P. 1
Analiza Economico-financiara. Valoarea Adaugata

Analiza Economico-financiara. Valoarea Adaugata

|Views: 163|Likes:
Published by Stanciu Vladimir
Analiza Economico-financiara. Valoarea Adaugata
Analiza Economico-financiara. Valoarea Adaugata

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Stanciu Vladimir on Jan 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/01/2013

pdf

text

original

TEMA : Analiza Valorii Adăugate

instituţiile care acordă credite întreprinderii etc. 2 . Consumurile intermediare de la terţi se preiau din contabilitatea financiară din conturile 600 la 628. Prin prisma valorii adăugate. statului şi salariaţilor. sunt centrate pe un singur grup de utilizatori. "Committee on accounting and Auditing Measurement" al American Accounting Association (AAA) a recomandat să fie publicată informaţia despre valoarea adăugată (1991). b) Metoda de repartiţie (aditivă). 607). Pe baza valorii adăugate considerăm că poate fi apreciată adevărata dimensiune a activităţii unei firme. în care: Mc reprezintă marja comercială. M’ . Ratele de remunerare ale valorii adăugate. contribuţii pentru asigurări şi protecţie socială. În majoritatea ţărilor europene. majoritatea guvernelor îşi fondează strategiile economice pe criterii legate de valoarea adăugată. creditorilor. stat.Analiza valorii adăugate 1 Aspecte conceptuale Valoarea adăugată este măsura randamentului global care este distribuit tuturor partenerilor întreprinderii. poate fi determinată prin două metode: a) Metoda sintetică. în care: M reprezintă consumurile intermediare de la terţi aferente activităţii de producţie. un mare număr de întreprinderi prezintă informaţii privind capacitatea de a genera valoare adăugată. valoarea adăugată cuprinde numai echivalentul activităţii întreprinderii în cauză. care include şi valoarea cumpărărilor de materii prime. Potrivit abordării valorii adăugate după această metodă. • În cazul în care firma desfăşoară numai activitate de producţie. Conceptul de valoare adăugată vizează să furnizeze utilizatorilor de informaţii financiare un indiciu al contribuţiei întreprinderii la crearea bogăţiei naţionale. mai puţin contul 607 care a fost luat în calcul la stabilirea marjei comerciale. conform căreia valoarea adăugată este rezultatul însumării următoarelor elemente: salarii. acţionari.707) şi costul lor (ct. Spre deosebire de cifra de afaceri. investitorii. Valoarea adăugată. în prezent. tradiţional. Valoarea adăugată este unul din cei mai importanţi indicatori de reflectare a performanţelor economico-financiare ale unei firme. conform căreia din volumul total de activitate de producţie şi comercială se scad consumurile intermediare de la terţi. reprezintă ponderea deţinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor sociali) în valoarea adăugată. beneficiul apare ca rezultat al eforturilor colective ale proprietarilor. Directiva a IV-a europeană prescrie informaţiile necesare calculului valorii adăugate. În SUA. Nu este de neglijat că. rezultă că ea este formată din remunerarea următorilor subiecţi (parteneri sociali): salariaţi. • În situaţia în care întreprinderea desfăşoară pe lângă activitatea de producţie şi activitate de comerţ atunci valoarea adăugată se stabileşte astfel: VA = (Qe + Mc) . Partizanii valorii adăugate pretind că ea permite considerarea rezultatului net al întreprinderii pe aceeaşi poziţie cu salariile şi cheltuielile financiare. materiale şi servicii care se regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare.M’ . managerilor.consumurile intermediare de la terţi (pentru firmele cu activitate de productie si comercializare) Marja comercială se determină ca diferenţă între valoarea mărfurilor vândute (ct. amortizare. valoarea adăugată se determină astfel: VA = Qe – M . Valoarea adăugată furnizează o perspectivă mai largă cu privire la utilitatea situaţiilor financiare care. cheltuieli cu impozite şi taxe (fără impozitul pe profit) şi rezultatul exploatării. provizioane.

în sens tradiţional tratată mai sus. rezultatul exploatării exclusiv cheltuielile financiare cu dobânzile 9. Analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate Procedeele de analiză folosite în acest caz sunt: • modificările absolute pe total şi pe elemente. Pentru a aprecia contribuţia elementelor componente la formarea şi modificarea valorii adăugate se compară indicii acestora cu indicii valorii adăugate şi cu indicele volumului total de activitate (producţia exerciţiului plus marja comercială). cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele 6. cu un nou concept care încearcă să explice succesul firmelor şi anume acela de “valoare adăugată de piaţă” denumită “MVA” (Market Value Added). Acest concept este operaţional în activitatea de evaluare a firmelor. astfel: MVA = V . • ponderile elementelor componente (ratele de remunerare ale valorii adăugate). 2. cheltuieli cu protecţia socială 4. • indicii pe total şi pe elemente.Fig. 1 Repartiţia valorii adăugate între partenerii sociali În literatura de specialitate se operează pe lângă valoarea adăugată. valoarea adăugată (4+5+6+7+8) Elementele componente ale valorii adăugate sunt de natura cheltuielilor şi a profitului. Pentru analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate informaţiile se impun a fi structurate astfel: Indicatorii ce trebuie selectaţi sunt: 1. CAS 3. “MVA” reprezintă un surplus faţă de valoarea actuală a capitalului investit de acţionari şi respectiv a profitului reinvestit în firmă. În cazul în care indicele unui element component este mai mic decât 3 . cheltuieli cu impozite şi taxe 7. cheltuieli cu personalul (1+2+3) 5. cheltuieli financiare cu dobânzile 8. cheltuieli cu salarii 2.(Ci + Pr) În fapt. MVA se determină ca diferenţă între valoarea de piaţă a firmei (V) şi valoarea actuală cumulată a capitalurilor investite de acţionari (Ci) şi a profitului reinvestit (Pr).

Pe baza valorii adăugate şi a elementelor sale structurale. care depinde îndeosebi de mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii. Prin compararea indicilor elementelor de natura cheltuielilor cu indicele volumului total de activitate rezultă aspecte legate de eficienţa activităţii întreprinderii. Analiza factorială a valorii adăugate Din punct de vedere factorial. valoarea adăugată se poate analiza pe baza modelelor: Sistemul de factori care acţionează asupra valorii adăugate. atunci se înregistrează o sporire a eficienţei acelor cheltuieli. atunci în întreprindere se realizează cel mai mare număr de etape de obţinere a produsului finit. În cazul în care indicele cheltuielilor este mai mic decât indicele volumului de activitate. La nivelul unei întreprinderi se consideră că situaţia este normală atunci când scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor în valoarea adăugată (în sumă absolută acestea putând să crească) şi creşte ponderea profitului din exploatare. Aprecierea eficienţei integrării se impune a fi făcută în corelaţie cu riscul din exploatare. potrivit modelului “a” se prezintă după cum urmează: 4 .indicele valorii adăugate atunci se înregistrează o scădere a ponderii acelui element în valoarea adăugată şi invers. pot fi construiţi următorii indicatori: a) Contribuţia factorului uman la formarea valorii adăugate (Kf) b) Contribuţia activelor imobilizate la formarea valorii adăugate (KAi) c) Gradul de integrare pe verticală a activităţii firmei (Giv) • pentru firmele cu activitate de producţie şi comercializare: • pentru firmele cu activitate specifică de producţie: În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1. 3.

gi .valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului vai .timpul de muncă mediu pe salariat.productivitatea medie anuală determinată pe baza producţiei exerciţiului wh .numărul mediu de personal.structura producţiei exerciţiului pe produse sau tipuri de activităţi. t . Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul nr. presupune: 5 . Ns .în care: Qe reprezintă producţia exerciţiului T .timpul total de muncă Wa .productivitatea medie orară determinată pe baza producţiei exerciţiului. 2). va .valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de activităţi. 2 Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţelor factorilor (semnificaţia acestora este prezentată în tabelul nr.

Valoarea medie adăugată a crescut cu 0. pe produse.800 mii lei. Această influenţă denotă reducerea cu 2% a ponderii consumurilor de la terţi în volumul total de activitate.200 ore a avut ca efect scăderea valorii adăugate cu 858.000 mii lei şi a determinat.776. sporirea valorii adăugate cu 2. în condiţiile date. Situaţia se apreciază ca pozitivă pentru firmă deoarece indicele valorii adăugate devansează indicele producţiei exerciţiului.Urmare analizei efectuate.628. procurate de la terţi. iar 21. respectiv o creştere a productivităţii medii orare cu 5 mii lei. reducerii consumurilor specifice de resurse materiale etc.520. materialelor. se constată că reducerea fondului total de timp de muncă cu 59. materializată în creşterea preţurilor de vânzare.7% din modificarea totală s-a datorat creşterii producţiei exerciţiului. ceea ce denotă o sporire a gradului de prelucrare a materiilor prime. se constată o creştere a valorii adăugate cu 3. şi utilizării incomplete a timpului maxim disponibil pe un salariat. Structura producţiei exerciţiului s-a modificat în favoarea produselor la care s-au prevăzut valori adăugate la 1 leu producţie superioare valorii medii adăugate programate pe întreprindere şi în defavoarea sortimentelor la care s-au prevăzut valori adăugate la 1 leu producţie mai mici decât media programată.480 mii lei. situaţie care în cea mai mare parte este nejustificată. ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produselor. situaţie justificată şi determinată de sporirea productivităţii muncii.5% faţă de prevederile din bugetul de venituri şi cheltuieli. • Din punct de vedere extensiv.400 mii lei. 6 . care se reflectă în mărirea valorii adăugate cu 3. respectiv cu 18.770. • Din punct de vedere intensiv se constată o situaţie pozitivă.3% sporirii valorii medii adăugate la 1 leu producţie. Aprofundând această influenţă se constată că 75% din influenţă s-a datorat modificării structurii producţiei şi 25% valorii adăugate la 1 leu producţie. Valoarea adăugată la 1 leu producţie pe produse a exercitat o influenţă favorabilă.080 mii lei.02 lei la 1 leu producţie şi a determinat sporirea cu 750.720 mii lei a valorii adăugate totale. energiei etc. Producţia exerciţiului şi valoarea adăugată au fost influenţate de modul de utilizare a forţei de muncă din punct de vedere extensiv şi al eficienţei. Această modificare s-a datorat numărului de salariaţi. Producţia exerciţiului a crescut cu 4. Studiind influenţele factorilor direcţi asupra valorii adăugate se constată că 78.

De fapt. iar rezultatul rezidual determină variaţia preţului titlurilor şi. În Franţa. în consecinţă. Considerăm semnificativ faptul că rezultatul rezidual este mai adecvat explicării randamentelor comparativ cu ceilalţi indicatori de performanţă. care sunt puternic legaţi de dividende. creşterii gradului de valorificare a materiilor prime.. Cum firmele elveţiene au tendinţa de a-şi netezi rezultatele în scopul distribuirii de dividende stabile. din punct de vedere al investitorilor.Rezultă că direcţiile principale de acţiune pentru creşterea valorii adăugate sunt: sporirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie. energiei prin obţinerea unor produse cu o calitate superioară etc. doar rezultatul net şi rezultatul rezidual sunt statistic corelaţi cu randamentele bursiere. Aceste rezultate confirmă faptul că întreprinderile elveţiene îşi concep strategia în materie de comunicarea financiară după nevoile investitorilor. este rezonabil a evalua întreprinderea în funcţie de capacitatea sa de a plăti dividende. introducerii progresului tehnic. În acest caz. fluxul de trezorerie şi valoarea adăugată servesc previziunii fluxurilor de trezorerie viitoare. mărirea productivităţii muncii printr-o mai bună organizare a muncii. indicatorii performanţei financiare reflectă prea puţin randamentele bursiere. Informaţia privind valoarea adăugată nu pare a fi legată de randamentul bursier. În ceea ce priveşte capacitatea predictivă a indicatorilor de performanţă financiară. rezultatul din exploatare. Indicatorii de performanţă financiară şi forţa de predicţie a randamentului bursier În Elveţia patru indicatori din cinci sunt pozitiv corelaţi cu randamentul bursier al titlurilor: rezultatul net. folosirea integrală a fondului de timp maxim disponibil pe salariat. rezultatul rezidual şi fluxul de trezorerie din exploatare. nu este surprinzător faptul că fluxul de trezorerie din exploatare oferă o mai bună estimare a fluxurilor de trezorerie viitoare decât rezultatul net. rezultatul net determină preţul titlurilor. materialelor. Aceste rezultate ne determină să afirmăm că accentul pus pe utilitatea contractuală în comunicarea financiară nu duce la o 7 . randamentul bursier. ridicarea gradului de calificare a potenţialului uman etc. însă ea este pozitiv legată de rezultatul din exploatare şi de fluxurile de trezorerie din exploatare. Dacă dividendul întreprinderii se bazează explicit pe nivelul rezultatului net. Analiza consecinţelor modificării valorii adăugate asupra principalilor indicatori economico-financiari ai firmei Modificarea valorii adăugate influenţează următorii indicatori economico-financiari care măsoară performanţa întreprinderii: a) Rezultatul exploatării: în care: pr reprezintă rezultatul exploatării (profitul) mediu la 1 leu valoare adăugată b) Eficienţa utilizării potenţialului uman: c) Eficienţa utilizării activelor de exploatare: d) Rata rentabilităţii economice: e) Eficienţa utilizării mijloacelor fixe: 5. se constată că rezultatul din exploatare. 4.

Aceste rezultate susţin ideea unei lipse de coerenţă în aplicarea cadrului contabil conceptual al FASB care insistă pe capacitatea predictivă a informaţiei financiare. Aceasta semnifică faptul că semnalul comunicat prin fluxul de trezorerie diferă de cel transmis prin rezultatul net. trebuie precizat că prezentarea conturilor după normele IAS nu are nici un impact asupra pertinenţei relative a diferiţilor indicatori de performanţă. fluxul de trezorerie şi valoarea adăugată sunt complementare în explicarea randamentelor bursiere. În fine. indicatorii performanţei financiare explică într-o bună măsură randamentele bursiere. pot pe termen lung să ducă la subevaluarea rezultatului în raport cu normele internaţionale. capacitatea de a previziona fluxurile de trezorerie viitoare este un element cheie în determinarea utilităţii indicatorilor de performanţă financiară. În Elveţia. normele FASB. Puterea predictivă a celor doi indicatori de performanţă este ridicată. În concluzie. unde normele contabile sunt coercitive. Prezentarea conturilor în acord cu normele IASB are ca efect creşterea rezultatelor societăţilor elveţiene. însă unde orientarea este mai degrabă spre întocmirea conturilor decât spre nevoile investitorilor. Fluxurile de trezorerie şi valoarea adăugată sunt indicatorii cel mai puţin atinşi de ajustările contabile sau de opţiunile contabile. Indicatorii de performanţă sunt puternic corelaţi între ei cu excepţia rezultatului net sau rezidual şi a fluxului de trezorerie. În concluzie. unde nu prea este loc de opţiunii ale managerilor în materie de reguli contabile. cei mai buni indicatori de performanţă pentru evaluarea perspectivei de câştiguri viitoare sunt cel mai puţin atinşi de gestiunea accruals: fluxul de trezorerie din exploatare şi valoarea adăugată. În SUA. Chiar dacă rezultatul rezidual este puternic corelat cu rezultatul net. În SUA. indicatorii bazaţi pe rezultat sunt foarte puternic corelaţi între ei. fluxurile de trezorerie ale anului curent. De altfel.informaţie privind performanţa financiară care să corespundă întrutotul aşteptărilor investitorilor. În opinia noastră. Trebuie notat că amortismentele şi provizioanele practicate în Elveţia. rezultă că în SUA şi în Franţa unde managerii nu au o marja mare de libertate în aplicarea regulilor contabile. Orientarea în procesele de normalizare are un impact mai mare asupra relaţiei între indicatorii de performanţă financiară şi randamentul bursier decât gradul de libertate lăsat managerilor în măsurarea şi prezentarea informaţiilor contabile. luaţi individual. rezultatul din exploatare şi valoarea adăugată sunt cei mai buni indicatori în previziunea fluxurilor de trezorerie. Puterea predictivă a 8 . indicatorii de performanţă financiară sunt puţin legaţi de randamentele bursiere comparativ cu SUA. fiecare din cei cinci indicatori de performanţă au o valoare predictivă a fluxurilor de trezorerie viitoare. fluxul de trezorerie şi valoarea adăugată apar ca indicatori previzionali ai fluxului de trezorerie al anului următor. În plus. par să genereze o informaţie mai degrabă cu valoare retrospectivă decât predictivă. date considerate complementare în termeni de conţinut informaţional şi de capacitate predictivă. Acest rezultat este contrar concluziilor studiului lui Hoarau14 conform căruia rezultatele contabile trecute furnizează o mai bună bază de predicţie a fluxurilor de trezorerie viitoare decât fluxurile istorice de trezorerie. care cere divulgarea simultană a rezultatelor şi a fluxurilor de trezorerie. Întradevăr. În Franţa. Pentru firmele americane. el aduce o informaţie pertinentă pentru evaluarea randamentelor bursiere. dintr-o perspectivă de netezire. randamentele bursiere sunt puternic corelate indicatorilor performanţei financiare. rezultatul rezidual este corelat negativ cu valoarea adăugată. într-o ţară în care managerii se bucură de o mare libertate în aplicarea regulilor contabile. pentru întreprinderile franceze. În Elveţia. aceste rezultate par să confirme poziţia FASB. indicatorii de performanţă financiară sunt puţin legaţi de randamentele bursiere. în Franţa. managerii americani au mai puţină libertate în selecţia metodelor contabile. Se constată că rezultatul net. indicatorii de performanţă ai anului curent sunt relativ puternici în previziunea fluxului de trezorerie din exploatare al anului următor15. În fine. unde se lasă managerilor o foarte mare libertate în aplicarea regulilor contabile. Indicatorii de performanţă financiară şi forţa de predicţie a fluxurilor de trezorerie Deoarece fluxurile de trezorerie din exploatare sunt la baza multor evaluări de active. 6. Dimpotrivă. Aceste rezultate semnifică faptul că. însă orientate către nevoile investitorilor. Şi totuşi. fluxul de trezorerie îşi găseşte mai degrabă pertinenţa în predicţia fluxurilor de trezorerie viitoare decât pentru evaluarea randamentelor bursiere. Relativa rigiditate în aplicarea regulilor contabile generează indicatori de performanţă care relevă perspectivele viitoare ale firmei. relaţia dintre indicatorii performanţei financiare şi randamentele bursiere este coerentă cu orientarea normelor contabile.

Pentru Franţa. conţinutul informaţional al indicatorilor contabili pentru previziunea valorii adăugate viitoare este tot aşa de important precum conţinutul informaţional al indicatorilor contabili în SUA pentru previziunea fluxurilor de trezorerie. 9 . Astfel s-ar putea spune că precizia în regulile de calcul depăşeşte orientarea contabilităţii atunci când ne raportăm la utilitatea predictivă a indicatorilor de performanţă. Analiza precedentă a demonstrat că orientarea proceselor de normalizare a contabilităţii afectează direct capacitatea indicatorilor de performanţă de a previziona fluxurile de trezorerie.indicatorilor de performanţă este mult mai slabă în ţări unde practicile contabile sunt puţin reglementate.

Vasile Robu . Financial Analysis and Decision Making – tools and techniques to solve financial problems and make effective business decisions – David E. Analiza economico-financiara Editura ASE . Vance – Business & Economics 2002 10 .dr.Vasile ROBU.univ.BIBLIOGRAFIE 1. Nicolae Georgescu – Editura Economica 2006 3. Ed a II a revizuita si adaugata – Gheorghe Valceanu. 2.Nicolae GEORGESCU.univ.Prof.dr. Conf. Analiza economico – financiara .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->