You are on page 1of 3

POVESTEA LUI HARAP-ALB de Ion Creangă - comentariu – Publicat in anul 1877, in revista "Convorbiri Literare", "Povestea lui

Harap-Alb", de Ion Creangă, este o sinteză a basmului romanesc, in care schema folclorică este preluată in liniile ei esenţiale: lupta dintre bine şi rău, existenţa unui mezin, care i se substituie lui Făt-Frumos, probele la care este supus şi nunta ca final fericit. Operă narativă in proză, in care realitatea este transfigurată in fabulos, iar personajele poartă valori simbolice, basmul este o specie literară străveche, prezentă atat in literatura populară, cat şi in cea cultă, basmul cult avand ca particularităţi reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul şi specificul limbajului. Titlul basmului „Povestea lui Arap Alb” sugerează caracterul fabulos al operei("povestea"), dar şi caracterul său iniţiatic: Harap-Alb este numele sub care eroul trece prin toate probele, care ii aduc desăvarşirea umană(„Harap”- rob, „Alb” – nobil). Tema basmului este iniţierea unui tanăr care parcurge drumul de la stadiul de novice, la acela de om total. Astfel, basmul lui Creangă intruneşte trăsăturile unui bildungsroman. Motivele specifice sunt superioritatea mezinului, călătoria, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti, eroul fiind nevoit să refacă experienţa tatălui, pe care calul il purtase, in tinereţe, prin aceleaşi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a veşnicului conflict dintre cele două forţe, simboluri ale binelui şi răului. Perspectiva narativă a basmului aparţine unui narator omniscient, care subiectivizează prin intervenţii directe sau prin folosirea dativului etic. Naraţiunea este realizată la persoana a III-a. Tehnica narativă folosită este tehnica inlănţuirii cronologică şi cauzală a secvenţelor. Reperele temporale sunt neprecizate ("in vremurile acelea"), situand intamplările in atemporalitate, iar reperele spaţiale se configurează prin locuri şi fiinţe fantastice sau personaje: Pădurea Spanului, Grădina Ursului, Pădurea Cerbului. Acţiunea se desfăşoară liniar, succesiunea secvenţelor fiind redată prin inlănţuire. Incipitul acestui basm se deosebeşte de formula iniţială a prototipului folcloric, compusă din doi termeni: unul care atestă o existenţă ("A fost odată") şi altul care o neagă ("ca niciodată")."Povestea lui Harap-Alb" incepe cu formula "Amu cică era odată", care pune povestea pe seama spuselor cuiva, fără a o nega, intrarea in text făcandu-se prin "era odată un craiul care avea trei feciori...". Tot in incipit se regăsesc două motive literare specifice basmului: cel al fraţilor despărţiţi şi al impăratului fără moştenitori. Finalul este inchis şi compensator,ca la basmul tradiţional. Odată iniţierea incheiată, eroul reintră in posesia paloşului, primeşte recompensa(pe fata Impăratului Roş şi impărăţia), şi işi schimbă statutul social(devine impărat), fapt ce confirmă maturizarea acestuia. Ca şi in cazul incipitului, Creangă inovează formula finală pentru că aduce un element de originalitate, introducand o referire critică la adresa societăţii naratorului:"iar pe la noi, cine are bani mănancă, iar cine nu, se uită şi rabdă”. "Povestea lui Harap-Alb" urmăreşte formarea unui tanăr pentru a-şi dobandi dreptul de a deveni conducător şi pentru a-şi forma o familie. Această călătorie se realizează in trei etape. Prima este pregătirea şi anticipează drumul de iniţiere. Sfanta Duminică, simbol al experienţei acumulate, il invaţă pe fiul de crai cum să dobandească calul, paloşul şi hainele de mire ale tatălui său(simboluri ale legăturii cu strămoşii).

Acolo. care are loc in fantană. care ţnţelege că fiinţele cele mai neinsemnate (furnicile. schimbarea indentităţii eroului prin vicleşug. Spânul intruchipează forţa răului in basm. cuprinde proba podului. calităţi apreciate de toţi cei din jurul lui. Amandoi sunt nişte personaje "deghizate": Harap-Alb este un fiu de impărat ascuns sub haine de slugă. călătoria prin locuri pustii şi greu accesibile constituie un permanent prilej de cunoaştere pentru erou. De asemenea. al furnicilor şi a albinelor. El apare ca un om simplu. Naiv. un fel de Zmeul-Zmeilor care seamănă in lume teroare. graţie ajutorului primit de la Sfanta Duminică. care se recunosc invinşi. decapitarea şi invierea eroului fiind ultima treaptă a iniţierii. Harap-Alb este ucis de Span. el trăieşte sentimentul de frică şi neputinţă şi nesocoteşte sfatul tatălui său. antipatic. dar rămane loial Spanului. Intalnirea cu Spanul constituie episodul-cheie in evoluţia ulterioară a personajului. personajele antagonice şi simbolice care le reprezintă fiind Harap-Alb şi Spanul. dovedind toleranţă şi sociabilitate. Pe drumul de intoarcere. luandu-l in slujba sa pe Span. Harap-Alb iese invingător.Acesta nu are demnitatea zmeilor. Autorul işi scoate personajul din tiparele clasice. spre deosebire de Span. drumul de iniţiere(de formare). ci o fiinţă umană insemnată de natură prin lipsa bărbii(expresie a bărbăţiei). Personajele basmului “Povestea lui Harap-Alb” sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul in diversele lor ipostaze. Din acest moment. In cea de-a treia probă. La construcţia celor două personaje contribuie fabulosul. albinele) iţi pot fi de folos. Din toate aceste probe. Cea de-a treia etapă este cea mai grea şi incheie drumul de maturizare a eroului. rătăcirea prin Pădurea Spanului(spaţiul labirintic). răutate şi violenţă.Cea de-a doua etapă. el renunţă la originea sa nobilă pentru a porni fără nimic in lupta cu destinul. modest. Eroul săvarşeşte un act de iniţiere in vederea formării lui pentru viaţă. Harap-Alb este personajul principal. şi nici Spanul nu este zmeu. Acesta trebuie să se descurce singur(Sfanta Duminică dispare din basm) şi să o aducă pe fata Impăratului Roş. Reacţia sa atunci cand Craiul ii ceartă pe fraţii mai mari. care face ca el să fie alesul. protagonist şi eponim al basmului lui Creangă. Harap-Alb va da cele dintai probe de curaj şi de bărbăţie. ale cărui defecte omeneşti il duc la pierzanie: rău. care este tratat in mod realist: nici Harap-Alb nu se confundă cu Făt-Frumos. Ajutat mai mult de sfatul Sfintei Duminici. pentru că renunţă la perfecţiunea eroului şi il introduce in categoria oamenilor simpli. nu cu mandria eroului perfect. fiul de impărat coboară in fantană la indemnul Spanului. Harap-Alb(un oximorom) este eroul care va lupta şi va birui cu bunătatea inimii sale. ci este un om care are calităţi şi defecte. Ajunşi la Verde Impărat. arogant. El este personaj negativ specific basmului şi . tanăra il demască pe Span. După ce trece cu succes de această probă cu ajutorul celor cinci prieteni. In pădure. este evidenţiată de către narator prin caracterizarea directă. el se indrăgosteşte de fata Impăratului Roş. iar Spanul este "răul necesar". milostenia. şi ii taie capul lui Harap-Alb. nu fără ezitări şi slăbiciuni omeneşti. Harap-Alb poate constata ciudăţeniile fiinţelor umane şi variatatea indivizilor. considerand că datoria este mai presus de sentimentele lui. personajul lui Creangă este timid. Iniţial. Tot acum găsim o trăsătură definitorie a personajului. şi cele două probe la care este supus de către Span: aducerea sălăţilor din Grădina Ursului şi pielea bătută cu nestemate a Cerbului. Urmează momentul crucial: cel al supunerii prin vicleşug. ruşinos şi lipsit de curaj. deghizat in fecior de impărat. Experienţa capitală prin care trece eroul se petrece in sens invers celor din fantană: "moare" sluga şi "se naşte" impăratul.

. Din proprie experienţă. „Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă este un basm cult. unde predomină naraţiunea. viclean peste măsură. pune in evidenţă idealul de dreptate. popular şi regional conferă originalitate limbajului. Spanul devine arogant şi lăudăros. dativul etic şi inserarea de fraze ritmate sau versuri populare. Dialogul susţine evoluţia acţiunii şi caracterizarea personajelor. insă. nu se dă in lături să păcălească un "boboc" (nepriceput. Omul span este prin naştere un om rău. de adevăr şi de cinste. fălindu-se că ştie să fie stăpan adevărat şi să-şi strunească slugile. Limbajul cuprinde termeni şi expresii populare. Oralitatea stilului se realizează prin expresii narative tipice. cum vede că "i s-au prins minciunile de bune" si că este primit cu toate onorurile de către impăratul Verde. basmul cult presupune imbinarea naraţiunii cu dialogul şi cu descrierea. Naraţiunea este dramatizată prin dialog. Impostor şi grosolan.intruchipează nedreptatea. deoarece el. porecle şi apelative caricaturale. deoarece prezintă reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului.trăsături condamnate in orice basm popular sau cult. ba mai mult. ştie că "să te ferească Dumnezeu. ziceri tipice(proverbe. Trăsăturile lui morale reies in mod indirect din faptele sale şi din relaţiile cu celelalte personaje. iar individualizarea acţiunilor şi a personajelor se realizează prin amănunte(limbaj. minciuna . umanizarea fantasticului. lipsit de experienţă) cum era mezinul craiului şi-l atrage in capcana din fantană prin minciuni şi tentaţii ce dovedesc o bună cunoaştere de oameni. gesturi). zicători). exprimarea afectivă in propoziţii interogative şi exclamative. cand prinde mămăliga coajă". devine ameninţător cu sluga. insuşindu-şi toate meritele lui Harap-Alb. răutatea. spre deosebire de basmul popular. scene comice. Umorul se realizează prin ironie. Văzandu-se ajuns urmaş la tronul impărătesc. umorul şi specificul limbajului. individualizarea personajelor. expresii populare. cu scopul "să facă pe Harap-Alb ca să-i ieie şi mai mult frica". Ca moduri de expunere. ii dă o palmă. care diferă de al naratorului popular prin specificul integrării termenilor. regionale. Registrele stilistice oral. se comportă ca un stăpan tiran. obraznic şi prost crescut. asemenea basmului popular. considerand că slugile seamănă cu animalele. Descrierea conturează indicele spaţial şi personajele prin portretistică.