You are on page 1of 113

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

METODOLOGIA CERCETARII IN STIINTELE ADMINISTRATIVE - Suport de curs ANCA MOT, asist. dr.

BUCUREŞTI

CUPRINS

I. Informaţii generale.................................................................................................................... 3 Modulul 1 – CURS INTRODUCTIV .......................................................................................................... 7 Modulul 2 – TIPURI DE CERCETARE .................................................................................................... 21 Modulul 3 – DEMERSURI TEORETICE...................................................................................................26 Modulul 4 – STUDIUL ADMINISTRATIEI PUBLICE : UN TIP PARTICULAR DE CUNOASTERE .......................................................................................................................................... 43 Modulul 5 – ANALIZA DE POLITICI PUBLICE SI EVALUAREA DE PROGRAME........................ 57 Modulele 6 – ETAPELE CERCETARII , FORMULAREA PROBLEMATICII.......................................64 Modulul 7 – FORMULAREA IPOTEZEI SI CCONSTRUIREA CADRULUI OPERATORIU............. 71 Modulul 8 – STRATEGII DE VERIFICARE ............................................................................................ 81 Modulul 9 – INSTRUMENTE DE COLECTARE A INFORMATIEI...................................................... 89 Modulul 10 – ENUNTAREA CONCLUZIILOR ; CONSTRUIREA SI PREZENTAREA 104 BIBLIOGRAFIE 108

I. Informaţii generale  Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs: Nume: Anca Mot E-mail: ancamot1@yahoo.fr Consultaţii: flexibil

Date de identificare curs şi contact tutori: Metodologia administrative Curs obligatoriu cercetarii in stiintele

 Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite  Pentru intelegerea conceptelor si analizelor prezentate in acest curs nu sint necesare cunostinte anterioare de specialitate.  Descrierea cursului (obiective):  Cunoasterea specificitatii muncii stiintifice si a activitatii de cercetare  Cunoasterea marilor scoli de gindire si a principalelor tipuri de cercetare in stiintele sociale  Studiul administratiei publice – un tip particular de cunoastere  Cunoasterea etapelor unui proces de cercetare  Organizarea temelor în cadrul cursului  Cursul este organizat pe următoarele module :

3

Modulul 1: Curs introductiv. Continutul si obiectivele cursului Cunoasterea stiintifica Modulul 2: Tipuri de cercetare Modulul 3: Demersuri teoretice Modulul 4: Studiul administratiei publice Modulul 5: Analiza de politici publice si evaluarea de programe Modulul 6: Etapele procesului de cercetare Formularea problematicii de cercetare Modulul 7: Formularea ipotezei si construirea cadrului operatoriu Modulul 8 : Strategii de verificare Modulul 9 : Instrumente de colectare a informatiilor Modulul 10 : Enuntarea concluziilor Construirea si prezentarea bibliografiei 4 .

 Cursul magistral va fi completat cu discutii si prezentarea anumitor teme complementare in timpul seminariilor si care fac parte integranta din materia de studiu si de elaborarea unui mini proiect de cercetare.N. fără constrângeri. după caz  suport de curs  Pentru parcurgerea modulelor cursului studentul are nevoie de un computer conectat la internet pentru accesarea cursurilor on-line şi pentru acces la clasa virtuală. un proces verbal de constatare a fraudei.A.  Se va avea în vedere în acest sens şi Codul Etic al SNSPA aprobat prin Decizia Senatului SNSPA nr. pe care îl înaintează conducerii facultăţii/departamentului. insa studentii sint incurajati sa aprofundeze cunostintele prin studierea unor materiale complementare  Materiale şi instrumente necesare pentru curs  Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific disciplinei (toate sunt asigurate de facultate)  staţie sonorizare (pentru curs). modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului cu condiţia respectării exigentelor institutiei si disciplinei  Materiale bibliografice obligatorii  Suportul de curs este obligatoriu si suficient pentru susţinerea examenului. Exmatricularea se face de către Rectorul S.. Studentii vor fi evaluati pe baza unui examen final.  Elemente de deontologie academică  Conform art. cuvântul “fraudă”. pe loc.  Studenţi cu dizabilităţi  În cazul în care printre studenţii înscrişi pentru urmarea acestui curs se află şi persoane cu dizabilităţi se vor organiza şi susţine verificări pe parcursul semestrului şi 5 .  Studentii au libertatea de a-şi organiza in mod independent. Recidivarea în fraudă se pedepseşte cu exmatricularea. în dreptul numelui studentului.S. la propunerea Biroului Consiliului facultăţii/departamentului. În catalogul de examen se specifică. 22 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor aprobat prin Decizia Senatului SNSPA nr. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs  Cursul se desfasoara dupa formula magistrala.P.     Politica de evaluare şi notare. 133 din 16 octombrie 2007 – Frauda la examen se sancţionează cu eliminarea din examen. 133 din 16 octombrie 2007.. prin examinare scrisa Proiect de cercetare elaborat in cursul seminariilor Examenul reprezinta 75% din nota finala iar elaborarea proiectului 25%. Titularul sau comisia de examen întocmeşte.

evalua şi folosi informaţiile relevante în mod potrivit. 6 . 50 de ore la care se adăuga 10 ore de documentare în bibliotecă pentru activităţile de verificare şi 10 ore pentru pregătirea examinării finale. precum şi abilităţi de a identifica.  Studentul trebuie să aibă capacitatea de gândire analitică şi critică. Comunicarea cu studenţii cu dizabilităţi se va putea realiza prin intermediul clasei virtuale dar şi e-mailului  Strategii de studiu recomandate  Pentru insusirea minimala a continutului cursului studentul va avea nevoie de aprox. abilitatea de a se angaja într-un proces de învăţare independent.

Desi introduce in mod necesar termeni tehnici – care sint indispensabili unui text metodologic .scopul principal este de a furniza studentilor un instrumentar de baza pentru descifrarea si realizarea unui discurs stiintific. Cercetarea stiintifica este tipul de activitate care consta in procesul de colectare si analiza a datelor in scopul rezolvarii unei anumite probleme de cercetare Cunoasterea stiintifica se caracterizeaza prin dezvoltarea ei. Cunoasterea stiintifica si limbajul ei Stiinta este un ansamblu coerent de cunostinte relative la anumite categorii de fenomene sau obiecte produs cu ajutorul unei metode specifice si a unui demers special adica prin cercetare. un ansmabu de autori de referinta . reviste specialitate -. Fie ca se prezinta ca o acumulare infinita de cunostinte sau ca o succesiune de revolutii stiintifice (Kuhn). o infrastructura academica – o comunitate stiintifica dar si locuri specifice de invatamint si de publicare -lucrari. si o prezentare a stiintelor administrative ca tip particular de cunoastere stiintifica. Partea a doua este centrata pe prezentarea etapelor unui proces de cercetare stiintifica. fie pentru a le contesta. El cunoaste teoriile si descoperirile precedente. Avind un obiectiv pedagogic si tinid cont de nivelul de studii. Intrucit exigentele fundamentale ale metodei stiintifice sint aceleasi in disciplinele sociale. de a-i incuraja sa-si dezvolte inca din aceasta perioada a formarii academice o reflectie riguroasa si critica care este esentiala muncii de cercetare. metode de analiza. De altfel. adica este o activitatea institutionalizata. Stiinta este o activitate care produce cunoastere cu ajutorul metodei stiintifice. Cunoasterea stiintifica si limbajul ei Continutul si obiectivele cursului Cursul este o initiere in aplicarea demersului cercetarii in stiintele sociale. cursul propune un demers clar si accesibil si o insusire practica a fiecareia din etapele cercetarii. cuprinde.II Suport de curs la disciplina METODOLOGIA CERCETARII IN STIINTELE ADMINISTRATIVE Modulul 1 – Curs introductiv. ca si cum nimic nu a fost facut pina la el. Continutul si obiectivele cursului.teorii si paradigme. care are un caracter teoretic. acest curs practic si sintetic va furniza un instrument si celor ce studiaza stiinta administrativa in structurarea lucrarilor de cercetare. De la conceptualizarea si formularea problematicii de cercetare pina la interpretarea concluziilor si redactarea raportului final. continutul cursului se rezuma la aspectele esentiale. nici un cercetator nu reincepe de la zero. Intr-un fel sau altul. cunoasterea stiintifica progreseaza neintrerupt. O disciplina stiintifica nu atinge statutul de stiinta autonoma decit respectind urmatoarele criterii : un obiect de studiu propriu . Continutul cursului a fost conceput urmarind etapele procesului de cercetare. pe linga notiunile introductive specifice cunoasterii stiintice. le utilizeaza fie pentru a le a dezvolta. cursul este elaborat la un nivel apropriat primului ciclu de studii superioare. fara sa insiste pe tehnicile specializate de cercetare. o trecere in revista a tipurilor de cercetare si a demersurilor teoretice proprii stiintelor sociale. Conceput in mod deliberat didactic. traditia stiintifica nu este niciodata ignorata si 7 . Partea intii. stiintificitatea demersului . Cursul este structurat in doua parti.

raporturile dintre termenii utilizati trebuie sa fie stabilite intr-o logica simpla si clara. Stiinta nu se distinge printr-un limbaj ermetic. In plus. Teoria este ghidul indispensabil in alegerea de catre cercetator al cailor de urmat. Intreprindere in continua evolutie. permitind noi formulari. incepind cu dezvoltarea sa in secolul al XIXlea. O teorie. In concluzie. coerenta.noi interpretari sint propuse in mod constant. In acelasi fel. Anumite teorii permit formularea de legi si un astfel de ansamblu de legi este adesea prezentat ca fiind teoria unui anumit domeniu de studiu. in cercetarea stiintifica. prin totalitatea enunturilor ei. O lege intr-o teorie este enuntul uner relatii constante intre fenomene. Aceasta definire a termenilor reprezinta o parte esentiala a muncii de elaborare stiintifica. Activitatea stiintifica. trebuie ca toti sa intelegem ca exista cel putin doua fenomene si ca unul il produce pe celalalt primul fiind cauza si al doilea efectul. stiinta este un tip de cunoastere axata pe analiza faptelor. de definitii si propozitii. activitatii stiintifice ii sint proprii si o anumita atitudine si dispozitii mentale care trebuie sa caracterizeze orice om de stiinta si orice demers stiintific. de exemplu. precizie) vizeaza sa dea claritate limbajului utilizat pentru ca el sa fie inteles si interpretat in acelasi fel. pe scurt ea orienteaza cercetarea. intrucit realitatea pare inepuizabila. orientata catre producerea de cunoastere. Plecind de la definitia termenilor si a relatiilor dintre ei. devine sursa de informatii. Stiinta. Precizia este astfel o alta calitate a limbajului stiintific. ci prin utilizarea termenilor care multi apartin limbajului curent. ea justifica tehnicile de analiza. stiinta este o activitate si nu un simplu ansamblu. si care propune o viziune sistematica a unui fenomen. in relatie unele cu altele. De exempu. Aceasta dezvoltare nu este niciodata incheiata. ea da coerenta unui domeniu de cunoastere propunind una sau mai multe explicatii care sint supuse unei analize. explicatii noi si mai profunde. Acest ansamblu de propozitii care surprind esenta realitatii constituie o teorie. Unul din scopurile acestei lucrari este de prezenta o parte din vocabularul propriu procesuui de cercetare. Mai mult. ea permite ordonarea observatiior. Altfel spus. si in mare masura. se caracterizeaza deci printr-un mod de organizare specific si un mare dinamism. Ea da acestor notiuni un caracter formal special pentru ca ea cauta univocitatea. Limbajul stiintific stabileste astfel o coerenta. Folosim termenul de cauzalizate numai pentru acest tip de relatie intre fenomene. Acesta este spiritul stiintific. fiecare termen utilizat nu trebuie sa aiba decit un singur sens si trebuie interpretat de toti in acelasi fel. se imbogateste continuu cu cunostinte produse de comunitatile stiintifice. o suma de cunostinte. Daca vorbim. A desfasura o activitate stiintifica inseamna in primul rind. cercetatorul poate construi o serie de enunturi referitoare la un fenomen sau un obiect de studiu. 8 . Toate aceste operatii (univocitate. in scopul descrierii sau expicarii manifestarilor sale. adica un raport logic intre termenii utilizati. invatarea limbajului stiintific. in economie legea cererii si a ofertei. nu utilizam concepte fara sa le definim cit mai exact posibil si in mod explicit pentru a evita ca ele sa fie confundate cu acceptiunea lui curenta. Spiritul stiintific Stiinta nu este numai un ansamblu de cunostinte. Teoria joaca un rol major in stiinta deoarece. de relatie de cauzalitate. adica un ansamblu de concepte. odata verificata. permite unificarea si intelegerea a ceea ce afirmam despre realitatea studiata.

Altfel spus. Cunoasterea stiintifica decurge din interogatie. a) Observatia Observatia este activitatea de examinare a unui fenomen. A ne limita la speculatii. Acesta vizeaza cunoasterea si transformarea realitatii. adica enunturi care exprima. observarea realitatii este in centrul demersului stiintific. In stiinta. aceste propozitii fiind abstractii in raport cu realul concret. Metoda este definita ca un ansamblu de proceduri. Rationam prin notiuni (concepte) cu care construim propozitii. el este deci preocupat continuu de necesitatea de a verifica. Astfel. adica metodic. intrebarile permit operarea unei selectii a diferitelor fenomene sau situatii si determina aspectul asupra caruia ne vom concentra. sint instrumentele intelectuale necesare pentru a sonda. c) Rationamentul Rationamentul este actiunea de a concepe in mod mental. Observarea realului este astfel indispensabila oricarui demers care se vrea bazat pe principii stiintifice. specific umane. este imposibil sa vedem totul in a celasi timp sau sa acordam importanta egala fiecarei situatii observate. Daca nu exista intrebare. Interogatia este punctul de plecare al cercetarii. natura finntelelor si lucrurilor. intrebarile pe care le punem inainte sau in timpul observatiei sint cele care orienteaza privirea. de a testa in realitate ceea ce a fost conceput mental. si procedeele utilizate intr-o cercetare determina rezultatele acesteia. Orice stiinta este orientata catre verificarea supozitiilor. care constituie cheia indispensabila cunoasterii. o preocupare esentiala. observarea realitatii in vederea analizarii ei trebuie facuta mod riguros. A abstrage inseamna izolarea prin gindire anumite elemente ale unui fenomen. Impreuna. Gindirea. b) Interogatia stiintifica Interogatia este actiunea de a-si pune intrebari asupra unui fenomen. este contrar spiritului stiintific. conducind la abstractie. rationamentul. pentru orice cercetator. metoda este primordiala. ratiunea.Calitatile spiritului stiintific sint : simtul observatiei. curiozitatea (interogatia stiintifica). deschiderea si obiectivitatea. De fapt. nu putem avansa catre descoperirea stiintifica decit formulind propozitii pentru a interoga realitatea observata. este un demers esential in stiinta. 9 . pentru ca faptele nu vorbesc prin ele insele. ele definesc dispozitiile mentale pe care trebuie sa le demonstreze un cercetator care intreprinde o activitate stiintifica. Chiar daca practicam o observatie atenta. Observatia este. fara a tine cont de concordanta cu experienta concreta. demersuri precise pentru a ajunge la un rezultat. d) Metoda Daca in cunoasterea stiintifica ne punem intrebari cu ajutorul rationamentului. Rationamentul. nu poate exista cunoastere stiintifica. metoda. punind intrebari. Capacitatea de abstractie este facultatea de a concepe ceea ce nu se impune imediat prin perceptie. relatii intre fenomene. Rationamentul permite astfel analiza si interpretarea realitatii. prin cuvinte si simboluri. Orice cunoastere este raspunsul la o intrebare.

nu sintem niciodata neutri in fata realitatii. nimic nu garanteaza ca se vor respecta criteriile obiectivitatii. In acest sens. neutralitatea. Din aceasta cauza. Cercetarea stiintifica cere multa energie. nu sint date de la sine. ordonata dupa o anumita logica. trebuie sa accepte critica celor exercita activitati in acelasi domeniu.Astfel. dar si cu sentimente. Spunem ca spiritul stiintific tinde catre obiectivitate. domeniu al obiectivitatii. adica acesti cercetatori au trecut testul recunoasterii stiintifice. pentru a asigura obiectivitatea studiului. demersul stiintific cere rigoare. este necesara deoarece aparentele. Deschiderea de spirit nu trebuie sa se manifeste doar inceputul cercetarii. precisa si exacta. Nu este vorba in acest sens de a respinge cunostintele stiintifice anterioare ci de a nu le admite in mod necritic. adesea sinonima cu impartialitatea. Subiectivitatea Chiar si in stiinta. Imaginatia este in mod natural legata de deschiderea de spirit. cercetatorul tinde sa depaseasca propriile presupozitii si foloseste toate mijloacele pe care le are la dispozitie pentru a evita ca rezultatele sa nu fie influentate de o manipulare indoielnica a datelor. orice cercetator trebuie sa respecte un demers. o facem nu numai cu ratiunea. ci pe tot parsursul ei. adica ceea ce da o reprezentare conforma realitatii. Cu alte cuvinte. intrucit cercetarea nu-si pierde din interes nici din valoare. Obiectivitatea este un ideal niciodata atins. perspicacitatea sau luciditatea. cunoastere anterioara. Distantarea in raport cu credintele. felurile obisnuite de a gindi si a face. A fi obiectiv nu inseamna negarea subiectivitatii. Aceasta respingere nu trebuie sa fie considerata un esec. f) Deschiderea de spirit Deschiderea de spirit consta in a admite ca reaitatea nu coincide mereu cu ideile existente. e) Obiectivitatea Obiectivitatea. experiente. este indispensabila oricui se dedica muncii stiintifice. risca sa ascunda dimensiuni noi ale fenomenului observat. omul de stiinta trebuie sa 10 . chiar daca spiritul stiintific tinde catre obiectivitate. Este atitudinea care permite acceptarea unor noi feluri de a gindi. catre tot ceea ce modifica primele impresii necesita o permanenta grija de a abandona prejudecatile. In fata unei probleme de ordin metodologic sau teoretic cu care ne confruntam in timpul cercetarii. este o provocare dificila daca nu sintem interesati. si a fi constienti de aceasta este un prim pas catre obiectivitate. senzatii. Criticile comunitatii stiintifice dau notorietate anumitor membrii ai acestei comunitati. In mediul stiintific este recunoscut ca schimbul de critici este esential mentinerii standardeor de obiectivitate. prejudecati. necesare cunoasterii. ideile si conceptiile prestiintifice. este in primul rind o calitatea care reda fidel un obiect. Chiar daca vrem sa redam fidel ceea ce vedem sau auzim. Aceasta deschidere. Interesul furnizeaza de asemenea motivatia pentru a duce la bun sfirsit un proiect de cercetare. certitudinile prealabile. cercetatorul. In acelasi timp. in sensul respingerii propozitiilor initiale. un fenomen. elementul subiectiv intervine inca de la inceput: este interesul pentru un anumit fenomen sau anumite aspecte ale unei fenomen. o maniera de a proceda. primordiala in stiinta. pentru a produce rezultate fiabile. Aceasta preocupare constanta face parte din disciplina personala a cercetatorului. anumite etape care trebuie urmate in mod sistematic. Impartialitatea. de a fi capabili de a accepta concluziile care contrazic prejudecatile si simtul comun. adica o metoda. Attfel spus.

In concluzie. adica ideile profane. Conceptele de masa si distanta nu spun nimic in sine – ci doar relatia dintre ele. Analiza este o descompunere a realitatii observate. dimpotriva. conceptiile prestiintifice. El vizeaza generalizarea plecind de la anumite trasaturi comune unei categorii de obiecte. relativ tinere. cer imaginatie din partea cercetatorilor. Cunoasterea stiintifica este interesata de aspectul universal al fenomenelor si de singularitatea lucrurilor. Munca stiintifica fiind o munca de creatie. o munca de abstractie. un fragment al realitatii raporturilor sociale. De exemplu. ca corpurile se atrag dupa produsul dintre masa lor divizat la patratul distantei dintre ele. Descoperirile. Sinteza este. o recompunere pentru o vedere de ansamblu. diversa in manifestarile ei. deoarece din acest „construit” deriva felul in care angajam demonstratia. concreta sau abstracta). Dar o analiza stiintifica a faptelor si fenomenelor sociale nu poate pleca de la aceste notiuni prestiintifice. Analiza pleaca de la subiect care construieste. deoarece oricine are o idee despre societate. ce intrebari ne vom pune referitor la realitatea observata. Decuparea unui obiect este stadiul critic al unei analize. activitatile sint nu numai interesante dar si posibile. Pentru aceasta constructie abstracta economistii folosesc conceptul de piata cu care desemneaza o retea de schimb. un fenomen – acela de schimb al unui produs. despre economie sau guvernare. Astfel. Discursul stiintific – discurs construit Discurul analitic este un discurs construit. Dar aceasta punere in relatie este abstracta – de exemplu. 11 . Obstacolele cunoasterii stiintifice sint sensul sau opinia comuna. realitatea pe care vrea sa o observe pentru a o explica (raspunzind la intrebarea „de ce”) sau a o intelege (intrebarea „cum”). imaginatia este indispensabila. Aceasta reducere este o constructie a sipiritului. spiritul stiintific este o dispozitie mentala speciala care se dobindeste prin practica. fara sa fie concreta – nici nu o putem vedea nici simti. legea atractiei corpurilor in fizica mecanica nu exista decit in abstract : ea prevede. De exemplu. piata automobilelor este o decupare a realitatii. Analistul nu se poate limita la simpla descriere a realitatii. Analiza stiintifica pune in relatie entitati concrete sau abstracte. Bine canalizata. Cunoasterea stiintifica vizeaza relatii si nu concepte considerate in singularitatea lor. ca o constanta. analistul) si obiectul (entitatea observata. nici atinge. Demersul este de la subiect catre obiect – prin ratiune – care determina felul in care vom face investigatia. prin munca de cercetare. Cunoasterea stiintifica pune in prezenta doua componenete distincte : subiectul (observatorul. analiza lor retine doar o dimensiune.gaseasca solutii care adesea fac apel la imaginatia sa. aparentele. Acestea constituie o problema in special in stiintele sociale. ea functioneza prin fragmentarea componentelor pentru a intelege o dimensiune a realitatii. inventia unor noi instrumente de masurare. prin dezvoltarea calitatilor proprii spiritului stiintific. economistii studiaza aspectul de schimb al raporturilor sociale. prin gindire. ea intervine in orice moment al analizei. decupeaza. adica la capacitatea de a concepe noi de investigatie si idei noi. dar care permite sa sesizam.

Acesta este obiectivul discursului stiintific. ci relatia lui cu altele este interesanta. a stiintelor sociale in particular. Descriere consta in identificarea caracteristicilor (elementelor) obiectului sau fenomenului studiat. in stabilirea de raporturi de cauzalitate. Limbajul profetului. a cunoasterii. O „vigilenta epistemologica” particulara cer termenii care. De exemplu. just. Explicatia este raspunsul la intrebarea „de ce ?” se produce un anumit fenomen. precizati. in stiinta politica. 12 . Un concept desemneaza. al politicianului – asupra destinului umanitatii.initial consacrati in economie. nu tine de gindirea stiintifica. Dar ele nu sint realitea insasi. Conceptele organizeaza perceptia. cerere. Explicatia este un alt obiectiv. Gindirea stiintifca este diferita de mistica. al unei natiuni. Descrierea ajuta la clasificare (stabilirea de tipologii). prin pura conventie. deoarece tentatia este sa ne raportam la definitia initiala. postulam capacitatea subiectului de a gestiona raporturile cu realul (concret sau abstract) urmind regulile observatiei. in economie lucram cu notiunile de oferta. Cunoasterea stiintifica nu este normativa. Ea este reprezentarea. sint preluati de altele. fara consideratii normative Obiectivele stiintei O cercetare stiintifica poate avea trei obiective : descrierea. a sensului. Stiinta nu are rolul de inflama multimile. al cunoasterii stiintifice. pe baza unor criterii alese pentru pertinenta lor. astazi. impusi intr-o disciplina. interpretarea. Un concept nu este interesant in sine. nu sint decit o constuctie mentala. o entitate concreta sau abstracta. de ideologie. De exemplu. dar si altii . Explicatia consta in descoperirea de relatii intre fenomene. al inteleptului. Dar. performanta. investitie . in functie de domeniul de analiza. sau clasificarea weberiana a tipurilor de legitimitate in functie de tipurile de dominatie. Ea are la baza un parti-pris cit priveste aptitudinea ratiunii de a cunoaste realitatea care ne inconjoara. cel mai important. Ea consta in descoperirea resorturilor actiunilor si comportamentelor indivizilor. adica nu se raporteaza la judecati de valoare (bine. ca un discurs politic. explicatia. Conceptele nu au sens analitic decit in raport unele cu altele. nici fecund (stiintifc).entreprenor. fidela si detailata. Altfel spus. interpretarea) este obiectivul cercetarii atunci cind studiem fiinte umane. ea corespunde unei anumite viziuni asupra stiintei in general. clasificarea societatilor in functie de nivelul de dezvoltare. a unui obiect sau fenomen. Astfel. Termenii trebuie redefiniti. particularitati constante ale fenomenelor. rau. corect. ele constituie o structura. acela de a pune conceptele in relatie pentru a rapunde la o intrebare de cercetare. ea nu ofera decit o viziune fragmentata a lumii pe care incearca sa o inteleaga.Si Weber spunea ca baza delimitarii domeniilor muncii stiintifice este data de relatiile conceptuale dintre lucruri. obiectele si fenomenele pot fi regrupate pe baza asemanarii sau inrudirii: criteriile de regrupare variaza in functie de obiectivele cercetarii. etc). Comprehensiunea (intelegerea. Ea se raporteaza la fapte. si semnificatiei pe care ei o atribuie gesturilor si faptelor lor. surprind anumite proprietati. Chiar daca vrem sa remediem o situatie judecata ca inacceptabila (ceea ce este obiectul stiintelor sociale aplicate). Ultime consideratii : Aceaste punere in evidenta a particularitatilor discursului stiintific nu este inocenta. de gindirea filozofica (speculatie). utilitate. analiza conditiilor sociale pentru a intelege cauzele acelei situatii trebuie sa fie obiectiva si condusa dupa metoda stiintifica. utilizam acesti termeni. in studiul administratiei.

13 . se preteaza la analiza explicativa dar si la analiza comprehensiva Stiinta pozitiva vs stiinta comprehensiva . instrumente. raporturile politice. stiinte sociale. geografia. economia. sau stiinte pur si simplu. se preteaza la explicatia cauzala. analiza prin experienta fiind considerata adevarata metoda stiintifica. chimia. astrofizica sint astfel de domenii de studiu. stiinta nu se opreste la analiza. Materie. geologia. administrative sint studiate de stiinta politica. demografia. biologia. se considera ca fac parte : antropologia. nu este compatibil cu analiza comprehensiva Stiintele naturii utilizeaza un instrumentar avansat pentru observarea lumii materiale (de exemplu microscopul. Tipuri de cunoastere stiintifica : stiintele naturii si stiintele sociale Stiintele naturii sint discipline care au ca obiect de studiu universul fizic si viu. stiinta politica. sociologia. Modul de functionare Stiintele naturii si stiintele sociale au moduri de functionare diferit deoarece au obiecte de studiu diferite. Obiectul de studiu este reproductibil. istoria. stiinta pozitiva este un mod de investigatie care vizeaza elaborarea de legi de cauzalitate plecind de la observarea unor regularitati care se manifesta in natura sau in experiment. stiintele administrative. exacte. Stiintele sociale functioneaza in alt mod. este masurabil. Experimentul consta in reproducerea in laborator a unui fenomen in scopul studierii lui. este complex. stiintele educatiei. Numite fie stiinte naturale. astazi sint stiinte ale naturii. audiometrul) care a permis dezvoltarea experimentului.In stiintele aplicate. natura fiind tot ceea ce exista si se produce fara interventie umana. si astazi. stiinte juridice. biochimia. De exemplu. da un sens actelor sale. Fizica. Stiinte umane (sociale) au ca obiect de studiu individul si societatea. Definita ca o „teoretizare” a cunoasterii obiective. se creaza conditiile producerii acestui fenomen manipulind elementele lui. aceste discipline studiaza fiinta umana sub diferite aspecte. la cunoasterea teoretica a fenomenelor. stiintele naturii incearca sa descopere relatiile dintre fenomenele sau obiectele materiale. psihologia studiaza fenomenele psihice. In general cind ne referim la savanti sau la oameni de stiinta ne gindim la cei ce studiaza aceste discipline. Numite anterior stiinte al omului sau umane. pure. experiment. in special in lumea anglo-saxona. Astfel. psihologia. criminologia. scopul cercetarii este transformarea realitatii. stiinta economica. Obiectul de studiu il constituie fiintele umane si fenomenele sociale. In aceste domenii de cunoastere. Desi nu exista o definitie clara si universal acceptata a tuturor disciplinelor cuprinse in sectorul stiintelor sociale. Scopul lor este explicarea si intelegerea comportamentului uman si a semnificatiei actelor sale. psihologia sociala. istoria studiaza evolutia sociatatii. respectiv de stiintele administrative. Prin experiment se provoaca un fenomen in scopul studierii lui. etnologie. viziunea pozitivista este proprie stiintelor naturale. nereproductibil. astronomia. modificarea starii de fapt este un scop esential al demersului stiintific. adica recurgerea sistematica la experienta. stiinta religiei. economice. Obiectul de studiu are constiinta existentei sale. sint elementele modelului de cercetare in stiintele naturii care ofera conditii ideale pentru repetarea experientelor. explicatie vs interpretare Ca definitie generala.

metoda interpretativa este in primul rind un mijloc de cunoastere „obiectiva”. 14 . Durkheim este unul din fondatorii structuralismului. Cunoasterea stiintiifca interpretativa consta deci in degajarea ideilor si motivatiilor subiective care ghideaza actiunea. este un model explicativ (cauzal) de cercetare. mai ales de cele din bologie. care nu poate fi atribuit decit motivatiilor actorilor individuali. vizind despoperirea cauzei existentei sau producerii unui fenomen. Cunoasterea realitatii sociale se face prin interpretare. acest ansmablu de teorii stiintifice care atribuie structurilor sociale o logica inerenta si independenta de actiunea umana. particulara. Sistemul social este format din ansamblul „faptelor sociale”. pe care o au actorii sociali despre ea. Viziunea pozitivista privilegiaza verificarea. este o cunoastere care face apel la metode cantitative de analiza si la metoda experimentala. stabilirea stiintifica a raporturilor de cauzalitate. singura care permite sesizarea semnificatiilor sensului. si acesta nu exista decit in functie de valoarile la care se raporteaza. Stiinta interpretativa Cercetarea de tip comprehensiv consta in intelegerea actiunii sociale plecind de la interpretarea sensului acesteia. structuri constringatoare care formeaza realitatea sociala „obiectiva”. Durkheim a tradus metoda pozitivista care caracteriza stiinta naturala empirica intr-o serie de „Reguli ale metodei sociologice” : obiectul sociologic este lumea sociala ca fiind independenta de indivizii care o compun. cunoasterea pozitivista este o cunoastere obiectiva. Sintetizind. dar de asemenea observabila in manifestarile ei individuale si structurale. lumea sociala este locul intersubiectivitatii. adica intelegerea resorturilor existentei si producerii actiunii sociale. care sint la baza adevarului legilor universale. semnificatiei pe care actorii o dau actiunii lor. societatea ca entitate istorica si subiectiva. adica pot fi definite in mod „obiectiv”. Eliminind constiinta sociala a actorilor di definitia pe care o da realtiilor sociale. au urmarit sa adopte metoda stiintifica pozitivista la analiza problemelor sociale pentru a stabili o stiinta sociala „obiectiva”. produsul unei interactiuni organice si necesare intre individ si spatiul caruia ii apartine. Fiind o realitate „in sine”. calitatea unei teorii fiind aceea de a prevede situatii precise de observatie. explicate prin legi si verificate empiric. explicarea faptelor sociale este de fapt intelegerea sensului lor. adica a unor raporturi constante intre doua evenimente sau fenomene. se face prin observatie empirica. Daca cunoasterea pozitiva raspunde la intrebarea „de ce”. Interpretarea este un mijloc de cunoastere subiectiva. Stiintele sociale pozitiviste Inspirat de rezultatele din stiintele naturale. Altfel spus. Auguste Comte (fondator al pozitivismului). se defineste mereu prin intelegerea individuala. Contrar pozitivismului care vizeaza enuntarea de „legi” ultime ale lumii sociale. problema semnificatiei este cea a calitatii. Spre deosebire de stiinta pozitiva. Teoriile pozitiviste elaborate prin metode obiective de achizitie de cunostinte au la baza investigatia empirica.Stiinta pozitiva isi defineste obiectul de studiu (realul) ca o realitate exterioara subiectivitatii umane. Din punct de vedere comprehensiv. faptele sociale sint cuantificabile. comprehensiunea raspunde la intrebarea „cum”. si mai ales Durkheim. In aceasta perspectiva. Or.

obiectiv. perioada de timp) exista urmatoarele tipuri de cercetari: 1) scopul cercetarii : cercetare fundamentala – vizeaza formularea de teorii. are ca obiectiv dezvoltarea cunosterii intr-un domeniu fara a se preocupa de implicatiile practice ale cunoasterii cercetare aplicata – vizeaza precizari asupra unei probleme in scopul unor aplicatii practice 2) dupa obiective cercetare descriptiva – vizeaza reprezentarea in detaliu a unui obiect (de studiu) cercetare tipologica – clasificarea unor fenomene dupa unul sau mai multe criterii cercetare explicativa – pune in relatie fenomene (relatie cauzala) comprehensiva – vizeaza descifrarea semnificatiei data de individ actiunilor sale 3) dupa specialitate: cercetare disciplinara – este cercetarea realizata intr-o singura disciplina cercetare pluridisciplinara – cercetare facuta separat de mai multi cercetatori din doua sau mai multe discipline asupra aceluiasi subiect cercetare interdisciplinara – cercetare realizata de cercetatori din doua sau mai multe discipline in mod conjugat asupra aceluisi subiect cercetarea transdisciplinara – urmareste stabilirea un limbaj stiintific comun mai multor discipline 4) dupa modul de prelevare a datelor: cercetare cantitativa – impica procesul de colectarea de date cu caracter masurabil cercetare calitativa – foloseste date cu carcater nemasurabil 5) dupa timp: cercetare sincronica – cercetare in care obiectul este studiat la un singur moment cercetare diacronica – studiaza evolutia in timp a obiectului de studiu 6) dupa elementele selectionate : cercetare globala – studiaza toata populatia vizata cercetare esantionata – studiaza o parte din populatia vizata cercetare monografica – analizeaza o singura unitate a populatiei 7) dupa loc : 15 . aproximarea ideal-tipica. tipul de date. Prin acest mijloc euristic. de principii de baza. Tipuri de cercetari in stiintele sociale In functie de diferite criterii (intentia cercetarii. Weber incearca sa asigure „obiectivitatea” unei cunoasteri care ramine in acelasi timp mereu subiectiva.Este metoda interpretarii propusa de Weber.

Pentru a stabili un astfel de raport. fiecare membru al comunitatii stiintifice se angajeaza sa respecte aceleasi reguli si procedee. cercetatorul stapineste factorii care influenteaza sau pot influenta obiectul de studiu. Ultimele doua sint specifice cercetarii in stiintele sociale. internationala. Acest demers are acelasi obiectiv : aprofundarea cunoasterii realitatii. Proprii acestui tip de cercetare sint metodele cantitative. ci incearca sa reproduca cit mai fidel posibil logica de baza a strategiei experimentale. adica 16 . multumindu-se sa observe reactiile acesteia la stimuli provocati de variabila independenta. in special al simularii pe calculator. In acest scop. regionala. istorica. deci nu stapineste deloc variabila dependenta. Cercetarea non-experimentala (ex-post) este specifica stiintelor sociale. Cercetarea quasi-experimentala este strategia in care cercetatorul nu verifica conditiile de interventie a variabilei independente. Termenul metoda nu este un termen univoc. se utilizeaza in psihologie experimentala. Ea este un studiu de cauzalitate. Cercetarea experimentala – este proprie stiintelor naturii si stiintelor pure. Aceasta inseamna ca dincolo de metodele particulare de cercetare proprii disciplinei. cind cercetatorul nu stapineste factorii care pot influenta obiectul de studiu fiind obligat sa studieze comportamente sau fapte care s-au produs deja (ex-post). adica un ansamblu de metode si tehnici care orienteaza elaborarea unei cercetari si care ghideaza procesul stiintific. metode cantitative. Cercetarea experimentala vizeaza stabilirea unui raport de cauza – efect intre fenomene si variabile. nationala. In stiintele sociale se utilizeaza acest tip de cercetare in lucrari de simulare. Metoda stiintifica si metode de cercetare Demersul stiintific presupune o metodologie. Metoda stiintifica Metoda stiintifica este demersul utilizat in orice domeniu al stiintei. Utilizarea sa se insoteste de obicei de un adjectiv care specifica despre ce fel de metoda este vorba: metoda stiintifica. experimentala. In stiintele sociale. calitative. ocazional in sociologie sau stiinta politica.- cercetare pe teren – cercetatorul este aproape de populatia studiata in laborator – cercetare desfasurata intr-un spatiu si cu instrumente specifice cercetare documentara – consta in culegerea de informatii din documente 8) dupa spatiu : cercetare locala. In investigatia experimentala. Cercetatorul nu manipuleaza toate variabilele in cauza. se face o experienta in care se manipuleaza variabila independenta. Ea permite (cu exceptia astronomiei) reproducerea in laborator a conditiilor realitatii observabile. apoi se observa efectul acestei variatii asupra variabilei dependente (care suporta actiunea). in realizarea de modele econometrice. sau altele. mondiala – cercetarea omparativa – studiaza un grup de unitati pentru a le compara 9) in functie de strategia de cercetare : Exista doua mari tipuri de cercetari – experimentala si non-experimentala (ex-post) carora li se adauga un tip hibrid – strategia quasi-experimentala. exista un demers comun propriu cercetarii stiintifice.

in general instrumente statistice. concluzii stiintifice. distingem. cind vrem sa masuram calitatea unui fenomen si invers. daca vrem sa cunoastem evoutia preturilor de consum in ultimii zece ani. in mod directiv. In general aceste metode sint asociate studiului de caz sau analizei unui numar mic de indivizi. de genul „ „mai mare decit”. Ele vizeaza intelegerea realitatii. conceptiile religioase in diferite tari. date cifrate. forma produselor (documente sau obiecte) . Metodele cantitative vizeaza masurarea fenomenului studiat.acelasi tip – stiintific – de metoda. rate. comportamente. Metode cantitative si calitative Pe planul procedurilor. definite sumar. rationament si verificarea. Fundamentele metoda stiintifice sint conceptualizarea si experimentul. de obicei a unui grup. in mod semi-directiv. pentru o prelevare calitativa. gradul de libertate al celor ce fuznizeaza informatia (tehnici directive. Metodele calitative sint ansamblul de proceduri utilizate pentru a califica un fenomen. tehnicile indica cum putem accede la informatiile pe care acest obiect este susceptibil sa le furnizeze. Daca metodele sint orientari generale cit priveste felul de a aborda un obiect de studiu. opinii. Daca vrem sa cunoastem sadiile de intelegere ale unui copil. Pot fi clasate in functie de anumite criterii : contactul sau absenta de contact cu cei care furnizeaza informatia (tehnici directe si indirecte) . faptele marcante ale unui deceniu. pentru a face o prelevare calitativa. De exempu. necesare analizei Observarea in situatie este o tehnica directa care vizeaza observarea. in cadrul cercetarii in stiintele sociale. Oiectivele urmarite si materialele disponibile determina gradul de cuantificare sau demersul mai degraba calitativ care va fi adoptat. „mai mic decit”. intentiile de vot la viitoarele alegeri. legatura dintre gradul de scolaritate si consumul de droguri. non-directive sau semi-directive) . sint :. Principalele tehnici de cercetare in stiintele sociale. medii. 17 . Sint mijloace concrete utilizate pentru culegerea datelor din realitatea sociala. tipul de contact (observare. procedurile care vizeaza masurarea fenomenelor de cele care permit prelevarea de date necantitative sau putin masurabile. Cea mai mare parte a stiintelor sociale utilizeaza masuri : indici. Cifrele nu inseamna nimic in sine. sursa informatiilor (indivizi sau grupuri) . Masurile pot fi ordinale. o descriere calitativa oricit de detaliata este inutila daca datele cifrate sint mai semnificative. altfel spus ea implica observarea obiectiva a realitatii. facem apel la metode cantitative. dar asupra lor vom reveni cu prezentarea in detaliu intr-un capitol subsecvent. a sensului unor fapte. continutul documentelor (cifrice sau non-cifrice) si tipul de prelevare (cantitativa sau calitativa). interogatie sau experiment) . Interviul de cercetare este o tehnica directa care vizeaza chestionarea citorva indivizi. facem apel la metodele calitative. oricit de exacte sint. a unor declaratii. Tehnici de cercetare Tehnica de cercetare este un ansamblu de proceduri si instrumente de investigatie utilizate metodic.    Observatia documentara care consta in consultarea de documente din care se extrag fapte brute. sau numerice care utilizeaza calcule. Ceeea ce este important este de a alege mijloacele cele mai pertinente pentru a aprofunda analiza obiectului de studiu si a cerceta toate dimensiunile lui.

impicind de obicei citiva indivizi. regasim si respectam totusi aceleasi etape principale. publicul care are dreptul sa cunoasca. Etapa formularii problemei de cercetare Prima etapa a unei cercetari este definirea problemei.    Chestionarul sau sontajul sint tehnici directe care vizeaza chestionarea unui numar mare de indivizi. Etica cercetarii stiintifice Este ansamblul de principii sau responsabilitati morale referitoare la desfasurarea unei activitati de cercetare. Formalarea problemei conduce la enuntarea unei intrebari referitaore la o realitate pe care vrem sa o cunoastem. Este vorba sa identificam problema. cercetarea isi pierde orice credibilitate. prelevarea datelor si analiza si interpretarea rezultatelor. Aceste faze se descompun la rindul lor in mai multe momente. fara respectarea unor conditii. Etapele procesului de cercetare O cercetare stiintifica este un proces organizat pe etape care formeaza un tot distinct si care cuprinde 3 mari faze : definirea problemei cercetarii. trebuie sa procedam la operationalizarea problemei. Chiar daca vocabularul variaza adesea. 18 . de la o disciplina la alta. pentru a face o prelevare cantitativa sau calitativa. Orice cercetare cere o anumita onestitate si. Apoi. Operationalizarea este definirea problemei in termeni care permit investigatia empirica. in cazul stiintelor sociale (respectarea integritatii persoanelor. In cercetare. fara probitate. pentru o prelevare cantitativa. dar si responsabiitatea de a evalua studiile colegilor. in mod directiv. orice doreste. constructia tehnica. pentru o prelevare cantitativa. chiar global. Experimentul este o tehnica directa care vizeaza realizarea unei experiente. numim problema ceea ce ridica un semn de intrebare. Aceasta inseamna ca cercetatorul nu poate sa faca. in mod directiv. ceea ce pare pertinent sa fie studiat. Conceptualizarea este fundamentu oricarei cercetari. carora cercetatorul trebuie sa le puna la dispozitie rezultatele analizelor sale pentru a permite schimbul generalizat de critici care este garantia obiectivitatii. ceilalti savanti apartinind aceleiasi comunitati stiintifice. referitor la indivizi sau grupuri. oricare ar fi obiectul sau disciplina considerata. Principiile etice se refera la : subiectele cercetarii. Aceasta etapa include formuarea problemei de cercetare. adica analiza concreta. respectarea vietii private) . Aceste comitete de supraveghere nu accepta decit cercetarile care respecta regulile etice stabilite. Exista astfel comitete deontologice in institutii unde se efectueaza cercetari. Etapele cercetarii sint transdisciplinare. s-o definim. cum doreste sau la cererea unor terti. Analiza statistica este o tehnica indirecta care vizeaza analiza de documete cu continut cifric. provenind de la indivizi sau grupuri. pentru a face o prelevare cantitativa. principalele rezultate ale cercetarilor. Acestea sint coduri deontologice care imbraca forma unor reglementari scrise. in sensul ca ele se armonizeaza cu toate cercetarile din stiintele sociale. deoarece orice cercetare vizeaza verificarea ulterioara. Analiza de continut este o tehnica indirecta care vizeaza analiza de documente cu caracter necifric. adica indivizii. sa precizam pentru a-i deflimita conturul si de a o situa in demersul de reflectie. Exista deci anumite regului care trebuie respectate care formeaza o etica proprie muncii stiintifice si care trebuie respectate in toate etapele demersului de cercetare.

Pentru a ne asigura ca nu ne angajam intr-o etapa fara a o fi completat pe precedenta. Pentru a fi analizabile. trebuie sa decidem cum vom colecta informatiile referitoare la fenomenul studiat. Cu proiectul de cercetare trasam parametrii studiului pe care il vom intreprinde. Selectia se realizeaza in mod obisnuit prin esantionare si exista diferite proceduri pentru a o realiza. deoarece. Etapa prelevarii de date Colectarea datelor propriu zise este etapa in care intram in mod concret in contact cu realitatea. sintem in masura sa incepem analiza si interpretarea. daca optam pentru tehnica documentarii. In plus. Etapa constructiei tehnice Aceasta etapa vizeaza realizarea constructiei tehnice a cercetarii. Proiect de cercetare Unii autori folosesc expresia „cadru de referinta”.Acest raport permite evaluarea solliditatii etapei parcurse si trecerea la etapa urmatoare. Dupa pregatirea datelor. De exemplu. aceste date trebuie sa fie organizate. Odata esantionul constituit. dupa fiecare etapa. se poate redacta. si asa mai departe. ulterior. nu ne ramine decit sa culegem datele cu ajutorul instrumentelor de cercetare stabilite in etapa precedenta. demers metodologic. Alegem de obicei una dintre ele. Procedam deci la o pregatire a dateor. daca ne-am decis sa procem prin chestionare sau sondaj. Odata problema definita. O buna utiizare a tehnicii de cercetare este foarte importanta. Sint etape ordonate . Proiectul de cercetare cuprinde etapele preliminare ale cercetarii. un raport de etapa. aceasta denumire aratind ce vrem sa intreprindem si cu ce metoda. Dupa familiarizarea cu tehnica retinuta. adica persoanele sau elementele de la care sau despre care vrem sa obtinem informatii. aceste rapoarte de etapa servesc raportului de cercetare final deoarece descriu o parte din traseul urmat. adica pina la nivelul in care pot fi tradusi in fapte observabile in realitate.In consecinta. cu cit abordam realitatea pe care vrem sa o studiem in mod adecvat. 19 . Exista diferite tehnici de cercetare sau de prelevare a datelor. Cel mai exact este „ proiect de cercetare”. in functie de definirea problemei si contextul in care lucram. degaja concuziile. Fiecare din aceste etape este distincta de celelalte. Colectarea a furnizat informatii brute si dispersate care nu se preteaza unei analize imediate. incepem contruirea instrumentului cel mai pertinent in raport cu problematica cercetarii. Etapa de analiza a datelor si de interpretare a rezultatelor Aceasta etapa consta in examinarea datelor prelevate si a sensului pe care il dam rezultatelor analizei. indispensabile realizarii unei cercetari. construim un cadru operatoriu . pe care le vom prezenta apoi intr-un raport de cercetare. Dar inainte trebuie sa determinam cu precizie unitatile de analiza. fiecare din ele prezentind avantaje si dezavantaje. Aceasta selectie a unitatilor este determinata de definirea problemei de cercetare stabilita in prima etapa. construim un formular de intrebari. Fara o ordonare prealabila. cu atit informatiile obtinute vor fi mai valide si fiabile. deviz de cercetare. datele nu au nici o utilitate. termenii si conceptele utilizate trebuie sa fie definite in asa fel incit sa poata fi concretizati. dar necesare una alteia. adica le sintetizam pentru a putea.

Proiectul de cercetare este etapa preliminara a cercetarii. Partile componenete ale proiectului de cercetare sint marile etape ale procesului de cercetare pe care le-am prezentat :         formularea problemei enuntarea ipotetei construirea cadrului operatoriu alegerea strategiei generale de verificare alegerea tehnicilor de colectare a informatiei tehnici de analiza a datelor prezentarea concluziilor anticipate bibliogafia PC Raport de cercetare Raportul de cercetare este un document scris care prezinta rezultatele cercetarii odata ce aceasta este terminata.prezentarea si discutarea principalelor rezultate ale analizei  concluzii – discutarea rezultatelor in raport cu ipoteza – intoarcere critica supra metodei utilizate si propuneri de noi piste eventuale de cercetare  bibliografie 20 . permite planificarea etapelor cercetarii . De ce e necesar un proiect de cercetare ? Proiectul de cercetare este un instrument de lucru care permite precizarea etapelor muncii de cercetare. Nu este un plan de lucru sau tabla de materii. Raportul de cercetare cuprinde o parte introductiva cind se reia formularea problematicii. Bine facut. dar toate trebuie sa respecte regulile. raportul de cercetare cuprinde :  parte introductiva – pe scurt cele 7 etape din PC  parte centrala . Un bun proiect evita sa facem o demonstratie confuza sau incompleta. enuntarea chestiunii de la care s-a plecat. Partea centrala a raportului este prezentarea si discutarea concluziilor si a rezultatelor cercetarii – se insista pe verificarea ipotezei. dar roul lui este de a prezenta rezultatele analizei ale carei etape si proceduri au fost anuntate in proiect. este un instrument de organizare a gindirii care ajuta la structurarea logica a obiectului de studiu si ajuta sa facem o analiza eficace. prezentarea cadrului operatoriu si al demersului. critica metodei utilizate si indica noi piste de cercetare Sintetic. ci un document scris de 10-50 pagini. inseamna ca orice proiect poate fi utilizat pentru realizarea oricarei tip de cercetare (mai putin in cazul cercetarilor-actiune si a observatiei – participative). El reia anumite elemente ale proiectului de cercetare (si ale cercetarii). ajuta la selectionarea strategiilor si tehnicilor de cercetare cele mai potrivite tinind cont de ce vrem sa demonstram. prin care stabilim obiectul de studiu si precizam felul in care realizam fiecare din etapele procesului de cercetare. reprezinta jumatate din efortul global. fundamentele metodei stiintifice: conceptualizarea si verificarea (experimentarea) Proiectul de cercetare fiind construit in functie de metoda stiintifica. Exista mai multe tipuri de proiecte. ipoteze. Deci are 3 functii esentiale : ajuta sa precizam obiectul de studiu.

tara. un partid sau alta organizatie (administrativa. un oras. 1) Analiza idiografica Acest tip de cercetare vizeaza studierea unui obiect in singularitatea lui. firma). propriu cuiva (sau a ceva).Modulul 2 – Tipuri de cercetare Primul lucru pe care trebuie sa-l stabilim este ce fel de analiza (studiu. teoretica. americana. bolsevica sau romana din 1989. un fenomen istoric (revolutia franceza. criza economica din 1929) sau alte procese si evenimente. cercetare) vrem sa realizam. nomotetica. Vom vedea in acest curs care sint tipurile de analize realizate in stiintele sociale : idiografica. Obiectul de cercetare este o entitate . Originea cuvintului ne trimite la grecescul „idios” care inseamna particular. 21 .

Este un lucru sa stim ca planetele graviteaza in jurul unei stele fixe. in special. este. O buna descriere trebuie sa fie organizata. De exemplu. Lucrarile bazate pe prezentarea de statistici (somaj. Analiza nomotetica se refera la o clasa de fenomene si nu la un fenomen singular. a componentelor. adica vizeaza generalizarea dintr-o anumita perspectiva. Cind folosim date cantitative (statistice). clasificari (stabilirea de clase de fenomene) care depasesc simpla descriere si sint un inceput de explicatie. pe necesitatea schimbarii. si nu pe cauza. ce aspecte sau dimensiuni ne intereseaza la fenomenul observat. Raspunde la intrebarea „cum” s-a produs. cheltuieli guvernamentale etc) sint de asemenea descrieri. ci. 2) Analiza nomotetica Este opusul analizei idiografice. descrierea este si mai selectiva si cere comparatia. dar si in acest caz tot descriere. 22 . dar alta este sa stim de ce. atunci facem o comparatie in timp. Acest tip de cercetare este proprie sintezelor (care nu au nimic analitic) si monografiilor. evolutia ei. asa incit observatia sa retina fapte semnificative. care tine de descriere si raspunde la intrebarea „ce. Obiectivul este in acest caz mai putin cunoasterea care este proprie stiintei. Ea cere un discurs teoretic care sa justifice un raport de cauzalitate sau de probabilitate. Prin compararea unor fenomene (fapte. Vine din grecescul „nomos” care inseamna lege si „ thesis” care inseamna actiune ce trebuie facuta. amploare). Monografia este o descriere exhaustiva. cum ?” si a sti „de ce”. Ea raspunde unui imperativ de cunoastere mai ambitioasa. altceva sa stim „de ce”. entitati) similare putem realiza tipologii. cum exista un fenomen si nu „de ce” s-a produs. Stim ca administratia este ineficienta.Cercetarea idiografica tine de descriere si naratiune. iar raspunsul in acest caz sint legile fizicii (nomosul grec). Cercetarea trebuie sa aiba un fir conductor. pe modul de realizare. deci orientata. daca analizam administratia in Romania. Sinteza vizeaza sensul global al unui fenomen sau eveniment (de exemplu Revolutia din 89. care tine de explicatie. corupta. a obiectului cercetarii. de un partid) si vizeaza corectarea unei stari de fapt. mai exact aprofundata. a sti ceva”. Cu alte cuvinte. de cite feluri. De exemplu. Analistul trebuie sa aiba o idee prealabila despre studiul pe care il va realiza. analizind descentralizarea structurilor administrative. si cea mai clasica monografie trebuie sa fie sustinuta de o intrebare – de ce ne intereseaza fenomenul respectiv. Primul razboi mondial). realizam o comparatie in spatiu. o cercetare de tip idiografic se axeaza pe definirea structurilor. Stim ca in Romania este coruptie (ce este. Analiza propriu-zisa este absenta daca nu incercam sa comparam fenomenul cu un altul de acelasi tip. Daca vrem sa o prezentam in raport cu administratia din alte tari. Aristotel facea deja distinctia intre „a sti ca. Rezultatul practic este mai important decit analiza. remedierea unei situatii nesatisfacatoare. Descrierea poate declansa o cercetare comparata care poate duce la o explicatie. dar sa stim de ce ea exista este altceva. condamnabila. structurata. altfel ea nu este decit un amestec de informatii sau date inutile. adica analiza idiografica. reguli sau conditii de aparitie. intentia fiind de a intelege un fenomen si nu de a-l explica. Acestea sint studii „comandate” (de guvern. imorale. Analiza de tip nomotetic vizeaza deci explicatia fenomenelor urmind legi. deoarece nicio descriere nu poate fi total exhaustiva. Cercetarea idiografica serveste de multe ori pentru a interveni imediat si concret in organizarea sociala.

descrierea sau chiar comparatia. Ea comporta o suita de constatari identice referitoare la un aspect al realului care conduce la o concluzie. s-a putut intelege. isi propune descoperirea cauzelor realului. adica operatii mentale. apare si fenomenul Y (cind X exista. adica pe baza datelor din anii trecuti. observatorului) si nu modifica obiectul (realitatea observata). Sint forme de rationament. dar fiecare corespunde unui moment al cercetarii (cunoasterii). Daca inductia pleaca de la cazuri particulare pentru a formula o regula generala.este proprie stiintelor sociale aplicate care vizeaza rezolvarea. sa prevedem ca si din promotia din acest an x% din absolventi vor gasi un loc de munca. prin inductie. ea poate sa fie. Analiza prin inductie pleaca de la acumularea metodica de constatari identice in raport cu un fenomen dat si se formuleaza astfel : de fiecare data cind fenomenul X apare. pentru a ajunge la consideratii abstracte susceptibile sa produca o regula de recurenta. deductia pleaca de la general si abstract catre particular si concret. de la nivel concret. spre deosebire de inductie. Axioma este o propozitie evidenta si nedemonstrabila. probabilitatile statistice tin de inductie (estimarea somajului. De exemplu. la o generalizare. considerindu-se ca teoria se construieste plecind de la experienta imediata. cistigatorul profitind de o marja apreciabila de locuri in raport cu scorul exprimat in numarul de voturi. in etape. de experienta. dupa mai multe absente a profesorului cind ploua. De exemplu. mai abstract. In filozofia stiintei s-a privilegiat mult timp inductia ca instrument de descoperire. proprii subiectului (cercetatorului. Rationamentul deductiv Se poate derula in doua forme : modul formal si ipotetic-deductiv. Ea vizeaza explicarea unui fenomen. Plecind de la date cantitative si calitative luate pe teren (ca in etnografie). Una nu o exclude pe cealalta. Inductia se bazeaza pe experienta empirica. la abstractie. face recurs la ratiune. care este legata de empiric. Rationamentul inductiv permite sa prevedem in functie de experienta anterioara ca un fenomen se va produce. Rationamentul inductiv pleaca de la singular. Intr-un alt registru. se elaboreaza o teorie prin generalizari empirice. pe identificarea faptelor. putem. concreta. a datelor pentru a degaja o generalizare. Axioma este un adevar logic nedemonstrabil. exista si Y). Nu inseamna ca este o relatie de cauzalitate. sau poate sa fie o concomitenta (simultaneitate). Mai apoi. observatia inductiva ne facem sa concluzionam. Exista deci doua tipuri de analiza nomotetica. Cunoasterea este piramidala. amelioararea. unor probleme sociale. acest mod de demonstratie depaseste simpla afirmatie. a ratei de crestere. rata mortalitatii infantile). a) Rationamentul formal Este un rationament pur logic care se bazeaza pe axiome sau postulate. s-a observat ca scrutinul uninominal intr-un tur conduce in general la o distorsiune semnificativa intre numarul de voturi si numarul de locuri obtinute. inductiva si deductiva. Acest fel de a concepe cunoasterea – prin inductie . logica putind sa o explice mai bine. Rationamentul derulat 23 . aceasta distorsiune. cauza putind fi alta.Analiza nomotetica recurge la doua moduri de rationament : inductia si deductia. ca aceasta este cauza absentei acestuia. adica se complexifica progresiv. tot prin inductie. De asemenea. Deductia. Astfel.

a claselor sociale. cu alte cuvinte. Teoria jocurilor pune in evidenta importanta structurarii cimpului de actiune asupra comportamentului politic. Deci. Acest « economism » este departe de a face unanimitate. un model referitor la un tip de comportament. Paris. a grupurilor de interes. Daca bunurile colective sint disponibile pentru anumiti indivizi din grup. Si teoria jocurilor adopta demersul deductiv formal. Aceasta explica de ce lupta proletariatului nu s-a dezvoltat si raspindit. a partidelor politice. preferinte. La logique de l’action collective. fie ne-colective (individul rational nu se angajeaza in actiuni colective. conform aceluiasi postulat al rationalitatii). Rationalitatea actorului este un postulat. Cu ajutorul teoriei sale. ca el este rational. sau. ca de exemplu teoria marxista a luptei de clasa. Olson a reinterpretat anumite analize clasice. utilitatilor sale. este o explicatie logica si teoretica a comportamentului grupurilor si organizatiilor.. in viziunea lui Olson. cea mai mare parte a actiunilor colective sint fie non-logice (dat fiind postulatul rationalitatii). Totusi. Este un « pasagerul clandestin » (calatorul fara bilet. Motivat de calculul interesului. o abstractie. numerosi politologi au fost sedusi de acest demers deductiv plecind de la axiomele stiintei economice. Fenomenul « pasagerului clandestin» (free rider) analizat de Olson este un comportament ipotetic de tip axiomatic bazat pe postulatul rationalitatii individului. inclusiv in rindul economistilor insisi. adica admitem de la inceput. In stiintele sociale. iar demonstratia urmeaza metoda axiomatica. este inutila. nu are nimic cu verificarea experimentala. o presupunere. Din teoriile economice. intregul este mai mare decit partea . orice individ rational va prefera sa profite fara sa plateasca costul. Succesul paradigmei alegerilor rationale in acest domeniu se explica prin faptul ca analiza politicilor publice nu a constituit monopolul politologilor ci a fost de asemenea un domeniu privilegiat de investigatie al economistilor. utilitate) cu costul cel mai mic. Nu este nevoie. In aceasta viziune. Nu e deci surprinzator ca instrumentele si modurile de rationament predominante in stiinta economica au fost larg utilizate mai intii de economisti si apoi de politologi. M. Sursa : Olson. actori 24 . Exemple de axiome : doua cantitati egale cu a treia sint egale intre ele . cele compuse din indivizi rationali. nu actioneaza in interesul grupurilor.utilitarista bazata pe postulatul rationalitatii individuale. Este postulatul rationalitatii si al actorului rational. Este o constructie mentala. Teoria rationalitatii derivata din economie si-a gasit o larga aplicatie in analiza politicilor publice si in acest caz vorbim de teoria alegerii publice (public choice). geometria euclidiana (invatata la scoala) este elaborata pe baza axiomelor . adica contradictia dintre interesul individual si interesul colectiv : marile grupuri sociale. Clasele sociale sint. ca un actor vizeaza intotdeauna maximizarea preferintelor. acest postulat a devenit principiu explicativ in studiile decizionale. Olson aplica modelul sau de analiza pentru a explica o serie de fenomene sociale : organizarea si functionarea sindicatelor. Teorema este o demonstratie pur formala. o conventie acceptata. Noi presupunem. micro-economia a elaborat modele care functioneaza dupa aceiasi logica deductiv-formala. grupuri a caror actiune este supusa acestui paradox al actiunii colective : ele sint fundamental incapabile sa intreprinda o actiune colectiva (lupta de clasa) care vizeaza promovarea interesului comun. strategice. Logica actiunii colective Modelul actiunii colective elaborat de Olson. free rider). Olson identifica paradoxul actiunii colective.prin axiome este o teorema. construit pe paradigma individualist. ele devin accesibile tuturor. Actorul rational este un actor – homo economicus – care vizeaza maximizarea beneficiilor (interes. asa cum Marx a prezis-o. Unul din exemplele cele mai cunoscute de aplicare a teoriei economice la analiza actiunilor umane este cel al lui Mancur Olson in Logica actiunii colective. ca actori sociali producatori si distribuitori de bunuri colective si deci supusi paradoxului actiunii colective. 1978. incluviv celor care nu au contribuit la crearea lor. La rindul lor. a Statului. numerosi economisti s-au aventurat in analiza comportamentului politic sau de politici publice.una din axiomele lui Euclid : printr-un punct exterior unei drepte nu se poate duce decit o singura paralele la acea dreapta. PUF. conform logicii actiunii colective. empirica.

si daca nu marturiseste. In acest caz este o inventariere critica a ceea ce s-a facut. politia nu ii poate condamna. se pot evalua teoriile democratizarii sau o scoala de gindire (scoala alegerilor publice sau scoala monetarista in economie de exemplu). se deosebeste de rationamentul formal prin raportarea la empiric (la concret. Acestia sint pasii unei cercetari deductive. Dilema prizonierului Inventat de doi teoreticieni ai jocului de la cunoscutul think tank (grup de reflectie) Rand Corporation. pe care leo ofera politia. fecunditate. nuvela. in functie de problematica si obiectul cercetarii. 3) Analiza teoretica (de teorii) Analiza teoretica. Primul isi spune ca daca celalalt marturiseste. fie cei doi se acuza multual si amindoi vor fi in mod egal pedepsiti in calitate de complici. teoretic. predictibilitate Originalitate 25 . Modelul cel mai cunoscut in aceasta perspectiva este cel al « dilemei prisonierului ». fie unul il denunta pe celalalt care va fi astfel condamnat. nu au decit doua strategii pentru a scapa : fie sa nege faptele. « rationalitatea » (cea a interesului lor personal) consta in a-si denunta complicele. a cooperarii. povestire). Orice teza de doctorat sau cercetare in disciplinele stiintifice trebuie sa cuprinda obligatoriu o critica a cercetarilor. Ea corespunde a ceea ce numim „starea chestiunii” sau „starea cunoasterii”. dar si de a justifica propria analiza si sublinia aportul la cunoasterea unei realitati. se refera la evaluarea teoriilor existente intr-un domeniu de cunoastere. Este o modalitate de a recunoste meritul si contributia colegilor. Celalalt face acelasi rationament. simplitate. De exemplu. o teorie) b) din aceasta regula (teorie) se emite o ipoteza 3) verificarea ipotezei. acuzati de aceiasi crima pentru care politia nu dispune de dovezi si care sint izolati unul de altul. Asa cum in studii literare stabilim genul operei (roman. are totusi avantaj sa coopereze cu politia. Calitatile unei lucrari stiintifice Calitatea unei cercetari este apreciata in functie de 7 criterii : originalitate. sau pe o tema data. O aceiasi cercetare. mai exact de teorii. poate cuprinde cele trei tipuri de discurs analitic. verificabilitate. El se deruleaza 3 timpi : a) se enunta o regula. fiecare primeste 10 ani inchisoare. Astfel. Aceste studii nu au ipoteze. in timp ce n-ar fi facut decit doi ani daca ar fi adoptat o strategie comuna. acest joc a devenit exemplul paradigmatic al problemei cooperarii pentru teoria alegerii rationale. Melvin Dresher si Merril Flood in 1950. la fel. Retinem ca exista trei moduri de demonstratie : idiografic. b) Rationamentul ipotetic-deductiv Rationamentul ipotetic-deductiv. pentru a arata pertinenta cercetarii propuse. Cercetatorul trebuie sa stabileasca carui tip de cercetare apartine analiza propusa. e avatajos pentru el sa faca celasi lucru. nomotetic. care au analizat deja fenomenul respectiv. pertinenta. la realitate). sau nomologic-deductiv (desi unii autori fac distinctie).independenti care urmaresc interese comune si care sint inspirati de aceiasi logica rationala adopta comportamente care fac imposibila cooperarea optimala intre ei. fie sa arunce responsabilitatea asupra celuilalt. o lege (presupune deci un suport teoretic. In al doilea. coerenta. sint un fel de sinteze al caror obiect de studiu sint teoriile si nu fenomenele. Prima strategie este cea buna. in stiintele sociale trebuie sa stabilim carui gen apartine studiul. a studiilor. dar din cauza structurarii problemei si a ignorarii strategiei celuilalt din cauza izolarii lor si neavind posibilitatea sa adopte o strategie comuna. « Dilema prizonierului » poate fi rezumata astfel : Doi prizonieri. In primul caz. Acest tip de analiza poate sa dea nastere la lucrari care se consacra excusiv evaluarii de teorii sau lucrari intr-o disciplina data.

simplitatea fiind de cele mai multe ori garantia coerentei. O lucrare este incoerenta cind se ocupa de prea multe aspecte (variabile) sau cind se pierde in descrieri inutile. cultiva obscuritatea. Simplitatea nu are nimic de-a face cu stilul simplu pe care il utilizeaza autorul. In schimb. atita timp cit nu este vorba de plagiat. de genul „Logicii actiunii colective” a lui Olson. economia. Pe de-o parte. se vroia atit verificabila cit si predictiva. pentru a seduce sau impresiona. 26 . In acest caz vorbim de analiza eleganta. Anumite modele in economie nu au decit o pertinenta limitata datorita conditiilor impuse pentru a fi aplicabile. Prin fecunditate. O analiza poate sa nu fie pertineneta daca obiectul de studiu este nesemnificativ. Modulul 3: Demersuri teoretice Obiectul de studiu nu este dat a priori cercetatorului. ea poate sa fie semnul unui grad inalt de abstractie. discursul stiintific este un discurs construit. Pertinenta unei lucrari se refera la aptitudinea acesteia de a explica un fenomen. care implica decuparea obiectului de studiu. La fel. Verificabilitatea si predictibilitatea Verificabilitatea se refera la aptitudinea unei cercetari de a enunta teorii care genereaza ipoteze (analize) a caror conformitate cu realul se poate verifica. teoria lui Marx. dar numai o lucrare originala este cea care-si aduce aportul la dezvoltarea cunoasterii. Fecunditatea Se refera la aptitudinea unei cercetari. Simplicitatea opereaza o reducere a realului pentru a face mai inteligibile anumite aspecte. Pertinenta Este raportul cu realitatea. pentru a realiza o cercetare. este nevoie de o grila teoretica care permite cercetatorului sa dea coerenta analizei sale. dar nu este predictiva (nu permite nici o predictie cit priveste evolutia speciilor). Coerenta De la simplitate trecem usor la coerenta. fara legatura cu analiza propriu-zisa si aceasta frapeaza de la prima privire. Autorul obscur poate oricind sa-si apere ermetismul prin replici de aceiasi natura. de a putea fi aplicata studiului diverselor realitati in aparenta diferite. in timp ce ermetismul – care este o pozitie de slabiciune – garanteaza contra oricarui atac. facind din individul rational. studii decizionale). Predictibilitatea este calitatea unei cercetari a carei verificabilitatea poate fi proiectata in viitor. Claritatea este o calitate redutabila pentru autor pentru ca il face vulnerabil la critica. O cercetare poate. specific explicatiei economice. cercetarea retine un numar scazut de parametri. Nu este un fapt deplorabil in sine. Efectele de stil. un produs stiintific „exportabil”. teoria lui Darwin este verificabila. de exemplu. in numele unui anumit estetism. Dimpotriva. Destinat mai intii studiilor economice. sociologia este o cunoastere fecunda. avind ambitia sa explice stiintific istoria. a unei structuri de explicatie. sa reia problematici si analize mai vechi pe care le recicleaza. Simplitate Aceasta calitate se refera la amenajarea economica a lucrarii. lipsit de interes. Pertinenta nu este o calitate usor de determinat si poate da nastere la neintelegeri. o cercetare depaseste frontierele disciplinei. echivocul sau paradoxul. De exemplu. datorita conceptului „homo economicus” este un domeniu de cunoastere fecund. In acest sens. acest concept s-a extins si la alte domenii de analiza (studii politice. O lucrare neoriginala nu prezinta interes. strategice. Conteaza deci cum a fost decupat obiectul. in al doilea rind. altfel spus.Este scopul esential al unei cercetari.

foarte utilizata in stiintele sociale contemporane. adica. modelele de explicatie s-au rafinat si este general admis ca actorul rational evolueza intrun cadru. in timp ce paradigmele globaliste utilizeaza notiunea de « agent ». cauta maximizarea satisfacerii lor si minimizarea costurilor pentru a le atinge. reapare transformat in anii 80. ca postulat initial. Un acelasi fenomen poate fi analizat din perspective diferite. este imprumutata din stiinta economica. natiunea. utilitarist. societatea este reprezentata ca o suma de indivizi. In aceasta viziune societatea este o totalitate care nu se reduce la indivizii care o compun. plecind de la preferinte bine stabilite. rational. De remarcat ca in general autorii « scolii individualiste » utilizeza pentru a desemna individul termenul de « actor ». Pentru aceasta perspectiva care are la baza postulatul rationalitatii se foloseste in mod curent denumirea de individualism metodologic care este baza comuna tuturor studiilor strategice. actori. 1. Fiecare din aceste demersuri teoretice propune explicatii diferite ale fenomenelor. In conformitate cu acest demers. ca individul este referinta de baza. Ea are in centru individul numit rational.incearca concilierea. structurile sint produsul actinuii indivizilor. Cu timpul. actori. celor doua nivele – micro si macro de analiza. in interiorul unor institutii care impun reguli de joc. Reflectia ontologica isi pune intrebarea: la ce realitate se refera analiza? care este natura obiectului analizat ? care este unitatea de analiza a studiului ? Exista din acest punct de vedere doua pozitii epistemologice fundamentale si opuse : perspectiva individualista (atomista) sau microanaliza si perspectiva globalista (holista) sau macroanaliza. dimpotriva. statul. ca societatea este referinta primara in analiza sociala. Datorita neo-institutionalismului. norme si practici pot fi analizate in interactiune. altele sint centrate pe comportamentul individului (behavioralism). plecind de la premise diferite. Pozitia concurenta. acomodarea. Aceste tipuri de demersuri teoretice sau perspective de analiza corespund marilor traditii sau scoli de cercetare. Institutionalismul. Perspective de analiza Orice analiza in stiinte sociale implica o conceptie ontologica a unitatilor de referinta care sint in general individul. Viziunea individualista Aceasta perspectiva abordeaza individul din mai multe puncte de vedere care corespund unor scoli diferite : unele pun accent pe aspectul intentional al actiunii actorului. perspectiva globalista. 1. Pozitia individualista estimeaza. diferite studii pun accentul in explicatie pe variabile specifice : structuri. Perspectiva rationalista. considera. Individualismul metodologic 27 . altele pe aspectul mecanic al jocului intre actori. O a treia perspectiva – institutionalista . Acesta este conceptul de actor calculator. institutii. structuri. formale si informale. Perspectiva rationalista. adica individul care. 1. societatea. in versiunea clasica. fiind astazi demersul predominant (neo-institutionalism). adesea discreditat in anii 50. proceselor si actiunilor sociale. Acest tip de analiza pune in evidenta efectele structurilor (produse de societate) asupra indivizilor.Acest curs isi propune prezentarea diferitelor perspective de analiza care sint utilizate in stiintele sociale. procese.

pentru Hirschman. Este o pozitie epistemologica. trebuie cunoscute motivatiile indivizilor. scopurile cu consecintele. adica un fel de a concepe realitatea. ratiunile individuale ale actiunii actorilor. este proprie cercetatorului si nu obiectului studiat Individualismul este un instrument de explicare a fenomenelor colective plecind de la comportamentele si strategiile individuale. in aceiasi lucrare il defineste astfel : « Principiul individualismului metodologic enunta ca. Adeptii acestei scoli postuleaza ca indivizii care actioneaza sint fundamentali rationali. pentru a explica orice fenomen social – fie din sfera demografiei. Fayard. politice. fenomenele sint rezultatul agregarii comportamentelor individuale. Paris. trei tipuri de optiuni se prezinta indivizilor angajati in acest context. Paris. sociale. colective. Bonheur privé. si diversele scopuri posibile intre ele. Aceasta schema de explicatie se poate aplica. voice. 1986. Individualismul metodologic vizeaza sa « explice fenomene colective « macroscopice » plecind de la comportamente si strategii individuale (« microscopice »). sociologiei. dar loialitatea (continuarea atasamentului fata de intreprindere. analizei fenomenelor care implica alegere intrun context. in special legea cererii si ofertei. In aceasta viziune. Pentru explicarea unor fenomene sau procese colective. sau rationalitate instrumentala. Acestia pot sa aleaga intre « abandon ». 1 1 Celelalte trei tipuri de actiune identificate de Weber sint actiunea traditionala. pp. 1982. 28 . demersul individualist presupune refurul conceptiei globaliste. A. sau oricare alta stiinta sociala – este indispensabil sa reconstruim motivatiile indivizilor implicati in fenomenul respectiv. Individualism metodologic Pierre Birbaum si Jean Leca definesc astfel individualismul metodologic : este « o problematica si un fel de a concepe raspunsurile la intrebarile de cercetare (…). etic. in ciuda deceptiei) este a treia optiune. economice. si a fost aplicata. si Leca. a individului care face din acesta un simplu agent purtator de norme sociale.Hirschman viza sa inteleaga alegerile de care dispun clientii unei intreprinderi atunci cind performantele acesteia se deterioreaza.. La rindul sau. Sursa : Hirschman. Lucrarile sale centrate pe rationalitatea actiunii actorilor. ci metoda studierii sale ». Acest postulat al rationalitatii decurge de asemenea din sociologia comprehensiva a lui Max Weber. « luarea cuvintului » sau « loialitatea » (exit. sociologic. Viziune de cercetare. Exista doua puncte de ruptura in raport cu structuralismul : In primul rind. Cele trei optiuni ale consumatorului dupa Albert Hirschman Albert Hirschman a avut o influenta importanta in stiintele sociale dupa ce a dezvoltat ideea ca intr-o situatie de schimbare contextuala. Plon. Economie et société I. si este diferit de conceptia politica a individualismului – sensul de comportamente individualiste. B. actiunea rationala prin valori. vizeaza individul care isi orienteza activitatea dupa scopuri. doua tipuri de reactie a consumatorului in fata acestei deceptii. un atribut al cercetatorului si al obietului : el nu caracterizeaza procesul studiat. Aceasta situatie produce deceptie consumatorilor. Demersul alegerii rationale si traditia economista Teoria alegerii tarionale este o perspectiva de individualism metodologic mai consecventa. si sa consideram acest fenomen ca fiind rezultatul agregarii comportamentelor individuale dictate de aceste motivatii » Sursa : Birbaum. Sur l’individualisme. individualismul respinge ideea comportamentului prescris. Presses de la FNSP. In al doilea rind. juridic. J. a stiintei politice.. mijloace si consecinte subsidiare si care in acelasi timp compara in mod rational mijloacele cu scopurile. Paris. intru-cit introduce conceptul de rationalitate ca premisa a actiunii individului. Abandonarea (adica indreptarea catre o alta intreprindere) si luarea cuvintului (manifestarea nemultumirii) sint. action publique. Acest postulat este imprumutat din micro-economie care il utilizeaza pentru a explica comporttamentul indivizilor fata de tendintele pietii. A se vedea Max Weber. Raymond Boudon.Este un concept distinct de alte forme de individualism – romantic. 1971. actiunea afectiva.13-14. loyalty). in special conceptul de « actiune rationala prin finalitate ». care face din actori simpli purtatori de comportamente socialmente inscrise in ei si refuzindu-le alta libertate decit cea de a-si realiza un destin predeterminat. 46.

se afla in situatie de alegere. Rationalitatea limitata Este aportul capital al lui Simon. ca motoare ale procesului de activitati. decidentul rational adopta un comportament in care adevarul. adica care permite detectarea celui mai bun raport intre avantaje si dezavantaje (inconvenient) al fiecarei alternative. inteligenta sint cele care conteaza si numai ele. Shapiro. Or. preferintele sint stabile. 1994. ca o masina inteligenta. Nimic altceva nu-l mobilizeaza ca continutul problemei pe care o gestioneaza Un model explicativ se impune apropape automat. Apoi cauta alternativele care sint disponibile pentru a raspunde problemei. daca e ratioanla (rezonabila) e de acord. Subiectivul.. Bref. expert al psihologiei cunoasterii si unul din fondatorii inteligentei artificiale. stiinta. nu acesta este cazul. constituie un parametru esential. asupra situatiei. A incercat sa o aplice la luarea deciziei in marile intreprinderi. teoria alegerii rationale erijeaza in principiu explicativ si universal modelul individului calculator care se conformeaza unui tip unic de rationalitate (absoluta). si-a dat seama ca postulatele sint false.. toate alternativele posibile se pot cunoaste si sint cunoscute de decident Individul se comporta ca un intelect pur. El a demonstrat ca aceasta teorie a rationalitatii absolute e irealista. secventa de activitati este foarte structurata : La inceput exista un actor care. In realitatea actiunii. Pathologies of Rational Choice Theory. 2 Green D. pe linia trasata de Simon si March. I. Astfel. cel al decidentului rational : a decide consta in a maximiza sau optimiza rezultatele in raport cu costurile. confuntat cu o problema. criteriile de alegere sint rare . non-consensul sau non-reproductibilitatea de catre terti. avantajele in raport cu inconvenientele. situatia de alegere declanseaza o tensiune psihologica. Teoria alegerii rationale se bazeaza astfel pe urmatoarele postulate :     exista in orice circumstanta un criteriu obiectiv care e accesibil decidentului si asupra valorii caruia toata lumea. Exista. dar ea e limitata. in stiinte sociale operam cu modelul bazat pe conceptul de rationalitate limitata. face inventarul exhaustif al alternativelor identificind efectele si meritele specifice. Constringerile exerseaza o tiranie puternica asupra procesului. explicite. El are preferinte definite. decidentul se loveste de constringeri majore care tin de factori diferiti : informatia lipseste si costa . postulatul de baza al teoriilor alegerii rationale In modelul rationalitatii absolute. Yale University Press. Stocul de alternative disponibile va fi in sfirsit analizat cu ajutorul criteriului si va rezulta solutia. fixeaza valori. decit daca admitem ca ea acopera de situatii in care decidentul se comporta ca o masina programata de catre sarcina de rezolvat. desigur. rationalitatea absoluta nu are sens. New Haven. Dupa care adopta un criteriu de alegere cit mai obiectiv posibil. selectioneaza utilitati. non-ambiguë. Or. 2 De aceea. economist. 29 . sectorialul. Reducind procesul de decizie la regulile formale ale rationalitatii instrumentale. Consecinta e ca facind asta. rationalitate.Rationalitatea actorului. solutia care va fi retinuta va fi necesar cea mai buna din alternativele considerate. capacitatea de a gestiona o stare exhaustiva a alternativelor variaza . Este o schema abstracta care atribuie indivizilor o rationalitate si libertate de decizie in realitate irationala. isi fixeaza obiective.

indivizii incearca sa anticipeze deciziile pe carele vor lua ceilalti actori. C. In 1965. publicata in 1950. Teoriile alegerii publice (public choice) Teoria alegerii rationale si-a gasit o larga aplicatie in analiza politicilor publice si in acest caz vorbim de teoria alegerii publice. Aceasta explica de ce numeroase studii inspirate din aceasta perspective se preocupa de forma si structura guvernulul. Originile teoriei alegerii rationale Dupa unii autori. Sursa : March. In sfirsit. Scoala alegerilor publice este interesata in principal de problema fundamentala a alocarii resurselor care. Rationalitatea limitata Fiinta umana este incapabila sa optimizeze. publicata in 1957. cele de care el dispune. ci se multumeste sa evite ce a mai rau sau ce a mai putin derezonabil. Apoi adopta un criteriu de apreciere rezonabil. Ele postuleaza de asemenea ca inainte de a lua decizii. Desi ramine in cadrul teoriei alegrii rationale. care contribuie la modelarea comportamentului 30 . datorata publicarii a doua texte fundamentale : lucrarea lui Kenneth Arrow. este un tip de analize apartinind teoriilor alegerii rationale. El minimizeaza cautarea si analiza alternativelor. teoria moderna a alegerii rationale este o creatie a anilor 1950. Economic Theory of Democracy. amestec de rationalitate si intuitie. pe care le stie sau care-i par acceptabile lui si tertilor. Cu alte cuvinte. Organizations. in masura in care are la baza postulatul rationalitatii individuale. Deci. (…) toti actorii nu au decit o libertate restrinsa si nu sint capabili in consecinta decit de o rationalitate limitata. crude si rgoiste. ii apare satisfacatoare lui si altora. care a inspirat generatii intregi de lucrari analizind comportamente politice. J. El nu cauta optimul sau ce e mai bine. teoria alegerii rationale pune in lumina strategiile care determina macro-procese (actiuni colective). de structurile organizationale si mai ales de procesul de decizie. se opreste la prima solutie care. ci pe consecintele agregarii alegerilor colective. accentul nu este pus pe alegerile individuale. El face tot ce poate mai bine acolo unde se afla. Mancur Olson publica Logica actiunii colective. in care dezvolta argumentul cunoscut sub numele de « paradoxul lui Arrow ». el decide in mod secvential si alege pentru fiecare problema pe care trebuie s-o rezolve prima solutie care corespunde pentru el unui prag minimal de satisfactie. el este unul din primii care au aratat dificultatile mobilizarii indivizilor in scopul unei actiuni care vizeaza obiective colective. Analiza strategica Studiile strategice. sint limitate. in stocul de alternative considerate. Social Choice and Individualism Values. Intr-un context de rationalitate limitata. Insa. Wiley. considerind actorul si actiunile lor ca variabile explicative principale. 1958. si lucrarea lui Anthony Downs. Activitatea decidentului consta in a formula si elimina un mic numar de alternative. Analizele strategice postuleaza existenta indivizilor rationali. si Simon. dupa care actiunea colectiva nu produce in mod necesar un bun colectiv. originile acestei teorii pot fi reperate in viziunea lui Thomas Hobbes despre motivatiile humane. care elaboreaza strategii pentru atingerea scopurilor lor intr-un context caracterizat prin existenta unor constringeri.Modelul rationalitatii limitate propus de Simon este centrat pe comportamnetul unui decident care gereaza un compromis intre o problema si constringerile situatiei sale. New York. H. prin definitie. Libertatea si informatia sa sint prea limitate pentru a lua o decizie rationala.. desi bazate pe individualismul metodologic.

Toate aceste analize bazate pe paradigma rationalitatii – care include evident teoriile de micro-economie si teoria jocurilor. 1972) 4 Richardson. Incercind sa-si maximizeze avantajele si beneficiile. politici publice. In aceiasi perspectiva individualist intentionala se deruleaza analizele care propun o explicatie a socialului plecind de la psihologia actorului. R.. G. Quadrant. relatii in cadrul guvernului – procesul de decizie – interactiunea actorilor in decizie. politice).L. 1997. In acest caz. Concret. sindicate si banca centrala. The University of Michigan Press. A se vedea Tullok. March. alegerile strategice sint suple. teoria alegerii rationale cuprinde o varietate de perspective care analizeaza o varietate de subiecte. Exemple de lucrari care pot utiliza demersul alegerii rationale : statul si impozitarea.M. tranzitii democratice. au in comun presupunerea ca structurile sociale (sau economice.. Ann Arbor. In concluzie. comert international. acest demers permite o abordare stiintifica a analizei politice – singurul care poate genera cunoastere stiintifica economistii sint stiintifici pentru ca anumite relatii din modelele lor pot fi asimilate unor ecuatii sau alte forme matematice (din limbajul matematic) ca o ilustratie a acestei practici. intentia este efectul inconstientului. apoi. in analiza politicilor publice. ei isi ajusteaza alegerea. D. Tollison. Buchanan. Actorii si preferintele lor ramin relativ constante in timp – bancile cauta stabilitatea preturilor si sindicatele cea a salariilor de exemplu –. New York. Games Real Actors Could Play. Actorii incep jocul cu o strategie aleasa pe baza unor informatii incomplete. G. producind rezultate neprevazute initial. New York. 3 31 . actionind la rezultate conditionate de context si la strategiile expuse de catre adversarii lor. In aceste studii. Incheiem acesta prezentare a perspectivei individualiste mentionind ca acestui demers mai apratine si scoala care privilegiaza in explicarea comportamentului si actiunii caracterul emotiv sau irational al indivizilor.indivizilor. constienta sau nu. Este noul « credo stiintific ». Aproape jumatate din articolele din revistele importante de economie. Scharpf analizeaza relatia dintre guvern. statele – concepute ca actori – sint in competitie unele cu altele pentru impunerea hegemoniei. 1997. nu sint decit efectul actiunii actorilor in cautarea satisfacerii utilitatii inidviduale. Public Means : an Economic Analysys of the Desirable Scope of Government. Printre cauzele acestei emulatii 4 :      prestigiul atasat economiei in cultura politica anglo-americana contemporana in occidentul contemporan si in special in societatea anglo-saxona. J. actorii pot sa invete in timpul procesului.. F. indivizii utilizeaza in scopul intereselor lor diferite forme de structuri disponibile. Teoria jocurilor si neocorporatismul Incercind sa inteleaga emergenta si declinul coorodnarii intre actori pe plan macroeconomic in Europa occidentala. Sursa : Scharpf. alte procese sociale (ca de exemplu miscarile sociale). Basic Books. Aceasta perspectiva se foloseste in analiza relatiilor internationale (teoriile realiste si neo-realiste) care transpun statelor atribute ale indivizilor (forma de atropomorfism). utilizeaza acest demers teoretic dezvoltat de stiinta politica americana. Political Applications of Economics. politica.. deciziile colective. Economics : Hegemonic Discourse. acreditarea economiei – un sine qua non pentru acceptarea ca analist de autoritate – a devenit o ideologie dupa acesti analisti. 1970. Theory of Public Choice.3 Teoria alegrii publice este astazi paradigma dominanata. Melbourne.. pagini intregi reviste de specialitate din domeniul analizei politice sint pline cu ecuatii complicate. Private Wants. descrie manevrele de pozitionare intre acesti actori arata cum tentativele de solutionare sint aplicate in mod secvential si intr-un mod neanticipat.

Behavioralismul (studii comportamentale) si traditia statistica Este de asemenea o perspectiva individualista care este insa orientata pe comportamentul individului. sistem sint concepte globaliste. Studiul opiniei publice. behavioralismul este descriptiv (sau quasi-experimental) si ambiguu cit priveste nivelul de analiza. Pentru a rezuma. Analizele structuraliste. intr-o masura mai mica. comportamentul birocratic) pe care putem. dar a fost inspirata de aceste teorii psihologice si care au la origine lucrarile lui Pavlov. historica. Behavioralismul considera comportamentul ca un fapt social observabil (de exemplu votul. sa-l verificam. analistul preleva date care pot fi cuantificate. 2. Cind perspectiva behavioralista se aplica analizei comportamentului grupurilor. ca de exemplu clasa sociala de aparteneneta. in acest tip de analiza grupurile sint considerate ca unitati de decizie (analiza grupurilor de interese. analiza behavioralista conduce la o descriere utila. virsta sau nivelul de instructie (sociologie statistica). Ca si conceptia individualista. si.1. participarea in cadrul grupurilor sau in cadrul partidelor politice. Deci prioritatea logica este acordata socialului. metoda belavioralista incearca sa identifice cauza comportamentelor individuale in media sumei sau sa deduca structurile sociale ca produs al sumei. sistemica. perspectiva globalista are mai multe variante : structuralista. constind in inregistrarea intentiilor exprimate in mod real de catre indivizi (chiar daca este vorba de atitudini. adica pe felul in care actorul se comporta si mai ales actioneaza. Aceste ipoteze sint la rindul lor susceptibile sa explice functionarea reala a institutiilor (administrative. Facind suma actelor individuale. 32 . La fel. mai ales metodologic. functionalista. a comportamentelor care sint corelate cu un ansamblu de variabile sociologice. practica religioasa. Dar acest demers. a comportamentelor si reprezentarilor sociale. analiza elitelor). obiectivul analitic este acelasi). Ea nu trebuie confundata cu behaviorismul din psihologie. cu sexul. atunci. Pentru aceasta. de exemplu. societatea este elementul prioritar in interpretarea sau explicarea realitatii. macroanaliza) In aceasta viziune. genetica. in mod empiric. conceptul de sistem desemneaza o totalitate in care partile (structuri) sint interdependente si fiecare indeplineste o functie. si care pot conduce la testarea de ipoteze. In timp ce behaviorismul psihologic este experimental si individualist. politice). sistematizte si verificate. face parte din studiile behavioraliste. este o totalitate disctincta de suma partilor. functionaliste si sistemiste sint inrudite. El incearca sa identifice in mod pozitivist cauzele comportamenentului actorilor prin observarea regularitatilor actelor obirctic masurabile. prin precizarile pe care le aduce. Structura. Cind ne referim la functia unui sistem ne referim aproape obligatoriu la sistemul la care se raporteaza structura respectiva. foarte populara si influenta in SUA anii 50-60 a contribuit in mod cert la evolutia stiintelor sociale catre mai multa rigoare. culturalista. sufera de o oarecare confuzie teoretica. Viziunea globalista (holista. Intre partile unui sistem se stablilesc relatii functionale care dau identitate sistemului. adica de dispozitii si nu de comportamente.2. Societatea este conceputa ca un ansamblu care are caracteristici proprii. functie. Aceasta scoala.

nefiind izolat. el se situeaza intr-un context in care trebuie sa se adapteze. si efectele asupra societatii sau asupra noilor cereri. sistemul are o dinamica interna. reproducindu-se. nici sistemul administrativ cu administratia. adica o crestere a cererilor. incapabil. Principiul explicativ consta in analiza dependentelor functionale intre sub-sisteme si macrosistemul social. pentru a asigura si intelege functionarea sistemului. sa surprinda devenirea lor in timp in cadrul aceluisi context. 2.analiza care concepe societatea ca fiind un sistem constituit dintr-un ansamblu de sub-sisteme distincte (economic. Cu acest model putem analiza stabilitatea si eficacitatea sistemului si a sub-sistemelor (economic. ca si cea de functie. disfunctionarea sistemului decurge dintr-o supraincarcare a sistemului. sistemul se mentine in echilibru in mediul in care functioneaza. Notiunea de sistem este un termen analitic. chiar irealista. In aceasta logica mecanica.1 Sistemismul Analiza sistemica este un tip de macro. trimit la o conceptie conservatoare a ordinii sociale. el poate evolua sau schimba.2. prin acest proces. In ciuda valorii operationale. Altfel spus. iesirile din sistem (politici publice). numerosi autori au facut apel la cibernetica si la teoria informatiei. cultural. dar si externa. institutii si procese de luare a deciziei intr-o « cutie neagra » : ajunge sa cunoastrem intrarile (cererile). politic. Aceste studii trateaza faptele sociale din punct de vedere al esentei lor exprimata ca o dependenta functionala pentru a explica cum sistemul se organizeaza pentru a exista si a putea sa se mentina in mediul sau. administrativ) prin echilibrul elementelor lor constitutive. constituie organismul. dar. este preluata din biologie. perspectiva sistemica implica o viziune organicista a socialului. Ideile centrale ale sistemismului. social. a presiunii asupra sistemului in raport cu capacitatea sa de a produce politici. Aceasta viziune este comuna tuturor orientarilor din cercetarea sistemica. considerindu-le in raport cu intregul (organismul) la fel cum organele. ea nu serveste la desemnarea unui obiect concret : sistemul social nu trebuie niciodata confundat cu societatea. O teorie sistemica postuleaza astfel ca institutiile de luare a deciziei conteaza mai putin decit relatia lor cu societatea pe care politicile o gestioneaza.2. nici sistemul international cu intreaga lume. In analiza sistemica. Consecinta a principiilor si fundamentelor sale. Functionalismul 33 . ceea ce traduce o imagine prea optimista. datorita ignorarii formelor diverse si particularitatilor contextelor in care evolueaza fenomenele sociale si politice. Cele mai importante critici care au fost aduse sistemismului vizeaza conceptia socialului ca model de echilibru. concepind faptele sociale dupa modelul faptelor biologice. static. Prin mecanismul de feedback sau retroactiune. legate de universalitatea functiilor concepute ca roluri sociale. O astfel de teorie plaseaza. sistemismul ramine la un nivel limitat al explicatiei : el explica de ce fenomenele persista. adica continuitatea si durabilitatea. a societatii. sau evolutia diferita a acelorasi feneomene in contexte diferite la acelasi moment. Cu alte cuvinte. dar nu explica de ce ele se schimba. fiecare asigurind functii sociale specifice. schema sistemica ramine un model a-istoric. el se transforma prin aceste schimburi cu mediul. fara sa le distinga. Cercetarea sistemica este o maniera de a vedea realitatea punind accentul pe componentele sale in relatie cu totalitatea sociala (societatea) si cu contextul. pentru ca. administrativ). in ciuda diversitatii lor determinata in principal de modul de a conceptul de « sistem ». politic. Trebuie sa remarcam ca notiunea de sistem. in asa fel incit. in interdependenta lor.

Functionalismul a aparut in anii 50 in SUA intr-un anumit context intelectual si stiintific. Temele socializarii. Organizatiile este o structura de conformism. sau politic. sint particularitati si imperative functionale care asigura mentinerea ecghilibrului si stabilitatea sistemului social. Deci. Este mecanismul prin care Weber explica rezistenta structurilor birocratice la schimbare. favorizeaza aspectul sincronic si nu diacronic al schimbarii. incrementalismul (decizie incrementala) este functionalist. in fiziologie putem explica prezenta glandelor sudoripare prin functia lor (mentinerea unei temperaturi stabile). Atunci cind sint asociate. teoria organizationala este functionalista. Organizatia este o structura ierarhica in care fiecare nivel. functionalismul incearca sa stabileasca un raport intre fenomenul observat si intregul. Perspectiva functionalista explica cauza prin efect sau prin consecinta. rutina este expresia unui consens. indeplinind un rol. prin rutine si proceduri pre-stabilite. dar nu stim ce se petrece in interiorul cutiei. altfel spus. Transpus la analiza faptelor sociale. Comportamentele sint determinate de sistem (de exemplu sistemul administrativ. Organizatiile indeplinesc functii. 34 . unitatea de analiza este sistemul administrativ. functionalismul fiind o viziune consensualista asupra realitatii. are functia de a sigura supravietuirea sistemului (organizatiei). sint analizate « in functie » de sistem. adica cu sistemul social sau societatea. adica in general roluri sociale. ele nu sint o rezultanta a procesului (administrativ. sint functionaliste. Viziunea functionalista este un demers teleologic. se deruleaza dupa principiul « cutiei negre » : stim care sint intrarile si iesirile. in general de cooperare. respectiv poltic sau economic). integrarea sociala. ele asigura functionarea sistemului. Teoria si temele stratificarii sociale. El s-a dezvoltata ca reactie la empirismul care domina stiintele sociale americane si din dorinta de a rezolva « criza explicatiei » in stiintele sociale. de conditii sau de contributie (influenta). decizia. dar legate intre ele : cea de nevoie. Notiunea de functie implica deci o finalitate. Acest demers se utilizeaza in analiza retelelor (conceptul de retele functionale). Ca si analiza sistemica. Atunci cind organizatiile sint concepute ca structuri. dar si ca mod « pragmatic » de a solutiona probleme sociale majore cu care se confrunta societatea americana (social engineering). Astfel. partide politice). La fel. Aceasta este o consecinta a functionalismului care pune accent pe structuri / sistem si nu pe proces. Diferentierea. unitatea de analiza este sistemul politic. In studiul politicilor publice. putem spune ca functia raspunde unor nevoi ale sistemului (in limbajul biologiei). in domeniul social. a integrarii sociale. conceput ca o “cutie neagra”.Analiza sistemica solicita aproape natural analiza functionalista. fie ca ea contribuie la mentinerea acestuia. De exemplu. fie ca ea satisface anumite conditii necesare existentei sistemului. chiar complementare. Studiile functionaliste sint in general analize care pun in evidenta rolul (functia) unor structuri (grupuri de interese. apartin scolii functionaliste. In studiile politice. Desi distincte. cele doua demersuri sint compatibile. conceptul primar este cel de functie (nevoie sociala) si postulatul de baza este cel al necesitatii functionale. functionalismul interpreteaza realitatea punind accent pe functia pe care elementele constitutive o indeplinesc. a raporturilor dintre actori. Conceptul de functie are din punct de vedere semnatic mai multe conotatii. fiind bazat pe ideea unei intentionalitati. in studiile administrative. Comportamentul actorilor. a unui proiect. stratificarea. functia explica cauza prin scopul urmarit (prin efect). sau economic).

Exemplu clasic de societate consensuala. 2. sau schimbarea. conflictual. Structuralismul Termenul de structura este unul dintre cele mai ambigue in stiintele sociale. etc. Exista multe afinitati intre acesta paradigma si modelul de societate american (si al sistemului politic american). unui fenomen. Insasi aparitia si dezvoltarea functionalismului in SUA nu este intimplatoare. ale fenomenelor si actiunilor sociale. fixist asupra ordinii sociale. Durkheim a devenit unul din fondatorii structuralismului in stiintele sociale. Alte critici vizeaza : caracterul prescriptiv si normativ. o expresie a mentalului american.Functionalismul original este o viziune consensuala si conservatoare prin definitie. carcarterul a-istoric. o entitate specifica care poseda propriile ei calitati Structuralismul este o familie de teorii stiintifice care atribuie structurilor sociale o logica independenta de actiunea umana. Definitia pe care a dat-o el societatii este viziunea intregii scoli structuraliste : societatea nu este simpla suma a indivizilor care o compun. functionalismul a favorizat recurgerea la metode cantitative de analiza. centrat pe ideea de schimbare. Contributia functionalismului la dezvoltarea stiintelor sociale a fost importanta : a reprezentat. explica actiunea. De exemplu. Acest demers teoretic se caracterizeaza prin faptul ca. comportamentul acestora. negind deci libertatea de actiune individuala. functionalismul implicind un rationament prin corelare si nu in termeni de relatie cauza / efect. de regularitate in relatiile sociale. Folosim aceasta notiune pentru a identifica aspectele de stabilitate. marcind ruptura de descriptivismul care domina pina atunci aceaste discipline. Conceptul de « structura sociala » este o constructie a spiritului care evoca un fel de morfologie a societatii. accentul pus pe permanenta si nu pe emergenta. De aici caracterul sau normativ si prescriptiv. functionalismul ignorind. consacrarea functionalismului producindu-se in SUA. tendinta de a elebora o conceptie globala a faptelor sociale si politice. particularitatile contextuale. 2. istorice. in virtutea ambitiilor sale universaliste. Numeroase discipline recurg la conceptul de structura : matematicile. Conceptul de « structura sociala » este o constructie a spiritului care evoca un fel de morfologie a societatii. al sistemului de valori american. caracterul a-explicativ. chimia. Critica functionalismului vizeaza caracterul static.4. Este functionalismul marxist. structura sociala este o metafora utila pentru a descrie anumite relatii concrete sau abstracte susceptibile de la observate sau analizate. Legat de aceasta noua orientarea teoretica. biologia. eliminind constiinta actorilor sociali.3. De asemenea. Dar exista si un functionalism diacronic. pe plan teoretic. ci un sistem format prin asocierea acestora. in functie de pozitia lor in sinul relatiilor sociale obiectiv observabile. de regularitate in relatiile sociale. pluralista si conservatoare. Folosim aceasta notiune pentru a identifica aspectele de stabilitate. si ramine. in sensul ca ne referim la ea tot timpul dar fara ca in general s-o defini. acesta a fost mult timp. contextul american este prin trasaturile sale generale (inclinatia catre pragmatism si eficienta) functionalist. Demersul istoric 35 . Aplicind cu rigoare metoda pozitivista. dinamic : schimbarea sistemului este declasata de dis-functiile lui.

istoria are un sens. statul.. Obiectele de studiu sint macro-istorice. Acest perspectiva are o lunga traditie in stiintele sociale – Tocqueville. Marx. 2.5. in miscare (evolutie). sint principalii filozofi istoricisti. Cercetarea schimba problematicile abordate.Concepe ansamblurile sociale. este analiza schimbarii sociale. clasele sociale. se face dupa legi istorice care pot fi cunoscute. totalitatile. ele propun o explicatie a existentei si schimbarii in dezvoltarea istorica. razboaie). derularea proceselor in timp si spatiu. analiza revolutiilor contemporane.. idiografice. industrializarea. In aceasta viziune. se supune legilor si va avea un sfirsit care poate fi cunoscut si inteles. formarea statelor. Istoricism Este perspective care vizeaza explicarea evolutiei prin legi. Este o viziune dinamica a societatii. Hegel. decolonizarea. O serie de teme ca : analiza sistemelor de protectie sociala.inteleg prin istoricism un demers al stiintelor sociale care face din predictia istorica scopul lor principal. 90 ai secolului trecut. Daca istoria are un sens. adica neluind in consideratie dimensiunea istorica a fenomenelor studiate. a-istorice. politica. 36 . dar si alte macro-procese si macro-structuri istorice devin obiecte de studiu privilegiate. apartin acestei scoli – fiind utilizata in analiza macro-fenomenelor (feudalism. Este o viziune determinista si evolutionista a istoriei. Neaga libertatea si rolul indivizilor in astorie. Schimbarea nu este alegere. Iata definitia pe care Karl Popper o da istoricismului : « . punind accentul pe structuri si nu pe rolul actorilor in istorie. revolutie. narative. Weber. viitorul este determinat de trecut. si mai ales Marx ale carui lucrari centrate pe identificarea sensului istoriei plecind de la legile economiei capitaliste (materialismul istoric) sint un exemplu de astfel de analiza. « legi » sau « tendinte generale » care sustin dezvoltarile istorice ». care isi propune sa arate cum functioneaza societatile si cum se transforma. fenomene de tranzitie in istorie. mondializarea. sociala. se studiaza secvente istorice. cel mai adesea de un traumatism colectiv. si care ne invata ca acest scop poate atins care descoperim « ritmuri » sau « modele ». democratie. statice. Acest tip de analize nu se confunda cu studiile istoice. acest tip de demers incearca sa gaseasca cauza unei fenomen intr-un eveniment marcant sau intr-o structura de valori care s-ar afla la originea unei caracteristici sau amsamblu de caracteristici ale unei colectivitati date. Platon. democratizarea. Inca din anii 70. revolutiile. analiza unor structuri post-nationale (Uniunea europeana). Explicatia genetica Este de asemenea istoricista. dezvoltarea. Asa cum termenul o arata. Din anii 80. acestia se supune legilor de evolutie. o noua generatie de universitari americani incepe sa conteste ordinea existenta bazata pe ideea suprematiei capitalismului si modelului american. si in general analiza de mari procese istorice si a rezultatelor lor. dar mult mai reductionista. Acest tip de analize interpreteaza trecutul pentru a explica evolutia viitoare. Sint lucrari de sociologie istorica si politica. capitalism. pot fi abordate in aceasta viziune. s-a produs o renastere a perspectivei istorice ca reactie la studiile structuro-functionaliste dominante in cercetare. Este vorba de un fapt marcant. Numim historicism aceasta ambitie de a explica schimbarea sociala prin cunoasterea legilor istoriei.

Canada. a bunului public. multe ipoteze. politica). dispozitiile administrative si eficacitatea gestiunii lor (…). Mult timp. altfel spus.D. Unele studii. sau cucerirea in istoria tarilor coloniale. 1999. structurile. genetic identice. a felului in care indivizii (ca societate) inteleg aceste fenomene sint diferite in Romania. am crezut ca guvernele aveau succes pentru ca bogatia influenteaza angajamentul comunitar si furnizeaza un teren favorabil coralelor de amatori (…). care sint considerate in legatura cu o miscare de ansamblu si nu ca simpla agregare de preferinte individuale. Cercetarea vizeaza o intrebare destul de simpla : de ce aceste institutii. la felul cum indivizii se definesc si cum actioneaza in situatii diferite.. « Le déclin du capital social aux Etats-Unis ». conceptia asupra muncii. cluburile « rotary ». Perspectiva culturalista Este inspirata de antropologie. etc. Cultura se refera si la identitati. In cazul Italiei. factor care are influenta asupra dezvoltarii.6. Conceptia asupra bogatiei si competitiei. Am constatat ca unel din aceste guverne erau si sint foarte eficace. s-au dezvoltata in medii diferite ? Timp de douzeci de ani.identificat ca fiind cauza explicativa a atitudinilor si comportamentelor colective ulterioare. Semnificatia democratiei. in timp ce altele au fost si continua sa fie esecuri complete (…). Definim cultura ca fiind sistemul de semnificatii si valori comune pe care oamenii le utilizeaza in activitati cotidiene (economica. mai avansate economic. eu si colegii mei am observat performanta acestor guverne. politice. cel putin. Este exact contrariu. Valorile influenteaza felul in care administratia. nu bogatia a dus la dezvoltarea de activitati sociale. Este exact tipul de politici pe care Banca Mondiala le incurajeaza si le pune in practica actualmente. este conceputa. se propune decidentilor de politici sa promoveze retele de capital social. Lien social et Politiques – RIAC. legaturile dintre vecini si vitalitatea organismelor comunitare faceau parte din cutume si traditii. Burkina Faso sau Japonia. socialmente achizitionate. sint influentate de valorile culturale ale unei societati. pareau fundamental indentic si dispuneau de resurse substantiale (…). a bunei guvernante. Capitalul social si performanta institutiilor dupa Robert Putnam “Aceste guverne erau teoretic investite cu aceleasi puteri. cercurile de lectura. Valorile pot fi valori religioase. politice. a increderii in destin. cea care avea o traditie de anagajament colectiv s-a imbogatit mai mult ». sau coruptia. 2. sau influenteaza interesele de grup. valori in circulatie. dar in fapt. sociale. comportamentele. De ce anumite guverne sint mai eficace decit altele ? care este cheia reusitei lor ? Aveam multe idei. In spiritul acestei analize. ci aceste activitati au produs bogatia. Analiza culturalista a acestor fenomene este diferita de studiile care se concentreaza pe fundamentele materiale si economice ale actiunii. In viziune culturalista consideram ca institutiile. anumite colectivitati aveau retele dezvoltate de activitati comunitare (…) Ele aveau un tesut de viata civila . din doua regiuni la fel de putin dezvoltate acum o suta de ani. inspirate de analiza lui Robert Putnam. 37 . avind obiecte de studiu foarte diverse. R. sau revolutia din 1789 din Franta. Altfel spus. De exemplu. adica implica coduri de semnificatii impartasite de membrii unei societati.13-14. increderea in semeni. Este definitia data de Weber culturii – « o pinza de semnificatii ». strict identice. Ideea de baza este aceea ca in spatele institutiilor (birocratice. analizind bugetele lor. p. Vedem ca analizele culturaliste sint extrem de diferite. sint eficace intr-o tara si ineficace in alta? Strategia Bancii Mondiale de a promova capitalul social (raporturi de incredere in sinul comunitatilor locale) poate incuraja dezvoltarea in tarile unde este aplicata ? Iata exemple de problematici care pot fi analizate si in perspective culturalista. revolutia din 1989 din tarile atunci comuniste. economice) aparent universale se afla diferente nationale sau de grup. De ce aceleasi structuri birocratice. Ele erau in acelsi timp mai bogate. estetice. sint cultural construite. cei mai buni indicatori ai performantei guvernamentale sint …corurile si cluburile de fotbal. ca in studiile strategice sau in cele de economie politica. cultura fiind aceea care permite crearea unui sentiment de apartenenta (noi si ceilalti). s-au centrat pe conceptul de « capital social ». a coruptiei. Altfel spus. Sursa : Putnam.

de exemplu. In realitate. toate perspectivele axate pe ideea de « invatare sociala ». legate de limitele intrinseci ale perspectivei. un model particular de intelegere si interpretare a altor realitati dupa criterii corespunzind unei context particular – in general occidental (etnooccidentalism). valorile fiind greu cuantificabile. dar si cele mai recente axate pe schimbarea post-comunista. pe studiul « retelelor » sau cele care analizeaza cum schimbarea de paradigma in felul in care abordam problemele economice sau politice. la un moment dat. reflecta ideea ca inainte de a putea actiona actorii trebuie sa aiba o reprezentare a situatiei lor. individualizanta . Demersul culturalist este utilizat in general pentru a analiza fenomene de permanenta si mai putin de schimbare. Referentialul unei politici publice. orice politica combina o dimensiune care tine de integrarea sistemului si o dimensiune legata de legitimitate (integrare sociala). valori) fiind considerata un factor de inertie. Critica acestui demers se refera in principal la nestiintificitatea lui. Contributia acestui demers la cunoastere : pune accent pe importanta diferentelor sau particularitatilor culturale .. a unui individualism propriu americanilor. poate conduce la un culturalism reductor si stereotipat (cultura in termeni de mostenire sociala imuabila care condamna o societate sa-si perpetueze institutiile si comportamentele). ale cercetatorilor americani care. De aceea se 38 . a deci ca efect structurarea cimpului unei politici. 60. P. mai ales in variantele extreme (cultura este cea care face diferenta). totalitarism propriu rusilor. Sursa : Bruno. si Muller. Alte analize. Referentialul unei politici este reprezentarea pe care o avem despre sectorul respectiv. Multe din studiile clasice ale modernizarii din anii 50. un militarism propriu japonezilor. isi propun sa arate importanta ideilor in alegerea politicilor si in determinarea rezultator acestora. Paris. PUF. Etnocentrismul implica judecati de valoare. El determina extensiunea sociala si ierarhizeaza obiectivele. adica tendinta de a impune in domeniul cercetarii si al stiintelor. cultura (traditii. aratind ca putine actiuni umane sint coerente atunci cind sint scoase din contextul lor cultural. Demersul este in acelasi timp si obiect al multor rezerve.Conceptul de « referential » este relevant pentru aceasta dubla determinare a unei politici. inteles ca reprezentare a raportului global / sectorial. Acest tip de studii a fost discreditat de o serie de analize din anii 50. sau factor favorzant al transformarii. influentati de psihologie si antropologie. niciuna nu exprima un raport pur de dominatie. de rezistenta la transformare. centrate pe conceptul de « referential ». 1987. J. explica de ce legi si institutii au efecte diferite atunci cind functioneaza in contexte diferite. au analizat aceasta legatura dintre caracteristicile culturale si dezvoltarea economica sau politica (democratizare).In cadrul analizelor culturaliste. fara sa facem referinta la ideea pe care aceasta societate o are despre locul si rolul educatiei. el pleaca de la postulatul superioritatii unui tip de cultura. studiul ideilor este de un mare interes. nu putem intelege politica de educatie a unei societati. De exemplu. au incercat sa explice diferentele culturale ale institutiilor punind accent pe personalitatea popoarelor (comportamente si transmiterea valorilor culturale prin institutii (socializare). Accentul se pune pe impactul pe care semnificatia pe care o dau indivizii fenomenelor il are asupra institutiilor etatice si sociale. Un alt risc propriu studiilor culturaliste este etnocentrismul. L’Etat en action : politiques publiques et corporatismes. 60. analiza culturaliste conduce la o cunoastere singulara. Importanta referentialului dupa Bruno Jobert si Pierre Muller Nici o politica publica nu este pur « tehnica » sau « neutra ». despre locul si rolul lui in societate. tragindu-se concluzie existentei. In studierea politicilor publice.

analizele sint axate pe efectele institutiilor si aranjamentelor institutionale asupra fenomenelor studiate de disciplinele respective. impactul comportamentelor individuale si colective. a administratiilor publice. institutia trimite la stat. a tehnicilor juridice. institutionalismul formal se confunda cu disciplina. Este o analiza juridica. institutionalismul. in timpul « revolutiei behavioralista ». aceste studii nepermitind enunatrea de ipoteze sau verificarea lor . este necesar sa consideram cele doua variante : vechiul si noul institutionalism. si mai putin explicatii implicind valori. care a marcat evolutia stiintelor sociale europene pina la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut. dar si la alte stiinte sociale. In stiinta administrativa. datorita influentei dreptului si autonomiei tardive a stiintelor sociale. adopta o perspectiva foarte apropiata de cea a dreptului constitutional. predominant in studiile de traditie europeana (franceza). in anii 50 se impune in SUA behavioralismul si studiile functionaliste care au inlocuit in stiintele sociale institutionalismul . norme. 3. Institutionalism Demersul institutionalist este cel mai vechi si. dar nu poate explica fenomene extra-institutionale. oculteaza rolul societatii. clasic. Institutionalismul a permis cunoasterea constitutionalismului. la structurile formale. din aceasta cauza. cele doua forme coexista. Perspectiva institutionalista este specifica studiilor de drept. a tehnicilor parlamentare. unde exista o puternica traditie a cercetarilor 39    . In institutionalismul clasic. Astazi. istoria institutionalismului este usor diferita in SUA. formal. dar critica cea mai severa este de natura epistemologica : ea vizeaza formalismul si caracterul descriptiv al acestor studii si puterea lor scazuta. Alte critici :   este o viziune etnocentrista : ideal-tipurile institutionale sint modelele occidentale. sint exportate in alte tari . dar si stiinta politica. in stiinta politica. ambele sint pertienete pentru cercetarea diferitelor fenomene sociale. proceduri. a proceselor guvernamentale. Datorita slabei traditii etatice. forta ideologiei . de exemplu. Daca ne referim la studiul administratiei. structuri economice.1 Institutionalismul traditional Este institutionalismul original. care considerate universale.prefera in cercetare date mai concrete si mai usor de observat ca de exemplu descrierea de constitutii si institutii. de explicatie. adeptii acestui demers care este dominant in drept si inca folosit in numeroase cercetari in alte stiinte sociale. juridic. de exemplu stiinta politica. Continua sa fie pertinent pentru analize care implica aceste aspecte si evident in drept. care apare in ultimele trei decenii ale secolului al XIXlea si care este perspectiva dominanta pina la mijlocul secolului al XX-lea. aceasta declasare a institutionalismului a fost mai putin pronuntat in Franta de exmeplu. Nu inseamna ca noul institutionalism a inlocuit pe cel clasic. Astfel. cit priveste stiinta administrativa. existind o traditie juridica in sens europena. echivalentul studiilor constitutionale franceze. dupa o perioada de eclipsare. insa transformat. regulamente. este descriptiv ca demers. 3. si dreptul bineinteles. cind vorbim de institutionalism. natura lor pur descriptiva nu permite elaborari conceptuale si teoretice . chiar absenta. In SUA. concentrata pe structuri si norme constitutionale care sint obiective si oficiale (adica institutite prin texte). El este formal cit priveste obiectele de studiu. reapare in anii 80. aceasta conceptie nu ia in consideratie aspecte institutionale neformale (de exemplu economia). legi.

Neo-institutionalismul. dar si in functie de modul de a concepe originea si schimbarea institutionala. care neglijeaza rolul statului ca actor autonom. scheme cognitive. un functionalist se multumeste. proceduri sau norme formale. economice). dar si sisteme de simboluri. sociologic si rationalist (de alegere rationala). In viziunea institutionalismului rationalist. Cele doua variante difera atit cit priveste definitia data institutiei cit si obiectele studiate. Aparitia lui a fost in primul rind un raspuns la dominatia functionalismului. alegerile disponibile pentru fiecare actor si interesele pe care le urmaresc indivizii si grupurile. dovada a confuziei cit priveste specificitatea neo-institutionalismului.2 Neo. inerent structuralismului si mai ales functionalismului. Definitia institutiilor cuprinde atit reguli de ordin constitutional sau proceduri de functionare ale unei administratii. institutiile sint parametrii ai actiunii produse de actori. sa repereze un numar limitat de institutii pe baza functiilor lor (de legitimare sau reprezentare a intereselor). politice.institutionalism Diferenta fata de institutionalism nu este superficiala. spre deosebire de institutionalismul original care se limteaza la descrierea similitudinilor sau diferentelor – in spatiu si timp – institutionale. sa ne amintim ca pentru functionalisti. de rolul institutiilor in dezvoltarea sociala. a procesului de elaborare a politicilor publice etc. Institutionalismul sociologic propune o definitia culturala a institutiilor care este mai larga : ia in considerare nu numai reguli.3. neo-institutionalismul combate insuficientele holismului. Astfel : Conform institutionalismului istoric. modele morale care furnizeaza « cadrul de semnificatii » care ghideaza actiunea umana. de exemplu. pe descrierea lor intr-un context national. Variatii si convergente in analiza neo-institutionalista 40 . Pentru asta. fiecare fenomen se explica prin functia pe care o indeplineste. prin consecintele pe care le produce. administrative. ci integreaza in analiza variabila institutionala pentru a explica impactul institutiilor asupra diferitelor fenomene. in neo-institutionalism exista definitii diferite in functie de tipul de neoinstitutionalism : istoric. politice. In aceasta perspectiva. de exemplu. conventii oficiale proprii structurilor organizationale (administrative. prezenta unui dispozitiv institutional in statul modern se explica prin contributia sa la functionarea eficienta a sistemului social. dar si individualismul metodologic. care insa nu-i anuleaza forta si contributia la analiza si explicarea fenomenelor sociale si politice. Neo-institutionalismul nu se limiteaza la studiul Statului (cea mai importanta institutie – pe care se centreaza institutionalismul). legale. vizeaza intelegerea acestor variatii si a configuratiilor institutionale care explica aceasta variatie. cit si conventii care guverneaza comportamentul sindicatelor sau relatiile intre banci si intreprinderi. norme. a condus la numeroase critici la adresa acestei perspective. asta inseamna ca analizam cum institutiile influenteaza interactiunea dintre actori. Definitia institutiilor Daca vechiul institutionalism pune accent pe institutiile etatice formale. activitatea actorilor ne-politici sau nebirocratici. dar si pentru a compensa tendinta behavioralista de a analiza societatea civila. Aceasta multiplicitate a definitiilor si slabul consens asupra lor. Ca sa intelegem mai bine contributia neo-institutionalismului. Aceste variante difera nu numai in functie de definitia data institutiilor. Astfel. institutiile sint proceduri. Metodologic.

Plecind de la definitii diferite date institutiilor, neo-institutionalismul nu este o perspectiva unitara nici cit priveste temele abordate. In raport cu institutionalismul clasic, neo-institutionalismul analizeza tematici mai variate si complexe, care se refera atit la stat si institutii formale, ca vechiul institutionalism, dar si la o varietate de procese politice (ca de exemplu democratizarea), rolul grupurior de interese, al marilor intreprinderi, politici publice, problematica Statului-providenta. Fiecare din perspectivele neo-institutionaliste aborda aceste problematici cu un aparat conceptual relativ diferit si elaboreaza explicatii diferite. Aceste diferenta se explica prin istoria si evolutia fiecarei perspective, adica isi au originea fie in istorie, sociologie, sau economie. In ciuda divergentelor, exista puncte de convergenta intre aceste diferite tipuri de neo-institutionalism, pentru ca toate vizeaza sa analizeze rolul jucat de institutii in determinarea rezultatelor sociale si politice. Toate aceste perspective plaseaza institutiile in centrul analizei, ca variabile dependente (fenomene de trebuie explicate), dar mai ales ca variabile independente (institutiile ca factor explicativ). Concret, cercetatorii neo-institutionalisti sint interesati de locul pe care institutiile il ocupa in cadrul procesului analizat (social, politic, economic, administrativ), intr-un demers dialectic. Pe de-o parte, ei incearca sa explice procesul de creare a institutiilor si felul in care acestea sint influentate de diferitele schimbari sociale si politice. Aceasta problematica vizeaza analiza fenomenului de aparitie, modificare sau mentinere a institutiilor. Cu alte cuvinte, cum apar institutiile, de ce si cum dureaza. Pe de alta parte, acesti analisti cauta sa explice cum institutiile structureaza procesele sociale, politice, economice, sau cum provoaca schimbari. Altfel spus, analiza se centreaza pe cauzele pentru care, odata create, institutiile devin obiective, ordoneaza contextul, structureaza alegerile actorilor, fac posibile anumite scenarii si traiectorii de dezvoltare. Cu un cuvint sint variabile independente. In acest fel, plecind de la definitii diferite ale institutiilor, aceste perspective neo-institutionaliste aduc raspunsuri diferite unor problematici diferite de ceercetare. Vom vedea, pe scut, particularitatile acestor tipuri de analize, marile teme pe care se centreaza, modul de explicatie propus. Neo-institutionalismul istoric pune accent pe continuitatea institutiilor, pe felul cum vechile institutii influenteaza pe cele prezente. Atent la structuri, este o conceptie structuranta a institutiilor : institutiile sint cele care structureaza confruntarea de interese. Aceasta perspectiva ia in consideratie timingul si secventa evenimentelor. Institutiile sint create in anumite conjuncturi favorabile, deci depind de context. Perioadele de inovatie sint urmate de perioade de consolidare, de imobilism sau inchidere. Cind se produc noi socuri externe, se produce o noua inovatie institutionala. De aceea acest tip de studii sint in general utilizate pentru a analiza schimbari sau reforme institutionale urmare a unor momente cruciale (crize, razboaie, revolutii). Dar cu aceasta viziune putem analiza si stabilitatea institutionala – conceptul de dependenta de santier (de traiectorie), « path dependency » - : institutiile dureaza pentru ca odata create se consolideaza si intretin conditiile propriei lor existente, ele devin solide si greu de modificat, ele structureaza regulile jocului, moduri de gindire si de actiune.

41

Dependenta de santier dupa Paul Pierson
In lucrarea « Dismantling the Welfare State », Pierson a analizat politicile realizate de in timpul a doi leaderi neoliberali, Margaret Thatcher in Marea Britanie si Ronald Reagan in SUA la sfirsitul anilor 80 ai secolului trecut. Acestia au fost primii care au angajat politici de retragere a statului, in special in domeniul social. Pierson remarca ca angajamentele lor electorale de dezmembrare a Statului providenta au produs rezultate mai degraba slabe in raport cu obiectivele urmarite. Acest esec relativ este explicat prin conceptul de « path dependency ». Institutiile sociale (pensii, asigurare somaj, sisteme de sanatate si altele) care au fost adoptate deceniile precedente au favorizat emergenta unor grupuri interesate in protectia drepturilor sociale cistigate. Era cazul, in special, de Asociatia americana a pensionarilor, creata pentru a revendica noi drepturi, si care a avut un oarecare succes. Apoi, asociatia a denenit un lobby care a realizat actiuni de mobilizare masiva atunci cind Reagan a vrut sa diminueze pensiile. Institutia statului providenta este cea care a structurat viziunea acestui grup si a altora care au devenit, cu timpul, actori inconturnabili. Institutia a creat astfel conditiile permanentei sale prin intermediul acestor actori care s-au opus politicilor de dezmembrare a statului de bunastare si care puneau in pericol interesele lor.

Sursa : Pierson, P., Dismantling the Welfare State, Cambridge, Cambridge University Press, 1994.

Alte analize sint centrate pe continuitatea institutionala, mai exact pe « sedimentarea » institutionala prin schimbari intra-institutionale : noile institutii create se adauga celor existente. Exista astfel inovatie, dar ea este afectata de formele existente. De exemplu, crearea sistemului de pensii private se suprapune peste sistemul institutional public.
Efectele sedimentarii institutionale dupa Kathleen Thelen
In aceasta lucrare, autoarea propune o explicatie a schimbarii diferita de cea a dependentei de santier. Analizind de asemenea sistemele de pensii, ea accepta ideea ca sistemele de pensii sint supuse efectului de dependenta, acesta fiind un factor de blocaj in tentativele de dezmembrare a institutiilor sociale proprii statului providenta. Cu toate acestea, in loc de a alege varianta desfiintarii sistemului de pensii existent, oamenii politici pot sa aleaga crearea unui sistem paralel de pensii private. Aceasta suprapunere a unui sistem privat peste cel public poate schimba interesele actorilor cheie. Cetatenii cu venituri mari, capabili sa investeasca in sistemul privat pot, de exemplu, sa manifeste mai putin atasament fata de sistemul public si sa-si investeasca energia politica pentru a-si proteja propriile interese in sistemul de pensii private. In aceasta perspectiva, grupurile care apara sistemul public vor fi afectate de aceasta pierdere a sprijinului, sau chiar sa intre in conflict cu prima categorie, adepta sistemului privat.

Sursa : Thelen, K., “How Institutiona Evoleve : Insights from Comparative Historical Analysis”, in Mahoney, J., si Rueschemeyer, D., Comparative Historical Analysis in the Social Science, New York, Cambridge University Press, 2003.

Neo-institutionalimul rationalist (sau al alegerii rationale) Aceasta bransa de neo-institutionalism incearca sa identifice felul cum constringerile organizationale intra in calculul costurilor si beneficiilor in functie de care actorul rational ia o decizie. De asemenea, acest demers vizeaza sa demonstreze cum institutiile sint rezultatul intelegerilor incheiate in mod rational de catre actorii politci strategici, sau cum regulile si procedurile determina deciziile politice si cum ele modifica comportamentul actorilor. Spre deosebire de institutionalismul istoric, pentru care grupurile sint actorii principali (mai exact colectivitati care partajeaza norme si reguli stabilite prin legi), in paradigma institutionalismului rational, individul este actorul principal si preferintele sale sint o supozitie. Demersul rationalist face appel la concepte din economie, in special din noua economie a organizatiilor : tema costurilor de tranzactie, notiunea de « efect de proximitate » (sau de aglomerare) care, transpuse in analiza diferitelor fenomene semnifica tendinta de a importa (sau de a imita) idei sau solutii pentru a reduce incertitudinea. Pentru anumiti autori exista chiar un institutionalism de tip organizational distinct. Este vorba tot de o analiza in termeni de teorie a organozatiilor bazata pe postulatul rationalitatii limitate. Comportamentul actorilor nu exprima preferintele lor (ca in institutionalismul rationalist), ci comportamentul individual este o rutina determinata de obiectivele organizatiei (ratiunea sa de a fi), rutina fiind un mijloc de a depasi limitele si incertitudinea (efecte perverse, disfunctiuni) care
42

afecteaza eficacitatea si performanta sistemului. Model esentialmente functionalist, institutionalismul orgnaizational se aplica analizei fenomenelor si mecanismelor birocratice. Bazindu-se pe diferite presupozitii, diferitele demersuri neoinstitutionaliste de tip rationalist au in comun citeva trasaturi : Comportamentul utilitarist al actorilor este o supozitie acceptata ; fenomenele se prezinta ca o serie de dileme de actiune colectiva ; institutiile structureaza strategiile actorilor, ele sint contextul strategic al alegerii ; institutiile impun actorilor diferite constringeri care urmareasc maximizarea intereselor, altfel spus, normele si procedurile sint explicate prin functia de cistig (sau beneficiu) pentru actori ; dezvoltarea institutiilor se explica, la rindul ei, prin eficacitatea prin care acestea servesc finalitatile materiale ale indivizilor ; viziune mai degraba statica a realitatii, acest tip de analize explica in primul rind permanenta institutiilor (in special in context de echilibru) si mai putin schimbarea institutionala.
O analiza institutionalista de alegeri publice
In lucraea « Of Rule and Revenue », Margaret Levi cinsidera ca obiectivul guvernantilor este sa maximizeze resursele Statului. Plecind de la acest postulat, ea demonstreaza ca guvernantii vor schimba regulile de impozitare pentru a raspunde schimbarilor intervenite in exigentele bugetare, in costul colectarii sau de aplicare a anumitor taxe, dar si in marja de manevra a contribuabililor potentiali. Astfel, noi impozite nu sint instituite daca costurile nu sint suficient de scazute pentru a face initiativa rentabila. Aceasta presupune, de exemplu, mai degraba un numar ridicat de locuri de munca salariate decit lucratori independenti, angajatori mari si nu mici, si un sistem informatic care sa evite frauda fiscala. Fara aceste conditii, guvernele vor alege sa propune taxe pe activitatile comerciale, ceea ce va conduce, ca o consecinta, la tentative de frauda sau de contrabanda.

Sursa : Levi, M., Of Rule and Revenue, Berkeley, University of California Press, 1998.

Neo-institutionalism sociologic A aparut in cadrul teoriilor organizatiior cind sociologii au contestat distinctia traditionala intre sfera sociala (reflectind o rationalitate abstracta de tip birocratic) si cultura. Plecind de la constatarea ca multe proceduri institutionale nu sint adoptate pentru ca sint mai eficace ci pentru ca sint practici culturale sau fac parte din repertorii culturale, adeptii acestui demers incearca sa explice de ce organizatiile integreaza anumite norme, proceduri sau practici si nu altele. Caracteristici :   institutiile sint definite global ca reguli si proceduri dar si ca simboluri si modele morale ; relatia dintre institutii si actiunea individuala se realizeaza printr-un demers culturalist. De exemplu, in cadrul procesului de socializare, institutii si indivizi se conditioneaza mutual : indivizii utilizeaza modele disponibile pe care insa le modeleaza in acelasi timp, asa incit actiunea rationala este construita in mod obiectiv si social ; cit priveste originea si modificarea institutiilor, noile practici institutionale sint adoptate de organizatii pentru a intari legitimitatea sociala, altfel spus, indivizii creaza institutii inspirindu-se din cele existente. In acest sens, sintem in fata unei explicatii care, privilegiind aspectul macrosociologic, este mai degraba centrata pe o actiune fara actori ; arata ca un actor, chiar rational, puternic utilitarist, isi alege strategiile in repertorii culturale, institutiile sint un prealabil necesar actiunii instrumentale ; studiile sint axate pe explicatii culturale ale originii, sensului sau naturii institutiilor. Institutiile se incarneaza in sisteme de simboluri sau modele morale social legitime. Este deci un demers sociologic : institutiile sint traducerea normelor sociale si modelelor dominante ; persistenta institutiilor in timp se explica prin conformitatea lor cu contextul social studiile centrate pe « invatare sociala » apartin acestui tip de analize
43

 

 

o filozofie sau ideologie care privilegiaza si mai putin individul. traduc viziuni asupra lumii si schimbarii sociale : liberalismul favorizeaza si consensuala asupra realitatii. daca nu determinanata : diviziunea ideologica.Concluzie In loc de concluzii. De exemplu. teorii sau perspective de cercetare. in sensul ca studiul administratiei si-a cistigat mai tirziu statutul de domeniu autonom de cercetare. adica fenomenele administrative si orice alte fapte sociale legate de administratie. statutul acestui tip de cunoastere aplicata si normativa ridica problema compatibilitatii intre exigentele pragmatice si cele explicative si critice. Este in acelasi timp recenta. cunoasterea teoretica. metodele de investigatie. nu se reduc la o dezbatere intre individualisti. evolutia acestui tip de cunoastere fiins determinata de factori institutionali. perspectiva de analiza. globaliste. departe de a fi simpla. structuralisti sau behavioralisti. contrar aparentelor. Cunoasterea fenomenului administrativ constituie o stiinta autonoma sau acest tip de cercetare este un ansmablu de cunostinte despre un obiect cu mai multe fatete ? Alte puncte de controversa vizeaza alte particularitati ale acestor studii. Modulul 4 – Studiul administratiei publice : un tip particular de cunoastere Stiinta sau stiintele administrative studiaza administratia publica. altfel spus. stiinta admnistrativa era conceputa ca arta sau meserie de a administra bine. o remarca : diviziunile intre aceste scoli. socialul. stiintifica. procesul de maturizare a acestei discipline nu a fost incheiat. Perspectivele de analiza conceptia individualista este predominanata in colectivitatea. a administratiei a aparut recent. si astazi se mentine o oarecare confuzie cit priveste obiectul de studiu. Cu alte cuvinte. dar aceasta diviziune metodologica este completata de o alta tot atit de importanta. deci perspectiva rationalist-individualista mod logic. teoriile si conceptele care structureaza analiza. cunoasterea administrativa a fost conceputa ca o cunoastere practica. concreta. dar disciplina de studiu este in acelasi timp mai veche. utila celui care exercita meseria de administrator. Incepind in special din anii 60 exista o dezbatere in mediul academic cit priveste statutul acestui tip de cunoastere. Diviziunea intre scoli este in principal expresia dezbaterii cit priveste metoda de cercetare. institutionalisti. Exista. 44 . Problematica studierii administratiei publice. dar si mai recenta. ideologici. o afinitate epistemologica intre viziunea asupra realitatii. conflictuala. Astfel. esential pragmatica). este. Mult timp. pentru a face aceasta profesie mai eficienta. Spre deosebire de aceasta conceptie. in sensul ca au existat preocupari in acest domeniu inca din secolul al XVIII-lea (de exemplu stiinta politiei in Franta. Este o cunoastere veche. Dimpotriva. intelectuali (evolutia cunoasterii insasi). favorizeaza in mod logic o adordare holista. dar continua sa fie marcata de perspectiva pragmatica. Expresia „stiinta administrativa” s-a impus in secolul al XIX-lea. In aceasta viziune.

sociologie. administratia implementeaza politicile publice. stiinta politica. Aceste componente ale administratiei constituie obiectul de studiu in analizele administrative. ca 45 . Cimpul activitatilor publice este imens : impozitarea (taxe). ci un ansamblu de discursuri (cunostinte) dispersate. De asemenea. sau aceasta disciplina imparte acest obiect de studiu cu alte stiinte ? Are o metodologie proprie. Autorii nu cad de acord nici cit priveste natura obiectului de studiu. un proces care incepe acolo unde se termina activitatea guvernamentala si legislativa. altii de stiinte administrative – la plural. corespunde sectorului public. legi si agenti care implementeaza si controleaza contractul social . etc). pentru ceilalti. constituite in timp si suprapuse in spatiu. totusi. cum si cu ce rezultate.. Daca pentru primii stiinta administrativa este un domeniu autonom de cunoastere. Unii autori vorbesc de stiinta administrativa – la singular. in schimbul lor bunuri si servicii colective produse si furnizate. atingerea scopurilor sociale printr-o varietate de moduri de interventie mai mult sau mai putin active si directe ale statului . Deci. Administratie publica mai inseamna un ansamblu de institutii sau persoane insarcinate cu administratia. care sint metodele de analiza ? Exista un obiect unic de studiu. sau utilizeaza metode de analiza comune mai multor domenii ? Chiar daca exista consens asupra faptului ca obiectul de studiu este administratia si fenomenele administrative. istorie. practica profesionala. disciplina care face obiectul unor activitati de invatamint si cercetare si care integreaza alte discipline (drept. Clarificari conceptuale Pentru a descifra specificitatea acestui domeniu de cunoastre si a intelege complexitatea lui incepem prin citeva clarificari conceptuale si precizari terminologice. contine si ideea de cunostinte necesare administratiei dar si putere administrativa. ce are in comun discursul juristilor asupra fenomenelor birocratice cu cel al sociologilor asupra birocratiei sau cu analizele managerilor cit priveste eficienta si performanta. Astfel : Activitatile sint legate de continutul politicilor publice si procesul lor de aplicare. Administratia publica Administratia publica este un actor.Ce este stiinta administrativa ? Definirea acestui domeniu de cercetare ridica probleme si controverse. chiar daca fiecare dinter aceste perspective contribuie la cunoasterea fenomenului administrativ. Care este obiectul de studiu. propiru acestui domeniu de cunoastere. Prin faptele ei (ale administratiei) statul se manifesta concret. Administratia publica se specializeaza in ceea ce face Statul. un ansamblu coerent de cunoastinte referitoare la fenomenul specific al administratiei. conceptul de administratie publice desemneaza unul din aspectele si conceptele urmatoare :     ansamblul de institutii si organisme. management. studiul administratiei nu este un proiect global articulat in jurul unei problematici coerente. o activitate. nici asupra locului in cadrul stiintelor sociale.

In acest sens. putem studia fenomenul de sindicalizare (relatii de munca. De exemplu. juridiciare. Alte precizari terminologice Termenii de management si gestiune sint adesea utilizati cu referire la fenomenul administrativ. proceselor si personalului administrativ. managementul este apropiat de administratie. judecatori. la cursurile urmate. folosit de cei care sustin ideea unei separari nete intre domeniul politic si administrativ. tehnicieni. militare. de origine anglo-saxona. In limba franceza. procesul bugetar care se refera la resursele financiare de care dispun serviciile administrative. si in acest sens este domeniul specialistilor. administratia publica este o arta si o stiinta. In engleza. dar exista totusi diferente fundamentale intre aceste concepte si activitati. actiuni greviste. administratia publica este un ansamblu de actori institutionali in relatie cu ministri. insa. In raport cu managementul si gestiunea. se poate evita confuzia. gestiune sau management. indemnizatia de somaj. reglementare. Ne putem pune intrebari referitoare la originea lor. In sfirsit. dar si cadrele superioare de la toate nivelurile care au sarcina de a atinge obiectivele prin utilizarea optimala a resurselor. optimizeaza. religioasa ? Un al doilea nivel cuprinde salariatii : profesionisti. Ca activitate. lucratori. cu atit timpul destinat actelor administrative scade. termenul de „gestionar” desemnind un agent de incadrare. In franceza. administratia este actiunea de a aplica norme legale. Administrarea acestor programe este o sarcina imensa care revine administratiei publice. Conceptul de gestiune se refera in general la aspecte legate de incadrarea functionarilor pentru utilizarea optimala a resurselor. el are o marja discretionara care creste pe masura ce urcam in piramida ierarhica. Putem studia diferite aspecte referitoare la elitele administrative : care este originea lor sociala si geografica ? Cum au fost alese ? Care este formatia lor profesionala ? Care este profilul de cariera ? Care este reprezentarea etnica. de accidente de munca. la apartenenta sociala. deputati. termenul „manager” se refera la conducatori si cadre intermediare (notiune corespunzind termenului „gestionar” din franceza).). se refera la aplicarea mijloacelor umane si materiale necesare functionarii serviciilor publice. notiunea „manager” se refera 46 . elita administrativa. Conceptul de management. De asemenea. etnica etc. ce fel de putere au functionarii : putere birocratica sau tehnocratica . grupuri de interes. drepturile cetatenilor in raport cu administratia) Administratia publica este si un ansamblu de persoane care constituie functia publica. de sanatate etc. si in general in limbile de origine latina. dar este un demers mai modern. autorii isi intituleaza lucrarile utilizind la intimplare termenii de administratie. politici si programe in scopul luarii deciziei. Multe aspecte legate de sistemul politic sint legate si de administratie (sistem centralizat / descentralizat. De multe ori. Gestionarul calculeaza. un ansamblu de cunostinte aplicabile la intelegerea si buna utilizare a institutiilor. are putina marja de discretie.de exemplu prestatiile sociale. functionari. este o actiune stereotipa si repetitiva. dmai inamic. se aplica la baza piramidei ierarhice. Cu cit ne ridicam in ierarhie. Exista doua nivele ale personalului administrativ : nivelul superior. Institutiile administrative fac parte din institutiile politice (sau aparatele statului) la fel ca si institutiile legislative. Procesele administrative sint comune tuturor politicilor (agricole. consilieri ministeriali si gestionari de mari programe guvernamentale. relatiile sindicatelor cu partidele).

deoarece nu exista un termen specific echivalent al „gestionarului” din franceza (si romana). in centrul ierarhiei. politic.5-6. Dar stim ca au existat birocratii si in China antica. economic. de gestionar si de administrator. Manager en public. La rindul ei. Daca conceptul de „administratie” semnifica guvernare (vorbim de administratia Obama sau Clinton). rezolva probleme.la cei mai inalti functionari ai unei organizatii. iar la baza ierarhiei . se apreciaza ca un subministru (manager) isi dedica 70% din timp pentru componementele „managementului”. politici sau procedura. in limba engleza. dar si mai complicat. dimensiunea manageriala crescind catre virful piramidei. In timpul monarhiilor absolute. adica activitati strategice.. De exemplu. in sensul francez al cuvintului. din cauza descentralizarii proprii feudalismului. are loc restaurarea birocartiei ca structura permanenta si specializata. ca in franceza. Orice administratie publica trebuie inteleasa in cadrul propriu de existenta si functionare. Managerul se ocupa de aspectul „creativ” si „inovativ” al organizatiei. a) Contextul istoric Evolutia administratiei nu poate fi inteleasa independent de procesul istoric. deoarece institutiile administrative fac parte din institutiile statului. tehnologica. in general traducem termenul „administratie”. organizarea si aplicarea unei legi. Dincolo de „disputa” terminiologica.deciziile operationale.. In evul mediu. administratia este influentata de orice schimbare economica. la proliferarea institutiilor administrative. p. J. De exemplu. persoane si cunostinte implicate in pregatirea si aplicarea deciziilor autoritatilor publice competente. in afara bisericii (care este un tip de birocratie). deoarece termenul „management” are sensuri diferite. anticipeaza. studiile administrative analizeaza si contextul administratiei publice. adica activitati de rutina. Astfel. el imagineaza solutii. 47 . dar si cadre superioare si maistri (cei care se ocupa de un parc de stationare sau de o sala de biliard). Apoi. functionarii fac parte dintr-o societate. dar in proportie diferita (ca efort. culturala. Bourgault. Mai simplu. revolutia franceza democratizeaza recrutarea functionarilor si acorda functionarilor civili statutul de servitori ai statului (si nu ai regelui). prin „bureaucracy” sau „civil service”. profesionistii. Retinem ca domeniul adiministrtaiei publice cuprinde activitati. adica ansamblul birocratiei americane. 5 In engleza este in acelasi timp mai simplu. adica in context istoric. celelalte forme de birocratie dispar. 2000. 5 Mintzberg. in medie. fiecare cadru al piramidei indeplineste in acelasi timp un rol de manger. timp). Termenul „management” (si manager) se refera. domina deciziile tactice. dar si la sarcinile a doua tipuri de conducatori : sefi executivi si administrativi. luare si asumare a deciziei. De fapt. carcaterizate prin centralizarea puterii. 25% din timp celor de gestiune (optimizarea structurii organizationale) si 5% actelor administrative. Institut de l’administration publique du Canada. Toronto. in Imperiul roman. intr-o alta epoca istorica. institutii. dezvoltarea Statului in epoca industrializarii conduce. La baza piramidei. birocratia moderna a emers odata cu capitalismul si corespunde dezvoltarii statului capitalist (Weber). functionarii. 10% din timp gestioneaza si 5% din timp controleaza (manageriaza) activitatile la nivelul lor de activitate si competenta. social. In afara componentelor administratiei. in virful ierarhiei. activitatile sint de identificare. la cresterea bugetelor si efectivelor. este judecat dupa rezultat si nu dupa efort. concepte care desemneza. trebuie sa vizualizam fiecare nivel ierarhic si contributia lui la performanta organizatiei. H. la o disciplina intelectuala (ca termenul administratie). Mai complex. dedica 85% din timp pentru administrarea de programe si politici. prin multiplicarea interventiilor. in Egiptul antic.

de exemplu. dar la rindul ei influenteaza cutumele si modelele culturale si de valori societale. In anii 60. birocratie. sa stim daca ea este eficace. productivitate. Stiinta administrativa vs stiinte administrative Cele mai multe stiinte sociale – sociologie.. natura privata a administratiei publice rezultind din similitudinile cu gestiunea afacerilor private. democratica. 48 . diferite.Iata citeva exemple care ilustreaza faptul ca dezvoltarea istorica este un factor care influenteaza evolutia institutiilor administrative. majoritatea fondurilor administratiei provenind din taxe. traiectoria istorica particulara a impus o viziune a administratiei diferita de conceptia europeana. Ele au produs un ansamblu diversificat de cunostinte specifice asupra fenomenului administrativ. in raport cu alte sisteme administrative. prin comparatie. M. sa aflam cauzele persistentei si schimbarii ei. de exemplu. Modul de finantare este de asemenea diferit. aceea a mentinerii echilibrului democratic si a libertatilor individuale. b) Contextul social si cultural Administratia publica prezinta variatii chiar in tari cu regim politic comparabil. La société bloquée. Statul are ca misiune satisfacerea interesul public (producerea si furnizarea de bunuri si servicii publice). stiinta si practica administrativa au fost profund influentate de ideologia afacerilor. drept – au studiat direct sau indirect un actor sau o institutie administrativa (organizatie. Preferinta francezilor pentru o birocratie rigida este atribuita egalitarismului lor pronuntat. prea detaliate pentru a fi realiste. de exemplu in SUA. c) Contextul imediat al administratiei Contextul imediat se poate referi. Concret. Criteriile de eficacitate aplicat celor doua sectoare sint diferite. dar si cariera functionarilor. daca ne propunem sa analizam daca. asa cum este definit de constitutie si legi. stat). un stat intervine in economie. etc. in context politic. Cultura administrativa este in raport cu valorile societatii. fiecare din aceste 6 Crozier. studiile din domeniul administrativ au fost un teren de confruntare in special intre sociologie si drept. putem consulta datele nationale in perspectiva comparata. rolul si functiile administratiei publice sint in relatie cu cele ale administratiei sectorului mixt si privat. analizam cheltuielile la diferite niveluri (national. totul pe fondul filozofiei politice dominante in acest context. putem utiliza doua tipuri de analize: sa comparam prezentul cu trecutul sau doua contexte etatice. Retinem ca analiza administratiei publice trebuie situata in context istoric. a raporturile dintre functionari si autoritati politice. de valorile societatii. putem consulta coduri nationale pe o baza istorica sau comparata. sau ne permite sa evaluam. Michel Crozier analizeaza de exemplu marea varietate de comportamente birocratice in tarile occidentale. Pentru studii la nivel international. controlul este diferit. Paris. Le Seuil 1970. rentabilitate. sa caracterizam o administratie. Daca urmarim. de exemplu. si in ce masura. arbitrara sau respectuoasa a legalitatii. Istoria birocratiei ne ajuta. municipal) in domeniul economic. redevente. randament. de concepte din managementul intreprinderii. drepturi platite de indivizi si corporatii. decit sa fie supus ordinelor unui sef cu puteri substantiale. istorie. functionarul francez preferind sa fie guvernat de reguli formale. centralizata sau descentralizata. sectorul privat vizeaza obtinerea profitului. 6 Nu numai ca administratia este marcata de contextul cultural. In alte contexte. Aceste influente explica inclinatia administratiei de a aborda totul sub unghiul elementelor tehnice si de a pune accentul pe expertiza. la diferentele dintre sectorul public si cel privat : ca misiune si obiective. cele doua sectoare sint. sarcina cadrelor superioare din administratia publica este mai compelxa decit a celor din sectorul privat. Sau.

filozofia. stiinta administrativa inglobeaza diferite puncte de vedere stiintifice cu care produce o cunoastere specifica noua asupra administratiei. fractionate. Din punct de vedere al stiintei administrative. Toate aceste cunostinte produse de diferite stiinte sociale asupra fenomenelor administrative ridica o problema de fond – daca exista o stiinta a administratiei sau nu sint decit cunostinte partiale. Administratia exista pentru ca o putem distinge de alte fenomene sociale. ci mai multe stiinte administrative. Particularitatile stiintei (stiintelor) administrative     este un domeniu de cunoastere vechi este o stiinta teoretica vizind explicarea si intelegerea fenomenelor sociale fara sa le orienteze. adica vizeaza ameliorarea organizatiei si functionarea administratiei este o stiinta normativa 49 . nu exista o „sociologie administrativa”. nu se confunda cu definitiile din drept sau din discursul politic. o abordare. exista doua perspective de a concepe studiul administratiei. 1) Stiinta administrativa Aceasta abordare considera stiinta administrativa ca fiind o stiinta de sine statatoare. un „drept administrativ” sau o „istorie administrativa”. istorica. Avind un obiect de studiu specific. Studiul administratiei este un domeniu de studiu fragmentat din punct de vedere stiintific. a fenomenului administrativ. ea este si juridica si sociologica in acelasi timp. Stiinta administrativa este o disciplina stiintifica. influentele carora ea le este supusa. ca stiinta sociala autonoma in intelesul deplin al termenului. Obiectul „administratie” asa cum este el construit de stiinta administrativa este specific. In viziunea acestora. stiinta administrativa se distinge de stiintele sociale apropiate. doua viziuni asupra specificitatii si statutului acestui domeniu de cunoastere: o viziune unitara. Alti autori vorbesc de stiinte administrative. care se ocupa de studiul fapteleor si fenomenelor administrative. un ansamblu coerent de cunostinte referitoare la anumite categorii de fenomene. cite tipuri de perspective. mediul care o modeleaza. juridica. un tip de cunoastere integrata. de analize sau discipline. Aceste abordari se intrepatrund. este un ansamblu dispersat de cunostinte. sociologica. Daca vorbim de stiinta administrativa. abordari diferite ale fenomenului. Cercetatorii studiaza geneza ei. pluralista (stiinte administrative). in ciuda demersurilor eteroclite (stiinta administrativa) si o viziune fragmentata. dar o stiinta administrativa nu poate fi edificata pe obiecte de studiu preconstruite de catre drept sau istorie. inseamna ca analiza stiintifica a fenomenului administrativ (care este obiectul de studiu) implica combinarea mai multor perspective de analiza. fapte sau obiecte si produse cu metodele si demersurile specifice cercetarii stiintifice. Obiectul de studiu este administratia insasi. nici numai sociologica. integrata. trecind peste frontierele dintre discipline. stiinta administrativa este interdisciplinara. Stiinta administrative nu este nici numai juridica. Astfel. sau demersuri. Stiinta administrativa are un obiect propriu de studiu care este insa analizat din perspective diferite. ale unor stiinte eterogene ? Altfel spus. Dar si alte domenii au avut un rol important in dezvoltarea stiintei administrative : economia.discipline incercind sa si le anexeze. dar este si o stiinta aplicata. Dreptul a contribuit la aceasta definitie. ci o perspectiva. nu exista una. psihologia. functiile pe care le indeplineste in cadrul societatii.

desi perfectionata in timp. si la Roma. unde s-a instituit sistemul de examene scrise pentru admitere. a unei alte traditii. aparute in Prusia si Austria. In Marea Britanie. va fi utilizata pina la revolutia lui Sun Yatsen. si aceasta metoda. Ele au disparut treptat odata cu aparitia si dezvoltarea dreptului administrativ in Germania si in Franta in secolul al XIX-lea. dar si ritualuri si cutume. Gasim astfel scoli de administratie in Egipt. atunci ea trebuie sa adopte valorile sistemului politic a carui parte integranta este. In afara cunostintelor. Aceasta particularitate are consecinte importante pentru studiul administratiei publice.e. este o stiinta fragmentata istoric si geografic 1) Este o stiinta veche Studiul administratiei este un domeniu de studiu foarte vechi. in 1806. Totusi. Acest exemplu va fi util atunci cind guvernul britanic va incerca sa reformeze functia publica. in sensul ca o disciplina normativa trebuie sa aiba in general pretentii modeste : in primul rind pentru ca in cursul actiunii pot sa intervina situatii noi. aceste scoli transmiteau principii. Orice recomandare reflecta valorile care permit alegerea intre mai multe tipuri de actiuni sau proiecte care urmeaza sa fie realizate. in tarile germanice. China. 50 de ani mai tirziu. respectivi mandarini) care pregateau si executau deciziile. pentru ca o stiinta care trebuie sa fie utila este limitata cit priveste investigatiile si nu-i putem pretinde observatii dezinteresate ca in cazul stiintelor pure sau fundamentale. finante. In China antica au aparut primele enciclopedii al caror scop era sa permita elitelor tinere sa se pregateasca pentru examenele care aveau loc la fiecare trei ani. Principiul de selectie al functionarilor prin examen scris dateaza aproximativ din anul 200 i. Daca stiinta administrativa este in primul rind practica. Stiintele camerale. in al doilea rind. sau informatiile sa fie incomplete. 2) Este o disciplina aplicata si normativa Studiul administratiei este o disciplina al carei obiect este constituit din judecati de valoare si care stabileste reguli si precepte. dar din ele va ramine o dispozitie care va facilita patrunderea stiintei administrative americane in Germania in anii 1960. adica pina in 1911. au existat functionari instruiti (scribi. comert. Astfel. care dateaza din secolul al XVIII-lea. sint compuse din reguli practice pentru administratia economica si financiara a statului absolutist. Sistemul din China este cel care a exersat cea mai mare influenta. regului de conduita si valori. In afara faptului ca erau capabili sa citeasca si sa scrie – competente rare si pretioase in acel timp – acestia cunosteau anumite elemente de organizare.n. cit priveste 50 . prima mare reforma a unei functii publice din epoca moderna s-a inspirat din sistemul chinezesc vechi de mii de ani. Trebuie de asemenea mentionata existenta. Compania Indiilor Orientale s-a inspirat din modelul chinezesc si a creat o scoala de formare a functionarilor la Haileybury. adica o stiinta sociala aplicata. drept. Egipt. China. cea a cameralismului. - Unii autori acorda acestei contradictii suficienta importanta pentru a refuza titlul de stiinta stiintelor normative si deci si stiintei administrative. din punct de vedere al normativitatii. India. in sensul cresterii competentei si eficacitatii. astfel incit cei mai multi practicieni ai administratiei publice considera ca aceasta este nu numai o stiinta dar si o arta. In toate marile imperii ale antichitatii.

dreptul administrativ si stiintele administrative avind o evolutie separata dar paralela. articole. aceasta distinctie nu este un obstacol major. in Germania. texte. apar studiile camerale centrate pe studiul acestor institutii administrative prusace. marcat de traditia etatica si administrativa. aici a aparut Statul liberal centralizat. sociala. in SUA conceptia este mai integrativa. Are loc o reinnoire a studiului administratiei pe baze noi. face ca recurgerea la drept sa nu mai fie suficienta. in prima parte a secolului al XIX-lea. fiind inspirata in principal de studiile organizationale a) Studiul administratiei in Europa Dominatia conceptiei juridice in studiul administratiei se explica prin evolutia particulara. exista doua mari modele de cercetari in domeniul administratiei : modelul european si modelul american. Aceasta diversitate a cunoasterii fenomenului administrativ fiind impusa de istoria politica si institutionala a fiecarei tari. un embrion al stiintei administrative. Aici a aparut Statul-natiune sinonim cu intarirea puterii etatice si crearea unei administratii puternice. Daca in Europa cercetarea este axata pe studiul administratiei publice si predominanta demersului juridic in analiza fenomenelor administrative. 3) Studiul administratiei este o disciplina fragmentata din punct de vedere istoric si geografic Intrucit evolutia administratiei este influentata de dezvoltarea istorica. pentru a le aprecia. Pentru moment. istorica si politica a acestui context. cind se impune viziunea juridica si contencioasa a fenomenelor administrative. si aici a aparut. politica. se dezvolta in Europa si o reflectie non-juridica asupra administratiei. In Franta. Astfel. cu accent pe preocuparile pragmatice. astfel incit. alti cercetatori pun accent pe probleme de organizare si gestiune. isi fixeaza un obiectiv practic. Coexistenta celor doua discipline se estompeaza la mijlocul secolului al XIX-lea. in cazul altor lucrari vor prevala criteriile de evaluare ale metodologiei si rationamentului teoretic proprii stiintelor sociale. de exemplu. Statul providenta interventionist. aparitia Statul providenta. trebuie sa fim atenti la postulatele lor normative si ideologice. Criteriile de apreciere vor fi diferite in functie de genul caruia ii apartine lucrarea. dupa cel de-al doilea razboi mondial. si studiul ei este fragmentat istoric si geografic. Teoreticienii sint in special juristi concentrati apropape exclusiv pe aspectele juridice si contencioase ale functionarii administratiei. Totusi. dar este esential sa nu o ignoram. Unii analisti continua traditia juridica. trebuie sa retinem ca atunci cind realizam sau analizam un studiu de administratie publica este important sa stim daca este de natura practica (normativa) sau stiintifica. aici au aparut monarhiile absolutiste puternic structurate. Aparitia Statului liberal (Statul de drept) determina dezvoltarea dreptului administrativ. Multe carti. Aceasta traiectorie istorica europeana a marcat in mod esential conceptia asupra administratiei si studierea acestui fenomen. rapoarte. cind se dezvolta o stiinta aplicata a administratiei publice. in secolele XVII-XVIII. sinonim cu complexificarea aparatului administrativ. care vizeaza obiective tehnice si pragmatice. Dincolo de particularitatile nationale. disciplina a evoluat si este studiata diferit in diferite tari. Fara a ignora total aceste aspecte. perioada considerata „epoca de aur” a jurisprudentei administrative. b) Viziunea americana 51 . cu dominanta interventionista. apare stiinta politiei. Tot in aceasta perioada. un interes real pentru studierea acestui domeniu apare odata cu statul absolutist puternic institutionalizat si centralizat. La mijlocul secolului al XX-lea.studiul administratiei.

In consecinta. pe resurse si atingerea scopului. accentul era pus pe probleme imediate. spitale. ambele fuzionind in teoria organizatiilor. Intr-adevar. Cu toate acestea. stiinta politica. procesul de integrare. management). esentialmente pragmatica si utilitarista. Alte particularitati vizeaza : valorizarea experientei. de studiile realizate in perspectiva practica la cei preocupati de gestiunea intreprinderii si mai rar a Statului (rationalizarea metodelor si cresterea eficientei). caracterizat de alte traditii ideologice. aspectul tehnic. premisele stiintei organizatiilor apar in Europa. in cadrul acestor entitati si rolul lor in atingerea unor obiective specifice. gestiune moderna. Stiinta organizatiei s-a dezvoltata mai devreme si mai usor in SUA deoarece. fiind o societate in curs de industrializare intensiva. In Europa. Taylorismul si organizarea stiintifica a muncii. studiul ei a fost integrat acestui tip de analize. de organizare. deci a administratiei. au condus mai tirziu la aparitia. corespunde culturii americane si valorilor acestei societati. Si in SUA exista o disciplina a administratiei publice dar care difera de cea europeana prin obiective utilitare si pragmatice. biserci. in plina transformare economica si sociala. O contributie importanta a reflectiei asupra administratiei a avut-o Woodrow Wilson care in 1887 a pus bazele unei stiinte pragmatice a administratiei inspirata de metodele din sectorul privat al afacerilor. Studiaza aspectul formal / informal al organizatiilor. aversiune fata de doctrine . In plus. nu a produs controverse teoretice. necesita o organizare eficienta. 52 . alte valori. punea accent pe problemele de organizare a intreprinderii. studiul organizatiilor este un domeniu de studiu specific american. Studiul administratiei publice s-a dezvoltat mai tirziu. paralelism intre stiinta administratiei publice si stiinta gestiunii intreprinderii. pe eficienta si performanta. intelectuale. era un teren favorabil de aplicare a principiilor tayloriste de organizare a muncii. de analizele sociologice ale lui Weber si Michels. spre deosebire de contextul european. inchisori. intre aceste doua discipline neexistind frontiere nete. aceasta este o tara cu slabe traditii administrativ-etatice. administrative. In Europa. scoala relatiilor umane si dezvoltarea perspectivei sociologice a organizatiilor. agenti competenti. paralelism constant intre administratia etatica si cea privata (a intreprinderii). Aceasta conceptie asupra administratiei care pune accent pe aspectul organizational. adiministratia fiind considerata o forma de organizatie. este mai putin centrat pe pragmatism si eficienta. psihologica. economie. altfel spus pe aspectul pragmatic al administratiei. Este vorba de studiul organizatiilor politice (Marx si Engels). aceasta viziune a fost adoptata mai intii in tarile socialiste. scoli. a unei noi discipline. Doctrina comunista insemnind disparitia treptata a statului. a teoriei organizatiilor. Desi premisele teoretice ale stiintei organizatiilor apar in Europa. concrete. societate centralizata. Aceasta disciplina studiaza organizatiile de orice tip. printre altele. de adaptare. a societatii. Teoria organizatiilor propune deci o alta viziune a administratiei considerata o forma particulara de organizatie. fenomenul administratiei nu a atras atentia.La inceput. Societatea comunista. cind s-a produs trecerea de la statul rural la cel urban industrializat care cerea structuri administrative. reforme care au influentat si studiul fenomenului administrativ. etc. intreprinderi. partide. centrata pe o perspectiva pluridisciplinara (sociologica. totusi dezvoltarea lor are loc in SUA sub influenta contextului economic si social. Intr-o tara noua. loc minim acordat dimensiunii juridice a fenomenelor administrative in absenta unui drept administrativ coerent . SUA au cunoscut o serie de reforme administrative succesive pina la al doilea razboi mondial. aceasta perspectiva organizationala de tip anglo-saxon s-a aclimatizat mai greu. Contextul european. in anii 50-60.

I.31. si in SUA exista o stiinta a administratiei publice ca disciplina de studiu. In Europa occidentala. Plecind de la studiile istorice comparate. aceasta este predata in scoli de administratie publica sau in cadrul departamentelor de stiinte politice si licentiatii acestor scoli pot aspira la posturi de nivel intermediar in cadrul functiei publice .. ceea ce a dus la cresterea interesului pentru studiul metodelor de organizare eficienta. inclusiv licentiatii in administratie. in acest caz fiind utilizat un proces de selectie prin promovare. continutul disciplinei predate este mai practic. in Franta. Celelalte aporturi sint mai complexe si intrepatrunse. mai aproape de cel al stiintelor gestiunii afacerilor . astfel incit tabloul sintetizeaza evolutia globala a stiintei administrative occidentale. Acestia sint supusi unor probe.In tarile capitaliste din Europa se dezvolta. Evolutia studiului administratiei publice occidentale Pentru a intelege mai bine contributia diferitelor perspective si discipline la constituirea administratie publice ca domeniu de studiu vom prezenta o schema care traseaza evolutia acestei discipline. Weber a analizat fundamentele legitimitatii intr-o societate si rolul birocratiei in societatea moderna (a se vedea 7 Gow. eventual. se prefera angajarea de specialisti din diferite discipline (inginer. In functionarea acestuia se imprumuta anumite metode de organizare din sectorul privat. Deci.Gaetan Morin. Obiectul sau de studiu este clar. functionarii trebuie sa posede cunostinte de specialitate. in cariera de inalt functionar. Fortman. apoi. stiinta administrativa poate constitui de asemenea baza unor cursuri de perfectionare oferite functionarilor in vederea pregatirii lor pentru posturi superioare . trebuie sa parcurga toate esaloanele inainte de a accede la posturi de elita. Astfel. fara sa se scindeze sau sa se ramifice. are loc dezvoltarea tehnocratiei. o ramura a acestei genealogii coboara din Max Weber. Retinem ca in studiul administratiei dreptul administrativ ramine materia privilegiata in cea mai mare parte a tarilor pentru ca este formatia preferata in Europa.. Exista urmatoarele diferente principale fata de Europa : in primul rind.J. S. Dion. 1987. Barette. toti absolventii de universitate.. Ea a fost adaptata de Gow prin adaugarea dreptului administrativ. deoarece administratia ei acorda o preferinta neta licentiatilor in litere si umanitati in recrutarea si selectia viitoarelor cadre superioare. Introduction à l’administration publique. M. 7 Dreptul administrativ este singurul care are o traiectorie liniara. Asa cum am spus. de buna-stare). M. 53 . pentru licentiati nu exista un corp specific de functionari care sa le fie rezervat.) de un nivel intermediar. Schema a fost initial conceputa de Howard McCurdy pentru evolutia disciplinei in SUA. absent in traditia americana. chiar daca miscarea ideilor a modificat din cind in cind continutul sau. inainte de a accede in posturile superioare ale functiei publice. p. marele sociolog german. in loc sa se recruteze o elita administrativa la sfirsitul studiilor universitare. Marea Britanie face exceptie.. rationalitatea devenind cuvintul de ordine in sectorul public. Montréal. Totusi. coborind in linie directa incepind din secolul al XIX-lea pina astazi. In SUA. America latina si Japonia. o combinatie de studii in drept urmate de o diploma de studii superioare in stiinta politica este calea dominanta de acces la Scoala nationala de administratie si. contabil etc. dupa cel de-al doilea razboi mondial. Statul interventionist (asistential.

din 1871. in viziunea lui. in anii 30 ai secolului trecut. Scopul acestei lucrari a fost sa demonstreze ca reforma in curs a functiei publice este o conditie. cind acesta era profesor de stiinte politice la Princeton. Aceste studii sint centrate pe motivatiile angajatilor. expresie a coruptiei din sistemul american. la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. ea se situeaza intr-o perspectiva de stiinta sociala fundamentala. Inca din timpul lui Weber si Taylor. Wilson considera ca misiunea universitatii moderne trebuie sa consiste in a oferi solutii celor mai importante probleme. Cu toate aceastea. In plus. Wilson a fost. prin separarea administratiei de politica. 54 . sau un mijloc. In contrast cu filozofia academica engleza si germana. Alte obiective ale reformei vizau intre altele. administratori cit si din savanti (cadre academice. Continind contributia lui Wilson la dezvoltarea stiintei administrative. conform careia rolul esential al scolii superioare este de a prezerva cultura si de a stimula eruditia. Woodrow Wilson (1856-1924) Presedinte al Statelor Unite din 1913 pina in 1921. dar a stimulat cercetari asupra comportamentului in sinul organizatiei. fiind de asemenea la originea unei noi conceptii asupra rolului universitatii si a misiunii cunoasterii in societatea moderna. In acelasi timp. si anume abordarea politica a fenomenului administrativ. Este un curent minoritar in stiinta gestiunii. Cind teoria organizatiilor apartine liniei weberiene. Aceste studii ale lui Mayo au pus bazele. ritmul foarte accelerat impus procesului de munca. premiu Nobel pentru pace (1919). pentru ameliorarea organizarii administratiei si a metodelor sale. aceasta tema a alimentat studiul administratiei comparate. o aplicare a conceptului weberian al rationalitatii in domeniul organizarii muncii. adica cea care deriva din Taylor. lucrarea „Studiul administratiei” apare in 1887. Acest text este considerat prima reflectie teoretica americana asupra stiintei administrative.Economie si societate. Wilson a contribuit astfel la dezvoltarea unei noi teorii politice (teoriile constitutionale) care a stat la baza reformelor institutionale a sistemului politic american si a formulat relatia dintre fenomenele politice (practica guvernamentala) si activitatea de cercetare. Originalitatea analizei consta in faptul ca a subliniat necesitatea unei stiinte administrative pragmatice. Studiile sale politice asupra organizarii constitutionale sint un exemplu al acestei noi viziuni asupra cercetarii in serviciul puterii publice. al carei obiectiv principal trebuie sa fie „descoperirea” a ceea ce guvernul poate sa faca in mod corect si cu succes. o metoda numita „organizatia stiintifica a muncii”. a stat la baza reformei administratiei americane. cap 7). tema birocratiei fiind inca foarte studiata. care afecta calitatea si eficienta administratiei. Wilson a elaborat in mod stiintific trasaturile esentiale si principiile directoare ale viitoarei stiinte administrative. chiar daca a devenit mai sofisticata. Wilson a reorganizat universitatea Princeton : rolul universitatii ar trebui sa fie acela de loc de educatie a elitelor politice definite nu prin origine sociala ci prin nevoile guvernarii. Taylorismul a dat nastere unui curent de opozitie critica repetitivitatea si monotonia. Cealalta directie de cercetare care coboara din Weber este teoria organizatiilor sau sociologia organizatiilor. fondator al Societatii Natiunilor (1920). prin observarea atenta a procesului de munca. critica patronajului. adica. Taylor. pe satisfactia si angajamentul lor fata de organizatie. o alta perspectiva este initiata de Woodrow Wilson. profesor de stiinte politice la Princeton University. propunind introducerea de metode de administratie stiintifica in cadrul administratiei publice. a conceput cel mai eficient mijloc de realizare a unei operatii dupa principiul „timp si miscare” (cronometrarea activitatii). universitari). Al doilea obiectiv viza mijloacele prin care guvernul isi poate realiza scopurile in modul cel mai eficace posibil si cu cel mai mic cost posibil. In aceasta analiza. Convins ca muncitorii din industrie sint neproductivi pentru ca nu erau instruiti cum sa-si realizeze sarcinile. A jucat un rol crucial in dezvoltarea gindirii economice si politice americane. trebuie sa tinemn cont ca aceasta teorie a evoluat in relatie strinsa cu teoria normativa corespondenta. Aceasta metoda este inca prezenta in stiintele practice ale gestiunii. Acest inginer american a dezvoltat. probleme de guvernare eficace si de pregatire a unei clase politice care sa fie formata atit din profesionisti. acest studiu. In lumina acestor principii. scolii de relatii umane. curentul fiind legat de studiile behavioraliste din stiinta politica. desi aceasta are si alte componenete.

dar in ultimul timp s-au infiintat scoli autonome de administratie publice. Fenomenul de dezvoltare a functiei publice cerea o noua conceptie asupra rolului Statului. pentru ca functiile administratiei sa fie utile si eficace. aceasta trebuie sa fie independenta de regimul politic. scolile de administratie publica facind sinteza intre abordarea politica si manageriala. In plus. in studiul administratiei se manifesta influenta facultatilor de management. ale profesiilor . cererea. perspectiva manageriala si de gestiune predata in scoli de administratie publica. economice si sociale. cit priveste oferta. In concluzie. In SUA studiul administratiei este legat de departamentul de stiinte politice. stiinta economica. In conceptia lui Wilson. :       dreptul. feroviare). de reformare a vietii politice. istoria sistemelor politice. analiza sistemelor politice sau teoria Statului. care trebuia sa devina independenta de originile ei franco-germane. adordarea politica (wilsoniana) in departamentele de stiinte politice si in scolile de administratie publice. sociologia organizatiilor. a claselor sociale. politica industriala. dar a fost constient de necesitatea „americanizarii” acestei stiinte. care va deveni dihotomia clasica administratie / politica. Si in Romania. Putem adauga acestei liste mai multe stiinte aplicate care studiaza administratia publica : 55 . Aceasta stiinta era cu atit mai necesara cu cit functia publica era in expansiune. pozitia dominanta a dreptului administrativ a impiedicat sectorul public sa beneficieze de progresele stiintei de gestiune a afacerilor si aceasta viziune juridica este preponderenta in studiile administrative. Se enunta astfel principiul autonomiei administratiei fata de politic. demersul sociologic axat pe teoria organizatiilor si a birocratiei . 4) Fragmentarea teoretica si disciplinara a studiului administratiei Observam din prezentarea acestei perspective largi asupra constituirii si evolutiei cunoasterii fenomenului administrativ ca mai multe domenii fundamentale sint interesate si implicate in analiza administratiei. si controlul juridic al administratiei. si miscarea organizarii stiintifice a muncii. ca si masurarea abilitatilor si competentelor angajatilor in momentul recrutarii sau avansarii . „stiinta administratiei publice” din SUA urca pina la Wilson si a fost influentata de stiinta de gestiune a afacerilor. daca observam programele academice. Intradevar. aceasta conceptie integrata fiind aplicata la nivelul administratiei municipale (management municipal). Viziunea lui Wilson este de fapt o viziune a practicii administrative dupa modelul european pe care el a incercat sa-l adapteze caracterului federal al Statului american si democratiei americane. s-a produs o jonctiune intre viziunea wilsoniana. in ceea ce priveste institutiile administrative si regulile lor de functionare. remarcam ca sint prezente toate cele patru branse ale arborelui genealogic : dreptul administrativ care face parte din dreptul public studiat in facultatile de drept si de administratie publica . reglementarea industriei si comertului etc. motivatia si rationalitatea. stiinta politica. care trebuia sa-si intareasca controlul asupra activitatii celor mai importante firme (de comunicatii. analiza politicilor publice. Wilson a fost influentat de realizarile stiintei europene.atit financiar cit si de energie. a elitei administrative. cit priveste controlul si responsabilitatea puterii administrative. Studiul administratiei este profund diferentiat in functie de diferitele perspectivele si demersuri stiintifice si disciplinare. costul si randamentul serviciilor publice. sociologia birocratiei. Mai tirziu. raporturile dintre cetateni si Stat. psihologia. In Europa. care studiaza comportamentul.

asa cum institutiile politice prelungesc dreptul constitutional. Desi fiecare demers are problematica si metodologia sa. Impregnata de doctrina traditionala a dreptului public. isi propune sa construiasca o disciplina noua in jurul acestui obiect specific. avantajelor sociale si gestiunii de personal in sectorul public . aceasta viziune concepe administratia publica ca fiind subordonata politicului : administratia prepara si executa decizia politica. aceast demers este cel mai vechi. Astfel. b) Perspectiva manageriala Aceasta viziune. urmarind satisfacerea interesului general. care asimileaza administratia gestiunii. prin utilizarea unor concepte imprumutate din dreptul administrativ. aceasta disciplina este conceputa ca o stiinta a managementului. Efortul de teoretizare este totusi mai sistematic. notiunea de profit aplicata intreprinderii este inlocuita cu cea de eficienta. prin problemele abordate : structuri. se bazeza pe formularea de teze mai nunatate si abstracte. Aceasta tendinta se traduce prin importanta acordata mecanismelor juridice pentru cunoasterea si intelegerea functionarii administratiei. sociologia care studiaza organizatiile de toate tipurile si gestiunea care pune in relief procesele de management. adica tendinta catre descriere.   scolile si facultatile de administratie publica sau de management care formeaza studentii pentru cariera atit in sectorul public cit si in domeniul afacerilor . actiune. In acest sens. fara interes pentru explicarea cauzei fenomenelor. Administratia este o institutie specifica care. este investita cu prerogative specifice. discipline sectoriale care tin de sectorul public: administratie scolara sau de spital. Metodele de cercetare sint de asemenea cele din domeniul juridic. care sint cele din tratatele de drept administrativ. cu institutia ca obiect de studiu privilegiat. Chiar daca imbraca mai multe forme. analistii ramin tributari schemelor si teoriilor formulate pentru analiza juridica. cunoasterea administratiei publice se realizeaza in principal prin urmatoarele tipuri de cercetari : a) Perspectiva juridico-politica Asa cum am vazut. ea este o prelungire a reflectiei lui Taylor si Fayol care viza in principal amelioararea metodelor de munca in intreprindere. criminologie etc. Studiul 56 . Cele mai importante tipuri de analiza sint perspectiva juridica. 5) Tipuri de cercetari Fie ca le consideram demesuri (perspective de analiza) in cadrul unei stiintei administrative fie ca le consideram discipline stiintifice autonome care analizeaza fenomene administrative. unele din aceste discipline au pretentia ca furnizeaza un cadru de analiza capabil sa surprinda toate dimensiunile administratiei publice. servicii sociale. control. grevelor. si el este centrat pe studiul structurilor si functionarii administratiei etatice. a organizarii rationale a mijloacelor materiale si umane pentru a atinge un obiectiv precis. ceea ce permite aplicarea lor in sectorul public. relatii industriale care acorda o atentie deosebita negocierilor colective. Studiul ei este o prelungire a dreptului administrativ. De exemplu. Desi dorinta este de a face din studiul administratiei o stiinta pozitiva distincta de dreptul administrativ (disciplina normativa). administratia publica este domeniul de studiu al juristilor si al anumitor politologi. Conceputa astfel. teoriile managementului aplicate sectorului privat capata aparenta unei cunoasteri stiintifice.

a relatiilor dintre administratia centrala si cea locala. cu accent pe raporturile dintre indivizi si grupuri. interdependenta dintre politica si administratie (sistemul politic-administrativ). analiza raporturilor dintre organizatiile administrative. fenomenul tehnocratic. administratie si schimbare. centrata pe analiza oricarui tip de organizatie. ci si de motivatiile. adica implicarea administratiei in exercitul puterii . Reamintim principalele postulate ale sociologiei organizatiilor :     functionarea unei organizatii nu depinde numai de reguli explicite. a) Perspective sociologice Acesta perspectiva cuprinde o varietate de cercetari. Dar chiar daca domeniile se intrepatrund. comportamentele si strategiile actorilor . in general procesul decizional. negindu-i autonomia ca stiinta. analizeaza puterea birocratica. Studiul. vizeaza analiza functionarii organizatiilor administrative. elaborarea de politici publice. a administratiei publice. aceasta aplica studiului administratiei publice metodele de analiza folosite pentru studiul marilor intreprinderi. Vorbim in primul rind de sociologia politica si de stiinta politica care studiaza : dimensiunea politica a administratiei . Principale metode utilizate in studiul administratiei publice Cum studiem administratia publica ? 57 . sociologia organizatiilor s-a dezvoltat sub influenta a doua tipuri de analize : a) analiza teoretica a lui Weber asupra birocratiei avind la baza teoria weberiana a rationalitatii (raporturi impersonale) si b) studiile psihosociologice asupra relatiilor umane in firme industriale (raporturi interpersonale). organizatiile sint entitati sociale complexe formate din indivizi si grupuri cu interese diferite care pot intra in conflict pentru atingerea scopurilor . stiintele administrative studiaza administratia ca fenomen specific.administratiei dezoltat in aceasta perspectiva este asimilat „managementului public” si vizeaza eficacitatea administrativa. contextul influenteaza structura interna si functionarea organizatiei. analiza organizatiilor combina viziunea sistemica (cu accent pe functionarea si mentinerea organizatiei-sistem) cu viziune individualista (analize strategice care pun accentul pe schimbarea organizatiei) Cele doua tipuri de cercetari sociologice (politice si organizationale) au in comun principii epistemologice analoge: prin anchete empirice incearca sa depaseasca simpla descriere a fenomenelor avind ambitii explicative. Asa cum am vazut. organizatiile sint un sistem : ele evolueaza intr-un context cu care intra in relatie. viziunea este diferita : stiinta politica studiaza sistemul politic (administratia fiind o componenta a acestuia). Cit priveste sociologia organizatiilor. in perspectiva sociologica. decizia in administratie. In general politologii considera studiul administratiei ca subordonat stiintei politice (in virtutea principiului subordonarii administratiei fata de politic). administratia ca fenomen de putere.

exista diferite tipuri de anchete-participare in care cercetatorul cauta sa influenteze derularea evenimentului si rezultatul final. caracterul compartimentat (existenta unor curente diferite de analiza care abordeaza studiul administratiei din puncte de vedere diferite) si compus (eterogenitatea aporturilor succesive) al acestui domeniu de cunoastere. regulamente. De asemenea. va face interviuri. Ca si alte stiinte sociale. sursele sint speciale :  sint documente publice guvernamentale . demersul critic inseamna mai ales respingerea aprosului normativ pentru a putea alege liber obiectul si metodele de analiza. Politologul poate utiliza mai multe metode : un studiu de caz poate cere o analiza de documente publice pertinente. cercetatorul trebuie sa fie critic. sau cind se examineaza politicile publice. In administratia publica este cazul tipic al unui consultant care face o ancheta si care trebuie sa faca o recomandare pentru solutionarea unei probleme identificata de directia unei unitati administrative. Cercetarile in gestiune sint in general motivate de dorinta de a fi imediat utile. conturi publice . Astfel. 58 . cu date obtinute de la clienti sau jurnalisti. de a produce rezultate care amelioreaza performanta si eficacitatea organizatiei. arhive si memorii si.Studiul administratiei publice nu a inventat nimic in materie de metode de cercetare. iar politologii pot fi solicitati sa colaboreze cu autoritatile publice cu ocazia unor reforme a legilor sau structurilor. Metodele sint dictate de demersul disciplinar si stiintific al autorilor. sondajele. decizii judiciare). Juristul lucreaza cu documente publice (legi. dar si de circumstantele si obiectivele analizei. acestea sint de mai multe feluri : rapoarte anuale ale ministerelor si diferitelor organisme. De asemenea. dar si acestea analizate cu acelasi spirit critic. el poate recurge la documente din publicatii specializate sau de informatii generale. efective ale functiei publice. sau. regulamente)  alte documente sint anuarele administrative utile pentru a cunoaste structuri. cu date ale opozitiei politice. in studiul administratei publice. Pentru cercetator. Cei care fac analiza politicilor publice vor utiliza metode de calcul de tip economic pentru a evalua costurile si avantajele diferitelor politici (analize de impact). Mai mult decit metodele. Aceste documente trebuie confruntate cu datele altor guverne. diferite documente parlamentare (legi. Concluzii Retinem la finalul acestei prezentari a starii actuale a studiului administratiei si fenomenelor administrative. Juristii sint solicitati sa dea sfaturi practice guvernelor sau administratiilor. pentru istoria recenta. cu reprezentantii grupurilor sau cu indivizi exteriori care sint implicati. interviurile si observatia directa. La un al doilea nivel. istoricul va analiza documentele publice si private. Exigentele cercetarii La un prim nivel. interviuri cu personalul politic sau administrativ. ea utilizeaza analiza documentara si statistica. finante publice si anumite elemente ale marilor politici guvernamentale  studiile statistice sint alte tipuri de documente. Sociologul poate analiza date documentare despre caracteristicile sociale ale elitelor administrative. deoarece in general acestea sint facute pentru a explica si apara pozitiile si actiunile administratiilor care le realizeaza. aceastea contin serii asupra finantelor si personalului guvernamental. documente bugetare. municipal. cercetatorul trebuie sa tina cont de specificul unei cunoasteri normative sau aplicate asa cum este studiul administratiei. prin sondaj sau interviu. sa nu accepte integral discursul documentelor oficiale. poate studia atitudini si optiuni.

O alta semnificatie a termenului „politica” este cea care corespunde in engleza cuvintului „policy” si se refera la cadrul de orientare pentru actiune. Termenul „politica” are mai multe sensuri. Se studiaza mai putin ce este administratia. Deci. In engleza acest sens corespunde termenului „politics”. in aceste cazuri in domeniile economic. grupuri de interes). Depasind cadrul strins al organizatiei. continutul si consecintele actiunii guvernamentale. a dat un nou imbold stiintelor administrative. la un program sau o perspectiva de activitate. In aceasta perspectiva. la toate nivelurile. metode ale stiintelor sociale pentru a elabora programe publice si sa faca apel la cercetari din acest domeniu pentru a 59 . concurenta dintre fortele politice (partide. al unei tari. fie eficacitatea alegerilor colective. analizele fiind centrate pe rolul si influenta exercitata de adminsitratie in implementarea alegerilor colective. spunem ca un guvern are o politica economica. cea a politicilor publice. In ultimele decade a crescut interesul si numarul cercetarilor centrate pe cauzele. de Wilson. aceasta dimensiune se deruleaza in cadrul sistemului politic. sa se constituie: analiza de politici publice. concurenta intre fortele politice. exista influente reciproce si imprumuturi intre aceste viziuni. pe piata electorala sau in procesul de decizie. in primul rind prin subiectul sau obiectul analizei. Acest tip de cercetare si-a dezvoltat trasaturi suficient de specifice (distincte) pentru ca o noua sub-disciplina. agentiile guvernamentale au inceput sa foloseasca. Modulul 5 – Analiza de politici publice si evaluarea programelor Analiza de politici publice Emergenta in anii 1980 a unei noi paradigme. b) actiune publica (politici publice sau guvernamentale). Pentru a evita confuziile folosim expresia „analize de politici” sau „proces de politici” sau „procesul politicilor” (traducere a conceptelor de „policy analysis”. Analiza politicilor publice este o sub-disciplina a stiintei politice care foloseste metode si instrumente de analiza proprii stiintelor sociale. sau demers. cit mai ales ce face ea. distanta care le separa se estompeaza tot mai mult. analiza se deplaseaza de la organizare la actiune.Disciplina este fragmentata. fenomenul politic are doua dimensiuni: a) lupta pentru putere. Cu toate acestea este eronat sa opunem in mod net o disciplina administrativa eurpeana si una americana. Desi la nivel epistemologic dezbaterile continua cit priveste obiectul de studiu si demersul privilegiat. Astfel. asa cum am vazut. alege (decide) sa faca sau sa nu faca anumite alegeri intr-un domeniu specific. Astfel. Aceasta disciplina evolueaza si este studiata diferit in Europa si SUA. Aceasta deplasare a determinat o reinnoire a interesului pentru studiul administratiei publice. vorbim de politici publice. Mai multe curente importante ale analizei politicilor publice – de exemplu „analiza de politici ca ajutor in luarea deciziei” sau curentul „evaluarii” sint legate de management in masura in care ele incearca sa amelioreze fie conditiile de luare a deciziei. in context americam conceptia este mai integrativa. Aceasta directie de analiza se inscrie pe linia abordarii politice a administratiei publice initiata. In acest sens. dar si prin demersurile privilegiate. industrial sau cultural. respectiv „policy process”) si nu „analiza politica” sau „proces politic”. lupta pentru exercitarea influentei si ocuparea functiilor de autoritate in sinul unei comunitati. caruia la inceput i se aplica demersul managerial. adica el opereaza un ansamblu de interventii. aceasta particularitate fiind accentuata de diversitatea contextelor nationale in care studiul administratiei s-a dezvoltat. sau industriala. este vorba de o perspectiva integrata a actiunii politico-administrative care este centrata pe efectele reale ale politicii. managementul public a cunoscut noi dimensiuni cu aplicarea sa la politicile publice. sau culturala. Daca in context european predomina aprosul juridic al fenomenelor administrative axat pe studiul administratiei publice. fiind inspirata de studiile organizationale. Unul dintre ele desemenaza lupta pentru putere. Tipurile de cercetari realizate difera fata de alte studii sociale. adica de acte angajate de autoritatea publica pentru a rezolva o problema sau intr-un sector care tine de resortul ei. termeni utilizati in analiza fenomenului de putere. In plus.

1999. sau perspectiva politica in studiul administratiei publice. Cind ne referim la analiza de continut. In ciuda diversitatii cercetarilor de analiza de policy. H. Nelson Canada. Fiecare tip de cercetare in domeniul politicilor publice corespunde diferitelor stadii ale procesului politicilor (policy process). o politica publica este o categorie analitica cu care opereaza analistul si nu un decident (policy-maker). de exemplu. Acest capitol contine o prezentare a acestei sub-discipline.A. De exemplu. se pot identifica trasaturi comune ale acestor cercetari si in functie de aceste trasaturi comune putem identifica tipuri de analize de politici publice. 2. vol. Politica publica si procesul de elaborare al politicilor (policy process) Exista o varietate de definitii ale politicii publice. cit priveste scopul analizei. Nu vom insista pe procesul de policy in sine ci vom arata cum metodelele de cercetare prezentate in celelalte capitole sint utilizate in studiul procesului de policy. British Journal of Political Science. ne referim la procedura de cercetare pe care o folosim. Numarul crescut de publicatii si cursuri universitare sint axate pe analiza de politici si evaluarea programelor si multi dintre analistii din domeniul studiului administratiei se specializeaza in acest tip de cercetare. si a particularitatilor analizei de evaluare a programelor. L. 9 O politica este un proces (o actiune sau inactiune in curs) si nu o decizie specifica sau o anumita actiune si acest proces este obiectul de studiu al unui analist de politici. tehnici de prelevare a datelor sau metode de analiza a datelor pe care le-am discutat in aceasta lucrare. 1972. 8 Cercetarile din acest domeniu pot sa utilizeze orice tip de cercetare. Vom prezenta in continuare pe scurt ce este o politica publica si ce este un proces de formluare si elaborare a politicilor publice. “Review Article: Policy Analysis”.. 8 9 Pal. sau de aspectul unei politici. Continutul unei politici publice este determinat. care au in comun faptul ca descriu. explica sau evalueaza politici publice. pentru Heclo. policy analysis (analiza de politici publice) se refera la un set larg de activitati si proceduri. Heclo. Numitorul comun al acestor definitii este ideea ca politica publica este actiunea sau inactiunea guvernului intr-un domeniu de activitate.dezvolta tehnici specifice de analiza. Second Edition. ea contine o varietate de activitati. Desi policy analysis nu este clar definita. metode si demersuri de analiza emiprica clar definite. Consideram astfel ca aceasta introducere in studiul stiintelor administrative nu ar fi completa fara o discutie a analizei de politici publice si a tehnicilor metodologice specifice acestui domeniu de cercetare. Public Policy Analysis : An Introduction. un demers stiintific distinct s-a dezvoltat in cadrul domeniului de analiza a politicilor publice si anume evaluarea programelor. Ca rezultat. 60 . Am vazut ca metodele variate ale colectarii de date si de analiza prezentate in capitolele precedente implica un numar limitat de activitati specifice. ea implica o multitudine de actori si actiuni. pe care le investigheaza. Metodele pe care le aleg cercetatorii din acest domeniu de analiza depind de politica publica. Orice politica publica este un fenomen complex compus din actiuni ale autoritatilor publice (de la nivel central sau local).. de felul in care se operationalizeaza conceptul in studii specifice. Prin contrast.

De exemplu. O schita simplificata a celor cinci faze principale care compun un proces al politicilor publice se prezinta astfel 10 : Identificarea unei problema: o problema este idetificata de catre sistemul politic ca cerind o rezolvare si ea este inscrisa pe agenda unei autoritati publice. 61 . A se vedea Joones. Ea a fost realizata in functie de perspectivele de analiza pe care le-am prezentat intr-un capitol anterior. Formularea de solutii : sint elaborate. in secvente de activitati. municipalitate) au politici diferite. Aceste analize incearca sa descopere ce caracteristici ale unitatilor politice pot influenta adoptarea diferitelor tipuri de politici. In realitate. An Introduction to the Study of Public Policy. Astfel. Procesul de policy este practic continuu. vizeaza sa explice de ce anumite state cheltuie mult. Belmont. prin analizarea relatiei dintre aceste politici si caracteristicile politice. economice. incepind cu emergenta politicii pina la terminarea ei. o analiza de politici publice exploreaza in general numai una sau citeva etape ale procesului. Daca ne referim la ansamblul procesului politicilor accentul este pus pe etapa alegerii politicii (etapa deciziei). Ch. 1970. Aici vom prezenta o tipologie care clasifica analizele de politici in 6 tipuri. Analiza de corelatii incearca sa explice de ce diferite unitati politice (stat. sau felul in care este orgaizata guvernarea.. studiate si negociate diferite solutii pentru a stabili o actiune publica Luarea deciziei : decidentul guvernamental alege o solutie particulara care devine astfel o politica legitima Punerea in practica a programului : o politica este implementata si administrata pe teren Evaluarea rezultatelor : terminarea actiunii prin rezolvarea problemei Aceasta schema pune in evidenta etapele importante ale unui proces al politicilor (de la elaborare pina la implementarea unei politici. pentru educatia superioara sau pentru bunastarea publica. Este o schema teoretica secventiala. sociale ale acestor entitati. care constituie pina astazi o referinta in studiul politicilor publice. In acest exemplu. sau statutul socio-economic al cetatenilor. 10 Aceasta grila analitica. Tipuri de analiza de policy Exista mai multe clasificari ale analizelor de politici. procesul nu este atit de organizat. Se adauga acestei clasificari studii de evaluare a programelor 1) Analiza de corelatii Acest demers considera continutul unei politici publice ca fiind variabila dependenta. In cazul anumitor politici sint importante anumite etape. ii apartine lui Jones. aratind prin aceasta ca o politica nu are un inceput si un sfirsit clar delimitate. Aceasta clasificare nu este completa (in sensul ca exista si subdomenii de analiza de politici care nu sint prezentate in aceast suport de curs) si nici perfecta. descompus. Duxbury Press. de actiuni pe care le efectueaza un guvern si care au efecte asupra conditiilor societale. Cu exceptia analizei de proces. el poate fi analitic decupat. Schema o putem reprezenta circular.O. explicatia are la baza relatia statistica intre nivelul cheltuielilor si nivelul de urbanizare sau industrializare (variabile independente). sau mai mult decit altele.Procesul unei politici publice este un ansamblu de evenimente. Faptul ca un guvern adopta si implementaeza o politica nu inseamna ca procesul s-a incheiat – o politica creaza cereri pentru alte politici. de la problema la rezultat.

Daca ne referim la procesul de politici. Studiile behavioraliste incearca sa explice de exemplu adoptarea unei anumite legislatii prin orientarea legislatorilor. in general. De exemplu. Un alt exemplu sint agentiile administrative care sint institutii ce afecteaza implementarea legislatiei. datele provin direct din observatie sau din interviuri cu elitele. cum se definesc optiunile de politica. dar si elementele implicate in proces (activitati. Institutiile politice reprezinta un set de reguli de luare a deciziei. prin reguli formale. accentul pe crearea agendei. cum varianta aleasa este implementata. Analiza institutionala investigheaza rolul pe care institutiile politice il joaca in determinarea tipului de politici care sint adoptate si a felului in care sint implementate. Alte analize isi pot propune sa afle ce efecte are sistemul federal (sau unitar) asupra politicilor redistributive. favorizeaza anumite tipuri de politici. Ele ne ajuta sa intelegem de ce sint luate anumite decizii dar ne spun putine (sau nimic) despre cum sint determinate optiunile sau ce impact are politica respectiva asupra societatii. Studiile institutionale folosesc o multitudine de date si diferite modalitati de cercetare. 2) Analiza comportamentala (analiza behavioralista) Anumite studii isi propun sa determine ce rol joaca factorul uman in producerea anumitor tipuri de politica. 4) Analiza de proces Este un tip de studii care descrie procesul prin care anumite politici sint formulate si adoptate. Acest tip de cercetare pune accent pe atitutdini. pe alegerea politicii si pe etapa implementarii. procedurile influenteaza felul in care e luata o decizie. prin perceptia pe care acestia o au despre cererile publice si inflenta acestor perceptii asupra alegerilor facute de legislatori. dar ele furnizeaza o baza pentru prezicerea adoptarii anumitor tipuri de politici plecind de la cunoasterea caracteristicilor unitatilor politice. formele parlamentare fiind institutii care determina felul in care se alege executivul. Sint analize empirice care isi propun sa descopere daca si cum institutiile.Acest tip de studii nu ne spune nimic despre cum schimba politicile conditiile sociale sau cum au fost adoptate politicile respective. In general. perceptii. motivatii si modele de interactiune (variabile independente) pentru a explica variatii ale politicilor publice (variabila dependenta). cum grupurile de interes infuenteaza aceste cereri. actori). 3) Analiza institutionala Procesul de politici este modelat de institutiile politice ale societatii respective. procedee si mecanisme pentru implementarea lor. Alte cercetari isi propun sa analizeze 62 . Analiza de corelatii nu stabileste relatii cauzale si utilizeaza in general date agregate si analiza incrucisata. Studiile behavioraliste pun accent in general pe policy choice (alegerea politicii adica procesul decizional sau pe strategia implementarii). Alte analize de acest tip incearca sa determine in ce fel agentiile publice influenteaza interpretarea si implementarea politicilor sau cum diferentele de credinte sau valori ale cetatenilor pot influenta diferitele tipuri de politici adoptate. valori. dar sint analize similare cit priveste schema explicativa : aranjamentul institutional reprezinta variabila independenta. cum negocierile influenteaza alegerea unei optiuni. aceste analize pun. Include studii de caz care analizeaza cum sint generate cererile.

pe etapa deciziei (alegerea politicii. asa cum se si numeste. acest tip de analiza cere o cercetare riguroasa bazata pe modelul cauzal. Altfel spus. dar pentru ca este centrata in principal pe anticiparea efectelor unor politici care inca nu s-au implementat. Deci ele nu opereaza cu schema standard a unei relatii intre variabile dependente si independente si nu se identifica cu o metoda empirica specifica.cine influenteaza decizia. analizeaza conditiile care produc cereri de actiune guvernamentala pentru a arata cum politicile publice vor afecta aceste conditii. 5) Analiza decizionala Responsabilii oficiali ai politicilor publice iau decizia in urma unei analize de politica. teorii ale jocului. 6) Analiza de impact Obiectivul politicilor publice este de a schimba sau conserva anumiti parametri ai societatii. De exemplu. Alte analize de proces pun accentul pe impactul pe care il are ignorarea anumitor optiuni asupra conditiilor societale. ea foloseste cu precadere modele. Sint mai putin centrate pe testarea de ipoteze si mai mult pe descrieri aprofundate. simularea. Analiza de impact este cea care descopera ce efecte are o politica. asupra inflatiei. obiectivul analizei fiind de a determina diferenta pe care politica o induce intr-o stare de fapt 63 . un analist anticipeaza ce efecte are politica de impozitare (de exemplu cresterea cu 1% a impozitului sau a TVA) asupra consumului. Rezultatele acestor analize vor fi utilizate de decidenti. este variabila dependenta iar conditiile sociale – variabila independenta. sa defineasca raspunsuri alternative. sau anumite aspecte ale ei. Deoarece politicile publice au inevitabil un anumit efect. agregarea si articularea intereselor. Sa luam ca exemplu analiza de impact al politicii de construire de autostrazi. Studiul de impact analizeaza impactul politicii. cum afecteaza anumite grupuri de cetateni. acest tip de cercetare este centrata in principal. sau cui foloseste o anumita alegere. Decizia va fi luata in urma analizei efectelor pozitive (beneficii) si efectelor negative (costurile) ale actiunii. sa stabileasca costurile si beneficiile asociate fiecarei alternative. Altfel spus. cererea de actiune. cum influenteaza dezvoltarea urbana. Cercetatorul va analiza cum aceste autostrazi vor afecta viteza si costul transportului. Sint studii analitice ca logica dar sint analize empirice riguroase. cum va contribui la declinul transportului feroviar sau probleme legate de energie (cum o posibila criza a petrolului poate afecta acest transport) si cum vor actiona grupurile de interes asupra actiunii guvernamentale. cit si alternativele de politici propuse. Politica. Daca ne referim la procesul de politici. Analiza decizionala isi poate propune de asemenea sa identifice cit mai exact natura si cauzele unor probleme pe care guvernul le poate rezolva. Deoarece incearca stabilirea relatiilor cauza / efect. Ele se pot centra pe oricare din stadiile procesului de policy. nu putem sti dinainte daca efectul real este cel anticipat. analiza precede decizia. policy choice) dar si pe secventa formarii cererii. Acest tip de analiza utilizeaza date empirice. cum afecteaza mediul. Aceasta analiza are ca scop identificarea problemei cu care un guvern se confrunta. a modelelor de consum a diferitelor grupuri socioeconomice. asupra vinzarilor si calculeaza costurile actiunii guvernamentale de implementare a acestei taxe.

dar descopera in acelasi timp ca economia facuta ca urmare a reducerii importurilor de petrol este mai mica decit costurile implicate de programul de incurajare a culturii porumbului (subventiile acordate fermierilor si alte cheltuieli legate de program). De exemplu. programul este ineficient. cercetatorii din domeniul evaluarii isi pun intrebari asupra eficientei programului. In caz contrar. iar daca nu. sa identifice cauzele esecului. Cum se poate stabili pretul unei vieti umane ? sau cum putem cuantifica egalitatea oprtunitatilor intr-o politica care isi fixeaza acest obiectiv ? 64 . evaluatorii vor sa stie daca acestia au facut-o din cauza programului sau din alte cauze. In exemplul dat. adica al unor beneficii mai mici decit costurile. evaluatorii vor sa stie daca aceasta este pentru ca ei nu au cunoscut programul sau pentru ca incitativele oferite de program au fost prea mici. Daca fermierii au cultivat mai mult porumb. ea poate fi utilizata pentru a aprecia cit de mult cistiga societatea din beneficiile respective. analizeaza daca beneficiile produse de program depasesc costurile. Dar daca un program isi propune de exemplu sa reduca mortalitatea prin cancer prin cresterea finantarii cercetarii sau prin incurajarea controalelor regulate este mai greu de aplicat aceasta metoda. In afara intrebarilor referitoare la eficacitatea programului. In afara faptului ca aceasta analiza ne arata daca un program este sau nu eficient. Evaluarea de programe Este un tip de cercetare specifica : 1) este realizata de agentii guvernamentale. evaluatorii pot descoperi ca programul a dus la cresterea productiei de porumb. evaluarea de program si-a dezvoltat tehnici proprii sau a adaptat metode din alte domenii (ca de exemplu stiinta managementului din domeniul afacerilor) Obiectivul fundamental al evaluarii de program este de a determina daca un program specific si-a atins sau nu obiectivele. Aceasta este o proceduta tehnica destinata cuantificarii cheltuielilor (costurilor) actiunii guvernamentale prin analize derivate din economie.Metodele de colectare si analiza a datelor sint determinate de natura politicii studiate. oricare din metodele cunoascute putind fi utilizata. Altfel spus. Daca fermierii nu au cultivat mai mult porumb. sau din alte cauze. departamentul agriculturii vrea sa stie daca programul de incurajare a fermierilor de a cultiva mai mult porumb pentru a produce biocombustibil are efectele dorite. Metode empirice si analiza de politici Discutarea analizei cost / beneficiu este un aspect important al analizei de politici. Tehnica utilizata este analiza cost / beneficiu. in timp ce analizele de policy sint in general (desi nu mereu) axate pe politicile din care programele fac parte 3) in timp ce analiza de politici foloseste metode de cercetare din stiintele sociale. Aceasta analiza cost / beneficiu poate fi destul de usoara in exemplul dat (sau in alte cazuri) daca preturile sint identificabile. in timp ce analizele precedente sint initiate si realizate de cercetatori universitari 2) evauarea de program pune accent pe programe specifice care fac parte dintr-o politica.

un studiu poate folosi mai multe metode de prelevare a datelor. 65 . evaluarea de program si analiza de politici furnizeaza excelente exemple ale importantei proiectului de cercetare. Mai mult. Exista diferite metode de colectare a datelor cerute de analiza de politici.Acestea sint doar doua exemple. adesea analistul de politici este solicitat sa evalueze efectele politicii dupa ce aceasta a fost implementata. Au fost realizate astfel de experimente in legatura cu politici noi – politici de reformare a bunastarii pubice. Altfel spus. este necesar sa folosim ancheta pentru a determina daca un comportament s-a schimbat sau nu. analistul poate recurge la simulare si teoria jocurilor pentru a vedea cum o politica poate afecta comportamente. In cazul unor politici deosebit de complexe (de exemplu in relatii internationale). Cit priveste colectarea de date. etc. Daca politica vizeaza schimbarea anumitor comportamente (de exemplu fumat). comportamente legate de somaj) se poate folosi metoda agregarii datelor. De asemenea. alteori nu poate masura variabila dependenta. politici de crestere a nivelui de trai in zone rurale. Aceasta particularitate ridica probleme pentru analiza empirica. cea mai buna cale de a realiza un control experimental este de a compara diferite unitati politice similare care au avut politici diferite. ca se confrunta cu dificultati in proiectarea cercetarii. politicile publice sint centrate pe probleme complexe care au mai multe cauze si au in general mai mute obiective si deci mai multe efecte. Altfel spus. este posibil ca in analiza de politici sa se realizeze un experiment daca guvernul vrea sa coopereze cu cercetatorii. data fiind complexitatea politicilor publice si a efectelor produse. Aceasta inseamna ca analistii de politici publice si in general analistii din stiintele sociale trebuie sa fie experti in utilizarea metodei quasi-experimentale si in utilizarea analizei de date pentru a realiza controlul experimental. pentru a vedea daca politica respectiva a avut efecte asupra conditiilor societale. In afara faptului ca vizeaza scopuri care nu sint usor cunatificabile. pentru fiecare variabila dependenta se poate folosi o metoda specifica. Desi este o practica neuzuala. Deoarece orice politica publica are mai multe obiective. cind datele diecte sint greu disponibile. Cind avem de-a face cu astfel de variabile complexe este important sa avem o varietate de operationalizari pentru a fi siguri ca masurile (indicatorii) reflecta complexitatea fenomenului pe care il reprezinta. sau a importantei etapei de colectare si analiza a datelor. Deoarece politicile publice se aplica unor intregi comunitati. Daca politicile vizeaza alte tipuri de comportamente (de exemplu chetuieli de consum. inseamna ca analistii trebuie sa fie creativi in operationalizare. In cele din urma. ca trebuie sa formuleze ipoteze rivale alternative. analiza comparata este importanta in acest tip de cercetare. Ei trebuie sa realizeze un experiment fara pretest. cercetatorii sint rareori capabili sa controleze adoptarea unei forme de politica prin metoda experimentala si pot rareori sa controleze cine este si cine nu este afectat de politica. in analiza de politici publice cercetatorii trebuie sa faca fata unor dificultati cu care alti analisti nu se confrunta : este presiunea acomodarii cercetarii cu nevoile institutiei care comanda si sponsorizeaza cercetarea. Adesea. Deoarece poiticile publice sint raspunsuri la probleme sociale importante si afecteaza un numar mare de indivizi in moduri diferite. Din cauza acestor caracteristici. si daca politica este sau nu cauza schimbarii observate. trebuie sa fim capabili sa testam si sa demonstram validitatea indicatorilor. dar foarte adesea politicile publice sint directionate catre obiective care nu sint usor masurabile si cuntificabile. este nevoie de metode de masurare a conceptelor.

chiar daca vocabularul variaza adesea de la o un domeniu de studiu la altul. subiectul de cercetare este echivalent al problematicii generale de cercetare. saracia in Romania. rezultalele cercetarii. Formularea problematicii O cercetare se organizeaza pe etape. regasim totusi aceleasi etape principale. tranzitie post-comunista. impozite. Observatie preliminara Expresia subiect de cercetare si obiect de cercetare sint adesea folosite indistinct in literatura. de explorare a literaturii. Aceasta ne va ajuta in fazele urmatoare. Probleme pot sa apara daca agentia-sponsor vrea sa se asigure ca cercetarea arata ca politica este eficienta / ineficienta. Etapele sint etapele sint transdisciplinare. in sensul ca indiferent de obiectul de studiu sau disciplina. Este indicat sa enuntam subiectul in citeva cuvinte si nu folosind un singur termen : de exemplu. Alegerea temei de cercetare 66 . in termen scurt si cu buget limitat. nerespectind criteriul obiectivitatii. Alegerea subiectului Subiectul este raspunsul pe care il dam cind cineva ne intreaba „la ce lucrezi. si nu „tinerii”. O cercetare are 4 etape principale. Aceste conditii nu ridica probleme atita timp cit cercetatorul accepta limitele impuse. servesc interesele unor actori politici importanti sau ale agentiei-sponsor. Altfel spus. De cele mai multe ori insa. Modulul 6 – Etapele procesului de cercetare . decizie in Uniunea europeana.Analiza de politici si in special evaluarea de program sint in general cerute si platite de agentii guvernamentale care sint interesate de anumite informatii pentru anumite obiective. bugetul local. Faptul ca agentiile publice si grupuri de interese politice sau economice incearca sa influenteze rezultatele cercetarii in sensul intereselor lor ridica problema eticii cercetarii. „reusita scolara a elevilor de liceu”. politica externa. secte religioase. sau ca are anumite efecte dorite. sindicatele in secolul XX. fiecare etapa dind ocazia cercetatorului sa se asigure ca este in directia buna. iar obiectul cercetarii se refera la problematica specifica de cercetare. li se cere analistilor sa utilizeze metode stiintifice neadecvate sau sa ajunga la anumite concluzii prestabilite. fiecare subdivizata in mai multe sub-etape. toxicomania la tineri. In acest caz. care este tema lucrarii” – coruptie.

dar calitatea proiectului si succesul cercetarii depind adesea de consideratiile care au intervenit in alegerea subiectului. in acest caz trebuie sa ne asiguram ca ele pot fi asumate de un organism sau universitate prin subventii sau burse) . al obiectivului analizei . aceste materiale facind parte din etapa obligatorie a „revistei literaturii”. Surse de inspiratie     experienta traita schimb de idei observare – anturaj. Daca sintem putin sau de loc captivati de subiect. dar poate sa fie si cunoasterea teoretica a unui fenomen. de referinte. explicatie sau interpretare – face parte din problematica cercetarii. Alegerea subiectului nu face parte in mod normal din proicetul de cercetare deoarece il precede in timp. coruptia.Cercetarea este sau impusa (lucrari de cercetare in institutii. documente). 5) Se ia in consideratie disponibilitatea informatiei referitoare la obiectul de studiu. 3) Acest aspect. inainte de a incepe cercetarea sa obtinem autorizatii cit priveste locul si momentul colectarii de date sau obtinerea de interviuri. De exemplu. Retinem importanta accesibilitatii surselor (persoane. sau informatia este nepertinenta pentru aspectul pe care il studiem. cazare . daca este o cercetare in echipa. problema resurselor materiale). nu putem dispune de informatii. locuri. nu putem investi energie intelectuala pentru a duce la bun sfirsit cercetarea si nu putem surmonta dificultatile inerente cercetarii (cursa cu timpul. divortul la tineri – sau alte teme-. 2) Pertinenta sociala a subiectului. sint teme a caror cercetare vizeaza o ameliorare a parametrilor sociali. daca studiem o tara alta decit a noastra. 7) Trebuie tinut cont si de alte consideratii : timp disponibil. Consideratii in alegere : 1) Studentul (sau cercetatorul) trebuie sa se asigure de interesul pentru subiect. 4) Trebuie sa ne asiguram ca exista o tratare anterioara a subiectului. in special in stiintele sociale aplicate. Saracia. context (realitatea) national. Daca nimeni nu a fost preocupat de acest subiect. daca realizam o analiza care necesita intervievarea unor lideri. trebuie sa ne asiguram ca avem acces la acestia. alocarea de burse. trebuie sa ne asiguram ca toti membrii sint suficient de interesati de subiect. clasificare.nu inseamna reproducerea acelor lucrari – un subiect poate fi abordat in 1015-20 de feluri diferite – dar trebuie sa vedem cum au procedat altii ptr a propune o abordare originala. necesara cind se formuleaza problematica. trebuia. 6) Disponibilitatea instrumentelor de lucru – sau tehnici de cercetare – nu este atit de importanta ca precedentele dar pentru anumite subiecte poate fi determinanata. internationala dorinta de a fi util 67 . dar analiza poate ridica probleme majore: informatia necesara este rara. alegerea poate fi in scopul remedierii situatiei. subventii de cercetare acordate de partide. . daca studiem toxicomania. De exemplu. sau confidentiala. daca studiem decizii guvernamentale si daca nu avem acces la aceste documente nu putem realiza cercetarea. deci neaccesibila. resurse materiale – daca cercetarea antreneaza costuri (de exemplu. de exemplu procesul decizional la nivel european. Orice subiect poate sa fie in sine interesant de analizat. guvern) sau este o alegere libera. Sau. Deci intentia care sta la baza alegerii subiectului poate fi cercetarea fundamentala (aprofundarea cunoasterii unui subiect) sau un interes practic (aplicare practica). aceasta implica costuri de transport.descriere.

Primul analizeaza si rezolva probleme din sfera politicului. si in ce fel o va face. Cum formulam concret o problematica ? 68 . fie nu se poate raspunde la ea la nivelul actual al cunoasterii. Dar intre sinucidere si temperatura. adica pune in relatie elemente (fapte) care nu legatura intre ele. din ce perspectiva. si. Intr-adevar. ci pentru cunoasterea in sine. De exemplu. a ne pune o astfel de intrbare nu are sens. chiar daca aceasta realtie nu s-a verificat. nu exista o legatura. somajul la tineri este o problema individuala si colectiva. fie intrebarea nu are sens. definim o problema ca fiind un ecart constatat intre o situatie de plecare nesatisfacatoare si o situatie dezirabila la care vrem sa ajungem. Fie ca intrebarea a primit deja un raspuns. da. intre tabagismul unui lider si deciziile unei tari. care implica judecati de valoare nu intra in ecuatie. Cercetarea stiintifica poate aduce raspunsuri aplicabile imediat la solutionarea unor probleme sociale. obiectivul celui de-al doilea este de a le cunoaste si explica (judecati de fapt). este o problema sociala care este pertinenta si ca problema de cercetare stiintifca. este diferenta dintre politician si politolog. cercetari realizate – pe care le cunoastem sau care ne suscita interesul Formularea (definirea) problematicii (problemei) de cercetare Vom aborda succesiv : . dar chiar si atunci. Insa. orice demers stiintific este un demers de interogatie. curiozitatea este un atribut esential al unui bun savant. constiinta sociala si politica a cercetatorului se poate manifesta cind decide ce problema sau abordeze. rolul formularii unei problematici este de a permite elaborarea unor intrebari pertinente (semnificative) cit priveste un obiect de studiu.etapele formularii . Dar aceste intrebari care sint la originea demersului stiintific nu apar din neant. adica cu ce teorii. Ce este o problema de cercetare De exemplu. In general. ce viziune va adopta. Rolul de a rezolva aceasta problema revine cercetarii.formularea problemei specifice Rolul formularii unei probleme Einstein spunea ca in cercetare sint mai importante intrebarile decit raspunsurile. ne putem intreba daca exista un raport. de chestionare. Daca la un moment dat ne punem o intrebare este pentru ca am constatat o problema. In cercetarea stiintifica (fundamentala). Durkheim a formulat-o si a cercetat-o. Constiinta sociala sau politica.rolul formularii unei probleme de cercetare . dar nu toate sint pertinente pentru cercetarea stiintifica. Din cauza aceasta. cercetatorul nu formuleaza o problema dupa pertinenta sociala. primele raspunsuri nu fac decit sa relanseze un alt proces de cercetare. Ne putem pune mai multe intrebari referitoare la lumea reala. Deci. Formularea unei problema ne permite sa punem o intrebare care va da sens cercetarii. Nu orice aspect al realitatii poate fi o problema de cercetare.natura problemei de cercetare . Pentru a intelege.

si aceasta este situatia comuna. pentru a vedea cum a fost tratat subiectul. Aceasta prima documentare ne permite primele clarificari conceptuale. sa evitam sa studiem ceea ce s-a facut deja. nu numai pe autori. fise de citatii (aide-memoire. si cota bibliotecii. Exista fise bibliografice (coordonatele cartii. intre comportamente si stilul decizional. deciziei sau aplicarea. cu exceptia cazului in care este pertinent sa verificam concluziile altor analize. Nu este vorba sa citim tot materialul repertoriat. pentru ca fiecare membru al grupului care nu a citit respectiva lucrare sa fie informat). Pentru clasificarea informatiilor obtinute se completeaza fise de lectura. Este de altfel aceiasi procedura ca atunci cind cautam informatii pe net. Putem alege de exemplu un domeniu – aparare. Putem analiza procesul decizional. din aceste lucrari putem sesiza anumite legaturi intre elemente. daca vrem sa ne intoarcem la cartea respectiva). utila cind cautam materiale si documente in biblioteci unde documentele sint inventariate si pe teme. daca analizam procesul decizional legaturi intre obiective si comportamente. ci numai lucrarile generale. fie pe aplicarea ei. fenomen. in anumite cazuri. Exista deci intr-o tematica mai multe elemente care fac parte din acelasi subiect. Cum am spus. se constituie bibiografia cea mai larga posibil. comert. Aceasta etapa poata fi determinanta in decizia de a alege tema. sau pe comportamentul guvernului. sa reperam dimensiunile fenomenului si unghiuri posibile de analiza. De exemplu. tot este prea general pentru a realiza o cercetare serioasa. Dupa alegerea temei generale. sau proces. Daca bibliografia este suficienta. Cum poate un incepator sa recunoasca elementele sau dimenisunile unui fenomen ? Prin lectura. 69 . Exista prea multe dimensiuni si unghiuri de analiza. Aceasta etapa exploratorie ne ajuta sa enunta intrebarea generala a cercetarii si sa alegem tema specifica. Ne putem centra fie pe luarea deciziei. Cercetarea bibliografica are 2 functii : ne ajuta sa determinam amploarea materialului disponibil si ne permite o prima aproximare a ceea ce vom gasi ca sursa de documentare pentru analiza propriu zisa. vrem sa studiem politica externa a unui stat. dar si aceasta tema este generala. Sau putem analiza comportamentului anumitor actori in domeniul politicii externe. apararea mediului. de exemplu. este indicat sa formulam subiectul in mai multe cuvinte si nu unul. Prin consultarea dictionarului se poate constitui o lista de „cuvinte cheie”. cercetarea poate sa inceapa. utile cind lucram in echipa. si contactul cu analize deja realizate despre propria tema. sa stie – sa stie si altii care nu au citit respectiva lucrare) si fise de rezumat (esentialul lucrarii citite). Sau.Formularea problematicii are doua momente. Aceasta prima lectura ne permite sa identificam variabilele si indicatorii folosite de alti autori. Este o problematica prea generala. Chiar daca am alege sa studiem relatiile cu anumite tari. Obiectul de cercetare este o dimensiune a unui realitati. fiecare cu doua etape: formularea problemei generale de cercetare – etape : identificarea elementelor problemei si enuntarea intrebarii generale de cercetare formularea problemei specifice de cercetare : alegerea problemei specifice si enuntarea chestiunii specifice a) Problema generala – este tema generala sau subiectul cercetarii O tema trebuie cunoscuta inainte de a o analiza.

cerere. corespunzator unei particularitati ale fenomenului a carui expresie abstracta este conceptul. fac parte din aparatul conceptual atit al stiintei economice cit si al stiintei politice. utilizam atit disctionare cit si lucrari de specialitate care au analizat fenomenul respectiv. Poate unii autori au analizat legatura intre obiective si comportament in politica externa. dar nu lucrari generale. care intervine cind formulam problema de cercetare. sociologic. tipuri -. Din aceste lecturi putem constata : 70 . in afara de definitia generica. putem sa propunem o alta tema particulara de cercetare. notiuni. Pentru aceasta ne intoarcem la bibiografia de inceput sa vedem daca exista suficient material pentru propria noastra analiza. politic. partid politic. literatura ne poate permite sa vedem cum au analizat altii aceasta tema generala. Altfel spus. sau termen. este o reprezentare abstracta. Aceste lucrari ne inspira in formularea propriei problematici.lucrari care contin definitii. Asa cum am spus.Este momentul sa introducem notiunea de „concept”. conceptul „coruptie” : ce este. o expresie. Plecind de la analizele existente. alegem problema si punem intrebarea specifica de cercetare. de exemplu oferta. tipuri. toti trebuie sa fim de acord asupra definitiei. Alti termeni. El nu este niciodata perfect conform fenomenului real – care nu poate oricum sa fie perfect cunoscut. xxx Revenim la formularea problemei generale. Un concept trebuie sa fie bine definit. studii de tip monografic. tranzitie. Conceptul. singurul fel de a justifica o cercetare este sa reperam lacune in lucrarile anterioare care trateaza acelasi subiect. Ceea ce ne intereseaza este informatia pe care o transmit pentru domeniul respectiv de cercetare. caracteristici. sau notiune. economic. disponibilitatea surselor este criteriul principal al alegerii. In stiintele sociale conceptele sint cuvinte din vocabularul curent. trebuie sa existe consens asupra semnificatiei conceptelor utilizate. in cercetarea stiintifica (fundamentala. Dictionarele contin concepte. Pentru a identifica dimensiunile unui concept. sint informatii pe care le gasim in dictionare. De exemplu : decizie. filozofic – si dimensiunile conceptului care sint particularitatile fenomenului. coruptie. este un construit. dar si in lucrari cu caracter conceptual . Un alt exemplu este conceptul „liberalism”. si ne indica si felul in care o vom trata. Problema specifica de cercetare (specificarea problematicii) La fel ca in etapa precedenta. Pentru asta. Conceptul Este un cuvint. Tema fiind de exemplu politica externa a unei tari. De exemplu. a formularii problematicii generale. cu care desemnam fenomene ale realitatii observabile. trebuie sa citim. In orice dictionar politic. ci studii si analize care trateaza tema particulara. altii cum un ministru de externe a actionat in procesul de luare a deciziei. gasim. sau natura influentei unor grupuri de interes intrun anumit domeniu de politica externa. In aceasta etapa. definitii ale tipurilor de liberalism – economic. Este instrumentul de baza al cunoasterii si al metodei stiintifice. teoretica).

analiza tranzitiilor post-comuniste. sau istoric. furnizeaza o interpretare a realitatii. Aceasta analiza face parte integranta din lucrare si este obligatorie. este. ne amintim. relatii general verificabile. sau putem constata lacune metodologice in lucrari anterioare. Ne propunem sa verificam. altii ca nu are nici o influenta. dar mai ales de ordin teoretic (explicatii care au fost avansate pentru fenomenul respectiv). Orice disciplina stiintifica dispune de teorii pentru a examina obiectul ei de studiu. concepte. sau culturalist. Textul va include :       referinte la autorii cititi. sau cind o perspectiva teoretica nu a fost utilizata in studiul unui fenomen.     absenta totala sau partiala a cunostintelor sau analizelor pe tema pe care vrem s-o cercetam sau vrem sa verificm o analiza. sau concluziile unui studiu de caz pe alte cazuri. De exemplu. pentru a vedea daca anumiti factori explicativi analizati de altii sint determinanti si in alte cazuri. concepte care permit clasificarea fenomenelor. Vom vedea in continuare ce este o teorie Teoria este o structura conceptuala si un instrument de lucru. Revista literaturii se poate referi la informatii factuale (date diverse). o analiza de teorii. Am vazut in modulele anterioare astfel de perspective teoretice : structuralismul. Teoriile sint generalizari. Orice teorie are concepte si specifica relatii intre ele. date de ordin metodologic (cum au facut altii). Noi ne putem propune sa vedem daca aceasta relatie se verifica si in cazul Romaniei. De exemplu. Aceasta etapa corespunde a ceea ce numim „revista literaturii”. ale autorilor si pe care le retinem pentru propria analiza principale rezultate ale acestor cercetari Referirea la o teorie in legatura cu problema de cercetare permite clarificarea si orientarea analizei. In acest caz. este necesar pentru ca lectorul sa sesizeze contextul in care se situeaza propria cercetare. a unui fenomen (sau clasa de fenomene). Un demers teoretic este o structura potentiala de explicatie care are anumite elemente: postulate (de exemplu postualtul „actorului rational”). care este demersul obisnuit in cercetare. a fost in general analizat in perspectiva teoriilor democratizarii. coereanta. se pot repune in discutie concluziile si propune o alta analiza sau sint concluzii contradictorii in analiza unui fenomen : unii autori considera ca factorul X este determinant. Este un raport a ceea ce s-a scria despre subiect. de definitii si propozitii in relatie unle cu altele (care deci formeaza o structura) care propune o perspectiva sistematica. 71 . Este un ansamblu de concepte. Folosim teoriile pentru a structura explicarea unui fenomen. Teoria este un ghid in elaborarea de cercetari. sau „starea chestiuni”. anumite studii realizate pentru alte tari au aratat ca fenomenul de coruptie este influentat de cultura administrativa. teoriile individualist – rationale. cu anul publicatiei (referinta completa va figura in bibliografia de la sfirsitul lucrarii) diferite aspecte ale analizei lor cit priveste subiectul demersul teoretic utilizat asemanari si deosebiri intre diferite analize anumite notiuni. centrate pe alegeri rationale. adica un inventar al analizelor deja realizate ale temei. Dar se putea propune si o analiza de tip structural. subiectului respectiv.

in stiintele administrative exista mai multe perspective teoretice : organizationale. pe care le-am prezentat in cursul anterior. teoria randamentelor descrescatoare sugereaza sa analizam domeniul productivitatii. in economie.Teoria este cea care sugereaza ce tip de fenomene putem analiza. Acestea furnizeaza anumite perspective de explicatie si intelegere si asigura o prima clarificare a problemei. formalinstitutionale etc. Cind studiem un fenomen conflictual (criza sociala. Putem atunci relua analiza enuntind o intrebare specifica cit priveste gradul de interelatie intre prezenta acelui factor si tipul de decizie. De obicei o teorie a fost elaborata gradual de unul sau mai multi autori. mai multe teorii coexista intr-o disciplina sau in cadrul unei sub-discipline stiintifice. curiozitatea stiintifica este poate mai importanta decit cunoasterea acumulata. altele specifice. dar si acestea au fundamente recognoscibile. administratia. De exemplu. Intrebarea specifica de cercetare Nu exista o reteta a felului cum se pune o intrebare specifica.activitate anexa : construirea bibiografiei exhaustive (lecturi generale) – aceasta conduce la : 2) identificarea problemei generale de cercetat identificarea elementelor generale ale problemei enuntarea chestiunii generale si alegerea obiectului de studiu (tema particulara) 72 . Remarca : subiectul trebuie sa fie bine circumscris. Unele teorii sint foarte generale. In cercetare. putem utiliza teoria claselor sociale. Daca lecturile generale ne permit sa determinam tema generala iar intrebarea generala da sens si orienteaza intreaga lucrare. Cercetatorul este in primul rind cineva care-si pune intrebari. De obicei. Aceasta trebuie formulata in termeni clari si precisi si la care putem raspunde cu informatiile disponibile si starea cunoasterii. problematica specifica ar putea fi analiza rolului anumitor actori in luarea deciziei la un anumit nivel (structura administrativa). Cu teoriile organizationale studiem birocratia. totusi o cunoastere minimala a teoriilor proprii unei discipline este necesara. Chiar daca nu putem cunoaste toate ramificatiile unei teorii. De exemplu. cind este spiritul stiintific se manifesta. Reluam principalele etape ale formularii problemei si activitatile conexe : 1) alegerea temei generale (subiect de cercetare) . intrebarea specifica de cerecetare s-ar putea formula astfel : „ ce determina un tip de decizie ?” Presupunem ca principala problema de cercetare observata in literatura este contradictia concluziilor diferitilor autori cit priveste rolul unui anumit factor ca element explicativ (ce determina rolul unor actori – guvernamentali. In acest caz. teoria intervine cind formulam problema si ne ajuta sa enuntam chestiunea specifica de cercetare si in formularea ipotezei. Spiritul stiintific. administrativi). A vrea sa studiem prea multe aspecte ale unei realitati poate sa nu conduca la nimic. intrebarea specifica se adreseaza unui aspect al temei pe care il sesizam in lecturile largite. Aceasta etapa este faza cea mai importanta. Pentru analiza noastra retinem si ne inspiram din teoriile care au legatura cu tema noastra. raporturi conflictuale intre anumite grupuri sociale). Daca de exemplu alegem analiza unui proces de decizie ca problematica generala.

5) enuntam intrebarea specifica de cercetare care este justificata de lacunele constatate in literatura.- activitate conexa : consultarea sistematica a lucrarilor specializate in tema particulara – ne conduce la : 3) formularea problemei specifice de cercetare alegerea problemei specifice enuntarea chestiunii specifice Rezumat 1) se alege o tema generala suficient de vasta dar nu prea vasta . 3) retinem acele elemente (justificind alegerea) si formulam o intrebare cit priveste chestiunea generala. 2) se consulta lucrari generale pentru a repera dimensiunile sau sub-elementele temei generale asa cum sint tratate in literatura . 73 . 4) consultam lucrari specializate despre tema particulara pentru a determina cum a fost acea tema particulara tratata in literatura si pentru a determina lacune in cercetarile facute (cu referinte).

Ea exprima solutia la problema aleasa. Ipoteza este un diagnostic. 74 . un raspuns anticipat. Verificarea empirica este operatia prin care supozitiile. atunci cind nu putem face o predictie. Definitia generala : Ipoteza este un raspuns anticipat la chestiunea (intrebarea) cercetarii. Unul din termeni este fenomenul observat. Insa. Raportul nu este perfect – atunci este o certitudine sau adevar stiintific si deci nu ar mai fi nevoie de verificare. Intrebare de cercetare este clara. dar raspunsul ia forma unui obiectiv de cercetare si nu a unei ipoteze. O ipoteza nu trebuie sa demonstreze un adevar evident.Modulul 7 : Etapa formularii ipotezei si construirea cadrului operatoriu Etapa formularii ipotezei Prima operatie de concretizare a intrebarii de cercetare consta in a raspunde sub forma unei ipoteze. Ipoteza Toti specialistii in metodologie stiu ce este o ipoteza dar nu o definesc in acelasi mod. 2) Ipoteza trebuie sa fie verificabila Ipoteza este un instrument de verificare empirica. Dupa unii autori. chiar daca nu enuntam o relatie de tip ipotetic. cercetatorul nu poate prevede ce va gasi. iar termenii care servesc la formularea obiectivului trebuiea concretizati ca cei ai unei ipoteze. posibil. Obiectiv de cercetare In cercetarea calitativa (fenomene greu observabile sau masurabile). De exemplu. Pentru verificarea ipotezei trebuie sa existe informatii concrete. Plauzibilitatea se refera si la pertinenta fata de fenomenul studiat. cercetarea se limiteaza la intrebarea cercetare. raspunsul este plauzibil. Conceptele trebuie sa permita definirea fenomenului. confuzia conceptelor. iar ipoteza orienteaza aceasta observatie. fara formularea de ipoteza. Verificarea empirica consta deci in observarea realitatii. aidca cu faptele. o prezumtie despre ceea ce vom descoperi. celalalt este un factor posibil de influenta. trebuie sa existe o idee directoare a cercetarii. predictiile. Caracteristicile ipotezei 1) Ipoteza trebuie sa fie plauzibila Ipoteza este o predictie care trebuie sa aiba un raport destul de strins cu fenomenul pe care vrea sa-l explice. 3) Ipoteza trebuie sa fie precisa Formularea ipotezei trebuie sa evite ambiguitatile. ipoteza este inlocuita cu un obiectiv de cercetare. Este un enunt care precizeaza o relatie anticipata si plauzibila intre fenomenele observate sau imaginate. nu serveste la nimic sa punem ipoteza ca apa ingheata la 0 grade. Termenii cheie ai ipotezei trebuie sa fie clari si sa reprezinte fenomenul. Studiul raspunde la o intrebare. Se utilizeaza in special in analize de tip istoric si in general in lucrari descriptive. si acestea sa fie disponibile cercetatorului. Totusi. sint confruntate cu realitatea. Este o predictie. in acest caz.

intr-o lucrare se alege doar o ipoteza. dar nu stim de este. Pentru ca ipoteza sa aiba aceste caracteristici trebuie ca termenii ei sa fie : a) Neechivoci si precisi. ceea ce traduce spiritul de neincredere al cercetatorului si care este propriu oricarui demers stiintific. 11 De altfel.. 1985 (1965). Conjectures et refutations. bineinteles. Confirmarea ipotezei inseamna ca se verifica prin analiza empirica relatia anticipata. concurente. c) Sa fie neutri.Avem 2 concepte pe care le definim : de exemplu.. Aceasta este o situatie destul de rara in stiintele sociale unde este greu sa afirmam cu certitudine ca exista o relatie de cauza la efect (asa cum ambitona Durkheim). nu sintem de acord si vrem sa demonstram contrariul. care nu este neaparat o evidenta. astfel ipoteza este bine circumscrisa. ca sintem siguri de ce nu este. b) Sa fie semnificativi. Nu trebuie sa existe nici o incertitudine cit priveste interpretarea lor. Din aceasta cauza. Deci ipoteza foloseste concepte care trebuie sa aiba legatura cu realitatea. De exemplu. Un autor trebuie sa convinga lectorul ca ipoteza lui este atit de buna incit va rezista la orice incercare de falsificare. ipoteza este in mod obisnuit dedusa dintr-o teorie care furnizeaza un cadru de explicatie a fenomenelor pe care le studiem. Intr-o cerceatre putem avansa mai multe ipoteze concurente. cea care ni se pare ca favorizeaza demonstratia noastra. Cunoasterea pleaca de la faptul ca stim ca nu stim. Verificarea despre care noi vorbim nu se refera la demersul exigent de falsificare a ipotezei dezvoltat de Karl Popper. de datele de care dispunem la acel moment. K. Spunem ca ipoteza se confirma daca datele culese nu o invalideaza. Toti trebuie sa inteleaga de ce am facut o anumita legatura intre fenomene. O ipoteza nu se verifica decit incercind s-o infirmam. anticipeaza. trebuie sa fim exigenti cu propria noastra analiza.). cercetatorii au in minte. De fapt.” Cum se verifica ipoteza Nu trebuie sa incercam sa demonstram cu orice pret veridicitatea unei ipoteze. Prin verificarea ipotezei intelegem in mod obisnuit faptul de a o confirma sau infirma. ce intelegem prin fenomenul X si ce intelegem prin fenomenul y. Ea trebuie sa fie comunicabila si sa poata fi reprodusa de altii. in stiinte sociale. Payot.. adica sa aratam ca nu este adevarata. apoi afirmam o legatura intre ele. raspunsul trebuie sa aiba raport cu intrebarea. 4) Ipoteza trebuie sa fie comunicabila Ipoteza trebuie sa fie inteleasa la fel de toti cercetatorii. Ca cercetator. Infirmare inseamna ca in urma analizei datelor nu putem constata relatia postulata. in stiinta. diferite de ale noastre. contra-ipoteze sau ipoteze rivale.. este inadmisibila o formulare de genul : „ar fi bine ca gruprurile de interes sa . putine lucrari au putut sa ajunga la un grad satisfacator de falsificare a ipotezei. dar. 75 . adica termenii ipotezei nu trebuie sa fie formulati ca dorinte si nici sa exprime judecati personale asupra realitatii. Nu putem niciodata sa spunem ca o ipoteza este adevarata sau falsa. Acestea sint explicatii contrare. adica sa informeze in raport cu o realitate si o anumita conceptie a acestei realitati. Aceasta este calea prin care stiinta progreseaza. Aceasta inseamna ca in cercetarea stiintifica acceptam si rezultatele care contrazic ipoteza. in general. si in functie. Ca cercetator. Se pleaca de la o afirmatie (cineva pretinde ca . Aceasta este situatia ideala in cercetare.. paris. ceva acceptat. pentru ca descoperirile in stiinta au 11 Popper.

si impreuna. fenomenele umane. sint legate intre ele. spunem ca o ipoteza este confirmata sau infirmata dupa cum experienta sau observarea facuta.un caracter provizoriu. Exista trei tipuri principale : 1) Ipoteza univariata se refera la un singur fenomen a carui evolutie sau amploare incercam s-o prezicem. Este forma cea mai curenta a ipotezei stiintifice care vizeaza explicatia fenomenelor. adica direct prin observarea realitatii. 76 . Tipuri de ipoteze O ipoteza poate fi formulata in moduri diferite. ca „functionarii cei mai corupti sint cel mai putin scolarizati si cel mai putin remunerati”. Enuntam o relatie de concomitenta. 2) Ipoteza bivariata Ipoteza bivariata are doua variabile principale. 3) Ipoteza multivariata Acest tip de ipoteza anunta o relatie intre mai multe fenomene. Poate exista o legatura intre fenomene dar aceasta nu este cauzala. au particularitatea de a se modifica in timp. verificam daca cele doua fenomene sint corelative. Aceasta relatie intre doua fenomene poate imbraca doua forme : a) ipoteza cauzala In ipoteza de tip cauzal. poate fi cauza coruptiei. Trebuie sa demonstram ca un fenomen (coruptie) este cauza altuia (performanta). un fenomen este cauza altuia. remuneratie. obiect de studiu al stiintelor sociale. Aceste ipoteze sint greu de verificat pentru ca relatia de cauzalitate nu poate fi observata direct. Aceasta relatie nu este cauzala: nu stim daca coruptia este cauza. Potrivit unei alte tipologii. in sensul ca putem observa. ele sint continuu repuse in chestiune. verifica sau nu supozitia. ca in ipoteza bivariata. Exemplu de ipoteza cauzala : „Un grad inalt de coruptie in administratia publica are efect asupra performantei acesteia”. restul fiind interpretare. cei trei termeni pot fi prezenti. cercetarea are un caracter descriptiv. scolarizare. pe care enuntul le pune in relatie. „Coruptia a crescut in Romania in ultimii 10 ani” este un exemplu de ipoteza univariata. adica ipoteza. Nu avem decit sa definim conceptul „coruptie” si apoi urmarim evolutia lui in timp. adica ca unul din fenomene. b) ipoteze predictive Sint ipoteze care enunta relatii de covariatie (corelatie). Cu astfel de ipoteze. Putem afirma de exemplu. cu atit administratia este mai putin performanta”. Ea precede elaborarea conceptuala. sau doua. Avem doi termeni : coruptie si performanta a caror relatie prezumata trebuie s-o demonstram. In plus. Propriu acestui tip de ipoteze este apropierea a doua fenomene. prin experiment. Este o generalizare inductiva plecind de la cazuri particulare. ca fiind corelati (sint fenomene concomitente) sau in raport cauzal. Din aceasta cauza. Ipoteza inductiva Ipoteza inductiva este produsa prin rationament inductiv. cum un fenomen determina un altul. Daca in fizica este usor. cauzalitatea in stiinte sociale este o idee abstracta. adica analiza. De exemplu. Coruptie. putem clasifica ipotezele in ipoteze inductive si deductive. anticipam urmatoarea relatie : „cu cit coruptia este mai mare.

constiinta politica. se refera la dimensiuni ale conceptului „coruptie”. Indiferent cu o n umim. nevoia de socializare. Analiza conceptuala incepe prin indicarea conceptelor din ipoteza sau din obiectivul de cercetare si continua prin descompunerea fiecarui concept pentru a-i degaja dimensiunile. Ipoteza deductiva Functioneaza pe baza rationamentului deductiv. Poate fi coruptia functionarilor. La fel. pe baza observarii consecutive a unui fapt (mai multe alegeri). multi autori folosindu-i indistinct. El reprezinta aranjamentul variabilelor si al indicatorilor. nu ne permit sa izolam concret faptele observabile care vor fi analizate. in general mai putin elaborate. Este etapa conceptualizarii sau a constructiei teoretice. conceptul „coruptie” este abstract. Cu cit gradul de abstractizare al unui concept este mai ridicat. De exemplu. Conceptele corespund termenilor ipotezei. Analiza conceptuala este procesul de concretizare a ceea ce vrem sa observam in realitate. pe care le-am observat.concrete. Cadrul conceptual si cadrul operatoriu sint logic legate. De ce construim un cadru operatoriu Conceptele operatorii sint in fapt dimenisuni sau atribute ale conceptelor. Ipoteza este cea care ne permite sa reducem abstractizarea Dar referintele sint inca prea largi. ele nu se disting decit in masura in care cadrul conceptual apartine elaborarii teoretice. dar nu stim cauza. aceasta este etapa de elaborare teoretica. cu atit trebuie facute mai multe operatii de concretizare pentru a-l aduce la nivelul realitatii observabile. Punem in relatie virsta cu participarea la vot. Pentru astfel de ipoteze empirice. Daca putem arata prin deductie ca anumite fapte observate pot fi logic prezise de la o teorie. atunci teoria furnizeaza o explicatie a faptului observat. Apoi. Conceptul operatoriu „coruptie administrativa” este un fenomen observabil care comporta el insusi mai multe dimensiuni. Cauza pentru care persoanele in virsta voteaza mai mult decit tinerii poate fi timpul liber. Construirea unui cadru operatoriu (sau cadru conceptual) Pentru aceasta etapa a cercetarii. Dar cei mai multi asociaza termenul (sau sintagma) „cadru operatoriu” celui de „cadru conceptual”. sau poate fi inalta coruptie (a 77 . Este traducerea empirica a conceptelor teoretice din cadrul conceptual. conceptul „dependenta” este abstract. iar conceptul operatoriu „coruptie administrativa sau politica”sint concrete. se folosesc mult statisticile. in timp ce conceptul operatoiru „dependenta economica” este mai concret. Conceptul operatoriu ne permite sa reperam sau sa circumscriem mai usor fapte observabile pe care le vom analiza. Cadrul operatoriu apartine verificarii. Enuntul : „Persoanele in virsta voteaza mai mult decit studentii” este un exemplu de astfel de ipoteza. Cadru concepual reprezinta aranjamentul conceptelor si sub-conceptelor care se construieste in momentul formularii problemei pentru a pune bazele teoretice ale analizei ulterioare. fiecare dimensiune este decorticata pentru a fi tradusa in indicatori sau fenomene observabile empiric. in timp ce cadrul operatoriu apartine operationalizarii. Amintim ce este un concept : conceptul este reprezentare mentala a unui fenomen pe care vrem sa-l observam. autorii specializati in metodologie nu folosesc aceiasi termeni.

un atribut. De exemplu. acesta are mai multe atribute concrete. variabila „virsta” are o valoare care nu este aceiasi pentru toti indivizii observati. variabila permite sa reproducem intr-o maniera mai concreta relatia stabilita in ipoteza si joaca un rol central in procesul de cercetare. prin construirea de variabile si indicatori. In acelasi timp ea permite sa organizam informatia in functie de relatia logica stabilita prin ipoteza. cit si raporturile cu colegii si conducerea. Ea poate face un fenomen masurabil. La fel si pentru conceptul „performanta”. al unui fenomen observabil empiric si a carei valoare variaza in functie de observatie. Variabila ajuta sa determinam ce vom observa in mod precis. orarul de lucru. De aceea trebuie sa precizam valorile variabilelor si indicatorilor sau cum aceste valori trebuie sa varieze pentru ca ipoteza sa fie infirmata sau confirmata. concrete. sint suficient de precise pentru a deveni automatic variabile. Variabila nu are valoare in sine ci numai daca traduce bine conceptul al carei reprezentare concreta este. Cadrul operatoriu este cel care furnizeaza referintele empirice cele mai concrete si fidele posibile. In acelasi fel. Cu alte cuvinte. conceptul trimite la mai multe realitati concrete. Variabila este deci un instrument de precizie sau de specificare care permite traducerea enunturilor care contin concepte operatorii in enunturi care contin referinte empirice mai precise si care permit verificarea empirica aenunturilor abstracte. Daca enuntam ca exemplu urmatoarea ipoteza : „satisfactia la locul de munca determina performanta”. Variabila Este o caracteristica. adica prin variabile putem proceda la masurare cu care putem estima sau evalua diferite fenomene. variabila „sex” isi poate schimba valoarea dupa cum indivizii observati sint de sex masculin sau feminin. conceptul operatoriu „dependenta economica” poate fi financiara. Noi nu putem sa analizam toate dimenisunile. Aceasta este importanta cadrului operatoriu: el specifica ce anume vom studia precis pentru verificarea ipotezei. formularea ei trebuie sa fie cit mai logic si precis facuta. La fel. De la concept la variabile Conceptele operatorii ale ipotezei concretizeaza conceptele teoretice din intrebarea de cercetare. conceptul „ satisfactie la locul de munca” poate evoca atit sarcinile care trebuie executate. conceptul „pluralism politic” este un concept operatoriu care se poate referi atit la grupuri de interes sau la tipuri de ideologii politice. De exemplu. variabilele si indicatorii precizeaza cadrul operatoriu din ipoteza. Variabilele si indicatorii sint ultimele referinte empirice. mediul de munca. si altele. pentru ca nu toate sint pertinente pentru relatia analitica postulata (ipoteza). La fel. Verificarea ipotezei fiind o demonstratie stiintifica. 78 . In acest exemplu. in masura in care ea ne ajuta sa determinam ceea ce va trebui sa observam in mod concret pentru a verifica ipoteza. ca cele enuntate. Variabila este legata de un concept.inaltilor functionari). Anumite concepte. ale analizei. Se numeste asa pentru ca se refera la o caracteristica care poate lua diferite valori. in timp ce altele trebuie sa fie transformate in vederea analizei propriu zise. sau comerciala etc.

adica are efect asupra celuilat fenomen. in ipoteza care afirma ca „grupurile de interes determina cresterea cheltuielilor guvernamentale”. este un factor de determinare. dar a care o observam pentru a evalua impactul pe care schimbarile intervenite la alte variabile le au asupra ei. Observatie : in stiintele sociale nu avem o relatie cauzala stricta. variabila dependenta este „cheltuieli guvernamentale”. de guvern. variabila „virsta” sau „numar copii”. acelasi loc in enunt. cele doua fenomene nu ocupa. Dar folosim aceasta schema cauzala pentru a intelege logica demonstratiei. adica in ipoteza. are incidenta. adica are o cauza. Unul este cauza. rate. sex. Variabila intermediara 79 . o ipoteza are intotdeauna cel putin o variabila dependenta si una independenta. In cercetarea experimentala este variabila (fenomenul) pe care nu o manipulam. consecinta unui fenomen. O variabila are conotatii deferite dupa locul pe care il ocupa in relatia presupusa. conceptul de „invatare” poate desemna. variabilele sint : dependenta independenta intermediara In general. clasificatoare. Variabila dependenta Este efectul prezumat. Variabila dependenta este deci partea ecuatiei care variaza in functie de variatia celeilalte variabile. rata de mortalitate etc). ocupatie. Este ceea ce vrem sa explicam. tip de intreprindere. De exemplu. Pot exista variabile calitative. variabila independenta este o influenta. Este variabila pasiva. intre altele. Este fenomenul a carui valoare variaza in functie de valoarea celuilalt. care devine variabila pentru ca se poate masura. produsul.De exemplu. depinde de altceva. Variabila independenta Este variabila a carui schimbare de valoare influenteaza asupra valorii celorlalte variabile. sau spunem ca are o legatura strinsa cu fenomenul-efect prezumat. Din acest punct de vedere. de somaj. rezultanta. Exista si variabile cantitative: Acestea permit o masura numerica pentru a estima. rata de criminalitate. activa sau experimentala (in stiinte experimentale). De exemplu: religie. De exemplu. Se mai numeste variabila cauza. de exemplu prin numarul de cuvinte retinute intr-un timp dat. si toate variabilele precedate de cuvintul „rata” (rata de reusita. Altfel spus. care fac distinctie. In acest tip de studii. Tipuri de variabile Ipoteza este o relatie intre variabile. capacitate de memorizare. antecedenta. Ea variaza in cursul experientei in functie de manipularile variabilei independente. variabila independenta este cauza prezumata. In exemplul nostru. numara. In cercetarea exprimentala este variabila pe care cercetatorul o manipuleaza pentru a studia influenta asupra variabilei dependente. stabili de procentaje. din punct de vedere al logicii. Cind postulam o relatie de cauza / efect (desi putin curenta in stiintele sociale).

Aceasta etapa consta in construirea de indicatori care vor preciza. Dar aceasta prima etapa nu este suficienta. deoarece nu afirmam ca numai existenta grupurilor de interes duce la cresterea cheltuielilor. care este o etapa cruciala a proiectului. Trebuie sa introducem un al doilea nivel de precizie in operationalizarea conceptelor. Prin restrictiile pe care le pune. ci prezumam ca grupurile de interes conduc la cresterea cheltuielilor guvernamentale datorita interventiilor lor pe linga guvern. Un indicator nu se poate referi decit la o variabila.In exemplul ipotezei conform careia „formarea grupurilor de interes este un factor de crestere a cheltuielilor publice din cauza actiunii de lobby ale acestor grupuri”. Daca conceptul este bine definit. variabilele sint inca prea generale pentru a verifica empiric ipoteza. ce explicam). Numai datorita presiunilor exercitate in mod organizat de aceste grupuri (actiune de lobby) ele pot antrena acest efect. De la variabile la indicatori Construirea variabilelor constituie deci prima etapa a elaborarii cadrului operatoriu. dar o variabila poate avea mai multi indicatori. concretiza. cadrul operatoriu nu poate fi structurat dupa schema urmatoare : Formarea grupurilor de interes = variabila independenta Cresterea cheltuielilor guvernamentale = variabila dependenta (ce analizam. El precizeaza variabilele si permite clasarea unui obiect intr-o categorie in functie de o caracteristica data. Acest exemplu arata ca realitatea este mai complexa decit raportul unic de cauzalitate intre doua variabile si ca introducerea unei variabile intermediare nu numai ca aduce un plus de precizie in relatia dintre variabila dependenta si variabila independenta. El este mai concret decit variabila care operationalizeaza conceptul. Indicatorul este cel mai concret referent empiric. indicatorul este usor de construit. In construirea indicatorilor. de multe ori crucial. adica daca am determinat ce este si ce nu este conceptul respectiv. trebuie sa tinem cont de urmatoarele regului : 80 . este unitate de masura a conceptelor. El traduce dimenisunile conceptului in comportamente sau fenomene observabile. Determinind primul nivel de precizie a conceptelor operatorii din ipoteza. variabilele sint prima etapa a operationalizarii acestor concepte si sint un prim pas catre cercetarea empirica. dar ea poate sa conduca la falsificarea concuziilor unor cercetari anterioare. Indicatorul transforma in limbaj concret limbajul abstract al problematicii si ipotezei (variabilele). de crestere a cheltuielilor guvernamentale. ea poate modifica relatia postulata prin ipoteza. Indicatorul constituie deci un referent empiric mai precis decit variabilele. Astfel:    Variabila independenta = formarea grupuri de interes Variabila intermediara = efort de lobbying Variabila dependenta = crestere cheltuieli guvernamentale Variabila intermediara poate astfel sa joace un rol important intr-o analiza. variabilele predeterminate.

2) Trebuie sa evaluam fiecare dintre indicatorii inventariati si sa eliminam pe cei mai putin potriviti. proprietatea de stat. si in numar suficient. religioasa. nu ne putem limita la un singur indicator. Cum se construiesc indicatorii ? Pentru a gasi indicatori pentru fiecare dimensiune a conceptului trebuie sa ne punem intrebarea „Ce semne.1) Trebuie sa inventariem toti indicatorii posibili pe baza literaturii de specialitate sau a cunoasterii pe care o avem despre obiectul de studiu . etc. piata muncii. Indicatorii sub forma categoriilor se construiesc pe baza de numere. una din dimensiunile retinute pentru caracterizarea climatului social este dimensiunea economica. Trebuie deci sa cautam in realitate semne tangibile. Intrucit un fenomen are mai multe particularitati. Exemplu : Presupunem ca obiectivul cercetarii este „Evaluarea climatului social in Romania anului 2010”. clasificam indivizii dupa venit lunar : 1000 lei. Aceste elemente sint indicatori ai dimensiunii economice care trimite la conceptul „climat social”. virsta. c) Categorizare numerica – cea mai precisa. asa incit acestia nu necesita o analiza conceptuala completa. indivizi care vorbesc romana. Puse in relatie dau intervale sau ratio. sau indica apartenenta etnica. Ei servesc la diferentiere. De exemplu. Numarul de indicatori Pot exista numerosi indicatori pentru fiecare concept pentru ca fiecare dimensiune poate fi observata din mai multe puncte de vedere ale manifestarilor concrete. Aceste elemente vor indica concret situatia economica a societatii. ale situatiei economice daca vrem sa putem sa verificam ipoteza. venit sau scolaritate care in alte cercetari pot fi utilizati ca indicatori. va trebui sa gasim indicatori ale acestei dimensiuni. b) Categorii ordinale – opereaza o ierarhizare dupa marime. medie. la experienta. Cu indicatorii ordinali stabilim raporturi de marime sau rang. ce indicii observabile in realitate permit sa identific aceasta dimensiune?” Pentru aceasta. incit se confunda cu indicatorul deoarece el furnizeaza semnul prin care il observam confunda. De exemplu: nivelul de dezvoltare. Calitatile indicatorilor 81 . termenul trimite la un nivel de abstractie atit de putin ridicat. facem apel la cunostinte. Astfel de elemente sint : cometrul. trebuie sa ne asiguram ca indicatorii acopera principalele elemente ale dimensiunii. sau coruptia. in ipoteze care includ elementul sex. resurse exploatate. ei opereaza o distinctie. De exemplu. Ce este important este ca indicatorii sa fie bine alesi. In acest exemplu. Nu exista o lista de indicatori pentru fenomenle observabile. la intuitie. Altfel spus. De exemplu. observabile. Tipuri de indicatori Exista trei tipuri de indicatori : a) Indicatori nominali – se utilizeaza in clasificari. mica. 3000 lei cu care putem calcula medii sau alte forme de calcul. Dupa ce aceste fenomene au fost identificate. Se poate intimpla ca termenii ipotezei sa aiba de la inceput o conotatie suficient de concreta. engleza. Ei trebuie descoperiti pentru fiecare dimensiune a conceptului. Indicatorul este o calitate. poate fi mare. 2000. si un concept mai multe dimenisuni. gradul de indatorare. In acest caz.

intrucit nu sint de aceiasi natura. o aceiasi ipoteza poate genera cadre operatorii diferite. un singur fel de luare a deciziei – daca sotul sau sotia decide in materie de economie a familiei. Nu toti indicatorii se preteaza la astfel de regrupari – fie nu sint de acelasi fel. 2) Criteriul fidelitatii cere ca un indicator sa furnizeaza rezultate constante. sex. sau daca este cu dominanta feminina sau cu tendinta egalitara. o variablila dependenta dintr-o lucrare poate fi variabila independenta in alt studiu. sa stim cine detine puterea intr-o familie data. luat separat. pentru fiecare dimensiune a celor doua variabile. trebuie sa examinam ansamblul deciziilor tinind cont de toti indicatorii pentru a face o singura masura a puterii familiale. Orice schimbare a ipotezei cere o modificare corespunzatoare a cadrului operatoriu. educatia copiilor. Cu ajutorul unui sistem de ponderare numerica a fiecarui indicator putem stabili daca un cuplu este cu dominanta masculina in luarea deciziilor importante. Trebuie sa nu uitam ca acest cadru operatoriu nu este valabil decit pentru o ipoteza. este un fel de rezumat cunatificat al indicatorilor. fidelitatea si validitatea. etc. fie se masoara dificil. o unitate de semnificatie. adica pentru fiecare aplicare identica a unei masuri unui aceluiasi obiect. Regruparea indicatorilor in indici Indicele regrupeaza indicatorii intr-o singura masura.Indicatorii trebuie sa respecte anumite criterii. in final. in special precizia. Dar daca vrem. fiecare dintre indicatorii legati de conceptul „putere familiala” reprezinta. In mod similar. avansind in precizie. ceea ce nu trebuie sa impiedice cercetatorul sa justifice validitatea indicatorilor retinuti. putem intilni in literatura. Acesta este indicele puterii familiale intr-un cuplu obtinut prin regruparea tuturor indicatorilor corespunzind tuturor dimensiunilor unui concept. apartenenta la un organism. Indicele este o masura cantitativa care combina un ansamblu de indicatori de acelasi fel. in functie de alegerea cercetatorilor. Dinamica cadrului operatoriu Aceasta etapa a cercetarii ne permite deci sa concretizam relatia postulata in ipoteza si pe care acum sintem in masura s-o verificam empiric pentru ca am definit cu precizie variabilele si indicatorii 82 . in analiza unui fenomen. nu putem regrupa indicatori ca virsta. relatia postulata in ipoteza. De exemplu. xxx Reprezentarea schematica cu variabile si indicatori reprezinta etape ale cadrului operatoriu si reproduc. Validitatea este adesea greu de stablit pentru ca cel mai adesea ea se bazeza pe o judecata de valoare. trebuie sa ajungem la acelasi rezultat 3) Creteriul validitatii se refera la capacitatea unui indicator de a reprezenta adecvat conceptul pe care il precizeza si masoara. Altfel spus. 1) Criteriul preciziei inseamna ca trebuie sa precizam cum aceasta unitate de masura va fi aplicata. de exemplu referindu-ne la literatura existenta in special la lucrarile anterioare asupra aceluiasi subiect Indicatorii se stabilesc atit pentru variabila dependenta cit si pentru independenta. In exemplul nostru. scolaritate.

Rezumat   cadrul operatoriu este aranjamentul variabilelor si indicatorilor pe care trebuie sa-l construim pentru a izola echivalentele empirice ale conceptelor operatorii ale ipotezei. Retinem ca intr-o analiza nu putem verifica cu toti indicatorii pertinenti. 83 . ca ipoteza este confirmata sau infirmata. Rolul lui consta in a specifica ce trebuie sa analizam concret pentru a verifica ipoteza. trebuie sa justificam alegerea variabilelor si indicatorilor. este plauzibila ipoteza sau obiectivul este varificabil in realitate Nu putem raspunde acestor intrebari atita timp cit lucrarea nu a fost realizata. partea care se refera la cadrul operatoriu trebuie sa precizeze dinamica anticipata. in stiintele sociale cercetatorii prefera sa vorbeasca mai putin de relatie cauzala si mai mult de covariatie sau corelatie. formulare. Verificarea validitatii ipotezei In fiecare etapa a cercetarii trebuie sa facem o evaluare stiintifica.Trebuie sa vizam intotdeauna cel mai inalt grad de validitate alegind cei mai pertinenti indicatori pentru conceptele abstracte. adica trebuie sa examinam validitatea interna si externa a analizei conceptuale in legatura cu ipoteza si obiectul cercetarii. Urmatoarele intrebari pot servi de ghid pentru aceasta eaminare :  daca definitia conceptelor surprinde dimensiunile si indicatorii (sau variabilele) la baza carora a stat  daca termenii care descriu fiecare dimensiune si indicatorii ei sint unici si precisi si daca legatura intre ei este evidenta Validitate externa reprezinta adecvarea intre feneomenele studiate si termenii cu care le definim. deoarece nu este intotdeauna usor sau posibil sa se efectueze verificarea tuturor variabilelor si indicatorilor pertinenti. Ne intrebam in acest sens daca :   ipoteza sau obiectivul cercetarii are sens. Din aceasta cauza.care ne indica ce fapte vom observa si ce categorii de date vom colecta si analiza. Dar constructia cadrului operatoriu nu se limiteaza la identificarea variabilelor si indicatorilor. Aceasta alegere decurge atit din cunoasterea literaturii cit si a obiectului nostru de studiu. Dar ele trebuie sa preocupe cercetatorul care trebuie sa se asigure ca exista coerenta intre diferitele stadii ale cercetarii – alegerea subiectului. sau analizata sau reprodusa de altii. pentru a ne asigura ca intre concepte. aceasta justificare intervine in acelasi timp cu alegerea variabilelor si indicatorilor. In primul rind. In al doilea rind. adica terbuie sa indicam cum si in ce sens trebuie sa varieze valoarea indicatorilor pentru ca sa putem afirma. in asa fel incit sa traducem aceste concepte in limbaj concret pentru a permite verificarea empirica. operationalizare. la sfirsitul analizei. controlul validitatii permite o intoarcere critica la analiza conceptuala. In general. Construirea cadrului operatoriu este debutul operationalizarii si in acest sens constituie partea centrala a proiectului de cercetare. Validitate interna se refera la coerenta logica intre termenii definitorii ai cercetarii. ea are loc inaintea reprezentarii schematice a cadrului operatoriu. variabile si indicatori exista unitate de semnificatie. Constructia cadrului operatoriu are de asemenea doua contributii aditionale. In concluzie. In cazul unui proiect de cercetare.

In studiul de caz. sa utilizam surse multiple de informatie. strategia reprezentind orientarile generale iar tactica mijloacele specifice pentru realizarea obiectivelor generale. Studiul de caz nu permite generalizari. 84 . Este un prim referent empiric al conceptului operatoriu din ipoteza. la fel. Studiul de caz Este un mod de analiza foarte utilizat in stiintele sociale care se situeaza la nivelul cel mai concret al analizei. strategia de verificare este alegerea modului in care vom desfasura analiza pentru a obtine raspunsul cel mai pertinent la problematica cercetarii. Indicatorul este un instrument de precizare si masurare a variabilelor. Tipuri de strategii de cercetare Nu exista o tipologie unica comuna tuturor autorilor a diferitelor strategii de cercetare sau de verificare. ce tip de informatii vom colecta si cum le vom trata. analiza comporta diferite nivele de investigatie care se pot etala de la observarea unei entitati sociale concrete (moduri descriptive de analiza) pina la elaborarea unor forme abstracte de tipul demonstratiei pe baza unei ipoteze sau modele formale. In lucrari de metodologie acestea sint numite strategii de verificare (sau moduri de expunere sau de analiza). dar intilnim cel putin patru care sint cel mai des utilizate in lucrari stiintifice. El permite clasarea unui obiect intr-o categorie in raport cu o caracteristica data. in schimb permite o analiza aprofundata a unui fenomen dat. Cadrul operatoriu serveste la justificarea alegerii variabilelor si indicatorilor. Variabila reprezinta un atribut sau o dimensiune a fenomenului studiat. Cele trei tipuri de variabile : variabila dependenta. cercetatorul nu poate manipula variabilele analizei. el poate numai sa observe interrelatiile posibile dintre acestea. in cercetare. Este alegerea modului analiza sau de expunere pentru a demonstra ipoteza. 1. Este o strategie de cercetare empirica care permite analiza unor realitati in care frontierele dintre fenomene si context nu sint chiar evidente si cind trebuie. Alegerea strategiei de verificare este o etapa importanta a cercetarii deoarece in functie de aceasta decizie determinam ce observatie vom face. MODULUL 8 : STRATEGII DE VERIFICARE In stiintele sociale. El trebuie de asemenea sa precizeze natura si orientarea schimbarii valorii indicatorilor pentru ca sa putem confirma sau infirma ipoteza. In sensul in care in politica vorbim de strategie si tactica.    Ipoteza este o rela tie prezumata intre fenomene. independenta si intermediara. in general.

putem opta pentru un studiu de caz unic sau studiu de cazuri multiple. Observatia este ghidata de o interogatie analitica prealabila oricit de vaga este aceasta. intr-o prima etapa a elaborarii acestora. 85 . analiza are o functie euristica. monografia incearca sa surprinda particularitatile ei. acest tip de analiza este diferit atit de descriere dar si de analiza explicativa. studiul se bazeaza pe o problematica cel putin implicita. In general. am spus ca monografia surprinde singularitatea si multiplele fatete ale unei entitati sau ale unui fenomen bine localizat. Cind are ca obiect o entitate sociala. Dupa natura informatiei disponibile. o regiune. In aceste cazuri. in acest caz putind efectua o comparatie. Exista astfel mai multe feluri de a intreprinde un studiu de caz. Este cazul unei analize care-si propune sa corecteze si sa amelioreze o situatie. Aceste analize sint exemple clasice de descriere. In acest caz. Cazul nu este decit un instrument analitic intr-un demers teoretic mai ambitios. studiul de caz utilizat in stiintele sociale isi propune sa inteleaga o situatie singulara. de exemplu reducerea somajului intr-o regiune. analiza se concentreaza asupra unei dimensiuni precise. studiul de caz este apreciat prin capacitatea sa de a suscita piste de reflectie capabile sa conduca apoi la reguli de regularitate. la sensul atribuit lucrurilor si evenimentelor. un partid politic. analizele de antropologie sociala care sint centrate pe expresiile culturale ale unei colectivitati. Urmind gradul de abstractie. dupa schema diagnostic / tratament. In acest exemplu. Ca si aceastea. De exemplu. o asociatie. Facind deci apel la comprehensiune. in politicile publice. adica de descoperire de ipoteze care pot fi generalizate apoi la un ansamblu de cazuri analoge. Explicatia Aceasta poate interveni intr-un studiu de caz sub imperativul interventiei sociale sau politice. criminalitate) inainte de a o aplica colectivitatii studiate. Cind am prezentat tipurile de analiza. fie ca este vorba de un oras. Studiul de caz are avantajul unei mari flexibilitati in toate fazele realizarii sale. o comunitate. Interpretarea Cind insa este vorba de studiul unui fenomen social bine definit. un studiu de caz serveste ca baza de plecare. Ne gasim astfel la un nivel mai ridicat de generalizare : cazul trebuie sa fie abordat in functie de cunoasterea prealabila a fenomenului (somaj. ea poate de asemenea servi pentru amorsarea unei elaborari teoretice. acestea sint : Forma monografica Este forma cea mai concreta si deci cea mai descriptiva de analiza. Tipul monografic clasic convine cel mai bine modului idiografic in sensul stric. Observatii Desi studiul de caz este utilizat cel mai adesea pentru analize prealabile unei interventii. putind recurge la o panoplie larga de tratamente. analistul angajeaza o interpretare mai construita in care structurile de semnificatie depasesc cu mult simpla descriere.Studiul de caz se inspira din observatiile clinice din medicina sau din psihologie. sau a fenomenului criminalitatii intr-un oras. In acest caz. cel mai adesea in vederea unei interventii posibile sau probabile.

Este aceiasi logica de demonstratie aplicata daca vrem sa confirmam sau sa infirmam o ipoteza intrun studiu din domeniul stiintelor sociale. cind alegem studiul unei entitati (oras. Este si exemplul tezei lui Durkheim asupra sinuciderii care este bazata pe un rationament analog : autorul alege ca obiect de observatie evenimentul care. acesta serveste ca suport. Comparatia Studiul de caz solicita adesea comparatia. sau pentru ca neam nascut in acel loc. Pentru a fi fecunda. unui esantionaj mai mare. raspunde unor consideratii exclusiv personale sau psihologice. Pentru situatia in care vrem sa confirmam o presupunere. ea se apropie mai mult de discursul nomotetic si deci se indeparteaza de analiza idiografica. 86 . In domeniul propriu stiintelor experientale. El trebuie sa stabileasca in prealabil caracterul reprezentativ al exemplului ales pentru o clasa de cazuri. Desi argumentul cunoasterii in profunzime este valabil. cazul identificat trebuie sa fie reprezentativ pentru un fenomen sau colectivitate. sau chiar imposibilitatea. Daca de exemplu vrem sa confirmam ipoteza conform careia sustinem ca studentii au invatat multe intr-un curs anumit. Daca acesta face dovada ignorantei sale. ca informatie de baza pentru analiza. discursul de tip idiografic nu dispare complet. luam cazul cel mai putin probabil care se conformeaza ipotezei propuse. Astfel. obliga un esantionaj care se reduce cel mai adesea la unitate. comparatia implica o metoda. vom lua cazul cel mai probabil. tara) nu o facem la intimplare. In timp ce stiintele exacte folosesc laboratorul pentru testarea de ipoteze avind in general posibilitatea de a relua experientele precedente. Problema analistului este de a justifica alegerea cazului selectionat. In general. pentru a pune in evidenta componentele lui sociale. Recurenta relativ slaba a fenomenelor sociale. care reprezinta o extindere a cazului insusi. De exemplu. De la un obiect particular. si nu sinuciderea intr-o tara anumita. 2. interogatia se extinde la cazuri asemenatoare in scopul unei mai bune cunoasteri a fenomenului in ansamblul sau. Astfel. ca si pentru studiul de caz. propunem verificarea cunostintelor celui mai jos clasat. cazul poate fi utilizat ca mijloc de verificare empirica urmind logica du dublu versat. recurgerea la analiza unui caz se legitimeaza prin imposibilitatea practica de a proceda experimental. pentru a infirma o ipoteza. costurile aferente. acest lucru nu este posibil in stiintele sociale. sau sinuciderea unei persoane date. putem presupune ca ceilalti stiu si mai putin.In acelasi sens. al cazului cel mai putin sau cel mai probabil. Daca vrem sa demonstram ca elevii nu au invatat nimic in cadrul unui curs. Folosirea studiului de caz ca instrument analitic pentru infirmarea sau confirmarea de ipoteze depaseste ideea de caz propriu zis. in aparenta si conform simtului comun. Recursul la comparatie se justifica. asa cum este cazul analizei lui Durkheim : autorul observa sinuciderea ca fapt social. Cazul trebuie sa aiba o calitate demonstrativa. Dimpotriva. studiul de caz ofera posibilitatea verificarii de ipoteze in cazul in care repetarea metodei experimentale ar fi costisitoare. si prin dificultatea. vom verifica aceasta supozitie examinind elevul cel mai bine clasat.

Comparatia este pertinenta deoarece aceste tari prezinta asemanari din punct de vedere a naturii economiilor ce trebuie reformate. b) comparatia binara In acest tip de comparatie avem doua cazuri care in general prezinta analogii fundamentale. o analiza care vizeaza o comparatie a reformelor economice din doua tari ex-comuniste. Faptul de a cunoaste bine doua societati nu este suficient pentru incercarea de a le compara. Tipuri de comparatie Exista 4 strategii pentru a realiza o analiza comparata : a) Studiu de caz in perspective comparata Desi la prima vedere pare o contradictie. De exemeplu. Ea poate viza anumite entitati politice (partide politice). Nu poate exista o buna analiza fara o buna stapinire a nivelului de prelevare a datelor. birocratice sau categorii sociale (clase. b) Comparatia ca metoda nu necesita obligatoriu un exercitiu de asemenea amploare. comunicarea). In acest sens. Cel mai interesant de analizat sint procesele (comparatie in timp) pentru ca acestea privilegiaza mai mult aspectul dinamic al actiunii sociale si mai putin natura entitatilor sociale care este mai statica (comparatie in spatiu). sau fenomene si procese istorice. analiza formelor si patternelor pe care capitalismul sau democratia le-au cunoscut in diferite epoci sau contexte specifice. totusi. exista mai multe traditii de cercetare : a) O prima traditie isi propune sa compare mari ansambluri sociale. o monografie poate fi inclusa intr-un studiu impreuna cu alte analize ale unei problematici comune. La fel. analoge. De exemplu. dar scopul analizei este de a pune in evidenta diferente din mai multe puncte de vedere. sau comparatia intre administratii nationale ilustreaza acest model de analiza. contrare. Analiza opozitiilor intre modele de societate si traiectorii de dezvoltare face parte din aceasta scoala. Ea functioneaza in doua registre : a) compararea cazurilor similare. Comparatia trebuie justificata Comparatia implica cu necesitate si un decupaj bine circumscris Importanta nivelul de observatie este hotaritor. Insa oricare ar fi obiectul analizei. In realizararea unor compartii trebuie avute in vedere citeva reguli:       Nu se compara orice si oricum.Scopul comparatiei este de a avea acces la un nivel de generalizare mai mare. o mare atentie trebuie acordata alegerii fenomenelor sau entitatilor care se compara. 87 . elite) sau procese (luarea deciziei. comparatia se aplica atit observatiei intrasocietale cit si studiului care vizeaza mai multte societati. deci la un nivel de abstractizare si de intelegere mai ridicat. Ca si pentru studiul de caz. un studiu de caz poate produce o analiza comprativa. Problematica modernizarii care este centrata pe comparatia unor mari ansambluri in timp si spatiu furnizeaza exemple ilustrative pentru acest tip de comparatie. concomitente si b) compararea cazurilor diferite.

In acest sens. realizate in functie de un singur criteriu : de exemplu. A clasifica inseamna a ordona in clase. intre tari cu regim prezidential etc.democratie (regim bazat pe alegeri) . putem realiza o comparatie intre tari industrializate. In stiintele sociale regasim acelasi demers. tranzitia democratica.Numarul redus de cazuri permite atit analiza in detaliu a fiecarui caz cit si comparatia. traiectorii istorice. 88 . Acest demers este profund specific istoriei umane. Construirea unor categorii implica o reducere pe baza unor criterii precise. Cele mai simple tipologii sint unidimensionale. Apropape orice obiect se preteaza la aceasta strategie – de exemplu regimurile de sanatate. Obiectele care apartin aceleasi clase sint mai asemanatoare intre ele – avind in vedere criteriul de clasare – decit obiectele care apartin altei clase.sau pluridimensionale. Tipologii (clasificari) Comparatia conduce in mode natural la stabilirea. reforma protectiei sociale. sub forma de inductie. intre tari din Lumea a treia. este o operatie de reducere sau sistematizare. Tipologiile pot fi simple sau complexe dupa numarul de criterii (dimensiuni sau variabile) considerate. la tipologii capabile sa puna in evidenta nuante care altfel nu ar fi sesizabile la o prima vedere. autoritarism – absenta de alegeri. dar analizam mai multe cazuri care au numeroase similitudini ce permit comparatia. comparatia intre autoritarismul moderat si autoritarismul dur este o comparatie contrastanta a modalitatilor de putere in diferite tari. b) fiecare tara sa fie reprezentativa pentru un gen. Tipologia consta deci in a distribui un ansamblu de fenomene in tipuri sau clase. De exemplu. o clasa. Alte tipologii sint bi. cu conditia ca tarile comparate sa prezinte similitudini esentiale. Demersul tipologic stiintific este influentat de biologia secolului al XIX-lea. o categorie conceptualizata. Alte exemple de tipologii : ale regimurilor politice (democratice si autoritare) in functie de criteriul existentei alegerilor . tipologia modurilor de productie pe care Marx a realizat-o in functie de criteriul « forma de proprietate ». adica a stabili ce este la fel (asemanator) si ce nu este (ce este diferit). De exemplu. c) comparatia intre tari (relativ) analoge Este apropiata de comparatia binara. Clasele regrupeaza elemente care nu au o identitate reala ci sint asemenatoare (deci nu identitate ci similaritate). Putem compara arnajamente institutionale. clasificarea sistemelor politice realizata de Aristotel in functie de doua criterii : numar de guvernanti si obiectivele guvernarii. cind Darwin a inventariat diferitele specii vii intr-un numar limitat de categorii. fie ca se refera la obiecte din natura sau ale istoriei. d) comparatie intre tari contrastante O comparatie contrastanta trebuie sa indeplineasca doua conditii : a) se aleg doua sau mai multe tari care au maximum de contraste si aceste contraste sa fie pertinente . regimuri semi-democratie – exista alegeri dar sint netransparente . De exemplu.

conservatori. Reguli de realizare a tipologiilor Demersul tipologic este mult mai complicat decit pare la prima vedere. si alte tari din Europa continentala. Ideal-tipul este un artificiu analitic. In acest caz trebuie chiar sa ezitam sa vorbim de demonstratie. cele apropiate de biserica) si cele care sprijina schimbarea (progresiste). 1999. se pune accent pe lupta contra saraciei si se folosesc programme specifice. ca un fenomen sa nu se regaseasca in mai multe categorii. Dar aceasta clasificare nu rezista analizei : multe partide nu sint comuniste. c) Statul providenta de tip social-democrat care este specific tarilor nordice (staul providenta de tip scandinav). politician. Paris. se incearca sa se raspunda riscurilor legate de securitatea venitului si se utilizeaza programe de asigurare sociala. cum spunea Bourdieu. agrariene. In acest model. b) Statul providenta de tip conservator si corporatist intilnit in Franta. La fel. Important este ca tipologia (clasele) sa fie mutual exclusive. De exemplu. stim ca exista 8 familii de partide in Parlamentul european. Germania. Statul are datoria de a distribui si sa vegheze la echitatea sociala. dar cu multa precautie. pentru a evalua principiile si ideile care leaga partidele din fiecare familie. ca de exemplu clasificari ale partidelor dupa numele sau eticheta cu care se prezinta ele insele. liberali. si in general trailro anglo-saxone. agrarieni. construieste un profil ipotetic de intentii si actiuni plecind de la regularitati care se prezinta sub forma de roluri sociale : birocrat. In acest regim. clasificam partidele occidentale in urmatoarele categorii : extrema dreapta. putem sa facem distinctie intre partide conservatoare... democrat-crestini. ideal tipul se afla la intersectia cu deductia. asa incait. socialisti. ideal-tipul are intentie analitica dar nu este o explicatie. G. adepte ale statu quoului (partide rurale. analizele centrate pe Statul de bunastare au fost marcate de tipologia propusa de Gosta Esping-Andersen. Programele sint bazate pe accesul universal la bunastare al tututor cetatenilor.Alt exemplu : tipologie a regimurilor democratice dupa metoda de desemnare a sefului executivului : regim prezidential – presedinte ales prin sufragiu universal . In acest model. Canadei si Marii Britanii. 89 . trebuie sa analizam fiecare grup si fiecare partid. propiru Statelro Unite. Angajatorii si salariatii impart responsabilitatea in materie de distributie si echitate chiard daca necesitatea mentinerii unui astfel de regim este prevazuta de lege. comunisti. Fiecare grup este insa extrem de eterogen. Astfel. PUF. democrat-crestine decit cu numele. ecologisti. Astfel. Les trois mondes de l’Etat providence : essai sur le capitalisme moderne. Ideal-tip Constituind o categorie aparte. regim mixt – presedinte ales prin sufragiu universal si prim ministru desemnat de majoritatea parlamentara cu care imparte puterea. adica tipologii realizate dupa eticheta. Tipologia Statului-providenta dupa Esping-Andersen In ultimii ani. obiectivul urmarir este de a asigura venituri si servicii tuturor. « iluzia cunoasterii imediate ». 3. altfel spus. Este o forma de inductie care se cristalizeaza in jurul unor valori a caror verificare nu trebuie facuta pentru ca este vorba de un caz idealizat. dar in mod selectiv. Sursa : Esping-Andersen. Un prim pericol este. Deci. care identifica trei tipuri ideale : a) Statul providenta de tip liberal. un caz despre care presupunem ca poate spune mai multe decit cazurile din realitate. trebuie sa mergem dincolo de etichete si iluzia simtului comun pentru a gasi criterii de clasificare. regim parlamentar – prim ministru desemnat de majoritatea parlamentara . Acestea sint clasificari ale “sensului comun”.

dar regatul ei se bazeaza pe un dispozitiv juridic si legal foarte institutionalizat. Prin comparatie. printr-unul din aspectele sale o structura « feudala ». mai mult. Nu gasim nicaieri in mod empiric un astfel de tablou in puritatea lui conceptuala: el este o utopie » (…). Pentru Weber. in sensul ca orice putere cuprinde aspecte rationale. rationala in functie de valori si cea rationala functie de finalitati. p. Putem construi un ideal-tip si plecind de la un concept. care sint categorii analtice: in realitate. Ideal-tipul este un model pur care serveste ca etalon pentru evaluarea diferitelor forme ale realitatii observate. nu se prezinta in realitate sub aceasta forma pura. pe care le gasim fie in numar mare fie in numar mic. El a propus patru tipuri de activitate sociala plecind de la cele patru tipuri de rationalitati : Aceste activitati ideal-tipice sint activitatea traditionala.. dominatia este mixta. « Acelasi eveniment istoric poate de exemplu sa aiba. traditionale sau carismatice. ca si pentru Marx (care a lucrat cu tipologii cind a analizat modurile de productie si de societati). Aceasta exagerare permite cercetatorului sa distinga clar alte obiecte si apoi sa masoare distanta intre realitate si tipul pur. fiecare consituind ceea ce Weber numeste un « ideal-tip ». Cu aceasta metoda a idel-tipului. Max Weber : Construirea unui ideal-tip « Obtinem un ideal-tip accentuind unilateral unul sau mai multe puncte de vedere si inlantuind o multitudine de fenomene izolate.Ideal-tipul este o constructie teoretica. M. 48-49. difuze sau discrete. Arabia saudita este un regat in care exista de asemenea legi. Weber a fost foarte explicit asupra faptului ca ideal-tipul nu se regaseste nicaieri in realitate. Daca vrem sa avem concepte univoce. Essais sur la théorie de la science. Plon. Paris. Dar demersul ideal-tipic poate fi aplicat la o multitudine de fenomene. el nu este realitatea « autentica ».181 si Economie si société. prin metoda 90 . sociologia este obligata sa elaboreze tipuri (ideale) « pure » ale fiecarui tip de structura care. Un ideal-tip reprezinta o esenta. o tipificare a realitatii. absolut ideala (…) dar numai pe baza acestei tip pur (ideal) este posibila o cazuistica in sociologie » (…) « Ideal-tipul este o schema de gindire. acest tip de putere fiind mai apropape de tipul de dominatie traditionala si avind putine elemente de dominatie carismatica. Aceasta teoretizare-generalizare permite cercetatorului sa se desprinda de variatiile empirice. tradusa in franceza in 1965. Aceasta metoda este esentialmente weberiana. Arabia Saudita) care sint monarhii (deci autoritate traditionala). 1904. carismatic sau legalrational asa cum autorul le-a definit. prin altele « birocratica » sau prin altele « carismatica ». afectiva. 1971. pag. fiecare regim prezinta putin din cele trei caracteristici. Deci. pentru acest motiv. si poate fi utilizat in realizarea de clasificari. ideal-tipul este constructia abstracta a unui obiect. sau citeodata chiar de loc. Weber a analizat formele de dominatie. sa produca cazuri de speta. El nu are alta semnificatie decit cea a unui concept limitat strict ideal. Clasificarea ideal-tipica Weber a utilizat demersul ideal-tipic pentru a defini cele 3 tipuri ideale de dominatie legitima. Este metoda folosita de Weber in construirea unui cadru general de analiza a actiunii. Regina Elisabeta II este o autoritate traditionala in virtutea regulilor de succesiune la tron bazata pe ideea de descendenta. Este un tip pur. obtinut de la idealizarea (exagerarea) trasaturilor fenomenului in scop analitic. Paris. Putem folosi de exemplu demersul ideal-tipic plecind de la dominatia traditionala si apoi sa observam regimuri politice concrete de acest tip (Marea Britanie. prin alta o structura « patrimoniala ». si cu care le comparam » Sursa : Weber. dar amploarea puterilor traditionale ale familiei regale si autoritatea exersata asupra societatii sint dominante in raport cu dimenisunea legala. Plon. dar. pe care le ordonam in functie de punctele de vedere precedente alese in mod unilateral pentru a forma tabloul unei gindiri omogene. Nu numai ca nici un regim politic real nu corespunde perfect tipului traditional. cu care masuram realitatea pentru a clarifica continutul empiric al anumitor elemente importante.

interviu. demonstatia poate fi mai putin ambitioasa. Un model formal nu poate fi verificat printr-un sondaj. de la studiul de caz la verificarea empirica de ipoteze. utilizat in microeconomie sau in teoria jocurilor. Aceasta permite generalizarea plecind de la esantioane considerate reprezentative pentru un tip de populatie. observatia directa etc. inductia si deductia sint perfect compatibile. atunci cind sint le consideram demne de interes. condusa sub forma unei teoreme. Asa cum am mentionat. in sine. observam ca participarea la alegeri este in general mai slaba decit media la alegatorii mai tineri. Inductia Mult mai consistenta decit studiul de caz si simpla comparatie. cel care vizeza explicatia. este apropiata de dominatia legal-rationala si indepartata de idel-tipul de dominatie traditionala 4. Ea convine perfect modului ipotetic-deductiv. adica stabilirea de reguli sau legi. Inductia nu permite. aceste probabilitati exprima tendinte grele care raspund explicatiilor furnizate prin teorie. sau axiomatic. cu conditia ca postulatele de rationalitate ale actorului sint acceptate inca de la inceput. Aceste metode sint utilizate ca instrumente de verificare a unor ipoteze formulate clar in termeni de variabile independente si dependente. metoda experimentala permite. Aceste constatari conduc. explicatia. Studiile electorale se preteaza acestui tip de analiza. 6. In acest caz.ideal-tipica putem compara si putem conchide ca Marea Britanie. In schimb. sondajul poate servi pentru verificarea unei ipoteze cint priveste atitudinea electorilor Retinem importanta precizarii si justificarii strategiei de verificare : 91 . fara sa faca apel la metoda experimentala.De asemenea. in laborator. Ea este un instrument analitic si deci este logic sa ne intrebam de fiecare data asupra compatibilitatii lui cu rationamentul de amsamblu. Demonstratia. De la constatare incercam sa trecem la cauza si chiar la explicatie. Metoda experimentala Anumite metode tin in mod imperios de demonstratie et in acest caz ele fac parte din discursul nometetic. punerea in relatie de date prelevate sistematic in functie de o ordine de fenomene conduce la inductia propriu zisa. 5. sondaj. sa variem un factor mentinind ceilalti constanti. analiza de continut. la ipoteze pentru a le sesiza ratiunea. Totusi. modul de deductie de tip formal. desi este o monarhie. Aceste moduri de analiza. dar stabileste un raport mai mult sau mai putin constant intre date. fie ca e vorba de cercetare documentara. trebuie sa existe concordanta intre modul de analiza si tehnica de observatie retinuta. trebuie totusi sa faca corp comun cu tipurile de analiza care le convin si cu decupajele care le sint compatibile. asa cum este cazul in stiintele sociale. Observatii : Nimic nu interzice ca in cursul unei studiu sa recurgem la diferite moduri de analiza. Folosita in mod curent in stiintele exacte. nu cere nici o verificare emipric. Il presupunem ca isi ajunge sie insusi. trebuie sa aiba adeziunea cititorului. Nici o tehnica nu are valoare in sine. punind in evidenta probabilitati puternice inregistrate pe teren. De exemplu. Modul formal sau axiomatic In sfirsit.

si in aceasta etapa trebuie sa procedam metodic si mai ales trebuie sa evitam sa consultam rapid citeva lucrari din care sa extragem citeva fapte nesemnificative pe care sa le utilizam oricum intr-o falsa demonstratie. Din aceasta cauza. municipal. Prima etapa este alegerea tehnicilor de cerceatre sau a instrumentelor de colectare a datelor. Cantitatea informatiilor.     nu ajunge sa determinam strategia de verificare. Ce tip de informatii selectionam ? Aceasta etapa furnizeaza elementele de baza pentru verificarea ipotezei. Concluzii       nu putem stabili o ierarhie a diferitelor strategii de verificare nici una nu este in ea insasi mai buna sau mai rea decit alta din punct de vedere al cercetarii si cunoasterii stiintifice fiecare poate fi utilizata pentru analize exploratorii. dar numai cele pertinente. Cadrul operatoriu si strategia de verificare ne indica exact ce tip de informatii sau ce categoeie de fapte trebuie sa culegem pentru verificarea ipotezei enuntate. cultura. descriptive sau explicative natura subiectului si felul in care formulam problema de cercetare determina strategia de verificare sau modul de expunere o anumita strategie poate sa convina perfect unui tip de analiza. in general. Trebuie sa obtinem toate faptele. dar sa nu fie inoperanta sau nepertinenta pentru un altul trebuie mereu sa ne reamintim ca nu strategia sau tehnica determina problema ci ca natura problemei impune strategia si determina tactica pe care o vom utiliza Modulul 9 : Instrumente de colectare a informatiilor Cu aceasta etapa incepem sa abordam fazele cele mai concrete sau specifice a ecetcetarii empirice. trebuie sa precizam si sa justificam perioada de timp la care se refera analiza aceasta are incidenta directa asupra timpului consacrat cercetarii si resurselor ce vor fi alocate de asemenea. educatie) in sfirsit. Strategia de verificare a adaugat apoi elemente suplimentare de precizie. 92 . individ) sau al unui domeniu functional (sanatate. al unui actor (grup. trebuie justificata unitatea de analiza : nivel federal. se mai pot preciza orice consideratii aditionale apreciate ca fiind necesare pentru ca sensul si semnificatia strategiei aplicate sa fie intelese. dar. dar trebuie sa-i precizam si sa-i justificam parametrii nici din acest punct de vedere nu exista regula precisa de respectat. provincial. natura lor si gradul de accesibilitate sint conditii de succes sau esec al efortului de verificare. Cadrul operatoiru ne-a permis sa precizam referintele empirice pe care sa ne concentram atentia pentru realizarea studiului.

statistici). Faptul ca este vorba de surse oficiale prezinta totusi citeva inconveniente. Ce tip de informatii utilizam In functie de natura analizei. avantajele si inconveninetele sale. si nu cum este ea in mod real. in timp ce arhivele nu sint disponibile decit dupa un timp mai scurt sau mai lung. Fiecare are carcateristici proprii. Utilizind aceasta tehnica. 93 . Lucrarile sint carti sau articole publicate in revistele de specialitate. Proiectul de cercetare este cel care va indica ce instrumente se vor folosi. resursele oficiale sint destul de putin utilizate de cercetatori. Un alt inconvenient al utilizarii de documente oficiale se refera la absenta unei necesare distantari fata de realitate. la prima vedere. observatia directa (cu varianta observatiei in situatie sau particpanta). in raport cu problematica cercetarii. rapoarte de comisii. analiza de statistici. ci informatii direct pertinente pentru conceptele operatorii ale ipotezei precizate prin variabile si indicatori. analiza de continut. Este de exemplu cazul unui cercetator care asista sau urmareste direct un proces de luare a deciziei in cadrul unor organisme publice sau private. publicarea documentelor oficiale nu este de multe ori sistematica. In orice caz. arhive administrative. altfel verifcarea ipotezei este dificila. Putem adauga ca referirea la texte este legata de riscul normativitatii.In momentul colectarii dateleor nu este necesar sa recenzam toate faptele. documente parlamentare. Exista mai multe categorii de documente care constituie obiectul observatiei documentare. Observatia documentara Observatia documentara este instrumentul de colectare a informatiei cel mai utilizat in stiintele administrative. totusi. chestionarul si sondajul. pentru cercetator de a vedea administratia asa cum ar trebui sa fie. Principalele tehnici de cercetare utilizate in stiintele sociale sint : observatia documentara. Trebuie sa avem toate informatiile necesare referitoare la elementele cadrului operatoriu. centrale) sau de organismele internationale. 2. experimentul. datorita importantei cantitative si a varietatii de materiale disponibile (texte legislative si regulamente. aceste documente nu vor constitui niciodata partea cea mai importanta a bibliografiei si nu vor fi decit o sursa de informatie de sprijin. cercetarea empirica poate necesita un singur instrument de colectare a informatiei sau o combinatie de doua sau mai multe. Desi accesul la documente administrative a devenit mai usor datorita polticii de transparenta. Publicatiile oficiale sint documente publicate de autoritati (locale. Ziarele si magazinele nu vor fi utilizate decit daca informatiile nu pot fi obtinute din alte surse si numai cu conditia ca informatia sa fie absolut necesara demonstratiei. Observatia directa Observatia directa consta in observarea de catre cercetator a obiectului de studiu sau a mediului in care fenomenul se produce pentru a extrage informatiile pertinente pentru analiza sa. favorizata. interviul. Observatia participanta este o varianta a observatiei directe in sensul in care cercetatorul nu este numai spectator dar el devine si actor in raport cu fenomenul sau mediul pe care il observa. In cercetarea administrativa este. cercetatorul consulta documente din care extrage informatie factuala (statistici sau fapte brute de comportament) sau opinii sau concluzii stiintifice care ii servesc pentru propria argumentatie. 1. politice. adica tendinta. In primul rind.

deoarece se intra in contact cu cei care furnizeaza informatia  permite observarea. el a participat ca memebru deplin la deciziile Consiliului national de securitate in momentul crizei misilelor din Cuba din anul 1962. dar se poate utiliza si pentru studiul comparat al mai multor studii de caz. ea cere un efor mult mai sistematic din partea cercetatorului date fiind riscurile mai mari de interferenta inerente acestui instrument. este plasat in situatia de strinsa dependenta fata de comanditarii din adminsitratie care aleg subiectele. doar daca nu este o observatie sistematica care este inregistrarea repetata a unor comportamente manifeste in scopul realizarii unor predictii  durata – de la citeva ore la citeva luni – cind vrem sa cunoastem o comunitate in profunzime Avantaje  vedem cum se produc lucrurile. De asemenea. si interventia activa in acest proces pe care incearca sa-l canalizeze in avantajul ei. in sensul ca se urmareste situatia in sine si nu frecventa unui comportament. si difuzarea rezultatelor. Dupa plecarea de la Casa Alba. Little Brown. deoarece interesul cercetatorului vizeaza un ansamblu de actori dincolo de comportamentul fiecarui individ  se deruleaza in mod nedirectiv. 94 . pentru ca cercetatorul priveste actiunea actorilor  subiectul observatiei este un grup.Este cazul politologului Allison pe care presedintle Kennedy l-a invitat sa lucreze la Casa Alba la inceputul anilor 1960. Aceasta provine in primul din rind din faptul ca actiunea administrativa si munca stiintifica au exigente diferite prin natura lor. acesta nu intervine in situatia observata  serveste la prelevarea calitativa. observarea directa favorizeaza o investigatie si cunoastere profunda. care este actiunea  permite deci intelegerea in profunzime  autenticitatea informatiilor – observam actorii in locul (mediul) lor de viata naturala Inconveniente  nu permite generalizarea  nu permite compararea  integrarea in mediul observat face ca adpatarea sa fie atit de mare incit nu mai vedem faptele semnificative  colectarea datelor si analiza lor revine unei singure persoane – deci caracter unic al obsevatiei . In aceasta calitate. 12 Observatia directa este o tehnica adaptata analizei monografice. Boston. lasind de-o parte prezenta inevitabila a cercetatorului. Cercetatorii care privilegiaza aceasta tehnica urmaresc sa inteleaga sensul pe care persoanele observate il dau actiunilor lor. Essence of Decision. fie ca sint neincrezatori cit priveste posibilitatea studierii administratiei din exterior. In cercetarea administrativa aceasta tehnica ridica pentru cercetator problema neincrederii instinctive a responsabililor administrativi.. fie se tem de efectele negative ale unei cercetari care risca sa dezvaluie aspecte ascunse ale activitatii functionarului administrativ. Tehnica observarii in situatie se caracterizeaza prin :  este directa. acesta. 12 Allison. in raport cu celelalte tehnici de cercetare. In ceea ce priveste cercetatorul. cea mai aprofundata a obiectului de studiu. Comportamentul adminsitratie poate sa oscileze intre rezistenta pasiva fara de un proces de cercetare pe care nu il controleaza refuzind cercetatorului informatiile de care acesta are nevoie. adesea reticenti sau sceptici fata de cercetari care vizeza serviciul lor. problematica. putem utiliza aceasta tehnica pentru a explora probleme inca insuficient definite sau care iau amploare. 1971. In schimb. Explaining the Cuban Missile Crisis. G.analiza depinde de caracteristicile personale ale cercetatorului In concluzie. deoarece. datorita practicii de contracte de studii si de cercetare. Allison a utilizat anumite observatii pe care le-a facut pentru a realiza un studiu asupra luarii deciziei americane in timpul acestei crize (si anume analiza de tip birocratic).

este important sa consemnam informatiile culese.Mai mult decit in alte stiinte sociale. poate minti  cercetatorul poate interpreta gresit raspunsurile in functie de judecati de valoare  permite o comparabilitate scazuta 3. Interviul Este mijlocul prin care cercetatorul incearca sa obtina informatii. economica. se recomanda realizarea mai multor interviuri pentru a asigura. serveste pentru a nuanta anumite aspecte analitice sau concluzii. La sfirsit. Este cea mai raspindita tehnica utilizata in stiintele umane. veracitatea informatiilor obtinute. emotiile celui intervievat Inconveniente  cel intervievat poate disimula. De altfel. de natura politica. familiala sau profesionala – sau orice tema. fie cu dependenta. Chestionar si sondaj Intrebarile chestionarului si sondajului se refera la comportament. nedisponibile din alte surse. Indiferent de forma sau momentul cercetarii in care este utilizat. socio-culturala. Interviul poate imbraca forme diferite in functie de obiectul de studiu. sa elaboreze raspunsul  se pot observa gestica. prin confruntarea informatiilor prelevate. aparitia sa fiind legata de dezvoltarea statisticilor si a calculului probabilistic. Caracteristici  este o tehnica directa – se intra in contact cu actorii  este o tehnica semi-directiva – temele sint alese de cercetator dar cei intervievati sint liberi sa raspunda sau nu  permite o prelevare calitativa – se urmaresc tipuri de reactie si nu compilarea de cifre  pentru studii de opinie  dureaza de la 1 ora la citeva ore  se inregistreaza raspunsurile apoi sint transcrise pentru a fi analizate in profunzime Avantaje  se obtin raspunsuri nuantate – cel intervievat are timp sa reflecteze. Chestionarul a aparut in secolul al XIXlea. care se poate aborda prin intrebari. Carcateristici comune  sint tehnici directe  ambele presupun intrebari  se adreseaza individual – fiecare informator raspunde separat  se derulaeza in mod directiv – alegerea raspunsului este determinata dinainte  permit o prelevare cantitativa pentru a stabili rezultate cifrice Diferente 95 . 2. stiintele administrative sint confruntate fie cu secretul. de la persoane care au fost martore sau actori ai evenimentelor analizate. el ajuta cercetatorul sa se asigure ca marile directii de cercetare au baze solide si pot permite descoperirea unor piste de cercetare nebanuite. Interviul este util in special la inceputul sau la sfirsitul cercetarii. de subiectii anchetati. iar sondajul in secolul al XXlea. Este o tehnica directa de investigatie utilizata pentru explorarea motivatiior profunde ale indivizilor luati in mod izolat sau in grupuri (interviu de grup). opinie. La inceputul analizei. la situatia sociala.

  

cit priveste subiectul : chestionarul se refera la o varietate de subiecte, sondajul la opinii numarul intrebarilor : chestionarul– 10 sau mai multe, sondajul – mai putin de 10 esantion : chestionarul – esantion mic, citeva sute de indivizi, sondajul cere un esantion mare, cel putin 1000 indivizi

Forme  forma autoadministrata – cel anchetat completeaza un formular  interviu – cercetatorul pune intrebari Durata  sondaj instantaneu – se deruleaza intr-un singur moment  prin panel – anchetarea acelorasi persoane in mai multe ocazii  de tendinta – ancheta esalonata in timp cu aceleasi intrebari cu persoane diferite Avantaje  se pot interoga mai multe persoane – de la citeva sute la citeva mii  rapiditate de executie  se obtin informatii asupra unor comportamente non-observabile, chiar intime sau foarte personale (se asigura anonimatul)  permite comparatia raspunsurile in mod statistic  este o tehnica putin costisitoare – cei ce fac ancheta nu trebuie sa aiba o pregatire speciala Inconventiente  cel anchetat poate deforma in mod voluntar raspunsurile  informatiile obtinute sint sumare  reflectia este minima  refuz de a raspunde 4. Experimentul Nu este o tehnica des utilizata in stiinte sociale, deoarece obiectul de studiu se preteaza dificil la aceasta strategie de verificare. In cercetarile in care se utilizeaza aduce o precizie pe care celelalte tehnici nu o poate furniza. Se foloseste in studii de cauzalitate cu subiecti umani, iar cadrul clasic este laboratorul. La originea metodei experimentale sint stiintele naturii. Aceasta metoda a fost utilizata mult timp pentru studiul obiectelor materiale. Prin intermediul medicinei si stiintelor asociate ei experimentul s-a extins gradual in domeniul studierii fiintelor si apoi al fiintelor umane. Este o metoda utilizata in psihologie, fiziologie, in studii comportamentale. Caracteristici  este o tehnica directa, se realizeaza prin contact direct cu subiectii  se utilizeaza individual  investigatia are loc in cadrul unei experiente, in laborator  experimentarea clasica stabileste 2 grupe (sau mai multe) din care unul este grup experimental si altul grup de control (martor), fiecare grup este supus unui test inainte si dupa  se deruleaza in mod directiv, adica toate elementele situatiei au fost determinate de experimentator, care exercita un control asupra derularii experientei pentru a se asigura ca situatia este cea prevazuta  se testeaza efectul unei varabile independente (cauza) asupra unei variabile dependente
96

se stabilesc masuri cantitative, pentru ca se urmareste masurarea unor fenomene exprimate apoi cu ajutorul statisticii

Avantaje  este cea mai buna tehnica de a stabili raporturi de cauzalitate intre doua fenomene  permite controlul variabilelor studiate  variabilele sint masurabile Inconveninete  este o tehnica care simplifica realul  voluntarii nu reprezinta intregul evantai al populatiei, sint mai instruiti, de obieci sint studenti in psihologie  pe parcursul experimentului se pot pierde subiecti  motivatiile vountrailor sint diferite – ceea ce influenteaza implicarea in participare 5. Analiza de continut Este o tehnica indirecta, adica se bazeaza pe date si documente existente despre subiect, deci cercetatorul nu intra in contact direct cu subiect. Analiza de continut este cea mai cunoscuta tehnica de analiza a datelor secundare din documente scrise, sonore, vizuale sau audiovizuale pentru a degaja informatii (ziare, carti, emisiuni TV). Aceasta tehnica serveste pentru prelevare cantitativa sau calitativa – in sensul ca documentele sint studiate pentru a face calcule sau interpretari. Altfel spus, utilizam aceasta tehnica de colectare a datelor cind problema de cercetare implica documente non-cifrice (expresii scrise, verbale, vizuale sau audiovizuale) a caror semnificatie vrem sa o descifram, sa o intelegem, (prelavare calitativa), sau sa le comparam (prelavare cantitativa). O prima analiza de continut intuitiva facem atunci cind citim un articol de ziar sau un roman, cind privim un afis sau o emisiune televizata, cind ascultam un cintec sau un interviu. Analiza de continut, ca instrument de analiza, este o modalitate mai riguroasa de a degaja sensul unui document, oricare este forma acestuia. Analiza de continut este instrumentul de cercetare prin excelenta al al istoricilor, sociologilor, politologilor si psihologilor care studiaza culturi straine, media, personalitatea, ideologii si alte forme de reprezentare a indivizior si grupurilor. In general se utilizeaza foarte mult in domeniul mediei, fie ca este vorba de emisiuni pentru copii, discursuri politice, mesaje publicitare. Avantaje    putem analiza universul mental al unui individ, grup sau colectivitate permite comparatia – de exemplu putem studia ideologia sau sisteme de idei din programele unor partide adverse, sau din manuale diferite permite studii diacronice – compratii in timp

Inconveniente  analiza de continut cere timp – cautarea documentelor, lectura, colectarea sistematica a elementelor semnificative

6. Analiza statistica
97

Ca si analiza de continut, analiza statistica este o tehnica indirecta, ea permite analistului sa lucreze cu date deja constituite. Se utilizeaza in studii in care problema de cercetare implica analiza unor mari grupuri sociale, organizatii, populatii largi, cu ajutorul unor documente cifrice din care se degaja noi semnificatii. Se analizeaza documente, rapoarte de date cifrice. Serveste deci pentru prelevare cantitativa, datele fiind utilizate pentru degajarea altor serii de numere care permit explicarea anumitor fenomene. Se foloseste mult in economie, in politici publice (este un instrument de analiza si suport in luarea deciziei). Informatia se refera la indivizi (virsta, venit, numar copii, religie etc), evenimente legate de persoane (natalitate, mortalitate, accidente etc), la grupuri sau organisme (date agregate privind bilanturi de intreprindere, productie industriala, bugete, investitii etc). Avantaje    economie de timp si cheltuieli pentru obtinerea datelor – deoarece datele provin de la organisme publice si parapublice permite studii extensive si evolutive (folosind de exempu recensamintele) poate completa alte tehnici de cercetare

Incoveniente   este rar ca statisticile disponibile sa corespunda perfect elementelor de definitie a problemei. De multe ori, cercetatorul trebuie sa modifice anumite obiective initiale. precizia informatiei, in sensul ca datele pot prezenta lacune sau erori, oamenii denatura (minimiza sau amplifica) anumite fapte (venit, nivel de scolaritate). Anumite erori pot sa nu influenteze cifrele de ansamblu, dar altele pot sa discrediteze analiza.

Construirea instrumentelor de colectare a datelor Pentru utilizarea principalelor tehnici de cercetare prezentate trebuie construite instrumente de prelevare adaptate problemei de cercetare. Necesitatea acestor instrumente este de a permite culegerea din realitate a informatiilor indispensabile pentru a raspunde problemei de cercetare. Constructia unui instument de colectare a datelor face apel la spiritul metodic. Este nevoie de rigoare pentru a construi un instrument fidel si precis. Fiecarei tehnici ii corespunde un instrument specific : observatiei in situatie ii corespunde un cadru de observatie ; chestionarului sau sondajului, un formular de intrebari ; interviuliului de cercetare, o schema de interviu; experimentului, o schema experimentala; analizei de continut ii corespund categorii de analiza ; si analizei statistice, serii cifrice. Construirea unui cadru de observatie Este instrumentul de prelevare a datelor specific observatiei in situatie. Nu putem sa mergem pe teren fara a stabili ceea ce urmeaza sa observam.

98

De exemplu la planul unui site sau portretul unei persoane. Notele factuale exclud orice judecata de valoare de orice natura. Efortul de elaborare este cu atit mai facilitat cu cit putem trasa portretul situatiei pe care o studiem raspunzind la intrebarile urmatoare : care sint caracteristicile mediului – se refera la descrierea locului. Determinam astfel rubrici in care notam ceea ce este pertinent de retinut in timpul observatiei. sex. de exemplu un serviciu intr-o intreprindere. original. a decorului ambiant. pe definitia operationalizata a problemei de cercetare. origine etnica. caracterul situatiei (exceptional. 3) Stabilirea unui sistem de luare de note Cadrul de observatie este in sine un instrument de luare de note referitoare la fenomenele pertinente in raport cu problema de cercetare. a comportamnetelor observate. tinind cont de mediul respectiv. Ce persoane intilnim – se refera la caracteristicile lor. Numai centrindu-ne pe o situatie putem construi un cadru coerent si sa luam note in functie de activitatile legate de aceasta situatie corespunzind problemei de cercetare. Regului de elaborare : 1) Informatii asupra mediului Informatiile despre mediu servesc. 2) Stabilirea situatiei trebuie sa circumscriem un site de observatie. Exista doua tipuri de note : factuale si reflexive. functie. pentru a-l construi. impreuna cu elementele de analiza conceptuala ca fundament pentru construirea acestui instrument. Aceste rubrici pot sa se refere la dimensiunile sau indicatorii analizei conceptuale. El se bazeaza pe ipoteza sau obiectivul care a fost formulat si ai carei termeni au fost operationalizati. Notele reflexive constituie aprecieri ale observatiilor care sint in principal de doua tipuri : analitice (raportul la ipoteza sau la obiectivul cercetarii) si prsonale (sentimente incercate) Construirea unei grile de observatie sau a unui caiet de bord Notele se includ intr-o grila de observatie sau intr-un caiet de bord in functie de gradul de flexibilitate urmarit. Se refera exclusiv la fapte. la cele mai favorabile momente pentru observarea fenomenelor semnificative pentru a raspunde problemei de cercetare. tipuri de actiuni Istoria grupului. obisnuit) Alte elemente – orice alt aspect legat de definirea problemei care trebuie inclus in observatie Care sint momentele propice pentru observatie – se refera. El contine conceptele. evident. dimensiunile si indicatorii degajati prin analiza conceptuala si.Cadrul de observatie se sprijina. 99 . trebuie sa inventariem elementele care definesc mediul pe care il vom observa. numar) Evenimentele anticipate – genul de relatii interpersonale previzibile. (virata. sa circumscriem acest mediu si sa constituim un sistem de notare a observatiilor.

Trebuie sa retinem. lista raspunsurilor asociate unei intrebari trebuie sa fie pe aceiasi pagina cu intrebarea. claritatea. in ansamblu el nu trebuie sa fie prea lung. sint exigentele de baza ale unui chestionar bine pregatit. Ne prezentam personal sau in numele organizatiei care a comandat cercetarea. Trebuie de asemenea sa indicam timpul aproximativ necesar pentru a raspunde intrebarilor. Notele complementare – observatia in situatie necesit adesea informatii suplimentare obtinute prin interviu. Pentru a facilita lectura. pe scurt. altfel risca sa enerveze interlocutorul. In cazul in care cel anchetat este cel care completeaza formularul. Construirea unui formular de intrebari Este instrumentul chestionarului si sondajului. o intrebare trebuie sa fie completata pe o singura pagina. In cazul unui chestionar-interviu. Rubricile corespund indicatorilor pe care vrem sa-i studiem (de exemplu organizarea muncii sau atitudine in timpul muncii). mai deschis pentru ca definirea problemei conduce la o observatie calitativa (cum este cazul observatiei participative). Sondajul. Aceasta prezentare care este pagina cuvertura. ea nu trebuie sa fie luxoasa sau exagerat elaborata. In acest caz. conversatii informale sau lectura de documente. In general. Caietul de bord este un instrumnet mai flexibil. 3) Ordonarea intrebarilor 100 . fie de cel ce face interviul. De asemenea. Calitatea vocabularului. interventia cercetatorului trebuie sa fie cit mai mica posibil. Se precizeaza subiectul sau scopurile cercetarii in termeni nespecializati. Reguli : 1) Redactarea textului de prezentare a chestionarului Un text de prezentare trebuie obligatoriu sa insoteasca chestionarul. chestionarul trebuie sa fie atragator si usor de completat. acesta poate dura o ora si chiar mai mult. ca persoana interogata trebuie sa poata citi cu usurinta fiecare pagina a forularului. adica a contributiei pe care repondentii o au raspunzind la intrebari. este scurta si clara. care se adreseaza unor mii de persoane. sa stie la care intrebari trebuie sa raspunda si cum. Chiar daca prin definitie chestionarul contine un numar mare de intrebri.Grila de observatie – Este un instrument mai putin flexibil pentru masurarea fenomenelor. un raspuns sau mai multe. etc). chestionar. si aceasta cu atit mai mult daca este telefonic. aceasta va coopera cu atit mai bine cu cit formularul este mai scurt. pot fi inserate si note reflexive. Si intr-un caz. De asemenea. trebuie sa fie cit mai scurt posibil. in special in cazul unui chestionar-interviu. Paginile trebuie sa fie aerisite. se asigura anonimatul. mai ales daca cercetarea se face prin telefon. In prezentarea chestionarului-interviu trebuie sa insistam asupra importantei cercetarii. 2) Prezentarea chestionarului Formularul de chestionar este un document care va fi completat fie de repondent (forma autoadministrata). Trebuie indicat repondentului cum sa raspunda (incercuire a raspunsurilor. Acestea nu sint decit citeva reguli de prezentare. fara sa mentionam ipoteza ca atare. Cit priveste forma exterioara. Trebuie sa indicam trecerea de la o tema la alta. Il construim cu ajutorul unor intrebari deschise si inchise bazate pe analiza conceptuala si urmind anumite regului. si in altul. caracterele sa fie uniforme. o grila contine putin text redactat. Un caiet de bord vizeaza redactarea de note factuale.

Exemplu : de ce fumati? : obisnuinta. Exemplu : „Ce importanta acordati valorilor urmatoare?” : familie. Modelul obisnuit de a formula intrebari este chestionarul cu intrebari inchise care nu ofera decit doua alegeri de raspunsuri sau cu alegeri multiple. de la general la particular. trebuie inclusa o rubrica „altele (precizati)”. munca. Citeodata se poate folosi si chestionarul cu raspunsuri deschise. imitare. Aceste valori se numeroteaza de la 1 la 8. capacitatea de a evalua gravitatea unui act. capacitatea de a-si stapini emotiile. religie. In modelul cu intrebari inchise. una in raport cu alta. care este tara cea mai saraca din lume?”. Exista doua tipuri de intrebari inchise: intrebari dihotomice si cu alegere multipla. Acest tip de intrebare cere repondentului sa clasifice fiecare indicator al unei serii. 4) Elaborarea intrebarilor Intrebarile se construiesc cu ajutorul indicatorilor din analiza conceptuala. capacitatea de a aresta un suspect. Intrebarea inchisa cu legere multipla este cea care ofera un evantai de raspunsuri plauzibile. In cazul chestionarului . intre adevarat si fals. fie prin numarul de linii sau spatiul rezervat raspunsului. prietenie.  Intrebarea deschisa se poate folosi in chestionar. care vi se par proprii barbatului. putem vorbi de intrebari deschise cu raspuns elaborat („Care considerati ca sint cele mai importante calitati ale spiritului sportiv ?”sau cu raspuns scurt („Dupa dvoastra. La aceiasi intrebare. dar este indicat ca numarul lor sa fie limitat sau sa limitam lungimea raspunsului. frumusete. femenii sau ambilor ?” Enumerare de indicatori in vederea clasarii.    Cu un singur raspuns permis. bani. repondentul trebuie sa aleaga printre raspunsurile care ii sint prezentate. de la cele impersonale la cele personale. „Faceti sport” – da sau nu. Daca totusi folosim acest model.Intrebarile pot fi plasete intr-o anumita ordine. Exemplu: „Dintre capacitatile urmatoare legate de munca de politist (capacitatea de a redacta un raport. confort. 1 corespunzind valorii celei mai importante si 8 valorii celui mai putin importante. Cu mai multe raspunsuri permise si aceasta se indic. Intrebarea inchisa dihotomica este cea care obliga alegerea intre doua raspunsuri. De asemenea. in functie de diferite criterii. Distingem patru variante. acest fapt are inconvenientul ca raspunsurile sint greu cuantificabile si comparabile. capacitatea de a fi autonom). Acest model lasa anchetatorului libertatea de a-si formula raspunsul. in mod ideal. altele (precizati). repndentul poate alege mai multe raspunsuri Enumerare pentru evaluarea unui indicator. Din aceasta cauza. dragoste. dar in general se respecta urmatoarele regului : intrebarile se ordoneaza de la cele usoare la cele mai dificile. chestionarul nu ar trebui sa contina o astfel de intrebare. trebuie sa limitam amploarea raspunsului. Cum nu putem prevede toate raspunsurile posibile. o intrebare de opinie este precedata de o intrebare de informatie asupra temei respective. Acest tip de intrebari cere repondentului sa evalueze fiecare din intrebarile dintr-o serie de intrebari. Fiecare indicator se regaseste intr-o intrebare sau mai multe si fiecare parte a formularului corespunde unui concept sau unei variabile a ipotezei. 5) Evitarea erorilor de formulare a intrebarilor 101 . nevoie. intre da si nu.

Toti repondentii trebuie sa se regaseasca in situatiile propuse. 4. si care pot suscita reticenta. 6) Intrebarile personale. destul de multumit. sau 5 alegeri cel mult. sau o anticipatie. ne limitam la un evantai de 3. 35-39. adica sa ofere atitea posibilitati de raspuns intr-un sens cit si in altul. trebuie evitate intrebari referitoare la o intentie. sa denatureze raspunsul. despre venit. Termenul „adevarat” sugereaza ca trebuie raspuns afirmativ. pentru asta. comportamente deviante. 7) Evitarea erorilor de formulare a raspunsurilor. nu se folosesc sigle. Raspunsurile trebuie sa fie explicite. Nu se pune intrebarea „In ce tip de casa locuiti”. In realizarea unui bun formular trebuie sa tinem cont de recomanadarile urmatoare :   fiecare intrebare nu trebuie sa contina decit o idee. Validarea formularului de intrebari Un formular este valid daca se rezuma la intrbarile ce tin de definirea problemei.Cel mai important lucru este sa ne facem intelesi de repondent. bloc. Acesta poate fi influentat prin sugestie daca punem intrebarea urmatoare : „Este adevarat ca pacea in lume este amenintata ?”. nu se cere o cifra exacta. un indicator sau altul al ipotezei. sau considerate astfel de anumite grupuri. altele. Pentru aceasta este nevoie sa incercam sa ne punem in locul repondentului. Altfel spus. adica sa corespunda unui aspect al realitatii care ar putea fi adevarat. Categoriile de raspuns trebuie sa fie mutual exclusive. sau „Ce ati face la locul unui accident?”. Este nevoie. se introduc la sfirsit. Intrebarile trebuie sa fie scurte pentru a evita confuzia Intrebarile trebuie sa fie clare pentru a evita imprecizia Intrebarea trebuie sa fie verosimila. Numarul categoriilor de raspuns trebuie sa fie restrins. foarte nemultumit”. trebuie evitat vocabularul specializat sau abstrat. Pentru clase de virsta sau venit. mergeti la vot?”. Se sugereaza prezentarea si discutarea formularului cu colegii pentru ca ei sa evalueze daca formularea 102 . Categoriile trebuie sa fie echilibrate. Este foarte posibil ca un repondent care nu merge la vot sa se simta vinovat. nemultumit. inainte de a alege una. Pentru venit. Se creaza clase de venit ale caror valori limita sint destul de apropiate pentru a fi semnificative.       toate raspunsurile propuse trebuie sa fie paluzibile. cu conditia ca aceasta sa nu indispuna interlocutorul (fiind de virsta apropiata cu cel care realizeaza interviul). sau tinid cont de modul obisnuit de adresare intr-o societate. de exemplu. ci denumirea intreaga a unei organizatii sau institutii. la care se poate adauga „nu stiu” sau „refuz”. Termenii trebuie sa fie simpli. Lista trebuie sa fie exhaustiva. se creaza. sau ca este indicat sa se raspunda astfel. pentru a evita ambiguitatea fiecare intrebare trebuie sa fie redactata in termeni neutri pentru a nu influenta repondentul. sau care face apel la o memorizare excesiva. grupe 25-29 ani urmata de clasa 30-34. Exemple de evitat : „Ce intentionati sa faceti la pensie?”. ci trebuie propusa o lista de astfel de tipuri: vila. De asemenea. Pentru a evita ambiguitatile. Exemplu: „Ce credeti despre guvernarea actuala: sinteti foarte multumit. lasind indeterminat raspunsul. virsta. O intelegere clara este o garantie a pertin. Repondentul poate fi influentat daca i se pune o intrebare moralizatoare sau culpabilizatoare : „Ca orice bun cetatean. Fiecare intrebare formulata trebuie sa descrie un comportament observabil. 40-44 etc. duplex. dupa ce s-a cistigat increderea repondentului. sa elaboram mai multe versiuni ale unei aceleisi intrebari. adica fiecare trebuie sa fie bine delimitata.     Sa adaugam ca folosim in mod obisnuit adresarea la pesoana a 2a plural.

se poate realiza o pre-ancheta. In consecinta. Construirea unei scheme de interviu Schema de interviu este instrumentul interviului de cercetare. se poate face o enumerare succinta a principalelor teme care vor fi abordate. In realizarea schemei de interviu trebuie sa tinem cont de urmatoarele reguli: 1) Cunoasterea modelului de intrebari utilizat O schema de interviu se compune in principal din intrebari generale si sub-intrebari pe modelul intrebarii deschise. se pot mentiona persoanele care vor avea acces la raspunsuri. Intrebarile generale abordeaza de fiecare data o tema noua (o noua dimenisune a fenomenului). informatii precise situeaza contextul interviului. 103 . Subintrebarile servesc sa precizeze intrebarile. Termenii folositi nu trebuie sa dea precizari cit priveste modalitatea de a raspunde. fie prezentarea. interviul trebuie preparat si redactat. Dupa pre-ancheta este util sa cerem parerea globala despre experienta testului pentru a putea corecta. si reticenta. functie. oferind de exemplu alegeri de raspuns. 3) Evitarea erorilor de formulare a intrebarilor Trebuie sa tinem cont de recomnadarile facute pentru realizarea unui formular de intrebari pentru chestionar. si acestea nu se pot exprima intr-un cuvint sau formula scurta. ele sint indicatori ai dimensiunii conceptului. b) comunica motivul intilnirii. neuitind ca intrebarile deschise ale unui interviu trebuie sa invite persoana sa-si elaboreze raspunsul si nu sa-l restringa.intrebarilor este adecvata formularii problemei. iar sub-intrebarile indicatorilor fiecarei dimensiuni. pentru ca ceea ce vizam este expresia sentimentelor sau evaluarea persoanei. La inceputul schemei. institutie). Intrebarile trebuie in asa fel formulate incit repondentul sa se simta liber cit priveste felul de a raspunde. fie continutul formularului. prezentind pe scurt subiectul cercetarii. Formularea unei intrebari deschise urmareste in primul rind evitarea unui raspuns stereotip si scurt. Este un instrument de colectare a datelor pentru a chestiona in profunzime o persoana sau un grup mic. In plus. In general intrebarile corespund dimensiunilor conceptelor. Acest instrument se construieste cu ajutorul intrebarilor si sub-intrebarilor deschise bazate pe analiza conceptuala realizata in prima etapa a procesului de cercetare. 1) Prepararea si prezentarea interviului Prezentarea se face oral in momentul intilnirii cu persoana intervievata. care se ataseaza schemei de interviu. 4) Ordina intrebarilor Trebuie sa tinem cont ca intrebarile si sub-intrebarile difera prin locul pe care il ocupa. Aceasta prezentare. se descompune in patru puncte: a) cel ce face interviul se prezinta (nume. fie tonul. pentru a elimina orice ambiguitate. c) previne intervievatul ca discutia este inregistrata . 2) Construirea intrebarilor si sub-intrebarilor Intrebarile si sub-intrebarile se construiesc cu ajutorul amalizei conceptuale. urmeaza apoi o prezentare a cestuia. d) se asigura persoana intervievata de confidentialitatea raspunsurilor. adica se supune formularul unui grup de persoane avind caracteristici cit mai apropiate posibil de cele ale populatiei vizate. intrebarea deschisa face parte din instrumentele proprii cercetarii calitative. Deci. Trebuie acordat tot timpul necesar pentru elaborarea raspunsului. De asemenea.

sa-l jeneze. iluziometrul pentru perceptie. se plaseaza. Ea permite ilustrarea si specificarea componentelor experientei. Determinarea aparatelor face de asemenea parte din schema de expriment. sau sa-i dea sentimentul sa este judecat sau ridiculizat. precizeaza care sint subiectii experientei. alte teste pot cere subiectilor sa deseneze. sa-l ofenseze. In realizarea schemei experimentale se va preciza felul in care se manipuleaza variabila independenta. Testele sint instrumente de masurare care permit obtinerea de informatii despre anumite caracteristici ale subiectilor experientei. incepem cu subiecte. scopul fiind masurarea fenomenelor. Chestionar. venit. conform ipotezei. Intrebarile referitoare la virsta. Intrebarile nu trebuie sa deranjeze repondentul. care masoara inteligenta sau diferite aptitudini ale indivizilor. Variabila dependenta este cea care reactioneaza la manipularea variabilei independente. acestea este bine sa fie precedate de intrebari mai usoare pentru a nu descuraja repondentul cit prieste dificultatea operatiunii. si deci intrebari. Grila de observatie se foloseste pentru a nota anumite comportamente precise. Realizarea schemei experimentale Schema experimentala sau planul de experienta este instrumentul experimentului. arata sensul relatiei dintre ele.In masura posibilului. Diferite materiale necesare experientei sint de asemenea stabilite in faza elaborarii schemei de experiment (cronometru. sau teste de personalitate. Se pot utiliza teste de abilitate. sa construiasca. 1) Precizarea caracteristicilor variabilelor si schematizarea variabilelor principale Variabila independenta. Chestionarul se utilizeaza pentru a cunoaste anumite caracteristici ale persoanelor examinate. Aceasta precautie metodologica este indispensabila. grila de observatie. aprate. va modifica variabila dependenta. stare civila sau ocupatie. mai impersonale inainte sa abordam subiecte mai personale. Testele pot imbraca diferite forme : teste care au forma chestionarului. Este instrumentul de colectare de date realizat pentru a supune diferiti subiecti unei experiente. Pune in eidenta variabilele principale (independenta si dependenta) ale ipotezei. la sfirsitul schemei. indica alti factori care pot fi luati inconsideratie. Daca anumite intrebari cer mai multa reflectie. fara ea orice experienta poate fi pusa sub semnul intrebarii. mai ales in cazul intrebarilor care abordeaza subiecte intime sau delicate. magnetofon etc). 4) Repartizarea subiectilor 104 . de preferinta. 2) Neutralizarea variabilelor intermediare Realizarea schemei implica de asemenea precizarea mijloacelor luate pentru a contra efectele nedorite ale variabilelor intermediare care pot interveni intre variabilele principale. 3) Determinarea mijloacelor apropriate Realizarea schemei include descrierea mijloacelor utilizate pentru a masura efectele variabilei independente asupra variabilei dependente : teste. sa actioneze. material. In schema experimentala se specifica ce anume comportamente ale subiectilor experientei se vor masura si cum. Diferite aparate permit masurarea altor tipuri de comportamente ca de exemplu : electrocardiograf pentru a masura emotia. pentru a da timp repondentului sa a avea incredere in seriozitatea anchetei.

sex. timpul acordat. de exemplu. in aceiasi termeni si in acelasi timp. O alta posibiltate este cea a cazului unic. trebuie stabilit daca este o experienta cu un ansamblu de subiecti. Echilibru – numarul de categorii trebuie sa fie echilibrat.In aceasta etapa. apoi un alt test chestionar. adica sa fie in functie de amploarea documentatiei si de indicatorii problemei 105 . sa fie usor reperabile in document Exclusivitate – o categorie este exclusiva daca unitatile prelevate in document nu se refera decit la ea. Construirea categoriilor analizei de continut Pentru analiza de continut construim categorii de analiza de continut. Exista 6 categorii uzuale ale analizei de continut :      materia sau temele tratate : programul unui pardid. schimbari in comportamentul individual. Fiecare categorie corespunde unui indicator. dupa ce acestia au urmat un curs de stiinta politica (variabila independenta). Referinte privind documentul : provenienta (autor. Se specifica scopul experimentului. dimensiuni si indicatori. defavorabila. scolaritate. 1) Categoriile uzuale Categoriile sint elemente semnificative ale documentelor pe care vrem sa le notam. adica studierea unui singur individ. 5) Redactarea instructiunilor pentru subiecti Toti subectii primesc aceleasi informatii despre experiment. noutati tehnologice. orgine sociala etc. loc. religie. se procedeaza la un pre-test (inaintea experimentului) si un post-test. gen (discurs. nuantata. emisiune de radio etc) etc. Directia comunicarii. doua ansamble sau mai multe. In acest caz individul este supus unor experiente succesive. sau experienta cu un singur caz (in mod exceptional). Alegerea acestor categorii este un moment important inaintea studierii complete a documentatiei. tradusa in concepte. materialul si mijloacele folosite. ziar. Felul implicit sau explicit in care sint vehiculate valorile in document Actorii documentului – caracteristici sociale : virsta. astfel incit prelevarea sa permita sa raspundem obiectivului cercetarii sau sa argumentam ipoteza. 3) Calitatile categoriilor     Exhaustivitate – toti indicatorii cercetarii sint bine tradusi in categorii. Experienta cu un singur grup experimental. mediu etc. De exemplu. etnie. ccea ce se cere subiectilor sa faca. 2) Construirea categoriilor Se realizeaza plecind de la problematica. Planul de experienta cu doua grupuri sau mai multe presupune un grup (grupuri) de control si un grup (grupuri) experimental. se poate cere subiectilor sa completeze un prim chestionar referitor la opiniilor lor politice. Claritatea – categoriile trebuie sa fie clar definite. timp). adica atitudinea autorului documentului in raport cu tema (luarea de pozitie) : favorabila. pentru a nota.

cum sint puse in valoare (de exemplu in publicitate) Construirea unei foi de codare sau a unor fise – acestea contin categoriile elaborate si servesc la colectarea datelor. De exemplu. sau in timp (minute) daca analizam o emisiune radio sau de televiziune. numar de beneficiari. De exemplu. In exemplul dat. Se procedeaza astfel : se examineaza prezenta sau absenta unei categorii. sau pe o pagina (sau mai multe) personalitati (actori). stabilim serii de cifre pentru fiecare indicator (suma de bani alocata de guvern in ficare an. Se calculeza spatiul pe care il ocupa intr-un ziar (linii sa coloane de exemplu) o tema data. din 1990 de exemplu. forme de ajutor. utilizam aceasta tehnica de prelevare de date cantitative. Aprecierea unitatilor – in cercetarea calitativa se noteaza de asemenea unitatile de semnificatie – numite unitati de calificare. se evalueaza intensitatea unei categorii. Reguli de utilizare a analizei statistice : 1) Seriile de cifre se construiesc plecind de la ipoteza sau obiectivul de cercetare 2) Stabilirea coordonatelor cercetarii. perioada de timp considerata. Acestea permit identificarea elementelor documentului altfel decit prin masurare. se stabileste o tipologie a unitatilor de semnificatie (tipuri de reactie.4) Alegerea unitatilor de semnificatie Categoriile contsruite permit prelevarea unitatilor de semnificatie din documentatie. daca vrem sa cunoastem evolutia ajutorului financiar guvernamental acordat studentilor in raport cu costul vietii. indicele costului vietii in perioada considerata) Calitatea instrumentelor de prelevare a datelor 106 . numar de cereri accptate. adica parti din document. Aceste unitati fi : cuvinte teme dezvoltate pe 2 (sau mai multe) linii. Dupa genul documentului actiuni ale elemente care permit clasarea partilor din document Dupa ce s-a decupat continutul documentului in unitati de semnificatie. numar de beneficiari in ficare an. 3) Construirea seriilor de cifre. exprimat prin indicele costului vietii stabilim anii de referinta. portrete etc) . adica intensitatea cu care sint tratate anumite categorii. in functie de cum concretizat conceptul de „ajutor guvernamental pentru studenti” decidem ce coordonte extragem din documente : sume acordate. Pentru celalalt termen al ipotezei (costul vietii). se stabileste modul in care se vor masura – catitativ sau calitativ :  Numararea unitatilor se refera la stabilirea frecventei si cantitatii unitatilor retinute (in special in studiul mediei).   Construirea seriilor cifrice Seriile cifrice sint instrumentul de colectare a informatiilor numerice. numar de cereri in ficare an.

chiar inainte de analiza rezultatelor. 2. Rezumat 1. de exemplu prin succesul aplicatiilor concrete la care analiza poate da loc. a) Fidelitatea sau fiabilitatea unui instrument este daca acesta este adecvat obiectivelor cercetarii. Verificarea se face in principal in mod indirect. Rezultatele nu pot fi valabile decit daca instrumentele sint adecvate. b) Precizia este calitatea unui instrument de a permite culegerea tuturor informatiilor necesare referitoare la manifestarile concrete ale obiectului studiat. Culegerea informatiei trebuie sa fie realizata in mod selectiv. Cadrul operatoriu si strategia de verificare determina natura informatiei utilizate. utilizat de un alt cercetator produce aceleasi rezultate. interviul si sondajul sint cele trei instrumente cele mai utilizate 3. fidelitatea unui instrument este dificil de apreciat. Acestea trebuie sa fie fidele si precise. In stiintele administrative. de asemenea daca.O cercetare stiintifica este evaluata in functie de calitatea instrumentelor. Inca din faza proiectului de cercetare trebuie sa precizam instrumentele care vor fi privilegiate. analizarea cu atentie a cadrului operatoriu pentru a determina tipul de informatie necesara analizei si a tehnicii de culegere a datelor 107 . observatia documentara. In stiintele sociale.

Este important sa avem aceasta informatie inca de la inceput pentru a orienta demersul. deranjat sau dezamagit in timpul cercetarii. un mod nou de a aborda problematica. se regrupeza diferitele elemente ale problemei pentru a degaja esentialul ce trebuie retinut din cercetare. Astfel. - - Desi concluzia nu necesita o elaborare prea lunga. Cu alte cuvinte. Cum se prezinta bibliografia Intrucit informatia trebuie sa fie disponibila oricui analizeaza acelasi subiect. Bibliografia proiectului de cercetare indeplineste un rol dublu. Construirea si prezentarea bibliografiei Enuntarea concluziilor Concluzia unei cercetari are trei functii principale : Concluziile fac sinteza analizei datelor si a interpretarii rezultatelor. apreciat. cataloage. Se subliniaza drumul parcurs in raport cu cunostintele prealabile asupra problemei si a metodologiei utilizate. ne permite sa reperam materialele necesare analizei. Bibliografia se contruieste plecind de la materiale generale si specializate. sau orice alta reflectie care contribuie la dezvoltarea cunoasterii fenomenului respectiv. anuare. 108 . Precizam. ca partea destinata concluziilor nu este un loc in care sa spunem ce ne-a placut. Nu este vorba de a face un rezumat. Se mentioneaza un aspect nou care trebuie luat in consideratie. in timp ce bibliografia unui proiect de cercetare este de obicei mai voluminoasa pentru ca cercetarea nu este inca facuta. Construirea si prezentarea bibliografiei Atit elaborarea unui proiect de cercetare bine structurat cit si cercetarea propriu zisa necesita lecturi prealabile. In timpul cercetarii sintem in masura sa selectionam din bibliografia proiectului textele care au fost imediat utile pentru munca de analiza. banci tematice informatizate. iar pe de alta parte ne indica tipurile si categoriile de documente disponible in raport cu problematica cercetarii. De asemenea se pot mentiona limite eventuale ale cercetarii. daca mai este nevoie. indexuri. internet. In acest moment se face evaluarea definitiva a ipotezei sau a obiectivului de cercetare si se fac nuantarile necesare. este normal ca in aceasta preparatorie sa nu fi consultat toate textele pertinente. bibliografia nu se scrie oricum ci respectind anumite reguli de prezentare in vigoare. Se prezinta aportul analizei la cunoasterea fenomenului studiat. ea nu trebuie intocmita superficial. permitind sa sublinierea valorii si importantei analizei. Bibliografia unei cercetari nu recenzeaza decit textele care au servit direct muncii de analiza. Pe de-o parte. Se pot indica prelungiri posibile de cercetare.Modulul 10 : Enuntarea concluziilor. Se propun de asemenea piste noi de cercetare pentru aprofundarea problematicii. Concluzia adauga informatii majore. ci de a preciza principalele aspecte ale cercetarii in functie de analiza si interpretare.

precizam originea definirii unui concept. sau departamentele. anul aparitiei trebuie distinse publicatiile oficiale (documente continund informatii publicate de guverne si organisme internationale) de lucrari (texte de autori publicate sub forma de carti. fapte istorice sau alte date obtinute prin cercetare) referinte generale – pasaje in care rezumam continutul unui text. In general universitatile. folosirea unui paragraf fara mentionarea sursei originale constituie plagiat elemente de informatii specifice (date statistice. adaugind pasajul original in nota infrapaginala precizind ca traducerea ne apartine – daca traduceti mai multe pasaje. elaboreaza un ghid de prezentare a lucrarilor de cercetare. altele sugereaza formule de prezentare. articole din reviste de specialitate. editura.Exista mai multe sisteme de prezentare a bibliografiilor. Prezentarea bibliografiei trebuie sa respecte cel putin 2 reguli de baza :     referintele trebuie prezentate in ordinea alfabetica a autorilor referintele sa fie complete – nume autor. 109    . atunci trebuie sa mentionam de unde detinem datele deci regula : daca o informatie factuala o detinem dintr-o alta cercetare trebuie sa citam sursa Citatele este citat tot ce am imprumutat dintr-o sursa fara sa-i alteram forma sau continutul orice citat trebuie sa fie clar indicat si delimitat si trebuie sa fie insotit de o referinta orice citat neindicat poate fi caz de plagiat Cinci tipuri de texte trebuie sa faca obiectul unor referinte :    citate directe scurte (care nu depasesc trei linii) – se insereaza in text si sint incluse in ghilimele si urmate imediat de numarul trimiterii la nota sau la paragraful de citat. articole de ziar etc) se specifica de asemenea daca textele sint publicate sau nu Reguli referitoare la utilizarea surselor       toate sursele trebuie sa faca obiectul unei referinte in locul unde ele sint utilizate in text nu ajunge sa le mentionam in bibliografie lectorul trebuie sa stie care este sursa fiecarei citatii sau element de interpretare care nu este original nu se refera la informatia factuala daca ea este usor verificabila – de exemplu nu trebuia sa indicam sursa ca sa sustinem afirmatia ca majoritatea romanilor sint ortodocsi dar daca afirmam ca 87% din romani se declarau de religie ortodoxa in anul 2000. identificam un studiu de referinta pentru a sustine o afirmatie – sint referintele cele mai curente si fac parte integranta din conventiile de scriere in stiintele sociale citate in limbi straine – preferabil trebuie traduse daca apar in text. in functie de stilul de referinte ales citate directe lungi – trebuie degajate din text si scrise la interlinie simpla – nu cere ghilimele paragrafe – sint pasaje prin care se reia gindirea unui autor pe care o exprimam cu cuvinte diferite – putem utiliza ocazional aceasta practica pentru a include parearea nui alt autor in interirul unui text original – totusi aceasta practica poate deveni indoielnica atunci cind este sistematica – in plus. numele lucrarii. Anumite universitati impun folosirea unui anumit sistem.

pagini 110 . sau dupa paragraful inserat in cazul unui citat lung... aceiasi pagina – Id. titulul revistei in italice. 350-54 citate subsecante a unei carti cu mai mult de 3 autori – a se vedea X si altii. (fara prenume). titulul lucrarii in italice articole de reviste stiintifice X. Capitol intr-o lucrare colectiva : Bélange. pagina – alt citat Ibid. Notele sint numerotate consecutiv. „Civilisaton et culture”. ar afecta continuitatea expunerii (note de completare a textului). precedata de numar simpla interinie in aceleasi caractere ca si textul sau mai mici prima referinta a unei surse trebuie sa contina informatiile bibilografice complete Cum se scriu referintele :          carti cu autor unic sau mai multi autori – referinta integrala a lucrarii referinta la un pasaj – se indica. A. pagina citat imediat consecutiv. Reguli de prezentare a notei infrapaginale :     in subtext. cu cifre arabe in ansambul textului (si nu pe fiecare pagina). trebuie inclusa o bibliografie la sfirsitul textului. titulul lucrarii in normale. Oricare este modelul ales.. in afara referintelor complete ale lucrarii. Ele pot servi pentru a furniza indicatii asupra sursei (note de referinte) sau sa introducem un complement de informatie care.. Ph. an. Aceasta este in franceza care difera de cea forma engleza (in engleza trimiterea este inclusa dupa punct sau virgula). sau la sfirsitul unei fraze sau paragraf in cazul in care notele se raporteaza in mod general la acestea..Observatie – nu trebuie sa abuzam de primele trei forme pentru ca un text care nu este constituit decit din citate directe si paragrafe este apreciat ca fiind lipsit de continut original Stiluri de scriere a referintelor Doua stiluri de scriere a referintelor pot fi utillizate : note infrapaginale sau citate intre paranteze. Notele se plaseaza inaintea punctului sau virgulei. a) note infrapaginale Reprezinta stilul traditional de scriere a referintelor. pagini citate subsecante neconsecutive. dir. „Culture politique” in Faucher. pagina. numarul trimiterii se scrie imediat dupa ghilimele de inchidere a citatului (daca este un citat scurt). In text. Chiar daca se utilizeaza note infrapaginale. sau dupa un cuvint daca referinta se raporteaza exclusiv la acel cuvint (de exemplu dupa o definitie). editie. lucrarea. paginile) citate subsecante – daca referinta a fost deja mentionata – A se vedea X autor. „titulul lucrarii in caractere normale”. pagina specifica – X. introdusa in textul lucrarii. Y. trebuie prezentata o bibliografie la sfirsitul lucrarii. pagina citat imediat consecutiv al lucrarii al aceluiasi autor – Ibid. cu ghilimele.

cu data consultarii b) referinte intre paranteze Referintele permit evitarea acumuarii de note infrapaginale furnizind sursele in interiorul textului. graficele trebuie sa fie clare si sobre. trebuie sa comunice maximum de informatie in minimum de caractere. se numeroteaza in cifre arabe si nu romane trebuie sa aiba titlu evocator – care sa indice clar faptul raportat. Daca avem mai multe anexe.. 111 . On-line : . apoi datele in caractere normale Documente electronice – Numele autorului. ele sint desemnate prin litere majuscule. fara ghilimele. trebuie sa includa toate informatiile necesare dar nu mai mult. editura. Sursele sint separate prin punct si virgula in interiorul parantezei (McFalls 1995 .. an. Trebuie sa sciem numele autorului de fiecare data cind ne referim la un document – nu se utilizeaza „ibid.. Nu se pune virgula intre numee autorului si an. titulul lucrarii in caractere normale cu ghilimele. grafice si anexe Urmeaza de obicei bibliografiei si constituie obiectul unor sectiuni distincte. sectiune Documente oficiale – tara. daca sint mai mult de 3 autori. se utilizeaza „si al”.”. Faucher 1994) Tabele. Exista o regula de aur foarte simpla pentru prezentarea tabelelor sau graficelor : maximum de informatie posibile utilizind cit mai putine caractere – lectorul are o capacitate limitata de a absorbi cifre. organism. perioada de timp la care se refera datee trebuie indicate sursele De asemnea. in italice. Alte reguli : tabelele trebuie sa fie sobre si clare.   Articol de ziar sau periodic nespecializat – numele ziarului in italice. document.. Anexele urmeaza tabelele. unitatea de analiza. Sursele sint mentionate intre paranteze la locul unde in mod normal am utiliza o trimitere la nota si in acest caz paranteza precede punctul sau virgula. La prima referinta se numesc toti autorii. data ziarului. apoi.

Grawitz. A-J. B. S. Paris. Introduction à l’administration publique.. M.. A Handbook of Social Science Research. Jones.. J. Green D. Esping-Andersen. Guide d’élaboration d’un projet de recherche.. 1972. An Introduction to the Study of Public Policy.Bibliografie Allison.. Paris. Organizations. vol. Paris. Les méthodes des sciences sociales. 112 . J. Bouma. New York.J. P. Buchanan. Mintzberg. B. Little Brown. Toronto. B. M. 1987. G. Bélanger. Paris. 1999 Gow.. Presses de l’Université Laval. Brimo. 1982... I. Les Editions CEC.. 1994. Ch. Institut de l’administration publique du Canada.. Wiley. D.. Dion. Paris.. 1986. 1970. PUF. Presses de la FNSP. Manager en public. H.. Berkeley. Pathologies of Rational Choice Theory. Montréal. L’Etat en action : politiques publiques et corporatismes. G. Duxbury Press. PUF.. oxford University Press.. Bonheur privé. si Leca.. The University of Michigan Press. Les trois mondes de l’Etat providence : essai sur le capitalisme moderne... Ann Arbor. 1972. Québec. I. A. Angers. M. Theory of Public Choice. Lemieux... 1988. Fortman. Initiation à la méthodologie des sciences humaines. Barette. Presses de l’Université de Montréal... Sur l’individualisme. Québec. M.Gaetan Morin. J. Montréal. Paris. 2.. Bourgault. Levi. G. H. Yale University Press. action publique. Essence of Decision. 1972) Crozier. Méthodes des sciences sociales. Belmont. 1958.. 1998. 2000.O. Mace. A. 1987. Dalloz. 1999.J. Atkinson. Paris. Birbaum. R. G. 1987. Boston. Montchrestien. Dixon. British Journal of Political Science. Hirschman. M. 3e édition. si Muller. March. G. si Simon.M.. “Review Article: Policy Analysis”.. Explaining the Cuban Missile Crisis. Heclo. Of Rule and Revenue. Tollison. V. H. J. 2000.D. Oxford.R. New Haven. M. 1971. Political Applications of Economics.. 1990. Le Seuil 1970. University of California Press.. C. Shapiro. Fayard. Bruno.. La société bloquée. Introduction à la science politique.

Nelson Canada.. 1999.. Basic Books. Thesis and Dissertations. 1994. 1973 Weber. si Rueschemeyer. March. Paris. a 4-a editie. 1997. P...L. 1976.. Public Means : an Economic Analysys of the Desirable Scope of Government.D. Thelen. 1997.. M. New York.. J. PUF. Popper. M. Plon... in Mahoney. Payot. Second Edition.Nachmias. New York. Comparative Historical Analysis in the Social Science. Research Methods in The Social Science.. Cambridge. Economie si société. R. K. Plon. K.. « Le déclin du capital social aux Etats-Unis ». Putnam. Cambridge University Press.Martin’s Press.. Private Wants. Scharpf. Essais sur la théorie de la science. Olson. Paris. La logique de l’action collective. Nachmias. 1985 (1965). Pal. A Manual for Writers of Term Papers. Turabian. Quadrant. Weber. J.. paris. St. Paris. Chicago. “How Institutiona Evoleve : Insights from Comparative Historical Analysis”. D.. New York. D. 1999. The University of Chicago Press.. Conjectures et refutations.L.. Tullok. Richardson. Lien social et Politiques – RIAC. 1978. Pierson. G. L. Melbourne. New York. Public Policy Analysis : An Introduction. 197. 2003. C. M. Economics : Hegemonic Discourse. Cambridge University Press. 1965 113 . 1971.. K. F.A. Games Real Actors Could Play. Dismantling the Welfare State.