Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Mihail IONESCU

Şerban NICOLESCU

TEHNOLOGIA FORĂRII SONDELOR

Ploieşti 2003

1

Echipamantul de dirijare a sondelor

Referenţi ştiinţifici: Prof. dr. ing. George IORDACHE Prof. dr. ing. Lazăr AVRAM

2

Echipamantul de dirijare a sondelor

Cuprins

1. Elemente de mecanica rocilor .Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.1. Geologia şi geofizica de zăcământ – modelul geologicEroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2. Proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor traversate prin foraj ......... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.1. Proprietăţile fizice ale rocilorEroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.2. Proprietăţile mecanice ale rocilorEroare! nedefinit. Marcaj în document

1.2.3. Clasificarea rocilor ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.2.4. Procesul de dislocare mecanică a rocilorEroare! document nedefinit. Marcaj în

1.3. Noţiuni de mecanica rocilor cu aplicabilitate în forajul sondelor ... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.1. Starea de tensiuni – reprezentarea lui MohrEroare! document nedefinit. Marcaj în

1.3.2. Starea de deformaţie............. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.3. Tipuri de comportare clasică (curba intrinsecă, ruperea).......... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.4. Tipuri de încercări de laboratorEroare! nedefinit. Marcaj în document

1.3.5. Starea de tensiuni in situ ...... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 1.3.6. Mecanica rocilor – aplicaţii.. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 2. Procesul de forare a sondelor de petrol şi gazeEroare! Marcaj în document nedefini 2.1. Generalităţi.................................. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3

Echipamantul de dirijare a sondelor

2.2. Structura procesului de foraj....... Eroare! Marcaj în document nedefinit.
2.3. Forajul

rotary................................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

3. Garnitura de foraj.....................Eroare! Marcaj în document nedefinit.
3.1. Componenţă.................................. Eroare!

Marcaj în document nedefinit.

3.2. Solicitările garniturii de foraj...... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.1. Condiţiile de lucru................ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.2. Solicitările statice ................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.3. Solicitarea la încovoiere....... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.4. Solicitarea la presiune interioară şi la presiune exterioară........ Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.5. Alungirea garniturii de foraj Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.6. Solicitarea garniturii de foraj la aşezarea în peneEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.2.7. Stabilitatea garniturii de forajEroare! nedefinit. Marcaj în document

3.3. Exploatarea garniturii de foraj .... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.1. Clase de utilizare .................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.2. Controlul şi recondiţionarea materialului tubularEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.3. Ştanţarea prăjinilor ............... Eroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.4. Transportul, depozitarea şi manevrarea prăjinilorEroare! Marcaj în document nedefinit. 3.3.5. Unsori pentru îmbinările filetateEroare! nedefinit. Marcaj în document Marcaj în

3.4. Alcătuirea garniturii de foraj. Garnituri combinateEroare! document nedefinit.

4. Motoare hidraulice submersateEroare! Marcaj în document nedefinit. 4.1. Caracterizare generală................. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 4.2. Turbinele de foraj........................ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

4

..Eroare! Marcaj în document nedefinit.2.. Eroare! Marcaj în document nedefinit........... Eroare! Marcaj în document nedefinit..2.........1. Eroare! Marcaj în document nedefinit...3. Stabilirea înălţimii de cimentare a coloanelorEroare! document nedefinit. 6.. Tubarea sondelor . 6. Instrumentele de dislocare . 6..4...... Determinarea adâncimii sabotuluiEroare! nedefinit............. 7..... Marcaj în document 6..... Eroare! Marcaj în document nedefinit.......1. Stabilirea arhitecturii sondei .. Criterii de dimensionare.... Sapele cu diamante .... 4........5. 6........4. Eroare! Marcaj în document nedefinit.5......4. Motoarele elicoidale (volumice)Eroare! nedefinit.5.. Sapele cu role... 5. Programe de tubaj clasice ........... Restricţii legate de instalaţia de forajEroare! Marcaj în document nedefinit..4....... Cimentarea sondelor ....1...Eroare! Marcaj în document nedefinit...3. 5...4. Arhitectura unei sonde de petrol şi gazeEroare! Marcaj în document nedefinit.. Eroare! Marcaj în document nedefinit............. 6.1.... Leak off test (LOT) .. Echiparea coloanelor .1. Marcaj în 6. 5.....2.. 5...... Tipuri de coloane .4..1... 6.. 6.1.. 5 . Eroare! Marcaj în document nedefinit.......... Marcaj în document 5... Parametrii regimului de foraj..... 6..... Programul de foraj şi de tubareEroare! nedefinit.. Marcaj în document 6...... Alegerea sapelor de foraj ..4...2. Eroare! Marcaj în document nedefinit...... 6.4. Clasificarea sapelor. Eroare! Marcaj în document nedefinit...... Eroare! Marcaj în document nedefinit...3.Eroare! Marcaj în document nedefinit.Echipamantul de dirijare a sondelor Geometria elementelor active ...2. Eroare! Marcaj în document nedefinit.... 6.............. 5.... Cazul sondelor deviate şi orizontaleEroare! Marcaj în document nedefinit. Eroare! Marcaj în document nedefinit.

Eroare! Marcaj în document nedefinit...7.7.6...5.... Presiunea în zona cimentată.... 8......3..1....7... Eroare! Marcaj în document nedefinit..... 7..4.. 7.. Eroare! Marcaj în document nedefinit........2... Factorii de eficienţă ai cimentării Eroare! Marcaj în document nedefinit. Eroare! Marcaj în document nedefinit....... 7.. Cimenturi de sondă-paste de cimentEroare! Marcaj în document nedefinit. 7. 7....2. 7.. 8....2.. 7....... 8....3...7......4.. 8... Eroare! Marcaj în document nedefinit.. 7. Dezlocuirea fluidului de foraj de pasta de cimentEroare! document nedefinit.3.....7....7.... 8..1. Prepararea pastelor de ciment cu adausuri (uşoare/îngreuiate).2. Eroare! Marcaj în document nedefinit.5. Clasificarea cimentărilor.......7. Marcaj în 8.1.Echipamantul de dirijare a sondelor 7.. 6 ............ Calculul cimentării.. Zona de contact – fluide tampon Eroare! Marcaj în document nedefinit.3.. Eroare! Marcaj în document nedefinit. Proprietăţile pastelor ...1........ 7.... Eroare! Marcaj în document nedefinit.... Eroare! Marcaj în document nedefinit................. 7... Tipul şi numărul agregatelor de cimentareEroare! document nedefinit.2.3. Calculul traiectelor sondelor deviate/dirijateEroare! Marcaj în document nedefinit. Marcaj în 7..... Parametrii necesari .2.. Proiecţiile orizontale .... 7. Sisteme de coordonate ... Calcule specifice operaţiei de cimentareEroare! Marcaj în document nedefinit.... Presiunea în sistemul de circulaţie:Eroare! Marcaj în document nedefinit.Eroare! Marcaj în document nedefinit....1. 8.. 8.... Devierea şi dirijarea sondelor .. Caracterizare generală. Eroare! Marcaj în document nedefinit..6.... Coordonate.... Generalităţi.. Eroare! Marcaj în document nedefinit...........2... Metode de calcul ........ Eroare! Marcaj în document nedefinit.

.Echipamantul de dirijare a sondelor 8. Eroare! Marcaj în document nedefinit... Calcule complementare – conţinutul unei listeEroare! document nedefinit.. Marcaj în 10. 8. Proiectarea traiectului unei sonde dirijateEroare! Marcaj în document nedefinit...2..5..2.. 9....1.. 8. Aplicaţiile şi atuurile forajului orizontalEroare! Marcaj în document nedefinit. 10.. Marcaj în Marcaj în document 9. Eroare! Marcaj în document nedefinit... 9.....3. Forajul orizontal .. 9. Echipamentul pentru forajul direcţionalEroare! Marcaj în document nedefinit. Echipamentul convenţional . Eroare! Marcaj în document nedefinit. Marcaj în 8.... Parametrii de proiectare ...1.4..3....4...Eroare! Marcaj în document nedefinit..... 9. Aspecte generale legate de forajul orizontalEroare! document nedefinit...2..3. Eroare! Marcaj în document nedefinit. 8.. Metode de urmărire a traiectului sondelor deviateEroare! document nedefinit... Marcaj în document 9.2... 9.. 10.1.. 7 .... Marcaj în 9... Tipuri de măsurători (survey)Eroare! nedefinit.. Eroare! Marcaj în document nedefinit..3.... Aplicaţii ale forajului dirijat . Calculul erorilor – studii anticoliziuneEroare! nedefinit..5... Echipamentul de măsurare ......1. Surse de eroare ...1...... Orientarea şi controlul direcţiei (azimutul)Eroare! document nedefinit.2.2..... Tehnicile de deviere... Eroare! Marcaj în document nedefinit....5.

Fazele studiului de zăcământ în exploatare sunt: – studii de evaluare de ordin metodologic. tratament şi transport de petrol brut. echipamente de producţie. În figura 1. de origine sedimentară în marea majoritate a cazurilor. teste de producţie.1 se prezintă aceste funcţiuni cu legăturile dintre ele. Elemente de mecanica rocilor Studiul zăcămintelor de hidrocarburi (reservoir engineering) face azi apel la numeroase tehnici perfecţionate în achiziţia de date şi în simularea numerică. şi este mărginită de bariere impermeabile. Roca rezervor este poros permeabilă. – operaţii materiale de ordin tehnologic: foraj de sonde. care conţine hidrocarburi lichide şi/sau gazoase.1. Un zăcământ este format dintr-un rezervor de roci subteran (sau mai multe). 8 . Exploatarea zăcămintelor implică o interdependenţă strânsă între tehnicile de zăcământ. colectare. (cele care privesc forajul şi echiparea “completarea” sondelor) şi tehnicile de suprafaţă necesare la colectarea şi tratarea hidrocarburilor înainte de transportul acestora.

individuală şi separată.1. şi este 9 . Fazele principale ale studiilor de zăcământ. 1. 1. Geologia şi geofizica de zăcământ – modelul geologic Zăcământul este o formaţiune din subsol. care închide o acumulare naturală. poros-permeabilă. limitată de o barieră de roci impermeabile şi adesea de un acvifer.Completare Tratare PLANUL DE EXPLOATARE PRODUCŢIE Transport Fig.1.Elemente de mecanica rocilor Geologie EXPLORARE Geofizică Foraje de explorare SONDE DE DESCOPERIRE STUDIUL DE ZĂCĂMÂNT: FORAJE DE DEZVOLTARE Amplasarea sondelor Evaluarea sondelor Evaluarea zăcământului EXPLOATARE Teste . de hidrocarburi (petrol şi/sau gaze).

extinderea sa. – deciderea implantării de sonde.Elemente de mecanica rocilor caracterizată printr-un sistem de presiune naturală unică (este subdivizat în strate. tectonica sau microtectonica – detaliază fracturile pornind de la carote. natura şi densitatea fluidelor la nivelul formaţiunii. limitele. arhitectura internă (eterogeneităţile). analize PVT ale fluidelor recoltate. Acest model geologic este folosit pentru: – calculul rezervei de fluide conţinute. temperatura. fotografii aeriene sau din satelit. faliile. sedimentologia – care după carote. procentul de materie organică. În figura 1. În figura 1. eterogeneităţile probabile. măsurătorile chimice – compoziţia mineralogică. interferenţei între sonde.2 sunt indicaţi diferiţii parametrii fundamentali necesari la elaborarea imaginii unui zăcământ. Imaginea unui zăcământ este definită în momentul în care formele. studiile globale de suprafaţă. probele de sită şi carotaje (diagrafii) vor defini natura depozitului. repartiţia şi volumele de fluide conţinute de zăcământ vor fi cunoscute. Pentru completarea imaginii zăcământului sunt indispensabile şi alte metode: seismica – dă forma zăcământului. limite prin falii sau ecrane litologice).3 se prezintă schema generală a unui studiu pe un zăcământ: 10 . calcule de transmisivitate prin debit sau prin refacerea presiunii. variaţiile de facies şi limitele fluidelor. – analize indirecte: diagrafii (logging) înregistrate în timpul forajului – eventual în exploatare. eterogeneităţile (fracturi. – furnizarea elementelor “statice” care introduse în modelele de simulare permit previzionarea producţiei şi prevederea modului de exploatare cel mai bine adaptat. repartiţia presiunilor. Tehnicile folosite sunt regrupate sub denumirea de geologie petrolieră şi geofizică de şantier şi fac apel în principal la analiza directă şi indirectă a informaţiilor obţinute din sonde: – analiza directă (de laborator): măsurători pe carote. nivele sau unităţi individualizate litologic sau tectonic). datele de producţie obţinute la teste – pentru stabilirea debitelor. de unde rezultă un ajutor fundamental pentru dezvoltare. familia de hidrocarburi.

11 . erodare) a rocilor cu sape sau carotiere şi eficienţa lui sunt direct legate de proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor.2. Procesul de dislocare (tăiere. regimul de foraj şi ansamblul de măsuri tehnice necesare unui proces optim de foraj. roci metamorfice – provenite din primele două categorii în urma acţiunii temperaturilor şi/sau presiunilor mari (acţiune separată sau concomitentă).3. 1. 1. sfărâmare. Schematizarea diverselor funcţiuni ale studiului de zăcămînt. mineralogică. La rândul lor. Proprietăţile fizico-mecanice ale rocilor traversate prin foraj Rocile care formează scoarţa terestră sunt agregate naturale mono sau poliminerale caracterizate prin compoziţie chimică. acestea vor determina natura sculelor de dislocare. roci sedimentare – prin transportul şi depunerea materialului detritic provenit din distrugerea rocilor magmatice şi metamorfice. structură şi textură. Sunt trei categorii mari de roci în raport cu modul de formare: roci eruptive (prin răcirea magmei).Elemente de mecanica rocilor Fig.

plastic (curgătoare. masivă (metamorfism de contact– temperatură ridicată).1<D<2 mm). saturate complet (terenuri curgătoare).1 mm) la rocile sedimentare. Vg– volumul golurilor. V – volumul brut al rocii. rotunjită. corodată). conglomerate). -granule strivite sub formă de lamele. conglomerat) Porozitatea: raportul procentual dintre volumul spaţiilor libere şi volumul brut al rocii Permeabilitatea: capacitatea unui mediu poros de a lăsa să treacă un fluid prin el Afânarea: ocuparea în stare mărunţită a unui volum mai mare Granulaţia Grutatea specifică – Compactitatea Consistenţa: starea fizică a rocilor (solidă sau curgătoare) 12 . Coeziunea: atracţia reciprocă a diferitelor cristale fie direct (cuarţite. dolomite. anhidrit.Elemente de mecanica rocilor 1. -după porozitate. sticloasă (o masă amorfă) la rocile magmatice. -după compoziţia mineralogică (corpuri poliminerale cu repartiţie neregulată). -după constituţia mecanică. distribuţia granulelor. mâlos-prăfoasă (aleuritică 0.00. Vm– volumul rocii mărunţită. marne. k = Q µ dl/(a dp). dispoziţia lor. consistente.25. fluidală (magma curgătoare). (a = 1. µ – viscozitatea absolută. tari Ic < 1. gips). comunicaţiile dintre ei (kv<<kh). -după gradul de tasare (creşte cu adâncimea). -grosieră (psefitică >2 mm). -şistuasă (metamorfism regional–presiune ridicată).01…2. aşezarea reciprocă.00. Raportul gerutate specifică aparentă/greutate specifică a unei roci consolidate. moi. dl/dp – inversul gradientului de presiune. Proprietăţile fizice ale rocilor Proprietatea rocii Structura: defineşte forma (colţuroasă. -forţe de interacţiune între particulele coloidale adsorbite la suprafaţa materialului detritic – rocile plastice. scoriacee (piatra ponce).2. dolomite. şisturi silicioase. calcare. m = 100 Vg/V m – porozitatea absolută (%). sare). Vin– volumul rocii în starea iniţială.50) curba granulometrică (distribuţie probabilistică) Raportul greutate/volum: greutate specifică aparentă (volumetrică).01<D<0. -masivă (roci magmatice intruzive).1. A – secţiunea de curgere a fluidului. -forţe de natură electrică (apar şi forţe de frecare dar mai mici) – roci stâncoase (gresii. solzi sau turtite la rocile metamorfice. masivă (calcare. dimensiunea şi caracterul suprafeţei granulelor ce compun roca Textura: partea construcţiei roci care defineşte dispoziţia spaţială şi orientarea particulelor minerale Neomogeneitatea Caracterizare generală -granulară (cristalizată). k – coeficientul de permeabilitate. a = Vm/Vin. curgătoare – Ic < 0. dimensiunea porilor. -forţe de coeziune condiţionate de umiditate – anhidre (nisipuri friabile). calcare. nisipoasă (psamitică 0. porfirică(cristale mari înglobate într-o masă amorfă). -stratificată la rocile sedimentare formate prin depunere lentă. viscoase) 0 < Ic < 1. fie prin cimentul de legătură (gresie.

4. 4% şisturi argiloase. pe cale experimentală. Deformările care după înlăturarea sarcinii dispar sunt elastice.Elemente de mecanica rocilor 1.1. structuri disperse.4): – elastico-fragile (fig. Young E şi transversal G.1. 4.A. Eficacitatea procesului de foraj sau de carotaj mecanic depinde în mare măsură de câteva dintre proprietăţile mecanice. Curbele de comportare ale rocilor la pătrunderea penetratorului cilindric. 1. nu se mai supun legii menţionate. Mineralele se deformează în majoritate ca nişte corpuri elastico-fragile (se distrug când tensiunea atinge limita de elasticitate conform legii lui Hooke). 0.2. a). iar cele care se păstrează sunt deformări plastice. Comportarea elastică a rocilor se caracterizează prin: – modulele de elasticitate. 1. – elastico-plastice (fig. În mecanica rocilor sunt studiate rocile supuse observaţiilor directe prin sondaje şi prin lucrări miniere.75% nisipuri presate şi 0. Schreiner şi alţi cercetători au stabilit. rocile. De fapt au fost ridicate curbele caracteristice (dependenţa deformaţie – forţă pe poanson) pe baza cărora rocile au fost împărţite în trei clase (fig.25% roci carbonatate.2. c). Elasto-plasticitatea rocilor: mineralele şi rocile sunt corpuri ce se comportă la încărcare oarecum elastic. determinate la rândul lor de proprietăţile fizice analizate. 13 . 1. L. – fără rezistenţă la dislocare – cu plasticitate şi porozitate ridicate (fig.4. Proprietăţile mecanice ale rocilor Scoarţa terestră (cca 16 km) conţine 95% roci eruptive. b).4. corespondenţa între proprietăţile elasto-plastice şi rezistenţa la pătrundere (duritatea) a rocilor. Fig.

se defineşte rezistenţa rocii la: compresiune σc. factori naturali (porozitatea şi distribuţia acesteia. – modulul K şi coeficientul β de compresibilitate volumetrică. Corespunzător acestora. Factorii naturali: compoziţia mineralogică (ponderea mineralelor cu rezistenţă mare. între aceste module există următoarele raporturi: En /E = 1. Datorită anizotropiei modulul de elasticitate depinde de direcţia de acţiune a forţei: modulul de elasticitate transversal G = E/(2+2ν). încovoiere σî. compoziţia mineralogică. unde g este acceleraţia gravitaţională.2. mărimea efortului şi direcţia forţei). scade proporţional cu mărimea sarcinii şi este influenţat de aceeaşi factori ca modulul de elasticitate.5. Starea de tensiuni corespunzătoare tipului de solicitare la care poate fi supusă o rocă generează: efort de compresiune. întindere. Ell > E⊥ (după planul de aşezare – stratificaţie). cât şi de anumiţi factori tehnici.1) Rezistenţa mecanică a rocilor este influenţată atât de factori naturali (caracteristici fizice). Modulele de elasticitate – sunt definite: E obţinut la o singură solicitare. dimensiunile şi forma granulelor de cristale (tăria 14 . compoziţia substanţei de cimentare). Coeficientul lui Poisson ν – reprezintă raportul dintre deformaţia specifică transversală şi cea axială. În urma experienţelor de laborator s-a stabilit o interdependenţă între coeziunea C şi rezistenţa rocii C= σ c (1 − sin ϕ) σ t (1 + sin ϕ) = . forfecare (tăiere) τ şi la tracţiune σt.5 iar Ed /E = 2…2. En (normal) obţinut la încărcări şi descărcări succesive pănă la dispariţia deformaţiei reziduale. structura. eforturi de încovoiere. forfecare. Tăria rocilor (rezistenţa la rupere) – capacitatea lor de a se opune la deformare în momentul solicitării de către o forţă. Ed (dinamic) se determină din legea de schimbare a vitezei de propagare a ultrasunetelor – vp = (Ed g/ρ)0. Modulul K şi β influenţează în mică măsură procesul de dislocare. starea de tensiune. sau C = τ i − σ tg ϕ 2 sin ϕ 2 sin ϕ (1.2…1. de forfecare şi de întindere. textura şi condiţiile de adîncime). Valoarea lui E este influenţată de: factori tehnici (tipul solicitării – compresiune. iar ρ – densitatea rocii.Elemente de mecanica rocilor – coeficientul lui Poisson ν. Etr < Eînc << Ec .

încovoiere şi forfecare. comprimare lentă. cea de-a doua durata de uzură a elementelor active ale sapei sau carotierei.1. Mineralul Talc Gips Sare gemă Calcit Marmoră Anhidrit Serpentin Fluorină Apatită Mohs 1 2 2 3 3 3 3 4 5 Duritatea Vickers 2. Duritatea unor minerale. Vickers a stabilit gradarea durităţii pe bază măsurării suprafeţei imprimate pe rocă prin poansonare cu vârf de diamant. Duritatea rocilor (rezistenţa la pătrundere prin zgâriere. viteza de aplicare (tăria creşte cu viteza).1). adâncimea (starea de compresiune triaxială schimbă caracterele plastice).43 5 6.1. valoarea durităţii: pp = Fp/A este dată de raportul sarcină pe suprafaţa poansonului. şoc elastic) – se disting duritatea agregativă (a rocii) şi duritatea mineralelor componente (absolută). cu diversitatea granulaţiei). stratificaţia şi clivajul influenţează semnificativ tăria. σt < τ < σî < σc . Mohs a alcătuit o scară a durităţii rocilor monominerale de la 1 la 10. prima influenţează viteza de avansare a sculei de dislocare. cu σt/σc = 1/20…1/35. durata de acţionare (rezistenţa scade cu durata).5 La rocile poliminerale duritatea se determină prin mai multe metode: Schreiner .pătrunderea prin apăsare a unui poanson cilindric într-un element de rocă cu suprafaţa plană bine şlefuită (sarcina creşte treptat iar deformaţia la fiecare sarcină se lasă să se producă până la capăt). τ/σc = 1/6…1/13. iar la roci. 15 . σî/σc = 1/3…1/10).Elemente de mecanica rocilor cimentului creşte cu fineţea particulelor. Hertz – imprimarea suprafeţei plane a eşantionului cu o lentilă executată din acelaşi material.25 Mineralul Augit Feldspat Peridot Cuarţ Topaz Corindon Alumină Diamant Mohs 5 6 6 7 8 9 9 10 Duritatea Vickers Rossiwel 6.03 0. compresiune. Tabelul 1.5 800 37 1 120 120 1 400 175 2 000 1 000 10 000 14 000 4. structura şi textura (rezistenţa creşte cu fineţea structurii cristaline). factorul de scară (odată cu creşterea dimensiunilor liniare ale eşantionului supus dislocării creşte brusc rezistenţa la compresiune). gradul de fisurare. Factorii tehnici: natura solicitării (aspectul deformaţiilor arată o comportare diferită la tracţiune.4 36 110 190 540 Rossiwel 0. iar Rossiwel a folosit o pulbere de corindon pentru şlefuirea rocilor şi pe baza pierderii în greutate a stabilit o scară comparativă a durităţii (tab. roadere.

unde a este constanta aparatului şi k = h1/h2. Schor . forma şi felul de aşezare a particulelor. contactul suprafeţelor se realizează prin microasperităţile acestora (rugozitate) şi are un caracter mixt: aderenţă mecanică (zgâriere) în unele puncte. Forabilitatea rocilor – indicator cu care se apreciază gradul de dificultate al dislocării şi sfărâmării rocilor (de el vor depinde cheltuielile şi durata forajului).3. tăria. precum şi de natura cimentului de legătură.Elemente de mecanica rocilor p = 6F/πD2. la elaborarea normelor de consum şi de lucru pentru brigăzile de foraj. Criterii de clasificare: – geologice (geneză. mărimea. Clasificarea rocilor Gruparea rocilor după una sau mai multe însuşiri comune stă la baza întocmirii programelor de lucru. cu creşterea temperaturii peste 200 C şi cu creşterea presiunii normale până la atingerea durităţii rocii. cu D diametrul lentilei. Abrazivitatea – capacitatea rocilor şi a detritusului de a uza prin frecare şi zgâriere elementele de tăiere şi matricea instrumentelor de dislocare. 16 . duritatea p = ak. vârstă). clivajul.2. este o însuşire relativă influenţată de duritatea. Abrazivitatea rocilor este determinată în funcţie de condiţiile tehnice în care are loc contactul rocă-instrument de dislocare: coeficientul de frecare scade cu gradul de umectare a suprafeţelor şi creşte cu viteza de alunecare. – tehnice (în construcţii magistrale). iar în altele aderenţă moleculară (frecarea). o 1. acesta ricoşază revenind la o înălţime h2. diamantele polizate îşi pierd capacitatea de tăiere. prin exprimarea sa valorică se reflectă constituţia şi tăria rocilor sub formă de consum de energie necesar la dislocare. Detritusul fin are numai efect de polizare cu rol determinant (vidia polizată capătă duritate superficială ridicată – exfoliere. Duritatea depinde de aceiaşi factori naturali şi tehnici de care depinde şi rezistenţa (cu specificaţia că efectul de viteză la aplicarea sarcinii are un caracter mult mai pronunţat – în sensul creşterii rezistenţei).lovirea mostrei cu un percutor ce cade de la o înălţime h1. porozitatea.

9…4. Eigeles): 1 – formarea unei fisuri inelare conice pe conturul suprafeţei de contact a cărei adâncime creşte cu apăsarea pe poanson (fig..3 pp 10-6N/m2 pp 10-6N/m2 pp 10-6N/m2 Fragile 1 1 Argile ∞ Argile şistuase 1.3 1..5…5 Elasticitatea 3 4 5 6 7 8 5…10 10.75 75.3 2.4.5…6. a). b).1.2. M. Lp = aria OABC şi Le = aria ODE (fig. scade presiunea laterală. Categoria E 10-9N/m2 Grupa I (slabe) Grupa II (medii) Grupa III (tari) Clasa Categoria 1 <2. 1.0 1.1. Tab.2.25 25. 3 – la o valoare critică pcr matricea se rupe.3…4. La roci.ν2) Fp /(d he). coeficientul de tărie.. c). – plasticitatea este exprimată prin valoarea coeficientului energetic de plasticitate k = Lp /Le (raportul dintre energia corespunzătoare deformaţiilor din momentul ruperii rocii şi cea a deformaţiilor elastice). b).Elemente de mecanica rocilor – geologo-tehnice (după proprietăţile fizico-mecanice. poansonul coboară pe o anumită adâncime (fig. în funcţie de comportare. caracteristici petrografice).4000 9 10 11 12 4000…5000 5000…6000 6000…7000 >7000 Plasticitatea Plastico-fragile Plastice 2 3 4 5 6 1…2 2…3 3…4 4…6 6…∞ Valorile lui k pentru unele roci Gresii şi Anhidrite Calcare Dolomite Silex alevrolite 1.3 k Roca k În cadrul metodei Schreiner (pătrunderea poansonului cilindric) se determină caracteristicile mecanice ale rocilor cu ajutorul curbei caracteristice astfel: – modulul de elasticitate E = (1. la rocile plastico-fragile şi cele plastice duritatea este dată de limita de curgere Ho = Fo /A.5.0…2.3…3. – duritatea Hp = Fp /A (A este aria poansonului).5. Clasificarea rocilor după proprietăţile mecanice.50 50..100 >100 Duritatea 1 2 3 4 <100 100…250 250…500 500…1000 5 6 7 8 1000…1500 1500…2000 2000…3000 3000. 17 .0 1. compoziţie mineralogică. 2 – de la o valoare a apăsării fisura nu se mai extinde.5…7.1.5 Categoria Categoria Categoria 2 2. Clasificarea rocilor după proprietăţile mecanice este prezentată în tabelul 1.5.1. iar roca din exteriorul conului pe măsură ce presiunea creşte va fi supusă la presiune laterală astfel că matricea conului supusă la compresiune triaxială tinde să se foarfece (fig. dislocarea prin pătrundere se produce astfel: – roci fragile (în trei faze după R..

respectiv tensiuni tangenţiale (forfecări.2. de aceea sunt necesare acţiuni repetate.6): OA – domeniul deformaţiilor elastice – dislocarea este superficială (erodare). alunecări şi desprinderi) tensiuni care apar simultan şi provoacă în rocă o stare de solicitare complexă.1. Procesul dislocării volumice diferă în funcţie de tipul de rocă: .5. AB – domeniul deformaţiilor plastice – în rocă apar fisuri. Pe curba adâncime de pătrundere-apăsare specifică se disting trei domenii de dislocare (fig. cu cât viteza de lovire este mai mare). dar acestea sunt insuficient dezvoltate pentru a se produce dislocarea la o primă acţiune. p ≤ po. Procesul de dislocare mecanică a rocilor Dislocarea rocilor prin foraj se produce prin pătrunderea sub apăsare şi deplasarea (rotire) părţilor active ale sculelor de lucru în urma cărora apar tensiuni normale (întindere sau compresiune) ce provoacă ruperea sau sfărâmarea rocii. adâncimea de pătrundere este nelimitată fără apariţia urmelor de dislocare fragilă. – roci cu porozitate mare – influenţa fenomenului de tasare. – roci plastice – roca din jurul poansonului se deformează local. în salturi. 18 . pătrunderea mai depinde de durata acţiunii şi de viteza de lovire (maximul pătrunderii se produce peste un timp tcr cu atât mai mare. 1.rocile fragile: dislocare discontinuă. po ≤ p ≤ pcr.1.Elemente de mecanica rocilor Fig. p > pcr. BC – domeniul de rupere – se atinge duritatea rocii – dislocarea este volumică şi se produce de la prima acţiune. Mecanismul dislocării prin pătrunderea poansonului cilindric.4.

7. Reprezentate în coordonate carteziene. (dislocarea se produce la apăsări mai mici decât apăsarea critică fie datorită unor acţiuni repetate. – elasto-plastice: la o anumită adâncime de pătrundere curgerea plastică trece în dislocare fragilă.3. Această reprezentare este denumită MOHR şi se poate generaliza prin 19 . în ordonată efortul de forfecare iar în abscisă efortul normal. fie în cazul unei acţiuni prelungite – datorită fenomenului de oboseală. Fig.Elemente de mecanica rocilor . Starea de tensiuni – reprezentarea lui Mohr a) Compresiune monoaxială: într-un bloc prismatic supus la o forţă axială verticală F1 aplicată pe suprafaţa S1 se vor dezvolta eforturi unitare (forţe infinitezimale) σ1 = F1/ S1 distribuite pe straturi orizontale.rocile plastice: – pur plastice: pătrunderea elementului de dislocare pe orice adâncime. Procesul de dislocare a rocilor elastico-fragile. c). se demonstrează că punctul reprezentativ M va descrie un cerc de diametru Oσ1 în sens trigonometric şi cu un unghi 2α la centrul cercului (fig. 1. Noţiuni de mecanica rocilor cu aplicabilitate în forajul sondelor 1.7. acest tip de dislocare are caracter volumic dar este ineficient pentru forajul actual). 1.6. (fig. Se pot determina componentele normală şi cea tangenţială pentru orice orientare a suprafeţelor care fac un anumit unghi α. b) cu suprafaţa orizontală. 1.1.1.1.7). Pentru o altă orientare a stratelor (după principiul descompunerii unei forţe pe un plan înclinat) se defineşte o componentă normală σn şi o alta tangenţială τ a efortului unitar (v.3. fig.

20 . σ3) respectiv în jurul axei zz′ (cercul σ2. a. denumit deviator (raza cercului lui MOHR). Tensiuni monoaxiale – cercul lui MOHR.7. Pe toată secţiunea apar eforturi unitare de forfecare. este egal cu 1/2 din diferenţa efortului normal maxim şi a celui minim (acest efort joacă un rol însemnat în mecanica rocilor şi este cel care provoacă ruperea rocilor). laturile triunghiului reprezintă frontiera tensiunilor posibile pe faţeta dată într-un câmp de tensiuni σ1.). σ3 (tab. există în fiecare punct 3 plane trirectangulare pe care se dezvoltă eforturi unitare doar normale σ1.Elemente de mecanica rocilor rotirea secţiunii în jurul axelor orizontale xx′ (cercul σ1. Fig. σ2.1. b) Compresiune triaxială: în toate corpurile la echilibru supuse la un sistem de forţe. yy′ (cercul σ1. dar cel mai mare. b.1. σ2. σ3 denumite plane principale şi respectiv eforturi unitare principale.3). c. Starea de tensiuni pe o faţetă oarecare care face unghiurile α. β şi γ cu planele principale este reprezentată printr-un punct P din interiorul unui triunghi curbiliniu.1.8. σ2). σ3) (fig.

cât şi o umflare laterală (două deformaţii laterale εy şi εz).3. Pentru roci într-o primă aproximaţie şi în situaţia că nu se atinge un domeniu prea ridicat al tensiunilor.3. Generalizarea reprezentării MOHR pentru roci. Starea de deformaţie Sub efectul încărcării se va produce asupra corpului considerat pe lângă redistribuirea eforturilor elementare denumite tensiuni atât o tasare pe verticală (deformaţie axială – variaţie relativă a lungimii εx = ∆l/l). Deformaţia într-o direcţie reprezintă derivata parţială a deplasării pe direcţia respectivă (se presupune că deplasarea este o funcţie continuă pe volum. Stările de tensiuni posibile. ipoteză neadevărată la scara granulelor din mediul poros al rocilor).2. deformaţiile sunt legate prin relaţii liniare de tensiuni cu ajutorul a doi coeficienţi: modulul de elasticitate YOUNG E şi coeficientul lui POISSON ν (εx = σx/E . 21 . şi un efort unitar intermediar σ2. Starea de tensiuni Monoaxială Triaxială reală Triaxială particulară Izotropă Valorile eforturilor principale σ1 ≠ 0.1. Tabelul 1. εy = εz = – νσx/E).8. 1. σ2 = σ3 = 0 σ1 ≠ σ2 ≠ σ3 σ1 ≠ σ2 = σ3 σ1 = σ2 = σ3 Fig.Elemente de mecanica rocilor Se defineşte un efort unitar mediu σm = (σ1+ σ2+ σ3)/3.

(1. 1.γxz = 2(1 + ν)τxz/E. Pentru deformaţiile elastice (reversibile) relaţiile între eforturi şi deformaţii sunt: εx = {σx . ruperea este cu atât mai puţin brutală cu cât rocile sunt mai slabe (marne.3) dacă mediul este izotrop ∆V/V = (1 . Tipuri de comportare clasică (curba intrinsecă.Elemente de mecanica rocilor În paralel cu deformaţia longitudinală ε (contracţii sau extensii).ν(σy + σz)}/E. 22 .3. εz = {σz .γxy = 2(1 + ν)τxy/E. Comportament vâscoelastic sau elasto-vâsco-plastic – deformaţia nu apare imediat (sarea sau alte evaporite prezintă acest fenomen). definită anterior -6 şi exprimată în %.2ν )(σx + σy + σz)/E. (1. sau de regulă în 10 (unitate denumită microdeformaţie) sunt definite deformaţiile unghiulare γ (distorsiuni). iar deformaţia volumică ∆V/V ca sumă a celor trei deformaţii longitudinale ∆V/V = (1 . Comportament perfect plastic – marne şi argile foarte moi. (1. Comportament elastico-fragil – caracter exploziv al ruperii pentru rocile foarte rezistente (rupere brutală cu explozie a eşantionului). %o. mai puţin rezistente. iar K modul volumic (analogul lui E pentru volum). practic fără vârf de rezistenţă dar cu posibilitatea apariţiei rapide a unei deformaţii permanente la o încărcare cvasi-constantă. argile foarte puţin compacte).2) Se defineşte G = E/2(1 + ν) modulul de forfecare. exprimate cel mai frecvent în procente.4) coeficientul de proporţionalitate 1/K între deformaţia volumică şi tensiuni este denumit compresibilitate Cb. Comportament plastic (precedat de o mică fază elastică – elasto-plastice) – roci mai moi. ruperea) Comportare elastică – caracterul principal este reversibilitatea (roci cu deformaţii mici denumite de geologi competente).2ν )3σ/E = σ/K = Cbσ.ν(σx + σy)}/E.3.γyz = 2(1 + ν)τyz/E.ν(σx + σz)}/E. εy = {σy .

Modele ale acestui tip de comportament. Faptul că descărcarea presiunii interstiţiale poate fi considerată ca o nouă reîncărcare la valoarea tensiunii efective pe o curbă de ecruisaj (CD) – cu panta curbei (efortul triaxial echivalent) mult mai abruptă faţă de cea corespunzătoare deformaţiilor plastice – pentru specialiştii de zăcământ. denumit ecruisaj negativ (fig. Curba intrinsecă 23 .Elemente de mecanica rocilor Pentru anumite roci se observă o ruptură de pantă (A) care rămâne crescătoare .ecruisaj pozitiv (fig. b.9. b) au fost propuse pentru descrierea comportamentului tunelelor ale căror pereţi se fisurează sau se prăbuşesc fără a fi posibilă o detectare a momentului când se produce ruperea. O altă categorie de roci supuse la compresiune ajung la un maxim al curbei efort-deformaţie (rezistenţa la compresiune simplă în câmp monoaxial) după care valoarea se diminuează mai mult sau mai puţin sacadat – ceea ce corespunde la ruperea prin frecarea stratelor între ele până la distrugerea totală. dar la reîncărcare materialul se va comporta ca un nou corp elastic – CD îmbunătăţit înainte de atingerea unei noi curbe de ecruisaj – DE.1. Acest tip de ecruisaj a fost observat în decursul exploatării zăcământului EMERAUDE. corespunde unei compresibilităţi a porilor foarte redusă.1. Comportarea elasto-plastică a rocilor supuse la eforturi monoaxiale.1. Fig. a.9.9. a) (se crează deformaţii permanente ce vor subzista chiar dacă eşantionul se descarcă) – BC.

10). un tip de microrupturi prin microlunecare (care se repartizează în masa rocii şi care nu evoluează către formaţia de benzi sau linii caracteristice de microruptură).1. iar coeziune practic nulă – în comparaţie cu nisipurile din mecanica solurilor. Prin încercări cu (elemente caracteristice). şi practic plate (φ = 0) şi coeziune foarte scăzută pentru argile şi soluri. Pentru materialele poroase. Apare de fapt. cât timp creşte tensiunea medie în stare izotropă (în absenţa deviatorului). Curba intrinsecă a rocilor procesele de rupere. asimilate de regulă cu parabole – foarte deschise cu unghiuri de frecare internă şi coeziuni foarte mari pentru rocile dure.Elemente de mecanica rocilor În majoritatea aplicaţiilor inginereşti se caută delimitarea domeniului de tensiuni ce poate fi suportate de o rocă fără apariţia ruperii. acest criteriu este des utilizat în cazul când una din tensiuni este foarte redusă – de notat anomalia nisipului de FRIGG (Marea Nordului) şi probabil multe alte nisipuri de zăcăminte petroliere situate la adâncimi importante – unghiuri de frecare internă foarte mari (50-60 ). panta curbelor de altfel variabilă – denumit unghi de frecare internă φ.1. Fenomenul a primit mai întâi denumirea o 24 . acest tip de comportament apare la nivele înalte de confinare şi se reprezintă printr-o închidere a curbei intrinseci (fig.1. mai închise pentru materialele mai moi.11). Din cele prezentate se desprinde concluzia că tensiunea de forfecare maximă (crescătoare cu valoarea tensiunii normale medii) este determinantă în Fig.11).1. se produce o tasare progresivă a granulelor care vor luneca inperceptibil unele contra altora.10. Parametrii foarte importanţi ce apar pe aceste curbe experimentale: intersecţia cu axa efortului de forfecare – reprezintă rezistenţa la forfecare (denumită încă coeziune). Observaţii: Nisipurile au curba intrinsecă dreaptă (criteriul lui COULOMB). trei valori diferite de tensiuni se obţin serii de cercuri cu diametrul crescător a căror anvelopă se numeşte curbă intrinsecă – limită a domeniului de stabilitate a rocii (fig. Curbele au forme foarte variabile (fig.

1.11. Curbele intrinseci şi cele de comportare mecanică pentru câteva tipuri de roci. În general curbele intrinseci pentru aproape toate categoriile de roci tind să se aplatizeze.12).Elemente de mecanica rocilor de colapsul porilor (foarte pregnant la cretă) şi este în parte responsabil de toate problemele de viituri de nisip. silt. Moduri de rupere – influenţa presiunii şi a tipului de rocă (fig. cu alte cuvinte rezistenţa lor la forfecare tinde către o valoare constantă pe măsură ce efortul mediu şi temperatura cresc (cu adâncimea). 25 .1. de producţia de cretă. Fig.

1. 1.13. ν1. 1.3.1.4.1. G12 pentru corpurile stratificate (orthotrope).12. ν2.1. Tipuri de încercări de laborator a) Încercări de deformabilitate: se determină E şi ν pentru corpurile izotrope. Influenţa creşterii presiunii şi a tipului de rocă asupra modului de rupere.13).13).12. E1. 1.Elemente de mecanica rocilor Fig.12. Triaxială reală (3 eforturi diferite) – efortul maxim de forfecare condiţionează ruperea (modul II – fig. 21 de constante pentru medii complet anizotrope. E2. Fig. b) Încercări de rezistenţă macroscopică: Monoaxială – ruperea survine fie brutal. Corelaţiile tensiunilor pentru diferite moduri de rupere ale rocilor. 26 . fie cu planuri de alunecare – aceasta este rezistenţa la compresiune simplă sau la tracţiune (modul I – fig.

respectiv σv = P). cu carotiere tridirecţionale se carotează (după relaxarea rocilor) şi se măsoară deformaţia indusă. Starea de tensiuni in situ Este vorba de starea de tensiuni.3 P (ceea ce este fals în realitate). considerată a fi provocată de o componentă majoră normală pe axa mare a elipsei (ovalului). Stări de tensiuni ce pot fi luate în considerare Se constată existenţa unei mari varietăţi de stări de tensiuni la toate adâncimile – componente verticale mari. dacă la testul de minifracturare se obţine un vârf de presiune se poate deduce σ0 max. Pentru ν = 0. abordată de tectonica modernă bazată pe teoria plăcilor.3. în vârful masivelor de roci şi în profunzime. iar σx(1 . (σh = Q. dar au fost constatate şi stări cu componente 27 . În practică este imposibil de măsurat starea reală de tensiuni în situ de aceeea se admite: – la adâncime mică (10…15 m) prin procedeul de subcarotaj. acest procedeu nu dă decât valoarea tensiunii minime σ0 min (se presupune că este orizontală). – fracturarea hidraulică este singurul procedeu utilizabil la mare adâncime. după ce se face o gaură cilindrică.25 ⇒Q = 0. Starea de tensiuni pentru un corp omogen încărcat vertical prin propria greutate şi a cărui deformaţie laterală (orizontală) este nulă: în ipoteza că Oz este axa verticală şi cele două componente orizontale σx = σy = Q. σx = σy = νσz/(1 – ν). 1. găuri de cheie) fără a ţine seama de ovalizarea de ruptură. – cercetările recente constau în examinarea ovalizării găurii de sondă după eliminarea fenomenelor parazite (ovalizare de uzură.Elemente de mecanica rocilor Triaxial particular (Oedometric) – tasare axială cu neglijarea efectelor induse lateral: εr = 0 (deformaţia radială). – la adâncime de cca 70 m se măsoară cele două componente orizontale printr-un procedeu analog cu cel amintit dar se ia probă numai din talpă.5.ν) = νσz fie P = σz. Q/P = ν/(1 – ν). procedeul nu a fost aplicat încă la pereţii găurii de sondă dar este de aşteptat să dea rezultate bune în roci omogene. – în galerii se face o relaxare a pereţilor laterali şi se restabilesc tensiunile cu ajutorul unor cilindrii hidraulici. însă direcţia acestora rămâne o necunoscută.

situaţie valabilă pentru roci ale căror curbe intrinseci sunt plate (argile. raportul tensiunilor extreme σ1/σ3 → (σ3 + C)/ σ3 tinde către 1 (C << σ3).5 câmp vertical excepţional (fig. – cu creşterea valorii tensiunii medii şi a temperaturii toate curbele intrinseci ale rocilor tind să se aplatizeze – când se merge către un domeniu de tensiuni ridicate tensiunea de forfecare a rocii nu creşte proporţional (diametrul cercului lui Mohr tinde către o valoare constantă C). evaluarea se rezumă la încadrarea raportului Q/P. Fig. a. b.1.14. Schematizarea câmpurilor de tensiuni din masivul de rocă (Sv = P).Elemente de mecanica rocilor orizontale foarte ridicate la adâncimi reduse. se admite deci pentru sare şi argile plastice Q/P ~ 1. 28 .14. – în raport cu o situaţie “medie” câmpurile de tensiuni se pot schematiza arbitrar: Q/P < 0. a).1. c. sare şi alte evaporite).

ţineri. Starea de tensiuni in-situ: a1. Mecanica rocilor – aplicaţii Metode de evaluare (în foraj): Bază de date (forajul de referinţă–structural).6. b6 marne moi (anizotropie. depuneri. a2 tensiuni excesive (1 roci izotrope. câmpuri orizontale ridicate (laterale) (fig. manevre. Urmări geomecanice: aprecierea comportament-tip rocă. efecte termice. Aplicaţii în foraj Obiective: identificarea mecanismelor esenţiale ale ţinerilor şi ruperilor în pereţii sondei (eliminarea/atenuarea incidentelor de foraj). observaţia comportamentului real). “dărâmături”: formă. b9 heterogeneitate. 1. efecte fizico-chimice. efecte de curgere). b7 cretă (rupere/spargere – scheletul/fluaj). data apariţiei. traiectul programat – teste în sonde noi (măsurători).15).14. parametrii de foraj. subcompactizare). eforturi impuse: densitate noroi. pandajmetrie. Tipul de roci: b4 sarea (fluajul). dolomite (materiale fracturate. cuplurile azimut-înclinare şi dificultăţile cauzate de zonele critice. cercetări teoretice – mecanismele de rupere (rupere elasto-plastică. incidente: prinderi. uzură. rolul densităţii noroiului de foraj (fig. volum.5 < Q/P < 2 Q/P > 2 situaţie medie (fig.3. c).1. forma găurii de sondă: diagrafii diferite.1. reforaj. fluaj. ameliorarea dislocării şi forabilităţii). respectiv la nivelul frontului de tăiere (evitarea incidentelor la talpa sondei. domuri de sare) – incidente probabile legate de modurile de rupere. programul de circulaţie. b10 calcare. b). sonoscopie. efecte termice. b5 argile. fizico-chimia argilelor (umflare). b8 nisipul-siltul (coeziune slabă. structura geologică – cauze esenţiale.). anizotropie.14. b. Parametrii determinanţi şi remediile propuse: parametrii de foraj. 2 roci anizotrope).Elemente de mecanica rocilor 0. 29 .1. roci eruptive etc. manevre. solicitarea termică. natura şi densitatea noroiului. cercetare de laborator (modele fizice. hipercompactizare). depletări. a3 roci insuficient relaxate (existenţa de falii. Interpretări geomecanice: rupere. Cauzele instabilităţii a.

propunerea.15. Exemple de probleme pentru foraj sunt: a3 + b5 + c11 + d15 + … Etapa I: diagnoza este esenţială (b5). fără alte inconveniente (afectarea stratului productiv.15). analiza eficacităţii mijloacelor clasice. Efectele temperaturii şi densităţii asupra stabilităţii sondei. secundară (d15).1. atenţie la pistonaj (la manevre) o 30 . e17 foraj cu aer.1. e18 fluide pe bază de petrol. Etapa a II-a: remedii – densitatea fluidului (creştere sau nu).1. e19 forme speciale de sape etc. identificarea cauzelor principale ale instabilităţii. d15 diferite (oprirea circulaţiei) – incidente: 10 C de răcire ∼ 25 puncte de creştere a densităţii pentru stabilitate (fig. Modul de operare (manevre) şi tehnologice (curgerea fluidelor): c11 pistonaj c12 dezechilibrul presiune anormală/densitate noroi (fig. e. viteza de avansare). c13 teste de producţie.Elemente de mecanica rocilor Fig. inhibarea reactivităţii argilelor. prevederea răcirii noroiului. termice: d14 instantanee. d. testarea de soluţii noi. c. Metodele de lucru presupun separarea.15). caracteristice forajului: e16 uzură (gaură de cheie).

– raportul de implantare. Generalităţi Sonda este o construcţie minieră realizată în scoarţa terestră printr-un complex de lucrări (foraj) şi are ca elemente primare: gura/talpa sondei. 31 . iar legătura dintre acestea şi instalaţia de suprafaţă se realizează cu garnitura de foraj (ansamblu de prăjini tubulare). Structura procesului de foraj Conceperea arhitecturii unui foraj este efectuată sub responsabilitatea departamentului de foraj în mai multe etape sintetizate prin pregătirea unei documentaţii generale compusă din: – propunerea forajului (raportul geologic). 2. Spălarea tălpii şi evacuarea detritusului se face prin circulaţie de fluid de foraj (noroi).2. Dislocarea la talpă se execută cu sape de foraj (pe talpă circulară) sau cu cap de carotieră (pe talpă inelară). – programul de foraj şi de tubare. Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze 2. sistemul de manevră.2. Instalaţia de foraj permite. (sistemul de acţionare. prin subansamblele componente. sistemul de rotire şi sistemul de circulaţie) realizarea în condiţii de securitate (sistemul de prevenire a erupţiilor) a operaţiilor necesare execuţiei unei sonde. gaura/peretele sondei în faza de foraj propriu-zis (dislocarea rocii şi evacuarea detritusului rezultat la suprafaţă) urmată la anumite intervale de adâncimi de consolidare prin operaţiile de tubare şi cimentare.1.

Previziunile legate de estimarea preţului forajului sunt în general consemnate în programe adiţionale raportului de implantare: programul de sape de foraj (diametrele definite în programul de foraj se corelează cu tipul de sape prin studii de forabilitate ale formaţiunilor ce urmează a fi traversate. – programul de carotaj mecanic şi de teste diferite de foraj. foraj. – programul de foraj şi de tubaj. Programul de foraj şi de tubaj. este documentul esenţial care permite să se prevadă cum şi cu ce mijloace va fi realizată sonda. producţie). În aceeaşi măsură documentul iniţiază studii economice pentru confirmarea fezabilităţii proiectului şi emite o decizie tehnico-economică pozitivă sau negativă legată de execuţia forajului respectiv. – scopul forajului şi obiectivele petroliere (amintirea datelor de bază sau a obiectivelor definite la propunerea forajului şi care au fost modificate sau completate pe parcursul studiului). servicii. legat de secţiunea geologică dată.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Raportul geologic (documentul de bază care odată stabilit dă posibilitatea forării unei sonde) defineşte: locaţia sondei (amplasamentul forajului. – programul de teste de producţie şi de studiu a eşantioanelor prelevate. altitudinea sau adâncimea de apă la forajul off-shore). – programul de diagrafii (carotaje geofizice). Tot acest raport permite definirea necesarului de: personal (operator + auxiliar). materiale (aparat de foraj. sonde de corelare. calitatea. etc.). adâncimea estimată) şi cuprinde datele de bază: geologice. dificultăţi şi restricţii impuse. zăcământ. Capitolele principale ale raportului de implantare sunt: – situaţia geografică. obiectivele forajului (tipul. prin analiza performanţelor anterioare se pot deduce vitezele de avansare. numărul 32 . consumabile. coordonatele. Este rezultatul şi momentul de stabilire a profilului de colaborare a diferitelor departamente concertante (explorare. importanţa. Raportul de implantare se elaborează după ce decizia de foraj a fost luată. – cadrul geologic şi cel geofizic. geofizice. Acesta este un document de tip “caiet de sarcini” care cuprinde ansamblul de operaţii de executat şi care permite determinarea bugetului de operare. Acest document diferă în funcţie de scopul forajului (de explorare sau de dezvoltare) şi trebuie să pună în evidenţă deciziile de luat pe parcurs dacă se are în vedere faptul că anumite operaţii necesită intervale importante de timp (pregătirea terenului şi alegerea aparatului de foraj).

programul fluidelor de foraj defineşte tipurile şi caracteristicile fluidelor folosite pe fază de foraj. Fig. transformarea posibilă a acestora/îngreuierea. 2. Restricţia ecologică devine un factor determinant pentru alegerea tipului de noroi. de arhitectura. de apă. de măsurătorile şi operaţiile indispensabile la nivelul formaţiunii productive. de petrol).1. de obiectivele forajului. Se determină volumele şi debitele necesare care. vor ghida alegerea aparatului de foraj şi calculele consumurilor în produse (de noroi. Programul de fluide depinde de geologie. la rândul lor. 33 .Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze şi metrajul sapelor). Schema forajului rotary cu antrenare de la suprafaţă.

34 . sau monobloc – scule cu diamante sau PDC.2): 1 – apăsare pe sapă. Aparatul de foraj cu principalele subansamble.2. 2 – rotaţie la sapă. Avantajul acestei metodei constă în posibilitatea injectării de fluid la nivelul sapei (în curent descendent) pentru îndepărtarea detritusului rezultat şi antrenarea acestuia la suprafaţă (în curentul ascendent). La o sondă forată rotativ echipamentul aferent este necesar să îndeplinească trei funcţiuni principale (fig.2. 2. 3 – circulaţie de fluid.1 şi fig. 2. Forajul rotary Este principala metodă de foraj a sondelor de petrol şi gaze şi constă în folosirea de scule de dislocare cu dinţi de tipul cu trei conuri.2.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Fig.3. asupra cărora se lasă o anumită sarcină axială (greutate) şi sunt antrenate cu o anumită viteză de rotaţie.

– dacă sapa este uzată sau dacă s-a atins adâncimea dorită trebuie extrasă garnitura de foraj în totalitate fie pentru schimbarea sapei. Operaţiile de manevră – adăugarea bucăţii de avansare: succesiunea de operaţii executate este prezentată în figura 2.2.2.5. sondorul şef controlează şi ajustează valorile urmând programul de foraj şi urmăreşte în permanenţă presiunea de refulare a pompelor. Fig.4). din cadrul echipei de lucru este ocupat minimul de personal: sondorul şef se află la comanda troliului. Indicatorul de greutate. viteza de rotaţie şi debitul de noroi sunt în general fixe. fie pentru introducerea unei coloane de tubare.2.4. Realizarea apăsării pe sapă. prima operaţie este cea de dezgăţare a capului hidraulic 35 .3) şi se menţine constantă prin reglarea frânei troliului astfel încât prăjina de antrenare să coboare cu o viteză egală cu viteza de avansare a sapei) (fig.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Operaţii principale la forajul unei sonde: forajul propriu-zis este operaţia de bază. Fig. masa rotativă antrenează sapa de foraj prin intermediul ansamblului garnitură de foraj. 2.3. apăsarea pe sapă Gs este diferenţa între greutatea în cârligul macaralei cu sapa suspendată Ggf şi cea cu sapa pe talpă (această diferenţă se citeşte pe indicatorul de greutate Martin Decker (fig.

Datorită jocului relativ redus dintre coloană şi sondă rotirea este aproape imposibilă. Acest inconvenient a fost eliminat la instalaţiile moderne de foraj prevăzute cu cap hidraulic motor (power suiwell)/Top drive. Succesiunea operaţiilor la adăugarea bucăţii de avansare. Ansamblul cap de sondă permite şi montarea prevenitoarelor (obturatoarelor) echipate lateral cu conducte de înaltă presiune denumite linia de omorâre (kill line)/linia manifoldului de erupţie (chock line). se prinde cea de-a patra prăjină prin intermediul penelor de foraj în locaşul conic al mesei rotative. se deşurubează cu ajutorul cleştilor şi pasul se depozitează în turla de foraj. se închide elevatorul sub racordul primei prăjini de foraj. De remarcat că în timpul manevrei nu se poate roti garnitura de foraj şi nu se poate circula fluid (pentru aceasta trebuie remontat ansamblul prăjină de antrenare-cap hidraulic). Tubajul este operaţia de introducere a unei coloane de burlane când forajul a atins adâncimea prevăzută pentru faza respectivă. 2. Montarea capului de sondă – definitivarea consolidării se realizează prin montarea a diverse echipamente de suspendare şi de etanşare la partea superioară a coloanei.5.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze Fig.6). prin circulaţie directă (de regulă) se plasează pasta de ciment în spatele coloanei pe intervalul ce trebuie izolat. a capului de 36 . după introducerea coloanei. din cârlig după ce ansamblul prăjină de antrenare-cap hidraulic (în permanenţă legat la pompe prin furtunul de foraj) a fost deşurubat din garnitură şi retras la gaura de refugiu. se repetă operaţia până ce întreaga garnitură de foraj este extrasă din sondă (fig. iar manevra constă doar în coborârea prin adăugarea bucată cu bucată a burlanelor de tubare. La final. se ridică garnitura de foraj pe înălţimea unui pas (trei bucăţi).2. Sunt necesare o serie de teste în presiune pentru verificarea etanşeităţii coloanei.

şi constă în echiparea sondei pentru extracţie: packer. 37 . Manevrarea unei garnituri de foraj. Aceste lucrări sunt executate curent de echipa de foraj dar tehnica legată de ele ţine mai mult de domeniul producţiei. Frecvent. fisurare hidraulică.2. a prevenitoarelor (BOP). valvă de securitate. Completarea este operaţia care succede tubajul ultimei coloane (de exploatare) Fig. etc. Odată securitatea sondei asigurată. faza următoare de foraj se poate derula. acidizare. în prealabil. etc.Procesul de forare a sondelor de petrol şi gaze sondă.6. ţevi de extracţie (tubing). se execută operaţii legate de ansamblul strat-sondă: perforare.

iar antrenarea în rotaţie se realizează cu prăjina de antrenare Fig. permite circulaţia fluidului de foraj în condiţii de căderi de presiune minime.3. Funcţiunile principale sunt: transmite sapei energia necesară dislocării rocilor. Componenţă Garnitura de foraj (drill steam) este un arbore rotitor-hidroconductor care asigură legătura mecanică dintre instalaţia de suprafaţă şi instrumentul de dislocare. 38 . prăjinile de foraj (drill pipe) şi elemente auxiliare compuse din: stabilizatori. la suprafaţă garnitura de foraj este suspendată în cârlig prin intermediul capului hidraulic. Generalităţi.1. Garnitura de foraj 3. racorduri (reducţii) diverse.1 este prezentat ansamblul unei garnituri de foraj. ghidează şi controlează traiectoria sapei. În figura 3.3.1. Elementele principale ale echipamentului de fund sunt: prăjinile grele (drill collar). amortizoare de şoc. Ansamblul garniturii de foraj. aplicarea unei forţe de compresiune (apăsare – WOB) pe sapă.

9 203.1) Diametrul exterior este cuprins între un minim (legat de rigiditatea ansamblului) şi un maxim (în funcţie de diametrul forajului.7 254.1/9. posibilitatea de instrumentaţie sau frezare.4 9.7 Tabelul 3.1/9.4 9.4 9. Destinaţie (conexiune+ diametru) NC23-31 NC26-35 (2 3/8 IF) NC31-41 (2 7/8 IF) NC35-47 NC38-50 (3 1/2 IF) NC44-60 NC44-60 NC44-62 NC46-62 (4 IF) NC46-65 (4 IF) NC46-65 (4 IF) NC46-67 (4 IF) NC50-70 (4 1/2 IF) NC50-70 (4 1/2 IF) NC50-72 (4 1/2 IF) NC56-77 NC56-80 6 5/8 REG NC61-90 7 5/8 REG NC70-97 NC70-100 NC77-110 Diametrul exterior.4 57.3.1/9.1/9.8 50.1/9.4 Diametrul interior.8 232.1/9.8 177.4 9.9 100.8 159. Prăjini grele de foraj.1 9.4 71.1 165.5 144. Diametrul sapei.1/9.4 9.7 121.4 158.4 76.2 57.1/9.4 71.4 57.8 120. facilităţi de întreţinere şi transport.4 88.4 9.1 50.4 9.3 260.3 190.4 9.4 152.8 154.4 114.2 150. Tabelul 3.1/9.4 9.1/9. DF ±0.7 127. (in) 24…12 1/4 9 7/8 8 3/4…8 1/2 6 3/4…6 Diametrul prăjinilor grele.1/9.8 38.4 Diametru la chanfren.6 237.2 57.0 279.6 (mm) 31.8 57.4 71.1/9.1/9.Garnitura de foraj (kelly). două canale de securitate permit închiderea interiorului garniturii de foraj.9 104.1/9. d +1/16 (in) 1 1/4 1 1/2 2 2 2 1/4 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 13/16 2 1/4 2 1/4 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 2 13/16 3 3 3 3 +1.2.4 57. (tab.6 241. aliaje amagnetice pentru executarea forajelor direcţionale (Monel cu 39 .5 149.1 195.4 9. riscul de prindere prin lipire diferenţială).3 247.0 154.7 169.4 9.15 (m) 9.6 228.2 Lungimea.4 9.8 184.1/9.7 212. Aliaje pe bază de crom molibden călite şi revenite cu limita elastică minimă de 785 MPa (prăjini grele de 3 1/8…6 7/8 in).1 171.2 71.2 76.2 82.1 9.4 (mm) 76. (in) Exterior Interior 9 1/2 3 7 3/4…8 2 13/16 6 3/4 2 13/16 4 3/4 2 1/4 Materiale. respectiv 689 MPa (7…10 in).4 9. viteza admisibilă de ridicare a fluidului în spaţiul inelar. în principal.5 185.4 9.1/9.1 9.0 144. L ±0.0 152.2 209.1/9.2 196. constituie un lest de oţel a cărui masă furnizează apăsarea pe sapă şi sunt supuse la restricţii multiple (diametrul de foraj. Dimensiuni.5 177. Alegerea diametrului prăjinilor grele.7 223.2 71.1 9.8 158. rezistenţă la flambaj.4 9. căderi de presiune minime posibile. D (in) 3 1/8 3 1/2 4 1/8 4 3/4 5 6 6 6 1/4 6 1/4 6 1/2 6 1/2 6 3/4 7 7 7 1/4 7 3/4 8 8 1/4 9 9 1/2 9 3/4 10 11 (mm) 79.2 76. rigiditate).2 76.5 164.1 9.2 71.4 9. Prăjinile grele.2 71.4 71.4 71.7 164.1.8 165.4 9.1/9.

odată cu evoluţia în tehnică. IF (Internal Flush – uniform) şi NC (Numbered Connection – acestea sunt normele actuale pentru dimensiunile nominale curente). Detectarea microfisurilor se face prin inspecţii magnetice sau cu raze ultraviolete. se preferă folosirea de prăjini grele cilindrice supradimensionate sau ansambluri de fund (BHA) cu stabilizatori multiplii. În general. auto-aliniere).Garnitura de foraj peste 60% nichel – foarte scump şi cu puternică tendinţă de gripaj a filetelor. asigură o bună ghidare a sapei (jocul prăjini-sondă este de 1/32") însă sunt foarte scumpe. 40 . conice (creşte rezistenţa îmbinării.3.3) sunt de tip rotary cu umăr de etanşare. obosesc şi după un anumit timp de funcţionare filetele prezintă amorse de ruptură sub forma unor micro-fisuri. Prăjini grele cilindrice.2) – pentru manevrare reclamă înfiletarea de suveie speciale de manevră şi fixarea colierului de siguranţă la suspendarea în masa rotativă. patrate – foarte rigide. 3. standardizate după normele API. Îmbinările filetate. armarea zonelor de uzură. aliaj austenitic de fier cu crom-magneziu). Momentul de strângere asigură pretensionarea de compresiune necesară.3. În perioada de debut a forajului rotativ filetele erau de tip normal (Regular – REG). Filetele de îmbinare (fig. supuse la încovoiere alternativă. la forajul sondelor. profil ZIP – prevede două degajări (una pentru pene şi una pentru elevator). Umerii filetului transmit marea majoritate a tensiunilor la care sunt supuse prăjinile grele şi constituie singura etanşare metal/metal faţă de presiunea interioară din garnitura de foraj. Remediul constă în refiletarea prăjinii. durificarea superficială a umerilor şi Fig. o mai uşoară şi rapidă asamblare-dezasamblare. Profile de prăjini grele circulare uniforme (slick – fig. Pe parcursul timpului. spirale – pentru reducerea riscului de prindere prin lipire diferenţială şi creşterea suprafeţei de curgere în zona prăjinilor grele. au apărut filetele FH (Full Hole – largi).2.

iar L = (1.1) Cu notaţiile: L – lungimea prăjinilor grele.3. 41 . Un alt mod de protecţie mecanică a zonei critice (prăjinile de foraj de deasupra prăjinilor grele) îl constituie intercalarea de prăjini de foraj rigide (heavy-weight) – (fig.1…1. (3. dn – densitatea noroiului. Determinarea necesarului de prăjini grele. îngroşare în zona centrală şi lungime a racordurilor superioară. d0 – densitatea oţelului. ZP – la încovoiere. Prăjinile intermediare în comparaţie cu prăjinile de foraj normale au: acelaşi diametru exterior. c – zone critice de rezistenţă (ZB.2) Lc . la forajul direcţional contribuie substanţial la realizarea apăsării pe sapă. Pentru evitarea unei diferenţe mari de rigiditate între prăjinile grele şi cele de foraj este recomandată (în special pentru diametrele de foraj mari) utilizarea de ansambluri telescopice de prăjini grele (dispuse de la sapă în ordinea reducerii rigidităţii).3. ZB – la tracţiune).Garnitura de foraj Fig. ZA. b – cep filetat. ele sunt mai grele şi mai rezistente la flambaj. Filetele prăjinilor grele: a – îmbinare.5). kp – coeficientul de flotabilitate ( k p = 1 − dn ) se determină: d0 (3.4 este prezentat principiul pe baza căruia se dimensionează tronsonul de prăjini grele: PDC + P2S = P1S + Gs . grosime de perete mult superioară. În figura 3. Lc – lungimea în compresiune a prăjinilor grele.3.2) Gs = Lc S(d 0 − d n ) = Lc Sd 0 k p .

42 .3. Racordurile acestor prăjini sunt mai lungi decât la prăjinile uzuale. Principiul de întrebuinţare a prăjinilor grele (secţiunea neutră). Atât racordurile. în două categorii de lungime.43 şi 25. Ele sunt numite şi prăjini de foraj cu pereţii groşi. În România se construiesc prăjini intermediare de 3 1/2 in cu grosimea de 18.Garnitura de foraj Fig.4 mm) şi 5 in (25. la fel ca şi prăjinile grele. cât şi îngroşarea sunt armate cu materiale dure.4.4 mm). ceea ce permite ca filetele să fie retăiate de mai multe ori. Se construiesc şi prăjini intermediare cu canale spirale.08 mm).26 mm. cepul şi mufa se construiesc cu degajări de tensiune. Ele sunt sudate prin frecare. prăjini de trecere sau prăjini semigrele. dar există şi prăjini forjate dintr-o bucată. 4 in (15. cu sau fără îngroşare centrală. 4 1/2 in (21. La dimensiuni mari. pentru a micşora suprafaţa de contact cu pereţii sondei.

Asemenea ansambluri de fund. în acest mod. 15 . La capetele îngroşate ale tubului se ataşează prin sudură racordurile speciale (tool-joints) prevăzute cu filete tip rotary şi care permit îmbinarea dintre prăjini. evident stabilizate. prăjinile pentru forajul rotativ au fost echipate cu racorduri înşurubate.20 bucăţi.3. între prăjinile grele şi cele obişnuite ca să realizeze o trecere gradată de la rigiditatea mare a primelor la rigiditatea scăzută a celorlalte. ambele apreciabile la forajul dirijat. având o suprafaţă de contact cu pereţii sondei mai redusă. totodată. sunt mult mai elastice decât cele alcătuite din prăjini grele. terminate la un capăt cu cep şi la celălalt cu mufă. 43 . cu lungimi până la 1000 m. Sunt posibile. se diminuează frecările şi se reduc momentele de rotaţie. După forma îngroşării se disting: IU – internal upset.5. Prăjinile de foraj obişnuite sunt fabricate dintr-un tub de oţel laminat (fără sudură) ale cărui extremităţi sunt matriţate (ramforsate/îngroşate) în ceea ce se denumeşte upset . pentru a fi îmbinate între ele (sunt compuse din trei elemente: prăjina propriu-zisă (corpul sau ţeava prăjinii) şi două detalii sudate la capetele ei (cepul şi mufa prăjinii – racordul special). Prăjinile intermediare se intercalează. Prăjini de foraj: intermediare (heavy weight) şi obişnuite (cu racorduri sudate). IEU – internal -external upset. La forajul sondelor cu înclinări mari sau cu extensie orizontală. prăjinile intermediare înlocuiesc parţial sau chiar total prăjinile grele. Iniţial. turaţii mai mari. Se diminuează. Prăjinile de foraj sunt ţevi cu lungimea de circa 9 m. desele ruperi care au loc în această zonă din cauza oboselii.Garnitura de foraj Fig. ambele filetate. EU – external upset.

620. prăjinile de foraj se fabrică din oţel slab aliat. tratate termic şi apoi prelucrate mecanic (strunjire. Institutul American de Petrol (API) a instituit pentru oţelurile folosite la prăjini nişte clase de rezistenţă. mangan. molibden. filetare). mediu. Încălzirea zonei. Acesta protejează prăjinile contra coroziunii şi micşorează rezistenţele hidraulice cu circa 20 %. diluate în solvenţi organici.800 Hz). În final.200 C şi formează un film de 0. În general.2 mm.1 . pentru detensionare. notate cu EU (external upset). Ele se pulverizează la 120 . în cuptoare Simens-Martin. cu crom. temperatură.Garnitura de foraj În prezent se construiesc numai prăjini cu racorduri sudate. Gama largă de oţeluri folosite este impusă de diversitatea condiţiilor de solicitare. După modul de îngroşare. prăjina completă se controlează ultrasonic sau electromagnetic şi cu particule magnetice. tratamentul constă într-o călire rapidă urmată de revenire. Normele API impun caracteristicile mecanice pe care trebuie să la îndeplinească fiecare clasă de rezistenţă.interior.0. cu curenţii de frecvenţă medie (500 . se acoperă la interior cu lacuri de protecţie. sau din oţel aliat. călire şi revenire se realizează prin inducţie. o 44 . 3. în limba engleză).exterior. diametrul sapei. Apoi prăjina se finisează în interior şi la exterior în zona sudurii. . După detensionare şi debavurare. . Prăjinile propriu-zise se fabrică prin laminare. se disting prăjini de foraj cu capetele îngroşate spre: . recomandă procedeele de elaborare a oţelurilor. limitează conţinutul de sulf (sub 0. cu mangan. notate cu IU (internal upset. capetele fiind îngroşate (ramforsate) prin presare ulterioară la cald. nichel.3). cu mangan şi molibden.interior şi exterior. Racordurile sunt forjate. numite şi grade (tab. i se măsoară lungimea. Ele se sudează la prăjini prin frecare şi presiune.04 %). curbura sondei. se marchează şi se protejează contra coroziunii. Pentru acoperirea suprafeţei interioare se utilizează răşini epoxidice sau fenolice. zona sudurii se normalizează pentru a-i reface proprietăţile metalurgice. determinate de: adâncime. notate cu IEU (internal-external upset). mai ales în zona sudurii. vanadiu. găurire. În medii acide cu hidrogen sulfurat se recomandă oţelurile E-75 şi X-95 cu limitele de variaţie a rezistenţei la curgere mai apropiate între ele (517.06 %) şi cel de fosfor (sub 0. se cântăreşte.

Adâncimea de utilizare creşte cu raportul Rp0. etanşarea racord-prăjină se asigură printr-un triplu blocaj: frontal în capătul cepului prăjinii. Prăjinile din aliaje de aluminiu sunt utilizate mai ales la forajul sondelor dirijate. . prăjinile din aluminiu sunt mai flexibile: la aceeaşi rază de curbură.cu racorduri de oţel înfiletate la capete. Ţeava prăjinii de aluminiu se fabrică prin extrudare. dar sunt de obicei mai lungi. În acest sens prezintă interes aliajele de aluminiu (densitatea 2750 kg/m3) şi de titan (densitatea 4500 kg/m3).2/ρm . eventual şi cu Mn şi Si. se reduce sarcina la cârligul instalaţiei şi energia necesară pentru manevrare. Racordurile sunt similare cu cele folosite la prăjnile din oţel. dar şi pentru că odată cu greutatea scade şi presiunea de contact laterală. . creşte rezerva de tracţiune în cazul prinderii în gaura de sondă. Se construiesc două tipuri de prăjini din aliaje de aluminiu: . prăjinile din aluminiu sunt convenabile la forajul dirijat şi la cel orizontal.73 105 N/mm2 faţă de 2.Garnitura de foraj respectiv 655 . A doua cale o reprezintă utilizarea unor aliaje uşoare.prăjinile din aluminiu sunt mai uşor de transportat şi de manevrat pe rampă şi pe podul sondei. În general se utilizează aliaje Al-Cu-Mg (cunoscute sub numele de duraluminiu) şi Al-Cu-Mg-Zn. Faţă de cele din oţel. Ataşarea are loc prin fretare: racordurile sunt încălzite la circa 400oC. din acest motiv.sunt amagnetice (permit măsurători de deviere prin interiorul lor cu înclinometre magnetice). .modulul de elasticitate este mai redus (0. prăjinile din aluminiu au unele avantaje: . . tensiunile de încovoiere sunt mai mici). Prima cale de creştere o constituie folosirea unor oţeluri cu rezistenţă ridicată. pe filet şi pe o suprafaţă conică aflată în prelungirea filetului. gradul de oboseală se diminuează. duritatea mai scăzută şi alungirea la rupere (ductilitatea) mai mare. ca să poată fi retăiate când se uzează filetul.760 N/mm2). în timp ce prăjina este răcită la interior cu apă sau cu azot lichid. Ele se înşurubează la capetele prăjinii cu un filet trapezoidal.la aceeaşi adâncime. cu cepul şi mufa tăiate în capetele îngroşate. .dintr-o bucată. aliate şi îmbunătăţite.rugozitate mai mică decât cele din oţel (căderile de presiune se reduc).06·105 N/mm2). 45 .

prin mai multe benzi circulare. racordurile sudate se fabrică din oţeluri 36MoCrNi16 sau 40VMoMnCr10 (echivalente cu oţelurile AISI 4137 H şi 4140 H). După normele API. au o stabilitate termică mare şi sunt amagnetice.18 mm) sau grosiere (0. Oţelurile aliate folosite pentru racorduri sunt practic independente de clasa de rezistenţă a prăjinilor. Cu ajutorul unui arc electric. ca electrodă de sudură. acolo unde temperatura limitează aplicabilitatea celor de aluminiu. În medii acide cu hidrogen sulfurat se folosesc oţeluri aliate cu molibden (0. Rezistenţa celor două elemente . cu duritatea HRC limitată la 26 – 28 şi rezistenţa la curgere la 670 .9 mm).2 = 827 N/mm2.75 %). pentru a proteja coloanele de burlane.1·105 N/mm2 faţă de 2. Racordurile care echipează prăjinile de foraj se execută prin forjare. de exemplu bronz. rezistenţa la rupere Rm = 965 N/mm2.0. tăierea şi protejarea filetului.Garnitura de foraj Prăjinile de foraj din aliaje de titan sunt destinate sondelor foarte adânci (peste 10 000 m). Materiale pentru racorduri.06·105 N/ mm2). tratamente termomecanice (deformare plastică urmată de o călire cu apă) sau prin încărcarea cu materiale dure: carburi de wolfram granulare (de exemplu. încărcarea cu materiale dure. Au modulul de elasticitate mai mic decât oţelul (1. Carburile de wolfram sinterizate se află distribuite uniform într-o matrice de oţel. Pentru a mări rezistenţa la uzură prin frecare cu rocile abrazive. Cu materiale dure se încarcă numai mufa racordului. urmată de prelucrarea mecanică. alungirea 13 %. uneori. niobiu (0.8 .corpul prăjinii şi racordul . suprafaţa exterioară a racordurilor este durificată prin călire superficială cu curenţi de înaltă frecvenţă (CIF). sunt rezistente la oboseală. călire şi revenire. relit).se armonizează prin modificarea dimensiunilor transversale ale racordului: prăjinile din oţeluri superioare au racorduri mai robuste.740 N/mm2. Se folosesc granulaţii fine (0. 46 .03 %). sau a unui jet de plasmă. în care sunt practicate de obicei nişte şanţuri.0. în atmosferă de gaze inerte. mai moale. Ele au raportul rezistenţă mecanică-densitate ridicat. un strat metalic. cerinţele minime sunt: limita de curgere Rp0. liantul se topeşte şi granulele dure se depun pe suprafaţa racordurilor. Peste stratul din carburi se depune. duritatea Brinell = 285.12 . astfel că permit încovoieri mai accentuate. În România.

2 7/8. Dimensiunile curent folosite la forajul sondelor de petrol şi gaze sunt: 3 1/2 şi 5" (în SUA se utilizează adesea 4 1/2"). Tehnica de sudură prin fricţiune a adus progrese remarcabile în ceea ce priveşte rezistenţa ansamblului din două aliaje diferite. respectiv două bucăţi pentru aparatele uşoare). G sau S). Filetele sunt de acelaşi tip cu cele ale prăjinilor grele: NC 50 pentru racorduri cu diametrul exterior de 6 1/2 in (pentru prăjini de 5"). prin coroziune şi prin oboseala materialului (care practic le scoate din uz). 47 o . Garnitura de prăjini standard este din oţel grad E. range II (27…30 ft). 4. Nc 38 – racorduri cu diametrul de 4 3/4 in (prăjini de 3 1/2 in).3. range III (38…45 ft).3). Tabelul 3. La forajul petrolier sunt folosite preponderent prăjinile din categoria II (manevrarea garniturii se face în paşi alcătuiţi din trei bucăţi pentru aparatele de foraj grele. 5. Gradul E X–95 G–105 S–135 Limita elastică Minimă Maximă MPa (psi) MPa (psi) 517 (75 000) 724 (105 000) 655 (95 000) 862 (125 000) 724 (105 000) 931 (135 000) 931 (135 000) 1 138 (165 000) Rezistenţa de rupere Minimă MPa (psi) 690 (100 000) 724 (105 000) 793 (115 000) 1 000 (145 000) Lungimea prăjinilor este standardizată de API în trei clase: range I (18…22 ft). 3 1/2. se obţine din masa nominală a corpului exprimată în standardele API în lb/ft (în SI se exprimă în kg/m). Diametrul nominal al prăjinilor de foraj (diametrul exterior la corpul tubului) este de: 2 3/8.3. dacă rezistenţa acesteia devine insuficientă pentru continuarea forajului se adaugă prăjini din grade superioare (X. Diametrul interior al prăjinilor nu este o cotă directă. API a standardizat patru tipuri de oţel pentru toate dimensiunile de prăjini (tab. 4 1/2. prăjinile de foraj se uzează prin frecarea cu pereţii sondei prin eroziune. Umerii conici la 18 la mufa specială a racordului permit angajarea în elevatorul de manevră cu scaun conic (există şi racorduri speciale cu umeri drepţi. Pe măsura utilizării. 5 1/2 in. Oţelul de racorduri are limita elastică de 120 000 psi indiferent de gradul oţelului din care este fabricat corpul prăjinii la care sunt sudate.Garnitura de foraj Caracteristicile prăjinilor de foraj. Prin frecare (eventual eroziune şi coroziune electro-chimică) racordurile speciale (mufele speciale) şi corpul prăjinilor îşi pierd din grosimea de perete. Caracteristicile oţelurilor pentru prăjini. dar sunt practic abandonate la forajul actual).

API clasează prăjinile de foraj în funcţie de gradul de uzură: clasa I – prăjini noi cu toate cotele la valoarea nominală.6). iar sus filet stânga (invers pentru garnitura stânga).3. conduce fluidul de foraj prin interior.4. Sensul filetelor la cele două capete este diferit şi depinde de sensul de antrenare al garniturii de foraj: pentru garnitură dreapta – jos filet dreapta. clasă de utilizare şi limită elastică de rezistenţă la tracţiune. Prăjina de antrenare este elementul cu lungimea cea mai mare (40…54 ft) din componenţa garniturii de foraj pentru a face posibilă adăugarea bucăţii de avansare. suportă greutatea totală a garniturii. premium – cu 20 % pierdere din grosimea de perete. face legătura între capul hidraulic şi ultima prăjină de foraj din garnitură. acestea urmează a fi folosite în condiţii de solicitare corespunzătoare capacităţii lor de rezistenţă.30 19.30 19.50 Clasa I 1 208 1 760 25 200 55 800 95.489 kg/m.30 19.50 13.4 * 1 lbm/ft = 1. 48 .5 Premium 944 1 386 19 500 43 800 87 59. Prăjina de antrenare transmite mişcarea de rotaţie de la masa rotativă la garnitura de foraj. Tabelul 3. tipo-dimensiuni.Garnitura de foraj fapt ce duce la diminuarea capacităţii de rezistenţă mecanică. Exemplu de încadrare a prăjinilor de foraj. Alegerea materialului (gradul de oţel) se face în general pe baza unui calcul simplificat din care rezultă adâncimile maxime de lucru pentru anumite condiţii. La intervale regulate antreprenorii de foraj (proprietarii de garnituri de foraj) inspectează prăjinile de foraj în baze tubulare specializate (control nedestructiv) şi obţin un certificat de încadrare în una din clasele de uzură corespunzător normelor API.1 52. permite manevrarea longitudinală cu rotaţie a garniturii pe o lungime egală cu lungimea porţiunii profilate. Alegerea diametrului prăjinilor de foraj se face în funcţie de faza de foraj (diametrul sapei) şi pe baza consumului specific de energie hidraulică (la circulaţie)/mecanică (la manevră).1 65.50 13. Rezistenţa la Tracţiune (kN) Torsiune (Nm) Spargere (MPa) Tip oţel E E E Diametrul in 3 1/2 5 3 1/2 5 3 1/2 5 Masa unitară lbm/ft* 13.9 Clasa II 816 1 203 16 800 37 900 76. În secţiune transversală zona profilată este patrată sau hexagonală (rar triunghiulară). iar la capete este prevăzută cu secţiuni cilindrice îngroşate (cu lungime mai mare decât a pieselor de racord) pe care se taie filetele de legatură. clasa II – cu 30 % pierdere de grosime (tab.

după tubarea unei coloane de burlane. Capătul de jos al prăjinii de antrenare este prevăzut cu o reducţie de protecţie mufă-cep: ea poate fi schimbată când i se uzează cepul. Prãjina de antrenare. dar capul hidraulic. profilată. care evită circulaţia inversă. Prin calităţile materialului şi prin dimensiunile transversale. Zona de antrenare trebuie să fie mai lungă decât prăjinile de avansare din garnitură. Din punct de vedere constructiv. sau chiar în locul ei. La Dn Dc Îngrosare superioarã Filet stânga Îngrosare inferioarã Portiunea de Filet dreapta antrenare L La Dn Dc Dîs di Fig.3. Pe reducţie se montează un manşon de cauciuc ca să protejeze prevenitoarele de erupţie şi coloana de burlane. care îşi păstrează dimensiunea mufei şi a cepului (6 5/8 REG).6.Garnitura de foraj Prin forma ei profilată. poligonal. între prăjină şi reducţie. cu interiorul circular şi exteriorul profilat. De fapt. rămâne acelaşi. 49 Dîi . prăjinile de antrenare sunt: forjate sau frezate. Prăjinile de antrenare sunt ţevi cu pereţii relativ groşi. se amplasează o reducţie prevăzută cu ventil de reţinere. de aproximativ 11 m. indiferent de presiunea de lucru. între prăjina de antrenare şi capul hidraulic se montează întotdeauna o cana de siguranţă. prăjina de antrenare preia mişcarea de rotaţie de la masa rotativă şi o transmite spre sapă prin intermediul garniturii de foraj. Distanţa dintre feţele opuse ale poligonului defineşte dimensiunea nominală a prăjinilor de antrenare (Dn). Indiferent de dimensiunea nominală toate prăjinile de antrenare au la capătul superior aceeaşi mufă (6 5/8 REG): în timpul forajului. Uneori. prăjinile de antrenare sunt mai rezistente decât prăjinile de foraj. cu reducţia lui de protecţie cep-cep. prăjina de antrenare trebuie uneori schimbată – diametrul cepului scade cu dimensiunea nominală a prăjinii -. Ele au lungimea totală de circa 12 m şi porţiunea de antrenare.

Echipa de foraj are în dotare un evantai cât mai larg posibil de tipo-dimensiuni care să acopere toate schimbările de prăjini grele. cep-cep. Multe reducţii sunt cunoscute după destinaţia lor: − reducţia capului hidraulic. între prăjinile grele şi sapă. Duritatea Brinell: 285 . cu pereţii groşi. motoare. Fig. chiar dacă au aceeaşi tipodimensiune de filet. îmbunătăţite pe toată lungimea: prăjini călite şi revenite. având îmbinări cu umăr şi filet rotary. – elemente ce unesc două componente când ambele se termină cu mufă sau ambele cu cep. Reducţii. Sunt fabricate din oţel de racord. atunci când ele au îmbinări care nu se potrivesc (ca dimensiune sau tip).341.3. În România se utilizează oţelul 46MoMnCr10.2) de 770 N/mm2 . motorul de fund. Reducţiile sunt piese tubulare relativ scurte (până la 1−1. Reducţiile sunt elemente de legătură care fac conexiunea între elementele garniturii de foraj cu dimensiuni/îmbinări diferite. cu filete stânga. prăjina de antrenare. 50 . Ele servesc ca: – piese de legătură între componentele garniturii de foraj. stabilizatori sau alte echipamente folosite la săparea sondei. asimilat cu oţelul AISI 4145H (SUA). carotieră. respectiv de acelaşi tip.Garnitura de foraj Se folosesc oţeluri aliate. – elemente scurte folosite la măsurarea devierii.7. – sisteme pentru protecţia la uzură a unor elemente importante şi scumpe: capul hidraulic. iar rezistenţa minimă de curgere (de fapt limita de proporţionalitate Rp0. motor de fund sau pentru ataşarea diverselor scule introduse cu sau în ansamblul garniturii. la dirijarea sondelor sau pentru realizarea circulaţiei între interiorul şi exteriorul garniturii. Rezistenţa lui minimă la rupere trebuie să fie 980 N/mm2 .5 m).

De-a lungul garniturii de foraj se montează una sau două supape care permit circulaţia directă. Canaua de siguranţă are un cep sferic prevăzut cu un orificiu de trecere. Rp0. cepul se roteşte cu 900 cu o cheie cu cap pătrat sau hexagonal.2 = 691 N/mm2 şi HB = 277 pentru diametre de 7 − 10 in. − reducţii de trecere. Ele se montează imediat deasupra sapei. − reducţii de orientare. Uneori. din aceleaşi oţeluri ca şi prăjinile grele: 40CrNi12. − reducţii de circulaţie. Stabilizatorii sunt elemente intercalate între prăjinile grele.2 = 760 N/mm2 şi duritatea Brinell minimă 285 pentru diametre de 3 1/8 − 6 5/8 in. Când canaua este deschisă. Limita minimă de curgere Rp0. Prăjinile grele împreună cu 51 . de obicei mufă-mufă. 46MoMnCr10 sau 34MoCrNi16X. cel puţin la unul dintre capetele prăjinii de antrenare trebuie montată o cana de siguranţă care să poată fi închisă manual. chiar la prima prăjină de foraj. rapid şi sigur.Garnitura de foraj − reducţia de protecţie a prăjinii de antrenare. reducţiile se construiesc din prăjini grele devenite prea scurte după tăierea repetată a filetelor. fie pentru a realiza o gaură de sondă cu forma şi direcţia dorite. sau undeva mai sus. ele se plasează de-a lungul garniturii. − reducţia sapei. corectori. − reducţii de legătură între prăjinile grele. cu locaş pentru protector de cauciuc. Stabilizatori. − reducţii dezaxate folosite pentru dirijarea sondelor. fie pentru a îmbunătăţi condiţiile de lucru ale garniturii. Pentru a împiedica erupţia sondei prin interiorul garniturii de foraj. Când se închide. care centrează garnitura şi constituie puncte de sprijin cu pereţii sondei. fie din motive de siguranţă. Acestea nu sunt strict necesare forajului. cu diametrul egal cu cel al prăjinii. având diametrul egal sau apropiat de cel al sapei. eventual într-un stabilizator. cu supapă de reţinere sau cu supapă de scurgere Reducţiile se construiesc din semifabricate forjate. orificiul este orientat de-a lungul acesteia. îmbunătăţite. prevăzute cu dispozitive necesare pentru dirijarea sondelor. Alte componente.

rolele pot fi schimbate. Manşonul cu lame armat cu 52 . mai rar. Se construiesc stabilizatori cu trei sau şase role (amplasate la două niveluri). cu role şi. – cu manşon înşurubat. poziţia lor în ansamblu şi jocul radial faţă de pereţii sondei. cu dinţi armaţi cu material granular sau cu inserţii din carburi metalice. Stabilizatorii sunt folosiţi: – ca să prevină devierea sondei de la direcţia dorită. Corpul şi lamele metalice sunt fabricate din oţeluri aliate de îmbunătăţire: crom-molibden. ameliorând condiţiile lor de funcţionare. integrali. Stabilizatorii cu lame: – uzinate din corpul stabilizatorului. se folosesc şi stabilizatori montaţi pe corpul motoarelor de fund. diametrul mai mare decât cel al sapei. Lamele pot fi drepte (fixate de-a lungul generatoarei corpului sau uşor înclinat). cu diamante sau PDC-uri. – sudate pe corpul stabilizatorului. Când se uzează. împiedică lipirea acestora de pereţi). scurte sau lungi. – pentru a mări sau a micşora înclinarea sondei (realizarea scopului urmărit – creştere. crom-mangan-molibden.Garnitura de foraj stabilizatorii formează ansamblul părţii inferioare a garniturii (ansamblul de fund – BHA). – cu patine de uzură schimbabile. Ei se amplasează deasupra sapelor cu diamante. striate. demontabil. dispuse paralel cu axa corpului ori înclinat. Se construiesc stabilizatori cu lame. adeseori cu suprafaţa de lucru chiar în continuarea celei a sapei. Se mai numesc şi alezoare şi ele au uneori. tot pentru dirijarea sondei. de tipul sapei şi de scopul urmărit. Construcţia lor este determinată de duritatea şi abrazivitatea rocilor. stabilizare sau descreştere a unghiului de înclinare – se obţine modificând numărul. inclusiv de la cea verticală. Stabilizatorii cu diamante se utilizează în roci dure. – cu manşon de cauciuc staţionar. Stabilizatorii cu role se folosesc în roci relativ dure şi abrazive. să stabilizeze direcţia de înaintare a sapei (ei îmbunătăţesc şi condiţiile de lucru ale sapei şi ale prăjinilor grele. spirale. adeseori ei sunt excentrici creând un efect de împingere laterală sapei). Rolele pot fi netede.

cele deschise. Primele. Racordurile prăjinilor care se rotesc ori se manevrează în interiorul unei coloane tubate uzează burlanele prin frecare în prezenţa noroiului. ele sunt strânse pe prăjini prin baterea splintului metalic. lângă racorduri. Primele sunt mai răspândite şi sunt echipate uneori cu pistoane flotante în ulei. cu armătură metalică. Coeficienţii de frecare cu burlanele trebuie să fie cât mai mici. în apropierea sapei se intercalează un amortizor de vibraţii. Zăvorul stabilizatorului cu manşon de cauciuc staţionar serveşte la blocarea acestuia atunci când prăjinile grele se îmbracă. Exteriorul acestora din urmă poate fi neted. cu ajutorul unui dispozitiv de manşonare. Pentru atenuarea acestui fenomen. Se construiesc amortizoare cu elemente elastice metalice – spirale sau discoidale –. Celelalte se închid pe prăjini cu ajutorul unui splint metalic.Garnitura de foraj diamante poate fi detaşabil şi schimbabil. în conglomerate. cu suprafaţa exterioară netedă. pentru degajare. în stare liberă. şi în prezenţa produselor petroliere. în roci fisurate. sunt forţate să treacă peste racordul cep. În roci dure. mai ales pentru îmbinările filetate. sapele cu role lucrează neuniform şi induc în garnitura de foraj vibraţii foarte periculoase. protectoarele din cauciuc sunt fie întregi. Protectoare de cauciuc. mai mic decât cel al prăjinilor: protectoarele întregi de la circa 20 mm la cele de 2 3/8 in până la 40 mm la cele de 6 5/8 in (dimensiunea nominală este dată de diametrul prăjinilor pe care se montează). Pe prăjinile ce lucrează în coloană se montează. lăsând greutatea prăjinilor pe ele. datorită fenomenului de oboseală a materialului. Constructiv. fie sunt formate din două părţi prinse într-o balama. Se folosesc atât diamante naturale. Cauciucul trebuie să fie rezistent la uzura prin frecare. Pentru a nu se deplasa de-a lungul prăjinilor. cu patine longitudinale ori cu patine înclinate. 53 . manşoane de cauciuc care împiedică frecarea racord-burlane. peste 100oC. cu şperul. la acţiunea aditivilor din noroi (în primul rând la produsele petroliere) şi la temperaturile ridicate din sondă. şi amortizoare cu elemente din cauciuc masiv. fie deschise – tăiate pe o generatoare –. Amortizoarele de cauciuc nu pot fi utilizate la temperaturi ridicate. au un joc mai mic. protectoarele au diametrul interior. Amortizoare de vibraţii. cât şi PDC-uri.

SST (Super Strength Thread). Odată cu sudarea lor la capătul prăjinilor. Îmbinările numerotate. prăjinile erau calibrate la interior. bisectoarea perpendiculară pe axa îmbinării. fundurile rotunjite sau retezate. PAC. s-au construit racorduri al căror diametru interior era egal cu cel al prăjinilor echipate. filet rotary sau filet special.a. rezistente la uzură şi capabile să transmită momente de torsiune. prin diametrul interior şi cel exterior al racordului: SH (Slim Hole). H90.875 mm faţă de umeri) exprimat în zecimi de inch (rotunjit). dintre care 6 înşurubabile cu alte dimensiuni anterioare au fost introduse în ideea restrângerii gamei de tipodimensiuni existente (circa 100) şi pentru a îmbunătăţi caracteristicile de rezistenţă ale îmbinărilor. 54 .Torque. La filetele cu sensul spre stânga se adaugă simbolul LH (Left Hand). prin creşterea razei de curbură de fundul spirelor. notate REG (Regular). momente de încovoiere şi forţe axiale suficient de ridicate. tip NC. NC (Numbered Connection). Există patru tipuri de îmbinări recomandate de normele API. se înşurubează rapid. În ordinea apariţiei. Îmbinările cu asemenea filet se centrează uşor. diferenţiate prin forma îmbinării şi a filetului. FH (Full Hole). Elementele componente ale garniturii de foraj se îmbină între ele cu un filet specific forajului rotativ. Filetul de racord are profilul triunghiular. Ele sunt îmbinări cu umăr. – îmbinări cu trecere uniformă. – îmbinări cu trecere largă. HI . SLH90. în număr de 13. ele sunt: – îmbinări normale. DSL (Double Streamline).Garnitura de foraj Îmbinările filetate. Diametrul mediu al filetului la aceste racorduri nu coincide cu nici unul dintre cele două anterioare – este mai mic – şi îmbinarea a fost notată cu IF (internal flush). cu unghiul la vârf 60o. OH (Open Hole) ş. vârfurile retezate. cu pasul şi conicitatea relativ mari. WO (Wide Open). cunoscut sub numele de filet de racord. În afara acestor îmbinări uzuale se întâlnesc şi altele. – îmbinări numerotate. pe lângă iniţialele NC. Simbolizarea cuprinde. XH sau EH (Extra Hole). sunt etanşe. şi un număr format din două cifre ce reprezintă diametrul mediu al filetului cepului în planul de măsurare (la 15. IF (Internal Flush).

variabilă de-a lungul garniturii.Garnitura de foraj 3. el este influenţat şi de prezenţa racordurilor. prezenţa amorti-zoarelor de vibraţii. fie în sens invers. – apare pierderea stabilităţii longitudinale (provocată de forţele de compresiune. rotirea garniturii şi pulsaţiile pompelor de noroi. garnitura se roteşte nu numai în jurul axei proprii. ca mase concentrate. profilul ei (drept sau curbat). Condiţiile de lucru Natura şi mărimea solicitărilor la care sunt supuse elementele garniturii de foraj sunt determinate de operaţia executată în sondă (foraj. uzura prăjinilor este mult diminuată. de regulă.2. Pasul acesteia nu este constant fiind determinat de forţa axială. Noua poziţie de echilibru este condiţionată de prezenţa pereţilor sondei şi constituie. adâncimea şi diametrul sondei. 55 .1. omogenitate). momentul de torsiune este mai scăzut. viteza de manevrare. ci şi în jurul axei sondei: fie în acelaşi sens. o spirală spaţială. instrumentaţie. Lungimea garniturii este foarte mare în raport cu dimensiunile transversale astfel că instabilitatea longitudinală survine la valori scăzute ale sarcinilor exterioare. debitul de circulaţie. modul de alcătuire şi de stabilizare a ansamblului de fund. turaţie. presiunea de pompare). proprietăţile rocilor traversate (duritate. condiţiile de solicitare sunt mai uşoare decât la forajul cu masa rotativă: dispare caracterul variabil al tensiunilor de încovoiere. carotaj mecanic. tipul sapei etc. abrazivitate. manevrare. metoda de foraj (cu mijloace de suprafaţă ori cu motoare submersibile). La forajul cu motoare de fund. În timpul forajului: – toate solicitările au un caracter variabil cauzat de lucrul neuniform al sapei pe talpă.2. regimul de lucru (apăsarea pe sapă. când frecările sunt însemnate. lansarea unui liner). şi a stabilizatorilor ca puncte de sprijin. dacă frecările cu pereţii sunt reduse. Solicitările garniturii de foraj 3. natura şi proprietăţile fluidului de foraj. După pierderea stabilităţii. forţele centrifuge create prin rotire. presiunea interioară şi circulaţia fluidului de foraj). sincron. momentul de torsiune.

greutatea ansamblurilor introduse în sondă (motoare de fund. La forajul cu aer.2. forţele de inerţie la introducerea şi extragerea garniturii din sondă în perioadele de variaţie a vitezei de manevrare. şi la solicitări dinamice. 3. solicitările se accentuează cu adâncimea şi sunt mai severe în sondele curbate. reacţiunea tălpii în timpul forajului (egală cu apăsarea pe sapă). coroziunea provocată de oxigenul din aer este de obicei mai pronunţată. Solicitările statice Solicitarea la tracţiune şi compresiune axială. garniturile sunt alcătuite din tronsoane cu secţiune transversală diferită. la anumite solicitări. de şoc: când se încearcă degajarea ei prin bătaie cu geala. când garnitura este prinsă şi lăsată liber din cârligul instalaţiei. linere). îmbinările filetate constituie. efecte existente în prezenţa noroiului.Garnitura de foraj În general. Este dată de: greutatea proprie a prăjinilor. îndeosebi la oboseală). sondele sunt înclinate faţă de verticală şi au curburi variabile de-a lungul lor. prin uzură. puncte slabe ale garniturii. forţele de presiune create de prezenţa şi circulaţia noroiului. Complexitatea stării de solicitare a garniturii de foraj rezidă din următoarele: (solicitările nu sunt uniforme de-a lungul garniturii. când se probează o coloană sau un liner cu ajutorul prăjinilor. când este scăpată pe o anumită înălţime. forţele de presiune create atunci când se încearcă desfundarea garniturii prinse. 56 . Dar acesta provoacă şi compresiune: când se lasă apăsare pe sapă. forţa de tracţiune suplimentară aplicată pentru degajarea garniturii prinse sau atunci când există tendinţă de prindere. când se înţepeneşte ori se desprinde brusc în timpul rotirii. forţele de frecare cu pereţii şi cu noroiul din sondă. Garnitura de foraj este supusă. Solicitarea principală o constituie tracţiunea produsă de greutatea proprie. dispare efectul favorabil al flotabilităţii şi cel de amortizare a vibraţiilor.2. uneori. mediul ambiant este coroziv şi afectează simţitor rezistenţa prăjinilor. dimensiunile transversale (diametrul şi grosimea peretelui) se reduc semnificativ în timp. racordurile dintre prăjini constituie mase concentrate şi au rigiditatea mai mare decât cea a corpului prăjinilor.

6) În cazul oţelului (ρo = 7850 kg/m3). aici. la sonde verticale ori apropiate de verticală şi vom studia câteva situaţii. A – aria secţiunii transversale a prăjinilor. G-105 – 7290 m. A A (3. Pentru materialul tubular introdus în sonde.4) Deasupra ei.6) sunt: oţel grad E – 5205 m. g (ρ o − ρ n ) (3. S-135 – 9370 m.a.3) S-au notat: – greutatea porţiunii aflate sub secţiunea considerată. 1. cu un coeficient de siguranţă egal cu 1. (3. L – lungimea garniturii. se foloseşte de obicei masa (sau greutatea) pe unitatea de lungime. lungimea maximă de utilizare a unei garnituri cu secţiune uniformă Lmax= σ ad . Dacă se notează cu q = Aρ0 – masa unitară. X-95 – 6595 m.5. ρo – densitatea materialului (oţelului). – densitatea fluidului de foraj (noroiului). ρn Există o secţiune unde tensiunea axială este nulă. Garnitură suspendată (cu secţiune uniformă).5) Dacă se pune condiţia ca σ z.3) se scrie: 57 . Gz FA – forţa de presiune (arhimedrică) aplicată pe suprafaţa de la baza garniturii. iar dedesupt – comprimată.max = Lg (ρ o − ρ n ) . tensiunea axială σz = Gz − FA Azρo g − ALρ n g = = ρo g z−ρ n gL . Într-o secţiune oarecare.Garnitura de foraj Interesează distribuţia tensiunilor axiale de-a lungul garniturii. Tensiunea maximă de tracţiune este la suprafaţă z = L: σ z. Faţă de bază. începând cu cea mai simplă.max să nu depăşească o anumită valoare admisibilă σ ad . această secţiune se află la distanţa l0 = ρo L ρn (3. adâncimile calculate cu relaţia (3. Ne vom rezuma. într-un noroi de 1100 kg/m3. aflată la distanţa z faţă de capătul inferior. garnitura este întinsă. relaţia (3.

⎛ ρn ⎞ ⎛ ρn ⎞ qg⎜1− ⎟ csqg⎜1− ⎟ ⎜ ρ ⎟ ⎜ ρ ⎟ o⎠ o⎠ ⎝ ⎝ (3. Tensiunea maximă la suprafaţă 58 .7) La gura sondei. datorită îngroşărilor de la capetele prăjinilor şi racordurilor.2 constituie limita de curgere minimă şi cs un coeficient de siguranţă: 1.11) Observaţia 1.10) se scrie şi sub forma σz = Gz ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ −ρ n gh . masa unitară q2 şi lungimea l2.9) Rp. σ z. Este preferabil să se utilizeze masa unitară pentru motivul că. Relaţia (3. ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. şi prăjini de foraj cu aria A2. 1. Garnitură alcătuită din două tronsoane cu secţiune diferită: prăjini grele cu aria A1.8) Factorul 1−ρ n / ρ o este numit coeficient de flotabilitate.4 . nu numai pentru cele cu secţiune uniformă. Lungimea (adâncimea) de utilizare a unei garnituri formate din acelaşi tip de prăjini se scrie în acest caz: Lmax = ARp0.max = g qL− ALρ n gqL⎛ ρ n ⎞ Gg ⎛ ρ n ⎞ = ⎜1− ⎟ = ⎜1− ⎟ .Garnitura de foraj σz = g qz− ALρ n .10) unde h este adâncimea secţiunii considerate : h = L – z.3) poate fi aranjată şi astfel: ⎛ ρ ⎞ σ z = ρ o gz− ρ n gL+ ρ n gz− ρ n gz=ρ o gz⎜1− n ⎟ −ρ n gh. A (3.2 Aσ ad = . Se poate arăta că relaţia (11) este valabilă oricare ar fi alcătuirea garniturii. cu 10 . A ⎜ ρo ⎟ ⎝ ⎠ (3. Cu Gg s-a notat greutatea garniturii.30%. A A ⎜ ρo ⎟ A ⎜ ρo ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ (3. în funcţie de lungimea şi mărimea îngroşărilor.b.1.5.0. Expresia lui Gz din relaţia (3. masa unitară q1 şi lungimea l1. de robusteţea racordurilor. masa unitară medie depăşeşte simţitor masa unitară a prăjinilor netede – egală cu Aρ0 –.

au valoarea egală cu presiunea de la adâncimea punctului respectiv − ρ n gh. garnitura este supusă la o forţă de tracţiune suplimentară egală cu produsul pp A0 . în care pp este suma căderilor de presiune din circuit şi A0 – aria secţiunii interioare a prăjinilor. componenta verticală σ z are mărimea calculată cu relaţia (11). σ y . La corpurile scufundate într-un lichid. σ z . În alte secţiuni. Din motive de simetrie. 2. aflate într-un plan orizontal. în orice punct al lui există o stare de tensiune spaţială.14) La suprafaţă. Primele două componente.Garnitura de foraj σ z.max= g l 2q2 + l1q1 ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ . se poate calcula lungimea maximă a prăjinilor de foraj.max = ⎝ . în prima prăjină de foraj.12) Dacă se cunosc lungimea sau greutatea prăjinilor grele. limita de curgere a materialului din care sunt fabricate prăjinile de foraj şi se impune un anumit coeficient de siguranţă. pp se înlocuieşte cu suma căderilor de presiune din acel punct până la capătul final al circuitului pz . Garnitură suspendată cu circulaţie. ⎜ ρ ⎟ A2 o⎠ ⎝ (3. descrisă de trei componente ortogonale: σ x . A ⎜ ρo ⎟ A ⎝ ⎠ (3. Căderile de presiune create prin circulaţia fluidului de foraj în interiorul şi în exteriorul garniturii modifică într-o oarecare măsură starea de tensiune din prăjini. A (3.2 A2 q − 1 l1 .15) 59 . cele trei componente sunt chiar tensiuni principale. ⎛ ρ ⎞ Gg ⎜1− n ⎟ + pp A0 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ σ z. În acest caz. relaţia (3.11) devine: σz= Gz ⎛ ρn ⎞ pz A0 ⎜1− ⎟ + − ρn gh . ⎛ ρ ⎞ q cs gq2 ⎜1− n ⎟ 2 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3.13) Observaţia 2.σ 'y = 0 şi σ 'z = Gz (1− ρ n / ρ o ) / A (în absenţa altor solicitări exterioare). toate cele trei tensiuni conţin o componentă identică – presiunea hidrostatică. Într-un corp scufundat în lichid. ea poate fi eliminată şi starea de tensiune este echivalentă cu una ale cărei valori principale sunt: σ 'x = 0. La capătul de sus.max = Rp0. dacă nu există alte solicitări exterioare. l 2.

creează tensiuni de compresiune de-a lungul garniturii. La ridicarea şi coborârea garniturii.18) S-au notat: ps – căderea de presiune din sapă.max = ⎝ A2 (3. apar şi unele forţe suplimentare.max = ( ps + pm )+ A01 −Gs − ρ A1 n gh . 4. o parte din greutatea prăjinilor grele este lăsată pe talpă. egală cu apăsarea pe sapă Gs. (3. pm – căderea de presiune din motorul de fund dacă există. Reacţiunea tălpii.Garnitura de foraj 3. Garnitură manevrată. creând apăsarea necesară pentru avansarea sapei. Relaţiile (3.8.8 sunt prezentate tensiunile unitare generate: z. max Fp3 p G3 A2 F p A2 3 + G1 l2 + – + + Efectul apãsãrii = + Efectul circulatie F4 p A1 F p 2 G2 F p4 l1 G3 Fp 1 – Garnitura de foraj suspendatã G3 A1 – Fig. A ⎜ ρo ⎟ A A ⎝ ⎠ (3. În timpul forajului. Solicitările axiale ale garniturii de foraj în timpul forajului. şi 60 . eventual cu circulaţia fluidului de foraj. În figura 3.16) ⎛ ρ ⎞ Gg ⎜1− n ⎟ + pp A02 −Gs ⎜ ρ ⎟ o ⎠ σ z.3. Garnitură sprijinită pe talpă (cu apăsare pe sapă). cu valori semnificative în unele situaţii: de frecare cu pereţii sondei şi cu noroiul din jur.14) şi (3.15) devin: σz = Gz ⎛ ρn ⎞ pz A0 Gs ⎜1− ⎟ + − −ρn gh .17) Tensiunea maximă de compresiune se află la capătul inferior al garniturii (al prăjinilor grele): σ a.

Forţa de inerţie ce acţionează sub o secţiune oarecare este proporţională cu masa garniturii aflate sub secţiune: Fi. prezenţa găurilor de cheie. diametrul exterior al prăjinilor.2 – 0.4 m/s2.z = a Gz/g. Tensiunea maximă la suprafaţă σ z. a cărei mărime este determinată de rezistenţa prăjinilor şi de capacitatea instalaţiei. forţele de inerţie sunt orientate descendent.05 şi 0.35.z = s Gz.max = (3.19) σ z. se acceptă valori cuprinse între 0. La sonde adânci. în funcţie de sarcina la cârlig şi puterea troliului de foraj): a = 0. cele două forţe – notate mai jos cu Ffr. pentru degajare se aplică o forţă suplimentară de tracţiune Fs.15) iau forma: σz = Gz ⎛ ρn a ⎞ pz A0 −ρn gh . Pentru coeficientul de .8 m/s.. iar la coborâre se scad. La ridicare.frecare”s. Dacă se consideră coeficientul de frecare constant şi masa prăjinilor uniformă. La extragere. acceleraţiile sunt mari în perioada de frânare bruscă: a = 2 – 4 m/s2. pentru sonde verticale.21) 61 .Garnitura de foraj de inerţie. care ţine seama şi de eventuala tendinţă de prindere. În scopul simplificării.14) şi (3. prezenţa stabilizatorilor. existenţa cavernelor etc.1 – 0. A (3. respectiv cu Fi – variază liniar cu lungimea garniturii. În ambele situaţii. forţa suplimentară poate atinge 500 – 1000 kN.max = Gg + Fs . A ⎜ ρo g ⎟ A ⎝ ⎠ (3. profilul spaţial al sondei. tendinţa de manşonare sau de strângere a pereţilor. Când garnitura de foraj sau numai sapa sunt prinse în gaura de sondă.20) 5. La introducere. Garnitură prinsă. forţele de frecare se adună. Relaţiile (3. ⎜1− + ± s⎟+ A ⎜ ρo g ⎟ A ⎝ ⎠ Gg ⎛ ρn a ⎞ pp A0 ⎜1− + ± s⎟ + . forţa de frecare se consideră proporţională cu greutatea garniturii: Ffr. acceleraţia a se poate determina dacă se cunoaşte perioada de accelerare (2 – 3 s) până la atingerea vitezei maxime (0. Forţele de frecare ce acţionează sub o secţiune dată sunt determinate de: mărimea coeficienţilor de frecare.

Wp = π D 4 −d 4 . Pentru secţiuni inelare. se poate calcula distribuţia tensiunilor tangenţiale τ. GI p (3. a frecărilor dintre sapă şi pereţii sondei Ps . Unghiul de răsucire a unui element liniar dz din garnitură se calculează cu relaţia dϕ = M t dz . ele au valoarea maximă τ= Mt .1).25) în care: G – reprezintă modulul de elasticitate transversal. Ip – momentul de inerţie polar al secţiunii prăjinilor.24) cu ω – viteza unghiulară (ω = 2πn cu n turaţia în rot/s). la frezarea dopurilor de ciment sau a diverselor scule nerecuperabile rămase în sondă. cu diamerul exterior D şi cel interior d. Wp (3. Momentul de torsiune Mt = P ω (3. când se încearcă degajarea unei garnituri prinse prin răsucire. Situaţii 1. 62 . Forajul cu masa rotativă (fig. în cursul unor instrumentaţii. Puterea necesară la suprafaţă pentru antrenarea mesei rotative Pm se consumă: – pentru dislocarea rocii şi învingerea frecărilor din lagărele sapelor cu role. dacă se cunosc variaţiile lui Mt şi Ip de-a lungul garniturii. 16D ( ) (3. Garnitura de foraj este solicitată la torsiune în procesul de foraj sau de carotaj mecanic. Dacă se cunoaşte momentul de torsiune Mt de-a lungul garniturii şi dimensiunile ei transversale.23) Adeseori se cunoaşte doar puterea necesară pentru antrenarea garni-turii P. Pe conturul exterior al secţiunii transversale.3. se obţine unghiul de răsucire total. Prin integrare.22) S-a notat cu Wp – modulul de rezistenţă polar al secţiunii.Garnitura de foraj Solicitarea la torsiune.9.

Garnitura de foraj

– pentru învingerea frecărilor dintre garnitură şi mediul din jur (fluidul de foraj, pereţii sondei) Pf. Momentul la sapă (pentru sapele cu role):
⎛ v M s = c1 ⎜ K 1 + K 2 ⎜ nDs ⎝ ⎞ ⎟ DsGs . ⎟ ⎠

(3.26)

S-au notat: Ds Gs n v c1 K1 K2 – diametrul sapei; – apăsarea axială; – turaţia; – viteza de avansare; – constantă (1,05 – 1,10); – constantă (0,02 – 0,05, creşte cu duritatea rocilor); – constantă (0,25 – 0,55, scade cu duritatea rocilor).

Momentul necesar pentru învingerea frecărilor la rotirea garniturii are o pondere însemnată la sondele adânci şi la cele deviate, curbate. Pentru sonde drepte, cu înclinări între 3 şi 35o, se foloseşte formula lui Fedorov:
Pf = c2 D2n1,7 ρn L ,

(3.27)

în care: c2 este un coeficient ale cărui valori depind de înclinarea sondei: (2 - 5) 10 7 (valori crescătoare cu înclinarea); D – diametrul prăjinilor, m; L – lungimea prăjinilor, m; ρn – densitatea noroiului, kg/m3. Pentru sonde verticale, relaţia (3.27) oferă valori mai reduse decât cele experimentale. În acest caz, Saroian propune relaţia:
0 Pf = 13,5 ⋅ 10−7 D 2 Ds ,5ρ n L [kW]

(3.28)

Unghiul total de răsucire
ϕ= M sl1 M f 1l1 (M s + M f 1 )l 2 M f 2l 2 + + + , GI p1 2GI p1 GI p2 2GI p2

(3.29)

unde: Ip1 este momentul de inerţie polar al prăjinilor grele; Ip2 – momentul de inerţie polar al prăjinilor de foraj; 63

Garnitura de foraj

Mf1 – momentul forţelor de frecare pe lungimea prăjinilor grele; Mf2 – momentul forţelor de frecare pe lungimea prăjinilor de foraj. 2. Forajul cu motoare submersibile. Când garnitura de foraj nu se roteşte, momentul de torsiune este maxim la capătul ei inferior(fig.3.9.2). El este egal cu momentul reactiv al motorului de fund, echivalent cu momentul necesar pentru rotirea sapei.
Mm Mm Mfpf max Mm

M Mfg M

M fg

max

max

Ms Ms 1. Foraj cu antrenare sus (MR; Top-Drive)

Ms

Ms

a. b. 2. Foraj cu motor submersat (Turbinã; PDM)

Fig. 3.9. Răsucirea garniturii de foraj.

Tensiunile tangenţiale se reduc de la motor spre suprafaţă. Ele au un salt la trecerea de la prăjinile grele la cele de foraj, datorită schimbării de secţiune. De regulă, tensiunile maxime se află în prima prăjină de foraj de deasupra prăjinilor grele. 3. Răsucirea unei garniturii prinse. Când o garnitură de foraj este prinsă în gaura de sondă, adeseori, se încearcă desprinderea ei prin rotire; garnitura se răsuceşte de obicei până la limita de rezistenţă, cu o anumită rezervă de siguranţă. O operaţie similară se execută şi atunci când se întregeşte o garnitură smulsă, scăpată ori lăsată în gaura de sondă, cu dornul, cu tuta sau prin înşurubare.

64

Garnitura de foraj

3.2.3. Solicitarea la încovoiere
Garnitura de foraj este solicitată la încovoiere atunci când sonda este curbată, când îşi pierde, în timpul lucrului, forma rectilinie de echilibru stabil şi când este supusă la vibraţii transversale. Dacă este posibil să se determine direct momentul de încovoiere M î , tensiunile de încovoiere se calculează cu formula lui Navier:
σî = Mî D Mî . = I 2 W

(3.30)
π 4 4 π D 4 −d 4 D −d , W = . 64 32 D

Pentru secţiuni sub formă de coroană circulară: I =

(

)

Pentru o bară încovoiată după un arc de cerc, curbura
1 d2 y d2 y M î c p = = 2 , şi = Rp d z d z2 EI

(3.31)

unde Rp reprezintă raza de curbură şi y = y (z) este ecuaţia ,,fibrei” medii deformate a barei (prăjinii). Rezultă:
σî = D E cp D E = . 2Rp 2

(3.32)

În locul curburii se utilizează intensitatea de deviere a sondei
i= 180 c, π

(3.33)

exprimată în grade pe metru.

Încovoierea prăjinilor în sondele curbate Problema este simplă atunci când prăjinile au aceeaşi curbură cu cea a sondei (cazul prăjinilor grele şi al prăjinilor de foraj nesolicitate axial, figura 3.10). În aceste situaţii, tensiunile de încovoiere se determină imediat, cu relaţia (3.32).

65

Garnitura de foraj

Din cauza racordurilor şi a prezenţei sarcinilor axiale, curbura unei prăjini cp nu coincide cu cea a sondei c şi este chiar variabilă de-a lungul prăjinii. Sub acţiunea forţei de tracţiune, prăjina tinde să se îndrepte în zona de mijloc, să se apropie de peretele sondei şi, uneori, chiar se sprijină pe el. În acestă zonă, curbura prăjinii este mai mică, cel mult egală cu cea a sondei; spre racorduri, care constituie puncte de sprijin pe perete, curbura prăjinii se accentuează şi este mai mare decât cea a sondei. Din acest motiv, lângă racorduri, momentele şi tensiunile de încovoiere au valori maxime.

Fig.3.10. Încovoierea materialului tubular datorită devierii sondelor.

În figura 3.11 este reprezentată jumătate dintr-o prăjină de foraj încovoiată într-o sondă cu raza de curbură R (cealaltă jumătate este simetrică). Prăjina cu diametrul exterior D se sprijină pe peretele sondei prin intermediul racordurilor, care au diametrul Dr. La capete, lângă racorduri, jocul prăjini-sondă este egal cu (Dr – D)/2; spre mijloc, jocul se reduce şi devine zero dacă prăjina vine în contact cu peretele sondei.

66

2 (3. 3. Se notează cu 2l – lungimea prăjinii (distanţa dintre racorduri). Între cele două mărimi. momentele încovoietoare M0 şi Mî. unghiul 2 θ este relativ mic.11). vom neglija efectul forţei laterale create de greutatea elementului în raport cu efectul forţei axiale şi cel al forţei tăietoare.Dr O H G y 0 F ax O Garnitura de foraj Mo To z y l z D N R qgz a M I z T A(z. g – acceleraţia gravitaţională. Pentru simplificare. (3. În cele două secţiuni.11. Fie acum un element oarecare dintr-o garnitură (fig. faţă de verticală.35) S-a asimilat lungimea arcului de curbă OA cu abscisa z. din O şi A.36) sau 67 . d 2 z2 (3. q – masa unitară. s-au introdus forţele axiale Fax.y) Mî F ax P Fig. alese ca în figură: M î = M 0 +T0 z+ Fax y− qgz2 sinα . Încovoierea unei prăjini de foraj. practic egale între ele. există relaţia: l =Rθ .34) Deoarece raza de curbură a sondei (sute de metri) este mult mai mare decât lungimea unei prăjini (de obicei 9 m). Unghiul α reprezintă înclinarea medie. de coordonate z şi y. şi cu 2 θ unghiul la centru corespunzător. a elementului OA. Egalitatea (35) devine: EI d2 y = c0 EI +T0 z+ Fax y . Momentul încovoietor din punctul A. practic egală cu lungimea sondei pe intervalul respectiv. forţele tăietoare T0 şi T. 3.

În noroi se ia forţa efectivă: greutatea afectată de flotabilitate minus apăsarea pe sapă (când există). Se pot întâlni trei cazuri: 1. prăjina nu vine în contact cu peretele sondei. Cazul 1.37) Cu c0 s-a notat curbura prăjinilor în punctul O. 3 kEI dz ⎣ ⎦ (3. forţa tăietoare la mijlocul prăjinii este nulă: dM î T z=l = dz d3 y = EI 3 =0 .41) (3. jocul (Dr – D)/2). 3. prăjina se sprijină pe perete de-a lungul unui arc de cerc. D şi d. ecuaţia fibrei medii deformate devine y= c0 [(chkz−1)− th kl(shkz−kz)] .42) 68 . Prezenţa unuia sau a altuia dintre cazuri este determinată de: dimensiunile transversale ale prăjinilor.Garnitura de foraj T d2 y − k 2 y = c0 + z.38) pentru Fax > 0 . iar cu k expresia k= Fax EI (3. lungimea prăjinilor (distanţa dintre racorduri) 2l. din motive de simetrie. diametrul exterior al racordului Dr (mai exact. forţa axială Fax. Neexistând contact între prăjini şi peretele sondei. d z z=l (3. k2 (3. 2 2 EI d z (3. 2. Cu această expresie.40) Valoarea forţei tăietoare lângă racord: T 0 = − c 0 kEI th kl . prăjina se sprijină pe peretele sondei într-un punct.39) z=l Prin derivare succesivă rezultă: T d3 y ⎡ ⎤ = k ⎢c0 shkz+ 0 ch kz⎥ . curbura sondei c.

43) Cu această condiţie şi cu expresia lui T0 se determină curbura prăjinii lângă racorduri. în raport cu cea a sondei: c0 = c kl .42) se obţine: y= cl ⎡ chkz− 1 ⎤ ⎢ th kl − shkz+ kz⎥ . Condiţia limită între cazul 1 şi cazul 2. intensitatea de deviere admisibilă creşte cu adâncimea. curbura. c12 = Dr − D klshkl . solicitarea de încovoiere se diminuează cu adâncimea.47) Pentru o sondă dată. k ⎣ ⎦ (46) Cu această ecuaţie se poate calcula deformaţia.45) Pentru aceeaşi curbură a sondei c. curbura admisibilă variază similar: ea scade cu forţa axială. th kl (3. tensiunile de încovoiere depind de mărimea forţei axiale de la adâncimea respectivă. 2 th kl (3. curbura prăjinilor într-un punct aflat la distanţa z faţă de racord chk(l − z) d2 y ⎛ chkz ⎞ − shkz⎟ = ckl cz = 2 = ckl ⎜ .44) în ecuaţia (3.44) Tensiunile de încovoiere maxime. cum sarcina axială scade cu adâncimea. d z z=l (3. la aceeaşi curbură. th kl dz ⎝ th kl ⎠ (3. momentul încovoietor şi tensiunile de încovoiere în orice punct de-a lungul unei prăjini. prin intermediul lui k. Dacă se impune o anumită forţă pe racord. lângă racorduri: σî 0 = cD E kl .48) 69 . Astfel. Înlocuind expresia lui c0 din (3.Garnitura de foraj Tangenta la axa prăjinii la mijlocul ei este paralelă cu tangenta dusă la axa sondei: dy = tgθ ≈ θ = cl . 2 l kl shkl − 2(chkl −1) (3.

49) T0 (shkl −kl )= (kl ) c + k Dr − D . Condiţia. d y / d z = θ la z = l.Garnitura de foraj Cazul 2. Folosind ecuaţia (3. pentru z = l. k EI 2 (3.5+ r 2 ⎟ kl shkl − (chkl −1) ⎜ 2cl ⎟ ⎠ . condiţia de existenţă a cazului 2 este: d2 y ≥c .52) Condiţia limită între cazul 2 şi cazul 3.53) Semnul egal corespunde condiţiei limită între cazul 2 şi cazul 3. În afara celor două necunoscute anterioare c0 şi T0. punctiform.50) Ecuaţiile (49) şi (50) constituie un sistem cu necunoscutele c0 şi T0.54) c23 = Dr − D k 2 l 2 (chkl −1) . se păstrează. Cazul 3. curbura unei prăjini la mijlocul ei este mai mică decât curbura sondei. în (3.53). Contactul dintre prăjină şi sondă are loc după un arc de cerc.55) Relaţia (3. Cât timp există cazul 2.5+ r 2 ⎟kl (chkl −1) ⎜ 2cl ⎟ ⎠ ⎝ .51) (3. T0 = k 2 E I cl ⎝ 2(chkl −1)− kl shkl ⎛ D −D ⎞ shkl − kl −⎜ 0.37). Rezultă: c0 shkl + c0 (chkl −1)+ T0 (chkl −1) = kl c . l 2 k 2 l 2 (chkl +1)+4(chkl −1)−4kl shkl (3. se obţine: ⎛ D −D ⎞ ⎜ 0. trebuie determinată acum şi lungimea contactului lc. k EI 2 2 (3.55) constituie condiţia limită între cazurile 2 şi 3. După ce ele devin egale. se obţine: c0 chkl + T0 shkl ≤ c . După rezolvarea lui. 70 . k EI (3. Prin urmare. Prăjinile se sprijină pe peretele sondei într-un punct. c0 = ckl 2(chkl −1)− klshkl (3. prăjina începe să se curbeze după profilul sondei. d z2 z=l (3.

D −D 2 c .59) şi (3. Ecuaţia (3.59) (kz ) c + k 2 Dr − D . (3. chkzc −1 (3. d z z= zc (3. chkzc −1 (3.60) conţine trei necunoscute: c0. forţa tăietoare T0 şi curbura lângă racorduri c0.56) Fie θ c unghiul format de tangenta la axa sondei în punctul de contact. Se poate scrie: dy = tgθc ≅ θc = czc . se determină lungimea arcului de contact lc = 2(l – zc). curbura prăjinii d2y/dz2 este egală cu curbura sondei c0. se obţine: T0 = −kcE I c0 = c kzc chkzc − shkzc . T c0 (chkzc − 1)+ 0 (shkzc − kzc )= c k EI 2 2 2 (3.Garnitura de foraj Fie zc distanţa de la origine (racord) până în punctul unde începe zona de contact.63) Aici necunoscută este doar lungimea zc.58) Dacă se notează cu yc deflecţia liniei elastice la z = zc . (3. În acest punct.62) Înlocuind aceste expresii în ultima ecuaţie. 71 .57) Cu această condiţie se obţine: c0 shkzc + T0 (chkzc −1) = ckz c k EI (3. (3. pentru z = zc. Din primele două ecuaţii.61) kzc shkzc − (chkzc −1) . yc = zc + r 2 2 (3.57). devine: c0 chkzc + T0 shkzc = c .37).60) Sistemul de ecuaţii (3.60). După aflarea ei. rezultă: (kzc )2 (chkzc +1)+ 4(chkzc −1)−4kzc shkzc = k 2 (D chkzc −1 c r − D) . T0 şi zc. k EI (3.

este mai mare decât cea din interior. pi – presiunea interioară. presiunea din interiorul lor este mai mare decât cea din exterior. când se încearcă obţinerea circulaţiei într-o sondă cu garnitura prinsă ori înfundată. În coordonate cilindrice.Garnitura de foraj Ecuaţia transcedentă (3.65) S-au notat: R1 – raza interioară. + 2 2 2 R2 − R12 r R2 − R12 ( ) (3. Atunci când orificiile sapei s-au înfundat la introducerea garniturii ori când deasupra sapei este montat un ventil de reţinere şi prăjinile nu sunt umplute. Primele două se determină cu formulele lui Lamé: σt = 2 2 R12 pi − R2 pe ( pi − pe )R12 R2 . în partea superioară a sondei. presiunea în exteriorul garniturii. 3. Considerând garnitura ca un tub închis.4. R2 – raza exterioară. σ r – tensiunea radială şi σ z – tensiunea axială. dimpotrivă. curbura lângă racorduri c0 – care interesează pentru aflarea tensiunilor de încovoiere – poate fi determinată şi direct. în timpul evacuării gazelor când ele ajung la suprafaţă. distingem trei tensiuni principale: σ t – tensiunea circumferenţială. la introducerea unui probator de strate. la probarea unui liner ori strat cu ajutorul prăjinilor.64) σr = 2 2 R12 pi −R2 pe ( pi − pe )R12 R2 − 2 2 2 .63) nu poate fi rezolvată decât prin încercări. Solicitarea la presiune interioară şi la presiune exterioară În timpul forajului sau al circulaţiei. După închiderea unei sonde cu noroiul din spaţiul inelar gazeificat. în prăjini ia naştere o stare de tensiune triaxială. 2 R2 − R12 r R2 − R1 ( ) (3. r – distanţa radială a punctului considerat.2. Totuşi. garnitura poate rămâne parţial sau total goală. 72 . pe – presiunea exterioară. la cimentarea sub presiune a unui strat.

efectul lor nu trebuie omis. Garnitură complet goală. Situaţii: 1. 73 . Pe suprafaţa interioară a prăjinilor (r = R1): 2 2 pe R2 σt = − 2 2 .66) 2. În exterior. numai din cauza presiunii. tensiunea circumferenţială medie σ t = pp 2 R2 + R2 R D 1 ≈ pp 2 = pp . σ r = 0 R2 −R 1 (3. 2 R2 − R2 1 σ r = − pp (3. presiunea este nulă. dar în combinaţie cu celelalte solicitări. pp . Prăjinile uzate ori cu defecte.Garnitura de foraj Presiunea interioară şi cea exterioară sunt determinate de înălţimea şi densitatea coloanelor de lichid.67) Pe suprafaţa exterioară: σ t = pp 2R2 1 . 2 R2 −R12 σ r = − pe (3.68) Valoarea maximă o are σt pe suprafaţa interioară. iar în interior este egală cu presiunea de pompare. acum este o tensiune de tracţiune. se pot sparge sau turti. solicitate exagerat. eventual cea de obţinere a circulaţiei când garnitura este prinsă. iar în exteriorul ei un noroi cu densitatea ρ n . t R2 + R 2 2t 1 ( ) (3. Pe suprafaţa interioară: σt = pp 2 R2 + R2 1 .69) Presiunile interioare şi cele exterioare întâlnite în mod curent nu sunt periculoase. Situaţia este întâlnită la gura sondei. σr = 0 2 R2 −R12 (3. de presiunea aplicată la suprafaţă şi de căderile de presiune de-a lungul circuitului.65) Pe suprafaţa exterioară (r = R2): σt = − pe 2 R2 + R2 1 . Dacă grosimea peretelui prăjinilor este relativ mică în raport cu diametrul (R1 ≈ R2 ) .

2E A ⎣ r o ⎦ (3. E (3. Cazul unei garnituri cu secţiune uniformă suspendate liber într-o sondă verticală goală (de exemplu.73) Dacă se introduce greutatea garniturii Gg . formula (3. Garnitură cu secţiune uniformă suspendată într-o sondă verticală plină cu noroi cu densitatea ρ n . 2EA⎣ o ⎦ (3.70) cu notaţiile cunoscute. Alungirea garniturii de foraj Sub acţiunea greutăţii şi a temperaturii ridicate.74) În prezenţa racordurilor şi a îngroşărilor. garnitura de foraj se alungeşte în sonde. alungirea ei în sonde adânci este semnificativă.5. E E (3.71) 2. Lungimea unei garnituri fiind mare. g L2 g [ρo − 2ρn (1−µ )] ∆ L = ∫ [ρ o z−ρ n L + 2µρ n (L − z)] d z = 2E E0 L (3. Potrivit legii lui Hooke generalizate. dar mai redus.2. alungirea elementului dz va fi: ∆ d z = ε z d z= 1 [σ z − µ(σ r + σt )] d z . d z= ∆L = ∫ = E 2E 2EA 0 L (3. ∆L = Gg L ⎡ ⎤ ρn ⎢1− 2 ρ (1−µ )⎥ .Garnitura de foraj 3. Apăsarea pe sapă şi presiunea noroiului au un efect contrar. Alungirea unui element infinit mic dz este: ∆ d z = ε z d z= σz ρ gz d z= o d z .74´) 74 . Alungirea totală sub greutatea proprie gρ o z gρ o L2 Gg L . la forajul cu aer).74) se corectează astfel: ∆L= Gg L ⎡ 2ρn ⎤ ⎢1− k ρ (1−µ )⎥ . Situaţii: 1.72) unde µ este coeficientul lui Poisson.

Garnitură alcătuită din două tronsoane cu secţiunea diferită.77) Dacă se ţine seama de prezenţa racordurilor şi a îngroşărilor. de exemplu prăjini de foraj şi prăjini grele. l1 + l2 = L. Tensiunile axiale dintr-o secţiune a tronsonului superior: σ z' = ρo gl1A1 +ρo gl1A2 z' ⎛ ρ n ⎞ ⎜1− ⎟ − ρ n g(l 2 − z') = ⎜ ρ ⎟ A2 o ⎠ ⎝ = g(ρo z'−ρ nl 2 ) + l1 g(ρo −ρ n ) l A1 . Fie A1 aria secţiunii tronsonului inferior şi A2 – aria secţiunii celui superior.75) unde G1 este greutatea tronsonului inferior.79) 75 . 3. 2EA ⎣ 1 o 1 o ⎦ (3. ⎜ ⎜A ⎟ ⎟ 2E E ⎝ 2 ⎠⎦ ⎣ (3.78) Alungirea totală ∆L = ∆ l 1 + ∆ l 2 = ⎡ ⎤ g (l1 + l 2 )2 ⎢ρo − 2ρn (1−µ )+ g l1l 2 (ρo −ρn )⎛ A1 −1⎞⎥ .Garnitura de foraj unde kr = q/A0 ρ0 cu q masa unitară ce ţine seama de racorduri şi de îngroşări.77) se poate rescrie introducând masele unitare ale celor două tronsoane: ∆l 2 = 2 ⎤ g ⎡ 2q1l1 l 2 + q2l 2 ⎛ ρ n ⎞ 2 ⎜ 1− ⎟ −ρ nl 2 (1− 2µ )⎥ . A2 (3. Alungirea tronsonului inferior se calculează ca mai sus: g 2 g1 ∆l1 = ∫ [ρo z −ρn L + 2µρn (L− z)]d z= l 1 [ρ o − 2ρ n (1 − µ )] − 2ρ nl 1l 2 (1 − 2µ ) = E0 2E L { } = ⎤ G1l1 ⎡ ρ n l 2 ρn ⎢1−2ρ (1−µ ) − 2 l ρ (1− 2µ )⎥ . cât şi a celui inferior. Tronsonul superior se alungeşte atât sub greutatea proprie. iar l1 şi l2 – lungimile corespunzătoare. formula (3. ⎢ ⎜ ρ ⎟ A2 2E ⎣ o ⎠ ⎝ ⎦ (3.76) ⎤ g 2⎡ A ∆l 2 = ∫ ⎢ρ o z'− ρ n l 2 +l1 (ρ 0 −ρ n ) 1 + 2µρ n (l 2 − z')⎥d z = E0 ⎣ A2 ⎦ = g⎡ 2 A1 2 2⎤ ⎢ ρo l 2 − 2ρ n l 2 + 2l1l 2 (ρo − ρ n ) A + 2µρ nl 2 ⎥ 2E ⎣ 2 ⎦ (3.

06 – 0. 3.12. c se pot scrie următoarele ecuaţii de echilibru. Presiunea experioară este creată.80) S-au notat: N – forţa radială exercitată de pene asupra prăjinii. după axa prăjinii şi după o direcţie perpendiculară pe aceasta: ⎧G− N1 sinα + µ N1 cosα = 0 .79) şi (80) rezultă: N= 1−µtgα G G= = KG .12). N1 – forţa normală pe suprafaţa înclinată a penelor.12. D Prãjinã z z mN1 l N1 F ax Pãtratii mari a Pene G b c p G N a Fig. Cele două solicitări sunt neuniforme (fig. ceea ce corespunde unei conicităţi egale cu 1: 6). Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (3.Garnitura de foraj 3.6. tot de greutatea suspendată.5). Coeficientul K are valori cuprinse între 1. µ – coeficientul de frecare corespunzător unor suprafeţe metalice gresate (0. Potrivit figurii 3. ⎨ α ⎩ N − N1 cos + µ N1 sin α = 0 (3. la rândul ei. mărimea ei 76 .81) unde ϕ este unghiul de frecare ( tg ϕ = µ) .4 (uzual 2 – 2. în zona de prindere se dezvoltă o stare spaţială de solicitare: axială – sub acţiunea greutăţii şi de presiune exterioară – creată de pene (fig. 3. Solicitarea garniturii de foraj la aşezarea în pene Când garnitura de foraj este suspendată în pene. Solicitarea prăjinilor la prinderea în pene.4 şi 4. tg(α + ϕ) µ + tgα (3.2. b). α – unghiul de înclinare al penelor (de regulă 9o27´5´´. 3. cu atât mai mari cu cât coeficientul de frecare µ este mai mic.50).12. Dacă se admite că distribuţia presiunii create de forţa N este uniformă pe lungimea de prindere.

ea este maximă spre mijlocul zonei de prindere şi se anulează spre capetele ei. presiunea interioară şi viteza fluidului în interiorul prăjinilor (sau o combinaţie a lor) depăşesc anumite valori critice. Interesează aceste mărimi critice.Garnitura de foraj p= N G = π Dl π Dl tg(α + ϕ ) (3.2.82) Cu l s-a notat lungimea de prindere. Cu t s-a notat grosimea peretelui. forţele centrifuge provocate de rotaţie. forma garniturii în noile stări de echilibru şi tensiunile ce iau naştere. (3. 3.83) S-a asimilat diametrul exterior al prăjinilor D cu cel mediu Dm.85) Presiunea de contact nu se distribuie uniform: în general.2 . Potrivit teoriei de rezistenţă a tensiunilor tangenţiale maxime. momentul de torsiune. Stabilitatea garniturii de foraj Garnitura de foraj flambează atunci când apăsarea lăsată pe sapă.2 .84) Starea critică este atinsă atunci când σ ec = Rp0. tensiunea echivalentă σec = σ z − σt . Forţa de tracţiune este zero la capătul de sus al zonei şi are valoarea maximă la capătul de jos. 77 . tensiunea circumferenţială provocată de presiunea penelor σt = − pDm G =− . Dm 1+ ctg(α + ϕ) 2l (3. iar cu D – diametrul exterior al prăjinilor. Se obţine forţa axială critică Gcr = π Dmt Rp0. 2t 2πl t tg(α + ϕ) (3.7. Acceptând formula lui Barlow pentru tuburi cu pereţi subţiri.

cu excepţia unor cazuri simple. acţionează o forţă uniform distribuită qg. cu q – masa unitară. Apăsarea critică de flambaj şi lungimea porţiunii din prăjinile grele care creează această apăsare.Garnitura de foraj Stabilitatea garniturii sub acţiunea greutăţii proprii Să considerăm o sondă dreaptă şi verticală în care prăjinile grele se sprijină pe talpă. Reazimul mobil B se deplasează axial în punctul B´ cu o distanţă u egală cu diferenţa dintre lungimea lc şi lungimea coardei AB´ (fig.86) 78 . la sapă. a). Asupra barei cu lungimea lc . După pierderea echilibrului. a unui element dz ϕ2 1 1⎛ d y ⎞ d z≈ tg2 ϕ = ⎜ ⎟ d z . ele flambează şi ulterior se sprijină pe pereţii găurii de sondă într-un punct. Pentru porţiunea comprimată a prăjinilor grele se consideră ca o bară independentă cu ambele capete articulate care flambează sub greutatea proprie. Dacă apăsarea continuă să crească. bara ia o formă curbată. dea lungul axei z. Numărul buclelor creşte cu apăsarea pe sapă. La o anumită greutate lăsată pe sapă. în plus. pasul este variabil: creşte cu distanţa faţă de sapă.13. ansamblul de prăjini grele rămâne vertical. Studiul comportării garniturii de foraj se poate face prin două metode: – integrarea ecuaţiei diferenţiale a fibrei medii deformate. unde se află secţiunea neutră. de-a lungul prăjinilor.3. Fie un sistem de coordonate yOz cu originea în punctul A´. în limitele jocului prăjini-sondă. pentru diverse condiţii la limită. d u = d z−d zcosϕ = (1−cosϕ)d z≈ 2 2 2⎝ d z ⎠ 2 (3. iar pasul buclelor scade. – metoda energetică: ea admite că lucrul mecanic efectuat de sistemul de forţe ce acţionează asupra barei este egal cu energia potenţială de deformare prin încovoiere. Deplasarea axială. ea se poate deplasa lateral. garnitura ia forma unei elice circulare şi se sprijină pe pereţi pe o anumită lungime. Când apăsarea pe sapă este redusă. Condiţiile de rezemare a capetelor porţiunii din garnitură ce creează apăsarea pe sapă sunt dificil de precizat. de obicei prin metode numerice. şi reacţiunea tălpii egală cu apăsarea pe sapă Gs = lcqg. chiar şi la capătul inferior. La capătul de sus. dar îşi păstrează practic lungimea iniţială (deformaţia de compresiune este neglijabilă). garnitura este continuă şi.

b. 3. lucrul mecanic creat de ea se consideră pozitiv pentru că pierderea stabilităţii este cauzată de compresiune. După înlocuiri.89) Energia de deformaţie la încovoiere 79 .fibra” medie deformată este o sinusoidă cu ecuaţia: Fc u B B' qg lc du L f lc f dz dz dz z A z dz dz f dfc z Gs qgdz y Gs y a.Garnitura de foraj Se admite că . Fig.88) Cu Fz s-a notat forţa axială în secţiunea z. Flambajul garniturii de foraj: a – sub acţiunea greutăţii proprii. lucrul mecanic ⎛ πz ⎞ π 2 f 2qg c 1c π 2 f 2qg ⎛ d y⎞ z cos2 ⎜ ⎟d z= L = ∫ qgz .. ⎜ ⎟ d z= 2 ⎜l ⎟ 20 2l c ∫ 8 ⎝ d z⎠ ⎝ c ⎠ 0 l 2 l (3. forţa Fz este negativă.87) Lucrul mecanic al forţelor axiale L = ∫ Fz d u= ∫ qg zd u . b – efectul combinat greutate-forţă centrifugă. lc z (3.13. 0 0 lc lc (3. aşa cum a fost ales sistemul de axe. y= f sin πz . Deşi.

Dacă prăjinile sunt scufundate într-un noroi cu densitatea ρ n . qg (3.653 EI . prin diverse metode numerice (funcţii Bessel. metoda elementului finit): l c = 2.94) Valoarea radicalului constituie o lungime caracteristică a fiecărei dimensiuni de prăjini şi se va nota cu m0 . 80 .exactă” se obţine integrând ecuaţia diferenţială a fibrei medii deformate.90) Egalând expresiile lui L şi W.91) Termenul din partea dreaptă reprezintă forţa critică de flambaj pentru bare articulate la ambele capete.93) Greutatea critică Gc =qglc = 2.. cu d – diametrul interior şi cu m0 – valoarea lui m0 în prezenţa noroiului. sin ⎜ ⎟ d z= 4 ∫ ⎜ d z ⎟ 2 l c4 ∫ ⎜ l c ⎟ 4l c ⎝ ⎠ ⎠ ⎝ 0 0 lc (3. a este un coeficient ale cărui valori depind de condiţiile de rezemare considerate la capete.65 EI ⎛ ρ ⎞ qg⎜1− n ⎟ ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ = 2. (3. 16g(ρ o −ρ n ) ( ) (3.92) Rezultatul obţinut este aproximativ pentru că forma fibrei medii deformate nu este descrisă exact de o sinusoidă. lungimea critică l c = 2. Pentru prăjini grele uzuale mărimea m0 = 15 – 25 m. rezultă: π 2 EI 1 qglc = 2 . O soluţie mai . 2 lc (3. dezvoltări în serie. Lungimea critică a barei ce îşi pierde stabilitatea sub greutatea proprie lc = 3 2π 2 EI EI = 2. Prin urmare.Garnitura de foraj W= EI 2 l ⎛ d2 y ⎞ π4 f 2 EI EI π4 f 2 c 2 ⎛ πz ⎞ ⎜ 2 ⎟ dz= .95) 3 ' Cu D s-a notat diametrul exterior. greutatea proprie poate fi înlocuită cu o sarcină concentrată aplicată la capătul barei şi egală cu jumătate din greutate.703 qg qg (3.653 E D2 +d2 ' = am0 .653 EIq2 g 2 .

35: modul de rezemare admis la capătul de sus nu afectează lungimea şi apăsarea critice. pentru garnituri mai lungi de 8. lungimea şi apăsarea critice sunt mai reduse.Garnitura de foraj Relaţia (3. apăsarea critică are valori de ordinul Gcr = (1. coeficientul a scade la 1. ca rezultat. condiţiile de rezemare presupuse în secţiunea neutră nu influenţează lungimea şi apăsarea critice: a = 1. (3. prăjinile grele se sprijină pe pereţii sondei şi apoi se curbează sub forma unei elice circulare – aşa numitul flambaj elicoidal. se demonstrează că a = 3. de exemplu. q'g (3. coeficientul a scade la 1. dacă apăsarea axială creşte.94. Din nou. pentru determinarea lungimii critice a paşilor sprijiniţi în turlă.96) După ce flambează. Dacă se consideră sapa ca o încastrare şi capătul de sus articulat. în ambele cazuri.94−3.95) poate servi. la 3. iar dacă ambele capete sunt încastrate a = 4.09. 81 .5 m0 .96) iar lungimea critică a prăjinilor ce flambează sub greutatea proprie într-o sondă verticală l c = (1.94. mai mari de 12.94.35) 3 EIq'2 g 2 . Se ' demonstrează că a = 3. Fie acum bara articulată la capătul inferior.74.19. În absenţa altor factori care să contribuie la pierderea stabilităţii. Dacă porţiunea de deasupra secţiunii neutre este suficient de lungă mai mare de ' 8.81 m0 . valoarea coeficientului a scade. dar încastrată la cel superior.35)3 EI . capătul de sus al porţiunii ce creează apăsarea pe sapă nu poate fi considerată o articulaţie ghidată de-a lungul sondei.81 m0 . punctul respectiv se deplasează lateral şi. Pentru garnituri reale.94− 3. În gaura de sondă. Pentru garnituri ' suficient de lungi.

Exploatarea garniturii de foraj 3. condiţia de pierdere a stabilităţii este oferită de formula lui Greenhill: M t2 π2 EI +F = 2 .1. Sarcinile capabile diferă de la o clasă la alta. ca urmare şi condiţiile de exploatare. La această valoare a momentului.97') Efectul greutăţii proprie s-a introdus printr-o forţă de tracţiune egală cu jumătate din greutate. Cu F = 0 în ecuaţia (3. în primul rând adâncimea de lucru.97') din condiţia dMt/dl = 0 rezultă: 4π2 EI l0 = .3.3. Pentru a lua în consideraţie şi greutatea proprie. forţa F poate fi reacţiunea tălpii. Criteriile de încadrare folosite sunt: 82 .98) Cu expresia lui l0 în locul lui l din (3. restul garniturii rămâne drept. 4EI 2 l (3.97) în care Mt este momentul de torsiune.97') se obţine momentul minim. qg 3 (3. F – forţa de compresiune şi l – lungimea barei. în care ele pot fi utilizate sunt diferite. 3. după capacitatea lor de rezistenţă şi siguranţa oferită. Clase de utilizare Prăjinile existente în dotare sau în exploatare la un moment dat sunt încadrate în nişte clase sau categorii de utilizare (de uzură). cu ambele capete articulate sferic. stabilitatea se pierde doar pe lungimea l0.97) poate fi modificată astfel: M t2 qgl π2 EI +F − = 2 . formula (3. 4E I l (3.Garnitura de foraj Stabilitatea garniturii sub acţiunea forţei axiale şi a momentului de torsiune Pentru o bară cu secţiune circulară supusă simultan la compresiune şi torsiune.

− prăjini clasa a 3 . amploarea coroziunii. − prăjini premium (clasa 1). III şi IV. grosimea minimă a umerilor mufei. în raport cu valorile iniţiale. II. − prăjini clasa a 2 . turtiri. nominale. dacă uzura este excentrică. pentru primele patru clase.Garnitura de foraj − diametrul exterior. respectiv durabilitatea remanentă etc. cu dimensiunile nominale. momentele de strângere recomandate se micşorează cu gradul de uzură a racordurilor. mărimea şi numărul defectelor şi de oboseala acumulată. grosimea peretului şi aria secţiunii transversale efective. În funcţie de gradul de uzură. În România. Nici una dintre cele două norme nu ia în consideraţie durata şi condiţiile de exploatare sau de oboseală acumulată. Potrivit normelor API.a. Criterii similare de clasificare se utilizează şi pentru racordurile prăjinilor. s-a introdus drept criteriu suplimentar şi aria secţiunii transversale. − tipul uzurii: uniformă sau excentrică. cu t0 − grosimea nominală a peretelui. orientarea şi mărimea relativă − faţă de diametrul prăjinii ori de grosimea peretelui − a defectelor de exploatare sau de fabricaţie: rizuri. Normele API folosesc drept criterii diametrul exterior măsurat la circa 25 mm de la umeri şi. forma. 83 . Evident. I. Ultima categorie practic nu se foloseşte. − oboseala acumulată. (7/8 − 4/5)t0. prăjinile de foraj se clasifică astfel: − prăjini noi.a. gâtuiri. Faţă de normele API. prăjinile sunt trecute în categorii inferioare de utilizare şi se folosesc în condiţii de solicitare mai puţin severe. atacuri de coroziune şi de eroziune. − prezenţa. Limitele grosimii peretelui sunt: (1 − 7/8)t0. (4/5 − 2/3)t0 şi (2/3 − 1/2)t0. prăjinile sunt încadrate în cinci clase: nominală. lovituri. − durata de funcţionare (ore de rotaţie): − condiţiile de utilizare.

Dacă racordurile sunt uzate excentric se măsoară şi lăţimea minimă a umerilor mufei. fisuri. Alungirile remanente. de obicei.2. Valorile maxime admise sunt: 1. crăpate.3.2 % − S-135. străpungeri. duritatea se determină la racorduri şi în fiecare treime a corpului. bile de 10 mm şi sarcini de 3000 daN. pe rampă sau în bază. dar în general pe loturi mari. − rectilinitatea prăjinilor.4 % − G-105 şi 1. pe diverse direcţii. Inspecţii vizuale. Pentru materialul tubular se utilizează. iar pentru reducţii şi prăjinile grele numai la capete. Controlul proprietăţilor fizico-mecanice. toate componentele garniturii de foraj se controlează periodic. gâtuiri.6 % − oţel X-95. Ele se efectuează în timpul introducerii sau extragerii din sondă. cât şi în baze specializate. de obicei însă se utilizează şabloane (calibre) în trepte ori cu comparator: acestea permit să se încadreze prăjinile direct în clasa de uzură corespunzătoare. c. Pentru prăjinile de foraj şi prăjinile de antrenare. Controlul şi recondiţionarea materialului tubular Pentru a preveni avarii grave în sonde şi a mări siguranţa în exploatare. Diametrul exterior al prăjinilor şi al racordurilor se măsoară cu şublere. deformate. Orientativ. lovituri. b. cu precizie de circa 2%. − îmbinările filetate care pot fi neetanşe. Unele aparate indică şi aria transversală a prăjinilor în diverse secţiuni transversale. Controlul dimensional.Garnitura de foraj 3.7 % − oţel clasa E . cauzate de tracţiuni peste limita de curgere. fisurate. rezistenţa unui oţel se apreciază măsurând duritatea Brinell. uzate. 1. Grosimea peretelui se determină ultrasonic sau cu raze gama. Metode de control a. lovite. când este posibil şi cea interioară. pe care se pot detecta: crestături. 84 . gripate. urme periculoase de eroziune şi de coroziune. se pun în evidenţă măsurând lungimea totală a prăjinilor. precum şi de cumpărător la recepţie. turtiri. erodate. Componentele noi sunt controlate de fabricant. 1. atât la sonde. uzură. Se controlează: − suprafaţa exterioară a prăjinilor.

pentru realizarea . ciupituri de coroziune. amplasaţi în jurul tubului şi deplasaţi simultan de-a lungul lui. la anumite intervale de timp. Traductorii sunt în contact direct cu tubul ori la o anumită distanţă. suprapuneri de material. mărimea şi amplasarea defectelor. şi înregistarea ecoului reflectat de suprafaţa lui interioară. Metoda este independentă de natura materialului. Prăjinile de antrenare se probează mult mai des. e. Metodele nedistructive au drept scop să evidenţieze defectele de fabricaţie sau de exploatare care pot pune în pericol siguranţa sondei: fisuri. Verificarea la presiune interioară şi la tracţiune. fie simultan. Controlul cu ultrasunete se foloseşte mai ales pentru a determina grosimea prăjinilor: precizia circa 0. ci şi la sonde − pe rampă sau chiar la gura sondei. Sunt folosite nu numai în bazele tubulare şi în uzinele producătoare. cât şi în zona de sudură sau în îmbinări. se determină imediat grosimea tubului. de obicei după 1500 ore de rotaţie la 300 bar. se obţin diagrame cu grosimea şi chiar cu aria secţiunii transversale pe lungimea tubului. care conţin atât emiţătorul. Metode nedistructive (defectoscopice). Principiul metodei constă în trimiterea unor fascicule de unde ultrascurte cu frecvenţă mare (1 − 10 MHz). Prin aceste probe se verifică şi etanşeitatea îmbinărilor. defecte de sudură. în ultimul caz. ovalizări. e1. se pot detecta şi defecte longitudinale sau transversale atât în corpul prăjinilor. Presiunile şi forţele de tracţiune pentru încercare depind de diametrul şi grosimea peretelui. cât şi receptorul de ultrasunete. de calitatea oţelului şi de clasa de uzură a prăjinii. Această operaţie se poate executa numai în baze specializate. crestături. Folosind traductori cu incidenţă normală sau oblică.. 85 . ele permit să se stabilească tipul.cuplajului” sonic. prin tubul inspectat. Probarea se poate efectua şi la sondă cu ajutorul unui agregat de cimentare. de aceea este utilizată şi la controlul prăjinilor din aliaje de aluminiu. Acestea au căpătat astăzi o largă aplicabilitate. Prin utilizarea unor etaloane de referinţă. fie separat. Cu mai mulţi traductori. amprente de scule. iar unele metode chiar şi grosimea peretelui. măsurând timpul de propagare − dus şi întors −.Garnitura de foraj d. Dacă se cunoaşte viteza de propagare a sunetului prin material. tubul este imersat în apă. afişată grafic sau digital.1 mm.

oxid feric − Fe2O3). Cu aparate portabile. De notat că prăjinile de foraj se magnetizează într-o oarecare măsură şi prin frecare în timpul operaţiilor de manevră. dacă liniile de flux au aceeaşi direcţie cu discontinuităţile. cât şi cele aflate în interior. Controlul electromagnetic cu curenţi de dispersie se utilizează îndeosebi pentru detectarea defectelor de-a lungul corpului prăjinilor. Acolo unde corpul prezintă discontinuităţi. formând componenta de dispersie a câmpului: . În mod practic. precum şi acolo unde se bănuieşte un defect.. Controlul cu pulberi magnetice se foloseşte la filete. amestecate uneori cu substanţe fluorescente (tetraclorură de carbon. câmpul de dispersie nu se formează şi ele nu pot fi detectate.1 − 0. în zonele de sudură şi cu schimbări de secţiune. Ele semnalizează prezenţa câmpului de dispersie prin variaţia căderii de tensiune între două puncte învecinate de pe suprafaţa prăjinii. Se pun în evidenţă atât defectele de suprafaţă. El poate fi automatizat. care pot fi magnetizate.Garnitura de foraj Controlul cu ultrasunete este foarte răspândit în industria de petrol. Metoda este aplicabilă numai la materiale feroase. de exemplu. e3. dar el nu poate fi localizat şi evaluat. e2. Rezoluţia metodei este ridicată: 0. iar altă parte sunt deviate în exteriorul corpului. Această componentă este maximă atunci când liniile de flux intersectează discontinuităţile perpendicular. 86 . antracen). Se folosesc particule cu proprietăţi magnetice (magnetit − Fe3O4. prăjinile sunt magnetizate deplasând de-a lungul lor o bobină alimentată în curent alternativ sau continuu. unde controlul automat electromagnetic nu este posibil. în timpul extragerii lor. câmpul magnetic este distorsionat: o parte dintre liniile de câmp înconjoară discontinuităţile prin restul materialului. Căderea de tensiune înregistrată în dreptul unei fisuri. dar se aplică şi pentru îmbinări filetate. este proporţională cu lungimea liniilor de flux. în raport cu situaţia când nu există nici un defect şi tensiunea înregistrată este constantă. În urma ei se deplasează mai multe bobine de inducţie (palpatori). până la adâncimea de 4 − 8 mm. sub formă de praf (varianta uscată) sau în suspensie (varianta umedă). Există sisteme automate şi semiautomate. Un corp feromagnetic magnetizat este străbătut de linii de câmp magnetic. prăjinile se pot controla chiar şi la gura sondei. deci cu adâncimea fisurii.pierderile” de câmp magnetic.5 mm.

metoda este folosită cu precădere pentru a determina grosimea pereţilor prăjinilor. Acesta din urmă poate fi sesizat şi măsurat fie prin efectul lui asupra câmpului magnetic din bobina de excitaţie − cu care se află în opoziţie. colorat sau radioactiv) pe o suprafaţă foarte bine curăţată şi degresată unde sunt bănuite ori detectate defecte cu alte metode. Dacă porţiunea respectivă a fost bine curăţată anterior. Co 60. Controlul cu lichide penetrante constă în aplicarea unui lichid indicator (strălucitor. Controlul electromagnetic cu curenţi turbionari este aplicabilă atât la metalele feroase.1 mm. de măsurare. Ir 182. Metoda este folosită pentru prăjini grele amagnetice. mai operative.Garnitura de foraj Ele se aglomerează în zonele cu pierderi de flux magnetic pentru a diminua aceste scăpări. prăjini din aluminiu. ceea ce permite să se evidenţieze mărimea şi forma discontinuităţilor. e5. 87 . După cum se ştie. dar şi pentru cele obişnuite datorită posibilităţilor de automatizare. Th 170 − sau raze X. excesul de lichid de pe suprafaţă se curăţă ori se neutralizează şi se aplică un revelator care absoarbe lichidul din fisuri. fluorescent. Conturul acestora devine vizibil cu ochiul liber. e6. câmpul magnetic variabil realizat cu ajutorul unei bobine de excitaţie induce într-un corp bun conducător de electricitate curenţi turbionari (Foucault) care îşi creează propriul lor câmp magnetic. Prezenţa discontinuităţilor şi neomogenităţilor modifică impedanţa şi tensiunea câmpului bobinei primare şi ale celor secundare. Metoda constă în trimiterea unui fascicul de radiaţii prin corpul piesei inspectate şi măsurarea intensităţii lui după traversare cu un contor de radiaţii. Se pot detecta fisuri superficiale cu lăţimea de 0. forma şi mărimea unui defect se evidenţiază foarte pregnant. la materiale nemagnetice şi atunci când celelalte metode. După câteva minute. Lichidul pătrunde în fisuri prin capilaritate. − fie cu ajutorul unor senzori independenţi. nu dau rezultate.01 mm şi adâncimea de 0. cât şi la cele neferoase. Gradul de atenuare a radiaţiei depinde de natura materialului (în primul rând de densitatea lui) şi este proporţional cu grosimea piesei. prin reflecţia razelor ultraviolete sau prin fotografiere. Metoda se utilizează mai ales la filete. e4. Controlul radiografic utilizează raze gama emise de diverşi izotopi radioactivi − Cs 137. De aceea.

88 . Pentru o bună curăţire. loviturile. Uneori. Concomitent se reface şi şanfrenul umerilor. Se măsoară lungimea. Defectele de pe suprafaţa interioară − de obicei atacuri de coroziune sau urme de eroziune − pot fi localizate printr-o tehnică optică. Operaţia se execută la strung. de grosimea peretelui şi de valoarea relativă a diverselor defecte. diametrul exterior. Dacă uzura este excentrică se măsoară şi lăţimea minimă a umerilor la mufe. prăjinile sunt probate la tracţiune şi la presiune interioară. După aceea. urmele de eroziune şi de gripare. Prăjinile controlate sunt încadrate în clasele de utilizare corespunzătoare mărimea diametrului exterior. După ce li se corectează rectilinitatea.8 mm. cu prese hidraulice. Acolo unde inspecţia electromagnetică. Apoi prăjinile se spală la exterior şi în interior. bavurile. ele se curăţă cu nişte burghie foarte lungi.Garnitura de foraj Controlul şi recondiţionarea prăjinilor de foraj În bazele tubulare. cu oglinzi de reflexie. cu jeturi de apă şi cu perii rotative din fibre plastice. ştirbiturile. Când defectele sunt minore. Dacă sunt înfundate. cu metodele descrise mai sus. Se controlează apoi suprafaţa umerilor. se triază şi se preîndreaptă. Controlul şi recondiţionarea racordurilor şi filetelor Mai întâi se măsoară diametrul exterior − la circa 25 mm de umerii îmbinării. dar există şi dispozitive mobile. precum şi alte defecte afectează capacitatea racordurilor de etanşare şi de preluare a momentelor de încovoiere. Crestăturile. utilizabile în şantier. prăjinile se lasă un timp într-o habă în care se află o soluţie de detergenţi şi sodă caustică. O atenţie deosebită se acordă zonei în care se fixează penele. prăjinile aduse din şantier se identifică. de exemplu. semnalează printr-un vârf de tensiune un defect invizibil (el poate fi în interiorul peretelui). ele sunt uscate cu aer cald. grosimea peretelui şi. începe controlul propriu-zis. se curăţă bine zona şi se utilizează particule magnetice: metoda are o rezoluţie mult mai mare. umerii se rectifică îndepărtând materialul pe o grosime care nu trebuie să depăşească 0. se detectează eventualele defecte de exploatare.

în acelaşi mod cu cele ale racordurilor. 1. de obicei lunar. Se controlează degajările pentru pene şi cele pentru elevatoare. ele se retaie în strunguri speciale şi se protejează împotriva gripării. racordul se scurtează şi. sub o anumită limită. cu diverse procedee automate sau semiautomate. Îmbinările filetate se inspectează. cleştii mecanici nu mai pot fi armaţi sigur. Spirele pot fi ştirbite. în unul sau mai multe straturi. care pot constitui concentratori de tensiune. În toate cazurile când filetele nu mai prezintă siguranţă. când ele sunt noi sau refiletate. dar fără a depăşi. Se cercetează starea umerilor şi a filetelor. Prin tăieri repetate.75 din diametru. alungirea şi lărgirea mufei. se ştanţează nişte semne la 1. pe baza cepului şi în mufă. erodate sau gripate. ca şi a reducţiilor de altfel se retaie. uzate. Filetele se controlează vizual şi cu calibre. curăţire şi îndreptare. Controlul şi recondiţionarea prăjinilor grele După identificare. deformate. oboseala îmbinărilor la prăjinile grele este mai accentuată decât în cazul racordurilor de prăjini. Racordurile cu diamentrul exterior micşorat prin uzură pot fi recon-diţionate: ele se încarcă prin sudură.6 mm de umeri). 89 . lungimea celor două zone unde se fixează cleştii nu trebuie să fie mai mică de 100 mm sau 0.6 mm (în acest caz. Cu ajutorul calibrelor se verifică şi unghiul la vârful spirelor. De aceea. li se măsoară diametrul exterior şi grosimea peretelui. lovite. prăjinile grele se examinează pe suprafaţa exterioară.Garnitura de foraj Rectificarea se poate repeta. filetele prăjinilor grele. după un număr de ore de funcţionare (800 − 1000 h). Eventualele fisuri de oboseală se detectează vizual şi cu particule magnetice sau cu alte metode defectoscopice. De aceea. raza de curbură la fundul spirelor şi gradul lor de uzură. Datorită rigidităţii sporite. cumulativ. Abaterea de la rectilinitate a prăjinilor grele nu trebuie să fie mai mare de 1 mm/m şi de cel mult 5 mm pe toată prăjina. sortare.

Dacă pătraţii mici sau antrenorii cu role nu sunt uzaţi. prin contract. Prăjinile grele. rectilinitatea şi eventuala torsionare. intervalul de inspecţie este corespunzător. clasa de uzură. se controlează îmbinările filetate. Periodicitatea controlului Intervalele de timp la care elementele unei garnituri de foraj trebuie controlate sunt determinate de condiţiile de lucru şi de oboseala acumulată. după o instrumentaţie îndelungată şi dacă investitorul o cere. înainte de începerea oricărei sonde. starea şi gradul de uzură a suprafeţelor de antrenare. 90 . Pentru fiecare tipodimensiune se acceptă o lăţime maximă a urmelor de uzură. Dacă la baza spirelor se detectează între una şi trei fisuri. complexi-tatea controlului şi de durata totală de utilizare (intervalele se micşorează în timp): 300 − 2500 h. La fiecare 1500 ore de rotaţie. Potrivit normelor româneşti. iar după 6000 ore iniţial şi la 3000 m ulterior. în funcţie de importanţa elementului controlat. o evidenţă strictă a timpului de lucru pentru fiecare element din garnitură. bază). perioadele de control sunt fixate în ore de rotaţie şi variază în limitele destul de largi. locul de control (sondă. reducţiile şi prăjina de antrenare se controlează în general după o lună de lucru. ambele dificil de evaluat cantitativ. Experienţa din regiune şi tehnicile utilizate pentru control joacă un rol hotărâtor la stabilirea acestor intervale. Este necesară. bazată pe jocurile minime şi pe cele maxime admise între prăjină şi pătraţi sau antrenori. În afara verificărilor periodice fixate prin diverse norme. prăjinile de antrenare se probează la 300 bar. Dacă numărul de fisuri este mai mare. elementele unei garnituri se controlează înainte şi după forajul unei sonde adânci sau dificile.Garnitura de foraj Controlul prăjinilor de antrenare Aproximativ lunar (500 ore de rotaţie). desigur. controalele trebuie efectuate mai des. filetele se retaie. urmele de uzură pe suprafeţele de antrenare ale prăjinilor sunt plane şi se extind dinspre colţuri spre centrul feţelor. Specific pentru prăjinile de antrenare este evaluarea uzurii feţelor profilate.

Prăjina de antrenare se transportă într-un burlan de protecţie. − grosimea peretelui. În România. Ele se aşează în strate separate prin distanţiere de lemn. la circa 1800 mm de feţele de etanşare. 3.4. depozitarea şi manevrarea prăjinilor În timpul transportului şi al depozitării. simbolizată printr-o literă mică. cât mai aproape de racorduri. Ştanţarea prăjinilor Pentru a fi identificate şi urmărite. fără a depăşi o anumită înălţime. pe punţi metalice sau pe rampe. Marcajul este format dintr-un grup de litere şi cifre care semnifică: − anul intrării în exploatare.Garnitura de foraj 3. Când se aşează pe mai multe rânduri. prăjinile se depozitează pe suporţi de lemn aflaţi la circa 3 m între ei. Prăjinile grele şi cele antrenare sunt marcate la ambele capete. toate elementele din componenţa garniturilor de foraj sunt marcate prin ştanţare.3. la ambele capete. pe punţi de metal sau pe platforme de beton. prăjinile de foraj sunt ştanţate în zonele îngroşate.3. − oţelul din care este fabricată prăjina. Transportul. după mărimea lor. Trebuie evitate lovirea. Prăjinile se depozitează pe rampe cu înălţimea de cel puţin 30 cm. Se asigură de punte cu cabluri. în nici un caz. − baza tubulară ce are prăjina în patrimoniu. Prăjinile se transportă în autocamioane cu peridoc. pentru a preveni încovoierea ei sub greutatea proprie. fixată cu pene de lemn. prăjinile şi celelalte accesorii ale garniturii de foraj trebuie să fie echipate la ambele capete cu protectoare de filet bine strânse. Reducţiile sunt ştanţate la mijloc. pe şine metalice.3. ele nu se aşează direct pe pământ. parâme sau lanţuri. Pe vase. între prăjini se 91 . trântirea sau târârea prăjinilor pe pământ. la descărcare sau încărcare. Racordurile noi sunt ştanţate de fabricant pe cep şi în mufă pe porţiunea dintre umeri şi prima spiră. la ridicarea şi scoaterea lor din turlă. − numărul de ordine al prăjinii. pe direcţie longitudinală sau transversală.

se disting: 92 . Coordonarea dintre sondorul şef şi sondorii de la gura sondei joacă un rol important în prevenirea acestor accidente. dacă distanţierele sunt prea subţiri. În acest sens. Pe podul sondei. momentele de încovoiere create de cleşti devin periculoase pentru prăjini: acestea se pot îndoi. Protectorul cepului se deşurubează numai după suspendarea prăjinii în elevator sau împreună cu prăjina de antrenare. îmbinarea se strânge cu un cleşte mecanic până se atinge momentul recomandat.Garnitura de foraj intercalează distanţiere de lemn de 35 − 40 mm. de o reducţie ori de un suvei suspendate în cablu înainte de a fi înşurubate. presiunea de contact în zona de prindere poate duce la imprimarea bacurilor pe corpul prăjinilor şi chiar la gâtuirea şi turtirea lor. Evident. La strângere şi la slăbire. iar dacă sunt prea groase. Dacă se folosesc pene prea scurte pentru sarcini mari. mufa poate fi lovită de elevator când acesta coboară în gol. ele se protejează împotriva coroziunii cu un amestec ulei-motorină. acesta măsoară de fapt forţa de tracţiune din cablul de acţionare a cleştelui. unde bacurile fălcilor ar lăsa urme periculoase. racordurile se vor slăbi numai cu doi cleşti: dacă se foloseşte masa rotativă. fălcile cu trepte trebuie alese în funcţie de diametrul racordurilor. măsurat cu un indicator de moment. prăjinile se încovoaie periculos sub greutatea proprie. racordurile trebuie să se afle cât mai aproape de masa rotativă. prăjinile din rândurile superioare se sprijină pe cele aflate dedesubt. dacă aceasta din urmă s-a înşurubat la bucata de avansare anterior. Indiferent de modul de înşurubare. La extragerea garniturii. Când se centrează. cepul se poate lovi de masa rotativă sau de podul metalic al sondei. Dacă ele se află prea sus. prăjinile se pot roti în pene şi bacurile acestora lasă rizuri periculoase pe corpul prăjinilor. Rizurile sunt adesea spirale pentru că garnitura coboară uşor în timpul rotirii. Dacă prăjinile sunt depozitate o perioadă mai îndelungată. cepul unei prăjini poate lovi mufa prăjinii în care se înşurubează. Cleştii mecanici multidimensionali se armează numai pe racorduri şi nu pe corpul prăjinilor. La manipularea prăjinilor în turlă trebuie prevenită lovirea filetelor şi a suprafeţelor de etanşare ale racordurilor. prăjinile sunt trase cu un troliu pneumatic.

Ele sunt manevrate manual sau pneumatic. având lungimea activă de prindere pe prăjini de 300 mm. eventual mecanizate. El împiedică lunecarea prăjinilor grele prin pene când acestea sunt uzate. care măresc lungimea de contact cu prăjinile (adaptoarele permit.Garnitura de foraj − pene scurte. ele posedă patru rânduri de bacuri. cât şi prăjinile se uzează. pentru sarcini până la 1800 − 2000 kN. Elevatoarele folosite la manevrarea prăjinilor au scaun conic sau drept. starea bolţurilor şi se gresează articulaţiile. Înainte de folosire. Totodată se curăţă bacurile. La extragerea garniturii nu se lasă penele în masa rotativă pentru că atât ele. Penele lungi se utilizează cu adaptoare. La sarcini mari. penele pot fi aruncate din masă cu riscul unor accidente. Pentru prăjini grele se folosesc pene multisegment fără adaptoare. 93 . având lungimea activă de prindere de 400 mm. se controlează uzura lor. pentru sarcini maxime de 2250 kN. La introducerea în sondă. Prăjinile grele care nu posedă degajări pentru pene se asigură cu un colier de siguranţă. care au lungimea activă de prindere de 500 mm. pentru a evita solicitarea excesivă a prăjinilor. totodată. Bacurile penelor trebuie să aibă acelaşi grad de uzură pentru ca toate să vină în contact cu prăjinile. uşurând manipularea lor). să se reducă greutatea penelor. penele se curăţă şi se ung cu vaselină pe suprafaţa exterioară pentru a uşura scoaterea lor din masa rotativă. ele sunt prevăzute cu trei rânduri de bacuri. pentru sarcini până la 1250 − 1500 kN (în funcţie de diametrul prăjinilor). când presiunile de contact pe prăjini sunt periculoase. în funcţie de forma mufei sub care prind. − pene extralungi. garnitura se frânează cu ajutorul troliului de foraj şi nu a penelor. iar sarcina maximă cu greutatea garniturii. acestea se introduc în masă numai după oprirea lină a garniturii. în plus. Dimensiunea lor trebuie să corespundă cu cea a prăjinilor. în locul penelor se lucrează cu două elevatoare. − pene lungi. ele au cinci rânduri de bacuri. montat deasupra penelor.

10 schimbă momentul de strângere real cu până la ± 20 %. să uşureze înşurubarea şi să garanteze un coeficient de frecare cert. Modificarea coeficientului de frecare de la 0. oboseală. trebuie să prevină griparea în cele mai severe condiţii de lucru. Ele se înşurubează la capătul fiecărui pas de prăjini grele la extragerea lor din sondă. la presiunile şi temperaturile aşteptate în sondă. vaselina singură nu poate asigura un film rezistent.06 sau 0. pe suprafaţa umerilor de etanşare şi pe spirele filetului se nasc presiuni de contact foarte mari. Unsori pentru îmbinările filetate În timpul exploatării. la presiuni de contact mari. Garantarea unui coeficient de frecare sigur este foarte importantă. 94 . se montează un ştergător de cauciuc sub pătraţii mesei rotative. uzură exagerată a filetului. îmbinarea rămâne de fapt mai puţin strânsă.3. Unsoarea trebuie să-şi păstreze consistenţa atât la temperaturi scăzute. 3. Când coeficientul de frecare real este mai mare decât cel luat în calcul − după API. pentru a fi aplicată. cât şi la temperaturi ridicate. Ea trebuie să asigure şi etanşarea îmbinării.08 − şi se aplică momentul de strângere API. îmbinările se pot gripa sau chiar înţepeni. cu riscurile cunoscute: etanşeitate nesatisfăcătoare. La extragerea lor din sondă. corect aplicată. îmbinarea va fi prea strânsă şi sarcina de tracţiune disponibilă în timpul exploatării va fi mai redusă decât cea prevăzută. Filmul protector este creat cu pulberi. Dacă prăjinile nu sunt echipate cu manşoane de protecţie. Când prăjinile au manşoane de protecţie se foloseşte un cordon de cauciuc sau o frânghie strânse manual pe prăjini. Invers.5. Dacă nu există un film de separare care să prevină contactul direct metal-metal. când coeficientul de frecare real este mai mic decât cel utilizat la calculul momentului aplicat. în funcţie de tipul îmbinării. ca să nu fie expulzată. valoarea standard este 0. prăjinile se curăţă pentru a putea observa eventualele defecte exterioare. fulgi sau fibre din metale moi suspendate într-o vaselină purtătoare.08 la 0. O unsoare adecvată.Garnitura de foraj Prăjinile grele care nu au degajări pentru elevator se manevrează cu ajutorul suveielor.

Toate normele limitează conţinutul de sulf la 0. diametrul nominal. Trebuie stabilite tipul. omogenă.formează” astfel încât să-şi îndeplinească. de culoare închisă. în sondă. clasa de rezistenţă a materialului şi categoria de uzură a prăjinilor de-a lungul garniturii de foraj. iar momentele de strângere şi de slăbire sunt exagerat de mari. 15 % zinc şi tipul B cu 20 % grafit.3 %. şi praf de grafit 10 − 20 %. prăjinile grele trebuie să aibă diametrul exterior egal cu 70 − 80 % din diametrul sapei. tipul sapei. până la 60 %. Garnituri combinate Pentru fiecare fază de adâncire a unei sonde (fazele sunt definite în general de diametrul sapei). dar fără a depăşi 10 − 11 in. În general se folosesc unsori preparate din ulei şi vaselină consistentă. profilul spaţial al sondei. cepul se alungeşte. în care se introduc pulberi de zinc. 3. Alcătuirea garniturii de foraj. să fie necorozive şi netoxice. adeseori imposibil de realizat. ca şi pentru orice altă situaţie de lucru. Există două variante: tipul A cu 15 % grafit. asigurând un film continuu între suprafeţele de contact. se deformează uniform fără să se fisureze. grosimea peretelui. Normele API recomandă unsori cu 40 − 60 % pudră de zinc sau 60 % pudră de plumb. În principiu. în condiţii optime. plumb sau cupru. coeficientul de frecare scade datorită creşterii temperaturii. circulaţie. garnitura de foraj se . 30 % zinc. stabilitatea formaţiunilor din pereţii sondei. Metalele respective sunt maleabile.. scopul urmărit: foraj propriuzis. turaţia şi apăsarea pe sapă. rolul ei. evident.4. debitul de circulaţie şi. Unsoarea constituie o masă consistentă. se recomandă o unsoare obişnuită dintr-un lubrifiant de uz general la care se adugă pulbere de zinc şi grafit. Unsorile trebuie să absoarbă apa.Garnitura de foraj În timpul lucrului. prăjinile cu diametrul mai mare sunt foarte grele şi se manevrează cu dificultate. unsuroasă. La alegerea diametrului se au în vedere două considerente. instrumentaţie. Prăjinile grele. mufa se lărgeşte. îmbinările se pot strânge peste valoarea momentului recomandat. dirijare. În România. 95 . Factorii determinanţi sunt: diametrul sondei şi adâncimea anticipată.

cu diametrul interior de 2 13/16 in (71. Soluţie. tronsonul aflat deasupra sapei poate avea diametrul mărit.min = 2 Dm − Ds .15. Pe o sapă de 12 1/4 in (311. din tronsoane cu două sau trei diametre. Ansamblul de prăjini grele va fi format. Masa lor totală m9 = 7850 kg. Masa acestora m8 = 34 200 96 Dpg. Densitatea noroiului din sondă ρn = 1250 kg/ m3. se recomandă ca diferenţa de diametru să nu fie mai mare de 2 in.4 mm) şi masa unitară q8 = 223. cu un coeficient de siguranţă egal cu 1.Garnitura de foraj Diametrul minim recomandabil în funcţie de diametrul sapei şi cel al coloanei se calculează cu relaţia: Dpg.4 mm) şi masa unitară q8 = 290. dar dacă se va tuba o coloană de 6 5/8 in sunt preferabile prăjinile grele de 6 3/4 in. În asemenea situaţii. m= 1. Deasupra sapei se plasează un pas (27 m) de prăjini grele de 9 in (228.7 mm) se pot folosi prăjini grele de 6 in.6 mm). cu diametrul interior de 2 13/16 in (71. Masa necesară a ansamblului. dacă este cazul. Pentru a reduce riscul de avariere a prăjinilor aflate imediat deasupra prăjinilor grele din cauza oboselii. Exemplu. De exemplu. Din relaţia (151).7 kg/m. 1.2 mm) trebuie lăsată o apăsare axială de 250 kN. În continuare vor fi montate prăjini grele de 8 in. (3. dacă se tubează o coloană de 5 1/2 in într-o sondă forată cu sape de 8 3/8 in (212. g ≈ 10 m/s2 Să se alcătuiască ansamblul de prăjini grele. Sonda este verticală. până la 80 − 90 % din diametrul sapei.min ≈9 in. rezultă: Dpg ≈ 8 1/2 – 10 in. se obţine: Sunt posibile mai multe variante. Coloana de burlane ce urmează să fie tubată are diametrul de 9 5/8 in (diametrul mufelor Dm = 10 19/32 in). Diametrul prăjinilor de foraj este de 5 in.1 kg/m. mai mici spre capătul superior. .99) unde Dm este diametrul mufei burlanelor şi Ds − diametrul sapei.15250⋅103 ⋅ ≈ 34200kg ⎛ 1250⎞ 10⎜ 1− ⎟ ⎝ 7850⎠ Dacă se consideră diametrul prăjinilor grele egal cu 70 − 80 % din cel al sapei.

Lungimea totală a ansamblului lpg = 145 m. clase de uzură mai mici.22). la frezarea cimentului rămas într-o coloană sau liner de exploatare. Între acest ansamblu şi prăjinile de foraj se vor folosi 10 − 15 prăjini intermediare de 5 in. Se indexează cu 1 primul tronson de deasupra prăjinilor grele. Ansamblul va avea următoarea alcătuire: 3 prăjini de 9 in. se reduc în acest caz şi tensiunile cauzate de încovoierea prăjinilor la pierderea stabilităţii. La capătul lui superior se poate scrie egalitatea: 97 . 2. diametre şi grosimi mai mari.4 mm şi masa unitară l7 = 163. Acestea au diametrul interior de 71. se vor folosi 3 prăjini de 9 in şi 13 prăjini de 8 in. Lungimea lor l8 = 26 350/223.1 ≈ 118 m. Prăjinile de 6 5/8 in se construiesc mai rar. Lungimea totală a ansamblului lpg = 162 m. garniturile de prăjini sunt formate din mai multe tronsoane: la partea superioară se utilizează prăjini mai rezistente decât cele dinspre capătul inferior.4 kg /m. În sonde adânci. oţeluri superioare. Pentru forajul propriu-zis se folosesc doar prăjinile de 3 1/2 – 5 1/2 in. lungimea tronsoanelor unei garnituri formate din prăjini cu caracteristici de rezistenţă diferite se determină luând în consideraţie doar tracţiunea sub greutatea proprie. Prăjinile de 2 3/8 şi 2 7/8 in se utilizează mai ales la instrumentaţii în sonde cu diametrul redus. Prăjinile de foraj.Garnitura de foraj − 7850 = 26 350 kg. Într-o primă aproximaţie. La alcătuirea garniturii se urmăreşte formarea unui solid de egală rezistenţă din prăjinile disponibile ori care pot fi procurate. ceea ce înseamnă 13 prăjini. unde momentele de dislocare sunt apreciabile şi solicitările de torsiune pot deveni periculoase. Altă variantă presupune folosirea unui pas de prăjini de 7 in în zona de trecere. dar ele trebuie folosite la sape cu diametre mari. în funcţie de diametrul sapei. 12 prăjini de 8 in şi 3 prăjini de 7 in. Când se forează sub un liner intermediar garnitura de foraj este combinată (tronsonată). atunci când forajul continuă peste adâncimea proiectată cu sape cu diametru mai mic sau atunci când sonda este proiectată cu sape cu diametrul redus. În concluzie. Masa totală: 7850 + 24 100 + 4400 = 36 350 (c = 1. de asemenea. Diametrul lor se alege.

100) Lungimea tronsonului L1 = G Fmax.101) Efectul favorabil al flotabilităţii se neglijează pentru a compensa efectul frecărilor şi al tendinţelor de prindere. cu masa unitară qp2 şi sarcina maximă Fmax.= = . încovoiere. pentru diverse situaţii de lucru.2 Fmax. grosime superioare sau o clasă de uzură mai mică)..1 Fmax.33.2 − g 1 p1 .n =. qp 2 ⎛ ρ ⎞ cs gqp2 ⎜1− n ⎟ ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. n Gg + L1qp1 g Gg + L1qp1 g+ L2qp2 g Gg +∑ Li qpi g i =1 (3. ⎛ ρ ⎞ q g cs qp1g⎜1− n ⎟ p1 ⎜ ρ ⎟ o ⎠ ⎝ (3. Lungimea maximă a tronsonului 2.104) În a doua etapă se determină tensiunile reale în secţiunile cele mai solicitate (la partea superioară a fiecărui tronson şi deasupra prăjinilor grele). Se determină tensiunile echivalente şi în final coeficienţii de siguranţă la solicitările statice.2: L2 = G +L q g Fmax.103) ∑ L +l i i =1 n pg =H (3.1 . Dacă lungimea tronsonului L1 nu este se adaugă al doilea tronson format din prăjini cu rezistenţa la tracţiune mai mare (oţel.102) Calculele continuă până ce lungimea totală a tronsoanelor depăşeşte lungimea necesară pentru adâncimea maximă anticipată. ⎟ = cs ρo ⎟ ⎠ n (3.Garnitura de foraj (G + L q g )⎛1− ρ ⎜ ⎜ g 1 p1 ⎝ ⎞ Fmax. torsiune.. ţinând seama de toate solicitările prezente: tracţiune .1 − g . diametru. presiune interioară. Valoarea minimă a coeficientului de siguranţă în acest caz este 1. În acest scop se rezolvă sistemul de ecuaţii: Fmax.. cele n tronsoane stabilite pot fi echilibrate uniformizând coeficientul de siguranţă la partea superioară a fiecărui tronson. Când ultimul tronson calculat este mult mai lung decât cel necesar. 98 .

Ele au rezistenţa la tracţiune mai mare 99 . S-au notat: Wp − modulul de rezistenţă polar. 0 qp − masa unitară a prăjinilor. (3. fie se calculează coeficienţii de siguranţă la solicitări variabile în diverse secţiuni. fie se determină gradul de oboseală ce va fi acumulată în prăjini la forajul intervalului anticipat.109) (3. Racordurile speciale. A − aria secţiunii interioare a prăjinilor. (3. toate mărimile se referă la tronsonul care se calculează. racordurile ce le echipează fiind stabilite de standarde.110) (3. (3.106) 2 B=Wp2 (2ab+ (2 pb pu Ap −apu −bpn )cAp +2Apσî ) +6M u M b Ap .108) şi a= q'p g + pu A0 . fie se modifică lungimea tronsoanelor. Se poate efectua şi un calcul direct. c= D/2t. G´ − greutatea în noroi a tronsoanelor anterioare.111) b=G ' + p0 A0 . t − grosimea peretelui Cu excepţia lui G´. Se exprimă diversele tensiuni în raport cu lungimea tronsonului Li.Garnitura de foraj Dacă valorile acestora nu sunt satisfăcătoare.105) cu notaţiile: 2 2 2 A=Wp2 (a2 +c2 pu Ap − acpu Ap ) + 3Ap M u . De regulă. Ap − aria secţiunii transversale a prăjinilor.107) 2 2 2 2 2 C =Wp2 (b2 + (c2 pb −bcpb −σ ad )Ap +(2b+σ î Ap )σî Ap )+ 3M b Ap (3. După această alcătuire a garniturii la solicitări statice. se aleg doar prăjinile. fie se apelează la prăjini mai rezistente. D − diametrul nominal. B− B2 −4 AC Li = 2A (3.

sunt specifice condiţiilor de foraj concrete şi scopului urmărit. cum sunt geala de foraj. Dacă acest moment este mai mic de 80 % din momentul de torsiune capabil al prăjinii. Ea nu trebuie să scadă. stabilizatorii. totuşi. Diversele accesorii ale garniturii de foraj. aceasta din urmă este coborâtă într-o clasă de utilizare inferioară. 100 .Garnitura de foraj decât a prăjinilor. amortizorul de vibraţii. chiar dacă ea are o clasă superioară. supapele de reţinere. dar rezistenţa la torsiune adeseori mai mică. Rezistenţa la torsiune a racordurilor se reduce pe măsură ce ele se uzează: ariile secţiunilor transversale critice şi cele ale suprafeţelor de etanşare se micşorează. sub 80 % din rezistenţa prăjinilor. reducţiile diverse.

Motoare hidraulice submersate 4. Turbinele de foraj funcţionează pe baza variaţiei impulsului curentului de fluid la curgerea sa prin sistemul de paletaje (rotor-statorice).1 sunt prezentate schemele de principiu ale motoarelor hidraulice de foraj. iar statorii sunt fixaţi axial într-o manta de oţel. fie în salturi). până în prezent. Se folosesc în două variante: motoare hidrodinamice (turbinele de foraj) şi motoare hidrostatice (volumice). În figura 4. şi ca alternativă a forajului rotary. Lagărul axial (multietajat) şi cele radiale reglează jocurile 101 .4. siguranţă în funcţionare) au răspuns. Elementele rotoare sunt asamblate prin presare axială pe un arbore. Constructiv. dimensiuni transversale reduse. au impus dezvoltarea pe scară industrială. Turbina de foraj are ca organ principal de lucru etajul de turbină (ansamblul rotor-stator). aceste motoare sunt alcătuite dintr-un ansanblu rotoric şi unul statoric. precum şi cerinţele tot mai restrictive legate de diminuarea consumului energetic pentru învingerea frecărilor la rotirea garniturii de foraj. La cerinţele şi restricţiile impuse de forajul sondelor (energie de dislocare suficientă. Motoarele volumice (PDM -motoare cu deplasare pozitivă) lucrează pe baza variaţiei presiunii hidrostatice pe suprafaţa dinţilor rotorici care au profilul generat de curbe speciale cicloidale (epi-hipocicloide) şi o dispunere elicoidală.1. durată de funcţionare echivalentă cu cea a sapelor de foraj. presiunea variază fie treptat. în particular. Caracterizare generală Dezvoltarea forajului dirijat şi a celui orizontal. metoda de foraj cu motor submersat. motoarele hidraulice. La PDM camerele de lucru au formă şi volum variabil (comunicaţia cu intrarea şi ieşirea motorului se face periodic. un sistem complex de paletaje curbate cu rolul de schimbare continuă a direcţiei şi vitezei curentului de fluid. La turbine transmiterea energiei fluidului are loc în cameră deschisă (în comunicaţie cu intrarea şi ieşirea motorului.

– a. iar rotorul este satelitul). Dantura celor două roţi realizează un angrenaj planetar interior (statorul este roata conducătoare. b. Fig. în jurul axei statorului (motorului). Turbina de foraj. în jurul axei proprii şi de transport. Construcţia lagărului axial trebuie să fie capabilă să preia greutatea părţii rotoare.Motoare hidraulice submersate axiale/radiale dintre elementele rotoare şi cele statoare. forţa hidraulică şi apăsarea pe sapă. plin sau tubular. – motorul elicoidal. 102 . confecţionat din oţel inoxidabil.4.1. Motoarele elicoidale (PDM) au statorul construit dintr-o manta de oţel căptuşită la interior cu un elastomer profilat . Rotorul este un arbore profilat la exterior. Dantura rotorului descrie o mişcare complexă – de rotaţie.

Geometria elementelor active Un etaj de turbină (fig. Turbinele de foraj Turbinele folosite la foraj au diametrul (90-250 mm).2. lungimea (2-26 m).4. Fig.2 (fig. lungimea paletelor/lăţimea canalului de curgere l = (de – di)/2. vitezele absolute/relative la intrarea/ieşirea din rotor v1.3).4.2) se caracterizează prin: înălţimea L (40-60 mm). La turbinele simetrice cu intrare axială o α1 = β2 şi α2 = β1 = 90 .2. 103 .2.Motoare hidraulice submersate 4. iar viteza de rotaţie la arbore acoperă un domeniu foarte larg (100-1000 rot/min). grosimea paletelor δ (variabilă – 1-3 mm). Ele pot fi simple de (8-9 m) şi cu 100-120 etaje. a – Elementul stator. sau cuplate – formate din două sau mai multe secţii (turbine simple) – cuplarea se realizează prin înfiletare la corp şi cu cuplaje conice de fricţiune la arbori. unghiurile formate de tangentele la linia mediană cu linia profilelor u (direcţia tangenţială) în punctele de intrare(1) şi cele de ieşire(2) ale paletelor rotorice α1. numărul de etaje (25-400). b – elementul rotor al etajului de turbinã. măsurată normal pe linia mediană.2/β1.4. diametrul de calcul/teoretic dm = (de + di)/2. lucrează la debite de circulaţie până la (50-60 l/s). număr de palete pe obada rotor/stator z (18-40).2/w1. pasul reţelei de palete t = π dm/z.

Curgerea fluidului prin sistemul de paletaje Fluidul are o miscare spaţială. (viteza axială este direct proporţională cu debitul şi invers proporţională cu aria laterală a canalului de curgere).4). optim – fără şocuri. vz = ηv Q . care.3) 104 . u – viteza tangenţială a paletelor rotoare şi w – viteza relativă a fluidului (între acestea există corelaţia w = v – u). Cinematica turbinelor de foraj se studiază la diametrul ipotetic dm. Componentele vitezelor pe direcţia tangenţială sunt: v1u = vz ctg α1 = u .4.vz ctg β2 (4. Dacă v este viteza absolută a curentului de fluid.3. descompusă într-un sistem de coordonate cilindrice dă trei componente de viteze: una axială vz. Debitul de intrare fiind egal cu cel de ieşire componentele axiale (pe z) ale vitezelor sunt egale cu vz. v2u = vz ctg α2 = u . de mers în gol – fig.vz ctg β1 .vz ctg β2 w2u = . χπd m l (χ = 1− δ ) t sin α1 (4.Motoare hidraulice submersate Fig. w1u = .2) (4.1) Studiul cinematic al turbinelor presupune definirea triunghiurilor de viteze (compunerea vectorială a componentelor vitezelor în diverse puncte ale profilului de curgere).vz ctg β1 . Elementele geometrice şi cinematice ale etajului de turbină.4. de putere maximă. Forma poligonului de viteze depinde de mărimea unghiurilor constructive ale paletelor şi de viteza de rotaţie a rotorului (regimul de lucru: de frânare. una radială vr (practic nulă) şi una tangenţială vu.

6) Căderea de presiune. Parametrii de funcţionare şi caracteristica de lucru Momentul la arborele turbinei în condiţia unei curgeri staţionare a unui fluid incompresibil este dat de formula Euler: M = ηm ρηv Q dm (v 1u − v 2u ) = am ρQ 2 .5) Viteza de rotaţie n= u ω = = anQ . Qef (4. 2π πd m (4.4. b – cazul turbinei simetrice şi axiale. Triunghiurile vitezelor curentului de fluid la intrare/ieşire rotor: a – cazul general.7) iar căderea de presiune totală din etaj p= pef = ap ρQ 2 .4.8) 105 .4) Puterea utilă la arbore P = Mω = 2 Mu = aP ρQ 3 . Puterea mecanică realizată în etajul de turbină este dată de căderea de presiune utilă (efectivă) pef = Pm = ρu(v1u − v 2u ) . ηh (4. 2 (4.Motoare hidraulice submersate Fig. dm (4.

randament şi turaţia arborelui la un anumit debit de lichid cu proprietăţi cunoscute. putere.80 pentru randamentul hidraulic. Caracteristica teoretică a turbinei de foraj.93-0. p Ph ηm = P P = .5).Motoare hidraulice submersate Randamentul turbinei. Dependenţele de tipul M = M(n) şi p = p(n) se stabilesc experimental. Randamentul total va fi maxim în regimul optim (fără şocuri): 0. pQ (4. Caracteristica etajelor de turbină Corelaţia existentă între parametrii de funcţionare ai motorului hidraulic defineşte caracteristica de lucru a motorului respectiv. Caracteristica teoretică (intrinsecă a etajelor de turbină) nu ia în considerare pierderile energetice cu frecările din lagăre şi cu sapa (fig.4. 0. Pm pef Qef (4. iar celelalte două curbe se ridică pornind de la relaţiile parametrilor de funcţionare. 106 . Transformarea energiei hidraulice a fluidului de foraj în energie mecanică la arborele turbinei implică o serie de pierderi (volumice – scăpări de lichid ∆Q.70.10) Valorile curente pentru cele trei randamente sunt: 0. = 1− Q Q ηh = pef Pm = .92-0.95 pentru randamentul volumic.9) iar randamentul total η = ηv ηh ηm = P . Aceste pierderi sunt introduse prin randamentele corespunzătoare ηv = ∆Q Qef .5. Curbele caracteristice sunt: dreapta Fig.4. cădere de presiune. hidraulice – în reţeaua de palete apar frecări între straturile de fluid şi vârtejuri la nivelul de separaţie cu reţeaua de palete. 0.96 pentru randamentul mecanic.40-0.60-0. mecanice – frecări pe suprafeţele aflate în mişcare de rotaţie). La turbine se stabilesc (experimental – pe un stand de probă) dependenţele dintre moment.

de frânare (n = 0). astfel că din momentul turbinei se scade momentul forţelor de frecare din lagărul axial. b. π 2 Lagărele turbinei Există un lagăr axial multietajat montat la unul din capetele turbinei (preia sarcinile axiale) şi mai multe lagăre radiale (preiau momentul încovoietor al arborelui). La turbinele convenţionale lagărele sunt de alunecare de tip a. linia randamentului (este asemănătoare cu linia puterii pentru turbinele clasice). momentul disponibil la sapă 107 . de fapt.11) ⎟ ⎠ cu Mf = (4. Variantele constructive de lagăr axial de alunecare sunt prezentate în figura 4. linia presiunii (la turbinele cu circulaţie normală căderea de presiune se consideră independentă de turaţie). Construcţia lagărului axial de tip metal-cauciuc: a – deschis.6. b – etanş. (o parabolă patratică cu extremul Pmax = Mf ng ).4.6.Motoare hidraulice submersate momentului M = ηm ρηv Q 2 ⎛ πd m dm n ηm ηv ρQ(ng − n ) = M f ⎜1 − (ug − u ) = ⎜ n 2 2 g ⎝ 2 πd m ηm ηv ρQng .12) momentul maxim. Fig. Lagărele sunt consumatoare de energie. 2 ⎞ ⎟ . (4. şi acesta este. linia puterii P = 2πnM . metal-cauciuc.

tipul de turbină şi numărul de etaje.1. până la 20 bar la cele multielicoidale. ⎟ ⎠ (4. Alegerea şi exploatarea turbinelor de foraj La traversarea unui interval cu turbina. fie invers. viteză de rotaţie şi debit de circulaţie).Motoare hidraulice submersate ⎛ n M s = M t − M l = M f ⎜1 − ⎜ n g ⎝ ⎞ ⎟ − rf (Fad ± µFax ) . o corectă angrenare a danturii şi un contact permanent pe linia de angrenare. Toate anomaliile funcţionale se semnalează din timp şi se analizează cauzele ce le-au produs. În funcţie de gradul de prestrângere rotor-stator presiunea de lucru variază de la 6-8 bar la motoarele monoelicoidale (zr = 1). Motoarele elicoidale (volumice) La acest tip de motoare cuplul de rotaţie este dat de camerele elicoidale care se deplasează în lungul motorului sub forma unor pistoane hidraulice (etanşarea se realizează pe linii de contact spirale formate datorită prestrângerii existente între rotor şi stator. Fax – forţa axială din lagăr. 4.2. Forţa axială (dată de suma algebrică a sarcinii hidraulice.13) cu rf – raza de frecare a lagărului. µ – coeficient de frecare. de manipulare şi de modul efectiv de lucru în sondă. Funcţionarea angrenajelor de tip elicoidal presupune unele cerinţe: statorul are un dinte în plus faţă de rotor. Deplasarea camerelor este provocată de diferenţa de presiune intrare-ieşire cameră. raportul dintre paşi tr /ts (rotor/stator) trebuie să fie egal cu raportul dintre numerele de dinţi zr /zs (raportul cinematic i = zr : zs). Se construiesc motoare cu rapoarte cinematice de la 1 : 2 până la 10 : 11. cu mai mulţi paşi (2-7) şi chiar multietajate. în funcţie de adâncimea sondei şi diametrul sapei se stabilesc: diametrul turbinei. a greutăţii părţii rotoare şi a apăsării pe sapă) este aplicată fie de sus în jos. lungimea activă a motorului este mai mare decât pasul elicei statorice. 108 . Fad – forţa de adeziune dintre metal şi cauciuc (1-5 kN). parametrii de foraj (apăsare. Corecta funcţionare a unei turbine depinde de modul de alegere.

unghiul de înclinare al elicei danturii θ (80-85 ). 3 4( zr + 2) Un caz particular de motor elicoidal este cel monoelicoidal cu un singur dinte la rotor care. 109 . Angrenaj planetar cu i = 3 : 4.7). în secţiune transversală.4. diametrul statorului (la fundul 2πR1 2πR2 o dinţilor) Dc = 2 R1 + 4 r = 2 e (zr + 2). Elementele geometrice ale unui motor elicoidal sunt: excentricitatea e = R1 . aria secţiunii totale pline cu lichid A = 4πr 2 ( 2zr + 1) .Motoare hidraulice submersate Geometria şi cinematica PDM Curbele care realizează o angrenare corectă a mecanismelor de tip planetar folosite pe scară industrială la construcţia profilelor danturii motoarelor sunt arcele cicloidale (scurtate).8.R2 = 2 r. volumul de lucru (debitul specific) π 2 zr ( zr + 1)( 2zr + 1) 3 q= tg θDc .8).4. h = 2 e = 4 r. înălţimea dinţilor Fig. Fig.4. Generarea curbelor (epi şi hipocicloide) este realizată prin dubla rostogolire (fără alunecare) a unor rulete (cerc generator) pe exteriorul şi interiorul unui cerc fix (bază) (fig. volumul camerelor de lichid pe lungimea unui pas V = 4πr 2t s ( 2zr + 1) . este un cerc (fig.7. Principiul de funcţionare al motorului monoelicoidal.4. pasul elicei la t t stator ts şi la rotor tr ( tg θ = s = r ).

La trasarea caracteristicii mecanice se admite o proporţionalitate liniară între pierderile de fluid şi căderea de presiune din motor ( ∆Q = apm ). n= 1 1 2πa 2πa [Q − apm ] = [Q − (M + M fr )] = ng − M q q q q (4.4. momentul la arbore (se determină din egalitarea puterii q q pmQef p q − M fr = ηhm m .15) 110 . randamentul total al motorului ηt = ηhηhm . 2πn 2π P = Mω = ηt pmQ . Aceasta poate fi corelată cu momentul la arbore prin relaţia M= q (pm − pg ) = q∆p .Motoare hidraulice submersate Parametrii de funcţionare şi caracteristica de lucru Turaţia n = mecanice Qef Q = ηv . iar valorile extreme ale turaţiei. Caracteristica mecanică (fig. 2π 2π (4. În condiţii de funcţionare în sondă se urmăreşte variaţia căderii de presiune din motor (prin citirea presiunii la manometrul de la încărcător). puterii şi căderii de presiune din condiţiile la limită.4.14) Celelalte corelaţii se stabilesc din ecuaţiile parametrilor de funcţionare. Caracteristica mecanicăinternă a motoarelor volumice. cu cea hidraulică) M= puterea utilă La motoarele elicoidale sunt definite două tipuri de caracteristici – una mecanică şi una hidraulică. momentului.9.9) evidenţiază variaţia parametrilor de funcţionare cu momentul. astfel că turaţia variază liniar cu momentul Fig. iar caracteristica hidraulică exprimă dependenţa parametrilor de funcţionare de căderea de presiune din motor.

Fig. iar în figura 4. Tabelul 4.1.Motoare hidraulice submersate Caracteristicile tehnice ale motoarelor elicoidale TRUDRIL sunt prezentate în tabelul 4.4. Caracteristica hidraulică a motorului TRUDRIL cu i = 7 : 8.10 este redată caracteristica hidraulică a unui astfel de motor (cu raport cinematic 7 : 8).1. Caracteristicile motoarelor elicoidale TruDrill Alegerea şi exploatarea motoarelor elicoidale La acest tip de echipamente se recomandă respectarea indicaţiilor firmelor producătoare în privinţa parametrilor de lucru şi a performanţelor realizabile cu 111 .10.

Manevrarea lor se face cu atenţie. se recomandă încercarea funcţionării supapei de by-pas la suprafaţă. motoarele sunt trimise la recondiţionat. iar în timpul funcţionării se urmăreşte cu atenţie presiunea de pompare. Dacă sunt depăşite limitele admise. 112 . pornirea motorului. pierderile de fluid pe lângă arbore şi funcţionarea celorlalte componente. Pe măsură ce performanţele scad sub limitele tolerabile se verifică la suprafaţă jocul axial. impuse de firma constructoare.Motoare hidraulice submersate anumite tipo-dimensiuni de motoare.

1 este prezentată schema de ansamblu a unei sape cu trei role. Sapele cu role Există varietăţi după: numărul de role (cu 1. alezoare Tipul de dislocare Aşchiere Sfărâmare Abraziune (microaşchiere) Combinată Tipul rocilor Slabe Medii Tari Extra tari Construcţie Cu elemente mobile (role.5. creşterea duratei de lucru a sapelor. discuri) Cu elemente fixe (lame. Instrumentele de dislocare Clasificarea instrumentelor de dislocare: Destinaţie Sape de foraj Capete de carotieră Lărgitoare Corectori. 3 sau mai multe conuri). exterioară – cu jet/maxijet). sistemul de spălare (interioară. de rostogolire sau de alunecare). materiale compozite) Evolutia sapele de foraj 1909 1933 1951 1953 1970 1976 1979 1981 Prima sapă cu trei conuri – Hughes Prima coroană cu diamante pentru carotaj petrolier Prima sapă cu trei conuri cu inserţii din carburi de volfram Prima sapă cu diamante monocristaline Prima sapă cu lame armată cu diamante şi având profil în trepte Prima sapă cu diamante sintetice policristaline (STRATAPAX) Primul lagăr de tip palier (alunecare) de mare precizie Prima sapă cu diamante sintetice policristaline termostabile (GEOSET) Această evoluţie a avut întotdeauna două obiective principale: creşterea vitezei de avansare (ROP – rate of penetration).1. 113 . 5. Construcţia sapei cu trei role: în figura 5. tipurile constructive: al elementelor active (cu dinţi frezaţi din oţel. inserţii de material dur. 2. diamante mono şi policristaline. cu inserţii dure din carburi metalice). al lagărelor (deschise sau etanşe. tehnologia de fabricaţie.

Instrumente de dislocare Fig.1. Schema de ansamblu a unei sape cu trei role.5. 114 .

2 şi 3 urmează în sens orar.Instrumente de dislocare Sapa este alcătuită din trei braţe (fălci) sudate. fiecare braţ este forjat şi uzinat împreună cu butonul port rolă apoi este supusă la un tratament termic.2. alunecarea rolelor este foarte redusă (chiar nulă). Pentru rocile moi (argile slabe) efectul de pătrundere/alunecare este preponderent în timp ce pentru rocile dure (cuarţite) va fi cel de percuţie. conul 1 are vârful care ocupă centrul ansamblului. Fig. Dantura sapelor se diferenţiază în funcţie de tipul rocilor: roci moi – dinţi lungi cu alunecare importantă a rolelor. 115 . Lucrul acestor sape are la bază două principii de distrugere a rocii: pătrundere (sfărâmare) şi alunecare (aşchiere). alunecare redusă. Se montează rolele pe butoane prin intermediul setului de lagăre. unghiurile constructive şi diversitatea acestora este prezentată în figura 5. Unghiurile constructive şi poziţionarea rolelor sapei. Geometria conurilor: cele trei conuri nu sunt identice şi sunt numerotate de la 1…3.2.5. Rolele uzinate suportă şi ele un tratament termic înainte de a fi încărcate cu dantura. roci medii – dantură mai scurtă şi mai numeroasă. Funcţionarea. iar în final se marchează conform codificaţiei specifice. percuţie. se sudează şi se filetează cepul sapei. roci tari şi extra-tari – dinţii sunt înlocuiţi cu inserţii din carburi metalice (TC – tungsten carbide). Aceste efecte complementare sunt ponderate de duritatea rocilor care privilegiază un mod sau altul de dislocare. se asamblează cele trei braţe. Poziţionarea.

Congo. Diamantele naturale: o structură a carbonului obţinută în condiţii de presiune şi temperatură ridicate. este cel mai dur mineral natural şi posedă proprietăti fizice excepţionale în comparaţie cu carbura de volfram (v. 3. Proprietatea Densitatea (g/cm ) Duritatea Knoop (G Pa) Punct de topire ( C) Rezistenţa la compresiune (G Pa) Coeficientul de dilatare termică (10 K) Conductivitatea termică (W m. Aceste diamante sunt sensibile la o creştere a temperaturii peste 700 C din două motive: accentuarea fenomenului de grafitizare prin prezenţa cobaltului în structura lor. Diamantele sintetice policristaline termostabile (TSD) – GE şi Beers au pus la punct două procedee: GEOSET (GE) – diamante policristaline stabile până la 1200 C – liantul/solventul (Ni-Co) este eliminat prin acidizare iar produsul obţinut este o reţea poroasă de microdiamante sudate între ele.4. Sapele cu diamante 1.2 g).8).50 5.8 500…2000 o Carbura de volfram 14.52 8000 3650 8.68 1. 2.5…4.K.4 100 o Diamantul grafitizează la temperaturi de peste 1450 C. Tabelul 5.1). masa se măsoară în carate (1 carat = 0.Instrumente de dislocare 5. Diamantul natural există sub două forme: monocristalin şi policristalin. de regulă.) 1 1 -6 3 Diamantul 3. cobalt la o presiune de ordinul 7 103 MPa menţinută până ce temperatura amestecului se ridică la 1400 C după care este supus la o intensitate electrică de ordinul a 3000 A. PDC este obţinut dintr-un amestec de pulberi: de diamant (15…75 microni). o o o 116 .7 1500 2800 4.2. Diamantele sintetice policristaline (PDC) – în 1955 General Electric a făcut sinteza diamantului în laborator dintr-un amestec de grafit. iar în 1971 a comercializat un diamant sintetic policristalin – STRATAPAX. West Africa.1. Pentru caracterizarea sapelor cu diamante se foloseşte numărul de pietre pe carat (între 2 – sape cu pietre mari şi 12 – sape cu pietre mici). există mai multe calităţi de diamantele industriale (Carbonado. de grafit şi un liant (şi cu rol de solvent). nichel şi cobalt (T şi P foarte ridicate).5…4. tab. SYNDAX (BEER) – foloseşte siliciul ca liant (coeficient de dilatare apropiat de al diamantului). crearea de microfisuri în interiorul reţelei cristaline (datorită forţelor interne produse de marea diferenţă dintre coeficienţii de dilatare termică cobalt/diamant – 12/(1. Proprietăţile fizice ale diamantelor. Ballas).

Construcţia sapelor cu diamante insertate. 117 .5. Fabricarea sapelor cu diamante sintetice – sunt două procedee distincte în funcţie de tipul corpului sapei (din oţel sau pe bază de carbură de volfram): 1.3. Impregnate – pietre sau spărturi foarte mici (zeci de pietre pe carat) sunt prinse înt-o matrice de 5…10 mm grosime care îmbracă un corp de sapă. se umple matricea cu pulberi de volfram. singura diferenţă rezidă din faptul că diamantele policristaline sunt brazate pe suport după demulaj (aceasta operaţie produce eforturi termice reziduale în elementele de tăiere care le reduc proprietăţile mecanice). nichel şi cobalt. Fig. se plasează diamantele. se sudează racordul la armătura de oţel.Instrumente de dislocare Fabricarea sapelor cu diamante naturale Insertate (pietre) – se realizează un model în grafit (negativul sapei) cu locaşurile pentru pietre şi nervurile pentru canalele de circulaţie. se fixează miezul metalic. Prin mulaj – suportul elementelor tăietoare este o matrice pe bază de carburi fabricată artizanal la fel ca la sapele cu diamante naturale. se introduce ansamblul într-un cuptor electric pentru topirea liantului care leagă carbura şi diamantele.

prevăzut cu găuri de dimensiuni precise în care sunt fixate prin fretaj butoni port diamante (fig.4).5. Fig.5.5. 118 . Fig.Instrumente de dislocare 2.5. montaj) – corpul sapelor este din oţel uzinat cu maşini cu comandă numerică. Construcţia diamantelor PDC. Prin uzinare (frezare.6. turnare.4. Sape de tip TSD. Fig.5. Sape de tip PDC.

parametrii hidraulici (debitul.Instrumente de dislocare 5.5. 119 . apăsarea pe sapă este în funcţie de tipul de sapă – 1…3 tf/in (sape cu role). grosime (cea mai bună sapă este cea care permite obţinerea într-o rocă dată a unui preţ de cost minim pe unitatea de avansare). Fabricanţii de sape recomandă pentru sapele cu trei Fig. natura şi caracteristicile fluidului de foraj – densitate.5. gradul de cunoaştere al acestora ca forabilitate. Parametrii mecanici – alegerea sapei are în vedere marea varietate de duritate a formaţiunilor traversate prin foraj. 0. 0.4…1 tf/in (sape STRATAPAX) – apăsarea optimă se determină în şantier prin diverse teste şi este limitată de anumiţi factori (lungimea prăjinilor grele în sonde puternic deviate.3. Influenţele parametrilor mecanici asupra vitezei de avansare.5 tf/in (sape cu diamante). filtrat). sapele cu diamante suportă apăsări mai reduse şi viteze de rotaţie mai mari).7. de aceea se caută cel mai bun cuplu (Gs-n) pentru a obţine viteza de avansare şi durata de lucru a sapei cea mai mare. Parametrii regimului de foraj Factorii care condiţionează viteza de avansare a unei sape de foraj sunt grupaţi în două categorii – parametrii mecanici (tipul de sapă. probleme de control al traiectului. viteza de rotaţie – studiile de laborator şi cele din şantier au demonstrat că viteza de avansare creşte direct proporţional atât cu apăsarea.7). De fapt parametrii apăsare-viteză de rotaţie sunt interdependenţi şi nu pot fi măriţi indefinit fără a se atenta la integritatea fizică a sapei. viscozitate.6…1. presiunea. cât şi cu viteza de rotaţie (fig. apăsarea şi viteza de rotaţie).

4. 30…70 rot/min (roci tari). protecţia pe diametru). filtrare) nu este deloc neglijabilă şi poate avea efect de reducere cu peste 50 % a vitezei de avansare a sapei. 5. reprezentarea Bingham. PDC 100…400 rot/min. medii şi tari. IADC – International Association of Drilling Contractors foloseşte un sistem standardizat cu patru caractere (trei numerice şi unul alfabetic): primul caracter – 1…3. eficacitatea dislocării scade. Codul Aplicaţia Codul Aplicaţia 120 . dar pot apărea alte restricţii de limitare (puterea pompelor. presiunea de lucru a echipamentelor). al patrulea caracter (alfabetic) defineşte caracteristicile adiţionale ale sapelor cu role (tab. fenomenul menţionat poate fi întârziat prin creşterea debitului. se referă la sape cu dinţi frezaţi destinate pentru formaţiuni moi. pentru sape compatibile cu roci slabe.2).4. Tabelul 5. pentru un debit dat dacă se creşte progresiv apăsarea pe sapă (v. cifre de la 1…7. Influenţa caracteristicilor fluidului de foraj (densitate. viscozitate.4. Parametrii hidraulici – debitul de circulaţie asigură spălarea tălpii de detritus. debitul este insuficient pentru spălare. medii tari şi extrem de tari.2. desemnează duritatea fiecărei grupe de formaţiune de la 1 – slabe la 4 – tare. eroziunea hidraulică a pereţilor. pentru sapele cu diamante: industriale 600…1000 rot/min. slabe-medii. dinţi insertaţi – 50…100 rot/min. al treilea caracter (de codificare) exprimă caracteristicile rolelor (lagăre. Clasificarea sapelor Sape cu trei conuri. al doilea caracter – 1…4. iar 4…8. viteza jeturilor – pentru sapele cu jet (spălare exterioară) se consideră că viteză jeturilor la ieşirea din duze trebuie să fie cuprinsă între 80…150 m/s. Codurile alfabetice ale IADC pentru sapele cu role.Instrumente de dislocare conuri: dinţi frezaţi – 150…250 rot/min (roci moi). procentaj de petrol.7) la un moment dat viteza de avansare nu mai este proporţională cu apăsarea sau chiar începe să scadă: acest punct este denumit punct de manşonare a sapei (balling up). fig. TSD 600…1000 rot/min.

121 . I – TSD. O – construcţii viitoare de sape.4): pentru sapele cu diamante naturale codificarea se face prin trei litere – R pentru ieşire radială a fluidului. con adâncit. M – diamante PDC.3): Tabelul 5. rotund.5. dublu con. mărimea diamantelor. C < 1/4Ds Înalt. C > 1/4Ds Mediu. 1/8Ds < G < 3/8Ds 4 5 6 Redus. profilul sapei.3. Codurile IADC pentru hidraulica sapelor cu diamante. carburi de volfram. Codificarea profilului sapelor G–Înălţimea conului exterior C–Înălţimea conului interior Înalt. tipul matricei.5.Instrumente de dislocare A C D E G J Foraj cu aer Spălare interioară (duză centrală) Sapă de deviere Duze extinse (maxijet) Protecţie pe corp (armare) Foraj cu jet R S X Y Z Ramforsare sudată Sapă cu dinţi frezaţi Inserţii de tip daltă Inserţii conice Inserţii de forme diferite Sapele cu diamante. C–înălţimea conului interior şi G–înălţimea conului exterior) astfel (tab. plat). X – ieşire printr-un orificiu central. carburi de volfram. dublu con ascuţit. Tipul diamantelor şi al matricei: D – diamante naturale.5. se alege în funcţie de cotele geometrice (Ds– diametrul sapei. Codurile de proiectare pentru hidraulica sapelor cu diamante Sape cu diamante sintetice Tipul orificiului Duze schimbabile Duze fixe Canal central Dispunerea Pe lame (bladed. carburi de volfram. invers. 1/8Ds < C < 1/4Ds Redus. Codurile IADC pentru profilul sapelor cu role. Tabelul 5. densitatea diamantelor.4. G > 3/8Ds 1 2 3 Mediu. parabolic. carburi de volfram. concav. mărimea şi densitatea diamantelor folosite la o sapă (tab. Tabelul 5. Mărimea şi densitatea diamantelor. Pentru identificarea unei sape cu diamante există şapte criterii de clasificare: tipul diamantului.5). S – TSD. poziţionarea elementelor de tăiere (active). sapele cu diamante sintetice sunt codificate prin nouă cifre (1…9). Profilul sapelor: codificat prin nouă cifre (1…9 – abrupt. Se foloseşte un sistem de codificare cu patru caractere. O – alte tipuri de ieşire. hidraulica sapei.5. h<1") 4 5 6 tăietoare Pe întregul corp 7 8 9 Sapele cu diamante naturale R – curgere radială X – curgere încrucişată O– alt tip de curgere Mărimea şi tipul diamantelor: cel de al patrulea caracter simbolizează tipul. G < 1/8Ds 7 8 9 Caracteristicile hidraulice (tab. h>1") 1 2 3 elementelor Pe nervuri (ribbed.

b). lagărele – 5. Uzura lagărelor B se trece în coloana 5 şi ţine seama de tipul lagărului. Diamante sintetice. 2 sau 3.8. alte tipuri de uzură – 7. Pietre/carat Înălţime uzabilă Mari <3 > 5/8" Medii 3…7 3/8…5/8" Mici >7 < 3/8" Uzura sapelor Modul de uzare al sapelor de foraj aduce informaţii esenţiale despre ceea ce se petrece la talpa sondei în timpul lucrului. la 122 .6). Cauzele de extragere ale sapei sunt evidenţiate în coloana 8 (lista caracteristicilor uzurii şi cauzele de extragere sunt prezentate în fişa tip). a). Sapa cu diametrul nominal va avea codul I.4.5. în coloana 1 este înregistrată uzura medie a structurii de tăiere interioare I (2/3 din suprafaţă). Caracteristicile uzurii: majore – coloana 3. M – în zona mediană a rolei. sapa adaptată formaţiunii traversate. IADC a stabilit opt criterii care permit codificarea uzurii unei sape de foraj: structura tăietoare – 1 internă. La lagăre etanşe (palier) uzura se marchează prin trei litere – E (etanş). cu diamante). Informaţiile au două componente: parametrii de foraj adaptaţi sapei alese.8. 2 externă. iar în coloana 4 localizarea uzurii L. Pentru lagărele deschise există o scară liniară de la 1…8 (uzura este în funcţie de timpul de rotaţie la talpă raportat la durata totală de viaţă a lagărului – fig. Uzura diametrului (de calibrare) G (coloana 6) se exprimă în 1/16" sau mm. diametru – 6. În coloana 3 este specificat modul de uzare D (dull). Pe o scară liniară de la 1…8 este descrisă uzura danturii (elementelor de tăiere) pentru toate tipurile de sape (fig. amplasamentul – 4. Amplasarea uzurii (coloana 4) se codifică: la sapele cu role prin patru litere – zona de uzură şi trei cifre – N uzură pe zona vârfului sapei. F(pierderea etanşeităţii).6). uzura principală –3. X (sape fără lagăre. în coloana 2 este trecută uzură suprafeţei exterioare O (1/3 din suprafaţă). H – pe coroana de bază. cauza de extragere a sapei – 8 (tab. A – în toate zonele/pe conurile 1.4.5. secundare – coloana 7. Fişa de urmărire a unei sape cuprinde 8 coloane (tab.Instrumente de dislocare Mărimea diamantelor şi densitatea lor Densitatea Mărimea Slabă Medie Intensă Mari 1 2 3 Medii 4 5 6 Mici 7 8 9 0 – diamante impregnate Mărimea diamantelor Diamante naturale.

*LC-lost cone.1/4" out of gage 7 Other dull characteristic: column 3 codes 8 Reason pulled or run terminated BHA-change BHA. LT-lost teeth/ cutters.Instrumente de dislocare sapele cu diamante uzura se identifică prin şase litere: C pe con. 8 – All of cutting str. BF-bond failure. RG-rounded gage. PP-pump pressure. worn and/or broken inserts 8 – All inserts lost. T–zona de tranziţie. CR-cored. 2 3 Bearings/ Seals 5 Gage 6 Other dull char. ER-erosion. WO-washed out bit. DTF-downhole tool failure. PB-pinched bit. *CC-cracked cone. lost. TD-total depth/casing depth. DMF-downhole motor Failure. 7 Reason pulled 8 Inner 1 Location 4 1 Inner cutting structure – (all inner rows) 2 Outer cutting structure – (gage row only) În coloanele 1 şi 2 pe o scară liniară de la 1…8 Este descris gradul de uzură al danturii: Steel tooth bits 0 – No loss of tooth height 8 – Total loss of tooth height Insert bits 0 – No lost. HR-hours on bit. N–proeminenţa maximă. CM-condition mud. S–pe umărul sapei. RIG-rig repair.6. TQ-torque. HC-heat checking. Cutting structure Outer Dull char. worn and/or broken Fixed cutter bits 0 – No lost. PR-penetration rate.1/16" out of gage 2/16 . worn and/or broken 3 Dull caracteristics *BC-broken cone. BU-balled up bit. CP-core point. SD-shirtail damage. *CD-cone dragged. LN-lost nozzle. G–pe gardă şi A–pe toată sapa. 4 Location Roller cone N-nose row Cone# M-middle row 1 G-gage row 2 A-all rows 3 123 . WC-weather cd. WT-worn teeth. FC-flat crested wear. DSF-drill string failure. DP-drill Plug. CT-chipped teeth/cutters. RO-ring out. NO-no dull char. LOG-run logs. PN-plugged nozzle. FM-formation change. JD-junk damage. HP-hole problem. DST-drill steam test.1/8" out of gage 4/16 . Tabelul 5. TW-twist off. SS-self sharpening wear. worn and/or broken cutting str. *Show cone # or #'s under location 4 Fixed cutter C-cone N-nose T-taper S-shoulder G-gage 5 Bearings/Seals A-all areas Non-sealed bearings Sealed bearings A linear scale estimating E-seals effective bearings life F-seals failed 0-no life used N-not able to grade 8-all life used X-fixed cutter bit 6 Gage (measure in fractions of an inch) I-in gage 1/16 . IADC dull bit grading. TR-tracking. BT-broken teeth/cutters. LIH-left in hole. CI-cone interference. OC-off center wear.

conţinutul de solide. filtrat.8. temperatura la talpa sondei. viteza în spaţiul inelar). metoda energiei specifice.tipul de sapă (apăsare. timpul de manevră. Alegerea sapelor de foraj La optimizarea programului sapelor de foraj se acceptă numeroase compromisuri din cauză multitudinii de variabile (alterabile/nealterabile): alterabile – noroi (tip. 124 . prezenţa gazelor corozive. densitate).5.7). 5. viteza jeturilor. adâncimea).5. nealterabile – meteorologice (amplasament. metoda echirentabilităţii (tab. hidraulică (presiune de refulare. starea aparatului de foraj. proprietăţile rocilor. debitul. Gradul de uzură al danturii şi al lagărelor la sapele cu role. Există mai multe metode care permit optimizarea programului sapelor de foraj: preţul metrului forat.Instrumente de dislocare Fig. viteză de rotaţie). uzura sapelor. calitatea echipei de foraj. studiul statistic al fişelor sapelor folosite la sondele precedente. viscozitate.5.

cs (costul sapei). tm (h). 1500.5) B(13. 920 a = ci/ cmA. OFFSET – uzură progresivă Studiu statistic Existenţa unei baze de date Ws = W/V = (2. ts (timpul de săpare). 0).35 W n)/Ds vm. 30. 0) 125 . ci ($/h). Alegerea sapelor de foraj – criterii. Energia specifică V = πRs2vm. ci ($/h). (Nm/mm3) (Nm) cs ($). (m3) W = Gs2πRsn. 20. 2000. hs (avansarea pe sapă). ts (h). 600 Sapa B cmB = 112 $/m Uzura observată RG – dantura de calibrare rotunjită. Criterii de alegere ale sapelor de foraj Notaţii: cm (costul/metru). ci (costul orar mediu de utilizare a aparatului de foraj). hs (m) Costul pe metru cm = [cs+ ci(tm+ts)]/hs forat Sapa A cmA = 105 $/m 3000. vm (viteza de avansare) cs ($). x(y(0))= -(csB/ci+tmB) csB = 9000$ A(0. 300 9000. 1500. 9. tm (timpul mediu de manevră). tm (h). FC – uzură plată (flat crested). b = (cI tmB+ csB)/ cmA y = a x+b A(0.Instrumente de dislocare Tabelul 5. 9x4. 88. hs (ft) Echirentabilitatea (break even) Sapa A cmA = 278 $/ft 2000x4.5. 9. y(0)) B(x. vm (m/h).7. 93.

între echipamentele din partea superioară. există dispozitive care permit controlul producţiei şi întreţinerea sondei (operaţii de lucru cu cablu. la suprafaţă.1): se alege diametrul coloanei de exploatare.1. permite ascensiunea afluentului de hidrocarburi în condiţii de totală securitate şi eficient către suprafaţă. asigură legătura între formaţia productivă şi sondă. Arhitectura unei sonde de petrol şi gaze O sondă de petrol sau de gaze este o gaură forată în subsol cu scopul de a accede la un zăcământ de hidrocarburi. 6. Caracteristicile ce se aleg sunt: diametrele corespunzătoare ale sapelor şi ale coloanelor de tubare. Scopul esenţial al unei sonde este materializat prin următoarele aspecte: permite accessul la rezervorul subteran.6. Programul de foraj şi de tubare Se referă la alegerea caracteristicilor construcţiei unei sonde şi are ca scop final atingerea obiectivului în cele mai bune condiţii economice şi cu respectarea unui anumit număr de date. obiectivul primar este fie de explorare (cercetare a rezervorului). Programul de foraj şi de tubare se stabileşte într-o schemă unică pornindu-se de jos în sus (fig. intervenţii şi reparaţii).1. se stabilesc cotele saboţilor şi diametrele diferitelor coloane şi faze de foraj prin deducerea diferitelor diametre (se pleacă de la ultima fază la nivelul obiectivului şi se merge către suprafaţă). Tubarea sondelor 6. numărul de coloane şi adâncimile de tubaj.1. înălţimile de cimentare din spatele coloanelor.6. 126 . fie de dezvoltare (punere în producţie a zăcământului).

127 .063 – 2 3/8 – 2 7/8 – 3 1/2 – 4 – 4 1/2 (in).660 – 1.315 – 1. Modul de stabilire a adâncimilor de tubare.1.lungimile sunt definite pe domenii (range) şi se măsoară între faţa exterioară a mufei şi baza filetului cepului: Coloane * 1 ft = 0. Coloanele de tubaj sunt alcătuite din tuburi standardizate de American Petroleum Institute (API) în specificaţiile 5 CT şi sunt caracterizate prin: geometria corpului tuburilor. tipul de oţel sau gradul. geometria mufelor de îmbinare. .3048 m Range 1 16…25 ft* Range 2 25…34 ft Range 3 34…48 ft Masa nominală sau masa unităţii de lungime (lb/ft respectiv kg/m) defineşte de fapt grosimea de perete a tubului prin intermediul unei relaţii matematice simple.6.diametrul nominal (diametrul exterior): pentru coloane 4 1/2 – 5 – 5 1/2 – 6 5/8 – 7 – 7 5/8 – 8 5/8 – 9 5/8 – 10 3/4 – 11 3/4 – 13 3/8 – 16 – 18 5/8 – 20 (inch). Geometria corpului burlanului se caracterizează prin: . pentru tubing 1.Tubarea sondelor Fig.050 – 1.900 – 2.

0 8. iat conţinutul în fosfor. Grad de oţel: limita elastică după API este în realitate tensiunea care provoacă o alungire permanentă de 0.5% carbon aceste oţeluri conţin Mn. Limita elastică (de curgere) Limita de rupere Duritatea Gradul Minimală Maximală Minimală Maximală psi MPa psi MPa psi MPa HRC C75 75 000 517 90 000 620 95 000 655 22 L80 80 000 552 95 000 655 95 000 655 23 C90 90 000 620 105 000 724 100 000 690 25. sulf şi siliciu este inferior la 0. Ni.1 15. Cr.8 58. Masa unitară.4 C95 95 000 655 110 000 758 105 000 723 1. materia primă de acelaşi tip ca la cele normale) P105(1) 105 000 724 135 000 931 120 000 827 P110 110 000 758 140 000 965 125 000 827 Q125 125 000 862 155 000 1 069 135 000 931 V150 150 000 1 034 160 000 1 104 Oţeluri cu domeniu redus al limitei elastice (normalizate + revenite sau călite + revenite.5 13.4 15. (lb/ft) Grosimea de perete. Atomii de hidrogen au tendinţa de blocare a mecanismului de deformare a oţelului (acest mecanism este puternic influenţat de temperatură şi de limita elastică a materialului).0 53. Oţeluri normale (nesudabile sau sudabile electric. 0. se exprimă printr-o literă urmată de valoarea limitei de curgere în mii de psi.1 61. normalizate.3 7.9 71.5 11.0 12.04% fosfor şi 0.0 10.35%. Tuburi pentru ţevi de extracţie (tubing) Fragilizarea prin H2S: prezenţa H2S provoacă ruperea materialului tubular la valori ale eforturilor sub limita de rezistenţă (SSC – sulfide stress cracking). sub 0.5% asupra epruvetei de încercare (limita de curgere). Fragilizarea apare pentru oţeluri cu limita elastică superioară la 80 000 psi şi este maximă la temperaturi scăzute (peste 1500C nu mai este o problemă). apare fenomenul de fragilizare ca rezultat al acţiunii simultane a unor tensiuni ridicate şi a hidrogenului liber la suprafaţa metalului printr-o reacţie fier-H2S.9 36.0 43.04.06 şi 0.Tubarea sondelor Exemplu: un burlan de 9 5/8 in este disponibil pentru mai multe tipo-dimensiuni: (diametrul interior scade pe măsură ce masa nominală creşte).1 47.06% sulf) API 5CT Limita de curgere Limita de rupere Gradul Minimală Maximală Minimală psi MPa psi MPa psi MPa H40 40 000 276 80 000 552 60 000 414 J55 55 000 379 80 000 552 75 000 517 K55 55 000 379 80 000 552 95 000 665 N80 80 000 552 110 000 758 100 000 689 Oţeluri de înaltă rezistenţă (nesudabile. 128 . 0.9 40. (mm) 32. fabricate în cuptoare electrice Martin cu max.1 Driftul este diametrul calibrului ce trebuie să treacă prin interiorul tubului (calibrarea este operaţia ce se efectuează curent în şantier înainte de introducerea coloanei în sondă.8 19. Cu.

1. tubing). diferitele tipuri de coloane (rol.. Se remarcă trei mari categorii de coloane: două de tubare (coloane întregi şi coloane pierdute). Tipuri de coloane Arhitectura unei sonde de explorare. Coloana conductor/coloana de ghidare (CP – conductor pipe) – cu rolul de a evita surparea terenului de la suprafaţă. Coloanele întregi 1. În on shore funcţia de ancorare este asigurată. Submerged Arc Welding SAW sau prin rezistenţă 129 .. de coloană de suprafaţă. mai întâi. introduse în sondă unele în interiorul altora şi pe măsură ce sonda se adânceşte. Se caracterizează prin aspectul telescopic al coloanelor de tubare care o compun. VCM pentru cele cu 9%Cr+1%Mo şi VS pentru cele cu Ni-Cr-Mo) 6. În off shore această coloană asigură ancorarea prevenitoarelor de erupţie (BOP) şi suspendarea celorlalte coloane.Tubarea sondelor Coroziunea provocată de CO2: apele de zăcământ cu conţinut de CO2 sunt ape clorurate. respectiv la coroziunea provocată de CO2 (VC pentru oţeluri cu 13% Cr. tuburile de ghidare au diametre mari (20. Vallourec fabrică oţeluri rezistente la fragilizare cu indicativele (VH şi VHS). Pentru prevenirea coroziunii sunt recomandate aliaje Ni-Cr-Mo cu un conţinut redus de fier.42") adesea construite din rulouri de tablă sudate electric (pe generatoare – prin arc imersat şi cu aport de metal. Interesează. 5L (conducte).2. acidulate cu acidul carbonic. 2B (tubulatură pentru construcţia structurilor). Qvasi-totalitatea acestor tuburi au caracteristici geometrice şi mecanice standardizate după normele API: 5CT (burlane. una sau mai multe (în funcţie de modul de completare) coloane de ţevi de extracţie (tubing). de regulă. caracteristici geometrice). apoi criteriile de alegere (dimensiuni şi poziţionarea în sondă). Tipuri caracteristice: pe uscat. de apreciere sau de dezvoltare comportă întotdeauna mai multe tipuri de tuburi cu caracteristici geometrice şi mecanice diferite. protejarea fundaţiilor instalaţiei de foraj şi asigură circulaţia fluidului de foraj în prima fază a forajului.

FB60. compact rig. respectiv flotantă (semi submersibles. Lynx. D60. b – suporţi flotanţi: în acest caz capul de sondă şi prevenitoarele sunt situate pe fundul mării (mud line ML).Tubarea sondelor electrică. dar rar folosite datorită 130 . SR. Electric Resistance Welding ERW). Îmbinarea se realizează prin filete API rotunde (8…10 spire pe inch). S60. ALT. versiune MT sau QT ST. SF60.6. RL1. NF60. RL4 Swift DW. ATD Talon. îmbinate fie prin sudură (excepţie suporţii flotanţi). în mare. Merlin.1). 2. fixate la câţiva metri în sol sau bătute cu un ciocan pneumatic până la o cotă predeterminată. HF90 20 24 26 30 36 7/32…1 3/8 1/4… 1 9/16 1/4…1 1/4… 1 1/4 1/4… 1 1/4 > 1 3/8 > 1 9/16 >1 > 1 1/4 > 1 1/4 L. Leopard Fixarea în teren a coloanei conductor trebuie să asigure transferul către terenul adiacent a tuturor sarcinilor aplicate ulterior: BOP. fie prin conectori rapizi înşurubaţi sau încapsulaţi (squnch joints). tab. Conform API în funcţie de diametru şi grosimea de perete există două norme API 5L (pentru conducte – pipe line) şi API 2B (tuburi pentru structuri) (v. Coloana de suprafaţă (ancoraj): stabilizează terenurile superficiale slab consolidate. Îmbinare: coloana se formează din tuburi cu lungimea de 12…15 m.1. alte coloane cu eventuale supratensiuni de ancorare şi etanşeitatea la baza coloanei (a sabotului) astfel ca terenul respectiv să reziste la presiunea hidrostatică exercitată de coloana de noroi cu care se continuă forajul.coloana de ghidare (de regulă de 30") tubată şi cimentată într-o gaură de 36". Cheetah LC E60. (in) ABB Vetco Hunting API 2B API 5L Tipuri de conectori Înfiletaţi ABB Vetco Drilquip Încapsulaţi Hunting Drilquip SL60. NS60. swamp barges. în funcţie de tipul de platformă – fixă (jack up. Tipuri de conectori pentru coloanele conductor. LS. D90. C60. Tabelul 6. Este alcătuită în general din tuburi obţinute prin laminare la cald. Diametrul. izolează pânzele freatice şi la forajul terestru preia rolul de ancorare. (in) Grosimea de perete. drillship) coloanele conductor sunt: a – suporţi fixi: tuburi de diametru mare (22…42") bătuţi sau tubaţi şi cimentaţi într-o gaură precedent forată.

Coloanele pierdute (linere): sunt coloane tehnice sau coloane de exploatare ancorate la baza coloanei precedente (cca 100 m mai sus de sabot). Fabricaţia şi îmbinările sunt similare cu cele de la coloanele intermediare. TC-II. Pe lânga caracteristicile amintite la coloanele de exploatare (rezistenţă la H2S şi CO2). ST-FI.…).52 m) şi sunt asamblate prin filete normale API (rond LTC: long thread coupling.…).NK EL. formaţiuni cu o slabă stabilitate în timp. este tubată fie la nivelul acoperisului orizontului productiv pentru completare în gaură liberă (open hole). TDS. îmbinarea burlanelor se realizează prin înfiletare – faţă de tipurile amintite pentru coloana de suprafaţă. DSS-HTC. PH-4. ST/P. CST-P. Coloanele intermediare sau tehnice: izolează formaţiuni care conţin fluide de natură şi presiune de pori diferite. Tuburile au lungimea de aproximativ 9 m (range III API 5CT tubing: 8. spargere. aceste burlane prezintă caracteristici mecanice particulare: rezistenţă la CO2 (oţeluri cu crom). rezistenţă la H2S (oţeluri cu HRC < 22). stabilizează formaţiunile ce pot compromite continuarea forajului: argile curgătoare. sare gemă. ABB Vetco. NK SL. 3. înlocuieşte coloana precedentă cu una nouă având caracteristici mecanice mai bune (rezistenţă la turtire. Coloana de exploatare (producţie – Atenţie!!! A nu se confunda cu coloana de ţevi de extracţie): este ultima coloană introdusă în sondă şi are rolul de a izola formaţiunea productivă (eventual acviferele) de alte formaţiuni sau de alte strate productive. TC-4S. MAT.53…9. completare în gaură tubată (cased hole). 5. PH-6. Grant/Atlas Bradford: CST-C. 131 . Mannesmann. Hydril: CS. AB-TC. înaltă rezistenţă la spargere/turtire. fie la baza rezervorului.Tubarea sondelor riscurilor de încălecare a spirelor şi filete Buttress (5 spire/inch) cu o gamă foarte largă de extrapolări (Big Omega. în acest caz se întâlnesc filete speciale care asigură o mai bună etanşeitate la gaze. 4. prin ea se echipează sonda pentru punerea în producţie a rezervorului. Drilquip. Mannesmann: BDS. agenţi corozivi. NK FJ1. În plus. se aplică în anumite situaţii acoperiri interioare speciale (internal coating) pentru evitarea depunerilor sau chiar utilizarea de materiale compozite. IJ-3SS. Elemente caracteristice: sunt alcătuite din tuburi laminate fabricate din oţeluri cu proprietăţi mecanice ridicate. Nippon Kokan: NK 3SB. 511. ST/C. STC:short thread coupling) şi non API: Vallourec: VAM ACE şi ACE XS. 503.

compresiune: dilatare la creşterea temperaturii (la punerea în producţie).6. Rezistenţă la tracţiune şi flambaj – tracţiune: la introducere. 132 .2. răcirea mediului înconjurător (noroi rece injectat sub presiune). Rezistenţa: coloanele de tubare sunt astfel proiectate pentru a rezista la toate solicitările posibile să apară pe durată exploatării sondei (fazele de foraj. diametrul se alege astfel încât să asigure producţia de hidrocarburi cu un consum energetic minim. de regulă. Rezistenţă la spargere – controlul în securitate al afluxurilor (accidentale sau voluntare) ale fluidelor de formaţiune. Criterii de dimensionare Diametrul: burlanele ce compun o coloană de tubare trebuie să permită continuarea forajului asigurând trecerea liberă atât a sapei.Tubarea sondelor În anexa 1 sunt prezentate listele de burlane de tubaj şi de tubing standardizate prin API 5CT. 6. compatibilitate cu capul de sondă submarin pentru semi-submersible. cât şi a coloanei pentru intervalul următor. În cazul forajulul marin diametrul coloanei conductor este impus de anumite condiţii: rezistenţă la flambaj în cazul jack up.2). oprire). extracţie. Jocul: caracterul telescopic al arhitecturii unei sonde impune un anume joc între coloane. respectiv între coloane şi sapele de foraj (fig. Pentru tubing. testare în presiune. injecţie. maximă la suprafaţă (excepţie fac unele situaţii ale coloanei de exploatare). presiunea interioară este. Rezistenţă la turtire – coloanele sunt calculate să reziste la presiunea hidrostatică exercitată de fluidele din exteriorul lor sau la presiunea exterioară provocată de formaţiunile vâsco-plastice (sare) în cazul în care acestea se golesc la interior (voit sau accidental).

6. Jocul interior: permite trecerea sapei pentru faza următoare prin interiorul coloanei precedent tubate (3/32" : 2. posibilitatea de trecere a sapelor prin coloana anterior tubată (Ds = Di + 2a). Pe baza experienţei au fost propuse diferite corelaţii optime între diametrul sapei şi cel al coloanei (de regulă se impune jocul radial minim în dreptul mufelor) şi se urmăreşte îndeplinirea cerinţelor amintite pentru condiţiile naturale date şi în funcţie de tehnica de foraj aplicată (fig. 133 .6.Tubarea sondelor Fig.3).2. Jocul exterior: asigură introducerea coloanei în gaură forată în prealabil şi o bună cimentare a spaţiului inelar din spatele coloanei (1/2 ": 12. La alcătuirea succesiunii sape-coloane se urmăreşte: existenţa unui joc radial suficient de mare în exteriorul coloanei (în dreptul mufelor) pentru introducerea acesteia fără dificultăţi şi pentru realizarea unei cimentări eficiente a spaţiului inelar (jr = 7…70 mm).7 mm). Corelaţia dintre sapele de foraj şi coloanele de tubare.5 mm).

3 12.334 8.060 5.437 6.3 220.094 6.5 212.5 58. diametrul interior se determină prin diferenţa dintre diametrul nominal (exterior) şi de două ori grosimea nominală de perete.004 Driftul (şablonul) mm in 311.1 154.4 309.Tubarea sondelor Fig. 134 .193 8.3.260 12. (in) 13 3/8 9 5/9 Masa lb/ft (#) 68 72 47 53.524 8.7 216.861 8. Diametrul interior mm in 315.535 8..413 12. Exemplu: Burlanul D.280 6.8 214.6.3 313.9 151.3 157.5 12.878 7 Remarcă: diametrul interior al unui tub este caracterizat prin două valori – diametrul interior propriu şi diametrul şablonului (driftul – tab 6. Stabilirea diametrelor de sape/coloane.969 5.2.2).8 210.3 153.8 152.5 216.6 149.4 29 32 35 nom. diametrul de şablon este diametrul minim care garantează libera trecere.378 8.185 6. Tabelul 1.

fie de necesităţile de activare ale sondei (pompaj. prin imerativele de productivitate (diametru de tubing pentru extracţie sau injecţie). Programe complexe (grele): CP 30" bătut sau introdus într-o gaură forată de 36". foraj 12" 1/4 şi tubaj 9" 5/8. foraj 12"1/4 şi tubaj 9"5/8. zone instabile neaşteptate) aceste programe se pot complica intercalând faze de foraj şi lărgiri particulare (exemplu: foraj 17"1/2 şi lărgire la 22" permite inserarea unei coloane de 16" între 20" şi 13"3/8.3. 6. Se pleacă întotdeauna de la diametrul final impus fie de condiţiile de carotaj sau de diagrafiile electrice. eventual foraj 6" sau 5"7/8 şi liner de 4"1/2. Stabilirea arhitecturii sondei Înainte de alegerea unei arhitecturi a sondei (program de construcţie) se consultă dosarele sondelor de referinţă şi se ţine cont de toate datele de bază cuprinse în programul de implantare. 6. Leak off test (LOT) Testul de fisurare (receptivitate al stratelor) se face. Programe de tubaj clasice Programe simple (lejere) – exemple: cazul 1: CP 24" bătut. eventual foraj 6"3/4 şi liner de 5"1/2 . foraj 9"5/8 şi tubaj 7"5/8. foraj 8"1/2 şi tubaj sau liner de 7". Cazul 2: CP 26" sau 24". Aceste operaţii necesită folosirea de echipamente speciale (lărgitoare hidraulice cu braţe expandabile).1. În cazuri bine definite (puternică instabilitate a unor zone. foraj 12"1/4 şi lărgire la 14"3/4 permite inserarea unei coloane de 11"3/4 între 13"3/8 şi 9"5/8).4. imediat sub sabotul fiecărei coloane tubate cu scopul de verificare a rezistenţei terenului şi etanşeitatea cimentării în zona din vecinătatea sabotului. în sfârşit. de regulă.4. fie prin imperativele de legătură strat productiv-sondă (controlul viiturilor de nisip). De asemenea acest test 135 .Tubarea sondelor 6. foraj 8" 1/2 şi tubaj 7". gaz lift). foraj 17" 1/2 şi tubaj 13" 3/8. foraj 22" şi tubaj 16". fie. dificultăţi şi accidente în foraj. foraj 26" şi tubaj 20" sau foraj 23" şi tubaj 18"5/8. foraj 14" 3/4 şi tubaj 10" 3/4.

se urmăreşte graficul presiunii de pompare în funcţie de volumul injectat: se opreşte pomparea în momentul în care curba are tendinţa sa-şi schimbe panta (presiunea corespunzătoare punctului de rupere de pantă corespunde debutului fisurării terenului – se cunoaşte cota verticală a sabotului şi densitatea fluidului folosit la test. 6. 136 . a doua metodă constă impunerea opririi forajului (deci efectuarea unui tubaj) când densitatea noroiului atinge valoarea "leak off" a tubajului precedent (redusă cu 5 puncte) (fig.Tubarea sondelor permite determinarea gradientului de fisurare al formaţiunilor traversate de sondă. pentru obţinerea cotei maxime la care se introduce sabotul unei coloane ce precede intrarea în capul unui rezervor se pleacă de la poziţia şi presiunea de pori presupuse – se trasează dreapta ce corespunde cu presiunea de pori. iar proiecţia punctului de intersecţie al acesteia cu gradientul de fracturare pe axa adâncimii dă poziţia sabotului coloanei (fig. transformată în densitate echivalentă această corespunde densităţii maxime ce poate fi utilizată în cursul forajului. astfel că se deduce presiunea maximă pe care o poate suporta formaţia înainte de absorbţia fluidului). presiunea maximă ce poate fi permisă la capul de sondă fără risc de influx la nivelul sabotului.6.6. se retrage sapa în coloană şi se închide prevenitorul pe prăjini. să se ştie. Determinarea adâncimii sabotului Se aplică două metode pentru determinarea cotei maxime la care trebuie tubată o coloană: prima metodă face apel la ipoteza sondei pline cu gaze (cea mai penalizantă). în egală măsură. la fiecare fază de foraj şi în funcţie de densitatea de noroi folosit. se pompează prin interiorul garniturii de foraj la debit redus dar constant (50…100 l/min). Modul de operare: se frezează cimentul şi sabotul coloanei şi se forează 3…5 m sub şiu. în cursul forajului: după traversarea unui strat permeabil. înainte de a pătrunde într-o zonă suspectă de anomalie sau de tranziţie. înainte de creşterea notabilă a densităţii fluidului de foraj.5). se circulă pentru omogenizarea noroiului. Cunoaşterea punctului "leak off" permite.4.4).2. Frecvenţa de realizare a LOT: la debutul fiecărei noi faze de foraj (după frezarea cimentului şi sabotului).

137 .4. capacitatea de tratare a unei manifestări eruptive la suprafaţă. Studiile de control ale manifestărilor eruptive arată că presiunea la nivelul sabotului atinge valoarea maximă fie în momentul închiderii sondei (dop de gaze la talpă). fie când partea superioară a dopului de gaze atinge nivelul sabotului în cursul evacuării afluxului. 2.Tubarea sondelor Fig. Noţiunea de aflux admisibil (kick margin) – volumul maxim de aflux de fluide din strat în sondă acceptat fără a avea riscul de fracturare a rocilor de la sabot (se admite arbitrar în funcţie de echipamentele de detecţie din dotarea instalaţiei de foraj.6. Dop de gaze la talpă – sonda închisă. Cazuri: 1. antrenamentul şi gradul de pregătire al echipei de foraj. Evacuare aflux (dopul de gaze atinge nivelul sabotului cu capătul superior). Determinarea cotei sabotului din ipoteza sonda plină cu gaze.

5. dg – densitatea echivalentă a gazelor în condiţii de zăcământ. hx – înălţimea afluxului când acesta atinge nivelul sabotului. pz = pp + Sec . pz – presiunea la talpa sondei. Determinarea cotei sabotului pe baza densităţii maxime admisibile. RV – raţia volumelor spaţiului inelar talpă-suprafaţă (Vsi z/ Vsi 0). pfrac – presiunea de fracturare la sabot. pp – presiunea de formaţie a rezervorului. 138 .6. psab < pfrac .Tubarea sondelor Fig. psab – presiunea la nivelul sabotului. Sec – siguranţa de presiune exercitată asupra rezervorului. haf – înălţimea dopului la talpă. dn – densitatea noroiului. Cu notaţiile: Hz – distanţa dintre strat şi sabot. Vmax – volumul maxim de aflux.

valabil. dar şi în cazul unor foraje de explorare care pentru atingerea obiectivului necesită deplasarea amplasamentului la suprafaţă (zone locuite. în general. existenţa unor obstacole naturale.).Tubarea sondelor Tabelul 6.⇒ ( pp + Sec )hafVsi z = pfrac hxVsi 0 ( pp + Sec ) pfrac RV Vmax = HzVsi z hx = haf haf < pfrac RV d − d min Hz n ( pp + Sec ) dn − dg 6. capacitate de pompare. pentru sondele de explorare. Cazul sondelor deviate şi orizontale Până în acest punct s-a presupus că profilul sondei este vertical. dezvoltare. 6. sonde cu arhitectură complexă (exotice). o fază de creştere a înclinării (build up) şi o fază stabilizată (tangentă). profil în S. 139 .3. în special la forajul marin). capacitate de stocare). 2. Aflux la talpă (sonda închisă) Evacuare aflux (gazele ajung la sabot) psab = pz − haf dg g − (Hz − haf )d n g < pfrac haf ≤ d min (h psab = pp + Sec − hx d g g − (Hz − hx )dn g < pfrac hx ≤ pfrac − pp − Sec + H zd n g g dn − dg pfrac − pp − Sec + H zd n g g dn − dg af ( ) ( ) =0 ) = pp + Sec − pfrac gH z haf = H z d n − d min dn − dg pV = const .4. la fazele profilului J (2 sau 3 – faza stabilizată nu este obligatorie) se adauga faza de reducere a înclinării (drop off). capacitatea garniturilor de foraj. Sonde deviate în J: se compun dintr-o fază verticală. Restricţii legate de instalaţia de foraj La stabilirea arhitecturii unei sonde aparatul de foraj şi echipamentele sale trebuie să permită realizarea programului prevăzut (capacitate de ridicare a sistemului de manevră. Sonde deviate în S: proiecţia verticală a acestor sonde descrie forma de S – este vorba de fapt de un profil în J care se continuă cu o fază de scădere a înclinării (putându-se ajunge până la verticală). 1. etc. Se disting patru mari categorii de sonde deviate: profil în J (slant – în pantă). Relaţiile de calcul ale înălţimii afluxului de fluide. sonde orizontale.4.3.4. Există situaţii când obiectivul geologic este deplasat faţă de amplasamentul instalaţiei de foraj (cazul forajelor de conturare.

Această tehnică. Sonde orizontale: sunt sonde deviate a căror înclinare ajunge la 900 . costul de 1. Ca dezavantaje se pot remarca: complexitatea diagrafiilor electrice. frecări importante (torque & drag) – de altfel. d. Multidrenele: sondele care prezintă mai multe ramificaţii realizate plecând de la un trunchi comun (deviate sau orizontale. acestea limitează lungimea drenei. compartimentate. Sonde cu rază medie sau rază mică de curbură: Profile în J cu intensităţi de deviere de 3…7o/10 m (rază medie de 80…200 m). apropiată de deformaţia naturală a garniturii în sondă). situate la acelaşi nivel sau la nivele diferite). > 7o/10 m (rază mică < 80 m).Tubarea sondelor 3.5 ori). Sonde inverse – sunt sonde orizontale cu înclinarea peste 900 . strate subţiri. principala problemă la realizarea unor astfel de profile o constituie frecările (pentru minimizare se aplică un profil a cărui curbură este catenară. b. se dovedeşte eficient în cazul stratelor productive ce conţin petrol greu (injecţie de vapori). interesul acestui gen de sondă este legat de productivitate şi de modul de exploatare. drena orizontală pune în comunicaţie mai multe reţele de fisuri. interesul principal al unui astfel de profil este că permite să se atingă şi să se pună în producţie două rezervoare sau compartimente plecând de la acelaşi amplasament la suprafaţă. Un profil orizontal permite creşterea de o manieră semnificativă a lungimii drenei care traversează rezervorul (ameliorarea productivităţii sondei în raport cu un profil vertical sau deviat). fie dublu build up (două faze de creştere a înclinării care încadrează o parte rectilinie) dacă se urmăreşte o deplasare semnificativă (departure) faţă de intrarea în rezervor.5…3 ori mai ridicat decât la sondele verticale. 4. relativ recentă este în plină evoluţie (problema 140 . ERW – extended reach well. Sonde cu arhitectură exotică: sunt profile deosebite de sonde deviate sau orizontale: a. diminuarea fenomenelor de coning (de apă sau de gaze). profilul teoretic se realizează cu un gradient de creştere a înclinării având o rată de variaţie constantă. Profilul acestora se prezintă fie sub forma unui simplu build up (cazul în care punctul de intrare în zăcământ este situat în apropierea zonei de amplasare a locaţiei). c. sunt sonde în J a căror deplasare orizontală este cu mult superioară cotei verticale a obiectivului (mai mult de 2. fracturate.

Tubarea sondelor principală o constituie modul de izolare a drenelor de trunchiul central şi selectivitatea reintrărilor (alegerea drenei la care se doreşte intervenţia).5. Acestă supapă este foarte importantă pentru sondele submarine la care toate spaţiile inelare sunt închise la nivelul liniei de mâl (mud line). a zonelor cu probleme (sare). linerele sunt cimentate pe toată lungimea lor. coloanele de exploatare sunt cimentate pe o înălţime cu 150 m deasupra nivelului strattului productiv. Devierea sondelor lungeşte sistematic fazele de foraj. Cazul sondelor de dezvoltare (exploatare): în marea majoritate spaţiile inelare dintre coloane nu sunt cimentate pentru evitarea creării de spaţii inelare închise. Stabilirea înălţimii de cimentare a coloanelor Rolul cimentării: asigurarea etanşeităţii spaţiului inelar dintre sondă şi coloană în special la nivelul sabotului şi a ancorajului părţii inferioare a coloanei în teren. De asemenea se va avea în vedere faptul că un profil deviat poate antrena fenomene de uzură rapidă a coloanelor intermediare sau de exploatare. 141 . iar pe de altă zona de creştere a înclinării este instabilă în timp.4. ca regulă generală. fie turtirea coloanei interioare. Trecerea repetată a garniturii de foraj va eroda generatoarea superioară a peretelui sondei mărind riscul de prindere. eforturile termice generate la punerea în producţie pot dezvolta presiuni considerabile în spaţiile respective antrenând fie spargerea coloanei exterioare. deci se are în vedere riscul instabilităţii pereţilor sondei legat de creşterea sensibilă a duratei forajului (posibilitatea încărcării programului de construcţie) pe de o parte. se cimentează cu 150…300 m deasupra sabotului sau cu 150 m deasupra nivelului rezervoarelor (acvifere sau cu hidrocarburi). Înălţimi de cimentare: burlanele de ghidaj (conductor) şi coloanele de suprafaţă sunt cimentate pe toată înălţimea (la zi). 6. etanşeitatea fiind dublată de o garnitură complementară din elastomer (packer). se preferă lăsarea acestui spaţiu deschis la nivelul tubajului precedent (se asigură o supapă naturală pentru păstrarea integrităţii coloanelor). Influenţa asupra programului de tubare: arhitectura unei sonde deviate sau orizontale se proiectează de aceiaşi manieră ca la sondele verticale. coloanele intermediare.

Echiparea coloanelor Pregătirea găurii de sondă: înainte de tubare în gaura de sondă se efectuează măsurători diferite. grosime de perete. Pe măsură ce burlanele sunt depozitate acestea sunt identificate (grad de oţel. dar sunt şi câteva cerute de inginerul de foraj (cavernometrie – utilă la stabilirea cantităţii de pastă de ciment şi a locului de plasare a centrorilor. îmbinare). iar la forajul dirijat au o amplasare specială. schimbările bruşte de înclinare sau de azimut. de regulă. în dreptul şiului coloanei precedente. pandajmetru în ansamblu cu foto-înclinometru. Pregătirea coloanei de tubare – începe în zilele premergătoare operaţiei de tubare şi constă în: Stocarea pe rampa de material tubular a burlanelor de tubare în strate succesive (nu mai mult de trei) şi în ordine precisă (ordinea normală de introducere să corespundă cu compunerea proiectată a coloanei). După diagrafiile electrice se face un marş de control cu garnitura de foraj pentru verificarea accesului liber la talpa sondei. carotaj termic maximal cu înregistrarea curbelor de PS-rezistivitate). răzuitorii de turtă (scarificatorii) sunt plasaţi în dreptul stratelor poros permeabile.Tubarea sondelor 6. măsurate şi numerotate după ce au fost reperate. Garnitura de foraj pentru controlul găurii de sondă este rigidizată cu 1…2 alezoare cu role cu rol de calibrare (se insistă prin treceri repetate în zonele cu probleme – fără a se uita că în timp instabilitatea pereţilor creşte).5. Introducerea coloanei – eficienţa procesului de foraj reclamă o valoare cât mai redusă a timpilor neproductivi. Amplasarea accesoriilor de coloană (şiul/sabotul şi inelul de reţinere sunt înfiletate la burlanele respective cu o răşină epoxidică care le blochează împotriva deşurubării). măsurători de deviaţie – pentru a se determina curbura sondei. circulaţia şi reglarea caracteristicilor fluidului de foraj. însă viteza de coborâre a coloanei de tubare este controlată în funcţie de presiunile suplimentare generate prin pistonare şi prin curgerea fluidului în spaţiul dintre coloană şi sondă. încadrează dispozitivul de cimentare etajată. în porţiunea inferioară a coloanei. măsurători de temperatură – permit determinarea timpului de pompabilitate pentru sondele adânci. centrorii sunt plasaţi. Măsurătorile amintite sunt însoţite şi de operaţii de recunoaştere a formaţiunilor traversate prin foraj indispensabile la interpretarea lor (microlog. microlaterolog împreună cu cavernometru. posibilele dificultăţi la introducerea coloanei de burlane. filetele sunt curăţate şi unse. Cele mai numeroase se fac la iniţiativa geologului. Manevrarea tuburilor se face 142 .

143 .6. respectiv în gaură liberă sau în porţiunea tubată. Avantaje – împiedică reîntoar-cerea pastei în coloană la finalul cimentării. Se plasează la două-trei burlane deasupra şiului pentru a se reţine în interiorul coloanei pasta de ciment contaminată cu colmatajul răzuit de dopul doi de cimentare. Există reguli de plasare a centrorilor pentru sondele verticale şi pentru cele deviate. cei elastici centrează coloana în gaură liberă (sunt cu lame drepte sau Fig. Centrorii rigizi (pozitivi) cu lame în U sunt plasaţi între tubaje.6. reclamă umplerea coloanei pe la partea superioară. Accesoriile de coloană: – Şiul (sabotul) are formă rotunjită. de regulă acest tip de şiu este cu umplere automată (şiu diferenţial). broască cu pene. Şiu cu valvă de reţinere transformabil – permite umplerea coloanei pe jos cât timp sistemul anti-retur nu este activat (cu o bilă sau prin circulaţie la un anumit debit). Operaţia de tubare este considerată încheiată după introducerea ultimului burlan la care se montează capul de cimentare şi dopurile separatoare.6. Este recomandat ca această operaţie să fie executată de o societate specializată. Şiul de coloană (simplu/cu valvă). Se construiesc centrori de tip rigid şi de tip elastic.Tubarea sondelor de aceeaşi manieră cu prăjinile de foraj cu diferenţa că echipamentele şi sculele sunt adaptate la diametrul mai mare şi rezistenţa la turtire mai redusă (masă de cimentare. – Centrorii asigură un spaţiu inelar uniform în jurul coloanei pentru o bună calitate a cimentării. uşurează ghidarea şi înaintarea coloanei în gaura de sondă. – Inelul de reţinere (niplul) serveşte drept locaş pentru dopurile de cimentare (poate fi de acelaşi tip cu şiul). elimină riscul erupţiei prin interiorul coloanei. şiu cu dispozitiv/valvă anti-retur permanent (fig. sondorul şef având rolul de supraveghere la umplerea coloanei cu noroi şi a nivelului hidrostatic în sondă. cleşte mecanizat de înfiletare). Se disting mai multe variante constructive: şiu simplu cu canal deschis.6). Dejavantaje – coloana se introduce cu viteză mică pentru diminuarea suprapresiunilor pe formaţiune. cu sau fără calotă din ciment.

manevre longitudinale – răzuitori alternativi).9). Dispozitive de centrare a coloanei. Nu împiedică transmiterea de presiune. În zonele escavate ale găurii de sondă facilitează înlocuirea fluidului de foraj (forma de disc de cauciuc cu diametrul superior diametrului sondelor.6. Umbrelă de cimentare.9. ameliorare a eficienţei dezlocuirii fluidului de foraj de către pasta de ciment. Membrană turbulizoare.7.8).6. Se Fig. 144 .6. Se recomandă inversarea sensului nervurilor spiralate la două coliere succesive. aleg în funcţie de mişcarea impusă pentru coloană pe parcursul cimentării (rotaţie – scarificatori rotativi. – Umbrelă de cimentare (fig.6. Se foloseşte pentru diminuarea pierderilor de pastă de ciment în zonele cu gradient de fisurare redus (la adâncimi mici sau medii) şi lucrează pe principii pur mecanice. Se plasează în zona stratelor productive dacă se doreşte o izolare perfectă la nivelul rezervorului de hidrocarburi. cu nervuri spiralate. Se construiesc două tipuri – modelul Fig. Modifică profilul de viteze la curgerea în spaţiul inelar cu efect de Fig. limitează sensibil trecerea fluidelor. – Scarificatorii (răzuitorii de turtă de colmataj) servesc la distrugerea mecanică a turtei favorizând o mai bună aderenţă a cimentului la formaţiune.6.6. însă.8. forţează laptele de ciment să circule către adâncitura escavaţiei).Tubarea sondelor spirale) (fig. – Coliere (membrane) turbulizatoare (fig.7).

145 .Tubarea sondelor clasic în formă de umbrelă pliată (nerecomandată în gaură liberă) şi umbrelă tip centror (un ansamblu monobloc).

Generalităţi Operaţia de cimentare presupune plasarea în spaţiul inelar al coloanelor de tubare a unei paste liante (amestec apă-ciment praf) care. – să protejeze coloana la exterior de acţiunea agresivă a agenţilor corosivi.2. Pentru realizarea unei cimentări de calitate fluidul de foraj din spaţiul inelar ce urmează a fi cimentat trebuie să fie complet dizlocuit. prin prizare şi ulterior prin întărire. pe cât posibil uniform. rezistent mecanic. furnizează o bază etanşă pentru echipamentele de control şi de securitate montate în capul sondei.1. Cimentările sub presiune. Cimentarea sondelor 7. 146 . 7. În sonde tubate şi perforate au ca rol: injectarea sub presiune de pastă de ciment suplimentară pentru consolidarea sau remedierea cimentărilor primare. etanş şi aderent atât la coloană. Clasificarea cimentărilor Cimentările de coloane au roluri multiple: izolează un strat productiv de stratele adiacente. Scopul cimentării: – să împiedice circulaţia nedorită a fluidelor în spaţiul inelar (intercomunicaţia stratelor). izolarea unui strat productiv epuizat.7. asigură mecanic tubajul prin legarea de masivul de roci. cât şi la roca din peretele sondei. protejază coloanele împotriva coroziunii provocate de fluidele cantonate în stratele traversate. izolarea unui strat din zonele adiacente cu scopul de limitare a procentului de apă sau gaze ce însoţesc producţia de petrol. formează un inel de ciment (piatră de ciment). – să solidarizeze coloana de burlane de pereţii sondei.

Etapele operaţiei sunt: pomparea pastei între cele două dopuri de cimentare. Pasta este preparată la suprafaţă în flux continuu cu ajutorul unor mixere (ejectoare de apă sub presiune care antrenează şi hidratează praful de ciment până la o habă tampon în care se controlează densitatea amestecului). lansarea dopului doi. să realizeze o secvenţă de abandon a unei sonde.1. 147 . Cimentarea unei coloane de burlane are ca principiu forţarea pătrunderii laptelui de ciment în spaţiul inelar dintre sondă şi coloană (se pompează direct prin interiorul coloanei sau a prăjinilor de foraj pasta de ciment urmată de fluidul de refulare. de obturare a zonelor cu pierderi de circulaţie.Cimentarea sondelor Cimentările pentru realizarea de dopuri de ciment în gaură liberă în timpul forajului cu scopul: de colmatare a viiturilor de apă. pasta urcă în spatele coloanei până la o înălţime prestabilită). apoi este preluată de pompe cu piston de înaltă presiune şi pompată în sondă. Cimentarea primară unietajată este prezentată în figura 7. să realizeze un punct de sprijin pentru devierea sondei (side track). pomparea fluidului de refulare.

iar circulaţia fluidelor se face de la această cotă (fig.2).2. Cimentarea de coloană pierdută (liner).Cimentarea sondelor Fig. .7. Se realizează pe toată înălţimea (pentru o mai bună susţinere mecanică şi o mai bună etanşeizare a spaţiului dintre coloane. După modul de instalare se disting două tipuri de coloane pierdute: sprijinite pe talpa sondei (puţin aplicată în 148 Fig. Cimentarea etajată. Cimentarea etajată – coloana este echipată cu mufă specială (DV). la finele acesteia se deschid orificiile DV.1. Cimentarea unietajată.7. 7. Treapta inferioară se cimentează similar cu o cimentare primară.

a packerelor exterioare de coloană). presiunea şi mineralizaţia acestora. permeabilitatea. a unei cantităţi de pastă în gaura de sondă. litologia. coloană suspendată în coloana precedentă (fig. Are ca scop completarea cu pastă injectată sub presiune a unei zone cimentate ineficient sau crearea unei noi etanşeităţi. porozitatea şi gradul de fisurare al rocilor. Cimentarea de coloană pierdută. prin Fig.3. a schimbărilor de direcţie (înclinare. – factori tehnici (geometria spaţiului cimentat – jocul coloană-sondă. iar creşterea presiunii se face gradat până se atinge valoarea finală. 7. Cimentarea sub presiune.7.3. a turbulizorilor. înălţimea acoperită depinde de scopul urmărit (abandonarea unei sonde prin izolarea stratelor permeabile şi închiderea definitivă la şiul coloanei. excentricitatea coloanei. prezenţa ocnirilor. Operaţia se execută cu garnitura de foraj şi constă în plasarea. simplă circulaţie. Pomparea este urmată de opriri periodice. a scarificatorilor. Factorii de eficienţă ai cimentării Se pot defini trei categorii de factori care influenţează semnificativ calitatea unei cimentări: – factori geologici (fluidele din porii rocilor traversate de sondă – natura. 149 . echiparea coloanei – prezenţa centrorilor. închiderea unui strat acvifer etc. a schimbărilor de secţiune.3). operaţia se realizează la echilibru. Obişnuit. 7.Cimentarea sondelor practică). Cimentarea pentru formarea de dopuri. temperatura geostatică). azimut).). a găurilor de cheie.

7. tensiunea la perete să depăşească rezistenţa de gel a fluidului de foraj. 7. regimul de curgere. interacţiunea fizico-chimică a fluidelor în contact. creştere a permeabilităţii acesteia). starea de mişcare sau repaus a coloanei de tubare. – 2. Amestecarea este însoţită de o interacţiune chimică cu consecinţe negative asupra operaţiei de cimentare (contaminare.Cimentarea sondelor – factori tehnologici (tipul şi proprietăţile fluidelor vehiculate – noroi. asigură turbulenţă la viteze de forfecare reduse. tensiunile create prin circulaţie şi datorită diferenţei de densitate să învingă rezistenţele la forfecare a straturilor din interiorul fluidelor vehiculate. să se asigure o distribuţie uniformă a vitezei relative pe toată secţiunea spaţiului inelar. reducere a rezistenţei pietrei. coagulare electrolitică. diferenţa de densitate. De regulă factorii tehnologici sunt cei care-l influenţează semnificativ: reologia fluidelor. învâscoşare-gelificare a fluidului de foraj. Dezlocuirea fluidului de foraj de pasta de ciment Pentru o bună cimentare gradul de dezlocuire joacă un rol determinant. Zona de contact – fluide tampon Pentru evitarea contactului şi amestecului pastei de ciment cu fluidul de foraj metodele moderne de cimentare presupun separarea celor două fluide (cu dopuri separatoare solide şi cu dopuri lichide în spaţiul inelar). metoda şi tehnologia de cimentare. geometria secţiunii de curgere. întârziere/accelerare a prizei pastei de ciment. viteza şi regimul de curgere a fluidelor în contact.5. Pentru o bună dezlocuire a fluidului de foraj trebuie ca: – 1. compatibilitatea şi miscibilitatea fluidelor. cu diverse funcţiuni (previn contaminarea. fluidizează/spală noroiul gelificat.4. fluid de spălare-separare. Fluidele tampon. durata de contact dinamic. curăţă/dizolvă turta de colmatare) şi în cantităţi impuse de aceste funcţiuni se găsesc într-o mare 150 . – 3. pastă de ciment.

Această reducere de presiune. 7. de filtrare a apei libere în stratele permeabile. impermeabilă). stabilitate. aderentă. pompabilitate. Reducerea presiunii în perioada de priză a pastei de ciment este atribuită fenomenelor: – 1. combinaţii a diverse fluide. presiune. exploatare şi din motive economice. – 2. apă cu detergenţi şi dispersanţi. – 3. soluţii acide sau bazice.1. Calculul cimentării 7.7. Presiunea în zona cimentată Prin măsurători în sonde s-a demonstrat că presiunea într-o pastă de ciment scade după oprirea pompării. Cimenturi de sondă-paste de ciment Sunt materiale liante.Cimentarea sondelor varietate: apa.6. În dreptul stratelor poros-permeabile se egalizează presiunea din porii rocii cu cea din porii scheletului de piatră în formare. parţial se agat de pereţi. amestecate sub forma unor suspensii fluide stabile şi pompate în sonde. fin măcinate.7. de contracţie internă a cimentului în procesul de hidratare-hidroliză. 151 . dacă nu este contrabalansată sau prevenită poate duce la fenomenul de migrare a gazelor prin spaţiile create pe durată procesului de prizare. iar în dreptul rocilor impermeabile şi a coloanelor tubate anterior presiunea scade chiar sub valoarea presiunii hidrostatice. tehnologii de cimentare. 7. Există o mare varietate de cimenturi şi de paste datorită diversităţii condiţiilor de mediu. de formare a unui schelet solid de particule ce. Pastele de ciment trebuie să răspundă cât mai bine condiţiilor din sondă prin: densitate. temperatură. timp de prizare. În repaus acestea prizează şi se întăresc formând piatra de ciment (rezistentă mecanic şi la coroziune. soluţii saline. parţial se autosusţin.

cu var-nisip. diatomită. modificarea constituenţilor mineralogici la procesul de calcinare. cu variaţii ciclice. ghips. pe bază de ciment aluminos: fără adausuri.1%). reglarea procesului de ardere şi răcire. 3. cenuşă de termocentrală. răşini. silicat de sodiu. tufuri. După temperatura de lucru: redusă (< 150 C). cretă. După compoziţie a. mare (100…1500 C). pe bază de ciment portland: fără adausuri.1%). c. expandabile (dilatare peste 0. După densitatea pastei: foarte uşoare (< 1400 kg/m3). cu adausuri (anhidrit. var-zgură-nisip. var. 2.Cimentarea sondelor Fabricarea cimenturilor care să răspundă acestor cerinţe au la bază mai multe tehnologii: 1. îngreuiate 3 3 (1950…2300 kg/m ). fie în apa de preparare. 4. înaltă (150…2500 C). dolomit. adăugarea de substanţe de reglare fie în praful de ciment. nisip). calcar. tufuri. foarte mare (>2500 C). fără bază de ciment: pe bază de zgură. normale (1700…1950 kg/m3). bentonită. latexuri. fără contracţie (dilatare liniară sub 0. moderată (50…1000 C). uşoare (1400…1700 kg/m3). pe bază de silicaţi solubili (cu zgură. polimeri. azbest. ghips. cu var şi puzzolane (diatomită. mică. Clasificare 1. După mărimea deformaţiilor de volum: fără condiţii speciale. materiale de îngreuiere. 152 . 3. În România se produc la scară industrială două tipuri de ciment de sondă: S1 şi S2-RS. cu adausuri minerale (nisip. asfalt oxidat. bauxită. b. zgură de furnal. cenuşă). foarte grele (> 2300 kg/m ). perliră. normală (15…500 C). var. cu lianţi organici (răşini epoxidice) sau organominerali 2. sare). cu adausuri organice (gilsonit. pe bază de ipsos. activarea produşilor de calcinare prin adaos de substanţe la măcinare. magnezit.

2) ci reprezintă concentraţia masică a componentului i .Cimentarea sondelor 7.pentru solide) şi ras este raportul masic apă-solide. Proprietăţile pastelor Densitatea. Reologia pastelor. Prin prelucrare statistică s-au obţinut unele dependenţe cu ajutorul cărora se pot estima valorile mărimilor reologice – viscozitate plastică η p şi tensiune dinamică de forfecare τ0 pentru paste de ciment de tip apă-ciment (după 30 min de agitare şi cu densitatea de 1740…1900 kg/m3). (7. cenuşă se comportă după modelul Bingham. Variază în limite foarte largi (1100…2500 kg/m3) iar.pentru pastă. pentru apă. s . Densitatea amestecului de solide: ρs = a - ∑c i i c ∑ ρi i i .2. prin spumare. ρ p = ρa ρ s 1 + ras ras ρs + ρa (7. cu adaos de barită.1) în care ρ reprezintă densitatea cu indicii corespunzători ( p . zgură. 153 . Pastele cu ciment curat.7. nisip. sub 1000 kg/m3. Se recomandă ca pasta să aibă cu 100…300 kg/m3 mai mare decât a fluidului de foraj. cele tratate cu reactivi chimici sau cu polimeri se comportă mai aproape de modelul Ostwald-de Waele.

Timpul de pompabilitate.85 τ0 = 1213.44ρ p − 244. consistenţă..1964UEC . Dependenţa moment la ax M (preluat de arcul elicoidal al consistometrului şi măsurat în N cm) – şi consistenţa exprimată în UEC este: M = 0..19 τ0 = 146. ρi (i = 1. Prepararea pastelor de ciment cu adausuri (uşoare/îngreuiate) Dacă se cunosc consumurile specifice de apă – index 1.. Se notează cu mi (i = 1.01ρ p − 522. adaos – index 3 se pot determina pentru o reţetă de pastă cantităţile din cele trei componente necesare la preparare.3) – densităţile componenţilor.767 + 0.7.3) – masele. Vi (i = 1. 154 ..3. ce măsoară momentul creat asupra unui ax cu palete plasat într-o celulă (sub presiune şi la temperatura dorită) rotită cu o viteză de rotaţie cunoscută (de regulă 150 rot/min).Cimentarea sondelor Ciment S1 Mărimea Vâscozitatea plastică Tensiunea dinamică forfecare de UM mPa s Pa – η p = 900ρ 2 − 3050ρ p + 2602 p Ciment S2-RS – η p = 316. Limita peste care pastele de ciment devin nepompabile este de 30…40 UEC. Timpul de îngroşare (după API) este timpul scurs de la preparare până când pasta atinge 100 UEC. 7.. ciment (material liant) – index 2.08ρ p − 370. Consistenţa se măsoară în unităţi echivalente de consistentă UEC (consistenţa maximă a pastelor în primele 15…30 min nu trebuie să depăşească 30 UEC). Cu: r12 = ρ1V12 ρ 2V2 – raportul masic apă/ciment (necesară preparării pastei curate – fără adaos).54 Pentru pastele de ciment se defineşte o vâscozitate convenţională.3) – volumele..

' r13 = ρ1V13 ρ3V3 = (ρ1V1 − ρ1V12 ) m3 = (r12 − r12 ) r32 . (7. ρ 2 r13ρ3 (ρ p − ρ1 ) − ρ1 (ρ3 − ρ p ) m1 r' = 12 .. m2 + m3 1 + r32 (7. Volumul de pastă ( Dg = kcav Ds2 .4.. ρp = m1 + m2 + m3 m1 + m2 + r32 m2 = = V1 + V2 + V3 m1 ρ1 + m2 ρ 2 + r32 m2 ρ 2 ' ' ' m1 + m1 r12 + r32 m1 r12 ρ ρ ρ (1 + r12 + r32 ) = = ' 1 2 3 ' ' m1 ρ1 + m1 (ρ 2 r12 ) + r32 m1 (ρ 3 r12 ) r12 ρ 2 ρ 3 + ρ1ρ 3 + r32 ρ1ρ 2 . r32 = ρ3V3 ρ 2V2 – raportul masic adaos/ciment. ' r12 = ρ1V1 ρ 2V2 .7) g ( H fis + H c − H ) 2. Densitatea pastei: ρ p .6) .. una numai cu ciment. r1s = ρ1V1 (ρ 2V2 + ρ3V3 ) – raportul masic apă/solide. Calcule specifice operaţiei de cimentare 1.. (7. cealaltă cu adaos (ambele având aceiaşi fluiditate – cea dorită). prin prepararea a două paste.3) r32 = ρ3 ρ1 (ρ 2 − ρ p ) − r12ρ 2 (ρ p − ρ1 ) . 4 4 (7.7. ρ p .8) b. Volume de fluide pompate: 2 a. 155 . (V1 = V12 + V13 ) – raportul masic apă/ciment (în pasta cu adaos).2.1.4) r1s = (7.5) 7. Vp = π π 2 ( Dg − D 2 ) H c + d 2 h .5 ).300 kg / m 3 ) . Volumul de fluid separator.Cimentarea sondelor r13 = ρ1V13 ρ3V3 – raportul masic apă/adaos (reclamat de adaos).min ≥ ρ n + (100. Această relaţie permite să se determine consumul de apă reclamat de adaos (dacă nu este cunoscut). cu kcav = 1.max ≤ Γ fis H fis − ∆p H fis − g[ρ n ( H − H c ) + (ρ fs − ρ n )h fs ] (7.

ηc qad = r32V p .15) randamentul cimentului (m3 de pastă/t de ciment) – suma volumelor celor trei componenţi: ηc = m2 r32 m2 ' + + r12 .10) 3. r13 . Va = vaV p (7. pastă curată – apă/ciment.13) (se pot multiplica cu un coeficient de pierderi de 0…10 %) b. r12 . qc = 1000 Vp .16) cu m2 = 1t = 1000 kg . 4 (7. V fr = π 2 d m ( H − h) + Vmf .9) c.14) (7. rac ρc + ρ a (7. ρ p = ρ a ρc 1 + rac .17) 156 .12) dacă se cunoaşte densitatea pastei. Volumul de fluid de refulare (se multiplică cu factorul k fr = 1. se determină: r32 = ρ3 ρ1 (ρ 2 − ρ p ) − r12ρ 2 (ρ p − ρ1 ) . paste cu adausuri. sau qc = ρc ρ p + ρa ρc + ρa . se cunosc de regulă ρ p . Cantităţile de materiale: a.11) dacă se cunoaşte raportul apă/ciment. ρ2 ρ3 (7.03 ). (7. ' Va = r12V p .Cimentarea sondelor V fs = π 2 ( Dg − D 2 )h fs . va = ρc + ρ p ρc + ρa (7. 4 (7. ρ 2 r13ρ3 (ρ p − ρ1 ) − ρ1 (ρ3 − ρ p ) ' r12 = r12 + r13r32 . mc = qcV p . (7.

evitarea fisurării stratelor cu rezistenţă mică.19) se defineşte numărul Reynolds de tranziţie la regimul turbulent Recr pe baza prelucrării intersecţiei curbelor de curgere laminară cu linia de turbulenţă (de 157 . He = τ 0. Stabilirea limitei de tranziţie – curgere laminară/turbulentă – pentru fluide Se impune determinarea vitezei la care se realizează turbulenţa: – pentru fluide de tip Bingham se calculează numărul Hedstrom în spaţiul inelar. Fig. Debitul de circulaţie: Se iau în discuţie mai multe aspecte (o cât mai bună deslocuire a fluidului de foraj în spaţiul ce urmează a fi cimentat. (7.18) 5. O bună dezlocuire se realizează în regim turbulent de curgere (pasta să aibă o viteză de curgere cât mai mare). încadrarea în limita admisibilă de pompabilitate. p ( D g − D ) 2 ρ p η2. disponibilităţile legate de echipamentele de preparare şi pompare a fluidelor pentru cimentare). p p .Cimentarea sondelor 4.4. Numărul de autocontainere: ncon = mc .7. qcon (7.

turbulenţa se obţine la viteze moderate (0. 158 . v.22) = 4848 n K 1 2⎛ 121− n (1 + 2n) ⎜ ⎟ ⎝ 2 + n⎠ 2+ n ⎞ 1+ n ⎛ .5.20) – pentru fluide de tip Ostwald-de Waele. ⎜ ⎟ K ⎝ 2n + 1⎠ n n (7. turbulenţa se realizează. 7. se obţine la un gradient de viteză înspaţiul inelar 6v = 90 ± 15 s−1 . (7.fig. iar din definiţia acestuia se deduce viteza critică de curgere a pastei în spaţiul inelar.5…1 m/s). n (7. vcr = η p.01H + 8)105 N / m2 . pc = (0. Presiunea în sistemul de circulaţie: – pentru spaţii inelare şi interioare de coloane cu dimensiuni apreciabile se pot aplica relaţii empirice (presiunea de circulaţie se admite constantă şi independentă de tipul de fluid).7. Dacă se folosesc fluide separatoare cu vâscozitate redusă. viteza critică de curgere a pastei în spaţiul inelar rezultă din egalarea expresiilor: Re = 12 1− n ⎛ 2− n 3n ⎞ v (D g − D ) ρ p .23) 3n ⎞ n ⎜ ⎟ (D g − D ) ρ p ⎝ 2n + 1⎠ Pentru pastele normale sau îngreunate şi vâscoase. ( Dg − D) Debitul ales trebuie să asigure o durată a operaţiei de cimentare sub limita admisibilă de pompabilitate şi stabilitate a pastei şi să nu se depăşască 3…4 h indiferent de situaţie. Probabilitatea maximă de reuşită a unei cimentări. pentru cazul pompării cu unul sau două agregate de cimentare. de regulă la viteze de curgere mari (2…5 m/s).21) cu Recr = 4848 n (1 + 2n)2 ⎛ ⎜ de unde rezultă: vcr 2− n 1 ⎟ ⎝ 2 + n⎠ 2+ n ⎞ 1+ n . în spaţii inelare înguste. p Recr ( D g − D )ρ p .Cimentarea sondelor regulă afişat sub forma unor diagrame. după Avetisov.1). (7.

şi debitul în m3/s. reologia fluidelor pompate influenţează semnificativ variaţia presiunii de pompare: p p = pc + pd + pm = pci + pce − phi + phe + pm . când pasta se află în interiorul coloanei de tubare. se adaugă presiunea diferenţială pd = hp g(ρ p − ρ n ) . pci = ∑ α i Q 2ρ i l i . respectiv. presiunea de circulaţie (pentru învingerea rezistenţelor hidraulice) în interiorul coloanei. (7. i =1 n (7. pm = 0. – în cazul spaţiilor mici şi a vitezelor de curgere ce asigură turbulenţa.24) unde: presiunea din manifold.02 H + 16)105 N / m2 pentru cazul pompării cu mai multe agregate de cimentare.25) cu densitatea în kg/m3. (7. La presiunea de circulaţie se scade presiunea diferenţială pd = l p g(ρ p − ρ n ) .26) 159 . când pasta se află pe o diferenţă de înălţime în spaţiul inelar.Cimentarea sondelor pc = (0.7 + 10 ρ Q 2 [bar] .

7. Coeficientul de rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor binghamiene prin conducte circulare.5.Cimentarea sondelor 160 Fig. .

161
Cimentarea sondelor

Fig.7.6. Coeficientul de rezistenţă hidraulică la curgerea fluidelor binghamiene prin spaţii inelare.

Cimentarea sondelor

Fig.7.7.Coeficientul de rezistenţă hidraulică în spaţii inelare pentru fluide Ostwald-de Waele şi Metzner-Reed.

presiunea de circulaţie (pentru învingerea rezistenţelor hidraulice) în exteriorul coloanei,
pce = ∑ β j Q 2ρ j h j ;
j =1 n

(7.27)

presiunea datorită diferenţei de densitate în interiorul coloanei,
pdi = − ∑ g ρ i l i ;
i =1 n

(7.28)

presiunea datorită diferenţei de densitate în exteriorul coloanei,
pde = + ∑ g ρ j h j ;
j =1 n

(7.29)

Presiunea de pompare are expresia,

162

Cimentarea sondelor

Fig.7.8.Coeficientul de rezistenţă hidraulică în conducte pentru fluide

p p = ∑ (α i Q 2 − g )ρ i l i + ∑ (β i Q 2 − g )ρ j h j + pm .
i =1 j =1

n

n

(7.30)

Presiunea maximă (la finalul operaţiei de cimentare) are expresia:
p p,max = α nρ nQ 2 (H − h) + α p ρ p Q 2 h + β p ρ p Q 2 H c + β nρ nQ 2 (H − H c ) + (ρ p − ρ n )(H c − h)g + pm

(7.31)

S-au folosit indicii n – pentru noroi, p – pentru pastă de ciment.

Coeficienţii α i , β i depind de dimensiunile transversale ale secţiunilor de curgere, de reologia fluidelor pompate, de regimul şi viteza de cirgere.
αi = 8 λ int π
2 5 dim

;

βi =

π
i

2

(D g − D )3 (D g − D )2
i

8 λ ext

;

(7.32)

cu λ = λ(Re,Bi ), unde Re = vi dec ρ i η p,i si Bi = dec τ 0 vi η p,i ; pentru fluide de tip Bingham; Valorile coeficienţilor de rezistenţă hidraulică se citesc din nomograme specifice pentru spaţii interioare/inelare (v.fig2/3). Pentru fluidele de tip Ostwald-de Waele şi Metzner-Reed coeficienţii de rezistenţă hidraulică se citesc din nomogramele din figurile 4/5.

163

Cimentarea sondelor

Pentru calculul presiunii de pompare pe durata operaţiei de cimentare se delimitează două cazuri: 1. Volumul de pastă de ciment este mai mic decât volumul interior al coloanei; 2. Volumul de pastă de ciment este mai mare decât volumul interior al coloanei; Se stabilesc momentele când apar schimbări în diagrama de pompare (de secţiune, de viteză de curgere, de regim de curgere). Între aceste momente variaţia de presiune este aproximativ liniară (se consideră fluidele pompate incompresibile). Se trasează diagrama de pompare şi se verifică dacă pe durata operaţiei sunt îndeplinite condiţiile: p p ≤ pag , pint ≤ psp,min ; pext ≤ p fis .

7.7.6. Tipul şi numărul agregatelor de cimentare
La alegerea tipului de agregate se are în vedere, atât presiunea maximă de pompare reclamată de operaţia de cimentare, cât şi canţităţile de fluide pompate (debitele maxime de lucru reclamate), în aşa fel încât operaţia să se desfăşoare în limita admisibilă de pompabilitate. Agregatele de cimentare actuale au posibilitatea variaţiei continue a debitului în limite largi. Numărul agregatelor se stabileşte în funcţie de metoda de cimentare adoptată. În perioada de preparare şi pomparea a pastei, se utilizează un agregat la două autocontainere (la cantităţi mari chiar trei autocontainere). Pomparea fluidului de refulare presupune un debit mai mare, astfel că numărul agregatelor în funcţiune este:
nag = Q ; rotunjit în plus. qag

(7.33)

În cazul metodei duratei operaţiei (presiunea de circulaţie constantă) se deternină durata operaţiei cu un singur agregat folosind graficul de pompare, iar numărul agregatelor:

164

5T p. i =1 Qi n (7.40) min ... (7.15) min ...34) 8.35) Dacă puterea de pompare se menţine constantă: Tc = ∑ ∆Vi + (10.. Pompabilitatea pastei: Timpul de pompabilitate al pastei este mai mare decât durata operaţiei de cimentare.2.36) 9.min .38) 165 ..5Tc .min = 1.Cimentarea sondelor nag = t c.3)Tc < Tp < Tc + (30. i =1 Qi n (7.37) Se poate lua o siguranţă mai redusă dacă amestecurile sunt testate în prealabil: (1. T p.1. (7. T p..Durata operaţiei de cimentare: La debit constant pentru diversele fluide pompate Tc = ∑ Vi + (10..15) min .max = 1.1 t ap + 1. (7.

denumită înclinogramă (fig 8. una în planul orizontal raportată la direcţia N-S.1. Devierea şi dirijarea sondelor 8. Elementele caracteristice sondelor deviate sau dirijate. pe o anumită porţiune. Fig.1.1.8. Caracterizare generală O sondă a cărei axă. se abate de la verticală cu mai mult o de 3…4 se consideră deviată (natural/nedorit) respectiv dirijată (voit).8. a). 166 . Axa unei astfel de sonde poate reprezenta orice tip de curbă în plan sau spaţială şi este caracterizată prin trei proiecţii: două în planele verticale N-S şi E-V denumite profilele sondei.

8.8.3) sau sin 2 ∆I ∆A θ = sin 2 + sin I 1 sin I 2 sin 2 .Devierea şi dirijarea sondelor Într-un punct oarecare al traiectului unei sonde devierea este caracterizată prin: Înclinarea (unghiul apsidal) (I) – unghiul dintre tangenta la axa sondei şi verticala ce trece prin acel punct (fig. 2 (8. de regulă aparatele de măsură detectează nordul magnetic terestru de aceea apar diferite sisteme de coordonate şi diverşi factori de corecţie.1. Lubinski pe baza măsurătorilor de deviere între două staţii consecutive (fig. 2 2 2 o (8.1. Azimutul (orientarea sondei) (A) – unghiul dintre proiecţia tangentei în planul orizontal şi direcţia nordului geografic (acesta este un punct fix) (fig. b). c).5) – intensitatea de deviere (DGL) a sondei între două puncte succesive de măsurare DGL = θ . c = DLG ∆L d L ∆L 180 (8. iar în aproximaţia că intervalul respectiv este un arc de cerc raza de ∆L curbura a acestuia 167 . (8. θ = I 2 + I12 − 2I1I 2 cos ∆A .1) În plan orizontal intensitatea devierii DGLo = dA ∆A sin I m = sin I m dL ∆L (8. Intensitatea de deviere (dogleg severity – DLG): în plan vertical reprezintă variaţia unghiului de inclinare cu lungimea ∆L (dă imaginea curburii sondei în plan vertical): DLG = dI ∆I I 2 − I1 π = = . d): cos θ = cos I 1 cos I 2 + sin I 1 sin I 2 cos ∆A .1.8.2) Pentru două puncte consecutive de măsurare a devierii sondei (intervalul ∆L ) sunt definite: – unghiul total de deviere θ determinat geometric de A.4) Aceste relaţii pentru unghiuri de înclinare mai mici de 10 se simplifică: θ = ∆I 2 + ∆A 2 sin 2 I1 + I 2 2 .

Sisteme de coordonate Pentru sondele forate direcţional este necesară cartarea în spaţiul tridimensional.500 km N. Sunt definite următoarele sisteme de referinţă: UTM (Universal Transverse Mercator) – globul terestru (sferoidal) este proiectat.6) 8.1. De aceea companiile petroliere sau autorităţile locale impun sistemul de referinţă faţă de care se poziţionează toate sondele (pentru evitarea coliziunilor). Coordonate 8. la rândul lor.2. pe un cilindru care atinge un meridian (pe măsură ce acest cilindru îşi măreşte diametrul gradul de precizie al reprezentării creşte. axa Y (latitudinea) reprezintă distanţa faţă de Ecuator.Devierea şi dirijarea sondelor R= 1 180 1 180 0 ∆L = = . Pentru facilitarea folosirii hărţilor. În fiecare sector coordonatele UTM (date în metri de la origine) sunt definite astfel: axa X (longitudinea) acoperă o linie de 500 km Vest de la meridianul Central al sectorului (3 Est faţă de meridianul de referinţă). caroiajele sectoarelor sunt divizate în pătrate cu latura de 100 km. iar acestea. C π DGL πθ (9. Fiecare zonă este divizată printr-un caroiaj ce acoperă 8 latitudine de la paralela de 80 Sud până la paralela de 80 Nord (sectoarele respective sunt identificate prin litere mari de la C la X – I şi O sunt excluse). Acestea divid globul în 60 zone numerotate de la 1…60 şi pornesc de la meridianul de 180 . Y = 6 850. Drept meridiane de referinţă au fost definite meridianele din 6 în 6 (Meridianul Greenwich este cel de pornire). din interior.2. în alte pătrate cu latura de 10 km. Exemplu: sectorul 31-U (North Sea) – X = 410. De exemplu: zona 31 aflată în Marea Nordului se extinde 6 la dreapta meridianului Greenwich. iar prin folosirea proiecţiilor pe diverse meridiane creşte acurateţea rezultatelor). Sistemul UTM este folosit pe plan mondial deoarece are avantajul unei definiri globale.250 km E. o o o o o o o 168 .

Metodele de calcul ale traiectului spaţial al sondelor dau rezultatele în coordonate carteziene.Devierea şi dirijarea sondelor Proiecţia Lambert – globul terestru este proiectat pe un con (axa conului coincide cu axa de rotaţie a pământului. c) Nordul caroiajului (NC) – Grid North (GN).5 E = + 7.5 W = –6. iar PR . ca direcţie. Declinaţia magnetică. Coordonatele Lambert sunt date ca distanţe în metri de la aceste două referinţe (ele provin din datele furnizate de Institutele Naţionale de Geografie şi sunt recomandate pentru ţările mici astfel ca abaterile să fie minime). Se măsoară cu ajutorul teodolitului magnetic. b) Nordul magnetic (NM) – se obţine cu ajutorul unui compas şi este variabil în timp. Pentru a se evita numerele negative MR este numerotat "600". Y = 520 41' 32" N.5 .00 E. iar suprafaţa conului este tangentă cu globul la nivelul paralelei de referinţă PR)."200". unghiul dintre NC şi NG este denumit convergenţă. 7.2): a) Nordul geografic (NG) – True North (TN). Declinaţia magnetică se dă ca un unghi de referinţă către Est sau către Vest faţă de NG (exemplu: 6. unghiul dintre NM şi NG este denumit declinaţie magnetică. Proiecţiile orizontale 1. Y = 126 785. În funcţie de sistemul de referinţă ales şi de măsurătorile obţinute există diferite puncte Nord care se iau în considerare (fig. folosesc magnetismul natural al pământului (variabil în intensitate.2.5 ). latitudinea (Ecuatorul). 8. Instrumentele cu care se măsoară direcţia (poziţia) unei sonde. este dat de direcţia pozitivă a axei verticale a caroiajului. cu timpul şi depinde de poziţia geografică a locaţiei pe glob). un meridian este definit ca meridian de referinţă MR pornind de la locaţie. o o o o 169 . Coordonatele polare – sunt definite în grade-minute-secunde faţă de sistemul de referinţă: longitudine (meridianul Greenwich). Acesta este o direcţie din orice punct de pe suprafaţa globului paralelă cu polul Nord geografic (un punct fix). Exemplu: X = 435 253. în majoritate. 2. Calculele cu acest sistem sunt destul de laborioase de aceea este rar folosit.2.10.50 N. iar Y creşte către N şi scade spre S. exemplu: X = 220 26' 15" E. Diferitele sisteme Nord. X creşte spre E şi scade către W.

Devierea şi dirijarea sondelor Hărţile izogone sunt constituite din linii ale căror puncte au aceiaşi declinaţie magnetică. iar documentele însoţitoare au specificat vizibil Nordul de referinţă ales.8.8.2. Se dă la fel ca declinaţia magnetică.3.3). 170 . NM NG NC Fig. În funcţie de aceasta se fac corecţiile corespunzătoare (exemplu: fig. În practica forajului toate calculele sondelor dirijate se fac în raport cu Nordul geografic (NG) sau cu Nordul Grid (NC). Sistemele Nord. Convergenţa depinde de locaţia sondei la suprafaţă (folosită ca origine) şi se raportează la sistemul de referinţă ales. La De la\ NC NG NM NG NC NM NG 0 -3 5 NC 3 0 8 NM -5 -8 0 Convergenţa = 30 W = – 30 Declinaţia = 50 E = + 50 True azimut = 900 Grid azimut = 930 North azimut = 850 NG Azimutul sondei NC NM NG NC NM De la\ NG 0 -3 -8 NC 3 0 -5 NM 8 5 0 Convergenţa = 30 W = 30 Declinaţia = 80 E = + 80 True azimut = 900 Grid azimut = 870 North azimut = 820 La Azimutul sondei Fig. Ele depind de data la care s-au efectuat măsurătorile (pe ele sunt indicate data şi variaţia anuală a declinaţiei pentru zona respectivă). 3. Corecţii legate de sistemul de coordonate.8.

c) graficele mai multor sonde: proiecţia verticală. Toate măsurătorile de adâncime se consideră de la acest punct ales ca referinţă. Sunt daţi şi anumiţi parametri auxiliari: elevaţia mesei rotative. secantei. altitudinea.3. parametrii corectaţi şi rezultatele calculelor). proiecţia orizontală. vectorului mediu. Prezentarea rezultatelor: a) liste (pe rânduri apar parametri măsuraţi. În timpul forajului sunt colectaţi prin măsurătorile de deviaţie (surveys): adâncimea măsurată (MD). Parametrii necesari Înainte de procesarea calculelor trebuie selectate câteva opţiuni: a) adâncimea de referinţă: nivelul mesei rotative (RTL). razei de curbură. declinaţia magnetică. înclinarea (I).3. d) azimutul proiecţiei – alegerea acestuia poate fi dificilă dacă este planificată o schimbare bruscă (întoarcere) de azimut. c) metoda de calcul: tangenţială – a unghiului final.Z).1. convergenţa. b) graficul unei singure sonde care cuprinde: o proiecţie verticală (traiectul tridimensional al sondei este proiectat într-un plan vertical după direcţia azimutului ales). b) sistemul de coordonate: coordonatele carteziene (X. adâncimea apei (off-shore). unghiului mediu.Devierea şi dirijarea sondelor 8.Y. nivelul solului (se ţine seama de elevaţie). tangentelor în echilibru – acceleraţiei. 171 . azimutul (A) corelat cu tipul instrumentului de măsură. iar calculele efectuate corespund metodei alese. Calcule: dacă sunt necesare se fac corecţiile parametrilor măsuraţi în acord cu sistemul de coordonate. nivelul hidrostatic zero (SL – sea level). o proiecţie orizontală (proiecţia în planul orizontal a traiectului sondei). curburii minime – arcelor de cerc. reprezentarea tridimensională (rar folosită în practică). mercury – acceleraţiei compensate. reprezentarea spaţială. Calculul traiectelor sondelor deviate/dirijate 8.

c) latitudinea parţială (N/S): Ad = ∆y . Metode de calcul Există mai multe metode care permit determinarea poziţiei unei sonde.3. A2) ce urmează a fi poziţionat (intervalul forat între cele două puncte este ∆L). hi) determinate din coordonatele punctului anterior Pi–1 prin adunarea variaţiilor corespunzătoare: – în proiecţie orizontală (în plan): – în proiecţie verticală în planul azimutului: xi = xi–1 + ∆xi .2. iar deplasarea mai mare. Metoda tangentelor la echilibru TE (fig. Diferitele metode de calcul admit între două staţii consecutive curbe geometrice definite prin doi vectori tangenţi la curbă în acele puncte. e) deplasarea orizontală (proiecţia deplasării parţiale Ac în planul vertical al azimutului teoretic Ath): ∆h = ∆D cos(Ath – Ai) .5.8.8. Metoda unghiului mediu UM (fig. b) deplasarea parţială: Ac = ∆D .8. hi = hi–1 + ∆hi . yi. a) – secţiunea sondei în discuţie este aproximată cu două segmente de dreaptă cu lungimea egală cu jumătate din lungimea reală. punctul A (I1. yi = yi–1 + ∆yi .Devierea şi dirijarea sondelor 8. A1) determinat din calculele anterioare şi punctul B(I2. Fiecare punct Pi al traiectului calculat este astfel definit de un set de coordonate (xi. b). zi = zi–1 + ∆zi . Se consideră o secţiune AB. Pe baza elementelor măsurate între două puncte consecutive se calculează: a) adâncimea pe verticală (parţială): Ab = ∆z. zi. Calculele sunt mai laborioase dar rezultatele sunt mai precise la 172 . Traiectul calculat se îndepărtează foarte mult de cel real. Avantajul metodei constă în simplicitatea calculelor. Secţiunea forată între două puncte de măsură este aproximată cu un segment de dreaptă de aceeaşi lungime dar ale cărui înclinare şi azimut sunt egale cu media valorilor acestora între cele două puncte.4. a).4. Ele derivă din calcule trigonometrice şi sunt mai mult sau mai puţin precise în funcţie de ipotezele simplificatoare admise. Metoda tangenţială TG (a unghiului final): secţiunea AB este considerată un segment de dreaptă AB' paralel cu tangenta în B la traiectul real (fig. iar în secţiunile curbilinii ale sondei adâncimea calculată este mai mică decât adâncimea reală. În fiecare punct de măsurare înclinarea şi azimutul definesc câte un vector tangent la traiectul sondei. d) longitudinea parţială (E/W): Ae = ∆x .

5. b) – secţiunea forată b . Metoda razei de curbură RC Fig. Metode de calcul: a – tangenţială. b. Proiecţiile verticale şi orizontale ale curbei admise sunt arce de cerc cu razele calculate ca funcţii de: – a. Cele două metode (UM. 173 .5. este asimilată cu o curbă înscrisă pe suprafaţa unui cilindru cu axa verticală.4.8. Fig.8. TE) dau: o adâncime pe verticală mai mare decât cea reală în intervalul de creştere a înclinării.8.Devierea şi dirijarea sondelor această metodă faţă de precedenta dacă intervalul dintre puncte este mare. Metode de calcul: a – tangentelor.unghiul mediu. a. b. iar traiectul are o curbură pronunţată. (fig. b – raza de curbură. şi invers în zona de reducere a acesteia.

1. Se admite că legătura între cele două segmente este luată ca arc de cerc. ∆L π I 2 − I1 A2 − A1 180 ∆D ⇒ ( Rh = ). ∆Am = ( Ath − Am ) (abaterea medie) formulele de calcul pentru punctele traiectului unei sonde capătă expresiile prezentate în tabelul 8. În figura 8. Lubinski.6.Devierea şi dirijarea sondelor variaţia înclinării în plan vertical: I 2 − I1 180 ∆L ⇒ ( Rv = ). Coordonatele în punctul B' sunt calculate cu ecuaţiile metodei tangentelor la echilibru ajustate cu un factor de corecţie: Fc = 2 θ tan . Metode de calcul: a – curbura minimă.8. ∆D π A2 − A1 – variaţia azimutului în plan orizontal Metoda curburii minime CM (arcelor de cerc) (fig. 174 .6.1. sunt centralizate în tabelul 10. ∆A2 = ( Ath − A2 ) (abaterea finală de la direcţia ţintei). Cu notaţiile: Im = (I1 + I 2 ) ( A + A2 ) (înclinarea medie). b – corecţia azimutului. unde θ este θ 2 unghiul total de deviere definit de relaţiile date de A. b sunt prezentate corecţiile de azimut dintre azimutul teoretic (direcţia ţintei) şi cel real (direcţia sondei). Relaţiile de calcul pentru coordonatele spaţiale ale traiectului unei sonde deviate.6. Fig.8. corespunzătoare metodelor enunţate. 2 2 ∆A1 = ( Ath − A1 ) (abaterea iniţială de la direcţia ţintei). a) – curba dintre punctele A şi B este calculată prin tangentele în cele două puncte cu introducerea unui factor de corecţie. Am = 1 (azimutul mediu).

– deplasarea reală a sondei în planul orizontal – direcţia sondei D= X 2 +Y 2 . N = NLoc + Y ). respectiv N/S ( Y = ∑ y i ) . în unele cazuri se dau şi coordonatele reale în funcţie de poziţia locaţiei sondei: ( E = ELoc + X . azimutul A (eventual cu corecţiile de azimut. Calcule complementare – conţinutul unei liste Pe lângă parametrii măsuraţi: adâncimea măsurată AM.3. înclinarea I. 8.7) – proiecţia orizontală pe azimutul teoretic Dth = ∑ hi = D cos( Ath − As ) . { As = arctan( X / Y ) daca Y > 0 .Devierea şi dirijarea sondelor Tabelul 8. Metoda TG Proiecţia verticală Ab = ∆z Deplasarea reală Ac = ∆D Latitudine (N/S) Ad = ∆y Longitudine (E/W) Ae = ∆x Deplasarea teoretică ∆h UM TE ∆L cos I 2 ∆L cos I m L cos I1 + 2 L + cos I 2 2 ∆L sin I 2 ∆L sin I m L sin I1 + 2 L + sin I 2 2 ∆D cos A2 ∆D cos Am ∆D sin A2 ∆D sin Am ∆D cos( ∆Am ) ∆D cos( ∆Am ) L sin I1 cos A1 + 2 L + sin I 2 cos A2 2 Rh (sin A2 − sin A1 ) L sin I1 sin A1 + 2 L + sin I 2 sin A2 2 Rh (cos A1 − cos A2 ) L [sin I1 cos( ∆A1 ) 2 + sin I 2 cos( ∆A2 )] – RC CM Rv (sin I 2 − sin I1 ) Rv (cos I1 − cos I 2 ) L Fc L Fc (cos I 2 (sin I 2 2 2 + cos I1 ) + sin I1 ) L Fc L Fc L Fc (sin I1 cos A1 (sin I1 sin A1 [sin I1 cos( ∆A1 ) 2 2 2 + sin I 2 cos A2 ) + sin I 2 sin A2 ) + sin I 2 cos( ∆A2 )] * În tabel L reprezintă intervalul dintre două staţii consecutive (notat în text cu ∆L). = 180 + arctan( X / Y ) daca Y < 0 (8.1. (8.3.Relaţiile de calcul ale coordonatelor sondei pentru diferite metode. altitudine necesare) – în fiecare staţie se calculează: – adâncimea pe verticală VD = ∑ zi .8) 175 . coordonatele relative E/W ( X = ∑ x i ).

13.8. Se foloseşte o platformă existentă pentru: explorarea unor zone adiacente. b). 3.5).8.4.8.7. a) sau geologic (fig. Fig. sonde de exploatare forate de pe diverse tipuri de construcţii marine fixe ce suportă aparatul de foraj (fig. Foraj de exploatare marină (fig.8.Devierea şi dirijarea sondelor – intensitatea de deviere în lungul traiectului calculat cu una din formulele Lubinski (8.8.11). platformele de producţie instalate pe un cluster de sonde forate în prealabil printr-o structură specială (template) (fig.8. c). Fig. 2.8.8.8.8. râu. a. Resăparea unor intervale ale sondei pe un traiect deviat (side-track) din raţiuni de ordin tehnic (fig. Principalele aplicaţii ale forajului dirijat sunt: 1. Amplasarea locaţiilor.13.12).9). lac.8.7.8.8. Locaţii inaccesibile – ţinta se găseşte pe verticala unui teren cu acces dificil (mare. munte) sau într-o zonă urbană (fig.10) şi explorare complementară (fig. b) sau o platformă mobilă de foraj cu un tender (fig.3…8. 8. foraj direcţional de dezvoltare ce reuneşte pe o suprafaţă mică capetele mai multor sonde (sonde tip cluster – fig. Aplicaţii ale forajului dirijat Tehnica de dirijare a sondelor face acum parte integrantă din tehnicile convenţionale de foraj datorită dezvoltării pe scară industrială a exploatării marine. forarea unor sonde de control şi delimitare a extinderii zăcământului.8.14). 8. Resăparea sondei. 176 .

4.8.8.8. Fig.8. Explorare complementară.9. 177 .12. Foraj într-o zonă urbană.15).10. Sonde tip cluster.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. Foraj marin de dezvoltare. Fig. forajul în partea superioară a rezervoarelor fracturate pentru întârzierea inundării (fig.11.8. Fig. Sonde forate direcţional pentru rezolvarea unor probleme speciale de exploatare (cazul sondelor cu devieri extreme şi forajul orizontal): sonde pentru injecţia de abur în zăcăminte cu ţiţeiuri vâscoase.

8.16. Instalaţii de foraj plasate pe platforme marine. Sonde dirijate de tip template: 1 – foraj.16. 178 .16. foraj în vederea înmagazinării subterane a hidrocarburilor.8. foraj pentru prelevare de carote în urma unui experiment nuclear (fig.8.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. a). Fig.14.13. Aplicaţii speciale ale forajului dirijat: sonde de salvare forate în timpul unei erupţii libere necontrolate (practic este singura metodă de luptă în condiţii off-shore – fig. b). c). 2 – pregătire exploatare.8.8. dublet geotermic în scopul recuperării energiei geotermice (fig. 5.

Devierea şi dirijarea sondelor Fig. a. b.16.8. Fig.15.8. c 179 . Foraj de drenare. Aplicaţii speciale ale forajului dirijat.

după realizarea curburii şi a direcţiei propuse se continuă forajul rectiliniu în sistem rotary (până la ţintă pentru profilul J). reperarea coordonatelor ţintei precum şi definirea acesteia (în general o sferă centrată pe punctul de impact – se admite ca rază a ţintei 1/12 din deplasarea orizontală sau ± 5 azimut în raport cu cel proiectat).17).17. există şi situaţii când din considerente de producţie se impune ca drena să străbată stratul. Parametrii de proiectare Studiul şi pregătirea unui foraj direcţional începe prin amplasarea instalaţiei de foraj. urmează faza de creştere a unghiului de înclinare (build-up) realizată cu garnituri de foraj specializate.1.5. pe cât posibil.5. Profilele încep cu o porţiune verticală până la cota de iniţiere a devierii (KOP). Kick-off point (KOP) – punctul de iniţiere a devierii se determină în funcţie de natura geologică a formaţiunilor traversate în faza de creştere a înclinării. 180 . o Fig. După ce au fost stabilite punctele de plecare şi de sosire în faza următoare se proiectează traiectoria sondei între cele două puncte (fig.8. Cele mai răspândite profile sunt în formă de J.8. faza stabilizată la profilul S este urmată de una curbă în care se reduce înclinarea – eventual până la zero (drop-off). Proiectarea traiectului unei sonde dirijate 8. Traiectul sondelor dirijate. Elementele de bază ale sondelor dirijate.Devierea şi dirijarea sondelor 8. În condiţiile forajului actual şi din imperative de exploatare mărimea ţintei este mult diminuată. vertical fapt ce impune un profil în S.

armare packere). fie că gradientul de creştere a înclinării este mic) se poate demara forajul înclinat de la suprafaţă prin tuburi conductor curbe sau înclinate (fig. În cazul imposibilităţii geometrice de a desena o traiectorie în J sau în S pentru a atinge ţinta (fie datorită unui KOP prea adânc.5. Prin rotirea cu 360 a liniei MOC rezultă o un cerc de rază R (fig. Pentru acest tip de traiect aparatul de foraj are o construcţie specială (tilt/slant rig) – mastul este înclinat pe direcţia axei tubului conductor. 181 . c) ce taie planul ACE cu unghiul de rotaţie Ad şi normal la planele OCE. o o o o 8. aici se explică cum se controlează schimbările în azimut şi înclinare pentru a se obţine o anumită schimbare a traiectului sondei. cu sapă cu jet excentric. Construcţia şi modul de operare cu aceste scule este prezentată în capitolul de echipament de dirijare. cea mai folosită metodă de stabilire a orientării sapei a fost nomograma "Ouija Board" în combinaţie cu tabele de valori referitoare la dimensiunile reducţiilor strâmbe care realizează o anumită orientare. Un plan vertical este proiectat prin punctele MOCEM' (fig.18). curăţirea sondei şi evacuarea detritusului. a este prezentată în proiecţie tridimensională traiectoria unei sonde deflectată în punctul O. cu motoare submersate echipate cu reducţie dezaxată sau cu corp dezaxat.Devierea şi dirijarea sondelor Gradientul înclinării (intensitatea de deviere) pentru build-up este rezonabil între 0. La fixarea unghiului maxim de deviere se are în vedere faptul că problemele tehnice se amplifică cu înclinarea.3…0. investigarea (logging) şi completarea sondei (cimentare.8.2. O înclinare în jur de 30 se consideră a fi optimă pentru dirijare. Milheim a dedus ecuaţiile cu care se poate analiza şi proiecta schimbarea traiectoriei unei sonde. Alte tipuri de traiecte (creşterea deplasării laterale). În figura 8. Mult timp.8. Peste această valoare apar şi se amplifică dificultăţile legate de frecări.19. iar şansele de reuşită scad. Pentru înclinări < 15 este dificil de controlat direcţia sondei. stabilitatea pereţilor.19. Orientarea sapei.4 /10 m). OCA. Orientarea şi controlul direcţiei (azimutul) Schimbarea controlată a traiectului unei sonde se realizează prin mai multe metode (au ca principiu forţarea sapei în direcţia dorită): cu pana de deviere.8.19. împachetări. b) normal pe planul orizontal O'A'B'E şi are direcţia în sectorul S/E.75…1 /10 m (pentru un drop-off de 0.

8. EB = R cos Ad O' B' O' E + EB' ⎪O' E = l sin I1 ⎩ (8. iar ∆L – lungimea intervalului dintre două staţii de măsurare. 100 m/ft).19.Devierea şi dirijarea sondelor Fig.9) tan ∆A = tanθ sin Ad sin I1 + tanθ cos I1 cos Ad (8.19. OA OA OA OA (8.12) 182 .8.10) Schimbarea globală de unghi θ este direct legată de îngenucherea sondei (dogleg severity – intensitatea de deviere) prin relaţia: DGL = θ Ls ∆L (8. Schimbarea de direcţie ∆A (unghi al triunghiului A'O'B') se determină geometric (fig. Modelul tridimensional de schimbare a traiectului unei sonde (Milheim). a): tan ∆A = ⎧ AB = R sin Ad . R = l tanθ A' B' AB ⎪ = cu ⎨EB' = EB cos I1 . Înclinarea finală după lucrul cu un anumit dispozitiv de dirijare se determină din triunghiul AOD considerat în planul OAA'O': cos I 2 = OD OO'−O' D OO'− AA' OO'−BB' = = = .11) unde Ls este lungimea aleasă pentru exprimarea gradului de deviere (10.

iar dreapta AB reprezintă noua înclinare I2 .13): ⎛ cos I1 cosθ− cos I 2 ⎞ ⎟ Ad = arccos ⎜ ⎜ ⎟ sin I1 sinθ ⎝ ⎠ ⎛ sin I 2 sin ∆A ⎞ sau Ad = arcsin ⎜ ⎟ sinθ ⎠ ⎝ (8. schimbarea globală de unghi θ. Nomograma Ouija Board. o În schimbarea globală de unghi θ.16) În nomograma Ouija Board (fig. (8.13) Unghiul de orientare al feţei dispozitivului de deviere se poate deduce prin rearanjarea expresiei (8. ⎟ 1 d ⎠ ⎝ (8. direcţia 0oB intersectează semicercul gradat 0…180 în punctul C şi reprezintă orientarea feţei dispozitivului Ad .15) ⎛ 1 − cos I1 cos I 2 ⎞ Ad = arcsin ⎜ tan( ∆A) ⎟ . ⎜ ⎟ θ sin I1 ⎝ ⎠ o o (8. unghiul feţei de lucru a dispozitivului Ad se transformă astfel: ∆A = arctan θ sin Ad . sinθ ≈ tanθ ≈ θ(radiani ) . la stânga sau la dreapta secţiunii superioare a găurii de sondă. unghiul dintre abscisă şi dreapta AB este ∆A.Devierea şi dirijarea sondelor ⎧OO' = l cos I1 . unghiul feţei de lucru a dispozitivului Ad şi valoarea intensităţii de deviere DGL obţinute după lucru între două puncte de măsurare. R = l tanθ ⎪ cu ⎨BB' = EB sin I1 .14) Cu acest model de calcul se determină: schimbarea de direcţie ∆A.8. o 183 . Linia 0oB divizată în grade unghiulare dă schimbarea globală de unghi θ . Expresiile pentru schimbarea de direcţie ∆A.20) abscisa reprezintă unghiul iniţial de înclinare (excepţie ∆A = 0 şi θ = 0 caz în care I2 = I1). sin I1 + θ cos I1 cos Ad ⎛ cos I1 − cos I 2 ⎞ θ =⎜ ⎜ sin I cos A ⎟ . 6. Parametrii menţionaţi anterior se pot determina grafic sau grafo-analitic cu condiţia ca unghiul global de deviere θ să nu depăşească această situaţie se admit ipotezele: cosθ ≈ 1. EB = R cos Ad ⇒ ⎪l = OA cosθ = OC cosθ ⎩ cos I 2 = cos I1 cosθ− sin I1 sinθ cos Ad . noua înclinare I2.

12 Ad Secţ. iar cu graficele corespunzătoare se determină celelalte două necunoscute. Nomograma Ouija Board – exemplu de calcul. Diagrama Ragland.21. Exemple numerice de construcţie şi de folosire a nomogramei Ouija Board: 1. iar al cărui vârf se poate afla pe un cerc cu raza egală cu θ (la stânga sau la dreapta direcţiei secţiunii superioare a sondei în punctul considerat – fig. Ad Dreapta Observaţie: În ambele metode sunt cunoscute trei mărimi din cinci.8. o o o o o .21).8. Din originea lui I1 se duce vectorul I2 a cărui direcţie şi modul sunt determinate prin mărimile θ şi/sau ∆A . – Nomograma din figura 8. înclinarea scade de la stânga la dreapta. se plasează vârful compasului în 0 .20. Super. reprezentând înclinarea înainte de folosirea dispozitivului de deviere (I1 = 16 ).Devierea şi dirijarea sondelor Soluţia: Ad = 1350 . se desenează semicercuri concentrice din grad în grad (până la 6 ). cu un raportor se trasează scala pe semicercul exterior (0 la 184 Fig. Diagrama Ragland. o Stânga 0 4 I1 8 ∆A I2 θ Fig. θ = 50 105 120 135 150 I2 90 75 Ad 60 C B 30 15 45 165 7 6 5 4 3 2 1 0 A ∆A 16 15 14 13 12 11 10 9 8 I1 Fig. Nomograma Ouija Board (modul de construcţie). Metoda este asemănătoare cu nomograma Ouija Board şi constă în construcţia unui vector a cărui lungime reprezintă înclinarea iniţială I1 (înainte de lucrul cu ansamblul de deviere) şi a cărui orientare corespunde cu direcţia sondei (orientat pe partea superioară a secţiunii sondei – 0 pentru faţa deviatorului).8.22 se realizează prin desenarea unei scale gradate orizontale (de exemplu 1/4 in/ ).8.22.

o o o 2. – Punctul de iniţiere a devierii pentru sonda din figura . 3. are un unghi de revers de 20 (stânga) să se calculeze elementele de orientare necesare. dreapta. la această adâncime.Devierea şi dirijarea sondelor Fig. Nomograma Ouija Board (modul de construcţie). să se stabilească unghiul total de deviere (θ/DGL). – Să se determine unghiul de orientare a jetului de fluid (la dirijarea cu jet hidraulic) pentru schimbarea azimutului sondei de la 10 la 30 şi a înclinării de la 3 la 5 .22.24 este de 2560 ft (895 m) pe direcţia S48W. 180 la stânga). se construieşte triunghiul 0AB (se cunosc: I2 = 12 . se determină unghiul de deviere şi orientarea dispozitivului. lungimea forată este de 150 ft.8. în presupunerea că motorul. înclinarea 2 şi se doreşte schimbarea pe direcţie N53W cu creşterea înclinării la 6 . o o o o o o o 185 . ∆A = 12 ).

Devierea şi dirijarea sondelor 186 .

pentru a se limita tendinţa de creştere a devierii anumitor ansambluri de fund BHA. dar şi unele dezavantaje (moment de torsiune maxim la rotaţie. prăjini de foraj. d. minimizează vibraţiile axiale). măresc conţinutul în solide din fluid. asimetrice – de regulă sunt confecţionate din PG circulare la care sunt practicate o serie de găuri în corpul lor. c. fărâmitează detritusul şi escavează. 187 . 4 % . au în construcţie legături flexibile şi un tub cauciucat pentru circulaţia fluidului. alezoare-corectoare cu role. circulare (slick drill colars) – la forajul convenţional cu înclinare limitată acestea realizează o creştere a rigidităţii în apropierea sapei şi apăsarea pe sapă. sunt folosite în scopul menţinerii verticalităţii sondei sau.9. patrate – prezintă unele avantaje (o bună centrare. spirale (cu degajări exterioare pe aproximativ 27' din lungimea lor) – greutatea lor se reduce cu cca. la forajul direcţional aceste roluri pot fi ignorate sau devin indezirabile şi chiar pot compromite procesul (la înclinări mari ale sondei DC nu intră în alcătuirea ansamblului de fund). articulate – sunt întrebuinţate la forajul orizontal cu rază mică de curbură. reducţii. riscul de prindere prin lipire diferenţială se reduce simţitor fapt ce le recomandă la forajul direcţional. Echipamentul convenţional Echipamentul standard este alcătuit din: prăjini grele. pene de deviere. amortizoare de şoc. capacitate de umectare maximă torsională. e. Prăjinile grele (drill collars – DC): a. b. geale. foarte scumpe). Echipamentul pentru forajul direcţional 9.1. rigiditate sporită. dificultăţi la instrumentaţii. sape lărgitoare.

pot fi confecţionate şi din oţeluri amagnetice. Se disting trei tipuri constructive de geale: a. în special. hidraulice – activate pe baza energiei hidraulice acumulate într-un rezervor de ulei (fig. compresive – odată cu dezvoltarea forajului cu înclinare mare au apărut şi prăjinile de foraj capabile să lucreze în compresiune (prăjini S-135 prevăzute pe corp cu 2…3 îngroşări intermediare care previn oboseala şi erodarea peretelui). b. Gealele sunt dispozitive care permit aplicarea de şocuri longitudinale (în sus sau în jos) în cazul ţinerilor sau prinderilor garniturii de foraj. în porţiunea centrală a prăjinii prezintă o îngroşare anti-uzură. să fie rotite fără pericolul apariţiei oboselii şi a flambajului. suportă o compresiune limitată chiar şi în porţiunea verticală. d.Echipamentul pentru forajul direcţional Prăjinile de foraj: a. la acest tip activarea se face prin tragere sau împingere fără însă a necesita o presetare sau ajustare a forţei respective. obişnuite (drill pipe) – există mai multe tipo-dimensiuni (diametre.9. intermediare (heavy weight) – sunt prăjini cu grosime de perete şi masă unitară mai mare iar.2). de regulă. c. mărimea impactului depinde de masa inerţială aflată în tracţiune/compresiune din vecinătatea gealei (acesta o 188 . realizează o apăsare suplimentară pe sapă în condiţiile unui diametru exterior mai mic şi a unei suprafeţe de contact cu pereţii sondei reduse. intermediare spiralate – au prelucrate pe corp canale elicoidale. mecanice (fig. din fabricaţie racordurile şi manşonul central prezintă suprafeţe protejate împotriva uzurii (atenţie la lucrul în interiorul coloanelor!) – noile tehnologii de armare le fac mai puţin agresive în interiorul coloanelor de tubare. mase unitare şi grade de oţel) şi reprezintă secţiunea cea mai slabă din garnitura de foraj (nu pot lucra în compresiune. protuberanţa centrală lipseşte. permit transmiterea sau preluarea momentului de torsiune şi sunt plasate într-o zonă unde riscul de prindere este mic (între prăjinile intermediare). b.1) – sunt activate pe baza energiei de resort acumulate prin tracţionare sau comprimare cu o forţă prestabilită (ajustată la suprafaţă sau în sondă).9. prezenţa îngroşărilor ajută la evacuarea detritusului. în porţiunile verticale ale sondei). la acestea. sunt folosite la forajul orizontal (sonde cu rază medie de curbură – DGL > 15 /10 m).

9.2. iar la relaxare. reducţii tip ciocan – sunt de regulă folosite la platformele submersibile de foraj sau ca reducţii de şoc la unele instrumentaţii.1. cresc durata de funcţionare a sapei. d. Amortizoare de şoc: a.9. ca principiu. funcţionează ca un ansamblu cilindru-piston care comprimă un gaz inert în faza de armare. b. iar cea pentru bătaie în jos operează mecanic. c. presiunea gazului forţeaza pistonul să ocupe poziţia iniţială. a garniturii de foraj şi a turlei sau mastului de foraj. reducţii de şoc – diminuează sau elimină vibraţiile axiale produse în timpul forajului (lovirea sapei de talpa sondei). sunt de lungime relativ mare (10 m) dar au avantajul că cele două secţiuni pot fi separate. Principiul gealei hidraulice. hidromecanice – sunt constituite din două secţiuni distincte: geala pentru bătaie în sus operează hidraulic.Echipamentul pentru forajul direcţional Fig. poate fi considerat un neajuns la sondele cu înclinare mare sau unde frecările sunt însemnate deoarece geala se poate amorsa nedorit). 189 . acceleratoare – măresc forţa de impact creată de geală. Geala mecanică şi principiul realizării şocurilor (în sus/în jos). Lărgitoarele şi corectorii expandabili au rolul de a lărgii/calibra gaura de sondă: Fig.

în cazul lărgirii unei sonde dirijate în dreptul unor formaţiuni moi. Motivaţia forajului în trepte de diametru poate fi: securitatea. La extragere. La partea inferioară în corp se înşurubează o sapă pilot sau ghidaj (bull nose).3) pentru distrugerea găurilor de cheie (key seat wiper) – sunt alcă-tuiţi dintr-un manşon staţionar prevăzut la exterior cu lame spirale armate cu carburi de volfram şi o mandrină ce se poate roti împre-ună cu garnitura de foraj. Stabilizatorii (fig. braţele expandează hidraulic la pornirea circulaţiei şi se pliază la oprirea ei. b. Rolele sunt prevăzute cu elemente de dislocare corespunzătoare tipului de roci în care se forează. 190 . Alezoarele (corectorii de calibrare): menţin diametrul de calibrare al sapei în rocile abrazive şi centralizează BHA în sondă. astfel de reducţii sunt folosite cu motoarele submersate pentru prevenirea pătrunderii fluidului contaminat în motor şi Fig.9. Lărgitoarele au 2…4 (de regulă 3) braţe port role fixate pe corp. Diametrul exte-rior al lamelor tăietoare este cu 1/8…1/2 in mai mare decât diametrul racordurilor speciale sau al prăjinilor grele între care se montează. Reducţiile – în timpul forajului unei sonde sunt întrebuinţate o mare diversitate de reducţii: a. Formarea şi modul de distrugere al unei găuri de cheie.Echipamentul pentru forajul direcţional a. evaluarea.9. corectorii expandabili lărgesc o gaură de sondă forată la un diametru mai mare decât diametrul secţiunii de deasupra (tubată sau nu) şi constă dintr-un set de cuţite montate pe braţe retractabile articulate pe corpul sculei. valve plutitoare şi reducţii plutititoare – împiedică reîntoarcerea fluidului în interiorul garniturii. posibila modificare de program.3. lărgitoarele măresc diametrul găurii anterior forate cu un diametru mai mic. manşonul se blochează în mandrină şi se roteşte împreună cu aceasta.

se fac măsurători ale înclinării şi azimutului. reducţii de protecţie – protejază echipamentele scumpe contra uzurii (prăjina de antrenare. 9.2. la forajul dirijat valva se poate monta în partea inferioară a stabilizatorului de lângă sapă. – traversarea cât mai aproape posibil de axa unei sonde în erupţie pentru omorâre.6 m lungime. f. b. regulat. reducţii de prelungire – un tip de prăjini grele scurte folosite la reglarea distanţei dintre stabilizatori. valva se montează întotdeauna sub reducţia în care se aşază instrumentul de măsurare a devierii. reducţii cu fereastră laterală – pentru trecerea cablului de investigare de la interiorul garniturii la exteriorul acesteia (steering tool). reducţii de trecere – leagă componentele garniturii de foraj cu dimensiuni şi filetaje diferite (de dorit să fie cât mai puţine în ansamblu dar în număr şi diversitate suficientă în dotarea echipei de foraj). rotirea unei astfel de garnituri nu este posibilă . se pot confecţiona şi din oţel amagnetic. – urmărirea traiectului proiectat pentru atingerea obiectivului propus. MWD).Echipamentul pentru forajul direcţional înfundarea lui. d. reducţii cu coş de decantare – montate deasupra sapei pentru colectarea resturilor metalice de la talpa sondei. iar în interior este uzinată o cameră în care este montată valva (cu clapetă sau cu bilă). Pentru localizarea traiectului unei sonde dirijate. c. Aceste operaţii se execută cu ajutorul unor instrumente introduse în sondă. iar pentru atingerea obiectivului propus (respectarea unui anumit traiect) este necesară orientarea sondei în direcţia dorită (prin controlul direcţiei feţei de lucru a deviatorului). 191 . sau transmise mai mult sau mai puţin continuu de la talpă la suprafaţă. au 0. Metode de urmărire a traiectului sondelor deviate Cunoaşterea cu precizie (mai mult sau mai puţin ridicată. e. după caz) a traiectoriei urmată de sapa de foraj este indispensabilă din următoarele motive: – localizarea devierilor bruşte (dog legs) sau ale îngenuncherilor unghiulare cu mult peste gradientul de deviere admisibil. imformaţiile obţinute în urma măsurătorilor sunt recuperate după ce scula este extrasă la suprafaţă (cazul măsurătorilor punctuale – spaţiate la distanţă de cca 10 m).

platformă inerţială. cu accelerometre rotative. lungimea forată (measured depth MD): cablul purtător al sondei de investigare. Instrumentele de măsurat înclinarea în combinaţie cu detectori magnetici sau giroscopici de azimut sunt unităţi de unghi ce au încorporat un pendul foarte uşor a cărui poziţie este fotografiată sub forma unor fire reticulare pe un sistem fotosensibil cu cercuri concentrice şi cu roza vânturilor. faţa de lucru a deviatorului: similar cu azimutul (este în fapt o generatoare reper a garniturii de foraj în raport cu azimutul). SDC. 9. înclinarea şi azimutul. magnetometre. d. Acesta este cuplat cu un al doilea accelerometru care se roteşte în jurul unei axe paralelă cu axa primului (mult mai 192 . b. azimutul: busolă. cu accelerometre fixe. în plus. Se măsoară cele trei componente ale acceleraţiei gravitaţionale cu trei accelerometre ortogonale şi se calculează direcţia rezultantei în raport cu triedrul de referinţă (simplu de lucrat. Tipuri de măsurători (survey) Calculul traiectului unei sonde se face pe bază a trei mărimi măsurate repetat în diferite puncte (staţii): lungimea intervalului forat. lungimea garniturii de foraj. însă mai puţin precis). Măsurarea înclinării se face prin detectarea direcţiei forţei gravitaţionale cu un pendul. c.2. Se determină punctul de acceleraţie zero prin intermediul unui accelerometru rotativ în jurul unei axe paralele cu sonda. Măsurarea lungimii se face prin două metode: 1 – adunarea lungimilor elementelor componente ale garniturii (cu erori la fiecare de ± 5 mm/0. 2 – măsurarea prin contorizarea lungimii cablului de carotaj. Azintac şi Anadrill MWD. Sistemul este folosit de senzorii Sperry-Sun sreering tools.2 in).Echipamentul pentru forajul direcţional Măsurătorile se fac cu diferite instrumente: a. giroscop. vibraţii. corecţiile de direcţie pe parcursul forajului reclamă cunoaşterea orientării în sondă a instrumentului de măsurare (tool face) – comparabilă cu o măsurătoare de azimut. accelerometre.1. înclinarea: pendul. Înregistrarea cu accelerometrul se interpretează pe baza a două principii: a. Pendulul Totco foloseşte o dublă înţepare a ţintei din hârtie (se elimină astfel erorile legate de frecări. impact). rezistent la impact şi vibraţii. b.

Instrumentul permite detectarea schimbării de direcţie faţă de poziţia de referinţă (stabilită la suprafaţă). Momente de torsiune reziduale apar întotdeauna din cauza dilatării termice inegale şi a frecărilor din lagăre fapt ce duce la abateri (drift – derivă) ale giroscopului şi reducerea duratei de funcţionare. reperul sau direcţia deviatorului sunt indirect determinate graţie primului accelerometru). Sistemul este întrebuinţat de instrumentele mono-punct şi multi-punct magnetice. Teleco şi Anadrill MWD. b. Azimutul magnetic – are ca referinţă direcţia câmpului magnetic al pământului pentru o locaţie dată (în general nu coincide cu nordul geografic). Azimutul giroscopic – înregistrarea cu giroscopul este relativă. prăjini grele amagnetice. Sistemele magnetice reclamă prezenţa de reducţii. Noul model Schlumberger CGT (Continous Guidance Tool) este alcătuit dintr-un giroscop de precizie stabilizat pe două axe.Echipamentul pentru forajul direcţional precisă datorită sensibilităţii şi linearităţii servo-accelerometrelor. Înregistrarea se face cu o busolă flotantă care se auto-orientează pe direcţia câmpului magnetic local. Axa spin este păstrată orizontală şi orientată Nord prin intermediul a două servo-motoare şi două accelerometre de precizie. Măsurarea cu sisteme inerţiale – aceste sisteme. Humprey. teoretic. Chiar o foarte mică deplasare a centrului de greutate de 1/100 mm provoacă o rotaţie a cadrului exterior suport al axei spin cu mai multe grade pe oră. este folosit la sistemele steering toool. nivelul de eroare este sub 1/10 . aceasta presupune un echilibru perfect al cadrelor suport pentru axa spin (pentru a aduce centrul de greutate al acestuia peste cel al rotorului). o 193 . Ultimul tip de instrument denumit comercial Ferranti. Ultimele tipuri de senzori apărute pe piaţă încorporează această soluţie: Teleco. cu trei accelerometre şi două giroscoape de precizie într-un ansamblu stabilizat pe trei axe şi introdus în sondă cu cablu sau cu garnitura de foraj. Un alt tip de detector denumit magnetometru. Măsurarea azimutului: a. Traiectoria sistemului introdus în sondă este reconstruită din măsurarea acceleraţiilor şi rotaţiilor prin metoda integrării duble. total încapsulat şi insensibil la mediul înconjurător în timpul forajului. Sagem-Schlumberger). este de tipul celor folosite în aviaţie. Principiul giroscopului : discul (rotorul) se roteşte cu mare viteză şi îşi menţine fixă direcţia în spaţiu (în ipoteza că nu apar perturbaţii de torsiune). oferă o mai mare acurateţe decât giroscopul standard (folosesc componente din tehnica militară şi aero-spaţială).

Echipamentul pentru forajul direcţional

Unghiul citit este permanent înregistrat pe două codificatoare, toate corecţiile şi afişarea rezultatelor se face computerizat.

9.2.2. Echipamentul de măsurare
Instrumentele de măsurare (destinate să stabilească în mai multe puncte ale sondelor deviate înclinarea şi azimutul) sunt caracterizate de:
− numărul de măsurători pe care-l pot efectua; − modul de transmitere (cu întârziere sau cu citire imediat); − posibilitatea folosirii în timpul forajului; − necesitatea existenţei unui cablu de carotaj; − diametrul şi lungimea dispozitivului de măsură; − modul de operare (opriri, la extragere, la introducere etc.); − costul de operare.

Instrumente cu răspuns întârziat: înclinometre (foto); magnetice mono-punct; magnetice multi-punct; giroscopul. Înclinometrul (totco) – măsoară numai înclinarea cu un pendul influenţat în exclusivitate de gravitaţia pământului; este util în sondele verticale. Acul pendular imprimă pe o pastilă gradată înclinarea axei sondei faţă de verticală – declanşarea măsurătorii se realizează printr-un mecanism cu ceas. Instrumentul mono-punct– măsoară într-o singură staţie înclinarea şi azimutul (faţă de nordul magnetic terestru); dispozitivele disponibile pot fi fotografice (pendul, busolă) sau electronice (accelerometre, magnetometre); reclamă folosirea unei prăjini grele amagnetice pentru măsurarea corectă a azimutului; în conjuncţie cu un dispozitiv de orientare, instrumentul măsoară şi direcţia feţei de lucru a deviatorului. Instrumentul multi-punct este asemănător ca principiu cu cel mono-punct. Are capabilitatea să măsoare în mai multe staţii prin derularea comandată a unui film fotografic sau folosind o memorie electronică în ansamblu cu un mecanism cu ceas care declanşază măsurătorile la un interval regulat de timp (fig.9.4, a). Giroscopul (fig.9.5, b) este un instrument mult mai precis şi care nu este afectat de câmpul magnetic terestru; poate fi mono/multi -punct şi lucrează atât în gaură liberă, cât şi tubată. Măsurarea azimutului cu ajutorul giroscopului este relativă în raport cu o referinţă luată la suprafaţă.

194

Echipamentul pentru forajul direcţional

b.

a.
Fig.9.4. Foto-înclinometrul de tip mono-punct.

b. a. Fig.9.5. Foto-înclinometrul Eastman; b. giroscopul.

Discul rotitor de mare viteză îşi conservă aceeaşi poziţie cât timp cadrele articulate ortogonal sunt în echilibru perfect; la orice dezechilibru (frecări, 195

Echipamentul pentru forajul direcţional

variaţii termice) cadrul A se roteşte, iar, reactiv, cadrul exterior se roteşte cu un unghi (deriva giroscopului) ce se corectează (v. erori de măsurare). Instrumente de măsurare în timp real: steering, MWD, giroscop în timp real. Steering tools – măsoară înclinarea, azimutul sondei şi direcţia de lucru a deviatorului cu transmiterea continuă a informaţiilor la suprafaţă prin intermediul unui cablu conductor; cablul este conectat la aparatul de măsură şi se întoarce la suprafaţă prin intermediul unei reducţii cu fereastră laterală (garnitura de foraj nu poate fi rotită); ar fi scula ideală de control al dirijării însă, prezenţa cablului implică multe inconveniente fapt ce limitează utilizarea sa (fig.9.6).

Fig.9.6.Transmiterea datelor prin cablu.

MWD (Measurement While Drilling) – apărut în anii 1970 şi puternic dezvoltat după 1980 oferă un instrument profesional care a permis dezvoltarea forajului direcţional complex; parametrii de control ai traiectului unei sonde sunt măsuraţi cu cele mai sofisticate accelerometre şi magnetometre; în plus MWD permite evaluarea parametrilor de formaţiune şi a celor de foraj; parametrii măsuraţi sunt codificaţi la talpă, informaţiile sunt transmise la suprafaţă la intervale regulate (prin diverse sisteme de telemetrie) sunt decodificate şi afişate (după ce au fost prelucrate computerizat) (fig.9.7). Componentele de bază: a. secţiunile de măsurare (senzori de direcţie – accelerometre şi magnetometre triaxiale, sonde gamma-ray, de rezistivitate, neutronic, parametrii de foraj); b. secţiunea de telemetrie (codificarea parametrilor măsuraţi, transmiterea informaţiilor codificate); sistemele MWD diferă după modul de transmitere:

196

Echipamentul pentru forajul direcţional

Fig.9.7. Sisteme de transmisie a semnalelor la suprafaţă la instrumentele MWD.

b1. pulsaţiile în noroi – printr-un sistem mecanic sunt generate supra/sub-unde de presiune, în coloana de noroi formându-se trenuri de pulsaţii transmise prin garnitura de foraj la suprafaţă unde sunt detectate de un senzor de presiune; pot fi pulsaţii pozitive sau pulsaţii negative; sunt dependente de tipul fluidului de foraj; sistemul nu poate funcţiona la forajul cu aer sau cu spumă; b2. transmisia electromagnetică EM – un curent electric indus în formaţiune este măsurat la suprafaţă (independent de tipul fluidului)(fig. 9.8); c. secţiunea de putere – se constituie din: una sau mai multe baterii, o turbină activată de curgerea fluidului de foraj, un sistem mixt baterie-turbină.

Fig.9.8. Transmisie electro-magnetică.

197

alinierea aparatului faţă de sondă şi a senzorului în aparat. în mare măsură. de transcriere a parametrilor măsuraţi). multi-punct.1 sunt date marjele de eroare care se iau în calcule pentru diferite tipuri de instrumente. cu apropierea coloanelor de tubare. 9. În practica forajului sunt folosite prăjinile grele amagnetice pentru a îndepărta la maximum posibil interferenţele magnetice cu elementele metalice. Erori de măsurare la diverse tipuri de aparate.Echipamentul pentru forajul direcţional 9. Pentru simplificarea calculelor. cu câmpuri magnetice locale. celelalte se presupune că se compensează reciproc. Surse de eroare a) poziţia sculei în timpul măsurătorii (adâncimea reală măsurată de senzor. Calculele de incertitudine au ca ţintă: fie studiile anticoliziune (platforme multi-sonde). cu echipamente amagnetice defecte). În tabelul 9.1. Calculul erorilor – studii anticoliziune Calculul traiectoriei sondelor este rezultatul prelucrării numerice a măsurătorilor fizice.1. d) legate de metoda de calcul (aproximaţiile metodei alese). mişcarea senzorului – pentru o bună măsurare aparatul trebuie să fie nemişcat). Wolff şi De Wart au arătat că erorile sistematice sunt preponderente faţă de cele întâmplătoare. Determinarea parametrilor de incertitudine (care se iau în calcul): Metoda simplificată. Tabelul 9. Acestea introduc diferite tipuri de erori.3. 198 . Estimarea erorii globale permite stabilirea gradului de precizie al calculelor. interferenţele magnetice – cu garnitura de foraj. cu sondele adiacente.3. în mod curent. Toate erorile depind. b) date legate de echipamentul însuşi (caracteristicile senzorilor. se consideră numai erorile de măsurare (sistematice). c) legate de personalul operator (de citire la utilizarea aparatelor cu citire manuală – mono-punct (single-shots). fie studiile de interceptare (sonde de salvare). lungimea minimă a acestor echipamente depinde de azimutul şi poziţia geografică a locaţiei sondei (aceasta creşte cu latitudinea). de performanţele instrumentelor folosite.

În cele ce urmează sunt luate în discuţie numai sistemele clasice de măsurare şi pentru care sunt suficiente date la dispoziţie (sunt incluse aici sistemele magnetice mono-punct şi multi-punct şi giroscopul liber). Domeniul de eroare (degree) Înclinare Azimut ± 1/4 ± 10 (pentru I > 2) ± 1/3 ±3 ± 1/6 ±3 ± 1/10 ± 1.5 Recomandări de implementare.0 Precizie………………3. Calitatea controlului traiectului unei sonde (well survey) depinde de numărul şi precizia măsurătorilor folosite la stabilirea traiectoriei sondei.5 Garnitură de foraj……. Calitatea fiecărei înregistrări depinde de modul cum s-au luat în considerare erorile şi corecta lor implementare. În tabelul 9.0 Film………………….1. Nu există date pentru aparatele cu transmitere la suprafaţă (steering tools) dar se presupune că acurateţea acestora este comparabilă cu cea a busolelor iar repetabilitatea este cu mult mai bună.15 Precizie………………20 Reducţia dezaxată……10 Total………………….. Sistemele complexe (giroscopul cu citire (read-out). Procedura face o separaţie între erorile sistematice S şi cele întâmplătoare R pentru fiecare parametru şi la fiecare punct de măsură. Erori de înclinare (minute) Reproductibilitate……10 Film…………………. Metoda prin discretizare sau analitic constă în reconstrucţia erorii finale din erorile elementare.5 Aceste valori sunt rezultatul experienţei de şantier şi sunt valabile numai pentru sistemele clasice de măsurare.55 Erori de azimut (grade) Reproductibilitate……1.0 Total………………….iar corecţia lor se face computerizat. Sinteza erorilor sistematice de măsurare.Echipamentul pentru forajul direcţional Înclinarea I (degree) <5 >5 Tipul aparatului de măsurare Toate tipurile Mono-punct sau steering tool(1) Magnetic multi-punct MWD Giroscop cu unitate de unghi (1) Utilizarea dispozitivelor de dezaxare (reducţie strâmbă) măreşte marja de eroare.2 este prezentată o sinteză a acestor erori: Tabelul 9. 199 .3. sistemele cu impulsuri de presiune sau telemetrie prin cablu) au o procedură sofisticată de evaluare a erorilor .0 Reducţia dezaxată……0. după corecţia erorilor S se prelucrează statistic erorile R.25 ± 1/6 ± 1.8.2.

Majoritatea firmelor care execută măsurători în sonde furnizează un ghid de diagrame pentru alegerea lungimii PGA eliminându-se astfel calculul erorilor legate de polul de forţă.24 0. L2 (11. emu = 10-9 H – Henry). [cm]. Nivelul de eroare creşte dacă traiectoria se apropie de direcţia magnetică E/W iar lungimea PGA scade.9. Zona Înclinarea câmpului magnetic I (0 ) I < 37 37 < I < 47 47 < I < 65 65 < I < 75 Componenta orizontală a câmpului magnetic He (oersted) He > 0. L – distanţa de la busolă la partea inferioară a PGA.4).10) (valoarea forţei magnetice orizontale a Pământului – tabelul 9.28 0.28 0. Tabelul 9. Numărul de PGA se alege în corelaţie cu zona de operare (fig.24 < He < 0.9): a= M sin I .1) Fig. De regulă azimutul indicat este mai mic decât cel real în emisfera nordică.15 I II III 200 .9. Corecţia erorilor magnetice. Aceste erori pot fi corijate: există nomograme ale erorilor magnetice în funcţie de direcţia (azimutul) sondei pentru diferite valori ale parametrului a (fig.Echipamentul pentru forajul direcţional Prăjinile grele amagnetice (PGA) – numărul şi lungimea acestora Alegerea lungimii necesare a acestora are în vedere minimizarea erorilor sistematice provocate de materialul garniturii de foraj asupra instrumentelor magnetice.15 < He < 0. M – masa magnetică echivalentă (polul de forţă) în [emu] (unităţi electromagnetice.9.09 < He < 0. cu înclinarea şi cu variaţia azimutală faţă de nordul magnetic. Corelaţia forţă magnetică orizontală-înclinare (pentru diferite zone). unde: I este înclinarea.9.3.

9. Azimutul referinţă. 201 . Cele mai bune rezultate se obţin în cazul ansamblurilor stabilizate.Echipamentul pentru forajul direcţional Fig. Variaţiile locale de azimut sunt sesizabile numai în gaură netubată. Azimutul determinat cu ajutorul giroscopului este o mărime relativă de aceea înainte de operare trebuie stabilită o direcţie reper fixă (vizibilă în orice situaţie) şi calculul exact al direcţiei nord geografică.10. Hartă zonală pentru stabilirea numărului de prăjini grele amagnetice. Pentru cazul giroscopului măsurarea în interiorul coloanei de tubare este mai precisă (cu cât trecerile dintre îmbinări sunt mai uniforme erorile de impact sunt eliminate şi cu cât diametrul este mai uniform. cu atât centrarea aparatului este mai bună). Centrarea în sondă. Sunt de preferat măsurătorile prin interiorul garniturii de foraj.

eroarea de alunecare se poate estima ca o funcţie de timp. Variaţia observată dă mărimea derivei pe durata observaţiei. Aceste operaţii sunt efectuate computerizat la giroscoapele cu citire directă. la intervale de timp egale (prelungind cu 3. Azimutul citit (faţă de reper) o o o Închiderea driftului – la suprafaţă giroscopul poate fi reorientat pe direcţia Fig. Driftul reconstruit – deriva (alunecarea) giroscopului se determină prin opriri şi perioade de observaţie uniform spaţiate. direcţia din perioada de observaţie. Giroscopul nu este influenţat de erorile magnetice. La Ecuator. şi extrapolată pe durata fiecărui interval de timp se obţine deriva reconstruită.11. Măsurătoarea luată în această poziţie dă deriva totală observată (prin scădere din 202 . dacă axa giroscopului este paralelă cu axa de rotaţie a Pământului nu există drift aparent. Transpusă grafic. Se preferă efectuarea de înregistrări pe porţiuni ale sondei. Dacă se consideră o axă orizontală şi giroscopul localizat la polul Nord (giroscopul este perfect echilibrat şi nu sunt frecări). Driftul la latitudinea europeană este de aproximativ 10 /h. acesta va indica o schimbare aparentă de direcţie la o revoluţie a globului (24 h.9. Reconstrucţia şi închiderea driftului. iar ca regulă viteza de lucru este esenţială în limitarea erorilor (variabile în timp). respectiv 15 /h). Deriva aparentă (driftul) este cauzată de rotaţia terei.11) şi care permit stabilirea direcţiei pe timpul măsurătorii. însă datele măsurate includ o serie de erori.5 min înregistrarea) (fig.. Driftul aparent trebuie compensat cu o contragreutate uşoară plasată în interiorul cadrului suport pentru axa spin prin intermediul unui şurub ajustabil şi a cărui greutate dă un cuplu de torsiune. Acest cuplu dă giroscopului o mişcare de precesie opusă driftului aparent. Acelaşi lucru se întâmplă în direcţie opusă (polul Sud).9.Echipamentul pentru forajul direcţional Deriva giroscopului (driftul). Prin repetarea procedeului la fiecare 10 minute în timpul introducerii şi al extragerii dispozitivului. Şurubul se reajustează când giroscopul se foloseşte la o nouă locaţie unde latitudinea variază cu mai mult de 5 . reperului de referinţă.

iar eroarea gimbal (deriva) se corectează cu o diagramă de tipul celei prezentate în figura 9. Azimutul calculat al unei sonde la fiecare staţie de măsurare este azimutul măsurat corectat adăugat la azimutul reperului. – eroarea gimbal reprezintă de fapt. Elipsa de incertitudine (fig. Dacă întregul sistem se înclină dar rămâne într-un plan normal pe axa de rotaţie abaterea este zero. măsurătoarea se face într-un plan perpendicular pe traiect în timp ce variaţia de direcţie (orientarea) se determină într-un plan orizontal. În alte cazuri axa giroscopului se orientează N/S. Driftul total observat diferă de cel calculat prin valoarea denumită închidere.Echipamentul pentru forajul direcţional deriva iniţială măsurată). o diferenţă geometrică între unghiul dorit şi cel măsurat. O schimbare de azimut pentru giroscopul înclinat este indicată pe cadranul cu roza vânturilor (data va include o eroare dependentă de înclinarea iniţială). Prin combinarea erorilor sistematice ale înclinării şi azimutului se obţin mai multe traiecte corectate a căror înfăşurătoare este un con (baza conului este cercul de incertitudine).9. 203 .13).9.12. La instrumentele sofisticate această problemă (eroare) nu există – giroscoapele actuale sunt suspendate înt-un set de cadre acţionate prin servo-accelerometre care păstrează axa de rotaţie a carcasei exteriore verticală (platforme inerţiale – Humphrey System DG 76). Pentru minimizarea acestei erori axa giroscopului trebuie orientată perpendicular pe planul median al sondei – situaţie posibilă numai dacă traiectul este cunoscut. Intersecţia dintre acest con şi un plan orizontal este elipsa de Fig.12.

Echipamentul pentru forajul direcţional

incertitudine (una dintre axele Est elipsei se presupune a fi pe direcţia Sud azimutului sondei). În plus, dacă se Traiect calculat Conul de consideră şi erorile legate de incertitudine lungimea reală a garniturii, Cerc înfăşurătoarea punctelor extreme obţinute, generează un elipsoid. Elipsa Calculul razei cercului de incertitudine: se calculează coordonatele spaţiale ale traiectoriei Adâncimea Fig.9.13. Elipsa de incertitudine. fără corecţii (Xt, Yt, Zt); se calculează coordonatele spaţiale ale traiectoriei cu corecţiile de înclinare şi azimut prin adunarea erorilor pozitive (Xm, Ym, Zm);
R = [( X t − X m )2 + (Yt − Ym )2 + (Zt − Z m )2 ]

(9.2)

Studiul anticoliziune. Acesta nu presupune rezolvarea unei ecuaţii dar constă într-o procedură care permite, pe baza incertitudinilor calculelor efectuate, estimarea distanţei relative dintre sonde (operaţie destul de laborioasă). În general un astfel de studiu implică: determinarea parametrilor de incertitudine; determinarea elipselor de incertitudine (în special în zonele cu grad de risc mare); calculul distanţei orizontale dintre sonde; analiza rezultatelor. Factorii care influenţeaza devierea sondelor – consecinţe Factorii: naturali (formaţiuni cu escavaţii, alternanţa de duritate a rocilor traversate); tehnologiile şi echipamentul de foraj (tipul sapelor, tipul ansamblurilor de fund – BHA, metoda de foraj, apăsare excesivă pe sapă). Consecinţe: formarea de găuri eliptice, sonde ovale, găuri de sondă lărgite, îngenuncheri, găuri de cheie.

9.4. Tehnicile de deviere
Echipamentul specific de dirijare se compune din: penele de deviere, sapa cu jet, instrumentul rebel, stabilizatorii (la forajul rotary – cu antrenare de la suprafaţă); turbinele de foraj, motoarele cu deplasare pozitivă PDM, stabilizatorii,

204

Echipamentul pentru forajul direcţional

echipamentul amagnetic, reducţiile de orientare, reducţiile dezaxate – simplu/dublu, dispozitivele flexibile (la forajul cu motor submersat). Penele de deviere (Whipstock). Sunt confecţionate în general din prăjini grele pe a căror suprafaţă laterală se ferezează un jgheab longitudinal cu adâncime variabilă (înclinat). Pot fi: permanente, amovibile (fig.9.14), orientate sau nu. Se folosesc fie în gaură liberă, fie în zonă tubată pentru realizarea unei ferestre. Odată cu dezvoltarea sondelor multi-drenă, ramificate şi de re-intrare penele oferă cea mai simplă cale de frezare a unei ferestre într-o coloană. Dirijarea cu jet hidraulic (fig.9.15). Practicabilă în roci moi, redusă ca cost se aplică astfel: după orientarea duzei principale se foreajă cu jet un buzunar dezaxat, apoi prin bătaie se avansează cât permite talpa. În următorul pas se reia forajul rotativ cu o apăsare maximă pe sapă şi se avansează pe lungimea unei prăjini. După controlul deviaţiei obţinute procedeul se poate relua. Dirijarea cu motoare submersate (fig.9.16). La scară industrială s-a dezvoltat forajul cu motoare hidraulice (turbine de foraj, respectiv motoare elicoidale): – Turbinele de foraj. Sunt motoare hidrodinamice de mare viteză de rotaţie (500…1000 rot/min), folosite în ansamblu cu sapele PDC şi din raţiuni de viteză de avansare, altfel sunt costisitoare şi dificil de întreţinut. Pentru dirijare îşi

Fig.9.14. Pene de devier amovibile.

Fig. 9.15. Sapa de deviere (jetting).

205

Echipamentul pentru forajul direcţional

Fig.9.16. Motoare submersibile pentru foraj direcţional.

găsesc locul ,frecvent, împreună cu sapele cu diamante la corectarea azimutului în zona de iniţiere a intervalelor curbilinii (KOP). Motoarele elicoidale (volumetrice) pentru dirijare PDM incorporează reducţia dezaxată (bent housings), prin unghiul dintre corpul motorului şi carcasa lagărului etajat. Se elimină astfel reducţia strâmbă şi se măreşte efectul de deviere prin apropierea dezaxării de sapă. Se permite şi o rotaţie a garniturii de foraj de la suprafaţă. Dezaxarea poate fi fixă sau ajustabilă de la suprafaţă din sfert în sfert de grad. Există mai multe configuraţii ale motoarelor de dirijare: cameră pentru simplă înclinare (fixă sau ajustabilă) – cel mai des folosită practic; camere pentru dublă înclinare (poziţie jos sau sus; fixă sau ajustabilă) – nu permite rotirea garniturii; motor cu unitate dublu dezaxată DTU (cu înclinarea în două unghiuri opuse). Pentru o mai bună eficienţă aceste motoare sunt stabilizate: cu lame armate, cu manşoane interschimbabile sau cu coliere stabilizatoare.

206

Echipamentul pentru forajul direcţional

Ansambluri cu stabilizatorii (BHA). La forajul direcţional stabilizatorii servesc doar la controlul înclinării sondei. În funcţie de numărul, mărimea şi poziţia lor în garnitura de foraj permit modificarea (creşterea, menţinerea, reducerea înclinării) traiectului sondei. Există o mare varietate de tipo-dimensiuni de stabilizatori (cu lame sudate, cu lame integrale, de tip manşon nestaţionar, staţionare), iar după modul de dispunere al lamelor (lame drepte, lame spirale dreapta, lame spirale stânga). La forajul direcţional sunt disponibili stabilizatori cu diametrul ajustabil – diametrul exterior al lamelor poate fi modificat de la suprafaţă prin Fig.9.17. Principiul de operare al impulsuri de presiune în garnitura de foraj. telepilotului Echipamentul amagnetic – intercalat în garnitura de foraj la utilizarea instrumentelor magnetice pentru măsurarea devierii şi rolul de izolator împotriva perturbaţiilor magnetice induse de componentele din oţel ale garniturii de foraj. Este fabricat din oţel inoxidabil de înaltă calitate, rezistent la coroziune sau aliaje precum "Monel" (70 % nichel + 30 % cupru). Acest echipament include: prăjini grele (normale ca lungime sau scurte), prăjini de foraj compresibile, prăjini de foraj, stabilizatori, reducţii. Reducţiile de orientare – denumite UBHO (Universal Bottom Hole Orienting) sunt proiectate să permită culisarea unui manşon în care se aşează instrumentul de măsurare care este prevăzut la partea inferioară cu un şiu în formă de potcoavă. Manşonul se va bloca într-o poziţie care aliniază orientarea instrumentului de măsurare cu cea a deviatorului. Reducţiile dezaxate – se plasează, de regulă, deasupra motorului submersat şi au marcate pe cepul filetat direcţia dezaxării şi mărimea acesteia. Reducţia telepilot (fig.9.18) – dezvoltată de IFP şi SMFI este o reducţie dezaxată cu unghi variabil comandat de la suprafaţă. Printr-un sistem baionetă reducţia este manevrată hidraulic cu ajutorul fluidului de foraj (se roteşte partea inferioară în raport cu partea superioară cu unghiul θ). Prin construcţie se stabileşte unghiul maxim dintre cele două părţi α, valoarea unghiului de înclinare ϕ este variabilă de la o poziţie la alta (fig. 11.17/3). Pentru un unghi α = 1 1/4, unghiul ϕ variază
o

207

77 3 72 1.47 10 324 0.25 şi 1.77 208 . Reducţie tele-comandată de orientare – construcţie şi principiul de lucru.875. iar ca diametru exterior de 9 1/2. Tabelul 11.18.Echipamentul pentru forajul direcţional de la 0 la 2.38 6 180 2.5).5 . 1.5.02 9 288 1. Ca tipodimensiuni de telepilot se construiesc: pentru unghiuri de dezaxare maximă α de 0.5. Poziţia θ.50 7 216 2. 7 3/4 şi 6 5/8 in (tab.9. [0] ϕ. o Fig.02 5 144 2. [0] 1 0 0 2 36 0. Caracteristicile de lucru ale reducţiei tele-pilot.47 4 108 2.38 8 252 2.11.

2. 10. Aspecte generale legate de forajul orizontal Sondele a căror porţiune ce străbate stratul productiv este orizontală sunt denumite sonde orizontale. este precisă în direcţie şi cu diametru normal.1): – sonde cu rază mare sau cu rază medie de curbură – reclamă forajul a câteva sute de metri pentru trecerea de la verticală la orizontală. – sonde cu rază scurtă sau cu rază ultra-scurtă de curbură – necesită folosirea de echipamente speciale pentru atingerea direcţiei orizontale în câţiva metri. porţiunea orizontală ajunge de la sute la mii de metri. porţiunea orizontală nu depăşeşte de regulă 100 m.10. În acord cu tehnicile actuale de foraj acestea se clasifică în (fig.1. iar diametrul găurii este mic.10. se foloseşte echipamentul standard de dirijare. Fig.10. Forajul orizontal 10. Profile de sonde orizontale.1. precizia orientării este relativă. Aplicaţiile şi atuurile forajului orizontal Forajul orizontal este astăzi o tehnică la îndemâna specialiştilor din ingineria zăcămintelor de hidrocarburi care permite diminuarea costurilor de dezvoltare a 209 .

o conductivitate infinită (rezistenţă minimă la curgere) şi un bun control al geometriei. – pentru debite de curgere numite critice – anumite zăcăminte de petrol reclamă să fie operate la debite sub valoarea aşa-zisă critică. rezervor de petrol cu apă de talpă activă). rezervor de petrol cu cap de gaze. – la controlul viiturilor de nisip – în formaţiunile slab consolidate riscul producţiei cu nisip este greu de prevăzut (printre parametrii care provoacă instabilitatea nisipului se specifică forţele de vâscozitate în vecinătatea găurii de sondă – proporţionale cu viteza de curgere). în drenele orizontale de lungime L viteza de curgere se reduce cu raportul hp/L. 210 . Prin realizarea unei drene orizontale în lungul stratului se obţin: o creştere a lungimii de drenaj. aceste fenomene fizice sunt cunoscute sub denumirea de coning (forţele gravitaţionale tind să menţină fluidele nedorite în loc în timp ce forţele de vâscozitate provoacă ridicarea apei/coborârea gazelor către intervalul perforat). – la exploatarea zăcămintelor de gaze – vitezele ridicate de curgere lângă pereţii sondei provoacă. peste sau sub această valoare de debit un fluid nedorit (apă/gaz) îşi măreşte raţia de producţie (rezervoare de gaz mărginite de un acvifer. aşa se motivează completarea într-un strat de nisip cu un simplu liner preperforat a unei drene orizontale în timp ce toate sondele verticale impun filtre sau împachetări (gravel packs). pentru o drenă orizontală lungă viteza de curgere este mult diminuată astfel că productivitatea sondelor orizontale este cu mult mai mare la sondele de gaze. în cazul sondelor verticale. la sondele orizontale efectul de skin este invers proporţional cu lungimea drenei astfel că influenţa gradului de alterare asupra pierderilor suplimentare de presiune devine neglijabilă.Forajul orizontal exploatării şi de creştere a producţiei de petrol şi de gaze (în faza de proiectare avantajele sondelor orizontale reclamă o serioasă evaluare cu ajutorul tehnicilor de simulare numerică şi o bună cunoaştere a caracteristicilor rezervorului). turbulenţe ce duc la căderi de presiune suplimentare (proporţionale cu debitul de fluide). Principalele aplicaţii ale forajului orizontal sunt: – în zăcăminte cu permeabilitate scăzută – pentru creşterea indicelui de productivitate o soluţie este fisurarea hidraulică a zonei din jurul unei sonde verticale. – la formaţiunile a căror permeabilitate este alterată prin invazia filtratului (skin efectul): reducerea de presiune în sondele verticale este proporţională cu raportul Sc/hp (skin de colmataj/înălţime perforată).

Coloana/ sculei. o 211 . efectul de adâncime. ** FJ – Flush Joint. subtraversări de conducte şi sonde orizontale (spre deosebire de primele sondele orizontale pornesc de la suprafaţă cu o fază verticală sau înclinată după care se curbează până la 90 înainte de începerea fazei orizontale). traiectorii complexe).015 7 4 1/2 curbură 1/2 0.0155 7/8-6 0. Diametrul Diametrul Raza de Intensitatea Coloana min.03-0. sapei.014 Rază3 3/4 4 1/2-4 286 20 5 1/2 2 7/8 medie 4 3/4M1* 3/4 286-300 20 7 5 1/2-7FJ** de 6 3/4M1 6-8 1/2 716-400 8-20 9 5/8 7FJ-7 5/8 curbură 8 8 1/2-9 716-400 8-14 13 3/8 9 5/8 7/8 12 1/4 Rază4 3/4 6-8 1/2 19003-6 7 5 1/2-7FJ lungă de 6 3/4 8 1/2-9 1000 3-6 9 5/8 7FJ-7 5/8 curbură 7/8 19001000 * M1 – Mach1. o Sondele forate orizontal au la bază mai multe concepte.023 5 1/2 2 7/8 scurtă 4 3/4 3/4 32-38 0. Ele diferă prin modul de trecere la faza orizontală după cum urmează: – rază de curbură ultra-scurtă (foraj cu jet hidraulic) R < 30 cm (DGL ≈ 3 /cm). o diametrul găurii 2 in iar lungimea poate ajunge la peste 70 m. de cunoaştere a heterogeneităţilor rezervoarelor (fracturate. [in] [in] [ft] [0/100 ft] [in] [in] Rază3 3/4 4 1/2-4 19-25 0.1 sunt prezentate specificaţiile firmei Eastman Christensen pentru profilele sondelor orizontale. Linerul max. creşterea factorului de recuperare.0187 5/8 4 1/2 de 4 3/4 6 1/4-6 38-42 0. a perfecţionat tehnica aceasta de foraj şi a reuşit să foreze drene orizontale de peste 300 m în gaură de 6 in şi cu o precizie de azimut de ± 20 ). Tipuri de foraje orizontale (termenul include diferite metode): galerii miniere. iar una de 6 in are raza de curbură de 18…22 m – forajul unei astfel de sonde necesită rotaţia garniturii de foraj şi folosirea de prăjini grele articulate în secţiunea deviată (firma Eastman Christensen Co.Forajul orizontal – diminuarea costurilor suplimentare pentru operare în cazurile: canalizarea apei sau injecţia de apă. În tabelul 10. – rază de curbură scurtă (în funcţie de diametrul drenei aceste profile au raze cuprinse între 6…20 m) – o gaură de 4 1/2 in are raza de curbură de 10…12 m. curbură.1. Caracteristicile sondelor orizontale conform specificaţiilor EC. de deviere verticală. Tabelul 10. stratificate.

iar înclinarea creşte gradat (profil J – fig. sunt folosite echipamente standard pentru rază lungă de curbură sau echipamente puţin modificate pentru sondele orizontale de tip rază medie de curbură. o intensitate de deviere de maximum 3 /10 m). logging pentru toate domeniile de diametru. rază de acţiune limitată – punctul de iniţiere a devierii (KOP) este plasat cât mai jos posibil.10. Reguli rezultate din experienţa practică referitoare la: raza de curbură – alegerea metodelor convenţionale impune profilul cu rază lungă de curbură (nu mai puţin de 180 m. carotaj. faza dirijată este scurtă şi rapid realizată. respectiv medie – este vorba de forajul direcţional la care găurile de sondă au diametre convenţionale. la înclinări de 50…60 sonda trebuie să fie orientată către ţintă – în gaură de 212 o o . curburi şi lungimi ale drenelor orizontale. corecţiile de azimut – pe cât Fig. tubaj. Profile ale traiectelor sondelor orizontale. adâncime.Forajul orizontal – rază de curbură lungă. faţă de profilul cu rază scurtă acest tip are multiple avantaje de oferit: foraj. acţiune extinsă (extended reach) – în cazul când intrarea în zăcământ impune un control riguros şi o deplasare mare se adoptă profilul cu două secţiuni curbe între care se află un interval rectiliniu înclinat (lungimea şi înclinarea acestor intervale depind de deplasarea dorită). lungimea secţiunii orizontale este maximă pentru o minimă deplasare (offset) la penetrarea rezervorului). cea mai mare parte a garniturii de foraj se află în gaură verticală. posibil porţiunile rectilinii să se găsească în acelaşi plan vertical pentru a minimiza frecările (de regulă.2) fapt ce îi conferă unele avantaje (frecarea scade la minim.10.2. înţeparea rezervorului (landing) – indiferent de tipul de profil ales la apropierea de acoperişul stratului productiv se forează un interval rectiliniu înclinat cu lungime şi înclinare variabile (se constituie ca o marje de siguranţă în cazul unei înclinări insuficiente şi pentru identificarea la timp a reperului geologic care controlează poziţia relativă a ţintei – factor foarte important în stratele subţiri).

protejarea motorului şi ajută la transmiterea apăsării pe sapă). în combinaţie cu MWD şi motor de fund se pot fora intervale drepte sau curbe. – limitarea utilizării motoarelor cu elemente de dezaxare numai la iniţierea devierii şi la corecţiile de azimut. Este exemplificată aici arhitectura pentru câteva ansambluri de fund rigide (fig.3. măsurătorile sunt precise). – simplificarea ansamblurilor de fund şi limitarea numărului de marşuri (manevre). ansamblurile de creştere a înclinării realizează intensităţi mari. – forajul cu motor submersat pe porţiunea orizontală reclamă folosirea unei singure sape cu durată de funcţionare mare şi care necesită apăsare mică. când sunt strict necesare este de preferat să se realizeze în gaură de 8 1/2 in urmate de o lărgire). corecţiile majore.Forajul orizontal 12 1/4 in înclinată sub 60 corecţiile de azimut sunt de evitat deoarece. – pe intervalul rectiliniu puternic înclinat şi în porţiunea orizontală se recomandă un ansamblu de fund rigid cu motor submersat rotit cu viteză redusă de la suprafaţă. o Noi tipuri de echipamente/tehnici de foraj orizontal: stabilizator conducător motor (fig. corespunzătoare poziţiei naturale a garniturii între instalaţia de foraj şi ţintă.10. 213 . se realizează greu şi sunt însoţite de reduceri substanţiale ale înclinării. – folosirea forajului rotativ pentru creşterea înclinării după iniţierea devierii. traiectoria ideală – experienţa acumulată în domeniul forajului orizontal a impus profilul cu o curbură progresivă. Pentru adaptarea tehnicilor forajului direcţional convenţional la forajul orizontal se impune respectarea a câteva reguli: – menţinerea pe cât posibil în mişcare de rotaţie a garniturii de foraj pentru o învingerea frecărilor şi limitarea lipirilor. tehnic. păstrarea sapei curate. – forajul vertical şi faza de creştere a devierii (build up) să fie riguros controlate pentru evitarea erorilor de măsurare. curburile excesive. E).3.3) întrebuinţate la înclinări mari (sunt foarte stabile. Ansambluri de fund (BHA). reducţia telepilot – cu acest echipament unghiul de dezaxare se modifică hidraulic (nu este necesară extragerea garniturii de foraj.10. Tehnicile de foraj. destinat forajului orizontal – este plasat lângă sapă are lame scurte şi se roteşte cu viteză mare (permite realizarea unei găuri stabile. Ansambluri de dirijare cu motor submersat (A…E) şi rotary (F…H). sub 60 azimutul rămâne stabil).3.10. Fig. motor pentru carotaj cu tub carotier stabilizat (fig.10. D). viteze de avansare ridicate.

Geometria ansamblurilor Eastman Christensen (EC). fie cu un element de dezaxare (fig.10. L). care permite. însă. sau în unele cazuri un sistem navigabil (NDS) de iniţiere/direcţionare a devierii sondei (dacă este necesar forajul unui interval tangent se poate folosi un ansamblu navigabil – "angle-build motor" sau un ansamblu standard DTU).10. iar masa lor inerţială asigură mici rotaţii şi o bună eficienţă a gealei superioare. Sistem de dirijare cu motor NorTrack. motoare de tip Mach1 ce au în componenţă o cameră dublu dezaxată (DTU) situată în apropierea sapei căreia îi dă o deplasare laterală imperceptibilă. garnitură de foraj inversată – prăjinile grele sunt mutate de deasupra sapei în porţiunea unde înclinarea este între 40…60 . echipamentul este antrenat de un motor Navi-Drill Mach1 (viteză de rotaţie redusă. 214 Fig. au o o intensităţi de deviere între 8…20 /30 m iar lungimea drenei orizontale depăşeşte 1000 m. Ansambluri de fund pentru forajul drenelor orizontale.4) – fie cu stabilizator excentric lângă sapă (K). prin rotirea acestor ansamble se forează un traiect rectiliniu.4. ansamblul de creştere a înclinării încorporează un sistem fix (ce nu se poate roti). o intensitate de deviere de 2…5 /30 m. . J.10.10. două reducţii flexoare şi o reducţie dezaxată conducătoare prevăzută cu patină pe corp) Fig. moment de torsiune mare). staţionar traiectul deviază după direcţia dezaxări de la partea inferioară a motorului.6.10.10. – profile cu rază medie de curbură – aplicate în practică de EC în anul 1985. astfel poziţionate se obţine o rezervă de greutate care să împingă garnitura pe porţiunea orizontală.6) sunt sisteme navigabile cu Fig.5) – sapa. Ansamblurile de creştere a înclinării şi cele navigabile folosite de firma Eastman Christensen au la bază sistemul "în trei puncte" (fig.7 se prezintă un ansamblu de creştere a înclinării cu unghi fixat (configurat din doi stabilizatori. stabilizatorul inferior şi cel superior se înscriu pe un arc de cerc. Sisteme şi echipamente de foraj orizontal tip EC (Eastman Christensen): – profile cu rază lungă de o curbură – NDS (navigation drilling system) (fig.4. I. În figura 10.Forajul orizontal ansambluri cu motoare navigabile (fig.10.5.

32 4.9 (0.20) 6 3/4 … -1/8 7.52) 14.3) 9.9 11 1/4 … -1/4 10.9 (TKO) 17 1/2 (38.8 Tabelul 10.3.78 14.48) 26 (35.25 4.Forajul orizontal şi un ansamblu navigabil capabil să realizeze atât intervale curbe. Performanţele sistemelor NorTrack şi specificaţiile tehnice pentru motorul Mach1 sunt redate în tabelele 10.7 (31.8 (0.9) 0.9 (26.9 3.48) 10.0 2.24) 8 … -1/8 9.40) 9 7/8 0.38 7.1 2.5) 11.28) 8 3/8 0.0 5. % 67 68 70 70 72 73 215 .3 1.1 4.9 (0.9 (0.8 3.2.0 4.30 5. Specificaţii tehnice pentru motorul Mach1.7 (25.8 12.8 4. Intensitatea de deviere Mach1 Mach2 0 /30 m 0/30 m 2.0 4.64 10.8 4. de dif. Diametrul Debitul Momentul Viteza Pres.20) 7 7/8 0.59 11.3.1 (29.0 (0. Tabelul 10.9) (0.44) 17 1/2 0.3 (30.74 (0. cât şi intervale drepte.32) 9 1/2 … -1/8 9.0 3.2 şi 10.60) 12 1/4 0.9 12 1/4 (33.0 2.4 2.4 1.5 3. Motor Sonda min.52 6.0 3.6 3.0) 0.48 9.8 4.8 (0.76) * UBHS are diametrul sub dimensiunea găurii de sondă. Diametrul exterior Offset Lungimea ansamblului Unghiul DTU la sapă (L1 + L2) Motor Sonda UBHS Mach1 Mach2 in in in m (ft) m (ft) (0) mm (in) 5 7/8 0.8) 10. max.61 (0.9 (0.9 0.64 12.0 2.5 0.5 2.8 3.2 0.8 (0.0) 0.2 2.6 (21.5 4.7) 7. Geometria şi performanţele sistemelor NorTrack.60) 18.39 5.0 (0.3 3. max.4) 0.9 (0.9 (0.16) 4 3/4 … -1/8* 6.0 3.44) 9 7/8 0.0 3. rotaţie (oper ) in in l/min l/min rot/min bar Nm Nm 3 3/4 4 3/4 6 3/4 8 9 1/2 11 1/4 4 1/4-5 7/8 6-7 7/8 8 3/8-9 7/8 9 1/2-12 1/4 12 1/4-17 1/2 17 1/2-26 250 300 700 1200 1500 2000 700 900 1800 2600 2800 4300 120-340 100-300 100-260 85-190 100-190 80-170 55 50 50 40 55 45 1200 1600 3800 6100 9300 13200 1920 2560 6080 9760 14880 21120 Puterea kW 15-43 17-50 40-103 54-121 97-185 109235 Randa mentul max.62) (0. oper.3 5.41 11.0 3.5) (41.9 (0.

5) AKO** 0-1.0 cu SS 10.2 (7/8) DS BUR cu/fără SS* (max) 0 /30 m 11.0 (32. inferior DS UJHS** L = L1 + L 2 Offset la sapă in in m (ft) mm (in) 4 1/2-4 3/4 -1/8 6. Echipamente de fund pentru realizarea profilului cu rază medie de curbură.4.8) 73.7.0 (11/16) 8 1/2 -1/8 8.9 (22.64) 5 7/8-6 3/4 -1/8 7.0 (1.6 cu SS 12. DM in 4 3/4 6 3/4 Sistem navigabil cu reducţie dezaxată ajustabilă (AKO) UBHS L Secţ.8 (3.34) 12 1/4 -1/8 10. 13-20 12.3 (5/8) 18.4. Echipamente pentru forajul profilelor cu rază medie de curbură. Diametrul motorului DM in 3 3/4 4 3/4 6 3/4 8 Sistem cu unghi fixat pentru profil cu rază medie Diametrul Jocul Lungimea Dezaxarea sapei sondei stab.7 (1.2 (23.5 (28) AKO 0-1.7 16.5 19.63) 41. ansamblului pentru BUR* max.9 fără SS 9. Unghi Offset la articulat dezaxar sapă (max) ă e in in m (ft) (0) mm (in) 6 -1/8 7. Tabelul 10.1 (26.89) BUR teoretică DGL /30 m 13-20 6-20.10. ** UJHS – U-Joint Housing Stab.62) 48.5 0 * BUR – build-up rate (intensitatea de creştere a înclinării).4 (2.0 (3/4) 22.Forajul orizontal Fig.57) 84. Specificaţiile tehnice pentru aceste tipuri de echipamente sunt prezentate în tabelul 10.89) 8 1/2-9 7/8 -1/8 8.6 (17. 13-20 6-20.5 fără SS 216 .

o Fig. confecţionate din oţel de grad superior – S-135 şi care au plasate echidistant pe corp 2…3 zone îngroşate.9.10. în componenţa garniturii de foraj sunt incluse prăjini de foraj compresibile (fig. Pentru intensităţi sub 15 /30 m se folosesc. în secţiunile curbe şi cea orizontală.10. Echipament pentru realizarea profilelor cu rază scurtă de curbură.10. 32. 217 .9 (1 5/16) 41.5…10 /m.6 (1 5/8) 10 cu SS 12 fără SS În în cazul care Fig.Forajul orizontal 8 12 1/4 -1/8 9.8).10. o prăjină de foraj flexibilă (articulată) care transmite momentul de rotaţie şi un ansamblu stabilizat (fig. rază de curbură de 6…13 m). intensitatea de deviere depăşeşte 15 /30 m. iniţierea devierii cu un sistem de orientare ghidat este asemănătoare cu metoda de deviere cu pana. iar la interior se găseşte un arbore de transmisie flexibil care preia mişcarea de rotaţie şi o transmite la sapă prin intermediul a două reducţii rotitoare asamblate la capetele tubului de ghidare. ** AKO – Adjustable Kickoff Sub (secţiune articulată a motorului). un tub de foraj curb nerotativ.1 (30) AKO 0-2. Ansamblul de foraj al intervalului curb se compune din două părţi: prăjina flexibilă conducătoare care transmite mişcarea de rotaţie din secţiunea verticală în interiorul tubului de ghidare curbat şi mai departe la sapă. prăjini de foraj intermediare.9). Echipament pentru realizarea unor intensităţi mari de deviere. sunt alcătuite din ansamblul de orientare. – profil cu rază scurtă de curbură – o o sistemele rotary sunt capabile să realizeze trecerea de la verticală la orizontală în 10…20 m (intensităţi de 4.0 * SS – stabilizator superior.8. Prăjinile grele amagnetice folosite la realizarea profilelor cu rază medie de curbură au aceleaşi dimensiuni cu prăjinile de foraj compresibile. carcasa staţionară a ansamblului este curbată în poziţie netensionată.

modificările sau tehnicile noi necesare.11. Sisteme de investigare a sondelor orizontale.10. a). Fig. – logging – măsurătorile cu cablu (wire line) sunt limitate la sonde cu înclinări ce nu depăşesc 65…70 astfel că pentru sondele cu devieri mai mari şi cele orizontale s-au impus alte tehnici de investigare. termic şi de densitate. – Simphor – sistem de investigare dezvoltat de firma Elf Aquitaine şi IFP este montat la capătul inferior al garniturii de foraj (fig. – MWD – a fost prima metodă de obţinere a informaţiilor în timp real la foraj. metodele şi mijloacele de lucru. Probleme speciale la forajul sondelor orizontale.10. Echipament pentru realizarea profilului cu rază scurtă de curbură. cât şi cum pot fi folosite metodele convenţionale de lucru.Forajul orizontal Sistemele rotary pentru forajul profilelor cu rază scurtă de curbură sunt adaptabile la orice tip de aplicaţie: iniţierea devieri în gaură liberă sau gaură tubată. din interval vertical sau interval deviat. – tubing flexibil (coiled tubing) are toate avantajele cablului.10.11.10. 218 . o sunt disponibile câteva dispozitive pentru evaluarea formaţiunilor traversate prin foraj: gamma ray (simplă/orientată).10. însă procesul de construcţie ridică o serie de probleme specifice referitoare la: tipul de completare. Tehnicile de realizare a unor profile de sonde orizontale sunt numeroase. Ansamblul de fund pentru forajul porţiunilor drepte este configurat asemănător cu cel din figura 10. carotajul de rezistivitate. în plus este capabil să împingă dispozitivele de Fig.

Cadm (10. Pentru faza de proiectare se acceptă un arc de cerc de curbură minimă la trecerea de la secţiunea verticală la orizontală. h1 = hKOP = HV − k1 [sin(I f ) − sin(I i )] .2) 219 . acest punc este referit sub numele de curbură finală (CF). După 1984 forajul profilelor cu rază medie de curbură a cunoscut cea mai puternică dezvoltare. un al doilea interval curbiliniu măreşte înclinarea la valoarea finală (If). lungimea forată L şi deplasarea orizontală d: h2 = h1 + k1 [sin(I 2 ) − sin(I1 )] . Intensităţile de deviere mari obţinute la profilul cu rază medie de curbură elimină multe din problemele inerente profilului cu rază lungă. c). secţiunea tangentă de înclinare constantă (Itg) se forează pentru corecţiile variaţiilor de curbură sau corecţiile legate de ţintă (HV). principiile mecanice rămân valabile. însă.12. forţele ce apar sunt diferite ca valoare.10.1) Pe intervalele curbilinii se determină adâncimea pe verticală h. Relaţiile de calcul pentru definirea proiecţiilor verticale şi ale celor Fig. – sistem de împingere prin pompare – dispozitivele (cu diametre reduse) sunt pompate prin interiorul garniturii de foraj sau a tubingului (fig. Un profil tipic de sondă orizontală cu rază medie de curbură este alcătuit astfel: secţiunea verticală este forată până la punctul de iniţiere a devierii. Cmin (10.10. Elementele geometrice ale unui profil orizontale sunt: cu rază medie de curbură. drena laterală (orizontală) se sapă până la atingerea ţintei.11. urmează un interval de creştere a înclinării cu o intensitate (curbură C – BUR) de deviere constantă care defineşte un arc de cerc de rază R. Problemele mecanice ce apar în procesul de foraj pot fi eliminate prin aplicarea principiilor şi conceptelor de compunere a echipamentelor de foraj/spalare a sondei dezvoltate la forajul profilelor cu rază lungă de curbură.Forajul orizontal măsură pe distanţe mari şi pe direcţie orizontală.

5 m la 6.10.25 creştere a BUR la 6.50 164 257 4.50 104.25 /10 m reduce HV cu 4 m.5 5.6) (10.3) (10.25 109 171 5.13) (ex.75 100 156.: 0. 180 Cadm (10.75 121 189. Tabelul 10.5 Ipoteză: devierea începe la 0 şi se termină la 90 grade sexazecimale. Maximizarea acesteia duce la reducerea lungimii intervalului de gaură forate direcţional pentru a se atinge 90 (ex. (10.Forajul orizontal L2 = L1 + d 2 = d1 + πk1 I 2 − I1 .25 creştere a BUR la 3.5 164 5. Intensitatea de deviere Adâncimea pe verticală sau Intervalul forat sau raza de curbură lungimea arcului de cerc DGL (BUR) HV = TVD = R = L/1. Echipamentele moderne alcătuite din motoare cu corp dezaxat sunt capabile să realizeze intensităţi mari de deviere şi fac posibil forajul orizontal în lungul 220 o o o o .00 95.00 115 180 5. d 3 = d 2 + ∆L sin(Itg ) .: 360 m la 2.5 6. 0.7) În tabelul 10.5 /10 ). dimpotrivă. Elementele caracteristice ale intervalului curbiliniu.5 /10 m faţă de 138.5 150 6.50 127 200 4. la prima sondă forată şi cu o curbură necunoscută se impune planificarea a una sau mai multe secţiuni tangente definite: h3 = h2 + ∆L cos(Itg ) .5. L3 = L2 + ∆L .57 L = MD = 90 10/DGL (0/10 m) m m 2. o o o Un al doilea avantaj al curburilor mari îl constituie relativa variaţie a adâncimii pentru o variaţie dată a BUR (fig.25 92 144 6. cu o ţintă şi cu un anumit set de instrumente bine definite secţiunea tangentă este eliminată.5) (10.50 /10 m reduce HV cu 11 m).4) k1 [cos(I1 ) − cos(I 2 )] .50 229 360 3. Cadm Pentru forajul orizontal într-o zonă cunoscută.50 88 138.5 este arătată importanţa mărimii intensităţii de deviere.

221 . iar variaţiile BUR nu duc la variaţii sensibile ale HV care să impună marşuri suplimentare de corecţie. Influenţa intensităţii de deviere asupra adâncimii de penetrare a stratului.14 este prezentat modul de plasare a porţiunii orizontale la o aceiaşi adâncime fie folosind o intensitate de deviere de 5. respectiv influenţa unghiului de înclinare a secţiunii tangente asupra acurateţii de menţinere în zona stratului productiv.15).14 şi 10.25 /10 m. fie de 6 /10 m împreună cu un interval tangent la 45 şi cu lungimea de 19 m (Ltg = ∆ HV/cos(Itg)). stratelor subţiri.10. Variaţia de adâncime rămâne însemnată pentru lungimea o o o o o o Fig.Forajul orizontal Fig.14. Se observă că variaţia adâncimii pe verticală este cu atât mai mică cu cât înclinarea porţiunii tangente este mai mare (în general înclinarea se plasează între 45 …60 ). De asemenea. În figurile 10.15 sunt prezentate posibilităţile de corecţie ale variaţiilor BUR. Ajustarea BUR cu ajutorul unei secţiuni tangente.10. În figura 10. numărul de marşuri cu sapa şi gradul de precizie al adâncimii la care se începe forajul pe orizontală vor influenţa înclinarea şi lungimea secţiunii tangente (fig.13. Se reduce substanţial costul de dirijare prin reducerea lungimii intervalului curb. Lungimea şi înclinarea secţiunii tangente sunt factori importanţi pentru forajul orizontal.10. factori ca reperele geologice. Între aceste limite au fost forate 70-86 % din secţiunile de trecere de la verticală la 90 .

HVc – adâncimile verticale la nivelul ţintei. minime şi admisibile. k1 (Cmax − Cmin ) ⎦ ⎣ ⎡ 1 1 ⎤ − HCF = H a + k1 ⎢ ⎥ sin(I f ) − sin(I tg ) . Dacă intensitatea maximă şi cea minimă au fost stabilite pentru o anumită unitate geologică. finală (90 ) şi iniţială (0 ). ⎣Cadm Cmax ⎦ (10. HV . ⎪5730 pentru BUR [ 0 / 100 ft ] ⎩ Ecuaţiile (10. acoperişului respectiv culcuşului stratului forat orizontal.9) sunt foarte utile în proiectarea forajului orizontal şi permit minimizarea lungimii forate şi a numărului de ansambluri de fund în acelaşi timp cu maximizarea gradului de certitudine în atingerea ţintei. hi – adâncimile pe verticală. Influenţa înclinării secţiunii tangente asupra controlului intrării în strat. Cmin . If.8) şi (10. secţiunii tangente forate fapt ce permite o bună încredere la alegerea intensităţii de deviere.8) [ ] (10. k1 – constantă care depinde de modul de exprimare a intensităţii de deviere: ⎧573 pentru BUR [ 0 / 10 m] ⎪ k1 = ⎨1719 pentru BUR [ 0 / 30 m] .15. HVCF .9) s-au folosit următoarele notaţii: Cmax . curburii finale. Alegerea profilului /Construcţia sondei.Forajul orizontal Fig.1)…(10. Ii – înclinările pentru secţiunea tangentă.9) în relaţiile (10. Cadm – Intensităţile de creştere ale înclinării maxime. cât şi ca una de foraj 222 . HVa . di – deplasările pe orizontală.10. o o Itg. Forajul lateral în lungul stratului productiv este privit atât ca o operaţie de completare. unghiul optim al secţiunii tangente şi adâncimea la CF se pot determina pentru o grosime de strat şi o ţintă date: ⎡ C C (HVc − HVa ) ⎤ Itg = arcsin⎢sin(If ) − max min ⎥.

interacţiunea cu fluidul de foraj. Frecvent stratele productive sunt afectate la traversarea prin foraj cu fluide incompatibile cu roca sau cu fluidele cantonate în pori: formaţiuni sensibile în contact cu apa. formaţiuni care reclamă fluide de stimulare incompatibile cu fluidul de foraj. Criteriile de alegere a programului de tubare au în vedere atât minimizarea costului forajului. Operaţiile de izolare (tubare şi cimentare) a drenelor laterale şi volumul ridicat de operaţii de stimulare pot duce la creşteri semnificative a costului faţă de situaţia controlului mecanismelor de blocaj în timpul forajului. zone supra/sub presurizate. Creşterea debitului sondelor şi a factorului de recuperare. Oricare din aceşti factori impun tubarea unei coloane intermediare al cărui şiu poate fi deasupra sau sub zona KOP.Forajul orizontal propriu-zis. diverse mecanisme de afectare a productivităţii. zone cu instabilitate ale pereţilor. variabilitatea caracteristicilor rezervorului reprezintă câţiva din principalii factori care se iau în considerare. Tubarea unei astfel de coloane este justificată economic dacă se consideră că: volumul şi pierderile de fluide scumpe de completare sunt minimizate. roci vâsco-plastice (sare). Nu este întotdeauna posibil şi economic de efectuat operaţii de stimulare în sondele orizontale (controlul blocajului şi reducerea operaţiilor de stimulare sunt de preferat forajului sondei la un cost minim). formaţiuni sensibile la variaţiile de permeabilitate relativă şi a forţelor capilare. După stabilirea sistemului de fluid de foraj şi coloana de exploatare. Sondele cu probleme de viituri de nisip reclamă coloane largi pentru a permite introducerea dispozitivelor de control a producţiei de nisip. La forajul vertical blocajele sunt eliminate prin stimulări în zona din vecinătatea sondei. zone cu strângeri de gaură sau cu îngenucheri care împiedică trecerea echipamentelor de foraj direcţional. la efectuarea unor tratamente de fracturare cu volume mari de fluide se impune o coloană cu presiune de spargere şi diametru mari. fluide ce conţin produşi insolubili în fluidele din zăcământ sau în cele de stimulare. Însă. jocul radial se reduce iar optimizarea spălării 223 . strate productive secundare. Programul de completare poate reclama un diametru sau o presiune de lucru minime pentru coloana de exploatare. pentru optimizarea completării orizontale se iau în considerare şi condiţiile din porţiunea superioară a sondei. Factorii care influenţează programul de construcţie se pot manifesta deasupra sau sub zona punctului de deviere (KOP): zone cu pierderi de circulaţie. cât şi costurile legate de completarea sondei orizontale astfel ca în final proiectul să fie profitabil economic.

Acestea sunt legate de: repere de argilă continui. prezenţa discontinuităţilor în rezervor (heterogeneitate laterală fără variaţie pe verticală.Forajul orizontal sondei se obţine la caracteristici reologice scăzute ale fluidului. controlul solidelor este optim şi duce la diminuarea blocajelor. cât şi pe orizontală: adâncimea verticală a ţintei (TVD) şi grosimea stratului. azimutul dorit al sondei. zonele reper geologic. Pentru corectarea traiectului în timpul forajului zonei curbe sunt folosite mai multe tehnici. schimbarea poziţiei reperului faţă de ţintă prin prezenţa unei falii. Controlul adâncimii de foraj. variaţiile verticale şi laterale de facies afectate de istoricul geologic al sedimentării. repere discontinui de cărbune cu sau fără izopace constante. repere al căror culcuş are înclinare diferită faţă de înclinarea ţintei. 224 . variabilitate pe laterală şi pe verticală. întâlnirea unei falii – reclamă cunoaşterea magnitudinii şi a direcţiei de deplasare). variaţiile de adâncime ale formaţiunii. Traiectul sondei în porţiunea curbă şi secţiunea laterală vor fi influenţate de considerente geologice atât pe verticală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful