P. 1
TEORIA GRAFURILOR

TEORIA GRAFURILOR

|Views: 1,710|Likes:
Published by Mircescu Alexandru
GRAFURI, PROPRIETATI.
SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE.
GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig.
ARBORI SI CARACTERIZARI.
DIAMETRU SI RAZA. EXCENTRICITATE A UNUI VARF.
CENTRUL UNUI GRAF.
LEMA LUI SPERNER.
GRAFURI, PROPRIETATI.
SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE.
GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig.
ARBORI SI CARACTERIZARI.
DIAMETRU SI RAZA. EXCENTRICITATE A UNUI VARF.
CENTRUL UNUI GRAF.
LEMA LUI SPERNER.

More info:

Published by: Mircescu Alexandru on Jan 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/25/2014

pdf

text

original

TEORIA GRAFURILOR 10 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 1. GRAFURI, PROPRIETATI. SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE. GRAFURI BIPARTITE.

Teorema lui Konig. ARBORI SI CARACTERIZARI. DIAMETRU SI RAZA. EXCENTRICITATE A UNUI VARF. CENTRUL UNUI GRAF. LEMA LUI SPERNER. GRAFURI, PROPRIETATI. 1. Multiset peste o multime R. Definitie. Notatii alternative. Apartenenta unui element la un multiset. Relatia de incluziune. Cardinalul unui multiset. 2. Puteri ale unei multimi S. Sp = multimea p-cuvintelor peste S. S(p) = multimea p-partilor lui S. S<p>= multimea p-multipartilor lui S. S* = multimea cuvintelor peste S. S(*) = multimea partilor lui S. S<*>= multimea multipartilor lui S. Exemple pentru cazul p=2. Expresia grafica asociata. 3. Grafuri. Grafuri orientate. Grafuri neorientate. Grafuri simple. 3.1. Adiacenta.Incidenta. 3.2. Grade. Grad interior. Grad exterior. Grad. Multisetul gradelor. Exemple.

SUBGRAFURI SI COMPONENTE CONEXE. Lanturi (elementare,simple,oarecare) Cicluri (elementare,simple,oarecare) Exemple. Relatia de echivalenta pe multimea varfurilor indusa de conectarea prin lanturi. Componenta conexa Descompunere in componente conexe Exemple. Exercitiu: G conex intre orice doua parti nevide disjuncte care formeaza o partitie a multimii varfurilor exista o muchie . ARBORI SI CARACTERIZARI. Diametru si raza. Excentricitate a unui varf. Centrul unui graf. Definitie T arbore T conex si acyclic Exercitiu. T arbore Exista o permutare a muchiilor lui T ,e1,e2,e3,…,em cu proprietatea: “pentru orice i , 2Ρ i Ρ m muchia ei are in comun cu muchiile e1,e2,e3,…,ei-1 exact un varf” Enuntarea proprietatilor arborilor. Diametrul si raza unui graf. Excentricitatea unui varf. Centrul unui graf. GRAFURI BIPARTITE. Teorema lui Konig. Multime independenta de varfuri sau de muchii. p-colorari proprii a muchiilor unui graf (partile monocrome sunt independente). Definitia 1 pentru grafuri bipartite. Definitia 2 G bipartit G admite o bicolorare proprie PROPOZITIE:Orice arbore este un graf bipartit. TEOREMA (KONIG) Un graf G=(V,E) este bipartit daca si numai daca orice ciclu elementar al sau este par. LEMA LUI SPERNER. PROBLEME REZOLVATE

Problema 1. (grade) Fie un graf simplu G=(V,E) ale carui varfuri sunt colorate cu culorile alb si negru. Pentru un varf oarecare v ` V prin „mutare” asociata varfului v intelegem schimbarea culorii acestui varf si a culorilor vecinilor sai din alb in negru sau invers. Daca graful G are toate varfurile albe exista o succesiune de mutari asociate varfurilor lui G prin care culorile acestora se schimba din alb in negru. Solutie. Vom utiliza inductie dupa n, cazul n = 1 fiind trivial. Fie acum un graf cu n + 1 vârfuri. Numim sistem (actiune) asupra lui v o succesiune de mutari în care vârful v nu a fost ales, si în urma carora toate celelalte vârfuri si-au schimbat culoarea (si poate chiar si v). Din ipoteza de inductie stim ca pentru orice 1 ≤ i ≤ n+1 exista un sistem asupra lui vi. Daca exista i, 1 ≤ i ≤ n+1, asa încât exista un sistem asupra lui in care si vi sa-si fi schimbat culoarea, atunci acel sistem reprezinta succesiunea de mutari ceruta. Daca pentru orice i, 1 ≤ i ≤ n+1, orice sistem conserva culoarea varfului vi asociat atunci procedam astfel: Consideram cate un sistem asupra fiecarui varf de grad impar din G si compunem aceste sisteme. Varfurile de grad impar vor rezulta negre iar cele de grad par vor rezulta albe. Actionam acum asupra fiecarui varf din graful G. Varfurile de grad par isi vor schimba culoarea din alb in negru iar cele de grad impar isi vor pastra culoarea neagra. Asadar toate varfurile rezulta negre . Problema 2. (grafuri bipartite) Fie k ` N un numar natural. Consideram un sistem de trafic aerian compus din k linii aeriene. Presupunem ca: 1) serviciul aerian intre doua orase inseamna serviciu dus-intors.

2) pentru orice doua orase este asigurat serviciul aerian de cel putin o linie aeriana. 3) nici-o linie aeriana nu poate programa un circuit printr-un numar impar de orase. Care este numarul maxim de orase care pot fi deservite de un astfel de sistem ? Modelare. Consideram graful complet G=(V,E) definit astfel: V = multimea celor n orase. E = {{a,b}|a,b ` V} Tinand cont de teorema de caracterizare a grafurilor bipartite, fiecarei linii aeriene ii corespunde un subgraf bipartit al lui G. Conditia 3) se traduce prin faptul ca orice muchie a lui G apartine cel putin unuia din grafurile bipartite asociate celor k linii aeriene, adica prin aceea ca graful G este reuniunea celor k grafuri bipartite asociate sistemului de trafic aerian considerat. Formulata in acesti termeni, problema cere sa determinam numarul maxim de varfuri ale unui graf complet care se poate exprima ca reuniune a k subgrafuri bipartite. Aceasta este insa echivalent cu a determina numarul minim k de subgrafuri bipartite a caror reuniune este un graf complet cu n varfuri. Evident, solutia banala este sa exprimam graful complet Kn ca reuniune a grafurilor induse de mchiile sale. Teorema. Numarul minim de grafuri reuniune este Kn este Ρ lg2 n Ξ. bipartite a caror

Demonstratia 1. (prin inductie) Vom demonstra prin inductie matematica dupa k urmatoarea afirmatie echivalenta cu cea din enunt: Pk : <Graful Kn se poate exprima ca reuniunea a k grafuri bipartite daca si numai daca n ≤ 2k.> P1 este adevarata. Intr-adevar, deoarece pentru n ≥ 3, Kn contine un 3ciclu, adica un ciclu impar, rezulta ca el nu este un graf bipartit si deci n ≤ 21.

Yi = multimea varfurilor grafului complet Kn a caror eticheta asociata are coordonata „i” egala cu 1. Sa presupunem acum n ≤ 2k si graful complet Kn = (V.. V = X 4 Y. multimea V a varfurilor poate fi partitionata in doua parti X si Y. . Pentru i Ý {1. Vom construi prin inductie k grafuri bipartite a caror reuniune este Kn. Rezulta |V| = |X|+|Y|≤ 2k-1 + 2k-1 = 2k... daca n ≤ 21 atunci avem graful complet K2 care este bipartit.. . . . Ei) asfel: Xi = multimea varfurilor grafului complet Kn a caror eticheta asociata are coordonata „i” egala cu zero. 4 Gk-1 4 Gk ceeace incheie demonstratia. P1.. avem |X|≤ 2k-1 si |Y|≤ 2k-1. Gk-1 induc in fiecare din subgrafurile complete Kn[X] si Kn[Y] cate o reuniune a acestora in k-1 grafuri bipartite si.. .. Demonstratia 2. 4 G’k-1 Kn[Y] = G’’1 4 . (directa) Vom demonstra afirmatiile urmatoare..E).... Consideram o bipartitie a multimii V.Invers. Kn = G14 .. Ei = multimea tuturor muchiilor care au un capat in Xi si celalalt capat in Yi. (1) Daca n ≤ 2k atunci varfurile grafului complet Kn se pot eticheta cu n k-vectori binari distincti peste multimea {0.. Avem Kn = G1 4 . V = X 4 Y. Prin inductie.. astfel incat graful Gk sa nu aiba nici-o muchie cu ambele varfuri nici in X nici in Y. Deoarece 2k = 2k-1 + 2k-1.. 4 G’’k-1 Definim Gi = G’i 4 G’’i pentru 1≤ i ≤ k-1 si Gk = (X 4 Y. conform ipotezei inductive. fiecare din ele cu cel mult 2k-1. Pk-1 ⇒ Pk pentru k ≥ 2. Sa presupunem ca graful complet Kn este reuniunea a k subgrafuri bipartite.1}. 4 Gk. consideram fiecare din grafurile complete Kn[X] si Kn[Y] exprimate ca reuniune a cate k-1 subgrafuri bipartite: Kn[X] = G’1 4 . k} definim graful bipartit Gi = (Xi 4 Yi. E) unde E este multimea tuturor muchiilor lui Kn cu un capat in X si celalalt capat in Y.. Grafurile G1.

Doua varfuri nu pot avea etichetele asociate identice deoarece atunci ar insemna ca acele varfuri ar apartine pentru fiecare i Ý {1. rezulta ca etichetele a doua varfuri diferite difera pe cel putin o coordonata.. k-vectorii binari asociatzi varfurilor grafului complet Kn find diferiti doi cate doi rezulta n ≤ 2k. si deci ele sunt adiacente in graful bipartit Gi. Ei) pentru i Ý {1.. graful Gi este bipartit deoarece varfurile a caror etichete de pe pozitia „i” sunt egale sunt neadiacente si deci fiecare din multimile Xi si Yi sunt independente. pentru orice v Ý V = X 4 Y. k}. Problema 3. cum este de exemplu graful fara muchii peste multimea de varfuri V. Vom arata ca dH(v) ≥dG(v)/2..E) contine un subgraf partial bipartit B = (X 4 Y. (grafuri bipartite) Orice graf simplu G = (V... sa zicem „i”.. Solutie. In G exista evident un subgraf partial bipartit.1} asfel: unui varf v Ý V(Kn) ii asociem kvectorul binar care are coordonata i egala cu 0 daca el apartine lui Xi si egala cu 1 daca el apartine multimii Yi. k}. Fie B un subgraf partial al lui G care are un numar maxim de muchii. k}. pentru i Ý {1. Kn = G1 4 . .Pentru i Ý {1. reuniunea grafurilor Gi.. k} unei aceleiasi parti independente a grafului bipartit Gi si deci muchia care le uneste in Kn nu ar apare in nici-un graf Gi nefiind astfel acoperita.cu indicele egal cu pozitia acelei coordonate. Etichetam varfurile lui Kn cu k-vectori peste multimea {0.. . . F ). . . . Pe de alta parte. 4 Gk.. (2) Sa presupunem acum ca graful complet Kn este reuniunea a k subgrafuri bipartite. . . . Astfel. B = (X 4 Y. este egala cu graful complet Kn deoarece etichetele varfurilor acestuia fiind diferite doua cate doua.. pentru orice v Ý V = X 4 Y. F ) cu proprietatea ca gradul in B al oricarui varf este cel putin egal cu jumatate din gradul sau in G: dH(v) ≥dG(v)/2. unde Gi = (Xi 4 Yi.

arborele T are doua varfuri si o muchie iar graful G are δ(G) ≥ 1 si deci contine cel putin o muchie e Ý E si avem T ~ G[e]. Pentru k = 1. numarul varfurilor din multimea X adiacente in G lui v este mai mare sau egal decat dG(v)/2.x}| x Ý Y si {v.x} Ý F}. Definim graful B’ = (X’ 4 Y’.x} Ý F}) 4 4 {{v. arborele T are un singur varf iar graful G are δ(G) ≥ 0 adica poate fi chiar si vid (fara muchii). Fie T un arbore cu k+1 varfuri si un graf simplu G cu δ(G) ≥ k. Graful B’ este subgraf partial bipartit al lui G dar are insa strict mai multe muchii decat acesta. Pentru orice arbore T cu k + 1 varfuri exista un subgraf T’ al lui G izomorf cu T. Deoarece |F| este maxim rezulta ca orice x din Y adiacent lui v in graful G este adiacent lui v si in graful B. ceeace contrazice definitia grafului B.E) cu gradul minim δ(G) mai mare sau egal decat k. {v. Cum V ≠ Ø prin definitie avem T ~ G[{v}] pentru orice varf v din V. F’ ) obtinut din B prin „mutarea” lui v din X in Y.Sa presupunem prin absurd ca exista v Ý X cu dH(v) < dG(v)/2. Consideram un graf simplu G = (V. . Solutie. Tinand cont de acesta. Problema 4. (arbori) Fie k un numar natural. din presupunerea facuta rezulta ca numarul varfurilor din multimea Y adiacente in G lui v este mai mic strict decat dG(v)/2 si deci.x}|x Ý X. Pentru k = 0. Y’ = Y 4 {v}. F’ = (F – {{v. definit astfel: X’ = X – {v}. Demonstratia este incheiata. Vom demonstra prin inductie dupa k faptul ca G contine un subgraf izomorf cu T.

Sa presupunem afirmatia din enunt adevarata pentru k-1 si sa o demonstram pentru k. (arbori) Fie n Ý N un numar natural nenul oarecare. Presupunem prin absurd ca nu exista un element x Ý S cu proprietatea din enunt. Rezulta deci ca perechile f(a1). an} si o familie de n parti distincte ale sale A = {A1. am avea {x} = Ai Δ Aj = {y}.An}. . Fie v un varf de gradul 1 din T si T1 = T – v. Fie u varful din T adiacent lui v si u’ omologul lui din T’1.. Obtinem astfel o functie pe care sa o notam cu f.. Arborele T are in acest caz k+1 varfuri. conform proprietatii definitorii a functiei f. . Problema 5. .. . Aj} atunci Ai Δ Aj = {x}. An – {x} sunt distincte doua cate doua. Definim graful simplu G = (V. . T1 este un arbore cu k varfuri si orice varf din T1 are gradul cel mult egal cu k-1. . . f(a3). presupunem ca pentru orice element x Ý S exista doua multimi distincte Ai... Din ipoteza inductiva rezulta ca exista un subgraf T’1 al lui G cu T’1~ T1. Aj} cu proprietatea Ai Δ Aj = {x}. Asociem oricarui element x din S o pereche de multimi { Ai. .E) astfel: V = {A1.An}. f:S → {{ Ai. Demonstratia este incheiata. Functia f este injectiva deoarece daca ar exista in S doua elemente diferite x si y cu f(x) =f(y) = Ai Δ Aj atunci. f(an) sunt diferite doua cate doua. Aj Ý A cu Ai – {x} = Aj – {x} ceeace este echivalent cu Ai Δ Aj = {x}. Atunci T’ = T’1 + [u’. f(a2). Cu alte cuvinte... a2.. subgraf in G cu proprietatea T ~ T’. .. Consideram multimea S = {a1.. Exista un element x Ý S astfel incat multimile A1 – {x}. Aj}| 1≤ i < j ≤ n} cu proprietatea ca pentru orice x Ý S daca f(x) = { Ai. . Din dT’1(u’ ) = dT1(u) < k ≤ dG (u’ ) rezulta ca exista un varf v’ Ý V(G) – V(T’1) adiacent lui u’. ceeace este absurd.v’] este un arbore. . unde k ≥ 2. Solutie. a3.

. Inmultim aceste p relatii in raport cu diferenta simetrica si obtinem: Ø = {a1.. A4 se obtine din A3 adaugand sau scazand {a3} si deci a1 Ý A4.. f(a3). .. Ai+1} pentru i Ý {1.. .. Ap Δ A1 = {ap}.. ... .. Observatia 1. .. A3. . . . f(a2).... Ap se obtine din Ap-1 adaugand sau scazand {ap-1} si deci a1 Ý Ap.... A3.. . ....... .. . Ap.. . si f(ai) = { Ai. . .. 2. . .. Cu o eventuala reindiciere a multimilor Ai si a elementelor multimii S putem presupunem urmatoarele: C = [A1. A1]. . . Ap. 3. A2 Δ A3 = {a2}..... Cu o eventuala reindiciere a multimilor Ai putem presupune ca multimea A1 are comparativ cu celelalte multimi care formeaza varfurile ciclului C un numar minim de elemente: |A1| ≤ |A2|. Avem 3 ≤ p ≤ n.. A3 Δ A4 = {a3}.. contine un ciclu elementar C a carui lungime sa o notam cu p..E = {f(a1)..|A3|. A3 se obtine din A2 adaugand sau scazand {a2} si deci a1 Ý A3. Ap-1 Δ Ap = {ap-1}. . . prin urmare. . . . Exista asadar un element x in S cu proprietatea ca multimile A1 – {x}. . A1] nu exista.. ap}.... . .. ..... An – {x} sunt distincte doua cate doua.. ... p} (mod p) Avem A1 Δ A2 = {a1}.. . f(an)} Graful G are n varfuri si n muchii si. . ..... Iata un alt mod de argumentare a faptului ca un astfel de ciclu C = [A1. a3... Avem succesiv: A1 se obtine din A2 scazand {a1} si deci a1 Ô A1 si a1 Ý A2.. .... .... .. A1 se obtine din Ap adaugand sau scazand {ap} si deci .|Ap|.. . contradictie. . A2. a2.. A2. ... . ... . ..

. Observatia 2. CARACTERIZARI ALE SIRURILOR GRADELOR UNUI ARBORE. Teorema. METODA RECURSIVĂ DE NUMĂRARE A ARBORILOR Fie G=(V. . Numarul n al partilor multimii S din enunt este maxim.. Fie n un numar natural si s0 = (d1. e=ab E.. {a1}. Codificarea arborilor ... {an}} este evident ca pentru orice x din S avem Ø – {x} = {x} – {x} = Ø. Notăm G*e graful obținut din G prin contracția muchiei e definit astfel: se șterg din G vârfurile a și . {a2}. METODE BIJECTIVE DE NUMARARE. Aplicatii. E) un graf neorientat și e o muchie oarecare din G. pentru A = { Ø. +dn = 2(n – 1). contradictie. Teoremele lui Cayley si Moon.. .Pruffer si Neville.d2. Teorema lui Cayley si teorema lui Moon.dn) un multiset de numere naturale mai mari sau egale cu 1. PROBLEME DE NUMARARE IN GRAFURI: NUMARAREA ARBORILOR. METODE RECURSIVE DE NUMARARE... a≠b... APLICAREA FUNCTIILOR DE NUMARARE IN NUMARAREA ARBORILOR Partaje si formula multinomului. CARACTERIZARI ALE SIRURILOR GRADELOR UNUI ARBORE.d3.a1 Ý A1.. Exista un arbore cu sirul gradelor egal cu s0 daca si numai daca d1 + d2 + d3 + . De exemplu. 17 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 2. Astfel. daca |A| = n+1 afirmatia din enunt nu mai este in general adevarata.{a3}.

Avem Demonstrație.b și se înlocuiesc cu un vârf auxiliar z care se conectează cu fiecare vârf x din V-{a. V(2) Teoremă Fie G=(V.. pentru E1 E2=E0 și E1 E2= avem .{a. b}. b (capetele muchiei e) b) se adaugă vârful auxiliar z c) în graful G*e vârful z este adiacent unui vârf x V(G) . b} printr-un număr de muchii egal cu numărul muchiilor grafului bipartit G[{a. b} și {x}. Avem evident Dar.. b} printr-un număr de muchii egal cu numărul muchiilor din G prin care vârfurile a sau/și b erau conectate cu x. Pentru mulțimea muchiilor E'={e1. ek} notăm prin G*E' : G* e1 .. {x}] indus în G de mulțimile de vârfuri {a. ek * . k .. E) un graf neorientat și E0 E. Operația * este comutativă și asociativă modulo un izomorfism. . Spunem că graful G*e se obține din G prin contracția muchiei e. Explicit.. graful G*e se construiește astfel: a) se șterg din G vârfurile a.

Vom descrie în continuare două codificări.. E) un graf neorientat și o muchie e=ab E cu a≠b. n} și mulțimea muchiilor E(Kn)= [n](2). . METODE BIJECTIVE DE NUMARARE. Considerăm în teorema E0={e} Prin aplicarea formulei din teorema se obțin grafuri cu un număr de muchii sau de vârfuri mai mic cu cel puțin o unitate.vectorilor peste [n]. este (Kn) și interesant să construim o bijecție între mulțimea mulțimea [n]n-2 a tuturor (n-2). T → c= c1 c2 . cn-2. Avem | (G)|=| (G-e)| + | (G*e)| Demonstrație. În ambele cazuri vom considera graful complet Kn (n ) având mulțimea vârfurilor V(K)=[n] ={1. În final se obțin grafuri fără muchii. o vom numi codificare sau funcție cod. conform teoremei lui Cayley.unde bijecția este definită astfel: T→T*E2. f: (Kn) → [n]n-2 . Corolar Fie G=(V. Aplicarea repetată a acestei formule conduce la grafuri din ce în ce mai simple. O astfel de bijecție f. Metode de codificare a arborilor Numărul arborilor parțiali ai lui | Kn (n (Kn)| ai grafului complet ) fiind egal cu nn-2... 2. . Prüfer (1918) și Neville (1953)... cunoscute astfel după numele autorilor lor. Rezultă teorema.

Considerăm un arbore parțial oarecare T Kn din (Kn).. n-2. respectiv pentru j=1. a următorului grup de operații: 1) se determină mulțimea S a vârfurilor de gradul unu (a terminalelor) din T: S=term(T). mulțimea celor două vârfuri rămase după n-2 operații conține chiar centrul arborelui T. Fiecare operație de ștergere este însoțită de notarea în vectorul cod a vârfului adiacent. cn-2) peste [n] astfel ca T → c=( c1. .. care aparține de altfel chiar ultimelor două vârfuri rămase. în aceste metode se șterg pe rând n-2 vârfuri terminale ale arborelui T și ale celor obținuți succesiv din acesta până se obține un arbore cu două vârfuri.. terminalului șters. Codificare și decodificare Prüfer Codificare Prüfer. . 2. Metodele diferă prin algoritmul de selecție a terminalelor care urmează să fie șterse... Algoritmul lui Prüfer de codificare a arborelui T conduce la construcția unui (n-2)-vector c=( c1. cn-2). El constă în repetarea de n-2 ori. ..Pe scurt. c2. La codificarea Prüfer se alege de fiecare dată terminalul minim.. c2. xj. cj. . în fiecare etapă fiind parcurse crescător toate terminalele după care acestea se șterg.. În acest caz. La codificarea Neville se procedează în etape. Corespondența terminal șters (xj)→ coordonată cod (cj) descrie în acest caz chiar funcția arbore asociată lui T în raport cu vârful maxim (n)..

Cele două vârfuri care rămân sunt adiacente. xn-2. Astfel. (2) În vectorul cod obținut. pornind de la observația că în codul Prüfer singurele vârfuri care nu apar sunt terminalele lui T. . ... c2. c2. Determinarea fiecărei componente cj este însoțită de ștergerea vârfului terminal minim xj din T.2) se selectează vârful terminal minim xj=min S. 2... adiacent lui cj. . un vârf x apare de dT(x)-1 ori. (3) Pentru fiecare j {1.. x2.. cu terminalul minim din S. unde fn este funcția arbore asociată lui T în raport cu vârful n. cn-2). Presupunând că c este codul Prüfer al unui arbore parțial T Kn vom reconstrui arborele T determinându-i una câte una cele n-2 muchii. 3) se notează în vectorul cod vârful cj adiacent lui xj. n-2} avem cj =fn(xj).. c1. . vom începe prin a calcula mulțimea S a acestora... 4) se șterge vârful terminal xj din arborele T: T. Observație (1) În procesul codificării Prüfer sunt obținute cele n-2 componente cj ale vectorului cod c=( c1. x1: e1=c1x1.. vârfurile terminale sunt singurele vârfuri care nu apar în codul c. iar graful obținut este de asemenea un arbore T-xj→T.. Decodificare Prüfer. Dacă ștergem acum prima coordonată din codul c și . Fie un c=( c1. În total sunt șterse astfel n-2 vârfuri: x1. cn-2) [n](n-2) un (n- 2)-vector oarecare peste V=[n].xj →T. Prima muchie determinată este cea care conectează prima coordonată din cod.. iar unul dintre ele este vârful maxim n.

. El constă în repetarea următorului grup de operații până în momentul în care sunt determinate n-2 coordonate cj în vectorul cod c: 1.. T→ c=c1c2 . cn-2 peste [n].. se determină mulțimea S a vârfurilor de gradul unu (a terminalelor) din T: S=term(T). ..terminalul minim din mulțimea V a vârfurilor... Algoritmul lui Neville de codificare a arborelui T conduce la construcția unui (n-2). cele două vârfuri rămase în V după cea de-a (n-2)-a operație formează muchia en-1. codificare (Kn) decodificare [n]n-2 Codificare și decodificare Neville Codificare Neville. Observație Printr-un argument inductiv se poate vedea ușor că prin operațiile de decodificare Prüfer a vectorului c este obținută exact muchia ștearsă la pasul corespunzător al operațiilor de codificare a arborelui T obținut. Rezultă în consecință că operațiile de codificare și decodificare Prüfer descriu două bijecții inverse una celeilalte între mulțimea arborilor parțiali (Kn) și mulțimea (n-2)-vectorilor peste [n]. .. Repetăm operația descrisă anterior de n-2 ori și obținem succesiv muchiile e1. Considerăm un arbore parțial oarecare T Kn din (Kn). en-2. În fine. e2. ceea ce obținem este un vector-cod c cu o coordonată mai puțin și o mulțime de vârfuri V cu un element mai puțin. cn-2.vector c=c1 c2 .

Sunt determinate astfel n-2 coordonate cj și sunt șterse n-2 vârfuri xj. Fie c un (n-2)-vector oarecare peste V=[n]. cn-2 [n]n-2.. Observație (1) În procesul codificării Neville sunt obținute cele n-2 componente cj ale vectorului cod c=c1 c2 . Decodificare Neville. Aceste n-2 componente sunt determinate pe secvențe de cardinali egali cu cei ai mulțimilor de vârfuri terminale adiacente lor ale arborilor formați succesiv din T. Astfel. c=c1 c2 . 3. Determinarea unei astfel de secvențe de coordonate este însoțită de ștergerea terminalelor din arbore: T←T – S.. Presupunând că c este codul Neville al unui arbore parțial T Kn vom reconstrui arborele T determinându-i una câte una cele n-2 muchii. Primele |S| muchii .2. Cele două vârfuri care rămân sunt adiacente și formează centrul arborelui T (dacă acesta are două vârfuri) sau centrul și un vârf adiacent (dacă centrul lui T are un singur vârf). Pornind de la observația că în codul Neville singurele vârfuri care nu apar sunt terminalele lui T. se notează în vectorul cod vârfurile cj adiacente vârfurilor terminale xj din S parcurse în ordine crescătoare. vom începe prin a calcula mulțimea S a acestora.. (2) În vectorul cod obținut un vârf x apare de dT(x) – 1 ori.. cn-2 . vârfurile terminale sunt singurele vârfuri care nu apar în codul c. se șterg vârfurile terminale din arborele T: T←T – S .

. x|S| : e1=c1x1. cu terminalele din S parcurse în ordine crescătoare. . Rezultă în consecință că operațiile de codificare și decodificare Neville descriu două bijecții inverse una celeilalte între mulțimea arborilor parțiali (Kn) și mulțimea (n-2)-vectorilor peste [n]. Repetăm operațiile descrise anterior până în momentul în care obținem n-2 muchii: e1... cele două vârfuri rămase în V după aceste operații formează muchia en-1. Printr-un argument inductiv se poate vedea ușor că prin operațiile de decodificare Neville muchiile sunt determinate în aceeași ordine în care sunt șterse în cadrul operațiilor de codificare a arborelui T obținut.25... . ceea ce obținem este un vector cod c cu |S| coordonate mai puțin și o mulțime de vârfuri V având |S| elemente mai puțin.. (Kn) codificare decodificare [n]n-2 . . Dacă ștergem acum primele |S| coordonate din codul c și mulțimea S a terminalelor din mulțimea V a vârfurilor. Observație 5. În fine.determinate sunt cele care conectează primele |S| coordonate din cod... en-2. x1. x2. e|S|=c|S|x|S|.. e2.

. Partaje si formula multinomului.. de teorema de caracterizare a multisetului gradelor unui arbore și de identitatea multinomială a lui Newton și avem: IN și s0=(d1. Pentru n (Kn )|=nn-2. Teoremă (Moon) Pentru orice n avem | (Kn. Demonstrație. + 1)n-2 = nn-2.s(T)=s0) |= APLICAREA FUNCTIILOR DE NUMARARE NUMARAREA ARBORILOR.. Teorema lui Cayley. . d2. Pentru n=1 formula din enunț este evidentă. dn ) avem: (1 + .. Pentru n avem: (Kn )|=nn-2.. n . Pentru n≥2 ținem cont de teorema lui Moon.APLICATII Teoremă (Cayley).

s(T)=s0) |= Demonstrație... dn) și Dr(d1.. . Astfel. conform definiției partajelor. Atunci St(d1. Utilizăm metoda inducției matematice pentru a demonstra următoarea afirmație: P (n) <Pentru orice s0=(d1..... .. conform teoremei de caracterizare a multisetului gradelor unui arbore. Într-adevăr.... . egalitatea din enunț este adevărată în acest caz.+dn = 2(n-1)..... .. dn ) pentru n . dn) = 0. dn) = Dr(d1. d2. . De asemenea. rezultă d1=d2=1.. .. dn | (Kn.. .+dn = 2(n-1). 1). dn) P (2) este adevărată. d2. 1) = | (K2. dn). Notăm membrul stâng și membrul drept al relației de demonstrat. ... . dn) = 0 deoarece....Teorema ) avem lui Moon.. deci s0=(1. d2 Avem St(1..+dn)-n ≠ 2(n-1) –n= n-2... nu există arbori cu s(T)=s0. avem Dr(d1... respectiv cu St(d1.Pentru orice n și s0=(d1.. 1) | =1.. din relațiile d1+d2=2 și d1. (2) Cazul d1+d2+ .. deoarece (d1-1)+.> cu proprietatea d1+d2+ . avem St(d1. Analizăm următoarele două cazuri: (1) Cazul d1+d2+ .+dn ≠ 2(n-1).+(dn1)=(d1+..1.

considerăm d1 ≥ d2 ≥ .4... dn).. . ținând cont de definiția partajelor .. s(T)=( d1.. Din relațiile d1+d2+ .+dn = 2(n-1) . după cum vârful n este adiacent în arborele curent T Kn unuia Obținem din vărfurile i [n-1]. Pentru i [n-1] și di=1 nu există arbore parțial T Kn cu ). s(T) = (d1...Pe de alta parte Dr(1. proprietățile n ≥ 3. Vom demonstra că P (n-1) implică P (n) pentru n ≥ 3. dn)) în n-1 părți posibil vide. ≥ dn . . di = dn= 1 și Avem. Partiționăm mulțimea (Kn. 1) = = = 1. Fără a micșora generalitatea.. T: i n Figura5. ≥ dn ≥ 1 rezultă ușor prin reducere la absurd că dn=1.. 1) = Dr(1.. 1)... d1 ≥ d2 ≥ . și astfel obținem St(1.

Deci St(d1.. Caracterizarea cuplajelor de cardinal maxim. ... CUPLAJE IN GRAFURI. dn-1)) descrisă astfel: T → T . . Cuplaje in grafuri bipartite..n. di-1. dn) = Dr(d1.. Cuplaje care satureaza varfurile de grad maxim in grafuri bipartite.. Teorema lui Hall. Teorema lui Berge. T’ → T’+ [ni]... . dn).. s(T)=( d1.. Cuplaje in grafuri bipartite regulate.. = ))|=0 . Pentru i [n-1] și di ≥ 2 există bijecția dn).. 19 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 3.. ))| = . de recurența Pascal pentru partaje și de faptul că dn=1 avem: ... Prin urmare.(Kn.. s(T)=( d1. s(T)=( d1. Teorema lui Bernstein. . conform ipotezei inductive P (n-1) . )) ↔ (Kn-1. (Kn. .. dn).. .... Ținând cont de rezultatele obținute.. dn). avem (Kn. s(T’) = ( d1.

G = Pn G = Cn G = Cn1 + Cn2 + Cn3 + … + Cnp .saturat EXEMPLE. M* := cuplaj de cardinal maxim in G M culaj perfect : _ orice varf din V(G) este M . V(M). DEFINITII. M := multimea cuplajelor din graful G. Care este cardinalul maxim al unui cuplaj din G ? Cate cuplaje de cardinal maxim are G ? Cate cuplaje de cardinal k are G ? b. (Descompunerea multimii muchiilor intr-o reuniune de cuplaje disjuncte) EXERCITII. G=(V. Determinarea numarului │Mk│ pentru k in N≥1.V(G) – V(M) . e. Care este cardinalul lui M* ? Determinarea numarului │M*│ . 1. a. NOTATII. . si varfuri nesaturate.n.3 si in Kn. 2. EXEMPLE.E) graf simplu M inclus in E M cuplaj :_M este multime independenta : _ orice e. Cuplaje. SCOP : M* Conditii in care M* satureaza toate varfurile. CUPLAJE IN GRAFURI. a. Cuplaje in Cn. c. Cuplaje in Pn. b. Cuplaje intr-un arbore. Varf M – saturat Varf M – nesaturat Partititionarea multimii V in varfuri saturate. Mk := multimea cuplajelor de cardinal k din graful G. Sa se determine │M1│ si │M2│ intr-un graf simplu G.f din M sunt neadiacente. d.Descompuneri in cuplaje. Cuplaje in K3.

3 si. 4. . 3. P : = multimea lanturilor M – alternante. Relatii de ordine. REPERE ISTORICE.2. Descompunerea multimii muchiilor unui graf intr-o reuniune de cuplaje disjuncte. (A parte nevida a lui V(G)).secolul XIX. 4. Problema repartitiei personalului la locurile de munca astfel incat suma competentelor sa fie maxima.3. in general. EXEMPLE. Operatii. Algoritmi pentru constructia unui M*. 3.M’’ – alternant.Descompunerea multimii muchiilor E intr-un numar minim de cuplaje disjuncte de cardinali aproape egali.n (exercitiu). Problema repartitiei dupa competenta a personalului la locurile de munca. Relatia de incluziune pe multimea cuplajelor unui graf G. (a in V(G)). Cazurile K3. Ciclu M – alternant .4. PREGATIRI. 4.1.1. Lant M’.M’’ – alternant. 3. Problema orarului. 3. Definitii. P(a) : = multimea lanturilor M – alternante cu un capat in a. Programarea meciurilor in concursurile de sah pe echipe. EXEMPLE.5.2. Ciclu M’. Kn. EXEMPLE. Problema seratei (a perechilor) .2. Cuplaje in grafuri cu muchiile ponderate. 4. Exemple. 3.1. EXEMPLE. tipuri. Lant M – alternant . Notatii. P (A) : = multimea lanturilor M – alternante cu un capat in A. 3. Lant M – alternant deschis (crescator).

4. c. M – alternant deschis si obtinerea unui cuplaj de cardinal cu 1 mai mare.M2). pe multimea P a lanturilor M – alternante. Compararea numarului de muchii din M1 cu numarul de muchii din M2 din fiecare componenta conexa: In primele doua tipuri numarul muchiilor din M1 si M2 este egal.M2 – alternant tip (M1. In al patrulea tip numarul muchiilor din M2 este mai mare cu 1 decat numarul muchiilor din M1. Operatia de “lipire” a doua lanturi M – alternante. d. numita operatia de transfer de-a lungul lantului P : M’ = M delta E(P) .2. . EXEMPLE. lant M1.≤.diferenta simetrica. Compararea cardinalilor cuplajelor M’ si M. In al treilea tip numarul muchiilor din M1 este mai mare cu 1 decat numarul muchiilor din M2. Descrierea celor patru tipuri de componente conexe ale grafului [M1Δ M2] indus de diferenta simetrica a doua cuplaje diferite M1 si M2 : ciclu M1. Lanturi M – alternante de cardinal maxim. Lanturi M – alternante maximale cu un capat fixat (M – nesaturat).M1). a.M2 – alternant tip (M2.Cuplaj maximal. lant M1.M2). M*. EXEMPLE. Diagrama Euler – Venn. Lanturi M – alternante maximale. b. Operatia “delta” .2.M2 – alternant.diferenta simetrica..M2 – alternant tip (M1. Cuplaj de cardinal maxim. Exemple. pe multimea cuplajelor unui graf G. lant M1. Operatia de constructie a “negativului” unui lant P . Relatia de “ subgraf “ . Operatia “delta” .

Cuplaje care satureaza varfurile de grad maxim in grafuri bipartite. Fie G = (A c B. CARACTERIZAREA GRAFURILOR BIPARTITE. REZULTAT FUNDAMENTAL: TEOREMA DE CARACTERIZARE A CUPLAJELOR DE CARDINAL MAXIM. TEOREMA LUI BERGE. un cuplaj. 5. E) un graf bipartite si M inclus in E. Descompuneri in cuplaje. CARE CONTIN UN CUPLAJ AL LUI A IN B. Amintim: definitia grafului bipartit teorema lui KONIG orice arbore este un graf bipartit 5. CUPLAJE. Fie G = (A U B. DESCOMPUNEREA IN CUPLAJE DE CARDINALI APROAPE EGALI A MULTIMII MUCHIILOR UNUI GRAF BIPARTIT. TEOREMA 1. Avem: G contine un cuplaj al lui A in B _ _Pentru orice parte nevida S din A avem: │NG (S) │ ≥ │S│ . . APLICATII. CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE. TEOREMA LUI HALL. 1. Teorema lui Bernstein. 5. PROBLEMA.1. G = (A cB.CARACTERIZAREA CUPLAJELOR DE CARDINAL MAXIM. TEOREMA (CLAUDE BERGE) M este cuplaj de cardinal maxim in G _ _ Orice lant P M – alternant din G nu este deschis. E). CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE REGULATE. PROBLEMA ORARULUI. ( HALL). 4. Definim M “cuplaj al lui A in B”. E) un graf bipartit. CUPLAJE IN GRAFURI BIPARTITE.2.3.2.

Se cere programarea examenelor in sesiune astfel incat numarul zilelor de examen sa fie minim si repartitia examenelor in zilele sesiunii sa fie uniforma. Fie G = (A c B. a are examen cu b}. 4) Programarea examenelor in sesiune corespunde unei descompuneri in cuplaje disjuncte a multimii muchiilor grafului G. Fie G = (A U B. ( HALL). 5) Programarea examenelor intr-un numar minim de zile in sesiune corespunde unei descompuneri intr-un numar minim de cuplaje disjuncte a multimi muchiilor grafului G. 2. Avem: G contine un cuplaj al lui A in B _ _ Pentru orice parte nevida S din A avem: .Fie A = multimea profesorilor. CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE p. B = multimea grupelor de studenti. E) . 6) Repartitia uniforma a examenelor in sesiune corespunde unei descompuneri in cuplaje disjuncte de cardinali aproape egali a multimii muchiilor grafului G. b} │ a in A.q – REGULATE. Amintim : TEOREMA 1.1. E) un graf bipartit. Interpretare in graful bipartit asociat G : 1) Profesorii si grupele de studenti corespund varfurilor grafului G. graful bipartit ale carui muchii sunt definite astfel: E = {{a. Un profesor poate sustine cel mult un examen intr-o zi. 3) Examenele programate intr-o zi de sesiune corespund unui cuplaj in graful G. O grupa poate sustine cel mult un examen intr-o zi. 2. b in B. MODELARE. 2) Examenele corespund muchiilor grafului G.

Pentru orice numar natural p mai mare sau egal cu 1. Un graf bipartit G =(A U B. Pentru orice doua numere naturale mai mari sau egal cu 1. Orice graf bipartit G = (A c B. orice graf bipartit G = (A U B. E) p – regulat admite un cuplaj perfect. TEOREMA 6. TEOREMA 3.2. TEOREMA 5.q – regulat admite un cuplaj al lui A in B. orice graf bipartit G= (A B. E) notam cu D gradul maxim al unui varf si cu d gradul minim al unui varf din V(G). E) admite o descompunere in D cuplaje : E = M 1 c M 2 c M 3 c … c M D. E) un cuplaj M se numeste cuplaj perfect daca orice varf di V(G) este M – saturat. p ≥ q in N≥1. Fie p. E) p – regulat admite o descompunere in p cuplaje perfecte: E = M1 c M2 c M3 c …c Mp. Intr-un graf G = (V. TEOREMA 4. Orice graf bipartit G = (A c B. q – regulat daca orice varf din A are gradul p si orice varf din B are gradul q. CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE OARECARE. E) este izomorf cu un subgraf varf – indus al unui graf bipartit D – regulat.│NG (S) │ ≥ │S│ . 3. q doua numere naturale mai mari sau egale cu 1. Un graf G = (V. Intr-un graf G = (V. 2. E) p. E) se numeste p. Orice graf bipartit G = (A U B. . E) se numeste p – regulat daca orice varf din V(G) are gradul p. TEOREMA 2. 1.

Fie A∩ si B∩ varfurile de grad maxim din A respectiv B. TEOREMA LUI BERNSTEIN. M2). doua parti X ⊆ A. 2. Inegalitatea din enunt implica existenta in graful M1 ΔM2 a unei componente conexe P de tip lant M1. Exista un cuplaj care satureaza varfurile de grad maxim din G. APLICATIE.1. Pentru uniformizarea in cardinal a unei familii de cuplaje disjunte se aplica procedeul descris in demonstratia teoremei 1 pentru perechile de cardinali minim si maxim ale familiei initiale si asupra celor obtinute din aceasta pana se obtine o familie in care orice doua cuplaje difera in cardinal prin cel mult o unitate. . Fie M1 si M2 doua cuplaje disjuncte.1. E) un graf bipartit. Y ⊆B si doua cuplaje MA al lui X in B si MB al lui Y in A . Avem : Exista un cuplaj al lui A∩ in B si un cuplaj al lui B∩ in A. M2 – alternant tip (M2. Cuplajele M1’ si M2’ se definesc astfel: M1’ = M1 Δ E(P). Demonstratie. Fie G = (AcB. Exista un cuplaj M ⊆ MA c MB care satureaza elementele multimii A c B. 2. A∩ Ν B∩.UNIFORMIZAREA IN CARDINAL A UNEI FAMILII DE CUPLAJE DISJUNCTE. TEOREMA 1.2. Daca │M2│ – │M1│≥2 atunci se pot construi doua cuplaje M1’ si M2’ cu proprietatile urmatoare: M1’ cM2’ = M1 c M2 M1’ ∩ M2’ = O │M1’│ = │M1│ + 1 │M2’│ = │M2│ . E) un graf bipartit. 2. Fie G = (AcB. TEOREMA 2. CAZUL GRAFURILOR BIPARTITE. M2’ = M2 Δ E(P). TEOREMA.

Fete. fB : B → A . Teorema celor 5 culori.3 nu este planar (demonstratie directa) – exercitiu. Conditii suficiente de hamiltoneitate pentru grafuri neorientate. Teorema poliedrala a lui Euler. Dualitate in grafuri planare.succesiv. 24 NOIEMBRIE 2010 CURSUL 4. Proprietati. Dualitate in grafuri planare.Harta. Reprezentare in plan.f0) – la care se adauga suma unghiurilor din fata nemarginita . K5 nu este planar (demonstratie directa bazata pe unicitatea modulo un izomorfism a hartilor asociate . Teorema celor 5 culori. APLICATIE: . GRAFURI PLANARE 1 Definitie.TEOREMA 3 (BERNSTEIN) Fie A. Grad al unei fete. PROBLEME HAMILTONIENE. Teorema lui Grinberg.adica (d(f) – 2) pi (suma dupa f in F si f diferit de fata nemarginita .lui K1. 2 TEOREMA POLIEDRALA A LUI EULER. Demonstratia 1 (care utilizeaza un arbore partial). B doua multimi si doua injectii fA : A → B . GRAFURI PLANARE.f0. Exista o bijectie g : A → B. GRAFURI PLANARE. Demonstratia 2 (care calculeaza in doua moduri suma unghiurilor totale centrate in varfuri: * pe de o parte ea este 2 pi /V/.K3 si K4) K3. ** pe de alta parte ea este egala cu suma unghiurilor interne fetelor marginite . adica (d(f0) + 2) pi.Proiectie stereografica EXEMPLE. Teorema lui Dirac. Teorema lui Taite. Teorema poliedrala a lui Euler. Proprietati. Aplicatii..K2.

formula lui Euler si formula care evalueaza suma gradelor fetelor) K3.) 3.1 TEOREMA Fie G graf simplu Hamiltonian. Harta./Fi”/) = 0. APLICATIE: K5 este neplanar. Harti hamiltoniene. 3 Hamiltoneitate in grafuri planare. Suma (i-2) (/Fi’/ . PROBLEME HAMILTONIENE.Exemple. K3. C ciclu hamiltonian in G. (se utilizeaza faptul ca graful K5 este Hamiltonian) – exercitiu.F) harta hamiltoniana.K5 este neplanar (se utilizeaza faptul ca cele mai mici fete ar avea gradul cel putin 3. ALGORITM de testare a planaritatii unui graf Hamiltonian.3 este neplanar (analog) exercitiu. Fete. M = (V. Definitia unui graf Hamiltonian. (3.2 Conditie necesara de hamiltoneitate a unui graf planar. de . TEOREMA LUI GRINBERG.Fete interioare.3 orice ciclu este par) – exercitiu. Conditii suficiente hamiltoneitate pentru grafuri neorientate.Avem: G este planar daca si numai daca graful intersectiilor corzilor ciclului Hamiltonian este bipartit.E.Fete exterioare. R’ R” F’ F” Fi’ Fi” (0 <= i ) TEOREMA 3 (GRINBERG). Graf planar. Grad al unei fete.3 este neplanar (aici gradul minim al unei fete ar trebui sa fie cel putin 4 – deoarece in K3.

Graf Hamiltonian.Ciclu simplu.Ciclu elementar. HAMILTONEITATE (1) 1. Subgraf.a2. CONDITII NECESARE DE HAMILTONEITATE. Avem: Graful p-partit complet Ka1. CONDITII NECESARE / SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE.1.ap N>=1 indiciate in ordine crescatoare.Lant elementar. 1.1. Pentru orice S V(G) avem : c(G-S) <= /S/. Graf neorientat. Problema celor patru culori.Graf trasabil.Drum elementar. Jocul icosian.Drum simplu. Lant. a1<= a2 <= a3 <= …<= ap. Fie numerele naturale a1.1. DEFINITII. PROPOZITIA 1. Ciclu.S) <= /S/. Ciclu Hamiltonian. Aplicatie.Circuit elementar. Grad al unui varf in grafuri neorientate.…ap este hamiltonian <==> ap <= a1 + a2 + a3 + … + ap – 1.orientat. Circuit. NOTATII. lui HAMILTONEITATE (2) 1. Avem : c(C. Multimea grafurilor simple definite peste o multime V ordonata cu relatia <= de a fi subgraf. TEOREMA 2.simplu.Lant simplu. 2. Lant Hamiltonian. Aplicatii. Graf p-partit complet.…. REPERE ISTORICE.Teorema lui Dirac. Teorema lui Taite. Drum. . COMENTARIU : Fie C ciclu elementar si S ô V(C) o parte proprie a multimii varfurilor sale.Circuit simplu. Teorema Grinberg.a3. Fie G un graf simplu Hamiltonian. 1.

Exemple. M = (V./Fi”/) = 0.2. Graful lui GRINBERG G2 nu este Hamiltonian. APLICATII.1. PROBLEMA 2. C ciclu hamiltonian in G. Se utilizeaza teorema lui GRINBERG ( pentru implicatia “stanga –dreapta”). Grad al unei fete. TEOREMA 2. Graful grid Pm x Pn (un dreptunghi de la turi m si n impartit in mn patratele egale . TEOREMA 3.ca o foaie de aritmetica) este Hamiltonian daca si numai daca mn este par. +++++ Subiectul este tratat si la “GRAFURI PLANARE” +++++++ Graf planar. Harta. CONDITIE NECESARA DE HAMILTONEITETE A UNUI GRAF PLANAR. . Fie doua numere naturale m. SOLUTIA 1. Se utilizeaza un arbore format din diagonale ale patratelor din interiorul ciclului Hamiltonian.F) harta hamiltoniana. SOLUTIA 1. Orice ciclu Hamiltonian C al grafului Pm x Pn contine in interiorul lui un acelasi numar de patrate egal cu mn/2 – 1. SOLUTIA 2.E. PROBLEMA 1. Suma (i-2) (/Fi’/ . Se utilizeaza teorema lui GRINBERG . Graful lui GRINBERG G1 nu este Hamiltonian. R’ R” F’ F” Fi’ Fi” (0 <= i ) TEOREMA 3 (GRINBERG). SOLUTIA 2. Se utilizeaza faptul ca graful Pm x Pn este bipartit ( pentru implicatia “stanga – dreapta”) .1.n >= 2 cu mn par . Fete.

facultativ HAMILTONEITATE IN PRODUSE DE GRAFURI. . REPERE ISTORICE. Graf hamiltonian. 2. CAZURI PARTICULARE. Jocul icosian.2.y} η E(G) : dG(x) + dG(y) Υn] 1 [G este Hamiltonian]. Ciclu hamiltonian. E) un graf simplu cu n =│V│≥ 3 varfuri. 3. TEOREMA 1 (DIRAC) Fie G = (V. E) un graf simplu cu n =│V│≥ 3 varfuri.Arborele are jumatate din numarul varfurilor grafului Pm x Pn iar numarul muchiilor arborelui este egal cu numarul patratelor din interiorul ciclului Hamiltonian. HAMILTONEITATE (3) 1. 1. Este adevarata urmatoarea implicatie : [ x . {x.y ι V(G). Este adevarata urmatoarea implicatie : [ xι V(G) : dG(x)Υ n/2 ]1[ G este Hamiltonian ]. (ORE) Fie G = (V. HAMILTONEITATE (4) . 1. CONDITII SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE. CONDITII SUFICIENTE DE HAMILTONEITATE A UNUI GRAF. TEOREMA 2. EXTINDERE. NOTATII. DEFINITII. 1. Lant hamiltonian.

V(Qn) = {0. PROPOZITIA 2.n}. Qn este Hamiltonian (inductie). PROPOZITIA 1. DEFINITIA 1. PRODUSE CARTEZIENE DE LANTURI. Q2 .3. Q2 .1. Q1 . Fie S = {1.n}. v difera pe exact o componenta}. unde n in N>=1. Pn.….2. Lantul elementar cu n varfuri. /E(Qn)/ = n2n-1 .3. (similara definitiei 1) Notam V(Pm) = {1.Y}/ X.1}n . Qn este n – regulat (inductie). Qn . V(Pn) = {1.Y) intre doua multimi pentru exprimarea definitiei 2. GRAFUL CUBULUI n – DIMENSIONAL. EXEMPLE Q1 . E(Qn) = { {u. Cn. DEFINITIA 3.3. /V(Qn)/ = 2n . Q3.2.v} / u. Ciclul elementar cu n varfuri. 1.v difera pe exact o componeneta .2.…. Qn este Eulerian. E(Pm x Pn) = {{u.m}.v in V(Pm x Pn) si u.v}/u. Q3.…. Utilizarea notiunii de diferenta simetrica a doua multimi si de distanta d(X. Definitia 1 <==> Definitia 2. Y sunt parti ale multimii S si X. Y difera prin exact un element}. Definim graful produs cartezian a doua lanturi Pm x Pn astfel: V(Pm x Pn) = V(Pm) x V(Pn) .1. v in V(Qn} si u. EXEMPLE. DEFINITIA 2. V(Qn) = S(*) = { X / X parte a multimii S} E(Qn) = {{X.2. Fie n numar natural mai mare sau egal cu 1.

a3 .v este Hamiltonian pentru . a1 . a3. a3.an in N>=1 definim graful produs cartezian a n lanturi Pa1. an este numar par]. …. Graful Pm x Pn este Hamiltonian daca si numai daca m. aj >= 2. a2. exista doua numere ai .cu exact o unitate}.v difera pe exact o componenta cu exact o unitate}. DEFINITIA 4. … . Graful Pm x Pn este graf bipartit pentru orice doua numere naturale m.n >= 2 si mn par.an dintre care unul mai mare sau egal cu 2.v in V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan) si u. PROPOZITIA 7. E(Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan) = {{u. PROPOZITIA 6. [Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan este Hamiltonian ] <==> <==> [ n >= 2 . a2.an. PROPOZITIA 4. Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan este graf bipartit pentru orice n numere naturale a1. Pa2.n dintre care unul mai mare sau egal cu 2. PROPOZITIA 5. Pan astfel: V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan) = V(Pa1) x V(Pa2) x V(Pa3) x … x V(Pan) . Pa3. Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan . PROPOZITIA 3. (extinderea definitiei 3) Pentru a1. PROPOZITIA 8. Graful Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan contine un lant Hamiltonian pentru orice n numere naturale a1.v}/u. …. a3. a2. a2 . … . … .

8 DECEMBRIE 2010 CURSUL 5. Teorema lui Brooks. a3 . … . x3. 1) O tabla de sah poate fi acoperita cu piese de domino.3. a3. Grafurile lui Mycielski. x2. an este numar impar.orice varf v = (x1. unul alb si unul negru. …. Polinoame cromatice si proprietati. S. Teorema lui Dirac. EXERCITII. xn) din V(Pa1 x Pa2 x Pa3 x … x Pan) cu proprietatile x1 + x2 + x3 + … + xn este numar par si orice n numere naturale a1. PROBLEME DE COLORARE: numar cromatic. . Constructii de grafuri kcromatice. a2 . (exercitiu – de studiat folosind indicatiile date) 1. … . a2. poate fi acoperita cu piese de domino. Algoritmul greedy de colorare.an cu proprietatea a1 . 2) O tabla de sah fara un patrat dinr-un colt nu poate fi acoperita cu piese de domino.componente. 3) O tabla de sah fara doua patrate .

Chestiuni generale. Notam : * pentru e in E e= extremitatea initiala a arcului e (varful origine).1. 1. REZULTATE DE BAZA. fluxuri de cost minim. in particular vom considera multimi de arce de tipul urmator (S . [S .15 DECEMBRIE 2010 CURSUL 6. V-S) si (V-S . e+ = extremitatea finala a arcului e (varful terminus). * pentru K parte a lui E r(K) = suma ponderilor arcelor din K. S). NOTATII. S). E) un graf orientat si r : E → N ≥0 o functie pondere definite pe multimea arcelor sale. FLUXURI IN RETELE DE TRANSPORT: teorema si algoritmul lui ford-fulkerson. T) = multimea arcelor e cu e. * pentru S parte a lui V r +(S) = suma ponderilor arcelor e cu ein S si e+ in V-S. T] = (S . DEFINITII. CONEXITATE IN GRAFURI: CARACTERIZARI ALE GRAFURILOR 2-CONEXE TEOREMA LUI WHITNEY. T) U (T . T parti disjuncte ale lui V (S . Fie G = (V . .in S si e+ in T. r . RETELE DE TRANSPORT 1.(S) = suma ponderilor arcelor e cu einV-S si e+ in S. * pentru S .

Y = multimea iesirilor. N = (G. PROPOZITIA 3.u in S = r (E (G [S] )) PROPOZITIA 2. PROPOZITIA 1. Pentru o retea N = (G . X . Y .I. Retea de transport. Pentru S parte nevida a lui V avem : r +(S) – r -(S) = Suma (r +G (u) – r –G (u)) pentru u in S. Notam : F(N) = {f│f flux in reteaua N}.E) este graf orientat si V = X ΝI Ν Y. Y si E sunt nevide.Y. I . 1.Observatie. I = multimea varfurilor intermediare. 1. (2) Conditiile de conservare a fluxului: f +(v) = f -(v) orice v in I. X. S)). Flux f in reteaua N. un flux f in N si o parte S cu X ⊆S ⊆ X c I . V-S)) si r -(S) = r((V-S . c). X . I si Y sunt multimi disjuncte. Pentru S parte nevida a lui V avem : Suma r(uv) pentru uv in E cu u. f:E N ≥0 cu proprietatile : (1) Conditiile de marginire: 0 ≤ f(e) ≤ c(e) orice e in E.2. r +(S) = r ((S . X = multimea intrarilor.X.c) unde : G = (V.3.v in S = Suma r(vu) pentru vu in E cu v. c:E N≥0 functia capacitate.

avem f +(S) – f -(S) = f +(X) – f – (X) . Numarul val (f) se numeste valoarea fluxului f. CONSECINTA 4. Vom considera cazul in care avem: X = {x} . Y = {y} . Fie o parte S a multimii varfurilor V cu x in S si y in V–S. Pentru un arc e din (S . V – S) Ν (V – S . Notam : val (f) := f +(X) – f –(X).1. Pentru S = X c I avem : f . Determinarea unui flux de valoare maxima. Notam cu K~ o taietura de capacitate minima: c(K~) = min {c(K) │ K in K} si K ~ (N) = {K ~ │ K ~ in K (N) . Notam cu f * un flux de valoare maxima : val(f *) = max {val(f) │ f in F(N) } si F *(N) = {f * │f * in F (N) . val(f *) maxim}.(X) .1. 2.1. . PREGATIRI 3. –(x) = 0 si d +(y) = 0 . Notam K(N) = {K │ K taietura in reteaua N} Pentru K in K (N) . S) definim SCOP. TAIETURI INTR-O RETEA.(Y) – f +(Y) = f +(X) – f . d 3. 3. c(K ~ ) minim}. O taietura K este o multime de tipul (S . numarul c(K) se numeste capacitatea taieturii K. V – S) unde S este parte a lui V cu x in S si y in V – S.

daca e este in (V – S . 3. V – S) Ν (V – S . V – S). prin definitie. S) avem: i S (e) = 0. Fie u.v doua varfuri diferite din reteaua N si P un u.yLANT NESATURAT.2. prin definitie. REVIZUIREA UNUI FLUX DE-A LUNGUL UNUI x. Se defineste un flux f ’ : E → N≥0 astfel : .c(e) – f(e) i S (e) = f(e) S). Pentru un arc e din E(P) definim c(e) – f(e) i P daca e este un “arc inainte in P” daca e este un “arc inapoi in P”. pentru orice arc e din (S . (e) = f(e) De asemenea .b – lantul P este f – saturat daca si numai daca. avem: i (P) = 0. notam i (P) = min {i P (e) │ e in E(P)}.v – lant. LANTURI INTR-O RETEA. Vom spune ca taietura K = (S .3. daca e este in (S . Fie P un x.1. V – S) este f – saturata daca si numai daca.y-lant nesaturat. 3.1. Vom spune ca a.

3.y. . u – lant f . adica i(P) = 0.4. in rest.2. f ‘(e) = f(e) – i(P) f(e) daca e este arc inapoi in P. (3) Existenta unui x.y – lant f – nesaturat P intr-o retea N este semnificativa deoarece de aici rezulta ca fluxul f nu este flux maxim.nesaturat } K este o taietura f – saturata. I . f ‘ este flux. Observatie. X . (2) Sunt adevarate implicatiile : (2. 3. prin revizuirea lui f de-a lungul lui P f poate fi transformat intr-un flux f ’ de valoare mai mare. Y . Vom spune ca fluxul f ‘ este obtinut prin revizuirea fluxului f de-a lungul x. (1) Pentru orice flux f din F (N) si orice taietura K din K(N) avem: val (f) ≤ c (K).1. V . DEFINIREA UNEI TAIETURI f-SATURATE INTR-O RETEA IN CARE ORICE x .1) val (f) = c (K) 3 Taietura K este f .y – lant este f – saturat.saturata. Consideram situatia in care orice x . c) o retea de transport. (2) x. Fie N = (G . PROPOZITIA 5. y – LANT ESTE f SATURAT.y-lantului nesaturat P. De asemenea.f(e) + i(P) daca e este arc inainte in P.lantul P este f ‘ – saturat. (1) val(f ‘) = val(f) + i(P) > val(f).S) din K(N) selectand multimea S astfel : S = {u │ u in V(G) si exista un x . Se defineste o taietura K = (S .

Se considera un flux initial f definit prin f(e) = 0 pentru e in E(G). X . 2.y – lant din N este fsaturat. Y .2. c) o retea de transport. 1. X . Y .V(G)-V(T)] . ~ (2. Daca muchia e exista atunci : t(v) = min {t(u). T = T + [e]. 2. Este adevarata echivalenta : f este in F * (N) 3 Orice x. PROPOZITIA 6. (FORD – FULKERSON) Fie N = (G . Daca y este in V(T) atunci: 3. ALGORITMUL FORD – FULKERSON 0.saturata 1 f este in F * (N) si K este in K ~ (N) si val (f) = c (K). STOP.2) val (f) = c (K) 1 f este in F * (N) si K este in K (N).3.O) 2. e = uv cu u ι V(T) .(2. .3) Taietura K este f . v ιV(G) – V(T).1. i V(T) (e)}.2. i V(T) (e) > 0. 2. Avem: val (f *) = c (K ~). I . t(x)=infinit T = ({x}.1. Daca muchia e nu exista atunci : f este in F * (N). Se cauta o muchie e in [V(T). c) o retea de transport. TEOREMA 7. I . Fie N = (G .

3. Daca y nu este in V(T) atunci: REPETA 2. Observatie. 2. 2.Se revizuieste fluxul f de-a lungul unicului x. Algoritmul are un numar finit de pasi deoarece vectorul (val(f) .2. CONEXITATE IN GRAFURI: CARACTERIZARI GRAFURILOR 2-CONEXE TEOREMA LUI WHITNEY.c + (x)} x {1 . Algoritmul nu se sfarseste daca │V(T)│ = │V(G)│ deoarece in acest caz avem V(T) = V(G) si atunci y fiind in V(T) fluxul f este revizuibil. /V(T)/) creste strict in raport cu ordinea lexicografica . REPETA 1. ALE . … .│V(G)│} si la repetarea pasilor 1 sau 2 .y-lant din T. vectorul (val(f) . … .2. 1.2. │V(T)│) ia valori in multimea {0. Deci algoritmul nu poate sfarsi decat in cazul in care se ajunge la val(f) maxim.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->