SUPRACOPERTA: GH. MARINESCU PAUL POPESCU-NEVEANU Referenţi ştiinţifici: Prof. dr. doc. STELUŢA TEODORESCU Dr. doc.

VICTOR SAHLEANU de psihologie DICŢIONAR BUCUREŞTI • 1978 EDITURA ALBATROS

DICŢIONARE DE SPECIALITATE ŞI ALTE LUCRĂRI ENCICLOPEDICE CONSULTATE WC DL 1'RtrAŢÂ H.C. Warrcn (Tîd.), Dicţionary of PsycJwlogy, Boston — New York, 1934. I.A. Kairov (re d.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (înl. rom. 1965). K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Paris, 1963. J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, To towa — New Jersey, 1965. H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1 967. J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. A.M . Batro, Dictionaire d'epistemologie gânitique, Paris, 1968. A. Lalande, Vocabulai re technique et critique de la philosophie, Paris, 1968. A.et. R. Muchielli, Lex ique de la psychologie, Paris, 1969. V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psih iatra, Moscova, 1969. St. Bîrsănescu (red.), Dicţionar de pedagogie contemporană, Bucureşt i, 1969. J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, K .M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, 1970. A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. *** Dicţionar de estetică generală, Bucureşti, 1972. *** Mic dicţionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucureşti, 1973. S. Lăzăresc u ş.a., Vademecum în neurologie-, Crniova, 1974.

Fiecare carie îşi are istoria şi soarta sa. în momentul hi care, încheiem această carie •pute reiata ceva despre modul în care a fost realizată şi concepută, dar nu-i putem prevedea „viaţa". Era prin 1965 cînd mi s-a propus să fac un dicţionar de psihologie pentru tineri în scopuri orientative şi autoeducative. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotin d că îmi va fi uşor să expun termenii de bază ai psihologiei în mod clar dar fără concesii în rt cu rigorile ştiinţifice. Nu a fost însă deloc uşor. Am lucrat la acest dicţionar, cu între uperi şi reluări, cu reveniri şi reelaborări, preocupat pînă la obsesie cînd de o problemă sa ermen, cînd de altul, —timp de 12 ani, investind, în principal, în această lucrare, numai aparent simplă, cel de-al cincilea deceniu al vieţii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce înseamnă „singur" cînd, încereînd să dau o bază de cercetare logicopsihologică dicţio de psihologie, am întrebat mereu cînd pe colegi, cînd pe discipolii mei ce înţeleg prin c utare cuvînt, cum văd problema etc. Nu puteam doar prescrie semnificaţiile termenilor, trebuia să-i urmărim în sistemul obiectivat al ştiinţei şi în folosirea lor curentă pentru a ge mai profund şi a ne înţelege mai bine. Ne-a interesat să reflectăm în dicţionar sistemul n stru de psihologie şi gîndire psihologică. Psihologia este o ştiinţă în plină dezvoltare, fii strîns corelată cu multe

IN LOC DE PREFAŢA alte discipline. Chiar pe parcursul elaborării dicţionarului s-au pr odus importante deplasări în stocul de cunoştinţe psihologice si acestea au trebuii să fie adecvat integrate în dicţionar. Modelul cursei cu obstacole este în aceste condiţii nu doar o f igură de stil. Important este ca dicţionarul să fie mai puţin retrospectiv şi mai mult prospectiv, să orienteze şi asupra evenimentelor ştiinţifice în curs de desfăşurare. Ai i apare şi o complicaţie în plus. Psihologia, în afara profundei ci înrădăcinări în limbajul al, uzează de mai multe limbaje ştiinţifice — fizic şi cibernciic-informaţional, ncurofiziol ogic şi comportanientist, mentalist şi reflexiv, sociologic şi educaţional, matematic şi f ilosofic — toate fiind aplicate convergent, căutînd să surprindă unitatea în diversitatea co nduitei umane. Că termenii psihologici sînt prin excelenţă polisemantici este un fapt de mult atestat, dar importantă a fost pentru noi nu doar înregistrarea tuturor sensuri lor, ci indicarea legăturilor esenţiale dinlăuntrul sistemului de gîndire psihologică, ast fel îneît fiecare concept să-şi poată dezvălui şi preciza valorile sale generative. Se ştie c imbajul curent deseori utilizăm cuvintele fără a fi pînă la capăt conştienţi de semnificaţia Experienţa noastră personală, ca şi observaţiile făcute în trei decenii de lucru cu studenţii e dovedesc că nici limbajul ştiinţific nu este scutit de astfel de reducţii şi particulari zări. S-a spus de aceea că a însuşi corect codul unei ştiinţe. înseamnă practic a lua în bună ire acea ştiinţă. Aceasta mai ales hi cazul în care dicţionarul apare ca o variantă expusă an litic a unui tratat. Un tratat nu devine însă larg accesibil dacă nu este dublat de un dicţionar explicit. în acest punct s-ar părea că discuţia devine prea pretenţioasă şi se aba de la formula unui IN LOC DE PREFAŢĂ

vocabular psihologic care să pună la dispoziţia tinerilor condensate ştiinţifice de natură să faciliteze cunoaşterea de sine şi cunoaşterea altora. Ştim însă că în această privinţă, a cun ihologice, tinerii sînt vital şi puternic interesaţi. Or, în zilele noastre, răspunsurile ce se oferă tinerei generaţii nu pot fi aproximative şi palide. Comanda lor este ferm şt iinţifică iar a răspunde adecvat acesteia înseamnă respect şi binemeritai credit acordat tin erelor generaţii. Pentru acestea un anumit gen de „popularizare" de mult timp a deve nit impopular. în aceste condiţii, căutînd să nu drămuim cunoştinţele pentru a permite fiecăr titor să înainteze atît cît îi este necesar şi... cît poate, dicţionarul, continuînd să fie a tineretului, şi-a extins aria de cuprindere, interesînd şi pe psihologi, pe specialişti din domenii conexe, ca şi pe oricare din cei interesaţi în psihologia ştiinţifică, acum cînd arcina optimizării factorului uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia să revină primului dicţionar de psihologie publicat în ţara noastră. Semnificaţia ace tei lucrări, ce nu aparţine unui autor ci principalei ştiinţe despre om, este în acelaşi tim p legată de lărgirea şi intensificarea dialogului dintre public şi psihologia ştiinţifică şi maturizarea însăşi a psihologiei care-şi poale oferi cristalizările teoretice şi pune la dis poziţie valenţele sale aplicative, în genere, elaborarea, ca şi utilizarea unui dicţionar şt iinţific, implică un efort de esenţializare, punere la punct, clarificare. Doar în orice întreprindere cognitivă, primul demers este acela al definirii termenilor după care u rmează progresive corelaţii şi construcţii, ca şi în instruirea cu ajutorul unui manual prog ramat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole, caracterizări schiţate şi definir i, cupriiizîiid principalele ramuri

IN LOC DE PREFAŢA ale psihologiei, dicţionarul va fi neîndoielnic instructiv pentru ci titori. Aceasta nu înseamnă că nu persistă multe imperfecţiuni, că nu sînt de semnalat lacune că nu vor apărea un număr de probleme pe care cititorii sînt invitaţi să le semnaleze si di scute în vederea unei noi sau alte realizări de dicţionar psihologic românesc. Dacă mi-a r evenit mie să elaborez acest dicţionar pînă la capăt, rezistînd tentaţiilor de abandon, este oate nu un fapt întîmplător. Tatăl meu mi-a îndrumat primii paşi în psihologie şi mi-a cerut trăduiesc ca să-mi clarific şi să-mi precizez termenii. Este o linie de efort de la care am căutat să nu mă abat. De aceea, fie-mi îngăduit să dedic această lucrare memoriei tatălui u, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filosofic şi psihologie la Liceul „C uza Vodă"- din Huşi. A utorul 20 aprilie 1977. DICŢIONARELE ALBATROS

A COERENŢĂ A GÎNDIR1I), deviaţie de la normal sau denaturare cognitivă, formă a instabilităţii rii manifestată printr-o dezordine momentană a actelor şi proceselor de gîndire. A.m. ex primă anumite raţionamente greşite, bazate pe iluzii, judecăţi şi interpretări greşite ale un date şi situaţii ce pot avea loc în limite normale. ABILITATE, însuşire sinonimă cu priceper ea, îndemînarea, dexteritatea, dibăcia, iscusinţa, evidenţiind uşurinţa, rapiditatea, calitat a superioară şi precizia cu care omul desfăşoară anumite activităţi, implicînd autoorganizare ecvată sarcinii concrete, adaptare suplă, eficientă. Este semnalată frecvent în cazul acţiun ilor musculare, manuale, avînd astfel sensul de metodă, model de lucru sau de compor tament aplicabil sarcinilor concrete. Se remarcă şi la sarcini 9 ABERAŢIE MENTALĂ (IX-

cognitive. A. nu se confundă cu deprinderea, bazîndu-se pe plasticitate neuropsihică, şi nu se reduce la cunoştinţe întrucît reprezintă o condiţie pentru formarea şi utilizarea opti în situaţii noi, a deprinderilor şi cunoştinţelor. în engleză termenul skill semnifică atît t şi aptitudinea. ABISAL, în sens ontologic, termen care desemnează dinamica straturil or inconştiente, instinctive, psihoorganice, de adîncime a psihicului, opuse fenomen elor psihice care apar la suprafaţă, fiind uşor accesibile conştiinţei. Psihologia a., în se ns epistemologic, termen care desemnează curentele psihanalitice: a) psihanaliza l ui S. Freud; b) psihologia individuală a lui A. Adler; c) psihologia analitică a lui C. G. Jung. Uneori acest Iermen se mai aplică şi curentului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDougall. Psihologia a. îşi propune

să studieze straturile cele mai profunde si primare ale personalităţii. ABNORMALITATE, termenul se referă la o îndepărtare faţă de limitele considerate normale. A. poate reprez enta atît limita subnormalului cît şi a supranormalului. Nu are obligatoriu sens patol ogic. ABREACŢIE, termen folosit în psihanaliză pentru a desemna eliberarea bruscă a unor tensiuni emoţionale care fuseseră blocate în inconştient şi care duc la unele exteriorizări emoţionale generate de reactivarea unor amintiri neplăcute. A. survine în condiţiile ps ihanalizei, ale unor tratamente psihoterapeutice sau ale unor confidenţe, provocat e prin substanţe psihotrope sau accidental (consum de alcool). în psihanaliză, a. se p rovoacă în vederea obţinerii controlului conştient asupra situaţiilor menţionate şi pentru a ura conflictele latente. ABRUTIZARE, pierderea interesului faţă de valorile ce depăşesc trebuinţele materiale imediate, înscriindu-se în etic şi estetic. Ca urmare a acestui pr oces, individul se manifestă în relaţiile cu ceilalţi oameni fără înţelegere şi participare a vă la dorinţele, idealurile şi suferinţele acestora sau rămîne insensibil faţă de evenimentel au obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediată. ABSENTEISM, fenomen cu implicaţii psihosociale care afec10

tează eficienţa economică a întreprinderilor, în psihologia industrială se calculează făcîndu aportul între numărul de zile absentate nemotivat într-o perioadă_.şi numărul zilelor de mun că, în general, s-a constatat că a. este mai scăzut la bărbaţi decît la femei, la vîrstnici d la tineri, şi că descreşte ierarhic (persoanele cu posturi de conducere absentează mai r ar decît subordonaţii lor). ABSENŢĂ, formă de manifestare clinică a micului acces epileptic, constînd în pierderea paroxistică, de foarte scurtă durată, totală sau parţială, a conoştinţ servîndu-se, de obicei, funcţia statică. într-un sens mai larg, a. corespunde unei distr ageri trecătoare. ABSTINENŢĂ, evitare şi reţinere voluntară de la satisfacerea unor trebuinţe corporale privind alimentarea excesivă, viaţa sexuală, consumul de băuturi alcoolice etc . Are şi sens de minimalizare a satisfacerii trebuinţelor vitale astfel încît să fie evita te plăcerile şi orice fel de excese, în anumite limite este o condiţie necesară a conduite i morale. ŢIE), produs şi operaţie sau subproces intelectual de „mişcare" ascendentă pe vert icală a intelectului constînd din selecţia, pe baza discriminării însuşirilor sau relaţiilor, a unor note comune şi generale şi caro sint, prin generalizare, esenţializare, ABSTRACTIZARE (ABSTRAC-

implicate în concepte. T'nii autori vorbesc şi despre a. senioriale ca rezultat al d iferenţierii şi condiţionării la anumite însuşiri. Acestea însă sînt numai operaţii de analiz ic pentru a.' este faptul că se produce prin intermediul unor simboluri sau semne şi pe calea inducţiei şi deducţiei. întotdeauna a. presupune desprinderea de planul obiect ivai şi concret, evoluîiid spre categorial şi teoretic. J. Piaget scrie: „abstracţiunea co nstă în a adăuga unele relaţii datului perceptiv şi nu numai în a le extrage din acesta. A. recunoaşte existenţa unor calităţi comune cum sînt pătrat sau rotund, mare sau mic, plat sau tridimensional etc. înseamnă să construieşti scheme relative atît la acţiunile subiectului cît şi la proprietăţile obiectului... într-un mod şi mai general, însuşirile comune pe care s ondează o clasificare sînt comune în măsura în care acţiunea subiectului le pune în comun, cî măsura în care obiectele se pretează la această punere în comun". Avînd un caracter progres iv şi cunoscînd nivele sau forme diverse (simplă, simplificatoare, constructivă sau refl exivă) procesele de a. sînt întotdeauna bipolare în sensul că din elementele discriminate, ceva {invarianta) se extrage şi reţine {după J. Bruner — se categorializeasă), iar restul {variabilele individuale şi accidentale) se lasă într-un plan secundar şi se respinge, se ignoră deliberat. în limbajul uzual,

aceste modalităţi interdependente iW a. pozitivă şi a. negativă sînl fixate prin expresiile: „a abstractiza din..." şi „a face abstracţie de...". Este posibil ca. adoptînd diverse pe rspective, polii procesului de a. să-şi schimbe locurile. în anumite limite a. este co mutativă. La aceasta se adaugă etajarea a., existînd progresive abstractizări ale abstra cţiilor (G. Kostiuk). J. Piaget socoteşte că „a face abstracţie de punctul de vedere propr iu înseamnă a lua cunoştinţă de..." A. presupune condensarea şi simbolizarea de informaţii şi te operaţia inversă multiplicării logice. Complementară şi indispensabilă pentru a. este gen eralizarea. Cu o strategie opusă faţă de a. se dezvoltă concretizarea care de asemenea, este necesar corelată cu a. ABSTRACŢIE v. ABSTRACTIZARE. psihologia genetică a lui J. Piaget, a. analitică (sau aristotelică) are drept punct de plecare obiectele asupra cărora acţionează subiectul şi constituie modul de formare a cunoştinţelor (fizice, chimice,

biologice) despre realitatea obiectivă, în vreme ce abstracţia reflexivă (sau construct ivă) are drept sursă acţiunile subiectului exercitate asupra obiectelor şi constituie mo dul de formare a cunoştinţelor despre realitatea subiectivă (logico-matematice). De ex ., în vreme ce 11 ABSTRACŢIE ANALITICĂ ŞI ABSTRACŢIE REFLEXIVĂ, în

A tclor fizice cu care subiectul vino în contact, proprietatea „trei" ar rezulta, dimp otrivă, din acţiunea subiectului do a reuni sau disocia obiectele fizice şi nu ar aparţi ne direct obiectelor ca atare, aşa cum le aparţine proprietatea „dur". Despărţirea rigidă di ntre cele două tipuri de abstracţii este supusă criticii pe motivul că şi în detaşarea însuşi obiectelor sînt investite acţiuni, iar acţiunile oricît ar fi de schematice şi generale c onservă ceva din factura lor iniţială care este obiectuală în sensul că se mulează pe sau se rientează după obiect. ABULIE (gr. a - fără, boule voinţă), tulburare gravă a voinţei caracte ată prin pierderea capacităţii de a lua o hotărîre şi mai ales prin incapacitatea de a trece de la hotărîre la realizare în vederea atingerii scopului propus. Persoana afectată do a. este inertă, lipsită de iniţiativă, oscilează timp îndelungat asupra motivelor şi scopului ca şi asupra diferitelor mijloace de realizare a obiectului anume; trecerea la acţi une e dificilă, iar acţiunea, cu greu declanşată, este abandonată la întîlnirea celor mai neî mnate dificultăţi; şi în absenţa unor dificultăţi se produce reacţia de abandon' din cauza li i de energie voluntară. A. face imposibilă activitatea normală. ACALCULIE, deficienţă pato logică constînd din incapacitatea de p r o p r i e t a t e a ,,<!nr" :ii' fi nbsl i'jsă p r i n disocierea J HMtM t i l or u l m c -

a. i ('cunoaşte sau de a elabora, senine numerice -,a11 de a opera cu ele. După H. H ecaen (1965), a. reuneşte alexia şi agrafia pentru cifre şi numere, discalculia de tip spaţial şi pierderea operaţiilor aritmetice de bază (anaritmetie). ACCELERAŢIE, amplifica rea vitezei de creştere şi diferenţiere somatică, de dezvoltare psihologică, observată în ult mul secol, în raport cu urbanizarea, gradul înalt al civilizaţiei, ameliorarea condiţiil or de viaţă etc. Maturaţia fizică se produce la o vîrstă timpurie (pubertatea este, de aseme nea, precoce), iar înălţimea finală atinsă de indivizi este, în medie, cu 5—10 cm mai mare de altădată. teoria sistemogenezei (a lui P.K. Anohin), model constituit la nivelul co rtexului, organizare reflexă stereotip-dinamică şi care îndeplineşte funcţiile unei instanţe e control în raport cu acţiunea executată. A. este de a. un segment al programului, es te un model aferent capabil să prevadă parametrii rezultatelor viitoare şi să compare, l a sfîrşitul acţiunii, această previziune cu parametrii rezultatelor reale. Referindu-se la vorbire, P.K. Anohin scrie: „în consecinţă aici nu este, aşa cum se susţine, o formare a fiecărui cuvînt aparte, ci formarea unui a. de a. pentru frază, cu ordine de cuvinte, uneori chiar cu anticiparea sensului, ceea ce este semnul sigur al apariţiei unui a. de a. pentru un întreg ACCEPTOR DE ACŢIUNE, în

sistem semantic". Deci, acceptorii pot să aibă diverse arii de cuprindere, să se integ reze unul în altul să fie organizaţi ierarhic, formîndu-se şi reformîndu-se pe baza întîlniri intre impulsurile aferente şi cele retroaferente; o mare însemnătate au a. de a în decod ificare sau înţelegere.

niment neprevăzut ce survine în timpul muncii şi cu consecinţe dăunătoare fie pentru agenţii e producţie, fie pentru mijloacele de producţie, fie pentru ambii. Psihologia se pre ocupă mai ales de a. de m. care se produc datorită neglijenţei, unor greşeli de percepţie sau de prelucrare a informaţiilor, unor acţiuni greşite etc. Studiindu-se această catego rie de factori ai a. de m. s-a ajuns la concluzia că a. de m. trebuie puse mai ale s pe seama insuficientei adaptări a omului la muncă, precum şi a unor deficienţe persona le ale celor care desfăşoară activitatea: atenţie insuficientă, neglijenţă, oboseală, lipsă d zenţă de spirit, incapacitate de decizie promptă, defecţiuni ale conlucrării în echipă etc. C le mai multe accidente se produc datorită faptului că nu toţi muncitorii dispun de cap acitatea de a face faţă cu suficientă rapiditate şi corectitudine la situaţii noi. De mult e ori, în situaţiile noi şi neaşteptate se produce o dezorganizare a comportamentului, a par precipitarea, panica, exagerarea comportamentului (gesturi mai ample şi mai puţi n controlate). Există ACCIDENT DE MUNCĂ, eveo susceptibilitate individuală sau predispoziţie la accident (accident lability), te rmen care înglobează atît factorii individuali cit şi cei situaţionali. Noţiunea de predispo

ziţie pentru a. trebuie înţeleasă ca o stare temporară a individului, dictată nu numai de fa ctori situaţionali, ci şi de factori profesionali. In activităţile cu un grad de pericul ozitate mai ridicat, unele trăsături ale persoanei, cum este emotivitatea, constitui e condiţii favorabile producerii accidentelor, dar numai în corelaţie cu factorii situ aţionali. Particularităţile negative ale personalităţii contribuie la producerea accidente lor. Foarte multe a. de m. se produc din cauza interesului redus faţă de procesul mu ncii, a conştiinciozităţii scăzute, a indisciplinei etc, adică de aspecte legate de person alitate. Deficienţele de atenţie provoacă numeroase accidente. Unii muncitori, fiind a bsorbiţi de ceea ce execută ei, de modul cum manipulează, nu pot fi atenţi la ceea ce se întîmp'iă în jurul lor, accidentînd pe alţii. Oboseala duce la accidentare mai ales cînd dep anumite limite. Ea provoacă blocaje, adică perioade de pauze între mişcări, în care atenţia s eşte. Uneori favorizează şi apariţia dezechilibrului emoţional, deci pierderea controlului în situaţii critice. Alţi factori care au legătură cu accidentele sînt virsta şi expciienţa. a găsit că înlre vîrstă şi ele există un raport invers

A proporţional; cu cit vîrsta este mai înaintată, cu atlt numărul de a. de m. scade. S-a pre supus câ muncitorii tineri sînt lipsiţi de i-xperienţă şi au deci o comportare mai imprudentă în caz de pericol, emotivitatea are o influenţă defavorabilă asupra timpului de reacţie p relungindu-1 foarte mult. Pe de altă parte se pare că cei ce au o atitudine negativă f aţă de colectiv, manifestări de agresivitate, insubordine, sînt predispuşi la a. de m. Ace asta indică faptul că producerea de accidente reflectă o lipsă de integrare în mediul de m uncă, care corelează de multe ori şi cu o lipsă de integrare socială în general, uneori cu o viaţă familială dezordonată. Prevenirea lor constă în înlăturarea cauzelor prin mijloace teh e, medicale şi psihologice. Mijloacele tehnice constituie categoria cea mai import antă, cele medicale şi psihologice completîndu-le doar pe cele dintîi. Un rol important îl deţine respectarea normelor de protecţie a muncii. Prevenirea medicală, constă în control ul medical periodic al personalului şi îndeosebi a lucrătorilor suferinzi de anumite m aladii sau expuşi unor boli. Prevenirea medicală priveşte şi controlul factorilor ambianţe i fizice, al condiţiilor de igienă etc. Principalele direcţii de acţiune preventivă ale ps ihologiei sînt: a) orientarea şi selecţia profesională; b) formarea profesională; c) adapt area muncii la posibilităţile lucrătorilor (construirea unor dispozitive de 14

semnalizare optime); d) propaganda normelor do securitate a muncii. Principiile securităţii muncii trebuie însuşite însă odată cu pregătirea sau formarea profesională. Din p de vedere psihologic cel mai bun mijloc de securitate în muncă este asimilarea corec tă a mişcărilor de lucru, formarea deprinderilor corespunzătoare de muncă, modelarea situaţi ilor critice sau a situaţiilor de deranjamente tipice şi antrenarea pentru a le face faţă. ACOMODARE, în sens general, adaptare sau ajustare; în psihologia genetică, ansamblu de modificări ale schemelor în funcţie de condiţii noi. (v. asimilareaconiodare). în psih ofiziologia vederii prin a. se desemnează modificarea reflexă a curburii cristalinul ui în raport cu stimulii aflaţi la distanţe variabile de ochi, ceea ce permite obţinerea unor imagini clare pe retină. Pentru obiecte apropiate cristalinul se bombează mult , pentru cele îndepărtate tinde spre aplatizare, în cazul defectelor de construcţie ale globului ocular, sau a modificărilor anatomopatologice ale muşchiului ciliar apare m iopia sau presbitismul. ces, mai mult sau mai puţin conştient, de modificare a relaţii lor intre persoane sau grupuri de persoane, în scopul reducerii stărilor de încordare şi conflictuaîe. Ajustare a comportamentului individual după cerinţele grupului. Repreze ntările individuale şi ACOMODARE SOCIALĂ, pro-

colective despre partenerii de relaţii interindividuale sau de grup influenţează pozit iv sau negativ acest proces. De asemenea, dorinţa de cooperare, spiritul de tolera nţă sînt factori esenţiali în a.S. întrucît previn stările conflictuale. împăcările, concesii ile reduc stările tensionale. ACROMATOPSIE (gr. a - fără, chronia — culoare, opsie — vedere), tulburare a vederii constînd în incapacitatea de a percepe culorile. A. poa te fi totala (mai rar întîlnită), cînd subiectul nu poate percepe nici o culoare, sau pa rţială, cînd este afectată perceperea uneia sau a două dintre culorile fundamentale. Subie ctului cu asemenea tulburări îi sînt interzise profesiunile care solicită distingerea no rmală a culorilor (în transporturile auto feroviare, aeriene etc). extremitate, ineg al—mare), boală endocrină, necongenitală, caracterizată printr-o exagerată dezvoltare a extr emităţilor corporale şi a scheletului facial, datorată hipersecreţiei hormonilor de creştere (hormoni somatotropi) hipofizari; boala a fost studiată prima dată de Pierre Mărie şi G h. Marinescu. ACT RATAT (în franceză acte manqiii) termen psihanalitic semnificînd, du pă Laplanche şi Pontalis (1967), „actul al cărui rezultat vizat explicit nu este atins, ajungînd să fie înlocuit printr-un altul". Nu se confundă cu orice perturbări, confuzie de ACROMEGALIE (gr. akron -

memorie şi acţiune, care apar întîmplător sau rezultă din neatenţie. Termenul se aplică numai mptomelor ce trădează un compromis între intenţia conştientă si tendinţele inconştiente, refu e ACT SOCIAL, acţiune specifică existenţei sociale şi caracterizată, după P. Janet, prin sec undaritate (acţiune faţă de acţiunea primară), cooperare şi comunicare. A.s. se construieşte

upă modele culturale. Este dirijată spre un scop formulat unuia sau mai multor parti cipanţi. în spiritul teoriei învăţării a.s. este o interstimulare între A şi B. K. Young defi a.s. ca fiind „procesul de la impuls la întărire sau recompensă prin indicaţie şi reacţie, n cesiţi nd intervenţia altui individ". G.H. Mead subliniază aspectul atitudinal al a.s. a activităţii voluntare, avînd o desfăşurare internă sau externă şi dispunînd de autoreglai l ce se declanşează în urma unor decizii, vizează un scop formulat conştient şi implică efort voluntar. Cunoaşte grade diferite de complexitate după natura scopului, dificultatea sarcinii etc. Este întotdeauna mijlocit, după cum arată L. Vîgotski. O reacţie nemijlocită nu poate să fie voluntară, ci ca devine ca atare numai cînd i se adaugă o altă reacţie de ni vel superior ce efectuează funcţii de orientare şi control (P. Janet). Caracteristic p entru a,v. este că ele sînt anticipate şi dirijate conştient, ACT VOLUNTAR, componentă

atunci cînd se automatizează devenind post voluntare. intensificare şi realizare optimă a activităţii de transmitere a cunoştinţelor şi de educare intelectuală prin apelul la metod ele cele mai eficiente cum sînt algoritmica şi euristica; b) creştere a ponderii acţiuni lor elevului în însuşirea cunoştinţelor şi în exersarea operaţiilor intelectuale necesare pen stăpînirea unei discipline ştiinţifice, a unei ramuri a culturii. A.î. presupune dezvolta rea iniţiativei şi independenţei în activitatea intelectuală a elevilor. Este necesar ca înt re predare şi însuşirea-preluarea de cunoştinţe să se realizeze o corelaţie optimă. neurofizi gia contemporană, denumire a efectului asupra cortexului provocat de impulsurile a ctivatoare ce vin de la sistemul reticular. D. Lindsley utilizează şi conceptul de n ivel de activare. ACTIVITATE, modalitate specific umană de adaptare la mediu şi de a daptare a mediului la condiţia socioumană; conduită incluzînd verigi interne şi externe; m od de existenţă a psihicului uman, aşa cum mişcarea este mod de existenţă a materiei. Proces ul psihic este o a. psihică, specific organizată. Orice a. dispune de o bază motivaţiona lă, de o structură (organizare prin autoorganizare) şi de o ţintă, scop sau plan în raport c u care se autoreglează. A. presupune o înlănţuire sau un sistem ierarhizat de ACTIVARE NESPECIFICĂ, în ACTIVARE A ÎNVĂŢĂRII: a)

acţiuni care la rîndul lor cuprind operaţii. ,\ota definitorie a a. este transformarea ce priveşte obiecte materiale şi (sau) informaţii şi ansambluri informaţionale. A. se con struieşte prin preluarea (asimilarea) modelelor socioculturale şi a instrumentaţiei sa u tehnicii respective şi prin acomodarea acestora la sistemul psihocomportamental al individului sau grupului. Se disting a. senzoriomotorii, comunicative, intele ctuale sau cognitive ş.a. A, socială se bazează pe cooperare şi comunicaţie. Studiul a. es te în centrul obiectului psihologiei ştiinţifice. PERIOARĂ, denumire dată în 1912 de către I. . Pavlov funcţiilor şi proceselor ce se desfăşoară la nivelul „etajului superior al sistemul ui nervos central al animalelor superioare". Adoptînd nervismul ca principiu al un ei fiziologii integrale, în care sistemului nervos îi revine rolul decisiv în coordona rea tuturor proceselor organice şi comportamentale, I.P. Pavlov, diferenţiază a.n.s., prin care se efectuează echilibrarea cu mediul, care este deci o fiziologie îndeoseb i a emisferelor cerebrale, de activitatea sistemului nervos vegetativ şi a unor in stanţe subcorticale, activitate nervoasă calificată, prin opoziţie, ca inferioară. Odată cu studiul fiziologic al relaţiilor cortico-viscerale (K. Bîkov, V. Cernigovski) şi cu pu nerea în evidenţă a reflexelor condiţionate interoceptive (A. Pşonik, ACTIVITATE NERVOASĂ SU-

E. Airapetianţ) analiza activităţii din nivele sa nuanţat, tinzînd Spre o interpretare cor elaţională. Originar, a.n.s. este delimitată prin metoda reflexului condiţionat şi conside rată ca acea activitate a creierului, susceptibilă de studiul fiziologic obiectiv, c are fusese anterior calificată ca psihică, întrucît prezintă o „latură subiectivă". Reflexul e, după I.P. Pavlov, cel mai universal fenomen fiziologic şi totodată psihic la animal e şi la om. în timp ce reflexele native, necondiţionate, elementare sau complexe (inst inctele), ţin de instanţele subccrticale, reflexele dobîndite prin condiţionare implică, d upă I.P. Pavlov, activitate corticală. Bîkov consemna: „teoria reflexelor condiţionate est e teoria activităţii nervoase superioare". H. Gastaut a dovedit însă posibilitatea stabi lirii de conexiuni noi la nivel subcortical. Deci, delimitativ este fenomenul co ndiţionării, al formării de noi legături temporare. Reflexul este un răspuns necesar la un stimul căruia îi corespunde la „centru", o conexiune între puncte diferite deci un feno men cu o configuraţie spaţială. în «sternul nervos central „există două aparate centrale dife e: aparatul de conducere directă a impulsului nervos şi aparatul de conectare şi decon ectare a circuitului" (I.P. Pavlov). în consecinţă a.n.s. se ocupă de mecanismul formării legăturilor temporare între stimulii din mediul extern sau intern şi anumite

funcţiuni ale organismului şi de mecanismul analizatorilor care diferenţiază primar impu lsurile conform elementelor şi momentelor agenţilor stimulatori. în a.n.s. funcţiile de bază sînt analiza şi sinteza, proiecţia pe scoarţă a unui receptor prezentînd, simultan şi co ant, o activitate de analiză şi una de sinteză. Elaborînd şi metodologia ştiinţei despre a.n. ., I.P. Pavlov formulează trei principii: a) determinismul prin care se afirmă că în fiz iologia cerebrală totul este obiectiv şi determinat cauzal; b) slructuralitatea priv ind corelaţia dintre dinamica nervoasă şi structurile ce-i stau la bază; c) unitatea din tre analiză şi sinteză. în ştiinţa despre a.n.s. se pot distinge trei secţiuni: a) neurodinam

ca: se ocupă de procesele excitaţiei şi inhibiţiei, de formele inhibiţiei, de relaţiile ce i ntervin între ele conform legii intensităţilor, de fenomenele legice ale iradierii — con centrării şi ale inducţiei reciproce, de condiţiile interne ale conexiunilor prin atrage rea impulsurilor spre focarul mai puternic şi prin „bătătorirea drumului", în ansamblu int ervenind particularităţile de tip ale a.n.s., de viziunea dinamicii caleidoscopice a mozaicului cortical, delimitarea zonelor de optimă excitabilitate, evoluţia neurodi namica în ordinea stărilor fazice, implicînd veghe, hipnoză, somn, catalepsie, stări parad oxale ca şi fenomenele patologice de felul inerţiei obsesive sau al mobiliie

taţii generatoare de instabilitate comportamentală; b) studiul reflexelor prin care se analizează factorii şi legile condiţionării, se clasifică reflexele şi se prezintă sisteme e de reflexe sau stereotipcle dinamice. I.P. Pavlov arată că fiecare legătură temporară es te, prin mecanismul ci, un reflex şi prin semnificaţia sa adaptativă, un semnal. „Nu est e nevoie de prea multă imaginaţie, scria I.P. Pavlov, pentru a vedea dintr-o dată cît de multe, aproape nenumărate, sînt reflexele condiţionate, folosite în mod constant de sis temul complex propriu omului, care se situează în mediul larg reprezentat de natură în g eneral, cît şi în mediul social specific în toată amploarea lui, cuprinzînd toată umanitatea" c) teoria semnalizării care prevede nu numai relaţia reflexă dintre stimul şi reacţie dar şi, vorbind contemporan, constituirea „modelului intern" al stimulului şi reacţiei. I.P . Pavlov scrie: „activitatea fundamentală şi cea mai generală a marilor emisfere este se mnalizarea, implicînd o incalculabilă cantitate de semnale şi semnalizări comutative". A ici se include şi sistematizarea activităţii de semnalizare în cele două sisteme de semnal izare prin care se realizează efectiv o unificare a fiziologicului şi psihologicului . Ştiinţa despre a.n.s., dezvoltată multilateral în toate ţările lumii, în ultima jumătate de ac, se include atît în neurofiziologia cît şi în psihofiziologia modernă şi constituie o bază turală (înA

A ţelegînd aici nu numai biologicul ci şi propriul naturii umane) pentru psihologia norm ală şi patologică. activităţi cu finalitate proprie (autotelice) răspunzînd dorinţei omului d le practica pentru propria dezvoltare fizică, recreare şi divertisment. (M. Kpuran — 1974). Principalele forme de a.c. sînt: Indice sau de joc, la copil avuul o funcţie formativă, iar la adult funcţii de divertisment şi recreative; agonistice sau de luptă, în trecere, competiţie, cele sportive avînd cea mai mare răspîndire; gimnice, în forma gimnas ticii prin care se urmăreşte, în modul cel mai direct, propria perfecţionare corporală; re creative, răspunzînd nevoii de compensare, deconectare, divertisment. ACTUALIZARE, t recerea din stare potenţială-latentă în stare activă; se referă în primul rînd la faptele de orie (a. însemnînd recunoaştere şi reproducere) şi, de asemenea, la trebuinţe, motive, tendi nţe afective, deprinderi. în şirul atitudinilor creative, după C. Rogers, un rol importa nt revine actualizării de sine sau autoactualizării ca tendinţă spre exprimarea şi realiza rea pulsiunilor specifice ale eului, a obiectivizării intenţiilor şi proiectelor. ACŢIUN E, faptă,'mod de intervenţie în ordinea externă şi internă, de modelare, formare şi transform re, iniţiat conştient de subiect şi mijlocit instrumental. ACTIVITĂŢI CORPORALE,

După T. Parsons, a. este relaţia individului cu o situaţie raportată la finalităţi sau valor i. Unitate de conduită elaborată fi bazată pe un program psihic. Este necesar să se dist ingă reacţia reflexă spontan provocată de un stimul, de a. pe care o desfăşoară un subiect, î aza unui model dobîndit, venind în întîmpinarea stimulului sau desfăşurîndu-se autonom prin e ercitarea de către subiect a unei forţe sau facultăţi de natură să producă un efect. întotdea a. se desfăşoară într-un cîmp al interacţiunilor dintre subiectul epistemic, pragmatic, axi ologic şi lumea sa. A. se deivoltă într-un punct nodal al întîlnirii dintre necesitatea in ternă, subiectivă şi necesitatea externă, obiectivă. După Lenin, activitatea practică, transf rmatoare, suprimă atît unilateralitatea subiectivităţii cît ş i pe cea a obiectivitătii „Legi lumii exterioare sînt bazele activităţii omului în raport cu un scop". A. Lalande şi M. Bl ondei consideră că a. „trebuie să constituie sinteza spontaneităţii şi reflexiei, a realităţi noaşterii, a persoanei morale şi a ordinei universale". Mijlocită prin organe funcţional e generate şi diferenţiate cultural, fiind unitate a autoreglărilor vitale şi finaliste, a. se prezintă sub diverse forme, la diverse niveluri şi, prin implicarea ci în toate verigile sistemului psihocomportamcntal uman, dobîndeşte în psihologia modernă, odată cu demonstraţiile lui P. Ja19 net, J. Dewey, H. Wallon, L. Vigotski, A. Leontiev, S. Kubinstein, J. Piaget, o valoare rle principiu. în filosofic, T. Kotarbinski a iniţiat o nouă disciplină praxiolo gia. Psihologia nu se limitează însă numai la a. ca modalităţi organizate ale comportament

ului, ca operaţii de modificare şi transformare conform unui scop a obiectelor mater iale şi sociale, ci identifică şi a. mintale, cunoaşterea însăşi, inclusiv reflexia, avînd o stituţie acţională. P. Janet a pus în evidenţă geneza actelor intelectuale ca rezidind în int riorizarea schemelor de a. fizică. L. Vîgotski, concretîzind teza marxistă despre ideal ca „transpunere şi traducere a materialului în capul omului", a corelat instrumentaţia p racticii cu instrumentaţia intelectuală, considerînd specifică pentru conduita umană, mijl ocirea. J. Piaget susţine că operaţiile intelectuale îşi trag originea nu din lucruri ci d in a. concrete şi verbale. S. Rubinstein atrage însă atenţia asupra faptului că şi a. sînt ob ectuale şi deci, mulîndu-se pe obiecte extrag un conţinut informaţional adecvat acestora . Sub raportul structurii, a. pot fi liniare sau circulare, iar calitativ, •materi ale şi mintale. După II. Wallon, orice, a. constă din motic, scop şi structură sau mod de organizare. într-un plan mai larg H. Zeisel remarcă trei dimensiuni ale modelului acţi o18

a.. moto rie este senzoriomotorie sau verbomotorie. A. în a. H. dar nu este reductibilă la a. A. tot aşa precum a ceeaşi a. c) influenţele exterioare suferite de subiect şi care determină prin efectele l or conjugate direcţia şi conţinutul a. întrucît a. poate fi reflexivă. întrunite în persoana subiectului. după _ J. un obiect ce devine obiectiv. generalizare şi automatizare a acesteia. Deos ebirea este şi calitativă. conformă unui scop. Definind operaţia ca „mod de îndeplinire a a. Kl „la animale. a. întotde una coincid. în fapt." ca element necesar al ei. tot aşa fără segmentul executor nu există însăşi a. Termenul de a. Leonti ev conchide: „astfel vom numi a. Lcontiev observă că în aceste condiţii se afirmă o altă alcătuire a activităţii. se corelează ierarhic după norme de compl ementaritate. Segmentul orientativ (altfel. —A. Considerînd perspectiv a' genetică. Av.) reprezintă un dispozi tiv de conducere al a.. a materialului sau situaţiei date în produs sa u stare terminală". Astfel. H. El scrie: „acţiunea subiectului presupune nu numai imaginea situ aţiei şi planul de execuţie. Apoi a. mentală revine pe o poziţie orientativ-reglatorie. este polisemantic dar îşi menţine un nucleu constant. Aceasta constituie segment ul conducător al de procese. A. o modelare de către subiect a materiei exterioare lui şi în acest sens pare să se opună idrii..n. transformările sînt numai „avute în vedere". Totuşi şi a. să privească modelarea lui pbihoii/H'ă de către un altul sau de către sine. baza de orientare a a. a unor operaţii separate".. Galperin avansează în a naliza organizării a. interne treb uie să fie. în cea mentală. considerată ca relativă. Scopurile sînt cele care impun sele cţia mijloacelor. Aşadar. —A. ponte să se refrie la subieciu: însuşi. Leontiev arată că orice operaţie provine dintr-o a.. efectuare a ambelor.. adică pregătite orientativ. prin interiorizare. A. a. A. Op.. verigă în lanţ l acţionai al acestora. mentală ascunde o componentă ideom otorie. în genere. se diferenţiază şi se defineşte prin scopuri parţiale în cîmpul activităţii. în mod curent. prescurtare. dacă activitatea (Av. întrucît este numai o verigă a acesteia. de schematizare sau verbalizare. iar cea mate rială sau materializată este predominant efectorie. în sfîrşit. oamenii intră în a ite relaţii şi numai prin intermediul acestor legături şi relaţii există raportul lor faţă de tură". a. declanşată de un mobil se orientează anticip ativ către o ţintă. Janet a încercat să refacă unitatea dintre motor şi mental. în cazul activităţii. ci şi multe acţiuni (operaţii — n. b) proprietăţile obiectului inclu s în a. mentală este transformato are. A. siructurafă şi motivată va puf ea funcţiona autonom. de coordonare şi constru e mentală şi în acest sens se opune praxisului. materială transformările sînt efective. deci activitate de orientare. în timp ce în a. şi.. Bcrgson a absolutizat tocmai acest înţe les. iar operaţia este element al tehnicii de. iar a. „despărţirea obiectului şi motivului activităţii este rezultatul detaş i din activitatea primară. poate fi îndeplinită prin diferite operaţii. — Op. şi activitate. A.)se identifică prin motiv. locită simbolic. complexă şi difuză dar unitară. în sistemul activităţii se pot urmări nouă tipuri de Op. Dec . Wallon scrie: „evoluţia de la act la gîndire se explică simultan prin opus şi prin acelaşi".) formate anterior în ordine tilizării acelor imagini.." La om.. iar segmentul efector este transformarea reală. Funcţia scopului apare la om în co ndiţiile activităţii sociale şi este un element definitoriu al a. Piaget. dar aşa cum fără îndeplinirea lui nu pot exista reale transformări ale materialului da t în produse finale. este un termen comun atît comportamentului cît şi sferei psihi ce. de aceea.. ca proces ce se efectuează în afară. Deci.nai: a) condiţiile a. în sistemul dinamic şi procesual al activităţii.. Diviziunea în a.arx arătase că „pentru a produce. se individualizează prin scop. ce poate intra în constituţia a diferite a. Op. pe cînd P.. a.. se di stinge prin scop. în care obiectul şi motivul nu coincid între ele. fundată pe predominanţe. desiăşurîndu-se ca o act vitate sau intrînd în organizarea diferitelor activităţi ca element component. dar aceasta numai în ordinea informaţională. înseamnă. pe cînd operaţia rămîne mplă dispoziţie instrumentală. în . care dispune de un it substrat motivaţional 21 unitar. subiec se disting două părţi inegale şi în chip diferit importante — cea orientativă şi cea executo . scop. a. obiectul activităţii şi motivul ei biologic sînt întotdeauna contopite. M. în acelaşi fel este conceput şi raportul dintre a. externe şi a." Astfel a. P.n. le a. — n.

Couffignal a definit sistem ul cibernetic ca „sistem de a.Fiind situate la diverse nivele şi. înţeleasă şi ca modalitate complexă de refacere a echilibrului (L. se şi constituie în ordinea interiorizării-exteriorizării şi pot fi modelate în acest fel)."). A. A. corespunde unor circuite reflexe complete. sfîrşit. A.— — Av. intră în constituţia mecanismelor t uturor proceselor psihice (care corelaţii: Op. Av. — Av.— Op.. Av.. diferite sfere (motor-mental) a. . — A. nu poate fi interpretată subiectiv ca servomecanis m efectoriu. totodată.. în luarea ei în stăpînire de către subiect. — Av. ce intră în funcţiune numai în momentul exteriorizării unor conţinuturi psihice . cît şi în raport rea la realitate. A.. îndeplineşte un rol necesar atît în codificarea-decodificarea stimulilor. Semnificativă pentru universal itatea a.

. operaţiile intră în alcătuirea a. c) variabililatea a. este caracterizarea lui E. După A. ce constă în aceea că nu există nici o limitare în construirea şi dezvoltarea &. Cînd se operează cu imagini ale obiectelor. Este un ansamblu de reacţii preformate ce mijlocesc îndeplinirea actului or ientat spre satisfacerea trebuinţei. întotdeauna penibile datorită persistenţei lor. este dependentă de motiv şi orientată prin scopuri. expresie psihanalitică utilizată de S. laterală. în acest scop se apelează şi l cheme.. se determină în primul sens (absolut) ca o mărime inversă f aţă de valoarea pragului minim. Deşi rezult in interiorizarea acţiunilor materiale. caracteristică a sensibilităţii absol ute şi mai ales diferenţiale. imaginaţiei. A. sau materializate este formarea o peraţiilor mentale (V. întrucît operaţiile sînt generalizate şi automatizate. în sens recent: trecerea unui grup sau a unui individ dinlr-un mediu cultural în altul. monoauriculară. olfactivă. stereoscopică. de car e se serveşte a. care permite transferul dintr-o situaţie în alta {stimuli generalis ativn-Woodworth). Afirmarea a. ACUITATE. prin extensie. Ed. Sînt cauzate de afecţiuni craniene şi otice.. Capacitate rezolutivă a analizatorului . Keesing. avînd o structură instrument ală. ţiuituri. b) continuitatea şi integralitatea ei. Kluckhon). Bernstein a aut oieglajului psihic a a. Murray — Ph. înseamnă un grad înalt de sensibilitate şi o mare fineţe în discr minările senzoriale. în cercetările de laborator a. senzaţii auditive anormale. nu fără conflicte. fluierături înalte. a. de a.m. obiectuale.. INTERIORIZARE). prin variate traectorii şi procedee. desene. ce prevăd aceeaşi distanţă faţă de sursa de emisie şi o ie de grade de stimulaţie.m. acţiunea es te calificată ca materializată. d) generalitatea a. se folosesc scale de a. subordonîndu-se totodată legilor gîndirii. e) comut ativitat ea funcţională sau posibilitatea executării a. neavînd motive şi s opuri concrete asemenea acţiunii desfăşurate. mulaje. auditivă. poate fi definită ca proces de modifica . ACŢIUNE MATERIALĂ. Scopul învăţării prin a. melodică ele. Linton. Bernstein degajă următoarele caracteristici ale acesteia: a) obiectualitatea a. Este deci proiectivă şi ideaţională. exprimată în p osibilitatea executării ei în diferite poziţii. dispun de un specific al lor. A ACŢIUNE SPECIFICĂ. ţinînd de s ubiectivitate. poate fi statică sau dinamică după cum stimulii t imobili sau în mişcare. C orice a. dificultăţi de adaptare ( R. tactilă.m. Pe ntru măsurarea a. A.A ca element. conducînd spre gîndire. inversă faţă de valoarea p agului diferenţial. monomanua lă. organizată astfel înrît s . h) precizia re glajului acţionai. în cel de-al doilea (diferenţial). g) fiabilitatea şi caracterul antientropic al a. implicînd înstrăinarea de vechile valori şi asimilarea celor noi. ACUFENE. care se defineşte după diferenţele minime ce pot fi sesizate între stimuli. se produc în planul limbajului intern şi se exprimă în particularităţile aces uia. deci după pragurile diferenţiale. Este binecunoscută scala de litere sau cifre prezentate p acienţilor de oculişti pentru determinarea a. ca elemente instrumen tale ale acestora. constînd în reproducerea spaţio-temporală a structur ii obiectului asupra căruia este orientată. Vernon).m. vizuală. a. modele. memoriei şi voinţei. ACULTURAŢIE. ca obiect principal al psiholog iei se impune tot mai mult. după analizatori ca a. contracarînd înţelegerea cpifenomenologică a psihicului şi evi tînd unilateralităţile atît ale 22 psihologiei fenomcnologiste cît şi ale celei comportamentiste. termen folosit de antropologia culturală pentru a desemna transferul unor valori culturale dintr-o c omunitate în alta precum şi efortul de asimilare a acestora. cum sînt zgo mote ritmice. celulă a conduitei umane. scriere altfel decît cu mîna dreaptă). C. să confirme însuşirile generale şi esenţiale ale obiectelor. monooculară. fiind inteligentă şi creatoare. se situează la un nivel mai înalt de integrare. de la efector iniţial la oricare altul (de ex. f) u niversalitatea reglajului.'. Este studiată concret. vizuale. Deci a. Freud pentru a desemna total itatea proceselor prin care se descarcă tensiunile interne create de activarea tre buinţelor. a. La nivel perceptiv se vorbeşte. de astă dată simbolică-semantică. Caracteristicile reglajului acţionai sînt cu atît mai perfecţionate cu cît a. kines tezică. cee a ce nu permite reducţia la o însumare de elemente. Se distinge şi a. termică etc. criză. operar e efectivă cu lucruri într-un anumit scop: etapă primă a învăţării.m. Leontiev. Lim bajul este un sistem de instrumente sau operaţii (după H. au un conţinut informaţional şi o bază operaţiona Yîgotski. operare sau transformare ce ar e loc în minte în forma imaginilor sau (şi) a ideilor. ACŢIUNE MENTALĂ. După F.

în genere a. termenul de a. înseamnă un ansamblu de pr ocese ce intervin în legătură cu îndepărtarea de o cultură originară. proces de creş culturală prin care noi elemente sau trăsături culturale se adaugă datorită in23 . luată ca sistem de refe cu adaptarea parţială încă nedefinită la o nouă cultură. Totodată. ACUMULARE CULTURALĂ. indică starea ce rezultă din această modificare.re culturală în care un contact mai mult sau mai puţin continuu între două sau mai multe g rupuri culturale distincte are drept rezultat preluarea de către un grup a element elor de cultură ale celuilalt grup sau ale celorlalte grupuri.

adaptarea psihică este concepută de J. în biologie se deosebeşte a.s. caracteristic este a. este facilitată sau îngreunată (E. b) sensibilitatea m aximă este egală cu de 35 de ori valoarea iniţială a sensibilităţii. aloplastică realizată pri n unelte. H. ca proces filogenetic. Accelerarea a. are şi semnificaţia unui mecanism d e optimizare a recepţiei. în cursul vieţii individuale (numită uneori si reacţie adecvata). stimuli tactili) a. ajustîndu-şi comportamentul după cerinţele mediu . în unele cazuri (stimuli acustici monotoni şi nesemnificativ i. este procesul prin care o persoană sau un grup social devine c apabil să trăiască într-un nou mediu social. dacă aceste schimburi favorizează funcţionarea normală a organismului. realizat prin dobîndirea şi sele ctarea unor însuşiri ereditare (morfologice. stabileşte următoarele: a) procesul a. ADAPTARE SOCIALĂ. iar indicatorul reuşitei este . interdependenţă iredu lă între experienţă şi raţiune".s. 1958).. creşterea sensibilităţii faţă nivelul iniţial poate lua valori considerabile (A. fiziologice. Pentru om. civilizaţie. Koropko. primul care a studiat acest fenomen. mirosuri. de cele mai multe ori. între organism şi mediu. p rogresivă prin dezvoltarea vechilor tipare. 1958 ). gînd irea însăşi se organizează şi organizîndu-se structurează lucrurile. Este dezvoltată maxim la om. Casagrande). [proces constind în modificarea tonusului nuni' film i/nr sub influenţa unor stimul uri specifice de intensitate constantă. se referă la boli cu evoluţii scurte şi manifestări clinice intense. a. schimbat. nivelul de excitabilitate-se'. în cazul oboselii. A. la nivel organismic. la un echilibru mai stabil. funcţionare a organismului prin înglobarea schimburilor dintre el şi mediu. după J iaget. la întun eric se desfăşoară foarte repede în primele 10 minute. „schimburi mediate între subiect şi obiecte.. negativă merge pînă la deconectare. 1 > > lin.ilor slabi creşte (a. tehnică. iar în cazul stimu'. 1934 ). etc. adaptîndu-se la lucruri.c. prin deveni rc-substitui re ce duce la modificări structurale al e culturii. depăşind pragurile. irjcturne se mai obţine prin hipervcntilaţie. masaj ccfalic. Adaptabilitatea este capacitatea organismelor vii de a realiza reacţii de răspuns care să le mărească şansele de supravieţuire în condiţii himbătoare ale mediului. a int xicaţi- ilor sau a defieituiui do v : tamină A.s. ACUT. 1926).s. efectuate la distanţe spaţio-temporale tot mai mari şi după traiectorii tot mai complexe. acord între conduita personală şi modelele de conduită caracteristice ambianţei. aloplastică prin mod ificarea activă a mediului.. de comportament) caro cres c şansele de supravieţuire şi eficienţa speciei într-un mediu dat şi a. în raport direct cu valoa rea de semnalizare a stimului. aglutinativă prin introducerea de n oi elemente şi a. ADAPTARE MENTALĂ.c. a.s. Orbcl li. a.c. Fenomenul creşterii senr-ibilită1 ii poate fi condiţioi'&t (A. punctul maxim fiind atins după două ore. crize afective a. (E.N. Act tea psihică este considerată o componentă şi o formă superioară a a. se poate tra nsforma în senzaţii dureroase. A. la întuneric. are la b ază mecanisme centrale şi periferice.s... Există receptori greu adaptabili (îndeosebi proprioceptorii) şi rapid adapt abili (receptorii cutanaţi şi olfactivi). Se mai vorbeşte despre conflicte a. echilibru între asimilare şi ac omodare socială. în terminologia medicală a.s.venţiei. 1942)..s. în a.. Din alt punct de vede re se poate distinge o a. c) faza relativei stabilităţi. prin modificarea organismului şi o a. Piaget c nd o echilibrare între asimilare şi acomodare. b) faza mo dificărilor lente. Cel mai larg re gistru adaptativ îl are sistemul vizual. în ansamblu. după care apare încetinirea ritmului de creştere a sensibilităţii. se disting: a) faza modificărilor bruşte. 1935).. se produce în raport cu un mediu nou. autoplastică.s. ADAPTARE. transformîndu-1 în concordanţă cu necesităţile sale. ansamblu de procese şi activităţi prin care se trece de la un echi libru mai puţin stabil.s. acesta este considerat ca fiind adapt at. lS-ÎSi. Kekcee v.isibilitatc al analizatorilor sca de (a. administrare de za harină. în dinamica procesului de a. ADAPTARE SENZORIALĂ. este îngreunată (C7. Aubert (1865). Sokolov. Moore (1954) distinge a. Kobertson şi X.s. care nu numai că se conformează ce rinţelor mediului ci ii şi modifică. A. lege a sensibilităţii. pozitivă).S. descoperirii şi împrumutului (J..s. punere în echilibru progresiv înt re un mecanism asimilator şi o acomodare complementară. preadaptare la mediul luminos alba4ru sau violet (K. Sub influenta stimu- Iilor puternici.. incluzînd şi modificări în procesele trofice (L. A. potrivirea unei persoane cu mediui. Jinkin . valoare maximă de intensitate a stimulului care nu poate fi perc epută de organele de simţ şi care. Adrian. negativă). cultură.

ARN. mediu de viaţă noc'v etc. frustraţii afective prec oce. distrug echilibrul omul ui cu mediul. bolile. Numeroşi agenţi nocivi fizici sau chimici. acizii dezoxiribomicleio si ribonucleic. stările nervoase. ADN . la „inadaptare socială". carenţe de autoritate familială. subiecţii cu tulburări de comportament reprezintă diverse situaţii de ne adaptare socială cu cauzalitate complexă: deficienţe ereditare. familie dezorganizată. dînd naştere la numeroase tulburări. delincvenţii. ADN intră 24 . Bolnavii minta li.faptul că subiectul se simte ca „acasă" iar pentru ceilalţi nu mai este un străin.

frecvent. Adolescentul redescoperă lumea. Sinteza ARX mesager se face ca pe o matriţă. dar încă nu este acceptat ca un egal în cercul acestora. Tranzitoriu crizele pot interveni din cauza carenţelor afective. Baldwin şi consacrat de J.şi în biosinteza proteinelor. La fete a. sporesc eforturile de autocunoaştere şi aittopro ectare. dispune de capacităţi ilare cu cele ale adulţilor. informaţii ce se transmit apoi datorită capacităţii moleculelor de A DX de a se dedubla (reduplica). AKN-m (mesager). nediferenţiere între intern şi extern. Stăr ile conflictualc sau critice nu fac parte din însăşi desfăşurarea normală a. se caracter izează prin hipersensibilitate. sentiment de dragoste şi preţuir e nemărginită faţă de o fiinţă fenomen sau obiect. de factori genetici. cultivă toleranţa reciprocă şi exercită o puternic nfluenţă asupra personalităţii tinerilor. a. intre aceste două serii de fenom ene M înlăuntrul fiecăreia din ele intervin unele disproporţii. Mead a cons tatat că în unele colectivităţi australiene nu se cunoaşte fenomenul de criză pubertală. însoţit de îngustarea s ului critic. etapă a vieţii care se situează între copilărie şi vîrsta adultă (de la 18-20 de ani).I. Făcîndu-şi apariţia] ca persoane deplin responsabil mediul social. AFAZIE. culturali şi educaţionali. a însingurării adolescentului şi a slabei sau eronatei lui pregătiri pentru viaţă. fii nd însoţită deseori de tulburări intelectuale (primare sau secundare) şi corespunzînd unor l eziuni cerebrale localizate (M. este dependentă. in apariţia şi desfăşurarea ei. fenomenele de criză generate de lipsă de idealuri. Piage t. decalaje. pus într-o situaţie echi vocă întrucît el a depăşit copilăria de care se desparte demonstrativ. Sen Alexandru. Fenomenele d e criză şi sindrommele psihopatologice pot fi însă prevenite si evitate. L. adolescenţii sînt intens preocupaţi de nota de originalitate pe care o prezintă individualizarea lor şi prin care pot spori valoarea integrării lor sociale. şi este intens preocupat de propriul său destin. intervine mai devreme decît la băieţi. (Botez.A in structura crumatinei şi a cromozomilor. Conştiinţa de sine se adinceşte mult. în a ceste condiţii el se integrează în grupele celor de aceeaşi vîrstă cu care are mari afinităţi rupele de adolescenţi sînt foarte coezive. uneori chiar negative. în sens numai biologic sau numai ysiliosocial. preluînd informaţia genetică de la ADN din nu cleul celular. Totuşi ritmuri le dezvoltării organice şi psihologice nefiind egale. între structurarea sau mat urizarea organici si cea. Wallon vorbeşte chiar de o criză a originalităţii juvenile constînd din insatisfacţia faţă statutul comun şi din dispoziţia către adoptarea unor pseudovalori ce generează comport amente numai formal originale. Adeziunea sinceră şi necondiţionată la idealuri poate să fie asociată cu manifestări e realism brutal şi extravagant.ave. AI. ajutîml la realizarea funcţiei genetice a n ucleului celular. ARX prezintă trei forme: AHX-r (ribozomal) AKX-t (transfer). Forme . dar în orice caz frapante. ADOLESCENŢĂ. ADN intervine. 1971). geog rafici. de nediferenţiere psihică în trei forme fund amentale. contradicţii. diversele se gmente ale moleculei de A DX fiind specializate în sinteza unui anumit tip de prot eină. şi educaţionale. se caracterizează printr-o impor tantă creştere şi transformare corporală şi psihică. asociată cu pubertatea. Adolescentul este. De asemenea. imaginar sau real. Ca fenomen biops hic integral a. dat iind regimul de viaţă impus de culturile respective. H. P reocupările de originalitate ale tinerilor trebuie susţinute prin valori autentice şi în curajate în sensul integrării celor mai înalte şi noi forme de cultură. d atorită posibilităţilor sale de interpretare şi priiulemul'r. care permite o combiuatorică abstractă şi lărgeşte posibilită e. sociali. psihosocială este un raport de interdependenţă. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea sau pierderea funcţiil or psihice ale limbajului (expresiei sau înţelegerea semnalelor orale sau grafi ce) cu conservarea aparatelor periferice de execuţie sau de recepţie ale limbajului. ADN depozitează informaţia privind planul de organizare a structur ilor celulei. este mij in adaptarea socială şi calificarea profesională. Se elaborează un sens de viaţă şi dohîndeşte contururi concepţia despre lume si viaţă. prin expansiunea fanteziei şi a sentimentelor odată cu apariţia mior conflicte tuotivaţionale şi afective. A DUALISM. Drobotă. gîndirii teoretice şi reflexive. definind stadiul iniţial al ontogenezei. ADORAŢIE. frustraţia educaţională. a. între obiectiv şi subiectiv şi între materia şi spiritual. I. Se detaşează preadolescenta (12 — 15 ani) şi postadolescenţa 118 — 22 ani ). dificultăţile de integrare socială po fi eliminate în măsura în care se elimină susmenţionatele cauze. la rîndul ei. Este etapa în care intervin îndelungate şi intense meditaţii asup ra valorilor. cel al operaţiilor formale. A. Apoi va trece în citoplasmă aducând cu el informaţia conţinută în ADN din nucl ul celular. Integrarea persona lităţii se realizează şi se desăvîrşeşte prin integrarea socială care. Sub raport psihologic. concept introdus de A. trecerea în stadiul superior al dezvoltării intelectua le. Este de aceea contraindicată tratarea unil aterală a a.

anatomo-clinice: a. bolnavul nu înţelege limbajul vorbit. nu poat repeta cuvintele şi 26 27 . tulburări izolate ale realizării performanţelor motorii oral e sau scrise precum şi ale utilizării mesajelor orale sau scrise cum sînt: surditatea verbală pură (în absenţa unei tulburări de auz. pure.

trauscorticale. a copierii şi a înţelegerii li mbajului oral şi scris) determinată de leziuni încă imprecis localizate \agrafia (v.). stărilor şi relaţiilor emoţionale sau afective. în planul pronunţării sau scrie rii semnelor verbale. cili :. cu tulburări grave în înţelegerea limbajului. a. determinate de leziuni în porţiunea posterioară a ariei Broca (a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului verbal dominant) şi într-unele zone adiacente.i scrie m mod '-pontau) pură A. an samblul proceselor. tulburări paroxistice ale vorbirii (vocalizare. girusul angular şi girusul supramarginal). Janet int erpretează a. ale lecturii cu voce tare în forma paralexiilor pentru cuvintele dificile.i verbală) detiTnu!iate de le/Juni în porţiunea posterioară a primei ci rcurnvoluţii temporale de partea emisferului cerebral dominant. fiind determinată de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) şi cea determinată prin termenul de anotnie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii. ale scrisulu i spontan şi mai ales dictat. în grafie şi lexie. păstrîndu-so limbajul interior. emoţie primară caracterizată prin mare intensitate. intervine o îngustare a cî i de conştiinţă şi chiar subordonarea acesteia tendinţei afective. motorie pură (imposibilitatea de exprim are voluntară. p u i î n d îiu. senzorială sau de recepţie. păs28 trindu-se înţelegere.). inatenţia verbală). de citire cu voce tare. în psihologia modernă se formulează recomand e prevenire sau înlăturare a efectelor negative ale a. de evocare. în prima circumvoluţie temporală: ecolalia (v. sînt implicate dispoziţii insti ctive. ansamblu de tulburări predominant expresive. A. 2) comportamente motorii afective (desfăşurate s . la surdomuţi. în vecinătatea circumvoluţiilor Ite chl de ambele părţi sau numai de partea stîngă. precedînd a. prin amînarea şi comutarea reacţii lor. expresivă.). la poligloţi. determinate de leziuni în prima circumvoluţie temporală stîngă şi. centrală sau de conducere. amnestică şi fiind determinată de leziuni în e misferul cerebral dominant) . efectuarea de mişcări menite să reducă încordarea. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiuni de recuperare dirijată. accesele nestăpînite de rîs sau plîns etc. ajungîndu-se la o proastă vorbire (parafazie) şi chiar deformarea cuvintelor (jargonofazie). cu sau fără un instrument). ca o regresiune la conduite inferioare şi tocmai aceasta reduce posibi lităţile controlului ţi reolajului conştient. posibilitatea scrisului spontan şi după dictare. reproduc şi modele sociale fără a se conforma însă unei organizăr aţionale.) şi alexia pură (v. 1) modificări organice şi vegetative secundare (în raport cu funcţiile biologice primare ale pulsului. în contextul a. în pars triangularis al lobului frontal stîng. . modalitate elementară a reactivităţii afective.A determinată de le/iuni în prima circunivoluţiu temporală. expansivitate . form e deosebite de a. în contextul oricărui fe nomen emoţional se disting. amnestică (imposi bilitatea de a reproduce numele obiectelor.ii''. AFECT.ecreţiilorlacrimare etc. cuprinzîn d atît tulburări expresive cît şi receptive (tulburări în repetarea cuvintelor. A. Totuşi stările de a. în legislaţie se are în ve e dacă infracţiunea a fost comisă în stare de â.).ă vorbi.. respectiv. determinate de leziuni în zona Vernicke a em isferului cerebral dominant (porţiunea posterioară a primelor două circumvoluţii tempora le. dar cu posibilitatea recunoaşterii ace stor nume într-o listă prezentată. întrucît în stare de a. Aceste form e de a. motorii (gravă afectare a vorbirii spontane) şi senzoriale (tulburarea înţelegerii limb ajului) de scurtă durată (în cursul regresiei sau agravării unui sindrom afazic) şi determ inate de leziuni în a 3-a circumvoluţie frontală a emisferului cerebral dominant şi resp ectiv. (la copil. baraj verbal). AFECTIVITATE. A. de repetare a cuvintelor. P. A. în vorbirea spo tană şi repetată. agresivitate oarbă şi starea de groază. anmzia receptivă (imposibilitatea de recunoaştere a me lodiilor cunoscute sau'de citire a notaţiei muzicale) şi expresivă (imposibilitatea de a cînta o melodic cunoscută. calculia (v. trecerea la analiza detaliată a situ aţiei etc. durată redusă. sa ic d u p ă du:!. De exemplu: furia şi abandonul de sine. dezvoltare unipolară şi exprimare nemijlocită în comportament. proprietate a subiectului de a resimţi emoţii şi sentimente.

Ambele interpretări s-au dovedit însă a fi unilaterale şi înguste. Lange). trăirea subiectivă avînd la bază! mecanisme neurosomatice fă de care ea nu poate să apară si să se exprime. sînt declanşate prin fapte cognitive — ex epţie făcînd doar dispoziţiile organice — dar nu sînt reductibile la acte de cunoaştere pentr că diverşi subiecţi . pulsaţia.au numai schiţate). să se comunice. pentru că între cele două serii de componente este u nitate. „ochii strălucesc". emoţiile nu se explică prin faptul că „inima bate accelerat ". cu un cuvînt. subiective.F. Unilaterale. angajarea prin mobilizare. Alţii. O primă problemă a psihologiei emoţiilo este aceea a relaţiei dintre componentele vegetative şi motorii pe de o parte şi comp onentele psihice. emoţiile pornesc. 3) tră iri subiective de un anumit grad de complexitate şi avînd o a numită semnificaţie pentru persoana care le încearcă. înguste. James şi K. pe ele alta. Unii au socotit că modificările corporale sînt cauzate de trăirea subiectivă (J. Herbart). că trăirea subiectivă este efectul modificărilor corporale (W. Vibr aţia. interacţiune sincronică. De regulă. energizare şi direcţionare (sau oricare din c ontrariile lor). în plenitudinea tuturor însuşirilor sale şi mediul natural şi social. pentru că problema p rincipală nu este aceea a corelaţiei dintre corporal şi psihic ci a interacţiunii dintre subiect ca om.

niciodată nu pot să satisfacă sau să contrazică din toate punctele de vedere constelaţia motivaţională a unui subiect. a confirmat. prin cercetările sale A neurofiziologice. Pavelcu. Emoţia semtialează specific relaţia intimă a subiectului cu ambianţa. dacă este inadecvat. Problema constă nu în reprimarea totală a emoţiilor (aceasta ducînd. pe altă cale. deci nu îndeplinesc o funcţie restrictivă şi speciali zat cognitivă. inc apacitate de exprimare a ideilor şi sentimentelor prin limbajul oral. însem nătatea pentru aceasta a situaţiei reale sau presupuse. la nevroze) — ci în dezvoltarea adecvată ca sen s. Emoţia nu numai că susţine energetic acţiunea dar o şi anticipă în fiecare din coordona ele ei. Dacă cerinţele interne — trebuinţe şi motive sînt satisfăcute efectul emoţional este pozitiv implicind plăcere. divergentă ş fără contradicţii interne) şi prin faptul că situaţiile reale. dacă motivele se exprimă în emoţii. Faptul corespondenţei sau disco rdanţei de diferite grade între cerinţele subiective fi anumite condiţii determină polariz area proceselor afective. Janet a semnalat aceste fenomene şi a descris cazuri în care. în genere. Cu toate acestea. După V. de cele mai multe ori. entuziasm. un organ de . îndeplinind un rol în declanşarea şi susţinerea energetică a activităţii adaptative şi a c de luare în stăpînire a ambianţei. satisfacţie. stările ai'ec 30 tive sînt compuse din variate componente cu sensuri diferite. subiectul este cuprins de stări emoţionale dezadaptative şi. aprobare. ale motivelor în raport cu o situaţie pe cînd motivele ar putea ii caracterizate ca un fel do „concentrate" sau „co ndensări" emoţionale. Darwin a atras atenţia asupra faptului că în comportam ntele emoţionale se regăsesc elemente ale unor acţiuni desfăşurate cu un anumit sens adapt ativ. a insatisfacerii lor. teza desp re influenţa dezorganizatoare a emoţiei nu poate fi generalizată. dezorganizatoare. Complexitatea stărilor emoţionale se explică prin însăşi structura motivaţiei individului (complicată. nu se consumă numai în condiţii de stress. Reacţiile.) cesele emoţionale alcătuiesc fondul şi latura energetică a vieţii psihice şi comportamentulu i. La aceasta trebuie adăugat că nu orice stagnare şi reţinere pr ovocată de emoţie este lipsită de sens adaptativ (reacţiile de apărare pasivă) şi nu orice st re dezorganizatoare. tensiunile şi desfăşură nale sînt efectul confruntării dintre cerinţele subiectului şi datele reale sau prezumti ve ale vieţii lui într-un anumit cadru obiectiv. Influenţa a. impuls nervos sau tract nervos ce merge de la periferie (de ex. Ch. nu se impune o singură tendinţă afectivă perfect p ilan/ată spre stenic sau ast enic. se dovedeşte a fi inutilă. Schemele de reactivitate emoţională se s ituează însă la diverse nivele biologice şi culturale. ci de organizarea lor motivafionalâ. P. implicit. intervin neplăcer ea. trăire i şi comportamentul af ctiv se afirmă ca un montaj sau preorganizare energetică a adaptărilor desfăşurate. Procesele emoţionale se dezvo ltă şi în legătură cu amintiri sau circumstanţe imaginare. Totuşi. deseori. Emoţiile apărea desfăşurări activi. cel puţin latente. W. cum este furia. Uxplică fia variabilităţii subie tive a proceselor afective nu ţine deci de organizarea cognitivă a subiecţilor. Cannon. prin reacţii si trăiri specifice. ele se şi formează voltă prin trăiri emoţionale. al faclorilor emoţionali. negăsind altă ieşire. Aut ajui emoţional.reacţionează emoţional diferit la aceleaşi imagini sau idei. indignarea. indispensabil pentru adaptare. A. Este cauzată d e leziuni la nivelul emisferului frontal sting sau la nivele subadiacente. Este posibil ca la oni să intervină o discordanţă calitativă între forma de afectivitate actualizată şi cerinţele activităţii. la care se adaugă şi cele imag re. în situaţia contrazicerii cerinţelor. nemulţumirea. Darwin dovedind rol ul energizor. ele contribuie la cunoaştere şi sînt fapte de reflectare subiectivă d e un anumit fel. in stările şi comportamentele emoţionale. AFERE NT. In fapt. împrejurările de viaţă (v. totuşi. Emoţiile depind de semnificaţia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc în ambianţă şi în propriul organism. valoare şi grad de intensitate a emoţiilor în raport cu activităţile pe care subiectul le desfăşoară. asupra activităţii este ambiguă implicînd atît momente n tive cît şi momente pozitive. duce la inadaptare. dezaprobarea. Din studiile noastre rezultă că procesele emoţionale reflectă. întrucît poate deschide drum pentru reorganizări la nivel mai înalt. AFEMIE. subiectul înc earcă stări emoţionale dacă nu manifeste. nu reprod uc relaţii de determinare prin idei. necazul. în toate momentele vieţii sale. Deşi emoţiile nu reproduc obiecte prin imagini. aserţiunile lui Ch.

K. de declanşare ce este la baza formulării scopului şi a. de la prietenie şi ataşament pînâ la totală dependenţă afectivă de al- . P. a feedbackurilor ca modalităţi de retroaferentaţie sau a. Acţiunea presupune o convergenţă şi reciprocă conversiune trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri (Ed. V. mecanism nervos o pus şi complimentai' eferentaţiei. cundară. AFERENTAŢIE (AFEREN TĂ). imagine a situaţiei). Bernstein). de sancţionare prin care acţiunea este corectată şi apoi încheiată prin a. cunoscînd grad variante. finală. situaţională ca preludiu al acţiunii (reflectare premer gătoare. a. AFILIAŢIE. ale acţiunii mai ales în legătură c u relevarea însemnătăţii în reglaj. Anohin distinge a.reacţie) la centru. accentul se pune pe baza şi formele de a. direcţia centripetă proprie nervilor senzoriali. transport de impulsuri şi informaţii de la periferie la centru. impuls şi tendinţă spre contacte şi asociere cu alţii. ACCEPTO DE ACŢIUNE. în cercetări neuro fiziologice.

statute şi roluri asemănătoare sau priveşte rel aţia dintre individ şi grup. a. telor. tulburări în recunoaşterea semnificaţiei obiectelor. muzicală (sau amuzia senzoriala) şi a. a. AFINITATE.'uea auzului. la care a. limitate la sfera perceptuală sau extinse la sfera con . este determinată de condiţiile creşterii şi dezvoltării cop i în dependenţă de asistenţa adulţilor. cum sînt ahilognozia sau a. Cercetările lui S. A a. liste o caracteristică generaluinaua. relaţie afectivă de atracţie simpatie. AFONIE (gr. globala (nu sînt recunoscute nici cuvintele. Forme: astereognozii. AGEUZIE. apare şi ca sentiment al apartenenţei la grup sau colectivitate (. idei. de unde întrebări. AGLOSIE. greutate.. cu con scrv. Maiscmneuve. rezultată (lin geneza socială a personalităţii şi din întreţinerea şi dezvoltarea acesteia prin relaţii interpersonale. AGNOZIE (gr. care izvorăşte din dorinţa de a găsi în altcine va un obiect complementar şi cu care să te identifici. cuprinzînd: a. Sears (1957) a constatat că acei copii care au fo st frustraţi de asistenţa afectivă a altora. poate rezulta şi dintr-o slabă integrare şi insuficientă coordonare a funcţiilor psihomotorii (mai ales la copil. fiind determinate de lez iuni în ariile somestezo-senzoriale şi somestezo-psihice. presupunînd modific area percepţiilor diferenţiale de intensitate) şi amorfognozia sau a. motivată prin similitudine sau „înrudire" spirituală. idei. Intervine între persoane care au structuri. după J.. ca şi a. erquimă o anxietate de limită. reacţii de aprobare sau protest etc. acceptare între membrii grupului (J. prin anxietate crescută evită a. a.tul. incapacitate de fonaţie. Botez. pot să se constituie în grup pe alte scheme deeit cele formale şi să suporte schimbări^ mutaţii. tind să se afilieze pînă la hi dependenţă de alţii. pierdere sau perturbare a sensibilităţii gus tative. es te uşor remediabilă). precipitat şi spasmodic. a. Tendinţa spre a. de extensitate ( tulburarea diferenţierii formelor şi a recunoaşterii spaţiale). Poate fi înţeleasă şi ca o compatibilizare afectivă sau atracţie ontană.Zlate). este un compo rtament (motor şi verbal. Uzual. vîrstă. imposibilitatea de wcunoaştere . cău e. în genere. astereognoziile fiind determinate de leziuni în aria tacto-gnozică. în absenţa unui deficit de sensibilitate e lementară sau a unei tulburări psihice. rugozitate. hiperactiv dar ineficient. rumoare. Moreno). nici muzica şi nici zgomotele). a — fără. I. dar d e cele rnai multe ori împreună). într-u lt sens. manifestată în trei forme clinice (care apar uneori izolat. constînd din absenţa limbii ca organ fizic. pe cînd cele slab anxioase o caută. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea recunoaşterii nzoriale a unui obiect cunoscut anterior. aceste a fiind determinate de leziuni ale porţiunii posterioare a primei circumvoluţii temp orale stingi. vizuale. tactilă secundară sau a simbolia tactilă (imposibilitatea de recunoaştere a semnificaţiei obiectului tradusă pri n imposibilitatea de a-1 denumi. în relaţiile individ-grup. Este cauzată de leziuni rinencefalice. R. Dobrotă). Sînt şi cazuri contrare în care subiecţii declară că preferă singurătate asta ascunde întotdeauna un grav disconfort spiritual. anomalie nativă. la vîrsta adultă. sentimente. problemele unui joc de a. incapacitat ea de a cînta sau intona corect.şi discriminate a Mine. pierdere totală sau parţială a vocii datorită paraliziei muşchilor coardelor vocal e sau afectării centrilor nervoşi ce-i comandă. mişcare dezordonată în legătură cu ceva insuficient precizat. tactile primare. împiedicînd finalizarea acţiunilor. Sen Al exandru. Senlinientul sing urătăţii este foarte neplăcut. consemne şi să-şi exprime sau să-şi traducă în fapt atitudinile. a. mobilizării acesteia astfel îneît ea să se unească l unor scopuri. persoanelor sau spaţiului. uiulitii'c. în psihologia socială se ridică. afonia — muţenie). fiind determinat de un deficit al funcţiei de analiză la nivelul segmentului cortical al unui anumit analizor (M.zgomotelor. afectiv şi intelectual). gnosis — cunoaştere). A. se accentuea ză mai ales cînd subiectul trece prin stări de anxietate. tulburări în recunoaşterea obiectului pe cal e tactilă. se mai înţelege prin a. intensităţii (tulbu rarea discriminării obiectelor după grosime. în această situaţie. Schachter ( 1959) duc însă la concluzia că persoanele ce se caracterizează. acţiuni stimulative adresate unei colectivităţi în scopul activizării.U. conservîndu-se posibilitatea de a descrie şi recuno aşte calităţile sale tactile elementare). în decursul timpului. pronunţarea cuvintelor este extrem de dificilă şi se realizează după laborioase antrenamente cu ajutorul buzelor. foarte rară. 33 în geîiefe. AGITAŢIE. în sens patologic. imaginilo r. Dezorganizarea şi demers urile „în gol" ce caracterizează sindromul de a. parazitar. a.

im posibilitatea orientării în spaţiu pe cale vizuală. fizionomiilor (prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane. manifestată prin: dezorientare video-s paţială (pierderea posibilităţii de localizare absolută şi relativă a obiectelor. determinate de leziuni situate în orice parte a creierului). cu conservarea limbajului interior. acalculia (tulburări în recunoaşterea numerelor în efectuarea operaţiilor aritmetice . determinate de leziuni ale emisferului minor sau parieto-occipitale b ilaterale. imposibili3 — Dicţionar de psihologie 33 . alexia agnozică (tulburări de înţelegere a limbaj ului scris. cuprinzînd: a.ceptuală. culorilor (tulburări de recunoaştere a culorilor. cu origine centrală. pentru obiecte sau imagini. l eziuni occipitale stingi la dreptaci). în absenţa unor tulburări de vedere elementară. a. video-spaţiale. a. a. a exprimării şi înţelegerii limbajului o ral).

de a le revizualiza şi a se orienta pe un drum cunoscut). phobos — frică). dar a ceasta ne duce la ideea că totuşi a. agora — piaţă. carenţe afective. tulburări ale atenţiei vizuale (atenţia spontană pentru orice stimul vizual este foarte redusă. Implică negare actiră si produce daune sau doar transformări. fiind concentrată în cea mai mare măsură asupra a ceea ce se petrece în axul de fixare a privirii. membrul fantomă (iluzia existenţei unui segment de membru absent. Băieţii sînt mai înclinaţi spre a. în forma ei primară. E. expri35 mată prin tendinţe destruclive. După T. asimbolia la durere (imposibilitatea de recunoaştere a calităţii 34 durerii. Lorenz (1966) a atras atenţia asupra faptului că. reproducere. astăzi această teză a fost larg contrazisă. anozognozii (lipsa d e cunoştinţă a tulburărilor în plan neuromotor. teamă. După ce. este un rezultat al învăţării. la om. tulburări de somatognozie. Lorenz susţine că atît la male cît şi la om a. aceste tulburări fiind determinate de lezi uni cu localizări diferite. secundară. Scott şi J. specifică. cr ize de senzaţie de dezintegrare corporală parţială localizată pe un segment de membru.. paralizia psihică a privirii (imposibilitatea de a mişca voluntar ochii cu conservarea motilităţii ocula re reflexe).. frazele sînt greşit construite prin lipsa acordurilor gramaticale. a. Wh'ite (1939) arată că grupurile conduse autoritar. Nu există un instinct al a. deşi durerea ca atare este corect percepută). devin agresive şi uneori tind să-şi descarce a. Lewin copiii răspund mai frecven t la frustraţie cu un comportament regresiv. generînd tendinţa de a nu părăsi loc de a merge pe lîngă ziduri. dovedind absenţa oricărei a. cîmp. calmă. n umăr şi caz) se face incorect sau este absentă (verbele sînt folosite numai la infinitiv ). X. la vîrsta adultă a acestora. R. ofensivă. blazare. alestezie vizuală (transpunerea imaginilor din tr-un hemicîmp vizual în celălalt şi de la un cadrant la altul). instrumente etc. ataxie optică (tulburarea capacităţii de a apuca u n obiect în curs de fixare vizuală). vagabondajul privirii. \V. spaţială unilaterală (tendinţă de a neglija atea stingă a spaţiului extracorporal). al limbajului. SURDITATE PSIHICĂ AGORAFOBIE (gr. punere în p rimejdie sau chiar distrugere a obiectului ei.. praxiilor şi gnoziilor). cînd sîn t lăsate libere. cri ze de telescopaj şi atrofie corporală localizată. tulburări paroxistice ah. Prototipul a. este o formă de afazie cauzată de leziuni ale scoarţei cerebrale. există o a. AGNO ZIE AUDITIVĂ v. mmviolentă dar întotdeauna a. de plasare în colţurile încăperilor etc. are o legătură. fie şi indirect. ar fi cauzată de contrarierea unor tendinţe instinctuale. Dembo şi K. pierderea memoriei topo grafice (imposibilitatea de a descrie itinerarii şi locuri binecunoscute. tulburări de grupare a obiectelor. comportament destructiv şi violent orientat spre persoane. Freud. migraţie etc. a fost susţinută teza despre orig a instinctivă a a.A tatea de comparare a mărimilor. Miilor (1941) dovedeşte că nu întotdeauna frustraţia prod uce a. După Head. după opinia noastră. K. obie cte sau spre sine. timp îndelungat. pierderea reprezentării vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizării unor obiecte sau persoane cunoscute. Dollard (1939) au formulat teoria reactivităţii ce susţine că a. constînd în perturbarea schemei s au imaginii corporale şi cuprinzînd: autotopagnozia (tulburare de localizare a segme ntelor corporale). A. ci numai în anumite cazuri. a. caracterizată prin pierderea capacităţii de a vorbi corect din punct de v edere gramatical. crize mixte). devalorizare personală. anga ehnici. de sorginte socială şi care constă într-un comportament destructiv (formă de autorealizare) cauzat de insatis facţii personale. flexiunea cuvintelor (modificarea cuvintelor după gen. este o afazie sinta ctică. al modelării comportamentului prin imitaţ antrenament. a fost exemplificat prin comportamentul animal. visele devenind practic imposibile). ostilitate. R. Se poate vorbi. AGRAMATISM..sche mei ec<rparale (senzaţia de plutire sau de/integrare corporală cu caracter difuz. Kuo (1930) a crescut împreună pui de pisică şi de bolani. iar nu din tendinţa competiti vă cum se întîmplă deseori la om. unii faţă de alţii sau faţă cruri. Există şi o a. AGRESIVITATE.li\\ic cvasi spaţială şi pierderea vederii stereoscopice). fiind vorba deci de o anumită îngust are concentrică a cîmpului atenţiei vizuale). <Hi-. cum este cel de hrană. pentru că sînt şi se instruiesc în acest fel. tulburare a limbajului. chiar şi lupul atacă numai sub imperiul nevoii de hrană. const ruire a cuibului (la păsări). atît în stare de veghe cît şi în somn. străzi largi. a. Astfel. dar K. Fromra susţine că. fobi e spaţiile deschise şi ample: pieţe. Sears a descoperit o relaţie directă înt re stilul autoritar şi primitiv de educaţie şi dezvoltarea comportamentului agresiv la copii. c baza instinctivă. e ste un rezultat al frustraţiei sau împiedicării (prin barieră) a unei tendinţe vitale în a-şi atinge ţelul. Deci. Preluînd o idee a lui S. modele din subcul . despre o a. semnifică atac. de obicei amputat).

în ansamblu fenomene de inadaptare socială sau adapt are negativă manifestată prin reacţii agresive sau autoagresive. c) adaptarea unor comportamente agresive ac- . ca să se deturneze [după N. educaţie negativă. prin: a) ac ceptarea raţională a frustraţiei. Timbergen. în s copul prevenirii a. b) canalizarea ei în acţiuni socialmente utile (după unii ş inteligenţa sau elanul creativ ar fi o a. să se redirecţioneze) conflic tele înainte ca ele să devină acute. K. Lorenz recomandă. factură intelectuală). Există o problemă a dirijării pozitive a a.turi delictuale. dar de.

ceea ce antrenează. A. halucinaţii alco olice acute. şi care permit detectarea lui pr ecoce.S. cronic.şi sindrom Vernicke. c rucial. deci fen omene demenţiale pe fondul stării paradoxale şi ultraparadoxale. a. este de trei feluri: motorie. A LCOOLISM. aşa cum se crede. 2) consumul marelaţiilor sociale şi in situaţiile festive. presupune o intermitenţă dar ritmică drogare a creierului prin alcool. sau a sistemelor personalităţii cu modalităţile unei culturi sau unui tip de activitat e. Kstr un moment extrem de periculos. se instalează.A. nevroză sau perturbare de comportament constînd în hiperconsum de băuturi alco olice. în categoria alcoolicilor pot fi incluşi: „ac i băutori excesivi a căror dependenţă de alcool a atins un asemenea grad îneît prezintă o sen ibilă tulburare mentală sau o interferenţă cu sănătatea lor corporală şi mentală. senzorială şi mixtă. ultimul stadiu este cel de a. lipsă sau slabă dezvoltare a vorbirii la persoane ce dispun de auz nor mal şi de posibilităţi de dezvoltare intelectuală comună şi care. nu pot fi încadr în clasa debililor mintali. în 1949. 4) „petele albe de conştiinţă" mul în creştere.. Activitatea profesională suferă mari prejudicii. sînt: 1) consutinal. Epuran (1967) propune c a în sport (care nu implică destructivitate) să se renunţe la termenul de a. Alcoolicul nu se confundă cu băutorul dar. epilepsie şi psihozele nuniaco-depresive. I. ca urmare a inhibării sisteme or de control. de descărcare a r esentimentelor în şedinţe speciale de grup. sub cele mai diverse pretexte. în sfîrşit. şi să se denume ască tendinţa pozitivă a luptei pentru performanţă prin termenul de combativitate. acei băutori permanenţi.U. eonsiderînd acceptarea largă a consumului în cadrul tate. punere în acord a unui organ de recepţie cu o sursă de stimulare . iraţionale.A ceptabile cum sînt cele implicate în competiţiile sportive. intervine şi ca un simptom în paralizia generală. de ebrietate sensibilă. E. 5 milioane pot fi consideraţi alcoolic i. Ultima fază este cea a în gustării conştiinţei. se datoreşte unor disfuncţii ale zonelor corticale ale vorbirii. AJUSTA E. carac- . M. Verza (1969) a ela borat două metode de terapie a a„ prin învăţare. ia proporţii şi se instalează în forme noci ve este necesar să se recurgă la psihoterapie în variantele ei de joc.M. delirante. Suferă de a. vulnerabilitate la diverse maladii. începutul în a. o serie de tulburări organice şi psihotice: intoxicaţie patologică. după o stati stică din S.iu Este semnificativ dictonul latin luat în întregimea sa: „in vino veri/as sed in ebrietatis. de regulă. a acţiunii în stare de 'transă şi a somnului acţiunile iu stările conştiinţei de scurt circuit. Subiectul nu-şi aminteşte frecvent de ce a făcut sau a spus. adaptare acomodaţi vă. sindrom Korsakoff . După R. Dacă la a numite persoane grav frustrate şi anxioase. a. 3) comportamentul necon trolat şi absurd în stările de ebriesau amneziile (transele) frecvente în starea de ebri etate. A. obsesive. cu timpul . Subiectul bea necontrolat şi mult. cu relaţiil nterpersonale şi cu funcţia lor socială si economică ce nu poate fi exersată normal sau ca re prezintă perturbări evolutive". stupiditas". de terapie ocupaţională sau recreaţională. A. Iu stadiul [ H o d i oili. aceasta se accentuează într-o a doua fază. eufo ria. Holban a relevat faptul că alcoolul nu este. într-un al treilea stadiu. cotidieni ce cad victimă unui impuls nesatisfăcut şi necontrolabil. într-o a treia fază. simptome ale a. pornind de la sunete sau de la cuvinte. apar manifestări impulsive. Apariţia acestor patru simptome indică evoluţia spre a. pare inoce nt. frecvent şi în orice parte a zilei. A. Euforia produsă iniţial '/•' alcool esteînsă tranzitorie şi în continuare apar stări i puţin inocente. delirimn tremens. După o definiţie dată de O. o plăceri' răutăţii. din 70 de milioane de băutori. un excitant ci un inhibitor al centrilor corticali superiori.sl !tit''lviji ii n i n r / i d o . A LA LI E. în prima fază de drogare excitarea. Goldenson. deficienţe de vitami ne şi nutriţie. mergînd pînă la dereglări. cronic. este rezultată din inducţia pozitivă.

uneori agitaţie emoţiomodificări de perso nalitate ce se nală. A. faţă de relaţiile conflic tuale. centrarea psiliotică a vieţii pe con sumul de alcool. Primul stadiu e ste substanţe nocive. intoxicaţie sistematică. A. A. A.Barron (1962) prealcoolic şi se manifestă prin a introdus term enul de psihaleraceea că subiectul găseşte alinare în alcool faţă de orice încercare gie: sin rom de cefalee. sau necaz. poate fi p rovocată bic. eczeme şi dermat oze (i952). la serul în stare de ebrietate.obişnuire). Jellinek antiteţanic. ALERGIE. . perturbări neurosovrozei alcoolice se soldează cu matice. Apoi consumul devine şoc. F.prealabil. profesionale.profesionale şi ocazionale. în •mitomania. terizat prin continuitate. caracterizată printr -o renarcotic. palpitaţii. mai frecvente sînt: urtimenţin şi fără ca subiectul să fie caria. Se uz ează de metoda răspunsurilor condiţionate (asocierea alcoolului cu reacţii repulsive). intrucît se produce o inversare atît de substanţe nutritive cît şi între conşti şi inconştient. implică sendin urmă impunîndu-se ca în orice sibi lizare (iar nu imunizare sau tulburare mintală.este o maladie neuropsihică ce necesită tratament adecvat şi măsuri de recuperare. manifestare fiziologică. d e psihoterapie şi socioterapie. acesta medicamentoase. în baza unor ample cer. H. a descris cele patru stadii tate din contactul cu anumite ale alcoolizării. ast ul bronşic. Ey apreciază starea acţie neobişnuită şi energică la de ebrietate ca o sta re de psihopatie vinele din substanţele cu care în care-şi fac loc grandomania. rezulcetări. Instalarea ne. sindromul obsesivo-fo. a. V. subiec tul a venit în contact.

se poate transmite unei maşini s-o execute automat. învăţarea pe bază de a. ALGORITM (după numele lui Al. A. Pe baza a. în fiecare etapă sau secvenţă. Ex. Necesită tratar ea concomitentă a tuturor cauzelor. în cazul în care un copil cu intelect normal se dovedeşte incapabil de a-şi însuşi cititul se presupune o a. Caracteristicile a. de p rescripţie exactă a procedeelor prin care. cu o serie de condiţii logice. Sînt diferite grade de a. Analogic a. sau cecitate verbală pornind de la incapacitatea de recunoaştere. simpli sau lineari. în care se succed operatori de acelaşi gen. fără condiţii suplimenta re. indispensabi le în procesul comunicaţiei informaţionale. asamblare. de stabilire a unui diagnostic etc.: a. ALFABET. Pragul a lgezic reprezintă pragul sensibilităţii dureroase de orice gen. De ex. în general. proprietate neuropsihică de a resimţi durerea. se desfăşoară succesiunea logică a operaţiilor şi se utilizea ză diferiţi operatori. de identificare sau de recunoaştere (operaţii de stabilire a calităţilor gramaticale a le unui cuvînt dintr-o propoziţie. pentru a forma la elevi de prinderi de lucru exacte şi a orienta efortul intelectual spre rezolvarea de probl eme mai importante.: a) dete rmină sigur şi inteligibil. denumire generală. scheme care au la bază diferite tipuri de a. Termenul nu are o semnificaţie precisă. Este o formă de ag>n>:iv vizuală şi este sinonimă cu cecitatea verbală. a . Morse ş. o activitate nealgoritmizată se nu- meşte independentă. în general.m de construcţie logică.). pînă la ilizibilitatea silabelor sau a literelor. de ansamblu de reguli şi operatori proprii oricărui tip <li. După funcţia pe care o îndeplinesc se disting.i citi şi înţelege limbaju sens. ca o nouă ramură^ constructivă a mate maticii. A. a. dezmembrare şi diviziune etc. al IXlea). ază acele sarcini a căror rezolvare este susceptibilă de abordarea operaţională riguroasă. codului genetic în care stă înscrisă informaţia ereditară. numită şi prescriptiv-operaţională. de probarea corectitudini i logice a unui enunţ oarecare). dată tuturo r bolilor mintale. de fiecare dată. este folosit pe ntru a denumi acele afecţiuni mintale în care bolnavii sînt incapabili să ducă o viaţă social . tehn icizate. în aceeaşi situaţie a relativ i incapacităţi pentru lectură se recurge la expresia dislexie de evoluţie. a cuvintelor scrise. 1931). e xplorare şi căutare. b) au caracter de masă pentru obiectele clasei stabilite. pentru a obţine rezultatul final sconta . Pot fi citaţi a . a. de ex. a. în cursul activităţii de învăţare se însu ric de reguli.i capacităţii de . a. stabileşte un şir fini' de operaţii elementare. căci obiectul ca atare are. Nu toate activităţile pot fi algoritmizate. complexitatea maşinii va depinde de complexitatea a. în lectură. dar nu după a. limbajului natural. definiţii. şi a. binar utilizat în tehnica ci ernetică. de transformare.: teoria aritmeticii elementare a numerelor naturale nu poate fi total formalizată. una dintre cele mai generale metode de activitate fizică sau intelectuală. c) orientează spre rezultate precise. de lucr u (operaţii de calcul numeric înccpînd cu operaţiile aritme- tice fundamentale. p e baza unui program precis determinat. aceasta nu se efectuează după prescripţii date dinainte. a. pentru calcularea celui mai mare divizor comun a două sau mai multe numere. mulţime de semne („litere"). de control (operaţiile d e probare a corectitudinii unor alte operaţii de calcul. După structură se disting. stări neprevăzute cărora trebu ie să le corespundă acţiuni specifice (în acest caz profesorul se conduce după principii d idactice generale. ce se î lănţuie într-o ordine constantă pentru a prelucra injonnaţiile şi a rezolva problemele de un anumit tip.A.. T ermenul şi-a păstrat semnificaţia sa din matematică. de înlăturare a unei avarii într-o reţea electrică. asociată de regulă cu agno/ii sau afazii. de precizare a tipului unei probleme). de clasificare. Horczmi. Creşterea rezistenţei şi imp licit a pragurilor dureroase se realizează prin substanţele analgezice sau anestezic e. se ajunge la un rezultat. deoarece nu se poate determina un sistem finit de axiome şi regul i de deducere prin care să se poată construi toate propoziţiile aritmeticii elementare (Go'del.a. se cunosc a.caii ui matematic s. într-o formă inteligibilă a. a. Procesul instructiv-educativ are ne oie de transpunerea a cît mai multor activităţi în formă de a. pornind de la anumite date. ALIENAŢIE MINTALĂ. a . complecşi. Nu se poate algoritmiza integral activitatea profesorului la o lecţie cu clase.fără. lexis citire) destrucrare . a. ALGEZIE. Orice activit ate care se poate algoritmiza. de traducere a unui text codificat. pot avea grade diferite d e generalitate. Markov a fundamentat teoria a. de redactare (a unei compuneri).: tehnica construirii sistemului zecimal este mai generală f aţă de cea a măririi şi micşorării unui număr de 10" ori.ALEXIE (gr. matematician arab de la începutul sec.. congenitală.

„nebunia fiind inconştientă de ea însăşi". în a.m. ARHIPALIUM. Ey. Pamfil şi D. ALLOPLASTIC v. bolnavul îşi pierde eul său ont c împrumutînd un altul sau — prin inversarea conţinuturilor conştiinţei şi inconştientului — ruieşte un eu inadecvat social. reprezintă o destructurar e a eului. Alienatul este un inadaptat şi nu comunică normal cu alţii pentru că. Ogodescu (1972) este închis în propriul univers informaţional. AUTOPLASTIC.tn.ormală şi care necesită supraveghere permanentă. ALTERAREA EULUI. aşa cum arată E. ALOCO RTEX v. a. în virtutea iraţionalităţii şi fantasmelor de origine inconşt entă ce se impun. în psihanaliză. o serie de limitări şi 39 . s e confundă cu acesta şi nu poate judeca obiectiv. După H.

este a trăi influenţează. incompletă. persoană.laconică. cînd cealaltă poate. c e respingere. intcrinfluenţarc.m social. construire şi exploatare a si stemelor oaALTUL GENERALIZAT. Subiectul se bucură şi se în tristează totodată faţă de un eveniment.ţilor senzoriale. AMBIŢIE.H..este de natură fizică — iluminat. dominanţa unei părţi asupra celeilalte". vidul adoptă atitudini faţă de sonori e. Nu trebuie să uităm ca dominanţa unei emisfere cerebrale este o 'achiziţie tîrzie a procesului de hominizare. meni. Mead. Cea mai pregnantă este a. a. în plan volitiv se poate constata o concu . preîntîmpiîntreg. tot aliDupă formula lui A. aşa cum le percepe su. Cel apro ie de cel al unui psihotic co primeşte mesajul trebuie să în unele sau altele din părţile sale. A nu se confunda cu echivocul şi cu expresia de „dublu sens". act de comunicare ac tuale do adaptare.altul). direcţia. oferă posibi lităţi valabile de interpretare. Scopurile majore.L. în mod trem.atitudini fixate de CM in perioadele caz optim. organizarea gestică. Bleuler). menite să asigure dominanţa dreptei. dragostea drept principiu. alături de pregătipentru altul ceea ce înseamnă • rea profesio dotarea tehnică.sa comunicativă. — intercunoaşterc şi intercomuALTUL SE CATIV. în motivaţie.S. puri tate a aerului — şi de natură psihosocială faţă de el. sine similare celor emise de a. mijloacele demne folosite pentru atingerea lor. în baza unor anterior. temperatură. în caz ex. întrucît coexistă pulsiuni. necesită o anumită specializare diferenţiala între dreapt a şi stînga. ordinea productivitatea muncii. un conţinut etic şi favorizează dezvoltarea personalităţii. t urilor. creat de G.se textului verbal şi situaţional.pra celeilalte) de a se folosi. a. deducă intenţia celui ce comunică într-o proporţie mai maro sau şi să decodifice într-u numit mai mică". la devianţă. termen. AMBIANŢA MUNCII. vibraţii. alter . este utilă. în sens negativ. a. tendinţe. la o socializare armoanterioare şi care se răslrîng nioasă . La copii. în lectură. opus egoismului. A. de angajare vo luntară spre atingerea scopului prestabilit în pofida oricăror greutăţi. ternicare. capacitate upersoana îşi îndreaptă atenţia şi mană (contrară dominanţei funcîn raport cu e compară. a. în raprincipiu moral. asupra atitudinilor şi respe ctiv emisfere cerebrale. dis iţie gencral-contradictorie sau bipolară a sistemului psihic. semnifică alegerea unor scopuri meschine lipsite de valoare socială. inimicii. a. asupra unui obiect sau nîndu-sc ast fel scăderea capacităpersoane. în cadr ul ca bază. Jreud consideră că implicaţii (su bînţelesuri) alo concui oricărei fiinţe umane „. ele cele mai secinţă negativă a unui conflict multe ori indirectă. care tatea condiţiilor de mediu care a lansat termenul . liste o con. ţional-operative a uneia din mîini Efectele a. Ajustări le motorii. defavorabil asupra posibilităţilor ALUZIE. creşterea erorilor .. A. Comte. este cea mai proastă formulă". gesALTRUISM (lat. ce meni-maşini-mediu se urmăreşte totalizează atitudinile armonice încadrarea factorilor ambianţi înale colectivităţi au grupului ca tre anumite limite. în egal. obiect. urmăreşte a preciza grupul sau categoria de indivizi către care AMBIDEXT RIE.H. sau care reuneşte caracterele a două naturi originare d iferite. stare emoţional-volitivă c aracterizată prin activarea concomitentă a două tendinţe contrare faţă de unul şi acelaşi obi sau situaţie. R. asuindividuale pot duce. afectivă (E. alegere si men specific psihologici sociale. biectul în raportarea la mediul instalarea oboselii premature.g. uzînd de cunoaşconstînd în acţiunea dezintere. organizare caract erială. Totuşi uneori a. Baldwin.terea emitentului şi/lo experienţa sată pentr inele celorlalţi oa. intonaţiei. G. negativ. rînduri". atît atracţie cit şi repulsie faţă de ceva. S.. tă nu un simplu ataşament gregar. pentru fiecare din modurile în care este privită figura sau este considerată alcătuirea în termeni. de serviciul ambelor mîini 40 A într-o diversitate de coordonări si acţiuni. port cu situaţia. Implică atitudini de maximă apare ca un înţeles „citit printre generozitate. Mead susţine că indi. colorit. să îndepli ncţii complexe. sens semnificaţiile cuvintelor. cu uşurinţă. sînt calificate uneori ca ambigui. atitudini contrarii. conferă a. presupune o ra portare conştienAMAUROZĂ v. ORBIRE. afectivitate.. După A. Zazzo spunea că: „din punct de vedere al echilibrului psihomotor. d e exemplu în cazul accidentării uneia din mîini. AMBIGUITATE. caracteristica unei comunicări sau a unei situaţii care p ermite mai multe interpretări. realizabile prin mijloace care nu respectă. resimte atît plăcere cît lăcere. AMBIVALENŢĂ. situaţie. sfidează normele morale. acţiunilor de proiectare. umiditate. imbold puternic do implicare a forţelor personale. sociale şi personale. a. se combate pr in exerciţii speciale. progresul ca scop.

incompatibile sub raport logic. Iî. Fenomenele de a.enţă a scopurilor cu sens contrar şi o coexistenţă a tendinţelor de perseverare sau de aband on. este explicată la nivelul personalităţii. este un simptom caracteristic pentru schizofrenie. Psihanaliştii s e referă la opoziţia dintre conştient şi inconştient. în plan intelectual a. sînt reale dar trebui e spus că structurarea personalităţii în ordinea consistenţei valorice duce la predominare a anumitor tendinţe. 41 . Ble uler consideră că a. scopuri. pr in îndoială şi conflict de idei. se manifestă prin echivalarea valorii unor idei opuse. prin oexistenţa psihologică a atitudinilor. în genere a. idei şi implică reducerea şi diminuarea complexelor.

alternînd cu apatia. sînt legate de afazii şi agnozii. a tfel economia de mişcare a lucrătorului să fie maximă. A.. dar şi cu accesele epileptice. orientare.. în realitate viaţa psihică. Sub influenţa stressantă a a. decizie ş a . a chibzuirii. Este deci o a. A. cum obs ervă Sula Tcodorescu (1972). planificare şl experiment are men42 tală. J. cu perioade le de confuzie mintală. ansamblul proceselor de asimilare orga nică. AMOR PROPRIU. lucrătorul să fie la timp avertizat asupra deficienţelor.după eaie urmează comanda de execuţie. anticipar e a unei frustrări. termen folosit pentru a denumi stările de diminuare accentuată a vederii . reproducere). voluntare. reactualizare prin reproducere a unor fapte memorate.. Poate implica şi grade sensibile d e dificultate şi uzează de procedee specifice (!'. pre une că în acţiunile perceptive. AMENTIV. poate fi evolutivă. Ralea consideră'că a. A. fără a ajunge imediat la consumarea lor completă".. evocare. ANACLITIC. poate fi congenitală sau dobîndită. influenţează asupra unor fapte şi perioade variabile şi delimitate după cele pe care subie ctul nu le poate suporta. censtiluie o trăsătură specific umană.. de' a. cauzată de tendinţa de apărare. Dominanţa a. poate afecta fiecare din procesele memoriei (fixare. iar în cazuri nefericite. Zincenco). Sînt cunoscute şi forme mixte în c se implică tulburări ale tuturor proceselor memoriei. din cazurile de a. comportamentul regresează (stări de afect) şi aceasta în dependenţă de gravitatea frus trării anticipate. formulare a unor intenţii. păstrare. a — fără. AMBLIOPIE (gr. este . sau a acelor cazuri cînd nu se constată (apar ent) leziuni în structura ochiului. Este un fenomen sau simptom . nu o oprire a oricărei activităţi (ei numai a celei externe ). . în anumite limite. Fiecare a. este o condiţie a depăşirii şi reţ rii reacţiilor impulsive datorită dezvoltării inhibiţiei centrale şi a tuturor mijlocirilo r culturale pe care le implică dezvoltarea conştiinţei umane. ca urmare a tulburărilor de fixare. act şi atitudi ne prin care se comunică iminenţa unei daune pentru cel căruia 1 se adresează. intelectuale.A dar recunoaşte totodată şi existenţa unei a. 31. Viola. agitaţia dez ordonată se manifestă pe prim plan. După A. amblys tocit. ops — ochi). temporară sau p ermanentă. activitatea mintală. a dezorientării şi incoerenţei ideative. F. sentiment de dragoste şi înaltă apreci ere faţă de propria persoană. anabole ridicare). în general. de a percepe muzica. Se desprinde astfel şi un fel de a. nu pot fi reproduse faptele me morate anterior îmbolnăvirii. Janet. caracteristică a conduit elor de nivel superior descrise în sistemul lui P. sociale —intervin ac te de frînă. Kretschmer ca bază pentru a expl ica unele structuri somatice. destocare. normale. un fenomen normal. întrucît provoacă suferinţe morale. AMÎNARE. pierdere totală sau parţială a acesteia. Sînt suspensive „tendinţele ca re se pot opri în diferite momente ale activităţii lor şi pot rămîne un timp oarecum suspend ate. condiţionată afectiv. în special pe acelea care nu sînt datorate erorilor de refracţie ale ochilor şi care d eci nu pot fi corectate prin ochelari. este conse cutivă unor traumatisme craniene. compensaţiei şi invenţiei. 0 mare însemnătate în organizarea raţi lă a locului de muncă are poziţia de lucru a celui care munceşte. cuprinde adaptarea utilajului la datele antropomctrice ale muncito rului şi organizarea locului de muncă în aşa fel încît obiectele supuse prelucrării şi aparat de măsură să fie uşor percepute. anterogradă. ANABOLISM (gr. ducînd la orbire. Este în fond. este luată de G. A. AMNEZIE (gr. ca urmare a perturbării evocării. AMUZIE (gr. însoţite de comportamente caracterizate prin senzualit ate. X. Opus catabolisinului care se referă la dezasimilare şi a cărei dominare generează structuri somatice şi compor tamente cu caracteristici contrare celor legate de a. sindrom caracterizai printr-o simptomatologie polimorfă în care.K. asociativ sau prin explor area intenţionată şi sistematică a stocurilor memoriei. Mowrer). A. AMINTIRE. retrogradă. Luna. Intervine spontan. bonomie. Bergson. artificial. incapacitatea de a desfăşur activitate muzicală. de a reproduce vocal sau instrumental m elodia. privind un i nterval sau asociază nu numai ni isteria. în vederea deliberării. intoxicaţii. pe cînd în a. stări de confuzie mintală etc. mne sis — memorie). reflexive. de intoxicaţie alcoolică. multe. maladie a memoriei. a fără. în afara elementelor confuze. slab. Agent stressant pentru individ sau grup. Janet. musikos — de muzică). sintonie şi energie expansivă.. isterică. Kousseau distingea amorul de sine ca sentiment fire sc şi raţional de conservare. lacunară.p. intensifieîndu-se în vederea planificării (O. As tfel. un eveniment unic (nerepetat şi irepetabil) al vieţii spirituale într ucît se inserează într-un anumit context de actualitate. sau cum se spune în limbaj curent. termen psihanal itic indicînd o asociere cu. în a. exprimat prin aceea că omul se preo cupă excesiv de sine. AMENINŢARE. sau o sprijinire pe. psihologică. Nu trebuie confundată cu uitarea care este. de aşteptare.. Pendc. nu sînt reţinute evenimentele petrecute după îmbolnăvire. AMENAJAREA LO CULUI DE MUNCĂ. a. după H.J.

ue se .ce îşi are originea în alt om sau este afe" t.itegol'ie de fapte -.[ e.

a. A. după Stranski. faze. MUNCII. A. printr-o anumită organizare psihocomportamentală. a.m. Principiu al f uncţionării creierului şi organelor de simţ care. ANALGEZ1E (gr. în funcţie de natura muncii. forma uneltelor etc. c) indusă medicament os — deci anestezie. insensibilitatea la agenţi nocivi în unele mal adii nervoase grave sau în cazuri de imbecilitate. muncă.a m.' de nivel intelectual se efectuează prin intermediul unor cunoştinţe sintetice şi în cadrul unei considerări sint etice a întregului. psihologul trebuind să contribuie la raţi onalizarea muncii şi să aleagă. muşchilor şi regiuni ale organelor interne sînt insensibile la durere. b) pentru c e face. e) realizată prin mijloace de învăţa antrenament.p. în legătură cu rezolvarea de pro- bleme. A.a m.' A. an — fără. ea este utilă pentru alcătuirea ştiinţ fică a planurilor şi programelor de învăţămînt necesare şcolilor în care se califică viitoare e. O a. tulburări ce se instalea ză progresiv în perioada privaţiunii de asistenţa maternă tocmai datorită valorii afective a ataşamentului anterior. Poate fi: a) constituţională — local. Această analiză poate conduce la concluzii interesante privind utilitatea unor cadrane pentru luarea de informaţii. produce efect e de segregaţie de totală detaşare a elementelor şi relaţiilor. disocizzk calităţile stimulilor complecşi. unele puncte al e pielii. A. elaborarea metodelor de calificare la locul de muncă. Rubinstein a descoperit şi propus strategia „analizei prin sinteză" pe care o caracterizează astfel: „în procesul gîndirii obiectul este inclus tot mai mult în noi le gături şi datorită acestui fapt îşi dezvăluie noi calităţi care se fixează în noi concepte. nu înseamnă pur şi simpl descrierea unei munci.a m. acţiune de desfacere sau descompunere a unui întreg în părţile sale comp onente şi de identificare a relaţiilor dintr-un sistem de interacţiuni. tulburările ce intervin. la copi lul privat de mama sa de care a fost anterior sirîns legat. scoţîndu-si.p. S. duce la concluzii pr ivind poziţia corectă a operatorului în timpul muncii. datorită organizării lor anatomo-fiziologi ce. ci descoperirea mecanismelor ei psihologice şi fiziologice . reflexivă poartă asupra fenomenelor şi conţinuţurilor mentale. în mod para doxal.p. depresiunii ANALIZA PSIHOLOGICĂ A verigi să constituie un sistem funcţional deosebit de eficient.p. ANALIZATOR v . succesiunea lo r. dupăK. presupune evidenţierea diferitelor componente: operaţii. ANALIZOR ANALIZĂ. stabilirea duratei calificării. c) cum face. negenerînd durere şi. trebuie să răspundă la patru probleme: a) ce face muncitorul. să construiască probe experimentale adecvate pentru orient area şi selecţia profesională a cadrelor. cercetarea p sihologică a modului de funcţionare a sistemului om-maşină.a m. a momentelor ei „cheie". Spitz. b) patologică — unele procese distructive grave. Fenomen de diferenţiere şi selecţie opus sint ezei. precum şi dimensiuniU' cele mai potrivite ale locului de yeah tiica umi „cdabonh i" ow•masuiă. generală se întîlneşte în cazuri extrem de rare. De ex. d) indusă prin hipnoză şi sugestie.p.a. se realizează în strînsă legătură cu aceasta. algesis — durere).rn. poziţie care presupune un efort m ai mic. Ţelul final urmărit prin a. transformîndu-se în abstracţi A. La nivel intelectual a. Este importantă şi pentru formarea deprinderilor de muncă.p. de asemenea.. îmbunătăţirea sistemului de semnaliza re. prevedea şi ada ptarea muncii la om. stabilirea raporturilor celor mai adecvate dintre informaţia exteroceptivă şi info rmaţia proprioceptivă. d . prevede ad aptarea omului Li. este 44 ri'iit lui.a tn. cînd subiectul nu dispune de terminaţiile ne voase libere subcutanate. De asemenea. studiază posibilităţile adecvate de menţinere a echilibrului mişcărilo elor două mîini şi ale mişcărilor picioarelor operatorului. A. similar adultului.in evidenţă principalele particularităţi ale activităţ recum şi aptitudinile necesare exercitării ei. altfel incit cele doini muncă. mînuiri etc. precum şi legătura.p. A. d) ce abilităţi sînt implicate in efectuarea muncii. lipsa sau suprimarea temporară a sensibilităţii dureroase.A anaclitică desemnează.

obiectul pare că de fiecare dată se întoar ce pe o altă latură. ANALIZĂ CAUZALĂ.c. efecte ale acţiunii altor variabile ce nu intră — sau nu pot fi măsur ate — în acel proces. metode de cercetare şi analiză. prezentînd noi calităţi". odată stabilit modelul procesului. de tip cauză-efect. de asemenea. se poate stabili ordinea temporală în care intră în acţiune fiecare din tre variabile.. Ipoteza principală a a..) succes in muncă (X}) stabilitate în muncă (X.. astfel. Se cuan tifică. presupune o inte rdetemiinare relativ completă dintre variabilele procesului analizat. relativ recent intrate în rîndul metodelor ştiinţelor sociale. cumva se extrage un nou conţinut.) .ct. Şi această etapă încheiată. După identificarea mecanismelor de determinare univocă sau recipro că dintre variabile. corp de performanţă şcolară (Xj) orientare profesională (X) opţiune profesioirilă fx. se pot emite p redicţiv despre evoluţia sa ulterioară. între aceste v ariabile se stabilesc raporturi cantitative de dependenţă.

Calculul matematic constă în operaţi i iterative care se efectuează pînă la obţinerea unor matrice rezidii-. de ce le-a formulat aşa cum le-a formulat?. se examinează. metodă modernă de cercetare a structurii unei activităţi sau proces de muncă. şi se caută răspuns la întrebările: ce a urmărit comunicatorul atunci cînd a compus sajele?. Binswanger. Se extrage un număr de factori egal cu cel al variabilelor. pornindu-se de la toate mesa jele care constituie obiectivul investigat sau numai de la o parte statistic rep rezentativă a lor (eşantion). desemna te ca planuri de organizare experimentală : Tehnica R — corelaţii între cupluri de probe . în psihologie în baza unei teorii a ierarhiei factorilor. li. Tehnica Q — corelaţii între cupluri de subiecţi.50. met oda a. un îrămmchi de tehnici speciale de descriere sistematică şi completă a a elor caracteristici ale mesajelor verbale (scrise sau numai vorbite. Thurstone prin care se extrag factorii în funcţie de un punct „gravitaţional" prestabilit. Tehnica O — corelaţii de probe repetate. Cattell distinge 6 modalităţi de analiză factorială. acţiunilor şi tendinţelor sale cadrul unui univers personal.. se bazează pe studiul caracteristicilor matricelor. ANALIZĂ FACTORIALĂ. sociologia culturii ş. luînd bază operaţia şi apelînd la un grup de tehnici speciale: hărţi ale proceselor sau multiplel or procese.50 cu factorul respectiv. Fact orul de grup se constituie prin existenţa mai multor variabile saturate cu mai mul t de 0.m. constă din separarea comportamentelor suinei totale a pătratelor devierilor standar d ia variantelor). Tehnica S — corelaţii în cupluri de subie cţi la probe — repetate. constituie un mijloc economic de condensare a numărului de var iabile cu care se operează şi de stabilire a unor relaţii structurale dintre variabile . ANALIZĂ DE VARIANTĂ (DISPERS IONALĂ) procedeu statistic de a trata datele prin raportare la criterii variabile. şi folclorul. Analiza se întrerupe cînd factorii acoperă mai puţin de 2%. de asemenea.î. psihologia şi sociologia literaturii.50.d.f. ce factori din situaţia lui soc ială au determinat formele mesajelor etc. în care cercetarea are ca obiect direct mesaje verbale: psihologia şi sociologia c omunicaţiilor de masă şi de grup. Psihiatrul îşi propune să înţeleagă în sine modificările psihi ale bolnavului. în orice caz. caractesitici ca: frec venţa de apariţie a unor termeni. ale cu valori ne semnificative.m.a. de c. legăturile dintre anumiţi termeni.a. ANALIZĂ EXISTENŢIALĂ. iar ulterior perfecţionările survenite au permis det erminarea 4(5 factorilor generali rît şi a celui de grup şi speciali. Spearman a aplicat pentru prima dată a. a in teracţiunii lor şi a erorii de eşantionaj. in mod sistematic. a cunoscut perfecţionări multiple şi extinderi în cele mai diferite domenii . politologia. dar.f. ANALIZĂ OPER AŢIONALĂ. constînd din considerarea fiecărui bolnav psihic cti un ca": singula r şi încereînd o reconstituire a semnificaţiilor atitudinilor. etnolog ia. printre care cea mai cunoscută este metoda componentelor principale a lui Ha tteling. Permite aprecierea efectelor variabilelor experimentale.A ANALIZĂ DE CONŢINUT. din variantă sau cînd valoarea saturaţiilor devine mai mică decît 1. şi porneşte de la tabelul de corelaţii.d. Factorul astfel obţinut este un concept matematic ce urmează să fie interpretat în fun cţie de datele de ansamblu şi de teoria psihologică adoptată. O altă met dă mai puţin laborioasă dar şi mai aproximativă este aceea centroidă a lui L.li. dar diferenţiaţi după procentul de variantă pe care-1 acoperă. Pentru extr agerea unui factor general este necesar să se acopere cel puţin 70% din variantă şi toat e variabilele să fie saturate în proporţie de cel puţin 0. înscris într -o matrice simetrică. să se răspundă la în trebări privind efectele acestor mesaje: ce auditor va influenţa şi în ce mod etc.f. A. Sint mai multe variante de a. diagrame ale fluxului operaţional şi informaţional ca şi analiza legăturilor l or. A. metodă de psihoterapie introdusă de f. istoria. iar nu să le explice conform unei teorii sau să le categorializeze. Se aleg o serie de simboluri care permit reprezentar . Oferă astfel indicii mai variate şi complexe de cît un simplu test de semnificaţie. Operaţiile sînt codificate. Factorul specific este saturat într-o singură variabilă cu mai mult de 0. Tehnica P — corelaţii de probe la acelaşi ubiect. Uneori se caută. sensul cu care apar ş. înregistrate pe un suport stabil) care pot fi puse în legătură cu cauze probabile sau etecte posibile ale mesajelor înseşi. Tehnica T — corelaţii între cupluri de probe repetate. Dezvo ltîndu-se iniţial ca un mijloc de control al propagandei prin comunicaţiile de masă. metodă statistico-matematică prin care se determină acţiunea comună a uno variabile sau factori asupra ţinui grup de subiecţi şi activităţii lor. Alti'el spus.

exercitate la un moment dat. permiţînd o analiză temporală a proceselor de muncă. ANALIZĂ PROFESIONALĂ. stud ea diferitelor activităţi. în scopul cunoaşterii condiţiilor de desfăşurare şi totodată a cerinţelor impuse de ele indivizilor care le practică. Hărţile mai pot fi completate cu timpul corespun de execuţie. drumul parcurs de materiale sau produse.ea operaţiilor. Dinamica profesiunilor are şi numeroase implicaţii psihologice. Diagramele pot da o repre zentare spaţială a desfăşurării operaţiilor. ea modificînd permanent cerinţel e faţă de persoanele care 47 .

p. centripet. acum.M . diică ia puma fază de dezvoltare a maşinismului fi gura cea mai importantă a producţiei era „muncitorul universal" (care executa cele mai variate munci) astăzi fiecare profesie are un domeniu bine delimitat. Reacţiile organismului la un stimul reprezintă noi sur se de stimulare. ANALIZOR (ANALIZATOR).ă analiza J ^ şi sinti. intensitatea şi distribuţia spaţio-temp orală a stimulilor. concept introdus în fiziologie de I.lor con>l t<><th iu cadru! ii n^n:. şi puncte dispersate. declanşînd un proces de excitaţie nerv oasă. De la nivel central pornesc impulsuri centrifuge descen dente care comandă ajustarea receptorilor la condiţiile în care are loc recepţia (cale s au conexiune inversă de comandă). este un 48 A diferitelor tipuri de stimuli pe baza acţiunii conjugate a mai multor segmente str uctural-fiincţionale: perijeiir. LĂ metodă psihoterapeutică axată pe rel e care apar între membrii grupului psihoterapeutic sau între bolnavi şi psihoterapeut. numite şi arii corticale.P. intermediar şi central. introd ucerea unor măsuri de protecţie şi raţionalizare etc. îneît are loc recepţia informaţiilor inverse din cîmpul acţiunilor de răspun . Difer iţi a. prin intermediul ei se fac propuneri pentru îndepărtarea acestora prin instalaţii tehnico-sanitare. din mediul extern sau intern. Totodată profesiunile tehnice moderne îşi schimbă structura psihologi că în sensul că dacă anterior accentul se punea pe segmentul efector şi necesita mare inve stiţie de efort fizic. cum e cazul dispecerului şi operatorului. Pavlov pentru a sub linia unitatea organelor de recepţie sensorială şi a activităţii scoarţei cerebrale. A. implicînd şi o serie de operaţii de sumară sau incipientă analiză şi sinteză a informaţiilor recepţionate. periferic. depăşind e radical viziunea „periferistă" cu privire la analiza şi sinteza stimulilor la nivelu l organelor de simţ. Segmentul periferic cuprind e receptorii ce captează informaţii despre natura. şi ca urmare. în segm entul cortical are loc sinteza şi analiza superioară a informaţiilor obiectuale. ceea ce care / ttiiiiz^a-. pe funcţiile de supraveghere perceptivă şi apreciere intelect uală. JVNALIZĂ TRANZACŢIONAasi ură controlul modului de d . A. cu ce lule nervoase la care ajung în mod diferenţiat informaţiile de la receptorii respectiv i. au segmentul central situat în diferite zone ale cortexului marilor emisfere. fiind constituitdintr-un nucleu central. Segmentul central este situat la nivelul cortexului emisferelor cerebrale..:urinr fâşurare a . pretinzînd o calificare specială. Asti'*jl. Segmentul intermediar cuprinde căile nervoase de conducere a procesului excita tor în sens ascendent.A exercită diferitele activităţi. prezintă importanţă şi pentru stabilire a factorilor nocivi care acţionează în timpul muncii. în industrie accentul trece tot mai mult de pe segmentu l de orientare şi control. mai mult sau mai puţin distanţate de nucleu.

in Ji. comportaîntre termenii sa u fenomenele mentul omului este analog comrelaţionate. în care pe baza unei alternări dintre inducinterne ale stimulilor). se prezintă la feno menul la care mi a fost ca un sistem probabilistic deschis. aceste însu. încă reh'ată să fie de acelaşi ordin dotat cu mari posibilităţi de . este o formă de raţio.în timp prin integrarea rezultalor comparate să aibă un grad ridi. în sfîrşit tificare (prin raportare la modelele raţionamentul prin a. artificiale. încă de acestor sisteme.în plan evolutiv.uoineiiul hi cuie a jat sesijată acest fel fiecare a. A.aplicaţie a relaţiei. tip de raţiona. Totdeauna asemănă. ci s ub raport fun'cde la asemănările parţiale între ţional-comportamental degajînd două fenomene ajungîndu-se la similitudinea schemei operaţionale asemănări totale între ele. deoarece nu afirmă similipoate verifica adevărul c oncluziei tudine substanţial-energetică a raţionamentului prin a. a .permanent. Relaţia anala început pot fi luate însă o logică este privită în cibernetică serie de măsuri recauţie pen..nouă metodă practic-operaţiocr 1 ! 49 . ascunde deosebirea naturală este analoagă gîndirii după o multitudine de al te as. ANALOGiE (g r. organică şi.portamentulu i animalului sau functoare sub un anumit aspect. d . şiri comune să reflecte laturi sau devine punct de plecare pentru o a specte cil mai variate ah domenii. a. legătură).' prin duce pînă la identificare această v erificare experimentală etc.extensie. analogia — ţie şi deducţie. în re de metodă de comparare a sistecare derivarea unui enunţ din me lor. in dicatorii şi sfera de mai ridicată veracităţii conclu.. cibernetica conferă a. valoanament in ductiv incomplet.căm natura lement pe care altfel ar fi ment. Prin raţiona. ca metodă cat de esenţialitate. I i jjiiri de a./ iiirel de eseiilitililulf ş .date.comportamentului (co. diferenţiere şi de ide n. dar pecte sau puncte. Astfel. Pornind netică. dinamic — contru a asigura o probabilitate cît ţinutul._'Lij şi îndeplinind funcţii do explorare.mului. reuşim să clasifiraport.asta nu înseamnă că cibernetica mente inductive complete. se a. prin detectare.genera le de desfăşurare a procetr-o relaţie analogică nu se poate selor de reglare. într-un ţionării maşinii. Raţionamentul analogic de la principiul izofun cţionalissau prin a.electronic-maşinale. iniiişiu'ti tran:. mai des u t i l i z a t e : autoorganizare şi au1ure.telor anterioare. prin proporţionalitute. trebuit să-1 raportăm la altceva.. se modifică ziei însuşirile comune fenomene. larg valorificat de ciber. di n punct afirma existenţa unei identităţi de vedere cibernetic.fundamentală de analiză teoretică. a numit punct. m . dar nu sub raport substanţialtul (inferenţa) se face pornind al-energetic.jctabilă de la nexiune inversă de contr ol). gîndirca umană. Din.

iraţional exagerate. P. Sartre a. ii impun anumite comportamente în chip persistent. la copii. prin înfrîngerea obstacolelor. tendinţe nesatisfăcute. investigare. Roco (1974 ) ca tendinţe afectiv-voluntare.P. Este deci necesar ca în raport cu o activitate să ne în trebăm nu numai dacă subiectul este motivat ci şi dacă este angajat în sensul relaţiei neces are.. poate fi generală. regională. cînd se acţionează cu narcotice asu pra creierului. caracterizată printr-o aşteptare înfricoşată şi opresivă faţă de suferinţă sau nenorocire. nu este în sine un fenomen patologic. în vederea stabilirii originii şi condiţiilor dezvoltării unor particularităţi individuale (trăsături d caracter. j ! l ' . Sartre . el nu mai poate trăi sau tolera propria viaţă. dar privind mereu des inul uman. a>ia»nic:i< amintire). ANESTEZIE (gr. Un eori a. în scopu l obţinerii de informaţii privind antecedentele sale personale.. calea către un echilibr u stabil se impune individului ca o continuă adaptare. individul suportă temporar a. în scopuri medicale. a c i b e r n e i icii şi nu'/mfit nii'ili'liit n . a. a sensibilităţii în genere şi a celei dureroase în mod special. A. A. enţionează că „angoasa cronică este un sentiment caracteristic pentru stările melancolice. se urmăreşte reconstituirea etiologici respect ivei psihopat ii sau psihoze iu vederea unei psihoterapii adecvate. Cînd însă este nevoie de o nouă ada ptare. care arată că există şi o nevroză de angoasă. din sentimentul d e abandon social. se aplică analogic ca o secvenţă a biografiei psihologice. înseamnă mai mult dezgust iar pent . De aici divers le sensuri sau accente dobîndite de acest concept în sistemele existenţialiste ale lui M. subiectului îi este frică de propriile sale acţiuni şi suferă la gîndul executării lor. tulburări digestive. Camus ş. Angajarea este bazată pe motivaţie dar este ceva mai comp lexă decît aceasta. implică transformarea scopurilor şi intereselor colective in scopuri şi interese pers onale. Termenul de angajare se r eferă în primul rînd la psihologia motivaţiei şi desemnează efectul produs asupra subiectulu i de către motivele. dezvoltarea sa afectivă fiind blocată. Implică tensiuni emoţionale excesiv de oscilante si se asociază cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat. Janet. consecventă . anaisthesia — insensibil itate) pierdere sau suprimare facultativă. sau accidentale morb ide precedente. ţe. care fie că este anonim. în psihologie. din mediu. scopul social propus de o colectivitate umană. vocaţie etc). fie a persoanelor din anturajul acestuia. o dragoste refuzată. de tipul rahianesteziei. jenă respiratorie dusă pină la a stm. A. irascibilitate. fie directă a unui subiect care constituie un caz. A. A. A. ANGOASĂ. sîilt capabile să de clanşeze motivele şi atitudinile care intră în alcătuirea cuini. Se vorbeşte şi despre o a. în clinica medicală. Pornind de la S. Psihanaliştii disting pr le semne ale a. capacităţi. în psihiatrie. ANGAJ ARE MORALĂ.a. a fost instituită ca o cat egorie filosofică şi tratată şi în sens de a. metafizică sau a. sentimente. atunci cînd el dă semne de nediscernămînt între străini si familie . şi locală. morală la persoanele care au pierdut capacitatea de rezonanţă afectivă la bine şi rău.. Maritainc. palpitaţii. adeziune deplină. J. este legată numai de c ondiţiile în care individul uman reuşeşte sau nu în încercările lui. poate proveni di n conflicte interioare.m. fie că este cunoscut dar care produce perturbări emoţionale. Kirkegaard (1844). necunosc ut. stare de neli nişte sau anxietate maximă.şi participare afectivă la efortul de a se atin ge. De exemplu intei"esele şi înclinaţiile sînt considerate de M.. morală. JAKK ]"ik SIN' I ) termen din ce C in ce mai folosit in psihologia socială prin ca re se desemnează situaţii in care obiecte şi persoane etc. allur ştiin- ANAMNEZĂ (gr. a. Odată acest moment depăşit. provoacă renunţare la lupta cu dificultăţile vieANGAJAREA EULUI f \ N ( . completă antrenează ideea morţii şi tentativel de sinucidere". \- tii Aceste stări se întovărăşesc u manifestări neurovegetative c comparabile cu acelea care se obţin ca urmare a şocurilor sau stressurilor emoţionale. Pentru J.A nală. prii! a. subiectiv-obligatorii la realizarea efectivă a acesteia. Heiddcger. Prin extensi e. tremurături. foarte active şi imperioase care-1 incită cu necesitate la acţiune. implicîndu-1 în activitate şi întreţinînd atitudinile corespunzătoare.

frică faţă de o ameninţare cu obiect confuz. Astfel. Diel (1956). în genere a. al cărei principiu fundamental 51 . subiectul capătă proprietăţi care sînt de fapt ale obiectelor. este un fenom en psihosomatic multidimensional şi care se dezvoltă la diverse nivele de gravitate in dependenţă de situaţii şi de particularităţile individuale. după terminologia. apoi celor care se mişcă. Aceasta determină pe copil să pro ze trăirile sale în realitatea lucrurilor ceea ce soldează atît cu atribuirea de obiecti vitate subiectivului („realism"). implicînd indistincţia între „e „lume". le gat de concepţia lui animistă. în acest caz defectuoasă. co ncepţie egocentrică a copilului. Piaget. fără a Ji primit mişcarea prin transfer. între conştiinţa de sine şi conştiinţa lucrurilor. complementară „realismului". copilul atribuie lucrurilor un fel de necesitate mora lă. de vulnerabilitatea subiectul ui. conşti nţă. cit şi de subiectivitate obiectivului („artificialis m"). a lui J. de asemenea. intenţionalitate şi viaţă la început tuturor lucrurilor. ANIMISM INFANTIL. iar obiectele dobîndesc proprietăţi care aparţin în realitate subiectului. Copilul atribuie simţire.ru P. mai t umai celor care se mişcă autonom.

osme — miros) . 1971). se explică v ariabil prin hiperemotivitate. mai ales în ordinea psihică. percepţia vizuală a şirului de semne d . Prin condiţionare. poate exista relativ autonom sau ca o componentă a unor tulburări ps ihice mai complexe. coordonatelor \ ii Iii psihke in toate condiţiile existenţei.frecvenţă maximă a valorilor. stare psihică ilustrată prin i ndiferenţa amuzată.K. Ridcau. atribuit „reorg anizării simbolice". fobii alimentare. este o caracteristică generală a vf-ficctiirii care fiind orientare. Sănătatea psihică reprezintă un e chilibru dinamic între individ şi mediu. uneori euforică a bolnavului faţă de propria-i tulburare. delincventei etc. S e recurge la acest termen pentru a se face deosebirea de anormal care. Pieron.fără. a . Bartlett). opoziţii menite să atragă atenţia adulţilor. s indromul de anorexie mentală. mi se poate stabili o delimitare netă. are întotdeauna o componentă „înainte mergătoare" sau de devansare a stimulilor şi situaţiilor. eşec sau refuz de a recunoaşte un defect sau boală. După Weinstein şi Kahn (1959) a. dereglare. Această necesitate morală care se crede că regizează fenome nele fizice este legată de artificialisniul infantil. ANOSOGNOZIE. ANOSMIE (gr. an . fie nega tă activ (afazic. AN OM AL. îvu se confundă cu neg lijarea propriei boli. mai ales a unui sistem de valori acredita te tradiţional. caracteristică nepat ologică constînd ci in deficienţă apropiată de infirmitate dar nu şi de maladie. într-un cu totul alt sens. şi numai treptat ajunge să conceapă un determin ism fizic independent de om. După P. asistenţă endocrinologică. Subiectul nu este 38 capabil să îngurgiteze alimentele. senzoriale şi inlelective (parali zii. care este o relaţie tipic a nticipativă. Halstead (1!>47) ca incapacitate de a folosi numele (nouicn) obiecte lor şi persoanelor cunoscute. spasme histeroide. ANOZODIAFORIE. dar mai ales prin elaborarea sistemelor reflexe. A. adică unui mod schimbat de gîndire şi vorbire care îl face pe individ capabil să se adapteze la problema lui. indivizilor dezrădăcinaţi din mediul lor social. dificultate condiţionată mai ales de mediul familial. La tinerele fete se întîlneşte uneori după pubertate. sau care au pierdut sistemul lor de valori. A. este o formă a mecanismului de apărare cunoscut sub numele de „negare a realităţii". ANORMAL. este un t ermen opus autonomiei morale (în sens kantian). ceea ce nu se încadrează în normă. stare patologică sau nevroză consumi din refuz ul alimentării. dar orice tip de incapacitate fizică poate fi fie nerecunoscută. deviaţie patologică. de natură p sihică. . în limbajul curent. pierdere parţial selectivă sau totală a sensibilităţii olfactive. modele. ANOREXIE. a. Acţiune sau imagine ce se declanşează înaintea condiţi ilor ce o provoacă (F. ANTICIPARE. precede sti- mulul la care corespunde adaptarea. dez organizare. uneori. Anohin. după H. sudromutitate şi hipoacuzie. întîrziere mintală. A. oligofrenie).L. după E. Necesită psihoterapie şi. Este cauzată de leziuni ale receptorului din fosele nazale sau ale centrilor olfactivi din lobul tempora l. are alte semnificaţii şi este de competenţa psihiatrilor. reacţie care în virtutea ritmului sau a condiţionării. Cel mai comun exemplu este acela de negare a surzeniei sau a orbirii. a.i. ştiut fiind că a.A este acela de a fi folositoare omului. a. ele fiind puncte cxtro m.fără/wmos — lege). este un mod de adaptare la stress. rezultă d in retroacţiuni repetate (A. alo unui continuam. desfigurare sau chiar pierderea unui membru sau ochi ). 'i valoarea şi semnificaţia generală a modelului uman. A. stabilit în prealabil. iar nu a def ectologilor şi pedagogilor specializaţi. este f olosită de K. paraplegie. dar şi de a lte cauze. de obicei. l'o curba lui Gauss normalul se plasează în zona di. se însoţeşte de infantilism şi este înţeles ca o regresiune ' cauzată de dificultatea evoluţiei spre au tonomie şi feminitate. este psihogenă (A. care poate să ajungă la forme de mare gravitate. ANOMIE (gr. fiind predispuşi inadaptării. reprezentăr epte) sau se distribuie în circuitul retroacţiunii anticipate. în citire. La sugaci refuzul sinului es te pus pe seama unui conflict latent cu mama. Baldwin). capricii. A. Implică referinţă la un grup determinat şi la un model abs ct. Calificativ ul se aplică subiecţilor ce suferă de deficienţe fizice. orbire şi ambliopie. se blochează parţial faţă de acestea şi devine aproape ins nsibil la foame. Durkheim. La copiii de 3 —10 ani a. între normal şi a. reprezentînd abatemi de l. consiind în principal în păstrarea traiectoriei m ajori•g.<fia te in unitate dialectică. procesele reflectori i progresează în măsura în care îşi dezvoltă o bază anticipativă (scheme. dezordine.m.

plan rezolvitor). în înţelegere şi mai ales în rezolvarea de probleme (punerea problem i. Selz a fost primul din cei care au de monstrat însemnătatea a. Bernstein arată că acţiunea motorie se bazează pe un „mode l al viitorului necesar". relevînd existenţa în structura tuturor conduitelor a unor planuri ment ale şi imagini ale situaţiei. 11. Ed. ipoteză. Galanter. Miller. O. elaborare anticipativă a 53 . Gîndirea este eminamente anticipativă şi proiectivă. asimilarea este anticipa tivă prin schemele pe care le actualizează. ^ANTICIPA RE OPERAŢIONALĂ. După J.evansează cuvintele care se decodifică şi pronunţă. K. iar G. Piaget. Pribram dezvoltă psiholo gia cibernetică.

es e motivată prin resentiment sau dezaprobarea conduitei celui antipatizai. Teoria a. este folosit ca o meto dă de pregătire psihologică a oamenilor normali. centrativâ" care permite obţinerea unei stări de relaxare profunda analogă somnului fără aju torul unei sugestii străine. Prin practicarea a. fiecare cuplu formînd o a. b) fiecare substanţă complexă e al uită din părţi simple — nu există nimic simplu.sti neţurilor operatorii necesare pentru învăţare şi toi marc pmgresivă a gindini. în final. a. spontană poate fi depăşita prin raţiona ente de valoare şi o mai bună cunoaştere psihologică. Cînd a. desemnează contradicţiile în care ajunge raţiunea pură cînd încearcă să explic ea.a.: a) lumea este finită — lumea este infinită. incompatibilitate afectivă resimţită nu ca ură ci ma i mult ca o lipsă de contact şi de aderenţă. liniştitoare. prin nepotriviri de structuiă organică şi psihică.o. Creţu. metodă psihoterapeutică şi psihoprofila tică elaborată de neuropatologul german J. ce desfăşoară activităţi care impl rea maximă a posibilităţilor lor fizice şi psihice (aviatori. în prezent. Se recurg e în acest scop la iDitienannvl inoileiatoriu (\\). sănătoşi. La Kant.a. Andreescu ş. Schultz. se realizează o destindere şi un calm in terior. trăite printr-o stare de euforie moderată. Ribot. acelui antrenament ce-şi propune să formeze sau să modeleze acele operaţii şi coordonări . cosmonauţi. M etoda preia unele scheme din practicile voga. ANTRENAMENT produce o „auiodeconectare conurmată de succesive exteriorizări sau aplicaţii. metoda a cunoscut datorită bunelor ei rezultate o largă uti lizare în diverse domenii de activitate umană. Pe plan somatic se realizează o deconectare organică cu destindere musculară şi vasculară şi eliberarea automatismelor neurovegetative cardiace. contribuie la creşterea stăpînirii de sine şi a eficienţei activităţilor mentale. denumire dată de noi (1962). J. ANTRENAMENT că prin concentrare mintală. Folosită iniţial în tratamentul uno r afecţiuni psihosomatice. raport afectiv de respingere tacită a unei persoane. H. sistemului de învăţare propus de noi (1962) şi confirmat experimental de S. asociate cu teoria ştiinţifică a sugesti ei şi autosugestiei ca şi cu experienţele medicale de hipnoză.a. de a simţi. are sensul de contradicţie dialectică. 54 A <\plicîndu se. d) există o cauză primordială a lumii (divinitatea) — nu există ^ o cauză primor dială a lumii. Pornind de la constatarea că în cursul sugestiei hipnotice pot fi obţinute variate modificări corporale. Yornices cu. teze care se exclud ambele fiind egal demonstrabile logi c. eliberarea de tensiunile psihice interioare permite utilizarea po tenţialelor reale ale indivizilor. nomos — lege). ANTIPATIE. manifestate prin creşterea capacităţilor intelectuale . Poate fi spontană şi nemotivată. subiectului ce se antrenează o binefăcă re stare psihosomatică.a. în cadrul sistemului învăţării prin anticipare operaţion lă.o. respiratorii şi digestive. este în convergenţă cu didactica psihologică pro pusă de H. Aceasta ia depende ntă de modul cum sînt evaluate comportamentele. cu suprimarea conflic telor psihice. A. în accepţiunea modernă. c) în lume există libertate — în lume există eterminism. apare astfel ca un exerciţiu practicat de sine însuşi ce TORI U. ANTINOMIE (gr. sportivi etc). Aebli. a. de neacceptare a modului ei d e a fi.H. de a se comporta. T. prin autosugestie. memoriei. anti — contra. categorie ce exprimă cont radicţia între două concepte. Sch ultz consideră ANTRENAMENT AUTOGEN. atunci p oate evolua spre ură sau involua spie o echilibrare a relaţiilor. a. F. Aceste contradicţii se traduc în patru cupluri de teze filosofice. după Tli. Am dat denumirea de teorie a a . în stare de relaxare psihosomatică. Metoda constă în şase cicluri de exerciţii ce se desfăşoară într umită succesiune riguroasă şi care conferă. Şi a. se p oate obţine o autoreglare a stărilor corporale.

Se apreciază că prin experiment area şi aplicarea a. deşi. se obţine o cunoaştere mai bună şi mai rapidă a complexităţii activi sihice. pe baza reprezentării modelului de desfăşurare optim.m.m. nitatea lor. aceste ipostaze apar ca punct iniţial şi ca modalitate de realizare a s arcinilor şi scopurilor oricărei activităţi de pregătire psihologică.m. programează acele condiţii s au acţiuni care favorizează desfăşurarea normală a activităţii sau care contracarează acţiune omenelor care impietează asupra randamentului activităţii. formă concretă de aplicare a principiilor modelării în organizarea şi desfăşurar a activităţilor de pregătire psihologică. MODELA- GIC MODELAT. în funcţie de scopu l acţiunii de modelare pot fi diferenţiate două accepţii ale termenului de a.m. A. în acest scop se elaborează modelu " ncţiuue şi se proecdea/.m. PSIHOLO- .. Ca instrument de acţiun a.peraţionale (reversibilitate.p. asociativitate) care urmează să apară în ord inea stadială şi sînt necesare pentru progresul învăţării.p. a. tranzitivitate.m. ca instrument de cunoaştere cît mai profundă a fenomenelor psihice implicate în act ivitatea în speţă.p. ca instrument de acţiune efectivă în dirijarea activităţii psihice. ca si fortificarea şi potenţarea diferitelor funcţii psihice.p. a devenit posibil datorită progreselor ştii nţelor care contribuie la înţelegerea şi explicarea fenomenelor psihice.ă Iu iiHerio: izarca lui. ambele ipostaze reprezintă părţi ale unei structuri funcţionale unice: a. p. în ansamblul lor.p.

în antrenament sînt extrem de variate. ANULARE RETROACTIVA. gînduri anter ioare ale acestuia nu ar fi avut loc niciodată.r. bine aplicată. asupra organismului sint de o mare. Metoda. nţa unor cauze care să le provoace. Psihologia existenţialistă se ocupă mult de a. sportivilor. proces pedagogic.p. ca un mijloc ele restabilire şi refacer e a organismului după efort.ire fixează l ocul diferitelor sisteme. ANXIETATE burare a afectivităţii manifestată prin stări de nelinişte. în vede ea realizării de performanţe sportive cît mai mari. In lude: pregătirea psihică de bază. cea specială şi cea pentru concurs. Despre a. A. apare ca o abilitate conştientă de fructificare a modificărilo r fiziologice şi psihologice provocate de relaxarea musculară generală. Epurau). are valoare do model te oretic.H. b ) faza însuşirii antrenamentului autogen. tehnică (le pregătire psihosomatică specifică activităţii sportive. Este recomandat în profilaxia oboselii.p. elimină tulburările psihosomatice resimţite de sportivi înainte de concurs (teamă. dar nu o poate defini şi nici îndepărta le de a. A. întrucît consideră că aceasta este starea permanentă a om i. contracţiile active şi controalele respiratorii. patlws — pasiune). stare de pasivitate. varietate.). palpitaţii. creşterea tonicităţii şi eficienţei musculaturii în vederea unei val< nl'ieări ulterioare. ANTROPOMETRIE. c) faza specială sau de antrenament psihosomatic modelat. stare de trac. ca o metodă bine structurată şi codificată. considerată ca e xperienţă fundamentală. or ientat spre perfecţionarea calităţilor şi capacităţilor psihomotrice ale individului. în debutul psihozelor sau în afecţiuni endocrine şi cardiace. împreună cu prelucrările statistice corespunzătoare alcătuiesc uu auxiliar in dispensabil. se defineşte ca „teamă fără obiect" spre deosebire de obie care este „teamă cu obiect". incapacitate de concentrare şi mobilizare et c. se manifestă sub forma unei stări de frică ca uzată de o incertitudine în care subiectul are impresia unei nenorociri iminente. fobie t. (M. Există şi etode du antrenament speciale psihice ca antrenamentul autogen. in stabilirea normelor de vîrslă şi sex într-o populaţie. sau angoa să ca formă foarte accentuată de a. nu trebuie înţeles in sens anatomie. unitară şi originală. APATIE (gr. într-o ordine riguroasă. fluenţele a. insomn ie. cauzată de lipsa dor . Funcţia a. imp lică parcurgerea a trei faze: a) faza preliminară sau de iniţiere în care sub rezerva ad eziunii totale a subiectului sînt practicate exerciţii de relaxare musculară prin care sînt conştientizate relaxările pasive. sînt însoţite de fenomene organo-funcţionale ca: jenă precordială. ci semni fică o organizare in cadrul căreia excitaţiile trebuie să urme/e o ordine c-. Ca simptom psihopatologic se întîlneşte în melancolia anxioasă. — a — fără. îl pătrunde. constă în exersarea şi însuşirea unor operaţii motorii. ca şi . mecanism sihologic care îl determină pe subiect gg. ca re planează pretutindeni. sistematic. Sub aspe ctul beneficiului.1 norma li Lăţii creşterii şi dezvoltării unui co'iil. activităţi sportive. Freud scrie: adevărat a lor semnificaţie constă îl nceea eâ ele reprezintă conflictul a două iorţe opuse şi de inte tăţi aproape egale şi ceea ce reprezintă de regulă opoziţie între dragoste şi ură".1. îl înconjoară. <?par<. termen p sihanalitic ce desemnează anumite caracteristici pe care teoria fieudiană le atribui e psihismului si anume capacitatea de a transmite şi transforma o energie determinată şi diferenţierea sa în sisteme sau instanţe. însuşirea a. a.p.p. Schultz. cuvinte.p. iar tehnicile 56 incluşi"1. în psihanaliză. după metoda lui J. cu resp area strictă a unor condiţii. totuşi a. în nevroza obsesivă. ca o modalitate de pregătire . ANTRENAMENT SPORTIV. Deseori a. care au drept scop reglarea psihică şi somatică a sportivilo r prin acţiune iniţiată asupra tonusului muscular. de ex. teamă şi îngrijorare nemotivată. Este deci o formă de antrenament ideomotor. care c uprinde completări specifice. Pentru S. vizind obţinerea unui control muscula r localizat şi electiv.p. APARAT PSIHIC. Transformările de energic sînt mijloacele p rin substructurile a. Termenul de a. tulburări musculare.p. S.p. Principiul acestei tehnici constă în mo dificarea tonusului muscular prin concentrare mintală ce se repercutează favorabil a supra funcţiilor psihosomatice.A ANTRENAMENT PSIHOTONIC. greut te în respiraţie.p. gîndea:-!" ă şi să se lonipotte astfel ca şi cum o serie de aete. este menţinerea nivelului celui mai scăzut posi bil al energiei interne a unui organism. Deşi baza teoretică este eclectică. tehnicile de măsurare folosite în antropologia biologică (antro pobiologie). avînd ca factor şi pregătirea psihică. Freud termenul de a. transpiraţie etc. antrenamentul ps ihoton.

scepticii) pentru a caracteriza starea ideală a înţeleptului. d evenit insensibil la durere şi plăcere. diibîndcşle sensul d<. perceptio — cunoaştere).ad -l a.inţelor şi a oricăror mobiluri spre acţiune. este implicată. La ]. lipsit de „pasiuni". . în diverse doctrine etice din antic hitatea greacă (stoicii. arc sensul de conştiinţă d sine. Herbai t. proces bazai prin intermediul căruia se achiziţionează noi cu- . în unele afecţiuni neurologice. atitudine indiferentă faţă de problematica vieţi otidiene. APERCEPŢIE (lat. în forme a ccentuate. termen introdus de Leibniz pentru a desemna percepţia conşti entă spre deosebire do „micile percepţii" inconştiente. psihice şi somatice. Termenul a fost folosit de asemenea. a. A. La Kant a.

Goldenson. cu toate că fiecare gest. det erminată de leziuni frontale. mai ales gesturi simple la comandă. în epistem logia şi psihologia modernă. în aria de reprezentare motorie a capului. H. a. îinlirăctttHliti. a. imposibilitatea redării stărilor emoţionale de către musculatura facială. mişcărilor expresive mimice. determinată de leziuni în aria Broca şi în girusurile precentral sting şi s upramarginal. a. Aceste forme de a. deşi aceasta nu este alterată motor. idea torie. Forme clinice: a. parii-ial şi occipi tal. actualizarea şi dezvo ltarea unei dorinţe menite să ducă la satisfacerea unei trebuinţe materiale sau spiritua le. problemă ce comportă soluţii contrare dar echivalente. subiectul nu poate re cunoaşte obiectele.'ite iu lobul frontal. de terminată de leziuni localizate fie în emisferul cerebral drept (formă mai frecventă şi ma i accentuata pe linie vizuo-spaţială): a.ili7. şi ca o per epţie focalizată foarte activă şi clară întrucît este susţinută prin cunoştinţe prealabile şi Fondul aperceptiv semnifică totalitatea experienţei. în absenţa unui de ficit motor. fără tulburări ataxice de tip cerebral. Este deci experienţa perceptivă şi cognitivă ce se activează selectiv servind ca in trument sau model în noile acte de percepţie şi cunoaştere. alterare a coordonării gestuale constînd în incapacitatea bolnavului de a efectua a numite acţiuni. sindrom neuropsihic constînd în tulburarea proprietăţii onatoare. fluiera). cu conservarea planului ideativ necesar activităţilor complexe şi a posibilităţii de efectuare a acestor activităţi. combina in conformitate cu un scop perlor- manţele gnozice şi activităţile motorii ale unor formaţiuni relativ integre din punct de v edere al funcţiilor elementare (M. a. desenare) în care elementele spaţiale ale lucrării sînt greşit dispuse. determinate de lezi uni parietale. det erminată de leziuni localizate în aria precentrală inferioară a emisferului cerebral dom inant. a — fără. \V. Pieron distinge şi o pseudoapraxie care nu se referă la c oordonarea motorie ca atare ci este consecinţa unei agnozii. dar do mai mică intensitate. cari. deşi motilitatea ele mentară a membrelor superioare este conservată). afagoapraxia. determinată de tulburări la nivelul căilor motili tăţii voluntare (calea piramidală). deşi nu există tulburări ale muşchilor i resaţi) şi instrumentală (incapacitatea de a cînta la vin instrument. cod.: etalon. tulburarea activităţilor plastice (aran jare. tendinţă preferenţială. îndeosebi reprezentările alcătuiesc fondul a. de ex. '1970). imposibilitatea de a înghiţi la comandă. APREHENSIUNE. de tipul imposibilităţii folosirii mîinilor. este tratat printr-o serie de alte concep te. mişcărilor oculare. melokinetică. este în sfera motorie ceea ce este agnozia în sfera percepţiei.A noştinţe. bitco-lin^uo-fticialtfl tulburarea bilaterala c onstind în' imposibilitatea de a executa mişcări la comandă la nivelul musculaturii cefa lice (bolnavii neputînd scoate limba la comandă. pierderea posibilităţii de a efectua gesturi fine ale mîinii. stabilă constînd din structurile cognitive şi conative şi a. annizia ap raxică.. înc ură). diminuar ea sau pierderea capacităţii de a coordona membrele inferioare în mers. a. constructivă. montaj. APRA IE (gr. neexistînd a. determinată de leziuni localizate de asemenea în lobul parietal sting. fiind determinată de leziun i pai i<to occipitale drepte. în parte. APORIE (în gr'. C'laparede. pn)i>\i<ticv. stare similară anxietăţii. vocală (imposibilitatea de a cînta din gură. Psihologia contemporană nu ape lează la termenul de a. vestibular sau proprioceptiv. a mersului şi a redresării. Starea opusă este inapetenţa. Wundt înţelege a. tendinţelor şi montajelor ce pot mi jloci perceperea şi cunoaşterea în genere. în . cu menţinerea posi bilităţii de a efectua gesturi ca atare. fiind de erminată de leziuni ale lobului parietal al emisferului cerebral dominant. sufla. ideomotori e. cu conservarea reflexulu i de deglutiţie. a. umfla obrajii. problemă de logică extrem tic dificilă şi real. în filosofia clasică. temporală constînd d in starea şi dispoziţia subiectului în momentul percepţiei. modelare. determinată de leziuni for. Se disting a. a. determinată de leziuni situate în regiunea precentrală.dificultate. dezorganizarea Resturilor ca re privesc actul îmbră- carii ca atare. poate fi corect execu tat. insolubilă. imposibilitatea executării actelor complexe în succesiunea logică şi fluentă a dive rselor gesturi elementare. pot fi compensate spontan sau supuse unor acţiun i de recuperare dirijată. model etc. ideatorie sau ideomotorir. imposibilitatea dirijării voluntare a privirii la un moA ment dat. După Ed. întrucît conţinutul a. mnemoschemă. praxis — acţiune). elaborată ontogenetic. a. a. . APETENŢĂ.

ceea ce este de mai înainte şi precede un eveniment sau o experienţă. Kant distinge o cunoaştere absolut sau pur apriorică şi care nu depinde de nici o experienţă. mijlocind reuşita într-o activitate. cunoaştere ce vine după şi dintr-o experienţă. elaborările tehni ce şi artistice. A PRIORI. Piaget nu recunoaşte decît aceasta ult ormă de fapte psihologice existente a. însuşire sau sistem de însu ale subiectului.p. APTITUDINE. comunicarea. practica. înţelegere sau surprindere a ceva real. în raport cu cele actuale. Termen fo losit în gnoseologia clasică. fiind universală (afirmaţie mult criticată) şi judecăţi apr ice a căror legătură cu experienţa este neîndoielnică.alt sens. îndeosebi a faptelor psihologice. factor al persoanei ce facilitează cunoaşterea. 58 . posibilitate de a acţiona şi obţine performanţe. Opus faţă de a poste riori.

de insistă asupra st ructurii specifice a a. (B. şi nici interpretarea compoziţiei prin aditivita te. E. Teplov). mane. Considerînd diviziunea a. admitem că trecerea de la sim plu la diverse grade de complexitate implică relaţii de interacţiune şi intermodelare. apreciază că acestea fiind dobîndite. Dacă K. constată că exerciţiul influenţează slab dezvoltarea funcţiilor elementare da r este decisiv pentru elaborarea şi progresul funcţiilor complexe. sijit tra tate ca. şi tal entele. Iov i nsistă asupra faptului ci premisele native sînt generice pntînd intra în constituţia a var iate a. Clapare. a. în genere. Ed. Pieron: „capacitatea singură poate fi ectul unei evaluări directe. depăşintlu-lc pe acestea şi sub raport calitat iv. Studiile asupra gemenilo r univitelini.». Ca a. a. A. se identifică n mai după criteriul performanţelor supramedii şi al specificităţii. dispoziţii pivopr. F. ca: sisteme operaţionale stabili zate. r. împlinirii şi dezvoltării superioare a a. Totodată a. F. în simple şi complexe. se prezintă ca un sistem cu o organizare ierarhică şi întotdeau na originală.A După A. un construct (G. nu este ereditară dar se întemeiază pe anumite premise native (însuşiri de tip nervos. superior dezvoltate şi de mare eficienţă. Talentul rezultă tocmai dintr-o astfel de interacţiune^ specifică dintre a .jţ ionale :. După H. pe verticală. nu se confirmă teoria independenţei a.şi modalităţile de combinare a acestor facultăţi. 1J. generală. este imitatei de bază a vieţii psihice. în condiţiile activităţii a. nu ca valorificare a zestrei ereditare ci ca o consecinţă a co mplexelor de inferioritate ce tind să fie depăşite prin compensaţie. R. implicată îu activitate. Pentru a.de) de o mai mare mobilitate decît deprinderile. coordonat ive). valabilă în toate sau în cele mai multe din domeniile de activitate .' a fost înţeleasă ca deprindere (St. se constitui se şi verifică dobîndind forme de capacităţi. Ferguson susţine că: „numeroasele demon straţii concludente în legătură cu faptul că factorii ereditari joacă un rol important în a." Posibilitatea dobîndirii. A. în această perspectivă a. în psihologia persoanei. sîn t unităţi independente ce nu se influenţează reciproc. în raport necesar cu dotaţia ereditară. Xoi definim a. în orice ca/. Zazz . nu ne pot abate de la părerea că factorii mediului înconjurător pot juca un rol crucial ca sursă de diferenţier e individuală. helcrogcne. însăşi problema pare să fio depăşită. A. Problema raportului cantitativ dintre cota ereditarului şi cea a dobînditulu i rămine controversată şi întrucît între cele două segmente evolutive trebuie prevăzută mai d continuitate dccît opoziţie. Binet înţelege a. a. Wolf. fi. Graniţa dintre contribuţia cea a mediului şi educaţiei nu poate să reprezinte o constantă. Hali) ceea ce a stîrnit variate obiecţii. poate fi sau poate deveni a. Behaviorismul a relevat rolul învăţării şi exerciţiului în constituirea şi dezvoltarea a. A. însăşi a. Thorndike a susţinut că a. A. Adler explică dezvoltarea a. Paterson admite existenţa unor trăsătu i individuale constînd dintr-o anumită compoziţie de a. particularităţi ale 60 anali/af ovilor. în psihologia diferenţială a. iar cealaltă a rămas analfabetă. facultăţi psihice generice. Newraan a constatat o deosebire frapantă între coeficientele de inteligenţă a două gemene univiteline dintre care una (cea cu coeficientul de inteligenţă superior) a urmat st udii superioare. Kelly) de operaţii şi procese (Ed. L a nivelul personalităţii. rezultate din sinteza de procese şi însuşiri psihice. pot avea o pondere de 80% din particularităţile de personalitate. A. este mai degrabă o dispoz iţie interfuncţională. are frecvent o structură psihofizieă şi corespun de unor organizări psihofiziologice. decisive sînt exerciţiul şi educaţia. indivizii deosebindu-se numai după gradul de dezv oltări. "I e|>. fiind o virtualitate". a. ocupîndu-se de deosebirile psihice dintre gemenii univitelini. Orice manifestare umană. este d esigur variabil realizată de către diferiţi indivizi şi în cadrul a diferite forme de exis tenţă culturală si activitate. considerind diviziunea iniţiată de Spearman între factorul general (G) şi cei speciali (S). ca nivel funcţ al psihicului. Clapare. rezultă dintr-un aliaj a ereditarului şi dobînditului. în aceeaşi ordine de idei se pune şi problema interacţiunii a. Galton a pus a. în psihologia modernă s -a generalizat înţelegerea relaţiilor compensatorii dintre a. Yîgotski a introdus termenul de instrument spiritual. Schottlewar th apreciază că în dezvoltarea gemenilor ereditatea influenţează în proporţie de 62%. se echivalează cu structurile sau valori le instrumentale condiţionînd calitatea acţiunilor de orice fel. ce implică precumpănitor structuri senzoriomotori i contribuţia eredităţii este importantă pentru cele implicînd organizare intelectuală şi ada tare socială.

pentru o anumită categorie de teste sau probe. Thurstone a introdus conceptu l de factori de grup.. Pr omotorii teoriilor multifactoriale au introdus o serie de alţi factori de grup. Burt cu atenţia. Sanch identifică factor ul G cu cogniţia. A. memoria. cărora li se rezervă un loc intermediar între factorul general şi cei speciali. spaţialita'tea ş luiditatea verbală. iar R. pe care L'. K. Thurstone lc-a denumit a. intelectuale primare. corespunzătoare factorilor de grup sînt valabile pentru un grup de activităţi. Astfel sînt înţelegerea. raţionamentul numeric. gîndirea inductivă şi cea deductivă. C. de totală generalitate încă se mai discută. percepţia rapidă. L. Meili introduce fae< R . Woodworth cu voinţa. este socotită a fi inteligenţa de către majoritatea autorilor. Asupra prezenţei unei sau unor a.

Kelley grupează a. deci identificarea structurilor. d) memorie. sistemogeneză. lacurile. s-ar actualiza în expresii ar tistice. Membrii unei colectivităţi etnologice au a. într-o perioadă mai tîrzie rezultatul indirect al unor activităţi umane (ex. După C\G. iar în reflexele complexe se multiplică secvenţial impulsurile eferente care sînt de diverse tipuri. schemele de acţiune şi cunoaştere alcătu iesc un fond specific prin care se realizează ceea ce A. considerîndu -le produsul unei activităţi de fabricaţie a oamenilor. în genere. atitudine de frapantă şi nejustificată autoafir- mare a superiorităţii proprii şi de dispreţuire.artă. înlănţu rii lor. ASIDUITATE. schema sau structura morfo funcţională a reflexului. cărora le şi servesc. modele primitive. Jung a. 2) conexiunea centrală. m nţii. e) tempoul percepţiei şi mişcării. t ermenul fiind utilizat în sens de model simbolic comunitar sau de tipar (pattern) cultural (v. sfidare a altora. în etnologia şi psihologia socială contemporană sa trecut peste aserţiunile lui C. b) cu relaţiile numerice. A. Fmkrlburg. ASIMBOLIE. este depăşită prin noile cunoştinţe despre reacţiile circulare. Temele constante ale folclorului. ci de la aparat (de cx. AROGANŢĂ. (lupă C. într-o perioadă iniţială.. afectează nu numai operarea cu simboluri le ci şi înţelegerea. profesi onale sau a. prin er editatea socioculturală şi contribuie la particularizarea unor grupări sau colectivităţi. ARTIFICIALISM INFANTIL. Jung le consideră ca provenind din posibilităţile congeni tale ale psihismului în general. de retroaferentaţi e venită de la efector. pămîntul. constînd din: 1) calea aferentă. con diţii adiacente. imagine falsă ce apare în datele unui experiment.. implică perturbări şi a simbolicii nonverbale. caracteristică pentru o anume colectivitate. Alai mult decit atu/in a.se fac" din fumul care iese pe coşul ca selor sau al fabricilor). limbii şi legendelor. Prin cercetarea factorială. stereotipe. reprezintă: „un fond de imagini străvechi care aparţin tezaurului comun al umanităţii". a. în culturile popoarelor se identifică teme sau si mboluri comune şi pe care C.G. ARHIPALIUM (ALOCORTliX). IS>7u j.G. tulburare de orice ff-1 şi giad a luncţiei simbolice (K. Menţionăm şi factoru . proprietate a voinţei apropiată de perseverenţă şi sîr guinţă. după: a) abilităţile de operare cu relaţii spaţiale. ARC REFLEX. provenind nu de la fenomenul psihic real studiat.r . Se adaugă deci o a patra dimensiune. imagini sau sche- me înnăscute. constă în capacitatea de a urmări neabătut un scop şi. Kardiner numeşte personalit atea de bază. ca facfor comun şi sînt legaţi prin el. se transmit. Vernon. Piaget. socotiţi a fi rodul activ ităţii directe a oamenilor. speciale. efectuată de re gulă cu metoda testelor se identifică elementele componente ale a. numerică etc. aceasta. unul dintre centrii dispvişi s . J. Acestea nu au însă o compoziţie standardizată şi mai importantă decît nventarierea şi măsurarea factorilor este surprinderea corelaţiilor. c operarea în plan mental. porţiunea cea mai primitivă din punct de vedere filogenetic a sistemului limbic sau rinenccfahil. într-un ritm susţi desfăşurînd o energie mereu reîmprospătată. de a avea o dezvoltare inegală. RHETIP. Gui lford consideră flexibilitatea.). fapt artificial sa u instrumental. A. inclusiv a org anelor de simţ perechi. norii . Jung despre nativitatea şi universalitatea a. originalitatea şi elaborarea. 3) cale a eferentă. supnlicială exprimînd o exagerată supraapreciere a propriei persoane. după J.torii de complexitate exprimaţi în întinderea gîndirii şi modul de a face combinaţii. apoi. complexe. gestică. Jun inconştientul colectiv. fig urativă. conduită individualistă. rîurile. A. în encefalogramă). o credinţă a copilului (din faza centrării intelective) constînd din atribuirea unei origini artificiale unor obiecte naturale. este calitatea necesară pentru îndeplinirea ac lor dificile şi de lungă durată. arborii. în stări onirice sau patologice. particularităţi de observare şi înregistrare. ARTEFACT (lat. mai probabil decît prin ereditatea biologică. Neurofiziologia modernă consideră că orice reflex este un mecanism de autore glaj ce include cu necesitate şi fecdbackul sau conexiunea inversă. A. Existînd în formă latentă. perturbă şi funcţ de recunoaştere incluzînd deci şi agnoziile. factus — făcut). norii etc. introdus de Ph. Schema a. T. Aştrii. ASIMETRIE caracteristică a funcţiilor analogice din cele două emisfere cerebrale. geometrică. fluiditatea.G. forme simbolice. interacţiunilor. spaţial-mecanic. Atingînd centrii senzoriali şi motori a. a rs . exprimate în cultura popoarelor şi a căror totalitate defineşte. ar fi astfel.

dobîndind caracter de specializare: stîngul asigurînd sim bolismul verbal iar 63 FUNCŢIONALĂ. se accentuează decalajul dintre imagini le monoculare. prin a. B. A. Recent psihofiziologii americani au afirmat că a.imetric fiind mai activ şi ocupînd o poziţie funcţională dominantă. Ananiev presupune că a f. fuziunea lor ducînd la efectul percepţiei spaţiului tridimensional (ste reoscopie).f. stingă fiind mai sensibilă din punct de vedere tactil şi servind la fixarea obiectului iar dreapta dispunînd de mai multă forţă şi capacităţi de coordonare motorie.f. Astfel.f. întrucît inter dominant în acţiuni. de regulă. a organelor perechi este necesară. se exprimă pregnant în diferenţierea funcţiilor celor două mîini. . a celor două em isfere este foarte accentuată. elementul dominant îndeplinind un rol decisiv în coordonarea sistemului.

mentale: a) — existenţa schemei. în aceeaşi activitate (de cx. în comparaţie cu modul de hrănire de pînă acum. asistenţa medicală se identifică cu ceea ce numim de obicei igienă mintală. ASIMILARE SOCIALA. empirică şi a. de deformare sau destrămare a vechilor scheme şi impun cicluri operaţionale specifi ce. întrucît noile conţinuturi produc.suge rea sînului spre deosebii.J. Deci. A. deductivă se succed alternati v după ritmuri variabile însă totdeauna într-o strînsă corelaţie. percepţia spaţială.şi mi întregul organism şi . biologică (intr oducerea laptelui matern în circuitul substanţial al organismului nou-născutului) şi aco modare biologică (adaptarea organismului nou-născutului la acest mod do hrănire. c) — faptul că un element de inferenţă se supraadaugă constatării.\ uitarea predominantă a unuia sau altuia din em isieie s-ar explica tipurile speciale de activitate nervoasa superioară. Dis tincţia dintre a. şi acomodare psihică. şi acomodarea psihică. Prin succesivele acomodări şi reacomodări se reface echilibrul perturbat de noile acte de a. Concomitent. ce co n.tă în ajutorarea omului aflat într-o anumită activitate sau situaţie.i. se evidenţiază şi faptul că adaptarea ps ihică este subordonată adaptării în general.! sînului se soldează nemijlocit cu introducerea de substanţă in interiorul organi smului. o parte.me. vesc numai o schemă de acţiui. de'. al că ei scop este vindecarea pe calea intervenţiei psihologice a unor manifestări indezir abile sau boli psihice. foarte frec-. acelaşi autor notează: „A. ACOMODARE. ASINERGIE. unui obiect exterior (sînul matern) la o schemă de acţiune interioară subiectului (schema suptului. precum şi reglarea frecvenţei deglutiţiei după abundenţa laptelui etc). reclamă. ca o dimensiune complimentară fără de cnre viaţa şi d ezvoltarea psihică nu ar fi posibilă. J. adică din condiţiile vieţii intraut ne) de a. care pi:. raţională.. şi acomodarea desemnează cele dona procese ale adaptării psihice la mediu. Referindu-se la a. Ea se acordă atît bolnavului mintal cit s . omogenizîndu-se. A. fie de mai mare valoare. Asemănător asistenţei medicale. reprezintă orice „incorporare sau abso rbţie" de informaţie prin intermediul unor scheme sau modele operaţionale. m. totalitatea acţiunilor. conştientă sau incon tă. în raport cu schemele. A. biulugice.n drept el'i-ct mijlo cirea adaptai. b) uzuală. în cazul hrăniri i artificiale. fie mai puternică. care poate fi perceptivă. b) — fapt ul că eforturile subiectului se supraadaugă datelor furnizate de obiect.p. Piaget notează următoarele criterii ale a. cunoaşterea profundă. a. pe de altă parte. în psihologie a. acomodarea cu funcţiile ei de restructurare. ueiiu(|IC|)!M1.i. se disting a. intelectuală. şi mai clară cînd avem în vcd. fortificării şi însănătoşi ce a unui om. forţelor psihice. Pi. cauzată de afecţiuni ale cerebelului. pentru buna ei desfăşurare. noi combinări' şi construcţii complimentare de scheme. ap-ire în raport cu a. i. în măsura în care aceasta se deosebeşte de adaptarea vitală sau biologică propriu-zisă Astfel. in acebt conteni 5 — Dicţionar de psihologie ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ.nemijlu: iu. proces prin care ind ivizii sau grupurile aparţinînd unor culturi sau medii sociale diferite se transformă. măsurilor şi îngr ijirilor acordate de o persoană specializată în vederea întăririi. întrucît reuneşte nţinuturile empirice cu formele logice". prima constînd în a. M . este direcţionată pe trei modalităţi princ pale de acţiune: a) profilactică. efecte deformant . care privesc întregul orgat e r m e n i tnlosiţi <li.igel 1 in t e o r i a sa psiliogenetieă. pierdere sau d iminuare a capacităţii de a îndeplini simultan şi bimanual diverse mişcări care alcătuiesc ac nea motorie. e) terapeutică. Acestea con diţionează nivelul a.s. După ilt'7. şi acomodarea biologică. ASIMILARE .. prin care se urmăreşte prevenirea apariţiei unor manifes tări psihice nedorito sau diminuări1.p. care este nou. montată ereditar). py <h.. în vreme ce sugerea degetului nu se soldează decît cu „învăţarea" suptului (copilul s antrenează pentru a suge mai bine). suptul laptelui). a. mu ltilaterală a omului căruia i se acordă sprijin. realizată p in sisteme de operaţii. iar c ea de-a doua constînd în adaptarea respectivei scheme la obiectul asimilat (mularea buzelor şi a limbii după forma şi dimensiunile sînului sau ale biberonului. raţională.ştc procesul de integrare a condiţiilor de mediu la structura internă a organismulu i. de sugerea degetului. ventâ la noii-născuţi: su ge re. poate avea loc şi în sensul că se impune influenţa sau predominanţa s ocioculturală. A nism şi constituie o adaptai. este un act de judecată.

p. acestea fiind cele mai eficiente sub r aportul surprinderii esenţialului.ciîita adaptarea psihică la condiţiile dificile. Spe cialistul ce acordă a.i omului sănătos cu scopul de a le fp. psihot erapia. organizarea regimului de muncă şi viaţă. al N VH-loa) . asociere. !< • ke (sec. plecînd de la noţiunea matematică a a.> şi cale denotă Ic^uiuru. 63 61 . ASOCIATIVITATE. J. Piaget îl extinde în teoria sa despre operaţiile mentale ca principiu al invari antei rezultatului în raport cu operaţiile prin care a fost obţinut: „acelaşi rezultat est e atins pe două căi diferite şi este totuşi recunoscut ca fiind acelaşi". ASOCIAŢIE. Se referă şi la car cteristica gri! puri lor operatorii de a fi compozabile şi îndeosebi la demersurile inteligenţei care parcurge „drumuri ocolite". utilizează mijloace variate cum ar fi: persuasiunea. organizarea mediului de viaţă în sensul creă unui climat psihic favorabil etc. termen introdus de J.

cu legătura temporară între stimuli indiferenţi (T. Aşa cum menţiona Th. Timp îndelungat s-a încercat să se explice f menele psihice prin legile asocierii. Berkeley. fii nd asociate dau conceptele ce se corelează asociativ în judecăţi etc. A. Delacroix. sînt spontane şi au fost adoptate ca obiect pentru o tehnică de diagnoză şi cercetare. în felul acesta se sondează pulsiunile şi punctele nevrotice localizate în inconştient. Pentru G. deosebite de cele dirijate. Este o viziune gra vată de mecanism.l'opest u-Xe\r. Guithrie. înc xistotel se referise hi legăturile dintre idei şi a propus o clasificare a lor. în faza actuală nu se mai susţine însă că elementele asociate preexis separat ci se porneşte de la cîmpuri. Priestley în m aterialism.relaţii funcţionale (operatorii) şi de conţinut între elemente simple alo vieţii psihice.P. mecanismul fiziologic al asocierii. De asemenea \V. ansambluri sau sisteme. H. au fost şi sînt utilizate pentru investigaţii clinice. substantive s au verbe etc. îndeosebi in explicarea învăţării (Icaruiniţ).. în variate forme. J. consideră că orice proces sau formaţiune psihică super ioară este rezultatul unui lanţ sau compoziţii asociative. în epoca modernă a. iar cu B. semnificaţie etc. Pavlov). analiza şi sinteza fiind interdependente. nu a fost abandonată categoria de a. în genere. Hoblees. Se dau cuvinte -stimul şi subiectul este invitat să răspundă imediat cu primul cuvînt care-i vine în minte. fost semnalat încă de la Aristotel care a iniţiat şi o clasificare a legăturilor simple după: a) contigui tate. a.G. pri n reflexe. H. pentru studiul lim bajului copiilor (proba Kent-Ivessanofl) sau al adulţilor. J. După modul cum sînt concepute elementel e. lîehlerev au dezvăluit. Spence.l. Deci. sînt împletite cu disocieri. a. Asociat ia constituie neindoil enie un fenomen real dar abordarea exclusiv asociaţionistă a proceselor şi formaţiunilor reduce posibilităţile de explicare ştiinţifică. de unde şi metoda explicării pr in asociere de elemente ireductibile unele la altele — atomismul asociaţionist. Interpr etarea prin a. Psihanaliştii începînd cu S. proc ese şi însuşiri psihice prin wecnnismul asociativ. Hume. Cercetările au dovedit însă că acestea au o sferă fo . Modelul a. pentru determi6G A nări tipologice (A. principiul asociaţiei a slujit ca bază pentru fecun de cercetări experimentale. s emantic sau (şi) implicativ. l'rcud şi C. Hartley. teoriile asociaţioniste se integrează cu Th.ii i le lor pe ideci asocinţiei. a. c) contrast. reacţii specifice şi pînă la urmă răspunsuri cu un conţinut semnificativ pentru preocupările ascunse le subiectului (metodă proiectivă). A. a. Astf el luîndu-se senzaţia ca element de bază se consideră că din asocierea sau însumarea senzaţii or rezultă percepţiile. dispuse ierarhic. din a căror asociere rezultă reprezentările. cercetătorii care se referă la a. Skinner recurg la a. ASOCIAŢII VERBALE LIBERE. de diverse niveluri. a cunoscut cea mai largă răspîndire în Anglia. operaţie. Ju ng au folosit termenul pentru a indica legarea unei energii pulsativc de o imagi ne sau a pulsiunilor între ele. W'iindt şi IC.l. Samarin (19(32) relevă caracterul dina- mic şi complex al a. Jung.) ASOCIAŢIONISM. spontane sau condiţio nate. în intrasistemice şi intersistemice.P. D. fiziologic. explicarea oricăror acte. se apelează la cele de acţiune. ma i ales în urma fundamentării ei neurofiziologice prin cercetările asupra reflexelor şi a echivalării a. în sec. Thorndike s-au sprijinit in lini . YVatson.v. K. P. Mill şi A.!ini ele. care la rîndul lor. în interpretările şi exp erimentele lor. O serie de reprezentanţi ai beliavi orismului printre care K. a gîndirii nu a avut succes. Se poate da şi indicaţia ca la cuvîntulstimul să se răspu dă cu un şir de cuvinte timp de 1' sau ca să se răspundă numai cu adjective. şi divide a. Kibot. Ribot . al XX-lea..G. remarcă H. P. l. binare este depăşit prin a. Ebbinghaus. Legăturile d intre diverse elemente psihice nu sînt însă numai de ordin asociativ ci şi motivaţional. Ivanov-Suiolenslu. Totuşi odată cu aceasta.v. Bain în idealism. este privită sub două aspecte: ca mecanism psihologic ce realizează trecerea de la simplu la complex şi ca fapt sau produs psi hic rezultat din respectivele corelări şi care la rîndul său este supus unor noi compoziţi i asociative. sînt întotdeauna mijlocite. metodă de investigaţie introdusă de C. A ceasta pentru că la stimulii presupuşi sau dovediţi afectogeni intervin întîrzieri. Th. l'avlov şi V. b) asemănare. Deci asocierile sînt condiţionate. nu se reclamă totuşi de la curentul asociaţionist ce a fost abandonat. v echi curent psihologic definit prin relevai ea asociaţiei ca fenomen central şi fund amental în formarea şi manifestarea proceselor psihice. acreditî -se ca o teorie psihologică şi ca o gnoseologie. M uller. în psihologia modernă mai mult decît la conceptul de a. în lanţ şi prin a. s-a referit îndeosebi la senzaţii şi la fapte de memorie. J. în psi hologie fenomenul a. Fenomenul asociaţiei a. a.

ho lism psihologia conduitei. un eveniment îl semnalizează. A. tulburare a peixeperii schemei corporale (somatognoziei) caracterizată prin ignorarea sau nonrecunoaşterea unuia sau mai multor segmente ale corpului. ten3* m . ASPIRAŢI E. ASOMATOG NOZIE. a fost contrazis şi depăşit prin gestaltism. pe celălalt. în care. operaţionalism. după J. aici intervenind legităţi ce nu sînt în concor danţă cu modelele asociative originare. structură motivaţional-finalistă.arte redusă de valabilitate şi aceasta mai ales în sectorul faptelor elementare de mem orie şi deprinderi. Totuşi nu s-a reuşit o explicaţie asociativă a proceselor complexe. Locke. psihologia cibernetică şi sistemică. asociativ. S-a vorbit despre o memorie şi despre o inteligenţă asociativă. năzuinţă.

iar în al treilea. a. ) ' . ce vizează refacerea echilibrului şi trobuinţo-aspiraţii.>:igaj. Janet. I'. modele cave sint implicate într-o cultură şi contribuie la continua ei înnoire".strămoş) potenţial ereditar al unei speţe sau rase.. Chombart de Lamve. t r u c d o cui i d e a l . cel al a. experienţei acumulate şi modelelor adoptate. ocupîndu-se de sociologia a. Este posibilă şi apariţia unor tendinţe obsesivo fobice. Tocmai în legătură cu această situare într-o i ie de valori se defineşte nivelul de a. ATAVISM (lat. sceptici. estimării po . defecţiune a 68 f o r m i i n i r e v o l u ţ i o n a r e a •'. Se d e t a ş e a z ă un a s p e c i.v<iiaînd î n r a p o r t o i v i r s ' a s < 1 cu s i t u a ţ i i l e social' . formă de agnozie tactilă constînd din incapacitate a de a recunoaşte obiectele.i ajuns subiectul şi reprezintă tendinţe în care un rol important revr!< cunoaşterii de sine. formele şi calităţile de factură ale suprafeţelor.. stare rezultată din deficitu l forţelor vitale.-i Ctii m l i n e i iţ'f-azâ. taxis — ordine) burare a coordonării mişcărilor voluntare.. caracterizată prin incapacitatea de a coordona mişcările membrelor inferioa re sau superioare. evoluează în masă exploziv şi ascendent în legătură cu u a. d o r e s c . taraxis — tulburate) termen ce desemnează la diverşi fiio-ofi greci starea de calm.ire al< e t . după P. fluctuaţii ale atenţiei şi lentoare intelectuală.i. Se corect ează prin ochelari cu lentile cilindrice. A. l'riii a c e a s t ă p r o i e c t a r e î n l r . ATAXIE (gr. ce implică atracţia spre sc ri ce d e p ă ş e s c condiţiile la c a r e . a — fără. stigma — punct). La idosoiii antici. greoi. In primul caz este o trebuinţă comună. generatoare de progres. atams .ic. -. împăcare şi seninătate suflet ească. cu oscilări în toate direcţiile. constată că în epoca noastră.. era considerată ca principiu şi ideai moral. Kreindler.bilitate vegetativă. exercită presiuni asupra deciziilor şi permit o schimbare de stare.. a — fără. ASTEREOGNOZIE. • • bilităţilor de realiz re. Psihastenia.i m v i i t o r i p o t e t i c . ASTENIE.: ) motorie. industrializarea şi mass- nnturfult râie. Uneori apar hipomnezii . A.f ă r ă . a . 1". Wze remarca distincţiile ce apar uzual în limbaj: „am nevoie do.. ci n -. mersul devenind nesigur. menţinerea în transmisia ereditară a unor caract ici fără importanţă biologică pentru indivizii actuali. a. A.. medi. apariţia la un individ a unor caract eristici creditare pe care părinţii şi bunicii nu le-au posedat dar care se presupune a fi aparţine unor strămoşi mai îndepărtaţi. se proiectează trecerea într-o stare su perioară celor precedente". . descrisă de A.II'. este după Chombart de La uwe „dorinţa activată de imagini. vertij uri şi la. este considerată ca punct de porn ire pentru diverse maladii mintale. fsevroza astenică. autoriză subiectul să se situeze pe o poziţie superioa ră într-o scară verticală de valori (P.imi--a ÎI. prezintă importanţă două forme de a. « . Psihologic.A dinţa conşlit'iiti'riln eu n cotă v/ilui U'ă ff i x a t ă d'-' •/'• * i<."I. constînd. aspir spre. b) . evitarea pasiunilor şi moderaţie în satisfacerea plăcerilor. st oici. reuneşte motivul cu scopul. i. cunosi o d i n a m i c ă d e o s e b i t de conipl--\'. pe de alta prin fatigabilitate şi reducţie a capacităţii de lucru. v v o ]IUI1. rezultă frecvent din conflicte acute şi se manifestă prin ezita ntă şi preocupări sterile. d e c i s i v .> . u i < r <~i : -i spre ceva ideal. în al doilea se ti nde spre o plăcere. Factorul globul al trans- vederii datorată discordanţei în construcţia şi coeli<-ienţii de. Bize). caracterizată pe de o parte prin irifabilitate şi hipersensibilitat e. fenomene ce au tendinţa să se agraveze în condiţiile suprasolicitărilor intelectuale. f o c a l i / a l a valo ric. este un ansamblu de forţe sau tendinţe ce izvorăsc din mo tivaţia de creştere (A. curburile fiind net diferite in planurile perpendiculare intre <•!.o. refracţie ai globilor ocula i.oeiolo'.. dintr-o slăb ire a funcţiei realului. Maslow). şi a ltul psihologic al a. a. ASTIGMATISM (gr. . Este însoţită de anorex e. nevralgii. piez c n t î n d a s p e i t <!<• p r o i e c t a r e i d e a lâ. insomnii. S e face d e o s e b i r e a i n t r e t r e l n i i n ţ c iiece sităţi. ATA R AX IE (gr.

Activităţile concurente sint excluse.i"hi!i -arc. Ribut a elaborat teoria motorie a . . unele fiiird promov ate iar altele reţinute şi inhibate. A. .i ptare psihoeomporfamentală. nu dispune de un conţinut informaţional specific. concentrarea stabilă nu este absolută.:hofiyioiogice constind clin ierarhizarea tendinţelor. \Y. se trece la concentrarea şi relativa ei stabilizare. pe de alta. orientare selectiva şi c 'i'cai'rnrc ţocali-n/ă a procesc/nr /*>/ ''fn 'Wtportiiweutule în vederea myt i'ptunc şi facile reflectări sau . la delimitarea căruia partic ipă a. ii'ud <ie organizare a acti vităţii r'-. cu centrul conştiinţei clare. realizează p erformanţe de selecţie şi fixaţie într-un eîmp de oscilaţii neurosenzoriale sau de activitate mintală spontană şi instabilă. A. este indusă prin reacţii circulare. YVundt asemăna z ona vederii clare. A. este intensificare şi focalizare. este provocată de leziunile unor căi nervoase sau a centrilor dai sis temul ner- v i i central care coordonează mişcănie (cerebel. actul de a.id. A. lob frontal). care se manifestă prin pierderea coordonării musculare în ortostatism şi uneori în poziţie şezindă. ea nu conferă semnificaţii. Th. Constînd dintr-o repartizare de tonusuri neuropsihice. este în slujba activităţii de cunoaştere clar nu se confundă cu ea.\M' ) a unei i nterveniţi elieteii/e. După unii autori. tonil uarc. foveale. subiectul acomodiiîdt t-sc la stimul şi recepţionînd succesiv informaţii. Deci pe de o parte a. ATENŢIE. activare.statică. De la fluctuaţiile a. dar este implicată ca un factor dtnamogen şi selectiv în activitatea cognitivă sau în afectivitate. rcprezentînd un f el de fluctuantă convergentă.. distragere şi deconectare.

a. . direcţional şi stabilizator pentru activitatea senzoria lă şi intelectuală a posturii şi comportamentului motor. dar nu numai in trecerea de la un act la altul ci de. Corespunzător. H. postroluntară este foarte eficie ntă. de integrări la diferite niveluri si demer uri referenţiale din care constă activitatea'cognitivă. perceperea. sensibilizare. el'ecte perturbatoare sau — în alte condiţii — pot fi asimil ate ca factori secundari energizori. la un tip de activitate Li altul. nefiiiid originar-spontan involuntare. în dezvoltarea sa a.il dezvoltat''. Cercetările psihofiziologice mai noi (E. e| comuttitivit dti'a sau flexibilitatea a. este antifluctuantă. P sihologia funcţională consideră a.. b) concentrarea contrară distrager ii se poate realiza în diverse grade şi este funcţia unei dominante. montaj. nu numai tonus dar şi ajustare senzomotorie la stimul. scop şi înd ebi efort conştient). este un efect al interesului. se specializează.ea de-a doua iiidif ind o concentraţie internă as upra sl. este o bilă a întregului şir de operaţii şi transformări. A. A. iar \.i oliM-rvarcn. externă şi a. Actele de filtraj sînt mi jlocite prin ansamblul structurilor psihice instrumental cognitive şi vectoriale şi în fiecare caz în parte prin motive şi scopuri. operantă (II. latură dinamică a conştiinţei. ambiguitatea şi noutatea stimulaţii lor. A. actele de a. se trece de la activitatea diluză la orient rea selectivă. A. interpre- A tarea obiectelor din ambianţă. Picron). c) stabilitatea. este spontană. Berlyne o pune în re laţie cu curiozitatea perceptivă şi epistemică. generează continuu efecte de facilitare. Mull'er: 5-9). ca o caracteristică temporară a concentrării şi a m odului de organizare a a. relevînd rolul stimulator. eg. către ceva. Acestea se bazează pe funcţiile activa toare şi frenatoni ale zonei reticulate din trunchiul cerebral. După \V. Milerian con sideră că spre deosebire de a. are desfăşurare procesuală care porneşte de la reacţia de orientare. din funcţionarea ei în diferite direcţii. giudurilor proprii. ci un sibtiju al supi a vegherii sau relle\iei in care. constînd din p lurifocalizarea a. pnfiaittlorie şi . angajînd apoi structuri preparatori i şi stări de cxpectanţă şi împlinindu-se prin a. Este necesară o distincţie între atragerea din af ară a a. constă tocmai în capacitatea de restructurare rapidă a a. aici iuteivme introspecţia.. voluntară (ce presupune comandă verbală. să fie considerate poslriiluntare deoarece rezultă din autoieglaje conştiente ante rioare. a unui punct de o ptimă excitabilitate. hormonale şi motorii în declanşarea şi întreţinerea reflexelor de orientare. în primul caz a. Elaborarea superioară a a este în unitate cu însăşi dezvoltarea activităţii cognitive şi cu formarea aptitudinilor. prima referindu-se l. Bremer a relevat c ircuitele : cortico-reticulo-corticale.inlor. Deşi nu este proces psihic ci numai activitate psihică a. Penfield. nu poate fi însă redusă decît incipient şi parţial la creştere difuză a tonusulu cific întrucît implică condiţionare şi chiar reactivare de sisteme sau scheme de reacţie. Es te deci necesară o activare selectivă şi discriminatorie. momentan se impune o singură dominantă dar care este in legătură cu subsisteme au tomatizate ce se pot actualiza şi trece pe prim plan foarte rapid.. Organismul este solicitat insă de stimulaţii adiacente care pot exercita asupra a. poate fi atrasă şi prin solicitări verbale sau activarea unor motive specifice subiectului. Uhtomski pusese în relaţie fenom enul de a. Munn vorbeşte despre a. planuri. intenţie. filtraj. Tradiţional a. Se distinge a.V Sokolov ) au demonstrat implicarea tuturor componentelor vegetative. în acelaşi timp a. se împarte în a.. corespunde stării de v igilenţă.. a.. dispoziţii funcţionale (deci filtrajul est e comutativ). A. trece de la forme primitive neelaborate la forme complexe superior elaborate in baza unor ac hiziţii (învăţări specific umane). şi autoactivarea sau dirijarea a. habituală întreţin rintr-un sistem de deprinderi perceptive. însuşirile structurale ale a. meditaţia şi reflecţia. concomitent rele vate în acelaşi timp sau plan (după G. intelectuale sau motorii. i ternă. După unii autori a. în raport cu tipul de activitate precumpănitor exersat şi perfecţion at şi a. cu dominanta corticală. este înţeleasă de Uht omski ca implicînd o concomitentă de mai multe dominante. mijlocită de interese cognitive şi deprinderi trebu ie. efectoric. complexitatea. fiind o rezultantă a activităţii şi a modului de organizare a acesteia este şi o premisă sau condiţi indispensabilă a ei. d) distributivitatea. inv oluntară şi depinde de intensitatea. dirijată cimştient. variabil dezvoltate şi deci difer enţiate sînt: a) volumul ce constă din suma segmentelor informaţionale. se pare însă că nu reprezintă şi si ultan mai multe acte de a.

Nu s-a căzut de acord asupra definirii a. dar din toate încercările rezultă că a.. pe măsură ce se agravează tulburarea. De la hipotimie. este un invariant vectorial al conduitei. docuorientativ-reglatorie proprie sistemului persoanei sau de sintalitate.ATESTAT ment de confirmare a respectării principiilor ergonomice în realizarea unui produs. modalitate relativ' constantă de raportare a individului sau grupului faţă de a numite laturi ale vieţii sociale şi faţă de propria persoană. ATIT UDINE. structură ERGONOMIC. reprezintă lipsa de afectivitate sau o foarte slabă raportare afectivă cu cei din jur. garantînd faptul că parametrii constructivi şi funcţionali ai acestuia sînt corespunzători o bţinerii unei productivităţi^ bune cu menţinerea la acelaşi nivel sau chiar diminuarea sol icitărilor operatorului. exercitind o funcţie direcţională si evahiatiuă n . se poate ajunge la a. ATIMIE. numită şi indiferentism afectiv sau glacialitate afec tivă.

Kiilpe. astfel îndeosebi relaţiile circumstanţiale (opinii ce pot fi mod ificate).-. perceptive ca efe cte de selectivitate explicate prin motivaţie şi modele perceptive.-i. Considerînct că a. ce exercită o influenţă directoare sau dinamică asupra răspunsului indiv al la toate obiectele şi situaţiile cu care este înrudit: () După A. A.\ D. re/uinînd mai mul ie. de sensul clin caracterologie. faţă de.l d e M . este „liinslcllung". sistemele atitudine-valoare acţionează automat şi. autoritar. . întotdeauna o a. intelectuale ca rezultîud din sche me sau montaje mintale. Campbell „>i atitudin e socială individuală cale un sindrom al consecventei răspunsului.î c diţii. 1 .. Kockeach înţelege a. conştiincios. Etnologii u e r P o i K t f i . Acesta este sensul origina r al conceptului la Ehrenfels şi O.\i. î n t r .!!. tipuri de relaţii. un drive (imbold) implicit. a.). P. I V . .u n a n u m i t mori. .r p n i i i .c'Xstr:. :-. ca . !• prezintă mai multe sensuri.\ < . A. totuşi psihologia nu califică drept a. sever.C'-piit. Oleron. tolerant. K. Watson. p e r s o a n a işi ns. d . ' i i m p l i c i t -. menţionează a.i T I f i l l . contribuim! la deiinina concepţiei despre viaţă. utilizat în psihologia s ocială.pinii. i . G. Doob consideră a. e .'dn. în continuare. de asemenea.„. a.i a b i l •.l u c r a t i v â . unde se califică.o organizare durabi a convingerilor despre un obiect sau despre o situaţie. se confundă cu -itsiauovka. R o c k e a c h c a v. M. care priveşte spre un obiect social''. la un nivel subconştient". predispule \i p e r c e p t i v e r e z u l t ă . în a c e s t e c o n A nînd persoana să nVpundâ într-o ihanierâ prefrrenti:ii:t' (!y7Ui..'jn/ă şi temuţi ". vsiiel afectivitate. nuli priideiii di. organiz ată prin experienţă. pentru care a. ' i . K.. Fraisse au relevat a. mod de organizare mintală cu funcţie anticipativâ şi orientativă. d. l devine înţeleasă formula lui K.â că a. c) mod elaborat conştient în exercitarea unui rol. t'ind pentru -:ut cc-rurj.: a lua a. degajat. 1 >up. Conţinutul acestor răspunsuri pare să fie în mare măsură emoţiona dar poate să includă si alte tipuri de răspuns. | | e . care produce. comprehensiv. răspunsur i semnificative social." Subl . . Deşi în limbajul comun te rmenul este folosit şi pentru a desemna poziţii facultative (de ev.are. Linton scrie: „o atitudine poate fi definită ea răspunsul implicit determinat de un asemenea element (valoarea — ii. în cea mai mare parte. caracteristică a reacţiei).: a) p ostură. Din toate acestea rezuh. ca fiind stab ile şi durabile.n. Linton despre sistemul de atiiudini-valori. in b a z a a.Mucenici! i distinge şase astfel de sensuri ale a. cu efecte deprimante sau încurajatoare. poziţie preparytorie a corpului sau expresie semnificativă (la A. . ir <â a. l i n toTuini iMTeîit :i. Â. d) caracteristică constantă şi involunt ară a exercitării rolului.lli !l -l 1 i eCVeîlC •. ac est autor notează: „Odată.ie .ecît: predispoziţia constantă cu caracter orga nizat şi selectiv (Pai IIard). care poate să fie de tip critic. democr atic..ste o „relaţie selectivă a individului cu iiunea înconjurător!vc" . Termenul (• a.ir.. Sherif caracterizează a.. . 1) in sj'ii'şit-. ameninţător.. s i n t p r e d ] -. este un concept indispensabil atît in psihologia socială cit şi în psihologia personalităţii. Vrabie ! 1967). e) predispoziţie generală de a adopta anumite poziţii şi a judeca într-un anumit fel.i! !i 1 < -. pred ispoziţie spre răspuns. M..eu-r. Khieger şi apoi V. cum ar fi anticipările". D e c i .independenţa. După l'znadze a. I U p o l l d .i n u n n n i n ţ t r i i m e n t . b) fapt de exprima re a unei o. p unte să piezinte diferite grade de structurare şi stabilitate.s i t u a ţ i i i i ) . iar mai departe afirmă: „Importanţa f uncţională a sistemelor vaJoare-atitudine derivă iniţial din conţinutul lor emoţional.t. » ! V . îns ă ş i convir.n trăiri1*'! linsa experienţei. intelectua.. iar după J.i n u i < l i e > i \ • . u 1 iun..'irt-.po ziţii de a n . fixate în individ.-. KlifHi(-l>cr<.). Allport definea a. { l : : ! f .! Itnă !•: y-i'Urîu pr:>fi. de ex. drept „o stare neurală şi mintală. care poate fi. JJinet.iti\ i in-. Diferă sensul termenului de a. .

struct uri afective. Measişcev consideră că a. Stoetzel menţi onează caracterul de variabilă inferată a acesteia. a.a. bipolaritatea cată de stabilităţii lor. V. exercită o funcţie reglatorie asupra comport amentului în care se exprimă prin acţiuni corespunzătoare. Referitor la a. Wright.N. G. A. în înţelegerea caracterului. au demonst rat formarea a. corespunde concepţiei marxiste despre esenţa umană c a fiind reflexul ansamblului relaţiilor sociale. într-a devăr. a. întrucît nu este direct observabilă ci r ezultă din comportamentele pe care le suscită.iniind conţinutul valoric şi funcţia evaluativă a a. Dealtfel. care este bazată p e un proces cognitiv şi este un antecedent preparatorii! al comportamentului. smt susceptibile de modificări sub influenţa circumstanţelor şi prin efect ele recurente ale exercitării lor. ca o „reacţie de simţire" şi de asemenea F. valori. Totodată J.. Sub raportul structurii psihice. Acest autor socoteşte că adoptarea a. are o bază motivaţionalafectivă deservită intelectual şi r izată voluntar. Shaw ş J. drept conc ept-cheie. Krech (1962) o defineşte drept „un sis tem de valori pozitive sau negative.N.H. Kardmer. deci preg73 .îs . determină o preparaţie pentru acţiune ma i durabilă şi mai generică decît motivaţia. V. V. amalgamînd componente afective. Stoetzel remarcă la a. Bogardus care defineşte a. au un core spondent specific social (T. Mead. nu sînt în funcţie de nivelele de cunoaştere ci depind de motive. preferă să se limiteze la o singură componentă. rezultă in interiorizarea relaţiilor sociale. întotdeauna a. pro şi c ontra care privesc obiectul social". dispune de o componentă incit ativorientalivă şi selectiv-evalutivă şi de o componentă efectorie. 1965). prin însuşirea modelelor culturale. cognitive şi comportamenta le. relevă un conţinut sintetic. simţăminte emoţionale cu acţiuni tendenţioase. Measişcev consideră că a. Linton ş. Newcomb. A. Measişcev insistă asupra faptului că a.. cea afectivă. li. A.

posedă un grad de corelaţie cu cele lalte. i n i | i l u . m u l t i d i m e n siona le ci. ce privesc activitatea socială şi propria persoană. Totuşi caracteristică este interrel aţionarea a. izolate. balansul dintre evaluările pozitive şi negative. R. variabila motivaţională izomorfă este atît premis şi produs. l'cprinderile intră în structura a. ţ u l . K r c J i di -tin^e a. a. se referă la. Mandler. Fiind vectori dinamogeni şi reglatori. în cursul dezvoltării se instituie . Goguelin). dominante şi subortl"]'•)( l i n i a .A A umil • . Ulterior schimbarea lor este dificilă. b) de muncă. autorealizare. i (1. Psihol ogia socială pune însă problema schimbării a. a.' după conţinut în patru categorii: faţă de societate. îndepl inesc un rol decisiv în realizare. Ananiev a grupat a. şi motivul echifinalist pers istă unele discuţii. creative. O atenţie deosebită acordă c ercetările contemporane a. Gradul de ambivalenţă este traductibil prin inconsistenţă (G. subordonate pol să se exercite asup ra altor a. fiind iniţiată motivaţional şi contribuind la geneza unor noi motive. în de- pendenţă de gradele lor de stabilitate şi pregnanţă.. în clas ificarea sa. condiţionează. B. defectuoase are o marc în semnătate socială şi educaţională. T. considerînd corelaţia dintre a.impl«\ unidimensionali. Act'blc. Wright consideră punct neutra l în a. a . Doob consideră că a. a. Mc. i p l .şi a. se înscriu în sistemul caracterial. După cum arată V. strîns şi stabil corelate alcătuiesc subsisteme iar ansamblul subsistemelor interrelate formează sistemul atitudinal total. Totodată. apreciate ca fiind factorul principal al crea . constînd din int eracţiuni interne integrate în interacţiuni ale subiectului cu alţii (relaţii interpersona le). în genere continu mul de a.' ambivale nţă. caracteriale se formează treptat. se disting a.1iectoria motiv-scop (ta in cazul o['cia!i"iinliî. '.:-d d". depinde de motivaţia intrinsecă a ei. Acesta defineşte o a. corespunzătoare . Walter). Subsistemele de a. cu titlul de componente operatorii neutrale. l'avclcu. Gratii (1964) consideră că fiecare a. <Mitrale şiperiferice. produce motive. de zvoltarea şi valorificarea capacităţilor. un g r u p aspiraţiilor) astfel dofinindu-xe corespondentul obiectiv specific.i. atit a celor caracteriale cît şi a celor circu mstanţiale. Brown). doua grupul oău de apartenenţă şi d" eterogen de obiecte. se fundează pe mai multe motive ce nu exclud contrarietatea de s ensuri de unde atît ambiguitatea atitudinală (Guttman) cît şi efectul de depăşire a ei în urm deciziei şi comunicării (Porter. liste necesar să se ţină seama de faptul că a. Schimbările de a. se realizează în condiţiile unei complexe şi perpetue dinamici. d ept componente ale acestuia. F. Deci. Murray a pus fiecare grup de trebuinţe în raport cu a. nu fără a suporta o influenţă a dispoziţiilor temperamentale. a. autodepăşire. după datele noastre. sînt ac mpaniate de motive. A. a.atitudini f aţă de atitudini". . c) de oameni. şi se defi esc aproximativ în finalul adolescenţei. De remarcat că a. să provoace momente de disonanţă şi apoi să refacă echilibrul sau congruenţa atit dinală într-un alt mod (Hess. dar se menţine direcţia ei şi modificări incongruente ce presupun inversarea direcţiei a. Meili admite că există a.-. cu iitiie. în acelaşi timp este clar că intensitatea variabilă a a. caută ă producă un dezechilibru în s sistemul de valorizare a s ubiectului. Newcorab apreciază că a. d) de propria persoană. H. Obişnuinţele au insa un caracter atitudinal. se apreciază în raport cu şapte parametri: extre- ţiunile' de schimbare a a. constituirea lor în siste m ierarhizat. Schimbarea a. Krecli şi Crutchfield disting modificări congruente în care se reduce intens itate. p u t ti in t w .:\ i i i l n ( r . Shaw şi J. propriu individului.e ^ n i e n t c a l e . în ce priveşte raportul dintre a. faţă de a.

ind iferenţă ale unui individ cu cei din jur minuare unilaterală sau ambilaterală a emisfere lor cerebrale. AUDIOME TRU. culturale. reală — persoanele care recepţionează efectiv mesajul în cauză. constanţă. A. samblul persoanelor care recepţionează mesajele difuzate (deci ascultători şi spectatori ai emisiunilor de radio şi televiziune şi de asemenea cititori ai unei anumite cărţi sa u a unor anumite categorii de cărţi — toţi fiind numiţi audienţi). atenuator. complexitate. ca urmare a distracţiei şi reducţiei substanţei cerebroneuronale. demografice. inlerrelaţie. Rogers. a.I. respectiv reţeaua de relaţii de atracţie. SCALA DE ATITUDINI).tivităţi (H. di- . noţiune introdusă de J. (V. termen ce desemnează. consonanţă. factorii care au gener at a. ATOM SOCIAL. Anderson. se recurge la sondări speciale pentru a stabili dispers ia în funcţie de o serie de caracteristici sociale. constă din gener ator de sunete. conţinutul comunicaţiei. microf on şi sistem de înregistrare (cu buloanc) a răspunATROFIE CEREBRALĂ. şi căile prin care se pot obţine modificări. amplificator. Sprott. printrun proces de scleroză. potenţială — toate persoanele pe care mesajele le pot interesa. poziţie lorică. şi gradul lor de exprimare. respingere. AUDIENŢĂ. Se obişnuieşte să se difer : a. Cercetarea a. La fiecare grup. profesio nale. Ac- bilă a matricei sociotnctricc. Se analizează natura a. pentru a caracteriza a. conduci or aerian sau telefonie. de vîrstă. inleusitale motivaţională. motivaţia şi interesul. M. în cercetările de comunicaţie de masă. se efectuează cu ajutorul chestionarelor ce urmăresc reacţiile afective faţă de persoane şi grupuri sau modul de ab ordare a unor probleme (\V. fondul afectiv.. este în funcţie de anumiţi factori cum ar fi: canalel e informaţionale. Tehnicile proiective de asemenea pot fi utile. Moreno pentru a desemna cea mai mică unitate via- mitate. dispozitiv pentru măsurarea componentelor proceselor auditive. a.aslow). 1966). Datorită marii extinderi a comunicaţiilor de m asă. C.

AUTOANALIZĂ. apare ca o dimensiune a stăpînirii de sine. milos — însuşi). a capacităţilor. A. J Este implicată. dezvăluirea lipsurilor în propria activitate. A. Semnalul dat prin a. procesul instnictiv-educativ avînd rol deosebit în această direcţie. se realizează prin comparaţie cu ceilalţi oameni şi prevede stabilirea val orii produselor muncii proprii. de nat ură luminoasă sau constînd din alte radiaţii electromagnetice invizibile. luate pentru fiecare diu tonuri la diverse ni veluri de intensitate. senzitive sau psihice. investigaţie şi meditaţie orientată spre propri persoană pentru obţinerea unei inirigmi despre sine. Durează cîteva secunde. după A. verbal . Are la baza autotrăirea. atitudine faţă de sine şi pro ria evoluţie prin activitate. Fenomenul este demistificat şi atestat ca fiind fizic. şi de a. iar ca =cop perfecţionarea modelului < r eut'ijMMtaie. a sensului comportamentelor sociale şi particulari tăţilor individuale. Fenomen biofizic — denumit astfel după imaginea aureolei din iconografia creştină — dar constînd real dintr-u n cîmp de emisie a unor radiaţii ale corpului. Astfel a. este mecanismul şi capacitatea de continuă urmărire a comportamentului propri u. în plan imaginar.). cun oaşte diverse grade de dezvoltare între normal şi patologic şi apare.. Constă din proiectarea şi efectuarea de acţ . t onal. Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectele externe şi se refugi ază în lumea sa lăuntrică în care îşi satisface dorinţele în plan imaginativ.terea erorilor. Adevărat valoare a a. Audiogramele sînt graficele pe care se Înscriu curbe al e pragurilor absolute si relative. AUTODEPĂŞIRE. Wiener autoreglajui constă din comandă şi control. în două forme distincte: de a. serves c pentru diagnoză medicală. După construcţie şi destinaţie so disting a. (in ţara noastră tehnicile nece sare ajungînd la un nivel foarte evoluat datorită doctorului 11. dar mai ales la nivelul minimei intensităţi perceptibile. ajungînd imine erorile de conduită şi să determine restructurări profunde ale personalităţii. mod d e gindire necritică centrată pe subiectivitate şi rupt de realitate. med icinii şi psihofiziologiei.rea -i autoorgruuzarea conşti* nia :i personalităţii pro prii. Dumitrcscu. termenul este utilizat pentru a desemna descărcări le marginale. AURĂ. îndeosebi a reacţiilor impulsive şi de ponderare. în care efectul este datorat ionizărilor de tip corona. A AUTOCRITICA. Cercetările experimentale au dovedit că a. o demonstrează faptele de conduită. liste un prolog conştient al acesteia şi poate avea. operaţie complimentară comenzii şi constînd din supraveghe rea în baza retroaferentaţiei şi aferentaţiilor suplimentare a propriilor reacţii şi comport amente şi din ponderea. Capacitatea de a. in vederea raportării nu numai Ia prezent ci şi la trecut şi viitor. 2. obţinute prin tehnica Kirlian. este un termen aplicat une ori situaţiilor sau cazurilor de introversiune accentuată.. poa te fi utilizat pentru a adopta măsuri de preîntâmpinare a crizei. agitat. Particu larităţile a. analiză a proprie. Dumitrescu).'. După N. Actual.regi. P. autoobs crvarea şi raportarea la alţii.iitid'iue si rteur'ioa-.şi m-hij-loiial. Maslow. a trăsăturilor de personalitate. dominată de fantezi e şi reverii. A. se dezvoltă în ontogeneză. 1976). Vasilescui. apti udinilor şi atitudinilor.! i. 1.. accelerarea sau suspendarea lor în conformitate cu cerinţele p rogramului şi situaţiilor. modificare sau frînare a lor. A. Ansamblu de fenomene neuropsihice prin care se exprimă crizele comiţiale. Bleuler. reflectă un nivel superior de conştiinţă morală şi capacitat e control. calm. al formării caracterului şi capacităţilor. AUTISM (gr. de re venire la normă. în sens larg. se concr etizează în judecăţi de valoare care pot să fie moi mult sau mai puţin corecte. cunoaşterea calităţilor şi defectelor proprii. AUTOAPRECIERE. a artel or de încălcare a normelor morale. în cîmpul de înaltă tensiune. se întilneşte destul de frecv ent în momentele critice ale psihogenezei (prima copilărie şi începutul adolescenţei) dar poate dobîndi şi forme anormale. lege fundamentală a personalităţii. precum şi la înregistrările influenţelor electro netice determinate de organismele vii în jurul lor (FI. A. experienţe ce -1 terorizează sau duc la extaz. precum şi cauzele cărora se datorează. de tip contemplativ. a. uneori. principiu al personoge nezei. motor ii. sindrom constînd în replierea totală asupra propriei lumi lăuntrice. este utilă în măsura în care este realistă şi orientată nutoeducativ. emisii spontane sau provocate.. forma unor perturbări vegetative. AUTOCONTROL. aut. se compensează prin fantasme care în cazuri patologice sînt duse piuă la delir halucinatoriu. în care subiectul încearcă. du pă IC. material şi intrînd în competenţa biofizicii.A sinilor subiectului la stinmlii auditivi. în care subiectul se complace idilic prin iluzionare sau consolare. ce bo înregistrează prin elechonegrajie (v. se modifică iu rapo rt cu stările psihice ale subiectului (I. precum şi a gradului lor de d ezvoltare. A.

cel în cauză este în acelaşi timp subiect şi obiect al educaţiei. Implică un nivel superior şi pozitiv de aspiraţii şi se integrează în sis temul autoperfecţionării. posibilităţile de moment ale subiectului şi ast le sporeşte progresiv. care îndeplineşte funcţii de finisare sau împlinire . O bu eficientă educaţie trece. de fiecare dată. întrucîtva. prin interiorizare şi adaptare. proces de f ormare a propriei personalităţi şi conduite conform unor modele şi cerinţe şi în baza unor ef rturi personale.uni ce depăşesc. A. se referă în aceeaşi măsură la conduita morală şi condiţionează pr valorilor morale. în a. AUTOEDUCAŢIE. ca principală modalitate a acestuia. în a.

stabili rea unui regim de viaţa şi respectarea lui strii ta etc. sta re de tulburare a conştiinţei în care subiectul are impresia pierderii stăpînirii propriil or procese şi însuşii i psihice care. fiind necesară. A. terţ i i i P r t . la cuvintele v .iAi d i y \ o l t u n . atitudini. sînt relativ dezart iculate şi oscilante. Iniţial. tehnice. R. acţiunile izvorînd dintr un motiv şi construindu-se după un model trec prin „încercări cu erori". mai mult sau mai puţin acciden transformare.i d i i t o i e c d t K â n i . transforma. ciberneti ca a dat un impuls deosebit studierii teoretice a a.fa tic loroase. i v o i i/i-. educaţională. caracter. Este ceea ce se întâmplă în trecerea de la primii paşi stîngaci şi nesiguri ai copilului mic. AUTOMAT. nu înseamnă că subiectul devin e nereceptiv la celelalte influenţe educative. se desfăşoară într-o manieră spontană. 1 a t i t u d m i l o i v. Este necesar spiritul autocritic şi încrede rea moderată în forţele proprii. în mod mecanicist. i . se supune aproximativ aceloraşi con diţii şi legi ca şi educaţia altuia. este tot mai mult chemat să contribuie Ia educarea altora. ce i se adresează. în vederea realizării scopului propus se recurge la controlul co nştient al fiecăreia din articulaţiile' acţiunii. nu poate să alizeze. men psihopatologic. nu este totuşi suficientă şi deseori tinerii cad pradă iluziei că d acă s-au hotărît. A. sistem cu . Totuşi o v eritabilă şi progresivă autocoustruire de capacităţi. în ultimele decenii. amplasarea în acele împrejurări de viaţă care vor avea un efect educativ. — teorie extinsă la om. maximal concentrat asupra mişcărilor sale. A. este adolescenta şi tinereţea. i c ( l o r t c h i l i i <_iin. Sînt necesare nu doar declaraţii şi autoiluzionări ci în ul rînd autocontrol continuu. de Lamcttrie.A ( o i e c t i . Această decizie. are si scopuri de ii: l'liji. mai ales în condiţiile noastre. De asemenea a. imaginea ideală (optimizată) despre sine influenţează tacit. De asemenea. ieşite de sub conAUTOMATISM MENTAL. dezvolta la nivel superior. şi ca pentru educaţie.işi iiitrr- trolul propriei voinţe. şi realizării a. Amorul propriu de tip narcisist ca şi complexe le de inferioritate sînt o piedică în calea a. antrenamente neîntrerupte în contracararea unor tendinţe n egative şi în înfăptuirea consecventă a scopurilor şi planurilor propuse. se corelează (seif govcrnmenl) şi pr esupune cunoaşterea obiectivă. de la primele cuvinte pronunţate anevoie. cu capacitatea de auloconduecre J\ i ina. acţiuni perseverente şi în cunoştinţă de cauză. capacităţilor. Aceasta nu poate fi însă perfecţionată şi u ată fără exersare. alegerea şi practic rea acelor activităţi care favorizează dezvoltarea cu independenţa în acţiuni.ieşiri" predictibile în funcţie de calitatea şi intensitatea „intrărilor". A.. angajat formal. arnncîn d şi o nouă lumină asupra automatismelor fiziologice şi psihice. a acţiunilor instituite şi conduse conştient „pas cu pas" în acţiuni relativ detaşate de decizia şi controlul conştient.. — mai departe totul merge de la sine. este anticipată prin decizia pe care o adoptă în diverse etape subiectul de a se corecta. ci dimpotrivă. <' ni 1>>nu. Des igur. prin exerciţiu. dezvoltarea.i in • la^nc ••!. într-im cadru strict individual şi prin închidere în sine. că le a cceptă conştient şi le valorifică dar nu fără o selecţie critică. în fapta a. necesită eforturi . Descartcs a susţinut teoria după care organismele vii sînt a. Comportamentul este singura cale şi singuru riteriu pentru a. la mersul bine închegat. Cel apt de a. fără numeroase repetări datorită cărora acţiunea ajunge să se execute core siv. reproiectat. este un sistem care efectu ează operaţii stereotipa.. este cea a integrării în colectiv şi a desfăşurării de activităţ sionale şi obşteşti cu o semnificaţie superioară. Calea optimă de a. în vorbirea curentă a. facil şi rapid de mai tîrziu. alegerea maximă ejicienţa a a. de sine.' f .

în' defi automatizării nu trebuie să se absolutizeze nici rigiditatea şi nici desprinderea de controlul conştient. rezultat din învăţare şi susceptibil de reînvăţare. de conducere şi control) se înlănţuiesc provocîndu-se unul pe altul.operaţii) şi la un control facultativ. K. 1\ l'avlov numeşte. AUTOMATIZAREA ACŢIUNILOR PSIHOMOTORII. în automatizare un rol central revine legăturilor inverse. iar actul automatizat este adaptativ. iar cibernetica. proces de lă. Matricele se situează la diverse niveluri de generalitate.orbirii fluente. Trebuie făcută o distincţie între auto matic-instinctiv şi automatizat. foar te înalt în cazul relaţiilor gramaticale sau logice. ci o desfăşurare în care se produce o echilibrare între matrice şi condiţiile concrete. se semnalează la centru fiecare din momentele executării acţiunii şi noile condiţii apărute. Deci va exista şi posibilitatea inv estirii matricei sau schemei în conţinuturi din cele mai variate şi a ajustării lor în rap ort cu conţinuturile. nu e o reproducere oarbă a matricei corticalc. de la chinul primelor acţiuni ale socotitului la calculul mintal rapid. de la primele litere desemnate cu trudă. Anohin). închegîndu-sc circuite între centre şi periferie cu deschiderea la condiţiile schimbătoare ale acţiunii şi situaţiei. Prin învăţare şi exersa re acţiunile îşi modifică baza de reglaj şi îşi perfecţionează partea executorie. un stereotip dinamic. în fond sem verbale sau senzoriale (cu funcţie de declanşare a acţiunii. reglajul conştient nu este pur şi simplu suspendat ci rest ructurat. la scrierea curentă. redueîndu-se la supravegherea generală a activităţii (în care sînt implicate acţiun le automatizate r. fcedbackurilor prin car e. Apoi. în ansamblu. creîndu-se astfel posibilitatea ca să se emită comenzi corective şi de sancţionare (P. constituind ceea ce I. se acomodează situaţiei. control si conun model sau o matrice funcţiona- . de Ia efectori. De aceea acţiunea auto matizată nu este cu totul rigidă.

i. calificare a reacţiilor sau adaptărilor orientate spre modificar ea organismului propriu sau spre mod iucarea mediului.p.a om. lui în atingerea scopurilor şi ţelurilor propuse. A.. t otalitatea acţiunilor întreprinse de un subiect pentru obţinerea unor rezultate deoseb ite în activitate (productivă. Keil v la elabora rea constructelor. în condiţiile funcţionării sistemulu utoreglabil. grup (sisteme în genere). de aptitudinile de care dispune. care funcţionează independent. prin ea se realizează dispunerea. fi x sau apt de modificări. p. stiluri cognitive..p. Anohin dezvoltă teoria. P. gestalturi. in vederea ameliorării unor re/ultate aliate l-i Urnita superioară a posibihta- ţilor fizice şi psihice. poal> f i apropiat de cel de autoprogranuire. Variatele tipuri de performanţă au comun următoarele: orientare s ocială pozitivă. cum aşa numitei N ikefobii întîlnitâ în sport şi care se manifestă sub forma fricii de a nu dobo un anumit record.p. Uneori cînd omul nu dispune d e tărie morală. AUTO ORGANIZARE. şi autoco nducere. are u n sens apropiat de cel al autodeterminării mijlocite prin autoreglaj conştient. Angrenarea în activitate este treapta finală a a. sportivă. este . In psihologia contemporană. la sisteme inapte de a. orice performanţă este a preciată ca o autodepăşiro.p. noi modele sau structuri interne.. AUTOREGLAJ.ducere care pot redeveni însă ample şi detaliate dacă se ivesc greutăţi. Golu a. datorită conexiunilor inverse de la ef . în care se proiectează virtual în perspectivă.un ansamblu. se determină în baza propriei sale structuri. psihice şi social e) de a-şi elabora noi forme de organizare. ca o luptă cu sine însud. Există o strînsă legătură între a. după Adorno. în ansamblu conceptul de a. Este u n fenomen de emergenţă cu in- teracţiuni interne. îşi dă sieşi principii de acţiune".. Di spoziţia afectivă scăzută nu eîte compatibilă cu înalta performanţă. După Al. interspecifice. ate de echilibrare a unui sistem în raport cu programul său care poate fi stabil. în primul rînd. după teoria echilibrărilor progre sive a lui J. corelaţii sau blocu ri funcţionale. Lcontiev s • • referă la formarea organelor funcţionale iar G. dar şi de felul cum priveşte munca . Psihologic. presupune. AUTONOMIE. a. formarea unor atitudini f avorabile faţă de activitate. AUTOPREGATIRE PSIHOLOGICĂ PENTRU PERFORMANŢĂ. grupări şi grupuri operaţionale. cu atit ca necesită mai multe acţiuni autom atizate. Pupa cum arăta \V.K. în schimb prezenţa a.OP LASTIC). modelări. Este adevărat însă c diţie a activităţilor cu o arhitectonică complexă este automatizarea acţiunilor subordonate astfel îneît atenţia care nu poate cuprinde concomitent decît un număr limitat de st imul i. A. de acţiuni (transformări) aplicate de cătr e un subsistem (numit mecanism de reglare) altui subsistem (numit ^obiect" al re glării) — in interiorul -unuia şi aceluiaşi sistem" (aceasta în cazul a. AUTOPLASTIC (ALI. adică formarea unei anum ite trăiri afective faţa de performanţa viitoare sau faţă de activitatea în ansamblul ei. permite o dezvoltare progr esivă a autoreglajului întrucît noile programe formaţi . algoritmi. scheme. Ja mes cu cit o activitate este mai complexă. ca e de regulă acţionează ca un adevărat catalizator al acţiunii. se înserează ca noi baze sau mijloace de autoreglaj. într-un sens apropiat. militară etc). modalitatea de a fi a unui organism.p. persoană. prezenţa unei stări psihi sare unui efort de mobilizare.p. A. Informaţia neproductivă este prelucrată şi convertită în informaţie de comandă. un moment al declanşări altul al execuţiei mere. şi autoreglai. a legilor sale interne. Nu se identifică însă e^ autoreglaju! care este _posibil ^. sistemog^nezf'i. să se poată concentra asupra esenţialului şi a cee'i ce este nou. Se distinge în a. este caracteristică penlni învăţare ca dobîndire de n o comportamente. prin care om ul efectiv se mobilizează pentru traducerea in practică a scopurilor propuse. tenace şi îndelungată. se poate înţelegi. Succesul în orice activitate depinde nu numai de po sibilităţile omului. Funcţi onînd. Anticiparea este un alt nt al a. corectată şi redirijată. Omul este sistemul cu cele mai plastice şi perfecţionate capacităţi de a. Condiţia principală a a. pregătire specifică atentă. structuri înotivaţionale şi final ste etc. de pasiunea şi dăruirea. rcoigamzări.. Piagi-i.p. sistemele psihice generează noi modele. Corespunzător se definesc t ipuri de caractere. de priceperea ' de a depăşi anumite greutăţi. prin a. in cazul reglaju lui un sistem acţionează asupra unui obiect sau sistem extern). îii viziune kantiană: „libertatea omului care prin efortul prop riei sale reflexii. şi nivelurile de aspiraţie şi expectaţie. este conexiunea inversă sau feedbackul pozitiv şi negativ. caracteristică legică a sistemelor evolutive (biologice. de încredere în forţele sale apare o adevărată teamă faţă de performanţă. Xoile formaţiuni sînt. Se anticipează şi performanţa. re/ultate ale acomodării.

în baza unei evaluări a distanţei dintre a ctual şi espectat. Deci a. 4) dispozitivul do conexiune inversă ci! fiice posibilă m odularea. cuprind următoarele elemente : 1) mecanismul ce elaborează semnalele de a.ectori externi sau interni. De 81 80 . 3) obiectul supus reglării. Structurile operaţionale ale reglării şi a. presupune complementaritatea funcţiilor de com andă şi de control. şi evoluţia secvenţiali a a. 2) mecanismele de execuţie ce regizează acţiunile conform comenzilor.

bovcrbal iar. dar inegal dezvoltată.rul nu le poate domina. întreaga activitate din posibilitatea dominării acesps ihocomportamentală ar putea tora. puterea care este reacest sens pe de o parte. es te. presupune deci şi lităţile instinctive. în acest sens este ilustr ativ antrenamentul autogen. de trans.lului educativ pe care-1 înd egiei au fost reconsiderate în plinesc.calitate a persoanei sau grupării menul de a. asupra altuia cu s copul ca acesîn sistemul psihic uman. Hipnoza medicală nu este suficientă dacă subiectul pre ia indicaţiile prin a.educative constînd din ascentăţile de durată.disciplinei conştiente a suborgres în autoorganizare şi perfor. să fie adoptată şi ca o imp ortantă metodă de psihntmipii'. impune şi a obţine permanent. este tot atît de imporrile: a) homeostatică sau de sta. în consecinţă. I. sistem de educare efectuată. în acest sens.tantă ca şi afecţiun Fără a. Totuşi. c) bună pregătire profesion ală şi pedagogic. distragerea de la simptomele maladiei. în e. în să asculte. a. c) com petitivă.tea aceluia asupra căruia se cluntar.reali zarea unui consens din parnal şi afectiv. stabilite (în variante algoritmică poate determina stări de nelinişsau euristică). Eysenek. dez. f) dăruiri.cenţă a. b) comporobiectul psihologiei se centrează tare a adecvată misiunii educaasupra proceselor de a. finalitate şi efi.L in. a. încrederea în vindecare. rezultă din: a) exemacest sens.dentul faţă de copii sau tineri.apare lipsa de disciplină şi cu natelor de funcţio nare a siste.şurarea creatoare a muncii.cun oscută. Astfel este autohipuoza. intelectual şi vo. îmbinarea a. în conformare în raport cu planuri pre.diţiile vieţii sociale lipsa de a. în condiţiile încrederii în medic. u n ' să cieii'.. d e sine in opcia educativă etc. senzorioverbal.aceasta momente pe care tînămului) . unul de. proprietate general-umană. telios — scop). una din ca uzele psimanţă. întrucît a. d) de cooperare interindi. caracteristice omului. în e. AUTOTELIC (gr.remarcat că elementele arătate AUTORITATE. luate în studiu şi aplicate în scopul echilibrării vieţii personale ş a sporirii eficienţei activităţii. exclusiv prin impunerea autorităţii cadrelor didactice.tată. dar fără a. dogmatic şi de asemenea în ed de tip militarist sau fascist. strict necesară. A. a fost cultivat în învăţămîntul religios. din capacitatea de a li se fi interpretată ca un s istem ie. jocuri. ca modalită reglă. a idei lor pe care ele le su sţin şi a deciziilor adaptate. se ta din urmă să se conformeze şi dezvoltă la di verse nivele.ai r ezistenţa I.din partea lor. zoriosenzorial. în psihologia cibernetică xercită. întrucît datorită acestui fenomen unii subiecţi ajung să-şi dezvolte siniptome orga nice înşelătoare (mai ales pe fondul isteriei). capacitatea de a. ver. Este ceea ce a făcut ca a.hosociale ce determină desfătea descoperirii şi u nor alte for. reglaj.iij faţ. Janet a sociale.te şi apariţia sentimentului lipvoltată în situaţii de risc sau în sei de secu itate. ceea ce . Se urmăreşte desigur o .. de a se conduce. conceput conduita ca un mod AUTORITATE EDU CATIVĂ. amin. fenomenul şi metoda au fos t. mai ales celor de performanţă. a.donaţilor. poate fi sporită. iar bolnavii. uzînd de ter.instituţionale cu cea informa lă viduală. obme de a. Sub acest raport. evitarea abuzului de medicamente etc. recunoaşterea rote conceptele si faptele psiholo. rarhizat şi autorcglabil. s-a impus atenţiei medicinei. t i v e . de la sugestie la a. încur ajarea somnului. oamenii sînt foarte diferiţi. control al cuvîtnuhti. învăţar o. arată H.-. e) «Irni'»oste :. de a se putea sugestiona sa\i influenţa dincolo de limitele obişnuite ale autocomenzii sau autoreglaj ului. AUTOSUGESTIE. însuşi.P.sebite în activitatea grupurilor glări ale reglărilor. recent celei psihos omatice. presu.il. în copilărie şi adolesse disting.!. e) de dezvoltare.V d>' cei e. acceptată şi ascultim cuplurile senzoriomotor. Trecerea. în genere reţinînd dezvoltarea personalit Tradiţional a. sen.1'tiel de. ţinerea unor performanţe deoUnii autori vorbesc despre re. Se recomandă oncentrarea atenţiei. (1) exigenţă 83 A si spil'it de :| lăspund'Tr. paralizîndu-le iniţiativa şi spiritul critic.huaţi. Pavlov a explic at fenomenul prin forţa specifică de inducţie. Practicile yoga demonstrează performanţe de a.i . AUTORITARISM IN EDUCAŢIE. P. pe de alta.e. moda. b) programată. sau de extensiune a autoreglajului mintal în sfer a proceselor vitale. Unii a utori susţin că plul personal pozitiv. autos — sine. fie îşi agravează fie îşi depăş adiile după cum se autosugestionează.prin constrîngere. impunere de îşi pot schimba locul. Se presupune posibilita. relaxarea emoţională. cienţă a a. Puterea se poate reali za. bilizare (de menţinere a coordo. ZS'u toa.idie si să contribuie la însănătoşire. în ultimele decenii. motivaţio. A. solicită o totală subordonare din partea celor edu caţi.Kealizarea a. C onsiderînd proprie. intervine în toate aspectele vieţii şi activităţii cotidiene.căt re un subiect a unei influenţe venind obiect pentru celălalt etc.la şefi constituie o condiţie a punînd adaptări.

are scop în sine. cum este. AUTOTOPAGNOZIE. sau care rămîne — în limitele proprii. jocul . după A. uneori asociată cu sentimentul „pierderii" unui segment sau altul. tulburare a imaginii despre propriul corp caracterizată prin pierderea posibilităţilor de localizare a părţilo r corpului. 83 . deosebit de heteroielic sau instrumental. Baldwin.L.

Real asupra perceperii sunetel .m. Faptul că prin a.'npul auditiv adaptarea negativă este.oriaiâ proc. Kste o însuşire de mare utilitate pentru activitatea muzicală. dobîndite. De aici în emnătatea auzului relativ si mai ales a celui absolut. moderată.a AUZ INTERN. de ex. 1'enoinenul mascării (ecranărm st: constată în sensul că sunetele joase le esto mpează sau acoperă pe cele înalte dar relaţia inversă nu este valabila. Mai redus este rolul acestora în orientarea spaţială. fizic dar în conformitate cu codul şi valori le muzicale.bonn nea percepţiilor în cîmpul stimul.>t -a!» forma seii/aţnJor awdiuw. u . Acestea se modelea/ă după . periodice sau apei îcxiicx'zgomote). vtii .m. Sistem de recepţioascultare — descifrare-reproduccrc-producere a sunete lor cu valoare muzicală. A. verbal cons tituie baza aferentă a limbajului.uJiete care pot fi simple sa u complexe. cînfi. are ca variabilă centrală înălţimea sau tonalitatea. Late o activitate structurată.iutile. prin el se discriminează în audiţie şi execuţie. aptitudine senzorială constînd din identificarea şi reproducerea unui sunet.v şi j iial te se put di leir mia mai iaul irnvn . Dezvoltarea auzului aduce o anumită co ntribuţie şi la progresul a. ver bal ca modalităţi perceptive specifice. Sînt mai multe teorii ale audiţiei şi dintre acestea mai cunoscută este aceea a rezonanţei. care este fundamental.iţiil or ncmijlocite. Teplov a susţinut că a.c-s modalitate :i.a a. A nionstrează ci în r o n d e frecvenţelor joa. şi a. A. L K i . identificare şi reproducere a structurilor melodice monofonice. a facilitat transforma rea senzaţiilor auditive în semne şi în modele pentru emisia verbală şi muzicală.: şi măsurarea timpului. A. A. sistemul reprezentărilor audit ive dezvoltate procesual pe un fond mental . Adaptare a. pozitivă şi sensibilizarea eslr dependentă de semnificaţia MI netelor.m. în limbaj curent — reche muzicală". Kulaghiu arată că cel mai bine se d iferenţiază sunetele din direcţia laterală şi cel mai slab cele provenind din spatele subi ectului. in dezvoltarea -:. Adrian.. frecvenţă şi formă. A. senzaţiile şi percepţiile auditive reflectă factura materială a obiectelor în vibraţie. este o modalitate de diferenţiere . Senzaţiile auditive î deplinesc un rol important în percepere.AUZ. sunetele armonice de zgomote. şi a.ilţ iniilor.11ri]LIJiI<. se formează prin condiţionare iar A. muzical. Mai ales prin timbru. după U. are un caracter sistem ic şi prezintă mai multe nivele de structurare.m. x AUZ ABSOLUT. în principal. Jn cî. submodalitatc de perce pţie auditivă. pe (•îmi în zona in-evt uţrlnr nied. respectiv de amplitudine. a. Prin a. fără a fi raportat la alte sunete cu valori cunoscute. AUZ MUZICAL.m. La om se diferenţiază a. Cîn d A un sunet este recunoscut prin raportare la altele emise de un instrument sau fix ate bine în memorie intervine aurul rclntiij. a celor verbali-. D upă Klemm (1910) stimulii vizuali (cunoscuţi ca emitenţi sonori) atrag după sine şi locali zarea surselor sonore deşi acestea pot fi ascunse. naturale sau ariificiale. Pragurile difer enţiale se determină distinct pentru tărie şi pentru înălţime. fi/ice sau produse de (un (vorbir e. este mod litatea senzoriala cea mai strîns legată de activitatea intelectului. înălţime şi timbru corespunzător caracteristicilor un acustice. binaurai se poate localiza sursa de emisie. de de recepţie a<. nu M> reflectă numai proprietăţile v ibratorii (frecvenţă de 20 — 18000 cicli/secundă) ale obiectelor. poate fi mult ameliorat. elaborată cultural pe ba/. după L. Teplov.i este privilegiată dil'ei enţi'Tri in. Leontie v a reuşit să demonstreze că prin antrenamente sistematice prevăzînd reproduceri vocale de sunete mimica le.-. fizic. Senzaţiile auditive sînt eminamente succesive şi pr ezintă calităţi de intensitate (tărie). B.

intervine şi ideomotricitatca corespunzătoare a ap aratului vorbirii (coardele vocale şi celelalte componente). şi ca o componentă. ÎL Seasiiore ş.al armonic care pe rmite.i e i ! ' u a l e a.ir t . elaborarea unui nou sistem de a. S5 . submodalitatc a percepţiei auditive a decvaţirecepţiei şi pronunţiei limbajului. (Const. Fletcher constată unetele de aceeaşi intensitate dar de variate frecvenţe produc impresii de tărie difer ite. Cuvintele se aud şi des cifrează în funcţie de intensitatea şi de claritatea pronunţiei. a acordurilor. în structura a. auz. R. f-v ş. Rozenblith ap oi şi alţi autori au constatat că în a. M. armoni a muzicală. a stru cturilor de ansamblu prin care se realizează. la diverse nivele calitative. fonematic. 1977) AUZ VERBAL..r influenţează interacţiunea dintre intensitatea şi înălţimea sunetelor. după Licklider. Topler. Golu descitiiijIi.v. Ioncscu. presu pune reducerea zgomotului de fond şi păstrarea unei redundanţe moderate. care. în principal. Dealtfel surditatea se asociază cu mutitatca.m. un rol important revine auzului. Iii se structure ază în raport cu structura sonoră a limbii materne iar însuşirea unei limbi străine presupun e. fundamental este auzul fonem atic ce mediază diferenţierea şi identificarea fonemelor (mai uşor vocalele decît consoane le şi printre acestea mai greu consoanele apropiate b-p.in.a.'T.a. Deci ascultarea vorbi rii altuia nu este numai recepţie ci şi o vorbire interioară proprie ce leproduce in m ici'o\ orbirea altuia.. diferenţierea şi identificarea consonanţelor şi disonanţelor.). se situează.v. după Stumpli. La nivelul cel mai îna lt al a.'. a sa.

Cohen scrie: „subcultura delictu ală îşi extrage normele sale din normele marii culturi. este cea elaborată de JBrunett e-Lezine. AXON. După R. desemnează viiCYOgrupările de delicvenţi. care sînt mi numai valide ci şi deductibile. expresie validă numai prin evidenţă care ace parte dintr-un sistem şi este indenionstrabilă în cadrul lui. Cohen descrie subcultura delictuală pe care se întemeiază b. A. dar le întoarce pe dos''. despotică şi imperativă. CARENŢĂ AFECTIVA AVITAMINOZĂ AFECTIVĂ v. relevînd violenţa şi agresivitatea. sînt: motiva rea pur emoţională a acţiunilor. deosebindu-se prin a ceasta de teoreme. de cei din afara b. Dacă subiectul nu se aude pe sin e vorbind intervin importante perturbări ale pronunţării şi modulării ei. conducerea autoritară. BANDĂ. prelungire a n euronului denumită şi fibră nervoasă conslînd într-o expansiune citoplasmatică lungă.. conflictul cu normele sociale. L. coeziunea limitată. negativismul. Merton le caracteriz ează ca substructuri sociale anomice.în vorbire. est e deci ghidată de valori negative. concordanţa minimală a nor87 . A AXIOMĂ (gr. Lee şi apoi Fairba nks (1955) au constatat| că dacă se suspendă auzirea normală a propriei voci şi aceasta re vine la urechea subiectului cu oarecare întîrziere. Restrictiv. B. sistem de probe simple vizînd relaţiile spaţiale şi îndeosebi coordonările senzori motorii pentru diagnosticarea nivelului de dezvoltare psihică (QD) la copii pînă la vîrs ta şcolară. din axion — adevărat).v. reprezintă grupe intermediare între grupele constitu ite social şi mulţimi. R. pronunţarea şi coordonarea cuvintelo r sînt perturbate pînă la dizartrie şi blocaj. organizarea inconsecventă a activităţii ei şi elementele de indisciplină şi anarhie. axioma — opinie. ca şi confor- curenţa cu alte b.a. între a.t. ostilitatea nejustific ată faţă. A. Cloward subcultura delictuală este retristi că în sensul că realizează. mai ales cele de minori. şi articulare sînt relaţii necesare. Conduce citaţia de la pericariou spre periferie (celui ifug). instabilitatea. primatul individualismului ş. calificare peiorativă a unei microgrupări. hedonismul mărginit. retragerea din societate şi opoziţia faţă de ca. conducerea autocratică. Una dintre cele mai uzitate baterii de b. mele de organizare a celor care comit acţiuni antisociale. tra nsformarea actelor delictuale în scopuri în sine care se comit din bravadă şi deseori în a fara unor utilităţi. Iablonski con eră că b. Caracteristicile acestor grupe intermediare sau b.. considerînd lipsa de valoare a scopurilor pe care le urmăreşte. DICŢIONARELE ALBATROS B BABY-ŢEST.

stare psihică specifică toxicomanilor. curent psih ologic american. şantaj. BARIERĂ. Se recomandă ca. slaba definiri. apar motive negative. BARBITURISM. datorat unei motivaţii negat ive şi care duce la ignorare. rezultat din faptul că aceştia nu ţin seama de motivele reale ale cond uitei infantile. abandon.j r 1 (1 » n . :\ ceas ta modalitate senzorială u/e. BEHAVIORISM (engl. l i p . oprire br uscă şi nemotivată a unui act. ieios a! (. de t.ap. demon strează coerenţă şi organizare strictă numai în comiterea infracţiunilor. în rest reprezentîn ormă de coexistenţă amorală în condiţii de încordare. mai ales în jurul unui inf ractor adult. sînt cunoscute şi un tip al te stelor de atenţie concentrată. BARAJ PSIHIC. stare de satisfacţie totală. îucepînd din momentul în care se conturează o microgrupare de tineri cu evoluţie negativă.. Ca teste de b. îl pun în situaţii de excesivă dificultate şi neglijează rolul succesului în dezvoltarea aspiraţiilor copilului. de sens desemnează.sen-ibilital ej. unii oameni putîndu-şi păstra în bunăstare funcţiunile intelectuale pîn incolo do 80 de ani.-rif. de selecţie profesională trebuie iă lie valide (să et>rele?e puteniir-cu e nteîinl reuşitei profesional*-) şi independente (să se potrivească cît: mai puţin unei" cu al le). apărut ca o reacţie la introspecţionism şi care îşi propune. simptom observat la schizofrenici. Are un sens apropiat de cel a! fericirii d ar nu identic cu acesta. aceasta să intre în atenţia unui asistent social care să interv ină cu tact pentru a preîntâmpina constituirea în b. trecînd în cealaltă extr erceteze numai datele obiective de comportament. h i p o m n e z i e .ic u . a . Apare şi la subiecţii no rmali în condiţii de stress ori extenuare. constînd în depistarea cît mai rapidă a unor semne date dintr -o varietate de semne similare (ex. inspirat de filosofia pragmatistă şi iniţiat programatic de J. f H ti "i. refuz. activitate sau funcţie socială. faza terminală (scniîim) a involuţiei de: vîrstă a organismului.Ir i n i t ii I b u i . impresia de greutate apăriud în condiţiile unei solicitări crescute.. si tem de probe standardizate care vizează diagnosticarea a diverse însuşiri şi procese în ve derea unui scop unic. i i l i i c ş i vieţii personale d e B f< ?. BĂTRÎNEŢE. ameninţări. în psihanaliză.. j '.M r . tabelele de corectură Uourdon sau Pieron-Vasch ide). epilepticilor şi unor nevrot ici. la v B inftli-retur/Jă. dispreţ şi ostilitate reciprocă într-o e contribuie Ia dezumanizare.de conduită. Somatic te o stare distrofică. Ascetismul este astfel înţeles ca apărare îm potriva exceselor de senzualitate. BEATITUDINE.eiitru presiune şi greutăţi. mecanism de apărare. cdie lip a au de . Neimark) BATERIE DE TESTE. Termenul de b. Psihologic se poate prez enta foarte variabil. Sînt: larg cunoscute şi larg utilizate b.iii'ja unde tendinţa de recrutare a unor noi membri prin presiuni. în psihologia în văţării. în cazuri extreme apar psihoze de involuţie.t-ită piui l. în consecinţă. complicată frecvent cu boli cronice. behaviour — comportament). E ARESTEZI E. i c I e r n I n n . condiţionată de înţelepciune. echilibrare spirituală superioară.meiQ'.-ni. Testele din- tr-o b. după P.ilr. acela privind prognoza adecvării individului la o anumită prof esiune. este o etichetă pentru vîrstele de peste 75 de ani. B. de t. b. în terminologia medicală actuală. adică reacţiile viscerale. mani- şi tiilliuiări somatice. -.tii. frecvente sînt tulbu rările legate de arterioscleroza cerebrală etc. ţialivă '-. Constituirea Ireptată a b. muscular e şi la- . • se pui ad.p i l ii' ' e i e . Janet. pentru inteligenţă sau pentru perso nalitate. constituie una din cele mai importante căi a evoluţiei minorilor spre delincventă. Watsou 19i3). suspendare. sentiment de bucurie complet însoţit «Le uitarea realităţii. 1 îni. de ordin tact il şi kinestezic. sensuri persona le ce se opun reuşitei la învăţătură şi conduitei valoroase (M.iză de receptorii cutanaţi si de cei din ţesutul osteomusci i'ar. fenomenul de inacceptare şi rezistenţă activă a copilului faţă de cerinţele adultulu e sau profesor.1 a un rolului iiirrn tu doi tu -ici' ?• tlot m'l.

P. . Totuşi nu s-a putut trece peste faptul că acelaşi S poate provoca diverse R ( divergenţă) şi diverşi S pot duce la aceeaşi 11 (convergenţă). Huli. Prin introducerea de către CI.ale.-ce'ibile ((". termen american introdus în psihologia socială. 111 Fenomenele a B. 89 da t e i i n e i 11 ' .K. cercetată multilateral în ş lă.rate ştiinlifi'. Considerînd că reacţiile sînt în funcţie de ştim ui i.e.fi/iolog ii lei lui I. în psihologie. în care se studiază corelativ activitatea subiectivă şi comporta mentul.rin"e.() et apa neobchaviorismidui. emoţii etc. Ignorarea stărilor şi fenomenelor subiective nu a putut însă să dăinuie. BIAS.iiit ţiuni zei '-.a.. Miiller. a adus contr i importante prin studiul experimental deosebit de exact. întrucît înseşi efectuate relevau însemnătatea reglatorie şi orientativă a acestora. J. orice perturbare a. motive. ac ordâ o însemn ătate ce n t r . a ti subiective ficli analieorriili. b. din anii. prin care se desemnează orice deformare. Konorski. E. ieprc^-uLi apelează in. scopuri. Tolinan ş. d. se apreciază că studiul relaţiei (S — \i) este suficient pentru anticiparea comportam entelor. ingenios şi complex al c omportamentelor animale şi umane. a variabilei intermediare (v) dintre stimul şi reacţi e şi anume habitudini. s-a deschis. Skinnerl. >v!(. li. De remarcat problema învăţării. anchetelor — în orice moment de desfăşurare a lor — c are poate.P. ':'. '.( ' 1"( . n e x i l l l l i instrum ental .

ţinîm't sea a de problemele salo. Se oferă subiectului lecturi selectate. Se încearcă astlel sâ se obţină o d scărcare a tensiunilor şi o corectare a orientării sale. Odată însuşiţi cele două limbi (ca limbi materne) ele devin reciproc c lementare în ordinea formării structurilor de gîndire.1 folosită în devierile de |>ei Minalilate (şi la nonnali în timpu l formării si conturării personalităţii). formulmd piincipml b. pornind de la legea „tot sau nimic" d in neurofiziologie. Psihoterapeutul discută cu pacientul despic cele citite şi în raport cu ce le constatate face alte recomandări. iniţiată de Spearman. nu se produce nici o reacţie la excitarea sub prag. a două limbi de către un individ sau o populaţie. este apre90 in final. Pentru desemnarea acestor stări a fost adoptat alfabetul binar numeric. pot lua numai una din două valori posibile: pozitivă. negaţia. C. să accepte o frustrat ie moderată. în cadrul căreia sîut luate în considera e doar două valori: adevăr şi fals. BINARITATE.IOTERAPIE. BIFACTORIAL. ii copilăria timpurie solicitarea bilingvă poate produce d ificultăţi în vorbire.. în tehnică. tate mai fină dar şi localizarea în spaţiu a sursei de emisie sonoră datorită relativei dife . uşor anal izabile Acest principiu postulează <. si ne gativă. în iiecare mome nt de timp. metod. care vizează raport urile dintre mărimile de intrare şi cele de ieşire. BILINGVISM. Cibernetica. hă anuleze valoarea reznitoli'lur anchetei. este valabilă numai pentru fibre izolate. indică existenţa a două „populaţii" distincte.B BIfH. inhibitoare. însuşire şi utilizarea. se utilizează un alfabet binar al limbajului maşinilor electronice de calcul. mărimile de intrare si cele de ieşire. (s-a rem arcat. B. Astfel. D e obicei. cînd ele prezintă două „moduri". în grupul cercetat. să reuşească este necesar ca pacientul să nu prezinte tulburări prea grave şi să airjă înclinaţia spre lecturi. să simtă real nevoi lectură. disjuncţia etc). Sa dovedit ult erior că această lege. BIMODAL. Lecturile ajută pe pacient să-şi înţ agă propria dinamică emoţională. spre deosebire de vechile orientări (F. De aici a rezu ltat concluzia că la o anumită stimulare se u acţionează total sau deloc. excitatoare. include în aparatul metodologic propriu principiul b. în şcoală se cultivă. de frustraţiiic şi ol)M^. J. Prin aplicarea acestui principiu în logică s-a delimitat logica bivalentă. în secolul trecut. I )o a <• menea se pare că b. se referă la distribuţia f recvenţei unor rezultate în cercetări psihologice. pri ncipiul de diviziune a unui fenomen în două unităţi sau elemente. în schimb. într-una din două stări posibile: funcţionare (activare) sau repaus (absenţă a rea cţiilor comportamentale). să adopte modele noi de c mportament. adică apa o tendinţă de concentrare a rezultatelor faţă de două valori distincte ale variabilelor. ciat un după avantaj unele studii cli i-ţ. nu şi pe ntru nervi. că excitarea peste pragul absolut declanşează o inleli'i l u. Guilford).ii!e sale. ceea ce depinde de doi factori sau categorii de factori.i pentru de/voltai^a a copiilor.'lelu simple. Ia copii in flueiiţează şi dezvoltarea personalităţii acestora. şi care susţine că în definirea inteligenţei intervin: factorul general (G) şi factori speciali ( S). Thurstone. Thompson a intitulat astfel teoria asupra aptitudinilor. relativ co ncomitentă. în anumite cazun prin predarea alternativă sau diferenţiată pe obiecte iu cel' două limbi diferite. deci unifactoriale şi de teoriile ulterioare care devin multi factoriale (L.ilă reacţie intensă. cu scopul de a reduce comportamentul sistemelor complexe şi foarte complexe la m. Pentru ca b. Totuşi. comportamentului sistemelor s-au adoptat operatorii logicii bivalente (conjuncţia. Gal ton) care susţineau existenţa unei dotaţii unitare. un oarecare :" sistem se poate găsi. la un mo ment dat. „tot sau nimic". iar pentru analiza operaţională a.. aceasta. care >int alcătuiţi din numerose fibie Cibernetica reia această lege şi o cu plează cu logica bivalenta (booleana). al cărei nivel de intensitate nu mai creşte chiar dacă se excită mult peste prag.

Cele mai bine dezvoltate cepţia cu ajutorul ambelor urechi ramuri suit neiirocibernetica (dezceea ce permite nu numai o acui. se pune şi efectul steroscopic. prelucrării şi transmiterii de informaţie în sistemele bioloBINAURA L. într-un sistem explicativ. BIOCENTRISM. Ananiev) ducînd la impresia tic adîncime şi volum. sistem format dintr-o multitudine de organisme "aparţinînd de specii diferite.rii b. imaginile proie ctate în cele două rutine dispunînd de poziţii relativ diferite şi în baza interacţiunii dint e emisferele cerebrale (B. Pe seama acestei.gice. conservării. Bl N OCULAR. pe geneza fiziologică a comportamentului. reglării.voltată la noi în ţară de Kd. BIOCIBERNETICA. ce s e dezvoltă interdependent într-un anumit cadru ecologic. ignorind factorii culturali. fir vertical. tendinţă de a pune accentul.renţieri a stimulaţiilor provocate în cei doi receptori perechi şi a corelării acestora în c entrii simetrici din scoarţa cerebrală. BIOCENOZĂ. superioritate a vc-'R. \Y. care implică re. W urnit a demonstrat. care se referă la vederea cu ambi i ochi şi implicit antrenarea activităţii corelntue a proiecţiilor optice din Cele doaâ em isfere cerebrale. ca f iind izvorît dintr-o motivaţie biologică. prinţr-un expei mu'iil cari' solicita aprecieiea dis'anţelor variabile la care se alia 11 p.!. ramură a ciberneticii tratînd despre principiile şi mecanismele concrete ale comenzii . 91 B .

'i t a ţ i i. clonică. tehnici de relaxare.:.tricliv. B. imitate de măsură a cantităţii de informaţie din teor ia lui Shannon. dente.': legilor sociale car e le limitează.. JBÎLBÎIALĂ (LOGONEVROZĂ) tulburar a vorbirii frecventă la copii. ca. de repaus şi de acţiune. Se disting b. Deşi toate actele psihice sînt mijlocite biofi/. mai a'es ee'or superiu. care constă dimpotrivă în dificultatea de a ar icula prima silabă. iau naştere intre două punct e aflate Ja. regimul de alimentaţie. deci exterioare facionlor culturali..< decît un animal. I V J I M .. o m u l n u c.i]• modificat p r i n î m p r j j m ai ilc ms diiilui si e d u c a ţ i e i . în copilărie. diferenţele do potenţial electric care iau naştere 111 materia viu. Terapeutica medicală se construieşte în raport cu cauzele ncurosomatice ale b. ' tendinţa d> desfăşurarea legilor biologice i:1 specia umană est/ subordona'.irt1. conform căruia evoluţia indivi dului reproduce treptele parcurse anterior de speţele din care provine. repetării convulsive şi blocaje a unor foneme. BIOCONŞTIINŢĂ. exersări de însuşire a ritmului debitului articulator. Principiu op^BIT. în ordine. Psihoterapia şi logopedia recurg la reeducare ortofo nică.i '• a >. studiind oboseala în relaţie cu durata zilei de muncă. dirijează etc. potenţiale electrice diferite. ramură a ergonorniei care pune accentu l pe comportarea. C c o n ş t i i n ţ a si c e l e l a l t e \> n o m e i i e psihici: c o m p l e t e la c p l l C l ţ i l b i o l o g i c e Ş! f i z i o l o g i c e II' socotind sau tgnorind dete rmi:. Formularea concisă: ontogenia repetă filogenia. o m u l u i şi a n i m a l u l u i silit p u s e -i in slui'ha a c t e l o r cu moiivali şi finalitate socioculturală. Existenta nuci b. se poate transforma în logonevroză cînd se dub lează cu o nevroză aferentă ei (E. deplasări.. BIOCURENŢI.. Verza). formă generică de conştiinţă m malelor. repausul. Ke-. 1 B "ezonk-re e t c ) . rLitioiiul at c i c a t : . zooconştiinţă. Se pare că. mecanismele biologice c orn. ia. munca în schimburi. expri mată în repetarea primei silabe. principiu formulat de Haeckel (1866). un ci hi va lent al inteligenţei ncn/onon'otoni şi rudi mentelor de memorie ce se constau! la mamilerele superioare. organismului în muncă. s u b i e c t i v . Astfel.iologu. BIOGEiNETIC. emisiuni precipitate urmate de momen te de dificultate în articularea unor cuvinte. riie c u l t u r a l e şi o c o l i n d spcc. r e p e t a r e a stadii '» d e z v o l t ă r i i psihice a o m e n i r i : • pro-'Ince c o n c e n t r a t .. şi b. rezultă din destructurarea sau de fectuoasa funcţionare a reglajului verbal şi constă în dezordinea intermitentă a pronunţiei. BIOLOGISM. BIOERGONOMIE. tentativa de a exp lica stadiile dezvoltării intelectuale şi de personalitate a copilului prin stadiile mari ale dezvoltării culturale a omenirii 11 u a dus la rezultate concluB p s i h o g e n e t i c ă . Unele sunete şi cuvinte sînt pronunţate i ncorect. B. decisive fiind modelările sociocultura . în legătură cu trec le la nivele mai complexe de limbaj.. B. P e n t r u b . măsuri d e susţinere afectivă şi înlăturare a fricii de a vorbi.Xicolau şi C. piovilie din abrevierea expresiei engleze birarv di'::!. esenţa lor nu poate fi epuizată la acest nivel.. tonică.tc l o m j 'ort ai ne m u i e şi <e lircadiene domenii eterogene. Rălăceanu) şi genetica. B. Acest principiu nu este pe deplin confirmat ni ci de embriologie. se cunosc faze tranzitorii de uşoară b. biochimică. este solidară cu crispări. în realii. mai rară la adulţi. palpitaţii. grimase. Fenomenul este con testat. în rest are o valoare foarte relativă.. . ele au şi ioi'c:j. mod de viaţă. La nivelul ţesutului nervos se disting p otenţiale. orarul.Este lo garitmul (in bază ") al inversului probabilităţii de apariţie a unui semnal (un bit core spunde alegerii din1r-o alternativă cu cchiprobabililăţi i. JIU ar putea ti accepta tă deeît convenţional. el: p1 ie şi i.

'l. BIPOLAR. (în analiza factorialâ). în funcţie de variabilele respective (C. atletic. sisteme de clasificare tipologice care pleacă de la constituţia corporală a individului. sex). degajînd modele ale lor cu s copul aplicării cunoştinţelor astfel obţinute in tehnică prin crearea de noi sisteme şi maşin cibernetice şi perfecţionarea a diverse dispozitive. Se vorbeşte încă de la \Y Wundt despre caracterul bipolar al afectivităţii în termeni de stenic-astenic. BIONICĂ.e aici biotipologiile ce implică orientări m ai mult sau mai puţin biologiste. în sensul opoziţiei conştient-inconştient.l determinate de pa rticularităţi morfologice constituţionale. termen folosit pentr u a desemna anumite celule ale retinei. pnrti< ularitnje a proceselor şi insuşiii'or care au atît o de terminare biologică. substanţă organică a cărei inoculare duce la activa rea forţelor asimilatoare sau defensive ale organismului. studiul ritmuri lor biologice (de zi şi noapte psihologice. cerebral) şi anumite structuri caracteriale. BIOSOCIAL. BIORITMOLOGIE. interpretarea particularităţilor psihice ca fiin. care se oc cu studiul organelor. în fiziologie. funcţiilor şi proceselor biologice. monosinaptice şi polisinaptice difuze. Koestler) şi aparţinînd unor . desemnează factorul care se manifestă în acelaşi timp cu saturaţii atît pozitive cît şi nega e. Burt). postulînd o corelaţie între anumite structuri morfologice (după Sigaud: visceral. mod de abordare a psihicului uman căutînd să echilibreze factori i biologici şi sociali. resp irator.le. disciplină ştiinţifică. G. apărută recent. BISOCI ATIE. celule care fac legătura între conuri şi basto naşe. cit si una socială sau reprezintă o valorizare socială a unor trăsături biologice (vîrstă. asociaţie între termeni foarte îndepărtaţi ca sens (A. Polya a descoperit b. BIOMORFISM. BIOSTIMULATOR. Sistemul psihi c uman este organizat b. BIOTIPOLOGIE.

AZARL". Se combate prin tratamentul bolii dar şi printr-un sistem de exerciţii speciale. grupul acţionează ca un stimulent pentru imaginaţia fiecărui participant.|r slabiie. afectivă şi murală intervine datorită nesatisfacerii u nor pretenţii excesive sau a incapacităţii <le redresare în urma înfringerilor. BOALA LUI LANGDONDOWN v. în psi hologia activităţii şi învăţării. avînd ca f ormă extremă hradifazia. dispuse variabil într-un pătrat şi putînd să fie perceput tactil.il u! b. psihopatii. idei mai mult decît calitatea lor. cultivarea ISl. afectivă este s emnul unei slabe personalităţi. seria că b. caracterizează stările depresive. PSTHOGEX1E BOVARISM. reţinerea conştien izării unei idei sau estomparea unuia din termenii conflictului. în neurologie. BLO AJ. într-un ritm din ce în ce mai rapid. o tulburare biochimică etc. iniţierea cu tehnici de comunicare în grup). Cum se obţine o prod ucţie cît mai mare de idei? Prin: a) separarea momentului de geneză a ideilor (de ideaţi e) de cel al evaluării lor (cenzura logică şi critică a gîndirii). (ex.. „cantitatea generează calitatea". atitudine de apreciere a propriei persoane. înregistrîndu-se un număr cît mai marc de soluţii. 94 Marş. ci dimpotrivă. oligofrenia. mai apropiate.uiom. psihoze) d<tulburările psihice din bolile curente (ex . B. J es . B. termen ce face aluzie la cunoscutul roman al lui Flaubert.i simţurilor. B. pîuă la 12. „Dragostea adevărată nu se blazează niciodată" (V. Principiile b . moment de întrerupere şi impermeabilitate la informaţii cau suprasolicitare. în cngl. pentru aceeaşi problemă. poate li o . cea mai larg răspîndită şi aplicată. şoc. cutie B schizofrenia. B. BOALĂ PSIHOGENĂ v. iar cu sens de încetinire a vorbirii datorată une i afecţiuni a sistemului nervos. idealizare de sine şi refuz al unii existenţe comune în condiţiile imaginării romantice şi utopice a unui destin personal excepţional. a persoa nei). <!'• dezvoltare. indică totodată tendinţa spre plăceri şi situaţii elevate. epilepsia şi uneori motivaţiei şi atitudinilor creative. Kxistă b.i In. PARKIXSOXIS. el însuşi nevăzător. constituit şi antrenat specific (nr. caracterizat prin indiferenţă. simptom de desfăşurare extrem de lentă a proceselor psihice şi acţiunilor motorii. şansele de a . Redresarea în urma insucceselor este posibilă prin reducerea motivaţiei şi prin fixarea altor scopuri. Adevărată maladie morală. de tip af ectiv. există şi modele cultural-sociale ale sănătăţii. dezgust. B. verbală şi fizică. este viată limil. cu intervale mari între cuvinte. oboseală. obstrucţie la trecerea unui impuls într-o sinapsă sau articulaţie. Trebuie deose sihice (nevroze. BRAINSTORMING. este o tehnică de creativitate colectivă. Bradilalia este vorbirea anormal de lentă. greu de definit. „furtună în creier". B. BR IHISM. cu nimic justificat prin calităţile indivi dului în cauză.. a elanului şi a c apacităţii de muncă şi de luptă. găsim deficienţe de activitate adaptare şi evoluţie a organismului (şi. Osborn. prin căutare a unui număr cît mai marc de soluţii. < si i .M BOALĂ. în baza creditului acordat imaginii roma ntice despre sine şi prin atitudinea nerealistă faţă de lume şi faţă de propria existenţă. Scopul tehnicii: pro ducerea unui număr cît mai mare de idei (100—200) într-un timp foarte scurt (1/2 h — 1 h m aximum). în febră) sau de simptomele psihice ale bolilor. a decepţiilo r. — echivalent cu bariera psihologică: în psihanaliză. tangibile. MOXGOLTSM. cognitiv sau voluntar. 2—3. : 1) se caută cantitatea de. BOALA LUI PARK INSON v. „ardere" . categoria fundamentală a medicinii. ins ensibilitate. asalt dei. ar e aspecte de tulburare subiectivă. bradilalie. BRA1LLE. în b. epil ie) avem termenul de bradihinezie. durerea) .B ISLACK-BOX. A fost lansat în urmă cu mai bine de un secol de pedagogul Luis Braille. şi sănătate. o leziune morfologică. b. menite să organizeze. b) prin intermediul gru pului. iniţiator ei este psihologul american A. are la bază ideea că cea mai bună soluţie în rez olvarea unei probleme nu se obţine prin eliminări succesive. si: caracterizează prin absenţa idealului. de membrii este redus. alfabet pentru nevăzători consti tuit prin combinarea de puncte de la 1 la 6. inixedemul. Xu există frontiere nete şi fixe între b. în traducere liberă.jtj in I i t >ct tal" • . accidentelor etc. Hugo). însuşire a şi exersarea procedeelor euristice şi de imaginare. la om. implicaţii etico şi sociale. activitatea inte lectuală. Cu sens de încetinire a mişcărilor (în boala lui Parkinson.

judecăţile critice trebuie reţinute în m ntul în care se produc idli noi. anunţă problema de rezolvat. iar dacă ideile noi par extravagante. care conduce g rupul (special instruit şi antrenat). este necesar ca „gardien ii" gîndirii critice. etc. o rice idee emisă în grup trebuie să servească. absurde. să fie retraşi de la porţile imaginaţiei. care conţine verbe stimulative: augmentare. la stimularea imaginaţiei celorlalţi.soluţia cea mai bună sînt considerabile. pentru ca aceast a să se poată manifesta deplin. vezi . Procedura de aplicare a b: 1) managerul. cunoscute. temporar. ameliorăr le şi recombinările ideilor emise în grup sînt căutate. 3) se fac asociaţii pe baza ideilor emise de alţii. multiplicări. 3) stimulează şi încurajează producţia de idei (una dintre metode fiind checklist. 2) nu se critică deloc.. adiţionare. 4) imaginaţia liberă este binevenită. cu orice preţ trebuie ieşit de pe drumu rile' bătătorite. 2) reaminteşte cele 4 principii. în totală libertate.

Astfel psihologia şi caracterologia studiază însuşi sau (şi) calitătăţile stimulilor şi semnalelor senzoriale. Orice transformare este şi o mutaţie a — Dicţionar de psihologie C. BREAK-DOWN. în psihologie se acordă cea mai mare însemnătate determinărilor calitative a fenomenelo r şi se are în vedere nivelul la care acestea se produc. circuia to. a estima exact consecinţele pozitive şi negative ale situaţiei date. Generic. kakopkonia sunete dezagreabile. ('. nu e ste independentă de cantitate. BUMERANG.l\ Sol) rec manila folosirea metodei . ce desemnează o scăd ere a capacităţii nervoase a subiectului.blocat" pentru a avea idei^noi. o B depresiune nervoasă. stare psihică de echilibru bazată p e autocontrol. mimice). fonatoiii. prăbuşirea acestuia în marasme de ordin moral sa u fizic. situat în directa prelungire . este . în angoase. somatice (tonice. 5) o comisie de specialişti în problema. afective. dozare a excitaţiei şi de evitare a enervării. BRAVADĂ. masticatorii. CALM. apare ca o tendinţă de supracompensarc a unor stări de frustraţie afectivă. cale. C.. exprimă si nteza laturilor şi însuşirilor lor esenţiale. A fi c. prin care acestea se definesc şi se deosebes c de alte obiecte sau fenomene. evaluează şi triază idei le. vege talive (digesiive. BULIM1E. CANAL DE COMUN ICAŢIE.lic dării care constă în actualizat tuturor ideilor trecute Iezite problemă. Dialectica susţine că acumulările cantitative duc la tran sformări calitative. între acestea două fiind o unitate caracterist ică pentru orice obiect sau fenomen (inclusiv cele informaţionale şi psihice). categorie filosofică în cuplu unitar cu cantitatatea dar deosebită de aceasta prin fap tul că se referă la caracteristicile de conţinut ale obiectelor şi fenomenelor. i.i măduvei spimirii . Deţine o fum ţie de conducere a impulsuri Im nervoase şi o funcţie reflexa Keflexele b ulbare includ reflex. ierarhizîndu-le după valoarea şi aplicabilitatea 1< Inii psihologi (J. DICŢIONARELE ALBATROS c CACOFONIE (gr. impunînd „admiraţiei " propria persoană. considerînd că individul care are unele idei. c unoştinţe despre problemă. Ana97 . simptom de foarm continuă şi excesi vă. înseamnă a lua decizii adecvate situaţiei concrete de viaţă fără a pierde echilibrul şi. Determinările calitative sînt mult mai stabile şi semn ificative decît cele cantitative. Frecventă la adolescenţi b. panicii şi deznădejdii. de natură fiziologică sau tehnică. c.deglutiţie . o ruptură sau zguduire a sistemului ncr\<rBULSî RAHIDIAN. sint asupra „emiţătorului"). 'de ongine cngleză-americană. transm it mesajele informaţionale cu o anumita viteză. CALITATE. Totuşi. de marc importanţă vitală. neplăcute. corelaţii întîmplătoare de sune te sau cuvinte (oral şi scris) care produc asociaţii inestetice.. voliţionale. termen. c. b. Se întîlneşte în stările nevrotice. 4) se consemnează în scris (prin metode diferite) t oate ideile emise în grup. mult dincolo de necesităţile organice şi cauzat de o perturbare neuronsiliică. deprimare sau derută.procedeele imaginaţiei creatoare). i< si somatovegetative (respi: : torii. de cele mai multe ori. mai are şi semnificaţia de îns uşire în genere sau de însuşire pozitivă. morale etc. înclinaţie spre m anifestări realizate cu unicul scop de a impresiona pe cei din jur. traseu structurat. înaintea şedinţelor de b. inte lectuale. sucţiune e t c ) . neplăcute).. este sem al ininaturităiii. primii! segment ni trunchiului cerebra 1 . Se pres upune că. ale proceselor psihice.ţia cînd acţiunea de persuasiune sau schimbare a atitudin ilor are efectul UIYII-> celui dorit (repercusiunile. în teoria comunicaţiilo relaţiilor umane — defineşte situ?. prin care se. în perioada tinereţii şi după aceea.

Există şi o tendinţa contrară pe care S. îşi schimbă brusc hotârîrile fără o argumentaţie raţională etc. la cei crescuţi de rude.de c. ca avînd un c. Asemenea manifestări sîn pecial. vechi cu unele noi. cantitatea de informaţie detectată şi trans misă. Pavlov considera c. limită peste ca re recepţia senzorială este perturbată. De cele mai multe ori.CV. Cauzele c. odată ce sînt dotaţi cu mecanisme fiziolo gice similare — dar pe măsură ce cresc şi în contact cu diferite influenţe. La copil rezidă. după A. Poetul germ an H. iar conţinutul cuprinzînd motivele. sau la persoanel e cu un psihic labil. forma constind din temperament. Ca dovadă aduce faptul că. tendinţa de a canaliza trebuinţele înspre gratificaţii specifice. la copil. CAPRICIU. apar ca rezultat al cerinţelor inegale. fixe. în special. spre deosebire de aptitudine. însuşirile potenţiale ce urmează să fie puse în valoare. în genere este capacitatea unui sistem de a rece pţiona şi transmite informaţia. le satisfac toate dorinţele. Janet. astfel de particularităţi native sînt însuşirile de tip de sist . contradictorii ale părinţilor. dobîndesc moduri din ce în ce mai specifice şi divergente de satisfacere a trebu inţelor. acestei tendinţe universale. conce pţia personală de viaţă. I. în educaţia greşită.a lua în stăpînire). mai precis. trebuinţelor. lui. cedează la toanele lor). boală). se d istinge formă şi conţinut. C. cu lipsă de stabilitate a comportamentului. un aliaj din trăsături înnăscute şi dobîndite. apare ca iun/cu al jtcyionalitâlu. este întotdeau demonstrată şi demonstrabilă prin fapte. Murphy priveşte a pe un aspect important al dezvoltării personalităţii. sau. rău. care după un sens mai vechi. respectiv. spunea că se face un mare rău copilului dacă se cedează la c. Altă dovadă ar fi in tehnica de regresie hipnotică. CANALIZARE . la copilul unic. în care un individ este apt să-şi regăsească întregul nivel comportamental de la o anumită vîrstă. inconstante. reprezintă numai un segment al C. Observaţiile psihopedagog relevă incidenţa foarte mare a c. cunoşti le şi experienţa necesară. culturale şi pers nale. Profil psilionioral. intrucît exprimă alît partea profund individuală cit şi valoarea morală perso ală. prezi ariaţii mari în atitudinile lor. Heine. exista o tendinţă de revenire la satisfacţiile originale cînd sîntem sub stress. Alteori.lizatorii sînt. Forme maximale de c.în sens restrictiv. CAPACITATE DE ADMISIE. rezulta din interpenetraţia formei şi conţinutului (Utitz) şi din coarticularea în sistem ierarhic a c omportamentelor (G. sistem de însuşiri funcţionale şi operaţionale în uniune cu deprinderile. Ansamblul însuşirilor psihice. drept c. obişnuinţe. a formării trăsăturilor pozitive de caracter. operaţie şi atitudine de luare în posesiune exclusivă a unor obiecte sau persoane şi aceasta manifestînd viol enţă şi mărginire egoistă. varietate şi a ventură. Murphy o consideră ca fiind la fel de importantă — trebuinţa de noutate. Uneori c . evaluai după consistenţă şi stabilitate. de către analizator în calitatea sa de canal de comunicaţie. Cu alte cuvinte. caracteristice pentru individ. c. S. care duc la acţiuni eficiente şi de performanţă. cuplare . CARACTER.P. datorită nedezvoltării formelor de inhibiţie internă. împrumutat de la P. psihopatii). motive identice sînt canalizate in diferite moduri. dorinţă sau acţiune. El crede că aceste dorinţe dobîndite pot fi diferenţiate de reflexele condiţionate. odată ce nu pot fi anulate decît rar sau niciodată.) ce se imprimă constant compor tamental. îndeosebi d e bunici (care îi răsfaţă. poate deveni o manifestare constantă a comportării. tendinţă impulsivă. au un caracter temporar apărînd ca o manifestare a unui sistem nervos slăbit (surmenaj. La începutul vieţii amenii sînt asemănători din punct de vedere bazai. c. copilului dispar după o anumită vîrstă. cu voinţă slabă sau cu o emotivitate exagerată. S. consideraţi. Se obsevă la unii subiecţi care „din senin" îşi schimbă comportarea. sînt variate. neprevizi bil şi schimbător. Es te diferită pentru fiecare analizator. Kovaliov. atitudinile. Uzual se califică un om a moral sau imoral ca fiind „fără caracter". în unitatea de timp. care apare eaşteptate în comportamentul unui subiect şi care are un caracter nemotivat. sînt frecvent întîlnite şi în unele boli mintal e (isterie. în psihologia cibernetică. manifestă dorinţe lipsite de sens. ca re zultat al antrenării in munca şcolară sau productivă (la adolescent). dar nedepăşind aproximativ 10 biţi. CAPTAŢIE (lat. voinţă şi dep inderi. Aceasta ajută în asigurarea unei diversităţi în c. Murphy (194 6) a aplicat termenul de c. deşi putem înlocui c. In anu- mite condiţii. CAPACITATE. considerat ea ce are ca distinctiv ca structură sau tipar (etim. de pildă. formind tipul de mu nestatornic în dorinţe şi acţiuni. Allport). veche denumire dată individualităţii psihice. In c. conţinutul nu se reduce la aceasta implicînd ş siuni socioumane neutrale. comit fapte nechibzu ite. realizată variabil şi diferenţial. C. convingerile. Fiind în esenţă etic. în constituţia C. Unitatea c.

— a trăsăturilor native.a. organizarea instinctivă ş. ca „voinţă moraliceşte or . Totuşi acestea nu sînt decît premise naturale (B. astfel elaborîndu-se modalităţile active de ra ortare la lume şi la sine. încă L. înţelegerea ştiinţifică a c. Klages definea c. corespunde tezei înar99 . C. modelare. Ana niev) şi esenţa constituirii caracteriale constă în depăşirea sau luarea în stăpînire — prin raţie. rezultă din însuşirea relaţiilor sociale.nervos.

a moravuril or. de unde necesitatea considerării atît la nivelul fiecărei atitudini de tip c aracterial. în raport cu conţinutul. ca trăsătu i de c. De aceea. Este totuşi pr obabil orientativ şi de altul efector (X. Cuprinderea integrală a e. este' socotit a fi cu atît ma i puternic cu cît individul nu este sugestionabil (H. Aceasta depinde nu numai de sensul motivaţional al atitudinii. R. cele Levitov). ])e aceea explicarea optimă a originei C. ci sînt în interacţiune. constanţă. credinţelor colectivităţilor şi structura c. de orînduirea socială şi poziţiile de c asă (L.N. oricare ar fi rezistenţele interne sau externe (consecvenţă şi formă mora Consistenţa c. în acest scop este necesar ca ţinîndu-se seama de esenţa umană să se definească unitatea componentă a c. faţă de oa eni şi faţă de sine.N. V. Mead. unuia sau altuia dintre indivizi re zidă în analiza biografică.\r ţinînd seama de fondul sociocultural în care individul s-a dezvoltat. Se patru grupe de atitudini propuse de 13. în c. în consecinţă. generalitate. de ci reprezentînd o valoare psihică. C. nu există şi funcţionează disparat. <l. corespunzînd unei semnificaţii. a sensului valoric al orientării şi al capacităţii de trad cere în viaţă a ei. Totuşi aceste interpretări rămîn superficiale atît t imp cît nu se ţine seama de infrastructura economică. muncă. în acest sens R. Este ceea ce ne trimite la conţinutul c. Linton). paseist! sau proiectivi. pune astfel în evidenţă emergenţa sistemului caracterial. c. conservatoare valoare. de regulă. dinamism. intră atitudini ce se disting prin electivitate. faţă de muncă. de. exprimat şi probat numai prin co mportament. o anumită semniticaţie socioum ană şi morală. poate dobîndi o orientare individualistă sau colectivistă. trebuie deci înţeles ca un sistem de atitudini proprii subiectului. caracteristică pentru respect iva comunitate şi una de statut. C. atitudinile sînt generate de relaţiile sociale şi activitatea afectivă a subiectului. Eysenck). şi să ască un model adecvat întregului. individuale este o relaţie de izomorfism în trucît c. nu este dominat de situaţii ci se impune prin atitudinile sale împrejurărilor. Measişcev). interesele. trebuie. Linton propune termenul de atitudi neaxiologic. ca fiinţă s ocială. cît şi a întregului c. După orînduirile sociale. ci şi de mecanismele adecvate lor. de unde şi atitudinile sale. în cea mai mare măsura însuşirile caraettriale sî t derivate dintr-un fundament existenţial şi au. ei te o formaţiune de p ersonalitate. Antropologia culturală a demonstrat că între structura limbii. care se referă l cţiuni şi reprezintă numai valori instrumentale. scopurile. prin fapte (Marx) şi ne obligă să acceptăm ca definitorii pentru om. Mea sişcev propune conceptul de relaţie sau atitudine care este operatorii! atît în domeniul social cît şi în cel al comportamentului individual. Este insă evident că atitudinile. Seve). se modelează după ceea ce obiectiv sînt modelele culturale (G. este evaluată prin aceea că omul nu desparte fapta de vorbă. n u poate prezenta decît o importanţă secundară. M otivele. Pornind de la înţelegerea marxistă a problemei. întreg sistemul c. Aceasta pentru că omul îşi structurează modul său de a fi nu în afara ci înăun relaţiilor sociale printre care cele mai importante sînt cele de producţie. dubîndită în condiţiile variatelor împrejurări de viaţă pe care subiectul le pa rge. descrierea constituţiei psihologice a C. suprapusă primei şi exprimînd poziţia subiectului în sistem ul social. C. Ananiev: faţă do societate. expr imate de el constant în comportament. integrativ —. sâ fie distins de aptitudini şi capacităţi.H. C. Kard iner. Se distinge o personalitate de bază. va dispune de sector relaţiile din!re atitudini pot fi mai importante decit înseşi atitudinile luate fiecar e în parte. de efectuar ea habituală _şi voluntară (V. A. sentimentele. avînd o relevantă semnificaţie social-umană şi definin du-l individual pe subiect din punct de vedere sau revoluţionară. şi tratarea lui co ncretă este faptul cel mai important Jn ordinea cunoaşterii omului. aspiraţiile.xiste despre esenţa umană ca totalitate a relaţiilor sociale. închegînd global un sist .

aparent simplă. a inventarului de trăsături sau atitudini proprii oricăruia dintre subiecţii adulţi sau unui subiect considerat la mo delul statistic mediu. în primul rînd se pune problema. Dinamica c. Eysenck notează chiar că ca în c. şi a variaţii lor lor posibile s-au finalizat prin liste ce inventariau peste 15 mii de însuşiri d e c.şi altele de ordin voluntar. exprimă con tinua racordare la lumea valorilor prin intermediul interacţiunilor infracaractcri alc şi a modificărilor interne se sprijină totuşi pe o structură mai mult sau mai puţin stab ilă. să se distingă însuşiri ce exprimă orientarea . iar forţa de impunere a atitudinii se a preciază ca fermitate.o dinamică infra. 100 101 . în psihologie studiul structurii sau organizării caracterialc ocupă un loc foarte i mportant. H. Cercetările asupra nomenclatorului de trăsături de c. Aceasta nu trebuie însă confundată cu rigiditatea ce apare ca un defect de adaptare şi ca un fenomen de stagnare in evoluţia c. G. Multitud nea atitudinilor expresive definesc bogăţia c. Baumgarten. Ph . Problema dacă toate trăsăturile de ord in caracterial relevate de experienţa omenirii sînt sau pot fi proprii fiecăruia dintr e indivizi iese din cîmpul investigaţiilor experimentale şi se înscrie în cel al interpreA ceasta cu atit mai mult cu cit aici intervine nu numai surpriza unui număr foarte marc de trătărilor de Antropologic filosofică. (Fr.şi interspecifică. Allport. Vernon).

nu este numai determinat de împr ejurări ci prin însuşi modul său de dezvoltare este şi autodeterminat în sensul autoeducaţiei Un dicton chinez este ilustrativ: „semeni fapte şi culegi deprinderi. Această ordonare şi ierarhizare este s trîns legată de relaţiile afective ale subiectului. Iile alcătuie undal al c. numai prin identificarea trăsăturilor cardi nale şi centrale. trăsătură sau un complex de trăsături caracteriale anormale. CARACTEROLOGIE. de modelele la care el se conformează. disdpliunâ c are pe ocupă cu studiul calactctelor şi îndeosebi de clasificarea lor. atrib uit a ceva ce ţine nemijlocit de caracter şi reprezintă o manifestare a acestuia. dar este şi legică. Formal-statistic.m. într-un sens dialectic va trebui să admitem că fiinţei um ane. raţionalitatea şi stăpînirea de sine impulsivităţii. stabilirea de t ipologii.a. Ele se manifestă prin greutăţi în adaptare ocială. altruismul-cgoismului ctc. ceea ce la unul este cardinal la altul putinii fi secundar ş. Are sens apropiat de tipologia individuală. ce trebuie să fie studiate şi evaluate corelativ. prin tendinţa la certuri şi neînţelegeri cu membrii colectivităţii. sînt totuşi proeminente la el. Odată cu aceasta trţbuie să se ţină seama de varietatea ierarhizării miilor de trăsături în c. Cattell). Trăsăturile secundare sînt foarte numeroase. instabilitate morală. furniza o informaţie edilicatoaie. asupra individului. un sistem ierarhizat ce ar putea fi repr ezentat: prinlr-o piramida. ontologic. mai numeroase la subiect. contribuie la definire a profilului acestuia. individual. prezentate la un subiect no rmal mintal şi care influenţează negativ comportarea socială. Astfel c. se prezintă ea. coexistenţa în termeni de contradicţie a atitudinilor opuse nu numai că este posibilă. a autoaprecierii aprecierilor celorlalţi.saluri. Ve denov susţine că.a. CARACTEROPATIE . după uzanţele limbajului psihologic francez. în ansamblul său. cu alte cuvinte. ponderal pe ntiu a. nu-i poate fi cu totul străin — aşa cum afirma Terentius •nimic din ceea ce este uman. integrează şi cont rolează pe toate celelalte. Dacă om concepe geneza şi dinamica c. definitorii pentru un c .d. care dintre trăsături devine stabil reglator ie şi deci. nu este posibilă fără contracararea unor tendinţe opus fără luptă internă şi depăşire progresivă a unor tendinţe ce apar stabil^ sau tranzitoriu ca lori. Virtutea se opune senzualităţii. CARACTERIAL. este obiectivul principal al c. deci şi a celei negative în raport cu cea pozitivă. muncă şi faţă de si ne) cît şi trăsăturile voluntare ale caracterului. ceea ce reprezintă o perturba re de caracter (agresivitate. atitudinile pozitive nu se pot forma şi dezvolta dedt în legătură şi împotriva celor evaluate ca negative. Anomaliile pot viza atît trăsăt rile rezultate din orientarea subiectului (atitudinea faţă de societate. în principal. încăpăţînare. care se defineşte. semeni caracter şi culegi un destin". ceea ce este în esenţă c. mai ales de vîrstă juvenilă. integrîndu-so astfe l în psihologia diferenţială. au o existenţă minoră şi latentă. sub raportul necesităţilor sociale. dominanţă şi subordonare. l'nii caractvrologi alcătuiesc liste de 100 -200 de trăsă1 03 C turi sau factori de c. Trăsăturile cent ale. înclinaţie spre fraudă) şi imă în imposibilitatea sau dificultatea copilului sau tînărului de a întreţine relaţii normal cu cei din jur. dar şi dificultatea admiterii coexistenţei unor trăsături de sens contrar (bun-rău . central e şi secundare. prin nestatornici . C. Luarea în stăpînire a propriei individualităţi şi autoreglajul în problemele majore al existenţei. caracteristică pentru subiectul în cauză. A. ci constă în modul în care se rezolvă conflictul în sensul de echilibra e. C. Se reia astfel tema calităţii-stăpîne. în: cardinale. In s ens restrîns. c. sau deficientul moral poate fi reeducat în baza unor atente ex aminări psihologice şi a aplicării unor măsuri psihomedicale. întrucît apar în prim planul conduitei sale şi permit previziuni (K. /Yllport clasifică trăsăturile de c. în fapt. Primele sînt atitudini permanent directoare ce domină. Aceste combinaţii ierarhizate şi dinam ice sînt însă determinate social-istoric şi biografic. funcţionează în baza unor contradicţii dialectice cons din discordanţa şi confruntarea continuă a aspiraţiilor şi posibilităţilor.B. egoist-altruist etc. semeni deprin deri şi culegi un caracter.) care s-ar părea că sînt în relaţie de incompatibilitate logică. combinaţiile şi aranjamentele a mii de trăsături ne furnizează o idee despre imensele posibilităţi de diferenţiere. Re venind la cuplurile de trăsături opuse trebuie spus că pro- blema axiologică nu ţine de existenţa acestora. Deci. după anumite criterii. G.. ce se constituie ea personalitate prin asimilarea totalităţii relaţiilor sociale şi umane. a autoexigenţelor şi exigentelor adresate subiectului s. dczirabilă. pe care l-au afirmat umaniştii francezi şi 1-a pus în evidenţă literatura. cuprind tot restul invent arului amintit şi sînt prea puţin „vizibile".

de regulă. c. calificare dată de G.în ocupaţii şi schimbarea frecventă a locului de muncă. este rezultatul reducţiei caracterului la o singură trăsătură ce domină tot l şi subordonează sau anihilează pe celelalte. dezordine. Ev. impulsivitate . devine tiranică şi se impune invariabil în co nduită. exprimîndu-se în perver siuni şi obsesii. După H. Tulburările caracterului sînt întîlnite în special în psihopati i. c. se ajunge astfel la un profil caricatural. huliganism etc. CARDINAL. ocupă un loc dominant în rîndul celorlalte. controlîndu-le si int e103 . acte de indisciplină. Allport acelei categorii de trăsături de personalitate care.

mutism. parabulie în alternanţă cu suprae xcitare. metod a c. katigorein a afirma ). modificare subită a stărilor afective către una di n extreme. care constatase că identificarea dintre spectatori şi persona jele teatrale duce la efecte de purificare şi relaxare. Freud scria în 1895. dar intervine uneori şi în encefalite. fie euforie şi exuberanţă. implicînd forma inerţiei sau stuporului c. procesul. Simptom ii isteriei şi al unor focare de tie. orice acte psihice inclusiv perceptibile şi reprezentările. CATABOLISM. condiţionează după Viola. la regresiunea mintală. Moreno. care introducea pe bolnavi în starea de hipnoză şi le permitea să-şi exteriorizeze < onfhcUlo. şi deasemenea c. ocupă: acţiunea. dar dispunînd în plan comportamental de mare excitabilitate. CATALEPSIE (gr. ocupă un loc central. sindrom complex. CATATIMIE. Kretschmer. C. dovedeşte mutism şi este incaCARENŢĂ AFECTIVĂ (\VI- pabil de acţiuni precis orientate si bine coordonate. Prin generalizare. este un simptom tipic pentru sc hizofrenie (mai ales. 1'ivud r onunţă la hipnoză şi propune metoda psihanalitică. datorat lui Aristotel.. negativism.menţă. tensiunilor nevrotice. stare rezultata din insatisfacerea nevoii de asistenţă afectivă. a fost introdusă de Breuer. „mortală" care este însoţită de 104 febră. structura. uremie. un efect de destindere. Predominanţa c. febră tifoidă ş. Bolnavul trece. de maximă generalitate. „Se presupunea că simptomul isteric lua naştere cînd energia unui pro ces psihic nu putea să ajungă la elaborarea conştientă şi era dirijată către inervaţia corpor . calificare a simptomului constînd din agitarea permanentă a degetelor simulînd diverse gesturi ad resate unor obiecte imaginare. urlete. starea. In psihiatria modernă. de la o formă la alta şi aceasta. (apropiat de catalepsie ) şi forma acceselor motorii paroxiste. un sistem de oncepte la care se face mereu referire în investigaţii şi interpretări. pe neaşteptate. modificări în formula sanguină. E.i:e fi provocată " experimental prin substanţe psihodisleptice. sensibilitate şi activism. disfuncţii vegetative. poz iţii de C. păstrează. în doctrina si terapeutica psihanalitică. tristeţe. în psihologie. duce la aceleaşi efecte de descărcare a tensiunilor. se obţine şi prin proiectarea subiectului în acţiunile şi produsele sale. iniţiată de J. conceptele de gen. după sensul originar. Fiecare ştiinţă îşi are C.a. katalepsis a rămîne ). produc. toxico ze. S. activitatea neuropsihică este aproape întotdeauna c. CATEGORIE fer. anorexie. Se disting: c. în formă de lanţ. stare anormală. CATHARSIS (gr.grîndu-le. agresivitate maniacală. ei. însuş a ş. mişcările re i se imprimă. oneroidă. furie.' N. de ordin psihomotor. S. a. Privarea de as istenţă maternă a copilului poate duce la perturbarea şi frînarea dezvoltării somatice. tensiune). Aducerea în conştiinţă şi analiza conflictelor co plexelor. mai ales la vîrsta copilăriei. La om . Cea mai gravă formă este c. fie pe fondul conştiinţei clare. după S. psih ice şi intelectuale. operaţia. operaţie de descărcare şi eliberare. şi organizată sistemic. termen desemnînd (global) procesele de dezasimilaţie opuse celor asimilatorii. enomenul şi metoda c. ase-menea unei figurine de ceară. laturile şi legături le mai generale ale obiectelor şi proceselor existenţei obiective şi subiective în conti nuă transformare. S-a constatat contribuţia c. reflex sau activitate psihică cu verigi interconectate. informaţia. Termenul este folosit mai ales în psihiatria infantilă. schemele motorii sau verbale etc. Subiectul este parcă' înţepenit. TAMINOZ'Ă AFECTIVĂ). noţiune filozofică fundamentală care exprimă proprietăţile esenţiale. funcţia. <• po?. se ma nifestă prin rigiditate. care constă din lentoarea. operaţia de sinteză şi reorganizare a datelor privind evoluţ bolnavului şi a maladiei. E fectul de C. constituţii somatice astenice. lucidă şi c. CATENAR. fie în condiţii de obnubillare. CÂTAMNEZĂ.a. Psi hodrama. devin categoriale. e ste menită să călăuzească terapia şi să permită prognoze asupra evoluţiei subiectului şi posi sale de adaptare socială. inerţia şi lipsa de independenţă a activităţii musculare şi hice. katharsis purificare). i'reud. forma catatonică). apatie. La fiecare individ nu pot fi decît una sau doua trasaturi cardinale şi defi nitorii pentru respectiva individualitate. la apatie şi la deformări caracteriale ce pot duce la delicventa juvenilă. Pend e. CATATONIE (de la cată prepoziţie ce semnifică o distribuţie şi tonus-ioriă. orice concepte supraord onate altora pe care le cuprinde şi controlează. ' Hrzie care ap re prima dată la vîrsta adultă. CÂRFOLOGIC. constatată în somnul hipnotic şi în cazul unor maladii psihice sau soma tice. fie depresiune. e.

Vindecarea era obţinută prin eliberarea afectului deviat şi prin descărc area sa. Evocarea şi ret răirea acestor amintiri cu mare intensitate dramatică oferă subiectului ocazia de a se exprima şi de a-şi descărca energia pulsională. constă în rememorarea sau reintroducerea în cîmpul conştiinţei a unor experienţe subadiacente simptomelor patolo gice dar care au fost uitate întrucît au fost refulate de către subiect. este indispensabilă oricărei cure psihanalitice dar nu o epuizează pe aceas ta. algos — durere).. investită original în experienţa traumatizan Metoda c. CAUZALGIE (gr.conversiune).ardere. kaussi .. durere us105 . pe căile normale (abrencţie)". După Laplanche şi Pontalis c.

a posibilului operator. Metoda c. acestea fiind determinate nu numai de actele de gîndire efectuatc în momentele ce precedă operaţia nouă. dar totodată efect al fenomenu lui psihic Z. în stadiu l următor c. abstracţie metodologică constînd în i zolarea unui individ — considerat reprezentativ — dintr-o categorie bine delimitată pe ntru a încerca definirea şi caracterizarea categoriei. motivul care. In această acţ e. a fost introdusă în pedagogie. obiectiv existen te pentru că determinările au şi alte forme decît cea a c. într-un prim stadiu. ci prin tot alitatea cîmpului operator constituit prin operaţiile posibile. acţionînd în grup. pentru ca apoi să se treacă la c. în acelaşi stadiu intervine c. şi constanţă. ci doar faptul că legătura acestora cu efectele lor nu poate fi stabilită mecanic. c. Se adaugă prin condensare şi rarefiere. ză. dar apoi a dobîndit o largă răspîndire şi în ştiinţele sociale şi umane. participare proprie sau scheme magic ce. T . Prin gîndirea cauzală nu este epuizată cunoaşterea relaţiilor necesare. utilizînd în acest sens diver se mijloace. Referindu-se la c. în al doilea stadiu se evoluează către c. Mucchielli). după Michotte. a devenit modalitate principală a teoriei şi practicii medicale. Gîndirea se dezvoltă treptat pentru a surprinde relaţiile obiective de c. cînd efect al fenomenului B. individuale. obiectivă. în psihologia ditria/ă c. în plus. Stu denţii. sînt puşi în faţa unor cazuri cărora trebuie să le analizeze varia structura şi dezvoltarea pentru a le înţelege şi a degaja cu ajutorul instructorului un ?lc relaţii ştiinţifice (R. ci statistic.. în cercetarea c. aparenţă. Ansamblul datelor şi învăţămintelor extrase din studi ul cazurilor servind pentru înţelegerea şi rezolvarea unor noi cazuri. CAUZALITATE (aspect restrîns al determinismului. un f enomen psihic x putînd fi cauză a fenomenului psihic y. prevăzîndu-s e cercetarea cît mai completă şi îndelungată a comportamentelor individuale în anumite situaţ i educaţionale. relevînd stadi ile şi formele acesteia. acest sistem de lucru a fost utilizat în seminaritle de morală teologică. c.este de conceput ca fiind însăşi inteligenţa cît aceasta se aplică relaţiilor temporale pe care le organizează într-un univers durabil" . trebuie considerată existenţa circuitelor cu reacţie de feedback care pot face ca un fenomen A să fie cînd cauză. CĂUTARE.turătoare cauzată de trauma nervilor periferici conţmind fibre simpatice. Comportamentul de c. CAZUISTICĂ. prin generare (lucrurile nasc altele ase mănătoare) şi la C. apelîndu-se la forţe din ambianţă. a fost iniţial folosi tă în medicină. deşi implică asimilarea unor condiţii externe. mecanică (contacte pulsuri). cu necesitate. preluat în ştiinţele umane după modelul fizicii clasi ce). în declanşare ac106 CAUZĂ INTERNĂ. Originar. în a ceeaşi ordine de idei trebuie avută în vedere relativitatea raportului cauză-efect.artificialistă şi animista. este implicat. Considerînd interrelaţia dintre c. J. în prezent. mora/a. ceea ce nu înseamnă negarea existenţei unor cauze int eligibile în viaţa umană. prin condensare atomistică şi prin relaţii spaţiale. Piaget arată că acesta „se manifestă sub forma unui fel de acţi uni a schemelor implicite asupra operaţiilor explicite. desemnea- ţiunii apare ca un determinant direct şi imediat. Piaget arată că c. Metoda cazului este folosită şi în industrie şi calificări de orice fel. la c. în creativitate. CAZ. în epoca modernă C. copilul substi tuie cauzele obiective prin altele subiective oferind explicaţii prin motivaţie. calificat ca precauzal. formă de compor tament investigativ-explorator bazată pe o anumită motivaţie de cunoaştere şi avînd ca scop stabilirea contactului cu obiectul şi identificarea lui. vieţii psihice trebuie avute în vedere nivelele de c. principala diferenţiere fiind între cauze externe şi cauze interne. conform principiului : nu există boli în genere ci numai bolnavi individuali. J. se referă la posibil şi se bazează pe operaţii deductive. din iniţiati va unui grup de la Universitatea Harvard. . Determinăril e cauzale sînt catenare şi ireversibile. în secolul nostru. J. Piaget a studiat geneza gîndirii cauzale. şi metoda cazului dobîndesc_ o tot mai mare extensiune. fin alitate. este revilalizată. creî iplină a analizei de c. analize şi practici centrate pe cazuri particulare. defineşte existenţa unei relaţii univoce şi directe între cauză si efect. prin identificarea substanţială sau prin constanţa substanţei. sistem de investigaţii.

Odată stabilită legea de repartiţie a obiectelor şi de aprop iere a agenţilor de c. Se urmăreşte repartizarea de aşa manieră a posibilităţilor de c.eoria c. O altă problemă a teoriei c. utilizînd metode bazate pe teoria probabilităţilor. sînt stabilite metode de determ inare a maximului probabilităţii de C. Se află astfel densitatea probabilă de repartiţie a obiectelor în limitele date ale vitezelor. o constituie determinarea celor mai favorabile combinaţii de repartizare a eforturilor d e c . se trece la stabilirea pro babilităţii obţinerii contactului sau a descoperirii obiectivului în două condiţii: contact discret sau prin impuls şi urmărire neîntreruptă. drumu rilor. şi poziţiilor reciproce. pînă la distanţa de contact cu acesta. Cunoaşterea con101 ferenţială. în spaţiu. pedagogică şi indus- . în teoria c. adică dispunerea şi deplasarea. îneît acestea să amplifice p ilitatea de descoperire a obiectivului. studiază în mod formalabstract legile şi particularităţile acestui comportament c omplex şi îşi propune să determine dependenţa elementelor geometrice ale c.

aisthesis — senzaţie). ii'icluni'i sau hemeralopie. constiud.) în a fixa cu privirea un anumit eleme nt al configuraţiei privite astfel îneît el să se proiecteze în regiunea cu maximă vizibilit ate a retinei şi avînd drept efect deformarea şi dilatarea (supraestimarea elementului centrat. di iu ud sau ni etaiopie şi c. C. sînt difuze (mai ales în cazul maladiilo r circulatorii). permite obţinerea unei repartizări optime a efortu rilor. cele două tipuri de c. constă (de ex. ex. care constituie obiectul de mo ment al cunoaşterii C. intoxicaţii şi diverse maladii care afectează nervii cranieni. perceutiiă.umptive maladii somatice. Pupre socoteşte că c. în timp ce periferia acestei zone este cu atît mai contractată. aflat în stadiul iniţial al subperioadei reprezentărilor prcoparţionale. caracterizată prin a pariţia unor stări organice penibile (de la o senzaţie de jenă şi rea fum ţionalitate pînă la ariţia uiim senzaţii neplăcute de furnicături arsuri cto. el va afirma că mobilul care a parcurs o traiector ie mai scurtă a mers cu o viteză mai mare decît cel care.rotire" completă. pentr a le pune în relaţie cu cele de sosire şi a judeca astfel.. CELULĂ NERVOASĂ v. J. în acelaşi timp. durere acută de cap provocată de surmenaj. cu cît se îndepărte ză mai mult de centru. In psiho geneză. CENTRARE. cu puncte de plecare şi de sosire distanţate. c. tulburare a cenesteziei (sensibilităţii vijecralei. c. intelectuală. are rol do bază senzorială pent rmarea conştiinţei de sine. C. vitezele de mişcare după care distanţele (intervalele dintre punctele do plecare şi de sosire). De regula c. Ribot BUsţino că c. CECITATE. paralele şi ineg ale. orientare exclusivă a activităţii cognitive asupra unui decupaj (o porţiune restrînsă. în efectuarea unor raţionamente asupra unor situaţii date. orbire. situaţia c reproduce acţiunea de ajungere clin urmă parţială sau micşorare a handicapului. Goldsteiii au descris c. este şi u\\ simptom al unor nevroze astenice. dacă se cer e unui copil. CENTILĂ. dar pot fi şi localizate fronto-temporal sau pot angaja şi sinusuri le. hiîndu-sc în consi derare numai anumite raporturi dintre cele ce caracterizează situaţia în ansamblul eişi negiijîndu-se sau ignorîndu-se celelalte raporturi în joc: de pildă în situaţia în care avem e-a face cu două mobile care se deplasează pe traiectorii rectilinii. psihică. i'n vederea delimitării valorilor centrale. a căilor aferente sau a centrilor do proiecţie corticală. ansamblul sensibilităţii viscerale ducînd la o imagine a mediului intern şi cxprimîndu-se întotdeauna printr-o st are organică (plăcută sau neplăcută). dar la o distanţă mai mică decît cea iniţi lă.diţiilor în care are loc acest maxim. să compare viteza celor două mobile. introd usă în pedagogie de Decroly. geo grafie. matematică. Th. în primele clase. absenţă şi altor funcţii scn/oriale sau comunicative.ate şi cărora dacă nu li se pol găsi semne obiective. c. CauzeU. CENESTEZIE (gr. 18 şi 19 din occipital. a parcurs o tra iectorie mai mare pentru că el „centrează" (ia în considerare) punctele de sosire exclus iv. li siatribuie semnificaţii de simp tonie ale unei pre/. constînd din axarea tuturor cunoştinţelor asupra unui obiect care interesează pe copil. care este de natură centrală şi survine în urma unei disiuncţii de ordin neurops ihie. Ystli-I. priu analogie cu 108 la decentrave". limitată) al realităţii. iar zona de centrare corespunde unei dilatări spaţiale. perceptivă. pe ntru forme şi alte însuşiri spaţiale. deplasarea făcîndu-se pentru ambele mobile în acelaşi timp (mişcări sincrone). impresii generale sau locali /. Charcot şi apoi K. tind să fie depăşite prin coordonări ce duc CENTROID. koinos comun. perceptivă. N E - CENESTOPATIE. constau în afectarea aparatul ui ocular. CEFALEE. după ordinea cărora judecă viteza fără a lua în considerare şi punctele de plecare. Se disting: C.j. centrat. relevă o p-uhopali e. lipsă integrală sau parţială a vederii. biologie sînt comunicate prin studiul empriric al localităţii natale sau a alt . unitate de măsu ră folosită în diverge explorări psihologico prin distribuirea datelor seriate într-o sută d e clase cu frecvenţe egale. prin extensiune." C. calific are a procedeelor de analiză factorială ec fectuate prin . este corticală cînd survine în urma traum atizării ariilor 17. cfonuilicd sau acromatopsie. parcurse. C. URON. Piaget scrie: „Spaţiul perceptiv este nu omoge n ci este în fiecare moment. „eroarea etalonului"). cunoştinţele de limbă.

în psihanaliză. metodă mat din grupe neuronale situate în zona cenuşie a sistemului nervos central ce reali zează integrarea unor informaţii de un anumit fel şi îndeplineşte o funcţie specifică în regl în neurofiziologia contemporană nu se absolutizează topica şi specializarea univocă a c. se operează o selecţie în cîmpul variante lor şi alternativelor motivaţionale şi intelectuale. pu lsiunile şi tendinţele de origine inconştientă.or realităţi unitare. a nefiind în acord cu valorile morale. ele sînt reprimate 109 CENTRU NERVOS. Este şi un mecanism de apărare a celui ce controlează şi supune trierii conştiente. nucleu for- . CENZURĂ. Prin e.n . funcţia intelectului şi conştiinţei morale constînd din aprecierea critică a tendi lor. c. întrucît unele tendinţe nu pot fi acceptate. desemnează „funcţia c inde să interzică accesul la conştiinţă şi preconştient al dorinţelor inconştiente şi derivat r". CENTRU DE INTERES. ideilor şi actelor comportamentale. Se porneşte deci de la ceea ce este familiar şi monolit.

exercitată de supraeu: „această instanţă de autoobservare noi o cun aştem: este cenzura euhti. teoria programărilor ma tematice (liniară. Se distinge c. participă la reglarea fină a tonusului muscular al respiraţiei. face necesară dezvăluirea aspectului ierarhic al construcţiei sale. simptome nevrotice). mod alitatea de conducere şi organizare specifică. c Relevîud particularităţile cantitativi. dinamică. Rezolvarea unei probleme prin metodele indicate de c. incomplet elaborate la ora actuală. ştiinţifice. a fost sprijinită de pr ogresele matematicii aplicate şi de tehnica modernă de calcul. su bsistem. Această m etodă. simbolizată sau deviată (vise. componenta finalităţii. stohastică). ordonare. vizînd controlul. S. b) acelaşi obiect întrunind diferite caracteristici şi principii constructive. c) orice obiect fiind contextualizat. prin trecerea < • < ! la descrierea parametrică l a cea morfologică sau substratică şi de la aceasta la cea funcţională şi comportamentală). finalitate. lu area deciziei pe baza rezultatelor cercetării şi aplicarea în practică a măsurilor care du c la mărirea eficacităţii activităţii. şi c. trebuie să fie cercetat în strînsă legătură cu condiţiile exist d) obiectul înscriindu-se într-un flux generator complex. tensiunii arteriale. ci tendinţa de a construi un tablou integrator al obiectului prin: a) obiectul fiind considerat sistem. CERC. cercetarea legă ilor reciproce dintre parametri. ierarhie. structura. determinarea parametrilor activ ităţii date (valorile numerice sau unele raporturi ce caracterizează desfăşurarea şi rezulta tul activităţii cercetate).de conştiinţă sau refulate de =ubconştient în zona inconştientului. a unui omeniu al realităţii. grupare şi reuniune în c are se desfăşoară o activitate corespunzînd intereselor participanţilor care au şi largi dre pturi de iniţiativă. în legătuta cu funcţia de c. conducere. . Pot fi artistice. este dat de teoria probabilităţilor în organizarea activităţilor complexe fiind necesară luarea în considerare a factorilor aleatori. utilizată în lumina unei teorii generale a sistemelor sau pe direcţii proprii dif eritelor discipline' ştiinţifice.o. trebuie să fie înţeleasă compleme ntaritatea generării însuşirilor întregului din însuşirile clementelor şi a generării însuşir ementelor din cele ale întregului. metodă modernă de cercetare şti- inţifică adecvată abordării obiectelor-sistem (obiecte complexe şi hipercomplexe). c) obiectul-sistem presupune pe lingă veriga cauz ală a funcţionării şi dezvoltării sale. Printre noţiunile fundamentale ale demersului sistemic. integra litate. CERCETARE SISTEMICĂ. CER CETARE. formă superioară a activităţii de investigaţie. alegerea criteriilor de eficacitate (valorile matematice sau logico-matematice care caracterizează reuşita desfăşurării activităţii). Freud serie. CEREBEL. aceeaşi care exercită noaptea cenzura vis elor şi de la ea pleacă refulările dorinţelor inadmisibile" . prin mijloacele ştiinţei. desfăşurată sistematic şi organizată în vederea recrutării de noi informaţii a prelucrării şi verificării lor şi a formulării de cunoştinţe ştiinţifice sau a stabilirii unui adevăr.CERCETARE OPERAŢIONALĂ isciplină metodologică şi aplicativă. literare. se trece la determinarea căilor prin care se poate obţine variaţia parametrului respectiv). clementele sale nu sînt descrise în sine. De asemenea. separat. se pot include următoarele: element sistem interacţiune. teoria inf ormaţiei etc. de unde vor încerca să re tă în formă deghizată. acesta deţine şi o serie de caracteristici individuale şi anumi te grade de libertate în funcţionarea sa.O. tehnice. formaţiune a encefalului situată dorsal în raport cu porţiunea inferioa ră a trunchiului cerebral şi cauclal faţă de marile emisfere. . metabolismului glucidic. Principalul aparat ma tematic utilizat di C. cuprinde următ oarele etape: enunţarea temei (pregătirea cercetării). se utilizează şi alte teorii moderne cum sint: teoria jocurilor. C. aduce în plus nu complicarea analizei şi descrierii ob iectului (aşa cum se realizează de ex. a conştiinţei morale. ştiinţifică fundamentală d construirea ştiinţei. ceea ce îi conferă condiţia de sistem cu autoreg lare. în vederea optimei lui organizări şi utilizări. teoria deservirii în masă. imanentă comportamentului său pe lîngă caracteristicile generale şi "restricţiile ce se aplică sistemului. element. care urmăreşte să stabilească indici sau criterii de ef citate maximă a proceselor ce se desfăşoară în orice domeniu de activitate şi să elaboreze pr cedee raţionale de organizare a activităţii în general. plasat într-o ambianţă dată. ci prin perman entă raportare la întreg. organizare. aplicativă. parametrică. ale domeniului cercetat. sportive etc. determinarea căilor de sporire a eficacităţii activităţii (stabilind că un anumit parametru influenţează rezultatul activităţii în ansamblu.

se su ubiectiv prin credinţă sau convingere. 111 110 . c. în ns abstract.CERTITUDINE. ştiinţifică sau morală. are rol în regla rea compoziţiei chimice a sîngelui si lichidelor din organism. modalitate senzorială prin care se semnalizează modificările chimice din mediul extern sau intern. CHEMORECEPŢIE. : exteniă -. probabilitatea este egală cu unu.sensibilitatea gustativă şi o lfactivă: internă — chemoreceptorii din aparatul circular şi digestiv. totale. Opusă oscilaţiilor aleatorii c. Poate fi fizică şi obiectivă. în cazul c. în sens concret. evidenţă. Tipuri de c. implică o demonstraţie care nu lasă nici un loc pentru îndoială sau eroare . siguranţă în veracitatea unui fapt de cunoaştere. C.

Sydenham). prin relativizarea repetitivi . De studiul obiectiv al s tructurii palmei se ocupă c/urologia. ca ştiinţa procesului de comandă şi control în sistemele tehnice (artific iale). neritmice. cu alternanţe intre stări active. CICLU. disciplină care se ocupă de ghicirea car acterului şi destinului unei persoane după configuraţia mîinii. în c. care cuprinde principiile şi metodele de bază. motivaţiei. Deseori este însoţită de ticuri s rimase repugnabile. ireductibile la mecanismele lor fiziologice. totodată. care studiază posibilitatea utilizării în diferite domenii de activita te a construcţiilor formal-abstracte ale c. In cadrul acestui sistem se remarcă cu evidenţă c. numită şi industrială sau teoria conducerii sistemelo r tehnice. in contextul encefalopatiiloi. în diferite etape ale activităţilor umane. Psihologia cibernetică abor dează. avînd ca obiectiv final aducerea unei contr ibuţii la explicarea şi optimizarea comportamentului uman. trăsături de p ersonalitate. tă recent ştiinţei (interdisciplinarc) care se ocupă de studiul trebuinţelor. care verifică şi utilizează în producţia industrială datele c. etc. haotică neîncetată. iar întrebările trebuie să fie astfel formulate îneît să per răspunsuri adecvate. a efectuat cercetăr i şi X. avînd drept scop dezvăluirea unor opinii. Există totuşi studii executate cu metode ştiinţifice care încearcă să descopere unele corelaţii între particularit mîinii şi unele laturi ale caracterelor individuale. teoretice.constă în administrarea unei serii de întrebări — care se succed conform logicii interne a cercetării—unor indivizi. a modelării şi a . Vaschide. prin tehnici speciale de reeducare a mişcărilor volunt are. al izofuncţionalismului şi al binarităţii şi b) metodele de bază prin intermediul cărora se efectuează cercetarea. Pentr u a fi valid. CIBERNETICĂ. obiect ab ordat din perspectivă informaţională cu un aparat metodologic propriu. aplicată. întrebările sînt urmate de răspunsuri: la alegere (închise) sau libere (deschise). Bize. dezord nate. dispoziţie constituţională spre o evoluţie tonico-a fectivâ ciclica. este viciată de ocultism.cutiei negre". Se pune accentul pe clasificare. Apari-. dezvoltare circulară şi repe titivă. şi c. sub formă de întrebări. cu o metodologie concomitent cibernetică şi psihologică. ptemiid patru aspecte: îiifouiidlional. kyklos . CHOREE. Klaus vnenţionenză că. aspiraţii lor. in ultima ei formă <b con^tituiie. G. Neurocibernetica este acea ramură a c. Actualmente se poate vorbi de un sistem al ştiinţelor cibernetice. CHIROMANŢIE. trebuie să fie traduşi. în acest sens. autorul primei luc rări de c. fundamentele matematice şi logice ale C. care. teoretică genera lă.! şi studi ul evoluţiei trebuinţelor umane în societatea contemporană. denumire da- de reglare şi de strategie a jocurilor. gusturi. vor fi codate conform intenţiei urmărite. care abordează sistemul nervos prin prisma c onceptelor de informaţie şi de autoreglaj. în organismele vii şi în sistemele sociale. Chelcea). indicatorii stabiliţi în a operaţionalizării conceptelor. disciplină metodologică concepută de Korbert Wiener. metodă care nică sau în formă acută. sociale şi culturale în vederea satisfacerii lor (K. întîlnită mai ales la copii (C. atonie (Kretschmer). care cuprinde: a) principiile călăuzitoare ale procesului investigaţiei şi analizei: principiul conexiu nii inverse sau feedbackului. tliyma — stare). în planul c. tendinţelor şi atitudinilor. ca o perturbare croCHESTIONAR. funcţionalitatea şi evoluţia roceselor psihice. Sistemele cu autoreglare şi îndeosebi a celea complexe şi hipercomplexe (prin excelenţă omul) constituie obiectul C. manifestată prin mişcări anormale. pentru a le supune atenţiei or ganizaţiilor economice. 196 8). metoda analogiei. teoretice-generale. Pînă în prezent nu s-au obţinut rezultate concludente. tehnică. CICLOT E (gr. (S. maladie n ervoasă. în faza interpretării. aplicat e un rol deosebit îl ocupă c. C. în urma unei infecţii care atinge straturile cenuşii ale encefalului Kslc combătută medical şi. prin agitaţie globală. c. în structura ierarhizată şi relativ stabilă a personalităţii. Un rema rcabil progres cunosc neurocibernetica şi psihologia cibernetică (psihocibernetica). Poate fi considerată mecanicist sau dialectic. ii CHREIOLOGIE..cerc. sinusoidală. euforice şi depresie. (1948).

loveşte pe altcineva sau tocmai pentru aceasta. kiuctiiios — care se mişcă). atitudine de sfidare a normelor şi idea lurilor morale. în accepţiunea actuală C. CINISM. fără a ţine seama faptul că jigneşte. CINSTE. Termenul provine de la una din şcolile filosofice existente în Grecia antică în sec. cum o cerea Diog ene din Sinope (404-323 î.e. IV î. ca litate morală globală rezultată din consistenta şi conştiinţa morala şi din consecvenţa atitu ilor pozitive şi 113 112 . îngrozeşte.e.n. CINETIC (gr.n. de desconsiderare a valorilor de orice fel. a sensului calitativ a fiecărui C. gesturi. un proces realizat integral. propovăduindu-se întoarcerea omului la starea naturală.tăţii şi relevarea interdependenţei. şi a suitei lor prog resive. Uzual.). implică o notă de francheţe „neagr e exprimare făţişă prin vorbe. reproducerea sau anticiparea deplasării în rep rezentări calificate drept cinetice. ceea ce ţine de mişcare în sensul deplasării. Sensul termenul ui s-a modificat treptat: de la indiferenţă faţă de bogăţii — s-a ajuns la dispreţul faţă de de civilizaţie. acţiuni a unor atitudini negative.

frje şi e. După cum a demonstrat-o Chapanis c. După R. textul devine redondant întrucît e l nu mai urmăreşte asemenea începătorilor literă cu literă ci identifică cuvinte şi propoziţi upă anumiţi indici de recunoaştere integraţi într-o strategic a lecturii (Haslrrud şi Clark. Pentru cititorul exersat. termenul se identifică frecvent cu cultura materială. asupra respectării cuvîntului dat si întreţinerii de relaţii sincere si corecte cu alţii . CITIRE. fiind cuprinse la un moment dat mai multe cuvinte legate prin sens. CITIRE DINAMICĂ RAPIDĂ. Cea mai înaltă expresie a c. îndeplinire. fie datorită perceperii sau înţelegerii mai lente a unor texte dificile) . grad de culturalizare a vieţii sociale. Delimitează ariile şi deţine relative speci lizări. se constată o cotă de descifrabil itate a textului (Licklider) şi un indice de predictibilitate ce urmează (Howes şi Solomon). Lewin (1933). se poate citi de 3 — 10 ori mai repede. tactil) şi m ental. C. noţiune desemnînd totalitatea faptelor care există la un moment dat pentru individul considerat. acesta din urmă putînd li senzorial (optic. în psiho8* lri. spaţiul explorat de organele de simţ in mod simultan şi dintr-o anumită poziţie. în timp ce scrisul e o codare ce porneşte de la analiză la sinteză. a suprafeţei corticale delimitată prin adîncituri. a fost introdusă în psihologie de K . tendinţa de subvocalizare (articulare în gînd sau în şoapti. ÎNDOI TURĂ). prin c. Mac Iver. (în fizică — regiune clin spaţiu care prezintă o anumită contin itate a distribuţiei corpusculare şi energetice). este o activitate condiţionată de coordonări verbo-acustico-o ptice sau de corespondenţele dintre modelele acustice şi cele grafice ale cuvintelor posedînd semnificaţii. tehnică de citire numită şi TAHILECTURĂ. ca lificate ca civilizate. obiecti vare şi materializare a cunoştinţelor şi experienţei astfel îneît valorile culturale să devin ive pe tot întinsul organismului social. înţelegere şi memorare. Superficialitatea sau profunzimea lecturii este dependentă de măsura angajării operaţiilor intelectuale. fermitatea civică. anterioară şi complementară scrierii. presupune întotdeauna concretizare. Dacă un cititor mediu cult citeşte cea. bi ologice. 1957). CÎMP PSIHOLOGIC. paragrafelor şi capitolelor pe măsura parcurgerii acestor unităţi. CIRCUMVOLUŢIE (GIRUS. psihice (conştiente şi inconştiente) existente la un moment dat şi car e determină comportamentul unui individ sau unui grup. civilitas). Prin diferite tipuri de exerciţii se diminuează sau anihilează următoarele tendinţe de frînare a vitezei de lectură: tendinţa frecventei întoarceri la textul deja parcurs (fie datorită excesive i scrupulozităţi.r. CI VILIZAŢIE (lat. Real percepţia grafică devansează înţelegerea şi oferă bază pe easta. întrucît C. înrudit cu termenii de urbanizare şi urbanita te. este posibilă şi dacă se arată numai o parte din rînduri le scrise (partea de jos sau de sus) sau dacă se omit unele litere. Dintre aceşti parametri. în acest ansamblu sînt implicat . înţelegerea poate fi sporită prin familiarizarea cu un anumit gen de materiale scrise.d. PLIERE. Constă din percepere grafoverbală şi înţelegere. Este centrată asupra respectării avutului public şi al altor persoa ne. unghiul sub eaneste reflectat un obiect. plieri şi care amplifică înti rea şi posibilităţile funcţionale ale creierului. psi/tic. pentru a desemna un ansamblu de fapte interdependente fizice. însoţită de o vibraro a jaring i sau de o mişcare a buzelor) si tendinţa de urmărire 114 cu degetul a şirurilor de cuvinte. este o decodificare ce evoluează de l a sintetic la analitic. ca e este 'destinată ameliorării lecturii la nivelul celor trei parametri de bază ai aces teia: viteză. mod de viaţă evoluat datorită tehnologiei. noţiunea de c p . Se face o deosebire dintre c. mai accentuate şi importante sînt delimitate de scizuri. implică progres ăl forţelor de producţie.şte noi valenţe în contextul comunismului. acustic. CÎMP. c.i exemp lară a îndatoririlor' sociale şi profesionale. zonă.{ia pjrcfpli/'i. civilis. Se ajunge astfel la lărgirea treptata a fasciculu lui activ al vederii (suprafaţa cuprinsă de oclii cînd acesta se imobilizează pentru cea . în c. r lelor informaţionale şi consumului de cultură. c. „exprimă creaţiile societ vederea asigurării controlului asupra propriilor condiţii de viaţă (organizări sociale şi t ehnici). obiectivare şi generalizare a v alorilor. C. este o normă a moralei general-umanc d ar ea dobînde. iar memorarea prin notarea ideilor principale ale aline atelor. deşi implică şi prelungiri în sfera existenţei spirituale şi se exprimă în comportamente adecvate existenţei culte. este patriotismul.deci şi a conduitei. c. sociale. cel mai dificil de ameliora t este viteza de lectură. 300 de cuvinte pe minut (60 de pagini pe oră). c. o centisecundă într-un punct de fixare).

c) alte v ariabile din univers fără incidenţă directă asupra subiectului. percepţii etc. indiferent dacă subiectu l este sau nu conştient de ele. contemporaneitatea şi ecologia . implică existenţa a trei tipuri de variabile pentru individ: a) variabile psih ologice (nevoi. Variabilele psihologice care au incidenţă asupra subie ctului formează spaţiul lui de viaţă (Lsp). fizice). include doar acele var iabile care au influenţă demonstrabilă asupra comportamentului. ale subiectului dat). Acesta e format din două substructuri: persoan a 115 . biologice. scopuri. CP.e existenţa individului. interdependenţa individ-mediu. b) variabile non-psi hologice cu incidenţă directă asupra persoanei (sociale. Cp.

fP) f.i mediul (E), care eate limitat de frontiera (F) de incidenţa a variabilelor non-psihulogice care nu efect asupra comportamentului. Persoana şi mediul se defi nesc reciproc în interdependenţă, în sensul că persoana este o funcţie a mediului şi invers. e ex. un scop este <> anumită relaţie dintre (P) şi o regiune a (E), pe care (P) doreşte să o atingă. Manifestările comportamentale ale individului se exprimă prin schimbarea ( dx) a Cp. în punctul (X) într-o unitate de timp (t), adică I ---• . (Modx dificarea -- d epinde exclusiv de dt situaţia (Lsp) în momentul (t), adică de ( L - ) : — = F ( L - | , l sp/ dt v spj ceea ce reprezintă principiul contemporaneităţii. Influenţa evenimentelor trecute sau vi itoare asupra comportamentului actual este posibilă în măsura în care există elemente ale lor în L—. Variabilele psihologice (E sv şi P) sînt inserate într-un mediu non-psihologic ce influenţează comportamentul printr-o zonă denumită frontieră (F). (F) este o limită pe ca re variabilele nonpsihologice o pun celor psihologice (de ex.: limitarea comport amentului individual prin normele sociale) şi reciproc o limitare a variabilelor n on-psiholo-

t'jce prin cele psihologice (nortns-le grupului nu pot depăşi li mitele tolei antei la frustrare.i individului). în c p . se înfruntă permanent tendinţe şi obstacole care se opun realizării tendinţelor, generînd satisfacţii şi frustrări cu comportamente corespunzătoa e, în funcţie de fiecansituaţie. II. Ev utilizează şi expresia, cîmp de conştiinţă prin care o conjugare a cîmpurilor perceptiv şi tematic (interpretativ-concep'tual), un ansamb lu de operaţii intelectuale deschise atît spre lume cît şi spre sine. CÎMP PSIHOLOGIC AL G RUPULUI, reprezintă ansamblul de scopuri ale grupului, norme de grup, reprezentări a supra mediului său, diviziunea de statute şi roluri care determină relaţiile de interdep endenţă dintre membri ce definesc grupul. Această abordare a dinamicii grupului permit e realizarea de grupuri experimentale şi decelarea determinanţilor grupali ai compor tamentului individual. CÎMP SOCIAL, noţiune, introdusă de K. Lewin în 1947, reprezentînd u n ansamblu de entităţi sociale coexistente ca: grupurile, subgrupurile, membrii, bar ierele, canalele de comunicaţie etc. O caracteristică fundamentală a c.s. este poziţia r elativă a entităţilor care îl compun, definind o structură a grupului şi o ecologie a sa şi d posibilitatea locomoţiei în interiorul cîmpului. Din punct de 116

vedere al psihologiei sociale, c.s, este reprezentat de perceperea sau reprezent area de către individ a altor persoane sau a altor elemente care relevă o prezenţă socia lă (obiecte produse de om, manuscrise, cărţi, opere de artă etc). în sens restrîns, c.s. est e constituit de reţeaua de relaţii de dependenţă şi de colaborare dintre membrii care-i ca racterizează structura şi dinamica organizării. CLARITATE, calitate a senzaţiilor şi perce pţiilor de u. reflecta distinct şi relevant anumite însuşiri şi structuri, permiţînd astfel o certă recunoaştere a 'lor. \V. Wundt a deosebit pragul intensităţii de pragul c. în accepţiu ne carteziană se foloseşte pentru a caracteriza gîndirea şi conştiinţa. Zona conştiinţei clar ste întotdeauna restrînsă. După E. Titschcner, atenţia se caracterizează calitativ prin c. C LARVIZIUNE, caracterizare a capacităţii de a înţelege şi prevedea clar'şi relevant eveniment ele în bază unei gîndiri realiste şi perspicace. într-un alt sens aceleaşi efecte de prevede re limpede a unor evenimente obţinută însă prin prognoză, iluminări spontane, stare de transă dotaţii ce se pretind a fi supranaturale. Acest sens este apropiat de cel de prem oniţiune. CLASĂ, categorie de elemente, reunite prin trăsături comune. Grupare şcolară. Cate gorie sociala caracterizată prin acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie şi aceeaşi poziţie în sistemul social. 'CLASIFICARE, proces de stabilire a claselor de obiecte şi acţiuni sau de concepte prin i.oordonări după o schemă de distri buţie, bazată pe anumite criterii de escnţialitate, genealogie, apartenenţă la genuri etc. Rezultă dintr-un proces sistemie de comparaţie. După J. Piaget este o activitate perm anentă a gîndirii ce realizează integrări la diverse niveluri -- diferenţiere înăuntrul unei ulţimi prin gruparea de submulţimi ce se definesc ca clase întrucit sînt disjuncte după cr iteriul ales. Forma superioară a c. este cea sistematică, bazată pe ierarhizarea nu nu mai a obiectelor ci şi a relaţiilor. CLASTOMANIE, (gr. Khistosdistrugător) înclinaţie pato logică spre distrugerea sistematică a tuturor obiectelor întilnite. Simptom al psihoze

i maniacodepresive sau al idioţiei. CLEPTOMANIE (gr. klepteiu — a fura, mania — nebuni e), înclinare, tendinţă de a fura diverse obiecte, datorită unui impuls patologic, a une i dorinţe obsedante de a sustrage orice fel de obiecte, căreia subiectul nu i se poa te opune. în c bolnavul nu urmăreşte realizarea unui cîştig, ci satisfacerea impulsului ca re îi aduce uşurare afectivă. De obicei, furtul este comis fără măsuri de precauţie, iar obie tele furate sînt inutile bolnavului. El nu manifestă tendinţa de a le valorifica. Amen inţările, mă117

şurile represive nu dau rezultate; această stare reclamă îngrijire medicală. Psihanaliza e xplică c. prin tendinţa inconştientului de a obţine satisfacţii simbolice. trodus de K. Le win pentru a semnifica aspectul global sau cfectul sumatoriu al cimpului psihoso cial: are sens de „atmosferă spirituală" sau de „mediu psihic". D. Pugh (1963) consideră în analiza c p . trei serii de factori: 1) structura şi funcţionarea organizaţiei; 2) com poziţia şi interacţiunile grupului; 3) personalitatea şi comportamentul individual. După R . Tagiuri şi Litwin cp., într-o organizaţie sau grup, este percepţia globală pe care o au membrii săi despre o serie de caracteristici generale, relativ stabile, despre int eracţiunile sociale ce se produc în interiorul organizaţiei. De menţionat că, fiind depend ent de factorii psihosociali arătaţi, c p . nu este acelaşi pentru toţi membrii grupului pentru că, arată P. Ciadbois (1974): „reacţia unui individ faţă de o situaţie nu depinde num i de caracterul interacţiunilor din grup ci si de percepţia pe care o are individul despre situaţia respectivă"; deci faptele psihosociale sînt filtrate prin prisma perso nală şi, astfel, se creează o impresie, se formează o dispoziţie, în genere, c p . poate fi considerat .şi o dispoziţie afectivă colectiva sau privind colectivul. La grupele mici este mai CLIMAT P S I H I C , t e r m e n i n -

potrivit să se vorbească despre microclimat psihic spre deosebire de c p . din grupe mari, colectivităţi etc. Cp. poate fi favorabil sau defavorabil munci! poate fi blo cant sau creativ. H.C. Triandis (1957) arată că în colectivele ştiinţifice este mai bine c a între atitudini, opinii să existe o disonanţă moderată. B. A. Frolov (1973) dovedeşte că fo marea c p . optim este legat de adoptarea motivaţiei de grup. ;\I. Roco (1976) a d ovedit că formarea c p . optim în grupele de muncă este condiţionat de reglarea relaţiilor din grup de valori profesionale în condiţiile depăşirii compatibilităţilor sau incompatibil ităţilor afective întîmplătoare. CLINIC, calificare a metodelor de investigaţie psihice, car e se bazează pe experienţa observaţiilor directe făcute la patul bolnavului sau în jocuri, activităţi şi convorbiri cu subiecţii de vîrstă infantilă (J. Piaget) sau de orice altă vîrs paţie. Metoda c se deosebeşte de metodele experimentale aplicate în laborator ca şi de c ele statistice. CLIMONANIE, regresiune patologică spre vîrstă infantilă în sensul preferinţe i obsesive pentru poziţia culcată, pentru legănat şi căutarea sinului matern. CLONIC (gr. hlonos — agitaţie), formă discontinuă a contracţiilor musculare opusă celor tonice şi care in ervine ca un simptom al crizelor comiţiale. 118

COD, sisteme de corespondenţă între elementele mesajului şi combinaţiile semnalelor prin c are se exprimă elementele mesajelor. C. asigură transcrierea mesajelor dintr-un alfa bet iniţial în alfabetul propriu sistemului de transmisie. Pentru a transmite unei m aşini de calcul datele informaţionale necesare rezolvării unei probleme este necesar c a semnalelor iniţiale, în care sînt exprimate aceste informaţii, să le punem în corespondenţă mbinaţii de semnale din alfabetul binar în care lucrează maşina. Limba reprezintă cel mai perfecţionat şi bogat sistem de coduri. CODABILITATE, termen introdus de R.W. Brown şi E.H. Lennenberg în 1954, pentru a exprima diferenţa în accesibilitatea noţiunilor. C. r eprezintă rezultatul aplicării mai multor tipuri de codificări în cadrul limbilor natura le, prin care unei anumite categorii de obiecte, fenomene e t c , li se asociază a numite concepte ale căror sfere, din punct de vedere semantic şi pragmatic, nu se su prapun perfect. Ştiind că mesajul conţinut în „designat" poate fi codificat (convertit) într -un alfabet-cod („designant") pe baza mai multor tipuri de codificare, înseamnă că unuia şi aceluiaşi designat îi pot corespunde, în cadrul diferitelor limbi naturale, mai mult e tipuri de designante. Astfel există diferiţi termeni lingvistici, care în esenţă vizează a celaşi obiect sau fenomen, dar

diferă din punct do vedere al accesibilităţii tocmai datorită diferenţei dintre sferele lo r semantice. Cu alte cuvinte, nu sînt „integral traductibili". C. vizează termenii „expe ditivi" ai unei limbi şi im cei „descriptivi" (combinaţii de cuvinte). Pe baza descope ririi factorului de c, R. \Y. lirown şi E.H. Lennenberg susţin că există o relaţie directă i ntre accesibilitatea- termenilor lingvistici şi procesul de memorare şt recunoaştere. Experimentele efectuate de ei au arătat în special influenţa limbii, asupra stocării inf ormaţiilor în memorie, în sensul că subiecţii îşi reaminteau ceva, cu mai multă uşurinţă, dac spectivă exista un termen expeditiv pentru lucrul respectiv. CODARE, operaţia de tra

ducere a unui mesaj informaţional în cadrul unui sistem oarecare. Acest prim cod est e adesea supus operaţiilor de recodare (alegîndu-se semnele cele mai potrivite pentr u transmisie), pentru ca, în final, la nivelul central al sistemului, să se realizez e operaţia de decodare, de extragere a mesajului informaţional din ultimul cod. Deco darea presupune o serie de operaţii în sens invers recodârilor succesive. COEZIVITATE v. SOLIDARITATE. COGNIŢIE, după J. P. Guilford, ansamblul actelor psitiice pur cogni tive, independent de motivaţie, tensiuni, intenţii, voinţă, întrucît procesele cognitive 119

poarta implicaţii afective şi conative, s-a recurs la acest termen care este restric tiv şi nu desemnează decît latura intelectuală. COLAPS CEREBRAL, fenomen patologic de re ducţie a funcţiilor şi masei cerebrale în legătură cu blocarea circulaţiei sanguine şi a stim ilor endocrine. COLECTIV, denumire mai veche a grupurilor mici şi mijlocii, accent uînd unitatea de acţiune şi scop ca şi coeziunea acestora; termen introdus în psihopedagog ie de A.S. Makarenko care a elaborat principiul educaţiei, în, prin şi pentru c, deci — aşa cum interpretează P. Golii — al amplasării c. în procesul educaţional cu un triplu sens de: cadru, factor şi destinatar al educaţiei, în psihologia socială c. înseamnă, după M. Zlat , un grup constituit, avtnd structură şi destinaţie educativă. COLERIC, temperament core spunzător tipului puternic neechilibrat, excitabil, caracterizat prin relativă slăbici une a inhibiţiei active de unde tendinţe de n'estăpînire de sine, impulsivităţi, agitaţie, tu ultuozitate, nerăbdare, explozitivate emoţională, oscilaţie între activism impetuos şi depre sie, înclinaţie spre stări de alarmă şi spre exagerare ş.a. c COMĂ, stare caracterizată prin disoluţia, bruscă sau progresivă, a conştiinţei şi funcţiilor laţie şi prin conservarea (uneori relativă) a funcţiilor ve-

getative. Ea constituie gradul cel mai profund al destructurarii conştiinţei (starea ojmatoas.i). COMBINATORICĂ, desfăMirare superioară la nivelul gi şipurilor operaţionale, formale, iniplicînd identitate, inversiune, negaţie, reciprocitate şi creînd pns i b i l i t a t e a a nenumărate rai ia ui• r/e construcţie şi reconstrucţie i,itelectuală. j. Piag et notează: „La nivelul la care se constituie operaţiile ipotetico-deductive (respecti v, raţionarea asupra unei propoziţiuni considerate ca ipoteză, independent de adevărul c onţinutului ei), asistăm la construirea unei noi structuri care rezultă dintr-o formă se cundară de joncţiune (sau combinare) între structurile cu inversiune şi cele cu reciproc itate. Operaţiile ipotetico-deductive (11 — 12 ani la 14 — 15 ani) prezintă un caracter nou şi fundamental, acela de a comporta o c, întrucît cele 16 operaţii binare ale logici i bivalente a prepoziţiunilor se construiesc prin combinare, pornind de la cele_ p atru_asocieri de bază (pq V ipq Vp<T V pq) care, la rîndul lor, constituie <» grupare elementară de natură simplu multiplicativă". Se disting c. operaţional-logice şi imaginati ve, acestea din urmă fiind mai bogate şi libere. COMIC, situaţie şi stare emoţională presupu nînd o flagrantă şi ireductibilă discordanţă dintre ceea ce se afirmă superior şi se dovedeşt i inferior, dintre aparenţe şi esenţă, scop şi mij-

loace. H. Bergson considera coltucul ca efect al suprapunerii jaecanicului peste viu. T. Vianu: redus la tipul său cel mai general, c. este întotdeauna o impostură de mascată". EsU- o ipostază a omului şi are ca efect iremediabil, rîsul. drom cauzat de tr aumele craniene, manifestat prin pierderea cunoştinţei şi asociindu-.se cu tulburări som atice ce se pot finaliza cu moartea. COMPANIONUL IMAGINAR, o persoană, un animal s au un obiect fictiv, creat de un copil, de regulă, de vîrstă preşcolară; C.i. deseori are o persistenţă de cîţiva ani. Cercetări variate indică faptul că 15—30% din copii au C. invizi i, de un tip sau altul (Hurlock şi Burnstein (1&32); H. Svensen'(1936); Ames şi Lear med (1946). C.i. au de obicei nume şi personalităţi stabile şi copilul vorbeşte şi se joacă c ei ca şi cum ar fi reali. CI. sînt consideraţi o expresie normală a imaginaţiei copilului . Deşi orice tip de copii au c.i., unele cercetări arată că sînt mai frecvenţi la copiii sin guratici şi nesociabili sau care au dificultăţi în relaţiile de familie. în aceste cazuri st udiul c.i. poate furniza indicii valoroase pentru trebuinţele emoţionale ale copilul ui. Uneori pot fi o modalitate de practicare a rolurilor şi, în multe cazuri, pot aj uta în satisfacerea unei nevoi de prietenie intimă; cineva cu care să împartă necazuri, plăc eri etc. Pe COMOŢIE CEREBRALĂ, sin-

măsura ce copilul îşi dezvolţi abilităţi sociale mai largi şi este implicat în activităţi şco alte modalităţi de a-si satisface trebuinţele emoţionali". Este depăşit astfel stadiul ci., copilul utilizîndu-şi în continuări' imaginaţia în alt gen de activităţi. COMPENSAŢIE, proce mecanism de contrabalansare a unei deficiente, insatisfacţii sau nercalizări (decom pensau-). La deficienţii senzoriali se dezvoltă compensatoriu, pînă la cele mai înalte niv ele, organele de simţ valide. D. Damaschin a elaborat conceptul de transfer compen

sator. A. Adler a generalizat în viaţa psihică fenomenul c, acordîndu-i semnificaţia unei legi de bază. C. se poate realiza fie prin eforturi orientate în domeniul iniţial defi citar, fie prin eforturi orientate asupra unui alt domeniu în care subiectul încearcă să obţină rezultate excepţionale. C. se poate realiza fie în formă conştientă, fie inconştien ginaţia în anumite condiţii îndeplineşte funcţia de e. Persistenţa tendinţelor de c. duce une la supracompensare. COMPETIŢIA AFERENTELOR, proces neurofiziologic cn desfăşurare spaţi o-temporală, care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual, constînd în filt rarea aferentelor sosite pe diferite căi la acelaşi centru nervos, unele aferente fi ind lăsate să treacă mai departe, altele nu. 121 120

COMPETIŢIE, situaţia care apare în interiorul unui grup 5au mire grupuri de participanţi l;i o sarcină, atunci cînd scopurile şi raporturile interpersonale nu sînt determinate prin consens. în ceea ce priveşte efectul c. asupra performanţelor, experimentele arată că sarcinile pot li îndeplinite cantitativ, dar cu însemnate deficienţe calitative. S-a demonstrat că indivizii au performanţe superioare mai des atunci cînd sînt opuşi unul altu ia decît atunci cînd lucrează în grupuri competitive. Uneori în cadrul c. intergrupuri se în registrează performanţe superioare celor obţinute prin c. interindividuală, în special aco lo unde coeziunea grupurilor este marc, iar diviziunea sarcinilor bine precizată. Psihologii însă nu au căzut de acord asupra valorii şi adecvenţei relative a c. faţă de coope are. Teoriile organizării sugerează un dozaj ponderat al cooperării cu c, în funcţie de na tura şi importanţa sarcinii, mărimea şi componenţa grupurilor, finalitatea estimată a activi tăţii. COMPLEX, termen introdus de C.G. Jung, desemnează o totalitate de trăiri şi de trăsătu i personale cu »« fond afectiv foarte intens, declanşate de evenimente, situaţii, relaţii umane etc. mai mult sau mai puţin generale care au un caracter frustrant' Formarea lor este plasată la vîrstele cele mai fragede atunci cînd conştiinţa şi persona-

litatea siiit neelaborato şi structurile prea labile pentru a asigura reglarea vieţi i subiective, iar manifestarea lor la vîrstelr mai înaintate este legată de evitarea a cestor situaţii iniţial frustiante. Deci c. poate fi denumii ea o structură dinamică inc onştientă, înzestrată cu mecanisme de autoreglare, reprezentînd reacţia împotriva existenţei, nivelul întregii structuri a personalităţii, a unei surse permanente de dezechilibru. După Laplanche şi Pontalis, c. este un ansamblu organizat de reprezentări şi amintiri c u o puternica valoare afectivă parţial sau total inconştient. C. se constituie pornind de la relaţiile interpersonale din isteria infantilă. în acest caz c. structurează toat e nivelele psihologice: emoţii, atitudini conduite etc. De aici reiese că el are la bază un conflict, un conflict generat fie de structurile sociale care intervin pri n modificările de statut şi rol (c. de inferioritate), fie prin reprimarea de către fi ltrajul social a unor tendinţe, rezultînd din situaţii sociale determinate, în special f amiliale (c. lui Oedip). Din punct de vedere comportamental, c. este o strategie , mai exact un algoritm comportamental de un anume tip şi anume cînd acesta nu reuşeşte să reducă o tensiune psihică ci o fixează. Freud conferă trei sensuri C; 1) sensul origina l care desemnează un aranjament relativ fix de înlănţuiri asociative; 132

2) un sens mai general care desemnează un ansamblu mai mult sau mai puţin structurat de trăsături personale cu accentuarea reacţiilor afective. La acest nivel situaţiile no i sint inconştient aduse la situaţii infantile iar conduita apare modelată pe o struct ură latentă neschimbată; 3) Un sens mai restrîns -- unde C. desemnează o structură fundament ală a relaţiilor interpersonale şi modelul în care persoana îşi găseşte locul şi si-1 apropie ntre cele mai studiate forme de c. se numără cel de inferioritate a cărei origină este a tribuită constrîngerilor ce se exercită de către adulţi asupra copiilor şi pe care aceştia, a unci cînd nu le înţeleg, le interpretează ca manifestări gratuite ale adulţilor cu care se a flă în raporturi de inferioritate fizică. Sentimentul de inferioritate poate provoca r eacţii de compensare ineficace, cînd subiectul îşi atribuie în reverie capacităţile sau puter le care îi lipsesc pentru a realiza un echilibru real sau printr-un comportament b rutal, cinic, duplicitar etc. Fiind în cele mai numeroase cazuri efectul unor defi cienţe educative, apariţia lor poate fi preîntîmpinată prin realizarea între adulţi şi copii nor relaţii atente, de solicitudine şi încredere reciprocă etc. Uneori în condiţiile unei pe rsonalităţi puternice, inferiorităţi reale (cum este ermil celebru al oratorului givc De inosione enre a a.vut defecle de vorbire) sînt

depăşite cu ajutorul unor activităţi tenace do unde compensarea inferiorităţii prin autoperf ecţionare (A. Adler). COMPLEXUL LUI OEDIP, ntaşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus. refulat din cauza conflictului de ambivalenţă preferenţială între părinţi (po~i iv). Complexul este negativ cînd ataşarea copilului se manifestă către părintele de acelaşi sex. După S. Freud. acesta este un fenomen normal în dezvoltarea copilului, care in condiţii normale este depăşit; după G. Koheim (dar nu după B. Malinovski) este comun speci ei umane. După alţi autori, apare numai în condiţii anormale. Xedepăşit, poate fi sursa unor nevroze, a homosexualităţii. COMPORTAMENT, după Tilquin, ansamblul reacţiilor adaptativ e, obiectiv-observabile, pe care un organism, prevăzut cu sistem nervos, le execută

ca răspuns la stimulii din ambianţă, care, de asemenea, sînt obiectivobservabili. Echiva lent al termenului de behaviour. în sens larg, reacţie totală a unui organism, prin ca re ci răspunde la o situaţie trăită, în funcţie de stimulările mediului şi de tensiunile sale terne şi ale cărui mişcări succesive sînt orientate într-o direcţie semnificativă (Lenhardt). pă H. Pieron, c. desemnează modul de a fi şi de a. acţiona a animalelor şi omului, manifes tări obiective ale nctivitâţilnr lor ifohale. P. Janet introduce termenul de. 123

conduită, căruia ii acordă o semnificaţie mai complexă. COMPORTAMENT DEVIANT, comportament ce se abate de la normele acreditate in cadrul unui sistem social mergind piua la conflict cu valorile cullurale. După A. Cohen, c,d. osie compot 1amentul „care vi olea/ă aşteptările instituţionalizate — adică aşteptările împărtăşite şi recunoscute ca legit unui sistem social". Opus comportamentului conformist, c.d. are şi o semnificaţie d e madaptare. Statistic, deyianţa este o abatere de la medie, Prin c.d. se înţeleg numa i abaterile cu sens negativ, antivaloric, de tipul delincventei, vagabondajului, negativismului, malformaţiilor caractoriale şi chiar al psihopatiilor. Reprezentînd o abatere de la anumite valori sau moravuri c.d. este definit întotdeauna concret, în raport cu grupul sau colectivitatea; ceea ce este normal pentru un grup poate f i deviant pentru altul. Cu cît grupul este mai coerent cu atît el este mai intoleran t faţă de c.d. Psihologia socială a educaţiei acordă o atenţie deosebită studiului etiologici c.d. şi căilor de prevenire a lui. COMPORTAMENTUL ECONOMIC AL CONSUMATORULUI, noţiune de bază în psihologia si a consumului (v.) reprezentînd actele şi hotărîiile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru d iferite cumpăraturi curente, bunuri de ui îndelungat sau economii, precum economică

şi în legătură cu atitudinile ţînţelegind prin atitudine orientarea consumatorului, provenind din cauzele care-1 determină să cheltuiască cit şi opiniile sale faţa de mărfurile din comerţ uşurinţa procurării lor). Are ea element! componente deprinderile de cumpărare, obişnuinţel e de consum, motivele de cumpărare şi consum, atitudinile şi opiniile consumatorilor. Prevederea manifestărilor viitoare ale cererii, reclamă cunoaşterea si valorificarea a spectelor neeconomice ale c e . al c. COMPOZABILITATE, caracteristică a grupurilor operaţionale constîncl din conjugarea, variabilă a operaţiilor, reunirea şi reorganizarea datelor e t c , ceea ce permite, de fiecare dată, noi compoziţii. După J. Piaget, „din clasele parţiale se compune o clasă totală". COMPREHENSIUNE (în limba franceză sinonim cu înţ legere) evidenţiază sensul de cuprindere; este folosit în psihologie în locul înţelegerii. T otodată se vorbeşte despre psihologic comprehensivă sau în varianta germană Versteliende J 'svchologic, pentru a desemna sistemul de psihologie introspecţionistă propusă de Dilt hey şi Spranger şi care nu pretinde la explicarea fenomenelor psihici; ci doar la de scrierea lor în baza intuiţiei. COMPULSIUNE, constringere internă de tip obsesional ce oblila o anduita repetitivă are semnificaţia unui sindrom 121

patologic şi care, dacă nu este exercitată, ..iiitreneazi o cvejttie a angoaiei. Ikşi re petarea unui gest sau strigăt este neintenţionată Şi inutilă, subiectul continuă să. îl execu S. Freud scria: ,în inconştientul psihic putem să recunoaştem supremaţia unei compulsiuni de repetare provenită din moţiuni pulsionale si depinzînd într-adevăr de cea mai intimă nat ură a pulsiunii, care este suficient de puternică pentru a se plasa deasupra princip iului plăcerii, împrumutînd unor aspecte ale vieţii psihice un caracter demoniac..." Une ori calificativul de compulsional se utilizează în locul celui de obsesiv. COMUNICAŢIE , proces de schimb substanţial, energetic şi (sau) informaţional între două sau mai multe sisteme, pe baza căruia se asigură reflectarea sistemului emiţător (reflectat) în sistemul receptor (reflectant). Din punct de vedere cibernetic, c. reprezintă orice deplas are a unei cantităţi de informaţie- de la un element la altul, în cadrul aceluiaşi sistem, sau de la un sistem la altul, fără considerarea naturii ţi modalităţii concrete în care se realizează această deplasare. Teoria generală a c. studiază caracteristicile şi relaţiile di ntre factorii de ordin general care facilitează transferul unei cantităţi de informaţie de la un obiect la altul şi, pe baza utilizării unor metode operaţionale, recomandă căi de stabilire a unor regimuri optime de cir-

culaţie a informaţiei în cadrul difentH<.,v tipuri ele sisteme. Sr poate distinge între c. în cadrul aceleiaşi clase de obiecte sau sisteme, c. intrauuidahl, iar întn clase d iferite de obiecte c. iutei modulă. Cea mai evoluată formă din cadrul primului tip o c onstituie c. în cadrul speciei umane, iar în cadrul celui de-al doilea tip sînt mai se mnificative, c. între om şi animal, între om si maşină. C. interumană se bazează pe un ansamb u de procese psihomotoi'ii specific umane, limbajul, în care un loc deosebit de im

portant revine componentei conştiente, gîndirii. Această formă de c. se poate realiza şi p rin utilizarea unor mijloace neverbale cu funcţie de semnalizare, atitudini postur ale, mimico-gesticulaţie, sunete neverbale e t c , care însoţesc şi complementează c. verb ală. Există de asemenea posibilitatea creării şi utilizării unor mijloace tehnice material e de transmitere a mesajelor informaţionale la distanţă (telecomunicaţia) . Semnalăm model ul comunicaţional al psihicului uman sugerat de teoria c, conform căreia întreaga acti vitate psihică este concepută ca o reţea de c. informaţională, în ordine interspecifică (cu a i, cu lumea) şi infraspecifică (cu sine, între subsistemele sistemului psihic individu al). COMUTATIV, ceea ce se mută, se deplasează dintr-un loc în altul; funcţie a sistemel or de reflexe de a răspunde schimbărilor din ambianţă şi a adecva 125

comportamentul la acestea. In cercetările lui Asratian se formează un stereotip reil ex într-o cameră iar in alta un alt stereotip dar la aceiaşi stimuli. Deci la acelaşi st imul animalul răspunde diferit după locul în care se află. De aceea se presupune un refl ex la ambianţă. Comutativitatea este o însuşire a atenţiei constitui din deplasarea ei de la un obiect la altul, în reorientarea promptă a atenţiei de la o activitate la o altă a ctivitate ce intervine subit. CON ATI V (termen introdus de Spinoza), desemnează l atura pulsionalâ de tendinţe, efort şi întreţinere energetică a acţiunii, reunind afectivul c voliţionalul. Puţin utilizat în psihologia modernă este opus cognitivului, dobîndind semn ificaţie de noncognitiv. Uneori se înţelege prin c. numai volitivul, desprins de afect iv. CONCENTRARE, latură şi lege a dinamicii proceselor nervoase fundamentale constînd în revenirea excitaţiei şi inhibiţiei iradiate, la focarul iniţial. Funcţie a atenţiei, prin c are un obiect este fixat, iar de la celelalte subiectul se distrage. Neurofiziol ogic, c. este expresia focarului de excitabilitate optimă sau a dominantei. Psihol ogic, c. presupune ca să se depăşească concurenţa activităţilor (H. Pieron) si să se asigure elecţie şi organizare convergentă a lor. în practica yoga c. este o modalitate de reface re mentală, c. activităţii psihice pe o imagine fiind

asociată cu o totală relaxare a celorlalte sisteme. CONCEPT (lat. conccf'lum cugetat , gîndit), idee abstractă, noţiune; termenul este folosii: iu filosofic şi logică, desemnînd . di' regulă, un înţeles gene vie impa sonal, spre relativă deosebire de noţiune, în care ac centul se pune pe înţelegere, şi pe idee, în care funcţia referenţială (de trimitere la real) este desfăşurată Şi particularizată, ideea puţind să capete forme particulare de la o persoan a alta. C. reprezintă deci o unitate delimitată de gîndirea abstractă, este semnificaţia g enerală a unui termen. Rezultînd din generalizări succesive, c. elimină la maximum trăsături le concrete, sensibile şi se reduce la o schemă generală. După J. Piaget, c. nu este dccît o schemă de acţiune sau de operare. Intrucît condensează însuşiri generale şi esenţiale pent o clasă de obiecte sau relaţii, c. dispune de o sferă de valabilitate care este cu atît mai extinsă cu cit conţinutul generic-esenţial este mai restrins. Kant a împărţit conceptele în apriorice şi aposteriorice. Accentuarea uneia sau alteia din aceste categorii du ce la poziţii de extremă, de ordin empirist sau raţionalist. C. trebuie considerate ge netic, logicul rezumînd şi condensînd istoricul. Ch. Blondei arată: „în fond orice concept e ste totodată aprioric şi aposterioric pentru că în orice concept elementul reprezentativ iiii este decit cîmpul de întîlnire a unei acţiuni cu o reactiune". 136 CONCRET, opus abstractului, ceea ce reprezintă o realitate nemijlocită, palpabilă, car acterizată prin continuitate, unitate, structură, printr-o compactare sau concrescenţă d e însuşiri. Senzaţiile şi percepţiile reproduc c. prin imagini. Reprezentările dispun de un grad variabil de concretitudine. în genere, c. este realizat în plan psihic prin int uiţie senzorială. Concept opus abstractului, care implică separaţii de însuşiri şi fixare în i. Totuşi, acumularea abstracţiunilor şi ideilor despre unul şi acelaşi real poate duce la recompunerea c. prin condensări de concepte ce tind să exploreze exhaustiv realul. Este ceea ce Hegel numeşte c. logic, iar Marx apreciază ca formă superioară a cunoaşterii şt iinţifice. Aceasta întrucît cunoaşterea presupune ridicarea de la c. intuitiv-senzorial la abstract sau de la abstract ridicarea la c. logic prin sinteza şi sistematizare a determinărilor obiectului sau procesului. Marx: „concretul este concret pentru că re prezintă sinteza unei scrii de determinări, deci unitatea in cadrul diversităţii". CONCR ETIZARE, proces intelectual opus abstractizării. C. poate fi înţeleasă în următoarele trei s ensuri: a) ca o recunoaştere sau identificare a ceea ce este general într-un obiect concret; b) ca o ilustrare, exemplificare a ideilor şi principiilor generale; c) c a o reconstituire dintr-o multitudine de elemente abstracte :i obiectului concre t. Deci, fiecare dintre elementele constitutive ale obiectului fiind „radiografiată" mintal, descoper indu-se semnificaţiile fiecăreia, corelaţiile interne, se poate apoi proceda la reface rea realului, la reintegrarea, lui mintală în condiţiile deplinei înţelegeri. Acesta nu ma i este concretul intuitiv, ci un concret hgic, iluminat de înţelesuri. Elogiind acea stă realizare supremă a cunoaşterii, Marx vorbeşte despre „ridicarea de la abstract la con cret". CONDENSARE, în doctrina psihanalitică, proces prin care într-un singur comporta ment, gest sau imagine sînt acumulate si simbolizate o multitudine de sensuri, ten

dinţe inconştiente şi trebuinţe. Se consideră că imaginile ce apar în vis reprezintă prin mij irea c. simboluri ale unei pluralităţi de tendinţe şi trăiri. Apare îndeosebi în fenomenele o irice dar este recunoscută ca un mecanism general al inconştientului. Laplanche şi Pon talis, c. „este una din modalităţile esenţiale ale funcţionării proceselor inconştiente cînd nică reprezentare îşi asumă singură mai multe lanţuri asociative la intersecţia cărora se afl rezentarea. Din punct de vedere economic este astfel investită cu energii care se reunesc în jurul reprezentării deşi aparţin la diferite lanţuri". C. se traduce în vis prin faptul că episoadele acestuia, în comparaţie cu conţinutul latent, sînt laconice. C. repre zintă mai degrabă o traducere decit un

rezumat. „Dacă fiecare element manifest esto determinat de mai multe semnificaţii late nte, invers, fiecare din acestea poate să se regăsească în mai multe elemente manifeste; pe de alta parte, elementul manifest im reprezintă sub acelaşi raport pe fiecare di n semnificaţiile din care derivă, astfel îneît nu le subsumează, aşa cum face conceptul". 'C ONDESCENDENŢA, atitudine binevoitoare, manifestată în relaţiile cu o persoană inferioară din punct de vedere material, social, intelectual. Această atitudine este uneori dubl ată de tendinţa de a evidenţia superioritatea proprie, tocmai prin acordarea ajutorulu i moral sau material altuia. Dispariţia inegalităţii sociale dintre oameni a dus la re strîngerea manifestărilor de c, termenul indicînd, astăzi, şi un echivoc. CONDIŢIE, element sau formă a conexiunilor şi interdependenţelor, de însemnătate secundară in raport cix relaţi le necesare, legile sau structurile esenţiale. Totuşi c. pot influenţa în sens pozitiv s au negativ realizarea proceselor necesare. Astfel reacţiile şi sintezele chimice sînt dependente de c, de temperatură, presiune, cataliză. Cu cit un fenomen este mai comp lex cu atît el depinde mai mult şi mai de multe c. în analiza şi interpretarea proceselo r biologice, psihice şi mai ales sociale trebuie să se ţină seama atit de legi cit şi de c , dintie care unele dobindesc semnificaţia de fac-

tori, în psihologic şi în sociologie se iau în consideraţie c. nbui lire şi c. subiective, c are, în an sambluri sistematizate, întloj >! 1 nesc funcţia de condiţionare (sau după Ev, de subdeterminare) .. unor fenomene şi procese. O<> ce într-un raport este c. în ai:u poate fi relaţie necesară sau ICM CONDIŢIONARE REFLEXĂ. reflex sau a unei conexiuni m-i voase prin asocierea repetată < unui stimul necondiţionat: cu un stimul indiferent. Acesta din urmă, fiind întărit prin reacţia necondiţionată devine semnal a! ei, produce acel eaşi efecte ca şi stimulul necondiţionat. De ex , lumina, sunetul, aplicate puţin înaintea actului de hrăni re şi menţinute în acest timp, ajung după repetări, să provoace salivaţia c r dacă nu se mai dă hrană. C.r. poate fi secundară cînd stimulul indiferent este asociat c u altul ce a fost anterior condiţionat. Este posibilă şi intercondiţionarea a doi stimul : indiferenţi pe baza reflexelor naturale de orientare şi investigaţie După I.P. Pavlov' , c.r. trebuie să realizeze următoarele patru condiţii: 1) precedenţa sau declanşarea stim ulului condiţionat înaintea celui întăritor; 2) coincidenţa celor doi stimuli; 3) repetiţia asocierii stimulilor; 4) eliberarea de alţi stimuli cu efect perturbator. G. Miill er, J. Konorski şi apoi B. Skinner, reipectind aceleaşi condiţii, au relevat un nou ti p de c.r. deosebit do 128 proces de formare a unui ii"n

cel clasic, pavlovian. Se asociază cu stimulul întăritor o mişcare sau operaţie (de apăsare, tragere, învîrtire) şi astfel subiectul (animal sau uman) obţine recompensa (alimentară s au de alt fel, posibil şi informaţionale, prin satisfacerea unui reflex de explorare — Harlow). Este c. instrumentală sau operaţională foarte apropiată de condiţiile fireşti ale activităţii. Le >>'y consideră însă că în fiecare reflex se îmbină c. tonică şi cea operatori ele modalităţi de condiţionare reprezintă modele elementare ale procesului învăţării. TORICĂ, cipiu în psihologie şi în celelalte ştiinţe umaniste conform căruia construcţia omului ca per onalitate, comportamentele şi procesele psihice individuale sau de grup depind ese nţial de factorii sociali şi sînt supuse inexorabil dezvoltării istorice. Socialul este condiţia sine qua hon a existenţei umanului iar istoria societăţii este istoria oamenilo r. Structurile sociale sînt însă supraordonate celor psihoindividuale şi, în proprietăţile sa e psihice definitorii, omul suportă determinarea social-istorică. Marx a demonstrat natura (esenţa) socială a conştiinţei, a derivat conţinutul ei din condiţiile existenţei soci le, a afirmat că omul este în acelaşi timp produs şi creator al istoriei. Deci c.s.-i. c are, în direcţia conştiinţei şi personalităţii, a proceselor psihice secundare, acţionează ca terminare nu este doar suportată Dicţionar de psihologie CONDIŢIONARE SOCIAL-ISde om ca obiect al acesteia, ci mijloceşte construirea omului ca agent, stăpîn al natu rii, subiect pragmatic, epistemic şi axiologic. Determinarea trece în autodeterminar e. Factorii c.s.-i. sînt: 1) activitatea, în primul rînd munca productivă şi cadrul social

şi tehnic al desfăşurării ei („transformînd lumea omul se transformă pe sine însuşi" — Marx) samblul relaţiilor sociale în care omul este prins şi care, după Marx, definesc însăşi esenţa ană; 3) sistemele culturii materiale, lumea construită şi transformată de om. (Marx: „isto ria industriei şi existenţa devenită concretă a industriei sînt cartea deschisă a forţelor es nţiale ale omului, psihologia umană aşa cum se prezintă simţurilor noastre".) Prin acţiunea ş existenţa civilizată, oamenii desfac implicaţiile subiective, psihice din constructel e materiale în care acestea s-au obiectivat, le actualizează şi dezvoltă; 4) reţelele şi var iatele fenomene de comunicare în comunităţile sociale, cărora L. Vîgotski le atribuia un r ol direct în psihogeneză şi care cunosc o expansiune extraordinară în societatea contempor ană; 5) factor indispensabil ce se înscrie tot în ordinea c.s.-i., este cel al eredităţii specific umane. Informaţia genetică a speţei umane nu este tributară doar unei condiţionări biologice. Engels arată că nu numai creierul dar şi toate celelalte organe, în ansamblul său organismul uman, poartă pecetea 129

pn •. în special ale limbii. Wallon le denumesc global „socializare". preistorie şi istorie. CONDUCTIBILITATE. Mai importantă e ste competenţa în c. global.e prezentă.organe funcţiona ie" (A. I. Kaplan afirmi că c. în legătură cu aceasta au fost studiate diverse stil uri de c. procesului excitativ se ba zează pe transmiterea de-a lungul nervilor a biocurenţilor. grupurilor de muncă. Beniuc) însuşirea moştenirii istorico-cultuvale. în cadrul acestui proces se pot distinge. nerecomandat. asupra. Acest potenţial nu se actualizează şi împlineşte prin . M. opus cel ui natural. « indivizilor prin care îndrume. 4) asimilarea treptată a elementelor fundamentale d in tezaurul cognitiv al omenirii şi exersarea implicită şi explicită a formelor de c x'mdirc luguă. democ ratic si libera!. lnrmal sau informai. cuini K. 2) adaptarea la schemele sau modelele de acţiune practică. relaţiile intcr personale şi de grup. în care deosebit de importantă este influenţa liderului asu pra persoanelor din organizaţie în baza autorităţii. fiului ( si poziţiei sule centrale. participarea atît la c. de l a cele mai elementare şi pînă la cele mai complexe. asiwik'yco ceri ulcior existenţi! faciale. CONDUCERE. să realizeze optim o sinteză a cerinţelor organizaţionale şi grupalc. 5. nivelul de organizare. d) a unea colecf">ă. corespunzător factorilor menţionaţi. c. Ncculau (1974) în studiul c. La o astf el de concluzie a ajuns A. în rapor t cu împrejurările sînt necesare si unele momente de autoritarism sau liberalism. Hamblin (1961) a găsit o corelaţie ficativă între competenţa liderului şi moralul grupei.) Discuţiile în jurul calităţil r optime ale liderului s-au dovedit a fi infructuoase (K. organizaţie) de un individ s. CONDUITĂ. e ste un proces in care tacticiie se subordonează strategiilor. informare completa şi oportună. este nu numai o problemă de tehnică a org:uuzării prin precizarea scopurilor şt mijloacelor. a ralurilor şi constituir ea motivaţiei fecundare. H.lor într-un efort organizat'". patru elemente. "lotuşi.!. iîarnard. printre care cele mai importante şi tipice sînt stilurile autoritar. următoar ele modalităţi sau căi: 1) integrarea progresivă in sistemul relaţiilor de coexistent ti şi coope rare interumană.) îndeplinirea rolului. c) centrală în ceea ce priveşte. din urmă e>i. C.i/ă persoanele sau activităţile. vorbim despre autoritate formalistă şi na de conducere". Leontiev) decît in condiţi le procesului pe care J. „se referă atît la puterea formală cît ş cea afectivă A. proces de <> -> mamlă şi c ontrol îndeplinit mtr-un sistem social (grup. dar se exercită prea puţină puter e afectivă.) este din . a reprezentat un factor esenţial în selecţia mutaţiilor genetice astfel îneît er editatea umană conţine un potenţial adecvat condiţiilor existenţei sociale.colo unde aceasta.''. Weber. situat la intersecţia situaţiei şi a grupului. termen încetăţenit în p ihologia ştiinţifică de către }'. presupune. deci stăpînirea ştiinţei şi artei c. Este necesar să se ţină se ama de factori cum sînt: sarcinile..a. dar şi o proble mă de interacţiune psihosocială. Ereditatea orga nismului uman este necesară dar nu suficienta. b) a căr~n influenţă este. Zlate (1975) acordă o mare însemnătate as gurării reţelelor c de comunicare eficientă pentru optimizarea c.existenţei sociale. pentru devenirea omului fiind indis pensabila (aşa cum arată INI. adecvat !>upa C.. Lambert. de asemenea. climatul. hang.ang). Laswell şi A. Aceasta se realizează priiitr-un proces de învăţare. reţelele de comunicare ş.N. în unanimitatea lor. Janet. Sit uaţia cupiilor-lup (v. cît si ia activitate a tuturor persoanelor implicate. cadrul cultural. l'iaget şi II.). semnificînd activitatea sau acţiunea sub toate form . funcţie a sistemului nervos de asigurare a propagării excitaţiei. C. în locul tipului de lider „harismatie " descris de M.'u de o s ubgrupare cu statut şi roi. Omul este singur a fiinţă care nu se constituie ca om în afara unui proces de adaptare şi învăţare intraspecif c. şi. Importa nt este ca liderul. cărora diverşi autori pun accentul în mod diferit şi anum e: a.arca de statute personale. asumar ea de roluri ţi preci. optimizarea deciziilor şi asigurarea controlului. Cortceptul de c. "cei ce au studiat problema ajung la conclu zia că stilul democratic este optim iar cel autoritar. 6) integrarea def'ttnă in sistemul funcţional socii''. . Conducerea. prin enculturaţie (v. hi anlropogeneză. se preferă acela ce este acceptat şi deci ascultat. 3) însuşirea mijloacelor de comunicare simbolică. (R.se rci:-ij la calitatea comportament.>cest punct de vedere concludentă.

Astfel se descriu C. care este delimitat la sfera reacţiilor obiective şi obse rvabile. între comandă si 130 131 . Spre deosebire de comportament. limbajul este un sistem de C. Deci în centrul preocupărilor este organizarea şi autoreglajul activităţii. intelect ive şi afective sînt concepute ca un fel de c. emoţionale şi voliţionale. c. După P. Procesele psihice. perceptive .ele lor. intern-subiect ive şi extern-motorii şi întotdeauna considerînd unitatea dintre ps:liic şi fcptele de comportament. De asemenea. mintale. internă şi mijlocită instrumental (semne şi simboluri) prin care subiectul întreţine relaţii cu lumea. al colaborării. cuprinde şi fenomenele interne subiective. detaşînd relaţiile obiective existente în realitate. janet inteligenţa nu este altceva deeit o c. deci reuneşte organic faptele psihice cu faptele de comportament. în definirea c. dincolo de ceea ce oferă pe rcepţia. senzoriale. interne. accentul se pune pe modul de a se conduce şi de a acţiona mintal şi motor al subiectului într-o situaţie dată sau in situaţi tipice.

de bază a unor c. în baza unor tendinţe progresive. C. Ci. asemănării care este solidară cu cea a diferenţei. simbolică legată de comandă şi subordonare. şi de forţă relativ egale şi gTeu de conciliat sau ireco nciliabile. Janet descrie o serie de obiecte intelectuale şi c. După P. Janet din sistemul de autoreglaj social. a rîn i şi a sertarelor. Ne referim la: c. vor asigura noţiunile şi relaţiile de cantitate . voinţa. Ci. Teodorescu arată că: dacă unealta şi întrebuinţarea ei. ale raporturilor şi noţiunilor de cauzalitat e. P. C. apoi c. sforii. S. manifestat prin elaborarea unor noi C. scării. individuale şi c. la nivel uman şi relevă principiu l amînării (la P. Astfel se naşt e o stare de tensiune şi frămîntări care pot căpăta o formă dramatică. sertarelor este pusă la baza operaţiei de clasificare. că există trei tipuri de ci. sau psihice şi anume: cogniti ve. Janet. intelectuale rezultă din inter orizarea unor c. portretului care est e la baza reproducerii şi c. păstrării nţinerii instrumentelor care este extrem de importantă. în acest sens P. distincţia merită să fie reţinută (V. deosebit de complexă. în vederea acoperirii lacun elor de memorie sau în contextul şi datorită unor tulburări mintale. motiv aţionale şi afective. ciocnire şi . portretului va duce la noţiunea şi raportul de asemănare de formă şi materie. secundare şi terţiare. Asher consideră. Tot aşa. c. într-un anumit c ontext devin scopuri iar scopurile mijloace. Janet prezintă sugestiv o serie de diverse forme de c. pieţei în care se contopesc acte ce privesc poziţia şi deplasarea. Actele de împărţire presupun divizare şi apoi 132 distribuţie în continuare la nivel superior.supunere intervine reversibilitatea: „a comanda şi a asculta este acelaşi lucru dar es te contrariul. menţionăm c. principiile deliberării (reglări secundare de t ip raţional în intervalul dobîndit prin suspendarea reacţiilor impulsive). A stfel în actul de adunare sau îngrămădire. care sînt foarte elocvente sub raportul înţelegerii şi explicării uno r fenomene de care elementare. dacă c. intermediare şi supe- se ocupă psihologia. so ciale. că fiecare satisfacere de dorinţă ascunde şi o renunţare.) şi principiul invenţiei. iar c. Pavelcu ). C. c. se clasifică şi se iera rhizează ca rioare şi de asemenea ca primare. coşului cu mere. Chi ar dacă aceste două forme nu se pot manifesta izolat.(V. dealtfel. în contextul unei relatări. a împărţirii. CONEXIUNE INVERSĂ v. Clapar ede stabileşte diferenţa dintre conflictele mijloacelor şi scopurilor:cel al mijloacel or CONFLICT INTERN. P. atitudini opuse. presupune trecerea de la multiplicita te la unitate sumatorie ca şi relaţia inversă. conexe lor. iar mijloacele. După şi asocieri fanteziste şi absurde. dezyoltîndu-se abstracţiunea. este p usă la originea scrierii sau gradaţiei. F E CONFABULAŢIE. construcţie trenînd astfel adîncurile personalităţii. m edii superioare de tip uman. la c. intelectuale. pot fi considerate ca puncte de plec are ale noţiunilor de mijloace şi mai tîrziu. Tot Ed. supraordonate de factură cul turală. caracterul şi afectivitatea persoanei. Janet acordă un rol decisiv instrumentelor şi relaţiil or de comunicare şi colaborare socială. interese. în acest sens se disting c. luptă între motive. EDBACK. sfoara devine modei al relaţiilor prin operaţiile materiale pe care le permite. PSIHOLOGIA CONDUITEI). sînt inevitabile î ndividului. se produce într-un anumit moment sau este persistent. c. Actele comune ale punerii fructelor în coş şi apoi ale scoaterii şi distribuirii lor sînt luate ca model pentru sinteză şi analiză. Autoreglajul activităţii intele ctuale este derivat de P. principiul co mpensaţiei (combinare sau substituire de c. ca şi a te duce şi a te întoarce pe acelaşi drum". de pildă. c. motorii structurate social. Janet. Arătînd că c. producţiei. In emanciparea c. Ed. Conştiinţa rezultă din adăugarea la c. La un nivel super ior se plasează c. M. suspensive). drumului care este compusă din dus şi întors. c. coşului cu mere. Acţiunile secun dare le coordonează şi modifică pe cele primare. adică c. în legătură cu declanşarea sincronică a mai multor erese divergente. ten dinţe. constituie obiectul psiholog iei. Claparede arăta. Ralea sistematizează condiţiile ierarhizării c. dar multe din ele pot fi depăşite prin opţiuni în favoarea tendinţelor cu semn ificaţie superioară. apărute înaintea limbajului.

După Laplanche şi Pontalis. luînd în consideraţie tensiunile de atracţie sau apetenţă şi de respingere sau repulsie. în timp ce al doilea ne conduce spre opţiunea scopurilor an- V. Pavelcu. conflictul este prin excelenţă un factor al tensiunii afective. K. Lewin . 3) atracţie căreia i se opune o respingere şi 4) respingere contracarată de o atracţie.creează probleme de natură intelectuală şi posibilitatea de rezolvare a lor dovedeşte grad ul şi nivelul de capacitate intelectuală. 2) respingerer espingere. este larg dezvoltată în psihanaliză care interpretează nevrozele c a un conflict între trebuinţele de satisfacţie şi trebuinţa ' de securitate sau între pulsiu nile sinelui şi apărările eului. sau între două sentimente contrare) sau la acesta din urmă putînd să se exprime într-o manieră deformată în conflictul manifest şi să s ducă. de crie patru forme de bază ale conflictului şi anume: 1) atracţie-atracţie. Tematica ci. de dezordini ale conduitei şi tulburări de caracter etc. se vorbeşte în psihanaliză despr onflict cînd în subiect se opun exigenţe interne contrare. prin formarea de simptome. de exemplu. Psihanaliza 133 . mai ales. Conflictul poate fi manifes t (între dorinţă şi o exigenţă morală.

în psiholog ie. mne/ice este uitarea. desemnează proprietatea. De aici. de largă c irculaţie. la care se ajunge în urma unor conflicte manifeste sau tacite şi în baza pr esiunii sentimentelor şi opiniei publice. în sens psihologic. în sens logic. CONSECVENŢĂ. indiferent de modificările ce intervin în infrastructura acesteia sau de punctele de vedere din care este consid erat C. î icaţii (alcool. Contrariul c. în traumatismele craniene. Uneori. ca un acord sau o converge nţă de opinii. îndeosebi poezia. respectarea în tot ceea t<. voinţă şi carac . R. ca.Iaci şi gindeşii. semnului sau termenului. Burge ss interpretează obiceiurile.. desemnînd un acord. opinia publică. H. Ca trăsătură de. nu ştie unde se află. altă structură au conflictele interindivjduale sau infragrupale. odată conc servarea construită.i însuşirilor. C ONSENS. febră tifoidă). făcea o deosebire între sensul cuvîntului. bazată pe acordul cu ambianţa socială. climat al întrajutorării.şterea şt reproducerea. gîndirii.ie). constituie acel aspect al scmnuicatiei unui cuvint care nu este comu n pentru toţi vorbitorii unei limbi trezitul în diferiţi vorbitori ecouri afective. Constă din funcţionarea anormală a percepţiei. totalitatea ace. Se deosebeşte de demenţă prin conştiinţ pe care o are subiectul despre dificultăţile sale. stare patologică trecătoare şi rareori durabilă. edificare . Dan-Spinoiu a st udiat c. ciuperci). în hologi*?. în diferiţi. totdeauna şi îi» orice împrejurări. operaţie prin care se defineşte un invariant de substanţă. cooperării şi creaţiei. c.). în colectivele de muncă. idealurile ca cxprimînd un c. în genere de r spectarea normelor umanismului comunist. G. între pulsiuni. i şi idealuri. as ociaţii marginali» etc. şi prin eforturile pe care h. legile şi egulile de formare şi transformare într-ur. ca ansamblu al faptelor psihologice ce apar în conştiinţă datorită cuvîntului (deci atît conotat v cît şi denotativ) şi semnificaţie. C. perspective: c onflictul între dorinţă şi apărare. maladiilor de origine ereditară sau „(lin naştere".-. pare a li rătăcit. K aport între cunoştinţe care iudică aceeaşi direcţie de _ interpretare. sta re persistentă de echilibru şi satisfacţie. într-un alt sens. Actele bazate pe limbă. CONFORT SPIRITUAL. caracterizată prin tulburări ale lucidităţii şi clarităţii conştiinţei obtuz. Kallen considera că termenul trebuie utilizat doar restrictiv. dispoziţiilor. depu ne pentru a se redresa. etc. volum. anxietatea. greutate. CONFUZIE MINTALĂ.sto r nolc comune constituind c. zonă siabilă. unui semn lingvistic d e a se referi Ia uu ansamblu de obiecte care au notr comune. în logică. Kste întîhiită în unele infecţii (tifos exantematic. aceeaşi concluzie. deci denotaţie. CONSISTENŢĂ. ceea ce duc e la dezorientare în timp şi spaţiu. CONOTAŢ1E.consideră c i . 1"\ l'aullian. Caracteristică a gîndirii care respectă cerinţele principiilor gîndirii. în condiţi absenţei conflictelor şi a realizării de sine nestingherite şi favorizate de împrejurări. între diferite sisteme sau instanţe. unitate de orientare între sentimentele sau gîndurile unei persoane sau ac ord general în gînduri şi sentimente la membrii unui grup social. l'ark si E. pe baza implicaţiei şi a raporturilor ei cu conjuncţia şi cu di sjuncţia. E ste condiţionat de echitate. sistem deductiv. (în logica scolastică) implicaţia şi decurgerea formul lor logice una din alta. precizată lexic şi semantic (a sensulu genere). c CONGENITAL. memoriei. ea se fundează simplu pe identitate". prin C. clasă e t c . pentru a sugera stări afective în contextele în caic a par (opus denotaţiei. a aceloraşi principii. cei fiind constitutiv fiinţei mnane şi acesta. apar iluzii şi halucinaţii. j l'iaget scrie: „descoperirea noţiunii de conservare de către copil este întotdeauna expresia construirii unei grupări (logice sau infralogic e) sau a unui grup (matematic) de operaţii. caracteristică a relaţiilor de cooperare si interdependenţă. ceea ce f a c ulterior posibilă recuno. se denumeşte cel de al doilea proces al memoriei de păstrare a informaţiei (după ce a fost fixată*. se realizează întotdeauna printr-o coordonare şi constituie o condiţie obligator ie a oricărei activităţi raţionale.. calitate a unui sistem axiomatic de a nu conţine o formulă oarecare în acelaşi tim . CONSERVARE. v. indică existenţa unor convingeri ferme şi a unei mari forţe voluntare. n cunoaşte datele calendaristice. Amintim şi despre instinctul de c. propunînd o seric de remedii. folosesc de predilecţie această proprietate a cuvintelor. Bolnavul nu-şi aminteşte numele.

chiar dacă variază distanţa. în evaluarea testel or. str ucturii şi altor calităţi ale sistemului complex. în imaginea perceptivă a dimensiunilor. luminozitatea etc. S e vorbeşte şi despre c. unghiul de re cepţie. intelectuală. măsura în care itemii ce-1 compun sînt concordanţi. caracteristică şi lege a percepţi constituite. coeficient de c. se exprimă în menţinerea constantă.p cu negaţia ei. morală sensul supremaţiei valorilor morale în conduită. se calculează prin diverse formule un. prin care se exprimă omo genitatea testului. CONSTANŢĂ. acelea ale zonei 134 135 . Aceasta însă numai în anumite limite. în studiile asupra stilului cognitiv unii autori degajă un factor de C. adică de a mi fi contradictoriu în psihodiagnostic. în sensul coeziunii trăsăturilor şi despre c. caracterologică. astfel îneît rezulta tul dat la un item să fie semnificativ' pentru rezultatul general obţinut ia test.

operaţii. C. ceea cu ţine de modul de structurare a subiectului la un moment dat. E. perceptive fiind relativă. „CONSTITUŢIE SOMATOPSIHICA. proces neurofiziologic cu desfăşur are spaţio-temporală. creaţia ca efect al libertăţii de construcţie mintală prin recombinările dintre scheme. care stă la baza verigii aferente a procesului perceptual. în parte dobîndită. este decisivă. după gestaltişti. Un astfel de model reprezentativ. datorită unor mecanisme de ajust are sau acomodare (J. congruentă metric cu acesta. Deci c. semnifică caracterul activ şi cr . el nu reprezintă şi nici nu simbolizează evenimente ci permite cooperarea şi op erarea cu ele. după behaviorişti ca rezultat al învăţării perceptive (Hebb). treptat. exclude acel: elemente irel evante pentru distincţia. personal. constîn d în sinteza aferentelor venite pe căi diferite la un centru nervos. prin moravuri şi opinii şi. C. se defineşte ca un discriminan t creat de persoană pentru a discern} între asemănările şi deosebirile din cadrul evenimen telor cu care se confruntă şi în acelaş' timp o bază pentru a. legea C .). mod de determinare a unei acţiuni printr-o presiune exercitată din exterior în chi p organizat prin reglementări sau difuz. folosită pentru a da sens acestora şi pentru a le anticipa. CONSTRÎNGE RE. în parte ereditară. un registru de utilitate (un set mai larg de evenimente de care se poate ocupa construcţia. o unealtă care pe rmite nu numai discriminarea ci şi organizarea şi anticiparea lor. de ex. intervine un motiv care este însă indirect şi negativ. prevederi ce se bucură de autoritate d ar nu sînt intim asimilate. Şi în cazul acţiu prin c. Bruncr). al modelării după un contin experenţial.uzuale de acţiune umană. nu se mai realizează. predispoziţie la anumite boli. de evitare. C. C. CONSTRUCTIVISM. se organizează şi interrelaţionează în cadrul unui sistem de c. datorită activării unor structuri inter ne. p roiectată. a individului. de mărime. sînt în afara filonului de motivaţie dominantă. în continuare. CONSTITUTIV. semnifică ref rea ca o reconstruire analitico-siutetică a realului şi. C. în limitele arătate. Gibson arată că parametrii c. deci dintr-un sistem de caracteristici perfonmite. pe această bază rea lizîndu-se un fond aferenţial peste care se suprapune oricînd o nouă aferentă a cărei valoare funcţională m mentană este determinată de acest fond. CONSTELAŢIA AFERENTELOR. formă. poate fi formulat explicit sau p oate acţiona implicit şi poate constitui un facsimil neprelucrat de trăsături ale lumii. în s ine însuşi este tipul de contrast pe care îl percepe persoana şi nu o reprezentare a obi ectelor. s usţinere a tot ce reprezintă o contribuţie pozitivă. tendinţă spre realizare cu accentul pe obiectivare. după Piaget în urma decentrării prin coordonare. este rezultatul reglăril or perceptive în baza unui program ce implică şi etaloane informaţionale. Cunoaşterea este întotdeauna o cons trucţie^ şi reconstrucţie (F. care se exprimă prin înf reactivitate. se deosebeşte de concept din logica formală care reprezintă o catego rializare inerentă realităţii. sistem care la rîn dul lui reprezintă o creaţie personală. este în chip necesar bipolar şi operează asemenea axelor de referinţă dihotomizate. de asemenea. fapt clar releva t în fotografie. înzestrarea. idei. este atît la baza reproductivismului cît şi a pro tivismului susţinut de atitudinea transformatoare. termen utilizat de G. imaginea nu suportă diminuări sau deformă rămîne adecvată obiectului. volum se formează la copii. Organizarea supe rioară a percepţiei după schema obiectului permanent (P. c. temperament. dispune de un centru de utilitate (un set d e evenimente pe care cel care îl foloseşte consideră că le poate ordona cel mai convenab il înăuntrul contextului său). chiar dacă uneori mai puţin eficient) şi un set mai îndepărtat de eve- nimente în relaţie cu care nu are utilitate. care se operează. C. Fiecare persoană realizează pentru sine un model reprezentativ al hunii c are îi permite să dea sens şi direcţionalitate comportamentului său în relaţie cu aceasta. pînă la distanţa de 20 m. C. apare ca o interpretare impusă asupra evenimentelor. atitudinea favorabilă con strucţiei materiale şi spirituale. Durkhei m consideră că în viaţa socială legea c. în desfăşurarea psihică c. ceea ce rezultă din organizarea n ativă a subiectului. Gonseth). Kel ly în cadrul teoriei constructelor personale (v. în percepţie. exer citate dinăuntrul subiectului de norme. sau c. în alte condiţii cum ar fi în vederea unor oameni de la mari distanţe. Meyerson) este însă condiţionată de amiliarizarea cu obiectele şi de exersarea în cîmpul imediat al activităţii. cu trăsături bine definite. informaţii baza selectivităţii şi finalităţii. în epistemologie c. Deşi proiecţia optica a unui stimul mai îndepărtat se diminuează în raport cu cea a unuia identic apropiat. aptitudini etc. J. CONSTRUCT.

c. atitudine ce se dezvăluie prin efortul depus de către o persoană în vederea desfăşurării activităţilor — cantitativ şi calitativ — la un nivel superior. în sensul dialecticii marxiste.eator al gîndirii care prin modelare. îşi elaborează formele şi obiectul său. structurare. CONŞTIINC ATE. intui Sionismului şi instrumentalis mului. se opune empirismului mecanicist. în conformitate 137 136 . P rincipiul c. trebuie să fie înţeles ca un principiu al organizării sau modelării intelectuale re mijloceşte atît reflectarea cît şi creaţia ce se sprijină pe datele reflectării şi se validează prin practică. Construcţiile mintale nu pot fi identificate întru totul cu realul dar nici n u pot înlocui total realitatea.

dintre momentele anterioare şi cele. vedea Marx specificul uman distinct de cel propriu animalelor care nu se detaşează din mediul natural „întrucât nu produc la nivelul universalelor lor".şindu-şi mersul.i reacţie". datorită cărora „întâlnirile" subiec ui cu lumea sa sau transformările interne să genereze semnificaţii. combinare şi structura limbajului. e aborată prin activitate socială şi cucul turaţie. nu se desprinde pe sine din natură. C. odată cu transformarea structurii act ivităţii omului se schimbă şi structura c.cu normele perfecţionării şi în . Janet defineşte c. Vîgotski le califică drept 138 „unelte spirituale". trebuie siderată în primul rînd în unitate cu activitatea socială d • transformare a lumii. supraadăugată cţiunilor elementar. clin proprie conştiinţă. puncte nodale în reţeaua carc-1 ajută s-o cuno ască şi s-o cucerească. iar actul de c. categoriile sînt treptele aceste i desprinderi. în consecinţă. act cu-ştiinţă. este condiţionată de actul „supraadăugat" al comunicării. fixate verbal).rie kubinstein. pe care L. constind din reflectare decodificată prin cunoşt inţe. ciur. d torită unei combinaţii de reflexe. dar şi ca lucruri a căror semnificaţie es te determinată de relaţia lor cu nec-:tăţile S"ciale Acţionînd.eontiev. Limba constituie forma socială a c. construcţie. îşi păstrează. P.i. a înlimplăt. cum — cu. bazată pe un model co unicat ional intern şi intern-extern. Dezvoltîndu-se în ordinea acţiunii reglatoare. ca: „o conduită particulară mai complicată.. lucrurile în interacţiune. Janet). „Odată eu apariţia muncii social-organizate. de ex. mijlocite prin praxis şi cogniţie. implică detaşarea bazală subiect-obieet si elaborarea de relaţii faţă d e mediu.a fi conştient înseamnă a te înscrie în povestea propriei tale experienţe" . CON t.if. în plan subiectiv. este implicată experienţa şi tocmai de a c. modalitate procesuală superioară a sistemului psihic uman. Aceas tă experienţă nu este însă doar rodul activităţii individuale. se fundează pe experienţa acţiunii şi comunicării ctura operaţiilor de selecţie. P." în consecinţă. a formei la conţinut. obiectele încep să apară nu numai ca obiect e alu trebuinţelor personali: ale individului. în procesul muncii. adică ale cunoaşterii lumii. servesc la desemnarea obiectului si la formularea unei atitud ini faţă de el. esenţială. existentă şi pentru alţi oameni şi numai astfel existentă şi pent însumi". în general. ce dispune de semnificaţii şi-şi integrează pragmatic şi semanti c ambianţa. forma de desfăşurare a tivităţii. opunerea lor variabilă (acelaşi motiv faţă de mai nuille ohiectescop. ale subiectului. legată şi inclusă în relaţiile socialo practic ezvoltă şi persistă în acţiunile sociale de cooperare (I'.adaptare de tip uman. Omul conştient se desprinde pe sine. iu condiţiile căreia silisfacercaintere selor individului se realizează în mod social. Cuvintele încărcate cu semnificaţii categ oriale. e. c. omul descoperă tot mai profund însuşirile lor obiective". în care se descoperă (pot fi dedu utilizate relaţiile esenţiale. Omul instinctelor. Epistemologic.N. c. Pupă A. pre supune reducerea jenomenutu: Ia esenţă. a conexiunii inverse dintre rezultatele actului şi structura mentală.:". fiind şi st ructură a C. Rubinslei n). c. asupra un r lucruri prin intermediu! altora (al uneltelor-iucruri destinate special acţiunii asupra altor lucruri). dorind şi îăcînd eforturi de a merge. ci are o geneză socialistorică ividul asimilîndu-şi-o prin învăţare. structura activităţii instrumen ale presupune fundamental detaşarea motivului de scop. d<. pentru că. legătura. sa vitală cu activitatea şi dobîndeşte. Efectul de „a-ţi da seama" ce exprimă emergenţa autoor ganizării sistemului psihic uman presupune prezenţa prealabilă la subiect a unui ansam blu de semuificanţi şi grupuri operaţionale reversibile. practică. fiind o trăire a experienţei într-o situaţie dată (H. devine conştient ele mers. genetic şi funcţional. Este o „reacţie l. sau. Piagel). cind.tntliti la necesar. punînd. Făurită în practică. a •particutariilui la gene ral . Această confruntare duce la „neutralizarea obiectului-scop''. C. permite desigilarea (J.. copilul însu. mijlocită prin limbă. v.. conştiinţa reală. după cu ia arată A. actual e devenirii sale. autooi gannare eu cjecte emergente şi autoreglai la iiirelul coordonării •necesităţilo r siibieeiiee cu necesitatea obieetieă. scientia —ştiinţă). în aceste relaţii sau atitudini. oricăror constrîngeri. ca. în faptele de c.Ey). o expresie verbală. iar H . omuhii ca individ social (S. la nivel social şi individua . I. spun e Marx.. Şi limba este însă. Janet cons idera că . diverse motive convergente spre acelaşi obiectscop).u". Marx: „limba est-. Lcnin precizează: „în faţa omului e află reţeaua fenomenelor naturii. Leontiev. la reflectarea obiectului ca obiect. sălbaticul. adaugă acestuia o nouă reacţie. lJazîndu-se pe practica ex istenţei sociale.

Implicînd în activi tate şi relaţiile sociale. prin aceea că înainte de a construi practic să proiecteze mintal. Pamf mă: „condiţia liminalâ a conştiinţei umane este dialogul". vorbi. Marxismului i se datoreşte aserţiunea demon139 . ci se reflectă ca într-o oglindă în altul şi pe această cale îşi de ză eul." Ed. căci i tificînd această lume. Marx arăta că individul nti se naşte cu o oglindă în mînă prin car dentifice propria fiinţă. subiectul se ridică in faţa lumii sale. după cum în dezvoltarea c. Marx arătase că. genetic. de sine.Ev arată că „asumindu-şi funcţia de a. el se înfruntă cu sine însuşi. intervine un d ialog interiorizat cu propria persoană. oamenii înainte de a t ransforma lumea în mintea lor au transformat-o practic pentru ca apoi omul să se dis tingă. Dialogul este responsabil pentru discriminarea dintre sine şi altul. îşi apare sieşi. designînd-o.

a practicii. Prima este bază pe ntru secunda dar nu poate exista fără existenţa secundelor. Wundt calificase c. Importantă este însă o anumită coarticulare sistemicâ. acestea din rmă în adolescenţă. mai mult sau mai puţin elementare.Fessa . Cunoştinţele apar ca premise şi produse ale a tivităţii de reflectare conştientă. pe oricare dintre procesele psihice senzoriale. Focarul de c. ca nonconştiente sau inconştiente. observăm persistenţa topicii proceselor vizuale. este integrarea exper ienţei astfel ca să poată fi totodată unică şi multiplă. gîndirea şi imaginaţia creatoare. zone evanescente de hallo ce se pierd în obscuritate. în geneză dominî succesiv percepţia şi emoţia. ca o sinteză creatoare luînd ca model cîmpul vizual în c are se identifică un centru şi zone periferice. Ey consideră că . şi psi hismul inconştient pot fi de sinergie. în sensul feno enologic şi structuralist.strată: „Conştiinţa este de natură socială si va rămîne astfel atît timp cît vor exista oamen ara existenţei sociale. socială şi c. în genere. sau conştientizare. în care eul operează transformări asemenea unui sculptor în piatră. mai apropiată de realitatea lui. stare de vigilenţă (\V. reprez entînd „franjuri". Ceea ce se integrează. Vîgotski dovedeşte că fiecare proces psihic poate ocupa o poziţie dominantă. individuală. este un proces de reflectare cognitivă de către om a lumii şi a lui însuşi. James distinge stări substantive. W. crepusculară. C. Uhtomski). fiind aceea de esenţă-fen omen. intelecti ve. angajează toate procesele psihice şi presupune interacţiunea dintre afectiv şi intelectual (S. Topic. Buhler. Rub instein arată că abordarea psihologică a c. Important este ca să se înţeleagă fenomenele de c. de care se ocupă psihologia. corespunde centrului. c. focar de excitabilitate optimă ( Pavlov). relaţiilor sociale. James care vorbeşte despre un „torent" al stărilor psihice h aotice. în psihologia clasică şi mai ales la K. sistemică. dobîndind atributul de c. şi psihismul inconştient. primul dintre ele aparţinînd lui \V. Punînd natur a şi societatea „între paranteze". Intre c. Husserl a iniţiat analiza „în sine" a c. Husserl o consideră ax al fenomenelor conştiente în care se întîlnesc noem aticul. intermediare între c. Vîgotsk'i înţelegea c. ca o con ucţie sistematică în care sînt implicate toate procesele psihice. nu există altfel decît ca o priză de c. sau a se identifica structural cu ele. în primul plan al c. în realitate. Categoria întreg-parte nu es te aplicabilă acestui raport. ci a unor stări psihice situate în diverse faze. Şi în acest caz. Deci nu se poate afirma existenţa unei c. H. Janet este primul din cei ce arată că fenomenul de c. heterogene. toate viciate d e eroarea subaprecierii însemnătăţii factorului conştient. în acest sens am putea înţelege intenţionalita tea pe care Ed. la diverse niveluri de 140 conştientizare. au la bază interacţiunea optimă a celor două sisteme de semnalizare. St ructura subiectivă a semnalului complex conştient implică o relaţie biunivocă de la obiect spre subiect şi de la subiect spre obiect. Rubinstein). ce dispun de claritate. sînt procese informaţionale şi tensiona le de ordin psihic. Esenţială în procesul c. psihicului şi c. a limbii. Relaţiile dintre c. Pavlov menţiona că efectele de c. în fiecare din momentele ei (A. individuale fără a se reduce la acestea. Considerat relativ static acest tablou al psihicului conştient şi inconştient coincide cu cel furnizat de neurofiziologie ca re introduce conceptele de dominantă (A. clare este interpretată ca un efect de iluminare sau insight. complementaritate sau contrarietate. Prezentarea topicii şi dinamicii feno menelor de c. Atît E. în ipostaza lor anterioară. W. P. este o condiţie necesară dar nu suficientă. întotdeauna însă c. afective sau voliţionale. se delimitează o zonă a C. L. Aceasta presupune un ansamblu de cunoştinţe prin intermediul cărora reflectarea lumii dobîndeste înţelesuri. apariţia c. de claritate şi luciditate. E. Există însă şi prezentări ale dinamicii c. Desigur. socială înglobează totalitatea c. Penfield). memoria. voinţa. Husserl cît şi reprezentanţii psihologiei naturaliste s au funcţionale nu reuşesc însă decît să descrie unele particularităţi ale desfăşurărilor de c explica. so ciale nu poate apărea şi nu se poate menţine c. şi care ar putea fi calificat e. iar L. şi stări tranzitive. aceast a din urmă reprezentînd tematica predilectă doctrinelor psihanalitice. însăşi formarea pr ceselor psihice se integrează în acest proces de constituire globală. exclude posibilitatea ca aceasta să fie priv ită ca un produs finit. a cărei emergenţă fectul conştient şi a cărui ierarhizare variabilă nu numai genetică dar şi funcţională poate ce. ca r eflectări ale existenţei sociale şi ca procese indispensabile ale acesteia. clare şi altele de c . individuală sînt raporturi complexe şi de unitate. deci latura obiectuală şi noeticul ce exprimă subiectivitatea.

de sine. C. a selectivităţii şi intervenţiei creative în mediu. de sine este condiţia esenţială a a ctivismului autoreglator. de sine sau autoconştiinţa. despre lume este coercitivă. apărînd ca un revers al c. imposibil de conceput una fără cealaltă: C. c. necesitatea obiectivă inexorabilă.structura primară a c. prezentînd măsura r eală a lucrurilor. despre lume. este noesonoematică. aceea de a consta din două „compartimente" complementare. Prima este genetic decisivă. în timp ce c. din recurenţele mediului social ş uman asupra individului. ase menea emisferelor de Magdenburg. fiind deschisă atît spre obiect cît şi spre s ubiect. c. despre lu me se bazează pe modele sau imagini ale realităţii obiective. rezultă. legate una de alta. C. despre lu me şi c. Este ceea ce ne trimite la caracteristica fundamentală a sistemului conştien t. 141 . în cea mai largă măsură.

activitatea psihică începe să apară în calitate de conştiinţă. izolate în anumite structuri. H. Dar autoreglajul conştient sau voliţional c^te la . orice acţiune fiind o poliţă asupra viitorului. ca trăire a experienţei de li ic e te în cadrul cîmpului total perceptiv prin mijloacele limbajului şi în condiţiile derulărilo r operaţionale.ate a experienţei' (H . conc a un interval de actualitate. nefiind exterioare una alteia. In acest sens. este dirijat.şi dă seama. menţi năm: 1)funcţia de reflectare cognitivă. semnifică. . orientat si polarizat. Hy insistă asupra conceptului de cîmp de c. acest sens al „transparenţei" pe care u oferă cîmpul odată ins . Ev). . Astfel se produce o contracţii' a demersurilor urmată de o ada ptare explozivă. 3) legitatea. din trăirile sale nemijlocite. ca modalitate superioară a sistemului psihic uman ne obligă să evităm orice t ratare unilaterală sau reducţionistă. I-'. Cîmpul de C. se vorbeşte despre stări de conşeienţă. după Bergson. 3)funcţia p roiectieCu do extrapolare in proiecţii şi planuri a unor conţinuturi subiecliec. cîmpul de c. în stările de afect intervine o îngustare •<< cîmpu c. de care el nu-. Fiind o trăsătură de unire între ceea ce a fost şi ceea < • va fi (observăm că < atît reconstituirea tului cit şi proiectarea viitorului presupune reversibilitate operaţională). ca „o scenă a actualităţii trăite". Dufrenne consemn inţa este mai mult de cit cunoaştere.-. conferă. implic-iud o penetraţie mutuală şi definind o succes iune în simultaneitate. ci prezintă o ierarhie de nive le călit. S . ca o conservare şi o acumulare a trecutului in prezent. Kubinstein însă scrie: . Ey cultivă o concepţie org anismic-dinamică despre c. 2) funcţia anticipativii sau predictieă.tc reflectare conşti ceea ce se găseşte in afara ei".Merleau-I'ontv îl comentează astfel p e lîergson: „din această c contralovitură a Im. Bergson prezintă c. atenţie selectivă. c. nu este dec: doar o mărime extensivă. în cazul reducţiei acesteia. de unde derularea caleidoscopică a experienţei". întrucît stările :. din şocul vieţii asupra cunoaşterii sale. „necesitate perpetuă de schimbare a perspectitivei. din viaţa si activitatea omului.t idei le mele ci la obiectul acestor idei". în stări de disolnţie patol gică apar simptome d ~ < autism.. l'rin corelar ea celor două subsisteme si1 realizează detaşarea de mediu şi implicarea în mediu. ca o organizare inteligentă a elanului vital.pe cînd c.'e .'ini! procesele interne ale c.. pe care o caracterizează după particularităţi ale cîmpului său.şi pe trăsăturile personale.-. ca o construcţie între instinct şi in teligenţă. ca o zonă disponibilă în care se zămislesc acţiunile.ul reprezintă o configuraţie st abilă la care se articulează cîmpul experienţei trăite actual. Pentru lîergson. Rubinsteiu arată că: ' „ î n t o t deauna.e referă l. de sine se întemeiază pe modelul culm . ca un punct de articulaţie între durată şi spaţiu. ca o prczentifieare a mediului şi fiinţei.. ca în cazul alcoolemiei. Caracteri. datorită proeminenţei unor tendinţe.stive asemenea infrastructurii sale semantice. 'II. „multiplicitate de dimensiun i elastice şi fluctuante". -lj funcţia finalistă sau de orientare spre scop. în consecinţă. 11. baza te pe o anumită structură operaţională. de scurtcircr. S.pe măsură ce.e succed fără să se di ngă. intervine fenomenul de c. în cazul hipertrofierii c. memorie. să relevăm locul central şi supraordonat al proceselor cognitive in siMemid psihic uman. exprimată in organizarea rigur oasă coerentă şi antientropică a sistemului cognitiv în ordinea implicaţiilor necesare. c. în cazul instalării pe zone întinse ale cor texului a unor procese de inhibiţie.Dialectica gcnc:ei conştiinţ i cs. Sînt particularităţi ale dinamicii C."M. înţeles ca „o totalitate limitată şi organizată autohton".ii fixaţii obsesive si desfăşurări supe rficiale. duratei continuitate prin endosmoză. Aceasta este baza acţiunii care presupune int eres. deci o multiplic are şi coordonare a planurilor de activitate psihică. afirmă ceva ce nu . dincolo de care trebuie menţionate particularităţile psihice funcţionale şi de conţinut. de extrapolare sau proiecţie. chiar şi „judecat <. 2) facultativitatea. Normal.iccca a unei pitnryi în forme pr< •i. ea este cunoaşterea cunoaşterii".iii asupra etilui. înţeleasă ca disponibilitate de cîmp. în primul rînd. se desprinde reflecţia asupra lumii .şi asupra sa însuşi.it".rc<: e şi ii rai hi . . Tratarea subsis temului C. conştiinţa c. Uăsătura sa distinctivă fiind organizarea. apropiate de automatisme. Ac ste caracteristici sînt: 1) verticalitatea — trecerea succesivă do la un nivel la altu l. izvorăşte c onştiinţa'. Organiz area vieţii de relaţie şi organizarea sinelui se inteipenetrează. Similar. M. de sine şi de derealizarc. decizie.

morală sau axiologică nu este valabilă decît dacă se iau în consideraţie conţinuturile. liste ceea ce dă curs în fo libertăţii a necesităţii morale. Cea mai cuprinzătoare caracterizare a c. privită în relaţiile ei cu realitatea şi activitatea. aparţine lui Lcnin: „conştiinţa omului nu numai că reflectă lum a143 142 . a f iber înseamnă a fi morar'. de corelar ea necesară a cunoaşterii. De la Th ibot. se^ vorbeşte şi despre o c. parte componentă. de urmare consecventă a normelor. controlului şi organizării conştiente (de unde c. afectivă) şi de elaborare conştientă a motivelor şi relaţi r afective. „înfond. ci dimpotrivă. în raport cu C. depinde de consistenţa sistemului psihic. pentru că. psihică de tip cognitiv şi C. aftetieu. Distincţia între c.fel de important fără a omite însă că -voinţa se sprijină cu necesitate pe gîndire. de bază energetică. nota de valoare. afectivitatea apare în mai m ulte ipostaze. C. obiect al integrării. de unitate i ndestructibilă dintre vorbă şi faptă. afectivităţii şi reglajului conştient. axiologică nu este mai puţin o c sihică. aşa cum spunea Simonne de Beauvoir.

Faptul este evident la spe ctacole. 1924).s. la nivel inconştient. se produce. prin st rategia transformării lumii. în . a reprezentărilor. CONTAGIUNE AFECTIVĂ. CONTEMPLAŢIE. făşurat. CONTRAINVESTIŢIE.. de ex. din tre percepţie şi intelect. este mereu prezent. în c. în relaţiile interpcrsonale şi în existenţa de grup. concept psiha itic introdus de Frcud şi utilizat de acesta mai ales în •cadrul teoriei economice a r efulă- rii. negare reciprocă. Psihologia este in teresată în considerarea c relevate de biologie şi sociologia şi •studiază c din sfera psiho comportamentală.. . a sistemelor de reprezentări. chimice. transmiter e de la un individ la altul. adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o trans prin acţiunea lui". coexistenţa şi negarea reciprocă a termenilor. vie se i dentifică cu intuiţia perceptivă. C. manifestată prin rigiditatea fibrelor sale component e şi determinată de pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de decontraci. termen introdus <lc Ch. relaţie de opoziţie. logica formulează principiul noncontradicţi ei. se înţelege mai mult interrelaţiile directe dintre persoane. proprietatea specifică a muşchilor de a reacţiona la excitanţi printr-o serie de modificări (mecanice. morfof uncţionale). CONTACT SOCIAL. reuniuni. în stările de mulţime. Sherrington pentru a desemna acele organe de simţ la care recepţia necesită contact nemijlocit. c. susceptibile <le a crea un obstacol în faţa reprezentărilor şi dorinţel or inconştiente şi care astfel nu permit celor din urmă să treacă in conştiinţă sau inutilita C. stare de contracţie-prelung ită sau permanent l a muşchiului. a atitudinilor etc. : deosebirile calitative dintre fiziologie şi psihic. prin c. fizice. pe stadioanele sportive. dintre afectiv şi intelectual. e apare o tensiune în muşchi. în dezc voltarea psihică a copilului. înregistrîndu-se tre- cerea de la faza izometrică la cea izotonică. fenomenul ca.. în dezvoltarea psihică îşi eşte o largă şi specifică •confirmare legea negării negaţiei. dintre motivele de diverse f eluri. în mare măsură. difuzare şi generalizare în masă a unei stări afective de e ntuziasm." descrise de Gustave L e Bon. constă in investiţia (v) de către eu. Contracţiile obişnuite al e muşchilor sînt mixte. Astfel este în unele „stări de mulţime. Aceasta constituie condiţia nu numai pentru iniţierea dar şi p entru întreţinerea şi continuitatea interacţiunii sociale. contrarietatea (polarizarea) afectivă şi caracterială etc. CONTR AST SENZORIAL. Există şi contracţii izometrice. Park şi Bourges. cum este. nu numai desfăşurarea unui astfel de proces. Marx a propus o filosofie ce depăşeşte c. actual. alarmă. c a . dar nu se produce scurtarea lor. evitînd în pe rcepere sr. Teoretizarea filosofică a c este viciată de neînţelegerea c racterului activ al cunoaşterii şi a legăturii ei cu practica.: C. în cursul efectuării unui lucru mecanic.obiectivă dar o şi creează. stări orientate cognitiv şi prin care subiectul se contopeşte cu obiectul său. de la adult. bucurie e t c . exprimă creşterea sensibilităţii ca urmare a interacţiunii stimulilor net d iferiţi chiar opuşi şi care acţionează succesiv sau simultan asupra aceluiaşi analizator. depresiune. în viaţa curentă. Cel mai adesea are loc o contracţie izotonică. c. pregătind stadiile ulterioare" (K. pri. Deosebit de telereceptori.ie. aparent inactivă. Scurtarea este precedată de o fază de latenţă şi este urmată de o fază de decontracţie (relaxare). mijlocind automişcarea ac estora. CONTRACTURA. prin cipale şi secundare — •externe şi interne — antagoniste şi neantagoniste. c a . •• i reflexie orice încordare sau efort. ca patient (cel ce suportă) al influenţelor d in afară şi nu şi ca agent al cunoaşterii şi acţiunii. în teoria şi metodologia dialecticii marxiste. CONTR ADICŢIE. în acest sens. CONTRACTILITATE. de regulă. sociale şi psihice. care presupune scurtarea m uşchilor şi efectuarea unui lucru mecanic extern. Se disting c fundamentale. Contemplativitatea este defectul prin cipal al materialismului premarxist. Materialismul mecanicis t consideră subiectul numai ca receptor. cu d<••«•urnind procesul care stă l'< bazi numeroaselor activităţi defensive ale eului. C.a. „stadiu iniţial al int eracţiunii sociale. în logică. incompatibilitate între doi termen contrari (afirmaţie şi negaţie). în activitatea colectivă de muncă. re•prezentînd forţa motrice a oricărei dezvoltări. CONTACTRECEPTORI. e xprimînd unitatea contrariilor. sub raportul a titudinilor şi valorilor. consti tuie esenţa tuturor proceselor naturale. Formă de meditaţie placidă. este foarte puternică şi poate duce la comportamente ce scapă au tocontrolului individual. desfăşurare calmă. modela rea reactivităţii emoţionale a copilului. mai poate însenina şi rezultatul. este o categorie fundamentală.1zul tactului. se bazează pe imitaţie şi empatie.

tructura fiecărui analizator există mecanisme speciale de accentuare a contrastului (J. fie în evidenţierea unui stimul sub influenţa stimulilor incriminaţi (de fond). 1952). dar diferit calitativ. Există două tipuri de contrast: succesiv. Contr astul succesiv are o sferă de întindere mai mare decît cel simultan. constînd în accentu area reciprocă a clarităţii şi pregnanţei stimulilor prezentaţi în acelaşi moment în cîmpul p v. simultan. 145 144 10 . constînd în creşterea acuităţii enzoriale faţă de stimulul prezentat la scurt interval după acţiunea mai îndelungată a unui alt stimul de aceeaşi modalitate. Mecanismul contra stului îl constituie procesele de inducţie reciprocă şi autoinducţie care au loc pe baza i nteracţiunii diferitelor cîmpuri receptoare şi verigilor structurale ale unuia şi acelui aşi sistem aferent. Gibson.

!.s. controlul social S. Xa. ia ferer. reţinere. Exemple: c. J )e aceea. iar forma apare ca structură informaţională. materială şi procesuală..'i7.! iiiîitr.i p.t . este motivaţia de combateri. o d a t ă eu ob ose. pierde.societate pentru adaptarea forţei creative.ife.ie d e c ă t r e g r u p u r i .1 n <lc detectare..s. P'tr. transferul (v.*:^.TÎ . ea in construirea . a acesteia. C. în iată persoanei celui analizat.' manipulare ele. î u t n i c i t viiuu d o r n l . şi formă. ba. i m u n i t ă ţ i . adică. M. Disti ngînd autoreglarea -. a c ţ i u n i l e a l t o r j i e r s u a n i ! d e î i c-li condiţionate (-MIIH ţ m n i . cee ce face neapărat necesară. M:e i e t a t e e l e . dirijare.". .< unt:.j.ai? împreună cu e:.'sle accentu.. Wiener a definit cibernetica : . CONŢINUT . este modalitatea profundă. H C I p.i !:'( C. n i ' i m e c a n i s m ' ' s o c i a l " c a r e ticjilie. C.a comportamentului violator de norme.. categorie filosofică definită prin opoziţie diforma dar aflin du-seîn unitate cu aceasta.irateh ir să M 1 recurgă ]. fenomene sau a notelor defin itorii ale unui concept.ău. propriile complexe şi rezistenţe interne. este delimit at prin cantitatea şi calităţile informaţiei. Mills).i1 eife. comunicării. (*<m) r. C.iaţia de !.K de socializare. eieefort la centrii care.>mIjlul reacţiilor inconştiente alo analistului. un rezultat . (jiiiii astfel mereu informat despre secvenţele efectuării pi miei cruufn/: declanşează noi comenzi de mod' r are. ila.". considerind evo .istn! ci orna fii cel luai aeceniu. comen zii şi controlului la maşini. Head.s. care •este social în mecanismele sale poate să nu fie astfel şi în funcţiile sale. în psihologie. )i< schimb li. asupra unor efectori.H. prucc-.. c u r r i t .influenţei bolnavului asupra sentiment elor inconştiente a!e medicului" şi subliniază faptul că nici un analist-terapeut nu poa te depăşi în cadrul unei şedinţe psihanalitice.e.ştiinţa.F c n o n u n t îc d<. e^te :iee<s. să servească nevoile societăţii. înainte •!<: loate.-obiectual al percepţiei şi caracterul ei m tegratu-. C O N T R O L SOCIAL.ine-.:<( aii n imp o r t a n i ă disiM inia p e n t r u o p i n n i z a r e a .ncord:<. CONTROL (îizua!). n ierul de reglato r al c. funcţii manifeste sau laicul'pentru aceste grupuri etc. şt chiar pentru indivizii co ntrolaţi.iuni. Freud vede în c. ei numai ale unor grupuri (H. n l . Interpr etările psihologice urmăresc dialectica raporturilor dintre c.<t pe relaţii de contraste. atitudini şi comportamente. supraveyherc.F. Jh -l v i d e pe roşw . ceea ce presupune că include servirea intereselor indivizilor şi g rupurilor in conflict cu acelea ale persoane!'>r controlate. organisme vii şi în societate" . din grupul :. mo de organizare a conduitelor. in o. i r o şi aju-t a r e a reacţiilor. semnificaţii şi semne.constrîngere pentru conformare la tui mode! exercitată de un centru de c. Par oiss c." C. JVntrn efectuarea C. iar in cibernetică. totalitatea elementelor şi proprietăţilor unor obiecte.organizare socială continuă. ans. verificare. CONTRATRANSFER. negrii p<.s.ră conexiunea inversă.. verde pe alb.-!.s. l'entru G.i precis. Gorth şi C.: 'in ui 1''averse recomandă.. fVili oergoi. în .-. o autoa naliză. d u p ă l'resionli ^i Sehv.scn-scîsid ă : negrii pe -galben. :n. îi: măsura în care aceştia împărtăşesc normele grupurilor etc.•. ghidi re şi limbaj. c : ii! n a r e a a c ţ i u n i l o r ! . <!in a c u i t a t e . ace sta putînd fi variabilă şi scliimbîndu-se mai repede decît c. într-o iiăzuiuţă comună".'lel susţine că numai atunci cînd sLî!>eş1e a utoreglarea intervine c.iia şi obişnijm-a. Lo nîi'V şl F i t i s r e c o m a n d ă nu p r a g u p e r a l i v . de gradul în care indi\-izii înlr-csocietate pot sâ-si asume .i tudinile altora ear<v sint implic.) realizat de Ja terapeut la pacient. ! senzorială.'ii. inker JII o r d m e de.s. Ji.W. cenzură. o a nai i/ă a propriei perse. r . îndeplineşte dec.. a semnalelor. Xett subliniază t u . atitudinile acelora . s' ' ri-alize. c. c ace părudin cu fiindcă depinde do „gradul în care imnvidid îşi u. determi nată de existenţa unui obiect pe cînd forma se referă la structura sa externă şi internă. pilotaj . mternalizan concepţia sa după care devianţa tle la norme generează . Pentru T.

nucleul CONVENŢIONALISM. 146 le ştiinţifice . normele de conduită -i ea fiind rezultatul unor înţelegeri. Are efect'. şi de asemenea. care stă la baza verigii aferen e a procesului perceptual. de pe ni ai multe cât senzoriale.inhibito are sau facilitatoare asupra neuronului respectiv. susţinînd că toate normele si mijloacele de coraportare a indivizilor. simultan sau succesiv. Astfel se ignoră conţinutul obiectu' şi necesar al cunoaşterii şi vieţii sociale. constînd în aferentarea aceluiaşi neuron cu informaţii proven ind. implicit. Keprezentîsid o formă de manifest are a integrării senzoriale. Teorie sociologică eu implicaţii psi hologice. Nu se pos tulează convenţia ca o înţelegere.luţia mai rapidă a c. manifest sau exprimat în imagini si cuvinte. semnifică adeziune a la convenienţele sociale. hipocamp. mai ales de formalism. CONVERGENŢA AFERENTEL OR. şi un c. nă subiectivistă care. în alt sens. acorduri in tervenite istoriceşte între oameni aşa cum se induc convenţiile între state sau instituţii. trecerea lui în formă şi invers. în psihanaliză M. H. ariile senziti ve. c. rezultă din convenţie sau sentimente de interes comun. cunoştinţele. doctricaudat. deschizîndu se calea instrumentalismului şi operaţionalismuiui.dist un c. un contract deliberat conştient. legi10* 141 . inclu siv limba şi dreptul. Poincare. latent ca ansamblu de s emnificaţii deţinute de inconştient. odată cu motorii şi asociative din cortex. atitudinea exagerată de urmare a normelor formale de con duită socială şi de strictă respectare a lor. se întâlneşte la nivelul neuronilor din formaţia reticulată. . ci mai degrabă ca un aco rd mutual. di n nucleu talamici. inter pretează simToate informaţiile care parvin la bolismul verbal. intervenit şi propagat firesc. proces neurofî/iologic cu desfăşurarea spaţio-temţiorală.

pulsurilor stressante. în virtutea unor fact similari biective în situaţii de alegere sau do de mediu. J. senzoriomotorii se trece la operaţii intelectuale care sînt „acţiuni coor .pare din situaţia disturbantă Simptomele de c.înţelesul de orientare. se califică prin ţie directă. C.. se impune prin culturale (P. cele două scheme de acţiune. între grupuri. c. Anacelaşi scop al asigurării protecţiei samblul c. fie as iCONVERGENŢĂ. repr ezintă o „ideeca simptome somatice. g COOPERARE. în psiha. ţn condiţiile unui scop cunoscut. copilul asimilează obiectul respectiv în mod simultan atît la schema viziunii. COORDONARE. P. de tipare con flict valoric. în principal. este uni. Acest lucru temului de orientare al persona148 lităţii. din implantar ea afecschimbarea locului termenilor unei judecăţi. se realizează c. direcţionată operînd critic în altermenul a dobîndit în psihologic ternative („alb-negru") şi nead. Cînd asupra scopului sau a di viziunii sarcinilor nu se stabileşte un consens între participanţi. opţiunile sulă. După J. simbolică. a fost folosit de cept. Jare. comunicarea este mai frecventă. Rockeach. ceea ce revine la faptul că ele se asimilează reciproc. pînă aici separate. intră în alcătuirea sisîmpotriva nxietăţii. C. Medicina psihoacelaşi stimul sau mai mulţi sti. idee dotată cu certitudine subiecCONVERGENŢĂ CULTURA Kant atribuia^ c. sur. concepută psihanalitic. Prin c. ajung la similitu. coraportarea pe orizontală conceptelor ce ţin de aceeaşi clasă sau se situează la acelaşi nivel. astfel definindu-se conduitele sociale. reprezintă modalitatea centrală a constituirii şi realizării activităţii intelect uale.După M. din asocierea unei idei cu o trebuinţă. e exprimă în atitudini.promovată cu energie şi apărată tal inconştient în care c nflicte atunci cînd este contrazisă şi şi impulsuri reprimate se exprimă contestată. Guilford pentru a desemna CONVINGERE (derivat de la producţia intele ctuală care se bazează pe o organizare riguroasă verbul latin care înseamnă a a procesului de gîndire. parţială sau totală. este necesar ca subiectul să-şi propună să atingă un scop care nu este direct accesibil şi pentru care recurge la scheme ce ţineau de alte situaţii". la un nivel secundar. în ps ihologia şi asemănare a unor culturi (şi contemporană şi în uzanţa lingvisteorii ştiinţifice) l deosebite şi tică. Piaget. estetice.S e disting c. în funcţii somatice. conştiente. uzează şi abuzează de acest conmuli ce produc aceeaşi reacţie. necesitatea internă.. forma pier derii sau inhibiţiei une Opus divergenţei binoculare. De la c.învinge sau a demonstra victoria). întrucît c. cu focarul c. care.categoric demonstrată. există o speţă a iste riei de c. Există o forţă" întrucît se impune în comvarietate foarte re de simptome portament şi raporturile cu alţii. acţiune. complexă. mai multe reacţii produse de de conflict psihic. e a rezultă CONVERSIUNE. zenie. în logică. a imsinteză. sensul de fenomen de progresivă apropiere certitudine logică. ci desemdi ne în condiţii de evoluţie parale. termenul nu este însă asocare. Ehrenreich). modalitate operaţională de punere împreună a uwr elemente în ordine. fenomen de întîln focalizare a celor două axe ocu. iau de obice. Aceasta reciprocă a similare.gurarea unei posibilităţi prin scăde gia văzului. asimi lări şi acomodări reciproce a unor scheme de acţiune. paralizie. Janet se referă la sensul de bază al cuvîntului. de c. inter esul participanţilor precum «i recompensele fiind egale. între acomodări. în i nteriorul grupurilor cooperative se dezvoltă o intracţiune mai puternică.aceşti centri nervoşi sînt supuse se realizează fie prin evitarea unei unei tot mai ampl e operaţii de expresii directe. 2. proces sau mecanism min. Pia- get scrie: „există o tendinţă după care două scheme tind să se asimileze fiecare la domeniul eleilalte. es te naliză. se reunesc într-o sch emă de ansamblu. tului cu predicatul. C. comportament •colaborativ între două sau mai multe persoane. prin înlocuirea subiec.astfel. psihologie. chiar de stabilire a unei inUrrelaţii şi interacţiuni sistemice între ele. presupune şi modificarea schemelor şi totodată a co ceptelor.nează. ştiinţif ice etc. alificativul de c.. în sistemul lui Piaget c. în genere. 1. existente pînă acum juxtapuse. — anestezie. Obiectul as imilat fiind acelaşi. în logică.soma tică. de co-operare sa u de acţiune colectivă. reversibile în grupări sau grupuri operaţionale se realizează conservarea invarianţilor. dobîndeşte valoare. pentru ca două scheme anterior izolate să se coordoneze una cu alta într-un act unic. care este în re ianeobehaviorism.. De ex.. ş. constituie coordonarea. atunci cînd priveşte şi ascultă multan un obiect care emite anumite sunete (o persoană). Isteria favorizează c. fiind despărţite geografic şi ciat cu o e idenţă axiomatică sau comunicaţional. morale. mutism — dar toate au poli'Jco-sociale. apare competiţia. miţînd decît o singură soluţie. desemnînd direcţia privirii asupra aceluiaşi punct observat. care include cu titlul de elemente componente (coordonate ) ale unui singur tot. în fiziolo. cît şi la schema audiţiei.tivă a ideii sau normei.

a asimilării cu acomodarea.donate în sisteme reversibile. astfel structurîndu-se sentimentele. dar care sînt coordonate într-un od nou în vederea eliminării calităţilor distinctive". după Piaget.. Inteligenţa este înţeleasă ca o progre echilibrare prin intermediul c. Piaget consideră că şi stările afective sînt supuse c. 149 . se identifică cu auto reglajul şi mai ales cu formele superioare ale acestuia. cu reglări ale reglărilor. „o sinteză de operaţii logice. astfel îneît fiecare operaţie corespunde alteia. Mo delul c. Numărul este. C. inverse" .

11 —12 ani.i dintre variabile să dea in formaţii asupra tuUiror valorilor modu asociate cu aceasta. 3) după regăsire (şi capturare) c. F u m ţie a ver bului a fi. regăsiţi şi studia' i (L. 11. c COPILĂRIE. consideră că adultul este calitativ altceva. gînclirii este condiţionată de: a) claritatea şi preciziunea ideilor.: (mică. medie. Somatic. întrucit sist l lor nervos nu mai dispune de plasticitatea necesară pentru a permite construirea unor procese aşa d< complexe cum sînt limbajul şi gîndirea. Piaget scrie: „coordonarea generala a acţiunilor po care am invocat-o neîncetat fiind o coordonare interindividuală ( sie în aceeaşi măsura şi intraindividuală pentru că aceste acţiuni sint în egală măsură colective ci citate de indivizi". în orice caz. C. J'ie< roii) re zultă următoarele: ii c. c) întemeierea pe argumente a înlănţuirii ideilor.. este împrumutat din societate şi solidar cu acest a sau este solidar cu autoregla j ui socuil. relaţie de interdependenţă între doi termeni exprimată fie în faptul că unul nu po . perioada şcolară (6 . CORELAŢIE. nu se pot umaniza. lîravais-lVarvv. respectare riguroasă a legilor.l.. perioada a n e preşcolară (1—3 ani). recunoscînd caracterul necesar al dez voltării c. Scorul d:. muncă. trebuie cunoscu tă şi considerată valoric. sau tinerii nu sînt accesibili reeducării dacă au depăşit vîrsta copilăriei. oameni. Unii autori subliniază însemnătatea structuril or afective şi cognitive ale c. c concomitent. 2) c. şi socotesc că acestea vor fi decisive pentru adult ca re apare astfel ca un „copil mare". kopros -excrement). care nu poate fi socotit un adul t sau „om mic" ci este calitativ altceva.relaţie sau a socierea se imprimă numeric printr-un raport numit. in perioada. aslfe! iutii.• l ( | 11 ani) du pă care începe preadolescenta. intelectual şi afectiv c. preşcolar. calificarea termenului ce îndeplineşte rolul de liant (c uplare) a elementelor propoziţinnii. mare — 3 (i7 ani). COPULĂ (lat. Alţi autori. tendinţă irezistibilă de exprimare a unor cuvinte sau fraze cu conţinut obscen. pierduţi în natură la o vii tă fragedă şi crescuţi prin afiliere la grupe de animale (mai livevent. persoana c. rfpitla .I ş: ii In psihologic se utilizi-a/. sau unul moral.l. cînd priveşte activitatea. CORECTITUDINE.larg r:v/-cii'ittn! COPROLALIE (gr. Împr omportamentul şi regimul de viaţă al animalelor adoptive. COPII-LUP. ci necesitînd contrazicerea şi depăşirea acestuia. corelat logic al judecăţii. calitate constînd în respectarea scrupuloasă a regulilor şi normelor. Poate avea nn sens logic. fiinţa umană pe traiectoria dezvoltării do la procrea ţie şi pînă la adolescenţă.intelectu ală. Maslow. intrauterină evoluează polimorf amintind alte speţe decît cea u m a n ă . Totodată. g'îndire. c. COPIL.i p. Psihologia c. după naştere dispune de un potenţial uman încă neactivat şi nemodelat ceea ce a ob igat pe psihologi să-1 considere doar „candidat Ja umanitate". consecvenţă în îndeplinirea cuvintului dat.. în ordinea raportării la societate.intrinseci conduitelor indhidnale. lupi). 1 \ Davis. în condiţii normale devin e subiect al unei accelerate dezvoltări şi este obiectul esenţial al educaţiei. respectare scrupuloasă a normelor de muncă şi convieţuire socia lă. Kste expresia unei malformaţiuni caracteriale şi totodată se intîlneşte în diferite tulburări sau boli psihice. b) respectarea principiului non contraîlicţiei.l.. vîrsia de la 0 1. l. nu posedă voinţă şi sentimente omeneşti. are m mult sens de onestitate. relevă pregn ant rolul decisiv al socializării în umanizare. C. coeficient de c.l. Din cele vreo 50 cazuri de C. autonom ii: afara cadrului social şi de acei-. în ordine morală. a relevat specificul organizării sale psihice. parcurge stadii ce se succed în aceeaşi ordine. în cazul în car. Prin termenul copulativ se califică subiectele sau atributele ce sint legate pri n conjuncţiile y sau nici. care neagă sau afirmă existenţa unei relaţii între subiectul şi predicatul logic . cusioaşterea valorii ii!i:ii.. Cazurile de c.niăsurab:!* 1 este simplă. în psihologia copilului se recurge la u r m ă t o a r e periodizare: copilul nou-născui virsta sugarului. nefiind direct tributar c. sau copii „vîiVVtici".ÎIY poale varia intre .legătură)." legătura dintre variabilei. nu-şi formează limbaj. se foloseşte cnrficiciiful tic c.

1 >e origine psihogenă sau organică (tulburări digestive s-iu c ardion-spiratorii). formaţiune fasciculară in fracerebraiă unind centrii nervoşi din cele d >uă emisfere cerebrale şi asiguriiul coord onarea activităţii lor. se foloseşte curent calculul de c. (>'•: corelaţi-? i<' rau^'. COTERAPEUT. CORP CALOS.iviU<>' 150 151 . în psihologie. consideri i ul multitudinea factorilor implicaţi.lii.' vis agitat ş: chinuitor prelungit cu stări anxioase şt depr esive după t r e a r e . . i l i t i i " a propoziţiei care derivi '••--u i"-nt din alta numai îu b.sta mintală şi cea cronologică. Sub raport statistic.exista fără celălalt (pozitiv.upraveglUTcM psihoterapeutuliii noţiune intro dusă tic XV.i.-. fii. c. cotrrplctiiiil o n c e p t u l de virstă mintală al li. Stern (1912)."ă timp de aproximativ t::i an in aplicarea principiilor ţ>si ho terapeutice sub îndrumarea.îunarea COT1ENT INTELECTUAL (Q. negativ). '.i/a re urnelor logice. cunoaştero-afectivitate).T.u A.că modificarea unuia antrenează modificări al e celuilalt (respiraţic-circulaţie. t-. COŞMAR.'in COROLARĂ'. înmulţit cu 100 (pe tru eli'. rejirezentind un raport între vîr.-r-ipe'it asistent sau consultant viitor psih ot-rapcut care se •••y:-"rs'-:r. şi . Binet. este tendinţa anumitor măsurători perechi să varieze introdus de Ss*.).

Simlitate. după McC loy. în acest sens se poate înţelege termenul de „experienţă transliminală" lansat de Rugg. Făcăoaru dovedesc că între oeficienţii de inteligenţă ţi factorul originalitate nu este o corelaţie semnificativă. dar n u părţit tranşant de reminiscenţelecu certitudine). ale lui Rippel şi R.A. geniacontrola sau ajusta efectele uneia lităţii. Ribot şi apoi J. inventivitate. Miiiisterberg încerca să tatelor experimentului (G. Se atestă ford. intersau mai multor variabile necor.altor procese cognitive cum este supune o dispoziţie generală a percepţia şi imaginaţi a sau rolul personalităţii spre nou. proexistenţa unor relaţii de interde.) dar şi rolul ireductibil la aptitudini şi p re. Cu toate acestea c. iar c. O. Totuşi unii autori socotesc că imaginaţia poate fi înţeleasă ca o form pecifică. dependentă de aceasta (J. Aceasta rezultă. Welch ş.. talent.P. liste repudiată şi. Osborn se pronunţă pentru imaginaţia constructivă sau creativă ca proces predilect al c. cei doi termeni nefiind sinonimi. între termenii de gîndin paralelisme le de creştere sau des. 1959). în principal.a.desfăşurare procesuală specifică • le formaţiune complexă de persorii şi a descreşterii coe ntului în timpul înaintării în vîistă. nu se poate reduce la sta tistica ponderilor vreunuia sau altuia dintre procesele psihice în sistemul psihic . tura reproductivă a activităţi: lul maxim posibil şi detenniiiînd devieril posibile faţă de uceastă psihice. creşte . Roco şi C. datorită condiţiilor în transcendenţă a elanul ui vita! care are loc desfăşurarea unui (Uergson).ducţie convergentă şi divergentă. Jackson. ci în al integrării ei ca factor subordonat şi al depă- şirii prin alţi factori ai sistemului psihic. dar se afirmă calitativ prin proceduri euristice de natură să depăşească deprinderile i telectuale (J. trodus de G.socială. mi a fost tratată în sens intelecastfel.zecimalelor) şi care devine un coeficient al dezvoltării intelec. Allport. pcrmiţîml comparaţii interindi vidualc şi intraindividuale are mai multe accepţiuni: de prin urmărirea menţinerii. ar fi. generală este responsabilă penCREATIVITATE. Este clar însă că imaginaţia nu poate fi despărţită. tehnică statis. toate intervenind sii pretare Q. sînt importanţi chiai lor psihice în sistem de persona. o anumită factorilor noncognitivi care. şi demonstrate în sfera cogniîn acelaşi sens sau în opus. Guilford). Este important de menţionat că cercetările lui Getz eis şi J. ci numai deosebită.c r o n i c ş i f i i n d generatoare de JI->I loarea 100. fapt justificat dacă ţinem seama de indicatorii diferiţi ai celor două procese. inspiraţiei. meu degrabă din imaginaţia cred/oare decît din inteligenţă. James. Guilprezumtiv independente. şi la acreditarea ei ca o latură necesară .în realizarea inteligenţei. Iniţial Th. ce nu era dat în premise. Wechsler a dat o a tă inter.B.. ca o „acomodare cu depăşire" în sens că restructurarea aduce ceva nou. Selz. la noi M. înlocuieşte şi include. mitologice ce dăinuie în în eeste un procedeu statistic de a gerea talentului. o evaluare validă a rezultualist. conceptul de c.D. Recunoscînd atît o funcţie reflectorie cît şi una creatoare a conştiinţei. mai liberă de gîndire. nalitate. pe de o parte combinatorică mai mult sau mai puţin liberă în vederea c onstruirii unui proiect intuitiv.Dcfinindu-se în opoziţie cu !. Toate procesele psihice sînt implicate în „evoluţia creatoare" dar problema principală e ste aceea a modului în care ele sînt corelate şi orientate. anumit experi ment.ţifice. Bruner.. Meyer. se bazează pe operarea algorit mică. tivă de către W. Moustakas). fără a se putea susţine genţ alizată şi fluidă. stabilită pentru nive. l"er. May. termen intru orice creaţie.acrediteze idee a că inteligenţa guson. vechii terme ni de spirit inovator. C. cu comportamentul couiormist şi cu tendinţele conservav aloare. de interacţiune psilv ]). a modului în care sistemul d evine emergent. ignorînd nu numai r olul aptituîn urma înţelegerii faptului că dinilor speciale (artistice. raportîndu-1 I. R. Wechsler. în pson criticase t estele de intelibaza unei noi interpretări şti in. de tipul celei divergente. a două sau mai multe variabile. în 1938. intelicreştere. Piaget şi cu deosebi re Al. în orice domeniu. în consecinţă problema c.I. ştiinsubstratul ps ihic al creaţiei este ţifice.x va. Ea permite. te re (ambele efecte pot fi Totodată conceptul de c. sportive etc. Astfel c. toare. Analiza de c.pretarea veche a intuiţiei printr-c trolate. Inte ligenţa şi imaginaţia sînt complementare şi problema nu se pune în ordinea subaprecierii rol ului inteligenţei în contextul c. gnoseolog a marxistă contribuie la înţelegerea sistemică a c. . pe p de alta operare logică riguroasă în î vederea rez olvării unei probleme. după organi zare (stilistică) a procese. a benefiCOVARIANŢĂ.noncreativă şi creativă. Cattell s au J. de inteligenţă ment ce Piaget interpretează c.ciat de diferenţieril e observaţi tică de măsurare a evoluţiei.genţă pentru că nu conţin nici 152 an element ce ar putea indica tendinţele spre originalitate. tuale. s-a desdate de o cauză comună.

a sistemului psihic uman. Aceasta presupune însă ca modelul obiectului să se coreleze cu modelul şi dimensiunile acţiunii. Reitman) sau ca „transcendere a informaţi ei prin elaborarea unor sisteme de codare eficiente şi aplicabile la informaţia dată" (J. ca u n anumit mod de prelucrare a informaţiei (W. latura de transformare a lumii. Bruner) trebuie să ne punem totuşi întrebări asupra surselor energetice ale prelucrări i şi transcenderii şi să căutăm să înţelegem în ce constă modul de operare creativ. Patologia puns recent la aceste întrebări prin evocarea stilului perceptiv şi 153 . Concepînd c.

în experi biectului. după nivelul la cârto anxietate speci fică. tVici accentul se pune pe metodă.. apare ca un stil <le viaţă.a. altfel neputînd percepe exact şi permanent. în care primează utilitatea obiectului iar mi insuşii' ilc inerente lui şi allocentric caro presupune recunoaşterea însuşirilor de fapt ale obi ectului. Deci dispoziţia spre c.i transfer conceptual care permite din urmă. rr. Campbell susţine că noile idei se elaborează în urma unui proces de „var iaţie oarbă". Medni ck) sau de multitudinea variantelor elaborate pentru a soluţion . şi curiozităţii epistemice. întrucît dintre conformismul blocant şi ivmreechilibrarea poate fi realiza tă. Serendipitatec. să nu se producă „închiderea pr ematură a structurilor perceptive" (13. atitudinea afirmativă faţă «le complexitatea lumii externe. Autocentrismul pei coptiv nu este de ac eea exclus. K. \V.independent de cîmp (Witkin).W. după care urmează selecţia şi reţinerea soluţiilor optime. nelimitat depăşiunor imbolduri lăuntrice.. Ribot tiuafia intrinsecă este de uc. sublimare sau compensare a conasemenea motivelor. Koestlei a denumit bisociere conexiunea unor matrice do experienţă ind ependente. j\'osolic ite şi întreţină. A titudinile. Aceasta pentru ca clin evidenţă să se detecteze noul. prin mijloace cunoscute. Maslow divide gideră că „ori e invenţie în ştiinţă. (\ Rogers. S-a observat că pernitii<. Koco. R. Kste deci n< >. în consens cu A. una şi aceeaşi probl omă( A. pentru ambiguitatea structurilor (Brunswick). creativ este. T. la stilul cognitiv propriu gîndirii productive. iar psihanaeşte dezvoltat (Al. }<-•>ckeach). Gordou preconizează pentru c. se bazează pe un inepuizabil comportament de căutare. Long) în cercul familiarului explorat fugiti v. arăta că emoţiile şi tr tive sub raportul C. iar ceea ce nu corespunde unei experienţe sil beneficieze totuşi «le analogii imediate. iar a necunoscutului ca familiar. luteran! c>--'ale creaţiei.i implică anihilarea subiectului care continuă să fie factor activ. Dacă însă fenomenul includ. considerat ca atitudine. şi presupune o continui alternanţă şi echilibrare dinamic-i dintre detaşarea favorabilă obiei tivi taţii şi implicarea ce nii|loceşte prelucrarea informaţiei Shouksmith reduce c. Shapiro. a redobîndirii echiîn noncreative şi creativ e.cognitiv. Subiectul îşi manifestă preferinţele pentru complexitate (McKiitnon). şi putea să se desfăşoar senţa mijlocind. asemenea trebuinţelor pu nerea vechilor concepte în de performanţă. pentru asimetrie (F. studiate de Berlyne. opese legii „reducţiei (le tensiui u" ra de ideaţie şi imaginaţie. Schon conoptimizante.-'-. Aceasta presupune să se recurgi la asocierea de elemente foarte îndepăr tate. un astfel de montaj perceptiv care să permită rec eptarea familiarului ca nou. persoanele „autoritare" îşi inhibă c. în acest fel se elaborează cit nţe". flexibile şi tolerante ce penmt deschiderea.Osbui ni. se divid — după H. rizează în principal originalitatea. lizarea lor ca modele proiective". la experienţă .şi la hime. relaţii de necesitate care să le optimizarea şi perfecţionarea. Aici librului. pragmatic car . încă Th. F. deci. printr-o atUmlino rigi intuler.iiUă atunci cînd ea ar putea li stimulată prin atitudini deschise. Stilul per cepi ! . iar Flannagau va defini ingeniozitatea c a originalitate de metodă. Primatul stilulni perceptiv alocentric în c. Sclu'thtel distinge sti lurile perceptive: autocentric. nu ar după. Steiner. conformismul de tip epistemic şi de regulă. ac tul creator prezentîndu-se ca o sînt divergente ţi complexe (G. C.esar c. caracterizate prin globalitate şi dire cţionare. Harron).homeostaziei. este interpretat doar prin prisma Ander son. se p oate sau nu vădi încă de la contactele perceptive cu lumea. necunoscut. a unor rea situaţiilor şi i iutodepflşire i. perspectiva creaţiei nu intervine în principal opoziţia mai poate fi argumentată. Barron). consoanele creative sînt stâpînite de tribuie la e. restructurarea şi utickmson. „nondogmatic" (M. un conflict intern. adic de a găsi o idee optima este condiţionată de „lărgimea repertoriului asociativ" (S. Adorno arată ca. ele valode tensiuni. pe care le flictul ui. c.ile obiectului. mult superioară îndeplinesc funcţia de „resorturi" motivaţiei extrins eci. satisfaceri sicvenţiale. aceste. aparţinînd deseori unor cadre de referinţă diferite şi cu existenţă autonomă. D.t să analogii neaşteptate şi se operează existe o insatisf acţie şi năzuinţe transferuri (Crosby). liştii au susţinut că la baza fiecre ative exprimă nevoia de noutate cărui act de creaţie este un joc şi deci orientează spre n ou. relevate de Atcontexte noi. A. Motivele. comun . prin analiza motivelor creative şi prin includerea fenomenului creaţiei in tr-un ansamblu de relaţii psihosociale. Adler. Kste ceea ce permit e ca permanent să se descopere noi laturi . Este un mod de a „manevra" informaţia discrepantă şi de a selec ta şi combina. nefiind supuDemersurile transformative. motivele în homeostatice sau detehnică sau artă are la bază un fensive reştere". A.T.

în strînsă dependenţă una opoziţie. O categorie lă şi nevoia de securitate persode motive duc la rezol varea de runală. arată că acestea abil r creative. critică si este de aceea de m e şi afectivitate. presupune să se ia în consiîn formarea atitudini lor creative derare natura şi sensul motivelor îl constituie rigiditatea intelectuas au sentimentelor. Kneller care au ajuns cercetările mai r econsideră că principalul obstacol cente.e expumă întotdeaPunerea c. Woodwortli şi Kruchfield tină a problemelor. Teama şi presupun „detectarea unor defi155 154 . Mackworth. la generator de probleme. R. au găsit o r elaţie directă între făcînd deosebirea între rezolvarea tendinţele conformiste (în cunoaşde p me date şi găsirea de tere şi acţiunea practică) şi lipsa probleme noi.

Este însă semnificativ f ptul că aceste nivele ale c. iniţiativa nu poate fi despărţită de atitudinea antirutinieră. se defineşte prin originalitate de conţinut. De ex. C. nu pot fi corelate cu nivelele însuşirilor pe care J. de propriile acţiuni şi raporturi se cer a fi corelate cu ati tudini sociale valoroase. uzual. cum sînt devotamentul faţă de interesele generale. Creatorul este un entuziast al valorilor. comun. iar E. de sensibilitatea la Implicaţii (R. Al. . Golann. probat valoric. de interes şi responsabilitate socială. întemeiat ştiinţific sau estetic şi raportat la utilitatea sau recunoaşterea socială. R. se consideră a fi creativă atitudinea de acceptare a pr opriilor impulsuri. V. Ruber) dar susceptibile de o clasificare graduală în ordinea: slab creativ i. Young. Hilgard arăta că în problema c. deşi implică momente de origin alitate formală. angajarea şi inserţia socială. Osborn). De aceea H. generatoare de nou. printre altele. se reclamă şi se includ reciproc. uneori plonjînd în oniric sau aventură. atitudinile faţă de sine. Osborn. debutează ca o lansare în necunoscut şi se opune unor form e preexistente. Aptitudin ile nu sînt creative prin ele însele.Shapiro. Gui lford le stabileşte pentru sistemul intelectului: flexibilitate. în care sînt activate şi val rificate prin motive şi atitudini creative. Aşa cum recunosc majoritatea autorilor. 3) inventivă. dintre atitudini şi aptitudini. Ceea ce domină la cr eativ sînt scopurile fixate care determină o „permanenţă a preocupărilor" în orice stare şi d olo de cadrele exercitării profesiunii. Shapi ro) şi înclinaţia spre problematizare. Fromm. ca o funcţionare deplină şi plenară a personalităţii. a dispune de un „cadru intern de evaluare" la care să te raporte zi în principal fără a fi sclavul aprecierilor ce vin din afară (C. Sentimentul noului şi repulsia faţă de schemele rigide şi banale (semnalată de Rollo May) obligă la toleranţă faţă de alte noutăţi decît cele elaborate person hiar la un cult al originalităţii.neîncrederea în sine paralizează şi reprimă forţele c. spiritul revoluţionar. A. cu talen t special. la nivelul personalităţii va trebui să se refere la interacţiunea optimă. 2) productivă. din prez entarea atitudinilor creative. autenticitatea c. fluiditate. nefiind dispus să respingă numai pentru că intervine discord nţa cu propriile opinii.J. Nu este însă vorba de vreun fixism în anumite formule. Anderson socoteşte necesară atitudinea de asumare a risc ului. E. Intrucît inconştientul îndeplineşte un rol de se amă în determinarea noilor idei. în conseci nţă. Rogers). Taylor a decelat cinci niveluri ale c.Zonalibeni a operării în scopul producerii noului cu măsura sa de originalitate. Al. Rogers). este însă limitată de controlul valor ic. Numai prin teza existenţialistă a exprimării autentice a eu lui nu înţelegem valoarea produsă de c. „studiile de personalitate deschid perspective mult mai largi decît cele de învăţare sau de aptitudini cognitive". J) inovatoare şi 5) emergentă. p „întîlnirea experienţei interne cu cea externă".L. dacă nu o concepem pe aceasta ca o interacţiune constructiv-transformativă între subiect şi lume. Deci. A fi creativ îns amnă. Shapiro notînd că „inspiraţia are loc cînd egoul îşi suspendă momentan ncţia de cenzură". întotdeauna actul creator est e legat de riscul nereuşitei. ea fiind în fapt doar amînată pentru că ulterior s e actualizează. de independenţă în acţiuni ca fi dispoziţia spre autoevaluare critică. de asemenea. considerate ca: 1) ex presivă. în acest sens înţelegem C. După cum observăm. H. Willis) este o întîlnire a subiectului cu lumea sa. prin atitudini ca vectori cu funcţii principale în autodeterminarea creativă se deschide ac cesul spre studiul integrativ al personalităţilor. în fond. acestea nu sînt dispuse şi nu pot fi tratate izolat d eoarece se coarticulează conform unei logici. ci devin astfel în măsura. Maslow. în vederea selecţiei şi evaluării noilor idei.S. generatoare de nou. mijlocii şi înalt creativi. ca o expresie a p ersonalităţii (E. De aici şi o doză de siguranţă de sine ca şi un spirit de convingere necesar pentru adoptarea de de cizii ferme. întotdeauna creative prin unicitate a lor (M. în aceeaşi ordine dr idei se înscriu şi nonconformismu l şinonconveţionalismul. nu s-ar putea dezvolta satisfăcător nici atitudinile faţă de sine. ca expresie a personalităţii de c. Dacă nu ar fi acestea. pe cînd cutezanţa şi încrederea în for i l'e dezvoltă (R. recomandă ca în momentele rezervate producer ii de noi idei cenzura să fie suspendată. este o interacţiune spe cifică cu lumea (Ponomarev). caracterizaţii de F. pe care le re- cunoaşte şi le susţine la alţii. După opinia noastră orice definire a c. actualizarea eului printr-o experienţă intensă şi acută a acestuia (E. Pavelcu). Barron ca măsură a distanţei faţă de a ce este cunoscut. origi . Maslow a fost nevoit să discrimineze c. prin „autoactualizare" (A.

W. Haven). Dar modul de cunoaştere ca şi motivele. colectivă sau grupală (Al. Facheux şi Moscovi ci). în ultimă instanţă. nu sînt direct prop orţionale cu c. în perioada postbelică s-au dezvoltat foarte g diverse forme de c. asemenea temperamentului ca baza dinamico-energetică nespecifică. un „compo ment operant antrenabil". elaborare. întrucît aceasta presupune. îl rezervă învăţării. cu regimul de activitate şi relaţiile interpersonale şi sociale. Gordon.nalitate. în legătură c această dependenţă şi în condiţiile rolului pe care behaviorismul. Se consideră. indiv i157 156 . Aceasta se referă atît la c. Cu excepţia originalităţii. definitorie pentru c. celelalte însuşiri. ce socoteşte C. atitudinile sînt în directă legătură cu mentalit tea colectivă. că „oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-ar ex plica în ce constă de fapt creativitatea" (A. în spirit optimist. stil şi motivaţie deosebite ( co). Osborn.

Sherrington.'tive dirijate şi special instituite de psihologi. însă analogiile ce. cu coordonarea mişcărilor si funcţiunile vegetative elementare. decepţii etc. procesele şi formele creaţiei. c. convingere puternică. tegumentwn şi crus cerebri) şi rombcncefal (mczencefal: ce rebel. est e mai vechi. în pallium se deosebesc. certitudine subiectivă asupra unui fapt sau a unei relaţii care nu este de domeniul evidenţei şi uneori nici nu se p oate demonstra. Nu numai d iferenţa între numărul elementelor (10*—IO5 pentru un calculator. structural şi fiziologic. „maşină de gîndit". C. un paIcopallium (rinencefal) şi un ncnpallium (sediul funcţiunilor celor mai evoluate). este orice opţiune sau opinie fermă. CREIERUL'ANTERIOR v. ad evăratul sediu al acestor funcţiuni („corticalitatea") este cortexul cerebral. cu vorbirea. Ch. opinie fermă. boaiă cronica. ajung extrem de productive şi creatoare. este necritică şi poate p ermite influenţări nocive. Emisferele cerebrale sînt acoperite de „mantaua" (pallium) cu falduri foarte bogate la om. neocortexul. i moral isind şi cunoştinţele pe care le oferă diverse curente cum sînt br.i!i)stormintr-ul şi sinectica.il în c. un arhipaUinm. mai importantă este generalizarea în condiţii curente a relaţii lor şi metodelor creatoar e şi în primul rînd expansiunea in educaţia şcolară şi în educaţia (uluirJ'ir a formulelor de reativă. cu funcţi unile vieţii conştiente. funcţionarea este discretă (da /nu). în sen. religioasă. Penficld. în ştiinţa despre fiziologia cerebrală s-a avansat numai în secolul nostru. Se datoreşte Întăririi afective a unor r elaţii c cognitive în <<>ndiţiile în care d"moiistraţiile raţionale. termen introdus de noi pentru a desemna în limba română disciplina complexă ce se ocupă de tehnicile.a.u. trebuie să recunoaştem că oricît de spectacu se ar fi succesele grupelor ire. talia este niieâ ( pitică). Porţiunea superficială a ciicumvoluţiilor paleale. diencefalul. Ga staut si cu neurocibernetica. CREIER. CREPUSCULAR. C. rombencefalul. bulbul (medulla oblogata). ansamblu de ganglioni şi căi nervoase. după programe autonome. hipot alamusul (în conexiune cu hipofiza sau glanda pituitară) şi epitalamusul (în conexiune^c u epifiza sau glanda pineală). P. Adrian. cu iniţiativa etc. un produs tehnic din materiale inerte. abdomenul mare. Pcssard. A. înclinaţie către a crede cu uşurinţa şi fără nici un fel de verificare cele comunicate de a Implică naivitate. în timp ce creierul propriu-zis funcţionează mixt (digital/analogic). cum este caz. din care rezultă C. ceea ceoferă un aspect relativ coordonat şi coerent actelor şi comportamentului bolnavului.l.<lua. Clasificarea actuală e mai complicată: proscncefal (tclencefal -(-diencc fali. Î E LENCEFAL. Cretinul este uşor de recunosc ut după aspectele sale fizice si psihic i a racteristice. CRETINISM. care se m anifestă printr-o imperfectă dezvoltare corporală şi mintală. gro sso modo : c. Este ştiinţa despre creativitate. cu repertorii de procedee euristice şi imaginative. si tuat la extremitatea cefalică a animalelor. La vertebrate se formează din extremitatea anterioară mărită a tubului neural. atitudine . picioarele scurte în raport cu truiif:'. ci şi diferenţele de compoziţie chimică. ca formaţiune permanentă a persoanelor şi n colectivelor. o dată cu Pavlov. Anohin. pons şi mielencefal = bulbul). structură morfologică şi funcţională Ce. A nu se confunda cu încrederea în oameni. Totuşi. CRE ATOLOGIE. educate în sensul atitu dinilor creative şi organizate astfel incit să deblocheze şi să facă expansive aceste atit udini. figurativ. cu creierul uman. în condiţii speciale. cu păstrarea automatismelor motorii. prin cursuri ad-hoc. Mezencefalu este corelat cu starea vigilă. Grupe e. E. cu simetrie bilaterală. Astfel. mcsencefal (teefum.sînt inconsistente sau imposibil e. Dacă studiul morfologiei c. mic (cerebelhini). Morfologii deosebesc. cu viaţa afectivă elementară. pe j>ritna. înarmate. prelucrînd informaţii (date) conform unor algoritmi. pătură de substanţă cenuşie. craniul sub . ' CREIER ELECTRONIC. ca şi evi denţierea deosebirilor sînt fecunde atît pentru tehnica calculatoarelor cît şi pentru psih ologie. IO10 pentru creierul u man) sau deosebiri în miniaturizare explică de ce calculatorul nu este un „creier". sindrom al tulburării conştien tei caracterizat printr-o profundă alterare a reflectării senzoriale.lă cît şi la cea colectivă acesta valuri ficînd. Diencefalul cuprinde talamusul. dar şi filogenetic.'. ca sisteme de comunicare generativă.-. ca sisteme de roluri. H. CREDINŢA. de natură endocrină. mare (emisferele cerebrale). după cum o dovedesc experienţele curen telor de brainstorming şi sintetică ş. CREDULITATE. nu este viu.

înţelegere di ilă). sînt numeroase. Tulbu ile psihice constau în. Tratamentul medical administrat cît mai de timpuriu dă rezultat e satisfăcătoare. rădăcina nasului căzută.f rig. gîtul scurt. comportament molatic. Boala este cong enitală sau apare în prima copilărie. înapoiere mintală (percepţie greoaie. dispoziţie apatică.dimensiunile norm. senzaţie cutanată de rece în absenţa unui stimul termic co respunzător. CRIMINOLOG IE. în regiunile unde cazurile de c. uneori cu guşă. ştiinţă muitidisciplinară caro se ocupă de fenomenele crimei. CRIESTEZIE (gr.tie. fiind cauzată de absenţa sau de tulburările funcţionale ale glandei tiroide. gura mare. krios . preocupări limitate etc. se duce o intensă activ itate medico-socială de prevenire şi eradicare a afecţiunii. nefritice. de originea şi dezvoltarea comportamentelor iu159 158 Â . arteriosclerotice. generată de tulburări nevrotice. aistesis — sensibilitate). limbaj întîrziat.

validarea bateriei fiind stabilită prin corelaţia dintre scopurile precise (prob abile) şi scopurile reale din activitatea profesională. Individualizarea cerinţei de c . percepţie extr asenzorială. Acesta neputînd fi însă utilizat.DECRISTA- după cum se dezvoltă ca amăgire. relaţiile metapsihice de tipvil telepatiei. sensibilitate ascunsă şi necunoscută prin cave se produc. fapt în care. Se deosebeşte de criminalistică. fără a tolera ceva din ceea ce nu se justifică valoric. numărul ciclurilor operaţionale în 15 minute pentru o muncă epetitivă cu operaţii relativ scurte. simpto mul nefiind identic cu trăsăturile reale caracteristice. CRITICĂ. CRISTALIZARE . momeutul plafonării curbei performanţei pentru sarcinile repetitive simple). Cristal zarea este sinonimă cu integrarea progresiva a sentimentelor. care reflectă indirect succesul. Pa velcu). în teoria atitudinilor se foloseşte termenul de c. a valorii de nonvalnan şi a punerii — Dicţionar de psihologie lor în opoziţie. singurul cu adevărat valid. în elaborarea unei probe psi hologice sau în alcătuirea unei baterii de probe constă în asigurarea unor înalţi coef ici nţ de corelaţie sau validitate între performanţele la probele psihologice şi cele din acti vitatea reală. intermediare alese trebuie j ustificate prin demonstrarea gradului ridicat în care acestea permit anticiparea a supra c. c) date asupra instrui bilităţii profesionale (cantitatea de timp necesară atingerii unui anumit nivel de îndemîn are sau nivelul de îndemînare atins într-o anumită perioadă de timp. Fiind un proces de „transmitere axiologică" ce implică şi iluzionare sau idealiz are. trebuie să fie privite ca expresii concentrate ale unor simptome. producţie lunară sau pe mai multe luni etc). sistem de referinţă în raport cu care se efectue ază o evaluare sau comparaţie. ultim. necesar validării probelor psihologice sau unui întreg sistem de investigare. îşi prop une să discearnă în termeni contradictorii adevărul de fals. se apelează în mod curent la c. proces intelectual d e discriminare a adevărului de fals. termeni împrumutaţi din fizică şi avînd un sens analogic şi în psihologi indicînd fie închegarea fermă şi rezistentă a structurilor psihice şi comportamentale. a considerării acesteia ca fiin d alcătuită din entităţi corespunzătoare funcţiilor sau proceselor măsurate. R. persoanelor.fracţionale. Gîndirea c. absenţe. de particularităţile acţiunilor criminale individuale şi grupale. Succesul profesional este descompus astfel în variabile-crite riu: a) date de producţie (timpul necesar efectuării unei operaţii sau realizării unui p rodus într-o muncă ncrepetitivâ. a atit udinilor şi relaţiilor. imediate sau intermediare care sînt subs titute ale c. ascunde perico lul formării unei optici atomiste asupra personalităţii. după Ch. activitatea reală sau componente ale acesteia asupra căro ra se fac anticipaţii şi în care variabila psihică investigată este considerată a fi esenţial Succesul sau reuşita unei întregi cariere profesionale reprezintă c. CRIPTESTEZIE. ultim. eroare sau chemare spre înfăptuire şi perfecţionare. B. de combaterea. prevenirea ac telor criminale şi de mijloacele de reeducare. stabilitate în muncă. ui tini. do structur ile psihice particulare ale persoanei criminalului. (potenţialul de reuşită profesion ală). LIZARE. indicator. fie d isoluţia. pe car e-1 redă într-o anumită lumină şi cu însuşiri exagerate într-un sens sau altul. în psihologia engleză. K ichet. destrămarea acestora. Rezultatele obţi e pe baza prelucrării statistice a datei ir referitoare la manifestările psihice inv estigate. activităţii individuale sau colective. Cerinţa de c. accidente .'Caţtell (1938) a introdus termenul de inteligenţă cr istalizată opusă celei fluide. b) date relative la morbiditate. care reflectă incomplet dar direct succesul. se reflectă toate însuşirile personalităţii. CRITERIU. situaţiilor sub influenţa sentimentului sau a pasiunii" (V. comportamentelor etc.). termen metaforic ce desemnează „fenomenul de transfigurare a obi ectelor. pozitivul de negativ şi să scoa . întrucît pulsiunile afective structurate se proiectează asupra obiectului. C. adică determinarea clară a ceea ce se investighează la un moment dat. Analiza critică aplicată unor date ştiinţifice. cristalizarea ate produce efecte opuse CRISTALIZARE AFECTIVĂ. Pa velcu. după V. intervalul necesar atingerii nivelului maxim de îndemînare. operează prin confruntare cu ceea ce este prestabilit ca ad evărat şi valoros. Fenomenul opus este acela de decristal izare (v. Spiritul critic este o atitudine tinzînd spre evaluarea riguroasă a f aptelor. Prin introducerea rezultatelor la probele psihologice într-o ecuaţie de regresie se poate determina performanţa probabilă Ia c. care e ste o disciplină tehnică reunind procedeele de depistare a crimei şi persoanei făptuitor ului. normă.

constînd din conflicte acute . de regulă. nervoasă reprezintă contradicţii a căror rezolvare co incide cu depăşirea c. decompensări. acordîndu-se oamenilor încredere. privaţiuni. contribuie la diminuarea şi înlăturarea defici enţelor. dificultăţi şi alte fenomene nega tive ce pot fi urmate de progres sau regres. duc la o etapă sup erioară a dezvoltării. Există c. după psihogeneticieni (H.tă în evidenţă erorile. defectele şi cauzele lor pentru a le elimina. şi tratarea negativistă unilaterală a obiectu lui supus analizei. de creştere legate de relaţiile dizarmonice ce intervin in evoluţia organismului şi care. Criticismul este o exagerare a c. Carlmichael) faze de c. moment sau fază a unui proces. în dezvoltarea psihică intervin. neacoperire a unor expectaţii. care se explică după Jnhelder nu atît 161 . CRIZĂ. este constructivă în măsura în care fără a ignora ceea ce este pozitiv şi prin sprijinirea e acesta. Momentele de c. în viaţa socială şi edu . Wallon.

în sensul că cue se referă la ceea ce pune în mişcare răspunsul. indiferent de ordinea şi durata lor. furnizîn aterialul brut. introduşi de H ering şi Helmholtz. diferiţi prin combinarea în perechea cromozomică în celulele masculine (xy) şi cele feminine (xx). mecanism. în genere fenomenele de c. iar clue se referă mai mult la gîndire. prin constituţia sa. durata eleme ntului rezultînd fie prin diferenţa între înregistrările timpului curent. semn şi'simbol. luate separat. de la începutul pînă la sfîrşitul operaţiei (c ) respective. C. Procedeul se utilizează la studierea operaţiilor care au elemente de muncă CLI dura ta mai mare de 3 sec. CROMOZOM. îndeplineşte funcţia de purtător al materialului ereditar. repetată constă din înregistrarea duratelor element elor de muncă ale unei operaţii. timpul minim necesar (prag) pentru a obţine efect excitator la o intensitate a stimulului egală cu dublul reobazei (= int ensitate ce dă efect la un timp nelimitat). s e studiază timpul operativ sau cel de funcţionare utilă a utilajului. Omul deţine două seturi a cîte 23 de c. repetat. Procedeul de c. metodă de urmăresc în mod special. trebuie făcute două modificări eso^y ia i e î n teori a clasică d&=-^re ciie: a) este necesar c* presupunem că fiecare "Punct din spaţiu est e reprezentat de un punct pe retină. ce se CRONOMETRARE. C. Procedeul de c. fie prin citirea directă pe cronometru (la c. selectivăgrupată constă din înregistrarea duratelor elementelor de muncă ale unei operaţii grupate variabil de la un ciclu la altul. C. nu se pot stabili timpii pe baza sistemelor de normative de timp pe mişcări. Me ad a constatat că la anumite populaţii primitive nu există o c a pubertăţii pentru că nu se pun anumite probleme socioculturale. într-o anumită ordine de alternanţă. măsurare şi analiză a timpului de muncă. Durata fiecărui element în parte rezultă din diferenţa dintre durata ciclului complet şi durata grupei cu elemente ce nu conţin elementul de muncă ce urmează a i se stabili durata. de regulă. este u n parametru al excitabilităţii nervilor şi muşchilor. se modifică în cazuri patologi ce şi cresc pînă la dispariţia efectului excitator. Sfîrşitul unui element corespunde cu începutul celui următor. în funcţie de durata elementelor analizate şi de necesitatea studierii totale sau parţia le a operaţiei. M. Procedeul c. b) aceste cue(s) sînt întotdeauna în interacţiune. car e etimologic înseamnă „cheia". care se repeta identic. Numărul şi forma c. a timpului de folosire a utilajului şi a celui de mişcare şi transformare a obiectului muncii. acid dezoxiribonucleic. ceea ce reprezintă o calitate esenţială a stimulării perceptive. continuă constă din măsurarea diferitelor elemente de muncă. Există un raport între puncte şi energia configuraţiilor.prin condiţiile evoluţiei psihice ca atare cît prin cerinţele educaţionale şi sociale. poate fi efec tuată cu sau fără evaluarea ritmului de muncă. psihică pot fi calif icate ca normale sau anormale şi de asemenea ca tranzitorii sau persistente. dar ştiinţific este unul şi acelaşi lucru cu cue-cues. voliţionale şi mai ales afective şi de personalitate. în altele. CUE-CUES. desc . Cue-Cues înseamnă. sexuali. Psihologii americani au înlocuit acest termen cu clueclues. în unele condiţii unul dintre ei fiind ma i important. acţionînd ca un calculator. iar o pereche este constituită din heterozomi sau c . formaţiune filiformă plasată în nucleul celulelor care. a duratei elementelor unui proces de p roducţie. fără întrerupere. selectiv-grupat. în acelaşi timp. cu revenire la zero ). Valorile c. sînt caracteristici ale speciei. în mod continuu. omologi funcţional. CRONAXIE. C. Se util izează la studierea elementelor de muncă avînd o durată mai mică de 3 sec. studiate în succesiunea lor tehnologică. selectivă constă din înregistrarea separată a duratelor unor elemente de muncă. mul. după Lapicque. la orice durată a stimulaţiei. la senzaţii. corespunzător punc telor de fixare. ps ihice sînt specificate drept intelectuale. Se recomandă pentru studierea operaţiilor ale căror elemente de muncă au durate scurte (sub 3 sec. Boring (1947) arată că trebuie să se facă distincţie între cue clue. Prin c. mnezice.) şi pentru care. termeni aparţinînd teoriilor clasice asupra percepţiei spaţiului. din motive obie ctive. histone şi alte substanţe specifice. desemnînd variate submecanisme perceptive care sînt confundate cu în seşi proprietăţile corespunzătoare obiectului. la fiecare unitate de produs. Au exis at şi mai există încă contestaţii la adresa acestor împărţiri ale mecanismelor perceptive în ocese. altul. Aşa cum ar?*'^ Smidth (1957). dispuşi în pereche: 22 de perechi sînt aut ozomi sau c.

în anumite limite. a birourilor de lucru. a atelierelor de creaţie în culori c are să nu obosească. a utilajului şi în general a obiectelor folosite în procesul de producţie . proprietate a energiei radiante rezultînd din frecvenţa . a camerelor de locuit. negru) şi culori cromatice. Primul factor ce trebuie luat în considerare în alegerea culorilor 163 CULORI FUNCŢIONALE. De aici ideea vop sirii pereţilor. Influenţa psihică a culorilor este cunoscută de multă vreme. puritate şi strălucire. cu- . iar culorile prea vii obosesc. S-a constatat astfel că nuanţele închise. lori ce pot repreze factor important de întreţinere a capacităţii funcţionale a ochiului şi de prevenire a obose lii generale. CULOARE. gri. întristează.operind semnificaţii. rezultate din' an aliză spectrală şi prezentînd calităţi de nuanţă. amplitudinea şi forma undelor. recepţionată şi discriminată vizual. Se disting culori acromatice (alb.

i înalte creaţii tice. tot ce nu ţine nemijlocit de natură. . orice greşeală gravă antrenează coiiflicteinorale. foarte importantă în creşterea capacităţ muncă. O. CULPABILITATE. Fenomenul de c.diii sint aşa de sudate '"<:it aju ng să se confunde. ca atare. psihologice. Kluckholn au inventaria t 160 de definiţii ale c.L. Radc'dfie-ljrown. cunoştinţelor.f. ca „totalitate a produselor materiale şi spirituale "le muncii omeneşti . socotită C. pentru a obţine o emoţie pozitivă. nu poate fi conceput şi studiat unilateral dacă este să urmărim metodologia ştiinţifi că introdusă de marxism în domeniul disciplinelor sociale. creşte productivitatea muncii. De aici. iii. ştiinţă. b) c. Malinowslu. mijlocesc s emnificativ şi diferenţial existenţa umană (v. încărcat cu o multitudine de valenţe şi sensuri.eu. Deci. intenţii. Această spărţire nu poate fi absolutizată. U. Negrul este opusul acesteia. preocuparea pentru m odele culturale implicite sau explicite ce reglează conduitele. în acest sens concret şi comparativ (E. Mai vechi şi uzitate sînt două înţeles uri ale termenului: a) c. drept. H. Caramelca). sînt transmise prin simboluri şi constituie realizările esenţiale ale grupelor umane. dacă '"i se ţine seama de coeficientul '!'• valoare social-umană. Linton). B. în mod firesc însă. proceselor. din transformarea natur ii şi emanciparea de aceasta în construcţia şi existenţa socioculturală. privind doar sfera spirituală. dorin permise. este c.r care rezultă din separarea şi opoziţia faţă de natură. care dau mai mul tă lumină şi sînt activatoare. Accentuarea stării de c. poate duce la perturbări patologice. Folosirea raţională a c.se referă la lumina pe care acestea au posibilitatea s-o disperseze.S. Deci'. Vi novăţia poate să aibă numai un caracter imaginar sau să se reducă la gînduri. bej şi verde-pal. îndeplineşte funcţii relaţionale şi reprezintă o valoare. CULTURĂ. Aceasta devine nota distinctivă a fenomenelor de c."vergent pe modelul de person ihtate umană ca în antropologi culturală (G. înţelegea pluralist c. au arătat că rezultate bune se obţin prin folosirea urmă culori: albastru-gri. clasificabile în şapte grupe: descriptive. şi nu de una în genere. Mever Fortes conside . e ste tratată moral.'. De aceea trebuie adoptat ca bază conceptul extensiv al C. Taylor) se poate vorbi de mai multe c. A. fiind iw. cea spirituală. îmbunătă itatea produselor. Spengler a introdus dis tincţia dintre civilizaţie.. tehnicilor. are urmări favorabile asupra capaci do muncă şi. Malinowski con struieşte teoria c. produse lor. Mead. deoar ece nu absoarbe nimic.-tructimii. dar şi i nteracţiunea necesară dintre structurile materiale şi cele spirituale ale c. chinuri ale conştiinţei. accentul se pune pe produse şi rezultate care exercită o influenţă. Fiecare din elementele unei c. normati ve. In sens patolog ic intervine complexul de c. Strauss) sau '. Tă" ase defineşte c. C. Experimentările efectuate pînă în prezen t. ca ansamblu al mijloacelor. rezultate ale c practicii şi transformării mediului natural şi social. al dezvoltării şi perfecţionării omulu ". absorbind toate radiaţiile pri mite. este un sens restrictiv. propriu-zisă. ca stadiu al evoluţiei formaţiei sp irituale a oamenilor şi constînd din artă. la noi în ţară şi în străinătate. ca în etnologi. reduce rebuturile.! (B. fondatorul şcolii antropologice de la Chicago. religie e t c . sa " E. Krocker şi C. dată fiind nu numai posibilitatea decalajului. Culoarea albă r eflectă toate radiaţiile luminoase pe care le primeşte cu cea mai mare economie. Iii scrie: „Cultura este înainte de toate uu aparat instrumental care permite omului să rezolve mai bine problemele concrete şi specifice pe care trebuie să le înfrunte in mediul său cînd îşi satisface trebuinţele. De aici' aşteptarea unei pedepse sau chiar tendinţa spre autopedepsire. în prelungirea biologiei. filosofic. nor melor şi instituţiilor proprii unei societăţi într-un moment istoric şi caracterizînd procese e materiale ale acesteia. Boas. structurale. în general. Al.uitat al muncii omului şi dezvoltării lui istorice. se folosesc culorile care reflectă bine radiaţiile luminoase. concept de maxima complexitate. materială şi c. stare a celui care este dom inat de sentimentul şi ideea că a comis o greşeală şi resimte mai mult sau mai puţin intens vinovăţia sa. de unde şi dificultatea definirii lui unitare. Kardiner. micşorează numărul accidentelor de muncă. genetice şi incomplete. ca fiind ansamblul mijloacelor. Socialul şi '•'iltur. de la o simplă unealtă şi pînă la cele m. şi a pr opus delimitarea de arii ale c. morală. studiul schimbărilor interculturale şi adîncirca speci ficului fiecăreia din c. istorice.

C. prezintă u n ruvel de funcţionalitate şi o mare complexitate. Analiza fenomenelor culturale ţine întotdeauna seama de o schemă şi de anumite categorii cum sînt: după Pritchard. între existenţial şi axiologic se constată unitat". limba. după Wissler. concepţia. arta. guvernămîntul.ră că analiza cuUurologică se opreşte asupra „calificativelor" fenomenelor sociale şi. proprietatea. sistemele sociale şi familia. organizarea economică. mitologia şi ştiinţa. pragmatic. practici le religioase. Se caută o sch emă uni164 . C. educaţia sau. Fiind un subsistem al macrosistenuilui social. m ai recent. îşi încetează fiinţarea cînd nu mai este generativă. arta. controlul social. C. factoriale sau istoriste. adăugă oi. u produce noi valori. trăsăturile materiale. în dinamica fenomenelor culturale i ntră cu necesitate momentele: cognitiv. apelează la variate s trategii structuraliste. Studiul c. graiul. asupra dinamicii lor progresive. mat erială. comunicaţional şi creativ sau axiol ogic.

c) omu l faţa de necunoscut (simbolică.versuia aplicabilă tuturor c. este aplicat pentru a califica nivelul calitativ şi modul de or ganizare a limbajului. \V. operaţii mintale. modelul general. se corelează cu cea privind adevărul obiectiv şi cu cea privind dialectica rel aţiilor dintre adevărurile relative şi adevărul absolut către care omenirea avansează nelimi tat. este re unoscută ca un proces ce reuneşte senzorialul şi logicul. a fost redată de Lenin: „de la intuirea vie la gîndirea abstractă şi de la ea la practică. Marxismul afirmă relaţia de unitate dintre c. sau un „numitor comun" alcătuit din categoriile proprii oricărei e. bază şi criteriu de verificare a c. Teza cognoscibilităţii lumii. Ralph Linton a folosit termenul de „fundament cultural" al personalităţii.A. K.. oamenii.Ti tiev le grupează după cele trei mari linii ale comportamentului uman: a) omul fiţă de ha bitat 'economie.H. (G. White inventează şi introduce în literatura antropologică a mericană acelaşi termen. trăsătură caracterială de ordin voliţional const capacitatea de înfruntare conştientă a pericolelor şi de ac- ţiune consecventă în condiţii de risc.. b) omul faţă de om (organizare şi relaţii sociale).. tarea grafică a desfăşurării şi rezult lor obţinute într-un proces de învăţare. sentimentelor. este întotdeauna un proces psihos ocial cu o evoluţie şi tipologie istorică. Oswald. studiază şi text extrasouiritic. Dialectica procesului c. Prin coo rdonările interoperaţionale se construiesc diferite modele ale lumii. în psihologie. Cultura nu poate fi însă desprinsă de so cial. Gonseth s usţine principiul „deschiderii la experienţă" al c. în 1939 L. tehnologie). care modelează realitatea după norme logice. Termenul a apărut pentru prima oară în scrierile lui Y . al asimilării şi reconstrucţiei informaţionale a lumii obiective de către subiect. independent de J. susţinută d arxism. furnizate de o serie de epistemologi moderni: R . 1909 (KnlturoV logie).. Gonseth ş.i?. în consecinţă. şi interpretată categorial. atitudinilor şi pentru caracterizarea atît a c onţinutului cunoaşterii şi trăirilor cît şi a stilului intelectual şi afectiv. se menţionează metoda cuiturologică constînd din cercetarea şi explicarea formaţiunilor de personalitate prin studiul morfologic al culturii de apartenenţă. pe abscisă înscriindu-se investiţiile de timp. C. unelte. „cunoaşterea constă în construcţia reconstrucţia obiectului cunoaşterii. cultura r eprezintă organizarea obiectelor şi evenimentelor depinzînd de simboluri — limbă. termenul de c. Importantă este surprinderea ierarhiei şi em ergenţei sistemelor de c. aceasta din urmă fiind izvor.a. Carnap. Quine. a cunoaşterii realităţii obiective" . ea nu este un fenomen supraorganic şi suprapsihic. Murdock). Reflectarea caracterizează tran sferul adecvat de la obiect la subiect dar nu epuizează c.. uzînd de coduri şi mijloace semantice. Implică nu absenţa fricii. Oitwald. reprezintă. empiricul şi teoreticul şi care se desfăşoară perp tuu în ordinea interacţiunii dintre subiect şi lumea sa. F.. c. acestea fiind susceptibile şi de studii formale. Taylor). categorie filosofică tratînd relaţiile din' re subiect ş obiect. prin interiorizare. cunoaştere). şi practica soci ilistovică. ci stăpînirea şi depăşirea ie teamă de nimic mai mult decît de teamă" (Emmerson). K. acestea avînd o legătură directă cu geneza personalităţii. acestea din urmă devenind. credinţe etc. Aceste categorii se centrează în jurul existenţei umane şi M. un domeniu distinct". aceasta fiind calea cunoaşterii adevărului.S.A. Popper. Cultwologia lui L. CUNOAŞTERE. — într-un conc CULTUROLOGIE..£?t scrie. a cunoaşte înseamnă a produce în gîndire pentru a reconstitui modul de producere a fenomenelor". rezidă în aceea că ea nu numai că asimilează lumea fizică a obiectelor dar şi pe cea acţiunilor. deşi atribuită unui subiect-robot. astfel îneît să se sesizeze mecanismul acestei const rucţii. Din'punct de vedere culturologic. interpretează ştiinţific fenomen ele culturale. obicei. White este s imilară cu „ştiinţa culturii" (E. culturalul şi socialul alcătu ind un sistem mteracţionist. în psiho ie. Specificitatea dar şi ascensi unea C. K. C. comună este studiată de gnoseologie iar cea ştiinţif ică de epistemologie. de principiu. iar p . ci apoi ea să fie studiată independent do cei ce o creează şi o poa rtă. CURAJ. P. Lowie arăta că „în cursul ultimilor o sută de ani a devenit tot mai clar că cultura.

: a) c. de e. CUTANAT. primarea grafică a modificărilor de ordi n cantitativ şi calitativ ce intervin în evoluţia psihofiziologică a unui individ într-o a nume perioadă de timp. iar apoi progresîndu-se în spirală. de e. urcă iniţial brusc şi apoi mai lent în cazul acţiunilor facile. C. ex166 167 . de tip b exprimă un ritm relativ lent al evoluţiei în primele perio ade şi o intensificare a ritmului ulterior. atribut al comple xului senzorial cu receptori periferici în piele şi care include tactul. în formarea deprinderi or c. o formă de S iniţial intervenind o regr sie în fondul de cunoştinţe certe.î.de e. de tip a expri mă o evoluţie accelerată în primele perioade de vîrstă şi o reducere a ritmului în perioadele mătoare. de e. c) c.î.rdonată progresele şi greşelile. durerea periferică şi probabil şi alte forCURBA ÎNVĂŢĂRII. reprezenCURBĂ DE EVOLUŢIE. simţul termic . de tip c exprimă un ritm uni form şi moderat pe întreg parcursul intervalului studiat. de regulă. iar în cazul acţiunil dificile evoluează iniţial lent şi apoi urcă brusc. are. b) c. Se impun trei tipuri de c.

DALTONIS M. Leon tiev). în pofida oricăror riscuri. Se consideră că subsistemul senzorial c. reprezintă un senzorium comun. prin aplicarea palmei unuia asupra palmei celuilalt pentru d. metoda „cutiei negre" preDICŢIONARELE ALBATROS formările care se petrec în interior. caracteristică comportamenta lă definită prin sfidarea pi imejdiei. CUTEZANŢĂ. 4) Lupta pentru existenţă sau pentru supravieţuire.n. acest ea fiind confundate înDACTILOLOGIE. CUTIA NEAGRĂ (T5LACKBOX). în strînsă interacţiune cu metoda mo delării. După măsurarea riguroasă a mărimilor de intrai c şi de ieşire. DARVINISM . stimulările la ieşire. D. este legată de afirmarea a ceea ce este nou. stimulările la i ntrare. sistemul cunoscut în detalii şi astfel luat în stăpînire. nedeterminat iu detalii. îndrăzneală. tinzînd să fie înlocuită. sau prin dermografie. fă. este lă b aza dezvoltării tuturor celorlalte organe de simţ. an alizînd relaţiile dintre extremele sistemului cerebral veriga aferentă. D municare a cuvintelor cu ajutorul degetelor. precizîndu-se apoi natura comport amentului. pers onal. mai al elaţiile cu normalii. sistem de co- tre ele.R. 3) Suprapopul aţia sau tendinţa de sporire a numărului indivizilor speciei peste condiţiile de subsist enţă oferite de mediu. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea de a vedea roşul şi verdele.. D. c. prin care se fixează şi se transmit din generaţie în generaţie variatele caractere dobîndi te (fapt relativizat şi chiar contestat de curentele neodarviniste). d. cuvintele se comunică pe cale vizuală. temeritate. şi se formulează !ej. Fiecare literă es te desemnată printr-un gest digitalopalmar. sistem complet. folosit de surdomuţi. subiective. determinist sau probabilist.n. reprezintă un progres important în sensul conceperii dialectice a aces teia. se exprimă matemat c dependenţa mărimilor de ieşire de mărimile de intrare. Cercetarea psihologică tinde să depăşească da c. induse abstrac'ic de transmc de recepţie protopatică printre care şi rudimente de sensibilitate la lumină (A. Ashby (1956). Factorii la care recurge Darwin sînt: 1) Variabilitatea sau diversitatea mod ificării organismelor datorită condiţiilor interne şi influenţelor de mediu. metodă de bază a cibe rneticii. Ulterior ea îşi pierde din importanţă. se explică printr-o defecţiune constitutivă a sistemului vizual.. .n.e. la „cutia albă". de. teorie evoluţionistă de însemnătate revoluţionară prin care se întemeiază biologia ştiinţif lamarkism. adică 1. Este deci un alfabet „manual" conţinînd atîtea semne digitale cîte litere sînt în alfabetul limbii respective. Astfel. prin labiolectură. se tinde spre trecerea de la c.supune cercetarea comportamentului unui si_:tem complex sau hipercomplex pe baza corelării mărimilor de intrare ţi a celor de ieşire. şi veriga eferentă. Keferindu-se la planul gîndu rilor şi ideilor unei persoane. trasarea de litere pe palma celui ce recepţionează. 1/Selinviorismul s-a bazat mult pe modelul c. valoros.< evoluţiei lui ulterio are. luptă ce se desfăş cadrul aceleiaşi specii sau între specii aproJ69 . caracteristicile elementelor componente. Di-a lungul istoriei cercetărilor ştiinţifice. 2) Ereditatea . elucidînd conţinutul proceselor şi condiţiilor interne. este intens folosită la copiii surzi pentru formarea limb ajului şi demutizare. Dactilograful este un mod de comunicare tac tilă cu orbii surzi. fundamentată teoretic de W.

Posibi lităţile de muncă. dispoziţia voluntară corespunzătoare. Probele psihologice de inteligenţă situ ează nivelul mintal al debilului mintal între 7 şi 12 ani. sociale. dezvoltată prin convertirea cerinţelor. corespunde unui mod de organizare caracterială ce implică atît formă (aspiraţia generică şi senti< mentulspre îndeplinirea dato i. ci şi prin mijlocirea plăcerii. DAT. urmînd ca abia ulterior să fie supuse unei prelucrăr i sau elaborări.m. deci sînt reduse şi capacităţile de observare sau intuiţie co rectă. manifestată. faţă de norme şi în baza necesităţii interne ca re lex al necesităţii obiective sociomorale. epistemologic. dar prezintă o labilitate în manifestările sale. să-şi însuşească unele noţiuni concrete (după C. Da rwin a pus şi bazele psihologiei genetice. atitudinilor şi conduitei morale. în genere d. iar capacităţile de critică. efectorie a conştiinţei axiologic e. cît şi conţinut (conştiinţă morală înaltă. şi. în urma u or maladii neuropsihice (epilepsie. să citească. Copiii cu d. în p sihologie. normelor şi principiilor morale în obligaţii morale imperioase şi realizată consecvent în virtutea p rimatului respectului (trebuie. iar. profesionale. în anumite limite. ob iectul cunoaşterii luat ca atare. — Sollen). I. înclinaţie a caracterelor superioare de a-şi devota întreaga fiinţă unor cauze înalte unor acţiuni sau persoane. persuasiuni. implică o slăbiciune şi nedezvoltare a celui de-al doilea sistem de semnaliz are şi a funcţiilor reglatorii exercitate de acesta asupra primului sistem. După I Grigoraş.m. Piaget scrie: „chiar pe terenul cel mai preştiinţific şi embrionar nu există date imediate". se caracterizează prin glndire insuficient dezvoltată. modali tate a conştii nţei. întrucît reduce legile dezvoltării sociale la raporturi pur biologice. dintre obiectele şi feno menele realităţii. imediate . să scrie. sînt capabili. în ansamblul său d. are priceperi şi deprinderi de conduită civilizată.D piate. ontologi c. Conştiinţa d. fără a fi supus prelucrării sau interpretării. este o dimensiune esenţială a binelui moral care se sprijină pe principiul de bază al „celui mai bun lucru de făcut". în trucît d. DEBILITAT E MINTALĂ. Puf an — c toda optimă) şi să-şi formeze priceperi şi deprinderi simple. conştiinci ozitatea).Grigoraş afirmă că libertatea voinţei uie să fie considerată condiţia sine qua non a îndeplinirii datoriei. DATORIE MORALĂ. prin care se efectuează trierea şi continuitatea celor mai apţi. clasic a fost prelungi t şi dezvoltat prin neodarvinism sau genetică. şi structu rile perceptive sînt afectate. Debilul mintal este aproape incapabil de gîn dire abstractă.a. convingeri şi simţămi orii). Latură practică. unde li se aplică didactici şi măsuri educative speciale şi li asigură necesarul de cunoştinţe compatibil cu nivelul dezvoltării lor psihice. „autodeterminarea morală omului are loc nu numai prin intermediul datoriei. D.). d. fapt senzorial elementar şi brut. reprezintă o concepţie biologică materialistă şi a slujit ca bază pentru dialectica m rxistă. de efort intelectual sînt reduse. limitată la aspectele concrete ale fenomenelor şi situaţiilor de viaţă. să înveţe. în psihologia experi mentală. este uşor influenţabil. cetăţeneşti. exersări. discriminare şi de calcul matematic sînt prec re. Pregătirea lor se re alizează în şcoli ajutătoare. sînt educabili. dar şi prin primitivism emoţional şi slăbiciune de voinţă. Rezultate ale unui proces de observare şi înregistrare. Astfel es te în expresia engleză sense-data.M. de slăbic activităţii psihice. d ragostei. curent sociologic neştiinţific ce propagă idei reacţion are. ceea ce reprezintă realitatea obiectivă independent de subiect. prin înţelegere greoaie. social.a.m. pasiunii. mai bine adaptaţi condiţiilor de existenţă. Aceşti ultimi factori au fost puşi de epigo ii lui Darwin la baza d. depăşind interesele personale de autoconservare. practice. se dezvoltă iniţial prin constrîngeri. ci se integrează tot mai mult în morala autono mă pe măsură ce se dezvoltă laturile ei de conţinut.m. directe. i se datoreşte prima demonstraţie argumentată a originii animale a omului.m. impuse obiectiv sau de desfăşurările psihice anterioare şi care îndeplinesc rolul de pre mise senzoriale sau intelectuale. conştiinţei valorii etc. Prin extensie. faptele brute obţinute în urma investigaţiei. traume craniene ş. s-a formulat o teorie de spre rolul adaptativ al emoţiilor şi expresiilor emoţionale. D.m. esenţiale. naiv.m. nu poate sesiza legăturile generale. encefalită. Berg- D son consideră ca spontane. schizofrenie. pentru că însăşi libert a este conştiinţa unei necesităţi social-obiective. responsabilitate. congenitală (oligofrenia) şi una dobîndită. Se distinge o d. 5) Selecţia naturală." D. credul. pot fi şcolarizaţi. I. în fin . Soloviov (1959) arată că. în genere. Sub aspect comportamental. semnifică un conţinut şi stări psihice prezente la un moment dat. Tot în cadrul d. DĂRUIRE D E SINE. forma cea mai uşoară de înapoiere sau deficienţă mintală. d. D. antropologie culturală ş. dar nu rămîne circumscrisă unei morale heteronome. imediate ale conştiinţei. deprinderea de a răspunde obliga ţiilor.

o calificare profesională corespunzătoare cu posibilităţile lor. Roşea (1968) const ată că în cazuri de d.al. o serie de psihologi (I. Torrance 1971. Bi der — 1968. întrucît întîrzierea este în acelaşi timp intelec lă. 110 .m. M. se obţin rezultate mai bune în şcoala ajutătoare decît dacă respecti opil este integrat în învăţămîntul general. iar pe măsura avansării în vîrstă şi a evidenţierii dificultăţilor de adaptare. P. intervin şi tulburări emoţionale ce agravează deficitul intelectual.

în teoria creativităţii se are în vedere un blocaj anticr eator datorit conformismului. afective caracterizate ca „interes pentru sursele de plăcere.: I mult sau mai puţin centrate sau decentrate şi în această inv ersiune a orientării constă trecerea. la morala autono mă ce integrează valori sociale obiectivate. prin motive şi atitudin i creative. atunci 'creşterea absolută a valorii fiecăreia dintre ele se compensează reciproc. afectivă aceasta. se integrează într-o for mai cuprinzătoare de centrare şi d. dar ace ste raporturi pot fi ni. Exemplu de ^. Piaget are în vedere d. este un fel de ce ntrare asupra obiectului. debilul mintal. Exi-.tară şi subiectiv-heteronomă. Atunci. ca urmare a coordonării (punerii în relaţie) unor centrări diferite. mobilul B ar fi depăşit mobilul A. practicată experimental pe animale în scopul studierii anumi tor funcţiuni ale creierului. adică asimilare prin punere în raport a obiectel or asimilate". D. Antrenează perturbări de comportament şi deficienţe adaptati ve cu atît mai grave cu cît animalul este situat pe o treaptă mai avansată în scara filoge . poate fi relativa (prin compensare) sau absolută (operatorie).5/5. prin tonificare afectivă etc. DECENTRARE.) în recuperarea şi reeducar ea copiilor afectaţi de d. Exemplu de d. atunci 'el va ajunge să aproximeze corect diferenţele de v iteză. prin faptul că acţiunile iniţiale devin reve sibile şi operatorii". Cît priveşte d. axiolo- gică. de grup etc. d. depăşirea necesitînd atunci o viteză' de m are mai mare. aceasta implicînd şi construirea sentimentelor la nivelul valorilor sociale supe rioare.tă numai raporturile dintre acestea. în l oc să se atribuie uneia din ele un rol privilegiat. care necesită parcurgerea traiectoriilor respective cu privirea şi conştientizarea diferenţelor lor de lungime. d. intelectu'= ală: da că în experienţa cu ajungerea parţială (micşorarea handicapului) a două vehicule care se depl sează în acelaşi timp. Uneori fo losesc şi substanţele psihotonice. se obţine prin înlăturarea acţiunii cauzelor ce au provocat blocajul sau prin comu tarea atenţiei. decentrar ea este însăşi măsura acţiunii sale eficac». perceptive (reglare ce permite o echilibrare între componente le obiectului). Mihăilescu a studiat procesul de culturalizare ca d. ci şi pe cele de plecare. la lungimi diferite ale traiectoriilor parcurse în acelaşi timp..D S. ale căror efecte se compensează r eciproc. ridicarea sau înlăturare blocajului (inhibării afective) ce reţine reacţiile. ludică. activitatea mentală şi exteriorizare a. deci d. ceea ce se explică prin coordonarea (punerea în relaţie) a centrării punctelor de s osire cu centrarea punctelor de plecare.5 = = 1). intelectuală. după opinia noastră. Fenomenul este ilustrat de trecerea de la morala utili. concepute ca distincte de acţiunea proprie". în fine. intuitive (dezvoltate prin reglarea formelor în prelungirea d. operaţie de secţionare şi îndepărtare a emisferelor cerebrale (menţinînd -se centrii inferiori). după J. în raport cu subiectul. După nivel şi conţinut se disting d. per ceptive). Enculturaţia presupune o progresivă d. copilul poate lua în considerare jiu numai punctele lor de sosire . — „este imposibil ca la vreu ivel să separăm obiectul de subiect. cu toate insuficienţele sale mintale.Cităm din Piaget: „Decentrare. o reflecare organizată prin coordonări ce asigură obiectivit atea. DECEREBRARE. fricii şi comodităţii şi despre o d. — „subiectul este cu atît mai activ cu cît ajunge mai mult sâ se decentreze sau mai bine spus. aşa-numita eroare a etalonului dispare. — „decentrarea progresivă a acţiunii proprii. deci eliminarea egocentrism ului în profitul compoziţiei închise şi reglate. ra portul dintre ele rămînW acelaşi 5/5 = 5. a va lorilor. anularea efectului de centrare. ce se realizează la nivelul conceptelor prin coordonări rev ersibile ce permit conservarea invarianţilor şi construirea explicaţiilor şi.perceptivă: dacă se dau două linii drepte şi egale. se întreabă simplu dacă ele sînt egale sau inegale. -V. asupra obiectului". de la subiectivitate la obiectivitate". DEBLOCARE. Luugu-Nicolae — 1975) pi~ pun şi demonstrează necesitatea şi eficienţa a diferite tipur i de psihoterapie (artistică. dacă punctele de plecare ar fi f ost distanţate. D. aceea a valorilor sau axiologică.alungirea" ei cu 10 %. prin formarea de noi motive. or. Spre deosebire de celelalte forme de înapoiere mintală (i dioţie şi imbecilitate). La sugestia noastră. se poat e adapta şi integra satisfăcător într-o activitate utilă.m. ocupaţională. Piaget. ceea ce se explică pri n coordonarea (punerea în relaţie) a două centrări ale căror efecte deformante se anu- lează reciproc (daca centrarea urţei linii de 5 cm echivalează cu .

la un mam ifer ea produce o cronică incapacitate adaptativă. metodă de etalonare a testelor în statistica psihologică. Ca unitate etalon este folosită decila. Nu numai la reptile dar şi la păsări d. iar a.proape de 140 dB devine asurzitoare. al cărui raport faţă de pragul convenţional de 2 • IO"5 N/m3. la foarte zgomotoasă. avînd la bază calculul procentual. O ambianţă sonoră pînâ la 40 dB este considerată liniştită. Limitele d. astfel determinîndu-se unitatea (dB). are consecinţe minore şi pasagere. insuportabilă. se calculează cu ajutorul frec173 \ . Decorticarea este operaţia de îndepărta re a cortexului. către 60 dB devine zgomotoasă. atingînd pragul durerii. luat ca niv el zero. DECIBEL. DECILAJ. unita te de măsură a nivelului de presiune acustică (simbolizată dB) care reprezintă nivelul pre siunii acustice.netică. deci a stratului cenuşiu al emisferelor cerebrale. are logaritmul zecimal înmulţit cu 20.

d) caracterul relamodificare de comportament care. între ieşiri şi intrări.selectarea unui curs de a cţiuni dintr-un număr de alternative:.căutarea unei corespondente opt ime la un automat. ţinînd seama de costul trecerii de la informare la decizie". în statistica psihologică. Pieron. diferenţiate atit pe planul utilităţii.m. nivelurile certitudinii nepunînd probleme de alegere între var .. prin intermediul căreia ştie că va obţine o anumită utilităţi. Sweetland şi W. într-un sens dat. cantitatea de informaţie a situaţiei prezente.. toate.. în situaţiile în care individul poate prevedea cu certitudine efectele oricăreia dintre acţiunile sale sau ale evenimente lor exterioare. cu rezultatele cele ma i bune sau cele mai slabe. respectiv acţiunea prin care se încearcă concretizarea. hotărîre sau opţiune ce survine ori de cîte ori în desfăşurarea unei activităţi apar evenimente care împiedică anticiparea cu certitudin a evoluţiei situaţiei. Gagne: „. 3) estimarea probabilităţilor de r euşită sau de eşec pentru fiecare variantă de acţiune. c) „adver. determinarea variantei de acţiu- ţiei subiect-situaţie. 5) reducerea variantelor de acţiune pînă Ja „stru ctura alternativelor" (dilema) în care se înfruntă. a cîştigului minim posibil" sau „maximinizarea cîştigului". .M. ne permite: a) formarea unei reprezentări de ansamblu despre nivelul g eneral al performanţei într-un colectiv dat.selecţia unui răspuns dintr-un ansamblu de răspunsuri potenţiale". pe un eşantion mai mic de 100 de subiecţi . în care este angre nat individul. Cormick: „. va cuprinde primii lO°/o subiecţi. atunci cînd evoluţia situaţiei este anticipată cu p obabilitatea 1 sau 0..a.: 1) identificarea pr incipalelor variante ale acţiunii şi estimarea consecinţelor lor. în situaţiile de incertitudine se în multe căi de acţiune. duc la o situaţie adecvată". acesta nu poate face decît supoziţii.. este declanşată. Se recomandă să nu se aplice d. Printre criteriile mai larg utilizate pentru clasificarea d. prima d. acestea fiind dictate de în săşi valoarea sau utilitatea lor pentru individ (în baza postulatului care atribuie co mportamentului uman tendinţa maximizării utilităţii). Potrivit convenţiilor bilite în statistică. Le Maitour „. Sînt mai multe definiţii ale d. a vi itorului". cotabilă.. in vederea realizării [aducerea în momentul prezent) a unui „obiect" pr efigurat. H. proces de alegere sau judecată care apare cînd subiectul cunoaşte mai multe cursuri de acţiune posibile. nu se pune problema alegerii acţiunilor. DECILĂ. R. Momentele d.d.. b) punerea performanţelor de la diferite probe pe o bază comparabilă. în urma aprecierii lor prin prisma u tilităţii (subiectivă) sau a valorii (obiectivă) sociale.. Ceauşu: „Orice D fie. Tipuri de d... în funcţie de cantitatea de informaţii a situaţiei actuale se disting : a) acţiunea în condiţii de certitudine. pe căile de acţiune conturate..venţei cumulate. 4) adoptarea strategiei de acţiune (d e tipul minimax: „obţinerea valorii maxime. L.J . V. I)udley: „.sarul de joc". DECIZIE. 20% din subiecţi ş. Individul destochează din stocul „memo rie" modelul de acţiu- D ne. a) gradul de determinare a situaţiilor anticipate (mai precis. 6) înlăturarea structuri i alternativelor şi investirea uneia dintre variantele de acţiune cu atributul de „opt imă".: K. b) consistenţă şi tranzitivitate. Metoda d. decurgînd dintr-o trebuinţă. 2) ierarhizarea efec telor previzibile. respectiv atunci cînd asupra evoluţiei situaţiei. o variantă de acţiune caracte rizată printr-o probabilitate mare a unui cîştig de valoare mică şi o alta oferind un nive l mare al cîştigului dar o probabilitate mică a obţinerii acestuia. „. cit şi pe acela al probabilităţ succesului. a doua d.o funcţie mediată care precede acţiunea". însuşit anterior (condiţie definitorie a situaţiei de certitudine). sau de tipul maximin: „reducerea la nivelul minim a pierderii maxime pos ibile" sau „minimalizarea pierderilor"). după un proce s de evaluare. folosită la clasificarea subiecţilor după performanţa obţinută la o anumită probă. Hayth orn: „. de regulă. în teoria statistică a d. unitate etalon. modalitate d e depăşire a unui conflict cognitiv sau afectiv. pentru care produsul dintre utilitate şi probabilitate (a succesului sau reap ariţiei evenimentului scontat) are valoare maximă. Tiffin şi E. c are. J.alegerea între două sau mai mul te alternative: alegere raţională pe bază de informaţie sau afectivă". se numără.

Ele se caracterizează deci printr-o anu175 174 . b) d.5). ireversibilă. apar în activitatea politică pe cîmpul d e luptă. în anumite activităţi profesionale în condiţii de acută criză de timp. Asemenea d. Acestea implică întotdeauna asumarea unor riscuri şi ca urmare se pot diferenţia în: prudente (acceptarea acţiunii numai în condiţiile în care proba bilitatea succesului este superioară lui 0.5).precum şi în a momente din viaţa' individului (alegerea profesiei) e t c . statică. nerepetabilâ. con stînd în lanţuri de d. stochastice. în care parametrii fiecărei verigi suferă modificări în funcţie de re tele obţinute anterior. propriu-zisă. respectiv elaborarea modelului acţiu nii în condiţii de incertitudine.iante de acţiune. b) d. în funcţie de consistenţă şi tranzitivitate se disting: a) d. în această categorie intră şi situaţiile în care calea de acţiune unică este s lă de a fi găsită prin raţionament. răspunsul la forma pe care o va lua situaţia fiind preelaborat şi însuşit prin învăţare. reprezentată prin ale erea unică.. hazardate (cînd succesul şi eşecul apar c a echiprobabile) şi riscante (cînd probabilitatea succesului este inferioară lui 0.

mani tă prin reacţii generalizate (aşanumita „avalanşă de reacţii"). exprimînd: 1) Situaţi a de inferioritate. percepţia performanţei. constînd în participarea formală la activitate. Se caracterizează prin deplină încredere în forţele proprii şi prin sentimentul că dificultăţile situaţiei pot fi învinse. a riscurilor. în semnale echivalente. chia r a certitudinii de nivelul zero. exprimînd ceea ce crede in dividul că va obţine. deşi îndrăzneala şi actul curaj înseamnă în egală măsură acceptarea acţiunii. Sub această denumire sîn t cuprinse situaţiile în care individul este confruntat cu strategiile altor persoan e. se manifestă prin indiferenţă. atunci cî mte sau D apreciază că posibilităţile sale de acţiune sînt insuficiente pentru învingerea dificultăţii emei cu care este confruntat. de la reflex senzorial la senzaţie. tensiu nea psihică ce ia naştere o dată cu fixarea sau alegerea unui scop. blazare. 3) Situa e superioritate (de dominare). Astfel. intensitatea aspiraţiei. Siegel drept „punctul din regiunea pozitivă a scalei de utilitate aplicată la o variabilă de realizare care se identifică cu cei mai înalt dintre scopuri le între care modificarea funcţiei utilităţii este maximă" . în situaţiile ce se subsumează acestei denumiri adversarul îl constituie na tura în înţelesul larg de sumă a factorilor impersonali generatori de evenimente cu grad e diferite de previzibilitate sau chiar imprevizibile. deosebirea constînd în faptul că adversarul de joc se identif ică cu propria persoană. Confruntarea are loc între aspiraţii şi posibilităţi. precum şi panica. să de interes. Are o structură ase mănătoare cu forma anterioară. care facilitează adaptarea la condiţiile mereu n i ale activităţii. transformare a semnalelor unui alfabet-cod. Este proces ul invers codificării. proprii sistemului receptor/ destinatar. substratul lor este deo- D sebit: necunoaşterea situaţiei şi absenţa conştiinţei riscului în cazul îndrăznelii. între ceea ce a şi ceea ce poate efectiv individul. Iar actul eroic înseamnă anularea factorului utilitate (personală) pe fondul aceluia care reprezintă valoarea (socială) şi acceptarea oricărei eventualităţi. 2) Situaţia de e chilibru. c) „Jocul pluripersonal". cunoaşte uaţiei şi asumarea conştientă a riscurilor. cele create de variaţiile un or factori cum sînt cei meteorologici etc. stăpînire de sine. susceptibile de a facilit a sau a îngreuna atingerea scopurilor urmărite de individ. Printre formele active ale conduitei în această situaţie se numără: laşitatea. ceea ce crede individul că a obţinut înainte de a cunoaşte rezultatul exact al acţiunii. de la informaţia reproductivă la cea de comandă. Formele pasive ale conduitei. în cazul tului de curaj. Forma cea mai înaltă a . d) în funcţie de caracterul relaţiei subiect-situaţie se disting d. adică: L = P(ZJ g Z -> a. înaintea oricărei evaluări mijloacelor sale de acţiune. transformare realizată de traductorii de intrare a sistemului. cu privire la propria securitate. b) „Jocul contra sine". Forme le active sînt reprezentate prin: îndrăzneală. respectiv tendinţa de a părăsi cîmpul acţiunii. resemnarea. această situaţie. în această categorie intră situ aţiile care apar în decursul aşa-numitelor „jocuri de noroc". exprimînd ceea ce ar dori individul să obţină. calm. c) prin „adversar de joc" se înţelege factorul generator al evenimentel or care măresc în asemenea măsură nedeterminarea situaţiei actuale incit împiedică anticipare cu certitudine a evoluţiei ei. imp lică: scopul ideal. se manifestă prin prudenţă. 6 A) alfabet-cod alfabet de bază Psih ologic. Forma pasivă a conduitei în a stă situaţie. nivelul aspiraţiei. atitudinea de minimalizare a dificultăţii. percepţie etc. Actul d. îndrăzneala se iferenţiază de curaj prin absenţa cunoaşterii pericolului. includ: panica manifestată prin inhibiţie generalizată (înrudită cu aşa-nu ul „reflex de moarte aparentă"). care defineşte poziţia în care se plasează în şi faţă de mediu. nivelul sperat al scopului. pe baza unei anu mite 12 reguli. caracterizată prin conştiinţa faptului că forţele proprii sînt suficiente pentru în ingerea dificultăţii situaţiei. teama (de tipul anxietăţii). pe fondul încrederii în propriile forţe. în care se îmbină intens itatea motivaţiei şi nivelul scopului (cu cît acesta este mai ridicat cu atît intensitat ea aspiraţiei este mai mare). actul de curaj şi actul eroic. Din acest punct de vedere se disting: a) „Jocul cont ra naturii". scopul concret pe care îşi propune să-1 a tingă (definit de S. d. înseamnă trecerea de la semn la semnificaţie.mită lipsă do consistenţă şi tranzitivitate.

) fiziologie. constă în formarea unei condiţionări negative (de apărare. Suprimarea compensării. în neuroDECOMPENSARE. apariţia semnelor de insuficienţă ca rdiacă etc. proces de . Termenul se mai foloseşte şi pentru a desemna tehnici de a'şa-zisă „spălare a creierului". faţă de consumul de alcool sau drog. Manifestare clinică a epuizării sau a depăşir ii resurselor funcţionale ale unui organ lezat (ex. d. dată fiind facila lor restabil ire). proces inDECODIFICARE.d. vers compensării constînd din perturbarea echilibrului în urma unui d eficit sau privaţiuni. de feje cţie) la stimulii ce au fost condiţionaţi în chip patologic. este înţelegerea. slăbirea şi stingerea reflexelor condiţionate ca urmare a neîntărir ii lor îndelungate (se presupune că nu dispar cu totul. Astfel la alcoolici sau dro gomani se dă odată cu dozele de alcool eau morfină şi o substanţă cu efecte vomitive. De aic i d. DECONDIŢIONARE. în psihoterapie.

D. metodele şi t ehnicile educării şi reeducării lor. se ocupă de s rdomuţi. d. o lacună morfofuncţională înnăscută sau survenită. motori şi mi ntali. stabileşte o identitat e de semnificaţie cognitivă între termenul de definit şi descripţia (explicaţia). D. Cele două euri coexistă. ce justifică înlocuirea într-un context propoziţional a definitului prin definitor şi invers. D. DEFINIŢIE. Popa dezvoltă o teorie moder nă a d. Deficienţii senzoriali. Sindrom întîlnit în isterie. implică activarea funcţ or catharsice şi eliberarea de tensiuni'. psihoze alcoolice. realizată în formă ipotetică sau dis ivă. se vorveşte şi despre d. persoană cu o lipsă. fenomen. Defici sînt anomalii dar nu reprezintă ceva patologic. în acest ultim caz. întrucît acestea din urmă sînt subordonate primelor. strategie a gîndirii. d) elaborarea sistemului de educare şi instruire diferenţiat după deficienţe. dintr-o dublă perspectivă semiotică şi praxiologică.D TĂŢII. DEFECTOLOGIE. apariţia a două euri diferite ce evoluează succesiv sau simultan şi determinînd două tipuri de comportament. logopaţi. Se admit noi forme de d. motori şi mentali sînt consideraţi nu anormali. Se face o deosebire între patologie şi deficienţă. se construieşte prin raportarea la genul proxim şi stabilire a diferenţei specifice. orbi şi ambliopi. Identitatea de 178 conţinut între termen şi propoziţia definitorie exclude însă formulele tautologice. capitole de pe dagogie specială adecvată cerinţelor pedagogico-medicale ale recuperării şi compensării funcţ iDEDUBLAREA PERSONALI- D lor deficiente. conţinutului şi metodelor instruirii şi educării în raport cu cerinţele c ontemporane. Conform logicii aristotelice d. Puf a n). din r eaducerea lor în conştiinţă şi din reducţia tensiunilor acumulate. sînt: r nţial-designatoare. b) fundamentarea principiilor de clasificare a copiilor anomali. contemporană îşi asumă următo le sarcini: a) stabilirea structurii deficienţei şi definirea posibilităţilor de corecţie şi compensare. stare. de introducere a unui termen sau expresii noi. evidenţiază necesitatea unei relaţii şi este mult mai riguroasă decît inducţia. realizate explicit sau implicit . recurgînd la etimologii sau stabilind o convenţie. d. C. D. Există şi d. în d. variate şi în continuă evoluţie. Deci. 12* DEFULARE. sintactic-calculator ie. practice şi abstractgeometrice. de concentrare a informaţiei. debili mintali şi deficienţi motori. de calificare într-un anum it domeniu şi de profilaxie a perturbaţiilor care ar putea să survină ulterior (C. arată Goblot. unui obiect se cu nosc forme empirice. nea treptată a unui organism (sau unui org an) de la o formă superioară către un prototip inferior. centrată în rul unui termen definitor. bazate pe judecăţi categorice. DEFICIENT. După acesta funcţiile d. de evidenţiere a schimbărilor intervenite în conţinut. D. fenomen psihopatologic de disociere a unităţii personalităţii prin dedublarea fiinţei. proces invers refulării. a obiectelor şi d. de asemenea. a termenilor. se precizează semnificaţia unui semn. Silogismul este forma -tipică a d. s i maniacale şi schizofrenie. Se disting d. în psihologia cunoaşterii modalităţile de des facere a implicaţiilor unor semnificaţii sînt numeroase. c) studierea particularităţilor vieţii şi activităţii copiilor deficienţi în anumite condiţii s e. formă fundamentală de raţioname nt. f) elaborarea metodelor de pregătire practică. operaţională ce delimitează un sens prin anumite rezultate obţinute în cadrul unor acţi uni experimentale sau practice şi. în contextul d. sintactic sau semantic prin recurenţă. Prin extensiune. constînd din trecerea de la aserţiuni generale la concluzii asupra unor fapte pa rticulare. unul fiind normal şi conştient. a instruirii şi adaptării lor la muncă. ci anomali. d. cum sînt cea ostensivă constînd din precizarea înţelesulu i unui termen în cadrul unei comunicări prin indicarea şi perceperea obiectului-etalon . iar altul pato logic şi bazat pe o motivaţie inconştientă. DEDUCŢIE. se dezvoltă psihologia deficienţilor senzoriali şi mintali şi. Anomalie anatomică şi funcţională ce reprezintă o deviaţie de la sistemul normal de proprietăţi ale speciei şi care se accentue . senzoriali. Această formulă clasică nu satisface toate cerinţele cunoaşterii ştii fice. operaţie logico-sema ntică exprimată într-o propoziţiune concisă prin care se indică proprietăţile esenţiale ale u biect. constînd din eliberarea tendinţelor refulate. e) stab ilirea scopurilor. de asemenea.. disciplină psihopedagogică care se ocupă de particularităţile psihofiziol ogice ale dezvoltării copiilor cu deficienţe fizice şi psihice şi cu legile. Se disting d. morali. poate fi stipulativă.

deliberar e—a. în d. real. de apartenenţă la propria experienţă a unor persoane sau uaţii pe care subiectul le întîlneşte. reflexia c onştientă intervine în prim plan. DEJA VU (PŞEUDOMNEZIE). nomen ce include totalitatea încălcărilor de norme sociale săvîrşite de către ti ii sub 18 ani. influenţează şi unele mobiluri afectiv conştiente. regresiu179 . cîntări). Factorii d. feDEGENERESCENTĂ. încălcări sancţionate penal.ază din generaţie în generaţie. iluzie a gnoziei constînd în falsa recunoaşter e. Prin extensiune. dar după Lacheliere. pentru prima dată. sp iritual si moral. DELIBERARE (lat. nu sînt numai de ordin inDELINCVEN TĂ JUVENILĂ. proces intelectual de examinare cît mai completă a unui fapt cu relevarea a rgumentelor şi motivelor pro şi contra în vederea adoptării unei decizii. în simţămîntul de familiaritate. se poate referi şi la domeniul psihic.

una formată din delincvenţi iar alta. deformante sau necorespunzătoare realităţii în conjurătoare. afective. Alte influenţe negativ&»pot fi puse pe s eama romanelor şi filmelor ce cultivă violenţa şi încurajează agresivitatea. în grup. perversiuni. Statistic se constată. pe un fond patologic. importanta.apartenenţa tineri lor delincvenţi fie la familii foarte paupere. veroşi. provenită din exacerbarea sentimentului d e insecuritate. o condiţie internă. Marea majoritate a delincvenţilor provin din familii dezorganizate. probelor şi rezultatelor sau dovezilor. D. Aceste aspiraţii şi scopuri sînt realizate pe căi neacceptate de către societate. prin canişi trădează de cele mai multe ori infracţiunea. ori prin evitarea formelor organizate de viaţă şi muncă. de ordin social. este grupul ce întreţine o subcultură bazată pe valori negative. Spre deosebire de simplele erori de judeca tă. D. raţionamente greşite sau concluzii aberante. necesităţilor. cel al comportamentului. constînd în apariţia. recidivă. b) instabilitatea emoţională.j. minciu ni şi furturi repetate.j. ce este bazată pe un fond de ostilitate.i deasă a domiciliului sau vagabondaj. este legată de e laborarea unor instrumente de predicţie ştiinţifică a acestui fenomen. c) participare la comiterea delictului: singur. prevenirea d. intelectuale. intelect redus. Kwaraceus indică existenţa unor repere comportamentale care p ot fi relevante asupra înclinaţiei spre devianţă: ostilitate la adresa factorilor educaţio nali. t ainic. fie manifestă. nivelul comportamental de rel aţie cu societatea. D. Un alt factor generator de d. Ey) constituite prin proiecţia unor idei sau convingeri aberante care fac parte din sistemul personalităţii alienate. d) repetabilitatea i nfracţiunii: pentru prima oară. se impune în cîmpul conşt . a unor idei false.mai poartă numele de „halucinaţii noetico-afecţive" ( H. manipularea unui limbaj violent şi trivial. b) gr adul de responsabilitate: perfect responsabil. afecţiunea implicată în viaţa de familie. manifestă în discordanţa dintre doua planuri: unul. reacţii şi atitudini disproporţionate faţă de situaţii.D dividual. distingîndu-se astlel de erorile de judecată. intoxi caţie. pentr u societate. irosire absurdă a banilor etc. intim în care se prepara infracţiunea. în sensul unei profunde deteriorări a raporturilor dintre eu şi lume. poa te fi clasificată după: a) gradul de intenţionalitate: prezenţa sau absenţa intenţiei. nu este suficient să se constate doar că un raţionament nu corespunde realităţii. din ned elincvenţi. fie deosebit de prospere. opunîndu-se oricăro r argumente logice. Pentru a afirma că o idee este delir antă. cantitativ egală. tendinţe asoc ive legate de indivizi mai mari şi cu antecedente. W.j. fie latentă.. constă într-o destructurare a eului. boală mentală. Desprindem cîteva caracteristici psihice ale d elincventului: a) înclinaţia către agresivitate. H. Cel mai important lucru este. educative şi sociale nu au fost satisfăcute la timp şi în mod corespunzător normelor culturale existente (R. pornind de Ia o idee care-1 „atinge" în subiectivitatea lui.K. D. sînt raportate la circumstanţe obiective. de negarea valorilor socialmente acceptate: munca. minorii se modelează după astfel de forme de manifestare . este frustraţia. de exemplu prin schimbări. psihotice. care. delincventul minor este acel nevîrstnic ale cărui necesităţi biologice. ideile delirante contrazic în întregime tot constructul premorbid. şi celălalt. în ultimă instanţ ragilitatea eului. Acţiunea socială legată de prevenirea d. Eysenck consideră că tinerii delincve nţi provin din categoria celor greu educabili. Aceste relaţii reflectă disciplina şi suprav egherea efectuată de ' către părinţii copiilor.]. constată că principalele deosebiri între cele două loturi sînt explicabile prin tipul 180 D de relaţii socioafective din familia tînârului. Soţii Glueck. c) inadaptarea socială. pe care individul Câtitâ să-1 suprime. pe care le întîlnesc la infractorii adulţi înrăiţi. sini dezvoltate. De cele mai multe ori. Sub aspect psihope ogie. DELIR. preocupări sexuale precoce. generată de carenţe educaţionale şi. în special a gîndirii. compa rînd două grupe de tineri.. de exemplu. în special. pretenţiilor. exprimat prin patimi. ci t rebuie pus în evidenţă fondul patologic al apariţiei lui: interpretările şi ideile delirante sînt întotdeauna raportate la însăşi personalitatea deliranta. Merton). întotdeauna. tulburare a activităţii psih ice. ci. vicii. e) dezechilib ru existenţial. d) duplicitatea con duitei. recidivişti. în geneza d. în care se în treţin condiţii ce conduc la supradimensionare a trebuinţelor.. deviante. coe nea vieţii familiale.

o simplă tulburare ideo-afectivă de tip oniric-confuzional. Astfel. prin care se exprimă temele delirante. dovezi sau demonst aţii. Această convingere în realitatea ide ilor delirante determină şi anumite comportamente şi atitudini corespunzătoare şi ca urmar e neadecvate nici realităţii nici coexistenţei cu ceilalţi. D. pe care acestea se inserează. diferă atît sub aspectul diversităţii temelor şi a conţinutului. nu se înţeleg doar credinţele şi convingerile. Deci prin d. d. acesta fiind furnizat de expe181 . făcînd imposibilă corectarea sau îndepărtarea lor. nu este do ar pasiv şi accidental. fiind întotdeauna însoţit de o intensă reacţie a fectivă. ci este activ incorporat în personalitatea bolnavului. ci şi întregul cortegiu al fenomenelor ideo-afective.iinţei ca un eveniment al lumii exterioare. persoana afectată fiind convinsă de adevărul lor. prin lămuriri. realizînd un fel de inversare v alorică a realităţii şi instituindu-se ca unica modalitate de existenţă a acestuia.

nu contrazice. Cultura contemporană reduce posibilităţile de alienaţie mist ică.. d. DEMOGRAFIE (gr. în D personalitate de unde şi tendinţa de a se comporta conform unui registru de valori şi a solicita un tratament corespunzător. care. migraţii etc. îndeosebi la copiii ce au fost fanatizaţi religios. senilă.' căsătorii. totală sau paralitică. de natura bolii care a provocat aceste leziuni. în care un rol destul de important îi revine psihologiei. şi perturbă promo varea atît a valorii proprii cît şi a valorii altora ducînd la orgoliu. atitudine valori că faţă de sine implicată şi în atitudinea faţă de alţii şi în întreaga conduită socială. ci implică d. cuprinde obiectul sau teza de demonstrat. cum ar fi :d. în mod spontan. După scopul urmărit se disting DEMONSTRAŢIE. Simfămînt al respec faţă de sine armonios corecu respectul faţă de alţii. tind întotdeauna spre agravare şi o degradare psihică terminală. afectează d. precoce. în forma. constituie un procedeu logic pr in care se prezintă argumentele pe care se întemeiază judecăţile noi. pelagroasă. Pre ropriei valori. Dezechilibrarea sistemului de relaţii yalorizante arătat. Demonopatia este delirul celor ce se cred posedaţi d e forţe diabolice. fina lă. Sentimentul de a fi o . Demonomania este credinţa delirantă în existenţa şi acţiunea perpetuă şi i bilă a „spiritelor" infernului. ivorţuri. d. parţiale. D. Credinţa în 184 atotp uternicia malefică a demonilor. de caracteristicile leziunilor cereb rale şi. ca urmare a lezării masive a creierului. generic — prin îndeplinirea datoriilor faţă de societate . în cadrul d. de informare. o temă multidisciplinară. de obicei. a celor ce erau consideraţi „în legătură cu demonii" a generat o serie de grave t ulburări de conştiinţă şi comportament. de asigurare a întemeierii sufi ciente a noului adevăr comunicat. modestia. în al doilea rînd. ca şi alimentarea superstiţiei prin persecutarea.. epileptică. grapho — descriere). puternic influenţate de variabile psihologice: înclinaţia spre sa u reţinerea faţă de căsătorie.. economice e t c . încît elucidar ea comportamentelor demografice este. Caracteristica esenţială a d. în aceste cazuri. a meritelor şi responsabilităţii tului lată Deci morale. calităţile intelectuale şi creative ale oamenilor ar fi de origine demoniacă. indirectă. în clinica de boli mintale se întîlncsc frecvente psihopatii şi psihoze cu o etiologi e mistică. rezultate statistice ale unor aspecte de viaţă individuală: decese. care utilizează d iferite raţionamente şi argumentări de fapte concrete. apare pe fondul unei tulburări cerebrale ca urmare a atrofierii. arteriopatică. La rîndul lor aces te variabile sînt dependente de mari procese sociale. Astfel se disting d. conform mitologiei. în primul rînd. general. DEMNITATE. Spre deosebire de raţionament. D. mai poate apare şi în sau ca urmare a unor tulburări psihice în special de tip psihotic. Dreptul la statutul de personalitate se jus tifică prin îndeplinirea rolurilor. procedeu lodirectă şi d. en- cefalitică etc. implicată în schizofrenie.0 se disting prin faptul că depind. fundamentele sau argumentele aduse în sprijinul tezei de demonstra t şi procedeul logic de argumentare. Structura logică a d. ştiinţă a caracteri cilor şi schimbărilor cantitativ-statistice ale populaţiei. în funcţie de natura tulburărilor neurologice care-i stau la bază se disting diferite alte tipuri de d. (comportament demografic). înregistrează. gic de fundamentare a a devărului cunoştinţelor cu privire la o problemă sau alta. o constituie potenţialul evolutiv. obţinute pe cale exper imentală sau deduse din raţionamente. Pentru a procedeului de argumentare d. vanitate sau umi linţă şi autoabandon. în evu l mediu. propriu-ziză şi d. învăţătura teologică despre diav oli şi presupusele lor acţiuni de influenţare a oamenilor. d. natalitate etc. naşteri. în comparaţie cu „predemenţa". nefăcînd însă parte din ansamblul simptomatic şi constit uind doar o complicaţie progresivă. d. demos — popor.. cum sînt: d. parţială sau dismnestică şi d. DEMONOLOGIE.

gînduri) i-ar aparţine. să constituie raţiuni suficiente pentru teza dată şi să aibă legături l cu teza. funcţie a'semnelor d a reprezenta ceva independent de ele. semnul A poate 185 .lor d. d. arborizaţie do natură protoplasmat că a neuronului.AŢIE. cu rol în receptarea influxurilor nervoase. D. în sensul propriu de arătare a unor obiecte şi de punere în evidenţă a v.• ciure cu c lificativul de intuitiv. DENOTAŢIE. te: ineiui! d" d. deci ti. sentimente. trebuie să respecte anumite reguli. DENDR1TĂ. negînd faptul că acestea (dorinţi. gînduri.nor relaţii concrete. se foloseşte şi în a . iar după felul după rolul şi felul fundamente- evita erorile. Referitor la procedeul logic de argumentare. cu caracter inductiv. se impune ca aceasta să fie o judecată clară şi precis determinată şi să rămînă identică cursul întregului proces de argumentare. ce fuseseră anterior refulate. principiu conform căruia subiectu l stăpînit de dorinţe. în psihopedagogie. deci să se respecte regulile inferent/ 1 deductive sau ale celei inductiv. DENSiC. Referitor la argumente. Referitor la teza de demonst rat. se articulează cu term inaţiile axonale (sinapse). în funcţie de accepţia ce i se dă (ex. se impune c. se impune ca aces tea să fie adevărate. se apără în contin e. Acelaşi semn sau complex de semne poate ave a diferite semnificaţii.-i teza să decu rgă CM necesitate din argumente. în psihanaliză. cu caracter deductiv şi d.

cuvintele apar cu d. fie vocala respectivă. Declanşarea acestu i mecanism este determinată fie de inacceptabilitatea obiectului direct pentru conşt iinţă. căutarea de legături şi aflarea de satisfacţii prin acestea. DEPRESIUNE DIFUZĂ. se opune celei de conotaţie prin valoarea sa de generalitate şi stabilitate p entru fiecare din cuvintele unei limbi. fie mai complexe (afective şi ideatice cum sînt credinţele. Unele stări de d. este redată de bol av prin sentimentul de înstrăinare socială.jitant. DEPERSONALIZARF starea de destructurare a organ izării psihice a persoanei tradusă prin impresia (subiectivă) de schimbare. Teoria despre datorie. în spaţiu. D. însoţită de o dispoziţie sufletească astenică. Elldns). SEMNIFICAŢIE. vid interior. de tristeţe exagerat eprimare. neocazionale. raportarea sinelui la o altă persoană. Uneori bolnavul se comportă ca şi cum ar fi un observator detaşat de propriile acţiuni (H. îndeosebi ale celei aplicate. opiniile) de la obiectul ei direct la un alt obiect. div orţ. a obiectivitătii absolu te. de unde apariţia dedublării afective. a nsimblul obiectelor pe care le evocă un termen. în psihologie. caracterizată printr-o scădere a tonusului de activ itate psihică şi motorie. V. trarea secretului profesional. de modificare a afectelor. de hipobulie. caracterizată prin desfăşurarea în afara sau pri . componentă automatizată a activităţii. Bontham). tratament psihoterapeutic. echivalează cu un artefact experime ntal imp. D. J au impresia că nu mai sînt ei. datorie. de ataşare la altcineva. de încetinire a cursului vieţii psihice. Formele de manifestare ale d. caută să se regăsească pe ei înşişi. bolnavul suferind pentru faptul că este incapabil să mai sufere şi să se mai bucure ca mai înainte. DEPLASARE. termenul. fie de indisponibilitatea obiectivă a acestuia. de irealitate a reminiscenţelor şi ide ilor. propagarea lentă a acestei descreşteri şi persistarea sa pentru cîteva minute în fiecare punct cortical ca urmare a aplicării pe scoarţă a unor stimuli mecanici. Este întîlnită într-o formă gravă în unele boli psihic sţ>ecial în psihoza maniaco-depresivă. denotă mecanismul inconştient de transferare a un ei încărcături psihice fie numai afective. Relativ frecvent întîlnite sînt formele uşoare de d. părute ca o reacţie firească la situaţii dificile de viaţă (moartea unei persoane dragi. fie în suşi ansamblul acestor norme formulate într-un cod deontologic. apare în diverse boli psihice dar cu deosebire în schizofrenie. existentă în fi individ uman. pot apare la orice vîrstă. DEPRESIUNE. chimici sau electrici. Afilierea este expresia une i astfel de trebuinţe şi relaţii de d. iar in cazuri mai grave. d. autonomie necondiţionată în utilizarea tehnicilor de sp ecialitate şi perfecţionarea continuă a tehnicilor şi cunoştinţelor pe care le utilizează. a intervenţiilor practice întemeiate exclusiv pe raţionamente şi informaţii ştiinţifice. (în psihologia socială) trebuinţă de altul. raportate la diferite situaţii sociale. ceea ce se cade. lor.D însemna prima literă a alfabetului. SEMN1.d. certuri. studiu empiric al datoriilor morale concrete. d ar mai ales în adolescenţă şi la vîrstele înaintate. DEPRIN DERE. D. PafîîOilŞtefânescu. fatigahilitate şi anxietate. Asemenea stări de d. au în vedere obligaţiile psihologului de a acţiona exclusiv pe linia respectului faţă de persoana umană. a unui regim alimentar sever. tensiunilor de la o reprezentare la alta se produce printr-un lanţ asociativ . DEONTOLOGIE (gr. insuccese) sau în urma unei munci istovi- D toare. şi. simţul propriei existenţe" (C. de natură să îngreuieze studiul activităţii bioelectrice a scoarţei. totodată. Normele deontologice ale psihologiei. de devalorizare. spre deosebire de d. par a fi pierdut simţul ersoanei lor. liberă de energie es te una din caracteristicile majore ale proceselor primare ce participă la inconştien t.diminuarea acti vităţii electrice spontane a scoarţei. stare psihică morbidă. După Freud. fie o judecată etc). şi care rădăcinile în modul de structurare a personalităţii. logos — studiu). deonto necesitate. desemnează fie studiul îndatoririlor şi normelor morale p e care trebuie să le respecte psihologul în cadrul exercitării sale profesionale. necesită o schimbare a condiţiilor de vi activitate. Impresia de sc himbare şi detaşare de propria realitate es e generală. în accepţia lingvistică şi psihologică terme nul d. (în sens curent) doctrină a moralei profesionale cuprmzînd ansamblul n ormelor şi obligaţiilor etice specifice unei activităţi umane. D. Treptat se conturează impresia artificialităţii şi caracterului impus al propriilor procese psihice. de indecizie d e acţiuni. prin sentimentul de moarte psihică. DE ENDENŢĂ. fiind însă trăită mai intens în planu fectiv. în logică. caracterul si normele obligaţiei morale. aşa cum este el folosit în psihanaliză. Bolnavii . în dicţionare. După creatorul termenului (J . 1962). corelată şi cu 186 impresia schimbării realităţii înconjurătoare. de spre originea. de diminuare a forţei de rezonanţă a fectivă.

de la controlul prin telereceptori la controlul propriocep tiv (G. Rezultă din exersare repetit ivă şi se fundează pe un stereotip dinamic sau pe o matrice funcţională iii care sînt reunit e veriga aferentă şi cea efectorie a reflexelor. reacţiile se c oarticulează şi se organizează structural. iar aferentaţia trece de la nivelul verbal la cel senzorial şi aici.educerea controlului conştient.. cu auto187 . realizare spontană şi facilă. A nu se confunda d . ca şi cunoştinţele. In procesul formării d. în d. Zapan). care sînt efecte ale învăţării. un rol central revine conexiunii inverse.

a sistemului de referinţă a subiectului. operaţia mentală reprezintă o d. Subiectul îşi formează a stf'. Galperini. multiplicarea d. cit activităţile psihice sînt mai complexe cu atit eie conţin mai numeroase şi complicate structuri automatizau:. se includ în cea nouă. \V. D Prin d. caracterizat prin trecerea de la dezorganizare la organizare. Botez a dovedit că chiar şi în cazuri grave şi complexe de af . adapta bile la situaţii şi dependente de conexiunile inverse. şi mai ales între d. este un pr oces multifazic.it ive sau negative. caracteristică omului normal. prin indicaţii nu num ai asupra scopului ei. ce intervin în procesul de însuşire a unei limbi străine. legaţi la ochi şi cu membrele în tuburi de carton. (ea de-a patra etapă p revede includerea deprinderii formate în contextul mai larg al activităţii. prin amplasarea subiecţilor într-o c ameră obscură. în contextul uneia noi. fie în cel exterior.D matismele native.s. La ivelul personalităţii. Se elimină greşelile şi se reţin componentele corecte. mod de gîndire şi simţire. Minkowski de „alterare onismului trăit". o para-lume" lipsită. După von Gebsatel. dar în dezacord cu cerinţele acesteia producînd perturbări şi reţinînd elaborarea ei corectă. fie în polul trăit. de ex. M. de semnificaţia antientropică şi care inst aurează astfel o dezordine mintală progresivă. trebuie să se evite reducerea la sfera motricitatii considerîndu-se plural itatea d. ce presupu ne intercalarea unor elemente din vechile d. P rima etapă a formării d. ci şi a mijloacelor la care se va apela. Rezulta ă din interiorizare şi automat izare (A. printr-o„pararealitate".V<//•••<••. ' vcrbtilnlogi'. </. grupările şi grupurile de operaţii intelectuale studiate de Piaget. pentru că există o continuă „foam de informaţii". exersarea ei în condiţii fireşti. semnifică progresiva negare a realului. vorbire. organizmdu-se sistemic. D. DEPRIVARE SENZORIALĂ. Deşi în psihologic d. Cea de-a d oua etapă este exersarea acţiunii. sindrom psihotic major. dispun de o mare stabilitate şi se impun pe nesimţi te în comportament. ce! puţin i ! 0% ilia con-p mentele activităţii suit habituale. fenomen d e întrerupere a contactelor senzoriale cu ambianţa. Cousidcrîndu-se îngustimea conştiinţei clare. subiectul execută acţiunea pe părţi. D. Jîste de aceea foarte important ca d. activitate. constă din prezentarea modelului ncţiiinii. o gîndire derealizată. vechi şi cele în curs de formare se dezvoltă interacţiuni po/. Astfel este transferul prin care elementele similare dintr-o v eche d. In faza analiti că a exersării.I imaginea acţiunii şi va fi controlat asupra gradului de însuşire a ei. înseamnă ieşire din realitate. eliminarea actelor inutile waerAcc. DEREALIZARE. în orice domeniu apare ca o condiţie indispensabilă a construirii complexe a activităţilor. izolată acustic. capacitate de a identifica şi citi tactil literele sau desenele pe care cineva le trasează pe pielea proprie fără a le putea urmări vizual. ci şi succesiv a ei perfecţionare. este negată astfel şi dimensiunea anticipatoare. James aprecia eă la nivelul ghulirii. se înlănţuie şi se dispun pe nivele de generalitate. favorizând dezvoltarea acesteia şi interferenţa. care are la bază alterarea trăirii spaţio-temporali tăţii. d. ceea ce implică nu numai repetarea ei. ci mai mult ca nişte cadre mobile". D. d. cu nesiguranţă. puşi în st de completă imobilitate. descompunerea. prelungită duce la o serie de perturbări neuropsihice. adică o gîndire şi un psihism ce se desfăşoară î pului şi spaţiului real. o „modalitate de comunicare deranjată". Exemple tipice de transfer şi interferenţă se descoperă între d. o gîndire în afară şi „golită" de realitate. Cea de-a treia etapă prevede exersarea sistemu lui unitar al acţiunii pentru ca aceasta să se desfăşoare temeinic. în faza sintetică interv donările dintre elemente. P. Leontiev. Odată formate d. nu trebuie să fie considerate întotdeauna ca scheme rigide. Formarea d.. care desemnează pierderea funcţi ei realului. Cu şi unificarea părţilor într-un bloc unitar. DERMOLEXIE . fonetice şi sintactice alclimbii materne şi d.c. ceea ce dovedeşte însemnătatea funcţionării continue a aparatelor senzoriale.. D. sînt cercetate după modelul actelor motorii auto matizate. în tre d. a satisfacer ii trebuinţelor vitale de explorare perceptivă a ambianţei. La aceasta se referă dictonul: reînvăţarea este mai grea decit învăţarea. dezagregarea trăirii spaţio-ţemporalităţii. pcrcrptire. să fie corect modelate întrucît dacă s-au fixat defectuos cu greu mai po t fi corectate. reprezentat de su rsa continuă de informaţii a realităţii. iar Guiraud vorbeşte de „tulburarea desfăşurării în timp" şi A.

acţiuni precipitate etc). du- pă R. pe baza întârzierilor sinaptice şi astfel a deca lajului în propagare. sau prelungită. intervine comuni carea prin imitaţie şi contagiune afectivă. reprezintă fenomenul propagării impulsurilor prin centrii nervoşi care. reacţiile se modifică. Efectul de d. risete sau plînset e. eliberare emoţională ce intervine cînd tensiunea sau încordarea internă de vin insuportabile şi subiectul dă curs liber emoţiilor sale (în aceeaşi sau într-o altă situa ) manifestînduse verbal şi mimico-gesticular (vorbire strigată şi rapidă.azie şi alexie se menţine totuşi posibilitatea d. ţine de psihologia mulţimii in c are se ridică barierele conduitei individuale. participanţii se apropie anonim şi îşi descarcă î n iei sau altul tensiunile acumulate. DESCĂRCARE ULTERIOARĂ. Mucchielli. agitaţie. DESCĂRCARE AFECTIVĂ. 188 189 . permite stimulului unic aplicat pe calea aferentă să genereze o salvă de impulsuri ce descarcă efectorul şi după încetarea stimulării căii aferente. a.

este. d. în acest timp urmărindu-se modificările în reacţiile . D. în studiul psihogenetic. Cel mai slab se vede alb pe albastru. presupune nivel optim de vigilenţă. culoare. Menţionăm testul omuleţului. B. negru pe alb. negru pe oranj. se dezvoltă la copii ca un limbaj prin care ui simbolizează nu ceea ce văd. vasculare. în ceea ce priveşte schemele şi simbolurile sa dovedit că cel mai rapid se detectează modelele obiectuale. de asemenea. Totodată. Bartlett). Gen de compoziţii şcolare prin care se exersează spiritul de observaţie. în d. facilitînd efecte de catharsis. activitate grafică sau picturală prin care subiect ul. exersîndu-se. infantile parcurg toate etapele dezvoltării. DESIGNARE (DES EMNARE). fiind socotită trăsătură tivă a conştiinţei şi gîndirii. la fenomenologi. se identifică cu funcţia d'iiotativă sau referenţialâ a cuvîntului si constă în centrarea mesajului asupra obiectului semnifica t. în legătură c asta d. îşi exprimă involuntar preferinţele şi stările conflictuale. D. stimulilor mobili dccît a celor statici. este contrastul dintre semnal şi fond implicînd deosebiri de luminozitate. poziţia şi distanţa faţă de bservator. s Husserl. competenţă. ci ceea ce ştiu despre lucruri. verde pe alb. Spranger) şi care optează pent ru intuiţia cognitivă renunţînd la mijlocirea prin demonstraţie logică deductivă. Mult mai uşor se produce d. imă ceva din propria personalitate. DESIGNARH DESEN. Zincenko. d spoziţie spre ducerea la bun sfîrşit a acţiunilor întreprinse.' şi flexibilitatea lingvistică. pe cînd cuvînţul este 190 D designativ întrucît nu reclamă prezenţa obiectului şi nu-1 reproduce pe acesta prin factur a sa de semn verbal. sînt folosite ca mijloace de psiho terapie. respiratorii şi circulatorii etc. mărime. Lomov) furnizînd subiectului o primă impresie (S. capa citatea de evocări. Seldfridge. Un factor obiectiv al d. Contrastul cromatic care facilitează în cea mai mare măsură d. Cercetările e xperimentale au demonstrat că cel mai bine se detectează semnalele de sus şi din stînga. Deşi d. în fond. reprezentînd un ultim punct de rezistenţă a introspecţionismu ui. ansamblu de însuşiri ale personalităţii constînd din pricepere. lies detector). d. acţiune ce reproduce cu mijloace verbale sau altfel de simboluri o real itate tinzînd spre o prezentare concretă cit mai completă şi sugestivă. schematizate. oranj pe negr u. musculare . în ordine descreseîndă: negru pe galben. Ed. din descoper irea obiectului (V. DESEMNARE v. îşi are punctul de pornire în conduita de imit aţie. psihogalvanice. d. fenomenele spirituale şi experienţa subiectivă în genere pot fi explicate numai prin considerări directe. al familiei. Deşi viciată de subiectivism. şi pictu i intervine o proiectare a tendinţelor afective ale subiectului care se identifică c u unele personaje. fenomenologică a adus unele contribuţii l a prezentarea concretă a unor fapte • e conştiinţă (H. el nu debutează la copil în forma realismului vizual. Dincolo de faza primară a mîzgălelilor d. insistă asupra detaliilor şi laturilor pa rticulare. Subiectiv intervin semnificaţia şi anticiparea (F. Spre deosebire de definiţie sau •caracterizare. DETECTOR DE MINCIUNI (engl. încereînd să reproducă sau să producă imagini ale unur obiecte şi situaţii. productivitate. sînt folosite atît ca teste intelectuale cît şi ca te ste proiective. formă. reflexia filosofică este subordona tă introspecţiei şi aceasta pentru că intenţionalitatea subiectivă. DETECTARE. ci numai actualizează un conţinut conceptual ce este referitor (ca idee) Ia ceva real. iar mai slab cele de jos şi din dreapta. DESTOINICIE. este extensivă. al arborelui. Husscrl. ci a celui intelectual (Lu quet). d. funcţie a unui semn sau simbol de a avea o semnificaţie ce se referă la o cat egorie de obiecte sau fenomene reale. eficienţă etc. prima fază a percepţiei constînd din activitatea de căutare a stimulului într-u n cîmp şi de orientare asupra lui (Forgus. întrucît.D DESCRIERE. R ubinstein). Fitts. şi verde pe roşu. modul cum ei le r eprezintă. şi pictura. D. după Pres ton şi Schwinker. realismul vizual fiind un rezultat tardiv al formării capacităţii de structurare a spaţiului. Ey) şi implicit d a deschis calea psi hologiei fenomenologice a cărei valoare este relativă şi care rămîne tot mai mult în urma de zvoltării ştiinţei psihologice. agregat de ap arate de înregistrare a reacţiilor electroencefal"grafice. După R. prin descrieri ce permit o treptată reducţie a fenomenelor la structura lor esenţială. cu ajutorul cărora se încearcă diagnostic area răspunsurilor şi declaraţiilor false. numai printr-o contemplare „eidetică" s-ar putea ajunge la su prinderea ei. Subiectul este supus la un interogatoriu sa u la un experiment asociativ verbal. iar nu s imbolurile. Faverge). Jakobson (1960. Un gest poate fi indicativ în chip direct (a arăta cu degetul). fenomenologică este o metodologie a filosofiei fenomenol igice (Brcntano.

191 . ci de teama şi rezerva. adică acolo unde se presupune minciuna.motrico-vegetative. proprii minciunii. a structurii pronunţării (intonaţiei) cuv intelor. pe care o are subiectul conştient de situaţi e în momentele respective. involuntare la stimulit critici. Reacţiile interne întîrziate şi într-un anumit fel distorsionate în raport cu cel elalte li stimuli obişnuiţi sînt consideiate a fi indicatori ai stării de alarmă şi dedublar e. Metoda (ca şi aşa-zisul „ser al adevărului") nu a dat totuşi rezulta te sigure pentru că uneori răspunsurile paradoxale la o întrebare pot fi cauzate nu de actul minciunii. Un coeficient mai mare de siguranţă în detectarea minciunii l -ar putea oferi analiza reacţiilor fonematice.

se constată o accelerată creştere a . Astfel. psihofizice.D slăbire şi alterare a facultăţilor intelectuale ce intervine treptat în condiţiile senectuţii brusc în conţi1 stul unor maladii psihice.. Inferenţa biologicului şi socialului în determinarea conduitelor u mane a oferit psihologiei ştiinţifice un cadru de studiu obiectiv şi a deschis perspec tive descifrării unor fenomene subiective specifice. La nivelul conşti inţei şi conduitei umane acţionează o pluralitate de legi nespecifice şi specifice. idealism fiziologic.: determinata variabil de mai mulţi 13 — Dicţionar de psihologie factori: ereditari. talamo-cortical..D. dinami ce şi statistic . hetero. în bateria 1). şi urmărind descoperirea unor legi obiective. şi modelarea socioculturală. E . d. chimice. Wechsler penti u măsurarea in teligenţei sînt probe adresate unor aptitudini ce încep să regreseze treptat după adolesce nţă (memorie imediată. S. spiritualist DETERIORARE MENTALĂ.. pînă în pragul bătrîneţei. este alcătuit fasciculul spino-talamic care s e termină în talamus. Iilaborîndu-se multidiscipli nar. reversibilitatea. cecitate cromatică parţială constînd din incapacitatea per ceperii distincte a culorii verzi. ]î. D sau transcendental. psiholingvistice etc. delictual). adică: lumea nu satisface pe om şi omul se hotărăşte să o schimbe prin ac a lui" (Lenin). psihologia evită şi trebuie să evite reducţionismul. prelucraţi prin intermediul condiţiilor in terne neurosubiective. narcofilia. In psihologie. universal este neştiinţifică. dar o şi creează. violetul de albastru. fizi ce. în secolul nostru psihologia constitu ndu-se prin treptata ei infirmare. principiul de a cărui promovare depinde constituirea ştiinţifică. motivaţia etc.) şi altele care se adresează unor aptitudini ce pn giesează cu virsta. mai frecvente sint: simularea. subiecţii afectaţi de d. determinarea trece progresiv în a ntodelerminare. se referă la abaterea de la normalitate atît psihologic şi psihiatric cit şi v . între subiect şi obiect este o interacţiune şi orice tratare univ ocă generează erori capitale (mecanicismul reflectării pasive. DETERMINISM. filtraţi. factorii externi sînt refractaţi. C. psi hosociale. în genere d.. teorie privin d raporturile necesare. psihologic abisal freudian).i'. se referă la comportamentul aberant iar sub rapor t judiciar priveşte comportamentul antisocial (infracţional. Dacă. recid iva ş.. psihopatologici.a.) constituie încă o problemă deschisă. sistemele de legi. se poate presupune un proces psihopatologic grav. „Conştiinţa omului nu numai că reflectă lumea obiectivă. în consecinţă. în sfera me ntală dotată cu legi proprii se produc determinări de o însemnătate inapreciabilă.şi autodistrucţk). Abaterea. Fiind plu ral determinat psihicul uman devine prin recurenţă. La nivelul omului. Subdeterminările mecanice. fiziologice.m.a. DEUTERANOPIE. lacună în lanţul d. Printre for mele d. al doilea segment al căilor somestezice oligosinaptice (primul fiind protoneuronul). Tolman. Ca ştiinţă pozitivă. calcul mintal rapid ş. comutativ ierarhizate şi cu structuri variabile. termenul desemnează caracteristicile anumitor comportante d e a se abate de la normele acceptate în interiorul unui grup sau al unei societăţi. nu diferenţiază ve dele-deschis de roşu-închis. interpre tată psihopatologic şi modico-lcgal.ilonco-noriviativ. în psihologie constă în acee a că. DEVIANŢĂ. Inventarul şi clasi ficarea legilor parţiale psihologice sau mixte (psihofiziologice. şi social nu trebuie însă considerate aparte şi absolutizate. Indicele de d. Ideea despre psihic ca zonă a liberului arb itru. psihici.D) se calculează ţinînd seama de rezultatele obţinute la R şi la P după formula: ID = . mecanicist a genera' deformări şi grave simplificări. de unde informaţiile sînt conduse la scoarţă de un al treilea neuron. încercarea de asimilare în psihologie a d. aptitudini regresive (R) şi progr ve (P). . situaţi in coarnele dorsale ale măduvei. Rubinstein consideră că specificul d. puţi nd conduce la conflicte între individul deviant şi grupul sau societatea respectivă. aici. un important factor d e determinare a transformării lumii. ansamblul interacţiunilor şi dependenţelor proprii realităţii şi anumitor domenii particulare. a exclus şi invalidat ideea eronată despre un d. fundată pe concepţia materialist-dia lectică a d. cel mai înalt şi specific organizat sistem cu autoreglaj. proprii psihicului şi comport amentului psihologic. Osgood. la rîndul său. DEUTERONEURON. cum sînt neces itatea implicativă. solidaritatea dintre psihic.) sau a celor specific psihologice. II. socioculturali. Din axonii d. prin succesive măsurări.

Se calculează însumînd pătratele deviaţiilor indivi duale şi împărţind la numărul indivizilor (efectiv). iar rădăcina tă a variantei este tocmai d. (numită şi abatere-tip).s. în jurul medici aritmetice. grijă. D. sau sigma (X). şi varianta sînt f olosite în numeroase teste de semnificaţie în psihologia experimentală. deci acest interval poate fi considerat ca unul de „normalitate". mergîn'Ui~ş. se obţine astfel varianta. DEVOTAMENT.tă şi abatere pătrată medie. 193 DEVIAŢIE STANDARD. numi192 . într-o distribuţie a valorilor in dividuale după legea „normală" (LaplaceGauss).s. de o parte şi de alta a mediei se găseşte 95% din efectiv .e piuă la identificarea do interese. so uuinifostă constant bunăvoinţă. atit udine de ci insacrarc faţă de o idee. aj susţinere. reprezentată grafic printr-un clopot. o persoană sau colectivitate în baza ataşamentului i ndisolubil faţă de ace'ista. indicator statistic al variabilităţii valorilor individuale. se preferă procedeul docilelor sau centilelor.s. Faţă de obiectul d. în in tervalul cuprins între două d. Cînd distribuţia n u este gaussiană.

gru parc. să se reunească într-o singură percepţie . psihici. care duc la o schimbare calitativă de sens ascendent în pofida moment elor de regres pe care le cuprind. poate fi de origine ereditară sau poate apărea in urma unui tra umatism. a unei infecţii sau se datorează unor condiţii nocive de mediu. uneori. DEXTERIMETRU. aparat destinat probării abilităţilor motorii simple. disarîn onic a vieţii psihice. sinteză. crize ep ileptice. Dezechili brai ui este instabil. Fiecare din aceşti factori este necesar dar nu şi suficient. năzuinţelor. DEZINVESTITIE . Se referă Ia elemente ale u nor personalităţi psihopate (schizoidism. agresive etc. atitudine şi sancţiune morală exprimată nu numai prin desolidarizare f aţă de o anumită persoană. în absenţa „socializării". participarea personală la urmărirea unui scop.). tulburări ale. Krzultă că d.. ca şi mişcările care ar fi trebuit să fi" reunite normal în aceeaşi conştiinţă şi sub ace re". socioculturali şi nemijlocit.idit toi iu. desemnînd ipoteza sa cu privire la cauza diferitelor maladi i psihice ca rezidind în slăbirea sintezei psihice. intereselor. în unele ca-airi. tulbura rea unor tendinţe pulsionale fundamentale (sexuale. este un proces prin care se realizează noi structuri funcţionale care diferenţiază comportamentul ducînd la o mai bună adaptare l a mediu.. dezordonaţi. D. 13* l'. hiperemotivitate. DEZVOLTARE. orice atingere a bord urilor deelanşînd o sonerie şi fiind înregistrată ca greşeală. Larg uzitat este dexterigraful (primă variantă Sollier şi Drabs -1930) propunînd parcurgerea unor la birinturi din decupaje în plăci metalice cu un creion metalic. optimă. existenţa psihicului într-un perpetuu stătu nascendi. grupe simultane dar incomplete ce se năputesc unele asupra alto ra. de tragere la ţintă. „DEZAGREGARE PSIHOLOGICA. de manipulare a strungului sau de execuţie a mişcărilor digitale in cin tatul Ia vioară sau pian. încetînd.Janet. mingii la coşul de baschet ete. educaţiei.p. psihicului şi comportamentului contribuie factori biologici. apare datorită prezenţei unei trăsături psihopatolog ce exagerate sau a unei configuraţii de astfel de trăsături. enculturaţiei. sentimentelor ce angajau pe subie ct anterior într-o activitate sau relaţii-. D a"resiv. cu tulbu rări de caracter. impulsiv.DEXTERITATE. poate fi iniţial voluntară iar apoi devin e habituală. Are. funcţiilor cognitive şi. ci şi pri n condamnarea şi înfierarea celor care încalcă anumite norme. nu numai prin dezaprobarea actelor sau ideilor cuiva. in psihologie. Se are in vedere faptul că iu d. unui festă o c onduită individualist. prezintă fragilitate psihică. considerînd continua devenire a structurilor psihocomportame ntale. catego ie filosofică care se referă la totalitatea transformărilor ireversibile petrecute în na tură şi societate. nu se pot elabora conştiinţa ş . de dactilografier e rapidă şi corectă. de aruncare a. într-o singură conştiinţă personală. în psihanaliză. rapide şi ingenioase . tulburări organice.iijlologia şlimţilică este conceputa in spiriml dialecticii materialiste. abilitate motorie superioară comliţionînd mişcări precise. la sfera motivaţioiialafectivă constînd într-o „stingere" sa u anihilare a motivelor. a fost amplu dezbătută şi fo rmulată ca un principiu de bază. o instanţă) şi deci de privare a acestora de încărcătură afectivă. Fără o ereditate normală şi în condiţii de imaturizare organică nu e posibil . Are la bază lupta dintre tendinţele contradictori i specifice sistemelor materiale. a personalităţii. se datoreşte mm incapacităţi de coordonare. Referindu-se la bolnavii psihici . La om d. proces invers investiţiei pulsionale (ataşare la o reprezentare. DEZANGA JARE. DEZAVUARE. p. reprezentare junge să-şi piardă valoarea afectivă (sens timetic) şi să fie indiferentă. din cauza unei slăbiciuni speciale a sintezei. introdusă de P. Prin d. Astfel sînt aptitudinile practice de reparare a unui mecanism. pusee nevrotice sau psihoiice. Termenul e ut ilizat şi în sens larg pentru a caracteriza indivizii instabili. D. DEZECHILIBRU PSIHIC. se referă. ni comportament contr. Janet scrie: „lucrurile se produc astfel ca şi cum lenomencle psihice elementare a r li tot aşa rle reale şi numeroase ca si la indivizii cei mai normali. în psihologie. cu stări afective labile. d. In şcoală prin d. la acţiune sau viaţă a grupului. a coordonării mişcărilor. complementar în raport cu obiectele ştiinţifice fundamentale. expr e. şi astfel dau naştere ia două sau mai multe grupe de D fenomene conştiente. trăsături nevrotic e. se denumeşte un obiect de studiu implicînd activitate practică sau artistică. un ob iect. dar nu ar pu tea.i si are adesea tendinţă spre toxicomanie. ciclotimie etc).

copilul se dezvoltă prin educaţie şi învăţare. liste însă necesar ca să se ţină seama de faptul că factorii arătaţi nu acţionează izolat ci intercorelat şi int endent şi că ponderea lor nu este egală. psihice a copilului. " Determinarea social-istorică şi educaţia sistematică înd eplinesc un rol conducător în d. Stern despre d. în virtutea autoorganizării şi autoreglajului. Rubinstein subliniază unitatea factorilor. A fost de mult timp depăşită concepţia lui \Y. D. El scrie: „Organismul se dezvoltă funcţion . ca o endogenie. însăşi activitatea mintală conştientă şi constructelc de personalitate contr ie. la propria lor d. Wallon a reproşat lui Piaget că nesocoteşte rolu l maturizării în psihogeneză. in aceasta constă legea de bază a d. ca o simplă şi treptată exteriorizare a unor structuri date.nalitatea umană. S-a a firmat 194 195 . dar şi rolul c entral al activităţii şi determinărilor educative. S. muncind. H. se conformează p rincipiului dialectic al trecerii determinărilor în autodeterminare. omul adult.

AstL1 nu este posibilă buţie în interacţiuni şi se afirmă apariţia gîndirii abstracte înainodată reţea. deci ta pentru că. Leontiev..i de a'iiuni •: a cunoşt inielor d<. iizrază la. prezintă terist ici tic personogeneză.t tea c'elei concrete sau a motivasocială în asumarea de roluri ţiei . nici n-ar putea apărea în baza unei d. subiectul depe stadiul anterior şi p regăteşte vine tot mai apt de extrapolări clementele stadiului următor. întru cît sînt filtrate prin dinea în care se succed stadiile ansamblul condiţiilor sale inter ii'.i co nsiderării omului — a un produs ])asiv al împrejurărilor externe. Concret. în urmă. capătă un caracter concret-istn ric şi se subordonează principiului istorismului. selectate şi condensate rezultatele întregii d. Fieneza capătă tot mai mult caraccare stadiu. d. după cum arată A.. cu învăţar a.. este stadială. se situează în fruntea d rează astfel de structuri şi procese car. sociale sînt în acelaşi timp şi factorii determinanţi ai d. este invariabilă şi se impune cu şi deci creşte cota sa de contrinecesitate. psipe în Kizi d. arăta Goethe — societatea m erge mereu înainte dar individul o in întotdeauna de la început. de activitatea de învăţare. Asupr a fiecărei etape a d. se produce nu numai în baza învăţării dar şi în baza situaţiilor sociala integrale. dar nu a acceptat nici identificarea d. încercările de a aplica în psihologia geneti umană legea bi<>genetică a lui E. IL. în care sînt rezumate. fără învăţare şi educaţie nu ar ji fost posibile. ste inclus copilul în fiecare etapă a vieţii sale.. îi lărgeşte posibilităţile ţi perspectivele. învăţarea raţional constru ită trage după sine d. Ororiginale. considerînd că între acestea două sînt relaţii complexe ce se modifică de la o etapă la al învăţarea bine organizată nu se situează în coada d. prin activitate. Vîgotski socoteş să că d. om. primipiui eseu ţiai al dezvoltării ontogcnetice şi anume reproducerea în însuşirii.— însă.Tliomae remarca iapiu! ci în problema d. L..CU re Copil .< ' . Treptat psihogeambianţa. Fnculturaţia se bazează pe alte mecanisme comparativ cu embriug eneza.] . constituite istoric". fie . Marx remarca. spontane. Neîndoielnic. Aceaso structură de ansamblu. că omul este în aceeaşi măsură influenţat de împrejurări în care înseşi e sînt influenţate de el. i . procesele psihice secundare(gîndire. aşa cum. dega jîndu-se de re gularităţile evoluţiei biologice. Vîgotski a criticat. nu este o simplă beneficiară a condiţi oferite de aceasta. ' M I c i i l t i i r a l . e o n f i e v ai vi . ci este o generatoare de noi condiţii de d. copilul se dezvolta în sis temul relaţiilor de cooperare în comunicare cu ceilalţi oameni. psihogeneza se înteme ază pe o anume etapă. A.'. societatea fiind orientată mai mu't către cerinţele viitorului decît spr • repr oducerea trecutului. el. Haeckel („ontogenia repetă filogenia") nu au dus la ni ci un fel de rezultate concludente. cu mai bine de un secol. Este adevărat că. Forţele motrice ale d. voinţă etc). la vremea sa.D teoria constructivismului pt-raoiiiili t u l i i şi at>-ista principiului interacţiuni . ' • . ' . hică individuală se produce îi însuşirea îiKxlelel'. după Piaget. grave deformări din cauza fu. Astfel .1 constrîngeri şi iniţiative. teza pedologică despre i ndependenţa d. D. psihice au intervenit. n b i m p e r i u l d .rc.t. L. . individuale îşi pune pecetea activitatea diriguitoare care 196 < u i i î c i t u l '. • J C . şi capa ităţile individului a însuşirilor şi capacităţilor speţei umane. cu integrare. dintre este în acelaşi timp şi principala imaginea de sine şi viz unea altora modalitate de interacţiune cu asupra sa etc. se bazează lării interpolărilor. ps ihologice individuale. fiind construite prin învăţare latentă şi mai ales dirijată.a conceperii autonomiste a d. pe măsura acumuo calitate specifică. istorice.

Poate fi obţinută şi tului şi exigenţele ambianţei. buie să ţină seama. O caracterisDIADOCOKINEZIE. negarea negaţiei. cifice. şi prin sincronizări bilaterale. voinţa.secundare. psihologică nici n-ar fi noaştere. precitimentele superioare şi imaginaţia. psihologică fiind multifaczează apartenenţa la un anume torială. unor legi dialectice cum sînt treDIAGRAMĂ. fenomen sau a unei individuaunul din procesele psihice ocupă lităţi. înaintea celei priresponsabile. Funcţiile sau procesele psihice nu se dezvoltă se. după Pietică logică a psihogenezei. Astfel sînt în ordine — cazul concr et. D. dincu ajutorul nor aparate de iutre aspiraţii şi posibilităţi. cum sînt învîrtirea pumniparat una de alt . D.riaţiile unor fenomene supuse st udiului sau o serie de rezultate gică a copilului presupune confruntarea dintre ce rinţele subiecstatistice. ci în raporturi lor. în fiecare stadiu însă ces. dinlie IOT D . gîndirea. deci hogenetice de care educaţia treca per sonalitate constituită. d. fică exprimînd dezvoltarea şi vaapariţia şi depăşirea contradicţiilor. in celelalte. capacitate de a executa mişvată de L. somare.eron. c onstrucţie gracerea de la cantitate la calitate. se produce totuşi conform tip de personalitate etc. sen. ca agent al d. pornind de la detalii caracun loc dominant în rapor t cu teristice. reprezentarea şi memoria. emoţia. Există o serie de legi psiciale şi al propriei d. Pierderea d. Se verifică prin testul marionecesare una cu alta. psihice. este caractecări alternative în succesiune rarul ei sistemic. o ident ificare a unui proposibilă. psiholo. d. în înţelesul cuglobale cu ambianţa socioumarent al termenului.pidă. d.p ihologic identifică semnele unui proces sau unor însuşiri. percepţia. este o recună. o anumită boală. Altfel decît netelor. re'. ce mijlocesc interacţiunile DIAGNOSTIC. medical recunoaşte. este numită prin aceste interacţiuni intraspeadiadocokinezie. D. Vîgotski.

norme sociale obligatorii (forme de adresare. la analiză fac. în cadrul procesului de învăţămint.. creează deseori rezistenţă faţă de învăţare.i lumii în infinita ei diversitate de obiecte şi fenomene aflate într-o perpetuă in teracţiuni.DIALECTICĂ (gr. speciale care se ocupă de metodele predării anumitor obiecte de învăţămînt în a ite tipuri de. consideră d. procesul trecerii de la senzo rial la logic şi unitatea lor Contradictorie.torială etc. Se i-nihl 1 ui<-ş(e apoi . d.cu. ca automişcare. confirmă tezele d.. modalitate defectuoasă de educaţie şi instrucţie. prin problematizare şi istică şi tehnici audio-vizuale. norme şi cunoştinţe şi pe criii exagerată. Iii afara d. societăţii şi conştiinţei. în deplineşte un rol indiscutabil în selecţia lexicală. aşa cum e. Toate marile realizări din psihologie fie că aparţin unor dialecticieni deliberaţi sau 1111. pedagogici D care se ocupă de sibteniul de mvăţţunint. propusă de C. marxiste a adus şi aduce contribuţii de inapreciabilă însemnătate. după care se procedează la alcătuirea de matriţe. Osgood (1954). generale există o serie de d. în cadrul insti tuţiilor sociale. DIATERMIE . realizată de l'iiiget.. Pamfil şi Ogodescu (1974. în aceiaşi timp m dologia generală a cunoaşterii realităţii. Tot aşa . Ksen< ială în d. totuşi relevă o d. în care se pune accentul exc lusiv pe comunicarea şi pe însuşirea dogmatică a unor reguli. l'rin extensiune. DIDACTICA (gr. diihili-tlli^ •• in-înicii\). mijloacele şi scopurile procesului instructiv şi de relaţiile dintre pedagog şi elevi . a fo st aplicată în studii de personalitate şi psihologie socială şi aceasta cu rezultate fecun de. educaţie. De e\.. în constituirea psihologiei ştiinţifice metodologi a d. car e adaugă cadrului lingvistic comun. Accentuînd latura informativă a instrucţiei d. d. limba în care se vorbeşte trebuie cunoscută de toţi partenerii). proprie naturii şi soeie(ăţii şi o d. c reprczentînd modalitatea de realizare a conştiinţei prin opoziţiile eu-tu-el. as cuţit-rotuud etc. ' DIALOG. Sînt metodicile în care se accentuează latura concret tehnologică. este legea unităţii şi luptei contrariilor p are se explică mişcarea. In depen deuţă de funcţia pe care o îndeplinesc în comunicarea rec iprocă interlocutorii. principiile. presupune existenţa unui cod comun (de exemplu. "biecfivă. fenomen de mediaţie (comparare) în relaţiile lingvistice. sînt pe rînd emiţător şi receptor. din r//'. prin forţa i'ap- D telor si . metodel e. /i'iiein . idealizarea un i i. Se dau rînd pe rînd cuvinte ce tr ebuie să fie apreciate după o scală în termeni bipolari: frumos-urît.->te elapieciat ca s emn in sine (ca structură sonoră) de către subiect.s. stibisc'ivă proprie cunoaşterii şi activităţii. în opoziţie cu metafizica. a unui referent comun (obiectul comunicărilor) şi a unui context comun — situaţia obiectivă în care are loc comunicarea.i demonstraţiilor ştiinţifice. Lenin a enumerat psihologia printre ştiinţele menite să aducă con buţii precumpănitoare la dezvoltarea d. deşi nu s-a ghidat de (!.S. După cum se vede.poi I ret u(" cu\iniuliii. dintre conştiinţă şi activitate. şi interdependenţă. 1 )ezvoltnrea în lumina d. neţinînd seama de complexita tea personalităţii copilului. profesor-elev. sistemul leg ilor Celor mai generale ale dezvoltării naturii. psihologia genet ică. şcoli. Frecvent. Se distinge o d. procedeu terapeutic de încălzire a corpului pi iu intermediul unor curenţi electrici de inaliă frecvenţă ce se dezvoltă între doi electrozi aplicaţi pe ' piele. participanţii la d. saltul de la fiziologic ia psihic.' -. Exemplul cel mai familiar este modalitatea d .i discuţii).. In număr de subiecţi se evaluează pe sine şi pe alţii după una sau mai multe scale cu 7 trepte. în care două persoane sau mai multe (plurilog) fa c schimb reciproc de mesaje în scopul obţinerii unui acord mintal sau al cooperării in realizarea unei acţiuni. p olarizarea afectivă şi caracterologică. modernă se îmbogăţeşte prin principiile şi metodele programării. D. . se angajea ză in planul educaţiei intelectuale şi al educaţiei în genere. D. forma fundamentală şi cea mai obişnuită de realizare a comunicării interumaiie. . de formele de organizate. afirmă. nu este evaluat însuşi conţinutul semantic. dreptul de întîietate în adresări e t c ) . D IDACTICISM. Sîntînţelese dialecti aporturile obiectsnbicct. permanentă. este supus anumitor exigenţe mai mult sau mai puţin statuate. ramură a. evidenţiat prin tehnica cu acelaşi nume.a vorbi. tehnica d. presupune salturi ca litative pe bază de acumulări cantitative şi se realizează conform principiului negării ne gaţiei. supărătoare a conduitei celui educat. clegant-grosolan. imitatei mat rială . ci numai sensul afectiv paradigmatic. Cu toate acestea d. Kigidita aţie şi înăbuşirea libertăţii şi spiritului activ al copilului sau tînărului sînt indicii ale ENŢIAL SEMANTIC.

categoriile şi marile colectivităţi umane. La om primează.se constată cum anumite grupe sau categorii se apreciază pe sine şi pe altele etc. în experimentele lui. însuşiri şi grupe de însuşiri psihocomportamentale după care se deosebesc ei indivizii. de regulă. sînt cali tative sau cantitative. Pavlov a descris re flexul de diferenţiere bazat pe inhibiţie activă. DIFERENŢIERE SENZORIALA. diferenţierile se obţin prin aplicarea de întăriri deosebite la cei doi stimuli.) Obiect de cercetare al psihologiei diferenţiale. microgrupurile.p. uzează de încadrarea în ipuri (v. DIF ERENŢIERE PSIHICĂ. 199 198 . Se stabilesc în rapo rt cu un model general al personalităţii sau grupului şi. prevăzînd gradaţii şi confruntări de structuri. proces de distincţie a unor însuşiri sau puncte foarte apropiate. D.

(d. Cel mai bun rezultat este x. Paradoxul constă în faptul că doi jucători „ne raţionali" care ar alege ambii negarea. prin valori de semnalizare deosebite n reflexelor de orientare şi investigaţie. fiind acuzaţi de o in fracţiune comisă în comun. Relaţia^ între plăţi este deci x3 xt x4 x 2 . A şi lî sînt iun* prizonieri.' devianţă de comportament ş.'i comunic e între ei. Dac. tratare individuală adecvată. prizonier:/'*. plata jucătorului A este âus în du apta fiecărei celule. debilitate mintală. A. ar obţine un rezultat mai bun (xj).) Aceasta este cel mai ÎMIlizat . omisiune în formarea unor operaţii şi procedee de lucru intelectual .). di{s) — doi. jocul arată stfel: J U C A T C >R(A) D în termenii teoiiei jocurilor. nivel cultural scăzut.s. care poate asigura un rezultat individual mai bun (D. Dac. Cînd alternativa dată în ju. în forma matricială. iar celelalte două premise sînt judecăţi i otetice. el fiind un comportament raţional conform teoriei minimax. Dacă însă ambii urmăresc acest rezult mbii vor recunoaşte şi vor obţine plata Xţ. inst bilitate motorie sau afectivă. iar A este eliberat şi primeşte şi răsplată pentru că a contribuit la elucidarea cazului (plata x 3 ).stacol în calea învăţării şi educat iei şcolare a respectării regimului de activitate şcolară Ii di. abaterea de la această alegere puţind atrage pierderi mai mari (x. atunci B este condamnat la o pedea psă mai mare pentru infracţiune plus pentru încercarea de a induce în eroare (plata x 2 ). presupune studiu de caz. Dacă A recunoaşte infracţiunea iar B o neagă.. sînt condamnat i (plata x 4 ). Ananiev. diferite feluri: întîrziere a maturizării.p. i ar antecedentul celeilalte este a doua latură alternă). Acest jo c urmăreşte conflictul interior al subiectului dintre tentaţia spre cooperare (răspunsul „NU") şi cea spre trădare („DA").R decata disjuncti vă are trei laturi alterne avem trilema. ob- D si mai multe laturi alterne avem polilenui.n tivă. DIFICULTATE ŞCOLARĂ. omisiune în însuşirea unor informaţii de bază. Chamach — 1964). DILEMĂ (gr. Ei n . iar T concluzia este o judecată disjunc. ia r plata jucătorului B este jos în stingă lieeârei celule. acţiunea asupra acestora. dacă sînt 200 după cum arată B. d. carenţă nfectivă.. înlăturarea d. în cazul d. fără a putea comunica între ei. simple. Acesta este un punct de echilibru al jocului . Un exemplu tipic de <!. una din premise este o judecată disjunctivă. reacţia anchetaţi)rilor fiind cunoscută de ei. sînt eliberaţi (plata Xj). „A jul x 3 +'x 4 mediu al competiţiei" : X i + Xo u 'vi no \ uu DA V . descoperirea cauz elor.a. ce este în at enţia teoriei jocin • • lor şi deciziei. premisele ipotetice au consecvent diferit. care au J acelaşi consecvent (antecedentul uneia este prima latură alternă. ambii recunosc. iu A cazul d.' lanma — argument).! care se obţine cînd unul recunoaşte iar celălalt neagă.M." ambii neagă a fi com is infracţiunea.ş. hipomnezie.joc" de sumă inconstantă < M doi parteneri care nu au voie >. Au fost introduşi mai mulţi indici pentru analiza pro prietăţilor matricei de plăţi şi a răspunsurilor date de subiecţi în serii mari de jocuri. este d. La baza neuitaţii şi în general a sensibilităţii dilerenţiale est ctivitatea reflexă a creierului. tip de raţionament dis junctiv-ipotetic. recuperare prin integrar ea în colectivul şcolii. car e enunţă două laturi alterne ale unei alternative. compuse. concluzia c este o judecată ca tegorică. Rapaport. Fiecare poate să recunoască nu infracţiunea. ţinuţi şi interogaţi separat.

„Plata .-Xi medie per proba : ~ este direet proporţională cu cooperarea. dyv. De ase- menea. avea o semnificaţie pozitivă caracterizînd persoanele ce cutezau să se avînte în variate şi dificile activităţi artistice şi ştiinţifice.. fapt demonstrat printre altele de pretenţia unor persoa ne fără înaltă calificare de specialitate de a formula diagnosticuri şi prognosticuri prin aplicări de teste. slaba calificare pro fesională. este foarte dăunător. dar pentru care nu este dotat şi pregătit. _ DILETANTISM. d. care -1 atrag pe subiect. a fost e-niiv.-.„„ x1 + x2-. originar. în epoci modernă capătă lt TIU sens peiorativ corelîndu-se cu inaptitudinea entuziastă. d. 201 . indicele este invers proporţional cu cooperarea. tranzitoriu.amikos puternic).p . Pe linia perseverenţei într-o activitate sau mai multe. Nu se exclud însă posibilităţile de realizare finală printr-o fază ii. Studi ul mişcării. ca in orice ştiinţă nouă cu aparenţă de accesibilitate şi fac tate.| ~ —\ * X. in timpul Renaşterii. care este în conti nuă mişcare datorită unor impulsuri externe sau prin autopropulsie ca automişcare. în ultimul <iecenin. \ 2 3 \ DA X \ I 5 \ ^ — ~ . în psihologie. DINAMIC (gr. alegerile variază în funcţie de stwtuţa în seiin de alegeri. sau de a pretinde că nu au nevoie de specializare pentru a discu ta problemele de psihologie. Modificarea raportului între p lăţi duce la modificarea comportamentului jucătorilor. se ajunge pînă la irespo nsabilitate şi impostură. de la 2 la îi jucători pastrindu-se relaţiile dintre plăţi şi cerinţa cu pla a jucătorului să nu se schimbe indiferent de poziţia în serie. semidoctismul.-x.

în filosofic. ce apaie la int ervale relativ mari. S< manifestă periodic succedînd stărilor depresive.iii . perturbare în mecanismele înţelegerii şi efectuării operaţiilor de c alcul ia p i i cu inteligenţă normală. de a creşte tensiunea psihică şi spori capacitatea de acţiune. miteiite ale aceluiaşi obiect au o disp oziţie spaţială diferită.tit ( l l l c j ] i.s. DISCIPLINĂ.i. lipsei de echitate. ansamblul pu lsiunilor.i iin. DISARTRIE (gr. D. discretu s de In discernere — a separa. Termenul d e d. Se ob servă în unele boli ale sistemului nervos.s. e d. deseori tratînd substanţa materială ca un derivat al mişcării. de a înţelege cu subtilitate şi a ap recia nuanţat. i / n | n i In blu. l a i ' ă a ţ i j i e > . discriminai. D. gîndi rea. de unde şi restructu ile în însăşi organizarea personalităţii. în paralizia generală progresivă.-. calitate a celui ce se comportă c . ce nu permit o viziune statică asupra personalităţii. intonaţiei şi expresivităţii vocii. a trebuinţelor şi motivelor.D pentru psihologie este dinamisinul evolutiv. întru cît aceasta este în continuă interacţiune cu ambianţa în care intervine. D. norme. curent ce acordă prioritate forţelor. manifestată prin imposibilitatea pronunţării c uvintelor.. caracteristică a persoanei. întrucit aceasta pune accentul pe torţele ce acţionează într-un cîmp de tensiune. \ pare în condiţiile unor perturbai ' nervoase. O măsură a d. DINAM'lSM. d.it|i n ni' -. Xuttin distinge im segme nt d. K. < a ~ ji>rl''l'' illiplr.i I n . este o cauză foarte importantă peni ni 'DISCERNĂMÎNT. J. sel. Coniportamentul reprezintă o modificare a cînipului si os te pus in dep endenţă de acesta. nevoie liipeidimensionată patologic. formă de vedere 1 «inoculară anormală datorită cliscoonlonării timpurilor vizuale monoculare ast fel îneît 202 r a p o r l a t ilM i|<: c l l l H K n !••> l i n i ] ' . D. şi iniţiativă creatoare nu este o incompatibilitate atîta timp cît d. tensiunilor şi tendinţelor ce susţin conduitele şi determină continu e modificări în dezvoltarea lor. voinţa. DISCONFORT SPIRITUAL. uzual.lipsă sau rea lizare insuficientă a confortului spiritual într-un grup sau organizaţie. i . a rilion — articulaţie). se constituie. de prolidepsia diabetică unde setea exagerai â este condiţionată de pierderea marc de lichide prin rinichi (poliurie). superior organizat e şi sistematizate. implică o organizare superioară • a tuturor proceselor psihice cum ar fi percepţia. D. energiei . sis temul său de psihologic. uşoare. ( ! . se dato reşte deficienţelor în relaţiile interindividuale şi de grup. DISCALCULIE.v . dys . în psihologie.. diploos — dublu. energizant al motivului. DISCRET (lat. S p e c i i l e D fiecaic nln'i-r'l pr< >k't:l h l i l u . DIPSOMANIE (gr. modalitate a conduitei şi activităţii culte. dtpso. capacitatea randamentul scăzut al activităţii şi pentru lipsa de emotivitate. a reactivităţii emoţionale de a dinamiza organismul. Kste ficienţă tranzitorie şi remediaintelectuală de a opera distincţii între esenţial şi neesenţia a sesiza cele' mai fine deosebiri intre lucruri. ca şi prin modificări ale ritmului. afectivitatea. DIPLOPIE (gr.\ . Simptomele dislalice grave sînt similare d . constînd atît extern cît şi intern din subor donarea conştientă faţă de principii. hismului cxlrcin. l.evviti si-a eililicat ca d. este stăpînirea de sine şi raţionalitatea. în stări fazic şi * talează cronic în cazul sin.t|->l-I l i ' '-' ' ' | ' l ' 1 u l i i i i • .lc s. Este de origine cerebrală. în unele intoxi caţii alcoolice. opsis — vedere). i'.. ('el'1 d' 'ii. instalării unui climat nefavorabil ele. DiNAMOGEN. la nivel valoric superior şi trece în autodisciplină. Trebuie totuşi făcută o d eosebire între d. co este însoţită de tulburări ale organizării spaţiale. este anaitria. motivelor.greu. atenţia. tulburare a. se manifestă nu numai prin executarea conformă unor ordine şi normative dar şi prin organizarea autonomă a co nduitei autocontrolate după criterii de ordine şi consecvenţă în îndeplinirea deciziilor. presupu ne conflict fie forţe în conştient sau inconştient. dezvoltarea.-.de lichide. mania •nebunie). irezistibilă şi impulsivă de a consuni li chide în cantităţi exagerate. dispoziţii superioare. nu este folosit numai ca simptom al psihozei alcoolice. caracterizată prin confuzie în articular ea cuvintelor. Forma extremă a d. în psihanaliză. proprietate ' a stimulilor externi şi in erni. ca o compulsiune de consuni excesiv. . limbajului.

devine tranşantă. Într-un sens specific. păstrează secretul. caracterul subtil. Descartes arăta că o idee nu poat e fi clară dacă nu este distinctă. Discreţia.u discernămînt. Se icalizcaza global . categorică.'iiai/e obicHe.şi apoi pe uni?03 . intensităţi de reacţie. te rmenul de d. M. Ralea considera că a fi inteligent înseamnă şi . este rezervat . proporţii etc. nu caută să iasă în evidenţă. n landul <e'. se opune indiscreţiei. d. valorile extrem de mici. diferenţiere sau distincţie care la nivel intelectual. în teoria modernă a. cu det aşarea i'bieetiiiui ii. moderat. iar în statistica psihologică se estimează ca. mai ales cu sensul de păstrare a nelor altora şi a celor proprii.. se foloseşte pentru a califica inaccesibilitatea fenomenelor subiecti ve la observaţia directă. d. amestecului sincretic şi o perează comparativ precizările necesare gîndirii logice. modest. semn ifică faza a doua a procesului percci'liei senzoriale identică cu diferenţierea. prin delimitări c onceptuale. „imponderabil" al stărilor subiective. nu se amestecă în treburi ce nu-1 privesc.a dist nge punctele de vedere".în interpretările psihologice. Se opune confundării. ale unor valori obţinute în măsurarea unor intervale. percepţiei. DISCRIMINARE. infinitesimalc.

în aprecierea tulburării comprehensiunii şi exp esiei limbajului. D.. tulburar e a vocii. D. discriminare (socială. stare opusă celei d. De regulă. este un rezultat al împrejurărilor de v iaţă şi poartă şi pecetea profilului afectiv al subiectului. d. Iii. alexie sau cecitate verbală.. dragostea. Se consideră că la baza d.şi tricromatiee.lăţi structurale (Forgus). acţiune princare cineva tăinuieşte. bucuria. inversări de litere şi s ilabe sau fuziuni de cuvinte. se combate prin t erapie logopedică. amnezia verbală. în general. denotă tratarea defavorabila a unor categ orii sociale. de d se desfăşura printr-o succesi- D une de operaţii intermediare c > < se distribuie pe faze. caracteristică. Miller. uneori chiar opiniile. a registrului şi calităţii aiineteior D vocale şi a timbrului. datorită unor mo tive diverse (minore sau majore. eufori e. DISCROMATOPSIE. dispoziţie afectua astenică.! de „afazie". DIS GRAFIE. Uneori d.ie construcţie sau de si î uctui'ai . impresii penibile. prin po . în vedenii atingerii unui scop. Clovnul care apare în arena circului vesel. egoiste sau altruiste etc. termenul denotă tratare a favorabilă sau defavorabilă a unei categorii de persoane. precum generalul se opui!'particularului. bolnavii disfazici dorind întotdeauna să comunice. neuronală. de origine centrală. reacţiune a cărei co cinţă este scăderea adaptării. a unui subsistem la sistemul d in care face parte. Kaţionamentul este o formă <« 1 cunoaştere d . tumorală sau traumatică. trebuie avut întotdeauna în vedere eliminarea unei stări psihotice.s. sînt deficienţe ale zvoltării auzului fonematie şi limba- jului oral. parafazi e. deficienţă constînd dintr-o recepţie difuză şi incorectă sau chiar din absen percepţiei vizuale a formelor şi contururilor. De obicei. DISIMULARE. de reînvăţare a limbajului. ceea ce în l ogopedie poartă denumire. impun un tratament logopedic. rasială etc. DISCRIMINARE SOCIALĂ. anomalie a activităţu grafice exprimată în substituiri. în mod trecător sau durabil. alterarea activităţii normale a unei funcţii ce are ca rezultat fenomene patologice de dezadaptare. Un maximum de d. se opune intuit ivului.) sau a convenienţelor sociale. implicînd insatisfacţie. defecte ale vede rii di. a. Uzual. La Kant d. tritanopia.t. DISFUNCŢIE. de dimensiuni ale semnalului Îngreunează d. deficiente motorii -:i. dis^intaxia şi j. Lcplat dovedesc că pragul op tim de d. în cadrul d. rasiale. semna lelor rezultate din combinarea a doi sau trei indici (G.tudiat d. DISrONIE. anunţă o maladie. ]'. în generai fiind vorba de leziuni ale centrului vorbirii (în frontal 3. Apăi'îjid în prelungirea detectării este condiţionată de aceiaşi f i obiectivi şi subiectivi ca şi aceasta. Comunicarea vei bală arc de regulă forma discur-ui lui.) este inspirată de prejudecăţi şi este un reflex mai mult sau mai puţin direct al împărţ i societăţii în grupări antagoniste. (Pollack). se mai manifestă prin neregularitatea desenului l iterelor şi dispunerea lor anarhică în pagină. depinde de indicii relevanţi şi de formarea la subiect a unor modele pe rcepluale prin coordonarea unei serii de repere (Eriksen). este proprie gîndirii. DISFORIE. D. intoxicaţia prin cuvîr. tulburare. la iii'văzât orii ce uzeazj d. UraiJIe. în psihologia socială şi sociologie. phasis — vorbire) care au la b ază totdeauna o tulburare organică. d. sentimente etc Sint frecvent întîlnite în viaţă situa cînd cineva îşi ascund • mînia. Excesul de indici. Oşanin.• a actului emisiei şi de surmenau-a sau uzura ap aratului fonematie. de natură vasculară. în sens psihologic. DISCURSIV-DISCURSIVITATE. depresiune şi aceasta. repr ezintă tulburări de limbaj (dis — diiicultate. nume generic ce semnifică tulbu rări ale vederii culorilor şi care include daltonismul. temporal şi parietalul inferior).irgoiioj. Vt-r7a a -. Pronunţii poate fi nazali bau iJiguţiiă h{nd datoraţi unor dtf'Cţnim . etnice etc. unei activităţi pi ihice de a fi procesuală. DISQNOZIE. omisiuni. D. care nu are legătură cu acti vitatea reală a persoanelor tratate astfel.i. Lomov. DISFAZIE. exuberant şi care face. 13.: hipermnezie-liipomn ezie. Destructurările pot avea loc în sens negativ (hipofuncţie) sau în sens pozitiv (hiperfuncţie) ex. a unei stări profunde de deteriorare cognitivă (demenţe) sau a unei nedczvoltări cogniti ve (oligofrenii). Popescu-Xe vcanu). ascunde sau îşi maschează n mod conştient un-le stări sufleteşti.j<'i. perturbai i emoţionale. sau pragul operativ trebuie să fie de 5 — 6 ori mai mare decit cel minim d iferenţial. D. perturbare a învăţării scrisului . Cel mai uşor se realizează d. a integrării unei structuri. l. cu deosebirea că nu semnifică anularea comunicării decît în cazuri foarte rare. sînt descrise: surditatea verbală. in unele cizuri.

în acest ultim caz d. Comandantul militar . poate să fie în fapt trist. Se spune despre o persoană bolnavă că di ează. disimularea este întîlnită în acele situaţii cînd i indivizi tăimiiesc unele boli reale.i îngrijorarea familiei.znele sale. loialitatea. este echivalentă cu ipocrizia. dar pr unea îi cere să-şi ascundă adevărata stare afectivă. po fi întîlnită şi ca o trăsătură negativă a caracterului. în medicina legală. intr ează sinceritatea. cu scopul de 205 20-1 . a colectivul de muncă. atunci cînd o persoană egoistă. pe frontul de luptă îşi disimulează temerile cu privire la situaţia precară a unităţii sale. impostura. spre a nu provoca panică în rîndurile ostaşilor etc. să irumpă în hohote de rîs întreaga asistenţă. atunci cînd îşi tăinuieşte boala. simplitatea. D. spre a nu stîrr.

jli 1 r D caracteristicilor esenţiale ale comunicării verbale (caracterul :<dresativ.:n re organele judiciare e(c). se întîlncştc în nevroze. tulnazonantă etc. pronunţarea deformată. pentru flectă cu deosebire asupra exe. atitudi naleetc.ii. evoluează fără modificări ale funcţiei limbajului şi ale aparatului logomotor. l<•<• dintre propoziţiile conectate e lacune) simbolurile citite nuerori. buzelor.lalein — a vorbi). cuprinzînd atît hipomneziile cît şi hipermnezia. în culare periferice (ale limbii. de multe ori însoţite de al ie DISLALIE (gr. . rete nţia.).mecanismelor de f onaţie şi de . disjuncţii) .iologică. diversitat e). opusă asocierii. consecusunet e (r prin 1. ta re a părinţilor) sau de o edu DISJUNCŢIE (lat. atît su b aspectul formei care nu pot fi pronunţate cu alte cît şi al conţinutului. de tulburări afective. anlrenind persoana sau grupul în modificarea respectivelor elemente cognitive şi afective. sini adevărată. i ncorectă a DISLOGII. vălului palatin et. d. manife stări care burărilor de logică. esară în reorganizările intelectuale şi afective. e:t.nu o .| . DISOCIERE. KeFormele de d. este frec. înlocuirea sunetelor bajului. vorbire tive tulburărilor de gîndire.i> ( n l i ţ i u e K M iui n i p>j. iluzia de modificare a schemei corporale ce constă în impresia de modificare a corpului în întregime sau a une i părţi din corp. Sub diferitele ei aspecte. d.la identificarea cauzelo r lor. iluzie zuală ce constă în impresia că obiectele sînt alungite sau lărgite. cienţe în pronunţarea unor su. li/. unii bolnavi minta li.D vent înlilnil.blemo mcdical-pcdagogice. de pe rturnete sau grupe de sunete. dar pol vorbirii. DISLEXIE . şi fals. perturbare a memoriei. din psiîi iiiti'io.mult: sau mai puţin profundă a 206 :t olijilli" Hllel' f'jloa . vorbi. Festinger (1957).?. incompatibile cu staici de buala."i de anomalii sau leziuni .de factori psihologici (imitări 1 d. Teorie psihologică elaborată de L . DISMORFOFOBIE.este observată la ţilor. a atitudinilor. z. DISMNEZIE.mală a mecanismelor citirii anorgic a devărat. dys — dificil. Unii autori folosesc termenul cu un înţeles global . fac sănătoşi (afirmă că nu mai către co il a tulburărilor de voiau halucinaţii.-. Dacă penDÎSKINEZIE. Cauzele d. ci şi afective.. gi-nennd nevoia viîedticerii şi evitării sale. situativ . tulburări ale limunor sunete. DISONANŢĂ COGNITIVĂ. tulburare a grafia şi disortografia. relaţie semnificativă de nepotrivire sa u nearmonizare a două structuri psihice (nu numai cognitive. c a r o ti'L'-i l. se traduc printr-o alterare mai peltică sau pe nas. i. Se referă la slăbirea unora din procesele memoriei cum ar fi fixarea.t.şi corect reproduse.. operaţie. leagă numai două şi procedee speciale psihopedapropoz iţii care nu pot fi nici gogice de către logoped.zează prin a licarea. dar putînd afecta grav structurile de pe rsonalitate şi unitate a euhii. D.l. ('< museparare. vătă.drus area trebuie să pornească dişi posibilitatea pronunţării unor su. neclară. normală. Acest fenomen personal sau interpersonal dizarmonic este trăit ca o stare confuză. sînt plexe.dit. v prin f).. să procedeze la înlăturarea nete (r.tru copilul de G —7 ani astfel de ordonării mişcărilor ce se re.i induce în eroa. unor metod* clusivă cînd d. s. caracterizată prin defi.dificultăţi sînt normale.. psihoz e si psihopatii.caţie necorespunzătoare.i i. cînd toate pro.şcolarul mai mare ele pun pn>cutării a cţiunilor motorii com.exi sta şi izolat. D. li. care se pre. tulburări de limbaj cum sînt di. Aşadar. cînd cel puţin una se efectuează cu deformări. D. recunoaşterea sau reproducerea.) aparţinînd aceleiaşi persoane sau mai multora. pert rbare a co. tensională. ex.. de aritrea în ansamblu l ei fiind normală. sînt variate: im. mări cu scopul do .precis ide ntificate.i de 3-1 . comportamentului şi aceasta prin int . clar înţelese poziţiile sînt false. neexdusivă este conectivul lo. ţin. idei delirante ele).de cele mai multe ori.tarea acestor tulburări se realigică între două enunţuri. j etc. comunicativ si de subtext). însoţită de stări afective penibile. perturbare D. disconfort psihic.i în copilării1.barea orientării spaţiale. ' DISMEOALOPSIE. adevărate şi nici false împreună. ''\ Im» pinâ la \ îi. relaţie lo. fără un subne determină deseori să apreciem strat neurologic vident şi caiv vorbirea cuiva ca fiind srsîită. Kste c camuflarea unor soiinic. mie.

caracterizarea proiecţiilor retiniene monoculare de a nu fi identice.eracţiuni psihosociale cu s'-ns compensator. emitere şi recepţionare efectivă A aprobării sociale. efect al anticipării eronate a mediului social. D. Anticiparea apariţiei su rselor posibile de disonanţă permite evitarea acesteia şi. elaborarea unor mod alităţi de reducere a ci sau chiar de convertire în factor motivaţional al unor comporta mente valoroase (autoclarificări. tulburare a însuşirii ortografiei. a unui efort sau fapt comis —şi mterperso nale. al conformării publice forţate (de către grup) a individului. a unei tentaţii. co operarea în luarea deciziilor etc). cum sînt confruntarea principială de opinii. p ersuadarea altora sau apel la alţii pentru cristalizarea propriilor convingeri. abătîndu-se discret de la horo pter (ca loc geoînei ric al puiir. căutări laborioase. al dezacordului cu altă persoa nă.c. do dislexic dar persistă un timp si după ce aceasta a fost înlăturată. DISPARIT ATE. calitate a două serii de a fi situate în puncte spaţiale diferite. finalizate cu instituirea conson anţei. DISORTOGRAFIE.lelor corespondente) şi aceasta intnieif fiecare o elu 207 . argumenta rea ponderată a propriilor opinii. totodată. interacţiuni psihosociale. are surse individu ale —consecinţă a deciziei luate. Este legată. echilibrator.

să tic cu deosebire sensibil la um-l<situaţii şi înclinat spre anumit. factorii organizationali şi de grup. Dispoziţiile r ezultă mai degrabă din generalizarea emoţiilor cu semnificaţie dominantă.': i"wt fii şi procese emoţionale 'u\. Se pare că odată cu vîrsta creşte influenţa factorilor iali şi profesionali. de superficială agitaţie sau supraîncordare şi nesiguranţă. Aceasta cu atît mai mult cu cit la nivelul indivizilor. D. mai mult sau ma i pul: ii'!' nsăşi totuşi latentă. blazate.a. în psihologic. Zilele 'de sărbătoare par să dobîndească o luminiscenţă specifică . competitive.a. în genere. astenice. care nu sînt implicate direct în activitatea cotidiană dar c onstituie rezerve pentru dezvoltarea creatoare a acesteia şi reprezintă indicatori a i bogăţiei vieţii spirituale a. termenul de dispoziţie semnifică un montaj sau organizare cu un D sens şi care orientează pe subiect într-un anumit mod. antrenante. unei popul aţii statistice se apreciază raportînd deviaţia standard la media aritmetică. Dispoziţiile sînt st e. făcîndii-1 chiar să aştepte sau să cau eev. sau climatul acestora are o însemnătate excepţională în aceasta. se defineşte în primul rînd ca un efect sumatoriu şi semnificativ al împrejurărilor psihosociale pe care subiectul le parcurge. se stabilizeze. D.a. conduite. d. Potrivit cu împrejurările. Prin suprapunerea c entrală a celor două cîmpuri vizuale se obţine efectul de adîncime sau relief.a.a. Levitov arată că stările afective de fond pe 300 . ca rezultantă aditivă a unei serii de procese emoţionale recente. Vorbind în termenii lui H. de lucru. nu numai în ordinea e xistenţială.•••.a. Şi în limbajul uzual deosebirea dintre cele două tipuri de dispoziţie este marc ată prin întrebări diferit orientate: „cum te simţi" şi „cum îţi merge". d. relativ stabilă. stenice. DISPOZIŢIE AFECTIVĂ. ci mai ales în interesul activităţii sociale. Atît la nivel individual cît şi la nivel grupai. se tematizează selectiv eveni mentele.a. A fost de mult depăşită interpre ea d. adultul devenind extrem de sensibilizat la realizarea rolulu i şi menţinerea statutului său. D. Murray. Cînd d. semnifică în primii' tind o stare afectivă gene ral irul. individuale au ca „mediu de incubaţie" climatul sau atmosfera grupurilor din c are individul face parte. defineşte coeficientul de variabilitate. D ISPERSIE. Fiind calificate de către unii a tori ca mediu psihoenergetic.}. subiectului.a. ondiţionarea lor este extrem de variată întrucît ele sînt un acompaniament al tuturor relaţi ilor şi evenimentelor. din cauza unor defecţiuni organice sau funcţionale. stau la baza tuturor acţiunilor şi au o mare însemnăt ate pentru funcţionalitatea şi orientarea conduitelor.a. informaţiile. tonificate pr in siguranţa de sine sînt preferabile predispoziţiilor despre sine. de viaţă şi dinamica relaţiilor cu ambianţa.a. în dinamica d. sau climatul afectiv ti nd să se instaleze şi b~i. duce la vedere dublă sau diplo]>ie. cadrele estetice. La acestea ar trebui să se adauge factorii sociomorali. rămÎJi anumite limite. Ce anume influenţează mai mult d. indice de dispersie. exprimate pr ocentual. în genere. în neurofiziolog ie. ca o stare difuză s i' generalizată. DISPONIBILITATE.i D rele de artă şi. secundară. reprecu':: II ii fitul afectiv pe care se de . cîmpuri corticale şi mecanisme care încă nu au fost explorate şi utilizate. entuziaste. persistente şi instalate într-un plan de fundal în raport cu cîmpul actual de conştiinţă. optimizarea d.recepţionează aceiaşi stimuli sub unghiuri şi într-un mod puţin diferit. se aprecia ză că în decursul unei vieţi normale subiectul nu reuşeşte să utilizeze decît maximum 15 — ~d potenţialul său neuronal.. unuia sau altuia este o problemă de mare i mportanţă practică pentru psihologie. al grupelor şi organizaţiilor. nostalgice încadrează amintirile într-o atmosferă idilică. trebuie să se ţină seama şi de fenomenul con iunii afective ca şi de dezvoltarea dispoziţiei la nivelul grupurilor mici sau mari. Imaginaţia generează continuu noi d. difn:ă. coeficient rezultat din raportul unor valori indi viduale cu \ alorile medii admise şi care se situează în afara acestora. ea mijloceşte vederea tridimensională. în acelaşi timp d. a ilităţile. în d. dispoziţie reflectâ d. sînt calificate cn d. ca un fond latent al vieţii emoţionale. în existenţa fiecăruia se d sc o seric de lactori predispozanţi în raport cu structurile motivaţionale şi de persona litate.a. modul. sînt proiective. dar depăşirea acestor limite. dispozi le sărbătoreşti. influenţînd tonalitatea percepţi lor şi amintirilor noastre. valorile afective. în genere. cunoştinţele. avînd o intensitate medie şi un anumit „colorit" sau un ton afectiv dominant. D.i.

Levitov în monografia despre stările psihic.| „s fera timică ce înglobează ton t • • afecţiunile. sînt expresia rezultativă a unor desfăşurări emoţio dar ele sînt şi premisele pentru declanşarea unor noi emoţii. generalizate.: (1964) enumera ca principale cauze ale d.. peisa jul şi influenţele fizice. IK'lny si Pichot caracterizează d. Se consideră că d. Nu putem face însă între acestea o diferenţiere netă pentru că d. Ne referim la d.le. ca i'iiu. din acumularea şi aglutinarea eun iţiilor într-un fond d e trăiri continue. D. J. 2) faptele de viaţă şi îndeosebi relaţiile dezvoltate in activitate. N. rezult. 4) oamenii care au cea mai mare influenţă. . în viaţa fiecăruia exis d persoane care îndeplinesc rolul principal i:i determinarea dispoziţiilor. 3) natura.. secunda re determinate circumstanţial şi nu la cele primau: determinate de stările şi constituţia organică. propriu-zise in lud dispoziţia organică ca pe o componentă a lor.a. : 1) stările fizice sau organ ice.a.a.a.a.a. 5) ope20 8 .ea înglobează totodat a manifestarea cea m elementară şi cea mai generalizată".

DIVERGENŢĂ. fenomen psihosocial exprimînd măsura in ca re membrul unei relaţii sociale ii (îi) agreează pe celălalt (ceilalţi) şi care se determină u ajutorul anumitor tehnici de măsură. dispersie a atenţiei care împiedică concentrarea ei într-o anumită direcţie. principalul mi jloc al creaţiei. acţiuni şi tontacte menite să genereze stări plăcute şi reconfortante p decnnectarea de preocupările cotidiene şi de problemele grave ale existenţei şi evaziun ea într-o sferă de facilitate. D. D. este un mecanism de menţinere a securităţii emoţionale.|»-I. axele oculare formează un unghi. a lui E. DISTHIMIE. DISTRACŢIE. Una din expresiile grafice ale d.. etnic. apatie.. surpriză. d. Gîndirea d. rezultă din antrenament şi este o calitate diferenţi ală. rezultată din reunirea consecvenţei. . ansamblul modificărilor anormale ale ritmului elcctroencefalogramei. în nevroză d.|M > i i u i H o r . Petrecere plăcută a timpul i după formula odihnei active sau prin divertismente artistice. în stările psihotice.. ale expresiei şi com unicării. relativizare) capătă şanse de a f i acceptate. în chip similar climatul afectiv poate să devină într-un grup habitual. exprimă îns eva din organizarea caractenală. distragerea atenţiei. este histogr ama. după J. indiferenţă afectivă. ale afectivităţii. turistice.a. Poate fi im revers al concentrării atenţiei s ubiectului la ceva. Totuşi acestea nu sînt echivalenţi! ca intensitate. interviu in i o n d u c e r e a . I n i i autori susţin că d. umor şi regăsire de sine. este normală cînd se conformează curbei lui Gauss. stare deconectată atît de lumea exte nă cît şi de lumea gînduri lor. |. DISTORSIUNE. Se consideră că U. iar cabotinismul. conce pt sumatoriu ce semnifică modificări patologice ale dispoziţiilor afective: anxietate depresivă. D. în psihanaliză. Celelalte focare de atenţie sînt asigurate prin aut omatizarea acţiunilor şi deci persistă la nivel subconştient. ceea ce îl deconectează de alte circumstanţe şi stimulări pe care norm al ar fi trebuit să Ic perceapă. mai precis se înscriu în structura afectivă a caracterului. DISTRIBUTIVITATE. fermi tăţii şi cutezanţei. fiecare^ din ochi fixînd un alt punct. DÎRZENIE. halucinaţiile şi iluziile. D. în acelaşi timp. DISTRAGERE. pentru a desemna producţia intelectuală extrem de liberă. Alt sens. cum este scara d. în care diferitele declaraţii standard marchează un grad mai redus sau mai ridicat de agreer c a membrilor unui anumit grup social. D. implică simbolizare şi condensare ce nu exprimă conţinutul latent.i ( D . Guilford. depersonalizarea şi sentimen tul irealului sînt d. modificare inconştientă sau subeonştientă a unor imagini. dar prin modificare (deghizare.. DISRIT MIE. . caractec i t ă r i m a r i de d. gînduri care sînt inacceptabile pen tru conştiinţa axiologică. este posibilă datorită elaborării şi activării tor dominante cerebrale.s. Bogardus. modalitate statistică de ordonare şi exprimare în tabel sau curbe a frec venţei de apariţie a diverselor valori ale unei variabile sau factor. apar ca ale percepţiei. Prin d. subiectul fiind prea puţin permeabil la informaţii şi neputîn coordoneze informaţiile de care dispune. profesional ctc. DISTANŢĂ SOCIALĂ. elaborînd o pluralitate de ipoteze şi admiţînd ca valabile mai multe sol uţii. Se mai înţelege prin d. printr-un hobby.D baza uiwr mecanisme de condiţionare şi generalizare se transformă în trăsături de caracter. sportiv e. I r. indicato r pentru diagnoza nenropsihică.-Ij-jţjlitară. es te un fenomen ginerii eu existenţă normală sau anormala. sens al coordonării binoculare opus convergenţei. DISTRIBUŢIE. numai una din ele oeupînd un loc principal. es te reductibilă la comutări rapide. calitate voluntară. atenţiei atragerea şi abaterea ei a supra unui alt obiect decît cel semnificativ pentru situaţia în care se află subiectul. sportivă etc. strîns asociată cu fantezia. verbigeraţi.salata de cuvinte" rezultă din d. angoasă etc.i II:-. apărînd ca o caracteristică a personalităţii grupului (sintalitate). proiecte. reprezintă. tori şi dispeceri. în modelul intelectului ela borat de Guilford se foloseşte termenul de d.'.

. în genere.i . . mai reactivi sub raport emoţional. î n t r e premisele ereditare şi tot ce este d. există pe baza. nediscrimina torie. integrare în u. lipsa de răspundere . educaţie şi învăţare. nu est totală discontinuitate pentru că d. DOBÎNDIT. Soh- şi in rezistenţa energică faţă de presiune. DOCILITA TE. u . d. . disciplină nouă. manifestîndu-se.i s i a b i l i l ă . . DOCIMOLOGIE. izvorăşte din convingerea în justeţea cauzei pe care o slujeşte şi presupune tărie a oinţei ' şi pasiunii. i i i ( i n p . este necritică. D. <. | . este o trăsătură de caracter ne ativă. e.xplicîndu-se prin slăbiciunea voinţei şi prin lenea de a ghidi. i n i l i t e u ţ i. prin modificarea şi în prelungirea er editarului. caracteristică a celor ce se supun cu uşurinţă altora. Pieron şi înrudi cu psihotehnica. funcţiile. al cărei obiect îl constituie raţionalizarea metodelor de examinare şco 211 :. calificînd structurile. enculturaţie. procesele şi toate cunoştinţele formate şi însuşite după naştere. \ . în acelaşi timp este necesar să subliniem caracterul constructiv al dezvol tării psihice umane şi caracterul esenţialmente d. mai insistenţi. l ă . D.. prin adaptare. de orice încercare ce vizează schimbarea atitudin lor. iniţiată de H. .il 21C ..•'• n i a n i f e . Opunîndu-se spiritului de independenţă şi combativitate. . se opune ereditarului. prin supunere faţă de cei mai lari. • • ' 1 1 \ ă .in ac Iiyitatea ristică a a t e n ţ i e i c o n s t i n d din ui m ă r i r e a c o n e o m i f e n i ă a mai m u l l o r obiecte sau a c ţ i u n i . al sistemului psihic uman.

naturale. cadtv'e de r» !<•i inţă deosebite dintre examinaf uri) . a vieţii şi condui tei subiectului în societate. si d. de A. desfăşurări pregnant-conflic uale. termen introdus de Uhtomski pentru a desemna zona cerebrală sau fo carul de excitaţie ce domina la un moment dat şi. DOXOMETRIE. implicînd o notă de plăcută contemplaţie retrospectivă (nostalgie dar şi impulsuri tot mai presante spre acţiunea de a reintegra condiţiile existenţiale autentice. efectul d e facilitare (de Bahnung!. în arta. ca formulă de psihologie c oncretă.. formulat. Pavelcu).. d. sistem de determinare şi măsurare statistică a opiniilor sau a altor particularităţi comportamentale ale unei populaţii. ansamb lu de însujiri funcţionale ereditare şi înnăscute care. sub vo inţă"). i. st obiect este întrevăzut sau proiectat conştient. opus scepticismului şi inovaţiei creative. o zonă d e optim. excitabilitate (şi deci reflexf'genă) sau. termenul este aplicat ni psihologie. după Pavlov. împlinirea sau represiunea d. ceea ce implică acţiuni intense şi relevante.' în urma dezvoltării psihice si a edu aţiei. după alţi neurofiziok. aiungînd la un deznodămînt. DRIVE. legea neurobiotoxiei. Este însă intraductibil. reprezintă şi un principiu explicativ al psihologici. preconizează o psihologie d. Blaga. încă nu se echivalează cu un act volun tar. şi dinamica atenţi i. mişcările de înghitir-devin din ce in ce mai putern -. ca un concep! foarte apropiat. DOMINANTĂ.'nu mai sini animal de nici im fel de mişcări". \\. D. dar membrei. performanţe dintre cele mai înalte. exclude orice fel de îndoială şi blochează cunoaşterea refuzînd chiar evidenţa.şi propune ca în urma a variate experimente să stabilească normele şi condiţiile unei aprecieri D în momentul cîncl animalul ?• <• hrăncte. relevînd prioritar anume sensuri afective în dependenţă de context. R. Prin transfer. întotdeauna con. din s ul căreia provin termenii. Politzer. fără a se ţine seama de noile date ale cun aşterii şi de situaţii. ci întrucît exprima dialectica vieţii spirituale a românilor. O analiză subtilă . corecte şi complexe a pregătirii. . exprimînd dorinţe calme dar intense. care desemnează o tendinţă impulsivă. Se recomandă evitarea dezvoltării unilaterale şi consolida rea personalităţii prin multiple mijloace de antrenament. nu în virtutea polisemantismului său. punmd in lumină factorii subiectivi f'->' er-are (jelaWile di ntre.. tendinţă către o oţională satisfăcătoare sau către o acţiune. senine dar şi chinuitoare. După QI sînt socotiţi supradotaţi cei care la bateriile de inteligenţă depăşesc punctajul de 120. după cum arăta Pavlov. în rest putîndu-se obţine.. Termenul este polisemantic. de nivel normal . atrage spre sin e influxurile nervoase provenite din alte zone ale creierului. condiţionează performanţe înalte în activităţi de diverse tipuri.exam in. şi i: principiu de lucru al sistemului nu vos central. DOGMATISM. constituind un motiv puternic. V. reprezintă. (Lachelier: „tendinţa este sub d. trebuinţă conştientizată. Experimentul clas ic al lui A.gi. are o mai mare import anţă pentru reuşita în activităţile artistice şi sportive. a reveni în locurile natale. de natură m i mult instinctivă. Uhtomski: „Excitindu-se scoarţa cerebrală a unui animal cu curent electri c se obţin mişcări ale membrelor acestuia. D. pe rezolvarea de probleme şi angajări tensionale. D. tar ea reflexelor implicând o d. să conceapă mijloace ş! iinţiiice de prevenire a erorilor şi să perfecţioneze procedurile d examinare şi sistemul de acordare a calificativelor sau a notelor. învăţătură sau decizie provenită de la o autoritate intelectuală sau politic re este adoptată şi urmată întocmai. după Uht omski. In sens negativ se disting şi copii subdotaţi care reclamă forme speciale de educaţie şi compensare. D OGMĂ. DORINŢĂ. Kappers.i spiritului dogmatic se datoreşte lui L. Pavelcu declară că d. Dacă însă aceeaşi excitaţie se practică DRAMATIC. direct şi spontan al comportament .. termen preluat din engleză. Realizările precoce n pe seama unei înalte d. DOTAŢIE. dar apare ca o premisă a acestuia. capacităţilor şi perspectivelor elevilor (V. Copiii supradotaţi sînt apreciaţi de unii psihologi ca prezentînd şi o anumită fragilitate sau dizarmonie psihică şi de aceea necesită un regim atent de educaţie şi instruire. soli citînd concentrarea studiilor psihologice asupra faptelor concrete. sau. Scopul fi eîte ca. în sînul familiei. pe baza ului şi educaţiei. succesiune de evenimente şi situaţii impresionante. aşa cum procedează religia. s entiment complex individualizat în etosul românesc. Controlul voluntar duce la selecţia. DOR. foarte rigid. activare emoţională orientată spre obiectul său.D Iară. în condiţiile unei d. în atmosfera culturală originară. desemnînd accentul pus pe acţiune şi c onflictualitate.iInr r L examinai. Cerce tările psihufiziologice dovedesc o deplină corespondenţă între dinamica d.

Sinonim cu în lb. pulsinne. prefăcăt orie. distanţa temporală dm re două evenimente. DROMOMANIE. tendinţă irezistib ilă spre vagabondaj. după encefalite sau traumatisme craniene. 212 213 . DUPLICITATE. făţărnicie. DURATĂ. NARCOMAXIE. trădează deficienţe car er iale. germană. ipocrizie. DROGOMANIEv.ului. este opusă sincerităţii şi cutezanţei. falsitate. Pragul duratei percepute va xiimbold lăuntric. în stări post-critic ale epilepsiei. Este percepută şi totodată reprezentata. manifestată în stări psihopatice de origine toxică. Trich. D. cel în cauză fiind apreciat ca „om cu mai multe feţe".

D. Conştiinţa umană realizează o interpenetraţie între trecut. c) viscerală.c funcţiuni de aleiiâ. păti maşă. Riddoch şi Crilchley (19M7) a r a ' ă c j talamusul reprezintă structura principală a d. distrugerea unor forţe opuse.:pvinutrăşi secundară. serotonina. este experienţa timpului trăit şi astfel face o deose bire între timpul psihic şi cel fizic. t elitoare: li) localizare şi extensiune: imediată. d. D. pulsativâ).. 1'. este solidară cu o multitudine de variate modilicăii somatice si psi hice ce indepline-. individualistă. d. ii ce. iar cortexul frontal în aprecierea senzaţiei dure roase. distensie. nu impietează asupra măsurării d. prin evocare şi prin prospectare. Iv. u n i l a t e r a l . dar şi atu nci. ! :. bradichinina etc. sînt evaluate perceptiv. Xumai o motivaţie superioară. ansamblu de atitudini negative şi acţiuni. presiune. excesive se comb at prin anestezie .D ază intre I cs. prezent şi vii or. J. Modificarea subiectivă a d.enernlă sau locală. DUŞMĂNIE.il-i. M. ardere. ascuţită. Reflectă atît stimulul nocicoptiv cît şi în uşi procesul distructiv. Prima d. piiiepeH'il şi inteligenţa. prin condiţionare la excitanţi neduieroşi. poale justifica moral d. slabă.. White au dovedit că acelaşi excitant provoacă o dublă senzaţie de d. este scurtă şi pătrunzătoare şi a doua ma ngită şi profundă. b) profundă. pe cînd stările plăcute şi activităţile intense produc efecte contrarii. poate iiii'te l i n i i l e . la senzaţiile auditive şi 1(1 cs. împotriva adversarului. rezistenţa 214 D faţă de factorii . fulgerătoare. Stările emoţionale neplăcute sau încordate şi lipsa de ocupaţii interesante tind să dilate percepţia duratei şi să comprime reprezentarea ei. înfrîngerea. unele poli peptide. ritmică. punctiformă. si lung între 1 şi 2 sec. D. avei l>. psihică. Se consideră mediatori biochimici ai d. Nu se cunosc centrii c orticali da. In consecinţă. d) centrală sau ceialică.: una rapidă şi alta mai întîrziată. Piaget notează: „dur internă nu este decît timpul acţiunii proprii: oricine zice acţiune. : histamina.i. inflamaţie. de cele mai multe ori.>. Stiuctura acestei d. Se disting patru tipuri de d. H. nu se întreţine prin satisfacţia distrugerii . intervalul paiind scurt piuă la 0.oi icei jirt'i:a. Jones. vagă. per culantă: c) des făşurare în timp: stabilă. Pşonik. musculararticulatorie. Cernigovski au dovedit posibilitatea provocării senzaţiilor de d.ic IM c o n c e n l ie.). ci prin lupta pentru salvarea şi promovarea unor valori superioare. (oala enei^in. indiferent piuă Ia 1 sec. l'raisse stabil eşte prezentul psihic în limitele a două secunde. care reprezintă o reacţie emoţională la situaţia dală. Alrulz d eosebea două tipuri de â. Senzaţiile d. d) intensitate put .orley. E. complex de senzaţii semnalizînd agenţii şi procesele de distrugere prin traumă. Se distinge de suferinţă sau d.inuTotuşi dincolo de aceste limite ele se dezvoltă ca fe nomene patologice de o variabilă gravitato. este nocivă şi distructivă moral chiar pentru persoana ce o c ultivă.5 sec. fără localizare. la cele vizuale. DURERE. e î n deplinesc 1111 ml util bi ologie. ardere.i/a . a doua este ir adiată.. R. cortexul par ietal intervine iu localizarea d. implicînd fermitate şi combativitate. e m n . în . de principiu. analgezic de sugestie şi psihoanalgezie (v. A. între su biect şi obiectele asupra cărora el acţionează". mici este ncomo genă. D. liergson consideră că d. Prima este strict localizată. obiective prin reperel e şi mijloacele de care dispune civilizaţia. . arc. ţâră gănată.ine . sensibilitate algi'că. pi'ezinlâ: a) calităţi: mată. i l e ! e . V. blocaj al ţesutului organic. în clinică.. restabilire. zice relaţii. încordată. izvorîte din ură şi orientate spre înlăt a. este provocată de transmiterea impulsurilor pe oricât' din f ibrele aferente inclusiv t>rminaţiile libere nemielinizate. liîkov.nyj\ i. cel (In-iii.: a) superficială sau cuta nată. Senzaţia de d.

nivel de activare moderată cu evitarea excesului sau deficitului de mobilizare energetică. ECHILIBRU. stare de abandon . J. egalitate. în psihologie. Parametrii echilibră dinamice sînt: 1) cîmpul de aplicaţie cuprinzînd totalitatea de obiecte şi evenimente ce sînt asimilate şi la care se produce acomodarea. se recomandă o scrie de măsuri. De obicei. 4) stabilitatea sau capacitatea sistemului operaţional sau em oţional de a se compensa şi reechilibra.. ECHIPOTE NŢIAL. psihic. stare staţiona !. stare de tensiune relativ omogenă. grup mic cu o bu nă structurare funcţională şi avînd obiective precise de îndeplinire a unei operaţii sau gen e acţiuni. indignare. si nu doar de circumstanţă. aceasta din urmă operînd restructurările pe care le impun noi le informaţii asimilate.m. efectuate în condiţii critice. lie : în sens E în operaţiile de extragere selectivă ţi activă a informaţiilor stocate •prin decodificarea lo . J'i"gei a adoptat principiul e. info rmaţia ceforată fiind raportată totdeauna.'prt-iie. reprimarea reacţiilor impulsive prin control voluntar.e. formă particulară a e. m nie. revoltă. ea ţinînd d e organizarea şi integrare. E. pe baza adresei de memorie. acordarea corectă a aspiraţiilor cu posibilităţile. a acţiunilor şi comporziţie. este favorabil pentru acţiunile dificile .a. acest reper est e reprezentat de structurile informaţionale prezente. fiind marcat prin indispopozitiv. cum sînt evitarea situaţiilor conflictuale. Dimpotrivă.DICŢIONARELE ALBATROS E tea şi e a e s t e asigurată prin reglările de tip cibernet'e.d. definită cu înţelesul de dreptate socială raportat la o orînduire şi un sistem de valori. termen folosit de C. nu perturbă facultăţile intelectuale şi facilitează execuţia cu un consum eco omic de energie. de unde aprecierea pozitivă sau negativă a structurilor funda mentale. se po ate instala fie în sens negativ. Piaget ca o optimă şi progresivă echilibrare. 2) mobilitatea. prin care diferitel e mesaje infoimaţionale stocate sînt reintegrate în dinamica interacţiunii subiectului c u mediul. fif. Decodificarea se realizează prin reutilizarea dimensiunii temporale. d. se realizează în două forme: recu- noaşferea. ngnsivitate. între cele două forme ale „output lui sistemului mnezie există o deosebire calitativă. Selectivitatea e. care constă în absenţa obiectului de referinţă. D.e. creşterea nivelului de măiestrie profesi onală. De fiecare dată e.! de . una din operaţiile colo mai importante alo memoriei. se reconstituie la un alt nivel. dar nu obligatoriu. ECHILIBRU ŞI DEZECHILIBRU EMOŢIONAL. întrucit permite convergenţa tensiunilor asupra obiecti vului acţiunii. constă rante.e. la o structură in formaţională care serveşte drept reper. de adecvarea sau fidelitatea şi de completitudinea ei. Pentru a-1 pre veni şi înlătura. care este declanşată sau asociată do prezentarea !a „intrarea" sistemului. ce se defineşte prin mărimea distanţelor spaţiale şi temporare accesibile operatorilor sistemului. ca fundamental pentru sistemul său în care se confruntă mereu asimilarea şi acomodarea. E. supărare. tristele. restrînge şi perturbă economia activităţii. Lashley cu referire la faptul că toate ariile scoarţei cerebrale pot dobîndi şi exercita orice funcţiuni. prin iritnre. adică prin reconvertirea lor în informaţii opeECFORARE. pozitive şi negative. 'originar. implică totdeauna o luare de decizie sau o succesiune de decizii. constînd din acţi unea contrară a intensităţii celor două categorii de trăiri afective polarizate: stenice şi astenice. Eficienţa e. se trece de la o stare la alta. Prin acom odări sînt generate noi structuri ce vor permite noi tipuri de asimilare ş. membri dispunînd de roluri diferenţiate. egalitate de potenţial funcţional. internă a structurilor mnezice. prin e. Inte ligenţa însăşi apare ia J. Astfel. a ob iectului sau a elementelor materialului despre care trebuie furnizată informaţia şi re producerea. ECHITAT E. coordonate de un conducător. Coeziun ea şi solidaritatea ca şi gradul înalt de participare definesc spiritul de e. ECHIPĂ. E. 3) reziste nţa opusă dezechilibrării. se apreciază în funcţie de viteza sau promptitudinea.

E. „fluent" sau „curgăto r": sistemele sînt deschise. se produc în el transformări ireversibile dar se menţin pri n consuni de energie la o oarecare „distanţă" de starea de e. 817 . termodinamic ce echivale ază cu moartea.caracteristică pentru un sistem. faţă de influenţe sistematice sau accidentale (pe turbaţii) defineşte stabilita216 balans între forţe contrari:. propriu sistemelor vii este e. Gradul de „rezistenţă" a e.

emise de o sondă emiţătoar e-receptoare (cu cristal piezzoelectric) străbat pielea capului. ces le/ional. E. în stări menţiale etc. să se acorde prioritate intereselor generale şi să se evite orice fenomen de nedreptate. iar pe de altă parte. /'< •/«( iihiui. biologice şi sociale şi spaţiile naturale. de repetare automată a cuvintelor şi gesturilor interlocutorului.uiii-iilc-liir grup. ('. Cercetările de e. frecvent de tip eidetic. acordă o atenţie deosebită caracteristicilor sale constructiv cultural-informaţionale e t c .d. ECOLOGIE UMANĂ în sociologie. simptom (hipermnezie) de amintire momentană. a l tulburărilor psihice din cadru proceselor expansive mtracranic'it şi ajută la delimi tarea focarul ir lezional cerebral în cazul supiciunii de afecţiune psihică ] < > fond organic.atoestezice false ce se dezvoltă după modelul eco ului. în urma propagai i. metodă de investigare a integrităţii sistemului nervos central prin folo sirea ultrasunetelor. E. sonoră. ii. ECOESTEZIE. a unor fapte ce păreau uitate. osul. aceea de a fi produs de acti vitatea oamenilor. în prezenţa şi în absenţa acestuia. 1 11 I. locuinţe) în care se desfăşoară acestea..m (in. în momentul de faţă una dintre problemele de ba ză cu care se ocupă e. ECOLOGIE (gr. Ultrasunetele de frecvenţa 1—6 megacicli. alături de aspec tele fizice şi biologice generale ale mediului. pornindu-se creierului. real stimulat apar alte senzaţii. Se numeşte ecofrazie cînd constă din repetarea propoziţiilor. ECMNEZIE. Se intîlneşte la debili. . E.m. precum si modalităţilor de reacţii în «rup la aceste caracteristici. Se întîlneşte în iste rie. de la poziţia egală a tuturor şi fiecăruia. în raport eu mijloacele <le producţie şi întreaga uţie şi cultura socială se prevede recompensarea şi atribuire. adică o societate.de .ili-'ţm ic iniij al. acee a de a fi un organism colectiv. fie psihologice. iniurn '• ţine seama. substanţa cerebrală şi sînt reflectate sub forma unui ecou median de către structurile sub iacente — pereţii e a l ă i u r o i i s t 1 1 u i i c a iili-. logos — ştiinţă). avantajele nejustificate şi situaţiile defavorabile. de o caracteristică esenţială a mediului uman. persoanei preferate. Complexul co.'.i iudivii mpli\ < ll l i i i ' l l l l l l l l i ii' . extr em de intensă.E l. proces ul de formare a tinerei generaţii ş. „morală") şi a găsirii mijloace şi căi pentru reducerea sau prevenirea acesteia. după contribuţia adusă astfel incit echilibrul între individual şi social să nu fie p erturbat. se 218 sibilini. I leplasarca ecoului Median semnifică deplasarea striaturilor mediane de către un pn. este utilizai. întreprinderi. m ai ales artificiale (oraşe. calităţile relaţiilor dintre oameni. fie sociologice au relevat încă în urmă cu 4 — 5 decenii influenţa diferită a caracterelor asupra echilibrului psihic. în particul problema poluării mediului din marile oraşe (poluare chimică. de statute după rolul îndep linit. de o caracteristică esenţială a omului însuşi. ECOEN CEFALOGRAFIE. oikos — ctisa. tendinţe infantile de a imita acte le sau gesturile modelului. Din acest motiv. studiul relaţiilor dintre fenomenele umane. difuze a excitaţiei. meningele. fenomen patologic de „vo rbire după ecou".ilc.-' |i. semnale soir. ECOCHINEZIE. este aceea a adaptării la viaţa urbanizată şi tehnicizată. ECOLALIE. In jurul sau în regiunile opuse unui pune. ştiinţă multidisciplinară în dez care studiază relaţiile dintre organisme şi mediul lor de viaţă.'i curent în diagnosticul etiologi.s.i I u r i t i u " s o cialiste şi c o m u n i s t e . socialistă cunoaşte o continuă perfecţionare. pe e o parte. relevîndu .a. epilepsie şi în stări de şoc emoţional. c a un ecou.

ECO NOMIA EFORTULUI. ansamblu constituit din biotop şi biocenoză. antr enînd variaţii individuale ale timpului de reacţie. se însoţeşte frecvent de o ecolalie şi este un simptom caracteristic pent ru schizofrenia catatonică.! tarile mi\!e aparat-oin. Cadru sau fonti subiectiv. cîmp pe care se co nturează imaginea. 219 . Intervenţia intempestivă a omului în e. zonele senzoriale de recepţie ale scoarţei cerebrale. coeficient de corecţie ce tieluiie introdus în înregi. ECUAŢIE PERS ONALĂ. cît şi influenţele organizatoare exercit te de viaţa socială asupra organizării spaţiale. fi percepută ca distinctă de unda directă. ECOPRAXIE. reacţie patologică de imitare automată a gesturilor şi acţiunilor altor persoane. şi bolnavul dează la fel. exprimare metaforică a specificului conduitei individuale fundament a t ă pe o organizare internă singulară. în sens restrîns. reactivitatea particulară la stimuli. cu o intensitate su ficientă şi o întîrzierc necesară pentru a putea. active şi în absenţa s timulului sau anticipîndu-1 pe acesta. prin reflectare. uneori ireversibilă.atit influenţele „spaţiului" asupra vieţii sociale. pr esupunînd autoreglarea în cadrul relaţiilor dintre organismele vii. ])acă. cineva îşi ridică braţul. în particular. AN SENZORIAL. se întoarce la sursa emitentă. Reprezentările mentale se dezvoltă normal pe acest fond. prin adoptarea formulelor celor m ai eficiente.-. E. tendinţele individuale de a elimina din acţiuni excesele de efort p rin înlăturarea sau simplificarea unor componente. efectul produs de o undă acustică care. Fenomenele psihoindividuale şi cu precădere cele psihosociale se află într-o incontestabilă interacţiune cu factorii ecologici. ca şi dintre acestea şi factorii mediului abiotic. de pildă. naturale a dus fr ecvent la dezechilibrarea acestora. ECOU. ECOSISTEM.

Cei mai mulţi pedagogi (la noi.. sistemul de : a i uni^faule şi acţiuni dirija1. să aibă ca efecte depăşirea oricărui hospit izolaţionism şcolar. legarea şcolii de viaţă şi formarea elevilor prin îmbinarea comunicării oştinţelor cu exersarea şi calificarea în procesul muncii productive. a motivelor. organizaţii . este o consecinţă . a cestora". economice socia'e. Aceasta se produce insă spontan şi implicit în condiţiile activităţii. Dimpotrivă.A. semnifică. llubert: „<<u <ami>hil acţiunilor şi influcu'c/or exercitate voluntar. cliiar a fost definii ca „o transformare a psihicii!. în rapo rt cu un :'hiccti. nu se limitează numai la copii şi tineri. intervin nemijlocit fenomene psih ice. CIapare.. prin şi pentru cokcU\". în t ermeni operaţionali. „in.a nu poate fi redus la o psihologi--aplicată cum au încercat s-o f.> ideal şi in conformitate i u cerinţele actuale şi de perspecticâ. iar după E. cul tivare. de constituire a procedeelor de gîndi re.n ctivul e. / •ruiimirii formaţiei n prc:cnfaii/ [il"r ii'ii'iir genei aţii. Bîrsăncscin afirmă o ştiinţă a e. — şi sistematic dirijat finalist în familie.i...' sau programul educaţional) mi poa te fi elaborat numai pe ba/ unor considerente psihologe e.de.EDUCAŢIE.S. relaţii legice proprii actului educaţional. A. psihologice şi chiar a uiu-. sînt complimentare. N. Dar aceasta implică realizarea unei unităţi dintre instrucţie şi e. es te genera toa: de libertate.rlicnt şi organiza t in vederea <. morală. aecsioia. (••'. ca un program al !<>:mării personalităţii mu'uial -'. estetică. în autoeducaţie.''-gic susţine: „E. . diir pedagogia c a ştiinţă a e. cunoaştelii şi valorilor.i unii inovatori ai pedagogiei (1-v. Decroly.du. în consecinţă eficienţa operei caţionale se probează. (din punct de vedere etimologic) creştere. Şt. sub influenţa odelelor culturale. prin implicarea şi su boid. fizică şi politehnică. e. aceasta. St. Stoian. apta de autodepăşire. cercetării ştiinţifice şi producţiei. . Cele două laturi ale fenomenului e.în societate şi prin acea-ta.. constituire a oame nilor ca subiecţi ai acţiunii. james. se concentrează asupra celei ('"•a cloiui.. de căi re o . s. şcoală.: individului".'. comunist e pune un accent deosebit pe latura formativă.C.. dirijat sistema: .-iia. fenomen social de dezvoltare. complexităţii socioantropologice şi i-. recent ii. devenind un proces permanent. acc-s.'Ir-o entorsă a legilor psihologice.ii-tamcntului lor şi integrarea in activitate şi relaţiile sociali1. P. m sens restrictiv. Apostolesc u. Ac easta cu atît mai mult CU cit obiectivul (ide. a deprinderilor intelectuale şi practice. ştientă şi de generare a conduii.-te. o artă. urmînd să fie optim coordonată cu acţiunea edu- se organizează într-un sistem unitar ce urmăieşte formarea unii personalităţi integrate şi in egrabile.-: a delimitat următoarele la l u a ale e. în sens extensiv. ci se adreseaz diverse forme şi adulţilor. astfel ca învăţarea să fie maximal formativă. determinismului social-istoric. Delmas ni-. F.hice ctc. după W. notează: „trebuie să ne ferire de a crede că ameliorarea indivi zilor pri n educaţie rezultă dl. .'Huţa umană asupra a lici funie ::-. prin altele. E. convingerilor şi atitudin ilor proprii omului nou.ită de cele ofej'iicde E prognoza socială ce impune o reconstrucţie şi optimizare umană. prin modelarea comp. lor conştiente.e.R. prin trecerea e. caracteristice pentru omul nou.. Optimismul pedagog nu poate fi considerat în af. torice a fenomenulu i e. Totuşi. e. a trasat di rect sarcina integrării învăţămîntului.i:. Optimismul pcd. !n e. acţiunea globala exercitată de comportament sau personalitate for mate asupra unor comportamente sau personalităţi în curs de formare. E socializării individului".T..d dezvoltate.!ia)ie".. Duikheim. în procesul adaptării sociale — deci în relaţiile vitale şi accidentale cu mediul socotit educogen.. Skimier). în legătură cu această abordare marxistă a problemei se d etermină şi strategia e. Mal:art-nko a d'-ls nit ol. comuniste: intelectuală.ă e. în faza actuală ocialistă şi tehnico-ştiinţifică. viaţă publică. AL. E. întruu: aceasta presupune considerare • unor legi o ive. Aceasta însă mi di: • colo de determinanţi implicai: cum sînt cadrele dezvoltării sociale şi condiţiile evoluţiei p. poate tot ei' (He lvetius). prin comunicare şi exerciţiu. „o tn'rucă si. După R. alături de med iu. Aceasta presupune ca luîndu-se în consideraţie particularităţile individuale şi de vîrstâ ale celor educaţi îii . Este depăşită concepţia pedagogică onform căreia rolul primordial în dezvoltare ar reveni eredităţii. Avînd un rol conducător. în e.. în virtutea. fnmare. Fiind o activitate coi.

Progresiv se accentuează metodele de lucru independent a l copiilor şi tinerilor. proces pedagogic orientat cu precădere spre dezvoltarea fizică armonioasă. Progresiv se echilibrează autoritatea educatorului cu cea a colectivului de elevi şi a fiecărui educat în parte. uzează de \ a r i i i mijloace directe şi indirecte. n 1 i r m î n d n . să se restructureze adecvat metodele de e. amprenta orînduirii sociale şi a poziţiilor de clasă. Sub raportul conţinutului purtînd întotdeauna. e. conservatoare sau progresistă. DUCAŢIE FIZICĂ.s e c a veritabil constructivă.-editare si c o n d i ţ i i l e cif m e d i u . d a " caţională. obiecti v şi programatic.remisele e. este susceptibi lă de a fi evaluată în perspectivă istorică drept retrogradă. care pune în valoare 220 . Incluzînd -. in irucţia. întărirea sănătăţii. şi relaţiile dintre educatori şi educaţi. formarea şi perfecţionarea deprinderilor de 221 [. e.a depăşirii progresive a acestora. Aceasta nu în sensul reducerii aut orităţii educatorului. ci în cea a creşterii autorităţii celor educaţi care apar tot mai mult rolul de subiecţi ai propriei e.

stereofo nic constînd din apariţia „volumului" sunetului în urma emisiei concomitente din diferit e surse. Wundt îl apropie de senzaţiile de inervare eferentă.KOHLRAUSCH. dezvoltat -i reconsiderat prin cercetările lui S. ulterior... cînd intervalul spaţial influ enţează asupra intervalului temporal aparent. organe de simţ. de grup. microfonic constînd în sinergia recepţiei auditive şi dezvoltarea de biocurenţi în cohlee. i pelicular electronografic. constă în micşorarea rezistenţei şi mărirea coiiductibilităţii trice a pielii. produce prin sumarea temporala a unui număr aleator de imagini fundamentale obţinute prin c!'e. Fenomenul contrar. prin regresiune! şi aconştient. EFERENT. exerci tă o influenţă multilaterali asupra dezvoltării psihici' a copiilor pe planul proceselor cognitive şi voluntare ale activităţii şi conduitei ca şi asupra formării şi dezvoltării per alităţii. Efectului marginal (aura) i-au I'CM atribuit e semnificaţii în transmiterea informaţiilor de ordin*psi:n>energetic. efec. c onstînd din diformarea imaginii unui pătrat ce este rotit rapid. organe interne. accelerare a forţelor fizice şi psihice iu cadrul unici sistem de autoreglai conştient (la om. EFEC TOR.A U E S B E R G . — ZEIGARNIK. ridicarea capacităţii d«' muncă. torul curentului de foarte înal. organ'activ de răspuns la stimulii clin mediul extern sau intern. EFECTUL TARE. se înmieşte efectu! slab. fenomen obiectiv c e intervine in anumite condiţii (în acest sens ?o foloseşte în psihologie). sînt variate dar constau toate în modificarea relaţiilor perceptive în condiţii artificiale s au aparente. consemnate de Michotte. e. înlocuirea lor cu două cercuri egale duce la supraevaluarea celui ce-1 înlocui eşte pe cel mic şi la subevaluarea celui plasat pe poziţia celui mare. impuls şi traiect nervos ce porneşte de la centrii cerebrospinali spr e periferie. — FERE. explicat prin interacţiunile intrrne ale . Astfel sînt: 1) e. perceptive.trupului ş. la muşchi. 2) e. —LIEbMANX. a învingerii unei rezistenţe a mediului şi a propriei persoane.înişmului. estomparea prin adoptare negativă a unei culori dispuse pe fond acro matic si privită cu fixitate. i.O. conduită conativă de mobilizare. e. EFECT. Contrar: afer ent. nivelul frecvenţei critice de fuziune se ridică cu circa 8% .a. de mascare. iluzie după care intervalele de timp influenţează asupra pe rcepţiei intervalelor spaţiale. accen tuată dezvoltare la bărbat a unor forme sau a unor forme de comportament din tip fem inin. aviud o contribuţie lurgă pe i iustnictiv-educativ. Kirlian şi V. de exemplu două obiecte aruncate în aer par a se trage unul pe altul. constatat în in vestigaţ iile cutanogalvanice.: dacă 3 puncte echidistante sînt iluminate succes iv. răspuns determinat de o cauză cunoscută sau necunoscută. limita de separaţie a acestora dmediul electric extern. i electroluminisccnţă obţinut cu ap. constînd în ireductibilitatea capacităţii de acţiune a grupului Ia suma pote nţialelor individuale. W. Prin conţinutul activităţii şi formele de organizare. supraevaluarea luminozităţii suprafeţelor cu o saturaţie cromatică rid icată.f. l::. EFORT. intermitenţele de s timulatie se sincronizează la cei doi ochi. — SHEKRINGTON. 3) e.n produce ionizarea în strucian vii la limit a de separare a um. -II MHOLTZ. într-o cameră întunecoasă. Kirlian (IWMI. după prezentarea repetată a două cercuri cu diametre deo sebite. Iiind pre cizate după conţinutul lor sau după numele descoperitorului. în care un stimul mai puternic reduce acţiunea altuia mai slab implicînd perceperea lui. E — GELB. 5 ) e. cînd în vederea binoculară.iuiv-:ire. EFECTUL L U I : . distanţa p rimă parc mai scurtă dccît cea de-a doua.(. asigură acţiunea e. • tensiune şi radiofrecvenţă. EFECTUL KIRLIAN. James co . FVnumenul a fost descris pentru prima dată în anul 1898 de către fizicianul şi medicul p olonez Jodko \ a r kiewicz şi. medii electrice biologice diferii prin impedanţa lor precum şi 1. se albesc dacă sînt ilumina rect dar rămîn negre dacă în calea fluxului luminos se pune o mică bucată de hîrlie albă. la oui. De ex. — l'ZNADZE. Impulsurile E centrilor de comandă de la dii< rilelo nivele ale sistemului ma • • • . cu un timp mai scurt între primele două şi unul mai lung între ultimele două. 4) e. i n ' plinesc funcţia de e. W. :i oi'. c. EFEMINARE. Kirlian numai de caracteristicile electrice pasive ale mediului elec tric biologic şi mediului electric proximal. S-a demonstrat dependenţa e. în vederea depăşirii unui obstacol. suprafeţele de catifea neagră. direcţie centrifugă proprie nerv ilor motori (şi altora! prin care se transmit comenzile la efectori. Pescar' rea marginală rea lizată în a a condiţii tehnice este omogena. ' sistemului muscular şi ale e. concentrare. segment. info rmaţiile privind sarcinile reduse la capăt se reţin mai bine decît cele privind sarcinil e rezolvate. e ndocrin.

aparţinînd lumii exterioare lui. caracteristică a gîndirii copilului. în absenţa conştientizării d renţei dintre acţiunile asupra obiectelor. ca „o conştientizare mai mult sau mai puţin adecvată a conduitei de acceleraţie". implică esenţial finalitatea şi deci se caracterizează prin focalizare. Se pare că e . aparţinînd subiectului şi obiectele asupra căruia . altfel spus. încordare şi unificare a resurselor fizice.nsideră că c. îşi arc originea în centrii cerebrali. constînd în nediferenţiere a conştiinţei de sine de conştiinţa lucrurilor sau. EU G EGOCENTRISM. P. adecvare la ob stacol. psihice şi intelectuale. 222 . E O v. după Piaget. acţionează subiectul. Janet defineşte sentimentul de e.

Aceste potenţiale fiind însă foarte mici — 45 — 75'J. '1) (în sens logic) ceea ce (. E. este transfortură morală ce se caracterizează marea şi combinarea oerenta a prin situarea propriilor interese. de cornii v. prin minare. ! . care a arătat că potenţialele neregulate pot fi înregistrate cu ajutorul unor el ectrozi. tehnică şi metodă paraclinică uzuală de investigaţie. EGOISM' (lat. secnnte. a alterărilor patologice din dispunînd de capacitatea unor re. EIDETIC (gr.feră imaginilor create d e fante. ale căror dendrite api cale. E. se datorează ire./ultimi de aici o serie de defor.a obiectului.:.) şi de somn profund. Guilford.' nifestată negativ în planul rela. ţiilor interpersonale prin exageELECTRODIAGNOZĂ.. ca şi cum obiectele ar fi actual percepute detecta. e t c . sistem nervos etc. mai presus de interesele gene.forţă primitivă omogenă care este tatea privată asupra mijloace lor orientată în multiple direcţii dide producţie şi relaţiile de ex.vergente (viaţă vegetat instinct.E.. în aceeaşi fază şi în acelaşi t eul E.pe care nu le dă simpla percepcw Ica ctc. orientate radial şi perpendicular pe scoarţă. t răsă. electromiografice. este rezultanta predominanţei funcţionale a unuia din cele două sisteme dif uze asupra tonusului cortical. constitui . Acesta culege. de unde sînt apoi culese. care p ermite înregistrarea biocurenţilor cerebrali. unele :(• uoinene nedecelanumită halucin aţie.executivă a acţiunilor voluntari tatea.' dară..organe. mul'.hologia freudiană e. iu măsura în care ireversibilita. unui din factorii creativităţii.ţie mintală sau eficient-materij j . 1) Ceea ce se referă la pilul îşi centrează într a cunoaş. datorită mecanismelor de sincronizare loca' i. cu ritm lent sincron şi de mare amplitudine. fapt ce se realizează cu ajutorul elcctroenccfalografuhii. l az .. E.definitivare şi împlinire şi/sa:.esenţa şi semnificaţia lucrurili . r tea atrage după sine absenţa nece. frecvent anevoioasă. subvoltat şi asincron.G. Metoda a fost iniţiată de către Hans Berger.eidos — 'formă. este. în 1929. ELABORARE. Activitatea bioeleetrică cerebrală spontană se desfăşoară ritmic şi se m e constantă.A .E.G.E. Jacn sch.obiectivare a unui proiect. tip. Biopotenţialele lente de la nivelul dendritelor şi potenţialele postsi naptice străbat mediul conductor eterogen şi ajung mai diminuate şi distorsionate la n ivelul scalpului. fixaţi pe cutia craniană.V — t uie amplificate.acest a utor. a rtificialisnml. ar fi expresia variaţiilor lent e de potenţial de la nivelul neuronilor piramidali corticali. i se op une procesul de.(în care mai intervine o e.dcticuhii. Bcrgson: mului. mări ale realităţii cum ar fi: realis. atitudine rezultată plica (no nintelcctualist) efect.•• creatoare.. de condensare şi de integrarale . ELAN VITAL. ego— eu).re într-u n scenariu. co. astfel îneît sa fie ma i presus de interesele grupului transfigurate în simbolica visului social din care individul face par.E. este reflexul psihologic al une i situaţii sociale: proprie.o pregnanţă datorată detaliile. inteligenţă) şi care ar exploatare. dii|>. ma. cronaximetrice esenţă). C:pus auaei. este ea însăşi marca Wallas). datelor psihice. n. E. . EGOTISM. înregistrează şi analizează activitatea bioeleetrică transcraniană a generatorilor cerebrali în condiţiile în care metabolismul şi în primul rînd consumul de oxigen al celulel or corticale este nealterat. ce descarcă cu aceeaşi frecvenţă. . E. prin proc edee electroeuînsingurare şi autoadoraţie.. la H.A. \ ersibilităţii operaţ or gîndirii. ca urmare a acţiunii sistemului reticulat activator ascendent (S. 324 E E ELECTROENCEFALOGRAFIE (E. descris de E. dar fără perturba rea somn. chiar la nivelul fii" din egocentrism şi egoism.R. opus generozităţii şi colectivis.G. în psiobiectivitătii. E. deterrarea propriei valori şi cultivarea excesivă a propriilor interese. Fessard. După A. şi motorul evoluţi-i.E.).bile prin observaţie directa. sub forma unei curbe sinusoidale — electroencefalograma (no tată tot cu E.îu absenţa acestei diferenţe.genezei biologice.v.•• tere asupra activităţii proprii.. al cărei rezulta t este ajungerea la cunoaşterea obiectiva formare a unor date. opunîndu-se a ariului idem a procesului de creaţie (II subiectiv. cefalografice. etapă d. proces de trairccntrării. precauzalita. electrocardiografcr.G. La J. formează dipoli electrici alterni so matodendritici.G.r a lea lităţii. Utiliprezentări mintale excepţional zată curent în clinici pentru a d e vii şi complete. îu stare de veg he SJU ele subiect. amplificate de aproximativ un milion d e ori şi înscrise pe hîrtie. care integrează activitate a funcţio- nală a milioane de neuroni.). sităţii şi în măsura în care necesi. El poate oscila între o intensă stare vigilă.

cîn d diferenţele de potenţial se înscriu între doi electrozi activi. ampl itudine şi durată şi care se grupează în frecvenţele fundamentale ale scoarţei: ritmul alfa. Au)* luueste insă mai n u r e de 225 15 . este determi nat de succesiunea.holosie . între un electrod activ şi unul indiferent. reprezentînd as pecte foarte variate între cele două extreme. se face prin derivaţii bipolare.D i c ţ i 0 nar rie m. eta. în stare de iclaxare completă frecvenţa nudelor este ident ica. înregistrarea traseului E. ce diferă ca frecvenţă. şi unipo lare. de ex. formă.E.G . umane şi se caracterizează printr-o amplitudine de 40 — 80[xV. Bioritnmr ile fundamentale ale scoarţei sînt: Ritmul alja — oc este elementul principal al E. Aspectul normal al E. plasaţi pe scalp. cu regularitate ritmică a undelor. tetha şi delta.E. pei toate regiu! nile ambelor >'iuii-i--rc.G. cu frecvenţă de 12 — 14 c/s şi durată de 80—110 milisecunde.G. pe lobul urechii.e sub acest raport un indiciu obiectiv al nivelului stării de vigilenţă.E.

Modificările funcţionale mai pot fi induse în unele perturbări eudocrino-mctabolice şi hiper-sau hipofiroidie. Acest ritm . localizate în regiunile t emporale stingi. sau de tip lezional. Ele dispar în momentul relaxării psihice sau în urma corectării I ullimărilor metabolice sau endoiile alfa şi tetha ascuţite. hipocaleemie etc. M<>t/ilicările fuiii-jidtia /e (ni.li. Are o fr ecvenţă de 14 — 30 e/s şi o amplitudine de 5 — 30 uY.) ce apar în cursul contracţiei musculare si 15* ţ i o m d e bioelc''. aplatizarea tras eului sau silentium electric.5 — 3. duc la diminuarea sau la dispariţia K. Stările emoţionale cronice menţin traseul plat desincroniza t continuu.c o s P i u m l K atie b i n e c u n o s c u ţ i i o au litinu crine. Xu se blochează la stimuli vizuali. bradiritmice şi tahiritmice.) sini expresia unor tulburări ale ritmurilor biologice. apar ca expresie a. care apar la o anumită regiune a creierului şi cuprind toate derivaţiile pe o perioadă scurtă de timp. Ritmul beta — [i. în depresiile domin ant endogene sau reactive şi în psihopatii. provenind d in regiunile temporale. Unele modificări pot apare în cursul terapiei cu substanţe psihotrope şi psihoton e. Uiluml delta — A. supravoltate. cu apariţia undelor delta. din acest punct de vedere fiind descrise traseele aplatizate. Modificările pa tologice se pot grupa în două categorii: modificări globale ale traseului. tic frică şi anxietate Cote adesea menţiona tă desincronizarea traseului. pot fi funcţionale şi patologice. surmenaj sau somnolenţă.A. apărînd mai ales în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. undele ascuţite şi complexul vîrfundă.E partea emisferei nedominante şi se înscrie grupat in fusuri cu durată de 0 .li i'. ELECTR0MI 0GRAFIE ( F M .f. Se presupune că aceste tulburări bioelectric e sînt expresia unor disfuncţii ale rinencefalului. temporo-frontale. temporo-parietalc şi predominind uneori în derivaţiile temporale ale emisferei dominante. G.. ca: vîrfurile.3 sec . în proporţie de 10—12%. hipoxia anemică şi afecţiuni cardiovasculareşi cardiorespira torii.M. St imul ti vizuali. în st. Undele delta sînt de două feluri: polimorfe şi monomorfe . iar stările emoţionale determină exacerbarea lui. iar în stările de nelinişte. La omul adult. fiind de obicei expresia proiecţiei corticale a unor leziuni profunde.C. care se proiectează bioelectric pe scalp.5 e/s care este insă variabilă. modificări izolatei focale.uv de veghe ele şi o amplitudine de 150 — 200. Cu o continuitate greu de stabilit. nelinişte. Reacţiile de furie şi de niînie se reflectă bioclectric prin bufeuri de teth a. localizate în regiunea fronto. reprezintă fenomenele de excitaţie ale scoarţei şi exp rimă activitatea bioeleetrică particulară a regiunilor frontale si rolandice. iar la adult in stare de somn profund. tehnică de înregistrare a potenţialelor bioelectrice ale unităţilor m otorii (U. care se descriu în unele stări depresivnevrotice. emoţii intense. 5 . sau de afecţiuni psihomatice: a stm. prec um si focarele de unde lente tetha. hipoglicemie. frică. tem poral posterior şi parietal. Acestea pot fi de tip iritativ. cu frecvenţa de 4 — 7. sinusoidale şi ascuţite. Kste întilnit ca ritm fiziologic la sugaci în stare de veghe. hipertensiune arterială. uneori puţind avea aspect sinusoidal. hiperinsulinism.).xV. hipe rparatiroidism.. occipital. . fie de oboseală. acest ritm apare in forme variate. fenomen cunoscut sub denumire.i de reacţie de blocare. Momentul destinderii psihice se exprimă bioclectric pr in repartiţia ritmului alfa. sincrone şi simetrice în ariile posterioare ale celor două emisfera. Modificările li.iparc la omul adult su b formă de unde sporadice. are o mo fologic sinusoidală.temporală.A V. ce se referă la amplitudinea sau frecvenţa ritmurilor. Se bloche ază în timpul pregătirii sau efectuării unei activităţi motorii. în raport cu factorii emoţionali se descrie un indi ce crescut de alfa. concentrarea atcnţiei. unor leziuni localizate sau avînd o moilologie refulată (monomor fe) şi o amplitudine mare ele constituie proiecţia la distanţă a unei leziuni sul>cortic ale. calculul min tal. Aceste modificări funcţionale sînt pasagere şi se menţin atîta timp cit durează cauza care le-a produs.. Ritiintl ictlui— 0. este caracterizat print r-o frecvenţă de 0. determinate fie de stări de tensiune psihică tranzitorie.5 e/s şi o amplitudine de 50 . care exprimă o stare de biperexcitabilitate corticală. cu o morJologie sinusoidală sau pol imorfă. anxietate.

dă aspect sinusoidal traseulu i şi apar la contracţii musculare puternice. ce se caracterizează prin apariţia numeroaselor U.M. cu frecvenţă de 40 — 60 c/s. miotonii şi miopatii. în une le boli musculare. tr aseu intermediar. este reprezentată de un neuron cu fibrele musculare inervate de acest a. Eleclro miograma normală în stare de repaus nu evidenţiază activitate electrică. bipolare şi multipolare. Detectarea biocurenţilor se face cu electrozi cutanaţi sau profunzi. U.M. Modificările patologice ale electromiogra mei pot fi întîlnite în unele afecţiuni neurologice. sub formă de vîrfuri bifazice. In f uncţie de intensitatea contracţiei se disting trei tipuri de trasee: traseu simplu.1'intre modificările funecaic siut delectat 1 3 şi amplificate. traseu interferenţial. în tetanie şi în tulburări motorii de etiologie 227 . — tulburare de conducere şi transmitere neuromnsculară. Biocmeniu mu-culjii apar '-M\I forma de pot enţiale trifazice sau polifazice cu o amplitudine de 500 a V şi durata de 4 — 6 milise ( unde. iar culegere a potenţialelor poate fi făcută prin derivaţii unipolare. cum ar fi afecţiuni ale neuronului mo tor periferic şi miastenie.M. musculară moderată. doar potenţiale de inserţie de scurtă durată. care cresc în i ntensitate şi care apar la contracţia. reprezentat de potenţiale simple individualizate ce se repetă cu frecvenţă de 4—12 c/s. caracter izat prin potenţiale fuzionate. La efort muscular apar U.

). schizofrenii şi ia delirurile cronice în faza producti vă şi doar atunci cînd există o ncreactivitate la chimioterapie sau în cazuri de urgenţă (cîn i crizele de melancolie. Tehnica e. scintilaţie diferenţiată. Cu privire la comportamentul tinerilor. vizează neconcordanţa între . regiuni fronto-panelale. ansamblu de metode elcctrograiice (uzind de ciectrolmniniscenţă).. plasaţi şi fixaţi în mod a decvat. Actualmente indicaţiile pen tru t\ sînt limitate doar la anumite stări depresive. T.na!o. şi cu totu l excepţional la stări maniacale. precum şi procesul de ionizare din mediul electric pro ximal organismului. tristeţe. înălţare şi înălţime spirituală. efectul de ionizare în mediul electric proximal. fiind insa precedată de o fază de spasm elect ric şi o faz-j. ieşire de sub tutelă in baza capacităţii de a trăi a independent. c'ionică. decalcifieri masive sau ELECTROŞOC (E) sau TRATAMENTUL ELECTROCONVULELECTROOCULOGRAriE (S i ' . prin electrozi de contact de argint. decît cel cunoscut pînă atunci (cardiazol) şi anume curentul electric.. la bolnavi cu tulburări cardiovasculare.ELECTRONOGRAFIE. tonică. o. Ixi. constă în producerea.'U-boli'-ă. Sîut contraindicate de asemenea la peisoane peste 60 de ani. în psihiatrie H MG..\ p. în ps ihologie. înregistrările e. maladie mentală. metodă de înregistrare . au evidenţiat modificări ale efectului pelicular şi de ionizar e a mediului proximal de miele stări psihologice particulare: enertste 1t.i i. s o m n u l u i de m iivaţie..a convulsivă cu lazele ei tipi ce.'tio^tic a r c a spa-"motili'. sînt contraindicate la cop ii sub 10—12 ani. de latentă. A f o i t de . conductorul biologic. Termenul este folosit şi pentru a indica speţa corespunzătoare de lirism. uesemnînd e moţii şi sentimente de melancolie. cu evidenţierea stratul ui de ioni poroşi aderenţi la structura vie şi a ionilor gazoşi liberi. e. i ar după declanşarea curentului electric se produce cri/. 197G). Dumitrescu. oboseală. culoare) depind şi de relaţiile inte-rper-' .i d e c e l a t ă o . nostalgie.inifestarea elegiacă exprimă v isare şi predispoziţie pentru suferinţa psihică. SIVANŢ (T.). E-mancip -are.x divei *e t î i o logu şi în s t u d i u l . O. iriene. mişcărilor oculare. Yazilescu. pulmonare.i]'. caracteristică a stărilor psihice. Analiza imaginii relevă trei efecte distincte: efectul pelicul ar (care constituie elementul fundamental al descărcărilor marginale de tip Kirlian) .-.P.' sau mai multe persoane şi a!' cărei caracteristici (st ructură.>ii'.<••. elevaţia spirituală presupune interiorizarea va lorilor culturale şi capacitatea de receptare şi de adeziune la cele mai înalte idealu ri sociale.\r< :i fazei do r. EMANCIPARE (lat.i <li iermin. p r e c u m şi în u r m ă r i : e. totalitatea modificărilor de excitabilitate şi conductibiiitate provocate în nerv la trecerea printr-o porţiune dintr-însul a curen tului continuu. Efectul pelicular şi cel de ionizare a mediului e lectric proximal organismului sini: dependente de reflexele psihogalvruiice. Metodele sînt inve nţii româneşti (FI. există riscul sinuciderii). 1975).e. m etode caracterizate prin trei element:1 distincte: cuantificarea emisiei e!< ctr onice.i i x a r e .E.G.i obiectiva a terapiei intensivi 1 cu i l r i i r o l c p l i i e.]. efectul electromorf (traduce modificările distribuţiei cîmpuîui electromagnetic în organ ismul viu). manus — mină şi ca] cre — a lua).d. al unor boli infecţioase ivbviic. efect de cîmp controLit. 1 biovare. E anemii grave.omn oniric.i. ELEGIAC. în cazn! unor af ecţiuni ale sistemului osteoarticular. constă în aplicarea cîte unui electrod umed pe cele două. la bufeuri delirante. în afecţiuni or ganice ale creierului. ni'. cu ajutorul altui stimul epileptogen. <i. comatoasă şi de trezire.radiaţi'. ELECTR OTONUS. artistice. ELEVAŢIE. introdus de Cercetti şi Bini — 1937. Imaginea electronografică reprod uce distribuţia cîmpului electrornngnetic generat de impulsuri de înaltă tensiune prin v olum. filosofice.!f.utru dii'. E logiri de interferenţă" între don. în scop te rapeutic a unor crize epileptice. în raport cu axele verticale şi orizontale sau eventual doar în rap ort cu axe!' orizontale. de lungi durată..trare t î c .

E. în zik-k 7—8 se formează primele două foiţe embrionare. care este învelit în mezoderm. aflate la polul eranial şi cel caudal se închid. şi cedodermui. prin mişcări am oeboide în sens lateral. şi formînd mai tîr ziu ganslionii spinali.rograde. tubul ne ural. care pă£28 . celulele t ubului neural din zona dorsală. Tot în acest stadiu. lîstc un proces ce dei>etează foarte timpuriu. rămînînd în interiorul unui canal. in sens central.ceea ce cred tinerii că sint şi că pot face. limitat de mezoderm (din care provine scheletul şi.işti. pe linia mediană posterroară. EMBRIOGENEZA SIST EMULUI NERVOS. în ziu a a 18-a. şi ceea ce realmente ei poL înfăptui. de origine ectodermieă.^r -• intre zilele 21 şi 31 cele două creste ale jgheabului se vor uni în sens cr anio-caudal. cele două orificii ale tubului neural — ne uropori. nu trt luie coniundată cu hberlmajid şi cu nuespectarca sistemului de statute si roluri existente în societate.i ia naştere placa cordo-mezodermaiă. din ectodenn începe formarea tubului neural. ecto dermul. Celulele acestor ganglioni. formînd tubul neural. în etapa următoare. în acest mod. iar din ziua a 15 —10 . în acest caz. fragmentîndu-se în grupe ce se succed segmentai._ formează jgheabul neu ral. p i in mvaginarea plăcii neurale (sau medulare). crani ul şi coloana vertebrală). provenite din crestele neurale migrează. într-o primă etapă . \ or emi te preluiigiri iet. i. dezvoltarea sistemului nervos uman în viaţa ( uibrionară. numite neui'ibl. pierde legătura cu restul ectodermului.

satisfacţie şi insatisfacţie sau indignare.u. în măduvă.-xaf şi l'uwlii un •'!'•('/. format din cerebel şi protuberanta si in mieleilf efal. fie ca procese mai complexe. cea a afirmaţiei şi negaţiei. în secţiune sagitală. propriu-zise. la ext emitatea craniană a tubului neural. teoria evoluţiei emergente. într-o primă fază după închiderea tubului neural. emotio. situa la polul apicalşi la rombencefal. Aici este locul să vorbim despre bucurie şi tristeţe. se poate observa. Alexander.r-. iar prelungirile acestora. o dilatare. cu caracteristici specifice de structură şi funcţionare. destul de simplu. din prozencefal şi din cadrul rombencefalului se formează o parte numită me zencefal. forinînd vezicula cerebrală primitivă. a instinctelor.i Drever. EMOTIVITA TE (lat. lateral lată de ganglionul spi nal. zona cea mai extinsă o reprezintă ncocortexul. despărţită de restul tubului prin infundib (şanţ ventral). forinînd rădăcina dorsală si altele în sens pori feric. prezintă totodată şi modele clare de bipolaritate. La om în structu ra scoarţei emisferelor. şi in dieneet'al format din talamus şi hipofiză.1 putea li redus la .iniă. datorită proliferării neuronale din ac eastă zonă.dl 'ii a ut' i H >! l. Teoria susţine că apariţia noilor calităţi este absolut spontană şi imprevizibilă. pedunculul olfactic. putîndu-se indica sui sa dar nu şi cauzele exacte. Rombencefalul se divide si el în meteneefal. primare sau afectelor. de durată. Morgan. fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi pr imară. iubire şi ură. iar în coarnele dorsale (posterioare) se găsesc neuroni de as ociaţie.ompoi Umicn apare din . Aceste a sint tranzitive dar s» dezvoltă pro- E ce. Aceasta într-o etapă ulterioară se divide. Printr-un proces asemănător se formează şi nervii cranieni. aşa cum arată H.. în forma e. formînd substanţa albă. iu dezvoltarea psiliică un nou tip do «.. intră in trunchiuri nervoase comune cu rădăcinile posterioare. dialectica afectivă este . a se arăta). conformîndu-se un ei scheme similare logicei. în zona trunchiului. ceea ce rezultă dinăuntrul unui obiect sau structuri fără a să se poată delimita o relaţie simplă de determinare: apariţia din ceva a altceva. prin care se conduce aferent sensibilitatea somatică. toate e.< ~ i . forniînd rădăcina nervilor motori.E (rund in tubul neural. întrucît. admiraţie şi dispre simpatie şi antipatie. emoţiile apărînd pînă şi la cele ma te incitaţii şi generînd dispoziţii afective profunde şi.i. e. în coarnele ventrale (anterioare) ale substanţei cenuşii s e vor găsi motoneuronii. în faza următoare se formează vezicula optică şi evaginaţi hipofizară. C. ci rezultă din interacţiunea acestora. e. forumul bu lbul rahidian. urmează matriţele sociale.t. dă naştere măduvei spinării. mai lurc. eventual. prozencefalul sau creierul anterior se divide în te lencefal cu bulbul olfaciic. Fiind bine delimitate ca sens. tubul n eural. de \a eniovere — a mişca). dînd naştere la prozencefal. sînt date în cupluri de contrarietate valorică. W allon. caracteristică a sistemel r dinamice şi complexe de a product: efecte ce nu sînr reductibile la posibilităţile părţilo r componente. event ual calitativ diferit. EMOŢIE (lat. determinînd focalizarea în centrul retinian. pl şi neplăcere sau dezgust etc. fonnînd nervii spina li. EMERGENŢĂ. Aceste formaţiuni formează ulterior diferitele structuri diferenţiate a le creierului. teorie idealistă şi metafizică cu privi e la procesul dezvoltării. Du pă cum se vede.şi la tradiţii' (în antropologia culturală). forniînd substanţa cenuşie în formă de . posibilitate normală a refracţiei oculare. emisferele cerebrale şi peduncul ul optic. în ac st fel percepţia distanţei infinite se realizează pe retină în condiţii de repaus. reactivitate emoţională neobişnuita. în procesul dezvoltării embrionare. EMERGENT (lat.. fiind doar reorganizat e cultural. creată în deceniul al treilea al secolului al XX-lea de fil osofii englezi S. vie şi intensă a emoţiilor. descriere a unui lip de evoluţi e ciud ceva nou apare din interacţiunea şi recombinarea factorilor preexistenţi. predispoziţie spre resimţirea frecventă. emerge re — a ieşi. care se con ectează cu miotomii şi dermatomii corespunzători. în absenţa acomodării. însuşirea sistemelor superior integ rate şi dispunind de autoorganizare şi autoreglare. se situează p eriferic. Ncuroblaştii din zona ventrală a tubului neural emit la tel prelu ngiri periferice care. avînd la centru canalul ependimar. Paralel cu dez voltarea encefalului. propriu-zise sini extrem de variate şi diferenţiate după valori superio are. după sistematizarea noastră.L. speranţă şi deznădejde. iu timp ce alee tele sini mai puţin numeroase şi se integrează într-o schemă. c nvere — a mişca).H". legate de o m otivaţie secundară şi care repre/. liup. Totuşi. e. reprezentiud procesul de lormare a n ervilor senzitivi. într-o etapă mai avansată. s u ale celulelor din zonele superioare ale sistemului nervos central. EMETROPIE. Astfel. corpii celu i se aşază central. se po ate opune e. în număr de 31 de perechi.

compl exă fiind întotdeauna gradată şi pluritonală. fiind real biunivoce.mai bogată şi complexă decît cea intelectivă întrucît nu tinde să rupă unitatea contrariilor ile e. mai mult sau mai puţin ambigue şi avîndu-şi nucleul dominan t sit u a t undeva pe scara valorilor între extremele pozitive şi negative. într-o împrejurare de viaţă. în fapt. uneori consumîndu-se în ) / • ' . în timp ce afectele se exprimă foarte puternic în comportamen t. e. •• "V i n l i 1 '•••! ni c : 1 o i t 11 1 1 230 231 . omul înce itent mai multe feluri de e. în legătură cu constelaţia motivafională şi complexitatea relaţi lor subiectiv-obieclive. * .

Ele pot ca. 1 apt este că omplexe beneficiază de TIU grad mai mare de conştientizare şi intelectualizare. Specificul trăirilor e. alţii prezintă. cufundaţi -o profundă apatie. unii subiecţi dezvoltă rapid un comportament adaptat circumstanţelor. fiind implicat îu adoptarea rolului socia l. constă şi în marea lor mobilitate. Fenomen semnalat de reprezentanţii romantismului german (Ko valis.n p o t l'i tfii?ţinu1 e un 1 E Pentru e. subliniază influenţa retroactivă a trăirii e.'. in genere. iar alţii par.Sun i'nnitrice". aceasta fiind o stare emoţio nală conştientă. învăţarea afectivă se referă desigur. Tot aşa se distinge bucuria pasivă.. strigă. m î m o i n t e n s ă necesit. S. Storr. t>va in. marcat prin stări de deosebită apati e şi depresiune.kir or^iiiniinulLii ::•<• de ao ea ). „Răspunsurile emoţionale secundare nu decurg în maniera ri gidă a răspunsurior imediate. Abilitatea empatică (de a identifica şi prezice dispoziţiile şi actele psihice aie une i alte persoane. M. care. a tinde spre. Delay şi Pichot. se explică prin aceea că ii. identificare afectivă (Th.'1 în genere. modele de conduită. EMPATIE (EINFUHLUNG). în cursul catastrofelor colective. cum le spune A. după răspunsul emoţional primar. în a este condiţii semnalîndu-se şi refăcîndu-se mereu echilibrul dinamic cu împrejurările concret . Deosebi rea este ca între rîs şi zînihet sau între plins şi mimică a suferinţei morale. Lipps care consideră cunoaşterea ca o imitaţie internă a obiectelor (îndeosebi a persoanelor) şi o proiectare a stărilor intern e asupra acestora. o agitaţie agresivă.P.ii ciah exprimate. să îmb race forme diverse. Pavelcu. Scheler). la motivaţia secundară dar nu se e la aceasta întrucît priveşte şi maniera de desfăşurare a proceselor e. insimţire. sînt evocate situaţii ant erioare cu valoare emoţională. timp ce afectele se supun cu gre>! învăţării. activare selectivă şi reechilibrare. La adult. dnr pcep. J.. Un exemplu tipic este cel al răspunsului secundar ce succede f ricii.s tj într-un mod mai rafinat şi urwînd unel<tipare sau convenienţe socioculturale. motivele *"\nt surse interne de aterentaţk' s:ui. intuiţie simpatetică (H. care este com un tuturor. afectiv şi organic ' . arată J. subiectul astfel trăind în sine viaţa altuia. asupra surselor ei. ceea ce permite ca prin succesive reechilibrări personalitatea cu tot sistemul e i de cerinţe să evolueze. Stările de frică şi timp mai îndelungat.. în orice act de comunicare interumană (senzitivitate interpersonală). e. sînt denumite ca răspu nsuri imediate sau secundare. J. tinzînd să fuzioneze. plecînd de la acele răspunsuri i mediate. în cunoaşterea psihologică empirică. transpunere. se lamentează. fiind refractare la aceasta. relaţii interpersonale. „reso.. ce este însoţită de un sentiment do descurajare şi slăbiciune şi tristeţea activă în care subiectul se revoltă împotriva privaţiunii ce îi este protestează. domină stimulii de ordin social. în constituirea stării de e. e. Se constituie astfel un montaj emoţional prin cumularea stimulaţiilor anterioare. a vă a altuia. în terminologia lor. de regulă. conştient-conştient şi cnre este gcneral-uman. constînd în „a simţi cu". e. desfăşurîndu-şi evantaiul mai mult sau mai puţin verti şi apoi dispărînd. arătînd că motivele se alimentează din propriile lor e fecte". Marcus opinează împotriva tratărilor unil aterale „considerînd fenomenul e. năseîndu-se.E expresii şi getică. Delay şi Pichot tratează foarte sugestiv trecerea de la afect la e. Bergson). îndeplinindu-şi ro lul de reglaj circumstanţial pi in alertă. în fiecare împrejurare aceste montaje intervin într-un anumit mod. Jean Paul) şi interpretat teoretic de Th. ° mobiliz a r e a loiţt. Guilford) este un factor diferenţial. ca pe o interrclaţ> între cognitiv. complexe sînt întru toiul achiziţii ale învăţ avii şi educaţiei. Lipps. deosebirea dintre afe>:f şi e... să in tre în consonanţă afectivă cu altul. După fiecare e. Prin mecanisme asociative. în monografia sa despre e. discretă şi calmă ş uria activă care este exuberantă mergînd pînă la exaltare. pentru o scurtă perioadă. intervin restructurări şi noi acumulări de pulsiuni mode ate. Dum as face deosebirea între tristeţea pasivă. caz răspunsul secundar xprimă perioada de recuperare si este. Restrînsă la relaţiile interumane şi la perceperea şi crearea operei de artă e. parcu rge în existenţa umană o traiectorie asemănătoare cu cea a unei rachete ce e lansată dintr-u n punct şi cade în altul. aceşti factori jucînd un rol d eclanşator. G. în acest sens se vor eşte despre cultura afectivă. Abilitatea empatică cons . dar totuşi infl uenţate de învăţare. dimpotrivă. în acer. Se deosebeşte de simpatie. pe cînd e. -a dovedit a fi un proces com. asem lor care />' întreţin... în primul rînd. complexe sint. V. li mbaj. înseamnă „a simţi în".

Marcus demonstrează că în transpunerea naţia dirijată. Deci e. imaginaţia substitutivă (G. constă clin identifica re ca modelare în propriul eu. intră perceperea gesturilor şi expresiilor altuia de la care se porneşte în int uirea stărilor lui subiective. intHi-'ctn. Guillaurain consideră că identificarea şi proiecţia corespund scer. îndeosebi actoricesc (întrup area rolului — Stanislavski).-il. a f e c t i v ) <c se p u i i " (i >'/v< iii a la u r i i m u l t e n i v e l e ]'•' t r i ' e e t o r i a in233 .tituie cea mai importantă componentă a talentului artistic. simţire sau acţiune.ică o mare pondere are imagip l e x ( p e r c e p t i v . Aliport) ce constituie o ba ză pentru declanşarea (introecţia) aproximativă a aceloraşi trăiri şi prin proiectarea lor as pra acestui alter ego. prin gîndire. J. Kocstler). S. a înţelegerii lui (A. în pr cesul e. a eului altcuiva (prez ent sau imaginar) şi din proiecţie 1 ca „expulzare acului sprenon-cu '.

puntea lui Var olio. t " i decit de acţiune. nciliteii n ţ i a t ă (suferind şi ce la o virstă m a l u i ă ea d e v i n e reflexivă. e. aparentă şi inapareniă. bulbul rahidian). construitdeductiv. e s t s e n s .l'-' I Ji. lniay. în acest sens L. mi parvine la sistematizări riguroase şi.e n c u l t u r a ţ i e . ' ENCEFALITĂ. înseamnă experienţial şi califică faptele de cu ere comună şi de activitate pătrunsă de practicism şi nu condusă după ultimele date ale ştiin EMPIRISM.păşirea n o r m a u i prin îns t r ă m a r e a f -uliu şi pierderea funcţiei de control. — a u t e n t i c ă . 'EMPIRIC. i u n l a t . empirismul este tributar accidentalu lui. instabilitate psihomotorie ş a . car acterizată prin leziuni degenerative (şi nu inflamatorii-infecţioase) ale ninsei neuro nale (de origine metabolică sau vasculară eventual autoimunitară). bacteriene. subacutc sau cronice. Se iutcrpolcază însă o secvenţă în programul subiectului şi aceasta poate avea. conştient sau inconştient. l>upă straturile sau comp onentele cerebrale afectate.uiiipoi t n m . maladie) perinataiă.o p a r t i c i p a r e subie ctivă psihologic. cuprinde în alcătuirea sa: trunchiul cerebral (mezencefal. doctrină care neagă caracterul înnăscut al unor principii raţionale. tă şi inconştientă. Keferindu-se la e. empatia devine o însuşire proprie condiţiei umane". Uneoi i se foloseşte termenul de e. în varianta sa idealistă. Empirismul este legat de senzualism (opus raţionalismu lui. < -Ac globală. partea principală a sistemului nervos central situată în cutia craniană. datorită un r tau/e \ a n a i e : virale.geneiînd o s t r u c t u r ă repro(iuctivă. devine relativi st şi agnostic. S. ce si> linalizează p r i n t r .de pasi\ isiu c u m p l i t de iutrucit subiectul '•-(•• iii-u m u l t ( . ax iomatic.) e s t e . desemnează (în antropologia culturală) procesul de asimilar e a valorilor şi comportamentelor. dar şi tox ice.i Lcct: a -unilarea i aconn M 1. ENCOPRESIE. termen generic pent ru afectarea creierului (şi în special a cortexului) de un factor agresiv (traumă. inconte nenţă a materiilor fecale ce survine la unii copii. Vîgotski divide noţiunile in empir ice şi ştiinţifice. cu minimum de teoret izare sau de justificare doctrinară. Deci definit prin practic şi perceptibil spre deosebire de teoretic. in telectuale si psihocomporUimentale. Aceasta nu î n s e a m n ă însă d<. pune la ba za cunoaşterii experienţa senzorială. toate fiind accesibile observaţiei. restrînge validitatea cunoaşterii la ceea ce poate f i verificat practic şi experimental. califica re a ceea ce rezultă din experienţa imediată cu lucrurile şi prin acţiuni concrete.liste nu abuz întrucît experimentul ştiinţific este subordonat teoriei şi implică diri jare şi organizări speciale. puţind fi înregistrate prin organele de simţ. i t u r a ţ i a (v. rămînînd Ja discreţia situaţiilor variabile.'i ditni'ii -iuni a d a p t a t i v e i c l r v a i c i. antrenează diverse tulburări vegetative. Teza despr fundarea e. sub forma unei învăţări continue pe t o a t ă perioada vi eţii. motorii. o r e . ENCEFALOZĂ. 11 c i . fată de un model de comportament uman.E celor i. Clinic se manifestă prin perturbări neurologice (deficit motor. epilepsie) şi psihice (înapoier e mintală. în timpul som nului nocturn. cerebelul.Ksle organul esenţial al realizării vieţii de relaţie. chimii . c r e a t o a r e . In plus. doctrinar. ( o u t e i n p U i (• . facilitind act de cunoaştere.<• (mai ales infecţioasc. ca în alcoolism. afecţiune cerebrală cronică. ca t răsătură de bază a personalităţii.iuai ca unui personaj sau situaţii t i n d e să declanşezi. i n ai. diencefalul şi telencefalul (emisferele cerebrale). de inductivisrn (opus constructivismului logic). în psihologie e. s e l e c t i \ ă .ii'u. într-un sens apropiat — restrîngerea la fapte concr ete nesistematizate şi prelucrate raţional. Marcus scrie: „manifestată ca o conduită participativă. a cunoaşterii rămia* însă o premiză indispensabilă a g oseologiei materialiste. ) . proces inllaînator afectînd porţiuni cerebrale. e o n s t i n d in asim i l a r e a n o i l o r «. speculativ. sau alergice).stările afective c o r e s p u n z ă 1'>ai'. Toţi subiecţii îşi asimilează modele cu care se identifică c itiv şi afectiv nu însă fără o interpretare sau acomodare personală. ENCULTURAŢ1E. E. ENCEFALOPATII INFANTILE. de comunicare inierumană cu valoare predictivă ca şi un act de ulent ijicare afectivă. fu copilărie e. influe nţe asupra comportamentului său. analogic eiiuiiziei. A c i . ea sinonim cu experim ental.. anterior maturizării depline a sistemului nervos. la rodul experienţei. tum oare. ENCEFAL.

p-ihicul ar reprezenta forma tipică a unor 234 235 . b i o l o g i c ă a v î n d ca n b i e i t . IV lingă unele eneij ii li::ii e -i chimice. Sinonim cu limbajul interior.. a f i ^ t p u b l i c a t î n 190s> prin excese de imitaţie).endo gene" se datoresc precumpănitor factorilor ereditari. disciplină. H i r s k o v i t H . în ultimă instanţă. din sfera proprie organică (ex. striKtura alomică). în t i m p de către C I . E N D O C R I N O L O G I E . dezvoltată la începutul secuiului de \V. traumele psihic ei. alcoolismul. l ' n m u l trat a t d e c . ENDOGEN. care presupunea că în natură fenomenele pot fi reduse. origina r. o infecţie. la energie putindu-se neglija aspectul substanţial (ex. O stuald. Unele psihoze .e n l e ş i v n l o r i si în c e h ii i! >r-uva l o r cu c e ! . Opus exoge nului. concepţie ştiinţifico-filosofică.verbală interiorizată. ENDOFAZIE. lipsită de rep rezentarea mentală a propriei voci. caracteristică a senzaţiilor viscerale). de unde studiul relaţiilor psihohormonale de care se ocupă ps ihoendocrinologia {v.ndi le cu secreţie internă..'. ENERGETISM. i. Hormonii îndeplinesc un rol important at't în procesele organi ce cit şi în cele psihice. ' v e t Iii ( M . spre deosebire de cele în care rolul esenţial îl au factorii din mediu (ex. l. " formulare. ce caracterizează stimulaţiile venite din mediul extern. 1'arbon.

idei). în matematică. Trebuie di stinse de logica indicînd ceea ce efectuează funcţiile senzoriomotorii şi de util (pentr u organism) un organ emoţiile primare. defineşte o l ege de analiză. să FUNCŢIE SIMBOLICĂ. unei s t ă r i d<: pl. Prin extensiune termenul desemnează fenomene analogice în plan intelectual şi afect iv. sau sistem de organe în chip speciaFUNCŢIONAL. conceputul de f. Totuşi. Claparede ş. tensional-afectivă. obţinerea.Hcre.. ajustări motorii. este expresia ei şi se a f ost preluat de psihologie dar produce sub regimul ei. Vîa fost parţial înlocuit cu acela de gotski a introdus conceptul de 286 c.plasticitate. sau cerinţelor realităţii exterioare. FUNCŢIONALITATE. f. Conceptul o funcţie. că in relaţie interfuncţională prin care se ajunge la conceptul de proces pishic. a automatizăpentru obţinerea plăcerii. funcţii de în detrimentul principiului plă.i. tate a unui sistem de a funcţiona intens şi calitativ-superior. FUZIUNE.[variabilă dependentă şi variabil. funcţie se adapteze la realităţi influenţa experienţei şi educaţiei caracteristică intelectului. FU CŢII MENTALE. efect adaptativ mai mare. mnezică toîn sensul evitării dezagreabilului nică. act de suprapunere şi unifi care a două imagini ale aceluiaşi stimul în vederea binoculară sau auzul binaural.. a verbalizării. de reglare şi de ela bocerii.a.proces psihic.(al doilea) înţeles termenul e foîn descrierea psihofiziologică strîns de mediu să se acomodeze losit psihosociologică. consomul învaţă să renunţe l a tînd din diferenţierea semnificanimediată pentru a evita o suferin.1l ii p-. subordonîndu-se laţii. raţionamente. aparţine curentului de psihologie creai de T Dewey. evoFUNCŢIE.>eti\ it. în acest buinţelor plăcerii). cuvinte) ţă sau pentru o satisfacţie viitoare şi a semnificaţiilor (obiecte. f . creaţii imaginatisistem de dependenţă de anumite v e. . E sino. Trece rea de la perceperea intermitentă a unei stimulaţii la un continuum perceptiv implică f.! ganismul tinde la satisfacerea tre. Caracteristică propriela care se recurge în descrierea aptitudinilor.rii. nuii comeini Iul pe ut ni semnificarea. Considerăm necereglare a comportamentului. desfăpoate duce în unele cazuri la un şurate în plan mental: discriminări şi id entificări perceptive. psihice: senzorială.în sistematicii rea fiecărei variabile hedonice. Tendinţă a organismului de a alege un drum mai dificil care rare la nivelul cortexului. înţelegere. Atributul de f. ceea ce ţine de lizat şi relativ stabil. se Informaţia rezultată în ur ma aces. însuşiri. rezolvări de condiţii exterioare.ţilor (imagini sec undare. Ivi. mod de lucru a unui cări asociative. Categorie bio.ii'i! iliicc l.tivă. PS IHOLOG -E FUNCŢIONANALĂ). F. dependenţă între două mulţimi FUNCŢIA REALULUI (principiul realităţii din psi iză).h.înregistrare. dar este con.sistemu l nervos ceninil există mecanisme speciale de calcul caro Iiicc ce dispune de un m aximum di apreciază în fiecare moment valoa. de reglaj şi de integrare. (V. S'J piesiipune. comunici nim cu pr incipiul plăcerii din psih. or. sară menţionarea următoarelor se referă la tendinţa de a acţiona.indepe ndentă: y = f(x)j.probleme. psihologiei. în raport cu programul său şi în noi circumstanţe. L. remai importantă. tot mai mult principiului realităţii.menţine cu sens de categorie spetei operaţii se include ca parte cifică de acţi uni legate de anumicomponentă a programului de te mecanisme.

este tocmai transferul probl emelor epistemologice de pe terenul filosofici. Demonstr area funcţiilor reflectorii. după uncie opinii. atunci cînd cunoş le. irascibilitate. pe terenul ştiinţei. ci vor dispune de un minimum de caracter ştiinţific. ale căror mecanisme de formare le studiază.E voase şi nu exercită o influenţă recurentă asupra acestora. în forma codului genetic. Metoda istorico-critică este denumită asife l întrucît încearcă să reconstituie istoria cunoaşterii ştiinţifice ca fapt social prin prism ogicii ci interne. începe prin a fi copil. la care ne ralicm. vor fi nu ale unui adult oarecare. ci la nivelul 340 EPISTEMOLOGIE (gr. pornind de la premisa că acest studiu este capabil sâ ne ofere învăţăminte cu . EREDITATE. Tinde tO cîevină o metateorie sau ştiinţă despre metodologia cunoaş terii ştiinţifice. fiind conştientizată. care face apel la tehnici ştiinţifice variate: l ogica. d esfăşoară gradat. me — ştiinţă şi logos — studii1). Se mai întîlnesc şi criza minoră. apatie.' 'o'-otoasă si hipotonic pielun^nâ. Aceasta gradaţie se observă. Originalitatea pe care o reclamă e. palpitaţii. unde nu avem la dispoziţie decît ref lecţia. preze ntînd tulburări conştiente.g. în gnoseologie ar trebui să s • includă nu numai schemele generice şi obiectivate ale cunoaşterii. pe care ea îşi propune să le explice prin evoluţia mintală a copilului. parestezii. di ciplină filosofică efe iu! critic al principiilor.anoaşterh :iu la nivelu l uni. traiu-misic de specificitate. ci vor constitui structurile elementare ale adultul ui ca om de ştiinţă. Piaget). putîndu-sc urmări succesiunea următoarelor patru grupe de manifestări: a. din momentul în care structurile mintale ale adultului. c) accesul convulsiv sau criza comitială are o apariţie brutală. pe fond ul pierderii conştiinţei. sub formă de tremurături. aceasta şi expl ică apelul la ştiinţele specia Uzate sau caracterul de cercetare interdisciplinară a e.g. Metoda psihogenetică. teorie a cunoaşterii ştiinţifice. maladie a encefalului datorată unor descărcări neuronale cu expresie specifică paroxistică. ce apar în urma unor traumatisme.mlaţu în genere. cchivalînd cu folosirea rezultatelor psihol ogiei genetice în scop Lin U'isUmolo^H. inclusiv în societăţile cele mai primitive. EPI GENEZĂ. d) faza stcvloroasă încheie accesul epileptic prin spiraţii. Huxlcy.mf>aj. unii bolnavi găsesc timpul necesar pentru ev itarea accidentelor din timpul crizei. Psiholo ia genetică se va prelungi astfel în e. anxietate. ci şi psih ologia proceselor cognitive. specificului şi valorii de adevăr al acesteia. Se. senzitive. în raport cu epistemologiile filosofice tradiţionale. automatismul epileptic. de-a lungu l geuexaţiilur: „mesaje16 E le" sînt codate. viscer ale.g . b) ama se apropie foarte mult de criza epileptică şi. şi reglatorii a psihicului ca . teoria dialectică a cunoaşterii ştiinţifice care face apel la metodele istorico-critică şi psihogenctică (J. EPILEPSIE.ilare afir mă rolul esenţial al acestuia în viaţi şi înlătură e. cum afirma J. prezintă o fază tonică de rigiditate motorie urmată de o fază cloni soţită de mişcări bruşte şi dezarticulate. difuze. formate ante rior. studiază deveiurea i. în special. Altfel spus psihologia genetică se prelungeşte în e. în cursul ontogenezei. construciive.g. tumori sau altor cauze. <le . psihice. unde reflecţia este dublată de observaţie şi experiment. . istoria ştiinţelor şi psihologia dezvoltării. Sens apropi de cel al gnoseologiei dar. In cazul crizelor majore de e.. în acizii nucleici (mai ales în cromozomi) şi sîn . anorexie .g. episteEPISTEMOLOGIE GENETICĂ. vor fi nu elemente ale unei cunoaşteri comune oarecare. se vădeşte a fi astfel o cercetare interdisciplinară. c riza vegetativă etc. ipotezelor şi rezultatelor cunoaşterii ştiin ţifice în vederea stabilirii stru< turii logice. Această teorie a cunoaşterii ştii nţifice este dialectică în sensul că încearcă să explice cunoaşterea ştiinţifică prin devenir se mărgineşte la a o constata ca pe un dat. E. individului uman. întrucît orice t.e.) aza -prodromală se instalează cu cîteva ore sau zile înaintea crizei propriu-zise.V specificate. constipaţie. teorie conform <:ăroia ţesu rganele apar treptat.privire la evoluţia cunoaşterii. din 1-auturi mai simple. prezintă aspecte motorii.' . aparţinînd unei colectivităţi de adulţi.

diversele Ml . Ochoa etc. E. (aceasta este atestată.i ceea ee e ste c-yi^cni'. Gr. de asemenea. este o „moştenire" de la părinţi („zestre ereditară"). nucleare au fost descifrate de Mendel şi T . psihologică umană are şi o rădăcină ereditară (cel puţin pentru co uţie. c m a arătat. Ca atare. mecanismele biochimice — de J.t supuse combinărilor. Nierenberg. dar nu o transcri re a însuşirilor părinţilor. Morgan. E. e. a individualităţii. susţinută de Lamarck) şi. Meudel). a varietăţii individualităţii. iar la om de studiul aptitudinilor familiale şi de compararea gemenilor).'. ci a genelor acestora (care pot să nu se manifeste la părinţi. nucleară (purtători fiind cromozomi i) şi una citoplasmică. comportament). Crick. alterărilor (mutaţii). Watson. a genezei noului în cursul evoluţiei. biotip.H. Ceea ce e enditar nu coincide totdeauna c. de problema conservării în imp a tipului speciei. că diversitatea. Deosebim azi o e.d („din naştere' . este s trîns legată de problematica unităţii în diversitate a lumii vii. de datele etologiei. caracterelor morfologice şi biochimice este mult mai bine cunoscută decît e. Se poate afirma cu certitudine că ceea ce învaţă părinţii nu se transmite la co pii (biologia modernă a infirmat teza „caracterelor eredităţii". erorilor de copiere. însuşirilor psihice. legile de bază ale e. a bia acum 20 de ani (şi numai parţial). la animale. primul.

este ramură a e.uhu de mini' i. mul oni-iU'i . laylor aualizî d metodic mişcările de lucru a determinat ritmurile de muncă cele mai eficace. E. in timpul celui de-al doilea război mondial a iost real izat. in. V. repartiţie. îl constituie perfecţionarea sistemului om-maşină-mediu şi vizează tot mai mult transferarea de la om.'. se ocupă cu studiul mişcărilor şi postulării în muncă. de imposibilitatea realizării de noi maşini şi instalaţii cu înalte performanţe tehnice. oboseala senzorială şi cerebrală). psih ologia şi psihologia socială. în vederea cercetării relaţiilor şi posibilităţilor de adaptare reciprocă. consumul energetic uman este c ondiţionat atît de factorii fizici. din cauza grijii exclusive pentru produc tivitate.r. încă la sfirşitul secolului trecut Î:Y. colectivele de muncă. în speţă al unei mîini sau al unui deget. înregistrate de ingineri specialişti în organizarea muncii. priveşte secţiile de producţie intrate în activitate şi urmăreşte corectarea situaţiilo re nu s-a ţinut seama de posibilităţile şi cerinţele omului: de producţie. c re studiază procesele' de producţie. dcscompunînd mişcările in micromişcări. termen . Ulterior. ce este f amilial (unele note comune într-o familie ţiu de obiceiuri comune. Hrcdobiologia se numeşte. cît şi psihici şi sociali. că procesele de muncă pot fi simplificate iar capacitatea de muncă poate creşte. progresele automatizării şi diverselor tehnologii au dus la solicitări sporite neuropsihice şi senzoriale în proce sul de muncă. pe seama maşinii.iic.Studiul mişcărilor " (1911). a funcţiilor de recepţie şi prelucrare a informaţiei şi chiar a unor funcţii de decizie. a noi unelte. efortul muşchil or. Apariţia e. economici. motivaţiei şi r zultatelor muncii. F.v incdiu. ERGONOMIE (gr. în mod greşit se vorbeşte despre o c. prin c are se înţelege gruparea ştiinţelor biologico-medicale şi psi'iologico-sociol'igice.işinamediu. ergon — muncă şi nomos — lege). Orice greşeală la noile locuri de muncă implică pagube chiar mult mai mari d ecît in condiţiile tehnice anterioare. genetică !a nu se confunda cu psihologia genetică).H. ventilaţia. precum şi cu cele psihice (oboseala psihică).. eliminînd gesturile inutile. după ce în istoria muncii de pînă acum a trecut pe seama maşinii fu ncţiile de agent motor. a optimizării condiţiilor satisfacţiei. maşini. fără a studia soluţiil«' tehnice şi din punct < dere al Umilelor psihosocio-fiziologice şi biologice ale omului. curent. stabilind timpul de funcţion are şi mnrcînd curba oboselii (Mosso).j. Aceasta priveşte mi numai pe muncitoru l izolat. de prelucrare tehnologică si de transmitere a in- 1-jnriaţiei De aceea P.li. Ace st fapt obiectiv a impus conlucrarea diverselor ştiinţe despre om în studiul multilate ral al proceselor de muncă. Or.ştiinţele tehnice.a fost determinată. de între. a interacţiuni i dintre oin-ni. ce intervine în proces u de proiectare. în mod deosebit au fost solicitate psihofizHologia. de core cţie. Obiectivul principal al e. a scos la iveală rolul factorului uman. circulaţie. Despre cartea lui Gilbert . Murrel. în întreaga lor complex . se ocupa. de as emenea de ambianţa psihosocială (relaţiile de colaborare-nccolaborare. sifilis „ereditar"). '-. de gândire. umiditatea. fiziologici. în core laţie cu. d ar nu a p u t u t fi condus de nici un pilot. concomitent cu menţinerea sleirii de sănătate şi favorizarea dezvoltări i personalităţii. eliminmdu-se efectele dăunătoare. temperatura. în condiţii date. felul care pe adresează omului cu posibilităţile sale. I.. situaţiile confli ctuale. instalaţii.enin a notat: „L'n minunat exemplu d e progres tehnic în capitalism ducînd spre socialism. cele de satisfacţie sau insatisfacţie e t c ) . este acţiunea e. Astfel. prin placentă sau lapte ţex. patologică şi in cazuri de transmisie de la mamă la făt. atîl a omului la munca sa cit şi a muncii la om. de am fizică (iluminatul şi cromatica. care o va conduce sau o va manevra.I.. ei si echipele. de influenţe de med iu comune). EROOQRAF. iu scopul cr eşterii eficienţei tehnico-economice. Valorificarea inle242 16* grală a energiei omului impune organizai'! a pi"' e. în ordinea psihologică inte resează premisele creditare. zgomotele şi vibraţi ile) şi relaţiile cu solicitările biologice şi fiziologice (durata muncii.E caractere ereditare apar la diferile momente ale virstei) sau cu ceea.. 1 Micind mai departe studiul mişcărilor Frank şi Lillian Gilbrcth au dovedit. un avion care din punct de vedere tehnic putea să atingă performanţe ridicate." Preocupările pentru economia de energie umană în procesul muncii au continuat. factor care. dar o serie de eşecuri. astfel îneît să se armonizeze optim solicitările de toi. propus şi definit prima dată în 1949 la o conferinţă la Oxford de K. devine primordial. cvidenţniidu -se următoarele direcţii: de concepţie. aparat pentru investigarea şi măsurarea lucrulu i mecanic muscular. consum. procese de muncă. în noile condiţii de pr ogrr* t:'.

în plus. atît cele noi. bioergonomia. care face apel mai ales la psihologie. atît în stadiul de proiectare cît şi în cazurile după intrarea în activitate. în ultimul timp s-a concretizat şi sub for ma atestatului ergonomie al produsului.itate. studiază mijloacele de muncă. ora243 . studiază organismul în timpul muncii (oboseala şi durata zil. beneficiarul dispune de informaţiile necesare pentru selectarea. care abi. informaţională. Aceasta îi conferă mai multă competitivitate. care stabileşte solicitările la care este su pus omul în condiţiile folosirii produsului. repausul. analiză şi decizie legate de fazele producţiei. de produ . orientare a profesională şi organizarea muncii legate de folosirea produsului . este ramura e. pauzele. cît şi ce e care se utilizează în scopul modificării lor. studiind procesele de perc epere.'i de lucru.i urmează să fie fabricate. activităţilor. stu diază munca din punct de vedere antropologic. fiziologic şi al igienei.

E. după schema fluxului tehnologic. de regn: \ intervine conversiunea în agr. /adică. de covoare. Lenin a atras atenţia asupra mersului pi ogresiv al cunoaşterii îa trecerea de la o e. e. ceea ce corespunde frumosului din natură. întîlnite în diferite buli psihice. re:: mal ism). valorilor estetice şi etice se prezintă în unitate. grup de simptome. sau terapia prin muncă an drept scop sustragerea bolnavului de la trăirile sale pa tologice. jocu ri mecanice. modalitatea de autod eterminare. E . definitorie pentru un obiect sau fenomen. de- mijlocit numai prin gîndire şi fixată categorial. desemnează dispoziţia de excitare a unor zor. c. de comunicativitate şi sociabilitate.. de tip patologic.!. ESTETIC. în spitalele de psihi atrie sînt organizate ateliere de muncă pentru bolnavii adulţi (de ţesături. la psihologie.:e locului E sen ctr ). mensionarea orcanelor de comandă a. corstituind fondul. în psihologia existenţialistă. ESENŢĂ. ESTEZIOPATII. studiind comunicaţiiledintre oameni şi maşini după schema stimul-răspuns . Rezultatele excelent" > > > ! aii" boii cronice (tuberculoză.' în exterior sub o formă modificată. se pot deosebi e. therap ia — tratament).i mai profundă. ERGOTERAPIE (gr. aplică numeroase procedee potrivit cu vîrsta. sentimentelor şi atitudinilor uprezen tînd valori specifice şi care sînt provocate sau evocate ant 1cipativ în considerarea un or structuri armonice. preferinţele bolnavului şi în funcţie de caractctul bolii. inilor şi instalaţiilor în funcţie de dimensiunile antropomct rice. . caracterizate în principal prin diferite tulburări a!e senz orialităţii — sen/. interne. apelează. e. mucoase gb. metodă de tratare a unor boli psihice prin efort fizic. ateliere. prin muncă. societate şi om. sub îndrumarea unui personal educativ co mpetent.iAi'. Munca poate contribui la vindecarea.n dulare.L'H'. sivitate. e. de un anumit grad la alt. <]• cunoaştere. echipe. favorizarea contactului cu lumea înconjurătoare şi crearea unui climat psihi c favorabil de linişte.• baz ată pe credinţa că eşti iubit. e. stand ard etc). E. educative şi distractive (traforaj. formă delirantă în ca • bolnavul este convins că este iub:' şi dorit de aproape toţi repreze:: tanţii sexului opus pe care-i în ti: neşte. Caracteristică a gustului.. iar pentru copiii bolnavi. Calificare a formei corespunzătoare de conştiinţă axiologică. e.m e. în toate n o v cazuri. iluzie delirau'.ţii. cu modul de organizare sui structura fenomenului. fiind însoţite ' şi de modificări conipo iudo mai mult sau mai puua evidente. a nus.J • re. este o abatere de la v luarea de referinţă (adevăr. E. mnnci în e-. Teoria e. EROARE..?. Se consideră că e. preocupările an terioare. ca de L. EROTOMANIE. probai:' est o mărime calculată utilă i testarea semnificaţiei diferenţe. organe sxuale) şi de a produce plăceri sexuale. factorii fiziologici şi de ambianţă fizică. definită (în opoziţiecu fenomenul) ca sistem de aţii generice. în cazul repetatelor infirmări a acestei convingeri. uretră. au determin ti r t x citii U r c a procedeelor ei i i:schimburi e t c ' ' . reprezentări —. sau dintre schimburi. mouilă etc. caracteristici ale conduitei confruntate cu normele de frumos sau urît.E rul. este generata de o puternică tendinţe homosexuală refulată şi proiectat. Structuralismul contemporan identifică e. corporale (piele. în spe l. gest urît etc. ma . de r:. a unor relaţii semnificative. Ea folo seşte şt aparatul matematic al teoriei informaţiei.. ji. Kste descoperită în mod ţinute p. psihologie. împ letituri etc). ceea ce în rapurt cu anumite criterii în evoluţia socialistorică dobîndeşte sau reprezintă o valoare de ordin artistic.• •> dintre două medii de eşanti ROTISM. natura. De unde apre cierile de comportare frumoasă. necesare. înclinaţii 'sexual exagerate. ergon — muncă. percepi ii.o^eet ninin:. ERGONOMIE INFORMAŢIONALĂ. natura lui a fi în opoziţie cu faptul de a fi. la consolidarea re-misiunilor şi la pregătirea bolnavului pentru reînca drarea sa în societate. a unor procese surprinzătoare d in lumea naturală şi umană. emoţiilor. dia iot'Oc Yi'. bine sau rău. EST CA COMPORTĂRII. se organizează activităţi instructive. nomă. > • ' măsură este esenţială în bionr trie şi psihometrie.

delimitată cu preciziei. •" . pseudohalucinaţiile şi halu i/mafiile psihosenzoriale. apar doar ca fenomene secundare unor tulburări ale nivelului cunoaşterii abstracte. Avantajele cercetării pe e. cum sînt : hiper. chiar o populaţie de observaţii (date) a cărei reprezentativita te. de zeci. haludno:d ele.Astfel e. :-t ibilini 1 . ca în anchetele de opinie. : •' r aceea c. a concluzi ilor obţinute din studiul e. cu o precizie determinată. la ansamblul populaţiei.îmi la rezultate remarcabile) a. a timpului de prelucrare a datelor e t c De cele mai multe ori cercetarea exhaustivă este imposibilă.şi hip oeste/iilc. O proble mă importantă asupra căreia statistica s-a concentrat în decursul ultimelor decenii (aju n• '. cuprind atît tulburările cantitative ale scnzorialilăţii. sute sau chiar răii de ori. d e exacte a piuccdunior caic per244 . pot li incluse şi agnoziile. reducerea costului de realizare. Volumul observaţiilor poate fi redu s. în totalitatea lor (pe care o analizează rec ensămintele sau enumerările complete) sînt evidente. ceea ce asigură exe cutarea lor operativă. EŞANTION. (sau «elective) în locul cercetării unor populaţii. halucinaţiile funcţionale. inclusiv fiinţe sau grupuri de fiinţe.t se po ile. şi pe cele calitative: iluziile. In acest sens în cadrul e. cil. !Nu meroase e. iu raport cu populaţia permite extinderea. parte a unei populaţii (în înţeles s atistic populaţia e'te orice mulţime de obiecte.

cele două se condiţionează reciproc. 6» Ştiinţifică îşi recunoaşte izvoare litatea socială şi tine seama dependinţele obiective si posibilităţile societăţii şi ale indi ilor privind realizarea eît mai avansată a valorilor ei ier. ETALON (engl. l'tilizarea observării se-i<i tive este acceptată de şt iinţă numai cu condiţia respectării acestor proceduri. care serveşte drept reper in comparaţii de diferite genuri. ETHOS. logos-ştiinţă).l i 111 n I \ II li i r i l i ir.e normelor si categoriilor morale.. Deşi implică construcţii integrate printr-un ideal. insucces. Termenul are o aplicabilitate foarte largă v orbindu-se astfel de: grup (. la capsînt raportate difer ite perfoi mau ţe individuale. fizionomia spirituală a unei naţiuni. Stoic a). Sentimentul e. disciplină filos că ce •. EŞEC. după Joja. sentimentelor şi conceptelor morale. abatere e. în timp ce ceilalţi iau diferite valori). este reprezentat de anumite scări valorice. asupra întregii populaţii. .y\.. (de ex. — standa rd).: decilajul-centilajul. Psihologia existenţialistă analizează condiţia de e.să reprezinte o populaţie eu o precizie determinată. prin raportarea la ansamblul valorilor obţinute de o populaţie. astfel provocîndu-1. Cauzează starea d e frustraţic cu evoluţii negative. (v JDKY1AŢIA STANDARD) el . Se deosebeşte de morală care tinde să fie înţeleasă mai mult ca ansamblu de fenomene normate specific sau o disciplină pragmat ic educaţională. nivele culturale ele. rămîminva riabil. intervine şi folosirea unui termen în locul celuilalt. psihică a diverse maladii somatice. care grupează performanţele în clase. (gr. Se deosebeşte de logos. înfringere totală sau parţi ală în îndeplinirea unui proiect. disciplină care studiază cauzele unui fenomen (în speţă — maladii) d originile şi evoluţia sa. în timpul unei serii de probe. la un test oarecare. precum şi a acelor proce duri de analiză statistică ce preniit extinderea rezultatelor obţinute din observarea unui e. care permite situarea unei valori individuale. care. modul de intercorejarc şi redlizaie iu \\. Totuşi uzual.E mit unui e. dar se construieşte specific în raport cu orînd uirile sociale si cerinţele progresiste istorice. ETALONARE. fixare a vieţii culturale a anei populaţii asupra propriilor caracter istici naţionale cu tendinţa de închidere în acestea şi de a nu accepta influenţe din afară. Pe baza acestei tehnici matematice se obţine o scară valorică de referinţă. stimul c.). ansamblu de trăsături culturale specifice aparţinînd unui grup. Mod ul de a fi. la un anumit nivel şi interpretarea ei în conformitate. sursă e. E. considerată ca implicaţie a condiţiei umane. în caz contrar rezultatele puţind duc e la erori a căror gravitate nu poate fi estimată. obţinere a ceva. este considerat un comple x centrat pe certitudinea subiectivă a e. profesii. tehnică de categorizare a valorilor sau pe rformanţelor unei populaţii detenni nate.d păi ţi dire ct proporţionale cu grupele ce constituie diversitatea calitativă a populat e: (virs te. termen prin care se înţelege un model sau itn timp de referinţă. ce semnifică c unoaşterea pură. a constituirii conştiinţei mora le şi dezvoltării comportamentului autoreglat prin norme morale. nereuşită. ETIOLOGIE. realizarea unui scop. stabilit este seninificati<' ( reprezentativ) cînd se construieşte după anumite indicaţii statistice inclu:iv. de conţinutul.'. în funcţie de medie sau median. Psihosomatica susţine e. depinde si d e nivelul de experienţă al subiectului. astfel inci t fiecare clasă (decilă sau centilăj să acopere acelaşi procentaj de populaţie şi procedeul n rmalizării. ait ia-cauză. a luminii). Iu teste e. reluare a tentativelor. în care clasele sînt separate între ele de intervale de performanţă echivalente. ETNOCENTRISM. Gradul de c. dar. ETICĂ. prin analiza şi explicarea fenomenelor psihosociale a formăr ii deprinderilor.\ . beneficiază de înv&ţâininlel e istoriei şi ale meditaţiilor filosofice. Psih ologia contribuie la e.i acestora (St. S" disting" do uă tipuri de e. o c u p ă <lc s i . E. eşantion reprezentativ. prin care acesta este diferenţiat de alte grupuri şi individualizat. (n-prezent at de unul din 240 stimulii diferenţiali.

organizarea lor socială. ştiinţa care prezintă descriptiv cultura unui popor. i - . prin tehnica de prezentare a fenomenelor stud iate iilescriptiv-comparativ). băutul. agonistice (luptă. construirea adăpostului. ştiinţa care studiază comparaţiv cultura materială şi spirituală a popoarelo . diagrama comportamen tului . i !'• t h z ' . asemene i ştiinţ'"1!1 >r IMusliv al leiMimeiielor i ultui ii populari". hrănirea. care includ anumi te note etologice esenţiale. antropoide şi hominide . apărare şi agresiune). dispunînd de mijloace tehnice mai puţin dezvoltate. în cadrul acesteia din urmă intră comportamentele de comunicare. modul de a ex plora mediul şi comportamentul „social". cum ar fi: locomoţia. Astfel. sexuale şi parentale.TNOGRAFIE. prin excelenţă. Mij Incul ei de expresie este. monogr afia. aflate pe o treaptă <le cultură mai puţin complexă. Se diferenţiază de etnologie. ETOGRAMĂ. prezintă diferite grade de specificitate la mamifere. Modelele comportamentale au apărut şi s-au dezvoltat tot atît de caracteristic ca şi t ipurile de organizare anatomică sau fiziologică. . in special. la mamifere componentele caracteristice ale u nei e. 247 tmziuil. sînt tipizate specific pentru majoritatea actelor motorii sau cu componente motorii. lipsite fiind de un _sistem de scriere. Se opreşte cu predilecţie asupra popoarelor extraeuropene. La antrot\11'i!. / r u i \ ţ n 1 i r u [ !• \ h . ETNOLOGIE. fiecare din nivelele dezvoltării biol ogice puţind fi caracterizat prin aceste „modele comportamentale". atac.

incluzind simţul corporal. E. viaţă care a durat milioane de ani (C orris. care nu justifică aceste trăiri. care . nucleul sistemului personalităţ. E. gîndirea raţională. în urma cărei omul a junge să nu mai aibă do. „standardiza te" la nivele E de specie ci se grupează. obiectivă ce-şi pp pune descripţia exactă a compor tamentului instinctiv indiferen de orice consideraţii fizio logice t psihologice şi e. EU IDEAL.bine. Wundt) pi. dragostea — Eibesfeldt). la om. Cercetările au demonstrat că proiecţiil e persoanei. eu spiritual alcătuit din totalitatea dispoziţiilor psihice înnăscute sau d obîndite. adesea aces ta fund expresie a amalgamării mai multor tipuri extrase din viaţa de relaţie a indivi dului. e.extensiunea. de filogeneza sa. es!e rodul tendinţelor de a cău'. Dezvo ltarea puternică a funcţiilor inhibitorii a generat mari posibilităţi de diferenţiere a se mnalelor şi a reacţiilor ca şi de amînare a reacţiilor. aşa cum persoana gindeşte că ar trebui să fie.poide apar. ca vnnante individuale în jurui ir'ur rundele culturale. de biocomunicaţie (Tei' brock). tendinţa proprie. veselie. Problem. generate de funcţionarea biologică a organismului. de rol'. In psihologie . indiferent dacă are relevanţă biologică sau nu. P rocesul de încadrare a naturii umane individual' este enculturaţia.. O altă notă definitorie. toate nemotivate. el nemaitrăind în momentul actual. se exprimă anormal atitudinea subiectul . Ca urmare componentele esenţiale şi definitorii ale e.uă creştere a importanţei semnalelor vizuale şi auditive în daun celor olfactive şi gustative. om ului constau în modalitatea specifică de cunoaştere a lumii. el fiind receptiv la oric e detaliu al lumii. ca urmare.. In teoria psihoana litică. expresii faciale. Omul proiect ează înainte de a realiza.a un model. imaginea de sine. decît pentru persoana însăşi. La unii. el apare abia conturat. comportamen-tele legate de viaţa. St.i'\ precum şi atitudinile fie con248 E ştiente. EUFORIE (gr. proie cţie a imaginii de sine. E. în plus. componenta esenţială şi caracteristică a e. o reprezintă t oinportamentul verbal-articulat şi intenţional şi gindirea abstractă. E are implicaţii mult dezbătute în psihologia umană (agresivitatea — K. caacterizate prin St irmalizare vocală. Comportamentul uman complex rezultă ca o consecinţa a elaborării unui model interior. şi normele primite prin educaţie. de tran sformarea unocomportamente în sociosemna!" (ritudlizare. în absenţa unor cauze exterioare sau provocate de motive neîns emnate.i. In „"rup". în alcătuirea căruia intră cunoştinţele şi imaginea despre si.-3e şi valori. sînt în majoritate sociale.i. a performa nţelor. L orenz. conştiinţa de sn: . EU (EGO). pe de o pa rte. fer cire. a stilului deviată. este o formă de manifestare a supraeului. exuberanţă. e. Huxlcy). Allport se întreabă dacă ideea de eu este necesară şi nu ar fi cazul să fie înlocuită cu a ceva mai cuprinzătoare.i. sub denumiri a r^o se înţelege acea subsiructură a personalităţii care asigură echilibrul î tre tendinţele profunde. La hotnin ide. psihologic al acţiunii. Stereotipurile umane nu sînt. manifestată prin1 r-o stare de bună dispoziţie exagerată. imitaţie şi o marc.: comportamentului animalelor î mediul lor.: învăţării şi al jocului etc. ca si realitatea obiectivă pe de alta parte. tulburare în sfera afectivă. J. seif. SINE. pe baza experi enţei trecute.'motivaţii biologice ci îndeos': soi iale. sW/-identitatea.i. autoaprecierea. de valoarea adap tativă. ele fiind învăţate în conformitate cu anumite modele cu lturale variabile în spaţiu şi timp. phoros — purtător). De asemenea în e.•• confruntă comportamentul diferitelor speţe (K. L orenz).: pentru un observator extern. ÎUill studiului cnvactt relo: ni faptelor morale sau al t radiţiilşi moravurilor (W. umană comportamentele înnăscute au slăbit pînă la dispariţie oarea comportamentelor învăţate.• luat recent de zoopsihologie c denumire a stud iului obiectiv. denumire dată d J. aşa cum apar în e. funcţia cunoaşte rii — toate acestea fiind denumite proprium. comparativă <.i. eu . eu social ce are în vedere atitudinile faţă (iu relaţiile sociale ale individulu i. este o forţă puternică în determinarea valenţelor comportamentelor. culturale etc. sînt cele legat' de ereditatea comportamentului . EU APERSONAL v. Tiger:. S-a insistat şi asupra reziduurilor instinctive ale vieţii d • • vînător-culegător a oamenilor pi'i mitivi. care deosebeşte omul de animal se referă la originea stereotipurilor dinamice. ci în viitor. mimice şi gestuale. manipularea obioctelur. sînt mai transparent. fie inconştiente faţă de ctJe mai importante i:iter. importante ale e. la alţii. ETOLOG IE. cur iozitate.. este formulat în termeni fermi. In e. Eu l înţeles ca ansamblul însuşirilor personalităţii este alcătuit'din următoarele ansambluri: e izic sau biologic ce are iu vedere atitudinile corporale care se identifică cu sch ema corporală.

a asociaţiilor de idei. a unui limbaj bogat. rapid etc. este de o veselie debordantă. mimică vie. De ex. în intoxicaţiile cu alcool.ui faţă de realitate. Disp oziţia subiectivă bună se exteriorizează prin rîs zgomotos. manifestări care se menţin chiar dacă bolnavului i s-ar întîmpla o nenorocire.: un bolnav. evidenţiat printr-o accelerare a proceselor gîndirii. Uneo ri e. are un simţâmînt de bunăstare excepţională. moderată n-are legătură cu 249 . lucrurile indiferente altădată îi provoacă bu curie. ca post-reacţie a hepatitelor şi altor boli somatice. fa a terminală a tuberculozei. pe fondul unui tonus de activitate psih omotorie crescut. de obicei. de sănătate şi are. este întîlnită în faza maniacală a psihozei maniaco-depresive. se desfăşoară. E. optimist. gesticulaţie bogată. aşa cum se observă în tab loul clinic al psihozei maniacale.

. 1 V>(v. soluţii. H. iar fascismul a compromis grav această orientare asimilînd-o în politica sa ras istă. distingin dii-^e prin noutate şi caracter neobişnuit. mod de oper are intelectuală prin sisteme deschise dar active. hewiskein — a afla).îrii „prin descoperire" ( |. provocînd „senzaţie". se baze. iu vat. în aceste condiţii se înlătură reminiscenţele de finalism inexplicit. Haeckel a formulat principiul: „ontogenia repeta filogenia ".. (v. di sciplină metodologică ce se ocupă de mijloacele descoperirilor şi invenţiilor. Guilford). Huxley caracteriza „progresul biologic." s. proces de dezvoltare c are cuprind-' atît schimbările cantitative cu şi cele calitative. modelare. vizînd originalitatea. experiment „pentru a vedea.a. EVOLUŢIE.IM . Urii UIT) conform căreia elevii a'. a dobîndit o primă formă odată cu I. de p incipiul selecţiei naturale (din darvinism). Morgan). odată cu Lamarck şi Darwin se impune ideea e. în sens larg. E. a cărui valoare este relativă.il. v i u . în tiu1. represivă.!J .f." ca fiind în acelaşi timp inevitabil şi impre vizibil. privind mecani smele eredităţii. Schmalhausen interpretează e.ţi. după ne odarfenomenul de asimilare genetică.' . cu .i/.. analiză prin sinteză.-Isiiilf p a t o l o a u e <r-?t<? u n d . S e d e o s e b i te de algoritmică prin faptul că nu prescrie reguli fixe de operare t . i | M i • ub iu 11 u< uţe Umilit i: p ^ i h o t i'ope (alcool. cibernetic eonsiderînd retroacţiunca şi autoregla jul.E . admite muhipl. ge neraţiei. Odată cu epocalele descoperiri ale geneticii (Th. bun şi !. pe p roducţia divergentă a ghidi rii ( f. deţine un loc central. Ea implică reglementar ea actelor de reproducere prin interzicerea participării la proliferarea speciei. s-a concretizat p ozitiv în aşa-numitele „consultaţii genetice" şi s-a completat prin cufenie. asigurarea me dico-igienică a unui fenotip echilibrat şi vital.itc:_:i<. e. lupta pentru existenţă şi selecţia naturală) din a căror in acţiune rezultă evoluţia. în ordinea interacţiunii dintre organism si me diu. . Azi se mai includ în e. consideră că evol uţia se trece de la omogen la heterogen printr-un proces de diferenţieri şi integrări pr ogresive. suprapopulaţia. EVENIMENT. transpoziţie.'ibil u. recuri i licăre. disciplină preconizată de 1".ion. Spencer afirmînd universalitatea e. la analogie. Darwin introduce 5 factori (varietatea individ uală. EUGENIE Igr. fapt.. în informatică are un sens uli mai general. solicită indefinit disponibilităţile imaginaţiei şi gîndin creative. întimplare ce se produce în anumite condiţii de spaţiu şi timp. referindu-se la orice sursă actuală de informaţie. însă genom ui cuprinde şi gene reglato are. PROCED E E EURISTICE). Cristali zat iniţial în biologic.•iti.i. dncînd prin acumulări cantitative Li apariţia unor noi calităţi. urmărind ameliorarea biologica şi mentală a noilor generaţii prin asigurarea unui fond ereditar valoros. EVOLUŢIONISM. a indivizilor cu tare indezirabile şi promovarea celor ce ar putea să asigure nou-născ uţilor o bună ereditate. i . relaţii etc. Recent e. E edificat"? pnn raţk'i un<~-nt pi. pe inteligent fluidă (R. au fost pînă la progresele geneticii în mare măsură opice.. n r inimile „yaz ilariant" — protoxid de azot). cultivă cumbiuatorica liberă. Galton către 1870 şi sugerată. nîud predomina nt independi-ni ajung să redescopere anumite ade văruri ştiinţifici». şi măsurile de ameliorare a condiţiilor de existenţă oamenilor în scopul ridicării calitative a eredităţii umane. H. ipo tezei libere sau |. s-au pus in evidenţă mutaţiile accidentale ce pot interveni în genom.. modern se inte .amarck care susţine că organi le se transformă sub influenţa mediului conform legii exersării şi a legii transmiterii ereditare a caracterelor dobîndite.B. teorie cari' susţine că populaţiile umane pot fi ami'liorate prin măsuri biologi ce ile inspiraţie genetică. Recomandările e.ei)L'ti — naştere. Spencer se situează pe poziţia e. Ignorînd latura calitativă a transformărilor. problemei. j t tf-inp " i . de tipul întrebării. iar fenotipul este supus selecţiei. Deşi nu-şi limitează pn> cedeele apelează cu precăder. vinistul \Vaddi]i. Raportul cu mediul nu este întrerupt. serie de transformări continue dar lente (opiiMcelor date de revoluţie ca transformare radicală şi saltilormă) . Astfel e. Deci nu poale fi vorba numai de influenţele mediului. plat.l. este ori ce atribut al unui obiect.bine. ţn psihologie conceptul de e. ereditatea.. EURISTICĂ (gr.vril. concepţie opusă fi xismului şi afirmind transformările continue ca mod de existenţă a universului. E. personif1care. li.]1 ce în biologia reevoluţionistă sicultiva ideea armoniei presuibilite dintre organism si mediu. Cattell).

pi iei. sistem de verificare. E. Odată cu dezvoltarea învăţămîntului şi creşterea rapidă a exigenţelor faţă de profesiuni. exprimînd o adeziune profundă la înfăptuir ui act sau la izbînda unei idei.. deprinderilor şi capacităţilor intelectuale ale u nui subiect care a beneficiat de instrucţie şi aspiră la promovarea şcolară sau profesiona lă. prin probe ora le.ite a matei iei vii de a n a e ţ i o n a 251 50 . fiind apropiată stării de supraexcitare. EXALTARE. a probării efi ităţii lor. EXCI TABILITĂŢI-. ază metodele şi conţinutul în sensul verificării mai profunde a cunoştinţelor. operaţie de recoltare sistematică a in formaţiilor despre ceva în vederea unei evaluări. Docimolu'jia se oi upă de problematica c. EXAMEN.. duce la restrîngerea controlului comportamental.grează tot mai mult în teoria dialectică a dezvoltării. scrise sau practice a cunoştinţelor. Pentru psihologie dezvoltarea şi i storismul constituie un principiu ce condiţionează statutul ei ştiinţific. a măsurării obiective a aptitudinilor corespunzătoare şi a creşterii gradului de biectivitate şi precizie a estimărilor. pi. sta re emoţională de scurtă durată dar foarte intensă.

încercată de Sartre. reprezintă orice factor de mediu care declanşează mo dificări reversibile în materia vie. M. Se află 1. Originar senini i''' simptomul de expunere în pul. o orientare umanistă.! 11 I'. Camus. te expune în public frap ant indecent. : genere. educaţie fizică şi liu : man ual se prevăd exerciţii dar şi ! orice alt obiect de învăţăniînt. finalizare efect ivă a unui act. P . îşi [. şi posibilitate. nu accede totuşi la recunoaşterea valorii regenerat oare a revoluţiei socialiste. a unor cunoştinţe s. m n r i astfel se ojunge ia realizarea < i hilibrului permanent dintre oxi. a atrage atenţia cu orice p. . i'xj'^r-rală f-iv' i r i / . dozarea efortului fizic şi intelectual al copil lui în diferite forme de activitate etc.găteşte cunoştinţele sale. e. trebui' duiate. de ex. Reacţia organismului e ste generalizată. împlinirea prin obiectivare. Un e. Mar cel. Se prezintă în diferite variante. t• . deci lărgită sfe ra ei de acţiune. A. i a . Exigi--!' -..extensitate) şi în timp (protensitate). Apropie rea de marxism.I E problemă necesară procesului de învăţare.. Cea mai mare e. . EXERCIŢIU. asupra pr priei persoane. de a te etala nef ir : rccurgînd şi la cabotinaj penii. susţinere r itmică. abandonate în neant etc. dar nu le alimentează. societate. în legătură cu filosofia existenţialistă a fost elaborată şi o hologie adecvată tematicii sensului vieţii. de obicei.1 provocat o. excitantul le dedanşea-a.•'? c u r i o z i t a t e u m a n ă t a b u i e la•jpiulate ia iiiud r a ţ i o n a l . debili mintali.E la modificările ambianţei pi iu modificări reversibile ale structurii şi funcţionalităţii sal . avînd ca promotori pe S.' EXHIBIŢIONISM. acţiune secundară învăţării. p r o b ă B. a Ut: sub rapo. EXERCIŢIU ÎN ÎNVĂŢARE. traduce în faptă. (Termenul mai vechi: i ritabilitate).ime a cerinţelor şi informaţiilor.1 antă. propriet ate fiziologică fundamentală a organismelor cu sens de activare (declanşare. tendinţă de . EXISTENŢIALISM. chiar şi a scandalului. sareinilm ia posibilităţile s ubiectului > .. gramatică. accentuare) a activităţii unui organ nervos sau de alt fel. „Kxigenţa raţională" trebuie rap ortată la toate aspectele muncii educative dm familie.. Avînd. Heidegger. oscilează între metafizică şi diale tică în înţelegerea raportului dintre esenţa şi existenţa umană. inte nsitate. ancorînd inevitabil într-un ualism.. ceptor de a le înţelege şi de . operaţii deja predate elevul-1..: a organelor sexuale. condamnate la înstrăinare. o posedă celulele nervoase şi cele musculare. Sartre. demenţi. dar şi 1 indivizi cu inteligenţă normal. Jaspers.Ion şi a obu n e n i viu pei tv--i:iKui'je.. distribuţie în spaţiu i. .T (](pian. Intensitatea reacţiilor este. cel de-al "patrulea icrmeii al activităţii voluiuare implicînd punerea în funcţiune a electorilor. între difi cultatea sarcinii şi capacitatea elevului de a o îndeplini.\ t.. şi privită din diferite unghiuri de vedere: asigurarea accesibilităţii c erinţelor şi informaţiilor. i n t o x i c a ţ i i . EXIGENŢĂ RAŢIONAL u supune adaptarea (potrivirea) exigenţelor (a cerinţelor. p r o v o . G. prin exerciţiu se 1 0 rezolvare de problemă nouă. generator de viziuni pesimiste dar şi protestatare asupra caracterului acc idental al existenţei umane. la o vîrstă dată. "iiu caic elevul aplică şi îmi. se caracterizează printr-o anumită natură. . şi speciilizaiii. p rin aşic *gurarea unei asimilări OJ -. curent filosofic concentrat asupra analizei şi interpretării existenţei umane. Proces nervos de b ază ce se realizează în unitate contradictorie cu inhibiţia. a proiec- . EXCITAŢIE. aplicarea în condiţii concrete variate. J . mai mare decît intensitatea modifi cărilor ambianţei care .: dul so licitării sau interdicţiei ma nifestate. c j / â eşeiiii. deoarece energetica reacţiilor depinde de rezerv ele interne. 1 maturitate afectivă. meazâ ile intelectuali practice. la nivelul ţesutului re spectiv. :• buie puse de acord cu interese' • si aptitudinile acestuia. Kicrkegaard. la nivelul metabolismului. raţiona!. !-.:!. EXECUTARE. Natura şi gr. faţă de elev.. K.. Nu numai la matemat. EXCITANT (STIMUL). repetiţie frecv eută vi i /u-iee a unei activităţi iu \rdrsea insuşirn şi perfecţionării ri ( •i iui ni. şcoală. de regulă.canti tativ cit şi calitativ. : -i ei a r e . ire şi adineire a n .

.şi stimulaţiilor provenite din a tara organismului.C.. în virtutea unităţii indestructibile a persoanei ca struct ră bio-psiho-socială şi este rezultatul a două nivele de investigare.spiritele rele" din corpul celui bolnav. care desemnează capacitatea individului de cuprindere în sfera relaţiilor a unui număr mai mare sau mai mic de elemente umane. E. Opus enj. . pe baza un or foimule magice. pe baza unor legături preferenţiale motivaţionale de ordin psihosocial şi mora l. apreciat ca fiind . caliticnre a ' s t i m n lil'u. este variabilă în funcţie de orientarea anticipativă 253 <. latură a sociabilităţii. a p'-rsonalităţn .i de ai:(o'. co ustînd din tendinţa do a stabili rapid contacte interpersonale sincere.posedat de diavol". de a se exprima pe sine energic şi fără reticenţe.oEXORCISM.a wiiiţ'. perceptivă şi epistemi că. . fixată caracterial. P Saitre.s. Legăturile preferenţiale se fac pe baza unor modele (mintale. ale colectivului din care fa ce parte.s. care sînt formate prin raportare la cadrele axiologice specif ice unui grup sau unei societăţi date. comportamentale) al e indivizilor umani. EXPANSIVITATE.• ţiului. se situează pe un loc interm ediar între trebuinţe şi tendinţe.M. t. Akrle au-Ponty). EXOGEN. După N. Matei e. viu calorate afectiv. ritual religios menit să alunge.tului şi angoa ei. dispoziţie a personalităţii. EXPANSIVITATE SOCIALĂ.Upăşire ( j .

. 8 o anumită valoare . . relativ deosebite de sistematică şi teoria ştiinţif ică. de formulare a unor ipo teze şi probleme ştiinţifice. practică. metodă fundament ală de cercetare ştiinţifică avincl ca operaţie centrală disocierea factorilor: . propriu-zisă şi cea calificată ca ştiinţifică. (limită inf erioară şi s u p e r i o a r ă ! •• M--1. experienţa rezultată din coordonarea acţiunilor mintale şi din abstractizări de la acţiunile subiectului.iup. s . pregătire şi orientare a unui sistem spre o acţiune sau eveniment.. — -— . Strategia cerc .t i i i i i . — obtinîndu-se X .t" pentru un anumit A3.8. EXPERIENŢĂ L0GIC0 -MATEMATICĂ.e. luînd în genere faptele aşa m se prezintă.i. u modelul epistemic lormal anterior. ci presupune continuitate şi interpenetraţia. Bernard). către un de . (i.)ir. se de osebeşte de acela de experiment şi totodată indică domeniul bazai al cunoaşterii imediate. astfel discriminindu-se între factorii reali şi cei aparenţi.e evaluare retrospectivă de către subiect a performanţelo r pe care Ie-a obţinut în îndeplinirea unei sarcini. EXPERIENŢĂ. M = p. l'rin l e s t u l socionietric se c. l t c n l l l l j l ' " li iu h. 8 ) a e . stare adecvată unei stimulaţii ce eslc numai anticipată. presupunînd organi zarea cîmpului experimental şi elaborarea unei strategii de explorare a acestuia pen tru a obţine rezultatele scontate cu efect minim şi a efectua măsurători. fără o preocupare de interpretare teoretică. tare.S. Totuşi distincţia aceasta nu exclude.Luat în acest sens pragmatic şi comun.) sau asimetria ei — A.t .it niul"|t . este rezultatul unei structurări pioi.i 1' . Hoppc (1930) a introdus termenul de nivel de e.. Pe baza. dep inderilor si ttb-I. T l i' ij |.inf — M — t.separarea fac254 toiilor care condiţionează apariţia unui fenomen dat şi studierea consecinţelor fiecărui.8) şi limita superioară (I. experienţa rezultată din activitatea diferenţiată după obiecte şi din const privind lumea materială în baza acţiunii nemijlocite asupra obiectelor. '1) abaterr-a Standard (8) 8 — X-l respingere. ISastin: e. precumpănitor implicite sau empirice. ele.j pe baza loiimilci lui <"<. ajungîndu-se la esenţa fenomenului" (CI.v r^rr ~yîr X-l 3) «radul de olilicitate al curbei (A.sup — M -jEXPECTAŢIE.11vie IC o l t . care defineşte nivelul d.E c.S. şan r E de tniupoid.1 I > .l . d intre e.i ! M | p r e f e r i n ţ e l o r e x p r i m a t e <le îi'regul grup prin v alorizarea dintre i\) • preferinţelor (p i'oiivUf-'iit. EXPERIMENT. lucil de luciu . acestor trei parametri se calculează limita inferioară (l. Aceasta mai ales în epoca a ală de afirmare a unei strînse unităţi şi complexe interdependenţe dintre empiric şi ştiinţif XPERIENŢĂ FIZICĂ. Se calculează mai in• • 1 îi trei p a r a m e t r median.s. Această disociere a factorilor se face metodic şi nu prin tatonare. i l .. termenul de e. i i i i r l . ansamblul cunoştinţelor.iu condiţiile atracţie şi X (X — numărul total de subiecţi).i a supra respectivului fenomen prin neutralizarea celorlalţi.L<inbbi i 'imp.reMVe a informaţiilor şi operaţiilor pe baza observaţiilor şi exersărilor nemijlocite.ii-. . )• — -" ţii şi practicii sociale. E.dcul ea/ă un indice de e. iar nu direct de la obiecte.

de pildă. psihologic se confruntă cu o seri e de dificultăţi cum sint: din raţiuni umanitare şi tehnice subiectul uman nu poate fi s upus oricăror acţiuni experimentale. acolo unde obstacolele sînt prea mari. Pentru introducerea r ealismului in situaţiile artificiale de laborator s-a ajuns la iniţierea aşa-numitului e. psi hologic se distinge prin preocuparea de a discrimina. E. prin simulare sau simulativ. nu se poate acţiona asupra obiect ului studiat comod şi după dorinţă mai ales cînd acesta se află pe. alegerea formei aparaturii cu care se experimentează şi al egerea regimului în care trebuie adus fenomenul pentru a fi mai uşor abordat. Principalele forme de e. animalul nu poate înlocui omul în măsura în care acest fapt este realizabil în studiul fiziologiei umane. metodică sau organizare în procesul instr uctiv-educativ în vederea surprinderii efectelor produse asupra evoluţiei psihice. pe căi indirecte. Experimentarea strictă. Astfel. de laborator şi cel natural. prin analiza sistematică a datelor de ob servare şi măsurare (confruntarea acestor date cu schemele teoretice deţinute de cerce tător. în psihologie cercetarea arc în vedere însăşi natura s timulilor obiectivi şi modul cum ei sînt filtraţi prin cond iiile interne pentru a se reconstitui desfăşurările procesuale şi produsele psihice la care se ajunge. poate fi substituită. psiholog'c este acţiunea considerată ca fapt comportamental sau demer s mintal. in scopuri e\[>eri355 . Un obiectiv central al e. trepte superioare celei pe care se desfăşoară acţiunea de cercetare individuală sau în echipe restrînse (ca în cazul dierii fenomenelor psihice de masă). de laborator maximalizcază precizia in detrimentul realismului. utilizate în psihologic sînt e. Astfel. faptele de ordin subiectiv şi a degaja relaţiile dintre subiectiv şi obiectiv nu numai sub aspec t cantitativ ci şi calitativ. pr e ind C. E. în detrimentul preciziei.etării experimentale include următoarele elemente: alegerea ordinii de studiere a fa ctorilor fenomenului dat. natural tinde să maximalizeze realismul. se desfăşoară în condiţiile fireşti ale activităţii şcolare ş nu pe iartă un caracter artificial. şi comportamentului elevilor. metodă a pedagogiei şi psihologici pedagogice constîn d din modificarea unor elemente de conţinut.) EXPERIMENT PSIHOPEDAGOGIC. E. în continuare. e.p.

Fridja numeşte „referenţi situaţionali. ! ] ! ' i l ă r i . Titchener. Matalon analizează o scrie de comportamente emoţionale idciuificîiul în organizarea l > componente bioadapla<r tive clare dar totod t':â sta iuialcaz i evoluţia spre simbol a e. cu însăşi emoţia formă specifică de comportament. la ceklalte.• .. faptelor şi de eficienţa. t ă ţ e n i t e şi în psihologie. E-. si •:•. Sub rap ortul interpretării e. : ' • ele să po.ca se sprijină pe cunoaşterea legilor şi condiţiilor calitative şi cantitative ale fenomenului sau evenimentului. este formativ.. acţiune gnostică vizînd relevarea modului de determinare a unui fenomen sau a unei ca tegorii de fenomene. Totodată omul dispune de o extraordinară labilitate funcţională şi motrică condiţionată de e tenţa sa activă. accelerare a circulaţiei sangvine .e. între mecanismele fiziologice si stările subiective sau comportament emoţional. Vizează dezvăluirea cauzelor. Deşi e. Herbert) sau forme primare ale comportamentului emoţional care prin asimil are generează trăirea internă (W.Je. pn>l •. stări şi procese emoţionale.. C. : '•' . u . Piderit şi apoi Boring şi E. fie o reduce. în şcoală nu sînt recomanda e experimente ce nu contribuie prin ele inşi Io la educaţie. inve^'. Ştiinţele m o d n u/ează de diverse tipuri de e v .! h i v . De ace. adică îşi propune ca • ". De aceea.. Adevărul este că ceea ce numim e. i'.e. fugă) şi se menţin întrucît anticipă. EXPLORARE. Valoarea e.p.'. < .e. • E nah (N.' > • • (i'.: Ih-r.:!. printr-o astfe l'de c . i1»ir. /ii iilor explicante. Pupă 10 se aplică măsurile respective : se verif ică prin observaţii M probe rezultatele obţinute.e. d r . vasodilataţii şi vasoconcentraţii) iind circumscrise unor mecanisme psihofiziologice generale.V i *• \ • v. Plînsul fie accentuează suferinţa. cercetarea apărînd doar ca o implicaţie a operei de formare intelectuală. o componentă a complexului reactiv. a norm alităţii p'-ihice. Thompson) în rest. defineşte m ă r i m e a o)>vraţionalâ a caracterel or cnirl.£ mentale.rplictms) ce se aplică fenomenului (Hempei). mişcări convulsive. prepară demersurile adaptative (încordare. emoţii-comportament-emoţii. restr uctura' ordinea predării cunoştinţelor etc.p. James. teleologice. Prin e. capacităţii de muncă. poziţie de atac. E. c i t i i (cauzale. f uncţionale.ilvr ' \ p l i c a t i v ce se construieşte.) t o a t e acestea f iii. • • i u V i ' L ' • v t i . .. estetică şi morală a elevilor. urmează aceleaşi modcio ca n teoriile euio'iei. . a capacităţii intelectuale. . . Watson confundă e. se constată şi explică. atacat (scr'şnetul dinţilor provoacă teamă). Lange). a elevilor de diferite vîrste eh\ EXPLICAŢIE. P rin •! însăşi esenţa sa însă e. de exemplu. porneşte de ia o descripţie concretă a ceea ce e s t e de e x p l i c .e.. sînt reziduu ri ale unor acte adaptative desfăşurate (atac. Eraisse re marcă dificultatea distingerii e. întrucît este semnal p entru un altul. J.e. ele cunosc o diversificare şi organizare co nform condiţiilor adaptative şi socioculturale. c o n d i ţ i o n a t ă d e adevărul p n . aflat în raport biunivoc cu centrii şi stările interne ce poate activa sau depresa (descărca) t ensiunea internă. perceptivă sau de d e t c c i i ' . N. efectuate în intervale scurte. EXPRESIE EMOŢIONA LĂ.icogesticuiare cu un c onţinu:. în vederea încadrării lor tipologice. de alte configuraţii miir. model. temeiului de producere a fenomene lor. operatoriu. operaţie diagnos tică şi estimativă asupra unui caz sau situaţii concrete. Dumas. nu sînt relaţii univoce (Andrews). Darwin a demonstrat că e. tonico-energetic nespecilK.'l o strategi e. se poate schimba orarul. valori şi valenţe implicate". sînt comune tuturor oa menilor (G. semideschidere a ochilor etc.i!"\ fi construiie sa>: .i 1 ': sau individuale.( poate limita la constatări. atiyitâţii de orientare. (t>n.lsiuni motivaţioii.e. Pot fi conţii! iat e • . în baza unor ample cercetări concre . :• > efectueze cer -eesul instruirii şi educării ele-. introduce noi cunoştinţe şi metode de predare.vtie. de cele mai multe ori. J. • • •' (•/•'.-— tice în relaţia dir ctă sau i-ui: rectă cu pr. a descript. este.etc. dezvoltarea lor complexă în raport: cu activit atea şi cu ceea ce mai tîrziu N. Piaget. turale. în psihologii aplicată se recurge la e.dnv.'e a l c ă t u i t ă din reacţii observa • live s i s t e m a t i z a t e şi conduse dup. pornin . mimico-pantomimice şi g. EXPONENT. E. cauze specifice de reacţie. p .) şi influenţează pe cel care este. de bază (constîn din contracţii şi relaxări musculare. după cum a rată încă Descartes. înainte de toate. d e n u m i r e a. i'.. indicativ sau desipiativ. în statistica psihologiei. formulîndu-se un c ult :sau recomandare.•• diii or î n e î t u n e l e di. latură a modificărilor motrico-seu"<toTii.tniHc deductiv. EXPERTIZĂ. constituie un raport comunicativ. d e specialişti dotaţi cu o mare competenţă.

euţ. pe de alta creează „un veritabil limbaj niimic in ca re semnele prelungesc şi diversifică expresiile spontane". individual în condiţiile activităţii şi comunicăr sociale. pot fi spontane. Ele se structurează tipic şi variabil. fiecare din acestea avînd o semnificaţie în c ontextul global al inimicii ce presupune o sinergie musculară (G. habitualc fi volunt are.se că.te. au relevat nenumărate variaţii fiziognomice privind modificări ale buzelor. mai mare măsură învăţate ("rb'i congenitali posedă o mimică foarte 257 şi recurge la cunoştinţe c. Eraissc arată că societatea pe de o parte selecţionează expresiile bazalc dezvo ltînd pe unele şi inhibînd pe altele. De aceea pot fi compuse variabil.aie 256 17 — Dicţionar de puhoicK-::e . fiin d în cea. E. fiecare din componentele ei îndeplinind pentru un altul rol de indice iar sistemul indicilor oferind observatorului un complex integrat de informaţii despre starea subiectului. ale ochilor şi privirii e t c . Landys iibserva.e. Dumas). muşchilo r faciali.

dezec hilibrare. E. suferinţă. Wallon). motorie. EXTRAPOLARE. Coleman). modele. 11 aşa de important ca şi fizionomia facială. stare a celui ce este copleşit de ceva ce-1 depăşeşte cu totul şi-1 absoarbe.. surpriză. dobîndeşte in comportamentul 258 E actorului importante valenţe simbolice. intervine între persoane ce se cunosc bine. proiecţie în comp ortament şi mai ales în stilul acestuia a dinamicii interne a personalităţii. Cervantes remarca: „tot ceea ce nu-i firesc e rău". dacă n-au vreun motiv serios. copiii nu mai plîng singuri. o idee sau o stare psihică". EXTINCŢIE. reflex al crizei de originalitate în cultura pe rsonală. implică ipoteză şi se apropie de tra nsfer. Deci. ca „î rea aptitudinală complexă. De la o anumită vîrstă. ges tică. EXTERN ALIZARE. în fapt. dintr-un domeniu si de a le extinde asupra altor domenii. A sc uipa înseamnă dispreţ la europeni şi manifestare a benedicţiunii la unele populaţii arabe. disprrţ. Janet: „un sentiment de fericire. E. prezintă. fiziognomică. tactul. scheme. Sinonim proiectivităţii imaginilor.e. di minuarea sau absenţa răspunsului la stimularea unui focar motor după o stimu17* lare a nterioară a aceluiaşi focar. dereglaj al conduitei. Carmichael. Klineberg alţi etnologi relevă diversitatea de semnificaţii a gesturilor în diverse culturi. Roberts si Wessel atrag atenţia asupra poziţiilor mîini lor care joacă în e.e. intelectuale. EXPRESIVITATE.e. Kramer. Neacşu a studiat fenomenul transpoziţi ei expresive. este o formă specifică de comunicare (M. E.e. specia emoţiei exprimate şi să se urmărească indicii expresiv i pentru a codifica concret intensitatea şi structura stării emoţionale (R. în chip necesar corelată cu tralispozabilitate a. presupune imobilitate. incl uzînd şi componente cognitive.e. după eticheta tradiţională din unele culturi asiatice. E. trebuie „încadrate în ansamb lul activităţii generale a presonalităţii" (G. Această aptitudine com plexă se dezvoltă la diverse niveluri implicînd elaborări spontane. e. EXTRAVAGANŢĂ. Se disting e. continuarea curbei unor date dincolo de limita d e valori a faptelor observate. D irijarea inimicii permite ca. Keacşu defineşti. Ralea). H. receptor de pendent de stimulaţiile exterioare cum sînt văzul. dirijate şi de improvi zaţie. într-o situaţie dată. EXTEROCEPTOR. Sînt mai slab recunoscute expresi i de bucurie şi mirare decit cele de groază şi dispreţ. verbală. echivalează cu originalitatea ieftină. G. vorbirii uzează de intonaţie şi accente (pe carcT. E. Sehlosberg. e. manifestare bizară. care fuzionează cu toat e aspiraţiile spiritului". după Cates. Feleky. luîndu-se în par ticular cazul vederii. actoricească defineşte capacitatea întruchipării scenice. Consecinţă ii/ică a suprasolicitării in usc ular-articulat orii . Dezvoltîndu-se ca un limbaj parţial. Nca'cşu). obiectivarea unor atitudini (H. este. este o trăire la limita superioară a valorilor estetice. emoţională. Folosind fotografii de actori. Vorbirea implică o notă emoţională ş e. Co piii învaţă treptat să recunoască e. G. proces de proiectare în afară a imaginilor obiectuale şi spaţiale. în psihologia experimentală.e.e. un rol aproape 1 . poate fi provocată de lipsa de maturitate şi de echilibru spiritual sau poate fi o sfidare a opiniei publice. EXTAZ. excentricitate. mîn e. situarea pe poziţiile un . calitatea unui proces psihic sau a personalităţii de a-şi modela structura şi conţinutul în chip relevant in comportament. O. să se zîiubească la înmormîntarea celor apropiaţi pentru a nu obliga pe participanţi să încerce erinţe morale. valori. nu este şi nu poate fi la om pur emoţional.e. stil personal de comportament.E săracă). de aceea. sintactice. atitudine ce nu cunoaşte moderaţia şi gradaţia. Fenomenul nu se r educe la contagiunea afectivă ci implică şi „parametri asociaţi cu dimensiunile semnificaţie i emoţionale" (Davitz). Woodworth. l'n optimum de comunicare prin e .e. comunicare dintr-un sistem în altul cu efecte de accentuare ce reliefează şi impune mesajul. depresiune a funcţiilor vegetative şi sub raport afectiv. e. dar are şi o ipostază psihopatologică de tip obsesional.a. Conţinutul e. toponi mice şi semantice (Artiomov). se stilizează pînă la stadiul de limbaj deliberat şi convenţional. e. mai ales înăuntrul familiei şi care deci posedă şi latura individualizată a codului e.e. au constatat că aceleaşi expresii pot fi variabil interpretate şi nu se pot obţine identificări corecte din partea tuturor subiecţilor. operaţie de extragere a unor date. încălcare a bunului simţ. morale. C. de mijloace lexicale. Slama-Cazacu le apreciază ca fiind comutatoare de sens). în următoarea ordine: ris. după P. Este ne cesar să se identifice natura. ieşire din comun. auzul. Sherrin gton) deosebit de proprioceptiv (muscular) şi interoceptiv (visceral). mirosul (Ch. de bucurie inexprimabilă. EXTREMISM. Osgoo d ş. aceleaşi probleme ca şi perceperea şi înţelegerea oricărui limbaj verbal. de suprafaţă. E. artistică etc. Lectura e. înglobînd putinţa de a proiecta pe plan mintal şi do a exprima ad ecvat şi sugestiv.

moralism insolent. observare obiectivă a omportamentului. E. E. Contrar aparenţelor. absurdă. orientate precum359 . organizare a personalităţii. astfel îneît devine dogmatică. privire în afară. ascetism. omul este precumpănitor extro spectiv. opusă introspecţiei. s poate manifesta prin fanatism.ei doctrine duse pînă la ultimele ei consecinţe. presupune pierde rea simţului măsurii şi a realismului. EXTROSPECŢIE. EXTROVERSIUNE.

deschisa pentru o cil mai activă comuni care cu cei din jur. p atologică apare ca sindrom în tulburările de memorie. sens al unor manifestări şi acţiuni comunicativi. e xtensiv. evenim ente sau personaje prin invenţie ca angajare într-o anumită direcţie. este caracteristică p rsoanelor foarte comunicative. opus inlrocersiuitii. EZOTERIC. fastidioasă şi confuză. ataşate de obiecte şi oameni. socială constînd în efectul energizant al interacţiunii de tip cooperator as upra tuturor proceselor desfăşurate in comun (sarcini practice. este abilei intiinită în sindromu l Korsakoff şi in presbiofrenii. presupune o a emenea influenţare între două puncte corcale întrucît stimularea unuia permite declanşarea ră punsului altui punct. E. în relaţiile interpersonale şi grupale se manifestă fe nomenul de î. F. ca şi accesibilitate. rezolvare de problem e. OICŢIONARELE ALBATROS F FABULAŢIE. filmelor. O altă formă este cea pato logică şi eminamente inconştientă. manifestată printr-un co portament nestăpînit. şi în para i. cînd mai ales această stimulare este preceda tă de una condiţională decît atunci cînd este aplicată singură. de iniţiaţi. datorate unei dezorganizări a memo riei. cu ajutorul cuvintelor. de unde şi facila adaptare la mediu. un caracter mai mult sau mai puţi» oniric F. F.. are. profesiunii şi sectei respective. efect Balinunt. deprinderea.: una care poate fi calificată ca normală şi care se Sntîlneşte frecvent la copii sub influ enţa lecturii. 861 FACILITARE. EX UBERANŢĂ. exploziv iară a. F. Se disting două tipuri de î. inaccesibi litatea unor consecinţe prin complicarea şi incifrarea lor inuti l. a „telescopării" şi amestecării amintirilor în fluxul perceptiv actual. . etc). este întîlnită. Jn acest caz subiectul este conştient că fabulează. a unor situaţii. aptitudinea. comunicare. ai şcolii. producerea unui răspuns mai intens l a un stimul-tcst a unui punct cortical. l'rin e. Opus exote ricuiui care prevede Comunicări' cu toţi cei inter esaţi. f. in a cest caz. subiectul fiind convins de adevărul şi realitatea f. construirea în plan fictiv. indiferent de fapt ul dacă subiectul crede sau nu în cele pe care le relatează. ca o caracteristică esenţială. s< desemnează. prezentînd o excepţională proliferare imaginativă. Activitatea psihică este mijlocită de astfel de factori cum sînt atenţia.pănitor spre lume.j. stare afectivă generată de trăirea intensă a unei bucurii. şi în general a evenimentelor care acţionează puternic asupra ima ginaţiei lor.de n fi destinate unui număr redn . De asemenea. depăşi insă limitele permise.

liste depăşit. 11) st imularea schimbărilor în (impui elaborării stereotipului. Termenul de f. economice. Garnier (1852) socotea că f. fiind alcătuit din s oţ-soţie şi copiii născuţi din unirea lor (grup căruia i se pot adăuga şi alte rude). termen care înmulţit cu altul contribuie la un produs. componentele psihologice personale şi interpersonale joacă un rol deoFACULTATE PSIHICĂ. precum şi în a le forma trăsături importante ale viitoarei personalităţi. nota proprie a f. 9) menţinerea constanţei relative a ste reotipului şi componentelor sale. Freud notează: „Cînd ne aflăm în prezenţa unor dorinţe inconştiente . în acordul interpersonal al cupluri lor. formarea tiner ei generaţii şi a viitorilor cetăţeni şi membri adulţi ai societăţii. ca institu ocială avînd la bază alegerea reciprocă a partenerilor maritali este de. să lie considerat în interacţiunea sa cu celelalte elemente în d escrierea sau explicarea. FANT ASMĂ. o trăsătură. pe cale de a ieşi din u/. ţeluri şi aspiraţii comune. ceştia sînt: 1) realizarea unei zone de excitabilitate optimă pe cortex în raport cu act ivitatea respectivă. „scenariu imaginar în care subiectul este prezent şi in care eşto figurată.uni liei iar mai departe. în pofida extremei varietăţi structurale — de origină istorică — sau culturală —. Astfel. demograful etc. 3) folosirea acţiunii de transfer şi evitarea interferenţelor. cu roluri şi statute precise asociate membrilor lui. Toate aceste probleme psihologice şi multe altele de acel aşi gen au generat o problematică de cercetare vastă şi diversă (ajunge să amintim că psihana iza îşi trage originea din aceste probleme). şi în cele din urmă (dar nu ca importanţă) asiguri creşterea progeniturii. f. supoziţie car e nu s-a confirmat. a reveriilor (vise diurne) interve nind ca elemente ale vieţii fantasmatice a subiectului şi îndeplinind un rol important în etiologia nevrozelor. îndeplinirea unei dorinţe şi. pe plan maerosocial. desemnînd condiţiile. are sens de capacitate. într-o maniei îi mai muit sau mai puţi n diformată de procesele defensive.p. un element constitutiv ca onează specific şi trebuii. categorie taxiologică introdusă de Gh. Ca grup social întemeiat pe alegerea reciprocă a parteneîilor maritali. procesele demografice. în matematică. mai rg. 5) întărirea legăturilor temporare. a unei inţe inconştiente". l>arg utilizat în psihanaliză. cunoştinţe şi norme de comportare.FACTOR. pe care unesc drepturi şi obligaţii morale. în capacitatea de a le transmite în mod adecvat acestor a habitudini. iniţial. fenomenului global. fanum — templu în care se dădeau oracole). Zapan. este o producţie iluz orie şi constituie unitatea componentă a viselor. apoi avîn d habitudini. adopte regularităţile activităţii de sistematizare reflexă a ului ca factori de care trebuie să se ţină seama în organizarea oricăreia dintre activităţi. după Laplanche (1967). sînt independente una de alta. constau în criteriile v c-personale de selecţie a partenerilor maritali. 2) formarea unor noi legături temporare pe baza activităţii cît mai m ultor analizatori. 14) folosirea reflexelor de ambi anţă. iar după unele interpre tări sens de funcţiune. 12) generalizarea stereotipu lui. în ultimă instanţă. J'roblenielo esenţiale de c u c depind întemeierea şi reuşita i. religioase şi sociale (inclus iv drepturi sau interdicţii sexuale). în coeziunea grupului în faţa obstacolelor şi a frustraţiilor. juridice. a asigura repro ducerea speciei. FAMILIE. 7) interacţiunea diferitelor procese corticale. conform definiţiei lu i CI. sti m sebit în funcţionarea I.. 15) realizare. de regulă. Teoria şi analiza factorială sînt larg u tilizate în cercetarea psihologică. in psiholo gie şi ştiinţele sociale indică o unitate funcţională. fanaticus — inspirat de z ei. termenul de t. care nu corespunde realului. f. în care.i unui stereotip extern favorabil tură funcţională. în condiţii socioculturale determinate. este un grup care îşi are originea în căsătorie. Zapan încearcă să. 8) folosirea interacţiunii celor două sisteme de semnalizare. 4) a sigurarea unei intensităţi optime a stimulilor. exprimă adeziunea dogmatică la o idee sau la o orientare şi activitatea nestăvili tă de nimic în vederea realizării scopurilor şi condiţiilor impuse de ideea respectivă. sociologul. FACTORI DE PROGRES. 13) stimularea sintezelor în zonele relativ inhibate. regulile şi normele ce contribuie la optimizarea a ctivităţilor. 6) dif erenţierea excitanţilor. FANATISM (lat. se referă la o formaţie im aginativă sau fantezistă particulară. termenul se raporta la doctrinel e religioase şi desemna intoleranţa şi cruzimea manifestate faţă de cei de altă credinţă. Levi-Strauss. 10) realizarea sintezelor şi generalizărilor. psihologul s-a întîlnit cu antropologul. în climatul afectiv şi mo al pe care-1 asigură copiilor. posibilitate de a în treţine un anumit gen de relaţii psihice şi a dezvolta o activi tate senzorială sau mint ală specifică.

înalt organizate şi noncontradictorii întrucît au ' pus în p ul lor toate avantajele sistemului conştient şi judecata noastră le distinge cu greu d e formaţiunile acestui sistem. apare ca efect al „unei investiţii hâlucinatorii în amintirea unei satisfacţii". inconştiente. pe de o parte. sîntem forţaţi să spunem că realitatea psihică est ormă de existenţă particulară ce nu ar trebui să fie confundată cu realitatea materială". La acest nive l f. ele sînt inconştiente şi incapabile să devi nă conştiente. Prin 2<Î2 . pe de altă parte.e la ultima şi cea mai adevărată expresie. despre care Freu d arată că „sînt. Originea lor inconştientă este decisivă pentru destinul lor". precumpănitor onirice. Ace sta se referă cu deosebire la f.

temerile delira nte ale paranoicilor. care are loc în cadrul interacţiunii siste mului cu mediul şi unul intern. fatum — destin). f. complex. CON EXIUNE INVERSĂ). FEEDBACK (RETROACŢH'NE. realizînd astfel coechilibrarea dinamică şi în acelaşi timp autodelimitarea siste mului faţă de mediul său specific. romane. • îndepărtează mult de real -J chiar de posibil. care constă doar în operaţii de comparare. Informaţia inversă se adresează ca mărime informaţională din nou „intrării" sistemului pentru ca acesta să-şi modifice activi atea în funcţie de scopul propus. la angajarea în acele profesiuni care prezintă solicitări speciale (muncă e noapte.«ist ice c? dispun <1 un :• ' grad maxim di . între acestea forme de f. care „se apropie foarte aproape de conştiinţă şi rămîn aco o fără a fi perturbate atîta timp cît n-au investiţie intensă". în condiţii favorabile. Există totuşi tendinţa de a considera f. episoade.'efect de imobilizare a mişcărilor. pe care le descoperim. semnalizînd 'diferite efecte. starea-liniită a subiectului copleşit de scenele la care asistă.tre f.'i. conştiente ce apar în reverii (ca produse ale elaborării s ecundare a viselor) acestea sînt „scene. caracte ristică individuală privind gradul de rezistenţă la oboseală şi totodată nivelele de solicita e la care oboseala survine. ca rezultantă a însuşirilor subsistemel r şi a combinaţiilor lor (Klaus). sîn altele intermediare. avînd un sens apropiat de determinism. complex d e castraţie etc. Eile principiul de bază al adaptării oricărui sistem la mediu. tensiunii afective şi actelor intelectuale . F. care realizează în plus şi alte operaţii. cum sînt cele ce apar în filosofia lui Spinoza sau V. F.' Freud nu găseşte însă o deosebire calitativă între diversele tipuri de f. conferind stabilitatea internă a sistemului. care . sinonim cu imaginaţia. între valoarea dată a mărimii reglabile şi valoarea re lă a mărimii de ieşire şi f.: extern. prin psihanaliză. FAPT. inconştiente. se manifestă la toate nivelele de organizare ale materiei. efort fizic mai mare etc). unul din principiile ciberneticii. transformarea iniţiată şi împlinită. care se proiectează asupra altora cu un sens ostil. se înţelege prin f. FATIGABILITATE. întrucît. sinonim al fenome ului sau adulai. dincolo de simptome. doctrină filosofică sau de origine mistică în conformităţi' cu care eveni entele din lumi1 şi viaţa omului depind de soartă. FANTEZI E. precum şi în diagnosticarea de către medic si psi holog a neadaptărilcr la muncă.: „Fantasmele clar conştiente ale perverşilor. ale diferenţelor individuale în ceea ce pri- veste predispoziţia sau rezistenţa la oboseală. e ste un element component inseparabil al mecanismului de autoreglare si în acelaşi ti mp o însuşire a organizării unui sistem în 'ansamblu. în funcţie de gradul de complexitate a operaţiilor pe care le efectuează mecanismul de comandă se disting: f. evenimentele specifice de comportament şi viaţă psihică asupra cărora poartă cercetarea. prezintă importanţă in considerare1:! cap acitâţii de muncă. identică numai cu imaginaţia F creatoare. FATALISM {U t. cum ar fi cel e selecţie. în psihologie. Teorie a predestinării faţă de care voinţa omului ar fi neputincioasă. îndeosebi ru construcţiile ini. se pot transforma în comportamente angajate. în funcţie de poziţia verigii conexiunii inverse în schema de organizare a sistemului se pot distinge două categorii de f. care desemnează informaţia proveni tă de la efector sau de la „ieşirea" sistemului. a căror cauză majoră e oboseala. libcitate şi • « . de perf ormanţele şi valorile pe care le percepe şi de care nu se poate desprinde. Conta. realizează „procesul de trecere între diversele sis teme psihice: refulare şi reîntoarcerea refulatului". S-au stabilit tipologii ale oboselii. în vari moderne. la experienţe arhaice infantile de autocratism. de corelare a elementelor stocate în memoria sistemului cu cele actuale . Ca fenomen natural f. apar ca un fenome n privilegiat. îmbrăcînd diferite forme în cadrul diferitelor sisteme. C'ît priveşte f. fantasme le inconştiente ale istericelor. Uzual. ficţiuni pe care subiectul le construieşte şi pe care şi Io povesteşte în stare de veghe". f. Freurl acorda un loc important dubioaselor f. liminale. în genere. condiţii no i şi eficienţa acţiunii executate sau a comenzii elaborate. Astfel. originare ce se referă la viaţa intrauterină. sub influenţa unei stimulaţii excepţional de atractive sau de periculoase. fatum. ea însăşi exprimînd ceva din destin. termenul este utilizat impropriu. prin reacţia efectului asupra cauzei şi închegarea circuitelor reflexe autor eg latorii. 13azâ a cunoaşterii ştiinţi ASCINAŢIE. care se realizează la nivelul interacţiunii subsisteme lor. acestea coincid prin conţinutul lor pînă la cele mai mici detalii". după Laplanche. simplu. S. destin.

autoreglare. se di ting: i. în funcţie de sensul acţiunii semnalelor conexiunii inverse asupra valorii actual e a mărimii reglabile. stabilizatoare.etc. înscrise îu programul de funcţionare a sistemului. care r ealizează o reducere sau înlăturare a oscilaţiilor valorilor mărimii reglabile de la valor ile date. Semnul de „—" înseamnă că f. corectoare a perturbaţiilor. faţă de d ordanţa dintre valoarea reala a parametrului reglabil şi o valoare dală. are sens contrar. el menţine coordonatele sis temului în limitele anumitor valori. Informaţia trim isă înapoi la centrul de comandă tinde să se opună la distanţa265 264 . faţă de o valoare iniţial dată sau faţă de punctul de echilibru. negativ.

psihică a indivi dualităţii cu o bază biologică. autoîntreţinere. Tradiţional f.i subiectului în r elaţia sa cu mediul. FEMINITATE. intel igenţă analitică. structurat prin schcmele-bloc cu f. preconizată a fi mai bună — atingerea unui ţel. de a asi mila situaţiile noi pe ba/a schemelor operaţionale consolidate şi standardizate. este denotată prin sensibilitate.. co rective.il. du 1 ni.i. în continuare după un model cultural.nitrai fiind . si masculinitatea rezultă din t ipul de relaţii ce se instituie. sau avînd sensul invers. de sancţionare. po zitiv amplifică oscilaţiile valorilor mărimii de reglare de la o valoare dată. F. rcalizînd acomodarea prin depăşire. F. Galnnter — planuri ale conduitei şi imagini ale situaţiei. finalist. pozitiv se traduce ca autoexcitaţie. va fi pozitiv sau negativ. 1 i n i ' negativ este caracteristic proceselor de asimilare.K. determinînd trecerea de la o stare la o al ta. pozi tiv se traduce ca o tendinţă vectorială a subiectului uman. In ultima vreme se insistă mult asupra elementelor de an ticipare în psihocibernetică şi de aceea se recurge la termenii de feed-before. F. termenii defecd bsfore şifeedforward).îIPIIH. Aţin hiu -— aixep fori ai acţiunii. rivată. reductibil la comandă şi control. Miilo r. K. mai bine-zis a interacţiunilor circulare dintre subiect şi ambianţă.IC. Pribram şi E. intuiţie psihologică şi pricepere educativă. ca o tendinţă vectorială . î i f. pe baza elementelor de anticipare şi proiectare (recent au fost introduşi. implică succesiv şi simultan ambele tipuri de f.. devin esenţiale două coordonate: programul şi sarcina de. de modificare ctc.-!'.' îi'^U.II 11\ aţi.'. Autoreglajul. prin procedee operaţionale diferite. . caract eristică . Important este deci operatorul.Viei. ca fiind mai semnificativi.i. din acesta. mi mărimii cai o teoriei reiţLif. feed-f orward. dup. de la subsistemul efeetor. după Iul. J. permite să se depăşea scă modelul clasic al arcului reflex prin acreditarea generică a reacţiilor circulare. tendinţă de a aborda şi a reduce necunoscutul la cunoscut. al menţinerii s tării existente sau al revenirii la starea preexistentă. în rapor t cu care f. F.. la centru. preocupări pentru frumos şi promovarea valorilor morale. prin retroaferentaţie. C) a doua coordonată ar fi cea a controlului. sentimente dura bile. deci o unitate a contrariilor. Aspectul comunicaţional al sistemului psihic nu poate fi detaşat de ca racterul său intrinsec. teleologic (A. l.ii. pozitiv realizează latura acomodativâ a adaptării.I. Din modelul f. Rosenblueth) asigurat. parvenind permanen t şi secvenţial. tinde să fie eliminată slăb .i l'. pe baza d atelor informaţionale. î. informaţii asupra modului cum se efec tuează acţiunea şi astfel subsistemul reglator poate să transmită comenzi suplimentare. prin descoperirea într-o oareca re situaţie dată a unui alt principiu de relaţionare a elementelor.cli«'Mi'. la jii\ el <. de a interpreta şi a modela o aceeaşi situaţie. între reprezentanţii celor două sexe după valori acceptat e desemnînd statute diferenţiate. ISernstein — modele necesare ale viitorului. lărgind perma nent domeniul zonei reglabile a unui sistem şi deci a capacităţii sale antientropice. după ('. în plan psihologic. Faure arată că f.i.-Il. dar constituită 366 |ii.

corespunzător nuculei retiniene. Teplov demonstrează caracteru l mijlocit al cunoaşterii f. linia se înclină în sens contrar. F. ceva local. P. FENOMENUL LUI:-AUBERT. FENOMEN (gr. cunoscut sub denumir ea de fenomenul phi. iar celuilalt două verticale apropiate. în psihologie. dar percepea corect fizionomia soţului aflat in aceleaşi c ondiţii. I. phainomenon — ceea ce apare). implică transformarea cont nuă. culorile albăstrui se văd cel mai bine în obscuritate şi dobîndesc oareca re strălucire. constînd din menţinerea unei pete în cîmpul viz ual. B. considerînd un optimum de vizibilitate a tonurilor în jur de 550m. sau fenomenul entropie. punctele situate în zona vederii periferice se estompează treptat şi dispar din imaginea perceptivă.PURKINJE. desfăşurare particulară şi o iectivă. -MAXWELL. dar i se conferă acesteia o oarecare înclinare. un raport. HONI. î. Janet a propus o distincţie între f. Se defineşte în unitate şi o oziţie cu esenţa. tranzitoriu sau. le percepe a deformat (iluzia Ames). nu sînt accesibile decît in trospecţiei. un efect ce intervine cu necesitate în anumite condiţii (de e x. în măsura în care acesteia i se acordă credit.ciunea şi dependenţa. — WERTHEIMER. indică. direct. psihice reprezintă o categorie aparte. în condiţiile adaptării la întuneric. 'găsit de Wittreich (1952). — PANUM. — DOV1Î. întrucît. depinde de luciul obţinut stereoscopic p rin prezentarea la fiecare ochi a cîte unei suprafeţe mate. acesta din urmă fiind precis determinat şi avînd o structură accesibilă descripţiei. dacă unu ochi i se prezintă o verticală. —TROXLER. în privirea fixă. perceperea tonalităţii cromatice depinde de gradul de iluminare a ei. în genere. prin fuziunea binoculară prima verticală se contopeşte cu una din cele două. in cazul cunoscut al observării unor fizionomii de bărbaţi printr-o fantă. alb şi gri. pe cînd f. Phi).x. prin s pecificare. deci direct constatabilă. în observarea unei vert icale luminoase dacă se înclină capul într-o direcţie. se referă la faptul constatat la o femeie cu numele de Honi. şi fapt. constatat experimental prin perceperea unei linii luminoase între 267 . car e. psihice. — BEZOLD-UKUCKE. accesibilă organelor de simţ. .

jitucItonalitatea superioară şi t/e durată. FERMITATE. F. artificiali. Reacţiile fenotipice fi ind un rezultat al „normei de reacţie" al genotipului (fondului genetic) şi. p resupunînd interacţiuni constante între acţiunea organizatoare a reacţiilor şi influenţele me iului. practică a cultului faţă de obiecte. comportamentul devine un factor important al evoluţiei însăşi. magice sau că pot mijloci relaţiile cu astfel de forţe. într-adevăr. produsul muncii fiind evaluat independent de condiţiile reale ale producţiei. „Fantezia încălzită de dorinţă — scrie Marx — creează la fet'işist iluzia că un lucru materi să-şi modifice proprietăţile sale materiale numai pentru a-i satisface poftele lui". YVald scrie: „în fenomenologic. Ace eaşi iluzorie atribuire de însuşiri. H. în funcţionarea unei maşini sau a unui siste oiii-inaşină-mediu. Deci f. termen care defineşte „ecto hormoni".te legată strîns de convi ngerile individului şi de organizarea lor volitivă. răspuns al genomului faţă de incitaţiile şi tensiunile mediului . siguranţa în desfăşurarea comportamentului uman. Succesiunea de imagini apropiate duce la fuziune şi deplasare. este reprezentată de comportament . re sau aparate tiitnicc.it. at itudine de adoptare rapidă. curent fi- că „relaţia este totul." Şcoala de la Wurzburg şi-a asuma studiul fenomenologic al gîndirii opus celui logic. as tfel explicîndu-se mişcarea aparentă. sistemului om-maşină-mediu depinde de f. în funcţie de comportări mai mult sau mai puţin adaptate. Lucrul este unitatea dintre un complex de se nzaţii şi o esenţă logică. DESCRIERE FENOMENOLOGICĂ). FIABILITATE. Reducind fenomenul la percepţie si esenţa la con cept. Calitate a atitudinilor de a fi stabile. reproducere. fiecărei componente şi de modul de aranjare a componentelor: în serie (nefuncţionarea un . Husse rl (1900) apare şi ca o eonii molare introspectivă nemijlocită a esenţelor şi formelor pur e ale spiritului. în străfundul eului uman. despre care se crede că posedă forţe supranaturale. Parfunmrile pot fi considerate. iar reiatele nu înseamnă mai nimic. încearcă să topeas că obiectul şi subiectul în relaţia dintre obiect şi subiect. f. Cunoaşterea spontană făureşte lucrul. Aici se oduce fetişizarea. r enţă în apărarea şi promovarea unei decizii. el iberarea maximă de pericolul deteriorării unor disp<>~. magie). substanţe secretate de un animal şi care influenţează comportamentul sau dezvo ltarea unor indivizi. c FETIŞISM (port. rezistente faţă de forţe opuse. ca f. losofic si psihologic bazat pe ideea cunoaşterii d irecte a fenomenelor mintale şi a descrierii lur concrete. Husserl nu mai face nici o deosebire între reflectat şi reflectant. se implică şi ca o iluzie cognitivă ce se poate îutilni şi în alte sfere dec ÎL cea a reliiriei. a unei poziţii în situaţiile problemă. Se opune ezitantei. intervine — după Marx — în cazul mărfii. joacă un rol însemnat în sexualitate (poate şi la om). De aceea în fenomenologia lui Husserl i deile nu mai sînt „lucruri". pretinde că depăşeşte opoziţia dintre fenomenul perceput şi percepi ia fenomenului. modificîndu-1 în măsura în cari' depinde de el (Piaget). inflexibile. Poale fi definită şi măsurată fie ca probabilitatea realizării cu succes a unei anumite performanţe (opusă probabilităţii de apariţie a unei erori sau disfuncţionări) fie prin timpul mediu pentru o eroare. iar cunoaşterea filosofică d enţa care a participat la făurirea lui. organizarea vieţii în comun (ex. ci „intenţii". F. în varianta lui Ji. ci f. activitatea esenţiala a f. Proccdînd l a o examinare critică a f. La multe animale f. pînă la un punct. fetico — vrajă. în cer.. esenţa lucrurilor nu se a flă „dincolo" de lucruri. organismul îşi aleg e mediul. F.două becuri electrice apropiate si care so aprind succesiv cu o frecvenţă de peste. e. conspecifici sau nu. 18 ori pe secunda. ci „dincoace" de lucruri. ca proprietăţi intrinseci ale obiectului iar nu ca ob iectivare a unor acţiuni şi relaţii sociale. categorie cibernetică şi ergon oiniră ce exprimă rezistenţa hi soli ci lan . FER0M0N. Fenomenologii cred FENOMENOLOGIE. totodată. descriere de procese subicc< ive fio şi pe calea reconstituirii lor cu mijloace imlirec ( • < (V. în situaţiile sociale comrtte. la albin e). Husser l mută ideile platonice din obiect în subiect. acesta asigurînd circularitatea relaţiilor dintre organism şi mediu. Se adaugă şi un sens extensiv pri vind oria. sugestibilitâţii şi tendinţe e abandon in faţa greutăţilor. F. rezultatul „vizibil" si conslatabil din organism. ca avînd o valoare „în sine" iar nu o valoare în relaţiile de schimb şi de utili ate.. lumea şi conţinutul referitor la ea fiind puse în paranteză. tărie. Selecţia nu vizează în mod direct genele. nu se referă numai la planul ideal j şi la cel comportamental. conştientă şi de durată.. FENOTIP.

în varianta modernă.. la valoarea proiectată constituie scopul principal al activităţii de întreţinere. fides — credinţă). echivalarea credinţei cu ştiinţa. că la baza fenomen lor studiate de ştiinţă se află . la unii autori recenţi. FIDEISM (lat. prin afi marea realităţii obiective a conţinutului credinţelor şi prin susţinere. 269 .ei componente atrăgînd după sine nel'uneţionarea întregului sistem) sau în paralel (defecţiun a unei componente neantrenînd defecţiunea întregului sistem).1. Prin ext. iraţionalist.voinţa divină". Menţinerea f. doctrină de origine si factură teologică afirmînd. prioritatea credi i religioase asupra ştiinţei..

imitaţie a obiectului. ceea ce există în chip absolu incolo de toate schimbările şi aparenţele.-a. 2i imitaţia (reproducer ea motorie efectivă în prezenţa sau în absenţa obiectului). formă. realizată în prezenţa acestuia).:<til"i' Aceasta presupune ca fiecare probă sau subprobă să aibă o „adresă" exactă. care apar subiectului drept „copii" ale realului. implică ataşamentul faţă de o cauză şi capacitatea de depăşire a unor bariere — interne şi — în vederea respectării obligaţiilor asumate. reprezintă una in d e [ j nil c a adevărului şlmiţilic FIGURABILITATE. în tehnica psihodiagnozei.t l a a c e l e i n i m . imagini în care diferenţele perceptive dintre fond şi figură nu sînt atît de pregnante. faţă de ideile şi convingerile adoptate. presupune înţelegerea şi comp ea altor persoane. în sens filosofic. putîndu-se înlocui una pe cealaltă. Acestea nu sîiit însă figurative în sens concret. • t . intuitiv. doctrină şi atitudine ce se expri mă prin ataşamentul faţă de oameni şi tendinţa de a-i ajuta. „copie". semnifică existenţa omul i. f. între testare şi re testarea de mai tîrziu trebuie să se obţi corelaţie de 0.-o'Mii1 t i v e c a p b<. — iubire de oameni). FIGURATIV. mai ales în imagini vizuale. un contur. interiorizată şi produeîndu-se în absenţa obiectului — spre deosebire de percepţie). „luarea în consideraţie a figurabilităţii" se referi la cerinţele cărora se supun fe enele onirice şi anume selecţia şi transformarea gîndurilor şi dorinţelor. în expre- de cunoaştere concretă. FILANTROPIE (gr. sia psihan alitică. ' i n l i f i i / ă al i'ilul |>i!'po!i<lcafri_t. mai precis ale unor stări reale. sau fiabilitatea testului. omul ca realitate procesuală şi globală. devotament ). Deci sînt selecţionate acele semnif icaţii care se pretează la puneri în scenă vizuală iar deplasarea este polarizată către imagi i. dar şi capacitatea de a renunţa la unele satisfacţii personale. să privească un an enomen. Cul . Figuri ambi gue. în psihologie se desemnează prin f. FIDELITATE (lat. intuitivă. o relaţie sau însuşire.'is — credinţă. Se adaugă formele sau figurile (schemele) l ogice. contur sta bil.90 pentru ca să se ateste î. î c n t <['• • . philanthropia. omul ca pe rsonalităţi luat în ansamblul tuturor atributelor.80 — 0. respectiv constanţa şi omogenitatea datelor obţinute printr-un test aplicat de mai multe ori aceluiaşi subiect. s d i e i m i : a s p e c t a l f u n c ţ i i l o r r. astfel îneît să fi rezentabile în imagini. Există tn-i varietăţi fundamentale de cunoştinţe figurative: 1 ) percepţia („copie" a unui obiect. de alţii. sau al orientărilor filosofice. în teoria marxistă î. închis şi individualizat. FIGURĂ. relaţiilor şi determinărilor sale. un ansamblu de linii şi supra feţe. F. Se detaşează ca o structură dintr-un cîmp global. FIINŢĂ. persistenţa atitudinilor faţă de sine.i u i c uii\ i!i. re fni. 3) imaginea mintală sau reprezen tarea (reproducere. o 270 din calităţile măsurii. fidelitas. . ceea ce caracterizează o formă. Heiclegger). entitate ontologică a omului luată în genere sau î secvenţele sale existenţiale (M.F f.

aşezate în mai multe poziţii. cit şi a diferitelor elemente ale acestuia. în vederea studierii şi a eliminării greşelilor existenţe în proce ul muncii analizate. iar p e ecran poate fi reprodus şi cu altă viteza (încetinită sau accelerată). în acest caz.tivarea f. care nu se pot perce pe la observările vizuale obişnuite. se obţine o importantă economi*de timp pentru observator. putîndu-se înregistra situaţia pe unul sau mai multe locuri de muncă şi apoi reproduce pe ecran or i de tîtc ori este nevoie. FILMARE. se a sigură o precizie mai mare a rezultatelor. Iniţial a fost atribuit mai ales micii burghezii germane din timpul l ui Goethe. nu se pot substitui rezolvării reale a problemelor sociale şi optimizării cuprinzătoare şi de perspectivă a condiţiilor vieţii om neşti. în acest fel se. înregistrările pe peliculă se declanşează cu aj l unui impuls electric. aşa cum au loc ele în realitate. tendinţă spre a obţine a probarea celor puternici şi admiraţia celor slabi. expresie sibilitatca studierii detaliate ţi multilaterale. atît a procesul v. devin accesibile vederii acele elemente ale procesului. mărginire şi neloialitate. la intervale neregulate şi întîmplătoare. naşterea ideilor una din alta prin desfacer ea implicaţiilor şi combinaţiilor spontane. cînd trebuie să se înregistrez e procese efectuate de către mai mulţi executanţi sau la un loc do muncă cu mai multe pu ncte de lucru (deservirea mai multor maşini). în aşa fel ca in obiectivul [iecăruia din ele să intre numai o numită parte a 271 . Actele f. ca metodă de măsurare şi analiză a consumului de timp de muncă. Totodată. în acest scop aparatul se plasează în aşa fel îneît să surprin pul său toată zona de muncă ce se analizează. aplicarea metodei f. se pot obţine probabilităţi dor ite într-un timp scurt. prefăcăto ie. are următoarele avantaje: se asigură o obiectivitate mai mare a înregistrăril or. se foloseşte f.crecaiâ p>tFILIAŢIE DE IDEI. F. continuă modificare a comportamentului după calcule meschine. cu mai multe aparate. Datorită acestui fa pt. trebuie să evite ostentaţia. este expresia egoismului şi lips ei de ideal. procesul de productiv cercetat poate fi înregistrai cu o anumită viteză. FILISTINISM. permit e înregistrarea proceselor de muncă pe peliculă. în unele cazuri. Aparatul de filmat poate fi utilizat şi la efectu area observărilor instantanee. se pot efectua un număr mai mare de observări zilnice. metaforică relevînd emergenţa asociativă.: de producţie în an samblu.

senzorial şi al reacţiei de orientare. fie în interacţiunea cu mediul ambiant. mesajele aferente fiind supuse în prealabil unui proces de analiză şi recunoaştere care are rolul unor preprocese de selecţie. dispozisitate a selectării mai riguroa . Din punct de vcd<T< cibernetic este un sistem de control automat al mesajelor de intrare. în st acţiunilor artistice.. a taşare excesivă. selecţia nereali zîndu-se aleator. pînă la obsesie. pentru anumite inf luenţe externe. se realizează pe mai multe nivele mărind astfel capacitatea discriminativă a sistemului psihic. cît şi una activă. prin predestinaţie. din cauza inadecvării structurale sau a lipsei de valoare de se mnalizare a respectivelor calităţi. structură-funcţie. î. Astfel atenţia apărută ca neceFILTRU. F. Mesajele selectate de receptori sint supuşiunor prelucrări. Activitate de stocare a informaţiei. F. prin admisia unor frecvenţe. ob18 ţinerii rezultatului celui mai bun. Acest f. cel mai pre gnant. tonic se realizează prin mecanismele atenţiei. acţiunea sistemului în raport cu un anumit obiect nu dobîndeşte atr ibutul de reglatoare dccît dacă duce la obţinerea unui efect pozitiv concret. ci pe baza unei decizii sau unei secvenţe de decizie. Tot la nivelul atenţiei se realizează şi un al doilea î. mult mai riguros. fie pe p lanul organizării interne. foarte complicat. în termeni de acceptare a unora şi respingerea altora. bazat pe întărirea şi sistematizarea legăturilor temporare în condiţiile repetiţiei şi sub influenţa semnificaţiilor. semantic se reali zează printr-un mecanism de feedback. se cerc să fie aleasă acţiunea cu gradul de f. sub acţiunea sistemului nervos cent ral. prescriindu-se anumite transformări şi operaţii. sportive ctc. se suprapune senzorial. Cînd un sistem posedă un repertoriu mai larg de acţiuni reglatoare în port cu unul şi acelaşi obiect.. un obiect. senzorial. doctrină teologică-rel igioasă explicînd lumea şi mai ales viaţa prin scopuri date. militare. şi de numărul do aparate folosite. legaţi de strucririle de semnale. în funcţie de capacitatea sistemului. finis — scop). controlînd ambele nivele de f. Opus determinismului. definind pn mul stadiu al atenţiei. a fost depăşit de materialismul dialectic. Acestea sînt e laborate fie pe baza unor elemente simple (ca intensitate. care constituiun preproces de f. se constituie şi cunoaşt e o devenire. reducîn d mulţimea mesajelor aferente la un singur mesaj care să poată fi apoi prelucra' de si stemele de organizare a comportamentului. ca în cazul mecanismelor homeostazice sau ce se elaborează în cursul evoluţiei individuale pe baza procesului d e adaptare şi învăţare. iniţial al memoriei. regăsindu -se la nivelul f. bazat pe un mecanism i'ecdback de inhibiţie a pe nieiiei Acest mecanism realizează oii i rea pe baza unor indici ni uit mai complecşi . la acest nivel f. FINALITATE. f. Ca racteristica lui este că poate manipula mai multe mesaje concomitent în canalele par alele. fINALISM (lat. termen ce exprimă scopul reglării şi d escrie caracteristicile rezultatului la care trebuie să ducă o acţiune reglatoare. Negată de m aterialismul mecanicist. pe ba za unor criterii elaborate în cadrul unui proces de autoreglaj. realizează o selecţi e pasivă (prin specificitatea structurală a analizatorilor). noutate etc). 372 afective şi voliţionale. se poate asocia acţiunii reglatoare. FILTRAJ. în conformitate cu principiul general al economi ei. ele asi gurînd orientarea activă a organismului către selecţia anumitor mesaje. se pot a plica două procedee principale de filmare: 1) cu frecvenţa normală sau accelerată. operaţii de selecţie a mesajelor informaţionale. F. stagnare a dezvoltăr afective la un anumit nivel.. F. Indiferent du scopul f. stabilizare a unei tendinţe. o persoană. ajustarea antici pa tivă receptoare şi executorie. în lu mina parametrului f. tiv. faţă de o idee. FIXAŢIE. 2) cu frecvenţa încetinită (sub cea normală). tonalităţi etc.. ca rezulta t al modificării unor parametri ai receptorilor.F locului de muncă.. pentru asigurarea. voluntar. se realizează pe baza dispoziţiei analizatorilor de a recepţiona select iv proprietăţile stimulilor. fiind reconsiderată prin cibernetică. la rîndul său. intensităţi. se realizează la un nivel seman tic. şi pri espingerea altora. Metoda poate fi aplicată în aceleaşi condiţii. prin re levarea autoreglaj ului în baza unui program care. prin însăşi schema de organizare a sistem'ii ui. fio po baza unei structuri informaţionale complexe elaborate de mecanismele cognitive. problema relaţiil or dialectice cauzăefect. Printre tulburările memori . Un al doilea nivel de f. a mesajelor. didactice. La un prim nivel f.

care persistă în inconştient nealtcrateşide care rămîn legate pulsiunile. In afară de oric e referinţe genetice. p oate fi nu-unlcstă şi actuală sau 273 FIXARE MNEMONICĂ. cuprinsă în cadrele unei concepţii geneti ce. în teoria lui J-'reud asupra libid oului este definită prin persistenţa caracteristicilor anacronice ale sexualităţii. în general. imagini. în ceea ce priveşte modul de satisfacere. în general toţi oamenii. se poate consi dera ca desemnînd un mod de inserţie a anumitor conţinuturi reprezentative (experienţe. într-o manieră mai mult s i puţin deghizată. proces . în cadrul teoriei freudiene a inconştientului. de o experienţă infantilă. Noţiunea de f. fantasme. rămîn ataşaţi. constînd din incapacitatea de a fixa şi a reţine material ul informaţional.. F.ei se cunoaşte şi amnezia de f. este. implicînd o progresie ordonată a libidoului. {. de un anumit obiect sau de un tip de relaţie arhaic. în mod special nevroticii. la un anumit stadiu. F.

Nu s-a putut ajunge hi vreo confirmar e a unor astfel de corelaţii psihomorfologice. FI ZICALISM. orientin du-se similar. celule). şi avînd drept particula rităţi relevante calmul. în acest sens s-ar explica unele rezultate obţinute prin testul Szondi. orientare reducţionistă încercînd explicarea fenomenelor biologice şi psihice ex clusiv prin concepte. lentoarea. Se pare că o importanţă inai mare decît structura anatomică facialii o are expr esia. dar astăzi e larg răspîndit şi experimentul in vitro. Lombroso. echilibrat-inert.K. slaba reactivitate afectivă şi durabilitatea sentime ntelor. îmbinarea specifică a trăsăturilor pozitive şi negative „profilul" individual. L. R. FLICKER. în lucrările acestora manifestă tendinţe de discriminăr asiale. physi o gnomic.F poate constitui o virtualitate prevalentă. care necesită flexibilitate şi restructurări. nu este numai o premisă a gîndirii creative ci şi o rezultantă a ei. O mare dezvoltare a dobîndit ştiinţa interdisciplinară a psihofiziologiei. r« pre/inU clertul d<. cum s-a crezut cîndva (fi'jiologism). ţesuturi. sistemului nervos şi a secreţiilor endocrine. 1952). înclinaţia spre rutină. J. adaptativă. exprimate în f.kt.a. este experimentul i n vivo. struct ială individuala. deprinderilor şi structurilor intelectuale. d. Porta (1586). şi care se manifestă pr in facilitatea cu care se poate distinge într-un întreg mai multe structuri diferite . ea fiind o particularitate fu ncţională ce rezultă mai mult din atitudini şi din exerciţiu.m. fenomen de fuziune parţială şi fluctuantă a senzaţiilor (licărire) în condiţiile î e stimularea intermitentă ajunge la o frecvenţă critică. Ea este totoda tă legată de motivaţie şi atitudini. şi f. spontană în care restructurarea datelor problemei se face de către individ d in proprie iniţiativă. presie utilizată de promotorii stu diului gîndirii din şcoala de Ia Wiirtzburg şi de şcoala Gestaltistă pentru a desemna stab ilizarea şi rigiditatea cunoştinţelor. modele fizice (formulată de O. s-a manifestat tendinţa de a descifra particularităţile psihice după cele f izionomie e N. Apreciată ca rezultat al dezvoltării gîndirii . Kysenck FIZIONOMIE MORALĂ (gr. puternic. desemnează tabloul trăsăturilor morale ale individului. unde restructurarea e dirijată. Experimental s-a constatat că „priza de conştiinţă" a rez . 11. f. refuzul schimbărilor. F. simbolică şi odalităţi: f. în capacitatea de a renunţa la vechi pun cte de vedere si de a adopta altele noi. relaţii. facilitînd organizarea comportamentului p e un nivel inferior de complexitate (regresia). FIZIONOMIE. FIZIOLOGIE. mai ales în ce priveşte corespondenţele d e detaliu. compensat. răbdarea naturală.! prin ca pacitatea de eforturi îndelungate şi tenace. avînd ca obiect cunoaşterea manifestărilor vitale ale individualităţii organice şi ale părţilor sale componente (sisteme de organe s au „aparate". chiar pentru creier. creierul are şi alte funcţiuni decît cele legate de psihism. . prin itilroversiuue şi stabilitei" < ruoijonal. semantică. gnomon — cunoscător). Metodologia centrală a f. (1781) au dezvoltat fiziognoniKi ca artă a cunoşterii caracten Im după f.i. într-un sens special şi empiric. physis — natură. dezvoltat pe baza tipului de activitate nervoasă superioară. Neurath. dar psiholog ia nu se reduce la f. Lavatt. organe. creierului. FLEXIBILITATE. înfăţişare fizică. profil temperamental. Guilford şi al creativităţii constînd din restructurarea eficientă a me lui gîndirii în raport cu noile situaţii (Carter. în posibilitatea de a opera cu uşurinţă transferul (din planul perceptiv în cel figurai si în cel conceptual) şi în abilitat a orientării gîndirii în direcţii cit mai diferite. ex- în psihologie. ramură a biologiei organismice. caracterizează tipul f.) . J. nu poate fi co nsiderată ca o restructurare rapidă a mersului gîndirii. în sens figurat. Pe de altă p arte. Guilford distingeî. 18* in- I LOYD-MANN EFECT. figurală. termenul s e mai utilizează pentru a desemna indiUTeiilismul afectiv. un f actor perceptiv care corespunde unei supleţe de restructurare. leagă tendinţele criminale de caractere înnăsc ute.J. FLEGMATIC. Thurstone consideră I.dliuck al rezultatelor mici anchete a duse la cunoştinţa celor anchetaţi. f. monstruoase. Cu ps ihologia are relaţii strînse î. Carnap ş. factor al teligenţei şi după J. împiedi cînd astfel rezolvarea de probleme noi. FIXITATE FUNCŢIONALĂ. primitive.

de a găsi condiţii de muncă mai uşoare. cursivitate. Su plinind carenţele orientării şi selecţiei profesionale t. f. neadaptarea la solicitările m seriei etc).e. FLUCTUAŢIE. determin condiţii obiective (solicitările mediului şi/sau condiţiile de lucru) şi subiective (dorinţa de a cîştiga mai bine. F. bogăţia ideaţiei. Importan tă considerăm că este nu atit 275 . poate fi utilizat atît în tehnica propagandei cît şi în acţiunile de educare colectivă.atelor unor anchete duce la intensificarea opiniilor şi atitudinilor în sensul procl amat de rezultatele anchetei. fenomen social cu implicaţii economice psihologice — părăsirea locului de muncă şi angajarea în altă organizaţie economică. factor al inteligenţei şi creativităţii constînd din bogăţia. latentă — dispon ibilitatea motivaţională pentru schimbarea locului de muncă dacă nu se schimbă sau dacă apar anumite condiţii. FLUIDITATE. este un mecanism social sponta n de adecvare a capacităţii indivizilor la cerinţele locurilor de muncă.-M. Guilford deosebeşte 3 tipuri de f.: verbală. ideaţionahî şi de expresie. debitul verbal. nţa şi rapiditatea asociaţiilor între imagini sau idei. Generînd instabilitatea forţei de muncă are efecte economice negative.

După tipul de stimul f. domi nă ţite). c e mediază comportamentul alimentar şi senzaţii însoţitoare. f.. h faţa acestor stări de an xiet. orice obiect. anxietat ea neplăcute care ar proveni de la e fixează asupra unui anumit S propria persoană). Ca simpt om prevalent este întîlnit în nevroza fobică. tiuti întărită de contactul cu obiutul sau situaţia fobică. Penf ield şi Erickson. pe măsura trecerii timpului. inestetic. putîndu-se fobie (frica de diavoli).. demonovaloare ca şi cel iniţial. F. ca şi în depresiune.sistematizate. 1942). Se disting senzaţii de f. Apeti tul exprimă atracţia specifică spre hrana trebuitoare organismului. pierzinde încăperi goale). pasivitate. de moment în raport cu hazarautofobie (frica de a fi singur). Ev . Muller).e (frica obiect. După tineinofobic (frica de curenţi de Th. de a sînt nenumărate pentru că. paroxistică se constituie de c] mai multe ori conduite de apir. concentrate asupra unui singur stimul. fiinţe şi fenomene. semnalizînd del'icitul de substanţe alimentare în organism şi dezvoltîndu-se în legătur emijlocită cu activarea trebuinţei corespunzătoare. apare ca o reacţie de o intensitate exacerbată faţă de stim uli inofensivi ţi nu suferă procesul normal de estompare şi obi. amlrofobir (repulsie faţă de sexul masculin).it. 1921. melancolie.. la apatie. delirantă — de forma anticipării anxioase. imaginare. pracînghiţi). cleptofobie (frica cu° toate manifestările ei subiecde a nu fi victima unui furt sa u tive şi obiective. pantofobia ar fi o aer). c henofob'. complex senzorial visceral. dul circums tanţelor. duce însă. spaţii închise). gatnaîmpart în patru categor . caro se exacerbează prin declanşarea unor paroxisme fobie (fr ica de vehicule). accelerarea mişcărilor peristaltice (W. este întîlnită în to mele de nevroză. ra lizînd f. bazale. impune individului forme de reacţii specifice. prevalentă. !•'. fenomen sau medicam ente). pînă la includerea altor restre înch ise. claustrofobie (frica de organizare. de a se îneca cu alimente. frică de tot şi de nimic. deliruri sistematizate ete. în cazul pantofobiilor. se (frica obsedantă de pisici). obsesivă. impulsu rile de comandă expediate de creier (G. genecremnofobie (frica de prăpăstii). algofobie (frica de durere). FOBIE. teamă patologică. W. cu fixări ataxofobie (frica de dez ordine). se împl ineşte ca un impuls spre acţiune în vederea restabilirii echilibrului..):ii*itr ri dimpotrivă devi ne din ce ui . au fost împărţite în pantofobii (f. o „luptă contra-fobi câ". în mod durabil. De aici un pregnant tonus afectiv. de intensitate dispropo rţionată. modificarea compoziţiei chimice a sîngclui şi influenţarea directă a creierului (Schief. Kibot. care accentuează pe prima. stare de anxietate difuză şi amatitfobic (frica de praf). de aer închis). inaniţie. car e capătă aceeaşi de a nu roşi în public). comportamentul nevroticului nelimitîndu-se d oar la această anxietate specifică. FOAME. ec apar fără motiv apare nt. Diferite puncte de vedere asupra căilor de producere a semnalului: fiămînzirea genera lă a organismului şi deci transmiterea informaţiei pe toate căile posibile. rămînînd însă în permanenţă pr cesteia. Procesul siune faţă de o stare de bună fobie are o anumită tendinţă d e dispoziţie). aslra fobie (frica de fulgere). în raport cu complexitatea tematicii f. fagofob ie (frica frică).n. sist emic. care tind să deplaseze sau să substituie anxietatea şi tensiunea interioară. obiecte. cu o tea mă excesivă faţă de un pericol extern — „alibi". Senzaţia de f. perso ane sau situaţii. la care s-a realiz t condiţionare. la o adevărată categocromatofobie sau ereutofobie (frica rie de stimuli. în monofobii antomizofobie (frica de mirosuri sau î. dinofobie sau vertigofobie (fri ca de amechiar desprinde de caracterul situţeală). f. ceea c e reprezintă un grav pericol. noscută ca fobo-fobie (frică de de obicei al feţei). în mod pa radoxal gravele deficituri alimentare de durată nu mai pun individul în alertă. Ea nu pna te fi explicată sau raţionali/. ci este complicat prin mecanismele sale defensiv e. care nu sînt altceva decît mecanisme de descărcare tensională.rapiditatea asocierilor cît calitatea Jor. charofobic (averd u-si caracterul difuz. fotofobia (frica de situaţie poate căpăta această valumină).:i. cum sînt: conduita de evitaugăsirea unui truc sau diferite stratageme securizante. farmacofobie (frica de tic. 1943). difuz e) şi monofobii. awaxopermanentă. F. cua avea defect fizic. cu obiect precizat. După H. Accentuarea stări i de f. de la frica intensă. galeofobie sau fatofob ic lenţă! După Regis (1923). reprezintă o sistematizare s i n deplasare a anxietăţii asupra unui obiect.Cannon."i şi scapă controlului voluntar. declanşată teama obsesivă de a nu comite doar la' perceperea obiect ului resun furt). dismorfofobie (ideea— obseaţionad şi pe rceptiv şi să apară sub sivă. Fobicul proiectează în exterior drama sa mer pînă la o adevărată negare a lumii sale interioare. clitrofobie (frica de fepectiv.

. glosofobie (teasocial. de spaţiu şi mediu fobie (frica de căsătorie). f. ginofobie (frica de femei). în ordine alfabetică: ac rofohie hoiuiuofobic (frica de. nccrof^hio (frica de fobie (frica de spaţii d'"-. agoracu oamen ii). pentru că prin bie (frica de lumin a soarelui). hematofobic (frica de a vedea Dăm ma i jos diferite forme de sînge). de boală şi moarte. a comunica (frica de locuri înalte). f. f.diiMv).ii: f. mecanismele lor nu se deosebesc.cadavre şi de tot ce este in legă277 276 . heliofoportanţă deosebită. ma de a vorbi. hiilrofolve (frica de apă). f. de obiecte. aihtnofobie (frica d e lucruri asru. constînd în aştep de fiinţe (în special animale). tarea anxioasă a nereuşitei proClasificarea aceasta nu a re o imnunţării unor cuvinte).

di<~ <|c 12. afective. fixarea unui punct din cîmpul percepti v şi după acest model. în psihanaliză. sferă mii.i FOND MENTAL. se întinde de-a lungul măduvei spinării.oii-uUHe. experienţă.' s: integrare simbolică. Freud vorbeşte despre „diguri psih ice" ca stavile în calea libidourilor. FORMALIZARE. lanalofobie (frica de moarte). Wundt şi de asemenea W. în funcţie d nificaţiile stimulilor. Axonii au aspect sinuos la început . FORMAŢIE PSIHICĂ.p. LĂ. Exprimă raporturi mobile între fig ură ca element ce se impune în primul plan al actului perceptiv şi dispune de claritat e şi fond care reprezintă suma elementelor cîmpului perceptiv rămase în „umbră".). lungi şi divergente. f.i mică distanţă de corpul celular în dendrite secundare. alcătuiţi din neuroni de t. conative şi de tip heterogen. l atura formală fiind transformată într-un scop în sine. nosofobie (frica de îmbolnăvire şi de boli — can. zoo fol/i a (frica de animale)' FOCALIZARE. sînt la baza supra-eului. Intrînd cu necesitate în alcătuirea psihicului. lanţ de nuclei. în electroencefalografie zonel e de f. o organizare sintetică cu o funcţionalitate caracteristică pentru subiectul respec tiv. W. de inl. Alături de sublimare. scrupulozitatea. Neprezentînd o organizare precis orientată a ele . tală de evaluare spirituală a evenim entelor. triunghiular sau fusiform. Nucleii propriu-zişi ai l. perceptivă. în vederea desprinderii laturilor şi spectelor specific şi diferenţiatoare sau a celor generale şi definitorii. talasofobie (frica de mare . si filo fobie ş. cîmpul lăimtrie subiectiv al operaţiilor ini: lcctuale. indiferent de natura lui substanţial-calitativă şi transpunerea acestora într-un limbaj logic sau matematic în vede rea facilitării investigaţiei ştiinţifice şi.. C11 uu contur stelat.• udiofobicifrica de efec tele dăunătoare ale radiaţiilor ionizante).a.r. James apreciază atenţia ca f. FORMANTĂ. nivel de desfăşurări. Se structurează acele elemente ale cîmpului devenind figură care si nt relevante sau sînt relevate prin actualizarea unor gestalturi sau modele.'i la peste 90!'.i pentru însuşirea semnelor iar jiu şi ificaţiilor. W. fiind proiectaţi longitudinal cu 1—2 ramuri ascendente şi una descendentă. apropiat di: ceea ce Leont iev numeşte un organ funcţional şi desemnînd./. intelectuale. concepi lice. în comportament şi relaţii interindividualr grija exagerată pentru convenţii. sînt reprezentaţi de substanţa cenuşie a calotei bulbo-ponto-mezencefaFORMAŢIUNE RETICULATĂ. f. relaţie definitorie a dinamicii cîmpului perceptiv. sînt semnalate prin întreruperea undelor lente. sistem al judeci ţilor de valoare desfăşurate după criterii lăuntrice. FORMALISM. concentrarea conştiinţei asupra unui element sau idei. raporturile între cele două elemente se put schimba.r. de elementele supra adăugato variabili-. tafer obie (frica de a nu fi îngropat de viu). F dintre focarul de conştiinţă şi zonele de penumbră ale acestei. personale în opoziţie cu criteriile obiectivi impuse actual din afară. p. prin desincronizări. pîn.. atitudine sau deprindere opusă dorinţei refulate şi acţ d împotriva realizării acesteia. motivaţie etc). implicit. cu dendrite ramificate l. nici nucleilor de releu ai sistemului cerebelo s sau sistemului lemniscal. devin fluctuante. operaţie ăr abstragere a elementelor funcţional-comportamentale ale unui sistem. Wu ndt consideră că analogic se organizează relaţiile ccrofobie. sinonim cu coiistructiil psihic. F . FOND-FIGU RĂ. /<>xo fobie (frica de otrăvuri). caie nu aparţin nici unui nucleu de nerv cranian. Este o manifestare a ambivalenţei afective în care dori nţelor frustre şi spontane se opun pulsiunii ce le contracarează cum sînt ruşinea. pînă la formaţiunile di encefalice. F. o structurare psihică complexă şi st la. orientare spre ţintă. su perioară cîmpului perceptiv. FOR INTERIOR. cele d e personalitate. cu cîteva ramuri colaterale şi bifurcat în formă de „T". Este o anumită modelare a frecvenţelor. de caracteristicile psihoindividuale ale subiectului (vîrstă. se exprimă particu lar într-un stil. Se disting f.r. 10 F de ba/ă in psihologie.şi de valuri). radiofobie. sitofobia (frica de a înghiţi alimente). car acteristica de ba/ă a unui sunet complex c< permite diferenţierea lui de altei* • şi ide ntificarea lui calitativă indiferent de componentele armonice. dezgust ul. îndeplinesc un rol i mportant în dezvoltarea virtuţilor şi caracterelor umane. pe verticala nevraxului. în genere.r. a trunchiului cerebral. situaţi la diferite nivele. a conştiinţei.tură cu moartea). proeminenţă a form ei în dauna conţinutului în învăţare indică preocupare.

Delimitarea nucleilor f. F. aparţinînd diferitelor modalităţi senzoriale.mentelor neuronale componente. devenind astfel polivalentă. sub raport infor maţional. structura sa fiind d eci în cea mai mare parte polisinaptică. se fa ce pe baza foitdvariata. însă aceas transmitere este nedelimitată şi relativ difuză. f. La nivelul ei trec mesaje.r. astfel îneît se creează în interiorul ei pos bilitatea unei largi interacţiuni între diferitele fluxuri informaţionale aferente.r. adău gînd la o nespecificitate structurală şi una funcţională.r. densitatea celulelor variază.i H l ' 1 1 t i FORMAŢIUNE REACŢIONA279 . este considerată ca o formaţiune nespecifică. variind deci şi n umărul sinapselor. La diferite nivele. se caracteri zează în general prin existenţa unui număr relativ mare de sinapse. ca celelalte segmente ale sistemului nervos. ceea ce îi conferă o notă de nespecificitate în plus.r. cu iui «U. Aspectul de reţea al f. este conferit d e dispoziţia multidirecţională şi difuză atît a corpurilor neuronilor cît şi a prelungirilor stora (reticul).

ARN ele. claritatea ţelului. continuit ate şi simplitate. dimensiunea energetică de bază a sistemului şi acti vităţii nervoase. nucleul tegmental pontin.ui. vite/â mare în activitatea de orientări. FORMĂ SPORTIVĂ. De cantitatea stocată de pinde energia. FORMĂ. iar conţinutul in conştient este simbolizat după un mecanism asocia- F tiv. mezencefalică (însens restrîns). interv ine — cu efecte blocante — inhibiţia de protecţie.n. formaţiunile inconştiente corespunzătoare. nucl eul pontin oral. _ ' FORŢA NERVOASĂ. d esfăşurarea rapidă a diverselor procese ca: reactivitate crescută.itanţă fioiiţiomul nervos este mai slab cu atît sensibilitatea este mai mare. figură. tare. în actele ratate. sînt: acuitate senzorială specifică. nucleul dorsal al tegumentului. inhibare intervine la diverşi subiecţi.. de înţelegere a situaţiilor şi adaptare 'a deciziilor.n. deci ating plafonul lor funcţional. nucleul ventral al te gumentului.i talis). ca blocaj. Formaţiunea di compromis e ste produsul eoni 1 i. Principalii indici psihici ai f. îu genere. Cu cît sistesuh. nucleul reticular al rafeului. 'Kebîliţin). realizează din punct de vedere structural şi funcţional o largă convergenţă excitaţiilor diferitelor modalităţi senzoriale. nucleul reticular ventral. realizează activarea sau tonifica rea cortexului prin impulsurile nespecifice transmise ascendent acestuia. Această diviziune este însă prea simplă şi tra nşantă întrucît f. se calc ulează coeficientul de f. şi alţi indicatori cum sînt rezistenţa la stimulii adiacenţi. s-a ajuns la concluzia că I.s. Se 280 presupune a consta şi varia după cemtilatea de nalâ. Este o însuşire constituţional-nativă după care. Lelor defensive (Laplanche şi l'u. dorinţă de întrecere. Astfel prin î. simetric. Xeurobiochimia a avansat în cunoaşterea co mpoziţiei acestor substanţe odată cu descoperirea ADN. f. particularităţile iradierii şi con centrării proceselor nervoase etc. capacitatea brută de lucru a sistemului nervos. în construcţ i metaforice. acestea parcurgînd un traseu polisinapt ic. F. în formaţiunea reacţiona . în vorbe de spirit. Cînd neuronii cerebra li ajung la o stare de relativă epuizare. scliem.• coerenţei. în continuare suprasolicitările pot duce la nevroză.irşi organizare a unui obiect s. iar în condiţii!. După Sager. substanţa cenuşie periapeductală şi nucleul terstiţial.r. a riguroasei interdependenţe a părţilor este reciată ca f.tl.. ceea ce produce o satisfacţie. funcţiona la. încr dere in forţele proprii. umoristice. Contemporan. Teplov demonstrează că sensibilitatea 'calculată după p ragul minim) este o mărime inversă faţă de f.n.n.s. în evaluarea f. Meessen şi Oiszewski: nucleul reticular lateral. nucleul pontin caudal. acele formaţiuni care înlocuiesc. „FORMAŢIUNE SUBSTITUTIVĂ (germ. structură. în afara pragului inhibiţiei supraliminare. în gestaltism o f. în li mari.| în f. fiind expediate la scoarţă într-un mod difuz. se dispune gradual într-un registru foarte mare. predomina dorinţ ineim şli'-mâ ce se sal isface indiivi t printr-un Ersatz. de structură neuronalii şi pi. î. mare capacitate de coordonare senzomotorie: nivel înalt al parametrilor atenţiei.r. F. modul de p rezent. la diverse grade de solicitare a sistemului nervos. în psihologic ai înţelesuri deosebite după conţinuturile cu care este indestructibil l egată. acestea fiind cîteodată singurele indicii ale diferenţierii lor anatomice. volu mul activităţii reflexe. nu p . re zultat al unui antrenament sistematic. percepere rapidă. Ers atzbildung).n. apărarea eului predomină pe i. oboseală.r.s. moti vaţia pentru succes..r. Starea de vigilenţă rezultă din activarea cortexului prin f. nucle ul reticular parvocelular. realizat în vederea obţinerii de performanţe sp ortive maxime. se folosesc. întrucît plafonul. se disting tipurile: puternic şi slab. se put delimita următorii nuclei — clasificare făcută pe baza cele a lui Brodai. stare specială. nucleul parame'dia n.ii fenomen. Mareş şi Neştianu (1965). intensitatea inducţiei negative. dorinţele sînt înlocuite. scopului — succesul." stocată sau stocahilâ în neuroni (Pavlov). nucleul gigantocelular.aspectelor de întindere a nucleilur. este socotită bună cînd prezintă regularitate. este o variabilă diferenţială şi Pavlov a adoptat-o ca principală însuşire în stabilirea tip lor de activitate nervoasă superioară. nivel de preparaţie psihofiziologică. în psihanaliză.' baza conexiunilor .

FORŢĂ PSIHICĂ. indică intensitatea trăirilor psihice Iposibil — opusă celei nervoase) şi.unte fi tratată univoc ea un indice de valoare a personalităţii. sinonim al tensiunii (v. metodă de măsurare şi analiză în mod critic a duratei elementelor unui proces de muncă s au a timpului de folosire al utilajului sau de mişcare şi transformare a obiectului muncii. Dacă din punct de veder e biologic. este o calitate pozitivă. randamentul. a scopurilor. Nu po ate fi redusă totuşi la dimensiuni cantitative întrucît se recomandă în principal prin semni ficaţii şi valori. a ideilor. a convingerilor. s ub alte raporturi rămîne neutră întrucît nu predetermină forţa psihică sau intelectuală şi ce valori ce ţin de aptitudini. în anumite perioade de ti mp.. Forme parti culare: forţa motivelor. în sistemul lui P. caracter. în 1 impui f. FOTOCRONOMETRA RE. De menţionat că termenii de „forţă" şi e" nu au în psihologie acelaşi înţeles ca în fizică.). Janet. prin distincţie faţă de f nervoasă. prin combinarea fotografierii cu cronometra rea. medical şi al capacităţii generale de lucru f.n. în gene al. Se măsoară după efectele ce rezultă din cauze psihice. eficienţa activităţii psihice în baza susţinerii afectivener getice corespunzătoare. capacitatea. inteligenţă. observările se fac prin procedeul de cronometrare con281 . a raţiunii..

Spre deosebire de teamă care se referă la un obiect şi anticipă pri mejdia. Zona cea mai sensibilă a ret inei. const in trăiri conflictuale. studierea activi tăţii muncitorilor la maşini-uneltc în producţia de serie mică sau de unicate a lucrărilor în tivitatea de construcţii-montaj). a refuzului condiţiei feminine. o consecinţă a refulării. FRICĂ. — o împrejurare de viaţă ce generează insatisfacţii. putînd fi un simptom nevrotic. asupra muncii u nui executant individual. după psihanalişti. Sillamy. a fost extrapolată in cele mai diverse domenii. fiind cel mai des întîlnită în cadrul isteriei. stări de delir. scăpind mai mult sau mai puţin de sub controlul raţiunii. FRECVENŢĂ. denumire veche şi abandonată a psihologiei. F ste un semnal de alarmă trăit cu intensitate. Ca şi fotografierea. lucrarea (operaţia) nu se poate executa decît prin cooperarea mai multor executanţi ca. indică numărul perioadelor pe unitate a de timp.. dar frecvent are o etiologic de ordin psihic. afectiv. se poate descoperi un anumit substrat anatomo-fizi ologic particular.!. a deprivării subiectului de ceva ce îi aparţinea an terior. în sens larg. dar din studiul creierului unui necunoscut nu se poate afirma ceva despre eventualele lui capacităţi (Pines). în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv.1 timpului de mutici. S e aj>licit a U t petit ni :ina- FRENEZIE. în mod firesc. F. Aceasta pentru că în creier sînt fixate n u numai anumite premise. întreţinută piintr-o nesecaţii şi deborda ntă cnrigic. ajungînd uneori pînă l adevărate.F li<M •ţradukti de iolo:-iie . ca urmare a nereali zării unei dorinţe. 2) starea psihică de f. împiedică creaţia şi favorizează formarea unui'grup reactiv separat. după expresia lui N. f. a cărei creştere peste un anumit nivel duc e la spaimă. în cazul cînd executanţii efect uează o serie de lucrări ce se repetă la intervale neregulate (de ex. Defin iţiile care s-au dat se centrează unilateral asupra unuia sau altuia dintre cele tre i elemente ale procesului de I. depresiune în centrul petei galbene (macula lutea) a retinei în care se găsesc numai elemente receptoare de tipul conurilor. duratei de execuţie a anumitor operaţii sau elemente ale acestora. implică un factor de surpriză. para- lizează viaţa psihică. dar şi capacităţile ca atare. tiuiţii. care au clemente cu durate mari. denumire a curentului de caracterologie lansat de Gali la începutul secolulu i trecut prin postularea unei relaţii de corespondenţă dintre proeminenta circumvoluţiil or cerebrale şi gradul de dezvoltare a funcţiilor psiliice respective — „vizibilă" prin re liefurile craniene corespunzătoare. a obst rucţionării satisfacerii unei trebuinţe. anxietate etc. suferinţe cauzate de privaţiune. F RUSTRAŢIE. este inca pacitatea femeii de a atinge orgasmul. intervine şi atunci cînd. numai în cazuri exc epţionale. prin natura procesului de producţie. plăcere în condiţiile actului sexual Poate rezulta din defecţiuni anatomofiziologice. Studiile asupra structurii şi masei creierului unor oameni de geniu nu au dus la rezultate concludente. de regulă. In aceste cazuri se poate remite prin psihoterapie.. „subiectul se înşală în speranţele sale".: 1) cauza sau situaţia frustrantă în care apar obstaco le şi relaţii privative printr-o anumită corelare a condiţiilor interne cu cele externe. comportare inlciis colorat. a neînţelegerilor cu partenerul. FRIGIDITATE. în acest caz. a fricii de sarcină sau. asupra unui executant colectiv (pînă la 3 lucrători). Termenul a fost intro us de Freud ca denumire a stărilor de privaţiune pe care le resimte subiectul în condiţi ile nercali zării libidoiirilor sale: apoi f. va cuprinde executarea întregii operaţii. de ex. reacţie emoţional tipul afectului care survine cînd subiectul ajunge într-o situaţie primejdioasă fără a fi pr egătit pentru aceasta. In sens clinic.. 3) reacţiile co . atunci cînd. cit şi pentru stabilirea. f. FRENOLOGIE. posibilităţi. această metodă se aplică la procese le de muncă. fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în chip tranzitoriu sau relativ stabil. operaţia de armare în minerit sau montajul panouril or prefabricate în construcţii-montaj. după noi. F. f. FOVEA. Studiindu-se creierul unui om cunoscut prin ceea ce a fost remarcabil în cursul vieţii. I )t enor. inclusiv cele psihosociale şi interpretată ca un fenomen central al vieţii şi relaţiilor afective. f. slăbiciunea sau absenţa dorinţelor sexuale (libido ) şi totodată incapacitatea de a resimţi. a unui utilaj sau obiect al muncii şi. Se bazează pe ideea unui localizaţionism îngust şi rig id. categorie statistică indicînd repetarea unui fenomen la intervale regul ate sau variabile. se face. F. In fenomenele periodice.

depres iunea şi reacţiile de abandon. Adler. aici trebuind să fie adăugate. Dintre reacţiile proprii f. fen omenelor accentuate şi cronice de f. şi procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de escaladare a dificultăţilor şi dobî rea de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu.. asupra oricărui alt obiect (R.mportamentale şi în genere efectele f.\. Sears c onstată că violenţa conduitelor agresive se măreşte în dependenţă de intensitatea motivaţiei rate). după E. care. pot fi imediate sau amînat c şi de durată. Pavclcu. 283 282 . După interpretarea dată de V. Hilgard. acestea se instalează ca o speţă de complexe. ca o vari antă. cu u n conţinut C'juspunzătur complexelor de inferioriiate descrise de . regresiunea la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea). sau. după opinia noastră. prin comutare. se citează agresivitatea care poate fi orien tată asupra obiectului f.

de unde şi un profil al frustratului. care va da naştere unei tensiuni emoţionale. din localitate. unei nevoi de descărcare. El ocvente. sau. este conştiinţa unei stări de pri vaţiune. reacţii la dificultăţi. Rezultă totuşi că efectele îndepărtate ale f. izolării. Este limitată. şi. nu întotdeauna ea c u c rezult . i raţională. prin nivelul şi sensul pretenţi r şi riiviî-e'rtor sale. cro nic decompensat şi cu tendinţe mai mult sau mai puţin eficiente de supracompensare. numai prin blocare. ce se exprimă în stări şi comportamente loca î. Sillamy. T. tul f. proie cţia. insuficientă defini rea f.ial sui profesional in care .' stare e xplicată uneori prin reaua intenţie a altcuiva. iinplicînd cu necesitate actul evaluării şi interpretării prin care perso ana. eva apat olor. 2) Tipul intrapunitiv se acuză pe sine însuşi de insatisfacţiile suferite făcîndu-şi reproşuri care ajung pînă la autopedepsire. prin urmare. poale ajunge M la aiitofrusi rare.' -it asprei. implicit. sînt studiile asupra copiilor frustraţi materia!. Rosenzweig c lasifică tipurile sau modurile personale de reacţie la f. comunic aţional. rearţii la opoziţie faţă de ambianţa lară. revendicarea etc. notează X. 1. Multe din stările de. f) cdr.iică (H)74) subliniază faptul c e existenţa unei f. apare in cidi ui unui r apoi ( social diiri ! . dînd naştere. alteori. obiective cu cei din jur. f. că este caracteristic f. profesională. efecte activatoare. în condiţiile prezenţei unui conflict mo tivaţional uman.al iiei. se naşte mimai în cadrul unui raport social. ci în dozarea lor în funcţie de rezistenţa subiectului. subiectul frustrat neputînd-o lega de o cauză adecvată reală. este un fapt inevitabil şi firesc ce are. Zeigarnik. La copii şi adolescenţ sînt o consecinţă a madaptării. o persoană exterioară de î. rămînc îngustă.ewin. de realizare profesională. Rudiea (H) 77). la numeroase ocazii de conflicte reale. înde bi ca formă a conflictelor inconştiente. lip-ata de scop.ste integral. nu orice conflict semnifică o situaţie de frustrare. prezintă „sechele" de tipul egotismu . Ku. propriu zise nu putem vorbi decît în lumea umană undo întîlnim. nu constă în suprimar ea frustraţiilor. arată T. i-. i. f. Psihanaliza tratează f. este evidentă. duce la consecinţe patol ogice. de identifi care socială. l'onomenul propriu-zis d e f. frustrată atribuie conduitei persoanei frustrante acel sens specific fenomenu lui de f. aşadar.e insolită. accelerarea proceselor intelectuale în c . Depăşind un anumit nivel de toleranţă f. în genere însă f. în acest sens. trăită. fiind corelate de infantilism.i au originea în medi ul intern al subiectului fiind determinate ' de propriile inferiorităţi sau incompet ente. Formele de manifestar le extrapunitivului diferă în funcţie de particularităţile subiectului." După opinia noast ră. astfel.a. putînd fi: acuzarea altuia. după 15. identificarea ş. Dar chiar şi această definiţie a. crize de amnezie ş. ea nu epuizează toate ile! în care poaii apărea f. fiind gata să descarce chiar şi în mod neadecvat starea sa de tensiune. din cadrul ". agresivitatea. în acest cadru participarea mai ales în stadiil e iniţial şi final al' conştiinţei la f. de aici şi sentimentul tic nemulţumire şi chiar de revoltă pe care-1 trăieşte pe rsoana frustrată. omul aflat în starea de tensiune caută o pricină.. F. nici complexele de superioritate ce se opun compensator celor de inferioritate. sînt din cele mai vari şi aceasta în dependenţă de organizarea personalităţii care. apare ea o tendinţă de nereţiuut şi este frecvent repetată. •• trant'. în acest ultim caz. procesele de evaluare.. agresivităţii._\M omitem. nu se leagă do trebuinţe bazale.itul unui proces reflexiv de atribuire a miei intenţii răiu-oitoare fluentului fi n. prin ohs/cirn/. . ţin nemijlocit de patologie. acuzînd un obiect. de un bun individual. Ceea ce considerăm. păgubirii de un drept. ci de trebuinţe d>' performanţă.ic s.a. e pilepsie.să facem o distincţie între f. Dumbo.iu patologie. derivarea. „Educaţia. Nn intotdeauna î. in strîns egătură cu limbajul. es'. in lumea umana. interpretare şi retenţie prin care se va aco rda situaţiilor de blocare şi contrariere un sens precis: cel de privare. sînt manifestări ale instabilităţii emoţionale sau ale unor malformaţii c cteriale. iar efectele acestora se manifestă prin decla nşarea mecanismelor de apărare a euhii cum sînt refularea. mai mulle ori f. K.'u. afectiv (carenţă afectivă) şi care. este necesar . alteori fiind găsită în propriile incompet ente. de păgubiro. sindrom de evaziune d e la domiciliu. sub acest raport. La adulţi f." S. FUGĂ. substituţia.. hipersensibilităţii etc.Xu orice blocare.: reaua intenţie acţiunea in sensul privării. FUGĂ DE IDEI. 3) Tipul mpunitiv nu acuză pe alţii şi nici pe sine cînd este frustrat. Sub aei. de lipsiie de un drept.: 1) Tipul cxtrapitnitin re acţionează la f. dependenţei.. este nedeterminată. mai tîrziu. ce determină structurări de personalitate.

maladie somatică) în scopul degajării de un conflict psihic. automatică a gîndurilor care rămîn neîncheiate se leagă prin asociaţii superficiale exprimînduse într-un limbaj grăbit. F. FUGĂ ÎN BOALĂ.ondiţii de supraexcitare. o caută ca pe un refugiu. succesiunea rapidă. exp resie metaforică utilizată în psihiatrie şi psihanaliză cu înţeles de abandonare în maladie ( roză. ansamblu de impulsuri. implică complacerea în suferinţă şi acceptarea statutului de bolnav ca fiind cel mai convenabil pentru subiect. tendinţe şi reacţii 285 . psihoză. Simptom al psihozei mamaco-depresive. Subiectul „benef iciază" de maladia lui şi de aceea o cultivă ipohondrie. FUNCŢIA HEDONICĂ. incoerent şi cu fre cvente comutări ale sensurilor. o accentuează prin conversiune. în b.

' tH'ă dintr-o g. implicînd. echivalente unei mutaţii. se realizează modificarea mesa jului genetic. iui Corii. reglind sinteza cîte u nui anumit tip. creativitatea excepţională. se reali zează prin injectarea de izotopi radioactivi (seruni albiitnina I 1 3 1 — RISA. izotopii concontrîndu-se de 20—30 de or i în leziunile cerebrale datorită creşterii permeabilităţii barierei hematoencefalice. ceea ce permite declanşarea reacţiei şi la alţi stimuli dccît cei condiţionali. este polivalent. si nteza însuşirii* >r relevate ca fiind comune mai multor obiecte sau situaţii. s. constînd din investigarea psihicului in dezvoltarea sa. GANGLION NERVOS. persoană cu o dotaţie ex cepţională şi însuşi ansamblul de calităţi ce duc la realizări de însemnătate istorică. Aceasta este însă numai o latură a fenomenului. care. naşterea.. ce s upouă nervul sensibilităţii cefalice. dar mai ales ceea ce este dobîndit. în mod normal exsstă zone de concent rai ie electivă a substanţei radioactive. Maslow. ge19 — Dicţionar de psihologie G neza). Printr-un proces de replicare cnzimatică semiconserv. deosebit. în sens biologic. spinali (rahidic ni). g. GENERALIZARE.DICŢIONARELE ALBATROS în secvenţa codurilor. Există mai multe nivele de g. fo rmarea conduitelor. ştiinţa despre gemeni. în psihologie are un sens mai larg (privind formarea. Depăşeşte însă abstra ctizarea prin revenirea la real în care identifică însuşirile definitorii pentru o clasă d e obiecte sau relaţii. constă din inducţie. analogie şi conceptualizare . G. g. eredităţ . privind schemele perceptive şi mai avansate cele ale imaginilor mintale şi în continuare o pluralitate de nivele în ordinea intelectuală. Kostiuk vorbeşte despre generalizări ale generali zărilor. G.i nivelul nucleului acidului de/oxii ibonucleic. Pavlov utilizează termenul pentru a califica fa zele primare de iradiere a proceselor nervoase. de. această proprietăţi' . fiind considerată cea mai bună şi fecundă cale de analiză a funcţiilor şi proceselor complexe. de peste 140. constituită din cod"ui cu o secvenţă specifică. în termenii lui A. dimpreună cu axonii celulelor lui Corti ete. mai ale-. GENIU. GENETIC. purtător al un or caractere ereditare sau genotipice.u tode de studiere a gemenilor in vederea unor concluzii interesind eredobiologia. tehnică ce se bazează pe înscrier ea impulsurilor radioactive ale regiunilor lozionalo ale creierului. Se realizează în unitate cu abstractizare a mijlocind-o pe aceasta şi sprijinindu-se pe rezultatele ei pozitive. presupune interiorizarea de acţiuni şi detaşarea unor invarianţi pr in grupuri operaţionale reversibile. După A. istorie. lez iunea devenind sursă de radiaţii gnmmn. creat mergentă ce deschide noi drumuri în cultură. ansamblul genelor. determinat de mediu. în ordinea psihică. nu este hotărît numai de sistemul de aptitudini şi de vocaţia creativă.. Conform psihologiei anglosaxone g. activitate.:a. Diferitele combinaţii genetice joaca 289 G GAMMAENCEFALOGRAFIE (SC1N TI GRAFIE C ERE I i K . Lalande g. formaţiune multicelulară la niv elul căreia se reali/ează conexiunile hinaptice nervoase. r. se amplasează la nivele de Q. educaţie. psihologi c. în cazul unor leziuni. Exista g. ce susţine neuronii n-ceptori ai căii auditive. tehnică. întrucît defineşte nu numai ceea ce este ereditar. l'ncori g.-tind la ba. operaţie a "•îndirii constînd diji: a) reunirea neaditivă. Metoda g.JJ/. g. cuprinzînd. ci şi de cerinţele ob ective ale societăţii şi culturii. ceea ce ţine de gene şi de procesul de dezvoltare de terminat de acestea. unitate funcţională de• I. lui Casser. care corespund maselor musculare şi sistemul ui arteriovenos. GE N OM.I. g. sistem de elemente (gene) interdependente. Genetismul pune în psihologie accentul pe dobîndirea. sup erioare.V/V. rezultă două e p i i identice. se masează în plexur i g-mglionare printre fibre nervoase şi musculare. ocupă în psihologia contemporană un loc privilegiat. După aprecieri clasice. sist emului S/.VLĂ). aceste substanţe manifestă o preferinţă de stocare în regiunile lezionale active ale creierului. GENĂ. b) exten siunea mintală a respectivelor condensate informaţionale asupra întregii clase sau cat egorii de obiecte si fenomene considerate. GEMELOLOGIE. proteină. Xenh ydrin — H g 2 0 3 sau P-'lrethnctatul de Na — Te"). Engels arăta că Renaşterea a avut nevoie de titani şi a pr dus titani. învăţare. de o parte şi de alta a coloanei wrlebrale. Piaget demonstrează că geneza proceselor psihice se produce prm interiorizarea şi exteriorizarea acţiunilor prin asimilare şi acomodare.ce conţin lesă I urile neuronilor periferici ai traiect <-lur senzitive.

Prin schimbări 288 .

părţilor în activitatea psihică. structura sau forma. realizează r-notipul (v. GERONTOPSIHOLOGIE. fiind ascendentă iar nu descendentă. \Y.rpului şi îndeosebi a membrelor în urma unor perturbaţii hipert'uncţionale ale hipofizei (de obicei — adenom e ozinofil). patogenic cu acromegalia (exces de hormon de creşt ere). relat iv nouă.:pre t icre. cerebral. Corespunde. ramură a psihiatriei.s upra operei sale fiind reţinut de alte activităţi.jgeraiil. b) înt regul este 'perceput înaintea părţilor. tiiji. simbolizare. igienică. <le probleme rcpre<::n'ă o invers cel ai în care psihicul copi- flagrantă a fenomenului invăţ. Sînt ii ci f cluii d • timpuri: fizic. suedeză îşi propune asi area unei dezvoltări armonice... artistică şi sportivă. G. Wcrthcimer.ii r r s unităţii di ntre anali/ă şi sinic-:. orientare relativ nouă în cadrul _<. ansamblul „mformaţnloi" ereditar e cari-.. prin interacţiune cu mediul. medicina băliîneţi (la noi în ţarii.a. defineşte o gestică.ihici: concomitente imbătrinii ii lului (genetică) studiază aceste legi prin prisma structurării p. Se disting g.iile percepţiei sint ccin!irmai.' >Ipsihismului uman. Sub. seni le etc. n i n ' j l o g i c o . care se ocu pă de tulburările mentale (H'j survenite la vîrsta senescenţei (demenţele pp'seiiile. ramură. I. unor legi de echilibrare în cup rinsul marelui fond genetic al populaţiilor. intervenţie a ctivă: fapt do conduită eu o anumilş semnificaţie. G. în acelaşi rale ale procesualităţii psihici? spirit.e. sistem de exerciţii fizice. contribuie şi ia echilibrul psihic. c) nu sînt distincţii între percepţii şi senzaţii. incubaţiei. GESTALTISM.G G im rol mai important decît mutaţiile.) şi de profilaxia şi tratamentul lor adecvat. in i-x. porneşte do la conceptul de cîmp şi pune în centrul procesualităţii psihice princ piul organizării prin cari' se realizează Gestaltul. dar beneficiază de restructurări. in care subieeiul nu este concentrat conştient . perioadă secundară în realizarea gnulii. Este înrudită etiologic. vizând profilaxia modificărilor (ic involuţie şi recuperare a indivizilor afectaţi di: fenomene majore de îmbătrîniri! a organismului.n surdomuţii cu emisfera stingă lezată se constată afazie gestualu.":rii si ' activităţii. accentuări şi îmbogăţiri ale materialului.: fundamentală. Kohler. Wcrtheimer sint: a) percepţia este structurată încă de la început. punind nci'entul. fiind subordonaţi.). GERONTOPSIHIATRIE. ce intervin datorită unor influenţe indirec activităţi psihice inconştiente. combi naţii.u n s e n s ni. fundat de M. a psihologiei vizînd cunoaşterea modificărilor (> . mişcare voluntară sau involuntară cu funcţii de expresie. d) organizarea stimulilor în ansamblul percep lor nu se face prin hazard. ierarhi1. G. GERIATRIE. G. socială.de. eonsidcvmd că i •.) şi imaginaţiei creative. Ansamblul structura! de g.. î n t r e acestea se declara relaţii d e izomorfism.iliiee. GESTAŢIE. dintro perspectiva inb'rdisciplinară. Gestaliul rezultă din organizarea cîmpului. . înfr-un mod varca. Koffka. Legile gesi-lti-t. ocupînd o durată inai mare de timp. selecţionate şi efectuate periodic în vedere a dezvoltării optime şi a întreţinerii funcţionale a organismului. l'rincipala deficientă a ace^tm oirn-i GEST. Parhon şi Ana Aslan). latura d e intervenţie a gerontologiei. ramură a ştiinţelo medicale urmărind cunoaşterea caracteristicilor organismului bătrîn şi a patologiei sale sueeifice. fi. medicală. restructurare a cîmpului. şi perceptiv. G. şi interpretarea proceselor induse pri n prisma destruetnrării iu1eieclu. pe factorii sociali de natură să influenţeze într-un sens sau altul procesul de îmbătrînire. dezvoltată de C I .• <\< GIRUS v. GIMNASTICĂ. K. sporind c a p a c i t a t e a de efort volunta r. g . GIGANTISM (G! GANTOSOMIE).' e . l n t l ' . după perioadele creaţiei propuse de H \V ali as. cunoaşte o variantă nat i\ ist •• şi alta genetistă. curent psihologie. GENOTIP. a p l i c i te s i î n i g n o r a r e a s a u r i i b a p i c i i c . Postulatele teoriei percepţi ei formulate de M. care susiine cu argumente experimentale primordialitatea întregului asupra. creştere excepţională a c . işi propune. GERONTOLOGIE. constă. C f C U M V O L l Ţ f E . e i l e u t i l i z a t ă ca. m e l u d o a dus la o sene de aurniaţn discul"gie de cunoaştere a legilor genetabile.

torie. -.. pe un mod de organizare superior. dar avind un rol şi <> î n s e m n ă t a t e centrală. în sensul formalii lui }"• ba. întrucî. a si mţi. dar aceasta mi înseamnă că orice fapt de conştiinţă. pentru a trata g. referită ia un domeniu. echivahd iil cu raţionalitatea. întemeierea !•. liste adevărat că nici un fa pt de conştiinţă nu e posibil fără g. Rclu'md pe Aristotel. recurge la conceptul de „entelehie". pe care o con sidera cugetare şi o identifica cu orice act mental: „a voi. or roces psihic este reductibil la g. noţiuni".. sec u n d a i .-'.ne referi'. care.'.1'perare ev. nu sînt decît diverse m > •duri de a gîndi. hazlndn-se pe cunoşi iniele elaborate sircial-i. se identifică cu conştiinţa de sine: Cogito ergo suni..: la operaţiile intelectuale — s<de imitează g.19* . se psihice. în această v une g. la reiaţii necesare. de c eea ce îşi are în sine scopul este deci activ ei o formă a formelor".-:d celor primaii' . actede la s t r u c t u r i infern. a înţelege. a imagina. selectiv Condensată. la ceea ce este general şi esenţial. Descartes a pus ac centul.«îÎNDIRt:. proces psihic. toate aparţinind spiritului". Descartes t r a t a extensi\g. esi • . dincolo de activi tatea organelor de simţ.. EngcU a r a t ă că g. de alte proc. Prin noţiune luată ca unitate informaţională.--: ca fapt de cunoaştere se forme ză şi funcţionează. definitul ie peni ni cm. ca idee şi prin m--dul de operare prin care noţiun. în tratarea lui „cogito "pe metodă.

A. D.? în se al. Abstractizarea şi generalizarea. în istorii filosofici. despre faptul că noţiunea nu poate fi gînditâ decit prin judecată. în genere şi în speţă. care este pri mar. luai.' S. Este adevărat că orice noţiune are un conţinut general-esenţial. în orice ea/. ci invariantele. elemente şi relaţii evidente sau' ascunse. P. intervin întrucît: a) activitatea psihică este considerată exclusiv in dividual nu şi social. Actul mental nu rezultă doar din transpoziţia tal quaLde la fizic la subiectiv. totodată. construcţie pe plan mental. cît şi a generalului. Se referea la selecţi . L. a fi gîndită şi deci conştientizată. Hume. esenţialului. Husserl) ce ajungea să susţină că imaginile sînt proiectări ale raţiunii. în orice caz acţiunea fizică. Inf ormaţia despre invariante devine reglatorie. se aşazâ pe canavaua acţiunii practice care operează material disjuncţii. P. ca funcţie caiudî]. ci un produs al cunoaşterii şi acţiunii ce se constituie la fiinţa cu potenţial uman numai şi numai in condiţiile activităţii sociale. combinare. Dewey. fiind o ştiinţă particulară. Prin condiţiile existenţei şi devenirii sale omul. Actul fizic se fundamentează pe un model cultural elaborat şi transformat social-istoric şi de aceea nu este doar o aplicare: a ceea ce se G gîndeşte pentru că posedă implicaţii ale g. întrucît. superioară percepţiei. G. angajată vital în procesul colectiv al transformării practke a mediului. G. fără. luată în accepţiunea psihol ogiei care. YVallon. d) nu se ţine seama de ontologia (existenţa reală) atît a parti ularului. senzorial şi logic. utile prin efectele lor. sînt de asemenea premise şi rezultante ale mulţi valenţei activităţi şi experienţe p tice. secunda — integrare sintetică a datelor abstrase într-un model ierarhic şi raportarea la o serie. reconjugări. James considera că a gîndi înseamnă înainte de toate „a face". m rială şi acţiunea sau operaţia mintală sînt convergente. porninduse de la ])eseartes. reconstituit logic.iiă deeît prin pr. dar perce pţia ca atare poale cMsla şi exista la animale. rezultat 'di n abstractizarea efectuai a de omenire şi recuperată de individ. Vîgotski. Importante. Acţiunea ef ectivă este interacţiunea mediată instrumental cu mediul care. şi necesitatea obiectivă. prin raportare la alte noţiuni. rsu a putut fi enractcri/. domeniu al r ealului. g. Aici. şi ex licarea lor. respingere a ceea ce se dovedeşte prin variabilitate nesemnificativă a fi particular şi retenţia a ce este prin invariantă general şi prin semnificaţie esenţial. mentalii! fiind nu un simplu duplicat al fiziculu i. raţională doar un derivat al simţurilor şi raţionalismul (Kant. nu este un dat. bazai. cum arăta Lenin. raportul necesităţii a legdor *pi-i i fice activităţii de cunoaştere \ci 'ste caracteristici sînt fundamentale şi definitorii pentru g. Percepţia gîndită. dar indicate prin constanţa efectelor. presupunînd segregarea de clemente sau relaţii şi reunirea lor în aceleaşi condiţii sau în al mod. ca fiinţă socială. Janet. b) procesele senzoriale sau raţionale sînt concepute ca avînd loc în subiect. deci derivate din aceasta. utili tară. ce apare ca invariantă. Kubinstein). Galperin). coordonări. Helvetius) ce c onsidera g. în este un proces exclusiv conştient. Considerată însă frontal. ci o realizare cu alte mijloace şi în condiţii specifice. îşi propune analiza fenomenelor concrete de g.inal devine act de corrtimtj. nu-şi încetează niciodată dezvoltarea. dincolo de senzorial. dar nu ca aparţinîndu-i lui. Leontiev. Ace te polarizări obţinute prin absolutizarea fiecăruia din cele două nivele ale cunoaşterii. provoacă noi inte racţiuni obiective. Actul fizic rămîne .L. H. Analiza şi sinteza de tip intelectual. intervine intelectul organizat logic.ii < şi prin structura sa logică. J. geneza actelor intelectuale e ste înţeleasă fie ca rezultînd din interiorizarea şi generalizarea actelor ntotorii îndeplin ite sau observate (P. clasă. Ele se intermodclează şi îşi trag pu na din şi una prin alta. între necesitatea subiectivă. <•-••sul de abstract izare-generali/. presupunînd: prima — înlăturare.'atît formal-no rmativ. iar nu „in stătu constituenţii" pentru că atît la nivelul societăţii cît şi al indi ui g. există perpetuu „in stăt ascendi". fi e ca rezultînd din perfecţionarea activităţii psihice sub influenţa actelor practice şi soci ale şi în urma însuşirii limbii şi culturii (H. Wallon. răspunsurile la aceste întrebări presupun afirmarea unităţii dintre gnoseologie şi ontol ogia umană. „Do ce" se întîmplă însă aşa şi „cum" este determinat procesul de g. fiecare din concepte este legat cu toate celelalte. deci interpretaţi rj. c) nu se ţine seama do unitatea intre cunoaştere şi practică. ordonare. Locke. cit şi sui. W. J. A. nongenetie si anistori . Tot aşa de adevărată este teza lui Goblot. „în acţiune". s-au detaşat senzualismul (J. este o tivă. semnificative devin nu elementele variabile. E. janet. Liublinskaia recunosc jşi existenţa unei g. reprodus senzorial.G gicH. în psihologia secolului al XX-lea.th. se produce 292 tot mai mult o co nvergenţă. Piaget. Abstracţiunea este un exemp lu in acest sens.

la baza actului intelectual. îl restructurează şi îl depăşeşte. Odată cu interpunerea g. se baze ză pe empiric. modelată după cea practică şi extrăgîndu-şi anumite procedee şi conţinutur ceasta se depăşeşte alternativa falsă senzualismraţionalism. Pornind de la E. mijlocită a impalpabilului.să. modelîndu-se acţionai. 293 . Husserl reprezentanţii şcolii de la " burg (X. nu este reproducerea . Marbe. ce există. ca o a ctivitate mentală. porneşte de la el dar. fie şi în formă schematică. generalizată a ceea ce este palpabil. Koffka) susţin că specifică pentru g. în ambele interpretări. Ac'h. dar nu se oferă direct pcicepţi ei. K. K. pentru că întotdeauna g. a ceea. transformă conţinutul dat empir ic. ci este cunoaşterea reco nstitutivă.

depă d condiţiile de ide ci nune.ncolo de exagerarea şi izolarea mmni-niului abstract al cunoasl<iii. prin car e se opune. altminteri. Sub raport psiliofiziol ogic. au acestea? Definirea g.itătii.. el e fiind reciproc-complimentare şi iniervenind concomitent. semnificaţii sau noţiuni. Trecere. în realitate. expriminO necesitatea obiectivă. be şi r aproximativ. Aceasta este însă numai una din caracterizările gîndului. tendinţa g.w generic. Sub raport cibernetic. Xumai prin abstra cţiune şi în numele generalului si esenţialului se poate con• razico şi subsuma particularul -. ridieîndu-se la nivelul universal elor. dai â realitatea este u n i t a r ă în infinita ei diversitate. g.G l>.. deductive şi analogice. pr opw reii'. emerg înţelesuri. iar dacă „reflectă" si în măsura în care o face g. sau. concretului senzori:1. cb/e piop>rm care in \n ianfii obiectuali şi relaţionali sînt scgycgali. Vîgotski vorbea desp re „piramida noţiunilor" la care se delimitează mai multe niveluri.' -ar — dincolo da diversitate. !a realitate. Activitate. . coerent. G.] 1 1 Miii nu este contingent ci iiwa . po ibil.i fenoincnalul. unitatea obiectului în forma „concretului logic" (Marx) . după opi • in. aînlocuirii printr-un semnşi al raportării discurs ive la situaţia existentă pentru subiect (M. constind d in marele sistem de concepte intercorelate. cu ceva existent de laţii. Altfel spus . cu dire cţiile sale ascendente. însăşi arc o structură unitară. de a opera abstract . ca reprezentînd „reflectarea generalizată a obiectelor şi fenomenelor realităţii" este incompletă. coariiculat .l de reconstituire a ceea <v este unitar. Mibsiunabil la o clasă •':• ob'ecto şi lenomene (relaţii de c • • • m u n i l a t e sa eneralitate) sau ! . din diversitate. 1 rebuie s e refere la ceva ce este obiectiv general. înăuntrul sistemului doi de semnalizare se pot însă. pentru că specificul g. Sînt deci semnale de gtad secundar intrucit le intr-ica/j. în acelaşi timp. Dispunînd de un cod specific şi superior. esenţialul este o modalitate necesară proprie iVn miencl'-r. 1 n. cum spunea Marx. prin variate ini'deif:ri. constit ui' in o p r o b a b î l i t a i e mereu creseiiidă c o n ţ i n u t u l g. se prezintă ca un hip ercomplex agregat de prelucrare a informaţiei prin categorializare şi esenţializare. A ceasta este. si înlocuiesc pe cele diiecle. co conţinut obiectiv. şcoala de la WiirUbii rg arc meritul (le a relev. jirin post ularea unor iilei pure.• ce. Informaţiile conceptuale derivate sînt rodul unui anumit mod de operare şi nici nu există subiectiv. de intercorelaţii din c are. Generalitatea nu este doar rodul cons trucţiei g. relaţii determinative. este „"/'<rărea azupra operafiilor". dinamica internă a a cestui sistem integrat ierarhic.ule. şi cafiind dotat cu autoorganizâre' şi autoregla]. conectare între două sau mai multe segmente informaţionale. Ceea c în diversitate. intelectuala im poale fi izolată de conţinutul e> obiectiv. Tocmai de aceea. pnmare. deci „piramidal". L. respectiv inductive. construcţii. sistemul g.!.i de la senzorial la logic reprezintă un salt şi are un caracter dialectic (Lenin). Aceste trei moduri de operare sînt interdependente şi interconectat-. Orice ghid este informare asupra informaţiei. simbolizări. Nu se pot separa cunoştinţele de instrumentele operatorii şi verbale . prin acumularea şi coordonarea abstracţiunilor se po ate reface. corelaţi între ei şi refer :!. fio şi tranzitoriu. lipsite de orice „ingredient" miuitiv. nu poartă asupra obiecte lor şi fenomenelor particulare. mat bine spus. g. în punctele nodale. dar nu generalize ază arbiirar făia ca acţiunile sa fie C >< labile. fiecare puni i nodal al sistemului constituie un integrator ce cuprinde pe toţi Cei Mibordona \\ şi este cuprins in cei supraordonaţi. aşa cum susţinea pozitivismul logic. 'iiii. Ie eu noast• mijlocit. de ord inul I I I . constituind procesul g. c onstruind modele prin care subiectul se orientează şi se conduce în viaţă şi activitate. Pentru ca noţiunile să se formeze şi să fie corelate variabil în gînduri es e necesar ca ele să dispună de un suport operaţional. I >upă l'avlov semnificat i a reflexelor verbale 1 ă în „soniudiMteu seinihj/eW.'. generalul există in forma p articularului. descendente şi transversale. G. mai bine zis. se caracteri zează ca fiind maximal descins. permeabil la noi informaţii. este procesul ps: • iiosocip. decela mai multe nivele şi deci integrarea şi semnalizarea prezintă o plu itate de gi. sistemul intelectual sau g. care se realizează la nivelul zonelor asociative terţ ivire si operează în sensul comprimării codurilor-imagine.1 noastră. sistemul relaţii'"! C'!t-\U"i'!tilc şi -necesare. actur'i zali. 'GOIU). Persista însă întrebarea: la ce se referă generalul şi esenţialul. cu uşurinţă. cea pr ivind conţinutul.

fiecare nouă cunjştinţa. semiotică şi limbajul.V:bolizant pe care se întemeiază g.. 2) nivelu l operaţiilor concrete. Pe această traiectorie se produce o „sc hematizare progresivă" în ordinea echilibrărilor asimilării cu acomodarea. Ia rind. Sînt trei nivele de trecere de la acţiune la operaţie: 1) sen~ori. obţiniile prin intermediul altora. Pornind de la obiecte şi acţiuni.iit. copilul cucereşte prin reconstrucţii şi construcţie realul. efectivă asupra realului. prin care se efectuează cunoaşterea.ţe. predonu295 C<:.H! . pe care o cultivă J. De aceea termenul. ei decin e instrument mijlocii"*' pentru dobindirea de alte cMii>?tl.. după cum demonstra Yigot s'.iile. . cele două dimen siuni ale adaptării. rezultat din interiorizarea acţiunilor şi gruparea în sisteme re versibile. 3) functiim-a. în aceasta constă au toorganizarea codului integrativ şi si.-.i produsul courdoiui '•"> . Pentru ca i nformaţiile să fie in'e grate şi unificate sistemic este n--cesar ca şi operaţiile să fie gr upate şi structurate sistemic.:tnotoy — de acţiune. r>c baza experienţei sensibile şi prin intermed iul acţiunilor din care îşi trag originea operai.'.ii. Piaget. în acest sens este semnificativă concepi ia operaţională as upra g. Mai mult deeil.i.

corespondenţă. ci se combină le înseşi judecăţile. timpului şi cauzalităţii sau' necesităţii. ci şi faptul că î ecesitatea este cumva subiectiv reprodusă în forma a ceea ce J. Operaţiile de asoc iere-disociere. prin sistematică şi esenţialitate. Wallon. 'j de inversa (negativa) sa (ex. int'ligenţa constă din coordonări ale operaţiilor reunite în ansambluri sau struc turi. Adevărurile relative la care g. x este fratele lui v după cam y este fratele Iui x) . reprezintă un nivel mai avansat al inteligenţei. G. pentru că au devenit. Pe plan senzoriomotor se întîlneşte reversibi itatea ca posibilitate de a reface un drum.t< I! . Relevăm ca dimensiune coordonati voperaţionalâ esenţială a sistemului de ansamblu — reversibilitatea. vo onstata odată cu g. raţionamente ipotetico-deductive. xiv şi să construiască. nu se mai operează doar cu noţiuni ce se reunesc în judecăţi. operaţiile intelectuale ce mijlocesc noţiunea sînt. înaintea limbaju ui.. reproductivă şi cea productivă şi creatoare trebuie înţeleasă în sensul tendinţelor g.B e:. după P. J. G. o acţiune este executata in cele două sensuri air parcursului. Selz între . Reverii bilitatea implică un invariant U< biectual sau relaţional) mijlociuconserv area conceptelor. în virtutea relativei auton la care ajunge. mai tîrziu. îşi implică propriil e legi ce ţin de subiectivitate. o operaţie se lea. Odată cu cons tituirea grupului dublei reversibilităţi. nivel ul ştiinţific. realul fiind depăşit prin posibil. se construieşte în procesul cunoaşterii şi acţ la fiecare nou demers îmbogăţindu-se şi structurîndu-se deschide noi perspective pentru cu noaştere şi acţiune. va face posibilă disocierea fo rmei de conţinut şi operarea tranzitorie cu modelele formale. in genere. de_a reveni la punctul de plecare. acestora la real". g. Thorndike nu este acela de g. fiecare operaţie 1 a re reciproc a sa (A :. deplasare etc. mijlocind reuşita prin structurări şi utldizări de relaţii şi apărind. în literatură se menţione ilar „abstractizarea abstractizărilor" şi „generalizarea generalizărilor" (Ci. ordine.-• A. Considerînd că operaţiile intelect uale influenţează asupra obiectelor. ci de inteligenţă. Grupul operaţiilor formalr. Inferînd legi ale obiectivitătii. Concomite nt. incluziune. îşi are în propriile sisteme germenii dezvoltării. . Operaţiile concrete. Piaget cu autoreglajul. ajung să se grupeze în „sisteme de ansamblu" ce. H. „nu are loc pur şi simplu o juxtapunere a inve rsărilor şi reciprocităţilor. de a ubordona realului şi totodată de a-1 depăşi. inversă. parvine sînt condiţiona te de indisociabilitatea dintre subiect şi obiect în cunoaştere.-:tfuc}iilt anterioare". se angajează simultan în două direcţii: de in iorizare reflexivă şi de exteriorizare experimentală. G. circuitul interacţiunilor cognitive cu lumea dezvoltîndu-se „în spirală" pre infinit.. cea prii. . Piaget numeşte necesit atea logică (de ordin implicativ). în timp ce percepţia urmăreşte însă iti nerarii ce sînt ireversibile. dispune de largi posibilităţi combin rice la acest nivel. în sensul că fiecar operaţie va fi de acum încolo în acelaşi timp inversa unei alte operaţii şi reciproca unei a treia. Inteligenţa est e „organizare constînd într-o construcţie de structuri operatorii ce porneşte de la coordo narea generală a acţiunilor".. Conceptele prezintă un nivel de structurare empiric şi altul superior. Cunoaşterea este constr ucţie într-un grup operaţional de transformări. care este e-enţialmente practica. ceea ce face posibile şi transformări: directă.putîjid să se oriente re ţpre să se examineze reflee a 'însăşi. în vederea echilibrărilor cognitive. formulate ca propoziţiuni.. La acest nive l înalt de dezvoltare intelectuală ce se constituie în preadolescentă şi se afirmă. Distincţia introdusă încă de O. iar inversa c elei reciproce fiind totodată corelativa (sau dubla) primei operaţii". adu uare-scădere). Piaget vorb e ş t e d e s p r e o „abstracţiune re- G flectantă care depăşeşte şi inte^rea:ă cor. Aceasta din urmă dezvoltată. 296 sînt coordonate logic si matematic. în forma ei senzoriomotorie. abstracte. Şi acesta este însă relativ. G. a extragerii de noi idei din propria experienţă. de ci o dublă mişcare de asimilare la structuri şi de acomodare a. inversare permite discriminarea claselor şi coordonare a lor în clasificări. Clapart'de. reciprocă. A comodările convergente cu depăşiri sînt mecanisme ale progresiei integrărilor şi. reflexivă nu numai o gamă largă de combinaţii posibile. Reproductivul şi productivul se mi . do regulă în adolescenţă. intersecţie. iar cea prin reciprocitate permite degajarea sistemelor de rel aţii de tip logic. luată ca proces. g. purtînd asupra claselor de obiecte sau relaţii. sînt mereu deschise spre hune şi mereu repliate asupra lor hişile.G nant la Piaget ca şi la E<j. Kostiuk). Coordonarea este identificată de J. Res trictiv. denumi te aşa întrucît operaţiile sînt aplicate altor operaţii. ci o contopire operatorie într-un tot unic. Janet.esentialmente reversibile". Este „o interacţiune continuă a subiectului cu obiectele. spaţiului.

alternativ se separă şi se reunesc. Reversibilitatea operaţională tot mai accentuată duce în acelaşi timp la stabilitatea g rupului ce se reechilibrează. asociativitate (drumuri ocolite. ce evoluează concomitent pe mai multe planuri.B. Se reia astfel opoz iţia mai veche 297 . GuilIford. acomodîndu-se. R. dar g. Inteligenţa operaţională presupune compozabilitate. Deprinderile intelectuale sînt i ndispensabile în g. în modelul intelectului.jlocesc reciproc. prevede o producţie convergentă şi alta divergentă. d iferite drumuri spre aceeaşi ţintă) şi tranzitivitate (aceleaşi operaţii generalizate se apl ică şi la alte situaţii). nu devine productivă decît prin restructurări (M. dar şi la o fecundă mobilitate constructivă.. Cattell semnalase distincţia dintre inteligenţa cristalizată ş cea fluidă. iar J. Wertheimer ).

reconsiderate recent ca stra tegii ale g. al „tendinţelor determinante". dar c eea ce a fost euristic devine algoritmic. Dai. Expîorînd resursele informaţionale asigurate de memorie cu care se intersectea ză. Thorudike. cea a înţelegerii ca care noţională. identificare a semnificaţiilor. ruptă din contextul sistemului integral al subiectu lui social în continuă interacţiune cu lumea sa. nu s-ar putea dis pensa de procedurile rutiniere. g. <'. mai ales.emerge din trecut si se orientează spre vi itor.G dintre modelul lui E. nu pot exista una fără alta şi trec ui. (O. informaţionale . G. e probează în raport cu mediul s în car e subiectul trăieşte şi acţionează. şi este călăuzită de intenţii. şi g. ratoriu. Decide însă subiectul prin g. se subordonează unor planu Frecvent activitatea de g.ţionale. La rîndul lor proceduril e euristice rezultă frecvent din redimensionări şi modificări ale prescripţiilor algoritmi ce. de unde şi atributul de inteligentă. im este numai un purtător al mes ajelor. g.i opei :-. G.. semnalînd şi mijlocind toate evenimentele. aparţine subiectului ca „sediual inter acţiunilor colecti-. punct de intersecţie sau sinteza". g.eul- tatea g.) după cum nu se poate fără adaptarea unui cod efici«-jii de comu nicare. construinclu-se în raport cu sarcinile adaptative specifice şi ghidînd activitatea con tinuu. cu mijloacele algoritmice. b) funcţională. este studiată în trei perspective: a) genetică. al inteligenţei prin i. g. tratînd-o aparte.. pe care gene tic. de adaptare prin depăşirea cognitivă a obstacol elor. în bună măsură.a în alta. prestabilite şi ver ificate. în aceste s tuaţii problematice afît progresele cît şi eficienţa g. mai economicoase şi sigure. ci intră în mecanismele intime ale g. interne. dirijată. sa iar nu g. Deci între cele două tipuri de operare se închide un circuit care însă rămîne deschis în ort cu realitatea. disciirsicita/co fiind o notă caracteristică g. în situaţii comune. sau alt'simboluri acceptate social. făcînd parte din marele sistem social". Aposte onsideră că g. ca „sistem cu autoreglat .. G. sînt maxime. este reductibilă la învăţare. g. în psiho logia contemporană. Putînd fi definită ca modalitate superioară de comunicare culturală cu mediul. Purtînd asupra proceselor obi ective. Ar fi însă o mare greşeală dacă am izola diferitele conduite intelectuale. Xu se poate gîndi fără un supoi i senzorial (ima ginile persistă masiv în g. se desfăşoară ca o activitate multifazică şi multiplanică. Construcţiile mintale sint menite să semnifice esenţial r itatea şi propriul < u şi să proiec> teze activitatea.încercări şi erori" sau tatonare r-i modelul lui X. g. L. psiho ogic. satisfăcător. formaţiuni specializate in secreţia unor substanţe (hormoni) care se varsă diiect in singe şi care au acţiune îeglfitorie asupra or . Această dinamică izvorăşte dintr-o motivaţie. întotdeauna uzînd de dispoz funcţionale interne şi întotdeauna desemnînd prin conceptele sale şi referindu-ie la real. eficienţa g. se desfăşoară larg şi evident TT" fnultifa~ic. rămîne întotdeauna un proces vital. permanentă.ă f-. Aceasta pentru că. întreg sistemul limbii devine obiect şi ap oi structură a g. depinde d<. Aceasta însă implică funcţia de decizie a g. Uruncr). Miller. Ach. îşi asumă sarcini de pridiejie. mofivaţiona le si aptitudinale ale subiectului. de formare a conc eptelor şi structurilor operaţionale prin învăţare spontană şi. în raport cu sarcinile ce şi le propun. sînt inseparabile. Cuvîntuî. dacă am personifica g. în realitate diversele laturi sau modalităţi funcţi onale ale. Ceea ce o tensionează şi obligă la construcţii sînt situaţiile de obstacol. care însă fiind esenţialmente cognitivă are o dinamică mult mai complexă de cea pe care o prezintă vorbirea. Orice senniificare este şi o anti cipare a ceea ce est: in esenţă şi poale deveni un obiect. procesele de g. este orientată finalist şi implică veritabile eforturi vol untare. este considerată şi ca un proces de de cizii secvenţiale. şi-o dezvoltă. ca funcţie abstractă. devin e parte integrantă a existenţei subiectului. J. c) ad aptat)V298 GLANDE ENDOCRINE (glande eu secreţie internă). printr-o construcţie continuă de ipoteze şi verificare a lor în plan mental sau în experiment efectiv. G.rcMirs^U. Minsky evaluează procedurile euristice în chip superior. în acest sens este concludentă relaţia dintre transformările de tip algoritmic caracterizate pr intr-o înlănţuire standardizată a operaţiilor şi transformările euristice desfăşurate liber. devine creatoare mai ales cînd tratează euristic situaţii care a r putea fi depăşite momentan.

Reglarea endocrină cu acţiune difuză şi mai lentă este auxiliară cele ervoase. care este complexă. paratiroida. înţelegere. Secreţiile endocrine ca elemente constituente ale mediului intern şi ca mediatori chimici ai funcţiilor nervoase exe rcită o anume influenţă asupra vieţii psihice.e. . GLANDULA TIROIDEA v. HI- . tiroida. rezolvare de probleme).. cei mai mulţi autori văzind în aceasta nota definitorie a g. percepere t o tală d ifuză cu o slabă realizare a discrimina n i . Spre deosebire de reglare a nervoasă. mult diferenţiată şi rapidă. d ilogenetic este primordială (întîlnindu-se şi la plante). hipofiza. de rezolvare.Â. principale sînt: epifiza. TIROIDĂ GLOBALIZARE. reglarea endocrină e continuă. Meili consideră 209 roFizĂ performanţională. GLANDĂ PITUITARĂ v. care trebuie urmărite i'eu iru a întregi schema cunoştiniel'ir elementare despre g. în realitate sînt trei modalităţi solidare ale g. invăţare.ganelor şi ţesuturilor. suprarena lele şi glande sexuale. a •problemelor. considerate sul) div erse unghiuri (v. fapte de care se ocupă endocrinopsihologia. fiind la rîndul ei controlată de sistemul nervos. G. timusul.

figură formată dintr-o mulţime de punct e sau noduri legate între ele prin săgeţi sau arcuri. exprimă un raport de covarianţă ascendentă. relaţie exprimînd creşterea unei variabile în raport cu o alta. ducînd însă la modificarea unor trăsături. GRAFOLOGIE. \ iteza. pe măsură ce se apropie de ţinta sa. întrucît ca nu rămîne identică în timp. Parhon apreciază scri erea ca pe un adevărat seismograf ce înregistrează dinamica personalităţii. căutarea efectului. rapidă — activism. în analiza unei scrieri se pleacă de la particularităţile fiecărui grafism.i. cauzală). Pe postulează o dependenţă lă între trăsăturile grafice şi procesele psihice (cu mai multă sau mai puţină îndreptăţire). între care se poate stabili o legătură oarecare (ex. intensitatea. o engramă a proceselor activităţii nervoase superioare. a ceea ce s-au numit genuri şi anume: forma. studiind-o în ritmul. studiul e i va trebui să fie făcut dinamic. sinceritate. Athanasiu). condiţii în care aspectul general al scri erii poate fi păstrat. prin linii. (ex. interesul subiectului. astenie. inegale. a ordinii unor ope raţii sau a ramificaţiilor raţionale ale unei probleme. ea nu ne poate revela valorile morale şi estetice. omogenă. sindrom do utilizare de către alienaţi a unui limbaj primitiv şi fantezist de constr ucţie proprie. fără aliniere . origin tate. GRAFIC. Teoria g . Scrierea apare ca '. şi distribuţia ei pe hîrtie. Cercetările şi observaţiile făcute arată întrluţia şi modificările personalităţii determină modificări ale scrisului. urmînd evoluţia personalităţii în timp. St. în special in metodele cercetării operaţionale care urmăresc găsirea indicilor de eficaci tate maximă. etalată — personal vă. clară — grijă. echilibru. al combinaţiilor trăsăturilor. Sillamy) pretinde la următoarele corelaţii: scriere verticală — fire rezervată şi discretă: •măruntă — minuţiozitate. al funcţiilor. Această teorie permite construirea unor algoritmi aplicabili în rezolvare a a numeroase probleme din domenii variate de activitate: determinarea drumurilo r de lungime optimă. scrierii. în glosomanie cuvintele nu au un sens constant şi nu există nici o schiţă de organizare sintactică. de scop. avariţie. hîrtia. capacitate perceptivă de recunoaştere a obiectelor după însuşirile'lor palpabile. metodă de prezentare a u nor date sau informaţii pe diferite suporturi. discreţie. simplă — simplitate şi naturaleţe. fiind o înregistrare. Se parc că scrierea ne poate oferi date revelatoare sub aspectul spiritului analitic şi al stilului cognitiv. imprudenţă. forma grafică învăţată etc).I. pe o anumită di recţie sau în direcţia unui punct maxim . 1. puncte.' 300 G structură în care orice trăsătură îşi găseşte semnificaţia numai prin relaţia cu celelalte tr aport cu întregul (A. 2) caractere lovite. Limbajul gialic se referă la toate senim-lr adresate văzului ce pot fi manipulate de majoritatea oameni lor. înghesuită — timiditate. a drumurilor critice. o boală acută) sau mite condiţii permanente. fără accent si trasate lung semnifică subexc itare. di recţia. un factor do inteligenţă constînd <lin „reunirea într-un tot a elementelor". direcţi. GRADIENT. dezordonate. ceea ce indică spirit calm. de o stare momentană (graba. prudenţă. Alienaţii pretind că vorbesc în limbi străi GNOZIE. o boală cronică). caracter independent. C. C. atenţie. Punctele simbolizează elemente de diferite naturi. ci se schimbă în an imite. continuitatea şi orinduii ei. M oreau şi Delestre împart scrierile în 3 categorii: 1) caractere regulate. Klages consideră scrierea ca o unitate. slriusă. ornamentală — vanitate. creînd un instrument ce este folosit pe scară largă. Termenul introdus de Michon (1872) care vorbeşte despre o fiziologie g rafică constînd din studiul mişcărilor. ceea ce exprimă violenţa. filiformă — precipitaţie. răsfirată — spir d. GLOSOLALIE . O clasificare mai nouă (N. constantă — spirit coer ent. fermă rvă. echilibru. dimensiunea. L.G g. echidistante . S-a remarcat că metoda scrisului este o metodă valoroasă şi în diagnosticul tipologic. Hal a introdus expresia g. constînd în accelerarea mişcărilor unui subiect animal sau uman. abstractizează sensul fizic al g. Cercetări interesant -au făcut pentru a se vedea expresia diferitelor temperamente şi a constituţiei în scris . studiul scrisului în vederea determinării identităţii şi particularităţii au orului lor. a fluxurilor maxime. încredere în sine. ci mai curînd gradul şi s . imagi ciplinată. Parhon abordează problem a relaţiei dintre scriere si personalitatea somatopsihică. presiunea. Raportată la caracter. prudenţă. ordonată — spirit lucid. impersonală — absenţa originalităţii. atenţie. rezumînd iu conţinuturi simbolice anumite raporturi cantitative. spre deosebire de g. Aceasta introduce principiul expresiei după care oric e mişcare exteriorizează mobilul. tipografică — cultură intelectuală. GRAF. Scrisul depinde de o serie de condiţii exterioare (peniţa. Crepicu amin adaugă „rezultantele" (combinaţii între trăsături) ajungînd la un adevăr atomism psihogr c. figuri. 8) caractere moi. curbe.

nu ţin de o tratare ştiinţifică a problemei. de a prevedea modul de acţiune al individului.tabilitatea unor deprinderi. G. se relevă ca o metodă parţială în studiul omului şi trebuie de aceea să fie corelată cu celelalt etode ale caracte301 . oferă unele indicaţii privind voinţa. viitorul său. în schimb pretenţiil e ridicate de unii grafologi cu privire la posibilitatea g. G.

. faţă de o persoană cari' te-a a . structurile (reţeaua relaţiilor de stat u t şi de rol de comunicare. mai mult sau mai i>i''ai ".g. G. GROTESC.der. limba nu este doar un sistem stabil de codificare. La baza acestor transformări ar sta g. o depăşire a situaţiilor abs rde şi o demistificare. coi-'K. pentru care — cum susţine X. propusă de X. ansamblu relaţia redus de indivizi aflaţi în relaţii in ter personale de cooperare. tendinţă a indivizilor de aceeaşi speţă de a se reuni şi coexista în mulţime nestr urată sau turmă. modelai generativ apare ca fiiind prea puţin plastic întrucît nu ţin.. de component. sentimentul de ataşament. a lui N. în teatru g.G vulogiri. jH'cto ale anormalităţii ( ex.kv. „indiscutabil superior altora". . simţăminte înalte. în -conformitate cu anumite norme prestabilite (R.gat afectivă decît recunoştinţa şi p une delicateţe. Dr> din cercetările făcute in rapui i c u g. cu abu^ de sublinieri şi majuscule). sînt: normele şi valorile (constituite într-un sistem valorico-n ormativ). este realizat şi prin bufon erie.-. grupurile primare din care face parte individul şi după care se modelează.. familia. GRUP MIC. iar n'. valonto sub raportu l prodispu ziţiei lor spre actualizare şi . introdus de H .acrog . tendinţă patologică spre exprimare în scris sau spre a scrie pentru scriere. Ktâpîîui'. C. „permite construirea enunţurilor celor mai complexe ale limbii. după Brcsson. nzultă că propoziţiile JIU sînt e. Sf era noţiunii de g..lolor-ită ca metodă de identiiieare a autorului scrisului. :. unor a . Colt. considerai MI perspecti vă psihologică. Chomsky — subiectul normal are predispoziţii native. aspectul său fiind acela al une i structuri în formă de arbore în care fiecare ramură. Coordonatele psihosociale alo g. GRANDOMANIE..'. mai rar. pornitul de la un sisieui foarte simplu de categorii de demente şi reguli de trans criire". Hyman. în stările maniaca TITUDINE. D eseori g. G. pierzîndu-şi orice autonomie individuală. G. putere şi valoare) şi comportamentele (unificate şi stereotipizate). după 1. in e rirninali-tică es1'. 1974). Do pi ldă. liste folosită în medicină pentiu relevaiea. presupune mai multe variante de a les. H . într-un anumit domeniu şi alte pe rsoane în alt domeniu. este mai restrînsâ decît cea a noţiunii de colectivitate. A. GRUP DE APART ENENŢA.ni'tcirc şi constituind .i. Generarea prepoziţională este extrem de bogată şi plastică.i de catie :-ubiect a acestor structuri şi a \< gulilor de tr ansformare di linest" competenţa sa lingvistică. ci reprezintă un ansamblu nelimitat de propoziţiuni rozul i~atc dinlr-o combinatoricâ verbală.g. Mihu. ostile omului. termen..i:iisul paranoicului este încetinit. Clionir. valori etc.. GRAMA TICĂ GENERATIVĂ (TRAN SFORMATTVĂ).K. Există structuri de supr afaţă de ordin fonetic şi lexical şi structuri de profunzime co rezida i n l r o relaţie s euniilie a t n ă . autoritate. G RUP DE REFERINŢĂ. fiecare propoziţie se situează într-un cînrp generativ. înfrîngerea personajului grotesc reprezintă. contradicţiile monstruoase şi înfricoşătoare. seama de factorii prelingvist i. atitudine ivvorîtă dintr-o hipertrofier e a conştiinţei de sine.<>cuţA et c.i. unitatea politică.i cum sînt interacţiunea.'icnrc. dar în mod difer enţiat. Se porneşte ele la un enunţ formal din componentele de bază din a căror transformar e rezultă alte enunţuri.celula" fundamentala a psi hologiei ^••cia'c. definind grupul la care un indi vid se raportează ca membru sau din care ar vrea să facă parte. GRAF0M AN1E. anumite persoane putînd să reprezinte un g. Pornind de la structuri ce sînt susceptibile de restructurare conform uno r reguli. colectivitate umană ai cărei membri se află în raporturi de interacţiune. datorită căreia individul se apreciază pe sine şi se comportă ca fii d foarte inteligent. şi de motivaţie. inter comunicare a şi iuterinflueuţa (!. interpretativă şi de planur ile interne ale acţiunii verbale. este dată de incapacitatea individului de a se autoaprecia corect şi derivă din individualism. la acest nivel desfăşwîndit-se fenomene psihosociale de li'jj'. frizează ridicolul şi provoacă ironie. determină sau in fluenţează comportamentele şi atitudinile celor care se identifică cu el. al indivizilor este determinant în constituirea sa de atitudini. GRUP. în psihopatologie esu: mai frecvent întîlni t termenul du „idei de grandoare" asociate ce! mai adesea ideilor delirante de per secuţie şi întilnito în paranoia şi în schizofrenia paranoidâ şi.m. comunitatea locativă sau sportivă. 302 r GREGARISM. funcţionalităţii lor. situaţiile absurde. Principalele criterii de diferenţiere a microgrupurilor de macrogrupuri sînt următoarele: mărimea sau talia grup ului (microgrupurile sînt alcătuite din 2—3 pînă la 30 — 40 de membri. partic-ilaritate a uno r ansamburi de imagini şi formulă artistică accentuînd uritul. 1968). c a . apreciere. Merton. foarte valoros. ţi-a făcut mult bine. Cliomsky şi care. G. echipa profesională.de r. îndatorire şi bunăvoinţă.olu.de r. reprezintă o nuanţare mai b.

spre m. se con centra <i eipra acol'juşi probleme). prin trecerea de la 303 . de asemenea. frecvenţa interacţiunilor (mic rogrupurilc permit o reunire a tuturor membrilor în acelaşi loc şi acelaşi timp.rupurilo au dimensiuni care cresc relativ nelimitat). identificarea (sentimentul apartenenţei la un g rup sau conştiinţa condiriei de membru descreşte. focalizarea atenţiei. (de la micro. ceea ce este tot mai puţin realizabil pe măsură ce cresc dimensiunile grupului).iorugrup descresc posibilităţile membrilor de u.

g.G micro. de securitate productivă e tc. în alt sens. Acţiunea unei soluţii de amestec provoacă două senzaţii distincte. opinia publică. grupuri artificiale (experimenta le sau de laborator) şi naturale. j . ..la macrogrup). ale uno r structuri sociale mai largi.: a) Renqvist (1919) pune apariţia excitaţiei pe seama unor procese fizice. grupuriînchi se şi deschise.il grupuluiîşi asoc iază un sentimeui de plăcere). Din întrepătrunderea parametril or proprietăţilor de bază rezultă o serie de proprietăţi derivate ale microgrupurilor. zvonurile. cum sînt informaţia colectivă. Principalele funcţii ale g. apare ca efect al postacţiunii şi depinde de concentraţia substanţclor-stimuli. acest fapt constituind unul clin principalii factori ai studierii l or prioritare de către psihosociologie. capacitatea de autoorganizare. Lewin). (metoda excitării punctiforme). acceptarea şi respectarea efectivă a normelor de grup. de ordin interpersonal — di recţionare. derivate sau mixte şi senzaţii g. d ulce şi amar la care Hahn. Microgrupurile conţin cele mai pregnante manifestări de ordin psihosocial. cunosc o amplificare a aspectelor formale. Osborn). modelele şi v alorile lor fiind decisive pentru formarea i dezvoltarea respectivei pers soane (J. Amestecul g. Recepţia g. La nivelul mierogrupuriior. cultura. participarea (măsura angajării in sarcinile de grup). nu se realizează totde auna în formă absolută şi nu se extinde asupra tuturor g. perno nbilitatea (măsura in care grupul . Printre proprietăţile de bază ale microgrupurilor se înscriu: talia (redusă). Contrast l g. în principal. după raportul grupului cu un obiectiv ştiinţific. nespecifice. Grupuri creative pot fi naturale sau pot fi constituite formal (A. care joacă un rol important în modelarea şi stabilizarea coloritului emoţional-afectiv al g. consensul (adoptare a de atitudini asemănătoare faţă de acelaşi obiect). b) Laz arcv (1922) invocă procesele de ordin chimic.) şi la grupurile de referinţă (cele care exercită cea mai mare' influenţă asupra unei persoane. în special la niv elul claselor sociale şi al naţiunii. este dependent şi de starea internă a organismului. Există două ipoteze cu privire la recepţia g.< risticilor psihice şi social e <<':• membrilor). din punct de vedere psihosocial. centrate pe sarc ină). Pentru procesul de educaţie se subliniază condiţia de mediu educogen la g: t ipurile de fot mare (clasa 304 G şcolară. omogenitatea (similitudinea carai. mai mult. ind uctoare şi induse. servire a unor interese particulare —. moda. este activă şi pasivă. distribuţi a spaţială (aranjamentul membrilor sau structura microecologică a vieţii de grup). Maissonncuve). Compensaţia g. modelele edu caţionale. forţa (măsura î n caic grupul are sens pentru membrii săi j. alcalin. struţii u. Submodalităţi ale g. grupuri primare (ps ihosociale sau informate) şi secundate (formale sau organizaţii sociale). apare în forma mascării. stabilitatea (menţinerea grupului ca atare ci t mai mult timp). de bază. Moreno). acru. conştiinţa de grup. GUST. G.:rca (dezvoltarea unei ierarhii a s ! . flexibilitatea (gradul de inform. propaganda.l\ 3ales — etc. confo rmitatea. de la distanţă. pentru sărat.•tutelor în cadrul grupului).. numită complexă sau asociativă. tonul hedonic (nijsura în care condiţia de membru . grupului autoanalitic competent — R. diferite dau naştere la a treia senzaţie. sînt: de integrare socială a individului.uimite cooptarea de noi membri. Relaţiile infragrupale în cadrul macrogrupurilor. Kuckulies şi Tacger (1938) adaugă şi g. de unde şi caracterul suprainterpersonal al acestor raporturi. Se disting şi senzaţii de g. este indepen dent de nota afectivă agreabilă sau dezagreabilă.i conduita membrilor săi). Corespunzătoare celor 4 se nzaţii de bază există şi 4 tipuri de receptori g. semnifică o preferinţă motivată prin valori estetice sau de alt fel. relaţia de grup păstrează caracteristicile planului psihosocial elementar. modalitate de recepţie a p roprietăţilor chimice ale substanţelor solubile. Microgrupurile se diferenţiază între ele după variate criterii tipolog ice: după modul de participare se disting grupuri de apartenenţă şi de contact. dinami că (K.: litateşi de l ibertate în grup). coeziunea şi eficienţa sau productivitatea. după gradul de instituţionalizarc. coerenţă. mai complex. afirmîndu-se cu pregnanţă fenomenele interactive indirec te. după raportu l grupului cu scopurile colective. după permeabilitatea intrărilor şi ieşirilor. după cum fuzionînd două senzaţii g. adăugind însă structuri relaţion noi şi scopuri care vizează satisfacerea nevoilor întregului grup şi. controlul (te ndinţa grupului de a regl. de reglare a comportamentului şi relaţiilor interindividuale. după tipul de legătură (personală-impcrsonală). Caracterul gnostic al g.m. intimitatea (gradul de apropiere reciprocă a membrilor. cum sî t: autonomia (gradul în care un grup funcţionează independent de altul). grupuri de bază (grupuri-scop.

.

termen introdus de Revesz. devenind obişnuit. este un simptom. H. auzul ui. vedenie. Termenul nu trebuie deci înţeles numai (sau în primul rînd) iu sens geografie-topo grafic (pentru care este mai potrivit termenul de biotop).persuau'-'r săualuase. mintală sau orice altă infirmitate. în dorinţa de a veni în ajutorul acestor subiecţi. fereşte de „animalele sălbatice" văzute etc. are un caracter de obie ctivitate. pot r.i•f formele de sensibilitate. reprezi ntă contagiunea răspunsurilor în cadrul anchetelor prin chestionar. mescalina). Ilabititare. pipăitului. răspunde „vocilor". uneori este convins de existenţa actuală a obivetu'ni ei. Educaţia deficienţilor se face în instituţii speciale. întîlnit în numeroase afecţi neuropsihice. precum şi cei cu diferite forme de înapoiere mintală. mirosului. iar pentru adult se depun eforturi în vederea readaptării lui la o nouă profesiune. oameni. formă simpla <]-. de experienţa de viaţă. elogiază sau. HALUCINAŢIE... HALO EFECT. Spre exemplu."pli<\ intnicit nu reflectă e--w. denumire dată unor fenomene de telekinezie (v. „vocile" sînt agreabile. surzi. paralitici). HALU CINAŢII PSIHICE v.oi i-ilâ. Fanatismul mistic. îi dă impresia realităţii. halva n u l i ' ' o auditiv a. . Halucinoidc. împuşcături. Cele mai frecvente sînt h. . care nu izbutesc să determine convingerea bolnavului asupra existenţei lor reale. care coroborate cu procedeele educative contribuie la r educerea gradului de deficienţă sau la facilitarea proceselor de compensare.II DICŢIONARELE ALBATROS HABITAT. tulburare a percepţiei mani festată prin i\y\. zgomote) ce ar fi provocate numai prin inducţie psihică.> celor eu infirm ităţi motorii (şchiopi.(. care apa306 re şi la. Hubilual. tom).. dar car e n-au o cauză externă cte. invective. Afectiv h. fenomene ps ihopatologice de formă halucinate rie situate între reprezentări vii şi halucinaţii vagi. urmate de cele ale văzului. se referă m .t i in i\< [>• >i t cu semenii lor. ansamblu de trăsături caracteristice. H. Fiind. Tiuitul urechii. subiectul bolnav aude voci. surdomuţi. persistente. în tehnica chestionarului este nece sar să se aibă în vedere posibili- tatea unor bias-wri produse de acest efect. tiv fără să existe un obiect sau fen omen real. HAPTIC. sini orbi.. fenomene de proiecţie imagistică (de aspect halucinator). P3EUEOHALLCIXAŢ1I HALUCINOGENE. put avea un caracter favorabi l sau nefavorabil. o „percepţ' 1 ' fără obiect". d ispozitive. I'eniru bolnav insă li. proprii. particulare unei persoane. gustului etc.ă atingă 1 • . dar acestei nu sîn t determinate de voci. Conţinui ui li. Spre ex. tulburare psihică denumită i u limbajul popular arătare.cn7.'-. scene de groază. Prin extensie. handicapată este considerată orice persoană care e ste pusă într-o situaţie foarte dezvantajoasă ei. de obicei. HABITUS.>• . determină si o conduită orespunzătoare: bolnavul îşi astupă nasul la „mirosurile pestilenţiale". obscenităţi etc. au fost create diverse metode şi procede e educative. în categoria handicapaţilor sînt incluşi subiecţii cin.5 :. H. marijuana. fiind automa tizat. uneori. denumire dată situaţiilor în care unii subiecţi 20* sini d'. daiorită atit iradie rii afective a miei întrebări asupra cleilaite. unde se realizează pentru copil un învăţămînt a t infirmităţii respective. şi care să-i apropie cit mai mult posibil de omu l fără deficienţe. este o falsă y '<. indi397 . ci i şi orgai'i/ării logice a răspunsurilo r izvoiită din necesitatea de coerenţă a personalităţii. cu un conţinut religios. HA LUCINOZE.ii ales la constituţia somatică. HANTISĂ (POLTERGEIST). datorită faptului n"< a u " dfficierţ. Tehnica modernă este din plin folosită în construirea unor instrumente. care le apreciază în mod critic . împuşcături reale. care să stimuleze corespunzător organele de simţ .) constînd din acte fizico (mişcări de obiecte. 'substanţe chimice capabile de a in duce fenomene halucinatorii (ex. riţia unor imagini de tip peri. generează h. echipamente. h.. obişnuire cu un excitant. au un ca racter duşmănos: proferează injurii.'za va ui a ja. ceea ce rezultă clin exerciţiu.. dimpotrivă. Reprezentarea este luată drept percepţie a unui o biect prezent. după Ball. vede animale. motoi ie. al căror caracter artificial şi patologic este recunoscut de către bolnav. ansamblu de condiţii oferite vieţii de către mediul ambiant (de către un ecopv. HANDICAPARE. des emnînd calitatea tactului activ sau palpaţiei. e ste legat. care să le uşureze situaţia.

formar ea <-:. că nu realizeaz nu poate stăpîni situaţia în care se află (G. comportame nt pueril şi capricios. fiind foarte frecvente formele de debut pseudonevrotic urma t de o rapidă instalare a elementului discordant manifest. H.n-zistă" la încadr area în operaţi iilor intelectuale. Subiecţii ajung pe la 6 7ai. prin tendinţa spre o demciiţiere profundă cu „tocire" afectivă. J.'. fenomen întîmplător. datorită afectării emisferei cerebrale opuse sau a căilor de acces către aceasta. 308 H insidios şi progresiv. constituie un adevărat pericol atît din punct de vedere al sănătăţii it şi din punct de vedere social. constînd din absenţa capacităţii de vedere crepusculară şi nocturnă. este o măsură a ignoranţei noastre iar J. HEBETUDINE.H cînd ceea ce ţine de modalitatea tactilo-kinestezici. asigurarea unor condiţii minime în care acţiunile umane să aibă numai satisfacţii.inzat). M. ceptului de h. Jaures remarca că h. Principiu preluat d e psihanaliză. clar nici absolutizarea h. torii.. poate fi datorată şi avitaminozei A . HEDONISM (gr. Plăcerea ersonală ar fi unicul scop al activităţii şi comportamentelor umane. La om h . Prin intoxicare se ajunge la destructurarea.! jumătatea de drum între ordii]. care se caracterizează printr-o evoluţie nefa vorabilă. formă tipică gravă. convingerea inexistenţei acesteia. G. se prezintă în antiteză cu raţiunea dar nu poate fi înţeles fără raţiun ismul nu acceptă nici totala reducţie a h. stare de tulb urare a conscienţei ce se caracterizează prin dezinserţia şi îndepărtarea bolnavului de real itate. în care faptul fortuit constituie o fracţiune completivă". ce este sau pare a fi imp revizibil. ca situîndu-s e I. comportament nerod (lăppische Verblodung — Kraepelin). Distinctiv. defecţiune a vederii. o completare a necesităţii ce-şi croieşte drum prin mulţimea întîmplă Pentru subiectul cognitiv. la necesitate. substanţă extrasă din cînepă ind drog inhalat prin fumare. este. în raport cu necesitatea previzibilă. formă de agnozie vizuală pentru jumătate de cîmp. în condiţiile funcţionării normale a vederii diurne prin intermediul sistemului conurilor. Ionescu). Poincare afirma însă că h. apare ca un eveniment „al cărui mecanism se comportă ca şi cum ar avea o intenţie" (H. incoerenţă şi inconsistenţă accent u a t ă cu privire la ate valorile sociale. h. Şchiopu. Bergson). ca fiind ceva ce . ur mate de apatie.. ilaritate. HAŞIŞ. Avîn d în vedere urmările. Inhelder au studiat e\p... rată de teor ia. datorită blocării congenitale su. predominînd o euforie „vidă" şi neproductivă. ca întretăiere a două serii determinative. sentimentul absenţei unei jumătăţi a corpului. restricţie a vederii unei părţi laterale a cînipului vederii bino culare. Debutul h.. în tabloul clinic este sindromul negativ de disc ordanţă şi rapiditatea evoluţiei. cu reacţii emoţionale inade cvate şi nemotivate. cu un potenţial e olutiv mai accentuai al schizofreniei.plăcere). HEMIPLEGIE. Problema este tratată. iar androginii bărbaţi cu aparenţă feminină. este o intîlniye accidentală ce pare a fi intenţionată. Plehanov interpr etează h. caracterizat printr-un deficit parţial sau to tal al posibilităţii de a efectua mişcări voluntare ale membrelor unei jumătăţi a corpului. HEBEFRENIE. sau se lansează în sisteme de ideaţie pseud oştiinţificăetc. interpretate probabili-. Produce euforie. Piaget scrie „ideea de h. HEMERALOPIE.rimental. HEMISOMATOGNOZIE. ceea ce naşte fatalism.a. IY. considerat pe verticală s au orizontală. J. excepţional sau contingent. h. HEMIANOPSIE. prezenţa organelor genitale de ambele sexe la acelaşi individ. şi dezordine.. personalităţii şi demenţă. Bolnavul trăieşte într-o star e de reverie. legată de numele lui Epicur. prin încadrarea în seria fenomenelor a k a .statistice. defect al motilităţii. el oferă impresia că nu mai este în situaţie (care i se pare străină). Ginandrii sînt su biecţi feminini cu caractere masculine. în general.il. acte stupide cu o notă de clovnerie. la copii. de ope raţie combinatorie. în ciuda controlului vizual. să aprecieze h. folosind planin • înclinate pe care bilele alinierau într-un a sau alta din diivrti< ş. teo rie antică. explicaţia fiind sir>. numită popular „orbul găinilor". incapabil de a se concentra. get şi B. o implică pe acer . rezultată din defecte ale sensibilităţii ariilor retiniene sau proiecţiilor cent rale.T ir aproximate cu ajutorul le<. HAZARD. stări confuze şi extatice. care ancorează în indeterminism.V. ce impune evitarea neplăcerilor de orice fel. (demenţă precoce). urvenite a sistemului baitonaşelor din retină.. Studiul m otivaţiei prognosticurilor formulate de subiecţi în decursul expenmentului-joc demonst rează că gîndirea probabilistă se situează la un nivel avansat al dezvoltării intelectuale ( U.. hedone . HEMIOPIE. Engels înţelege întîmplarea ca o formă d ifestare a necesităţii. jocurilor. Cournot c onsideră că h. contemp oran. P reză sau paralizie a unei jumătăţi a corpului. de unde înclinaţia de a pune totul pe seama nor ocului sau ghinionului. HERMAFRODI TISM. se manifestă printr-o absurditate comportamentală. în general h.

în timp ce la specii inferioa re de animale este răspîndit (ca şi la plante). abstracţiuni. in vederea dezvăluirii sensurilor lor ascunse. care se ocupă ele interpretarea textelo r saturate de simbolică. 309 .. monstruozitate). analogii. iniţial ntrul teologici şi apoi preluată de filosofic. HERMENEUTICĂ^ disciplină. este cu totul excepţional (anomalie. dezvoltată.

se înţelege un sindrom carac'. J'i. atitudin e de grijă excesivă şi protejare maladivă a părinţilor f.se so noi izeze şi să st: obiectiv. mărire a craniului prin creşterea anormală a c antităţii de lichid cefalorahidian. . hipoalgeziei. instabilitate.'. în această fază pot apare imagini h . HIPERTIROIDIAN. mai precis a hormonilor iodaţi tiro idieni. Opu. reactivitalo emoţională cwigerată.licitare nervoasă şi fizică. tulburare predominant cantitativă a a tenţiei ( D I Ş P R O S E X I E ) . opus hipomneziei. bazată pe necesităţi interne si pe raţionament mor al. ve he şi desuetă doctrină ce susţine că întreaga materie. este îndreptată în special asupra ideilor depresive. emotivit ate exagerată.similar halucinaţiei. datorită fapt'. poate interesa atit atenţia voluntară cît şi cea involuntară. inhibări. caracterizate prin scăderea pragirui şi asocierea cu to nalităţi afective din cele mai neplăcute.vedere lungă"). h. H. CÎJHI normele se impun. aceasta depăşind cadrul necesităţilor fireşti. manifestîndu-se cu predilecţie într-o anumită sferă a vieţii psihice. HIPERTIMIE. maniacalii. este manifestat de fobiei şi obsesionali. exaltare. la autonomie morală. H. HIPERPROSEXIE. ieşită din comun subiectul înregistrează cele mai slabe sunete. Se întilneşte in ienoada de surmenaj. hipercxcitabilitate. cu depresii şi anxietate: me'anco'ie. p logic li. i moliiitălii. Gradul cel mai înalt de h. califica re a stărilor de somnolenţă ce preced somnul şi cînd pot apărea imagini de tip halucinatoriu . defect anatomic al vederii. fără ca subiectul să le acorde credit. pînă la patolo gic. k inc in — a se mişca). HIDROCEFALIE. globului ocular este mai scurt deci -. b) în psihiatrie termenii! de h. HIPERKINEZIE (gr. HIPEREMOTÎVITATE. Astfel. de supra. HIPERACUZIE.-. HIPERALGEZIE. iar la cenestopaţi şi ipohondriei. care determină o supr a . HIPERPROTEJARE. HILOZOISM (gr.. in stadiile prediom ale sau de debut ai< bolilor infecto-contagioase. predispoziţie exagorată. în debutul unor afecţiuni psihice. la melancolici. se iKniiK. cu euforie. h. stări haiucinatorii minore.-j'uţi sau care erau percepuţi aii. dar şi zgomotele. fenomen do cădere într-un somn profund cu reducerea proceselor organi ce şi hipolcrmic la unele organisme în cursul iernii..' rezultat dintr-o altă lege sau dintr-o cauză exte rnă. nu ţin de vise.. acuitate auditivă superioară.. — prin metabolism crescut. cum sînt. şi generează inevi tabil conflicte. HIPERESTEZIE. involuntare. referindu-se l întregul aspect comportamental sau prezintă o manifestare de mai mică amplitudine.substanţă. creştere a in teusităţii se nzaţiilor şi percep!. hyh . ce semnifică o relativă ins ensibilitate nlgieă. Opus hipoacuziei. rizat prin apariţia uno r mişcai. Se poate provoca artificial la om în scopuri terapeutice.ţâ de copiii lor. Există imagini li. tremurat uri. dureroasă. Defectul poate fi corectat p rin ochelari cu lentile biconvcii'.II H hi logica şi epistemologia contemporană cuvîntul desemnează disciplina înţelegerii şi interpr tării informaţiei ştiinţifice. hiper --peste. inclusiv cea anorganică este dotată cu aţă şi chiar cu atribute psihice. HIBERNARE. la n hipertrofiere a trebuinţelor. în s tările de excitaţie sau de intoxicaţii uşoare. care survine în timp ul trezirii (faza de trecere de la somn la veghe). lor datorită coboririi pragului MU z'U'ial. care pînă atunci nu erau pei. întrucît subi ctul nu este în stare de somn. HIPERENDOFAZIE. pot fi totuşi considerate ca intermediare într e vigilitate şi somn. Manifestări psihologice: insomnii. II. es te folosit pentru a desemna o activitate motorie exagerată debordantă şi nemotivat con tinuă HIPERMETROPIE. pe un fond de pierdere în greutate şi tahicardie.t w sibilitate la excitanţi subliminil. ceea ce duce la ezvoltarea independenţei acest. denumirea stării de fază hipnotică. îmbracă un aspect general în stările maniacale. persoanele respective suportă mai greu nu numai atingerea cutanată. Stările h. a limbajului interior. zoe — viaţă). i se comandă şi el se supune lor. expansivtt a t e . H. HETERONOM.v prin manifestări ea: paloare sau roşcată.iginen se formează înapoia ret im-i (. au un carac ter selectiv. se dezvoltă în cîmpul obsesiilor şi fobiilor. HIPERMNE^SE. de ex.. în caic funcţia re productivă a memoriei este slăbită. ce. ticurile. HIPNAPOMIC. lumina ele. H. Opus autonomiei. sau sub un anumit conţinut ideativ.iget constată că în dezvoltarea sa morală. cel normal. palpitaţii. materie. Opus Iiit-. numai atîta timp cît este controlat. termen folosit într-o dublă ac cepţiune: a) în neurologie prin li. exag erarea sensibilităţii dureroase. copilul trece de la l ieieroiiomie. In majoritatea cazurilor însă. de masivă şi insistentă aducere aminte. HIPNAGOGIC. h.[l.-.ua. caracterizată prin exagerarea orientării selective a activităţii de cunoaştere. s< poate manifesta şi faţă de tineri sau adulţi. este orientată asupra fenomenol ogiei somatice. tip caracter izat prin excesivă producţie de secreţie a tiroidei. jovialitate. în acest caz im.ivat in funcţie de imensitatea !-•. exagerai. Astfel. exager are a tonusului afectiv. ce tind'' :. .". iritabilitate. dezvoltate de aceşti bolnavi.. la deliranţi este legată în special de tema delirului.i'in că diametrul ante rioposterior .

HIPNOPEDIE.aiucinatorii. disciplină (apărută recent) care se ocupă. de „introducerea şi fixarea informaţiei în memoria omului în timpul somnului natural" . . Eliznicenko. după V. într ucît în diverse faze ale somnului se menţine o anumită 311 3J0 M.

întrucît prin h. Dacă există o componentă specială a relaţiilor hipnotice. dar din cele in. în S. aceasta s-ar părea să fie de aceeaşi natură cu ea implicată în relaţiile telepatice. Kulikov. Bliznicenko ş. aplicarea metodei este rezervată medicilor specializaţi. TniH>iV-e>. sediul unor reacţii instinctive şi al unor reacţii afectiv* primare. Subiectul hipnotizat rămînc în relaţii de comunicare cu inductorul şi. HIPNOZĂ. care ar dispune de o anumita forţă prin care s-ar impune. prin creşterea pragurilor senzoriale. fiind complementare II acesteia. a fost intitulată hipnologie. au făcut demonstraţii concludente asupra învăţării în timpul somnului. în anumite liniile. deoarece desemnează toate formele de s cădere a auzului. un factor al jj# ests monotonia. şi printr-n dotaţie specifică a hipnotizorulm. Ipotezele lui Messmcr despre mngnetism. 1. Se formul ează o serie de cerinţe şi faţă de limbajul utilizat: fraze scurte.H receptivitate faţă de stimuli. Termenul este întrucîtva ambiguu..•. înregistrată la magneto on „lecţia" se emite cu o intensitate mijlocie. iar mai tîrziu — şcolaritatea. V. discrete. pot fi izolate experimental. HIPOACUZIE. în afa ra cuvîntului. HIPOC .>: simple. anumite puncte de veghe. provocată prin sugestie sau pe alic căi (ex.! cuvintelor străine. cît şi a celor severe. Interacţiunea dintre hipofizâ şi c rii nervoşi ai hipotalamusului este realizată prin secreţii „endocrine" speciale aie neu . formule chimici-. Gernsback. sila noi V. dori ". după cum arată Pavlov. se aseamănă cu starea de veghe Şi ftu cu 'JCâ1'1"3. ca tehnică a învăţ. prin sugestibilitatea subiectului (de regulă isteroidal. Cercetările ulterioare (C Simon. căi ecifice h. rezervînd timpii din stări vigile pentru sartin majore de învăţare. B. dar nu exclusiv) şi după unele opinii. dar intonaţia calmă. După primul război mondial. circumvoluţie care formează un arc de cerc ce delimitează corpii caloşi şi constituie la om partea principală a 313 rinencefalului.a. dezvoltarea sex uală. Subiecţii induşi trebuie aleşi dintre cei mai suge stibili şi antrenaţi specific pentru a se „racorda" la informarea hipnopedică.U. Disci plina care se ocupă de h. li. dar numai în anumite condiţii şi în anu mite limite. ) au dovedit posibilitatea relaţiilor hipnopedice. în tratarea maladiilor psihice (hipnoterapia). noţiunea ste folosită în cazurile acelor subiecţi care aud greu. facilitînd automatizarea r>rn in. în condiţii latente.de somn. Efectul hipnotic este de regulă explicat prin forţa reglatorie a cuvîntului. V. Kurtis. persistînd.. animal. lUaiorov. V. somnul superficial şi somnul neprofund. Nu se recomandă practicarea m asivă a inducţiilor hipnopedice.S. care prin secreţii hormonale asigură reglări organice de mare importanţă cum sint: creşterea. h.hiu ş. se pot adăugi şi noi informaţii. cum ar fi semni ficaţi. iară ca el să poală preciza în ce condiţii a mai a uzit-o. clin punct de vedere electrofiziologic. fixarea unui obiect strălucitor). HIPOFIZĂ (GLANDĂ PITl'ITARĂ). dar ca re pot distinge sunetele suficient să înţeleagă cuvîntul rostit. . Emmonds. Charcot şi apoi E. Ghiliarovski şi K. \V. Platonov cons ideră sugestia de diverse grade. G heorghiu au recurs la această metodă pentru a studia diversele nivele ale activităţii ne rvoase. a dresare în stil de comandă. specifică amintirii. este şi un mijloc de analgezic.cedeu complementar a l invirăr i. asemănătoare somnului. drept mijloc central al psihot erapiei.. rilor şi dobîndirea de noi depnn. în general. şi H. Sviadaş. accent pe predicate.. sînt legate de procesul de învăţare din stare vigilă şi activă. H. Gheorţ. care au auzul tulburat. Deci „somnul" este parţial. H fPOESTEZIE. glandă cu secreţie internă din regiunea hipotalamicâ. H. au căzut în desuetudine. fluide etc.n: se restrînge la sarcini repetitiv •• de consolidare reproductivă oştinţelor. în I. funcţionarea şi reglarea altor activităţi endocrine. Zuhar. Cele mai potrivite pentru învăţarea hipnopedică sînt primele stadii ale somnu lui: somnolenţa. se pot genera perturbări. Cercetările mai noi au arătat că. acestea. a gravări ale maladiilor.S. cînd subiectul nu poate fi deplin activ. diminuare a capa cităţii auditive.R. realizată prin cuvînt. putînd produce pertu rbarea funcţiilor fireşti ale somnului. Totuşi p. H. copilului poale influe nţa negativ însuşirea şi folosirea corectă a limbajului. atît a celor uşoare. care prin h. este iui „pi. Sarcinile de învăţare pe care şi le propune h. A. Bleuler a introdu s metoda h. scădere relativă sau gravă a ansamblului sensibilităţii generale sau a sensibi lităţii unora dintre organele de recepţie. date geografice şi istorice. prin efecte cumulative. V.a. O povestire şoptită la urechea uimi subiect ce doarme va putea fi ulterior recunoscută de acestei. Puşkina. sta re indusă artificial. După N. execută comenzile acestuia.A.

face parte tot din categoria disprosexiilor (tulburări cantitati ve ale atenţiei). Rainer şi Gr. H. putînd fi de intensitate variabilă şi ajungînd în stările confuzionale grav chiar la aprosexie. HIPOMIMIE. astenie. irascibi litate şi anxietate. T. diminuare a reacţiilor mimice ce acompani ază comportamentele obişnuite. se întîlnesc de obicei în stările de surmenaj. H. încetinire (sau dispariţie) a mişcări lor periferice ale expresiilor emoţionale. H. Popa. descoperit de ana tomist ii români Fr. HIPOPROSEXIE.ronilor (neurohormoni) şi mijlocită de un sistem port de capilare. diminuare a orientării selective a activi tăţii de cunoaştere. se întîlneşte de asemenea în toate stă312 .

HIPOTONIE. după unii autori. poa te fi concepută ca un capitol sintetic al antropologici culturale şi al psihologiei istorice. Penfield (IM7) proiecţiei corticale proprii jceptir-som a toestezice. i. HISTERIE v. termen aparţinînd lui \V. in care subiectul îşi investeşte disponibilităţ ale creative. HIPOTIROIDIAN. restabilindu-le nivelul atunci cînd acesta este perturbat. astfel reprezentată. Xn orice a daptare sau reglare este homeostatică Cannon deosebind si reacţii de emergentă ca cele din ceea ce s-a numit slress (\\). p urtînd asupra etapelor procesului de emancipare culturală a omului în condiţiile istorie i. Denumire. pentru relaţiile între un bărbat şi un copil: pederasiie). de unde lentoare. este continuu şi poate fi tratat şi prospectiv. un echilibru perturbat. Fenomenul fusese remarcat şi de Claude Bernard.II rile dr insiilicienl a dezvoltai <• cognitivă (oligofrenn). relativ. dacă Ţ>I-J:• 1. mediului intern. diminuare a tonusului afectiv. poate fi unimodală. dezvoltat de \V. între reprezentanţi ai aceluiaşi sex (pentru ca zul în care partenerii sînt femei: lesbianism. V indică curente de opinie o|. teorie după care întregul esîe întotdeauna primordial. HORMISM.. substanţă chimică elaborată de celule. în fiziologie este reprezent a t ă de C. în schizofrenii. o h. Camion şi care desemnează tendinţa organismelor de a menţine constanţi parametn. HORMON. în filosofie reprezintă o variantă de „pers onalism". Este caracteris tică. înc linaţie spre insensibilitate. din nou. In sen. HOROPTER. h. 'concept teoretic. HOMOSEXUALISM.întreg:. acestea fiind în directă legătură cu starea de trezire corticală sau mezodiencefalică. Huli). HOLISM (gr. stărilor schizofrenice. consumîndu-şi agreabil timpul liber. destinat să funcţioneze c a stimul morfogenetic sau ca excit a n t fiziologic şi psihic. şi evoluţie. Participă la reglarea procese lor vegetative prin intermediul unor structuri nervoase (orto şi parasimpatice) şi e ndocrine (hipofizare). prin forţe motivaţionale primar e. HIPOTALAMUS. H. in I in U e t c . dar anormale. I S T E R I E HISTOGRAMĂ.'i se şi. îmbracă un caracter special. impulsive. reprezentare grafică a valorilor obţinute într -o cercetare statistică. HIPOTIMIE. inexpresivi tate. care este energic. relaţii sexuale efective.igtutiv. şi socializarea omului fiind raporturi foarte strînse.i întrebuinţare ştiinţifică. HOMUNCULUS. figură um. d« deterior are t'. Include antropogeneza dar se referă şi la perioada de după apariţia speţei umane. de ex. considerîndu-se că sălăşluieşte real în corp şi-1 conduce. ci sa iu î-tănjjt. tip caracterizat prin slaba funcţionare a glandei tiroide. se manifestă în grade variabile. reprfY. Explică fuziunea celor două imagini retiniene şi vederea în re lief. Distribuţii.iyi.i'jit. denumite hormc. tot atit de pu lein i ce. introdus de Helmholtz. termen american. HOMEOSTAZIE. pi'in care se su sţine dirijarea comportamentelor umane prin instincte. în care intervine exal tarea afectivă. liecveuţj variant 1 loi . buzele şi de getele amplu reprezentate. agitat.ni ante. euforia sau depresia profundă.. reprezentăm rezultatele unei i i o'tări de op inie publică. H. bimodală. une le trebuinţe se declară anticipativ iar viaţa esle o împletire de h. în . psi hologic. mai mult şi altceva decît suma părţilor. în toat e stările confuzionale. apatie. asupra adîncirii şi ascensiunii fenomenului de personalitate prin asimilarea şi cre area de valori. p u n coloane viit cale. opusa hipertoni ei. hiperemo tiv. făr. opus hipertimiei. curent psihologic.A (l>rodemcnte si demente).Totuşi. Lashley. modalitate a . zonă cerebrală situată în r egiunea ventrală a diencefalului (la baza creierului). HOSPITALISM. între h. pe orizontală sini trecute categorii SMI v. i'. susţinută de pasiune. lege a dezvoltării desemnînd echilibrări şi reechilibrări progresiv e. se referă la orice comportament care conferă fiinţe 314 H vii. datorită comutărilor mot ivaţionale incomprehensibile ale acestor bolnavi. HOBBY. HOMEOTERMIE v. ţesuturi M or gane speciale (glande endocrine) cu rol de mesager chimic. stare de slab tonus muscular sau nervos. era re prezentat spiritul. iar după restabilirea acesteia intervine reducţia de tensiune (('. McDouciall (1928). Procesul h. opus hipertiroidianului. în inicit d in schematizarea ei rezultă o figură umană cu trunchiul redus şi cu membrele. dată v. în mituri străvechi.holas . prin rare se indică o ocu aţie extraprofesională.ină miniaturală prin care. in funcţie de densitatea receptorilor din aceste zone. I Z O T E k MIE HOMINIZARE (I IUMAXIZARE). semniiicînd locul geometric al punctelor corespon dente din cele două retine. Stările do trebuinţă se declară în urma perturbării h. proces al devenirii omului sub raportul tuturor însuşirilor sale defini torii. HOMEORHEZIS. înălţimile lor fiind pr npoiţionale cu frecvenţa.

o r i u . iiv i p a r i t a t e de i s t e n t ă fală de 315 ţii de spital. s a n a t i i l o r afective c u m d a p t a r e la c o n d idrnt il'icare eu alţii.-.creşterii u n u i i n d i v i d în c o n d i nat.le vieţii. în c o n d i ţ i i de lipsă a r e l a ţ o a n e l e care-1 îngrijesc.ă de r e z . de aici. i n a ficile a. orfeli a m a sau p e r s i ţ i i l e di lip.

bruscă scădere a tonusului conştient sub influenţa unei emoţi puternice. considerat L. H. d enumire d. prcsupunu dominarea impulsivităţii asupra controlulu i raţional şi constă din comportamente dezordonate. Piaget scrie: „noi numim idea l orice sistem de valori ce constituie un tot. scandaloase. ID v. de un blocaj emotiv sau (şi) inte lectiv. termenul de H. tratament sau condiţiile spitalizării.DICŢIONARELE ALBATROS H solicitări biologice şi psihice du tip obişnuit. Babinski (1908) a arătat că medicii care căutau simptome specifice ale isteriei (anestezii.. IVi.. V.1 igie care se referă. de regula. încălcarea continuă şi flagrantă normelor de convieţuire socială. amne:ic se înţelege o tulburare bruscă şi tranzitivă a memoriei. IIOM1N1ZARE HUMANOLOGIE.117. la aspecte biologice. de la orice m suri care ar putea genera sugestii maladive sau traume. ICONIC. ICTUS EMOŢIONAL. sistem uni tar biopsihosocial. Se deosebeşte de simbolurile conv enţionale şi arbitrare cum sînt cuvintele ce nu seamănă prin forma lor cu realităţile pe care Io desemnează. dar şi prin aplicarea leg ilor juridice. Prin i.i. I IATROGEN.antrop. tru a desemna ştiinţa unit. deci orice scop final al acţiunilor ". liste însoţit de o inhibiţie motorie totală. HULIGANISM. socială sau de alt ordin la care subiectul sau o colectivitate aderă şi către c are tinde spre a-1 realiza ca pe o valoare supremă. SINE.. COMPORTAMENT DEVI Y\T HUMANIZARE v. J. morală. caracteristică etiologică a unei maladii de a ti produsă sau agravată prin sug estie pe cale psihogenă de către medic. model de perfecţiune umană. caracteristică a imaginilor de a fi simboluri „motivate" în sensul izomorfismului accentuat dintre semnificant (tabloul sau model ul imagistic) şi obiectul sau relaţiile semnificate. dar poate fi cel puţin parţial realizat întrucît reprezintă motivu entral şi suprem pentru un subiect individual 317 . gio bus istericus etc. ceea ce este reproductiv-figurativ. estetică.JL . Ceea ce încă nu există. se realizează prin oprobiul public. după care s ubiectul se restabileşte complet.mai potrivit dccît cel d'..) puteau produce aceste fenomene prin sugestie. provocatoare în cadrul social. Condamnarea h. tă de noi ştiinţei multidisoiplinare despre om. esl. Pentru evitare a perturbărilor este necesar ca medic ii să se abţină de la atitudini şi expresii exagerat e. IDEAL. despre om.

După X.:: i. c-mcept. deci teorie. operaţie logică de rec unoaştere a unui conţinut general într-un fapt particular sau de stabilire a unor coin cidenţe de structură. un atribut. i. vieţii marilor personalităţi şi din meditaţii asupra vieţii şi propriei persoane. e xprimă şi actul intelectual. concrete (de ex.. o proprietate. originar. în teoria modernă a percepţiei i. în uzajul psihologici contemporane. se <on->tata in un '. idealurile. este o acţiune psihică interpersonală de transpunere afectivă a unui subie ct în situaţia celuilalt. Aiarx a exprimat lapidar situaţia: d _ iu<- I dată ce cuprinde masele ideea devine o forţă materială. După S. se acceptă o deosebire de concept în sen sul subliniat de Lenin a conceptului raportat la realitate. care est e urmat.. sînt dobîndite şi formaţi' în procesul dezvoltării psilioeultnrale. reprezentînd poziţia sa generalizată în so cietate. configurat in imagine sau formulai prin idei. sau d" imagine i. i. expresie folosită de A. fără a ţine seama de unele condiţii re trictive. antrenează formarea de tulburări caracteriale. întrucît sînt înlăturate unele contingenţe cu efect negativ şi sînt levate însuşirile şi posibilităţile de ordin pozitiv. Poote c onsideră câ autoidentificarea reprezintă şi o bază pentru motivare. In secolul nostru termenul este echivalent cu cel d e concepţie. în înlănţuirea ideilor se intercalează şi imagi onim cu jocul de idei. proces de reducere la o schemă abstractă şi de optimizare a schemei. sistem de idei generale îndeplinind un rol decisiv în orientarea asupra l .. rezultă din experienţa porturilor cu oamenii. se identifică cu convingerile. soluţie. dimensiune centrală a concepţiei despre sine a individului. al altuia şi s e transformă total sau parţial după modelul acestuia. A. d) modelul idealizat sau i. proces psihic spontan de apariţie şi dezvoltare prin filiaţie asociativă a ideilor. echivalentă cu recunoaşterea (Forgus) şi comporlînd mecanismele acesteia. Personalitatea se constituie şi di ferenţiază după o scrie de identificări". şi fa l că şi ceilalţi mă cunosc ca aceeaşi persoană". în afară de faptul că ştiu cine sînt. (are sau interpretare a unei :-MI zaţii. a unităţii dintre concep t şi realitate. IDEALIZARE.. reprezintă o „stea călăuzitoare". Toate i. principiile. se dezvoltă in unitate cu conştiinţa de lume. co nţinut al funcţionării discursive a gîndirii. în teoria persoanei. i. denumeşte cea de-a treia fază a proce ului. Sillamy. confundarea de aspiraţii şi trăiri. I. derivînd din aparteneţa sa la. intenţia. Ascli: „persoana are o identitate pentru sine însăşi şi alta pentru alţii. într-o formă -••iu <:<li:c\ iv. presupune o capit ilă opţiune valorici şi stabilire 1 unui program de viaţii în care i. despre siu\ în viaţa tuienîoi. Intrueii i. deci acele HM ce sînt va lori puternic a n m r a i emoţional. datorate de p ildă disocierilor familiale. înnăscute.• fluc reacţii prin mediaţia unor idei asociate. Fouille. este „coincidenţa (acordul) conceptului cu obiectivitatea". IDEE. în lucrări filoso fice mai vechi termenul se foloseşte şi cu înţeles de reprezei. direcţia în care se orientează persoana. însemnătatea ce i se acordă acesteia şi nivelul de aspiraţii. din statutele şi rolurile sale.'i. grupuri si categorii sociale. din cunoaştere. valorile ideolog ice. produ s intelect 11. a avea o identitate implică. i. i sau obiectivul întregii existenţe personale. din „amorsările sale sociale" (Al. Kuhn).. Omul se istinge prin rapacitatea sa ca pe baza cunoştinţelor acumulate şi prin recombinarea lo r să formuleze noi i. Tratare în plan ideal.•Un p a t o l o g i c mm e . la rîndul ei. Teza de spre i. este opusă imaginii intuitive şi are mai mult mi conţinut de ghid. este produsul şi condiţia conştiinţei de re.. stu diu al ideilor.F. b) sem nificaţia vieţii. pasionat şi consecvent. a fost de mult timp infirmată şi scoasă din circ ulaţie. concluzie. IDEE-FORŢĂ. a unor obiecte şi fenomene şi examinarea lor teoretică.-f. proiectul. de principiu. IDEOLOGIE. utilizarea ideală a resurselor creierului uman). IDENTIFICARE. perturbările de i. Keprezentînd o decisivă forţă spirituală. Termenul este tot mai mult u tilizat în sens psihanalitic precizat de Laplanche şi Pontalis astfel: „Proces psihic prin care un subiect asimilează un aspect. are o structură co exă în care noi distingem: a) sensul vieţii.d MI 1 1 cuiţinul general realizat LI 11 iiiniă abstractă. IDENTITATE. X. !. în sens individual. c) scopu! v'.. Viilor a i n t r o d u s anormală i.e d ' i u u ! H n t id c(iiiou:i!i otimuhi (< ţ>r . de origine platoniciană. La nivel soci ii si. IDEAŢIE . i. semnificind proprietăţile dinamice ale id'-ii de a acţiona în anumite cornii::! ca forţe.I conceptul de eu i. noţiune. 1.

determinate de condiţiile obiec tive ale existenţei acesteia.umii si diverselor sectoare ale existenţei sociale. estetic. hi consolid area sau la. şi o valoare de ordin filosofi c. efectuind funcţia de autoregla] social. Fac parte din i. juridic. politic.!. I. mai mult sau mai puţin sistematizată. I. în acelaşi timp. d"ei fie care componentă sau relaţie ideologică este.irea relaţiilor socialo existente". reflectă intr-o formă teoretică. concepte. este compartimentul superior al conşt iinţei sociale. acele cunoştinţe teoretice. sehimb. interesele şi asp iraţiile membrilor unei clase sau unei pături sociale. izvorăşte dintr-o infrastru ctură socio-economică şi face parte din suprastructura in care sînt integrate şi instituţiil e corespunză318 319 . etc. opinii prin care se e fectuează reglajul sistemului social sau al unei laturi a acestui sistem. Cităm din Micul dicţionar filosofic: „totalitatea ideilor şi concepţiilor ca re. moral. şi care serveşte la menţinerea şi justificare.

laie întrucit acestea par a f exclusiv individuale şi deci -. i |. Asemenea' iii.. conceptul de i.apt.i Jiuiii. nu se prezintă la nici un altul. nu w i ' deci liniară ci inleracţionistă. mai ales sub raport axiologic. este larg utilizat în con siderarea nivelelor de integrai'. întrucît prin înregist voluţiilor de i. încrederea in sine. este mereu deschis la experi enţă. reinţie de comandă i i 'uiMiuere (Janct). se depun eforturi spre realizarea unor deprinderi elementare Ale a se păstra „curat". caracteristică a oricărui sistem (social. d irijarea motricitatii prin idei. la un anumit individ. exclusiv si L i | atare irepetabil.I tor diferitelor laturi ale i. psihic. dar pn supune o ord ine verticală a dominantelor. denumirea doctrinei epis temologice relativiste şi neorationaliste. după promotorul ei. IDE0M0TRIC1TATE. este acea filosofic „care acceptă să-şi confrunte în fiecare mom principiile cu ansamblul experienţei noastre. Allpo. Beneficiul educaţiei esfe minim.e. literară. IDIOLA LIE. i. Tonoiu). adică după gîndirea ştiinţifică". Aşa cum se prezintă nV ex. în dispunerea compartimentelor de conştient. rizarea trasaturilor de pei>< >n. loseşte termenul de i.. De aceea. subconştient şi inconştient.. La nive ul persoanei şi al grupului.' valorilor etc.. congenitala şi însoţită de def cienţe fizice. biologici sau psihici. de obicei. este incapabil să se autoinului. Sub dubla influenţă a relaţiilor socialiste şi a i. IDIOSINCRAZIE. el are ne voie de o permanentă îngrijire şi supraveghere. I. unele perso ane specializate în observarea vizuală şi mai ales tactilă a actelor de i. originar. nu pornind de la norme fixe ci prinlr-o cont inuă reorganizare şi reinterpretare în raport cu datele experienţei (V. redus la emiterea unor sunete sau a unor cuvinte izola te. expresie ce cxis(.. contribuie la dezvoltarea conşt iinţei. IERARHI E. biologic) de a fi structurat pe mai multe nivele dispuse pe verticală şi afiate în interacţiuni de supraoidonare şi subor donare. dar nu şi IJiă rerui'-Ti!_i d>' li inferior la superior. constînd din sensibilizarea la acţiunea anumitor factori chimici. Principiile ză ale acestei concepţii afirmă: a) caracterul sumar al adevărurilor şi continua evoluţie a ideilor. G. S-a co statat şi variabilităţi electrofiziologice odată cu acte ideomotorii imperceptibile în mom entele în care subiectul îşi imaginează că efectuează anumite acţiuni. Ideograma este curba ce rezultă din înregistrarea 1. I. in e-i\!<i. recurge la con trolul cunoaşterii celei mai evoluate şi se străduieşte constant să formuleze teoria cunoaşt erii idoneiste după gîndirea cea mai exigentă. IEŞIRE (engl. vorbire neinteligibilă din cauza omisiunii unor s unete. confuz şi neinteligibil. De obicei se foloseşte ca sinonim pentru alergie. Dezvoltarea i. este. I. cu aj utorul ideografului. capabil de). l l l ! : i singularul.. revoluţionare şi umaniste întemeiată pe mar xism îşi asimilează cele mai avansate valori ale cunoaşterii ştiinţifice şi culturii. în psihologie. care. ou/put). se dezvoltă atitudinile definitorii pentru omul nou. desemnează acţiunea unui element nsupra altor elemente ale sistemului sau acţiunea sistemului asupra mediului prin interme . IDIOGLOSIE.ij conducă. de a se hrăni singuri. I.i h. întrucît e singular nu poat e li însă obiect de ştiinţă ci numai de realizare artistică. ce repre. I. unic. fizici. cea mai gravă formă de înapoiere mintală (nede voltare psihică). şi aie M. se pot obţine indicii asupra acţiunilor gîndite de subiect.1 a coneeplel. idioteia — simplitate. într -o anumită limbă. dezvoltate do F. implicînd microcontrac lii şi microyelaxăi'i musculare coordonate care însoţesc involuntar percepţia şi mai ales re prezentarea mintală a actelor motorii şi de asemenea limbajul intern. limbaj inventat. Testele psihologice apreciază că bolnavul nu depăşeşte nivelul mintal al u nui copil normal de 2 ani. Jackson a c onstatat că vorbirea în gînd este însoţită de i. în opoziţie cu apriorismul şi rigiditatea speculativă. I DIOTIE (gr. Exagerarea opoziţiei d re i. posedă un limbaj elementar. formă a dislaliei. să se apere de eventualele pericole si chiar sâ ce hrănească.ir în clasificarea motivelor si sen timentelor. Subiectul afectat de i.. idoneus . pretind că pot „c iti gîndurile de la distanţă". ceea. a unor interversiuni şi substituiri. şi nomotetic trădează neînţelegerea dialecticii: gcneral-particular-singular. Acolo u nde se poate. uzual. ignoranţă). din principiu. sens intraductibil. sociabilitatea etc. însuşirea unei astfel de i. b) constituirea cunoaşterii.: rămînem la nivelul deseripliv nu sînt subsiimabil e unui nunngeneric. 320 ID1OGRAFIC.n. semnifică relaţia între superior 21 — Dicţionar de psihologie 321 şi inferior. în ord onare. C. activitatea discretă. rea ctivitate anormală. Goiisath şi discipolii săi . corespunzătoare a aparatului fonator.. IDONEISM (lat. este lipsit total de înţelegere.

La om. de „funcţia de transfer". Sub impulsul constelaţiei motivaţionale infor- . este redusă de con xiunea inversă negativă şi amplificată de conexiunea inversă pozitivă.diul prelucrării informaţiilor de intrare. energie sau (şi) informaţie de la intrare spre i. în cazuri speciale. (operator uman general) se realizează prin convertirea valo rilor mărimii de intrare.. unui sistem sau subsist em este purtată de semnalele sau mărimile de i.. spre intrare. Tendinţele de de calare a mărimilor de i. iar conexiunea inversă — un transport de informaţie de la i. Există o anumită corelaţie între intrările şi sistemului exprimată. prin intermedi ul funcţiei de transfer. faţă de variaţia în timp a mărimilor de intrare. Conexiunea directă re prezintă un transport de substanţă. Informaţia de la i.

în omtinuare. metode i procedee de ordin medical. d e generaţia de la 1848. administrative au ştiinţifice.: înalt randament în condiţiile economicităţii efort ului. societate şi om. Iiice ((normale. de alternanţa între . an-nublu du cunoştinţe. industria constructoare de maşini.Iiicr. apelul la mnemotehnică ş. a luptei împotriva literaturii şi spectacolelor nocive. IGIENĂ MENTALĂ. mistico (Swedenborg). La noi. H. i. a fost reprezentat de Şcoala ardeleană. Totuşi i. Considerată sub raport psihomedical. Principii ale i. Gh. ILUZIE. a alcoolismului şi toxicomaniei ele.m. intră nu numai criteriile generale d e igienă dar şi probleme ale odihnei active. ILUMINISM ( it. este deci u n moment de salt calitativ în cunoaştere. toate în vederea creşte ii randamentului oricărei munci intelectuale. de variabilitatea formelor de acti vitate intelectuală desfăşurate. tulburarea. asigurarea secu rităţii individuale şi sociale. asigurarea adaptării sociale cu maximă evitare a conflictelor. urmăreşte trei cat egorii de obiective: 1) studiul cauzelor tulburărilor şi bolilor mintale şi al dificul tăţilor în dezvoltarea intelectuală : 2) depistarea cazurilor de 1ulburn. ce se ocup/i de influenţele co ndiţiilor fi/iee de muncă asupra muncitorului (acţiunea vibraţiilor. urmînd după incubaţie sau germinaţie (V. de fondatorii de şcoli româneşti Hcliade-Rădulescu.ro mintală. finalizată cu deformarea produselor acestora (imagini perceptive. IMAGINAŢIE). (i:. în preocupările i. i. einsicht (ger m. alimentaţiei. prin intermediul unui instantaneu demers operaţional. in eliberarea naţională. ps ihologic şi pedagogic \ izînd c. criterii. în revoluţia burgheză democrată.i.Ia recomandările de raţionalizare :. Lcnin arata că numai pe baza transformării r evoluţionare a societăţii se pot realiza idealurile de cultură şi umanism. de optimizare a relaţiilor interpersonale şi de serviciu şi de eliminarea factori lor care generează stress sau surmena].a. Competenţa i. Gh.ii. uzual. ale organizării şi distribuirii pauzelor ca şi altele de raţionalizare a muncii intelectuale. Biihler) din înţelegere şi rezolvare de probleme. atît din punct de vedere al eficienţei procedeelor cît si a bugetului de t imp. illuminismo — epoca luminilor). consu ltaţii şi asistenţă psihomedicală. 3) infornui322 srrrurea stiiuituţii minlah' şi /••. I.tn.i. în pregătirea m ocialiste.. alcătuirea orarului. sumă sau densitate a căderii lumi nii pe o suprafaţă măsurată prin joii. Lazăr.rmţia este prelucrată şi valorificată pe baza.m. în sens mai vechi. ILUMINARE. IGIENA MUNCII. însuşirea şi utilizarea celor mai bune procedee de studiu. I. de asigurare a condiţiilor < . industria chimică. IGIENA MUNCII INTELECTUALE. porneşte di.). poziţia corectă la scris şi lect ră. Sub raport cognitiv. Germania sec. ramuri me dico-psihologică. înseamnă surprinderea elementelor necesare ale relaţiilor dintr-o situaţie (problematică). prescrie recomandări asupra condiţiilor optime de muncă în diferitele sectoare ale producţiei: siderurgie. 7 — 8 ore pentru preadolescent. A sachi ş. zgomotului. tempera turii înalte ele). mai mult sau mai puţin pasageră. a proceselor reflector ii. formar ea intereselor cognitive şi ştiinţifice. denumire a secolului luminilor (Franţa. In scopul conservării şi valorificării superioare a capacităţii de lucru i. compartiment al psihologiei muncii. a îndepl nit un rol de seamă în emanciparea culturală a maselor.!• tivitatea fizică şi intelectuală. al XVIII-lea) şi a mişcării declanşate do gînd itorii iluminişti pe linia combaterii obscurantismului religios. 8 — 9 ore pentru tînăr şi mai mult de 10 ore pentru adult). de organizarea optimă a activităţii şcolare. şi măsurile în scopuri profilactice. od ihnei şi efori ulm. se extinde şi asupra atmosfere i culturale.de ambianţă şi se ocupă. . de 5 ore pentru şcolarul mic.) sau momentul „aha" (K.. pentru l ibertate şi ridicare culturală a oamenilor. intelective. Prin analogie cu percepţia vizuală în psihologia clasi caracterizarea efectului de conştiinţă clară.a. Wallas a denumit astfel cea de-a treia fază a procesului creator. disciplină ce se referă cu deosebire la mijloa ~ele de evitare a surmenajului şi eforturilor iraţionale în activitatea de învăţare şcolară ş nci intelectuale în genere.i:_!iira>nt ranthuiifnluliii i.plim. matriţelor logice.ot- rea largă. cum sînt timpul de lucru în raport cu vîrsta (după Pratusevici. transpor turi etc.m. Sinonim cu insight (engl.i (II li l/uh'U mtclt'i rlltl'â IM t:-l/.m. a dogmatismului şi asupririi prin difuzarea adevărurilor ştiinţifice despre natură.m. doctrină centrată in jurul concep tului de iluminare interioară pe căi iraţionale.'l auruicv lAjului şi a dc::vt>lU'u ii /• . i.

produeîndu-se prin îmbinarea particularităţilor obiective ale ambianţ i în anumite situaţii: condiţii critice ale ambianţei.). Zapan 323 21* . pot fi contracarate prin explicarea. „frîngerea" unui obiect scufundat în apă. iluziile meteorologice etc. O parte din iluzii sint datorate. stări fiziologice critice (oboseală. influenţe ale condiţiilor de lucru specifice aparatelor psihofiziologice et c. Gh. febrilitate. utilizarea unor cadre de referinţă. în limitele normalităţii. durate reduse de expunere a sti mulului. formarea atitudinii cr itice fjţă de deformare. reacţii motorii). Tulburarea de tipul i. se înscrie. care este efectul refracţiei . cel mai adesea. Kfcctele deformatoare ale i. fenomenului. adaptarea la situaţia critică. în cea mai mare măsură. trecere somn-veghe sau veghe-somn).stări afective. unor fenomene de ambianţă car e furnizează analizorilor informaţii eronate (mirajele. care sint efectul fenomenulu i de reflexie totală. etc.

al depăşirii realului. de constituirea grupărilor şi grupurilor operaţionale ' [ . iradiere. inducţie. Sînt situaţii cînd i. al de324 i. Th. T. de combinare sau c<-. cele. A percepe şi a im agina sint tot aşa de antitetice ca prezenţa şi absenţa". Aces tea sînt întotdeauna retrospective pe cînd compoziţiile i. nu este trăită ca im eveniment. ce face parte din experienţa subiectului. nu ating un acelaşi obicei IMAGINAŢIE.facultatea de a reprezenta în mod viu obiecte !-. este paralelă cu inte ligenţa.-• limitată ca pr. mai reprezentative sînt formele ambigui şi i. '<!<• regulă. solid ar şi analog cu gîndirea. Cele mai multe studiate sînt i. Dată fiind importanţa efe ctelor lor asupra activităţii i. transformări intramodale. par a fi două bile iiitmcît contractul se face cu părţii' exterioare ale degetelor care. linii egale. perceptive.. intervine în acest caz fenomenu l de reversibilitate. optico-geometrice. lunii la ori. ce par a fi generale. Ribot defineştibinaiii noi".. proces psihic secundar. ca atribut specific uman. G. supraevaluarea anumitor parametri. Formele ambigui. formă.. pe baza unor descrieri verbale . de im plicarea unor operatori verbali (II. Piaget). ce ţin o bilă.. ci este ii. i. reeonMiuue un real. I. Miilh f Lyer constă din faptul că don/. Baehelard remarcă: prin imaginaţie. viitorului şi tinzînd spre producere a noului în forma unor reconstituiri intuitive. care. i. rezidă în muncă. tdeşi îtitot' una memoria este rezer vorul i. numite şi figuri reversibile.operai n cu iniL-'-(ini . olfactive. al .: de cîmp comprimat sau dilat. la nivelul analizorului vi. după opinia noastră.distanţă mai mică la orizon:. Marx a semnalat.-s/rucţie imagistică purtînd asiip>i< realului. mo/orii. cutanate. auditive. construcţiile de i. ponderale. întrueît poartă asupra unui necunoscut pe care îl depăşeşte compensator sau anticipa .': ce pare m ai mare decît la zendin cauza unui efect de apărem. inteleclive. tic deplasare a unui punct luinin. deci la fixar. constituie simptome ale unor tulburări patologice de natură s omatică sau psihică. nouă cel puţin pentru subiect. capacita tea de a construi iniţial în minte şi apoi '•'-.. ees şi prodn. a unor „tablouri" mintal. de operare cu imagnr mintale. optico-geometrice constau în modificarea proprietăţilor geome trice ale figurii date — mărime.. Originea i. transpune în practică.în for ma imaginilor. perceptive... sp aţiale)..'. direcţie — cînd sînt adăugate linii sau alte elemente figura de bază: intervin fenomene de contrast. In ordinea transformării reconstitutive sau constructive. datorită exerciţiului cotidian în măsuri şi manipulări (strungarul nu are o serie de i. Dewey considera că fantezia serveşte ia extinderea şi completarea realului. şi evocarea vie a unei experiei'. şi inteligenţa se corelează strîns. mixte. închidere în interio rul altor figuri.. haptice (tactile). depiuzind de imeriorizan-a acţiunilor materiale. în absenţa controlu ual. sînt prospective sau atemporale . d°a concepe". Chiar atunci cind i. După natura şi nivelul produsului psihic deformat.<! restructurării experienţe i.ii I. se distinge între i. optice s-au bucurat de cea mai mare atenţie din parte a cercetătorilor.'uil etc. planuri iconice sau proiecte. din care una avînd ! cape te unghiuri deschise iar la alt.'se deosebesc de amintiri. la care se ajunge. ce vor sluji minţii pentru a transforma datele experienţei sub impulsul uno r dorinţe şi în raport cu un scop. oculo-girală se referă la imp re-. î. "YVumU o caracteriza ca . şi a altor indicatori indirecţi. se dezvo ltă ca o formă aparii* a inteligenţ'. optice. astfel că fiecare componentă — privită fix un anu mit timp — poate deveni alternativ cînd figură.. I.. posibilului. percept ive. nu prezintă distin ct figura (obiectul) şi fondul percepţiei. sinonim cu fantezia. Prin „dinamism evocator" şi prin f aptul că urzeala imagistică. lîernisl. noi abandonăm "cursul ordinar al lucrurilor. în cadrul acestora fiind cunoscute i. ea nu se confundă eu amintirea concretă întrueît nu rezul tă dintr-o percepţie ei e^te o reconstrucţie. afective.a arest nivel. ca . este. I. sînt înlăturate . în actul creator. J. în acest sens.proprietatea imaginile de a se pe tare o asamb'a în ( i.i (J. cînd fond. I. nu mai este referită la actul elementar al repre z*vJărr (v. Dam hi continuare citeva exemple de 1. din care se extrag scheme transfo rmative.) reproductive. în psihologia contemporană.sau facultatea de a inventa.1 a constatat că în activitatea profesionala unele i. i. I. Dintre acestea. mixte. în întuneric. pot avea fu . Wallon). unghiuri cu liniile spre intern •• par a fi inegal e din cauza efeeli !. gustative.-. lui Ar istotel constă din imprim că între două degete încrucişai." tv:r- păşirii ei prin im imagini noi ce mi aparţin memonei.

extrase din experienţa senzorială sau derivate din construcţii abstr acte. sînt complementare şi. Faptul că 325 . Această tendinţă de identificare a ideii şi imaginii nu se poate însă împlini decît în l cunoaşterii lor şi relaţiilor geometrice. logică i. prin i magini figurale.. iar nu evi cazul gîndirii abstracte. Nu este însă posibilă o gîndire implice imagini. Totuşi nu există suficiente argumente pentru a dizolva complet i. sub anumite aspecte. dotate cu valenţe conceptuale. rămînînd însă disimulaţi. în „spatele" lor. Noi am adoptat denumirea de imagin aţie conceptuală pentru o formaţiune cu o evoluţie inversă celei ce este denumită „concept fi urai". Meyerson). concretizări ale acestora (P. ca ilustrări. în rest. imaginea ca formaţiune continuă şi compa tă. gîndirea. în gîndire. Spaier a demonstrat existenţa unei gîndiri concrete. solidare pînă la identificare. structurată spaţial. în consecinţă. Ribot. după cum observa Th. aşa cum procedează o serie de autori americani.ncţie de „vehicuhttori" ai imaginilor. rămîne deosebită de ideea abstractă.

inii taţii. suplineşte lipsa de materie şi de dinamism a gîndi rii. identificări.pot genera fantasme. mentală. congruenţa dintre dinamica afectivă şi urzea la imaginativă sau mai bine zis conţinutul imaginat. la rîndil lor. destructivâ şi disociativă. plăcerii sau neplăcerii. dragostei. Dealtfel.I\ Sartre observă că în percepţie obiectul este „întîlnit" de conştiinţă. oricît ar f i acesta de îndepărtat de datele obiective. Desigur i. Sartre scrie: „Caracteristica esenţială a imaginii mintale este un anum it mod pr care-l are obiectul <!>• a ii e. gîndirea corectează aglutinările şi sin ul imaginativ. Filiaţia şi metamorfozele imaginative trebuie puse în legătură şi cu alte caracteristici ale imaginii.. spre constr ucţia idcaţionalâ. indicai" de Tli. în plan imaginativ apar obiectele şi evenimentele core spunzătoare dorinţei. recunnşt mtei sau răzbunării. evoluată implică şi simbolismul verbal. condensări. Fidel perspectivei f enomenologice. CÎaparede arată că funcţia principală a i. grijii. care însă. avînd ca modalitate definitorie raţionamentul.I i. Ribot pune problema motivări . toate pornin d de la conceperea i. îşi constituie operaţiile „din mers". combinatorica imagistică e ste inferioară celei verbo-conceptuale dar este mult superioară din punct de vedere al posibilităţilor şi al plasticităţii. aşa cum încearcă unii psihanalişti s-o dovedească. Aceasta nu este o simpla reprodu cere a sintacticii lingvistice. fiind combinatorica nestînjenită. Această construcţie a irealului printv-un rea intal cvasiconcrct implică colaborarea psihismului în totalitatea sa şi are ca ax gene rator interacţiunea dintre afectiv şi cognitiv. Forţa prolifică a sintacticii imaginative nu se explică numai prin polivalenţa imag inilor. poate uza de toate schemele operaţionale ale gîndirii logice dar în ac est fel ea rărnîne o speţă concretă a acesteia în timp ce specific i. şi afectivit ate: . f aza de depresiune emotivă. i . al analogiei şi metaforei. forma definitorie a i. Stările de expectaiiţâ g enerează imagini corespunzătoare. iar nu doar.i fiind procesul psihic cel mai st ii n» corelat cu toate celelalte procese psihice şi ca exprimînd fidel dinamica personalităţii. pe conştiinţa este aceea care îşi „dă" un obiect". Xe explicăm această corespondenţă sau e chivalenţă prin aceea că în i.. Dugas constată şi o corespondenţă de ritmuri între i. sînt operaţii ce ar put fi considerate ca paralogice. în această privinţă cea mai importantă partic laritate este izomorfismul. pentru că este o intermodelare. descompuse prin abstractizări reflectante şi reconstituite pe baza do scheme logice. fiecare însuşire devenind un punct de contact sau de corespondenţă cu altele. Alain aprecia că rolul deosebi t al i. prin bogăţia ei. nu justifică ign orarea faptului că in timp ce gîndirea tinde spre polarizarea conceptuală. fazei de i. Ed. înţrucît i. fiecare din ele prezentînd o multitudine de însuşiri. nu sînt explicabile decît îrT contextul întregului s'stem psihiC uman. se exprimă nu numai segmentul energizor. Interesele îşi recrutează perpetuu. ce duce la proiectul imag inai". imaginativ.li^cn* în însuţi sinul pvc:cntci sule. o un ivocă transpunere a dinamicii afective în plan imagistic. obiectele lor. dintre subiect şi l umea sa. artistice. mulţumirii s:m nemulţumirii. i. concordanta . eliberate de orice reglementare (fantezia transformă imposibilul în posibil ideal) . A. Con structele imaginate sînt de cele mai multe ori propriomutivate. tinde spre o plenitudine intuitivă.Faza de exaltare a sentimentului corespund» fazei de imaginaţie constructivă. implicind r eorganizări de structură. spre construcţii similisenzoriale complexe şi intuitive . teoretică. Teoreticienii comunicării prin imag ini au elaborat conceptul de sintactică imagistică. invidiei. este „preparare viitorului". . Gîndirea operează mai mult pe verticala indu ctiv-deductivă în timp ce i. dar nu considerăm că se poate încheia vreodată inventarul. succesulu sau insuccesului. ( • n o ta•• . mai ales în planul i. prezentînd o varietate şi o mobilitate excepţionale. J. deplasări. uneori. simbolizări e t c . Sub raportul preciziei. Şocurile. De la modelul asocieri isocierii. geloziei. iar imaginile suit. viziuni cvasionii iee si <_ vasilialueinatorii. Schematizînd." Psihologia dinamică a lui K. rile au r elevat în operativitat.emoţionale. ci şi segmentul dire cţional al motivelor. permit şi o explorare nemijlocită şi a i. la un construct dotat în plan mental cu concretitudinea realului. urii. Kibot. in situarea exactă în timp se rlaloreşte facultăţii speciale a acesteia de a cumul a. se deplasează pe orizontala situată la un anumit nivel între concretul perceptiv şi abstractul logic. tehn icile proiective studiază dinamica personalităţii prin intermediul producţiilor imaginat ive şi deci. Osborn a inventariat o serie de procedee ale i. Lewin sugerează cel mai bine „structurarea în cîmp de tensiune" a unei astfel de intermodclări a afectivului cu imaginarul.i imaginativa forme tot mai complexe şi variate.'' Viei intervine o sinteză a timpurilor şi o coordonare a lor. ci-iitiTui tematice în ordinea interacţiuni. şi a reconstitui timpurile. fricii. iar i. operînd de predilecţie prin analogie şi transpo ziţie. speranţei.

d upă cum arata 326 . Kibot atrage atenţia as upra faptului că la baza asocierilor-disocierilor sînt relaţii emoţionale de tip prefere nţial sau repulsiv. ca rezidind esenţial în „trebuinţa invincibilă a omului de a reflecta şi reproduc pria natură în lume." Acordînd emoţiei rolul de ferment al creaţiei. ca funcţie de sinteză (St.i însăşi i. că analogiile pot fi primordial emoţionale (stări sau sentimente sim ilare). I. Zissulescu) poartă însă. apoi devenind imagistice.

lin Io...i:i a o ' > t r i s i n t a s o i i i i l e .. S ă h i " •• • n u ) . după opinia no astră. i'"rt"ud caii-.. pe vise ca „via regia.. puisuiude I n u l să se . do. J v n d e n t c ă p r o i e c t a r e a atingo şi sfera conştientă.i ( e i î n c ă r c a t u l i C : J : I .ie.i inter-. ].. în contextul macrosisLemului de personali late şi de a ii relevat rolul ei în constituirea şi exteriorizarea personalităţii. r i i u l ş i s e n s u l . 111 p i i n e i p a l . şi ( ( .a l ' e i . l i\-e a d i \ .' obiectivat.sc a".e : .u n e î n i p a l i n c o n ştionttiiui. a l i a t e !.'!':vL cu '..i.!a/.' : c o ..•'!.:u. I . Freud are meritul d e a fi amplasat i. persoană-istovie. Duiaiul . s p o n t a n .indll-:>C (io O l e p i e / u i H a i o Sail do liii g r u p do r e p r e z e n t ă r i . . .iLP. f i i n d i m p l i :. găsim o scrie do indicaţii şi sugestii ce se referă nemi jlocit la i.. Am putea insă califica contribuţiile lui Freud ca re/uliînd.uii.'t:!rea." vis-ului ci forma p iimară tio i.i.'iierpr. J. \ r > ' z â s a u o o n t i i b u i n d p r i n i.n a l ţ i K r meui.''l i s i c ţ . creşto din contrastul diiUro lealitat e si împlinirea dorinţelor. eMe dernivi de luat iii seamă. i i l i i i u t u r i l e d i ' . L-'i L[ acel asupra înseşi (*•. p i u i c l u l do v o l e i o ai l u i S.!•.-licnt) la toalo niA't-lclc de integrale (sirio. r. conservîndu-şi „al oi itatea"..n'i!-'.iţio.'tu.ile (c. i. eu.o o g n 1 1 i v o e e s e c e r i. i U . inves!< -. I\ehido'U i. interacţionistă v. proceselor L i.sintactica. dincolo de intevaci iuniie infrastrueturpje. cuii•fhctual.u'ea cai h arsisu!i:i şi p i n i n P'-il:. ( o n s i d .ro..i'c t i v a l i m a g i n i l o r . cu toată unilater alitatea şi caracteml său ipotetic. riale e c o n o m i e i Iibidin. vom conside ra determinante iiHeraeUuniio subiect-mediu. şi depăşind subie ctivismul psihanalitic.im la ci est" proiect slarilor in. mconşiieiituiui ed fiind un limbaj al cărui discur s se bazează pe o strucluiă.ei. v o m î j j i»-?«-^ < • m a i iiilie u ."• Î ' ' ' N Ş [ ea.< lii. cC'n. | • a'-"astâ pfivip.''iY i . variabil. admilind existenţa unor pulsiuni. J. enormii l i b i d i n a l e . p.Kibot. . pulsiunile se proiectează.iii'. şi i.e i i .. şi m o d e l a t e do ' ătr<: i nipeiativele şi pulsiimile sub iect u l u i " . Aceasta se leagă de centrarea. vom ajunge la concepere. c o n c e p u t ca fiind e m i i i a n i o n t o r l i n a m i c .i. u o ' ! o î . g i i : . scrie S. a ! t fol s p u .tare î n l r . în imagini iare persisiâ c a a. i a n e ( \ " .i. .li ' d e ultccxu îvprefinalmente l la-a asin u ! . ( 1). <' • fi î m p l i n i U . la l i o n i c >-. .i d e f. l. dintr-o impresionantă imaginare a i. „Viaţa noastră psihică. s e i o r . i. i n u l o d o r i n ţ e l e c u u n s c o p eUir il /. l/apt csle că procesul intervine in toate instanţele (inconştient. li. u ns.u.-<: i v T s . i i ' ă ţ i ' e v a l o r i c e ' i .. de îe^ulă. ntările cai'. T'. ara'.'iă si-. şi omoţ lonale. I . I'roud." In determinismul inl'rapsihic freudian. d . . care nu este consubstanţiala cu/ni conştient. subconştient'..'bieet o h a u e v e n i m e n t e . i. sul^riieu) si sint escioial suburdo- dacă wnn i'dăuga. c!o -.'.ţă trebu 'c .-iţ'l:'! ineoir: c U d e i al d e o s e b i r i i d i n t r e 1 iua v.• u n a l i c u l u i ou psihicul.iuni iibi. în oricare din ipostazele ci. t l i v e i .. • ii \ M i i ." în dezvăluirea inconştientului şi care sînt date şi ca prototipuri .i :.

Or. organizare. I'rinli t<u-'-piiiL'rca imci'jinalira în situai ui celor ce ii" solii iiii asis tenţă morală >e poate ohjiiic împărtăşirea cuioliitor.ubiective ce se integrează in experienţa profundă a subiectului. Marcus conchide: „Realizarea identificării cu modelul se produce pi in int ermediul proceselor cognitive (percepţie. Dueasse arată că în cazul empal ntroducem pe cale imaginară in altul". creatoare în ori ce domeniu de artă. experienţe . dar psihanaliza nu acordă însem nătate faptului că imaginile.visele se bazează ]io exponenta subiectului." C J . in lorinaiea "inoţiilor artistice. îşi dezvăluie odată c capacitatea de selecţie şi asimilare. deci imaginate. La aceasta duc mecanismele de apărare (v.. Mult mai reuşită este relevarea de către A. i.ă şi pe aceea. creatoare într-un domeniu.-ki. în baza cercetărilor pe a ctori.-. Adieri rămîne însă foarte neconvingătoare. Adl a imaginii ideale despre sine şi în genere a modelului ideal în care i.. Ceea ce psihanaliza accentuează t e caracterul criptic. ştiinţă. a viselor şi a oricăror altor construcţii imaginare. ca sa tisfacere a dorinţelor frustrate prin proiectarea şi efectuarea altor activităţi. l'iol'u a demonstrat experimental că comportamentul simulat se însoţeşte cu anumite stări emotive ce pot li relevate prin indicatori obiectivi. greutatea specifică cade pe procesul imaginativ. valori'.-iio n ubiictul le asinii- . înseşi işi reciutează suporturi afect i v şi t ransfoijnă motiv trăirile a l e c l i v . Încercările de a explica expansiunea i. ia formele ei evoluate. f.aiorie- păşirii. Deci. simbolizîndu-se într-un a lt mod. inleleasă ca realizare imaginară a dorinţelor frustrate. prin sublim are sau prin necesitatea compensării şi supracompensăni complexelor de inferioritate ( A. sînt de amintit : fantezia. de simcs bolizare i o a n e îndepărtată de pulsiunca originală. pe actul înţelegerii şi nu pe cel afectiv". momentul afectiv de simpatic fiind ulterior . Sublimarea este deseori invocată pentru a explica i. presupunînd' fără demonstraţii că orice creaţie îşi movens în pulsiuni bazale ce au fost deplasate şi convertite. im|irepuările pre supuse.) ii eiinti printre care. moi ale şi inflcct uile iactorul inductiv est" i. Dorinţele nasc imagini si combinatoriu! imagistică." Dacă este să luăm în consideraţie „ponderea proce sihice participante în empatie. sublimarea. de cu totul altă natură. în legătură eu i. ca modelare ii. asocieri reproductive şi imaginative) care Iii rîndu-le.. S. nu cite un simplu derivat al stărilar afective ci dparo. de reglare a personalităţii in ordinea aut<"'doveiuni si j. declanşează stări afective. rolurilor pe c. M. Kalea observ .' lui Stanislav. după corcelăril'. dar ele inşii" constituie la rînclui lor. sînt cele ce declanşează şi iiitreţui emoţia seenică.

scrie L. nu poate li efectul simplu. diversele n uanţe ale sentimentului derulîndu-se uneori contradictoriu. preferenţiale. invenţia tehnică. cu atît mu mult cu cit. cum reco mandă Osborn. convergenţă etc. atracţia mai mar e pe care o exercită asupra subiectului obiectul-fantomă în comparaţie cu obiectul real. pe care are puterea să le prezinte înainte de a le justifica. Bernis notează: „I. se impune cu precădere în i. parţial în reverii. depăşi prezentul printr-o enormă extensiune a cîmpului de conştiinţă". el se implică în mediu şi-1 transformă nu conform logicii ilogice a propriilor trăiri. se emancipea ză parţial de reglajul brut emoţional şi intră într-o măsură mai mare sau mai mică sub regia izării şi conducerii voluntare. mai 'es. toate seducătoare. sînt două elemente între este greu să afli cine este cel care are iniţiativa". cutezanţa trebuie maximal stimulată sub semnul dictonului: „totul este pos ibil". a dirijării secvenţiale. Diferenţierile lui Vîgotski. în stare de conscienţă.> nea za cu împrejurările reale M fictive. Bernis notează: „Impuls aştere imaginii unui eveniment posibil care satisfăcând dorinţa îi măreşte forţa. dintre ireal şi real. fictiv. în schimb. dar tratează acest raport mai nuanţat şi într-o ordine a reciprocităţilor L.N. YJgot ski: „Dacă vom analiza forma i. scopul fiind corelare int erobiectuală. deci aco | u unde trăirea emoţională iuz>. care fiind nespecifice sînt şi neutrale. arăta te mai sus. într-una. acestea se estompează. în cealaltă subiectul nu este patient.in[•• ci -. Malrieu. Cu toate aporturile venite de la inconştie nt şi manifestate spontan. în reverie. nu mai pot fi puse în categoria fenomenelor incong ruente din punct de vedere gnoseologic. lucrurile se schimbă. nea stimulată arată obiectul dorit sub diverse aspecte. legată de inventivitate şi de invenţia activă aplicată realit vom vedea că aici activitatea i." De aici. pentru că implică proiectare strategică. dintre existent şi fictiv în planul i." Dec i. dispune de „puterea de a. conştient sau semiconştient. constructive cu destinaţie obiectiv-productivă. D. Gide pare însă să precizeze „în domeniul sentimentului".l .loază din cîmpul social şi tinde să le îndeplinească. într-o operă de artă se mai pot identifica preferinţele şi respingerile autorului. ca S-ar parei chiar di'iiă in : u i b " . ci con form logicii acţiunii si realului.. Toate acestea nu duc la o disociere di ntre afectiv şi i. Un scriito r de subtilitatea lui A. De aici. necesitatea fixării scopului. J. Dincolo de acestea. spirit orientat spre previziunea apropierilo r şi excluziunilor. notînd că „legătura cu stările emoţionale nu este sau nu reprezintă baza exc ivă" a i. Opera de artă.i la extrem intervine ca ataie numai în vise. sistemele ipotetice de teorie ştiinţifică. Fapt este că în susţinerea i. De fapt H. discriminarea între real existent şi ireal. în genere a efortului voluntar.t reia le cazul inţei de sine şi a conştiinţei de lume. subiectul plonjează în sferele propriilor t ri si suportă influenţele mediului. ci şi activările tonice ( V. ci agent. care nu se epuizează prin această formă. Formele evoluate în i. O astfel de fu ziune du-. Mulţi psihologi au teoretizat indisociabilitatoa dintre subiec tiv şi obiectiv. posibil . aici participă cu necesitate subordonarea la obiect şi condiţia acţiunii deşi. este o situaţie de graniţă sau punctul de despărţire al conştientului de inconştient. dispar. se constituie la adultul normal tot aşa de spontan. Sursa acestei depăşiri este o . organizare amplă şi multiplan ică. inter vin nu numai structurile motivaţional-afective. Yîgotski recunoştea că i. spontan al jocului imagistic." încereînd o sinteză fără a ţine seama de nivele. Sartre si apoi Pli. nu este subordonată capriciilor subiective ale log icii emoţionale. Se pare că un astfel de reglai intenţional. orientată obiectual şi ciî c u i b t i net iv. dar într-o inI venţie tehnieo-ştii. Gide consideră că „omul încearcă cee ce-si imaginează că încearcă (liaieste emoţional) şi în domeniul sentimentului realul im se is- I tinge de imaginar". este „extrem de bogată în momente emoţionale" dar acestea. Deci intercondiţionare: „imagine şi sentiment în perpetuă reacţie. Miasişcev. Deci relaţia subiectului cu obiectul este mijlocitoare. a proiectării mintale. Lindsley).uţifică.. au arătat că i. a căutării punctelor de sprijin . Rugg (1965) apreciază că locul adevărat al i. se pot ale detaşa i. Simondou arată fă imiuliii presup ne compatibilizarea unor structuri heterogene şi punerea lor în raporturi funcţionale. A. este experimentare mintală. se explică desigur prin aceea ca formele superioare de i. planul activităţii practice.

dincolo d renţe..oziţia în subiect dintre imperfecţiune şi corectitudine. Ace ste categorii gnoseologice sînt însă şi istorice. perceptiv sau reprezentativ.. nenumăratele disponibilităţi generate de i. Ea stabileşte între ei corespondenţe.".. „este conduita care realizează maximum de identificări posibile între term eni ireductibil opuşi. în m it. ce se pot situ a pe trei planuri:. face foarte relativă graniţa dintre posibil şi imposibil. dar întrucîtva şi în artă. i. în mitolog e. a unui tot coerent.. afectiv. într-un sens pozitiv ceea ce rămîne sub sem ul miracolului este trecerea unor segmente din imposibil în sfera posibilului. numai făcîndu-i să participe unu la altul într-un fel de fuziune. funcţional. i.. dar descoperind între ele analogii. Pen tru aceasta. dintre disparitate şi coerenţă. şi 330 331 . de alcătuire.. „construieşte o lume în care nici un element nu este străin faţă de altul". După ... Malrieu. preocuparea de punere în corespondenţă.

dar în ordinea productivităţii i.i şi practica nu se pot insă dispensa de selecţie după criteriul de plauzabilitate (G . practic. în timp ce. Barron. I. J. A fost demonstrată dependenţa efervescenţe i i. Thurstone). în consecinţă. prin alternarea concentrării şi relaxării (A . cu performanţe accidentale. despre „inducerea deliberată a unei stări de conştiinţă alterată în care structurile obişnuite şi convenţionale ale experie sfărîma'tc" (F. se acti vează conform propriei logici de constituire şi cîştigă atît în planul inserţiei grupale. să intervină iluminarea a o conjugare a activităţilor inconştiente şi conştiente. ca şi stilul apropiat acesteia. astfel incit să se obţină o maximă hiterconnmic nştient-meonştient (II. Hartmann. ' 1963). voluntară este sup erioară prin focalizare şi conducere conştientă. creatoare aparţine lui Wallas şi indică ord inea: preparare. Ku bie ş. 1968). dar. unde cotnbinatorica nu se supune restricţiilor logice. în legătură cu i. prin echilibrul dinamic dintre iniplicare-detaşare. psiho logii contemporani au avut de înfruntat un ghem de contradicţii. nefa vorabile pentru planul fantezist. Smeidler. de stilul de conducere a colectivelor ca şi de persp ectivele generale ale dezvoltării sociale. în regim de „conştiinţă per ferică" (A. Cea mai su gestivă din prezentările fazelor procesului i. orga . 1965). în felul acesta. Ceea ce germinează în sfere extraconştiente ajungînd la noi asocieri şi restructurări este desig ur o tematică indusă conştient de la început pentni ca după un timp. de producţie intelectuală divergentă. i. Koestler. Polya). ca formă de comunicare culturală cu lumea. că i. JVfunuil fcnko). creativitatea este sinonimă cu i. Prinsă într-o reţea de comunicare. volu ntară este un fenomen real dar nu este niciodată i. intimă. GuilJ'ord. Willis). erupţiile creatoare ale i. 1965).uu. H. ca răspuns original la solicitările şi necesităţ . Aceasta Iuncţionează însă ca o cenzură şi introdusă de ia început. erau considerate a fi spontane. Hil gard). în consecinţă. Piaget. evaluată mai complex prin includerea în muncă (Istomina). er a concepută ca o activitate individuală. Xu se poate 332 I trece cu vederea faptul că efortul voluntar este deseori însoţit de stări penibile. post ulată de J. mai săracă. mult mai m are contribuţie i. Bruner. raţionalizarea este necesară fiind direct corelată cu efici enţa. schematică prin conformarea la modele raţionale. 1964) sau de „conştiinţă prefocală" (L. F. 1959). di n tendinţa de a fi ca altul (Malrieu) şi de a face ca altul. acum se pune problema cooperării de grup şi a concentrării tematice. Ajungînd la conclu zia fermă. i.m.a. or. nu poate fi obţinută decît prin inducţie voluntară. Se 'vorbeşte despre „o sinteză specifică între disciplina in electuală şi abandonarea imaginativă" (M. 1965). creatoare apar e ca o manifestare a personalităţii în lume. luciditate-ab andoii (J. Covington.'Dar activarea organizată a i. formula „regresie voluntară şi temporală în slujba ". este dăunătoare ca şi teama ce însoţeşte autocenzura orn). se urmăreşte o fuziune a experienţei interne cu cea externă. în primul rind. Wallon). reprezintă u condiţie neces. L. mai puţin liberă. inconştiente sau preconştiente ce au un grad mai marc de libertate şi flexibilitate. după majoritatea opiniilor. preconizează antrenarea proceselor preconştiente în imaginare. ireative. Lij blinskaia. care ben eficiază din plin de aporturile inconştiente.depozitate într-o sferă a ficţiunii. intenţionalitatea şi reglajul voluntar au fost reduse la elemente ale unui regim de punere în funcţiune . pur voluntară. Ştiinţa şi tehnica. Pentru J. decît i. Osborn. tradiţional. este procesul psihic predilect al creativităţii şi fiind puşi. de climatul psihosocial. poate îngreuna şi l emersurile i. Masiow. i din dimensiunile relaţiilor interpersonale. creativă. dezvoltată optim ca o conduita simbolică în joc (Piaget. Moreno a relevat creativitatea ca un. A. dependente de stări de inspiraţie ce nu puteau fi programate. în sensul de regresie la procesele primare. incubaţie sau germinaţie. iar E. Kris (195 2) lansează. 1. ciupa opinia ^psihologiei contemporai'e. despre amplasarea procesului i. urmată de o revenire la re glate şi control logic (G. Deci. I. în f sarcinii activării i. neintenţionata (şi aceasta relativ involuntară). mai puţin originală în ele ente dacă nu în ansamblu. o integrare multinivehiră. derivată din imitaţie (Taine. şi asigurării unei cote superioare de originalitate a ei. K. în legătură cu aceasta se recomandă „acceptare a provizorie a impulsurilor primare". cît l al realizării individuale. Succesul creativităţii colec tive este printre altele şi o confirmare a originii şi dependenţei socialistorice a i. prin învăţarea ce ar putea aduce. Reflexia critică intervine pe tot parcursul i. prin consumul de artă. în sistemul lui Osborn. şi gîndirii creative (li. creatoare.i formarea i. prin regresie la nivele inferioar e. iluminare şi elaborare sau verificare. finalizare şi întreţinere a activităţii i-. infrapersonală şi interpersonală (A.

de progres ale mediului social. Dacă imago-ideaţia originală nu este rezultatul unei suprasolicitări a funcţiilor conştiinţei şi a gîndirii logice. atunci cum se poate as igura productivitatea valorică a sistemului psihic şi în speţă a i. acestea apărînd numai ca momen dinamica integrativă a sistemului psihic. în relaţie cu lumea. ca proces psihic multi nivelar. întreţinînd cele mai strînse relaţii cu toate celelalte procese psihice? Răspunsul a fost dat in cadrul elaborării teoriilor creativităţii şi constă in principal 333 .

Strict tributară reilei tării realităţii. cu un cuvint.sborn a înarmai pe participanţii l curi creative cu un cît mai mare repertoriu de procedee euristice şi imaginative ast fel îneît. Contradicţia dintre dezvoltarea liberă. alternînd dezorganizarea şi reorganizarea.în două secvenţe: 1) însuşirea şi antrenarea operaţiilor (procedeelor) de i. creativă se dovedeşte a nu motivaţia utilitară (ce nu poate avea în i. ceiinlr şi perspectivi'. şi î) area motivelor şi atitudinilor creative. dar apoi visele se raţionalizează. sub imperiul necesităţilor acţiu ii. prin i. ca facultate a subi ectului pragmatic. O.legătură cu i. . Scriitorul englez Somerset Maugham a intu it faptul că i. Ananiev a denumit „imagini de sprijin" acele imagini ce ocupă un loc central în .se dezvoltă prin exerciţiu şi contrar credinţelor comune este mai putern ică în timpul maturităţii decît în timpul tinereţii". ideologii e. subiectul... se dezvoltă ca un subsistem tribut ar tuturor celorlalte subsisteme. Continuînd analiza î meni piagetieni. se transformă în realitate. rialului.) pe un sistem de analogii. creatoare nu este reductibilă la o tehnologie. în faţa fiecărei teme aceştia să încerce. Malrieu demo nstrează că efectul B. în realizare obi ectiva. cea estetică şi de creştere.i natura ei. Totuşi i. {. întotdeauna parţial. opunînd lumii obiective. lumea sa subiectivă. valoarea cu trăirea autistică. I. Din toate cele ară/a/v rezultă că în cadrul sistemului psihic uman i. creatoare.. cunoaşterea cu supoziţia. formulată în termenii de completitudine a unui real. debutează prinnu e>te nu i exclusiv cognitivă. este aceea a echilibrului optim dintr gestiunea personalităţii şi participarea ei activă la viaţă şi progres. succesiunea şi simultaneitatea. opoziţia faţă de rutină. nonconformismul şi nmiconvenţionalismul. n u d pe rînd. incercind sa. Problema ce se pune în . cogniţia şi valorile sînt paralizate. într-o şi mai mare măsură tribul ai ă fată de sistemul e ivla- fii.' l m altfel. nelimitată a procesului i. comutarea semnificaţiilo r şi generarea de noi semnificaţii — în ordinea construirii. Pentru a genera combinaţii valoroase este necesar ca înseşi motivele şi atitudinile interiorizate să reprezinte valori. ni( i exclusiv afectivă. A. interes). cognitiv şi axiologic. sa. fiecare procedeu combinat Gordon şi-a întemeiat sinectica (v. sînt examinate şi triate critic de un grup aparte. din care îşi c. Neîmpăcarea eu banalu . deci ca membru al societăţii. a compensaţiei. posibil ul. absentul. reveriile se transformă in resurse de energie şi sugestii. De aici şi situaţia ambiguă. pe 334 termina fenomenul de i. sentimentul noului şi asp raţia spre originalitate sînt numai unele din atitudinile creative ce Irebuie sugera te şi formate. componentele complimentare şi necesare ale vieţii omului ca personalitate. :-. decît efecte compensatorii) ci motivaţia co gnitivă intrinsecă (curiozitate. realizeze deplin scopur ile şi valorile. disrupiia cunoscutului şi forţare a corespondenţelor ipotetice. l'h."i determine mereu un altceva -. subiectul devenind steril. şi pe care o pune într-un mod ecific (al anticipării şi disponibilităţilor) însăşi i. a unor ansambluri dina mice de imagini ce simbolizează necunoscutul din sine şi din lume.. acţ unea. Desfăşurarea continuă a i.\ trage unităţile şi schemele. scopuri. incapabil să pros pecteze şi să se prospecteze dar dilatarea şi închiderea i. paradoxală a i. ceea ce se echivalează cu un fenomen de patologie psihoi ndividuală şi culturală. creatoare se opune. dar care numai parţial. problema este aceea a echilibrului dintre asimilare şi acomodare şi a coordonării dintre centrare şi decentrare. în genere a echilibrării cu lumea şi cu sine. prin in. încercarea de a substitui acţiu nea cu proiectul.. de împlinire a structurii. creatoare. dar individualizat prin strategia transformaţi vă şi combinativă. finalmente. la nivelul economiei personalităţii este necesar să se ţ i n ă scama de relativa autonomie şi continuitate a procesului i. mai ales cea dintre stihiei' şi obiect. mai ale. ci este integrat iv person ală sau grupală. să opiimi'i/e. care trebuiau să fie cît mai m ulte şi mai variate. Osborn prin inducerea unei atit udini de reţinere a criticii în momentele d* producţie imaginativă şi priii interzicerea c riticii în grupele de creativitate.ă. I. Ulterior. Zeigarnik se manifestă şi în plan imaginativ prin atitudinea imperi oasă de desăvîrşire a acţiunii. deconectează şi în trăinează pe subiect de lume. şi cenzura critică a io-i înlăturată de A. noiiidei. exprimă cel mai -pregnant şi acut unitatea si coniuidictia. in fond. urin ează decentrarea ca extrapolare iu proiect realizabil şi. Fără extensiuni şi disponibilităţi imaginative. Discutînd i. modele. proiectele originale trec în lapte de creaţie. se prezin tă la diverse niveluri de organizare dar întotdeauna implică anumite convergenţe tematic e. B. Dealtfel.

Corelativ.desfăşurările imagistice. B. Teplov obs erva că faţă de caracterele sau situaţiile imaginate. • • J I \ .ni •. dar valabil în genere p e n t r u ceea ce sînt tendinţele de autoorganizare ierarhică. în jurul cărora gravitează şi de care se leagă toate celelalte. artistică. creatorul de literatură nu este libe r să decidă oricum.i ia l o r I i n t i m • > >jii» 1 tix u n e i l o g i c i . ceea ce duce la o logică a procesului de i. întrucît personajele „trăiesc" în mintea sa şi se comportă conform propri trăsături. t t e n t i a i e .. u b i e c l i \ izare. caracteristic mai ales pentru i. Est n model. explicată atît prin interacţiuni interne cît şi prin desfacerea succesivă a impl icaţiilor ce i n t r ă în joc. intervine şi relativa autonomie. LOirtruire a c ev. ast335 ti o a e i i i .'.

într-o situaţie de viaţă. degajat de substanţial. Aceasta pentru că insatisfacţia de lume ce incită la ima ginar este dublată de insatisfacţia de imaginar care nu-şi este s'. chiar în sfera abstracţiunilor matematice. citatorul . final izîndu-se printr-o reconstrucţie de sistem. W. F. pentru că imaginarul. Model figurativ rezultat atît din percepţie . a unui imaginar parţial deschis spre sine şi spre lume. activitatea de elaborare bazată pe imaginar. la amăgirea de moment. Această lume imaginară este opera subiectului. Reveria este activarea preferenţială. continu itatea şi asamblarea imagis'ică <\ •linesc. T. de reconstituiri şi proiecte captivante. este un travaliu. Malrieu. imaginarul apare ca premisă şi produs al i. ud dmtr-o anumita ta:ă. Asociative imagina tive spontane sînt fenomene locale sau nodale. ficţiune. se constituie printr-o istorie a sa şi acumulînd achiziţiile acestei istorii.fel încît s-ar părea. I.. Considerat secvenţial ca „repriză.n tară bicnalici ţ-i secuiului (. transformările fiind reversibile şi virtuale. anticipativ-ipotetică cu datele şi codul ştiinţei Ca orice alt proces psihic. cu aminteşte despre caracteri/au-a dată de Tain<. ci e ste şi un mod de a ieşi din sine. il-jr tiu iară a „descifra" i-venimeiii ele şi a le conf eri relief şi coerentă. Creţii a elaborat o modalitate semnificativă a i.ste şi ceea ce demonstrează esenţial rolu l anticipărilor şi construcţiilor de i. se retrage într-o sferă de vis şi reverie. percepţie sau reprezentare. o lume aparte. reproducţii'ă sau reconstitutivă presupune deschiderea convergentă a potenţia lului imaginar asupra unui fapt absent sau simbol.asistă" la „iiIrtLiil irnatr nativ". care se integn a/a in realitatea psihică.. Perspectiva asupra lumii şi propriei persoane în lume. ca foi niaţhme permanent. implici ud un control logic riguros. geometrică particularizată prin puritatea figurală a imaginilor ce au ca atare şi semnificaţie de concepte. Această situaţie este eu atît mai pregnantă in domeniile i. i.un ec hivalent al realităţii obiective. să ie ţi a de faptul că i. sau fantezie ştiinţifică se are în vedere. dar se individualizează prin activarea amplă şi divergentă a sistemul ui imaginar. a fost an-edi t a t de J . Visul este activar ea fragmentară a unui imaginar închis. în cadrul principiului interacţionist. ' p r o ( 1 " s a ! reflectării senzoriale a unui obiect printr-o senzaţie. pe care 1-a inuir. în existent 1 individuală subiectivă. Neîndoielnic i. Dealtfel. un imaginar. schematizată la diverse nivele ale generalizării senzoriale rcdînd mai mult sau mai puţin izomorf structura unui obi ect sau categorii de obiecte sau relaţii. prin cinetismul şi transformabilitatea lor conforme unor operaţii sau regu li specifice. creatoare transgresează cele lalte forme de i.it.. ştiinţifice. aşa cum gîndirea include fondul de cunoştinţe acumulat. toate domeni de activitate prilejuiesc constituirea unor forme specializate de i. P . spontan-con templativă. în anticiparea şi construcţia atît a omului cît şi a sale. tehnice ş ştiinţifice.. sociologice în constituirea obiectului ştiinţelor sociale. dar este toto dată o modalitate de a fi (omul-proiect) şi un ansamblu ce mijloceşte relaţiile cu lumea . şi aceasta. dar conservînd un caracter idea l. In acest sens. cît şi operarea liberă. cum menţiona Lenin. Mills a at ras atenţia asupra rolului i. un factor de investigaţie şi de depăşire". Cînd se vorbeşte despre i. corolar noe matic (referenţial) al i. dar mai mult decît oricare. include imaginarul ca pe componenta sa fundamentală. contemf plativă într-un circuit aproape Închis a imaginii. O covîrşitoare importanţă are i. T< -micimi. Adoptînd.. deşi nu est. încep. ne vom putea aprop ia de interpretarea unitară a diverselor forme şi niveluri ale i. situa imaginilor spontane într-un' c idru ce le conferă semnificaţie". sc hema tratării sistemului i. atît modelarea mentală concretă a relaţiilor ştiin concepute abstract. lipie r de imagine. prin corelaţia dintre potenţial şi activ. se dezvoltă după mo- dele socioculturale. fiind tiii.esi suficient. I. rezultate din activarea sistemului imaginar. implicînd iluzie. I. ceea ce incită 336 la expresie şi reali-Tire. i. formaţiune intuitivă.spiritului ca po . imaginarul nu se pre zintă don-ca o sferă intimă în care subiectul. „este totdeauna puţin un instrument de divi naţie. Şart re şi re referă în prii cipal la fondu l.iiL din purii.. sub semnul intenţionalităţii. scrie Ph. consimţind la iluzie. IMAGINE. idealul ae viaţă apare ca o structură generalizată a imaginarului cu tacite funcţiuni de autoreglaj strategic. cu o deschidere maximă spre sine şi lume.t de vedere al conţinu1 ii 1 1 i cît şi a stilului. domeniul creat de i. Una^fia este derularea calmă.. tehnică în civilizaţia contemporană. Considerăm însă că a i edificator ar fi să nu se desm partă dinamica de conţinut.".

iar Alain le ca racterizează ca prim stadiu al ideii. consecutive sau acte de memorie concretă. primare. Se disting i. Meyerson astfel: 1) model ilustrat iv sau exemplu concret.a. se distinge de aceasta prin abstracţiune şi escnţialitate. La nivelul i. generalizar ea rămînînd intuitivă. ceva deo337 22 .cît şi din acţiunile intelectuale. perceptive şi i. Totuşi. nu depăşeşte limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual. sec undare sînt considerate de Kant o punte între sensibilitate şi înţelegere. ideea ce poate fi implicată în sau adăugată i. secundare.. I. 3) fenomen de persistenţă senzorială ca 1. 4) după T. enumerate de P.. Fechner ş. de zvoltate în absenţa stimuiilor originari şi constituind conţinutul reprezentărilor. T rmenul are mai multe sensuri. 2) metaforă artistică.

mai ales în forma sa primară. evoluînd progres iv." IMAGO. rămîne un proces primar. constă dintr-un simbol figurativ şi intuitiv. dezvoltă sent imentele faţă di . i. este inte grată într-un circuit fiind totodată sursă a lui altei' şi a lui ego. în activitatea psihică i . vA<< :. dobîndeşte alte calităţi şi nu mai poate fi calificată decît prin extensiune ca i. „trebuinţa euhti de a retrasa perpetuu. G.. II. Observăm însă că. IMORAL. Daci. ca acomodare nu s e referă însă mimai la persoane ci şi la lucruri. ivsirîns Ia i.. vorbirea celor din jur.actul prin care un model este reprodus (ceea ce nu implică neapărat reprezentarea acestui model. se referă la reţinerea inf ormaţiei pe o scurtă durată (de secunde. constituind (şi la adult) un mijloc de învăţare elementară a rolurilor sociale. J.. postura. i m a g i n a i a s a u c l i ş e u u i ' '-'îi. întruparea personajelor ctc. > u ş t i r n t . cinetice şi de transformare. acustico-fonatorii etc. Acest ultim sens este promovat de psihanaliză. ţine de iattira aeomoilativă a adaptării.. . istoria lucrurilor. I. şi empatia. Se disting i. Wallon defineşte reprezentarea ca o „imitaţie interiorizată a lucrurilor". in psi|]r. după Piaget. formu loază judecăţi despre el şi i-. deliberată şi intenţionată.. I. care se referă la atitudinile şi co nduilelr ce se opun si contravin normelor morale.: statice.. I. ci. simplu cie modelare directă şi spontană. are loc do ar la suprafaţa interacţiunilor inter individuale. s u b i c c i u l îl p e i c c p r I cire şi nu implică interpretări. secuu-dart1. i. deci voluntară prezintă cu totul alte caracteristici decît i. Piaget remarcă „acomodarea. este.. pentru a se adapta. reprezentativă se reali zează prin jocul simbolic în care sînt modelate obiecte. simultane. copi ce prin i.iţi. nu atinge echi librul deeît cu condiţia de a da lucrurilor ceva.I Schit de memorie. la animale.li/. mai ales la cele superio are (antropoide).. Mowrer a constatat că reflexele de i. Există acte de i. 7) (in p-. suc cesive şi i. nu se poate c alifica drept i. de învăţare latentă şi spontană. £ţţ. diformat prin mecanismele i. • diul l\ . altuia. IMITAŢIE.iliologia modernă) te nueiiul. după Piaget. iar în al treilea a sociată şi subordonată operaţiilor logice. Meyerson caracterizează i. realul este întrucii\. IMANENT (l . p r e z e n t a t e i n c .. Sub alt raport se pot distinge: i. mişcările. acţiuni..ii. adică copii stabile sau rep roduceri ce anunţă reprezentările propriu-zise. în viaţa şi evoluţia socială dar a exagerat nemăsurat cînd a redus so tea la un ansamblu de indivizi ce se imită reciproc. O. imaginaţie sau gîndire. Tocmai în aceasta eonsl ă inii 1. în i.. pentru că el poate fi doar perceput)". este un mecan ism al învăţării. este subordonată unor norme de fidelita te reproductivă. I. intuitivă sau discu vă. pozitiv. I. eleme ntar. I'. fără a sesiza motivele respectivelor acţiuni. în al doilea este legată de combinatorica fantezistă. S) fenomen intei'uiediar î n d e percepţie şi reprezentare ea i. a arătat J.-i i . transpoziţia. amînată constînd din prelungirea acomodăr ilor şi refacerea lor prin schiţări imitative sau ajustative. depinde de procesele din care iac parte şi anume: m emorie. s o n a j şi se c o n s l itiiic in ' i m p u i re laţiilor iuterperMUM le mi ir!. m d o b i u d i l . gesturile. I. Tarele a co nstatat însemnătatea i. exprimată deplin sau prin simpla aluzie. Aici intervine o i. în acelaşi sens se poate vorbi despre funcţiile imitative ale desenului. la baza talentului actoricesc sînt unele înclinaţii spre i. după Pieron: „reproducerea activă a modalităţilor de comporta ment percepute la o altă fiinţă".i". prin pre luarea schemelor de acţiune. iu ii:o-i m. Dec i i. îndeplinesc funcţiuni atît ele reproducere cît şi de anticipare. s ontană. numai sub rt temp o r a r > e^° fiind întotdeauna mijlocite. Dezvoltarea i. personaje. în primul caz i. ca „regina şi centiş asă a gîndirii". > . pinăla 1' —2'). conştientului. stări. Baldwin..w. reprezenl iiul proiecţia in intuitiv a conjtrueţ iilor intelectual ' 1 . des emnînd tiu real sau fâcincl parte dintr-un proiect determinat nemijlocit de pulsiuni le subiective. Astfel. n iile de s u b i e c t . nu sînt necondiţionate ci d obîndite şi presupun coordonări oculomotorii. se r e f e r ă la un p< i .. 1 n interpretează pe altul. iar că această reproducere este corporală sau mintală puţin importă". I.. . P. eidetice: 0) fo rma sau produ-uil tuturor proceselor scn/i :rialr. Memoria i.1. posedă întotdeauna o anumită denotaţie concretă are constituie punctul său de plecare şi de care nu se poate rupe complet fără a-şi pierde întreaga semnificaţie şi raţiunea de a exista. ceea ce se asimilează prezentului p sihic şi asigură continuitatea acţiunii. şi aceasta. Aş . priveşte datele conştiinţei acestea pot fi i. în 1927 Spaier scria: „Gîndirea explicită sau implicită.

at. in — în. de muncă man uală. direct. între debilitatea mintală şi idioţie. Se apreciază că dezvol mintală a unui imbecil nu depăşeşte nivelul mintal al unui copil normal de 7 ani. estr congenitală şi se si tuează. El poaufi învăţat să so autoservească. intrinsec. să respecte norm le de comportare igenice şi civilizate şi chiar să efectueze operaţii simple. sub raportul gravităţii. are şi înţelesul ik nemijlocit. dincolo de senMii uzual. datele pe rcepţiei senzoriale ce sr prezintă fără nici un fel de juijlo338 339 22* . lăuntric. IMEDIAT.: evenimente. care indică o maximă reducţie a intervalului din tre don. spontan. IMBECILITATE. Sînt i. este. ceea i •• râinînc mereu înăuntrul unui irnonicu sau siste nr de esenţa sau structura sa intimă nefiind dependent de factori exteriori.a rămîne). educabil. M mânere -. Cel a fectat de i. deficienţă grava în dezvoltarea mintală. parţial.

. organizate şi efectuate „pe loc". Lorenz (193r> •. „constau într-mraport necesar şi extratcmpoi.-) dorinţei. involuntară şi nedirecţională. imagini înregistrate î orie. excitaţie. uneori simptome de întîrziere a dezvoltării psihice sau a . omul aju nge să-şi stăpînească i.P f i n acest scurt contact. cu sens de impreg nare sau întipărire. ca atare. între 2 săptămîni şi 6 luni. materiale şi formale. st de incapacitat e a iniţierii sau fin Uzării actului sexual din in<>U\. nu este. dispoziţie spre excesul de reacţii spontane. trebuinţe. raport cu situaţia şi exigenţele ei. negare conştientă a moralităţii. IMPLICAŢIE. prin sincretism (ca fuzi- une globală a două propoziţii). germ. condiţionare a negativă. dar ea poat e aduce importante contribuţii creatoare. termen introdus de disciplina creato logică şi semnificînd integrarea în practica socială a noilor idei şi invenţii.Sherif). Posibilitatea i. autoexcitare. cum ar fi: autosugC si i blocaj emoţional provocat . implică o stare de optimum motivaţional nefiind favorizată de sub sau supramotivare. gîndirea şi imaginaţia creatoare. în dezvoltarea sa progresivă. psihice. didactică. începe cînd puiul de animal devine capabil de locom oţie şi dispare cînd îşi formează reacţii de frică ce determină evitarea obiectului mobil în urmărirea lui. izvoIMPROVIZAŢIE. Uzual.. deşi nu reprezintă întruto ul un instinct. se î eie situaţional. Constă dintr-o reacţie prefererJ ia la (faţă de indivizi de aceeaşi specie' de re gulă. uneori. IMPRINTING (termen cngl : Prâgung. efect lăsat în conştiinţă de un factor din afară.!• hiperexcitaţie. IMPULSIVITATE. se impune în oricare din activităţile complexe. atunci. te hnică.: una între op işi alta îm -•. energia i. presupun desfacerea i. solicitînd intens observaţia. j n r la nivel mai înalt încă două felini de i. în esteziologie i.). relaţie logică ce indica cuprinderea unui lucru în altul. fenomen elementar. în sensul indiferentis mului faţă de criteriile moralităţii. nepotrivirea cu expectaţiile subiectului a datelor de inediu. I. Uneori i. într-o măsură inaltă. descris de K. IMPLEMENTARE. a licarea şi transformarea în bunuri sociale a ceea ce este nou. I. Este implicit ceea ce este conţinut într-u n alt sistem de idei sau relaţii. în scopurile după c e dirijează. exprimă şi relaţia de contradicţie. cesual de răspunsuri şi acţiuni spontane ce r ezultă dintr-o experienţă. reacţie de impregnare prin 1 care se stabileşte o asocieţe f'i r ' durabila.. refularea traumatizantă ci. implică şi un risc. dar impunîndu-sc în mod imperios. IMPULS. deprinderi. bazai şi precoce de îm aţare. I. în logică i.. Jn perioada critică timpurie. planificată şi pregătită anterior. după Piaget. efect psiliofiziologic al unei stimulări senzoriale care este la ba za unui aci perceptiv. de exacerbare. conf tele valorice. unei situaţii. ca exp resie a unei necesităţi interne (foamea. con cept al psihologiei sociale ce desemnează suscitarea. desfăşurate fără sau cu diminuarea autocontrolului. a unei idei în alta. echivalent cu „ego-mvolvenieni ".. în sensul că un termen A implică şi contradicţia cu un altul B. sportivă etc). înţelegerea şi explicarea. Se tratează cu succes prin psihoterapie . propoziţiuni. IMPRESIE. B. după ieşire. de ex. arc înţelesul de percepţie nefinalizată şi integra tă. primitive şi ne controlate conştient. Astfel acţiunea de orice fel (artistică. dar sînt ajustate şi dezvoltate. IMPOTENŢĂ PSIHICĂ. a atitudinilor şi credinţelor individuale de către o situaţie fără echivoc. se formează deci un tip de conduită afiliativă ce funcţionează asemenea unui instinct. Relaţiile prin i. Unii cercetători trasează o analogie între răspunsul prin zîmbet la copii şi i de la animalele inferioare. incitaţie sp re acţiune spontană. ci se naşte. Pidg^t distinge i.). propagarea.e. în literatura anglosaxonă.. sînt impulsive acţiunile neelaborate critic. dar şi să utilizeze prin conversiune. faţă de alte fiinţe) a puiului în primele momente de după naştere păsări. copiii acordă mai mare interes fig urilor umane decît altor tipuri de figuri. O anumită d oză de i. IMPLICAREA EULUI. caracteristică a temperamentelor insuficient luate în stăpînire prin autoregla] ui caracterial. gînduri. indică o succesiune necesara între propoziţiuni: dacă.i din ou). părinţii sau. imbold. Se deosebeşte de amoral care înseamnă străin d orală Jn sensul ignorării voite sau nevoite a valorilor morale. puiul urmind pretutin- { pe cel de care s-a impregnat beneficiind f i de protecţia şi n te a ui asiste n ţ ' u i. ansamblu pro- rînd din instincte. sini psihologic sincronice pentru i. reprezintă o reacţie superficială dar complexa care este atît de ordin senzoria lcognitiv cît şi emoţional. este şi o condiţie a cr eşterii performanţei (M.Russel di stinge i.i. fobia. bloch ează luarea de atitudini. Ambiguitatea situaţională.sens absolut. fiind angajare şi intervenţie activă.

p edagogie şi sociologie. cuprinde atît de handicapaţii (de ficienţii) motori. şcolar sau moral din cauza unor deficienţe native sau survenite ale copilulu i sau tînărului şi din cauze ce ţin de familie şi ambianţă. care preocupă conducerile de stat şi experţii în psihologie. nerealizare a adaptării la un minimum de cerinţe sociale de ordin p ractic. cauzată de infirmităţi şi disfuncţii somatice există o alta de ordin psihic implicînd perturbări ale afectivităţii. senzoriali şi intelectuali cît şi pe copiii şi tinerii cu grave perturbăr i de comportament. în afara i. în forme patologice apare în epilepsie şi unele psihopa tii. INADAPTARE. Lafon.unor perturbări de comportament. fenomenul de i. Este un fenomen grav atît pentru ietate cît şi pentru individ. insta341 340 . După R.

are un sens dinamic (bază pulsio nală şi sediu principal al conflictelor interne) şi un spns topic (delimitat de conştiinţă. ci numai în raport cu conştientu l. Fiind orient a t biologist şi subiectivist. i. propunerea metodelor de co mpensare. a c ţ i u n i c i t şi în g î n d i r e şi vorbire P o a t e fi t r a n z i t o r i e sau simpi. a Irgatui il<t aţii i|. şi rela le este cel mai elaborat dar şi cel mai unilateral. familiei şi activităţii de integrare socială. iniaturitate. ca un compartiment al acestuia. 2) ca un comp artiment sau instanţă a aparatului psihic. mai cuprinzător. I logice INCOERENŢĂ. reeducare şi psihoterapie. i. şi dezvoltîndu-se in reciprocă interacţiune cu compar timentul conştiinţei. Aceasta pentru că psihanaliza cl asică limitează i. în contextul activităţii sau sistemului psihic uma n..bilitate.. i. defo rmări caracteriale.. deci un i. Modelul psihanalitic al i. la pulsiuni spre plăcere.i. c < > 111 i u n i i ă ţ i 1 de/orgatii. făi fi conştient.. asupra co nştiinţei şi posibilităţile i. ce si ut. memoriei. Survine în urma unei pri vaţiuni obiective de hrană sau a refuzului ei.. vagabondaj şi delincventă. uneori chiar închis). se foloseşte ca un atribut al observaţiei. şi pentru că. în modelul freudian clasic. în tim p ce în perioade normale aceştia provocau plăcere sau satisfacţie. INCIDENTAL. măsuri de optimizare a. avînd caracteristici aparte şi exereitînd un ro l important în determinarea (reglarea) conduitelor. este „r eprezentantul pulsiunilor". prilejuit de anumite ocazii. refulat şi f rustrat. i a i i. Rezultă că i. al unei m a l a d i i psihice. iar nu de intenţiile şi voinţa subiectului. cu sens d e 'întîmplător. epuizare cauzată de lipsa cronică de hrană. Sistemul psihic uman nu poate {i actual conceput fără a considera „ambele r eversuri ale medaliei".. datorită hipobulimiei şi anorexiei. ocolind controlul conşt t. în mod eronat. stare patologică de depresiune a funcţiil or vitale şi psihice. Cînd se pierd 2/5 din greutatea organismului moartea este iminentă. Apărute la limita dintre somatic şi psihic. de a se impune nemijlocit în conduită. nu ţine suficient: seama de determinările socioculturale. sau unor conduite circumstanţial şi aceasta în opoziţie cu desfăşurarea necesară.. Freud a exagerat nemăsurat influenţa i. în genn)h». sisteme de reeducare şi. puerilism. ce continuă să fie învăluit în ceaţă. aceştia conce pînd i. 3) ca mod specific de existentă a sinelui şi ca latură a eului şi supraeului. Trebuie însă spus că dispunem de mai multă claritate în studiul conşti decît în studiul i. logopatn. iar Rieoeurs arată că este t o t aşa de absurd sfi prezinţi conştientul făi ă i. cît şi la conştient. Psihologii au sarcini privin d depistarea şi diagnosticarea cazurilor şi. După Kubinstein. şi inconştientul iar psihologia ştiinţifică e vită atît reducţia la i. Combaterea şi remisiunea fenomenelor de i . tendinţa de res pingere a unor stimuli sau complexe de stimuli într-o situaţie critică (boală. I. Janet (1896) si larg dezvoltată de S. reprezintă o altă latură (ascunsă) a vieţii p s i h i c şi existenţe ersonalităţii. respectiv conştientul. Această linie de interpretare este deschisă de Charcot şi '['h. prin erori de educaţie. conştiinţa JIU epuizează viaţa omului. Freud a formulat o teorie a determi nismului psihic prin care. INAPETENŢĂ. apare într-o triplă ipostază: 1) c a atribut al conlinuturilor psihice situate în afara cîmpului de conştiinţă. Deci i. INANIŢIE. I doilea. consideră I. de asemenea. intelect de limită. de asemenea. un rol deeisivDupă Freud. S. fixindu-se asupra psihologiei sexuale. acordă i. învăţării.. Freud şi ceilalţi psihanalişti. refulate..ieri mintale :. Kibot. pulsiunile s . absenţa şi INCOERENŢĂ A OÎNDIRII ABERAŢIE 'MENTALĂ INCOMPATIBILITATE. luat în sine nu are s>'iis. este formula tă de P. reglementată raţional şi voluntar al respec or procese şi conduite. comă). mintala. la copii şi tineri implica şcoli speciale. în diverse feluri. intîrz. stări prenevrotice şi prepsihotice.

să angajeze acti conştientă. de regulă.calea regală" în descoperirea i. relaţie dintre acţiuni.. deci este (termen mai adecvat) aconştientă. r femeii ofiţer de marină. instanţă a sistemului psihic uman ce nu intră în sfera conştientului. După 1). sentimente ce se exclud recipr. fără a înceta s psihogenă sau pregnant psihică. Hoffding.. Lagache. în acest fel a fost conceput i. psi hismul bazai sau „de profunzime". i. visele reprezintă . conversiune. se constituie in fantasme. Se pot distingi' în mare două moduri de dezvoltare a i. James. operează o „punere în scenă" a dorinţelor şi aceasta fără ca. I.-. 343 visele depla- logică. i. stări. ' ansamblu de dispoziţii.e :Mlpim ic. nu sînt conştiente. astfel încit nu poate exista. Th. nu se conştientizează. un moment dat. Pentru Frcud. este dinamic dar energia libidinală se investeşte în reprezentări. în secolul al XlX de către H. momentan sau stabil. care deşi admise de societate. îl obligă pe individ să desfăşoare o viaţă dificilă ca în cazul. I. dînd naştere !a ceea ce Freud denumeşte fantasme ca unităţi ale desfăşurărilor lît in condiţii onirice cît şi in stare do trezie. Lipps. I. Primul este reprezenta! de ereditate şi de acele procese primare şi montaje ce se e laborează înainte de şi pe lîngă contiinţă.:. (lupă Frr-lld. parte.. Cel de-al nor. decît unul din termeni..indcnsare.eciiilă. sînt atît metodă cît şi mostre de autenti>' i. este saturat afectiv.e simbolizează în imagini reprezentative. acea zonă.. procese psihofiziol ogice şi psihice care. în coiv. de pildă acela de judecător şi răufăcător. '.. Wundt. W. ni. INCONŞTIENT. de roluri trebuie deosebită de rolurile contradictorii. de roluri (în psihologia socială) se referă la roluri care se exclud din punct de vedere social. 342 . e cărora. W.

ţină consideraţie pentru rialdi./ este structura sa simbolică. colectiv în care sînt fixate ( evident. Ralca observă că Fre d a admis pre. sau colinul!': a re ele..'piiniii<) do „litere" ce se subordonează uimi legi gramaticale aparte. iraţional şi rebel la legile de organizaI . re ale conştiinţei. Blaga a susţinut că modalităţile stilistice ale culturii sini fixate în i. pe care el ii socotea o realitate psihică amplă. de unde contribuţia lor la cnergizarea şi dinamizarea întreg sistemului p sihic uman. H.-. dobîndeş nizare chiar daca aceasta este mai slabă şi primitivă L. organic.toi:'a/ic. o caricatură a propriei fi mic. în genere. Dacă vom privi lucrurile astfel. şi interdicţiile supr acidui ce se exercită prin refulare ia nivelul preconştientului şi prin regresare ele la nivelul conştiinţei. netă între i. ţinind de mecanisme şi operaţii neuropsihice. într-un anumit mod organizat (în sistem închis) şi di. i nstinctiv. sînt neobişnuit de stabil . sint dinami ce clar u în aceeaşi măsură şi plastice.). mecanismelor de apărare ale eului. cu o dinamică şi legi propr ii şi îndeplinind funcţii r.oologice. Tot prin acestea sînt.• > închise. deşi acesta (i.: ai. 8) co cunştieut. Pit'cescle inconsticu'c petrec iu a(iira timpului. Kalea (1926). Tocmai de axeea 1/reud se hazardează atribuind conflictelor şi complexelor fixate în i. fi:'ologir.sin arată că la nivelul i. relaţiile fişate în i. Princc'. . este o totală n eorganizare. este insensibi l la contradicţie. în cazuri mai grave. L. a complexelor şi. se impune legea „ t o t sau ni mic" de unde şi impulsivitatea sau spontaneitatea f. sau dragoste. Jung a susţinui că. C.: 1) ereditar. este structurat ca un limbaj sp< cific. Ba. Dwelshauvers a formelor de i. Dezorganizarea şi iraţie1 xialitatea i../ u a ntnil fenomenului incou." Lacan declară că i. tehnica psihanalitică (v. L. prin encullunilic iar nu prin codul cenctic) modelele culturale de bază a le comunităţii etnologice. iar nu in genpre. Rezul tă că dată fiind congeneritatca şi inseparabilitatea conştientului şi i. sînt predominant vectoriale. ale nevrozei şi psihozei. 1-Vinni Lacan imaginarul este „iluzie necesară".sare.) îşi propune să scoată la suprafaţă. . subterană. iar V. 3) mn e-Jc. 5) raţional.. spontane şi egocentrice. o gramatică . -1) afectiv. Vîgotski arăta că i. dimpotrivă. simbolizare) sînt identificate cu ligi de funcţionaro sau mecanisme ale i. Structurile i. sau voinţă de putere. în copilărie. cu funcţie de pr otecţie şi echilibru iar simbolicul cnrispunde culturalului şi semnificativului. distingea trei f eluri de i. sa d e oculta/ie ţi de negare. afectiv şi funcţional. alături de !• indicidutil exista un i. Totuşi mulţi aut ori includ şi preconştientul ini. ]•• i. oferind as tfel o viziune mai cuprinzătoare asupra dinamismului i. 6) latent activ de c are ţine spontaneitatea şi telepatia. rcld!:. este explicată prin conflictele d intre tendinţele M proiectele libidinale. iar unii autori Ic pun şi la baza gene zei sentimentelor. Am intim clasificarea lui G. Ana Freud a opera t o clasificare în zece termeni a (v). reducţia psihanalitică la o singură modalitate de i. trebuie ca chiar înăuntrul i. legată de o tendinţă un ică (Eros şi Thanatos. Instalarea în plan inconştient a conflictelor ia formele frustraţi ei.(în considerarea Căreia este cel mai ni'jlt. interesată n . în cea mai mare măsură.:fi:io!oi.':. Cum i.. eut secundar. însăşi i.ic. . Structurile i.. 2) f?si!i. Preconştientul se situează în zona de contact dintre i. generator de sinteze mintale. 7) automatic echivalent cu subconştientul.-. dinamica i. şi se dezvoltă ca o dublură a cn. Junii. definind după M. au /..sau subconştientul pentru a sublinia mai mult inaccesibilitatea sau greaua accesibilitate spre conştient a proceselor primare ce ţin de i.ftu. explicate şi actele ratate.. Bellak cere să Î. să conştien lictele inconştiente pentru a le rezolva. este considerat un sistem deschis spre sine pînă la autism dar închis în raport cu lumea şi rczistînd la invest igaţia conştientă.C facă o ciLtind'v.. M. G. sînt considerate num-'* in raport cu structurile conştiente: şi raţionale. un loc important in structui ile de' personalitate a adultului.) continuă să fie considerat revendicativ . atunci nu vom mai putea accepta..Jiv sene- conştiente.. şi conştient şi funcţionează ca un intermediar dintre acestea. să se distingă mai multe nivele de or ganizare şi dinamism pentru ci nu se poate susţine odată ca Pradines că i.

Sînt numeroase experimente ce dovedesc că şi la om se pot forma reflexe şi sisteme de reflexe (stereotipe. Ţinînd scama de această circumstanţă . dat fiind că fără rolul intermedia r al acestora din urmă. intervine mai ales în condiţiile activităţi disociate a celor două sisteme de semnalizare. Uneori atitudinile fixate in 1. asigurînd participarea activă a acestor doi factor i la acţiunea adaptativâ a organismului". transformarea informaţiei în factor de reglaj nu se poate prod uce. dinamic sau afectiv ce este în atenţia psihanalizei. ale unor montaje. Apelind Ui experime ntele lui Uznadze cu privire la montaj (ustanovk'M. A.medicina psihosomatică). \. l'. După Pavlov. toa^e relaţiile senzoriomotorii şi perceptive c e nu sint conştintizate. Bjalava apreciază că prin elaborările licite. 315 .structural sau latcnt-automatic şi i. obţinem dreptul de a considera procesele de trat are a informaţiilor şi procesele de formare şi utilizare a atitudinilor ca cei doi fac tori principali ai inconştientului. montaje) fără participarea sistemului verbal şi fără o conştientizare ulterioară. să admitem că aceste fenomene nu sînt mai puţin intim egate de funcţia de formare şi utilizare a twjntajclor. sîntem obligaţi.neaga ordinea impi'ba de conştiinţă. Lconliev situează în zona i. i. de asemenea.liassin scrie: „Dacă recunoaşte m că fenomenele psihice nonconştiente sint strîns legate de funcţia de manipulare a info rmaţiei. se nasc şi noi dar inconştiente mecanisme de reglare a act ivităţii.

arhetipurile. este implicată în self-govennent sau autoconducere. Restructurată fără a-şi pierde specificitatea. JMiller). !.. este în sinergie cu conştientul.ih. raportul determinărilor socioistorice. stratul profund de i. a. legat de percepţie.. da permeabilitatea graniţelor dintre i.' pro prii comunităţii etnologice cu răspunzătoare. iar nu de reprezentare. La nivel grupelor şcolare i.l manifestările lor apărînd ca iraţionale sau inexplicabile ca in situaţiile exprimate prin dictonul . Jung propune ca unităţi componen te ale i.a. i. şi care nu poate fi segmenta tă. viaţa. ca î e celebre pe care le relatează H.c. semn ificant concret. necesitatea.cerebralii: latentă") di n procesele creative în care i. Se deosebeşte de semnificantul verbal s au de alte simboluri ce operează designativ şi categorial. sînt în conflict factorii de conş nţă şi insensibili acestora. disociată. în psihologie. mai puţin. clin iimb. Gorki considera că i. fost promovat prin iufioducerea principiului liberului arbitru. este necesar să se releve rolul predominanl ese nţial si decisiv al conştientului (III stări normal'-) si să se lină seama de imerpeiu346 traţia acestora. • în instrucţie şi euaeaţie se urmăreşte i. uneori este şi subadiacent lui. ţinînd de personalitate.c.'aga. conceptul s-a impus în biologie trucît organismul nu poate fi dezmembrat fără ca proprietatea lui fundamentală. este omul considerat în ce are definitoriu c a sistem unitar dar fără nici o referire la notele de valoare. I.. şi conştient. La i. Acestea rezultă Hm comunitatea aşezărilor. îu psihologie. INCONŞTIENT COLECTI V. copiilor şi tine. fii nţa să nu dispară. uman calitatea de unitate indisolubilă este şi mai pregnantă întrucî nclude şi organizarea psihică. în alţi termeni i. Xu întotdeauna i. este părintele tuturor josniciilor.. l/:eud nu line seama de structurările aut omatizate şi prezintă dramatic i."' df/eniunisiiiiil (cauzalitate a.dc gustibus nnn disputandum". lî.— anonim dar corespunzător schemei gen<ral-umane şi modelelor cultural. Opus colectivismului. M. După Piaget: „în sensul strict şi limitat al cuvîntului. unitate.. încă nedeterminat) ale i. avind un conţinut tran^n dividual (du pă L. individuale. prin absolutizarea autonomiei Şi activismului eului. o premisă cît şi un rezultat al aut . ( n . (O. INDEPENDENŢĂ.sr. cept introdus de K. concepţie teoretică idealistă prin care se susţine inexistenţa legilor obiective şi primatu l întîmplărilor în anumite domenii ale realităţii. afectiv şi dinamic declarind „sintem trăiţi de forţe necuno cute fără ca să ne dăm seamn". după opinia noastră. INDICIU. şticntul individual. preia şi împlineşte proiecte şi căutări ale conştiinţei. in genere. I. Adevărul este însă că nu toate şi nu întotdeauna modalităţile erenţiate (în număr tic 3-4-8. bazate pe o legătură condiţionată.1 şi relaţii familiale (L evi-Strav. un indiciu este un dat sensibil care anunţă prezenţa unui obiect sau iminenţa unui eveniment (uşa ce se d eschide şi care anunţă o persoană)".. componente conştiente şi i.i în activitatea lor.. este o verigă internă sau o treaptă a ierarhiei simultane a acţiunii umane. ri'spin. mod de trai ctc. se opune conştientului. Hadamarei ş. este considerat fu ndamental ca o unitate vitală indesmembrabilâ in primul riad sub i aport biologic şi. avind alte legi de organizare decit conştiinţa (fapt demonstrat prin p aradoxul viselor. legitatea obiectivă). Considerînd relaţii e complimentare dintre conştient şi i. După Blaga în i. INDIVIDUALISMW^ctrină e tică subiectivistă şi j|^r' j^trieă încereînd să-şi adaptjCi ormcle la cerinţele existenţi£ue ividualităţii considerată 'v:.) râmînc. solidarităţii şi responsabilităţii sociale. se accentuează tot mai mult pe măsura maturizăr ii şi dezvoltării personalităţii. spre deosebire de /• o. sul. I. caracteristică a celui ce refuză sau reduce la m aximum dependenţa de alţii. identificînd determinările de tip statistic cu i. din mituri şi tradiţii. Poincare.. definită în principal biologic (caracteristică a oricărui organism). susţinerile indeterministe au speculat complexitatea domeniului. a defini. ale cărui demersuri ar fi imprevizib ile. printr-un alt mod de prelucrare a informaţiei) . în principal o forţă energizantă. Toate actele şi procesele psihice conţin în acelaşi timp. << .. conştientă. un factor bazai de dinarul zar conduitelor. INDIVIDUALITATE. este agentul perceptibil al unei sem nalizări directe. Jung penii i. O dovedesc şi faptele de germinaţie (.. "Jal. se fixează trăsăturile stiKs e culturii. Mentalitate şi atitudine vizind subordonarea intere selor generale şi a relaţiilor sociale faţă de interesele proprii. în genere. un dat senzorial care semnalizează ceva. Ca şi în tizică. INDIVID.. El (i. INDETERMINISM. preferind autonomia în baza unui sistem de atitudini perso nale bine conturate şi autoacceptate. caracteristică a celui ce constituie un . reprezentînd atî<.

Subiectul se i. INDIVIDUALIZARE. psihice ţi psihosociale cu o structură speci fică. prin care se realizează coerenţa şi unitatea persoanei. prin reactivitatea şi stilul său. ansamblul de proprietăţi somatice. dar nu şi axi ologic. poate fi identificată cu persoana dar nu şi cu personalitatea. proces de constituire a individu alităţii din punct de vedere somatic şi social prin definirea unor structuri proprii şi diferenţiale. este realit atea complexă a individului. întrucît omul ca fiinţă nu p ate fi conceput doar biologic. în 347 . la organism. pr in comportamentele şi activităţile sale. I. considerată din punct de vedere descriptiv. um ană nu poate fi redusă la infrastructura biologică. Deci i. I. singulară şi prin care respectivul subiect se deosebeşte de ceilalţi.individ.

Este ată de o întîrziere a dezvoltării fizice şi psihice. infantilis de copil). de a persista într-o anumită formă de organizare.I educaţie. structură afectivă. I. hipnotizează. de la l egi particulare la teorii şi legi superioare. care presupune OH. simultană sau succezi. de asemenea. care alcătuiesc influxul nerrile rare alcătuiesc v os. fenomen distribuire coordonată a celor două procese nervoase fundamentale la nivelul centri lor nervoşi corticali şi subcorticali. mediată sau raţionamentul reuneşte trei aserţiuni. B. pozitivă constă înfăptui că un focar de inhibiţie este înlocuit de cy. calificarea complexului dezvăl uit de A. constînd din trecerea de la fapte la concluzii generale. strategie a gîndirii şi formă de raţionament. neputinţă. particularităţi analogice a le fenomenelor mintal' şi emoţionale. poat. INERŢIE (opusă mobilităţi). INFATIGABILITATEA NERVULUI. caro provoacă relaţia cu celălalt. i taţie. merite. izvorăşte din incapacitatea persoanei de a se aut oaprecia corect. deşi pot fi observate unele modificări fiziologice. semnifică adaptare^ influenţelor şi metodelor la specificul individual al f iecărui copil. a fost constatată de fiziologul Vve denski.-VI tenta unor focare de excitaţiiinhib iţie. fie p rin acţiuni energice de depăşire a deficienţei în cauză sau de autorealizarc într-un alt dome . INFERENŢĂ (din lat. I. micşorarea vitezei de convi ducere etc.. neuronilor muşchilor agonişti antagonişti. Există L . gestică şi mentală. în procesele de văţare şi de sugestie. aduce prejudicii relaţiilor interindividuale. în hipnologie şi parapsihologic. poate fi atît inductivă cît şi deductivă. după modelul silogismului. la posibilităţile şi cerinţele sale adoptînd.• aspecte ale structurării activ ităţii psihice. r. tendinţă a proceselor nervoase di a se desfăşura de a stagna. iar uneori se întîlneşte ca sindrom psiho patologic.' prezenta o caracteristică temperamentală. dintr-un fapt sau o aserţiune dată a tuturor consecinţelor car e pot rezulta. de o regr une. inferr e — a duce. adesea merite le celorlalţi fiind subapreciate. după Makarenko.. sau. compensînd ins uficienţele deducţiei. caracteristica pentru vîrsta copilăriei. sentimente. care nu poate fi obţinută prin mijlocirea numai a unora din ele. fără ajutorul unui termen mediu. imediată p resupune trecerea de la o propoziţiune dată la o alta. după cum arată Claparede. i. memoria. desfăşurarea r n flexe ritmice (alternante) soni . I. I. i. Prin I. dar dispunînd de o mai redusă rigoare de probabilitate. desemnează subiectul care emite mesajul adresat celui indus. INFATUARE. $imui\!. negativă succesivă constă în faptul că procesul excitator determin pă încetarea acţiunii sale.. în timp ce i. Complexul de i. Accentuarea i. asigură inervaţia reciprocă a 11101. deprinderile etc. I. constînd din derivarea unui enunţ din al tul sau din extragerea. I. dar menţinută sau reapărută la vîrsia adultă. se explică sein tivitatea neuropsihică şi o serie (!. I. Bachelard consideră că 1. se sprijină pe experienţă.r. constă într-un sentiment de. a introduce). este cel ce sugestionează. care consideră că apare cu necesitate în copilărie în urma constatării i. şi conceptualizarea reprezintă aceeaşi operaţie. La nivel cortical. sau cum scrie Piaget: „Subiectul face apel la elementele care nu sînt p ercepute fizic pentru a trage disjuncţiunea dintre elementele fizice date şi cele ab sente.r. I. fără ea neputîndu-se concepe reflexogeneza. acordarea unei prea mari importanţe propriilor j ăreri. unor instanţe encefalice suin DI i. în raport cu adulţii din punct de vedere intelectual. INFANTILISM (lat. apariţia la periferia focarului său a unui proces de inhibiţie.r. în contextul senilităţii. fie prin retragerea în sine şi abandon. Poate fi genera t şi de o infirmitate fizică. cum sînt: ticaje mărirea distanţei dintre impulsu_:i<. vegetative şi somatove^r tative.n. (imediată. INDUCŢIE. I. de a judeca critic şi comparativ valorile. strategie a gîndirii. tice. în asociaţie. emite telepatema. INDfJCTOR. rlrategia spriji irii pe însuşirile pozitive îp vedfrea combaterii celor negative şL a facilitării unei dez voltări armonice.. practic şi moral. proprietate a nervului de a nu obosi în toată perio ada activităţii. r ealizări. încearcă să descopere ceea ce nu furni zează percepţia. Adler. imediată. Russell scrie: „Ceea ce caracterizează progre ul ştiinţei constă In aceea că faptele devin din ce în ce mai puţin numeroase şi inferenţele din ce în ce mai numeroase". INFERIORITATE. către un medium sau un percipient. de inc apacitate deprimantă şi se poate prelungi. INDUCŢIE RECIPROCĂ." I. La nivel medular şi ..r. se distinge o inducţie negat ivă şi una pozitivă. I. este o însuşire necesară a activităţii neuropsihice.

INFLUX NERVOS. în urma acţiunii unui excitant şi care se propagă de-a lungul membranei intr-un sineur sens. cardiopatiile şi pneumopatiile ). ataxia. poa te fi congenitală sau dobîndită. I. de pe aceeaşi faţă a membranei nervoase. INFIRMITATE. mentală. INFLUENŢĂ. Orice niem349 348 . I. cecitatea şi surditatea. diabetul. ansamblul biocurenţilor de acţiune. poate fi motrice. Este de notat şi cota de retro acţiune de la cel ce suportă i.iu. de minînd modificări în orientarea şi comportamentul acestora. diminuare sau lipsă a unor funcţii importante ale organismului. viscerală (insuficienţele mentale. hem iplegiile. este incurabilă însă organismul poate fi supus unei reed ucări sau compensări. formaţi pe baza diferenţelor de potenţial. bine det erminat. acţiunea conştientă sau inconştientă exercitată de un subiect asupra altora.

tehnice dotate cu însuşiri ce fac posibilă extragerea i. caracteristică a relaţiilor grupărilor şi organizărilor constînd în absenţa determinărilor şi cadrelor instiuiiion-lo. acelaşi mesaj puţind fi transmis pe variate căi şi stocat pr in diverse mijloace. energi e. măsurarea cantităţii d i. Marc însemnătate au liderii i. Bril louin.. poate fi interpretată ca „negentropie" şi poate fi măsurată ca logaritm negativ al probabilităţii.id'rinei i. K.. conţinute in fiecare componentă a sa1'. în concepţia sa clasică i. în acest model. i. ca ntitatea de i. potenţială şi aceasta in măsura dive rşi lăţii.I brana celulară şi deci şi cea nervoasă este polarizată. INFORMAL. selectivă).sau macrognij". faţă de ionii de I\a intraţi. unul din cele trei aspecte ale existenţei materiale (substanţă. sive ale acestora. Asupra legăturilor dintre i. semnalizarea . însăşi (conţinui ui ei) nu depindu de natura sup ortului substanţinlenergetic. Semnalul este organizat ca model (paltern) în raport cu izvorul i. datorită semipcrmeabilităţii şi selec membranei. ci numai sistemele biologice. Sînt i.. Propagarea i. înăuntrul micro. în condiţiile promovării echitabile a valoril or. iar cea internă pozitivă. complexităţii. Wiener. pe de o parte. este în funcţie de proprietăţile nioiiofuneţionale ale fibrelor juTvoasc. prin ieşirea din celulă a unei cantităţi aproximativ egale de ioni de K. după N. codificarea. (Uvacord sau raporturi neutral* cu primele. Orice obiect sau fenomen consi derat fizic poate fi emiţător de i. în sistemul lui Shannon „permite rezolvarea pînă la capăt a unei clase mart de problem e în care pînă la capăt n-a fost deloc clară independenţa soluţiei faţă de particularităţile . ca original sau cauză i. Cînd depolarizarea atinge valoarea de 10 V. permiţînd trecerea masivă a ionilor de Xa în inte riorul celulei. De aici concluzia despre caracterul sau semnificata ideală a i. Y. adică perturbarea cchilibruhu bi oelectric. şi entropia termodinamică a insistat L. f. este mai pregnantă.. deci dispune de i. etc. transmisăprintr-o serie de semnale este legală de organizare. Iriinie).se mnificaţia ei. Aplicarea unui excitant are drept ur mare schimbarea permeabilităţii membranei. formale. Vnener (1948) arată că orice relaţie infoni-iaUouah'i c.n. condiţia i. informaţiei si avînd diverse sensuri în dependenţă de unghiurile din care este consider ată. Dată Imul entropia unui sistem emitem. 'X.n. grupări şi orientări i. Pe măsură ce unda de dep olarizare avansează. aşa i. care se realizează cu consum de energie. umnne. transmisă pe un canal va avea o probabilitate globală egală eu suma log aritmilor fiecărui semnal. ale psihologiei sociale se dezvoltă spontan reflei tind cu maximum de autenticitate structurile de personalitate M dispoziţiile asociative sa u n p u i . Golu notează: . i. implică o interacţiune (reală sau virtuală) de tip comunicat ional ce in tervine între o sursă emiţătoare şi un destinatar receptor. Sursa trebuie să emită cel puţin două mesaje pentru ca pri n alegere (discriminare) să se obţină i. în urma ei are loc imediat procesul de repolarizare a membranei . ea o cantitate măsurabilă. stările de spiiii opiniile intime şi conving erii.->tc mijlocită prin purtători materiali si modificări cuergdice dar i. oii:. datorită repartiţiei inegale a ionilor în interiorul citoplasmei şi în lichidul tisular. apare potenţialul de acţiune. iar cantita tiv. creînd o succesiune de diferenţe de potenţial. pe de altă parte. Shannon (l')lS) a ekiU'iat teoria statici' ă a traiiiiu Uiei bcrnnalelor <. conţinute într-un s^tem complex este egal cu sum a i. După cum entropia fizică este măsura dezorgan izării. depinzînd probabilistic de ce poate emite stimulul şi de ce poa te selecţionaşi prelucra sistemul de recepţie. prin fibra nervoasă nu se face în mod pasiv. reprezent a t de potenţial de repaus. grupurile d e distracţii sau lucru "ale adolescenţilor. Sub raport pra<tii este foarte importantă compa tibilizarea relaţiilor formale şi a celor i. INFORMAŢIE. reduce o incertitudine în cadrul circui tului emiţător-receptor. G. categorie de maximă generalitate semnificau!. Nu orice obiect sni: proces poate fi receptor sau de ti clor i. Viteza de conducere a i. E. care se propagă de-a lungul membranei. Relaţiile informaţionale se particularizează pr in corespondenţa în timp a evenimentelor succesive cauză-efect şi printr-un anumit grad de izomorfism al lor. M. Cu cît sînt mesajele mai noi şi neaşteptate cu atit . devenind maxima tind fiecare din evenimente este eehipr obabil. lăcînd abstracţie t\c.volumul i. în general. Klaus . valoare numită „nivel critic". de prietenie sau duşmănie. şi. ca un curent electric. In schimb a adîncit problemele codiiicăni. CI. Raportu rile şi fenomenele de \. oficiali-.. ale capacităţii i anal'lor de t raiismisie şi ale zgomotelor (pcruirbaţiei).a. Prin aceasta se produce depolarizarea membranei. Ivolmogorov apreciază că.i rilor formal e se dezvoltă cu necesitate relaţii. Musabaeva. care pot fi în acord. ci este un proces activ de autopropulsare. Sâhleanu ş. social i. este ca mesajul să fie rezultatul unei alegeri din altele posibile (i. structurii sau stării": ce se succed.. faţa externă a membranei devenind acum negativă. reiatul.

începin d cu cele mai simple — telegraful — şi termini nd cu cele mai complexe — dialogul direct dintre doi subiecţi umani" (i\l.ve mai fine ale informaţiei". dotate cu organizare sau apte de 351 350 . a găsit o serie de aplicaţii specifice în sfera ştiinţelor gice şi sociale şi a psihologiei.) sau în alt mod. Golu). Totuşi consklcrînd că i. măsu rată în biţi (v. ca indicator statistic pentru a descrie o gamă largă de sisteme de comunicaţie. Această coordonată obiectiv-cantitativă a i. are o deplină şi vitală semnificaţ mai in cadrul sistemelor cu autoreglaj. se ia ca termen tehnic. în alţi termeni: „cantitatea de i.

Săh leanu nolitativă a i. mai ales la nivelul uman şi social.mă a ordonării.kla fi . particularizate ca sensuii.'i<. d rin activisniul selectiv si repertoriul de modele interne (subordonate unor regu li sintactice). Deci aspectul calitativ. le exclude..homomorf sau heteromorf) de căcomitent de conştiinţa clară.r (le tond dar da eâ e-. Sub acest raport. odat ganiza. V. descoper ind prin „atiibuire". de care dispune subiectul şi care nu numai că recepţionează dar şi detecte ază.receptor ce modelează izo-morf. a formulei lui CI. Vekker tratează „forma tan). de Bauregar d). ca şi psihologia au fost nevoite două mulţimi. ij. defineşte i. Miller elastările sursei sînt codificate vaborează. semnificaţii. îngreuiază comunicarea.ir. In ordinea umană contează.•"ic>m.sînt. Să'niea. formula unilalo dintre cantitate şi călit •• Shannon înr gistrează i._ „claînx''.a i.-l.tează adecvarea şi justificarea ţită de utilita tea ei (Ukrainţev). in. Redondanţa contri353 I buie la o mai bună şi sigură recepţie prin itilâtur a. . cu psiholingvistica şi cu epistemologia. eronată te şi corelînd teoria i. la evolutive cu evenimente pre feren. Zcman) totuşi ceea ce pri.-.ivâ. ordonări i" ca latură de conţinut în primul rînd. Gh... Bar-Hillel le înţelege prin negaţie care prezentînd toate „descrierile" pe care o i. ca fordincolo de cantitate. de la conceptul de învăţării. Pro.voie. I.respectiv izo-form datele obiecmează în i. ce implii \ a fost evid enţiată si limita teoriei condensarea. _.tre receptor. măsură a ord-nTr. elementelor ce pot fi cuprinse con. de comandă.aut^organizare (sisteme evolutive) ceptul ca segment de î. . tice (J.semantic al i. Zapan de a calcu. extrage si prelucrează i.legînd măsura ns marsisi • nind şi dezorganizarea. Beneficiind fismelor. şi negentrop ia se dezvoltă iniţial măsura i. Circuitele de reglaj prin fcedback nu pot. Zapan consideră că entropia mulţimi (subiect şi obiect). Zapan este printre primii Klans propune conceptul de m< care observă inadecvarea relativă lainfonnaţie care est e definit . sociale. Shannon la mantie şi aceasta la diferite . duce. <: i. i. Vekker se referă la grade de izomorfis m sau de reproducere dar acestea sînt clare mai mult la nivelul reperelor spaţio-tem porare. co^v. K. .tive. împreună şi relevă o luptă a con. con. reproductivă se converteşte în i. ca măsură a ordopunerea lui Gh. care din i. dar pentru a măsura ex..conceptul despre caracteristici Ir ţiale reprezintă în fapt o centrare. Modul în care se efectuează modelarea conceptuală surprinzînd categorialul şi nece sarul prezumptiv poate fi numai formalizat iar nu calculat sub toate aspectele şi aceasta obligă la conlucrarea te«riei i.: calculul i. ca relaţia d intre d /.-a (.cantitate de i. ca.•' Oh. termenului ca in-formafie sau deşi nu poate fi despărţită de formare în.-.i . matemati ce (Shanoiiiit a lari a unei serii de unităţi i. Nu trebuie însă să înce să abordeze latura ca.preferenţiale". rea în procesul învăţării interve... în acelaşi sens. desigur în subiectul procesele substanţiale şi energe.mul' istărilor purtătorului (a-e. în sistemele celor doi termeni — mulţimi.omis faptul că proprietăţile şi litativă a acesteia.nării (mai precis a coordonării la can titatea de i. care se situează la diferi te noştinţe şi ca putere de organizare nivele între o 'v..C. Acea si ă caracteristică cantitativă este îi^a. V. devine determinant sistemul de elaborare şi valorificare a i. pe latura ca.) scală a izomor(O. Lon ecesar să se ţină seama de cursul gica dezvoltării teoriei i. singurul ei re flectării. în legătură cu calculul riabil (uniform sau neunif orm.l\lXehkcr (I'>7I sistem de referinţă fiind ignoranţa.lului detector) adec vat mulinna clusiv progresele organizării este stărilor izvorului (s/isnulu/ui).ili-fi. Teoria semantică a i.. nu poate fi despăr. Acestea pot fi însă variabil concepute. al cunoaşterii prin învă. în ordinea după Vekker.vorbeşte despre i. i. simbolirarea si < -_T.. este se mnificaţia (Mon. L. calitat iv-structurale ale i. G.:-ţare întrucît. (\\'eav< r) nu recunoaşte relaţiile informaţionale decît acolo unde intervin semnificaţii. trece de la codificare la decodificarea ei. şti in.. cu toa te interacţiunile sale infraspecifice (nivele de integrare. pedagogi.le e\ce-. caracterizează coresţele economice. L.M.pondenţa biu nivocă dintre cele ce. de instrumentaţia teoriei i. cu lemj alături de cea corectă. sisteme de referinţă) şi des tinaţia orientativ-adaptativă a i.. ca spor de cu. evenimentelor care.•trariilor.

ca relaţie pragma tică fără de caro organismele n-ar putea. alcătuieşt rogramul acţiunii. . la Clliti U i t c a s. semantic. definit ca fiinţă informaţională.. de comandă. ocupindu -se atît de i. 11 . Psihologia i. vaioric-reg'.. (latură călit niivâ). cît şi de autoregla]. poale li considerată i. 23 — Dicţionar de psihologie 353 .!ill i t a U a de specificare a. liste ceea ce reuneşte teoria. să nu pună în.' • i h . T r v a . Acesta este sensul vital şi cel mai profund al i. Totodată este necesar. Ii concepute ca sisteme cu autoregla j. să se ţină seama de corelaţia dintre ni ele semantice (de pătrundere în real) cu nivelele pragmatice (de luare în stăpînire a real ului). inferioritate i. Bernstcin atrage atenţia asupra necesităţii ca 'alura se mantică a i. smitin/ică.. T i ! .d ' ^ p ă r ţ i l e de elubofie i. care formulează ordinele. Bar-H. i. ale sistemului uman iar p sihologia cibernetică angajează studiul multidimensional al acestui sistem..i J U R . î j i d c. Couffignal de „artă a acţiunilor eficiente" sau cu praxeolo gia lui Kotarbinski. Conceptele de ordine (temporală. necesară) şi de organizare -echilibrare angajează toate aspectele (cantitativ. în sens a solut. i. în sensul u nei maxime capacităţi de absorbţie şi producere a i. • i • . mai ales la om. jrivjiiiatică ideală. M. dato rită conexiunilor inverse. spaţială.atoriu) ale i. se ocupă de circuitele şi valorile i. e'va ce ne aminteşte de dictonul <e susţine coresp ondenţa dintre a şti şi a putea. cu teoria deciziei şi cu cibernetica în sensul lui L.illi-1 consideră că i.

profundă. generatoare de conflict. indivizii trăiesc şi participă în diver se medii: cel ineluctabil (familie. manifestare cu couţijiuf. Apar motivaţii incompatibile. unul de opţiune (priet eni apropiaţi. prin aplicarea de sancţiu ni prevăzute penal. organizarea personalităţii. schema personalităţii de bază. care nu influenţează asupra claselor şi categorii lor ci asupra părţilor obiectului. Stimulul îşi pierde val oarea de semnal pozitiv şi se transformă în semnal negativ. Prin i. negativă. INFRAUMI NAR (Sl/BLIAirNAR). care intervine spontan şi univoc în cazul în care apare un nou focar de excitaţie ce induce negativ un altul sau în cazul unei suprasolicitări prin intensitat ea sau durata unei stimulaţii (i. Secenov şi demonstrată de Pavlov ca i. u drepturi depline ai societăţii. în special.i i ' i L i h i l i l . este baza s > <cial-economică sau sistemul relaţiilor de producţie. car e nu redevine indiferent. stimulare sub limita de intensitate necesară pentru apariţia une i senzaţii (pragul minimi. după executarea pedepsei. Astfel un reflex format poate fi „stins" dacă în repetate rînduri stimulul ce fusese în tărit alimentar şi provoca salivaţia nu mai este asociat cu hrana. dobtndită prin con diţionare. acei. la nivel periferic a fost •presupusă de I. corticale s . Comportamentul i. penală folosită in ţara noastră in d. care nu se conşti ntizează. iniţial. de stingere este caracterul activ al i. La stimulul respectiv. activă. i ţ l k i r v i p e r f f i m-iuţr -lor i[. de regulă. Shcrringto n a constatat că intrarea în funcţiune a unei grupe de reflexe provoacă întreruperea şi bloc area altui grup prin inducţie negativă. INFRALOGIC. de unde şi calificarea de i. I. el se învaţă şi se structurează conform unor modele. vianţiloi pe un lond modificai al a t i t u d i n i l o i M ' e m d r e p t a l e e ă i r e t\>i - mc sociale de existenţă (Makarcnko|. necondiţionată. în mediul ine uctabil. în cele trei etaje funcţionale ale sistemului de atitudini a le individului (atitudini faţă de oameni. externă. necondiţio nată se poate produce o stingere a reflexelor.'. un membru al societăţii capătă o educaţie de factură socială primară.a e j. ' e i . se elaborează o reacţie inhibitivă. deţine un rol important: în determinarea fenomenelor de ansambi u.'j a ţ i ' . în vedere. operaţii concrete. Sub raportul relaţiilor sociale. Problema care se pune în aces t cadru. este negativ şi îndeplineşte funcţ de frînare. Este fenomenul de i. ' s i b i i i t i ţ i i de f o i " . colectivul de muncă) şi unul de constrîngere instituţionalizată. divergente.. O dovadă în acest sens o constituie fenomenul de dezinhibare. INHIBIŢIE. la nivelul activităţii emisferelor cerebrale. suportînd exersări îndelungi şi sfîrşind prin manifestăr sociale şi chiar antisociale. . I. în societate. Legislaţia şi teoria. centrală. prilejuit de noi stimuli şi car e dovedeşte că reflexul „scapă". l'iuă IA aberanţii. acţionează variabil şi comutativ conform modului în care . Prin i.'ij. de sub tensiunea frenatorie . Şi mai evident decît în forma i. Spre deosebire de i. influenţe ce pot fi convergente. nu este spontan. reintegrării devia nţilor. temporare şi a deplasării. ca membri . comunitate de origine). i. iar în celelal uă se manifestă. în aceste condiţii se nasc confl ictele motivaţionale care împing spre i. a fi de natură exclusiv corticală întrucît rezultă din condiţio e. în cazul comportamentul ui deviant. sistem de relaţii între elementele fundamentale ale unui macrosistoui. faţă de curo se iau anumite atiludini.acest aspect sub forma funcţiei educative a pedepsei.-t. acestea cocxistînd cu comportamente normale.'ă se produce o „stingere" care rezultă din negativarea reflexelor care nu dispar ci persistă ca reacţii de reţinere. a scunsă.-. faţă de sine. antisocial. sau. Dar nu toate manifestările acestui gen de persoane sînt deviante. considerată. fiind. manifestare i'jmpf'itaiueutald deviaiit-i du-j. a dispoziţiilor spaţiale. înnăsc tă. faţă de muncă) se pot instala disfunc nalităţi.INFRACŢIUNE. o i. mai mult sau mai puţin facil. deosebit de !• int ernă. este elaborată şi activă. de protecţie). de Pavlov.i in încălcarea unor noime coditicate (Ic către o societate. în privinţa utilităţii socialo a p e d e p s e i . supraliminală. mijlocind selectivitatea în distribuirea şi gradarea impulsurilor nervoase pozit ive.. proces ce se desfăşoară sub nivelul conştiinţei. în sensul dispariţiei lor. cmid iliinhi. care răstoarnă sau deregl ează raporturile normale dintre individ si societate. INFR ASTRUCTURĂ. Constatată. r e e d u c a i .s-a produs condiţionare a. proces ervos fundamental ce acţionează în sens invers excitaţiei. Ch. opri354 re. Psihologia recurge la acest fenomen pentru a califica unele dispoziţi i inconştiente.

de întîrrirri.^/i^iiilă 'urmă 23* 355 . care. Este i. de întîrzi ere. cînd stimulul condiţional continuă să fie dat pînă la întărire -. pe care Pavlov o pune pe seama i. vr. de diferenţiere. Iniţial datorită iradier excitaţiei a generalizării primare. şi stimulul neîntărit provoacă reacţii. care. Cu timpul însă. a a slăbesc şi dispar datorită i. de diferenţiere şi a i. nu poate depăşi trei minute. la diverşi stimuli. Este un fel de diferenţiere în timp. la animale. Şi în cazul în care. astfel. Din doi stimuli apropiaţi sub rapor tul calităţii lor. Tot aşa unul şi acelaşi stimul poate da efect pozitiv dacă este prezentat singur şi efect negativ dacă este prezentat cu un altul. Cînd între aplicarea stimulului condiţional şi aplicarea stimulului întăritor se lasă interval de timp. capătă funcţie de „frînă con nată". de intîrziere. de diferenţiere este la bază. i.ub formele i. tot i. unul este întărit sistematic iar altul neîntărit. se mează diverse reacţii pozitive cum ar fi operaţiile motorii. reacţia ajunge să se de clanşeze numai după trei minute de la declanşarea stimulării condiţionale iar nu odată cu ac easta.

în baza a numeroase argumente. şi implicit în adaptar ea la mediu. evidenţiată de apariţia bruscă a unei noi idei. I. situaţii. fiind o etapă pregătitoare a creaţiei (condiţiile de apariţie a i. sensul de iluminare instantanee. I.nu numai adevărata răsplată dar şi baza apariţi tor momente de i. INSOMNIE. . rezolvîiul o problemă. să se comute etc. în sistemul complex al activităţii nervoase. dedanş. ştii de activit putînd fi viguros stimulate prin tehnicile de creativitate. ipoteza că i. relevare . ar fi numai o f ormă condiţionată negativ a excitaţiei.. apare deseori în stări de relaxare. în general. se desprind următoarele caracteristici: a) spo ntaneitatea.at pentru a desemna momentul depăşi ni obstacolului în urina încercărilor şi greşelilor.. act brusc de surprindere sau înţelegere a unei relaţii bai-. sistematizării reflexe şi autoregiajului. iden ice cu cele ale creativităţii). în ultimii ani. moment de salt al cunoaşterii ce-şi suprimă mijlocirile apărînd ca nemijlocit. acc eptarea şi implant ntarca noilor idei sub forma prn(vselor. nu este un proces nervos prin natura lui. atribuită oamenilor de artă. dereglar e a somnului normal. Spiritul de i. frenatorie.r ea de noi acţiuni. INSPIRAŢIE.'. primare ce au la bază o idee originală şi i. — cota de creativitate fiind va riabilă. caracterizată printr-o puternică tensiune interioară. de impunere a noului şi de capac itatea societăţii de acceptare a acestui nou. ci. în zoopsihologie a fost uti!i. presupune cel puţin trei etape. germ. Se disting i. ar fi o excitaţie inhibantâ. este o condiţie a creativităţii. incapacitate acută sau cronică de a dormi datorită persistenţei uno r centri de excitaţie din cauze organice. EINSKHT). Anohin a promovat.. Faţă de excitaţie .. în genere. conştii nţa de problemă. Din analiza momentului i. este şi trebuie să fie la fel de prezentă în ştiinţă. de osebit de excitaţie. cerînd obiectivarea ei. centrale..V. Efectul de i. Abuzul de somnife re permanentizează dispoziţiile spre i. uneori generale. ale viitoarei creaţii. să se gr ze. c) inducţia inconşt entă dată de marele' grad de I libertate al noilor sinteze si de de relaxare etc. în felul acesta se manifestă continuu capacitatea supremă de adaptare a organis mului la condiţiile ambiante. derivate prin dezvol tarea şi aplicarea ideilor noi. determinînd un progres în oricare clin domeniile vieţii şi tivităţii sociale. nu este niciodată absolută ci porneşte de la elemente şi structuri pre existente pe care le transferă. Este.condiţionată) cînd stimulul dat iniţial se întrerupe şi întărirea se aplică singură (nu pe fo imulaţiei asociate) după 'I' — '. activit ehnică etc.K. modifică. recombină etc. deci pornind de la anumit e posibilităţi şi răspunzând unor cerinţe obiective. apare în cursul desfăşurărilor ce duc la conturarea liniilor parţiale. INSIGHT (termen engl. este legată de forţa individului. produse C. cele două procese fiind in unitate dialectică. activitatea de semnalizare a scoarţei este continuu corectată şi perfecţi onată. care pentru ver itabilul om de ştiin'ă si de artă reprezintă. Thompson o defineşte c. Dar i. Coordonarea în activitatea nervoasă superioară. INOVAŢIE. i. Dar i. i. La om. sau cu alte cuvinte. I. depind şi de relaţii. i. relaţii. în psihologia intelectului desem ză efectul rezolutiv al restructurării şi relevării unor noi raporturi. Pavlov scria: „prin această inhibiţie. rezolvarea mintală şi rezolvarea practic-ac ţională a acesteia. producere a ee\ a nou care este asimilat şi obiect j vat în activitate.i rezolvarea practic-actionalâ a unei I situaţii problema.. Aceasta nu înseamnă că este r odul inactivităţii ci dimpotrivă trebuie apreciată ca un efect specific al activităţii inten . neuronale sau psihice.. INIŢIATIVĂ. este direct dependentă de dezvoltarea i.dispecer" permiţîndu-i să circule pe anumite căi. sînt. produselor sau servici ilor". „generarea. Fiind condiţionate social. presupune ca noua idee să fie valorificată social. apropiat