GHEORGHE PROCOPIUC

PROBLEME
DE
ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A
S¸I
ECUAT¸II DIFERENT¸IALE
IAS¸I, 2007
Cuprins
1 Elemente de teoria spat ¸iilor metrice 4
1.1 Spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.2 Mult ¸imea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2 S¸iruri ¸si serii 15
2.1 S¸iruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2 Principiul contract ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3 S¸iruri ˆın R
p
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.4 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.6 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3 Limite de funct ¸ii 42
3.1 Limita unei funct ¸ii reale de o variabil˘a real˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.2 Limita unei funct ¸ii de o variabil˘a vectorial˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4 Funct ¸ii continue 49
4.1 Continuitatea funct ¸iilor reale de o variabil˘a real˘a . . . . . . . . . . . . . . 49
4.2 Continuitatea uniform˘a a funct ¸iilor de o variabil˘a . . . . . . . . . . . . . . 51
4.3 Continuitatea funct ¸iilor de o variabil˘a vectorial˘a . . . . . . . . . . . . . . 53
5 Derivate ¸si diferent ¸iale 55
5.1 Derivata ¸si diferent ¸iala funct ¸iilor de o variabil˘a . . . . . . . . . . . . . . . 55
5.2 Propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
5.3 Derivatele ¸si diferent ¸iala funct ¸iilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 64
6 Funct ¸ii definite implicit 74
6.1 Funct ¸ii definite implicit de o ecuat ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.2 Funct ¸ii definite implicit de un sistem de ecuat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . 77
6.3 Transform˘ari punctuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.4 Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a funct ¸ional˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6.5 Schimb˘ari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2
CUPRINS 3
7 Extreme pentru funct ¸ii de mai multe variabile 87
7.1 Puncte de extrem pentru funct ¸ii de mai multe variabile . . . . . . . . . . 87
7.2 Extreme pentru funct ¸ii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.3 Extreme condit ¸ionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
8 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii 93
8.1 S¸iruri de funct ¸ii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
8.2 Serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
8.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
8.4 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
9 Elemente de geometrie diferent ¸ial˘a 104
9.1 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
9.2 Curbe ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
9.3 Suprafet ¸e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
10 Integrala Riemann ¸si extinderi 122
10.1 Primitive. Integrala nedefinit˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
10.2 Integrala definit˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
10.3 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
10.4 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
11 Integrale curbilinii 140
11.1 Lungimea unui arc de curb˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
11.2 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
11.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
11.4 Independent ¸a de drum a integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . 147
12 Integrale multiple 148
12.1 Integrala dubl˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
12.2 Aria suprafet ¸elor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
12.3 Integrala de suprafat ¸˘a de primul tip . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
12.4 Integrale de suprafat ¸˘a de tipul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
12.5 Integrala tripl˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
13 Ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare 167
13.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
13.2 Alte ecuat ¸ii integrabile prin metode elementare . . . . . . . . . . . . . . . 173
13.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
13.4 Ecuat ¸ii c˘arora li se poate mic¸sora ordinul . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
14 Ecuat ¸ii ¸si sisteme diferent ¸iale liniare 178
14.1 Sisteme diferent ¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
14.2 Sisteme diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . . 180
14.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
14.4 Ecuat ¸ii de ordinul n cu coeficient ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
CUPRINS 4
14.5 Ecuat ¸ia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Capitolul 1
Elemente de teoria spat ¸iilor
metrice
1.1 Spat ¸ii metrice
1.1 Fie (G, +) un grup comutativ ¸si p : G →R
+
o funct ¸ie ce satisface propriet˘at ¸ile:
1) p(x) = 0 d.d. x = 0;
2) p(−x) = p(x), ∀x ∈ G;
3) p(x +y) ≤ p(x) +p(y), ∀x, y ∈ G.
S˘a se arate c˘a aplicat ¸ia d : GG →R, d(x, y) = p(x −y), ∀x, y ∈ G este o metric˘a
pe G.
R: Verific˘am c˘a d satisface axiomele metricii: 1
o
. d(x, y) = p(x − y) ≤ 0, ∀x, y ∈ G
pentru c˘a x − y = x + (−y) ∈ G ¸si d(x, y) = 0 ⇔ p(x − y) = 0 ⇔ x − y = 0 ⇔ x = y;
2
o
. d(x, y) = p(x − y) = p(−x + y) = p(y − x) = d(y, x); 3
o
. d(x, y) = p(x − y) =
p(x −z +z −y) ≤ p(x −z) +p(z −y) = d(x, z) +d(z, y), ∀x, y, z ∈ G.
1.2 Fie N mult ¸imea numerelor naturale. S˘a se arate c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt
distant ¸e pe N:
1) d : NN →R
+
, d(m, n) = [m−n[, ∀m, n ∈ N.
2) d : N

N

→R
+
, d(m, n) =
¸
¸
1
m

1
n
¸
¸
, ∀m, n ∈ N

.
3) d : NN →R
+
, d(m, n) =
¸
¸
¸
m
1+m

n
1+n
¸
¸
¸, ∀m, n ∈ N.
1.3 Fie R
n
= R R R, produsul cartezian constˆand din n ≥ 1 factori ¸si
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ R
n
. S˘a se arate c˘a aplicat ¸iile: d, δ, ∆ :
R
n
R
n
→R
+
, definite prin:
d(x, y) =
¸
¸
¸
_
n

k=1
(x
k
−y
k
)
2
, δ(x, y) =
n

k=1
[x
k
−y
k
[, ∆(x, y) = max
k=1,n
[x
k
−y
k
[
sunt metrici pe R
n
.
5
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 6
R: Pentru d se aplic˘a inegalitatea lui Minkowski:
¸
¸
¸
_
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

¸
¸
¸
_
n

k=1
a
2
k
+
¸
¸
¸
_
n

k=1
b
2
k
, ∀a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
), b = (b
1
, b
2
, . . . , b
n
).
1.4 S˘a se ha¸sureze ˆın R
2
sferele deschise S(0, r), r > 0, relative la metricile d, δ, ∆.
1.5 S˘a se arate c˘a d, δ, ∆ sunt metrici echivalente pe R
n
.
R: Se demonstreaz˘a inegalit˘at ¸ile: ∆ ≤ δ ≤

n d ≤ n ∆ ≤ n δ ≤ n

n δ.
1.6 S˘a se arate c˘a d : RR →R
+
, d(x, y) =
|x−y|
1+|x−y|
, ∀x, y ∈ R este o metric˘a pe R.
R: Se t ¸ine seama c˘a oricare ar fi a, b, c ≥ 0 cu a ≤ b +c, avem:
a
1 +a
a ≤
b
1 +b
b +
c
1 +c
c,
deoarece din 0 ≤ α ≤ β urmeaz˘a
α
1+α

β
1+β
.
1.7 Fie d : XX→R
+
o metric˘a pe X. S˘a se arate c˘a aplicat ¸ia δ : XX→R
+
definit˘a prin δ(x, y) =
d(x,y)
1+d(x,y)
este de asemenea o metric˘a pe X.
1.8 S˘a se arate c˘a ˆıntr-un spat ¸iu metric (X, d) avem:
1) d(x
1
, x
n
) ≤
n

i=1
d(x
i
, x
i+1
), ∀x
1
, . . . , x
n
∈ X, n ≥ 2.
2) [d(x, z) −d(z, y)[ ≤ d(x, y), ∀x, y, z ∈ X.
3) [d(x, y) −d(x

, y

)[ ≤ d(x, x

) +d(y, y

), ∀x, x

, y, y

∈ X.
R: 3) d(x, y) ≤ d(x, x

) +d(x

, y) ≤ d(x, x

) +d(x

, y

) +d(y

, y).
1.9 Fie X o mult ¸ime nevid˘a. S˘a se arate c˘a aplicat ¸ia d : X X →R, definit˘a prin:
d(x, y) =
_
0, x = y
1, x ,= y
este o metric˘a pe X (metrica discret˘a pe X).
1.10 S˘a se arate c˘a aplicat ¸ia d : R
+
R
+
→R
+
, definit˘a prin:
d(x, y) =
_
x +y, x ,= y,
0, x ,= y
este o metric˘a pe R
+
.
1.11 S˘a se arate c˘a aplicat ¸ia d : R
n
R
n
→R, definit˘a prin:
d(x, y) =
n

k=1
1
2
k

[x
k
−y
k
[
1 +[x
k
−y
k
[
,
∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ R
n
este o metric˘a pe R
n
.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 7
1.12 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt metrici pe mult ¸imile indicate:
1) d : (0, ∞) (0, ∞) →R, d(x, y) =
¸
¸
¸
1
x

1
y
¸
¸
¸.
2) d : RR →R, d(x, y) =
¸
¸
¸
¸
x
1+

1+x
2
x −
y
1+

1+y
2
¸
¸
¸
¸
.
3) d : R
2
R
2
→R,
d(x, y) =
_
[x
2
−y
2
[, x
1
= y
1
,
[x
2
[ +[y
2
[ +[x
1
−y
1
[, x
1
,= y
1
,
(metrica mersului prin jungl˘a), unde: x = (x
1
, y
1
), y = (y
1
, y
2
).
4) d : R
2
R
2
→R,
d(x, y) =
_ _
(x
1
−x
2
)
2
+ (x
2
−y
2
)
2
, dac˘a exist˘a o dreapt˘a δ ⊂ R
2
a.ˆı. 0, x, y ∈ δ,
_
x
2
1
+x
2
2
+
_
y
2
1
+y
2
2
, ˆın rest,
(metrica c˘aii ferate franceze), unde: 0 = (0, 0), x = (x
1
, y
1
), y = (y
1
, y
2
).
1.13 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt norme pe R
n
:
1) [[x[[ =
¸
n

k=1
x
2
k
, ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ R
n
.
2) [[x[[ =
n

k=1
[x
k
[, ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ R
n
.
3) [[x[[ = sup[x
k
[, k = 1, n, ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ R
n
.
1.14 Fie / = ¦A =
_
a +bi c +di
−c +di a −bi
_
, cu a, b, c ∈ R, i
2
= −1¦ ¸si f : / → R
+
,
f(A) =

det A. S˘a se arate c˘a (/, [[ [[) este spat ¸iu normat ˆın raport cu norma dat˘a
prin [[A[[ = f(A).
1.15 Fie (
0
[1,e]
= ¦f : [1, e] → R, f continu˘a pe [1, e]¦. S˘a se arate c˘a aplicat ¸ia [[ [[ :
(
0
[1,e]
→ R definit˘a prin [[f[[ =
__
e
1
(f
2
(x) lnx) dx
¸
1/2
este o norm˘a pe (
0
[1,e]
¸si s˘a se
g˘aseasc˘a norma funct ¸iei f(x) =

x.
1.16 Fie (
1
[0,1]
= ¦f : [0, 1] → R, f derivabil˘a cu derivat˘a continu˘a pe [0, 1]¦. S˘a se
arate c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt norme pe (
1
[0,1]
:
1) [[f[[ = sup ¦[f(x)[, x ∈ [0, 1]¦ . 2) [[f[[ =
_
1
0
[f(x)[ dx.
3) [[f[[ = [f(0)[ + sup ¦[f(x)[, x ∈ [0, 1]¦ . 4) [[f[[ =
_
_
1
0
f
2
(x) dx
_
1/2
.
1.17 Fie mult ¸imea X = ¦1, 2, 3, 4¦ ¸si clasele:
τ
1
= ¦∅, X, ¦2¦, ¦1, 2¦, ¦2, 3¦, ¦1, 2, 3¦¦,
τ
2
= ¦∅, X, ¦1¦, ¦2¦, ¦3, 4¦, ¦2, 3, 4¦¦.
1) S˘a se arate c˘a τ
1
este topologie pe X dar τ
2
nu este topologie pe X.
2) S˘a se g˘aseasc˘ a sistemele de vecin˘at˘at ¸i ale punctelor 3 ¸si 4 din spat ¸iul topologic
(X, τ
1
).
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 8
R: Se verific˘a propriet˘at ¸ile din definit ¸ia topologiei. Pentru τ
2
se constat˘a c˘a, de
exemplu ¦1¦ ∪ ¦2¦ = ¦1, 2¦ / ∈ τ
2
.
1.18 Fie X = ¦α, β, γ, δ¦ ¸si familia de mult ¸imi:
τ = ¦∅, ¦α¦, ¦γ¦, ¦α, β¦, ¦α, γ¦, ¦α, β, γ¦, X¦.
S˘a se arate c˘a τ este o topologie pe X ¸si s˘a se determine sistemele de vecin˘at˘at ¸i ale
punctelor α, β, γ ¸si δ.
1.19 Dac˘a X ,= ∅ ¸si τ
0
= ¦∅, X¦, atunci (X, τ
0
) este spat ¸iu topologic pe X, numit
spat ¸iul topologic nondiscret (grosier) pe X.
1.20 Dac˘a X ,= ∅ ¸si T(X) este mult ¸imea tuturor p˘art ¸ilor mult ¸imii X, iar τ
1
= T(X),
atunci (X, τ
1
) este spat ¸iu topologic pe X, numit spat ¸iul topologic discret pe X.
1.21 Dac˘a X are mai mult de dou˘a elemente ¸si a ∈ X, fixat, atunci τ = ¦∅, ¦a¦, X¦
este o topologie pe X, diferit˘a de topologia nondiscret˘a ¸si de cea discret˘a.
1.22 Fie X = ¦a, b, c, d, e¦. S˘a se precizeze care dintre urm˘atoarele familii de p˘art ¸i ale
lui X este o topologie pe X:
1) τ
1
= ¦∅, X, ¦a¦, ¦a, b¦, ¦a, c¦¦.
2) τ
2
= ¦∅, X, ¦a, b, c¦, ¦a, b, d¦, ¦a, b, c, d¦¦.
3) τ
3
= ¦∅, X, ¦a¦, ¦a, b¦, ¦a, c, d¦, ¦a, b, c, d¦¦.
R: τ
1
¸si τ
2
nu, τ
3
da.
1.23 Fie τ = ¦∅, R, (q, ∞)¦, q ∈ Q. S˘a se arate c˘a τ este o topologie pe R.
R: Mult ¸imea A =

q∈Q
¦(q, ∞), q >

2¦ = (

2, ∞) este o reuniune de mult ¸imi din τ,
totu¸si ea nu apart ¸ine lui τ deoarece

2 / ∈ Q.
1.24 Pe mult ¸imea X = ¦a, b, c¦ urm˘atoarele familii de p˘art ¸i ale lui X sunt topologii:
τ
1
= ¦∅, X, ¦a¦, ¦b, c¦¦; τ
2
= ¦∅, X, ¦a¦, ¦a, c¦¦;
τ
3
= ¦∅, X, ¦b¦, ¦a, c¦¦; τ
4
= ¦∅, X, ¦c¦, ¦b, c¦¦.
1.25 Fie τ = ¦∅, R, (−α, α)¦, α > 0. S˘a se arate c˘a τ este o topologie pe R.
1.26 Pe mult ¸imea X = ¦1, 2, 3, 4, 5¦ se consider˘a topologia:
τ = ¦∅, X, ¦1¦, ¦1, 2¦, ¦1, 3, 4¦, ¦1, 2, 3, 4¦, ¦1, 2, 5¦¦.
1) S˘a se g˘aseasc˘a punctele interioare ale mult ¸imii A = ¦1, 2, 3¦.
2) S˘a se g˘aseasc˘a punctele exterioare ale mult ¸imii A.
3) S˘a se g˘aseasc˘a punctele frontier˘a ale mult ¸imii A.
R: 1) Int A = ¦1, 2¦ deoarece 1 ∈ ¦1, 2¦ ⊂ A, 2 ∈ ¦1, 2¦ ⊂ A. 3 nu este punct interior
lui A deoarece nu apart ¸ine la nici o mult ¸ime deschis˘a inclus˘a ˆın A. 2) (A = ¦4, 5¦ ¸si
Int (A = ∅, deci nu exist˘a puncte exterioare lui A. 3) Fr A = ¦3, 4, 5¦.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 9
1.27 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele familii de p˘art ¸i sunt topologii pe R:
1) τ
i
= ¦∅, R, (a, ∞)¦, ∀a ∈ R, (topologia inferioar˘a sau dreapt˘a a lui R).
2) τ
s
= ¦∅, R, (−∞, a)¦, ∀a ∈ R, (topologia superioar˘a sau stˆang˘a a lui R).
1.28 S˘a se g˘aseasc˘a interiorul, exteriorul ¸si frontiera intervalului I = [3, ∞) relativ la
spat ¸iul topologic (R, τ
i
), unde τ
i
este topologia inferioar˘a pe R.
R: Cea mai ampl˘a mult ¸ime deschis˘a, cont ¸inut˘a ˆın I, este (3, ∞), deci Int A = (3, ∞).
(I = (−∞, 3) ¸si nu cont ¸ine nici o alt˘a mult ¸ime deschis˘a ˆın afar˘a de mult ¸imea vid˘a.
Int (A = ∅, Fr A = (−∞, 3].
1.2 Mult ¸imea numerelor reale
1.29 S˘a se arate c˘a mult ¸imea A = ¦x
n
=
n

n +
1
n

n
+
1
n
+ 1, n ∈ N, n ≥ 2¦ este
m˘arginit˘a.
R: Din x +
1
x
≥ 2 pentru orice num˘ar real pozitiv, rezult˘a x
n
> 2 + 0 + 1 = 3, adic˘a
a = 3 este un minorant pentru A. Cum pentru n ≥ 2, 1 <
n

n < 2 ¸si
1
n

1
2
, urmeaz˘a
x
n
< 2 + 1 +
1
2
+ 1 =
9
2
, adic˘a b =
9
2
este un majorant pentru A.
1.30 S˘a se arate c˘a mult ¸imea A
α
= ¦y ∈ R, y =
αx+1
x
2
+x+2
, x ∈ R¦ este m˘arginit˘ a pentru
orice α ∈ R ¸si s˘a se determine inf A
α
¸si supA
α
.
R: Fie y ∈ A
α
. Atunci: yx
2
+ (y − α)x + 2y − 1 = 0, care trebuie s˘a aib˘a solut ¸ii
reale. Deci (y − α)
2
− 4y(2y − 1) = −7y
2
− 2(α − 2)y + α
2
≥ 0, de unde, notˆand cu
β = 2


2
−α + 1,:
y ∈
_
2 −α −β
7
,
2 −α +β
7
_
.
A¸sadar:
inf A
α
= minA
α
=
2 −α −β
7
, supA
α
= max A
α
=
2 −α +β
7
.
1.31 S˘a se determine minorant ¸ii, majorant ¸ii, cel mai mic element ¸si cel mai mare
element (dac˘a exist˘a) ale urm˘atoarelor mult ¸imi de numere reale:
1) A = ¦sin1, sin2, sin3¦. 2) A =
_
1 −
1
n
, n ∈ N

_
.
3) A =
_
2
n
−1
2
n
+1
, n ∈ N

_
. 4) A = ¦x ∈ R, x
2
≤ 5¦.
5) A = ¦x ∈ R, x ≥ 0, x
2
> 5¦. 6) A = ¦x ∈ R, x
3
−x ≤ 0¦.
7) A = ¦x −sinx, x ∈ R¦.
R: 1) Cum: sin2 = sin(π−2), sin3 = sin(π−3), deoarece: 0 < π−3 < 1 < π−2 <
π
2
¸si funct ¸ia sinus este strict cresc˘atoare pe
_
0,
π
2
¸
, rezult˘a:
sin0 < sin(π −3) < sin1 < sin(π −2) < sin
π
2
¸si deci 0 < sin3 < sin1 < sin2 < 1. A¸sadar: minA = sin3, max A = sin2 ¸si orice num˘ar
a ≤ sin3 este un minorant, iar orice num˘ar b ≥ sin2 este un majorant.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 10
2) Deoarece
1
n
≤ 1, rezult˘a c˘a 1 −
1
n
≥ 0. Deci 0 este un minorant al mult ¸imii A ¸si
orice num˘ar a ∈ (−∞, 0] este minorant. Nici un num˘ar a > 0 nu poate fi minorant al
mult ¸imii A deoarece 0 ∈ A ¸si din definit ¸ia minorantului ar rezulta c˘a a ≤ 0 (contradict ¸ie).
Evident inf A = minA = 0. Mult ¸imea majorant ¸ilor este [1, ∞).
ˆ
Intr-adev˘ar, b ≥ 1
implic˘a b ≥ 1 −
1
n
, pentru orice n ∈ N

. Dac˘a b < 1 rezult˘a 1 −b > 0 ¸si atunci ∃n ∈ N

a.ˆı. 1 −b >
1
n
sau b < 1 −
1
n
, adic˘a b nu ar mai fi majorant. Evident supA = 1, ˆın timp
ce max A nu exist˘a.
3) Din inegalitatea:
1
3

2
n
−1
2
n
+ 1
< 1, n ∈ N

,
deducem c˘a mult ¸imea miniorant ¸ilor lui A este
_
−∞,
1
3
¸
, mult ¸imea majorant ¸ilor este
[1, ∞), inf A = minA =
1
3
, supA = 1, iar max A nu exist˘a.
4) inf A = minA = −

5, supA = max A =

5,
5) inf A =

5, supA = ∞, 6) inf A = −∞, max A = supA = 1,
7) inf A
7
= −∞, sup A
7
= ∞.
1.32 S˘a se determine inf A, minA, supA ¸si max A dac˘a:
1) A = ¦x ∈ R, x =
a+1
a
2
+a+1
, a ∈ R¦.
2) A = ¦y ∈ R, y =
x
2
−3x+2
x
2
+x+1
, x ∈ R¦.
3) A = ¦y ∈ R, y =
3x
2
+4x

3−1
x
2
+1
, x ∈ R¦.
R: 1) Din xa
2
+ (x − 1)a + x − 1 = 0, cu a ∈ R, rezult˘a A =
_

1
3
, 1
¸
. Deci
inf A = minA = −
1
3
, sup A = max A = 1. 2) A =
_
9−2

21
3
,
9+2

21
3
_
. 3) A = [−3, 5].
1.33 Utilizˆand axioma lui Arhimede, s˘a se arate c˘a pentru orice x ∈ R

exist˘a n ∈ Z
a.ˆı. s˘a avem:
1) x
2
+n ≥ nx + 1. 2) x
2
≥ 2x +n.
R: 1) Inegalitatea se mai scrie: x
2
−1 ≥ n(x −1). Pentru x = 1 este evident˘a. Dac˘a
x ,= 1, pentru num˘arul real
x
2
−1
x−1
= x + 1, conform axiomei lui Arhimede, exist˘a n ∈ Z
a.ˆı. x + 1 ≥ n.
1.34 Fie [a
n
, b
n
] ⊃ [a
n+1
, b
n+1
], n ∈ N

un ¸sir descendent de segmente reale. S˘a se
arate c˘a:
1)

n=1
[a
n
, b
n
] ,= ∅ (Cantor-Dedekind).
2) Dac˘a b
n
−a
n

1
n
, n ∈ N

, atunci exist˘a un num˘ar x
0
∈ R, unic determinat, cu
proprietatea c˘a:

n=1
[a
n
, b
n
] = ¦x
0
¦.
R: 1) Din [a
n
, b
n
] ⊃ [a
n+1
, b
n+1
] rezult˘a c˘a a
n
≤ b
m
, ∀n, m ∈ N

. A¸sadar mult ¸imea
A = ¦a
n
, n ∈ N

¦ este m˘arginit˘a superior (orice b
m
este un majorant), iar mult ¸imea
B = ¦b
m
, m ∈ N

¦ este m˘arginit˘a inferior (orice a
n
este un minorant). Exist˘a deci supA
¸si inf B ¸si sup A ≤ inf B.
ˆ
In concluzie,

n=1
[a
n
, b
n
] ⊃ [supA, inf B] ,= ∅.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 11
2) Dac˘a ar exista x ¸si y cu x < y ¸si x, y ∈

n=1
[a
n
, b
n
], atunci din a
n
≤ x < y ≤ b
n
rezult˘a: 0 < y − x ≤ b
n
− a
n

1
n
, adic˘a n(y − x) ≤ 1, n ∈ N

, ceea ce ar contrazice
axioma lui Arhimede aplicat˘a numerelor y −x ¸si 1.
1.35 Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R

+
¸si a
1
a
2
a
n
= 1, atunci a
1
+a
2
+ +a
n
≥ n.
R: Folosim metoda induct ¸iei matematice. P(2) : dac˘a a
1
, a
2
∈ R

+
¸si a
1
a
2
= 1, atunci
a
1
+a
2
≥ 2. Fie a
1
≥ 1 ¸si a
2
≤ 1. Urmeaz˘a (a
1
−1)(a
2
−1) ≤ 0 sau a
1
+a
2
≥ 1+a
1
a
2
≥ 2.
P(n) : dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R

+
¸si a
1
a
2
a
n
= 1, atunci a
1
+a
2
+ +a
n
≥ n.
P(n + 1) : dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
, a
n+1
∈ R

+
¸si a
1
a
2
a
n
a
n+1
= 1, atunci
a
1
+a
2
+ +a
n
+a
n+1
≥ n + 1.
Printre numerele a
1
, a
2
, . . . , a
n
, a
n+1
exist˘a cel put ¸in unul mai mare sau cel put ¸in egal
cu 1 ¸si cel put ¸in unul mai mic sau cel mult egal cu 1. F˘ar˘a a restrˆange generalitatea,
putem presupune c˘a acestea sunt a
1
¸si a
2
. Din P(2) avem c˘a a
1
+ a
2
≥ 1 + a
1
a
2
, de
unde deducem:
a
1
+a
2
+ +a
n
+a
n+1
≥ 1 +a
1
a
2
+a
3
+ +a
n
+a
n+1
≥ 1 +n,
deoarece a
1
a
2
, . . . , a
n
, a
n+1
sunt n numere al c˘aror produs este 1.
1.36 Inegalitatea mediilor. Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n
∈ R

+
¸si A media aritmetic˘a, G media
geometric˘ a, H media armonic˘a a celor n numere, definite prin;
A =
x
1
+x
2
+ +x
n
n
, G =
n

x
1
x
2
x
n
, H =
n
1
x
1
+
1
x
2
+
1
x
n
.
S˘a se arate c˘a au loc inegalit˘at ¸ile: H ≤ G ≤ A.
R: Din definit ¸ia mediei geometrice avem:
x
1
x
2
x
n
G
n
= 1 sau
x
1
G

x
2
G

x
n
G
= 1.
Luˆand ˆın exercit ¸iul precedent a
k
=
x
k
G
, k = 1, n, obt ¸inem:
x
1
G
+
x
2
G
+ +
x
n
G
≥ n, sau
A ≥ G.
ˆ
Inlocuind aici pe x
k
prin
1
x
k
, k = 1, n, g˘asim H ≤ G.
1.37 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. Pentru orice numere reale a
1
, a
2
, . . . , a
n
¸si
b
1
, b
2
, . . . , b
n
are loc inegalitatea:
(a
1
b
1
+a
2
b
2
+ +a
n
b
n
)
2

_
a
2
1
+a
2
2
+ +a
2
n
_ _
b
2
1
+b
2
2
+ +b
2
n
_
,
sau
¸
¸
¸
¸
¸
n

k=1
a
k
b
k
¸
¸
¸
¸
¸

¸
¸
¸
_
n

k=1
a
2
k

¸
¸
¸
_
n

k=1
b
2
k
.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 12
R: Fie trinomul de gradul al doilea:
f(x) =
_
a
2
1
+a
2
2
+ +a
2
n
_
x
2
−2 (a
1
b
1
+a
2
b
2
+ +a
n
b
n
) x +
_
b
2
1
+b
2
2
+ +b
2
n
_
,
care se mai scrie:
f(x) = (a
1
x −b
1
)
2
+ (a
2
x −b
2
)
2
+ + (a
n
x −b
n
)
2
≥ 0
pentru orice x ∈ R, deci ∆ ≤ 0, ceea ce implic˘a inegalitatea dat˘a.
1.38 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale a
k
, b
k
, k = 1, n are loc
inegalitatea:
¸
¸
¸
_
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

¸
¸
¸
_
n

k=1
a
2
k
+
¸
¸
¸
_
n

k=1
b
2
k
.
R: Tinˆand seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem:
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2
=
n

k=1
a
2
k
+ 2
n

k=1
a
k
b
k
+
n

k=1
b
2
k

n

k=1
a
2
k
+ 2
¸
¸
¸
_
n

k=1
a
2
k

¸
¸
¸
_
n

k=1
b
2
k
+
n

k=1
b
2
k
,
sau
n

k=1
(a
k
+b
k
)
2

_
_
¸
¸
¸
_
n

k=1
a
2
k
+
¸
¸
¸
_
n

k=1
b
2
k
_
_
2
,
de unde, extr˘agˆand radicalul rezult˘a inegalitatea dat˘a.
1.39 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi a ∈ [−1, ∞) ¸si α ∈ [1, ∞) avem:
(1 +a)
α
≥ 1 +αa.
R: Inegalitatea rezult˘a din studiul monotoniei funct ¸iei f : [−1, ∞) → R, f(x) =
(1 +x)
α
−αx −1, observˆand c˘a aceasta are un minim egal cu 0 ˆın x = 0.
1.40 Dac˘a a ∈ [−1, ∞) ¸si n ∈ N

atunci: (1 +a)
n
≥ 1 +na.
R: Se ia ˆın inegalitatea lui Bernoulli α = n.
1.41 Dac˘a b > 0, b ,= 1, atunci:
_
1+nb
n+1
_
n+1
> b
n
.
R: Aplicˆand inegalitatea lui Bernoulli, avem:
_
1 +nb
n + 1
_
n+1
=
_
b +
1 −b
n + 1
_
n+1
= b
n+1
_
1 +
1 −b
b(n + 1)
_
n+1
> b
n+1
_
1 +
1 −b
b
_
= b
n
.
1.42 S˘a se arate c˘a:
1)
_
1 +
1
n + 1
1
_
n+1
>
_
1 +
1
n
_
n
. 2)
_
1 −
1
n + 1
_
n+1
>
_
1 −
1
n
_
n
.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 13
R: Se ia ˆın inegalitatea precedent˘a b = 1 +
1
n
, respectiv b = 1 +
1
n
.
1.43 S˘a se arate c˘a oricare ar fi numerele reale a
1
, a
2
, . . . , a
n
≥ −1, de acela¸si semn,
are loc inegalitatea (generalizare a inegalit˘at ¸ii lui Bernoulli):
(1 +a
1
)(1 +a
2
) (1 +a
n
) ≥ 1 +a
1
+a
2
+ +a
n
.
R: Se folose¸ste induct ¸ia matematic˘a.
1.44 Inegalitatea lui Cebˆı¸sev. Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
¸si b
1
, b
2
, . . . , b
n
numere reale cu
a
1
≥ a
2
≥ ≥ a
n
, b
1
≥ b
2
≥ ≥ b
n
¸si S = a
1
b
i
1
+ a
2
b
i
2
+ a
n
b
i
n
, n ≥ 2, unde
¦i
1
, i
2
, . . . , i
n
¦ = ¦1, 2, . . . , n¦. S˘a se arate c˘a:
a
1
b
n
+a
2
b
n−1
+ a
n
b
1
≤ S ≤ a
1
b
1
+a
2
b
2
+ +a
n
b
n
.
R: Fie j < k, i
j
< i
k
atunci (a
j
−a
k
)(b
i
j
−b
i
k
) ≥ 0 implic˘a: a
j
b
i
j
+a
k
b
i
k
≥ a
j
b
i
k
+
a
k
b
i
j
. Deci orice inversiune ˆın mult ¸imea ¦i
1
, i
2
, . . . , i
n
¦ mic¸soreaz˘a suma S, ca atare
ea este maxim˘a pentru permutarea identic˘a ¦1, 2, . . . , n¦ ¸si minim˘a pentru permutarea
¦n, n −1, . . . , 1¦.
1.45 Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
¸si b
1
, b
2
, . . . , b
n
numere reale cu a
1
≥ a
2
≥ ≥ a
n
, b
1
≥ b
2

≥ b
n
. S˘a se arate c˘a:
n
_
n

i=1
a
i
b
i
_

_
n

i=1
a
i
_

_
n

i=1
b
i
_
.
R: Din exercit ¸iul precedent rezult˘a c˘a max S =
n

i=1
a
i
b
i
. Avem deci inegalit˘at ¸ile:
n

i=1
a
i
b
i
= a
1
b
1
+a
2
b
2
+ +a
n
b
n
,
n

i=1
a
i
b
i
≥ a
1
b
2
+a
2
b
3
+ +a
n
b
1
,
.....................
n

i=1
a
i
b
i
≥ a
1
b
n
+a
2
b
1
+ +a
n
b
n−1
.
Prin adunare membru cu membru obt ¸inem inegalitatea din enunt ¸.
1.46 Fie a, b, c > 0. S˘a se arate c˘a:
1)
a
b+c
+
b
a+c
b +
c
a+b
c ≥
3
2
. 2) a +b +c ≤
a
2
+b
2
2c
+
b
2
+c
2
2a
+
c
2
+a
2
2b

a
3
bc
+
b
3
ca
+
c
3
ab
.
R: Se aplic˘a inegalitatea lui Cebˆı¸sev:
1) pentru tripletele (a, b, c) ¸si
_
1
b+c
,
1
a+c
,
1
a+b
_
,
2) pentru tripletele: (a
2
, b
2
, c
2
) ¸si
_
1
c
,
1
b
,
1
a
_
, respectiv (a
3
, b
3
, c
3
) ¸si
_
a
abc
,
b
abc
,
c
abc
_
.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 14
1.47 Inegalitatea lui H¨older. Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
≥ 0, b
1
, b
2
, . . . , b
n
≥ 0, p > 1,
q > 1 ¸si
1
p
+
1
q
= 1, atunci:
n

i=1
a
i
b
i

_
n

i=1
a
p
i
_
1/p
_
n

i=1
b
q
i
_
1/q
.
R: Dac˘a
n

i=1
a
p
i
= 0 sau
n

i=1
b
q
i
= 0 inegalitatea este evident˘a. Fie:
A =
a
p
i
n

i=1
a
p
i
, B =
b
q
i
n

i=1
b
q
i
¸si funct ¸ia f : [0, ∞) → R, definit˘a prin: f(x) = x
α
− αx, α ∈ (0, 1). Deoarece f are ˆın
x = 1 un maxim egal cu 1 −α, rezult˘a c˘a: x
α
−αx ≤ 1 −α, ∀x ∈ [0, ∞). Lu˘am x =
A
B
¸si α =
1
p
, deci 1 − α =
1
q
, deducem: A
1
p
B
1
q

A
p
+
B
q
.
ˆ
Inlocuind aici A ¸si B, sumˆand
apoi dup˘a i de la 1 la n, obt ¸inem inegalitatea din enunt ¸.
1.48 S˘a se arate c˘a pentru orice n ∈ N

are loc inegalitatea:
1

2
3

3!
N

n! ≤
(n + 1)!
2
n
.
R: Se folose¸ste majorarea:
k

k! =
k

1 2 k ≤
1+2+···+k
k
=
k+1
k
.
1.49 Dac˘a x
1
, x
2
, . . . , x
n
∈ R

+
, atunci:
(x
1
+x
2
+ +x
n
)
_
1
x
1
+
1
x
2
+ +
1
x
n
_
≥ n
2
.
R: Se folose¸ste inegalitatea lui Schwarz-Cauchy cu a
i
=

x
i
, b
i
=
1

x
i
, i = 1, n.
1.50 Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R

+
, atunci:
(a
2
1
+a
1
+ 1) (a
2
n
+a
n
+ 1)
a
1
a
2
a
n
≥ 3
n
.
R: Se folose¸ste inegalitatea: x +
1
x
≥ 2, pentru orice x ∈ R

+
.
1.51 Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R

+
, n ≥ 2 ¸si S = a
1
+a
2
+ +a
n
atunci:
a
1
S −a
1
+
a
2
S −a
2
+ +
a
n
S −a
n

n
n −1
.
R: Not˘am b
i
=
1
S−a
i
1, i = 1, n. Deoarece S > a
i
rezult˘a c˘a b
i
> 0. putem scrie:
(b
1
+b
2
+ +b
n
)
_
1
b
1
+
1
b
2
+ +
1
b
n
_
≥ n
2
,
sau
n
2
n −1

_
n

k=1
a
k
__
n

k=1
b
k
_
≤ n
_
a
1
S −a
1
+
a
2
S −a
2
+ +
a
n
S −a
n
_
.
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA SPAT¸ IILOR METRICE 15
1.52 Dac˘a a, b, c ∈ R

+
, atunci:
ab
a +b
+
bc
b +c
+
ca
c +a

a +b +c
2
.
R: Se t ¸ine seama c˘a
ab
a+b

a+b
4
etc.
1.53 Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R

+
, n ≥ 2, atunci:
a
1
a
2
+
a
2
a
3
+ +
a
n−1
a
n
+
a
n
a
1
≥ n.
R: Se foloset ¸e inegalitatea mediilor.
1.54 Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R

+
, atunci:
(1 +a
1
)(1 +a
2
) (1 +a
n
) ≥ 2
n
.
R: Se ˆınmult ¸esc membru cu membru inegalit˘at ¸ile: 1 +a
i
≥ 2

a
i
, i = 1, n.
1.55 Dac˘a a, b, c ∈ R

+
, atunci: (a +b)(b +c)(c +a) ≥ 8abc.
R: Se ˆınmult ¸esc membru cu membru inegalit˘at ¸ile: a +b ≥ 2

ab etc.
1.56 Dac˘a a
1
, a
2
, . . . , a
n
> 0, b
1
, b
2
, . . . , b
n
> 0, atunci:
n
_
(a
1
+b
1
)(a
2
+b
2
) (a
n
+b
n
) ≥
n

a
1
a
2
a
n
n
_
b
1
b
2
b
n
.
R: Se folose¸ste inegalitatea mediilor pentru numerele:
a
i
a
i
+b
i
, i = 1, n ¸si respectiv:
b
i
a
i
+b
i
, i = 1, n ¸si se adun˘a inegalit˘at ¸ile obt ¸inute.
1.57 Dac˘a a, b, c ∈ R

+
, atunci:
a
a
b
b
c
c
≥ (abc)
a+b+c
3
.
R: F˘ar˘a a restrˆange generalitatea, putem presupune a ≥ b ≥ c. Din a
a−b
≥ b
a−b
,
b
b−c
≥ c
b−c
, a
a−c
≥ c
a−c
prin ˆınmult ¸ire membru cu membru se obt ¸ine inegalitatea din
enunt ¸.
Capitolul 2
S¸iruri ¸si serii
2.1 S¸iruri de numere reale
2.1 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸sir, s˘a se arate c˘a:
1) lim
n→∞
3 4
n
+ (−4)
n
5
n
= 0. 2) lim
n→∞
n
2
+ 2
n + 1
= +∞.
R: 1) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a exist˘a un rang N = N(ε) a.ˆı.
¸
¸
¸
¸
3 4
n
+ (−4)
n
5
n
−0
¸
¸
¸
¸
< ε, ∀n > N.
Dar
¸
¸
¸
3·4
n
+(−4)
n
5
n
¸
¸
¸ ≤
4·4
n
5
n
< ε pentru n >
ln
ε
4
ln
4
5
. A¸sadar, putem lua
N(ε) =
_
0, ε > 4,
_
ln
ε
4
ln
4
5
_
, ε ≤ 4.
2) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a exist˘a un rang N = N(ε) a.ˆı.
n
2
+2
n+1
> ε, ∀n > N.
ˆ
Ins˘a
n
2
+2
n+1
= n −1 +
3
n+1
> n −1 > ε, pentru n > 1 +ε. Putem lua
N(ε) = [1 +ε].
2.2 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸sir, s˘a se arate c˘a:
1) lim
n→∞
n
2n −1
=
1
2
. 2) lim
n→∞
4n + 1
5n −1
=
4
5
. 3) lim
n→∞
n
2
2(n
2
+ 1)
=
1
2
.
2.3 Folosind criteriul lui Cauchy, s˘a se arate c˘a ¸sirurile (x
n
)
n∈N
∗ sunt convergente,
unde:
1) x
n
=
n

k=1
1
k
2
. 2) x
n
=
n

k=1
sin(kx)
2
k
, x ∈ R.
3) x
n
=
n

k=1
α
k
a
k
. [α
k
[ < 1, k ∈ N

, a > 1.
16
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 17
R: 1) Ar˘at˘am c˘a ∀ε > 0, ∃N(ε) a.ˆı. [x
n+p
−x
n
[ < ε, ∀n > N(ε) ¸si p ∈ N

. Deoarece
1
(n +k)
2
<
1
(n +k) (n +k −1)
=
1
n +k −1

1
n +k
,
avem:
[x
n+p
−x
n
[ =
1
(n + 1)
2
+ +
1
(n +p)
2
<
1
n

1
n +p
<
1
n
< ε
pentru n >
1
ε
. Putem lua N(ε) =
_
1
ε
¸
.
2) Ar˘at˘am c˘a ∀ε > 0, ∃N(ε) a.ˆı. [x
n+p
−x
n
[ < ε, ∀n > N(ε) ¸si p ∈ N

. Avem:
[x
n+p
−x
n
[ =
¸
¸
¸
¸
sin(n + 1)x
2
n+1
+ +
sin(n +p)x
2
n+p
¸
¸
¸
¸

1
2
n+1
+ +
1
2
n+p
=
1
2
n
_
1 −
1
2
p
_
,
deci [x
n+p
−x
n
[ <
1
2
n
< ε pentru n >
ln
1
ε
ln 2
. Putem lua N(ε) =
_
ln
1
ε
ln 2
_
.
3) Avem
[x
n+p
−x
n
[ =
¸
¸
¸
α
n+1
a
n+1
+ +
α
n+p
a
n+p
¸
¸
¸ ≤

n+1
[
a
n+1
+ +

n+p
[
a
n+p
<
1
a
n+1
+ +
1
a
n+p
,
deci [x
n+p
−x
n
[ <
1
a
n
(a−1)

_
1 −
_
1
a
_
p
¸
<
1
a
n
(a−1)
1 < ε pentru n >
ln
1
ε(a−1)
ln a
. Putem lua
N(ε) =
_
ln
1
ε(a−1)
ln a
_
.
2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, s˘a se arate c˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
∗ este divergent, unde
x
n
= 1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
.
R: Este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a exist˘a un ε
0
> 0 ¸si un p ∈ N

a.ˆı. [x
n+p
−x
n
[ ≥ ε
0
.
Se constat˘a ˆıns˘a imediat c˘a pentru p = n avem:
[x
2n
−x
n
[ =
1
n + 1
+ +
1
2n

1
2
= ε
0
.
2.5 S˘a se cerceteze natura urm˘atoarelor ¸siruri (x
n
)
n∈N
cu termenii generali:
1) x
n
=
10
1
+
11
3
+ +
n + 10
2n + 1
. 2) x
n
= sinn.
R: 1) S¸irul este divergent. Se observ˘a c˘a:
[x
2n
−x
n
[ =
n + 11
2n + 3
+ +
2n + 10
4n + 1
>
2n + 10
4n + 1
>
1
2
.
2) Presupunem c˘a exist˘a limx
n
= x. Atunci avem ¸si limx
n+1
= x, limx
n−1
= x,
ceea ce implic˘a:
lim
n→∞
[sin(n + 1) −sin(n −1)] = 0,
adic˘a lim2 sin1 cos n = 0 sau limcos n = 0. Din sin2n = 2 sinncos n ar rezulta c˘a
limsin2n = 0. Dar ¸sirul (sin2n)
n∈N

este un sub¸sir al ¸sirului (sin n)
n∈N

, de unde se
deduce c˘a limsin n = 0. A¸sadar am avea: lim
_
sin
2
n + cos
2
n
_
= 0. Contradict ¸ie. Deci
¸sirul (x
n
) este divergent.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 18
2.6 Folosind criteriul lui Cauchy, s˘a se studieze natura ¸sirurilor cu termenii generali:
1) x
n
=
n

k=1
cos k!
k (k + 1)
. 2) x
n
=
n

k=1
cos kx
a
k
, a > 1. 3) x
n
=
n

k=1
sinkx
3
k
.
2.7 S˘a se calculeze limita ¸sirului cu termenul general:
x
n
=
α
0
n
k

1
n
k−1
+ +α
k
β
0
n
h

1
n
h−1
+ +β
h
, α
0
, β
0
,= 0, k, h ∈ N.
2.8 S˘a se calculeze limitele ¸sirurilor:
1) x
n
=
1 + 2 + +n
n
2
. 2) x
n
=
C
k
n
n
k
. 3) x
n
=
n
2
n
.
2.9 S˘a se arate c˘a dac˘a [a[ < 1, atunci limna
n
= 0.
R: Deoarece [a[ < 1, exist˘a b > 0 a.ˆı. [a[ =
1
1+b
¸si se dezvolt˘a dup˘a binomul lui
Newton.
2.10 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
p
numere reale pozitive. S˘a se arate c˘a:
lim
n→∞
n
_
x
n
1
+x
n
2
+ x
n
p
= max¦x
1
, x
2
, . . . , x
p
¦.
R: Fie x = max¦x
1
, x
2
, . . . , x
p
¦. Rezult˘a: x
n
≤ x
n
1
+x
n
2
+ x
n
p
≤ px
n
, adic˘a;
x ≤
n
_
x
n
1
+x
n
2
+ x
n
p
≤ x
n

p.
Dar lim
n

p = 1.
2.11 Fie ¸sirul cu termenul general:
x
n
= a +n + 1 −
n

k=1
k
4
+k
2
+ 1
k
4
+k
.
1) S˘a se arate c˘a (x
n
) este convergent.
2) S˘a se g˘aseasc˘a rangul de la care [x
n
−a[ ≤ 0, 01.
2.12 S˘a se calculeze limitele ¸sirurilor (x
n
) date prin termenii generali:
1) x
n
=

5n
2
−3n + 2
4n + 1
. 2) x
n
=
_
3n + 2
3n + 5
_
n
. 3) x
n
=
2a
n
+b
n
3a
n
+ 4b
n
.
4) x
n
=
2
2
+ 4
2
+ + (2n)
2
1
2
+ 3
2
+ + (2n −1)
2
. 5) x
n
=

n + 1 −2

n + 2 +

n + 3.
6) x
n
=
_
n + 2

n + 1 −
_
n + 4

n + 1. 7) x
n
=
3
_
n
2
+n + 1 −an.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 19
8) x
n
=
_
2n
2
+ 5n + 4
3n
2
+ 2
_
−6n
3n+1
. 9) x
n
=
_
n +

n + 1
n +
3

n + 2
_
n
. 10) x
n
=
_
1 +
1
n
_
3
−1
_
3 +
1
n
_
2
−9
.
11) x
n
=
n(1
3
+ 2
3
+ +n
3
)
(n + 2)
5
. 12) x
n
=
_
n
4
+n
2
+ 1 −
_
n
4
−n
2
+ 1.
13) x
n
= n
k
_
_
n + 2
n + 5
−1
_
. 14) x
n
= n
1
3
_
3
_
(n + 1)
2

3
_
(n −1)
2
_
.
2.13 Se consider˘a curba format˘a din semicercuri de raze r,
r
3
,
r
9
,
r
27
, . . . cu centrele cer-
curilor coliniare. S˘a se calculeze lungimea L
n
a liniei formate din primele n semicercuri,
precum ¸si L = limL
n
. Care sunt valorile lui n pentru care diferent ¸a L − L
n
reprezint˘a
cel mult 5% din L ?
R: Avem:
L
n
= π
_
r +
r
3
+
r
3
2
+ +
r
3
n−1
_
=
3πr
2

_
1 −
1
3
n
_
¸si L =
3πr
2
. L −L
n
=
3πr
2

1
3
n

5
100

3πr
2
, de unde 3
n
≥ 20, adic˘a n ≥ 3.
2.14 S˘a se discute dup˘a valorile parametrului real p:
= lim
n→∞
n
p
_
_
n + 1
n + 2

3
_
n + 2
n + 3
_
.
R: Not˘am
a
n
=
_
n + 1
n + 2

3
_
n + 2
n + 3
=
_
_
n + 1
n + 2
−1
_
+
_
1 −
3
_
n + 2
n + 3
_
.
Avem a
n
→0, iar na
n
→−
1
6
. Deci:
= −
1
6
lim
n→∞
n
p−1
=
_
_
_
0, p ∈ (−∞, 1),

1
6
, p = 1,
−∞, p ∈ (1, ∞).
2.15 S˘a se calculeze limita ¸sirului (x
n
) cu termenul general:
x
n
=
sin1 +a sin2 + +a
n−1
sinn
a
n
[1 + 2a + 3a
2
+ + (n + 1)a
n
]
, a > 1.
R: Din [sinx[ ≤ 1, ∀x ∈ R, deducem:
0 < [x
n
[ ≤
(1 −a)(1 −a
n
)
a
n
[1 −(n + 2)a
n+1
+ (n + 1)a
n+2
]
= α
n
¸si cum pentru a > 1, α
n
→0, rezult˘a c˘a x
n
→0.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 20
2.16 S˘a se arate c˘a ¸sirul cu termenul general x
n
= 1+
1
1!
+
1
2!
+ +
1
n!
este convergent.
Limita sa este num˘arul e.
R: Folosim criteriul lui Cauchy:
x
n+p
−x
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+ +
1
(n +p)!
=
=
1
(n + 1)!
_
1
n + 1
+
1
(n + 1)(n + 2)
+ +
1
(n + 1)(n + 2) (n +p)
_
de unde:
x
n+p
−x
n
<
1
n!
_
1
n + 1
+
1
(n + 1)
2
1 + +
1
(n + 1)
p
_
<
1
n!

1
n

1
n
< ε,
pentru n > N(ε) =
_
1
ε
¸
.
2.17 S˘a se arate c˘a dac˘a a
n
→a, atunci s
n
=
a
1
+a
2
+···+a
n
n
→a.
R: Se aplic˘a teorema lui Stolz-Cesaro.
2.18 S˘a se arate c˘a dac˘a ¸sirul de numere pozitive b
n
→b, atunci
p
n
=
n
_
b
1
b
2
b
n
→b.
2.19 Fie (a)
n
un ¸sir de numere pozitive. S˘a se arate c˘a dac˘a
lim
n→∞
a
n+1
a
n
= α ⇒ lim
n→∞
n

a
n
= α.
R: Se t ¸ine seama de egalitatea
n

a
n
=
n
_
a
1
1

a
2
a
1

a
n
a
n−1
.
2.20 S˘a se calculeze:
1) lim
n→∞
n

n. 2) lim
n→∞
n
_
(n + 1)(n + 2) (2n)
n
n
. 3) lim
n→∞
n

n!
n
.
R: Se aplic˘a exercit ¸iul precedent. Se obt ¸ine: 1) 1, 2)
4
e
, 3)
1
e
.
2.21 S˘a se arate c˘a:
lim
n→∞
1
p
+ 2
p
+ n
p
n
p+1
=
1
p + 1
, ∀p ∈ N.
R: Se aplic˘a teorema lui Stolz-Cesaro:
a
n+1
−a
n
b
n+1
−b
n
=
(n + 1)
p
(n + 1)
p+1
−n
p+1
=
_
1 +
1
n
_
p
n
__
1 +
1
n
_
p
−1
¸
+
_
1 +
1
n
_
p
.
Dar limn
__
1 +
1
n
_
p
−1
¸
= p.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 21
2.22 S˘a se determine limita ¸sirului cu termenul general:
x
n
=
1
p
+ 3
p
+ + (2n −1)
p
n
p+1
, p ∈ N

.
2.23 S˘a se calculeze:
lim
n→∞
1 +

2! +
3

3! + +
n

n!
n
2
a
n
, a > 1.
R: Se aplic˘a teorema lui Stolz-Cesaro:
lim
n→∞
a
n+1
−a
n
b
n+1
−b
n
= lim
n→∞
n+1
_
(n + 1)!
a
n
[(n + 1)
2
a −n
2
]
=
1
a −1
lim
n→∞
n+1
_
(n + 1)!
n + 1

n + 1
n
2
a
n
= 0.
2.24 S˘a se calculeze:
lim
n→∞
1 + (2!)
2


2 + (3!)
2

3

3 + + (n!)
2

n

n
n! (n + 1)!

n
.
R: Se aplic˘a teorema lui Stolz-Cesaro:
lim
n→∞
a
n+1
−a
n
b
n+1
−b
n
= lim
n→∞
(n + 1)
n+1

n + 1
(n + 1)(n + 2)

n + 1 −

n
= 0.
2.25 Se d˘a ¸sirul (x
n
)
n∈N
cu termenul general:
x
n
=
n

k=0
1
(k + 1)(k + 4)
.
1) S˘a se arate c˘a ¸sirul este m˘arginit ¸si s˘a se calculeze supx
n
.
2) S˘a se calculeze lim
_
18
11
x
n
¸
n
.
R: 1) Din identitatea
1
(k + 1)(k + 4)
=
1
3
_
1
k + 1

1
k + 4
_
, k ∈ N,
deducem:
lim
n→∞
x
n
= lim
n→∞
1
3
_
11
6

1
k + 2

1
k + 3

1
k + 4
_
=
11
18
.
Din x
n+1
−x
n
=
1
(n+2)(n+5)
> 0 rezult˘a c˘a ¸sirul este cresc˘ator ¸si deci sup x
n
=
11
18
.
2) lim
_
18
11
x
n
¸
n
= e
−1
.
2.26 S˘a se determine limita urm˘atoarelor ¸siruri:
1) x
n
=
3
1
3
+
5
1
3
+ 2
3
+ +
2n + 1
1
3
+ 2
3
+ +n
3
. 2) x
n
=
α
n

n
α
n+1

n+1
, α, β > 0.
3) x
n
=
a
n
+b
n
+ 3
n
2
n
+ 5
n
+n
, a, b ≥ 0. 4) x
n
=
1
7
n
n!

n

k=1
_
k
2
+ 3k + 9
_
.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 22
R: La 4) se t ¸ine seama de inegalitatea k
2
+ 3k + 9 ≥ 3
3

27k
3
= 9k.
2.27 S˘a se calculeze limita urm˘atoarelor ¸siruri:
1) x
n
=
n
¸
(n!)
2
(2n)! 8
n
. 2) x
n
=
n

k=1
k
2
+k −1
(k + 1)!
. 3) x
n
=
n

k=1
2
k−1
(k −1)
(k + 1)!
.
4) x
n
=
n
¸
3
3n
(n!)
3
(3n)!
. 5) x
n
=
n

k=1
1

n
2
+k
. 6) x
n
=
n

k=1
_
3
_
1 +
k
2
n
3
−1
_
.
R: 1) lim
a
n+1
a
n
= lim
n+1
16(2n+1)
=
1
32
. 2) Din
k
2
+k−1
(k+1)!
=
1
(k−1)!

1
(k+1)!
deducem c˘a
lim
n→∞
n

k=1
k
2
+k −1
(k + 1)!
= lim
n→∞
_
2 −
1
n!

1
(n + 1)!
_
= 2.
3) Din
2
k−1
(k−1)
(k+1)!
=
2
k−1
k!

2
k
(k+1)!
deducem c˘a
lim
n→∞
n

k=1
2
k−1
(k −1)
(k + 1)!
= lim
n→∞
_
1 −
2
n
(n + 1)!
_
= 1.
2.28 S˘a se calculeze limitele ¸sirurilor cu termenii generali:
1) x
n
=
(2n + 1)!!
(2n + 2)!!
. 2) x
n
=
n

k=1
k
2
+k
n
3
+k
. 3) x
n
=
n

k=1
k
2
+k −1
(k + 1)!
.
4) x
n
=
_
1 +
1
2
+
1
2
2
+ +
1
2
n
_

3 2
n
+ (−1)
n
2
n
. 5) x
n
=
n

k=1
2k + 1
k
2
(k + 1)
2
.
6) x
n
=
1
n
2

_
_
C
2
n
+
_
C
2
n+1
+ +C
2
2n
_
. 7) x
n
=
1
n
3

_
n

k=1
(2k −1)
2
_
.
2.29 S˘a se calculeze limita ¸sirurilor cu termenii generali:
1) x
n
=
_
cos
π
n
_
n
2
. 2) x
n
=
_
1 +
3

n + 1
2

n −3
_
α
6

n−3
, α ∈ R.
3) x
n
=
n

k=1
1
(k −1)! +k!
. 4) x
n
=
n

k=1
k (k + 1) (k + 2)
n
4
.
2.30 S˘a se calculeze limita ¸sirului cu termenul general
x
n
= ac + (a +ab)c
2
+ (a +ab +ab
2
)c
3
+ + (a +ab + +ab
n
)c
n+1
,
a, b, c ∈ R, [c[ < 1, b ,= 1, [bc[ < 1.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 23
R: S˘a observ˘am c˘a se mai scrie
x
n
=
ac
1 −b
[(1 +c + +c
n
) −b (1 +bc + +b
n
c
n
)] .
Deci
lim
n→∞
x
n
= lim
n→∞
x
n
_
1 −c
n+1
1 −c
−b
1 −(bc)
n+1
1 −bc
_
=
ac
(1 −c)(1 −bc)
.
2.31 S˘a se arate c˘a:
0 < ln[ln(k + 1)] −ln(lnk) <
1
k lnk
, ∀k ≥ 2
¸si apoi s˘a se calculeze lim
n

k=2
1
k ln k
.
R: Inegalitatea din stˆanga rezult˘a din faptul c˘a funct ¸ia lnx este strict cresc˘atoare.
Fie f : (1, ∞) → R, definit˘a prin f(x) = ln(lnx). Pe fiecare interval [k, k + 1], k ≥ 2,
conform teoremei lui Lagrange, exist˘a c
k
∈ (k, k + 1) a.ˆı.
ln[ln(k + 1)] −ln(lnk) =
1
c
k
lnc
k
.
Din lnk < lnc
k
< ln(k + 1) deducem:
1
(k + 1) ln(k + 1)
<
1
c
k
lnc
k
<
1
k lnk
,
deci
0 <
1
(k + 1) ln(k + 1)
< ln[ln(k + 1)] −ln(ln k) <
1
k lnk
.
Sumˆand pentru k = 2, n rezult˘a c˘a limita este ∞.
2.32 S˘a se calculeze limita ¸sirului cu termenul general
x
n
=
n
_
(n
2
+ 1)(n
2
+ 2
2
) (2n
2
)
n
2
.
R: Avem c˘a
lnx
n
=
1
n
n

k=1
ln
_
1 +
k
2
n
2
_
,
care este o sum˘a Riemann pentru funct ¸ia f(x) = ln(1 + x
2
) pe intervalul [0, 1], pentru
diviziunea ∆
n
=
_
0,
1
n
,
2
n
, . . . , 1
_
, cu punctele intermediare ξ
k
=
k
n
¸si deci
lim
n→∞
lnx
n
=
_
1
0
ln(1 +x
2
) dx = ln2 −2 +
π
2
.
2.33 S˘a se calculeze limita ¸sirului cu termenul general
x
n
=
_
_
b
a
(x −a)
n
(b −x)
n
dx
_1
n
, a < b.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 24
R: Not˘am I
m,n
=
_
b
a
(x −a)
m
(b −x)
n
dx. Integrˆand prin p˘art ¸i, obt ¸inem
I
m,n
=
m
n + 1
I
m−1,n+1
=
m
n + 1

m−1
n + 2

1
n +m+ 1
I
0,n+m
.
Se obt ¸ine de aici c˘a I
n,n
=
(n!)
2
(2n+1)!
(b −a)
2n+1
, de unde limx
n
=
_
b−a
2
_
2
.
2.34 S˘a se calculeze lim
_
n

k=1
_
1 +
k
n
2
−1
_
.
R: Deoarece
_
1 +
k
n
2
−1 =
1
n
2

k

1+
k
n
2
+1
. Din
1
n
2

k
_
1 +
1
n
+ 1

1
n
2

k
_
1 +
k
n
2
+ 1

1
n
2

k
_
1 +
1
n
2
+ 1
,
sumˆand pentru k = 1, n, rezult˘a
n(n + 1)
2n
2

1
_
1 +
1
n
+ 1

_
n

k=1
_
1 +
k
n
2
−1
_

n(n + 1)
2n
2

1
_
1 +
1
n
2
+ 1
,
deci ¸sirul are limita
1
2
.
2.35 Fiind dat˘a funct ¸ia f : R ¸ ¦−2, −1¦ → R, definit˘a prin f(x) =
1
x
2
+3x+2
, s˘a se
calculeze limita ¸sirului cu termenul general
x
n
= f
(k)
(1) +f
(k)
(2) + +f
(k)
(n),
unde f
(k)
este derivata de ordinul k a funct ¸iei f.
R: Deoarece f(x) se poate scrie: f(x) =
1
x+1

1
x+2
, rezult˘a c˘a
f
(k)
(x) = (−1)
k
k!
_
1
(x + 1)
k+1

1
(x + 2)
k+1
_
,
¸si deci
x
n
=
_
1
2
k+1

1
(n + 2)
k+1
_
→(−1)
k
k!
1
2
k+1
.
2.36 S˘a se studieze natura ¸sirului (x
n
) definit prin: x
1
= a ∈ [1, 2] ¸si x
n+1
= x
2
n

2x
n
+ 2, pentru n ≥ 1.
2.37 Se dau numerele reale a
0
, b
0
, c
0
. Definim ¸sirurile (a
n
)
n∈N
, (b
n
)
n∈N
, (c
n
)
n∈N
prin:
a
n+1
=
1
2
(b
n
+c
n
) , b
n+1
=
1
2
(c
n
+a
n
) , c
n+1
=
1
2
(a
n
+b
n
) .
S˘a se arate c˘a ¸sirurile sunt convergente la
1
3
(a
0
+b
0
+c
0
).
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 25
R: Fie x
n
= a
n
+ b
n
+ c
n
. Adunˆand cele trei relat ¸ii, obt ¸inem: x
n+1
= x
n
, deci (x
n
)
este un ¸sir constant: x
n
= x
0
. Din a
n+1
=
1
4
(a
n−1
+x
0
) rezult˘a c˘a a
n

1
3
x
0
etc.
2.38 Fie q =
1−

5
2
¸si ¸sirul (x
n
) definit prin: x
1
= q, x
2
= 1 + q, x
n+2
= x
n
+ x
n+1
,
n ∈ N

.
1) S˘a se arate c˘a termenii ¸sirului sunt ˆın progresie geometric˘a.
2) S˘a se arate c˘a are loc egalitatea

n
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
n+2
x
n+1
x
n
x
n
x
n+2
x
n+1
x
n+1
x
n
x
n+2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 4 x
3n+2
.
3) S˘a se calculeze limx
n
.
R: 1) Prin induct ¸ie matematic˘a: x
2
= 1 + q = q
2
, x
3
= x
1
+ x
2
= q
3
. Presupunem
x
n
= q
n
. Din x
n+2
= x
n
+x
n+1
= q
n
+q
n+1
= q
n
(1 +q), rezult˘a x
n+2
= q
n+2
.
2) ∆
n
= q
3n
(q
6
−2q
3
+ 1) = 4q
3n+2
= 4x
3n+2
. 3) Deoarece [q[ < 1, limx
n
= 0.
2.39 S˘a se calculeze limita ¸sirului:
x
1
=

a, x
n+1
=

a +x
n
, a > 0.
2.40 S˘a se calculeze
lim
n→∞
_
4n −4 −2a
n
π
_
n
, a
n
=
_
n
1
2x
2
1 +x
2
dx, n ≥ 2.
R: Se obt ¸ine: a
n
= 2n −2 −2 arctg n +
π
2
, iar limita este e

4
π
.
2.41 Fie (A
n
)
n∈N
∗ ¸si (B
n
)
n∈N
∗ dou˘a ¸siruri de numere rat ¸ionale a.ˆı.:
_
a +b

k
_
n
= A
n
+B
n

k, n ≥ 1, a, b ∈ Q
+
,

k ∈ R¸ Q.
S˘a se calculeze lim
A
n
B
n
.
R: Din A
n
+B
n

k =
_
a +b

k
_
n
¸si A
n
−B
n

k =
_
a −b

k
_
n
, urmeaz˘a:
A
n
=
1
2
__
a +b

k
_
n
+
_
a −b

k
_
n
_
, B
n
=
1
2

k
__
a +b

k
_
n

_
a −b

k
_
n
_
.
A¸sadar lim
A
n
B
n
=

k.
2.42 Fie matricea A =
_
1 0
3 2
_
¸si
A
n
=
_
1 0
a
n
b
n
_
, n ∈ N

.
S˘a se calculeze lim
a
n
b
n
.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 26
R: Se g˘ase¸ste: a
n
= 3 (2
n
−1) ¸si b
n
= 2
n
.
2.43 S˘a se calculeze limsin
2
_
π

n
2
+n + 1
_
.
R: Deoarece sin α = sin(α −nπ), urmeaz˘a:
sin
2
_
π
_
n
2
+n + 1
_
= sin
2
_
π
_
n
2
+n + 1 −nπ
_
= sin
2
_
π
n + 1

n
2
+n + 1 +n
_
¸si deci limsin
2
_
π

n
2
+n + 1
_
= sin
2 π
2
= 1.
2.44 S˘a se calculeze limita ¸sirului
x
n
=
n+1
_
(n + 1)! −
n

n!, n ≥ 2.
R: Fie a
n
=
(n+1)
n
n!
. Deoarece
a
n+1
a
n
=
_
1 +
1
n+1
_
n+1
→e, rezult˘a c˘a
n

a
n
= e. Fie
b
n
=
n+1
_
(n + 1)!
n

n!
=
_
n + 1
n

n!
_ 1
n+1
¸si b
n
n
=
_
n+1
n

n!
_ n
n+1
→e ¸si
e = lim
n→∞
_
1 +
n+1
_
(n + 1)! −
n

n!
n

n!
_
n
= lim
n→∞
_
_
_
1 +
x
n
n

n!
_
n

n!
x
n
_
_
x
n
n
n

n!
= e
e limx
n
,
deci limx
n
=
1
e
.
2.45 S˘a se determine mult ¸imea punctelor limit˘a, limita inferioar˘a ¸si limita superioar˘a
pentru ¸sirurile date prin:
1) x
n
=
1 + (−1)
n
3
+ (−1)
n

2n
3n + 1
. 2) x
n
=
_
1 +
1
n
_
n

_
(−1)
n
+
1
2
_
+ cos

2
.
R: 1) Deoarece ¦x
n
¦
n∈N
= ¦x
2k
¦
k∈N
∪ ¦x
2k+1
¦
k∈N
¸si
x
2k
=
2
3
+
4k
6k + 1

4
3
, x
2k+1
= −
4k + 2
6k + 4
→−
2
3
,
rezult˘a c˘a /=
_

2
3
,
4
3
_
, liminf x
n
= −
2
3
, limsupx
n
=
4
3
.
2) Deoarece ¦x
n
¦
n∈N
= ¦x
4k
¦
k∈N
∪ ¦x
4k+1
¦
k∈N
∪ ¦x
4k+2
¦
k∈N
∪ ¦x
4k+3
¦
k∈N
¸si
x
4k
=
3
2
_
1 +
1
4k
_
4k
+ cos 2kπ →
3
2
e + 1,
x
4k+1
= −
1
2
_
1 +
1
4k+1
_
4k+1
+ cos
(4k+1)π
2
→−
1
2
e,
x
4k+2
=
3
2
_
1 +
1
4k+2
_
4k+2
+ cos
(4k+2)π
2

3
2
e −1,
x
4k+3
= −
1
2
_
1 +
1
4k+3
_
4k+3
+ cos
(4k+3)π
2
→−
1
2
e,
rezult˘a c˘a /=
_

1
2
e,
3
2
e −1,
3
2
e + 1
_
, liminf x
n
= −
1
2
e, limsupx
n
=
3
2
e + 1.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 27
2.46 S˘a se determine mult ¸imea punctelor limit˘a, limita inferioar˘a ¸si limita superioar˘a
pentru ¸sirurile date prin:
1) x
n
=
_
1 +
1
n
_
n·(−1)
n

n
2n + 1
+ cos

2
, n ∈ N

.
2) x
n
= 5 −3 (−1)
n(n+1)
2
+ sin

2
, n ∈ N.
3) x
n
=
1
n
n
(−1)
n
+ sin

2
, n ∈ N

.
4) x
n
=
1 + (−1)
n
2

n −1
n + 1
, n ∈ N.
5) x
n
= (−1)
n(n+1)
2
−cos

3
, n ∈ N.
2.2 Principiul contract ¸iei
2.47 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia x
3
+ 4x − 1 = 0 are o singur˘a r˘ad˘acin˘a real˘a ¸si s˘a se
determine aproximat ¸iile pˆan˘a la ordinul trei ale r˘ad˘acinii.
R: Se constat˘a imediat c˘a ecuat ¸ia are o r˘ad˘acin˘a pe intervalul [0, 1]. Scriind ecuat ¸ia
sub forma echivalent˘a x =
1
x
2
+4
, problema revine la a ar˘ata c˘a aplicat ¸ia ϕ : [0, 1] → R,
ϕ(x) =
1
x
2
+4
, este o contract ¸ie pe [0, 1]. Dar
d(ϕ(x), ϕ(y)) = [ϕ(x) −ϕ(y)[ =
[x +y[
(x
2
+ 4) (y
2
+ 4)
d(x, y) ≤
1
8
d(x, y).
ˆ
Intr-adev˘ar, din [x[ ≤
x
2
+4
4
, deducem [x +y[ ≤ [x[ + [y[ ≤
1
4
_
x
2
+ 4
_
(y
2
+ 4). Deci ϕ
este o contract ¸ie pe [0, 1], cu q =
1
8
. S¸irul aproximat ¸iilor succesive:
x
0
= 0, x
n+1
=
1
x
2
n
+ 4
, n = 0, 1, 2, . . .
ne d˘a x
1
= 0, 25, x
2
= 0, 2461538, x
3
= 0, 2462695 etc.
2.48 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia x
3
+ 12x − 1 = 0 are o singur˘a r˘ad˘acin˘a real˘ a ¸si s˘a se
calculeze aceast˘a r˘ad˘acin˘ a cu o eroare mai mic˘a de 0, 0001.
R: Se constat˘a imediat c˘a ecuat ¸ia are o r˘ad˘acin˘a pe intervalul [0, 1]. Ca ˆın exercit ¸iul
precedent, se arat˘a c˘a aplicat ¸ia ϕ : [0, 1] → R, ϕ(x) =
1
x
2
+12
, este o contract ¸ie pe [0, 1],
cu q =
2
169
. S¸irul aproximat ¸iilor succesive este:
x
0
= 0, x
n+1
=
1
x
2
n
+ 12
, n = 0, 1, 2, . . .
Estimarea erorii metodei este dat˘a de
[x
n
−ξ[ <
δ
1 −q
q
n
, ∀n ∈ N,
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 28
ˆın care δ = [x
1
−x
0
[.
ˆ
In cazul nostru
[x
n
−ξ[ <
1
12
169
167
_
2
169
_
n
< 10
−4
.
Se constat˘a c˘a este suficient s˘a lu˘am n = 2. Avem: x
0
= 0, x
1
=
1
12
= 0, 08 3333,
x
2
=
144
1729
= 0, 083285135.
2.49 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia sinx − 10x + 1 = 0 are o singur˘a r˘ad˘acin˘a real˘ a ¸si s˘a se
calculeze aceast˘a r˘ad˘acin˘ a cu o eroare mai mic˘a de 0, 001.
R: Se constat˘a imediat c˘a ecuat ¸ia are o r˘ad˘acin˘a pe intervalul [0, 1]. Se constat˘a c˘a
aplicat ¸ia ϕ : [0, 1] →R, ϕ(x) =
1
10
(1 + sinx), este o contract ¸ie pe [0, 1], cu q =
1
10
. S¸irul
aproximat ¸iilor succesive este:
x
0
= 0, x
n+1
=
1
10
(1 + sinx
n
) , n = 0, 1, 2, . . .
Estimarea erorii
[x
n
−ξ[ <
1
10
9
10
_
1
10
_
n
< 10
−3
.
Este suficient s˘a lu˘am n = 2. Avem: x
0
= 0, x
1
=
1
10
= 0, 1, x
2
=
1
10
(1 + sin0, 1) =
0, 10998.
2.50 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia x
5
+ x
3
− 1, 16 = 0 are o singur˘a r˘ad˘ acin˘a real˘a ¸si s˘a se
calculeze aceast˘a r˘ad˘acin˘ a cu o eroare mai mic˘a de 0, 001.
2.51 Fie f : [a, b] → [−c, c] o funct ¸ie derivabil˘a pe [a, b] ¸si a.ˆı. 0 < m ≤ f

(x) ≤ M,
∀x ∈ [a, b]. Ce condit ¸ie trebuie s˘a ˆındeplineasc˘ a num˘arul p ∈ (m, M) pentru ca funct ¸ia
ϕ(x) = x −
1
p
f(x), x ∈ [a, b], s˘a fie o contract ¸ie pe [a, b] ¸si deci ecuat ¸ia ϕ(x) = 0 s˘a aib˘a
o singur˘a solut ¸ie pe [a, b]?
R: Avem: d(ϕ(x), ϕ(y)) = [ϕ(x) −ϕ(y)[ = [ϕ

(ξ)[ [x −y[ = [ϕ

(ξ)[ d(x, y) ¸si pentru
ca ϕ s˘a fie contract ¸ie este necesar s˘a existe q < 1 a.ˆı. [ϕ

(ξ)[ < q.
ˆ
Ins˘a ϕ

(ξ) = 1−
1
p
f

(x)
¸si din 0 < m ≤ f

(x) ≤ M rezult˘a 1 −
M
p
≤ ϕ

(ξ) ≤ 1 −
m
p
< 1 (c˘aci p ∈ (m, M)). Este
deci necesar ca −1 < 1 −
M
p
, adic˘a p >
M
2
.
ˆ
In concluzie, dac˘a p ∈ (max
_
m,
M
2
_
, M), ϕ
este o contract ¸ie pe [a, b].
Putem generaliza exercit ¸iul precedent, presupunˆand p = p(x). Astfel, dac˘a alegem
p(x) =
x −x
0
f(x) −f(x
0
)
, x ∈ [a, b],
se obt ¸ine medoda coardei, iar dac˘a alegem p(x) = f

(x) se ajunge la metoda lui Newton.
2.52 Ce condit ¸ie trebuie s˘a ˆındeplineasc˘a funct ¸ia f : [a, b] →R, de dou˘a ori derivabil˘a
pe [a, b] pentru ca funct ¸ia ϕ(x) = x −
f(x)
f

(x)
s˘a fie o contract ¸ie pe [a, b]?
R: Deoarece d(ϕ(x), ϕ(y)) = [ϕ(x) −ϕ(y)[ = [ϕ

(ξ)[ d(x, y), condit ¸ia [ϕ

(ξ)[ ≤ q < 1
conduce la: [f(x) f

(x)[ ≤ q f
2
(x), 0 < q < 1.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 29
2.53 S˘a se calculeze aproximativ
p

a, a > 0 ¸si p = 2, 3, . . .
R: Lu˘am f(x) = x
p
− a. Atunci ϕ(x) = x −
f(x)
f

(x)
=
1
p
_
(p −1) x +ax
1−p
¸
. Cum
ϕ

(x) =
p−1
p
(1 −ax
−p
) <
p−1
p
, pentru x > 0, rezult˘a c˘a ϕ este o contract ¸ie ¸si deci putem
lua
p

a ≈ x
n+1
=
1
p
_
(p −1) x
n
+ax
1−p
n
¸
.
2.3 S¸iruri ˆın R
p
2.54 S˘a se calculeze limitele urm˘atoarelor ¸siruri din R
3
:
1) x
n
=
_
2n
3n −1
,
_
1 +
1
n
_
−2n
,

n
_√
n + 1 −

n −1
_
_
.
2) x
n
=
_
n
2
+ 2
n
2
+ 1
,
n

n
2
, e
1
n
_
.
2.55
ˆ
In R
4
se consider˘a ¸sirul (x
n
) definit prin relat ¸ia de recurent ¸˘a:
6x
n+3
= 11x
n+2
−6x
n+1
+x
n
, ∀n ∈ N,
cu x
0
= (0, 0, 0, 0), x
1
= (1, 9, 3, 6), x
2
= (1, 9, 7, 8). S˘a se determine x
n
¸si s˘a se calculeze
limita ¸sirului.
R: Se caut˘a x
n
= λ
n
a, cu a ∈ R
4
. Se obt ¸ine penrtu λ ecuat ¸ia caracteristic˘a 6λ
3

11λ
2
+ 6λ −1 = 0, cu r˘ad˘acinile: 1,
1
2
,
1
3
. Deci x
n
este de forma: x
n
= a +
1
2
n
b +
1
3
n
c.
Se obt ¸ine limita x =
_
1
2
,
9
2
,
27
2
, 9
_
.
2.4 Serii de numere reale
2.56 S˘a se arate c˘a seria
1
1 2
+
1
2 3
+ +
1
n(n + 1)
+ =

n=1
1
n(n + 1)
este convergent˘a ¸si s = 1.
R:
ˆ
In adev˘ar,
s
n
=
1
1 2
+
1
2 3
+ +
1
n(n + 1)
=
n

k=1
_
1
k

1
k + 1
_
= 1 −
1
n + 1
→1.
2.57 Seria
1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
+ =

n=1
1
n
se nume¸ste seria armonic˘a, deoarece pentru n ≥ 2, a
n
este media armonic˘a a termenilor
vecini a
n−1
¸si a
n+1
. S˘a se arate c˘a seria este divergent˘a ¸si are suma +∞.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 30
R: S¸irul (s
n
) al sumelor part ¸iale este strict cresc˘ator ¸si divergent, deoarece
[s
2n
−s
n
[ =
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n

1
2
,
ceea ce arat˘a c˘a (s
n
) nu este ¸sir fundamental. Deci lims
n
= +∞.
2.58 S˘a se arate c˘a seria
1 −1 + 1 −1 + + (−1)
n−1
+ =

n=1
(−1)
n−1
este divergent˘a.
R: Este o serie oscilant˘a deoarece ¸sirul (s
n
) al sumelor part ¸iale este ¸sirul oscilant: 1,
0, 1, 0, . . ..
2.59 Seria
1 +q +q
2
+ +q
n−1
+ =

n=1
q
n−1
, q ∈ R
se nume¸ste seria geometric˘a deoarece ¸sirul (a
n
), a
n
= q
n−1
, este o progresie geometric˘a
cu rat ¸ia q. S˘a se studieze natura acestei serii dup˘a valorile lui q.
R: S¸irul sumelor part ¸iale are termenul general
s
n
= 1 +q +q
2
+ +q
n−1
=
_
1−q
n
1−q
, q ,= 1,
n, q = 1.
Obt ¸inem
lim
n→∞
s
n
=
_
1
1−q
, [q[ < 1,
+∞, q ≥ 1.
Pentru q ≤ 1 ¸sirul (s
n
) nu are limit˘a. Astfel, seria geometric˘a cu rat ¸ia q este convergent˘a
pentru [q[ < 1 ¸si are suma
1
1−q
¸si divergent˘a pentru [q[ ≥ 1.
2.60 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor urm˘atoare ¸si ˆın caz de convergent ¸˘a s˘a se determine
sumele lor:
1)

n=1
_√
n +α + 1 −2

n +α +

n +α −1
_
, α > 0.
2)

n=1
1
(α +n)(α +n + 1)
, α ∈ R¸ Z

.
3)

n=1
n
α
n
, α > 1. 4)

n=1
1
15n
2
−8n −3
.
5)

n=1
ln
n + 1
n
. 6)

n=1
1
n

n
.
7)

n=1
n 2
n
(n + 2)!
. 8)

n=1
2
n
[5 + (−1)
n
]
n
.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 31
R: 1) Not˘am cu a
n
=

n +α−

n +α −1. Se observ˘a c˘a s
n
= a
n+1
−a
n
. Se obt ¸ine
suma

α −

α + 1.
2) Folosind identitatea:
1
(α +k)(α +k + 1)
=
1
α +k

1
α +k + 1
,
se obt ¸ine s
n
=
1
α+1

1
α+n+1
. Seria este convergent˘a ¸si are suma
1
α+1
.
3) Pentru a evalua suma part ¸ial˘a de ordinul n plec˘am de la identitatea:
x
α
+
x
2
α
2
+ +
x
n
α
n
=
1
α
n

x
n+1
−xα
n
x −α
.
Derivˆand ˆın raport cu x, avem:
1
α
+
2x
α
2
+ +
nx
n−1
α
n
=
nx
n+1
−α(n + 1)x
n

n+1
α
n
(x −α)
2
.
De aici, pentru x = 1, obt ¸inem
s
n
=
n −α(n + 1) +α
n+1
α
n
(1 −α)
2
.
Seria este convergent˘a ¸si are suma
α
(1−α)
2
.
4) Termenul general al ¸sirului sumelor part ¸iale se descompune ˆın fract ¸ii simple astfel:
1
16k
2
−8k −3
=
1
4
_
1
4k −3

1
4k + 1
_
.
Folosind aceast˘a identitate se obt ¸ine s
n
=
1
4
_
1 −
1
4n+1
_
. Seria este convergent˘a ¸si are
suma
1
4
.
5) S¸irul sumelor part ¸iale al acestei serii
s
n
=
n

k=1
ln
k + 1
k
= ln(n + 1)
are limita ∞, deci seria este divergent˘a.
6) Deoarece lim
1
n

n
= 1, seria este divergent˘a.
7) Fie b
n
=
2
n
(n+2)!
. Atunci termenul general al seriei se scrie a
n
= nb
n
, iar (n+2)b
n
=
2b
n−1
. Deci
s
n
=
n

k=1
a
k
=
n

k=1
kb
k
= 2(b
0
−b
n
) = 1 −2b
n
.
Dar b
n
→0 deoarece seria

n=1
2
n
(n+2)!
este convergent˘a. Rezult˘a c˘a seria este convergent˘a
¸si are suma 1.
8) Se observ˘a c˘a:

n=1
2
n
[5 + (−1)
n
]
n
=
_
1
2
+
1
2
3
+
1
2
5
+
_
+
_
1
3
2
+
1
3
4
+
1
3
6
+
_
=
19
24
.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 32
2.61 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele serii sunt convergente ¸si s˘a se determine sumele lor:
1)

n=1
(−1)
n+1
3
n
. 2)

n=1
2
n
+ (−1)
n+1
5
n
. 3)

n=1
1
4n
2
−1
.
R: 1) Serie geometric˘a cu rat ¸ia
1
3
¸si suma
1
4
. 2) Serie geometric˘a cu suma
5
6
. 3) Serie
telescopic˘a cu suma
1
2
.
2.62 S˘a se calculeze sumele urm˘atoarelor serii, ¸stiind c˘a termenii ¸sirului (a
n
) formeaz˘a
o progresie aritmetic˘a cu a
1
> 0 ¸si rat ¸ia r > 0:
1)

n=1
1
a
n
a
n+1
. 2)

n=1
1
a
n
a
n+1
a
n+2
. 3)

n=1
a
n
+a
n+1
a
2
n
a
2
n+1
.
R: 1) Pentru orice n ∈ N, avem:
1
a
n
a
n+1
=
1
r
_
1
a
n

1
a
n+1
_
.
Se obt ¸ine o serie telescopic˘a.
2) ¸si 3) Analog, avem:
1
a
n
a
n+1
a
n+2
=
1
2r
_
1
a
n
a
n+1

1
a
n+1
a
n+2
_
,
a
n
+a
n+1
a
2
n
a
2
n+1
=
1
r
_
1
a
2
n

1
a
2
n+1
_
.
2.63 S˘a se arate c˘a:
1)

n=1
3
n−1
sin
3
x
3
n
=
1
4
(x −sinx) . 2)

n=1
2
n
tg 2
n
x = 2 ctg 2x −
1
x
.
R: 1) Multiplic˘am identitatea sin3θ = 3 sinθ − 4 sin
3
θ cu 3
n−1
¸si lu˘am θ =
x
3
n
.
Obt ¸inem:
3
n−1
sin
3
x
3
n
=
1
4
_
3
n
sin
x
3
n
−3
n−1
sin
x
3
n−1
_
.
Punem a
n
=
3
n−1
4
sin
x
3
n−1
. Atunci s
n
= a
n+1
−a
1
¸si
lim
n→∞
s
n
=
1
4
(x −sinx) .
2) Multiplic˘am identitatea tg θ = ctg θ −2 ctg 2θ cu 2
n
¸si lu˘am θ = 2
n
x. Obt ¸inem:
2
n
tg 2
n
x = 2
n
ctg 2
n
x −2
n+1
ctg 2
n+1
x.
2.64 S˘a se calculeze suma seriei

n=1
arctg
1
n
2
+n + 1
.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 33
R: Din
arctg x −arctg y = arctg
x −y
1 +xy
,
1
n
2
+n + 1
=
1
n

1
n+1
1 +
1
n

1
n+1
,
rezult˘a c˘a a
n
= arctg
1
n
−arctg
1
n+1
¸si deci s
n
= arctg 1 −arctg
1
n+1

π
4
.
2.65 S˘a se arate c˘a:

p=2

n=2
1
n
p
= 1.
R: Seria
1
2
p
+
1
3
p
+ +
1
n
p
+
este convergent˘a pentru orice p ≥ 2, deci

p=2

n=2
1
n
p
=

n=2

p=2
1
n
p
.
Dar

p=2
1
n
p
=
1
n
2
1
1 −
1
n
=
1
n(n −1)
=
1
n −1

1
n
¸si

n=2
_
1
n −1

1
n
_
= 1 − lim
n→∞
1
n
= 1.
2.66 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele serii sunt divergente:
1)

n=1
n

2. 2)

n=1
n
n + 1
. 3)

n=1
2
n
+ 3
n
2
n+1
+ 3
n+1
.
4)

n=1
1

n + 1 −

n
. 5)

n=1
1

2n + 1 −

2n −1
.
2.67 S˘a se studieze natura seriei:

n=1
a
n−1
(1 +a
n−1
b)(1 +a
n
b)
, a, b ∈ R

+
.
R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie, pentru a ,= 1:
a
n
=
1
1 −a
a
n−1
−a
n
(1 +a
n−1
b)(1 +a
n
b)
=
1
b(1 −a)
(1 +a
n−1
b) −(1 +a
n
b)
(1 +a
n−1
b)(1 +a
n
b)
,
adic˘a
a
n
=
1
b(1 −a)
_
1
1 +a
n
b

1
1 +a
n−1
b
1
_
, s
n
=
1
b(1 −a)
_
1
1 +a
n
b

1
1 +b
_
.
Deci

n=1
a
n−1
(1 +a
n−1
b)(1 +a
n
b)
=
_
_
_
1
b(a−1)(b+1)
, a ∈ (1, ∞),
∞, a = 1,
1
(1−a)(1+b)
, a ∈ (0, 1).
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 34
2.5 Serii cu termeni pozitivi
2.68 Fie (a
n
) un ¸sir de numere pozitive. S˘a se arate c˘a seria

a
n
este convergent˘a
d.d. seria

a
n
1+a
n
este convergent˘a.
R: Deoarece
a
n
1+a
n
≤ a
n
, dac˘a seria

a
n
este convergent˘a atunci ¸si seria

a
n
1+a
n
este
convergent˘a.
Dac˘a seria

a
n
1+a
n
este convergent˘a, atunci
a
n
1+a
n
→ 0, deci a
n
→ 0. Deci pentru n
suficient de mare, 0 ≤ a
n
≤ 1. Atunci
1
2
≤ a
n

a
n
1+a
n
. Deci seria

a
n
este convergent˘a.
2.69 Seria

n=1
1
n
α
, α ∈ R, numit˘a seria lui Riemann sau seria armonic˘a generalizat˘a
este:
- convergent˘a pentru α > 1;
- divergent˘a pentru α ≤ 1.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a α ≤ 0, seria este divergent˘a deoarece ¸sirul termenilor ei nu
cunverge la zero.
Dac˘a α > 0, ¸srul cu termenul general a
n
=
1
n
α
este descresc˘ator ¸si deci seria lui
Riemann are aceea¸si natur˘a cu seria

n=1
2
n

1
(2
n
)
α
=

n=1
_
1
2
α−1
_
n
,
care este o serie geometric˘a cu rat ¸ia q = 2
1−α
> 0, convergent˘a dac˘a q = 2
1−α
< 1, adic˘a
α > 1, ¸si divergent˘a dac˘a q = 2
1−α
≥ 1, adic˘a α ≤ 1.
2.70 S˘a se arate c˘a seria cu termenul general a
n
=
_
n+1
2n−1
_
n
este convergent˘a.
R: Avem:
lim
n→∞
n

a
n
= lim
n→∞
n
¸
_
n + 1
2n −1
_
n
= lim
n→∞
n + 1
2n −1
=
1
2
< 1.
2.71 S˘a se arate c˘a seria

n=0
1
n!
este convergent˘ a.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar:
a
n+1
a
n
=
n!
(n + 1)!
=
1
n + 1

1
2
< 1, n ≥ 1.
Suma acestei serii este e = 2, 7182818 . . .
2.72 S˘a se arate c˘a seria

n=0
2
n
(n+1)!
este convergent˘a ¸si ¸sa se precizeze num˘arul de
termeni necesar pentru a obt ¸ine suma seriei cu o eroare mai mic˘a de 0, 001.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 35
R: Aplic˘am criteriul raportului cu limit˘a
lim
n→∞
a
n+1
a
n
= lim
n→∞
2
n + 2
= 0 < 1,
deci seria este convergent˘a. Deoarece
a
n+1
a
n
=
2
n+2

1
3
, pentru n ≥ 4, restul de ordinul n
r
n
= s −s
n
=

k=n+1
a
k
≤ a
n
_
1
3
+
1
3
2
+
_
=
1
2
a
n
=
1
2

2
n
(n + 1)!
< 10
−3
,
pentru n ≥ 9.
2.73 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:
1

ln2
+
1
3

ln3
+ +
1
n

lnn
+
R: Deoarece
n

lnn <
n

n, pentru n ≥ 2, avem c˘a
1
n

ln n
>
1
n

n
. Dar seria

1
n

n
este
divergent˘a.
2.74 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1

7n
n
2
+ 3n + 5
. 2)

n=1
1
n
n

n
. 3)

n=1
1
a
n
+n
, a > −1.
R: 1) Seria este convergent˘a. 2) Se aplic˘a criteriul comparat ¸iei cu limit˘a. Se compar˘a
cu seria

1
n
. Deoarece lim
1
n

n
= 1, seria este divergent˘a. 3) Pentru a > 1, cum
1
a
n
+n
<
1
a
n
, seria este convergent˘a. Pentru a = 1 seria dat˘a este seria armonic˘a. Pentru
[a[ < 1 se aplic˘a criteriul comparat ¸iei cu limit˘a. Se compar˘a cu seria armonic˘a. Deoarece
lim
n
a
n
+n
= 1, seria este divergent˘a.
2.75 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
1
n(1 +a + +a
2
+a
n
)
. 2)

n=1
a
n
n

n!
, a > 0.
R: 1) Pentru a ≥ 1, 1 +a + +a
2
+a
n
≥ n + 1 > n. Rezult˘a c˘a
1
n(1 +a + +a
2
+a
n
)
<
1
n
2
¸si deci seria este convergent˘a.
Pentru 0 < a < 1 se aplic˘a criteriul comparat ¸iei cu limit˘a. Se compar˘a cu seria
armonic˘a. Deoarece
lim
n→∞
1
1 +a + +a
2
+a
n
= lim
n→∞
1 −a
1 −a
n+1
= 1 −a,
seria dat˘a este divergent˘a.
2) Deoarece
n

n! ≥ 1, avem c˘a
a
n
n

n!
≤ a
n
. De aici, pentru a < 1, deducem c˘a seria
este convergent˘a.
Din
n

n! ≤
n

n
n
= n, obt ¸inem c˘a
a
n
n

n!

a
n
n
. Dar, pentru a ≥ 1, seria

a
n
n
este
divergent˘a. Rezult˘a c˘a seria dat˘a este divergent˘a.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 36
2.76 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
1
n 2
n
. 2)

n=1
arctg
n
1
n
. 3)

n=1
n
_
1 +
1
n
_
n
2
.
R: Se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii cu limit˘a. Seriile sunt convergente.
2.77 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
_
a
n
2
+n + 1
n
2
_
n
. 2)

n=1
a
n
_
1 +
1
n
_
n
.
R: Se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii cu limit˘a. Pentru a < 1 seriile sunt convergente, pentru
a > 1, seriile sunt divergente. Pentru a = 1, ¸sirurile termenilor au limita e, deci seriile
sunt divergente.
2.78 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
a
n
_
n + 1
n
_
n
2
, a > 0.
R: Se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii cu limit˘a. Pentru a <
1
e
seria este convergent˘a, pentru
a >
1
e
, seria este divergent˘a. Pentru a =
1
e
, seria devine:

n=1
1
e
n
_
n + 1
n
_
n
2
.
Din e <
_
1 +
1
n
_
n+1
, obt ¸inem:
1
e
n
_
n + 1
n
_
n
2
>
1
_
1 +
1
n
_
n
,
de unde
lim
n→∞
1
e
n
_
n + 1
n
_
n
2
≥ lim
n→∞
1
_
1 +
1
n
_
n
=
1
e
> 0.
Rezult˘a c˘a seria dat˘a este divergent˘a.
2.79 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
n
2
2
n
. 2)

n=1
n
2
arcsin
π
2
n
.
3)

n=1
n!
n
n
. 4)

n=1
ntg
π
2
n+1
.
R: Se aplic˘a criteriul raportului cu limit˘a. Seriile sunt convergente.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 37
2.80 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
2 7 12 (5n −3)
5 9 13 (4n + 1)
. 2)

n=1
1 3 5 (2n −1)
2 5 8 (3n −1)
.
R: Se aplic˘a criteriul raportului cu limit˘a. 1) Serie divergent˘a. 2) Serie convergent˘a.
2.81 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
a
n

n!
. 2)

n=1
a
ln n
, a > 0.
R: 1) Se aplic˘a criteriul raportului cu limit˘a. Seria este convergent˘a. 2) Criteriul
raportului d˘a dubiu. Aplic˘am criteriul lui Raabe-Duhamel. Se obt ¸ine λ = −lna. Seria
este convergent˘a pentru a <
1
e
¸si divergent˘a pentru a >
1
e
. Pentru a =
1
e
se obt ¸ine seria
armonic˘a, deci divergent˘a.
2.82 S˘a se studieze natura seriei cu termenul general a
n
definit astfel: a
1
∈ (0, 1),
a
n+1
= 2
a
n
−1, pentru n ≥ 1.
R: Fie f : R →R, definit˘a prin f(x) = 2
x
−x −1. Deoarece f

(x) = 2
x
ln2 −1 ¸si
f

(x) = 0 pentru x
0
= −ln(ln2), avem tabloul de variat ¸ie:
x 0 −ln(ln2) 1
f

(x) − − 0 + +
f(x) 0 ¸ m ¸ 0
Deci f(x) < 0 pentru orice x ∈ (0, 1), de unde 2
x
< x + 1, ∀x ∈ (0, 1).
Ar˘at˘am, prin induct ¸ie, c˘a a
n
∈ (0, 1). Avem c˘a a
1
∈ (0, 1). Presupunem c˘a a
n

(0, 1). Dar a
n+1
= 2
a
n
− 1 > 2
0
− 1 = 0 ¸si a
n+1
= 2
a
n
− 1 < 2
1
− 1 = 1. Apoi:
a
n+1
−a
n
= 2
a
n
−a
n
−1 < 0, deci este un ¸sir descresc˘ator ¸si m˘arginit. Fie = lima
n
.
Rezult˘a c˘a 2

− −1 = 0, cu r˘ad˘acinile 0 ¸si 1. Deoarece (a
n
) este descresc˘ator, urmeaz˘a
c˘a = 0. Putem deci scrie:
lim
n→∞
a
n+1
a
n
= lim
n→∞
2
a
n
−1
a
n
= lim
x→0
2
x
−1
x
= ln2 < 1
¸si conform criteriului raportului seria este convergent˘a.
2.83 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
(2n + 1)
_
α(α −1) (α −n + 1)
(α + 1)(α + 2) (α +n + 1)
_
2
, α ∈ R¸ Z

.
R: Criteriul raportului d˘a dubiu. Aplic˘am criteriul lui Raabe-Duhamel. Deoarece
λ = 4a+3, dac˘a α > −
1
2
seria este convergent˘a, dac˘a α < −
1
2
seria este divergent˘a, dac˘a
α = −
1
2
seria devine:
4

n=1
1
2n + 1
care este divergent˘a.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 38
2.84 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
1
2
5
2
9
2
(4n −3)
2
3
2
7
2
11
2
(4n −1)
2
.
R: Criteriul raportului ¸si criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Aplic˘am criteriul
lui Bertrand:
lim
n→∞
_
n
_
a
n
a
n+1
−1
_
−1
_
lnn = − lim
n→∞
lnn
16n
2
+ 8n + 1
= 0 < 1,
deci seria este divergent˘a.
2.85 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
(2n)!
4
n
(n!)
2
. 2)

n=1
2 4 6 (2n)
1 3 5 (2n −1)

1
n + 2
.
3)

n=1
lg
(n + 1)
2
n(n + 2)
. 4)

n=1
_
αn +β
γn +δ
_
n
, α, β, γ, δ > 0.
5)

n=2
1
n lnn
. 6)

n=1
1
n(lnn) ln(lnn)
.
2.86 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
n! n
p
(q + 1) (q + 2) (q +n)
, p, q ∈ N.
2)

n=1
n!
α(α + 1) (α +n −1)
, α > 0.
3)

n=1
cos (αn) lnn

n
, α ∈ R.
4)

n=1
(α + 1) (2α + 1) (nα + 1)
(β + 1) (2β + 1) (nβ + 1)
, α, β > 0.
2.87 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
1
n!

a(a + 1) (a +n −1)b(b + 1) (b +n −1)
c(c + 1) (c +n −1)
,
cu a, b ∈ R, c ∈ R¸ Z, numit˘a seria hipergeometric˘a.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 39
R:
ˆ
Incepˆand de la un rang N care depinde de a, b ¸si c, termenii seriei au acela¸si semn
¸si deci putem presupune c˘a seria este cu termeni pozitivi. Avem:
a
n
a
n+1
= 1 +
1 +c −a −b
n
+
θ
n
n
2
,
cu
θ
n
=
[c −ab −(a +b) (1 +c −a −b)] n
3
−ab (1 +c −a −b) n
2
n(n +a)(n +b)
.
S¸irul (θ
n
) este convergent, deci m˘arginit. Conform criteriului lui Gauss, pentru c > a+b
seria este convergent˘a, iar pentru c ≤ a +b seria este divergent˘a.
2.88 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
α(α + 1) (α +n −1)
β (β + 1) (β +n −1)
x
n
, α, β, x > 0.
R: Se aplic˘a criteriul raportului cu limit˘a. Pentru x ∈ (0, 1) seria este convergent˘a,
pentru x ∈ (1, ∞) seria este divergent˘a. Pentru x = 1 seria este convergent˘a dac˘a
b > a + 1 ¸si divergent˘a dac˘a b ≤ a + 1.
2.89 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
n! b
n
(b +a
1
) (2b +a
2
) (nb +a
n
)
,
unde b > 0, iar (a
n
) este un ¸sir de numere reale pozitive, convergent c˘atre a cu a ,= b.
2.6 Serii cu termeni oarecare
2.90 S˘a se arate c˘a dac˘a

a
2
n
este o serie convergent˘a, atunci seria

a
n
n
este absolut
convergent˘a.
R: Din
_
[a
n
[ −
1
n
¸
2
≥ 0 deducem c˘a
|a
n
|
n

1
2
_
a
2
n
+
1
n
2
_
. Deoarece

a
2
n
¸si

1
n
2
sunt convergente, conform primului criteriu de comparat ¸ie rezult˘a c˘a seria

|a
n
|
n
este
convergent˘a.
2.91 S˘a se arate c˘a seria

sin nx
n
α
este convergent˘a pentru α > 0.
R: Pentru α > 0, ¸sirul α
n
=
1
n
α
este monoton descresc˘ator la zero, iar
s
n
=
n

k=1
sinkx =
1
sin
x
2
sin
nx
2
sin
(n + 1)x
2
,
pentru x ,= 2kπ, cu k num˘ar ˆıntreg. De unde,
[s
n
[ ≤
1
[ sin
x
2
[
,
adic˘a (s
n
) este m˘arginit.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 40
2.92 S˘a se studieze natura seriei

n=1
cos
2nπ
3

x
2
+n
, x ∈ R.
R: Pentru ∀x ∈ R, ¸sirul α
n
=
1

x
2
+n
este monoton descresc˘ator la zero, iar
s
n
=
n

k=1
cos
2nπ
3
=
1
sin
π
3
sin

3
cos
(n + 1)π
3
,
cu [s
n
[ ≤
2

3
, deci m˘arginit. Seria este convergent˘a.
2.93 S˘a se arate c˘a seria armonic˘a alternat˘a
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+ +
1
2n −1

1
2n
+
este convergent˘a ¸si s˘a se determine suma sa.
R: S¸irul (
1
n
) este monoton descresc˘ator la zero. Dup˘a criteriul lui Leibniz seria este
convergent˘a. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez :
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+ +
1
2n −1

1
2n
=
1
n + 1
+
1
n + 2
+ +
1
2n
,
care, dac˘a not˘am a
n
= 1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
, revine la: a
2n
−2
_
a
n
2
_
= a
2n
−a
n
. Rezult˘a
c˘a:
lim
n→∞
s
n
=
1
n
_
1
1 +
1
n
+
1
1 +
2
n
+ +
1
1 +
n
n
_
=
_
1
0
dx
1 +x
= ln2.
2.94 S˘a se arate c˘a seria armonic˘a generalizat˘a (sau seria lui Riemann) alternat˘a

n=1
(−1)
n+1
1
n
α
ˆın care 0 < α ≤ 1 este simplu convergent˘a.
R: S¸irul (
1
n
α
) cu α > 0 este monoton descresc˘ator la zero. Dup˘a criteriul lui Leibniz
seria este convergent˘a. Pentru α > 1 seria este absolut convergent˘a.
ˆ
In concluzie, pentru
0 < α ≤ 1 seria lui Riemann alternat˘a este simplu convergent˘a.
2.95 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
(−1)
n−1
sin
1
n
. 2)

n=1
(−1)
n−1
arctg
1
n
.
R: Serii alternate convergente.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 41
2.96 S˘a se stabileasc˘a natura seriilor:
1)

n=1
sin
_
π
_
n
2
+ 1
_
. 2)

n=1
cos nα
n
2
, α ∈ R.
R: 1) a
n
= sin
__
π

n
2
+ 1 −n
_
+nπ
¸
= (−1)
n
sin
_
π

n
2
+ 1 −n
_
¸si se aplic˘a cri-
teriul lui Leibniz.
2) Deoarece
|cos nα|
n
2
<
1
n
2
, seria este absolut convergent˘a.
2.97 S˘a se stabileasc˘a natura seriei:

n=1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_

sinnθ
n
.
2.98 S˘a se studieze convergent ¸a absolut˘a ¸si semiconvergent ¸a seriei:

n=1
(−1)
n+1
2
n
sin
2n
x
n + 1
.
R: Pentru studiul absolutei convergent ¸e folosim criteriul r˘ad˘acinii. Avem:
lim
n→∞
n
_
[a
n
[ = lim
n→∞
2 sin
2
x
n

n + 1
= 2 sin
2
x.
Pentru 2 sin
2
x < 1 seria este absolut convergent˘a ¸si deci convergent˘a. Pentru 2 sin
2
x = 1
obt ¸inem seria armonic˘a alternat˘a care este simplu convergent˘a. Pentru 2 sin
2
x > 1,
termenul general al seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent˘a.
2.99 S˘a se efectueze produsul ˆın sens Cauchy al seriilor absolut convergente

n=0
1
n!
,

n=0
(−1)
n
1
n!
¸si s˘a se deduc˘a de aici suma ultimei serii.
R: Seria produs

n=0
c
n
are termenul general c
n
= a
0
b
n
+a
1
b
n−1
+ +a
n−1
b
1
+a
n
b
0
,
adic˘a c
0
= 1, iar, pentru n ≥ 1:
c
n
= 1
(−1)
n
n!
+
1
1!

(−1)
n−1
(n −1)!
+
1
2!

(−1)
n−2
(n −2)!
+ −
1
(n −1)!

1
1!
+
1
n!
1 =
=
(−1)
n
n!
_
1 −
n
1!
+
n(n −1)
2!
+ + (−1)
n−1
n
1!
+ (−1)
n
_
=
(−1)
n
n!
(1 −1)
n
= 0.
Deci seria produl are suma egal˘a cu 1. Cum

n=0
1
n!
= e, dup˘a teorema lui Mertens,
rezult˘a c˘a

n=0
(−1)
n 1
n!
=
1
e
.
CAPITOLUL 2. S¸IRURI S¸I SERII 42
2.100 S˘a se efectueze produsul ˆın sens Cauchy al seriilor
1 −

n=1
_
3
2
_
n
, 1 +

n=1
_
3
2
_
n−1
_
2
n
+
1
2
n+1
_
.
R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero. Seria
produs

n=0
c
n
are termenul general
c
n
= 1
_
3
2
_
n−1
_
2
n
+
1
2
n+1
_

3
2

_
3
2
_
n−2
_
2
n−1
+
1
2
n
_
− −
_
3
2
_
n
1 =
=
_
3
2
_
n−1
_
2
n

_
2
n−1
+ + 2
_
+
1
2
n+1
_
1
2
n
+ +
1
2
2
_

3
2
_
=
_
3
4
_
n
.
Se observ˘a c˘a seria produs este convergent˘a, fiind seria geometric˘a cu rat ¸ia q =
3
4
< 1.
Rezult˘a de aici c˘a ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu ¸si necesare.
Capitolul 3
Limite de funct ¸ii
3.1 Limita unei funct ¸ii reale de o variabil˘a real˘a
3.1 S˘a se calculeze:
1) lim
x→∞
(x + 1)
2
x
2
+ 1
. 2) lim
x→∞
3

x
2
+ 1
x + 1
.
3) lim
x→5
x
2
−7x + 10
x
2
−25
. 4) lim
h→0
(x +h)
3
−x
3
h
.
5) lim
x→0

1 +x −1
3

1 +x −1
. 6) lim
x→4
3 −

5 +x
1 −

5 −x
.
3.2 S˘a se calculeze:
1) lim
x→0
sin5x
sin2x
. 2) lim
x→a
cos x −cos a
x −a
.
3) lim
x→−2
tg πx
x + 2
. 4) lim
x→∞
_
x −1
x + 1
_
x
.
5) lim
x→0
(1 + sin x)
1
x
. 6) lim
x→0
(cos x)
1
x
.
3.3 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : R¸ ¦0¦ →R, definit˘a prin
f(x) =
1
x
cos
1
x
nu tinde c˘atre infinit cˆand x →0.
R: Pentru ¸sirul x
n
=
1
π
2
+nπ
→0, f(x
n
) = 0 ¸si deci tinde la 0.
3.4 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : R →R, definit˘a prin f(x) = sinx, nu are limit˘a pentru
x →∞.
43
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT¸ II 44
3.5 S˘a se determine α ∈ R a.ˆı. funct ¸ia f : (0, 2] →R, definit˘a prin
f(x) =
_ _
α
2
−2αxln(ex) +x
2
, x ∈ (0, 1),
α +
x
e
, x ∈ [1, 2],
s˘a aib˘a limit˘a ˆın punctul x = 1.
3.6 S˘a se arate c˘a:
1) lim
x→∞
x
k
e
x
= 0. 2) lim
x→∞
lnx
x
k
= 0, k ∈ N

.
3.7 S˘a se cerceteze dac˘a funct ¸ia f : R →R, definit˘a prin f(x) = [x], are limit˘a ˆın
punctul x = 2.
3.8 S˘a se calculeze:
1) lim
x→∞
_
x
2
−2x + 3
x
2
−3x + 2
_
x+1
. 2) lim
x→0
_
1 + 2 sin
2
x
_ 3
x
2
. 3) lim
x→0
ln(1 + arcsin2x)
sin3x
.
4) lim
x→0
e
sin 2x
−e
sin x
sin2x −sinx
. 5) lim
x→3

x
2
−2x + 6 −

x
2
+ 2x −6
x
2
−4x + 3
.
6) lim
x→2
3

x
3
−5x + 3 −

x
2
+ 3x −9
x
2
+x −6
. 7) lim
x→5

x + 4 −
3

x + 22
4

x + 11 −2
.
8) lim
x→0
3

1 +x
2

4

1 −2x
x +x
2
. 9) lim
x→0
arcsinx −arctg x
x
3
.
10) lim
x1
_
arcsinx −
π
2
_
2
1 −x
2
. 11) lim
x→0
_
1
x
2
−ctg
2
x
_
. 12) lim
x→∞
_
x −x
2
ln
x + 1
x
_
.
13) lim
x→0
1 −cos x

cos 2x
3

cos 3x
x
2
. 14) lim
x→0
[1 + ln(1 +x) + + ln(1 +nx)]
1
x
.
15) lim
x→0
_
p
α
1
x
1
+p
α
2
x
2
+ +p
α
n
x
n
n
_1
x
, p
i
> 0, α
i
∈ R.
16) lim
x→0
_
a
sin x
+b
tg x
2
_
1
x
, a, b > 0.
R: 1) e. 2) e
6
. 3)
2
3
. 4) 1. 5) −
1
3
. 6) −
7
30
. 7)
112
27
. 8)
1
2
. 9)
1
2
. 10) 1.
11)
2
3
. 12) Se ia x =
1
y
, y →0, limita este
1
2
. 13) 3. 14) e
n(n+1)
2
.
15)
n
_
p
α
1
1
p
α
2
2
p
α
n
n
. 16)

ab.
3.9 S˘a se determine parametrul real α a.ˆı.
lim
x→∞
_
_
x
2
+x + 1 +
3
_
x
3
+x
2
+x + 1 −ax
_
,
s˘a fie finit˘a ¸si nenul˘a.
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT¸ II 45
R: Adun˘am ¸si sc˘adem x. Se obt ¸ine a = 2 ¸si limita egal˘a cu
5
6
.
3.10 S˘a se determine a, b, c ∈ R a.ˆı.
lim
x→∞
_
_
5x
4
+ 7x
3
−8x
2
−4x −ax
2
−bx −c
_
= 0.
R: a =

5, b =
7
2

5
, c = −
209
40

5
.
3.11 S˘a se calculeze:
1) lim
x→0
cos (xe
x
) −cos (xe
−x
)
x
3
. 2) lim
x→0
1 −cos x cos 2x cos nx
x
2
, n ∈ N

.
3) lim
x→0
sinx
n
−sin
n
x
x
n+2
, n ≥ 2. 4) lim
x→0
tg x
n
−ln
n
(1 +x)
x
n+1
. 5) lim
x→0
_
(1 +x)
1
x
e
_1
x
.
R: 1) Se t ¸ine seama c˘a cos α − cos β = 2 sin
α+β
2
sin
β−α
2
¸si se obt ¸ine limita 2. 2)
Not˘am
a
n
= lim
x→0
1 −cos x cos 2x cos nx
x
2
.
Avem c˘a a
1
=
1
2
¸si a
n
= a
n−1
+
n
2
2
. Se obt ¸ine a
n
=
n(n+1)(2n+1)
12
. 3) Funct ¸ia se mai scrie
sinx
n
−sin
n
x
x
n+2
=
sinx
n
−x
n
x
n+2
+
x
n
−sin
n
x
x
n+2
.
Se obt ¸ine limita
n
6
. 4) Funct ¸ia se mai scrie
tg x
n
−ln
n
(1 +x)
x
n+1
=
tg x
n
−x
n
x
n+1
+
x
n
−ln
n
(1 +x)
x
n+1
.
Se obt ¸ine limita
n
2
. 5)
1

e
.
3.12 S˘a se calculeze:
1) lim
x→
π
4
sinx
3

cos x −cos x
3

sinx
ln(tg x −cos 2x)
. 2) lim
x→∞
x
2
_
e
1
x
−e
1
x+1
_
.
R: 1)
3

2
6
. 2) Putem scrie
x
2
_
e
1
x
−e
1
x+1
_
=
x
2
x(x + 1)
e
1
x+1

e
1
x(x+1)
−1
1
x(x+1)
.
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT¸ II 46
3.2 Limita unei funct ¸ii de o variabil˘a vectorial˘a
3.13 S˘a se g˘aseasc˘ a ¸si s˘a se reprezinte grafic mult ¸imile de definit ¸ie ale urm˘atoarelor
funct ¸ii de dou˘a variabile:
1) f (x, y) =
_
1 −x
2
−y
2
. 2) f (x, y) = 1 +
_
−(x −y)
2
.
3) f (x, y) = ln(x +y) . 4) f (x, y) = x + arccos y.
5) f (x, y) =
_
1 −x
2
+
_
1 −y
2
. 6) f (x, y) = arcsin
y
x
.
7) f (x, y) =
_
y sinx. 8) f (x, y) = ln
_
x
2
+y
_
.
9) f (x, y) = arctg
x −y
1 +x
2
+y
2
. 10) f (x, y) =
1
_
y −

x
.
11) f (x, y) =
1
x −y
+
1
y
. 12) f (x, y) =
_
sin(x
2
+y
2
).
3.14 S˘a se g˘aseasc˘a mult ¸imile de definit ¸ie ale urm˘atoarelor funct ¸ii de trei variabile:
1) f (x, y, z) =

x +

y +

z. 2) f (x, y, z) = arcsin x + arcsin y + arcsin z.
3) f (x, y, z) = ln(xyz) . 4) f (x, y, z) = (xy)
z
. 5) f (x, y, z) = z
xy
.
6) f (x, y, z) =
_
9 −x
2
−y
2
−z
2
. 7) f (x, y, z) = ln
_
−x
2
−y
2
+z
2
−1
_
.
3.15 Se d˘a funct ¸ia f : E →R, E ⊂ R
2
. S˘a se arate c˘a:
lim
(x,y)→(x
0
,y
0
)
f(x, y) =
d.d. pentru orice ε > 0 exist˘a un δ (ε) > 0, a.ˆı. pentru orice (x, y) ∈ E pentru care
[x −x
0
[ < δ (ε) , [y −y
0
[ < δ (ε) , [f(x, y) −[ < ε.
R: Afirmat ¸ia rezult˘a din dubla inegalitate:
max ([x −x
0
[ , [y −y
0
[) ≤ |x −y| ≤ ([x −x
0
[ +[y −y
0
[) .
3.16 Folosind definit ¸ia, s˘a se demonstreze c˘a:
1) lim
(x,y)→(2,4)
(2x + 3y) = 16. 2) lim
(x,y)→(2,−3)
(4x + 2y) = 2. 3) lim
(x,y)→(5,∞)
xy
y + 1
= 1.
4) lim
(x,y)→(2,2)
x
y
= 1. 5) lim
(x,y,z)→(−1,2,0)
(2x + 3y −2z) = 4.
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT¸ II 47
R: 1) Vom ar˘ata c˘a pentru orice ε > 0 exist˘a un δ (ε) > 0, a.ˆı. pentru orice (x, y) ∈ R
2
pentru care
[x −2[ < δ (ε) , [y −4[ < δ (ε) , [(2x + 3y) −16[ < ε.
ˆ
Intr-adev˘ar,
[(2x + 3y) −16[ = [2 (x −2) + 3 (y −4)[ ≤ 2 [x −2[ + 3 [y −3[ .
Fie ε > 0. Lu˘am δ (ε) =
ε
6
. Atunci pentru [x −2[ < δ (ε) ¸si [y −4[ < δ (ε)
[(2x + 2y) −16[ < 2
ε
6
+ 3
ε
6
=

6
< ε.
2) Este suficient s˘a lu˘am δ (ε) =
ε
7
. 3) δ (ε) =
ε
7
.
3.17 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
f (x, y) =
x +y
x −y
,
definit˘a pentru x ,= y, nu are limit˘a ˆın origine.
R: Vom ar˘ata c˘a pentru ¸siruri diferite convergente la 0, obt ¸inem limite diferite. Fie
x
n
=
_
1
n
,
2
n
_
. Observ˘am c˘a punctele x
n
sunt situate pe dreapta y = 2x ¸si limf(x
n
) = −3.
Fie apoi x

n
=
_
1
n
, −
1
n
_
. Punctele x

n
sunt situate pe dreapta y = −x ¸si limf(x

n
) = 0.
3.18 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
f (x, y) =
y
2
+ 2x
y
2
−2x
,
definit˘a pentru y
2
,= 2x, nu are limit˘a ˆın origine.
R: Vom ar˘ata c˘a pentru ¸siruri diferite convergente la 0, obt ¸inem limite diferite. Fie
x
n
=
_
1
n
,
1

n
_
. Observ˘am c˘a punctele x
n
sunt situate pe parabola y
2
= x ¸si limf(x
n
) =
−3. Fie apoi x

n
=
_
1
n
,
2

n
_
. Punctele x

n
sunt situate pe parabola y
2
= 4x ¸si limf(x

n
) =
3.
3.19 S˘a se demonstreze c˘a
lim
(x,y)→(0,0)
x
2
+y
2
[x[ +[y[
= 0.
R: Se t ¸ine seama de inegalit˘at ¸ile:
0 <
x
2
+y
2
[x[ +[y[
<
x
2
+y
2
+ 2 [x[ [y[
[x[ +[y[
< [x[ +[y[ .
3.20 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
f (x, y) =
x
2
y
x
4
+y
2
,
definit˘a pentru x ,= 0 ¸si y ,= 0, are limitele iterate ˆın origine egale cu zero, ˆıns˘a nu are
limit˘a ˆın origine.
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT¸ II 48
R:
ˆ
In adev˘ar,
lim
y→0
_
lim
x→0
f (x, y)
_
= 0, lim
x→0
_
lim
y→0
f (x, y)
_
= 0.
ˆ
Ins˘a pe parabola x
2
= my, avem
lim
(x,y)→(0,0)
f (x, y) = lim
y→0
my
2
(m
2
+ 1) y
2
=
m
1 +m
2
.
Pentru diferite valori ale lui m se obt ¸in valori diferite ale limitei, deci f nu are limit˘a ˆın
origine.
3.21 S˘a se cerceteze existent ¸a limitelor iterate ¸si a limitei ˆın origine pentru urm˘atoarele
funct ¸ii:
1) f (x, y) =
xy
x
2
+y
2
. 2) f (x, y) = xsin
1
y
+y cos
1
x
.
3) f (x, y) =
2x −3y +x
2
+y
2
x +y
. 4) f (x, y) =
2xy
2
2x
2
+ 5y
4
.
5) f (x, y) =
y
2
−2x
y
2
+ 2x
. 6) f (x, y) =
x −y + 2x
2
+y
2
x +y
. 7) f (x, y) = xcos
1
y
.
8) f (x, y) = (x +y) sin
1
x
sin
1
y
, 9) f (x, y) =
sin
_
x
3
+y
3
_
x
2
+y
2
,
10) f (x, y) =
(x +y) tg
_
x
2
+y
2
_
_
x
2
+y
2
. 11) f (x, y, z) =
xyz
x
3
+y
3
+z
3
.
12) f (x, y) =
x
2
+y
2
_
x
2
+y
2
+ 1 −1
. 13) f (x, y) =
_
1 +x
2
y
2
_

1
x
2
+y
2
.
14) f (x, y) =
1 −cos
_
x
2
+y
2
_
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)
.
R: 1) Exist˘a limitele iterate ¸si sunt egale cu 0, dar nu exist˘a limta ˆın origine. 2) Nu
exist˘a limitele iterate, deoarece sin
1
y
nu are limit˘a pentru y → 0 ¸si cos
1
x
nu are limit˘a
pentru x →0. Funct ¸ia are ˆıns˘a limit˘a ˆın origine, deoarece
0 ≤ [f (x, y)[ ≤ [x[
¸
¸
¸
¸
sin
1
y
¸
¸
¸
¸
+[y[
¸
¸
¸
¸
cos
1
x
¸
¸
¸
¸
≤ [x[ +[y[ →0.
3) Exist˘a limitele iterate:
lim
y→0
_
lim
x→0
f (x, y)
_
= −3, lim
x→0
_
lim
y→0
f (x, y)
_
= 2.
Dac˘a limitele iterate exist˘a, sunt finite ¸si distincte nu exist˘a limita ˆın punct. 8) Se t ¸ine
seama c˘a
−[x +y[ ≤ [f (x, y)[ ≤ [x +y[ .
CAPITOLUL 3. LIMITE DE FUNCT¸ II 49
9) Funct ¸ia se mai scrie
f (x, y) =
sin
_
x
3
+y
3
_
x
3
+y
3

x
3
+y
3
x
2
+y
2
,
iar
¸
¸
¸
¸
x
3
+y
3
x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸

[x[
3
+[y[
3
x
2
+y
2
< 2 ([x[ +[y[) .
3.22 S˘a se calculeze
lim
(x,y)→(1,0)
ln(x +e
y
)
_
(x −1)
2
+y
2
.
R: Fie (x, y) ˆın interiorul discului cu centrul ˆın punctul (1, 0) ¸si de raz˘a r. Obt ¸inem
x = 1 +r cos θ, y = r sinθ, θ ∈ [0, 2π). Deci
lim
(x,y)→(1,0)
ln(x +e
y
)
_
(x −1)
2
+y
2
= lim
r→0
ln
_
1 +r cos θ +e
r sin θ
_
r
= ∞.
3.23 S˘a se calculeze
1) lim
(x,y)→(0,0)
xy

xy + 1 −1
. 2) lim
(x,y)→(0,2)
sinxy
x
.
R: 1) Suntem ˆın cazul de except ¸ie
0
0
. Rat ¸ionaliz˘am numitorul. Avem
lim
(x,y)→(0,0)
xy

xy + 1 −1
= lim
(x,y)→(0,0)
_
_
xy + 1 + 1
_
= 2.
2) Avem
lim
(x,y)→(0,2)
sinxy
x
= lim
(x,y)→(0,2)
sinxy
xy
y = 2.
3.24 S˘a se calculeze
1) lim
(x,y)→(0,0)
_
x
2
+y
2
_
sin
1
xy
. 2) lim
(x,y)→(0,0)
x
x +y
.
3) lim
(x,y)→(∞,k)
_
1 +
y
x
_
x
. 4) lim
(x,y)→(∞,∞)
x +y
x
2
+y
2
.
R: 1) Deoarece
¸
¸
¸
_
x
2
+y
2
_
sin
1
xy
¸
¸
¸ ≤ x
2
+ y
2
, limita este 0. 2) Funct ¸ia nu are limit˘a.
De exemplu, pe dreapta y = mx se obt ¸ine o limit˘a ce depinde de m. 3) Limita este e
k
.
4) Putem presupune x +y > 1. Limita este 0.
Capitolul 4
Funct ¸ii continue
4.1 Continuitatea funct ¸iilor reale de o variabil˘a real˘a
4.1 S˘a se determine α real a.ˆı. urm˘atoarele funct ¸ii s˘a fie continue pe mult ¸imile lor de
definit ¸ie:
1) f : [1, 3] →R, definit˘a prin
f(x) =
_ √
α
2
−2αx +x
2
, x ∈ [1, 2),
αx + 3, x ∈ [2, 3].
2) f : [0, 2] →R, definit˘a prin
f(x) =
_
6 sin α(x−1)
x−1
, x ∈ [0, 1),
−α + 5x, x ∈ [1, 2].
R: 1) α = −
1
3
. 2) α = −1.
4.2 S˘a se determine α real a.ˆı. urm˘atoarele funct ¸ii s˘a fie continue ˆın punctele indicate:
1) f : R →R, definit˘a prin
f(x) =
_
α(1−cos x)
x
2
, x ,= 0,
α
2
2
, x = 0,
, x
0
= 0.
2) f : [1, ∞) →R, definit˘a prin
f(x) =
_
α·arctg (x−1)
x
2
−1
, x ,= 1,
α
2
, x = 1,
, x
0
= 1.
3) f : R →R, definit˘a prin
f(x) =
_
(1 +αx)
1
x
, x > 0,
x +e, x ≤ 0,
, x
0
= 0.
50
CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II CONTINUE 51
4) f : R →R, definit˘a prin
f(x) =
_
2
x+2
−16
4
x
−16
, x ,= 2,
α, x = 2,
, x
0
= 2.
5) f : [0, π] →R, definit˘a prin
f(x) =
_
e
3x
, x ∈ [0, 1],
αsin(x−1)
x
2
−5x+4
, x ∈ (1, π],
, x
0
= 1.
6) f : R →R, definit˘a prin
f(x) =
_
¸
_
¸
_
(x +e
x
)
1
x
, x < 0,
e
2
, x = 0,
(sinx + cos x)
α
x
, x > 0,
, x
0
= 0.
R: 1) α ∈ ¦0, 1¦. 2) α ∈
_
0,
1
2
_
. 3) α = 1. 4) α =
1
2
. 5) α = −3e
3
. 6) α = 2.
4.3 S˘a se determine punctele de discontinuitate ale funct ¸iilor:
1) f(x) =
_√
x
¸


x, x > 0. 2) f(x) = x
_
1
x
_
, x ,= 0, f(0) = 1.
3) f(x) = xsin
1
x
, x ,= 0, f(0) = 0. 4) f(x) = x
p
arctg
1
x
, x ,= 0, f(0) = 0, p > 0.
R: 1) Discontinu˘a ˆın x = n
2
, n ∈ N. 2) Discontinu˘a ˆın x =
1
k
, cu k ˆıntreg nenul. 3)
¸si 4) Funct ¸ii continue pe R.
4.4 S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei f : R →R definit˘a prin:
f(x) =
_
x
3
−x
2
, x ∈ Q,

1
4
x, x ∈ R¸ Q.
R: Dac˘a x
0
∈ R este un punct de continuitate pentru f, atunci pentru orice ¸sir
x
n
∈ Q, x
n
→ x
0
¸si orice ¸sir x

n
∈ R¸ Q, x

n
→ x
0
, avem: x
3
0
− x
2
0
= −
1
4
x
0
, de unde
rezult˘a c˘a x
0

_
0,
1
2
_
.
4.5 Fie funct ¸ia f : [0, 1] →R, definit˘a prin
f(x) =
_ √
x, x ∈ Q,
1 −x, x ∈ R¸ Q.
S˘a se studieze continuitatea, s˘a se arate c˘a f ([0, 1]) este un interval ¸si c˘a f nu are
proprietatea lui Darboux.
R: Punctul x
0
∈ [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d.

x
0
= 1 − x
0
,
adic˘a x
0
=
1−

5
2
este singurul punct de continuitate al lui f. Pentru orice x ∈ [0, 1],

x, 1−x ∈ [0, 1], deci f ([0, 1]) ⊂ [0, 1]. Fie y ∈ [0, 1]. Dac˘a y ∈ Q, exist˘a x = y
2
(x ∈ Q)
CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II CONTINUE 52
a.ˆı. f(x) = y, iar dac˘a y ∈ R¸ Q, exist˘a x = 1 − y (x ∈ R¸ Q) a.ˆı. f(x) = y. A¸sadar,
[0, 1] ⊂ f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1]) = [0, 1]. Pentru a ar˘ata c˘a f nu are proprietatea lui
Darboux, fie intervalul
_
1
9
,
1
4
¸
⊂ [0, 1], cu f
_
1
9
_
=
1
3
, f
_
1
4
_
=
1
2
. Consider˘am λ =
1
4

17

_
1
3
,
1
2
_
¸si ar˘at˘am c˘a ecuat ¸ia f(x) = λ nu are solut ¸ii ˆın intervalul
_
1
9
,
1
4
_
. Dac˘a x ∈ Q,

x =
1
4

17
, d˘a x =
1

17
/ ∈ Q, dac˘a x ∈ R¸ Q, 1 − x =
1
4

17
, d˘a x = 1 −
1
4

17
/ ∈
_
1
9
,
1
4
_
,
deoarece 1 −
1
4

17
>
1
4
.
4.2 Continuitatea uniform˘a a funct ¸iilor de o variabil˘a
4.6 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f(x) = x
3
, x ∈ [1, 3] este uniform continu˘a pe [1, 3].
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
[f(x) −f(x

)[ = [x −x

[ (x
2
+xx

+x
2
) < 27 [x −x

[ < ε,
pentru orice x, x

∈ [1, 3] pentru care [x −x

[ < δ(ε), cu δ(ε) =
ε
27
.
4.7 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : (0, ∞) →R, definit˘a prin
f(x) =
x
x + 1
+x,
este uniform continu˘a pe (0, ∞).
R: Fie x, x

∈ (0, ∞). Avem
[f(x) −f (x

)[ = [x −x

[
_
1 +
1
(1 +x) (1 +x

)
_
< 2 [x −x

[ < ε,
dac˘a [x −x

[ < δ (ε) =
ε
2
.
4.8 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : (−1, ∞) →R, definit˘a prin
f(x) =
x
x + 1
+x,
nu este uniform continu˘a pe (−1, ∞).
R:
ˆ
Intr-adev˘ar, s˘a consider˘am ¸sirurile x
n
= −
n+1
n+2
, x

n
= −
n
n+1
. Avem
[x
n
−x

n
[ =
1
(n + 1) (n + 2)
.
Punctele x
n
¸si x

n
sunt oricˆat de apropiate pentru n suficient de mare, ˆıns˘a
[f (x
n
) −f (x

n
)[ = 1 +
1
(n + 1) (n + 2)
> 1,
deci funct ¸ia nu este uniform continu˘a.
CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II CONTINUE 53
4.9 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : [a, e] →R, a > 0, definit˘a prin f (x) = lnx, este uniform
continu˘ a pe [a, e].
R: Funct ¸ia f este continu˘a pe intervalul [a, e] m˘arginit ¸si ˆınchis, deci este uniform
continu˘a pe acest interval.
4.10 S˘a se arate c˘a funct ¸ia f : (0, 1) → R, definit˘a prin f (x) = lnx, este nu uniform
continu˘ a pe (0, 1).
R: Fie x
n
=
1
n
, x

n
=
1
n
2
+1
. Avem [x
n
−x

n
[ < δ, dar
[f (x
n
) −f (x

n
)[ =
¸
¸
¸
¸
ln
n
2
+ 1
n
¸
¸
¸
¸
→∞.
4.11 S˘a se studieze uniforma continuitate a funct ¸iei f : R →R, definit˘a prin f (x) =
xsin
2
x
2
.
R: Fie
x
n
=
_
(4n + 1)
π
2
, x

n
=
_
(4n + 3)
π
2
.
Avem
[x
n
−x

n
[ =
π
_
(4n + 1)
π
2
+
_
(4n + 3)
π
2
→0
¸si
[f (x
n
) −f (x

n
)[ =
¸
¸
¸
¸
_
(4n + 1)
π
2

_
(4n + 3)
π
2
¸
¸
¸
¸
→0.
Dar, pentru x

n
=

2nπ, avem
[f (x
n
) −f (x

n
)[ =
¸
¸
¸
¸
_
(4n + 1)
π
2


2nπ 0
¸
¸
¸
¸
→∞.
A¸sadar, f nu este uniform continu˘a pe R.
4.12 S˘a se studieze uniforma continuitate a urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f : (0, 1) →R, f(x) = lnx. 2) f : [a, e] →R, f (x) = ln x, a > 0.
3) f :
_
0,
1
π
_
→R, f (x) = sin
1
x
. 4) f : R →[−1, 1] , f (x) = sinx
2
.
5) f : [0, 1] →R, f (x) =
1
x
2
−x −2
. 6) f : R →[−1, 1] , f (x) = cos x.
7) f : (0, 1) →R
+
, f (x) =
1
x
. 8) f : [0, ∞) →R, f (x) = x
2
.
R: 1) Nu. 2) Da. 3) Nu. 4) Nu. 5) Da. 6) Da, se t ¸ine seama c˘a
[cos x −cos x

[ ≤ 2
¸
¸
¸
¸
sin
x −x

2
¸
¸
¸
¸
≤ 2 [x −x

[ .
7) Nu, este suficient s˘a lu˘am x
n
=
1
n
¸si x

n
=
1
n+1
. 8) Nu, este suficient s˘a lu˘am x
n
= n
¸si x

n
= n +
1
n
.
CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II CONTINUE 54
4.3 Continuitatea funct ¸iilor de o variabil˘a vectorial˘a
4.13 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
f (x, y) =
_
x
2
y
3
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x
2
+y
2
= 0,
este continu˘a pe R
2
.
R: Funct ¸ia este continu˘a ˆın orice punct ˆın care x
2
+ y
2
,= 0, adic˘a ˆın orice punct cu
except ¸ia originii. R˘amˆane de verificat numai continuitatea ˆın origine, ceea ce revine la a
ar˘ata c˘a funct ¸ia are limit˘a ˆın origine ¸si aceasta este egal˘a cu 0. Avem, ˆıns˘a:
¸
¸
¸
¸
x
2
y
3
x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸
<
[x[ [y[
x
2
+y
2
[x[ y
2

1
2
[x[ y
2
,
deoarece x
2
+y
2
≥ 2 [x[ [y[. Deci limita funct ¸iei este 0.
4.14 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
f (x, y) =
_
sin(x
3
+y
3
)
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x
2
+y
2
= 0,
este continu˘a pe R
2
.
R: Funct ¸ia este continu˘a ˆın orice punct ˆın care x
2
+ y
2
,= 0, adic˘a ˆın orice punct cu
except ¸ia originii. R˘amˆane de verificat numai continuitatea ˆın origine, ceea ce revine la a
ar˘ata c˘a funct ¸ia are limit˘a ˆın origine ¸si aceasta este egal˘a cu 0. Putem scrie:
sin
_
x
3
+y
3
_
x
2
+y
2
=
sin
_
x
3
+y
3
_
x
3
+y
3

x
3
+y
3
x
2
+y
2
.
ˆ
Ins˘a, pentru (x, y) →(0, 0) avem lim
sin(x
3
+y
3
)
x
3
+y
3
= 1 ¸si
¸
¸
¸
¸
x
3
+y
3
x
2
+y
2
¸
¸
¸
¸

[x[
3
+[y[
3
x
2
+y
2
< [x[ +[y[ .
4.15 S˘a se cerceteze continuitatea funct ¸iei
f (x, y) =
_ _
1 −x
2
−y
2
, x
2
+y
2
≤ 1,
0, x
2
+y
2
> 1.
R: Punem r =
_
x
2
+y
2
. Funct ¸ia este continu˘a pe R
2
.
4.16 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
f (x, y) =
_
2xy
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x
2
+y
2
= 0,
este continu˘a part ¸ial ˆın raport cu x ¸si y, dar nu este continu˘a ˆın origine.
CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II CONTINUE 55
R: Fie (x
0
, y
0
) ∈ R
2
. Funct ¸iile f (x, y
0
) ¸si f (x
0
, y) sunt continue ˆın orice punct.
Funct ¸ia f (x, y) nu are limit˘a ˆın origine.
4.17 S˘a se cerceteze continuitatea urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x, y) =
_
1−cos(x
3
+y
3
)
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x
2
+y
2
= 0.
2) f (x, y) =
_
(1 +xy)
1

x+

y
, x > 0, y > 0,
1, x = 0 sau y = 0.
R: 1) Se t ¸ine seama c˘a 1 − cos
_
x
3
+y
3
_
= 2 sin
2 x
3
+y
3
2
. Funct ¸ia este continu˘a. 2)
Putem scrie
(1 +xy)
1

x+

y
=
_
(1 +xy)
1
xy
_
xy

x+

y
¸si
xy

x+

y


xy
_√
x +

y
_
. Funct ¸ia este continu˘a.
4.18 S˘a se discute dup˘a valorile parametrului α continuitatea urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x, y) =
_
1−cos

x
2
+y
2
tg (x
2
+y
2
)
, 0 < x
2
+y
2
<
π
2
,
α, (x, y) = (0, 0) .
2) f (x, y, z) =
_
x
2
y
2
z
2
x
6
+y
6
+z
6
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0) ,
α, (x, y, z) = (0, 0, 0) .
3) f (x, y, z) =
_
3x+2y−z+x
2
+yz
x+y+z
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0) ,
α, (x, y, z) = (0, 0, 0) .
4) f (x, y, z) =
_
_
_
(x+y+z)tg (x
2
+y
2
+z
2
)

x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) ,= (0, 0, 0) ,
α, (x, y, z) = (0, 0, 0) .
R: 1) Not˘am r =
_
x
2
+y
2
. Pentru r → 0 avem lim
1−cos

r
tg r
=
1
2
. Funct ¸ia este
continu˘a pe
_
0,
π
2
_
pentru α =
1
2
.
2) Fie x = t, y = mt, z = nt, t ∈ R o dreapt˘a prin origine. Deoarece
lim
t→0
f (t, mt, nt) =

2
m
2
n
2

6
+m
6
+n
6
,
deci depinde de direct ¸ie, rezult˘a c˘a f nu are limit˘a ˆın origine. Funct ¸ia este continu˘a pe
R
3
¸ ¦(0, 0, 0)¦.
Capitolul 5
Derivate ¸si diferent ¸iale
5.1 Derivata ¸si diferent ¸iala funct ¸iilor de o variabil˘a
5.1 Utilizˆand definit ¸ia, s˘a se calculeze derivatele urm˘atoarelor funct ¸ii, ˆın punctele spe-
cificate:
1) f (x) =

x + 2, x
0
= 7. 2) f (x) = ln
_
x
2
+ 5x
_
, x
0
= 1.
3) f (x) = sin3x
2
, x
0
=

π. 4) f (x) = arcsin(x −1) , x
0
= 1.
5) f (x) = e
3x
, x
0
= 1. 6) f (x) = tg x, x
0
=
π
4
.
5.2 S˘a se studieze derivabilitatea urm˘atoarelor funct ¸ii, ˆın punctele specificate:
1) f :
_

1
2
, ∞
_
→R, f (x) =
_
ln(1 + 2x) , x ∈ (−
1
2
, 0],
2x, x ∈ (0, ∞) ,
x
0
= 0.
2) f : (0, ∞) →R, f (x) =
_ √
x
2
+ 5x + 2, x ∈ (0, 2],
9
8
x +
7
4
, x ∈ (0, ∞) ,
x
0
= 2.
R: 1) f

(0) = 2. 2) f

(2) =
9
8
.
5.3 S˘a se calculeze derivatele urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = x
4
+ 5x
3
−8. 2) f (x) = x
2
+

x −
3

x.
3) f (x) = xcos x. 4) f (x) =
x−1
x
2
+1
.
5) f (x) =
sin x
2+cos x
. 6) f (x) = ln
x
2
x+1
.
7) f (x) =
3
_
1−x
2
1+x
2
. 8) f (x) = e
x
2
cos x
.
R: Se obt ¸ine:
1) f

(x) = 4x
3
+ 15x
2
. 2) f

(x) = 2x +
1
2

x

1
3(
3

x)
2
.
3) f

(x) = cos x −xsinx. 4) f

(x) = −
x
2
−2x−1
(x
2
+1)
2
.
5) f

(x) =
2 cos x+1
(2+cos x)
2
. 6) f

(x) =
1
x
x+2
x+1
.
7) f

(x) = −
4
3
x
(1+x
2
)
2
3
_
_
1+x
2
1−x
2
_
2
.
8) f

(x) =
_
2xcos x −x
2
sinx
_
e
x
2
cos x
.
56
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 57
5.4 S˘a se calculeze derivatele urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = ln
_√
2 sin x + 1 +

2 sin x −1
_
. 2) f (x) =
sin x
cos
2
x
+ ln
1+sin x
cos x
.
3) f (x) =
x
2

x
2
+k +
k
2
ln
_
x +

x
2
+k
_
. 4) f (x) = 5 sh
3 x
15
+ 3 sh
5 x
15
.
5) f (x) = e
x
arctg e
x
−ln

1 +e
2x
. 6) f (x) =
x
x
e
x
(xlnx −x −1) .
7) f (x) =
x
2

a
2
−x
2
+
a
2
2
arcsin
x
a
. 8) f (x) = log
e
2
_
x
n
+

x
2n
+ 1
_
.
R: Se obt ¸ine:
1) f

(x) =
cos x

(4 sin
2
x−1)
. 2) f

(x) =
2
cos
3
x
.
3) f

(x) =

x
2
+k. 4) f

(x) = sh
2 x
15
ch
3 x
15
.
5) f

(x) = e
x
arctg e
x
. 6) f

(x) = x
x+1
e
−x
(ln x) (ln x −1).
7) f

(x) =

a
2
−x
2
. 8) f

(x) =
nx
n−1
2

x
2n
+1
.
5.5 S˘a se calculeze derivatele urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = ln
1+

sin x
1−

sin x
+ 2 arctg
_

sinx
_
.
2) f (x) =
3
4
ln
x
2
+1
x
2
−1
+
1
4
ln
x−1
x+1
+
1
2
arctg x.
3) f (x) =
1
3
ln(1 +x) −
1
6
ln
_
x
2
−x + 1
_
+
1

3
arctg
2x−1

3
.
4) f (x) = 3b
2
arctg
_
x
b−x
−(3b + 2x)

bx −x
2
.
R: 1) f

(x) =
2
cos x

sin x
. 2) f

(x) =
x(x−3)
x
4
−1
. 3) f

(x) =
1
x
3
+1
.
4) f

(x) = 4x
_
x
b−x
.
5.6 S˘a se calculeze derivatele urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = −
arcsin x
x
+ ln
x
1+

1−x
2
.
2) f (x) = ln

x
4
+x
2
+ 1 +
2

3
arctg
2x
2
+1

3
.
3) f (x) =
x
4(x
2
+1)
2
+
3x
8(x
2
+1)
+
3
8
arctg x.
4) f (x) =
5
2
_
(2x
2
+ 8x + 1) −
13

2
ln
_

2 (x + 2) +
_
(2x
2
+ 8x + 1)
_
.
R: Se obt ¸ine:
1) f

(x) =
arcsin x
x
2
. 2) f

(x) =
2x
3
+3x
x
4
+x
2
+1
.
3) f

(x) =
1
(x
2
+1)
3
. 4) f

(x) =
5x−3

2x
2
+8x+1
.
5.7 S˘a se arate c˘a derivata unei funct ¸ii pare este o funct ¸ie impar˘a, iar derivata unei
funct ¸ii impare este o funct ¸ie par˘a.
5.8 S˘a se arate c˘a derivata unei funct ¸ii periodice este o funct ¸ie periodic˘ a.
5.9 S˘a se arate c˘a funct ¸ia y = xe
−x
satisface relat ¸ia xy

= (1 −x) y.
5.10 S˘a se arate c˘a funct ¸ia y = xe

x
2
2
satisface relat ¸ia xy

=
_
1 −x
2
_
y.
5.11 S˘a se arate c˘a funct ¸ia y =
1
1+x+ln x
satisface relat ¸ia xy

= y (y lnx −1).
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 58
5.12 S˘a se calculeze derivatele de ordinul doi ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = x
8
+ 7x
6
−5x + 4. 2) f (x) = (arcsin x)
2
. 3) f (x) = e
x
2
.
4) f (x) = ln
_
x +

a
2
+x
2
_
. 5) f (x) =
_
1 +x
2
_
arctg x. 6) f (x) = sin
2
x.
R: Se obt ¸ine:
1) f

(x) = 56x
6
+ 210x
4
. 2) f

(x) =
2
1−x
2
+
2x

(1−x
2
)
3
arcsinx.
3) f

(x) = 2e
x
2
+ 4x
2
e
x
2
. 4) f

(x) = −
x

(a
2
+x
2
)
3
.
5) f

(x) = 2 arctg x + 2
x
x
2
+1
. 6) f

(x) = 2 cos 2x.
5.13 S˘a se calculeze derivatele de ordinul n ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = e
ax
. 2) f (x) =
1
x−a
. 3) f (x) =
1
x
2
−a
2
.
4) f (x) = cos x. 5) f (x) = sinx. 6) f (x) = ln
2x
x
2
−1
.
7) f (x) = 2
x
. 8) f (x) =
1
x
2
−3x+2
. 9) f (x) = ln(ax +b) .
10) f (x) = e
ax
e
bx
. 11) f (x) =
1
ax+b
. 12) f (x) = (1 +x)
α
.
R: 3) Se t ¸ine seama de identitatea:
1
x
2
−a
2
=
1
2a
_
1
x−a

1
x+a
_
.
4) f
(n)
(x) = cos
_
x +

2
_
. 5) f
(n)
(x) = sin
_
x +

2
_
.
6). f

(x) = −
x
2
+1
x(x
2
+1)
¸si se scrie fract ¸ia ca sum˘a de fract ¸ii simple.
7) f
(n)
(x) = 2
x
ln
n
2.
8) f (x) =
1
x−2

1
x−1
, se obt ¸ine f
(n)
(x) = (−1)
n
n!
_
1
(x−2)
n+1

1
(x−1)
n+1
_
.
9) f
(n)
(x) = (−1)
n−1 (n−1)!a
n
(ax+b)
n . 10) f
(n)
(x) = e
ax
e
bx
(a +b)
n
.
11) f
(n)
(x) = (−1)
n
n!a
n
(ax+b)
n+1
.
12) Avem: f
(n)
(x) = α(α −1) (α −n + 1) (1 +x)
α−n
.
5.14 Fie f (x) = x
2
e
3x
. S˘a se calculeze f
(10)
(x).
R: Se aplic˘a formula lui Leibniz. Se obt ¸ine: f
(10)
(x) = 3
9
e
3x

_
3x
2
+ 20x + 30
_
.
5.15 Fie f (x) = x
2
sinx. S˘a se calculeze f
(20)
(x).
R: Se aplic˘a regula lui Leibniz. Se obt ¸ine: f
(20)
(x) = x
2
sinx −40xcos x −380 sinx.
5.16 Utilizˆand regula lui Leibniz, s˘a se calculeze derivatele de ordinul n ale funct ¸iilor:
1) f (x) = x e
x
. 2) f (x) = x
2
e
−2x
. 3) f (x) =
_
1 −x
2
_
cos x.
4) f (x) =
1+x

x
. 5) f (x) = x
3
lnx.
5.17 Se consider˘a funct ¸ia polinomial˘a f (x) = x
4
+ x
3
+ x
2
+ x + 1. S˘a se calculeze
suma: S =
4

k=1
1
x
k
−2
, unde x
k
sunt r˘ad˘acinile ecuat ¸iei f (x) = 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 59
R: Din f (x) = (x −x
1
) (x −x
2
) (x −x
3
) (x −x
4
), prin derivare, deducem:
f

(x)
f (x)
=
4

k=1
1
x −x
k
.
Deci S = −
f

(2)
f(2)
= −
49
31
.
5.18 S˘a se determine cu cˆat se modific˘a (aproximativ) latura unui p˘atrat dac˘a aria sa
cre¸ste de la 9 m
2
la 9, 1 m
2
.
R: Dac˘a x este aria p˘atratului ¸si y latura sa, atunci y =

x. Se dau: x
0
= 9, h = 0, 1.
Cre¸sterea laturii p˘atratului este dat˘a de:
y −y
0
≈ dy = f

(x) h =
1
2

9
0, 1 = 0, 016 m.
5.19 S˘a se g˘aseasc˘a cre¸sterea y−y
0
¸si diferent ¸iala dy ale funct ¸iei y = 5x+x
2
ˆın punctul
x
0
= 2, dac˘a h = 0, 001.
R: y −y
0
= 0, 009001 ¸si dy = 0, 009.
5.20 S˘a se calculeze diferent ¸iala funct ¸iei y = cos x ˆın punctul x
0
=
π
6
, pentru h =
π
36
.
5.21 S˘a se calculeze diferent ¸iala funct ¸iei y =
2

x
ˆın punctul x
0
= 9, pentru h = −0, 01.
5.22 S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
1) f (x) =
1
x
n
. 2) f (x) = xlnx −x. 3) f (x) =
x
1−x
.
4) f (x) = ln
1−x
1+x
. 5) f (x) = x
2
e
−x
. 6) f (x) = e
x
sinx.
R: Se obt ¸ine:
1) df (x) = −
n
x
n+1
dx. 2) df (x) = lnxdx. 3) df (x) =
1
(1−x)
2
dx.
4) df (x) =
2
x
2
−1
dx. 5) df (x) = x(2 −x) e
−x
dx. 6) df (x) = e
x
(sinx + cos x) dx.
5.23 S˘a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul doi ale funct ¸iilor:
1) f (x) =

1 −x
2
. 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sinxlnx.
4) f (x) =
1
x
lnx. 5) f (x) = x
2
e
−x
. 6) f (x) = e
x
sinx.
5.24 S˘a se arate c˘a:
d
n
(arctg x) = (−1)
n−1
(n −1)!
(1 +x
2
)
n/2
sin
_
narctg
1
x
_
dx
n
.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 60
5.2 Propriet˘at ¸i ale funct ¸iilor derivabile
5.25 S˘a se determine abscisele punctelor de extrem ale funct ¸iilor:
1) f (x) = 2 cos x +x
2
. 2) f (x) = x
2
(x −12)
2
. 3) f (x) =
x
2
−2x+2
x−1
.
4) f (x) =
3
_
(x
2
−1)
2
. 5) f (x) = 2 sin2x + sin4x. 6) f (x) = 2 cos
x
2
+ 3 cos
x
3
.
R: 1) x
0
= 0 este punct de minim.
2) x
1
= 0, x
2
= 12 sunt puncte de minim, x
3
= 6 este punct de maxim.
3) x
1
= 0 este punct de maxim, x
2
= 2 este punct de minim.
4) x
1,2
= ±1 sunt puncte de minim, x
3
= 0 este punct de maxim.
5) x
k
= −
π
6
+kπ sunt puncte de minim, x

k
=
π
6
+kπ sunt puncte de maxim, k ∈ Z.
6) x
k
= 12kπ ¸si x

k
= 12
_
k ±
2
5
_
π sunt puncte de maxim, y
k
= 6 (2k + 1) π ¸si
y

k
= 12
_
k ±
1
5
_
π sunt puncte de minim, k ∈ Z.
5.26 Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ (0, ∞) ¸si a
x
1
+ a
x
2
+ + a
x
n
≥ n pentru orice x ∈ R. S˘a se
arate c˘a atunci a
1
a
2
a
n
= 1.
R: Fie funct ¸ia f : R →R, definit˘a prin f (x) = a
x
1
+ a
x
2
+ + a
x
n
. Avem c˘a
f (x) ≥ n = f (0), ∀x ∈ R, deci x
0
= 0 este un punct de minim pentru f ¸si conform
teoremei lui Fermat: f

(0) = 0.
5.27 Fie a, b ∈ (0, ∞) ¸ ¦1¦ a.ˆı. a
x
2
b +b
x
2
a ≥ 2ab, pentru orice x ∈ R. S˘a se arate
c˘a ab = 1.
R: Fie unct ¸ia f : R →R, definit˘a prin f (x) = a
x
2
b + b
x
2
a. Avem c˘a f (x) ≥
2ab = f (1), ∀x ∈ R, deci x
0
= 1 este un punct de minim pentru f ¸si conform teoremei
lui Fermat: f

(1) = 0.
5.28 S˘a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸ia f :
_
0,
π
2
¸
→ R,
definit˘a prin
f (x) =
_
cos x, x ∈
_
0,
π
4
¸
,
sinx, x ∈
_
π
4
,
π
2
¸
.
R: Funct ¸ia nu este derivabil˘a ˆın
π
4
.
5.29 S˘a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸iile f : [0, 2] → R,
definite prin:
1) f (x) = [x −1[ . 2) f (x) = [x −1[
3
.
R: 1) Nu. 2) Da, c = 1.
5.30 S˘a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸iile f :
_

π
2
,
π
2
¸
→R,
definite prin:
1) f (x) = [sinx[ . 2) f (x) =
¸
¸
sin
3
x
¸
¸
.
R: 1) Nu. 2) Da, c = 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 61
5.31 S˘a se arate c˘a polinomul lui Legendre P
n
(x) =
d
n
dx
n
_
x
2
−1
_
n
are n r˘ad˘acini dis-
tincte ˆın intervalul (−1, 1).
R: Se aplic˘a de n ori teorema lui Rolle funct ¸iei f (x) =
_
x
2
−1
_
n
.
5.32 Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a pe [a, b], derivabil˘a pe (a, b) ¸si a.ˆı. f (a) =
f (b). S˘a se arate c˘a exist˘a c ∈ (a, b) a.ˆı. f (a) −f (c) = f

(c) (c −a).
R: Se aplic˘a teorema lui Rolle funct ¸iei g (x) = (x −a) f (x) − xf (a) pe intervalul
[a, b].
5.33 Fie numerele reale a
0
, a
1
, a
2
, . . . , a
n
care verific˘a relat ¸ia
a
0
1
+
2a
1
2
+
2
2
a
2
3
+ +
2
n
a
n
n + 1
= 0.
S˘a se arate c˘a funct ¸ia f :
_
1, e
2
¸
→R, definit˘a prin f (x) = a
0
+a
1
lnx+a
2
ln
2
x+ +
a
n
ln
n
x se anuleaz˘a cel put ¸in ˆıntr-un punct din intervalul
_
1, e
2
_
.
R: Se aplic˘a teorema lui Rolle funct ¸iei g (x) = a
0
lnx +
a
1
ln
2
x
2
+ +
a
n
ln
n+1
x
n+1
.
5.34 Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie continu˘a pe [a, b], derivabil˘a pe (a, b). S˘a sea arate c˘a
exist˘a c ∈ (a, b) aˆı.
f

(c) =
a +b −2c
(c −a) (c −b)
.
R: Se aplic˘a teorema lui Rolle funct ¸iei g (x) = e
f(x)
(x −a) (x −b) pe intervalul [a, b].
5.35 Se consider˘a funct ¸ia f : [−1, 1] →R, definit˘a prin:
f (x) =
_
x
2
+mx +n, x ∈ [−1, 0] ,
px
2
+ 4x + 4, x ∈ (0, 1].
S˘a se determine m, n, p ∈ R a.ˆı. f s˘a satisfac˘a ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
[−1, 1] ¸si s˘a se g˘aseasc˘a valoarea constantei c ˆın acest caz.
R: n = 4, m = 4, p = −7, c =
2
7
.
5.36 Fie f, g : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) ¸si cu
f (a) = f (b). S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia f (x) g

(x) + f

(x) = 0 are cel put ¸in o solut ¸ie ˆın
intervalul (a, b).
R: Fie h : [a, b] →R, definit˘a prin h(x) = f (x) e
g(x)
, care este o funct ¸ie Rolle. Exist˘a
deci c ∈ (a, b) a.ˆı. h

(c) = 0. Dar h

(x) = f

(x) e
g(x)
+f (x) g

(x) e
g(x)
.
5.37 Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie de trei ori derivabil˘a pe [a, b] a.ˆı. f (a) = f (b) = 0 ¸si
f

(a) = f

(b) = 0. S˘a se arate c˘a exist˘a cel put ¸in un punct c ∈ (a, b) a.ˆı. f

(c) = 0.
R: Aplic˘am teorema lui Rolle. Exist˘a d ∈ (a, b) a.ˆı. f

(d) = 0. Exist˘a apoi c
1
∈ (a, d)
¸si c
2
∈ (d, b) a.ˆı. f

(c
1
) = 0 ¸si
´
f

(c
2
) = 0. Deci exist˘a c ∈ (c
1
, c
2
) a.ˆı. f

(c) = 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 62
5.38 S˘a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funct ¸ia f : [0, 1] →R,
definit˘a prin f (x) =

x
2
+ax, a > 0, ¸si ˆın caz afirmativ s˘a se determine constanta c
corespunz˘atoare.
R: Da, c =
1
2
_
−a +

a
2
+a
_
∈ (0, 1).
5.39 S˘a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funct ¸iilor f, definite
prin:
1) f (x) =
_
x, x ∈ [1, 2] ,
x
2
4
+ 1, x ∈ (2, 3].
2) f (x) =
_
x
2
, x ∈ [0, 1] ,
2x −1, x ∈ (1, 2].
3) f (x) =
_ √
x + 1, x ∈ (0, 3],
x
2
+ 1, x ∈ [−4, 0] .
4) f (x) =
_
3−x
2
2
, x ∈ [0, 1] ,
1
x
, x ∈ (1, 2].
R: 1) Da, f

(c) =
9
8
, c =
9
4
. 2) Da, c =
3
4
. 3) Da, c =
13
36
. 4) Da, c
1
=
1
2
, c
2
=

2.
5.40 S˘a se determine abscisa c a unui punct ˆın care tangenta la graficul funct ¸iei f :
R →R, definit˘a prin
f (x) =
_
x+2
2
, x ≤ 0,

x + 1, x > 0,
este paralel˘a cu coarda care une¸ste punctele de pe grafic de abscise x
1
= −4 ¸si x
2
= 3.
R: c =
13
36
.
5.41 S˘a se arate c˘a
3

30 −3 <
1
9
.
R: Se aplic˘a teorema lui Lagrange funct ¸iei f : [27, 30] →R, definit˘a prin f (x) =
3

x.
5.42 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸iile reale ale ecuat ¸iei (a −1)
x
+ (a + 3)
x
= a
x
+ (a + 2)
x
, cu
a > 1.
R: Ecuat ¸ia se mai scrie: a
x
−(a −1)
x
= (a + 3)
x
−(a + 2)
x
. Consider˘am funct ¸ia f :
(0, ∞) →R, definit˘a prin f (t) = t
x
, pentru x∈ R, fixat. Aplic˘am teorema lui Lagrange
pe intervalele [a −1, a] ¸si [a + 2, a + 3]. Exist˘a deci c
1
∈ (a −1, a) ¸si c
2
∈ (a + 2, a + 3)
a.ˆı. f (a) − f (a −1) = f

(c
1
) ¸si f (a + 3) − f (a + 2) = f

(c
2
). Din f

(c
1
) = f

(c
2
) cu
c
1
,= c
2
, rezult˘a x
1
= 0, x
2
= 1.
5.43 Fie f o funct ¸ie de dou˘a ori derivabil˘a ˆıntr-o vecin˘atate V a punctului a ∈ R. S˘a
se arate c˘a pentru orice h suficient de mic exist˘a punctele p, q ∈ V a.ˆı.
f (a +h) −f (a −h)
2h
= f

(p) ,
f (a +h) −2f (a) +f (a −h)
h
2
= f

(q) .
5.44 S˘a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru funct ¸iile f ¸si g, definite
prin:
1) f, g : [1, e] →R, f (x) = lnx, g (x) =
e
x
.
2) f, g : [−2, 5] →R, f (x) =
_ √
x + 3, x ∈ [−2, 1),
x
4
+
7
4
, x ∈ [1, 5] ,
g (x) = x.
3) f, g : [0, 3] →R, f (x) =
_
x
3
3
−x
2
+ 1, x ∈ [1, 3] ,
−x +
4
3
, x ∈ [0, 1] ,
g (x) = x.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 63
R: 1) Da, c =
e
e−1
. 2) Da, c =
1
16
. 3) Da, c =
2

2
3
+ 1.
5.45 S˘a se calculeze, utilizˆand regula lui l

Hospital:
1) lim
x→0
tg x−x
x−sin x
. 2) lim
x→1
x
x
−x
ln x−x+1
. 3) lim
x→0
ln(sin 2x)
ln(sin 3x)
.
4) lim
x→∞
x
n
e
ax
, a > 0. 5) lim
x→0
_
ctg x −
1
x
_
. 6) lim
x→0
_
(1+x)
1
x
e
_1
x
.
7) lim
x→0
_
1
x
2
−ctg
2
x
_
. 8) lim
x→∞
_
x −x
2
ln
1+x
x
_
. 9) lim
x→1
_
tg
πx
4
_
tg
πx
2
.
R: 1) 2. 2) −2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6) −
1
2
. 7) Putem scrie:
1
x
2
−ctg
2
x =
sin
2
x −x
2
cos
2
x
x
2
sin
2
x
¸si se aplic˘a de patru ori regula lui l

Hospital. Se obt ¸ine
2
3
. 8) Lu˘am x =
1
t
, cu t → 0
pentru x →∞. Se obt ¸ine
1
2
. 9)
1
e
.
5.46 S˘a se calculeze, utilizˆand regula lui l

Hospital:
1) lim
x→0
tg x −xsinx
x −sinx
. 2) lim
x→∞
x[lnx −ln(x + 1)] + 1
ex[ln(ex + 1) −lnx] −1
.
R: 1) 5. 2) −e.
5.47 S˘a se dezvolte polinomul f (x) = x
3
−2x
2
+3x +5 dup˘a puterile binomului x −2.
R: f (x) = 11 + 7 (x −2) + 4 (x −2)
2
+ (x −2)
3
.
5.48 S˘a se determine o funct ¸ie polinomial˘a de gradul trei a.ˆı. f (0) = 1, f

(0) = 1,
f

(0) = 2 ¸si f

(0) = 6.
R: Polinomul Taylor al funct ¸iei f este f (x) = 1 +x +x
2
+x
3
.
5.49 S˘a se g˘aseasc˘a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funct ¸iei f (x) = e
x
dup˘a
puterile binomului x + 1.
R: P
4
(x) =
1
e
+
1
e
(x + 1) +
1
2e
(x + 1)
2
+
1
6e
(x + 1)
3
+
1
24e
(x + 1)
4
.
5.50 S˘a se g˘aseasc˘a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funct ¸iei f (x) = ln x dup˘a
puterile binomului x −1.
R: P
4
(x) = (x −1) −
1
2
(x −1)
2
+
1
3
(x −1)
3

1
4
(x −1)
4
.
5.51 S˘a se evalueze eroarea comis˘a ˆın aproximarea:
e ≈ 2 +
1
2!
+
1
3!
+
1
4!
.
R: Avem c˘a: e
x
= 1 +
1
1!
x +
1
2!
x
2
+
1
3!
x
3
+
1
4!
x
4
+ R
4
(x), unde R
4
(x) =
x
5
5!
e
θx
, cu
θ ∈ (0, 1). Pentru x = 1, [R
4
(1)[ ≤
3
5!
=
1
40
.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 64
5.52 S˘a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funct ¸iile:
1) f (x) = e
x
, x ∈ R. 2) f(x) = sinx, x ∈ R.
3) f(x) = cos x, x ∈ R. 4) f(x) = ln(1 +x), x ∈ (−1, ∞).
5) f(x) = (1 +x)
α
, x ∈ (−1, ∞), α ∈ R.
R: Avem dezvolt˘arile:
1) e
x
=
n

k=0
x
k
k!
+
x
n+1
(n+1)!
e
θx
.
2) sinx =
n

k=1
(−1)
k−1 x
2k−1
(2k−1)!
+ (−1)
n x
2n+1
(2n+1)!
sin(θx).
3) cos x =
n

k=0
(−1)
k x
2k
(2k)!
+ (−1)
n+1 x
2n+2
(2n+2)!
cos(θx).
4) ln(1 +x) =
n

k=1
(−1)
k−1 x
k
k
+ (−1)
n x
n+1
(n+1)(1+θx)
n+1
.
5) (1 + x)
α
= 1 +
n

k=1
α(α−1)···(α−k+1)
k!
x
k
+
α(α−1)···(α−n)
(n+1)!
x
n+1
(1 + θx)
α−n+1
, cu θ ∈
(0, 1).
5.53 S˘a se determine n ∈ N astfel ca polinomul Taylor de gradul n ˆın punctul x
0
= 0
asociat funct ¸iei f (x) = e
x
s˘a aproximeze funct ¸ia pe intervalul [−1, 1] cu trei zecimale
exacte.
R: Avem
[R
n
(x)[ =
[x[
n+1
(n + 1)!
e
θx
<
1
1000
, [x[ ≤ 1.
Dar cum θx < 1, e
θx
< e < 3 ¸si deci [R
n
(x)[ <
3
(n+1)!
<
1
1000
pentru n ≥ 6.
5.54 S˘a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funct ¸ia f (x) =

a +x, a > 0,
x > −a.
R: Funct ¸ia se mai scrie: f (x) =

a
_
1 +
x
a
_1
2
. Se obt ¸ine:
f (x) =

a
_
1 +
x
2a
+
n

k=2
(−1)
k−1
1 3 (2k −3)
k! 2
k
_
x
a
_
k
_
+R
n
(x) .
5.55 S˘a se determine n ∈ N astfel ca valorile polinomului Taylor de gradul n ˆın punctul
x
0
= 0 asociat funct ¸iei f (x) =

1 +x, pe intervalul [0, 1], s˘a nu difere de f (x) cu mai
mult de
1
16
.
R: Avem
[R
n
(x)[ =
1 3 (2n −1)
(n + 1)! 2
n+1
¸
¸
¸
¸
¸
x
n+1
(1 +θx)
n+
1
2
¸
¸
¸
¸
¸

1 3 (2n −1)
(n + 1)! 2
n+1
<
1
16
.
Se obt ¸ine n ≥ 2.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 65
5.56 Utilizˆand formula Mac-Laurin s˘a se calculeze urm˘atoarele limite:
1) lim
x→0
e
x
+e
−x
−sin
2
x−2
x
4
. 2) lim
x→0
ln(1+2x)−sin 2x+2x
2
x
3
.
3) lim
x→0
sin x−sin a
x−a
. 4) lim
x→0
1−

1+x
2
·cos x
tg
4
x
.
5) lim
x→0
cos x−e

x
2
2
x
4
.
R: 1)
1
12
. 2) 4. 3) cos a. 4)
1
3
. 5) −
1
12
.
5.3 Derivatele ¸si diferent ¸iala funct ¸iilor de n variabile
5.57 Utilizˆand definit ¸ia, s˘a se calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘atoarelor funct ¸ii, ˆın
punctele specificate:
1) f (x, y) = x
3
−3x
2
y + 2y
3
ˆın (1, 1) . 2) f (x, y) =
x−y
x+y
ˆın (1, 1) .
3) f (x, y) =
_
sin
2
x + sin
2
y ˆın
_
π
4
, 0
_
. 4) f (x, y) = ln
_
1 +x +y
2
_
ˆın (1, 1) .
5) f (x, y) =
_
x
2
−y
2
ˆın (2, 1) . 6) f (x, y) = ln
_
x −y
2
_
ˆın (4, 1) .
R: Se obt ¸ine:
1) f

x
(1, 1) = −3, f

y
(1, 1) = 3. 2) f

x
(1, 1) =
1
2
, f

y
(1, 1) = −
1
2
.
3) f

x
_
π
4
, 0
_
=
1
2

2, f

y
_
π
4
, 0
_
= 0. 4) f

x
(1, 1) =
1
3
, f

y
(1, 1) =
2
3
.
5) f

x
(2, 1) =
2

3
, f

y
(2, 1) = −
1

3
. 6) f

x
(4, 1) =
1
3
, f

y
(4, 1) = −
2
3
.
5.58 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x, y) = x
3
+y
3
−3axy. 2) f (x, y) =
x−y
x+y
.
3) f (x, y) =
_
x
2
−y
2
. 4) f (x, y) =
x

x
2
+y
2
.
5) f (x, y) = ln
_
x +
_
x
2
+y
2
_
. 6) f (x, y) = arctg
y
x
.
7) f (x, y) = e
sin
y
x
. 8) f (x, y) = arcsin
_
x
2
−y
2
x
2
+y
2
.
R: Se obt ¸ine:
1) f

x
(x, y) = 3x
2
−3ay, f

y
(x, y) = 3y
2
−3ax.
2) f

x
(x, y) =
2y
(x+y)
2
, f

y
(x, y) =
−2x
(x+y)
2
.
3) f

x
(x, y) =
x

x
2
−y
2
, f

y
(x, y) =
−y

x
2
−y
2
.
4) f

x
(x, y) =
y
2

(x
2
+y
2
)
3
, f

y
(x, y) =
x
2

(x
2
+y
2
)
3
.
5) f

x
(x, y) =
1

x
2
+y
2
, f

y
(x, y) =
y

x
2
+y
2

x+

x
2
+y
2

.
6) f

x
(x, y) = −
y
x
2
+y
2
, f

y
(x, y) =
x
x
2
+y
2
.
7) f

x
(x, y) = −
y
x
2
e
sin
y
x
cos
y
x
, f

y
(x, y) =
1
x
e
sin
y
x
cos
y
x
.
8) f

x
(x, y) =
xy

2
(x
2
+y
2
)

x
2
−y
2
, f

y
(x, y) = −
x
2

2
(x
2
+y
2
)

x
2
−y
2
.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 66
5.59 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x, y) = y
y
x
sin
y
x
. 2) f (x, y) = arcsin
_
x
2
−y
2
x
2
+y
2
.
3) f (x, y) = arctg

x
y
. 4) f (x, y) = xyarctg
x+y
1−xy
.
5) f (x, y, z) =
xyz

x
2
+y
2
+z
2
. 6) f (x, y, z) = e
x
y
−e

z
y
.
7) f (x, y, z) = e
xyz
cos
y
xz
. 8) f (x, y, z) = (sin x)
yz
.
5.60 S˘a e calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x, y) = ln
_
xy
2
+x
2
y
_
+
_
1 + (xy
2
+x
2
y)
2
.
2) f (x, y) =
_
1 −
_
x+y
xy
_
2
+ arcsin
_
x+y
xy
_
.
5.61 S˘a se calculeze, utilizˆand definit ¸ia, urm˘atoarele derivate part ¸iale de ordinul doi:
1)

2
f
∂y∂x
(1, 1) , unde f (x, y) =
_
x
2
+y
2
. 2)

2
f
∂x∂y
(−2, 2) , unde f (x, y) =
3
_
x
2
y.
3)

2
f
∂x∂y
_
π
4
, 0
_
, unde f (x, y) = xsin(x +y) . 4)

2
f
∂x∂y
(1, 1) , unde f (x, y) = xy lnx.
R: 1) Deoarece

2
f
∂y∂x
(1, 1) = lim
y→1
∂f
∂x
(1, y) −
∂f
∂x
(1, 1)
y −1
,
se obt ¸ine −
1
2

2
. 2)
1
9
. 3)

2
2
_
1 −
π
4
_
. 4) 1.
5.62 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x, y, z) = x
3
y
2
z + 2x −3y +z + 5. 2) f (x, y, z) = (xy)
z
.
3) f (x, y, z) =
_
x
2
+y
2
+z
2
. 4) f (x, y, z) = z
xy
.
R: Se obt ¸ine:
1) f

x
(x, y, z) = 3x
2
y
2
z + 2, f

y
(x, y, z) = 2x
3
yz −3, f

z
(x, y, z) = x
3
y
2
+ 1.
2) f

x
(x, y, z) =
z
x
(xy)
z
, f

y
(x, y, z) =
z
y
(xy)
z
, f

z
(x, y, z) = (xy)
z
ln(xy).
3) f

x
(x, y, z) =
x

x
2
+y
2
+z
2
, f

y
(x, y, z) =
y

x
2
+y
2
+z
2
,
f

z
(x, y, z) =
z

x
2
+y
2
+z
2
.
4) f

x
(x, y, z) = y z
xy
lnz, f

y
(x, y, z) = xz
xy
lnz, f

z
(x, y, z) =
xy
z
z
xy
.
5.63 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt omogene ¸si apoi s˘a se verifice relat ¸ia lui
Euler:
1) f (x, y) = ax
2
+ 2bxy +cy
2
. 2) f (x, y) =
x+y
3

x
2
+y
2
.
3) f (x, y) =
x
x
2
+y
2
. 4) f (x, y) =
_
x
2
−y
2
_
ln
x−y
x+y
.
5) f (x, y) =
_
x
2
+y
2
_
sin
y
x
. 6) f (x, y) =
_
x
2
−y
2
_
e
y
x
.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 67
5.64 S˘a se arate c˘a dac˘a u = f (x, y, z) este o funct ¸ie omogen˘a de gradul de omogenitate
m, care admite derivate part ¸iale de ordinul doi continue pe T ⊂ R
3
, atunci:
1) x

2
f
∂x
2
+y

2
f
∂x∂y
+z

2
f
∂x∂z
= (m−1)
∂f
∂x
.
2) x
2

2
f
∂x
2
+y
2

2
f
∂y
2
+z
2

2
f
∂z
2
+ 2xy

2
f
∂x∂y
+ 2yz

2
f
∂y∂z
+ 2zx

2
f
∂z∂x
= m(m−1) f.
5.65 S˘a se arate c˘a funct ¸iile date mai jos satisfac egalit˘at ¸ile scrise ˆın dreptul lor:
1) z = ln
_
x
2
+xy +y
2
_
, x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= 2.
2) z = xy +xe
y
x
, x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= xy +z.
3) u = (x −y) (y −z) (z −x) ,
∂u
∂x
+
∂u
∂y
+
∂u
∂z
= 0.
4) u = x +
x −y
y −z
,
∂u
∂x
+
∂u
∂y
+
∂u
∂z
= 1.
5) u = ln
_
x
3
+y
3
+z
3
−3xyz
_
,
∂u
∂x
+
∂u
∂y
+
∂u
∂z
=
1
x +y +z
.
5.66 Se d˘a funct ¸ia:
f (x, y) =
_
y
2
ln
_
1 +
x
2
y
2
_
, y ,= 0,
0, y = 0.
S˘a se arate c˘a de¸si nu sunt satisf˘acute ipotezele teoremei lui Schwarz, totu¸si

2
f
∂x∂y
(0, 0) =

2
f
∂y∂x
(0, 0) .
R: S˘a observ˘am c˘a teorema lui Schwarz d˘a condit ¸ii suficiente nu ¸si necesare pentru
egalitatea derivatelor mixte.
Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem
0 < y
2
ln
_
1 +
x
2
y
2
_
= 2y
2
ln
¸
1 +
x
2
y
2
< 2y
2
¸
1 +
x
2
y
2
= 2 [y[
_
x
2
+y
2
,
deci
lim
(x,y)→(0,0)
f (x, y) = f (x, y) = 0,
apoi
∂f
∂x
(x, y) =
_
2xy
2
x
2
+y
2
, y ,= 0,
0, y = 0,
∂f
∂y
(x, y) =
_
2y ln
_
1 +
x
2
y
2
_

2xy
2
x
2
+y
2
, y ,= 0,
0, y = 0,
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 68
¸si

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
∂f
∂x
(x, 0) −
∂f
∂x
(0, 0)
x
= 0,

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(0, y) −
∂f
∂x
(0, 0)
y
= 0.
Dar

2
f
∂y∂x
(x, y) =
_
4x
3
y
(x
2
+y
2
)
2
, y ,= 0,
0, y = 0,
nu este continu˘a ˆın origine.
5.67 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul doi ale funct ¸iilor:
1) f (x, y) = 2x
2
−3xy −y
2
. 2) f (x, y) =
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
.
3) f (x, y) = ln
_
x
2
+y
_
. 4) f (x, y) =
_
2xy +y
2
.
5) f (x, y) = arctg
x+y
1−xy
. 6) f (x, y) = (arcsinxy)
2
.
7) f (x, y, z) =
_
x
2
+y
2
+z
2
. 8) f (x, y, z) = xy +yz +zx.
5.68 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul doi, ˆın origine, ale funct ¸iei:
f (x, y) = (1 +x)
m
(1 +y)
n
.
R: f
xx
(0, 0) = m(m−1), f
xy
(0, 0) = mn, f
yy
(0, 0) = n(n −1).
5.69 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul m+n:

m+n
f

m
y∂x
n
(x, y) , unde : 1) f (x, y) =
x +y
x −y
. 2) f (x, y) =
_
x
2
+y
2
_
e
x+y
.
R: 1) Prin induct ¸ie dup˘a n ¸si apoi dup˘a m, se obt ¸ine:

m+n
f
∂y
m
∂x
n
(x, y) = (−1)
n
2 (m+n −1)!
mx +ny
(x −y)
m+n+1
.
2) Se obt ¸ine:

m+n
f
∂y
m
∂x
n
(x, y) =
_
x
2
+y
2
+ 2 (mx +ny) +m(m−1) +n(n −1)
¸
e
x+y
.
5.70 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
1) u = arctg
y
x
, 2) u = ln
1
r
, unde r =
_
(x −a)
2
+ (y −b)
2
,
satisfac ecuat ¸ia lui Laplace:

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 69
5.71 S˘a se arate c˘a funct ¸ia u = Asin(aλt +ϕ) sinλx satisface ecuat ¸ia undelor:

2
u
∂t
2
−a
2

2
u
∂x
2
= 0.
5.72 S˘a se arate c˘a funct ¸ia
u =
1
_√
πt
_
3
e

x
2
+y
2
+z
2
t
satisface ecuat ¸ia c˘aldurii:
∂u
∂t
=
1
4
_

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
+

2
u
∂z
2
_
.
5.73 Se d˘a funct ¸ia f (x, y) = x
2
+xy−y
2
. S˘a se g˘aseasc˘a variat ¸ia ¸si diferent ¸iala funct ¸iei
ˆın punctul (x
0
, y
0
).
R: Variat ¸ia funct ¸iei este:
f (x, y) −f (x
0
, y
0
) = [(2x
0
+y
0
) h + (x
0
−2y
0
) k] +
_
h
2
+hk −k
2
_
.
Deci diferent ¸iala este df (x
0
, y
0
) = (2x
0
+y
0
) h + (x
0
−2y
0
) k.
5.74 Se d˘a func˘atia f (x, y) = x
2
y. S˘a se calculeze variat ¸ia ¸si diferent ¸iala funct ¸iei ˆın
punctul (x
0
, y
0
) = (1, 2), pentru: 1) (h, k) = (1, 2), 2) (h, k) = (0, 1; 0, 2).
5.75 Utilizˆand definit ¸ia, s˘a se arate c˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt diferent ¸iabile ˆın punctele
specificate:
1) f (x, y) = (x −1)
2
+y
2
ˆın (1, 1) . 2) f (x, y) = x
2
+ (y −2)
2
ˆın (1, 1) .
3) f (x, y) =
z

x
2
+y
2
ˆın (3, 4, 5) . 4) f (x, y) = ln
_
x
3
+y
3
_
ˆın (0, 1) .
R: 1) Pentru orice (h, k) ∈ R
2
, avem
f (1 +h, 1 +k) −f (1, 1) = 2k +
_
h
2
+k
2
_
= 2k +α(k, h)
_
h
2
+k
2
,
cu α(k, h) =

h
2
+k
2
→0, pentru (k, h) →(0, 0), iar df (1, 1) = 2k.
5.76 S˘a se arate c˘a ˆın origine, funct ¸ia
f (x, y) =
_
xy

x
2
+y
2
, x
2
+y
2
,= 0,
0, x
2
+y
2
= 0,
este continu˘a, admite derivate part ¸iale, ˆıns˘a nu este diferent ¸iabil˘a.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 70
R: Din
0 <
[xy[
_
x
2
+y
2
<
[xy[
_
y
2
= [x[ ,
deducem c˘a f este continu˘a ˆın origine. Utilizˆand definit ¸ia se arat˘a c˘a funct ¸ia are derivate
part ¸iale ˆın origine egale cu 0.
S˘a ar˘at˘am c˘a funct ¸ia nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine. Dac˘a ar fi diferent ¸iabil˘a ˆın
origine, ar avea loc egalitatea:
f (x, y) −0 = 0 (x −0) + 0 (y −0) +α(x, y)
_
x
2
+y
2
,
ˆın care α(x, y) s˘a aib˘a limit˘a ˆın origine egal˘a cu 0. Dar din egalitatea precedent˘a rezult˘a
α(x, y) =
xy
x
2
+y
2
, funct ¸ie care nu are limit˘a ˆın origine.
5.77 S˘a se cerceteze dac˘a funct ¸ia f (x, y) =
_
x
2
+y
2
este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
R: Funct ¸ia nu admite derivate part ¸iale ˆın origine, deci nu este diferent ¸iabil˘aˆın origine.
5.78 S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
1) f (x, y) = x
3
+y
3
−3xy. 2) f (x, y) = x
2
y
3
.
3) f (x, y) =
x
2
−y
2
x
2
+y
2
. 4) f (x, y) = sin
2
x + sin
2
y.
5) f (x, y) = ln
_
x
2
+y
2
_
. 6) f (x, y) = arctg
y
x
+ arctg
x
y
.
R: 1) df (x, y) =
_
3x
2
−3y
_
dx +
_
3y
2
−3x
_
dy.
5.79 S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
1) f (x, y, z) = xyz. 2) f (x, y, z) =
_
x
2
+y
2
+z
2
.
3) f (x, y, z) = arctg
xy
z
2
. 4) f (x, y, z) =
_
xy +
x
y
_
z
.
R: df (x, y, z) = yz dx +zxdy +xy dz.
5.80 S˘a se g˘aseasc˘a cu cˆat se modific˘a (aproximativ) volumul unui con avˆand raza bazei
x = 10 cm ¸si ˆın˘alt ¸imea y = 30 cm dac˘a raza se mic¸soreaz˘a cu 1 mm, iar ˆın˘alt ¸imea cre¸ste
cu 3 mm.
R: Volumul conului este V =
π
3
x
2
y. Variat ¸ia volumului este dat˘a de:
V −V
0
≈ dV =
π
3
_
2xy dx +x
2
dy
_
=
π
3
(−600 0, 1 + 100 0, 3) = −10π cm
3
.
5.81 S˘a se calculeze aproximativ (1, 02)
3,01
.
R: Consider˘am funct ¸ia z = x
y
. Lu˘am x
0
= 1, y
0
= 3, h = 0, 02 ¸si k = 0, 01. Putem
scrie:
z −z
0
≈ dz = x
y
0
−1
0
y
0
h +x
y
0
0
lnx
0
k = 3 0, 02 + 0 0, 01 = 0, 06.
Deci z ≈ 1 + 0, 06 = 1, 06.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 71
5.82 S˘a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul doi ale funct ¸iilor:
1) f (x, y) = cos xy. 2) f (x, y) =
_
x
2
+y
2
. 3) f (x, y) = e
xy
.
4) f (x, y) = lnxy. 5) f (x, y, z) = xyz. 6) f (x, y, z) = e
x
sinyz.
R: 1) d
2
f (x, y) = −
_
y
2
dx
2
+ 2xy dxdy +x
2
dy
2
_
cos xy.
5.83 S˘a se calculeze diferent ¸iala de ordinul doi a funct ¸iei f(x, y, z) = sin(x −2y +z).
5.84 S˘a se calculeze diferent ¸iala de ordinul n a funct ¸iei f (x, y) = e
ax+by
.
R: Se obt ¸ine: d
n
f (x, y) = e
ax+by
(a dx +b dy)
n
.
5.85 Aplicˆand formula de derivare a funct ¸iilor compuse, s˘a se calculeze F

(x
0
), ¸stiind
c˘a F (x) = f (u(x) , v (x)) ˆın care:
1) f (u, v) = u +uv, u(x) = cos x, v (x) = sinx, x
0
=
π
4
.
2) f (u, v) = e
u−2v
, u(x) = x
2
, v (x) = x
2
−2, x
0
= 2.
5.86 S˘a se g˘aseasc˘a
dz
dt
dac˘a:
1) z = e
3x+2y
, x = cos t, y = t
2
.
2) z =
x
y
, x = e
t
, y = lnt.
3) z = lnsin
x

y
, x = 3t
2
, y =

t
2
+ 1.
5.87 S˘a se g˘aseasc˘a
dz
dt
dac˘a:
1) z = e
x
2
+y
2
, x = a cos t, y = a sint. 2) z =
1
2
ln
x
y
, x = tg
2
t, y = ctg
2
t.
5.88 S˘a se g˘aseasc˘a
du
dt
dac˘a:
1) u = xyz, x = t
2
+ 1, y = lnt, z = tg t.
2) u =
z

x
2
+y
2
, x = Rcos t, y = Rsint, z = H.
5.89 S˘a se g˘aseasc˘a
dz
dx
dac˘a z = u
v
, unde u = sinx, v = cos x.
5.90 S˘a se g˘aseasc˘a
∂z
∂x
¸si
dz
dx
dac˘a z = x
y
, unde y = ϕ(x).
5.91 S˘a se g˘aseasc˘a
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
, dac˘a z = f (u, v), unde u = x
2
+y
2
¸si v = e
xy
.
5.92 S˘a se g˘aseasc˘a
∂z
∂u
¸si
∂z
∂v
, dac˘a z = arctg
x
y
, unde x = usinv ¸si y = ucos v.
5.93 S˘a se g˘aseasc˘a
∂z
∂u
¸si
∂z
∂v
, dac˘a z = f (u), unde u = xy +
y
x
.
5.94 S˘a se arate c˘a dac˘a ω = f
_
x
2
+y
2
+z
2
_
, unde:
x = Rcos ucos v, y = Rcos usinv, z = Rsinu,
atunci:
∂ω
∂u
= 0 ¸si
∂ω
∂v
= 0.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 72
5.95 S˘a se arate c˘a dac˘a z = f (x +ay), unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a, atunci
∂z
∂y
= a
∂z
∂x
.
5.96 S˘a se arate c˘a funct ¸ia w = f (u, v), unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a ¸si u =
x +at, v = y +bt, satisface ecuat ¸ia:
∂w
∂t
= a
∂w
∂x
+b
∂w
∂y
.
5.97 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = yf
_
x
2
−y
2
_
, unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a,
satisface ecuat ¸ia:
1
x
∂z
∂x
+
1
y
∂z
∂y
=
z
y
2
.
5.98 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = xy+f
_
y
x
_
, unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a, satisface
ecuat ¸ia:
x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= xy +z.
5.99 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = e
y
f
_
ye
x
2
2y
2
_
, unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a,
satisface ecuat ¸ia:
_
x
2
−y
2
_
∂z
∂x
+xy
∂z
∂y
= xyz.
5.100 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = xf
_
y
x
_
+g
_
y
x
_
, unde f ¸si g sunt o funct ¸ii de dou˘a ori
diferent ¸iabile, satisface ecuat ¸ia:
x
2

2
z
∂x
2
+ 2xy

2
z
∂x∂y
+y
2

2
z
∂y
2
= 0.
5.101 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = f (xy) +

xy g
_
y
x
_
, unde f ¸si g sunt o funct ¸ii de
dou˘a ori diferent ¸iabile, satisface ecuat ¸ia:
x
2

2
z
∂x
2
−y
2

2
z
∂y
2
= 0.
5.102 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = f (x +g (y)) satisface ecuat ¸ia:
∂z
∂x

2
z
∂x∂y
=
∂z
∂y

2
z
∂x
2
.
5.103 S˘a se g˘aseasc˘ a d
2
z dac˘a:
1) z = f (u) , u = x
2
+y
2
. 2) z = u
v
, u =
x
y
, v = xy.
3) z = f (u, v) , u = ax, v = ay. 4) z = f (u, v) , u = xe
y
, v = ye
x
.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 73
5.104 S˘a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul doi ale funct ¸iilor compuse:
1) F (x) = f
_
x
2
, lnx
_
. 2) F (x, y) = f
_
x
2
,
x
y
_
.
3) F (x, y, z) = f
_
x +y +z, x
2
+y
2
+z
2
_
.
5.105 S˘a se g˘aseasc˘ a polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct ¸iei
f(x, y) =
_
x
2
+y
2
ˆın punctul (1, 1).
R:Polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct ¸iei f este:
T
3
(x, y) =

2 +
1
1!
1

2
[(x −1) +(y −1)] +
1
2!
1
2

2
[(x −1)
2
−2(x −1)(y −1) +(y −1)
2
]−

1
3!
1
4

2
[(x −1)
3
−(x −1)
2
(y −1) −(x −1)(y −1)
2
+ (y −1)
3
].
5.106 S˘a se g˘aseasc˘a polinomul Taylor de gradul n asociat funct ¸iei f(x, y) = e
x+y
ˆın
punctul (1, −1).
R: Avem:
T
n
(x, y) = 1 +
n

k=1
1
k!
[(x −1) + (y + 1)]
k
=
n

k=0
k

i=0
1
i!(k −i)!
(x −1)
k−i
(y + 1)
i
.
5.107 S˘a se g˘aseasc˘ a o valoare aproximativ˘a a num˘arului (1, 1)
1,2
.
R: Polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct ¸iei f(x, y) = x
y
, x > 0, y > 0, ˆın
punctul (1, 1) este:
T
3
(x, y) = 1 +
1
1!
(x −1) +
1
2!
[2(x −1)(y −1)] +
1
3!
[3(x −1)
2
(y −1)].
Putem atunci scrie f(1, 1; 1, 2) ≈ T
3
(1, 1; 1, 2) = 1, 1021.
5.108 S˘a se dezvolte polinomul
f (x, y) = x
3
−2y
3
+ 3xy
dup˘a formula lui Taylor ˆın vecin˘ atatea punctului (1, 2).
R: Avem:
f (x, y) = 9 (x −1) −21 (y −2) + 3 (x −1)
2
+ 3 (x −1) (y −2) −12 (y −2)
2
+
+(x −1)
3
−2 (y −2)
3
.
CAPITOLUL 5. DERIVATE S¸I DIFERENT¸ IALE 74
5.109 S˘a se dezvolte polinomul
f (x, y) = −x
2
+ 2xy + 3y
2
−6x −2y −4
dup˘a formula lui Taylor ˆın vecin˘ atatea punctului (−2, 1).
R: f (x, y) = 1 −(x + 2)
2
+ 2 (x + 2) (y −1) + 3 (y −1)
2
.
5.110 S˘a se dezvolte polinomul f (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2xy −yz −4x −3y −z + 4
dup˘a formula lui Taylor ˆın vecin˘ atatea punctului (1, 1, 1).
5.111 Se d˘a polinomul f (x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− 2xy − 2xz − 2yz. S˘a se dezvolte
f (x +k, y +h, z +) dup˘a formula lui Taylor ˆın vecin˘ atatea punctului (x, y, z).
5.112 S˘a se g˘aseasc˘ a polinoamele Taylor de gradul 3 asociate, ˆın origine, funct ¸iilor:
1) f (x, y) = e
x
siny. 2) f (x, y) = cos xcos y.
R: 1) T
3
(x, y) = y +xy −
1
6
y
3
+
1
2
x
2
y. 2) T
3
(x, y) = 1 −
1
2
y
2

1
2
x
2
.
5.113 S˘a se g˘aseasc˘ a polinomul Taylor de gradul 2 asociat funct ¸iei
f (x, y) =
_
x
2
+y
2
ˆın punctul (1, 1).
R: Avem
T
3
(x, y) =

2+

2
1!
[(x −1) + (y −1)]+
1
2!
1
2

2
_
(x −1)
2
−2 (x −1) (y −1) + (y −1)
2
_
.
5.114 S˘a se deduc˘a formule aproximative (exacte pˆan˘ a la termeni de gradul doi ˆın x ¸si
y) pentru funct ¸iile:
1) f (x, y) = arctg
1−x
1−y
, 2) f (x, y) =
_
(1+x)
m
+(1+y)
n
2
,
dac˘a [x[ ¸si [y[ sunt mici ˆın comparat ¸ie cu unitatea.
Capitolul 6
Funct ¸ii definite implicit
6.1 Funct ¸ii definite implicit de o ecuat ¸ie
6.1 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia F (x; y) = y
3
−xy
2
−xy +x
2
= 0:
1) Admite o infinitate de solut ¸ii y = f (x), f : [0, ∞) →[0, ∞).
2) Admite numai patru solut ¸ii continue y = f (x), f : [0, ∞) →[0, ∞).
3) Exist˘a o vecin˘atate U a punctului x
0
= 4 ¸si o vecin˘atate V a punctului y
0
= 2, ˆın
care ecuat ¸ia F (x; y) = 0 admite o singur˘a solut ¸ie y = f (x), f : U →V , continu˘ a pe U,
care satisface condit ¸ia f (4) = 2.
R: 1) Ecuat ¸ia se mai scrie: (y −x)
_
y
2
−x
_
= 0. Deci, pentru orice α, β ∈ R, cu
0 ≤ α ≤ β, funct ¸iile y = f (x), f : [0, ∞) →[0, ∞), definite prin:
f (x) =
_
x, x ∈ [α, β),

x, ˆın rest,
f (x) =
_ √
x, x ∈ [α, β),
x, ˆın rest.
2) Cele patru solut ¸ii continue pe [0, ∞) sunt:
f
1
(x) = x, f
2
(x) =

x, f
3
(x) =
_
x, x ∈ [0, 1),

x, x ∈ [1, ∞),
f
4
(x) =
_ √
x, x ∈ [0, 1),
x, x ∈ [1, ∞).
3) Deoarece F

y
(4; 2) = −8 ,= 0, dac˘a lu˘am U = (1, ∞) ¸si V = (1, ∞), funct ¸ia
f (x) =

x este continu˘a ¸si f (4) = 2.
6.2 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia F (x, y; z) = x
2
+ y
2
− z
2
− 3xyz = 0 admite numai dou˘a
solut ¸ii z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y) continue ¸si diferent ¸iabile pe o vecin˘atate a punctului
(0, 1).
R: Ecuat ¸ia F (0, 1; z) = 1 −z
2
= 0 are r˘ad˘acinile z
1
= 1 ¸si z
2
= −1, iar F

z
(x, y; z) =
−(2z + 3xy), a.ˆı. F

z
(0, 1; 1) = −2, F

z
(0, 1; −1) = 2. Deci exist˘a dou˘a funct ¸ii continue
¸si diferent ¸iabile pe o vecin˘atate a punctului (0, 1) care satisfac condit ¸iile z
1
(0, 1) = 1 ¸si
respectiv z
2
(0, 1) = −1. Derivatele lor part ¸iale sunt date de:
∂z
∂x
=
2x −3yz
2z + 3xy
,
∂z
∂y
=
2y −3xz
2z + 3xy
.
75
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 76
Valorile lor ˆın punctul (0, 1) sunt:
∂z
1
∂x
(0, 1) = −
3
2
,
∂z
1
∂y
(0, 1) = 1,
∂z
2
∂x
(0, 1) = −
3
2
,
∂z
2
∂y
(0, 1) = −1.
6.3 S˘a se calculeze
dy
dx
¸si
d
2
y
dx
2
dac˘a
1) F (x; y) =
_
x
2
+y
2
_
3
−3
_
x
2
+y
2
_
+ 1 = 0.
2) F (x; y) = ln
_
x
2
+y
2
−a arctg
y
x
= 0, a ,= 0.
3) F (x; y) = x
2
+y
2
+ ln
_
x
2
+y
2
_
−a
2
= 0.
R: 1)
dy
dx
= −
x
y
¸si
d
2
y
dx
2
= −
x
2
+y
2
y
3
. 2)
dy
dx
=
x+ay
ax−y
,
d
2
y
dx
2
=
(a
2
+1)(x
2
+y
2
)
(ax−y)
3
.
3)
dy
dx
= −
x
y
,
d
2
y
dx
2
= −
x
2
+y
2
y
3
.
6.4 S˘a se calculeze
dy
dx
,
d
2
y
dx
2
¸si
d
3
y
dx
3
dac˘a
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0.
R:
dy
dx
= −
b
2
x
a
2
y
,
d
2
y
dx
2
= −
b
4
a
2
y
3
¸si
d
3
y
dx
3
= −
3b
6
x
a
4
y
5
.
6.5 S˘a se calculeze
dy
dx
dac˘a F (x; y) = y
x
−y + 1 = 0.
R:
dy
dx
=
y
x
ln x
1−xy
x−1
.
6.6 Ecuat ¸iile:
1) F (x, y; z) = x
3
+ 2y
3
+z
3
−3xyz −2y + 3 = 0,
2) F (x, y; z) = xcos y +y cos x +z cos x −1 = 0,
3) F (x, y; z) = x +y +z −e
z
= 0,
4) F (x, y; z) = z
2
−xe
y
−ye
z
−ze
x
= 0,
definesc funct ¸ii z = z (x, y). S˘a se calculeze:
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
.
R: 1)
∂z
∂x
=
x
2
−yz
xy−z
2
,
∂z
∂y
=
6y
2
−3xz−2
3(xy−z
2
)
.
2)
∂z
∂x
=
z cos x−cos y
cos x−y sin z
,
∂z
∂y
=
x sin y−cos z
cos x−y sin z
.
3)
∂z
∂x
=
∂z
∂y
=
1
e
z
−1
. 4)
∂z
∂x
=
e
y
+ze
x
2z−ye
z
−e
x
,
∂z
∂y
=
xe
y
+e
z
2z−ye
z
−e
x
.
6.7 Ecuat ¸iile:
1) xe
y
+ye
x
+ze
x
= 1, 2) x −z + arctg
y
z −x
= 0, 3) sin xy −e
xy
−x
2
y = 0.
definesc funct ¸ii z = z (x, y). S˘a se calculeze
∂z
∂x
.
R: 1)
∂z
∂x
= −y −z −e
y−x
. 2)
∂z
∂x
= 1. 3)
∂z
∂x
= −
y(e
xy
+2x−cos xy)
x(e
xy
+x−cos xy)
.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 77
6.8 S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si cele de ordinul al doilea ale
funct ¸iei z = z (x, y) definit˘a de ecuat ¸ia
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0.
R:
∂z
∂x
= −
c
2
x
a
2
z
,
∂z
∂y
= −
c
2
y
b
2
z
,

2
z
∂x
2
= −
c
4
(b
2
−y
2
)
a
2
b
2
z
3
,

2
z
∂x∂y
= −
c
4
xy
a
2
b
2
z
3
,

2
z
∂y
2
= −
c
4
(a
2
−x
2
)
a
2
b
2
z
3
.
6.9 S˘a se calculeze dz ¸si d
2
z dac˘a funct ¸ia z = z (x, y) este definit˘a de ecuat ¸ia:
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
R: dz = −
x
z
dx −
y
x
dy, d
2
z =
y
2
−a
2
z
3
dx
2
−2
xy
z
3
dxdy +
x
2
−a
2
z
3
dy
2
.
6.10 S˘a se calculeze dz ¸si d
2
z ˆın punctul (2, 0; 1) dac˘a funct ¸ia z = z (x, y) este definit˘a
de ecuat ¸ia:
2x
2
+ 2y
2
+z
2
−8xz −z + 8 = 0.
R: dz (2, 0) = 0, d
2
z (2, 0) =
4
15
_
dx
2
+dy
2
_
.
6.11 Funct ¸ia z = z (x, y) este definit˘a de ecuat ¸ia (y +z) sinz − y (x +z) = 0. S˘a se
arate c˘a
z sinz
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
= 0.
R: Avem:
∂z
∂x
=
y
sinz +y cos z +z cos z −y
,
∂z
∂y
= −
sinz −x −z
sinz +y cos z +z cos z −y
.
6.12 Funct ¸ia z = z (x, y) este definit˘a de ecuat ¸ia x
2
+y
2
+z
2
= ϕ(ax +by +cz), unde
ϕ este o funct ¸ie derivabil˘a ¸si a, b, c sunt constante. S˘a se arate c˘a
(cy −bz)
∂z
∂x
+ (az −cx)
∂z
∂y
= bx −ay.
6.13 Funct ¸ia z = z (x, y) este definit˘a de ecuat ¸ia F (x −az, y −bz) = 0, unde F este o
funct ¸ie diferent ¸iabil˘a iar a ¸si b sunt constante. S˘a se arate c˘a
a
∂z
∂x
+b
∂z
∂y
= 1.
6.14 Ecuat ¸ia F (x + 2y, y −2x) = 0 define¸ste funct ¸ia y = y (x). S˘a se calculeze y

(x)
¸si y

(x).
6.15 Ecuat ¸ia F (sinx +y, cos y +x) = 0 define¸ste funct ¸ia y = y (x). S˘a se calculeze
y

(x) ¸si y

(x).
6.16 Ecuat ¸ia
ln
_
x
2
+y
2
+z
2
_
+ arcsin(ax +by +cz) = 1
define¸ste funct ¸ia z = z (x, y). S˘a se calculeze
∂z
∂x
,
∂z
∂y
,

2
z
∂x∂y
.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 78
6.17 Ecuat ¸ia F
_
x +
z
y
, y +
z
x
_
= 0 define¸ste funct ¸ia z = z (x, y). S˘a se arate c˘a:
x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= z −xy.
6.18 Ecuat ¸ia F
_
x
z
,
y
z
_
= 0 define¸ste funct ¸ia z = z (x, y). S˘a se arate c˘a:
x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= z.
6.2 Funct ¸ii definite implicit de un sistem de ecuat ¸ii
6.19 Sistemul
_
F(x; y, z) = x
2
+y
2
−z
2
= 0,
G(x; y, z) = x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
−5 = 0,
define¸ste funct ¸iile y = y (x), z = z (x). S˘a se calculeze y

(x), z

(x), y

(x) ¸si z

(x).
R: Din sistemul: x+yy

−zz

= 0, x+2yy

+3zz

= 0, se obt ¸ine: y

= −
4x
5y
, z

=
x
5z
.
Derivˆand din nou ¸si ˆınlocuind y

¸si z

, obt ¸inem:
y

= −
4
25
5y
2
+ 4x
2
y
3
, z

= −
1
25
x
2
−5z
2
z
3
.
6.20 Sistemul
_
F(x; y, z) = cos x + cos y + cos z −a = 0,
G(x; y, z) = x
3
+y
3
+z
3
−b = 0,
define¸ste funct ¸iile y = y (x), z = z (x). S˘a se calculeze y

(x), z

(x).
R: Din sistemul: sinx +y

siny −z

sinz = 0, x
2
+y
2
y

+z
2
z

= 0, obt ¸inem:
y

= −
x
2
sinz −z
2
sinx
y
2
sinz −z
2
siny
, z

= −
x
2
siny −y
2
sinx
z
2
siny −y
2
sinz
.
6.21 Sistemul xyz = a, x + y + z = b define¸ste funct ¸iile y = y (x), z = z (x). S˘a se
calculeze dy, dz, d
2
y ¸si d
2
z.
R: Din: yzdx +xzdy +xydz = 0 ¸si dx +dy +dz = 0 se obt ¸ine:
dy = −
y (x −z)
x(y −z)
dx, dz =
z (x −y)
x(y −z)
dx,
d
2
y = −d
2
z = −2yz
x
2
+y
2
+z
2
−xz −xy −yz
x
2
(y −z)
3
dx
2
.
6.22 Sistemul
_
F(x, y; u, v) = u +v −x −y = 0,
G(x, y; u, v) = xu +yv −1 = 0,
pentru x ,= y, define¸ste pe u ¸si v ca funct ¸ii de x ¸si y. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale
ale funct ¸iilor u = u(x, y) ¸si v = v(x, y).
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 79
R: Pentru a calcula derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u = u(x, y) ¸si v = v(x, y), deriv˘am
cele dou˘a ecuat ¸ii ˆın raport cu x ¸si apoi cu y. Se obt ¸in sistemele liniare:
_
u
x
+v
x
= 1,
xu
x
+yv
x
= −u,
_
u
y
+v
y
= 1,
xu
y
+yv
y
= −v,
al c˘aror determinant este
D(F, G)
D(u, v)
=
¸
¸
¸
¸
1 1
x y
¸
¸
¸
¸
= y −x ,= 0.
Aplicˆand regula lui Cramer se obt ¸ine:
u
x
=
y +u
y −x
, v
x
= −
x +u
y −x
, u
y
=
y +v
y −x
, v
y
= −
x +v
y −x
.
6.23 Sistemul
_
F(x, y; u, v) = u −x −y = 0,
G(x, y; u, v) = uv −y = 0,
define¸ste pe u ¸si v ca funct ¸ii de x ¸si y. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
¸si doi ale funct ¸iilor u = u(x, y) ¸si v = v(x, y).
6.24 Sistemul
_
F(x, y; u, v) = x +y +u +v −a = 0,
G(x, y; u, v) = x
3
+y
3
+u
3
+v
3
−b = 0,
define¸ste pe u ¸si v ca funct ¸ii de x ¸si y. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
¸si doi ale funct ¸iilor u = u(x, y) ¸si v = v(x, y).
R: Obt ¸inem:
u
x
=
v
2
−x
2
u
2
−v
2
, v
x
=
x
2
−u
2
u
2
−v
2
, u
y
=
v
2
−y
2
u
2
−v
2
, v
y
=
y
2
−u
2
u
2
−v
2
.
6.25 Sistemul
_
F(x, y; u, v) = u +v −x = 0,
G(x, y; u, v) = u −yv = 0,
define¸ste pe u ¸si v ca funct ¸ii de x ¸si y. S˘a se calculeze du, dv, d
2
u ¸si d
2
v.
R: Din: du +dv = dx ¸si du −y dv = v dy, se obt ¸ine:
du =
1
1 +y
(y dx +v dy) , dv =
1
1 +y
( dx −v dy) ,
d
2
u = −d
2
v =
2
(1 +y)
2
_
dxdy −v d
2
y
_
.
6.26 Sistemul ϕ(u, v) = x, ψ (u, v) = y define¸ste pe u ¸si v ca funct ¸ii de x ¸si y. S˘a se
calculeze
∂u
∂x
,
∂v
∂x
,
∂u
∂y
,
∂v
∂y
.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 80
R: Derivˆand cele dou˘a ecuat ¸ii ˆın raport cu x, obt ¸inem:
∂ϕ
∂u
∂u
∂x
+
∂ϕ
∂v
∂v
∂x
= 1,
∂ψ
∂u
∂u
∂x
+
∂ψ
∂v
∂v
∂x
= 0.
Dac˘a
D(ϕ,ψ)
D(u,v)
,= 0, obt ¸inem:
∂u
∂x
= −
∂ψ
∂u
D(ϕ,ψ)
D(u,v)
,
∂v
∂x
=
∂ψ
∂v
D(ϕ,ψ)
D(u,v)
.
6.27 S˘a se g˘aseasc˘a z
x
¸si z
y
dac˘a:
1) x = ucos v, y = usinv, z = cv. 2) x = u +v, y = u −v, z = uv.
R: 1) z
x
= cv
x
= −
cy
x
2
+y
2
, z
y
= cv
y
=
cx
x
2
+y
2
. 2) z
x
=
1
2
x, z
y
= −
1
2
y.
6.3 Transform˘ari punctuale
6.28 Fie E = (0, ∞) [0, 2π) ⊂ R
2
¸si F = R
2
¸ ¦(0, 0)¦. S˘a se arate c˘a transformarea
punctual˘a:
x = r cos ϕ, y = r sinϕ, (r, ϕ) ∈ E,
este regulat˘a pe E ¸si s˘a se determine inversa sa ˆın vecin˘atatea punctului
_
1,
π
4
_
∈ E.
R: Determinantul funct ¸ional al transform˘arii este
D(x, y)
D(r, ϕ)
=
¸
¸
¸
¸
cos ϕ −r sinϕ
sinϕ r cos ϕ
¸
¸
¸
¸
= r ,= 0, ∀(r, ϕ) ∈ E.
Deci ˆın orice punct cu except ¸ia originii, transformarea este regulat˘a ¸si inversa ei este
r =
_
x
2
+y
2
, ϕ = arctg
y
x
.
6.29 Fie E = (0, ∞) [0, 2π) R ⊂ R
3
¸si F = R
3
¸ ¦(0, 0, z) , z ∈ R¦. S˘a se arate c˘a
transformarea punctual˘a:
x = r cos ϕ, y = r sinϕ, z = z,
este regulat˘a pe E ¸si s˘a se determine inversa sa ˆın vecin˘atatea punctului
_
1,
π
4
, 0
_
∈ E.
R: Determinantul funct ¸ional al transform˘arii este
D(x, y, z)
D(r, ϕ, z)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
cos ϕ −r sinϕ 0
sinϕ r cos ϕ 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= r ,= 0, ∀(r, ϕ, z) ∈ E.
Deci ˆın orice punct cu except ¸ia celor de pe axa Oz este regulat˘a ¸si inversa ei este
r =
_
x
2
+y
2
, ϕ = arctg
y
x
, z = z.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 81
6.30 Fie E = (0, ∞) [0, 2π) (0, π) ⊂ R
3
¸si F = R
3
¸ ¦(0, 0, z) , z ∈ R¦. S˘a se arate
c˘a transformarea punctual˘a:
x = r cos ϕsinθ, y = r sinϕsinθ, z = r cos θ, (r, ϕ, θ) ∈ E,
este regulat˘a pe E ¸si s˘a se determine inversa sa ˆın vecin˘atatea punctului
_
1,
π
4
, 0
_
∈ E.
R: Determinantul funct ¸ional al transform˘arii este
D(x, y, z)
D(r, ϕ, z)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
sinθ cos ϕ r cos θ cos ϕ −r sinθ sinϕ
sinθ sinϕ r cos θ sinϕ r sinθ cos ϕ
cos θ −r sinθ 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= r
2
sinθ ,= 0.
Deci ˆın orice punct cu except ¸ia celor de pe axa Oz este regulat˘a ¸si inversa ei este
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
, ϕ = arctg
y
x
, θ = arccos
z
_
x
2
+y
2
+z
2
.
6.31 Se d˘a transformarea punctual˘a f : R
2
→R
2
definit˘a prin:
u = x
2
+y
2
, v = x
2
−y
2
.
1) S˘a se g˘aseasc˘a imaginea mult ¸imii E =
_
(x, y) ∈ R
2
[ x > 0, y > 0
_
prin transfor-
marea f .
2) S˘a se arate c˘a transformarea f este regulat˘a ˆıntr-o vecin˘atate a punctului (1, 1).
3) S˘a se g˘aseasc˘a inversa transform˘arii f .
R: 1) F =
_
(u, v) ∈ R
2
u +v > 0, u −v > 0
_
. 2)
D(u,v)
D(x,y)
(1, 1) = −8 ,= 0. 3) Inversa
transform˘arii f este:
x =
1

2

u +v, y =
1

2

u −v.
6.32 S˘a se arate c˘a transformarea punctual˘a f : R
2
→R
2
definit˘a prin:
u = sin(x +y) , v = y
3
,
nu este regulat˘a pe mult ¸imea D =
_

π
4
,
π
4
¸

_

π
4
,
π
4
¸
.
R:
D(u,v)
D(x,y)
= 3y
2
cos (x +y) = 0 pentru y = 0 sau x +y = ±
π
2
.
6.33 S˘a se arate c˘a transformarea:
x = cos ϕcos ψ, y = cos ϕsinψ,
este regulat˘a pe mult ¸imea E =
_
(ϕ, ψ) [ 0 < ϕ <
π
2
, ψ ∈ R
_
. S˘a se calculeze:
∂ϕ
∂x
,
∂ψ
∂x
,
∂ϕ
∂y
,
∂ψ
∂y
,
ˆın punctul (x
0
, y
0
) =
_
1
2
,
1
2
_
, imaginea prin transformarea dat˘a a punctului (ϕ
0
, ψ
0
) =
_
π
4
,
π
4
_
.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 82
R: Determinantul funct ¸ional al transform˘arii este
D(x, y)
D(ϕ, ψ)
=
¸
¸
¸
¸
−sinϕcos ψ −cos ϕsinψ
−sinϕsinψ cos ϕcos ψ
¸
¸
¸
¸
= −2 sin ϕcos ϕ ,= 0, ∀(ϕ, ψ) ∈ E.
Inversa transform˘arii este: ϕ = arccos
_
x
2
+y
2
, ψ = arctg
y
x
, iar:
∂ϕ
∂x
_
1
2
,
1
2
_
=
∂ψ
∂x
_
1
2
,
1
2
_
=
∂ϕ
∂y
_
1
2
,
1
2
_
=
∂ψ
∂y
_
1
2
,
1
2
_
= −1.
6.34 Fie transformarea: x = r cos ϕsinψ, y = r sinϕsinψ, z = r cos ψ, (r, ϕ, ψ) ∈ R
3
.
1) S˘a se determine punctele ˆın care transformarea este regulat˘a.
2) S˘a se calculeze jacobianul transform˘arii inverse ¸si derivatele r
xx
, ϕ
yy
, ψ
zz
ˆın
punctul (x
0
, y
0
, z
0
) = (0, 1, 0).
R: 1) Jacobianul transform˘arii este:
D(x, y, z)
D(r, ϕ, ψ)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
cos ϕsinψ −r sinϕsinψ r cos ϕcos ψ
sinϕsinψ r cos ϕsinψ r sinϕcos ψ
cos ψ 0 −r sinψ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −r
2
sinψ.
Transformarea este regulat˘a dac˘a r ,= 0 ¸si ψ ,= kπ, k ∈ Z.
2) Jacobianul transform˘arii inverse ˆın punctul (0, 1, 0) este:
D(r, ϕ, ψ)
D(x, y, z)
(0, 1, 0) =
1
D(x,y,z)
D(r,ϕ,ψ)
_
1,
π
2
,
π
2
_ = −1.
Transformarea invers˘a este:
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
, ϕ = arctg
y
x
, ψ = arccos
z
_
x
2
+y
2
+z
2
.
Iar: r
xx
(0, 1, 0) = 1, ϕ
yy
(0, 1, 0) = 0, ψ
zz
(0, 1, 0) = −1.
6.4 Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a funct ¸ional˘a
6.35 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
1) f (x, y, z) = x +y +z, g (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
, h(x, y, z) = xy +xz +yz.
2) f (x, y, z) = x +y +z, g (x, y, z) = x −y +z, h(x, y, z) = 4xy + 4yz.
sunt funct ¸ional dependente pe R
3
.
R: 1) Matricea funct ¸ional˘a
_
_
x y z
2x 2y 2z
y +z x +z x +y
_
_
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 83
are rangul mai mic decˆat 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘a este: g = f
2
−2h.
2) Matricea funct ¸ional˘a
_
_
1 1 1
1 −1 1
4y 4x + 4z 4y
_
_
are rangul mai mic decˆat 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘a este: h = f
2
−g
2
.
6.36 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
f (x, y, z) = ln
_
x
2
+y
2
+z
2
_
,
g (x, y, z) = arctg
_
x
y

y
x
+z
_
,
sunt funct ¸ional independente pentru x > 0, y > 0, z > 0.
R: Matricea funct ¸ional˘a
_
_
2x
x
2
+y
2
+z
2
2y
x
2
+y
2
+z
2
2z
x
2
+y
2
+z
2
1
y
+
y
x
2
1+(
x
y

y
x
+z)
2

x
y
2

1
x
1+(
x
y

y
x
+z)
2
1
1+(
x
y

y
x
+z)
2
_
_
are rangul 2.
6.37 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
f (x, y, z) = x +y +z,
g (x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
+ 6xyz,
h(x, y, z) = xy (x +y) +yz (y +z) +zx(z +x) ,
sunt funct ¸ional dependente pe R
3
¸si s˘a se g˘aseasc˘a relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘ a.
R: Matricea funct ¸ional˘a
_
_
1 1 1
3x
2
+ 6yz 3y
2
+ 6xz 3z
2
+ 6xy
y
2
+z
2
+ 2x(y +z) z
2
+x
2
+ 2y (z +x) x
2
+y
2
+ 2z (x +y)
_
_
are rangul mai mic decˆat 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘a este: f
3
= g + 3h.
6.38 Dac˘a funct ¸iile f, g, h sunt derivabile ¸si inversabile, atunci funct ¸iile: u = f
_
y
z
_
,
v = g
_
z
x
_
, w = h
_
x
y
_
, definite pe D = R¸ ¦(0, 0, 0)¦, sunt funct ¸ional dependente pe D.
R: Matricea funct ¸ional˘a
_
_
0
1
z
f


y
z
2
f


z
x
2
g

0
1
x
g

1
y
h


x
y
2
h

0
_
_
are rangul mai mic decˆat 3.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 84
6.39 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
f (x, y, z) = xy −z,
g (x, y, z) = xz +y,
h(x, y, z) =
_
x
2
+ 1
_ _
y
2
+z
2
_

_
x
2
−1
_
yz −x
_
y
2
−z
2
_
,
sunt funct ¸ional dependente pe R
3
¸si s˘a se g˘aseasc˘a relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘ a.
R: Matricea funct ¸ional˘a are rangul mai mic decˆat 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸io-
nal˘a este:
h = f
2
−fg +g
2
.
6.40 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
f
1
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
1
+x
2
−x
3
,
f
2
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+x
2
4
,
f
3
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = 2x
1
x
2
−2x
1
x
3
−2x
2
x
3
−x
2
4
,
sunt funct ¸ional dependente pe R
4
.
R: Rangul matricei funct ¸ionale este mai mic decˆat 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸io-
nal˘a este:
f
2
+f
3
= f
2
1
.
6.41 S˘a se arate c˘a funct ¸iile:
f
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = x
1
+x
2
+ +x
n
,
f
2
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
,
f
3
(x
1
, x
2
, . . . , x
4
) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+ +x
n−1
x
n
,
sunt funct ¸ional dependente pe R
4
.
R: Rangul matricei funct ¸ionale este mai mic decˆat 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸io-
nal˘a este:
f
2
+ 2f
3
= f
2
1
.
6.5 Schimb˘ari de variabile
6.42 S˘a se efectueze schimbarea de variabil˘a independent˘ a x =
1
t
ˆın ecuat ¸ia:
x
2
d
2
y
dx
2
+ 2x
dy
dx
+
a
2
x
2
y = 0.
R: Deoarece:
dt
dx
= −
1
x
2
= −t
2
¸si
d
2
t
dx
2
=
2
x
3
= 2t
3
, avem:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
= −t
2
dy
dt
,
d
2
y
dx
2
=
d
2
y
dt
2
_
dt
dx
_
2
+
dy
dt
d
2
t
dx
2
= t
4
d
2
y
dt
2
+ 2t
3
dy
dt
¸si deci ecuat ¸ia devine:
d
2
y
dt
2
+a
2
y = 0.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 85
6.43 S˘a se efectueze schimbarea de variabil˘a independent˘a indicat˘a ˆın urm˘atoarele ecu-
at ¸ii pentru funct ¸ia y = y (x):
1) x
2
y

−2y = x
2
+
1
x
, x = e
t
.
2) x
3
y

−x
2
y

+ 2xy

−2y = x
3
+ 3x, x = e
t
.
3)
_
1 +x
2
_
2
y

+ 2x
_
1 +x
2
_
y

+y = 0, x = tg t.
4) (1 +x)
3
y

+ 3 (1 +x)
2
y

+ (1 +x) y = ln(1 +x) , x = e
t
−1.
5)
_
1 −x
2
_
y

−xy

+y = 0, x = cos t.
R: Not˘am
dy
dt
= ˙ y. Se obt ¸ine: 1) ¨ y − ˙ y −2y = e
2t
+e
−t
,
2)
...
y
−4¨ y + 5 ˙ y −2y = e
3t
+ 3e
t
. 3) ¨ y + ˙ y = 0. 4) ¨ y −2 ˙ y +y = te
−t
.
5) ¨ y + ˙ y = 0.
6.44 S˘a se efectueze schimbarea variabilei independente ˆın urm˘atoarele ecuat ¸ii pentru
funct ¸ia y = y (x), luˆand drept nou˘a variabil˘a independent˘a funct ¸ia t = t (x) indicat˘a:
1) (1 +x)
2
y

+ (1 +x) y

+y = 4 cos [ln(1 +x)] , t = ln(1 +x) .
2) x
_
1 +x
2
_
y


_
1 −x
2
y

1 +x
2
_
y

−3x
3
y
2
= 0, t =

1 +x
2
.
R: 1) Not˘am
dy
dt
= ˙ y. Se obt ¸ine: 1) ¨ y + ˙ y = 4 cos t. 2) ¨ y +y ˙ y −y
2
= 0.
6.45 Funct ¸ia y = y (x) verific˘a ecuat ¸ia
x
2
y

+ 4xy

+
_
2 −x
2
_
y = 4x.
S˘a se g˘aseasc˘a ce devine aceast˘a ecuat ¸ie dac˘a se efectueaz˘a schimbarea de variabil˘a de-
pendent˘ a y =
1
x
2
z, unde z = z (x).
R: z

−z = 4x.
6.46 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘a ˆın urm˘atoarele ecu-
at ¸ii pentru funct ¸ia z = z (x, y):
1) y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= 0, u = x, v = x
2
+y
2
.
2) x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= z, u = x, v =
x
y
.
3) x
∂z
∂x
+
_
1 +y
2
∂z
∂y
= xy, u = lnx, v = ln
_
y +
_
1 +y
2
_
.
4) (x +y)
∂z
∂x
−(x −y)
∂z
∂y
= 0, u = ln
_
x
2
+y
2
, v = arctg
x
y
.
R: 1)
∂z
∂u
= 0. 2) u
∂z
∂u
−z = 0. 3)
∂z
∂u
+
∂z
∂v
= e
u
shv. 4)
∂z
∂u

∂z
∂v
= 0.
6.47 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ, y = r sinθ ˆın
ecuat ¸ia lui Laplace:

2
z
∂x
2
+

2
z
∂y
2
= 0.
R: Se obt ¸ine:

2
z
∂r
2
+
1
r
2

2
z
∂θ
2
+
1
r
∂z
∂r
= 0.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 86
6.48 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ, y = r sinθ ˆın
ecuat ¸ia:
y
2

2
z
∂x
2
−2xy

2
z
∂x∂y
+x
2

2
z
∂y
2
−x
∂z
∂x
−y
∂z
∂y
= 0.
R: Se obt ¸ine:

2
z
∂θ
2
= 0.
6.49 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘a ˆın urm˘atoarele ecu-
at ¸ii pentru funct ¸ia z = z (x, y):
1) x
2 ∂
2
z
∂x
2
−y
2 ∂
2
z
∂y
2
= 0, u = xy, v =
x
y
.
2)

2
z
∂x
2
−a
2 ∂
2
z
∂y
2
= 0, u = ax +y, v = −ax +y.
3)

2
z
∂x
2
−4

2
z
∂x∂y
+ 3

2
z
∂y
2
, u = 3x +y, v = x +y.
R: 1)

2
z
∂u∂v
=
1
2u
∂z
∂v
. 2)

2
z
∂u∂v
= 0. 3)

2
z
∂u∂v
= 0.
6.50 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente u = sin x + x − y, v =
x −sinx +y, ˆın ecuat ¸ia:

2
z
∂x
2
+ 2 cos x

2
z
∂x∂y
−sin
2
x

2
z
∂y
2
−sinx
∂z
∂y
= 0.
R:

2
z
∂u∂v
= 0.
6.51 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente u = x
2
− y
2
, v =
y
x
, ˆın
ecuat ¸ia:
xy

2
z
∂x
2
+
_
x
2
+y
2
_

2
z
∂x∂y
+xy

2
z
∂y
2
−y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= 0.
R: u

2
z
∂u∂v

∂z
∂v
= 0.
6.52 S˘a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ, y = r sinθ ˆın
ecuat ¸ia:
dy
dx
=
x +y
x −y
.
R: Din
sin θ·dr+r cos θ·dθ
cos θ·dr−r sin θ·dθ
=
cos θ+sin θ
cos θ−sin θ
, se obt ¸ine:
dr

= r.
6.53 S˘a se efectueze schimbarea de variabile u = x
2
+y
2
, v =
1
x
+
1
y
, w = lnz −(x +y),
ˆın ecuat ¸ia:
y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= (y −x) z.
R: Se obt ¸ine:
∂w
∂v
= 0.
6.54 S˘a se efectueze schimbarea de variabile u = x, v =
1
y
, w =
1
z

1
x
, ˆın ecuat ¸ia:
x
2
∂z
∂x
+y
2
∂z
∂y
= z
2
.
CAPITOLUL 6. FUNCT¸ II DEFINITE IMPLICIT 87
R: Se obt ¸ine:
∂w
∂u
= 0.
6.55 S˘a se efectueze schimbarea de variabile u = x +y, v =
x
y
, w =
z
x
, ˆın ecuat ¸ia:

2
z
∂x
2
−2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
= 0.
R: Se obt ¸ine:

2
w
∂v
2
= 0.
6.56 S˘a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y, v = x − y, w = xy − z, ˆın
ecuat ¸ia:

2
z
∂x
2
+ 2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
= 0.
R: Se obt ¸ine:

2
w
∂u
2
=
1
2
.
Capitolul 7
Extreme pentru funct ¸ii de mai
multe variabile
7.1 Puncte de extrem pentru funct ¸ii de mai multe
variabile
7.1 S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iilor:
1) f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
−15x −12y. 2) f(x, y) = x
2
+xy +y
2
−3x −6y.
3) f(x, y) =
1
2
xy + (47 −x −y)
_
x
3
+
y
4
_
. 4) f(x, y) = x
3
+y
3
+ 3xy.
R: 1) Punctele stat ¸ionare sunt solut ¸iile sistemului:
∂f
∂x
= 3(x
2
+y
2
−5) = 0,
∂f
∂y
= 6(xy −2) = 0,
adic˘a: (2, 1), (−2, −1), (1, 2), (−1, −2). Derivatele de ordinul doi sunt:

2
f
∂x
2
= 6x,

2
f
∂x∂y
= 6y,

2
f
∂y
2
= 6x.
ˆ
In punctul (2, 1), ∆
1
= 12 > 0, ∆
2
= 108 > 0, (2, 1) este un punct de minim, f(2, 1) =
−28.
ˆ
In punctul (−2, −1), ∆
1
= −12 < 0, ∆
2
= 108 > 0, (−2, −1) este un punct de
maxim, f(−2, −1) = 28.
ˆ
In punctele (1, 2), (−1, −2), ∆
2
= −108 < 0. Nu sunt puncte
de extrem.
2) Un punct stat ¸ionar: (0, 3). ∆
1
= 2 > 0, ∆
2
= 3 > 0. Punctul (0, 3) este un punct
de minim ¸si f
min
= f (0, 3) = −9.
3) Un punct stat ¸ionar: (21, 20). ∆
1
= −
2
3
< 0, ∆
2
=
47
144
> 0. Punctul (21, 20) este
un punct de maxim ¸si f
max
= f (21, 20) = 282.
4) Un punct stat ¸ionare: (0, 0), (−1, −1). Punctul (0, 0) nu este punct de extrem.
Punctul (−1, −1) este un punct de maxim ¸si f
max
= f (−1, −1) = 1.
88
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCT¸ II DE MAI MULTE VARIABILE 89
7.2 S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei
f(x, y) = xy +
50
x
+
20
y
, x > 0, y > 0.
R: Punctele stat ¸ionare sunt solut ¸iile sistemului:
∂f
∂x
= y −
50
x
3
= 0,
∂f
∂y
= x −
20
y
2
= 0.
Se obt ¸ine un singur punct stat ¸ionar (5, 2). Derivatele de ordinul doi sunt:

2
f
∂x
2
=
100
x
3
,

2
f
∂x∂y
= 1,

2
f
∂y
2
=
40
y
3
.
Deci ∆
1
=
4
5
> 0, ∆
2
= 3 > 0. Punctul (5, 2) este un punct de minim ¸si
f
min
= f (5, 2) = 30.
7.3 S˘a se g˘aseasc˘a extremele funct ¸iilor:
1) z = (x −1)
2
+ 2y
2
. 2) z = x
2
+xy +y
2
−2x −y.
3) z = (x −1)
2
−2y
2
. 4) z = x
3
y
2
(6 −x −y) , x > 0, y > 0.
5) z = xy
_
1 −
x
2
3

y
2
3
. 6) z = x
4
+y
4
−2x
2
+ 4xy −2y
2
.
7) z = 1 −
_
x
2
+y
2
_
2/3
. 8) z =
_
x
2
+y
2
_
e
−(x
2
+y
2
)
.
R: 1) z
min
= z (1, 0) = 0. 2) z
min
= z (1, 0) = −1 3) Nu are extreme.
4) z
max
= z (3, 2) = 108.
5) Puncte stat ¸ionare: (0, 0),
_
0, ±

3
_
,
_
±

3, 0
_
, (1, 1), (−1, 1), (1, −1), (−1, −1).
Extreme: z
max
= z (1, 1) = z (−1, −1) =
1
3

3, z
min
= z (1, −1) = z (−1, 1) = −
1
3

3.
6) z
min
= z
_√
2, −

2
_
= z
_


2,

2
_
= −8. 7) z
max
= z (0, 0) = 1.
8) z
min
= z (0, 0) = 0.
ˆ
In punctele cercului x
2
+y
2
= 1, z
max
=
1
e
.
7.4 S˘a se g˘aseasc˘a extremele funct ¸iilor:
1) z =
1+x+y

1+x
2
+y
2
2) z =
_
x
2
+y
2
_
e
2x+3y
, x ≥ 0, y ≥ 0.
3) z = x
3
+y
3
−9xy + 27. 4) z = sinx + siny + cos (x +y) , x, y ∈
_
0,
π
2
¸
.
5) z = x
4
+y
4
+ 2x
2
y
2
−8x + 8y.
R: 1) z
max
= z (1, −1) =

3. 2) z
min
= z (0, 0) = 0.
3) (0, 0) nu este punct de extrem, z
min
= z (3, 3) = 0.
4)
_
π
2
,
π
2
_
nu este punct de extrem, z
max
= z
_
π
6
,
π
6
_
=
3
2
.
5) z
min
= z (1, −1) = −12.
7.5 S˘a se g˘aseasc˘a extremele funct ¸iilor:
1) f (x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 4y −6z.
2) f (x, y, z) = x
3
+y
2
+z
2
+ 12xy + 2z.
3) f (x, y, z) = sinx + siny + sinz −sin(x +y +z) , x, y, z ∈ (0, π) .
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCT¸ II DE MAI MULTE VARIABILE 90
R: 1) Un punct stat ¸ionar: (−1, −2, 3). d
2
f (−1, −2, 3) = 2
_
dx
2
+dy
2
+dz
2
_
este
o form˘a p˘atratic˘a pozitiv definit˘a ¸si deci punctul (−1, −2, 3) este un punct de minim,
f
min
= f (−1, −2, 3) = −14.
2) Dou˘a puncte stat ¸ionare: (0, 0, −1), (24, −144, −1).
ˆ
Ins˘a
d
2
f (x, y, z) = 6xdx
2
+ 2 dy
2
+ 2 dz
2
+ 24 dxdy,
iar: d
2
f (0, 0, −1) = 2 dy
2
+ 2 dz
2
+ 24 dxdy = 2 (dy + 6 dx)
2
− 72 dx
2
+ 2 dz
2
, form˘a
p˘atratic˘a nedefinit˘a, deci (0, 0, −1) nu este punct de extrem,
d
2
f (24, −144, −1) = 144 dx
2
+ 2 dy
2
+ 2 dz
2
+ 24 dxdy = (12 dx +dy)
2
+dx
2
+ 2dz
2
,
form˘a p˘atratic˘a pozitiv definit˘a ¸si deci punctul (24, −144, −1) este un punct de minim,
f
min
= f (24, −144, −1) = −6913.
3) f
max
= f
_
π
2
,
π
2
,
π
2
_
= 4.
7.2 Extreme pentru funct ¸ii definite implicit
7.6 S˘a se g˘aseasc˘a extremele urm˘atoarelor funct ¸ii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuat ¸iile:
1) F (x, y; z) = x
2
+y
2
+z
2
−2x + 4y −6z −11 = 0.
2) F (x, y; z) = x
3
−y
2
+z
2
−3x + 4y +z −8 = 0.
R: 1) Sistemul:
F
x
= 2x −2 = 0, F
y
= 2y + 4 = 0, F = x
2
+y
2
+z
2
−2x + 4y −6z −11 = 0,
are solut ¸iile: (1, −2; −2) ¸si (1, −2; 8). Ecuat ¸ia F (x, y; z) = 0 define¸ste dou˘a funct ¸ii:
z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y).
Pentru z = z
1
(x, y):
A
11
= −
F
xx
(1, −2; −2)
F
z
(1, −2; −2)
=
1
5
, A
12
= −
F
xy
(1, −2; −2)
F
z
(1, −2; −2)
= 0,
A
22
= −
F
yy
(1, −2; −2)
F
z
(1, −2; −2)
=
1
5
¸si deci ∆
1
=
1
5
> 0, ∆
2
=
1
25
> 0, deci (1, −2) este un punct de minim, z
min
=
z
1
(1, −2) = −2.
Pentru z = z
2
(x, y):
A
11
= −
F
xx
(1, −2; 8)
F
z
(1, −2; 8)
= −
1
5
, A
12
= −
F
xy
(1, −2; 8)
F
z
(1, −2; 8)
= 0, A
22
= −
F
yy
(1, −2; 8)
F
z
(1, −2; 8)
= −
1
5
¸si deci ∆
1
= −
1
5
< 0, ∆
2
=
1
25
> 0, deci (1, −2) este un punct de maxim, z
max
=
z
2
(1, −2) = 8.
2) Sistemul:
F
x
= 3x
2
−3 = 0, F
y
= −2y + 4 = 0, F = x
3
−y
2
+z
2
−3x + 4y +z −8 = 0,
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCT¸ II DE MAI MULTE VARIABILE 91
are solut ¸iile: (1, 2; 2), (−1, 2; 1), (1, 2; −3), (−1, 2; −2). Ecuat ¸ia F (x, y; z) = 0 define¸ste
dou˘a funct ¸ii: z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y), fiecare avˆand cˆate dou˘a puncte stat ¸ionare.
Pentru z = z
1
(x, y), ˆın primul punct:
A
11
= −
F
xx
(1, 2; 2)
F
z
(1, 2; 2)
= −
6
5
, A
12
= −
F
xy
(1, 2; 2)
F
z
(1, 2; 2)
= 0, A
22
= −
F
yy
(1, 2; 2)
F
z
(1, 2; 2)
=
2
5
¸si deci ∆
1
= −
6
5
< 0, ∆
2
= −
12
25
< 0, deci (1, 2) nu este un punct de de extrem.
ˆ
In
punctul al doilea:
A
11
= −
F
xx
(−1, 2; 1)
F
z
(−1, 2; 1)
= 2, A
12
= −
F
xy
(−1, 2; 1)
F
z
(−1, 2; 1)
= 0, A
22
= −
F
yy
(−1, 2; 1)
F
z
(−1, 2; 1)
=
2
3
.
Deci ∆
1
= 2 > 0, ∆
2
=
4
3
> 0, deci (−1, 2) este un punct de minim, z
min
= z
1
(−1, 2) = 1.
Pentru z = z
2
(x, y), ˆın primul punct:
A
11
= −
F
xx
(1, 2; −3)
F
z
(1, 2; −3)
=
6
5
, A
12
= −
F
xy
(1, 2; −3)
F
z
(1, 2; −3)
= 0, A
22
= −
F
yy
(1, 2; −3)
F
z
(1, 2; −3)
= −
2
5
¸si deci ∆
1
=
6
5
> 0, ∆
2
= −
12
25
< 0, deci (1, 2) nu este un punct de extrem.
ˆ
In punctul
al doilea:
A
11
= −
F
xx
(−1, 2; −2)
F
z
(−1, 2; −2)
= −2, A
12
= −
F
xy
(−1, 2; −2)
F
z
(−1, 2; −2)
= 0,
A
22
= −
F
yy
(−1, 2; −2)
F
z
(−1, 2; −2)
= −
2
3
¸si deci ∆
1
= −2 < 0, ∆
2
=
4
3
> 0, deci (−1, 2) este un punct de minim, z
max
=
z
1
(−1, 2) = −2.
7.7 S˘a se g˘aseasc˘a extremele urm˘atoarelor funct ¸ii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuat ¸iile:
1) F (x, y; z) =
x
2
12
+
y
2
4
+
z
2
3
−1 = 0.
2) F (x, y; z) =
x
2
3
+
y
2
4

z
2
25
+ 1 = 0.
R: 1) Sistemul F
x
= 0, F
y
= 0, F = 0, are solut ¸iile
_
0, 0; −

3
_
,
_
0, 0;

3
_
.
Ecuat ¸ia F (x, y; z) = 0 define¸ste dou˘a funct ¸ii: z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y), z
min
=
z
1
(0, 0) = −

3, z
max
= z
2
(0, 0) =

3.
2) Sistemul F
x
= 0, F
y
= 0, F = 0, are solut ¸iile (0, 0; −5), (0, 0; 5).
Ecuat ¸ia F (x, y; z) = 0 define¸ste dou˘a funct ¸ii: z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y), z
min
=
z
1
(0, 0) = 5, z
max
= z
2
(0, 0) = −5.
7.8 S˘a se g˘aseasc˘a extremele urm˘atoarelor funct ¸ii z = f (x, y), definite implicit prin
ecuat ¸iile:
1) F (x, y; z) = 4xy −z
2
−4x −4y + 8 = 0.
2) F (x, y; z) = 5x
2
+ 6y
2
+ 7z
2
−4xy + 4yz −10x + 8y + 14z −6 = 0.
R: 1) Sistemul F
x
= 0, F
y
= 0, F = 0, are solut ¸iile (0, 0; −2), (0, 0; 2).
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCT¸ II DE MAI MULTE VARIABILE 92
7.3 Extreme condit ¸ionate
7.9 S˘a se g˘aseasc˘a extremele condit ¸ionate ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) z = xy, pentru x +y −1 = 0. 2) z = x + 2y, pentru x
2
+y
2
−5 = 0.
3) z = x
2
+y
2
, pentru
x
2
+
y
3
= 1. 4) z = cos
2
x + cos
2
y, pentru y −x =
π
4
.
5) z = x
2
+y
2
, pentru
x
a
+
y
b
= 1. 6) z =
1
x
+
1
y
, pentru
1
x
2
+
1
y
2
=
1
a
2
.
R: 1) Construim funct ¸ia lui Lagrange: L(x, y; λ) = xy +λ(x +y −1). Sistemul:
L
x
= y +λ = 0, L
y
= x +λ = 0, L
λ
= x +y −1 = 0
are solut ¸ia: x
0
=
1
2
, y
0
=
1
2
, λ
0
= −
1
2
. Fie Φ(x, y) = L(x, y; −
1
2
) = xy −
1
2
(x +y −1).
Atunci
d
2
Φ
_
1
2
,
1
2
_
= dxdy.
ˆ
Ins˘a dx +dy = 0 ¸si deci d
2
Φ
_
1
2
,
1
2
_
= −dx
2
< 0. z
max
= z
_
1
2
,
1
2
_
=
1
4
.
2) z
max
= z (1, 2) = 5, z
min
= z (−1, −2) = −5.
3) z
min
= z
_
18
13
,
12
13
_
=
36
13
.
4) z
max
= z
_

8
+kπ,

8
+kπ
_
=
2+

2
2
,
z
min
= z
_

8
+kπ,

8
+kπ
_
=
2−

2
2
.
5) z
min
= z
_
ab
2
a
2
+b
2
,
a
2
b
a
2
+b
2
_
=
a
2
b
2
a
2
+b
2
.
6) z
max
= z
_
a

2, a

2
_
= 4a
2
, z
min
= z
_
−a

2, −a

2
_
= 4a
2
.
7.10 S˘a se g˘aseasc˘a extremele condit ¸ionate ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) z = xy, pentru 2x + 3y −5 = 0.
2) z = x
2
+y
2
, pentru
_
x −

2
_
2
+
_
y −

2
_
2
= 9.
3) z = 6 −4x −3y, pentru x
2
+y
2
= 1.
4) z = cos
2
x + cos
2
y, pentru x −y =
π
4
, x, y ∈
_
0,
π
4
_
.
R: Avem:
1) L(x, y; λ) = xy +λ(2x + 3y −5), λ = −
5
3
, z
max
= z
_
5
4
,
5
6
_
=
25
24
.
2) λ
1
= −
5
3
, z
max
= z
_
5

2
2
,
5

2
2
_
= 25, λ
2
= −
1
3
,
z
min
= z
_


2
2
, −

2
2
_
= 1.
3) λ
1
= −
5
2
, z
max
= z
_

4
5
, −
3
5
_
= 11, λ
2
=
5
2
, z
min
= z
_
4
5
,
3
5
_
= 1.
4) z
max
= z
_

8
,
π
8
_
= 1.
7.11 S˘a se g˘aseasc˘a extremele condit ¸ionate ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) u = x −2y + 2z, pentru x
2
+y
2
+z
2
= 9.
2) u = x
2
+y
2
+z
2
, pentru
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1, a > b > c.
3) u = xy
2
z
3
, pentru x + 2y + 3z = 6, x > 0, y > 0, z > 0.
4) u = xy +xz +yz, pentru xyz = 1, x > 0, y > 0, z > 0.
5) u = x +y +z, pentru
1
x
+
1
y
+
1
z
= 1, x > 0, y > 0, z > 0.
CAPITOLUL 7. EXTREME PENTRU FUNCT¸ II DE MAI MULTE VARIABILE 93
R: Avem:
1) u
min
= u(−1, 2, −2) = −9, u
max
= u(1, −2, 2) = 9.
2) u
max
= u(±a, 0, 0) = a, u
min
= u(0, 0, ±c) = c. 3) u
max
= u(1, 1, 1) = 1.
4) u
min
= u(1, 1, 1) = 3. 5) u
min
= u(3, 3, 3) = 9.
7.12 S˘a se g˘aseasc˘a extremele condit ¸ionate ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) u = xyz, pentru x +y +z = 5, xy +xz +yz = 8, x ≥ y ≥ z > 0.
2) u = xyz, pentru x +y +z = 0, x
2
+y
2
+z
2
= 1.
R: 1) Funct ¸ia lui Lagrange:
L(x, y, z; λ, µ) = xyz +λ(x +y +z −5) +µ(xy +xz +yz −8) ,
are punctele stat ¸ionare:
_
7
3
,
4
3
,
4
3
;
16
9
, −
4
3
_
¸si (2, 2, 1; 4, −2).
u
max
= u
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
=
112
27
, u
min
= u(2, 2, 1) = 4.
2) u
min
= −
1
3

6
, u
max
=
1
3

6
.
7.13 S˘a se g˘aseasc˘a extremele condit ¸ionate ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) u = x
4
+y
4
+z
4
, pentru x +y +z = 3.
2) u = x
3
+y
3
+z
3
, pentru x
2
+y
2
+z
2
= 3, x > 0, y > 0, z > 0.
7.14 S˘a se determine dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic a.ˆı.:
1) Aria total˘a s˘a fie egal˘a cu 2a
2
¸si volumul maxim.
2) Suma celor trei dimensiuni egal˘a cu a ¸si aria total˘a maxim˘a.
3) Volumul egal cu a
3
¸si aria total˘a minim˘a.
R: Avem:
1) 1
max
= 1
_
a

3
,
a

3
,
a

3
_
=
a
3

3
9
.
2) /
max
= /
_
a
3
,
a
3
,
a
3
_
=
2
3
a
2
.
3) /
min
= /(a, a, a) = 6a
2
.
Capitolul 8
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
8.1 S¸iruri de funct ¸ii reale
8.1 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
(x) =
_
n

e

nx
2
2
. S˘a se determine mult ¸imea de
convergent ¸˘a ¸si funct ¸ia limit˘a.
R: Deoarece:
lim
n→∞
f
n
(x) =
_
0, x ∈ R¸ ¦0¦ ,
∞, x = 0,
rezult˘a c˘a mult ¸imea de convergent ¸˘a este A = R¸ ¦0¦, iar funct ¸ia limit˘a: f (x) = 0.
8.2 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
x
2
n+1
, x ∈ R, este simplu convergent pe R
c˘atre f(x) = 0.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
x
2
n+1
< ε d.d. n >
x
2
−ε
ε
. Deci
N(ε, x) =
_ _
x
2
−ε
ε
_
, ε < x
2
,
0, ε ≥ x
2
.
8.3 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
cos nx
n
2
+1
, x ∈ [0, π], este uniform convergent
c˘atre f(x) = 0.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
¸
¸
¸
cos nx
n
2
+1
¸
¸
¸ < ε dac˘a
1
n
2
+1
< ε, adic˘a d.d. n
2
>
1−ε
ε
. Deci
N(ε) =
_ _
1−ε
ε
¸
, ε < 1,
0, ε ≥ 1.
8.4 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
sin nx
n
α
, x ∈ R cu α > 0, este uniform
convergent pe R c˘atre f(x) = 0.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
¸
¸
sin nx
n
α
¸
¸

1
n
α
→0.
94
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 95
8.5 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
1
ne
nx
, x ∈ [0, ∞), este uniform convergent
pe [0, ∞) c˘atre f(x) = 0.
R: Pentru x ≥ 0, e
nx
≥ 1 ¸si deci 0 < f
n
(x) <
1
n
→0.
8.6 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
x
2
n
2
+x
4
, x ∈ [1, ∞). S˘a se calculeze lim
n→∞
f
n
(x) =
f (x). S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
) este uniform convergent pe [1, ∞) c˘atre f.
R: 0 < f
n
(x) =
2nx
2
n
2
+x
4

1
2n
<
1
2n
→0.
8.7 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
x
n+x
, x ∈ (0, ∞). S˘a se calculeze lim
n→∞
f
n
(x) =
f (x). S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
) nu este uniform convergent pe (0, ∞) c˘atre f.
R: f (x) = 0, ˆıns˘a pentru x
n
= n, f
n
(x
n
) =
1
2
.
8.8 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii f
n
(x) =
x
n+x
, x ∈ [3, 4]. S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
)
este uniform convergent pe [3, 4] c˘atre funct ¸ia f (x) = 0, x ∈ [3, 4].
R: Pentru 3 ≤ x ≤ 4, avem: 0 < f
n
(x) ≤
4
n+3
<
4
n
→0.
8.9 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
(x) =
x
3
x
3
+n
3
, nu este uniform convergent pe
(0, ∞).
R: f (x) = 0, ˆıns˘a pentru x
n
= n, f
n
(x
n
) =
1
2
.
8.10 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: R →R, definite prin: f
n
(x) =
n

n=0
x
k
. S˘a se
arate c˘a mult ¸imea de convergent ¸˘a a ¸sirului este A = (−1, 1), ˆıns˘a ¸sirul nu este uniform
convergent pe (−1, 1). S˘a se g˘aseasc˘ a o mult ¸ime de convergent ¸˘a uniform˘a.
R:Deoarece, f
n
(x) =
1
1−x
+
x
n+1
x−1
, pentru x ,= 1, rezult˘a c˘a f
n
(x) este divergent
pentru [x[ > 1, este convergent pentru [x[ < 1. Apoi, f
n
(1) = n + 1 → ∞, f
n
(−1) =
1
2
(1 + (−1)
n
) este un ¸sir divergent. Deci mult ¸imea de convergent ¸˘a a ¸sirului este A =
(−1, 1) ¸si funct ¸ia limit˘a este f (x) =
1
1−x
.
Dac˘a ¸sirul ar fi uniform convergent pe (−1, 1), pentru orice ε > 0 ar exista un N (ε)
a.ˆı.
¸
¸
¸
x
n+1
x−1
¸
¸
¸ < ε pentru orice n > N (ε) ¸si orice x ∈ (−1, 1), inegalitate echivalent˘a cu:
n + 1 >
1
ln
1
|x|
_
ln
1
ε
−ln[x −1[
_
, dar sup
|x|<1
_
ln
1
ε
ln
1
|x|
+
ln
1
|x−1|
ln
1
|x|
_
= +∞.
Pentru orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1), putem lua
N (ε) =
_
ln
1
ε
ln
1
|a|
_
¸si deci ¸sirul (f
n
) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1).
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 96
8.11 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: R →R, definite prin: f
n
(x) = 1 +x
2n
.
1) S˘a se g˘aseasc˘ a mult ¸imea de convergent ¸˘a a ¸sirului ¸si funct ¸ia limit˘a.
2) S˘a se arate c˘a ¸sirul nu este uniform convergent pe (−1, 1).
3) S˘a se g˘aseasc˘ a o mult ¸ime de convergent ¸˘a uniform˘a.
R: 1) A = [−1, 1], iar funct ¸ia limit˘a este:
f (x) =
_
1, x ∈ (−1, 1) ,
2, x ∈ ¦−1, 1¦ .
3) S¸irul (f
n
) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1).
8.12 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: R →R, definite prin:
f
n
(x) =
n

k=1
sinkx
k
3
,
este uniform convergent pe R, iar limita sa este o funct ¸ie continu˘a cu derivat˘a continu˘a
pe R.
R: Aplic˘am criteriul lui Cauchy:
[f
n+p
(x) −f
n
(x)[ ≤
p

k=1
1
(n +k)
3
<
p

k=1
1
(n +k)
2
<
p

k=1
1
(n +k −1) (n +k)
<
1
n
.
Analog se arat˘a c˘a ¸sirul (f

n
), f

n
(x) =
n

k=1
cos kx
k
2
, este uniform convergent pe R. Deci
f

(x) = lim
n→∞
n

k=1
cos kx
k
2
.
8.13 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), definite prin f
n
(x) =xarctg (nx), este uniform
convergent pe [0, ∞).
R: Aplic˘am criteriul lui Cauchy:
[f
n+p
(x) −f
n
(x)[ = x [arctg ((n +p) x) −arctg (nx)[ = x arctg
px
1 + (n +p) nx
2
<
< x arctg
px
(n +p) nx
2
≤ x
p
(n +p) nx
=
p
(n +p) n
<
1
n
.
8.14 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), definite prin f
n
(x) =
sin nx
n
2
, converge uniform
pe R c˘atre funct ¸ia f(x) = 0.
R: Se va observa c˘a
¸
¸
sin nx
n
2
¸
¸

1
n
2
.
8.15 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), definite prin f
n
(x) =
sin
2
nx
n+1
, x ∈ [0, π], este
uniform convergent c˘atre funct ¸ia f(x) = 0 ¸si c˘a de¸si funct ¸iile f
n
¸si f sunt derivabile pe
[0, π], ¸sirul derivatelor f

n
(x) =
n
n+1
sin2nx nu este convergent pe [0, π].
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 97
R:
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru x =
π
4
¸sirul f

n
_
π
4
_
este divergent.
8.16 Se d˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
(x) =
x
1+n
2
x
2
, x ∈ [−1, 1]. S˘a se cerceteze dac˘a se
poate aplica ¸sirului (f
n
) teorema de derivare termen cu termen.
R: S¸irul este convergent pe [−1, 1] la funct ¸ia f (x) = 0. S¸irul derivatelor:
f

n
(x) =
1 −n
2
x
2
(1 +n
2
x
2
)
2
, are lim
n→∞
f

n
(x) =
_
1, x = 0,
0, x ∈ [−1, 1] ¸ ¦0¦
¸si nu este uniform convergent pe [−1, 1]. Deci nu se poate aplica ¸sirului (f
n
) teorema de
derivare termen cu termen.
8.17 Se d˘a ¸sirul (f
n
), f
n
(x) =
1
n
arctg x
n
, x ∈ R. S˘a se arate c˘a:
_
lim
n→∞
f
n
(x)
_

x=1
,= lim
n→∞
f

n
(1) .
R: Deoarece mult ¸imea valorilor funct ¸iei arctg x este intervalul
_

π
2
,
π
2
_
, rezult˘a c˘a
[arctg x[ <
π
2
¸si deci:
0 ≤ [f
n
(x)[ =
¸
¸
¸
¸
1
n
arctg x
n
¸
¸
¸
¸
<
1
n

π
2
,
de unde deducem c˘a ¸sirul este convergent pe R la funct ¸ia f (x) = 0 ¸si deci: f

(1) = 0.
Pe de alt˘a parte:
lim
n→∞
f

n
(1) = lim
n→∞
_
x
n−1
1 +x
2n
_
x=1
=
1
2
.
8.18 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: [0, 1] →R, definite prin: f
n
(x) = nxe
−nx
2
este convergent, ˆıns˘a
lim
n→∞
_
1
0
f
n
(x) dx ,=
_
1
0
lim
n→∞
f
n
(x) dx.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
lim
n→∞
_
1
0
f
n
(x) dx = lim
n→∞
_
1
2

1
2e
n
_
=
1
2
,
_
1
0
lim
n→∞
f
n
(x) dx = 0.
8.19 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: [0, 1] →R, definite prin: f
n
(x) =
n
2
x
3
e
−n
2
x
3
este convergent, ˆıns˘a
lim
n→∞
_
1
0
f
n
(x) dx ,=
_
1
0
lim
n→∞
f
n
(x) dx.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
lim
n→∞
_
1
0
f
n
(x) dx = lim
n→∞
_
1
3

1
3e
n
2
_
=
1
3
,
_
1
0
lim
n→∞
f
n
(x) dx = 0.
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 98
8.20 S˘a se arate c˘a ¸sirul de funct ¸ii (f
n
), f
n
: [0, 1] →R, definite prin: f
n
(x) =
nx(1 −x)
n
nu este uniform convergent pe [0, 1], totu¸si
lim
n→∞
_
1
0
f
n
(x) dx =
_
1
0
lim
n→∞
f
n
(x) dx.
R: S¸irul este convergent pe [0, 1] la funct ¸ia f (x) = 0. Dar, pentru x
n
=
1
n
→0,
f
n
(x
n
) =
_
1 −
1
n
_
n

1
e
,= 0,
deci convergent ¸a nu este uniform˘a. Pe de alt˘a parte:
_
1
0
f
n
(x) dx = n
_
1
0
x(1 −x)
n
dx =
n
(n + 1) (n + 2)
→0,
_
1
0
lim
n→∞
f
n
(x) dx = 0.
8.2 Serii de funct ¸ii
8.21 S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii:
1)

n=1
_
n + 1
n
_
n
_
1 −x
1 −2x
_
n
. 2)

n=1
sin
n
x
n
α
, α ∈ R. 3)

n=2
(−1)
n
lnn
_
1 −x
2
1 +x
2
_
n
.
R: 1) Aplic˘am criteriul r˘ad˘acinii: A = (−∞, 0) ∪
_
2
3
, +∞
_
. 2) Aplic˘am criteriul
r˘ad˘acinii: A = R¸
_
±
π
2
+ 2kπ
_
, ∀α ∈ R. Pentru x =
π
2
+ 2kπ, obt ¸inem seria armonic˘a
generalizat˘a, convergent˘a dac˘a α > 1, iar pentru x = −
π
2
+2kπ, obt ¸inem seria armonic˘a
generalizat˘a alternant˘a, convergent˘a dac˘a α > 0. 3) Aplicˆand criteriul raportului obt ¸inem
o serie convergent˘a pentru: x ∈ R¸¦0¦. Pentru x = 0 seria este de asemenea convergent˘a.
Deci A = R.
8.22 S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii:
1)

n=1
(−1)
n
n + 1
n
2
+n + 1
_
x
2
−2
1 −2x
2
_
n
. 2)

n=1
n + 1
(n
3
+n + 1)
α
1
ln(n
2
+ 1)

_
x
3
−2x
_
n
,
α ∈ R.
R: 1) Din
¸
¸
¸
x
2
−2
1−2x
2
¸
¸
¸ < 1 rezult˘a x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞). Pentru x = ±1 seria este
convergent˘a, conform criteriului lui Leibniz. Deci: A = (−∞, −1] ∪ [1, +∞). 2) Din
¸
¸
x
3
−2x
¸
¸
< 1 rezult˘a c˘a seria este convergent˘a pentru orice α ∈ R pentru:
x ∈
_

1 +

5
2
, −1
_

_
1 −

5
2
,
−1 +

5
2
_

_
1,
1 +

5
2
_
.
Pentru x ∈
_

1+

5
2
,
−1+

5
2
, 1
_
seria este convergent˘a dac˘a α ≥
1
6
, iar pentru x ∈
_
−1,
1−

5
2
,
1+

5
2
_
seria este convergent˘a dac˘a α >
1
2
.
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 99
8.23 S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii:
1)

n=1
(−1)
n
1

3
n


n
2
+ 1
tg
n
x. 2)

n=0
(−1)
n

n
2
+ 1
n
2
+n + 1
_
4x −1
x + 3
_
n
.
R: 1) A =
_

π
3
,
π
3
¸
. 2)
_

2
5
,
4
3
¸
.
8.24 S˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii, pe mult ¸imile indicate:
1)

n=1
sinnx

n
, x ∈ [α, 2π −α] , α ∈ (0, π) . 2)

n=1
cos
2nπ
3

x
2
+n
, x ∈ R.
R: Din criteriul lui Dirichlet rezult˘a c˘a seriile sunt uniform convergente pe mult ¸imile
indicate.
8.25 S˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii, definite pe R:
1)

n=1
(−1)
n
x
2
1 +n
3
x
4
, 2)

n=1
arctg
2x
x
2
+n
4
. 3)

n=1
_
e −
_
1 +
1
n
_
n
_
cos nx
n + 1
.
R: 1) Din
_
1 −x
2

n
3
_
2
≥ 0 pentru orice x ∈ R, deducem c˘a [f
n
(x)[ ≤
1
2

n
3
,
∀x ∈ R ¸si ∀n ∈ N

.
ˆ
In baza criteriului lui Weierstrass, rezult˘a c˘a seria este absolut ¸si
uniform convergent˘a pe R. 2) Deoarece [f
n
(x)[ ≤ arctg
1
n
2
, ∀x ∈ R ¸si ∀n ∈ N

.
ˆ
In baza
criteriului lui Weierstrass, rezult˘a c˘a seria este absolut ¸si uniform convergent˘a pe R. 3)
Deoarece [f
n
(x)[ <
3
n
2
, ∀x ∈ R ¸si ∀n ∈ N

.
ˆ
In baza criteriului lui Weierstrass, rezult˘a
c˘a seria este absolut ¸si uniform convergent˘a pe R.
8.26 S˘a se studieze convergent ¸a simpl˘a ¸si uniform˘a a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii, pe
mult ¸imile indicate:
1) x +

n=1
_
x
1 +nx

x
1 + (n −1) x
_
, x ∈ [0, 1] . 2) 1 +

n=1
_
x
n
−x
n−1
_
, x ∈
_
0,
1
2
_
.
R: 1) s
n
(x) =
x
1+nx
→ 0, deci seria este convergent˘a la funct ¸ia f (x) = 0 pe [0, 1].
Apoi, din: [s
n
(x) −0[ <
1
n
, ∀x ∈ [0, 1], rezult˘a c˘a seria este uniform convergent˘a pe
[0, 1].
2) s
n
(x) = x
n
→ 0 ¸si [s
n
(x) −0[ ≤ [x[
n

_
1
2
_
n
, rezult˘a c˘a seria este uniform
convergent˘a pe
_
0,
1
2
¸
.
8.27 S˘a se arate c˘a seria de funct ¸ii:

n=1
_
nx
1 +n
2
x
2

(n −1) x
1 + (n −1)
2
x
2
_
,
este convergent˘a pe [0, 1] la o funct ¸ie continu˘a, dar nu este uniform convergent˘a pe [0, 1].
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 100
R: 1) S¸irul: s
n
(x) =
nx
1+n
2
x
2
converge la funct ¸ia f (x) = 0 pe [0, 1] care este continu˘a.
Pe de alt˘a parte, oricare ar fi n ∈ N, pentru x
n
=
1
n
, avem: [s
n
(x) −0[ =
1
2
. A¸sadar,
exist˘a un ε > 0 a.ˆı. oricare ar fi n ∈ N, [s
n
(x) −0[ ≥ ε pentru cel put ¸in un punct din
intervalul [0, 1]. Deci seria nu este uniform convergent˘a pe [0, 1].
8.28 S˘a se studieze convergent ¸a simpl˘a ¸si uniform˘a a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii, pe
mult ¸imile indicate:
1)

n=1
_
nx
1+n+x

(n−1)x
n+x
_
, x ∈ [0, 1].
2)

n=1
_
nx
1+nx

(n−1)x
(n)−1+x
_
, x ∈ [0, 1].
3)

n=1
_
nxe
−nx
−(n −1) xe
−(n−1)x
¸
, x ∈ [0, 1].
4)

n=1
(−1)
n+1
x
2
(1+x)
n , x ∈ R.
5)

n=1
_
x
n
−x
2n
−x
n−1
+x
2n−2
_
, x ∈ [0, 1].
6)

n=1
(−1)
n+1
x
2
+n
, x ∈ R.
R: 1) Uniform convergent˘a. 2) Simplu convergent˘a. 3) Simplu convergent˘a. 4) Con-
form criteriului lui Cauchy, seria este uniform convergent˘a pe R. 5) Simplu convergent˘a.
6) Uniform convergent˘a.
8.29 S˘a se arate c˘a seriile urm˘atoare sunt uniform convergente pe mult ¸imile indicate:
1)

n=1
x
n
n
2
, x ∈ [−1, 1] . 2)

n=1
sinnx
2
n
, x ∈ R. 3)

n=1
(−1)
n−1
x
n

n
, x ∈ [0, 1] .
R: 1) Din [x[ ≤ 1, rezult˘a
¸
¸
x
n
n
2
¸
¸

1
n
2
.
2)
¸
¸
sin nx
2
n
¸
¸

1
2
n
, pe R.
3)
¸
¸
¸(−1)
n−1
x
n

n
¸
¸
¸ ≤
1

n
, pe [0, 1].
8.30 Aplicˆand derivarea ¸si integrarea termen cu termen s˘a se g˘aseasc˘a sumele urm˘a-
toarelor serii de funct ¸ii definite pe intervalul (−1, 1):
1)

n=1
nx
n−1
. 2)

n=1
1
n
x
n
. 3)

n=1
(−1)
n−1
n
x
n
. 4)

n=0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
. 5)

n=1
n
2
x
n−1
.
R: Seria de funct ¸ii

n=0
x
n
este convergent˘a pe intervalul m˘arginit (−1, 1) ¸si are ca
sum˘a funct ¸ia f (x) =
1
1−x
.
1) Derivˆand termen cu termen seria

n=0
x
n
obt ¸inem

n=1
nx
n−1
=
1
(1−x)
2
.
2) Integrˆand termen cu termen seria

n=0
x
n
obt ¸inem

n=1
1
n
x
n
= −ln(1 −x).
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 101
3) Trecˆand pe x ˆın −x ˆın 2) obt ¸inem

n=1
(−1)
n−1
n
x
n
= ln(1 −x).
4) Trecˆand x ˆın −x
2
ˆın seria

n=0
x
n
obt ¸inem convergent˘a

n=0
(−1)
n
x
2n
a c˘arei sum˘a
este
1
1+x
2
. Integrˆand termen cu termen aceast˘a serie, obt ¸inem

n=0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
= arctg x.
5)

n=0
n
2
x
n−1
=
x(1+x)
(1−x)
3
.
8.31 S˘a se arate c˘a:
_
1
0
_

n=1
_
x
n
−x
2n
−x
n−1
+x
2n−2
_
_
dx =

n=1
_
1
0
_
x
n
−x
2n
−x
n−1
+x
2n−2
_
dx.
R: Seria

n=1

n=1
_
x
n
−x
2n
−x
n−1
+x
2n−2
_
are ca sum˘a funct ¸ia f (x) = 0, deci
_
1
0
f (x) dx = 0. Pe de alt˘a parte:

n=1
_
1
0
_
x
n
−x
2n
−x
n−1
+x
2n−2
_
dx =

n=1
_
1
n + 1

1
n
+
1
2n −1

1
2n + 1
_
= 0.
8.3 Serii de puteri
8.32 S˘a se calculeze raza de convergent ¸˘a a urm˘atoarelor serii de puteri:
1)

n=1
n
2
n
x
n
. 2)

n=1
n
α
(x −1)
n
. 3)

n=1
(2n)!
(n!)
2
(x + 3)
n
.
R: 1) ρ = lim
n→∞
n
_
[a
n
[ = lim
n→∞
n
_
n
2
n
=
1
2
, deci r = 2. 2) ρ = lim
n→∞
n
_
[a
n
[ =
lim
n→∞
n

n
α
= 1, deci r = 1. 3) ρ = lim
n→∞
¸
¸
¸
a
n+1
a
n
¸
¸
¸ = 4, deci r =
1
4
.
8.33 S˘a se determine intervalul de convergent ¸˘a ¸si s˘a se studieze convergent ¸a la capetele
intervalului, pentru urm˘atoarele serii de puteri:
1)

n=0
x
n
(n + 1) 3
n
. 2)

n=0
(−1)
n
x
n
5
n

n + 1
. 3)

n=0
2
n
(x + 2)
n
(2n + 1)
2

3
n
. 4)

n=1
(x −1)
n
(2n −1) 2
n
.
R: 1) [−3, 3). 2) (−5, 5]. 3)
_
−2 −

3
2
, −2 +

3
2
_
. 4) [−1, 3).
8.34 S˘a se determine intervalul de convergent ¸˘a ¸si s˘a se studieze convergent ¸a la capetele
intervalului, pentru urm˘atoarele serii de puteri:
1)

n=2
(−1)
n

n
2
+ 1
n ln
α
n
x
n
, α > 1. 2)

n=1
1 5 9 (4n −3)
n!
x
n
.
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 102
R: 1) r = 1.
ˆ
In punctul x = 1 seria este convergent˘a, conform criteriului lui Leibniz.
ˆ
In punctul x = −1 seria este convergent˘a, conform criteriului lui Bertrand. Deci intervalul
de convergent ¸˘a este [−1, 1].
2) r =
1
4
.
ˆ
In punctul x =
1
4
seria este divergent˘a, conform criteriului lui Raabe-
Duhamel, iar ˆın punctul x = −
1
4
seria este convergent˘a, conform criteriului lui Leibniz.
Deci intervalul de convergent ¸˘a este
_

1
4
,
1
4
_
.
8.4 Serii Taylor
8.35 S˘a se arate c˘a:
1) e
x
= 1 +
1
1!
x +
1
2!
x
2
+ +
1
n!
x
n
+ , x ∈ R.
2) sin x =
1
1!
x −
1
3!
x
3
+
1
5!
x
5
− + (−1)
n−1
1
(2n−1)!
x
2n−1
+ , x ∈ R.
3) cos x = 1 −
1
2!
x
2
+
1
4!
x
4
− + (−1)
n
1
(2n)!
x
2n
+ , x ∈ R.
4) ln(1 +x) = x −
1
2
x
2
+
1
3
x
3
− + (−1)
n−1
1
n
x
n
+ , x ∈ (−1, 1].
8.36 S˘a se arate c˘a pentru orice α ∈ R ¸si x ∈ (−1, 1) are loc dezvoltarea binomial˘a:
(1 +x)
α
= 1 +
α
1!
x +
α(α −1)
2!
x
2
+ +
α(α −1) (α −n + 1)
n!
x
n
+ .
8.37 S˘a se stabileasc˘a formula lui Euler: e
ix
= cos x +i sinx, ∀x ∈ R.
8.38 S˘a se g˘aseasc˘a seriile Mac-Laurin ale funct ¸iilor:
1) chx =
e
x
+e
−x
2
,
2) sh x =
e
x
−e
−x
2
.
R: Se obt ¸ine:
1) chx = 1 +
1
2!
x
2
+
1
4!
x
4
+ +
1
(2n)!
x
2n
+ , x ∈ R.
2) sh x =
1
1!
x +
1
3!
x
3
+
1
5!
x
5
+ +
1
(2n + 1)!
x
2n+1
+ , x ∈ R.
8.39 S˘a se g˘aseasc˘a seriile Mac-Maurin ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) =
3
(1−x)(1+2x)
. 2) f (x) = a
x
, a > 0.
3) f (x) = cos (x +α) . 4) f (x) = sin
2
x.
5) f (x) = ln(2 +x) .
R: 1) Putem scrie:
f (x) =
1
1 −x
+
2
1 + 2x
=

n=0
_
1 + (−1)
n
2
n+1
¸
x
n
, [x[ <
1
2
.
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 103
2) Se obt ¸ine:
f (x) = 1 +

n=0
ln
n
a
n!
x
n
, x ∈ R.
3) Set ¸ine seama c˘a: f (x) = cos xcos α − sinxsinα. 4) Set ¸ine seama c˘a: f (x) =
1
2
(1 −cos x). 5) Funct ¸ia se mai poate scrie: f (x) = ln2 +ln
_
1 +
x
2
_
, pentru x ∈ (−2, 2].
8.40 Aplicˆand derivarea ¸si integrarea termen cu termen, s˘a se g˘aseasc˘a seriile Mac-
Laurin ale urm˘atoarelor funct ¸ii:
1) f (x) = (1 +x) ln(1 +x) . 2) f (x) = arctg x.
3) f (x) = arcsin x. 4) f (x) = ln
_
x +

1 +x
2
_
.
R: 1) Deoarece f

(x) = ln(1 +x), t ¸inˆand seama de dezvoltarea funct ¸iei ln(1 +x),
prin integrare obt ¸inem:
(1 +x) ln(1 +x) =
1
1 2
x
2

1
2 3
x
3
+ + (−1)
n
1
n(n −1)
x
n
+ , x ∈ (−1, 1].
2) Avem c˘a: f

(x) =
1
1+x
2
=
_
1 +x
2
_
−1
. Dar, ˆınlocuind ˆın dezvoltarea binomial˘a,
pentru α = −1, pe x prin x
2
, obt ¸inem:
f

(x) =

n=0
(−1)
n
x
2n
,
care prin integrare, d˘a:
arctg x =

n=0
(−1)
n
1
2n + 1
x
2n+1
, x ∈ (−1, 1) .
3) Avem c˘a: f

(x) =
1

1−x
2
=
_
1 −x
2
_
−1/2
. Dar, ˆınlocuindˆın dezvoltarea binomial˘a,
pentru α = −
1
2
, pe x prin −x
2
, obt ¸inem:
f

(x) = 1 +

n=1
(2n −1)!!
(2n)!!
x
2n
,
care prin integrare, d˘a:
arcsinx = x +

n=1
(2n −1)!!
(2n)!!
1
2n + 1
x
2n+1
, x ∈ (−1, 1) .
4) Avem c˘a: f

(x) =
1

1+x
2
=
_
1 +x
2
_
−1/2
. Dar, ˆınlocuindˆın dezvoltarea binomial˘a,
pentru α = −
1
2
, pe x prin x
2
, obt ¸inem:
f

(x) = 1 +

n=1
(−1)
n
(2n −1)!!
(2n)!!
x
2n
,
CAPITOLUL 8. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 104
care prin integrare, d˘a:
ln
_
x +
_
1 +x
2
_
= x +

n=1
(−1)
n
(2n −1)!!
(2n)!!
1
2n + 1
x
2n+1
, x ∈ (−1, 1) .
8.41 S˘a se g˘aseasc˘a seriile Mac-Laurin ale funct ¸iilor:
1) f (x) =
_
x
0
e
−t
2
dt, 2) f (x) =
_
x
0
arctg t
t
dt, 3) f (x) =
_
x
0
ln(1 +t)
t
dt.
R: 1)
ˆ
Inlocuind ˆın dezvoltarea funct ¸iei e
x
pe x prin −t
2
¸si integrˆand ˆıntre 0 ¸si x,
obt ¸inem:
_
x
0
e
−t
2
dt =

n=0
(−1)
n
1
n!
1
2n + 1
x
2n+1
, x ∈ R.
2)
ˆ
Inlocuind ˆın dezvoltarea funct ¸iei arctg x pe x prin t, ˆımp˘art ¸ind prin t ¸si integrˆand
ˆıntre 0 ¸si x obt ¸inem:
_
x
0
arctg t
t
dt =

n=0
(−1)
n
1
(2n + 1)
2
x
2n+1
, x ∈ [−1, 1] .
3)
ˆ
Inlocuindˆın dezvoltarea funct ¸iei ln(1 +x) pe x prin t, ˆımp˘art ¸ind prin t ¸si integrˆand
ˆıntre 0 ¸si x obt ¸inem:
_
x
0
ln(1 +t)
t
dt =

n=1
(−1)
n−1
1
n
2
x
n
, x ∈ [−1, 1] .
8.42 S˘a se determine parametrii reali α ¸si β a.ˆı. seriile:
1)

n=1
n
_
arctg
1
n
+ ln
_
1 +
1
n
_

α
n
+
β
n
2
_
. 2)

n=1
n
_
1 +e
1
n
+
α
n
+
β −1
n
2
_
s˘a fie convergente.
R: 1) Se folosesc dezvolt˘arile ˆın serii de puteri ale funct ¸iilor arctg x ¸si ln(1 +x) ¸si se
g˘ase¸ste α = 2 ¸si β =
1
2
. 2) Se folose¸ste dezvoltarea lui e
x
¸si se obt ¸ine α = 1 ¸si β =
3
2
.
Capitolul 9
Elemente de geometrie
diferent ¸ial˘a
9.1 Curbe plane
9.1 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia locului geometric al punctelor M din plan pentru care pro-
dusul distant ¸elor la dou˘a puncte date F
1
¸si F
2
, cu d(F
1
, F
2
) = 2c, este o constant˘a egal˘a
cu a
2
( ovalele lui Cassini).
R: Alegem ca ax˘a Ox dreapta F
1
F
2
, originea ˆın mijlocul segmentului [F
1
F
2
]. Atunci
F
1
(−c, 0), F
2
(c, 0). Pentru un punct oarecare al locului, M(x, y), avem:
d(M, F
1
) =
_
(x +c)
2
+y
2
, d(M, F
2
) =
_
(x −c)
2
+y
2
.
Prin ipotez˘a d(M, F
1
) d(M, F
2
) = a
2
. De aici, dup˘a efectuarea calculelor, obt ¸inem:
(x
2
+y
2
)
2
−2c
2
(x
2
−y
2
) = a
4
−c
4
.
Pentru c = 0 se obt ¸ine un cerc de raz˘a a. Pentru c = a curba se nume¸ste lemniscata lui
Bernoulli : (x
2
+y
2
)
2
= 2a
2
(x
2
−y
2
). Luˆand x = r cos θ, y = r sinθ, obt ¸inem ecuat ¸ia ˆın
coordonate polare a lemniscatei: r
2
= 2a
2
cos 2θ, cu θ ∈
_
0,
π
4
¸

_

4
,

4
¸

_

4
, 2π
¸
.
9.2 Se d˘a un cerc de diametru [[
−→
OA[[ = 2a ¸si tangenta ˆın A. O coard˘a variabil˘a care
trece prin O ˆıntˆalne¸ste cercul ˆın P ¸si tangenta ˆın Q. S˘a se g˘aseasc˘a locul geometric al
punctului M de pe coard˘a pentru care
−−→
OM =
−−→
PQ (cissoida lui Diocles).
R: Fie x = 2a ecuat ¸ia tangentei ˆın A, y = tx o dreapt˘a variabil˘a prin origine ¸si
(x − a)
2
+ y
2
= a
2
ecuat ¸ia cercului. Atunci: Q(2a, 2at), P
_
2a
1+t
2
,
2at
1+t
2
_
. Dac˘a M(x, y)
este un punct curent al locului, scriind c˘a r =
−−→
OM =
−−→
PQ, g˘asim: x =
2at
2
1+t
2
, y =
2at
3
1+t
2
,
t ∈ R. Ecuat ¸ia implicit˘a a curbei este x(x
2
+y
2
) = 2ay
2
.
9.3 Dreapta x = a ˆıntˆalne¸ste axa Ox ˆın punctul A ¸si o dreapt˘a oarecare prin O ˆın
B. Pe dreapta OB se iau de o parte ¸si de alta a lui B segmentele [BM
1
] ¸si [BM
2
] a.ˆı.
105
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 106
d(B, M
1
) = d(B, M
2
) = d(A, B). S˘a se g˘aseasc˘ a locul geometric al punctelor M
1
¸si M
2
.
S˘a se dea o reprezentare parametric˘a a curbei loc geometric (strofoida).
R: Fie A(a, 0), B(a, λ). Punctele M
1
, M
2
, A apart ¸in cercului cu centrul ˆın B ¸si raz˘a
λ, de ecuat ¸ie: (x −a)
2
+ (y −λ)
2
= λ
2
. Dreapta (AB) are ecuat ¸ia: y =
λ
a
x. Eliminˆand
pe λ obt ¸inem ecuat ¸ia inplicit˘a a locului: x(x −a)
2
−(2a −x)y
2
= 0. Ecuat ¸ia explicit˘a a
curbei este:
y = ±
_
x(x −a)
2
2a −x
, x ∈ [0, 2a).
Punˆand
y
x−a
= t, obt ¸inem reprezentarea parametric˘a: x =
2at
2
1+t
2
, y =
at(t
2
−1)
1+t
2
, t ∈ R.
9.4 Extremit˘at ¸ile segmentului [AB] de lungime a alunec˘ a pe axele Ox ¸si Oy perpendi-
culare. Paralelele la axe prin A ¸si B se intˆalnesc ˆın C. Din C se coboar˘a perpendiculara
CM pe AB. S˘a se g˘aseasc˘a locul geometric al punctului M (astroida).
R: Fie A(λ, 0), B(0, µ) cu λ
2

2
= a
2
. Atunci: (AB)
x
λ
+
y
µ
−1 = 0 sau µx+λy−λµ =
0. Cum C(λ, µ) ¸si v = N(λ, −µ) rezult˘a: (CM) λ(x − λ) − µ(y − µ) = 0. Luˆand: λ =
a cos t, µ = a sint, obt ¸inem reprezentarea parametric˘a a curbei: x = a cos
3
t, y = a sin
3
t,
t ∈ [0, 2π). Eliminˆand parametrul t se g˘ase¸ste ecuat ¸ia implicit˘a: x
2/3
+y
2/3
= a
2/3
.
9.5 Un cerc ((C, R) se rostogole¸ste f˘ar˘a alunecare pe axa Ox, adic˘a [[
−→
OI[[ = lg arc IM
(I fiind punctul de contact). S˘a se g˘aseasc˘a locul geometric al unui punct M invariabil
legat de acest cerc (cicloida).
R: Fie t unghiul dintre
−→
CI ¸si
−−→
CM. Atunci: x
I
= lg arc OI = Rt ¸si: x = x
I
−Rsint,
y = R −Rcos t. Se obt ¸ine: r = R(t −sint)i +R(1 −cos t)j, t ∈ R.
9.6 Se dau: un cerc cu centrul ˆın punctul C ¸si raz˘a d(O, C) = 2a ¸si mediatoarea segmen-
tului [OC]. O coard˘a variabil˘a care trece prin O ˆıntˆalne¸ste cercul ˆın P ¸si mediatoarea
segmentului [OC] ˆın Q. S˘a se g˘aseasc˘a locul geometric al punctelor M de pe coard˘a
pentru care
−−→
OM =
−−→
PQ (trisectoarea lui Mac Laurin).
R: Fie y = tx ecuat ¸ia secantei, (x −2a)
2
+y
2
= 4a
2
ecuat ¸ia cercului ¸si x = a ecuat ¸ia
mediatoarei. Atunci: P
_
4a
1+t
2
,
4at
1+t
2
_
, Q(a, at). Scriind c˘a r =
−−→
OM =
−−→
PQ, obt ¸inem
ecuat ¸iile parametrice ale locului: x = a
t
2
−3
t
2
+1
, y = at
t
2
−3
t
2
+1
, t ∈ R. Ecuat ¸ia cartezian˘a
implicit˘a este x(x
2
+y
2
) −a(y
2
−3x
2
) = 0.
9.7 Se d˘a cercul C(O, a) ¸si punctul A pe cerc. Fie P ¸si Q dou˘a puncte pe cerc ai c˘aror
vectori de pozit ¸ie
−−→
OP ¸si
−−→
OQ fac cu
−→
OA unghiurile 2α ¸si respectiv −α. S˘a se g˘aseasc˘a
locul geometric al punctelor M de intersect ¸ie a tangentelor ˆın P ¸si Q la cerc (Trisectoarea
lui Longchamps).
R:
ˆ
In reperul ˆın care axa Ox are direct ¸ia ¸si sensul lui
−→
OA, avem P(a cos 2α, a sin2α),
Q(a cos α, a sinα) ¸si deci tangentele ˆın cele dou˘a puncte au ecuat ¸iile:
xcos 2α +y sin2α −a = 0, xcos α −y sinα −a = 0.
Eliminˆand pe α ˆıntre cele dou˘a ecuat ¸ii, observˆand c˘a y = xtg α, se obt ¸ine ecuat ¸ia
cartezian˘a implicit˘a a curbei: x(x
2
−y
2
) −a(x
2
+y
2
) = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 107
9.8 Curba x = x(t), y = y(t) se nume¸ste unicursal˘a dac˘a x(t) ¸si y(t) sunt funct ¸ii
rat ¸ionale de t. S˘a se arate c˘a o curb˘a dat˘a printr-o reprezentare implicit˘a de forma:
ϕ
n
(x, y) + ϕ
n−1
(x, y) = 0, unde ϕ
k
(x, y) este un polinom omogen de gradul k, este o
curb˘a unicursal˘a.
R: Luˆand y = tx, se obt ¸ine reprezentarea parametric˘a:
x = −
ϕ
n−1
(1, t)
ϕ
n
(1, t)
, y = −t
ϕ
n−1
(1, t)
ϕ
n
(1, t)
.
9.9 Curba descris˘a de un punct M situat pe un cerc de raz˘a R, care se rostogole¸ste f˘ar˘a
alunecare pe un cerc fix de raz˘a R
0
, cele dou˘a cercuri fiind tangente exterior, se nume¸ste
epicicloid˘a. S˘a se g˘aseasc˘a o reprezentare parametric˘a a curbei.
R: O reprezentare parametric˘a a curbei este
x = (R
0
+R) cos t −Rcos
R
0
+R
R
t, y = (R
0
+R) sint −Rsin
R
0
+R
R
t.
ˆ
In particular, dac˘a R = R
0
, curba se nume¸ste cardioid˘a ¸si are ecuat ¸ia cartezian˘a
(x
2
+y
2
−2Rx)
2
= 4R
2
(x
2
+y
2
).
9.10 Curba descris˘a de un punct M situat pe un cerc de raz˘a R, care se rostogole¸ste
f˘ar˘ a alunecare pe un cerc fix de raz˘a R
0
, cele dou˘a cercuri fiind tangente interioare, se
nume¸ste hipocicloid˘a. S˘a se g˘aseasc˘a o reprezentare parametric˘a a curbei.
R: O reprezentare parametric˘a a curbei este
x = (R
0
−R) cos t +Rcos
R
0
−R
R
t, y = (R
0
−R) sint −Rsin
R
0
−R
R
t.
Pentru R
0
= 3R curba se nume¸ste hipocicloida lui Steiner, iar pentru R
0
= 4R curba
obt ¸inut˘a este astroida de ecuat ¸ie cartezian˘a x
2/3
+y
2/3
= R
2/3
0
.
9.11 Figura de echilibru a unui fir greu ¸si omogen, flexibil dar inextensibil ale c˘arui
capete sunt fixate ˆın dou˘a puncte se nume¸ste l˘ant ¸i¸sor. S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia cartezian˘a
explicit˘a a curbei.
R: Ecuat ¸ia sa cartezian˘a explicit˘a este y = a ch
x
a
.
9.12 Curba plan˘a descris˘a de un punct care se mi¸sc˘a uniform pe o dreapt˘a ˆın rotat ¸ie
uniform˘a ˆın jurul unui punct fix al ei O se nume¸ste spirala lui Arhimede. S˘a se g˘aseasc˘a
ecuat ¸ia explicit˘a, ˆın coordonate polare, a curbei.
R: Ecuat ¸ia curbei este r = aθ.
9.13 Curba plan˘a descris˘a de un punct care se mi¸sc˘a cu vitez˘a proport ¸ional˘a cu distan-
t ¸a parcurs˘a pe o dreapt˘a ˆın rotat ¸ie uniform˘a ˆın jurul unui punct fix al ei O se nume¸ste
spiral˘a logaritmic˘a. S˘a se g˘aseasc˘ a ecuat ¸ia explicit˘a a curbei, ˆın coordonate polare.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 108
R: Ecuat ¸ia curbei este r = ke

.
9.14 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si normalei la curbele:
1) x = t
3
−2t, y = t
2
+ 1 ˆın punctul M
0
(1).
2) x = a cos
3
t, y = a sin
3
t (astroid˘a) ˆın punctul M(t).
3) x = a(t −sint), y = a(1 −cos t) (cicloid˘a) ˆın punctul M(t).
4) y = x
2
+ 4x + 3, ˆın punctele de abscise −1, 0, 1.
5) y = tg x, ˆın punctele de abscise 0,
π
4
.
6) F(x, y) = x
3
+y
3
−3axy = 0 (foliul lui Descartes) ˆın M
0
_
3a
2
,
3a
2
_
.
7) F(x, y) = x(x
2
+y
2
) −ay
2
= 0 (cissoida lui Diocles) ˆın M
0
_
a
2
,
a
2
_
.
8) F(x, y) = (x
2
+ y
2
)
2
− 2a
2
(x
2
− y
2
) = 0 (lemniscata lui Bernoulli) ˆın punctul
M
0
(x
0
, y
0
).
9)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0,
x
2
a
2

y
2
b
2
−1 = 0, y
2
= 2px ˆın punctul M
0
(x
0
, y
0
) de pe curb˘a.
R: 1) Ecuat ¸iile tangentei ¸si normalei ˆıntr-un punct M
0
(t
0
) al curbei x = x(t), y = y(t)
sunt:
x −x(t
0
)
x

(t
0
)
=
y −y(t
0
)
y

(t
0
)
, x

(t
0
)(x −x(t
0
)) +y

(t
0
)(y −y(t
0
)) = 0.
Dar, x(1) = −1, y(1) = 2, x

(1) = 1, y

(1) = 2, deci:
x+1
1
=
y−2
2
, x + 1 + 2(y −2) = 0.
2) x

(t) = −3a cos
2
t sint, y

(t) = 3a sin
2
t cos t, ecuat ¸ia tangentei: xsint + y cos t −
a sint cos t = 0, ecuat ¸ia normalei: −xcos t +y sint −a(1 −2 cos
2
t) = 0.
3) x

(t) = a(1 −cos t), y

(t) = a sint, ecuat ¸ia tangentei: xsint −y(1 −cos t) −a(t −
sint) sint +a(1 −cos t)
2
= 0, ecuat ¸ia normalei: (1 −cos t)x +y sint −at(1 −cos t).
6) Ecuat ¸iile tangentei ¸si normalei ˆıntr-un punct M
0
(x
0
, y
0
) al curbei F(x, y) = 0 sunt:
F

x
(x
0
, y
0
)(x −x
0
) +F

y
(x
0
, y
0
)(y −y
0
) = 0,
x −x
0
F

x
(x
0
, y
0
)
=
y −y
0
F

y
(x
0
, y
0
)
.
F(
3a
2
,
3a
2
) = 0, M
0
apart ¸ine curbei. F

x
_
3a
2
,
3a
2
_
= F

y
_
3a
2
,
3a
2
_
=
9
4
a
2
. Ecuat ¸ia tangentei:
x +y −3a, ecuat ¸ia normalei: x −y = 0.
7) F
_
a
2
,
a
2
_
= 0, M
0
apart ¸ine curbei. 4x −2y −a = 0, 2x + 4y −3a = 0.
8) F

x
(x, y) = 4x(x
2
+y
2
−a
2
), F

y
(x, y) = 4y(x
2
+y
2
+a
2
).
9) Ecuat ¸iile tangentelor:
x
0
x
a
2
+
y
0
y
b
2
−1 = 0,
x
0
x
a
2

y
0
y
b
2
−1 = 0, y
0
y = p(x +x
0
).
9.15 S˘a se scrie ecuat ¸iile tangentelor la curba (() x = t
2
−1, y = t
3
+1, t ∈ R, paralele
cu dreapta (D) 2x −y + 3 = 0.
R: r

(t) N = 0, r

(t) = 2ti + 3t
2
j, N(2, −1), 4t −3t
2
= 0, t
1
= 0, t
2
=
4
3
, r

(0) = 0,
M
1
(−1, 1) este punct singular, r

_
4
3
_
=
8
3
(i + 2j). Tangenta ˆın M
2
_
7
9
,
91
27
_
are ecuat ¸ia:
54x −27y + 49 = 0.
9.16 S˘a se scrie ecuat ¸iile tangentelor la curba (() x = t
3
, y = t
2
, care trec prin punctul
M
0
(−7, −1).
R: M
0
/ ∈ (. r

(t) = 3t
2
i + 2tj. O dreapt˘a prin M
0
de direct ¸ie r

are ecuat ¸ia:
(D)
x + 7
3t
2
=
y + 1
2t
, t ,= 0.
Punctul M(t
3
, t
2
) ∈ D, dac˘a t
3
+ 3t − 14 = 0, cu r˘ad˘acina t = 2, deci ecuat ¸ia tangentei
este: x −3y + 4 = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 109
9.17 Fie T
0
¸si respectiv N
0
punctele ˆın care tangenta ¸si normala ˆın punctul M
0
, de
abscis˘a x
0
, al curbei y = f(x), ˆıntˆalnesc axa Ox ¸si P
0
proiect ¸ia punctului M
0
pe axa
Ox. S˘a se arate c˘a segmentele: tangent˘a [M
0
T
0
], normal˘a [M
0
N
0
], subtangent˘a [T
0
P
0
]
¸si subnormal˘a [P
0
N
0
] sunt date de:
_
_
_
−−−→
M
0
T
0
_
_
_ =
¸
¸
¸
¸
f(x
0
)
f

(x
0
)
¸
¸
¸
¸
_
1 +f
2
(x
0
),
_
_
_
−−−−→
M
0
N
0
_
_
_ = [f(x
0
)[
_
1 +f
2
(x
0
),
_
_
_
−−−→
P
0
T
0
_
_
_ =
¸
¸
¸
¸
f(x
0
)
f

(x
0
)
¸
¸
¸
¸
,
_
_
_
−−−→
P
0
N
0
_
_
_ = [f(x
0
)f

(x
0
)[ .
R: Tangenta ¸si normala ˆın punctul M
0
(x
0
, f(x
0
)) au ecuat ¸iile:
y −f(x
0
) = f

(x
0
)(x −x
0
), x −x
0
+f

(x
0
)(y −f(x
0
)).
F˘acˆand pe y = 0, se obt ¸in coordonatele punctelor T
0
¸si N
0
.
9.18 Tractricea este curba cu proprietatea c˘a ˆın fiecare punct al ei, segmentul tangent˘a
are lungimea constant˘a a. S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia acestei curbe.
R: Din [
y
y

[
_
1 +y
2
= a rezult˘a:
dx
dy
=

a
2
−y
2
|y|
, de unde prin integrare g˘asim:
x(y) = ±
_
a ln
a +
_
a
2
−y
2
y

_
a
2
−y
2
_
, y ∈ [−a, a].
O reprezentare parametric˘a a curbei se obt ¸ine luˆand y = a sint, t ∈
_

π
2
,
π
2
¸
:
_
x = ±
_
ln tg
t
2
+ cos t
_
, y = a sint, t ∈
_

π
2
, 0
¸
,
x = ±
_
ln ctg
t
2
−cos t
_
, y = a sint, t ∈
_
0,
π
2
¸
.
9.19 S˘a se g˘aseasc˘a punctele multiple ¸si ecuat ¸iile tangentelor ˆın aceste puncte ale curbe-
lor:
1) x(x
2
+y
2
) −2ay
2
= 0 (cissoida lui Diocles).
2) (x
2
+y
2
)(y −a)
2
−b
2
y
2
= 0 (concoida lui Nicomede)
3) (2a −x)y
2
= x(x −a)
2
(strofoida).
4) (x
2
+y
2
)
2
−2a
2
(x
2
−y
2
) = 0 (lemniscata lui Bernoulli).
5) (x
2
+y
2
−2ax)
2
−4a
2
(x
2
+y
2
) = 0 (cardioida).
R: 1) O(0, 0) este punct de ˆıntoarcere, ecuat ¸ia tangentei: y = 0.
2) O(0, 0) pentru b > a este nod, ecuat ¸iile tangentelor: y = ±
a

b
2
−a
2
x, pentru b < a
este punct izolat, iar pentru b = a este punct de ˆıntoarcere, ecuat ¸ia tangentei: x = 0.
3) M
0
(a, 0) este nod, ecuat ¸iile tangentelor: y = ±(x −a).
4) O(0, 0) este nod, ecuat ¸iile tangentelor: y = ±x.
5) O(0, 0) este punct de ˆıntoarcere, ecuat ¸ia tangentei: y = 0.
9.20 S˘a se calculeze lungimea arcului de curb˘a:
1) y =
1
4
x
2

1
2
lnx, x ∈ [1, 4]. 2) x = 8at
3
, y = 3a(2t
2
−t
4
), t ∈ [0,

2].
3) r = a(1 + cos θ), θ ∈ [0, 2π). 4) x = a cos
3
t, y = a sin
3
t, t ∈
_
0,
π
2
¸
.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 110
R: 1) Dac˘a y = f(x), x ∈ [a, b], atunci: s =
_
b
a
_
1 +f
2
(x) dx, deci:
s =
1
2
_
4
1
1+x
2
x
dx = 2 ln2 +
15
2
.
2) Dac˘a x = x(t), y = y(t), t ∈ [a, b], atunci: s =
_
b
a
_
x
2
(t) +y
2
(t) dt, deci:
s = 12a
_

2
0
t
_
1 +t
2
_
dt = 24a.
3) ds =

dr
2
+r
2

2
= 2a
¸
¸
cos
θ
2
¸
¸
dθ, deci s = 2a
_
π
0
¸
¸
cos
θ
2
¸
¸
dθ = 8a.
4) s = 3a
_ π
2
0
sint cos tdt =
3
2
a.
9.21 S˘a se calculeze curbura curbei:
1) x = a cos t, y = b sint. 2) x = a cht, y = b sht. 3) y = sinx.
4) y
2
= 2px. 5) y = a ch(
x
a
). 6) y = lnx.
R: 1) Pentru o curb˘a dat˘a printr-o reprezentare parametric˘a x = x(t), y = y(t),
curbura are expresia:
κ(t) =
[x

(t)y

(t) −x

(t)y

(t)[
(x
2
(t) +y
2
(t))
3/2
.
Se obt ¸ine: κ =
ab
(a
2
sin
2
t+b
2
cos
2
t)
3/2
. 2) κ =
ab
(a
2
sh
2
t+b
2
ch
2
t)
3/2
.
3) Pentru o curb˘a dat˘a prin reprezentarea y = f(x), curbura are expresia:
κ(x) =
[f

(x)[
(1 +f
2
(x))
3/2
.
Se obt ¸ine: κ =
|sin x|
(1+cos
2
x)
3/2
. 4) κ =

p
(p+2x)
3/2
= p
2
/(y
2
+p
2
)
3/2
. 5) κ =
a
y
2
.
9.22 S˘a se g˘aseasc˘a curbura unei curbe dat˘a prin ecuat ¸ia implicit˘a F(x, y) = 0, ˆıntr-un
punct ordinar al ei.
R: Presupunem F
y
,= 0, atunci y

(x) = −
F
x
F
y
. Se obt ¸ine:
κ =
¸
¸
F
xx
F
2
y
−2F
xy
F
x
F
y
+F
yy
F
2
y
¸
¸
(F
2
x
+F
2
y
)
3/2
.
9.23 S˘a se g˘aseasc˘a punctele ˆın care curbura ia o valoare extrem˘a (vˆarfurile curbei):
1) x = at −d sint, y = a −d cos t. 2) y = e
x
R: 1) κ(t) = d
|a cos t−d|

(a
2
−2ad cos t+d
2
)
3
, κ

(t) = −a
sin t(a
2
+ad cos t−2d
2
)

(a
2
−2ad cos t+d
2
)
3
, pentru a cos t −
d > 0 ¸si κ

(t) = a
sin t(a
2
+ad cos t−2d
2
)

(a
2
−2ad cos t+d
2
)
3
, pentru a cos t − d < 0, M
min
((2k + 1)πa, a + d),
M
max
(2kπa, a −d), k ∈ Z.
2) κ(x) =
e
x

(1+e
2x
)
3
, κ

(x) =
e
x
(1−2e
2x
)

(1+e
2x
)
3
, M
max
_

1
2
ln2,
1

2
_
.
9.24 S˘a se g˘aseasc˘a curbura unei curbe dat˘a ˆın coordonate polare prin ecuat ¸ia: r = r(θ).
R: Deoarece x = r cos θ, y = r sinθ, o reprezentare parametric˘a a curbei este: x =
r(θ) cos θ, y = r(θ) sinθ. Se obt ¸ine κ =
[r
2
+2r
2
−rr

[
(r
2
+r
2
)
3/2
.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 111
9.25 S˘a se g˘aseasc˘a ˆınf˘a¸sur˘atoarele familiilor de curbe plane:
1) (x −α)
2
+y
2
= a
2
. 2) (x −α)
2
+ (y −α)
2
= α
2
.
3) xcos α +y sinα −p = 0. 4) y
2
= (x −α)
3
.
5) y
3
= (x −α)
2
. 6) 3(y −α)
2
−2(x −α)
3
= 0.
7) (1 −α
2
)x + 2αy −a = 0. 8) α
2
(x −a) −αy −a = 0.
R: 1) Se elimin˘a α ˆıntre ecuat ¸iile: F(x, y) = 0 ¸si F
α
(x, y) = 0. Se obt ¸ine: y = ±a.
2) x = 0, y = 0. 3) x
2
+y
2
= p
2
.
4) y = 0 este locul geometric al punctelor singulare.
5) y = 0 este locul geometric al punctelor singulare.
6) y = x este locul geometric al punctelor singulare, x −y =
2
9
este ˆınf˘a¸sur˘atoarea.
7)
_
x −
a
2
_
2
+y
2
=
a
2
4
. 8) y
2
+ 4a(x −a) = 0.
9.26 S˘a se g˘aseasc˘a ˆınf˘a¸sur˘atoarea unei familii de drepte care formeaz˘a cu axele de
coordonate un triunghi de arie constant˘a 2a.
R: Dac˘a α ¸si β sunt t˘aieturile dreptei pe axe, atunci [αβ[ = 4a ¸si F(x, y, α) =
±4ax +α
2
y −4aα = 0, F
α
(x, y, α) = 2αy −4a = 0. Rezult˘a: xy = ±a
2
.
9.27 S˘a se g˘aseasc˘a ˆınf˘a¸sur˘atoarea unei familii de drepte pe care axele de coordonate
determin˘a un segment de lungime constant˘a a.
R: Dac˘a α ¸si β sunt t˘aieturile dreptei pe axe, atunci α
2
+ β
2
= a
2
sau α = a cos t,
β = a sint. Deci: F(x, y, t) = xsint + y cos t − a sint cos t = 0, F
t
(x, y, t) = xcos t −
y sint −a cos 2t = 0. Se obt ¸ine astroida: x = a cos
3
t, y = a sin
3
t.
9.28 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile evolutei curbelor:
1) x = a cos t, y = b sint. 2) x = a cht, y = b sht.
3) y = x
2
. 4) y = lnx.
R: 1) x =
c
2
a
cos
3
t, y = −
c
2
b
sin
3
t, c
2
= a
2
− b
2
. 2) x =
c
2
a
ch
3
t, y =
c
2
b
sh
3
t,
c
2
= a
2
+ b
2
. 3) Lu˘am x = t, y = t
2
. Obt ¸inem: x = −4t
3
, y = 3t
2
+
1
2
. 4) Lu˘am x = t,
y = lnt. Obt ¸inem: x = 2t +
1
t
, y = lnt −t
2
−1.
9.29 S˘a se g˘aseasc˘a evolventa curbelor:
1) x
2
+y
2
= a
2
. 2) x = t, y =
t
2
4
.
3) y = a ch
x
a
care trece prin vˆ arful ei.
R: 1) s = at, x = a cos t −(k −at) sint, y = a sint + (k −at) cos t.
2) x =
t
2
+
2

t
2
+4
_
k −ln(t +

t
2
+ 4)
_
, y =
t

t
2
+4
_
k −ln(t +

t
2
+ 4)
_
.
3) Se obt ¸ine tractricea: x = a
_
lntg
x
a
+ cos t
_
, y = a sint.
9.30 S˘a se g˘aseasc˘a ramurile infinite ¸si asimptotele curbelor:
1) x =
2t
(t−1)(t−2)
, y =
t
2
(t−1)(t−3)
. 2) x =
2t−1
t
2
−1
, y =
t
2
t−1
.
3) x =
t
2
t−1
, y =
t
t
2
−1
. 4) xy
2
−y
2
−4x = 0.
5) (x
2
−y
2
)(x −y) = 1.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 112
R: 1) Ramuri infinite pentru: t = 1, t = 2, t = 3. Asimptot˘a orizontal˘a: y = −4,
vertical˘a: x = 3. Asimptot˘a oblic˘a: y =
1
4
x −
1
4
.
2) y = −
1
2
, x = 0, y = 2x +
1
2
. 3) x = −
1
2
, y = 0, 2x −4y −3 = 0.
4) Luˆand y = t se obt ¸ine reprezentarea parametric˘a: x =
t
2
t
2
−4
, y = t. Asimptote:
y = ±2, x = 1.
5) Luˆand x − y = t se obt ¸ine reprezentarea parametric˘a: x =
1+t
3
2t
2
, y =
1−t
3
2t
2
.
Asimptote: y = ±x.
9.31 S˘a se studieze variat ¸ia ¸si s˘a se reprezinte grafic curbele:
1) x = −t
3
+ 3t, y = 3t
2
.
2) x =
3at
1+t
3
, y =
3at
2
1+t
3
sau x
3
+y
3
= 3axy (foliul lui Descartes).
3) x
3
−xy
2
+ 2y
2
= 0.
4) x = r(2 cos t + cos 2t), y = r(2 sint −sin2t) (hipocicloida lui Steiner).
R: 1) 1. t ∈ R, lim
t→±∞
x(t) = ∓∞, lim
t→±∞
y(t) = +∞. Curba are dou˘a ramuri
infinite. 2. x(t) = 0 pentru t
1
= 0, t
2,3
= ±

3, y(0) = 0, y(±

3) = 9, y(t) = 0
pentru t
1
= 0, x(0) = 0. Curba intersecteaz˘a axa Oy ˆın dou˘a puncte O(0, 0), A(0, 9).
3. Curba nu este periodic˘a. 4. x(−t) = x(t), y(−t) = y(t), curba este simetric˘a fat ¸˘a
de axa Oy. 5. x

(t) = −3(t
2
− 1), x

(t) = 0 pentru t = ±1, x(±1) = ±2, y(±1) = 3,
y

(t) = 6t, y

(t) = 0 pentru t = 0, x(0) = 0, y(0) = 0. 6. Ecuat ¸ia implicit˘a a curbei este:
F(x, y) = 27x
2
− y
3
+ 18y
2
− 81y = 0, F

x
= 54x, F

y
= −3(y
2
− 12y + 27) ¸si F

x
= 0,
F

y
= 0, F = 0 pentru x
0
= 0, y
0
= 9, M
0
(0, 9) este nod cu m
2
= 3
2
. 7. Tabelul de
variat ¸ie:
t −∞ −

3 −1 0 1

3 +∞
x

− − − − 0 + + + 0 − − − −
x +∞ ¸ 0 ¸ −2 ¸ 0 ¸ 2 ¸ 0 ¸ −∞
y

− − − − − − 0 + + + + + +
y +∞ ¸ 9 ¸ 3 ¸ 0 ¸ 3 ¸ 9 ¸ +∞
8. Nu exist˘a asimptote.
2) t ∈ R¸ ¦−1¦. Curba este simetric˘a fat ¸˘a de prima bisectoare, O(0, 0) nod, x = 0,
y = 0 tangente ˆın origine. Tabelul de variat ¸ie:
t −∞ −1 0
1
3

2
3

2 +∞
x

+ + + + + + 0 − − − −
x 0 ¸ [ ¸ 0 ¸ a
3

4 ¸ a
3

2 ¸ 0
y

− − − − 0 + + + 0 − −
y 0 ¸ [ ¸ 0 ¸ a
3

2 ¸ a
3

4 ¸ 0
Asimptot˘a: x +y +a = 0.
3) Luˆand y = tx se obt ¸ine reprezentarea parametric˘a: x =
2t
2
t
2
−1
, y =
2t
3
t
2
−1
. Curba
este simetric˘a fat ¸˘a de axa Ox. O(0, 0) este punct de ˆıntoarcere. Tabelul de variat ¸ie:
t −∞ −

3 −1 0 1

3 ∞
x

+ + + + + + 0 − − − − − −
x 2 ¸ 3 ¸ [ ¸ 0 ¸ [ ¸ 3 ¸ 2
y

+ + 0 − − − 0 − − − 0 + +
y −∞ ¸ −3

3 ¸ [ ¸ 0 ¸ [ ¸ 3

3 ¸ ∞
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 113
Are trei asimptote: x = 2, x −y + 1 = 0, x +y + 1 = 0.
4) t ∈ [0, 2π]. Curba este simetric˘a fat ¸˘a de axa Ox.
x

(t) = −2r sint(1 + 2 cos t), x

(t) = 0 ⇒ t ∈
_
0,

3
, π,

3
, 2π
_
,
y

(t) = 2r(1 −cos t)(1 + 2 cos t), y

(t) = 0 ⇒ t ∈
_
0,

3
,

3
, 2π
_
.
t = 0, t =

3
, t =

3
puncte singulare. Tabelul de variat ¸ie:
t 0

3
π

3

x

0 − 0 + 0 − 0 + 0
x 3r ¸ −
3
2
r ¸ −r ¸ −
3
2
r ¸ a
y

0 + 0 − − − 0 + 0
y 0 ¸
3

3
2
r ¸ 0 ¸ −
3

3
2
r ¸ 0
9.2 Curbe ˆın spat ¸iu
9.32 Se nume¸ste elice curba descris˘a de un punct de pe cilindrul x
2
+ y
2
= a
2
a c˘arui
proiect ¸ie ˆın planul Oxy se deplaseaz˘a cu vitez˘a unghiular˘a constant˘a ¸si a c˘arui proiect ¸ie
pe axa Oz se deplaseaz˘a cu vitez˘a constant˘a. S˘a se g˘aseasc˘a o reprezentare parametric˘a
a elicei ¸si ecuat ¸iile proiect ¸iilor elicei pe planele de coordonate.
R: Proiect ¸ia punctului M(x, y, z) de pe cilindru ˆın planul Oxy are coordonatele:
x = a cos θ, y = a sinθ cu

dt
= ω, ω = const, deci θ = ωt. Proiect ¸ia punctului M pe axa
Oz are cota z cu
dz
dt
= k, deci z = kt. Se obt ¸ine reprezentarea parametric˘a: x = a cos ωt,
y = a sinωt, z = kt. Dac˘a se ia θ ca parametru, obt ¸inem reprezentarea: x = a cos θ,
y = a sinθ, z = bθ, cu b =
k
ω
. Ecuat ¸iile proiect ¸iilor pe planele de coordonate sunt: pe
Oxy : x
2
+y
2
= a
2
, z = 0, pe Oyz : y = a sin
z
b
, x = 0, pe Ozx : x = a cos
z
b
, y = 0.
9.33 Un punct M se deplaseaz˘a pe o generatoare a unui cilindru circular cu vitez˘a
proport ¸ional˘a cu drumul parcurs. Cilindrul se rote¸ste ˆın jurul axei sale cu vitez˘a un-
ghiular˘a constant˘a. S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile parametrice ale curbei descrise de punctul
M.
R: x = a cos θ, y = a sinθ, z = be

.
9.34 Sfera de raz˘a R ¸si cilindrul circular de raz˘ a
R
2
, care trece prin centrul sferei,
se intersecteaz˘ a dup˘a o curb˘a numit˘a fereastra lui Viviani. S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile
carteziene implicite ale curbei, precum ¸si o reprezentare parametric˘a a acesteia.
R: Alegem originea reperului ˆın centrul sferei, axa Oz paralel˘a cu axa cilindrului, axa
Ox trecˆand prin centrul cilindrului. Se obt ¸ine: x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, x
2
+ y
2
− Rx = 0.
Deoarece ecuat ¸ia cilindrului se scrie: (x −
R
2
)
2
+ y
2
=
R
2
4
, luˆand: x −
R
2
=
R
2
cos t,
y =
R
2
sint, obt ¸inem:
x =
R
2
(1 + cos t), y =
R
2
sint, z = ±Rsin
t
2
.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 114
9.35 O dreapt˘a prin origine, care nu este perpendicular˘a pe axa Oz, se rote¸ste ˆın jurul
acesteia cu vitez˘a unghiular˘a constant˘ a. Curba descris˘a de un punct M care se de-
plaseaz˘ a pe aceast˘a dreapt˘a: 1) cu vitez˘a constant˘a se nume¸ste elice conic˘a. 2) cu vitez˘a
proport ¸ional˘a cu distant ¸a parcurs˘a, d(O, M), se nume¸ste spiral˘a conic˘a. S˘a se g˘aseasc˘a
ecuat ¸iile parametrice ale acestor curbe.
R: Dac˘a (r, ϕ, θ) sunt coordonatele sferice ale punctului M, avem: θ = const,
_
θ ,=
π
2
_
,

dt
= ω, deci ϕ = ωt.
1)
dr
dt
= k, deci r = kt. Obt ¸inem: x = kt sinθ cos ωt, y = kt sinθ sinωt, z = kt cos θ
sau, notˆand: a =
k
ω
sinθ, b =
k
ω
cos θ, g˘asim reprezentarea parametric˘a: x = aϕcos ϕ,
y = aϕsinϕ, z = bϕ.
2)
dr
dt
= mr, deci r = r
0
e
mt
, obt ¸inem reprezentarea: x = ae

cos ϕ, y = ae

sinϕ,
z = be

, ˆın care k =
m
ω
, a = r
0
sinθ, b = r
0
cos θ.
9.36 Axele a doi cilindri circulari, de raze a ¸si b, se taie sub un unghi drept. Cilindrii
se intersecteaz˘a dup˘a dou˘a curbe ˆınchise numite bicilindrice. S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile
carteziene implicite ale lor ¸si o reprezentare parametric˘a. S˘a se studieze cazul a = b.
R: x
2
+y
2
= a
2
, y
2
+z
2
= b
2
. O reprezentare parametric˘a (cu a ≤ b):
x = a cos t, y = ±
_
b
2
−a
2
sin
2
t, z = a sint.
Pentru b = a se obt ¸in dou˘a elipse.
9.37 Se dau curba: r = a(sint + cos t)i + a(sint −cos t)j + be
−t
k ¸si punctul ei M
0
(0).
S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si ecuat ¸ia planului normal ˆın M
0
.
R: Deoarece r(0) = a(i−j)+bk, r

(0) = a(i+j)−bk, ecuat ¸iile tangentei ˆın M
0
la curb˘a
se scriu
x−a
a
=
y+a
a
=
z−b
−b
, iar ecuat ¸ia planului normal va fi a(x−a)+a(y+a)−b(z−b) = 0.
9.38 Se dau curba: y = 2e
x
, z = 3 ln(x + 1) ¸si punctul M
0
(0, 2, 0) situat pe curb˘a. S˘a
se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si ecuat ¸ia planului normal ˆın M
0
.
R: Deoarece f

(0) = 2, g

(0) = 3, ecuat ¸iile tangentei ˆın M
0
vor fi
x
1
=
y−2
2
=
z
3
, iar
ecuat ¸ia planului normal: x + 2(y −2) + 3z = 0.
9.39 Se dau curba: F(x, y, z) = x
2
+ y
2
− 10 = 0, G(x, y, z) = y
2
+ z
2
− 25 = 0 ¸si
punctul M
0
(1, 3, 4). S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si ecuat ¸ia planului normal ˆın M
0
.
R: Deoarece gradF(x, y, z) = 2xi + 2yj, grad G(x, y, z) = 2yj + 2zk ¸si deci v =
4(12i − 4j + 3k), ecuat ¸iile tangentei se scriu
x−1
12
=
y−3
−4
=
z−4
3
, iar ecuat ¸ia planului
normal: 12(x −1) −4(y −3) + 3(z −4) = 0.
9.40 Se d˘a curba r =3 cos t i + 3 sint j + 4t k (elicea circular˘a). S˘a se scrie ecuat ¸iile
axelor ¸si planelor reperului Fr´enet ata¸sat curbei ˆıntr-un punct M(t) al acesteia.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 115
R: Deoarece r

= −3 sin t i = 3 cos t j +4k, ds = [[r

(t)[[ dt = 5 dt. Deducem c˘a t =
s
5
.
Avem deci
r = 3 cos
s
5
i+3 sin
s
5
j+
4
5
s k, ˙ r = −
3
5
sin
s
5
i+
3
5
sin
s
5
j+
4
5
k, ¨r = −
3
25
cos
s
5
i−
3
25
sin
s
5
j,
ˆıncˆat
t =
1
5
(−3 sin t i + 3 cos t j + 4 k), n = −cos t i−sint j, b =
1
5
(4 sint i −4 cos t j + 3 k).
Ecuat ¸iile axelor sunt:
- ecuat ¸iile tangentei:
x −3 cos t
−3 sint
=
y −3 sint
3 cos t
=
z −4t
4
,
- ecuat ¸iile normalei principale:
x −3 cos t
cot t
=
y −3 sint
sint
=
z −4t
0
,
- ecuat ¸iile binormalei:
x −3 cos t
4 sin t
=
y −3 sint
−4 cos t
=
z −4t
3
.
Ecuat ¸iile planelor sunt:
- ecuat ¸ia planului normal: −3xsint + 3y cos t + 4z −16t = 0,
- ecuat ¸ia planului rectificator: xcos t +y sint −3 = 0,
- ecuat ¸ia planului osculator: 4xsint −4y cos t + 3z −12t = 0.
9.41 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentelor ¸si planelor normale la curbele:
1) x =
1
cos t
, y = tg t, z = at, pentru t =
π
4
.
2) x = e
t
, y = e
−t
, z = t
2
, pentru t = 1.
3) x = e
t
cos t, y = e
t
sint, z = e
t
, pentru t = 0
4) x = a(t −sint), y = a(1 −cos t), z = 4a sin
t
2
, pentru t =
π
2
.
R: 1)
x−

2

2
=
y−1
2
=
z−

2
a
. 2)
x−e
e
=
y−e
−1
−e
−1
=
z−1
2
.
3) x = y + 1 = z. 4) x −
a
2
(π −4) = y =
1

2
z −a.
9.42 S˘a se g˘aseasc˘a punctele curbei x = 3t −t
3
, y = 3t
2
, z = 3t +t
3
, ˆın care tangenta
la curb˘a este paralel˘a cu planul (P) 3x +y +z + 2 = 0.
R: M
1
(−2, 12, 14), M
2
(−2, 3, −4).
9.43 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si planului normal la elicea x = 2 cos t, y =
2 sin t, z = 4t, ˆın punctul M
0
(0).
R: x = 2, 2y −z = 0; y + 2z = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 116
9.44 S˘a se g˘aseasc˘ a curba de intersect ¸ie a tangentelor la curba: x = t, y = t
2
, z = t
3
,
cu planul Oxy.
R: 4y = 3x
2
, z = 0.
9.45 S˘a se arate c˘a curba: x = e
t/

2
cos t, y = e
t/

2
sint, z = e
t/

2
este situat˘a pe
conul: x
2
+y
2
−z
2
= 0 ¸si ˆıntˆalne¸ste generatoarele sale sub un unghi de 45
o
.
R: F(e
t/

2
cos t, e
t/

2
sint, e
t/

2
) = 0. Generatoarea prin M(t) are ecuat ¸iile:
x
e
t/

2
cos t
=
y
e
t/

2
sint
=
z
e
t/

2
.
cos θ =
v·r

(t)
||v||||r

(t)||
=

2
2
, deci: θ = 45
0
.
9.46 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si planului normal la curba: x
2
+y
2
+z
2
= R
2
,
x
2
+y
2
−Rx = 0 (fereastra lui Viviani) ˆıntr-un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) al acesteia.
R: Ecuat ¸iile tangentei:
x−x
0
2y
0
z
0
=
y−y
0
z
0
(R−2x
0
)
=
z−z
0
−Ry
0
, iar ecuat ¸ia planului normal:
2y
0
z
0
x +z
0
(R −2x
0
)y −Ry
0
z = 0.
9.47 Fie dat˘a curba (() r = r(t) ¸si fie t(t) =
r

(t)
||r

(t)||
versorul tangentei la curb˘a. Se
nume¸ste indicatoare sferic˘a a tangentelor la curba ( curba de ecuat ¸ie: r = t(t). S˘a se
g˘aseasc˘a indicatoarea sferic˘a a tangentelor la elicea r = a(i cos t +j sint) +btk.
R: Cercul: x
2
+y
2
=
a
2
a
2
+b
2
, z =
b

a
2
+b
2
.
9.48 S˘a se arate c˘a dac˘a toate planele normale la o curb˘a ˆın spat ¸iu trec printr-un punct
fix, atunci curba este situat˘a pe sfera cu centrul ˆın acel punct (curba se nume¸ste sferic˘a).
R: Dac˘a C(a, b, c) apart ¸ine planului normal:
x

(t)(x −x(t)) +y

(t)(y −y(t)) +z

(t)(z −z(t)) = 0,
atunci [(x(t) −a)
2
+ (y(t) −b)
2
+ (z(t) −c)
2
]

= 0 sau
(x(t) −a)
2
+ (y(t) −b)
2
+ (z(t) −c)
2
= R
2
.
9.49 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile tangentei ¸si planului normal la curba: x
2
= 2az, y
2
= 2bz,
ˆın punctul ei M
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
R: Ecuat ¸iile tangentei:
x−x
0
ay
0
=
y−y
0
by
0
=
z−z
0
x
0
y
0
, iar ecuat ¸ia planului normal: ay
0
(x −
x
0
) +by
0
(y −y
0
) +x
0
y
0
(z −z
0
) = 0, cu x
2
0
+y
2
0
> 0.
9.50 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile planelor osculatoare ale curbei: x = t, y = t
2
, z = t
3
, care
trec prin punctul A(2, −
1
3
, −6).
R: r

(t) r

(t) = 6t
2
i − 6tj + 2k. Ecuat ¸ia planului osculator ˆın punctul M(t, t
2
, t
3
)
este: (P) 3t
2
(x−t) −3t(y −t
2
) +(z −t
3
) = 0. A ∈ P dac˘a 6t
2
−t
3
+t −6 = 0, se obt ¸ine:
t
1
= 1, t
2
= 6, t
3
= −1.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 117
9.51 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia planului osculator al curbei: x = a cos t, y = b sint, z = e
t
,
ˆın punctul M
0
(0).
R: bx +ay +abz = 2ab.
9.52 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia planului osculator la curba de intersect ¸ie a sferei x
2
+y
2
+
z
2
= 9 cu cilindrul hiperbolic x
2
−y
2
= 3 ˆın punctul M
0
(2, 1, 2).
R: Dac˘a y = f(x), z = g(x) este o reprezentare explicit˘a a curbei, cu x = 2, f(2) = 1,
g(2) = 2, din f
2
(x) + g
2
(x) = 9 −x
2
¸si f
2
(x) = x
2
−3, g˘asim: f(x)f

(x) + g(x)g

(x) =
−x, f(x)f

(x) = x, f(x)f

(x) + g(x)g

(x) = −1, f(x)f

(x) + f
2
(x) = 1, de unde:
f

(2) + 2g

(2) = −2, f

(2) = 2, f

(2) + 2g

(2) = −9, f

(2) = −3. Deci: f

(2) = 2,
g

(2) = −2, f

(2) = −3, g

(2) = −3, N = −3(4i −j +k) ¸si planul osculator are ecuat ¸ia:
4x −y +z −9 = 0.
9.53 S˘a se arate c˘a curba: x = e
t
cos t, y = e
t
sint, z = 2t este situat˘a pe suprafat ¸a:
x
2
+y
2
−e
z
= 0 ¸si c˘a planul osculator al curbei se confund˘a cu planul tangent la suprafat ¸˘a.
R: F(e
t
cos t, e
t
sint, 2t) = 0. r

(t) r

(t) = −2e
t
(2i cos t + 2j sint −e
t
k),
iar gradF(e
t
cos t, e
t
sint, 2t) = e
t
(2i cos t + 2j sint −e
t
k).
9.54 S˘a se demonstreze c˘a tangentele la curba r = a(i cos t +j sint) +be
t
k intersecteaz˘a
planul Oxy dup˘a un cerc.
R: r

= a(−i sint + j cos t) + be
t
k. Ecuat ¸iile tangentei:
x−a cos t
−a sin t
=
y−a sin t
a cos t
=
z−be
t
be
t
.
Pentru z = 0 se obt ¸ine curba: x = a(cos t + sint), y = a(sint − cos t), a c˘arei ecuat ¸ie
implicit˘a este: x
2
+y
2
= 2a
2
.
9.55 S˘a se demonstreze c˘a planele normale ˆın orice punct al curbei: r = a(1 −cos t)i +
aj sint + 2akcos
t
2
trec printr-un punct fix ¸si s˘a se determine acest punct.
R: xsint +y cos t −z sin
t
2
= 0, O(0, 0, 0).
9.56 S˘a se determine versorii tangentei, normalei principale ¸si binormalei, precum ¸si
ecuat ¸iile planelor normal, rectificator ¸si osculator al curbelor (, ˆın punctele indicate:
1) r = e
t
i +e
−t
j +tk

2, M
0
(0) ∈ (.
2) r = ti +t
2
j +e
t
k, M
0
(0) ∈ (.
3) r = ti +
t
2
2
j +
t
2
2
k, M
0
(1) ∈ (.
4) r = (t
2
−1)i +t
2
j −klnt, M
0
(1) ∈ (.
9.57 S˘a se determine punctele curbei: r =
1
t
i + tj + (2t
2
− 1)k prin care se pot duce
binormale perpendiculare pe dreapta: x +y = 0, z = 4x.
R: t
3
−3t −2 = 0, t
1
= t
2
= −1, t
3
= 2.
9.58 S˘a se determine punctele de pe curba: r =
1
t
i+j ln[t[ +tk unde normala principal˘a
este paralel˘a cu planul: 5x + 2y −5z −4 = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 118
R: 2t
4
−5t
3
+ 5t −2 = 0, t
1
= 2, t
2
=
1
2
, t
3,4
= ±1.
9.59 S˘a se g˘aseasc˘ a lungimea arcului elicei: x = a cos t, y = a sint, z = bt, cuprins
ˆıntre punctul de intersect ¸ie cu planul Oxy ¸si un punct arbitrar M(t).
R: s = t

a
2
+b
2
.
9.60 S˘a se g˘aseasc˘a lungimea unei spire a curbei: x = a(t − sint), y = a(1 − cos t),
z = 4a cos
t
2
, m˘arginit˘ a de dou˘a puncte consecutive ale sale de intersect ¸ie cu planul Oxz.
R: s = 2a

2
_

0
sin
t
2
dt = 8a

2.
9.61 S˘a se g˘aseasc˘a lungimea arcului curbei: x
3
= 3a
2
y, 2xz = a
2
, cuprins ˆıntre planele
y =
a
3
, y = 9a.
R: Cu: x = t, y =
1
2a
2
t
3
, z =
a
2
2t
, obt ¸inem: s =
_
3a
a
_
t
2
a
2
+
a
2
2t
2
_
dt = 9a.
9.62 S˘a se arate c˘a lungimea curbei ˆınchise: x = cos
3
t, y sin
3
t, z = cos 2t este 10.
R: s = 4
5
2
_
π/2
0
sin2tdt = 10.
9.63 S˘a se g˘aseasc˘a lungimea arcului curbei: x = a cht, y = a sht, z = at, cu ex-
tremit˘ at ¸ile ˆın punctele M
0
(0), M(t).
R: s = a

2 sht.
9.64 S˘a se g˘aseasc˘a expresia elementului de arc al unei curbe:
1) ˆın coordonate cilindrice. 2) ˆın coordonate sferice.
R: 1) ds
2
= dr
2
+r
2

2
+dz
2
. 2) ds
2
= dr
2
+r
2

2
+r
2
sin
2
θ dϕ
2
.
9.65 S˘a se calculeze curbura ¸si torsiunea curbelor:
1) x = a cht, y = a sh t, z = at. 2) x = a cos t, y = a sint, z = bt.
3) x = t cos t, y = t sint, z = bt. 4) x = e
t
, y = e
−t
, z = t

2.
5) x = 2t, y = lnt, z = t
2
. 6) x = cos
3
t, y = sin
3
t, z = cos 2t.
R: 1) κ = τ =
1
2a ch
2
t
. 2) κ =
a
a
2
+b
2
, τ =
b
a
2
+b
2
.
3) κ =
2
1+a
2
. 4) κ = −τ =

2
(e
t
+e
−t
)
2
.
5) κ = −τ =
2t
(1+2t
2
)
2
. 6) κ =
3
25 sin t cos t
, τ =
4
25 sin t cos t
.
9.66 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele curbe sunt plane ¸si s˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile planelor ce
le cont ¸in:
1) x =
1 +t
1 −t
, y =
1
1 −t
2
, z =
1
1 +t
.
2) x = a
1
t
2
+b
1
t +c
1
, y = a
2
t
2
+b
2
t +c
2
, z = a
3
t
2
+b
3
t +c
3
.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 119
R: 1) (r

, r

, r

) = 0. Dac˘a Ax+By+Cz+D = 0 este planul ce cont ¸ine curba, atunci:
Ax(t) +By(t) +Cz(t) +D = 0 pentru t ∈ R¸ ¦−1, +1¦, de unde: x −4y + 2z + 1 = 0.
2) (r

, r

, r

) = 0. Planul curbei:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −c
1
y −c
2
z −c
3
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
9.67 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile intrinseci ale curbelor:
1) x = a cht, y = a sht, z = at. 2) x = ct, y = c

2 ln t, z =
c
t
.
R: 1) κ = τ =
a
2a
2
+s
2
. 2) κ = τ =
c

2
4c
2
+s
2
.
9.68 S˘a se arate c˘a exist˘a un vector ω a.ˆı. formulele lui Fr´enet s˘a se scrie sub forma:
˙
t = ω t, ˙ n = ω n,
˙
b = ω b.
R: Formulele lui Fr´enet sunt:
˙
t = κn, ˙ n = −κt + τb,
˙
b = −τn. Lu˘am ω =
αt +βn +γb. Se obt ¸ine: ω = τt +κb.
9.3 Suprafet ¸e
9.69
ˆ
In planul Oxz se d˘a curba (() x = f(u), z = g(u), u ∈ I ⊂ R. S˘a se g˘aseasc˘a
o reprezentare parametric˘a a suprafet ¸ei de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea curbei ( ˆın jurul
axei Oz.
R: Punctul M (f (u) , 0, g (u)) ∈ ( descrie cercul de ecuat ¸ii:
x
2
+y
2
+z
2

_
f
2
(u) +g
2
(u)
¸
= 0, z = g (u) , sau x
2
+y
2
−f
2
(u) = 0, z = g (u) .
Rezult˘a reprezentarea parametric˘a: x = f(u) cos v, y = f(u) sinv, z = g(u), (u, v) ∈
I [0, 2π).
9.70 S˘a se g˘aseacs˘a cˆate o reprezentare parametric˘a pentru suprafet ¸ele de rotat ¸ie obt ¸i-
nute prin rotirea curbei ( ˆın jurul axei Oz, dac˘a curba ( este:
1) Cercul x = a +b cos u, y = 0, z = b sinu, (a > b), u ∈ [0, 2π).
2) L˘ant ¸i¸sorul x = a ch
u
a
, y = 0, z = u, u ∈ R.
3) Tractricea x = a sinu, y = 0, z = a(lntg
u
2
+ cos u), u ∈
_

π
4
,
π
4
_
.
R: 1) Torul x = (a + b cos u) cos v, y = (a + b cos u) sinv, z = b sinu, (u, v) ∈
[0, 2π) [0, 2π).
2) Catenoidul x = a ch
u
a
cos v, y = a ch
u
a
sinv, z = u, (u, v) ∈ R[0, 2π).
3) Pseudosfera x = a sinucos v, y = a sinusinv, z = a(lntg
u
2
+ cos u), (u, v) ∈
_

π
4
,
π
4
_
[0, 2π).
9.71 Numim elicoid suprafat ¸a generat˘a de o curb˘a ( (numit˘a profil) ˆın mi¸scare de
rotat ¸ie ˆın jurul unei axe (∆) ¸si ˆın acela¸si timp de translat ¸ie paralel˘a cu aceast˘a ax˘a,
vitezele acestor mi¸sc˘ari fiind proport ¸ionale. S˘a se g˘aseasc˘ a ecuat ¸iile elicoidului.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 120
R: Dac˘a se ia axa Oz drept ax˘a de rotat ¸ie ¸si se presupune c˘a la momentul t = 0 curba
( este situat˘a ˆın planul Oxz, deci x = f(u), y = 0, z = g(u). Avem: x = f(u) cos v,
y = f(u) sinv,
dz
dt
= a
dv
dt
, cu a = const ¸si z [
t=0
= g(u). Ecuat ¸iile elicoidului sunt:
x = f(u) cos v, y = f(u) sinv, z = g(u) +av.
9.72 Un elicoid se nume¸ste (1) normal sau (2) oblic dup˘a cum profilul este o dreapt˘a
perpendicular˘a sau nu pe axa de rotat ¸ie. S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile acestora.
R: 1) Ecuat ¸iile profilului sunt: x = u, y = 0, z = 0, ecuat ¸ia elicoidului normal:
x = ucos v, y = usinv, z = av.
2) Ecuat ¸iile profilului sunt: x = u, y = 0, z = mu, m ,= 0, ecuat ¸ia elicoidului oblic:
x = ucos v, y = usinv, z = mu +av.
9.73 Pe suprafat ¸a: x = u+cos v, y = u−sinv, z = λu, se d˘a punctul M
0
de coordonate
parametrice u
0
= 1, v
0
=
π
2
.
1) S˘a se scrie ecuat ¸iile tangentelor ¸si planelor normale la curbele u = 1 ¸si v =
π
2
.
2) S˘a se g˘aseasc˘a unghiul dintre curbele u = 1 ¸si v =
π
2
ˆın M
0
.
3) S˘a se arate c˘a curba: u = sinv ¸si curba u = 1 admit o tangent˘a comun˘a ˆın M
0
.
R: 1)
x−1
−1
=
y
0
=
z−λ
0
,
x−1
1
=
y
1
=
z−λ
λ
, x −1 = 0, x +y +λz −(1 +λ
2
) = 0.
2) cos θ = −
1

2+λ
2
. 3) Curba: x = sinv −cos v, y = 0, z = λcos v admite ca tangent˘a
ˆın M
0
dreapta D.
9.74 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸iile planelor tangente ¸si normalelor la suprafet ¸ele:
1) x = 2u −v, y = u
2
+v
2
, z = u
3
−v
3
, ˆın punctul M
0
(3, 5, 7).
2) x = u +v, y = u −v, z = uv, ˆın punctul M
0
de coordonate parametrice (2, 1).
3) z = x
3
+y
3
, ˆın punctul M
0
(1, 2, 9).
4) x
2
+y
2
+z
2
−168 = 0, ˆın punctul M
0
(3, 4, 12).
5) x
2
−2y
2
−3z
2
−4 = 0, ˆın punctul M
0
(3, 1, −1).
6)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0, ˆın punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) de pe suprafat ¸˘a.
R: 1) N = r
u
r
v
, u
0
= 2, v
0
= 1, 18x + 3y −4z −41 = 0. 2) 3x −y −2z −4 = 0.
3) N = −pi −qj +k, cu p = f

x
, q = f

y
, 3x +12y −z −18 = 0. 4) N = F
x
i +F
y
j +F
z
k,
3x + 4y + 12z −169 = 0. 5) 3x −2y + 3z −4 = 0. 6)
x
0
x
a
2
+
y
0
y
b
2
+
z
0
z
c
2
−1 = 0.
9.75 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia planului tangent la:
1) Pseudosfera x = a sinucos v, y = a sinusinv, z = a
_
lntg
u
2
+ cos u
_
.
2) Elicoidul normal x = ucos v, y = usinv, z = au.
3) Torul x = (7 + 5 cos u) cos v, y = (7 + 5 cos u) sinv, z = 5 sinu, ˆın punctul
M
0
(u
0
, v
0
), cu cos u
0
=
3
5
, cos v
0
=
4
5
, u
0
, v
0

_
0,
π
2
_
.
R: 1) xcos ucos v +y cos usinv −z sinu +a(lntg
u
2
) sinu) = 0.
2) axsinv −ay cos v +uz −auv = 0,
x−ucos v
a sin v
=
y−usin v
−a cos v
=
z−av
u
.
3) 12x + 9y + 29z −230 = 0.
9.76 S˘a se g˘aseasc˘a ecuat ¸ia planului tangent suprafet ¸ei: xyz = 1, paralel cu planul:
x +y +z = 0.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 121
R: y
0
z
0
= 1, x
0
z
0
= 1, x
0
y
0
= 1, cu x
0
y
0
z
0
= 1, M
0
(1, 1, 1), x +y +z −3 = 0.
9.77 S˘a se arate c˘a planele tangente la suprafat ¸a xyz = a
3
formeaz˘a cu planele de
coordonate un tetraedru de volum constant.
R: Planul tangent la suprafat ¸˘aˆın punctul ei M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) are ecuat ¸ia: y
0
z
0
x+z
0
x
0
y+
x
0
y
0
z −3a
3
= 0. Se obt ¸ine 1 =
9a
3
2
.
9.78 S˘a se arate c˘a planele tangente la suprafat ¸a z = x
3
+y
3
ˆın punctele M
0
(α, −α, 0)
formeaz˘ a un fascicul.
R: α
2
(x +y) −z = 0.
9.79 S˘a se g˘aseasc˘a prima form˘a fundamental˘a a urm˘atoarelor suprafet ¸e de rotat ¸ie:
1) x = f(u) cos v, y = f(u) sinv, z = g(u).
2) x = Rcos ucos v, y = Rcos usinv, z = Rsinu (sfera).
3) x = a cos ucos v, y = a cos usinv, z = c sinv (elipsoidul de rotat ¸ie).
4) x = a chucos v, y = a chusinv, z = c shu (hiperboloidul cu o pˆanz˘a).
5) x = a sh ucos v, y = a shusinv, z = c shu (hiperboloidul cu dou˘a pˆanze).
6) x = ucos v, y = usinv, z = u
2
(paraboloidul de rotat ¸ie).
7) x = Rcos v, y = Rsinv, z = u (cilindrul circular).
8) x = ucos v, y = usinv, z = ku (conul circular).
9) x = (a +b cos u) cos v, y = (a +b cos u) sinv, z = b sinu (torul).
10) x = a ch
u
a
cos v, y = aa ch
u
a
sinv, z = u (catenoidul).
11) x = a sinucos v, y = a sinusinv, z = a
_
lntg
u
2
+ cos u
_
(pseudosfera).
R: Prima form˘a fundamental˘a a suprafet ¸ei este Φ(dr) = Edu
2
+ 2Fdudv + Gdv
2
,
unde E = r
2
u
, F = r
u
r
v
, G = r
2
v
. Se obt ¸ine:
1) Φ(du, dv) = (f
2
(u) +g
2
(u))du
2
+f
2
(u)dv
2
. 2) Φ(du, dv) = R
2
(du
2
+ cos
2
v dv
2
).
3) Φ(du, dv) = (a
2
sin
2
u +c
2
cos
2
u)du
2
+a
2
cos
2
udv
2
.
4) Φ(du, dv) = (a
2
sh
2
u +c
2
ch
2
u)du
2
+a
2
ch
2
udv
2
.
5) Φ(du, dv) = (a
2
ch
2
u +c
2
sh
2
u)du
2
+a
2
sh
2
udv
2
.
6) Φ(du, dv) = (1 +u
2
)du
2
+u
2
dv
2
. 7) Φ(du, dv) = du
2
+R
2
dv
2
.
8) Φ(du, dv) = (1 +k
2
)du
2
+u
2
dv
2
. 9) Φ(du, dv) = b
2
du
2
+ (a +b cos u)
2
dv
2
.
10) Φ(du, dv) = ch
2 u
a
du
2
+a
2
ch
2 u
a
dv
2
. 11) Φ(du, dv) = a
2
ctg
2
udu
2
+a
2
sin
2
udv
2
.
9.80 Se d˘a suprafat ¸a: x = u
2
+v
2
, y = u
2
−v
2
, z = uv.
1) S˘a se g˘aseasc˘a prima form˘a fundamental˘a a suprafet ¸ei.
2) S˘a se calculeze elementul de arc al curbelor: u = 2, v = 1, v = au.
3) S˘a se calculeze lungimea arcului curbei v = au cuprins ˆıntre punctele sale de
intersect ¸ie cu curbele u = 1, u = 2.
R: 1) Φ(du, dv) = (8u
2
+v
2
)du
2
+ 2uvdudv + (8v
2
+u
2
)dv
2
.
2) ds =
_
Φ(du, dv) = 2

2v
2
+ 1dv, ds =

8u
2
+ 1du, ds = 2u

2a
4
+a
2
+ 2du.
3) s = 3

2a
4
+a
2
+ 2.
9.81 S˘a se g˘aseasc˘a unghiul dintre liniile u + v = 0, u −v = 0 de pe elicoidul normal:
x = ucos v, y = usinv, z = av.
CAPITOLUL 9. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸ IAL
˘
A 122
R: cos θ = ±
_
1 −a
2
_
/
_
1 +a
2
_
.
9.82 S˘a se g˘aseasc˘a unghiul dintre liniile v = 2u, v = −2u de pe o suprafat ¸a a c˘arei
prim˘a form˘a fundamental˘a este Φ(du, dv) = du
2
+dv
2
.
R: cos θ = −3/5.
9.83 S˘a se g˘aseasc˘ a unghiul dintre liniile v = u + 1, v = 3 − u de pe suprafat ¸a: x =
ucos v, y = usinv, z = u
2
.
R: cos θ = 2/3.
9.84 S˘a se g˘aseasc˘a aria triunghiului curbiliniu m˘arginit de liniile u = ±av ¸si v = 1 de
pe o suprafat ¸˘a a c˘arei prim˘a form˘a fundamental˘a este Φ(du, dv) = du
2
+ (u
2
+a
2
)dv
2
.
R: Elementul de arie al suprafet ¸ei r = r(u, v) este: dS =

EG−F
2
dudv.
ˆ
In cazul
nostru: dS =

u
2
+a
2
dudv. Deci
/ =
_
1
0
__
av
−av
_
u
2
+a
2
du
_
dv = a
2
_
2
3

1
3

2 + ln
_
1 +

2
_
_
.
9.85 S˘a se g˘aseasc˘ a aria patrulaterului curbiliniu m˘arginit de liniile u = 0, u = a, v = 0
¸si v = 1 de pe elicoidul normal: x = ucos v, y = usinv, z = av.
R: / =
1
2
a
2
_√
2 + ln(1 +

2)
_
.
Capitolul 10
Integrala Riemann ¸si extinderi
10.1 Primitive. Integrala nedefinit˘a
10.1 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
_
6x
2
+ 8x + 3
_
dx. 2)
_
_
2pxdx. 3)
_
dx
n

x
.
4)
_
dx

8 −x
2
. 5)
_
dx
x
2
+ 7
. 6)
_
dx
x
2
−10
.
R: 1) 2x
3
+ 4x
2
+ 3x +C, 2)
2
3
x

2px +C, 3)
n
n−1
x
1−
1
n
+C,
4) arcsin
1
4
x

2 +C, 5)
1

7
arctg
x

7
+C, 6)
1
2

10
ln
¸
¸
¸
x−

10
x+

10
¸
¸
¸ +C.
10.2 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
xdx
(x −1) (x + 1)
2
. 2)
_
dx
x
3
−2x
2
+x
. 3)
_
dx
2x
2
+ 3x + 2
.
4)
_
dx
(x
2
+ 4x + 5)
2
. 5)
_
dx
x
4
+ 1
. 6)
_
x
4
dx
x
3
−1
.
R: 1)
1
4
ln
¸
¸
¸
x−1
x+1
¸
¸
¸ −
1
2(x+1)
+C. 2) ln
¸
¸
¸
x
x−1
¸
¸
¸ −
1
x−1
+C.
3)
2

7
arctg
1

7
(4x + 3) +C. 4)
1
2
x+2
x
2
+4x+5
+
1
2
arctg (x + 2) +C.
5)
1
8

2 ln
x
2
+x

2+1
x
2
−x

2+1
+
1
4

2arctg
_
x

2 + 1
_
+
1
4

2arctg
_
x

2 −1
_
+C.
6)
1
2
x
2
+
1
3
ln(x −1) −
1
6
ln
_
x
2
+x + 1
_
+
1
3

3arctg
1

3
(2x + 1) +C.
10.3 S˘a se calculeze, efectuˆand schimbarea de variabil˘a indicat˘a:
1)
_

lnx
x
dx, t = lnx. 2)
_
e
x
e
x
+ 1
dx, t = e
x
.
123
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 124
3)
_
dx

1 −25x
2
, t = 5x. 4)
_
x
3
dx

1 −x
8
, t = x
4
.
5)
_
cos x
a
2
+ 2 sin
2
x
dx, t =
1
a
sinx. 6)
_
dx
sin
2
x + 2 cos
2
x
, t =
1
2
tg x.
7)
_
cos x
_
2 + cos (2x)
dx, t =
_
2
3
sinx. 8)
_
xdx

1 +x
4
, t
2
= 1 +
1
x
4
.
R: 1)
2
3
ln
3
2
x +C. 2) ln(e
x
+ 1) +C.
3)
1
5
arcsin5x +C. 4)
1
4
arcsinx
4
+C.
5)
1
|a|

2
arctg
_

2
|a|
sinx
_
+C. 7)
1
2

2 arcsin
_
1
3

6 sin x
_
+C.
8)
1
2
ln
_
x
2
+

1 +x
4
_
+C.
10.4 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
x
_
1 −x
2
_
1 +x
4
dx. 2)
_
2
x

1 −4
x
dx. 3)
_ _

x +
1
3

x
_
2
dx.
4)
_
2
x
3
2x
5
3x
dx. 5)
_
(tg x + ctg x)
2
dx. 6)
_
x

1 −x
2
e
arcsin x
dx.
7)
_
ln
3
x
x
2
dx. 8)
_
e
ax
cos (bx) dx. 9)
_
_
x
2
+ 1dx.
10)
_
_
9 −x
2
dx. 11)
_ √
x

1 −x
3
dx. 12)
_
_
x
2
+x + 1dx.
R: 1)
1
2
arctg x
2

1
4
ln
_
1 +x
4
_
+C. 2) t = 2
x
, d˘a:
1
ln 2
arcsint +C.
3)
1
2
x
2
+
12
7
(
6

x)
7
+ 3
3

x +C. 4)
1
ln 2+3 ln 5+2 ln 3
2
x
3
2x
5
3x
+C.
5) tg x −ctg x +C. 6) t = arcsinx, d˘a:
1
2
e
t
(sin t −cos t) +C.
7) −
ln
3
x
x

3
x
ln
2
x −
6
x
lnx −
6
x
+C.
8)
a
a
2
+b
2
e
ax
cos bx +
b
a
2
+b
2
e
ax
sinbx +C.
9)
1
2
x
_
(x
2
+ 1) +
1
2
ln
_
x +
_
(x
2
+ 1)
_
+C.
10)
1
2
x
_
(9 −x
2
) +
9
2
arcsin
1
3
x +C. 11) t
2
= x
3
, d˘a:
2
3
arcsint +C.
12)
1
4
(2x + 1)

x
2
+x + 1 +
3
8
ln
_
x +
1
2
+

x
2
+x + 1
_
+C.
10.5 S˘a se g˘aseasc˘a formule de recurent ¸˘a pentru integralele:
1) I
n
(x) =
_
sin
n
xdx. 2) J
n
(x) =
_
cos
n
xdx.
R: 1) I
n
(x) =
n−1
n
I
n−2
(x) −
1
n
sin
n−1
xcos x, n ≥ 2.
2) J
n
(x) =
n−1
n
J
n−2
(x) +
1
n
cos
n−1
xsinx, n ≥ 2.
10.6 S˘a se g˘aseasc˘a formule de recurent ¸˘a pentru integralele:
1) I
n
(x) =
_
dx
cos
n
x
. 2) I
n
(x) =
_
x
n
e
−x
dx.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 125
R: 1) I
n+2
(x) =
1
(n+1) cos
n+1
x
+
n
n+1
I
n
(x). 2) I
n
(x) = −x
n
e
−x
+nI
n−1
(x).
10.7 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
_
−x
2
+ 3x −2dx. 2)
_
x
4
+ 1
x
3
+ 1
dx. 3)
_
dx
x
3
+x
5
.
4)
_
x + 1
x
4
+x
2
+ 1
dx. 5)
_
dx
x(x + 1) (x + 2)
. 6)
_
3x −1
x
2
−4x + 8
dx.
7)
_
dx
(x
2
+ 1)
2
. 8)
_
x
2
+ 1
(x −1)
3
(x + 3)
dx. 9)
_
dx
2x
2
+ 3x + 2
.
R: 1) −
1
4
(−2x + 3)
_
(−x
2
+ 3x −2) +
1
8
arcsin(2x −3) +C.
2)
1
2
x
2
+
2
3
ln(x + 1) −
1
3
ln
_
x
2
−x + 1
_
+C.
3)
_
dx
x
3
+x
5
= −
1
2x
2
−lnx +
1
2
ln
_
x
2
+ 1
_
+C.
4)
1
4
ln
_
x
2
+x+1
x
2
−x+1
_

1
6

3arctg
1

3
(2x + 1) +
1
2

3arctg
1

3
(2x −1) +C.
5)
1
2
lnx −ln(x + 1) +
1
2
ln(x + 2) +C.
6)
3
2
ln
_
x
2
−4x + 8
_
+
5
2
arctg
x−2
2
+C. 7)
1
2
x
x
2
+1
+
1
2
arctg x +C.
8) −
1
4(x−1)
2

3
8(x−1)
+
5
32
ln
x−1
x+3
+C. 9)
2

7
arctg
1

7
(4x + 3) +C.
10.8 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
x +

x
2
+x + 1
x + 1 +

x
2
+x + 1
dx. 2)
_
sin

x + cos

x

x sin2

x
dx. 3)
_
3x + 2

x
2
+x + 2
dx.
4)
_
dx

x (
4

x + 1)
10
. 5)
_
dx
x
4


1 +x
2
. 6)
_
dx
5 + 4 sin x
.
7)
_
dx
2 sin x −cos x + 5
. 8)
_
dx
sin2x −cos 2x
. 9)
_
tg
7
xdx.
10.9 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
dx
x
3

x
2
+ 1
. 2)
_
dx
4

x
4
+ 1
. 3)
_
3
_
1 +
4

xdx.
4)
_
dx
(1 +x)

1 +x +x
2
. 5)
_
x + 1

−x
2
+ 4x + 5
dx. 6)
_
1 + sinx
1 + cos x
e
x
dx.
10.10 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
_
e
3x
−e
x
_
dx
e
4x
−e
3x
+ 2e
2x
−e
x
+ 1
. 2)
_
cos x cos 3x cos 6xdx.
3)
_
x
2
+x + 1
x
2
+ 1
e
arctg x
dx. 4)
_
2x −5
(x −1) (x −2) (x −3) (x −4) +a
dx, a > 1.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 126
R: 1) ln
e
2x
−e
x
+1
e
2x
+1
+C. 2)
1
8
_
1
2
sin4x +
1
4
sin8x + sin2x +
1
5
sin10x
_
.
3) xe
arctg x
+C. 4)
1

a−1
arctg
x
2
−5x+5

a−1
+C.
10.11 S˘a se calculeze integralele:
I (x) =
_
sin2x

3 + sin4x
dx, J (x) =
_
cos 2x

3 + sin4x
dx.
R: I (x) +J (x) =
1
2
arcsin
_√
2 cos 4x
_
+C
1
, I (x) −J (x) =
1

2

3 + sin4x +C
2
.
10.12 S˘a se calculeze integralele:
I (x) =
_
sinx
e
x
+ sinx + cos x
dx, J (x) =
_
e
x
+ cos x
e
x
+ sinx + cos x
dx.
R: Se calculeaz˘a J (x) +I (x) ¸si J (x) −I (x).
10.13 S˘a se calculeze integralele:
1)
_
x
3
+ 2x
2
+ 3x + 4

x
2
+ 2x + 2
dx. 2)
_
x
4
+ 4x
2

x
2
+ 4
dx.
R: 1) Integrala se poate pune sub forma:
_
x
3
+ 2x
2
+ 3x + 4

x
2
+ 2x + 2
dx =
_
αx
2
+βx +γ
_
_
x
2
+ 2x + 2 +λ
_
dx

x
2
+ 2x + 2
.
Derivˆand ¸si identificˆand coeficient ¸ii, obt ¸inem: α =
1
3
, β =
1
6
, γ =
7
6
, λ =
5
2
. G˘asim:
_
1
3
x
2
+
1
6
x +
7
6
_
_
x
2
+ 2x + 2 +
5
2
ln
¸
¸
¸x + 1 +
_
x
2
+ 2x + 2
¸
¸
¸ +C.
2)
_
1
4
x
3
+
1
2
x
_ √
x
2
+ 4 −2 ln
_
x +

x
2
+ 4
_
+C.
10.14 S˘a se calculeze integralele binome:
1)
_
dx
x
3

x
2
+ 1
. 2)
_
dx
4

x
4
+ 1
. 3)
_
xdx
_
1 +
3

x
2
. 4)
_
3
_
1 +
4

x

x
dx.
R: 1)
m+1
n
= 0, se efectueaz˘a schimbarea de variabil˘a: x
2
+ 1 = t
3
¸si se obt ¸ine:
3
2
_
tdt
t
3
−1
=
1
2
ln
t −1

t
2
+t + 1
+
1
2

3 arctan
1
3
(2t + 1)

3 +C.
2)
m+1
n
+p = 0, se efectueaz˘a schimbarea de variabil˘a: 1 +x
−4
= t
4
¸si se obt ¸ine:

_
t
2
t
4
−1
dt =
1
4
ln
_
t + 1
t −1
_

1
2
arctg t +C.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 127
3)
m+1
n
= 3, se efectueaz˘a schimbarea de variabil˘a: 1 +x
2
3
= t
2
¸si se obt ¸ine:
3
_
_
t
2
−1
_
2
dt =
3
5
t
5
−2t
3
+ 3t +C.
4)
m+1
n
= 2, se efectueaz˘a schimbarea de variabil˘a: 1 +x
1
4
= t
3
¸si se obt ¸ine:
12
_
t
3
_
t
3
−1
_
dt =
12
7
t
7
−3t
4
+C.
10.15 S˘a se calculeze integralele binome:
1)
_
x
3
_
2x
2
+ 1
_

3
2
dx. 2)
_
dx
x
2
3
_
(x
3
+ 2)
5
.
3)
_
dx

x
3
3
_
1 +
4

x
3
. 4)
_
3

x
_
5x
3

x + 3dx.
10.2 Integrala definit˘a
10.16 S˘a se arate c˘a:
1) lim
n→∞
n
n

k=1
1
n
2
+k
2
=
π
4
. 2) lim
n→∞
n

k=1
1
n +k
= ln2.
R: Se va observa c˘a:
1) lim
n→∞
n
n

k=1
1
n
2
+k
2
=
_
1
0
1
1 +x
2
dx. 2) lim
n→∞
n

k=1
1
n +k
=
_
1
0
1
1 +x
dx.
10.17 S˘a se calculeze limitele urm˘atoarelor ¸siruri:
1) a
n
=
1
n
5
n

k=1
k
4
. 2) a
n
=
1
n
2
n

k=1
k
2
n +k
.
3) a
n
=
1
n
2
n

k=1
e
k
2
n
2
. 4) a
n
=
1
n
n

k=1
_
1 +
k
2
n
2
.
10.18 S˘a se calculeze, aplicˆand formula lui Leibniz-Newton:
1)
_
1
0
1
1 +x
dx. 2)
_
x
−x
e
t
dt. 3)
_
x
0
cos t dt.
4)
_
1
0
x
x
2
+ 3x + 2
dx. 5)
_
4
1
1 +

x
x
2
dx. 6)
_
−1
−2
x
x
2
+ 4x + 5
dx.
7)
_
1
0
x
3
x
8
+ 1
dx. 8)
_ π
3
π
6
ctg xdx. 9)
_
1
0
chxdx.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 128
R: 1) ln2. 2) e
x
−e
−x
. 3) sinx. 4) 2 ln3 −3 ln2. 5)
7
4
. 6)
1
2
ln2 −
1
2
π.
7)
1
16
π. 8)
1
2
ln3. 9)
1
2
_
e −e
−1
_
.
10.19 S˘a se arate c˘a:
I
n
=
_ π
2
0
sin
n
xdx =
_ π
2
0
cos
n
xdx, I
n
=
n −1
n
I
n−2
.
10.20 S˘a se g˘aseasc˘ a o formul˘a de recurent ¸˘a pentru integrala:
J
n
=
_
1
0
_
1 −x
2
_
n
dx.
R: Efectuˆand schimbarea de variabil˘a x = sint, se obt ¸ine J
n
= I
2n+1
, de unde:
J
n
=
2n
2n+1
J
n−1
.
10.21 S˘a se calculeze:
1)
_
1
0
x
2
e
x
dx. 2)
_
b
a
_
(x −a) (x −b)dx. 3)
_
π
0
x
2
cos xdx.
4)
_
1
0
x + 1

1 +x
2
dx. 5)
_
1
0
dx
e
x
+e
−x
. 6)
_
4
0
x
_
x
2
+ 9dx.
7)
_ π
4
0
ln(1 + tg x) dx. 8)
_
1
0
x
2
arctg xdx. 9)
_
π
0
x
2
sin
2
xdx.
R: 1) e −2. 2)
π
8
(b −a)
2
. 3) −2π. 4)

2 −1 + ln
_√
2 + 1
_
.
5) arctge −
1
4
π. 6)
98
3
. 7)
π
8
ln2. 8)
1
6
_
π
2
−1 + ln2
_
. 9)
π
2
6

π
4
.
10.22 S˘a se calculeze:
1)
_
2
0
e
x
max
_
1, x
2
_
dx. 2)
_
3
2
dx
(x + 1)

x
2
−1
. 3)
_
2
−2
min¦x −1, x + 1¦ dx.
4)
_
e
1
sin(lnx)
x
dx. 5)
_
2
0
dx

x + 1 +
_
(x + 1)
3
. 6)
_ π
3

π
3
xsinx
cos
2
x
dx.
R: 1) 2e
2
−e. 2)
1

2

1

3
. 3) 2. 4) 1 −cos 1. 5)
π
6
. 6) 2
_

3
−ln
_
tg

12
__
.
10.23 S˘a se calculeze:
1) I =
_ π
2

π
2
cos x
(2 −cos
2
x) (e
x
+ 1)
dx. 2) I =
_
2nπ
0
sin(x + sinx) dx, n ∈ N

.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 129
R: 1) Avem, succesiv:
I =
_
0

π
2
cos x
_
1 + sin
2
x
_
(e
x
+ 1)
dx +
_ π
2
0
cos x
_
1 + sin
2
x
_
(e
x
+ 1)
dx =
=
_ π
2
0
cos x
1 + sin
2
x
dx = arctg (sin x)[
π
2
0
=
π
4
.
2) Efectu˘am schimbarea de variabil˘a: x = t +nπ ¸si obt ¸inem succesiv:
I =
_

−nπ
sin[t +nπ + sin(t +nπ)] dt =
_

−nπ
sin[nπ + (t + (−1)
n
sint)] dt =
= (−1)
n
_

−nπ
sin[t + (−1)
n
sint] dt = 0,
deoarece integrantul este o funct ¸ie impar˘a.
10.24 S˘a se arate c˘a:
lim
ε→0
_
π
ε
1 −cos kx
1 −cos x
dx = kπ, k ∈ Z.
R: Not˘am I (k) =
_
π
ε
1−cos kx
1−cos x
dx. Se constat˘a c˘a:
I (k + 1) +I (k −1) = 2I (k) + 2
_
π
ε
cos kxdx,
de unde: lim
ε→0
[I (k + 1) −2I (k) +I (k −1)] = 0. Cum lim
ε→0
I (1) = π, presupunˆand
c˘a lim
ε→0
I (k −1) = (k −1) π ¸si lim
ε→0
I (k) = kπ, rezult˘a prin induct ¸ie, c˘a
lim
ε→0
I (k + 1) = (k + 1) π.
10.25 S˘a se calculeze integrala:
I
m,n
=
_
b
a
(x −a)
m
(b −x)
n
dx, cu m, n ∈ N.
R: Integrˆand prin p˘art ¸i, se obt ¸ine formutla de recurent ¸˘a: I
m,n
=
m
n+1
I
m−1,n+1
, de
unde rezult˘a:
I
m,n
=
n!m!
(n +m+ 1)!
(b −a)
n+m+1
.
10.26 Dac˘a a < b ¸si n ∈ N

, s˘a se arate c˘a:
lim
n→∞
_
_
b
a
(x −a)
n
(b −x)
n
dx
_1
n
=
1
4
(b −a)
2
.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 130
R: Din exercit ¸iul precedent avem c˘a:
I
n,n
=
(n!)
2
(2n + 1)!
(b −a)
2n+1
,
de unde rezult˘a c˘a
lim
n→∞
n
_
I
n,n
= (b −a)
2
lim
n→∞
n
¸
(n!)
2
(2n + 1)!
=
1
4
(b −a)
2
.
10.27 Fie f : [0, 1] →R o funct ¸ie continu˘a. S˘a se arate c˘a:
_
π
0
x f (sinx) dx = π
_
π
0
f (sin x) dx.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar,
_
π
0
x f (sinx) dx =
_ π
2
0
x f (sin x) dx +
_
π
π
2
x f (sinx) dx.
Efectuˆand ˆın cea de-a doua integral˘a schimbarea de variabil˘a: x = π −t, obt ¸inem:
_
π
π
2
x f (sinx) dx = π
_ π
2
0
f (sinx) dx −
_ π
2
0
x f (sinx) dx.
10.28 Fie f : [0, a] →R

+
o funct ¸ie integrabil˘a. S˘a se arate c˘a:
_
a
0
f (x)
f (x) +f (a −x)
dx =
a
2
.
R: Fie:
I (a) =
_
a
0
f (x)
f (x) +f (a −x)
dx, J (a) =
_
a
0
f (a −x)
f (x) +f (a −x)
dx.
Evident: I (a)+J (a) = a. Efectuˆandˆın integrala J (a) schimbarea de variabil˘a x = a−t,
obt ¸inem c˘a J (a) = I (a). Deci, I (a) =
a
2
.
10.29 S˘a se calculeze integralele:
1)
_ π
2
0
(cos x)
sin x
(cos x)
sin x
+ (sin x)
cos x
dx. 2)
_ π
2
0
sin
2
x + sinx
sinx + cos x + 1
dx.
R: 1) Fie f (x) = (cos x)
sin x
. Atunci, f
_
π
2
−x
_
= (sin x)
cos x
¸si conform exercit ¸iului
precedent valoarea integralei este
π
4
. 2) Fie f (x) = sin
2
x + sinx. Atunci, f
_
π
2
−x
_
=
cos
2
x + cos x ¸si deci valoarea integralei este
π
4
.
10.30 Fie f : [−1, 1] → R o funct ¸ie continu˘a cu proprietatea c˘a f (x) + f (−x) = π,
pentru orice x ∈ [−1, 1]. S˘a se calculeze integrala:
I =
_
(2n+1)π
0
f (cos x) dx.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 131
R: Efectu˘am schimbarea de variabil˘a: x = (2n + 1) π −t. Obt ¸inem:
I =
_
(2n+1)π
0
f (−cos t) dt.
Dar: f (−cos t) = π −f (cos t) ¸si deci I =
2n+1
2
π
2
.
10.31 Fie f : R
+
→ R
+
o funct ¸ie continu˘a strict cresc˘atoare pe R
+
¸si f (0) = 0. S˘a
se stabileasc˘a inegalitatea lui Young:
_
a
0
f (x) dx +
_
b
0
f
−1
(y) dy ≥ ab, ∀a, b ∈ R
+
.
R: Fie S
x
aria suprafet ¸ei cuprins˘a ˆıntre graficul funct ¸iei f, axa Ox ¸si dreapta x = a
¸si S
y
aria suprafet ¸ei cuprins˘a ˆıntre graficul funct ¸iei f, axa Oy ¸si dreapta y = b. Evident:
S
x
+S
y
≥ ab, de unde inegalitatea cerut˘a.
10.32 Fie F (x) =
_
x
3
0
e
t
2
dt. S˘a se calculeze F

(x).
R: Not˘am cu G(t) o primitiv˘a a funct ¸iei e
t
2
, deci a.ˆı. G

(t) = e
t
2
. Atunci:
F (x) = G(t)[
x
3
0
= G
_
x
3
_
−G(0) , de unde, F

(x) = 3x
2
G

(x) = 3x
2
e
x
6
.
10.33 Fie f : R →R o funct ¸ie derivabil˘a pe R, definit˘a prin: f (x) =
_
arctg x
0
e
tg
2
t
dt.
S˘a se calculeze f

(x) ¸si s˘a se arate c˘a:
_
1
0
xf (x)
e
x
2
dx +
1
2e
_
1
0
e
x
2
1 +x
2
dx =
π
8
.
R: Se constat˘a c˘a f (0) = 0 ¸si f

(x) =
e
x
2
1+x
2
. Integrˆand prin p˘art ¸i, avem:
_
1
0
xf (x)
e
x
2
dx = −
1
2
f (x) e
−x
2
¸
¸
¸
1
0
+
1
2
_
1
0
e
−x
2
f

(x) dx =
π
8

f (1)
2e
.
10.34 Fie f (x) =
_

x
1
x
cos t
2
dt, x > 0. S˘a se calculeze f

(x).
R: f

(x) =
1
2

x
cos x +
1
x
2
cos
1
x
2
.
10.35 S˘a se determine funct ¸iile derivabile f : [0, ∞) →R, care verific˘a relat ¸ia:
x +
_
x
0
f (t) dt = (x + 1) f (x) .
R: f (0) = 0 ¸si prin derivarea relat ¸iei date, obt ¸inem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)]

, de
unde: f

(x) =
1
x+1
. Deci f (x) = ln(1 +x).
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 132
10.36 F˘ar˘a a calcula efectiv integrala, s˘a se arate c˘a:
0 ≤
_
1
0
ln
e
x
+ 1
2
dx ≤ ln
e + 1
2
.
R: Fie f (x) = ln
e
x
+1
2
. Din: f

(x) > 0 pe R, rezult˘a: f (0) < f (x) < f (1) etc.
10.37 Fie f : [0, 1] →[a, b] o funct ¸ie continu˘a pe [0, 1]. S˘a se arate c˘a dac˘a:
_
1
0
f (x) dx = 0, atunci
_
1
0
f
2
(x) dx ≤ −ab.
R: Se integreaz˘a pe [0, 1] inegalitatea: [f (x) −a] [f (x) −b] ≤ 0.
10.38 Fie f : [a, b] →R o funct ¸ie derivabil˘a, cu derivat˘a continu˘a, a.ˆı.
f

(x) ≥ 1 +f
2
(x) , ∀x ∈ [a, b] .
S˘a se arate c˘a: b −a < π.
R: Se integreaz˘a pe [a, b] inegalitatea:
f

(x)
1 +f
2
(x)
≥ 1, ∀x ∈ [a, b]
¸si se t ¸ine seama de faptul c˘a: −
π
2
< arctg α <
π
2
, pentru orice α ∈ R.
10.39 Dac˘a f : R →R este o funct ¸ie continu˘a ¸si periodic˘a, de perioad˘a T, atunci:
_
x+T
x
f (t) dt =
_
T
0
f (t) dt, ∀x ∈ R.
R: Fie F : R →R, definit˘a prin F (x) =
_
x+T
x
f (t) dt. Deoarece F

(x) = f (x +T)−
f (x) = 0, rezult˘a c˘a F (x) = C. Pentru x = 0 obt ¸inem C =
_
T
0
f (t) dt.
10.40 Fie I
n
=
_
1
0
x
2n
1+x
dx. Se cere:
1) S˘a se arate c˘a pentru orice n ∈ N are loc inegalitatea: 0 ≤ I
n

1
2n+1
.
2) S˘a se calculeze lim
n→∞
I
n
.
3) Folosind identitatea:
1 −x +x
2
−x
3
+ −x
2n−1
=
1
1 +x

x
2n
1 +x
,
s˘a se arate c˘a:
lim
n→∞
_
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+ −
1
2n
_
= ln2.
10.41 Fie P (x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
+ +a
n
x
n
. S˘a se arate c˘a exist˘a c ∈ (0, 1) a.ˆı.
P (c) = a
0
+
a
1
2
+
a
2
3
+ +
a
n
n + 1
.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 133
R: Aplic˘am prima formul˘a de medie integralei
_
1
0
P (x) dx.
10.42 Fie f : [0, 1] →R o funct ¸ie continu˘a care satisface condit ¸ia:
6
_
1
0
f (x) dx = 2a + 3b + 6c.
S˘a se arate c˘a exist˘a x
0
∈ (0, 1) a.ˆı. f (x
0
) = ax
2
0
+bx
0
+c.
R: Fie g : [0, 1] → R definit˘a prin: g (x) = 6
_
f (x) −ax
2
+bx +c
¸
. Se constat˘a
imediat c˘a
_
1
0
g (x) dx = 0. Pe de alt˘a parte, din teorema de medie, rezult˘a c˘a exist˘a
x
0
∈ (0, 1) a.ˆı.
_
1
0
g (x) dx = g (x
0
).
10.43 Fie f : [0, 1] → R o funct ¸ie continu˘a care satisface condit ¸ia:
_
1
0
f (x) dx =
1
3
.
S˘a se arate c˘a exist˘a c ∈ (0, 1) a.ˆı. f (c) = c
2
.
R: Condit ¸ia din enunt ¸ se mai scrie:
_
1
0
_
f (x) −x
2
¸
dx = 0 ¸si se aplic˘a teorema de
medie.
10.44 Fie f : [0, 1] →R o funct ¸ie derivabil˘a, cu derivat˘a continu˘a pe [0, 1]. S˘a se arate
c˘a exist˘a c ∈ (0, 1) a.ˆı.
_
1
0
f (x) dx = f (0) +
1
2
f

(c) .
R: Avem:
_
1
0
f (x) dx = (x −1) f (x)[
1
0

_
1
0
(x −1) f

(x) dx,
dar, conform formulei de medie, exist˘a c ∈ (0, 1) a.ˆı.
_
1
0
(x −1) f

(x) dx = f

(c)
_
1
0
(x −1) dx = −
1
2
f

(c) .
10.45 Fie f : [0, 1] → R o funct ¸ie de dou˘a ori derivabil˘a, cu derivata f

continu˘a pe
[0, 1]. S˘a se arate c˘a exist˘a c ∈ (0, 1) a.ˆı.
_
1
0
f (x) dx = f (0) +
1
2
f

(0) +
1
6
f

(c) .
R: Se integreaz˘a de dou˘a ori prin p˘art ¸i ¸si se aplic˘a teorema de medie.
10.46 S˘a se determine funct ¸iile continue f : [0, ∞) →R care verific˘a egalitatea
sin
__
x
0
f (t) dt
_
=
x
1 +x
, x > 0.
R: Din egalitatea dat˘a rezult˘a:
_
x
0
f (t) dt = arcsin
x
1 +x
, de unde f (x) =
1
(1 +x)

1 + 2x
.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 134
10.47 Fie f : [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a pe [a, b]. S˘a se arate c˘a exist˘a c ∈ (a, b)
pentru care:
a
_
c
a
f (x) dx +b
_
b
c
f (x) dx =
_
b
a
xf (x) dx.
R: Fie funct ¸ia F : [a, b] →R, definit˘a prin: F (t) =
_
t
a
f (x) dx, derivabil˘a cu F

(t) =
f (t), ∀x ∈ [a, b]. Avem, succesiv:
_
b
a
xf (x) dx =
_
b
a
xF

(x) dx = xF (x)[
b
a

_
b
a
F (x) dx = b
_
b
a
f (x) dx −
_
b
a
F (x) dx.
Conform teoremei de medie exist˘a c ∈ (a, b) a.ˆı.
_
b
a
F (x) dx = (b −a) F (c).
10.48 Fie f : [0, 1] →R o funct ¸ie continu˘a pe [0, 1] pentru care exist˘a n ∈ N

a.ˆı.
_
1
0
f (x) dx = 1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
.
S˘a se arate c˘a exist˘a x
0
∈ (0, 1) a.ˆı. f (x
0
) =
1−x
n
0
1−x
0
.
R: Fie g : [0, 1] →R, definit˘a prin:
g (x) = f (x) −
_
1 +x +x
2
+ +x
n−1
_
.
Se constat˘a imediat c˘a
_
1
0
g (x) dx = 0, deci dup˘a teorema de medie exist˘a x
0
∈ (0, 1)
a.ˆı. g (x
0
) = 0.
10.3 Integrale improprii
10.49 S˘a se studieze natura ¸si ˆın caz de convergent ¸˘a s˘a se calculeze integralele improprii:
1) I
n
=
_

0
dx
(a
2
+x
2
)
n
, a > 0, n ∈ N

. 2) I
n
=
_
a
0
x
n

a
2
−x
2
dx, a > 0, n ∈ N.
R: 1) Aplic˘am Criteriul I. Deoarece [f (x)[ x
2n
=
x
2n
(a
2
+x
2
)
n ≤ 1, ∀x ∈ (0, ∞), cum
α = 2n > 1 ¸si M = 1, rezult˘a c˘a integrala este convergent˘a. Avem apoi:
I
1
=
π
2a
, I
n
=
1
a
2
2n −3
2 (n −1)
I
n−1
, n ≥ 2.
2) Aplic˘am Criteriul II. Deoarece [f (x)[ (a −x)
1
2
=
x
n

a+x

a
n

a
, ∀x ∈ (0, a), cum
α =
1
2
< 1 ¸si M =
a
n

a
, rezult˘a c˘a integrala este convergent˘a. Avem apoi:
I
1
=
π
2
, I
n
= a
2
n −1
n
I
n−1
, n ≥ 2.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 135
10.50 S˘a se studieze natura ¸si ˆın caz de convergent ¸˘a s˘a se calculeze integralele improprii:
1) I =
_

1
1
x

x
2
−1
dx. 2) I =
_

a
1
x

x
2
+ 1
dx, a > 0. 3) I =
_

1
lnx
x
α
dx.
R: 1) Scriem integrala ca sum˘a de dou˘a integrale, una pe intervalul
_
1,

2
¸
¸si a doua
pe intervalul [

2, ∞). Pentru prima integral˘a α =
1
2
< 1, M =
1

2
, pentru a doua
integral˘a α = 2 > 1, M =

2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obt ¸ine I =
π
2
.
2) Convergent˘a ¸si I =
1
2
ln
a
2
+1
a
2
−1
. 3) Convergent˘a pentru α > 1 ¸si I =
1
(α−1)
2
, divergent˘a
pentru α ≤ 1.
10.51 S˘a se studieze natura ¸si ˆın caz de convergent ¸˘a s˘a se calculeze integralele improprii:
1) I =
_

1
dx
x(x + 1)
. 2) I =
_
2
0
dx
(1 +x
2
)

4 −x
2
. 3) I =
_
1
−1
x −1
3

x
5
dx.
R: 1) Convergent˘a ¸si I = ln2. 2) Convergent˘a ¸si I =
π
2

5
. 3) Divergent˘a.
10.52 S˘a calculeze integralele:
1) I =
_

0
dx
4 −3 cos x
. 2) I =
_
π
0
dx
sin
4
x + cos
4
x + sin
2
xcos
2
x
.
R: 1) Efectu˘am schimbarea de variabil˘a x = π +u ¸si obt ¸inem:
I =
_
π
−π
du
4 + 3 cos u
=
_

−∞
2 dt
t
2
+ 7
=


7
.
2) Scriind integrala ca sum˘a a dou˘a integrale, una pe
_
0,
π
2
¸
¸si a doua pe
_
π
2
, π
¸
cu
schimbarea de variabil˘a t = tg x, se obt ¸ine:
I = 2
_

0
1 +t
2
t
4
+t
2
+ 1
dt =


3
.
10.53 S˘a calculeze integralele:
1) I
n
=
_

0
e
−x
x
n
dx. 2) I =
_

0
arctg x
(1 +x
2
)
3
2
dx. 3) I =
_

0
xlnx
(1 +x
2
)
3
dx.
4) I =
_
b
a
dx
_
(x −a) (b −x)
, a < b. 5) I =
_
1
−1
ln(2 +
3

x)
3

x
dx. 6) I =
_

1

x
(1 +x)
2
dx.
7) I =
_
b
a
xdx
_
(x −a) (b −x)
, a < b. 8) I =
_
e
1
dx
x

lnx
. 9) I =
_
1
0
ln(1 −x) dx.
R: 1) I
n
= nI
n−1
, deci I
n
= n!. 2) Deoarece
¸
¸
¸
¸
arctg x
(1+x
2
)
3
2
¸
¸
¸
¸
x
3
<
π
2
, ∀x(0, ∞), integrala
este convergent˘a. Integrˆand prin p˘art ¸i, obt ¸inem: I =
π
2
−1. 3) I = −
1
8
. 4) I = π.
5) I = 6 −9 ln

3. 6) I =
1
4
(π + 2). 7) I =
π
2
(a +b). 8) I = 2. 9) I = 1.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 136
10.54 S˘a calculeze integralele:
1) I =
_

0
e
−αx
cos (βx) dx, α > 0. 2) I =
_ 1
e
0
dx
xln
2
x
. 3) I =
_
5
3
x
2
dx
_
(x −3) (5 −x)
.
4) I =
_
1
0
dx
1 −x
2
+ 2

1 −x
2
. 5) I =
_
1
−1
dx
(2 −x)

1 −x
2
. 6) I =
_
1
0
x
2
dx
3
_
(1 −x
2
)
5
.
7) I =
_

1
dx
2x +
3

x
2
+ 1 + 5
. 8) I =
_
4
2
3 + cos x
(x −2)
2
dx. 9) I =
_ π
2
0
ln(cos x) dx.
R: 1) I =
α
α
2

2
. 2) I = 1. 3) I =
33π
2
. 4) I =
π
3

3
. 5) I =
π

3
.
6) Divergent˘a. 7) Divergent˘a. 8) Divergent˘a.
9) Efectu˘am schimbarea de variabil˘a x =
π
2
−2t ¸si obt ¸inem:
I = 2 ln2
_ π
4
0
dt + 2
_ π
4
0
ln(sint) dt + 2
_ π
4
0
ln(cos t) dt.
ˆ
In ultima integral˘a efectu˘am schimbarea de variabil˘a t =
π
2
−u. Rezult˘a I = −
π
2
ln2.
10.55 Fie f : [0, ∞) →R o funct ¸ie continu˘a pe [0, ∞) ¸si integrala improprie ( integrala
lui Froullani):
I =
_

0
f (ax) −f (bx)
x
dx, o < a < b.
1) S˘a se arate c˘a dac˘a exist˘a lim
x→∞
f (x) = k ∈ R, atunci integrala I este convergent
¸si I = [f (0) −k] ln
b
a
.
2) Dac˘a exist˘a lim
x→∞
f (x) nu este finit˘a, dar
_

α
f (x) dx este convergent˘a pentru
orice α > 0, atunci integrala I este convergent˘a ¸si I = f (0) ln
b
a
.
R: 1) Pentru orice [t
1
, t
2
] ⊂ [0, ∞) avem:
_
t
2
t
1
f (ax) −f (bx)
x
dx =
_
t
2
t
1
f (ax)
x
dx −
_
t
2
t
1
f (bx)
x
dx =
=
_
at
2
at
1
f (u)
u
du−
_
bt
2
bt
1
f (u)
u
du = f (c
1
)
_
bt
1
at
1
du
u
−f (c
2
)
_
bt
2
at
2
du
u
= [f (c
1
) −f (c
2
)] ln
b
a
,
cu c
1
∈ [at
1
, bt
1
] ¸si c
1
∈ [at
2
, bt
2
]. Dac˘a t
1
→ 0 ¸si t
2
→ ∞, atunci c
1
→ 0 ¸si c
2
→ ∞,
deci: f (c
1
) →f (0), iar f (c
2
) →k.
2) Fie F : (0, ∞) →R o primitiv˘a a funct ¸iei
f(x)
x
pe (0, ∞). Pentru orice t ∈ (0, ∞),
avem:
_

t
f (ax) −f (bx)
x
dx =
_

at
f (u)
u
du −
_

bt
f (u)
u
du = F (bt) −F (at) =
=
_
bt
at
f (u)
u
du = f (c) ln
b
a
,
cu c ∈ [at, bt]. Dac˘a t →0, atunci c →0, deci: f (c) →f (0).
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 137
10.56 Folosind integrala lui Froullani, s˘a se calculeze:
1) I =
_

0
e
−ax
−e
−bx
x
dx, a, b > 0. 2) I =
_

0
1
x
ln
p +qe
−ax
p +qe
−bx
dx, a, b, p, q > 0.
3) I =
_

0
e
−a
2
x
2
−e
−b
2
x
2
x
dx, ab ,= 0. 4) I =
_

0
sinax −sinbx
x
dx, a, b > 0.
5) I =
_

0
cos ax −cos bx
x
dx, a, b > 0. 6) I =
_

0
arctg (ax) −arctg (bx)
x
dx.
R: 1) I = ln
b
a
. 2) I = ln
p+q
p
ln
b
a
. 3) I = ln
¸
¸
b
a
¸
¸
.
4) I = 0. 5) I = ln
b
a
. 6) I =
π
2
ln
a
b
.
10.57 S˘a se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I =
_

0
e
−x
2
dx.
R: Pe intervalul (1, ∞) avem:
_

1
e
−x
2
dx <
_

1
e
−x
dx =
1
e
, iar pe intervalul [0, 1]
avem o integral˘a definit˘a. Deci integrala dat˘a este convergent˘a. Observ˘am c˘a pentru
x > 0 are loc egalitatea:
_

0
xe
−x
2
y
2
dy =
_

0
e
−y
2
dy = I. Putem scrie succesiv:
I
2
= I
_

0
e
−x
2
dx =
_

0
Ie
−x
2
dx =
_

0
__

0
xe
−x
2
y
2
dy
_
e
−x
2
dx =
=
_

0
__

0
xe
−x
2
(y
2
+1)
dx
_
dy.
Efectuˆand schimbarea de variabil˘a t = x
2
_
y
2
+ 1
_
, obt ¸inem:
I
2
=
1
2
_

0
_
1
y
2
+ 1
_

0
e
−t
dt
_
dy =
1
2
_

0
dy
y
2
+ 1
=
π
2
.
Rezult˘a c˘a I =

π
2
.
10.58 S˘a se calculeze integralele lui Fresnel:
I
c
=
_

0
cos x
2
dx, I
s
=
_

0
sinx
2
dx.
R: Efectuˆand schimbarea de variabil˘a t = x
2
, obt ¸inem:
I
c
=
_

0
cos t

t
dt, I
s
=
_

0
sint

t
dt,
care sunt convergente. Putem ˆıns˘a scrie:
I
c
−iI
s
=
_

0
_
cos x
2
−i sinx
2
_
dx =
_

0
e
−ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabil˘a ix
2
= u
2
, g˘asim: I
c
−iI
s
=
1
2
(1 −i)
_
π
2
, de unde:
I
c
= I
s
=
1
2
_
π
2
.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 138
10.4 Integrale cu parametri
10.59 S˘a se calculeze integralele:
1) I (y) =
_
y
0
ln(1 +xy)
1 +x
2
dx. 2) I (m, n) =
_
1
0
x
m
ln
n
xdx.
R: 1) Deoarece:
I

(y) =
ln
_
1 +y
2
_
1 +y
2
+
_
y
0
x
(1 +xy) (1 +x
2
)
dx =
ln
_
1 +y
2
_
2 (1 +y
2
)
+
y
1 +y
2
arctg y,
prin integrare, obt ¸inem:
I (y) =
_
y
0
_
ln
_
1 +t
2
_
2 (1 +t
2
)
+
t
1 +t
2
arctg t
_
dt =
1
2
(arctg y) ln
_
1 +y
2
_
.
2) Derivˆand egalitatea
_
1
0
x
m
dx =
1
m+1
de n ori ˆın raport cu m, g˘asim
I (m, n) = (−1)!
n!
(m+ 1)
n+1
.
10.60 S˘a se calculeze integralele:
1) I
n
(y) =
_

0
dx
(x
2
+y)
n+1
, y > 0, n ∈ N. 2) I (k, y) =
_

0
e
−kx
sin(xy)
x
dx.
R: 1) Avem succesiv:
I
0
(y) =
π
2

y
, I
1
(y) =
1
2
π
2y

y
, . . . , I
n
(y) =
1 3 5 (2n −1)
2 4 6 (2n)

π
2y
n

y
.
2) Pentru k ,= 0, derivˆand ˆın raport cu y ¸si integrˆand de dou˘a ori prin p˘art ¸i, avem:
I

(k, y) =
_

0
e
−kx
cos (xy) dx =
k
k
2
+y
2
.
Deci, I (k, y) = arctg
y
k
. Pentru k = 0, avem:
I (0, y) =
_

0
sin(xy)
x
dx =
_
_
_

π
2
, y < 0,
0, y = 0,
π
2
, y > 0.
10.61 S˘a se calculeze integralele:
1) I (y) =
_

0
e
−x
2

y
2
x
2
dx, y > 0.
2) I (y) =
_ π
2
0
arctg (y sinx) dx.
3) I (y) =
_
1
0
arctg (xy)
x

1−x
2
dx.
4) I (y) =
_
1
0
arctg (xy)
x(1+x
2
)
dx.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 139
R: 1) Derivˆand ˆın raport cu y, avem:
I

(y) = −2
_

0
e
−x
2

y
2
x
2
y
x
2
dx = −2
_

0
e

y
2
z
2
−z
2
dz = −2I (y) ,
ˆın urma schimb˘arii de variabil˘a x =
y
z
. De aici rezult˘a: I (y) = Ce
−2y
. Pentru y = 0,
obt ¸inem C = I (0) =

π
2
. Deci I (y) =

π
2
e
−2y
. 2) I (y) =
π
2
ln
_
y +
_
1 +y
2
_
.
3) I (y) =
π
2
ln
_
y +
_
1 +y
2
_
. 4) I (y) =
π
2
ln(1 +y).
10.62 S˘a se calculeze integralele:
1) I (α, β) =
_ π
2
0
ln
_
α
2
sin
2
x +β
2
cos
2
x
_
dx, α, β > 0.
2) I (y) =
_ π
2
0
ln
1 +y cos x
1 −y cos x
dx
cos x
, [y[ < 1. 3) I (y) =
_ π
2
0
ln
_
y
2
−sin
2
x
_
dx, y > 1.
R: 1) I (α, β) = π ln
α+β
2
. 2) I (y) = π arcsiny. 3) I (y) = π ln
y+

y
2
−1
2
.
10.63 S˘a se arate c˘a integrala lui Euler de spet ¸a a doua:
Γ(p) =
_

0
x
p−1
e
−x
dx, p ∈ R.
este convergent˘a pentru p > 0 ¸si divergent˘a pentru p ≤ 0. S˘a se stabileasc˘a relat ¸iile:
Γ(p + 1) = pΓ(p), pentru p > 0 ¸si Γ(n + 1) = n!.
R: Putem scrie:
Γ(p) =
_
1
0
x
p−1
e
−x
dx +
_

1
x
p−1
e
−x
dx.
Prima integral˘a este convergent˘a dac˘a 1 −p < 1, adic˘a p > 0, fiind improprie de spet ¸a a
doua, cu e
−1
< x
1−p
_
x
p−1
e
−x
_
≤ 1, pe [0, 1]. A doua integral˘a este convergent˘a pentru
orice p, deoarece lim
x→∞
x
α
_
x
p−1
e
−x
_
= 0, ∀p ∈ R.
10.64 S˘a se arate c˘a integrala lui Euler de prima spet ¸˘a:
B(p, q) =
_
1
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx, p, q ∈ R,
este convergent˘a pentru p > 0 ¸si q > 0 ¸si divergent˘a pentru p ≤ 0 sau q ≤ 0. S˘a se
stabileasc˘ a relat ¸iile:
B(p, q) =
Γ(p) Γ(q)
Γ(p +q)
, p, q > 0, B(m, n) =
(m−1)! (n −1)!
(m+n −1)!
, m, n ∈ N

.
CAPITOLUL 10. INTEGRALA RIEMANN S¸I EXTINDERI 140
R: Putem scrie:
B(p, q) =
_ 1
2
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx +
_
1
1
2
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx.
Fie m
1
, M
1
marginile funct ¸iei (1 −x)
q−1
pe
_
0,
1
2
¸
. Atunci:
0 < m
1
≤ x
1−p
_
x
p−1
(1 −x)
q−1
¸
≤ M
1
.
Rezult˘a c˘a prima integral˘a este convergent˘a dac˘a p > 0, ∀q ∈ R. Fie apoi m
2
, M
2
marginile funct ¸iei x
p−1
pe
_
1
2
, 1
¸
. Atunci:
0 < m
2

p−1
(1 −x)
1−q
_
x
p−1
(1 −x)
q−1
¸
≤ M
2
.
Rezult˘a c˘a a doua integral˘a este convergent˘a dac˘a q > 0, ∀p ∈ R. Deci B(p, q) este
convergent˘a dac˘a p > 0 ¸si q > 0.
Capitolul 11
Integrale curbilinii
11.1 Lungimea unui arc de curb˘a
11.1 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor drumuri:
1) x = ln
_
t +

1 +t
2
_
, y =

1 +t
2
, t ∈ [0, 1] .
2) x = a cos
3
t, y = a sin
3
t, t ∈ [0, 2π] .
R: 1) Avem x

(t) =
1

1+t
2
, y (t) =
t

1+t
2
, deci
L =
_
1
0
_
1
1 +t
2
+
t
2
1 +t
2
dt =
_
1
0
dt = 1.
2) Avem x

(t) = −3a cos
2
t sint ¸si y

(t) = 3a sin
2
t cos t, deci
L = 3a
_

0
[sint cos t[ dt = 6a
_ π
2
0
sin2t dt = 6a.
11.2 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor drumuri:
1) x = lntg
t
2
, y = ln
_
1 + sint
1 −sint
, t ∈
_
π
6
,
π
3
_
.
2) x = 5 sint −sin5t, y = 5 cos t −cos 5t, t ∈ [0, 2π] .
R: 1) Avem x

(t) =
1
sin t
, y

(t) =
1
cos t
. Atunci
L =
_ π
3
π
6
_
1
sin
2
t
+
1
cos
2
t
dt = ln3.
2) Avem x

(t) = 5 cos t −5 cos 5t, y

(t) = −5 sin t −5 sin5t, deci
L = 5

2
_

0

1 −cos 3t dt = 10
_

0
[sin3t[ dt = 60
_ π
3
0
sin3t dt = 40.
141
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 142
11.3 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor drumuri:
1) x = e
at
(a sinbt −b cos bt) , y = e
at
(a cos bt +b sinbt) , t ∈ [0, 1] , a, b > 0.
2) x =
t
2
[sin(ln t) −cos (ln t)] , y =
t
2
[sin(lnt) + cos (ln t)] , t ∈ [1, 2] .
3) x =
_
3t
2
−6
_
sint −
_
t
3
−6t
_
cos t, y =
_
3t
2
−6
_
cos t +
_
t
3
−6t
_
sint,
t ∈ [−2π, 2π] .
R: 1) L =
a
2
+b
2
a
(e
a
−1). 2) L = 1. 3) L = 8π
4
.
11.4 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor drumuri:
1)
_
_
_
x = t,
y =

2 ln(cos t) ,
z = tg t −t,
t ∈
_

π
4
,
π
4
_
. 2)
_
_
_
x = tg t,
y = ctg t,
z =

2 ln(tg t) ,
x ∈
_
π
4
,
π
3
_
.
R: 1) L = 2. 2) L =
2

3
3
.
11.2 Integrale curbilinii de primul tip
11.5 S˘a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb˘a (, indicate:
1) I =
_
C
xy ds, (() x = t, y = t
2
, t ∈ [−1, 1] .
2) I =
_
C
y
2
ds, (() x = −
1
4
t
4
, y = t, t ∈ [0, 2] .
3) I =
_
C
_
y (2 −y) ds, (() x = t −sint, y = 1 −cos t, t ∈
_
0,
π
2
¸
.
4) I =
_
C
x
2
y
2
ds, (() x = a cos
3
t, y = a sin
3
t, a > 0, t ∈ [0, 2π] .
R: 1) Deoarece ds =

1 + 4t
2
dt, avem
I =
_
1
−1
t
3
_
1 + 4t
2
dt = 0,
integrantul fiind o funct ¸ie impar˘a ¸si intervalul de integrare este simetric fat ¸˘a de origine.
2) Deoarece ds =

t
6
+ 1 dt, avem
I =
_
2
0
t
2
_
t
6
+ 1 dt =
1
3
_
8
0
_
u
2
+ 1 du =
4
3

65 +
1
6
ln
_
8 +

65
_
.
3) Deoarece ds =
_
(1 −cos t)
2
+ sin
2
t dt = 2 sin
t
2
dt, avem
I = 2
_ π
2
0
sint sin
t
2
dt = 4
_ π
2
0
sin
2
t
2
cos
t
2
dt =
4
3

2
.
4) Obt ¸inem:
I =
3a
5
2
7
_

0
[sin2t[
7
dt =
3a
5
2
5
_ π
2
0
sin
7
2t dt,
deoarece funct ¸ia [sin2t[
7
este periodic˘a, de perioad˘a
π
2
. Efectu˘am schimbarea de variabil˘a
u = cos 2t ¸si obt ¸inem:
I =
3a
5
2
6
_
1
−1
_
1 −u
2
_
3
du =
3
70
a
5
.
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 143
11.6 S˘a se calculeze integrala curbilinie I =
_
C
_
x
2
+y
2
ds, unde ( este cercul de
ecuat ¸ie x
2
+y
2
= ax.
R: O reprezentare parametric˘a a cercului ( este: x =
a
2
(1 + cos t), y =
a
2
sint,
t ∈ [0, 2π]. Se obt ¸ine I = 2a
2
.
11.7 S˘a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb˘a (, indicate:
1) I =
_
C
_
x
2
+y
2
ds, (() x = r (cos t +t sint) , y = r (sint −t cos t) , t ∈ [0, 2π] .
2) I =
_
C
_
x
2
+y
2
_
n
ds, (() x = a cos t, y = a sint, t ∈ [0, 2π] .
3) I =
_
C
[xy[ ds, (() x = a cos t, y = b sint, a, b > 0, t ∈ [0, 4π] .
R: 1) I =
r
2
3
_
_√
1 + 4π
2
_
3
−1
_
. 2) I = 2πa
2n+1
. 3) I =
8ab(a
2
+ab+b
2
)
3(a+b)
.
11.8 S˘a se calculeze integralele curbilinii de primul tip, pe arcele de curb˘a (, indicate:
1) I =
_
C
_
x
2
+y
2
_
lnz ds, (() x = e
t
cos t, y = e
t
sint, z = e
t
, t ∈ [0, 1] .
2) I =
_
C
_
x
2
+y
2
+z
2
_
−1
ds, (() x = a cos t, y = a sint, z = bt, t ∈ [0, 2π] .
3) I =
_
C
xy
2
z ds, (() x = t, y =
1
3

8t
3
, z =
1
2
t
2
, t ∈ [0, 1] .
4) I =
_
C
_
x
2
+y
2
_
z ds, (() x = t cos t, y = t sint, z = t, t ∈ [0, 1] .
R: 1) Deoarece ds =

3e
t
dt, rezult˘a I =

3
9
_
2e
3
+ 1
_
. 2) I =

a
2
+b
2
ab
arctg
2πb
a
. 3)
I =
5
42
. 4) I =
4

3
5
+
8

2
15
.
11.9 S˘a se calculeze integrala curbilinie I =
_
C
(x +y +z) ds, unde ( = (
1
∪ (
2
, cu:
((
1
)
_
_
_
x = r cos t,
y = r sint,
z = 0,
t ∈
_
0,
π
2
_
, ((
2
)
_
_
_
x = 0,
y = r −t,
z = t,
t ∈ [0, r] .
R: I =
_
2 +

2
_
r
2
.
11.10 S˘a se calculeze integrala curbilinie I =
_
C
_
2y
2
+z
2
ds, unde ( este cercul de
ecuat ¸ie x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, y = x.
R: O reprezentare parametric˘a a curbei este: x =
a

2
cos t, y =
a

2
cos t, z = a sint,
t ∈ [0, 2π]. Se obt ¸ine: I = 2πa
2
.
11.11 S˘a se calculeze masa / firului material cu densitatea liniar˘a ρ (x, y) = 1 + x,
care este imaginea curbei:
(() x = t, y =
1
2
t
2
, t ∈ [0, 1] .
R: Deoarece ds =

1 +t
2
dt, avem
/=
_
1
0
(1 +t)
_
1 +t
2
dt =
7
6

2 +
1
2
ln
_
1 +

2
_

1
3
.
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 144
11.12 S˘a se calculeze masele firelor materiale care au densit˘at ¸ile liniare ¸si reprezent˘arile
parametrice urm˘atoare:
1) ρ (x, y, z) =
4

2y, (() x =
3
8
t
8
, y =
1
2
t
8
, z =

11
3
t
3
, t ∈ [0, 1] .
2) ρ (x, y, z) =

2y, (() x = t, y =
1
2
t
2
, z =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1] .
3) ρ (x, y, z) = x, (() x = cht, y = sh t, z = t, t ∈ [0, ln2] .
R: 1) /=
3
5
+
11
100
ln11. 2) /=
1
8
_
3

3 −1 +
3
2
ln
3+2

3
3
_
.
3) /=

2
2
_
15
16
+ ln2
_
.
11.13 S˘a se calculeze masa / ¸si centrul de greutate G ale firelor materiale cu den-
sit˘at ¸ile liniare ¸si reprezent˘ arile parametrice urm˘atoare:
1) ρ (x, y) = 1, (() x = Rcos t, y = Rsint, R > 0, t ∈ [0, π] .
2) ρ (x, y) = 1, (() x = R(t −sint) , y = R(1 −cos t) , R > 0, t ∈ [0, π] .
3) ρ (x, y) =

y, (() x = R(t −sint) , y = R(1 −cos t) , R > 0, t ∈ [0, 2π] .
4) ρ (x, y) = 1, (() x = Rcos
3
t, y = Rsin
3
t, R > 0, t ∈
_
0,
π
2
¸
.
R: 1) /= πR, G
_
0,
2R
π
_
. 2) /= 4R, G
_
4
3
R,
4
3
R
_
.
3) /= 2R

2Rπ, G
_
Rπ,
3
2
R
_
. 4) /=
3
2
R, G
_
2
5
R,
2
5
R
_
.
11.14 S˘a se calculeze masa / ¸si centrul de greutate G ale firelor materiale cu den-
sit˘at ¸ile liniare ¸si reprezent˘ arile parametrice urm˘atoare:
1) ρ (x, y, z) = 1, (() x = a cos t, y = a sint, z = bt, t ∈ [0, 2π] .
2) ρ (x, y, z) =
|z|
2
, (() x = 4t
5
, y =

15 t
4
, z = 2t
3
, t ∈ [−1, 1] .
R: 1) /= 2π

a
2
+b
2
, G(0, 0, bπ). 2) /= 7, G
_
0,
68
7

15
, 0
_
.
11.3 Integrale curbilinii de tipul al doilea
11.15 S˘a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb˘a (, indi-
cate:
1) I =
_
C
xy dx −y
2
dy, (() x = t
2
, y = t
3
, t ∈ [0, 1] .
2) I =
_
C

1 −x
2
dx +xdy, (() x = cos t, y = 2 sin t, t ∈
_

π
2
,
π
2
¸
.
3) I =
_
C
ye
x
dx, (() x = ln
_
1 +t
2
_
, y = 2arctg t −t, t ∈ [0, 1] .
4) I =
_
C
x
2
y dy −xy
2
dx, (() x =

cos t, y =

sint, t ∈
_
0,
π
2
¸
.
R: 1) Deoarece: dx = 2t dt, dy = 3t
2
dt, avem: I =
_
1
0
_
2t
6
−3t
8
_
dt = −
1
21
.
2) Deoarece: dx = −sint, dy = 2 cos t dt, obt ¸inem I = π. 3) I = π −
8
3
. 4) I =
π
4
.
11.16 S˘a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea:
1) I =
_
C
x
2
dy−y
2
dx
x
3

x
2
+y
3

y
2
, (()
_
x = r cos
3
t,
y = r sin
3
t,
t ∈
_
0,
π
2
¸
.
2) I =
_
C
(arcsiny) dx +x
3
dy, (()
_
x = −t,
y =

1 −t
2
,
t ∈ [−1, 1] .
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 145
R: 1) I =

16
r
3

r. 2) I =

8
−2.
11.17 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I =
_
C
(x +y) dx−(x −y) dy,
unde ( este curba simpl˘a, ˆınchis˘ a ¸si orientat˘a pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu vˆarfurile ˆın punctele O(0, 0), A(1, 1), B(0, 2) ¸si ambele capete ˆın origine.
R: Avem: ( = (
1
∪ (
2
∪ (
3
, cu: ((
1
) x = t, y = t, t ∈ [0, 1], ((
2
) x = 2 − t, y =
t, t ∈ [1, 2], ((
3
) x = 0, y = 2 − t, t ∈ [0, 2].
ˆ
Incˆat: I =
_
1
0
2t dt +
_
2
1
(−4 + 2t) dt +
_
2
0
(−2 +t) dt = −2.
11.18 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I =
_
C
2xdy − 3y dx, unde
( este curba simpl˘a, ˆınchis˘a ¸si orientat˘a pozitiv, care are drept imagine dreptunghiul cu
vˆarfurile ˆın punctele A(1, 2), B(3, 1), C (2, 5) ¸si ambele capete ˆın punctul A.
R: I =
35
2
.
11.19 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
I =
_
C
dx +dy
max ¦[x[ , [y[¦
,
unde ( este curba simpl˘a, ˆınchis˘ a ¸si orientat˘a pozitiv, care are drept imagine triunghiul
cu vˆarfurile ˆın punctele A(−1, −1), B(2, −1), C (2, 1), D(−1, 1) ¸si ambele capete ˆın
punctul A.
R: I = −1.
11.20 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I =
_
C
ydx−(x −a) dy, unde
( este curba simpl˘a, ˆınchis˘a ¸si orientat˘a pozitiv, care are drept imagine elipsa:
(x −a)
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a, b > 0
¸si ambele extremit˘at ¸i ˆın origine.
R: O reprezentare parametric˘a a curbei ( este: x = a (1 + cos t), y = b sint, t ∈
[−π, π]. Se obt ¸ine I = −2πab.
11.21 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I =
_
C
_
x
2
−y
2
_
dx, unde (
este arcul din parabola y = x
2
cuprins ˆıntre punctele O(0, 0) ¸si A(2, 4).
R: I = −
56
15
.
11.22 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I =
_
C
_
x −y
2
_
dx +2xy dy,
unde ( este curba simpl˘a, ˆınchis˘ a ¸si orientat˘a pozitiv, care are drept imagine conturul
domeniului plan delimitat de curbele: y
2
= 8x, 9x
2
+ y
2
= 1 ¸si y = 0, situat ˆın primul
cadran.
R: Vˆarfurile conturului sunt: O(0, 0), A
_
1
3
, 0
_
, B
_
1
9
,
2

2
3
_
. Se obt ¸ine I = −
80
243
.
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 146
11.23 S˘a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb˘a (, indi-
cate:
1) I =
_
C
y dx −xdy +
_
x
2
+y
2
+z
2
_
dz, (()
_
_
_
x = −t cos t + sint,
y = t sint + cos t,
z = t + 1,
t ∈ [0, π] .
2) I =
_
C
(y −z) dx + (z −x) dy + (x −y) dz, (()
_
_
_
x = a cos t,
y = a sint,
z = bt,
t ∈ [0, 2π] .
R: 1) Deoarece: dx = t sint dt, dy = t cos t dt, dz = dt, x
2
+y
2
+z
2
= 2t
2
+2t +2, se
obt ¸ine I = π
3

2
+ 2π. 2) I = −2πa (a +b).
11.24 S˘a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea, pe arcele de curb˘a (, indi-
cate:
1) I =
_
C
xdx +xy dy +xyz dz, (() x = e
t
, y = e
−t
, z =

2 t, t ∈ [0, 1] .
2) I =
_
C
z

a
2
−x
2
dx +xz dy +
_
x
2
+y
2
_
dz, (()
_
_
_
x = a cos t,
y = a sint,
z = bt,
t ∈
_
0,
π
2
¸
.
R: 1) I =
1
2
e
2
+
1
e

1
2
. 2) I =
a
2
b
2
(π −1).
11.25 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
I =
_
C
_
y
2
+z
2
dx +
_
z
2
+x
2
dy +
_
x
2
+y
2
dz,
unde ( este curba simpl˘a care are drept imagine segmentul [AB] cu: A(−1, −1, −1) ¸si
B(2, 2, 2), iar primul cap˘at ˆın A.
R: I =
15

2
2
.
11.26 S˘a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea
I =
_
C
(y −2z) dx −(z −x) dy + (2x −y) dz,
unde ( este curba simpl˘a de ecuat ¸ii: (()
_
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
,
x −y +z = 0,
cu a > 0 ¸si ambele capete
ˆın punctul A
_
a

2
, 0, −
a

2
_
.
R: O reprezentare parametric˘a a curbei ( este:
(() x =
a

2
cos t +
a

6
sint, y =
2a

6
sint, z =
a

6
sint −
a

2
cos t, t ∈ [0, 2π] .
Se obt ¸ine I =
4a
2

3
.
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 147
11.4 Independent ¸a de drum a integralelor curbilinii
11.27 Constatˆand ˆın prealabil c˘a expresia de sub semnul integral˘a este o diferent ¸ial˘a ex-
act˘a, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii, ˆın care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =
(1,3)
_
(2,1)
y dx +xdy. 2) I =
(2,0)
_
(0,2)
y
2
e
x
dx + 2ye
x
dy.
3) I =
(2,3)
_
(1,1)
(x + 3y) dx + (3x +y) dy. 4) I =
(2,1)
_
(0,0)
2xy dx +x
2
dy.
R: 1) Cum P (x, y) = y, Q(x, y) = x ¸si
∂P
∂x
=
∂Q
∂y
= 1, rezult˘a c˘a valoarea integralei
nu depinde de curba rectificabil˘a cu capetele ˆın punctele (2, 1) ¸si (1, 3). Fie A
1
(2, 1),
A
2
(1, 1) ¸si A
3
(3, 1). Alegem pentru integrare curba simpl˘a ( = (
1
∪ (
2
, ˆın care (
1
are
ca imagine segmentul A
1
A
2
paralel cu axa Ox, iar (
2
are ca imagine segmentul A
2
A
3
paralel cu axa Oy, avˆand reprezent˘arile parametrice:
((
1
)
_
x = −t,
y = 1,
t ∈ [−2, −1] , ((
2
)
_
x = 1,
y = t,
t ∈ [1, 3] .
Obt ¸inem: I =
_
C
y dx+xdy =
_
C
1
y dx+xdy +
_
C
2
y dx+xdy = −
_
−1
−2
dt +
_
3
1
dt = 1. Se
observ˘a u¸sor c˘a funct ¸ia U (x, y) = xy este o primitiv˘a a expresiei diferent ¸iale y dx+xdy,
adic˘a dU = dx +xdy ¸si deci I = U (1, 3) −U (2, 1) = 1.
2) I = −4. 3) I =
41
2
. 4) I = 4.
11.28 Constatˆand ˆın prealabil c˘a expresia de sub semnul integral˘a este o diferent ¸ial˘a ex-
act˘a, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii, ˆın care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =
(5,12)
_
(3,4)
x dx+y dy
x
2
+y
2
. 2) I =
(9,1)
_
(
1
2
,2)
1
2
_
y
x
dx +
1
2
_
x
y
dy.
3) I =
(−3,−2)
_
(1,2)
y
2
(x−y)
2
dx −
x
2
(x−y)
2
dy. 4) I =
(3,0)
_
(
1
3
,−2)
y
1+xy
dx +
x
1+xy
dy.
R: 1) I = ln
13
5
. 2) I = 2. 3) I = 4. 4) I = ln3.
11.29 Constatˆand ˆın prealabil c˘a expresia de sub semnul integral˘a este o diferent ¸ial˘a ex-
act˘a, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii, ˆın care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =
(2,3,1)
_
(1,1,0)
yz dx +xz dy +xy dz. 2) I =
(2,1,3)
_
(1,−1,2)
xdx −y
2
dy +z dz.
3) I =
(3,4,5)
_
(0,0,0)
x dx+y dy+z dz

x
2
+y
2
+z
2
. 4) I =
(0,3,4)
_
(1,−2,2)
xdx+y dy+z dz
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
2
.
CAPITOLUL 11. INTEGRALE CURBILINII 148
R: 1) Cum: P (x, y, z) = yz, Q(x, y, z) = xz, R(x, y, z) = xy, avem:
∂R
∂y
=
∂Q
∂z
= x,
∂P
∂z
=
∂R
∂x
= y,
∂Q
∂x
=
∂P
∂y
= z,
deci expresia de sub semnul integral˘a este o diferent ¸ial˘a exact˘a ¸si integrala curbilinie nu
depinde de drum. Fie A
1
(1, 1, 0), A
2
(2, 1, 0), A
3
(2, 3, 0), A
4
(2, 3, 1). Alegem pentru
integrare curba simpl˘a ( = (
1
∪(
2
∪(
3
, ˆın care (
1
are ca imagine segmentul A
1
A
2
paralel
cu axa Ox, (
2
are ca imagine segmentul A
2
A
3
paralel cu axa Oy, (
3
are ca imagine
segmentul A
3
A
4
paralel cu axa Oy, avˆand reprezent˘arile parametrice:
((
1
)
_
_
_
x = t,
y = 1,
z = 0,
t ∈ [1, 2] , ((
2
)
_
_
_
x = 2,
y = t,
z = 0,
t ∈ [1, 3] , ((
3
)
_
_
_
x = 2,
y = 3,
z = t,
t ∈ [0, 1] .
Obt ¸inem: I =
_
2
1
0 dt +
_
3
1
0 dt +
_
1
0
6 dt = 6. 2) I =
10
3
. 3) I = 5

2. 4) I =
2
15
.
11.30 Constatˆand ˆın prealabil c˘a expresia de sub semnul integral˘a este o diferent ¸ial˘a ex-
act˘a, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii, ˆın care s-au specificat numai capetele
curbei de integrare:
1) I =
(5,3,1)
_
(7,2,3)
−yz dx+zx dy+xy dz
(x−yz)
2
. 2) I =
(2,2,2)
_
(1,1,1)
y
2
z
2
dx+2x
2
z dy+2x
2
y dz
(2x+yz)
2
.
3) I =
(2,6,3)
_
(−1,3,1)
y
z
dx +
x
z
dy −
xy
z
2
dz. 4) I =
(2,2,4)
_
(−1,1,5)
z (dx+dy)−(x+y)dz
x
2
+y
2
+z
2
+2xy
.
R: 1)I = −
9
2
. 2) I =
2
3
. 3) I = 7. 4) I =
π
2
.
11.5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii
11.31 S˘a se calculeze, cu ajutorul integralei curbilinii, aria domeniului plan m˘arginit
de:
1) Elipsa: x = a cos t, y = b sint, t ∈ [0, 2π].
2) Astroida: x = a cos
3
t, y = a sin
3
t, t ∈ [0, 2π).
3) Cardioida: x = a (2 cos t −cos 2t), y = a (2 sint −sin2t), t ∈ [0, 2π].
4) Foliul lui Descartes: x =
3at
1+t
3
, y =
3at
2
1+t
3
, t ∈ (0, ∞).
R: 1) Deoarece xdy −y dx = ab dt, avem / =
1
2
_

0
ab dt = πab.
2) Deoarece xdy − y dx =
3a
4
sin
2
2t dt, avem / =
3a
2
8
_

0
sin
2
2t dt =
3πa
2
8
. 3)
/ = 6πa
2
. 4) / =
3a
2
2
.
Capitolul 12
Integrale multiple
12.1 Integrala dubl˘a
12.1 S˘a se calculeze integralele duble:
1) I =
__
D
ln(x +y) dxdy, unde D = ¦(x, y) , 0 ≤ x ≤ 1, 1 ≤ y ≤ 2¦ .
2) I =
__
D
cos y
1+sin x sin y
dxdy, unde D =
_
(x, y) , 0 ≤ x ≤
π
2
, 0 ≤ y ≤
π
2
_
.
3) I =
__
D
_
cos
2
x + sin
2
y
_
dxdy, unde D =
_
(x, y) , 0 ≤ x ≤
π
4
, 0 ≤ y ≤
π
4
_
.
4) I =
__
D
e
x+sin y
cos y dxdy, unde D = [0, π]
_
0,
π
2
¸
.
5) I =
__
D
x
2
1+y
2
dxdy, unde D = [0, 1] [0, 1] .
R: 1) Funct ¸ia de sub semnul integral˘a este continu˘a. Domeniul D este un dreptunghi.
Aplic˘am formula de reducere la integrale iterate, ˆın ordinea y, x. Avem:
I =
_
1
0
dx
_
2
1
ln(x +y) dy =
_
1
0
[(x + 2) ln(x + 2) −(x + 1) ln(x + 1) −1] dx,
deci I =
9
2
ln3 −4 ln2 −
3
2
.
2) Domeniul D este un dreptunghi. Aplic˘am formula de reducere la integrale iterate,
ˆın ordinea x, y. Avem mai ˆıntˆai, efectuˆand schimbarea de variabil˘a t = tg
x
2
:
_ π
2
0
cos y
1 + sinxsiny
dx =
_
1
0
2 cos y dt
t
2
+ 2t siny + 1
= 2arctg
1 + siny
cos y
−2y =
π
2
−y.
Apoi,
_ π
2
0
dy
_ π
2
0
cos y
1 + sinxsiny
dx =
_ π
2
0
_
π
2
−y
_
dy =
1
8
π
2
.
3) I =
_ π
4
0
dx
_ π
4
0
_
cos
2
x + sin
2
y
_
dy =
1
16
π
2
. 4) I = (e −1) (e
π
−1). 5) I =
π
12
.
12.2 S˘a se calculeze integralalele iterate:
1) I =
_
1
0
dx
_
1
0
_
x
3
+ 2xy
_
dy. 2) I =
_
2
1
dx
_
1
0
1
x+y
dy.
3) I =
_
1
−1
dx
_
1
0
y
1+x
2
y
2
dy. 4) I =
_
1
0
dx
_
1
0
x
2
1+y
2
dy.
R: 1) I =
3
4
. 2) I = 3 ln3 −4 ln2. 3) I =
1
2
π −ln2. 4) I =
1
12
π.
149
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 150
12.3 S˘a se calculeze integralele duble:
1) I =
__
D
y dxdy
(1+x
2
+y
2
)
3
2
, unde D = [0, 1] [0, 1] .
2) I =
__
D
x
2
y cos
_
xy
2
_
dxdy, unde D =
_
0,
π
2
¸
[0, 2] .
3) I =
__
D
x
2
ye
xy
dxdy, unde D = [0, 1] [0, 2] .
4) I =
__
D
dxdy
(x+y+1)
2
, unde D = [0, 1] [0, 1.
R: 1) I = ln
2+

2
1+

3
. 2) I = −
π
16
. 3) I = 2. 4) I = ln
4
3
.
12.4 S˘a se transforme integrala dubl˘a I =
__
D
f (x, y) dxdy ˆın integrale simple iterate,
pentru urm˘atoarele domenii:
1) D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 2x
_
.
2) D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 4, x
2
+
1
4
y
2
≥ 1, x ≥ 0
_
.
R: 1) D este un domeniu simplu ˆın raport cu axa Oy:
D = ¦(x, y), −
_
2x −x
2
≤ y ≤
_
2x −x
2
, x ∈ [0, 2]¦,
deci I =
_
2
0
dx
_

2x−x
2


2x−x
2
f (x, y) dy.
2) D este un domeniu simplu ˆın raport cu axa Ox:
D = ¦(x, y),
_
1 −
1
4
y
2
≤ x ≤
_
4 −y
2
, y ∈ [−2, 2]¦,
deci I =
_
2
−2
dy
_

4−y
2

1−
1
4
y
2
f (x, y) dx.
12.5 S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale iterate:
1) I =
_
1
−1
dx
_
x
−x
xdy. 2) I =
_
1
0
dx
_

x
x
2

xy dy. 3) I =
_
R
−R
dy
_

R
2
−y
2


R
2
−y
2
3x
2
y
2
dx.
R: 1) I =
4
3
. 2) I =
4
27
. 3) I = 2R
6
_ π
2

π
2
sin
2
t cos
4
t dt =
π
8
R
6
.
12.6 S˘a se calculeze integrala dubl˘a: I =
__
D
(x −y) dxdy, unde D este domeniul plan
m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii: y = 2 −x
2
¸si y = 2x −1.
R: I =
64
15
.
12.7 S˘a se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘arginit de curbele indicate:
1) I =
__
D
(x + 2y) dxdy, y = x, y = 2x, x = 2, x = 3.
2) I =
__
D
_
x
2
+y
2
_
dxdy, y = x, x = 0, y = 1, y = 2.
3) I =
__
D
_
3x
2
−2xy +y
_
dxdy, x = 0, x = y
2
, y = 2.
4) I =
__
D
y lnxdxdy, xy = 1, y =

x, x = 2.
5) I =
__
D
(cos 2x + siny) dxdy, x = 0, y = 0, 4x + 4y = π.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 151
R: 1) I =
76
3
. 2) I = 5. 3) I =
244
21
. 4) I =
5
8
(ln4 −1). 5) I =
1
4
_
π + 1 −2

2
_
.
12.8 S˘a se calculeze integralele duble pe domeniul D, unde D este interiorul triunghiului
cu vˆarfurile ˆın punctele indicate:
1) I =
__
D
xdxdy, A(2, 3) , B(7, 2) , C (4, 5) .
2) I =
__
D
_
4x
2
−y
2
dxdy, O(0, 0) , A(1, 0) , B(1, 1) .
R: 1) I = 26. 2) I =
1
3
_
π
3
+

3
2
_
.
12.9 S˘a se calculeze integralele duble:
1) I =
__
D
(1 −y) dxdy, unde D =
_
(x, y) , x
2
+ (y −1)
2
≤ 1, y ≤ x
2
, x ≥ 0
_
.
2) I =
__
D
([x[ +[y[) dxdy, unde D = ¦(x, y) , [x[ +[y[ ≤ 1¦ .
3) I =
__
D
dxdy

x
, unde D =
_
(x, y) , y
2
≤ 8x, y ≤ 2x, y + 4x ≤ 24
_
.
R: 1) I =
1
15
. 2) I =
4
3
. 3) I = 15

2.
12.10 S˘a se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘arginit de curbele indicate:
1) I =
__
D
(x +y) dxdy, y = x
2
, y = x.
2) I =
__
D
x
2
dxdy

x
2
+y
2
, x = 0, y = 1, y =
3

2, y = x.
3) I =
__
D
arcsin

x +y dxdy, x +y = 0, x +y = 1, y = −1, y = 1.
4) I =
__
D
x
3
y
dxdy, y = 4, y = x
2
, y =
1
4
x
2
.
R: 1) I =
3
20
. 2) I =
1
6
_√
2 −ln
_
1 +

2

. 3) I =
π
4
. 4) I = 30.
12.11 S˘a se calculeze
I =
_ _
D
dxdy
1 +y cos x
, unde D =
_
0,
π
2
_
[0, α]
¸si apoi s˘a se deduc˘ a valoarea integralei:
J (α) =
_
α
0
ln(1 +αcos x)
cos x
dx, α ∈ (0, 1) .
R: Integrˆand ˆın ordinea y, x, avem:
I =
_ π
2
0
dx
_
α
0
dy
1 +y cos x
=
_
α
0
ln(1 +αcos x)
cos x
dx = J (α) .
Schimbˆand ordinea de integrare ¸si punˆand tg
x
2
= t, y = cos 2θ, obt ¸inem:
I =
_
α
0
dy
_ π
2
0
dx
1 +y cos x
= −2
_ 1
2
arccos α
π
4
sin2θ dθ
_
1
0
2
sin2θ
d (ttg θ)
1 +t
2
tg
2
θ
,
de unde, I = J (α) =
π
2
8

1
2
(arccos α)
2
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 152
12.12 S˘a se calculeze aria domeniului plan m˘arginit de parabolele: y
2
= 10x + 26 ¸si
y
2
= 10 −6x.
R: Parabolele se intersecteaz˘aˆın punctele: (−1, −4) ¸si (−1, 4). Considerˆand domeniul
simplu ˆın raport cu aza Ox, putem scrie:
D =
_
(x, y) ,
y
2
−26
10
≤ x ≤
10 −y
2
6
, y ∈ [−4, 4]
_
,
deci / =
__
D
dxdy =
_
4
−4
dy
_
10−y
2
6
y
2
−26
10
dx =
1024
45
.
12.13 S˘a se calculeze aria domeniului plan m˘arginit de elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
R: Considerˆand domeniul simplu ˆın raport cu axa Oy, avem
D =
_
(x, y) , −
b
a
_
a
2
−x
2
≤ y ≤
b
a
_
a
2
−x
2
, x ∈ [−a, a]
_
,
deci
/ =
_ _
D
dxdy =
_
a
−a
dx
_ b
a

a
2
−x
2

b
a

a
2
−x
2
dy = 2
b
a
_
a
−a
_
a
2
−x
2
dx = πab.
12.14 S˘a se calculeze aria domeniului plan m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii x = y
2
−2y,
x +y = 0.
R: / =
1
6
.
12.15 S˘a se calculeze volumul corpului m˘arginit de planele de coordonate, planul x+y =
1 ¸si paraboloidul eliptic z = 2x
2
+y
2
+ 1.
R: D = ¦(x, y) , 0 ≤ y ≤ 1 −x, x ∈ [0, 1]¦ ¸si deci:
1 =
_ _
D
(2x
2
+y
2
+ 1) dxdy =
_
1
0
dx
_
1−x
0
(2x
2
+y
2
+ 1) dy =
3
4
.
12.16 S˘a se calculeze volumul corpului m˘arginit de planele x = 1, z = 0 ¸si paraboloidul
hiperbolic z = x
2
−y
2
.
R: D = ¦(x, y) , −x ≤ y ≤ x, x ∈ [0, 1]¦ ¸si deci
1 =
_ _
D
(x
2
−y
2
) dxdy =
_
1
0
dx
_
x
−x
(x
2
−y
2
)dy =
1
3
.
12.17 S˘a se calculeze volumul corpului m˘arginit de planele y = x, y = 0, z = 0 ¸si
cilindrul x
2
+z
2
= a
2
, situat ˆın primul octant.
R: 1 =
_
a
0
dx
_
x
0

a
2
−x
2
dy =
1
3
a
3
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 153
12.18 S˘a se calculeze volumul corpului m˘arginit de elipsoidul
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
R: 1 = 8
_
a
0
dx
_ b

1−
x
2
a
2
0
c
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
dy =
4
3
πabc.
12.19 S˘a se calculeze, trecˆand la coordonate polare, urm˘atoarele integrale duble:
1) I =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 4
_
.
2) I =
__
D
sin
_
x
2
+y
2
_
dxdy, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ a
2
, x ≤ 0
_
.
3) I =
__
D
_
a
2
−x
2
−y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ ax
_
.
4) I =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , ax ≤ x
2
+y
2
≤ 2ax
_
.
R: 1) Trecˆand la coordonate polare x = r cos θ, y = r sinθ, cum J (r, θ) = r, avem:
I =
_ _
D
r
2
drdθ, unde D

= ¦(r, θ) , 0 ≤ r ≤ 2, θ ∈ [0, 2π]¦
¸si deci: I =
_
2
0
dr
_

0
r
2
dθ =
16
3
π. 2) I =
_
a
0
dr
_ 3π
2
π
2
r sinr
2
dθ =
1
2
π
_
1 −cos a
2
_
.
3) Trecˆand la coordonate polare avem:
I =
_ _
D
r
_
a
2
−r
2
drdθ, unde D

=
_
(r, θ) , 0 ≤ r ≤ a cos θ, θ ∈
_

π
2
,
π
2
__
¸si deci:
I = 2
_ π
2
0

_
a cos θ
0
r
_
a
2
−r
2
dr =
2
3
a
3
_ π
2
0
_
1 −sin
3
θ
_
dθ =
1
9
a
3
(3π −4) .
4) Trecˆand la coordonate polare avem:
I =
_ π
2
0

_
2a cos θ
a cos θ
r
2
dr =
7
3
a
3
_ π
2
0
cos
3
θdθ =
14
9
a
3
.
12.20 S˘a se calculeze integrala I pe domeniul D m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii indicate:
1) I =
__
D
sin

x
2
+y
2

x
2
+y
2
dxdy, x
2
+y
2
=
π
2
9
, x
2
+y
2
= π
2
.
2) I =
__
D
dxdy, xy = 1, xy = 2, y = x, y = 3x.
R: 1) Trecˆand la coordonate polare avem: D

=
_
π
3
, π
¸
[0, 2π] ¸si deci:
I =
_ _
D
sinr drdθ =
_

0

_
π
π
3
sinr dr = 3π.
2) Efectu˘am schimbarea de variabile: x =
_
u
v
, y =

uv, avem: J (u, v) =
1
2v
.
Rezult˘a I = ln

3.
12.21 S˘a se calculeze aria domeniului plan m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii: xy = a,
xy = b (0 < a < b), y = αx, y = βx (0 < α < β) ¸si situat ˆın primul cadran.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 154
R: Efectu˘am schimbarea de variabile: u = xy, v =
y
x
, D

= [a, b] [α, β]. Deoarece
J (u, v) =
1
2v
, avem:
/ =
_ _
D
dxdy =
_ _
D
1
v
dudv =
b −a
2
ln
β
α
.
12.22 S˘a se calculeze aria domeniului plan m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii: xy = a,
xy = b (0 < a < b), x
2
= αy, x
2
= βy (0 < α < β).
R: / =
b−a
3
ln
β
α
.
12.23 S˘a se calculeze integralele duble urm˘atoare, efectuˆand schimb˘ari de variabile co-
respunz˘ atoare:
1) I =
__
D
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
≤ 1
_
.
2) I =
__
D
_
(x
2
+y
2
)
3
dxdy, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ a
2
, y ≥ 0
_
.
3) I =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , π
2
≤ x
2
+y
2
≤ 4π
2
_
.
4) I =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , ax ≤ x
2
+y
2
≤ a
2
, x ≥ 0, y ≥ 0
_
.
5) I =
__
D
_
x
2
+y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , ax ≤ x
2
+y
2
≤ 2ax, y ≥ 0
_
.
R: 1) I =
2
3
πab. 2) I =
1
5
πa
5
. 3) I =
14
3
π
4
. 4) I =
a
3
3
_
π
2

2
3
_
. 5) I =
14
9
a
3
.
12.24 S˘a se calculeze integralele duble urm˘atoare, efectuˆand schimb˘ari de variabile co-
respunz˘ atoare:
1) I =
__
D
ln(x
2
+y
2
)
x
2
+y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , 1 ≤ x
2
+y
2
≤ e
2
_
.
2) I =
__
D
e
−(x
2
+y
2
)
dxdy, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 4
_
.
3) I =
__
D
_
4 −x
2
−y
2
dxdy, unde D =
_
(x, y) , 1 ≤ x
2
+y
2
≤ 4
_
.
4) I =
__
D
ln
_
x
2
+y
2
_
dxdy, unde D =
_
(x, y) , e
2
≤ x
2
+y
2
≤ e
4
_
.
R: 1) I = 2π. 2) I = π
_
1 −
1
e
4
_
. 3) I = 2π

3. 4) I = πe
2
_
3e
2
−1
_
.
12.25 S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale duble:
1) I =
__
D
arcsin

x
2
+y
2

dxdy, unde D =
_
(x, y) , π
2
≤ x
2
+y
2
≤ 4π
2
_
.
2) I =
__
D
(x
2
+y
2
)dxdy

4−(x
2
+y
2
)
2
, unde D =
_
(x, y) ,
1
2
x
2
+y
2
≤ 1
_
.
R: 1) I = π
3
_
7
3
π −
1
2

3
_
. 2) Trecˆand la coordonate polare, avem:
D

=
_
(r, θ) , 0 ≤ r ≤
_
2
1 + sin
2
θ
, 0 ≤ θ ≤ 2π
_
¸si deci I =
__
D
r
3

4−r
4
drdθ = 4arctg

2 −

2 ln3.
12.26 S˘a se calculeze volumul corpului limitat de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii z
2
= xy,

x +

y = 1, z = 0.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 155
R: Dac˘a D =
_
(x, y) ,

x +

y ≤ 1
_
, atunci 1 =
__
D

xy dxdy. Efectuˆand schim-
barea de variabile: x = u
2
, y = v
2
, (u, v) ∈ ∆, cu
∆ = ¦(u, v) , 0 ≤ u ≤ 1 −v, 0 ≤ v ≤ 1¦ ,
cum J (u, v) = 4uv, g˘asim: 1 =
4
3
_
1
0
v
2
(1 −v)
3
dv =
1
45
.
12.27 S˘a se determine masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale pl˘acii plane omo-
gene (ρ (x, y) = const.), care ocup˘ a domeniul:
1) D =
_
(x, y) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0
_
.
2) D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ a
2
, x
2
+y
2
≥ ax, y ≥ 0
_
, a > 0.
R: 1) /=
1
3
a
2
bρ, G
_
4a

,
4b

_
. 2) /=
3
8
πa
2
, G
_

a
6
,
14a

_
.
12.28 S˘a se determine coordonatele centrelor de greutate ale pl˘acilor plane omogene
m˘arginite de urm˘atoarele curbe:
1) y
2
= 4x + 4, y
2
= −2x + 4.
2) 9x
2
+ 25y
2
−225 = 0, 3x + 5y = 15, x ≥ 0, y ≥ 0.
R: 1) G
_
2
5
, 0
_
. 2) G
_
10
3(π−2)
,
2
π−2
_
.
12.29 S˘a se determine coordonatele centrului de greutate ale pl˘acii plane de densitate
superficial˘ a ρ (x, y) = y, m˘arginit˘a de curbele: y = x
2
¸si y = 1.
R: G
_
0,
5
7
_
.
12.30 S˘a se calculeze momentele de inert ¸ie ˆın raport cu axele de coordonate ¸si ˆın raport
cu originea ale pl˘acii plane de densitate superficial˘a ρ (x, y) = xy, care ocup˘a domeniul
D = ¦(x, y) , x +y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0¦ .
R: I
x
= I
y
=
1
120
, I
0
=
1
60
.
12.31 S˘a se calculeze momentele de inert ¸ie ˆın raport cu axele de coordonate ¸si ˆın ra-
port cu originea ale pl˘acilor plane omogene, care ocup˘a domeniile plane m˘arginite de
urm˘atoarele curbe:
1) y = x
2
, x = y
2
.
2) x
2
+y
2
= ay, a > 0.
3)

x +

y =

a, x = 0, y = 0, a > 0.
R: 1) I
x
= I
y
=
3
35
, I
0
=
6
35
. 2) I
x
=
5
64
πa
4
, I
y
=
1
64
πa
4
, I
0
=
3
32
πa
4
. 3)
I
x
= I
y
=
1
84
a
4
, I
0
=
1
42
a
4
.
12.32 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu axa Oy a pl˘acii plane de densi-
tate superficial˘a ρ (x, y) =
1
x
4
, care ocup˘a domeniul m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii:

x +

y = a,

x +

y = b, x = α
2
y, x = β
2
y, 0 < a < b, 0 < α < β.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 156
R: Efectu˘am schimbarea de variabile:

x+

y = u,
x
y
= v, D

= [a, b]
_
α
2
, β
2
¸
. Se
obt ¸ine I
y
= 2
β
2
−α
2
α
2
β
2
ln
b
a
.
12.33 Utilizˆand formula lui Green, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii, pe
curbele ˆınchise (, parcurse ˆın sens direct:
1) I =
_
C
_
x
2
+y
2
dx + y
_
xy + ln
_
x +
_
x
2
+y
2
__
dy, unde ( este conturul drep-
tunghiului D = [1, 4] [0, 2].
2) I =
_
C
e
x
2
+y
2
(−y dx +xdy), unde ( este cercul x
2
+y
2
= 1.
3) I =
_
C
(xy −y) dx + (xy +x) dy, unde ( este frontiera domeniului plan
D =
_
(x, y) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
≤ 1
_
, a > 0, b > 0.
4) I =
_
C
(x −y) dx +dy, unde ( este frontiera domeniului plan
D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 2x, y ≥ 0
_
.
5) I =
_
C
y
2
dx +x
2
dy, unde ( este frontiera domeniului plan
D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 1, y ≥ 0
_
.
6) I =
_
C
_
x
2
+y
2
dx +y
_
xy + ln
_
x +
_
x
2
+y
2
__
dy, unde
(() x = 1 + cos t, y = 1 + sin t, t ∈ [0, 2π].
7) I =
_
C
2
_
x
2
+y
2
_
dx + (x +y)
2
dy, unde ( este conturul triunghiului cu vˆarfurile
ˆın punctele A(1, 1), B(2, 2), C (1, 3).
8) I =
_
C
−y
3
dx + x
3
dy, unde ( este conturul cercului cu centrul ˆın origine ¸si raza
egal˘ a cu 1.
9) I =
_
C
e
−x
2
+y
2
[cos (2xy) dx + sin(2xy) dy], unde (()
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0.
R: 1) Deoarece: P (x, y) =
_
x
2
+y
2
¸si Q(x, y) = y
_
xy + ln
_
x +
_
x
2
+y
2
__
,
obt ¸inem: I =
__
D
y
2
dxdy = 8. 2) I = 2πe. 3) I = 2πab. 4) I =
1
2
π. 5) I = −
4
3
.
6) I =
5
4
π. 7) I = −
4
3
. 8) I =
3
2
π. 9) I = 0.
12.2 Aria suprafet ¸elor
12.34 S˘a se determine aria port ¸iunii din sfera (o) x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, a > 0, situat˘a ˆın
interiorul cilindrului x
2
+y
2
= ay.
R: Datorit˘a simetriei, aria cerut˘a este de patru ori aria port ¸iunii situat˘a ˆın primul
octant, pentru care avem:
f (x, y) =
_
a
2
−x
2
−y
2
, p =
∂f
∂x
= −
x
_
a
2
−x
2
−y
2
, q =
∂f
∂y
= −
y
_
a
2
−x
2
−y
2
,
definit˘a pe D
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ a
2
, x ≥ 0, y ≥ 0
_
. Deci S = 4a
__
D
dxdy

a
2
−x
2
−y
2
. Tre-
cˆand la coordonate polare, avem: D

=
_
(r, θ) , 0 ≤ r ≤ a sinθ, 0 ≤ θ ≤
π
2
_
. Se obt ¸ine
S = 2a
2
(π −2).
12.35 S˘a se determine aria port ¸iunii din conul (o) z =
_
x
2
+y
2
, situat˘a ˆın interiorul
cilindrului de ecuat ¸ie: x
2
+y
2
= 2x.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 157
R: S =
__
S
dS =
__
D
_
1 +p
2
+q
2
dxdy =

2
__
D
dxdy = π

2.
12.36 S˘a se calculeze aria suprafet ¸ei:
(o) x = tg ucos v, y = tg usinv, z =
sinu
2 cos
2
u
+
1
2
ln
1 + sinu
cos u
+v,
(u, v) ∈ ∆ =
_
0,
π
4
¸
[0, 2π].
R: S =
__


A
2
+B
2
+C
2
dudv =

3
.
12.37 S˘a se calculeze aria port ¸iunii din paraboloidul de rotat ¸ie (o) z = x
2
+y
2
, situat˘a
ˆın interiorul cilindrului: x
2
+y
2
= r
2
.
R: S =
__
D
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
π
6
_
_
(4r
2
+ 1)
3
−1
_
.
12.38 S˘a se g˘aseasc˘a aria port ¸iunii din paraboloidul eliptic (o) z =
x
2
2a
+
y
2
2b
, a > 0,
b > 0, situat˘a ˆın interiorul cilindrului eliptic:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= c
2
.
R: S =
2
3
πab
__
1 +c
2
_ √
1 +c
2
−1
¸
.
12.39 S˘a se calculeze aria port ¸iunii din cilindrul parabolic (o) x
2
= 2z, m˘arginit˘a de
planele de ecuat ¸ii: x = 2y, y = 2x, x = 2

2.
R: S = 13.
12.40 S˘a se g˘aseasc˘a aria port ¸iunii din paraboloidul hiperbolic (o) x = 1 − y
2
− z
2
,
situat˘a ˆın interiorul cilindrului de ecuat ¸ie: y
2
+z
2
= 1.
R: Proiect˘am suprafat ¸a ˆın planul Oyz:
S =
_ _
D
_
1 + 4y
2
+ 4z
2
dydz =
1
6
_
5

5 −1
_
.
12.41 S˘a se calculeze aria port ¸iunii din cilindrul parabolic (o) z = x
2
, m˘arginit˘a de
planele de ecuat ¸ii: x +y =

2, x = 0, y = 0.
R: S =
5
6
+

2
4
ln
_
3 + 2

2
_
.
12.42 S˘a se calculeze aria port ¸iunii din cilindrul (o) x
2
+z
2
= a
2
, situat˘a ˆın interiorul
cilindrului de ecuat ¸ie: x
2
+y
2
= a
2
.
R: Datorit˘a simetriei, aria c˘autat˘a este de opt ori aria port ¸iunii din primul octant, de
ecuat ¸ie: z =

a
2
−x
2
, definit˘a pe domeniul D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ a
2
, x ≥ 0, y ≥ 0
_
,
S = 8a
_ _
D
dxdy

a
2
−x
2
= 8a
2
_ π
2
0
1 −cos θ
sin
2
θ
dθ = 16a
2
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 158
12.3 Integrala de suprafat ¸˘a de primul tip
12.43 S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a de primul tip:
1) I =
__
S
(x +y +z) dS, unde o este suprafat ¸a cubului ale c˘arui fet ¸e apart ¸in
planelor de coordonate ¸si planelor x = 1, y = 1, z = 1.
2) I =
__
S
_
x
2
+y
2
_
dS, unde o este sfera x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
3) I =
__
S
_
x
2
+y
2
dS, unde o este suprafat ¸a lateral˘a a conului
x
2
a
2
+
y
2
a
2

z
2
b
2
= 0,
0 ≤ z ≤ b.
R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele ¸sase fet ¸e ale cubului. I = 9.
2) O reprezentare parametric˘a a sferei este: x = a cos ucos v, y = a sinucos v, z =
a sinv, cu (u, v) ∈ ∆ = [0, 2π]
_

π
2
,
π
2
¸
, iar |r
u
r
v
| = a
2
cos v. Deci:
I = a
4
_ _

cos
3
ududv =
8
3
πa
4
.
3) O reprezentare parametric˘a a conului este: x = av cos u, y = av sinu, z = bv, cu
(u, v) ∈ ∆ = [0, 2π] [0, 1], iar |r
u
r
v
| = av

a
2
+b
2
. Deci:
I = a
2
_
a
2
+b
2
_ _

v
2
dudv =
2
3
πa
2
_
a
2
+b
2
.
12.44 S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a de primul tip:
1) I =
__
S
_
y
2
z
2
+z
2
x
2
+x
2
y
2
_
dS, unde o este port ¸iunea din conul z =
_
x
2
+y
2
,
situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
−2x = 0.
2) I =
__
S
z dS

x
2
+y
2
+a
2
, unde o este port ¸iunea din paraboloidul 2az = x
2
+y
2
, situat˘a
ˆıntre planele z = 0 ¸si z = h (a > 0, h > 0).
3) I =
__
S
dS

x
2
+y
2
+4z
2
, unde: o =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, z ≥ 0
_
.
4) I =
__
S
z dS, unde: o = ¦(x, y, z) , x = ucos v, y = usinv, z = v, (u, v) ∈ ∆¦, cu
∆ = [0, a] [0, 2π].
5) I =
__
S
_
x
2
+y
2
_
dS, unde o este suprafat ¸a conic˘a z
2
= x
2
+ y
2
, cuprins˘a ˆıntre
planele z = 0 ¸si z = 1.
R: 1) I =
29
8
π

2. 2) I = πh
2
. 3) I =
2
3
πa

3 ln
_
2 +

3
_
.
4) I = π
2
_
a

a
2
+ 1 + ln
_
a +

a
2
+ 1

. 5) I =
1
2
π

2.
12.45 S˘a se determine masa suprafet ¸ei omogene (ρ = ρ
0
): (o) z =
1
h
_
x
2
+y
2
_
, 0 ≤
z ≤ h, h > 0.
R: /= ρ
0
__
S
dS = ρ
0
__
D
_
1 +
4
h
2
(x
2
+y
2
) dxdy =
1
6
ρ
0
πh
2
_
5

5 −1
_
, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ h
2
_
.
12.46 S˘a se determine masa suprafet ¸ei (o) z =
1
2
_
x
2
+y
2
_
, 0 ≤ z ≤ 1, avˆand densi-
tatea superficial˘a ρ (x, y, z) = z.
R: / =
__
S
zdS =
1
2
__
D
_
x
2
+y
2
_ _
1 +x
2
+y
2
dxdy =
2
15
π
_
6

3 + 1
_
, unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 2
_
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 159
12.47 S˘a se determine masa suprafet ¸ei cubului 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1, 0 ≤ z ≤ 1, avˆand
densitatea superficial˘a ρ (x, y, z) = xyz.
R: /=
3
4
.
12.48 S˘a se g˘aseasc˘a coordonatele centrului de greutate al suprafet ¸ei omogene z = x
2
+
y
2
, situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
−x = 0.
R: G
_
0, 0,
16
19
_
.
12.49 S˘a se determine masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale suprafet ¸ei omogene
(ρ = 1): (o) z =
_
1 −x
2
−y
2
, x ≥ 0, y ≥ 0, x +y ≤ 1.
R: /=
1
2
π
_√
2 −1
_
¸si G
_
1
4

2,
1
4

2,
1
π
_√
2 + 1
__
.
12.50 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu axa Oz al suprafet ¸ei omogene
(ρ = ρ
0
): (o) x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, z ≥ 0.
R: I
z
=
4
3
πa
4
ρ
0
.
12.51 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu axa Oz al suprafet ¸ei omogene
(ρ = ρ
0
): (o) z =
_
x
2
+y
2
, 0 ≤ z ≤ h, h > 0.
R: I
z
=
1
2
πh
4

2.
12.4 Integrale de suprafat ¸˘a de tipul al doilea
12.52 S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a de tipul al doilea:
1) I =
__
S
yz dydz + zxdzdx + xy dxdy, unde o este fat ¸a exterioar˘a a tetraedrului
m˘arginit de planele de coordonate ¸si de planul x +y +z = a (a > 0).
2) I =
__
S
z dxdy, unde o este fat ¸a exterioar˘a a elipsoidului
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
3) I =
__
S
x
2
dydz + y
2
dzdx + z
2
dxdy, unde o este fat ¸a exterioar˘a a emisferei x
2
+
y
2
+z
2
= a
2
, z ≥ 0.
R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele patru fet ¸e ale tetraedrului:
(o
z
) z = 0, D
z
= ¦(x, y) , x ≥ 0, y ≥ 0, x +y ≤ a¦ ,
(o
x
) x = 0, D
x
= ¦(y, z) , y ≥ 0, z ≥ 0, y +z ≤ a¦ ,
(o
y
) y = 0, D
y
= ¦(z, x) , z ≥ 0, x ≥ 0, z +x ≤ a¦ ,
ˆın care perechile o
z
¸si D
z
, o
x
¸si D
x
, o
y
¸si D
y
au orient˘ari diferite, iar o
0
, fat ¸a cont ¸inut˘a
ˆın planul x +y +z = a, a c˘arei proiect ¸ii pe planele de coordonate const˘a ˆın D
z
, D
x
, D
y
,
avˆand aceea¸si orientare cu o
0
. Astfel
_ _
S
xy dxdy =
_ _
S
z
xy dxdy +
_ _
S
0
xy dxdy = −
_ _
D
xy dxdy +
_ _
D
xy dxdy = 0.
Rezultate identice avem pentru ceilalt ¸i doi termeni. Deci I = 0.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 160
2) Integrala sa reduce la
I =
_ _
D
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
dxdy,
unde D
z
=
_
(x, y) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
≤ 1
_
. Se obt ¸ine I =
4
3
πabc. 3) I =
1
2
πa
4
.
12.53 S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a de tipul al doilea:
1) I =
__
S
y dydz+z dzdx+3xdxdy, unde o este fat ¸a interioar˘a a sferei x
2
+y
2
+z
2
=
a
2
, situat˘a ˆın primul octant.
2) I =
__
S
x
2
y
2
z dxdy, unde o este fat ¸a exterioar˘a a emisferei x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
,
z ≥ 0.
3) I =
__
S
xz dydz+yz dzdx+
_
x
2
+y
2
_
dxdy, unde o este fat ¸a superioar˘a a suprafet ¸ei
(o) z = x
2
+y
2
, care se proiecteaz˘a ortogonal pe planul Oxy ˆın domeniul
D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 1
_
.
4) I =
__
S
dxdy

4x
2
+y
2
+1
, unde o este fat ¸a exterioar˘a a paraboloidului (o) z = 4x
2
+y
2
,
0 ≤ z ≤ 1.
5) I =
__
S
x
2
dydz + y
2
dzdx + z
2
dxdy, unde o este fat ¸a exterioar˘a a tetraedrului cu
vˆarfurile ˆın punctele O(0, 0, 0), A(1, 0, 0), B(0, 1, 0), C (0, 0, 1).
6) I =
__
S
_
x
2
+y
2
_
z dxdy, unde o este fat ¸a exterioar˘a a paraboloidului (o) z =
x
2
+y
2
, situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= 1.
7) I =
__
S
dydz
x
+
dzdx
y
+
dxdy
z
, unde o este fat ¸a exterioar˘a a elipsoidului (o)
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
R: 1) Deoarece cos α = −
x
a
, cos β = −
y
a
, cos γ = −
z
a
, avem
I = −
1
a
_ _
S
(xy +yz + 3zx) dS,
cu (o) x = a cos usinv, y = a sinusinv, z = a cos v, (u, v) ∈
_
0,
π
2
¸

_
0,
π
2
¸
. Deoarece
dS = a
2
sinv dudv, se obt ¸ine I = −2a
3
. 2) I =
2
105
πR
7
. 3) Versorul normalei la suprafat ¸˘a
ˆın punctul M (x, y, z) este n =
1

1+4x
2
+4y
2
(−2xi −2yj +k), a.ˆı.
I =
_ _
S
_
x
2
+y
2
_
(1 −2z)
_
1 + 4x
2
+ 4y
2
dS = −
π
6
.
4) Deoarece cos γ = −
1

1+64x
2
+4y
2
, urmeaz˘a c˘a I = −
__
D
dxdy

4x
2
+y
2
+1
= π
_
1 −

2
_
,
unde D =
_
(x, y) , 4x
2
+y
2
1
_
. 5) I =
1
12
. 6) I =
25
84
π. 7) O reprezentare parametric˘a
a elipsoidului este (o) x = a cos usinv, y = b sinusinv, z = c cos v, (u, v) ∈ ∆, cu
∆ = [0, 2π] [0, π]. Rezult˘a
I =
_
bc
a
+
ca
b
+
ab
c
__ _

sinv dudv =

abc
_
b
2
c
2
+c
2
a
2
+a
2
b
2
_
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 161
12.54 Utilizˆand formula lui Stokes, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii, pe
curbele ˆınchise (, parcurse ˆın sens direct:
1) I =
_
C
(x + 3y + 2z) dx+(2x +z) dy+(x −y) dz, unde ( este conturul triunghiului
cu vˆarfurile ˆın punctele A(2, 0, 0), B(0, 3, 0), C (0, 0, 1).
2) I =
_
C
x
2
y
3
dx +dy +z dz, unde (() x
2
+y
2
= r
2
, z = 0.
3) I =
_
C
(y +z) dx+(z +x) dy+(x +y) dz, unde (() x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, x+y+z = 0.
4) I =
_
C
_
y
2
+z
2
_
dx +
_
z
2
+x
2
_
dy +
_
x
2
+y
2
_
dz, unde (() x
2
+ y
2
+ z
2
= 4x
2
,
x
2
+y
2
= 2x, z ≥ 0.
5) I =
_
C
(z −y) dx + (x −z) dy + (y −x) dz, unde ( este conturul triunghiului cu
vˆarfurile ˆın punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C (0, 0, c).
6) I =
_
C
y
2
dx + z
2
dy + x
2
dz, unde (() x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, x
2
+ y
2
= ax (curba lui
Viviani).
7) I =
_
C
(y −z) dx + (z −x) dy + (x −y) dz, unde (() x
2
+y
2
= 1, x +z = 1.
8) I =
_
C
xdx + (x +y) dy + (x +y +z) dz, unde (() x = a sint, y = a cos t, z =
a (sint + cos t), t ∈ [0, 2π].
9) I =
_
C
dx
1+x
2
+
y dy

x
+xdz, unde (() x
2
+y
2
= 2x, x +y +z = 0.
R: 1) Deoarece F(x, y, z) = (x + 3y + 2z) i+(2x +z) j+(x −y) k ¸si rot F = −2i+j−
k, o fiind suprafat ¸a triunghiului cu vˆarfurile ˆın punctele A(2, 0, 0), B(0, 3, 0), C (0, 0, 1)
din planul
x
2
+
y
3
+
z
1
−1 = 0 ¸si deci n =
1
7
(3i + 2j + 6k), rezult˘a I =
__
S
(nrot F) dS = −5.
2) I = −
1
8
πr
6
. 3) I = 0. 4) Deoarece cos α =
x−2
2
, cos β =
y
2
, cos γ =
z
2
, rezult˘a
I =
__
D
(z −y) dS = 4π. 5) I = ab +bc +ca. 6) Avem
I = −2
_ _
D
_
x +y +
xy
_
a
2
−x
2
−y
2
_
dxdy = −
π
4
a
3
,
cu D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ ax
_
. 7) I = 4π. 8) I = −πa
2
. 9) I = −π.
12.5 Integrala tripl˘a
12.55 S˘a se calculeze integralele triple:
1) I =
___
V
x
3
y
2
z dxdydz, unde V = ¦(x, y, z) , 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ x, 0 ≤ z ≤ xy¦.
2) I =
___
V
x
2
dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
≤ 1
_
.
3) I =
___
V
z dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
≤ 1, z ≥ 0
_
.
R: 1) I =
_
1
0
dx
_
x
0
dy
_
xy
0
x
3
y
2
z dz =
1
110
. 2) Domeniul spat ¸ial V este simplu ˆın
raport cu axa Oz, deci
V =
_
(x, y, z) , −c
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
≤ z ≤ c
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
, (x, y) ∈ D,
_
unde D =
_
(x, y) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
≤ 1
_
. Deci
I =
_ _
D
dxdy
_
c

1−
x
2
a
2

y
2
b
2
−c

1−
x
2
a
2

y
2
b
2
x
2
dz = 2c
_ _
D
x
2
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
dxdy.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 162
Domeniul plan D este simplu ˆın raport cu axa Oy, deci
D =
_
(x, y) , −b
_
1 −
x
2
a
2
≤ y ≤ b
_
1 −
x
2
a
2
, x ∈ [−a, a]
_
,
ˆıncˆat
I = 2c
_
a
−a
dx
_
b

1−
x
2
a
2
−b

1−
x
2
a
2
x
2
_
1 −
x
2
a
2

y
2
b
2
dy = πbc
_
a
−a
x
2
_
1 −
x
2
a
2
_
dx =
4
15
πa
3
bc.
3) I =
1
4
πabc
2
.
12.56 S˘a se calculeze integralele triple:
1) I =
___
V
dxdydz
(1+x+y+z)
3
, unde V este tetraedrul delimitat de planele de coordonate ¸si
planul x +y +x = 1.
2) I =
___
V
xyz
(1+x
2
+y
2
+z
2
)
4
dxdydz, unde V = [0, 1] [0, 1] [0, 1].
3) I =
___
V
dxdydz

(1+x
2
+y
2
−z)
3
, unde
V
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
≥ z, x
2
+y
2
≤ 1, z ≥ 0
_
.
4) I =
___
V
z dxdydz, unde
V =
_
(x, y, z) , 0 ≤ x ≤
1
2
, x ≤ y ≤ 2x, 0 ≤ z ≤
_
1 −x
2
−y
2
_
.
5) I =
___
V
x
2
dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
_
.
6) I =
___
V
x
x
2
+y
2
+z
2
+a
2
dxdydz, unde: V = ¦(x, y, z) [ x
2
+ y
2
+ z
2
≤ R
2
, x ≥
0, y ≥ 0, z ≥ 0¦.
7) I =
___
V
z
_
x
2
+y
2
dxdydz, unde V este domeniul m˘arginit de cilindrul x
2
+y
2
=
2x ¸si planele y = 0, z = 0, z = a (a < 0).
R: 1) Domeniul V este simplu ˆın raport cu axa Oz:
I =
_ _
D
dxdy
_
1−x−y
0
dz
(1 +x +y +z)
3
=
1
2
_ _
D
_
1
(1 +x +y)
2

1
4
_
dxdy,
unde D = ¦(x, y) , 0 ≤ y ≤ 1 −x, x ∈ [0, 1]¦, deci
I =
1
2
_
1
0
_
1
1 +x

3 −x
4
_
dx = ln

2 −
5
16
.
2) I =
_
1
0
dx
_
1
0
dy
_
1
0
xyz
(1+x
2
+y
2
+z
2
)
4
dz =
1
192
. 3) Domeniul V este simplu ˆın raport cu
axa Oz:
I =
_ _
D
dxdy
_
x
2
+y
2
0
dz
(1 +x
2
+y
2
−z)
3
2
= −2
_ _
D
_
1 −
_
1 +x
2
+y
2
_

1
2
_
dxdy,
unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 1
_
. Trecˆand la coordonate polare, avem I = 2π
_
2

2 −3
_
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 163
4) I =
_ 1
2
0
dx
_
2x
x
_

1−x
2
−y
2
0
z dz =
1
2
_ 1
2
0
_
x −
10
3
x
3
_
dx =
7
192
. 5) Trecem la coordo-
nate sferice:
_
_
_
x = r cos ϕsinθ,
y = r sinϕsinθ,
z = r cos θ,
(r, ϕ, θ) ∈ [0, R] [0, 2π] [0, π] .
Deoarece J(r, ϕ, θ) = r
2
sinθ, avem
I =
_
_
R
0
r
4
dr
_
__

0
cos
2
ϕdϕ
___
π
0
sin
3
θ dθ
_
=
4
15
πR
5
.
6) Trecem la coordonate sferice:
_
_
_
x = r cos ϕsinθ,
y = r sinϕsinθ,
z = r cos θ,
(r, θ, ϕ) ∈ [0, R]
_
0,
π
2
_

_
0,
π
2
_
.
Deoarece dxdydz = r
2
sinθ drdϕdθ, avem
I =
_ π
2
0

_ π
2
0

_
R
0
r
3
sin
2
θ cos ϕ
r
2
+a
2
dr =
π
8
_
R
2
+a
2
ln
a
2
a
2
+R
2
_
.
7) Trecem la coordonate cilindrice: x = r cos θ, y = r sinθ, z = z, (r, θ, z) ∈ V

, unde
V

=
_
(r, θ, z) , 0 ≤ r ≤ 2 cos θ, 0 ≤ θ ≤
π
2
, 0 ≤ z ≤ a
_
. Deoarece J (r, θ, z) = r, avem
I =
_ _ _
V

zr
2
drdθdz =
_ _
D
drdθ
_
a
0
zr
2
dz =
a
2
2
_ _
D
r
2
drdθ,
unde D

=
_
(r, θ) , 0 ≤ r ≤ 2 cos θ, 0 ≤ θ ≤
π
2
_
, deci
I =
a
2
2
_ π
2
0

_
2 cos θ
0
r
2
dr =
4a
2
3
_ π
2
0
cos
3
θ dθ =
8a
2
9
.
12.57 S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale triple:
1) I =
___
V
xyz dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de sfera x
2
+y
2
+z
2
=
1, situat ˆın primul octant.
2) I =
___
V
xy
2
z
3
dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de suprafet ¸ele z =
xy, y = x, x = 1, z = 0.
3) I =
___
V
(2x + 3y −z) dxdydz, unde V este prisma triunghiular˘a m˘arginit˘ a de
planele x = 0, y = 0, z = 0, z = a, x +y = b, cu a, b > 0.
4) I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
_
3
dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de cilin-
drul x
2
+y
2
= 1 ¸si planele y = 0, y = 1.
5) I =
___
V
_
1 + (x
2
+y
2
+z
2
)
3
2
dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ 1
_
.
6) I =
___
V
_
x
2
+y
2
_
dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de suprafet ¸ele
2z = x
2
+y
2
, z = 2.
7) I =
___
V
_
x
2
+y
2
_
z dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de paraboloi-
dul z = x
2
+y
2
¸si sfera x
2
+y
2
+z
2
= 6.
8) I =
___
V
z dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de conul
z =
a
R
_
x
2
+y
2
¸si planul z = a, cu a, R > 0.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 164
R: 1) I =
1
48
. 2) I =
1
364
. 3) I =
1
12
ab
2
(10b −3a). 4) I =
3
2
π. 5) I =
8
9
π
_
2

2 −1
_
.
6) I =
16
3
π. 7) I =
8
3
π. 8) I =
1
4
πa
2
R
2
.
12.58 S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale triple:
1) I =
___
V
dxdydz
x
2
+y
2
+z
2
, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de sferele x
2
+y
2
+z
2
=
1, x
2
+y
2
+z
2
= 4, z ≥ 0.
2) I =
___
V
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
_
dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
≤ 1
_
.
3) I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
_
dxdydz, unde
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
≤ z
2
, x
2
+y
2
+z
2
≤ a
2
, z > 0
_
.
4) I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
_
dxdydz, unde
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ 2az, x
2
+y
2
+z
2
≤ 3a
2
_
, cu a > 0.
5) I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ x
_
.
6) I =
___
V
x
2
dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de suprafet ¸ele z = ay
2
,
z = by
2
cu y > 0 ¸si 0 < a < b ¸si de suprafet ¸ele z = αx, z = βx, 0 < α < β ¸si z = h,
h > 0.
7) I =
___
V
x dxdydz
(x
2
+y+z+1)
3
, unde
V = ¦(x, y, z) , x +y +z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0¦.
8) I =
___
V
z
3
dxdydz
(y+z)(x+y+z)
, unde
V = ¦(x, y, z) , x +y +z ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0¦.
9) I =
___
V
_
1 −
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
_
dxdydz, unde
V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
≤ 1
_
.
10) I =
___
V
z dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ 8, x
2
+y
2
≤ z
2
, z ≥ 0
_
.
11) I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
dxdydz, unde V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ z
_
.
12) I =
___
V
dxdydz

x
2
+y
2
+z
2
, unde
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≥ 4, x
2
+y
2
+z
2
≤ 16
_
.
13) I =
___
V
_
x
2
+y
2
+z
2
_
dxdydz, unde V este domeniul spat ¸ial m˘arginit de sfera
x
2
+y
2
+z
2
= 9 ¸si conul z =
_
x
2
+y
2
.
R: 1) Se trece la coordonate sferice. Avem V

= [1, 2] [0, 2π]
_
0,
π
2
¸
, I = 2π. 2)
Se trece la coordonate sferice generalizate:
_
_
_
x = ar cos ϕsinθ,
y = br sinϕsinθ,
z = cr cos θ,
(r, ϕ, θ) ∈ [0, 1] [0, 2π] [0, π] .
Deoarece J(r, ϕ, θ) = abcr
2
sinθ, rezult˘a I =
4
5
πabc. 3) I =
1
5
πa
5
_
2 −

2
_
. 4) I =
1
5
πa
5
_
18

3 −
97
6
_
. 5) I =
1
10
π. 6) I =
2
27
_
1
α
3

1
β
3
__
1

a

1

b
_
h
4

h. 7) I =
1
4
ln

2+
1

7
arctg
1

7
+
1
2

3
_
arctg

3 −arctg
1

3
_
. 8) I =
1
64
. 9) I =
1
4
π
2
abc. 10) I = 8π. 11)
I =
1
10
π. 12) I = 24π. 13) I =
243
5
π
_
2 −

2
_
.
12.59 S˘a se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0, z ≤ 1 −y
2
, x +y ≤ 1
_
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 165
R: 1 =
___
V
dxdydz =
_
1
0
dx
_
1−x
0
dy
_
1−y
2
0
dz =
5
12
.
12.60 S˘a se calculeze, cu ajutorul integralei triple, volumul domeniului spat ¸ial m˘arginit
de suprafet ¸ele
1) y
2
= 4a
2
−3ax, y
2
= ax, z = ±h.
2) x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, x
2
+y
2
= ax.
3) y = x
2
, y = 1, x +y +z = 3, z = 0.
R: 1) 1 =
32
9
a
2
h. 2) 1 =
1
9
(3π −4) a
3
. 3) 1 =
_
1
−1
dx
_
1
x
2
dy
_
3−x−y
0
dz =
16
5
.
12.61 Utilizˆand formula lui Gauss-Ostrogradski, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale
de suprafat ¸˘a pe suprafet ¸ele ˆınchise o ce m˘arginesc domeniile spat ¸iale V , n fiind versorul
normalei la fat ¸a exterioar˘a:
1) I =
__
S
x
3
y
2
dydz +x
2
y
3
dzdx + 3z dxdy, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V m˘arginit de paraboloizii z = x
2
+y
2
, z = 6 −x
2
−y
2
, 0 ≤ z ≤ 6.
2) I =
__
S
x
2
dydz + y
2
dzdx + z
2
dxdy, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V = [0, a] [0, a] [0, a], a > 0.
3) I =
__
S
x
3
dydz +y
3
dzdx +z
3
dxdy, unde o este sfera x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
4) I =
__
S
2x
2
yz dydz +z
2
dzdx+xyz
2
dxdy, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
≤ 1, z ≥ 0
_
.
5) I =
__
S
xdydz + y dzdx + z dxdy, unde o este frontiera piramidei delimitat˘a de
planele x = 0, y = 0, z = 0, x +y +z = a.
6) I =
__
S
_
x
2
cos α +y
2
cos β +z
2
cos γ
_
dS, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
a
2

z
2
b
2
, 0 ≤ z ≤ b
_
.
7) I =
__
S
yz dydz + zxdzdx + xy dxdy, unde o este frontiera unui domeniu spat ¸ial
V .
8) I =
__
S
xyz (xdydz +y dzdx +z dxdy), unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z
2
≤ a
2
, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
_
.
9) I =
__
S
x
3
dydz + x
2
y dzdx + x
2
z dxdy, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
≤ R
2
, 0 ≤ z ≤ a
_
, a > 0.
10) I =
__
S
x
2
dydz + y
2
dzdx + z
2
dxdy, unde o este sfera (x −a)
2
+ (y −b)
2
+
(z −c)
2
= R
2
.
11) I =
__
S
xdydz+y dzdx+
_
x
2
+y
2
dxdy, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
+z ≤
1
4
,
_
x
2
+y
2
≤ z ≤ 2
_
x
2
+y
2
_
.
12) I =
__
S
y
2
z dydz + xz dzdx + x
2
dxdy, unde o este frontiera domeniului spat ¸ial
V m˘arginit de paraboloidul z = x
2
+y
2
, cilindrul x
2
+y
2
= 1, situat ˆın primul octant.
13) I =
__
S
x
2
dydz +y
2
dzdx +z
2
dxdy, nde o este frontiera tetraedrului cu vˆarfurile
ˆın punctele O(0, 0, 0), A(1, 0, 0), B(0, 1, 0), C (0, 0, 1).
R: 1) Deoarece F(x, y, z) = x
3
y i +x
2
y
3
j +3z k ¸si div F = 3
_
2x
2
y
2
+ 1
_
, putem scrie
I =
_ _ _
V
(div F) dτ = 3
_ _ _
V
_
2x
2
y
2
+ 1
_
dxdydz =
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 166
=
_ _
D
dxdy
_
6−x
2
−y
2
x
2
+y
2
_
2x
2
y
2
+ 1
_
dz,
unde D =
_
(x, y) , x
2
+y
2
≤ 3
_
. Se obt ¸ine I =
297
8
π. 2) I = 3a
4
. 3) I =
12
5
πa
5
. 4)
I =
3
2
πabc
2
. 5) I =
1
2
a
3
. 6) I =
1
2
πa
2
b
2
. 7) I = 0. 8) I =
1
8
a
6
. 9) I =
5
4
πaR
4
. 10)
I =
8
3
πR
3
(a +b +c). 11) I =
1
96
π
_
8
3+2

2

20
9+4

5
_
. 12) I =
1
8
π. 13) I =
1
12
.
12.62 S˘a se calculeze masa cubului de densitate ρ (x, y, z) = x + y + z, care ocup˘ a
domeniul spat ¸ial V = [0, a] [0, a] [0, a], a > 0.
R: /=
3
2
a
4
.
12.63 S˘a se calculeze masa corpului de densitate ρ (x, y, z) = x, care ocup˘a domeniul
spat ¸ial V m˘arginit de suprafet ¸ele x
2
= 2y, y +z = 1, 2y +z = 2.
R: /=
8
35

2.
12.64 S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘a
domeniul spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0
_
.
R: G
_
3a
8
,
3b
8
,
3c
8
_
.
12.65 S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘a
domeniul spat ¸ial m˘arginit de suprafet ¸ele x
2
+y
2
= z, x +y +z = 0.
R: G
_

1
2
, −
1
2
,
5
6
_
.
12.66 S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘a
domeniul spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
≤ 2z, x +y ≥ z
_
.
R: G
_
1, 1,
5
3
_
.
12.67 S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘a
domeniul spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
≤ a
2
, z ≥ by, z ≥ 0
_
, b > 0.
R: G
_
0,
3
16
πa,
3
32
πab
_
.
12.68 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu axa Oz al corpului omogen
(ρ = 1), care ocup˘a domeniul spat ¸ial m˘arginit de suprafet ¸ele x
2
+y
2
+z
2
= 2, x
2
+y
2
= z
2
,
z ≥ 0.
R: I
z
=
4
15
π
_
4

2 −5
_
.
CAPITOLUL 12. INTEGRALE MULTIPLE 167
12.69 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu axele de coordonate ¸si ˆın raport
cu originea ale piramidei omogene (ρ = 1), m˘arginit˘a de planele de coordonate ¸si de
planul x +y +z = 1.
R: I
x
= I
y
= I
z
=
1
30
, I
0
=
1
20
.
12.70 S˘a se calculeze momentele de inert ¸ie ˆın raport cu planele de coordonate ale cor-
pului omogen (ρ = 1), care ocup˘a domeniul spat ¸ial m˘arginit de suprafet ¸ele
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
,
z = c, c > 0.
R: I
yz
=
1
5
πa
3
bc, I
zx
=
1
5
πab
3
c, I
xy
=
1
5
πabc
3
.
12.71 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu axa Oz al corpului omogen
(ρ = 1), care ocup˘a domeniul spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) ,
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
, 0 ≤ z ≤ h
_
, h > 0.
R: I
z
=
1
5
π
ab
c
2
h
5
.
12.72 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu planul Oxy al corpului avˆand
densitatea ρ (x, y, z) =
z
(x
2
+y
2
+2z
2
+a
2
)
2
, care ocup˘a domeniul spat ¸ial
V =
_
(x, y, z) , x
2
+y
2
≤ z
2
, 0 ≤ z ≤ a
_
, a > 0.
R: I
xy
=
1
12
πa
2
ln
_
16
3
27
a
4
_
.
12.73 S˘a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆın raport cu originea al corpului omogen
m˘arginit de sfera de raz˘a 2 cu centrul ˆın origine.
R: I
0
=
128
5
π.
Capitolul 13
Ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare
13.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆai
13.1 S˘a se integreze ecuat ¸ia (t
2
− x
2
) dt − 2txdx = 0 ¸si apoi s˘a se determine curba
integral˘a care trece prin punctul (1, 1).
R: Avem P(t, x) = t
2
−x
2
, Q(t, x) = −2tx ¸si P
x
= Q
t
= −2x, deci membrul stˆang al
ecuat ¸iei date este o diferent ¸ial˘a exact˘a. Atunci integrala general˘a este dat˘a de
_
t
t
0

2
−x
2
0
) dτ −2
_
x
x
0
tξ dξ = C, (t
0
, x
0
) ∈ D.
sau
1
3
t
3
−tx
2
= C. Solut ¸ia particular˘a care satisface condit ¸ia init ¸ial˘a dat˘a este t
3
−3tx
2
+
2 = 0.
13.2 S˘a se g˘aseasc˘a integrala particular˘ a a ecuat ¸iei
_
t +e
t
x
_
dt + e
t
x
_
1 −
t
x
_
dx = 0,
care verific˘a condit ¸ia init ¸ial˘ a x(0) = 2.
R:
1
2
t
2
+xe
t
x
= 2.
13.3 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale care provin din anularea unei di-
ferent ¸iale exacte:
1)
_
3t
2
+ 6tx
2
_
dt +
_
6t
2
x + 4x
3
_
dx = 0.
2) (t +x) dt + (t + 2x) dx = 0.
3)
_
t
2
+ 2t +x
2
_
dt + 2txdx = 0.
4)
_
t
3
−3tx
2
+ 2
_
dt −
_
3t
2
x −x
2
_
dx = 0.
5) (e
t
+x + sin x) dt + (e
x
+t +t cos x) dx = 0.
6) (t +x −1) dt + (e
x
+t) dx = 0.
7)
_
x
t
2
+x
2
−x
_
dt +
_
e
x
−t −
t
t
2
+x
2
_
dx = 0.
8)
_
tg x −
x
sin
2
t
_
dt +
_
ctg t +
t
cos
2
x
_
dx = 0.
R: 1) t
3
+ 3t
2
x
2
+x
4
= C. 2)
1
2
t
2
+tx +x
2
= C. 3)
1
3
t
3
+t
2
+tx
2
= C.
4)
1
4
t
4

3
2
t
2
x
2
+2t +
1
3
x
3
= C. 5) e
t
+tx+t sinx+e
x
= C. 6) e
x
+
1
2
t
2
+tx−t = C.
7) arctg
t
x
−tx +e
x
= C. 8) t tg x +xctg t = C.
168
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 169
13.4 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale care provin din anularea unei di-
ferent ¸iale exacte:
1)
_
e
t+x
+ 3t
2
_
dt +
_
e
t+x
+ 4x
3
_
dx = 0, cu x(0) = 0.
2) (arcsint + 2tx) dt +
_
t
2
+ 1 + arctg x
_
dx = 0.
3)
_
lnx −5x
2
sin5t
_
dt +
_
t
x
+ 2xcos 5t
_
dx = 0, cu x(0) = e.
4) [sin x + (1 −x) cos t] dt + [(1 +t) cos x −sint] dx = 0.
5)
_
2txe
t
2
+ lnx
_
dt +
_
e
t
2
+
t
x
_
dx = 0, cu x(0) = 1.
6) (t +x + 1) dt +
_
t −x
2
+ 3
_
dx = 0.
7) (sintx = txcos tx) dt +t
2
cos txdx = 0.
8)
_
t
3
+tx
2
_
dt +
_
t
2
x +x
3
_
dx = 0.
R: 1) e
t+x
+t
3
+x
4
= 1. 2) t arcsint +

1 −t
2
+t
2
x+xarctg x−ln

1 +x
2
+x = C.
3) t lnx +x
2
cos 5t = e
2
. 4) (1 +t) sinx + (1 −x) sint = C. 5) xe
t
2
+t lnx = 1.
6)
1
2
t
2
+t +tx −
1
3
x
3
= 3x = C. 7) t sintx = C. 8) t
4
+ 2t
2
x
2
+x
4
= C.
13.5 S˘a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei (x
2
+ 1)dt + (2t + 1)x
2
dx = 0, care trece prin
punctul (1, 0).
R: Separˆand variabilele, avem
1
2t+1
dt +
x
2
x
2
+1
dx = 0, cu solut ¸ia general˘a
1
2
ln(2t + 1) +x −arctg x = C.
Solut ¸ia particular˘a care safisface condit ¸ia dat˘a este
1
2
ln(2t + 1) +x −arctg x =
1
2
ln3.
13.6 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile:
1) xdt +t dx = 0. 2) tx

−x = x
3
.
3) txx

= 1 −t
2
. 4) tg t sin
2
xdt + ctg xcos
2
t dx = 0.
5) dx =
_
t
2
+ 1
_ _
x
2
+ 1
_
dt. 6)
_
t
2
−1
_
x

−tx = 0.
7) x

+ sin(t +x) = sin(t −x) . 8) x

= sh (t +x) + sh (t −x) .
R: 1) Ecuat ¸ia se mai scrie, separˆand variabilele:
1
t
dt +
1
x
dx = 0. De unde ln[t[ +
ln[x[ = ln[C[, sau tx = C.
2) t
2
_
1 +x
2
_
= Cx
2
. 3) x
2
−2 lnt +t
2
= C. 4) ctg
2
x = tg
2
t +C.
5) x = tg
_
1
3
t
3
+t +C
_
. 6) x
2
= C
_
t
2
−1
_
. 7) ln
¸
¸
tg
x
2
¸
¸
+ 2 sin t = C.
8) x = ln[tg (cht +C)].
13.7 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile, cu condit ¸iile
init ¸iale precizate:
1) (1 +e
t
) xx

= e
t
, cu x(0) = 1.
2)
_
1 +e
2t
_
x
2
dx = e
t
dt, cu x(0) = 0.
3) x

+ cos (t + 2x) = cos (t −2x) , cu x(0) =
π
4
.
4) e
1+t
2
thxdt −
1
t−1
e
2t
dx = 0, cu x(1) =
π
2
.
5) x

= e
t+x
+e
t−x
, cu x(0) = 0.
6) x(t + 2) dt +t (x −1) dx = 0, cu x(1) = 1.
7) t
_
x
6
+ 1
_
dt +x
2
_
t
4
+ 1
_
dx = 0, cu x(0) = 1.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 170
R: 1) x
2
= 1 + 2 ln
1+e
t
2
. 2)
1
3
x
3
+
π
4
= arctg e
t
. 3) ln[tg x[ = 4 (1 −cos t).
4) lnsin
2
x = e
(x−1)
2
−1. 5) x = ln
_
e
t
+
π
4
−1
_
. 6) t +x + 2 lnt −lnx = 2.
7) 3arctg t
2
+ 2arctg x
3
=
π
2
.
13.8 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile:
1) (cos t −sint + 1) x

= cos x −sinx −1. 2) 2t

1 −x
2
= x

_
1 +t
2
_
.
3) e
t
sin
3
x +
_
1 +e
2t
_
(cos x) x

= 0. 4) x
2
(sint) +
_
cos
2
t
_
(lnx) x

= 0.
5) x

= sin(t −x) . 6) x +tx

= a (1 +tx) .
7) (tx −1)
2
tx

+
_
t
2
x
2
+ 1
_
x = 0. 8) t

1 +x
2
+x

1 +t
2
x

= 0.
R: 1) tg
x
2
= C
_
1 + tg
x
2
_ _
1 −tg
t
2
_
. 2) x = sin
_
C ln
_
1 +t
2

.
3) arctg e
t
=
1
2 sin
2
x
+C. 4) x = (1 + lnx +Cx) cos t. 5) t +C = ctg
_
x−t
2
+
π
4
_
.
6) 1 +tx = Ce
at
. 7) Cu schimbarea de funct ¸ie u = tx, obt ¸inem x
2
= Ce
tx−
1
tx
.
8)

1 +t
2
+

1 +x
2
= C.
13.9 S˘a se determine un factor integrant ¸si s˘a se integreze ecuat ¸ia
(t
3
sinx −2x)dt + (t
4
cos x +t)dx = 0.
R: Avem P
x
= t
3
cos x −2, Q
t
= 4t
3
cos x + 1 ¸si deci
1
Q
_
∂P
∂x

∂Q
∂t
_
= −
3
t
este funct ¸ie numai de t. Ca atare avem
1
µ

dt
= −
3
t
¸si o solut ¸ie particular˘a este µ =
1
t
3
.
ˆ
Inmult ¸ind ecuat ¸ia cu µ, obt ¸inem
_
sinx −
2x
t
3
_
dt +
_
t cos x +
1
t
2
_
dx = 0
a c˘arei solut ¸ie general˘a este t sinx +
x
t
2
= C.
13.10 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸stiind c˘a admit un factor integrant
de forma µ = µ(t):
1)
_
2tx +t
2
x +
1
3
x
3
_
dt +
_
t
2
+x
2
_
dx = 0.
2)
_
t +x
2
_
dt −2txdx = 0.
3) (t sinx +xcos x) dt + (t cos x −xcos x) dx = 0.
4) (t + sint + sinx) dt + cos xdx = 0.
R: 1) µ = e
t
, xe
t
_
t
2
+
1
3
x
2
_
= C. 2) µ =
1
t
2
, ln [t[ −
1
t
x
2
= C.
3) µ = e
t
, (t sinx +xcos x −sinx) e
t
= C.
4) µ = e
t
, 2e
t
sinx + 2e
t
(t −1) +e
t
(sint −cos t) = C.
13.11 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸stiind c˘a admit un factor integrant
de forma µ = µ(x):
1) x(1 +tx) dt −t dx = 0. 2) xdt −
_
t +x
2
_
dx = 0.
3) 2tx(lnx) dt +
_
t
2
+x
2

1 +x
2
_
dx = 0. 4)
_
1 + 3t
2
sinx
_
dt −tctg xdx = 0.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 171
R: 1) µ =
1
x
2
,
t
x
+
1
2
t
2
= C. 2) t = x(x +C).
3) µ =
1
x
, t
2
ln[x[ +
1
3
_
x
2
+ 1
_3
2
= C. 4) µ =
1
sin x
,
t
sin x
+t
3
= C.
13.12 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸stiind c˘a admit un factor integrant
de forma indicat˘a:
1) (t −x) dt + (t +x) dx = 0, µ = µ
_
t
2
+x
2
_
.
2) tx
2
dt +
_
t
2
x −t
_
dx = 0, µ = µ(tx)
3)
_
2t
3
+ 3t
2
x +x
2
−x
3
_
dt +
_
2x
3
+ 3tx
2
+t
2
−t
3
_
dx = 0, µ = µ(t +x) .
4)
_
t
2
+x
2
+ 1
_
dt −2txdx = 0, µ = µ
_
x
2
−t
2
_
.
5) (t −tx) dt +
_
t
2
+x
_
dx = 0, µ = µ
_
t
2
+x
2
_
.
6)
_
3t + 2x +x
2
_
dt +
_
t + 4tx + 5x
2
_
dx = 0, µ
_
t +x
2
_
.
R: 1) µ =
1
t
2
+x
2
,
1
2
ln
_
t
2
+x
2
_
−arctg
t
x
= C. 2) tx −ln[x[ = C.
3) t
3
+tx +x
3
= C (t +x). 4) µ =
_
x
2
−t
2
+ 1
_
−2
, x
2
−t
2
+ 1 = Cx.
5) µ =
_
t
2
+x
2
_3
2
, x −1 = C

t
2
+x
2
. 6) µ = t +x
2
, (t +x)
_
t +x
2
_
2
= C.
13.13 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸ia ecuat ¸iei omogene t
2
+ 2x
2
= txx

, care satisface condit ¸ia
init ¸ial˘a x(1) = 2.
R:Cu schimbarea de variabil˘a x = ty, ecuat ¸ia devine
ydy
1+y
2
=
dt
t
, cu solut ¸ia general˘a
t = C
_
1 +y
2
.
ˆ
Inlocuind pe y, avem t
2
= C

t
2
+x
2
. Condit ¸ia init ¸ial˘a determin˘a pe
C =
1

5
. Solut ¸ia particular˘a c˘autat˘a este t
2

5 =

t
2
+x
2
.
13.14 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene:
1) tx

= x −t. 2) tx

= x +te
x
t
. 3) tx

= −t −x.
4) t
2
x

= x(t −x) . 5) tx

= x +ttg
x
t
. 6) (t −x) x

= t +x.
7) tx

= x +t cos
2 x
t
. 8) 2t
2
x

= t
2
+x
2
. 9) txx

+ 2tx +t
2
= 0.
R: 1) Prin schimbarea de funct ¸ie x = ty ecuat ¸ia se transform˘a ˆıntr-o ecuat ¸ie cu
variabile separabile: y

= −
1
t
, de unde x = t ln
C
t
.
2) Se obt ¸ine ty

= e
y
, de unde x = −t lnln
C
t
.
3) Se obt ¸ine ty

= −1 −2y, de unde x =
C
t

t
2
. 4) t = Ce
t
x
.
5) sin
x
t
= Ct. 7) tg
x
t
= ln(Ct). 8) 2t = (t −x) ln(Ct). 9) ln [t +x[ +
t
t+x
= C.
13.15 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene, cu condit ¸iile init ¸iale
precizate:
1) tx

sin
x
t
+t = xsin
x
t
, cu x(1) = 0.
2) t
2
x

= x
2
+tx +t
2
, cu x(1) = 2.
3) 4tx
_
t
2
+x
2
_
x

+x
4
+ 6t
2
x
2
+t
4
, cu x(1) = 0.
4)
_
x −3t sin
3t
x
_
x

+ 3xsin
3t
x
= 0, cu x
_
π
3
_
= 1.
R: Avem:
1) te = e
cos
x
t
. 2) arctg
x
2t
−2 ln [t[ =
π
4
. 3) t
5
+10t
3
x
2
+5tx
4
= 1. 4) ln[x[−cos
3t
x
= 1.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 172
13.16 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale reductibile la ecuat ¸ii omogene:
1) (t +x −3) x

= t −x + 1. 2) (t −2x + 3) x

= 2t −4x + 1.
3) (t −x + 4) x

+t +x −2 = 0. 4) (2t + 2x −1) x

+t +x + 1 = 0.
5) (t −x −2) x

+t +x = 0. 6) (3t −7x −3) x

= 3x −7t + 7.
7) (3t + 2x −5) x

+ 2t + 3x −5 8) (4t + 2x + 1) x

+ 8t + 4x + 1 = 0.
9) (t −2x + 3) x

+ 2t +x −1 = 0. 10) (6t + 2x −10) x

= 2t + 9x −20.
R: 1) t
2
−2tx −x
2
+ 2t + 6x = C. 2) (1 −3t + 6x)
10
9
e
4t−2x
3
= C.
3) t
2
+ 2tx −x
2
−4t + 8x = C. 4) t + 2x + 3 ln[t +x −2[ = C.
5) x
2
−2tx −t
2
+ 4x = C. 6) (t +x −1)
5
(t −x −1)
2
= C.
7) x
2
+ 3tx +t
2
−5t −5x = C. 8) (4t + 2x + 1)
2
= 4t +C.
9) t
2
+tx −x
2
−t + 3x = C. 10) (x −2t)
2
= C (t + 2x −5).
13.17 S˘a se integreze ecuat ¸ia liniar˘a neomogen˘a x

= xtg t + cos t, t ∈ R¸ ¦
π
2
+nπ¦.
R: Ecuat ¸ia omogen˘a corespunz˘atoare, x

= xtg t, are solut ¸ia general˘a x(t) = C
1
cos t
,
t ∈ R ¸ ¦
π
2
+ nπ¦. C˘aut˘am pentru ecuat ¸ia neomogen˘a o solut ¸ie particular˘a de forma
x

(t) = u(t)
1
cos t
. Se obt ¸ine pentru u ecuat ¸ia u

= cos
2
t, de unde u(t) =
1
2
t +
1
4
sin2t.
ˆ
In consecint ¸˘a, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date este
x(t) = C
1
cos t
+ (
1
2
t +
1
4
sin2t)
1
cos t
, t ∈ R ¸ ¦
π
2
+nπ¦.
13.18 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii liniare de ordinul ˆıntˆai:
1) x

−xctg t + 2t sint = 0. 2)
_
1 +t
2
_
x

+x −arctg t = 0.
3) x

+ax −be
pt
= 0, a, b, p ∈ R. 4) tx


1
t+1
x −t + 1 = 0.
5)
_
t
2
−1
_3
2
x

t
3
+ 3tx

t
2
−1 = 0. 6)

1 +t
2
x

+x +t −

1 +t
2
= 0.
7) t
_
t
3
+ 1
_
x

+
_
2t
3
−1
_
x =
t
3
−2
t
. 8) x


n
t+1
x = e
t
(t + 1)
n
, n ∈ N.
R: 1) x(t) = t
2
sint +C sint. 2) x(t) = arctg t −1 +Ce
−arctg t
.
3) x(t) =
b
a+p
e
pt
+Ce
−at
, pentru p ,= −a ¸si x(t) = (bt +C) e
−at
, pentru p = −a.
4) x(t) = t + 1 +
C
t+1
e
t
. 5) x(t) =
1
4
_
C −t
4
_ _
t
2
−1
_

3
2
.
6) x(t) =
1
t+

1+t
2
_
ln
_
t +

1 +t
2
_
+C
_
.
7) x(t) =
1
t
+
Ct
t
3
+1
. 8) x(t) = (e
t
+C) (t + 1)
n
.
13.19 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii liniare de ordinul ˆıntˆai, cu condit ¸iile init ¸iale
precizate:
1) x

=
x
1−t
2
−t −1, cu x(0) = 0. 2) tx

+x = e
t
, cu x(a) = b (a ,= 0) .
3) tx

−nx = t
n+1
lnt, cu x(1) = 0. 4) x

cos
2
t +x −tg t = 0 cu x(0) = 0.
5) tx

−nx = t
n+1
e
t
, cu x(1) = 1. 6) tx

+
_
2t
2
−1
_
x = 2t
2
−1, cu x(1) = 1 −
1
e
.
R: 1) x(t) =
_
1
2
t

1 −t
2
+
1
2
arcsint
_
_
1+t
1−t
. 2) x(t) =
1
t
(e
t
−e
a
+ab).
3) x(t) =
1
4
_
t
n
−t
n+2
_
+
1
2
t
n+2
ln[t[. 4) x(t) = −1 + tg t +e
−tg t
.
5) x(t) = t
n
(e
t
−e + 1). 6) x(t) = 1 −te
−t
2
.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 173
13.20 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Bernoulli:
1) tx

+x +t
t
x
2
= 0. 2) 2txx

−x
2
+t = 0.
3) 3tx

= x
_
1 +t sint −3x
3
sint
_
. 4) x

= 2tx +t
3

x.
5) x

= tx −tx
3
. 6) tx

+x = x
2
lnt.
7) 3tx
2
x

−2x
3
= t
3
. 8) 2x

sint +xcos t = x
3
sin
2
t.
R: 1) x
_
t
2
+Ct
_
= 1. 2) x
2
= t ln
C
t
. 3) x
3
(3 +Ce
cos t
) = t.
4) x =
_
Ce
t
2
2

t
2
+2
2
_
2
. 5)
_
1 +Ce
−t
2
_
x
2
= 1. 6) x(1 +Ct + ln t) = 1.
7) x
3
= t
3
+Ct
2
. 8) x
2
(C −t) sint = 1.
13.21 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Bernoulli:
1) 3t
2
dt =
_
t
3
+e
x
_
dx. 2) txdt +
_
t
2
+x
2
+ 1
_
dx.
3) tx

+x = t
3
x
4
. 4)
_
t
2
lnx −t
_
dx = xdt.
5) tx

+ 2x = 3t
3
x
4
3
. 6) x


2t
1+t
2
x = 4

x

1+t
2
arctg t.
R: 1) t
3
e
−x
= x +C. 2) x
4
+ 2t
2
x
2
+ 2x
2
= C. 3) tx
3
_
3 ln
C
t
= 1.
4) t (1 −Cx + lnx) = 1. 5) x

1
3
= Ct
2
3

3
7
t
3
. 6) x(t) =
_
1 +t
2
_ _
C + arctg
2
t
_
2
.
13.22 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Bernoulli, cu condit ¸iile
init ¸iale precizate:
1) x

+x = e
t
2

x, cu x(0) =
9
4
.
2)
_
t
3
+ 1
_
x

+ 3t
2
x = x
2
_
t
3
+ 1
_
2
sint, cu x(0) = 1.
3)
_
x
2
+ 2x +t
2
_
x

+ 2t = 0, cu x(1) = 0.
4) 2
_
t
2
−1
_
xx

−tx
2
= t
_
t
2
−1
_
, cu x
_√
2
_
=

2.
5) x

−xcos t = x
n−1
sin2t, n ,= 1, n ∈ N¸ ¦1, 2¦ , cu x(π) = 1.
R: 1) x(t) = e
−t
_
1
2
e
t
+ 1
_
2
. 2) x(t) =
1
(t
3
+1) cos t
. 3) t
2
+x
2
= e
−x
.
4) x
2
= t
2
−1 +

t
2
−1. 5) x
1−n
= 2 sin t +
2
n−1
+
n−3
n−1
e
(n−1) sin t
.
13.23 S˘a se arate c˘a ecuat ¸iile diferent ¸iale de tip Riccati de forma t
2
x

= at
2
x
2
+btx+c,
a, b, c ∈ R, admit solut ¸ii particulare de forma x

(t) = αt
−1
, dac˘a (b + 1)
2
− 4ac ≥ 0.
S˘a se integreze apoi ecuat ¸iile diferent ¸iale:
1) 2t
2
x

= t
2
x
2
+ 1. 2) 4t
2
_
x

+x
2
_
+ 1 = 0.
3) t
2
x

+ (2 −tx)
2
= 0. 4) t
2
x

= t
2
x
2
+tx + 1.
R:
ˆ
Intr-adev˘ar, x

(t) = αt
−1
este solut ¸ie dac˘a aα
2
+ (b + 1) α + c = 0, ecuat ¸ie care
are r˘ad˘acini reale dac˘a (b + 1)
2
− 4ac ≥ 0. 1) O solut ¸ie particular˘a este x

(t) = −t
−1
.
Efectuˆand schimbarea de funct ¸ie x = −
1
t
+
1
y
, obt ¸inem ecuat ¸ia liniar˘a 2t
2
y

= 2ty − t
2
,
a c˘arei solut ¸ie general˘a este: y (t) =
t
2
(C −lnt). Deci, x(t) = −
1
t
+
2
t(C−ln|t|)
.
2) x(t) =
1
2t
+
1
t(C+ln|t|)
. 3) x(t) =
1
t
+
3t
2
t
3
+C
. 4) x(t) = −
1
t
+
1
t(C−ln|t|)
.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 174
13.24 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Riccati, ¸stiind c˘a admit
solut ¸iile particulare indicate:
1) x

−x
2
+ 2e
t
x = e
t
+e
2t
, x

(t) = e
t
.
2) tx

−x
2
+ (2t + 1) x = t
2
+ 2t, x

(t) = t.
3) x

+x
2
sint = 2
sin t
cos
2
t
, x

(t) =
1
cos t
.
4)
_
t
2
−1
_
x

+x
2
−2tx + 1 = 0, x

(t) = t.
5) t
2
x

+t
2
x
2
+tx = 4, x

(t) =
2
t
.
6)
_
1 +t
3
_
x

−x
2
−t
2
x = 2t, x

(t) = t
2
.
7) x

−x
2

1
t
x + 9t
2
= 0, x

(t) = 3t.
8) t
2
_
x

+x
2
_
−2 (tx −1) = 0, x

(t) =
2
t
.
R: 1) x(t) = e
t
+
1
C−t
. 2) x(t) = t +
1
Ct+1
. 3) x(t) =
1
cos t
+
3 cos
2
t
3C−cos
3
t
.
4)
1
x−t
=
1
2
ln
¸
¸
¸
t−1
t+1
¸
¸
¸ +C. 5) x(t) =
2
t
+
4
Ct
5
−t
. 6) x(t) = t
2
+
1+t
3
C−t
.
7) x(t) = 3t +
t
6Ce
−3t
2
−1
. 8) x(t) =
2
t
+
1
t(Ct−1)
.
13.25 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Riccati, ¸stiind c˘a admit
solut ¸iile particulare de forma x

(t) = αt
n
, α ∈ R, n ∈ N:
1) t (2t −1) x

+x
2
+ (4t + 1) x + 4t = 0. 2)
_
t
5
−1
_
x

+ 2tx
2
−t
4
x −3t
2
= 0.
R: 1) n = 1, α = 2, x(t) =
4Ct
3
−1
Ct
4
−t
. 2) n = 3, α = −1, x(t) =
Ct
3
−1
t
2
−C
.
13.2 Alte ecuat ¸ii integrabile prin metode elementare
13.26 S˘a se integreze ecuat ¸ia x = a
n
(x

)
n
+a
n−1
(x

)
n−1
+ +a
1
x

+a
0
.
R: Punem x

= p. Atunci dx = p dt, dt =
1
p
dx, de unde
t =
_
1
p
(na
n
p
n−1
+ (n −1)a
n−1
p
n−2
+ +a
1
) dp.
Solut ¸ia general˘a este dat˘a de
_
t =
n
n−1
a
n
p
n−1
+
n−1
n−2
a
n−1
p
n−2
+ +a
2
p +a
1
lnp +C,
x = a
n
p
n
+a
n−1
p
n−1
+ +a
1
p +a
0
, p > 0.
13.27 S˘a se integreze ecuat ¸ia x = (x

)
2
tg x

.
R: t = ptg p −ln(cos p) +C, x = p
2
tg p.
13.28 S˘a se integreze ecuat ¸iile:
1) x
2
3
+ (x

)
2
3
= 1. 2) x
2
5
+ (x

)
2
5
= a
2
5
, a ,= 0.
R: 1) Lu˘am x = cos
3
τ ¸si x

= sin
3
τ. Rezult˘a t = 3τ + 3tg τ + C, x = cos
3
τ. 2)
Lu˘am x = a sin
5
τ ¸si x

= a cos
5
τ. Rezult˘a t = 5
_
1
3
tg
3
τ −tg τ +τ
_
+C, x = a sin
5
τ.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 175
13.29 S˘a se integreze ecuat ¸iile:
1) t = 2x

+e
x

. 2) t = x

sinx

+ cos x

.
3) t =
_
2 (x

)
2
−2x

+ 1
_
e
2x

. 4) t = x

sinx

.
R: 1) Punem x

= p. Atunci t = 2p +e
p
, dx = p dt = (2p +pe
p
) dp. Solut ¸ia general˘a
este dat˘a de
t = 2p +e
p
, x = p
2
+ (p −1)e
p
+C.
2) t = p sinp + cos p, x =
_
p
2
−2
_
sinp + 2p cos p +C.
3) t =
_
2p
2
−2p + 1
_
e
2p
, x =
_
2p
3
−3p
2
+ 3p −
3
2
_
e
2p
+C.
4) t = p sinp, x =
_
p
2
−1
_
sinp +p cos p +C.
13.30 S˘a se integreze ecuat ¸ia Lagrange x = 2tx

+ (x

)
2
.
R: Punem x

= p. Atunci x = 2tp + p
2
¸si diferent ¸iem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp.
Dar dx = p dt ¸si deci
dt
dp
= −
2
p
t − 1, care este o ecuat ¸ie liniar˘a, a c˘arei solut ¸ie general˘a,
pentru p ,= 0, este t =
C
p
2

p
3
, ˆıncˆat solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date se scrie
t =
C
p
2

p
3
, x =
2C
p
+
p
2
3
, p ∈ R¸ ¦0¦.
Pentru p = 0 se obt ¸ine x(t) ≡ 0, care este o solut ¸ie singular˘a.
13.31 S˘a se integreze ecuat ¸ia Clairaut x = tx

+ (x

)
n
.
R: Punem x

= p ¸si derivˆand obt ¸inem: p = tp

+p +np
n−1
p

sau p

(t +np
n−1
) = 0.
Avem: p

= 0, p = C, care d˘a solut ¸ia general˘a x(t) = Ct + C
n
. Sau t = −np
n−1
,
x = (1 −n)p
n
, care reprezint˘a o integral˘a singular˘a.
13.32 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii de tip Lagrange sau Clairaut:
1) x = 2tx

+ lnx

. 2) x = t (1 +x

) + (x

)
2
. 3) x = 2tx

+ sinx

.
4) x =
3
2
tx

+e
x

. 5) x = 2t + (x

)
2
−4x

. 6) x = (x

)
3
+t (x

)
2
.
7) x = (x

)
2
+t (x

)
2
. 8) x = tx

+
_
1 + (x

)
2
. 9) x = 1 +tx

+ (x

)
2
.
10) x = 2tx

−4 (x

)
3
. 11) x = tx

+x

(1 −x

) . 12) t (x

)
2
−xx

= 1.
R: 1) t =
C
p
2

1
p
, x + lnp +
2C
p
−2, p > 0.
2) t = 2 (1 −p) +Ce
−p
, x = [2 (1 −p) +Ce
−p
] (1 +p) +p
2
.
3) t =
C
p
2

cos p
p
2

sin p
p
, x =
2C
p

2 cos p
p
−sinp, p ,= 0 ¸si x = 0, solut ¸ie singular˘a.
4) t =
C
p
3
−2e
p
_
1
p

2
p
2
+
2
p
3
_
, x =
3C
2p
2
−2e
p
_
1 −
3
p
+
3
p
2
_
, p ,= 0.
5) t = 2p +C, x = p
2
+ 2C ¸si x = 2t −4, solut ¸ie singular˘a.
6) t =
1
(p−1)
2
_
C −p
3
+
3
2
p
2
_
, x =
p
2
(p−1)
2
_
C +p −
p
2
2
_
¸si x = 0, x = t + 1, solut ¸ii
singulare.
7) t =
1
(p−1)
2
−1, x =
Cp
2
(p−1)
2
¸si x = 0, x = t + 1, solut ¸ii singulare.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 176
8) x = Ct +

1 +C
2
¸si t
2
+x
2
= 1, solut ¸ie singular˘a.
9) x = Ct + 1 +C
2
¸si t = −2p, x = 1 −p
2
, solut ¸ie singular˘a.
10) t = 3p
2
+Cp
−2
, x = 2p
3
−2Cp
−1
, p ,= 0 ¸si x = 0, solut ¸ie singular˘a.
11) x = Ct +C (1 −C) ¸si t = 2p −1, x = p
2
, solut ¸ie singular˘a.
12) t = Cx +C
2
¸si x
2
+ 4t = 0, solut ¸ie singular˘a.
13.33 S˘a se integreze ecuat ¸iile:
1) xx

+ (t −x) x

−t = 0. 2) (x

)
2
−(2x +t) x

+ 2tx = 0.
R: 1) Ecuat ¸ia se mai scrie: t (x

−1) +xx

(x

−1) = 0, deci x

= 1 sau t = −xx

. De
unde: x = t +C
1
sau x
2
+t
2
= C
2
.
2) Ecuat ¸ia se mai scrie: t (x

−2x) = x

(x

−2x), deci x

= 2x sau x

= t. De unde
x = C
1
e
2t
sau x =
1
2
t
2
+C
2
.
13.34 S˘a se integreze ecuat ¸ia (x

)
2
+tx

+ 3x +t
2
= 0.
R: Punem x

= p, avem p
2
+ tp + 3x + t
2
= 0. Deriv˘am ˆın raport cu t: 2pp

+ p +
tp

+ 3p + 2t = 0 sau (2p + 1)(p

+ 2) = 0. Din p

= −2 urmeaz˘a p = −2t + C, de unde
solut ¸ia general˘a
x(t) = −
1
3
[t
2
+t(C −2t) + (C −2t)
2
], t ∈ R.
Apoi t = −2p ¸si x = −p
2
, care reprezint˘a o integral˘a singular˘a.
13.35 S˘a se integreze ecuat ¸ia t =
1
x

x + (x

)
n
.
R: Punem x

= p, avem t =
1
p
x+p
n
. Deriv˘amˆın raport cu x. Obt ¸inem
dp
dx
(np
n−1

1
p
2
) = 0. Deci
dp
dx
= 0, p = C, de unde solut ¸ia general˘a t(x) =
1
C
x +C
n
, sau x = np
n+1
,
t = (n + 1)p
n
, care reprezint˘a o integral˘a singular˘a.
13.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin superior
13.36 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia ecuat ¸iei x
(5)
= 0, care satisface condit ¸iile init ¸iale:
x(0) = 1, x

(0) = 0, x

(0) = −1, x
(3)
(0) = 0, x
(4)
(0) = 1.
R: Solut ¸ia general˘a este x(t) =
C
1
4!
t
4
+
C
2
3!
t
3
+
C
3
2!
t
2
+
C
4
1!
t + C
5
. Condit ¸iile init ¸iale
precizate conduc la solut ¸ia particular˘a x(t) =
1
24
t
4

1
2
t
2
+ 1, t ∈ R.
13.37 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei x

=
1
t
.
R: x(t) = t ln[t[ +C
1
t +C
2
.
13.38 S˘a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei x

= sin t, care satisface condit ¸iile init ¸iale
x(0) = 1, x

(0) = −1, x

(0) = 0.
R: Prin trei integr˘ari succesive obt ¸inem solut ¸ia general˘a x(t) = cos t+
1
2
C
1
t
2
+C
2
t+C
3
.
Solut ¸ia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t +t
2
−t.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 177
13.39 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei t = x

+ lnx

.
R: Punem x

= τ. Atunci t = τ + lnτ. Avem dx

= τ dt = τ(1 +
1
τ
) τ. Se obt ¸ine
solut ¸ia general˘a t = τ + lnτ, x =
1
6
τ
3
+
3
4
τ
2
+C
1
(τ + ln τ) +C
2
.
13.40 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei t = e
x

−(x

)
2
.
R: Punem x

= τ. Atunci t = e
τ
− τ
2
. Avem dx

= τ dt = τ (e
τ
−2τ) dτ. De unde
x

= τe
τ
− e
τ

2
3
τ
3
+ C
1
. Apoi dx = x

dt =
_
τe
τ
−e
τ

2
3
τ
3
+C
1
_
(e
τ
−2τ) dτ. De
unde
x =
_
1
2
τ −
3
4
_
e

+
_
2τ −2 −
2
3
τ
3
+C
1
_
e
τ
+
4
15
τ
5
−C
1
τ
2
+C
2
.
13.41 S˘a se integreze ecuat ¸iile: 1) x

= 1 − (x

)
2
. 2) (x

)
2
+ (x

)
2
= 1. 3) (x

)
2
=
2x

.
R: 1) O reprezentare parametric˘a a ecuat ¸iei este: x

= τ, x

= 1 −τ
2
. Din dx

= dτ
¸si dx

=
_
1 −τ
2
_
dt, obt ¸inem dt =
1
1−τ
2
dτ. Deci t =
1
2
ln
¸
¸
¸
1+τ
1−τ
¸
¸
¸ + C
1
. Din dx = τ dt =
τ
1−τ
2
dτ, de unde x = −
1
2
ln
¸
¸
1 −τ
2
¸
¸
+C
2
.
2) O reprezentare parametric˘a a ecuat ¸iei este: x

= cos τ, x

= sinτ. Din dx

=
−sinτ dτ ¸si dx

= sin τ dt, rezult˘a dt = −dτ, deci t = −τ + C
1
. Din dx

= cos τ dt =
−cos τ dτ, urmeaz˘a x

= −sinτ + C
2
, iar din dx = (−sinτ +C
2
) dt = (sinτ −C
2
) dτ,
deducem x = −cos τ −C
2
τ +C
3
.
3) Lu˘am x

= 2τ. Atunci x

= 2τ
2
. Din dx

= 4τ dτ ¸si dx

= 2τ dt, rezult˘a
dt = 2 dτ, deci t = 2τ + C
1
. Din dx

= 2τ
2
dt = 4τ
2
dτ, urmeaz˘a x

=
4
3
τ
3
+ C
2
, iar din
dx =
_
4
3
τ
3
+C
2
_
dt = 2
_
4
3
τ
3
+C
2
_
dτ, deducem x =
2
3
τ
4
+ 2C
2
τ +C
3
.
13.42 S˘a se integreze ecuat ¸ia x
(3)
x
(4)
= −1.
R: O reprezentare parametric˘a este x
(3)
= τ, x
(4)
= −
1
τ
, τ ,= 0. Obt ¸inem dx
(3)
= dτ,
dx
(3)
= −
1
τ
dt, deci dt = −τ dτ. Se obt ¸ine solut ¸ia general˘a
t = −
1
2
τ
2
+C
1
, x = −
1
105
τ
7
+
1
8
C
1
τ
4

1
2
C
2
τ
2
+C
3
.
13.4 Ecuat ¸ii c˘arora li se poate mic¸sora ordinul
13.43 S˘a se integreze ecuat ¸ia x
(n)
sint −x
(n−1)
cos t + 1 = 0.
R: Punem x
(n−1)
= u ¸si ecuat ¸ia se transform˘a ˆıntr-o ecuat ¸ie liniar˘a ˆın u: u

sint −
ucos t +1 = 0. Cu solut ¸ia u(t) = cos t +C
1
sint. Deci x
(n−1)
= cos t +C
1
sint, cu solut ¸ia
general˘a:
x(t) = cos
_
t −
n −1
2
π
_
+C
1
sin
_
t −
n −1
2
π
_
+
C
2
(n −2)!
t
n−2
+ +
C
n−1
1!
t +C
n
.
13.44 S˘a se integreze ecuat ¸ia xx

−(x

)
2
= x
2
.
CAPITOLUL 13. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE ORDINARE 178
R: Ecuat ¸ia nu cont ¸ine pe t explicit. Punem x

= u, x

= u
du
dx
¸si obt ¸inem ecuat ¸ia
xu
du
dx
= u
2
+ x
2
, care este o ecuat ¸ie omogen˘a. Luˆand u = xy, obt ¸inem y dy =
1
x
dx, de
unde y
2
= 2 ln [x[ +C
1
, deci x

= x

2 ln x +C
1
, cu solut ¸ia x = e
1
2
((t−C
2
)
2
−C
1)
.
13.45 S˘a se integreze ecuat ¸iile: 1) txx

+t (x

)
2
−xx

= 0. 2) t
2
xx

= (x −tx

)
2
.
R: Ecuat ¸iile sunt omogene ˆın x, x

, x

. 1) Cu schimbarea de funct ¸ie
x

x
= u, obt ¸inem
x

= xu, x

= x(u
2
+u

) ¸si deci ecuat ¸ia devine tu

−u+2tu
2
= 0. Rezult˘a x = C
2

t
2
+C
1
.
2) x = C
2
te

C
1
t
.
13.46 S˘a se integreze ecuat ¸ia t
2
xx

+t
2
(x

)
2
−5txx

+ 4x
2
= 0.
R: Ecuat ¸ia este omogen˘a de ordinul patru ˆın t, x, dt, dx, d
2
x.
ˆ
Imp˘art ¸ind prin t
2
se
poate pune sub forma
x
t
tx

+ (x

)
2
− 5
x
t
x

+ 4
_
x
t
_
2
= 0. Punem t = e
τ
, x = tu
¸si ecuat ¸ia devine uu

+ (u

)
2
− 2uu

= 0. Luˆand acum u

= p obt ¸inem ecuat ¸ia liniar˘a
dp
du
+
1
u
p − 2 = 0, cu solut ¸ia p (u) =
1
u
_
u
2
+C
1
_
. Deci u

=
1
u
_
u
2
+C
1
_
. De unde
u
2
(τ) = C
2
e

−C
1
. Rezult˘a x
2
= t
2
_
C
2
t
2
−C
1
_
.
Capitolul 14
Ecuat ¸ii ¸si sisteme diferent ¸iale
liniare
14.1 Sisteme diferent ¸iale liniare de ordinul ˆıntˆai
14.1 Se d˘a sistemul:
x

= −
3
t
x −
1
t
y, y

=
1
t
x −
1
t
y, t > 0.
S˘a se verifice c˘a:
x
1
=
1
t
2
, y
1
= −
1
t
2
, x
2
=
1
t
2
lnt, y
2
= −
1
t
2
(1 + ln t),
formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸si s˘a se scrie solut ¸ia general˘a a sistemului.
R: Solut ¸ia general˘a este:
x(t) =
1
t
2
(C
1
+C
2
lnt) , y(t) = −
1
t
2
(C
1
lnt +C
2
(1 + ln t)) .
14.2 Se d˘a sistemul:
x

= −
1
t
x +
1
t
y, y

= −
4
t
x +
3
t
y + 2, t > 0.
S˘a se verifice c˘a:
x
1
= t, y
1
= 2t, x
2
= t lnt, y
2
= t(1 + 2 lnt),
formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸si s˘a se scrie solut ¸ia general˘a a sistemului.
R: O solut ¸ie particular˘a a sistemului este: x

(t) = t ln
2
t, y

(t) = 2t(ln
2
t + lnt).
179
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 180
14.3 Se d˘a sistemul:
tx

= x +y, ty

= −y +
t
(t + 1)
2
−ln(t + 1), t > 0.
S˘a se verifice c˘a:
x
1
= t, y
1
= 0, x
2
=
1
t
, y
2
= −
2
t
,
formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸si s˘a se scrie solut ¸ia general˘a a sistemului.
R: O solut ¸ie particular˘a a sistemului este: x

= ln(t + 1), y

=
t
t+1
−ln(t + 1).
14.4 Se d˘a sistemul:
x

=
4
t
x −
4
t
2
y +
1
t
, y

= 2 x −
1
t
y +t, t ∈ (0, ∞).
S˘a se verifice c˘a: x
1
(t) = 1, y
1
(t) = t ¸si x
2
(t) = 2t
2
, y
2
(t) = t
3
, t ∈ (0, ∞), formeaz˘a un
sistem fundamental de solut ¸ii ¸si s˘a se scrie solut ¸ia general˘a a sistemului.
R: Deoarece W(t) = −t
3
,= 0, cele dou˘a solut ¸ii formeaz˘a un sistem fundametal de
solut ¸ii pentru sistemul dat ¸si deci solut ¸ia general˘a a sistemului omogen corespunz˘ator
este
x(t) = C
1
+ 2C
2
t
2
, y(t) = C
1
t +C
2
t
3
.
C˘aut˘am pentru sistemul neomogen o solut ¸ie particular˘a de forma
x

(t) = u(t) + 2t
2
v(t), y(t) = t u(t) +t
3
v(t).
Derivˆand ¸si ˆınlocuind ˆın sistem, obt ¸inem
u

+ 2t
2
v

=
1
t
, u

+t
3
v

= t,
sau, rezolvˆand ˆın privint ¸a lui u

¸si v

:
u

= 2 −
1
t
, v

= −
1
t
2
+
1
t
3
,
de unde, prin integrare u(t) = 2t − lnt, v(t) =
1
t

1
2t
2
.
ˆ
Inlocuind ˆın x

(t) ¸si y

(t),
obt ¸inem solut ¸ia particular˘a a sistemului neomogen
x

(t) = 4t −1 −lnt, y

(t) = 3t
2

1
2
t −t lnt
¸si deci solut ¸ia general˘a a sistemului neomogen este
x(t) = C
1
+ 2C
2
t
2
+ 4t −1 −lnt, y(t) = C
1
t +C
2
t
3
+ 3t
2

1
2
t −t lnt, t > 0.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 181
14.2 Sisteme diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i con-
stant ¸i
14.5 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemului diferent ¸ial liniar omogen cu coefici-
ent ¸i constant ¸i:
x

= 3y −4z, y

= −z, z

= −2x +y.
R: Matricea transform˘arii liniare asociate este
A =
_
_
0 3 −4
0 0 −1
−2 1 0
_
_
.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a a transform˘arii liniare T este λ
3
−7λ−6 = 0, cu r˘ad˘acinile λ
1
= −1,
λ
2
= −2, λ
3
= 3, simple. Deci transformarea T poate fi adus˘a la expresia canonic˘a.
Vectorii proprii corespunz˘atori sunt
u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (5, 2, 4), u
3
= (5, 1, −3).
Deci funct ¸iile
x
1
(t) = e
−t
(1, 1, 1), x
2
(t) = e
−2t
(5, 2, 4), x
3
(t) = e
3t
(5, 1, −3)
formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii. Solut ¸ia general˘a a sistemului se scrie atunci
_
_
_
x(t) = C
1
e
−t
+ 5C
2
e
−2t
+ 5C
3
e
3t
,
y(t) = C
1
e
−t
+ 2C
2
e
−2t
+ C
3
e
3t
, t ∈ R.
z(t) = C
1
e
−t
+ 4C
2
e
−2t
−3C
3
e
3t
,
14.6 S˘a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemului
x

= y, y

= −x.
R: Ecuat ¸ia caracteristic˘a este λ
2
+ 1 = 0 ¸si deci λ
1
= i, λ
2
= −i, iar vectorii proprii
corespunz˘atori u
1
= (1, i), u
2
= (1, −i). Un sistem fundamental de solut ¸ii (complexe) va

x
1
(t) = (e
it
, ie
it
), x
2
(t) = (e
−it
, −ie
−it
).
Prin schimbarea precedent˘a, obt ¸inem sistemul fundamental de solut ¸ii (reale)
y
1
(t) = (cos t, −sint), y
2
(t) = (sin t, cos t),
ˆıncˆat, solut ¸ia general˘a a sistemului diferent ¸ial dat se va scrie
x(t) = C
1
cos t +C
2
sint, y(t) = −C
1
sint +C
2
cos t.
14.7 S˘a se determine solut ¸iile generale ale sistemelor:
1)
_
x

= x +y,
y

= x −y.
2)
_
x

= 3x + 8y,
y

= −x −3y.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 182
R: Avem:
1) x(t) = C
1
e
t

2
+C
2
e
−t

2
, y (t) = C
1
_√
2 −1
_
e
t

2
−C
2
_√
2 + 1
_
e
−t

2
.
2) x(t) = −4C
1
e
t
−2C
2
e
−t
, y (t) = C
1
e
t
+C
2
e
−t
.
14.8 S˘a se determine solut ¸ia sistemului: x

= 2x + y, y

= x + 2y, care satisface
condit ¸iile init ¸iale: x(0) = 1, y (0) = 3.
R: x(t) =
1
e
3t
−e
t
, y (t) = 2e
3t
+e
t
.
14.9 S˘a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemului x

= y, y

= −x + 2y.
R: Ecuat ¸ia caracteristic˘a este (λ − 1)
2
= 0 ¸si deci λ
1
= 1, cu m
1
= 2, iar vectorul
propriu corespunz˘ator u
1
= (1, 1). Transformarea liniar˘a T nu poate fi adus˘a la expresia
canonic˘a. C˘aut˘am atunci solut ¸ia general˘a sub forma x(t) = (a +bt)e
t
, y(t) = (c +dt)e
t
.
Derivˆand ¸si ˆınlocuind ˆın sistem, obt ¸inem pentru a, b, c, d sistemul: a + b = c, b = d,
a − c + d = 0, b −2c + d = 0, care este compatibil dublu nedeterminat. Luˆand a = C
1
,
b = C
2
, g˘asim c = C
1
+C
2
, d = C
2
a.ˆı. solut ¸ia general˘a va fi
x(t) = (C
1
+C
2
t)e
t
, y(t) = (C
1
+C
2
+C
2
t)e
t
.
14.10 S˘a se rezolve sistemul liniar: x

= Ax, ˆın care:
A =
_
_
2 −1 0
−1 0 2
0 −1 2
_
_
.
R: Valorile proprii ale matricei A sunt: λ
1
= 2, m
1
= 1, u
1
= (2, 0, 1), λ
2
= 1, m
2
= 2,
u
2
= (1, 1, 1). O solut ¸ie a sistemului este x
1
(t) = (2, 0, 1)e
2t
. Corespunz˘ator valorii
proprii λ
2
= 1, m
2
= 2, c˘aut˘am o solut ¸ie de forma: x(t) = (a
1
+b
1
t, a
2
+b
2
t, a
3
+b
3
t)e
t
.
Se obt ¸ine prin identificare: x(t) = (C
2
+C
3
t, C
2
−C
3
+C
3
t, C
2
+C
3
t)e
t
. Solut ¸ia general˘a
este:
_
_
_
x(t) = 2C
1
e
2t
+ (C
2
+C
3
t)e
t
,
y(t) = (C
2
−C
3
+C
3
t)e
t
,
z(t) = C
1
e
t
+ (C
2
+C
3
t)e
t
.
14.11 S˘a se rezolve sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene:
1)
_
x

= 2x +y,
y

= −x + 4y.
2)
_
x

= x −5y,
y

= 2x −y.
3)
_
x

= 5x −y,
y

= x + 3y.
R: 1) λ
2
−6λ + 9 = 0, λ
1
= 3, m
1
= 2. C˘aut˘am solut ¸ia sub forma:
x(t) = (a
1
+b
1
t, a
2
+b
2
t)e
3t
. Se obt ¸ine:
x(t) = (C
1
+C
2
t)e
3t
, y(t) = (C
1
+C
2
+C
2
t)e
3t
.
2) λ
2
+ 9 = 0, λ
1
= 3i, λ
2
= −3i. Se obt ¸in solut ¸iile complexe:
x
1
(t) =
_
1
2
+
3
2
i, 1
_
e
3it
, x
2
(t) =
_
1
2

3
2
i, 1
_
e
−3it
.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 183
Dar:
_
1
2
(x
1
(t) +x
2
(t)) =
_
1
2
cos 3t −
3
2
sin3t, cos 3t
_
,
1
2i
(x
1
(t) −x
2
(t)) =
_
1
2
cos 3t +
3
2
sin3t, sin3t
_
,
sunt solut ¸ii liniar independente
reale.
Deci:
_
x(t) = C
1
_
1
2
cos 3t −
3
2
sin3t
_
+C
2
_
3
2
cos 3t +
1
2
sin3t
_
,
y(t) = C
1
cos 3t +C
2
sin3t.
3) x(t) = (C
1
+C
2
+C
2
t) e
4t
, y (t) = (C
1
+C
2
t) e
4t
.
14.12 S˘a se rezolve sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene:
1)
_
x

= 4x −3y,
y

= 3x + 4y.
2)
_
x

= 12x −5y,
y

= 5x + 12y.
3
_
x

= x −5y,
y

= 2x −y.
R: Avem:
1) x(t) = (C
1
cos 3t −C
2
sin3t) e
4t
, y (t) = (C
1
sin3t +C
2
cos 3t) e
4t
.
2) x(t) = (C
1
cos 5t −C
2
sin5t) e
12t
, y (t) = (C
1
sin5t +C
2
cos 5t) e
12t
.
3) x(t) = C
1
cos 3t + (5C
2
−3C
1
) sin3t, y (t) = C
2
sin3t + (2C
1
−3C
2
) cos 3t.
14.13 S˘a se rezolve sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene:
1)
_
_
_
x

= 3x −y +z,
y

= −x + 5y −z,
z

= x −y + 3z.
2)
_
_
_
x

= 2x +y,
y

= x + 3y −z,
z

= −x + 2y + 3z.
3)
_
_
_
x

= −x +y +z,
y

= x −y +z,
z

= x +y +z.
R: 1) λ
3
−11λ
2
+ 36λ −36 = 0, λ
1
= 2, λ
2
= 3, λ
3
= 6. Se obt ¸ine:
_
_
_
x(t) = C
1
e
2t
+C
2
e
3t
+C
3
= C
1
e
2t
+C
2
e
3t
+C
3
e
6t
,
y(t) = C
2
e
3t
−2C
3
e
6t
,
z(t) = −C
1
e
2t
+C
2
e
3t
+C
3
e
6t
.
2) λ
3
−8λ
2
+ 22λ −20 = 0, valorile proprii: 2, 3 +i, 3 −i ¸si deci:
_
_
_
x
1
(t) = (1, 0, 1) = (1, 0, 1) e
2t
,
x
2
(t) = (1, 1 +i, 2 −i)e
(3+i)t
,
x
3
(t) = (1, 1 −i, 2 +i)e
(3−i)t
.
Solut ¸ia real˘a este:
_
_
_
x(t) = C
1
e
2t
+ (C
2
cos t +C
3
sint)e
3t
,
y(t) = (C
2
(cos t −sint) +C
3
(cos t + sin t)) e
3t
,
z(t) = C
1
e
2t
+ (C
2
(2 cos t + sint) −C
3
(cos t −2 sin t)) e
3t
.
3)
_
_
_
x(t) = C
1
e
2t
−C
2
e
−2t
+C
3
e
−t
,
y (t) = C
1
e
2t
+C
2
e
−2t
+C
3
e
−t
,
z (t) = 2C
1
e
2t
−C
3
e
−t
.
14.14 S˘a se rezolve sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene:
1)
_
_
_
x

= 2y,
y

= 2z,
z

= 2x.
2)
_
_
_
x

= y +z,
y

= z +x,
x

= x +y.
3)
_
_
_
x

= 6x −12y −z,
y

= x −3y −z,
z

= −4x + 12y + 3z.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 184
R: Avem:
1)
_
_
_
x(t) = C
1
e
−t
sint

3 +C
2
e
−t
cos t

3 +C
3
e
2t
,
y (t) = −
1
2
_
C
1
+C
2

3
_
e
−t
sint

3 +
1
2
_
C
1

3 −C
2
_
e
−t
cos t

3 +C
3
e
2t
,
z (t) = −
1
2
_
C
1
−C
2

3
_
e
−t
sint

3 −
1
2
_
C
1

3 +C
2
_
e
−t
cos t

3 +C
3
e
2t
.
2) x(t) = C
1
e
−t
+C
2
e
2t
, y (t) = −(C
1
+C
3
) e
−t
+C
2
e
2t
, z (t) = C
2
e
2t
+C
3
e
−t
.
3)
_
_
_
x(t) = 2C
1
e
t
+
7
3
C
2
e
2t
+ 3C
3
e
3t
,
y (t) = C
1
e
t
+C
2
e
2t
+C
3
e
3t
,
z (t) = −2C
1
e
t

8
3
C
2
e
2t
−3C
3
e
3t
.
14.15 S˘a se rezolve sistemul omogen, cu condit ¸iile init ¸iale precizate:
_
_
_
x

= 8y,
y

= −2z,
z

= 2x + 8y −2z,
_
_
_
x(0) = −4,
y (0) = 0,
z (0) = 1.
R: x(t) = −4e
−2t
−2 sin4t, y (t) = e
−2t
−cos 4t, z (t) = e
−2t
−2 sin4t.
14.16 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemelor de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare neo-
mogene:
1)
_
x

= 2x +y + 2e
t
,
y

= x + 2y + 3e
4t
.
2)
_
x

= 2x + 4y + cos t,
y

= −x −2y + sint.
R: Avem:
1) x(t) = C
1
e
t
+C
2
e
3t
+te
t
−e
4t
, y(t) = C
1
e
t
+C
2
e
3t
−(t + 1)e
t
−2e
4t
.
2) x(t) = C
1
t +C
2
+ 2 sint, y(t) = 2C
1
t −C
1
−2C
2
−3 sin t −2 cos t.
14.17 S˘a se determine solut ¸ia problemei lui Cauchy pentru sistemul:
x

= x +y, y

= −2x + 4y,
cu condit ¸iile init ¸iale: x(0) = 0, y(0) = −1.
R: x(t) = (1 −t) cos t −sint, y(t) = (t −2) cos t +t sint.
14.18 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i:
1)
_
x

= y + 1,
y

= x + 1.
2)
_
x

= −2x −4y + 1 + 4t,
y

= −x +y +
3
2
t
2
.
3)
_
x

= 3x −
1
2
y −3t
2

1
2
t +
3
2
,
y

= 2y −2t −1.
R: Avem:
1) x(t) = C
1
e
t
+C
2
e
−t
−1, y(t) = C
1
e
t
−C
2
e
−t
−1.
2) x(t) = C
1
e
2t
+ 4C
2
e
−3t
+t +t
2
, y(t) = −C
1
e
2t
+C
2
e
−3t

1
2
t
2
.
3) x(t) = C
1
e
2t
+C
2
e
3t
+t +t
2
, y(t) = 2C
1
e
2t
+ 1 +t.
14.19 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i:
1)
_
x

= 4x + 6y,
y

= 2x + 3y +t.
2)
_
x

= −y +e
3t
,
y

= −x + 2e
3t
.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 185
R: Avem:
1) x(t) = −
3
2
C
1
+ 2C
2
e
7t

3
7
t
2

6
49
t −
6
343
, y (t) = C
1
+C
2
e
7t

3
49
t +
2
7
t
2

3
343
.
2) x(t) = C
1
e
t
+C
2
e
−t
+
1
8
e
3t
, y (t) = −C
1
e
t
+C
2
e
−t
+
5
8
e
3t
.
14.20 S˘a se rezolve urm˘atoarele sisteme, cu condit ¸iile init ¸iale precizate:
1)
_
x

= 2x +y,
y

= x + 2y,
_
x(0) = 1,
y (0) = 3.
2)
_
x

= 3x + 8y,
y

= −x −3y,
_
x(0) = 6,
y (0) = −2.
R: Avem:
1) x(t) = 2e
3t
−e
t
, y (t) = 2e
3t
+e
t
.
2) x(t) = 4e
t
+ 2e
−t
, y (t) = −e
t
−e
−t
.
14.21 S˘a se rezolve urm˘atoarele sisteme, cu condit ¸iile init ¸iale precizate:
1)
_
x

= y +t,
y

= x +e
t
,
_
x(0) = 1,
y (0) = 0.
2)
_
x

= 3x −y + sin t,
y

= −4x + 3y + cos t,
_
x(0) = 1,
y (0) = −1.
R: Avem:
1) x(t) =
3
4
e
t
+
5
4
e
−t
−1 +
1
2
e
t
t, y (t) =
5
4
e
t

5
4
e
−t
+
1
2
e
t
t −t.
2) x(t) = −
9
26
cos t −
3
13
sint +
75
104
e
5t
+
5
8
e
t
, y (t) = −
21
26
cos t −
1
26
sint −
75
52
e
5t
+
5
4
e
t
.
14.22 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i:
1)
_
_
_
x

= 2x +y −2z −t + 2,
y

= −x + 1,
z

= x +y −z + 1 −t.
2)
_
_
_
x

= −4x + 2y + 5z + 4t −2e
−t
−4,
y

= 6x −y −6z −6t −6,
z

= −8x + 3y + 9z −3e
−t
+ 8t −9.
R: Avem:
1)
_
_
_
x(t) = C
1
e
t
+C
2
sint +C
3
cos t,
y(t) = −C
1
e
t
+C
2
cos t −C
3
sint +t,
z(t) = C
2
sint +C
3
cos t + 1.
2)
_
_
_
x(t) = C
1
e
2t
+ (C
2
t +C
2
+C
3
)e
t
+t,
y(t) = −2C
1
e
2t
+ 3C
2
e
t
+e
−t
,
z(t) = 2C
1
e
2t
+ (C
2
t +C
3
) e
t
+ 1.
14.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n
14.23 Se d˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a omogen˘ a de ordinul al doilea:
x

+a
1
(t)x

+a
2
(t)x = 0, t ∈ I.
S˘a se arate c˘a dac˘a
_
x
1
(t), x
2
(t)
_
formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii al c˘arui
wronskian este W(t), atunci W este solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale: W

+ a
1
(t)W = 0 ¸si
s˘a se deduc˘a formula lui Abel - Ostrogradski - Liouville:
W(t) = W(t
0
) exp
_

_
t
t
0
a
1
(t)dt
_
, t
0
∈ I.
Generalizare.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 186
R: Avem:
_
x
i
_

+a
1
(t)
_
x
i
_

+a
2
(t)x
i
= 0, pentru i = 1, 2. Dar,
W

(t) =
d
dt
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
_
x
1
_

_
x
2
_

¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
−a
1
_
x
1
_

−a
1
_
x
2
_

¸
¸
¸
¸
= −a
1
(t)W(t).
14.24 Se d˘a sistemul de funct ¸ii liniar independente
_
x
1
(t), x
2
(t)
_
. S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘ a liniar˘a omogen˘a a c˘arei solut ¸ie general˘a este:
x(t) = C
1
x
1
(t) +C
2
x
2
(t),
cu C
1
¸si C
2
constante arbitrare, este:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
(t) x
2
(t) x
_
x
1
(t)
_

_
x
2
(t)
_

x

_
x
1
(t)
_

_
x
2
(t)
_

x

¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
Generalizare.
R: Derivˆand x(t) de dou˘a ori, prin eliminarea lui C
1
¸si C
2
ˆıntre cele trei relat ¸ii se
obt ¸ine ecuat ¸ia din enunt ¸.
14.25 S˘a se formeze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a omogen˘a al c˘arui sistem fundamental de solut ¸ii
este:
1) x
1
= sint, x
2
= cos t.
2) x
1
= e
t
, x
2
= te
t
.
3) x
1
= t, x
2
= t
2
.
4) x
1
= e
t
, x
2
= e
t
sint, x
3
= e
t
cos t.
R: 1) x

+x

= 0. 2) x

−2x

+x = 0. 4) x

−2tx

+2x = 0. 4) x

−3x

4x

−2x = 0.
14.26 S˘a se arate c˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x

+ a
2
x = 0, a ∈ R ¸ ¦0¦ admite solut ¸iile
x
1
(t) = cos at, x
2
(t) = sinat ¸si s˘a se scrie solut ¸ia general˘a.
R: Wronskianul sistemului
_
x
1
(t), x
2
(t)
_
este
W(t) =
¸
¸
¸
¸
cos at sinat
−a sinat a cos at
¸
¸
¸
¸
= a ,= 0.
Deci
_
x
1
(t), x
2
(t)
_
formeaz˘a un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia dat˘a, iar
solut ¸ia ei general˘a este
x(t) = C
1
cos at +C
2
sinat, t ∈ R.
cu C
1
, C
2
constante arbitrare.
14.27 S˘a se integreze ecuat ¸ia x

+ a
2
x = cos at, a ∈ R¸ ¦0¦. S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸ia
problemei lui Cauchy cu condit ¸iile init ¸iale x
_
π
a
_
= 0, x

_
π
a
_
= −
π
2a
.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 187
R: Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene asociate este
x(t) = C
1
cos at +C
2
sinat, t ∈ R.
C˘aut˘am o solut ¸ie particular˘a pentru ecuat ¸ia neomogen˘a sub forma
x

(t) = u
1
(t) cos at +u
2
(t) sinat, t ∈ R.
ˆın care u

1
(t) ¸si u

2
(t) verific˘a sistemul
u

1
cos at +u

2
sinat = 0, −au

1
sinat +au

2
cos at = cos at.
Rezult˘a
u

1
= −
1
2a
sin2at, u

2
=
1
2a
(1 + cos 2at).
De unde, pˆan˘a la constante aditive arbitrare, obt ¸inem
u
1
(t) =
1
4a
2
cos 2at, u
2
(t) =
1
2a
t +
1
4a
2
sin2at.
Avem deci solut ¸ia particular˘a
x

(t) =
1
4a
2
cos at +
1
2a
t sinat, t ∈ R.
Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei date se scrie atunci
x(t) = C
1
cos at +C
2
sinat +
1
4a
2
cos at +
1
2a
t sinat, t ∈ R.
cu C
1
, C
2
constante arbitrare. Solut ¸ia problemei lui Cauchy cu condit ¸iile init ¸iale x
_
π
a
_
=
0, x

_
π
a
_
= −
π
2a
, cum C
1
= −
1
4a
2
, C
2
= 0, este x(t) =
t
2a
sinat.
14.28 S˘a se integreze urm˘atoarele ecuat ¸ii ¸stiind c˘a ecuat ¸iile omogene corespunz˘atoare
admit solut ¸iile indicate:
1) (2t + 1)x

+ 4tx

−4x = (2t + 1)
2
, x
1
= t, x
2
= e
−2t
.
2) (t
2
+ 1)x

−2tx

+ 2x = 2(t
2
+ 1)e
t
, x
1
= t, x
2
= t
2
−1.
3) tx

= x

−tx

+x = −t
2
, x
1
= t, x
2
= e
t
, x
3
= e
−t
.
R: Avem:
1) x(t) = C
1
t +C
2
e
−2t
+t
2

1
2
t +
1
4
.
2) x(t) = C
1
t +C
2
_
t
2
−1
_
+ (t −1)
2
e
t
.
3) x(t) = C
1
t +C
2
e
t
+C
3
e
−t
+t
2
+ 2.
14.29 S˘a se integreze ecuat ¸ia x

+
2
t
x

+x = 0, dac˘a x
1
(t) =
sin t
t
este o solut ¸ie partic-
ular˘a.
R: Se face schimbarea de variabil˘a dependent˘a x = x
1
y. Se obt ¸ine:
x(t) =
1
t
(C
1
sint +C
2
cos t).
14.30 S˘a se integreze ecuat ¸ia t
2
(lnt −1)x

−tx

+x = 0, dac˘a x
1
(t) = t este o solut ¸ie
particular˘ a.
R: x(t) = C
1
t −C
2
lnt.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 188
14.4 Ecuat ¸ii de ordinul n cu coeficient ¸i constant ¸i
14.31 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare de ordinul al
doilea cu coeficient ¸i constant ¸i:
1) x

−5x

+ 6x = 0. 2) x

−9x = 0. 3) x

−x

= 0.
4) x

+x = 0. 5) x

−2x

+ 2x = 0. 6) x

+ 4x

+ 13x = 0.
R: 1) Ecuat ¸ia caracteristic˘a r
2
− 5r + 6 = 0, are r˘ad˘acinile r
1
= 2, r
2
= 3. Solut ¸ia
general˘a este x(t) = C
1
e
2t
+C
2
e
3t
. 2) x(t) = C
1
e
−3t
+C
2
e
2t
. 3) x(t) = C
1
+C
2
e
t
.
4) x(t) = C
1
cos t+C
2
sint. 5) x(t) = e
t
(C
1
cos t +C
2
sint). 6) x(t) = e
−2t
(C
1
cos 3t+
C
2
sin3t).
14.32 S˘a se integreze ecuat ¸ia x

+x =
1
cos t
, t ∈ R¸ ¦kπ +
π
2
¦.
R: Ecuat ¸ia omogen˘a x

+ x = 0 are ecuat ¸ia caracteristic˘a r
2
+ 1 = 0, cu r˘ad˘acinile
r
1
= i, r
2
= −i. Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene este deci
x(t) = C
1
cos t +C
2
sint.
C˘aut˘am o solut ¸ie particular˘a pentru ecuat ¸ia neomogen˘a sub forma
x

(t) = u
1
(t) cos t +u
2
(t) sint,
cu u

1
cos t +u

2
sint = 0, −u

1
sint +u

2
cos t =
1
cos t
, de unde u

1
= −tg t, u

2
= 1 ¸si deci
u
1
(t) = ln[ cos t[, u
2
(t) = t,
ˆıncˆat, solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei neomogene va fi
x(t) = C
1
cos t +C
2
sint + cos t ln[ cos t[ +t sint.
14.33 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i de ordinul al doilea, neomogene:
1) 2x

−x

−x = 4te
2t
. 2) x

−2x

+x = te
t
. 3) x

+x = t sint.
4) x

+x = t
2
+t. 5) x

+x

= t −2. 6) x

−x = te
2t
.
7) x

−7x

+ 6x = sint. 8) x

+ 4x = t sin2t. 9) x

+ 3x

+ 2x = t sint.
R: 1) Se caut˘a o solut ¸ie particular˘a de forma: x

(t) = e
2t
(At +B). Se obt ¸ine
x(t) = C
1
e
t
+C
2
e

t
2
+e
2t
_
4
5
t −
28
25
_
.
2) Se caut˘a o solut ¸ie particular˘a de forma: x

(t) = t
2
e
t
(At +B). Se obt ¸ine
x(t) = (C
1
+C
2
t) e
t
+
1
6
t
3
e
t
.
3) Se caut˘a o solut ¸ie particular˘a de forma: x

(t) = t[(At +B) cos t + (Ct +D) sint].
Se obt ¸ine
x(t) = C
1
cos t +C
2
sint −
t
2
4
cos t +
t
4
sint.
4) x(t) = −2 +t +t
2
+C
1
cos t +C
2
sint.
5) x(t) = C
1
+C
2
e
−t
−3t +
1
2
t
2
.
6) x(t) = C
1
e
t
+C
2
e
−t
+
1
3
_
t −
4
3
_
e
2t
.
7) x(t) = C
1
e
t
+C
2
e
6t
+
7
74
cos t +
5
74
sint.
8) x(t) = C
1
cos 2t +C
2
sin2t −
1
8
t
2
cos 2t +
1
16
t sin2t +
1
64
cos 2t.
9) x(t) = C
1
e
−2t
+C
2
e
−t
+
_

3
10
t +
17
50
_
cos t +
_
1
10
t +
3
25
_
sint.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 189
14.34 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i de ordinul al doilea, neomogene:
1) x

+x

= 4t
2
e
t
. 2) x

+ 10x

+ 25x = 4e
−5t
.
3) x

−6x

+ 9x = 25e
t
sint. 4) x

+ 2x

+ 5x = e
−t
cos 2t.
R: Avem:
1) x(t) = C
1
+C
2
e
−t
+
_
2t
2
−6t + 7
_
e
t
.
2) x(t) = (C
1
+C
2
t) e
−5t
+ 2t
2
e
−5t
.
3) x(t) = C
1
e
3t
+C
2
e
3t
t + (4 cos t + 3 sint) e
t
.
4) x(t) = C
1
e
−t
cos 2t +C
2
e
−t
sin2t +
1
4
te
−t
sin2t.
14.35 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i de ordin mai mare decˆat doi:
1) x

−13x

+ 12x

= 0 2) x

+x = 0. 3) x
(4)
2x

= 0.
4) x

−3x

+ 3x

−x = 0. 5) x
(4)
+ 8x

+ 16x = 0. 6) x
(4)
−2x

+x = 0.
7) x

−2x

−3x

= 0. 8) x

+ 2x

+x

= 0. 9) x

+ 4x

+ 13x

= 0.
R: Avem:
1) x(t) = C
1
+C
2
e
t
+C
3
e
12t
.
2) x(t) = C
1
e
−t
+e
t
2
_
C
2
cos

3
2
t +C
3
sin

3
2
t
_
.
3) x(t) = C
1
+C
2
t +C
3
e
t

2
+C
4
e
−t

2
.
4) x(t) = e
t
_
C
1
+C
2
t +C
3
t
2
_
.
5) x(t) = (C
1
+C
2
t) cos 2t + (C
3
+C
4
t) sin2t.
6) x(t) = (C
1
+C
2
t) e
−t
+ (C
3
+C
4
t) e
t
.
7) x(t) = C
1
+C
2
e
−t
+C
3
e
3t
.
8) x(t) = C
1
+ (C
2
+C
3
t) e
−t
.
9) x(t) = C
1
+ (C
2
cos 3t +C
3
sin3t) e
−2t
.
14.36 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i:
1) x

+ 4x

+ 5x = 0. 2) x
(5)
−2x
(4)
+ 2x

−4x

+x

−2x = 0.
3) x
(4)
+ 4x

+ 8x

+ 8x

+ 4x = 0. 4) x
(4)
−4x

+ 5x

−4x

+ 4x = 0.
R: Avem:
1) x(t) = (C
1
cos t +C
2
sint) e
−2t
.
2) x(t) = (C
1
+C
2
t) cos t + (C
3
+C
4
t) sint +C
5
e
2t
.
3) x(t) = [(C
1
+C
2
t) cos t + (C
3
+C
4
t) sint] e
−t
.
4) x(t) = C
1
cos t +C
2
sint + (C
3
+C
4
t) e
2t
.
14.37 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
x
(4)
+ 2x

+ 5x

+ 8x

+ 4x = 40e
−t
+ cos t.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 190
R: Ecuat ¸ia caracteristic˘a r
4
+ 2r
3
+ 5r
2
+ 8r + 4 = 0 are r˘ad˘acinile r
1
= r
2
= −1 ¸si
r
3
= 2i, r
4
= −2i. Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei omogene se scrie
x(t) = (C
1
+C
2
t)e
−t
+C
3
cos 2t +C
4
sin2t, t ∈ R.
Deoarece r = −1 este r˘ad˘acin˘a dubl˘a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘a, vom c˘auta o solut ¸ie
particular˘a de forma
x

(t) = At
2
e
−t
+Bcos t +C sint.
Introducˆand ˆın ecuat ¸ie ¸si identificˆand coeficient ¸ii, se g˘ase¸ste A = 4, B = 0, C =
1
6
¸si deci
solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei neomogene va fi
x(t) = (C
1
+C
2
t)e
−t
+C
3
cos 2t +C
4
sin2t + 4t
2
e
−t
+
1
6
sint, t ∈ R.
14.38 S˘a se g˘aseasc˘a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i
constant ¸i de ordin mai mare decˆat doi, neomogene:
1) x
(4)
−2x

+x

= e
t
. 2) x
(4)
−2x

+x

= t
3
.
3) x

−x

+x

−x = t
2
+t. 4) x

−x

= 12t
2
+ 6t.
R: 1) Se caut˘a x

(t) = At
2
e
t
. Rezult˘a x(t) = C
1
+C
2
t +
_
C
3
+C
4
t +
t
2
2
_
e
t
.
2) Se caut˘a x

(t) = t
2
_
A+Bt +Ct
2
+Dt
3
_
. Rezult˘a
x(t) = (C
1
+C
2
t) + (C
3
+C
4
t) e
t
+ 12t
2
+ 3t
3
+
1
2
t
4
+
1
20
t
5
.
3) x(t) = C
1
cos t +C
2
sint +C
3
e
t
−1 −3t −t
2
.
4) x(t) = C
1
+C
2
t +C
3
e
t
−15t
2
−5t
3
−t
4
.
14.39 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia particular˘a a ecuat ¸iei:
x

+ 2x

+ 2x

+x = t,
care verific˘a condit ¸iile init ¸iale: x(0) = 0, x

(0) = 0, x

(0) = 0.
R: x(t) = e
−t
+e

t
2
_
cos

3
2
t +
1

3
sin

3
2
t
_
+t −2.
14.5 Ecuat ¸ia lui Euler
14.40 S˘a se integreze ecuat ¸iile Euler:
1) t
2
x

+tx

+x = 1. 2) t
2
x

+ 3tx

+x = 0.
3) t
2
x

−4tx

+ 6x = t. 4) t
2
x

+ 2tx

−6x = 0.
5) t
2
x

−2tx

+ 2x = t
2
−2t + 2. 6) t
2
x

−tx

−3x = t.
R: Avem:
1) x(t) = C
1
cos (lnt) +C
2
sin(lnt) + 1.
2) x(t) = (C
1
+C
2
lnt)
1
t
.
3) x(t) = C
1
t
3
+C
2
t
2
+
1
2
t.
4) x(t) = C
1
t
2
+C
2
1
t
3
.
5) x(t) = C
1
t +C
2
t
2
−t
2
+ 2t lnt + 1 +t
2
lnt + 2t.
6) x(t) = C
1
1
t
+C
2
t
3

1
4
t.
CAPITOLUL 14. ECUAT¸ II S¸I SISTEME DIFERENT¸ IALE LINIARE 191
14.41 S˘a se integreze ecuat ¸iile Euler:
1) (t −2)
2
x

−3 (t −2) x

+ 4x = t −2.
2) t
3
x

−t
2
x

+ 2tx

−2x = t
3
+ 2t.
3) (4t −1)
2
x

−2 (4t −1) x

+ 8x = 0.
4) (t + 1)
3
x

+ 3 (t + 1)
2
x

+ (t + 1) x = 6 ln(t + 1) .
R: Avem:
1) x(t) = t −2 + [C
1
+C
2
ln(t −2)] (t −2)
2
.
2) x(t) = C
1
t +C
2
t
2
+C
3
t lnt +
1
4
t
3
−t
_
ln
2
t + 2 ln t + 2
_
.
3) x(t) = C
1
_
(4t −1) +C
2
(4t −1).
4) x(t) =
C
1
t+1
+
C
2
t+1
ln(t + 1) +
1
t+1
ln
3
(t + 1).
14.42 S˘a se g˘aseasc˘ a solut ¸ia particular˘a a ecuat ¸iei:
t
2
x

= tx

+x = 2t,
care verific˘a condit ¸iile init ¸iale: x(1) = 0, x

(1) = 1.
R: x(t) = t
_
lnt + ln
2
t
_
.
Bibliografie
[1] Lia Aram˘ a, T. Morozanu, Culegere de probleme de calcul diferent ¸ial ¸si integral,
Vol. I, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1967.
[2] V. Barbu, Ecuat ¸ii diferent ¸iale, Editura Junimea, Ia¸si, 1985.
[3] G. N. Berman, A Problem Book in Mathematical Analysis, Mir Publishers,
Moscow,1980.
[4] Gh. Bucur, E. Cˆ ampu, S. G˘ ain˘ a, Culegere de probleme de calcul diferent ¸ial ¸si
integral, Vol. II ¸si III, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1967.
[5] I. Burdujan, Elemente de algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a, Rotaprint IPI,
1982.
[6] N. Calistru, Gh. Ciobanu, Curs de analiz˘a matematic˘a, Rotaprint IPI, 1988.
[7] G. Chilov, Analyse math´ematique,
´
Editions Mir, Moscou, 1984.
[8] S. Chirit¸˘ a, Probleme de matematici superioare, Editura Didactic˘a ¸si pedagogic˘a,
Bucure¸sti, 1989.
[9] A. Corduneanu, Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu aplicat ¸ii ˆın electrotehnic˘a, Editura FA-
CLA, Timi¸soara, 1981.
[10] A. Corduneanu, A. L. Pletea, Not ¸iuni de teoria ecuat ¸iilor diferent ¸iale, Editura
MATRIX ROM, Bucure¸sti, 1999.
[11] B. Demidovich, Problems in mathematical analysis, Mir Publishers, Moscow, 1981.
[12] N. Donciu, D. Flondor, Analiz˘a matematic˘a. Culegere de probleme, Editura
ALL, Bucure¸sti, 1993.
[13] N. Gheorghiu, T. Precupanu, Analiz˘a matematic˘a, Editura Didactic˘a ¸si peda-
gogic˘a, Bucure¸sti, 1979.
[14] M. Krasnov, A. Kiselev, G. Makarenko, E. Shihin, Mathematical Analysis
for Engineers, Vol. I and II, Mir Publishers, Mosvow, 1990.
[15] V. A. Kudryavtsev and B. P. Demidovich, A Brief Course of Higher Mathe-
matics, Mir Publishers, Moscow, 1978.
192
BIBLIOGRAFIE 193
[16] Gh. Moros ¸anu, Ecuat ¸ii diferent ¸iale. Aplicat ¸ii, Editura Academiei, Bucure¸sti, 1989.
[17] C. P. Nicolescu, Teste de analiz˘a matematic˘a, Editura Albatros, Bucure¸sti, 1984.
[18] M. Nicolescu, N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiz˘a matematic˘a, Vol. I, Editura
Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1966
[19] Gh. Procopiuc, Matematic˘a, Univ. Tehnic˘a “Gh. Asachi” Ia¸si, 1999.
[20] Gh. Procopiuc, Gh. Slabu, M. Ispas, Matematic˘a, teorie ¸si aplicat ¸ii, Editura
“Gh. Asachi” Ia¸si, 2001.
[21] M. Ros ¸culet¸, Analiz˘ a matematic˘a, Editura Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bucure¸sti,
1984.
[22] Ioan A. Rus, Paraschiva Pavel, Gh. Micula, B. B. Ionescu, Probleme de
ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸si cu derivate part ¸iale, Editura Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bu-
cure¸sti, 1982.
[23] A. A. Shestakov, A Course of Higher Mathematics, Mir Publishers, Moskow,
1990.
[24] Gh. Siret¸chi, Calcul diferent ¸ial ¸si integral, Vol. 1, Not ¸iuni fundamentale, Ed. ¸st.
¸si Encicl., Bucure¸sti, 1985.
[25] Gh. Siret¸chi, Calcul diferent ¸ial ¸si integral, Vol. 2, Exercit ¸ii, Ed. S¸t. ¸si Encicl.,
Bucure¸sti, 1985.
[26] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz˘a matematic˘a, Vol. I, Calculul
diferent ¸ial, Univ. Tehnic˘a “Gh. Asachi” Ia¸si, 2000.
[27] Rodica Tudorache, Culegere de probleme de analiz˘a matematic˘a, Vol. II, Calculul
integral, Univ. Tehnic˘a. “Gh. Asachi” Ia¸si, 2001.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful