Cap.11.ASOLAMENTELE 11.2.

NOŢIUNI DESPRE ASOLAMENTE Asolamentul reprezintă împărţirea terenului în sole (tarlale) pe care plantele de cultură se succed în spaţiu şi în timp într-o ordine bine stabilită şi pe care se aplică in complex sisteme raţionale de lucrare a solului, de fertilizare şi de protecţie a culturilor în vederea creşterii fertilităţii solului, a sporirii calitative şi cantitative a producţiilor agricole. În practica agricolă noţiunea de asolament se confunda cu cea de rotaţie, însă aceasta este succesiunea plantelor în timp pe o singură solă, deci asolamentul include rotaţia care este aceeaşi pentru toate solele aceluiaşi asolament. La întocmirea asolamentelor şi în practicarea acestora se operează cu următoarele noţiuni: Sola (tarlaua) este suprafaţa de teren din cadrul asolamentului, cu sol cât mai omogen pe care se cultivă o singură specie. Sola este delimitată de şosele, drumuri, căi ferate, vetre de sat, păduri, canale etc. Suprafaţa unei sole depinde de zonă, relief, tipul asolamentului etc.; pentru a permite organizarea eficientă a activităţii de producţie, la cultura mare, aceasta ar trebuie să fie de cel puţin 50-100 ha. Sola mixtă (combinată) este suprafaţa de teren din cadrul asolamentului, cu sol cât mai omogen, pe care se cultivă două-trei specii cu însuşiri biologice şi tehnologii asemănătoare (de exemplu mazărea, soia şi fasolea pe aceeaşi solă). În cadrul solei mixte plantele pot ocupa suprafeţe egale sau diferite. Parcela este o subdiviziune a solei mixte delimitată de limite naturale sau antropice, având o singură categorie de folosinţă şi pe care se cultivă o singură specie. În cazul terenurilor plane parcela poate corespunde solei, iar în cazul terenurilor frământate mai multe parcele la un loc formează o solă mixtă. Rotaţia culturilor reprezintă ordinea de cultivare a plantelor, în timp, pe o sola şi se prezintă prin indicarea numerelor de ordine ale fiecărei culturi. Exemplu (tabelul 11.1): 1. Soia; 2. Grâu de toamnă; 3. Cartof; 4. Porumb. Tabelul 11.1. Schiţa asolamentului de 4 ani Sola I II III IV Anul 2004 Soia grâu cartof porumb 2005 Grâu cartof porumb soia 2006 Cartof porumb soia grâu 2007 Porumb soia grâu cartof Durata rotaţiei - numărul de ani după care o cultura revine pe aceeaşi sola sau timpul în care o cultură trece prin toate solele asolamentului. Durata rotaţiei este egala cu numărul de sole. Exemplu: în cazul de mai sus rotaţia are o durată de 4 ani; după porumb se cultivă soia, cultura cu care începe un nou ciclu de rotaţie. Cultura principala ocupă o anumită sola în anul de referinţă. Cultura premergătoare s-a cultivat în anul precedent, deci înaintea culturii principale. Cultura antepremergătoare este premergătoare premergătoarei culturii principale deci s-a cultivat cu 2 ani mai înainte. Cultura postmergătoare urmează după cultura principală (în anul următor). Cultura dubla (succesivă) se însămânţează în acelaşi an, pe aceeaşi solă cu cultura principală, după recoltarea acestuia. Cultura dublă poate fi pentru boabe, îngrăşământ verde sau furaj. Exemplu de asolament de 5 ani cu 2 ani culturi duble: 1. Soia + fasole; 2. Grâu de toamnă (cultura I) + porumb masă verde (cultura II); 3. Sfeclă de zahăr; 4. Orz de toamnă (cultura I) + porumb boabe (cultura II); 5. Floarea – soarelui. Cultura intercalată reprezintă cultivarea unei specii de plante printre rândurile plantei principale. Recoltarea şi valorificarea culturilor se face separat. Exemplu: fasole prin porumb.

Cultura în amestec constă in cultivarea a 2-3 specii de plante amestecate chiar de la semănat care se recoltează şi se valorifică împreună. Exemplu: borceagul de toamnă, borceagul de primăvară, amestecuri de leguminoase şi graminee perene (la înfiinţarea pajiştilor) etc. Cultura ascunsă (protejată) este o specie de plantă care vegetează o perioadă alături de cultura principală şi care îşi continuă vegetaţia şi anul viitor. De exemplu trifoiul semănat primăvara în culturile de grâu, orz, ovăz. Exemplu: 1. Grâu de toamnă + trifoi; 2. Trifoi; 3. Grâu de toamnă; 4. Porumb boabe; 5. Sfeclă pentru zahăr. Cultura amelioratoare este o specie de leguminoasă anuală sau perenă care îmbogăţeşte solul în N fixat pe cale biologica, prin intermediul bacteriilor simbiotice. Veriga rotaţiei este reprezentată de 2 culturi care se succed într-o rotaţie. Planul de cultura reprezintă indicarea suprafeţelor (în hectare) ocupate de fiecare specie din cadrul asolamentului respectiv. Structura culturilor reprezintă specificarea ponderii fiecărei culturi din cadrul unui asolament. Suprafaţa totala a asolamentului echivalează cu 100%. În asolamentul: 1. Soia; 2. Grâu; 3. Sfeclă de zahăr; 4. Porumb. Soia este în acelaşi timp cultură amelioratoare, premergătoare pentru grâu, antepremergătoare pentru sfecla de zahăr, postemergătoare pentru porumb, cultură principală pentru prima solă (pentru anul respectiv), iar împreună cu grâul formează o verigă a rotaţiei. Ea are o pondere de 25% în cadrul asolamentului respectiv. Cultura repetata reprezintă cultivarea pe aceeaşi solă a unei plante timp de 2, 3 ani consecutivi. Ea este admisă numai pentru plantele care se autosuporta: orezul şi cânepa 3-4 ani, tutunul, porumbul şi grâul 23 ani. Următoarele plante nu se autosuportă: floarea-soarelui (poate să revină pe aceeaşi suprafaţă după 5-6 ani), sfecla (după 4 ani), mazărea, inul, ovăzul, plantele legumicole (după 2-4 ani). Tipul şi schema de asolament. Când într-un asolament se prezintă concret plantele de cultură care se succed este vorba despre un tip de asolament. Prezentarea asolamentului sub forma grupelor de plante reprezintă schema de asolament. Exemplu: Tipul de asolament: Schema de asolament: 1. Grâu 1. Cereale de toamnă 2. Porumb boabe 2. Prăşitoare 3. Trifoi I 3. Leguminoase perene 4. Trifoi II 4. Leguminoase perene 5. Grâu 5. Cereale de toamnă 6. Porumb boabe 6. Prăşitoare 7. Cartof + sfeclă pentru zahăr 7. Prăşitoare Solă săritoare reprezintă sola care temporar este scoasă din rotaţia culturilor, timp în care se cultivă cu o plantă perenă (lucernă, trifoi). Monocultura reprezintă cultivarea unei singure plante, mai mulţi ani pe acelaşi teren şi anume, cel puţin atâţia ani cât durează rotaţiile în zona respectivă. 11.4.ROLUL ASOLAMENTULUI ÎN AGRICULTURA DURABILÃ În contextul aderării României la Uniunea Europeană dezvoltarea durabilă globală, în acord cu realităţile evoluţiei viului pe planeta noastră, nu poate fi concepută fără o dezvoltare durabilă a agriculturii (economic şi ecologic pe termen lung). Sustenabilitatea şi dezvoltarea durabilă nu este o invenţie nouă, ea este o direcţie a culturii umane încă din cele mai vechi timpuri. Dar au existat şi există şi excepţii care au dus la degradarea resurselor utilizate (sol, ape, mediu). Nu este de ajuns să aspirăm la dezvoltarea durabilă ci

lucrări de conservare a solului. de obţinere a unor producţii mari şi de calitate superioară (sănătoase) în condiţii de profitabilitate. În acest context obiectivul specific al organizării producţiei agricole este implementarea pilonilor fundamentali ai agriculturii durabile. de sporire a eficacităţii celorlalte măsuri pedoameliorative şi agrofitotehnice. al poluării. iar în sol există un echilibru între humificarea şi mineralizarea materiei organice. nutriţia culturilor Analiza eficienţei energetice Presiunile de eficienţă şi randament Managementul integrat al culturilor. Rădăcinile cresc în adâncime şi lateral. Textura solului. bolilor şi dăunătorilor. Fundamentarea şi restructurarea tehnologiilor agricole prin analiza eco-tehnică a diferitelor practici culturale şi rezolvarea problemelor de non-durabilitate la nivel de analiză sistemică (a agroecosistemului) include obligatoriu şi asolamentul: Probleme Managementul solului Managementul poluării Managementul energetic Managementul agricol Managementul agroecosistemului Analize eco-tehnice Asolament. de luptă împotriva buruienilor.trebuie luate măsuri concrete. sistemul de lucrare a solului şi aplicarea rezultatelor de cercetare din domeniul biologiei şi ingineriei genetice au un rol tot mai important în rezolvarea acestor probleme pe termen lung. se ramifică fără să fie stânjenite. semănat direct. aceasta chiar dacă influenţa acestuia asupra producţiei plantelor cultivate se constată chiar şi în rotaţiile bienale. consumul energetic redus. în care rolul principal îl are managementul agricol şi aplicarea “investiţiilor inteligente” obţinute prin cercetarea ştiinţifică. dar îl şi influenţează diferit. diversitatea. în acelaşi timp reducerea impactului asupra mediului. metodele agrotehnice şi biologice. Activitatea microorganismelor se desfăşoară normal. armonizarea şi ameliorarea naturii prin tehnologii dinamice bazate pe resurse recuperabile (menţinerea sau chiar ameliorarea pe termen lung). în care armonia. utilizarea resurselor regenerabile. lucrările solului. Astfel grâul preferă solul lutoargilos. ecologice). agricol. că este necesară elaborarea unor noi generaţii de tehnologii (tehnologii durabile. iar majoritatea plantelor preferă soluri cu textură mijlocie (lutoasă. rotaţie. Structură solului şi însuşiri fizice bune asigură plantelor cultivate o activitate fiziologică normală.  fundamentarea ştiinţifică şi practică a unor noi generaţii de tehnologii (eco-tehnologii). specifice agriculturii durabile. energetic. care permit eliminarea hazardului ecologic. analiza sanitară a alimentelor În agricultura durabilă asolamentul este considerat ca una din cele mai importante măsuri agrotehnice de menţinere şi sporire a fertilităţii solului.  reducerea consumurilor de energie prin tehnologii. fertilizare Managementul integrat al protecţiei plantelor. sisteme antierozionale etc. dar structura culturilor din asolament trebuie adaptată acestei însuşiri..  implementarea şi dezvoltarea Managementului Integrat de Protecţie a Plantelor. dezvoltarea tehnologiilor neconvenţionale de lucrare a solului cu minimum de lucrări. astfel: implementarea asolamentului ca pivot central al diversităţii sistemului într-o agricultură durabilă – obiectiv principal pentru realizarea unor producţii optime fără efecte negative asupra echilibrului ecologic şi în general asupra durabilităţii mediului (o agricultură multifuncţională). Influenţa asolamentului asupra însuşirilor solului se constată cu certitudine numai în experienţe de durată medie şi lungă. . al solului. secara şi cartoful reuşesc pe soluri nisipoase. Natura solului este foarte variată şi aproape fiecare specie sau chiar soiul sau hibridul cultivat preferă un anumit sol.  Tehnologiile noi. presupun realizarea unei productivităţi superioare sau cel puţin egale cu cea atinsă de agricultura intensivă şi. se admite utilizarea pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice dar se impune managementul lor. să fie componente de bază prin care să se urmărească ameliorarea condiţiilor de mediu şi nu exploatarea unilaterală a lor. Considerăm. Apa din precipitaţii circulă vertical şi se înmagazinează în straturile mai adânci ale solului. lutonisipoasă). managementul informaţional etc. Se face un schimb permanent de aer. în acest context. deci rădăcinile respiră normal şi absorb continuu elementele nutritive din sol. Asolamentul. în special în domeniul lucrărilor agresive asupra solului. una din însuşirile cele mai stabile ale solului nu se modifică sub influenţa asolamentului.

inul de fuior. Apa este folosită cantitativ variat de către plante şi de la adâncimi diferite. se va da o atenţie mare aplicării îngrăşămintelor organice. Structura solului se îmbunătăţeşte îndeosebi în asolamentele cu leguminoase anuale sau perene şi cu graminee perene. a fost de 2.4 tone/ha. de 3. îndeosebi în condiţiile sistemului minim de lucrări ale solului. iar între mineralizare şi humificare se menţine un echilibru. se pretează foarte bine la lucrări minime (paraplow. porumbul.01 tone/ha la rotaţia grâu – porumb . potenţând efectele acestora. Leguminoasele perene. Prin practicarea sistemului minim şi a semănatului direct amplitudinea intervalului de afânare a solului se reduce. la Staţiunea Experimentală Agricolă Albota-Argeş. Toate aceste aspecte trebuie avute în vedere la stabilirea unei alternanţe raţionale a culturilor. respectiv de materie organică. condiţiile de sol. pe un cernoziom cambic de la ICCPT Fundulea (tabelul 11. Astfel. Din cele prezentate. mai permeabil şi cu o stabilitate hidrică a structurii mai mare în urma rotaţiei de 4 ani comparativ cu monocultura de porumb. Cantitatea de resturi organice rămase în sol şi supuse humificării.2). Umbresc bine solul rapiţa. cel mai adesea se stabilizează. predomină procesul de descompunere. introducerea în rotaţie a acestora. lupinul. În acest fel se creează şi posibilitatea acumulării unei rezerve mari de apă.. Pe anumite soluri porumbul. grâul. mazărea. ricinul. o mai bună valorificare şi păstrare a ei. lucrărilor de conservare a solului etc. soia etc. deoarece deşi unele din ele structurează solul. dar cu timpul fertilitatea solului scade. are un mare rol în menţinerea şi reproducerea lărgită a fertilităţii solului. ovăzul.grâu şi de 8. Umbrirea solului de către plante duce la menţinerea umidităţii. totuşi la toate li se aplică lucrări repetate. Ierburile perene favorizează acumularea humusului. cantitatea de rădăcini rămase la cultura de grâu cultivată după trifoi a fost de 4.Vorobiev. sfecla de zahăr. se evidenţiază faptul că bilanţul humusului este condiţionat în mare măsură de cantitatea de resturi organice rămase în sol după fiecare cultură şi intensitatea lucrărilor solului. ce rămân de la plantele cultivate şi care se transformă în parte în humus. După C. Cercetările efectuate au arătat că materia organică rămasă în sol depinde nu numai de planta cultivată dar şi de alegerea rotaţiei optime.04 tone/ha la monocultura de grâu timp de 3 ani.Sin. Materia organică se descompune cu cea mai mare intensitate în ordine descrescândă pe terenul cultivat cu plante prăşitoare. pe când pentru altele este suficientă o arătură normală (15-22 cm): grâul. cânepa. Însuşirile fizice şi hidrofizice ale solului se modifică în sens pozitiv prin aplicarea asolamentului după cum arată cercetările efectuate de C. Pentru refacerea structurii şi a altor proprietăţi ale solului. lucerna şi sub acest raport ele pot alterna cu plantele care nu umbresc bine solul cum sunt plantele prăşitoare şi cerealele păioase. porumbul. soia. 1980. ceea ce determină o descompunere mai intensă a humusului şi ca atare o stricare a structurii. amendamentelor.0 tone/ha în comparaţie cu grâul cultivat după porumb unde cantitatea de rădăcini rămasă în sol a fost de 1. . Sub cereale păioase. semănatul direct etc. cizel.Nicolae şi colab. Prin cultivare. Procesul de descompunere a humusului este mai intens în asolamentele cu culturile prăşitoare. De regulă. deoarece consumă multă apă trebuie să alterneze cu plantele care consumă mai puţină apă cum sunt: orzul. iar în perioadele de la recoltare şi până la instalarea culturii următoare. la semănatul pe biloane. grâul. cartoful. ierburi perene. Rezerva de apă a solului este influenţată de asolament iar aceasta la rândul ei impune sortimentul de plante care se cultivă. cartoful. procesele de descompunere (S.Structura solului se degradează după plantele anuale. soia etc. floarea soarelui. Lucrările solului sunt foarte bine integrate în sistemul agricol prin intermediul asolamentului. sistemul de lucrare aplicat acestei culturi şi cantitatea de resturi vegetale din producţia secundară lăsată la suprafaţa solului. agregate complexe). la combaterea unor buruieni şi la păstrarea structurii solului. deci se îmbunătăţeşte şi regimul apei în sol. chiar şi ca solă săritoare. iar în sol. îngrăşămintelor verzi. Aceste măsuri de refacere a structurii solului trebuiesc integrate asolamentului astfel încât plantele din rotaţie să valorifice cât mai bine măsurile agrotehnice aplicate.porumb. conţinutul de humus. 1991). solul este mai afânat. climă şi sistemul de lucrare a solului (în special intensitatea afânării).Pintilie şi Gh. sub culturile de prăşitoare se micşorează.A. Şi sub acest aspect plantele trebuie să alterneze influenţând favorabil însuşirile solului şi contribuind la optimizarea procesului de producţie. orzul. Bilanţul substanţei organice din sol este diferit în funcţie de planta cultivată. în sol se petrec concomitent procese de descompunere şi de sinteză a materiei organice. 1974. De aceea. Pentru unele plante este nevoie de arătură adâncă (22-30 cm): sfecla.01 tone/ha la rotaţia grâu (trifoi) – trifoi . diferă. Cantitatea de rădăcini. Rezultatul final depinde de cantitatea şi compoziţia resturilor vegetale. cereale păioase. în timpul vegetaţiei predomină procesele de sinteză. Dacă se aplică un sistem intensiv cu plugul cu cormană şi multe lucrări la pregătirea patului germinativ. pe care o protejează contra distrugerii de către picăturile de apă ale ploii. în zonele mai umede sau în condiţii de irigare şi cu perioade călduroase lungi. temporar rezultă o bogăţie de substanţe nutritive.

grâul. ovăzul etc. Activitatea microorganismelor folositoare este mai intensă în solul cultivat cu rapiţă. Rezultatele cele mai bune în aceste condiţii se obţin prin amplasarea în rotaţie a cartofului şi a cerealelor de primăvară. cum sunt cerealele păioase şi îndeosebi grâul. Elementele nutritive pe care le iau plantele din sol variază sub raportul substanţelor pe care le preferă fiecare plantă. Oboseala solului rezultat al acţiunii nefavorabile a monoculturii. după care se pot cultiva cu succes inul de fuior. hrişca. orzul. rezidă din efectul cumulat al mai multor cauze: acumularea în sol de substanţe toxice secretate de rădăcinile plantelor sau rezultate în urma descompunerilor resturilor de materii organice şi care sunt inhibitoare pentru microorganismele folositoare. lupinul. Prin îmbunătăţirea regimului aerohidric şi a rezervei de elemente nutritive din sol se exercită o influenţă benefică şi asupra activităţii microorganismelor aerobe din sol. cum sunt: fasolea. Inul. Grâul de toamnă consumă şi mult fosfor şi sub acest aspect el trebuie să alterneze cu plante care consumă puţin fosfor cum sunt: fasolea. După o plantă care are un consum mare de apă sau după recoltarea ei solul rămâne mai uscat. măzărichea. de asemenea. pe când leguminoasele perene. secara. borceag. al timpului şi cantităţii necesare. Inul şi orzul iau apa de la suprafaţa solului. trebuie să alterneze cu plante care folosesc numai substanţe uşor solubile. Astfel că aceste plante trebuie să alterneze între ele. înmulţirea bolilor. îmbogăţesc totuşi solul prin fixarea azotului din atmosferă cu ajutorul bacteriilor simbiotice care trăiesc în nodozităţile formate pe rădăcinile leguminoaselor. orzul. grâul. consumă mult potasiu. deoarece lucerna consumă cantităţi mari de apă şi lasă solul uscat. Cele mai mari densităţi ale populaţiilor de bacterii.Ailincăi. Sfecla. mazărea. nici porumbul sau floarea soarelui care consumă cantităţi mari de apă. De exemplu: grâul de toamnă şi rapiţa de toamnă nu poate urma după lucernă în zonele mai secetoase. orzul de primăvară etc. realizându-se rotaţia rădăcinilor. floarea soarelui au rădăcini adânci şi pot să extragă hrana din straturile mai adânci (figura 11. substanţelor inhibitoare. micromicete şi actinomicete s-au înregistrat la cultura grâului de toamnă amplasat în solele cu plante amelioratoare. sfeclă. îndeosebi a celor nitrificatoare. se recomandă să se cultive plante cu un consum mai mic sau care să urmeze după un interval de timp mai îndelungat. cartof. În schimb. îndeosebi pentru cele din rizosferă. sfecla. Asolamentul înlătură fenomenul de „oboseală a solului”.mazărea meiul. al solubilităţii etc. a dăunătorilor. pe când leguminoasele pot lua apa şi mai din profunzime. epuizarea unilaterală a solului în aceleaşi elemente nutritive şi în unele microelemente.1). iar monocultura de porumb şi rotaţia de 2 ani grâu – porumb au avut un efect negativ asupra echilibrului microbiologic al solului (C. cartoful. Asolamentul organizat şi fertilizarea organo-minerală influenţează populaţiile de microorganisme. acumularea în cantităţi toxice a ionilor de aluminiu. Dimpotrivă după sorg şi in rămâne în sol o microfloră dăunătore. cerealele păioase nu consumă mult calciu. lucrarea şi îngrăşarea neraţională etc. 1994). epuizarea aceloraşi straturi ale solului în apă. precum şi al adâncimii de la care se aprovizionează. scăderea numărului de bacterii utile şi înmulţirea celor dăunătoare. din anumite straturi de sol întrucât aceeaşi plantă îşi trimite rădăcinile în fiecare an aproximativ în acelaşi loc. ciuperci şi toxine care fac ca după aceste plante să se cultive numai plante care au capacitatea să refacă microflora utilă din sol cum sunt: cartoful. fapt care impune alternarea între ele a acestor plante. O parte din azotul fixat rămâne în sol sub forma proteinelor vegetale care cu timpul se transformă în azot mineral folosit de plantele care urmează în rotaţie. orzul şi fasolea au rădăcini superficiale şi se hrănesc din straturile de la suprafaţă. pentru ca rezervele de apă din sol să se refacă. Nu se recomandă. a buruienilor specifice. pe când cerealele păioase consumă puţin potasiu. sfecla. fier. trebuie să alterneze cu plante cum sunt leguminoasele care. deşi consumă şi ele azot. mangan. Plantele care consumă mult azot. înmulţirea toxinelor. ca şi pentru planta de cultură. mari consumatoare de azot şi care folosesc apa acumulată peste iarnă în orizontul arabil. pe care îl consumă leguminoasele. care au capacitatea de a folosi şi substanţe mai greu solubile. orzoaica. floarea soarelui. - . borceagul. Densităţile medii cele mai mari de microartropode s-au determinat în solele fertilizate cu N70 kg/ha şi cultivate cu leguminoase şi graminee perene. Muştarul.

Astfel pe solurile argiloase acide dau rezultate bune: ovăzul. în modul acesta. cartoful. Astfel prin lucrările solului specifice culturii porumbului se combat bine buruienile cu germinaţie în toamnă şi care pot ierna. floarea soarelui după soia (în principal din cauza sclerotiniei). mai eficace. Prin cultivarea aceleiaşi plante pe acelaşi teren mai mulţi ani. trifoiul roşu după lucernă şi invers.- Sunt şi specii de plante care nu se pot cultiva unele după altele. Oboseala solului poate fi preîntâmpinată numai printr-o rotaţie raţională a culturilor. sfecla furajeră. bolile şi dăunătorii plantelor cultivate se înmulţesc foarte mult. Eroziunea solului obligă pe solurile situate pe pante amplasarea unor culturi bune protectoare a solului. Acestea nu se suportă tot datorită fenomenelor de alellopatie şi oboseală a solului. Aşa de exemplu nu se recomandă să se cultive: grâu după orz. O alternare între cât mai multe culturi cu cerinţe diferite faţă de tehnologiile de cultură. hrişca. bobul după trifoi. ca urmare a alternării solelor cu culturi cu grade diferite de acoperire a solului. Până în prezent nu se cunoaşte o metodă mai simplă. îngrăşăminte şi lucrări de afânare se poate corecta favorabil reacţia solului şi. reprezintă cheia combaterii cât mai eficiente a buruienilor. Alternând anual diferite culturi cu paraziţi diferiţi. Aceste din urmă buruieni apar mai târziu când solul este bine încălzit şi ele se dezvoltă toată perioada de vegetaţie a porumbului dacă au spaţiu suficient. deoarece multe boli se transmit de la un an la altul prin resturile vegetale rămase în sol. asupra fertilităţii solului. decât rotaţia culturilor. sfecla după rapiţă şi invers. Veronica sp. pe când pe solurile nisipoase neutre sau slab alcaline reuşesc: orzul şi meiul. trifoiul. in după mazăre şi invers. Combaterea buruienilor este o măsură aproape tot atât de veche ca şi agricultura. Prin amendamente. cu tehnologii de cultură diferite se creează un dezechilibru în biologia lor (sau chiar li se întrerupe ciclul biologic). reducându-se astfel gradul lor de atac în perioadele următoare. trifoiul roşu după mazăre şi invers. deci prin monocultură. Prin alternarea culturilor scade numărul buruienilor specifice. Frecvenţa atacului creşte progresiv în cazul monoculturii. se menţine curat de buruieni până în primăvară când se seamănă porumbul. varza după rapiţă şi invers. deoarece după recoltarea grâului terenul se lucrează. Combaterea bolilor şi dăunătorilor culturilor agricole este influenţată hotărâtor de asolament. tutunul după cânepa şi floarea soarelui şi invers (dacă solul este infestat cu lupoaie). bolilor şi dăunătorilor comuni. În cultura de grâu apar buruieni anuale: Poligonum convolvulus (hrişca urcătoare). Alternanţa în timp şi spaţiu a culturilor şi implicit a lucrărilor agrotehnice influenţează considerabil tipul şi intensitatea îmburuienării. combinate cu combaterea pe cale chimică la culturile care permit fără riscuri folosirea erbicidelor.. Digitaria sanguinalis (meişorul roşu). atunci buruienile specifice grâului (cu germinaţie în toamnă şi care pot ierna) nu mai pot creşte. cu un efect mai complex. secara. cu scopul principal de combatere a eroziunii solului. . mai la îndemână. se poate mări numărul de plante care se cultivă pe diferite soluri. Echinochloa crus-galii (iarbă bărboasă) şi altele. Reacţia solului este o însuşire care variază de la un sol la altul şi rotaţia culturilor trebuie să ţină cont de aceasta. de insecte. Centaurea cyanus (albăstriţă). bolilor şi dăunătorilor. (mohorul). Paraziţii vegetali şi animali sunt adaptaţi să trăiască pe anumite specii de plante. Eficacitatea măsurilor agrotehnice se datorează particularităţilor biologice ale buruienilor care sunt adaptate fiecărei specii. favorabil. Când alternează grâul cu porumbul. sistemul de lucrare a solului. Se înţelege că fiecare specie cultivată acţionează asupra altor buruieni şi din această cauză succesiunea culturilor agricole contribuie la reducerea numărului speciilor de buruieni care apar în culturi. Matricaria sp şi multe altele iar în cultura de porumb: Setaria sp. Pe solurile nisipoase acide reuşesc: lupinul. structura culturilor din asolament şi procentul plantelor bune protectoare sunt subordonate mărimii pantei. Papaver rhoeas (macul roşu). Asolamentul este cea mai eficace şi eficientă metodă de luptă susţinută împotriva buruienilor. virusuri. ovăzul după orzul de primăvară şi invers. grupelor de specii cu biologie asemănătoare şi chiar unor alternanţe scurte a diferitelor culturi. Procesul de eroziune prin apă sau vânt este mult mai redus în cazul asolamentelor. bacterii. iar producţia scade cantitativ şi calitativ. pe când pe solurile argiloase neutre sau slab alcaline reuşesc: grâul şi porumbul. iar dăunătorii iernează în sol în diferite stadii de dezvoltare. sau uneori datorită buruienilor. viermi specifici. Orientarea solelor. Fiecare plantă cultivată este atacată de ciuperci.

Asolamentul îşi manifestă superioritatea ca principal mijloc economic. atacul de mană în monocultura de trei ani a florii soarelui a fost de 47. Cercetările efectuate în acest sens au arătat că asolamentul rămâne o componentă de bază în combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor. când floarea soarelui a revenit pe acelaşi teren de cultură în al 6-lea an.- La practicarea monoculturii se înmulţesc puternic: la grâu ciupercile din genurile Ophiobolus. amendamentele etc. cât şi prin mijloace agrotehnice.4%. prin sporirea producţiei la obţinerea unor cantităţi mai mari de energie produsă. Deplina concordanţă între cerinţele biologice ale plantelor de cultură care se succed şi amplasarea lor în timp şi spaţiu duce. În plus. Fusarium. urmând ca efectul lui să se răsfrângă şi asupra celorlalte culturi ce urmează în rotaţie (cereale păioase). îngrăşămintele organice. asigurând concomitent folosirea raţională a terenului. ci se programează pentru cartof. la cartof virusuri (Solanum virus). la porumb creşte atacul de Tanymecus dillaticolis (gândacul ghebos) şi de Ostrinia nubilalis (sfredelitorul porumbului). iar în asolamentul mazăre – grâu – porumb – sfeclă – porumb – floarea soarelui. măsurile de combatere a bolilor. al 3-lea sau al 4-lea an. 1977). producţia de grâu de . buruienilor. caracterizat printr-o autonomie mai mare faţă de factorii chimici utilizaţi în procesele tehnologice din agricultură. Economia de energie. sfeclă şi chiar porumb. Aceste aspecte sunt valabile şi în cazul dăunătorilor. În cadrul unei rotaţii. în experienţele executate la Săftica. semănat direct. atacul ciupercii devine an de an mai puternic.Olteanu şi colab. a folosirii judicioase a forţei de muncă. gunoiul de grajd se încorporează în sol pentru culturile prăşitoare (cartof. Îngrăşămintele sporesc recolta şi în cadrul monoculturii. plantelor care urmează în rotaţie li se aplică sistemul de lucrare a solului optim economic. Astfel. îngrăşămintele verzi. Sclerotinia sclerotiorum (putregaiul alb). Valorificarea mai bună a îngrăşămintelor folosite. sol şi sistem economic. introducerea plantelor amelioratoare (în special a leguminoaselor) în rotaţia culturilor creează posibilitatea economisirii unor mari cantităţi de îngrăşăminte cu azot şi pesticide la fabricarea cărora se consumă mari cantităţi de energie. a apei. la in şi cânepă fuzarioza şi rugina. de pildă. se programează şi se execută pentru culturile care răspund cel mai bine la aceste măsuri speciale. şi ca pârghie a rentabilităţii producţiei agricole în strânsă concordanţă cu cerinţele economice. Acesta înlesneşte cultivarea tuturor plantelor de care are nevoie economia. irigaţia etc. Această autonomie se bazează pe valorificarea mai bună a resurselor naturale şi a mecanismelor acestora de reglare a creşterii şi dezvoltării plantelor. măsurile de combatere a eroziunii solului. în timp. la floarea soarelui ciuperca Plasmopora helianthi (mană). Asolamentul corespunde ideii de realizare a unei agriculturi economice şi în acelaşi timp ecologice. mozaicul rugos. atacul de mană s-a redus la 2. În cadrul asolamentelor se amplifică şi se potenţează eficacitatea tuturor măsurilor agrotehnice: sistemele de conservare a solului (lucrări minime. aplicarea îngrăşămintelor. După observaţiile efectuate la ICCPT Fundulea. În acest fel se reduce cantitatea de fungicide utilizate şi se evită poluarea mediului. Sunt însă unele boli care trebuie să fie combătute atât prin mijloace chimice.Staicu. râia comună. 1982). fără creşterea substanţială a cheltuielilor de energie.2%. asigurânduse stabilitatea în timp a producţiei plantelor şi îmbunătăţirea continuă a fertilităţii solului. sfeclă. fiind mare consumatoare de energie. arătura adâncă nu se execută în fiecare an. dăunătorilor. Realizarea succesiunii culturilor. măsurile agrotehnice de mare eficacitate ca arăturile mai adânci. nematozi (Heterodera rostochinensis). apar agenţi patogeni care dobândesc rezistenţă fiind necesară creşterea dozelor sau schimbarea fungicidului.). cercosporioza (Cercosporella beticole). ca instrument al producţiei agricole durabile. pe un sol brun roşcat (I. Este cunoscut că floarea soarelui. Aşa de exemplu. Heminthosporium.. porumb). la sfecla de zahăr nematozii (Heteroderma schactii). Cercosporella herpatrichoides. dar aplicarea lor în cadrul asolamentului este mult mai eficientă. a mijloacelor mecanice. Folosirea insecticidelor şi a fungicidelor au creat la un moment dat impresia că rolul asolamentului în prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor plantelor agricole s-a diminuat substanţial. este atacată de mană (Plasmopora helianthi) şi că sporii acestei ciuperci rămân în sol iar când floarea soarelui revine pe acelaşi teren în al 2-lea. lucrări pe biloane etc. urmând ca efectul lor prelungit să se răsfrângă 2-3 ani consecutiv şi asupra celorlalte culturi din rotaţiile asolamentului. Economia de combustibil şi energie şi valorificarea rotaţiei adâncimii de lucrare a solului se realizează prin practicarea unor adâncimi raţionale de lucrare a solului în relaţie cu cerinţele acestora.. Plantele ce s-au intercalat în asolament nu sunt atacate de mană (I. Asolamentele care dau rezultatele cele mai bune reprezintă o împletire armonioasă a condiţiilor locale de climă.

previn fenomenul de “oboseală a solului”. O structură de culturi. boli şi dăunători.            toamnă a sporit în raport cu monocultura. activitatea fermei să fie productivă şi rentabilă. se menţine un echilibru mai bun între mineralizare şi humificare. este o consecinţă nu numai a simplei alternanţe a culturilor şi a diferitelor sisteme de lucrare a solului. straturile de sol sunt valorificate mai uniform. Acelaşi lucru se constată şi în ceea ce priveşte combaterea bolilor şi a dăunătorilor.Pintilie. apropiate de potenţialul biologic al speciilor şi în raport cu condiţiile pedoclimatice locale. În condiţii de irigare în asolament scade consumul specific de substanţe nutritive. 1972). ca prin organizarea unor asolamente optime. economic şi ecologic. organizatorice şi ecologice ale acestora. asigură îmbunătăţirea regimului apei. Toate acestea fac. Rotaţia erbicidelor odată cu rotaţia culturilor contribuie la obţinerea unei combateri mai echilibrate şi mai economice. Se poate concluziona că asolamentele favorizează pe multiple planuri o combatere corespunzătoare a buruienilor. tractoare şi maşini agricole. fără nici o investiţie. astfel:  îngrăşămintele au cea mai mare eficacitate atunci când se aplică în cadrul unor asolamente raţionale. de la 8%. iar efectul de combatere în timp este mai eficient.5. astfel: menţin sau chiar îmbunătăţesc însuşirile de fertilitate a solului. unele an de an în funcţie de planta cultivată. al căror spectru de combatere s-a lărgit prin administrarea pe aceiaşi solă a mai multor produse.CONDIŢIILE CARE STAU LA BAZA ÎNTOCMIRII ASOLAMENTELOR . insecticide şi fungicide pe unitatea de suprafaţă. ci şi a erbicidelor. inclusiv prin metode chimice. Existenţa unei structuri corespunzătoare a culturilor permite evitarea vârfurilor de muncă şi astfel folosirea raţională a resurselor pe întreg ciclul de producţie. Prin alternarea erbicidelor în cadrul asolamentului se evită situaţia în care folosirea an de an a unui singur erbicid determină proliferarea speciilor de buruieni rezistente şi acumularea unor reziduuri cu efect negativ asupra culturilor următoare.2 şi 23. în cazul unei rotaţii de 4 ani şi cu o cantitate mai mare de îngrăşăminte (tabelul 11. diversă şi stabilită pe baza cerinţelor socio-economice. a fertilizării. Reducerea încărcăturii de erbicide. Gradul de îmburuienare redus din asolamentele de 3 şi 4 ani în care succed mai multe plante comparativ cu monocultura sau rotaţia de 2 ani. până la 245%.Picu. Asolamentul dă posibilitatea fermierului să elaboreze o planificare riguroasă a lucrărilor pe sole. culturi şi defalcat pe perioade de timp.Hulpoi şi I. Cercetările arată că pe 1 mm de apă de irigaţie sporul de producţie exprimat în unităţi cereale este cuprins între 5.12). Efectul rotaţiei erbicidelor este amplificat de tipul asolamentului practicat. Aceste experienţe şi multe altele conduc la două concluzii importante privind eficacitatea asolamentului şi a fertilizării. Cel mai ridicat spor de producţie s-a realizat la rotaţia de 4 ani (N.  cele mai eficace şi rentabile asolamente sunt cele în care se practică o fertilizare raţională. Valorificarea mai bună a apei de irigaţie. 11. 1985). asigură prevenirea pagubelor provocate de buruieni. Asolamentul potenţează şi efectul metodelor de combatere a buruienilor a bolilor şi dăunătorilor.4 cele mai ridicate valori realizându-se la asolamentul de 4-5 ani iar cele mai scăzute în monocultură (C. În sinteză eficienţa economică şi energetică a asolamentelor rezultă din avantajele agronomice. contribuie semnificativ la asigurarea calităţii nutriţionale şi sanitare a alimentelor. a lucrărilor de protecţie a culturilor. bolilor şi dăunătorilor. potenţează efectul lucrărilor solului. procesul de eroziune a solului situat pe pante se diminuează ca urmare a alternării parcelelor cu diferite plante şi prin amplasarea culturilor bune protectoare a solului. Pe baza acestora el calculează şi planifică necesarul de forţă de muncă. asigură venituri constante la nivelul fermei. contribuie semnificativ la obţinerea unor producţii mari. asigură organizarea şi planificarea optimă a procesului de producţie agricolă. în cazul unei rotaţii de 2 ani şi fără îngrăşăminte. îmbunătăţesc regimul substanţelor nutritive din sol. Planificarea lucrărilor pe sole.

Pornind de la aceste informaţii de natură pedoclimatică au fost întocmite hărţi ecologice la nivelul ţării. antierozionale. Influenţa nefavorabilă a reliefului asupra producţiei agricole poate fi mărită sau micşorată în funcţie de structura culturilor din asolament şi metodele adoptate pentru executarea lucrărilor agrotehnice. lumina. influenţează structura culturilor. aeraţia. ştiut fiind faptul că pe pante se află 65% din terenul agricol şi 35% din arabil la nivelul ţării. are drept consecinţă micşorarea vitezei de scurgere a apei pe versant.CONDIŢIILE NATURALE Condiţiile de ordin natural se referă la tipul şi însuşirile solului. Astfel. trebuie să ţină seama de condiţiile naturale ale fermei. Relieful variat la nivelul fermei impune diversificarea asolamentelor şi stabilirea mai multor tipuri de asolamente: de câmp. Relieful influenţează decisiv învelişul de sol (pedosfera). căldura.1. inclusiv pentru cultura ierburilor.2). Direcţia de executare a lucrărilor solului şi amplasarea rândurilor de plante cultivate. Pentru folosirea în cele mai bune condiţii a terenului în pantă şi a realizării unor producţii sporite. ordinea lor. prezenţa şi grosimea stratului de zăpadă sunt condiţii foarte importante pentru zonarea grâului şi a rapiţei de toamnă mai ales când aceste culturi sunt amplasate pe versanţii expuşi vânturilor sau pe culmi şi platouri. reprezintă idealul pentru menţinerea însuşirilor de fertilitate a solului. pe terenurile în pantă. unde majoritatea culturilor furajere sunt integrate în terenurile arabile. iar prezenţa franjului capilar într-un interval de 2-4 m adâncime poate asigura un surplus important de apă (prin ascensiune capilară) pentru plantele cultivate. Frecvenţa îngheţurilor târzii. creşte în asolament procentul plantelor care se seamănă des şi al celor perene şi scade procentul plantelor prăşitoare care favorizează eroziunea solului. fertilizare. umiditatea atmosferică. Amplasarea solelor faţă de relief are un rol deosebit de mare. erbicidare etc. temperatura şi precipitaţiile dintr-o anumită zonă au un rol determinant la stabilirea sortimentului de culturi şi chiar a soiurilor sau hibrizilor cultivaţi. care de asemenea pot influenţa plantele care se încadrează în asolament. Astfel. în special textură şi reacţie. curenţii de aer. relieful. în strânsă legătură cu condiţiile climatice determină speciile de plante ce se introduc în asolament şi agrotehnica folosită în cadrul asolamentului. Amplasarea culturilor dese. furajere etc. mărimea solelor asolamentelor. realizarea condiţiilor de exploatare eficientă a terenurilor şi de aplicare a unor tehnologii performante. 11. pedoclimatice şi hidrogeologice fac ca unele plante să reuşească relativ uşor. prin irigare. iar arealul unor plante s-a extins. pentru majoritatea culturilor.5. cerinţele economico-organizatorice şi cerinţele agrobiologice ale plantelor (figura 11. brume. curgătoare sau stătătoare. influenţează intensitatea menţinerii apei din precipitaţii şi în consecinţă influenţează fenomenul de eroziune. prezenţa apei freatice la adâncime mai mică de 1 m obligă la folosinţa fâneaţă. ca şi la clima locală cu precipitaţiile. s-a dovedit că zonarea are un caracter dinamic. Relieful. este susceptibilă la îmbunătăţiri. Aceste date geomorfologice. menţinerea umidităţii solului şi scăderea simţitoare (până la anularea completă) a procesului de eroziune. Astfel. regimul de umiditate. care să realizeze sporuri de producţie şi eficienţă economică maximă. îngheţul. adâncimea apei freatice. prin mărimea pantei. Dintre factorii climatici. Acest lucru este demonstrat de sistemul de asolamente practicat în Uniunea Europeană. semănatul şi lucrările solului pe curba de nivel (de-a curmezişul pantei). textura şi în ultimă instanţă potenţialul de fertilitate al solului (capacitatea productivă a terenului). organizarea de asolamente mixte în care culturile furajere (leguminoase şi graminee perene) să fie integrate în asolamentele agricole. Tot la factori naturali se consideră şi sursele de apă. . expoziţia. Apa freatică prin adâncimea la care se găseşte poate determina folosinţa terenului şi satisface diferit cerinţele plantelor cultivate şi astfel constituie un factor de care trebuie să se ţină seama la întocmirea asolamentelor. expoziţie şi gradul de erodare. Tipul de sol şi însuşirile acestuia. grosimea şi stabilitatea stratului de zăpadă. pe când pentru alte plante condiţiile naturale locale nu corespund decât în mică măsură şi în acest caz se cer mai multe intervenţii agrotehnice pentru a le crea condiţii favorabile de vegetaţie. Ulterior. temperatura. pentru a se putea asigura toate lucrările agrotehnice de-a curmezişul pantei.Organizarea unui asolament raţional. pe baza cărora s-a făcut zonarea producţiilor agricole. Necesitatea de refacere a stării de fertilitate a solului şi în special a structurii solului condiţionează introducerea în asolament a culturilor cu influenţă amelioratoare. Clima determină în mare măsură structura speciilor de plante care pot fi introduse în asolamente. agrotehnica folosită în cultura plantelor. sola sau parcela care se lucrează independent trebuie amplasată în direcţia curbelor de nivel. etc. potenţând atât efectul fertilizării cât şi al asolamentului (dă posibilitatea amplasării unui asolament cu plante mari consumatoare de apă).

de preţurile şi posibilităţile de valorificare a producţiilor agricole. iar ea însăşi să fie la rândul ei o bună premergătoare pentru cultura din anul următor. dreptunghiulară în special.CONDIŢIILE AGROBIOLOGICE Cerinţele agrobiologice se referă la cerinţele plantelor cultivate faţă de rotaţie în funcţie de particularităţile lor biologice şi asigurarea unei rotaţii raţionale a plantelor în asolament. în principalele zone din sectorul vegetal s-au estimat (indiferent de forma de proprietate) la minimum 50-100 ha pentru cultura cerealelor şi plantelor tehnice în zona de câmpie. Sunt potrivite din acest punct de vedere solele de 75-150 ha pentru culturile de câmp situate pe terenurile plane şi numai pe terenurile în pantă se delimitează sole mai mici. Pentru a avea la nivelul fermei cheltuielile şi încasările eşalonate asolamentul trebuie astfel organizat pentru a răspunde şi acestei cerinţe. 2002). Specializarea şi nivelul de informare al fermierului privind cerinţa pe piaţă şi rentabilitatea culturilor. Dimensiunea exploataţiei. este mai uşor realizabilă prin variaţia plantelor şi a soiurilor sau hibrizilor cultivaţi şi impune diversitatea asolamentelor stabilite.Lăcătuşu. Acest lucru ajută. de existenţa în zona a unor fabrici de zahăr. masă verde etc. iar ale asociaţiilor agricole de 450 ha. ceea ce se reflectă în calitatea produselor agroalimentare şi în sănătatea populaţiei. Piaţa de desfacere influenţează alcătuirea asolamentului prin distanţă. Astfel. de conserve. nu pot dăuna tuturor plantelor de cultură în aceeaşi măsură. fiecare în suprafaţă de minimum 10 ha. Asolamentele raţionale nu se pot organiza pe suprafeţe mici.5. Asigurarea unei productivităţi a muncii prin asolament presupune delimitarea unor sole mari de formă regulată. asigură de asemenea o productivitate mai mare a agregatelor mecanice de lucru. furtuni. calitative şi de eficienţă generală a producţiei agricole.11. forma de relief şi reţeaua de drumuri impune mărimea şi forma solelor ca şi structura asolamentului. Dimensiunile actuale ale exploataţiilor ţărăneşti sunt în medie de 2. care să permită executarea în bune condiţii a lucrărilor solului. puterea financiară a acestuia sunt elemente care condiţionează în mare măsură asolamentul organizat. Chiar atunci când aceste calamităţi survin pe tot teritoriul fermei.2. eficientă a asolamentului şi a procesului de producţie agricolă (I. Rotaţia trebuie alcătuită în aşa fel încât orice cultură. de ulei. Atenuarea riscului calamităţilor cum sunt: secetă excesivă. în exploataţiile mici. ale societăţilor agricole simple de cca. capabile să înlesnească efectuarea cu cea mai mare productivitate a lucrărilor agricole. de asemenea. organizarea asolamentului şi îmbinarea ramurilor cu cele mai bune efecte cantitative. de 50-60 ha sau chiar mai mici. păstrarea calităţii mediului înconjurător. să urmeze după o bună premergătoare. Organizarea procesului de producţie şi executarea corespunzătoare a elementelor de tehnologie între două culturi succesive presupune stabilirea asolamentului în funcţie de durata de vegetaţie a plantelor. Un asolament raţional în cultura plantelor de câmp se organizează pe minimum patru grupe de culturi. de necesitatea folosirii raţionale a forţei de munca şi a mijloacelor mecanice. această formă reduce mersul în gol la capete şi asigură mersul în lucru al agregatelor. Dimensiunea exploataţiei trebuie să facă posibilă rotaţia culturilor.5 ha. etc.CONDIŢIILE ECONOMICO-ORGANIZATORICE Condiţiile economico-organizatorice sunt reprezentate de cerinţele economiei de piaţa. grindină. după culturi care eliberează terenul târziu în toamnă nu se vor amplasa grâul şi rapiţa de toamnă. îngheţuri. a fertilizării etc. fiind destul de departe de cele apreciate ca fiind corespunzătoare cerinţelor de organizare modernă. Este nevoie de timp între recoltarea plantei premergătoare şi până la semănatul plantei care urmează în rotaţie. pentru că numai aşa se creează condiţii pentru fertilizare prin procese naturale a solului.Dincu şi Gh. 11. fiindcă le găsesc în diferite faze de vegetaţie. cerere etc. inclusă în structura asolamentului.5. După unele cercetări ale ASAS privind proiectarea dimensiunilor exploataţiilor agricole din ţara noastră.3. Există mai multe criterii agrobiologice de care trebuie să se ţină seama în mod obligatoriu la . O unitate agricolă pentru a fi rentabilă şi pentru a putea organiza asolamente adecvate trebuie astfel proporţionată încât să cuprindă posibilităţi certe de valorificare atât a producţiei principale cât şi a producţiei secundare. Forma regulată a solelor. Acestea. Sistema de maşini agricole disponibilă. posibilităţile de reglare şi adaptare a acesteia. accesibilitate. de distanţa faţa de centrele populate. pe lângă drumuri. Asolamentele trebuie să asigure luarea în cultură a suprafeţelor neproductive şi să reducă la minimum suprafeţele neutilizate la capătul parcelelor. 115 ha. planificarea lucrului şi a celorlalte mijloace de producţie disponibile la nivelul fermei sunt aspecte de care trebuie să se ţină seama la stabilirea plantelor din asolament. şi la repartizarea mai bună a muncii cu maşinile şi utilajele agricole. de reţeaua de drumuri. Astfel.

cartofi. 3. Se recomandă după lucernă cerealele de primăvară care consumă apa din rezervele acumulate peste iarnă din stratul arabil. pe când floarea soarelui. Plantele mari consumătoare de elemente nutritive cum sunt sfecla pentru zahăr. tutunul.Optimizarea consumului de apă din sol. sfecla de zahăr. Modul de nutriţie impune cunoaşterea cerinţelor plantelor din cadrul asolamentului. mazăre. Cultivarea fără . in. ovăzul. 6. grâul care se însămânţează toamna nu poate urma după lucernă. inul) şi. Rotaţia începe. cu efecte favorabile asupra fertilităţii solului şi creşterea eficienţei economice a procesului de producţie agricolă. leguminoasele anuale.stabilirea rotaţiei. cereale păioase.Instalarea la începutul rotaţiei a unei culturi cu efect ameliorator asupra întregului ciclu de rotaţie. lungimea perioadei de vegetaţie etc. Sunt plante care prin însuşirile lor simbiotice îmbogăţesc solul în azot. pe când celelalte plante consumă din rezerva de azot a solului şi ca urmare acestea trebuie să alterneze în asolament. in. de asemenea. dintr-un strat mult mai adânc. de condiţiile pedoclimatice. inul). de regulă. sau plante care consumă apa din stratul arabil (cereale. Fiecare specie extrage din sol substanţele nutritive în cantităţi şi proporţii diferite.14. sfecla.Bilanţul humusului în sol. cartof. orzul. 9. grâul. cânepa. 4.) şi sisteme minime sau chiar semănat direct pentru culturi pretabile la aceste tehnologii (soia. Unele plante cultivate au ca însoţitori fideli anumite buruieni. îndeosebi. floarea soarelui. sfecla). Aceasta depinde de cantitatea şi compoziţia resturilor organice vegetale şi animale supuse humificării. O altă regulă generală este instalarea la începutul rotaţiei a unei culturi la care să se aplice cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi care să valorifice bine acest îngrăşământ iar totodată se ameliorează pe timp îndelungat însuşirile solului. 7. bilanţul humusului este negativ. lucerna etc. Plantele de cultură se deosebesc între ele în ceea ce priveşte cantitatea totală de elemente chimice nutritive extrase din sol. După plantele prăşitoare. accentuează mineralizarea humusului. trifoiul. morcovi etc. cerealele păioase) vor alterna cu plantele prăşitoare care sunt rele protectoare. Mazărea. trifoi. 2.Alegerea în rotaţie a celor mai bune premergătoare conform aprecierilor din tabelul 11. plante care consumă apa din straturile profunde de sol datorită sistemului radicular puternic dezvoltat (lucerna. Recomandările generale sunt următoarele : 1. adâncimea de sol de la care folosesc elementele chimice nutritive şi puterea de solubilizare a sistemului radicular. amendare. în zonele mai umede sau în condiţii de irigare. 5. pe când inul. Ierburile perene grâul.Sistemul de lucrare a solului trebuie să alterneze în cadrul asolamentului.Protecţia solului împotriva degradării structurii şi a eroziunii. fenomenele de alellopatie etc. cânepă etc. În asolamentele în care predomină prăşitoarele. care lasă solul foarte uscat.Combaterea buruienilor. Se va alege sistemul clasic de lucrare a solului pentru culturile care preferă un sol foarte afânat (sfeclă de zahăr. floarea-soarelui. leguminoasele anuale. lucerna începând cu anul al doilea). profunzimea sistemului radicular. porumb). asigurând optimizarea însuşirilor solului cu cerinţele plantelor de cultură. porumbul. sfecla de zahăr lasă cantităţi mai mici. cerinţele plantelor şi specificul legat de elementele de tehnologie: fertilizare. lasă în sol cantităţi mai mari de resturi organice. sfeclă. lucrările solului. Posibilităţile de solubilizare a compuşilor cu P diferă de la o plantă la alta. plantele cultivate se deosebesc în: plante mari consumatoare de apă (lucernă. lupinul au o putere mare de solubilizare. De exemplu. macul. Condiţiile agrobiologice au în vedere.Optimizarea folosirii rezervelor de substanţe nutritive din sol. Plantele bune şi foarte bune protectoare împotriva eroziunii solului (ierburile perene. floarea soarelui trebuie să alterneze cu plantele cu consumuri reduse. cum sunt cerealele. sfecla. porumbul şi altele consuma mai mult K. floarea-soarelui) să urmeze plante cu înrădăcinare mai superficială (fasole. 8. Proporţia prăşitoarelor în asolamentele de pe terenurile în pantă depinde de valoarea pantei. combaterea buruienilor a bolilor şi dăunătorilor. instalând culturi cu efect ameliorator asupra însuşirilor solului (leguminoase anuale) şi încadrate în grupa culturilor bune premergătoare. tutunul o putere mică de solubilizare a elementelor chimice nutritive din sol. Cerealele păioase folosesc mai mult N şi P.) şi plante cu un consum redus (cerealele păioase. după ce plantele au început să se ridice.Rotaţia rădăcinilor. La întocmirea asolamentelor se ţine cont de bilanţul humusului din sol. Pentru exploatarea raţională a straturilor de sol se recomandă ca după plantele cu înrădăcinare profundă (lucerna. În privinţa consumului de apă. trebuie să urmeze cerealele păioase. sau unele plante cultivate sunt compromise uşor de buruieni (orzul. care degradează structura. grâu) realizându-se astfel “rotaţia rădăcinilor”. floarea soarelui. Rotaţia culturilor trebuie să evite consumul unilateral al substanţelor nutritive şi al apei. orzul. “rotaţia sistemului de lucrare a solului“. folosesc elementele nutritive din stratul de sol superficial. de intensitatea lucrărilor solului etc. cartoful. porumb. iar altele ca inul. bumbacul. de diferenţa dintre humusul nou format şi cel mineralizat. de aceea trebuie să alterneze cu prăşitoarele care combat mai bine buruienile. cânepa. ca de exemplu leguminoasele. Acestea favorizează îmburuienarea. iar altele înăbuşesc buruienile (secara. Inul.). cartof etc. faţă de substanţele nutritive.

asolamentele cu solă săritoare. Tot aşa următoarele culturi nu pot alterna una după alta: grâul şi orzul. cu condiţia fertilizărilor suplimentare şi controlului buruienilor. bolilor şi dăunătorilor. rapiţa) altele sunt uşor înăbuşite de buruieni în prima parte a vegetaţiei (inul. agricol – legumicol etc. fasolea. Pentru oricare din grupele de asolamente. asolamentele legumicole. Din cauza unor boli şi dăunători comuni. lucerna. deoarece durata unei rotaţii coincide cu numărul de sole. agricole). 3. începând cu al doilea an de vegetaţie. etc. tehnice. soluri acide. culturile vor reveni prea des pe acelaşi teren.). culturi pentru furaj. sau să revină des pe acelaşi teren: inul. pentru ameliorarea fertilităţii solului. într-un proces de producţie eficient.Evitarea fenomenului de oboseală a solului care se poate datora acţiunii concomitente a mai multor cauze ca urmare a netoleranţei anumitor plante de cultură. 11.7. tutunul. mazărea şi inul. asolamentele furajere. sfecla de zahăr. tutunul şi cânepa sau floareasoarelui (în cazul atacului de lupoaie). sfecla de zahăr. cu plante medicinale şi aromatice.CLASIFICAREA ASOLAMENTELOR Asolamentele se pot clasifica după mai multe criterii.7. sorgul. sole.ASOLAMENTELE DE CÂMP (AGRICOLE) Asolamentele de câmp sau agricole sunt cele în care predomină plante din cultura mare. Pentru fiecare fermă durata rotaţiei şi tipul de asolament se va stabili în funcţie de suprafaţa de teren (caracteristicile acestuia). sparceta. secară. Pentru a limita răspândirea lor şi astfel pagubele produse. decât după 6-7 ani. În concluzie pentru a organiza cele mai raţionale şi eficiente asolamente pentru o anumită exploataţie agricolă trebuie să se îmbine toate aceste cerinţe menţionate anterior pentru a realiza cea mai bună optimizare între necesitatea de a produce alimente sănătoase. Asolamentele trebuie sa conducă la evitarea sau cel puţin la diminuarea pericolului îmburuienării. Lucerna. la întocmirea asolamentelor sunt câteva cerinţe restrictive. asolamente cu - . După acest criteriu asolamentele pot fi: asolamentele de câmp (pentru cultura mare. macul. Clasificarea asolamentelor după structura culturilor şi destinaţia producţiei principale este clasificarea cea mai potrivită din punct de vedere organizatoric şi al realizării asolamentului. pot fi: asolamente cu cereale şi prăşitoare. sau chiar mai mult. Netolerarea unor plante de a se cultiva mai mulţi ani la rând pe acelaşi teren sau la un interval prea scurt de ani. înăbuşă pirul. sărături). 11. asolamentele pe soluri cu nevoi speciale (hidromorfe. cum sunt: numărul de sole. structura culturilor şi destinaţia producţiei principale (culturi pentru boabe. soia câte 2 ani. ovăzul şi orzul de primăvară. 11. De exemplu gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides) şi ruginile se răspândesc mult şi provoacă pagube mari când cerealele păioase se cultivă în monocultură sau revin la intervale scurte în rotaţie.întrerupere a unei plante pe aceeaşi sola determină înmulţirea buruienilor specifice plantei de cultură. Numărul de sole trebuie să permită alcătuirea unei rotaţii raţionale a culturilor. este necesar ca în rotaţii să nu revină pe acelaşi teren plante care suferă de atacul aceloraşi boli şi dăunători.Combaterea bolilor şi dăunătorilor. cartoful timp de 2 ani dacă terenul se fertilizează şi nu este pericol de boli şi dăunători. nisipuri. asolamentele poate fi cu 2.). unde ponderea cerealelor şi a unor plante tehnice este mare. porumbul etc. rapiţa şi sfecla de zahăr sau varza. cu plante melifere. asolamentele speciale: de protecţie antierozională. asolamente din orezării etc. culturi legumicole etc. Se autosuportă (cultură repetată): porumbul. Nu se suportă în cultură repetată. cânepa dacă terenul se fertilizează. ceea ce contravine regulilor agrotehnice ale unei rotaţii raţionale. Pot reveni des pe acelaşi teren alături de plantele care se autosuportă doi sau mai mulţi ani în cultură repetată şi cerealele păioase. Culturile prăşitoare care acoperă repede terenul la începutul vegetaţiei înăbuşă buruienile (cânepa. După numărul de sole. numărul de sole delimitate (de mărime optimă).). 5 etc. mazărea după 4-6 ani. structura culturilor şi ponderea necesară din fiecare cultură. 4. decât după 4 ani. Asolamentele cu durată prea lungă de rotaţie sunt mai greu de elaborat şi de aplicat.1. Dacă numărul de sole este prea mic. 10. În condiţiile ţării noastre. trifoiul roşu şi lucerna sau mazărea. durata rotaţiei poate varia între 2 şi 6 ani. asolamentele mixte (agricol – furajer. situaţia socio-economică a zonei şi condiţiile ecologice. soia şi floarea soarelui. În funcţie de ponderea diferitelor plante sau grupe de plante. reprezintă un element de care trebuie să ţinem seama la elaborarea rotaţiilor din asolamente. cele mai raţionale sunt asolamentele cu o durată de rotaţie de 4-6 ani.

cartoful sau sfecla de zahăr. 5. . 2. leguminoase pentru boabe. cereale de toamnă. 3. soia etc. 4. porumb boabe. prăşitoare. grâu de toamnă. Rotaţii de 3 ani (asolament cu 3 sole simple sau mixte): Schema rotaţiei: 1. Asolamentele cu rotaţii de 4 ani permit cultivarea unui număr sporit de plante şi satisface mai bine cerinţele de bune premergătoare pentru culturile din rotaţie. Tipul rotaţiei: 1. Aceasta este cea mai simplă rotaţie pe care o realizează multe ferme mici care practică. în general. prăşitoare. cartof + sfeclă de zahăr. Asolamentul cu rotaţia de 2 ani este cunoscut şi sub denumirea de asolamentul bienal. de elaborare a unor rotaţii raţionale şi de introducere a unui număr mai mare de plante în asolament. în al doilea ciclu de rotaţie să nu fie amplasate pe aceeaşi parte din solă ca în rotaţia precedentă. 2. grâu de toamnă. 3. 2. Totuşi. fiind o solă mixtă. plante tehnice. Tipul rotaţiei: 1. 1. 2. cereale de toamnă. porumb boabe.cereale. porumb + in fibră. 4. leguminoase pentru boabe. la floarea soarelui. 1. 4. În acest exemplu ambele sole sunt ocupate cu o singură cultură. 3. se poate manifesta atac de Plasmopora sau Orobanche. ci pe partea cealaltă (pe care a fost cultivat porumbul). asolamente cu cereale. Asolamentele de 4 ani asigură condiţii bune de dezvoltare. floarea soarelui. În locul florii soarelui se pot cultiva cartoful sau sfecla de zahăr. asolamentele de câmp ocupă cele mai mari suprafeţe. cereale de toamnă. Rotaţii de 5 ani (asolament cu 5 sole simple sau mixte): Schema rotaţiei: Tipul rotaţiei: 1. o agricultură de subzistenţă. asolamente cu cereale. grâu de toamnă. porumbul. mazăre + fasole. prăşitoare. 4. grâu + orz de toamnă. 3. cât şi datorită agenţilor fitopatogeni şi dăunători comuni celor două culturi. plante tehnice. Exemple de rotaţii pentru asolamentele de câmp: Rotaţii de 2 ani (asolament cu 2 sole simple sau mixte): Schema rotaţiei: 1. Rotaţii de 4 ani (asolament cu 4 sole simple sau mixte): Schema rotaţiei: 1. dacă una din sole este ocupată cu leguminoase (influenţând fertilitatea solului) iar celelalte sole sunt ocupate de plante care se autosuportă la un număr mic de ani. Acest tip de asolament prezintă unele dezavantaje datorită atât perioadei scurte a rotaţiei. leguminoase perene. porumb + cartof. 2. grâu de toamnă + secară. 2. orzul de toamnă. in fibră + sfeclă pentru zahăr. leguminoase anuale. sfecla de zahăr. 4. 2. grâu de toamnă. iar în cadrul lor ponderea cea mai mare o au: grâul de toamnă. Un astfel de asolament nu corespunde în toate zonele ţării noastre cu ponderea plantelor cultivate. cu rotaţie de 2 ani. prăşitoare. 2. prăşitoare. care în multe zone reprezintă aproape 60%. poate avea ambele sole cu culturi combinate. În acest caz trebuie urmărit ca floarea soarelui. 2. Tipul rotaţiei: 1. 3. faţă de cel bienal. Asolamentul de 3 ani (trienal) oferă posibilităţi sporite. în primul rând cu ponderea grâului şi porumbului. prăşitoare + plante tehnice. 2. porumb boabe. soia + fasole. Tipul rotaţiei: 1. porumb boabe + floarea soarelui. 5. mazăre. soia + fasole. porumb boabe. leguminoase pentru boabe. 1. cerinţele economiei naţionale şi tradiţia fiecărei zone agricole. cartoful. În asolamentele trienale dacă se impun plantele tehnice acestea pot fi introduse pe sole mixte alături de leguminoasele pentru boabe. 3. 2. prăşitoare. mazăre + soia + fasole. 3. Având în vedere condiţiile de favorabilitate care se întâlnesc pe teritoriul ţării noastre. chiar şi în acest caz. cereale toamnă. cartof + floarea soarelui. prăşitoare. prăşitoare şi leguminoase pentru boabe. grâu de toamnă + orz de toamnă (solă cu 2 culturi). 3. floarea soarelui. Această rotaţie este condiţionată de lipsa infecţiei puternice a culturii de floarea soarelui cu aceşti duşmani. Acest asolament.

Tipul rotaţiei: 1. Asolamentele de câmp irigate se deosebesc faţă de cele neirigate prin introducerea în structura culturilor a plantelor care valorifică cel mai bine condiţiile de irigare. cereale de toamnă 5. cereale păioase + culturi duble. contribuie mai eficient la combaterea buruienilor. Rotaţii de 6 ani (asolament cu 6 sole simple sau mixte): Schema rotaţiei: 1. Astfel de culturi sunt: sfecla de zahăr. recomandă asolamente de 3-5 ani. 2. soia. prăşitoare. grâu de toamnă + triticale. cartof + floarea soarelui. trifoiul şi ghizdeiul. iar îngrăşămintele se folosesc în doze sporite. fără a intra în rotaţia obişnuită a culturilor. Numărul de ani după care sola săritoare se introduce în rotaţia anuală a asolamentului poate fi diferit. care să justifice din plin investiţia prin irigare. 3. trifoiul creşte încet şi ca urmare. Asolamentele de câmp cu solă săritoare ocupată cu trifoi în cultură pură sau în cultură ascunsă dau rezultate bune în zonele mai umede şi răcoroase din ţara noastră (Transilvania. 8% sfeclă.ASOLAMENTELE CU SOLÃ SĂRITOARE Asolamentele cu solă săritoare sun un caz particular al asolamentelor de câmp. Asolamentele de câmp pot fi irigate sau neirigate. Majoritatea agenţilor patogeni şi dăunătorii specifici culturilor agricole îşi pierd capacitatea virulentă într-o perioadă de 5 ani. 4. 8% soia.Picu. în primul an de viaţă. prin sporuri semnificative de producţie. Culturile cele mai frecvente care ocupă sola săritoare sunt lucerna. 3. În condiţii de irigare N. prăşitoare. porumb boabe. 11. 2. grâul etc. porumb boabe + sfecla pentru zahăr. Tipul rotaţiei: 1. 3. dar şi de sporire a fertilităţii solului şi a recoltelor plantelor din asolament. 2. . În condiţii de irigare solele au dimensiuni mai mici. porumb boabe. prăşitoare. 2. situaţie în care o solă rămâne câţiva ani ocupată cu o singură plantă perenă (solă săritoare). leguminoase pentru boabe. 6.Asolamentele de 5 ani permit cultivarea unui număr mai mare de plante. pentru a uşura dirijarea apei. porumb boabe. 5. Asolamentele cu durată de 6 ani oferă posibilitatea unui număr foarte mare de combinaţii.Hulpoi şi I. prăşitoare. porumbul. cereale toamnă. Crişana. Maramureş şi nordul Moldovei).7. Banat. prăşitoare. grâu de toamnă + orz de toamnă. plante tehnice. 8% ierburi perene (17% culturi duble). 6. 3. sau 1. 3. Introduse în rotaţia plantelor de câmp aceste culturi îndeplinesc un important rol furajer. mazăre + soia + bob. in fibră + sfeclă pentru zahăr. sau 1. 2.2. Asolamentele cu trifoi în cultură pură prezintă un inconvenient şi anume faptul că. cu următoarea structură de culturi: 43% porumb. 4. Exemplu de rotaţie în condiţii de irigare: Schema rotaţiei: 1. 1975. 2. 3. leguminoase pentru boabe. porumb boabe + sfeclă pentru zahăr. 25% grâu + orz. prăşitoare. în acel an se obţine o producţie mică de masă verde sau fân. 8% floarea soarelui. grâu de toamnă (cultura I) + porumb masă verde (cultura a II-a). a bolilor şi dăunătorilor. asigură posibilitatea rotaţiei sistemului de lucrare a solului şi a optimizării sistemului de fertilizare.

Tot în acest scop nu trebuie întârziat recoltatul cerealei păioase şi apoi îndepărtarea paielor acesteia. porumb. cereale de toamnă. 7. leguminoase perene. Tipul rotaţiei: 1. prăşitoare. 5. Asolamentele cu trifoi în cultură ascunsă. 2. 4. Cultura de trifoi reprezintă cultura ascunsă. nutreţul necesar . adică 43%. leguminoase perene. în care predomină (peste 50%) plantele de nutreţ anuale sau perene. Astfel de asolamente pot fi practicate în fermele care dispun de bovine. În exemplul de mai sus lucerna ocupă anual 3 sole. Pentru ca plantele de trifoi care cresc încet în prima parte a vegetaţiei să nu fie înăbuşite.Exemplu de rotaţie cu trifoi în cultură pură: Schema rotaţiei: 1. 3. prăşitoare. lucernă. când lucerna a îmbătrânit şi nu mai este capabilă să asigure producţii ridicate. 6. 11. 3. dar în anul următor producţia este mare. cereale de toamnă. iar pe teren după recoltarea ei. 5. porumb pentru boabe. lucernă. 5. decât în mod normal. 4. 5. cereale de primăvară. trifoi. prăşitoare.3. 5. Lucerna poate fi cultivată şi în amestec cu graminee perene. leguminoase perene. grâu de toamnă. Trifoiul se seamănă primăvara într-o cultură de cereală păioasă care a fost semănată în toamnă (de regulă grâul de toamnă) sau împreună cu o cereală de primăvară (ovăzul). trifoiul continuă să vegeteze. orzoaică de primăvară. 2. porumb pentru boabe. porumb pentru boabe. prăşitoare. Până în toamnă se obţine o producţie mică de trifoi. desimea reducându-se cu 5-10%. sola este introdusă în rotaţie. Exemplu de rotaţie cu trifoi în cultură ascunsă: Schema rotaţiei: 1. 3. Când sola săritoare este ocupată cu lucernă. leguminoase perene. cereală de toamnă + leguminoase perene. trifoi. grâu de toamnă + trifoi (cultură ascunsă). leguminoase perene. 2. din structura culturilor. 3. prăşitoare. grâu de toamnă. 3. Tipul rotaţiei: 1. În fermele cu un număr mic de animale. Tipul rotaţiei: 1. cereale de toamnă. 2.7. 2. 2. 5. 4. 6. 4. leguminoase perene. Exemplu de rotaţie cu lucernă în solă săritoare: Schema rotaţiei: 1. plante tehnice. iar cereala păioasă cultură protectoare. cartof + sfecla pentru zahăr. grâu de toamnă. Asolamentele de câmp cu solă săritoare ocupată cu lucernă. La cereala păioasă se obţine o producţie aproape normală. 4.ASOLAMENTELE FURAJERE Asolamentele furajere sunt asolamente care cuprind numai plante de nutreţ sau. cartof + sfecla de zahăr. trifoi. 3. 4. cereala păioasă se seamănă mai rar. lucernă. 7.

secară masă verde. Optimizarea structurii asolamentelor furajere depinde în special de specia de animal. 4. 5. Ele cuprind în special plante care se folosesc pentru fân sau pentru masă verde ce se valorifică prin păşunat. iarba de Sudan. din asolamentele de câmp şi de pe pajişti.7 kg/ha + ghizdei 1. 4. 5. rasa. secară masă verde. orz. 6. . borceag de primăvară (cultura I) + iarba de Sudan (cultura a-II-a).3 kg/ha + zâzanie 10. se stabilesc speciile de plante furajere şi structura asolamentelor. porumbul. lucernă) sau mixte (cu 1-2 sole ocupate de plante furajere anuale) asigură de asemenea o anumită cantitate de furaj. porumb furajer. Având în vedere cerinţele producţiei zootehnice ale fermei. paie. fân. masă verde). iarba de Sudan pentru păşune. etc. Asolamentele furajere de păşuni şi fâneţe se organizează pe terenuri îndepărtate de fermele de animale. lucernă 12 kg/ha + ovăscior 12 kg/ha. de păşune şi fâneaţă. 4. Exemple de rotaţie pentru asolamente furajere de păşuni şi fâneţe: Tipul rotaţiei cu leguminoase şi graminee furajere perene: 1-3. În funcţie de condiţiile ecologice şi relief. trifoi roşu 2. amestecul de specii. dacă alte culturi mai pretenţioase nu solicită aceste terenuri. în depresiuni.acestora se poate asigura din asolamentele de câmp intercalate cu culturi duble pentru furaj (porumb pentru siloz. capacitatea de producţie a acestora. porumb boabe.2 kg/ha + păiuş 5. Asolamentele furajere de fermă se organizează în apropierea fermelor zootehnice şi cuprind plante care dau producţii mari şi voluminoase şi deci impun mijloace de transport multe. 4. este necesară organizarea unor asolamente furajere. borceag de primăvară. Recolta făcută în acest moment dă cantitatea cea mai mare de fân şi de cea mai bună calitate.). luncile râurilor (cu aport freatic). 3. Exemple de rotaţie pentru asolamente furajere de fermă: Tipul rotaţiei cu plante furajere anuale: 1. porumb siloz + sfeclă furajeră. trifoi. 5. 7. 2.5 kg/ha + timoftică 4. grâu de toamnă + trifoi (cultură ascunsă). nutreţuri concentrate etc. sfeclă furajeră. sau 1. asolamentele furajere de fermă se amplasează pe formele cele mai joase ale reliefului. sau acolo unde sunt pajişti întinse (fânuri. tipul de nutreţ necesar (masă verde.6 kg/ha + golomăţ 4. Aşa sunt plantele care se cultivă pentru masă verde şi siloz. trebuie alcătuit în aşa fel încât în momentul înspicatului la graminee trebuie să coincidă cu îmbobocitul plantei leguminoase. terenul disponibil şi fertilitatea acestuia. Asolamentele de câmp cu solă săritoare (trifoi. 2. amestec de leguminoase şi graminee perene. tipul producţiei. lucernă.3 kg/ha + iarba câmpului (Agrostis alba) 2. trifoi roşu 12 kg/ha + timoftică 6 kg/ha. În regiunile cu precipitaţii mai abundente.3 kg/ha. În solele înierbate. Tipul rotaţiei cu plante furajere perene: 1-3.). lucernă 12 kg/ha + golomăţ 10 kg/ha. În fermele cu un număr mare de animale şi în special când acestea dispun de suprafeţe reduse de pajişti. amestecul de leguminoase şi graminee perene pentru asolamente furajere de păşuni şi fâneţe se alcătuieşte din următoarele specii: trifoi roşu 11 kh/ha + zâzanie 10 kg/ha. 8. dintre leguminoase şi graminee perene. exprimate în unităţi nutritive. încărcătura de animale la hectar. tocături de resturi vegetale etc. porumb siloz + sfeclă furajeră. 3. trifoi roşu 11 kg/ha + golomăţ 10 kg/ha. sau plantele furajere anuale şi perene. bostănoasele. porumb siloz. porumb furajer.7 kg/ha + trifoi târâtor 2. asolamentele furajere pot fi: de fermă. secară masă verde (cultura I) + pepeni furajeri (cultura a-II-a). sfecla furajeră. zona pedoclimatică. pentru fâneaţă. culturi pentru masă verde. borceag cu secară. de tabără. De regulă culturile furajere au nevoie de mai multă apă şi ca urmare.

Asolamentele furajere au printre obiective şi realizarea „convierului verde”. având boli şi dăunători comuni. 3. 5. coluvisoluri. de asemenea. varză de toamnă. Exemple de rotaţii pentru asolamente legumicole: Rotaţii cu plante legumicole de bază: 1. Foarte multe specii legumicole aparţin aceloraşi familii botanice. cu reacţie neutră. spanac de primăvară (cultura I) + varză de toamnă (cultura a –II-a). morcov + pătrunjel + păstârnac. Rotaţii cu plante legumicole în sistem intensiv (cuprinde culturi anticipate. 2. 6. păşunile şi fâneţele naturale acolo unde există. 3. soluri aluviale. Asolamentele furajere pot fi de scurtă sau lungă durată. ceapă + usturoi. La alcătuirea rotaţiilor se asigură un interval de minimum 3 ani. Solurile cele mai potrivite sunt cele afânate. se practică solele combinate. asociate şi sole combinate): 1. ceapă de arpagic (cultura I) + castraveţi de toamnă (cultura a –II-a). 4. asolamentele de tabără. Caracteristic pentru asolamentele legumicole sunt. În fiecare zonă se vor cultiva plantele care pot reuşi cel mai bine şi acestea într-o rotaţie raţională şi aplicându-se o agrotehnică corespunzătoare. morcov + păstârnac. lutoase. de păşuni şi fâneţe. În convierul verde sunt cuprinse asolamentele furajere. Culturile legumicole sunt mari consumatoare de apă şi ca urmare aceste asolamente se amplasează pe terenuri apropiate de surse de apă. nu sunt indicate solurile greu permeabile. 3. Rotaţii cu plante legumicole de bază şi culturi duble: 1. pe aceeaşi solă. suprafaţa mai mică a solelor. 4. 5. necesarul de fertilizare. pentru irigare.7. .ASOLAMENTELE LEGUMICOLE Asolamentele legumicole sunt în mod obişnuit irigate. castraveţi timpuri + gulii (cultură intercalată). 2. trebuie avute în vedere şi alte particularităţi a acestora: 1. La introducerea asolamentelor legumicole. Asolamentele legumicole fac parte dintr-un sistem intensiv şi în mod frecvent cuprind culturi succesive. cartof timpuriu (cultura I) + fasole păstăi (cultura a-II-a). de revenire al speciilor din aceeaşi familie botanică. Se va ţine seama de faptul că plantele furajere anuale ocupă mai puţin timp terenul şi astfel pot fi intercalate ca şi culturi duble în asolamentele mixte. prezenţa pe aceeaşi solă a mai multor plante. plantele perene cultivate pentru furaj.Asolamentele furajere de tabără sunt necesare întreţinerii vacilor de lapte şi se organizează în apropierea taberelor zootehnice de vară. luto-nisipoase. Sunt obişnuit de scurtă durată asolamentele furajere de fermă şi de lungă durată. se impune amplasarea acestor asolamente aproape de centrele populate. Foarte frecvent. durata de vegetaţie. tomate de toamnă. tomate de toamnă. în asolamentele legumicole. 2.4. fiecare specie să ocupe o altă parte a solei. ridichii de lună (cultură anticipată) + tomate (cultură principală). 11. lucrările de îngrijire. 4. conţinut ridicat în humus şi bine aprovizionate cu elemente nutritive. pentru asolamentele legumicole. duble. Se amplasează pe cernoziomuri. deci diferită de cea ocupată în ciclul anterior. Se cere ca la ciclul următor al rotaţiei. Convierul verde sau „banda rulantă verde” este succesiunea de culturi prin care se aprovizionează animalele din fermă cu furaj verde suculent pe întreaga perioadă de vegetaţie. La gruparea plantelor pe solele combinate se are în vedere felul nutriţiei. 3. obţinându-se randamentele maxime la unitate de suprafaţă. morcov + păstârnac + sfeclă roşie. Pentru asolamentele legumicole se aplică cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi ca urmare trebuie să existe posibilităţi de procurare a acestuia. prezenţa culturilor succesive şi intercalate. producţia mare la unitate de suprafaţă şi perisabilitatea mare a acesteia. Având în vedere necesarul mare de forţă de muncă. 2. pieţe de desfacere şi valorificare a producţiei.

porumb pentru boabe + cartof. de asemenea. caracteristice agriculturii private. cât şi plante pentru furaj sau legumicole. 2.ASOLAMENTELE MIXTE Asolamentele mixte sunt asolamente în care se cultivă atât plante specifice asolamentelor din cultura mare. cartof + porumb pentru siloz. precum şi numărul plantelor sunt mai mari decât în asolamentele specializate.7. Acestea sunt: asolamentele de protecţie antierozională. Trebuie avut în vedere faptul că pe terenurile cu pantă de peste 12% apare necesitatea de a introduce asolamente de protecţie. Este bine ca asolamentele legumicole să cuprindă în structură şi ierburi perene (lucernă. suprafeţe restrânse dar care urmăresc un scop bine precizat.4. secară (cultura I) + castraveţi de toamnă (cultura a-II-a). cu gospodării de dimensiuni mai mici. asolamentele de pepinieră etc. borceag de primăvară (cultura I) şi varză (cultura a-II-a). Organizarea acestora trebuie să aibă în vedere cu precădere necesitatea prevenirii eroziunii solului. 5. Principalele elemente în organizarea asolamentelor de protecţie antierozională sunt înclinarea versantului şi structura culturilor. În acest scop se adaptează structura culturilor. soluri acide. 5. asolamentele pe soluri cu nevoi speciale (hidromorfe. trifoi etc. cartofi timpuri + varză de toamnă. tomate timpurii. 3. 2. Asolamentele mixte sunt. 4. grâu de toamnă. Asolamentele de protecţie antierozională. ceea ce uşurează găsirea de premergătoare potrivite pentru fiecare cultură. leguminoase anuale sau prăşitoare. În asolamentele mixte diferenţele agrobiologice dintre plantele care se cultivă. grâu de toamnă + trifoi (cultură ascunsă). nisipuri.ASOLAMENTELE SPECIALE În această grupă intră asolamente care ocupă. tomate + ardei. 5.7. Se pot organiza numeroase variante de astfel de asolamente. 3.). sau 1. Includerea culturilor amelioratoare a fertilităţii solului. Pe pante mai mari de 25% se recomandă a fi cultivate numai ierburi perene.5. ceapă de arpagic (cultură I) + salată (cultură a–II-a). asolamentele pentru plante medicinale şi aromatice. Exemple de rotaţii pentru asolamente mixte: Tipul rotaţiei: 1. pedoclimatice şi economico-organizatorice ale fiecărei ferme. din care cel puţin jumătate sunt cultivate cu ierburi perene. asolamentele pentru ameliorarea fertilităţii solului. 11. irigarea şi trecerile repetate peste teren conduc la degradarea structurii şi compactarea solului. Aceste asolamente sunt mult folosite în producţie răspunzând unor cerinţe economice permanente ale pieţei. Numărul mare de lucrări. sărături). alături de fertilizarea organică frecventă constituie mijloace agrotehnice importante pentru menţinerea şi sporirea potenţialului productiv al solurilor. în funcţie de condiţiile locale. Pe terenurile cu pantă peste 18-25% se organizează numai asolamente de protecţie. 11. 4. chiar şi numai în solă săritoare. - . trifoi. mazăre + fasole. Asolamentele de protecţie cuprind 6-9 sole care sunt de dimensiuni mai mici. porumb boabe. asolamentele din orezării. iar amplasarea solelor se face cu latura lungă de-a lungul curbelor de nivel. în general.6. 6. iar celelalte cu cereale păioase.

porumb + cartof. 7. grâul de toamnă. ierburi perene. cu condiţii climatice şi perioadă de vegetaţie diferită. culturi mijlociu protectoare (grad de acoperire 25-50%): leguminoase anuale (soia. În România. măsuri agrotehnice şi hidroameliorative etc. 6. sfecla furajeră. sărături). răspândite în diferite zone. leguminoase perene. solurile brune acide.). După încheierea ciclului de rotaţie. Alegerea plantelor care intră în rotaţia culturilor pe solurile acide trebuie să ţină seama de sensibilitatea acestora faţă de reacţia acidă a solului. bob etc. solurile gleice. Exemplu de rotaţii pentru asolamentele de protecţie antierozionale: Tipul rotaţiei: 1. Asolamentele pe soluri cu nevoi speciale (hidromorfe. Asolamentele pentru ameliorarea fertilităţii solurilor. 7. 5. cu scopul de refacere. vişinul. porumb. orz de toamnă. 2. Organizarea asolamentului pe aceste soluri impune totodată aplicarea măsurilor tehnologice adecvate acestor terenuri (reglarea regimului aerohidric. Asolamentele pe solurile acide. secară masă verde. unde ierburile perene dau rezultate bune. solurile humicosilicatice. Un exemplu de rotaţie pentru solurile hidromorfe este următorul: Schema rotaţiei: 1-3. grâu de toamnă + trifoi (cultură ascunsă). Grupa solurilor acide întâlnite la noi în ţară cuprinde solurile brune roşcate luvice. prăşitoare.slab alcalină. culturi legumicole + culturi duble.0): sfecla pentru zahăr. 3. o altă solă este scoasă din rotaţie pentru a fi cultivată cu unele din plantele cu cea mai bună influenţă asupra fertilităţii solului. trifoi. fertilizarea corespunzătoare. fasolea de grădină. În diferitele regiuni ale ţării noastre. soluri acide. nisipuri. anumite particularităţi ale solurilor impunând diferenţierea structurii culturilor. mazăre + fasole. sfeclă etc. Asolamentele pe solurile hidromorfe (cu exces de umiditate).- Structura culturilor pe terenurile în pantă trebuie stabilită într-o rotaţie corespunzătoare în concordanţă cu sistema de maşini pentru lucrările solului şi capacitatea tehnologică de asigurare a conservării solului. cu pH = 7. solurile brune feriiluviale. Se scoate din rotaţie şi va deveni solă săritoare. După sensibilitatea faţă de reacţia solului plantele cultivate pot fi grupate astfel:  plante foarte sensibile la aciditate (se dezvoltă bine pe solurile cu reacţie neutră . sola cu solul cu cea mai redusă fertilitate şi deci cu cea mai mare nevoie de a fi ameliorată. cereale de toamnă + culturi duble. culturi furajere anuale (borceag. trifoi sau alte ierburi perene. ierburi perene. sau 1. culturi slab protectoare (grad de acoperire sub 25 %): prăşitoarele (porumb. luvisoluri albice. solurile turbo-gleice. ovăz + ierburi perene. solurile turboase. 2. rapiţa. grâu de primăvară + in fibră. solurile brune luvice. orzoaică + ovăz. 4. iarba de Sudan).).). fasole. ele trebuie folosite ca mijloc de refacere a structurii solului şi în acelaşi timp pentru a asigura baza furajeră. gutuiul. 6. migdalul. culturi tehnice. solurile cu exces de umiditate reprezintă circa 3 milioane hectare. mazăre. Acest tip de asolamente presupune folosirea unei sole ca solă săritoare cultivată cu lucernă. 4. . podzolurile şi solurile andice. de ameliorare a fertilităţii solei respective. 5. solurile negre acide. conopida. În funcţie de capacitatea plantelor de a proteja solul împotriva eroziunii acestea se clasifică astfel: culturi foarte bune protectoare (grad de acoperire al solului peste 75%): leguminoasele şi gramineele perene. Asolamentele organizate trebuie adaptate fiecărei situaţii pedoclimatice locale. 5. culturi bune protectoare (grad de acoperire 50-75%): cereale păioase. 4. 3. planosolurile. Din această grupă de soluri fac parte: solurile pseudogleice.0-8. solurile negre clinohidromorfe. cartof. lăcoviştile.

fiind necesare măsuri de ameliorare a acestor soluri şi lărgirea structurii de culturi cu plantele mijlociu tolerante la salinitate. Aceasta este însă o măsură temporară. sfeclă + cartof. floarea soarelui. secară. porumb. grâu de toamnă. 6. grâul de toamnă. cartofi timpuri (cultură pentru îngrăşământ verde). La irigat: Tipul rotaţiei: 1. viţă de vie. măr. zmeur. grâu de toamnă + legume cultură dublă. trifoi.  plante foarte tolerante (preferă reacţia acidă): cartof. 5. Solele organizate pe terenurile nisipoase sunt cu suprafeţe mici (10-70 ha) de formă dreptunghiulară şi orientate cu latura lungă pe direcţia vântului dominant. ovăzul. Asolamentele pe nisipuri. tutunul etc. adăugându-se cu rezultate bune: porumbul. Din punctul de vedere al toleranţei la salinitate. rezultate bune se obţin cu lucernă sau lucernă + golomăţ (Dactylis glomerata) incluse într-un asolament de 4-5 ani. castraveţi + pepeni verzi + ceapă. cereale păioase etc. alternând plantele cu talie înaltă (porumb. 4.16. pepenii galbeni. În condiţiile de irigare sortimentul de plante cultivate pe terenurile nisipoase este mai mare. dar care au caractere pronunţate de salinizare şi alcalizare. Plantele au capacitate diferită de a suporta sărurile solubile din sol: unele sunt foarte sensibile. Fertilitatea lor est foarte scăzută datorită însuşirilor fizicochimice şi biologice nefavorabile. agriş. în ţara noastră. pepenii verzi. lupinul. Astfel.0): floarea soarelui. fasolea. plantele pot fi grupate conform tabelului 11. cânepă. Asolamentele pe solurile sărăturate. altele mai rezistente. 7. lupin. floarea soarelui. . grâu. la excesul de săruri. tutun etc.neutră. chiar pe aceeaşi parcelă. sunt reprezentate de soluri din alte clase. ricin. Exemple de rotaţie pentru asolamentele organizate pe solurile acide: La neirigat: Tipul rotaţiei: 1. 3. În structura de culturi incluse în asolamentele de pe terenurile nisipoase sunt recomandate culturile amelioratoare. sorg. frag. porumb (amendat şi fertilizat cu gunoi de grajd). coacăz.). sorgul pentru boabe. porumb + cultură pentru îngrăşământ verde. 4. rapiţa. Asolamentele organizate pe terenurile sărăturate trebuie să cuprindă plante cu un grad mare de toleranţă la salinitate. cartof + tutun. În anii secetoşi. pepene verde. dar suprafeţe însemnate. prun. Producţia oscilează mult. fasoliţă. 2. pepeni. mazăre.5-6.0-7. 2. ricinul. secară + triticale. soia. Solurile nisipoase sau psamosolurile sun caracterizate de o fertilitate naturală scăzută fiind pretabile pentru un număr scăzut de plante: viţă de vie. cu pH = 5. tutun + pepeni verzi. orzul de toamnă.) cu plantele cu talie joasă (cartofi. cartoful timpuriu. Asolamentele trebuie să cuprindă culturi care acoperă terenul cât mai bine şi o perioadă cât mai lungă pentru a proteja solul împotriva deflaţiei eoliene.0): secara. 5. Un exemplu de asolament pentru solurile acide este următorul: Tipul rotaţiei: 1. iar o parte dintre ele – plantele de sărături – sunt bine adaptate morfologic şi fiziologic. 3. Dimensionarea solelor depinde şi de distanţele dintre perdelele de protecţie necesare în astfel de condiţii sub forma unor fâşii de arbori cu rol de a opri sau micşora viteza vânturilor. În acest scop plantele pot fi cultivate în fâşii (în culise). porumb. porumb. plante sensibile la reacţia acidă (se dezvoltă bine pe solurile cu reacţie slab acidă . culturile pot fi compromise. grâu + trifoi (cultură ascunsă). 3. În această categorie intră solurile halomorfe: solonceacuri şi soloneţuri. tomatele. grâu de toamnă. morcov. dovleci. cu pH = 6. spanac. secară. ţelină. lucerna etc. 4. 2. în funcţie de fertilitatea solurilor care este foarte diferită.  plante tolerante la aciditate (se dezvoltă bine pe solurile cu reacţie moderat – slab acide.

de pregătire a patului germinativ. Acestea pot ocupa sole anuale (macul. 4. iar pe de altă parte condiţiile sociale şi economico-organizatorice în scopul valorificării optime a fondului funciar existent. Organizarea teritoriului este prima problemă care trebuie rezolvată în oricare exploataţie agricolă şi ea determină direcţiile şi succesul dezvoltării ulterioare a acesteia. pe de o parte. Plantele medicinale. ⇒ lucrări pedoameliorative: amendarea cu calcar şi gips. trifoiul. drenaj (de adâncime). ⇒ lucrări de îmbunătăţiri funciare: îndiguire. salvia. mac + muştar. irigaţie. Asolamentele din orezării.ETAPELE ELABORĂRII ASOLAMENTELOR Elaborarea şi introducerea asolamentului într-o unitate agricolă (asociaţie agricolă. Clasificarea lucrărilor de amenajare şi ameliorare a solurilor. combaterea poluării. grâul. rozmarin etc. afânarea adâncă (scarificare). muştarul. a stabilirii modului de folosinţă a terenurilor.Asolamentele pentru plantele medicinale şi aromatice. poate fi realizată astfel: ⇒ lucrări agrotehnice curente: lucrări de bază. vegetaţie etc. fertilizare. a lucrărilor de mecanizare. Exemplu de rotaţie dintr-un asolament mixt: de câmp – plante medicinale: Tipul rotaţiei: 1. mentă + salvia + fenicul. raţională a fondului funciar existent. terasarea terenurilor arabile în pantă. Orezul fiind o plantă care se autosuportă 3-4 ani va reprezenta 60-70% din structura culturilor.. urmată de şcoala de pomi anul I şi şcoala de pomi anul II. fenicul. prevenirea şi combaterea eroziunii (fără terasare). mentă + salvia + fenicul. combaterea salinităţii şi alcalinităţii. a agrotehnicii aplicate. 3. 2. 6. - . Sunt asolamente organizate pe terenuri special amenajate pentru orezării. gălbenele) sau sole săritoare (bienale: menta. sol. 8.. solă săritoare cu rozmarin + levănţică. exploatarea eficientă a terenurilor şi stă la baza dotării şi echipării tehnice a fermei. Alături de orez se recomandă în aceste asolamente: porumbul. 5. studiul condiţiilor naturale de climă. protecţia plantelor etc. 11. legumicol. 7. relief.). lucrările de recoltare a culturilor. Organizarea teritoriului este o activitate tehnico-organizatorică care are ca obiectiv. soia + mazăre. deoarece urmăreşte ameliorarea şi folosirea adecvată a fiecărei parcele de teren. perene: levănţica. lucrări de înfiinţare şi întreţinerea culturilor. sunt incluse în asolamentele mixte. grâu de toamnă. Problemele îmbunătăţirii caracteristicilor solului şi a terenurilor este o componentă a organizării teritoriului care se pune în special la folosinţele cultivate pentru a apropia condiţiile din teren de cerinţele ecologice ale plantelor. desecare (de suprafaţă). fertilizarea ameliorativă (radicală). hidrografie. sfecla furajeră. coriandru. Organizarea asolamentului în cadrul exploataţiilor agricole are ca scop valorificarea optimă. a integrării sectorului culturilor de câmp cu cel zootehnic. porumb + floarea soarelui. a întreprinderilor anexe etc. floarea soarelui. Asolamentele de pepinieră cuprind o rotaţie bazată pe folosirea unei leguminoase în anul I. lucerna. fermă agricolă) se face concomitent cu lucrările de organizare a teritoriului. de regulă. porumb pentru boabe.8.

adâncimea apei freatice. economiei locale şi naţionale. păşuni): terenuri neindicate pentru celelalte culturi dar fără eroziune puternică.). sud-vest. un asolament mixt pe întreaga suprafaţă. suprafaţa terenului nivelată. desecare. sălcioară.). căi de comunicaţie etc. panta maximă 35 %. trasarea drumurilor principale de exploatare etc.Stabilirea numărului şi mărimii asolamentelor şi delimitarea teritorială a acestora. conform cu necesităţile fermei. plop. relieful. În acest scop se face mai întâi un studiu privind condiţiile naturale (relief. a inundaţiilor. care constau în cartarea solurilor. terenul poate fi neuniform. evitarea efectului calamităţilor prin diversitatea culturilor etc. păducel. Condiţiile de fertilitate. Organizarea sistemului de asolamente la nivelul exploataţiei agricole are în vedere câteva cerinţe generale. cătină. panta 30-50 %. plantaţii viticole: volum edafic minim 20-25 cm. plantaţii de vii. stabilirea modului de folosinţă a terenului. pin negru. panta maximă 20-22%. ulm. eşalonarea cheltuielilor şi a încasărilor. structura culturilor pentru fiecare. degradare. pH între 6-7. combaterea eroziunii etc. salcâm. frasin. Stabilirea modului de folosinţă a terenului constă în analizarea agrotehnică a suprafeţelor care vor fi destinate a fi folosite ca arabil. în scopul obţinerii unui randament maxim. Într-o unitate agricolă de dimensiuni mari se organizează mai multe asolamente chiar dacă acestea sunt de acelaşi tip (asolamente de câmp. forţa de muncă şi baza tehnică existentă care trebuie să asigure executarea la timp şi de bună calitate a tuturor lucrărilor pentru plantele ce urmează a fi cultivate. organizatorice şi agronomice.8. cum ar fi: .Inventarierea resurselor.- - Etapele principale de lucru în vederea introducerii asolamentelor raţionale în unităţile agricole sunt: A. lemn câinesc etc. specii recomandate: stejar. condiţiile locale de sol şi climă. terenuri cu alunecări. Tipurile de asolamente.5. zootehnice etc. social-economice (pieţe de desfacere. păşuni. Alcătuirea unor asolamente raţionale şi eficiente presupune stabilirea structurii culturilor pornind de la considerente economice. expoziţii sudice. În exploataţiile mici se organizează. fâneţe. erodate. împăduriri: teren frământat care nu se pretează la alte folosinţe. sunt delimitate pe teritoriul fermei zone mai mult sau mai puţin favorabile.). Foarte important este în acest caz realizarea unui studiu de marketing pentru a evalua posibilităţile de valorificare a viitoarelor produse agricole. de regulă. pentru fiecare folosinţă şi cultură. stabilirea măsurilor ameliorative (irigare. În sinteză structura culturilor la nivelul exploataţiei agricole este impusă de următoarele: necesităţile economice şi posibilităţile de valorificare a produselor obţinute cu eficienţă şi profit. sol. sud-est. C. suprafeţe terasate. horticole. covor vegetal bine încheiat. mărimea exploataţiei şi altele impun în mod obiectiv organizarea mai multor tipuri de asolamente. precizarea tuturor activităţilor de organizare a activităţii. păstrarea patrimoniului genetic al florei şi faunei naturale etc. plantaţii pomicole: volum edafic 25-30 cm. B. manifestarea fenomenelor de eroziune. pantă maximă 25-30 %. Întocmirea asolamentelor este precedată de o serie de lucrări pregătitoare. pantă maximă 40-50 %. terenuri pentru împădurire etc.Stabilirea structurii culturilor. speciale etc. reprezintă sistemul de asolamente al exploataţiei respective. a mijloacelor de producţie. a poluării. păr sălbatic. pH între 58. pajişte (fîneţe. se va eşalona pe ani execuţia acestora. aşezări urbane. arţar.5-7. diversitatea speciilor de plante pentru a asigura posibilitatea organizării rotaţiilor raţionale şi evitarea vârfurilor de muncă. pH între 5. adâncimea apei freatice. a măsurilor şi lucrărilor pregătitoare. existenţa plantelor amelioratoare a fertilităţii solului. comasarea terenurilor în trupuri mari. asigurarea sectorului zootehnic (dacă acesta există) cu furajul necesar. modul cum acestea satisfac cerinţele plantelor de cultură. Fiecare masiv de teren trebuie apreciat şi din punct de vedere al pretabilităţii lui pentru o anumită folosinţă. Pentru stabilirea celor mai adecvate folosinţe terenul va fi analizat parcelă cu parcelă iar în funcţie de complexitatea lucrărilor. Câteva recomandări generale în alegerea folosinţei sunt prezentate în continuare: arabil (are cele mai mari cerinţe): volum edafic minim 25-30 cm. alun. porumbar. Modul de folosire a terenului şi ca urmare măsurile tehnico-organizatorice care urmează să se aplice trebuie să asigure prevenirea eroziunii solului. legumicol) sau sunt asolamente mixte. pentru amenajări şi transformări agricole. Plantele ce urmează a se cultiva şi deci produsele ce se vor obţine trebuie să aibă posibilităţi certe de valorificare. numărul şi suprafaţa lor. În funcţie de favorabilitatea terenurilor (stabilită prin lucrările de bonitare) şi de condiţiile de microclimă. poluare a solurilor etc. pomi.

Pe baza procentului de participare al fiecărei grupe la suprafaţa totală destinată asolamentului se stabileşte numărul de sole şi respectiv mărimea acestora. ca urmare. de regulă. suprafaţa şi numărul de sole ale asolamentului. mărimea pierderilor de timp în gol la întoarcerea acestora la capetele solei pe care se lucrează. suprafaţa solelor este mai mică fiind condiţionată de amenajările existente. lungimea şi lăţimea instalaţiei de udare. sole aproximativ egale ca dimensiuni. metodele de irigare. parcelele se trasează cu latura lungă de-a lungul curbelor de nivel sau pe direcţia generală a acestora. în primul rând se delimitează asolamentele speciale (asolamentele antierozionale. fără abateri de 3-5 % faţă de sola medie. În acest scop se grupează culturile stabilite. Pe pante mai mari de 18% suprafaţa optimă a parcelei variază între 5-30 ha. Egalitatea parcelelor care compun o solă este necesară pentru a asigura anual aceeaşi producţie pentru fiecare cultură şi a se folosi aceleaşi mijloace de producţie şi de transport. Suprafaţa optimă a parcelei este de 10-100 ha cu lungimea de 500-1500 m şi lăţimea de 20-200 m.Lăcătuşu. la asolamentele legumicole. Limitele lor sunt determinate de necesarul de drumuri. iar pe solele cu suprafeţe mari tehnica modernă poate fi folosită eficient. Din activitatea practică s-a constatat că cea mai potrivită formă a solei este cea dreptunghiulară cu lungimea laturii mari cuprinsă între 500-2000 m. se organizează asolamentele de câmp. pentru a asigura o mai bună dozare şi organizare a elementelor tehnologice şi a inputurilor este bine ca solele unui asolament să fie pe cât posibil egale. Drumurile de câmp se proiectează ca o completare a drumurilor comunale. aproape de sursele de apă şi căile de acces. cu 17% (I. terase banchetă etc. pentru a permite aplicarea unor tehnologii unitare pe întreaga suprafaţă. se dimensionează apoi asolamentele furajere şi se amplasează aproape de fermele de animale. D. iar sub 250 m. La stabilirea numărului de sole pentru un asolament este necesar să avem în vedere durata rotaţiei (3-6 ani) şi egalitatea dintre numărul de sole şi durata rotaţiei. lungimi şi expoziţii diverse lucrările nu se mai execută pe sole formate dintr-o singură parcelă. Sub 500 m lungimea de lucru a solei. În terenurile amenajate pentru irigat. mixte etc. scade timpul de mers în gol şi consumul de energie. mărimea solelor poate varia pentru asolamentele legumicole între 5-50 ha. În condiţiile unui relief complex cu pante. în executarea lucrărilor agricole şi în desfăşurarea procesului de producţie agricolă. din punctul de vedere al fertilităţii. pentru cele agricole 20-200 ha. benzi înierbate sau perdele antierozionale. încât. scade numărul de întoarceri în gol la capetele parcelelor de lucru. Mărimea solelor depinde de tipul. După stabilirea numărului şi a tipului de asolament se trece la elaborarea fiecărui asolament în parte.). reţeaua de drumuri din teritoriul exploataţiei agricole să permită circulaţia maşinilor agricole şi transporturile . reliefului.Stabilirea numărului de sole şi a mărimii lor. Pe terenurile în pantă sola este formată. pe grupe conform cerinţelor agrobiologice şi tehnologiei de cultivare. fiecare asolament să cuprindă. pentru cele furajere 10-100 ha. Mărimea solei depinde în primul rând de mărimea exploataţiei agricole sau asolamentului respectiv. să fie apropiate. care. pe terenurile în pantă trebuie să permită executarea lucrărilor pe curba de nivel precum şi alte măsuri de combatere şi prevenire a eroziunii solului. într-un asolament se încadrează suprafeţe de teren cu sol cât mai omogen. ceea ce determină reducerea cheltuielilor efectuate cu agregatele de maşini. Pe terenurile în pantă. de relief (sole mai mari pe terenurile plane şi mai mici pe terenurile în pantă) şi de alţi factori.- - încadrarea fiecărui tip de asolament în prevederile stabilite pentru sistematizarea teritoriului. pe cât posibil. din mai multe parcele. Lăţimea solelor are dimensiunile optime de 400-500 m. care trebuie să fie cu o fertilitate corespunzătoare. Delimitarea solelor şi a parcelelor de lucru în cadrul fiecărui asolament. în aşa fel. pentru fiecare asolament. asolamentele pentru soluri cu nevoi speciale etc. productivitatea agregatelor de maşini scade cu 9%. se delimitează apoi terenul pentru asolamentele legumicole. În funcţie de factorii precizaţi mai sus. După gruparea plantelor pe grupe de culturi se calculează valoarea procentuală a fiecărei grupe. forma şi dimensiunile laturilor solelor trebuie să permită folosirea cu randament a tractoarelor şi agregatelor la executarea lucrărilor agricole. Trebuie avut în vedere faptul că la suprafeţe mici ale solelor se pierd suprafeţe mari de teren cu drumuri. corelarea cu lucrările de îmbunătăţiri funciare. de formă regulată şi cu laturi paralele. trebuie să aibă mărimea şi configuraţia potrivită pentru mecanizare.Dincu şi Gh. De aceea delimitarea solelor în cadrul fiecărui asolament trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: fiecare solă trebuie să cuprindă terenuri cât mai omogene ca favorabilitate pentru culturi şi potenţial de producţie. Pe măsura creşterii lungimii. amplasarea drumurilor de câmp. cu posibilităţi de irigare. 2002). De menţionat faptul că sola este veriga de bază în organizarea teritoriului şi a asolamentelor. Lungimea solelor determină lungimea traseului lucrării cu agregatele de maşini şi. adâncimea apei freatice etc.

fertilizanţii aplicaţi. . de combatere a buruienilor. cu perdelele de protecţie a câmpului. odată cu rotaţia plantelor pe diferitele sole ale asolamentului. rotaţia culturilor. de fertilizare.). lucrările solului executate în anul precedent (arătură adâncă. însă. precum şi alte elemente ale organizării procesului de producţie agricolă. în mod diferenţiat pe sole. E. are loc şi rotaţia corespunzătoare a sistemului de lucrare a solului. impusă de numeroase cauze: schimbarea destinaţiei terenului. măsurile de combatere integrată a buruienilor.necesare în şi din teren. Deoarece pentru fiecare cultură se practică o anumită tehnologie. îngrăşămintele folosite etc. În registru de evidenţă a asolamentului se înregistrează pentru fiecare cultură tehnologia planificată. tehnologia realizată. amplasarea drumurilor să fie în acord cu limitele solei. etc. În proiectarea tehnologiilor specifice fiecărei culturi se va ţine cont. După ce s-a stabilit mărimea solelor şi a numărului acestora în cadrul asolamentelor se trece la proiectarea schemelor şi a tipurilor de asolamente. astfel. În final din variantele analizate se alege varianta cea mai potrivită pentru condiţiile concrete din fermă. asigurarea celor mai bune premergătoare pentru plantele din rotaţie. textura acestuia. indicii hidrofizici. bolilor şi dăunătorilor. irigaţie etc. introducerea unor tehnologii noi. Registrul cu istoria asolamentului şi a celorlalte elemente de tehnologie (în format scriptic sau electronic) are un rol foarte important la evaluarea eficacităţii tehnologiilor aplicate. a elementelor de tehnologie specifice fiecărei culturi şi întocmirea registrului de evidenţă a asolamentelor. cu reţelele de desecare. După alcătuirea rotaţiei din asolament se întocmeşte planul măsurilor agrotehnice care trebuie aplicate conform cerinţelor plantelor şi în concordanţă cu factorii şi influenţele asolamentului. la stabilirea cauzelor unor greşeli tehnologice şi evitarea repetării lor. În cadrul fiecărui asolament se stabilesc mai multe variante de succesiuni a culturilor în funcţie de cerinţele plantelor faţă de lucrările agrotehnice. Fiecare măsură agrofitotehnică influenţează cu o intensitate şi durată mai mare sau mai mică asupra însuşirilor solului şi asupra dezvoltării plantelor de cultură. iar în funcţie de condiţiile concrete din teren. bolilor şi dăunătorilor etc. influenţa unor factori naturali (alunecări de teren. Amplasarea drumurilor trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe: să asigure legătura dintre solele asolamentului şi centrele de producţie. Modificarea asolamentului poate fi. raţional al succesiunii acestora. de înfiinţare a culturilor. conţinutul în humus. în scopul realizării unor randamente economice corespunzătoare.Stabilirea rotaţiei culturilor pe fiecare asolament. Este necesară cunoaşterea istoriei fiecărei sole cu privire la planta premergătoare. pentru plantele de cultură sau chiar pentru soiuri şi hibrizi. unele observaţii utile pentru fermier. la justificarea producţiilor obţinute în fiecare an. colmatări. la perfecţionarea tehnologiilor. sistemul de lucrări la sol. prognozarea producţiilor şi a posibilităţilor de valorificare a acestora. soiuri şi hibrizi folosiţi. pesticide. gradul de aprovizionare cu elemente nutritive. de efectele în timp a acestora şi modul optim. Evidenţa trebuie ţinută atât pentru întregul asolament cât şi pentru fiecare solă în parte. Se întocmeşte apoi registrul cu evidenţa asolamentului care cuprinde toate solele cu suprafaţa. erbicidele folosite şi care au efect remanent. modalităţile de fertilizare. introducerea unor culturi noi ca urmare a cererii pieţei. combaterea buruienilor a bolilor şi dăunătorilor etc. solul. Pentru fiecare solă şi cultură se stabileşte sistemul de lucrare a solului. Asolamentul stabilit este bine să fie respectat. afânare adâncă. salinizări secundare) etc.