P. 1
anorexie nervoasa

anorexie nervoasa

|Views: 18|Likes:
Published by loredana084

More info:

Published by: loredana084 on Jan 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/25/2014

pdf

text

original

Roman Raluca Anul I, sem.

II, Iaşi Profil: Psihologie Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi Facultatea de psihologie si ştiinţele educaţiei

Anorexia nervoasa
(referat)

1. Definiţie si istoric
Anorexia nervoasa este o tulburare psihica din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizata printr-o reducere anormala a greutăţii corpului si printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalenta, persistenta de ingrasare. Persoanele suferinde de anorexie nervoasa isi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntara îndelungata de a se hrăni (anorexie nervoasa de tip restrictiv) si prin alte metode, cum ar fi: abuzul de purgative, clisme si diuretice, folosirea de substanţe anorectigene si excesul de exerciţii fizice (anorexia nervoasa de tip eliminator, purgativ). Boala afectează mai ales tinerele adolescente, insa 10% din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasa este o tulburare psiho – somatica sau psiho – fiziologica complexa, implicând componente psihologice, neuro – biologice socio – culturale. Termenul ‚anorexia’ este de origine greaca veche: an – lipsa de, orexis – dor, pofta, apetit. Bolnavul de anorexie nervoasa e numit de obicei ‚anorectic’, deşi termenul simplu, de anorexie, este de fapt sinonim cu ‚inapetenţa’, adică lipsa de apetit, lipsa poftei de mâncare. Bolnavul de anorexie nervoasa nu e lipsit neapărat de pofta de mâncare, ci mananca intenţionat foarte puţin. „Anorexice” sau „anorexigene” sunt denumite substanţele care taie pofta de mâncare, care suprima apetitul, folosite uneori in tratamentul obezităţii. In mass media, dar si in literatura ştiinţifica termenul „anorexie nervoasa” este prescurtat de obicei sub forma „anorexie”. Anorexia nervoasa are un risc crescut de mortalitate, pana la 10%. Anorexia nervoasa a fost descrisa prima data in 1694 de către Richard Morton (1637 – 1698), medicul regelui James al II – lea al Angliei, in tratatul sau despre atrofia nervoasa, in care a semnalat intre altele si apariţia amenoreei, precum si asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fara pofta de mâncare si emaciata intr-atâta ca ramasese doar „piele si schelet”. Pierduse ciclul menstrual si studia zi si 1

De reţinut ca criteriile diagnostice au menirea de ai ajuta pe clinicieni si nu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual simte sau traieste in timpul bolii. ca de exemplu abuzurile sexuale suferite in copilărie. de pilda. dar si factori traumatici. Halmi de la New York. Creşterea a fost confirmata de studii in SUA si Europa de Vest. Dintre psihiatri si psihoterapeuţii care s-au ocupat in mod deosebit cu studiul tulburărilor de alimentare. doctorii amare. săruri de amoniu. terapeutul comportamental W. terapista cognitiva Katherine A. diagnosticul se bazează pe o combinaţie de comportamente. conţinând săruri de fier. de credinţe si experienţe relatate. inclusiv al anorexiei nervoase. se pot menţiona psihanalista americana de origine germana Hilde Bruch. psihanalistul francez Philippe Jeammet. a cunoscut o creştere in incidenta tulburărilor de alimentare. si schimbările in clima – nopţile reci din anul 1684 – au contribuit la apariţia bolii. Anorexia nervoasa este de obicei diagnosticata de psihologi clinici. 2 . Terapia pe care a propus-o – plasturi pe stomac. ducând la o greutate a corpului sub 85% din ponderea optima). in Elveţia. De asemenea credea ca. inclusiv a anorexiei nervoase. El presupunea ca pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale acestei fete. Secolul al XX-lea. In etiologie au fost implicaţi factori culturali ca noile standarde de frumuseţe feminina impuse in diverse societati vestice. 2. Morton nu găsise alte semne de patologie fizica si gândea ca boala se datora unei stări anormale a „spiritelor animale” si slăbirii tonusului nervilor. precum si caracteristici fizice ale pacientului. Christopher Fairburn de la Londra. Diagnostic si tablou clinic Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM – IV – TR (Manualul Diagnostic al Tulburărilor psihice) a Asociaţiei Americane de Psihiatrie si clasificarea ICD – 10 (clasificarea statistica internaţionala a bolilor si problemelor legate de sănătate) a Organizaţiei Mondiale a Sanatatii. nu au ajutat si pacienta a decedat după câteva luni. psihiatri sau alţi clinicieni cu calificare necesara.noapte fara semne de oboseala. Stewart Agras. sau incapacitatea de a realiza creşterea ponderala optima in cursul perioadei de creştere. Deşi testele biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie. trimiţând prea mult sânge la creier. Criterii DSM – IV:  Refuzul de a menţine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greutăţii minime considerate normala pentru o anumita vârsta si inaltime (exemplu: pierderea ponderala ducând la menţinerea unei greutati corporale sub 85% din greutatea optima. mai ales in a doua jumătate a lui. poate.

persoana s-a angajat in mod regulat in comportamente ca accese de mâncare rapida sau comportamente de eliminare (vărsături auto – provocate. sau negarea gradului sever de slăbire. exerciţii fizice exagerate sau abuzul de laxative.  La femeile postmenarheale. DSM – IV – TR specifica doua tipuri de anorexie nervoasa:  Tipul restrictiv: in timpul episodului curent de anorexie nervoasa. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei. influenta exagerata a greutatii si a formei corpului asupra auto – evaluării. dar in plus fac menţiunea unor:  Moduri prin care pacienţii induc scăderea in greutate sau isi menţin starea subponderala (evitarea alimentelor care ingrasa.  Tulburare in modul de a percepe greutatea si forma corpului. 3. diuretice sau clisme).  Tipul cu accese de mâncare rapida sau tipul eliminator: in cursul episodului curent de anorexie nervoasa. purgaţii auto – provocate. exerciţii fizice excesive. care se manifesta la femei prin amenoree si la barbati prin pierderea interesului sexual si a potentei. persoana nu a avut comportamente regulate de accese de mâncare rapida sau de eliminare sau purgaţie (adică de vărsături auto – provocate.  Sau alte tulburări de alimentaţie. amenoreea (absenta a cel puţin trei cicluri menstruale succesive). inclusiv o „tulburare endocrina răspândita in axa hipotalamo – hipofizo – gonadica. Factori etiologici Nu exista o singura cauza a acestei boli. Teama intensa de a creste in greutate sau de a se ingrasa (de a deveni supraponderal sau obez). Etiologia ei este pluiricauzala:  Cauze sociale  Cauze psihologice 3 . dar nu au ajuns la menopauza). schimbări in metabolismul periferic al hormonilor tiroidieni si anomalii ale secreţiei de insulina. vărsături auto provocate. ale cortizonului. uz excesiv de substanţe anorexice sau diuretice). întârziere sau oprire in dezvoltare. Criteriile ICD – 10 sunt similare.  Trasaturi fiziologice. de exerciţii fizice exagerate sau abuz de laxative. iar daca debutul bolii este înainte de pubertate. De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de creştere – somatotrop). diuretice sau clisme).

B. persoanele suferinde de AN par sa-si judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de AN. B2. Studii recente sugerează ca persoane cu anorexie nervoasa au o carenta intr-un anumit tip de bias de încredere excesiva in sine care face ca majoritatea oamenilor sa se considere mai atractivi decât sunt consideraţi de alţii in realitate. Cauze biologice A. adică ele nu poseda acest bias. a arătat ca administrarea de zinc (14 mg pe si) a dublat rata masei corpului in anorexie. cat si personalitatea si emoţiile. când a fost lansata de către Bakan. Factori biologici Studiile pe familii si pe gemeni au sugerat ca factorii genetici contribuie cu 50% la dezvoltarea tulburării de alimentare. pot reprezenta factori etiologici importanţi. inclinaţie argumentatoare a stimei de sine. Pentru testarea ipotezelor legate de efectele unor gene asupra unui comportament anumit s-au creat mai multe modele de anorexie. Trasaturi de personalitate 4 . Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului. Aceste date sugerează ca gene care influienteaza in acelaşi timp reglarea alimentaţiei. Folosirea zincului in tratamentul bolnavilor de anorexie a fost susţinuta din 1979. Cel puţin cinci experimente au arătat ca zincul ameliorează scăderea ponderala din anorexie. Tulburare a imaginii corporale despre sine Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din sentimente de ingrasare si de imagine despre sine ca fiind ‚neatractiv’ si este menţinut de variate tendinţe. Unul din cele mai cunoscute constatări este ca oamenii suferind de anorexie nervoasa tind sa supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. a alimentelor si nutriţiei. Factori psihologici Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează ca anumite tendinţe in gândire si percepţie pot contribui in menţinerea sau riscul de apariţie a anorexiei. care poate degenera in anorexie nervoasa. B1. Iar anorexia impartaseste un risc genetic cu depresia clinica. in tulburări de apetit si mai ales intr-o inadecvata nutriţie. implicând supunerea animalelor la diferite stresuri externe sau folosirea unor şoareci transgenici gene knockout. Dimpotrivă. înclinaţii cognitive care denaturează evaluarea de către individ a propriului corp. In 1994 un experiment dublu orb si controlat cu placebo.

de ascentism. Bias-urile par sa se concentreze in special in conceptele legate de corp si dimensiunile corpului. Sunt prezente grade înalte de depresie si anxietate. In peste jumătate din cazurile de AN la tinere femei se diagnostichează si prezenta in acelaşi timp de tulburări afective (mai ales depresie) si tulburare de personalitate de limita (borderline). Profesorul Chris Faiburn de la universitatea Oxford si colegii.  Abuzul de substanţe. mai ales legata de funcţia lobilor frontali si de sistemul executiv. B4.  Una sau mai multe tulburări de personalitate: de exemplu tulburarea de personalitate de limita. Modelul se bazează pe ideea ca toate tulburările majore de alimentare (cu excepţia obezităţii) au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie:  Perfecţionism. B3. Factori cognitivi Rezultatele cercetărilor in domeniul neuropsihologiei in AN au dus la o constatare destul de fiabila.  Auto – apreciere scăzuta. chiar daca nu întotdeauna ele îndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific. ca bulimia nervoasa si tulburarea de alimentare nespecifica. Aceştia sunt factorii găsiţi cel mai des de către cercetători. cea a existentei unei slabe flexibilitati cognitive.Persoanele cu anorexie nervoasa au fost găsite ca având anumite trasaturi de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare: un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente. sau despre chestiuni legate de greutatea corporala). adică a capacitaţii de a schimba tipare de gândire. acestea fiind mai evidente la persoanele cu anorexie. Alte studii au sugerat ca anorexia ar fi menţinuta de anumite tendinţe deviante (biases) in atenţie si memorie. Unele studii limitate au găsit ca bolnavii de anorexie au mai mare tendinţa de a-si aminti materiale legate decât materiale nelegate de aceste subiecte. Cele mai frecvente sunt:  Depresia clinica. mai cu seama cognitiv – psihologice.  Tulburare obsesiva – compulsiva. Co – morbiditate psihiatrica La persoanele cu anorexie nervoasa coexista si alte dificultati psihologice si tulburări psihiatrice. au creat ceea ce se cheamă un model „transdiagnostic”. condiţiile înrudite cu ea. 5 . care aspira spre o explicaţie a modului in care sunt menţinute anorexia nervoasa. restricţie (capacitate de rezistenta la tentaţii) si nivele clinice ce perfectionalism (căutare patologica de standuri personale înalte si nevoia de control). Modelul lor s-a dezvoltat odată cu terapii psihologice.

se crede ca expunerea la media din Vest a contribuit la creşterea cazurilor de boala si in tari ne – vestice. Deşi anorexia nervoasa este de obicei asociata cu culturile occidentale.) sunt cele mai in risc de a suferi de AN in cursul carierei lor. mai ale prin mass media. ca un fel de minune a naturii – „fata care nu mananca” – 6 . 1347 – 1380). având riscul cel mai ridicat. in epoca victoriana in Marea Britanie. Stone). statutul socio – economic. înstărite. anorexia ar fi o alegere absurda ca mijloc de exprimare a unui conflict psihologic. Factori sociali si culturali Studii socio – culturale au pus in lumina rolul factorilor culturali in apariţia AN ca ‚alegere de simptom’ (M. C. C2. însoţind celelalte semne ale tulburării. In veacurile precedente. balerinele etc. C3. au avut influente considerabile asupra riscului de a se îmbolnăvi de anorexie nervoasa – cei având părinţi ne-europeni fiind cel mai puţin afectaţi de aceasta boala. In tari si colectivitati unde exista frecvent foamete si subnutriţie sau mari lipsuri de alimente. care. originea etnica. inclusiv in secolul al XIX-lea. gimnastele. iar cei provenind din familii „albe”. Totuşi s-a constatat ca in alte culturi nu exista aceeaşi „fobie de ingrasare” ca in Vest. Iar cercetări ulterioare au sugerat ca persoanele având anorexie au avut mai mult contact cu surse culturale care promovează reducerea greutatii corporale. Intoleranta la anumite stări emoţionale – dificultatea de a reacţiona in mod potrivit. Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989. Exemple de factori culturali: C1.  Dificultati interpersonale. Cazul cel mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa.871 de locuitori ai Suediei a indicat ca: sexul. dar si in SUA au devenit faimoase unele cazuri de „fete postitoare”. Promovarea slăbirii A fost folosita ca forma ideala feminina in rândul naţiunilor vestice industriale. ci mai degrabă o scădere a poftei de mâncare. Tradiţii religioase – culturale de post si ascentism Abţinerea de la mâncare a făcut parte din experienţele mistice ascetice ale multora in femeile sfinte din istoria medievala a bisericii catolice. Profesii Un studiu clasic al lui Garner si Garfinkel a demonstrat ca persoanele având profesii unde se exercita o deosebita presiune sociala in direcţia păstrării unei greutati corporale scăzute (manechinele.

care poate duce la restaurarea greutăţii. Tratament Cura de creştere in greutate Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasa se concentrează pe imediata creştere in greutate. Cea din urma se clasifica in:  Tehnici de reinforcement pozitiv (Agras – 1974) in condiţii de spital: gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (vizionarea unui program TV. Alţi factori psiho-sociali: abuzurile sexuale Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut si o istorie mai încărcata de experienţe de abuz sexual in copilărie (pana la 50% din cazurile internate in spitale). In cadrul psihoterapiei individuale avem psihoterapie psihodinamica (promovata mai ales de Hilde Bruch in 1973) si psihoterapia comportamentala.  Terapia comportamentala cognitiva. Deşi trecutul de abuz sexual nu este considerat un factor de risc specific pentru anorexie. 4. inclusiv de probabila anorexie nervoasa. C4.inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un fenomen patologic de circ. In cazuri deosebit de grave se pot aplica ordine de spitalizări forţate. permiterea întâlnirii cu un prieten) in cazul unui anumit câştig in greutate intr-o anumita perioada de timp. in comparaţie cu eşantioanele care au primit numai programe educaţionale sau simplu suport. psihiatri. mai ales in cazurile in care necesita spitalizare. psihologi clinici si alte profesii din domeniul sanatatii mentale. fata de pacientele pur bulimice (75%). isterie sau de schizofrenie. Intre femeile suferinde de tulburări alimentare s-a constatat ca in istoria celor suferinde de anorexie nervoasa pura se găsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate de abuzuri sexuale in copilărie (6%). de către medici. Psihoterapia individuala Un studiu de revista clinica a sugerat ca psihoterapia este o forma efectiva. Unele puteau fi cazuri de patologie psihica. In majoritatea cazurilor persoanele bolnave sunt tratate ambulatoriu. reapariţia menstruaţiei la paciente si o ameliorare a funcţiilor psihologice si sociale. Terapia de familie 7 . cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul mai crescut de a avea forme mai severe cu simptome cronice. acolo unde legislaţia o permite.

temeri de asumare a rolului adult de soţie si mama (ingrasarea devenind in ochii pacientei o echivalenta a gravidităţii). inclusiv in amigdala. Mecanismul de acţiune presupus in acest caz ar fi creşterea eficientei neurotransmisiunii in diverse parţi ale creierului. In anorexie sunt deseori evidente lupte de putere intre fiica si mama.Aceasta terapie a fost găsita de asemenea ca un tratament efectiv pentru adolescente cu anorexie si mai ales o metoda pusa la punct la spitalul Maudsley. Tratamente de grup Exista de asemenea terapii de grup in cadrul unor asociaţii non – profit si a unor comunitati. După un aport adecvat de zinc apare o creştere a poftei de mâncare. aceasta după ce un studiu a arătat dublarea greutăţii corpului după începerea tratamentului cu zinc. care ofera suport si îndrumare persoanelor suferind de anorexie si aparţinătorilor si apropiaţilor lor. nu au fost găsite in general eficiente pentru anorexia nervoasa ori pentru prevenirea relapse-ului. larg folosita si cu rezultate pozitive de ameliorare clinica in timp. Suplimentarea cu zinc 14 mg/zi este recomandata ca tratament de rutina in anorexia nervoasa. Tratamente medicamentoase Tratamentele medicamentoase ca SSRI si alte medicamente antidepresante. Medicamentele antidepresive sunt prescrise de obicei in anorexie. Totuşi s-a menţionat rezerva ca nu exista suficiente cercetări adecvate in acest domeniu. aceasta pentru cura depresiei si anxietăţii coexistente. 8 .

: Serotonin alterations in anorexia and bulimia nervosa. Girardi P. Shafran R.K..S.G.M. Behav Res Ther  Lindberg L. Am J Psychiatry  Kaye W. . Cognitive behavior therapy for eating disorders... : Assessment of sociocultural influiences on the aesthetic body shape model in anorexia nervosa..Bibliografie:  Wade T.com 9 . Anorexia nervoasa. Salamero M. Acta Psychiatr Scand  Pompili M. Frank G. Mancinelli I. Tatarelli R. 1994.. International Journal of Eating Disorders  Toro J..F. : Risk factors for anorexia nervosa: a national cohort study. Ruberto A... Int J Eat Disord  www... Martinez E.. Bulik C. : Anorexia nervosa and major depression: shared genetic and environmental risk factors. Hjern A. 2003. Cooper Z.H... Wagner A. Kendler K... 2005. Bailer U.D. 2003. : Suicide in anorexia nervos: a meta-analysis. 2004. Neale M. 2000. Physiol Behav  Fairburn C.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->