Ghid

pentru eseuri finale

Lector dr. M. Bălan

1

Ce este un eseu? Eseul este un exerciţiu care oferă studentului posibilitatea să exploreze, în legătură cu subiectul ales, un număr limitat de texte şi să-şi formeze câteva idei relativ clare. Eseul indică măsura în care studentul înţelege ce spun autorii pe care îi consultă şi este capabil să-i situeze într-un context particular, să facă o evaluare privind importanţa lor şi să prezinte şi să justifice perspectiva lor. Se urmăreşte şi un grad de competenţă în folosirea notelor şi a bibliografiei. Eseul nu trebuie confundat cu o compunere menită să exprime părerea pur personală („eu cred că...”, „opinia mea este ca...”). Din contră, trebuie privit ca o lucrare de cercetare în care se aplică o metodologie critică unui text şi se foloseşte o bibliografie minimală. Din materialul ce urmează va rezulta clar ideea că redactarea unui eseului presupune o serie de reguli sau norme.

I. Structura unui eseu

A. Părţile preliminare A..1. Titlul, urmat de numele autorului Titlul este considerat important deoarece oferă cititorului prima informaţie despre conţinutul eseului; în funcţie de titlu, un cititor oarecare poate decide dacă va citi sau nu eseul; un titlu bun captează atenţia cititorului. A.2. Abstract Un Abstract informează, într-un număr limitat de cuvinte (de obicei, între 150200), despre problemele importante discutate, astfel încât cititorul să nu fie nevoit să citească eseul în întregime, pentru a şti despre ce este vorba. Este o primă evaluare a lucrării realizată chiar de către autor. Un Abstract ocupă un singur paragraf; nu conţine referinţe şi citate; de obicei, este scris în engleză. (Pentru eseul de faţă, cei care nu cunosc îndeajuns limba engleză vor scrie Abstract-ul în limba română.) A.3. Key-words (cuvinte cheie) Cuvintele cheie sunt sintagme sau simple cuvinte care au drept scop promovarea on-line a articolelor; ele reprezintă cea mai bună cale pentru a realiza expunerea dorită a articolului. În identificarea cuvintelor cheie este important să luăm în considerare posibilii termeni de căutare ai cititorilor. Pentru eseul de faţă, va fi alcătuită o listă de patru-cinci cuvinte cheie în engleză.

2

. ocupând. b) descrierea – în două-trei fraze – a subiectului particular căruia i se consacră eseul respectiv. voi. ordinea poate fi indicată şi prin folosirea numeralelor ordinale. respectând numărul şi ordinea indicate la punctul e) din Introducere.. care să permită cititorului să le parcurgă fără dificultate.2. spunând ceea ce el însuşi şi-a propus. pentru aceasta. De aceea. concluzia. Atenţie! Introducerea nu este marcată prin titlu (Introducere). din subsecţiuni –. pentru enunţarea tezei se va folosi persoana întâi singular: „În acest eseu voi argumenta (voi aduce argumente) că.L. se vor preciza sursele în baza cărora va fi tratat subiectul.”. voi. B.B. Pentru ca argumentele dezvoltate să apară sub o formă clară. insoţite de scurte comentarii – într-o notă de subsol.. voi. la acestea se vor face referinţe în corpul argumentativ.. Introducerea ocupă spaţiul dintre ultimul rând pe care se găsesc cuvintele cheie (Key-words) şi titlul primei secţiuni din corpul argumentativ. O bună Introducere conţine: a) prezentarea problematicii generale.. voi. e) indicarea ordinii în care se vor prezenta argumentele în favoarea tezei enunţate.. obligatoriu.. trebuie evitată o prezentare prea compactă. Secţiuni şi subsecţiuni). Textul de bază are trei părţi: introducerea. la rândul ei. enunţarea tezei eseului – ceea ce autorul îşi propune să facă în eseu. Textul de bază al eseului Textul de bază (sau principal) este partea în care autorul prezintă în detaliu problemele anunţate mai înainte. teza este un fel de indicator care arată cititorului direcţia. c) strâns legat de punctul precedent. cele mai importante titluri de lucrări vor fi enumerate – eventual. mai multe paragrafe înlănţuite logic (vezi: II. alocând. Introducerea Introducerea deschide eseul. Ce trebuie să urmărească autorul eseului când prezintă argumentele? 3 . Corpul (conţinutul) argumentativ Corpul argumentativ al eseului este partea cea mai consistentă care prezintă detaliat punctele sau ideile enunţate în Introducere. un singur paragraf. apoi. corpul argumentativ. însă poate fi concepută şi în două sau trei paragrafe mai scurte. O secţiune poate fi compusă.1. care include şi o trecere în revistă a literaturii clasice şi din ultimii douăzeci de ani. se va folosi persoana întâi singular: „întâi. B.. după aceea.. cel mai adesea. d) prezentarea perspectivei teoretice şi metodologice de tratare a subiectului şi de construcţie a eseului. corpul argumentativ va fi structurat în secţiuni.. Fiecare secţiune va conţine expunerea şi dezvoltarea unei idei principale – idee ce va fi clar exprimată în titlul care precede secţiunea. Este o parte relativ scurtă. în Titlu şi Abstract...”.. în final.

Textele clasice. ci. prin reafirmarea tezei. se va da cititorului posibilitatea ca la sfârşitul fiecărui paragraf să anticipeze relativ uşor ce va urma. În al patrulea rând. În al treilea rând. imediat după citat. originalitatea şi sclipirea filosofică reprezintă un plus. în note de subsol. mai ales. Parantezele nu conţin nimic în afara referinţei bibliografice. importanţa rezultatelor în domeniu şi să le lege cu cercetările anterioare. C.3. Este de dorit ca o concluzie să nu ofere doar un rezumat al discuţiei detaliate din corpul argumentativ. iar trimiterile la literatrura secundară sau de specialitate. Referinţele în paranteze. B. de bază este cerinţa ca autorul eseului să arate că poate să-şi susţină concluziile propriului demers. concepte şi argumente clar explicate şi în propriile cuvinte ne arată dacă autorul eseului a înţeles ce susţine fiecare dintre filosofii la care se referă. de regulă. printr-o bună organizare. la tot pasul. trimiterile la texte clasice se fac în paranteze (imediat după citat).Argumentarea trebuie să aibă cursivitate – nu se va sări de la o idee la alta. în note de subsol sau de final. b) note de final (Endnotes). tot ceea ce este spus trebuie să aibă claritate şi precizie – termeni. ci să sublinieze. Pentru eseul de faţă. Atenţie! Această parte a eseului este marcată chiar prin titlul Concluzie sau Concluzii. În studiile cu caracter istorico-filosofic. Citatele vor avea doar rolul de a susţine punctele de vedere. Concluzia Dacă eseul are o Introducere eficace. dezvoltată logic în corpul argumentativ. ideile sau interpretările pe care autorul le-a explicat deja în propriile sale cuvinte. însă nu o cerinţă expresă. Desigur. 4 . dar niciodată. Există mai multe moduri în care se poate deduce concluzia unui eseu: prin trecerea în revistă a ideilor mai importante. prezentarea argumentelor va fi însoţită de o discuţie critică substanţială – vor fi supuse evaluării atât argumentele filosofilor în cauză. nu vom folosi note de final. În al doilea rând. Referinţele bibliografice în paranteze şi note de subsol Există trei moduri de a face trimiteri la surse: a) note de subsol (Footnotes). vor fi folosite cumpătat citatele – citatul nu ţine loc de explicaţie. atunci fluxul ideilor conduce în mod natural la concluzie. c) referinţe în paranteze (Parenthetical citations) chiar în textul principal. Autorul eseului poate să presupună că cititorul său nu este prea inteligent şi are nevoie. făcând predicţii pe baza materialului din corpul argumentativ etc. de explicaţii clare. Vezi: IV. Exemple. iar trimiterile la literatura secundară. trimiterile la textele clasice se vor face în paranteze imediat după citat. pentru a înlocui propria explicaţie. cât şi propriul punct de vedere.

introdusă prin abrevierea cf. Bibliografia. de aceea. locul publicării. În notele de subsol pot apărea şi precizări sau comentarii (uneori polemice). B. Rolul unei Bibliografii este de a face cunoscute sursele folosite. Referinţele în Bibliografie. poate fi o trimitere la altă lucrare... compară). pentru comparaţie. Literatura de specialitate. paginaţia. titlul lucrării (carte. Citatele vor fi scrise întotdeauna în limba română. citatul va fi tradus în româneşte. adică trimiterea la lucrarea unui autor din care s-a citat în textul principal sau în baza căreia s-a susţinut ceva. Este aproape imposibil ca o Bibliografie să includă tot ce s-a scris în legătură cu un subiect dat. astfel încât cititorii să le poată consulta. lista lucrărilor scrise de el însuşi este separată de lista lucrărilor despre el şi despre lucrările lui (A. data publicării. ea arată că am realizat o muncă de cercetare şi de documentare şi garantează acurateţea lucrării noastre. D. La fel. vezi şi.. acestea vor fi diferenţiate de celelalte lucrări prin compartimentarea bibliografiei în cel puţin două liste: lista textelor clasice (folosite ca Surse sau Texte primare) şi lista bibliografică a lucrărilor de specialitate (Literatura secundară sau Surse secundare). pot fi indicaţii bibliografice de întărire privind o problemă discutată în textul principal. Cel mai simplu şi mai accesibil tip de Bibliografie este lista alfabetică unică. neataşarea unei Bibliografii poate duce la acuzaţia de plagiat. Vezi: II. Poate fi vorba de o simplă referinţă bibliografică. într-un studiu legat într-un fel de opera unui autor clasic. Vezi: III. formatul (tipărit sau on-line). Notele de subsol conţin adesea un citat (sau mai multe) unde se explică mai detaliat ori se susţine o afirmaţie din text care are legătură cu subiectul tratat. Din contră. mai ales dacă se folosesc categorii diferite de surse.”. Bibliografia Bibliografia este o listă a surselor folosite pentru obţinerea de informaţii în vederea redactării unei anumite lucrări. 5 . Cel mai frecvent în notele de subsol sunt specificate sursele bibliografice. pentru întărire. dacă sursa citată este într-o limbă străină. Bibliografie selectivă. Exemple. Dar nu este şi cea mai recomandată. Literatură secundară).. (de la confer. de obicei. pe ultima sau ultimele pagini. Lucrări ale lui. introduse prin formula: „în legătură cu această problemă. adresa web şi data accesării (pentru resurse on-line). dar este oarecum periferică.O. În notele de subsol pot apărea şi citate din textele clasice sau referiri la textele clasice.Notele de subsol sunt mai complexe. Surse consultate etc. articol).. Referinţele în notele de subsol. atunci când folosim texte clasice. mulţi autori găsesc mai potrivit să folosească alte titluri: Lucrări citate (consultate). Elementele pe care trebuie să le avem în vedere pentru întocmirea unei referinţe bibliografice sunt: autorul sau autorii. Aceasta este inclusă la sfârşitul lucrării. Astfel. Exemple. pentru o explicaţie mai complexă etc. V. editura.

Pagina de titlu nu se numerotează. În textul Bibliografiei. 6 .cuvinte/sintagme în alte limbi citate. indentarea primului rând al paragrafului nu se va face cu Tab. Acest spaţiu este necesar pentru ca profesorul să noteze eventuale observaţii. Paragrafele se vor distinge prin indentarea primului rând. Petru Abstract. Formatul textului Eseul va fi scris în limba română. În acest scop. pentru titlul eseului.0. ci folosind First Line Indent. dreapta) de 2. dar în interiorul fiecărei intrări. Paginile se vor numerota în partea de jos. Între Key-words şi textul rpincipal.0. patru rânduri albe. dar de 1. B. între două intrări bibliografice va fi o spaţiere de 1. Spaţierea Spaţierea între rânduri va fi de 1. Formatul de bază al unui eseu academic A. pentru textul notelor de subsol. Formatul paginilor Se vor folosi pagini format A4.3. . centrat. Vezi Anexa: Prima pagină (Eseu final). Paginile vor avea margini (sus. două rânduri albe.II. cât şi pentru notele de subsol. B. font de 10 puncte. va fi ales un font care poate afişa caracterele specifice limbii române – se recomandă folosirea fontului Times New Roman. Alinierea şi indentarea Atât pentru textul principal.0. dacă va ocupa mai mult de un rând. – Literele cursive/italice vor fi folosite pentru: .dacă vrem să evidenţiem unele cuvinte/sintagme considerate foarte importante – Nu se foloseşte sublinierea. începând cu prima pagină de text. . – Literele aldine/boldate vor fi folosite pentru: .titlurile de secţiuni sau subsecţiuni. key-words.1. stânga. două rânduri albe.5. cu diacritice şi folosind sistemul ortografic cu „â” şi „sunt”.5 cm. Între Abstract şi Key-words. B. note de subsol şi Bibliografie. Mărimea literelor Textul principal va fi scris cu font de 12 puncte. spaţierea va fi de 1. B. B. 14 puncte. . Între Numele autorului şi Abstract. alinierea se va face prin selectarea opţiunii Justify. pentru Abstract.titluri de cărţi sau de periodice (nu se marchează cu ghilimele). nici cu spaţii.2. jos. Caracterul literelor Întregul text va fi scris cu litere normale (drepte de rând).5.4. dacă vrem să-l scoatem în evidenţă. spaţiere de 1.(facultativ) un cuvânt/un pasaj (scurt). nu prin distanţare de paragraful anterior. pentru textul principal.

reformulez cerinţa legată de mărimea textului astfel: nu mai mult de 3 500 de cuvinte.) • tr. (traducere. pentru vezi.n = nota autorului / nota noastră ((urmată de iniţialele autorului) • n. (ediţia. Numărul exact de cuvinte va fi scris pe pagina de titlu – pentru a afla câte cuvinte are eseul se va folosi functia Word Count din bara de Instrumente (Tools). Nu se va prescurta „sec. în unele medii. = sublinierea noastră (urmată de iniţialele autorului) • N.Hr. perioadele istorice se referă la naşterea lui Iisus.”. indiferent de termenii utilizaţi. Numărul de cuvinte din notele de subsol va fi între 500 şi 1 000. C. = et alii (şi alţi autori) • vol. marginea din stânga va fi la 1.”. editor. se va scrie: „vezi:” În textul întregului eseu se pot folosi abrevieri precum: • e. şi e.a.g. Mărimea textului Numărul de cuvinte din textul principal (de bază) al eseului va fi de 3 000.n. Titlul va fi aliniat central.n. = nota bene • ed. Abrevieri uzuale Nu se folosesc prescurtări în textul lucrării (în afara celor acceptate în limbajul ştiinţific cu caracter internaţional).Hr. = id est (adică) • Sf. s-a decis folosirea abrevierilor î. prin selectarea opţiunii Hanging Indent.0 cm faţă de textul principal. va fi scris.) • n. = exempli gratia (de exemplu) • i.t. din dorinţa de a nu ofensa persoanele care nu sunt creştine. scrise cu majuscule. şi d. Nu se va abrevia „v. / n. se va folosi indentarea agăţată pentru primul rând.n. traducător. – se pot folosi însă şi abrevierile î. aliniat prin opţiunea justify.e. plural: eds.. traducători) • et al.e. de asemenea. selectând Align Left.n. = nota traducătorului • subl. pe pagina de titlu – se va folosi tot funcţia Word Count. font de 10 puncte. = nota • n. Abstract-ul. Pentru Bibliografie. Numărul de cuvinte din Bibliografie nu intră în discuţie. alinierea se va face la stânga. numele şi prenumele autorului.B. Sub titlu.Tot prin folosirea First Line Indent se face şi indentarea primului rând în cadrul textului notei de subsol. dar nu mai puţin de 2 500 de cuvinte. Sfânta • î. şi e. = Sfântul. ns. volumele) 7 . Întrucât autorii sunt studenţi din anul I. (volumul. pentru secol. (În ultima vreme. deşi. aliniate central.e. D.

– semnul exclamării .... ştiinţa . filosofia. se vor scrie cu iniţiale majuscule toate cuvintele. ST. Pentru aceasta.. Epoca Luminilor. fie va face cunoscute siglele ce urmează să fie folosite într-o notă de subsol. Secolele se vor scrie cu cifre romane. pentru Metafizica lui Aristotel. – ghilimele . pentru dialogul Republica. „filosofia”. filosofia! Ştiinţa . DOOM Spaţiile de dinainte sau de după semnele de punctuaţie (blancuri): a) se lasă spaţiu liber după: – virgulă: . fie va reda în paranteză sigla pe care o va folosi la prima citare a respectivei lucrări.. ştiinţa . În plus...... Când se vor folosi cifre – pentru mii..E. – două puncte .. .. Ortografie şi punctuaţie Vezi Dicţionar ortografic..... Scrierea cu majuscule Scrierea cu majuscule va respecta normele DOOM. De regulă. G. din titlurile anglo-americane de orice fel. pentru Summa theologiae. filosofia... într-adevăr . – punct şi virgulă ... F. Imperiul Roman etc. ştiinţa/Ştiinţa . – punct: . Numeralele Numeralele cardinale se vor scrie cu litere... [ştiinţa] . mai puţin cele ajutătoare.. ortoepic şi morfologic al limbii române (2005). nu la puncte: nu 1. E. filosofia: ştiinţa ... pentru dialogul Timaios. matematică ori ştiinţifică evidentă (măsurători. zeci de mii.. secolul al XII-lea. pentru Politica. Rai (Paradis) vor comporta majuscule numai în contexte religioase sau teologice. tot cu iniţială majusculă se vor scrie Antichitatea.... ScG. cât şi după: – linie de pauză . H.... reproduse în original. Evul Mediu. cu articole.) sau când e vorba de date calendaristice. ci 1 000. filosofia... pentru Summa contra gentiles etc. – semnul întrebării: . filosofia/ştiinţa . Ştiinţa . Contrareforma. pentru Etica Nicomahică.000.. Exemple: Metaph... filosofia.. dar secolul I şi secolul XX. milioane etc. calcule exemplificate etc. filosofia – ştiinţa .. Dei. se folosesc prescurtări intrate în uzul internaţional. b) se lasă spaţiu liber atât înainte..N... Abrevieri pentru titlurile de lucrări Autorul eseului poate folosi abrevieri sau sigle pentru lucrările pe care le citează mai des – se înţelege că este vorba de texte clasice... fără prescurtări: de exemplu. De civ.. Tim. – se va face apel la spaţii...... – bară oblică (slash) .. Iad. (filosofia) . „Biserică” va fi 8 .. Reforma. Renaşterea... exceptând situaţiile când apare o argumentare cantitativă.... pentru De civitate Dei. c) nu se lasă spaţiu liber în cazul semnelor: – cratimă . filosofia? Ştiinţa . Pol.. – puncte de suspensie . – paranteze .. Rep.

) vor fi transliterate. arabă. – nu vom scrie. Tipuri de citate I.a. Numele şi denumirile provenite din limbile cu alfabet latin vor fi folosite ca atare. în textul principal vor fi redate citate bloc numai din texte clasice. Dacă sursa citatului bloc este un text clasic referinţa se face între paranteze. Dacă în citatul încadrat 9 . referinţa se face în nota de subsol. Transliterarea Numele şi denumirile din alte limbi decât cele cu alfabet latin (greacă. pentru Guillelmus de Ockham. Însă vor fi păstrate în forma statornicită în uzul literar nume precum Socrate. I. parafrază şi rezumat Citatul.scris cu majusculă în toate situaţiile în care se referă la Biserica Catolică. dacă sursa este un text din Literatura secundară. după caz. Citatul trebuie să fie identic cu originalul.”). redând cuvânt cu cuvânt un fragment delimitat din sursă şi atribuindu-l autorului respectiv.. J. conform normelor internaţionale. dacă sursa este un text din Literarura secundară referinţa se face în nota de subsol. rusă etc. K. Nu vor fi redate citate bloc din literatura secundară sau de specialitate. Cu atât mai mult numele din limba latină. În textul principal ► Se vor folosi citatele bloc ori de câte ori de câte ori textul redat acoperă cel puţin trei rânduri. ► Se vor folosi citatele încadrate de ghilimele ori de câte ori textul redat este sub trei rânduri. Biserica ortodoxă. referinţa se face între paranteze. ca opuse bisericii locale. Citatul încadrat de ghilimele nu este separat de textul principal. Aristoteles. ebraică. parafraza şi rezumatul reprezintă trei moduri de a încorpora munca altor autori în propria scriere. Atenţie! Pentru eseul de faţă. Citatul bloc are o intendenţă de 2 cm faţă de textul principal în partea stângă. se scrie cu aceeaşi mărime de font folosită în textul principal. Rezumatul implică exprimarea ideilor principale în propriile cuvinte. Dacă în citatul bloc apare un alt citat. cele folosite de unii autori români în forme preluate din alte limbi (în special franceză) vor fi abandonate (de exemplu. de exemplu. mai scurtă decât pasajul original.. ea trebuie să fie atribuită sursei originale. este scris cu font de 10 puncte şi nu este încadrat de ghilimele. dar vom păstra forma încetăţenită William Ockham. în loc de Guillelmus sau Guilielmus). Dacă sursa este un text clasic. Guillaume. ideile rezumate trebuie să fie atribuite sursei originale. inclusiv cele care conţin caractere din alfabetul latin extins. Parafraza este. parafraza sau rezumatul.1. Parafraza implică exprimarea unui pasaj în propriile cuvinte. acesta din urmă este inclus între ghilimele („. Citat. se vor folosi. de regulă. Platon Aristotel ş.

Dacă introducem subsecţiuni. 2.2.2. numărul care indică nota de subsol apare la sfârşitul citatului..). etc. 1.. vor urma şi alte cifre. se pun la sfârşitul citatului. fie se pune punct 10 . vom avea: 1. Fiecare notă se încheie cu punct. Toate titlurile se vor scrie cu bold. Parantezele care conţin referinţe la textele clasice Sunt paranteze rotunde: (. distanţa dintre rânduri: 1. apoi. După titluri nu se pune punct. acesta din urmă este inclus între ghilimele unghiulare («. I. putem introduce şi subsecţiuni. dacă este nevoie. nici cu spaţii. Notele de subsol Notele de subsol (Footnotes) vor fi inserate prin comandă automată (din Insert / Reference).»). Titlul celei de-a doua secţiunii. În textul principal. pentru prima secţiune.1. indentarea primului rând al paragrafului nu se va face cu Tab. după paranteză. Referinţele în notele de subsol.. vom avea: 1. ţinând cont de dimensiunile eseului. Titlurile de secţiuni vor fi aliniate central. Dar. celelalte. Exemple N. primul rând: 0. în funcţie de gradul titlului subordonat. fără spaţiu liber între punct şi numărul notei de subsol. este recomandat să nu introducem decât secţiuni şi. M.0. Se scriu cu font Times New Roman. nu prin distanţare de paragraful anterior. Paragrafele se vor distinge prin indentarea primului rând. Astfel. începând cu cifra 1. Titlul celei de-a doua subsecţiuni etc. după punct (. urmată de un punct.5 cm (prin folosirea First Line Indent). Titlul secţiunii. vor fi precedate de 2 rânduri albe şi vor fi urmate de un rând alb. indiferent de numărul de rânduri şi indiferent de felul sursei – text clasic sau din literatura secundară. Putem avea chiar mai multe grade de titluri. apoi. imediat după ghilimele de închidere:”. subsecţiuni. despărţite între ele prin puncte. dacă este cazul.. L. Pentru unele secţiuni (sau pentru toate). 10 puncte. Titlul primei subsecţiunii. numai unde este cazul. lăsând un spaţiu liber înainte. În textul notelor de subsol Se vor folosi numai citate încadrate de ghilimele.de ghilimele apare un alt citat. Secţiuni şi subsecţiuni Pentru marcarea ordinii în diviziune se vor folosi numai cifre arabe. Vezi: III. stânga.). ci folosind FIRST LINE INDENT. Vom avea însă grijă ca fiecare titlu intermediar să fie urmat de un text de o lungime care să justifice introducerea acelei secţiuni şi echivalentă pentru acelaşi nivel logic în ansamblul lucrării.

se adaugă o literă (a. în ordinea cronologică a autorilor. intrările bibliografice se pun. 11 . respectând aceeaşi mărime. Nu se numerotează. Se scriu cu acelaşi font ca şi textul principal.” „Acad. La numele editurii nu se scrie „Company”. „Prof. sau punct şi virgulă). La secţiunea Surse primare. aceeaşi spaţiere. „Ltd”. lucrările considerate de referinţă universală. acestea se pun în ordine alfabetică. „Preot” etc. La secţiunea Literatură secundară.”. În ce priveşte caracterul literelor. nu se trec la bibliografie – de exemplu. dacă fraza continuă. DEX-ul sau DOOM-ul. apoi. dacă este vorba de două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor apărute în acelaşi an.” Chiar dacă sunt menţionate între paranteze sau în notele de subsol. nu vom menţiona în Bibliografie. nici măcar un Dicţionar de filosofie.”. în ordinea alfabetică a scrierilor. „SRL”. „S. mai întâi.(sau virgulă. cum ar fi „Dr. spaţierea între rânduri va fi de de 1. Referinţele în Bibliografie. Bibliografia se va scrie cu Font Times New Roman. b etc. în schimb. distanţa dintre două intrări bibliografice va fi de un rând alb. intrările bibliografice se pun în ordinea alfabetică a numelor (de familie) ale autorilor. iar regulile de punctuaţie nu impun un astfel de semn. Bibliografia Informaţia conţinută în Bibliografie este în cea mai mare parte aceeaşi cu aceea din notele de subsol. Referinţele în paranteze. Exemple. fie se lasă un spaţiu liber.A. dacă pentru acelaşi autor. există mai multe lucrări. O. enciclopediile. Dr. Exemple.0 cm.0. vezi: IV. Vezi: V. 10 puncte. „Inc. pentru fiecare autor. La numele autorilor din bibliografie nu se pun titlurile deţinute de autori. rândurile ulterioare primului sunt la 1. Deosebirea este că intrările bibliografice nu includ numerele paginilor pentru cărţi. oferă numărul complet de pagini pentru articolele din periodice şi pentru capitolele din volumele cu editori. precum Biblia. Textele clasice.) lângă ultima cifră din numărul care reprezintă anul.”. dicţionarele etc.

/sqq. 98. = sequens (şi pagina/paginile următoare). respectiv paginile. Nu se vor folosi trimiterile: opus citatum (abreviată op. sau pp. Indiferent dacă este vorba de carte.). se folosesc. o serie de notări cu caracter internaţional. loc. nu se recomandă folosirea acestei metode. unele dintre ele abreviate (scrise cu caractere italice). . Dacă este vorba de mai multe lucrări ale aceluiaşi autor apărute în acelaşi an. Trimiterea apud (lat. se vor menţiona ecplicit paginile. 57.. Singurele notări cu caracter internaţional menite să simplifice informaţia din notele de subsol şi din parantezele care conţin trimiteri biliografice sunt: 12 . Referinţele în notele de subsol.cit. 104. Iwakuma 1992b. Numele autorului Wippel Anul publicării 1984 numărul paginii sau intervalul de pagini 57 Deci. pentru pagina. articole) din Literatura secundară sau de specilaitate.nu se scrie prenumele autorului. Literatura de specialitate Exemple În notele de subsol se fac referinţe numai la lucrări (cărţi. .) loco citato ) abreviată. trimiterile se vor face dupa modelul: Wippel 1984. Numele autorului Iwakuma Iwakuma Anul publicării 1992a 1992b numărul paginii sau intervalul de pagini 98 104 Pentru simplificarea notelor de subsol. se adaugă o literă lângă ultima cifră din numărul care reprezintă anul: Iwakuma 1992a. deoarece pot da naştere la confuzii (În ultima vreme tot mai multe ghiduri de redactare interzic aceste abrevieri.nu se pune virgula între numele autorului şi anul apariţiei lucrării. la) se întrebuinţează când se citează un autor citat de un altul (sursă de mâna a doua). capitol din carte sau articol din revistă. în practica redactării lucrărilor ştiinţifice.nu se mai scrie p.III.) Nu se va folosi nici trimiterea abreviată: sq. după.cit. .

pentru evitarea reproducerii integrale a datelor bibliografice ale lucrării din care se citează succesiv: Iwakuma 1992a. (lat. (lat. În cazul textelor clasice.• idem. (Atenţie! Dacă între prima trimitere şi următoarea s-a intercalat o altă notă. După cum se vede. în acelaşi loc) = trimitere la aceeaşi lucrare a unui autor sau chiar la acelaşi pasaj din opera respectivă. sau pp. Id. acelaşi) = trimitere folosită în cazul în care autorul este acelaşi ca în nota precedentă. nu vom folosi abrevieri pentru pagina/paginile. 1992b. sunt alte reguli. neintercalată cu lucrările altor autori. confer = compară) se foloseşte pentru a indica o comparaţie între paragrafe diferite de izvoare. Idem substituie numele autorului: Iwakuma 1992a. 98. (lat. cu formele abreviate ibid. 108. 13 . tot acolo.. vom menţiona paginile (în cazul Literaturii secundare). dar este citat cu altă lucrare. 104. fără aceste abrevieri. sau ib.. menţiunea Ibidem nu mai este valabilă. cu forma abreviată id. între puncte de vedere diferite sau asemănătoare. adică p.) • cf. • ibidem. Ibid. 98.

Voi prezenta câteva modele de referiri la textele clasice cu accent pe cele antice şi medievale şi voi menţiona caracterul special al textelor biblice. Exemplu: DK 28 B6.IV. Partenie 1993. iar în cazul celor creştine. Popper sau Quine. daca va fi cazul. dar şi lui Russell. de primii editori sau traducători. Ce numim texte clasice Când folosim sintagma „texte clasice”. Exemple: Timaios 35a: tr. Wittgestein. avem în vedere texte aparţinând lui Platon. Exemple A. William Ockham. Filosofii presocratici – se foloseşte sistemul de numerotare introdus de Hermann Diels şi Walther Kranz. Pippidi 1947. în cazul celor vechi. chiar de autorii lor. medievale şi moderne. În cazul textelor clasice nu este obligatorie menţionarea numelui autorului decât dacă se socoteşte că cititorul ar avea neaparat nevoie de această informaţie. spre deosebire de cele care alcătuiesc „literatura secundară” sau „de specialitate”. 14 . A. Kant sau Nietzsche. Descartes. Textele antice Cele mai multe dintre textele antice sunt citate conform sistemelor instituite de editori. Referinţele în paranteze. Dialogurile lui Platon – se foloseşte paginaţia Stephanus pe care o reproduc cele mai multe dintre ediţiile şi traducerile moderne. Exemple Trimiterile la textele clasice se fac în paranteze. Augustin. Oricum. Republica V 473c: Cornea 1986. Trimiterile la textele clasice se vor face respectând principiile lor de organizare. în lucrarea Die Fragmente der Vorsokratiker. Aristotel.1. Abrevierea sistemului Diels-Kranz DK Numărul capitolului consacrat lui Parmenide 28 Grupul de texte B Numărul fragmentului 6 (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul Pippidi 1947 Rândurile 4-7 A. nu voi putea trece în revistă toate variantele – îî rog pe studenţi sa mă consulte. astfel de texte sunt considerate „surse primare”. la sfârşitul citatului.4-7: tr. În contextul studiilor istorico-filosofice. introduse.2. Textele clasice.

) Republica (forma abreviată: Rep. Răndul sau rândurile 5 (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul MacKenna 1992 Uneori este indicată şi ordinea cronologică a tratatului cu ajutorul paratezelor: Enneada VI. mai ales dacă în acelaşi eseu se fac referiri la mai multe comentarii de acest fel.5. dialogul lui Platon. În cazul comentariilor este necesar să se menţioneze numele autorului. o referinţă completă la un text aristotelic va conţine 4 puncte: Exemplu: Metafizica A 1. nemenţionând numele autorului. Titlul lucrării Metafizica (forma abreviată: Met. Enneada şi numărul ei Enneada VI. O referinţă completă include: numărul Enneadei (de regulă. Exemplu: 15 . 8. MacKenna 1992. numărul tratatului din respectiva Enneadă (cu cifre arabe.3. Exemplu: Plotin Enneada VI. apare ca: Proclos. de la I la VI).4. Comentariile antice Când facem referiri la un comentariu.) Cartea Paginaţia Stephanus pagina secţiunea 35 473 a c V (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul Partenie 1993 Cornea 1986 A.Numele dialogului Timaios (forma abreviată: Tim. comentariul lui Syrianus la Metafizica lui Aristotel apare ca: Syrianus. Astfel. astfel. de la 1 la 9). 981a17-19: tr. Bezdechi 1965. in Tim.5: tr. s-ar putea crea confuzie. deoarece mai mulţi autori au scris comentarii cu titluri aproapre identice. cel care a realizat ediţia de scrieri intitulată Enneade. cum sunt comentariile autorilor greci la Metafizica lui Aristotel. urmăm procedura standard de folosire a prepoziţiei in înaintea titlului abreviat al lucrării comentate. in Metaph. Numărul tratatului 8.12.5 A.12. Scrierile lui Plotin – se va respecta schema stabilită de discipolul său Porphyryos..) Cartea şi capitolul A1 pagina 981 Numerele Bekker 981a17-19 coloana rândurile a 17-19 (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul Bezdechi 1965 A. 8(39). Operele aristotelice – se folosesc numerele Bekker. capitolul din tratat (cu cifre arabe) şi rândul sau rândurile (cu cifre arabe). iar comentariul lui Proclos la Timaios. Capitolul din tratat 12. cu cifre romane.

Chadwick 1991 Ps. O referinţă biblică este compusă. va fi indicată şi versiunea folosită. nici „Noul Testament”. tr. Capitolul 1: Versetul (ele) 7 Versiunea (doar la prima citare) Cornilescu 1996 Sunt acceptate abrevierile. Numele autorului Alexandru din Titlul abreviat al lucrării in Metaph. Nămărul cărţilor va fi indicat întotdeauna prin cifre romane. capitole. întotdeauna. ci Noul Testament. din trei elemente: cartea. numărul capitolelor. de exemplu: (Facere 3:7. Dods 1994. În note pot apărea doar ca indicaţii bibliografice de întărire privind o problemă discutată în textul principal sau însoţind un citat care susţine o afirmaţie din textul principal. nu se mai menţionează versiunea – de exemplu: (Matei 4:12). la prima citare. secţiuni şi paragrafe. capitolul şi versetul. Însă. nici sublinieri. tot prin cifre arabe. De exemplu. la a doua citare. Bodogae 1987 Tertulian. în contextul unui comentariu din nota de final. Constantinescu 1930.9: tr. pentru titlurile acestor scrieri nu se folosesc nici italice. nu scriem nici Noul Testament. Unele texte nu sunt divizate în cărţi – în astfel de cazuri. Numele autorului se va menţiona atunci când se socoteşte că este necesar pentru cititor.7: tr.7. secţiuni sau paragrafe.2. de exemplu) În textul de bază al eseului. alte scrieri sacre (Coranul. Augustin.1: tr. Biblia. Cartea şi capitolul 3. ele indicând. între paranteze. nici ghilimele. numărul secţiunilor sau al paragrafelor. (Facere 3:7). De exemplu. vor fi incluse numai dacă au constituit explicit obiect de exegeză. Textele autorilor creştini Cele mai multe dintre aceste texte sunt divizate în cărţi. versiunea Cornilescu 1996). prin cifre arabe. in Metaph. cu condiţia să fie făcute în conformitate cu cele folosite în versiunea indicată la prima trimitere. Titlul (abreviat ) al cărţii Facere Fc. De divinis nominibus. Exemple: Eusebiu de Cezareea. 4.2 (ad 996a21) 181. Apologeticum. 25-8 (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul Madigan 1992 B. 1.Dionisie Areopagitul. imediat după citat.2 Textul aristotelic comentat – redat prin numerele Bekker ad 996a21 Numerele din ediţia critică Hajduk pagina rândurile 181. C. cărţi din Biblie. 23. Augustin. De civitate Dei X.Alexeandru din Aphrodisia. Confessiones V.25-8: Madigan 1992. Historia ecclesiastica IV. Stăniloae 1996 16 . Scrierile biblice nu vor fi incluse în Bibliografia de la sfârşit. capitole. Trimiterile la aceste scrieri se fac în textul de bază. lipsesc cifrele romane şi se folosesc numai cifre arabe. 7. de asemenea. 3. indiferent dacă este vorba de aceeaşi carte sau alta. după caz.

4: tr. chestiuni (quaestiones).Lucrări compuse din mai multe cărţi. Anderson 1975 (se poate folosi abrevierea ScG) D. Itinerarium mentis in Deum 2. la rândul ei.1. secţiuni sau paragrafe Se întâlneşte în foarte multe cazuri. divizată în: Metrum şi Prosa: Consolatio Philosophie I. obiecţiile (objectio). divizate în capitole şi secţiuni sau paragrafe: Exemplu: Bonaventura. .3: tr. răspunsurile la obiecţii (ad objectio). capitole. articole. D.M1: tr. Popescu 1992 Consolatio Philosophiae I. divizate doar în capitole: Exemple: Anselm.Lucrări compuse dintr-o singură carte. fiecare carte.Titlul lucrării Historia ecclesiastica Apologeticum De civitate Dei Confessiones De divinis nominibus Cartea IV Capitolul 2 7 Secţiunea sau paragraful 1 9 (doar la prima citare) Numele traducătorului şi anul Bodogae 1987 Constantinescu 1930 Dods 1994 X V 23 4 1 7 7 Chadwick 1991 Stăniloae 1996 D.4.2. Summa theologiae – divizată în: părţi (partes).Boethius. 17 . Exemple: . De ente et essentia 3: Miller 1997. . Proslogion 14: Hopkins 2000. Un articol (articulus) are următoarele secvenţe: punerea problemei. divizate în capitole şi secţiuni: Exemplu: Summa contra gentiles II. Lucrări având vechea diviziune: cărţi. Consolatio Philosophie – divizată în: cărţi.P1 . Boas 1953. poziţia autorului introdusă prin respondeo dicendum. Lucrări cu diviziuni speciale Exemple: . alternativa introdusă prin sed contra.Lucrări compuse dintr-o singură carte.Thoma din Aquino. Textele medievale Referinţele la textele autorilor medievale se fac ţinînd cont de diviziunile standard ale diferitelor forme de scrieri. Thoma din Aquino.

In Metaphysicam. p.2 Secvenţa din articulus obj. n.1. Comentariile lui Thoma din Aquino la Aristotel urmează diviziunea în cărţi a textelor antice.Pentru John Locke. fiecare lectio este divizată în paragrafe sau secţiuni. urmăm aceeaşi procedură standard de folosire a prepoziţiei in înaintea titlului abreviat al lucrării comentate. Cercetare asupra intelectului omenesc.Summa theologiae I.7. întrucât acestea nu reprezintă obiectul nostru de studiu. (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul Leftow. se va menţiona numele autorului. 2287 (doar la prima referire) Numele traducătorului şi anul Rowan 1961 E. Niţă 1987. Comentariile autorilor medievali Când facem referiri la un comentariu medieval. partea I.resp.4.48: tr. comentariul lui Thoma din Aquino la Metafizica lui Aristotel apare ca: In Metaphysicam. Eseu asupra intelectului omenesc NU: Eseu asupra intelectului omenesc. I. (secţiunea 7.12: tr. L. ST) I quaestio q. Numele autorului Thoma din Aquino Titlul comentariului In Metaphysicam Cartea din textul aristotelic VI Lectio (L.q. Exemplu: Thoma din Aquino.2. . iar un comentariu la Sentinţele lui Petrus Lombardus. Doar voi atrage atenţia asupra modului în care nu se fac referiri prin câteva exemple.a. sed contra resp. capitolul 4.Pentru David Hume.) L. Davies 2006 D. Roşu. paragraful 12) 18 . 135 DA: Cercetare asupra intelectului omenesc 7. ca şi în cazul comentariilor antice. Titlul lucrării Pars Summa theologiae (abr. . Deoarece există multe lucrări având acelaşi titlu (abreviat).7 Paragraf ul (n.2. vol. NU: Cercetare asupra intelectului omenesc p. Pentru fiecare carte oferă un număr de lectiones. Flonta. Voiculescu 1961 (cartea I. Textele clasice moderne Nu voi insista asupra modului în care se fac referiri la textele clasice moderne. 64 DA: Eseu asupra intelectului omenesc I.2 articulus a. care nu este egal cu numărul capitolelor din textul aristotelic. paragraful 48) . Iliescu.2267: tr. Rowan 1961. astfel. ad resp. apare ca: In Sententiarum. VI.) n.3.

mai întâi. Nu se numerotează. intrările bibliografice se pun în ordinea alfabetică a numelor (de familie) ale autorilor. Intervalul de pagini pe care se întinde articolul. 19 . The Monist 61.” Titlul revistei. b etc. în ordinea alfabetică a scrierilor. 1984.V.C. Exemple Informaţia conţinută în Bibliografie este în cea mai mare parte aceeaşi cu aceea din notele de subsol. Bibliografie: Articol în revistă Format Format Exemplu Numele autorului. „Titlul articolului. ADAMS. Locul publicării: Numele editurii. Marilyn McCord 1978. în schimb. site-ul va fi menţionat obligatoriu. Titlul cărţii. cum este Ars Disputandi (The Online Journal for Philosophy of Religion”). Anul publicării. Literatura de specialitate Voi da exemple pentru situaţiile cel mai des întâlnite: Bibliografie: Carte cu un singur autor Format Format Exemplu Numele autorului. în ordinea cronologică a autorilor. intrările bibliografice se pun. apoi.) lângă ultima cifră din numărul care reprezintă anul. John F. Deosebirea este că intrările bibliografice nu includ numerele paginilor pentru cărţi. Prenumele autorului. La secţiunea Literatură secundară.: The Catholic University of America Press. Dar dacă este vorba de o revistă accesibilă doar online. 444-59 Dacă revista este accesibilă şi online. Referinţele în Bibliografie. pentru fiecare autor. există mai multe lucrări. se adaugă o literă (a. WIPPEL. „Ockham’s Theory of Natural Signification”. Washington. nu este necesar să se menţioneze site-ul.Metaphisycal Themes in Thomas Aquinas. oferă numărul complet de pagini pentru articolele din periodice şi pentru capitolele din volumele cu editori. A. La secţiunea Surse primare. D. dacă este vorba de două sau mai multe lucrări ale aceluiaşi autor apărute în acelaşi an. Numărul volumului. dacă pentru acelaşi autor. acestea se pun în ordine alfabetică. Prenumele autorului. Anul publicării.

Locul publicării: Numele editurii.autori. http://www. „Titlul studiului. Prenumele autorului. iar În cazul READ. Rupert 2011. „Obligations and liars”. 1993. Locul publicării: Numele editurii. trei 1993. şi G.. Anul publicării. C. Prenumele primului autorului Prenumele celui de-al doilea autor Numele celui de-al doilea autor. READ. MARTIN.. primul autor apare cu numele şi prenumele. Titlul volumului.On Liberalism’s Intolerance of Real Religion”. ANSCOMBE 1963. 83-100. „Religion as Sedition. St Andrews June 1990. iar pentru următorii autori se foloseşte formula „şi alţii” sau et al. Titlul cărţii. International Philosophy Series. Bibliografie: Doi autori Format Format Exemplu Numele primului autorului. Prenumele autorului. 20 . Oxford: Basil Blackwell În cazul a patru sau mai mulţi autori. ed. Format Exemplu a doi sau S. P. Nijhoff Kluwer: Dordrecht. Numărul volumului. Intervalul de pagini pe care se întinde articolul.Sophisms autor apare cu numele şi prenumele. GEACH.” În prenumele şi Numele autorului. Titlul cărţii. primul in Medieval Logic and Grammar: Acts of the Ninth European Symposium for Medieval Logic and Semantics held at următorii autori apar cu prenumele şi numele. 48. Anul publicării. Prenumele autorului. Ars Disputandi 11. Exemplu Bibliografie: Volum cu un coordonator/editor Format Numele autorului. 357–381. Anul publicării.” Titlul revistei. J.E. în Read 1993. Three Philosophers. vol.Bibliografie: Articol în revistă accesibilă doar online Format Format Exemplu Numele autorului. Anul publicării. ed. „Titlul articolului.org Bibliografie: Studiu în volum cu un coordonator/editor Format Numele autorului. ed.M. Intervalul de pagini pe care se întinde articolul.arsdisputandi.

Aristotelis Metaphysica.Bibliografie: Autor cu mai multe lucrări. On Being and Essence. Bucureşti: Editura Academiniei. THOMA DIN AQUINO 1954. THOMA DIN AQUINO 1961. _________ 1992b. Verardo et all. ed. Metafizica. ed. A. eds.. Anul publicării. Titlul cărţii. 1992a. 21 . Jaeger. F. ARISTOTEL 1957. St. Traducătorul. Commentary on the Metaphsics of Aristotle. John P. Titlul cărţii. Titlul cărţii. 2 vol. Opuscula Theologica. Locul publicării: Numele editurii. Armand Maurer. Oxford: Oxford University Press. „Twelfth-century Nominales: The posthumous school of Peter Abelard”. Toronto: Pontifical Institute Medieval Studies. Schmitt. Rowan. Numele editorului. BONAVENTURA 1934. Opera omnia. Vivarium 30: 97–109. cel puţin două Format Format Exemplu IWAKUMA. ARISTOTEL 1965. Numele primului autorului. Texte clasice Bibliografie: Text clasic antic (sau medieval) editat Format Format Exemple Numele autorului. THOMA DIN AQUINO 1968.Colllationes in Hexaemeron et Bonaventuriana quaedum selecta. tr. Anul publicării. Prenumele autorului. „«Vocales». S. Stuttgart-Bad Canstatt: F. ed. or early Nominalists”. Frommann Verlag. tr. Y. B. Chicago: Henry Regnery Company. Bezdechi. F. tr. Locul publicării: Numele editurii. Delorme. Locul publicării: Numele editurii. Turin: Marietti Bibliografie: Texte clasice traduse Format Format Exemple Numele autorului. W. Traditio 47: 37–111. Florenţa: Ad Claras Aquas. R. ANSELM 1968. Anul publicării.

În ce cazuri se poate vorbi de plagiat? A. Mai mult. b) se constată că ceea ce este prezentat drept lucrare proprie este în realitate doar o copiere a unui text compus de altcineva. totodată. în totalitate sau într-un grad semnificativ. fără semnele citării şi fără trimitere bibliografică. citând sursele oferim curtuazie celorlaţi cercetători. 22 . Chestiunile lipsite de relevanţă Într-o lucrare academică. un eseu nu poate fi o simplă compilaţie de citate. B. chiar dacă este menţionată ca sursă. sursa oricărei idei folosite în propria scriere este indicată prin citare sau referinţă.1. dar formulate în propiile sale cuvinte şi fără referire la sursă sau făcând referiri in mod insuficient. este plagiat. orice chestiune pusă trebuie să poată fi explicată şi să fie relevantă pentru subiectul ales. Astfel. referirea bibliografică şi citarea sunt fundamentale. evidenţiem contribuţia noastră la dialogul academic în curs de desfăşurare. Plagiatul A plagia înseamnă a folosi ideile şi chiar cuvintele altora fără a menţiona clar sursa informaţiei. Autorul care nu procedează astfel poate fi învinuit de plagiat.VI. Nu este de ajuns ca pe autor să-l preocupe doar ce spune filosoful despre care scrie. grosul eseului îl reprezintă propria scriere. Citatele lungi şi dese De ce cităm? Pentru schimbul intelectual. În mediul academic. În acelaşi timp. ar constitui o parafrază banală a altei lucrări (reformulare a ideilor). c) o lucrare prezentată ca proprie reprezintă de fapt. Plagiatul este considerat un act de furt intelectual. recunoaştem că suntem îndatoraţi altor cercetători şi semnalăm dorinţa noastră de a aparţine unei comunităţi de idei. Ce trebuie evitat într-un eseu A. Cazuri mai puţin evidente de plagiat şi mai greu de probat a) dacă un autor foloseşte idei şi argumente din altă lucrare. C. Nu este suficient ca autorul să-şi exprime părerea asupra unei chestiuni. B. b) dacă lucrarea. Vom impresiona nu prin citatele date. dacă a) se identifică într-o lucrare fraze sau porţiuni de text scrise de un alt autor şi preluate aproape literal. nu citatele din sursele primare şi secundare. Citând corect sursele. el trebuie să ofere propria sa părere numai dacă a pregătit şi argumente în sprijinul acelei păreri. Cazuri evidente de plagiat Sunt cazuri care se pot proba prin simpla confruntare a textelor.2. traducerea unei scrieri dintr-o altă limbă. ci şi de ce spune şi de ce trebuie semnalat. în întregime sau parţial. d) se prezintă ca lucrare proprie un text descărcat de pe Internet cu sau fără menţionarea sursei. ci prin punctul de vedere construit în propriile noastre cuvinte.

articolele acstei enciclopedii trebuie tratate cu prudenţă ca surse de cercetare. Wikipedia şi-a câştigat o proastă reputaţie în şcolile din întreaga lume: dascălii susţin că Wikipedia nu este o sursă sigură.VII. credibilă pentru a fi citată într-un eseu. prezintă grade diferite de credibilitate şi interese. articolele profesionale au o structură previzibilă. ele pot fi foarte părtinitoare şi. subsecţiuni. societăţi profesionale sau edituri ştiinţifice. Sursele primare – textele filosofilor studiaţi – reflectă o gamă de interese şi credibilitate. dar numai ca punct de plecare în cercetare. să organizeze şi să înţeleagă universul unor surse primare. Mai uşor ne este să ne întrebăm în ce măsură sunt ele credibile şi pentru cine. Wikipedia poate fi folosită. Cine este publicul ţintă? Este scrisă pentru alţi cercetători? Limbajul articolului ne arată cui se adresează autorul. Trebuie să luăm în considerare şi organizarea articolului. căci ele nu sunt în mod necesar scrise de experţi în domeniul respectiv. Câteva sfaturi pot ajuta în vederea aprecierii credibilităţii unei surse secundare. Putem determina dacă autorul respectiv foloseşte o gamă de surse: articole. secţiuni. Dar tocmai din cauză că cititorii contribuie cu informaţii. Despre credibilitatea surselor secundare Există grade de credibilitate şi pentru sursele pe care le folosim în cercetarea ştiinţifică. o concluzie. În unele discipline. Unde a fost publicată? Într-o revistă academică? Trebuie să aflăm dacă revista este peer review. Este important să ştim dacă este folosită o terminologie specializată şi dacă presupune că cititorii au o anumită pregătire în domeniu pentru a înţelege termenii şi premisele articolului. ne pot dezinforma şi induce în eroare. 23 . Nu este simplu de stabilit dacă sursele noastre sunt sau nu credibile. Cel puţin în prezent. Cine a scris-o? Care este pregătirea autorului şi dacă este acreditat? Are el expertiza să scrie asupra acestui subiect? Pentru aceasta trebuie să căutăm informaţii prinvind afilierea sa academică sau biografia sa. dacă articolele sunt evaluate independent de experţi în domeniu. Internetul oferă alte surse de informaţie mult mai sigure. Scrutând articolul ne putem da seama dacă oferă o trecere în revistă a cercetării asupra subiectului. Totuşi. Putem folosi Wikipedia ca sursă? Wikipedia este o enciclopedie online accesibilă gratuit. Wikipedia nu poate fi considerată ca sursă academincă de informaţie. Sursele secundare. cărţi etc. Diferenţa faţă de alte enciclopedii constă în faptul că informaţia din Wikipedia este oferită de cititorii ei. incluzând un abstract. de multe ori. produse de cercetători care caută să analizeze. Care sunt sursele de care s-a folosit autorul? Notele de subsol şi Bibliografia ne arată dacă autorul se referă la alte cercetări publicate în acelaşi domeniu. Ne vor interesa îndeosebi acele reviste care apar sub egida unor edituri universitare.

Articolele din Wikipedia pot fi bine scrise. de aceea. este bine să încercăm să aflăm mai multe despre autorul sursei respective. dar ele nu sunt încorporate în lumea discursului academic. mai degrabă un site academic (.” sau FAQ de unde putem afla cât de credibilă sub raport ştiinţific este informaţia oferită. Trebuie verificat dacă cei care au scris pe acest site au folosit surse în mod responsabil.. se pot găsi informaţii academice disponibile gratuit pe internet.org)? Ţine de o arganizaţie academică (. Ce trebuie să avem în vedere pentru a evalua sursele online. Fără autor cunoscut. ca regulă generală. De ce şi pentru cine a fost scris? Multe site-uri au câte o secţiune intitulată „About. Este site-ul actualizat? Ce surse foloseşte? Conţinutul multor site-uri este preluat (dacă nu plagiat) din alte site-uri.. Precauţie trebuie să existe şi în cazul site-urilor academice. trebuie să examinăm URL-ul site-ului. Cine a scris? Pentru aceasta. Ce surse gratuite online putem folosi? Cu siguranţă. articolele din Wikipedia nu pot fi considerate ca având autoritate.edu) decât unul personal oferă informaţie sigură şi credibilă. căci ele pot conţine şi informaţii postate de către studenţi care nu au încă autoritate în subiectul care ne interesează. găzduit de un furnizor de servicii de internet? Este o organizaţie non-profit (. Fără a cunoaşte cine este autorul articolului este greu să ne pronunţăm în legătură cu valoarea lucrării.edu)? Evident. Wikipedia nu trebuie să fie citată într-un eseu academic. neputând concura cu enciclopediile specializate din biblioteci şi cu alte resurse online.Deci. Este vorba de un website personal. 24 .

am întocmit o grilă de evaluare. problema etc.Precizează textul sau textele clasice medievale pe care le are în vedere? .Evidenţiază preocupările curente în domeniu? .Este ajutat cititorul să-şi imagineze direcţia în care duce eseul? . Subiectul şi relevanţa aşa cum se reflectă în părţile preliminare ale eseului .VIII.Este potrivit titlul pentru tema aleasă? .Sunt corect indicate sursele bibliografice în eseu? 25 .reflectă Abstract-ul suficient de bine conţinutul şi oferă o bună perspectivă asupra mesajului final al eseului? .Enunţă subiectul şi teza eseului? .Sunt relevante citatele alese? .Este evidentă claritatea ideilor? . compusă din trei categorii de criterii. Criterii care privesc structura eseului (4 puncte) A. Corpul argumentativ .) şi la ce să se aştepte? C.Concluziile sunt corect deduse şi lipsite de echivoc? E.Sunt corect citate textele clasice? . Referinţele .Este textul potrivit divizat în secţiuni şi subsecţiuni.Sunt bine alese Key-words? B.Sare autorul de la o problemă la alta? .Interpretează citatele din textele clasice? D. Bibliografia .Ajută cititorul să afle despre ce este eseul (conceptul. Concluzia . I.Sunt folosiţi termeni şi concepte clar explicate în propriile cuvinte? . Criterii de evaluare În vederea evaluării unitare a eseului. cu titluri bine alese? .Reflectă bibliografia cercetarea recentă din domeniu? . Introducerea .Explică clar metodele folosite? .Dar literatura secundară? F.

utile. Limbajul tehnic .Sunt citate toate sursele.Cât de mare este numărul de greşeli de ortografie şi gramatică? Sau este neglijabil? . chiar şi atunci când se recurge la parafrazare? . Criterii privind prezentarea (2 puncte) A.Stimulează eseul discutarea unor chestiuni importante? B. rezonabile?. Noutatea .Înaintează în discuţie dincolo de ceea ce se discută în mod normal la curs şi seminar? F.Conţine idei noi şi abordări noi? Sunt acestea plauzibile. Criterii care privesc conţinutul (4 puncte) A. Forţa argumentelor .Sunt inteligibile frazele? Sau sunt bombastice? . Citarea surselor . Buna cunoaştere .Prezintă eseul importanţă pentru domeniul respectiv de cercetare? C.Se deosebeşte această cercetare de altele? . Semnificaţia .Sunt exprimate clar ideile? B.Aduce acest eseu o contribuţie într-un domeniu al cercetării? .Foloseşte surse credibile? .Este suspect eseul de plagiat? 26 . Claritatea .Îşi susţine autorul punctul de vedere cu argumente clar formulate şi convingătoare? E.Este folosit un limbaj tehnic – termeni.Dovedeşte că a asimilat terminologia filosofică medievală? D. III.Este semnificativ mai mic numărul de cuvinte decât cel cerut? . Dovada efortului depus .II. expresii specifice autorului sau autorilor medievali analizaţi? .Se constată neglijenţă în exprimare? C. Relevanţa .

fără semnele citării şi fără trimitere bibliografică. chiar dacă la seminar s-a obţinut nota 10 (zece). 27 .a) Dacă se identifică porţiuni de text scrise de un alt autor şi preluate literal. tradus sau descărcat de pe Internet. eseul se reface pentru o sesiune viitoare. se acordă nota 1 (unu). b) Dacă se constată că ceea ce este prezentat drept eseu final este în realitate doar o copiere a unui text compus de altcineva.

Anexa: Prima pagină (Eseu final) UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI MODULUL FACULTATEA DE FILOSOFIE TITLUL ESEULUI PRENUMELE ŞI NUMELE STUDENTULUI ANUL. GRUPA NUMELE COORDONATORULUI DE CURS SAU DE SEMINAR NUMELE CURSULUI / SEMINARULUI ANUL UNIVERSITAR NUMĂRUL DE CUVINTE UTILIZATE a) în textul de bază: b) în notele de subsol: DATA PREDĂRII: 28 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful