MICROELECTRONICA, INFORMATICA ŞI SOCIETATEA

Suntem astăzi martorii unui fenomen nou în istoria omenirii: după ce a fost comunicată prin viu grai, apoi scrisă pe tăbliţa de argilă, pe papirus şi pe hârtie, după ce a fost transmisă prin telefon şi radio, înregistrată pe disc sau pe bandă, odată cu apariţia calculatorului electronic, informaţia a devenit activă: ea calculează, face operaţii logice, rezolvă probleme, este tot mai inteligentă. Dacă maşinile energetice, mecanice şi electromecanice ale primei revoluţii industriale au extins forţa fizică a omului, calculatoarele electronice şi programele informatice ale epocii contemporane extind capacităţile lui intelectuale. Chiar şi numai această simplă observaţie evidenţiază un important salt calitativ în domeniul uneltelor folosite de om şi societate. Microelectronica se răspândeşte rapid în toate ţările, cel puţin prin utilizarea dispozitivelor ei, dacă nu şi prin fabricarea lor. Ea a şi căpătat caracter global şi a devenit un factor esenţial al dezvoltării electronice şi sociale. Prima mare revoluţie tehnologică a omenirii s-a bazat pe piatră, disponibilă din belşug, apoi a intervenit revoluţia agricolă, care a cerut mari suprafeţe de pământ; prima revoluţie industrială a solicitat mari resurse energetice şi de materii prime, dar noua revoluţie industrială, bazată pe microelectronică şi informatică utilizează cantităţi infime de siliciu şi multă inteligenţă pentru dotarea lor cu programe informatice. Într-o perioadă de criză economică, un domeniu ca microelectronica nu cere, practic, resurse minerale, cere numai creativitate, inteligenţă şi muncă. Prin utilizarea dispozitivelor microelectronice sunt reduse gabaritele instalaţiilor, părţi mecanice sunt în locuite cu echivalentul lor microelectronic, consumurile de energie sunt reduse la minimum. Nici o ţară nu mai poate ignora utilizarea microelectronicii. Societatea se găseşte deci în faţa a numeroase schimbări ca urmare a progreselor realizate în ultimii ani în domeniul microelectronicii. Datorită lor are loc o nouă revoluţie tehnologică care schimbă caracterului forţelor de producţie şi determină o nouă revoluţie industrială, cu mari implicaţii economice şi sociale. Tehnologiile microelectronice şi cele asociate: informatica, automatica, robotica, telecomunicaţiile – au captat atenţia gânditorilor, viitorologilor, oamenilor politici, conducătorilor de state, partidelor politice şi organismelor internaţionale. Şi nu numai a lor, ci şi a publicului larg, afectat de prezenţa noilor tehnologii în muncă, în viata de familie, în relaţiile umane şi sociale. Cine nu cade puţin pe gânduri în faţa acestor noi realităţi ? Cum se explică toate acestea ? Orice activitate a omului este însoţită de informaţie; societatea nu poate rezista fără informaţie. Informaţia pe care omul o poate gândi şi o poate proiecta ca funcţionând în afara lui şi în locul lui devine unul din ingredienţii fundamentali ai tehnologiei şi societăţii. Ea are, înainte de toate, un rol fundamental în interiorul omului şi al oricăror organisme biologice. De aceea, se presupune că informaţia face parte din

independent de om sau în relaţie cu el. a ceasurilor. . şi anume o materie creată de om în conformitate cu legile naturii (ale substanţei şi ale informaţiei). poate numai „locul îngust” pe care îl reprezintă astăzi. cât mai ales din motive sociale. asigurând realizarea unor funcţii vechi într-un mod mult mai economic şi mai eficace. informatică. Omul o poate gândi. temporar. dar şi bunurilor de uz casnic (un microprocesor înlocuieşte 350 piese mecanice de la o maşină de cusut). omul şi-a dat seama mai întâi de corpul său. informaţia capătă un suport material care permite utilizarea ei în afara omului. În evoluţia culturală. schimbând total tehnologia centralelor telefonice. ci numai pe în suport (în suport material). producţia de programe informatice. aceste structuri sunt informaţii manipulabile şi prelucrabile pe calculatoarele electronice. odată cu apariţia microprocesorului şi a circuitelor electronice integrate pe scară largă şi foarte largă. în mod similar. a calculatoarelor de birou. În ultima analiză. Nimic nu poate împiedica acest proces. deoarece flexibilitatea microprocesorului este atât de mare încât nu se mai pune problema de a realiza numai funcţiile posibile din punct de vedere tehnic ci şi unele pe care le dorim. omul ? coincid ele cumva ? Preferăm să credem că materia microelectronico-informatică este o materie intermediară între materia fără viaţă şi cea cu viaţă. Ce fel de materie este materia microelectronico – informatică. pentru ca în cele din urmă să ajungă la cercetarea proceselor informaţionale. care formează cea mai mare parte a sistemului informaţional intern al omului. pe care le-am imaginat. Microelectronica poate substitui părţi mecanice şi electromecanice. dacă poate prelua activităţi în locul materiei vii cu cea mai înaltă organizare. însă ea nu poate funcţiona decât pe un suport fizic. dar mai ales oferind posibilitatea unor funcţii noi. ca fiind independentă de substrat. nu atât din motive tehnice. Este deci cert pentru orice tip de informaţie că ea nu poate exista în sine. în mod abstract. Numai aşa o poate face el să funcţioneze şi în afara lui. Nu există domeniu în care microelectronica şi tehnologiile asociate să nu poată fi aplicată. ulterior trecând la studiul altor forme de mişcare. organismele multicelulare au apărut mai târziu. în modul cel mai eficace cu putinţă. de mişcările sale şi a studiat mişcarea mecanică. independentă de om. transportatoare. fără să ajungă totuşi la cunoaşterea ei deplină: în evoluţia biologică. Revoluţia microelectronică sau revoluţia microprocesorului se răspândeşte în întreaga lume. Trecute pe calculator antologia lor formală se transformă într-o antologie concretă. Începând din anul 1971. trebuind să fie o proprietate a materiei în formele cele mai profunde. S-a crezut uneori că structurile matematice create de intelect ar putea avea o existenţă abstractă. iar şi mai târziu sistemul nervos. Cum se explică faptul că informaţia structurată pe un suport microelectronic poate pune în mişcare mâini mecanice.realitatea existenţei în general. Nu trebuie să ne mire că omul a descoperit abia în secolul nostru o serie de calităţi şi proprietăţi importante ale informaţiei. ochi artificiali care să lucreze în locul omului.

modul de legătură actual dintre om şi tehnica informatică se bazează pe limbaje de programare adaptate mai curând tehnicii decât omului. Pentru ca să poată căpăta un caracter cu adevărat . Într-o asemenea secţie de producţie trecerea de la un tot la altul se face numai prin schimbarea programului informatic care comandă şi controlează procesul de fabricaţie. ea ar putea să sprijine rezolvarea crizei energetice mondiale. Ei apreciază că revoluţia microprocesorului poate avea repercusiuni asupra societăţii în întregime. microelectronica implică inevitabil informatica. Spunând: „informaţionale” nu trebuie să ne gândim numai la informaţia ca atare. Cum vor fi distribuite atunci aceste circa 6-7 miliarde de microprocesoare pe suprafaţa Pământului ? În general. întreţine şi repară sistemul de fabricaţie. sistemele tehnice să fie adaptate la om şi nu invers. la fel de necesară precum petrolul. dar. dar concluziile lor sunt optimiste. dar. Pe această bază se urmăreşte azi crearea de celule de fabricaţie complet automatizate în care omul nu mai lucrează. Dispozitivele microelectronice devin un fel de nouă materie primă. din nefericire. ci doar supraveghează. Aplicată în aceste direcţii pozitive. ar putea adânci sursele de cunoaştere şi intensifica nivelul de comunicare”. Toate acestea sunt realizate datorită faptului că dispozitivelor microelectronice li se adaugă programe informatice sau sunt organizate conform unor programe informatice. Consumul de microprocesoare şi de alte dispozitive microelectronice a devenit atât de mare datorită utilizării lor generale. în viziunea unor autori. asupra sistemelor politice şi ideologice. cărbunele sau gazele naturale sau ca orice resursă energetică. calculatoarele. care schimbă structura utilajelor industriale şi face posibilă funcţionarea roboţilor „inteligenţi” şi a liniilor de fabricaţie automate. maşinile. prin procese tehnologice. destinată omului. să anticipeze catastrofele naturale şi să sprijine combaterea lor. Se susţine însă potenţialitatea pozitivă a acestui nou domeniu: „Tehnologia microelectronică poate contribui atât de mult la rezolvarea problemelor cu care se confruntă astăzi omenirea. Ele permit ca în relaţia dintre om şi tehnică. evident. productivă. ci informaţionale. ci mai ales la informaţia activă. Utilajele şi sistemele informatizate trebuie să servească omul şi societatea.Devenind funcţionale. Ele vor asigura un substrat informaţional tehnicizat întregii societăţi. Dispozitivele microelectronice dotate cu programe informatice devin cele mai noi şi mai revoluţionare unelte ale omenirii. microelectronica şi informatica apropie tehnica de om şi societate. tuturor activităţilor umane iar tehnicizarea informaţiei înseamnă informatica. De aceea. fără intervenţia directă a omului. nu în scopuri energetice. mijloace de transport. microelectronica poate transforma societatea în bine sau în rău. dar fără să arate în ce direcţie socială se vor petrece aceste transformări. aceea care conduce singură. încât se apreciază că în anii ce vor urma numărul microprocesoarelor de pe glob va depăşi populaţia globului. flexibile. se produce de fapt o simbioză între microelectronică şi informatică.

de fiecare zi. fapt ce duce la creşterea productivităţii de 8-20 de ori sau că va creşte şi productivitatea muncii obişnuite de birou prin informatizarea ei şi eliminarea hârtiei. limbajul natural. munca intelectuală poate fi de asemenea informatizată. îmbinarea dintre microelectronică şi inteligenţa artificială va reprezenta una din cele mai înalte cuceriri tehnologice ale omenirii. Pe bună dreptate. Creşterea virtuală a productivităţii muncii. interconectate prin reţeaua teleinformatică. iar în cadrul acesteia şi o componentă tehnică a inteligenţei sociale. pe baze microelectronice şi informatice este o speranţa a întregii omeniri. cum mai este numit. chiar cu anumite restricţii. presupune inteligenţă. ei fiind maşini. Microelectronica şi informatica sunt cu noi în mod ireversibil. adică să fie limbajul obişnuit. totuşi. la bine şi la rău. ci şi pe o reprezentare sintetică a ei prin noduri de inteligenţă artificială orientate social.revoluţionar. dar în folosul cui. Important este că aceste domenii împing omenirea spre bine fără a putea hotărî singure acest lucru. Cablarea societăţii şi conştiinţa socială înmagazinată sub forma tehnică. limbajul de interacţiune cu omul al sistemelor informatizate trebuie să fie adaptat omului. ele transmit un mesaj clar celorlalte companii din lumea industrială: dacă tehnologia de vârf de fabricaţie nu este prevăzută în planurile de viitor ale unei companii aceasta poate deveni o companie fără nici un viitor”. al cărui tip de societate şi ce se va întâmpla cu omul ca individ într-o viitoare societate în parte materializată sub formă tehnică? Întrebarea este tulburătoare şi are sens dacă omul . Societatea se va baza nu numai pe relaţii sociale. Impactul inteligenţei artificiale va fi mult mai mare decât al programelor informatice obişnuite. instituţii şi organizări. trebuie să recunoaştem. astfel că sistemele tehnice vor trebui să posede inteligenţă artificială. Se înţelege că termenul „societate informaţională ” este convenţional. Putem conchide că automatizarea flexibilă. Una dintre principalele consecinţe economice ale utilizării noilor tehnologii este creşterea simţitoare a productivităţii muncii. Se constituie treptat în societate o infrastructură informatică. care presupune prea multă manipulare umană şi transport anevoios. dacă aceste activităţi sunt cuplate informatic direct cu activităţile de producţie. Trebuie spus însă că roboţii nu muncesc. reprezintă posibilităţi care vor fi transformate în realitate. valoarea paradigmatică a conceptului. deşi pot face multe operaţii similare cu ale omului. Înţelegerea limbajului natural. deoarece orice societate umană este. după cum nu poate să nu rămână şi industrială. uneori cu facultatea de a lua decizii în numele societăţii. a fost şi va rămâne informaţională. creşterea totală de productivitate a muncii depăşeşte produsul creşterilor de productivitate a celor trei sectoare amintite mai înainte. Dacă se ţine cont că munca de proiectare. şi este greşit din punct de vedere filozofic şi economic ca lucrul lor să fie comparat cu munca umană. devine atunci impresionantă. existenţa companiilor japoneje l-a determinat pe un industriaş american să spună că: „indirect. Informaţia şi tehnologia informatică vor constitui şi vor juca un rol important şi societatea însăşi va deveni o societate informaţionala.

nu poate fi acceptat. la serviciile social-umane. Alminteri. . Vechea muncă va fi automatizată şi automată. sunt capacitatea lui creativă. robotul nu munceşte. nu doar o recepţionează. independent de tradiţiile culturale şi ideologice. Se pun totodată o serie de întrebări dacă politicile guvernamentale actuale sunt adecvate pentru a face faţă potentelor şi implicaţiilor microelectronicii. Azi se pun însă probleme dificile legate de productivitatea forţei de muncă: „perspectiva ocupării forţei de muncă constituie fondul problemei”. înlocuind munca umană. atunci el ar trebui să le şi valorifice şi să se delimiteze de sistemele tehnice. la autoinstruire şi educaţie. care să ţină cont de circumstanţele în care apar pe scena microelectronică şi informatică. munca înmagazinată în producerea lui”. Efecte impresionante va avea noua revoluţie tehnologică asupra psihologiei şi muncii omului. Este evident că tehnologia microelectronică va avea în deceniile imediat următoare un impact puternic asupra tuturor ţărilor. o prelucrează şi o transmite. Acesta este un punct de vedere teoretic de la care nu se poate abdica. Printre aceste probleme se află şi aceea a unei ordini informaţionale mondiale. la conducerea şi supravegherea producţiei. care acţionează cu o rapiditate cu mult mai mare decât aceea a evoluţiei speciilor biologice. care sunt astfel antropomorfizaţi.nu este un sistem similar celor tehnice. De aici decurge faptul că băncile de date care cuprind cunoştinţele umanităţii ar trebui să servească întreaga omenire. Trebuie analizate cu atenţie problemele pe care le pune microelectronica în legătură cu forţa de muncă. el doar „prelungeşte munca anterioară a omului. participare la viaţa socială. făcându-se un adevărat apel ca problema şomajului produs de impactul microelectronicii să fie luată în considerare. ţările în curs de dezvoltare ar trebui să recurgă la noi strategii de dezvoltare. numai ea este sursa de valoare economică. deci apare problema accesului egal la informaţie. care susţine că munca este preluată de maşini. şi faptul că omul trăieşte informaţia. ca muncă. datorită posibilităţii informaţionale pe care la are el. Acest punct de vedere. Ca urmare. Dacă omul are calităţi deosebite de ale sistemelor tehnice „inteligente”. Aşa cum am mai arătat. preluată de uneltele noii revoluţii industriale. care îl deosebesc de sistemele tehnice. la subdezvoltarea clasică se poate adăuga şi o subdezvoltare informaţională. Munca va fi redefinită ca ocupaţie. Într-o serie de lucrări se vorbeşte despre munca roboţilor industriali. Ocupaţie înseamnă muncă creativă. Principalele calităţi ale omului. la organizarea şi petrecerea timpului liber. Munca este numai umană. mai ales în contextul circulaţiei de date pe cale teleinformatică. Reţelele de calculatoare electronice pun probleme noi.