Facultatea de Automatica si Calculatoare, Universitatea Politehnica Bucuresti

Laboratorul 5 Amplificatorul diferential

Scopul lucrării - studierea funcţionării amplificatorului diferenţial cu tranzistoare bipolare, măsurarea amplificărilor de tensiune şi a impedanţelor de intrare pentru diferite moduri de excitaţie șiinfluenţa coeficientului de rejecţie a modului comun asupra acestora. Desfasurarea lucrarii: Se folosește montajul din figură, unde tranzistoarele sunt de tipul BC 558b.

Montajul de laborator Amplificatorul diferenţial este realizat cu tranzistoarele 𝑇1 şi 𝑇2 , cu rezistenţele 𝑅𝐸1 şi 𝑅𝐸2 în emitoare şi cu un singur circuit de polarizare a bazelor ( 𝑅𝐵1 , 𝑅𝐵2 , 𝑅6 , 𝑅19 ) şi având cuplajul realizat cu un generator de curent constant, funcţie îndeplinită de tranzistorul. 1. Se alimentează circuitul cu EC =18 V (la borna 2 fată de masă). Se măsoară punctele statice de funcţionare ale celor patru tranzistoare. Tranzistoarele folosite sunt de tipul BC 172 şi au h21   0  330. Se determină pantele tranzistoarelor T1 şi T 2 , se calculează parametrii
x x x h11  h11  h11  52 k  Z i  Au  17 .13

Pentru rezolvarea Psf-ului am masurat Uce si U pe R2. UCE=9.178 V UR2=4.361V =>IR2=UR2/R2=4 mA

UCE

UR2

2.Se aplică semnal sinusoidal la intrarea circuitului defazor (borna 3) cu frecvenţa de 1 kHz şi cu valoarea eficace de 20 mV. Se măsoară tensiunile la bornele de ieşire (bornele 4 şi 5) multimetrul setat pe curent alternativ, constatându-se egalitatea valorilor eficace şi se verifică faptul că cele două tensiuni sunt în antifază. U5=94mV U6=95mV

Se constată faptul că valorile eficace sunt aproximativ egale. Se observă pe ecranul osciloscopului faptul că cele două tensiuni sunt în antifază dupa cum se vede in desenul de mai jos:

-

Observatie: Se verifica faptul ca cele doua tensiuni sunt egale ca amplitudine si in antifaza .

3.Se măsoară amplificarea de tensiune Au şi impedanţa de intrare Z i pentru amplificatorul format cu tranzistorul T1 în montaj emitor la masă (mărimi ce vor interveni în calculul parametrilor amplificatorului diferenţial). Pentru aceasta, se cuplează prin condensatorul C 0 la masă colectorul generatorului de curent (legând împreună bornele 12 şi 17), ceea ce face ca cele două tranzistoare să funcţioneze ca amplificatoare separate cu emitorul la masă. Borna 11 se conectează la masă, se leagă împreună bornele 5 şi 6 şi se aplică la intrarea circuitului defazor un semnal sinusoidal de frecvenţă 1 kHz şi cu o amplitudine ce determină V 5 =20 mV. Se măsoară tensiunile V 5 , V 8 şi V18 şi apoi se calculează : Au  
Z i || Rb1 
V8 V5

şi

V5 x R . Se calculează Z i  h11 . V18  V5 Dacă se efectuează măsurători şi pentru amplificatorul realizat cu tranzistorul T 2 ,

x rezultatele obţinute vor fi apropiate. Se compară rezultatele cu valorile calculate pentru h11 la punctul precedent. Se deconectează condensatorul C 0 . Tranzistorul T1 Tranzistorul T2

V8 =400 mV V5 =20 mV V3 =36 mV
5 Se calculează 𝐴𝑢 = − 𝑉8 și 𝑍𝑖 ∥ 𝑅𝐵 = 𝑉 −𝑉 𝑅5 . Se obține:

V8 =380 mV V5 =20 mV V3 =30 mV 𝑉

3 5 𝑉

Tranzistorul 𝑇1 : 𝐴𝑢 = -20, 𝑍𝑖 ∥ 𝑅𝐵 = 1.25 =>𝑍𝑖 = 1.26 𝑘Ω Tranzistorul 𝑇2 : 𝐴𝑢 = -19, 𝑍𝑖 ∥ 𝑅𝐵 = 2 =>𝑍𝑖 = 2.02 𝑘Ω 4. Cu borna 11 la masă, se excită simetric amplificatorul diferenţial. Se măsoară tensiunile de la intrările în amplificatorul diferențial care trebuie să fie e=20 mV şi tensiunile de la ieşirile U 1 şi U2. Se vizualizează tensiunile şi se constată că sunt în antifază. Se măsoară tensiunea de ieșire de mod comun,la borna 10, pentru două valori ale coeficientului de rejecţie a modului comun, obţinute cu R0-> ∞(generator de curent constant) şi cu R0 =47 Ω. U1i=19.585 mV U2i=19.052 mV U1o=362.197 mV U2o=362.196 mV

5

Verificare 5.25: U1=Au*e => 362.197=18.5*19.585 U2=-Au*e => 362.197=-18.5*19.052 Observatie:

 Se poate observa pe osciloscop ca U1 si U2 sunt in antifaza. Uoc=3.167 uV pt R0=47Ω Uoc=3.169 uV pt R0->∞

5.Cu condensatorul C3 in continuare la masă se excită nesimetric amplificatorul diferenţial. Pentru V5=20 mV, se măsoară tensiunile de ieşire U1 şi U2 constatându-se reducerea la jumătate a amplitudinii faţă de cazul precedent.

 Simuare pentru R=47 Ω

U1i= 19.29mV U1o=180,868 mV U2o=180,849 mV U0c=9.248uV

Observatie: - S-au obţinut tensiuni de ieşire în antifază şi egale în amplitudine, dar reduse la jumătate în comparaţie cu excitaţia simetrică.

 Simularepentru R=470Ω

U1i= 19.64 mV U1o=202.805 mV U2o=158.383 mV U0c=23.152 mV  Simularepentru R=4.7kΩ

U1i= 19.64 mV U1o=183.472mV U2o=177.921 mV U0c=2.776mV

 Simularepentru R=47kΩ

U1i= 19.64 mV U1o=181.06mV U2o=180.389 mV U0c=335.867 mV

 Simularepentru R->∞

U1i= 19.64 mV U1o=180.788mV U2o=180.667 mV U0c=60.719 uV

Observatie: - S-au obţinut tensiuni de ieşire în antifază şi egale în amplitudine, dar reduse la jumătate în comparaţie cu excitaţia simetrică Calculam coeficientul de rejectie pentru fiecare din rezistente cu ajutorul urmatoarei relatii:

R=47 Ω => r=1+2*330*

47∗10−3 52

=1.59 =6.96

R=470 Ω => r=1+2*330*

470∗10−3 52

R=4,7kΩ => r=1+2*330* 52 =60.65 R=47 kΩ => r=1+2*330*52=597.53
47

4.7

Grafice pentru U1(r), U2(r) si U0c(r):

Observatie:
-

Cele trei mărimi, U1, U2 şi Uco sunt afectate de coeficientul de rejecţie a modului comun, numai când acesta are valori mici.

6.Se măsoară difernţa dintre tensiunile continue de la cele două borne de ieşire, în absenţa semnalului; se micşorează tensiunea de alimantare cu E C =1 V (variaţie care nu afectează prea mult punctele statice de funcţianare ale tranzistoarelor) şi se măsoară din nou diferenţa dintre cele două tensiuni. Se calculează coeficientul de rejecţie a tensiunii de alimantare cu relaţia (10.40). 𝑉5 = 1𝑉 R [Ω] 47 470 4K7 47K  U1 [V] 3,69 1,79 0,28 0,01 0 U2 [V] 3,66 1,78 0,28 0,01 0 U0C [V] 3,62 1,77 0,28 0,036 0,015 3,90 1,81 0,29 0,02 0 𝐴𝑢

Se observă că se verifică relația U1 = U2 = U0C = Grafic:

Au 2r

e.

load tabel.txt # tabel.txt contine datele de #prelucrat intr-o matrice M cu #antetul: # | r | U1 | U2 | U0C | x = [25:10:25000]./1000; M(:, 1) = M(:, 1)/1000;y1 = interp1(log(M(:, 1)), M(:, 2), log(x), 'pchip'); y2 = interp1(log(M(:, 1)), M(:, 3), log(x), 'pchip'); y3 = interp1(log(M(:, 1)), M(:, 4), log(x), 'pchip'); plot(x, y1, x, y2, x, y3); xlabel R[ko]; ylabel U[V]; grid on;

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful