Universitatea din Craiova Facultatea de Stiinte Sociale Specializarea Sociologie, anul II Sociologia culturii Iliescu Andreea

LOCUL ŞI ROLUL SĂU ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR ŞI DISCIPLINELOR CULTURII) .CULTURA AURELIAN BONDREA “SOCIOLOGIA CULTURII” (capitolul I. OBIECTUL ŞI SFERA SOCIOLOGIEI CULTURII.

în sensul detaşării de orice idei preconcepute asupravieţii sociale. a dus la constituirea şi afirmarea unor discipline specializate. Această particularitate a şi generat. Ea este „studiul realităţii sociale”. obiectivitatea evaluării. iar pe de altă parte. pe de o parte. printre care şi sociologia culturii. în timp. Fiind o ştiinţă despre societate. când sau cerut.Sociologia ca ştiinţă s-a constituit în epoca modernă. răspunsurile la asemenea întrebări fundamentale diferă în funcţie de diversitatea orientărilor teoreticometodologice. diverse orientări în teoria şi practica sociologică. în mod firesc. sociologia implică. iar afirmarea sa ca ştiinţă se remarcă îndeosebi prin adoptarea metodei „observării directe a faptelor sociale” simultan cu diferenţierea lor în funcţie de anumite criterii sau judecăţi de valoare. . răspunsuri cât mai adecvate la întrebări de genul: Ce este societatea? Care sunt mecanismele şi legile ce o guvernează? etc. Evident. despre comportamentul şi aspiraţiile oamenilor. capacitatea de a gândi imaginativ.

Toate acestea constituie factori constitutivi fundamentali care conduc la înţelegerea conţinutului conceptului de cultură din punct de vedere sociologic. . evoluţia socio-dinamică.Definirea sociologică a culturii se bazează pe studiul şi concluziile rezultate din: istoricitatea fenomenului. Sociologii şi antropologii pun în evidenţă una dintre trăsăturile originale relevante ale culturii: în orice societate. cultura posedă propria sa structură. caracterul structural. Cultura joacă un rol esenţial în dezvoltarea socială a individului. originalitatea naţională. raporturile complexe cu totalitatea instituţiilor statale (momentul functional al culturii). conexitatea (interferenţa) dintre culturi etc. ce conferă un sens fiecăreia din părţile care o compun.

Principalele aspect ale culturii sunt urmatoarele: .

explicate şi înţelese decât în societate – prin mijlocirea socialului – şi nu pot fi desprinse de semnificaţiile lor sociale. fenomenele şi procesele culturale. dacă acest mesaj îl situează în constelaţia de valori ale dezvoltării şi progresului umanităţii. în cadrul vieţii materiale şi spirituale. ansamblul dinamic al acţiunilor a căror rezultantă este constituirea de valori culturale realizate în procesul transformator al practicii socialistorice. faptele de cultură. particularităţile dezvoltării sale. ca forme ale realităţii sociale complexe. ariile geografice. raporturile dintre formele culturii. istorice şi sociale ale culturilor. Determinaţiile şi categoriile culturii. examinarea influenţei asupra vieţii sociale.Sociologia culturii studiază sistematic. precum şi procesele creaţiei materiale şi spirituale nu pot fi descrise. . Orice domeniu al realităţii social-economice şi al vieţii spirituale poate deveni obiect al sociologiei culturii dacă poartă un mesaj uman cu semnificaţie axiologică.

. conceptul de cultură este unul din cele mai utilizate în antropologie. b) sistemul culturii este încorporat unor reţele largi de relaţii cu alte sisteme ale societăţii. dependent de baza societăţilor din care face parte. sat. fac parte din diferite comunităţi (oraş.) şi grupuri sociale şi.După cum relevă sociologii contemporani. între care trebuie menţionat sistemul producţiei. ca atare. în sociologie. Cultura este un fenomen complex. în etnologie. cât şi în calitate de consumatori de bunuri culturale – este determinată de legile sociale. naţiune etc. Această dependenţă are două aspecte fundamentale: a) cei care produc şi cei care consumă bunurile culturale sunt membri ai societăţii. participarea lor la cultură – atât în calitate de producători.

revoluţionată. aşezat pe o democraţie culturală reală. . cultura tineretului. chintesenţă a acţiunii social-umane conştiente. cultura reprezintă una dintre categoriile de bază ale sociologiei culturii. se creează cadrul pentru un nou circuit social al culturii. transmise şi asimilate în procesul dezvoltării socialistorice. cultura muncitorească. În general. cultura poate fi definită ca totalitate de valori materiale şi spirituale ale omenirii ajunse pe un anumit prag al dezvoltării. Odată societatea schimbată. transmise şi asimilate în procesul social-istoric).În calitatea sa de sistem cu o structură socială dată. produse ale cunoaşterii şi practicii umane (create. societatea influenţează structura culturii. întrucât aceasta capătă o configuraţie dependentă de structura de clasă a societăţii. Ca ansamblu unitar al valorilor materiale şi spiritual create. de structura de grup şi comunitară a societăţii. cultura ţărănească. în raport cu care se disting cultura urbană. cultura rurală.

lucrările de specialitate relevă că această disciplină ştiinţificămodernă se ocupă cu studiul practicilor simbolice individuale şi colective. starea culturii este determinată de legile sistemului social global. funcţii şi consecinţe sociale. . în care. în ultimă instanţă. în toate aspectele lor relaţionale. Această caracteristică de bază a culturii reclamă studiul ei din perspectiva sociologiei ca ştiinţă a realităţii sociale.Relaţia societate-cultură este o relaţie de influenţare reciprocă. Definind câmpul de cercetare al sociologiei culturii. punând în evidenţă semnificaţii.

Obiectul cercetării. f) cultura şi stilul de viaţă. b) studiul practicilor culturale diferenţiate şi al relaţiilor lor. e) conflictele între culturi sau în cadrul unei culturi. g) procesele de aculturaţie şi condiţiiledeviante. c) analiza instituţiilor culturale. analizei şi reflecţiei îl constituie. h) educaţia şi condiţiile sociale . d) opţiunile teoretice şi metodologice. în principal: a) studiul descriptiv şi analitic al practicilor culturale.

Ca disciplină ştiinţifică. legătura cu celelalte procese care au loc în societate. se afirmă ca ramură distinctă a sociologiei. sferă obiectuală (elemente structurale şi funcţionale ale domeniului culturii). eficienţa organismelor instituţionalizate în influenţarea sensului şi ritmului acestor procese. ca ştiinţă. .Problemele de bază ale sociologiei culturii le reprezintă: structura şi dinamica proceselor culturale. determinismul lor. metode şi tehnici de cercetare explorativ-normativă. forma logică a oricărui proces de cunoaştere: fundamente teoretice. cu relativă autonomie şi are. interdependenţa şi condiţionarea reciprocă dintre procesele culturale şi alte procese supuse dezvoltării. sociodinamica acestui domeniu şi cadrul său instituţionalizat. sub aspectul său structural. sociologia culturii.

sociologia literaturii. trebuie ales gradul de generalitate maxim. care studiază cu precădere unul sau altul din domeniile culturii: sociologia artelor. sociologia ştiinţei. în funcţie de unghiurile din care este abordată şi de gradul de generalitate sub care este analizată. precum şi de sistemul de referinţă la care este raportat acest larg domeniu al vieţii sociale.Constituirea sociologiei culturii ca disciplină specializată a fost urmată de apariţia unor ramuri ale sale. sociologia comunicaţiilor de masă etc. definită variat. sociologia învăţământului. pentru o definire cât mai exactă. care să poată permite cuprinderea totalităţii ramurilor culturii. O incursiune în cultura contemporană evidenţiază multiple sensuri ale acestei noţiuni. . din care. Multiplele coordonate ale culturii constituie tot atâtea determinări.

. dezvăluindu-se ca ansamblul de reguli ce prescriu „modele de a acţiona obişnuit” şi „obligatoriu”. sociologia culturii studiază diferite puncte de vedere exprimate în legătură cu fenomenul cultural. Aceste reguli. unul din sensurile de bază ale conceptului de cultură corespunde cu ceea ce el numeşte solidaritatea socială. să înţeleagă şi să explice obiectiv conţinutul său şi să-l interpreteze operaţional. Fenomenul solidarităţii este un fapt social care nu se poate cunoaşte bine decât prin intermediul efectelor sale. să surprindă mecanismele sale complexe. Dezvoltând o teorie specifică asupra culturii. În teoria lui E.Dezvoltându-se pe baza unei concepţii ştiinţifice. valorificând contribuţiile pozitive ale acestora. Durkheim. pe care le prelucrează în chip interdisciplinar. expresiile normative specifice unui grup social. precum şi „sentimentele comune membrilor grupului” sunt „conştiinţa colectivă sau comună”. sociologia culturii reuşeşte să determine locul şi rolul culturii în viaţa socială.

funcţiile acesteia fiind acelea de a lega generaţiile între ele şi membrii societăţii între ei. fiind altceva decât conştiinţele lor particulare. ca fenomen de conştiinţă colectivă.Ansamblul credinţelor şi sentimentelor comune membrilor aceleiaşi colectivităţi. Prin urmare. corectându-l. raportând categorialul (categoriile culturale ale conştiinţei colective) la cazul individual. Această conştiinţă colectivă este independentă de condiţiile particulare ale vieţii indivizilor. în sensul că intervine pentru a corecta modul individual de comportament social. se poate numi conştiinţă colectivă sau comună. în raport cu situaţiile concrete. se manifestă ca model de acţiune şi ca sistem de clasificare. care are proprietăţile sale proprii”. . „tipul psihic de societate. care formează un sistem determinat şi are viaţa sa proprie. cultura. şi anume.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful