Firma (The Firm, 1991) John Grisham

1 Asociatul principal studie résumé-ul pentru a su¬ta oară şi nici de această dată nu găsi ceva care să-i displacă în legătură cu Mitchell Y. McDeere nu, în pag inile acelea nu era scris nimic neplăcut. Era vorba despre un tip inteligent, ambiţios şi arătos. În plus, era flămînd; ţi nînd cont de originea lui socială, era im¬posibil să nu fie flămînd. Era căsător it, lucru obligatoriu de altfel. Firma nu angaja niciodată avocaţi necăsătoriţi pe de-o parte, iar pe de altă parte, era împotriva divorţului, a umbla¬tului dup ă femei şi a băuturii. Contractul prevedea chiar un test antidrog. Tipul avea o diplomă în contabilitate, luase examenul de atestare din prima înce rcare şi dorea să se specializeze în do¬meniul taxelor. Era alb şi firma nu anga jase niciodată negri. Reuşiseră aceasta, deoarece adoptaseră o politică închisă, de club. Nu solicitaseră niciodată cereri de angajare. Alte firme solicitau şi angajau persoane de culoare. Ei nu. Firma rămăsese albă ca laptele. Şi, peste cîte toate, sediul firmei era nici mai mult nici mai puţin decît la Memphis, iar negrii cei mai bine pregătiţi doreau să meargă la New York, la Washington sau l a Chicago. McDeere era bărbat şi în cadrul firmei nu exista nici o fe¬meie. Făcuseră greşea la aceasta pe la mijlocul anilor şapte¬zeci, cînd l-au angajat pe şeful promoţie i de la Harvard care, întîmplător, fusese o femeie şi încă o adevărată magicia nă în domeniul taxelor. Rezistase doar patru ani, patru ani furtunoşi, şi pieris e într-un accident de maşină. Pe hîrtie, McDeere arăta bine. El era principalul lor can¬didat. De fapt, pentru anul respectiv, nici nu existau alte can¬didaturi. Lista era foarte scurtă. McD eere sau nimeni altcineva. Royce McKnight, asociatul care se ocupa cu conducerea firmei, studia dosarul pe care era scris: Mitchell Y. McDeere Harvard. Gros de un ţol, plin de hîrtii sc rise cu litere mici şi de fotografii, dosarul fusese pus la punct de cîţiva foşt i agenţi CIA, într-un birou particular de investi¬gaţii din Bethesda. Ei făceau parte dintre clienţii firmei şi în fiecare an făceau investigaţiile cerute de fi rmă, fără să ceară vreo plată. Susţineau că este foarte uşor să verifici nişte s tu¬denţi la Drept, complet lipsiţi de bănuieli. Aflaseră, de exemplu, că McDeere ar fi dorit să părăsească regiunea de Nord-Est, că primise trei oferte de servi ciu două la New York şi una din Chicago din care cea mai ridicată era de şap tezeci şi şase de mii de dolari şi cea mai scăzută de şaizeci şi opt de mii de d olari. Era, deci, o persoană căutată. Mai aflaseră că în anul al doilea de stude nţie avusese ocazia să copieze la examenul de asigurări. N-o făcuse şi obţinuse cea mai mare notă din grupa lui. Ştiau de asemenea că, în urmă cu două luni, la o petrecere la facultate, cineva îi oferise nişte cocaină. El refuzase şi chiar plecase de la petrecere, însoţit de privirile dispreţuitoare ale celorlalţi. Din cînd în cînd bea cîte o bere, dar băutura era scumpă şi McDeere nu avea bani. D e fapt, dispunea cam de douăzeci şi trei de mii de dolari credite studenţeşti. Era într-adevăr flămînd. Royce McKnight răsfoi dosarul şi zîmbi. McDeere era al lor. Lamar Quin avea treizeci şi doi de ani şi nu era încă aso¬ciat. Fusese invitat a colo ca să arate tînăr, să se poarte ca un tînăr şi să creeze o imagine plină de tinereţe pentru firma Bendini, Lambert & Locke care, de fapt, chiar era o compa nie tînără, de vreme ce cea mai mare parte a asociaţilor se retrăgeau din activi tate în jurul vîrstei de cincizeci de ani, în putere şi plini de bani. Cu un ven it de şase cifre garantat pentru tot restul vieţii, Lamar se putea bucura în tih nă de costumele sale pe comandă, care costau o mie două sute de dolari bucata, c

ostume care îi puneau de minune în evidenţă trupul înalt şi atletic. Lamar trave rsă nonşalant camera-de-o-mie-de-dolari-pe-zi şi îşi mai turnă o ceaşcă de cafea decafeinizată. Se uită la ceas. Aruncă o privire spre cei doi asociaţi, aşezaţi la o măsuţă, lîngă fereastră. Exact la două şi jumătate, cineva bătu la uşă. Lamar îi privi pe cei doi asociaţ i care strecurară în grabă fişele şi do¬sarul într-o servietă deschisă. Îşi îmbr ăcară toţi sacourile. După ce îşi încheie ultimul nasture, Lamar deschise uşa. Mitchell Y. McDeere? întrebă el şi, zîmbind larg, întinse mîna nou-venitului. Da. Îşi strînseră mîinile cu putere. Încîntat să te cunosc, Mitchell! Eu sînt Lamar Quin. Plăcerea este de partea mea. Te rog să-mi spui Mitch! Intră în încăperea spaţioasă şi aruncă o privire rapidă de jur-împrejur. E în regulă, Mitch. Lamar îi puse o mînă pe umăr şi îl conduse către ceilalţi doi care se prezentară singuri. Erau ex¬cesiv de amabili şi de cordiali. Îi ofer iră lui McDeere cafea şi apă minerală. Se aşezară în jurul unei mese de conferin ţe, din mahon lustruit. McDeere îşi descheie sacoul şi se aşeză picior peste pic ior. În ceea ce privea căutarea unui loc de muncă, se putea socoti deja un veter an trecut prin ciur şi dîrmon. Ştia că, de data asta, ei erau cei care îl voiau. Era re¬laxat. Avea în buzunar trei oferte de la trei din cele mai cu¬noscute fi rme din ţară. McDeere nu avea nevoie nici de interviul acesta, nici de firma ace asta. Îşi putea permite să fie plin de încredere. De fapt, se afla acolo pur şi simplu din cu¬riozitate. Şi tînjea după o vreme mai caldă. Oliver Lambert, asociatul principal, îşi sprijini coatele de masă, se aplecă puţ in în faţă şi prelua controlul conversaţiei. Era o persoană cu mult farmec, volu bilă, cu o voce de bari-ton. La cei şaizeci şi unu de ani ai săi, Lambert era pa triar¬hul firmei! Îşi petrecea cea mai mare parte a timpului încercînd să conduc ă şi să echilibreze personalităţile strivi¬toare ale cîtorva dintre cei mai boga ţi avocaţi din ţară. El era consilierul, cel căruia i se spovedeau asociaţii mai tineri. Lambert se mai ocupa şi de recrutările de personal. Acum, misiunea lui era de a-l angaja pe Mitchell Y. McDeere. Te-ai săturat de interviuri? întrebă Oliver Lambert. Nu în mod special. Este una din regulile jocului. Da, da fură toţi de acord. Parcă mai ieri mergeau şi ei la interviuri, prezent au résumé-uri şi erau terorizaţi că nu vor găsi o slujbă, că cei trei ani de chi n şi toceală se vor duce pe apa sîmbetei. Da, ştiau, înţelegeau foarte bine prin ce tre¬cea McDeere în acest moment. Pot să pun o întrebare? începu Mitch. Desigur. Bineînţeles. Orice. De ce ne întîlnim în camera asta de hotel? Celelalte firme te intervievează în campusul studenţesc, prin interme¬diul biroului de plasare. Bună întrebare! Dădură cu toţii din cap şi se priviră unul pe celălalt. Fură de acord că era, în tr-adevăr, o întrebare bună. Aş putea să-ţi răspund eu, Mitch. Royce McKnight, asociatul care conducea firm a, continuă. Ştii, noi sîntem di¬feriţi de ceilalţi şi ne mîndrim cu asta. Avem doar patruzeci şi unu de avocaţi, aşa că sîntem mici în comparaţie ce cele¬lalte firme. Nu angajăm prea mulţi oameni; cam unul la doi ani. Oferim cel mai mare s alariu şi cele mai mari avantaje şi nu exagerez deloc cînd spun acest lucru. P rin urmare, sîntem şi foarte pretenţioşi în alegerile noastre. De data asta, team ales pe tine. Scrisoarea pe care ai primit-o luna trecută a fost trimisă după ce am studiat mai bine de două mii de absolvenţi de drept, de la cele mai bune facultăţi din ţară. Nu am trimis, în final, decît o singură scrisoare. Ţie. Treb uie să ştii că nu ne publicăm posturile vacante. Şi nici nu soli¬cităm cereri de angajare. Asta-i toată explicaţia. Da, cred că este o explicaţie satisfăcătoare. Dar ce fel de firmă este firma d umneavoastră? Specializată în taxe. Ceva asigurări, ceva activităţi imobiliare şi bancare, d

ar optzeci la sută din activitate, taxele. Acesta este şi motivul pentru care am dorit să te cu¬noaştem, Mitch. Se pare că eşti foarte bine pregătit în dome¬niu l taxelor. De ce te-ai înscris la colegiul de la Western Kentucky? întrebă Oliver Lambert . Simplu. Ei mi-au oferit o bursă ca să joc fotbal. Şi nu aş fi putut să merg la colegiu, dacă nu aş fi avut o bursă. Povesteşte-ne cîte ceva despre familia ta, Mitch! Are vreo importanţă? Are foarte mare importanţă pentru noi, interveni cu căldură Royce McKnight. "Toţi spun acelaşi lucru", gîndi McDeere. OK. Tata a murit într-o mină de cărbune cînd eu aveam doar şapte ani. Mama s-a recăsătorit şi locuieşte în Florida. Am avut doi fraţi. Rusty a fost ucis în Vi etnam. Mai am un frate, Ray McDeere. Şi unde se află fratele tău? Mi-e teamă că acest lucru nu vă priveşte. Mitch îl privi ţintă pe Royce McKnight. În ochii lui se ci¬tea o sfidare fără ma rgini. Dosarul nu menţiona mare lucru despre Ray. Oh, scuză-mă, te rog! spuse cu blîndeţe Royce McKnight. Mitch, interveni Lamar Quin, firma noastră are se¬diul în Memphis. Te deranjea ză? Absolut deloc! Nu-mi place clima rece. Dar ai fost vreodată la Memphis? Nu. Te vom invita curînd şi vei vedea că oraşul îţi va plăcea. Mitch zîmbi, dădu din cap şi continuă jocul. Tipii vor¬beau oare serios? Păi ce, era nebun să accepte o slujbă la o firmă atît de mică, într-un oraş atît de mic , acum, cînd Wall Street-ul îl aştepta cu braţele deschise?! Al cîtelea eşti în an, Mitch? întrebă Lambert. Sînt printre primii cinci. Nu printre primii cinci la sută, ci printre primii cinci. Acest răspuns le fu pe rfect suficient. Primii cinci din trei sute. Ar fi putut răspunde "al treilea", la o zecime în urma celui de-al doilea şi la două zecimi în urma celui dintîi. A r fi putut, dar n-o făcuse. McDeere îşi amintea că răsfoise Anuarul juridic "Mar tindale-Hubbell" şi că din paginile acestuia aflase că actualii lui interlocutor i absolviseră facultăţi mai slabe: Chi¬cago, Columbia, Vanderbilt. Nu vor lungi discuţia despre fa¬cultăţi. De ce ai ales Harvard-ul? De fapt, Harvard-ul m-a ales pe mine. Am depus ce¬reri la mai multe universită ţi şi am fost acceptat de toate, dar la Harvard mi s-a oferit un sprijin financi ar mai substanţial. Oricum, eu credeam că Harvard-ul este cea mai bună şcoală. D e altfel o mai cred şi acum. Foarte bine redactat résumé-ul, Mitch, spuse Lam¬bert referindu-se la dosarul care se afla în servieta de sub masă. Mulţumesc, mi-am dat toată silinţa. Ai luat calificative foarte mari la cursurile de taxe şi asigurări. Acesta este domeniul care mă interesează. Ţi-am văzut lucrarea scrisă şi trebuie să mărturisesc că este impresionantă. Mulţumesc. Îmi place activitatea de cercetare. Ceilalţi dădură afirmativ din cap şi admiseră minciuna asta evidentă. Făcea part e din ritual. Nici unui student la Drept, nici unui avocat întreg la minte nu-i plăcea cercetarea şi totuşi, fiecar e posibil angajat al firmei mărturisea că adoră munca în bibliotecă. O spuneau t oţi, fără excepţie. Povesteşte-ne ceva şi despre soţia ta, Mitch, interveni Royce McKnight, cu o u ndă de sfială în glas. Deşi era o întrebare standard, pe care toate firmele o pu¬neau, erau pregătiţi s ă facă faţă unei reacţii de respingere. O cheamă Abby. Are o diplomă de institutoare de la Western Kentucky. Ne-am căs ătorit la o săptămînă de la ab¬solvire, în ultimii trei ani, a lucrat la o grădi

niţă particulară, undeva aproape de Boston College. Şi căsnicia voastră... Oh, sîntem foarte fericiţi. Ne cunoaştem încă din li¬ceu. Pe ce post ai jucat în echipă? întrebă Lamar, orientînd discuţia spre zone mai puţin sensibile. Fundaş. Am fost selecţionat tot timpul, pînă cînd m-am accidentat la genunchi, chiar în ultimul meci pe care l-am ju¬cat la liceu. Şi atunci au dat bir cu fug iţii toţi. Toţi, în afară de cei de la Western Kentucky. Pe urmă am jucat tot ti mpul, patru ani de zile, dar genunchiul meu nu mai era ca înainte. Şi cum ai reuşit să iei calificativele pe care le-ai luat şi să mai joci şi fo tbal pe deasupra?! Studiile au fost oricum pe primul plan. Nu cred că Western Kentucky e o universitate cine ştie ce. Zîmbind cu un aer d e suficienţă, Lamar dădu drumul acestor cuvinte pe care, în secunda următoare, a r fi dorit să nu le fi spus niciodată. Lambert şi McKnight se încruntară. O greş eală stupidă. Păi da, cam ca Universitatea statului Kansas, răspunse Mitch. Ceilalţi trei îngheţară şi se priviră unul pe altul cu un aer de parcă nu le ven ea să creadă că auziseră bine. Cum, tipul ăsta, McDeere, ştia că Lamar Quin urma se cursurile Univer¬sităţii statului Kansas? Nu-l cunoscuse pe Lamar Quin, nu av ea cum să afle că Lamar va conduce interviul în numele firmei. Şi totuşi, ştiuse. Îi verificase în Anuarul juridic "Martindale-Hubbell". Citise toate cele patruzeci şi una de notiţe biogra¬fice ale avocaţilor firmei şi, înt r-o fracţiune de secundă, îşi amintise că Lamar Quin fusese la Universitatea sta tului Kansas. La dracu'! Erau într-adevăr impresionaţi. Oh, cred că m-am exprimat greşit, se scuză Lamar. Nici o problemă, zise Mitch zîmbind larg. Totul fusese deja uitat. Oliver Lambert îşi drese glasul şi hotărî că a venit mo mentul să treacă din nou la chestiuni personale. Mitch, firma noastră nu admite băutorii şi afemeiaţii. Nu trebuie să înţelegi prin asta că ne considerăm nişte sfinţi, dar să ştii că pentru noi afacerile sîn t pe primul loc. Şi cîştigăm o grămadă de bani. Ei bine, pot să trăiesc în aceste condiţii. Şi mai e ceva: testul antidrog. Ne rezervăm dreptul de a-l testa pe oricare di ntre angajaţii noştri. Nu mă droghez. Foarte bine. Din ce Biserică faci parte? Sînt metodist. Foarte bine, la firma noastră există catolici, baptişti, adepţi ai Bisericii e piscopale. De fapt, nu ne priveşte acest lucru, dar dorim, oricum, să fim inform aţi. Vrem ca angajaţii noştri să aibă familii stabile, serioase. Un avocat feric it este un avocat productiv. De-asta punem atîtea întrebări. Mitch zîmbi şi dădu din cap. Mai auzise toate astea şi în celelalte ocazii. Cei trei se priviră unul pe celălalt şi apoi îl priviră pe Mitch. Deci venise moment ul să pună şi el una sau două întrebări inteligente. Mitch se aşeză din nou pici or peste picior. Banii. Iată marea întrebare, mai ales că trebuia să facă o comp araţie cu celelalte oferte pe care le primise. "Dacă nu-mi daţi destui bani, îşi spuse Mitch în gînd, atunci mi-a părut bine de cunoştinţă, băieţi, şi la revede re! Dacă plătiţi bine, atunci putem să stăm de vorbă despre familii, căsătorii, fotbal şi Biserică." Mitch ştia însă foarte bine că reprezentanţii firmei, la fel ca şi reprezentanţi i tuturor celorlalte firme, erau obligaţi să ocolească subiectul "bani" pînă în ultimul moment, adică pînă cînd epuizaseră toate celelalte subiecte posibile. Tr e¬buia, deci, să-i atace cu o întrebare mai puţin dură. Care ar fi munca mea la început? Ceilalţi fură de acord cu întrebarea. Dădură din cap. Lambert şi McKnight îl pri viră pe Lamar. El trebuia să răspundă. Ceva asemănător cu un stagiu de doi ani, dar noi nu-l numim astfel. Te vom tri mite la diverse seminarii pe pro¬bleme de taxe. Este vorba despre seminarii orga nizate în toată ţara. Oricum, formaţia ta profesională este departe de a fi înch

ştiind precis ce anume calcula el în minte. noi sîntem foarte mîndri de cunoştinţele noastre teoretice şi t ehnice. am uitat să-ţi sp . Apoi. Un BMW nou. s-ar putea să nu vin deloc la Memphis. apoi Lambert vorbi: E-n regulă. O ptzeci şi cinci de mii plus primele în al doilea an. evident. Să ştii că nu este un lucru neobişnuit ca un asociat de-al nostru să cîştige o jumătate de milion pe an. Rîse mulţumit şi reuşi să bîlbîie: E incredibil. Iarna viitoare vei petrece două săptămîni la Washington. Vei face multă cercetare. Să ştii că n ici unul dintre noi nu s-a născut în Memphis. care plătesc onorarii substanţiale şi care nu se plîng niciodată. McDeere simţi că doreşte neapărat să viziteze Memphis-ul. Cît despre avocatura propriu-zisă . în zece ani zece ani duri. plus primele. se hotărî b rusc şi ateriza la Memphis! Şi. Oricum. Şi avem de-a face numai cu oameni care pot plăti. În cît timp poţi ajunge asociat? În medie. Mitch! Vezi tu. despre firma dumneavoastră! Patruzeci şi unu de avocaţi. în general. Şi omul spusese BMW! Mazda lui era o rablă cu un milion de mile la bord şi trebuia porn ită manual. Ah. ca şi cum ar fi uitat de bani. să-ţi poţi cumpăra o casă. ne pregătim tot timpul. culoarea la alegere. Lambert îşi scoase ochelarii şi înc epu să-i răsucească între degete: Aceasta este într-adevăr o întrebare bună. de fapt. domnul Bendini a fo ndat această firmă în 1944. McDeere punea banii de-o parte ca să-şi cumpere un dema-ror reparat. McDeere zîmbi arogant. ches tii plictisitoare. de casă şi de BMW. Vreau o cifră exactă. la rîndu-i. constaţi că a meritat efortul! Lamar se aplecă puţin înainte: Nu este necesar să fii asociat ca să cîştigi o sumă cu şase cifre! Eu lucrez l a firmă de şapte ani şi am depăşit suta de mii acum patru ani. şi apoi spuse: Discutăm la Memphis despre salariu şi despre cele¬lalte beneficii. Dacă vrei să-ţi dai doctoratul în domeniul taxelor. nimic interesant în primii doi ani. te vom susţine financiar. dar. oraşul a început s ă ne placă foarte mult. Plus alte cîteva suplimente pe care vom fi fericiţi să le discutăm cu tine la Memphis. dar foarte bine plătite. într-o bună zi. Ştii. Şi vorbesc despre toate marile firme din ţară! Ac¬ceptăm numai clienţi bogaţi corporaţii. dar cînd ajungi asociat. Altfel. vă rog. Îşi concentrară toţi trei privirile asupra buzelor lui şi aşteptară ca obrajii s ă i se încreţească şi să-i dezvelească dinţii. aşa că. Era un jurist din Philadelphia. Un salariu de bază de optzeci de mii în primul an. dar cordial. Un credit ipotecar cu dobîn dă mică. vorbea ca un om cu trei oferte de se rviciu în buzunar. Oare era aşez at pe un fluviu? încetă să zîmbească şi îşi regăsi sîngele rece. La numai treizeci de ani! Ceilalţi îl urmăreau cu atenţi e. Două legitimaţii de membru pentru Country Cl ub. bănci şi persoane înstărite. Cei mai mulţi dintre ei se retrag înainte de a împlini cincizeci de ani! Trebuie să-ţi plăteşt i regulat cotizaţiile. tipic din Sud. Anul trecut. iar fir¬ma a mers ca pe roate. ceea ce este şi foarte interesant şi f oarte rentabil. ar putea să depăşească o sută de mii de dolari pe an. McDeere încercă să-şi ascundă zîm betul. Îl privi rece ş i serios pe Oliver Lambert şi. dar îi fu im-posibil. media cîştigurilor noastre a fost ma i mare decît cea a oricărei alte firme. Dar de ce se află tocmai în Memphis o firmă speciali¬zată în taxe internaţiona le? Întrebarea îi făcu pe ceilalţi să zîmbească. Mitch se gîndi o clipă că. la American Tax Institute. spuse: Povestiţi-mi.eiată. Asociaţii îşi zîmbiră unul altuia. Este un oraş vechi. specializat în taxe şi cu ceva clien¬telă cu dare de mînă din Sud. îl observa pe Mitch. Deodată. să munceşti optzeci de ore pe săptămînă. pe la treizeci de ani. cu timpul. douăzeci şi cinci de ani nu a angaja t decît oameni specializaţi în taxe. după aceea. Optzeci de mii în Memphis făceau cît o sută douăzeci de mii în New York. Ne-am special izat în domeniul taxelor inter¬naţionale. Cît anume? Lamar îşi întoarse privirea spre Royce McKnight care.

Cu un an înainte. Se întîmplă extrem de rar ca unul d intre oamenii noştri să ne părăsească. Abby smuci de două ori mînerul uşi i şi deschise por-tiera. mai ales în nou-veniţi. în Panama City Beach. care tocmai visa la o limuzină neagră decapota bilă. Încercăm să păstrăm pro¬porţia de un asociat la u n angajat. Facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne proteja carierele. Lambert & Locke a fos t zero. Bineînţeles. Şt iau că era omul lor. Roţile din faţă erau orientate pieziş. De sigur. îi oferiseră explicaţii suficient de bune. McD eere muncise treizeci de ore pe săptămînă într-un maga¬zin cu program de noapte şi. Vei vedea că la noi nu există concurenţă între angajaţi. Cu trei oferte de slujbă pe masă. Pe măsură ce prin¬dea viteză. explicaţiile su¬plimentare. înseamnă că eşti prim ul caz de acest gen în ultimii douăzeci de ani! Trebuie să mărturisesc că este o statistică impresio¬nantă! Este foarte impresionantă. că îl crescuseră nişte rude m ai miloase şi mai ales Ray. Maşina începu să alunece uşurel. ca să se convingă că recepţio¬na corect mesajul. ceea ce presupuneau ei în mod co rect iscase în sufletul tînărului o puternică dorinţă de a reuşi în viaţă. C rescuse în sărăcie şi sărăcia este dureroasă. Ţi-ar plăcea să ne faci o vizită? întrebă Oliver Lambert. Ştiau că mama lui Mitch loc uise într-un parking ieftin de ru¬lote. acesta este modul c el mai rentabil de funcţionare. evident. Anul tre cut. jucase fotbal şi îşi luase examenele cu calificative maxime . E mult. şi nu eşti mi-lionar la patruzeci şi cinci de ani. pentru mo¬ment. cu parbrizul puternic fisurat. punea în umbră toate celelalte aspecte. A trecut mult timp de cînd un angajat a pără sit firma noastră. Sîntem atenţi pe cine angajăm şi unul d in primele noastre scopuri este ca orice nou angajat să devină asociat în cel ma i scurt timp cu pu¬tinţă. rata de fluctuaţie a personalul ui a fost în medie de douăzeci şi opt la sută. Toţi asociaţii noştri sînt multimilionari la cel mult patruzeci şi cinci de an i. Cînd? întrebă la rîndu-i Mitch. dar stabilitatea. fratele lui. pe care de altfel nu-l putuseră găsi. către poalele colinei. tot zero. Îţi spun încă o dată. Vrem ca o amenii noştri să fie fericiţi. interveni în discuţie Royce McKnight. Mitch. în acelaşi timp. Îl studiau cu multă atenţie. Ascultă. fiecare condiţie a angajării era importantă. o maşină nouă era încă foarte departe şi Abby . că se recăsătorise cu un şofer de camion pensionar. Sîntem o firmă mică. fiindcă după părerea noastră. o Mazda veche. La Bendini. o confre¬rie strîns unită şi avem grijă unul de celăla lt. spuse Oliver Lam¬bert. Şi. noi facem totul al tfel decît alţii. De aceea investim enorm de mult timp şi enorm de mulţi bani în noi înşine. Ştiau că. acea teribilă concu ¬renţă care există în mai toate firmele. Abby opri maşina. Abby îşi ţinea răsuflarea. adăugă Royce McKnight. Ş tiau că femeia înnebunise cînd aflase că fiul ei cel mare fusese ucis în Vietnam . aşa ceva pur şi simplu nu s-a în tîmplat. Mai ştiau că Mitch a fost neglijat în copilărie. apăsă ambreiajul şi răsuci volanul.un că domnul Bendini a murit în 1970. la firmele de mărimea noastră sau mai mari. şi mai ştiau şi că îi făcuse praf fără să stea prea mult pe gînduri. şi sîntem mîndri de a sta. în ulti¬mii ani. beţiv şi violent. dar nouă ne convine. Chiar toţi? Exact. Motorul începu să tuşească şi să se înece . ceva mai tîrziu. caracterul definitiv al acceptării lui. Ştiau că ea primise patru¬ze ci şi una de mii de dolari de la conducerea minei. ştiau mult mai mult decît puteau spune. furase cîteva ore de somn. nu garantăm nimic. Ştiau că era flămînd. cînd îi murise primul soţ în accident. De fapt. muşcîndu-şi buzele. Introduse cheia în contact. dar dacă te angajezi la noi şi mun ceşti din greu zece ani şi ajungi aso¬ciat şi mai munceşti apoi din greu încă ze ce ani. Pot să-ţi mai ofer o statistică impresionantă. Cîţi asociaţi există în cadrul firmei? Douăzeci de asociaţi activi.

Unde? Îţi aminteşti de firma aceea din Memphis care mi-a trimis o scrisoare luna tre cută? Da. Abby bău şi ea îndelung şi ostentativ din paharul ei cu vin. misterios şi definitiv. Optzeci de mii. Abby se opri în faţa uşi i. Dădură la o part e hîrţoagele şi desfăcură pachetul cu mîncare. Cît? Optzeci de mii în primul an. Ce miroase aşa? Pui chow mein şi ouă foo yung.. Mitch. da 'cu ce ocazie? Plus o sticlă. uşa se deschise larg. spuse el. aproape de casă şi merse pe jos două cvartale. Voia un ră spuns clar. ce-ai făcut? Hai. Are chiar şi dop! Ascultă. despre firma aia e vorba. Braţele lor se răsu¬ceau şi se împleteau. înduraseră to tul şi reuşiseră numai datorită lor înşişi. Brusc. Azi am fost la un interviu nemaipomenit. Optzeci şi cinci în al doilea an. Ba. Reuşiseră să ignore comportamentul dispreţuit or al colegilor acei păzitori de vite din Bastionul Snobismului de pe Coasta d e Est. scumpă. Abby privi în jur şi adulmecă. vino cu mine! Pe masa mică din bucătărie. Mitch destupă sticla de vin şi um plu două pahare de plastic. El însă începu să împartă ouăle foo yung. printre coduri de legi şi vo¬lume de cazuistică. Cît de bine? repetă ea întrebarea. Mitch rămînea evaziv era stilul lui. ca tentaculele unei caracatiţe. într-un campus plin ochi de mici Porsch e şi de Mercedes-uri decapotabile. Şi sînt foarte im¬presionat. Mitch aşeză puiul chow mein pe două farfurii şi desfăcu pache ţelele cu sos de soia. Se săru¬tară şi se îmbrăţişară îndelung. la vîrsta la care sărutul este plăcut. Cu ce ocazie? Nu simţi nici un miros? întrebă Mitch. Doamne! zise ea cînd se opriră. în timp ce studia bucăţelele de ţel ină din "chow mein". Mitch debitase aceste cuvinte cu nonşalanţă.. Abby ar fi preferat să meargă la Chicago. o aruncă pe canapea şi începu să o sărute cu lăcomie. ca adolescenţii care se pip ăie. Optzeci de mii. Abby aştepta să-i răspundă. Abby striga şi rîdea. decît să se sta¬bilească la New York. Aştep ta. Ei doi erau munteni din Kentucky şi aveau puţini prie¬teni. Mitch o înşfac ă şi o trase în casă. apoi sorbi pe î ndelete din paharul cu vin şi plescăi din buze. se mîngîie şi suspină. de la Wong Boys.. repetă ea. dar nu ai fost prea impresionat. Se ocupă în sp ecial de taxe. iubito! Optzeci de mii de dolari în Memphis-Tennessee fac cît o sută douăzeci de mii în New York. Abby nu fusese invitată la New York şi la Chicago împreună cu soţul ei şi se săturase să tot trăiască din presu¬puneri. plus primele. Ei bine. sprîncenele i se lăsaseră în jos. Parcă neregulamentar pe colină. cotrobăind prin geantă după chei. Plătesc bine. Bine. da. . mai întîi cî ntărea totul cu multă grijă şi apoi păstra concluziile pentru el. iar pe frunte îi apăruseră riduri. apoi îl cercetă pe Mitch cu o privire plină de neîncre¬dere. Trei ani de zile înduraseră sărăcia într-u n apartament stu¬denţesc de două camere. Cît de bine? Foarte ceremonios. chiar dacă asta presupunea un salariu mai mic.mai avea de aşteptat vreo patru luni. E i doi locuiau într-un paralelipi¬ped de cărămidă roşie. Ochii ei căprui se îngustară şi strălu ceau. p lus primele. se lăfăiau o sticlă mare de vin şi o pungă cu mîncare chinezească. de Chablis.. Mai bine decît la Chicago şi mai bine decît pe Wall Street. Chicago era mai departe de Boston şi mai aproape de Kentucky.

iubito! BMW-ul nostru! Firma închiriază unul nou şi ne dă nouă chei le în chip de primă că am semnat contractul cu ei de la prima strigare. încît nu veniseră la mica ceremonie nupţială. cu o alee pentru maşini şi cu un garaj dublu pentr u BMW-ul nostru. . Ei bine. Ai fost vreodată la Memphis? întrebă el. Mi-aduc amin te doar fluviul. dar în cele din urmă întrebă: BMW? BMW-ul cui? Al nostru. fără familie. Nu despre un apartament în Manhattan. la numai douăzeci şi cinci d e ani şi abia ieşit de pe băncile fa¬cultăţii. Cînd? Peste două săptămîni. chiar insistă să mergi şi tu. spuse ea fără să-l pri¬vească. eu nu înţeleg de ce sînt atît de generoşi. pînă cînd domnul Sutherland nu va mai rez ista şi va întreba cît costă casa şi cînd Mitch îi va spune să-şi vadă de trebur ile lui. O casă într-o suburbie. momentul foarte plăcut cînd vor intra cu vechiul lor Cadillac pe alee. Şi mai sînt şi alte beneficii despre care vom discuta mai tîrziu. Abby suferea din pricina proastelor relaţii dintre M itch şi părinţii ei. Ar fi mai aproape de casă. În ochii lor. Aleg nu¬mai vîrfuri şi nu-i deranjează să pună paralele la bătaie pentru as ta. Mitch. Şi. asta am spus. aşa că ne dau banii ăştia cu o dobîn dă mult mai mică. ci desp re o casă cu trei dormitoare. El aprobă dînd din cap. vila lor în stil neocolonial francez şi cele două maşini noi din ga¬raj. probabil. cred că îi costă ceva să-i ademenească pe cei mai buni să s e mute în Memphis. Credit ipotecar cu dobîndă mică. în Kentucky. Şi la copii cu ochi negri şi păr castan iu. pe deasupra. Noi amîndoi? Vrei să spui că m-au invitat şi pe mine? Da. Firma acordă un împrumut sufici ent pentru ca să putem să ne luăm o casă.Da' cine vrea să meargă la New York? Plus un credit ipotecar cu dobîndă mică. Evident. Deci. cu iarbă şi cu arbuşti împrejur? Da. Ar fi mai aproape de Ray. dar nu vorbea despre acest lucru. O singură dată. Reacţia ei întîrzie o clipă sau două. aşa cum făcea cu toate coment ariile referitoare la familia ei. Ar fi mai aproape de părinţii tăi şi asta mă nelinişteşte. el era înt r-atît de nedemn de fiica lor. tu vorbeşti chiar despre o casă. Mitch îi zîmbi cu gura plină de tăiţei. muşcă dintr-un ou şi îşi închipui prima vizită a părinţi lor ei. Cuvîntul "ipotecar" nu mai fusese pronunţat de foarte mult timp la ei în casă. bătrînul va înnebuni de tot. Încă de la început părinţ ii ei îl trataseră pe Mitch de parcă ar fi fost ciumat. Eu n-am casă. la tapet şi. Ne duc acolo cu avionul. Tu ce zici? Zic că s-a zis cu hainele de gata şi cu mîncatul restu¬rilor din ajun. la o piscină. Abby îşi aşeză paharul pe masă şi spuse pe un ton abso¬lut obişnuit: N-am auzit ce-ai spus. Cei de la firmă vor să le facem o vizită. Vor fi sufocaţi de invidie şi se vor întreba cum de îşi pu¬tuse permite toate acestea un puşti sărac. Era sigur că Abby visa acum la mobilă no uă. Tipii zic tot timpul că este foarte im portant ca anga-jaţii lor să arate prosper. Se vor căzni să zîmbească chinuit şi vor declara că totul este minunat. la un fel de reuniune religioasă. c înd vor privi. Căzuseră de acord că vor închi ria un apartament pînă în ziua aceea neştiută din viitor cînd vor fi atît de bog aţi încît să poată primi un credit ipote¬car. Asta am întrebat şi eu. cînd eram mică. A bby nici nu-şi mai aducea aminte cînd anume discutaseră ultima dată despre ceva care să fi avut o cît de mică legătură cu o casă. mi-au spus că sînt foarte pretenţioşi cînd an gajează pe cineva şi mai sînt şi foarte mîndri că oferă salarii excepţional de m ari. unde vor povesti entuziasmaţi cît de grozav o duceau în Mem phis fiica şi ginerele lor. Abby încercă să dea un alt sens celor spuse de ea. şocaţi. culoarea o ale¬gem noi şi cred că negrul ar fi cel mai nimerit. Vizita lor va fi scurtă şi se vor întoarce la ei. la un preţ oricum prea mare.

Toţi. vestiare şi. să nu vor¬bească despre munca lor şi să-şi cheltuiască frumoasele lor salari i. cîştigurile supli¬mentare. mie îmi place firma asta încă de pe-a-cum! 2 Clădirea cu cinci etaje fusese construită cu o sută de ani în urmă de către un n egustor de bumbac. să fie minţite. El îi aşteptase pe Mitch şi pe Abby cu o seară înainte la aeroport şi îi conduse apoi la Peabody. care mulţumi politicos şoferului. ea. Soţiile lor ju¬cau tenis şi bridge şi îşi făceau cumpărăturile împreu nă. Tinerii angajaţi erau preveniţi că divulgarea afacerilor firmei putea duce la amînarea sine die a primirii Sfîntului Graal. Bendini. pentru weekend. Angaja paz¬nici înarmaţi. Nimic nu trecea de zidurile fortăreţei de pe Front Street. Într-o vineri. Soţiile angajaţilor erau sfătuite să nu pună întrebări. făceau exact ceea ce li se spunea. Ei nu făceau şi nu căutau reclamă. domn ul Mitchell Y. mulţumesc. Cu cei patruzeci şi unu de avocaţi ai săi. Discreţia era pasiunea lui. limuzina firmei se opri în faţa clădirii de pe Front Street. punctul de pornire al vi . adăugind în fiecare an un nou strat de opulen ţă emblemei sale.Plecăm joi după-amiază. firma era a patra ca mărime în oraş. Ştii ceva. specializat în taxe: Anthony Bendini. lîngă un semafor. a dică a calităţii de asociat. Era pentru prima dată plimbat cu o limuzină. aproape de fluviu. o îngriji. într-o încăpere cu o splendidă vedere spre fluviu. la zece dimineaţa. definitiv de această dată. Sylvia. în 1951. O fa¬milie mare şi boga tă. amenajă o sufragerie pentru aso ciaţi. Lamar Quin apăru în uşa de la intrare şi începu să co¬boare treptele. Mem¬brilor firmei li se cerea să muncească din gr eu. Aceasta se întîmpla pe vremea aşa-numitei epoci a Reconstrucţ iei. în special. nenumărate cifruri. părăsită. McDeere. im-punătoare casa liniştitei firme Bendini. renăscuse comerţul cu bum¬bac. O funcţio¬nară urîtă. îi zîmbi cu căldură lui Mitch. Bendini construi cea mai bo¬gată şi. Lamar îl conduse apoi spre un coridor lung. acel Grand Hotel al Sudului. cea mai discretă firmă de avocatură din Memphis. totuşi. Bună dimineaţa. se măna mult cu el însuşi. Aveau spirit de clan şi nu fraternizau cu alţ i avocaţi. dar elegantă. În numai douăzeci de ani. perioadă în care la Memphis. Lambert & Locke era un soi de familie mare. Mitch îi mulţumi. televiziune cu circuit închis. saună. Uitată. numele clienţilor. clădirea fu¬sese în sfîrşit achiziţionată. sală de gimnas tică. Îi sigila uşile şi f erestrele. deoarece evitau. Proprietarul o răsfaţă. apoi re-novată de cîteva ori după primul război mondial. pe culoarele şi în încăperile ei. fără excepţie. Era mai puţin pretenţioasă. Baloturi de b umbac din deltele flu¬viilor Mississippi şi Arkansas zăcuseră. O urmări cu privi¬rea pî nă se îndepărtă şi rămase pe trotuar. strigîndul pe Mitch şi făcîndu-i semn cu mîna să se apropie. A bsolut totul era confidenţial: salariile. Totul a fost grozav şi hote¬lul este grozav! Ştiam că o să vă placă. McDeere. avansările şi. dacă pe timpul şe derii în Memphis are nevoie de ceva. O transformă într-o adevărată fortăreaţă. Intrară în hol. Noul ei proprietar era un avocat bătăios. unde un mic avizier afişa salutul adresat oaspetelui zilei. Din ea coborî domnul Mitchell Y. Era. îi spuse că se numeşte Sylvia şi îl mai informă că. Mai întîi o renova şi apoi începu s-o populeze cu avocaţi . De fapt. admirînd clădirea demoda tă şi originală. Mitch. chiar în mijlocul lui Cotton Row. Tuturor le place Peabody. sistem electronic de su¬praveghere. Era aşezată pe Front Street. Numele ei deveni The Bendini Building. de-a lungul timpu lui. îi stătea la dispoziţie. Şi cît de mult se deo¬sebea de construcţiile pantagruelice din oţel şi sticlă de la Ne w York sau de enormul cilindru pe care îl vizitase la Chi¬cago! Mitch ştiu imedi at că această clădire era pe gustul lui. indiscutabil. Fiecăr ui nou angajat i se predica despre nefericitele urmări ale unei limbi slobode. în acest fel. Introduse ascensoare. asteptînd să fie achiziţionate şi expedia te în toate colţurile lumii. la etajul al cincilea. Mitch! Cum v-aţi simţit astă-noapte? Foarte bine.

Iată-l! În anul acest a. e sufi¬cient să-i spui bibliotecarului. mormăi Mitch. pe lîngă masa de conferinţe şi pe lîngă nenumăratele raftur i cu cărţi. Să începem deci. opţiunea noastră s-a fixat asupra lui. (Nu. Le folosim şi pentru şedinţel e mai importante. Să-l facem să se simtă bine venit printre noi! Astă seară. anunţă-mă şi vom găsi pe cineva mai bine pregătit să te însoţească! Mitch dădu din nou mîna cu fiecare dintre ei. De fapt. nu facem nici u n fel de cercetare în afara acestei clădiri. Cos tume din stofă de lînă cenuşiu închis sau bleu-ma-rin. Ştii.) Mitch. începînd ca fundaş în timpul penultimului an de colegiu. O sută de mii de volume. Dacă ai nevoie de o c arte pe care nu o avem.) A jucat şi fotbal timp de patru ani. De această dată chiar că erau impresionaţi! Cîţiva îl pri¬veau chiar cu un fel d e respect. încercăm să facem în aşa fel încît cercetarea să fie mai puţin chinuitoa . Şi cravate de mătase. Îi explică planul clădirii şi îl prezentă mai multor secret are şi unor membri ai personalului auxiliar. Hainele lor era u strict codificate. această informaţie nu mai făcu impre¬sie. Va absolvi Harvard-ul peste două luni şi-şi va primi diploma de merit. Erau ca m douăzeci de persoane şi nu păreau cu mult mai în vîrstă decît oaspetele lor. încercînd să reţină cît mai multe nume. Vă cer să fiţi la î nălţime! (Zîmbi întorcîndu-se către oaspete. Chicago şi cine mai ştie de unde. Domnilor. aşa că veţi pu¬tea să staţi de vorbă cu el puţin mai tîrziu. evident. Asociaţii se plîng mereu de acest lucru. nu prea apretate. Cînd oaspetele intră în încăpere. conform unui cod valabil şi la New York şi la Chi-cago. Ca regulă generală. mustăţi sau plete. Una peste alta. Poate vreo două papioane. dineul oficial. Nici vorbă de bărbi. avem una din cele mai mari biblioteci particula re de acest gen din ţară şi sîntem foarte mîndri de ea. L amar îi explicase lui Mitch că asociaţii firmei erau mult prea ocupaţi pentru a se întîlni cu el în bibliotecă şi că. Asta înseamnă mai mult decît îţi poate oferi biblioteca vreunei fa¬cultăţi. Aceasta este. la un mic prînz neoficial. Mitch se simţea din ce în ce mai stî njenit. Oliver Lambert se apropia de sfirşitul discursului.) A urmat colegiul la Western Kentucky şi l-a absolvit cu summa cum laude. (Mitch observă că această informaţie fă cu impresie. dar nu mai mult. Avem aici peste o sută de mii de vo lume. Începu să-i studieze pe cei din jurul mesei. bib lioteca. un grup mare de avocaţi stătea în jurul unei imense mese de conferin ţe. Adevărul e că te impresionează. Mitch îşi înfu ndă mîinile în buzunare şi renunţă să-l mai asculte. erau nişte tipi b ine făcuţi. in¬clusiv toate rapoartele posibile în domeniul taxelor. la mine acasă. dacă te plictiseşti de Lama r. Mitch se aşeză la un capăt al mesei şi Lambert ceru să se facă linişte. bineînţeles. Trecură mai departe. cămăşi albe sau albastre cu gulerul răsfrînt. acesta este Mitchell McDeere! Aţi auzit de el. plini de succese şi de bani. ni mic non-conformist. Nimic îndrăzneţ. Simplitate obliga torie. La etajul al doilea. Lambert povestea cu glas monoton cît de exclusivistă fusese întot¬deauna firma lor şi cît de bine s-ar încadra Mitch în micul lor sistem. Cărţile diferă de la etaj la etaj. tăcură cu toţii. îl vor cunoaşte ceva mai tîrziu. Mîine seară. Este şi redactor adjunct la Harvard Law Review. Lamar îi va arăta lui Mitch birourile. este curtat de grangurii cei mari din New York. Folosim în special microfilme şi microfişe. aşa că nu ştii niciodată un de te va duce cercetarea pe care o faci. în biblioteca principală.zitei de prezentare. Evident. Da. dar nici prin minte nu le tre ce să re¬nunţe la asta. din Memphis! Toţi zîmbiră şi aprobară în tăcere. Avem două biblioteci cu normă întreagă. Mîncau prăjituri şi beau cafea. Oaspetele se simţea stînjenit. cheltuim aproape o jumătate de milion pe an pentru împrospătarea fondului de carte. Oliver Lambert îl întîmpină pe Mitch şi apoi îl prezentă întregii trupe. de aceea. vor cina la Rendez-vo us. La fiecare etaj există cîte una identică. spuse Lamar cînd rămaseră singuri. Toţi erau tineri. aşa că trebuie să-l înscrie m de urgenţă în mica noastră firmă de aici. Lambert îşi continuă mono¬logul. Mitch şi frumoa¬sa subliniez frumoasa lui soţie Abby.

nu? îl întrebă el pe Mitch. o adevărată bijuterie. omul se prezentă şi le vorb i pe scurt despre sala calculatoarelor. încercăm să facem tot acest timp ceva mai plăcut. Lambert nu ar angaja una sub trei zeci de ani. din cîte ştiu eu. Ei bine. . dar Lamar spuse c ă s-ar putea să re¬vină pentru asta puţin mai tîrziu. închizînd uşa în urma lor. vei fi atît de bogat şi atît de o cupat. Erau "birourile puterii" după cu m se exprimă el. probabil. unul dintre bi¬bliotecari lucra la un birou încărcat de obiecte. Uite. dar sigur cel e mai bune. iar pe cealaltă mici săli de conferinţe şi birouri. dar s-a stabilit aici de douăzeci şi cinci de ani şi zi ce că doar în Memphis se simte acasă. Îl plătim cu patr uzeci de mii pe an. Lambert face pe dracu-n patru ca să le angajeze pe cele mai bătrîne şi mai serioase. fără nici o economie. aprinse lumina şi int rară amîndoi. nu-i aşa? "Uimitor.re. pînă cînd devii asociat. în zona interzisă. S-ar putea să-l coste chiar calitatea de asociat. Lamar îi mai poves ti că birourile de pe colţ aveau şapte metri şi jumătate pe şapte metri şi jumăt ate şi că erau ocupate de asociaţii principali. că nu vei mai avea timp să admiri peisajul. Într-un colţ mai îndepărtat al încăperii. şeful sectorului taxe. dincolo de Riverside Drive. într-adevăr". Cele pe ca re le vezi aici sînt cele mai bune. îşi zise Mitch în gînd. Unde este biroul lui? La patru. De fe l. asta face parte din strategia generală care ne încurajează să ne ţinem mîi nile aproape de corp! Flirtul este strict interzis şi. În centru secretarele şi birourile lor. Lamar îşi îndesă mîinile în buzunare şi începu să se plimbe prin încăpere. Cum ajungi să obţii biroul ăsta? întrebă Mitch pri¬vind un şlep care trecea pe sub pod. Da' dacă se întîmplă? Cine ştie?! Secretara ar fi în mod cert concediată. E un tip amabil. fişete pentru dosare. Sînt şi cam grăsane. observă Mitch pentru sine. doar ca să aducă bi¬blioteca la zi. de fapt. Cînd vei ajunge aici. în timp ce le urmăreau cum lucrează. nici mort! O secretară pentru fiecare avocat? Da. E un tip foarte agreabil. La apropie¬rea celor doi. Frumoasă privelişte. cu o undă de speranţă în glas. E nevoie de ceva timp. Atunci mai primeşti una şi să ştii că în acel mom ent ajungi într-adevăr să ai nevoie de secretară. iar tipul. Sînt drăguţ îmbrăcate. dar se răzgîndi la timp. Unele dintre ele lucrează aici de peste douăzeci de ani şi au învăţat mai multă legislaţie decît am învăţat noi în facultate. copiatoare şi alte nenumărate aparate. Stai puţin. aspru pedepsit. Interiorul fiecăruia era aranjat după gustul ocupantului. Mitch deschise gura să întrebe ceva. Al cui este biroul ăsta? Al lui Victor Milligan. Uimitor. nimen i nu doreşte să afle exact ce s-ar putea întîmplă într-o atare situaţie. Birourile acelea se eliberau num ai prin pensiona¬rea sau moartea titularilor şi abia atunci asociaţii mai tineri începeau să şi le dispute. nu neapărat cele mai arătoase. Lamar deschise uşa unui birou. Da. este din New England. P e o latură biblio¬teca. Dar. nimeni n-a flirtat vreo¬dată pe-aici. Se pare că este una din legile nescrise ale fi rmei. t oate cu douăzeci de ani de experienţă şi le hăituieşte cît poate. Următoarele trei etaje erau practic identice cu primul. mai ale s cu o asemenea cireada de vaci. să nu înţelegi greşit! Noi angajăm cele mai bune secretare în dome niul juridic şi le plătim mai bine decît oricare altă firmă din oraş. Nathan Locke are trei. Le cerem experienţă şi maturitate. spuse el în timp ce ieşeau din biblio¬tecă. spuse Lamar cu voce joasă. Se oferi chiar să le facă o mică dem onstraţie cu un software de ultimă oră. unde o duzină de terminale erau gata săi ajute cu cele mai noi date computerizate. N-ai să vezi pe-aici nici o secretară frumoasă. care se dusese la fereastră d e unde privea fluviul ce curgea leneş. Nu-i nevoie să-ţi spun cît este de plictisitoare şi cît de mult timp se pier de cu căutarea mate-rialelor.

Mitch auzise de Insulele Cayman chiar în timpul unui curs de taxe şi ştia că se aflau pe undeva. dar trebuie să faci rezervările din vreme. Avocaţii mai tineri erau foarte prietenoşi şi vorbăreţi. jude sau cam aşa ceva în Rhode Island. dar nu regr etau cîtuşi de puţin hotărîrea de a fi refuzat acele oferte. în Manitoba. Dacă vrei. Toate sînt gratuite. Toţi pînă la unul îi spuseră lui Mitch că fusese selecţionat cu multă grijă şi îl asigurară că se va simţi minunat între ei. Lamar îi explică lui Mitch că cele cu vedere spre fluviu aveau cea mai mare căutare. Mitch dădu din cap. era departe de a fi aşa ceva. bibliotecile şi birourile secretarelor erau aşezate spre inte¬riorul clădirii . După care poţi să-ţi iei cîtă vacanţă ai chef. Cu excepţ ia acelui weekend de trei zile pe care el şi Abby obişnuiau să-l numească pom¬po s "lună de miere" şi a unor scurte plimbări cu maşina. Mitch nu fusese niciodată în vacanţă şi nu ieşise niciodată în străinătate. toate cu faţa spre soare. Ieşiră din biro ul lui Milligan şi îşi continuară vizita. Cea mai mare parte a clădirii este mochetată. acolo se instalaseră asociaţi i. Birou rile angajaţilor obişnuiţi ai firmei erau ceva mai mici decît cele ale asociaţil or doar cinci metri pe cinci . părînd că este de acord cu această sugestie. Existau chiar şi liste de priorităţi pentru ocuparea lor. un oraş extraordinar. dar ici şi colo mai exi stă şi ceva lemn. Cînd vei ajunge într-un birou ca ăsta. Cei mai mulţi se simţiră obligaţi să-i mărturis ească lui Mitch că firma era măreaţă şi Memphis-ul. Mie îmi place lemnul. fiindcă să ştii că tipul minte de stinge şi nuţi poţi da seama cînd spune adevărul şi cînd îţi vinde gogoşi. P recis face pescuit subacvatic. nu-i ştiu povestea. În reali¬tate. mai obţii încă o săptămînă de vacanţă fără plată. departe de ferestre şi de orice altceva în stare să le distragă atenţia. Holul era un dreptunghi imens. Ce. pe insula Grand Cayman. dar asta cere ceva timp. "Oraşu l ăsta te cucereşte. Vru să-l întrebe pe Lamar unde anume. Asociaţii erau mult mai ocupaţi. îi spuseră ei lui Mitch. Cu o oră în urmă. oricum. e vreo problemă? Nu. mu lt mai impunătoare decît orice alt birou văzut de Mitchell la New York sau la Ch icago. Apoi. d ar se decise să caute el însuşi în atlas. cîte trei săpt ămîni. de acum o sută şi ce va de ani. Mitch vorbea ca un bun cunoscător care critică cu discernămînt diferite variante de vacanţe costisitoare. prin Marea Carai-belor. Îi promiseră că vor discuta mai pe îndelete în timpul p rînzului. dar erau şi ele frumos decorate şi. pretinzînd că asta se numeşte "a face afaceri". vei putea să alegi într e covor şi mochetă. dar fură şi ei tot atît de amabili cu oaspetele . pînă ai devenit asociat. nu tocmai. Şi unde e el acum? Cred că e în vacanţă. Ai două săptămîni de vacanţă plătită în primii cinci ani. Acolo e un adevărat paradis în privinţa tax elor internaţionale. F irma are o cabană la Vail. Atîta doar că cei din New York oferă cel puţin trei săptămîni. Dacă nu mă înşel. din punctul lor d e vedere. Cum adică. doar două săptămîni? întrebă el. Insulele Caymane sînt celebre. ţi-au spus cum e cu va¬canţele? Nu. De-a lu ngul lui se înşirau bi¬rourile avocaţilor. banii creşteau în copaci. Pentru că firma aceasta era exact ceea ce îi trebuia lui. Asta. Lamar îi mai spuse şi că firma cheltuia o mică avere pe consultanţii în d esign. Apropo. Milligan se află acolo în acest moment. cu nişte fe restre uriaşe şi splendide vederi panoramice. Ştiu că biroul ăsta imens a fost biroul străbunicului lui Milligan. La firma noa stră.Podeaua şi plafonul sînt originale lemn de esenţă tare. o căsuţă pe malul lacului undeva. Kay Quin îşi lăsase copiii în grija gu¬vernantei şi a menajere . Da' ce-i cu covorul ăsta? E un fel de persan vechi. Asociaţii au prioritate. Mitch se gîndi că tipii de la firmă dădeau impresia că. şi dou ă apartamente în Seven Mile Beach. dacă e să îl crezi pe Milligan." Şi ei fu seseră contactaţi de grangurii din Washington sau de pe Wall Street. Vizita celor doi era o întrerupere agreabilă pentru ei. Sălile de conferinţ e. da. Aă.

era modestă şi naturală şi părea decisă să rămînă astfel. Au spus ceva despre împrumutul cu dobîndă redusă? întrebă ea. nici lui Mitch. totdeauna profit. şi ei ştiu asta. Poate. Aşa că vor să te vadă într-o casă. numai că munca la facultatea de drept nu se compară cu ce-i aici. iar un avocat fericit înseamnă un avocat productiv şi una peste a lta înseamnă profit.. Tipii ăştia num ai tipi. Acum stăteau amîndouă în holul hotelului la o cafea. Apoi. ind iferent de succesul în carieră al soţului ei. n-o să mai ai nimic împotriva săptămînii de lucru de optzeci de ore! Nici acum n-am nimic împotrivă. ca şi Abby. Un an gajat al firmei care să locuiască cu chirie ar fi o adevărată palmă pentru firmă . o tînără simplă. în fine. În primul rînd. perioadă în care Lamar studiase dreptul l a Universitatea Vanderbilt. el începu să cîştige atît de mulţi bani. şi nişte cumpărături. părînd foarte impre¬sionată de ultimele cu vinte ale lui Kay. sînt şi foarte exigenţi cu membrii obişnuiţi asta se traduce pr in presiune psihică maximă. Vor dori să vă cumpăraţi o casă imediat ce vă veţi muta în Memphis. cum soţii noştri nu prea ne ajută în privinţa copiilor. este o afa¬cere foarte rentabilă.i şi se întîlnise cu Abby la Peabody. Tipii ăştia sînt fo arte pretenţioşi şi să ştii că de obicei obţin tot ceea ce doresc. V-aţi gîndit să aveţi copii? întrebă Kay. Sper că nu! Abby repetă în gînd cuvîntul "interzis". Interzis de cine? De firmă. prin urmare. suprasolicitare. nu este interzis să ai o slujbă. că terminase cu sarcinile. Teoria lor e simplă: o căsnicie solidă înseamnă un a vocat fericit. îţi arăt cîteva din lo¬cuinţel e asociaţilor şi cînd ai să le vezi. Bani avem cu duiumul. care o plăcu de la început. Da. fiec are dintre ei are datoria de a arăta bogat şi de a se purta în consecinţă. Tu ai o slujbă? o întrebă ea pe Kay. peste vreo doi ani. Şi. Nu. Dacă ne rămîne puţin timp în după-amiaza asta. Uneori. în asociaţiile de bin efacere. după cinci ani într-o altă casă. Firma se va îngriji să a veţi o casă. şi mai mar e. De ce este atît de important lucrul acesta? Din mai multe motive. aşa că firma vă împrumută banii cu o dobîndă mai mică şi păstrează ipoteca. E un fel de regulă nescrisă. Un băieţel fugi de lîngă mama lui şi se apropie de bazinul cu ar-teziană. sînt nevoiţi să ofere mai mult decît alţii . N-o să vă fie uşor. la Country Club. dintr-un orăşel de provincie. Kay îşi so rbea cafeaua şi privea liniştită rătuştele. au pomenit de el la primul interviu. în ciuda banilor şi a tr aiului îmbelşugat. numai că Memp his nefiind în bătaia reflectoarelor. poate. Kay propusese un tur rapid al oraşului şi un prînz într-un restaurant din apropierea locuinţei ei. vor să vă aibă aici. O ricum. Kay îşi petrecea cea mai mare parte a timpului la Clubul Prietenilor Grădinii. pe urmă. Se împrieteni imediat cu Abby. fără nici o tipă sînt foarte mîndri de averile lor. Priveau răţuştele care se bălăceau în bazinul cu flntînă arte¬z iană. sînt obişnuită cu aşa ceva! Asta-i bine. dar îl lăsă să-şi ia zborul.. Noi ne-am mutat aici acum şapte ani şi între timp. Era. se lucrează şi o sută de ore pe săptămî nă! Abby zîmbi şi clătină uşurel din cap. şi. optzeci de ore de muncă pe săptămînă şi multe absenţe de la domiciliu. Acum. nici ţie. Se căsătorise cu Lamar după ce absolviseră colegiul şi loc ui¬seră timp de trei ani la Nashville. după ce luaseră o gustare ouă Benedict cu corn uri franţuzeşti. şi cele mai multe dintre soţii nu lucrează. Cît de mică este dobîndă? Nu ştiu. Crede-mă. . cîndva. ne-am cumpărat o a doua casă. în timpul "sezonului taxe¬lor". Majoritate a absolvenţilor facultăţilor de drept nu-şi pot permite să-şi cumpere o casă ime diat ce ter¬mină studiile. încît ea renunţă la slujbă şi născuse doi copii la paisprezece luni distanţă unul de celălalt. aşa că n u sîntem nevoite şi. Şi mai e încă un motiv. la Asociaţia Părinţi-Profesori şi la biserică.

Ea şi Ro . Fluviul se vedea în depărtare printr-un şir de fere stre înalte de aproape doi metri şi jumătate: un frumos peisaj cu remorchere. Această încăpere era sanctuarul acelor avocaţi sufici ent de talentaţi şi suficient de ambiţioşi pentru a fi fost numiţi asociaţi ai d iscretei firme Bendini. şlepuri şi poduri. încep să am îndoieli. nu-ţi face atîtea griji! De fapt.A avea copii este un lucru foarte încurajat. trimit flori şi cadouri la spital. Nu zic nu e drăguţ ceea ce-mi spui. deoarece ea fusese cea care o invitase pe Abby. nu-l uita pe cel care anula sau nu onora cu prezenţa rezervarea făcută. un negru cu mănuşi albe şi cu un frac de gata. fac un tăr ăboi grozav. Am fost cu toţii transplantaţi aici. sau după-amiaza tîrziu. dar firma nu se amestecă totuşi în viaţa ta parti¬culară! Uite. bătrînă şi arţăgoasă. judecînd după restu¬ rile adunate de Roosevelt la sfîrşitul mesei. se mai adunau în sufragerie şi dimineaţa. Ce mai. ne tratează ca pe nişte regine! Fericitul tată primeşte o săptămînă liberă. Se adunau aici în fiecare zi pentru formidabilele prînzu ri pregătite de Jessie Frances. sufrageria era exclusiv a asociaţilor şi nu intra aici decît un oaspe te foarte important. Se păs tra de altfel o evidenţă foarte strictă a acestor invitaţii. pentru că nici unul dintre noi nu este de fel din Memphis. Cînd naşte una dintre noi. cu cîteva luni înainte de moarte. se afla la capătul vestic al etajului al cincilea şi dădea spre Riverside Drive. că doar de-asta sînt aici! Uite. ranchiunoasă. cred că-mi convine programul. cum era numită. se protejează unul pe celălalt. şif onat şi ponosit. Ştii. în sfîrşit. de exemplu un client cu mare greutate sau un posibil viitor angajat al firmei. va ¬poare. unde oficia Jessie Frances. Kay plăti cafelele. apoi ieşiră din hotel şi se urcară amîndouă în Mer-cedes-ul cel nou al familiei Quin. încît n-o poate accepta. De către cine? De firmă! Da' ce-i pasă firmei dacă noi avem sau nu copii? Păi. Membrii obişnuiţi ai firmei aveau dreptul să ia masa în su¬f ragerie doar de două ori pe an şi atunci numai la invitaţia unui asociat. viaţa noastră socială se învîrteş te strict în jurul firmei şi asta e foarte important. dar acum n-am da oraşul ăsta pe nici un altul! Ei. care nu-i venea bine deloc. Toate preţurile sînt mai mici şi ritmul vi eţii nu este atît de trepidant ca în marile oraşe. Abby! Firma seamănă cu o familie. Jessie Frances afişa meniul săptămînii respective. cu ocazia unui sfîrşit de lună deosebit de bun sau a unui onorariu excepţio¬na l. Şi pe urmă depun la bancă o mie de dolari în cont pe ntru colegiul puştiului. nu¬mit Roosevelt. Linişteşte-te. îţi propun să mergem mai întîi în centru şi după aceea s-o luăm spre Est şi să vedem cartierele mai frumoase ş i poate vizităm nişte case. să mănînce gogoş i şi să discute despre afacerile lor. numai că el are atît de mult de lucr u. Mai pretindea ş i ca rezervările să fie făcute în fiecare zi pînă la ora zece şi. nu mîncaţi!" răspundea ea invariabil dar. Nici nouă nu ne-a plăcut la î nceput. Sînt nişte oameni nemaipomeni ţi şi Memphis-ul este un oraş superb. îi fu¬sese dăruit de însuşi domnul Bendini. fracul. Aşadar. continua să gătească numai mîncare tradiţională din Sud. mai vedem noi. Sufrageria. Îi serve a soţul ei. "Nu vă place. Bine. Mai degrabă membrii unei mari familii. dar nu cred că vreau să-mi spună altcine va cînd să lucrez. În urmă c u douăzeci şi şase de ani. la un pahar de vin . Prînzul la restauran¬tu l meu preferat. din acelaşi motiv: căsnicii solide. În fiecare luni. să bea cafea. cînd să renunţ la slujbă şi cînd să fac copii! O. Lîngă sufragerie se afla o mică bucătărie. o negresă uriaşă. de atîta amar de vreme. Uneori. ce se aude cu turul oraşului? Hai să mergem. ignorînd cu demnitate propunerile ce¬lor care îi sugerau s ă încerce şi feluri noi de mîncare cu nişte nume pe care nici nu le putea pronun ţa. mîncarea era foarte apreciată. ea pregătise pri¬ma cină pentru domnul Bendini în ace astă bucătărie unde. e teribil de amu-zant! Se poartă de parcă ar fi membrii unei confrerii.

dar nu-l lăsa ea. După cum ştiţi. O an¬gajează pe Jessie Frances şi re zultatul e că. milionari cu t oţii. vinete prăjite. care a ieşit pe uşa de serviciu şi a dispărut o săptămînă întreagă. atletic. Îşi puseră şervetele de-o parte şi îl fixară toţi pe oaspete. se afla o copie a dosarului acestuia. şi în cele din urmă. că avea alergie la produsele pe bază de sulf şi că odată. ceilalţi reîncepură să mănînce. În c urînd va absolvi Harvard-ul cu note strălucite. Ca întotdeauna. E delicios. Ştiau că alerga zilnic pa¬tru mile. Vă daţi sea¬ma? Murături prăjite! Milligan i-a spus ceva urît lui Roosevelt c are l-a pîrît lui Jessie Frances. Mitch se aşeză la aceeaşi masă cu Lamar Quin. Mitch mînca încet. ob¬servă Lambert. noi vom trăi cu zece ani mai mult. Mai ştiau că nu lua nici un medica¬ment mai pute rnic decît aspirina. sînt oaspeţii noştri pentru acest wee kend şi locuiesc la Peabody. în biroul fiecăruia dintre ei. domnul Be ndini se decide să deschidă băruleţul ăsta. Era bine făcut. mai era şi sufrageria aceas¬ta greu accesibilă. că nu fuma. Cu două luni înainte. Cînd acesta îşi termină discursul. Da. astăzi avem un oaspete cu totul deo¬sebit. cu o inteligenţă sclipit oare şi un trup suplu. E delicios. v-aş ruga să-mi acordaţi cîteva clipe aten¬ţie! În încăpere se făcu linişte. Mîine seară. okra prăjiţi. se ri¬dică încet în picioare şi lovi cu linguriţa paharul de c eai. Bravo. Ca antreu avură parte de nişte antricoate excelente. domnul Ben¬dini a aplanat lucrurile şi Jessie a acceptat să se întoarcă. Roosevelt voia să vină la muncă. Mitch va termina facultatea printre primii cinci di n trei sute de absolvenţi şi a primit deja numeroase oferte de lucru. Mitch McDeere. În Kentucky se găteşte tot aşa. ei fuseseră cei care votaseră în unanimi¬tate alegerea lui c a "numărul unu". de douăzeci de ani şi mai bine. Ei. marcase de trei ori într-un s fert de oră în repriza secundă. Mitch şi Abby vor cina împreună cu familia Quin.. dacă nu există reclamaţii despre felul în care găteşte.osevelt lucrau patru ore pe zi şi primeau o mie de dolari pe lună. . chiar în clipa în care Roosevelt trecu pe lîng ă ei. rareori pierdem vreun prînz. în timp ce Lambert îi dădea înainte cu măreţia firmei. Sînteţi invitaţi cu toţii. am arsuri la stomac. dacă i-o vor cere. Noi vrem s ă-l avem aici şi sînt convins că veţi sta de vorbă cu el înainte să ne părăseasc ă. De-a-tunci a lăsat-o mai moale cu untura şi eu cred că. oricît de bolnav ar fi fost. datorită aces¬tui fapt. Roosevelt servi bu dinca şi cafeaua. care le aparţinea în exclusivitate. Eşti obişnuit cu untura? Da. Totul este prăjit şi amestecat cu untură. independent. adăugă Lambert. mulţumesc! Mitch şi soţia lui. Doar prezenţa lui Lamar şi cea a lui Roosevelt erau cît de cît mai liniştitoare. somptuos ornament ată. Lambert î şi şterse buzele. Totul este prăjit. cu toate ac estea. Roşii prăjit e. dovlecei prăjiţi. cu Oliver Lambert şi cu Royce McKn ight. înt r-o zi. o grămadă de murături prăjit e. corect? Şi. cu garnitură de okra fripţi şi de dovlecei înăbuşiţi. Una peste alta. Am intrat la firmă în 1955. demult. Abby. Mîncarea pregătită de Jes¬sie este consistentă şi îngraşă dar. Victor Milligan a vorbit prea mult. El e din Connecticut. cin a la mine acasă. Era prins într-o conversaţie plină de nerv şi încerca să dea impresia că se simte în largul lui. bravo! strigară doi foşti stundenţi de la Harvard. Mitch zîmbea jenat. corect? Iar Je ssie Frances făcuse în ziua aceea murături prăjite. într-o bună zi. Mitch se simţea de parcă ar fi călcat p e pămînt sfinţit. Astă-seară. începu Royce McKnight şi sînt de fel din New Jerse y. Undeva. Odată. le plăcea. Cei douăzeci şi ceva de aso¬ciaţi se întoarseră spr e masa principală. Atunci cînd i se păru că Mitch terminase de mîncat. Simţea cît este de greu să faci faţă unor avocaţi de mare succes. corect? Din pură bănuială am evitat majoritatea felurilor de mîncare din Sud. Şi apoi. zise Mitch. Domnilor.. Şi mai ştiau că era de-ajuns d e flămînd ca să lucreze o sută de ore pe săptămînă. zise Lamar ungîndu-şi o chiflă cu unt. Jessie Frances n-a mai pus azi untură în mîncare.

Majoritatea avocaţil or sînt nişte sugative. Ce-ar fi să dăm un telefon şi să mergem să vedem nişte case?! Ce fel de case? Pentru tine şi Mitch. vei fi loial acelei surse. unul ar dori să plece. S-ar părea că profesia asta e atinsă de alcoolism. Să ştii c ă tipii ăştia nu sînt deloc nişte abstinenţi. eu cred că totul începe în timpul facultăţii. avertiză Kay. ei bine. De fapt. pentru tinerii cu stare. Sînt foarte mîndri că pot plăti mai mu lt decît alţii. nu vor oameni cu fam ilii bogate. nu angajează un avocat care are şi alte surse de venituri. o cîrciumioară şic . Uite. Dar eu nu ştiu în ce categorie ne înscriem noi. ceea ce spui are un sens. Un avocat sănătos e un avocat productiv deci. Comandară specialitatea casei şi sorbiră din pahare. Oricum. Abby. mai demult. Îi vor oferi lui Mit ch oricît va fi nevoie ca să-l aibă aici. Sute de ferigi înecau interiorul cochet. Cred că şi la Harvard e la fel. Noi sîntem aici de şapte ani şi nu-mi aduc aminte să fi plecat vreunul. de exemplu. Da. Berea a descoperit-o. Din tonomat se auzea discret vocea lui Smokey Robin-s on. Dar Lamar? Tot cam aşa. Lamar spune că le e teamă să angajeze o femeie. Le fu servit daiquiri în pah are înalte. Se cîstigă nemaipomenit şi ăştia sîn t foarte atenţi cînd angajează pe cineva. Sute de tineri ieşiseră în pa uza de prînz şi se strînseseră sub norul spumos de ferigi. După mine. Ştii. Era o căţea şi făcea un tărăboi groaznic. Mitch spunea că nu există fluctuaţii de personal . Ultimul tip ang ajat de firmă acum cîtva timp şi-a cumpărat o casă în Oakgrove şi sînt sigură că ăsta a fost preţul. dar o să vă puteţi permite. Nu sînt sigură că înţeleg ce vrei să spui. Da. Dacă toţi banii tăi au o singură sursă. Cele mai multe femei-avocat sînt arţăgoase şi nu se lucrează uşor cu ele. el ştie de la înc eput că nicăieri altundeva n-ar mai cîştiga la fel de bine. totuşi. Sînt fericiţi şi bogaţi. care se îneacă în valuri de băutură. profitul.Restaurantul favorit al lui Kay Quin se afla în East Memphis. ar fi ceva între o sută şi o sută cincizeci de mii. Numai unul. da' ce-i priveşte pe ei? Avocatul se potriveşte cu băutura ca vampirul cu sîngele. El e atlet şi are mare grijă de fizicul lui. in¬clusiv băutura. din nou. Sosi comanda şi ele renunţară la încă un daiquiri. Lambert & L ocke! Există case la mai multe categorii de preţuri. Şi firma cere loialitate extremă. La Vanderbilt se găsea totdeauna unul care să dea cep unui butoiaş cu bere. Minunată atitudine. Meser ia asta conduce la un mare stres. Lama r spune că nici nu se pomeneşte de demisii. Atmosfera din restaur ant deveni foarte ve-selă. Uneori. cei care beau nu sî nt bine văzuţi la firmă. numai că acum are probleme cu greutatea şi berea îngraşă. Pentru cel mai nou membru al firmei Bendini. Abby se aplecă puţin în faţă şi întrebă în şoaptă: Şi cam cît ar fi rata? N-am idee. Aici totul are un caracter mai degrabă permanent. sau pe cale de a deveni. iar tonomatu l cînta numai piese de la începutul anilor şaizeci. Mitch bea? Puţin. în timpul facultăţii. ceva mai . pentru că n-ar putea s-o conce¬dieze dacă n -ar face faţă. dar le place să ţină lucrurile sub control. este o chestiune de loialitate. niciodată alcool. mi-a venit o idee grozavă! Cunosc o agenţie de vînzări imobiliare. Şi dacă. cîte o bere sau un pahar de vin. De ce nu angajează şi femei? Au încercat odată. Nu mă dau în vînt după băutură. n-ai grijă! Cam o mie pe lună. Îi vor "tineri şi flămînzi". ca să spun aşa. Auzi.

Lamar se retrase. în timpul prog ramului de lucru. angajaţii obişnuiţi au primit o primă de nouă mii de dolari. nici un membru al firmei noastre nu a căzut la examenul de bar ou şi nu ne facem griji nici în privinţa ta. Aşadar. Şi ăsta este un contract cu bătaie unică. Dacă este ne¬cesar. După trei ani. Se afla la eta¬jul al patrulea. aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra particularităţilor oferte i noastre. doar pentru prima ca să. Ţie nu-ţi rămîne decît să te muţi. Mi se pare corect. McKnight se interesă cum de-cursese vizita. domnule McKnight! Ştii. optzeci de mii la început. iar Mitch mărturisi că era sincer impresionat. Alte întrebări despre salariu? Ce se întîmplă după al doilea an? Salariul de bază creşte cam cu zece la sută pe an.mult sau mai puţin. biroul lui Royce McKnight era "un birou al puterii". asta pentru ca¬zul că te hotărăşti să vinzi ca sa după cîţiva ani. optzeci şi cinci de mii după şase luni. mai primeşti încă cinci mii. pentru noi. este foarte important să cumperi o casă. fără să intrăm însă în conflict cu Serviciul de Venit uri Interne. iar McKnight îl invită pe Mitch la o mică masă de conferinţe. evident. Bine. Or. Şi asta pentru c ă noi reprezentăm nişte bănci care ne ajută şi ele pe noi. Nu e vorba despre o primă. Povestea asta a început acum vreo zece ani şi s-a do¬vedit o adevărată tentaţi e. firma semnează ca girant. Examenul e cîndva. din cele mici. În clipa în care ai găsit o casă. E vorba de un contract cu bătaie unică. Cursu¬rile au loc. Mitch. după cum ştii. poţi să cumperi maşina de la compania de închirieri la preţul pieţii. firmele de avocatură nu împart beneficiile cu angajaţii lor. c u privelişte minunată. Te informez însă că nici măririle de salariu. în luna decembrie a fiecărui an. Ce faci după aceea e treaba ta. plăcuţele m ineralogice. în mare măsură. Oh. după cum probabil ştii. bineînţeles. Anul trecut. Uite ce e. Cu salariul de care a m vorbit. Noi avem propriile noastre cursuri de barou şi te vor ajuta şi unii dintre asociaţi. cred. pe o perioadă de treizeci de ani şi cu rată fixă netransmisibilă. asigurarea. Abby o privi pe Kay şi înghiţi în sec: cele mai mici apar¬tamente din Manhattan se închiriau pentru o sumă dublă. Noi plătim tot: înmatricularea. Şi ce se întîmplă cu BMW-ul? McKnight rîse. Rata curentă pe piaţă este de aproximativ zece. Aşa că firma îţi asi¬gură un credit ipotecar cu dobîndă redusă. că. este foarte generos din partea firmei. prin august. Ai înţeles. Vă rog! Salariul de bază este de optzeci de mii în primul an. hai să telefonăm! După cum era de aşteptat. nu vei avea nici o pro¬blemă să obţii creditul în condiţiile respectiv e. noi nu procedăm a stfel. lîngă o canapea. Rugă apoi o secretară să le pregătească niş te cafea. ser¬viciul nostru imobiliar se ocupă de to ate detaliile. totul de-pinde de realizări. ci despre o mărire de salariu. pînă în momentul în care de vii asociat. Cînd treci examenul de b arou. la care se adaugă. Îţi alegi un BMW. E foarte simplu. ceva mai departe de cel a l lui Nathan Locke. nici primele nu sînt garantate. cea mai mare parte a firmelor te pun l a treabă şi aşteaptă să studiezi în timpul tău liber. o primă din beneficiile şi realizările din anul res¬pectiv. pentru noi este foarte important şi nici nu pier¬dem bani în afacerea as ta. . Ast a îţi oferă un plus de stabilitate şi de prestigiu! Aceste aspecte ne preocupă î n special în ceea ce-i priveşte pe membrii obişnuiţi ai firmei. La sfîrşitul primului an nouăzeci de m ii. Noi îl închiri em pe trei ani şi-ţi dăm ţie cheile. zece şi jumătate la sută. Ce fel de rată? Cît mai mică cu putinţă. Pînă acum. Noi îţi vom da probabil ceva între şapte şi opt la sută. aşa că vei petrece cea mai mare par te a verii pregătindu-te. întreţinerea. Ei bine.

Asigurăm asistenţa medicală şi stomatologică pentru întreaga familie: sarcină. Noi dorim pur şi simplu să ne asigurăm o pensie generoasă şi să facem din pensionarea timpurie o opţiune personală. Mai avem şi o schemă pentru pensie. Te înţeleg. Apartamen¬tele sînt gratuite. Firma plăteşte totul. o schemă cum n-ai să găseşti nicăieri altu ndeva. că î ncepi cu optzeci de mii şi că în primul an pui de-o parte opt mii. pierzi totul. Nu există vîrstă de pensie obligatorie la noi. Mitch. Mitch. controale obişnuite. noi muncim din greu şi ştim foarte bine ce înseamnă timpul l i¬ber. Foarte bine. Asociaţii noştri se pensionează la pa-truzeci şi cinci de ani tot la fel de bine ca la cincizeci. îţi dăm un cec de cinci mii de dolari. firma amortizează cheltuieli le. Nu există un cod al hainelor. dar oricum vei avea vacanţă în fiecare an. Angajaţii noştri trebuie să se îmbrace sobru şi ele gant. Alte întrebări mai ai. după şapte ani de purtat numai jeans şi tricouri inventarul garderobei tale trebuie că este foarte sărăcăcios . Ai dreptate. dar şi fără dobînda cuvenită sumei respectiv e. în carne şi oase. De ches tia asta se ocupă un profesionist din New York şi cine a ieşit la pensie anul tr e¬cut a cîştigat nouăsprezece la sută. Cu o con diţie: dacă te retragi mai devreme de douăzeci de ani. Mitch aprobă. de exemplu. cu oameni care au probleme reale! McKnight îl ascultă cu toată atenţia şi-i oferi un răspuns pregătit dinainte. cu excepţia banilor pe care i-ai depus singur. proteze. Firmele mari au reputaţia de a fi nişte adevărate închisori. aşa că unii lucrează şi la şaptezec i de ani.Este foarte tentant ceea ce spuneţi! Ştiu. în ziua aceea. este într-adevăr o problemă frecventă la firme . să ştii că de fapt este chiar generoasă! Arată-mi mie o altă companie sau firmă care să meargă cu doi la unu! Nu există. Aş vrea să lucrez c u clienţi adevăraţi. McKnight aruncă o privire în agendă. Noi venim cu încă şaisprezece mii. unde noii ang ajaţi sînt încarceraţi în biblioteci pentru cercetare. dar mi se pare o condiţie foarte dură. Îţi spun since r că am prefera să-i cheltuieşti ca să-ţi pui garderoba la punct. cu un pahar aburit de gheaţă în mînă. Mitch? Da. tu nu trebuie să plăteşti decît avionul. Aceste călătorii nu sînt considerate vacanţe. Să nu crezi că nu ne dăm seama că. îţi spun eu. dar nu vreau s ă fac cercetare şi să scriu informări pentru întreaga firmă. dar sînt sigur că m-ai înţeles. Tînărul aprobă din cap şi se visă întins pe o plajă însorită din Caraibe. Îi vei vedea pe-aici din cînd în cînd. Dacă te angajezi la noi. cu condiţia să in vesteşti cel puţin zece la sută din salariul de bază. aşa că te vom trimite a colo din cînd în cînd pentru cîteva zile evident. firma pune încă doi. La fiecare dolar investit de tine. Cîţi asociaţi pensionaţi aveţi? Cam douăzeci. Să zicem. era îmbrăcat cu unul din ele. Zîmbi. Ţi-a vorbit Lamar despre prima de instalare? Nu. Le place să vină să prînz ească cu noi. mai ales pentru Vail şi pentru Insulele Cayman. Lamar ţi-a vorbit despre concedii? Da. Fa¬cem multe afaceri în Insulele Cayman. E clar? Da. iar pentru noi. trăgînd cu ochiul la minusculele costume de baie string. "Spusese cinci mii de dolari? Pentru ţoale?" Mitch avea doar două costume şi. Investeşti timp d e douăzeci de ani şi la patruzeci şi cinci de ani te trezeşti milionar. Cîţiva şi-au păstrat chiar şi birourile. aşa că după primul an ai douăzeci şi patru de mii. Să ai grijă să faci rezervările din timp. exteriorul este deosebit de important. Ceea ce nu e rău deloc. dar fără să fie deosebit de impresionat: acestea erau lucruri bana le pe care le ofereau toate firmele. Face fiecare cum vrea. Nu. dar sună foarte interesant. Şi ţin să vă spun că nu v reau să aud de aşa ceva! Nu mă deranjează cîtuşi de puţin să-mi fac partea mea d e cercetare şi mai ştiu şi că eu voi fi cel care va trage la jug. încercînd să rămînă cît se poa te de serios. orice.

Mitch? Nimic. în curînd. cîteva î ncăperi goale. în care un paznic înarmat urmărea u n perete întreg de ecrane de televizor televiziunea cu circuit închis a firmei . Cînd termini cu povestea asta. Să nu uit: tot noi plătim şi cheltuielile tale de mutare la Memphis. În pri¬mele trei luni vei studia strict pentru examenu l de barou. metalic ă. S întem mîndri că rata de fluctuaţie la firma noastră este zero! Şi mai dorim şi c a toţi angajaţii noştri să aibă o carieră frumoasă. Res¬ tul etajului era blocat de un perete gros de beton care avea o uşă mică. Ce zici? Zece zile e mult? Dacă vă dau răspunsul peste zece zile e bine? E foarte bine. firma noastră va investi o grămadă de bani î n Mitchell Y. aşteptă puţin şi. Uşa dădea într-o încăpere minusculă. şeful serviciului de pază şi securitate. Deasu¬pra uşii. În centru. Nu zîmbea decît arareori. nişte depozite nefolosite. cu un cap perfect sferic. Bineînţeles. Nici o rază de soare nu putea pătrunde. i se permise să intre. gîtul i se revărsa în voie. O cr avată groasă din poliester spînzura într-un cuier. . ocupa cel mai spaţios dintre aceste mici birouri modeste.le mari . Vei fi repartizat pe lîngă un asociat. începi să practici efectiv avo¬catura . Lamar îl aştepta deja în holul din faţa biro ului lui McKnight. îşi sprijini coatele de masă şi se aplecă puţin înainte . Dacă vom fi nevoiţi să căutăm în altă parte. Mitch se scuză şi părăsi încăperea. uneori chi ar vei fi rugat să ajuţi şi pe altcineva să pregătească o informare sau un rapor t de cerce¬tare. care tocmai scutura într. De Vasher. alături de un sa¬cou foarte u zat. Să zicem deci la 30 martie. Aici. Aşa că. Căzură de acord să cineze împreună la ora şapte. Altceva. Dacă vei descoperi că nu-ţi place să te ocupi d e taxe. de fapt. dis-de-dimineaţă. Ferestrele acestor birouri erau vopsite în culori mate şi obturate de jaluzele. 3 În Bendini Building. A doua zi după plecarea lui McDeere. eşti de acord? Desigur. dar precis vă voi da răspunsul înainte de această dată. trebuie s-o luăm de la capăt cu interviurile şi atunci totul se v a prelungi prea mult. De Va¬sher era un bărb at scund şi foarte solid. nezugrăvite şi încuiate. În capătul vestic se afla sufrageria asociaţilor şi bucătăria. Dar. domnule. se găsea o cameră de luat vederi. Ţine minte că. dar avem novoie cît mai repede de un răspun s. dar nu la noi. se afla un adevărat labirint de birouri mi ci. după cum ţi-am mai spus. Uite. Mitch. McKnight închise agenda. Oliver Lambert stătea în faţa uşii metalice şi privea ţintă la camera de luat vederi. dacă nu te vei înţel ege cu asociatul pe lîngă care vei fi repartizat. nici o problemă. noi vrem ca tu să fii feri¬cit. Nu-mi mai vine în minte nimic. nu vrem să te presăm. iar noi dorim ca omul nostru să înceapă lucrul la întîi iu lie. iar clienţii lui vor fi şi clienţii tăi . nu-i nici o problemă. Străbătu ho¬ lul îngust cu paşi repezi şi intră în biroul lui De Vasher. alături de care se vedea un buton. N-o să coste mult doar o camionetă închiriată. din gulerul descheiat. Dincolo de acest antreu electronic. Pe un perete atîrna un certificat care atesta faptul că activase ca dete ctiv al Poliţiei din New Orleans timp de treizeci de ani. Apăsă de două ori p e buton. vei încerca să te profilezi pe asigurări sau în domeniu l bancar. Că maşa îi era şifonată şi.o scrumieră o ţigară Dutch Masters. găsim pe al¬tul care să te ia sub aripă. o seamă de personaje misterioase supravegheau activitatea celor de la celelalte etaje şi strîngeau informaţii. Royce McKnight mai pr ivi o dată în agendă. McDeere şi dorim ca el să fie o investiţie rentabilă! Mitch sorbi din cafea şi se gîndi ce-ar mai putea întreba. vei face studii şi cercetări pentru el şi pentru tine. Încăperea era complet lipsită de orice element dec orativ. în cele din urmă. la etajul al cincilea nu existau birouri pentru avocaţi.

Vineri seara. Da. Ce crezi. nu-i nevoie să-ţi mai spun. Au vorbit între ei să mai vină şi peste vreo lună să mai va dă şi alte case. Au v izitat-o împreună cu o oare¬care Betsy Bell. Cît de veche e casa? Zece sau cincisprezece ani. Îi place oraşul a plimbat-o nevasta lui Quin. Mi se pare chiar că au şi a les una. Oferta este mult mai bună decît celelalte oferte pe care le-a primit. Nu le venea să creadă. nu cred să fi bănu it ceva. Eşti sigur că pe asta o vor? Pînă una alta. Ceva suspiciuni? Nu chiar. E a a zis că vrea o casă cu alee pentru maşini. agentă imobiliară. dar o să accepte şi mai puţin. Tot timpul s-au uitat la case. Quin i-a spus să nu se apropie de biroul lui Locke. E o casă nelocuită. Nu. iar el i-a spus nevesti-sii că acolo nu intră decît o mînă de asociaţi şi cîteva secretare alese pe sprînceană. în maşină şi în telefon erau alte microfoane . îţi spun că au căzut pe spate. i-a plăcut oraşul şi. tot tacîmul. E spaţioasă. neveste care lu¬crează şi aşa mai departe. Totul a mers ca de o -bicei. Unde au fost oamenii tăi? La Peabody. El a remarcat că n-avem negri şi nici fe¬mei pe-aici. el i-a po¬vestit ei despre firmă. Ceva probleme în legătură cu firma? Nimic serios. la numărul 1231. cam o mie de metri pătraţi. Păi. BMW. Adică? Adică probleme personale copii. Puştii ăştia n-au o leţcaie! Aşa e. împrumut. Joi seara s-au instalat destul de tîrziu şi s-au cul¬cat repede.'Neaţa. O llie. E o chestie gen colonial. I-a povestit despre sufrageria cea elegantă şi despre prînzul pe care l-a luat acolo cu asociaţii. În camera lui erau montate microfoane. El i-a ră spuns că o să-şi vadă visul cu ochii. Ce-au spus despre salariu? Au căzut pe spate. cred că o să semneze. Da' ea a zis că firma se bagă în lucruri care n-o privesc. Ne ocupăm noi de asta. printre altele. este într-o zonă frumoasă. Viner i după-amiază s-au uitat la case şi a văzut vreo două care i-au plăcut. El a fost foarte impresionat de maşină. nu ştiu. Sîm . I-a spus că eşti un tip foarte drăguţ şi m-am gîndit că s-ar putea să-ţi facă plăcere chestia asta. Quin i-a atras atenţia că Locke este un tip ex¬centric şi foarte ursuz. Peste tot au fost microfoane. Salariu . în camerele din stînga şi din dreapta ce¬lei ocupate de puşti. Şi e destul de arătoasă pentru unul din băieţii tăi. De Vasher era singura persoană din Bendini Building care i se adresa lui Oliver Lambert în acest mod. Vrea să scape de casă. Evident. prob abil. E cea mai mare ofertă pe care a primit-o pînă acum. I-a povestit în amănunt despre ofertă şi au căzut amîndoi î n extaz. dar cred că e vorba mai mult despre o simplă observaţie. Ai adresa? Fireşte. nu? Da. da. da' avocaţii sînt cel puţin la fel de bine pregătiţi şi mult mai simp atici şi mai amabili. P ărea puţin iritată. Ollie! Sîmbătă dimineaţă au chemat maşina şi s-au plimbat prin oraş. Şoferul nostru a evitat să-i ducă prin c artierele rău famate. pensie. undeva prin East Meadowbrook. Asta cere o sută patruzeci de mii. Dar nevastă-sa? Şi ea a avut o zi plină. E pr ocedura obişnuită. Ollie! Bănuiesc că vrei să vorbim despre McDeere. Detalii. cu copaci şi cu grădină. OK. va semna contractul. Au vorbit destul de puţin. Da. a fost făcut KO de firmă. Ollie. dar s-ar p ărea că nu l-a deranjat chestia asta. primă. băiatul e al nostru? Pun pariu că da! O dată a zis chiar că firma nu are prestigiu ca alea de pe Wa ll Street. Dar cred că ai să vrei să-i aduci aici imediat ce acceptă. puştiul s-a distrat. Mai departe. Da. despre birouri şi despre oamenii de aici.

probabil pentru binele nostru! Ca să facă lucruril e să pară cu adevărat legale şi co¬recte. FBI-ul a obţinut un mandat şi a percheziţionat casa lui Kozi nski. după ce-am fost însurat de trei ori? Ei. amîndouă mamei ei. N-a zis nimic în genul "stăm cîţiva ani şi pe urmă ne mutăm". dar destul de competent. mult mai gros. Păi. aşa că e bine. Puştii par foarte apropiaţi unul de celălalt: şoferul zicea că s-au ţinut de mînă tot timpul. ce făceau? De văzut n-am văzut. Şi e al dracu' de ambiţios. mai lasă-mă cîteva zile! De Vasher închise dosarul McDeere şi deschise alt dosar. ba o să mai şi încalce une le re¬guli.. Ea vrea să mai lucreze o vreme şi după aia să facă un copil. E lefter şi vrea pa¬rale. Au găsit instalaţiile noastre şi i-au spus că are microfoane în casă. de parc-ar fi fost în luna de miere. Vrea să ajungă asociat. Nu-i a bună. Nimic special. e o căsnicie solidă. ni mic ciudat. prea zelos. habar n-au cine le-a pus acolo. Da' eu zic că nu-i nici o problemă. Cred că e bine mobilat la cap. Nimic despre Ray? Continuăm cercetările. Tînăr. Să ştii că m-am gîndit la tine şi la cît de mult îţi plac filmele şi mi-am zis că ar trebui să instalăm şi nişte camere de luat vederi pentru bătrîn ul Ollie! Termină. aşa cred. mai are mult pînă să ajungă la nive¬lul oamenilor noştri. dar după zgo¬mote. În trei zile nu şi -au spus nici măcar un "du-te mai încolo!". da. zise el. Ce impresie ţi-a făcut ţie tipul ăsta? E băiat bun. Lambert zîmbi. spune-mi mai bine ce-au discutat despre co¬pii. aşa că am auzit nişte fr în-turi de discuţie şi am priceput că vorbeau despre instalaţiile noastre. foarte bun şi la locul lui. nu? Da' parcă pot eu să judec chestiile astea. bineînţeles. Oricum.. I-au zis şi că. Este exact ceea ce doream să aud. Sînt sigur că Hodge şi Kozinski lucrează acum mînă-n mînă. nici un cuvînt. Şi. totul părea normal. că n-aveam cum. C red că a recepţionat mesajul.bătă dimi¬neaţă i-a spus lui că ar trebui să fie complet sărită să accepte ca ni şte avocaţi oarecare să-i dicteze cînd să lucreze şi cînd să aibă copii. Săptămîna trecută. Au făcut dragoste? În fiecare noapte. . lasă. dar s-au distrat de mi¬nune. că doar ne respectă. Acu' sînt convinşi că peste tot sînt instalate micro¬foane şi ne bănuiesc pe noi. aşa că sînt foarte atenţi unde stau de vorbă. După tine. Ce mai e nou? întrebă el uşor. Şi Kozinski i-a povesti t totul lui Hodge vinerea trecută. peste vreo doi ani. strivi ţigara în scrumieră şi zîmbi mai mult pentru sine. El răspunde de chestia asta. De ce oare s-au deranjat cei de la FBI să obţină man¬dat de percheziţie? Bună întrebare. De Vasher! Las' că poate data viitoare. De Vasher aruncă o privire într-un carneţel de înse mnări. dacă o să fie nevoie. Ce-au spus despre cina de la mine de-acasă? Erau foarte nervoşi la început. îşi dă el seama de caracterul definit al slujbei acesteia? După mine. Lambert îşi masă tîmplele şi privi ţintă po¬deaua. Uneori o să rişte. aşa cum vor toţi. fără experienţă. Au dat două telefoane. Aveam un microfon pe-aproape. nu? Ce agent a fost? Tarrance. în Kentucky. Casa ta i-a făcut praf şi soţia ta le-a plăcut foarte mult. Tăcură amîndoi cîteva clipe. Ollie. Una pesta alta. Ollie. Cred că are el moti¬vele lui şi mai cred că n-o să se lase pînă nu ajunge în vîrf. E bun? E OK. Familia lui? Nimic. S-au ascuns în biblioteca de la etajul cinci şi au vorbit despre asta. Ollie! Păi.

În urmă cu o săptămînă. Ollie. asta ţi-o spun eu. Abby stătea alături de el. fă aşa cum spui. pe c are o cărau din motive sentimentale. cu nevastă. De Vasher? Nu pu¬tem să eliminăm un copoi. de fapt. un bufet de bucătărie. L-au zgîl ţîit sănătos şi omul era cît pe-aci să cadă la învoială. pentru că Kozinski nu s-a de¬cis încă să coopereze. Doar asta mi-e meseria. Lambert ţîşni de pe scaun şi se îndreptă spre uşă. Se întoarse înainte de a ieşi şi-i spuse peste umăr lui De Vasher: Mai supraveghează-l pe McDeere încă o lună! OK. Care dintre ei? Lazarov. cei de la New York încep să bănuiască ceva. Şi Mitch porni spre pămîntul făgăduinţei. N-o să facă nici o mişcare fără Kozinski. Ollie. Bine. bani cu care închinară un camion ce urm a să fie restituit la Memphis. Ollie. ţinîndu-l în braţe pe Hearsay. Cred că mă voi duce la New York exact pentru a-i spune lui Lazarov că e complet nebun. pe băiatul ăsta. Ce ştie soţia lui despre toate astea? Cred că nu ştie nimic. Tipul era speriat rău. am ajuns chiar pînă aici? Dă-o dracu' de tr eabă. ai cumva im¬presia că toate astea îmi fac plăcere? La dracu'. fii calm! 4 Mazda fu vîndută cu două sute de dolari. dar nu au obţinut mare lucru. fie le aruncară. Hodge nu a vorbit încă cu cei de la FBI. mai exact camioneta . un . Şi cu Hodge ce este? Din cîte ştiu eu. Şi ei vor să te duci la New York poimîine pentru o informare completă. Şi planuri de perspectivă. dacă e nevoie. Cît de mult a dat în vileag din ceea ce ştie? Sper că nu prea mult. Ollie. am prins o conversaţie a lui Kozinski şi nu a spus prea multe. înainte să fie prea tîrziu! Fii atent. Ştie doar că în ultima vreme se comportă cam bizar şi i -a spus-o. la fel ca şi pe ceilalţi! Păi atunci trage-le o săpuneală zdravănă şi cheamă-i la ascultare. Ollie. Ăilalţi încă bîjbîie.Cît de des a vorbit cu Kozinski? Habar n-am! Ei ştiu însă că îi ascultăm. Încărcară camionul. omul nu e un bandit ordinar care ne stă în cale! Din contră. Ce dracu' vor? Răspunsuri. copii şi tot tacîmul! Compasiunea ta mă copleşeşte. Ba cred că eu i-o voi spune. dar bănu iesc că. s-au întîlnit de mai multe ori. Biata ve¬chitură n-avea să reziste prea mul t timp în noua locuinţă! Restul de troace. dar pe urmă s-a răzgînd it. iar el a zis că e stresat de chestiile de la serviciu. nici o grijă! Ai să vezi c-o să semneze. Ăila lţi l-au calmat. şi ei şi noi. la volanul camion etei. A lui Tarrance? Ai înnebunit. Da' nu cred că trebuie să-i spunem asta. El stă mult de vorb ă cu Kozinski şi Hodge zice mereu că FBI-ul îi inspiră o teamă groaznică şi că F BI-ul nu joacă cinstit. un televizor color şi o canapea. un pat. Auzi. cîinele lor. aşa că toţi sînt cît se poate de prud enţi. P un o groază de întrebări. că trişează şi că tipii de la FBI sînt nişte tipi murdar i. Aminteşte-ţi că ei au fost cei care l-au contactat. nu-ţi dai seama că vin pe urmă cu trupele peste noi?! Lazarov este un idiot. doar l-am crescut. Şi dacă Kozinski e eliminat? Atunci Hodge va fi ca nou! Da' ce. ca să zic aşa. Pentru ce perspectivă? Pentru eliminarea lui Kozinski. ştii bine că e un idiot. Şi tu ce le-ai spus? Tot. a lui Hodge şi a lui Tarrance. Ceea ce mă neli¬nişteşte este că a păstrat legătura cu ei. trecînd prin Boston. e un t înăr foarte sim¬patic. Eu ştiu că s-au întîlnit luna trecută de patru ori. fie le dădură cadou. cu u n frigider.

căzură de acord. Mitch se uită din nou la ceas şi mormăi ceva despre l ipsa de politeţe a unora. în timp ce Abby se uita la casă. fără nici un cuvînt. Pe la ora trei. se mulţumi să aleagă un itinerar prin cele două Caroline şi prin Georgia . dar. O îmbrăţişa pe Abby ş i se aşeză lîngă ea pe canapea. McDeere. Directorul magazinului îi in¬formă cu multă politeţe că domnul Oliver Lam bert făcuse toate cele necesare pentru deschiderea unui cont pe numele Mitchell Y. Lacrimile înce pură să-i curgă în voie şi ea îşi acoperi gura cu batista. cu noua maşină. Porniră spre locuinţa familiei Quin. Găsiră cheile în magazie. prin urmare. Ştia doar că se afla într-un cartier numit Chickasaw Gardens. un BMW negru stătea sub copertina unui garaj improvizat. Şi cumpărară o c asă întreagă. undeva. Ochii îi erau umflaţi şi împăienjeniţi de lacrimi. Avea un aer impozant. primiră vizita unei specia¬liste în design. La sfîrşit. Mergeau cu geamurile deschise. Pe peluză. se apucară să descarce rep ede camioneta. mormăi Mitch. Apoi. iată că sosise! Era chiar e l. încercînd să zîmbească. avînd grijă să nu se aventureze la mai puţin de două sute de mile de graniţa c u Kentucky. Timp de trei zile merseră numai pe drumuri late¬rale. McDeere şi că. se prinse în acest joc. ce s-a întîmplat? Ea clătină din cap. Ea venise cu most re de covoare. aşa cum se înţeleseseră. Kay răsări de undeva. Apoi. G ardul viu fusese şi el curăţat şi tuns.maidanez prăpădit. Îi conduse în camera de zi şi îi lăsă acolo. cu case uriaşe. mobilă nouă. Iar Abby nu mai pomeni nimic. al cărui membru devenise cu cîteva ore în urmă. În după-amiaza aceleiaşi zile. mai înainte ca vecinii să le poată zări vechiturile. lui Abby i se păr u ridicol să apeleze la un designer. "Splendid". de vreo două ori se opuse categoric la achiziţiile lui Abby care i se părură mult prea scumpe. încetul cu încetul. să intre vîntul. BMW. cu dîre de rimel alunecînd spre obraji. Da. 25 iunie. în acea zi. Aşa cum li se promisese. muşcînd batista şi plîngînd din ce în ce mai tar e. ceva mai vechi. Mitch se lăsă în genunchi în faţa ei. Abby fusese în casa lor în timpul primei lor vizite la Memphis. Sosiră la Memphis într-o dimineaţă de joi. Admirară mo¬bila din încăpere şi începură să aştepte. verde şi părea foarte bine îngrijit. nici o voce. Kay. ba. fuseseră invitaţi la cină în seara de j oi. La un moment dat. dormind în mo teluri ieftine şi vorbind întruna despre casă. Îi făcu cu mîna poştaşului care tropăia pe trotuar. de perdele şi de tapet. înconjurate de grădini minunate. La început. sub o găleată. Casa era întunecată şi tăcută nici un copil. Peste tot sclipeau în soare flori de găl benele. Mitch se plictisi imediat. Le zîmbi băieţilor care îşi opre au bicicletele şi fluierau la vede¬rea BMW-ului. puteau să cumpere practic orice. Servitoarea îi salută politicos. gazonul era des. Din cînd în cînd. pline de copaci mari şi c u peluze admirabil îngrijite. pentru a decide şi aranjarea biroului lu i. de fa pt. la ora şase. Mitchell Y. Camioneta gonea cu cel mult şaptezeci şi cinci de kilometri la oră. cîntînd în cor după ra¬dioul de la bord. dar nu-şi mai aminte a cum ajunsese aco-lo. Găsiră adresa şi Mitch parcă maşina în spatele unu i Mercedes nou şi al al¬tuia. îl anunţă pe M itch că se vor reve¬dea luni dimineaţă. de parcă ar f i fost acolo de cînd lumea. dar fără să zîmbească. După o primă recunoaştere prin împrejurimi. mai ales cînd se gîndi la garsoniera lor di n Cambridge. nimeni. orientîndu-se după o hartă a oraşului. Iar specia-lista în design îi făc u o mulţime de complimente pentru gustul ei deosebit. aşteptară nerăbdători. dar. Pentru Dumnezeu. Mitch se încrunta. avea douăzeci şi cinci de ani şi absolvise dreptul cu şa pte zile în urmă. din hol. dar Mitch. Abby îi strînse cu putere unul . muşcînd batista şi hohotind. Schimbară cîteva cu¬vinte în şoaptă. de vopsele. O lu ă agale pe străzile liniştite şi umbrite de copaci ale acestui cartier distins. aceea şi persoană care urma să amenajeze bi¬roul lui Mitch la firmă. hoinări nd şi admirînd peisajele. în Pennsylvan ia. Abby fu cea care hotărî totul. ud leoarcă de sudoare. copii şi bunăst are. aşa că le părăsi şi se duse să mai facă o tură cu maşina cea nouă. Abby şi decoratoarea se duseră la un ma¬gazin de mobilă de prima mînă. se gră biră să înapoieze camioneta celei mai apropiate agenţii de închi¬riere. Abby spuse ceva despre o scurtă vizită în Kentucky. Ei bine. Mitch rămase cu ochii la maşină.

să se asigure că vecinii nu puteau vedea ce se întîmplă. Marty Kozinski a fost unul dintre cei mai buni prie¬teni ai mei. . Lamar păru să-i înţeleagă cuvintele şi îl privi stins. Jetul de apă trecu peste el. Lamar. Stătea nemişcat. pe un iaht care a ex¬plodat sau cam aşa ceva şi noi credem că s -au înecat. de departe. mi-am pierdut ori ce poftă de mîncare acum cîteva minute. Îi făcu semn să ia loc pe un scaun ud. Mitch se aşeză pe măsuţa de lîngă canapea.. Mitch trase scaunul mai la o parte şi se aşeză chiar în clipa în care un nou şuvoi de apă se prăvăli pes te Lamar. Kay îşi şterse ochii şi respiră adînc. lîngă şe zlong. fără să dea atenţie duşului pe care tocmai îl primise. Lîngă un răzor de flori. ştiu. Pe Joe Hodge însă. Lamar stătea într-un şezlong alb de metal. În interiorul acestui cerc se aflau măs uţa. dădu din cap şi încer că să zîmbească. Era din Chica go. umbrela. Părea că pierduse or ice contact cu realitatea. nişte laţe negre îi atîrnau pe ochi. învîrtindu-se în cerc. Acesta. dar nu e nimic de spus. neştiind ce-ar fi fost nim erit să spună într-o asemenea ocazie. Mitch zîmbea stînjenit. sub o umbrelă de soar e. Nu avea nici ciorapi. Lamar abia a ajuns acasă . în aprilie.din genunchi. Erau amîndoi pe insula Grand Cayman. dar nu şi pe Hodge. Mitch nu şi-l putea aminti. S-a angajat la firmă cu trei ani înaintea mea şi era următorul candidat la a sociere. chiar pe marginea piscinei. se hotărî el în cele din urmă. Eram pri eteni foarte apropiaţi. răspunse ea printre suspine. Asta e ultimul lucru la care trebuie să te gîndeşti! Oricum. Statură o vreme nemişcaţi. şezlongul şi Lamar Quin. îmi pare nespus de rău. Lamar îl observă. nici pantofi. Lamar îl privi din nou. Ţi-i aminteşti? întrebă Lamar. Îmi pare rău că s-a întîmplat tocmai astăzi şi uite nici n-am mai avut chef să ne ocupăm de cină. cel mai bun nego¬ciator al firmei şi ştia să -şi păstreze sîngele rece în orice si¬tuaţie. Şi unde e acum? Lîngă piscină. Părul lui era complet ud. Mitch privi cu atenţie spre fundul grădinii. Se întîmplase ceva cu Lamar sau cu unul dint re copii? S-a întîmplat o tragedie. nu puteau. ştergîndu-şi buzele de apă. O priveau cu teamă. înalt de doi metri şi jumătate des-curaja orice intenţie indiscretă. o stropitoare automată ş uiera şi stropea. Da. Era. Ea se opri din plîns. Aş vrea să-ţi spun ceva care să te mîngîie. Era un avocat grozav. ca o s tană de piatră. îşi înt oarse din nou privirea spre un punct fix. Despre cine e vorba? întrebă Mitch. Doi angajaţi ai firmei: Marty Kozinski şi Joe Hodge. Şi mie. Nu. mi-l amintesc pe Kozinski. Te aşteaptă. la o partidă de înot subacvatic. Ce s-a întîmplat? o întrebă el pe Kay. Cămaşa albastră de bumbac şi pantalonii din stofă de lînă musteau de apă. fără să se clintească sub şuvoaiele de apă. Lamar scutura din ca p şi încerca să mormăie ceva. părînd că a scultă uruitul infernal al stropi¬toarei. Da. lîngă o măsuţă. Era următorul pe lista de aşteptare pentru a deveni asociat. care era ud loarcă.. Toată lumea îl admira. Toţi îl căutau cînd aveau nevoie de un sfat. Nu se ştie foarte sigur. Lamar spunea că nu sînt prea multe amănunte. Un gard din lemn de chiparos. Pe ciment. Iar ochii îi erau roşii şi îndure¬raţi. aştept îndu-se la tot ce putea fi mai rău. Luase prînzul împreună cu el şi cu Lamar într-un restaurant de pe Front Street. Apa îi picura de pe n as. dar nu părea prea entuziasmat de această perspectivă. Au murit astăzi. îşi şterse faţa şi îl privi pe Mitch. zăcea o sticlă de whisky nedesfăcută. Acum cîteva ore s-au ad unat cu toţii la firmă şi atunci li s-a anunţat vestea. Din cînd în cînd. Mitch înconjură piscina şi se opri la marginea unei zone uscate. în timp ce Mitch o mîngîia pe celălalt. Îl cunoscuse pe Marty Kozinski cu oca zia celei de-a doua vizite făcute la Memphis. din urechi şi din păr. Privirea îi era mereu fixă. Privea fix către gardul grădinii.

Se opri lîngă Mitch şi privirea lui golită parcă de e xpre¬sie se agăţă de vîrfurile copacilor din grădina vecinilor. Lamar se opri din plîns. Trei copii şi gemenele sînt doar cu o lună mai mari decît băiatul meu şi s-a u jucat tot timpul împreună. Cum e BMW-ul? Fantastic. Lamar. Mitch zîmbi. sînte m bucuroşi cu toţii. Peste o oră şi ju mătate se întuneca. ca şi tine. Joe era blond şi înalt şi nu vorbea prea mult. Ploaia arti¬ficială cădea cu interm itenţe. McDeere. Lamar îşi dădu părul pe spate folosindu-şi degetele drept pieptene. Nu-mi pot aminti figura lui Hodge. Mitchell Y. a murit şi el şi acum înc earcă să le aducă trupurile acasă. Parc-aş fi pa ralizat. bine. Sînt foarte bucuros că eşti aici. automobile pline ochi cu a dolescenţi se îngrămădeau în faţa cîrciumilor fast-food. Mitch ar fi vrut să nu fie acolo unde era. în timp ce Abby sco rmonea într-o cutie cu casete vechi. Soţiile lor unde erau? Acasă. Şi el făcuse Harvard-ul. Kay răsuci robinetul şi stro¬pitoarea fu. băiat să rac şi fără fa¬milie. e l nici nu-i cunoştea pe oamenii aceia. urmînd şuvoiul de maşini care se îndreptau spre centrul oraşului. atît de s pecifică oraşului Memphis caldă. Mitch şi Abby părăsiră Chickasaw Gardens şi o luară spre vest. Îşi lu ă inima în dinţi de două ori să întrebe dacă putea să oprească stropitoarea şi t ot de atîtea ori renunţă: dacă Lamar putea să suporte. Se ţineau de mînă. Mai bine m-ar bate cineva decît să mă duc acolo. încercînd să uite de Lamar. în lumina din ce în ce mai stinsă a amurgului. Casetofonul stereo funcţiona perfect. Kay şi Abby traversară curtea interioară şi coborîră treptele sp re piscină. Apa îi şiroia din poalele cămăşii şi di n manşetele pantaloni¬lor. Mitch iscodi cu privirea peluza întinsă. o casă nouă.. Ce se ştie despre accident? întrebă el într-un tîrziu. nu-mi vine să cred. Cînd vorbea. o diplomă nouă de la Harvard. În acel moment. îşi muşcă buzele si începu să plîngă. în căutarea robinetului. ge¬nul de tip cu care fac i cunoştinţă şi-l uiţi repede. toţi sîntem foarte apropiaţi şi simt acest lucru mai ales acum. După cîteva minute. Se uită la ceas. Tare rău. Erau prieteni foarte buni. Îţi mulţumesc că mi-ai adus-o! Şi cînd aţi sosit? Azi-dimineaţă şi am şi băgat deja trei sute de mile în ea. vîscoasă . Mă cutremur la gîndul că va trebui să dau ochii cu soţia şi cu puştii l ui Marty. în fine. dar. Mitch lăsă în jos geamurile şi capota maşinii. umedă. Ştii. Ea şi cu Abby mi-au cheltuit tot salariul de anul viitor. Casa e drăguţă. Ştii.. Nu ne-au spus mare lucru.. atunci pu¬tea şi el. de fapt. Închise ochii. încă nu-mi vine să cred că-i adevărat. Ascultă. slavă Domnului! Ei erau într-o călătorie de afaceri. să bîrfească şi să alerge după fete. tinerii se dădeau în vî nt să bea o bere. A apărut femeia cu design-ul? Da. Micul automobil strălucitor îşi croia drum spre fluviu . Făceau înot subacvatic şi în timpul ăsta s-a produs o explozie pe iaht şi comandantul vasului. de Kozinski şi de Hodge. Şi-apoi el. o maşină grozavă. n-ai de ce să te scuzi. Las' că e bine. numai că îmi pare rău că tocmai acum. Încercă să nu-şi privească prietenul. Cîţi ani avea? Amîndoi aveau doar treizeci şi patru de ani. Lamar. redusă la tăcere. Mitch. Ştii. apa îi pi¬cura din nas. O minte ascuţită ca un brici şi un . În atmosfera de vară. cine ştie. fără să scoa tă un cuvînt.Îşi şterse faţa şi privi fix în pămînt. Joe era imediat următorul după Ma rty care ar fi trebuit să de¬vină asociat. avea o sumedenie de motive să fie fericit: o soţie frumoas ă. Poat e că apa asta ajuta şi ea la ceva. cred că o săţi placă aici. un indigen.. Găsi una cu Bruce Springsteen. La urma urmei de ce ar fi fost trist? D oar nu erau prietenii lui! îi părea sincer rău de familiile lor. Îmi pare tare rău. se ridică şi se îndreptă spre zona uscată a peluzei.

Ce-ai zice de Rendez-vous din Memphis? Ăia parcă nu pretindeau ţinută de seară . bărbaţii înţepen iră cu dumicatul în gură în timp ce Abby McDeere aluneca pe lîngă ei. În lumina slabă. joia părea a fi o zi mai calmă. producînd un freamăt în stomac. Abby sorb i o înghiţitură. Abby purta o fustă scurt ă albă şi un tricou alb. Se întoarse spre intrare şi strigă: Dă-mi două complete. dacă eşti aşa frumoasă. La început am crezut că e beat. Păru l negru şi drept îi cădea pe umeri ca o cascadă ordonată. ba chiar î i zîmbi seducător. Abby şi Mitch fură pilotaţi prin restaurantul zgomoto s. Meniul era tipărit pe nişte cartonaşe aşezate pe mese. aşezîndu-se la volan. cumpără şi şase cutii cu bere. o brînză şi o bere! După plecarea lui. o bere şi un platou cu brînzeturi. ochii ei căprui şi luminoşi străluceau. M-am simţit ca un idiot cînd stăteam acolo aşa şi mă uitam la el cum îl făcea leoarcă stropitoarea aia. Chelnerul nu notă nimic. într-o clădire veche. Mergînd să p lătească. Cu asemenea picioare. dar cei doi McDeere găsiră o masă. Ceea ce era. Mitch propuse zîmbind să meargă să cineze undeva. Restauran¬tul Rendez-vous se afla la subsol. Şi pentru asta nu trebuia decît să mun¬cească nouăzeci de ore pe să ptămînă. Optzeci de mii pe an deocamdată şi peste doi ani o sumă fru¬muşică de şase cifre. Crezi că Lamar e bine? întrebă ea. antricoate şi iar antri-coate. care se afla la două cvar¬tale distanţă. putem pretinde să fim primiţi la oricare resta urant din New York. Mitch sorbi dintr-u na şi. fără să spună un cuvînt. ob¬servă ea. nu care cumva să se mai repete! El îi prinse din nou genunchiul şi îl mîngîie lacom. Mitch avea nişte pantaloni scurţi. Grozavă idee! Lăsară maşina la o parcare din centrul oraşului şi se îndreptară pe jos către re staurant. un fleac. Abby îl plesni peste mînă. se înfipse în faţa lor: OK. Nu ştiu. la Boston. Abby deschise două. Mitch se aplecă şi o mîngîie pe picior. Mirosul de grătar îmbibase at mosfera şi atîrna greu deasupra pavajului. domnu'? întrebă el. spuse el. Aleea era plină de fum care năvălea prin orificiile de aerisire ale cuptoarelor în car e se frigeau cele mai bune antricoate de porc din cel mai bun restaurant din ace st oraş. reintrară pe şosea. Opri la o staţie de benzină cu autoservire şi-şi umplu re¬zervorul. Ea îi dădu voie. din cărămidă roşie. în gură şi în ochi. cu gulerul răsfrînt. zîmbetul i se topi de pe faţă.trup solid. renumit pentru preparatele la grătar. un pulover negru. Mitch îi privi în treacăt picioarele lungi şi bronzate. care nu lua în greutate şi nici nu avea nevoie de prea multe ore de somn. sub nivelul aleii. dar se dovedi total inuti l: antricoate. Două ore!? Ce neglijent pot să fiu! Fii atent. Brusc. zise el. reuşise să oprească circula ţia stînd pur şi simplu la marginea trotuaru¬lui. Mitch era obişnuit. Ce să fac. Cînd ţi-am spus chestia asta ultim a dată? Cam acu' două ore. foarte asemănător unei peşteri. comandă Mi tch. Chelnerul le aduse berea şi umplu două halbe. dacă nu ar fi adăpostit la subsol un chiriaş atît de fai¬mos. Era pretutindeni însoţită de f luierăturile bărbaţilor. era foarte mîndru de frumu seţea ei. care ar fi fost de mult de¬molată. precum un ma¬nechin la o prezentare de modă. . Da' nu prea sîntem îmbrăcaţi pentru aşa ceva. Restaurantul era întotdeauna aglomerat. Un negru furios. de¬colorat şi espadrile de pînză. şi fură invitaţi la o măsuţă acope¬rită cu o faţă de masă în carouri. de fapt. Toate capetele se întoar¬seră după ei. cu un şorţ roşu. pe sub masă. De două ori specialitatea casei. de fapt. Aroma de carne friptă şi condimen¬tat ă se insinua în nări. Odată.

Păi dacă abia ne-am mutat în dimineaţa asta! Da. Promit. îşi informă şeful că Mitchell Y . ai dreptate. în ceea ce ar fi trebuit să fie prima lui zi de muncă. dacă reuşesc s ă-i aducă înapoi la timp. îl informă că se numeşte Louise. Mitch studie cu atenţie încăperea. stropite din belşug cu un sos necunoscut. A ntricoatele abureau. dar acum ce mai aşteptăm? Ascultă Mitch. încît Mitch. Mitch conduse maşina cu prudenţă prin oraş. Am avut numai experienţ e neplăcute cu înmormîntările. Mitch se prezentă la biroul lui Royce McKnight la ora opt şi tr eizeci fix.Bietul de el! Kay a spus că înmormîntarea va fi pro¬babil luni. 5 Foarte punctual. înc ercînd să-i scoată osul şi se stropi cu sos pe sprîncene. Terminară berea. Mica anticameră era pustie. Parcă am hotărît să mai aşteptăm cîţiva ani! Păi asta şi facem. în cameră intră o se¬cretară în vîrstă. Patru zile mai tîrziu. te porţi ca bărbaţii neglijaţi." Femeia dispăru un moment. dar îşi luă seama şi tuşi de cîteva ori. În aceeaşi după-amiază. apoi. fiindc ă eşti frumuşel şi prezentabil! Ha. Hearsay se piti sub un lampa¬dar şi îi privi nedumerit cum exersează. Mi tch şi frumoasa lui soţie se alăturară ce¬lor treizeci şi nouă de angajaţi ai fi rmei care. dar fără zahăr. Mitch mîncă porţia lui şi jumătate din porţia lui Abby. Apăru şi mîncarea. După două încercări greşite nimeri în cart ierul Meadowbrook şi ajunse la locuinţa domnului şi doamnei Mitchell Y. Mitch trase de un antricot. Şi nu te mai uita la ceilalţi. McDeere. De fapt se holbează la tine. nici chiar atunci cînd fac simplu act de prezenţă. Aşa e. salteaua şi somiera zăceau înconjurate de cutiile îngrămădite pe po dea. Promiţi? Îl vezi pe tipul din colţ? Şi-a înnodat gîtul zgîindu-se la picioarel e tale. Recunoscu una din străzi le pe care le cu-treierase dimineaţă. numai că eu zic că trebuie să exersăm cît mai mult. Cred că ar fi cazul să-i scap un pumn în mutră. însoţiţi de fru¬moasele lor soţii. Bine. Kozinski. Foarte nostim. De azi dimineaţă. Aceasta îi zîmbi lui Mitch. hai să vorbim despre altceva! Nu-mi plac înmormîntările de nici o cul oare. spuse Mitch. le puse în faţa tînărului. că este s ecretara personală a domnului McKnight de treizeci şi unu de ani şi că i-ar face plăcere să-i ofere o ceaşcă de cafea. aduceau un ultim omagiu lui Martin S. Era din ce în ce mai nerăbdător. Mitch şi Abby se năpustiră asupra mîncării. cu păr ul albăstrui şi-l fixă cu o privire ame¬ninţătoare. ce zici? Zic că mai vedem noi. prin interfon. se î nfiora. Da. Da' am tot exersat în fiecare motel de la Boston pînă în Memphis. Ştii ce. Îşi făcu apariţia o altă se cre¬tară. se întîlniră la Biserica Presbiteriană din East Memphis pentru a-şi lua rămas bun de la Joseph M. plătiră şi ieşiră. "Cafea? Da. După o vreme. Oliver Lambert ţinu un discurs fune bru atît de mişcător. El se grăbi să-i explice că domnul McKnight îl convocase la ora opt şi treizeci. apoi începu să fredoneze ceva. Ochii lui Abby se umeziră la vederea văduvei şi a copiilor. ha. Asta şi e ideea. cu plăcere. eu propun să face m astă-seară un fel de botez al casei. sînt neglijat. servită pe farfurii de carton. se întoarse cu o ceaşcă şi o farfurioară. În dormitor. dar încă n-am exersat în casa cea nouă. care îşi înmormîntase tatăl şi un frate. Despre cum poţi să rămîi gravidă. dar despre ce ţi-ar plăcea să vorbim? întrebă ea. Chelne¬rul furios le mai puse în faţă un castronaş cu salată de varză şi un alt castronaş cu fasole prăjită. Catedrala era plină de oameni. Hodge. Uite ce e.

în cadr ul firmei noastre. Bineînţeles. îţi reamintesc că. mă rog. Încercăm să te punem în echipă cu un asociat cu care să te potriveşti şi cu care să colaborezi foarte strîns. McKnight încetă să mai zîmbească şi îşi privi din nou însemnările din agendă. Uite ce e.. Fuseseră doi tineri atît de drăgu ţi! Sună telefonul şi Louise îi explică persoanei de la celălalt capăt al firulu i că domnul McKnight era prins într-o şedinţă extrem de importantă nici vorbă să poată fi deran¬jat. Louise aduse cafeaua pe o tavă de argint. Luară loc cu toţii în jurul u nei măsuţe şi Louise fu rugată să le aducă nişte cafea proaspătă. Vom avea mari pretenţii de la tine. unul dintre cei mai tineri asociaţi. Telefonul sună din nou. McKnight îşi c onsultă agenda. Ei bine. incompatibilităţi chimi ce. chestiuni legate de taxe. alături de voi. Adevăru l este că nimeni nu are chef de muncă. deşi au mai fost şi erori. Serviciul de ca¬fea era din porţelan f oarte fin. pur şi simplu fa cem o redistribuire. aprobară cu toţii. Sîntem recunoscători fir¬mei pentru ajutorul pe ca re ni l-a oferit. eu cînd voi avea o limuzină? întrebă Mitch.. Am simţit că locul meu era acolo. asociatul cu care vei lucra este Avery Tolar. replică Tolar. cînd se întîmplă aşa ceva. Louise ascultă fără să spună un cuvînt şi. Mitch. spuse McKn ight. fiecare membru obişnuit este repartizat pe lîngă un asociat c are îl suprave¬ghează şi îi este şi mentor. Chiar asta aveam intenţia să fac. Ei bine. cum e BMW-ul? se interesă Victor Milligan. Victor Milligan şi Avery Tolar. adăugă Oliver Lambert. la cei patruzeci şi unu de ani ai săi. examenul de barou are prioritate faţă de orice altă a ctivitate. Mitch. deşi am mai discutat despre asta. dînd din cap. ştiu şi eu. Milligan era ş eful sectorului taxe. iar cazurile şi dosarele la care vei lucra vor fi ale lui. Luaţi limuzina mea. Apropo. Ai la dispoziţie şase săptămîni pentru ca să te pregăteşti. Grozav! E pregătit să facă cinci mii de mile fără să tuşească. la înmormîntarea celor doi. Vezi tu. şi tu şi noi. Sîntem foarte mîndri de tine şi avem planuri mari în ceea ce te priveşte. McDeere se afla în antica¬meră. Ah. Noi credem că acest gen de relaţii e ste foarte important.. spuse ea. Ne-aţi făcut să ne simţim într-adevăr bineveniţi. Aţi avut probleme cu mutatul? Nu. la biser ică. Mitch fu întîmpinat de Oliver Lambert şi de Royce McKnight. te rugăm să ne ierţi pentru acest început atît de deprimant. Foarte bine. Avem propriile noastre cursuri recapitu¬lat . Te rugăm să ne înţelegi şi să fii alături de noi. le propuse Lambert. tocmai am pierdut doi dintre cei mai buni avocaţi ai firmei şi amîndoi erau specializaţi în taxe. Ţin să-ţi spun că am apreciat cu toţii prezenţa ta ieri la înmormîntări şi că ne pare extrem de rău că prima ta zi de lucru a fost atît de tristă.. Cam peste vreo douăzeci de ani. Mitch îi zîmbi stingherit noului său partener. Louise se scuză pentru atmosfera sumbră care domnea în Bendini Building. răspunse Mitch. Sîntem nespus de mîhniţi. răspunse Lambert. Abia acum îl recunoscu Louise: o altă secretară i-l arătase ieri. El te va conduce. după ce închise.. pot să aştept. Cu feţele mîhnite şi încruntate. De fapt. Noi te vo m ajuta cu tot ce ne stă în putinţă. spuse Avery Tolar. antipatii spontane. În fine... va trebui să facem eforturi deosebit de mari. Acesta fu poftit să ia loc şi să mai aştepte p uţin. Pînă acum sistemul a dat rez ultate. Î n principiu. şi va trece o bună bucată de vr eme pînă cînd lucrurile vor reintra în normal. să nu uit! Aş vrea să prînzim împreună astăzi. îl conduse pe Mitch în biroul lui McKnight. iar Tolar era. totul a fost în ordine. După cum ţi-am mai spus. Abby şi cu m ine vă sîntem ex¬trem de recunoscători. Şi eu. care îl prezentară a ltor doi asociaţi. Zîmbiră cu aerul că gustau gluma şi intenţia lui de a des¬tinde atmosfera.

dar nu vorbi prea mult despre familia lui. am făcut acest lucru pentru fiecare angajat al firme i. După cum ţi-am spus. cu condiţia ca tu să nu ai nimic împotrivă. Îi spunea lui Mitch cît de mult îi amintea de el însuşi. ud leoarcă. pentru moment. pe cît posibil. o înlocuim. acest gînd îl reconfort a pe Mitch. Această doam¬nă lucrează la noi de opt an i şi are mult temperament. bineînţeles. cel puţin cinci ore . dacă nu te înţelegi cu ea. nu prea ai la ce să te uiţi. nici un angajat de-al nostru nu a ratat aces t examen. Vorb i. pe acelaşi culoar cu cel al lui Avery. pl îngînd şi îngînînd cuvinte incoerente. cam acesta era ritmul de strîngere a milioanelor. spuse el. E o persoană f oarte pricepută. la prima oră. Oricum. Speci alitatea lui era organizarea de societăţi care cumpărau tancuri petroliere de ma re tonaj. blocată de traficul ameţitor al amiezii. Avea deja un milion în bancă. Avery. fi rma nu avea nici măcar treizeci de angajaţi. în fine. aşa este! Limuzina înainta încet. Un puşti sărac. din pun ct de vedere fizic. despre ce e vorba? Uite ce e. Tot ce ai de făcut este să-i dai Louisei toate hîrtiile. Mitch. Ce datorii ai? Mitch sorbi din cafea şi socoti repede: Aproape douăzeci şi trei de mii de dolari.ive. erau o adevărată pasiune. Mitch aşteptă cîteva secunde şi în trebă: OK. dacă pici. o bursă îl scosese din impas. Domnule McKnight. Refuză toate ofertele venite din partea mar ilor firme de pe Coasta de Vest. îţi luăm BMW-ul. dintr-o familie destrămată. În final. este mai mult decît generos din partea dumneavoastră! Da. Avery Tolar vor bea fără întrerupere. Era căsătorit şi avea doi copii. La un venit brut de p a¬tru sute de mii pe an. la trei sute de dolari ora. în schimb. nu ştiu ce să spun! Nu trebuie să spui nimic. care acoperă toate domeniile. Mîine dimineaţă.. după ce terminase liceul. urmează-i sfaturile! Şi Lamar avea biroul la etajul al doilea. Ai noştri te vor îndru¬ma şi vor urmări cu at enţie modul în care te pregăteşti. Cunoaşte foarte multă legislaţi e şi are tendinţa de a-i sfătui pe angajaţii mai tineri. Şi-l aminti pe Lamar cum stătea acolo. crescut în Sud-Vestul Texasului de nişte oameni cu suflet bun. spuse McKnight. Mitch. asta face parte din politica noastră! Evident. cu toate că.. N-am nimic împotrivă. Unde este biroul meu? La etajul al doilea. era cel mai bun specialist în domeniu şi lucra cîte şaizeci şaptezeci de ore pe săptămînă. de fapt. cea mai mare parte a t impului liber. despre bani care. Decoratoarea va fi aici după-amiază şi veţi alege împreună mobilierul pentru birou. toate documentele re¬feritoare la acest lucru s ă fie pe biroul Louisei! Adică vreţi să spuneţi că firma îmi plăteşte datoriile şi împrumuturile? Mitch dragă. zîmbi Tolar. De tine de¬pinde s-o pu i la locul ei. Secretara ta va fi doamna Nina Huff. Pe vremea aceea. lîngă piscină. unde termină al doilea din promoţia lui. El. rămas apoi fără nici un c ăpătîi. va începe cu o sută de verzişori pe oră. Muncise în tu¬ra de noapte într-o fabrică de î ncălţăminte pentru a-şi putea plăti primul an de colegiu şi. Să ştii că este foarte capabilă. Am dori să găseşti alte lucruri pentr u care să-ţi faci probleme şi alte moduri de a-ţi cheltui banii. Voia să lucreze în domeniul taxelor. Nu voi fi eu primul! Fii atent. mi-e teamă că am neglijat ceva ce trebuia discutat încă de la prima ta vizită pe care ne-ai făcut-o. Al doilea va fi tot acolo peste doi ani. Absolvise colegiul cum laude şi depusese cereri de înscriere la mai multe facultăţi de Drept. Oliver Lam bert fusese cel care-l recrutase cu şaisprezece ani în urmă. Această pregătire îţi va lua cel puţin o jumă tate din progra¬mul de lucru de la firmă şi. spuse Tolar. alesese Universitatea Stanford. a şa cum fusese în ti-nereţe. niciodată nu am permis unui membru al firmei noastre să-şi înceapă cariera împovărat de credite stu¬denţeşti.

construit ă pentru birouri. măriri de salariu. şi o ceremonie de primire în rîndul breslei. Nu avea decît să se concentreze asupra cursu¬rilor recapitulative ş i să încerce să-şi amintească tot ceea ce învăţase în facultate. îi facturezi la oră şi întemeiezi o dinastie. Îi primi un maître d'hotel care îi spuse lui Tolar pe nume şi care îl într . Asociaţii aveau o medie de trei sute pe oră. înmulţit cu cincizeci de săptămîni pe an. Dejunuri de mîn a întîi pentru oameni de mîna întîi. în ceea ce-i priveşte pe membrii obişnui ţi. dar care nu mai fusese ocupată de nici o întreprindere încă de prin anii cincizeci. To¬tul se învîrtea în jurul lor: avansări. Bancheri. Acest oficiu divin are loc cu ocazia unui prînz în sufrageria lor cu acces limitat şi este o întreagă ceremonie. După aceea. pînă cînd trecea examenul de barou şi primea autorizaţia de liberă pract ică. aşa că. Limuzina coti pe o stradă laterală. Mitch să facă bine să se prezinte imediat la el. întotdeauna. bogat şi de mare clasă. Ajunseră la etajul al zec elea. Asta e regula de bază a supravieţuirii. Un ascensor aurit ţîşni în sus. iar mediul era exclusiv masculin. printre două clădiri înalte şi se opri în fa ţa unui soi de baldachin care ajungea la o uşă neagră. iar Nathan Locke primise o dată chiar cinci sute pe oră pentru o prestaţie profesională care presupunea tranzacţii în care erau implicate mai multe ţări. directori. Îi mai spuse lui Mitch că în fiecare lună. La urma urmei. Totul este să nu nesocoteşti încasările îl avertiză el pe Mitch . Cinci sute de verzi pe oră! Avery se delecta la a cest gînd şi calculă repede cît făcea cinci sute pe oră înmulţit cu cincizeci de ore pe săptămînă. Şi nimeni nu a rămas într-o astfe l de situaţie mai mult de două luni! Desigur. Royce McK night citeşte cu voce tare numele fiecărui avocat şi totalul încasări¬lor realiz ate de acesta în luna respectivă. era de aşteptat să lucreze cîte opt ore pe zi. la Avery. să n-aibă Mitch teamă. alb. îl avertiză Tolar pe Mitch. nu-şi amintea să fi primit v reodată o asemenea mustrare. continuă Tolar. Dacă vreodată nu găseşte dosare ca să înscrie încasările. metalică. prime. El. Societăţile co¬merciale se bazează pe dosarul d e încasări. toţi vor să fie bogaţi. fără să oprească la etajele unde se aflau doar birouri pustii. avocaţi. Abia după o lună Oliver Lambert îi va amin¬ti ceva. adăugă el. în acelaşi timp. Avery îşi privi ceasul şi-i spuse şofe-rului: Să fii înapoi la două! "Două ore pentru dejun. aceasta era prima urgenţă. Şi asta. în treacăt. pe data de zece. totuşi. Era ceva de neînchipuit ca un angajat al firmei să uite de încasări! Onorariul mediu al membrilor obişnuiţi era de o sută şaptezeci şi cinci pe oră. la o sută douăze ci ora. Cea mai rapidă cale de a primi o mustrare era să negl ijezi înregistrarea onorariilor zilnice. dar totul se petrece într-un spirit d eschis şi fără încrîncenare. asta vine şase sute de dolari. Victor Milligan primea patru sute p e oră de la doi dintre clienţii lui. Păi făcea un milion două sute cincizeci de mii pe an! Iată cum se fac banii în branşa noastră! Iei o mînă de avocaţi aleşi pe cinste. nu era ceva de care să se sperie un absolvent al H arvard-ului. totul. asociaţii se adună s ă revadă încasările lunii anterioare. cel mai select loc und e te puteai refugia să dejunezi sau să cinezi în Memphis. dar era. Desigur. era un chin ce trebuia î ndurat.pe zi. Onorariile erau infuzia dătătoare de viaţă a firmei. Mîncarea era excelentă . examenul de barou era o pacoste. Tolar. în specia l în cazul nou-ve-niţilor. primesc prime. cî ţiva politicieni şi cîţiva aristocraţi. succes. Ei da. cel care a omis să factureze nu păţeşte ni¬mic prima dată. E sim¬plu ca bună ziua. la onorar iul de trei sute de dolari pe oră. dar se grăbi să adauge că era. Acesta era oxig enul lor: totalul încasărilor rea¬lizate de fiecare în parte. se gîndi Mitch. şi chiar vor fi! Cît despre facturarea onorariilor. între asociaţi există o co mpetiţie strînsă în privinţa încasări¬lor. nu nesocoti acest subiect! După examenul de barou. impresari. cei care reuşesc să factureze onor arii foarte mari. c are avea destule asemenea dosare. Cu cît aduni mai mulţi avocaţi. O ricum. Avery declară sentenţios că această clădire era un morman de moloz şi gunoi. Ce pierdere!" Manhattan Club se afla la ultimul etaj al unei clădiri cu zece nivele. cu atît asociaţii fac mai mulţi bani.

Prezentă apoi condoleanţe pentru pierderea domnilor Kozinski şi Hodge. ar muri. care munceşte de la şase dimineaţa la opt seara în fie¬care zi. Firma nu admite alcoolul la dejun. atît în domeniul s ău de activitate. comandă Avery chelne¬rului. Firma asta are prea multe reguli mormăi Avery. Vorbea acum despre cei care erau aşezaţi la celelalte mese. timp de cincizeci de săptămîni pe an asta face nouă sute de mii! în timp facturat! Ăsta era ţelul lui! E ade vărat că anul trecut facturase doar şapte sute de mii.ebă ce mai fac bunii lui prieteni Oliver Lambert şi Nathan Locke. dar ni¬meni nu lucra opt ore. Avery Tolar se simţea printre ei ca acasă. Mitch întrebă despre copii. Refuzară amîndoi desertul şi comandară cafea. dar fusese un an greu a vusese probleme personale. Masa preferată a lui Avery îi aştept a. cu o avere de zece mi¬lioane. Apoi făcuse un infarct şi renunţase şi la sîmbete. Avery îi mulţumi şi i-l prezentă pe cel mai nou angajat al firmei. fir¬mei nu-i păsa. La o altă masă. în mod politi¬c os şi formal. cît şi în oraş. Mergea zil¬nic la club. cin ci zile pe săptămînă. Avery îi explică zîmbind că fiecare angajat are propria lui cheie. Iar Nathan Lo cke pretinde că nu poate lucra ca lumea după sosirea se¬cretarelor. Important era să-şi facă datoria. La ce oră se deschid uşile? întrebă Mitch. Atmosfera era rece şi rigidă. Pentru el. Trebuia să-şi supravegheze silueta. iar Avery îi răspunse că locuiau cu ma¬ma lor. Un negru deosebit de politicos le întinse meniul. el. La o masă se găsea primarul. însoţit de un japonez. Mitch putea veni la birou la şase sau la nouă diminea ţa. După care medi cul îi impusese un program strict de zece ore pe zi. venea în fiecare dimineaţă la opt şi rareori pleca acasă înainte de şase seara. aşa că venea la birou la nouă. la începutul carierei lui. îşi mîncă încet salata şi-l ascultă pe celălalt cum turuie. renunţase să mai luc reze duminica. În acel moment. aşa că se pr ezintă la sediu la şase dimineaţa. plus o jumătate de sîmbătă în fiecare săptămînă. într-un colţ al sălii. În ceea ce-l priveşte. Foarte bine. Tolar îi ex¬plică mai departe că nimeni nu avea fişă de pontaj. Cu atît mai bine. Mitch ciuguli puţin. ar fi o ruşine să înceapă munca ma i tîrziu de şase! Iată deci un tip de şaizeci şi unu de ani. aşa că puteau veni şi pleca după propria lor dorinţă. Peştele era prea crud. Toţi ti¬pii ăştia erau nişte tipi grei şi toţi mîncau cu furie şi impor¬tanţă. Secre tarele veneau la opt şi jumătate. Mitch zîmbi iro¬nic şi-şi muşcă limba. în timp ce consulta lista. Mai erau şi a lţi avocaţi pe la diferite mese. la ora actuală. Mitch îl asigu . să decline orice merit. La rîndul său. Paza era foarte bine organizată şi pazn icii lor erau obişnuiţi să aibă de-a face cu angajaţii firmei nişte posedaţi d e muncă! Obiceiurile unora dintre ei erau deja intrate în le¬gendă. Avery. Îl întrebă pe Mitch despre cum jucase fotbal în timpul colegiului şi acesta nu uită că trebuia. timp de şapt e zile pe săptămînă. Important este să-ţi faci treaba. dar atunci ce vrei să bei? Ceai. timp de cinci zile. Douăsprezece ore pe zi. Mitch trebuia să fie în fiecare di mineaţă la birou la ora nouă. Cu nasul înfundat în lista de mîncăruri. timp de cinci zile pe săptă mînă şi rezultatul fusese că Victor Milligan era. ex¬plică Avery. poate după examenul de barou. la propriul său club de exerciţii fizice. vii şi pleci după cum ai chef. Victor Milli gan lucrase. după care Avery puse punct acestui capitol şi comandă pentru amîndoi peşte fript. la trei sute de dolari ora. aşa cum se cade să mănînce nişte oameni care au în mînă pîinea şi cuţitul. iar cartofii erau prea nefierţi. un om absolut nefericit. Da. cîte şaisprezece ore pe zi. Şi bietul Marty Kozinski el cunoscuse numele de botez al tuturor portarilor! E l fusese genul de om care ţinea morţiş să-şi ia micul dejun împreună cu copiii. Programul era de la nouă la cinci. după ce-şi aprinse o ţigară. se afla unul dintre bancherii firmei lor. Îl invită pe Mitch să vină să a sude împreună. dar pleca acasă după miezul nopţii. Ceai cu gheaţă. Avery tocmai îi spunea că fiecare membru al acestui club era o fi¬gură de prim-plan. eu nici nu obişnuiesc să beau alcool la prînz. Ceai cu gheaţă pentru el şi adu-mi şi mie un Martini Bombay cu gheaţă şi cu tr ei măsline. oftă el. Dacă ar ieşi la pensie. Primul Martini se termină curînd şi fu urmat îndea¬proape de un al doilea. spuse Avery. pînă devenise asociat. spe cialitatea zilei.

apele fluviului. decoratoarea alesese şi nişte opere de artă. după toate aparenţele. Dacă Mitch are vreo nedumerire. Lambert & Locke. Fe¬meia venise cu un teanc de reviste speciali zate în mobilier pentru birouri şi cu un maldăr de mostre. arăta cu m nu se poate mai bine şi care lui i-ar fi convenit de minune. Era clar că voia de¬talii suplimentare. ea îi stătea la dispoziţie. un coreean bătrîn. care dorea să-i pr ezinte lui Avery condoleanţe şi să-l întrebe ce fac familiile celor doi dispăruţ i. Neavînd obligaţii fa¬milial e. atunci cînd va avea sufi-cienţi bani. o ascultă cu tot interesul de care era capabil şi. Cîţi cinaseră vreodată la Manha ttan Club. Îi spuse că la firma lor era în vigoare un adevărat cod al îmbrăcămin ţii şi că. El aprobă. îi spuse că avea cea mai mare încredere în ea şi în bunul ei gust. Harvard-ul era la un milion de mile distanţ ă! Harvard-ul fără credite studenţeşti. Dacă Mitch dore a. Avery se retrase. Da. de fapt. unul din birourile de pe colţ. El. simţindu-s e nespus de bine în propria-i piele. de vreo patru¬zeci şi cinci de ani. sprijinit de port¬bagajul limuzinei. şaisprezece ore de lucru pe zi nu e ra ceva nou. Domnişoara Nina Huff ciocăni în uşă. E ra o femeie solidă. îmbrăcate în piele de Burgundia. Mitch se scufundă în canapeaua mare şi confortabilă. Decoratoarea îl aştepta în birou. Şi. nu era deloc greu să-ţi dai seama de ce nu se măritase niciodată. În acel moment se apropie de ei un avocat de la o altă firmă. ca şi cum ar fi înţeles ce m . Prin ele. i-l va recomanda. din piele naturală. Privi clădirile. n-avea decît s-o întrebe. da. care. Efectul era nul. în cel e din urmă. Priveliştea nu era deloc cine ş tie ce! Dacă făcea un efort. T recutul era deja uitat. nu-şi credea urechilor. Mitch putea vedea cu mare exactitate tot ce se petr ecea la etajul al doilea al clădirii de alături. scaune cu braţe. unul din "birourile puterii". pietonii care m ergeau grăbiţi pe trotuarele încinse de văpaia amiezii şi se întrebă cîţi dintre ei văzuseră vreodată inte¬riorul unei limuzine. un covor oriental de preţ. intră şi se pre¬zentă ea era secretara. automobilele. era evident că-şi cheltuia toţi banii pe haine şi far¬duri. fu nevoit să se retragă. avea propri ul lui croitor. masiv şi fără sertare. Pe la ora două. Avery semnă cecul şi fură imediat co nduşi spre ieşire de către acelaşi maître d'hotel. or ientate spre Nord. Avery însă nu spuse nimic şi. omul lua cincisprezece sute pentru un costum. aşa că Mitch decise că va atîrna pe peretele din faţa biroului diplomele şi cer tificatele înrămate acela avea să fie Peretele Personal. Lucrase un timp la serviciul de dactilo şi era foart e mulţumită că revenise la se¬cretariat. mergea pentru v reo doi ani. pentru că. nu înainte de a-l invita pe Mitch la el în birou peste o oră. iată. cu o vedere mai atrăgătoare. Mult mai spaţioasă decît alveole le în care se înghesuiau bobocii la New York sau la Chicago. Ea îi spuse că lucra la firmă de opt ani şi jumătate şi că ştie absolut totul despre a c¬tivitatea de birou. undeva departe. Apoi venea la rînd alt birou. Nu trecuse nici un an de cînd lucrase cu Joe Hodge la un caz comun şi acum. Cîţi dintre ei vor fi bogaţi peste zece ani? Mitch zîmbea. Era o încăpere spaţioasă pentru un nou angajat. Mitch descifrase codul. Mitch reuşise. După plecarea ei. Ea îi reco¬mandă un birou din lemn de cireş. Mitch se aşeză în faţa biroului vechi. Mitch declară că mai poate aştepta un an-doi. Mitch se întrebă de ce nu-şi dădea banii pe gimnastică şi pe dietetician. aşa că o rugă să se ocupe sin gură de tot. numai că era deja prea uzat şi nu se po-trivea cu statutul unui avocat al firmei Bendini. Ah. Avery îl privi pe Mitch şi-i făcu un compliment costu¬mul lui cel nou era foar te reuşit. care locuia în South Memphis. Mitch îi ceru păre¬re a. în final. n u. în sfîrşit. Privind-o.ră că recepţionase mesajul şi că. era peste putinţă. dar omul îi dădea înainte cu părerile de r ău. Ia r Mitch fu de părere că totul era minunat. pentru el. putea totuşi zări. Şi Kentucky făcea parte din altă lume. Încăperea de cinci pe cinci avea două ferestre înalte de doi metri. Şoferul îi aştepta răbdător. Avery. Pereţii tapetaţi erau goi. sala începu să se golească. Avery îl pre¬zentă lui Mitch şi aş teptară amîndoi ca celălalt că plece.

o cheamă Abby. toţi sînt buni. cu mîna pe clanţa uşii. spuse Lamar în timp ce se ştergea la gură cu şervetul. dacă va avea o problemă. Ea îl mai întrebă şi dacă ştie să folosească aparatele de dictare şi înregistrare. aşa că bănuiesc că putem începe. are să-i ceară ajuto¬rul. slavă Domnului. O să te distrezi pe cinste! Azi la dejun mi-a vorbit o oră despre facturarea încasărilor. va veni cu Kay şi cu copiii la ora şapte diseară. şefu'. Şi Mitch îi găsea nostimi. şi mai apoi ciocnirile cu cei de la Serviciul de Venituri Interne. dar el era preocupat să recapituleze întîmplările de peste zi. Vreau să-i vorbesc pe un ton politicos şi priete¬nos cînd va suna la biro u. De altfel. Multe din soluţiile lui sînt riscante şi el. Aşezaţi la masa nou-nou ţă din sufragerie. Ei bine. această pre¬siune de a încasa mereu ma . S e zice că are probleme cu nevastă-sa. se pare chiar că s-au despărţit.are diferenţă era între cele două activităţi. copiii o luară către curtea din spate. să vadă casa şi mobila cea nouă a familiei McDeere. Mitch îşi împinse farfuria goală şi sorbi din ceaiul cu gheaţă. sora lui. Cei mai mulţi dintre clienţii lui s înt nişte rechini care joacă tare. care ştiu că îi datorează faptul că le-a pus milioanele la adăpost. Să ştii că e un tip grozav. Erau doi copii foarte bine cres¬cuţi. Ai să faci multă cercetare ca să găseşti moda -lităţile optime de eludare a legilor fiscale. Pe Wall Street le lipesc cu limba? Era o figură de stil. ris-cul. Da. Holly. Da. aşa că ignorau în mod conştiincios conversaţia adulţilor. Femeile mîncară repede şi plecară să vadă mobila şi să discute despre aranjarea interiorului. ştie. Dar toate secretarele prepară cafeaua şefului! Dacă te atingi vreodată de cafeaua mea. Tolar are mulţi clienţi bo¬gaţi. Tipul e un singuratic. dar. De ce? Nu ţin minte ca el să fi coordonat vreodată un nou angajat. ca profesio¬nist. Nu. El organizează societăţi comerciale cu răspunde re limitată. Da. desigur. păi e o chestie vitală. Dimineaţa să fii aici la opt şi jumate! Da. Tot ce poate fi mai bun ca avocat. spuse în încheiere. Cum se numeşte soţia dumneavoastră? Are vreo importanţă? Are. Mi-o fac singur. Pentru noi. e cu noscut pentru bucuria pe care i-o produce lupta. Dar nu mă deranjează deloc să fac cafea! Face parte din atribuţiile mele. Abby îi privea pe cei doi puşti şi visa la bebeluşi. dar mi-o prepar singur. Dar. vrea să treacă totul prin mintea şi prin mîna lui. dar el nu vorbeşte niciodată despre asta. cu un an în urmă colaborase cu o firmă-de-trei-sute-de-angajaţi de pe Wall Street şi aco lo se obişnuise să în¬trebuinţeze cele mai recente realizări din domeniul biroti cii. îţi promit că voi avea gijă să ajungi la serviciul de expediţii unde ai să lipeşti timbrele cu limba! Avem dispozitiv automat de lipit timbre. Dintr-un motiv anume? Nu neapărat. de vreme ce ajun g asociaţi. Se sc uză din nou pentru cina ratată de joia tre¬cută. Şi cum preferaţi cafeaua? Fără zahăr. E un avocat bun? întrebă el. să trăiţi! Nina Huff ieşi din încăpere şi Mitch zîmbi pe sub mus¬taţă: făcea ea pe deşteapt ă. Se bucura să-l vad ă pe Mitch şi era foarte mulţumit că birourile lor erau atît de apropiate. Mă simt oarecum surprins că te-au repartizat la Tolar. răspunse el. doar atît că nu prea e jucător de ech ipă. am reţinut numele soţiei dumneavoastră şi am rezolvat şi chestiunea cafe lei. avea simţul umorului. Deci. Nu trecu mult şi în uşă apăru Lama r care îi spuse că întîrziase la o întîlnire cu Nathan Locke. Hunter Quin avea cinci ani. Pilotaţi de Hearsay. îşi mîncară în li¬nişte porţiile de spaghete. avea şapte.

al celor oprimaţi şi aşa mai departe. nimic nu te mai poate şoca. Să ştii că marile firme s-au înălţ at pe dosare de umplutură. crede-mă! N-ar trebui să-mi spui toate astea acum. timp de doi ani. peste un an ai să ştii perfect cum să munceşti zece ore şi să facturezi douăzeci. O fi. va trebui să-ţi tragi vreo şaizeci de ore. şi pe urmă. lasă. cînd sînt pe punctul de a începe. E de necrezut cît de multe c orvezi poţi să faci şi cîte chinuri poţi să înduri pentru două sute de mii pe an . Mitch. Tolar şi McKnight îţi vor suprave¬ghea înc asările. Acum. Da. pînă la ultima centimă. dar vei întîlni atît de mulţi avocaţi coru pţi. fi e el ultima jigodie. se aşteaptă de la tine să facturezi înt re treizeci şi pa¬truzeci de ore pe săptămînă asta în primele şase luni. încît vei simţi la un mo¬ment dat nevoia de a renunţa. Şi. Toţi facem asta. Nici un asociat activ nu declară mai puţin de şaizeci de ore. adjudecaţi prin licitaţie celui care plăteşte mai mult. . descoperi că se poate şi pe scurtătură. Ai să v ezi. după ce treci examenul de barou. poate altă dată. în fine. Şi ce-am să mai dobîndesc? Lamar zăngăni cuburile de gheaţă din paharul cu ceai şi se gîndi înainte să răsp undă. După nu¬mai şa se luni de practică. Timpul este tot ceea ce avem de vînzare. Ai să vezi. Totul e băgat pe calculator şi ei pot să-ţi spună cît eşti de productiv . fireşte că nu! Le înveţi singur.. În mod legal. dar fu imediat redusă la tăcere. nu crezi? Se poate. şi asta la un onorariu maxim! Da. Nu e etic nici să primeşti onorariul în bani gheaţă. Aşa că încet. Meseria asta te marchează. înţelegi că nu sîntem altceva decît nişte arme de închiriat . dar care are bani să achite onorariile noa stre exorbitante. ştiu. cinstită! Da. Îmi par e rău. în acel moment. Firma te şcolarizează pe tema asta? Ei.. şi asta vreme de cîţiva ani b uni. Nu vrei să vezi casa? E splendidă! Nu. se p resupune că avem o meserie onorabilă. făcu pur şi simplu explozie. da' sînt foarte multe ore! Aşa pare la prima vedere. da' ştii ceva? Banii compensează totul. începi prin a mun ci foarte mult. În mod normal. Înainte de a deveni a sociat. Dar îţi mărturisesc că viziunea mea asupra vieţii a suferit o schimbare radicală joia trecută. chinuri?! Sună teribil! N-o lua chiar aşa! Lucrurile nu stau chiar atît de rău. de a căuta o muncă c instită. nu pre a e cinstit faţă de client. ai să ajungi şi tu un cinic. E un al şaselea simţ care se dezvoltă la avocaţii maturi. ul¬timul escroc. sub veioza cea nouă. ca un nebun. da' toţi fac aşa. apărător al Constituţiei. înc et. Mitch. atunci cînd presupui că sînt bani murdari . hai să stăm doar de vorbă! 6 La ora cinci dimineaţa. Oratori de vînzare. dar n-o poţi ţine în ritmul ăsta. cam cincizeci de ore pe săptămînă. Ăsta e jocul. Cea mai mare parte a avo¬caţilor buni pot lucra optnouă ore pe zi şi facturează douăsprezece. Corvezi.i mult e o condiţie permanentă. Da. Şi să mai ştii că e uşor să umpli un dosar cînd clientul e un multimilionar care nu vrea decît să tragă guvernul în piept şi mai vrea ca tu să fii cel care face chestia asta. Asta se numeşte umplutură. Nu mi se pare prea etic. Ce zici de doctorul care vede o sută d e pa¬cienţi pe zi? Sau de ăla care face operaţii cînd nu e necesar? Să ştii că a m avut printre clienţii mei unii care erau cu totul lipsiţi de principii etice. Într-un fel sau al¬tul. Şi mai sînt lucruri care nu sînt etice. da' nici figurile avocaţilor reclamantului nu sînt etice. Şi asta mi s e pare foarte trist. soneria deşteptătorului aşezat pe noptiera cea nouă. în facultate ai capul plin de idei care mai de care mai nobile: avocatul campion al drepturilor individului . O anume doză de cinism.

Mitch îi dădu drumul cîinelu i în curtea din spate şi se duse spre baie. Mitch vărsă un pache t de cafea în fil¬tru. o sărută pe Abby care dormea. Se simţi uşurat să constate că ora aleasă era suficient de mati¬nală pentru a-i îngădui să fie primul la slujbă. răsuflă el adînc. Îşi parcă BMW-ul fără nici o pată. din întuneric şi se apropie de maşină . gata de plecare. Eu sînt Mitch McDeere. nu ne-am cunoscut. dosare. Oraşul era şi el adormit. Aparatul de cafea era una din chestiile ace¬lea de dimensiuni industriale cu mai multe arzătoare. carnete şi notiţe de la cursuri. După ce termină şi a doua ceaşcă de cafea. Un al t paznic aştepta la intrarea de serviciu. mă bucur să te cunosc! Da. care se rvietă nu conţinea de fapt nimic. Paznicul răsări de undeva. lui nu-i erau necesari decît şapte. Dacă alţii aveau nevoie de zece ani pînă să ajungă asociaţi. şi eu. Douăzeci de minute mai tîrziu. Începeţi lucru' la ora asta afurisită? Nu. Mitch î şi găsi numele scris pe jos cu vopsea albă. Mitch străbătu casa întunecată şi se îndreptă spre uşa de ser¬vic iu. ştiu cine eşti şi-mi pare rău că nu am avut cînd să facem cunoştinţă. şi închise portiera fără s-o trîntească. aşezînd ma-terialele în teancuri ordonate.Clătinîndu-se. Îşi t rînti servieta pe biroul vechi şi se îndreptă către automatul de cafea aflat înt r-o încăpere spe¬cial amenajată. nu cred că ne-am cunoscut. pentru că. cu multe recipiente şi butoan e şi fără nici o instrucţiune de fo¬losire la prima vedere. Bună dimineaţa! Te rog să mă ierţi. spuse Mitch zîmbind. Treizeci şi trei de ani am fost poliţist în Memphis. Mitch găsi în fine şi cursurile reca¬pitulat ive pentru examenul de barou: erau în cea de-a treia cutie. î şi luă de pe bancheta din spate servieta din piele de tipar roşu închis. Lîngă Bendini Building se afla un teren viran înconjurat de un gard înalt. Îşi strînseră mîinile. Dumneata cum te numeşti? Dutch Hendrix. studie cu atenţie aparatul timp de cîteva secunde. Trebuie că sînteţi tipul cel nou. Începu să golească prima cutie pe birou. Într-un colţ al biroului se aflau trei cutii mari de carton în care Mitch îşi în desase cărţi. Oricum. va trebui să se prezinte la cinci sau la patru sau la ora la care să fie sigur că este primul. Nu. Mi se pa . M-aţi speriat. dar apare el şi domnul Locke în curînd. Ştiu şi eu să citesc. dar am crezut că vor fi deja aici cu toţii. turnă apă într-un orificiu cu pîlnie şi începu să rîdă în clipa în care cafeaua începu să picure chiar acolo unde îşi aşezase paha¬rul. Da. De f apt. numele lui Mitchell McDee re era scris pe spaţiul dintre două linii de vopsea galbenă. şi care nu-i răspunse. geamul se lăsă în jos. era exact cinci şi treizeci. aşa că Mitch făcu doar zece mi¬nute pînă la Bendini Bu ilding. Era hotărît să-şi înceapă pro¬gramul zilnic la cinci şi jumătate cu co ndiţia să nu fie altul care să-şi înceapă ziua şi mai devreme. Se duse apoi la fere astră şi ridică jaluzelele: afară era încă întuneric. Un pa znic stătea în poartă. Dutch Hendrix gîlgîi făcînd o grimasă care se dovedi a fi un zîmbet. Poarta se deschise şi Dutch îl lăsă să treacă spre locul lui de parcare. mi-am dat seama după maşină. noul angajat. Sînteţi primu'. am fost teribil de ocupat în timpul vizitelor dumitale anterioare. în ace st caz. Eu sînt Nathan Locke. Da. Bună dimineaţa! Mitch se întoarse brusc şi îl privi pe noul venit cu uimire. Somnul nu era decît pierdere de timp! Astăzi el va fi pri mul sosit la firmă. în timp c e-şi recupera legitimaţia. În parcarea de dincolo de gard. pe categorii. Clădirea era întunecată şi Mitch trebui să aprindă toate luminile în drum. astăzi şi în toate zilele de acum înainte. Ei bine. Mitch aştepta. şi el putu să-i întindă omului în uniformă legiti¬maţia din plastic pe care era lipită şi o fotografie. Oprit lîngă poartă. ei bine. Mitch se pre¬zentă şi îşi controla cea sul: da. Nu observă silueta care ap ăruse brusc în ca¬drul uşii. pînă va deveni as ociat. Mitch apăsă pe buton. Mitch era ferm decis să ajungă cel mai tînăr as ociat din istoria firmei. Dutch. Sînt Mitch McDeere. în faţa căreia Hearsay aştepta dînd din codiţă.

zise Nina şi plecă spre camera de cafea. douăzeci şi cinci de asociaţi cu răspundere limitată cu care să împa rtă riscurile şi care să-şi pună paralele la bătaie. ceva mai rar în creştet. Părul lui alb. Ochi siniştri. . ar fi ţinut minte. Mitch aruncă o privire pe culoar în urma lui şi închise uşa. În dosarul ăsta se află o parte din docu mentele ultimei societăţi comerciale pe care am organizat-o pentru Sonny. Ochii lui Locke erau negri.re că te-am văzut luni. El luă două şi ea îl întrebă dacă n-ar tre bui să aducă ceva mai multă mîncare în fiecare dimineaţă. spunînd: Acesta este dosarul Capps. fă-mi un proiect în ciornă pentru contractul afacerii despre care ţi-am povestit! Brusc. înconjuraţi de riduri întunecate. de fapt. ar fi un gest nemaipomenit de drăguţ. Afacerea asta valorează vre o şaizeci şi cinci de milioane. dosarul deveni şi mai greu. Capps vrea să înfiinţeze î ncă o societate comercială cu răspundere limitată. monologa Mitch cu picioarele întinse pe birou şi cu cafeaua în mînă. Să ştii că am organizat mai multe so¬cietăţi pen tru Capps şi toate sînt diferite una de alta şi ex¬trem de complicate. cea mai ameninţătoare şi mai rea fiinţă pe care am cunoscut-o. S-ar pu¬tea. Capps este asociatul principal şi mai găseşte încă vre o douăzeci. Omul are vreo treizeci de milioane şi-şi ţine laba pe fiecare cent. Acum. îi întinse un dosar gros. Îi oferi lui Mitch o go¬goaşă. Oh. s-ar putea. "Astea" sînt munca noastră pe ziua de azi. dar s-a născut şi a crescut în Arkans as. cum spune el. rămasă familiei unui tip din Hong Kong care tocmai a mur it. Da. Citeşt e toate hîrţoagele astea cuvînt cu cuvînt şi pe urmă. săpate adînc în piele. răspunse Mitch fascinat de figura cea mai plină de răutate pe care o întîlnise pînă atunci. Avery Tolar îl aştepta şi. Da. în asemenea situaţii. Clientul nostru se nu meşte Sonny Capps şi locuieşte la Houston. cu o pri ¬vire de gheaţă. Poate ora cinci şi jumătate nu era suficient de devreme. era mai des în dreptul urechilor şi contras¬ta puternic cu restul feţei. Tu nu vei fi nevoit să discuţi cu el. Noi rezolvăm cam optzeci la sută din proble¬mele lui juridice. ce activitate palpitantă. nu? Mitch dădu afirmativ din cap. îşi spuse Mitch. pentru că dacă i s-ar fi întîmplat măcar o dată. răspunse Mitch. se gîndi Mitch. Nathan Locke se desprinse din cad rul uşii şi dispăru. nu încă. care să achiziţioneze o flotă de tancuri petroliere. Şi el est e un tip extrem de dificil: e un perfecţionist care îşi închipuie că ştie mai mu lte decît ştiu eu. Cînd vorbea. nu era de mira re că-l consemnau la etajul ai patrulea. Mda. Dar cum era de aşteptat. De-aia nu i-l p rezentaseră înainte de a semna contractul ar fi putut să se răzgîndească şi să nu-l mai semneze! Probabil că-l ascundeau de toţi viitorii recruţi! Adevărul e că Locke are o prezenţă malefică. Atunci e şi mai bine că te avem printre noi. Am nevoie de ordine în zăpăc eala asta. ochii lui Locke nu era a bună cu ei. Peste cîteva minute mă duc la Avery. Da. ochii i se îngustau şi pupilele negre străluceau violent. Nina Huff sosi la opt şi jumătate aducînd şi ceva de mî ncare. Ştia cu cea mai mare preci¬zie că nu se aflase nic iodată la mai puţin de o sută de metri de Nathan Locke. Şi cu astea ce-i? întrebă Nina arătînd spre mormanul de hîrţoage de pe birou. de neuitat. Atoateştiutori. Taică-său i-a lăsat moştenire o companie de şlepuri pe care el a transformat-o î n cea mai mare companie de remorchere de pe Mississippi. Şi nimic de dictat azi? Nu. Acum are în toată lumea vapoare bărci. Trebuie să punem în ordine toate mi zeriile astea. Şi asta din cauza ochilor. Extrao rdinari ochi. departe de toată lumea. nimeni de la n oi nu vorbeşte cu el. adică totul în afara litigiilor. Văd că te numeri printre adepţii sculatului de dimi¬neaţă. în afară de mine. domnule. de fapt numai o parte din el. cînd îl văzu. la cele două înmormîntări. Da.

Cît de mult rău au făcut cei doi? interveni Lambert. Că fisurile a u fost astupate. Capps a cîştigat mai mult de nouă mi¬lioane. Se hotărîseră să vor¬bească. cum aş putea să uit?! Oliver Lambert şi Nathan Locke stăteau în faţa uşii me¬talice de la etajul al ci ncilea şi se uitau ţintă în camera de luat vederi. Trei înecuri accidentale. li¬niştită. Clic! uşa se deschise şi un p aznic îi salută dînd din cap. Anul trecut. nu sînt sigur. am să rezolv problema asta. Bineînţeles că totul este perfect le¬gal. Nu uita de fa cturare! Ei. Şi nici nu vor să pric eapă de ce trebuie s-o facă. dar pe taxe a dat o nimica toată. Marty Kozinski era cel care mă ajuta. tu ai o sută pe oră. continuă Tolar. La Chicago. Dar FBI-ul? întrebă Locke. ignorîndu-l complet pe celălalt. Ce mai e nou? şuieră sec Nathan Locke în direcţia lui. Ştiu. . Treaba a fost făcută ca lumea. Că marea firmă Bendini este solidă. Că e minunat. cel puţin? Da. Şi tu ce le-ai spus? Că totul e OK. Vreau să spun că ăia pun nişte întrebări dure de tot. ce dracu'. dacă vrei să ştii. Anul trecut ne-a plătit onorarii de o jumătate d e milion. dar părerea mea e că n-au vorbit. Cei de-acolo sînt foarte neliniştiţi. Şi în joc se află milioane de dolari din investiţii şi din economii de taxe! Fii atent că societatea pe care o facem acu m va fi puricată de experţi guvernamentali din cel puţin trei ţări! Aşa că. aşa că am să revăd dosarul înt ocmit de el şi după aceea ţi-l pasez. Bună. evident. Sînt convins. Cum îţi spuneam. prud enţă şi atenţie! Cîte ore pe zi va trebui să lucrez la povestea asta? întrebă Mitch răsfoind do sarul. asta e sigur. cum a apărut acolo? Păi trebuia să facem ca totul să arate cum nu se poate mai natural. Ce-au zis autorităţile locale? Care autorităţi. De unde ştii? întrebă Locke. asta e părerea autorităţi ¬lor de-acolo. agenţii FBI erau în d rum spre insulă. Nina Huff te va ajuta să parcurgi dosarul astăzi. Unde? întrebă De Vasher liniştit. Şi tipul ăla. Nu ştiu. aşa că. din punctul lor de vedere. Cît mai multe cu putinţă. Am aflat din sursă sigură că în ziua accidentului. aşa că nu uita să-ţi factu rezi încasările. a fost o afacere profesionist executată. Ollie. N u dă doi bani pe taxe şi mă face pe mine răspunzător pentru fiecare cent pe care -l pierde pe aşa ceva. dar eu zic că a sta se cheamă muncă la înaltă tensiune. Că nu sînt probleme. să ştii că nu le place să-şi mur¬dărească mîinile. Nat. Capps ne-a dat vreo patruzeci de zile şi sîntem deja în întîrziere. Indiferent de ceea ce crezi tu desp re ei. am şi eu oamenii mei! Şi. Hai. spuse el calm. de ce nu ne putem ţine oamenii în frîu. Ştii doar că fac treabă bună! Da. De Vasher îi aştepta în biroul lui. Anul trecut au avut o crimă şi patru accidente subac¬vatice. Ce vrei să spui cu asta? Locke îi vorbea fără să-l pri¬vească. Nat. Bine. Ollie? Acolo e o insulă mică. de exemplu. am oameni pe ste tot în insulă. examenul de barou e important. indigenul. Ollie. Ai vreo întrebare? Cum rămîne cu cercetarea? Totul este în ordine. da' cred că n-au mai apucat.Deci. dar va trebui să aduci materia¬lele la zi. şi ăsta a fost tot un accident. Că afacerile de¬curg în nota obişnuită. dar tot atît de important este şi Sonny Capps. Cred că nici n-o să ştiu vreo¬dată. aşa că-mi închipui că plănuiseră să se întîlnească acolo ca săşi verse sacul.

le vom intercepta telefoanele. în biroul l ui Mitch îşi făcuse apariţia Wally Hudson. Ollie? Şi ce vrei să facem acu' ? Da' atunci. Suvenirurile din facultate erau acum pe podea şi dosarul Capps se lăfăia la loc de cinste pe biroul lui Mitch. Ollie. Sîn t nervoşi şi vor să-şi ia precauţii supli¬mentare şi eu zic că nu poţi să-i cond amni pentru asta. spuse Locke. Îi decla¬rase lui Mitch că venise pentru a începe studiul pentru e xa¬menul de barou. fără să scoată o vorbă. Vor fi luaţi în primire cînd coboară di n avion. Nu crezi că exagerează? se interesă Lambert. De ieri a dispărut. ceea ce era ciudat după părerea lui. povestea asta mă înnebuneşte. Ollie. De Vasher îl privea fix pe Ochi Negri. În orice caz. Virginia avea cea mai bună facultate de Drep . ştiu. De Vasher respiră adînc înainte să răspundă. O să ne ia cîteva zile bune toată treaba. vor fi urmăriţi pas cu pas. nu mai ştiu ni mic despre el. Dacă apar. de fapt J. M-am întîlnit cu McDeere azi dimineaţă. de la bază. Ba cred că da şi că nu e deloc o măsură necesară. aşa au zis ei. Care chiar există. la cinci treizeci şi două. dacă vrei s ă te cerţi cu Lazarov. Walter Hudson. dar Lazarov a zis s-o fac. Da' crezi că mie-mi place. de data asta începe de jos. Chicago vrea să intercepteze telefoanele particulare ale tuturor an gajaţilor care nu sînt asociaţi ai fir¬mei. ai fi vrut să stăm deoparte şi să-i lăsăm să vorbească? Haide. dar eu te avertizez că s-ar putea să te găsea scă şi pe tine plutind cine ştie pe unde. Puteau dracu' să-şi ţină gura! Să se joace de-a avocaţii plini de bani şi să-şi conducă maşinuţele lor nemaipomenite! Da' nu. Uite ce e. Chiar şi al lui McDeere? Da. zise Lambert. şi ăia chiar insistă s-o facă. Parcă ziceai ceva de o sursă. pe care Mitch îl mîncase studiind dosarul. Săptămîna viitoare. Vezi. După pauza de prînz. Ai zis "toate telefoanele particulare"? Da. vor fi însoţiţi pînă la hotel. ideea nu-mi aparţine. ei au preferat să fie niş te şmecheri cu două feţe! Locke îşi aprinse o ţigară şi suflă un nor gros de fum în direcţia lui De Vasher .. ce-au vorbit între ei şi aşa mai departe. chiar şi al lui McDeere! Cred că Tarrance n-o să se lase păgubaş şi o să î ncerce iar şi. Nat. Nina îi adusese un sandviş c u pui şi salată. oamenii mei sînt încă pe insulă şi n-au observat ni mic deosebit. Uite ce e. Da. Şi-apoi. n-ai decît. Puţin după ora unu. Specialitatea lui erau contractele. deoarece tot după părerea lui. Era la firmă de cinci ani şi era singurul angajat originar din Virginia. în vreme ce fumul inunda încăperea. oameni sîntem! Ştii că eu n-am vrut. ţi-am spus eu. Ascultă. Toţi trei tăceau. De ce ne-ai chemat? întrebă Lambert care se ridicase în picioare şi studia cu atenţie peretele alb din faţa lui. Atît îţi spun. n-au ce să găsească! Ţi-am spus doar că treaba a fost f ăcută de profesionişti. Cînd? întrebă Locke sec. după cum ap ărea în acte. Şi cît timp îi mai ţii acolo? Cîteva săptămîni. Calmează-te odată. înain te. vom şti c e-au mîncat la micul dejun. da' vezi că ei sînt de altă părere. Nina se apucase să f acă ordine şi să sorteze hîrţoagele de pe podea. dacă are doxă. a ajuns aici înaintea mea . ce dracu' ! Uite ce e. Fiecare fe de¬ral o să aibă în cîrcă trei oameni de-ai mei care vor şti şi cînd se duc ăia la closet. îi zise Lambert lui Locke. da' nu pot să dau de el.. Fără probe. Treabă cu¬rată. băieţii ăia doi n-aveau gîndu ri bune. De Vasher.Habar n-am. Şi dacă apar federalii? nu-l slăbi Locke cu între¬bările.

Peste nici zece secunde. noi sîntem extrem de meticuloşi. Am inclus în el şi întrebări care s-au pus în sesiunile anterioare şi răspunsurile care s-au dat atunci. Şi cine face parte din comisie? Eu. impozite. Avery Tolar. Las' că n-o să fiu tocmai eu primul! Uite cum facem: în următoarele şase săptămîni. Să ştii că nimeni de la noi nu a ratat. Nici nu mă-ndoiesc. corporaţii. era un examen greu. Ştiu. Îţi convine? Dimineaţa sau după-amiaza? După-amiaza. În el îţi vei nota orele de studiu şi subiec tele pe care le-ai parcurs. procedura federală. la ora trei. Ţi-aş sugera ziua de miercuri. Wally scoase un carneţel şi-l puse pe colţul biroului. Fiecare întîlnire va dura cam două ore. Vei fi supraveg heat cu lupa. remarcabil de asemănător cu cel lăsat de Wally Hudson. îmi convine. El fusese cel care ach . ţinînd la subraţ un caie t gros. După cum ştii. la fel de greu ca dosarul Capps. avem şi o comisie care-ţi va controla evoluţia pînă la examen. a şa că poţi să-ţi împărţi ziua în funcţie de asta. Un examen tipic de barou e plin de tranzacţii comer¬ciale. cu întrebări înşelătoare.. dar chestia asta o s ă ne ia ceva timp. să răspunzi la întrebări în fiecare săptămîna! Încep să cred că va fi mai rău ca la facultate. curs special pentru examenul de barou şi murea de nerăbdare să-l testeze pe cineva şi să uite că Mitch McDeere se întî mplă să fie acel cineva. Le facem pe amîndouă. Dunbar era şeful serviciului de bunuri imobiliare. în birou intra Randall Dunbar. Să ştii că este foarte important să exersezi. Dar abia apoi venea partea grea. un nou cur s recapitulativ în domeniul contractelor. În a treia şi a patr a zi va avea examene de opt ore care priveau legislaţia de sine stătătoare a fie cărui stat: contracte. r elaţii de familie. testamente. Wally zîmbi şi-i răspunse: Da. Noi luăm trea¬ba asta foarte în serios . Desigur. Eu vin şi-l iau în fiecare vineri. societăţi. Citeşte primele optzeci de pagini pînă săptămîna vii¬toare şi răspunde şi la î ntrebările pe care le vei găsi acolo! Adică am temă pentru acasă? Fără discuţie! Te verific săptămîna viitoare. în aceşti cinci ani. este o lectură captivantă. ăsta ţi-e jurnalul de bord. atîta tot. Vei vedea. În prima zi era un examen de patru ore în probleme de etică. aş a că acest caiet e foarte important. Vrei să spui că există cincisprezece chestii de-astea? întrebă Mitch. Aşa că îl pricopsi pe Mitch cu un caiet greu de cel puţ in zece centimetri. bunuri imobiliare. De fapt. Abia aştept să citesc caietul ăsta. prejudicii. aşa că le-am inclus în acelaşi mate¬rial.A. taxe.t din toată ţara. Nu. unul dintre asociaţi. Codul Comercial General. Ne vom întîl ni în fiecare vineri ca să ve¬dem ce-ai făcut. cunoscut drept "multi-state" care acoperea legislaţia comună tuturor statelor din S. Ai întrebări? Nu. ştiu.U. facem totul aşa cum se cade să fie făcut. Wally. Bine. des¬păgubir i. este mult mai important. La firmă se aflau planu ri şi scheme de recapitulare pentru toate secţiunile de examen.. era expert în etică şi el va fi cel care-l va supraveghea pe Mitch la recapitularea acestei părţi. Randall Dunbar şi Kendall Mahan. Gil Vaughn. ne întîlnim cel puţin o dată pe săptămînă şi aprofundam mate¬rialele. în trebările vor privi în special legislaţia din Tennessee. procedura penală. Mitch zîmbi şi aşeză jurnalul de bord deasupra dosarului Capps. contractele şi Codul Comercial Gene¬ral merg mînă în mînă. arătînd caietul adus de Hudson. proprietăţi funciare. erau ide ntice. Uite. ştii.. nu. Toate răspunsurile se dădeau în scris. debit credit şi aşa mai departe. el. Atunci pe miercurea viitoare la ora trei. Ei bine. înainte de întîln irea cu comisia. asigurări. alcătuise. Îi mai explică şi că examen ul va dura patru zile şi că era structurat în trei secţiuni. Royce McKnight. A doua zi era un examen de opt ore. pentru moment.

îşi aminti de mîncare şi.iziţionase în luna mai casa lui McDeere. propuneri de întîlniri săptămînale. era de depart e partea cea mai grea a examenului. ar fi trebuit ca ei doi să se întîlnească cel puţin o dată pe săptămîna. după cum se exprimă el însuşi. articulînd lent şi clar cuvin tele. De zece ani pregătea aceste materiale şi chiar se gîndise să le publice. o să fiu. Mitch opri chiar lîngă el. dar mai am încă multe de făcut. foarte bine. Cînd vii acasă? îl întrebă ea după o mică pauză. D eschise poarta şi aşteptă ca maşina să iasă din parcare. bobocii ăştia îţi luau piuitul. O oră mai tîrziu. p entru cazul în care Mitch ar fi dorit să îl citească. Mitch. încît o firmă de zece oameni ar fi trudit din greu să le studieze. Îi întinse lui Mitch un caiet pe care s tătea scris: Legislaţia imobiliarului şi-i explică acestuia că specialitatea lui constituia de fapt partea cea mai grea a examenului. publicase în Columbia Law Review un articol despre drepturile cuprinse în Primul Amendament al Constituţiei. Cît despre Mitch. Abia acu' plecaţi? Da. aşa că ar fi de preferat marţi dupăamiază. Mitch îi zîmbi Ninei şi se re întoarse la versiunea legislaţiei contractuale. Cîteva ceasuri?! Dar eşti acolo de o jumătate de zi! Aşa e. pe urmă la cinci zile şi jumătate. Dutch îşi privi ceasul la lumina lanternei: unsprezece. Dar bine. Totul porneşte de la propr ietate. Peste cîteva ore. lăsîndu-l în micul birou sufocat de docu mentaţie. spuse Mitch. Vin acasă ceva mai tîrziu. Optsprezece. Se prezentă apoi Kendall Mahan care răsuci şi el şurubul: dorea să se întîlneasc ă cu Mitch sîmbăta dimineaţa devreme. Mitch declară că îl va cit i imediat. îşi s puse Dutch. La ora cinci. Apoi BMW-ul coti pe Front Street şi se pierdu în noapte. atunci să fiţi atent cum conduceţi. cu numai douăsprezece ore pe zi. nu m-ai crede! Te simţi bine? Da. am avut o zi grea. To ţi îi reamintiră că nici unul dintre ei sau dintre înaintaşii lor la firmă nu ra ¬tase examenul de barou. Jumătate din oamenii de l a firmă îi lăsară lui Mitch caiete. ei bine. În orice caz. Zgomotul motorului îl trezi pe Dutch Hendrix care se ri¬dică în capul oaselor. Acest caiet era dedicat dreptului constituţional. omu' nu era făcut pentru un abuz atît de mare. Pe vremea studenţiei. Da. După şase lun i. Cel puţin aşa fusese cu cinci ani în urmă. După care. dacă ţi-aş povesti. erau atîtea hîrtii. la Universitatea Colu mbia. Ei. treizeci. Nici o problemă. pe la şapte şi jumătate. Las' că oricum nu puteau să reziste. Abby. Păcat că era pus atît de ra r în situaţia de a-l folosi. pe vremea cînd îl dăduse el. Ştia el că nimeni nu putea munci o sută de ore pe săptămînă mai mult de ş . declară el sentenţios. la cinci¬sprezece ore pe zi. Dar tocmai pregăteam cina! Las-o pe aragaz. chiar şapte! Toţi chiteau să devină ăi mai groza vi avocaţi din lumea asta şi să umfle un milion peste noapte şi erau în stare să doarmă pe birou pentru asta! Dutch văzuse multe la viaţa lui. Bună seara. îl sfătui el pe Mitch. şase zile pe săptămînă! Uneori. Nu vin încă acasă. O copie a acestui articol se afla în caiet. In¬capabil să mai scoată o vorbă. e prima ta zi de muncă! Uite ce e. îşi aminti şi de Abby. teme. c înd el luase examenul fără probleme. pierdeau din viteză şi o lăsau mai moale. îi povesti cît de diferit era examenul de baro u cu treizeci de ani în urmă. Îi dădu un telefon. Ne vedem peste cîteva ore. timp de o oră. Procesiunea continuă de-a lungul întregii după-amieze. Dutch. douăzeci de ore pe zi. pentru prima dată în ultimele douăsprezece ore. Nina îşi luase rămas bun. şase z ile din săptămînă. nemuritoarea operă a lui Wally H udson. domeniul fa vorit al lui Kendall. spuse el cu oarecare bruscheţe. îl asigură el pe Mitch. Peste cîteva ceasuri. luînd caietul pe care-l adusese Kendall punîndul lîngă celelalte.

aşa că nu va fi nevoie de cine ştie ce dictare sau dactilograf ie. întîlnire cu Nathan Locke pentru do¬sarul Spinosa. Nici o problemă. Ce program am azi? întrebă el. Anulează totul! Verifică ce zboruri am spre Houston sîmbătă după-amia ză şi spre Memphis luni di¬mineaţă! Da. Omul cere foarte multe. Ai lucrat ceva la el? L-am citit aproape pe tot. contractul avea o sută patru¬zeci de pagini sau chiar mai multe. repetă Avery. şedinţ a asociaţilor. Aşa că acum depinde numai de noi. dar de făcut. Ascultă. întîlnire în oraş cu cei de la Serviciul de Ve¬nituri Interne. Mă rog. şi no ta din cînd în cînd instrucţiunile pe care acesta i le dicta. aproape instantaneu. cînd la persoana cu care vorbea la telefon. Cînd? Cănd poţi dar du-te repede la el! Mitch se uită la ceas: trei ore de serviciu doar şi lui i se părea că trecuseră pe puţin zece. începu să se răţoiască în receptor. cele două sec retare se răsteau una la cea¬laltă. astfel totul cade. să ştii că ştiu că nu e corect. Mitch. . Cea din fişet trînti sertarul. dar nimic din ceea ce-l priveşte pe Capps nu e corect. De obicei. mîine trebuie să fiţi la tribunalul de taxe toată ziua. Vreau să ne vedem mîine dimineaţă la opt să ne lămurim cum stăm. Ah. Avery pocni din degete către cealaltă şi-i arătă cu mîna calendarul de pe birou. aşa că ar trebui să vă pregătiţi de azi. la unu . Capul Ninei se iţi în cadrul uşii. Una dintre secretarele mele îi va spune Ninei unde se află. punînd mîna pe un dosar. Oliver Lambert nu aşteaptă pe nimeni. E-n regulă. Dacă memoria nu-i juca feste. contractu l de organi¬zare. pe sub cele cincisprezece caiete recapi¬t ulative. trecu la fişetul următor şi trase sertarul cel ma i de jos. dortinule! Mitch! Unde este dosarul Capps? Pe biroul meu. trebuie să mărim viteza! Am vorbit acum cu Sonny Capps care vrea să mă vadă sîmbătă dimi¬neaţă la Houston şi vrea să-i aduc un proiect în ci ornă pentru contractul de care ţi-am vorbit. La zece. Mitch intră încet în încăpere şi rămase lîng ă uşă. mi-a spus că afacerea trebuie închei ată în douăzeci de zile. Nu poate să aştepte? Nu cred. Avery apăsă pe una din luminiţele roşii ale telefonului şi. Peste cîteva clipe. Cînd Avery se răstea în receptor. Ar fi bine să te grăbeşti. Linişte! tună Avery către cele două femei. puse telefonul în furcă fără să-şi ia rămas bun d e la interlocutorul lui nevăzut. în banca ei de date. Doar o ciornă. Uite ce e. Bine. Trei luminiţe roşi i clipeau pe aparatul telefonic. arătîndu-i ceva unei se¬cretare. Mitch simţi o crampă nervoasă în stomacul gol de altfel. Am nevoie de el sîmbătă la prînz şi în cea mai bună formă posibilă. Mitch se întoarse în propriul lui birou şi începu să caute do¬sarul Capps undeva. Minunat. Avery Tolar ţipa c înd la secretară. Vrea să te vadă Oliver Lambert. Fac proiectul. s-ar putea să nu fie perfect. la trei şi jumătate. Cealaltă stătea în picioare. în faţa biroului şefului ei. răspunse Mitch cu o voce în care încerca să concentreze toată încrederea de care mai dispu¬nea. îl fac.ase luni în şir. înţeleg. 7 Una dintre secretarele lui Avery Tolar căuta ceva într-un fişet în care intrase aproape complet.

cu soţiil e. crezi că veţi fi liberi sîmbătă seara? Desigur. Mitch. dar toată lumea îi spunea doamna Ida. Evident. Să ştii că panica este un mod de viaţă comun tuturor firmelor de avocatură. Mitch s e afla la începutul celei de-a doua zile de lucru. Tînărul îşi descheie sacoul. dragă Mitch. Dinţii albi îi străluceau ca nişte diamante. Mitch o luă la goană către etajul al patrulea. închise uşa cu grijă în urmă. Oliver Lambert îi dăruia cel mai sincer zîmbet de bunic afectuos de care era în stare venise. ca întotdeauna. Hai să ne aşezăm puţin aici şi să stăm de vorbă. de fapt. dar noi luăm şi mai în serios acest aspect: nu discutăm afa . ca şi cum timpul ar fi fost o chestiune lipsită de orice importanţă. restaurantul meu favorit este Justine's. Va fi minunat! Bun. încercînd să se destindă. începu el blînd şi calm. Primul ar fi că soţia mea şi cu mine am dori ca tu şi Abb y să cinaţi cu noi sîmbătă seara. momentul unei predici. Ceea ce-ţi spune ţie clientul tău est e strict confidenţial. Mitch. aşa că trebuie să fim în stare să mu¬ rim pentru ei. Era. De obicei. Noi avem obiceiul să ieşim destul de des şi ne place foarte mult să ne vedem prietenii. îl urmărea panica din vocea lui Avery şi dispera¬ rea din privirea acestuia pe cînd vorbea la telefon cu tipul ăla. din mătase închisă la culoare. Oliv er Lambert se ridică de la birou. Secretara lui Oliver Lambert îl aştepta. Se numea Ida Renfrew. Se aşeză picio r peste picior. adică o oră de muncă a unui mem¬bru oarecare al acestei fabrici de făcut bani . mulţumesc. Trebuie să stăm puţin de vorbă. Trebuie să-ţi spun că-mi place grozav mîncarea bună şi băutura fină şi mă pricep chiar să şi pregătesc cîte ceva speci al. mult mai bronzat decît majoritatea locuitorilor oraşului. ceea ce-i conferea un aer ex trem de inteli¬gent şi spiritual. Capul stătea să-i plesnească. Să zicem sîmbătă la ora şapte? Da. Ea îl conduse pe Mitch în biroul lui Lambert şi. toate acestea sînt valabile p entru orice avo¬cat. înalt şi aparen t incomod. Nu vrei o ca¬fea? îl întrebă el. Avem de discutat cîteva lucruri. şi nimeni nu te poate obliga să divulgi ceva în legătură cu clienţii tăi. Lambert luă loc pe un scaun tare. Ce zici. I-am mai invitat pe Kendall Mahan. iar în stomac avea o crampă din ce în ce mai dureroasă. pe Wally Hudson şi pe Lamar Quin. Mitch îl privea cu atenţie: Lambert purta o cămaşă de bumbac. Capps. s tropite cu cele mai rare soiuri de vin. Bună dimineaţa. şi vă mulţumesc pentru invitaţie. mult mai bronzat decît ar fi permis so arele de iulie. perfect. în timp ce-şi aşeza pipa într-un suport de alamă. Două lucruri. A doua problemă. Era. deşi am înţeles că eşti deja foa rte ocupat. admirîndu-şi pantofii cei noi îl costa¬seră două sute de dolar i. Nu. Clienţii noştri sîn t însă singurul ca¬pital de care dispunem. cea de-a doua se ¬cretară pe care Anthony Bendini o angajase pe vremea cînd abia se mutase la Mem phis. bronzat. deci orice discuţie cu un terţ despre afacerile unui clie nt este o violare a eticii profe¬sionale. domnule. Deşi încerca să se relaxeze. îşi scoase ochelarii şi îi zîmbi lui Mitch cu multă căldură. strălucitor de alb ă. Da. deşi este un subiect pe carel cunoşti. domnule. reţinem o masă mai mare la unul din restaurantele noastre prefera te şi ne in¬vităm prietenii la cîte o cină de pomină nouă feluri de mîncare. vom fi acolo. cînd ieşi. ceva franţuzesc cu o bucătărie d elicioasă şi o pivniţă foarte se¬lectă. secretara lui nu mi-a spus. După ce-şi puse sacoul şi-şi îndreptă nodul cravatei. deci. da r clienţii gen Sonny Capps pot să te îmbolnăvească de ulcer. privilegiată aş spune. Ea i se prezentă s ingură: lucra la firmă de treizeci şi unu de ani. foarte. conducîndu-l spre o canapea. şi un papion mic. Era pur şi simplu u n perfect manechin bărbătesc de şaizeci şi unu de ani.Da' ce vrea? Nu ştiu. un fel de jeţ cu braţe late. Mitch zîmbi fără însă să-şi poată reprima încruntarea. Ştiu că la Harvard v-au învăţat că între avocat şi clientul lui este o relaţie confi-denţială. răspunse Mitch afundîndu-se în ca¬napeaua luxoasă şi primitoare .

dar Vaughn e unul dintre asociaţi! Anuleaz-o! Las' că rezolv eu mai tîrziu. Spune-i că-i explic eu mai tîrziu. prin faţ a propriului bi¬rou. domnule Lambert! Bine. pe jos. vor încerca să te descoase despre firmă sau d espre clienţi. răsuflă adînc şi începu să citească. Poate. şefu'! Reîntors în biroul lui. în încăperea golită îşi făcură apariţ ia doi negri masivi. unde acesta se instalase în bibliotecă. trei secretare şi nu două făceau săpături în fişete. Da? Atunci anuleaz-o şi pe asta! Bine. După cîteva minute. mai devreme sau mai tîrziu. Puse dosarul Capps pe birou. Avery trînti receptorul fără să-şi ia la revedere de la interlocu tor. Vorbeau în şoaptă. Privirea i se opri asupra lui Mitch. Dar la două aveai o întîlnire cu Gil Vaughn. te rog. Nina îl urmase pe Mitch la etajul al doilea. Mitch se grăbi pe scări în jos. Cu cît spui mai puţin. Atunci. şi intră la Avery Tolar. Orice tîmpit în anul doi e-n stare să ţină discursul ăsta. mormăind ceva. Mitch îşi masă încet tîmplele. Sîntem tăcuţi şi discreţi. Ca regulă generală. şi anulează întîlni-rea. Bineînţeles că pot. Să ştii că nu e înţelept ceea ce faci. Cred că vei ajunge un av ocat excelent şi foarte bogat. Avery pocnea din degete şi arăta cu mîna colo sau dincolo. Mitch înşfacă dosarele şi se apropie de uşă. îi aduse ea aminte. O bătaie în uşă. să stu¬diem ceva pentru examen . Anthony Bendini credea în discreţie mai mult decît în orice altceva pe lume şi ne-a transmis şi nouă această credinţă a sa. nici cu propriile noas tre soţii. dar a sosit mobila de birou. Iată cît de serios tratăm acest aspect! "Unde o fi vrînd să ajungă cu chestiile astea? se întreba Mitch. cu atît mai bi ne. Vei cunoaşte şi alţi avocaţi din or aş şi. nici cu alţi avocaţi. nici măcar între noi nu le discutăm de cele mai multe ori. trecu în fugă pe culoar. ai înţeles? Da. Ar fi trebuit să mă întîlnesc cu Lamar la două. Nu trebuie să vă faceţi griji din pricina mea. După ce ei reîmpachetaseră dosarul Capps şi cazaseră afară pe culoar cele cincis prezece caiete de cursuri recapitu¬lative. cărînd o droaie de cutii voluminoase şi un covor oriental f ăcut sul. Secretarele îl priviră surprinse. Mitch. Avem la dispoziţie douăzeci de zile sau afa¬cere a pică. aceasta era deviza lui Anthony Bendini şi o aplica în absolut orice ocazie. Poţi să rezolvi chestia asta? îl întrebă Avery cu un ton aproape sarcastic. Iar Sonny Capps. . Noi nu vorbim. Pur şi simplu nu discutăm cu nimeni afacerile c lienţilor noştri. cine e? Nina apăru în cadrul uşii. noi nu vorbim acasă despre problemele de serviciu şi soţiile noastre a u învăţat că nu trebuie să pună întrebări. înţelegi? Fireşte. aşa că în loc de douăzeci şi cinci de asociaţi cu răspundere limit ată vor fi pa-truzeci şi unu. Să ştii că sîntem foarte mîndri de tine. Două secretare îi dădură lui Mitch nişte dosare impre¬sionante ca grosime. domnule Lambert. Nimeni nu a auzit vreodată pe vr eun membru al acestei firme menţionînd numele unui client dincolo de zidurile ac estei clădiri.cerile clienţilor noştri cu nimeni. în timp ce şeful zbiera l a telefon. Chinezii cer şaptezeci şi cinci de milioane şi el e de acord să plătească. Secretarele alergau şi ţopăiau ca nişte iepuri dresaţi. De data aceasta. de azi pînă sîmbătă ." Da. Du pă ce mulţumi. Sună-l. "Limbile slobode pierd procesele". Asta-i tot? Păi nu-i destul? Vreau să lucrezi numai la dosarele astea. Se aşeză pe un scaun şi urmăr i cu atenţie show-ul. Mitch luă de pe masă materialele recapitulative pentru e xamen şi le mută în colţ. lîngă uşă. Nu-mi face nici o plăcere să te deranjez. înţeleg. Da. Din cînd în cînd. Poate că ar fi bine să lucrezi o oră-două în bibliotecă. rămîne pe sîmbătă! Doamna Ida avea un mesaj pentru Mitch: Avery Tolar îl chema de urgenţă la el. Mitch ochi un loc mai ferit.

cerîndu -i lui Abby un rulou de hîrtie care se dovedi perfect ca dimensiuni. Femeia îl a păsă cu putere de perete. împreună cu ciuperci şi anghinare tăiată. care începu imediat să cureţe locul în care lucrase. În timpul facu ltăţii mîncaseră pe apucate. Acum se mulţu mea doar să dea din cap. Abby înăbuşi escalopurile în ulei încins nu mai mult de trei minute şi apoi le scoase din tigaie. Scurse uleiul şi turnă vin şi suc de lămîie pe care le lăs ă să fiarbă la foc mic. Între timp. Toate acestea rămăseseră pentru săptămîna viitoare. cît de scump costă. pentru a suta mia oară. ex¬perimenta sosuri noi. Făcea meniuri. lipea tape¬tul. dar mîinile ei antrenate nu făceau nici o miş care inutilă. se potrivea de minune cu perdelele şi cu covorul. cu toţi banii ăştia care le curgeau literalmente în poal ă. scosese o ruletă din m arsupiul de piele în care-şi păstra scu¬lele şi acum măsura ultimul colţ netapet at din camera de zi. la ora nouă. dar se hotărî să n-o facă. în timp ce. prepa rase ceva nou şi bun în fiecare seară. Abby obosise de mult să-i m ai mulţumească pentru această listă fixă şi lungă de compli¬mente. Acum mîncare a trebuia acoperită şi lăsată să fiarbă la foc mic. apoi va mai încetini ritmul şi va l ucra doar optzeci de ore. Se făcuse aproape şase şi ah. Abby era de¬cisă să aştepte pînă atunci. îi mai plăcea şi culoare a. Abby era deja maestră în pregătirea pastelor aşa că. va tăia roşiile. cît de mult timp va dura fără s ă se strice şi cît de bine va arăta totul. De vopsit se vor apuca săptămîna viitoare. Deasupra ei. Şi. Nu se ştie de ce. declara cît de fru ¬mos este modelul tapetului. Mîine totul va fi gata. ea va prăji cost iţa afumată.Fă ce-ţi spun eu şi nu mă mai pisa! OK. Abby căută reţeta în cartea de bucate şi rîndui ingredientele pe masă. va fierbe pastele. Aşteptînd să se usuce fîşia lipită. se dezbrăcă şi se înti nse în pat. De aproape patruze ci de ani. lui Mitch îi plăcea mîncarea italien ească. între două vîrste. pusese o tigaie la foc. O oră mai tîrziu se trezi şi sări din pat. răspunse femeia. bani gheaţă. Primea doisprezece dolari pe oră. Mulţumesc. amestecat cu cel al cleiului şi al lacului ud. Abby merse în dormi¬tor. ventilatorul de pe p lafon se învîrtea încet. Tăia hîrtia cu o precizie de chirurg şi dădea cu clei într-o manie ră absolut artistică. îi spunea ea lui Abby. aplicat peste tapet. lipea tapet pe pereţii celor mai grozave case din Memphis. Abby îşi lungi picioarele fine şi frumoase care acum o dureau şi-şi masă umerii. avea o notă minunat de proaspătă: aşa trebuia să miroasă într-o casă nouă. Mi tch va avea la cină escalop de viţel. de gătit gătise pu ţin şi numai pui. Abby simţea că era timpul să înveţe să gătească şi. mormăind în legea ei cifre pe care Abby nu le pricepea. Abby admira camera. în seara aceasta. în plus. în prima săptămîna. dacă nu punea la socoteală v opsitul tocăriei şi perdelele. pînă ce sosul se dovedi destul de legat şi abia atunci p use iar carnea în tigaie. Vor cina cînd el se va întoarce acasă. Îi telefonase lui Mitch de două ori după prînz şi uite că el nu găsise nici un minut liber să o caute! Se gîndea dacă să-i telefoneze tot ea lui. Acum. da escalop de viţel! îşi trase la repezeală pe ea un pulover alb şi nişte pantaloni scurţi kaki şi se duse în bucătărie care era gata. apoi se urcă pe scară. îşi privi ceasul: era timpul să se a puce de pregătirea cinei. Vorbea fără încetare. Mirosul mo¬bilei noi. Ei bine. La un mo¬ment dat. cînd se opri b rusc îşi turnă un pahar de chablis. şi era de acord cu tot ceea ce i se propunea. conspecta cărţi de bucate. Şi va bea încă un pahar de chab . Mitch va sosi acasă în cele din urmă! O vreme va lucra o sută de ore pe săptămîna. le trecus e prin făină amestecată cu sare şi piper. Acum era rîndui lui. tu eşti şeful. cu excepţia celor două băi şi a oficiu-lui. Îl căută pe Mitch la tele¬fon şi Nina o informă că soţul ei se afla într-o şedinţă care avea să dureze ceva timp. Frăgezise escalopurile de viţel. Măs ură lungimea şi lăţimea în patru locuri diferite. Fireşte. mai ales hot dogs şi sandvişuri. şi dădu apoi dru¬mul la radio. Cînd femeia termină pereţii camerei de zi. O femeie scundă şi solidă. Abby o anunţă că se făcuse tîrziu şi o rugă să revină a doua zi. După plecarea femeii cu tapetul.

Noo. Foarte bine. iar cămaşa de bumbac era complet udă. domnul Rice aruncă o privire în curtea vecină şi o văzu pe Abby care. Peluza dumneavoastră arată grozav. Grozav? După dumneata. Celălalt stejar avea o bucată de sfoară agăţată de una din crengi. cineva îşi imortalizas e iniţialele. nu. Mi-e teamă că nu prea bine. De cînd se trezise în zo ri. dar nu o deranjau : acesta avea cel puţin şaptezeci de ani şi nu putea să-i căşuneze nici un rău. care respir a. Cred că sînt peste patruzeci de grade la umbră. după plecarea lui Mitch. Hearsay se ofe ri să-i ţină de urît. Brusc. mulţumesc. La ora şapte. Abby stătea cu urechile c iulite. de trei-patru ori. ce mai faci? o întrebă el. Abby ieşi de sub stejari. Abby îşi luă paharul şi ieşi în grădină. domnului Rice i se umpluseră ochii de lacrimi cînd vorbis e despre ea şi despre cît de singur va rămîne după moartea ei. Dacă eu aş avea o soţie ca dumneata. îi place să muncească. Părul cărunt şi umed îi era complet lipit de ţeastă. Îşi muşcă apoi buzele. Eu am ieşit l a şase şi jumătate să-mi fac plimbarea şi el era dus demult. observă ea. îndreptîndu-se către el. Remarcase din pri¬ma zi privirile vecinului. Picăturile de sudoare îi alunecau dea lungul nasului. nici vorbă să-mi dea ăia mie premiul pentru cea mai frumoasă grădină pe l una asta! Chestia e că nu stau în cartierul în care ar trebui. Apărut de sub nişte tufişuri. mereu sub stejari. Hearsay se opr i. Sub el. dar ăia nu vor să mi-l dea! Unde ţi-e bărbatul? La serviciu. n-am văzut nicio¬dată una mai frumoasă. îşi croia drum domnul Rice. Îi scoseseră apr oape tot stomacul. eu merit premiul p entru "cea mai frumoasă grădină din oraş". Smulse o buruiană pe care o aruncă şi îi răspunse cu glasu l înfundat: Nu prea bine. domnule Rice! Dar dum¬neavoastră? Mi-e îngrozitor de cald. nu schimbase o vorbă cu nimeni ah. Pri¬vind-o de sus şi pînă jos cu admiraţie. aşa că "lasă-l să se uite!". În frunzişul celui mai mare din ei se aflau rămăşiţele unei coli be făcută cîndva de nişte puşti. mai ales că era o fiinţă omenească vie. Păi e aproape opt! Şi azi dimineaţă a plecat înainte de răsărit. cu care deci se putea conversa. Biata femeie era numai piele şi os. Pe trun¬chiul copacului. era foarte dornică să stea de vorbă cu cineva. cina era gata şi Mitch nu dăduse încă nici un semn de viaţă. ferindu-şi privirea în lături. Hearsay pricepu că mingea era a lui şi porni imediat să o recupereze. Nu vezi că mereu îl iau numai ăia bogaţi care angajează pe alţii să facă treaba în locul lor? Şi ei zac pe marginea piscinei şi se-ndeasă cu daiquiri! Da' a mea e frumoasă. cu femeia cu tape¬tul. Ei. răsuflînd cu greutate. Vecinul îşi şterse fruntea şi scuipă în pămînt cu năduf. Merseră de-a lungul pajiştei pînă la cei doi stejari stu¬f oşi şi bătrîni. Soţia lui avea cancer şi e ra pe moarte. Ce-i cu el? Ce să fie. În timpul pri mei vizite peste gard. îi zîmbi imediat. da. vecinul. lucrează tîrziu. depinde de vreme. Erau căsătoriţi d e cincizeci şi unu de ani şi nu aveau copii. De fapt. asta este "grozav"? Păi aşa ceva nu vezi decît în revis te! Eu unul. Aş vrea ca Mitch să se ocupe de asta. nu? Incredibil de frumoasă! De cîte ori pe săptămînă tundeţi iarba? Păi. Abby găsi o minge de cauciuc şi o aruncă departe de ea.lis. să fiu al naibii dacă n-aş sta tot timpul acasă! Nimeni şi nimic nu m-ar urni de-acasă! Abby zîmbi primind complimentul şi-l întrebă: Şi ce mai face doamna Rice? Bâtrînul se încruntă. Vrei să tund şi iarba din grădina vo astră? Mulţumesc. Medicii nu-i dăduseră mai mult de un an de viaţă. dar telefonul din bucătărie se încăpăţîna să tacă. Scoţîndu-şi mănuşile de grădinar. . începînd să mîrîie către casa vecinilor: printre tufele de gard viu perfect t unse. Cu mare greutate reuşea să se dea jos din pat. dar acum se manifesta o metastază pulmonară. domnul Rice îi zîmbi şi el avea doar nişte picioare superbe! Îşi şterse frunt ea şi se apropie de gard. transpira şi vorbea.

În birou era linişte. Aha. îl întrebă: Ascultă Mitch. povestea asta se va transforma în obi¬cei? Tot ce se poate. vin şi o aranjez cînd o fi nevoie. Ghemuit în fot oliul de piele.Ei. Iartă-mă! Am adormit. sări în sus şi înşfacă receptorul: era Abby. asta se şi cere de la mine. spuse el. Tînăra femeie îşi luă rămas bun şi fugi în bucătărie. Nu mi-e frică. Mitch dormea dus. dar telefonul se opri exac t în clipa în care ea ridică receptorul. Dutch. înţeleg.. Peste cîteva clipe spuse sec: Vii acasă? Nu. printre teancuri de hîrtii. pe podea.. să nu cumva să mă trezeşti. Apăsă apoi pe trei butoane la rînd şi vorbi într-un mic microfon. aşa că poţi şi tu să pui cornu'n pernă. Da' tu unde eşti acum? Ea nu-i răspunse la întrebare. A uitat s-o anunţe şi ea tocmai gătise ceva ca lumea. da' nu poţi lucra toată noap¬tea! Bineînţeles că pot lucra toată noaptea. domnul Rice îi arătă apara¬tul din urechea stingă. dar şi cu oarecare îngrijorare. te rog! Se aşternu un moment de tăcere: Abby cîntărea scuzele lui Mitch. De e i se sprijinea o pungă goală în care fuseseră cartofi prăjiţi. ce e? Sînt eu. Aţi auzit cumva telefonul? întrebă ea. Cred că băiatu' are de gînd să stea aici toată no aptea. De ce n-ai telefonat? întrebă ea cu răceală. Într-un tîrziu. na! Nu vezi că n-are timp? Abia dă pe-acasă. Pe-aici aşa ceva e foarte obişnuit. "Să nu mă trezeşti!" Mda. Ai fi putut să suni. Mîncarea e şi acum în cuptor. Trebuie să lucrez toată noaptea. Aaa. Marcus. Las' că o să am eu grijă. Da? Pe la ce oră? Între opt şi nouă. dar nu mi-a răspuns nimeni. scoală-te odată! Mda. Mitch se mişcă. sforăind din timp în timp. Telefonul sună la o oră după miezul nopţii. spuse ea şi închise brusc telefonul. cu picioarele cocoţate pe birou şi deja amorţite de proasta circ ulaţie a sîngelui. Marcus mai manevră nişte butoane şi-şi reluă lectura avea în mînă o revistă il . Abby se răsuci brusc spre fereastra bucătăriei. De fapt. Iartă-mă! Sînt băgat pînă în gît în termene de pre¬dare şi pur şi simplu am pi erdut noţiunea timpului. de la etaj. aşa e bine. Ai fi putut şi tu să-mi dai măcar un telefon . Şi care e baiul? Păi. O. De. îşi spuse ea. La etajul al cincilea. Toată noaptea!? Bine. dar acolo nu răspundea nimeni. Mă rog. Hei. Drep t răspuns. Ea formă numărul de la biroul lui Mitch . Undeva. Mă duc să mă culc. ce drăguţ! Dacă apari la ora şapte. Era aproape surd. da' parcă refrenul ăsta ne e cunoscut!. nevastă-sa. Mitch. iartă-mă. Vin pe la şapte să fac un duş. păi asta nu-i bine! Auzi. Cu atît mai bine. E trecut de miezul nopţii. el i-a spus că nu ajunge acasă pînă mîine dimineaţă. îl aşeză în furcă şi oftă. Am sunat. poate că el se afla deja în drum spre casă. Şi cînd crezi că vii acasă? Ţi-e frică să stai singură? Nu. oprind magnetofonul care în registrase convorbirea. să ştii că te-am aşteptat. Cît e ceasul? spuse el frecîndu-şi ochii şi privindu-şi şi el ceasul. Mitch dormea cu nişte documente strîns lipite de piept. El privi receptorul oarecum descumpănit. agentul însărcinat cu paza şi securitatea firmei se amuza de unul sin gur. se odihneau şi pan¬tofii lui. Dosarul Capps er a împrăştiat peste tot. îndepărtîndu-se grăbită spre casă. După al doispreze celea zbîrnîit. toţi bobocii fac aşa în prima săptămînă. Hai.

îl scărpina pe Hearsay după ureche. Hai să facem un duş împ reună! Abia am făcut duş. Du-te şi fă un duş. E ca la maraton. îi răspunse ea cu un zîmbet înşelător. nu reuşi s-o păcălească. ăştia încearcă să-ţi vină de hac din prima săptămînă. Abby îl prinse de mîna pe care i-o pusese pe umăr. ea zîmbi de-adevărat şi apoi chicoti: Arăţi ca dracu'. dar nu pot. Nu ţin supărare. Mă-ntreb dacă toate astea fac parte din meseria ta. Nu. în timp ce. cu părul ud. Şi moare la finiş! Ei. Avea p ărul ud. Bineînţeles că va fi! Asta e meseria o chestie ucigătoare unde cei slabi sîn t înghiţiţi şi cei tari se umplu de bani. Mitch ră suflă adînc. Cînd eram în facultate. Goală? Da 'cum altfel? Povesteşte-mi cum a fost? Spune-mi fiecare amă¬nunt. mîngîie căţe luşul şi începu să tragă cu urechea la zgomotele uşoare ale cartierului care se trezea. Evident. nu te-ai mai fi purtat acum ca un ma niac sexual. lasă! Eu nu cred asta. nu chiar. Atunci ştiam că totul avea să se sftrşească într-o bună zi . Mitch deschise uşa de la bucătărie. O să mai am multe nopţi albe. îşi arun că sacoul pe un scaun şi se îndreptă spre soţia lui. privind undeva. Arată-mi! Mai bine dormi puţin. Toată viaţa ai să munceşti cîte o sută de ore pe săptămînă? Abby. Am încer¬cat să sun o dată. E clar. Ţi-am spus că-mi pare rău şi chiar aşa şi e. Ne-am mutat aici de cîteva zile şi gata. Îhî. că sînt un bărbat şi jumătate. îşi făcu o cafea. Ea îşi bea cafeaua zîmbind mereu. dar nu reuşise să îşi a lunge oboseala.ustrată. nefardată. sînt absolut convins că povestea se va repeta. Acum eşti deja avocat şi n-ai nici o şansă să-ţi schimbi statutul multă vreme de-aci înainte. La nouă am şedinţă cu Avery şi la zece am altă şedinţă. tot cu Avery. Făcuse un duş fierbinte. scumpo! Păi tocmai asta mă sperie! Va fi din ce în ce mai rău. Şi ce-ar fi fost dacă mai încercai o dată? Abby! Te rog să nu divorţezi! Jur că nu se va mai re¬peta! Numai nu mă părăsi! De data aceasta. Era atît de frumoasă! Cu ochii încercănaţi. îi şopti el. eu fac micul dejun. Arăţi jigărit de tot. aşezîndu-se de cealaltă parte a mesei de răchită împletită. cu o mînă. Abby era trează în clipă în care prima rază de soare se fu¬rişase printre ramuri le stufoase ale stejarilor din grădină. Dormise puţin şi prost. afară. văd că eşti încă furioasă pentru astă-noapte. te şi îngr ijorează starea sănătăţii mele! Abby bea cafeaua gînditoare. legat la spate cu o aţă. Bună dimineaţa. pe care-l inaugura în noua c . Ce devreme te-ai trezit. era îmbrăcată în hala¬tul alb de baie al lui Mitch. Abby aranjase masa ca pent ru o primire de gală. zise el. intră. cel mai rezistent înh aţă aurul. făcînd efortul de a fi prevenitor şi prieten os. Auzi pocnetul unei portiere. e doar prima săptămînă. Bună dimineaţa. se duse în spatele ei şi o sărută peg ît. Ce mai ai pe sub halat? Nimic. Te iubesc. Atunci era altceva. Da. îi spuse el. nu te plîngeai niciodată că lucrez zi şi noapte. Mulţumesc. Se sculă. Acum. Iubito. dacă veneai acasă la o oră decentă. atît de frumoasă! Mitch se ridică de pe scaun. da' au luat plasă. Între timp. Vezi. Scosese din bufet serviciul de masă de porţelan al bunicii.

însoţit de ultimele modificări şi o ru¬gase să-l bage în calculator şi să-i dea forma definitivă. cît mai devreme. Nici urmă de cravate. Haine din timpul facul tăţii. în cele din urmă. o secretară aferată ara nja servieta de dimensiuni impresionante a şefului ei. Mitch McDeere. încît scîrţîiau la fie¬care mişcare. Mitch se uită la ceas. Mîncarea se încălzea întrun vas de argint cu capac. se prefăcu că analizează situaţia cu atenţie şi. Şi. Acolo. amintindu-i. te sfătuiesc să nu faci na zuri şi să mănînci. ca un rep roş mut.asă aprinsese lumînările din sfeşni¬cele de argint şi umpluse paharele din cri stal gros cu suc de grapefruit proaspăt. Era u prezenţi aproape toţi angajaţii. asortat cu faţa de masă. Mitch îi dăduse con tractul de două sute de pagini. se strîmbă uşor la el şi dădu din cap. care-şi anulase toate întîlnirile reca-pitulative pentru examenul de barou încă de joi. Uite ce e. nebărbierit. aşa încît nu ezitase deloc să-i ceară să lucreze peste progr am. . Sîmbătă. Era şi ea îmbrăcată cu nişte blue-jeans care n-o făceau deloc să arate mai bine. pen tru a ajunge la acest rezultat. Cu toate acestea. El avea întîlnire cu Avery la zece. firma arăta cu totul altfel decît în celelalte zile ale săptămînii. Contractul Capps. regula hainelor stricte cădea de la sine. Luînd contractul î n mînă. care tocmai terminase duşul. că el va fi primul angajat al onorabilei firme care va pica la examenul acesta atît de important. Păi credeam că e vorba despre micul dejun. el se îndrep¬tase către biroul lui Avery. cea de-a patra variantă a contractului Capps fusese g ata şi Nina o pusese ceremonios pe colţul biroului şefului ei. ce-avem de mîncare? întrebă el. Peisajul era suprasaturat de doc s-ar fi putut organiza un rodeo fără să fi fost nevoiţi să împru¬mute c ostume de cowboy. cînd ea acceptase. cel puţin în ceea ce-l privea pe ultimul angajat al firmei. se întoarse în sufragerie şi fluieră sur¬prins: Cu ce ocazie? Mic dejun special pentru un soţ special. Caietele pentr u examen zăceau pe podea. scris şi rescris pînă vineri seara. Viţel cum? Viţel piccata. rosti sen¬tenţios: Miroase al dracu' de bine. Abby îi arătă vasul de argint şi el ridică mirat capacul. El se uită încă o dat ă în crăticioara de argint. după care se duse se după nişte cafea caldă. el nu se sfiise să-i spună să se prezinte sîmbătă dim ineaţa. Ce-i asta? Viţel piccata. 8 Sîmbătă dimineaţă. El se aşeză la masă şi admiră o farfurie de porţelan. Nina venise pe la nouă. "asta" trebuia să mîncăm aseară la cină. îmbrăcat în nişte jeans vechi. Mitch se gîndea că Nina nu avea o viaţă personală în afara serviciului. în timp ce acesta stătea. nefiind vorba de nici un client care săi viziteze. Dosarul avea acum două sute nouăsprezece pa¬gini. încălţa t în nişte mocasini lăbărţaţi şi fără şosete în picioare. Mitch dormi tîrziu şi ajunse la serviciu abia pe la unsprezec e. cu o cămaşă şi mai veche. Sîmbătă dimineaţă la zece. lingîndu-se deja pe buze. Pe fiecare farfurie aşezase un şerveţel de in. Mitch. dar. presiunea era aceeaşi din timpul săptămînii. Ei. fusese iar revăzut de cătr e Mitch şi refăcut de Nina. Mitch recitise de pa¬tru ori fiecare cuvinţel şi recapitulase codul de taxe pînă cînd îl învăţase pe de rost. Viţel-cum-ai-spus la micul dejun? Ea zîmbi sarcastic. Cîţiva tineri arborau însă nişte cămăşi atît de scobite. Sîmbătă. din ce în ce mai pline de praf.

nici o problemă. dar să ştii că ne înghesuie clienţii şi o să-ţi prindă bine s ă te obişnuieşti cu greul de la început. N-am nici o problemă cu el. oriunde eş ti. Holloway Brothers. Erau îmbrăcaţi în sacou şi purtau amîndoi cravată ş i nu ieşeau cu nimic în evidenţă. Cîte pagini? îl întrebă el pe Mitch. Ascultă. Mitch. unde-i prospectul şi unde-s celelalte hîrţoage? Am făcut cîte o ciornă pentru fiecare. aşa că nu e o chestie rea absolut deloc. să-mi spui imediat. sînt cam în urmă cu pregătirea pentru examen. Peste două sute. Vor să achiziţioneze ac ţiuni. De cîte or i te uiţi în dosarul ăsta. Cei doi porniră maşina şi traversară jumătate . oricum. după ce pusese receptorul în furcă. Scîrba aia mică de Hudson îţi face mizerii? Nu. E a patra variantă de ieri pînă azi. E aproape perfect. de fapt. nu în mod special. da' hai să le facem! Capps are obi¬ceiul să ceară totul înaint e de termenele stabilite chiar de el. în valoare de cel puţin o sută de milioane. Are contracte în toată ţara. Dosarul nu era tot atît de gros ca cel al lui Capps. Asta e treaba! Dar nu mă deranjează deloc. Mi-ai spus că avem douăzeci de zile la dispoziţie. Avery părea că se delectează la gîndul că un client plăteşte cît îi ceri. Cît de ciornă este? Nu prea e ciornă. Se crede de-a dreptul academician. s-a oferit să cumpere Koker Hanks. cînd mă întorc. Nu. facturezi o oră. Mie nu-mi place tipul deloc. o să facă spume o oră întreagă şi o să mă ameninţe că nu plăteşte un sfanţ. Soţia mea a insistat oarecum să mergem la biserică . în maşină. pe cînd cocteilurile erau pe sfirşite. active. Cît timp avem la dispoziţie? Treizeci de zile. Un şantier lîngă Denver. am mai discutat noi pînă acum despre dosarul Koker-Hanks? Avery scotocea într-o mapă. dacă găseşt e o chichiţă care nu-i place. Cîte ore ţi-a luat chestia asta? Cincizeci şi patru de ore şi jumătate. Prima săptămînă l a noi a fost grea. nu avem alt plafon decît cerul! Spunîndu-i acestea. Bine. dar pot să recuperez din mers. Treizeci de zile. ar fi preferat să fi rămas acasă. Lucrează la el ori de cîte ori ai ti mp dacă-ţi trece prin cap numele Koker Hanks. Îl citesc în avion şi Capps o să-l citească cu lupa şi. ştiu că te-am cam înghesuit. în timp ce studiau cu toţi i lista de vinuri şi-l ascultau pe Oliver Lambert dizertînd despre marile vinuri franţuzeşti. Uite ce e. bagi o oră în facturi. Vedem noi. mormăi Mitch. parcat l îngă restaurantul Justine's. Koker Hanks e un mare antreprenor din Kansas City. dar era. Îmi pare rău. La cazul ăsta. la telefon. exact în momentul în care Abby şi Mitch se gîndeau că. Afacerea valorează pe puţin optzeci de milioane şi noi stoarcem două sute de mii de bătrîne ca onorariu. să mănînce pizza şi să se uite la te¬levizor. ceva contracte şi să bage în schimb nişte bani gheaţă. Mitch. Avery pusese contractul în servietă. Dacă-ţi face zile fripte. lucrezi mîine? Duminică? Nu aveam de gînd. de miercuri încoace. Aşa ţi-am spus. familiarizează-te cu el şi stăm de vorbă marţi. Ei. Asta e. Ce faci. E aici doar de cinci ani şi face pe belferul. do i bărbaţi intrau cu chei potrivite în BMW-ul negru al familiei McDeere. nu-i aşa? înt rebă el fără să aştepte răspuns. sub duş. ia d osarul. Toţi ne spargem capetele pentru clienţi i care plătesc două sute pe oră. Hai să-l dăm gata pe Capps pînă sîmbăta viitoar e! Bine. Nevestele astea! Nu ştiu cum reuşesc să încurce toate lucrurile. Ce-i drept. Sîmbătă seară. Uite.ca de obicei. impunător.

din oraş. Încăperea era mare. Ea fu la rîndul ei fixată cu grijă la îmbina¬rea celor două panouri de p lacaj. spuse unul dintre ei. li pit cu clei în cavitatea receptorului şi apăsat cu putere. cu ajutorul cărora se puteau urca în podul c asei. Lambert & Locke. O luminiţă verde clipea lîngă po¬ziţia McD6. Cei doi bătură un cui într-o umflătură a p lacajului care lambrisa pereţii. timp de zece secunde. Tehnicienii se instalară în Jaguar. asta era pe peretele dormitorului! Semnal ele erau clare. ca să se prindă cît mai bine. cei doi aşezară pe ma sa din hol o servietă diplomat. Marcus privea cu atenţie panoul pe c are sclipeau intermitent tot felul de lu¬miniţe. De el atîrna o sîrmuliţă de grosi¬mea firului de păr. îşi puseră mănuşi de cauciuc şi luară fiecare o mică lanternă. Lucrau cu repeziciune. Petrecerea se terminase în urmă cu o jumătate de oră şi er a timpul să asculte. la etajul al cincilea. Aha. Cei doi zvîrliră peste el tot felul de lucruri vechi şi de zdrenţe. judecînd după schiţa apartamentului. Ceva mai tîrziu. aveau s-o cupleze la receptorul d in man¬sardă. apoi dusă spre plafon. lîngă un transmiţător ceva mai puternic. le adună într-un singur fascicul răsucit pe care se trudi să-l treacă pe sub izolaţia peretelui pînă în colţul în care colegul l ui montase transmiţătorul într-o cutie veche de carton. de dimensiunile unui bob de strugure. Semnalele sau vocile aveau să fie transmise unui mic receptor ce urma să fie plasat în man¬sarda casei. Unul dintre ei aduse receptorul şi transmiţătorul. Odată cleiul uscat. Iar dacă totuşi cineva ar observa ceva. la început mai slabe. deveniră şi ele foarte limpezi. În fine. Ma rcus mări volumul şi se puse pe ascul¬tat. puteau funcţiona la nesfîrşit. Şoferul pescui din buzunar cheia unui Jaguar cafeniu. Aştepta un semnal din East Mead owbrook numărul 1231. capabil să retransmită semnalele către antena ce se găsea pe Bendini Building. negru. spunea femeia. era vorba de un colţ îndepărtat al mansar¬dei şi era probabil că multă vreme de-acum înainte nimeni nu va cotrobăi pe-acolo. dar foarte călduroasă şi respiraţia c elor doi vizitatori nocturni devenea din ce în ce mai anevoioasă. complet indiferenţi la faptul că era întuneric beznă. Servieta diplomat se mută pe canapea. Cuplară apoi instalaţia lor la curent printr-un cablu şi montară şi o antenă mică. Cu o altă cheie potrivită intrară în casă. Cei doi îşi admirară talentul şi îndemînarea. la locul ei obişnuit. vocile. Jill Mahan e o căţea afurisită. În pereţii fiecărei camere se aflau acum microfoane. fără să dea de bănuit cuiva. microfonul instalat în lăcaşu l lui şi aparatul montat la loc. În Bendini Building. treaba avea să fie mai uşoară decît fusese la McDee re. Parcară maşina în faţa casei celor doi Mc Deere. unul dintre cei doi bărbaţi îl reaşeză pe peret ele bucătăriei. Mai pune unul şi în oficiu. descompus în factori primi. trans miţătorul era instalat şi el în carcasa veche a unui aparat de radio. Cei doi găsiră în holul cas ei nişte scări uşoare. consilier juridic la firma Bendini. apăsă butonul de înregis¬trare şi începu să aştepte. O luminiţă galbenă îi atrase atenţia şi Marcus îşi puse căş tile la urechi. Aranjează mai întîi telefoanele. fără îndoială că acel cineva ar crede că are în faţă o grămadă de vechituri pe care le-ar lua şi le-ar arunca fără să bănuiască mai mult. celălalt trase prin per eţi sîrmele aproape invizibile. Microfonul era invizibil. Pe întuneric. Cina de la Justine's nu se terminase cînd maşina celor doi McDeere îşi regăsi lo cul din parcare. din momentul în care erau cupl ate la reţea. apoi scoaseră cuiul şi înfipseră în micul orifi ciu rămas un cilindru subţire. Nu era nevoie de alte instalaţii mai sofisticate. mascată de bîrnele ca re traversau mansarda. Îi dădură drumul lui Hearsay ş i se furişară către BMW-ul cu care ieşiră în alee şi se pierdură în noapte. proprieta tea familiei Kendall Mahan. Hearsay fu imediat închis în dulapul din spălătorie. se văzu cu rînd înnobilat cu un emiţător minuscul. Oricum. Totul du¬rase ceva mai mult de un sfert de oră. pe care-l fixară cu o picătură de lipici s pecial. adică doamna McDeere. Derivaţia telefonică din b ucătărie fu scoasă din priză şi aparatul. Cu cît be . extensibile. apoi coborîră şi începură să-şi înlăture propriile urme . Familia Mahan locuia în centru şi.

Ei. Aproape. N-am mai făcut chestia asta cam de multişor. Mai avea vreo trei săptămîni pînă la examen şi era evident pentru toată lumea că el nu se pregătea. încît nici nu-şi mai găsea timp pentru examen. Ceilalţi stăteau în picioare. În luna iulie. spuse el. ezitînd. Mitch găsi şi el de cuviinţă să se plîngă. Numai documentaţia acestei afaceri număra patru sute de pagini perfecte. redactate şi ad ăugite de McDeere. Marcus se ridică şi examina. Marcus mări volumul şi se aplecă spre luminiţele care clipeau. În încăperea . da' ea e o jigodie. Gata cu termenele li mită! Gata cu urgenţele! Gata cu munca de noapte! Mitch ţinu o ade¬vărată pledoa rie pe care Avery o ascultă spăşit. În timpul unui dejun la Manhattan Club. Privea luminiţele zîm bind şi răsuflînd din greu. Da . Îi prezentă scuze şi-i promise că. Acolo era sala de şedinţe cea mai spaţioasă din cele pat ru biblioteci şi sala de festivităţi. Avery. Da? Treci în pat! Marcus răsuci la maximum butonul pe care era scris VO¬LUM. Mitch se mulţumi şi cu atît. Mai mult de jumătate din şedinţ ele lui recapitulative fuseseră amînate în iulie şi în jur¬nalul de bord nu menţ ionase decît vreo douăzeci de ore de studia Avery le spuse să nu-şi facă griji "băiatul lui" avea să fie gata la timp cu totul. aface¬rea Koker Hanks se va în cheia şi ea în mai puţin de o lună. plini de energie şi de visuri frumoase. dar pentru asta tre¬buia să fie lăsat în pace. închise o chii. îmbrăc ate în piele de viţel ni¬meni nu le mai deschidea de ani de zile. Ascultă zîmbind sunetel e care îi parveneau din dormitorul familiei McDeere. remarcă domnul McDeere. Şi să ştii că sînt gata să fac dragoste pe viaţă şi pe moarte. La şedinţa lunară a asociaţilor. el îi explică lui Avery că s-ar putea să pice la examen şi că avea nevoie de timp pentru studiu. tînăru l facturase cincizeci şi nouă de ore pe săptămînă în me¬die un adevărat record pentru unul care nici nu era încă atestat oficial ca avocat. În cele din urmă. replică domnul McDeere . erau nişte cărţi grele. îl va ignora complet. Mitchell McDeere. În prima zi din august. spuse Avery . c are nici măcar nu-şi dăduse examenul de ba¬rou. Şi firma avea să mai cîştige aproape un sfer t de milion! McDeere era pur şi simplu o maşină perfectă. O parte dintre avocaţi se aşezaseră deja p e scaune. Dezbracă-te! ceru imperativ doamna McDeere. Şi cul¬mea. proaspăt veniţi de pe băncile şcolii. Mulţumită aceluiaşi McDeere. graţie unei serii de zile de optsprezece ore de lucru cotidian. era convocată o reuniune gene¬rală în biblioteca princip ală de la etajul întîi. şi a cui e vina? Las' că n-am uitat încă procedura! Eşti foarte fru¬moasă. De foarte mult timp. plin de mîndrie. Îi erau dragi angajaţii ăştia. puricate. urmărind în gînd cum cei doi făceau dragoste. mi se pare că te-ai ameţit. îi informă pe colegii lui că treaba făcut ă de McDeere era minunată pentru un începător. În schimb. Auzi. încheie Avery. Datorită lui McDeere. afacerea Capps se încheiase cu trei zile înainte de termen. foarte satisfăcut. Cu două săptămîni înainte de examen. Bărbasu' e OK. în jurul anticei mese din lemn de cireş. factura te de cel mai proaspăt membru al firmei. 9 "Criza Capps" se rezolvă înainte de a ajunge la dezastru în mai puţin de două să ptămîni. cu atît devenea mai a dracului.a mai mult. acesta. Mi se pare că are ceva sînge albastru sau cam aşa ceva. era atît de ocupat cu practica a vocăţească. sprijiniţi de rafturile pline cu tomuri de legi. butoanele şi becu¬rile. în următo arele două săptămîni. Oliver Lambert îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu activitatea de studiu a numitului McDeere. putea să înghesuie toată materia în două săptămîni şi să ia examenul la mustaţă.

Mitch auzise zvonul că. Mitch nu-i cunoscu se pe cei doi. ceea ce produse o mare emoţie în rîndurile asi stenţei. Lam¬ber t stătea în picioare. Beth îşi muşcă buzele. dacă nu ne dă cineva în ju¬decată. aceşti nemiloş i aşi ai baroului. despre primii lor ani la firmă. Nu-ţi mai spun că a obligat practic pe doi asociaţi să se re¬tr agă mult înainte de termen şi că Milligan încă mai dă vina pe ea pentru infarctu l pe care l-a avut. despre cît de buni şi im¬portanţi fusese ră pentru Bendini. dar dicţia lui perfectă făcea să răsune foart e limpede fiecare silabă în întreaga încăpere. îmbrăţişîndu-le şi spunîndu-le cuvinte de îmbărbătare. în aşa hal de cutră era. Şi iar. la Facultatea de Drept din Chicago. . Lambert era elocvent. despre imensul gol lăsat prin plecarea lor p rematură. Firma v a deschide conturi la bancă pentru educaţia copiilor lui Marty şi nu va uita fam ilia Kozinski în nici o ocazie. Lambert & Locke. conduse de Oliver Lambert. În clipa în care discursurile funebre se apropiau de sfîrşit. Li se o feriră două locuri în faţa peretelui pe care erau atîrnate două portrete acoperi te cu pînză. Din cînd în cînd. Se apro¬pie de perete şi privi portretele cu atenţie. Pe plăcuţa metalică stătea scris: Alice Knauss. frumoasa lui voce de bariton fiind încărcată de simpatie şi compasiune. fără să-şi fi schiţat discursul în preala bil. Lambert anunţă că va fi crea tă o bursă cu numele celui dispărut. Victor Milligan. ferindu-se să se uite unul la altul. Şi ce s-a întîmplat cu ea? Accident de maşină. îşi ştergeau lacrimi le. Cum adică? Tipicul avocat-femelă. Ceilalţi le înconjurară pe cele două femei. o bursă asemănătoare şi acel eaşi conturi pentru copiii defunc¬tului. Privirea i se opri asupra femeii. colegii cei mai apropiaţi ai celor doi dispăruţi. tocmai pentru că era femeie. deşi realizate în acelaşi stil demn şi distins. da' şi ultima. Erau cinci în to¬tal. dar era imposibil să-ţi dai seama. dar cele trei anterioare e rau mai mici. O adevărată tragedie. Lacrimile se vedeau pe tot mai multe feţe. în fine. dar tot ce reuşi fu să pl îngă şi mai tare. îşi înghiţeau toţi cu greutate lacrimile care le împînzeau pr ivirile. lîngă uşă. îi şopti de la spate Avery care se apropiase de "repartiza tul" lui. cu spatele la perete şi cu faţa la adu¬nare. A venit aici de la Harvard ca şefă de promoţie şi de la început ne căuta rîcă la toţi. Vezi că tocmai el. Nathan Loc ke dispăru pe uşa de care stătuse rezemat. Nici şase luni nu i-au trebuit să ne facă pe toţi să vomităm cînd o vedeam. patru luni înai nte de a muri. Vorbea cu blî ndeţe. despre grija pe care o vor avea întotdeau¬na cu toţii de ele şi de familiile lor.vastă se aflau toţi angajaţii firmei chiar şi Nathan Locke care so¬sise print re ultimii şi rămăsese în picioare. începuseră şi ei să-şi sufle nasul şi să-şi şteargă ochii. Nici un zîmbet. o biografie similară. nici o privire veselă. 1948 1977. Urmă portretul lui Joe Hodge. dar nu puteam să scăpăm de ea. Singur Nathan Locke nu părea cîtuş i de puţin mişcat. Mitch strecura o privire către Ochi Negri. Omorîtă de un şofer beat. to ţi bărbaţii din lume sînt misogini. Din cînd în cînd. Cele două femei se ţineau de mînă şi încercau să zîmbească. Beth Kozinski şi Laura Hodge intrară în sală. fusese însărcinat cu păs toritul ei! Măcar era o avocată bună? Foarte bună. Cele două văduve plîngeau încetişor. Lamar Quin şi Doug Turney. despre Marty şi Joe. iar misiunea ei în viaţă era nici mai mult n ici mai puţin decît abolirea discriminării sexuale. O căţea împuţită. Privea ţintă peretele cu pricina şi părea că ignoră întreaga ceremonie. Lambert ajunse la concluzia că a spus tot ce trebuia spus şi se opri. Vorbea în proză. aşa că socoti că nu prea avea ce să spună. Nu vor¬bea cu nimeni şi nimeni nu -l privea. Vorbi şi despre marea dragoste şi desăvîrşitul lor devotament pentru f ami¬liile lor. Avocaţii duri şi chiţibuşari ai firmei Bendini. L a început vorbi aproape în şoaptă. După părerea ei. Hodge încheiase o asigurare în caz de deces de două mi¬lioane de dolari. Dezveli ap oi portretul lui Martin Kozinski. Atmosfer a era sumbră. Ea a fost prima femeie angajată la firmă? Da. Le privea pe cele două tinere văd uve şi vorbea despre tristeţea tuturor membrilor firmei. Ea a fost o eroare.

nu-i aşa? întrebă Avery cu o grimasă batjocorit oare. La opt. în Atlanta. Era un vînător pasionat. Linişteşte-te. Mitch. cred că nu am greşit că ţi-am spus. da' au făcut curăţenie mare. aprinzînd luminile şi insp . Pe urmă depresia şi sinucide-rea. nu-i aşa? Dacă ai putut tu să-l iei. conform unei vechi rutine. Pe la şapte şi jumătate erau toţi în păr şi un grup de secre tare îşi făcu apariţia. aşa că î şi dăduse ceasul cu treizeci de minute înainte şi-l trezea acum pe Dutch la cinc i. vezi-doamne. Luase obiceiul de a-şi pregăti două recipiente m ari de cafea şi de a hoinări pe culoarele întunecate. Eu. se ştia exact un de sînt. E suficient să pici examenul de barou şi te ducem la subsol. Noi am cheltuit o groază de bani pe tratamente şi pe restul. Păi. Şi lui ce i s-a întîmplat? Nu ştie nimeni. Am fost prieten cu el. 1950 1984. Bea ca un bu¬rete şi. unul. avocaţii. a început să se teamă că nu va mai ajunge asociat. totul s-a întîmplat cu ani în urmă! Biroul n-a mai fost folosit de-atunci. în b irourile personalului auxiliar. La nouă. S-au făcut diferite speculaţii. culoarele erau pline de lume şi. Ultimul portret era cel al lui John Mickel. Toată lumea întrerupea pe toată lumea. aşa că se auz eau voci şi rîsete. Cred că a fost îngrozitor. Îţi spun că totul e OK. L-au găsit după o lună. Era c u trei ani înaintea mea. împuşcătura fusese tras ă de la mare distanţă. Ascultă. Între cinci şi şapte dimineaţa. Pe urmă l-a lăsat nevasta şi a mai urmat şi un divorţ urît de tot. Bineînţeles că nu. nu eşti superstiţios. Nathan Locke sosise ca de obicei la şase. Era foarte greu să te concentrezi în vr eo privinţă. Ce?! Da. începuseră să apară şi ceilalţi angajaţi. Mă rog. un accident şi n-o să ştim niciodată adevărul. Iar omul. ca de obicei. a început să se şi drogheze. Să ştii că aşa a şi fost.Mitch arătă cu capul spre celălalt portret. s-a apuca t vîrtos de băut. Ţin minte că într-o iarnă am fost împ reună la elani. cu o ga ură în cap. deşi noi nu prea vorbim despre ast a. Ascultă. Mitch rămăsese fără glas. funcţionar ii de la ghişee şi secretarele erau prezenţi sau. Şi unde l-au găsit? Avery îşi drese glasul şi aruncă o privire împrejur. nu pricep cine şi de ce ar fi dorit moartea lui Bobby Lamm. Firma a fost pusă într-o situaţie foarte neplăcută. în biroul tău. A scris o scrisoare de şapte pagini cu explicaţii amănunţite şi şi-a zburat creierii. în Wyoming. prăbuşit într-o viroagă. per¬sonalul auxiliar. Povestea lui e cea mai dramatică din toate. Dacă-l pic. vorbesc foarte serios. cu o carabină puternică şi aşa mai departe. Mitch preţuia mult singurătatea şi liniştea primelor ore ale dimineţii. Dar el? întrebă Mitch în şoaptă. proba bil. Pe la şapte. Şi uite aşa. Făcuse dreptul la Emory. Bendini Building era un edificiu gol şi liniştit . Da. da' n-ai să-l pici. d a' n-am reuşit să-l scoatem la lumină. Tipul nu era un om puternic şi str esul i-a venit de hac. Glumeşti? Nu. A fost. tipul s-a dus la vînătoare de căprioare în Arkansas şi a dispărut. o să pot şi eu. încetul cu încetul. T elefoanele sunau fără pauză. după zece ani de lucru. în orice caz. se dusese direct în biroul lui şi în cuiase uşa. în loc de cinci şi jumătate. u n aer haotic domnea în întreaga clădire. Ăsta cine e? Robert Lamm. crezi că pot să mă mut în alt birou? Sigur că da. o să fie din pricina ta. În fine.

Număra şlepurile frumos aliniate în urma remorcherelor care despicau încet a pele maiestuoase ale fluviului. studiam pentru exa¬men. Nu-i preocupau . era un loc de muncă periculo s. Urmărea traficul lent de pe podul din depărtare. memorii şi sute de alte documente pe care Nina le bătea la maşină şi Avery le revedea. în timp ce căuta un tratat de drept în biblioteca cea mare de la etajul al pa¬trulea. Ea frecase şi curăţase fiecare colţişor şi acum er a momentul să-i invite. moale şi uniformă. Se apr opie de ele şi le privi cu mare atenţie. De lucruri fără importanţă. timp în care Abby le arăta părinţilor ei fiecare centimetr u pătrat de tapet şi fie¬care bucată de mobilă. săpînd straturile de flor i şi aşteptînd. Socrii îi sosiră pe la prînz şi Mitch se văzu nevoit să părăsească locul lui str ategic fără nici o tragere de inimă. Mitch ascunse cu grijă într-un sertar numele şi datele pe care le scrisese şi se apucă să conspecteze o lucrare recapitulativă de drept constituţional. 10 În prima săptămînă de după examen. Da?! Află că eu am auzit altceva: toţi sînt îngrijo¬raţi de felul în care stud iezi. În dimineaţa care urmă ceremoniei dedicate memoriei celor doi avocaţi decedaţi. Bătrînii Sutherland erau totdeau na impresionaţi de astfel de lucruri. Ceasul arăt a cinci şi treizeci de minute. Păşi în încăpere şi-l întrebă rece: Ce faci aici? Mitch se căzni să zîmbească: Bună dimineaţa. ca peluza unui teren d e golf. În întuneric se decupa silueta lui Locke. Locke aruncă o privire scurtă spre perete şi apoi îl fixă cu o privire inchizito rială. Mitch nu pierdea timpul. dar renunţ ă. ochii i se pironiră asupra celor cinci portrete. acest lucru îi făcea mare plăcere. Mitch se trezi că. rezumate. Îi promisese lui Mitch că nu vor sta decît vreo trei cea suri. Aranjatul casei luase sfîrşit şi. Mă gîndeam că firma şi-a avut partea ei de tragedie pe lumea asta . urmărind răsăritul soarelui. Întîmplător. Îşi notă într-o agendă numele şi anii în care muriseră cei cinci. Dicta sc risori. informări. De ce te interesează atît de mult portretele astea? Curiozitate. Facturile mele excesive nu-i îngrijorează? Nu face pe deşteptu' cu mine! Ţi s-a spus de o mie de ori că examenul are prio ritate absolută. eu am intenţia să-l iau. Uneori. de felul în care nu studiezi. rapoarte. Acesta îl urmărea cu privirile lui de gheaţă neagră. Oamenii aceştia sînt morţi. Mitch ezita dacă să se ducă la serviciu sau s ă stea acasă. Mitch se gîndi la cel puţin o duzină de replici ironice sau caustice. Peluza fusese tăiată ş i periată de un puşti de pe stradă. stătea la fereastra biroului lui Lamar. Înţeleg. După ce închise uşa propriului său b irou. în dimineţile senine. El spălase şi lust ruise ambele maşini mai cumpăraseră una între timp şi acum aces¬tea străluce au în soare de parcă abia ar fi fost scoase din vi¬trină. În acelaşi timp. Ei bine. domnul Rice. Nu avem nevoie de un angajat fără licenţă de liberă practică. dar imediat se scuză şi se duse să-şi schimbe hainele. vecinul. stropi se cu îngrăşăminte şi iarba era deasă. Timp de o lună. Ci nci avocaţi morţi în ultimii douăzeci de ani mda. Dar aceste clipe de răgaz erau foarte scurte. bineînţeles. înghiţea pe nerăs uflate materia pentru examenul de barou. amintindu-şi tot ce-i spusese Avery. iar el îi promisese că va fi cît va putea de politicos. aşa că îşi petrecu dimineaţa în grădină. primii oaspeţi av eau să fie părinţii lui Abby. de altfel. Îşi dăduse imediat seama că cei doi nu se simţeau în largul lor. Locke se întoarse pe călcîie şi dispăru. Le ieşi în întîmpinare zîmbind.ectînd clădirea. Adevărata tragedie se va întîmpla dacă nu iei exam enul de barou. Pe culoar se auzi o mişcare şi Mitch se întoarse brusc. Stătu multă vreme la baie. mai bine zis. deasupra uriaşului şi puternicului Mississip pi.

Era un efort de a sparge gheaţa. începu domnul Sutherland cînd se aflau deja la masă. trînti tatăl ei. Mulţumesc. care tresărea la lătratul c onsoartei şi care trăia cu spaima de a nu o înfuria. Andrew". cu atît se simţeau ei mai stînjeniţi. semănaţi de Ray peste tot pe unde fus ese. Discuţiile fuseseră violente şi. Şi nouă ne place totul foarte mult. Preiau clasa a treia la Şcoala Episcopală "St. "Dacă am avea copii. o antrenaseră pe fiica lor de la cea mai fragedă v îrstă: trebuia să fie cea mai bună. ceea ce lui Mitch îi convenea de minune. ăştia ar fi una-două la Memphis". Domnul Sutherland îşi împinse farfuria şi-şi aprinse o ţi¬gară. a acelora necunoscuţi. Vorbea mereu şi fără înce¬tare des pre banii soţului ei şi nu obosea niciodată cînd era vorba de a-i critica pe cei mai puţin norocoşi în viaţă. probabil. Spu¬ nea tot ce-i trecea prin minte. El era un tip scorţos. Lui Mitch aproape că-i părea rău pentru ea. Dar pe mine nu mă interesează banii. aveţi o casă foarte drăguţă. Mitch asta şi dorea. totul este atît de frumos. Nu avea de unde şi nici cum să fi învăţat să iubească copiii. Mitch îşi îndrepta atenţia asupra conţinutului farfuriei.decît obiectele deţinute sau nu de alţii. Femeile vo rbeau şi iar vorbeau despre gustul şi talentul specialistei în design. Mulţumesc. Să asude şi să sîngereze! Ei nu vruseseră să vină la nuntă ei aruncaseră primii cu pietre. în fina l. mamă. Poate. într-adevăr. Mitch voia să le inte rzică cu desăvîrşire să fumeze în casă. Poate peste cîţiva ani. ţi-ai găsit o slujbă. Cu cît vorbea el mai puţin. încep de luni într-o săptămînă. Abby înce rca cu disperare să acopere golurile jenante care. trebuia să se mărite foarte bine. El era preşedintele unei mici bănci c are agoniza de cel puţin zece ani. Kentucky. Mitch? i se adresă soacră-sa.. Abby cîştigase. Nimic altceva. . De fapt. peste cîţiva ani.. Clasa a treia. "Bestie grosolană". o întrebă pe Abby mama ei. să-şi dea seama că judecaseră greşit. se gîndi Mitch. Să aştept e ei mult şi bine! El nu se dădea în vînt după copii. Nu. Mitch. Şi tu vrei copii. nu-i aşa. Cum a fost examenul de barou? se interesă socrul său. cu excepţia. Da. Mulţumesc şi atît. Mitch şi Abby di scutaseră despre fumat de nenumărate ori în ultimele zile. în spec ial. Dacă aş fi vrut bani. m -aş fi dus la medicină. "Poate după ce muriţi voi doi" completă Mitch mereu în sinea lui. Aşadar. Da. gîndi Mitch. sînt la vîrsta cea mai frumoasă. zise Abby. fusese de datoria ei să nu facă altceva decît să bea ceai. Ea nu lucra ar fi fost sub demnitatea ei! aşa că-şi petrecuse cea mai mare parte a existenţei încercînd să promoveze soci al într-un orăşel în care nimeni nu reuşea să păcălească pe nimeni. totuşi. nu? În curînd v eţi dori şi voi să aveţi copii. Formau o echipă sudată şi. În învăţămînt sînt cele mai mici lefuri. mamă. avînd drept familie o mamă nebună şi un frate cr iminal. Îşi făcuse u n arbore genealogic din care reieşea că se trage din familia regală a unei mici ţări europene şi cu asta reuşise să-i impresioneze pe oamenii care trudeau la mi nele de cărbuni din Danesboro. Nu avea nici un nepot. Iată însă că fiica lor se răzvrătise şi s e căsătorise cu un tînăr sărac. tensiunea din aer ar fi putut fi despicată cu un cuţit. Ei bine. să fie pri¬ma în toate domeniile şi. răspunse Abby. completă mama lui Abby. Conversaţia continua pe tema casei. dar fără participarea bărbaţilor. n-aveau să-l vadă zîmbind în timpul prînzului. s ă-i vadă bîlbîindu-se. adresînduse şi ea ginerelui ei. să joace bridge şi să activ eze neobo¬sit la Clubul Prietenilor Grădinii. nu el. să-i facă să se simtă vinovaţi. spuse mama ei. tăticule! Uiţi că eu sînt institutoare?! Pentru mine asta e cea mai impor¬tantă meserie din lume. se iveau uneori. dar se încăpăţîna să privească numai în farfu¬rie. să-i vadă cum se foiesc pe scaune. Da. Cu atîta sînge albastru în vine. ca nişte adevăraţi parveniţi.

Da. dar. Mitch puse farfuria pe masă şi îşi drese glasul: simţea că se apropie momentul. pe deasupra. pînă cînd va reuşi să le plaseze şi pe as tea care-l rodeau. Aha. cu voce tare. nu răspunse decît "istovitor". În celelalte şase zile ale săptămînii. Şi locul este foarte frumos. Abby cînta în cor şi le preda puştilor la Şcoala Duminicală. îl lăsa pe domnul Rice s-o facă. n-a făcut altceva decît a lu¬crat şi a învăţat. adăugă mama lui Abby."Da. ăsta ar putea să fie un subiect interesant". Nu p rea l-am văzut la faţă în vara asta. erau un s ubiect dureros. ceea ce nu era prea greu. El se făcu că nu observă. Sînt fericit să constat că ţi-ai găsit o casă pentru su¬flet. îţi măresc salariul? Mitch promisese să fie amabil. cerîndui ajutor. În încăp ere domnea o linişte neplăcută. Sîmbăta nu e deschis pentru public. o sală de sport şi o popicărie. îl privea pe Mitch. cît totul?" Şi va continua cu întrebările. dar îi venea din ce în ce mai greu să-şi ţină pro misiunea. în timp ce examina curtea din spate. nu m-am gîndit la varianta asta. nu te jena!" bombăni Mitch în sinea lui. draga mea. pentru a treia oară consecutiv . Nu ştiu. Da. Se uită la Abby care mesteca nervoasă. el smulgea nişte buruieni cînd şi cînd şi mai curăţa şi murdăria lu i Hearsay. scosese buruienile. Cînd a fost construită casa? întrebă tatăl lui Abby. . pînă acum lucrase aproape în fiec are duminică. îşi spuse Mitch. cît rata lunară. De fapt. vorbind despre biseri¬ca pe care o aleseseră. Acum. Cînd ai să ştii rezultatul? Rezultatul se comunică după patru şase săptămîni. o mărire frumoasă şi. Mitch se distra singur au zindu-şi răspunsul "pentru public". la Biserica Metodistă din Danesboro. numai că. Bătrînul îşi aprinse o nouă ţigară. Ce se întîmplă dacă nu iei examenul? continuă inte¬rogatoriul domnul Sutherlan d. Da' dacă-l iei. Cei doi oaspeţi îi ridicară în slăvi talentul de grădinar şi Mitch acceptă laude le. crezi că l-ai luat? Sper. "Dă-i înaint e. Haideţi să luăm desertul în grădină. Ani de zile. Abby. "La dracu'. dar sigur. tunsese gardul viu şi aranjase grădina. zise Abby. Cît avans. discret. repetate şi prelungite. dar. De restul se ocupase un puşti de pe stradă care curăţase pomii de usc ături. Şi. Avea patru mii de enoriaşi. Şi conversaţia se poticni iarăşi. Bătrînul cîntăris e casa şi cartierul şi acum curiozitatea îi ajunsese la maximum. Dumnezeule! exclamă doamna Sutherland. deocamdată. Absenţele lui de la domiciliu. şi cît a durat? Patru zile. de aceea pe Mitch îl amuza s-o vadă pe Abby prefăcîndu-se că înţ elege şi trece to¬tul cu vederea. Putem să-l vedem şi noi? Poate altă dată. cel mai adesea. Cîţi avocaţi sînt la firmă? Patruzeci. e foarte drăguţă casa asta. se ocupas e de mîncare. el fuse se cel care condusese rugăciunile în fiecare duminică. spuse tatăl ei. Mitch stropea peluza. De cînd ne-am mutat aici. şi o primă fru¬moasă. Nu găseşti atîţia avocaţi în tot ţinutul Dane! Şi unde este sediul firmei? În centru. Mitch venea şi el cînd nu era la serviciu. Uneori. Mitch îi zîmbi. de parcă ar fi fost un muzeu. Abby aduse prăjiturile cu căpşuni şi cafeaua. spuse tatăl ei cu cel mai pios accent pe care-l putu găsi. cît costă toate astea? ar fi vrut el să întrebe. de băutură şi de femei. Abby simţea ap ropierea dezas-trului şi încercă să schimbe subiectul. aprinzîndu-şi la rîndul ei o ţigară. propuse Abby şi se apucă să facă ordine p e masă. Mitch îi urmărea şuvoiul gîndurilor.

repetă doamna Sutherland. Mai bine te-ai duce acasă pe la zece. Mitch o privi sever: stăpînirea de sine începea să-i dispară. Băt rînul nu mai putea să aştepte. dar ea-l trase cu putere şi-l o bligă să se scoale de pe scaun. Cît ai plătit-o? Mitch răsuflă adînc şi fu cît pe-aci să-i răspundă "prea mult". Nu pune întrebări inutile! Ai încredere în mine! Am găsit un cuvînt scris greşit în contractul Landmark. cu un vraf de dosare. Mitch conducea fără o vorbă. Abby îi rugă să nu fumeze în maşină. începînd să-şi scrie numele cu conştiin ciozitate în josul fiecărei hîrtii. apoi pe scări în jos ş i. Ha-rold! Harold ar fi vrut să ştie mai multe despre casă. Avem ceva de discuta t cu tine. Avery avea un aer spăşit. solemnă chiar. nu mai mult. dar nu se uita la el. vreţi? Aş vrea să văd fluviul şi piramida cea n ouă de pe mal. Ia loc. Doamna Sutherland se ridică. Mitch. cu o voce foarte gravă. de jur-împrejur. Atmosfera din încăpere era calmă. nu eu. Nimeni nu zîmbea. îi spuse ea. în cele din urmă. Abby aştepta şi ea şi se ruga. dar Abby i-o luă înainte: Nu prea mult. apoi aşteptă. se aflau toţi ceilalţi angajaţi. spuse ea cu siguranţă în voce şi. E ora cinci. încruntîndu-şi sprîn cenele. Mitch îşi controla cravata şi o porni în goană pe culoar. întinzîndu-i sti¬loul. răspunse el scurt. Se urcară în BMW-ul cel nou şi porniră spre fluviu. Oliver Lambert!? Mă aşteaptă pe mine!? Precum ai auzit. Wally Hudson îşi răsucea vîrful pantofului şi dădea încet din cap. ca să-şi ajute fiica. Calculatorul e de vină. E o idee grozavă. Mitch reuşi să zîmbească în timp ce-şi muşca limba. intră foarte degajat în bibliotecă. Hai să facem un tur cu maşina. zise Abby nervoasă. tăticule. Ai început să se¬meni la ochi cu Nathan Locke. Lamar era foarte aproape de Mitch. şi te-ai odihni. Haidem! Vino. Lambert. . Am nevoie de semnături. Da. E un credit nou sau ai preluat totul de la cineva? continuă domnul Sutherland să-l interogheze. Zicea că e o chestiun e foarte importantă. îl invită Lambert. de parcă ar fi avut în faţă un tip care ceruse un împrumut. A sunat acum cinci minute. Cînd Mitch termină de semnat. Anunţă să vină să-l repare! Pînă la ce oră lucrezi astă-seară? Mitch verifica documentele înainte de a le semna. Vezi că te-a căutat soţia ta la telefon. Avery şi ceea ce părea să fie majori¬tatea asociaţilor firmei îl aşteptau aşezaţi în jurul mes ei. Ce-s chestiile astea? o întrebă Mitch. Nu ştiu. În picioare. adăugă: Să ştii că sîntem per¬fect capabili să avem grijă de banii noştr i fără ajutorul nimănui. eşti foarte spirituală. Nina refăcu vraful de hîrtii. făcu Abby. 11 Nina intră grăbită în biroul lui Mitch.Cam acum cincisprezece ani. of erind o ga¬ranţie prea subţire. Foto¬liul din capul mesei era gol. Eu plec Oliver Lambert te aşteaptă în bi¬blioteca de la etajul în tîi. da' de ce întrebi? Pentru că ai un aer obosit. Cîţi metri pătraţi? Vreo mie. zece şi jumă tate. jenat. Un credit nou răspunse Mitch. E un cartier frumos. OK.

cerea linişte. Mitch luă cecul fără să-l ci¬tească. Abby tăie ar¬ticolele ca să le lipească într-un album. Asistenţa izbucni în strigăte şi fluierături aprobatoare. Am primit un telefon de la Nashville. sîntem nespus de mîndri de tine! Şi credem că povestea asta cere o mică primă. . Se strînseră cu toţii în jurul lui r îzînd. Trei zile mai tîrziu. căutînd un semn care să-l li¬niştească cît de cît .. ca şi cînd ceea ce avea să urmeze îl umplea de durere. Acum. Tr imise o copie părinţilor ei şi una lui Ray. Cu un pahar de plastic plin ochi cu şampanie. bineînţeles. Nu găsi nici unul. reuşis e să pice la exa¬menul de barou. nu departe de biroul lui. Lambert rupse ambalajul şil aruncă pe masă. domnule. să le explice că mai merită o şansă. Examenul de barou. pe cînd Kendall Mahan. Ne temeam că aşa se va întîmpla. Vasăzică se făcuse de r îs. domnule consilier! O explozie de rîsete salută aceste cuvinte.. în care aceiaşi cli enţi mîncau aceiaşi hot dogs. în final. spuse el plin de umilinţă. O durere ascuţi tă îi tra¬versă abdomenul. Lambert se pregătea să dea lovitura de graţie. Toţi se întorseseră şi-l priveau cu severitate. Era. dar uite că tipii din Nashvil le ne-au spus că ai obţinut. şi am vrut să stăm de vorbă cu ti ne. peste şase luni şi că e deja sigur că-l va lua. McDeer e figu¬rează la loc de cinste. Mitch luă loc şi privi în jur. Răsufla cu mare greutate. Se încruntă. un cec în valoare de două mii de dola ri. Examenul de barou. la mărirea de salariu pe care ţi-ai cîşt igat-o pe merit. desfiinţat. înghesuindu-se să-i strîngă mîna şi să-l bată pe spate. Oliver Lam¬bert îl luă de umeri cu căldura lui obişnuită şi începu să vorbească: Mitch. presa din Memphis publica numele avocaţilor care reuşiseră la examenul de barou. Oliver Lamber t. Mulţumesc foarte mult. cu o mînă ridicată. cel mai mare punctaj dintre toţi concurenţii! Fel icitări. Avery îşi ştergea fruntea cu o batistă deja udă de transpiraţie. Oliver Lambert se sprijini de mar¬ginea mesei şi-şi scoase ochelarii de la ochi. Examenul de barou. Mitchell Y. Mitch. Doug Turney închise uşa bibliotecii. de fapt. Şi e o mărire substanţială. După ce-şi goli paha¬rul. un angajat al fir¬mei Bendini. că era avocat cu toate diplo¬mele şi certificatele posibile. după cum poţi vedea. în fine. dă-mi voie să-ţi mai ofer ceva! Lamar Quin îi întinse un pachet înfăşurat în hîrtie. Deas upra sprîncenelor i se iviseră mici stropi de sudoare. Îl privi fix pe Avery şi-i veni să urle la el: "E numai vina ta!" dar Avery îi evită privirea şi-şi masa tîmplele. Mitch. Sînt gravate pe ea numele tuturor angajaţilor noştri şi. Lambert îi trecu pe toţi în revistă şi. Lui Mitch îi plăcea. că poate să d ea examenul din nou. Acum. undeva între Front Street şi Riverside Drive. trînti pe masă trei sticle de şampanie şi se apucă să le scoată dop urile. Reuşi chiar şi performanţa de a zîmbi. îşi putea pe rmite să ia un hot dog la dejun şi să factureze o sută cincizeci de dolari pe or ă. să le promi tă. din partea fir¬mei. cu un aer triumfător. privind neajutorat către Avery Tolar. În sfîrşit. Uite. zise el încetişor. avură grijă să-i umple imediat un al doilea. am aici. Şi putea să lucreze în timp ce mînca. Inima îi bătea ca un cioc an pneumatic. Da. În numele firmei. N-ar trebui ca noi să fim la curent cu aşa ceva. El ar fi vrut să poată vorbi. deoarece se putea as¬cunde ac olo. că nu-i va mai pune niciodată în asemenea situaţie. fără teama că cineva l-ar putea găsi. Ce s-a întîmplat? întrebă el sfios. Emoţionat şi jenat. Această primă se adaugă. Mitch descoperise o cîrciumioară. în sfîrş it. o bombă întunecoasă. să respire liniştit. Mitch putea şi el.În acel moment. e o răsplată pentru realizarea ta care ne bucură pe toţi. de parcă ar fi avut migrenă. Mitch se ridică şi primi daru l. reveni la McD eere. al ilustrei firme Bendini. crede-mă! Alte strigăte şi fluierături. Culoa¬rea îi revenise în obraji şi începu să simtă gustul şampaniei. Este o placă pe care am comandat-o special pentru această zi.

cu sprîncenele ri dicate. da' n-am venit aici s ă vorbim despre asta. tipul nu arăta cine-ştie-ce. aşteptă reacţia lui Mitch. agent FBI. iar proprietarul cîrciumi i. ţine minte alea trei chestii pe care ţi le-am spus şi fii foarte atent! Tarrance se ridică şi-şi scoase portvizitul. un grec. Foarte important. Acesta îşi ridică privirea şi impinse dosarul lîngă paharul cu ceai la gheaţă. nu încă. Îşi împinse farfuria spre mi jlocul mesei şi trase spre el paharul de ceai. Poţi să stai. la ei la firmă. Da.Ţi-am văzut numele în ziar şi am auzit că eşti tipul cel nou de la Bendini. nu-i aşa? Omul avea un accent foarte pronunţat Brooklyn. Da. Deocamdată vreau doar să te cunosc . mulţumesc. şi urmărise Tarranc e. Vrei să bei ceva? îl întrebă el pe agent. Te ascult. Să mă avertizezi?! Da. Brusc. De masa lui se apropie un străin şi. nici la al meu. Doi ăştia înregistrează fiecare cuvinţel pe c are-l spui acasă. Mitch pierdu orice urmă de poftă de mîncare. Mi-ar plac e să ai încredere în mine. Străinul aruncă o privire spre tejghea. Numărul de telefon de acasă e scris pe spa . N-ai vrea să-ţi dezvolţi ideea? Nu pot chiar acum. Purta un costum bleumarine. Chiar asta am să şi fac. Wayne Tarrance. Nu. De întîlnit. ai aici cartea mea de vizită. Am venit doar ca să te cunosc şi să te avertizez. cu un hot dog în faţă. În clipa în care se convinse că nimeni nu-i dădea at enţie. de fapt. ceea ce. Aşa că nu vreau să merg prea repede. cînd se afla la mai puţin de doi paşi. să mă percheziţionezi? Nu. fără îndoială. în privinţa firmei. Unu să nu ai încredere în nimeni! La ăştia nu e nici măcar unu ' în care să poţi avea încredere. dintr-o stofă cu un procent foarte ridicat de poliester. după care. Uite. Uite ce e. moţăia la casă. părul tuns scurt. da' ştiu că n-o să-mi fie uşor să ţi-o cîştig. pot să-ţi fiu de folos cu ceva? întrebă el. Şi ce vrei. desfăcu un pa¬chet de gumă de mestecat. Ştii ce? Eu cred că noi doi o să ne împrietenim. Al treilea? Al treilea e că banii nu cresc în copaci. Dar pînă atunci. Mitch era singur la o masă ce va mai retrasă în cîrciumioară cu pricina. Localul era pu stiu. Tarrance. şi nici nu putem vorbi la telefon. încă una în spate. Avem noi motivele noastre.La o săptămînă după ce numele lui apăruse în ziar. Precum şi un aer foarte îndrăzneţ. Şi de ce sînteţi cu ochii pe firma Bendini? Tarrance zîmbi şi mai privi o dată spre locul unde grecul dormita liniştit. peste tot. Acum nu pot să-ţi spun de ce. cu toate că avea o oarecare simplitate de bun gust. Cred că ascultă şi ce spui în maşin ă. Mitch îl studia cu atenţie: patruzeci de ani. Ţine minte ce-ţi spun! Ai să vezi mai tîrziu c ă e important. Cravata lui era o imitaţie ief¬tină de mătase. milităreşte. aşa că am să te caut eu d in cînd în cînd. Trei chestii. răspunse el. cu un smoc încărunţ it căzîndu-i pe frunte. spuse Mitch. da' dumneata cine eşti? Celălalt scoase din buzunar o insignă. se aşeză cu un aer hotărît la masa lui Mitch. Nu înţeleg ce anume poate interesa FBI-ul în asta. Mitch citea un dosar gros cît jumătate de palmă. în sfîrşit. o alta spre mesele goale şi. Lambert & Locke. Eşti McDeere. foşnind hîrtia c ît mai zgomotos cu putinţă. Una peste alta. sîntem cu ochii pe firmă. Şi al treilea? întrebă Mitch. nu ne putem întîlni nici la biroul t ău. Mitch privea şi asculta plin de încordare.

El constatase că secretara lui era mai puţ in ţîfnoasă şi afurisită cînd avea de lucru. ar trebui să te caut? O vreme nu va fi nevoie. scotocind în propria-i memorie. observă Lamar. Avery era la celălalt capăt al fi rului. Dacă era să-i dea crezare lui Tarrance. un claxon îl făcu pe Dutch să sară din somn dire ct în capul oaselor. îi spuse Mitch. Avea insignă şi tot tacîmul. N-au murit într-un accident. Uite ce e. FBI. mă rog. Mitch studie dreptunghiul de car ton. da' păstrează-l totuşi. De fapt. Numai ţie. nici el nu ştia pe cine să mai creadă. Tarrance o porni spre uşă. închizînd uşa în urma lui . În sfîrşit. Te-am văzut la înmormîntarea lui Hodge şi Kozin ski. Trist. Parcă-mi amintesc că s-a mai întîmplat aşa ceva pe-aici. Pînă la şapte şi jumătate. da' tu nu trebuie să-ţi faci griji. Lamar ridică receptorul telefonului. Tarrance. Dutch. bău o cafea şi-i spuse secretarei lui Lamar că nu avea nevoie de ea. Trebuie să-i spunem lui Tolar. Royce McKnight. Fii prudent. Avem o mică problemă. Ieri. pe Union Street. Ai auzit vreodată de un tip. Zicea că ştie totul despre firmă şi că sînt c u ochii pe noi. Ţi-am spus că aş a ceva s-a mai întîmplat şi înainte. Văd că e treabă serioasă. apăru şi Lamar în persoană. Da. I-ai spus lui Avery? Nu. FBI.te. Exact. Mitch dictase suficiente pagini pentru ca Nina să aib ă cu ce se ocupa cel puţin două zile. Nu înţeleg. Mitch. Lamar închise ochii şi mormăi "FBI". Ei. Avery Tolar. Înjură cu foc şi se duse spre maşina cu farurile aprinse. foarte trist. La¬mar duse receptorul la ureche şi ascultă instrucţiunile. Harold . Ascultă. da' chiar că n-am somn. Tarrance îl privea pe Mitch cu un mic zîmbet. la opt şi un sfert. Se ap ucă să corecteze un document. Da? Cui? Despre ce e vorba? Lamar vorbi cu secretara lui Avery Tolar şi-i spuse să-i comunice şefului ei că aveau o problemă urgentă. spuse Tarrance. Mitch puse cartea de vizită în buzunarul cămăşii. Peste cîte-va clipe. Ştia cine sînt ş i ştia că abia mi-am luat licenţa. nu ştiu ce să fac. apoi închise telefonul. Ne cheamă la Oliver Lambert peste zece minute. Poarta se deschise. Există o expli¬caţie. Spunînd acestea. Puţin după ora patru dimineaţa. Mitch e la mine în birou. Şi mai e ceva. spuse Mitch. Mitch a fost agăţat de un agent FBI. Şi de ce. spunîndu-i peste umăr: Sună-mă mai tîrziu. Mitch îşi propuse ca scop imediat s ă de¬vină primul membru obişnuit al firmei care să justifice folo¬sirea unei a d oua secretare. Avery. Wayne Tarrance? Nu. La ora opt. cîndva. Unde l-ai întîlnit? El m-a găsit pe mine la cîrciuma lui Lansky. n-ai somn? E ora patru! Ce dracu' cauţi nici la ora asta? Iartă-mă. Îl foloseşti numai de la un telefon public. încăperea era împînzită de microfoane şi conversaţia lor avea să fie înregistrată. Ce dracu'. Ol iver Lambert. trebuie să stăm de vorbă. Lamar ascultă răspunsul lui Avery şi apoi îi spuse lui Mitch: Mi-a spus să aştept puţin ca să-l sune pe Lambert. Mitch se înfiinţa în biroul lui Lamar şi înce¬pu să-l aştepte. Nu uita că ăia te ascultă zi şi noapt e. Am avut o noapte grea. pare să fie ceva serios.

Mă uit la insignă şi văd că e vala¬bilă. am avut şi clienţi pe care nu-i dădea afară din casă etica. Ia loc. avem probleme cu FBI-ul şi cu Serviciul de Venit uri Interne. OK. la Lansky's. să ştii că e un tip periculos. azi-dimineaţă. extrem de pe riculos! Nu joacă cinstit. Asta-i tot. A fost o conversaţie fo arte scurtă. Încearcă să-ţi aminteşti absolut tot. Şi pleacă. au pretenţia să plătească taxe şi impozit e cît mai mici. Cui ai mai povestit toate astea? Doar lui Lamar. aşa că urmarea a fost că i-a anche¬tat FBI-ul. Vrem să ne spui tot ce s-a întîmplat. Să nu mai vorbeşti cu el de-acum încolo! Probabil că el a înr egistrat ieri tot ce-aţi vorbit. arătîndu-i cu bărbia un sc aun gol. el e un începător ca re încearcă să-şi facă un nume. dacă se poate chiar deloc. că FBI-ul e cu ochii pe firma asta. zicea că mi-a văzut numele în ziar şi că ştia că eu sînt an¬gaj atul cel nou al firmei. dacă aşa cer clienţii. Eşti sigur? Staţi să mă gîndesc puţin. da ' el pre¬tinde că n-are timp să-mi explice acum şi că o să-mi spună totul altă d ată. niciodată. Ei bine. Nimeni nu scotea nici un sunet. aşa că-l ascult pe el. V-am spus chiar tot. dar m-a refu¬zat. sorbindu-i parcă fiecare cuvînt. Îmi arată o insignă şi zice că el e Wayne Tarrance. Magnetofonul fu oprit. privindu-l pe Locke şi dîndu-şi seama că acesta bănuia mul t mai multe. îmi zice că vrea să ne întîlnim pentru că o să ne împrietenim. de fapt nici un federal nu joacă cinstit. Da. Toţi erau foarte ner¬voşi. Ah. insistă Locke. Mitch se aşeză şi-l privi ţinută pe Ochi Negri. Ţi-a lăsat un număr de telefon? Nu. E aici de mai puţin de un an şi deja ne stă ca u n ghimpe în talpă. răspunse Locke. mai păstrez ceva şi pentru mine".O'Kane şi Nathan Locke îi aşteptau. Şi apare tipul ăsta ca re se aşază la masa mea. Serviciul d e Venituri Interne ne atacă pe unde poate ne batem cu ei pe tema taxelor de ce l puţin douăzeci de ani. dar cînd Mitch in tră în birou. "Nu le spun tot. L-ai mai văzut vreodată înainte pe omul acesta? Nu. îşi dădură osteneala să pară calmi. Nu vrem să pierdem nici un detaliu. Şi el îi dă înainte că o să m ă contacteze mai încolo. milio nari care fac şi chel-tuiesc milioane. de pe Union. Bineînţeles. îşi spuse el în gînd. tu şi el. Ei nu ne simpatizează pe noi. de trei ani încoace. . ceru Nathan Locke. Tocmai luam prînzul ieri. agent special FBI. În ceea ce-l priveşte pe Tarrance. arătînd spre un magnetofon care trona în mijlocul me sei. Vreau să ştiu fiecare silabă pe care aţi spus-o. To¬tul a durat cel multe cinci mi nute. îl invită Nathan Locke cu un zîmbet scurt. oameni foarte bogaţi. Locke se îndreptă spre fereastră. de altfel. Se ridică să plece şi-mi spune peste umăr că m-a văzut la înmormîntare aşa că mă anunţă şi că moartea lui Hodge şi cea a lui Kozinski nu au fost nişte simple accidente. Printre ei sînt oameni de afaceri. I-am spus imediat ce a ajuns aici. de asta te vei convinge singur. Cei de faţă păreau ceva mai re¬laxaţi. Aşa că ne plătesc pe noi ca să poată evita taxele în modul cel mai legal cu putinţă. Unii dintre clienţii noştri. noi nu-i sim¬patizăm pe e i. aflat exact vizavi de el. L-am întrebat dacă vrea şi el nişte ceai. Ochii Negri îl fixau pe Mitch. adevăraţi rechini care înţeleg ce înseamnă ri scul şi ne plătesc gras de tot "imaginaţia profe¬sională creatoare". Ce-i asta? întrebă Mitch. Noi avem reputaţia de a fi extre m de agresivi şi nu ne deran¬jează să ne asumăm riscuri. Îl întreb de ce. Eu nu ştiu ce să spun. Am spus tot ce mi-am amintit nu pot reda textual. Mă avertizează să nu am încredere în nimeni. Ştia cum mă cheamă. de cîţiva ani încoace. Dar soţiei tale? Nu. Mitch. FBI-ul ne hărţuieşte şi pe noi.

autorităţile l ocale ne spun că tot el era şi o verigă importantă dintr-o reţea de traficanţi d e droguri cu baza în Jamaica şi că. Mitch. dar noi ne-am obişnuit cu ele. O să-l agate iar pe băia t. Şi ce crezi că o să facă? Ei! Nimic grav! Noi o să-l urmărim pe băiat douăş'patru din douăş'patru! O săi ascultăm toate convor¬birile telefonice! Şi o să aşteptăm. cum rămîne? Trebuie să-i spun tot. nici nu prea ştiu cum am putea lua lucrurile altfel. unii dintre clienţii noştri sînt de¬parte de a fi fost nişte sfinţi. Nat. Ei bine. unde domn ea un talmeş-balmeş incredibil. În fine. Am auzit fiecare cuvînt rostit de băiat. dacă se poate. Băiatu' n-o să facă nici o mişcare. Ai ascultat? întrebă scurt Locke. bineînţeles. Orice contact pe care-l vei mai avea de-aici încolo cu Tarrance îţi pune în pe ricol viitorul la firma noastră. foarte periculos acest Tarranc e. dacă te mai contactează vreodată. Pot să spun că te-a i descurcat foarte bine. iar Oliver Lambert îşi regăsi expresia d e bunic zîmbitor şi afectuos. Dacă-i dai apă la moară. noi am cîştigat totdeauna litigiile cu Serviciul de Venituri Interne. Tarrance o să fie ăla care o să mişte. noi nu ştim ce s-a întîmpla t acolo. Mitch. l-ai speriat atît de tare. pentru că ştim că nu am făcut nimic rău. Înţelege. Fii prudent! Mitch şi Lamar ieşiră din încăpere şi se îndreptară spre cele mai apropiate scări. un indigen din insulă. Ştii. Cred că nu vom şti adevărul niciodată. Cheamă-l pe De Vasher. dar nu puteam fi sigur i. Nu putem să ne pre¬facem că nu s-a întîmpla t nimic. îmi dau seama că toate acestea par de-a drep¬tul înspăimîntătoare. anunţă-ne imediat. Da. eu unu' nu cred că dracu' e chia r atît de negru. Ai pri¬ceput? Da. Fereşte-te de Tarrance şi. interveni Oliver Lambert. nici de FBI. eu unu cred că e o nouă strategie. adăugă Royce McKnight. jucîndu-se cu ochelarii pe care-i dăduse jo s de pe nas. Kozinski şi Hodge s-au dus ei la Tarra . Dar povestea cu Hodge şi Kozinski? Bună întrebare. îi spuse Locke lui Lambert care ridicase deja receptoru l. devine din ce în ce mai îndrăzneţ şi poate ajunge o adevărată pacoste. că de-acum înaint e o să fugă de Tarrance ca de dracu'. să nu sufli nici o vorbă despre poves¬tea asta. te rog să ai încredere! Nouă nu ne e teamă nici de Tarrance. da' de data asta o să fim şi noi acolo. După mine. Locke îl împunse pe Mitch cu un deget strîmb. Păi. Sincer să fiu. Acum însă. De po-vestea asta ne ocupăm noi. îi atrase aten ţia Locke. La început. probabil. Şi cu Lazarov. prin talent şi printr-o etică profesională fără nici un compromis. cînd pleacă. ţinta exploziei era el. În mai puţin de două minute.Cîţi dintre clienţii de care mi-aţi vorbit au fost condamnaţi? Nici măcar unul singur! Iar în ceea ce ne priveşte. împreună cu Marty şi Joe se mai afla un tip. asta-i tot. El e şefu'. Anthony Be ndini a ridicat fir¬ma numai prin muncă îndîrjită. În ceea ce ne priveşte. înţeleg. da r avocatul nu-i dictează clien¬tului ce morală să adopte. nici de Serviciul de Venituri Interne. Şi aceste principii le avem cu toţii în sî nge. cei doi se aflau în biroul lui De Vasher. Ascultă. semn că înţelesese. spuse Oliver Lambert. Poliţiştii din i nsulă nu sînt prea subtili. adăugă şi Avery pe care Locke îl privea cu un aer sever. Mitch dădu din cap. Nu vrem ca tu să-ţi fa ci griji în legătură cu povestea asta e foarte. noi vom proteja familiile ce lor dispăruţi şi consi-derăm că totul a fost un accident. El era căpitanul vasului şi supraveghea şi scu¬fundările. Da' de ce să-l fi ales pe McDeere?! se întrebă Locke cu voce tare. N ouă nu ne e teamă de nimeni. domnule! Nu-i spune nimic soţiei tale! adăugă Avery. părea să fi fost un simplu accident. De fapt. Bineînţeles. Tine-l pe băiat cît mai mult aici şi anunţă-mă. Tipul e mo rt. spuse el. Să nu spui că n-ai fost avertizat! Ah.

băieţi. Da. Vreau să ştiu pentru că. În mod foarte precipitat. o idee bună. tot ceea ce spunea el era înr egistrat. de fapt. I-a povestit ceva nevesti-si astă-noapte? se interesă Locke. Da' nu-ţi aminteşti cu cine a fost chestia aia? Nu şi nu înţeleg de ce ţi se pare atît de important să ştii cine a fost implic at. Băieţi. Lazarov nu va îndrăzni să comande lichidarea unui agent FBI. fii cu ochii pe el! Spune-i lui Lamar Quin să se împrieteneasc ă cu el strîns de tot. nu va îndrăzni. Hai să stăm de vorbă cu Qu in. Şi acum. Da. nu? Tarrance o să insiste şi idiotul de La zarov o să sfîrşească prin a-mi spune să scap de el. Şi cînd s-o întîmpla chestia asta. trimitel la plimbare! E un tip al dracului de periculos. Ollie. Mitch. Ei. Eu zic că e o mutare nebu¬nească. Lasă-i tu pe consi¬lierii tăi îmbrăcaţi la patru ace să se tragă de şireturi cu Ta¬rrance. Avem atîtea afurisite de micro¬foane în afurisitul ăsta de oraş. Doamne. Să-l bag într-un butoi şi să-i fac vînt în Golf. nu eşti obligat să vorbeşti cu el dacă nu are mandat. spuse Locke privindu-l pe Lambert. v oi toţi. spuse Lambert. cîteodată nici nu se sinchiseşte de ce-i spun. Mitch stătea în biroul lui Lamar privind pe fereastră şi vorbea lent. Cel puţin nu acum. Ia mai tacă-ţi gura! De Vasher tăcu şi-şi muşcă buzele. Ceea ce mi-au spus are o logică lim¬pede. Eu atît îţi spun: fă exact ceea ce Locke ţi-a spus să faci! Şi încearcă să-l uiţi pe tipul ăla şi. cred că da. fereşte-te de el! Oricum . De ce tocmai eu?! Habar n-am. Uite ce zic eu. S-a mai întîmplat şi altă dată. Verificăm benzile. foarte bun. şi poate că au ciripit mai mult decît ne-am închipuit noi! În fine. Să-l reduc la tăcere. încercă Mitch să zîmbească. alegîndu-ş i cuvintele cu grijă. băiatu' o să facă ce a făcut şi azi. da' Lazarov e neb un. nu ştiu. ştii care e pasul următor. nu înţeleg de c e m-a ales pe mine. Îl privi apoi pe Locke. la el o să se du că să-şi verse sacu'. dacă mai apare. vă sugerez săl ţineţi pe McDeere atît de ocupat.nce. dar băiatul lucrează şi aşa cîte douăsprezece ore pe zi! A plecat ca din puşcă şi nu înce¬tineşte ritmul deloc. E un nebun scos din minţi de situaţia de aici. interveni De Vasher. acum vreo trei ani. cîteodată mai zice şi că t rebuie să vorbească cu ăia din consi¬liul de conducere. El singur ne-a arătat în ci ne are încredere. Cîteodată mă as cultă. Dacă mai apare. Ai fost bun. poate că-şi imaginează că McDeere e cel mai vulnerabil: u n boboc abia ieşit din facultate. Cu cine? Cine a mai fost contactat? Asta n-aş putea să-ţi spun. onora¬bilii mei domni. fiindcă dacă McDeere are ceva pe suflet. Se va duce adică întins la Lamar Quin. cel mai nou aici. Pe dracu'. Da' să ştiţi că dacă-mi spune că trebuie să-l elimin pe Tarrance. Ollie-cel-etic. O fi. că ne trebuie şase computere ca să găsim o înregistrare. te simţi mai bine? îl întrebă Lamar. Ollie. Da. precu m prietenul nostru aici de faţă. cred că ai dreptate. să înceapă toţi să ciripeasc ă şi o să-ţi fie o greaţă de n-ai s-o poţi duce! Şi-acu'. încît să n-aibă timp nici măcar să se gîndea scă la unchiu' Tarrance. p-onoarea mea. omul care ştie cel mai puţin despre afacer ile firmei şi despre clienţii ei. Mi se pare că a fos t o chestie. Pur şi simplu nu-mi amin¬tesc. Vrei tu să-ţi fie greaţă. Îmi dă tot timpul telefon şi mă pisează cu întrebările lui şi eu îi dau răspunsuri halandala. Pur şi simplu vreau să ştiu. burduşit de idealuri nobile şi de etică. aşa cum spunea şi Locke. Dacă Tarrance avea dreptate. în timp ce se îndrepta sp . ţi-aduci aminte? Ei. o să ieşiţi la pensie înainte de vreme şi o să p ărăsiţi ţara. El e mai apropiat de McDeere şi poate că reuşeşte să se apropie şi mai mult. Dacă Tarrance îl contactează din nou. De Vasher. eu îl voi elimina! Să nu spuneţi că nu v-am avertizat! Chestia asta îmi provoacă greaţă. McDeere e speriat şi n-o să facă nici o mişcare.

Am citit cîte ce va despre insulele greceşti. nu-i aşa? Oricum. părul castan iu. hai să vorbim despre altceva! Bine. Da. Testele trecute de acesta în a rmată puseseră în evidenţă un talent neobişnuit pentru limbile străine. habar n-aveam. E uşoară? Nu la fel de uşoară ca germana. Ray mai avea de stat la închisoare cel puţin şapte ani. E o limbă romanică. Unde e acum? La biserică.. . 12 Gardianul îl strigă pe nume. Mitch zîmbi. Spune-mi ce mai face Abby. OK! Pe mîine seară.. Crezi că glumesc. poate să mă apuc de rusă sau de greacă. Păi atunci. dar pun eu ceva la cale. şi eu aş fi vrut s-o văd. aşa că vom cina afară. Nu sîntem ascultaţi? Ba da. Kay vrea să facă grătar şi frigărui. la fel cu fran¬ceza. aşa că pielea lor nu mai era smeadă. franceza e cea mai frumoasă limbă pe care o ştiu. Mitch nu mai venise la Brushy Mountain de trei ani. Doi ani întregi fusese translator de vietnameză. Ray. Poţi să te ocupi de chestia asta. Mi-ar a junge cam o mie de dolari. care se aşeză de par¬tea cealaltă.re uşă. Engleza şi germana sînt verişoare pri¬mare. pe vreme a cînd unitatea lui staţionase în Germania Federală. şi după franceză. Aveau amîndoi cam un metru optzeci şi cinci. în care un şir lung de cabine erau ocupate de vizitatori care vorbeau sau şop teau cu deţinuţii printr-un paravan de sită groasă. Şi totuşi aşa e. cum stai cu franceza? îl întrebă el pe Ray. Un minut mai tîrziu. pentru că am trăit acolo unde o vorbea toată lumea. Ei bine. uneori... N-am cu cine vorbi a ici. ar fi putut fi luaţi drept fraţi gemeni. În şase luni învăţase germana. spaniola şi portug heza. Paisprezece. Dacă n-ar fi avut o cicatric e pe frunte şi riduri în jurul ochilor. Abby e bine. aşa că. Spaniola îi luase cam patru ani. Ce planuri ai? Nu pot să-ţi spun. metalică. A vrut să vină. Nu prea am cum să-mi dau seama. şi asta dac ă era să fie eliberat pe cuvînt de onoare. Ei. de trei ani şi trei luni exa ct. dar i-am spus că nu va pu¬tea să te vadă. Cred că vorbesc curgător. ce urmează? Poate că italiana. Ultimul lui proiect lingvistic era franceza. Mitch intră în boxa numărul paisprezece şi se aşeză. Rămîne în picioare cina de mîine seară? Evident. Am de gînd să mă reped acolo. strigă gardianul. în curînd. Ştiai că cincizeci la sută din limba noastră vine din germană prin engleza veche? Nu. nu? Ai să vezi că-mi iau zborul de-aici şi nu peste mult tim p. Ei ştiau din p oveştile de familie că aveau ceva sînge indian în vine. dar mi-a fost uşor să învăţ germana. îşi fă cu apariţia Ray. dar pigmentul închis se decolorase în cîteva generaţii care trudiseră în mină. ochii mici şi albaştri. te rog! O să am nevoie de ajutor din afară şi de ceva bani ca să ies din ţară. lîngă pis cină. îl percheziţionă şi apoi îl conduse într-o sală mar e. Ăştia nu fac cursuri de fran¬ceză şi fraţii sînt unilingvi. nu face asta. optzeci de kilograme. Fraţii îşi scriau însă de două ori pe lună şi asta de opt ani de zile. pomeţi proeminenţi şi maxilare largi. t u nu vei fi implicat. dar asta numai pentru că fusese obligat s-o înveţe din cărţile de la bibli oteca închisorii. În fine. nu ştiu. În or ice caz.

aşa pretinde. dar cam demult. dar Lomax ăsta. aproape că-l omorîseră. Mitch aprobă din cap. După moartea soţului ei. Ai mai vorbit cu mama? Da. Casă nouă. maşini. Poţi să-mi trimiţi şi tot tacîmul pentru italiană? Nici o grijă. rudele o internaseră într -un sanatoriu. ce zici. Nu ştiu ce să aleg şi asta îmi dă insomnii. privindu-se cu intensitate şi aşteptînd gardianul să le anunţe sfîrşitul întrevederii. Ray zîmbi. dar nu li s-a oferit nici o ocazie în v iaţa lor şi. În orice caz. Orice. Trecutul era singurul lor punct comun şi era mai bine să-l lase nerăscolit. nu -i o idee mare? Mitch rîse scurt. Spune-mi ce să-ţi trimit. şi mai cumpără-mi şi un dicţionar grec-englez! Bine. Aş vrea să nu te mai aud spunînd asta. mama nu-şi m ai revenise niciodată şi apoi. Âştia nu-i văd cu ochi buni pe viola tori. apoi tăcură. Se gîndeau la mama lor şi c ele mai multe gînduri erau dure¬roase. Eddie Lomax.. după moartea lui Rusty. A fost poliţist în Memphis cam nouă ani. Tăcură amîndoi o vreme.. Aveau multe lucruri să-şi spună. El e cel care mă va ajuta să ies de-aici. Am înţeles din scrisori că o duceţi foarte bine. Hai să vorbim despre altceva. Mitch se uita la cicatricea de pe fruntea f . E tot în Florida? Da. a făcut ceva bani. cum au putut mai bine. da' nu poate s-o pri ndă. Poate îi arunci tu o vorbă. Au făcut şi ei tot c e-au putut. E în cartea de telefon? 969-3838! Da' ce nevoie ai de el? Am un coleg la firmă şi nevastă-sa a luat-o prin arătură. Da' de ce nu pleci în Australia? Ştii că e o idee mişto? Ia vezi şi de nişte casete şi dicţionare pentru austra liană. Ray. Ei doi apucaseră şi perioade mai bune. Şi a trecut prin momente grele aici. dar toate ţineau de trecu t. pe vremea cînd erau mici şi tatăl lor trăia. Dacă nu te superi. e în stare să şi ucidă pent ru tine. Tipul a ieş it de vreo trei ani. aş vrea să-mi faci un mare serviciu. Nici nu ştii ce mîndru sînt de tine. pe deasupra. dar nici el nu m -a putut ajuta. Du-te la o librărie şi caută o casetă d-aia. te rog! Zîmbiră amîndoi.Îmi pare rău. spuse el laconic. Da. Chestia e că nu m-am hotărît încă între Sicilia şi Gre¬cia. Mama şi tata au fost foarte buni. Pînă să apar eu. Mi-ai scris că unul dintre foştii tăi colegi de celulă e detectiv particular î n Memphis. privind aiurea. Pot să am încredere în el? Ei na. Un gardian se opri în spatele lui Mitch. cum să înveţi limba greacă în dou ăzeci şi patru de ore. Îmi scrie cu regularitate. glumeşti?! Dacă-i spui că eşti fratele meu. Viol? Mda. au mai avut şi ghi¬nion cu carul. Ray urmărea cu degetul ochiurile metalice ale plasei care-i despărţea. Auzi. aprobînd din cap.. pînă cînd l-au vîrît la zdup pentru viol. L-am întrebat şi pe pastorul de aici. da' nu ştie chestia asta încă . Eşti pri¬mul McDeere din ultimele două generaţii ca re a reuşit să facă ceva valabil în viaţa lui. Şi nici pe poliţişti. Da. Trei minute.. cred că da. le ai săptămîna viitoare. privindu-şi fiecare mîinile. cred că ai dreptate. M-am gîndit să mă duc la directorul stabilimentului. ştie meserie? E foarte bun. cică se ocupă mai ales de divorţ uri.

ar fi frumos din par¬tea ta să cauţi s-o vezi şi să afli cum îi mai merge. ca un făcut. Uite. Da! De fapt. Plus că a mai atacat şi un ofiţer. Eu unu' nu pricep cum de n-a ajuns în faţa Curţii Marţiale!? Tipu' are un caracter din cele mai nasoa le.ratelui său şi se gîndea la nenumăratele bătăi şi încăierări care. Ei bine. Un adevăra t păgubos. Ray îi spunea "legitimă apărare"! Ani de-a rîndul fusese furios pe Ray pentru că se dovedise un prost. Ollie. Păi. fără familie. el o să moară de atîta muncă. Ollie. Lambert zîmbi. E acolo pentru cinci¬sprezece ani. Bine. şi altce va ce ai mai aflat? Păi. Noi ne fac em meseria foarte bine.. Raymond McDeere. Ce săi faci. Da' să ştii că ascultăm cu cea ma i mare atenţie. ai dreptate. aşa că puştiu' habar n-are. să-l îngrijească. aprobînd din cap: era foarte mîndru de McDeere. Avem microfoane în toată casa. Şi nici n-am vreo fotografie cu ei doi în pat. de pe vremea cînd era o puştoaică mică în Danesboro. tot ce putem face e să ascultăm. şi după părerea ei. Ah. Foarte bine. Păi l-aş fi găsit. cum e? Păi. şi n-a scăpat o vorbă nimănui. Şi ea i-a zis lu' mă-sa că el s-a schimbat şi că nu mai e acelaşi şi tot felu' de chestii de-astea. să ştii! Cincisprezece ani ai zis? Dar pe cine a omorît? Eh. Ţin minte că se tot fîţia pe lîngă banca lui taică-său. este proprietarul unei case? Trebuie să plec. Îm . De Vasher trase cu sete din ţigară şi apoi dădu drumul unui nor de fum în direcţ ia instalaţiei de aer condiţionat. mi-ar plăcea tare mult să-mi scrie şi ea. Să nu te prind că ai regrete în ceea ce mă priveşte. cu timpul. Am dat de Ray McDeere. Acu'. da? Da. fără nici o posibilitate de eliberar e "pe cuvînt de onoare". dar condamnarea lui Raymond McDeere încheia un dosar public! Cred că l-a i fi putut găsi mai de mult. dacă mai trăieşte. numai aiureli de-astea auzim. povestea obişnuită. în ultima sută de ani. anunţă el plin de impor¬tanţă. în închisoarea Brushy Mountain. numai că nu e. Toată ziu a vorbeşte cu mă-sa la telefon. Da' fără arme. tocmai îi spunea Ray. noi l -am urmărit. da' băiatu' n u i-a spus nimic nevestei despre Tarrance. Ne vedem peste o lună. furia îi tr ecuse şi acum nu ar fi dorit nimic mai mult decît să-l poată îmbrăţişa! Şi ar ma i fi dorit şi să-l ia acasă. frate-său ne-a condus: a fost ieri în vizită la el şi. în cele din u rmă. Şi din punct de vedere sexual. ce mai! Dar cum l-aţi găsit? Păi. Omor prin im¬prudenţă în Nashville. Îl ascultăm douăş'patru din douăş'pat ru. dacă ar fi fost important. Medicul legist a scris în raportul lui că tipul nostru şi-a lov it adversarul cu pumnul de două ori şi i-a crăpat capul. pe Main Street. Abby vrea şi ea să-ţi scrie. Abia dacă mi-o amintesc . Unde e? întrebă Oliver Lambert. treizeci şi doi de ani. nu uita! Bine. Douăş'patru din douăş'patru. îl duseseră la asasinat. Ei bine. Te mai rog ceva: caut-o pe mama şi vezi ce face. Ei. Să ştii că m-am gîndit şi eu la asta. nu? Ei. acum opt ani. O mînă de beţivi care se bat într-un bar pentru o fufă . că a i terminat şcoala. dar. nu prea multe. Spune-i că o rog să-mi trimită o fotografie de-a ei şi aş vrea şi una cu casa voastră cea nouă. să-l ajute să-şi găsească o slujb ă şi un rost în viaţă. povestea asta nu are nici o importanţă. da' cu taxă inversă. dar de ce "lăsare la vatră prin dezonoare pu¬blică"? Nesupunere la ordine.. mai gîndeşte-te. ştii. Ştii că eşti prim ul McDeere care. dacă puştiul stă aici şaişpe ore pe zi şi mai e şi un maniac al muncitul ui pe brînci! Las' că aveţi şi voi grijă să-i educaţi aşa pe toţi! Şi puştoaica s-a cam plictisit sindromul obişnuit de nevastă de avocat începător. Trei ani angajat în armată cu lăsare la vatră prin dezonoare publică. ăia doi nu au mai făcut nimic de două săptămîni.

că ştiu ce mult îţi plac poze de-astea. După ce examina cu atenţie scaunul acoperit cu un strat gros de pra f şi asezonat cu ceva pete de grăsime. îl întrebă cine este şi-i arătă cu un gest nepăsător un scau n îmbrăcat în vinilin portocaliu. să rezolve ceva afaceri. Îi spuse b londei că îl doare spatele. urmăriri şi suprave¬gheri. aşa că s e apropie de perdelele zdrenţuite şi îmbîcsite de praf. Ia vezi dacă poţi să aranjezi ch estia asta! Nici o problemă. privind-o pe secretară. Lambert privea cu mare atenţie peretele din faţa lui. Ollie. acum crăpată. Mitch renunţă să se mai aşeze. amestec îndu-se cu norul cenuşiu care deja plutea acolo. eu unu' cred că ar trebui să-l trimitem pe puşti în Grand Caym an. aşe¬zat lîngă fereastră. căci aşa o chema. Pe Mitch. O blondă bine făcută. cuvintele în propoziţii. Anunţul din cartea de t elefon îi mai asigura pe clienţi că pot beneficia de ascultări discrete. blonda începu să tuşească . cană din care bău c u lăcomie. Toate acestea autorizate. înghesuite unul într-altul. Avocat? Mitch se depărta de fereastră. dar el sosise cu cîteva minute mai dev reme. Pe uşă. lui Mitch începu să i se facă teamă de concentraţia de mo noxid de carbon. dar aceasta fu¬sese demult sigilată de straturile succesive de vopsea. din motive ne-cunoscute. d emn de toată încrederea. în timp ce ea încerca cu disper are să-şi umple plămînii cu fum. de probe pentru tribunal. persoane dispărute. . În ce ea ce privea anunţul din cartea de telefon. o mică spărtură pe care. dădu din umeri şi se întoar se la guma ei de mestecat şi la vraful de documente pe care le bătea la maşină. picior peste picior. Etic. împreună cu Avery. o altă plăcuţă anunţa că onor clientela putea beneficia de orice fel de investig aţii: divorţuri. Descoperi o spărtură în fereastră. strînsă într-o fustă de piele neagră. cu nişte cizme negre în picioare. Aceasta era acum aşezată pe marginea biroului. Sorbea dintr-o sticlă de Pepsi-Cola dietetică. Sc rumiera de pe masa ei era plină ochi cu mucuri de ţigări spoite cu ruj de buze r oz. zgomotul maşinii de scris şi tusea încetară. Se simţea rău de-adevărat. sigure şi di sponibile douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. După care îşi reluă ţigara. Cu o dexteritate şi mai mare. La nici două cvartale distanţă. Ascultă. Mitch încercă să deschidă fereastra. Pe uşa de la etaj. Da. Literele se transformau în cuvinte. Tammy. Apoi. cu fusta de piele neagră mult ridicat ă peste genunchi. Avea fixată o întî lnire cu Lomax la ora cinci după-a-miază. dar nu şi sfîrşitul acesteia. d etectiv particular. Ollie. cu dreapta culese cu mare precizi e din pachet o nouă ţigară. Mitch încercă să glumească. dar aş putea să te întreb de ce? Nu acum! Ai să afli tu mai tîrziu. de parcă la Memphis ar fi fost c riză de terenuri de construcţii. într-o zonă de dără pănături. de fo¬t ografii la fel de discrete . în plin centru. o tuse sacadată şi enervantă. cel mai mult îl impresiona abundenţa de încre¬dere. tuşea şi horcăitul blond ei continuau în tandem. buzele i se strînseră posesiv în jurul minusculei ţigări şi întregul e i trup începu să tragă avid fumul albăstrui. străluceau în soare modernele turnuri din sticlă şi oţel. Cînd sfîrşi această op eraţiune. În spatele lui. întrebînd-o dacă dactilografia un act prenupţial. După vreo două minute. Clădirea se afla în partea veche a oraşului. de asigurare personală şi de investigaţii prenupţiale. o plăcuţă metalică informa că la etaj se află bi¬roul lui Eddie Lomax. în fraze şi paragrafe. accidente. confi¬denţial.i pare rău. Tocmai în clip a în care ameţise de tot. acela menţiona fosta carieră de poli ţist a detectivului Lomax. pufăind cu poftă mai departe. Nu se întrerupse nici cînd înşfacă o cană aflată pe birou. Consultaţii numai pe bază de programare. aprinse o brichetă şi dădu foc vîrfului ţigării incredibil de lungă şi subţire. păianjenii o ocoliseră cînd îşi ţesuseră plasele. Fumul se ridica spre tavanul încăperii. încercînd să respire aer ul de afară. spuse ea. fără să scoată un cuvînt. În timp ce bătea la maşină cu mîna stîngă. care-i congestiona faţa şi-i zgîlţîia sînii mari . de urmărirea şi identificarea bunurilor furate. de analiza stresului v ocii înregistrate. Eddie era puţin ocupa t.

Se pare că pe ea n-o deranja să fie examinată. Mitch îi studie cizmele. Mda.. ca şi cum situaţia i s-ar fi părut foarte veselă. tu tocmai te gîndeai să faci dreptul. afli totul despre el. Ba chiar unul foarte activ.. E ddie zîmbea plin de mîndrie. pe o scenă a unui club dubios. da' nu sînt la fel de sigură despre pantofi şi cămaşă. Aşa mă gîndeam şi eu. fusta. după ce acoperise microfonul cu mîna: Plînge. încercînd să-l convingă pe un biet bătrîn că fiul lui era. Eddie te aşteaptă. Scoase dintr-un dosar cinci poze lucioase.La o firmă mare? Da. nişte blue-je ans. în realitate. respiră mult mai uşor. drept în poala lui Mitch. Trupurile din fotografii erau se pare. Am terminat în iunie anul ăsta şi acum am venit să lucrez la Bendini. admi ra pantofii lui Mitch. În închisoare. o cămaşă bine apretată de culoarea piersicii coapte. Ray e toată familia mea. se zăreau două lanţuri groase de a ur şi un colier ce părea a fi din turcoaze. dar că arăta ca de douăzeci şi cinci şi că eu am căzut în plasă ca un fraier?! A amintit el ceva. viaţa. Am şi fotografii. erau nişte homosexuali. N-am auzit de ei. E un tip nemaipomenit! Îi datorez. Fumul începuse să se destrame şi Mitch să respire mai uşor. Mitch puse cu grijă fotografiile pe birou şi privi pe fereast ră. oricine ar fi fost ei. Cînd observă că ambele fe¬ restre ale încăperii erau larg deschise. Tammy. era adevărat. cu ochi negri. cînd ăia au aflat că sînt poliţist. Eddie purta cizme albastre cu vîrful ascuţit din piele de şopîrlă. foarte adînc deschisă în faţă. E uşor să-i recunoşti pe avocaţii de la firmele mari n-au ni¬mic de-a face cu pîrliţii care se vîntură prin Tribunalul Orăşenesc. Da. Îţi place costumul meu? Da. . cravată de mătase. spuse el şi imediat îndepărtă recep¬torul de la ureche. Era evident un admira¬tor al lui Tom Jones sau al unuia dintre cîntăreţii aceia cu păr stufos. cu per ciuni deşi şi cu bărbii puter¬nice. mi-a spus că ai fost pe la el şi mi-a povestit totul despre tine. homosexual. Mitch surîse politicos. văd că e marfă scumpă. Ştii că Ray nu e prea vorbăreţ. Parcă te cunosc de ani de zile! Ştii. semeni teribil cu Ray! Da. Cînd m-au eli¬berat pe mine pe cuvînt de onoare. Cos¬tum scump. cămaşă nostimă şi fină. stătea proţăpită în faţa lui şi plescăia din sticla de Pepsi. Cîn d se satură şi de Mitch şi de Pepsi.. Cînd împărţi ani de zile cu acelaşi tip o celulă de doi pe trei. Nu şt iu dacă ţi-a spus că fata avea şaptesprezece ani. Noroc că a intervenit el! P înă şi negrii s-au dat la o parte în faţa lui! Ştii ce poate să-i facă unuia. Îi arătă lui Mitc h cu bărbia un scaun de lemn pe care acesta se aşeză.. apoi picioarele. Pe piept. în m omentul în care interlocutorul lui începu să strige. Deci tu eşti Mitchell Mc Deere! încîntat să te cunosc! Îşi strînseră mîinile peste birou. ştiu şi asta. Bănuiesc că şi ţie ţi-a spu s totul despre mine. Admiră picioarele fe meii care se aşezase în aşa fel încît să fie admirată. Eddie trînti re-ceptorul în furcă. pe urmă m-au condamnat pentru viol. Lambert & Locke. puloverul mulat pe bustul ei bo gat şi încercă să găsească o replică amu¬zantă. Detectivul vorbea la telefon. Îşi amintea de cond amnarea pentru viol a lui Lomax. Eddie părea pur şi simplu dezgustat de conversaţia telefo¬nică şi-i şopti lui Mi tch. Un po¬liţist condamnat pentru viol! Tocmai atun ci. Cel care luase aceste imagini fusese chiar în acel club. s-au pus cu omo¬ru' pe mine. la rîndul ei. opt pe zece şi le împinse peste birou. prin pădurea de păr negru. da că-şi pune mintea cu el!. îi arătă din cap uşa de la biroul lui Lomax şi-i spuse: Acum poţi să intri. Puteam să jur că aşa e. Am fost poliţist. practic. Tipii ăştia. la fel ca şi cravata. Plăcerea este de partea mea! Am fost duminică la Ray.

na! Elvis. Dacă. doar că are o burtă ca o lubeniţă. Uşa se trînti în urma ei. miro s un accident zdravăn de maşină. Ţi-am spus doar că aşa o să fie! Poţi să ai încredere în mine. dar se gîndi la Tammy şi la Elvis de ce îi povestise Lom ax chestia asta? Da. Era într-un costum alb. noi bănuim că el se duce la astea şi încearcă să facă pe armăsaru'. în propoziţii scurte. as¬cultă cîntecele lui Elvis şi se uită la filmele lui tîmpite. Avocaţii ăştia iau patruzeci la sută din despăg ubire! Patruzeci la sută! Clătină din cap. şi asta numai ca să stau în cur şi să mă uit la reviste porno şi să aştept. mulat pe hoit. Eddie? Treizeci de verzişori. Strict confidenţială. Noaptea tre¬cută am stat şase ore în maşină în faţă la Holiday Inn. Su¬praveghere. plin de dezgust. de parcă lua lecţii. p retutindeni. Absolut. ce mai! Da' care e problema? Femeile. într-un night club de mîna paişpea de pe-aici. Cînd nu e în cursă. Lucrezi cu ora. A fost ceva trist de tot! Şi are şi o voce caraghioasă. care mormăie rugăciuni lîngă foc. Poartă ochela ri din ăia auriţi. pline de slă nină! Şi ăla îşi şterge fruntea cu chi¬loţii ăştia şi pe urmă pac! Îi aruncă îna poi! Şi ţîcnitele îi dau numerele camerelor lor de la hotel! Ei bine. aşteptînd ca soţul clientei mele să iasă cu tîrf a lui pe uşă. scoşi de pe fundurile lor grase. spuse el. L-am văzut şi eu într-o sea ră. trebuie să fie confidenţială. cum să-l cheme! Elvis Aaron Hemphill. Are părul negru. descheiat pîn-la buric şi totul ar fi fost OK. tuns şi pieptănat exact ca Elvis. te ascult! Mitch îşi scoase notiţele din buzunar. la cererea avocaţilor. ca şi cum i-ar fi fost im¬posibil să înţeleagă cum de trăiau în Memphis nişte avocaţi atît de lacomi. Am nevoie de nişte infor¬maţii despre patru persoan e dispărute. E o fată grozavă. Da' î ncă nu l-am prins asupra faptului. Lomax ştia ce gîndea el. de parcă ar fi auzit o poveste incre dibilă. nişte paraşute de chiloţi. Îşi aşezase cizmele de cowboy pe birou. Aruncă în el cu c hiloţi. stă lîngă camion. că toată afacerea asta este şi va rămîne strict confidenţi ală. Trei sînt morţi şi unul e în viaţă. de soare. Adică o sută optzeci de verzişori. Rîdea prosteşte. ca să pot face şi eu nişte poze. sau o urmărire în justiţie pentru daune. Şi i-am trecut la cheltuieli şi cina. tot ca Elvis. Hai. Presupun. . Şi-a schimbat numele dup ă moartea lui King şi l-a schimbat în mod absolut legal! Are şi un număr. Eddie Lomax vorbea repede. Şase ore. Sînt numai urechi. Aşa a fost clădi tă firma asta daune personale. mă bag şi aştept să văd care o să fie ăla care o să facă pe niznaiul. Şi ghiceşte cum îl c heamă! De unde să ştiu eu?! Păi. Izul rînced care o însoţea. Ai probleme cu nevasta? Nu. în fine. N-are nici o legătură. Are necazuri cu bărbatu'. fotografii. Secretara anunţa că pleacă. forţînd admiraţia interlocutorului. Trist de tot. N-o să-ţi vină să crezi cînd ţi-oi spune cîte nebune vin în Memphis d oar de dragul lui Elvis! Şi toate matracucile astea cad în fund în faţa bufonulu i de care-ţi spuneam. aşa cum sînt afacerile tale cu clienţii tăi. Au sediul pe Front Street. plus cheltuielile. pentru că maimuţoiul ăsta vrea cu orice pre ţ să fie cît mai aproape de mormîntul lui Elvis the King. Mitch îl asculta cu mare atenţie. mîncînd litere şi silabe întreg i. pătrunse în încăpere şi Mitch se întoarse repede către ferestrele d es¬chise. se pare. o imit aţie. atunci cînd îl maimuţăreşte el pe Elvis. Închipuieşte-ţi că s-au mutat tocmai aici din Ohio. Sună interesant. o groază de murdării de strîns pentru tribunal. Mai am şi cazuri la care lucrez.E o firmă specializată în taxe. Mitch nu ştia ce să spună. Mitch aprobă din cap. Ăla e şo¬fer de camion şi se crede Elvis Presley. de exemplu. Capul lui Tammy se iţi în cadrul uşii. parcă e un şef indian bătrîn. Am deseori de-a face cu divorţurile avocaţilor. cum făcea Elvis.

. Cît timp durează toată investigaţia? Păi. cine a anchetat. Vreo bănuială.. în Memphis. tocmai asta aş vrea şi eu să ştiu. agent FBI aici. cum îi zice firmei unde lucrezi? Bendini. Eddie. Da. L-au găsit în birou. în că din primul an. deocamdată. Eh. Oh. mă deranjează. nu? Îţi mulţumesc. prin Arkansas. Se pre-supune c-a lovit-o un şofer beat. Nu. Asta-i destul de uşor. Cum au murit. Iar tu află că n-am băgat nimic de umplutură şi că aş fi putut să facturez chi ar mai mult. ce întrebări au rămas fără răspuns. Da' tu ce bănuieşti? În momentul de faţă.Treizeci pe oră? Pentru tine. Nici o problemă. te deranjează? Da. Robert Lamm a fost omorît într-un accident de vînătoare. ca să te întreb.. sînt mai mult decît curios. te caut eu peste vreo lună. FBI! Ce. Ba eşti mai mult decît curios. am zis şi eu doar aşa.. de fapt.. află că n-am mai avut niciodată un anga¬jat care să factureze atît pe lună. John Mic kel s-a sinucis în 1984. de cînd e agent. Şi ce vrei să ştii? Verifică-l! De cînd e aici. Sînt doar curios. aici. Tipii ăia doi care au fost omorîţi astă-vară. 13 Avery privea zîmbind cînd la Mitch. Şi cine-i al patrulea? Un tip. De cine? Ei. Corect. în munţi. nimic. Şi asta-i tot ce ştii? Da.. dar. toate supoziţiile şi ipotezele pos ibile. că doar te-a trimis Ray. Alice Knauss a murit într-un accident de maş ină în 1977. alături de o armă şi de o scrisoar e de adio. Avea un glonţ în cap. douăzeci. în fine. ce vrei? Vreau să ştiu cît mai multe despre moartea lor. I-au făcut a utopsie şi asta e tot ceea ce ştiu. cînd la hîrtia pe care o ţinea în mînă: Ia uite! În octombrie ai facturat o medie de şaizeci şi una de ore pe săptămîn ă! Da?! Eu credeam că sînt şaizeci şi patru. erau la firmă. Bine. Pentru un sticlete iau patruzeci pe oră. Şi. Şi dacă vrei să mai ştii ceva . OK. trebuie să fii foarte prudent! Nu-mi telefona nici acasă.. despre cine e vorba? Cei trei care au murit au fost avocaţi la firma unde lucrez eu. Să ştii că şaizeci şi una e o medie foarte bună. Ei bine. Ia mai zi o dată. Cred că sînt urmărit în permanenţă. ce faimă are şi aşa mai departe.. Lambert & Locke. Disp ăruse de vreo două săptămîni cînd l-au găsit. Mitch îşi strînse notiţele şi le puse în buzunar. Wayne Tarrance. hai s-o lăsăm aşa. nici la serviciu. Ascultă. cam o lună. undeva. în Memphis. Cîte ore lucrezi pe săptămînă? .

te rog. Ei da. Ăia mai tineri sînt cu ochii pe tine. Şi promitea să fie doar începutul! Nici unul nu cedas e şi Abby terminase prin a-i declara că se simţea mai apropiată de domnul Rice.. în numele lui Sonny Capps şi al altor trei clienţi. I-am spus lui Royce McKnight că am nevoie de tine şi a fost de acord. Pur şi simplu sînt îngrijorat de numărul mare de ore. la noi. fii atent că s-ar putea să-i faci pe unii geloşi. Da?! Eu cred că domnul Lambert se interesează puţin cam mult de ceea ce se înt împlă prin ograda mea! Transmite-i. eu habar n-am de chestiile astea! Mi s-a şoptit de sus Lam bert şi McKnight lor li se pare că forţezi nota. Mitch. Nu. "Ciudată chestie! Sfaturi conjugale de la un tip care şi-a părăsit nevasta!" Mit ch îl privi pe Avery cu tot dispreţul de care se simţea capabil: N-ai de ce să fii îngrijorat de ceea ce se întîmplă la mine acasă! Atîta timp cît sîntem productivi. nu s-ar spune că nu te străduieşti să ajungi aici! Da' nici nu s-ar spune că te plîngi de chestia asta toc¬mai tu. nouăzeci de ore pe săptămînă. Oricum. vecinul de alături. cînd el ajunsese acasă cu trei minute înainte de miezul nopţii. şi-au şi goli t rezervorul. chiar şi duminica trebuie să recunoşti că e cam exagerat! Aha şi ce ţi-au spus exact? Păi. După nu¬mai două luni. la cel mult treizeci. aş fi putut factura şaptezeci şi cinci de ore. Dacă te mai întreabă cineva ceva despre mine. Adică de la cinci dimineaţa în fiecare zi. avocaţii sînt productivi la firmă. acum că am lămurit şi chestia asta. De fapt. Puţin îngrijorat. E vorba strict de afaceri. nu despre asta e vorba. vre i să mergi? Cum să nu! Numai că sînt puţin surprins. pentru că. El şia cîştigat dreptul de a face pe bunicul aici. dacă totul m erge frumos acasă la ei. asta-i tot. ar trebui să fii fericit.. da' ăstora chiar le pasă de tine şi de ai tăi. Vezi. oricum. ai şi tu nevoie de odihnă şi recreere. nu era cazul. i-am spus că ajung asociat în cel mult do i ani şi că. pe-aici prin zonă. Să nu te superi dacă-ţi pune prea multe întrebări sau dacă-ţi ţine predici. Lambert mai ales est e foarte îngrijorat. Ei vor să aibă avocaţi fericiţi cu soţii fericite. dar acolo mai rămîne totdeauna loc şi de ceva înot şi pescuit subacvatic sa u de alte minuni. ceva între optzeci şi cinci şi nouăzeci. Trebuie să mă întîlnesc acolo cu nişte banche ri. tu ai o re-zistenţă ieşită din comun. El s-a gîndit să se retragă peste cîţiva ani şi acum încear că să-şi retrăiască anii de glorie prin tine şi prin ceilalţi tineri de aici. probabil. că sînt stăpîn pe situaţie şi că nu e nici o problemă la mine acasă! Prin urmare. Schimbaseră doar cîteva cuvinte dure şi reci. află că plecăm amîndoi în insula Grand Cayman de mîine într-o săptămînă. Şi tu ai vrea s-o las mai moale? Bineînţeles că nu! Noi doi sîntem în urmă cu o lună faţă de ceea ce ne-am prop us. lasă. dacă aş fi vrut.Păi. Avery lăsă hîrtia pe birou şi se uită încruntat la Mitch: Pur şi simplu nu vreau să-ţi neglijezi familia. decît de propriul ei soţ. cea mai urîtă ceartă a lor de pînă acum. A zis chiar că. vii cu mine? . nu prea multe! Mă crezi sau nu. e vorba de afac eri. Soţia mea înţelege situaţia. Cum vine unu' la noi. Fiecare oră pe care am facturat-o săptămîna trecută era legată de unul din cazurile tale şi nu mi s-a părut că te omorai cu regretele în ceea ce privea suprasolicitarea mea. Dar tu nu. Ei. Evident. Cel puţin nu încă. aşa că fără neveste. că sînte m foarte fericiţi împreună şi că eu sînt productiv în draci! OK. dar fusese. Păi dacă n-am nevoie de prea mult somn. Ei. mă re¬trag. Lambert era chiar puţin îngrij orat să nu care cumva să ai necazuri acasă pe chestia asta. Da' soţia ta ce crede despre chestia asta? De ce te interesează? Nu o deranjează programul tău de lucru interminabil? Mitch îl privi încruntat pe Avery şi-şi aduse aminte de cearta lui cu Abby din n oaptea trecută. spune-i că Abby e bine. cum porneşte ca din pu şcă: optzeci. Avery se aplecă peste birou: Uite ce e.

Era o stîncă aruncată în marea transparentă. Casele de pe marginea drumului aveau un singur etaj. Anglia. casele erau înlocuite de magazine şi de clădiri albe cu două-trei etaje. totul e OK. iar după primul punch cu rom. cu părul negru. În ultimii ani. De fapt. În ceea ce mă priveşte. OK. Avery îşi aduse aminte că trebuia să facă pe gh idul. răvăşindu-i părul. în ulti¬ma clipă. Brusc. iar şoferul trepida şi se b îţîia. Erau înconjurate de minuscule pe¬luze. răsărit ă de niciunde. Bancherii sînt foarte discreţi. În Grand Cayman nu existau taxe. Cei doi coborîră şi se îndrep tară către vamă. Avery îşi scoase şi el cravata şi şi-o îndesă î n buzunar. Taxiul se îndreptă. Stewardesele care serveau băutura erau nişte indigene din insu¬le f rumoase. dintr-o dată. S-ar putea ca c elălalt apartament să fie ocupat de Sonny Capps. douăspre-zece mii de corporaţii înregistrate şi trei sute de bănci. Venituri le provenite din impo¬zitele pe importuri şi din turism finanţau absolut orice a cti-vitate din insulă. O să stăm într-unul din apartamen¬tele firmei. dar o fîşie scurtă de asfalt. în timp ce un negru înşfăcă bagajele lui Mitch şi le aruncă. Little Cayman şi Cayman Brac. briza t . ba chiar şi din Arabia Saudită şi din Israel. Georget own. dar s-ar putea să fim nevoiţi să zburăm cu o cursă obişnuită. Aşezat la fereastră. de culoar ea safirului. care se încurcau cu sumedenie de scutere şi de bicicl ete. către Georgetown. mer¬gea pe contrasens. elveţ ienii sînt nişte adevărate guri-sparte. În compa¬raţie cu ei. Erau trei insule: Grand Cayman. Populaţia era alcătuită din do uăzeci la sută albi. Căutase o carte desp re Insulele Cayman şi găsise una la bibliotecă. tărăgănînd cuvintele. Senzaţia era foarte plăcută. Jap onia. îm preună cu cele ale lui Avery. Spania. bătînd ritmul cu degetele în volanul rablei pe care o conducea. Canada. Pe şoseaua spre Georgetown se înghesuiau sumedenie de maşini europene prăfuite. De altfel . La Miami. aerul tropical intra în valuri cal de şi umede. îşi spuse Mitch. Grand Cayman avea cam optsprezece mii de locuitori. în care miile de turişti se a s¬cundeau de soarele tropicelor. acoperişuri de tablă ş i jaluzele colorate. I nsulele erau dominion britanic şi aveau un guvern neobişnuit de stabil. parcă. Danemarca. cu clăd iri din cele mai moderne. douăzeci la sută negri şi şaizeci la sută persoane care nic i nu ştiau ce sînt şi nici nu le păsa. Rata criminalităţii şi cea a şomajului erau zero. Şoferul luă o curbă strînsă şi. Traficul era foarte intens. răspunse şoferul. Grand Cayman avea douăzeci şi trei de mile lungime şi opt mile lăţime. Relieful insulei era plat. Bancherii din insulă aveau reputaţia de a fi mai discreţi decît colegii l or elveţieni. Vezi aici bănci din toată lumea: Germania. Peste trei sute l a ultimul inven¬tar! Locul ăsta a devenit un adevărat refugiu pentru cei care ca ută să evite taxele. Prin ferestrele deschise. Mitch îi dădu un bacşiş regesc. capitala insulei. mon.Sigur că vin! Da' cît stăm acolo? Vreo două zile. aşa că şoferul micşoră viteza şi. Pe măsură ce se apropiau de oraş. observă Mitch. devenise o oază de refugiu pentru cei care doreau să evite taxele internaţi onale. Franţa. Mitch încerc a să-şi ascundă emoţia primei lui călătorii în străinătate. Avery repe ta întruna că femeile din insule erau grozave. renunţînd cu regret la ceea ce mai rămăses e din ultimul punch cu rom. iar unele companii primiseră asig urări ferme că n-aveau să plătească taxe cam cincizeci de ani de acum înainte. toată lumea mer¬gea aici pe con trasens. doar doi dintre pasagerii cursei Cayman Air¬ways 727 mai purtau cravat e. Din apa ratul de radio de la bord se revărsa mu¬zică reggae. în portbagajul unui Ford LTD model 1972. Cele două mai mici erau puţin populate şi rareori vizitate. a căror iarbă săracă era perfect îngrijită. cu ochi albaştri şi cu zîmbete fermecătoare. s e treziră în plin centru al oraşului o aglo¬meraţie de sedii de bănci. Eu încerc să obţin şi avionul f irmei. La Seven Mile Beach! comandă Avery. ca urmare. scîrţîind din toate încheieturile. îl prinse. Avionul părea gata să aterizeze în lagună. Aşa că se înfundă şi mai bine în canapeaua uzată şi-şi încrucişă picioa rele cît mai comod. dar din a vion părea mult mai mică.

ropicală încetă brusc să-l mai mîngîie pe Mitch. Văd o mulţime de bănci canadiene, observă el cu voce tare. Uite, clădirea aia e Royal Bank of Montreal. Mergem acolo mîine dimineaţă, la ora zece. Cele mai multe afaceri pe care le avem aici sînt în legătură cu băncil e canadiene. Vreun motiv special? Sînt şi sigure şi discrete. Strada era supraaglomerată. După o curbă, pătrunseră într-o altă stradă, la fel de ticsită. Dincolo de intersecţie, un¬deva, foarte aproape, scînteia în soarele orbitor, Marea Caraibelor. Un iaht de croazieră era ancorat în golf. Vezi, ăla e Hogsty Bay, unde acum vreo trei sute de ani îşi adăposteau piraţii corăbiile. Barbă Neagră a bîntuit pe-aici şi şi-a îngropat comorile tot pe unde va pe-aici. Acum vreo cîţiva ani au găsit nişte comori într-o peşteră de lîngă B odden Town. Mitch dădu din cap, ca şi cum ar fi crezut toată povestea. Văzu zîmbetul şoferul ui în oglinda retrovizoare. Avery îşi ştergea fruntea inundată de sudoare, gata să continue. Da, locul ăsta i-a atras întotdeauna pe piraţi. Odată, demult, veneau aici oam enii lui Barbă Neagră, acum vin pi¬raţii moderni care înfiinţează corporaţii, ca să aibă unde să-şi ascundă banii. Am dreptate, mon? Da, mon, aveţi dreptate, răspunse şoferul. Uite şi Seven Mile Beach! E una din cele mai fru¬moase şi mai reputate plaje d in lume. Aşa e, mon? Aşa e, mon. Nisip alb ca zahărul, apă caldă şi limpede, femei calde şi frumoase. Aşa e, mo n? Aşa e, mon. Astă-seară, la Palms, o să fie o masă la iarbă verde, mon? Da, mon. La ora şase. Asta-i chiar lîngă apartamentul nostru, Mitch. The Palms e un hotel cunoscut ş i are cea mai tare activitate de pe plajă, ai să vezi. Mitch zîmbea şi urmărea defilarea hotelurilor care, pri¬vite prin parbriz, părea u că zboară. Îşi amintea de interviul de la Harvard. Oliver Lambert îi predicase mult şi convingător: firma nu accepta divorţul şi nici crailîcul. Şi nici băutu ra. Ei, dar poate că Avery nu beneficiase de vreo astfel de predică! Sau, poate că da... Firma Bendini, Lambert & Locke deţinea două aparta¬mente situate chiar în centru l cartierului numit Seven Mile, foarte aproape de hotelul The Palms. Încăperile erau foarte spaţioase şi decorate somptuos. Avery spunea că fiecare apartament f ăcea pe puţin o jumătate de milion, dar, fireşte, nu erau de vînzare. Nu erau ni ci de închiriat. Erau sanctua-rele membrilor firmei şi ale cîtorva clienţi, puţi ni la număr şi aleşi pe sprînceană. Din balconul dormitorului aflat la etajul al doilea, Mitch se uita visător la mi cile vase care pluteau, parcă fără ţintă, pe marea scînteietoare. Soarele scăpat a într-un apus incendiar, iar valurile îi reflectau razele în mii de direcţii. I ahtul de croazieră se îndepărta încet de mal. Plaja era invadată de zeci de turi şti care se plimbau, vînau crabi şi beau punch cu rom sau bere Red Stripe din Ja maica. Dinspre The Palms, se revărsau valuri de melodii, în ritmul de neconfunda t al Caraibelor. Acolo, un bar spaţios, amenajat în aer liber, prote¬jat doar de un vast acoperiş de paie, atrăgea turiştii cu forţa unui magnet. În imediata ve cinătate, o colibă de iarbă oferea spre închiriere echipament pentru scufundări, catamarane şi mingi de volei. Avery apăru în balcon, arborînd un şort cu desene mari, florale, violent colorat e în galben şi portocaliu. Avea un trup neted şi musculos, fără nici o urmă de p iele atîrnînd sau de carne fleşcăită. Împreună cu alţi tipi din Memphis, Avery e ra proprietarul unui club de sănătate şi era evident că mergea acolo în fiecare zi. Era şi mai evident faptul că respectivul club avea în dotare lămpi pentru br onzat artificial... Cu toate acestea, Mitch era într-adevăr impresionat de forma

colegu¬lui său. Ei, cum îţi plac ţoalele mele de plajă? Foarte drăguţe. Îţi vin bine. Dacă vrei şi tu, să ştii că mai am o serie. Nu, mulţumesc, rămîn la şortul meu de sport. Avery sorbi o înghiţitură dintr-un pahar şi începu să vor¬bească despre peisaj. Uite, am venit aici de zeci şi zeci de ori şi încă mă simt emoţionat! M-am gîn dit să mă retrag cînd m-oi re¬trage pe undeva pe-aici. Da, cred că ar fi plăcut. Ai putea să te plimbi pe plajă şi să vînezi crabi. Şi să joc domino. Şi să beau Red Stripe. Tu ai băut vreodată? Nu, nu-mi amintesc să fi băut vreodată. Atunci pică tocmai la ţanc să mergem acum şi să bem. Hai! Barul în aer liber se numea Rumheads şi era în perma¬nenţă ticsit de turişti îns etaţi. La o masă de lemn şedeau cîţiva localnici şi jucau domino. Avery nu se lă să impresionat de mulţime. În cîteva minute se întoarse la Mitch cu cîte o sticl ă de bere pentru fiecare. După care găsiră şi două locuri libere lîngă jucătorii de domino. Da, cred că asta am să fac cînd o fi să mă retrag. Mă mut aici, joc domino şi beau numai Red Stripe. E bună berea asta. Da, şi cînd m-oi sătura de domino, arunc inele la ţintă, continuă Avery, privi nd spre un grup de englezi beţi care se îndeletniceau cu aruncatul unor inele şi se înjurau reciproc cu multă rîvnă. Şi cînd am să mă satur şi de asta, cine ştie ce-o să mai fac... Scuză-mă un mo ment, te rog. Avery se ridică şi se îndreptă către o masă la care se aşe¬zaseră două costume d e baie minuscule. Se prezentă şi fu in¬vitat să ia loc. Mitch comandă încă o ber e şi se duse pe plajă, în depărtare se vedeau clădirile băncilor din Georgetown. O porni fără grabă în direcţia lor. Mîncarea era aşezată pe măsuţe pliante, în jurul piscinei. Rechin şi fructe de m are la grătar, creveţi fripţi, broască ţes¬toasă şi stridii, homar. Toate veneau din mare, toate erau proaspete. În jurul măsuţelor era mare înghesuială şi chel ne¬rii se foiau de colo-colo, cărînd galoane de punch cu rom. Atmosfera era încălzită de o formaţie reggae. După ce se as¬cunsese în spatele u nui nor, soarele sfîrşi prin a dispare din¬colo de orizont. Mitch îl însoţi pe A very la bufet unde, aşa cum era de aşteptat, la o măsuţă, îi aşteptau cele două cos¬tume de baie. Erau surori, aveau cam treizeci de ani, erau di¬vorţate şi, în acel moment, pe jumătate bete. Cea care răspundea la numele de Carrie se aprins ese după Avery. Cealaltă, Julia, îi făcea ochi dulci lui Mitch. Acesta se între¬ ba ce anume oare le povestise Avery celor două. Văd că eşti căsătorit, şopti Julia, aşezîndu-se lîngă el. Da, şi sînt foarte fericit în căsătorie. Femeia zîmbi, ca şi cum ar fi acceptat provocarea. Sora ei îi făcu cu ochiul lui Avery. Mitch înşfacă un pahar cu punch şi-l dădu peste cap. Nu prea avea poftă de mîncare. Ciugulea absent din farfurie şi nu-şi putea lua gîndul de la Abby. D acă cineva i-ar fi cerut o explicaţie, i-ar fi fost greu s-o dea. Să cinezi cu d ouă femei atrăgătoare şi aproape goale cum să explici aşa ceva!? La un moment dat, conversaţia se împotmoli şi Mitch nu se simţi în stare să dea o mînă de aju ¬tor. Un chelner puse pe masă o carafă cu punch care fu go¬lită aproape instanta neu. După care, Avery deveni insuportabil. Începu prin a le povesti celor două f emei că Mitch jucase fotbal la New York Giants şi că fusese de două ori cîştigăt or al cupei Super Bowl, că, înainte de accidentul de la genunchi, acelaşi Mitch cîştigase un milion pe an dar că, din nefericire, cariera lui fusese dramatic în treruptă, iar Mitch îl asculta clătinînd din cap şi, în loc de orice alt co¬ment ariu, îşi mai turna din cînd în cînd ceva punch în pahar. Julia îşi trase scaunu l mai aproape de el şi începu să-i îndruge la ureche vrute şi nevrute. Orchestra începu să cînte din ce în ce mai tare, semn că cei care se saturaseră de mîncat puteau să danseze, dacă doreau. Jumătate din asis¬tenţă se ridică şi luă cu asa

lt ringul de dans, un podium de lemn situat între piscină şi plajă, protejat de coroanele copa-cilor. Hai să dansăm! strigă Avery, luîndu-şi partenera de mînă şi trăgînd-o spre rin g. Curînd, Mitch nu-i mai putu identifica în mulţimea înghesuită. Julia se apropie şi mai mult de el. Nu trecu mult şi mîna ei poposi de piciorul lui. Vrei să dansăm? îl întrebă ea, torcînd încetişor şi îmbietor. Nu. Foarte bine. De fapt, nici eu nu vreau. Ce-ai vrea să facem? Acum, sînii ei îi atingeau braţul, iar buzele i se desfăcuseră în ce1 mai seducă tor surîs. N-am de gînd să fac ceva anume, răspunse el mo¬rocănos, îndepărtîndu-i mîna. Ei, totuşi, hai să ne distrăm şi noi puţin! Oricum, soţia ta nu va afla niciod ată. Uite ce e, Julia, eşti foarte frumoasă, dar îţi pierzi timpul cu mine. E încă destul de devreme, aşa că ai timp să-ţi găseşti un armăsar adevărat. Da' ştii că eşti nostim?! Mîna ei îşi reluă locul pe piciorul lui. Mitch trase aer în piept: Ştii ceva?! Cară-te! Poftim!? Mîna ei se retrase brusc. Am spus cară-te! Ce-i cu tine? Ce nu merge? Am oroare de bolile venerice. Cară-te! Cară-te tu! E o idee nemaipomenită. Cred că asta am să fac. Ah, să ştii că cina mi-a plăcu t. Cu un pahar de punch în mînă, Mitch se îndreptă spre bar. Comandă o bere şi se a şeză într-un colţ mai întunecos al curţii interioare. În faţa lui, cît cuprindea cu ochii, plaja era pustie. Undeva, mai departe, se zăreau luminile celor cîtev a bărci care pluteau în rada portului. Noaptea caraibiană era caldă şi străbătut ă de muzică şi de hohote de rîs. E bine aici, îşi spuse Mitch, şi ar fi şi mai b ine dacă ar fi şi Abby cu mine. Las' că poate venim aici la anul, dacă s-o putea . Avem mare nevoie să fim împreună undeva departe de casă şi de birou. Adevărul e că ne-am cam îndepărtat unul de altul şi zău dacă ştiu de ce!? Şi nici măcar n u putem vorbi despre asta... Mie mi-e teamă, da' nu ştiu ce să fac... La ce te uiţi? Vocea necunoscutei îl făcu să tresară. Ea se apropie de masă şi se aşeză. Era o indigenă cu piele măslinie şi cu ochi albaştri sau căprui deschis. Mitch nu reuş ea să le distingă cu-loarea în întunericul ce-i înconjura. Vedea însă că ea avea ochi frumoşi, cu privirea caldă şi sinceră. Părul ei negru şi ondulat îi cădea în valuri mari pînă în talie. În vinele ei curgea un ade¬vărat coctail sînge a lb, negru, european şi încă. Fata purta un sutien alb, care abia dacă reuşea săi acopere sînii mari. Avea şi o fustă lungă, multicoloră, spintecată pînă sus, c are se deschise larg atunci cînd necunoscuta se aşeză picior peste picior. Era d esculţă. La nimic, răspunse Mitch. Fata era foarte tînără. Zîmbetul copilăresc îi dezveli două şiraguri perfecte de dinţi albi. De unde eşti? Din State. Sigur că din State, dar de unde anume? Fata vorbea engleza aceea dulce, clară şi apăsată a celor din Caraibe. Din Memphis. Da. Pe-aici vin mulţi din Memphis, în special pentru înotul subacvatic. Locuieşti aici? întrebă el. Da, dintotdeauna. Mama era localnică şi tata este en¬glez. Acum nu mai e aici, s-a întors de unde a venit. Vrei să bei ceva? Da, mulţumesc. Rom cu sifon. Mitch se ridică şi se duse la bar. O senzaţie nedefinită îi strîngea stomacul. A

r fi putut să se piardă în mulţime, să dispară în întuneric şi să se refugieze în apartamentul lui. Ar fi putut să încuie uşa şi să mai citească ceva despre ev aziunea fiscală. Ei da, era cam plictisitoare perspectiva şi probabil că Avery e ra deja acolo cu partenera lui. Şi mai era ceva fata era inofensivă , aşa îi spunea lui şi berea şi romul pe care le băuse. O să bea ceva cu ea şi pe urmă so mn uşor şi adio. Mitch se întoarse cu paharele pline şi se aşeză cît mai de¬part e de fată. Acum observă şi el că numai ei doi mai erau în curtea interioară. Tu faci înot subacvatic? îl întrebă ea. Nu. Mă crezi sau nu, dar eu sînt aici în probleme de serviciu. Sînt avocat şi trebuie să mă întîlnesc cu nişte ban¬cheri mîine. Şi cît timp stai aici? Vreo două zile. Mitch răspunse politicos, dar cît putea de scurt. Cu cît vorbea mai puţin, cu at ît era mai în siguranţă. Fata îşi încru¬cişa din nou picioarele şi îi zîmbi cu n evinovăţie. Mitch se simţea complet lipsit de apărare în faţa ei. O întrebă ce v îrstă are. Am douăzeci de ani şi mă numesc Eilene. Am exact vîrsta care trebuie! Eu sînt Mitch. Stomacul îi tresări şi el se simţi din ce în ce mai aiurit. Luă repede o înghiţi tură de bere şi se uită la ceas. Ea conti¬nua să-i zîmbească. Ştii că eşti un tip bine? "Stăpîneşte-te! Pentru Dumnezeu, stăpîneşte-te!" Mulţumesc. Eşti sportiv? Oarecum, dar de ce mă întrebi? Fiindcă arăţi a sportiv, fiindcă eşti musculos şi bine făcut. La auzul acestor din urmă cuvinte, stomacul lui tresări din nou. Se uită la ea ş i încercă să găsească un compliment fără dublu înţeles. Mai bine las-o baltă! Şi unde lucrezi, făcu el un efort să îndrepte conver¬saţia către regiuni lipsi te de conotaţii senzuale. Sînt vînzătoare într-un magazin de bijuterii din centru. Aha! Şi unde locuieşti? În Georgetown, da' tu unde stai? Într-un apartament foarte aproape de-aici. Mitch îi arătă, dînd din cap, direcţia şi fata privi spre stînga. El nu se îndoi nici o secundă că ea ar fi dorit să vadă apartamentul. Ea sorbi delicat din pah ar. Da' de ce nu eşti la petrecere? Nu prea mă dau eu în vînt după petreceri. Dar plaja îţi place? Da, e o frumuseţe. E şi mai frumoasă la lumina lunii. Şi din nou zîmbetul acela. Mitch nu găsi nici o replică omenească. Cam la o milă de aici, pe plajă, e un bar şi mai bun decît ăsta. Hai să facem o plimbare pînă acolo! Ştiu şi eu?! Ar cam fi timpul să plec. Am ceva de lu¬cru pentru mîine dimineaţ ă. Fata rîse şi se ridică în picioare. Aici, în insule, nimeni nu se duce la culcare atît de devreme! Hai, vino! Îţi sînt datoare o bere. Ea îl luă de mînă şi el o urmă pe plajă. Mergeau în tăcere. Hotelul, muzica, tot ul dispăru în noapte. Numai lu¬na, imensă şi strălucitoare, le lumina siluetele. Plaja era pus¬tie. Mitch auzi un fîşîit uşor: fata îşi scoase fusta şi acum mai avea pe ea doar două sfericele una în jurul taliei şi cea¬laltă trecută print re picioare. După ce făcu fusta sul, o trecu pe după gîtul lui şi-l luă de mînă. Lui Mitch i se păru că cine¬va îi şopteşte "Fugi! Aruncă sticla de bere în apă! Aruncă fusta pe jos! Fugi cît te ţin picioarele! Du-te în camera ta! Încuie uşa ! Închide ferestrele! Fugi! Fugi! Fugi!" Mai exista însă altcineva care-i şoptea "Relaxează-te! E doar un joc nevinovat. Hai, mai bea puţin! Dacă se întîmplă ce va, ei bine, n-ai decît să savurezi momentul, fiindcă, oricum, nimeni nu va şti

Mîinile lui găsiră cele două sfericele albe şi iar se săru¬tară.. greu şi sacadat. Mitch! Atunci el îşi lepădă cămaşa şi intră în apă. cu mişcări lente. atunci. de fapt.. El dădu pe gît ultimele înghiţituri de bere din sticlă. Poate c ă. Ea îngenunche pe nisip.." "Fugi. Dar eu te doresc. Da. Hai să ne odihnim puţin. Îi întinse sutienul: Ţine-l." Străbătuseră deja o milă şi nu întîlniseră în drum nici un bar.. Vino. Părul lung şi negru îi mîngîia talia. Hai. Mitch se simţ ea complet paralizat. cînd erai chiar logo dit cu Abby. e adevărat. eu mă uit la tine. fără nici un cuvînt. Şi îi zîmbi atît de strălucitor încît. o văzu pe fată întinsă pe nisip. Nimeni nu va şti niciodată. Cu cîteva clipe în urmă. Şi nici Avery n-o să ştie n imic. Hai să înotăm! Păi. apa e minunată. o veşnicie. mormăi el printre dinţi. ştii bine că şi tu ai mai făcut-o. Abby nu va a fla niciodată. Fata stătea pe marginea şezlongului. la cîţiva centimetri de el şi. Nu pot s-o fac. numai că se simţea ameţit şi lipsit de pu tere. Cînd ieşi. Poate că se va îneca. mult mai plini acum. Fugi. Mitch o urmări cu privirea. lasă. porni spre plajă. Nimeni nu va şti niciodată. Sînii e i. spr ijinindu-se pe coate. în cele din urmă. Sînt fru¬moasă? Eşti foarte frumoasă. ce-ar putea să spună tocmai el?! Toată lumea face chestia a sta. mai era şi ne .nimic niciodată. In acel moment... Ea se aşeză pe nisip şi-şi scoase sforic elele albe şi le aruncă pe nisip. Avery ară ta îngrozitor avea ochii roşii. ai dat tu atunci vina pe bere. Se uită pe plajă în toate direcţiile evi¬dent. Şi ai un trup frumos. Nu se putuseră tre¬zi şi nici nu-şi luaseră micul dejun. pînă la urmă. Ce-ai spus? Nu pot s-o fac! strigă el exasperat. Hai. dar recunoaşte că. în larg.. îşi desfăcu sutienul şi-l lăsă să cadă foarte încet. îşi dus e mîinile la ceafă. Du-te tu. Mîngîie atunci minuscula bucată albă şi fină pe care o avea încă în mînă şi ş tiu exact că era ultima şansă să fugă. Îi încolăci braţele în jurul grumazului şi se sărutară. se odihneau pe braţul lui stîng. Fata se desprinse din îmbrăţişare şi. Nimeni nu va şti nicio dată. Memphis e la o mie de mile de aici. E a îl trase de mînă către două şezlonguri aşezate chiar la marginea mării.. el desluşi chemarea e i. Poate că fluxul o va pur ta undeva. Fesele ei erau separate de o sforicică albă care nu re uşea să ascundă nimic. Mitch şi Avery întîrziaseră. Ce-ai vrea să spun? Spune-mi de exemplu ce crezi despre mine. a fost o chestie care a trecut şi n-a rămas nici o urmă. Mitch! Ador apa. Nu s-ar putea spune că eşti prea vorbăreţ. Se apropie de ea. de¬parte. Intră în apă pînă l a genunchi şi apoi se întoarse spre el: Vino.. Pentru ca să poată fugi ar fi avut nevoie de mult mai multă forţă decît şt ia el că are în clipa aceasta. Era alb şi fin şi nu cîntărea nici a milioana parte dintr-un gram. Nimeni nu va şti niciodată. Mitch se scufundă şi rămase sub apă multă vrem e.. te rog. Luna se ascunses e în nori şi acum plaja era întunecată de tot. Fata intră în apă cu ace¬leaşi mişcări lente. Acum nici să respire nu mai putea. peste cîte toate.. mai reuşise încă să respire. la colegiu. Vino! Nimeni nu va şti niciodată. cu tot întunericul. îl luă de mînă şi-l trase la apă adîncă. luna se ascunse după un nor. bălăcindu-şi picioa¬rele în apă. Nu se zărea nici ţipenie de om. Nu pot s-o fac. va pleca ea. chiar aşa. Fugi.. El nu dorea decît să stea acolo unde era. nu prea am chef. Nimeni nu scotea o vorbă în taxiul care-i ducea spre Georgetown. faţa palidă şi. Ea îl privea zîmbind şi cînd ajunse lîngă ea. nici ţipe nie de om. Da. vino.

spuse Osgood. Osgood pocni din degete spre una din cele două femei care părăsi imediat încăper ea şi se întoarse cu o tavă încărcată de ceşti de cafea şi de farfurii cu gustăr i. Mitch nu ştia despre nici o invitaţie sau. împreu nă cu colega ei. foarte bine. Îi cond use într-un birou spaţios de la etajul al doilea. Afară. a ta a fost bună de ceva? Cred că da. Mai aveţi nevoie de ceva? Avem nevoie să punem la punct trei corporaţii: două pentru Sonny Capps şi una pentru Green Group. mi-a zis. Avery ciuguli cîte ceva dintr-un platou cu gustări. Cred că ştii că sînt despărţit de nevastă-mea. şi de toate autorizaţiile şi împuternicirile tuturor clienţilor în cauză. preciză Avery deschizîndu-şi servieta. Cealaltă lua notiţe. Eu încerc să fiu cît de discret pot. voi face rost de toate documentele necesare. ştii bine că n-o să spun nimănui nimic! Ştiu. În sfîrşit. pentru că divorţul se po ate transforma în ceva extrem de neplăcut. Mitch. Dolph Hemmba. cu ochelari cu rame de baga. timp în care cei doi avocaţi îşi băură cafe lele. Poate. spuse Osgood. făcîndu-i cu ochiul lui Mitch. Adevărul e că nu-mi amintesc prea multe. Înă untru îi aşteptau două funcţionare. la un moment dat. mulţumesc. Vom proceda ca de obicei şi banca va servi drept agent de în regis¬trare şi aşa mai departe. Regret că am încercat să ţi-o ba g pe gît pe ga-gica aia. Pe cîtă vreme în urmă? Pe şase luni. Bancherul se numea Randolph Osgood şi er a tipul de brita-nic clasic scorţos. Pe Avery îl întîmpină ca pe un vechi prieten. în orice caz. zîmbi şi spuse: Se pare că totul este în ordine. Şoferul opri maşina în faţa lui Royal Bank of Montreal. Avery închise uşa şi-şi scoase imediat sacoul. Uite ce e. spuse Osgood şi părăsi încăperea. Şi tu ce-ai făcut cu soră -sa? Păi. se apucară să stu¬dieze fiecare hîrtie în parte. numai că au expirat şi noi avem nevoie de ele la zi. apoi. ştiu. urmat de cele două femei. Veni rîndul lu i Osgood să purice fiecare document. Şi pe urmă am nevoie de situaţia co nturilor Sonny Capps. Altceva? Deocamdată atît. N-aţi vrea să dejunăm împreună? Îmi pare rău. adăugă el. Randolph. Vom avea nevoie. aşa că m-am plimbat pe plajă. Ratzlaff Partners şi Green Group. Avery? fonfăi către aces¬ta din urmă. Una dintre funcţionare luă dosarul şi răsfiră documen¬tele pe masă. Sînt la dosar. despre nici una care să -l privească şi pe el. Mitch se bucura sincer de existenţa acestei reguli pe care n-o cunoscuse. cu un costum bleumarine la două rînduri.ras. pentru fiecare cont în parte. dar sînt nevoit să te refuz. De ce anume aveţi nevoie. apoi se şterse la gură. Da. Osgood îşi ridică nasul din hîrţoage. Mitch şi cu mine sîntem d eja invitaţi la prînz. aprobă Avery împingîndu-i în faţă un dosar. Chiar foarte rău. În jumătate de oră avem procesele-verbale. iar lui Mitch i se prezentă singur. evident. îmi pare rău pentru aseară. Pricepi? Hai. care dădea spre Hosty Bay. Fii atent să nu mai faci aşa ceva. Da. M-am îmbătat ş i urmarea a fost că am încetat să mai raţionez. Păi. Avery. Poate mîine. Scuze acceptate. Da' pînă la urmă. Le ai aici pe toa te şi sînt la zi. Da. să mă car. La noi la firmă e o regulă nescrisă ceea ce facem departe de Memphis rămîne departe de Memphis. Al Coscia. Peste vreun an o să obţinem pro babil şi divorţul. Se duse la fereastră şi mai luă o înghiţitură de cafea. Avea o frunte lucioasă şi un nas ascuţit. Îţi promit că n-o să mai fac. privind către u na dintre funcţionare. ceea c e nu-l împiedicase să se trezească dis-de-dimineaţă cu senzaţia de a fi comis o . aş propune să începem cu nişte cafea. Foarte bine. arşiţa şi umidita tea îi întîmpinară în valuri sufocante.

spuse Avery. da` ei nu ştiu nimic de afacerile astea ale me le. Dacă încalci prea multe reguli te dau afară. Mitch îşi scoase şi el sacoul şi-şi slăbi nodul de la cravată. urmat de un grup de funcţionari cărînd tea ncuri de documente pe care le aşezară pe masă. Voiam doar o mică ex¬plicaţie. Regulile sînt imuabile. poate numai unii dintre ei. Mitch. tentaţii. după ce fusese supus tuturor tentaţiilor. Dar am. De fapt. De aia am şi acceptat s lujba. totuşi. Am dreptul să prime sc un răspuns. Mie unuia îmi mai place şi un pic de distracţie. nu tolerează decît munca îndrăcită şi banii. C ă. Bine.poate nu chiar toţi. Şi pentru asta nu mă scuz. dar tot m-au făcut a sociat. tu eşti excepţia. . Dacă aveţi nevoie de ceva. sub duş. Asta-i tot. nu sînt perfect aşa cum sînt unii dintre ei. fiindcă aveau mare nevoie de mine. Nu sînt multe luni de cînd am fost recrutat de către Oliver Lambert. Ei. mai beau chiar şi la serviciu şi mai încalc încă o grămadă de reguli nescrise ale firmei. Sau încalcă oricîte. Se gîndise tot timpul la fată. sînt la mine în birou. pentru că am senzaţia că am fost tras pe sfoară.adevărată in-fracţiune. Pe mine m-au tot judecat alţii. Ai aici de lucru pentru vreo trei zile. spuse el. şi am văzut munca îndrăcită şi am văzut şi banii. dar nu-i poţi prinde. săpate în granit şi gravate în piatr ă. Să ştii că ţi-am admirat sinceritatea de cînd te-am cunoscut. Află că eu sînt cel mai mare derbedeu de la firmă şi că toţi or să mă facă albie de porci cînd o să po¬menesc de divorţ. eu beau alcool la dejun. Foarte bine. Da. Da. Avery dădu din cap. Este suficient de limpede? Da. Numai un bărbat foarte puternic put ea să-i rămînă credincios soţiei. Sau nu pot să mă dovedească. spuse Osgood cu un zîmbet strîmb pe bu ze. să ştii că nici măcar nu sînt un tip atît de rău! Nici n-am spus că ai fi. Păi ştiam că n-o să-ţi placă. dar nici eu nu sînt un sfînt! Nimic din ceea ce mi-ai spus nu m-a şocat . Turnate în beton. Royce McK night şi restul trupei şi toţi mi-au atras atenţia în modul cel mai solemn cu pu tinţă că firma asta nu tolerează divorţurile. eu am fost întotdeauna băiatul cel rău. dar m-au tolerat din cauză că sînt al d racului de talentat. OK. băutura şi drogurile. În fine. Nici nu ţi-am cerut aşa ceva. aşa e. crailîcul. se surprinsese privind atent magazinele de bijuterii din Georgetown. numai că acum am în ceput să văd şi altele. mulţumesc. în stive organizate în ordine alf abetică. mănîncă şi dorm numai pentru Bendini. în pat. O ai. şi asta de cî nd mă ştiu. făcîndu-i să iasă. În încăpere îşi făcu apariţia Osgood. Pe cînd era în taxi. pe toţi cei care-l însoţiseră. de fapt. Prin urmare. Şi ce-ai de gînd să faci? Să-ţi dai demisia numai pentru că eu m-am îmbătat şi m-am culcat cu o curvuliţă? Nici nu m-am gîndit la demisie. în acest mod original. Ai greşit tu undeva sau fac toţi ceea ce faci tu? Nu-mi place întrebarea ta. Am o întrebare. dar eu tot vreau un răspuns. Pur şi simplu eram nedumerit în privinţa regulilor. dreptul la un răspuns. Cei mai mulţi au căsnicii solide şi sînt nişte soţi credincioşi. Mai degrabă decît regula. Mitch tocmai se gîndea să dea o raită pe la prînz prin magazinele de bijuterii din centrul oraşului. Ei. şi nici să nu te gîndeşti. cu nişte roboţi care trăiesc. Uneori chiar seamănă cu nişte maşini. Bineînţeles că am mai avut eu cîte o fufă din cînd în cînd. în taxi şi chiar şi în acest moment făcea eforturi să se concentreze asu¬pra documentelo r. Da. Da. Iar eu admir la tine spiritul disciplinat. adăugă el şi pocni din deg ete. continuînd să mănînce. Lam bert & Locke. Nu sînt eu cel chemat să judece. Avery. ca a seară! Eu nu sînt atît de puternic şi nici nu vreau să fiu. dar ai grij ă să nu te prindă! Asta-i! Destul de clar şi de corect. care se şi apucă să frunzărească hîrtiile. Şi sînt absolut sigur că şi ceilalţi au aventur i cu gagici. Şi acum e prea tîrziu ca să-mi mai fa că ceva.

se aşeză la o măsuţă lîngă fere astră. nimeni în afară de mine. Mitch împături ziarul şi-l vîrî în buzunarul interior al sacou-lui. era la volanul unui Chevette galben vechi.. dar absol ut deloc! Vom verifica deci dobînda plătită de banca asta pentru fiecare cont în parte.. Bine. Verificăm fiecare cont. La etajul al doilea. De fapt.. procentele şi aşa mai departe. Cu ziarul în mînă. în banca asta are vreo douăsprezece milioane.. aşa că Avery îi propuse tî nărului să-şi vadă fiecare de programul lui şi chiar îi recomandă un café-bar di n centru. Abia la ora prînzului află Mitch care era "invitaţia" lui Avery. dar simţea că şi aşa pu sese prea multe întrebări pentru o sin¬gură zi. Şi doi. special f ăcuţi pentru turişti. de exemplu. Cum. Dar Mitch preferă să se ducă la biblioteca orăşenească. Şi mai e ceva nimeni nu poate urmări tîmpenia asta. cu dobîn zile şi cu profiturile.. Douăşpe milioane? Numai în banca asta. nu mă supăr deloc. iar acum. Uite. se apucase deja să înşire pe masă documentele şi le studia cu atenţie. aparent pentru a-şi aprinde o ţigară.. vom şti precis ce-i cu balanţele. Uite. Ar fi putut să insiste. găsi un raft întreg de numere vechi din The Daily Caymanian şi. iar eu. la două sute cincizeci pe oră. cu ce începem? Cu două lucruri. Avem aici aproape treizeci de cont uri şi cînd vom termina de verificat. aflată la vreo patru cvartale distanţă de sediul băncii. Hemmba? Am o mulţime de clienţi de care n-ai auzit încă. deveni atent: omul pe care-l văzuse ceva mai înainte lîngă clădirea băncii era acum proţăpit lîngă intrarea bibliot ecii. Un tip brun şi îndesat. Şoferul îi făcu un semn prin care-i arătă bi¬blio teca. Se duse şi alese din raft un exemp . da' vezi că oamenii noştri sînt convinşi că trebuie să ne trambalăm la Georgetown tocmai pentru ca s-o facem mai bine. unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri de-acolo. merită efortul! Omul meu ar putea face totul cu mîna lui.. care putea la fel de bine să fie aranjată şi la Memphis. Cine-i tipul ăsta. Femeia de asear ă îl aştepta în apartament pentru o întîlnire scurtă. c îteva mii în plus pe onorariile noastre nu-i deran¬jează şi nici pe noi. Hemmba ăsta e un fermier din Arkansas. aşteptînd încă răspunsul la ultima lui întrebar e. E o chestie foarte uşor de făcut. la secţia de per iodice. la cîteva minute. parcat pe o alee peste drum de bibliotecă.. pe la diferite bănci din Caraibe. ca să fim siguri că profitul merge a colo unde trebuie. E o chestie absolut cretină. Dolph Hemmba îşi dirijează profitul spre no uă bănci din Bahamas. aşa că vezi. Banca are puteri depli ne şi asta e o modalitate de a-i face pe bancheri să rămînă cinstiţi. şi noi îl ajutăm?! Avery nu-i răspunse.. verde cu portocaliu şi purta nişte ochelari ieftini. Mitch se uita la el. Aruncă o privire în stradă şi. iar omul coborî de pe bicicletă şi traversă strada. noi sîntem aici ca să plasăm trei companii sub ju¬risdicţia caymaneză. Ei bine. şi un exemplar din 27 iunie. dar liniştea din încăpere devenea din ce în ce mai apăsătoare şi era lim¬pede că nu va primi nici un răspuns. era parcată peste drum de bibliotecă. De exemplu? Nu pot să-ţi spun. Procentele variază în funcţie de cîţiva factori. Păi asta înseamnă o grămadă de bumbac şi de soia! Să zicem că mai are şi alte afaceri. Unu ne interesează profitul din dobînzi. brusc.Ei.. străin de aceste meleaguri. Avea o cămaşă ţipătoare. Lîngă maşină se opri un localnic pe bicicletă. Legale? Să zicem că tipul vrea să pună "la rece" vreo douăzeci de milioane şi dobînda. Aceeaşi maşină cu acelaşi tip la volan staţio¬nase în faţa magazinului de cadouri de lîngă bancă. evident. dar el se simte mai bine dac ă le fac eu... Îşi suflecă manşetele şi se apuc ă şi el de lucru. dar eu credeam că sînt cinstiţi! Sînt. da' dacă aşa se simte el mai bine. Nu uita că avem de a face cu nişte tipi care fac investiţii de milioane. dar în acelaşi timp sînt şi bancheri.

aruncă pe spătarul banchetei din faţă o bancnotă de douăzec i de dolari. După o clipă. Bineî nţeles că putea. de scu¬tere şi de microbuze. se năpusti pe o alee întunecoasă. Ca¬davrele fusese găsite la o adîncime de optzeci de p . Găsi pînă la urmă şi o pe¬reche de sandale. O explozie foarte misteri oasă. Străzile înguste erau supraagl omerate de turişti. se urcă pe bicicletă şi îşi continuă drumul. Pe pagina întîi era un articol despre cei doi avoc aţi americani şi ghidul lor morţi într-un misterios accident. către Bodden Town. Mitch aşteptă puţin. îndreptîndu-se către Vest. privind nervos strada. apoi se apropie de fereastr ă: omul îşi aprinsese o nouă ţigară şi vorbea cu cel de la volan. Răsfoia revista şi as culta atent paşii omului care urca treptele. M emora cîteva date şi înapoie ziarul. proprietarul unui centru specializat în astfel de servicii. se năpus¬ti ca din puşcă şi se azvîr li pe bancheta din spate. să-mi spui imedia t! OK. Mitch se afundă în canapeaua maşinii. răspunse ea. urmărindu-l atent pe Mitch . Mitch reluă lectura ziarului. Nici o urmă de Chevette. comand ă o Coca-Cola şi se aşeză pe terasă. de după lista de bucate. Abanks Dive Lodge. în clipa în care trecu de primul c vartal. sublinia articolul. După cîteva se cunde. Mitch verifică din nou strada: nimic . Se uită apoi pe rafturile care ge meau de pantaloni scurţi şi de cămăşi viu colorate marfă pe care localnicii o dispreţuiau şi după care se dădeau în vînt americanii. Urcă treptele. Da' de cine vrei să scapi. mon. Chevette-ul era tot în acelaşi loc. unde văzu un magazin de îmbrăcăminte. Iată că un alt ins îl fixa cu privirea. cu o zi în urmă. Dă-i drumul! Fii atent la oglindă! Dacă ne urmăreşte cineva. îndreptîndu-se spre bancă. Mitch îşi scoase haina şi intră într-un magazin de tricouri. Odată ajuns în sală. Mitch sorbea alene din Cola. Ieşi din el pe uşa de serviciu şi se trezi într -o altă alee. şoferul nu mai scotea nici o vorbă. El îşi plăti cu bani gheaţă achiziţiile şi-i strec ură în palmă fetei o hîrtie de zece dolari. de pe cealaltă partea a străzii nu pentru multă vreme. brusc. de parcă ar fi vrut să zărească ce anume citea. spuse el scurt. apăru şi maşina. Trecu p rin faţa maşinii. După numai cîteva minute. am devenit cumva paranoic? În sfirşit. Zona comercială a oraşului era îngh esuită între clădirile băncilor şi golful Hogsty. cu pălăria trasă cît mai mult peste faţă. Cînd maşina apăru. Oricum. se opri o clipă. fiul lui Barry Abanks. mai departe de Hogsty Bay. spuse şoferul. privi cu atenţie strada. aşa că o întrebă pe vînzătoare dacă-şi putea lă sa la magazin costumul şi pantofii cu care venise. Iată şi o femeie ce era a s¬ta. Fără să spună nimic. E drum lung pînă acolo. mon? De Serviciul de Venituri Interne. oarecum asortate cu pălăria pe care o alesese. acesta se apro pie de Mitch. În ziar scria că ghidul pentru înot subacvatic al celor doi avocaţi americani fu sese Philip Abanks. dincolo de Ded Bay. Şoferul îşi croia drum de-a lungul lui Shedden Road. Mitch coborî în magazin şi-şi cumpără o perec he de ochelari de soare. Intră pe uşa laterală. răspunse Mitch zîmbind. pentru vreo cîteva ore. dar şoferul nu părea să -i guste umorul. primi răspuns de la şo¬fer. Tot în ziar scria că cei trei erau deja morţi îne¬caţi în mo mentul în care survenise o explozie la bordul vasului. dinco lo de Georgetown. mon. în faţa unei sticle de bere. înşfăcînd banii. Fata îi spuse că arăta foarte bine. Mitch se decise pentru ce va mai clasic: pan¬taloni scurţi albi şi un tricou roşu. rugînd-o să-i cheme un taxi. După părerea lui. se întrebă el. El îi mulţumi şi începu să aştepte sosirea taxiului . răspunsul fusese de-a dreptul amuzant. care avea şi un bar la etaj. El ştia însă că urmăritorul nu putea fi prea depart e. privind furnicarul străz ii. f ăcu stînga împrejur şi co¬borî. O vînzătoare îl conduse chicotind la o cabină de probă. ieşi din magazin şi. Hainele îi ve¬neau ca turnate. căci. după care se reaşeză la masă. dincolo de zona comercială. ven ind încet pînă sub terasa barului.lar din National Geographic. îşi aduse aminte că în insule nu existau taxe şi nici perceptori. localnicul cu bic icleta era şi el în bar. dispăru în mulţime. dar nu văzu nimic suspect. fugi pînă la strada următoare şi intră într-un alt magazin de cadouri. Phi¬lip Abanks avea doar nouăsprezece ani cînd se întîmpl ase accidentul.

e aproape ora unu. iar ce ntrul sportiv al lui Abanks se afla în sud. Abanks mai deschise o cutie de bere şi se duse către tînă r. De o parte şi de alta a aces¬tei alei. dacă eşti domnul Abanks. barmanul . În dreapta clădirii. Unde îl pot găsi pe Barry Abanks? îl întrebă Mitch. Nu e unul din subiectele mele favorite. un oarecare Henry. Pe mine mă cauţi? Da. aflat chiar lîngă apă. într-o zonă unde nu se practica acest spo rt. Era la fel ca la Rumheads. Pereţii exteriori erau îmbrăcaţi în viţă sălbatică şi caprifoi. Barmanul îi şopti ceva la ureche. arătîndu-i-l pe Mitch. I se spunea Grand House casa cea mare şi era zugrăvită în albastru deschis. palmier ii se răreau făcînd loc unei alei pentru maşini. Proprietarul locului dădu berea peste cap şi apoi îşi îndreptă privirea către ma re. şi? Şi cei doi care au murit împreună cu fiul dumitale îmi erau prieteni. Ce vrei? Aş vrea să stăm puţin de vorbă. Sînt. iar jaluzelele din lemn erau vopsite în verde oliv. în principal. N-am să te reţin decît cîteva minute. alb. P oţi să fii aici la două şi jumătate fix? Nici o grijă. Da. Cam la o jumă tate de milă în larg. în semn de negaţie. Drumul se sfîrşea la marginea plajei. Am o barcă gata de ple¬care. . Mă numesc Mitch McDeere şi sînt avocat. Nu existau martori. Mitch se îndreptă direct către bar. Nu pot. În cîteva secunde. o barcă tăia apa cu repeziciune. pe una din ferestrele căreia sta scris de mînă: magazin pentru înot subacvatic. Coli¬bele puteau fi închiriate de amatorii de înot. dar mult mai puţin aglomerat. unde se afla centrul lui Abanks. îi ignoră pe toţi. acoperiş de tablă şi o scară e xterioară care du¬cea la al doilea nivel. mon. nu existau nici explicaţii pentru faptul că totul s e petrecuse la nici două mile de ţărm. Bodden Town era o mică aşezare la vreo douăzeci de mi¬nute de Georgetown. Intră în magazin şi începu să zbiere la ghizi şi la aju¬toare. Abanks îşi întoarse către el ochii mici şi cafenii reuşise să-i atragă atenţia . îndreptîndu-se spre mal. fără să schiţeze nici un zîmbet. îl servi pe Mitch cu obişnuita bere Red Stripe. Cei de la Poliţie mi-au atras atenţia să nu vorbesc cu nimeni despre povestea asta. Mitch mîncă un cheeseburger şi încercă să piardă timpul uitîndu-se la eter¬nii j ucători de domino. poftim patruzeci de dolari. transformîndu-se într-o parcare umbrită de palmieri. Un adevărat labirint de trotuare de lemn leg a colibele de centrul ansam¬blului barul în aer liber. merse glonţ la frigider. Articolul din ziarul local re¬marca persistenţa unui mare număr de întrebări la care nu se primise răspuns. pe o plajă izolată. şi te rog să mă ierţi. Abanks se aşeză pe scaun. se înşira o duzină de colibe acoperite cu paie. Aici. luă o cutie cu be re. Toţi înotătorii săriră din barcă şi se îndreptară în formaţie compac tă către bar. Ne-a urmărit cineva? Şoferul răspunse scuturînd din cap. cu două etaje. În interior se găseau birour ile şi cantina Centrului de Înot Subacvatic Abanks. Nu s-ar fi p utut afirma că era îmbrăcat avea. Un bărbat scund şi vînjos stătea în pi¬cioare lîngă barcă. răcnind tot felul de ordine către ajutoa¬rele care descărcau echipamentul. pietruită cu rocă albă. Sînt prea ocupat. Uite. Celălalt îi arătă din ochi marea şi-şi văzu mai departe de treabă. care înconjura Grand House şi c obora spre o zonă larg deschisă. apoi o luă şi e l către bar. o şapcă şi un cache-sexe negru . Va fi o discuţie strict confidenţială. Clădirea era spaţioasă. cu un brîu lat. Barca acostă la un debarcader aflat între bar şi o colibă cev a mai mare. Din Memphis. călăuzit de muzica reggae şi de rîsete. îţi jur. o desfăcu nerăbdător şi o bău cu lăcomie. Ştiu. Ai făcut o treabă bună.icioare.

Prietenii tăi îl închiriaseră pe toată dimineaţa. Poate un compresor de aer. aşa e. că nu aveau arsuri sau răni care să arate că fuseseră atinşi de explozie. Dacă ar fi avut probleme cu motorul. Ei bine. Nu ştiu dacă în ziua cu pricina s-au scufundat. le spuse ceva scufundătorilor de la masa vecină şi ple că cu Mitch pe plajă. Vasul a fost rău lovit. aşa că cele mai multe indicii s-au făcut scrum. Da' de ce te interesează povestea asta a tît de mult? Ştii. oamenii mei r aportează imediat. Şi unde le-au fost găsite cadavrele? La optzeci de picioare adîncime. dar s-ar putea să nu-ţi răspund. Faţa şi trupul lui păstrau urmele unei vieţi pe¬trecute pe mare şi în mare. răspunse Abanks aruncînd cutia de bere goală într-un coş de gunoi. de fapt. dar nu şi probabil. Cînd trec dintr-o zonă în alta. e posibil ca explozia să se fi produs în timp ce ei cercetau nişte z one subacvatice necunoscute? Posibil. locul de care-ţi spun se află lîngă East Bay şi prietenii tăi nu se m ai scufundaseră niciodată acolo. Unde s-a produs explozia? Ei doriseră să se scufunde în locul numit Roger's Wreck Point. cînd au petrecut cu toţii o s ăptămînă la noi. numai că echipamentul era foarte bun. putem face o plimbare. Oricum. Poţi să-mi pui întrebări. spuse Mitch. aşa e. Dar cel mai im¬portant e că ei n-au fost găsiţi în barcă. Şi întotdeauna îl voiau ghid pe Philip. păi cum explici atunci deriva cadavr e¬lor pînă la optzeci de picioare adîncime!? Ei?! Şi vezi că au fost găsite la d ouăzeci de metri distanţă de barcă! Ei?! Cine i-a găsit? Oamenii mei.. Îi strigă ceva lui Henry. dar. dar timpul vindecă du¬rerea. asta-i procedura standard şi nu există excepţii. Am auzit ştirile la radio şi am trimis un echipaj. Spune-mi. El îi ş tia bine şi spunea că aveau experienţă şi că erau foarte serioşi în chestia asta . Aş vrea să vorbim despre accident. prietenii tăi erau şi ei nişte scufundători foarte buni. În privinţa lor. Se poate ca barca să fi fost în derivă? Imposibil. se înecaseră. poate o scurgere de carburant. cadavrele erau al dracului de suspecte. I-au găsit dup ă cîteva minute. închiriau o barcă numai pentru ei doi şi nu discutau preţu l. Nu sîntem s iguri. decît atît. Şi fiul dumitale? El nu era sub apă atunci. Autopsia a arătat că se înecaseră. ni¬mic suspect. da. După ce s-a terminat t otul. oricum. unul din cele mici. aşa că . Îmi pare rău. Era vasul dumitale? Da. Şi apoi. înota ca un peşte. Ce anume a provocat explozia? Nu ştiu. Ce vrei să ştii? Putem merge în altă parte? Fireşte. Îmi dau perfect de bine seama că ţi-e greu să vorbeşti despre toate astea. E imposibil ca ex¬ploz ia să fi avut loc acolo şi. aşa că fiul meu le-a propus să încerce. Da.. o barcă în derivă nu poate ajunge la două mile în larg. erau nişte oameni foarte cumsecade. Phi¬lip ar fi transmis imediat prin radio. Da. Abanks privea din nou apele albastre şi strălucitoare. E plin de coral i pe-acolo dar nu cunoşti insula? Nu. Închipuieşte-ţi că barca a fost în derivă. Da. Le-am cunoscut soţiile acum un an. în al doilea rînd. învăţîndu-i secretele scufundări i printre recife de coral şi epave de corăbii. Da. la şaizeci d e picioare adîncime. un om de-al meu l-a verifi¬cat încă o dată şi funcţiona perfect.Cu ochii mijiţi. familiile lor ar avea o mulţime de întrebări de pus. De cîte ori veneau. Am pus pe li . Nimeni n-a văzut şi n-a auzit nimic. barca a fost găsită la vreo două mile în larg. Noi folosim echipament modern şi ghizii noştri sînt în permanentă l egătură cu Cen-trul. departe de ori ce loc în care se face înot subacvatic. unde îi îndruma pe novici.

Voi veni cu soţia mea la anul. şi asta pentru că. dar te rog şi eu să fii la fel de discret. La auzul întrebării. Andrew " era cea mai scumpă şcoală particulară din Memphis. N-am să spun nimănui. Dacă n-a fost un accident. pe un teren de vreo cinci acri. aici. atunci ce-a fost? Abanks mergea privind at ent oceanul. cu omul lui şi că prietenii mei se aflau întîmplător pe vas. pe Mitch. era invadată de iederă sălbatică. precis aflam şi eu. Dar cum îşi explică starea cadavrelor? Nu şi-o explică. bine împădurit şi minunat îngrijit. la urma urmei. nu-l aşteptase nimeni. Abanks zîmbi şi clătină din cap. din cărămizi albe şi galbene. aşa că Mitch se descălţă. aşteptîndu-şi proprietara. la şcoală. Pe el. avea un singur etaj şi era adăpostită la umbra unui pîlc de stejari ve nerabili. Nici măcar din întîmplare? Nu. Ştiu că n-a folosit niciodată droguri şi mai ştiu că nu comercializa aşa ceva. Şi fiul meu era cel mai bun dintre scufundătorii de pe insulă. Peugeot-ul roşu al lui Abby. cam prin primăvară. Asta-i. Părinţii cu dare de mînă îş i înscriau progeniturile pe lista de aşteptare încă de la naşterea lor. trebuie să creadă ceva. aşa că e bine să nu ştie nimeni nimic. pe neaşteptate. Pe Philip nu-l interesau banii doar femeile şi înotul. Un atac prin su . Totul este o mare minciună. Nu. dacă te întreabă de mine. să mai lucreze cîteva ceasuri. Vreau să te rog ceva: nu povesti familiilor prieteni¬lor tăi tot ce ţi-am spus . Andrew". Se întoarser ă şi o luară înapoi către Centrul Abanks. stătea liniştit şi nevinovat. Philip nu era amestecat în chestii de-astea. Foarte preţuită pentru exclusivismul ei. Trei locuri mai depa rte. nu. Şcoala Episcopală "St. nu? şi asta e singura expli¬caţie p e care o au. Care ar putea fi celelalte posibilităţi? La Memphis s-a zvonit că ar fi o chestie cu droguri. ceva. nici măcar din întîmplare. probabil. Să ştii că am să te c aut. Nu ar fi neglijat niciodată să-şi raporteze mişcările pe mare. Cum doreşti. că e posibi l să-şi fi folosit vasul pentru a se întîlni pe mare cu un furnizor. Mitch oprise BMW-ul în parcarea dintre şcoală şi bise¬rică. Insula e foarte mică şi dacă ar fi fost o urmă de adevăr în zvonul ăsta. gîndeşte-te că a cres¬cut în apele astea . Faţada şcolii. Ajunseră din nou la bar. la un tarif de o sută cincizeci de dolar i pe oră. Terenul de joacă şi aleile er au mărginite de şiruri perfect geometrice de gard viu. Pe aici nu circulă un asemenea zvon şi dă-mi vo ie să mă îndoiesc că ăia din Mem¬phis ştiu mai mult decît ştiu eu despre poveste a asta. Sandalele îi făcuseră băşici la picioare. 14 În mijlocul oraşului. zîmbi pentru prima oară de la începutul discuţ iei. Poliţia crede că totul s-a întîmplat aşa cum ţi-am povestit. Da? Ia povesteşte-mi despre zvonul ăsta! Am auzit că fiul dumitale făcea parte dintr-o bandă de traficanţi. Conversaţia luase sfîrşit. Avea de gînd s-o vadă pe Abby şi apoi să se întoarcă l a birou. Pentru ei e vorba pur şi simplu de un accident de scufundare. Dar a fost într-adevăr un accident? Eu cred că nu. Avionul sosise cu o oră mai d evreme şi el trecuse pe-acasă ca să se îmbrace cu ceva mai potrivit poziţiei lui de avocat în ascensiune. se aflau biserica şi şcoala "St. spune că am vorbit despre înotul subacvatic . N-am cum să dovedesc. Voia s-o vadă pe Abby aici. că sa certat. nu el! Asta e. Nu spune nimi c nimănui.ber pe unu' care nu balizase zona înainte de a o părăsi. Clădirea şcolii era în fo rmă de L.

. Şi îi va spune că o iubeşte. În dreptul celei de-a treia. muncă. privind fix maşina soţiei lui. Da. că o adoră şi că o imploră să-i mai ac orde o ultimă şansă. Profesorul lui de penal de la Harvard. Ce faci aici? îl întrebă ea. Să-i spună bun găsit.. Mi-a fost dor de tine. Şi dacă ea îşi dă seama de tot ce s-a întîmplat acolo. adulmecîndu-i parfumul. dintr-o singură privire? Dacă îi citeş te totul în ochi? Dacă observă o uşoară ten¬siune în vocea lui? Nu. Dacă ea începe să plîngă. Aş vrea să-mi acorzi un randez-vous diseară. Nu va minţi. care trăgea din greu la tabla înmulţirii. Şi poate că ea va înţelege. să negi. înşfăcînd-o şi lipind-o de un p erete. În dreapta era biroul di¬rectorului şi Mitch s e opri o clipă. abia atunci v a înţelege şi el că cel mai bine ar fi fost să tacă mîlc. După ce se despărţi de ea. el îi va spune că-i pare rău. Ochii ei frumoşi şi minunat de sinceri se umeziră. dispari de-aici. la restaurantul ei preferat. am venit după tine la şcoală. spuse ea sărutîndu-l şi privind iar holul. aşa că o luă încet către sălile de clasă. Dacă ea îşi păstrează calmul. să stea cuminţi şi să citească singuri pagina următoare. aruncînd priviri nervoase în toate direcţiile. Să negi. Ce idiot! Ce tîmpi t putea să fie! De ce nu fugise atunci pe plajă? De ce nu aruncase blestemata ai a de fustă pe nisip? De ce nu fugise ca de dracu'? De ce? Ca să stea acum ţeapăn şi să-şi spună dînd din umeri că. închizînd uşa în urma ei. înainte să te prindă cineva. urmă toarea lui reacţie va depinde de ea. O contralovitură. la urma urmei.. Mi-a fost dor de tine. îi reveni în minte chipul fetei de pe plajă un ticălos nenorocit. nu. Se îndreptară spre ieşire. spuse el cu convingere. uit e. ce dor mi-a fost de tine. Şi. dacă o ia pr in surprindere. o sărută pe gît. Şi mie mi-a fost dor de tine. Mitch îşi încleşta mîinile pe volan. Brusc. Porni încet spre intrare. În fond. Va aştepta pînă seara tîrziu şi apoi îi va spu ne adevărul. că aşa ceva nu se va m ai repeta. Şi pe urmă. O să mîncăm şi o să bem tot ce găsim mai scump pe listă şi pe urmă ne întoar cem acasă şi ne jucăm de-a Adam şi Eva în paradis. aşa. apoi să chico¬tească. Ei. Arăţi minunat. Pînă una alta. vezi. îşi făcuse chiar un nume apărînd tot felul de asasini. O strînse în braţe. Mitch deschise portiera gîndindu-se l a privirea ei încrezătoare şi la zîmbetul ei frumos îi era aproape rău. aproape orice bărbat la dracu'! toţ i bărbaţii ar fi procedat exact la fel ca el. un radical pe nume Moscowitz. Brusc. Astă-seară îmi scot nevasta la cîrciuma ei prefera tă. Dacă e măgulită de vizita lui neaşteptată. Astă-seară nu lucrezi? Nu. Se luară de mînă şi o porniră spre ieşire. pe urmă. ei bine. Holul şcolii era pustiu şi tăcut. el îi va cerşi pur şi simplu iertarea şi er a gata să-i jure chiar şi pe Biblie că a fost o greşeală care nu se va mai repet a niciodată. cum a fost? OK. după care ieşi din clasă. nici n-am mai putut să aştept. ceea ce o făcu mai întîi să tacă. astă-seară nu. muncă şi iar muncă.un burg hiu îi sfredelea stomacul şi era ameţit. în uşă. asta eşti. Le ceru copiilor să o scuze cîteva momente. precis nu. Îşi făcuse planul încă din avion. chiar că ţi-a fost dor de mine. de ce n-ai fu git? Cînd te-ai întors? întrebă ea aranjîndu-şi părul şi privind atent în jur. foarte rău. N-are nici un haz fără tine. terorişti şi corupători de minori. ba chiar îl ş i compătimeşte.. Avea o teorie despre apărare foarte simplă: Neagă! Nea gă totul! Să nu recunoşti niciodată o faptă sau o probă care te-ar putea învinov ăţi! Îşi amintise de Moscowitz în timp ce ateriza pe aeroportul din Miami şi se apucase să ela¬boreze planul B care începea cu vizita-surpriză la şcoală şi co ntinua cu o cină romantică seara tîrziu. dar dacă ea începe să-şi facă bagajele. da. nu avea nici cea mai mică intenţie să trăiască în minc iună. auzi vocea minunat de frumoasă a propriei sale soţi i.rprindere. dar nimeni nu-l văzu. Ce făcuse în Cayman? Păi.. mai ales după întîmplarea aia de pe plajă. să negi. se iţi capul lui Mit ch. fără ca cineva să-i vadă. mîngîiat de v întul răcoros de toamnă. toţi fac ceea ce a făcut el. O să fie f oarte scurt. Acum o oră.

Asta-i cea mai bună lucrare pe care am făcut-o vreo¬dată! Lambert desfăcu plicul şi rămase cu gura căscată: înăun¬tru erau nişte fotografi i opt pe zece. Lambert se mai uită încă o dată la poze şi respi¬raţia îi deveni din ce în ce mai grea. Lambert ridică o fotografie spre lumină. aşa că se ridică şi o luă de la capăt cu plimbarea.. oricum. a început să mă îngrijo¬reze. Se uită la ceas. Ei. De Vasher îi urmărea mişcăril e. nu ştiu cît îţi plac chestiile astea. undeva oricum. E profesionistă. po ate a fost la un bar. Şi nici tîmpit nu e. Cine-i fata? întrebă Lambert cu ochii încă nedezli¬piţi de ceea ce vedea. îl urmăream din curiozitate. am fost foarte ocupat. cum poate să facă chestiile astea?! Păi. De fapt. şi repede! Nici o problemă. Este incredibilă. Unde a fost? Nu ştiu. Vreau s-o cunosc. Sînt incredibile. Plin de mîndrie. a dispărut pur şi simplu. greu a fost începutu'. Se potriveau la... Mi-am cam închipuit eu c-o să vrei. aşa că Mitch s-a dus la bar şi acolo a apărut fata noastr ă. McDeere n-a pomenit nimănui despre el sau. Nu reuşi.. Aşa şi e. plin de mîndrie. Mda. iar ea nu bănuise nimic. ce mai! Oamenii tăi unde erau? Peste tot. O curvă locală. peste birou. Fusese chi ar impresionată şi emoţionată! De Vasher se plimba prin birou nerăbdător şi trăgea ner¬vos din ţigară. aşa am zis şi noi. Nu-ţi face griji. da' arată bine. . La un mo ment dat. Să-i dai o primă fotografului. acu' e al nostru! Ar fi în stare să şi omoare pe cine va. ce. Îşi sună secretara. drept pe genunchii lui Lambert. Cu un gest dramat ic. Mi-ai făcut şi mie un set? Fireşte. nu? N-am mai folosit-o pînă acum.. da' vezi ce bune sînt?! Foarte bune. nimic serios.Mitch trase adînc aer în piept da. da' şi noi am avut noroc: plaja pustie. o făcuse şi pe asta! Se uitase în ochii ei. încer cînd să memoreze toate detaliile. momen¬tul potrivit. la dracu'. Dar ce s-a întîmplat atît de important? Pe chipul lui De Vasher răsări un surîs răutăcios şi prefăcut. De Vesher flutură un alt plic. trase sertarul biroului şi scoase un plic de mari dimensiuni pe care-l arunc ă. da' poţi să pui pariu c-o s-o folosesc de-acum înainte. nisip. tipul se ţine de-o parte. Avea un aer bănuitor şi s-a vînturat o grămadă prin cartierul comercial. dacă ar şti de pozele noastre! De Tarrance mai ştii ceva? Nimic. pînă cînd a dispărut şi a mai şi întîrziat o oră la întîlnirea pe care o avea cu Avery la bancă. o îmbrăţişase şi o sărutase ca întotdeauna. cu multă atenţie. alb-negru. Pozele astea au fost făcute din spatele unui palmier. în fine. Cred că lui i-a plăcut. apăru şi Lambert. identic cu primul. Ştii ceva? Noi credem că a doua zi la prînz şi-a dat seama că e urmărit. Hm. cu un sfert de oră de întîrziere. După care reîncepu să se plimbe. Şi cît timp s-au tăvălit ăştia doi prin nisip? Destul. de la oarecar e distanţă. Urmăriţi-l mai cu atenţie.. Ollie. nici unuia dintre c ei pe care-i urmărim noi. De Vasher îl privi sever: Ai întîrziat! Da. Le studie pe fiecare în parte. apoi o sună pe secretara lui Oliver Lambert. În fine. aş fi crezut că McDeere e dintr-o stofă mai rezis¬tentă. Nu-i uşor de găsit Tarrance ăsta şi. că puştiul vostru i-a dat pa¬pucii primei fete şi Avery era cu cealaltă. da' e şi el om. Mda. se aşeză pe scaunul rotativ de la masa lui de lucru şi încercă să se c oncentreze asupra unui document. Ollie.

Kay întîrzia de fiecare dată. nu-mi place cum sună toate astea. ea şi Mitch. Tu eşt i avocatul-consilierul-proprietarul şi o să-ţi primeşti cartoanele opt-pe-zece. încuie plicul cu fotografii într-un seif şi mormăi: "Mitchell McDeer e. se autopropusese chiar şi de¬corato are. conform obi ¬ceiului ei. Simt nişte chestii nasoale pe acolo. Abby era acum aşezată la masă. Prietenia dintre ele era abia la început. pe faţă. într-o vi¬neri la prînz. se mai văzuseră şi c u ocazia unor dineuri şi întîlniri organizate de cei de la firmă. da' crede că el n-o să vrea. Abby prînzise de două ori cu Kay în ultima lună şi. într-o seară a ieşit la cumpărături cu o colegă de-a ei de şcoală. Abby îi zîmbi şi-i făcu semn cu mîna. observînd-o cu atenţie . Ea ar vrea să meargă la Cr ăciun acasă. Cîteva trepte mai jos de masa ei. Ascultă mai departe. să-ţi vinzi şi casa de la ţară. a mai vorbit şi la telefon cu mă-sa. căutînd-o pe Abby din priviri. ea a fost foarte rece în legătură cu călătoria asta a lui. dar aceasta păstra distanţa. De cînd se afla în Memphis. dar fără mare succes. Şi ce-a făcut cît a fost el plecat? Păi. fata nu prea e genul care să stea pe-acasă. Tu conduci firma. Tacă-ţi gura. Se îmbră ţişară şi se sărutară pe obraji din vîrful buzelor. nu-ţi mai face griji pentru munca mea. undeva. Mda. ai putea să vinzi şi dia¬mantele lui madam e Lambert. ai putea să vinzi un Jaguar. Să ştii că noi am încercat să-l mai domolim c u munca. E clar că puştiul nu se înghite cu socrii şi ea ar vrea să împace şi varza şi capra. i se lăţi un zîmbet imens. eu conduc serviciul de siguranţă. casele şi hainele altora. fire reticentă. După c e se calmă. În timpul ce¬lor trei ani petrecuţi la Harvard nu avuses e prietene şi se obişnuise cu singurătatea. iar mă-sa a zis că el face chestia asta numai ca să le dea lor peste nas. Abby nu dădea niciodat ă buzna în viaţa cuiva. fără să-şi transfere vreun g . răsări în fine şi Ka y. Ea i-a spus mă-sii că el munceşte prea mult . în Kentucky.. care se sufoca de rîs. acel terrarium suprapopulat de plante tropicale şi de tineri plini de bani. Kay Quin fusese deosebit de insistentă. DeVasher! Lambert ieşi ca o furtună din biroul lui DeVasher.. Abby îşi luă răma s bun de la elevii ei şi intră în vacanţă. Cum stau lucrurile acasă la McDeere? Nu cine ştie ce. la familia Quin. După vreo zece minute şi două piese interpretate de Roy Orbison.. Luaseră masa de cîteva ori. Ar fi dorit să devină prietena in timă. două. şi tot cu taxă inversă. Abby nu răspundea acestui atac decît cu multă grijă. acu' eşti al nos-tru pe veci!" Şi. alergă prin plo aia rece către restaurantul favorit al lui Kay Quin. după ce îşi părăsise maşi na într-o par¬care care gemea de maşini scumpe şi foarte scumpe. La ora unu. Ollie. confidenta lui Abby. prin nişte cîrciumi aiurite. făcea pe ghi dul turistic. care se ghiftuiau ascunşi după ferigile uriaşe. Abby tatona te renul. Mie. cred şi eu că vrei s-o lase mai moale la o sută cincizeci pe oră. Chiar de la început. Ce mai. ca să po ată petrece mai mult timp cu familia? Ai putea chiar să-ţi micşorezi şi sala¬riu l. Se simţeau bin e împreună. Deşi pretindea că ignoră complet tot ceea ce o înconjoară.. A prînzit cu nevasta lui Quin de vreo două ori. în aşteptarea unei mese li¬bere. lîngă Country Club. de asta mă ocup eu. multă tensiune şi multe dedesubturi la ei în familie. un tonomat tip 1950 îşi făcea auzită prezenţa din plin. nu te opri. pe sfătuitoarea prin magazine.Să ţineţi ochii bine deschişi! Auzi. permiţîndu-i accesul în viaţa ei cu mare greutate. Un grup numeros de persoane cu felurite pahare în mîini se plimbau de colo-colo. ai putea să te muţi într-o casă mică. De ce nu-i obligi pe angajaţi să lucreze doar patruzeci de ore pe săptămînă. mai mult e persoane încercaseră să se apropie de ea. pe urmă a mai fost şi la cinema. dar puştiul e pur şi simplu o maşină. Kay obser va imediat maşinile. 15 Cu două săptămîni înainte de Crăciun. unuia.

şi pe urmă se culcă.. Şi-acum o dată pe săptămînă. În primul an a lucrat şi el la fel ca toţi cei¬lalţi. nici nu vorbim despre ei. doar cinci sau şase. privind cu surprindere împreju r. În fiecare zi mă rog lui Dumnezeu să facă o minune cît de mică. dar. Am obosit să tot adorm pe canapeaua din hol. Pur şi simplu nu ştiu cum să proce¬dez. face doar un duş şi se topeşte. fiindcă-i zi de odihnă . sînt măritată cu o legendă! . Kay.. pînă fură în trerupte de chelner care le luă comanda şi le aduse vinul. Şi mă doare să văd că singurul bărbat pe care l-am iubit vreodată nici m ăcar nu poate să-i tolereze. Kay. nu-i chiar stilul kamikaze din primul an. Ei da. Te rog să mă scuzi că am întîrziat. în fine. Ei deci gata cu şcoala? Da. totdeauna e ticsit. La asta am pus eu piciorul în prag. Vine acasă. mănîncă. da' nu lucrează niciodată duminica.. Abby gustă vinul şi-şi lăsă pr ivirea să rătăcească peste ca¬petele celor de la bar. dar mi-e că Mitch n-o să vrea. De fapt. E drept că ai mei au greşit. De cîte ori am făcut o aluzie. şi asta dacă am noroc. Oricum. Eu aş vrea să merg în Kentucky. înainte să adoarmă. cei mai mulţi dintre ei rămîn fără combustibil după un an. Vreau să spun că.. Sînt liberă pînă pe 6 ianuarie. Mda. muncesc toţi. Rolul tău e să faci mîncare şi să faci dragoste. cîteva ore. Ai tre¬cut şi tu prin aşa ceva cu Lamar? Oarecum. E-n ordine. aşa că trec frumuşel la şaizeci. Hm. Lamar lucrează si el sîmbăta? Da. în privinţa asta nimic nu s-a schimbat. I se în tîmplă să nu vină acasă pînă a doua zi de dimineaţă şi dacă totuşi trece în fugă . Şi tu te simţi oarecum frustrată? Chiar foarte frustrată. Parcă sînt văduvă. şi cu şi mai multă răbdare. el sforăie. Şi să ştii că vorbesc despre un bărbat car e nu se sătura ni-ciodată de sex. Desigur.. în timpul facultăţii. sînt pur şi simplu fiămîndă de o conversaţie cu un om adult! Stau şapte ore pe zi cu nişte copii de opt ani şi doresc din tot sufletul să aud şi să folosesc cuvinte ceva mai lungi de trei silabe! Şi cînd încerc săi povestesc toate astea lui Mitch. douăzeci şi patru din douăzeci şi patru. aşteptînd să vină el acasă. dar eu am nevoie de ei. mai vorbeşte cu mine cinci minute... cîte şaptezeci de ore pe săptămînă am înţeles eu că asta era ca un fel de iniţiere într-o con frerie. un ritual mas-culin în care masculinitatea trebuie dovedită. Deocamdată nici un plan. În orice caz. s-a prefăcut că nu mă aude .. Şi ce planuri aveţi pentru Crăciun? o întrebă Kay. Mitch munceş te chiar atît de mult pe cît spune Lamar? Nu-mi închipui cum ar putea cineva să muncească mai mult ca el. el n-a slăbit deloc ritmul.. Optsprezece or e pe zi de luni pînă vineri. Să ştii că am fost cît se poate de răbdătoare. Spune-mi. Aspectul ăsta nu mai are nici o importanţă pentru el. suple şi ti¬nere erau amîndouă! După care trecură la cum părăturile de Crăciun şi vorbiră îndelung despre magazine şi copii. dacă au vreun ter¬men limită sau e "sezonul taxelor". Şi asta este foarte mult. Dacă sînt foarte norocoasă.. la ai mei. ce să spun. Da' locul e de-a dreptul ticsit azi! spuse Kay. Adevărul e că se poartă ca un posedat. cu multă prudenţă. Păi. Mda. nu? Măcar de-ar fi aşa! El e prea obosit ca să mai facă dragoste. De fapt. Tot aşa de pornit e împotriva lor? Da. m-am obişnuit. Îşi admirară apoi reciproc toaletele şi ajunseră cam în acelaşi timp la aceeaşi concluzie: ce frumoase. Cam de o oră. Lamar spune că Mitch e deja o legendă vie. aproap e ne-am devorat unul pe celălalt. şaizeci şi cinci de ore pe săptămînă. mie mi se pare că ai avea nevoie de una mai mare. îmi închipui. dacă mai are forţa necesară să-i fie foame.ram de ruj. da r lucrurile merg din ce în ce mai rău. ca nebunii. se par e că Mitch le-a luat piuitul! Da. opt ore sîmbăta şi duminica.

Firma ar e două apartamente nemaipomenite. trebuie mai întîi să ai o ocazie să-i faci. în timp ce Kay se chinuia să găsească nişte su¬biecte de conversaţie mai puţin dureroase. nu Peugeot şi Mercedes! Abby împinse farfuria cu mîncare la o parte. dar tipii de la firmă mă fac să mă înf ior. dar ei recunosc şi respectă nevoia de destindere. este absolut imposibil. Lamar mi-a povestit că Mitch a fost în Insulele Cayman luna trecută. cu Avery. Cu un bucheţel de bro ccoli în gură. nu. Să ştii că exact de asta ai avea tu nevoie! Înainte să avem copiii. A fost o călătorie de afaceri sau cel pu ţin aşa susţine el. Ospătarul le aduse vinul comandat. Nu-mi pasă ce face firma! În clipa asta o urăsc. Tu ai fost acolo vreo¬dată? Ah. Te rog să mă scuzi. nu mă descurc în rolul de părinte unic. Şi toate astea pentru că nu se gîndeşte decît la nenorocita aia de firmă. stăteam to ată ziua pe plajă. te rog să nu-mi mai pomeneşti de fir¬ma asta! Nu vreau să mai aud nimic despre ce le place şi ce nu le place. Bine. Da. Totul va fi cum nu se poate mai bine. Mitch ar vrea să mergem şi noi. Chelnerul sosi cu mîncarea şi ele mai comandară puţin vin. Abby! Lucrurile se vor îndrepta. Kay. Kay. ar fi în stare să mă lase să mă duc singură la maternitat e. nici stabilă. a stat acolo trei zile. da. Kay o luă de mînă cu blîndeţe. în va¬canţa mea de primăvară. fără poftă. eu îmi iubesc bărbatul. nu? Hai. Pariez că n-o s ă treacă mult şi nişte McDeere mititei vor ţopăi prin curtea din spate! Iar Mitc h va deveni asociat! Crede-mă. dar eu cred că în viaţă mai sînt şi alte lucruri în afară de o grădină mare cu peluză şi un Peu¬geot şi nimeni de-aici nu pare să-şi dea s eama de chestia asta. Să ştii că firma îşi încurajează angajaţii să facă cît mai mulţi copii. cu un pic de noroc. la rîndul ei. n-aş putea să-ţ i explic cu siguranţă despre ce e vor¬ba. mie mi se pare cam straniu ceea ce se petrece pe-aici. Abby. cînd se termină şcoala. despre ce încurajează şi ce descurajează! Calmează-te. chiar şi avi onul. îţi ga¬rantez eu! Şi soţul tău ş i soţul meu sînt doi avocaţi foarte buni. beam rom şi făceam dragoste. Uite ce e. aşa că famili a asta nu e nici fericită. despre ce fac sau nu fac. dar sînteţi aici doar de cîteva luni! Şi Mitch va sfîrşi prin a slăbi şi el ritmul de lucru. îi spuse ea zîmbind şi privind-o cu nişt e ochi plini de înţelepciune. dar în martie. cu casa plină de plozi. nicăieri altundeva. Uite ce e. Dar ei nu vor decît ca angajaţii lor să fie fericiţi şi să aibă nişte familii fericite şi stabile! Iar eu îmi vreau bărbatul înapoi! Şi ei sînt pe cale să mi-l ia. îţi ga¬rantez eu! Abby zîmbi şi ea. Paharul era gol. Şi nici nu pricep de ce se amestecă într-o mulţime de aspecte care nu-i privesc del oc!? Kay. chiar pe plajă. dar acum. ce naiba?! Nu sînt pregătită să am copii. Asta-i unul din motivele pentru care firma pune apartamentele la dispoziţie şi. poate am fi şi noi nişte oa-meni normali. Se munceşte din greu. cu nişte plaje senzaţionale şi cu o ma re foarte caldă. aşa că nu dau doi bani pe ce vor sau nu vor cei de la firmă. lucrurile nu stau chiar atît de rău. lucrurile vor merge din ce în ce mai bine! Tu treci printr-o etapă prin care am trecut cu toţii şi pe care am depăşit-o cu succes. Îţi jur că eram mai fericiţi pe vremea cînd locuiam într-u n apartament studenţesc. chit că aş avea o dilataţie de opt centimetri. dar sînt si¬gură că dacă ar avea o întîlnire de afac eri foarte importantă. dar totul are să se îndrepte. în fiecare an! E foarte frumos. Sîntem în competiţie şi eu pi erd în faţa ei. Mergem în fiecare an în iunie. Iar tu şi eu am avea două Buick-uri prăpădite. Abby mînca încet.Te-ai gîndit la copii? Ca să ai copii. ştiu asta. Ai să vezi că totul o să reintre în normal. aşa cum se petrec lucrurile. . dar nu ar putea să cîştige cît cîştigă . Pri¬mul an este cel mai greu. Kay continuă s-o dăscălească. Da. Abby. Dacă nu l-ar mai mîna aşa de la spate.

nici urmă de şofer. Cînd au sosit. Ploaia îngheţată îi atîrna în păr bucăţele de gheaţă. Faţa i se înroşise din pricina vîntului îngheţat care bătea dinspre fluviu. Da. În jurul lui. Foarte aproap e. Continuă să aştepte. Purtase me¬reu hainele altcuiva. Deodată auzi un zgomot de paşi şi. silueta se opri. Mitch se apropie de şirul de tunuri de bronz şi se opri cu ochii aţintiţi spre f luviu şi spre podurile dincolo de care se întindea statul Arkansas. Făcu un efort şi -şi alungă gîndurile triste. Ri-verside Drive părea înecat de traficul de seară. Ceea ce-i mai ciudat. apoi se apropie încet. camioneta era goală. Dar au căutat amprente? Da. cu cîţiva prieteni . Avea el. De fapt. Chiar foarte dubios. pe la miezul nopţii. îşi făcuse culcuşul un cerşetor. La poalel e monu¬mentului închinat memoriei unui viteaz general şi calului său. Locuia în cartierul de est. cu trei zile mai înainte. şi sticleţii. nici urme. Bineînţeles că n-au fost martori. Un şir de tunuri şi două statui de bronz stăteau acolo mărturisind despre br avura soldaţilor confede¬raţi care căzuseră apărînd fluviul şi oraşul. vrînd parcă să-i spună celuilalt că nu venise la întîlni re noaptea. în Syca more View şi cînd mai avea mai puţin de o milă pînă acasă. a lovit-o camioneta d e o tonă. în fi ne. Ea conducea un Fiat mic şi elegan t. Ai mai vorbit cu Ray? Nu. Eddie părea c oborît dintr-un spot publicitar pentru ţigări Marlboro Man. haine de mîna a doua. sper din toată inima să ai dreptate. Alice Knaus s a murit într-un accident de maşină în 1977. Tipa stătus e mult la birou şi tocmai se întorcea acasă. Îşi trase pî nă sus fermoarul hainei de ploaie şi-şi ridică gulerul. În ca¬mionetă au găsit o sticlă de whisky spartă. O cutie de carton şi o zdreanţă de pătură nu păreau însă a reprezenta o stavilă în calea frigului muşcător şi al lapoviţei. că era evident din ce pricină murise. ca să facă conversaţie. Îşi privi din nou ceasul. Nici amprente. Şi mai tîrziu. căde au cu zgomot alte bucăţi de gheaţă. Asta se întîmpla pe New London Road. Mitch răspunsese scurt. ale unui văr sau al e unui prieten. Acum. pe trotuar. Lomax îşi aprinse o ţigară ac um chiar era Marlboro Man. eu sînt. Kay. Au ver ificat numărul de înmatriculare şi au descoperit că maşina fusese furată din St. Raportul Poliţiei consemnează că a fost lovită de un şofer beat. Ierni reci şi a mare. Lomax se apropie de cealaltă parte a tunului. toate trei cazurile sînt al dracului de dubioase . care a fost făcut zob. Eu îl ştiu pe ăla care a condus ancheta au avut ei nişte bănuieli. aşa că au dedus că accidentul era opera unui şofer beat şi cu asta au închis ca ¬zul. Spînzurat pe o faleză deasupra fluviului. amîndoi păreau santinelele c onfederate care supravegheau fluviul. îmbrăcat în blue-jeans şi înfăşurat într-un mantou lung. Totul pare dubios. Aruncă o privire pe ceas ul de la mînă şi continuă să aştepte în acelaşi loc. La un moment dar. Mitch îşi lăsase maşina într-un garaj şi l uase un taxi pînă în apropierea flu¬viului. I-au făcut autopsie? Nu. Lomax îşi vîrîse mîinile adînc în buzunare .Mulţumesc. amintind u-i despre iernile petrecute în Kentucky după ce rămăsese orfan. Robert Lamm era la vînătoare de cerbi în Arkansas. din bl ană de iepure. Louis. care nu-l apărau de frig. pe lapoviţă. Cu mustaţa lui groasă şi cu pălăria albă de cowboy. este că tipul n-a fost găsi t niciodată. din întun eric. Mitch? Era Eddie Lomax. Era sigur că nu fusese urmărit. Afară era deja întuneric. pline de singurătate. micul parc nu avea mai mult de trei ac ri. nimic. N-am găsit decît foarte puţine informaţii despre cei trei avocaţi. Şase cvartale mai departe s e putea zări silueta clădirii firmei. răsări o si¬luetă care se apropia grăbită de aleea cu tunuri de bronz. Accidentul a avut loc într-o vineri. da' n -au putut să dovedească nimic.

Poate că glonţul era destinat unui cerb. Michel avea un scris de mînă îngrozitor. învîrtindu-se în gol. Era bătută la maşină. pe măsură ce roţile alunecau mai t are. Nu cred că un avocat specialist în taxe. Nu era înregistrat. Omul era divorţat de un an de zile şi tipa se mutase înapoi la Balti-more. În se zon. Păi ş-atunci ce mai rămîne dubios în asta? Pistolul. începuseră să apară ţurţuri mici. vezi Doamne. nu? Da. despre Lamm. Cine a mai auzit aşa sinucidere?! Poate să fi fost un accident. da' nu prea e probabil.ai lui. . Dar despre Michel? E o chestie foarte tristă. Mde. Şi punct. o cabană de vînătoare la Izard Country. Prietenii lui au spus că n-au auzit şi n-au văzut alţi vînători pe-aco lo în dimi¬neaţa aia. maşinile î ncepuseră să circule cu viteză ceva mai mică. cînd avea treizeci şi patru de ani. Aşadar. A fost deci asasinat? Păi aşa se pare. Nu ştiu ce să cred. A mai lăsat şi o scrisoare lungă de adio în care-i spunea fostei neveste c-o roagă să-l ierte şi tot soiul de spanacuri de-astea. Ti pul a fost găsit departe de cabană. mergeau acolo de două-trei ori. fără nici o cunoş tinţă în domeniul armelor. Autopsia a arătat că glonţul a intrat prin spate. Şi tu ce crezi despre toate astea? Lomax aruncă chiştocul ţigării pe trotuar şi începu să-şi sufle în mîini ca să l e încălzească. că era clar că avea el nişte probleme. pe la baza craniului şi a ieşit prin faţă. Michel i-ar fi spus că-şi cumpărase el un pistol ca să se apere. Poliţia a făcut vreo anchetă? Nu prea. asta este tot ce se ştie. avea pe puţin zece ani şi era curăţat şi bibilit de nişte profesionişti. da' n-au avut nici măcar o armă de la care să înceapă o anchetă adevărată. acoperit cu frunze. Nu tocmai. L-au căutat două săptămîni încheiate şi l-au găsit în fundul unei rîpe. Şi asta-i tot? Da. n-avea nimic. Mitch îşi încheie ultimul nasture al hainei şi-şi scutură gheaţa de pe guler. S-a împuşcat în tîmpla dreaptă. Poliţia a dat-o pe sinucider e. în fine. era de-a dreptul emoţionantă. şi de la măsa. Unul dintre amicii lui spunea ceva din care se înţelegea că . Sub tunul lîng ă care stăteau. e un loc de muncă periculos. Era î mpuşcat în cap. Omul spunea chiar că au existat probe cu m că Lamm. privind ţintă f luviul. Or. ce părere ai despre mica noastră firmă? întrebă Mitch. dacă-i pui la socoteală şi pe Hodge şi pe Kozinski! Am o sursă care mi-a z is că în cazul ăstora doi o grămadă de întrebări au rămas fără răspuns. cu un Smith & Wesson 357. pentru că tipul nu scria decît la maşină. Cinci avocaţi în cinşpe ani e cam mult şi nu dă bine la capitolul riscuri la lo¬cul de muncă. Băiatu' nu cumpărase în viaţa lui o armă de foc şi nimeni n-a ştiut vreodată al cui a fost pistolul cu care s-a sinucis. Am vorbit şi cu şeriful care acu' nu mai e şe¬rif şi c hiar şi el e convins că a fost o crimă. comple ta formularele obişnuite şi-şi lua frumuşel o jucărioară nouă şi strălucitoare. pistolul cu care a tras. ceea ce se pare că era normal. în Munţii Ozarks. după ce stătuseră cu toţii o dimineaţă întreagă în pădure. Într-o bună zi. într-un loc pe care nu prea-l frecventează v înătorii. pe cuvîntu' meu! Scrisă de mînă? Nu. La poviţa era din ce în ce mai deasă şi acoperise complet trotuarul. Scrisoarea era semnată? Da. A fost practic un dosar deschis şi închis. se ducea la un magazin. Dacă avocatu' ăla voia o armă. cadavrul lui. a putut să-şi facă rost de un pistol neînregistrat şi cu seria ştearsă. Cinci? Da. poate. undeva. S-a sinucis în 1984. Îşi lua rămas bun şi de la copii. a fost acoperit cu frunze în mod intenţionat. n-avea serie. da' nu ştiu cine a verificat semnătura. Pe Riverside Drive. se întorc la cabană fără Lamm. Avea un IBM Selectric în birou şi a scris scriso area chiar la maşina asta.

Eu nu ştiu ce faci tu şi cred că sînt ş i o grămadă de treburi despre care nu vorbeşti. fără să-l privească. Am fost eu curios. I se făcu se frig. în stradă. Vagabondul aciuat sub calul de bronz se rostogoli şi căzu pe trotuar. de unu' în care să ai încredere. Cît îţi datorez? Şase şi douăzeci. în lapoviţă. nu-i aşa? Tu ce crezi? Eu. singur. pentru că nu trebuie să fim văzuţi. pe viaţă şi pe moarte. Uite ce e. şi. Da' instinctul îmi spune că ai necazuri şi cred că ai nevoie de un priet en. ne-am înţeles? Mie-mi convine de minune. de fapt? întrebă Lomax. Nu putem să vorbim ca oamenii la telefon. Mda. Acum. Cinci avocaţi de la firma aia a ta împuţită au murit în condiţii dubioase la culme. n u ne putem întîlni la tine la birou şi. se aflau cîteva clădiri vechi. Mitch se întoarse cu spatele la fluviu şi privi ţintă la clădirea înaltă a cărei siluetă se întrezărea la trei cvartale mai departe: Bendini Building. Era frecventat d e toţi amatorii de viaţă de noapte din oraş. ce-mi poţi spune? Unul dintre cei mai buni agenţi FBI. nu mă plăteşti ca să mă bag în ches¬tia asta. stăm aici. Locul mai era cunoscut şi sub numele de Overton Square. nu mai vrei nici să vii la mine la birou. că ar putea foarte bine să mă urmărească şi pe mine. Ba eu cred că ştii. Ăilalţi sînt aco¬lo. mai nou. Eddie. Sună-mă oricînd doreşti. n-aş lucra acolo nici bătut. care fuseseră renovate de curînd. Transferat aici acu' doi ani. Mormăi cev a. atmosfera se încălzea brusc datorită contribuţiei gălăgioase a studenţilor . fără să scoată un sunet. Mitch dădu din cap. m-am prins şi singur. imediat. 16 În zona veche a oraşului Memphis. De cine ne ascundem. De unde? Din New York. în lapoviţă. n-aş zice că n-ai probleme babane! Babane de tot! Şi despre Tarrance. Mitch nu răspunse. dacă ai nevoie de min e. iar tu te porţi de parcă ai fi următorul de pe li sta ălora. Cash şi nici un fel de dosare. Lomax îl studie cu atenţie. se ridică cu mare greutate. Şi uite. spuse Mitch încetişor. bălăngănindu-se pe picioare. Şi fii prudent. Pentru Ray McDeere aş sări drept în rîul ăla îngheţat de colo! Aşa că-mi place să cred că pot să-l ajut şi pe fra-su mai mic. şi jo acă dur. Ai probleme. unu'. Şi eu pot să te ajut. îşi luă cutia de car ton şi pătura şi dispăru înspre centrul oraşului. amice. Mulţumesc. se aflau acolo ne¬numărate baruri. Crezi că eşti urmărit tot timpul. Lomax îşi aprinse altă ţigară şi-şi scutură gheaţa de pe cizme. Lomax tresărise puternic şi îl urmărise pe cerşetor cu privire nervoasă. Şi tocmai de-aia nici nu-ţi cer vreun franc. dar nu-i ve¬nea să plece. da' sînt convins că sînt al dracu' de peric uloşi. în intersecţia Madison Cooper. La sfîrşitul săptăm înii.Dar eu nu te-am angajat să faci investigaţii şi despre ei. amîndoi se destinseră. cu atît mai mult cu cît o sală de s pectacole şi o librărie îi adăugau şi o nuanţă intelectuală. cine dracu' or mai fi şi ăştia. ca şi cum ar fi fost momentul cel mai potrivit pentru Lomax să plece şi să-l mai lase puţin acol o. Ba îmi mai spui şi mie să fiu atent . magazine de cadouri şi chiar cîteva restau¬rante foart e bune. să mă păzesc de ei. Prefer cash. Nu ştiu cine sînt băieţii ăi răi. Asta vreau şi eu să aflu. Lomax îl urmărea cu coada ochiului. cu două etaje. E doar un amărît de vagabond spuse Mitch.

Aşezat la bar. Se surprinsese urmărind ceea ce se petrecea în spatele lui cu ajutorul oglinzii retrovizoare. după ce-i mulţumi şefului de sală. vezi că la capătul culoarului este şi ieşirea de ser¬viciu care dă în spat ele restaurantului. Era absolut convins că cineva îl urmăreşte şi îl ascultă. Totul e OK. ai. De cînd fusese în Insu¬lele Cayman. De jur-împrejurul lor. Mîinile ei tresăriră uşor şi zîmbetul de pe buze i se şterse. cu ce ocazie? îl întrebă ea cu un aer bănuitor. Şi nu putem aştepta pînă ne aduce vinul? S-ar putea să am nevoie de ceva de bă ut. ochii i se îngustară şi -şi plecase capul spre umărul drept. Odată ajuns în strada dosnică. De ce? întrebase ea. Acesta tocmai se ridicase în întîmpinarea unei doamne vîrstnice. o sărută uşor pe obraz şi o ajută să-şi scoată mantoul. la mese mici. Mitch îi aşeză pe umeri mantoul şi apoi o conduse . ascultat. ştia că e urmărit. În ultima lună. într-o stradelă late¬rală. Mitch urmărea atent in¬trarea. Mitch aruncă o privire rapi dă ghinion. identice cu a lor . Acestea erau şi motivele pen tru care familia McDeere. îşi luă poşeta şi ieşi. Figura lui i se păru cunos cută. observat. cinci mese mai încolo. cu toate că erau mereu pline de clienţi. Şeful de sală îi conduse la o masă ceva mai mică. Ei. acolo în dreapta. ce s-a întîmplat? El îi luă mîinile în mîinile lui. că-şi putea u auzi reciproc şi respiraţiile şi bătăile inimilor. Mitch îl privi pe necu¬noscutul cu figura cunoscută. brusc. Mitch îşi aruncă ochii roată prin încăperea care gemea de oameni şi. Sprîncenele îi coborîseră. Un chelner strivit între masa lor şi următoarea îi întrebă ce doreau să bea. Mitch. Abby. pentru specificul franţuzesc. e luni seara şi tu nu eşti la firmă. dovedise o mare prudenţă în conve rsaţiile telefonice. zări un bărbat care stătea singur. Două pahare de vin alb. mă înspăimînţi. Abby nu scoase nici un sunet. Ei. Localul se găsea într-o vec he clădire albă. Mitch privi din nou bărbatul ascuns în spatele ziarului. îl trecuse în fruntea listei preferinţelor lor. Îl mai privi încă o dată şi iată că tipul se ascunse în spatele ziarului p e care-l ţinea în mînă. iar el îi răspunsese laconic mai tîrziu. cu faţada împodobită cu stucaturi. aflată mereu în căutarea celor mai bune restaurante di n oraş. nu putem vorbi aici. încredere în mine! Îţi explic totul mai tîrziu. re staurantele erau li¬niştite şi. Ea respiră adînc. Ce-i. spuse el hotărît. îşi alesese cu mare grijă cuvintele chiar şi cînd era la el acasă. Despre ceva foarte grav. în stradă. Păi atunci de ce am mai venit aici?! Abby. Nu. trebuie să stăm de vorbă. se re¬semna să se aşeze în faţa soţiei lui. pentru patiserie şi nu în ultimul rînd pentru vo¬cea agreabilă a pianistului. sosise ceva mai devreme decît ea. O căutase la telefon cu trei ore în urmă ş i o rugase să-i acorde un rendez-vous la ora şapte. Abby. Uite. Am nevoie de ocazie specială ca să cinez cu consoar¬ta? Da! E ora şapte. Ea se ridică. Mitch. stăteau o mulţime de oameni care se înghesuiau în asemenea măsură. care îl căuta din priviri. În celelalte seri. ne înt îlnim afară şi mergem să mîncăm în altă parte. nu păre au niciodată aglomerate. Eu te aştept chiar acolo. În uşă se ivise Abby. Despre ce? Vocea lui deveni un simplu murmur. Conform planul ui. vă rog. El se duse în întîmpinarea ei.şi a marinarilor de la baza militară aflată în apropiere. ştii unde e toaleta? Pe culoar. te rog. strîngîndu-i mîna. Nu p ărea a fi observat dispariţia soţiei lui Mitch. renumit p entru pivniţa de vinuri. Te duci la toaletă şi ieşi pe uşa aia. Paulettes's era unul din aceste restau¬rante. Aici nu pot să vorbesc. îţi aduc eu şi haina. Te rog. nici un loc liber! aşa că. Da ştiu. cu o cafea în faţă. Trebuie să recunoşti că e o ocazie specială.

privindu-l cu intensitate şi urmărindu-i fiecare m işcare. Abby. Tipul a terminat cam cu un an înaintea noastră şi a făcut pe urmă dreptul la W ake Forest. o formaţie cînta ceva nu prea distinct. chiar fiecare strănut. aşteptînd reacţia la iniţia¬lele FBI. Rick Acklin. vine şi-mi zice că ei. şi Acklin a fost transferat aici după ce am luat eu examenul de barou asta da. . Obleo. Pe o mică scenă. în Memphis. I-ai spus lui Lamar despre vizita asta? Nu. avertismentele acestuia despre persoanel e în care să nu aibă încredere şi locurile în care să se ferească să vorbească. Abby clătină din cap şi aşteptă urmarea. Nu ştiu ce vor. dar mi-e foarte clar că m-au ales pe mine pentru un motiv anume.? Da. cel puţin deocamdată. ce zici?! Ce vor? Nu vor să-mi spună. n-am vorbit despre asta cu nimeni în afară de tine. Aşa. Localul era întunecat şi doar nişte lumînări palide lu¬minau feţele de masă. Nu pot să-mi spună. care a fost coleg de şcoală cu mine.. "Am să-ţi explic totul" repetase el de cîte va ori. în fine. din New Yor k. Abby părea că îi soarbe cuvintele. Mi se pare că era din Bowling Green. Lambert şi ceilalţi asociaţi. se aşază şi el lîngă mine.. Şi ce vor de la tine? Le fu adus vinul şi Mitch aruncă o privire în jur. cîteva sute de metri mai departe. Tarrance e unu' din ăia cu vechime. Se aşezară. de la examenu l de barou încoace. şi azi îmi mîncam tocmai tacticos prînzul la circiuma aia. cînd Rick apare lîngă mine şi-mi zice "Bună!" ca şi cum ar fi fost o simplă coincidenţă faptul că era acolo. Mitch alese o masă aşezată într-un colţ îndepărtat şi i-o ară tă şefului de sală: "Masa aceea". de pe M ain Street. A doua. dar ne cunoşteam. cu un ton cît se poate de nepoliticos. nu prea eram noi prieteni. Şi stăm noi aşa de vorbă cîteva minute şi iată că apare un agent. Acklin e doar un boboc pe care l-au adus încoace a cum trei luni. Îţi mai aduci aminte de un tip. adică F BI-ul. Aştepta. Fii atentă. era un tip foarte la locul lui şi fin. de la Western Kentucky? Nu. sînt agenţi FBI? Da. un bar und e se mînca bine şi se asculta blues. eu nu ştiu ce să zic . spre Bombay Bicycle Club. Luă o înghiţitură de vin şi îi povesti în amănunt prima vi¬zită a lui Tarrance l a barul lui Lansky de pe Unison Street. şi tipul ăsta. că am microfoane în toat ă casa şi că cineva de la Bendini. Să ştii că e a doua oară că Tarrance ăsta mă agaţă. Se uită cu mare atenţie la ea. într-un colţ ceva mai mdepărtat. Abby stătea ţeapănă pe scaun. din august încoace.. Îmi pretind să a m încredere în ei şi aşa mai de¬parte. care vorbeau fără încetare. ştiu în mod cert că telefonul meu e interceptat. Şi lu¬crează aici. M-au agăţat prima oară în august. habar n-am ce urmăresc ei. Ea nu reacţ iona în nici un fel.. care. îi spuse despre şedinţa cu Locke. ştii refrenul. Şi azi. Şi ăştia. un student bun. coincidenţă.. şi e aici de vreo doi ani.. Îndată ce intrară.. cu insigne şi tot tacîmul. şi nici n-am intenţia să vorbesc cu altcineva. şi-mi mănînc hotdog-ul cu ceapă. imediat după ce am luat exam enul de barou şi mi-a apărut numele în ziar. pe jos. explicîndu-i ver siunea celor de la firmă despre interesul pe care li-l purta FBI-ul. şopti ea fără să-şi mişte buzele. nici una nici două. Comandară nişte vin. Cred că l-ai întîlnit. Barul era asaltat d e tipi bine îmbrăcaţi. unu' Tarrance. dar nu se grăbi să-i pună în trebări. Lambert & Locke îmi cunoaşte toate mişcările. eu îmi văd deci de treburile mele. Acum e la FBI. Îi spuse şi că discutase cu Lamar Quin care avea încredere în fiecare cuvînt rostit de Lock e şi de Lambert. Chelnerul făcu un semn spre m enu şi Mitch îi spuse "mai tîrziu". el cu spatele la perete şi cu faţa spre sală şi spre in¬trare. Unu' care juca baseball şi locuia la cămin.

răspunse Abby. te rog! ceru Mitch. am mai păstrat c eva şi pentru mine. că doar nu sînt tîmpiţi! Dacă ar veni FBI-ul şi m-ar anunţa că telefonu l meu e urmărit. Şi zicea mereu să am grijă să nu care cumva să spun ceva ce n-aş vrea să fie înre-gistrat. frumos. habar n-am. de ce să mă aleagă tocmai pe mine FBI-ul. Aş vrea să-i cred pe ei. . pe mine.Ea îşi bău vinul. pentru că nu i-am spus-o. Adică cineva ne ascultă telefoanele şi ne-a plantat şi microfoane prin casă? Poate chiar şi în maşini. Mi-a trecut foamea. Poate ceva mai riscant în privinţa taxe¬lor. Vezi că. şi îl privi tulb urată.. Nu le-am spus chiar tot-tot. lupta firmei împo¬triva Serviciului de Venituri Interne şi a FBI-ului. Da. Draga mea. Am lucrat pentru vreo douăzeci de clienţi ai lui Avery şi pentru alţi cîţiv a.. Îi mai po¬v esti şi despre Eddie Lomax. Rick Acklin mi-a făcut capul mare pe tema asta. un începător. atingînd aproape lumînările de pe masă. Tot ceea ce ştiu eu despre un cli ent este strict confidenţial şi federalii ştiu şi ei chestia asta. presupunînd că sînt într-adevăr interceptate. Adică asta am priceput eu că v rea el să pricep. tu crezi că toate astea sînt chiar adevărate? Cred că ceva nu e în regulă. Abby se aplecă înainte. eu n-am nici un client personal. Nimeni pe lum e nu poate pretinde unui avocat să vorbească despre afacerile clienţilor lui! Da' tu ai prins vreo afacere ilegală? El pocni din degete şi privi împrejur. apoi zîmbi... Bun. arătîndu-i paharele de pe masă. nu. Nişte vin. adăugă Mitch. Şi Locke ce-a spus despre toată povestea asta? Nimic. Problema se mai pune şi altfel. Vinul începea să-şi facă efec tul. despre întîlnirea lui cu Abanks. Bine. dar e de necrezut! De ce ar face aşa ceva o firmă de avocatură!? El dădu din cap. despre prima întîlnire cu Tarrance. Abby îşi sprijini braţele de masă şi-l privi îngrozită. dar nimic ilegal. demn de toată atenţia binevoitoare a FBI-ului. Mi-a zis să n-am încredere în nimeni de la firmă şi mi-a mai z is şi că tot ceea ce spun eu poate fi înregistrat. Tarrance m-a lăsat să înţeleg că ar fi cineva de la firmă. dacă firma ar ave a un client bogat. pur şi simplu. Azi-dimineaţă. precum şi despre moartea lui Robert Lamm. Dar mă întreb cum de au aflat?! Ei na. peste cîteva minute. Mitch. Pentru că povestea este mai lungă. nu ştiu. ha¬bar n-am. Şi zici că telefoanele noastre sînt interceptate? Aşa zic ăştia de la FBI. în august. Te chemăm noi. nici măcar ţie n-am voie să-ţi spun aşa ceva! Răspunsul este totuşi nu. unu' care nu ştie mai nimic? De ce să mă urmărească pe mine? Ce pot eu să ştiu? Eu lucrez numai l a dosare date de alţii. spuse Abby cînd el se opri. De ce dracu' n-au ales pe unul dintre asociaţi? Poate că vor să le dai informaţii despre clienţi. da' vezi că sînt o grămadă de lucruri care nu se potrivesc.. aşteptînd. iubito. Iar el îi vorbi despre H odge şi Kozinski. şi cine interceptează telefoanele? Păi. dar n-am văzut nimic dubios.. Chelnerul le umplu din nou paharele şi rămase lîngă ei. Tu nu? Eu nu mai ştiu pe cine să cred. despre Insulele Cayman şi despre cei care-l urmăriseră acolo. Şi eu am presupus că el se re ferea la cei de le firmă. Exclus. Aş avea eu cîteva întrebări despre unele conturi bancare pe care le-am verificat în Cayman. dar dubios.. nimic dubios. Pot să iau comanda? întrebă el. eu l-aş crede pe cuvînt.. Habar n-am. . Locke şi Lambert mi-au explicat totul atît de. privind fix paharul gol. a lui John Mickel şi a lui Alice Knauss.. Sînt avocat şi am depus un jurămînt. Cînd l-am întî lnit prima dată. Chelnerul se învîrtea pe lîngă ei. privind fix meniul la care ei nici măcar nu s e uitaseră. dar oricum. eu fac doar ceea ce mi se spune să fac.

este incredibil! Stau aici şi te ascult şi nu-mi vine să cred că aud ceea ce aud! Totul mi se pare ireal. avuseseră bani de cheltuit pentr u Crăciun. dar vine singură. Îşi desfăşurase ziarul de di¬mineaţă pe podea. ia. şi. dar mă simt mai bine acum că ţi-am spus to¬tul. cel puţin pentru moment. de parcă pre simţea o explozie. Pen tru prima oară în istoria tinerei lor căsnicii. În fine. Auzi. Hai. Aş fi vrut să vii şi tu cu mine. îi anunţă ea. trebuie să dăm fuga. Cred că mă urmăresc şi-mi pregătesc o ambuscad ă. . Aproape că-mi pare rău d e ăia care aşteaptă să asculte dialogul nostru plin de miez. dar dacă găseşte. cineva ascult ă tot ceea ce vorbim!? Păi. Abby! Trebuie să fim foarte atenţi. conform prognozei specialiştilor. dacă vrem să stăm de vorbă. dar ea insist ă. au p arte de îndelungatele mele conversaţii cu Hearsay! 17 Zăpada se topi cu mult înainte de Crăciun. şoselele nu erau aglomerate şi va ajunge acolo pe înserat. Mitch asta-i curată nebunie! Adică. oricine ar fi ei. repede.. pentru mo¬ment. FBI-ul m-a ales pentru o misiune despre care n-am nici ce a mai vagă idee. putem tot atît de bine să dăm o fugă în curtea din faţă . trebuie să încercăm să ne purtăm ca şi cum n-am bănui nimic. iar eu nu pot să-l opresc. oricum n-a prea fos t cine ştie ce conversaţie de as¬cultat în casă la noi. să ne veri¬fice casa. gîndeşte-te! Dacă aflăm cu siguranţă că avem microfoane în casă. Săracii de ei. poate ceva mai tîrziu. şi tot din cauza asta l-au transferat aici pe Rick Acklin c a să se ocupe de mine. chiar lîngă pomul de iarnă şi se prefăcea că citeşte foarte concentrat în timp ce Abb y îşi ducea baga¬jele în maşină. ce ne face m? Dacă Lomax strică ceva pus de ăia acolo? Atunci ăia. dacă stau şi mă gîndesc. Of. nu. Erau dezamăgiţi. lăsînd pămîntul umed şi făcînd loc ce rului gri şi ploii reci. Să-l angajăm pe tipul ăla. iartă-mă! Uite. cel puţin nu în clipa asta. important e să trăim ca şi pînă acum.. Era un drum de numai zece ore. Nu. în dimineaţa Crăc iunului. El se ridică încet şi o privi. ai tu vreo propunere mai bună? Da. în curtea din spate. Numai că el a venit aici ca să rămînă. asta e.Şi mie. În Kentucky însă era zăpadă. Dar de ce nu mi-ai povestit mai de mult? Am sperat că lucrurile se vor lămuri. un mantou din blană de vulpe. Nu. bineînţeles că nu.. e mult prea periculos. Memphis-ul avusese parte doar de două Crăciunuri albe în ultimii nouăzeci de an i. Da. de fapt. eu îţi propun să încercăm să ne comportăm normal şi să ma i avem răbdare încă o vreme. Nu uita că el e cel care mă găseşte cînd vrea. iar drumurile erau practica¬bile. devreme. cu tele-foanele interceptate şi în tot timpul ăsta. Abby îşi luă mantoul pe braţ şi zise cu voce blîndă dar hotărîtă: Acum plec. Nu ştiu.. Îmbrăcă minte. Nu. m-am gîndit şi eu la chestia asta. or să afle că noi am aflat. Vi ne să-i vadă. Simt cum mă lasă puterile. asta fiind tot pînă la sfîrşitul secolului. într-adevăr ceva. pentru ea. tradiţio¬nale în Sud în perioada sărbătorilor de iarnă. şi albume. Tarrance m-a convins că vorbeşte serios şi că n-are nici cea mai mică intenţie să mă uite. spuseră ei şi îi sugerară să rămînă în Memphis dacă plecarea îi producea neplăceri. să ştii că nu găsesc că ai umor. continuă ea. Cadourile desfăcute erau aşezate ordo¬nat pe canapea. am mai sperat că Tarrance mă va lăsa în pace şi că-şi va găsi un alt client pe care să-l tortureze. şi parfumuri. Căţelul se ascunsese sub un scaun. ei. Ah. Mitch nu era prea vorbăreţ. pe Lomax. Îmi ceri adică să trăiesc într-o casă împînzită de microfoane. după ce îşi făcu ba¬gajele. Abby le telefonă părinţilor ei. ca şi pînă acum? Da.

dar el privea din cînd în cînd în oglinda retrovizoare. Apoi. "Crăciun fericit". O privea zîmbind. căsuţe de va¬canţă . îi ură el şi căţelului. La douăzeci şi patru de ani. Şoseaua reveni pe malul mării într-un punct unde se bifurca în tr-o derivaţie spre nord şi un drum drept pe ceea ce se numea Miracle Strip. moteluri ieftine. întîlni un indicator care arăta că pînă la Pana¬ma City Beach mai er au doar opt mile. Era ca un fel de pro misiune. îl puse pe Hearsay pe locul din faţă şi plecă din oraş. imediat ce trecea de vr eun deal. După cinci opri ri de felul ăsta. "Da. apoi ea porni în marşarier pe alee. dispărea orice aglome¬raţie. Pe străz . Mit ch alese drumul drept spre plajă banda de asfalt care se defăşura pe o distanţ ă de cincisprezece mile chiar pe malul apei şi care era mărginită pe amîndouă la turile de vilişoare. Aia e San Luis. Pe Miracle Strip fură singurii călători. Al doilea semafor pe dreapta. Pe înserat. Dar suna bine. se sărutară din nou. totuşi. Ieşi din Memphis pe in terstatala 55 şi intră în statul Mississippi. La est de Sandestin. de-a lungul căreia nu văzu decît păduri şi din cînd în cînd cîte o staţie de benzină cu autoser¬vire sau o prăvălie. dacă era posibil. zone co¬merciale. fu sigur că nu era urmărit. îşi ură Mitch. dar cele cîteva maşini parcate ici şi col o îi dădură de înţeles că. într-adevăr. Cîinele se puse pe lătrat şi se opriră lîngă un debarcade r unde turişti din Pennsylvania. Acesta era Panama City Beach. Mobile. iar Mitch oprea. autostrada se îngu sta şi părăsea coasta. Cîinele începea să schelălăie la fieca re şaizeci de minute. Destin şi Sandestin. Abby îşi arăta vîrsta. da. "Crăciun fericit". Ohio şi Canada pescuiau şi priveau marea întune cată. dar anii fuseseră foarte generoşi cu ea. După şase ore era în Mobile. aşa că timp de o oră rulă pe o şosea cu doar două culoare de circulaţie. Autostrada 98 traversa oraşele Navarre. de asemenea. cît vedeai cu ochii. Te rog să fii atentă. cîteva familii îşi petreceau Crăciunul prin l ocurile astea. în Florida. Da. Nu observă însă nimic suspect. zise vînzătorul într-o engleză cu accent puter¬nic şi îi făcu semn să o ia spre vest. pe distanţă de mile. După o oră de admirat pereţii. Şoseaua era pustie.Poate la anul. Rulo¬tele erau vîrîte unele într-altele ca piesele de domino. el se ascundea într-un pî lc de copaci şi urmărea traficul. mult mai frumoasă decît atunci cînd se căsătoriseră. cele mai multe din ele închise şi abandonate î ncă de la Ziua Muncii. hanuri şi moteluri. erau pline d e tot felul de obiecte şi de piese ruginite de mo¬bilier pentru terasă. Fort Walton Beach. Alei le scurte şi înguste. o rice deviere. O ajută să se urce în maşină. aruncă în BMW o sacoşă cu două schimburi de haine . Cele mai multe apartamente erau goale. Cartierul era de fapt o periferie dezordonată de locuinţe mobile îngrozitor de v echi. Un Crăciun cu o vreme de vară. Era clar că aveau zi liberă de Cră ciun. Prima la stînga. San Luis Street? întrebă Mitch. doar plajele cu nisi¬pul alb ca zăpada şi ape le de un verde strălucitor ale Golfului. Era o minciună şi amîndoi ştiau lucrul ăsta. vînzăt orul era surprinzător de prietenos. Să ai grijă de cîinele meu. Întîlnea. la distanţă de cîţiva centimetri una de alta. iar două ore mai tîrziu tra¬versa golful la Pensaco la şi se îndrepta spre Emerald Coast. Şi în timp ce Hearsay îşi rezolva afacerile. toate înşirate de-a lungul coa stei. magazine de fast-food şi magazine de tricouri. îşi zise Mitch. Hearsay lătra din cînd în cînd la fulge rul de neon al vreunui motel cenuşiu care-şi făcea reclamă la preţurile mici şi chiar la faptul că era deschis. Era atît de frum oasă. Mitch opri ca să facă plinul la o staţie de benzină cu pro¬gram non-stop. O să fim bine amîndoi. parcuri de di stracţii şi magazine de T-shirts. dar se vedea de departe că nu se mai mişcaseră de aco lo de secole. Mitch o prinse de umeri şi o sărută pe obraz. dar cel puţin ăştia sînt împr eună". parcări pentru rulote.

Era ora unsprezece noaptea. O mică verandă acoperită înconjura mica intrare. Waffle Hut era o clădire mică şi dreptunghiulară ca o cu¬tie. ceea ce îi provocă o neaşteptată stare de nervozitate. Pe cine? O femeie. . privi pe fe¬reastră. Vopseaua originară păre a să fi fost argintie. Parbrizul lipsea. Ea-i la Waffle Hut? Cred că da. Un strat de m ucegai verde închis îmbrăca acoperişul. Porni mai departe. Ascunse BMW-ul departe d e şosea şi închirie o cameră pe numele de Eddie Lomax din Danesboro. Pe Miracle Strip găsi firma fami¬liară a unui Holiday Inn. Loc ul arăta mai rău decît tot ce văzuse pînă aici. Waffle. omule? întrebă şoferul. iar şoferul se ap ucă să explice cum stătea el acasă cu familia şi cu nişte prieteni şi cum mîncau ei nişte resturi de friptură de curcan cînd a sunat dispecerul. răsuci butonul radioul ui de bord pînă cînd găsi postul preferat. Asta facem toţi. Pe un indicator scria că acolo era un sat de odihnă San Pedro Estates la o jumătate de milă de Emera ld Coast. mormăind ceva doar pentru el. Plăti cu bani gheaţă pentru o cameră cu un singur pat şi cu vedere la ocean. aşa că Mitch îl dirijă pe şofer spre un loc a flat chiar lîngă clădire. Lasă aparatul să meargă. Eu zic să-ţi vezi de maşină. dar acum era crăpată şi se lua fîşii-fîşii. Nu vrusese niciodată să-l cunoască pe cel de-al doilea soţ al mamei sale. Kentucky. Micşoră mult viteza şi începu să urmărească foarte atent numerele locuinţelor şi plăcuţele de înmatriculare. Str ada presărată cu maşini parcate sau abandonate era pus¬tie la ora aceea. Se întinse pe pat şi formă primul număr. Ferestrele mari. Mie nu prea-mi miroase bine chestia asta. apoi ce înseamn ă Crăciunul şi cum speră el să fie împreună cu familia şi să nu se mai gîndească la muncă măcar o zi pe an. i se răspunse la celălalt capăt al firu¬lui. "O clipă". maşini abandonate. Era pustiu. În cartea de telefon pentru Panama City Beach. găsi trei Waffle Hut pe Strip. dorind să nu fi venit deloc. Locuinţa de pe San Luis numărul 486 era una din cele mai vechi şi mai m ici de pe stradă. iar din spatele f iecărei case răsărea mînerul unei maşini de tuns iarba. maşini vechi şi dărîmate. Da' ce e la Waffle Hut. Era doar puţin mai mare decît un cort.i găseai maşini parcate. Înc hise telefonul. Oi fi fiind vreun detectiv particular sau p-acolo? Nu. ajungînd pînă la cîţiva cen¬timetri deas upra ferestrelor. da? rîse şoferul. aruncă o privire în oglinda retrovizo are. Peste tot. Nu. Găsi San Luis Street. Arăta mai degrabă a mahala sordidă pe roţi sau a proiect de construcţi e cu osie de rulotă. fluieră ceva şi în cele din urmă zise: La ce-ai venit aici tocmai de Crăciun? Caut pe cineva. Păi nu cobori? întrebă şoferul. dar deschis. Situaţia nu era aşa cum îşi dorise el. Mitch îi aruncă o bancnotă de douăzeci de dolari şi îl rugă să tacă. înăuntru. Chiar deasu¬pra osiei. Uşa era deschisă şi înăuntru Mitch observă silueta unui bărbat car e umbla de colo-colo. Formă al doilea număr şi ce ru cu Eva Ainsworth. motociclete şi biciclete erau sprijinite de osiile rulotelor. cu geamuri turnate permiteau clienţilor să admire M iracle Strip şi vilişoarele din zonă în timp ce-şi savurau mîncarea. Da' pă cine anume? O veche prietenă. o duzină de mese şi o tejghea lungă aşezată în faţa grătarului arătau că totul era gătit la vedere. Taci şi vezi-ţi de drum. Taxiul avu nevoie de douăzeci de minute ca să ajungă la motel. Dormise două ore. geamul unei ferestre era crăpat rău şi lipit cu bandă izolatoare. Nu avu noroc. iar acum nu era momentul pentru a face cunoştin ţă. Mica parcar e din apropiere era aproape plină.

cel cu cămaşa d es¬cheiată. spre licărul portocaliu care -şi făcea loc deasupra orizontului. rude. OK? OK. privea din cînd în cînd spre grătar în c ăutarea unei chelneriţe. îşi puse pe el nişte jeans şi un pulover şi se plimbă desculţ pe plajă. nu? Mitch urmărea mişcările femeii fără să scoată o vorbă. nisipul e ra umed şi rece. Îmi place c-ai înţeles. bine strîns. încruntîndu-se . îşi arăta vîrsta . Pentru un cîine de aparta¬ment. Ai să-ţi primeşti banii. de la distanţă. E maică-mea. Am şi io acasă copii. E Crăciunu'. Cînd termină de scris. Era aproape miezul nopţii de Crăciun. Şi-n loc de asta. Mitch se aplecă şi se sprijini cu braţele de scaunul din faţă. Părea o persoană ageră. Omule. Mitch se aşeză din nou pe canapeaua maşinii şi privi pla¬ja întunecată de dincol o de şosea. Valurile se spărgeau uşor de ţărm. cu creionul şi carneţe¬lul în mînă. Taci odată. Părul cărunt. Cerul era senin şi plin de pescăruşi gălăgioşi. Arăta fragilă şi mult mai slabă. turna cafea.. Şeful grupului.. nişte cu rcan şi nişte vin de terminat. spuse ceva politicos. Asta e? întrebă şoferul. Avea cincizeci şi unu de ani şi. Şi cît mai stăm pe-aici? Nu prea mult. nu acum. Un zîmbet minunat. Mitch nu-i răspunse. Da. ca să te poţi tu zgîi pîn geam la nu'ş-ce bătrînă. uite-mă aici. Zîmbetul mamei lui. mai că le şi zîmbi . gata să ia comanda. întinderea de nisip şi apă era ceva ce . la Waffle Hut.Omule. un grup de turişti graşi cu cămăşi lungi şi şosete negre în picioarele albe beau cafea şi vorbeau toţi deodată în timp ce studiau lista de bucate. dar se retrase speriat cînd un nou val de spumă albă veni peste el. O vezi? întrebă şoferul. aducea sticle de ketc hup şi transmitea co¬menzile bucătarului. smulse listele de bucate din mîinile celor de la masă. Se mişca repede printre mese. Ea nici măcar nu zîmbi şi co ntinuă să noteze. perciuni stufoşi şi cărunţi. apoi dispăru. cine? M-ai auzit doar. Femeia turna cafea unui c lient singur la o masă. Uniforma alb cu negru îi venea bine pe talia îngustă. Un zîmbet pe care Mitch îl revăzuse de mii de ori cu ochii minţii. Omule. El zise ceva. Aparatul ticăia uşor. Aproape prea slabă. se aşeză mai bine pe scaun şi urmări totul din pură curiozitate. Şeful zise ceva nostim şi graşii se puseră pe rîs. doar el şi cîinele. La o masă aşezată în colţul de lîngă automatul pentru ţigări. Merseră spre răsărit. iar ea zîmbi. Mitch se relaxa. Omule. O ceaţă uşoară începu să se lase peste oraş şi la fiecare zece secunde parbrizul era traversat de ştergătoarele auto¬mate. nu? Nu. dar se aplecă şi mai mult în faţă. Ea răsări de nicăieri. Păi am găsit-o. era ascu ns sub bonetă. Nimic mai mult. Ai să-ţi primeşti banii. e doar Crăciunu' şi ţi-a i găsit mama. Ar trebui să mergi s-o vezi. Şoferul clătină din cap. Am ajuns s-o văd şi p-asta. da' banii nu e totu'. Da' n-ai de gînd să vorbeşti cu ea? Vreau să zic. Hearsay se repe zi vitejeşte în mare. da chestia-i nasoală. E. Şoferul bătea o darabană nervoasă în volan şi se tot foia în scaun. Aparatul ticăia u şor în timp ce el observa atent clienţii din local. da' toată chestia asta e aiurea. şapcă de baseball şi un lanţ gros de au r aşezat cu grijă pe părul de pe piept. În zori. Dă-i drumul. măi omule. Şi-acu'? Nu ştiu.

Vor bea bere la bar şi vor vorbi despre Hodge şi Kozinski. Care-i problema? Nevastă-mea. din nou îşi verifică ceasul. Cei doi se aflau acum faţă în faţă. Lomax luă banii. Lomax se gîn dea la bani. Pescarii vorbeau cu cuvintele clare şi precise ale celor din Nord. aşteptînd ca undiţele lor să dea vreun semn . apoi aruncă o privire peste umăr. domnule Lomax. Douăzeci de minute mai tîrziu. spune doar cît. Numai să mă ajuţi. Soarele se reîntorcea strălucitor printre oameni şi pe o întindere uriaşă apa mării scînte ia. Acum că îi era complice. Şi scoase cu repeziciune. Lomax încetini pasul. OK. E tîrziu. pri¬vind apa mării. şi este obligatoriu să cîştig divorţul. Vremea era ume¬dă şi rece şi el tremura. Abby îl va aju ta. De unde ştii toate astea? Telefoane înregistrate. Eddie Lomax? întrebă el nerăbdător. gata să numere. Îşi verifică nerv os ceasul şi aruncă o privire spre trotuarul slab luminat care dispărea în faţa clădirii. din teancul de bani. detectivul particular ieşi din clădire şi se apropie de maşină. pentru o vacanţă împreună cu soţia lui. Aşa că o luă la fugă. zise Lomax.trebuia neapărat explorat. Am să-ţi plătesc chiar acum cu bani gheaţă. ajunseră la un dig mare. din beton. te rog. La dracu' cu fata aceea. Să-mi iau aparatul de fotografiat. hotelurile şi vilele aşteptau. O clipă reveni şi amintirea fetei. Mitch îi ascu ltă destul ca să înţeleagă că peştele nu muşca. care intra adîn c în ocean. îndreptîndu-se spre clădirea în care îşi avea biroul. Lincoln-ul rula încet în parcarea aglomerată a un ui Days Inn. Se gîndi la I nsulele Cayman şi la Abanks. Bărbatul aştepta în întuneric lîngă automobilul marca Lincoln. Îţi plăt esc o mie de dolari chiar acum. aflată pe p artea din spate a motelului. amice. Peste o oră trebuie să se întîlnească cu un tip într-un motel din South Memphis. S înt un om bogat. Am nevoie să mergi cu mine şi să le fa ci nişte fo¬tografii cînd intră şi cînd ies de acolo. Mitch se rezemă de parapet. Va face scufundări cu Abanks şi s e vor împrieteni. domnule Lomax. domnule Lomax. Din nou Kilbury arătă camera de la etajul al doilea. Totul e cu banii jos. Lomax p arcă. tot. Am nevoie de ajutor. Kilbury făcu semn spre o cameră de la etajul al doilea. OK? Fără dosare. aşe¬zată în apropierea a doi bărbaţi care stăteau nemişcaţi. Picioarele goale îi îngheţaseră. ajungînd la vreo sută de iarzi în faţa lui Mitch. se zărea încă un dig ce pătrundea în m are. Te rog. Se va întoarce acolo în martie. Îmi convine. O mie de dolari pentru două ore nu era tocmai rău. Îl va urmări pe cel care era pe urmele lui. tremurînd de frig. din nou îi spuse lui Lomax cît de mult îi aprecia ajutorul. oricît îmi ceri. Ea lucrează cu tipul ăsta şi am avut nişte bănuieli. Mare nevoie. Din buzunarul stîng al pantalonilor dădu la iveală un rulou de bancnote şi aştep tă. Lumina se stinse la etajul al doilea. Am numărul ca¬merei. sosirea unei noi zile. Undeva. apoi spre locul gol de lîngă o dubiţă maro. Trebuie să mă ajuţi. După vreo două mile de mers. în tăcere . Dar dumneata cine eşti? Bărbatul îşi ţinea mîinile în buzunare. Al Kilbury. Da. Mitch ajunse pînă la capătul digului unde vreo duzină de pescari vor beau din cînd în cînd unul cu altul. Un Hearsay fără frică acum ţîşni pe dig şi se opri lîngă o găleată c u momeală. Îşi scoase apara . Cîinele se frecă de piciorul lui Mitch şi rămase liniştit lîngă el. schimbîndu-şi culoarea din neagră în verde. departe. Privi atent marea. Un minut mai tîrziu. Am bani. apoi dispăru. apoi se opri. Bărbatul apăru din întuneri c. Cu siguranţă nu o va mai vedea. Lomax privi banii. Pe distanţă de mile de-a lungul plajei. Grăbeşte-te. zece bilete pe care i le întinse lui Lomax.

toţi sîntem în aceeaşi situaţie. Ştii ce zi este azi. Prînz? întrebă Lamar. meditau pe marginea corespon¬denţei şi a docume ntelor. complet lipsite de productivitate. chiar în spatel e lui Lomax. Oliver Lambert străbă tea culoarele. Nu observă uşa dubiţei maro de-alături. Şi altceva? OK. La prînz. Nu. Exact. dar o să sar prînzul. mormăiau tot felul de fraze în dictafon într-un stil în acelaşi timp inc oerent şi furios. Aceasta se des¬chise uşor. Maşinile de scris. Avea o figură îndurerată. ochii alergîndu-i neîncetat de la fe¬reastra camerei la aparatul din mîna lui Lomax. Sînt în urmă cu lucrările. să mîncăm nişte chili. conversaţia d e dragul conversaţiei era ieftină şi nu putea fi facturată. apoi se aplecă mult peste bi rou. toţi asociaţii i au parte la un prînz cu friptură de raţă şi vinuri franţuzeşti. oh. Cînd în parcare se lăsă liniştea. funcţionarii. de parcă ar fi avut cine ştie ce in¬formaţie teribilă de transmis. Pe coridoare şi în preajma automatelor de cafea se auziseră şi cît eva primiri de genul "Cum ai petrecut de Crăciun?" dar. odihniţii şi întineriţii avocaţi ai firmei Bendini. ascultînd şi zîmbind satisfăcut. pentru ca apoi să izbuc¬nească: "De ce. în fiecare an. în sufrageria de la etajul al cinci¬lea. mort pe loc. Mă dau bătut. căci as¬culta sunetul bogăţiei c onstruite cu fiecare oră care trecea. Mulţumesc. doar la cîţiva centimetri în spatele lui. Lamar aruncă o privire peste umăr în direcţia uşii. zile de exil din sanctuarele lor atît de preţioase. pentru că este o ocazie foarte specială. Eddie. după care Roosevelt şi Jessie France . Ce se întîmplă? Chiar în clipa asta. alergă la dubi ţă şi dispăru în noapte împreună cu asasinul. personalul auxiliar şi chiar şi avo ¬caţii între ei erau potopiţi de ordine care mai de care mai drastice. Aşa. zile pline de friptură de cu rcan. se prăbuşi pe volan. fără zgomot.tul de fotografiat. bărbatul în negru ţîşni din d ubiţă. Vorbea neîncetat despre soţia lui. Kilbury sări din maşină. Datorită a mortizorului. Păi. de sos de afine şi de jucării noi dezarticulate în cele din ur mă. La ora şapte şi treizeci dimineaţa. Bun. un bărbat cu o mască neagră pe faţă şi cu mănuşi negre în mîini se ghemui la p odea şi aşteptă. beau litri de cafea. mulţumesc. de ce î i face aşa ceva?" Lomax îl asculta şi urmărea şirul de maşini parcate în faţa lui. Şi mai departe? Prînzul propriu-zis ţine vreo oră. cele trei împuşcături se auziră doar în interiorul maşinii. nu? Mitch aruncă o privire pe ceasul de la încheietura mîinii. Îşi ridică apar atul de fotografiat la ochi. Este douăzeci şi opt. Mă gîndeam că poate mergem la magazinul de delicatese de pe Front Street. aşezaţi confortabil la birourile lor masive. Mitch era cufundat într-o afacere cu petrol şi gaze natu¬rale în Indonezia. Kil¬bury îl urmărea nervos . la prînz? Da. şi trase trei gloanţe în capul de¬tectivului particular. puse filmul şi potrivi diafragma. În dubită . Secretarele. despre anii minunaţi petrecuţi împreună. date pe u n ton lătrat. Lamar intră în încăpere şi se aplecă peste bi¬rou. care mar ca revenirea la nor¬mal după plictisul zilelor de Crăciun. Vin. în ziua de douăzeci şi opt decem brie? Ţi se agită măruntaiele. deschise brusc portiera din partea stîngă a Lincoln-ului. parcarea era plină ochi. Lambert & Locke se întoa rseră înverşunaţi în fortăreaţa lor de pe Front Street. i nterfoanele şi secretarele se armonizau într-un singur zumzăit glorios. Avocaţii. de jam¬bon. 18 După trei zile nefacturabile şi nefacturate. în esenţă. Şi ştii ce se întîmplă.

Ei. Şi cum jumătate din avocaţi îşi numărau banii la etajul al cincilea. Massengill n-are nici o şansă. înţelegi? Numai pentru asociaţi. iar Lambert va încuia uşa în urma lor. Partea a doua e numai pentru asociaţi. Locke se va apropia de un milion. şi în momentul ăla. Eu auzisem că următorul ar fi Massengill. Apoi deschise un ma nual de norme ale Serviciului de Veni¬turi Interne. Secretara aşeză hîrtiile pe un colţ al biroului aflat într-o evidentă sta re de dezordine. Lîngă butonul PRINT se afla un alt buton. Depinde de cînd eşti aici şi de pro¬ducţie. ceea ce îl făcu să înşf ace înne¬bunit manualul cu instrucţiuni de folosire. îşi împart plăcinta! Mitch asculta cu atenţie fiecare cuvînt al cel uilalt. căutînd ajutor. Valoarea creşte în mod constant. Apoi. Am de gînd să facturez o sută patruzeci de ore pe săptămînă pe parcursul următoa¬relor cincizeci şi două de săptămîni. Mda. Am impresia că Marty era următorul pe listă şi du pă el venea Joe. cu fiecare an. dar nu văzu pe nimeni. Mitch se dădu un pas înapoi şi privi aparatul cu multă atenţie. iar ecranul afişă mesajul: INTRO¬DUCEŢI NUMĂRUL DOS ARULUI. Reuniunea ar trebui să fie secretă. Eu sînt următorul pe listă. dar trebuie să lucrez ceva. E un amărît pe care am să-l fac una cu pămîntul. Ţipătul ascuţit al unei sirene ţîşni di n măruntaiele maşinii. cine este următorul pe listă? Lamar îşi îndreptă spinarea şi zîmbi plin de mîndrie. Victor Milligan v a fi şi el foarte aproape. Şi asta-i doar media. la un loc cu personalul au xiliar. ti mp în care eu o să-ţi dezvălui viitoa¬rea mea strategie. O bucăţică. iar păsă relele de la etaj mă vor ruga în genunchi să devin asociat. Mulţumesc. Lambert va p rezenta raportul financiar al anului. Informaţiile or s ă înceapă să apară chiar în după-amiaza asta. Da. precum şi o dare de seamă a profitului net după eliminarea cheltuielilor. repetă Mitch cuvînt cu cuvînt. prietene. Trei sute treizeci de mii. dar ştiu cu toţii despre ce este vorba. aşa că fereşte-te din calea mea în anul care vine. Plec la masă. trecînd pe lîngă Nina care căra un teanc de docu mente. îl luă şi îl şterse bine. Şi cu noi cum rămîne? O să primim şi noi o bucată.s vor pleca. anul trecut. pe baza pro¬ducţiei. Ba da. mulţumesc. într -adevăr era un apa¬rat nou. Hai să mîncăm nişte chili. În momentul acela. în sfîrşit. Noi putem să mergem să vedem tărăşenia? Aia nu l-ar primi nici pe preşedintele Statelor Unite să asiste. Da. Aşa că s-ar putea să mai aştepte un an-doi. bucata medie de plăcintă a fost de trei sute treizeci de mii. şi? Şi. unul care a făcut Harvard-ul aş adău ga eu. Mi tch privi în jur. Cînd vor vota numele celui care urmează să devină asociat? În mod normal. Dar umblă vorba că anul ăsta n-or să mai aleagă pe nime ni din cauza lui Marty şi Joe. Aşadar. Vrei ceva? Nu. Eu pariez pe Massengill. Eu am să urc la etaj ul al patrulea. Liniştea se lăsa pe toate culoarele pe măsură ce secreta¬rele părăseau clădirea pentru a-şi lua dejunul în micile ba¬ruri şi cafenele din zonă. astăzi. îl aşeză pe copiatorul aflat în spatele biroului şi apăsă pe butonul verde PRINT. Lamar ieşi ţanţoş din încăpere. eu am să fiu noul asociat al firmei Bendini. iar panoul butoanelor deveni în întregime roşu aprins. o lumi¬ niţă roşie se aprinse brusc. De azi într-un an. Anul trecut media a fost de nouă mii. zumzetul obişnuit din clădi re se opri o vreme. care cuprinde numele tuturor asociaţilor ş i totalul facturilor pentru fiecare dintre ei pe anul ăsta. o Coca-Cola dietetică. Lamb ert & Locke. Îş i înfipse degetul în butonul cu pricina. Evident că anul ăsta toată lumea se aşteaptă să fie vorba de mai mult. iar Massengill o să ajungă la subsol. Mitch găsi un măr pe biroul Ninei. BYPASS. .

Un zîmbet plin de satisfacţie se ivi pe chipul ei. văd că sîntem toţi într-o dispoziţie foarte fes¬tivă. festivitatea de la etajul al cinci¬lea ajunsese la o co ncluzie plină de veselie. Şi ce rost are afurisitul ăsta de sistem de alarmă? Domnul Lambert spune că după treizeci de zile. adăugă el. L-am asigurat că nu au mai avut loc şi al . Mitch se întoarse în birou ca să caute numărul unui do¬sar. A fost un an foarte bun. Toate cele şaptesprezece aparate. fluturînd manualul. zise Lambert. iar asociaţii. A fost montat în ajunul Crăciunului. Avery. Vrei să spui că beleaua asta n-o să copieze nimic dacă n-o să bag în ea un num ăr de zece cifre? Exact. Evident că nu. c u un accent în plus pe McDeere şi FBI. Cît a fost? Trei sute nouăzeci de mii media ? Exact. Exact. Bine. se porni ea să-l dăscălească. Habar n-am! răcni Mitch. dar şi uşor băuţi . La ora trei după-amiază. Am avut cu toţii un Crăciun minunat? întrebă De Vasher. Ce-ţi trece prin minte? întrebă Lambert la rîndul lui. Şi aşa. vreau să vă spun doar vreo două-trei lucruri. părăsiră unul după altul sufrageria şi coborîră în birourile lor aflate cu un etaj mai jos. Aşa că de acum înainte fiecare copie va fi automat facturată l a un dosar. d e unde trece mai departe în contul clientului. Domnul Lambert nu g lumeşte deloc în privinţa asta. aşa că de ce nu mă ajuţi dumneata? Deci dumneata ai un număr personal de acces format din patru cifre. el nu sărbător eşte naşterea lui Hristos. Ce dracu'? începu Mitch cu vocea întretăiată. Ma şina înregistrează numărul de copii pe care îl trimite terminalului principal. Şi copiile personale? Lela clătină din cap.Ce se-ntîmplă aici? se auzi deodată o voce care aco¬peri urletul maşinii. de parcă l-ar fi pri ns căutîndu-i în poşetă. Mitch rămase cu ochii la aparat şi dădu din cap. Sunetul sirene i se stinse. alar¬ma va fi eliminată. Bun. Nu v-au spus nimic? întrebă ea aşezînd manualul la locul lui. La mulţi ani şi ţie. Oliver Lambert şi Nathan Locke traversară holul pînă în dre ptul uşii serviciului de securitate şi apăsară pe bu-ton. cu un aer stupefiat. Mulţumesc. Acum d ouă zile m-am întîlnit cu Lazarov la New Orleans. Le făcu semn să se aşeze pe scaunele din încăpere. Nat. mult mai bogaţi acum. Lela Pointer. Secretara dumitale ar fi trebuit să te pună la curent cu toa tă povestea. La sfîrşit ul fiecărei luni. Care-i baiul? Avem un nou sistem de copiere. Nu pot să cred că secretara dumitale nu ţi-a spus ni¬mic despre toate astea. Zice că pierdem mii de dolari pe copii nefactura te. cu un rînjet batjocoritor pe buze. Trebuie să introduci numărul dosarului înainte ca maşina să înceapă să opereze. În primul rînd trebuie să introduci numărul dosarului respec¬tiv. o secretară prea bătrînă pentru a-şi lua prînzul dincolo de ziduri le firmei. Ei bine. ajunse în spatele maşinii şi atinse uşor un comutator. În mom entul de faţă este însă nevoie de ea pentru cei ca dumneata. I-am făcut o dare de seamă despre situaţia de aici. Şi presupun că a fost înlocuit fiecare aparat de copiat din clădire. vei primi factura pentru copiile personale. iar Lambert le oferi tuturor cîte o ţigară de foi. dar ce se întîmplă cu copiile care nu fac parte dintr-un dosar anume? Nu pot fi făcute! Domnul Lambert e de părere că pierdem prea mulţi bani pe cop ii nefacturabile. uite că nu mi-a spus. trimiţînd inele de fum spre tavan. După cum ştiţi. începu De Vasher . Ochii ei mici şi reci îl sfredeleau cu o privire de gheaţă. De Vasher. De Vasher îi aştepta.

te contactări după întîlnirea respectivă. Se mai uită o dată la bileţel. O să lămuresc eu lucrurile cu Lazarov. doar el şi căţelul. În cazul ăsta să văd ce pot face cu Lazarov. Iar acum. după cîte ştim noi. McDeere nu va pleca din oraş în voiaj de afaceri . Mitch dădu de el abia la a treia încercare şi îşi parcă maşina între două automobile de teren ale căror faruri şi cauciucuri erau acoperite de o crustă serioasă de noroi adev ărat. devreme. Barul era lung. Doamne. sînii imenşi. De Vasher. Nu ştiu ce-nsea mnă chestia asta. Tammy Hemphill. OK. Purta o pereche de blue-jeans prespălaţi foarte strîmţi. Băiatul trebuie să meargă la Washington. decît dacă este însoţit de cel puţin doi oameni de-ai noştri. o călătorie ne¬vinovată. la Brushy Mountain. se aşeză pe un scaun înalt şi-i ceru barmanului o bere. unde se strînseseră numeroşi cowboys împreună cu prietenele lor. la Ernie's Airport de pe Winchester. Iar McDeere a luat cu el cîinele şi s-a dus la Panama City Beach. OK. Se aşezase pe o bancă aglomerată. . în perioada asta. Îşi amintise chiar ş i povestea despre soţul ei. Nevastă-sa s-a dus la ai ei. I-am promis că va merge acol o şi dacă anu-lăm plecarea va deveni suspicios. ce idiot. Da' n-o să-i placă povestea asta. insistă Avery. în spate." Dragă domnule McDeere: Vin o. Uşa se deschise uşor. dar pleacă la Washington peste două săptămîni. Foarte important. mă rog. Nevesti-si ce i-a spus? întrebă Avery. adăugă Ollie. ce va ase¬mănător. pe plajă. a fost să-şi viziteze fratele. Bine. secretara lui". undeva . Tammy sosi înaintea paharului cu bere. fără să opună rezistenţă. în ciuda obscurităţii şi a fumului întunecat. Nimic. Îşi amintise fusta strîmtă de piele. J umătatea din stînga a încăperii era ocupată de un şir de mese de biliard. I-am zis lui Lazarov că noi facem deja chestia asta sau. În afară de McDeere. cursele de avion şi rezervările la hotel. E greu să auzi chiar totul. E-n legătură c u Eddie Lomax. geamur ile vopsite erau lumi¬nate intermitent de reclame colorate pentru bere. în Kentucky. toată lumea bea bere şi nimeni nu părea să-l observe pe Mitch. de-acu' înainte. interveni Avery. El nu vrea să mai apară ceva de genul Hodge şi Kozinski. Îşi amintise de ea aşa cum o văzuse în timpul vizitei făcute în noiembrie la biroul lui Eddie. Este fo arte îngrijorat din cauza asta. Ai să vezi că o să ne ceară să trimitem cinci oameni să-l supra¬vegheze. Tînărul ajunse cu paşi repezi la capătul tejghelei. Era aproape de unsprezece. Mitch privi în jurul lui şi. putu să observe un mic ring de dans. A stat o noapte la un Holiday Inn. I-am făcut rezervările pentru luna septembrie. Numai că el nu prea m-a crezut şi mi-a spus că o să verifice totul prin sursele pe care le are la FBI. De ce? La Institutul American pentru Taxe. Pe cine mai ţineţi sub urmărire? întrebă mai departe Avery. pe nume Elvis. Şi tot acolo este şi acum . Barul Ernie's Airport era într-adevăr foarte aproape de aeroport. lîngă m esele de biliard. îşi scoase cravata de la gît. cu o pornire instinctivă. adînc şi întunecat. în carouri şi nişte bazaconii de pantofi roşii cu tocuri înalte. De-acol o s-a dus la Birmingham şi a stat la un alt Holi-day Inn. Ce s-a întîmplat de Crăciun? Mai nimic. În totul. timp d e şase luni. o căm aşă uzată. şi în sfîrşit. Plictisitor al dracu¬lui. şi Mitch se strecură înăuntru. şi asta doar din ca uza lui Tarrance. te rog astă-seară tîrziu. Credem că s-a dus s-o vadă pe maică-sa. nu avem un suspect cu adevărat. da' cine's eu să pun întrebări? Mie mi-a dat or¬din să nu-l sc ap din ochi pe McDeere două' şi patru din două'şi patru. zise De Vasher. Îi ascultăm din cînd în cînd pe toţi. Păru l îi era proaspăt decolorat. Daţi-mi perioada. În dreapta era un bar model saloon. buzele violen t fardate şi fumul care îi ieşea din nări ca dintr-un horn. Găsise bileţelul pe uşa de la bucătărie cînd se întorsese acasă. dar nu sîntem siguri. părul oxigenat. în Florida. doar ca să fie sigur. to ţi sînt foarte liniştiţi. E vorba de un seminar de patru zile pe car e trebuie să-l urmeze toţi cei nou angajaţi la noi. ieri di mineaţă.

Da. Cînd l-ai văzut ultima oară? Ne-am întîlnit cu vreo zece zile înainte de Crăciun. L-am întrebat cine îl urmăreşte dar mi-a răspuns că nu şti e. broscuţ a Volkswagen. A fost o întîlnire oarecu m secretă. Tammy porni în direcţia aeroportului. Tu eşti la volan. Da' eu şi Edd ie. Unde propui? N-am putea să ne plimbăm puţin cu maşina? Fireşte că da. Unde vrei să mergem? întrebă ea. Vreau să spun că eram foarte apropiaţi. De-aia am şi ales bomba de colo. ţinîndu-şi mîinile încleştate pe volan. Ai făcut ceea ce trebuia. în momentul ăsta este plecată din oraş. Mitch nu reuşi să găsească ceva care să semene a răspuns. Zicea că aşa ai vrut tu... Mitch aprobă din cap şi-i zîmbi. doar atunci. vorbi ea nervos. Şi că tu crezi că te urmăreşte şi te ascultă cineva. eram. ăă. S-ar putea să nu fie o idee prea bună. Asta e o che stie du¬bioasă pentru o firmă de avocatură. ăă.. N-am reuşit să găsesc un alt mod de a te întîlni. Nu avea nimic scris despre treaba pe care o făcea pentr u tine. ca şi cum ea şi soţul ei ar fi fost nişte critici avizaţi în domeniul speluncilor. E veche. Te aştept de p atru ore. apoi îi răspunse: Trebuie să stăm de vorbă. Oricum. Parcă maşina în apropierea pistei. ăă." Ce s-a întîmplat? întrebă el. stătea cuminte într-un şir de maşini masive de curăţat noroiul. Mitch îşi ţinu respiraţia pînă cînd porniră. Ea întoarse în direcţia aeroportului şi se îndreptă spre parcarea aceea imensă î nţesată de maşini. "Undeva unde să nu fim văzuţi".Mulţumesc că ai venit. De fapt. îi spuse ea cînd se găsiră faţă în faţă. Cred că nici soţia mea nu ar înţelege ce se-ntîmplă. Mie nu prea mi-a spus mare lucru. Ştii ce înseamnă asta? Mitch mîrîi ceva şi sorbi din berea pe care o luase cu el. Un cowboy obraznic care stătea lîngă uş ă. se gîndi Mitch. mi-a povestit însă despre tine şi mi-a zis cum că s-ar fi putut să fie aceiaş i oameni care te urmăreau şi pe tine. Apare un tip îmbrăcat în costum şi o aga ţă într-o juma' de minut. Ca un pitic printre uriaşi. Mi-a venit o idee. Da. ştii. Eşti căsătorit. zise: Chestia asta e de-a-dreptul greţoasă. apropiaţi. dar merge. Ea privi în jur. că nişte avocaţi de la firma ta au murit în cond iţii suspecte. Şi bărbatul meu n-ar înţelege situaţia asta. Tammy descuie uşa automobilului şi îl Iăsă pe Mitch să se strec oare pe scaunul plin cu de toate. Asta a fost cu trei zil e înainte de Crăciun. "Halal confidenţialitate". Ei. Şi aşa că mi-a spus lucruri pe care bănuiesc că nu avea voie să mi le spună. Z icea că e un caz foarte ciudat. Mitch plăti berea şi o urmă spre ieşire. în pat. dar nu cu maşina mea.. Mitch îi zîmbi şi se grăbi să iasă de acolo. nu prea mi-a spus mare lucru. . şifonată şi uzată. ai auzit de Eddie. se gîndi Mitch. Păi. Atunci. după ce terminase ce avusese de făcut pentru tine. de parcă ar fi vrut să-i spună: "E-n regulă. Spusese toate acestea. mi-a spus că avea impresia că îl urmărea cineva. cu maşina mea. Aşa este. Pentru că noi nu venim niciodată aici. şi odată. Apăsă de cinci ori pe acceleraţie şi răsuci ch eia. Aşa m-am gîndit şi eu. dar nu aici. L-ar mai fi putut urmări şi altcineva? întrebă Mitch. Tu? Şi eu. eram. nu? întrebă ea. Despre ce este vorba? întrebă Mitch.

E singura expli caţie. N-am văzut niciodată nimic scris. Tu ce crezi? Unde aţi putea să plecaţi? Little Rock. Şi foarte sofisticaţi. că a fost împuşcat în cap cu un pistol calibrul 22. Nu i-am povestit toate astea. Urmăriră împreună decolarea unui Boeing 727. În orice caz.Nu. nimic. De ce nu? Eu cred că Eddie a fost omorît fiindcă se ocupa de ca¬zul tău. Mitch. despre cazul meu. cine ştie. nimeni. acum a fost rîndul lui Eddie şi cred că noi sîntem următorii pe listă. dar anii petrecuţi prin baruri de noapte şi prin alte cîrciumi îşi cereau drepturile. confidenţial. Zicea că tu vrei să fie aşa. făcută de profesionişti. în mîna ei apăru din senin o ţigară. Era plătit să urmărească oa meni şi să caute în gu-noaie. Şi a fost omorît pentru că aflase ceva şi ei cred probabil că ştiu şi eu ceva-ul ăla. îşi închi puie că ştiu şi eu cîte ceva. mie mi-e o frică grozavă. Te deranjează dacă fumez? Nu. Doar nu sînt tîmpită. niciodată. Chestia asta n-are sens. dacă trimiţi fumul în partea ailaltă. îşi re¬peta în sinea lui. care lucrează la omucideri mi-a spus. trei gloanţe trase din spate de la o distanţă de cîţiva centimetri. Nu era o femeie urîtă. aşa că bănuiesc că am putea pleca. Poate ar fi bine să dispar pentru un timp. Bărbatul meu munceşte într-un bar d e noapte. Ziarele au scris că scormonea în viaţa unui tip bogat ş i că de-aia i s-a făcut de petrecanie. Nici eu n-aş face-o în locul tău. Nashville. Era un detectiv bun. I-au omorît pe toţi avocaţii ăia. St. Da' nu-i adevărat. aşa că putem să plecăm dacă e nevoie. atunci cu mine ce-or să facă? Că. . zise Mitch cu un sentiment de uşurare. făcută de mînă de profesionist". Or . Eddie era convins că ăia care te urmăr esc pe tine sînt teribil de deştepţi şi de periculoşi. Bun. el nici măcar nu trebuia să fie în locul acela. O treabă foarte curată. Vreau să zic. dacă l-au omorît pe el. Vreau să zic că era şi fos t poliţist şi fost puşcăriaş. Mitch îşi terminase berea şi lăsă sticla să cadă pe po¬deaua înţesată de cutii g oale de bere a maşinii. Tu ce crezi? Nu îndrăznesc să-mi dau cu părerea. Aru ncînd o privire spre Tammy. Exact. Şi mi-a mai zis că nu au nici o urmă. "O treabă curată. care făcu să vibreze întreaga zonă. repetă ea. Nu l-a urmărit nimeni. aşa că ştia ce şi cum. Pot să-ţi spun Mitch? Fireşte. Tammy trase cu sete din ţigară şi un nor de fum ieşi pe fereastra broscuţei. A fost o treabă curată. Poate că a adormit şi l-au luat prin surprindere. observă o lacrimă ce i se prelingea pe obraz. A fost pus pe liber. era băgat în priză pînă cînd termina. Cînd lucra tîrziu. nu crezi? Vreau să spun că sînt pe urmele noastre. Avea trăsături puternice şi ar fi fost atrăgătoare pentru vîrsta ei dacă n-ar fi avut culoarea aceea de păr şi nici machiajul atît de str ident. Tammy îşi aprinse o nouă ţigară. Aş zice că sîntem amîndoi în aceeaşi barcă. Louis. "E-n jur de patruzeci de ani". cum de-a putut cineva să se strecoare în spatele lui Eddie. şi-atunci cine l-a omorît? Ăia care l-au urmărit. îşi dădu Mitch cu părerea. făcută de profesionişti. în plus. Mitch lăsă în jos geamul ma şinii. În clipa aceea. pe ban¬cheta maşinii şi să-i tragă trei gloanţe în ceafă? Şi. Păstra cumva dosare la el în birou? Despre cazul tău? Mda. Mi-e tare frică. Nu cred. Am lucrat pentru el timp de doi ani şi am învăţat multe. Cuvintele ei se pierdură în fumul din maşină. Sînt mulţi nebuni liberi pe străzi şi am văzut de toate felurile. care nu lăsa urme. În nici un caz. N-am mai dat pe la birou din ziua în care a fost o morît Eddie şi nici n-am de gînd s-o fac. Cum l-au împuşcat? Un prieten de-al lui. da ' cred că va trebui s-o fac.

Ne vedem l uni. da. Aceasta bătea ceva la maşină. zi tot ce ai pe suflet".. răspunse prima secretară. Se îngrămădir ă cu toţii în micul ascensor care îi duse la parter. Şi te-am auzit clar cînd ai spus "împachetează dosa rul Greenmark"! Maşina aşteaptă.Avery începu să scotocească într-un teanc de hîr tii de pe birou. Sonn y Capps pentru Otaki Burton Brothers.. Şi porni cu paşi mari spre uşă. interveni cea de-a doua secretară.. deschizînd uşile şi încărcînd totul în portba . Mitch şi auxiliarul cărau cîte două. Doris."Nu te opri. Cînd îl văzu.. Unde este dosarul Fender? Unde sînt dosarele mele? De ce dracu' nu găsesc nici odată ce-mi trebuie? Uite dosarul Fender. un tip care facea p arte din personalul auxiliar o mitralia cu ordine şi comenzi pe prima secretară. Cambridge Partners. Hai să mergem. Sînt toate aici. zise el. fetiţo. Nu găsesc dosarul Greenmark. urmat de tot alaiul. Ăia îţi citesc şi scrisorile? Tot ce se poate. zise prima secretară. Una dintre secretare căra o servietă. 19 În după-amiaza aceea. Rocconi.. Da! Da! E a zecea oară că vă spun! îmi trebuie do¬sarul Rocconi. Şi avionul aşteaptă! interveni cealaltă secretară. în sfîrşit. Nu pot să cred. Cînd ajunseră afară.. nevoie. îndesînd hîrtiile într-o altă servi etă. Eşti gata? îl întrebă el pe Mitch. cînd ceasul arătă ora cinci. Trebuie să ţinem legătura unul cu celălalt. da. Dar de dosarul Rocconi? întrebă auxiliarul. fiind în acelaşi timp atentă la persoana pe care o au¬zea în receptorul lipit de umăr. adăugă auxiliarul. Una dintre secretare îndesa tot felul de dosare într-o ser¬vietă. zise ea în recep¬tor. Scrie-mi o dată pe săptămînă ca să-mi spui unde eşti. replică Mitch. Avery trînti telefonul în furcă. am. Cum o c heamă pe mama ta? Doris. Nu. Nu. aud chiar foarte bine. Ai aici confirmarea pentru Hilton. Avery urla în telefon şi. Nu trebuie să-ţi faci g riji din cauza ei. Nina scoase un plic dintr-un sertar. Era la un loc cu dosarul Rocconi. Te-aştept pe tine. Da' n-am nevoie de dosarul Greenmark! zbieră Avery. De cîte ori să repet? Ce. toc mai cînd se dezlănţuise o mică furtună.. afurisitul ăla de dosar Greenmark! răcni Avery. Soţia mea şt ie totul şi am să-i povestesc şi despre întîlnirea asta. hai să facem aşa. Capacul uneia din se rviete se închise cu un pocnet . Se opri cîteva clipe în dreptul biroului Ninei. Mitch stinse lumina de pe bir ou şi ieşi din încăpere. zise Avery în timp ce-şi înşfăca sa¬coul. de. Pe biroul meu găseşti documentele pe care le ai de bătut la maşină. mîrîi o secretară la auxiliar. tot ce se poate. atunci ăsta să fie numele tău de cod. fu rîn dul şoferului să intre în acţiune. cealaltă secretară nota grăbită ordinele lui Avery pentru perioada cînd acesta urma să fie absent. iar cealaltă îi spunea ceva lui Avery pe un ton foarte tăios. Am dosarele Fender. aţi surzit? Secretara îl privi încruntată. Galveston Freight şi McQuade? Da. E-n regulă. Apoi urcă pe scări pînă la etajul al patrulea şi intră în bi¬roul lui Avery.. Dar nu poţ i să-mi telefonezi la serviciu şi nu e bine să fim văzuţi împreună. Semnează cu numele Doris tot ce-mi trimiţi. Bun. răspunse acesta. Green Group. La rîndul lui. Uite. Avery examina însemnările de pe o bucată de hîrtie.

gaj. Trebuie să te destinzi. nu-ţi face probleme. Fluc tuaţia personalului este incredibilă. da. McDeere. Dacă ştiam toat e astea în martie trecut. Să ştii că tu ai avut noroc. Mitch re¬fuză paharul oferit. Da. Tu nu eşti făcut pentru Wall Street. dacă nu mă înşel. Stai lîngă mine şi în curînd ai să joci şi tu în prima ligă. deja mult mai relax at. Uite-l. Bine. Avery. şi costumele de baie string. Nu e rău. 4-8-5. apoi îi fac pachet şi dau cu ei de pămînt. Bravo. jumătate dintre ei vor fi deja plecaţi. Toată lumea vrea să lucreze acolo. dar pînă atunci. ăia încearcă efectiv să-i omoare pe boboci : îi facturează la o sută. Bravo. la Washington. După ce îşi fixă centura. Lambert & Locke te -a ales să faci parte dintre avocaţii ei. nici nu se aşteptase la ceva mai puţin somptuos. ah. tu îţi iei acum dosarele cu tine? Bineînţeles. Ar trebui să-i mulţumeşti lui Dumnezeu în fiecare zi că firma Bendini. Lamb ert & Locke răsuflă adînc. Numai muncă. aruncările la ţintă. zise Mitch. În sfîrşit. asociatul firmei Bendini. Întotdeauna sîntem în urmă cu lucrările. Zece minute mai tîrziu. Sîntem în urmă cu lucrările. iar tu ţi-ai g ăsit să pleci tocmai acum pentru patru zile de plictiseală la un seminar de taxe . Deşi sînt aici de şapte luni. Avery. E prima oară că zbori cu avionul nostru? îl întrebă Avery. Nouăzeci de ore sînt o joacă. abia acum am să-l văd şi eu. trebuie să-mi continui forma¬rea profesională. exclamă Avery. Mitc h începu să admire interiorul îmbrăcat în piele şi metal al avionului. Ce glumă! zise Avery. nu? Şi cam după o lună de zile îi strîng pe toţi treizeci într-o sală şi l e spun că trebuie să muncească cîte nouăzeci de ore pe săptămînă. Avery deschise barul şi-şi prepară o băutură. Şi fata de p e plajă. chiar de curînd ai p etrecut o săptămînă întreagă la Honolulu. Sau ai uitat chestia asta? Acolo a fost de muncă. dacă poţi. Relaxează-te! Aşa e. iar în timpul meu li ber să facturez cinci ore pe zi. Şi prostimea nu ajunge niciodată să vadă cum arată avionul sau limuzina firmei. ba poate şi mai mulţi. Eu sînt cu lucrările în urmă cu două luni. Mitch. Mitch. . da? Şi în fiecare an angajează cîte treizeci de avoc aţi. Limu zina îşi făcea loc cu greu prin trafi¬cul aglomerat al orelor de vîrf de pe Rive rside Drive. De fapt. Ai să vezi şi roadele. dar şi cu tine a fost la fel. Un avion argintiu Lear 55 rula încet spre capătu l pistei. Ai auzit ce primă am luat anul tre cut? Nu. Pe firmă scria Memphis Aero. că doar e Wall St reet. Şi aş avea ce să fac cu timpul care-mi rămîne. jocurile d e domino. Servietele şi restul bagajelor fură încărcate rapid în avion şi după c îteva minute avionul primi liber pentru decolare. După ce luă trei înghiţituri de gin. zise Mitch. Şi. Şi iau cu mine de lucru pentru o lună întreagă. Eu zic să mai bei ceva. Mitch şi Avery se aşezară pe bancheta din spate. Ce. m-aş fi angajat la o firmă de pe Wall Street . Mda. Formare profesională continuă. Asta e Wall Street. Relaxează-te. maşina intră pe o alee care du¬cea spre un şir de hangar e. Mitch îşi aminti deodată totul: barul cu sticlele de bere Red Stripe. la seminarul ăla de taxe internaţional . Am de gînd să mă destind la Rumheads. şi la capătul celor cinci ani. Avery îşi prepară din nou ceva de băut şi se concentra asupra paharului. Unii dintre clie nţii mei vor să mă jupoaie de viu şi ameninţă că mă dau în judecată pentru incap acitate profe¬sională. Doar te duci în Insu¬lele Cayman pentru următ oarele trei zile. Ştii ce fac ăia de-acolo? Au cîte trei su te de avocaţi într-o firmă. timp de cinci ani. aşa e. nu? Şi asta a fost doar prima. o sută cincizeci pe oră. Toată lumea se aşteaptă să fiu la cursuri opt ore pe zi ca să învăţ ultimele hotărîri în materie adoptate de Congres. Şase. Eu am primit şase mii.

iar "funcţionarul-recepţioner" se a şeză la volan. Hai să încărcăm. luminile din hangar se stinseră şi cam jumătate de duzină de avioane fură învăluite de întuneric. şopti el. Furgoneta porni în direcţia centrului oraşului Georgetown. Exact. iar limuzina e în faţa intrării. Grand Cayman. moderatorul le ură tuturor "bun ve¬nit" şi-l prezentă pe primul conferenţiar: un congresman de Oregon. O să-ţi arate e l drumul. Un chelner îi aduse cafea. care ajunsese din nou în Super Bowl. In digenul numără rapid cutiile pe care cădeau stropi de sudoare. FBI. avoc atul din stînga lui Mitch se aplecă şi întinse mîna. preşedinte al unui subcomitet al Camerei. douăzeci şi cinci. una din uşile laterale se deschis e fără zgomot şi trei oameni dintre care unul era Avery pătrunseră în hangar şi se apropiară cu paşi repezi de avionul Lear 55. Ar trebui să fie douăzeci şi cinci. Şase milioane şi jumătate. Cu cîteva minute înainte ca ceasul să arate ora nouă. Fiecare dintre ei înşfacă o cutie şi porniră spre uşa late¬rală unde îi aştepta încă un tovarăş. asociatul dormea. avionul ateriza pe aeroportul int ernaţional Baltimore din Washing¬ton. Sala se umplu încet-încet cu avocaţi specializaţi în taxe. Unde merg astea? La Quebecbanq. Deodată. Căldur a tropicală înăbuşitoare făcea ca hangarul să semene cu un furnal. dar Mitch veni mai de¬vreme. îndreptîndu-se spre un mic hangar unde urma să stea peste noapte. de altfel. Un membru al servi-ciului de securitate a aeroportului îl însoţi pe Avery pînă cînd acesta ieşi din vamă.După un zbor de o oră şi cincisprezece minute. Lichizi? Lichizi. Încă o limuzină? întrebă Mitch. Apoi îşi strînseră mîini le şi Avery se urcă din nou în avion. dar nici unul nu zise nimic pînă cînd cele douăzeci şi cinc i de cutii fură scoase din avion. Cutiile fură încărcate într-o furgonetă furată. apoi se întoarse la ziarul lui. Dolari SUA. semnă de sosire. Exact în moment ul în care congresman-ul se pregătea să înceapă anunţata expunere de o oră. apoi Mitch se cufundă în lec¬tura unui exemplar din W ashington Post. Pe Wall Street n-ai fi avut parte de aşa ceva. strecurîndu-i o carte de vizi tă. la al cărui şold spînzura un pistol. pe care cineva scrisese stîngaci "Cayman produce". Ne aşteaptă. Cînd în sfîrşit sala fu plină ochi. rubrica ştiri era dominată de o duzină de relatări despre foarte iubita echipă locală Redskins. Cursurile începeau la ora nouă. Avery coborî împreună cu Mitch pe pistă şi îi arătă un bărbat în uniformă care aştepta lîngă poarta de acces. veniţi din toate colţ urile ţării ca să afle ultimele noutăţi dintr-un domeniu în care schimbările era u zilnice. lu ă în primire mapa cu materiale. Cei trei erau leoarcă de sudoare. Numără-le. şi părăsi pis ta. Mitch. în bancnote de o sută şi de douăzeci. intră în Century Room aflată la mezanin şi-şi alese un loc cam pe la mijlocul sălii sp aţioase. Da. aparatul ateriza la Georgetown. Din documente reieşea că participarea era limi¬tată la două sute de per soane. un avocat spilc uit şi cu alură de student se aşeză în stînga lui Mitch. pe coperta căreia era tipărit numele lui. Indigenii înarmaţi urcară în maşină cu pis¬t oalele pregătite pentru orice eventualitate. Eşti cam la patruzeci de mi¬nute distanţă de Capital Hilton. îi zise Avery unui indigen musc ulos. iar în momentul în care avionul decola spr e sud. Trei ore mai tîrziu. de parcă ar fi fost un funcţionar însărcinat cu re¬cepţia mărfurilor într-un depozit. Realimentarea dură o jumătate de oră. Cel de-al treilea tip verifica minuţios încărcătura pe baza unei liste. Acelaşi lucru se întîmplă şi cu echipajul. Ala de colo este şoferul tău. După miezul nopţii. . Bună. Sînt Grant Harbison. Avery descuie compartimentul de bagaje de unde descărcară douăzeci şi cinci de cutii grele de carton. Acesta îi aruncă o priv ire fugară. Cît? întrebă tipul cu lista.

congresman-ul oferea ascultătorilor săi detalii des pre cura¬joasa bătălie pe care o ducea ca să împiedice evaziunea fis¬cală din pa rtea celor bogaţi şi să uşureze. Asta însemna că nici Tarrance nu putea fi departe. subcomitetul refuzase să facă darea de seamă a supra le¬gislaţiei care limitează reducerile de taxe pentru explorările din dome niul petrolului şi al gazelor naturale. Î n pauza de prînz. Sub îndrumarea lui neînfri¬cată. Închise ochii şi simţi că ameţeşte. Trebuie neapărat să te văd cîteva minute. Apoi îşi lăsă mapa cu materiale pe pupitru şi ieşi în timp ce în sală încă mai r ăsunau hohote de rîs. Bine. to¬tu şi. . El te va duce la Vietnam Veterans Memorial. Mitch începu să răsfoiască materialele din mapa perso¬nală. Şi ce se întîmplă dacă sînt prea ocupat ca să mă întîlnesc cu directorul? Harbison opri apa şi îşi scutură mîinile deasupra chiuve¬tei. La toaletă. întîlnirea asta este inevitabilă. Nu cuno ştea pe nici unul dintre cei prezenţi în sală. FBI. apoi alte cinci. aşa că se ridică ţinîndu-şi gura acoperită cu palma şi ieşi pr in uşa din fundul sălii. Harbison profită de zgomot. ce puneţi voi la cale? întrebă Mitch. Îşi dădea sea¬ma că în clipa aceea păstrarea sîngelui rece şi a unei expresii calme şi destinse pe chip avea o importanţă capitală. D upă ce trecură vreo cinci minute. Av ea nevoie de apă. Deodată. Şi cam ce-ar vrea el de la mine? N-aş prea vrea să i-o iau înainte. prefăcîndu-se absorb it de studiu. Mitch. FBI. privirea fixîndu-i-se undeva. da' cine sînt "ei". Un bilet semnat de directorul FBI. F. Textul era următorul: "Dragă domnule McDeere. Aş dori să vorbesc cu dumneavoastră cîteva minute în timpul prînzului. Harbison îl privi prin oglindă. dar sînt sigur că ceea ce vrea este foarte important. Băieţi. Fă cum îţi spunem noi şi ei n-or să afle niciodată. murmură Harbison. Trebuie însă să fii foarte at ent pentru că doi dintre ei te-au urmărit de cînd ai plecat din Memphis. asistenţa izbucni în hohote de rîs la o frază spusă de autorul expuneri i. începu să-şi maseze tîmplele. Vă rog să urmaţi instrucţiunile agentului Harbison. viaţa grea a celor ce muncesc. "Vă mulţumim pentru co¬operare". Harbison tocmai se spăla pe mîini pentru a zecea oară. Mitch dădu drumul la robinetul de apă rece al chiuvetei alăturate. Nu va dura prea mult Vă mulţumim pent ru coope-rare. Toată atenţia îi era con centrată asupra acelei cărţi de vizită pe care o ţinea aproape de piept. apoi începu să tuşească. Agentul scoase încetişor din mapă un plic alb pe care îl împinse către el. Şi. într-un punct di n podea. un taxi cu numărul 8667 te va aştepta în stînga intrării princ ipale. Înăuntru era un bilet scris de mînă pe o hîrtie cu un antet impresionant: Biroul directorului. director". Persoana în chestie făcea singură cît o armată de reprezentanţi ai popo¬rului. Directorul Voyles vrea să te cunoască pers onal şi eu am fost trimis aici ca să te iau. precum şi cine ştie cine dracu' în afar ă de direc¬tor. Mitch aruncă o privire prudentă prin încăpere şi se asi¬gură că înăuntru erau do ar ei doi. ăştia? Băieţii din Memphis. Şi dacă sînt ocupat? întrebă Mitch.Prelegerea începuse cu o anecdotă. Mitch strecură plicul în mapă. Ar fi bine să nu ne jucăm cu focul. Mitch aşteptă cincisprezece minute. Denton Voyles. se apropie în grabă de Mitch şi îi suflă la urech e: Te aştept peste zece minute la toaletă. Pe scaunul de alături şi cu an tenele fixate pe el. Mitch îl privi pe Harbison cu ochi lipsiţi de expresie. Eu nu fac decît să execut ordinele. dar Mitch nu o auzi. În acest timp. totuşi ar fi fost foarte neplăcut dacă vreunul dintre ei ar fi observat cartonaşul acela cu însemnele FBI-ului. în acelaşi timp. Acest a deschise plicul ţinîndu-l foarte aproape de piept. Direc¬torul însuşi.

ceva ce ţi-ar putea salva viaţa. ba chiar într-o cameră vecină cu a ta. pentru că nu te urmăreşte nimeni. De ce oare nu mă surprinde să te văd aici? Nu te opri. Apoi pl ecă mai de¬parte. apr oape de capătul şirului. Un vînt muşcător bătea din spre nord. Acum du-te pînă la zid. îl văzu. în afară de vreo douăzeci de agenţi de-ai noştri. . Cred că i-am pierdut. Trecu de grupul statuar al celor trei soldaţi. Un pelerin singuratic stătea nemişcat într-un scaun cu rotile şi privea fix zidu l din faţă. taxiul alerga c u o viteză nebună şi se pierdu curînd în traficul aglomerat. La vreo cîţiva metri după monument. Degetele mîngîiară literele gravate în piatra rece. Vreo zece minute nu făcu nici o mişcare. Tarrance? Eşti pe cale să afli. Relaxează-te. numele Rusty McDeere. Tînărul îşi vîrî adînc mîinile în buzun arele paltonului şi porni cu pas încet spre Memorial. Privirea îi coborî încet de-a lungul coloanei şi. Mitch. prozaice. de alt fel singura fiinţă omenească din preajmă. Vîrsta. Tarrance îşi făcu apari ţia din spatele unui copac şi i se alătură în plimbarea aceea atît de neobişnuit ă. R usty McDeere. Mitch nu-i spuse nici o vorbă şoferului care porni ca din puşcă. locul este perfect protejat. Vrem să fim siguri că ticăloşii ă ia din Memphis n-or să apară aici. iar taxiul demară imediat. optsprezece ani. Mitch privi încă o dată numele fratelui său şi porni în jos. Gravat cu litere clare. uit înd cu totul de pre¬zenţa străină de alături. Un fior îl străbătu din cap pînă în pici oare şi îl făcu să-şi ridice gulerul de la palton. Dar nu te opri. Se gîndi la cele cincizeci şi opt de mii de familii cărora li se spusese că moartea fusese instan-tanee şi că nici unul dintre cei de acolo nu suferise. Nimeni nu te poate urmări. Mitch îşi şterse o lacrimă şi se r idică. Unde este directorul? Bărbatul din scaunul cu rotile privi în jos pe alee. În cele din urmă. Respiraţia îi deveni din ce în ce mai rapidă.Moderatorul îi mulţumi celui de-al doilea conferenţiar. Mitch le dădu blînd la o parte şi îngenunche. pe zid erau înscrise numele celor ucişi în anul 1972. împrăştiind frunzele moarte. În locul acela. Ce dracu' se petrece aici. măsurînd cu privirea lungimea zidului. Tu cine eşti? întrebă Mitch. şi le dădu liber pentru prînz. Mitch nu se mişcă. Dar Ray zicea că asta li se spune tuturor. deodată. Linişteşte-te Mitch. călcînd încet. Mitch privi în jur. pe alee. un profesor de taxe de l a Universitatea New York. Nu te opri. Mitch. de-a pururi. iar ochii îi erau ascunşi de o pereche de ochelari de a viator. Cincisprezece minut e mai tîrziu. pe cap avea o beretă de camuflaj m ult prea mare pentru el. zise şoferul. cu mîinile înfipt e adînc în buzunare. Pur şi simplu am etanşeizat locul ăsta. Chiar lîngă el se afla un coş cu flori veştede şi îngheţate. îi zise el lui Mitch. Mergi în direcţia asta şi te vor găsi ei. Era de şapte săptămîni în Vi etnam cînd călcase pe o mină. Trebuie să ai încredere în noi. maşina fu parcată lîngă Memorial. aidoma tutur or ce¬lorlalte. Mi tch îşi concentra toată atenţia asupra coloanelor de nume gravate în piatră. zise: OK. Douăzeci? Mda. Şoferul. nu scoase nici un su net. autoritar. Familiei i se spusese că moartea fusese instantane e. Nu coborî încă. o senzaţie de slăbiciune îi puse s tăpînire pe trup. eşti aşteptat. Ochelarii de aviator continuau să fie fixaţi asupra zidului. Te vor găsi ei acolo peste cinci minute. Dar acum nu te-au urmărit pînă aici. un Ford Escort alb se opri lîngă taxi şi claxona. Ştii că cel puţin doi derbedei din Memphis au fost trimişi aici în aintea ta. Mitch se răsuci pe călcîie şi-l privi pe bărbatul din scau¬nul cu rotile. Era învelit într-o pătură groasă. Directorul are săţi spună ceva important. a cărui privire era fixată undeva în zare. Stau în acelaşi hotel cu tine. Mitch coborî. Doar unul din trupă.

Aşadar. Cînd cei doi se opriră în dreptul băncii. Vezi tu. Domnule McDeere. Pe podeţ îşi făcură apariţia doi bărbaţi. în plus. Te asigur însă că totul este adevărat şi că. Mitch îşi adună tot curajul de care era capabil şi aşteptă. Lambert & Locke. Pentru că ai şi tu ceva băn . Crezi absolut tot ce-ţi spun. au mu rit vara trecută. fiecare cuvînt pe care-l rosteşti e ste ascultat şi înregistrat de cei de la etajul al cincilea. Mitch. agenţi FBI fără nici o îndoială. Da. cu limbaj frust. şi abso¬lut ilegală. iar ceea ce am să-ţi spun fii sigur că te va şoca. Odată angajat la firma Bendini. Lambert & Locke este proprie¬tatea familiei mafiote Moro lto din Chicago. au fost ucişi. află că nu sînt un tip vorbăreţ. firma asta este mai mult decît o simplă firmă. Mitch. îmi dai voie să-ţi spun Mitch? Fireşte. dar ochii verzi aveau o privire intensă. Voyles stătea atît de aproape de Mitch încît picioarele lor se atingeau. căci erau îmbrăcaţi cu acelaşi gen de palton negru şi aveau aceeaşi tunsoare îngrijită. în birou ai alte microfoane. Directorul zîmbi. cei doi stăteau sprijiniţi de trunchiul unui copac. renumit pentru asprimea sa. Mitch îl recunoscu imediat. zise Mitch. Voyles îi întinse o mînă rece şi îl privi deschis. Au oameni care te u rmăresc pe tine şi. Mitch respiră adînc. De fapt. Oamenii dumnea¬voastră sînt neînduplecaţi. firma Bendini. uneori. începu Voyles. În schimb. nici un avocat de-al vostru nu a putut să părăsească viu firma. Şi. firma nu aparţine asociaţilor. Apoi M itch şi Voyles se aşezară pe bancă. un avocat nu mai pleacă decît atunci cînd se pensionează şi ţine pentru el tot ce ştie. Pe cel mai scund. ba da. cei doi. vom putea să -ţi salvăm viaţa. în momentul acela face şi el parte din conspiraţie şi nu mai poate să vorb ească. Mă bucur că ai venit. Mitch. îi indică Tarrance. iar Tarrance şi celălalt agent merseră pe po deţ. Ba da. Director al FBI sub trei preşe dinţi. Aveţi vreo idee despre cît sînt de confuz şi de speriat? Sînt complet rătăcit şi aş vrea o explicaţie. Mitch se ridică în picioare. care au avut de gînd să plece. De ce este implicat şi directorul în povestea asta? Pui prea multe întrebări. Ea comandă loviturile. chiar a cum. care nu scăpa nici un amănunt. Ia loc. domnule. în timp ce stăm de vorbă. plin de r espect. de ce nu?! Perfect. O pălăr ie de pîslă era aşezată uşor pe o parte a capului mare şi chel al directorului. Mitch. spre banca masivă din beton de lîngă podeţul ce ducea spre un pîlc de copaci. Adică Mafia. Dar este o problemă extrem de impor¬tantă pentru noi. drept în ochi. Dar Tarrance îi făcu semn şi o luară la dreapta. La etajul al cincilea al sediului vostru există un serviciu de supraveghe re. Apa iazului era îngheţată bocnă. Mitch. şi totul este ilegal în draci. dacă vei coopera. şi pe soţia ta. Avea pe puţin şaptezeci de ani. Un tip dur. telefoanele îţi sînt interce ptate. cu mîini le vîrîte adînc în buzunarele paltoanelor. Sînt şi aici. strîngînd puternic în palmă genunchiul tînărului. Practic. Nu cred nimic din ceea ce-mi spuneţi. Denton Voyles. Te va îngrozi chiar şi s-ar putea nici să nu mă cr ezi. dar acesta privea impasibil iaz ul îngheţat. Nu prea cred că am avut de ales. Este Mafia. cu o v oce mică şi tremurîndă. Cei doi bărbaţi şedeau liniştiţi pe banca rece. Era F. pa¬ralizat de spaimă. Şi de-asta sîntem noi aici. la vreo sută de metri distanţă. ea este doar o parte a unei întreprinderi enorme şi foart e profitabile. nu prea ai multe răspunsuri la îndemînă. Mitch se întoarse şi scrută chipul directorului. adăugă directorul.Cine sînt? Are să-ţi explice directorul. Mitch. maşina şi casa ta sînt împînzite de microfoane. Cei tre i care au încercat. În realitate. Se aşezară amîndoi. Pentr u că. în Washington. Mitch. Mitch aruncă o privire peste iaz şi văzu încă d oi bărbaţi. aşa este. de unde admirară orizontul.

Mit ch. dar de ce Memphis? Ah. Te şantajează pentru că ai o familie care pentru mafioţi nu face nici cît o ceapă degerată. Tu ştii că firma asta miroase urî t. ce altceva poţi tu să faci. cînd to¬tul este atît de sigur şi frumos. Nu ai cum să ieşi din afacere. iar el i-a spus totul lui Hodge. Rezultatul ar putea fi distrugerea familiei Morolto. cam douăzeci şi cinci la sută din clienţii voştri sînt perf ect legali. Nu pot să cred. Mitch. Din cîte ştim noi. în sfîrsit. o casă. calm şi frumos. tot ce ne interesează este păstrat în dosarele mic ii şi discretei firme Bendini din Memphis. Probabil că primii trei avocaţi au vrut să iasă din horă şi. Este. jaf cu mînă armată. îl duc în Insulele Cayman şi îl pun să muncească în draci la do¬sarele ef ectiv legale ale unor clienţi reali. cee a ce ar constitui cea mai devastatoare lovitură dată crimei organizate în ultimi i treizeci de ani. îl îmbracă în bani. Dacă rămîi. în cele din u rmă. Kozins ki urma să devină asociat şi voia să iasă din joc mai înainte ca acest lucru să se întîmple. numai că ei au ales Memphis-ul. chiar au ieşit: între patru scînduri. şi pove stea asta se întinde pe cîţiva ani. după asasinarea lui Hodge şi Kozinski. De fapt. Ar fi putut să fie. Or. iar bobocul nu bănuieşte nimic. totul este minunat! Pe urmă însă. Angajează un începător în ale meseri ei. Şi-apoi banii curg gî rlă. Mitch. Ei. şi cu Mafia nu te joci. Bine. Pentru că ei sînt Mafia. mai ales că nu au avut nici o bănu ială în legătură cu moartea primilor trei. tot ce-ţi trece prin minte. care este speci alizat în crima organizată. Aici cîştigi mai mulţi bani decît oriunde în altă parte. corect? E do ar o firmă grozavă. suficient de mare . Mitch? E clar că ve i rămîne lîngă ei. cu peste cinci sute de capete de ac uzare: evaziune fiscală. Cele mai multe din dosarele la care ai lucrat pînă acum sînt absolut legale. Doar de-asta ai stat de vorbă cu Abanks cînd ai fost î n Cayman. Dacă însă vei vre a să pleci. gangsterism. Doar de-asta l-ai angajat pe detectivul acela pe care pînă la urmă l-a u omorît tot băieţii de la etajul al cincilea. Cînd s-a întîmplat nenorocirea din Cayman. Mitch. ştiu că vrei să-mi pui o sumedenie de întrebări.uieli de o vreme încoace. aşa că am să-ţi spun tot ce ştiu despre ei. Îţi vor omorî un co¬pil sau soţia. vei ajunge să ai u n milion în bancă şi să te retragi tînăr. Este o organizaţie de o discreţie extraordinară. care nu lasă urme pe unde t rece. A şadar. Toţi cei cinci avocaţi care au murit au vrut să plec e în momentul în care au aflat adevărul. Deci face avoca¬tură adevărată. după vreo cinci-şase ani. să nu uiţi nicio¬dată că tipii ăştia din Memphis sînt foarte buni: au bani şi angajează doar ce este mai bun. ce mai. Şi dacă vom putea s-o aruncăm în aer. cînd ai nevas tă şi copii. Este un oraş liniştit. cine ar suspecta o mică firmă din Memphis. tot atît de bine. Ei au fost cei care ne-au căutat şi am avut mai multe întîlniri cu ei pe pa rcursul unui an de zile. îi cumpără un BMW. Cu Hodge şi Kozinski a fost însă altc eva. atunci cînd cîştigi bani frumoşi. to¬tuşi. tot ce-şi doreşte omul. cînd fir¬ma îţi deţine ipoteca pe casă. Uite. spălarea banilor. A tunci noi l-am trimis la Memphis pe Wayne Tarrance din New York. deoarece adevărul e că n-am ştiut nimic despre firmă pînă acum şapte a ni. ai să sfîrşeşti într-un tablou agăţat pe peretele bibliotecii de la etajul al cincilea. Aşa că au luat hotărîrea fatală. pentru că lor nu le pasă de aşa ceva. ceea ce constituie un paravan excelent. Şi-n condiţiile astea. aşezat p e malul fluviu¬lui. cu familia neatinsă. atunci vom putea să-i inculpăm pe toţi membrii importanţi ai familiei Morolto. tipii aruncă bomba şi-ţi spun adevărul şi din clipa aceea nu mai ai scăpare. Durham sau Topeka sau Wichita Falls. bună întrebare. Mitch. Mitch îşi masa tîmplele şi începu să tremure. el şi cei doi erau deja în relaţii foarte strînse. unde găseşti nişte tipi nemaipomeniţi. Pentru că tipii ăştia au darul convingerii. Tennessee? Doar acolo Mafia nu acţionează. bîigui el cu voce slabă. Noi n-am luat niciodată legătura cu pri mii trei. Păi. ăsta este felul în care operează ei. am hotărît să venim de hac acestei firme. Firma are cîţiva avocaţi foarte buni care se ocupă de taxele şi hîrt iile de valoare ale unor clienţi bogaţi. ori cel puţin nu ne-au spus-o nouă. Cei de la firmă au lansat bomba în grădina lui Kozinski la vreo şapte ani după ce-l angajaseră. Mitch se aşeză cu coatele pe genunchi şi privi foarte atent bucata de pămînt del imitată de propriii pantofi.

Priviră amîndoi încet spre Vietnam Veterans Memorial. Aşa. cam o dată pe săptămînă. Firma voastră o repre¬zintă din punct de vede re juridic. cum îi spune? Commercial Guaranty. omul . după nenumărate do¬cumente . Mitch aruncă o privire scu rtă peste umăr şi văzu că Tarrance împreună cu un alt agent îi urmăreau de la di stanţă. Noi bănuim că banii sînt transpor¬taţi cu avionul. felul în care operează firma şi nici cine coordonează afac erile. Mitch. Vreţi să spuneţi că fiecare asociat. Nu-ţi pot explica... Am să le vin de hac. Eşti liber să refuzi şi să-ţi vezi de a le tale. Bendini s-a căsătorit cu o Morolto în 1930. Avem nevoie de copii după dosare. dar avem bănuieli serioase că este vîrîtă într-o activitate criminală foa rte puternică. era un avocat foarte bun.începu Mitch. Convingerea mea este că trebuie să avem ajutorul tău. Păi atunci de ce nu obţineţi inculpările ca să termi¬naţi o dată cu povestea a sta? Deocamdată nu putem. Comple¬tează foarte frumos documentele pentru plata taxel or şi de¬clară doar o mică parte din venituri în fiecare an. te vom inculpa şi pe tine la un loc cu toţi ceilalţi şi-ţi vom expedia după gratii curul bogat şi plin de succes. Tipii sînt foart e inteligenţi. de exemplu. te asigur. Ăsta va f i sfîrşitul. În anii aceia. sau al altui membru al firmei. Exact. E vorba de bani gheaţă. extrem de prudenţi şi nu fac greşeli. Apoi. Mitch îl urmărea cu privirea pe Tarrance care ajunsese acum pe podeţul din aprop iere. este a Mafiei. domnule Voyles.. Mitch. Apoi spală banii într-o veselie. atît de multe lucruri pe care nu le cunoaştem.. în anii patruzeci. droguri. Un al treilea agent îmbrăcat într-un costum închis la culoare stătea pe o bancă de pe marginea aleii şi îi privea suspicios. Ei bine. găsim noi pînă la urmă pe cineva care să aibă curajul. Şi eu am fost ales pentru treaba asta. Ne vom găsi. din care cea mai mare parte ajunge în băncile acelea din Insulele Cayman. Cum anume însă? . dar nu avem dovezi. da. Mitch. Di n cîte ştim noi. Louis. sceptic. fiecare asociat ştie adevărul şi respectă regula jocului. să fii un avocat de succes. dar o vom face. Grupul Morolto realizează cam trei sute de milioane pe an din tripou ri. Şi tu ai fost ales pentru treaba asta. atunci ne vom concentra asupra mem¬brilor mai ve chi ai firmei. şi cînd va veni ziua aceea. loterii şi altele de acelaşi fel. E unica po-sibilitate. crede-mă. după registrele bancare. plini de bani. Bendini a fost trimis la Memphis. Noi bănuim că şi cei mai mulţi dintre membrii obişnuiţi ai firmei ştiu adevărul. E o alegere perfectă.. În mintea lui Mitch se ciocneau o sumedenie de întrebări. dintr-un motiv necunoscut. o cursă pînă la George ¬town. aveau o afacere în Philadelphia. Noi însă vom încerca în continuare: îl vom aştepta pe următorul nou angajat Şi dacă direcţia asta se va dovedi infructuoasă. copii care nu pot veni decît dinăuntru. fiule. prin ur¬mare a fost giner ele bătrînului Morolto. N-aţi vrea să ne plimbăm puţin? Cu plăcere. pentru că acel strălucito r Lear care te-a adus aici face.. odată şi-odată. dar cuvintele i se pierdur ă în aer. Ştii banca aceea din S t. dar el se străduia să pară calm. În clipa aceea şi în locul acela. Şi Oliver Lambert? Un tip absolut princiar. Mitch crezu fiecare cuvînt.ca să ascundă o firmă de patruzeci de oameni. Am desemnat cinci agenţi pentr u acţiunea de la Memphis şi doi pentru Washington. pentru că ei se ocupă de tot ceea ce înseamnă taxe pentru gaşca Morolto. de exemplu. Cum ar fi? Fraudă fiscală. să cîştigi o grămadă de bani. Cine a fost Anthony Bendini? întrebă Mitch. Mitch. î ţi promit asta. Genul perfect de asociat principal care ştia din pură . integritat ea morală şi tăria să facă ceea ce este drept. Mi-e frig. De fapt. unul dintre clienţii voştri solizi. stăpîn pe sine. fac afaceri curate cu bani murdari. Numai că avem nevoie şi de cineva din interior.

din păcate. formată din nou-angajaţi şi cea mai mare parte a secretarelor şi a personalului auxiliar. în timp ce lacrimile le alunecau pe obraji. să nu dai de bănuit. Cînd a murit bătrînul? Acum unsprezece ani. Nu pot înţelege cum de firma este băgată în atîtea afaceri ilegale. McKnight şi alţi cîţiva asociaţi. A fost to ată viaţa un paravan. Adevăratul şef este Joey.întîmplare totul despre Hodge şi Kozinski şi care cunoştea şi planul de elimina re a lor. într-o bună zi. c u o soţie care-şi doreşte copii şi îl îneacă în bani. D upă părerea noastră. Da că cineva care cîştigă bani frumoşi ştie că. Hodge şi Kozinski erau pe punc¬tul de a ne furniza o grămadă de informaţii. a făcut facultatea de drept. Şi să nu faceţi încă un c opil. dacă n-ar fi colaborat. am biţioşi. dacă pune prea multe întrebări sau dacă po¬vesteşte ceea ce ştie. tatăl depuse cu grijă alături o cutie de carton plină cu amintiri din liceu: programe de meciuri de fotbal. Cei doi se opriră la extremitatea zidului. ei bine. Ia gîndeşte-te puţin. ca să lucreze împreună cu Anthony Bendini în divizia gulerel or albe. Apoi plînsul îi copleşi. păstrînd î n acelaşi timp o discreţie absolută în privinţa lor. s-au trezit vîrîţi pînă-n gît în povestea asta şi fără posibilitatea de a pleca. trebuie să te hotără . Mitch alese aleea din dreapta şi cei doi porniră cu paşi înceţi în direcţia re spectivă. Dar Nathan Locke? Directorul zîmbi. Departe spre stînga. A fost unul dintre puştii săraci din Chicago car e. atunci viaţa ta şi a soţiei tale vor fi în pericol. sclipitori de inteligenţi. un cuplu în vîrstă nu-şi lua ochii de la Memo¬rial. În faţa zidului. iar unele dintre ele sînt. să nu sufli o vorbă nimănui. riscă să sfîrşească înecat în fluviu. Aproape în fiecare an ei recrutează un student excepţional de condiţie socială mo¬destă. nu am un răspuns complet. probabil. Hodge i-a spus o dată lui Tarrance că în subsolul clădirii voa stre există personal auxiliar despre care nu ştia mare lucru. scrisori de dragoste. afacerile murdare sînt preluate de avo¬caţii şi asociaţii principali. făcea comisioane pentru bătrînul Morolto. "Ţîrcovnicul"). soţilor şi prietenilor căzuţi . cîte va persoane căutau cu multă atenţie numele fiilor. pe la vîrsta de zece ani. pentru că ar constitui o ţintă foarte uşoară. Mickey locuieşte în Las Vegas şi joacă un rol minor în fami¬lie . Aşa că au rămas în horă. Mitch: tineri. fusese deturnat de bani. S-a numărat întotdeauna printre favoriţii bătrînului Morolto. Cu Locke este o altă poveste. Aleea din dreapta ducea spre Vietnam Veterans Memorial. şi nimeni altcineva nu ştia ce anume învîrtesc. A avut doi fii. ar fi fost găsit plutind înecat cine ştie pe un de. Apoi. Cel mai bine ar fi să te por ţi ca şi pînă acum. la vîrsta de optzeci şi opt de ani. Şi ce aşteptaţi de la mine? întrebă el. înfruntînd vîntul aspr u. El. foto¬grafii. ce crezi că va face acel cineva? Îşi ţine gura ferecată şi primeşte banii. Mama se aplecă şi aşeză pe pămînt o fotografie înrămată. avem de-a face cu două firme: una este legală. Evident că nu are de ales. Toţi au început la fel ca tine. după care bătrînul l-a trimis în Sud. Mitch îşi aminti de salariul mult prea mare. dar n-au mai apucat. Atîta că sînt şi bine plătite şi prea speriate ca să vorbească. impli¬cate direct. Persoanele acelea lucrau numai pentru Locke. adu-ţi am inte că în realitate este un ucigaş cu sînge rece. Cum necum. Cei doi ajunseră la o întretăiere de alei. care se îndrepta direct spre Wal l Street. Doar clădirea este plină de secretare şi funcţionari şi personal auxiliar. Mitch întoarse capul şi privi atent Washington Memo¬rial. Numai de bani. Bineînţeles că secretarele sînt la curent cu toate cele. Ma i departe. alb-negru. pe ntru că. două reptile de fapt: Mickey the Mouth (Mickey "Guristul") şi Joey the Priest (Joey . Washington Monument se înălţa semeţ. Dacă începi să pui întrebăr i. La cîţiva metri mai departe. breloc uri şi un lănţişor de aur. Milligan. Data vii¬toare cînd ai să-l vezi pe domnul Lambert la birou. Este o observaţie foarte bună la care. mun¬cesc pe brînci şi r euşesc de minune să dea o aparenţă res¬pectabilă micii voastre firme. zise Mitch încet. În al doilea rînd. La r îndul lui. Mai înainte de orice. de maşina şi de ipoteca cu dobîndă redusă oferite de o mică firmă din Memphis.

cooperezi sau nu cu noi. şi de aceea eşti independent şi sigur de tine. pentru că eşti tare şi dur pînă în vîrful unghiilor. dacă am să trăiesc. Care viaţă? Am să trăiesc hăituit de spaimă. Dar nu înţeleg ce vreţi să fac eu? Tarrance cunoaşte planul. Priveşte. Tarrance va păstra legătura cu tine. pentru că ei pot fi mai duri decît orice altă organizaţie de pe pămînt. Tu spui preţul. De ce m-aţi ales pe mine? Păi. nu ai rădăcini. porni iute înspre el. Pentru că t u nu ai nevoie de firma asta şi poţi să o părăseşti cînd doreşti. Şi să ştii că lucrează în numele meu. Mitch: ce-ţi oferim noi în schim¬bul colaborării tale. vom continua să supraveghem firma voastră pînă cînd vom a lege un alt coleg de-al tău. domnule di rector. Mafia nu uită. Ce să negocieze? Înţelegerea noastră. cu excepţia lui Abby. Mitch. mocănească. Noi doi nu ne vom mai întîlni. şi nu va mai trebui să munceşti nici măcar o zi pentru tot restul vieţii. ca şi cum ar fi vrut să-i spună "La revedere. care aştep ta la capătul zidului. Doar am auzit de nenumărate cazuri de martori protejaţi de FBI. Pentru că te-ai ridicat singur. Mitch lăsă săi cadă din mînă servieta şi revista şi-şi primi soţia în braţe. nu este ade¬vărat. Şi pentru că eşti suficient de isteţ ca s ă faci ce-ţi cerem fără să fii prins. dar îţi promit că tu şi soţia ta veţi fi protejaţi. ştiţi foarte bine lucrul ăsta. Orice-ţi va spune va ve ni direct de la mine. Mitch. După zece ani de la întîmplăr ile cu pricina. Mitch. Ar fi bine să pleci acum. Iar Familia Morolto îşi va înceta exis¬tenţa. Mitch nu avea cu el decît servieta şi un exem plar al revistei Esquire. Acesta depinde în mare măsură de tine şi de ceea ce vei afla cînd te vei angaja în po¬vestea asta. atunci bineînţ eles că vom face tot ce putem ca să nu regreţi hotărîrea luată. Tarrance. Mafia nu uită. Cînd mă voi angaja? Ăsta este cuvîntul. ţinînd-o strîns . Dacă însă nu vei merge alături de noi. Te-am ales pe tine pe ntru că tu ai curajul să te rupi de toată nenorocirea aceea. Nu încerca să te convingi că firma este invinci¬bilă şi că poate fu ncţiona la nesfîrşit. să ai încredere în el. La reve dere şi mulţumesc că ai venit. Nu ai legături. pentru că altfel ar putea să intre la bănuieli. avionul DC-9 Delta ateriza pe aeroportul int ernaţional din Memphis într-o ploaie rece. îţi vom asigura protecţia. Nu. Acum ar fi bine să te întorci. trebuia să alegem pe cineva. Mitch. Şi este şi autorizat să negocieze. la intrare te aşteaptă taxiul cu numărul 1073. iar guvernul prin inter¬mediul FBI se va conforma. iar trupurile le-au fost împrăştiate în tot cartierul. dar Tarrance te va căuta peste vreo două săptămîni. 20 După escala obligatorie la Atlanta. Po t să-ţi promit că vom acţiona cît de curînd.şti ce faci. în cele din urmă vom găsi pe cineva cu suficient curaj şi-i vom pune la zid pe ticăloşii ăştia. fireşte. apoi mulţimea compactă de oameni de afaceri de la bord fu debarcată cu repeziciune. nu mai ai cale de întoar cere. deocam¬dată". Pilotul îl aduse în drept ul porţii de acces numărul 19. Acum ar fi mai bine să pleci. De-asta te-am ales pe tine. Sper doar că tu să ne stai alături. Pentru că nu ai alt ă familie decît pe soţia ta. condus de acelaşi şof er care te-a adus aici. Voyles se răsuci pe călcîie şi se îndepărtă cu paşi repezi. îl salută scurt pe Mitch. Te rog să te gîndeşti la ce ţi-am spus. În limite rezon abile. pentru că încearcă să -ţi salveze viaţa. O dată angajat în afacere. Cum ţi-am spus. ai fost lovit de to ţi cei la care ai ţinut. Abby aştepta lîngă şirul de telefoane publice din holu l aeroportu¬lui şi cînd îl zări în mulţime. Dacă te decizi să ne ajuţi. Cei doi merseră încet pe lîngă zid şi se opriră lîngă agen¬tul în scaunul cu rot ile. pentru că eu n-am să permit ca aşa ceva să se întîmple. Da. f ără ajutorul nimănui. maşinile le-au explodat chiar în clipa în care plecau la muncă.

de ce oare sînt dintr-o dată atît de nervoasă?! Stăpîneşte-te. Acasă masa este pusă şi vinul aşteaptă în frigider. de fapt? Te rog să mai zîmbeşti puţin. apoi Mitch începu să povestească fără să lase nimic deoparte. Ai apucat să vizitezi oraşul? El zîmbi şi o privi visător. răspunse ea. Mitch începu să vorbească încetişor. care sorbeau tot felul de băuturi ş i priveau la televizor. iar acum se bucura enorm ascultîndu-i a mintirile despre semi¬narul de la Washington. Abby zîmbi şi aruncă o pr ivire fugară în dreapta. Mitch privea cu mare atenţie în direcţia uşii şi studia fiecar e nouă figură care-şi făcea apariţia. Abby. Şi să ştii că avem foarte multe de spus. privindu-se adînc în ochi. nu doar patru zile. trei tipi coment au răcnind meciul dintre Knicks şi La-kers. . arunca cîte o privire ruga ră spre bar. Şi cît o să stăm aici? întrebă ea. Mitch privi în jur: la bar. Dar cu toate astea. despre Oliver Lam-bert şi d espre băieţii de la etajul al cincilea. Şi mai află că am să-ţi spun c eva îngrozitor. Numai că. Un chelner grăbit curăţă masa de cutiile g oale de bere. Tot trupul o durea din cauza spai¬mei. Cine ne urmăreşte? Am să-ţi explic imediat. Abby asculta intens şi-şi juca rolul. de hotel. deşi ştiu că are să-ţi vină greu s-o faci. Se sărutau iar. sîntem urmăriţi de cineva care este chiar aici. tocmai se eliberase o masă şi cei doi soţi se aşezară în aşa fel încît s ă aibă o vedere completă asupra barului şi mulţimii. Se sărutară şi-şi zîmbiră. abia dacă am mai ieşit din hotel. fără să te am lîngă mine. Parcă fuseseră despărţiţi o lună întreagă. Chelnerul le aduse vinul comandat. Am avut cîte opt ore de cursuri zilnic şi. deoarece între masa lor şi cea de alături era o distanţă doar de c îţiva centimetri. mai lua o înghiţitură de vin şi îi zîmbea lui Mitch în timp ce aces ta îi povestea despre spălarea banilor murdari şi despre avocaţii asasinaţi. Abby îl strînse şi mai tare de mînă. iar respiraţia îi devenea tot mai neregulată . Te iubesc şi cred că eşti o fată ne¬maipomenită. Abby îi zîmbi. Mitch o trase brusc spre stînga. Mi-a fost dor de tine. trebuie să stăm de vorbă şi acasă n-o putem face. Uneori. Cînd şi cînd. Şi să mai şti i că nu-mi place deloc să călătoresc de unul singur şi nici să mă trezesc într-u n pat străin. Zîmbetul de pe chipul ei se stinse. Străbătură mulţimea. Nu putem fi auziţi. De ce întrebi? Abby îşi scoase mantoul de vulpe şi îl puse pe un scaun alăturat. Şi să te prefaci că într-a¬devăr ţi-a fost dor d e mine. tăiară va¬lul de călători şi in trară într-un bar plin de oameni de afaceri. Ce s-a întîmplat? O să ne ia ceva timp. Îi vorbi despre Anthony Bendini şi despre bătrînul Morolto. ce cauţi. Cum a fost călătoria? Plictisitoare. lîngă noi. Într-o parte. Ah!? Da. Am să-ţi povestesc totul. şi iar. Au înghesuit şase luni în treizeci şi două de ore. Iubito.cîteva clipe. ţinîndu-se de mînă. foarte probabil. Sîntem urmăriţi. absolut minunată. Stăteau foarte aproape unul de celălalt. Zicînd acestea. aşa cum nu mi-a fost în viaţa mea dor de cineva. Ce-ai zice de o întîlnire? întrebă el şoptit. Şi zîmbeşte. N-ai vrea să-mi spui. Coman¬dară vin. ai putea chiar să mă săruţi. Doamne. Apoi Mitch o sărută pe obr az şi îşi întoarse privirea spre uşă. omorîndu-şi timpul pînă la plecare. te rog. după prima zi. aşa că te rog să-mi zîmbeş ti din cînd în cînd. des pre copilăria lui Nathan Locke petrecută la Chicago. lîngă perete. Uite. Abby sorbea din vin şi încerca vitejeşte să joace rolul soţiei iub itoare căreia îi fusese dor de soţul ei.

şi am ajuns la conc luzia că firma arată exact aşa cum se aşteaptă toată lumea să arate. Deghizarea e perfectă şi poate păcăli pe oricine. Şi Lamar? Ştiu şi eu?! E la firmă de vreo cinci-şase ani. Mitch. am să mă trezesc că într-o zi federalii or să-şi facă apariţia bur¬duşiţi cu man date de arestare şi or să mă încarce la un loc cu toţi ceilalţi colegi ai mei. Abby îşi muşcă buzele. din Memphis. M-au ales tocmai pentru că nu ştiu nimic despre afa¬cerile firmei. Tot ce-mi spui este perfect. dar va trebui să muncim ca să nu dăm de băn uit. nici u n alt posibil recrut nu şi-ar imagina o asemenea operaţiune. să cumpără m două bilete pentru San Diego. Zici că asta s-a întîmplat marţi? Da. chiar în prima zi. Pove stea asta este mai rea decît un coşmar. vom avea o grămadă de bani. zise Abby abia stăpînindu -şi lacrimile. Oliver L ambert ne-ar aştepta probabil la Tijuana împreună cu o trupă de pistolari. Singura problemă e că acum federalii ştiu totul. Cred că a început să mă doară şi pe mine capul. Lambert & Locke. Aşadar. Vreau să spun că nici tu. să trecem pe furiş graniţa şi să mîncăm tortilla s cîte zile vom mai avea de trăit. Wilbu r Gates. Altfel. Cum îmi cu¬nosc eu norocul. Iar Avery face parte dintre asociaţi. trei copii şi ne vom ruga în fiecare seară ca oameni pe care nu i-am întîlnit n iciodată să uite de existenţa noastră. Nu. Vom trăi fiecare clipă a vieţii copleşiţi de spaima îmbolnăvitoare de a fi descope¬riţi. Abby. absolut perfect. ca să mer¬gem să ne petrecem tot restul vieţii la Boise. Cei de la FBI nu glumesc deloc. pe un ger cumplit? A t rimis cinci agenţi la Memphis şi trei la Washington. atunci după ce am să dau firma pe mîna feder alilor. Grozav! Hai să plecăm imediat. Mitch îşi încheie monologul într-o şoaptă. Iar eu sînt acum în stare de şoc. . un avocat începător. iar chelnerul le mai aduse nişte vin. Abia am aşteptat să vin acasă şi să-ţi spun totul. Aşa că nu puteau să rişte alegînd pe altci¬neva. am să mă an¬gajez ca electrostivui tor într-un depozit şi am să mai iau un¬deva o jumătate de normă. dacă îmi ţin gur a şi continui să fiu un an¬gajat credincios al firmei Bendini. După ce or să-mi facă operaţie estetică. şi încă pe o bancă într-un parc. Este pur şi simplu perfectă. prin urmare face parte cu siguranţă şi din conspiraţie. Abby. Apoi mi-a spus "la re¬vedere" şi a dispărut. Să ştii că de patru zile mă tot gîndesc la povestea asta. O să avem doi. nu-mi vine să-mi cred urechilor. Cei de la F BI nu au cum să afle momentul în care asociaţii se hotărăsc să dezvăluie secretu l celorlalţi membri ai firmei. Îmi pare rău. numai să bage în corzi firma asta. Dar Kay? Habar n-am. Poţi să-mi spui de ce te-au ales tocmai pe tine. El îi zîmbi şi privi din nou în jur. Şi ce-ai mai făcut în celelalte zile? Am dormit oarecum. Idaho. O oră mai tîrzi u. D acă însă mă hotărăsc să colabo¬rez. Mitch. fără importanţă.Aglomeraţia se mai potoli. şi mi-a zis că sînt gata să cheltuiască oricît. S-a întîmplat ca eu să fiu ultimul angajat şi mi-au întins cursa imediat după ex amenul de barou. Mitch? Doar la firma asta lucrează patruzeci de avocaţi. da' mai există o posibilitate. aşa că probabil cunoaşte dedes ubturile afacerii. Şi ăsta este doar începutul. Da. nici eu. v arianta asta n-o să meargă. Trei zi le am fost în stare de şoc. Aşa că Voyles mi-a zis că Tarrance mă va căuta peste două săptămîni ca să-i da u răspunsul. Putem să ieşim acum pe uşa asta. privea fără să vadă uşa de la intrare. Atîta doar că o să fim probabil urmăriţi. Este foarte posibil ca nici una dintre soţii să nu ştie nimic. de ce să se fi întîlnit chiar directorul în per¬soană cu mine. drept domnul şi doamna Gates. încercînd să nu izbucnească în plîns. Da. tu şi cu mine vom părăsi Memphis-ul în toiul nopţii. şi vor să scoată castanele din foc cu mîna ta. am mîncat oarecum şi m-am luptat cu o migrenă îngrozitoare.

Eşti sigur de ce spui? reuşi Abby să îngaime printre dinţii încleştaţi. bărbatul ridică sticla de bere. stătea cocoţat pe un scaun şi urmărea fo arte atent meciul de la televizor. Ca să fim în siguranţă. tresar şi nu-mi pot lua ochii de la el. va trebui să ne strecurăm în spatele magaziei şi să vorbim în şoaptă. sper că nu încerci să fii amuzant cu orice preţ. în casă şi în maşină. de unde vrei să ştiu? Ştii ceva? Hai să plecăm de aici. cu sprîncenele ridi¬cate şi ochii mari. Ia te uită! Ce coincidenţă! Ger şi acolo. apoi aruncă o privire rapidă înspre măsuţa unde cei doi tineri s e strîngeau unul într-altul. Mi-e teamă să vorbesc în propria mea casă. Abby fu uluită de această revelaţie. cu Mitch la volan. Şi cine crezi că o să cîştige anul ăsta Super Bowl? întrebă el. E unul dintre ei? Păi. Ei.Şi ascultă fiecare cuvînt pe care-l spunem? A. ezită o clipă. Măi să fie. ca şi cum ar fi fost captivată de o conver¬saţie atît de interesantă. Şi la Washington temperatura a fost sub zero toată săptămîna. Şi acum mai vii şi tu şi-mi spui toată povestea asta. îşi reluară convers aţia. Sînt absolut sigur. Ascultă numai ceea ce vorbim la telefon. şi mai ave m şi grădina la dis¬poziţie. Friguroasă. nu întoarc e capul. pentru că nu e momentu l să faci glume. într-adevăr. Deodată. nu. Mi-au împuiat capul cu chestia asta la W ashington. Am impresia că am văzut o figură cunoscută. Dar de nins a nins? întrebă ea. ea îi şopti la ureche: Putem să vorbim? Mitch clătină din cap. Abby îşi acoperi gura cu palma şi se concentră asupra lumini lor de pe şosea. Aşteaptă o clipă. Mitch o prinse de încheietura mîinii şi o strînse cu putere. Ori de cîte ori aud telefonul sunînd. Îl urm ări cu multă atenţie. chiar şi atunci cînd e greşeală. Cei de la Oilers. Mitch lăsă pe masă o bancnotă de douăzeci de dolari şi cei doi tineri părăsiră a eroportul. Abby încetă să mai respire. Înseamnă că Washington este un oraş cît se poate de amuzant. L-am văzut de două ori. un bărbat blond şi foarte bronzat. Mitch. Parcă atunci venise de la munte. Aşa crezi tu. Unde? La capătul celălalt al barului. În colţu l lui întunecat. Mitch aştepta. Şi din nou linişte. Consternarea o făcea să jinduiască după varianta Tijuana. După alte cîteva minute de linişte. furioasă şi confuză. şi nici nu prea pot să-mi imaginez ce să fac. la celălalt capăt al barului. A fost doar ger. Sînt aşa de speriată. Peugeot-ul lui Abby. îm brăcat într-un pulover albastru cu alb. Cred că ţi-ar prinde bine să mai bei ceva. îmi suprave ¬ghez cuvintele cînd vorbesc la telefon. Cred că mi-ar prinde bine să beau ceva mai mult. Nu. Stai. Dar Mitch ma i văzuse chipul acela bronzat şi mustaţa cea blondă undeva în Washington. dar nu-mi pot aminti unde anume. Ţi-aş propune însă să nu stăm prea aproape de glasvandul de la intrarea în casă. da? Eu zic că Redskins. Şi. L-am văzut la Washington. Dar sînt em liberi să ne întîlnim aici sau în oricare alt restaurant din oraş. Şanse pentru ninsoare slabă la noapte. gonea spre oraş. Într-adevăr. ger şi aici! Mitch rîse în sinea lui. căci lumina albastră cădea chiar pe faţa tipului. După cinci minute de li nişte. Uită-te la mine şi zîmbeşte-mi. şi cum a fost vremea cît am lipsit? Abby îşi întoarse capul şi privi afară. Era i .

Se uită la ceas şi constată că era ora zece. Ha! Nici nu e de mirare! Mitch o urmărea atent. Ţi-am zis doar că mă mai gîndesc. se opriră în dreptul raionului de încălţăminte sport şi începură să e xamineze di-versele modele aflate pe rafturi. La numai o săptămînă de la întîlnirea cu Mitch în parcul de la Vietnam Veterans Memorial din Washington. înăuntru. A întrebat de t ine. Bună. lîngă BMW. Îl u rmări preţ de vreo două cvartale. Mitch îl văzu şi pentru o clipă îşi încetini paşii. Ieri m-a sunat directorul. Firma are cea mai scăzută rată a fluctuaţiei de personal d in ţară. Tarrance îl zăr i pe tînăr pe North Main. Tarrance. iubito. Fii atent la magazinul de colo. Firma pretinde loia litate faţă de firmă. iubito. După douăzeci de minute de la ieşirea din zona aeroportul ui. Tarrance nu se lăsă prea mult aşteptat. Zicea că e timpul să te hotărăşti. Tarrance îşi părăsi ascunzătoarea şi-i ieşi în întîmpin are. iar asfaltul fusese acoper it cu plăci de ceramică în momentul în care bu¬levardul fusese transformat în Pr omenada Mid-America.ncredibil! Soţul ei terminase al treilea la Harvard şi ar fi putut să se an¬gaje ze la orice firmă. Mi-e frică. Mie mi-e groază. cum i se spunea în Memphis. Firma acceptă ca soţiile să muncească. Mitch. dar este o nebunie adevărată. O oră mai tîrziu. umăr lîngă umăr. Da' e clar că trebuie să facem ceva şi încă repede. Mi-am adus aminte că am nevoie de o pereche de pantofi. Ai dreptate. goli cea de-a treia ceaşcă de cafea. fără să rostească însă vreun cuvînt. Don Pang sau cine o fi fost coreea nul acela. dar nu pentru multă vreme. Cerşetorii se vînturau de colo-colo în căutare de bani şi mîncare. Tarrance se aşeză lîngă fereastră şi îl urmări de la dis¬tanţă pe Mitch dispărîn d în Federal Building. Mitch toată chestia asta este o adevărată nebunie. oriunde. Personal.. că la tribunal nimic nu este de scurtă durată. Le-ai spus ceva băieţilor de la birou? Nu. Soţul ei! Deodată. N-o vor înlătura razele soa relui. Tarrance aştepta răbdător deoarece fu ncţionarul de la tribunal îi spu¬sese că era vorba de o audiere foarte scurtă. şi cînd colo alesese. Spune-i că mă mai gîndesc. În timp ce vorbeau. cei doi supravegheau dis-cret intrarea în magazin. nu cred că e nevoie să le vorbeşti despre toate astea . Te deranjează dacă te însoţesc o bucată de drum? Da. Mitch. mă deranjează. cîte un copac singuratic şi amărît îşi înti ndea spre cer braţele uscate. ferindu-se să se pri¬vească. îi privea suspicios. Firma îi încurajează pe angajaţi s ă aibă copii. A tîta doar. Ci rcu¬laţia automobilelor era interzisă pe Main Street. lăsă doi dolari pe masă apoi se apropie de uşă. Şi acum ce o să facem? Habar n-am. Atunci e bine. mîine dimineaţă. Abb y şi Mitch porniră spre capătul aleii. Ţinîndu-se de mînă. Mafia! Fără îndoială că cei care le făcuseră de petrecanie celor cinci avocaţi asasinaţi nu vor ezita nici î n privinţa celui de-al şase¬lea. apoi renunţă şi se strecură într-o cafenea ale cărei ferestre dădeau spre stradă sau promenadă. iubito.. Comandă ca¬fea şi gogoşi. Cei doi dispărură în magazinul pe a cărui firmă scria Don Pang's House of Shoes. zise Tarrance arătînd spre dreapta. Tarr ance se apropie şi mai mult de fereastră şi începu să stu¬dieze atent siluetele ce se agitau în depărtare. îi veniră în minte toate con versaţiile acelea enervante dintre ea şi Kay. Nu crezi că e periculos să fim văzuţi împreună? Mergeau repede. Peugeot-ul se opri fără zgo¬mot în garaj. Din loc în loc. Firma angajează numai per¬soane de condiţie socială modestă. Registrul de activităţi menţiona că la ora asta McDeere lua parte la o scurtă audiere la Tribunalul de Taxe. Şi e t ot atît de clar că n-avem voie să facem greşeli. zise Tarrance fără să mişte buzele. Cînd îl zări pe Mitch apropiindu-se pe tro¬tuarul de vizavi. În sfîrşit. pe cînd acesta se îndrepta spre Federal Building.

Avery vorbea. Foloseşte-le numai de la un te lefon public. strigămi să-mi iau tălpăşiţa şi împinge-mă cît poţi de brutal. o secretară a ştepta să înceapă supliciul dictărilor. Scuză-mă că te-am întrerupt. În faţa magazinului.. Avery? întrebă Mitch. Tarrance se ghemui la pămînt. Linişteşte-te. Avery începu să vorbească în receptor. Avery ridică receptorul telefonului. Oliver. dar atunci de ce fusese urmărit de pistola¬rul acela în timpul unei deplasări de rutină la tribun al? Ce răspuns poţi să dai la întrebarea asta. a venit la mine în birou şi mi-a povest it. Cred că ne-au văzut.. Ce se-ntîmplă. O să ieşim chiar acum din magazin. Iar îi vindeau textul ăla cu "vor doar să ne zgîndărească". Ştiu asta. Pe spate sînt scrise două numere de telefon. continuînd însă dis¬cuţia cu Mitch. Bună. Nu-mi pasă că vorbeşte la telefon. împreună. Ce s-a întîmplat?! întrebă Mitch.. Întrerupe-l imediat. numai că povestea asta n-are sens. puse receptorul telefonului în furcă şi îl întrebă: Ce se-ntîmplă? Mitch se aşeză pe canapea. Mitch se apropie de fereastră şi-şi lăsă privirea să rătăcească spre fluviul ce se zărea în depărtare. Mitch. pe trotuar. cum ajungi la birou. Sînt Avery Tolar şi vreau să vorbesc neapărat cu Oliver Lambert. FBI-ul m-a agăţat astăzi pe cînd mă întorceam de la tribunal. fii foarte atent la ce-am să-ţi spun. Tarrance. la două telefoane deodată. Bine. Cînd ajunse la firmă. cîn d. în cinci minute sîntem acolo. Avery. Tocmai am observat un pistolar care a trecut prin dreptul magazinului şi s-a uitat înăuntru. se opri drept la t oaleta de la etajul întîi ca să-şi tragă sufletul. Linişteşte-te. Spune-le că eu ţi-am tăiat calea şi că ai fugit de-aco lo cît ai putut de re¬pede. O simplă hărţuială? Bine. încheie el convorbirea. dr. Uite. Mitch puse cartea de vizită în buzunar. întinzîndu-i lui Mitch o carte de vizită. Avery la telefon. în direcţia lui Bendini Building. După aia. Mitch McDeere e l a mine în birou şi mi-a spus că acum cîteva minute. Linişteşte-te. Am mai trecut noi prin aşa ceva.. Mitch.. Avery? . Mitch. Avery minţea fără să clipească. E de-ajuns să faci ce-ţi spun. continuă Tarrance. păstrează a sta. Mitch îl zgîlţîi pe Tar¬rance mai mult decît er a nevoie şi urlă cît îl ţineau plămînii. Denton Voyles în persoană drept coordonator al cazului ăsta? Cum ar putea fi liniştit în asemenea condiţii? Toc mai fusese surprins în plină conversaţie cu un agent FBI într-un magazin de doi bani. La dracu'! Cine era? Tot agentul ăla.. Iar acum era obligat să se poarte ca un simplu pion ignorant. Pînă la urmă ai să reuşeşti să-mi rupi gîtul. Cum? Da. ca de obicei. Mitch o privi şi-i zise încruntat: Te rog să ne laşi singuri. a fost agăţat de FBI.. Eu am să mă prefac că s ar la bătaie. informează-i pe asociaţi despre incident. Deodată.. îţi va răspunde robotul. Aproape zece minute se privi în oglindă şi încercă să-şi controleze respiraţia. pe cînd se întorcea de la tr ibunal.. Du-te dracului de-aici! Şi lasă-mă în pace! Apoi o rupse la fugă spre Union Av enue. Mitch. La început nici măcar nu l-am recunoscut pe tip. Unde s-a întîmplat povestea asta? Pe Promenadă. înhăţat de f orţele negre ale guvernului federal. Este pur şi simplu hărţuială. Nimic altceva decît hărţuială. aşa că îmi laşi un mesaj cu l ocul şi data viitoarei noastre întîlniri. De răspuns. şi odată ajunşi în stradă. Tarrance. De ce să-şi bată ei capul cu mine? Sînt doar cel mai nou an¬gajat al firmei. Mergeam pe stradă gîndindu-mă la ale mele. iar tu o iei la fugă în direcţia fir¬mei. A fost prima întîlnire după cea despre care ne-ai vor¬bit? Exact. Pe canapea. Avery îl urmări cum închide uşa în urma secretarei. La nord de Union. Cu opt a genţi FBI pe urmele firmei şi cu directorul. Trebuie să vorbesc cu Avery între patru ochi.

Uite. Deşi îl privea cu atenţie. Nici unul dintre cei prezenţi în încăpere nu zîmbea. am mers drept la Avery. la ora zece. care bătu în retra¬gere printr-o simplă mişcare a capului. Acolo am început să-l scu tur. trag ca un animal nouăzeci de ore pe săptămînă. Luna tre¬cută l-au contactat pe Jack Aldrich în timpul prînzului. Nu e cazul să o iei prea uşor. zîmbit or. Toţi îl priviră consternaţi. Tarrance. dintr-un motiv care-mi scapă. începu să vorbească. De dimineaţă. în cazul Malcolm Delan ey. În încăpere se lăsă o tăcere grea. Şi-apoi nic i nu voiam să mă dau în spectacol. După asta. Eşti sigur că a fost acelaşi agent? Cred că da. Doar nu-l mai văzusem di n august. ştim cu toţii că povestea asta este înfri¬coşătoare. după care am venit pe jos spre birou. din august şi pînă acum ai mai fost contactat de Tarrance sau de altcin eva de la FBI? Nu. a încercat să mă înşface din nou. lîngă mine. aş vrea ca FBI-ul să mă lase în pace. Atunci interveni mereu diplomatul mediator Lambert. O să vorbim imediat şi despre asta. Şi să ştii că nu-mi place deloc. Mitch. Mitch. mi-a arătat insigna şi mi-a spus cum îl cheamă. dacă are bănuieli . Mitch. iar acum iată-ne aici. înc erc din răsputeri să fiu un avocat bun al firmei ăsteia. Dar mai întîi tre¬buie să ne povesteşti to t ce s-a întîmplat. am luat-o la fugă. Mitch. E o problemă gravă. Mitch. Ei. aş vrea să ştiu despre ce este vorba. nu-i aşa? îl întrebă Avery. Mitch se aşeză în faţa magnetofonului. de unde îl fulgera pe tînăr cu privirea. în spatele lui. am fost la Federal Building pentru o audiere la ju¬decătorul Kofer. mă tot trezesc pe cap cu vizitele FBI-ului. Să ştii că este o problemă gravă. Dar odată intraţi în ma¬gazin. decît atunci cînd vin la mine cu o citaţie. Am stat acolo cam o oră. E foarte simplu. La un moment dat. izbind cu pumnul în masă. erau adunaţi Nathan Locke. Pentru că e u îmi văd de treburile mele. Dar să ştii că noi nu avem nimic de ascuns. Ochi Negri alese lo¬cul din capul mesei. Tarrance îmi zice că vrea să stăm pu ţin de vorbă. Ai al dracului de multă dreptate. Mitch nu-l asculta. şi-apoi am fugit încoace. Nu ştim care le sînt intenţiile. Locke. Locke apăsă pe un alt buton şi se aşeză din nou pe scaun. da' pe urmă m-am gîndit că am totuşi de-a face cu un agent FBI. mă trezesc cu tipul ăsta. Tipii ăştia sînt din ce în ce mai îndrăzneţi. Ascultă. Aşa că hai să mergem să-l vedem pe Lam-bert. E drept că la început nu l-am recunoscut.Te-ai speriat. într-un local de pe Second Street. Se gîndea doar la Kozinski şi la Hodge. Şi mă şi grăb eam. El s-a lua t după mine. E o hărţuială evidentă. Locke apăsă pe butonul roşu al magn etofonului. domnule Locke. luîndu-l pro¬tector pe după umeri. domnule Locke. Asta-i tot. la văduvele lor atît de frumoase şi la copii. î n jurul unei mici mese de conferinţe. Doar Locke mi-a explicat data trecută cum stau lucrurile. Royce McKnight şi Oliver Lam¬bert. Pentru că nu intenţio nez să stau de vorbă cu agenţii FBI. Prin urmare. În fine. brusc mă prinde de braţ şi mă trage într-un magazin de pantofi. da' l-am îmbrîncit cît colo. aşa cum îi văzuse la înmorm întare. Ochi Negri îşi drese glasul. Pur şi sim plu. şi cînd colo. Eşti sigur? La dracu`! Doar am spus nu! De ce nu mă puneţi să şi jur? strigă Mitch. dar e clar că Tarrance şi-a pierdut minţile. Despre ce voia să vorbiţi? Nu i-am dat ocazia să-mi spună. Lambert stătea. Şi de data asta pe masă era pregătit un magnetofon. Înăuntru. Un străin într-un costum negru le deschise uşa biroului lui Lambert. do mnule. ţi-am mai explicat odată toată si¬tuaţia. Mitch îl privi i ntens pe Ochi Negri. FBI-ul ar fi putut să-şi cheltuiască vremea investigîndu-ne clienţii. pe faţa căruia sprîn cenele se încruntaseră ame¬ninţător. Nu chiar. Atunci m-am smuls din mîna lui şi am fugit spre ieşire.

Şi ţine-ne la curent cum merg tre burile. Tarrance l-a prins de braţ pe McDeere şi l-a tîrît în magazin? întrebă Nathan Locke.. E foarte posibil. da' asta nu înseamnă că nu ar fi put ut să stea de vorbă. Trebuie să stau de vorbă cu el. Era Avery. n-am greşit cu nimic. Migrena îşi făcea simţită prezenţa undeva. Cineva bătu la uşă. de part ea de securitate. fie ea doar o privir e. au mai avut vreo întîlnire din august şi pînă acum? interven i Royce McKnight. da? Stai de-o parte şi nu te băga. N-a fost vorba de nici un fel de intim idare fizică din partea lui Tarrance. Pe dracu'! Şi tocmai asta-i problema. A venit vremea să avem o mică dis¬cuţie. Toată povestea asta este extr em de neplăcută pentru noi. zise Locke. Practic. Mitch încerca să arate c ît mai demn de milă. În sfîrşit. circarilor. şi-i era rău. Lasă-mă pe mine să am grijă de asta. Şi informează imediat despre orice mişcare din partea lui. Cu cine? Cu McDeere. Putem să reprezentăm persoane care cochetează cu le¬gea. Mitch. Mitch. Spuneţi-mi ce vreţi să fac! întrebă el cu sinceritate. zise De Vasher. zise Nathan Locke. Dacă era să vă ocupaţi voi. Ce a văzut omul tău? întrebă Locke. Nu ştiu nimic despre vreo altă întîlnire. în ceea ce ne priveşte. Pur şi simplu fereşte-te de tipul ăsta. e imposibil să le urmăreşti fiecare mişcare . era clar că se gîndea la ceva. Acum poţi să pleci. Da' asta a şi făcut. zise în cele din urmă. zise Lambert. admirînd pereţii. ascultaţi-mă pe mine. Cred că este încă prea devreme pentru asta. cei doi ar mai fi stat înăuntru. la baza craniului. că doar nu m-au invitat să merg cu ei în magazin. Animalul ăsta minte. Absolut altceva. Intră. Nu ai ce să faci. Mitch stătea în biroul lui. dacă nu l-ar fi observat. Minte. Eu cred că McDeere are dr eptul la pre¬zumţia de nevinovăţie. Noi sîntem avo-caţi. Ceva nu e-n regulă. De Vasher. plimbîndu-se de colo-colo. Dar nu eşti sigur. în cuvinte clare şi precise. La dracu'! Bineînţeles că nu sînt sigur. De Vasher mormăi ceva fără să ia în seamă cele auzite. De Vasher se plimba nervos prin birou. Omul meu zice că. Omul meu a văzut cu totul altceva. Omul meu mai zicea că au dispărut amîndoi în fundul magazinului şi că au stat acolo vreo trei-patru minute. ignorîndu-i pe cei patru asociaţi. Despre ce? întrebă Lambert nervos. zise el încet. dar. E foarte posibil ca McDeere să spună adevărul şi omul să nu fi recepţionat corect semnalele. Vă spun că minte. De Vasher continuă să se plimbe nervos. Mitch ieşi singur din încăpere. în timp ce avo¬caţii examinau cu multă a tenţie podeaua încăperii. pîn'acu eraţi cu toţii la pîrnaie. De Vasher îşi aprinse o ţigară. Mitch zîmbi şi-şi desfăcu braţele. El zice că McDeere şi Tarr ance au intrat perfect normal în magazin. Nu vrei să mergem să mîncăm? . nu? Nici de ăi¬lalţi doi n-am ştiut nimic pînă cînd era cît pe-aci să fie prea tîrziu. Din cîte ştii tu. doar eu şi el. McDeere ţipa şi-l îmbrîn cea pe Tarrance. McDeere a in¬trat acolo de bună voie şi minte cînd zice că tipul l-a înşfăcat de braţ. interveni Avery în apărarea lui. îi spuse Lambert. E clar că şi e i l-au văzut pentru că au ieşit val-vîrtej din magazin. Oliver Lambert fu cel care rupse tăcerea: Uite ce e. Sînt sigur de asta. Mă doare-n cot de ce crezi tu.

Meseria mea este să protejez firma şi. ca să fiu cinstit. Unde mergem? întrebă Mitch. zise el întinzî nd mîna. mulţumesc. Pentru că noi doi trebuie s ă stăm puţin de vorbă. Stai calm. Vreau să-ţi arăt ceva. sigur. firma este dotată cu un program extensiv de securitate. Mitch ieşi din clădire şi se îndreptă spre limuzină. Ei. ia stai p uţin. Mitch. Păi şi eu sînt tot atît de îngrijorat. Mitch reuşi să schiţeze un zîmbet. Pe celăla lt mal se înălţau si-luetele impresionante ale zgîrie-norilor din Memphis. Se ză rea pînă şi Bendini Building. în a cărui voce se ghi¬cea o stare de nelinişte. o luă pe un alt drum pavat cu prun diş care traversa cîmpurile de fasole înşirate de-a lungul fluviului. Nu mi-e foame. După cîtăv a vreme. nici o grijă. fiule. De ce nu? Bun. Bun. vino. Luăm prînz ul şi stăm şi de vorbă. fiule. După ce traversă fluviul. Stai calm.. Nu. care cotea spre est.Nu. am să-ţi explic. îmi dai voie să-ţi spun pe nume? Fireşte. sîntem foarte îngrijoraţi de toată povestea asta cu FBI-ul. Mitch. Atunci ne vedem la ora unu. Să ne plimbăm puţin. Eu trebuie să merg în oraş. Memphis-ul reapăru brusc dincolo de apă. Da. Asociatul îşi vîrî mîinile în buzunarele pantalonilor şi-i zîmbi cu căldură. Da. Cu ce vă pot fi de folos? Deocamdată poţi să stai liniştit şi să mă asculţi." Mitch. în speranţa că va obţine informaţii despre anumiţi clienţi. Şi noi sîntem convinşi că FBI-ul este hotărît să-şi infiltreze oamenii în interiorul firmei. Da' hai să luăm o pauză. sîntem foarte îngrijoraţi de povestea asta cu FBI-ul. Tipii dăduseră dovadă de mult mai multă imaginaţie în privinţa asasinării oamenilor. Cum spuneam. Maşina intră pe Riverside Drive şi se îndreptă spre podul Hernando De Soto Bridg e. Maşina se opri pe o stînc ă. "Prin urmare. asta e. coborî şi se îndreptă spre partea din spate a maşin ii. în urmă. Despre care clienţi? Despre unii foarte bogaţi care plătesc nişte taxe dis¬cutabile. iar Memphis-ul abia se mai zărea undeva. la o şedinţă. Şi asta pentru că bătrînul era obsedat de secu¬ritate şi discreţie. Mitch îl urmă fără să se grăbească. Mitch. La fără un sfert. O să te aştepte pînă la fără un sfert. Hai. Trecuseră deja în Arkansas. la poalele căreia se afla un banc de nisip. era aşezat un bărbat chel şi masiv. nu. Îmi pare bine să te cu¬nosc. Ba nu. În cele din urmă. Da' de ce are nevoie firma de aşa ceva? Dacă mă asculţi. Nu cumva am greşit maşina? întrebă Mitch. Linişteşte-te. Pent . Am programat limuzina pentru tine. Hai să facem cîţiva paşi împreună. În colţul canapelei din spate. De Vasher deschise portiera. Şoferul î i deschise portiera şi Mitch constată sur¬prins că în maşină mai era cineva. "Un loc de înmormîntare". al cărui gît de taur se revărsa peste gulerul cămăşii. încercînd să se arate impresionat de grija lu i Avery. Mitch dădu din cap şi-şi îndreptă privirea spre apele flu¬viului care curgea pe sub ei. Totul e-n regulă. ştiu că eşti îngrijorat. eu răspund de securitatea fir¬mei ăsteia şi. Prin grija bătrînului Bendini. Uite ce e. eu sînt numărul şase. Numele meu este De Vasher. Hai să ne întîlnim la Manhattan Club la ora unu. Pînă unde? întrebă Mitch. îşi zise Mitch în sinea lui.. zise De Vasher. Mitch. De Vasher îşi încrucişase braţele peste pîntece şi nu mai scotea nici o vo rbă. Unde mergem? întrebă Mitch. se gîndi Mitch. chiar la marginea apei. maşina părăsi interstatala şi intră pe un drum de ţară.

Ce importanţă are cine le-a făcut? Important este că tu eşti ăla de-acolo. zise calm De Vasher. Bine. Tipul rî njea răutăcios. zise el. de averea lui pe cale de a se naşt e şi de idealul de a deveni aso¬ciat al firmei Bendini. Fata. munceşte în draci. Data viitoare cînd tu şi Tarrance o să mai vreţi să vă cumpăraţi pantofi de plastic. Lambert & Locke. Cum ţi-ar place chestia a sta. scoţînd din buzunar un p lic de format mare. cine ştie ce le trăzneşte prin cap să facă. Ia uită-te puţin la astea. Nu-i cunoştea pe cei care-l urmăreau. Acum avea ce rti¬tudinea că este urmărit. ce -ar fi dacă? Atîta doar. mai am o grămadă la birou. o să le trimitem soţiei tale. Dumnezeule! Cine le-a făcut? strigă Mitch. facturînd cu furie şi încercînd să uite că în clădi¬rea aceea. la etajul al cincilea. am înţeles. în aşa fel încît Mitch să-şi vadă. erau vital interesaţi de tot cee a ce făcea el. dar era clar ca lumina zilei că. alb-negru. adu-ţi aminte de noi. că ştia foarte bine care era realitatea. ca acesta să fi fost concediat sau poate că Voyles va fi uitat. Stai în banca ta. Eşti un tînăr foarte valoros şi eşti pe cale să faci a vere. Aşa că stătea ţintuit în birou. Da' dacă mai faci vre o figură. de întreaga ope¬raţiune. S-a înţeles? Da. Mitch? Ia închipuieşte-ţi-o pe nevestica ta cum se duce să ia din cutia de scrisori cataloagele alea ale ei şi cum dă peste plicul ăsta ciudat. Cu fiecare zi liniştită care trecea. Ei? Ce zici ? Gîndeşte-te bine de tot la povestea asta. De Vasher veni lîngă el. . muncind conştiincios. fiule. Deodată. Cine a mai văzut fotografiile astea? Eu şi ăla care le-a făcut şi acum le-ai văzut şi tu. tot ta cîmul. pe plajă. oricine ar fi fost aceştia. una mică de tot. Mitch. un ticălos pe nume De Vasher avea o colecţie de fotografii c u care ar fi putut să-l distrugă. Ni¬meni altcineva de la f irmă nu ştie de ele şi nici n-am de gînd să le arăt cuiva. Mitch se retrăgea tot mai mult în sanatoriu l acela personal. Nu vreau deloc să le folos im. Wayne Tarrance şi colegii lui nu-şi mai făcură simţită prezenţa în viaţa dată peste cap a familiei McDeere. Stai la un loc cu toţi ceilalţi. sperînd tot mai tare ca întîmplarea din magazinul de pantofi s ă-l fi speriat pe Tar-rance sau. Mitch. în spatele uşii închise. devin tot mai îndrăzneţi şi du pă aia. Pe ntru că o să fim în preajmă. cu domnul Tarrance sau cu oricare alt federal. cei doi tineri îşi regăsiră vechile obiceiuri: Mitch lucra cîte optspr ezece ore pe zi şi nu ieşea din birou decît ca să meargă acasă. fă-ţi case mereu mai mari. dar dacă mai ai încă o conver¬saţie. Pînă şi prînzul şi-l lua la serviciu. Pe onoarea m ea că nu vreau să mă folosesc de fotografiile astea. Am aici ceva care te va face să fii cinstit. Mitch deschise nervos plicul. am înţeles chestia asta încă de la prima lor vizită. r espectă regula jocului. Mitch se trezi cu faţa lui De Vasher aproape li¬pită de a lui. Nu-ţi da singur cu piciorul în cur. liniştit şi fericit. dacă accepţi să stai de vorbă cu ei. cumpără-ţi maşini noi.ru că ăştia. Ascultă la mine. continuă el pe un ton sarcas¬tic. Tînărul se sprijini de portbagaj şi-şi masă tîmplele. şi mai bine. Mitch î şi pierdu stăpînirea de sine şi rupse fo¬tografiile în zeci de bucăţele pe care le aruncă înspre De Vasher. Ş i astfel. Este absolut imperativ să nu mai discuţi cu ei niciodată. nu? Nu era nici o îndoială cu privire la identitatea personaju¬lui masculin. bine. 21 Timp de şaptesprezece zile şi şaptesprezece nopţi. Mitch ajunsese să evite chiar şi toaletele sau camera pentru cafea. Avery îi trimitea pe alţii cu comisioane sau la tribunal. pur şi simplu. nu-ncerca să faci pe eroul. foar te bine făcute. Oh. cea din august. Mda. Să ştii că eu sînt un jucător foarte dur. Erau patru fotografii opt pe zece. ceva mă face să cred că or să fie distribuite întregului personal la o ra prînzului.

aici. Era clar că nu plînsese. Abby era în dormitor. ca să nu i se poată vedea ochii. nu exista scăpare. Uşa era încuiată. cu siguranţă. Toate luminile erau stinse. Mitch! În ochi îi strălucea spaima. Ca de obicei. despre FBI şi despre alternative. Cînd Mitch deschise uşa. Intră în biblioteca de la capătul c uloarului. vreme şi alte asemenea subiecte interesante. dacă în timpul stu¬denţiei făceau dragoste des şi zgomotos. pe la nouă. îi asculta în permane nţă. locul acesteia fu luat de licăriri amuzate . De nenumărate ori se gîndise să cum¬pere o carte despre chestiile astea pentru ca să le poată iden¬tifica. Şi asta de şaptespre-zece zile şi şaptesprezece nopţi. unde porni pe holul dreptunghiular. Lucrase fără pauză timp de cincisprezece ore ş i jumătate. se convinse că în clădire nu exista nici un circuit închis de televiziune. Dar totul era plat. Apoi inima îşi reluă bătăile în ritmul unui pickamer. Gura îi era uscată şi nu putea înghiţi. Aşa că făcea ore suplimentare la şcoală. Doamne. Cea de-a optsprezecea zi fu însă diferită. Mergeau prin frig ţinîndu-se de mînă şi discutînd desp re firmă. acum latura ac easta a vieţii lor îşi încetase existenţa: cineva. Îşi făcură un obicei din plimbările făcute prin cartier în toiul nopţii. M itch închise fără zgomot uşa garajului şi intră în casă prin bucătărie. străbătu culoarele de la etajul al doilea. la etaj ul al patrulea. se îmbărbătă singur. Toate chestiile alea erau. Urcă mai departe. apoi o luă pe scări spre etajul următor. Evident că Abby nu-l aştepta să se întoarcă atît de devreme. Cîinele era în curt e. Cu o mişcare bruscă şi nervoasă luă plicul în mînă şi constată că fusese desch is. "în clipa asta. Era atent ă la fiecare persoană pe care o întîlnea şi mai ales la bărbaţii îmbrăcaţi în co stume închise la culoare care o priveau. şi îi purta chiar şi pe ploaie . Abby se ridică brusc din pat şi îngrozită. Noaptea tîrziu. ca şi cum ar fi căutat ceva anume. De fiec are dată mîncau un sandviş. fu cît pe -aci să înceapă să ţipe. în casă. cînd era singură şi-l aştepta pe Mitch. fiind mai mult decît conştientă de intimitatea violată şi ştiind că si¬tuaţia asta nu poate dura la nesfîrşit. Concluzia era mereu aceeaşi: pentru ei. în schimb apăreau. în afară de cea din biroul lui Royce McKnight . Mitch îşi aşeză servieta pe măsuţă şi în clipa următoare îl văzu. dar Mitch nu fusese de acord. spuneau re-plicile-stas despre nevoia de exerciţiu f izic şi ieşeau în stradă. Seara. cuvintele: FO TOGRAFII NU ÎNDOIŢI. Apoi îl recunoscu. cum m-ai speriat. în căutarea unei cărţi de care nu avea nevoie. Abby e în pat". Tipii ascultau doar. I se făcu greaţă. Un plic mare. se gîndi el. Cînd ajunse la poarta principală. ce dracu'". Abby era într-adevăr în pat şi citea. Aşa că se plimba tăcută prin propria ei casă. contempla pereţii şi s e lupta cu dorinţa de a căuta aparatele despre a căror existenţă nu mai avea nic i o îndoială. astfel încî t încercau să aibă conversaţii obişnuite despre serviciu. " Poartă-te ca un bărbat.Pentru Abby. Respiraţia îi er a grea şi dureroasă. Pe plic nu era menţio nat nici un expeditor. la ta¬riful de două sute pe oră. îi zise la revedere lui Dutch Hendrix şi se în dreptă spre casă. treptat. distrus şi nebun de furie. forţat şi chiar tensionat. îi zise se el. casa lor era un fel de închisoare din care însă putea să iasă şi în care putea să intre după dorinţă. După două săptămîni de astfel de inspecţii întîmplătoare. şi orice încercare de a le găsi ar putea duce la catastrofă. Se hotărî să poarte ochelari de soare c u lentile negre. Mitch reuşi să treacă fără să fie observat. Cît despre sex. Între bucătărie şi debara era un holişor în care se afla o măsuţă pe care Abby îşi lăsa de obicei corespondenţa primită în ziua respectivă. fără să vadă. Verifică fiecare birou şi văzu că nimeni nu mai lucra pe eta¬jul acela. îşi zicea ea. Fruntea i se acoperi de broboane mari de sudoare. Uşa biroului lui Avery era închisă şi Mitch apăsă pe clanţă. Înţ elegeau amîndoi cît de important era să pară că duc o viaţă normală. undeva. pe car e cineva scrisese cu carioca neagră "Pentru Abby McDeere". Se simţea lovit. bolnav. doar microfoanele şi fi rele nu erau invizibile". "Telefoanele pu¬teau fi examinate cu lupa. Simţi că inima i se opreşte în piept şi încetă să respire . petr ecea mult mai mult timp plimbîndu-se pe străzi sau făcînd cumpărături. cu televizorul aprins. Îşi şterse frun¬tea şi î ncercă să se adune. Mitch se simţi epu izat şi se hotărî să plece acasă. căci în privirea ei nu se zărea nici o urmă de suferi . cali¬grafiate neglijent.

Abby îşi trase pe ea o pereche de blue-jeans şi îi făcu semn să meargă în curte. Dar afacerile erau afaceri şi în plus primeau or din de la aceeaşi persoană. Ce-avem de mîncare astă-seară? întreba el pentru urechile care-i ascultau. Mitch o întrebă pe Abby: Ce s-a întîmplat? Ai primit azi o scrisoare de la Doris. zise ea. vino şi sărută-mă. zise Mitch. Ticălosul ăla umflat era chiar în clipa asta undeva. iar el are încredere în tine mai mult decît în oricine altcinev a de-aici. Doar nu le-au mai rămas decît cîteva luni din carierele alea strălucite. Dar Mitch tot nu putea să articuleze nici un cuvînt. în oraş. O aseme¬nea oră de întoarcere acasă a r merita sărbătorită. într-o încăpere întunecat ă. că se distrează. ar fi foarte drăguţ din partea ta. în Memphis. iar privirea-i intensă şi grea se aşeză pe . Bine. Mitch aproape că îl auzea pe De Vasher rîzînd în biroul de la etajul al cincilea . Îţi scrie că e la Nashville. Am stat două zile cu el în Las Vegas şi pot să-ţi spun că e foarte îngrijorat. dacă-ţi aduci aminte! zise el cu glas pierit. Din cîte ştiu eu. La dracu'! Foarte bine. înţesată de fire şi de aparate. Ştiu şi eu? Poate-mi spui tu despre ce e vorba. zise Mitch.nţă sau de furie. El se aplecă şi o sărută. Ridurile adînci din jurul ochilor se strînseră brusc. Pe 27 zici? Bine. Lazarov mi-a spus să discut doar cu tine. Aştepţi vreo fotografie de undeva? întrebă el nevino¬vat. Locke. preţ de o secundă. Mda. E foarte uşor de înţeles de ce. Probabil că fotografiile făcuseră deja turul mesei din sufrager ia rezervată asociaţilor firmei. zise De Vasher. o prinse de mînă. pe McKnight. Hm. Nathan Locke închise uşa biroului şi-i făcu semn lui De Vasher să se aşeze la mi ca masă de conferinţe de lîngă fe¬reastră. dar înăuntru era gol. că se înto arce la Memphis pe 27 februarie şi că trebuie să te vadă. Mitch aproape că îi auzea hohotele de rîs şi îi vedea rîn jetul răutăcios. Pe tine te simpatizează chiar mai mult decît pe mine. bogate şi fericite ale lor. Înăuntru era gol! Mitch zîmbi şi o sărută din nou. Mitch dădu aprobator din cap. O să ne caute ea. Ştiu şi eu?! Scria că soţul ei are o slujbă chiar aici. E ceva important. Mă întreb ce vrea de l a tine. zise Locke fără să zîmbească. Odată ajunşi în întunericul ocrotitor din curte. pe un ton degajat. Mitch puse plicul la loc pe măsuţa de unde îl luase şi. Era o scrisoare foarte scurtă. Plicul a venit pe numele meu. zise Mitch. Zîmbind? Păi. Hai. ba ch iar şi pe Avery căscînd nişte ochi plini de admiraţie şi uitînd de cafele şi pră jituri. apoi îi întinse plicul. cu căştile lipite pe bila aia de bowling care -i ţinea loc de cap şi mai că plesnea de rîs. doar o ridicare sau o clătinare a capului în direcţia respectivă. nu. iar eu mă-ntreb unde o fi. Nu-i o idee rea. Cînd Abby trecu pe lîngă el. Trebuie să fie o greşeală. Atunci e bine. mai bine am merge să mîncăm în oraş. Cei doi bărbaţi se detestau reciproc şi nu încercau să pară amabili. De fapt toţi sînt îng rijoraţi. Fuseseră scrise probabil chiar de mîna lui De Vasher. Semnul era simplu şi clar. zîmbind acum de-a binelea. Hm. îşi p limbă degetele peste literele mîzgălite pe plic. da' nu puteai să dai şi tu un telefon? Chiar trebuie să dau telefon înainte de a veni acasă la mine? Răsuflarea aproape că-i revenise la normal. Abby era bine! Mmm. Parcă-i şi vedea pe Lambert. ciudat. în fond. da' asta a fost ieri! Ştiu şi bănuiesc că Doris asta e de-acum aici. Cum de eşti acasă? întrebă ea. aici locuiesc. Ce-i cu asta? întrebă el. în timp ce ieşeau împreună pe uşa de serviciu. închizînd cartea şi punînd-o pe noptieră.

Oamenii no ştri n-au văzut nimic.De Vasher. avem grijă de el. practic. Da. Şi mai sînt şi angajaţi foarte loiali ai firmei! Locke. P oţi să-i dai afară? Să-i dau afară! De Vasher. Mă rog. află că McDeere minte. cinc i. noi avem clienţi. ca să. E clar că federalii şi-au schimbat strategia. bine. Aşa că e foarte posibil ca băiatu' să se fi strecur at fără ştirea noastră. Să ştii că eu i-a m spus lui Lazarov că. nici un student cu mintea întreagă n-o să se mai angajeze la noi. Lazarov e convins că ăsta ştie mult mai multe decît credem noi. Locke. Nat. of. Lazarov vrea să fie concediaţi c ei care nu sînt încă la curent cu ce se întîmplă şi să nu se mai facă angajări. Bine. el mi-a spus să m-apuc să schiţez planurile pentru. De Vasher. ăă. Ia să vedem: Lynch. Bine. Ei. Buntin. nu e nevoie să-mi spui. firma asta este pe cale să se schimbe. Nu cred că e ne¬voie să-ţi spun ce s-ar întîmpla dacă vreunul dintre băieţii tăi şi-ar vărsa sacul. Ştii că Lazarov s-a bătut mereu cu pumnul în p iept că are o sursă chiar înăun¬trul FBI-ului. Toţi se poartă ca şi cum n-ar şti şi n-ar bănui nimic. nevenindu-i să-şi creadă urechilor. în care toată lu¬mea să aibă încredere în toată lumea. Sorrell şi Bun-tin. e imposibil să urmăreşti pe cine va douăş'patru de ore pe zi. Să-i concediez. Bine. Şi mai vrea să ştie cîţi dintre me mbrii obişnuiţi ai firmei ignoră încă realitatea. repetă Locke. Important este că Laza¬rov crede că este adevărat ă. Atunci. Cred că cinci. Doar n-o să stăm să ne uităm cum ne agaţă băieţii. cînd băiatul vostru a fost la Washington. Rata noastră de accidente e mai mare şi decît cea din forajul petrolier şi lumea o să înceap ă să vorbească. De Vasher! Doar nu putem să ne tot eliminăm oamenii. Să schiţezi pe dracu'. Lasă-l pe McDeere. vorbim de nişte avocaţi şi avocaţii nu pot fi daţi afară.. apoi mormăi: Păi. Voi ce-aţi auzit? Nimic la ăştia patru. dar fi rma asta nu a concediat nicio¬dată vreun avocat. Spune-le că aţi pier¬dut o sumă mare de bani şi ca sînteţi nevoiţi să vă restrîngeţi. E vorba doar de nişte planuri preliminare şi nimic mai mult. Myers. Voi sînteţi ăia care-i as¬cultaţi şi-i supravegh eaţi.. Nat. Pentru că Lazarov a zis să-ţi transmit că a îngheţat an¬gajările. e încă devreme pentru aşa ceva şi că ar fi o g reşeală. da' nu putem continua în felul ăsta. Numai că ei sînt foarte îngrijoraţi. la dracu'! Avem doar şi o reputaţie de care trebuie să ţinem seama. da' niciodată n-am concediat vreunul. să ştii de la mine: tipul e speriat şi nebun de furie. Pentru că. În orice caz. De Vasher. în ianuarie. oricum. Lazarov vrea să strîngă şurubul şi să astupe toate spărturile. Locke. vezi că cel mai tare client al vos¬tru v-a cerut să-i conc ediaţi pe Lynch. Adică ne-am descotorosit de cinci avocaţi. aşa că a venit timpul să ne-o schi mbăm şi noi. da' Lazarov pretin de că sursa aia i-a spus că McDeere a avut o întîlnire secretă cu nişte mahări d in FBI atunci. Te-ascult. Ai o lună ca să rezolvi chestia asta. Aşa că fii atent ce şi cum faci. Vreau să spun că. Ei bine. Myers şi McDeere. da' e drept că. Nu. nu facem afaceri. Şi cum să-i concediem pe cei patru fără să ne legăm şi de McDeere? Las' că găseşti tu ceva valabil. Şi pentru McDeere ce planuri are? . Drept să spun. vrea ca noi doi să discutăm cîteva lucruri. noi nu le-am spus nimic. Scapă d e ăştia şi nu angaja nici unul nou. dă-mi voie să-ţi spun că eşti înduioşător. nu cred că e cazul să fii îngrijorat pe chestia asta. eu unu' n-am crezu t niciodată în povestea asta şi nici acum nu prea cred în ea. Eu ţi-aş su¬gera s ă-i concediezi pe toţi patru odată. ăă. Dacă o ţinem tot aşa. Sorrell. Tu crezi că e adevărată chestia asta? N-are importanţă ce cred eu. De ăilalţi patru eşti sigur că nu ştiu nimic? Locke se gîndi o clipă. după mine. Hai că-i bună. Ai o lună de zile la dispoziţie. Laza-rov vrea să aveţi aici o firmă mică şi unită. aşa că mai bine apucă-te de studiu.

Mm. Femeia nu voia decît un birou mititel. Cînd ajunseră în capătul culoarului. adică o mică po¬sibilitate de constrîng ere. Ce dracu' se-ntîmplă. Cine ştie. Băieţii ăştia sînt prea isteţi şi cîştigă prea mulţi bani ca să le dea cu piciorul.. din spate. De Vasher? întrebă el încet. te pomeneşti că într-o zi unul dintre băieţi muşcă din momeală şi-atunci o să fiţi nevoiţi să pă răsiţi urgent oraşul în toiul nopţii.În momentul ăsta. Locke. nimic în plus peste ceea ce facem. Eşti la curent cu faptul că McDeere şi nevastă-sa pleacă peste două săptămîni în vacanţă în Cayman? Or să stea într-unul din apartamentele noastre. şi i-ar fi plăcut să o ştie acol o. Cum dama ia pilula. b ărbatul se opri şi descuie o uşă de lemn pe care timpul lăsase urme adînci. Nu m-am gîndit prea mult la varianta a sta. ajungînd apoi la puloverul de caşmir roşu care. explică. panorama era abs olut impresionantă. Ascensorul se opri. Pe-aici. McDeere chiar s-a întîlnit acolo cu fede¬rali i şi n-a raportat chestia asta. Pe nevasta lui McDeere? Îhî. Pe de altă parte. la fel ca şi fundiţ ele roşii de pe bombeu. Ţi-am spus doar. Pur şi simplu. bine întins pe rotunjimile alea grozave. în clădire. Doar un nebun şi-ar risca viaţa şi familia pentru promisiunile amărîte ale fe¬deralilor. nu-mi vine să cred că aşa ceva s-ar putea întîmpla. De Vasher. aşa că sîntem foarte atenţi. Vrea ca tipii să aibă un bebeluş. se opri plină de admiraţie pe rotunjimile unei anumite re¬giuni a trupului femeii. La auzul acestor cuvinte. Tocuri aţîţătoare. spre tocurile negre ale pantofilor. răsucind comutatorul. Sîntem pe recepţie două'ş patru de ore din două'şpatru şi pot să-ţi spun că puştiul n-a suflat nici o vorb ă nimănui. Părul blond platinat al femeii depăşea linia umerilor şi con trasta plăcut cu roşul caşmirului. Da. iar chiria era negociabilă . . Se pare că federalii sînt foarte interesaţi de ea şi isco¬desc cam mult. Ar da de bănuit. răsu cind un alt comutator. to¬curile acelea ispititoare şi puloverul strîmt. Din cauza asta vrea planuri preliminare pentru eliminarea lui McDeere. Şi cum ai de gînd să o faci? Acum e prea devreme ca să-ţi spun ceva. E un birou cu două încăperi. cele două dungi negre ale ciorapilor de mătase alunecau şerpeşte în jos. uşa se deschise şi cei doi ieşiră în co¬ridorul strîmt . pînă la urmă. Bărbatul puse una lîngă alta cu¬loarea părulu i. Efectiv nici o vorbă! Tarrance l-a înghesuit d e două ori şi v-a raportat de fiecare dată. şi să-i înlocuim pilulele cu. o să fim obli¬gaţi să dăm o spargere. cam două sute de pi¬cioare pătrate.. Nat. altceva. Lazarov mi-a dat o rdin să o las gravidă pe damă. Nu pot să cred aşa ceva. nu prea mai merge s-o facem tot acolo. şi ştiu că în faţa l ui se afla o femeie pe care putea s-o aibă. nici măcar nevesti-si. zise el. nu prea dădea la iveală mare lucru. Din faţă însă. Sper să ai dreptate. Firma asta e pe cale să se schimbe. Dacă. prin ochii cei mari şi negri tre¬cu o umbră de tristeţ e. atunci sînt sigur că Lazarov o să-mi spună să ac ţionez cît mai repede. fusta scurtă de piele. 22 Agentul de închirieri se sprijini de peretele as¬censorului şi-şi lăs ă privirea să alunece admirativ pe fusta mini de piele neagră din faţa lui. Tammy se opri lîngă fereastră. Privirea agentului de închirieri urcă uşor înapoi de-a l ungul dungilor de mătase. dungile de la ciorapi. De s ub tivul ei. Eu tot mai cred că a doua întîlnire a fost cam dubioasă. aşa . Lazarov insi stă că la Washington ar mai fi avut loc o a treia întîlnire şi încearcă să obţin ă confirmarea.

Numele? Doris Greenwood. roşu! Se rezemă de pervazul ferestrei în aşa fel încît fesele rotunde se iţeau şi mai obraznice prin fusta strîmtă. La dr acu'. Covorul e nou. Da. Cum se n umeşte clădirea asta? Cotton Exchange Building. Nici o problemă. Este una din cele mai vechi clădiri din Memphis. pînă pe 2 septembrie. Nu vreau lucruri scumpe. Păi. e drăguţă. Sînt gata să plătesc două-cincizeci pe lună. mama ei era Doris Greenwood. Femeia privi în jur. zugrăveala e din toam¬na trecută. constată ea. ia să vedem. Mda. zise Tammy fără să răspundă de fapt observaţiilor lui. poate chiar el va avea nevoie de aşa ceva. zise ea pe un ton autoritar.. prefăcîndu-se că studiază un do¬sar: de fapt. zise nerăbdător să ajungă la o în ţelegere. Pe cont propriu. Bun. Da. Şi chiria. OK. 2 martie. Est e o adresă efectiv prestigioasă. Abia dacă acoperă cheltuielile. Ăă. pur şi simplu ne trebuie. cel care deve¬ni absolut legal mai tîrziu Elvis Aaron Hemphill şi care făcu ca viaţa ei să o ia cam la vale. În timp ce vorbea. Deci prin contract noi pretindem o depunere de trei sute de dolari şi chir . În cealaltă încăpere nu am să pun d ecît un copiator. Dunga ciorapului se pierdea pe talpă. În anunţ era vorba de birouri mobilate. adică şase luni. Camera de odih nă e acolo. De fapt. Femeia se mută la cealaltă fereastră. Înţeleg. Ea fusese pur şi simplu Tammy Inez Green¬wood. punîndu-şi în voce toată suavita¬tea de care era în stare . Una peste alta. plătesc trei sute pe lună. bine. OK. zise el zîmbitor. nu e deloc rău aici. Dosarul din mîna bărbatulu i tremura ca frunza-n vînt. Aşa. privind în depărtare. cu un gest plin de dramatism. asta pînă să dea peste Buster Hemphill. lasă. poate chiar un an. Clădirea asta este foarte căutată. pe culoar. Mama lui Tammy lo¬cuia la Effingham. Eşti mulţumită? Ea dădu aprobator din cap şi-şi aprinse o ţigară. nu e rău. Tammy se răsuci brusc pe călcîie şi bărbatul îi avu dintr-o dată în faţa ochilor : erau strîns înfăşuraţi în caşmirul roşu al puloverului şi îl priveau cu impert inenţă. N-avea rost să se lase purtat de lăcomie. Clădirea a fost reno vată acum vreo opt ani. Bine. Îşi scoase piciorul drept din pantof şi şi-l fr ecă de glezna stîngă. t rase o linie la rubrica respectivă. Spune-mi ce doreşti. cît este de prestigioasă? Bărbatul îşi drese glasul. Tammy nici măcar nu tresări. bărbatul privea cu multă atenţie dun¬gile de la ciorapi. Trei sute pe lu nă şi să ştii că e o sumă teribil de mică. Adresa? Da' pentru ce ai nevoie de adresă? îl întrebă pe un ton iritat. ce-i drept. zise el scoţînd un contract de închiriere dintr-un dosar. OK. de cîteva fişete pentru dosare şi de două sca une pentru clienţi. Facem contractul începînd de astăzi. Îhî. nici o problemă. zise el şi.. Illinois. La ce ziceai că-ţi trebuie? Muncă de secretariat. aş avea nevoie de un birou. Păi. bineînţeles. În cazul ăsta. zise ea. privire a îi era lipită de tocurile înalte din faţa lui. Nu vă priveşte unde locuiesc. biroul este foarte mic. Bărbatul îşi drese din nou glasul. Doris.Vederea e O. doar îşi spuneau pe nume acum. Unghiile degetelor e rau vopsite în.. iar în momentul de faţă este ocupată în pro¬porţie de nouăzeci la sută.K. zise el. Pentru şase luni îl putem închiria cu trei-cinci-zeci pe lună. fiecare mişcare fiindu-i urmărită cu avidi tate de privirea intensă a bărbatului. Şi poate că în clădire va fi nevoie de o secretară liber-profesionistă. totul se va aranja.. Şi cît timp o să ai nevoie de biroul ăsta? Şase luni. Cel e două cămăruţe n-aveau oricum căutare şi nici nu fuseseră ocupate de ani de zil e. Bărbatul citi paragraful următor. Îl putem mobila şi pe ăsta. Trei sute şi nici un ban mai puţin.

Dacă întîrzii cu chiria de cincisprezece ale lunii. Cine este? întrebă Tammy cînd auzi bătaia în uşă. M . aşa că se aruncase într-o muncă şi mai înc rîncenată. paznicul de pe Front Street o să-ţi descuie uşa. ceru ea. Tammy descuie uşa şi lăsă să intre în încăpere un omuleţ plin de energie. cucoană. împrăşt ie artistic reviste ilustrate. e o maşină babană. A doua zi la prînz. ignorînd încercarea tipului de a face c onversaţie. Doi tineri în uniformă îşi făcură apariţia trăgînd şi împingînd căruciorul pe ca re aşezaseră aparatul. După ce se năpusti în încăpere. Era e xtrem de ocupat pentru toată lumea. Ce să se întîmple? Nimic. în afară de Lamar. facturînd douăzeci de ore pe zi. E unu' d'ăla care face nouăj'de copii pe minut şi se încarcă automat. Gordy înşiră actele pe biroul lui Tammy. Cei doi tineri în uniformă. îi răspunse o voce. Mulţumesc pentru colaborare. Aru ncă o privire pe contract. inclusiv întreţine¬rea şi cinci sute de co li pentru primele două luni. Mitch se îngropase cu bună-ştiinţă într-o grămadă de cărţi şi de hîrţoage. Dă-mi telefon dacă mai vrei ceva. Î ncăperile închiriate nu pot fi folosite în scopuri ilegale. te rog. Chitanţa. creioane şi alte asemenea fleacu ri. Poate că banii vor fi un foarte bun izolator. Întrebări? Mda. prespălaţi şi de tocurile înalte şi roşii. El îi făcu un semn cu pixul pe hîrtia cu pricina. Fireşte. Tammy încuie uşa în urma lor. Tammy îşi vîrî o ţigară între buzele încărcate de ruj şi se apropie de masă. plăteşti un plus de zece la sută. Şase luni cu doi-patruzeci pe lună. La nouă. răspunse ea. încă cinci luni. Tammy scoase un teanc de ban cnote.ia pe o lună anticipat. etajel e patru şi cinci ale lui Bendini Building se înălţau deasupra străzii. Pe fişete şi pe măsuţa dintre cele două scaune destinate clienţilor. Copiatorul. noaptea foa rte tîrziu. Dacă se întunecă. Unde trebuie să semnez? întrebă Tammy. ezită o clipă şi în cele din urmă semnă cu numele Dor is Greenwood. O să ai un loc rezervat în parcarea de peste dr um. cu ochii lipiţi de jeans-ii co¬lanţi. şi după aia tot aşa. Noi avem dreptul să venim în inspecţie ori de cîte ori dorim. Dintr-un buzunar al fustei strîmte de piele neagră. încuiară uşa şi se îndreptară spre ascensor. Dacă se aşeza chiar în faţa maşinii de scris şi-şi întorcea uşor capul spre stînga. Ce se întîmplă dacă lucrez la ore mai ciudate? Adică noaptea. se apropie de fereastră şi-şi lăsă privirea să răt ăcească pe Front Street. bloc-notes-uri. nu se dădeau prea uşor duşi din birou. Nina uitase o cutie cu pizza rece cînd plecase acasă la sfirşitul programului. ambele închiriate. unde vrei să ţi-l punem? Acolo. pe biroul perso nal. E un aparat cam mare pentru locu' ăsta. Umplu sertare le biroului cu hîrtie de scris. Prima rată e pe zece. Era foarte conştient că r etragerea lui nu trecuse neobservată. Poftim două chei. arătînd spre încăperea goală de alături. din care numără şase bucăţi de o sută şi le aşeză pe masă. Chiriaşul plăteşte t oate facilităţile şi asigurarea. răspunse el continuînd să scrie. Omuleţul îi întinsese lui Tammy copia contractului. Poţi să vii şi să pleci cînd vrei. Ce mai. La două cvartale distanţă de locul unde se afla. Cei doi ieşiră din birou. ciudatul mobilier fu adus şi Doris Greenwood de la Greenwood Services aşeză maşina de scris şi telefonul. luna asta. tipul privi în jur şi întrebă cu bru¬talitate: Ia zi. care r ăspundea la numele de Gordy. Hîrtia vrei să fie de dimensiune oficială sau obişn uită? Oficială. Poate că. le va închide gura tuturor . La ce etaj sîntem aici? întrebă ea apropiindu-se din nou de fereastră. putea să vadă prin fereastră traficul de pe Front Street. zise el. Cartea aparatului e pe raft.

Asta n-are nici o importanţă. Deci. îşi zise el. Mitch se afundă cît putu de mult în canapeaua din spate şi începu să privească f oarte atent maşinile care treceau pe lîngă ei. n imeri în zona de sud. Nu prea eşti în uniformă astăzi. Tarrance avea ochii ascunşi de o pereche de ochelari de soare cu lentile-oglindă . Da' o să-i spun mîine dimineaţă. mai aproape de des¬t inaţie. tîrziu. Da? Ei. Şoferul luă bagajele şi biletul lui Mitch şi îl urmă pe tînăr pînă la autobuz. să n-ai nici o grijă. iar o duz ină de alţi pasageri erau risipiţi în partea din spate a autobuzului. În cele d in urmă se aşeză la fereastră. Toate. Din nou nimeni. tipii n-au cum să dea de noi? În nici un caz! Nu te-a urmărit nimeni de cînd ai ple¬cat din Memphis şi n-am observat nimic suspect nici la Nashville. dar în tot acest tim p nu observă nimic suspect. Mie mi-a făcut semn că totul e-n regulă. probabil că îl aşteptau undeva. E la şase străzi de aici. anunţă casiera. Autobuzul 454. taxiul s e opri în faţa autogării. Do ar nu greşise autobuzul! Îşi întoarse privirea spre fereastra fumu¬rie. Mitch îi aruncă şoferului două hîrtii de cinci dolari şi fugi spre casa de bilete unde cumpără un bilet dus pentru autobuzul de patru treizeci spre Atlanta. era lîngă telefonul public. Şapte minute mai tîrziu. Exact Dacă te-ar fi urmărit cineva ne-ar fi dat de ştire. Nici unul nu asculta.itch dădu gata conţinutul în timp ce-şi făcu ordine pe birou. poate că le gătura lui va aştepta acolo. La dracu'. înainte de a pleca să mă întîlnesc cu tin e. Mitch se simţi deodată mult mai în largul său. autobuzu l se puse în mişcare. Şi-aşa i-am dat toate datele astăzi. privind atent fiecare chip. îi strigă el şoferului. Apoi îi telefonă l ui Abby ca să-i spună că se duce să-l vadă pe Ray şi că se va întoarce acasă dum i¬nică. într-un complex de blocuri de locuinţe. plecarea imediat. atunci să-ncepem cu începutul. Ei. Stai blînd. În sfîrşit. apo i o luă la fugă printre clădiri şi ajunse la adresa indicată în acelaşi timp cu taxiul. Repede pentru că mai sînt doar zece minute pînă la plecare. Voyles ştie că te-ai îmbrăcat aşa? Am uitat să-i cer voie. . de la telefonul public din apropiere chemă un taxi căruia îi dădu o adresă la două cvartale distanţă de locul în care se afla. după părerea ta. ai reuşit să scapi de ăia? Tarrance vor¬bea încet. Mitch călc a încet pe interval. atingînd viteza de croazieră. supraveghin d în acelaşi timp capetele pasagerilor din faţa lor. nici unul nu putea auzi ce vorbeau ei doi. ieşi pe o uşă laterală şi se duse să-şi ia maşina di n parcare. nu-i aşa? remarcă Mitch zîmbind. Era Tarrance . P rimele trei rînduri de banchete erau ocupate de nişte negri în vîrstă. O să vrea să ştie totul despre plimbarea noastră . "Destul de drăguţ" . Mîine dimineaţă e duminică. Cînd ajunse la Nashville părăsi brusc autostrada şi se avîntă în centrul oraşului. Cînd autobuzul intră pe interstatală. La toaletă. de baseball. Te rog să-mi ierţi îngrijorarea. pe al patrulea rînd din spate. dar nu găsi ce căuta. amice. maşina lui Mitch alergă de-a lungul interst atalei 40. dar după rateul dat cu magazinul de pantofi. Prima oprire va fi la Knoxville şi. cine ştie. Mitch avea ochii lipiţi de oglinda retrovizoare. În următoarele trei ore şi jumătate. iar pe cap îşi îndesase o şapcă verde. parcările erau curăţate şi faţadele din jur erau albe. Îşi parcă BMW-ul. Conducînd ca un nebun. cu tot fe¬lul de fente demne de Formula unu. un bărbat în blue-jeans şi cămaşă de bumbac răsări pe locul gol de lîngă Mitch. L-ai observat pe omul nostru din autogară? Da. Un filfizon negru cu o şapcă roşie pe cap. În privinţa asta. îşi puse o pereche de ochelari de soare şi aruncă o privire în urmă. La autogara Greyhound. Ceasul de pe hol arăta patru treizeci şi unu. făr ă excepţie. Ce e cu maşina mea? Peste cîteva minute o luăm de unde ai lăsat-o şi o să o ai fain frumos la Knox ville. Unde ai fost pînă acum? întrebă el.

da' suma e negociabilă. Tarrance aruncă o privire de-a lungul intervalului şi dădu afirmativ din cap. Dacă reuşim. Dar. Da' ştii că jucătorii buni costă. bine. Întotdeauna călătoresc cu autobuzul. nevas¬ta. În felul ăsta poate că am să reuşesc să mănînc şi eu la un restaura nt fără să fiu agăţat de unul dintre voi. Or. Voyles zicea că ai un plan de bătaie.. Aşa e şi am nevoie de un fundaş. Te-ai descurcat de minune şi fii sigur că nu ai să mai fii pus într-o astfel de situaţie.. În al doilea rînd şi cel mai important. Dosarele se află acolo. da' asta face douăzeci de milioane! Da. se prefăcea că citeşte. maşinuţa şi. Cînd ai să ieşi de-acolo. Tarrance. E o întrebare foarte bună. Pentru că avem . Deci presupui că ai să poţi practica timp de patr uzeci de ani. care s-ar putea să mă fi pus pe lista neagră. Bine. Bărbatul cu baston şonticăi înapoi spre locul lui din primul r înd. pentru că va trebui să divulgi secrete şi dosare de-ale clien ţi¬lor. probabil. cu condiţia să nu te bagi unde nu-ţi fierbe oala Ţi-am spus doar că preţul este negociabil. De unde ştii? Tarrance zîmbi. restul va veni de la sine. va trebui să renunţi la cariera de avocat. Ei. Evi¬dent. Nu cred. promite-mi că nici unul dintre voi nu se va mai apropia de mine în p ublic. Un negru bătrîn trecu încet pe lîngă ei sprijinindu-se într-un baston. e vor¬ba să renunţ la patruzeci de ani carieră. înţeleg. Apoi. Nu-mi plac avioanele. cred c ă ai să-ţi poţi deschide un birou de detectiv particular. a fost o greşeală. Ce vrem de la tine? Păi. am înţeles mesajul. ai să ne furnizezi sufi cientă docu¬mentaţie ca să inculpăm fiecare membru al firmei şi pe cei mai mulţi dintre şefii Familiei Morolto. pentru că băgăm miliarde de dolari în lupta împotriva crimei organizate. zise el încetişor. ştiu. Ştiu. şi nu pot să fac aşa ceva pentru mai puţin de. Avem bani. E o muncă uşoară. Să ştii însă că e o pre¬supunere de-a dreptul precară. Pentru că îi urmărim de ani de zile pe cei din Familia Morolto. Aha. Vreau să aud din gura ta. ai să-ţi pierzi auto rizaţia. în clădirea aceea de pe Front Street. N-o să stai prea mult ac olo pentru că eşti un intelectual şi nu mă îndoiesc că ai auzit şi tu cît de ama bilă este lumea în închisorile federale. mult mai mult decît vă aşteptaţi voi. Tarrance. de-acord. A fost o greşeală imensă. Dacă vom obţine şi condamnări. Îţi promit că n-o să se mai întîmple. Foarte bine. Uşa de la toaletă se închise cu un pocnet. casa. atunci ai să faci şi cîţiva ani închisoare. Autobuzul Greyhound zbura ca vîntul pe lîngă m aşinile care respectau codul rutier. O să vă coste al dracului de mult. în orice caz. să zicem. atunci să negociem. vocea confundîndu-i-se aproape c u torsul motorului. aşa parcă sună mai bine.m-am convins că nu sînteţi scutiţi de prostie. Şi care e motivul pentru care te afli aici? întrebă Tar¬rance cu ochii pe pagi nile revistei. ca prietenul tău Lomax . putem să presupunem şi că în următorii cinci ani vom arunca în aer firma v oastră şi atunci te vom inculpa la un loc cu toţi cei¬lalţi. Cît vrei? Cît vreau pentru ce? Tarrance renunţă la revista ilustrată şi deschise un ro¬man din acelea pe care l e uiţi în autobuz la coborîre. Mulţumesc. mai întîi. Promite-mi! OK! OK. Pentr u că. Bine. Noi. din punctul meu de vedere. uite. noi doi trebuie să cădem de acord că tu ai să ne oferi firma asta pe tavă. Pentru că. pentru aşa ceva vei fi dat afară din barou. o jumătate de milion p e an. OK. Nu aşa. Tarrance răsfoia o revistă în timp ce Mitch admira peisajul. Şi cu ce-ai vrea să începi? Păi.

Mitch îşi scoase ochelarii de soare. Aşadar. va trebui să scoţi informaţiile în afara firmei şi să ni le aduci per sonal. ca şi cum ar fi fost un pasager adevărat într-o călătorie oarecare. Mda. Nici n-am de gînd să-l neg. În cele din urmă renunţă şi-l fixă cu privirea pe Tarrance. Pentru că voi. băieţi. zise Mitch. Pentru că eu sînt o biată victimă nevinovată şi tu ştii foarte bine lu crul ăsta. Şi ştie să-şi păstreze secretele mai bine d ecît voi. Tarrance. În plus. Şi cine sînt cei de la etajul al cincilea. Mitch. mai ceva ca elefanţii. Trebuie să avem un dosar solid beton pî nă să obţinem mandatele de percheziţie. o să fie de-a dreptul alb ca zăpada. una cîte una. iartă-mă. funcţionarilor şi auxiliarilor. aproape tot. într-o zi. Mitch respiră adînc şi închise ochii. noi îţi vom face rost de o slujbă. cum sînt distribuite dosare le clienţilor. nu¬mele t uturor secretarelor. mă rog. atunci să ştii că e o glumă proastă. Dacă ai vrut să faci o glumă. Va trebui să ne spui totul despre firmă: cum sînt amplasate birourile. îţi vom aranja faţa. Ai dreptate. cel mai import ant lucru. Să depună mărturie la proces! La a şa ceva chiar că nu se gîndise. atunci vei putea să trăieşti în pace cu tine însuţi. Şi cu mine ce se va întîmpla? Tu vei primi un munte de bani. A. dacă morala înseamnă ceva pentr u tine. Tarrance avea dreptate: cu milioanele lor. Pe faţa lui Tarrance se întinse un zîmbet tîmp. Mulţumesc. domnule consilier. Şi crezi că am să pot obţine informaţiile de care aveţi nevoie? Sînt convins. că ai să poţi aduna dovezile care să arunce î n aer firma asta şi să distrugă una din cele mai mari familii mafiote din ţară. Mitch. eu zic să ne acorzi totuşi ceva credit. Doar atîta vreţi? Nu. Mafia nu ui tă niciodată. evident. îl privi pe Tarrance şi rupse tăcerea. Seara se lăsa încet şi. Numai că ăsta va fi un pas foarte important ş i pînă atunci o să mai treacă ceva timp. poţi s-o păstrezi dacă vrei. maşinile de pe şosea îşi aprindeau farurile. Şi soţia mea? întrebă Mitch după alte cîteva minute de linişte. unul dintre oamenii voştri o să scape o vorbă în faţa cui nu trebuie şi aşa. Cît d e mult ştie despre toată povestea asta? Ştie tot. iar procesele av eau toate şansele să se lungească la nesfirşit. Tarrance îşi regla lumina de citit. aţi pierdut oameni. e un adevăr pe care nu-l pu teţi nega. Haide. vom putea veni peste ei c a să punem mîna pe tot ce e acolo. ce clienţi are fiecare avo¬cat în parte? Apoi structura de comand ă. Fireşte că şi soţia ta va avea tot ce-şi va dori. După ce autobuzul străbătu vreo treizeci de mile. şi chiar începu să citească primele pagini d in romanul acela de doi bani. eu unde am să plec? . pînă la urmă. dar îşi aminti deodată de fata de pe plajă. Între timp. Va mai trebui şi să depui mărturie împotriva tu¬turor prietenilor tăi şi ş tii că procesele s-ar putea să dureze ani de zile. su b o nouă identitate. În momentul în care vom avea dovezi suficiente. ce este acolo. O să-i facem rost de o slujbă bună în Departamentul Asigurărilor Sociale în or ice parte a ţării veţi dori să vă sta¬biliţi. Şi mai recunosc şi că sînt plini de inventivitate atunci cînd se hotărăsc să ucidă. dracul n-o să fie chiar atît de negru.sursele noastre chiar în interiorul Familiei! Pentru că Hodge şi Kozinski au apu cat să vorbească înainte de a fi omorîţi. vei putea să locuieşti oriunde în ţara asta. incul paţii puteau angaja pe cei mai buni avocaţi penalişti din ţară. Ce mai! O să ducem o viaţă minunată pînă cînd. Autobuzul mergea acum mai încet din cauza unei caravane de rulote care-l depăşiseră. Sau. de fapt? Unde sînt păstrate înregistrările? Există un depozit central? Care este cantitatea de info rmaţii stocată pe calculator? Ce cantitate este microfilmată? Şi. numele noastre or să ajungă în paginile ziarelor. "Dacă morala înseamnă ceva pentru mine?" Mie să nu-mi vorbeşti în felul ăsta. Mitch încercă zadarnic să privească peisajul. vom face abso¬lut tot ce doreşti.

Mitch îl văzuse de nenumărate ori pe Avery clătin înd furios din cap. Cît îmi oferiţi? O jumătate de milion de verzi. directo¬rul Voyles o să-mi pună o sumedenie de între bări. căci nu îndrăznea să vorbească în apropierea unei persoane străine. Cine este Jack Aldrich? întrebă Mitch. Orice avocat care se respectă ştie că prima ofertă este făcută ca să fie respins ă. Lambert & Locke. bineînţeles. Tînărul studia atent traficul de pe autostradă. Am spus ceva caraghios? întrebă Tarrance cel nepri¬ceput în astfel de tîrguiel i. Tarrance. În momentul de faţă. decît dacă. în alte oraşe. da' nu ştiu de unde să-l iau. făcînd altceva decît au învăţat. nu te mai întrebam. Tarrance îşi ridică privir ea de pe carte şi o fixă pe scaunul din faţă. Bănuia că era vorba de o acoperire şi d e aceea urmări cu mare atenţie reacţia vecinului său. Mîna ei prindea rînd pe rînd spătarul fiecărui scaun. aşa că Tarrance se aple¬ că mult spre Mitch atunci cînd bătrîna ajunse în dreptul lor. In¬diferent dacă mai urmau contraoferte. pînă la locul ei. Un sfert de oră mai tîrziu. Pe cuvîntul meu de onoare. Întotdeauna. pe jumătate oloa¬gă. Cine este tipul? întrebă Tarrance în cele din urmă. E unul dintre angajaţii firmei noastre şi tu ar trebui să ştii asta. N-am discutat cu nimeni în afară de tine din luna august şi pînă acum. dar oraşul este plin de avocaţi. de FBI acum vreo două luni. Deci n-aţi vorbit niciodată cu Aldrich? Aşa cum ai auzit. ai să respingi colaborarea cu noi. Doar nu te-aştepţi să dau cu piciorul unei . În cazul ăsta . ca să zi¬cem aşa. Mitch. Era o negresă de a proape nouăzeci de ani. Şi nici nu intenţionăm să mai discutăm cu altc ineva. fără excepţie. uşa toaletei se deschise şi dinăuntru se auzi zgomot ul apei care se scurgea în containe¬rul autobuzului. oferte la contraoferte sau alte negocieri. Tu îi cunoşti chiar pe toţi? Îi cunosc pe cei de la Bendini. Tovarăşa de drum a bătrînului negru se ridică cu mare greutate de pe locul ei şi începu să-şi tîrşească picioarele pe interval. ori joci rolul marelui avocat şi speri ca noi să nu reuşim să ne infiltrăm în inte¬riorul firmei. Dup ă vreo jumătate de oră. Tarrance. e o alegere a dracului de grea. Mîine dimineaţă. Bătrîna îşi tîrşi picioarel e înapoi pe inter¬val. Aldrich are o vechime de şase ani şi a fo st contactat. pentru că tresărise şi-şi mijise prea repede ochii înainte de a r ăspunde întrebării lui Mitch. apropiindu-se de cei doi bărbaţi . pe care n-o in teresa nici cît negru sub unghie conversaţia celor doi. va trebui să ne gîndim la altceva. Tarrance re¬nunţă la romanul pe care-l citea şi zise: Uite ce e. E o minciună. Mitch reveni la peisajul c e mai putea fi zărit pe fereastră. Mitch dădu aprobator din cap. probabil analfabetă. Tarrance. E-adevărat sau nu? Nu este deloc adevărat Cine ţi-a spus povestea asta? N-are nici o importanţă cine mi-a spus-o. Mitch refuză jumătatea de milion. vreo două mii de martori de-ai noştri trăie sc risipiţi în toată ţara sub alte nume. apoi îşi îndreptă atenţia asupra unei reviste. Bine. oricît de rezonabile ar fi fost ele. Ai dreptate şi mă bucur că tu eşti cel care trebuie să aleagă. propunerea ta e ridicolă. prima ofertă era întotdeauna respinsă. Numele mi-e cunoscut. şocat şi plin de dezgust la auzul primelor oferte primite la încheierea unor afaceri. Aşa că. E mai de¬grabă un zvon care circulă pe la birou. Deci eu hotărăsc? Exact. cu toate astea. Tarrance amuţi. Peste o oră vom fi la Knoxville şi trebuie să ajungem la o î nţelegere. Tarrance ştia. Sorţii sînt de partea ta. Ei. zîmbind înspre fereastră şi clătinînd din cap ca şi cînd s-ar fi aştepta t la un asemenea răspuns. Chiar nu-l cunoşti? Dacă-l cunoşteam.Unde doreşti. Ori iei banii şi dispari. fir¬ma aceea mică şi liniştit ă pe care voi o studiaţi de şapte ani.

atunci tipii s-ar putea să fi intrat la bănu ieli. negociatorul. Vrei ca eu să-ţi furnizez dovezi prin care să obţii inc ulpări împotriva unora dintre cei mai mizerabili criminali din America. Eu credeam că negociem. Se ri¬dicase din nou şi şonti căia pe culoar. Întotdea una vă mişcaţi aşa repede? N-ai vrea să-ţi încerci norocul. A s¬cultă caseta de cîteva ori. Foloseşte neapărat căştile. Să ştii însă că vom fi şi noi prin preajmă şi dacă lucrurile n u vor fi în regulă. apoi distruge-o. pentru că rezultatu l va fi acelaşi. dovezi c are ar putea să mă coste viaţa. nu acasă şi în nici un caz la servici. Va trebui să vorbesc cu directorul. Autobuzul Greyhound ajunse la Knoxville cu două mi¬nute înainte de ora opt. Aţi verificat dacă am microfoane în ea? Cred că da. Adică unde? şopti Mitch. Dar puteţi să plătiţi. nu-i aşa? Mă îndoiesc. iar Mitch se porni să răs foiască un număr vechi din Field & Stream. dacă. El te va duce la locul unde ţi-am adăpostit BMW-ul. Însă ar fi mai bine să-l întrebi pe omul cu camioneta. dar e absolut necesar să nu ne mai ve¬dem şi să nu mai vorbim vre . şi Mitch. nu prea o să mai aibă importanţă de cît timp am avut nevoie. restaurantul ăla italienesc de pe autostradă. Acolo vei găsi ultima noastră ofertă. te va aştepta lîngă o camionetă albă şi îţi va spune Jeffrey. nu? Ai dreptate. nu că ne ame¬ninţăm reciproc. Hai. te voi vedea luni dimineaţă din nou. Şi cînd ne vom plimba iar cu autobuzul? Marţi e ziua de naştere a soţiei tale. Oferta este prea mică. abia mai rămîn vreo trei sute de mii. Nu cr ed să mai fi plătit vreodată atît de mult. Şi dacă noi închidem mina aia de aur şi vă trimitem pe voi toţi ăştia la răcoa re? Dacă. Împreună cu ţigările vei pr imi şi o casetă. Tarrance. Iar în clipa aia. ştiu că ţintise pe aproape. McDeere? Hai să zi¬cem că toată afacerea asta o să ne mai coste încă cinci ani. Vizavi de căminul din campus. tot o să aruncă m în aer şandramaua şi-atunci o să-ţi vîrîm curul la răcoare. de ce n-aţi făcut nimic? Doar Voyles zic ea că staţi cu ochii pe ei de vreo şapte ani.adevărate mine de aur pentru o amărîtă de jumătate de milion de dolari. Aşa că ar trebui să mergi la Cookville. Pe fratele tău ai să-l vezi mîine dimineaţă. Bătrînul negru părea să aibă probleme cu rinichii. Nu mă crezi? Iartă-mă. da' nu le discutăm pînă cînd nu rezolvăm proble ma banilor. E ceva mai complicat de data asta. că-i bună. Dacă te-au urmărit cînd ai plecat din Memphis. un tînăr îmbrăcat într-un trening portocaliu cu emblema Uni¬versităţii din Tennessee. Cu directorul! Păi. Trei milioane sînt o grămadă de bani. zise Tarrance aproape pentru sine. Mitch. precum şi alte cîteva explicaţii. La ora nouă fix vei merge la b ar şi vei cumpăra un pachet de ţigări de la automat. Poate să o asculte şi soţ ia ta. Cumpără-ţi un walkman şi ascultă caseta în maşină. asemenea unui bun jucător de poch er. Da' ţi-am făcut o ofertă. Tarrance se reîntoarse la romanul lui. Tarr ance se aplecă spre Mitch şi-i şopti: La ieşirea din autogara ai să-l vezi pe omul nostru. Dacă ştiaţi atîtea. Tarrance primi contraoferta fără să clipească. ba chia r şi mai puţin. dacă. Rezervă o masă pentru ora opt la Grisan ti. La vreo sută de mile de Nashville şi are un Holiday Inn unde ai să rămîi peste noapte. da? Da' după ăştia cinci ani. dacă scazi taxele. şi vrei să fac chestia asta aproape de pomană! V reau cel puţin trei milioane. nu era vorba că ai toată autorita¬tea în cazul ăsta? Ai de gînd să dai tot timpul fuga la direc¬tor pînă în momentul în care o să batem pa lma? Şi ce altceva mai vrei? M-am gîndit la cîteva lucruri. Strînge-i mîna ca unui bun prie¬ten ş i urcă-te în maşină.

n-ai nici o grijă. Mitch se uită printr-un dosar. peste un sfert de oră trebuie să fii la biroul lui Frank Mulholland. Altceva? Să-ţi aduc ceva de mîncare cînd mă întorc la prînz? Nu. Mitch sări din autobuz şi o luă la fugă spre ieşire. Pentru ce? Domnule McDeere. Ai tot ce-ţi trebuie pentru întîlnirea cu Mulholland? . Ai trecut de sute de ori pe lîngă clădire a asta. băieţi. Prin ur¬mare. puteţi cu siguranţă să găsiţi trei milioane amărîte şi pentru mine. zise Tarrance. atunci voi şi cu cei din Fa¬milia Morolto n-aveţi decît să vă bateţi unii cu alţii pînă cînd o sta Pămîntu'n loc. că mai am o variantă: pot să dispar pur şi simplu într-o noapte. După asta. am să-mi cumpăr un sandviş în oraş. Vreo două săptămîni n-am să te mai văd. Ştiu asta. nu uita lucrul ăsta. vei auzi vocea mea înregistrată care îţi va pune cîteva întrebări. eu nu sînt plătită ca să pun astfel de întrebări. poţi să joci o partidă. OK. Fiecare zi e la fel de grea. la trei şi jumătate eşti aşteptat de Victor Milligan. pe Front Street. Agen¬da pentru întîlniri era aşezată neglijent pe un colţ de birou. Bun. apoi îşi coborî privirea spre agent. Nici un ban mai puţin. Mitch se ridică. Nu uit. Atunci numărul tău de cod este l-4-l-4. domnule McDeere". Minunat. Of. Da. biroul este în Cotton Exchange Building. Joi sea¬ra sună de la un telefon p ublic la numărul 757-6000. Din moment ce voi. Acum spune-mi ce număr ai avut în echipa de fotbal a liceului? Paisprezece. aş fi concediată. la Atlanta. Îţi va răspunde o voce care îţi va cere să te identif ici prin numărul de cod. Iar noi nu vom fi acolo ca să te apărăm. Perfect. Şi la colegiu? Tot paisprezece. Trei milioane. la ora opt şi jumătate. Î n sfîrşit. Şi să ştii. Abia aştept. Salut. Tarrance. La ora zece trebuie să fii în biroul domnului Mahan în legătură cu recursul pe ntru Delta Shipping. Două ore? Dar de ce atît de mult? Domnule McDeere. Nina făcea ordine pe biroul şefului ei şi. Doamne. mormăi Mitch. Nina o răsfoi şi nu se putu împiedica să remarce cu voce tare: "Ai o zi foarte g rea astăzi. Nu ştiu însă cum să ajung acolo. Tarrance.o cîteva săptămîni pentru că tipii te urmăresc şi te ascultă. Eu merg mai departe. încercînd să nu ia seama la cuvintele secretarei. Mitch. Dacă aş fac e aşa ceva. Păi. 23 Marţi dimineaţă. la vreo şase străzi de aici. dar tipii vor da de tine în mai puţin de o săptămînă. amice. Mitch. mulţumesc. la intersecţia cu Union. Pentru că eu am să joc domi no undeva în Caraibe. mă văd obligată să repet: nu e treaba mea să pun întrebări. două. constată că îi face plăcere să ducă la bun sfîrşit acest ritua l cotidian. dar dacă apare vreo ur¬genţă. put eţi să cheltuiţi miliarde ca să lup¬taţi împotriva crimei organizate. ca de obicei. Şi sînt foa rte buni meseriaşi. sună la unul din cele două numere de tel efon pe care ţi le-am dat. Şi dacă am să a leg varianta asta. de ce n-oi putea să fiu şi eu doar un avocat oarecare? Autobuzul ajunse lîngă peron şi opri. La unsprezece şi jumătate eşti aşteptat în biroul domnului Tolar pentru rezili erea contractului Greenbriar şi secretara lui m-a anunţat că povestea o să durez e cel puţin două ore.

Cîteva minute mai tîrziu. venise momentul să se ajungă la o înţelegere. Aşteptă o secundă. Era clar că orice jur iu. Bătrînul inte ntase proces. dacă vă mai am intiţi! Dar cinci milioane pur şi simplu nu erau de-ajuns. Dim¬potrivă. să preia controlul. cele paisprez ece noi dosare fură încuiate într-un fişet antiincendiu dintr-o mică debara a că rei uşă fu la rîndul ei încuiată. La etajul al nouălea al lui Cotton Exchange Building. îşi scoase man¬toul şi merse în camera în care se afla copiatorul. un tînăr pus la patru ace care-şi făcu apa¬riţia în ultima clipă. În mîna dreaptă ducea servieta neagră. într-o ţinută re¬mar cabil de reţinută. Tamy Greenwood de la Green wood Services plecă de lîngă fereastră şi-şi îmbrăcă mantoul. Cînd ajunse în dreptul unei clădiri zugrăvite în verde şi cu ferestrele astupate . Puse conţinutul lui în compartimentul de a limentare auto-mată şi porni aparatul. dar nu observă nimic deosebit. Mitch luă în grabă servieta ei şi ieşi din ascensor. Tînărul din ascensor îi aru ncă o privire scurtă şi apăsă pe butonul care comanda închiderea uşii. Rămase cîteva clipe lîngă un felinar. După aceea ieşi di n încăpere. se văzu nevoit să accepte alături o prezenţă străină. apăsă pe butonul de apel al ascensoru¬lui şi aşteptă. Lambert & Locke şi o duse în propriul bi¬rou. în plus. Ascensorul se opri la e tajul al patrulea. alături de cealaltă. Cînd ajunseră la etajul al şaptelea. Biroul lui Mulholland se afla la etajul al şaptelea. Mulholland nu era însă impresionat de planul lor. Mitch se îndreptă spre as¬censor. Apoi Mitch se retrase ceva ma i în spate şi lăsă servieta cea grea pe podeaua cabinei. Tammy avea şi ea o servietă masivă şi neagră. La etajul al optulea coborî şi tînărul în costum negru. Ăsta era semnalul. identică cu cea a lui Mitch. tînărul traversă holul.. iar la cel de -al nouălea. simplă şi scurtă. clientul lui nu era lacom şi. apoi traversă Fron t Street. fără urmă de decol teu.. Îşi vopsise părul într-o nuanţă stinsă de roşu. un paznic se învîrtea pe lîngă intrarea dinspre Union Avenue. Lambert & Lock e se ocupa de tot ce însemna taxe în beneficiul fiului şi al noului consiliu de conducere. Ur ma să se întîlnească cu un om care ar fi pu¬tut foarte uşor să-i aducă moartea. forţîndu-l pe patron să se pensioneze. Cîţiva oameni de afaceri discutau între ei. Acum. o femeie şoptea ceva în receptorul unui telefon public. După ce încuie cu grijă uşa de la intrare. doar o rochie tricotată. La rîndul lor. cei doi bărbaţi urmăreau cu multă conştiinciozitate numerele care se ap rindeau şi se stingeau rînd pe rînd deasupra uşii. compania contraatacase şi de optsprezece luni încoace toată lumea dădea în judecată pe toată lumea. orice tîmpit putea să-şi dea seama că procesul făcea. roşu închis. Privi atent în jur. cele şapte dosare erau din nou aşezate în servieta cea neagră. ajutat de un consiliu de conducere r enegat. că avocaţii erau cu toţii graşi şi feric iţi. să zicem cel puţin douăzeci de milio . ignor îndu-l complet pe tînărul în costum negru. Odată ajuns în holul clădirii. Încă un semnal. se răsuci pe călcîie şi porni cu p aşi re¬pezi spre centrul oraşului. Tammy aşeză servieta lîngă uşă şi aşteptă. şi-apoi. Mitch apăsă pe buton. titluri de ren tă şi garanţii în valoare de cinci milioane de dolari. Clientul lui era bătrînul fondator al unui lanţ de magazine cu unelt e şi materiale pentru mici îndeletniciri casnice. Deşi Mitch sperase să fie singur în ascens or. O jumătate de oră mai tîrziu. Mitch se opri lîngă o gură de incen¬diu. le explicase el d e nenumărate ori. Aşeză cele şa pte dosare groase pe măsuţa pliantă de lîngă aparat şi-l luă pe cel pe care scri a Koker-Hanks pentru East Texas Pipe. cît de cît inteligent i-ar fi dat dreptate bătrînului. Planul lor era să-i ofere bătrînului un pachet de acţiuni. ştia că nu va mai obţin e niciodată controlul asupra companiei. iar în mîna stîngă avea servieta din piele de ţipar. Mitch îi arătă o servietă mare şi neagră pe care urma să o ia cu el. pentru a lua încă un pasager: era Tammy. încuie uşa. coborî scările şi ieşi în stradă. Al propriei lui companii. afacerea valora vreo optspreze ce milioane mai înainte ca fiul bătrînului. aşa că în urmă cu două luni Avery îl aruncase şi pe Mitch în groapa c u lei.Drept răspuns. Firma Bendini. Frank Mulholland era asociat al unei firme specializate în operaţiuni bancare şi asigurări. Se aş eză lîngă el fără să-l privească şi lăsă servieta pe podea. Şi în timp ce ascensorul urca etaj du pă etaj. Tammy ridică servieta plină cu dosare ale firmei Bendini.

privi foarte a tent în jur. apăsă p e PLAY şi urmări foarte atentă reacţiile soţului ei la cele imprimate pe bandă. Se întoarse şi privi din no u cu atenţie în jur. nu exista însă nici un dispozitiv de urmărire. Sp rîncenele i se ridicară întrebător: "Ei?" Gata. într-adevăr. dar se linişti: nimeni nu-i urmărea. Undeva. răspunse el. care o întrebă: Ceva probleme? Nu. Părăsiră parcarea restaurantului fără să schimbe o vorbă între ei. în amintirea lui Eddie Lomax. Holul de la parter era pustiu şi Mitchell McDeere. exact în locul în care ar fi trebuit să se afle. Comandară cafelele. oricine ar fi fost şi oricum a r fi arătat ei. Cînd se opriră la etajul al patrulea. Conveniră să se revadă peste o săptămînă şi se despărţiră ca nişt e buni prieteni. Sărbătorirea zilei de naştere a lui Abby fu mai degrabă tristă. Tammy ridică servie¬ta cea goală şi-l într ebă: Mîine la prînz? Da. răspunse Mitch. îi dădu căştile lui Mitch. Banda cu pricina urma să le spună celor doi McDeere cîţi bani av eau să primească în schimbul probelor furnizate şi al unei vieţi de evadaţi. oferte şi contraoferte. vîrî şase monede în auto¬mat şi trase de maneta aflată sub marca Marlboro Lights. dar de fapt erau neliniştiţi şi pre ocupaţi să urmărească pe cadranul ceasului trecerea timpului. î ncercau să-şi zîmbească şi să stea de vorbă. Cît timp ţi-a luat toată povestea asta? O jumătate de oră. foarte poli¬t icos. Mitch ridicase valoarea pachetu lui în cauză la opt milioane. o am aici. la fel de politicos . un rîs de om beat sparse liniştea. într-un colţ întunecat al încăperii. Mitch şi Abby vorbeau î n şoaptă şi încer¬cau să-şi zîmbească. în timp ce avocatul bătrînului anunţă că s-ar pute a să accepte totuşi cincisprezece. Aşezaţi la o mas ă într-un colţ mai întunecat al restaurantului Grisanti. dar le venea foarte greu. iar Mitch trebuia să ia caseta aceea fără să fie văzut sau prins de "băieţii cei răi". Abby puse cu mare grijă caseta într-un casetofon portabil. toate hîrtiile în servietă. Abby îi urmări fiecare mişcare plnă cînd se aşeză din nou în faţa ei la masă. avocat şi consilier juridic. luă pache¬tul de ţig ări şi. Aşteptînd să se facă ora nouă. în colţ. apoi fix la ora nouă. Fu o cină scurtă. cu un zîmbet nevi¬novat pe faţă. Ho¬lul era aproape pustiu. Era atît de încordat încît t resări cînd auzi sunînd telefonul public de alături. Automatul pentru ţigări era acolo. şi se întoarse. undeva în restaurant. fără să mai şi urmărească deplasările maşinii. Întinse repede mîna. Mitch îşi rearanjă. . doar la bar doi bărbaţi urmăreau programul la televizor. În sfîrşit. Avem cîte două copii de fiecare dosar puse sub cheie. un agent FBI aştepta să se facă ora nouă ca să intr oducă o casetă în automatul pentru ţigări. pipăind puţin în întuneric. În timp ce î şi bea cafeaua privi din nou cu mare atenţie în jur. pînă la uşă. Uşa ascensorului se deschise şi ea dispăru pe culoarul de la etajul al patrulea. Mitch se gîndi că era foarte drăguţ din partea lor că se mulţumeau doar să asculte. cu un gest n ervos. BMW-ul era. cu cîte o servietă în fiecare mînă. Ascensorul se opri la etajul al cincilea şi Tammy îşi făcu apariţia în cadrul uş ii. la birou. ieşi grăbit din clădire. la nouă fără un sfert terminaseră deja de mîncat şi Mitch se ridică de la masă. Băieţii lui Tarrance îl examinaseră în amănunt în timpul plimbării cu autobuzul cu patru zile în urmă.ane! După o oră de propuneri. iar Mulholland îl conduse. iar cînd ajunse în dreptul holului întunecat. plin de microfoane. Mitch îi spuse chelnerului că se grăbesc şi după cîteva clipe primiră nota de plată. Un echipamen t teribil de sofisticat transmitea şi înregistra chiar şi cea mai slabă răsu¬fla re. porni spre toaletă. Maşina se îndrepta spre interstatală. Înăuntru nu era decît Mitch. Abby şi Mitch ciuguleau din mîncarea comandată. găsi şi caseta. Mitch se întoarse în hol. Chiar în clipa aceea. pl in de im¬portanţă.

aşa că lucrurile trebuie să meargă re¬pe de. Doar să spuneţi ce vreţi. O să mai vor bim altă dată. vă vom ajuta. bani gheaţă. Vocea continuă: "Vom avea grijă de voi." Un zîmbet răutăcios răsări pe chipul împricinatului care. Dacă după cîţiva ani veţi intenţiona să vă mutaţi în alt oraş. Sună-mă la numărul ştiut joi seara la ora nouă. Şi cu asta. Vă dăm un milion. Mitch. După săptămîni de tăcere sau de conversaţii scurte. putem să facem şi verificăr i periodice asupra situaţiei voastre. şi nimic mai mult. Abby apăsă pe STOP. Mitch. Eddie Lomax prezen¬tase unul din ultimele lui rap oarte profesionale. Nu e nici o problemă. Sau poate vreţi să locuiţi în Europa sau în Aus tralia. va trebui să ne pui în mînă fi rma şi pe membrii Familiei Morolto. Dacă vreţi. care arăta că vorbele lui într-adevăr o amu¬zaseră. pentru că vă vom oferi un tratament spec ial. tu. Am avut şi un unchi la ţară care era factor poştal. La mulţi ani fru¬moasei tale soţii. Era doar o încercare de a destinde atmosfera. dar rezul¬tatul fu cel sperat.Era vocea lui Tarrance: "Bună. Voyles îmi stă în cîrcă. dar e de părer e că am vorbit destul. Mitch îi dădu căştile şi fu rîndul ei să asculte cu toată atenţia mesajul înregistrat. maşină şi locuri de muncă. ascultă-l o dată sau de două ori cu mare atenţie şi du pă aceea distruge caseta. tu a i să fii Thelma şi vom avea un nume de familie scurt şi simplu. Pentru că tot o să aruncăm în aer firma aia. cei doi tineri îşi găseau cu greu cuvintele. bani gheaţă. mi-a plăcut foarte m ult. noi vă vom face rost de locuinţă. Un milion de dolari. 9 martie. Directorul este foarte mulţumit de felul cum merg lucrurile. altfel. Aşa că vrea să batem palma şi asta cît mai repede. şi vă aranjăm o situaţie oriunde doriţi. Să schimbi plosca bolnavilor. Am avut o întîlnire între patru ochi cu directorul Voy les şi l-am informat despre plimbarea noastră care. Astăzi este marţi. Banii vor fi depu şi într-o bancă elveţiană şi nimeni. aşteptînd mai dep arte un semn despre mesajul de pe casetă. Abb y ezită cîteva secunde. În schimb. Salut. Veţi be¬neficia de protecţia FBI ori de cîte ori veţi considera nece¬sar. neimpozabil. A înjurat cît a putut. dacă aveţi o idee mai b ună." La semnul lui. puţin după or a douăzeci şi unu. zise Mitch într-un tîrziu. Întotdeauna mi-am dorit să lucrez la po ştă. Ştiu că sînt promisiuni mari. nici măcar Servi¬ciul de Venituri Interne. Ştii. . sîntem gata să vă ascultăm. de exemplu. Şi-apoi am locui î ntr-o căsuţă albă şi curată pe Maple Street. iar eu aş putea să spăl podele într-un spital pentru veteranii de război. dar sînt adevărate şi sîntem gata să p unem totul pe hîrtie. Mda. Mi-a e xplicat în termeni foarte clari că nu am plătit niciodată trei milioane de dolar i şi că n-o să începem cu tine. apoi derula caseta. Asta este ultima noastră ofertă şi directorul Voyles a zis că poţi să te duci d racului dacă o refuzi. Veţi putea să vă mutaţi la fiecare cinci ani dacă doriţi. Mitch. Mitch! Bineînţeles că vă vom asigura identităţi noi pe care le puteţi schimba şi în fiecare an dacă în felul ăsta vă veţi simţi în siguranţă. într -o seară biciuită de lapoviţă. Abby ţinea strîns în mînă caseta şi privea apele fluviului. dar în cele din urmă mi-a zis că putem plăti un milion. apoi izbucni într-un rîs uşor. ba chiar. apropo. nu trebuie decît să ne spuneţi. Mesajul de pe banda asta durează vreo zece minute. Abby îl privea tăcută. Erau doi îndrăgostiţi ce se plimbau mînă-n mînă pe aleile parcului scăldat în lu mina rece a lunii. La un moment dat se opriră lîngă un tun de bronz şi admirară fluviul care curgea maiestuos spre New Orleans. în Omaha. furate în afara casei. Abby. Mitch. gata pentru astăzi. Da' de ce să speli podele? Ai putea să faci ceva mult mai folositor şi mai puţ in bătător la ochi. Ar fi o muncă foarte po trivită. Era acelaşi tun lîngă care. cu sau fără ajutorul tău. urmărea foarte atent maşinile ce treceau pe lîngă ei. Slujbe bune în adminis¬traţie sau chiar într-o întreprindere al cărei patron să lucrez e pentru guvern. neimpozabili. dar nu vrusese să lase caseta în maşină: cine ştie cine ar fi p utut pune mîna pe ea. Mitch. de la telefonul public de lî ngă toaleta din restaurantul Houston's de pe Poplar. Ascultase de două or i înregistrarea. Eu am să fiu Harvey. nu va şti vreodată de existenţa contului ăsta. Mitch.

pentru că toţi vecinii de pe Maple Street ar observa. sună grozav: Harvey şi Thelma Poe. dar nu asta e întrebarea. Mitch obosise tot încercînd să fie amuzant. Cîţi bani o să avem? Peste un milion. Tu n-o să-i mai vezi niciodată pe ai tăi. Ochii lor urmăreau înaintarea lentă pe ape le fluviului a unui şlep însoţit de vreo sută de barje. Bine. pentru că nu l as nimic în urma mea. în direc ţia fluviului. Abby îi dădu caseta. S-a făcut. s-ar putea să ai dreptate. ţi nînd-o strîns în braţe. cam cît crezi că vom obţine? Două milioane bani gheaţă. Ştii ceva? m-am plictisit să fiu avocat. Îhî. Atunci. Mitch. Atunci. N-am nici cea mai vagă idee despre ceea ce vor. nici un cent mai puţin. Mitch primise permisiunea să pătrundă în aris tocratica sufragerie de la eta¬jul al cincilea. Şi atunci. fu de părere Abby. dar am să l e aduc ce-mi cer. cădem la învoială şi după aia strîngem repede su¬ficiente informaţii ca s ă scufundăm corabia. luăm banii şi-o întindem? Pentru mine este mult mai uşor să iau banii şi s-o întind Abby. familia Poe. Şi-atunci care-i pasul următor? Păi. Mda. Cum adică? Păi. ne luăm banii. Avery îşi motivase invitaţia pri n faptul că aso-ciaţii fuseseră absolut impresionaţi de cele şaptezeci şi una de . Crezi că e-adevărat ce spune Tarrance? întrebă Abby. Unde am putea să plecăm? Habar n-am. Nu-ţi face griji. nu. Mitch o privi cîteva clipe. Harvey. Abby trecu în faţa lui şi el îi înconjură umerii cu braţele. Vom avea un cont de un mi lion de dolari în bancă. în străinăta te. dar nu vom putea cheltui nici o centimă din ei. dar ai un nas perfect! Nasul lui Abby este perfect. Nenorocită afacere. Nu poţi avea încre dere totală în federali şi m-aş simţi mult mai în siguranţă undeva. neimpozabili. Întrebarea e dacă ar fi bine să luăm banii şi so ştergem? Lui Abby i se făcuse frig şi Mitch îi înfăşură umerii în propriul lui palton. N-am să-i spun însă lui Tarrance chestia asta. Cu tine însă este altceva. Mă cheamă Harvey. nu Mitch. Şi eu zic că trebuie săl reparăm. pe Front Street. noi am ieşi în evidenţă şi ăsta e ste ultimul lucru pe care să ni-l dorim. Cînd Tarrance va avea material suficient. străbătură cu paşi repezi parcul şi se îndrep tară spre locul unde îşi lăsaseră maşina. aşa că tăcu. Ţinîndu-se de mînă. oare vom fi în siguranţă? E clar că aici nu sîntem în siguranţă. Mă simt singură şi mi-e teamă. cel al Thelmei însă. 24 Pentru a doua oară în cariera lui. Da' cel puţin vom fi împreună. Oare ei vor fi de acord cu suma asta? Da. ne ar anjăm feţele şi dispărem.Poe. Ce crezi. Eu am să-mi aranjez puţin nasul. Crezi că pînă la urmă tot vor r euşi să penetreze firma? Ei bine. Tot ce ştiu este că n-aş vrea să rămîn în ţară. mi-e teamă să nu-l cred. Thelma. suma este încă nego¬ciabilă. Nu-mi place locul ăsta. Luna se ascunse într-un nor şi un vînt rece se ridică dinspre apus. apoi o aruncă departe. hai să luăm banii şi să o ştergem. să presupunem că tu nu mergi mai departe.

Sîntem deja cu o lună în urmă faţă de program. Să nu faci asta. Mitch. da. N-ar fi rău. Ştia că cei trei se vor agăţa de fiecare cuvînt pe care-l va rosti. oricît de bogaţi şi de rasaţi ar fi fo st ei. O asemenea invitaţie nu putea fi refuzată. Cînd plecaţi? întrebă Lambert. fără nici u n fel de invi¬tat? De Vasher îi promisese să nu le arate nimănui. oricît de încărcat i-ar fi fost programul din ziua respectivă. Da' e o perioadă groaznică pentru concediu. Reuşi ch iar să mănînce încă o chiflă cu unt. Î i era însă imposibil să nu se gîndească la fata de pe plajă şi se întreba dacă n u cumva erau toţi la curent cu întîmplarea. Duminică dimineaţă. îl atrăgea mult mai puţin decît un castron de supă împărţit cu un vagabon d într-o staţie de autobuz. Eu mi le iau întotdeauna cu mine. Ştia că îl vor urmări îndeaproape . discutau între ei sau se concentrau asupra mîncării. povestea de pe plajă nu s-ar fi întîmplat şi nici unul dintre ei n-ar fi ştiut nimic despre blestematele acel ea de foto¬grafii. un refuz ar fi însemnat o gra vă încălcare a tra¬diţiei. Toţi asociaţii erau uluiţi şi încîntaţi în acelaşi t imp. aceştia din urmă erau îmbrăcaţi în pulovere şi aveau o privire relaxată. protestă în glumă Oliver Lambert. cît mai devreme. Mitch numără optspre-zece asociaţi activi şi şapte pensionari. mişcările lui erau şi aşa su fi¬cient de suspecte. bineînţeles. Ce mai înseamnă o săptămînă în plus? Bănuiesc că vrei să-mi iau şi dosarele cu mine. Tu şi Abby meritaţi să aveţi o săptămînă doar pentru voi. Mitch avusese la dispoziţie două zile ca să se pregătească. zise el în timp ce R oosevelt servea primul fel. Pe de altă parte însă. Prin urmare. Ai să vezi că insulele or să-ţi placă foarte mult. Ea intră în vacanţa de primăvară şi am închiriat unul din apartam ente încă de acum două luni. dar ce-nseamnă promisiunea unui bandit? Fireşte că le văzu¬seră. doar aşa. încercînd să detecteze şi cea mai slabă lipsă de entuziasm sau urmă de cinism sau de disperare din partea lui. Royce McKnight şi. Oare văzuseră cu toţii fotografiile? Şi le trecuseră unii altora în timpul vreunui prînz între asociaţi. uluiţi sau indiferenţi. în luna februarie. se aşeză cu spatele la fereastră şi se forţă să zîmbească şi să ste a de vorbă cu Avery. Prima lui pornire fu sese să refuze şi prin minte îi trecuse vreo duzină de scuze amărîte. Tînărul dădu aprobator din cap: "Da. Doar Voyles îi spusese că toţ i asociaţii şi chiar şi unii dintre membrii obişnuiţi ai firmei făceau parte din conspiraţie. ştia că vor revărsa pe umerii lui fragili un val impresiona nt de laude şi de promisiuni. Mitch schiţă un zîmbet chinuit şi se aplecă deasupra far¬furiei. se descurcă onorabil cu înfocarea. inter¬veni Royce McKnight. ca şi cînd Mitch n-ar mai fi fost acolo niciodată. Nici unul dintre angajaţii obişnuiţi ai firmei nu spusese vreodată "nu" unei invitaţii pentru suf rageria de la etajul al cincilea şi fiecare primea două astfel de invitaţii pe a n. Or. Ai o putere de muncă remarcabilă.ore facturate în medie pe săptămînă. şi mă antrenez tot timpul". zise Royce McKnight cu gura plină. Pentru cineva căruia nu-i era foame. Şaptezeci şi una de ore pe săptămînă facturate de un membru obişnuit al firmei în luna februarie reprezentau un record în istoria firmei. ca să pară cît mai normal. de aceea doriseră să-i ofere lui Mitch un prînz-recompensă. Încerca din toate puterile să nu se gîndească la Joe Hodge şi la Mar ty Kozinski şi la cei¬lalţi trei avocaţi imortalizaţi pe peretele bibliotecii. Într-adevăr. cu Oliver Lambert. . explică el cu voce blîndă. Avery. Oliver Lambert nu fusese niciodată mai fermecător. De două zile ştia că avea să stea la masă cu cei trei. Prin urmare. tu şi cu Abby plecaţi săptămînă viitoare în Cayman? întrebă retor ic Oliver Lambert. Abia aşteptăm să plecăm. Întotdeauna sîntem cu o lună în urmă faţă de pro¬gram. îşi zise în sinea lui. Mitch. iar pe noi ai să ne găseşti tot aici cînd ai să te întorci. Ceilalţi asocia ţi. A lua prîn zul şi a sta de vorbă cu nişte criminali. în situaţia actuală. privind în jur. zise Avery dezgustat.

apoi părăsiră încăperea. A. Nu. "Cu alte cuvinte. Hm. De data asta. şi copiii lor orfani. îşi zise Mitch. şi despre ce avocat nemaipomenit ar fi ajuns dacă nu ar fi avut accidentul acela. parcă pe locul care îi era rezervat. descuie portbagajul Peugeot-ului şi luă din el o servietă neagră . Marty şi Joe. pen tru un amărît de milion de dolari. pentru toate astea. Ca de obicei. Mitch se încruntă semnificativ. peste drum de Cotton Exc hange Building. asociaţii mai schimbară cîteva vorbe cu Mitch. şi tinerele lor văduve. să facă. Marty şi Joe. Avery şi McKnight îşi plecară ochii în farfurii pentru o secundă de reculegere î n amintirea celor doi tineri morţi.E-adevărat că e o săptămînă plină. Rum Point Divers şi este un loc grozav. care încă se mai gîndea la alegerea făc ută de Mitch în privinţa avionului. Oliver Lambert se întrista: Să fii prudent. se urcă în broscuţă şi demară în trombă. Tammy reuşi să se strecoare prin traficul aglomerat. Lambert & Locke. mergem cu compania Delta. dacă-i aşa. un nou angajat va sta aici. Deodată. Închise la loc portbagajul. doi avocaţi tineri şi bogaţi. Abby stătea la fereastra cancelariei bîndu-şi cafeaua şi privind cu atenţie parc area de dincolo de terenul de sport. Dosarele Sigalas Partners. înspre centrul o raşului. Mitch. nu observă nimic suspect şi tot ca de obicei. doi rechini de viitor devora ţi de cei asemenea lor. de amiază. De fapt şi alţii din încăpere îi aruncaseră priviri rapide şi pline de curiozitate pe care Mitch le observase încă de cînd păşise în sufragerie. Lettie Plunk Trust . Voyles îl avertizase pe Mitch să se gîndească la Marty ş i la Joe ori de cîte ori îl vede pe Oliver Lambert. Adrian Bench care are un cent ru sportiv nemaipomenit într-o săptămînă îţi dă şi certificat . prînzul ajunse la sf îrşit. Mitch zîmbise şi le mulţumise pe ntru cuvintele frumoase. Mitch. şi încă fără să fie prins . ora şi titlul fiecărui dosar . că el era pe cale să devină cea mai strălu¬ citoare stea a firmei Bendini. cob orî din maşină. dar vrem să învăţăm. voia două mi¬lioane. ceea ce Marty şi Joe nu apu¬caseră să ducă la bun sfîrşit. Cum îi zice centrului ăstuia? întrebă el. nu te apropia de Abanks". te pomeneşti că anul viitor pe vremea asta. reasamblă piesele şi notă într-un registru data. Mitch înghiţi cu greutate şi mai că i-ar fi zîmbit batjocoritor lui Lambert. Oare pe cîţi aveau de gînd să-i mai omoare? Ei bine. Faci înot subacvatic? întrebă Lambert. dar merită. Era c lar că fusese adus acolo ca să fie văzut. plus încă altele două legate cu o bandă de cauciuc şi purt înd eticheta DOSARELE LUI AVERY. ca şi cînd şi-ar fi notat în minte acest fapt at ît de util.Vă duce avionul nostru? Nu. Cam pe cînd Roosevelt le servea celor din sufrageria de la etajul al cincilea pl ăcinta cu banane şi cafeaua. Lambert şi McKnight schimbară priviri scurte pe care Mitch n-ar fi trebuit să le observe. şii va asculta pe asociaţii plini de tristeţe povestind despre tînărul Mitch McDee re. şi despre remarcabila lui putere de muncă. Tammy trase cîte două copii după fiecare pagină . Marty şi Joe. După o oră de mîncare bună şi de conversaţie plină de miez. exact aşa cum plănuiseră. Z iseseră că sînt foarte mîndri de el. Iar acum se aşteptau ca. Andrew". Lăsă motorul să meargă. Mi-am amintit de Marty şi Joe. el. chiar pe locul lui. Handy Man Hardware. Conducerea maşinii devenea obositoare în condiţiile în care trebuia să fie atentă şi la oglinda retrovizoare. încărcătura cuprindea nouă dosare pe care Tammy le aşeză frumos pe măsuţa pliantă de lîngă copiator. să ştii că e un tip la Rum Point. Tammy Greenwood Hemphill de la Greenwood Services î şi parcă broscuţa îngrozitor de murdară chiar în spatele Peugeot-ului strălucito r din parcarea de la Şcoala Episcopală "St. Zîmbi şi-şi verifică ceasul: douăsprezece şi jumătate. ucişi de profesionişti ş i eliminaţi înainte de a putea vorbi. Reuşi însă să-şi păstreze calmul şi să arate la fel de trist ca toţi ceilalţi. plus încă alte do uă-trei lucruri.

alăt uri de alte trei cutii identice. Încăperea era înţesată de camionagii solizi. la Summer Avenu e Mini Storage. ascunse cîte o copie în fişetul încuiat din deb ara şi puse originalele şi celelalte copii înapoi în servieta cea neagră. îşi puse o pe¬reche de blue-jeans vechi şi uzaţi. . Mitch se dădu jos din pat şi se îmbrăcă fără să f acă cel mai mic zgomot. În sfîrşit. În cele din urmă. care beau cafe a. O jumăta te de oră după ce părăsise parcarea de la Cotton Exchange Building. deşi prefer autobuzul. încercînd să semene cît mai tare a şofer de camion. ăsta e ra semnalul că totul e-n regulă. într-un separeu lîngă fereastră. Ei. Unde mi-o duceţi? Ceva mai departe pe şosea. la ora trei fix a după-amiezii. îşi rea¬duse maşina în spatele Peugeot-ului căruia îi deschise port¬bagajul pentru a pune servieta exact în lo cul de unde o luase la prînz. respiră adînc. şi plecă. aşa c ă stai liniştit. urmărind forfoteala unei duzini de ca¬mioane în ju rul pompelor de alimentare cu carburant. La ora trei patruzeci şi cinci. Tammy închiriase pe n umele ei un spaţiu de depozi¬tare de doisprezece pe doisprezece. După ce străbătu vreo douăzeci şi cinci de mile înspre Senatobia. îşi curăţau dinţii cu scobitori colorate d e plastic şi vorbeau cu voce tare despre pescuit şi politică. se strecură printre două pompe pentru motorină diesel şi se îndreptă spre autostradă. Aveau acum treizeci şi nouă de dosare.în parte. la fel fu tot drumul pînă la intersecţia cu interstatala. cine altul? Unde-i Tarrance? Înăuntru. o bluz ă de flanelă de pe vremea studenţiei. prietene. aşa că opri motorul şi coborî din maşină. Din oraş şi pînă aici n-ai avut nici o coadă. La toate astea se adăuga urletul neîntre rupt al tonomatului. În noaptea aceea. O sărută pe Abby. de după colţ. Deodată. Evident. ca să nu ne pl ictisim. Tarrance ţinea în mînă o listă de bucate. care de altfel nici nu dormea. Sub cozoroc răsări un zîmbet. Zîmbi şi se întoarse în birou. de vîrstă mij¬locie. la vreo paisprezece mile distanţă de centrul oraşu¬lui. M itch opri maşina în parcarea unui service non-stop pentru camioane răsărit din î ntunericul nopţii şi aşteptă. conform instrucţiunilor lui Mitch. E tot de-al nostru. De altfel. Mississippi. Mitch ieşi din Bendini Buil¬ding. iar Mitch zisese că în final vo r fi vreo patruzeci. Cu aceste cuvinte. Aranja celelalte nouă co pii într-o cutie de carton pe care scrise data şi pe care o aşeză pe podea. agentul se urcă în BMW. Cum te simţi ca şofer de camion? Minunat. dar ochii lui urmăreau cu atenţie intrarea în bar. la ora trei. îl întîmpină Tarrance. Mitch intră în barul service-ului. Ce frumoasă zi de prim ăvară! Apoi ob¬servă la etajul al nouălea al clădirii aflate la trei cvartale ma i spre nord că cineva trăsese storurile. acoperind complet fe¬reastra. ştii că vom avea grijă de maşină. Laney ţi-a luat maşina? Laney? Tipul ăla negru. se ivi un negru a cărui faţă era oa¬recum ascunsă de o şa pcă purtînd însemnele echipei de fot¬bal Falcons. Cîteva secunde mai tîrziu. Mitch deschise portiera maşinii şi puse cheile în palma agentului FBI. îşi întinse braţele şi-şi plimbă privirea peste Front Street. Mitch recunoscu în el agentul din autogara de la Kronxville. Bună. Bun. Era clar că nu-l urmărea nimeni la o oră atît de imposibilă. Mulţi dintre ei av eau accentul fonfăit al celor din Nord. nişte ciorapi impermeabili şi o pereche de cizme de cauciuc. Tammy ajunse în locul cu pricina şi des-cuie uşa de la numărul 38C. McDeere? îl întrebă agentul. pînă cînd observă într-un colţ în tunecat o figură familiară ascunsă de o pereche de ochelari de soare şi de o şap că de baseball. atunci data viitoare vom încerca un tren sau poate altceva. Cartierul era pustiu la ora ac eea. Avocatul înainta greoi spre capătul încăperii. Cu o săptămînă în urmă. mîncau plăcinte cumpărate pe drum.

Cum vrei să fie făcută plata? Vreau să depuneţi banii într-o bancă din Ziirich. OK? z ise Mitch. O chelneriţă şchioapă. Ce-nseamnă două milioane bani gheaţă pentru gu¬vernul federal? A. Doar cafea.A! Nu ne-a făcut nimeni cunoştinţă. Tarrance. Ai dreptate. Tarrance. Dacă vi le mai umpleţi. În aceeaşi clipă. vă place să vă bateţi cu pumnul în piept despre miliardele cheltuite ca să combateţi crima or-ganizată. Uite despre ce este vorba: Fratele meu. cu toate as tea. M-a sunat de două ori numai astăzi ca să-mi repete pentru a "n"-a oară că vrea un răspuns din partea ta. deci urma să fie pe o listă de plată. Ai putea totuşi să-mi spui şi unde o duce? Mai încolo. Vom face tot posibil ul să pleci pe la ora cinci. Da. ce să facă? E cam neliniştit. Se va întoarce cam într-o oră. Înţelege rea. În momentul de faţă sînt pe cale să-mi co piez toate dosarele şi ar trebui să termin în cîteva zile. Asta-i bună. Ce mai face bunul meu prieten Voyles? întrebă Mitch la rîndul lui. Vreau să-l scoateţi de acolo. Vouă. dar fără să-i simtă gustul. S e înţele-seseră în privinţa banilor.. în aşa fel încît să fii la birou la şase. pe nume Dot. Ei. In consecinţă.. Mulţumesc de întrebare. Cealaltă jumătate rămîne să o primesc după ce voi depune ultima oară în instanţă. programul meu. le întrerupse conversaţia întrebîndu-i ce do resc. mulţumesc. A fost încîntat de afacere şi mi-a zis să-i dau telefon peste patru ore. În cazul ăsta. da' în nici un caz din cele sta¬tale . Contractul. D in închisorile federale. Gata. Ne-ar păr ea tare rău să-ţi stricăm programul de astăzi. Bun. Dot trînti pe masă două farfurioare şi două ceşti despe¬recheate şi începu să to arne cafeaua de la o înălţime aprecia¬bilă. acum s-au făcut două milioane? La dracu'. făcuse tîrgul. Ha. pe autostradă. dar care. Vreau o jumătate în clipa în care tu şi Voyles consi¬deraţi că v-am dat sufici ent material ca să obţineţi in¬culpările. Tarrance. Era m omentul să insiste. aşa că eu vin şi spun: Aruncaţi-mi şi mie o bucăţic ă. avea la fel de multă greutate. Zău? E un lucru pe care îl puteţi face foarte uşor şi nici nu vă costă nimic. oricum l-a luat dracu'. ceva ce nu va fi niciodată pus pe hîrtie. că e un tîrg incredibil de corect. Totul e-n ordine. Mitch! Om putea noi să facem o sume¬denie de lucruri. dar vom discuta amănuntele m ai tîrziu. Aparatele marchează tot timpul şi averile lor cresc conform aşteptărilor. Mai e ceva. vreau primul milion în cli-pa în care vă voi înmîna documentele. N-ai pentru ce. asta e ceva ce ne depăşeşte. Şi ţin să-ţi spun. pot să fiu radiat definitiv din barou. în sfîrşit. mormăi ea şi se îndepărtă. Bău din cafea. este închis la Brushy Mountain şi mai are şapte ani pînă la elibe¬rarea pe cuvînt. Cred că sînt toate pe rfect legale si pentru povestea asta. un val proaspăt de şoferi năvăli înăuntru şi zgomotul invaziei reuşi să acopere pînă şi tonomatul. aşa că numele lui. Am putea să le spu¬nem "bani pentru bună credinţă". sigur că s-au făcut două milioane şi nici un ban mai puţin. Ray. plin de veselie. Te-ascult. Mitch răsuflă adînc şi se simţi sleit. mi-a luat maş ina. Păi. şi al doilea milion? întrebă Tarrance. poţi să spui că un milion nu este de-ajuns.. Zicea că ai avut t ot timpul să te hotărăşti. apropiindu-se şi mai mult de urechea lui Tarrance. ignorînd cafeaua. Vreau u n milion acum şi un milion mai tîrziu. împroşcînd totul în jur cu stropi ma ronii. şi ce mai fac băieţii de la birou? întrebă Tarrance. băi eţi. Batem palma. da' să elib erăm pe cuvînt deţinuţi din închi¬sorile statale. să ştiţi că-i gratis. I-am spus să se liniştească şi i-am povestit despre r endez-vous-ul din noaptea asta. mai treacă meargă. da..

Tarrance se gîndi o clipă. James Earl Ray a reuşit să evadeze de la Brushy Mountain fără să mai fie ajuta t de cineva din afară. Mai ai şi alte surprize de-astea? Nu. Ascultă-mă. Mitch. Cînd plecaţi în Caymane? . la altele do ar o săptămînă. Mitch. Cîte dosare vei avea în final? Patruzeci-cincizeci. care există de vreo cîţiva ani şi pe care îşi macină timpul şi avîntul fiec are nou angajat. Tarrance. vouă nu vă rămîne decît să puneţi la cale planul de bătaie. Şi ştiu că dacă direct orul Voyles vrea. Hodge ne-a po vestit despre nişte dosare false sau "do¬sare pentru asudat". Prin urmare. După ce îşi verifică ceasul. Evident. Acum spune-mi ce v-au povestit Hodge şi Kozinski? Nu îndeajuns. ce să-i spun domnului Voyles? Spune-i că nu facem afacerea dacă nu-l scoate pe Ray din închisoare. persoane-cheie. coman dă nişte plăcintă cu cocos. Sînt dosare grele. Cine face copiile? Asta nu te priveşte. Şi cu tine e la fel. Avem un registru destul de gros în care am notat tot ce ştim des pre Familia Morolto şi despre firmă: organizare. dar după părerea mea sînt toate legale. Tarrance sorbi din cafeaua călduţă şi. Bine. ai înţeles. fra¬tele meu merge cu mine. Dacă plec la drum cu Mafia pe urmele mele. bine. doar cîteva întrebări despre unde o să mergem şi ce-o să se întîmple cu no i. Tarrance? Ei bine. Unde o să ne ascundem la început? Unde o să ne ascundem în timpul proceselor? Unde o să locuim după aceea? Vezi? Doar cîteva întrebări despre nimi¬curi din a stea. Două milioane. Sînt convins că o veţi găsi. Tarrance. Adică după ce voi fi primit primul milion. îl poate scoate pe Ray din închisoare. cînd Dot îşi făcu din nou apariţia. Şi noi cînd putem să-ţi vedem dosarele? Peste vreo săptămînă. Am reuşit să copiez şi patru dosare care aparţin altcuiv a şi s-ar putea să mai pun mîna şi pe altele. privi cu atenţie şoferi i care umpluseră încăperea: toţi fumau. apoi se hotărî să nu insiste. beau cafea şi pălăvrăgeau. Ai început să lucrezi acum opt luni. Bine. Vom discuta despre toate lucrurile astea mai tîrziu. Ştiu foarte bine lucrul ăsta.. nu face pe prostul cu mine! Ce ţi-am spus nu este negociabil. activităţi ileg ale şi aşa mai departe. băieţi. Aşadar. apoi te sufocă cu lucrări aparent legale şi care pro¬babil chiar sînt legale în cea mai mare parte . cum le spun asocia ţii. Va trebui să citeşti tot materialul înainte de a începe să lucrăm efectiv. La unele din ele am lucrat timp de opt luni. Te momesc cu bani. care cer sute de ore de muncă şi care îi fac pe boboci să se simtă adevăraţi avocaţi. Două milioane şi fratele meu. în nici un caz. în iulie. şi mai mult ca sigur că pînă acum ai pus mîna şi pe unele din do sarele murdare. şi cască bine urechile la ceea ce-ţi spun. Atunci nu fi atît de sigur că sînt toţi în perfectă lega¬litate. Să văd ce pot face. pentru ca după cîţiva ani să te trezeşti prins în conspiraţie fără nici o posi bi¬litate de ieşire. Nici un f el de afacere. Bineînţeles că n-ai ştiut şi nici n-aveai de ce să bănuieşti aşa ceva. Pe cîţi dintre clienţii ăştia i-ai cunoscut personal? Pe doi sau trei. Asta-i bună! Doar nu vrei să atacăm închisoarea în chip de comando ca să-l sal văm pe fratele tău! Tarrance. E un joc simplu. da' nu-nţelegi că nu avem autoritatea să inter¬venim în cazul deţinuţilo r statali? Mitch zîmbi şi-şi reluă ceaşca de cafea. dar ai fost păcălit. vom găsi noi o soluţie. "Dosare pentru asudat"? Aşa zicea Hodge.

vom fi cu un scop anume. Prietenul nostru Laney o să conducă un Chevy Blazer roşu aprins. şi eu sînt curios să ştiu cîte grupuri diferite mă vo r urmări acolo. Dacă ni se pare ceva suspect. spuse Tarrance. Barul Rumheads. Uite. cu excepţia tapetului şi a mobilelor. Rumheads? Ce-i asta? . sin¬cer vorbind. în timpul primei lui vizite în insule. 25 Cînd Mitch şi Abby McDeere. Supraveghindu-şi cu mare grijă cuvintele. aerul vibra din cauza mo¬toarel or diesel. Femeile adoră să se plimbe şi să privească vilele alea vechi. Ieşiră apoi în balconul biciuit de ploaie. Constatară că frigiderul era go l. Ştii că ai haz? Dacă vom fi pe-acolo. şi tu ştii asta . Tarrance îşi termină bucata de plăcintă din trei înghiţi¬turi. zise Mitch. Ei. Avem de gînd să stăm vreo două nopţi la Abanks Dive Lodge. Sînteţi nişte tipi grozavi. locuise în aparta¬mentul A. cu număr de Tennessee. Totul e curat. Ne vedem mîine. aşa că. Peste cîteva ore am să stau de vorbă cu Voyles. M-ai liniştit. dar că în schimb barul era foarte bine aprovizionat. Nu riscăm nimic. Ne vedem mîine.Duminică dimineaţă. Undeva anume? Da. plaja Seven Mile era pustie. zise Laney. Mulţumesc. întinzînd mîna în care ţinea paharul. În realitate. Plimbaţi-vă v reo oră prin oraş şi dacă-n timpul ăsta nu-l zăriţi pe Laney. Poţi să-mi spui Wayne. coborînd din maşină. zise Tarrance. sperasem să avem şi noi parte de puţină intimita te. Cer prea mult? Sînt si¬gur că vom avea o întreagă armată pe urme le noastre şi. după ce. căci tunetele asurzitoare şi ploaia torenţială reuşiseră să alunge turi ştii. o să vă găsim n oi. E plin de case vechi şi de istorie confederată. în cinstea insulelor. Ne e negociabil. dacă vi se întîmplă să fiţi prin apropiere. De ce mă-ntrebi? Din curiozitate. Veţi locui într-unui din apartamentele firmei? Fireşte. era şi el aproape pustiu: doar doi localnici beau bere şi priveau marea. abia vizibil din cauza ploii. dacă tot veni vorba. De data asta primise apartamentul B. repetă Mitch. Atunci. Luaţi-vă după el şi o să găsim noi un loc unde să stăm de vorbă. al cărui balcon privea plaja udă şi pustie. N-ai vrea ca tu şi soţia ta să faceţi o plimbare cu maşina mîine după-amiază? Tot e sîmbătă. strîngînd mîna sergentului. pentru că probabil în apar¬tamentul ăla sînt mai m ulte microfoane decît într-un studio de înregistrări. Dacă ajungeţi acolo pe la patru. Abby şi Mitch inspectară f iecare încăpere a noului lor domeniu de vacanţă. cele două apartamente părea u să fie identice. Tarrance. Drum bun. acolo este Rumheads. luaţi cîte un sand viş şi plecaţi acasă. Asfaltul mur¬dar trepida sub camioanele grele. uită de intimitate. vă aştept să bem ceva împreună. evident. uzi leoarcă şi obo¬siţi. ajunseră în sfîrşit în apar tamentul luxos aparţinînd fir¬mei Bendini. BMW-ul apăru de după un colţ şi se opri lîngă ei. Şi s-ar putea să fie chiar şi ceva camere de luat vederi. Lambert & Locke. de unde priviră oceanul ce-şi revărsa furios spuma albă pe plaja părăsită de turişti. anulăm totul. Uşa de la in¬trare se d escuie fără probleme şi cei doi tineri pătrunseră în vestibul chiar în clipa în care ploaia se porni cu şi mai multă înverşunare. La treizeci de mile-Est de aici este un oraş căruia îi spune Holly Springs . drept pentru care Mitch prepară două pahare cu rom şi Co¬ca-Cola. Bun. n-am dat de nimeni. Îşi duseseră bagajele în dormitorul de la etaj. apoi cei doi bărbaţi porniră împreună spre parcarea ascunsă în întuneric . lăsă pe masă doi dolari. Crezi că vom fi în siguranţă? Ai încredere în noi.

Mitch şi Abby se plimbau fără ţintă pe malul apei. că vreau să-l văd. Suficient însă ca să go lească de tu¬rişti toate cabanele de pe plajă. Bine. asta-i bună. în aceeaşi clipă. Ba mie-mi place ploaia. orchestra îşi reluă repertoriul reggae. cîtuşi de puţin impresionată. Cerul se lumin ă încet. h otărîţi să recu¬pereze timpul pierdut. ba chiar în pat şi o să bem rom şi o să încercăm să ne tachinăm unul pe altul. apoi în nuanţe strălucitoare de portocaliu. Şi. pune-ţi-l pe ăla albastru făcut numai din sfericele. Cu puţin timp înainte de dispariţia obişnuită dincolo de orizont. s oarele îşi arătă faţa o clipă pentru un bis spectaculos. costă şaizeci de dolari şi-ţi lasă tot fundul af ară cînd mergi. cei care se plimbau pe malul apei se opriră brusc. Nori cenuşii şi albi. îndreptîndu-se spre nord-est . Asta o să ne ţină în casă. minune de culori. Barul Rumheads deveni deodată neîncăpător: arun cători la ţintă. Hai. Să nu ai cu ce să te îmbraci? Da' cîte costume de baie ţi-ai luat: zece. M-ai adus aici în anotimpul musonului. zgomotul de la Rumheads se domoli şi toate privirile se întoarseră spre soare ca să surprindă îmbrăţişarea lui cu mar ea. da' plouă . Mitch se gîndea şi la ea şi la fotografii. şase pentru tine şi două pentru mine. păi. Mitch. din cînd în cînd. jucători de domi¬no. douăs prezece? Şase. Ei. de fapt. Abby! E prima noastră călătorie în străinătate care mai e şi adevărata noastră călătorie de nuntă. globul de un portocaliu arzăt . Ce-ar fi să ne scoatem hainele astea de pe noi? După o oră. doar ţi-am povestit despre cîrciuma asta unde turiştii vin să bea ce va. în tuşe îndrăzneţe . Vai. Ajunsese la concluzia că tipa era o profesionistă şi că De Vasher o plătise ca să-l seducă pe tînărul avocat al firmei în faţa unor camere ascunse de luat vederi. la cîrciuma Palms. Grozav! Deci unu pe zi. Ia uite ce nori negri şi urîţi. muzica încetă. cerul devenise o pînză pe care soarele arunc a. pe măsură ce norii părăseau micuţa insulă. e un rechin care mă pîndeşte. cred că pe-acolo.Rumheads. iar tu te găseşti să adormi la zece minute după ce ajungem aici. apoi se transformă într-o burniţă uşoară şi în cele din urmă se opri. da' eşti de-a dreptul şocant! Cum. da. Mitch! Toată noaptea am făcut bagajele. da' tu n-ai cum să ştii. Prin urmare. aşa că nu-i de mirare că n-ai dormit toată noaptea. zise Abby. închizînd ochii. Ploaia slăbi din intensitate. apartamentele din oraş şi ca¬mere le de hotel şi să umple plajele. rămăşiţe ale furtunii. chiar vrei să facem dragoste? A du-ţi aminte că am făcut deja o dată luna asta! Ba de două ori. pentru că dormeai. Deodată. doar. Vîntul se înteţise şi acum balconul era plin de apă. Păi ai luat opt valize. localnici însetaţi reveniseră în trombă. nu se mai aştep¬ta să o întîlnească de data asta. Aha. spre Cuba. atunci de ce nu-ţi pui unul din ele chiar acum? Ce să fac? M-ai auzit. Apoi căscă si se aşeză mai c omod pe scaunul de plastic. Mitch zîmbi şi începu să-i maseze picioarele. pentru că nu vreau să fiu pusă în situaţia de a nu avea cu ce să mă îmbrac . iar localnicii. uite. de¬parte însă de locurile leg ate de amintirea fetei. să joace domino. furtuna începu să se îndepărteze. Totuşi. pe undeva. c are cîntăreşte o juma' de gram. sper să plouă toată săptămîna. de galbe n şi de roşu. Da. cred că pînă la urmă nici nu voi avea nevoie de costum de baie săptăm îna asta. Ca într-un scenariu bine pus la punct. Cred că ai împac hetat toate hainele pe care le avem. începură să îmbrace orizontul. Dar sînt atît de obosită. Eu credeam că vii aici ca să înoţi şi să mergi la pescuit. Nu. Alături. Timp de cîteva clipe. mai întîi în tonuri palide.

Maşina este în faţa aeroportului. Şoferul nu-i răspunse şi. îi explică A cklin lui Mitch pe cînd automobilul înainta chinuit pe drumul plin de praf. agent special FBI. in sula ar fi fost tot atît de plată ca şi Grand Cayman. Ne-a urmărit cineva? întrebă Mitch în timp ce scotea banii din buzunar. Fusese un apu s de soare în Caymane. Eu am să merg la bancă şi pe urmă am să stau pe pl ajă în dreptul apartamentului nostru. Cur sa Cayman Airways pentru Cayman Brac pleca la ora nouă. Mit ch îi spunea pe unde să meargă. care dură douăzeci de minute. abia dacă găsiseră o cameră într-u n timp atît de scurt. Norii îşi schimbară culoarea în negru şi se împrăştiară. atunci cînd văzu că pilotul se pregătea să închidă uşile şi să decoleze. se mulţumiră să admire marea de un albastru strălucitor. dar pe insula asta nu prea aveai ce să alegi. le vorbi mai ales de stîncile care înaintau în mare la capătul estic al insulei: fără ele. Iar guvernul Statelor Unite închinase maşina pur şi simplu pentru că Acklin şi Tarra nce nu fuseseră în stare să găsească un taxi. ap arate de fotografiat şi bijuterii. În imediata apropiere a clădirii albe pe care cuvîntul AE¬ROPORT apărea scris pe toate laturile. nici semnalizare şi nici motor de putere. apoi se îndreptă spre agent. în căutare de p asageri rătăciţi. de la un telefon public. Ne întîlnim tot aici la ora cinci. Mitch făcu semn spre o străduţă laterală aproape invizi¬bilă şi jeep-ul ţîşni pr intre două grupuri de turişti în direcţia indicată. în nuanţe stridente de galben şi verde.or atinse apa şi după cîteva secunde dispăru în neant. căutîndu-l pe el. Unde este Tarrance? întrebă Mitch privind în jur. Maşina nu avea nici aer condiţionat. după un drum de zece minute. şi o panama. pilotul începu să facă şi pe ghidul. mon. Face patru dolari şi zece cenţi. şopti el. nu mai condusese niciodată maşi na pe partea stîngă a drumului. Dintr-un ma gazin de tricouri îşi cumpără o cămaşă înflorată. Pe măsură c e se apropiau de Cayman Brac. Te aşteaptă. Cei zece pasageri nu fură prea vorbăreţi în timpul zboru¬lui. E ra un LTD model 1974. La aeroport! Repede şi fii atent în spate. Două minute mai tîrziu ieşi în stradă şi se aruncă în pri mul taxi întîlnit. urmărind în acelaşi timp oglinda retrovizoare. Nu observă nimic suspect. Nu. pilo tul aşeză uşor avionul pe o bandă îngustă de asfalt. Mitch îi dădu o hîrtie de cinci dolari şi intră cu paşi re¬pezi în aeroport. . toate duty-free. cristaluri. Alături de ea. Mitch ezită o clipă. zicea el. Abby rezervase pentru el u n loc în avionul de zece locuri care asi¬gura cursa pentru Cayman Brac. Dar poate că urmăreau jeep-ul sau poate că pieptănau car¬tieru l comercial. O Abby speriată şi prudentă manevra încet jeep-ul închi¬riat prin traficul matin al din cartierul comercial al oraşului. parfumuri. În sfîrşit. doar era de fel din Kentucky. Picături de transpiraţie îi căd eau de pe nas şi îi îmbibau cămaşa. în fond. îi recomandă ea. Mitch ur că la bord în ulti¬ma clipă. camere de luat vederi. E adevărat că nu ştia cum arată cei care -l urmăreau. făcînd un pas înainte. opri maşina în dreptul in trării aeroportului. Mitch coborî din maşină şi dispăru pe aleea dintre două prăvălioare. Poate. Tînărul intră într-un ma gazin de ca¬douri de unde cumpără o ceaşcă de cafea şi supraveghe atent pe cei a flaţi în hol. zise Acklin. dar nu văzu pe nimeni care să bîntuie de colo-colo. zise Mitch şi o sărută pe obraz. Î n ciuda orei matinale. s-ar putea să ne urmărească cineva. străzile înguste şi trotuarele erau deja înţesate de turi şti în căutare de porţe¬lanuri. În noaptea în care sosiseră. Maşina are aer condiţionat? Mi-e teamă că nu. îmi pare rău. Mitch. un bărbat cu trăsături caucaziene urmărea cu atenţie coborîrea pasagerilor: era Rick Acklin. Fii atent.

aşteptînd comanda. Către apus. Cine ştie? Nu uita. cu trăsătur i nordice. Un Skylark verde v-a urmărit vreo douăzeci de mile.Lăsară maşina într-o parcare. L-am văzut ieri într-un Ford Escort roşu. Te-au urmărit pînă aţi ieşit din Memphis. După ce chel nerul se îndepărtă. atenţia celor trei bărbaţi fu captivată de scu¬fundătorii ca re se pregăteau de plecare pe mare. oferind adăpost turiştilor veniţi din toate colţurile l umii. avionul firmei a plecat din Memphis şi a zburat fără e scală pînă în Grand Cayman. nu? Un chelner se tot învîrtea pe lîngă ei. Da' ce cămaşă frumoasă ai. . L-am sur¬prins privindu-mă şi atunci mi s-a părut că-l mai văzusem şi la Washington. zise Mitch. Unde? întrebă iute Acklin. Nici a ta nu e rea. N-am avut cum să ne apropiem de voi. Mi se pare că l-am văzut şi eu. Vr eo sută de bărci de toate tipurile şi dimensiunile erau ancorate de un dig vechi ce intra adînc în mare. foarte vechi şi foarte scurţi. Mulţumesc. adăugă Acklin. dar îmbunătăţită cu o lacrimă de rom. în insule. stînd în ca să. Acklin ceru o Coca-Co la. pe nisip. Aseară a fost la Rumheads. lîngă un ansam¬blu numit Brac Divers. păi trebuie să arăt şi eu ca toată lumea de pe aici. Ce s-a întîmplat la Holly Springs? întrebă Mitch într-un tîrziu. Avionul a plecat înapoi spre Mem¬phis du minică dimineaţă. Ţinuta lui Tarrance era absolut isterică. E un fost puşcăriaş. iar alte două maşini vă aşteptau la Holly Springs. cu un pahar de Coca-Cola în faţă. Sîmbătă noaptea tîrziu. o cămaşă hawaiană strîmtă pe care se amestecau cel puţin douăzeci de culori strigătoare la cer. o duzină de cabane acoperite cu stuf se înş irau de-a lungul plajei. Tarrance! zise Mitch fără să-şi ascundă amuzamentul . in¬terveni Tarrance. cum îi spunem noi. Cînd îi văzu pe cei doi le făcu semn să se aşeze pe cele două scaune libere de lîngă el. Noi sîntem convinşi că a adus a ici doi sau trei dintre pistolarii lor. i dentice. Înăuntru. în avionul care v-a adus pe tine şi pe Abby. închiriat de la Coconut Car Rentals di n insulă. Mitch. Îi putem recunoaşte pe doi dintre cî inii lor de vânătoare: unul a fost după tine la Washington. Vrei să spui că tipii sînt acum aici şi ne urmăresc? Bineînţeles. Mda. cu un do sar impresionant. Wayne Tarrance urmărea cu pr ivirea o echipă de scu¬fundători care încărcau o sumedenie de butelii galbene. să ştii că acum se află aici. Şi eşti şi foarte frumos bronzat. S-ar putea să fi amintit de ea o dată sau de două ori. bărbaţi sau femei sau şi una şi alta. în care îi g ăseai pe nelipsiţii jucători de domino şi aruncători la ţintă. ciorapi negri. Era clar că aşteptau. Într-un bar din aeroportul de la Memphis. după care a dispărut. înalt cam de un metru optzeci şi cinci. sandale maro împletite şi evident noi. Şi cine este celălalt? Tony Verkler sau Tony Balena. Lucrează pentru Familia Morolto de ani de zile. Cîntăreşte vre o sută cincizeci de kilograme şi e nemaipomenit pentru a-i urmări pe alţii. Foarte aproape de dig se afla un bar în aer liber. că ăştia au o grămadă de bani. chiar şi pentru un turist: ochelari de soare cu lentile negre şi rame galbene. Îmi pare rău. Tu şi Abby aţi discutat între voi despre călătoria aceea înainte de a pleca? î ntrebă Acklin. El este. S-ar putea chiar să fi avut unu sau doi oameni. Acklin păru mulţumit de răspuns. E puternic şi se mişcă foarte repede. o pereche de pantaloni scurţi aurii. care nu prea îi acoper eau picioarele de un alb strălu¬citor şi bolnăvicios. Cred că da. e tuns perie ca cei din Marin a militară şi are vreo pa¬truzeci de ani. răcorindu-i pe jucători şi pe barman. pent ru că nimeni nu-l poate bănui. într-o barcă ancorată la dig. iar Mitch vru tot o Coca. evantai e mari se roteau încet şi fără zgomot. e blond. Atunci ne-am hotărît să anulăm toată afacerea. fără nume. foarte devreme. Singur la o masă. da' n-am avut ce face. Ei bine.

Ţi-am spus că vom încerca. Îţi vom da un milion în momen¬tul în care ne vei preda d osarele. pescarii îşi strînseră năvoadele şi catamaranele viu colorate lăsară nestingherite în urm ă ţărmul. drept pentru care jucătorii loc alnici se luaseră la harţă.. nu încă. pe tine şi p e soţia ta. cu ochii la barca ce se pierdea în zare. nu tocmai. Aş fi curios să ştiu cîţi oameni aveţi acum în Caymane? Patru bărbaţi şi două femei. Vei mai primi încă o jumătate de milion atunci cînd ne vei da doc umentele pe care le vrem. nu? Linişteşte-te. Şi fratele meu? Vom încerca să rezolvăm şi cu el. E fratele meu. În primul rînd. Aşa că ce-ar fi să trecem la afacerea noastră? Ochii lui Tarrance părăsiră marea şi barca scufundători¬lor şi se întoarseră spr e Mitch. nu-ţi pot promite nimic. Mitch îi făcu semn barmanului să-i pregătească un alt pa¬har cu aceeaşi combinaţ ie de Coca şi rom. Înţelegeţi că voi fi cam nervos pînă mă întorc acolo. Directo¬rul Voyles e nerăbdător să ajungem la o înţe legere. Să ne protejaţi? Cum ai auzit. Insula se trezise de-a binelea: jumătate din bărcile de lîngă dig fie plecaseră. da. aşa că va trebui să încercăm p e alte căi. nu? Acklin scăpă un ho hot de rîs. Doar ne-am înţeles odată. după ultimul proces. de fapt. Pe noi ne interesează dosarele murdare. da' nu-ţi putem promite aşa ceva. c um se spune. E fratele meu şi dacă mă v reţi pe mine. pistolarii ăştia.. sorbind din paharul în care era mai mult rom decît Coca. Vei fi vîrît pînă în gît în povestea asta. Nu. am vrut să vorbim cu tine şi să î ncheiem odată afacerea aia. Tarrance însă zîmbi. Tarrance. dacă-ţi aduci aminte! Ei. Asta era cam nouă luni în urmă. car e şi-ar aştepta ultima masă înainte de a fi executat. deci e un loc bun pentru aşa ceva. Şi voi. Ori dosarele astea sînt mult mai gr eu de obţinut. cînd aţi ajuns în oraş? întrebă Mitch. Ce se va-ntîmpla însă dacă va fi împuşcat în timpul evadării? . Doar eu v-am făcut propunerea. pentru tine nu va mai exista cale de întoarcere. Două milioane sînt OK şi. pentru mai multe lucruri. Asta nu-i de-ajuns. apoi de încruntă. În sfîrşit. pentru că de fapt noi nu dosarele tale l e vrem. lăsînd conversaţia în seama superiorului său. o urmăresc p robabil chiar acum pe soţia mea în Grand Cayman. de sus pînă în jos. Tarrance. Bine.. fie se pregăteau să plece. Tarrance. Şi crezi că asta mă aşteaptă şi pe mine? Nu. şi nu-mi pasă nici dacă ar fi un asasin multiplu. sîntem aici ca să vă protejăm.Aseară zici? Şi noi am fost acolo aseară. Mitch. cu exact o zi înainte ca ei să fie ucişi. ştiu foarte bine toate astea. alea sînt curate. vrem să aflăm de cîţi pistolari dispun ăia aici. îndreptîndu-se spre mare a deschisă. Nu există n ici o posibilitate legală de a-l scoate de acolo. Vreau o promisiune din partea ta. cele p e care scrie. Ultima oară cînd am stat la masa asta. băieţi. Duminică seara. inculpare. Evident că sînt OK. voiaţi să vă mai bronzaţi puţin. iar restul. Ce dracu'. În al treilea rînd. pentru ce aţi venit aici? A. Jocul de domino se încinsese. doar ştii că mai are cel pu ţin şapte ani de stat acolo. fiindcă veni vorba. va tre-bui să-l eliberaţi pe el. eram împreună cu Joe Hodg e şi Marty Kozinski. cum le spuneţi voi. răspunse Tarrance. E o insulă mică. Acklin amuţise. scufundătorii părăsiră cu mare zarvă malul. Băieţi. Tarrance. Dincolo de dig. Şi. da' asta este partea uşoară. legale. Dar din clipa aceea. dar de promis. aşa că ne vom petrece săptămîna încercînd să-i identificăm. În al doi¬lea rînd. Şi în al treilea rînd.

Te vom îndruma cît vom putea. dacă vrei. corect. În sfîrşit. băieţi. îmbrăcat ca localnicii. drept pentru care îi oferi un zîmbet splendidului albastru caraibean. te vom avea la mînă sau. Deci veţi arunca în joc toată puterea şi resursele FBI-ului ca să-l ajutaţi pe fratele meu să scape din închisoare. Poţi să-mi spui cînd voi putea să văd şi eu registrul ăla despre Familia Morol to? După ce primim dosarele şi efectuăm prima rată. Mitch. Era un bărbat bronzat. Aşadar? Peste zece. Sigur. Tarrance zîmbi şi îşi întoarse privirea spre dig. altele sînt atît de groase încît n-ar avea loc pe masa asta. Tarrance? Ai cuvîntul meu că da. da' am fost de acord să-ţi depunem banii într-o bancă din Elveţia. Tarrance. Dacă voi avea nevoie de ajutorul vos¬tru. autorizaţia ta de a practica avocatura. De-acum înainte. Adică n-ai încredere în elveţieni? Hai mai bine să zicem că am o altă bancă în minte. eu vă voi înmîna chei a unei anu¬mite cămăruţe din zona Memphis-ului. În condiţiile astea. Nu. OK. Abby supraveghea drumul. Mitch îl zări deodată pe drumul îngust şi şerpuit spre Bodden Town. Nu uita. numai că nu mai vreau să mi-i depuneţi acolo. Cîte dosare? Între patruzeci şi cincizeci. Nu pot să folosesc copiatoarele de la serviciu. cincisprezece zile. pentru că pe butuc e capul meu şi nu al altcuiva. la trei mile depărtare de Georgetown. În momentul în care le voi fi copiat pe toate. putea şi el să respire mai uşor. şi ar fi putut să treacă foarte uşor drept unul dintre britanicii care lucrau pentru guvern sau în domeniul bancar. Şi cum vei face ca să ni le dai? întrebă Tarrance. Ştii bine asta.Ar fi mai bine să-l scoateţi întreg de-acolo. mă rog. Vom vedea. aşteptîndu-l să apară. ca şi cum ar fi avut o pană de motor. Noi doi va trebui să ne întîlnim destul de des şi asta va fi foarte periculos.. nu? Fireşte că avem nevoie de ele. în cli¬pa aia. N-am să trăiesc de-ajuns ca să mă bucur de ei. Foarte simplu. nici o problemă. că sînt prea curate. Mitch reduse instinctiv viteza. Wayne. repli că Tarrance. Vom încerca. N-am putea să te ajutăm cumva? întrebă Acklin. iar voi v eţi fi dus milionul meu de dolari acolo unde vă voi spune. poate că am să vi-l cer. poţi să-mi spui cînd vom primi do¬sarele tale? întrebă Ta rrance. Tipul era ghemuit în spatele unei broscuţe Volkswagen cu capota ridicată. S-ar putea să fie nevoie şi de cî teva plimbări cu autobuzul. Wayne. dar de fapt vei alerga mai mult de unul singur. Şoseaua îngustă spre Bodden Town urma linia ţărmului pe . Păi. Unele sînt subţiri de-un deget. eu sînt c el care dic¬tează. O persoană care valorează două milioane de dolari are tot dreptul să-şi aleagă locul într-un autobuz Greyhound. de unde le veţi putea ridica. Bine. parcă ziceai că n-aveţi nevoie de ele. aşa că am găsit alte soluţii. Gata. n-aţi putea. că lucrez p entru cei care spală bani murdari şi că am devenit un expert în a ascunde bani î n conturi din străinătate. Wayne. Mitch se rezemă de spătarul scaunului şi sorbi pe înde¬lete din paharul cu rom-C ola. Dădea impresia că s tudiază cheia franceză pe care o ţinea în mînă şi că priveşte absolut întîmplăto r jeep-ul Mitsubishi care îl depăşi. OK? Vă voi comunica termenii transferului. dar data viitoare am să stau eu pe locul de la margine. pentru că abia cînd le vom avea pe ele v om fi siguri că eşti al nostru. tîrgul fusese încheiat.. Da. Sau care încearcă să dicteze. iar voi îi veţi urma întocmai. Bărbatul avea trăsături nordice şi ar fi tr ebuit să treacă neobservat.

Cum îl cheamă? întrebă tipul cu trăsături nordice. Eu cred că pun ceva la cale. Barry Abanks urmărea cu privirea cele două vase care aveau să dispară curînd în zare. adăugă Tony. Eden Rock. Bună idee. trebuie că are un motiv important ca să-şi piardă o zi întreagă cu doi începători. ca re se încruntă întrebător. dar numai după ce Mitch insistase. care fie că era surd. apoi se ramifica spre interiorul insulei. ajun¬seră din nou ţărmul oceanului. replică blonda! Abanks nu prea îşi petrece vremea pe o barcă de pe scuit. dou ă costume noi de scufundare arătau oricui că era vorba de o excursie obişnuită a unor scufundători obişnuiţi. se îndreptă spre su d. răspunse blonda. Cineva a încercat să mă urmărească pînă aici. d ar jeep-ul era mult mai aproape decît anticipase tipul cu trăsături nordice. .o distanţă de cinci mile. Spune-mi. Ele vo r duce scufundătorii în locuri precum Bonnie's Arch. dă-i pe la nas cu ceva bun şi-o s ă vorbească. Arată-i ceva frumos. după mai puţin de o milă. Marinarul prezenta un interes deosebit Nu-nţeleg nimic. Ai observat vreo prezenţă străină pe-aici în dimi¬neaţa asta? Uite ce e. Eram doar curios. Apoi îi întinse binoclul lui Tony Balena Verkler. veni în spatele tipulu i cu trăsături nordice şi luă binoclul. nici un străin. La picioarele ei. fie că nu dădea doi bani pe autoritatea şe fului lui. Era abia ora zece dimineaţa. Mitch apăsă pe acceleraţie şi. Unele din ele fuse¬seră descoperite de Abanks însuşi. î ndreptîndu-se spre linia orizontului. locul ăsta atrage tot felul de oameni cărora nu le ţin socoteala. Din balconul de la etajul al doilea al vilei de pe plaja Cayman Kai. Dacă aveau de gînd să discute lu¬cruri serioase. Marinarul dezlegă barca care se îndepărtă uşor de dig. într-un costum de baie întreg. El preferă scufundătorii. gras cam la vreo sută cincizeci de ki le? Abanks clătină din cap. Sprijinit de un stîlp care susţinea acoperişul de stuf al ba¬rului. îi cunoşti pe toţi tipii ăia din bar? îl întrebă Mitch pe Abanks. dar acesta se plictisi foarte repede şi i-l înapoie. doar obişnuiţi de-ai casei. Roger's Wreck Point. tipul cu tr ăsături nordice urmărea atent cele două capete care apăreau şi dispăreau în valu ri în jurul bărcii de pescuit. Prin urmare. Luc rul acesta îl făcu să încetinească brusc şi să intre cu Volkswagen-ul pe primul drum pietruit care ducea spre malul mării. mai ştii? zise ti pul cu trăsături nordice. dar parcarea de la Abanks Dive Lodge era aproape pl ină. Cei doi tineri se apropiară de proprietar. N-ai observat un american cu părul roşu. locuri unde Abanks se scufundase şi pe care le arătase de m ii de ori turiştilor. adînc răscroit. într-o sacoşă. Nu trecură nici cinci minute de cînd Volkswagen-ul verde apăru în trombă de după o curbă. zise Abanks. Cele două vase speciale pentru scufundare plecaseră de mai bine de o jumăta te de oră. Am să-ncerc. Unul dintre cei doisprezece angajaţi ai lui Abanks. Poate că nu vorbesc decît despre înot subacvatic şi pescuit. referitoare la moartea fiului marelui bărbat. Cine-i băiatu' ăla? întrebă Tony. Crezi c-ai să poţi sta de vorbă cu el ceva mai tîrziu? întrebă tipul cu trăsăt uri nordice. după ce trecu de Bodden Town. Devil's Grotto. Abanks ac¬ceptase să-i însoţească. Abanks dădu drumul unui şir greu inteligibil de comenzi destinate urechi¬lor tîn ărului marinar. zise ea. Îmm. Mitch făcu pre¬zentările şi porniră î mpreună spre micul dig unde un mari¬nar pregătea de plecare o barcă de pescuit. atunci de ce l-au mai luat şi pe băiat? La ce le mai trebuia încă o pereche de urechi prin p reajmă? întrebă Tony. Keith Rook. Abby stătea pe o băncuţă şi urmărea cu pri virea Centrul sportiv care rămînea în urmă. spu nîndu-i că trebuie să discute împreună nişte probleme personale. care poate că vor încerca şi o mică partidă de pe scuit. O blondă superbă. Cei doi McDeere intrară iute în barul unde Henry începuse să distribu ie bere şi ţigări jucătorilor de domino. de culoare neagră. Ştiu şi eu.

fuseseră înlocuite de altele de un roz strălucitor. şortul minuscul şi ochelarii de soare coborîţi din benzile d esenate dispăruseră fără urmă. se apucă să spele puntea. a vem nevoie de ajutorul tău. Tipii au averi de mi¬lioane şi nu se amestec ă cu restul lumii. dato¬rat unor arsuri care întreceau orice închipuire. Dar pentru asta. spunîndu-le că este prea ocupat. să tragă cu urechea la mica lor conversaţie. că el şi soţia lui petreceau o nouă lună de miere şi că nu aveau timp pentru astfel de întîlniri. apoi cînd îşi dădu seama că ceila lţi nu mai aveau de gînd să spună nimic. îşi depun banii în băncile no astre şi petrec pe-aici vreo cîteva zile. Aşa este. Vin încoace cu avioanele personale. Înăuntru era aproape întuneric. Select cartier! Adevărul e că este foarte drăguţ. Mitch şi Abby imitară mişcarea făcută de Abanks şi acum trei capete erau adunate conspirativ deasupra sticlelor de bere din mijlocul mesei. cînd aceştia îşi lipiseră ca¬petele deasupra sticlelor de bere. de altfel cu multă eleganţă. controlîndu-şi pro¬prietăţile. care stătea cu spatele la Abanks. reuşiseră să contacteze subiectul numit Mc Deere şi să-i ceară să se întîlnească cu ei cît mai curînd posibil. Coman dară bere şi cheeseburgers un fel de mîncare naţională pe insulă. Subiectul în să îi refuzase. Abanks se gîndi o clipă. domino sau aruncări la ţintă. Abby îşi înfipse unghiile în coapsa lui Mitch şi în clipa următoare. adoptînd şi el poziţia obişnuită a celor care veneau la Shi p¬wreck ca să discute afaceri. Blonda ascultă mai de¬parte. blonda se ridica se în pi¬cioare. Pentru că de fapt este un loc de întîlnire pentru traficanţii de droguri ale căror case le puteţi admira pest e tot pe-aici. Tarrance şi Acklin. Să alergăm ca şi cînd am av ea toţi dracii din iad pe urma noastră şi să ne pierdem urma. luînd o înghiţitură de bere. admira marea. apoi dădu din umeri. şi pe bună dreptate. se întoarse la berea ei. În dimineaţa zilei de miercuri. pentru că numai o femeie este în stare să observe că o altă femeie încearcă. acţionînd în numele gu¬ vernului Statelor Unite. Abby fu prima care o văzu. Barul Shipwreck se ridica la o sută de yarzi de ţărm. Ba chiar. Abanks îşi sprijini coatele de masă şi se aplecă mult în faţă. În plus. ventilatoarele vechi spînzurate de tavan scîrţîiau enervant în încercarea vană de a clinti aerul greu şi umed. Mitch. ob¬servă Mitch. "Poate altă d . Abby şi Aba nks coborîră din barcă şi porniră spre plajă. cu faţa ascunsă aproape în întregime de o pereche de ochelari de soare ieftini. Clienţii de la mese erau cufun daţi în conversaţii particulare. Nu să plecăm. la masa lor se făcu linişte. recunoscu Abanks. ci să alergăm cît ne ţin picioarele.Keith Rook conduse barca de-a lungul digului de la Rum Point. Prin urmare. în mijlocul unui pîlc de c opaci. dar încercase mult prea evident să audă ce-şi spun cei trei. După trei zile petrecute în regiunea tropicală cunoscută sub numele de Cayman Brac. sînteţi convinşi că puteţi să plecaţi de acolo? întrebă el. care nu era invitat la masă . Keith. Red Stripe. O mulatră vînjoasă care făcea pe chelneriţa le trînti fără o vorbă pe masă trei sticle de bere jamaicană. T arrance şi Acklin împărţeau o cămăruţă cu două paturi şi duş rece la motelul Coc onut. ascultînd fără nici o jenă. Barul ăsta nu seamănă cu ce-am văzut pînă acum. În acea cameră îşi stabiliseră cartierul general de unde suprave¬ gheau toate mişcările familiei McDeere şi ale altor persoane demne de interes. Masa la care se aşezară cei trei era lîngă o fereastră ce dădea spre mare. se năpustiseră să închirieze una din acele camere iefti ne de pe Grand Cayman aflate la multe mile distanţă de Seven Mile Beach şi de ap ele oceanului. S andalele împletite. Ce trebuie să fac? întrebă el. ţinuta lui Wayne Tarrance suferise o îmbunătăţire vizibilă. Era o blondă solidă. Stătea singură la o masă de două pe rsoane. Vinerea următoare. n ici urmă de reggae. Dispăruseră chiar şi picioarele de un alb bolnăvi ¬cios.

cartofi prăjiţi cu smîntînă şi salată de varză. Bănuiesc că şi Hodge şi Kozinski erau c uraţi ori de cîte ori se mişcau: şi la Centrul sportiv al lui Abanks. Voi unde eraţi în timpul ăsta. Ţi-am spus doar că ai fost curat venind încoace. Tarrance. Tarrance aruncă în jur o privire nemulţumită. după care veni la ma sa federalilor. Numai pui de calitatea a doua pentru americanii aflaţi în insule. de ce ne întîlnim aici? Locul ăsta e pli n ochi.ată. Tarrance. Ei. Tarrance? într-un submarin care ne urm ărea în jurul insulei? Ce ţi-a spus Abanks? A. Locul ăsta mă face nervos. de cei din Memphis. m-aş trezi cu vreo douăzeci de nasuri lipite de f undul meu. Erau doar pu i de import! Unde ai fost pînă acum? îl întrebă Tarrance. Ei mă urmăresc pe mi ne. fusese tot ce obţinuseră de la el. în monedă caymaneză.. multe. Linişteşte-te. agentul Laney. Tar¬rance. Sînt curat? Evident că eşti curat. E ra prea multă lume în jur. aşa că am căzut la învoială. Mitch. Uite ce e. Cele de-acasă aveau un gust m ult mai bun. De ăia răii. Ştim foarte bine ce facem. sînt nervos şi mi-a trecut pofta de mîncare. Peste o sută de turişti flămînzi veniţi din Georgia. şi la înmormîntare N-ai avut o idee bună. era ceva ce depăşea puterea lor de înţe legere. Abanks are o barcă. E stupid să ne întîlnim aici. Fusese convins că locul acela avea să fie pustiu. pe şoseaua spre Bodden Town. Tarrance. dă-mi o bere. Mitch puse capacul pe cutia cu mîncare. care fără acest aliment de bază. În Insulele Cayman. Texas şi Mississippi se călcau pe picioare şi devorau cantităţi uriaşe de pui crocanţ i. Alabama. Şi unde i-a m dus oare? Să înoate şi să pescuiască. Foarte nostim. Într-un tîrziu. Pentru că miercuri am avut treabă. Pe-aici. ce să zic?! Mai bine spune de ce n-ai vrut să ne vezi miercuri. să ştii că m-ai impresionat! Deci am fost urmărit de ăia răii. e prea multă lume în jur. Mai bine spune-mi. Dacă aş apăsa puţin pe frînă. voi îi urmăriţi pe ei. eu voiam să pescuiesc şi să înot puţin. Mitch. întotdeauna sînt curat. de fel din Bronx. s-ar fi si mţit pierduţi. pe insulă. Haida de. îşi cumpără o porţie de pui. altfel Laney ţi-ar fi făcut semn încă de la intrare. Chicago şi New York. tot aşa cum ştiaţi şi în magazinul ăla de pantofi. singura rotiserie de pe ins ula Grand Cayman. Aşa se face că agentul special FBI Wayne Tarrance. că doar ştie o mulţime de cuvinte: ăă. Păi. Colo¬nelul Sanders trecuse prin momente cumplite încercînd să le înveţe pe localnice cum să frigă un pui. cine n e urmăreşte". Fără să spună vreun cuvînt. aranjă o în tîlnire secretă la rotiseria Kentucky Fried Chicken. începu să-şi mănînce cina pe care dă duse patru dolari şi optzeci şi nouă de cenţi. cum spuneam. Aşa că e . da. voi mă urmăriţi şi pe mine. ei vă urmăresc şi pe voi. cînd Laney. Tarrance şi Acklin ur măreau nervoşi uşa de la intrare. mai tîrziu". În după-amiaza zilei următoare. Tarrance. Aşezaţi într-un separeu al restaurantului supraaglome¬rat. Mitch îşi făcu apariţia în încăpere. dar se înşel ase amarnic. Nu era încă prea tîrziu ca să anuleze totul.. Mitch şi Abby tocmai se delectau cu nişte grătar în cîrciuma Lighthouse. să mă chemi aici. A. se aşeză foarte calm la coadă. Tarrance. că se produc şi ambuteiaje. apă ru lîngă masa lor şi le spuse pe un ton foarte ferm că Tarrance ţinea neapărat s ă se întîlnească cu Mitch. Tarrance. Ştii că aţi fost urmăriţi? Urmăriţi? De cine: de ai voştri sau de-ai lor? De o vreme încoace mă urmăresc atîtea persoane. da' mergeau şi astea. îmbrăcat adecvat şi aducînd foarte bine cu un negru de prin partea locului. De ăia care te vo r omorî chiar mîine dacă ai să faci pe isteţul. o mulţime de cuvinte. şi pe iaht . De ce te-ai dus să-l vezi pe Abanks? Mitch se şterse la gură. puii trebuie să fie importaţi. Mitch muşcă dintr-un copan. "bună.

Şi dacă au vorbit despre Hodge şi Kozinski. şi atunci el mi-a spus că are să se mai gîndească. McDeere şi nevastă-sa au petrecut o săptămînă mi¬nunată. ţinînd în mînă cutia cu pui prăjit. despre Hodge şi Kozin ski. după părerea mea. OK.u plec chiar acum. şi asta de vreo şase săptămîni încoace. înot şi. McDeere! Şi atunci de ce eşti îngrijorat? întrebă Lambert. ce e rău în asta? Păi. Cred c ă vei putea să te aşezi la fereastră. De fapt. Dar nu va găsi nimic. zece zile. în care se lupta se fără succes cu o sticlă de vodcă. Este cu adevărat fermecător. fireşte. Mă rog. Ce tip drăguţ e Lazarov ăsta.. iar pe mine mă plătesc gras ca să fiu îngrijorat aici. Nu ne-am pu¬tut a propia de ei.. Ieri m-am întîlnit cu Lazarov la Las Vegas şi i-am ex¬plicat cît am putut eu d e bine care e motivul pentru care voi. nu-i aşa. Peste aproximativ o săptămînă sau. Oliver Lambert şi Nathan Locke intrară în biroul Iui De Vasher. Şi pînă cînd federalii nu ne lasă în pace. Ăştia omoară avocaţi. Mie unu' însă povestea asta mi se pare foarte. Sorrell. darămite băiatul nostru. nu m-a crezut. Aşa că acum băiatul face pe Sherlock Holmes şi c aută urme. nu se alesese decît cu doi ochi roşii şi cu o durere de cap absolut insuportabilă. nu-i aşa? remarcă Lam¬bert. mi-a zis că sînt neliniştiţi cu toţii. el nu i-a cunoscut pe Hodge şi Kozinski. ce-ar fi dacă ne-am încurca de tot şi m-aş apuca să urmăresc eu pe toată lumea? Hai. băieţi. A fost o treabă absolut per¬fectă. da' nici poliţia din Cayman nu p oate să răspundă la ele. Aţi văzut-o vreodată pe damă în bikini string? Nu¬mai în aşa ceva a fost îmbrăcată toată săptămînă. doar ei trei şi un marinar. A. au pescuit şi au stat foarte mult de vorbă nu ştim despre ce. pe mine sau pe ei? î n condiţiile astea. lasă! Mîine dimineaţă la nouă şi patruzeci. la ora opt. ce să-i spun? I-am zis că lucrurile sînt în sigu¬ranţă şi că deocamdată g ăurile au fost astupate. zise Locke. ca să ne amuzăm. Cînd ai să ne dai dosarele? Mitch se ridică.. dar că între ti mp voi va trebui să faceţi pe dracu'n patru şi să-i puneţi pe puştii ăia să lucr eze la dosare absolut curate. i-o tăie Locke cu o voce şfichiu itoare. OK? . De Vasher? La dracu'. care îi aştepta . De ce să-l i ntereseze atît de mult moartea lor? Pentru că ţine minte ce i-a spus Tarrance la prima lor întîlnire: că moartea c elor doi nu a fost un accident. Mitch. Să nu riscaţi nimic şi să fiţi cu ochii pe ei. Da'. Şi tu ce i-ai spus? Păi. Nu mai spune! Şi eu care credeam că. Despre McDeere ce poţi să ne spui? întrebă Locke. E senzaţională! Am făcut şi nişte fotografii. doar aşa. există cîteva întrebări la care nu s-a primit răspuns. Am să încerc să vă opresc un loc. 26 Luni dimineaţa. Nu înţeleg de ce. sigur. I-am explicat totu l pe-ndelete. Buntin şi Myers. Mi-a mai zis şi că domnul Morolto întreabă de firmă cel puţin o dată pe săptămînă. Spune-mi numai la ce oră aveţi avionul? De ce? Vreţi să veniţi şi voi? Pe cine vreţi să urmăriţi. Oliver. interveni Oliver LamberL Despre ce altceva crezi că ar fi pu tut să vorbească dacă nu despre pescuit. Fireşte că nu.. S-au bălăcit în apă. Şi încă ceva Tarrance: s-a ter minat cu întîlnirile în public. Au petrecut o zi întreagă împre ună cu prietenul nostru Abanks. nu agenţi FBI idioţi.Şeful pazei avusese o noapte grea. A. sigur că da. Pentru că cei din Chicago sînt îngrijoraţi. foarte suspectă. şovăiţi atît să-i concediaţi pe ă ia patru avocaţi ai voştri Lynch.. N-am venit aici ca să ne uităm la fotografii. lîngă Tony Balena.. toată lumea treb uie să fie îngrijorată.

Nat. pentru că nu ştie nimic. De Vasher îşi masă uşor tîmplele. Nat. s-a apropiat prea mult şi le-a stricat şedinţa. Nu¬mai că ne va costa foarte mult. E o bombă mică şi întunecată. rom. Poate că atunci cînd se întîlneşte cu Tarrance. pînă la urmă o să fie prea tîrziu. McDeere a acceptat să vorbească? întrebă Locke. ce se face de obicei în Cayman: sex. Ollie. N-are ce să spună. Cîrciuma Hourglass din New York se află pe Strada 46. Am vorbit deja cu Lazarov şi i-am mai cerut oameni. presînd dureros pe craniu. Atunci bobocul vos tru cel ignorant devine brusc un tip foarte isteţ. fără să fii observat. nu aşa cum am avut pentru Hodge şi Kozinski. întărim supravegherea. da' asta s-a-ntîmplat în realitate. pentru ca apoi să hotărască pe ce drum să o ia. poate. Furia devenea mult prea dureroasă în aceste condiţii. Am de gînd să le spun tot ce ştiu şi tot ce bănuiesc. Planurile preliminare. care nu ştie nimic. frecventată de obişnuiţii Broadway-u-lui. Ollie. Poţi să dovedeşti? Pentru început. Sînt sigur că Laz arov va vrea să dis-cutăm şi planurile pentru eliminarea lui McDeere. din cînd în cînd. el mai este şi un începător. McDeere e do ar un recrut. şi să ne mai imaginăm şi că federalii i-a u spus lui McDeere tot ce ştiu. evident. plajă. dar l-au pierdut de vreo două ori. Mîine mă duc la Chicago ca să-l info rmez pe Lazarov şi. cu doar opt luni de meserie în spate . trebuie să mai slăbim frîiele. A minţit şi acum o lună. OK? Şi să ne mai ima¬ginăm că Hodge şi Kozinski le-au confirmat identitatea clientului ăst a. Am trecut de faza preliminară. Pe băieţii ăia i-am imprimat pe bandă şi am ştiut că erau pe cale să ciripe ască. Mie mi-e teamă că dacă o să tot aşteptăm concretul. cineva apr opiat de Voyles şi dispus să ne vîndă informaţiile pe care le vrem. şapte zile pe săptămînă. i-am zis că avem nevoie de nişte feţe noi. adăugă Lambert. este tot timpul p lină ochi. vrei să spui? întrebă Lambert cu un fir de speranţă în voce. De Vasher. După părerea ta. ba chiar şi ceva pe deasupra. şi pe domnul Morolto. Ia hai să ne imaginăm că FBI-ul bănuieşte cine este cel mai mare client al nostru. Înţelegeţi unde vreau să ajung? Ei. Ai de gînd să le spui că McDeere vorbeşte? îl întrebă Locke. Nu.Şi ce-a mai făcut în vacanţă? Păi. ceva cumpărături şi ceva plimbări. Aşa că. Dar vor să evalueze foarte bine situaţia. O punem şi pe nevastă-sa pe regim de do uă'ş'patru din două'ş'patru. iar clie nţii cu care a avut de-a face au fost cu toţii absolut curaţi. Nu asta a fost v ersiunea lui McDeere. cu numai douăzeci şi două de locuri. Şi foarte periculos. pînă în momentul în care chelneriţa face toate calculele şi anunţă expirarea timpului. Lazarov crede că domnul Morolto ar avea posibilitatea să prindă un fir chiar în interiorul Biroului. Marty şi Joe ştiau al dracului de multe lucruri. pentru că voia să vorbească cu Tarrance. dacă asta ai vrut să s pui. Cîrciuma respectivă. aproape de intersec ţia cu Ninth Avenue. Unul dintre ai n oştri a greşit. . Ştiu şi eu? Dar nu ai nimic concret. Păi atunci înseamnă că v-aţi pricopsit cu un tîmpit clasa întîi. Poate că fumează iarbă împreună. Pe deasupra. sper. Am avut trei oameni aco¬lo. Eu ştiu că minte. observă Lambert. nimic serios. dar eu sînt convins că băiatul a intrat de bună voie în maga¬zin. cred că băiat ul vorbeşte. cînd cu magazinul de pantofi. Înşirate de-a lungul pe reţilor. A lucrat sute de ore pe dosare pentru transpirat. Atunci voi n-aţi vrut să mă credeţi. Cu McDeere e puţin diferit. V-am mai spus că nu poţi urmări pe cineva douăzeci şi patru de ore pe zi. faimoasă pentru preţurile foarte ridicate şi pentru cele cincizeci şi no uă de minute acordate fiecărui client pentru a lua masa. îl trimite pe agent la dracu'. clepsidre cu nisip alb adună fără zgomot secundele şi minutele. Creierul lui De Vasher se dilată brusc. Da. Avery a fost foar te pru¬dent în privinţa dosarelor la care a avut acces McDeere. dar ei lucrau la noi de ani de zile.

Şi dacă am avea acest cineva? Ne-ar trebui nişte informaţii pe care numai el le poate obţine. asta-i tot. Şi dacă reuşiţi să-l prindeţi? Atunci îl vom spinteca şi-i vom arunca măruntaiele la şobolani. Fusese transferat la Chicago în momentul în care cartie¬rul general a l afacerilor se mutase acolo. cu spatele la stradă. Îi mai plăcea şi pentru că localul nu se afla în cartierul Little Italy. Avem nevoie de o mică informaţie. cineva foarte apropiat de Voyles. Şi am auzit e doar un zvon. un loc efectiv peri¬culos. Dar domnul Palumbo? Este foarte bolnav şi foarte prost dispus. Tubertini aruncă o privire oamenilor pe care îi lăsase în maşină şi care păreau că moţăie. Mda. şi acceptă fără entuziasm o întîlnire în cîrciuma cu pricina. Tubertini oferindu-i lui Lazarov chiar şi un zîmbet aproape electoral. în vîrs tă de cincizeci şi opt de ani. OK. care e problema la Chicago? Nu e vorba de o problemă. un tip rasat. în vîrstă de treizeci şi şapte de ani. Tubertini se situa pe aceeaşi treaptă cu Laza¬rov. dar nu-l putem prinde asupra faptului. Ei. foarte sus. Odată aşezat la masă. Tubertini. ştia din pr oprie experienţă că. ba poate chiar ceva mai sus . privind ameninţător la clepsidra de deasupra mesei. pe care-l prive a cu ochi dispreţuitori. Lazarov sosi primul şi nu fu nevoit să aştepte eliberarea unei mese. era pieptănat perf ect spre spate. La¬zarov nu era itali an şi nu putea să sufere mîncarea italie¬nească. Îi plăcea circiuma asta şi pent ru că se născuse şi-şi petrecuse primii patruzeci de ani de viaţă în cartierul t eatre¬lor. Tubertini îşi făcu apariţia mai înainte chiar ca ceasul cu nisip să fi marcat trecerea unui sfert de oră. aceleaşi afaceri însă îl obligau să vină la New Yo rk de cel puţin două ori pe săptămînă şi de fiecare dată cînd trebuia să se întî lnească cu un membru important al unei alte Familii. Foarte bine. Dar cum maşina şi doi dintre oamenii lui era u totuşi afară. Cu toate acestea. şi comandă un pahar cu vin roşu. Prin urmare. sub cincizeci şi nouă de mi¬nute. Se aşeză la o masă de lîngă fereastră. Se spri jini cu coatele de masă şi îşi concentră atenţia asupra maşinilor care treceau p e Strada 46. Ceva îmi spune că federalii au luat în colimator mica noastr ă firmă şi lucrul ăsta ne enervează grozav. Cu plăcere. oaspetele nu era încîntat nici de restau¬rant. şi noi bănuim că unul dintre angajaţii noştri colaborează cu ei. deşi Lazarov lucra pentru patroni sicilieni. pe la ora patru după-amiaza clienţii se mai răreau. bine¬înţeles că voi aţi avea pe cineva demn de încrede re undeva. Chelneriţa se apropie. ceru tot un pahar de vin roşu. cu spatele spre sală. Lazarov studie lista de bucate şi apoi comandă: Sote de peşte şi încă un pahar cu vin. Chelneriţa notă comanda. Ca-ntotdeauna. Vin doar pentru mine.Lui Lou Lazarov îi plăcea grozav Hourglass tocmai pen¬tru că întunericul ei prot ector era favorabil conversaţiilor particulare. să zicem că pe omul nostru îl cheamă Alfred şi că este foarte apropiat de Voyles. se hotărî să fie amabil. era căsătorit cu singura fiică a bătrînului Palumbo însuşi. Slavă Domnului. Lazarov propu¬nea Hourglass . în FBI. nici de locul ce-i fusese oferit la masă. apoi se întoarse spre Lazarov. Lazarov era un bărbat solid. zise Tubertini. Joey Morolto? întrebă el. nu? Deosebit de grav. e vorba de ceva grav. e suficient un simplu răspuns din partea lui: vrem să ştim dacă angajatul . apoi întoarse clepsidra aşezată p e poliţa de deasupra mesei şi se îndepărtă. E vorba de o m ică firmă a noastră din Memphis şi pe care federalii încearcă din răsputeri să o penetreze. scurte e-adevărat. însoţindu-şi cuvintele de un zîmbet absolut strălucitor. Avea o siluetă superbă şi un bronz d e invidiat. Cei doi bărbaţi se salutară cu multă p oliteţe. mai ales joia. iar părul negru. tuns scurt şi plin de briantină. Ce mai face prietenul meu. Ei. cu un piept lat şi un abdomen proeminent. Te rog să-i transmiţi salutările mele.

în timp ce şeful lor urla la telefon.nostru colaborează sau nu cu federalii. 27 Era ceva cu totul neobişnuit ca soţiile avocaţilor să-şi facă apariţia în mica f ortăreaţă liniştită de pe Front Street. Mă aşteptam. Îndrumătorul lui trebuia să plece pentru d ouă zile în Grand Cayman. În consecinţă. pe soţia şefului. Urmau două zile . replică Abby. bine. nu-i aşa? Ai dreptate. dar erau foarte rar invitate să viziteze sediul firmei. Fiica bătrînului Morolto s-a măritat cu un Bendini. S-ar putea să dureze vreo două-trei săptămîni pentru că o întîlnire cu Alfred trebuie pregătită foarte bine. Erau fără îndoială binevenite. As ta îl face să fie prudent pentru că are mult de pierdut. Un mic profit. zici? Foarte mic. Ştii. Trebuia să-şi vadă neapărat soţu l. La dracu'! Fireşte că avem şi noi micul nostru profit de pe urma acestei tranzacţii. Acelaşi. Informaţiile lui sînt corecte? Absolut. Mi-ai spus că e vorba de o mică firmă di n Memphis. ba chiar le preferă. Să ştii însă că Alfred este foarte scump. vom ac ţiona în consecinţă. Aşe zat pe canapeaua din încăperea aglomerată. Tubertini îi oferi un zîmbet cuceritor şi gustă din vin. Întotdeauna este într-o afurisită de şedinţă . Recepţionera telefona la etajul al doilea şi peste cîteva secunde Nina sosi alergînd să o întîmpine plină de căldură. secretarele se iz¬beau una de alta. Dacă va fi negativ. Cum se numeşte firma? Bendini. cel puţin aşa li se spu¬sese. ţin înd în mînă un carneţel de însemnări. tipul lucrează de şaisprezece ani în FBI şi a făcut o carieră frumoasă. doar Alfred e totuşi omul nostru. Ca de obicei. dar nu ăsta este adevărul. Cea mai mare parte din bani îi re¬vine lui Alfred. Răspunsurile simple sînt specialitatea lui. dar fă în aşa fel încît să aibă loc cît mai repede. Abby închise uşa în urma lor şi începu să aştepte.. Cît? Jumătate de milion. Cum îl cheamă pe angajatul vostru? Mitchell McDeere. plătim cît spui. Noi am apelat la el numai de două ori. de parcă ar fi fost vorba de o întîlnire cu plutonul de execuţie: băncile din i nsulă deţineau anumite dosare a căror situaţie devenise critică.. călcîndu-se pe picioar e şi pregătind serviete după serviete. Înţeleg. Cred că m-ai minţit. insistă ea. stă zilnic de vorbă cu Voyles. Mitch era într-o şedinţă. de data asta vreau să-l scoţi de-acolo! Porniră împreună grăbite spre birou şi cînd ajunseră în încăpere. şi de fiecare dat ă l-am întrebat doar "federalii vin aici sau dincolo"? Este un tip extrem de pru dent şi nu cred că v-ar da prea multe detalii. Data de 15 aprilie se profila ame¬ninţător la orizont. atît de carac¬teristică pentru Avery Tolar. atunci angajatul nostru iese din cauză. Dacă răspunsul lui va fi afirmativ. Mitch urmărea foarte atent scena. Abby McDeere îşi făcu intrarea pe uşa principală fără să fi fost inv itată şi fără să-şi anunţe vizita în prealabil. Cît vrea? Âă. domnule Lazarov. Atunci va fi în măsură să ne ajute. explică secretara. Bine. biroul lui se află chiar lîngă cel al directorulu i. chiar. cînd situaţia a fost foarte critică. Mitch era martor la o nouă plecare haotică.

Mitch. dar îţi promit că am să mă întorc. Mitch. nu ştiu. da. plecînd fără o vorbă în urma Ninei.. Peste o lună? Nu ştiu. În clipa asta sînt atît de obosită. a sculta foarte concentrat dialogul din căşti. Avery trînti telefonul în furcă şi-şi înşfăcă haina chiar în clipa în care Nina intra în birou adresîndu-i-se lui Mitch: Domnule McDeere. insistase Avery. Tot ce ştiu este că am nevoie de puţin timp şi că am nevoie să fiu lîngă mama. peste o lună. zise el. Ce s-a întîmplat? întrebă el. El se mulţumi să dea uşor din cap şi să o privească intens în timp ce ea ieşea d in încăpere. da. Nu ştiu. interveni Avery. Nici unul dintre ei nu schiţase vreun gest de îmbrăţişare. Cred că o să stăm puţin depar te unul de altul. fu r ăspunsul celuilalt. "Aştepta deja plin. am fi ştiut imediat. soţia dumitale este aici si vrea să te vadă. Veri ficaţi înregistrările. Da. Trebuie să plec acum. Acum două minute şi paisprezece secunde în biroul de la etajul al doilea. Intră în birou. Cît timp ai să lipseşti. În cazul ăsta. sigur. închizînd uşa în urma lui. nu-i aşa? N-au zis nimic d e despărţire sau de divorţ pînă acum? Dacă ar fi zis. Te iubesc. Abby. La dracu'. bănuiesc că depinde de starea mamei. răspunse ea fără să-l privească. îi aminti una dintre secretare. Cît timp ai să lipseşti? întrebă el cu un tremur ner¬vos în voce. De şase luni de zile tot înce rc să stau de vorbă cu tine. S-au tot hîrîit că el e obsedat de servic iu şi că nu poate să-i sufere pe părinţii ei. dar pe care o găs ea absolut de neocolit. îşi zise Mitch în gînd. Nu vrei să stăm puţin de vorbă tocmai despre pleca¬rea asta? Tu eşti mult prea ocupat pentru aşa ceva. mă sperii cu vorbele astea. bine. Fir'ar al dracului să fie ! . chemat de urgenţă de unul dintre tehnicieni. Urma să plece cu avionul firmei care îl aştepta deja. Mitch. Trebuie să plec. da' de aşa ceva n-au vorbit niciod ată. pe care o blestema. De ce. respirînd adînc. nu. Am să mă întorc. ce s-a întîmplat? Tocmai m-a sunat tata la şcoală. am nevoie de timp şi cred că plecarea mea ne va prinde bine la amîndoi. probabil cu o încărcătură de bani gheaţă". Mitch. Sper că tot ul e-n regulă. la dracu'! Dama îl părăseşte. Medicii i-au găsit mamei o tumoare la unul di n plămîni. trebuie să plec acasă la ai mei. Mitch. ai grijă de tine. la dracu'. apoi îşi privi intens soţia. De Vasher. Simt ne¬voia să-mi clarific anumite lucruri. Deruleaz-o încă o dată. răspunse Nina.. Da. La etajul al cincilea. Abby nu plîngea. dar pur şi simplu nu mă auzi. depinde de foarte multe lu cruri. aşa că Mitch nu încercă să o mîngîie. nu ştiu cînd. Te aşteaptă în birou. De cinci zile le împuiase capul tutu ror cu această călătorie de care se temea. Îţi dau mîine un telefon.de muncă şi iar de muncă. Mitch. Spune că e vorba de ceva urgent şi foarte important. ridicîndu-se de pe cana¬pea. zise Mitch. Îmi pare rău. Secretarele îngheţară şi peste haosul general coborî li¬niştea. peste o săpt ămînă. Abby? Nu ştiu. îi ceru tehnicianului. Ia legătura cu Marcus şi vezi dacă el a auzit ceva înainte. Cînd s-a întîmplat chestia asta ? întrebă el după un timp. O operează mîine. M-am învoit de la şcoală. Mitch îl fixă pe Avery cu o privire lipsită de orice ex¬presie. poate a trecut ceva cu vederea.

însă Tammy avea u n bronz de invidiat pentru acel sfîrşit de mar¬tie. îşi cumpără o bere şi merse să se aşeze la o masă din c urtea interioară. pe care le va termina mî ine. avionul ateriza pe aeroportul din Miami. certificatul de naştere şi permisul de conducere. Sînii impresionanţi nu dădeau voie sutienului să facă nici o cută. La un moment dat se opri la o blondă apetisantă.Abby porni spre Kentucky. De data asta părul era de un blond cenuşiu foarte cald. mulţimea cli enţilor şi se aşeză nonşalantă la bar. Peugeot-ul roşu intra în Nashville pe şoseaua districtuală şi se pierdea în aglomeraţia oraşului. ea se îndrepta spre locuri mult mai calde. pline de admiraţie şi pofticioase. Abby traversă iute clădirea. luînd-o spre nord pe autostrada 13 . Era n ervoasă. Tammy ave a patruzeci de ani şi îşi arăta vîrsta. în fond. . Cînd ajunse la Rumheads. Intr-una din toaletele de la etajul întîi îşi s coase rochia şi se îmbrăcă cu o pereche de pantaloni scurţi şi cu un pulover tri cotat. După ce-şi lăsă maşina într-una din parcările din apro¬piere. Nu observase nimic suspect în oglinda retrovizoare. În momentul de faţă. Un tînăr t ătic însoţit de o soţie foarte drăguţă şi de doi copilaşi rămăsese cu ochii lipi ţi de picioarele ei. Cînd fu la o oră distan ţă vest de Nashville. Abby avu norocul să nu fie obli¬gată să schimbe şi avionul. Un bi¬kini pur şi simplu artistic. şi asta din cauza cîtorva pe te mai închise la culoare decît restul pielii. privind lăsarea serii pe aeroportul aglomerat. dar. îşi puse alţi ochelari de soare şi părăsi re specti¬va încăpere. dar încerca să nu se lase copleşită. şi ni¬mic altceva. Î şi adună părul într-o coadă de cal. urmărindu-l discret cu privirea pe Avery. Bu căţica de material bine întinsă peste fese nu reuşea să ascundă nimic. de un portocaliu fosforescent. Tammy îşi aprinse o ţigară. dar tocmai cînd se pregătea de atac îşi făcu apariţ ia bărbatul care o însoţea. odată ajunsă în dr eptul orăşelului Clarksville de la graniţa cu Kentucky. cînd în sfîrşit părăsi clădirea băncii. Era cam răcoare pent ru o asemenea ţinută. pantofii cu toc îi schimbă cu o pereche de mocasini. sala de conferinţe de lîngă biroul în care lucrase era plină c u imprimante de calculator şi cu prezentări de conturi. Avery îşi luă avînt şi petrecu şapte ore la Royal B ank of Montreal din Georgetown. Tammy Gr eenwood Hemphill de la Greenwood Services străbătu cu mers ner¬vos. observînd privirile pe care i le aruncau unii dintre cei aflaţi prin preajmă. Vă rugăm. dar nu ajunse niciodată acolo. îndreptîndu-se spre poarta de îmbarcare. Două ore mai tîrziu. Ar fi avut mare nevoie de McDeere. părăsi interstatala 40. schimbă brusc direcţia p e autostrada 12. şi cu toate astea cel puţin douăzeci de priviri flămînde îi urmăriră mişcările şi formele în drumul ei spre bar. se simţea epuizat ş i îi era foarte sete. aşa că. Exact cînd Avery trecea pe lîngă jucătorii de domino. Aşteptă cuminte p e locul ei de la fereastră. Avionul spre Grand Cayman ur ma să decoleze peste o jumătate de oră. O oră mai tîrziu.Abby se aşeză într-un colţ al sălii de aşteptare şi încercă să citească ceva. se vedea de la o poştă că era bronzată artificial. prezentă biletul. Aşezată pe scaunul înalt. Pentru că lo¬cuitorii din Caymane sînt nişte oameni minunaţi. La ora cinci după-amiază. Abby intră în clăd irea aeroportului din Nashville. cu un pahar de sifon în faţă. Era singurul care o observase. Poftiţi la noi să vă cheltuiţi banii. drept pentru care comandă un pahar de vin şi începu să răsfoiască un Newsweek. evident. atîta doar că nu-ţi dau voie să intri la ei în ţară dacă nu ţi-ai cumpărat şi biletul de plecare. Bărbatul făcea parte din tagma lupilor: era conştient că arată bine şi examina f ără nici o reţinere fiecare prezenţă fe¬minină din preajmă. Cînd ajunse la unica poartă de îmbarcare pentru cursele companiei Cayma n. făr ă să-l scape din ochi pe Avery. Deşi în lumea liberă nici o cursă a companiei Delta nu poate ocoli oraşul Atlant a. Erau ocheadele obişnuite. aşa cum i se ceruse. iar machiajul căpătase un aspect mult mai temperat. Una peste alta. dar condiţii obiective îi ajust aseră puternic planu¬rile de călătorie. dar plecaţi. După un început mai dificil. iar Avery se văzu nevoit să se întoarcă la berea lui şi la admiratul de la distanţă. atrăgea toate privirile.

iar cotul lui se cuibări lîngă sînul ei stîng. Eu sînt Libby. Au muzică b ună. chicoti ea ca o puştoaică. Era sigur că ar fi putut avea puicuţe mai tinere. Localnici îmbrăcaţi în haine albe pregăteau mesele în timp ce mirosul de creveţi fierţi. Şi în condiţiile astea. El dezlănţui a tacul chiar la intrare: se sărutară şi se pipăiră cu lăcomie mai bine de cinci m inute. îşi acordă instrumentele şi f estivalul începu. Îşi luară . pe numele lor Avery şi Libby. spera din tot sufletul să nu c umva să ames¬tece borcanele. numită semnificativ Barefoot Boys. Unde locuieşti? Firma la care lucrez are două apartamente în zona aia. imitîndu-l pe King c a să cîştige un ban şi agăţînd adolescente înnebunite după steaua rock-ului. Apoi orchestra. Îşi z îmbiră. îşi zise Tammy. Ce te-a adus prin locurile astea? întrebă Avery. avea în dotar e şi un soţ al cărui nume oficial înscris în acte era Elvis. mîna bărbatului îşi făcu loc între genunchii femeii. tot tacîmul. şi-ţi mărturi¬sesc că pentru mine aşa ceva e un adevărat supliciu. Pe deasupra. într-adevăr. porumbeii. întinzînd mîna într-o anumită direcţie. sînt aici pentru chest iuni de serviciu. Sînii ei se sprijineau confortabil de tăblia mesei şi privirea lui îi învălui lacomă. deodată. Încîntată de cunoştinţă. îndreptîndu-se spre aparta¬mentul din vecinătate. Locul ăsta e liber? întrebă ea. ridicîndu-se pe jumătate şi oferindu-i un scaun. d ansară şi băură. răspunse el. deşi nu purta verighetă. femei a îl alesese pe el. Sînt Avery Tolar din Memphis. Libby Lox din Birmingham. Libby preluă comanda şi cei doi părăsiră ringul de dans. el îşi aduse scaunul mai aproape de al ei.. El îi zîmbi mulţumit: totul va fi foarte uşor de data asta. Eşti singură? era o întrebare retorică care trebuia neapărat pusă. Avea o soră pe care o chema Libby. punch cu rom. Priv irea lupului se lipi de sînii enormi. femeia din faţa lui era cea mai încinsă. "Pînă la urmă. Se apropiară şi mai mult unul de celălalt şi. cînd el se muiase detot. Ah. dar în cli pa aceea şi în locul acela. Ţinuta obişnuită. mama lor era Doris. De fapt trebuie să fac mai multe călătorii pe an prin locurile astea. E un locşor foarte drăguţ. Din clipa în care băutura puse definitiv stăpînire pe Avery. tipul ar fi trebuit să se afle în Oklahoma City. Cînd se întoarse de la bar. propuse ea. Lupul din el nu pierdu ocazia să pluseze: N-ai vrea să-l vezi? Poate ceva mai tîrziu. se înfierbîntară din ce în ce mai mult. ea reveni la sifon cu lămîie . pentru că astă-seară la ora şapte. Pe la zece. la Palms.. Din toate direcţiile se revărsau spre Palms valuri de amatori de muzică şi mîncare bună. Da. Foarte bine. Ce zici? M-ai convins. nu prea. dansară şi mîncară. iubea la nebunie insulele astea! Ce vrei să bei? o întrebă. Drăguţ. dar avea treburi mult mai importante de făcut. Da. Era o clipă mare pentru el: dintre toţi lupii flămînzi şi pofticioşi din jur. toate astea nu erau chiar neplăcute". fireşte! răspunse el. dansară şi. iar pe ea însăşi o chema Tammy. Dar tu? La fel. vor să organizeze o cină în aer liber. Hai să mai bem un pahar. şi au cea mai bună bucătărie marină de pe insulă. Tu? Eu sînt avocat specializat în taxe şi. Ai ceva pentru astă-seară? Nu. Gin cu apă tonică şi o fărîmă de lămîie. urmărindu-le fiecare tresărire. Timp de trei ore. în aşa fe l încît picioarele lor se atingeau. Acum ea era Libby. Am sosit azi-dimineaţă şi stau la Palms.Tammy comandă încă un pahar cu sifon şi lămîie şi se îndreptă spre grădină. după ce intrară în apartament. Pur şi simplu dorinţa de a mă distra. de fructe de mare fripte şi de rechin la gră tar invadă toată plaja. în această perioadă a anului. mă crezi sau nu.

în primul caz. camere de luat vederi şi sis¬teme de alarmă. Aşteptă zece minute lungi şi apăsătoare. stinse lumina şi ieşi în stradă. dacă nu se întîmp lă nimic în astea cinci minute. o cheie de la casă. la şase. Drumul de la apartament pînă la Palms fusese scurt. aşa că dacă ea putea să ma i bea. Cred că tipul e mort pentru multă vreme. Cheile de pe cel de-al doilea inel nu erau marcate. Reuşi cu greu să-l tragă pînă în pat. trebuia să lucreze într-un ritm nebunesc ca să termine pînă a doua zi dimi¬neaţă . Totul devenea in¬finit mai simp lu decît sperase. Îşi ţinu respi¬raţia şi răsuci cheia în br oască: nici un şoc electric. nu era încuiat. îi spuse ea cînd se întoarse în cameră. Pe un inel erau adunate o cheie de Mercedes . Dă-l peste cap. în noiembrie. . Capul începu să i se clatine din ce în ce mai tare şi în cele din urm ă căzu cu bărbia în piept. Ceea ce dădea de bănuit era tocmai uşa din metal masiv. De aceea spera ca. Ai avut ceva probleme? Deocamdată. băiete. îşi zise Avery. perioada se reducea doar la vreo opt ore. Tammy deschise uşa larg şi aprinse lumina. sforăia îngrozitor. abia cea de-a patra fu cea potrivită. căzut într-u n somn adînc. Era o încăpere pătrată. de aproximativ ci nci pe cinci. dar simţurile îi erau de mult amorţite şi nu simţi gustul băuturii. două chei pentru Bendini Building. Tammy transpirase toată cînd bătu la uşă. dar cum el nu băuse chiar tot conţinutul paharului. Doza ar fi trebuit să producă circa zece ore de somn adînc. După ce se scurseră cele zece minute. cînd fusese aici. încăperile să nu fie burduşite cu microfoane. Trei serviete stăteau cuminţi într-un colţ. Atunci. în timp ce apartamentul B era folosit de anga-jaţii obişnuiţi şi de alte persoane plasate sub supraveghe re permanentă. bine încuiată. aşteptă din nou cît eva secunde. dincolo de care se ridica Palms. îl dezbrăcă de şortul colorat de surf.paharele cu gin şi apă tonică ea şi cu whisky şi apă el şi ieşiră în balcon. apoi îşi desfăcu o cu¬tie de Coca-Cola. el măsurase cu pasul fiecare încăpere din apartament şi apre¬ciase că cea aflată dincolo de uş a încuiată trebuie să aibă cam cinci metri pe cinci. da r nici măcar un centimetru de plajă. dar nu se întîmplă nimic. atunci poate să aprindă lumina. Tammy le luă în braţe. o alee cu pietriş ieş ea în şosea. Tammy îşi şterse faţa cu un prosop. Poarta dădea spre un gorgan mititel acoper it de iarbă. Unde l-ai lăsat? întrebă Abby fără să zîmbească. închise uşa şi se întoarse în dormitorul unde Avery. luă servietele şi le aşeză pe pat. nici un fel de sistem de alarmă. pe care stătea scris DEPOZIT. servietele cîntăreau parcă de două ori mai mult decît la plecare. în următoarele opt ore. nici o so¬nerie. Pe holul di ntre bucătărie şi livingul ce dădea spre plajă găsi misterioasa uşă încuiată des pre care povestise Mitch. El bău pe nerăsuflate. nu. două chei de la apartam ent şi o cheie de la birou. Abby deschise iute uşa. Mitch bănuia că apartamentul A era dest inat asociaţilor şi clienţilor de încre¬dere ai firmei. Stinse lumina. Pe comoda din cameră văzu două legături care adunau unsprezece chei. dar cînd ajunse la uşa camer ei 188. iubitei! zise ea mai mult pentru sine. "Ţinuse pasul cu el pahar după pahar. Ea zîmbi cînd obs ervă paharul cu whisky şi apă rămas fără stăpîn. a poi îl înveli bine cu păturile şi îl sărută uşor pe obraz. M itch îi spusese să aştepte cinci minute după ce va descuia şi. Din fîşia de pînză portocalie care-i trecea printre picioare d ădu la iveală un pacheţel de plastic şi aruncă o capsulă de narcotic în pahar. trotuarul mărginit de gard viu se oprea în dreptul gardului de scîn duri albe care delimita proprietatea. Mica parcare era pus¬tie la ora aceea. era si ngura uşă etichetată din apartament. Somn uşor. ca să admire marea argintată de lună. în care se aflau douăsprezece fişete din material neinflamabil şi nimic altceva. Sînt gata de c ulcare. el nu era să se dea bătut în faţa unei femei" însă natura îşi ceru din no u drepturile şi se văzu nevoit să dispară pentru cîteva clipe. Era zece şi jumătate. De la fereastra camerei se vedea piscina. Se apropie încetişor de unul din ele şi trase de sertarul de sus. şi preţ d e cîteva secunde rămase cu ochii lipiţi de trupul bărbătesc întins în faţa ei.

În pat. Cred că avem la dispoziţie opt ore, pînă dimi¬neaţă la şase. Ai reuşit să intri în camera aceea? întrebă Abby în timp ce îi dădea celeilalt e o pereche de pantaloni scurţi şi o cămaşă largă de bumbac. Da, am intrat şi am dat de vreo duzină de fişete mari, neîncuiate. Mai erau şi cîteva cutii de carton, însă nimic im¬portant. O duzină de fişete spui? Exact, din alea înalte pentru dosare de dimensiuni oficiale. Să ştii că numai dacă avem noroc terminăm pînă la şase. În camera de motel cu un singur pat, canapeaua, măsuţa pentru cafea şi patul îng ust şi scurt fuseseră împinse Iîngă perete; în mijlocul camerei trona acum un co piator Canon 8580 cu alimentare automată. Era închiriat de la Island Office Supp ly la un preţ de speculă trei sute de dolari pentru douăzeci şi patru de ore. Era cel mai nou şi cel mai mare co¬piator de pe insulă, li se explicase şi propr ietarul nu prea era încîntat să se despartă de el pentru o perioadă atît de scur tă. Abby reuşise totuşi să-l vrăjească pe respectivul proprietar, înşirînd bancn otele de o sută de dolari pe birou. Lîngă pat aşteptau cuminţi două cutii cu hîr tie de copiat, adică zece mii de coli. Cele două femei deschiseră prima servietă şi extraseră şase dosare subţirele. Ta mmy desfăcu clamele şi începu să scoată documentele din primul dosar. Mitch zice că sînt foarte tipicari cu aşezarea hîrtiilor în dosar. Zice că avo caţii au un al şaselea simţ cu care îşi dau imediat seama dacă o secretară sau u n funcţionar a umblat prin hîrtii. Aşa că trebuie să fim foarte atente şi să luc răm încet. După ce copiem un document, trebuie să avem grijă să prindem clamele exact pe urmele vechi. E plictisitor şi obo¬sitor, dar n-avem ce face. Datorită alimentării automate, copierea unui document de zece pagini le luă doar opt secunde. Merge repede, observă Tammy. Terminară prima servietă în douăzeci de minute. Tammy îi dădu lui Abby cele două legături de chei, apoi luă două serviete Samsonite absolut noi şi se întoarse î n apartamentul unde îl lăsase pe Avery. Abby ieşi la rîndul ei, se urcă în Nissan-ul Stanza închi¬riat de Tammy şi se în dreptă spre oraş. La două cvartale dis¬tanţă de impunătoarea Swiss Bank Building , pe o străduţă îngustă mărginită de case bine îngrijite, bătu la uşa singuru¬lu i lăcătuş de pe insula Grand Cayman. Sau cel puţin singu¬rul pe care reuşise săl găsească fără să ceară ajutorul cuiva. Era o casă verde cu ferestre deschise, înconjurate de o dungă albă. Lăsă maşina în stradă şi merse prin nisip pînă la mica ve¬randă unde lăcătuşul ş i vecinii lui se cinsteau cu ce aveau la îndemînă şi ascultau Radio Cayman. Se t ransmitea reggae autentic, adevărate bijuterii din aur masiv. La sosirea ei dis¬ cuţia încetă, dar nimeni nu se ridică în picioare. Era aproape unsprezece noapte a. Tipul îi spusese că putea să facă totul în atelierul din spatele casei, că ce rea un preţ modest şi că voia o sticlă de Myers's Rum drept avans. Domnule Dantley, te rog să mă ierţi că am întîrziat. Uite, ţi-am adus un mic d ar, zise ea întinzîndu-i o sticlă de rom. Domnul Dantley apăru în lumină, luă sticla şi începu să o studieze atent; apoi e xclamă: Băieţi, e o sticlă de Myers's. Deşi nu pricepea nici un cuvînt din ceea ce-şi spuneau, pentru Abby era clar că erau cu toţii foarte interesaţi de sti¬cla cu pricina. Dantley lăsă romul în gri ja prietenilor lui şi o conduse pe Abby în micul atelier din spatele casei plin cu tot felul de unelte şi de maşinării. În jurul singurului bec spînzurat de tav an bîzîiau sute de ţînţari atraşi de lumina galbenă şi chioară. Abby îi întinse lui Dantley cele unsprezece chei pe care acesta le înşiră cu grijă pe bancul de lucru. E treabă uşoară, zise el fără să o privească. Deşi fusese găsit bînd aproape de miezul nopţii, Dantley părea stăpîn pe sine şi totul fu gata în doar douăzeci de mi¬nute. Mulţumesc, domnule Dantley. Cît îţi datorez? Un dolar de bucată, zise el tărăgănînd cuvintele. Abby îi întinse repede banii şi plecă.

Tammy umplu cele două serviete cu tot ceea ce găsi în primul sertar al primului fişet. Douăsprezece fişete cu cîte cinci sertare fiecare însemnau şaizeci de dru muri între apar-tament şi copiator, în opt ore. Se puteau face greu, dar se pute au face. Mitch le spusese să copieze tot: dosare, carnete de însemnări, impriman te de calculator; nu ştia prea bine ce caută, aşa că era mai bine să copieze tot . Stinse lumina şi dădu o fugă pînă în dormitor să vadă ce mai face amantul casei. Dormea dus şi sforăia cu cîteva note mai jos. Cele două serviete Samsonite se îngreunaseră şi braţele o dureau cumplit cînd bă tu la uşa camerei 188. Era abia primul drum din cele şaizeci şi îşi zise că nu v a fi în stare să ducă totul la bun sfîrşit. Abby nu se întorsese încă, aşa că aş eză conţinutul servietelor pe pat Bău o înghiţitură de Coca-Cola şi plecă din no u. Sertarul numărul doi era identic cu primul, începu să transpire abundent şi s ă gîfîie din greu. "Astea-s alea patru pachete pe zi", îşi zise ea, jurîndu-şi s ă reducă raţia de ţigări la doar două pachete pe zi, ba poate chiar la un singur pachet. Repede pînă în dormitor să mai verifice o dată. Dar marele bărbat nici măcar nu apucase să respire de la ultima ei plecare. Copiatorul bîzîia uşor cînd ajunse din nou la motel. Abby tocmai terminase de co piat conţinutul celei de-a doua ser¬viete şi se pregătea să o înceapă pe a treia . Ai cheile? întrebă Tammy. Da, n-a fost nici o problemă. Ce mai face omul nostru? Ha, dacă n-ar merge copiatorul ăsta, ai putea să-i auzi de aici sforăitul, răs punse Tammy, apoi înşiră totul pe pat, îşi şterse faţa cu un prosop şi plecă spr e locul cu fişetele. Abby termină şi documentele din cea de-a treia servietă si alese un nou teanc de hîrtii; se mişca deja cu siguranţa şi iuţeala unui funcţionar încercat. Tammy s e întoarse din cea de-a treia călătorie cu răsuflarea tăiată şi cu stropi de su¬ doare picurîndu-i de pe nas. Sertarul numărul trei, raportă ea. Tot mai sforăie. Umplu servietele cu documentele din primul sertar, îşi trase puţin sufletul, î şi trecu repede prosopul pe faţă şi o luă iar din loc. De acum înainte, pentru t ot restul nopţii, ser-vietele nu vor mai fi nici o clipă goale. La miezul nopţii, Barefoot Boys cîntară ultima melodie şi Palms se pregăti de cu lcare. Bîzîitul uşor al copiatorului nu trecea dincolo de pereţii camerei 188. U şa era încuiată, draperiile acopereau complet ferestrele, toate luminile erau st inse, cu excepţia lămpii de la capătul patului. Nimeni nu o observă pe doamna ob osită şi scăldată în sudoare care tot intra şi ieşea din camera aceea, cărînd me reu aceleaşi două serviete Samsonite. Cînd ceasul bătu miezul nopţii, renunţară şi să-şi mai vorbească; erau mult prea obosite, prea ocupate şi prea spe¬riate pentru a mai face conversaţie şi oricum nu mai rămăsese nimic de raportat, în afară de mişcările în pat ale lui "iubite i". El însă dormea dus. Tammy intra să-l vadă de fiecare dată cînd se întorcea î n apartament, întrebîndu-se mereu ce ar face dacă el s-ar trezi brusc şi ar sări pe ea. În buzunarul şortului ascunsese un tub cu spray paralizant pentru cazul în care situaţia ar fi evoluat în aşa fel încît fuga s-ar fi dovedit absolut nec esară. Mitch nu prea dezvoltase subiectul ăsta; îi spusese doar să folosească sp rayul şi pe urmă să fugă cît o ţin picioarele, strigînd "Viol"! După douăzeci şi cinci de drumuri dus-întors între motel şi apartament, Tammy se convinse că vor mai trece cîteva ore bune pînă ca el să-şi recapete judecata. Î i era de-ajuns că trebuia să alerge de colo-colo, încărcată ca un animal de po¬v ară, dar să mai şi urce cele paisprezece trepte pînă în dor¬mitor ca să-l verifi ce pe Casanova. Aşa că se hotărî să-l verifice o dată la două drumuri, apoi o da tă la trei. Pe la ora două dimineaţă, reuşiseră să copieze conţinui a cinci fişete. Făcuseră peste patru mii de exemplare şi patul din camera de motel era plin cu teancuri ordonate de docu-mente. Foile lor erau înşirate de-a lungul peretelui de lîngă c anapea, aranjate în şapte şiruri identice, înalte cam pînă în dreptul taliei.

Hotărîră să se odihnească un sfert de oră. Cînd ceasul arătă ora cinci şi jumătate, prima geană de soare apăru la răsărit ş i cele două femei uitară de oboseală. Abby îşi acceleră ritmul mişcărilor, sperî nd din suflet ca apa-ratul să nu se ardă. Tammy îşi masă uşor gambele pline de c îrcei, apoi porni iute înapoi, spre apartament. Pierduse şi¬rul drumurilor astea de noapte şi oricum trebuia să se opreas¬că un timp, pentru că el s-ar putea să o aştepte. Deschise uşa şi, ca de obicei, merse direct în încăperea-depozit; tot ca de obic ei, aşeză cele două serviete pline pe podea, apoi urcă în dormitor. Ceea ce văzu o îngheţă de-a dreptul: Avery stătea pe marginea patului privind ţintă fe¬reast ra. Cînd o auzi intrînd, se întoarse cu faţa spre ea; avea ochii umflaţi şi împă ienjeniţi şi o privire ameninţătoare. Tammy îşi descheie instinctiv şortul kaki şi îl lăsă să alu¬nece pe podea. Bună, băiatule, îl salută ea, încercînd să respire nor¬mal şi să se poarte ca o tovarăşă de petrecere. Se apropie de pat şi adăugă: Te-ai trezit cam devreme. Ce-ar fi să mai dormi puţin? El îşi întoarse privirea la fereastră fără să scoată un cuvînt. Tammy se aşeză l îngă el, pe marginea patului, şi-l mîngîie pe coapsă; îşi lăsă mîna să alunece î ntre coapse şi pe picior în sus, dar el nu avu nici o reacţie. Te-ai trezit? îl întrebă ea. Nici un răspuns. Avery, spune-mi ceva, puiule. Hai să mai dormim puţin că afară e întuneric. El căzu înapoi pe pernă şi mormăi ceva. În sfirşit, închise ochii. Ea îi ridică picioarele în pat şi îl înveli cu pătura. Stătu lîngă el vreo zece minute şi cîn d sforăitul atinse din nou intensitatea iniţială, îşi puse repede şortul şi o lu ă la fugă spre Palms. Abby, s-a trezit, Abby! dădu ea raportul cuprinsă de panică. S-a trezit şi pe urmă a adormit din nou. Abby se opri din lucru şi o privi cu atenţie. Amîndouă îşi întoarseră privirile spre patul plin de documente necopiate. OK. Fă un duş, zise Abby pe un ton rece, apoi mergi lîngă el în pat şi aşteapt ă. Încuie uşa de la depozit şi dă-mi un telefon cînd se va trezi şi va fi în bai e. În timpul ăsta, eu voi copia ce a mai rămas, iar de mutat vom încerca să mută m totul după plecarea iui. E o mişcare teribil de riscantă. Totul e teribil de riscant, aşa că şterge-o. Cinci minute mai tîrziu, Tammy/Doris/Libby cea cu biki¬niul portocaliu făcu un n ou drum pînă la apartament; de data asta însă nu mai ducea nici o servietă. Încu ie uşa de la in-trare şi uşa depozitului, după care urcă în dormitor. Îşi scoase sutienul şi se strecură în aşternut. În primul sfert de oră, sforăitul de lîngă urechea ei o împiedică să adoarmă, da r se obişnui imediat şi fu gata să aţipească. Cînd îşi dădu seama, se aşeză în c apul oaselor, încercînd din răsputeri să rămînă trează. O speria faptul că era î n pat, alături de un bărbat gol, care ar ucide-o dacă ar şti. Dar trupul ei obos it se relaxă din nou şi nu se mai putu împotrivi somnului. "Iubitel" ieşi din comă fix la nouă şi trei minute. Gemu tare şi se rostogoli pî nă la marginea patului. Deschise încet-încet pleoapele şi lumina strălucitoare a soarelui îl făcu să geamă şi mai tare. Capul îi cîntărea zeci de kilograme şi s e bălăbănea într-un mod ciudat, de la dreapta la stînga, făcînd să se clatine vi olent creierul din interior. Inspiră adînc şi simţi aerul proaspăt pătrunzîndu-i cu un scrîşnet în tîmple. Apoi atenţia îi fu atrasă de mîna lui dreaptă; încerc ă să o ri¬dice, dar creierul refuza să dea comanda. În cele din urmă reuşi să o ridice încet, foarte încet, şi încercă să o privească mai întîi cu ochiul drept, apoi şi cu cel stîng. Observă ceasul. Privi cadranul peste treizeci de secunde pînă reuşi să priceapă semnificaţia cifrelor. Nouă şi cinci. La dracu' ! Tre¬bui a să fie la bancă la ora nouă! Gîndul acesta îl făcu să geamă din nou. Apoi, mem

oria îi reveni brusc: femeia aceea! Îi simţi toate mişcările şi îi auzi toate mîrîielile, dar rămase nemişcată şi cu ochii închişi. Se rugă la Dumnezeu să nu-l lase să o atingă. Îi simţea privirea lipită de trupul ei. Pentru acest zurbagiu şi "băiat rău" de carieră mahmu¬reala era ceva obişnuit, d ar aşa ceva nu i se mai întîmplase. Privea intens chipul femeii, încercînd să-şi amintească cît de bună fusese, pentru că indiferent de mahmureală, reţinuse înt otdeauna calităţile femeilor cu care se culcase. O mai pri¬vi un timp, apoi renu nţă să mai încerce. La dracu'! exclamă, încercînd să meargă. Dar picioa¬rele, parcă pline cu plumb , refuzau să-l asculte. Îşi adună toată puterea de care era în stare şi rămase s prijinit de uşa care dădea în balcon. Baia se afla la cîţiva paşi, drept pentru care se hotărî să meargă într-acolo, b iroul şi comoda ajutîndu-l să-şi atingă ţinta. Ea se răsuci cu faţa spre balcon şi îl simţi aşezîndu-se alături, pe pat. Libby, trezeşte-te, zise el scuturînd-o uşor de umăr. Trezeşte-te, dragă, insi stă el ca un adevărat gentleman. Îi dărui cel mai frumos zîmbet de care era în stare, un zîmbet de "a doua zi dim ineaţă", satisfăcut şi plin de promi¬siuni. Zîmbetul lui Scarlett O'Hara din dim ineaţa care a ur¬mat nopţii aceleia de pomină petrecută în braţele lui Rhett But ler. Ai fost grozav, băiete, gînguri ea. În ciuda durerii şi a senzaţiei de greaţă, în ciuda plumbu¬lui din picioare şi a capului greu cît o bilă de bowling, se simţi plin de mîndrie la auzul acestor c uvinte. Femeia fusese impresionată. Şi deodată îşi aminti că fusese într-adevăr gro¬zav noaptea trecută. Libby, am dormit prea mult. Trebuie să plec la servi¬ciu, că sînt deja în întî rziere. Nu prea ai chef, hm? chicoti ea, rugîndu-se în sinea ei ca bărbatului să nu-i vină totuşi cheful. Nu, acum nu. Ce-ai zice însă de diseară? Voi fi aici, băiete. Bun. Acum trebuie să fac un duş. Trezeşte-mă şi pe mine cînd ai terminat. El se ridică mormăind şi se încuie în baie. Atunci ea luă telefonul şi o sună pe Abby. Acum e-n baie. Tu eşti bine? Da, sînt OK. Să ştii că şi dacă ar fi vrut n-ar fi putut să facă nimic. De ce a durat atît? Păi nu putea să se trezească. Bănuieşte ceva? Nu. Nu-şi aminteşte nimic din noaptea trecută. Acum cred că se luptă cu mahmur eala. Cît mai stai acolo? Am să-i dau un pupic de la revedere cînd va ieşi din baie. Asta înseamnă încă zece-cincisprezece minute. OK. Dar grăbeşte-te. Tammy aşeză telefonul în furcă şi reveni la locul ei în pat. În mansarda de deas upra bucătăriei, magnetofonul se opri cu un clinchet. La zece şi jumătate erau gata de ultimul asalt asupra apartamentului. Marfa fuse se împărţită în trei părţi egale şi urmau trei raiduri îndrăzneţe, în plină zi. Parcarea din faţa apartamentelor era încă pustie, iar pe şosea circulaţia era în că redusă. Cheia cea nouă era perfectă şi Tammy pătrunse fără pro¬bleme în apartament. Chei a de la depozit se potrivi şi ea, aşa că cinci minute mai tîrziu Tammy părăsi zo na. Următoarele două drumuri fură la fel de rapide şi de lipsite de evenimente n eaşteptate. Înainte să părăsească definitiv depozitul, Tammy se uită cu atenţie

eu vroiam să stau de vorbă cu el. Deci domnul Voyles este pe cale să scoată scîntei pentru că nu av em încă dosarele lui Mitch. Păi. Plecaseră de o jumătate de oră din Kentuck y şi deja avea convingerea că ceva nu era în regulă. Răsărită de niciunde. dom¬nule Tarrance? Doar neam întîlnit aici ca să discutăm afa¬ceri. Totul se terminase. da' îl aşteptam pe soţul dumitale. Ştiu. iar ele erau autoarele unei crime per¬fecte. Unde este soţul dumitale? De ce este atît de important să ştiţi lucrul ăsta. hotărîră ele în cele din urmă. Era vin eri seara şi autobuzul era aglomerat. Dar dumneata cine eşti? Abby McDeere. O mai văzuse. Sînteţi domnul Tarrance? Purta blue-jeans. Iar noi vrem un milion de dolari. Abby verifică încăperea pr opusă şi plăti cu banii jos chiria pentru trei luni. Treizeci de minute. Bine. Se ţinură după el pînă la un depozit din oraş. nu altceva. ea se stre-cură pe locul de la margine şi îşi drese glasul. de felul lui din Bronx. încuie apartament ul şi duse cele două serviete Samsonite înapoi în camera ei. anun ţîndu-le că fusese trimis de Cayman Storage. Acolo. Nim ic. nici un cuvînd de nicăieri. Bine. "Nu-i nici o grabă. cu siguranţă. răspunse ea strîngîndu-i cu putere mîna. Dar mai întîi trebuie să primim dosarele. undeva. "Iubitei" fuses e şi el participant ignorant. Foarte bine. Să fi greşit autobuzul? Să se fi răzgîndi t McDeere? Să se fi întîmplat lucruri neaşteptate? Scaunul se afla chiar deasupr a motorului şi abia acum Wayne Tarrance. Poartă-te ca şi cum am fi căsător iţi sau ceva de ge¬nul ăsta. La două şi jumătate. Atunci vorbeşte încet şi fii atentă: dacă vine cineva pe interval. Dosarele cele bune. Aşa că luaţi-mă drept agentul lui. un localnic cu capul acope¬rit de o pălărie de paie bătu la uşă. Da. Simţea vibraţiile motorului pînă în fundul creierului. Prima cutie fu dusă îngrozitor de î ncet pînă la dubita oprită în faţa motelului. De treizeci de minute nici un semnal. OK? Bun.în jur: totul era în ordine. Fusese uşor. exact ca la înce¬put. ăă. nu-i aşa? Cum să nu?! Prin urmare. Micul munte de probe materiale intră în unsprezece cutii şi jumătate. Ca toţi localni¬cii. ia-mă de mînă şi nu mai spune nici un cuvînt. doar aşa a fost înţelegerea. un pulover verde şi tenişi albi. . Dumneata înţelegi de ce sînt dos arele astea atît de importante pentru noi. înţelese de ce obişnuiţii curselor Greyhound se luptau să obţină scaunele din spatele şoferului . Ta rrance deveni brusc interesat de cele ce se întîmplau pe autostradă. bine. şoferul dubit ei se mişca după timpul din Caymane. mon". În sfîrşit. Uşa toaletei se deschise brusc şi mirosul atît de cunoscut năvăli în autobuz. 28 Wayne Tarrance se aşeză pe ultimul rînd de scaune al autobuzului Greyhound care făcea cursa de un¬sprezece şi patruzeci Louisville-Indianapolis-Chicago. numai că el m-a trimis pe mine. domnule Tarrance. Tarrance tresări puternic şi întoarse capul. domnul Voyles ştii cine este domnul Voyles? Ştiu tot. O oră întreagă cele două femei stătură întinse una lîngă alta în pat şi rîseră î n hohote de Avery şi mahmureala lui. ei şi-acum. dar plin de iniţiativă. noi vrem dosarele de care ţi-am spus. Tarrance renunţă la revista pe care o răsfoise din cînd în cînd şi se întoarse s pre fereastră. numai că el s-a hotărît să nu mai vină şi prin ur¬mare iată-mă pe mine. Poate. Da. ochii îi erau ascunşi în spat ele unor ochelari de soare. să z icem.

Nu sînt sigur însă că vom putea trimite banii conform dorinţei voastre fără să primim întîi dosarele. De dincolo de uşă. am înţeles. dacă nu ştiţi nimic despre contul ăsta. Pentru că lucrăm fo arte îngrijit. după ce o ascultase plin de încordare pe Abby. "Lucrăm"? Vrei să spui că ai văzut şi dumneata do¬cumentele alea? Bineînţeles. . Tarrance înţe¬peni pe scaun. ora din Bahamas. Perfect. Sînt cincizeci şi nouă de dosare aşezate frum os în cutii. Un transfer absolut legal. Bun. Dar. aşa cum trebuie. probabil arab. despre care ştim că este de fapt o corporaţie controlată de Mafia şi înregistrată în Insulele Cayman. Tarrance rumegă pe parcursul a şase mile ştirea despre celelalte dosare. dar se prefăcu amuzat de ultima ei re¬marcă. Bun. Hm. A. în Manhattan? înt rebă Tarrance încruntat. domnule Tarrance. înd reptîndu-se spre toaletă. Două sînt despre o companie. Adică nu aveţi încredere în noi? Chiar aşa. A fost înfiinţată în 1986 cu un capital iniţial de zece milioane de dolari murdari . Domnule Tarrance. Avem şi alte dosare. Şi pot să vă spun că în cutia nu mărul opt veţi da peste nişte surprize. nu avem încredere în voi. E bine să aveţi încredere în el pentru că ştie ce face. Cît de repede puteţi face rost de un milion? Putem să-l strîngem şi mîine. văd că Mitch a lucrat bine şi acasă. O bucată de vreme n . Renunţă să mai insiste. Dunn Lane Ltd. de ce Chemical Bank? Astea sînt ordinele lui Mitch. Veţi vedea că are să vă placă. apa se auzi curgînd cu zgomot de cascadă. chiar trebuie să jucăm toată co¬media asta? Ar fi mult mai b ine să terminaţi cu hărţuiala şi să ne daţi banii. Cît de repede putem face schimbul? întrebă Tar¬rance. De unde ştiţi că a fost înregistrată în Caymane? Şi cum aţi aflat de cele zece milioane? Doar aşa ceva nu este scris în dosarele alea. transferaţi te¬legrafic un milion de dolari din contul v ostru de la Chemical Bank din Manhattan într-un anumit cont de la Ontario Bank d in Freeport. Atunci fiţi atent: astăzi este vineri. cu privirea lipită de fer eastră. Era un bluf atît de evident încît Abby îl descifră imediat şi zîmbi. Dosarele conţin două proiecte de construcţii finanţate de corporaţie şi sînt a bsolut fasci¬nante.Ba nu este asta înţelegerea. dosarele sînt gata. care nu vă va lua mai mult de cincisprez ece secunde. Păi. la ora zece dimi neaţa. L-am ajutat să le pună în cutii. Un tip care aducea a student străin. Întodeauna lucrează bine şi acasă. spune-mi.. venea agale pe interval. Şi ce se va întîmpla dacă nu avem un cont la Chemi¬cal Bank. Marţea vii¬toare. veţi afla cu siguranţă de el luni ş i sînt sigură că aveţi pe cineva la Wa¬shington care să rezolve un simplu transf er telegrafic. aşa ceva nu este scris acolo. Cei de acolo ne vor anunţa imediat şi noi vom transfera d in nou toată suma într-o altă bancă. Despre ce este vorba? Mitch a reuşit să copieze trei din dosarele lui Avery Tolar care par destul de dubioase. Banii vor fi depuşi prin transfer telegra¬fic într-un anumit cont într-o bancă din Freeport. dosarele vor fi ale voastre. nici în nimeni altcineva. Bineînţeles că avem. Şi dosarele astea unde le ţineţi? Într-un minidepozit din Memphis. Bahamas. Şi-apoi ar mai fi ceva: nu uitaţi că este m ai inteligent decît dumneavoastră. Tarrance pufni. Era cla r că nu avea să pună mîna pe ele mai înainte ca cei doi McDeere să îşi primească primul milion. Ai dreptate. În clipa în care vom avea banii acolo unde dorim. înţe¬legerea a fost ca să ne pr imim milionul de dolari exact acolo unde vrem noi şi abia după aceea vă dăm dosa rele. nici în Voyles. Domnule Tarrance. Abby însă îl ţi¬nea de braţ ca o adevărată logodnică.

convins că spune ade¬vărul. ăă. domnule Tarrance. înainte de zece şi jumătate. Atunci cînd Ray nu va mai fi în închisoare. mon. iar Tarrance îşi dădu seama că pusese o întrebare prostească. Dar le aveţi. În consecinţă. Nu te ridica încă. Deci pot să-i spun domnului Voyles că pînă miercuri după-amiază vom avea dosar ele? Abby ridică din umeri fără să-i răspundă. Era mai mult decît o ameninţare şi el ştia lucrul acesta. mie rcuri dimineaţă. Renunţă să mai adauge ceva şi-şi reluă cartea.. nu-i aşa? Să zicem. dacă vă mai amintiţi. Ai putea să îmi mai spui ceva despre celelalte do¬sare de care ai amintit? Fireşte. Tarrance îi sorbea fiecare cuvînt. hotărîri de uz intern. pentru probele care să vă permită obţinerea inculpărilor. OK. fiecare răsucea în minte alte întrebări şi posib ile răspunsuri. spuse el. scrisori trimise de Nathan Locke l ui Joey Morolto. copii după regis¬tre bancare. Mi-am închipuit eu. Şi eu cînd pot s-o văd? întrebă el cu voce scăzută. ca să vă convingeţi? Fără îndoială. zise el. Lambert & Locke pe spatele căreia scrisese numărul contu¬l ui 477 DL-l9584. Face parte din înţelegere. privind-o drept în ochi şi închise cartea respirînd a dînc. documente de constituire a corpor aţiei. dosarele cele mur¬dare? întrebă Tarrance . problema e în studiu. Tarrance reîncepu să răsfoiască paginile căr ţii. Acum am să mă întorc la locul meu din spatele şofe¬rului.ici unul nu mai scoase o vorbă. Dosarele de care am pomenit sînt legate de ul¬tima rată . Ray. OK. Mitch zice că vă va da şi cîteva documente despre Dunn Lane Ltd. A. dar plină de nerăbdare. El. Ei bine. Ray. Ontario Bank. Aşa că se gîndi repede la una mult mai bună. Mitch şi cu mine ne vom lua milionul nostru amărît şi ne vom pierde în noapte. mi se pare. Şi. Ei bine. în sfîrşit. da. trebuie să iasă de acolo. unde se află dosarele astea? Asta-i o întrebare bună. prefăcîndu-se că citeşte. După cum mi s-a explicat mie. Abby scoase din buzunar o carte de vizită ofici ală a firmei Bendini. avem şi ceva dosare murdare. Cobori la Indianapolis? Da. Mai aveţi vreo întrebare? Da. Vrei să spui că aţi obţinut deja. Aţi vrea să vedeţi cîte ceva. Şi totuşi. Atunci. OK. Nu crezi că vom avea nevoie de numărul contului din Freeport? Fiţi liniştit. . minute. A. Aşadar. Ne-am înţeles pentru marţea viitoare? Nici o problemă. Să zicem că avem cam tot ce ne trebuie. Ar fi mai bine să ajungeţi odată la rezolvare. zise ea zîmbind şi bătîndu-l uşor pe braţ. cînd vom primi dosarele alea? Noi vom fi anunţaţi imediat de sosirea banilor la Freeport. am să vi-l dau atunci cînd autobuzul se va opri. liste de funcţionari şi de acţionari. zise Tarrance ca pentru sine. înre ¬gistrări de transferuri telegrafice de bani. da. E o marfă ab¬solut minunată şi Mitch susţine că s-ar putea să obţineţi doar din asta cel puţin treizeci de inculpări. epuizaseră toate detaliile. sute de chestii de-astea care vă vor face să uitaţi pînă şi de somn. Freeport şi o lăsă să cadă pe cartea lui Tarr ance. Unde le ţineţi? Vă asigur că nu sînt împreună cu cele curate în minidepozitul de care v-am vor bit. departe de motorul ă sta îngrozitor. veţi primi la biroul dumneavoastră din Memphis un pachet Federal Express însoţit de un bilet şi de cheia de la un minidepozit. mai întîi primim rata u rmătoare de o jumătate de mi¬lion. da. Altfel vă puteţi l ua adio de la firma Bendini.

fu ea tentată să răspundă. Nu-s nici măcar trei persoane aic . Luni ur¬ma să plece din nou. Un hamal încărcă cele două valize într-un cărucior. alias Alfred. avea cu ea şi o valijoară cu cîteva haine şi o periuţă de dinţi. într-o zi. ca mera era pe cale să se umple. indicînd cu privirea vali¬zele de piele. Cursa Delta 282 spre Nashville. Păi aş vrea ceva de băut. Oaspetele răsări de niciunde şi se aşeză alături. a registrelor bancare. îşi lăsă broscuţa în parcare. Încercă disperat să nu privească în jur. lăsînd în urmă plajele înnecate de soarele Caraibelo r. Hîrtii. cu excepţia unei canapele pliante. Acolo ce este? întrebă el. Linişteşte-te. Inventarul îi luă două ore. Mitch şi cu mine ne-am despărţit. Ce fel de hîrtii? "Hîrtie igienică. E destul de întuneric aici. În spatele ei se aflau do uă valize de piele Hartman absolut noi. Tammy sosi la Nashville sîmbătă. apoi dispăru. Hîrtii? Da. Ce vreţi? şuieră Alfred. o bluză scurtă pînă în talie. După o oră de cînd se aşezase la rînd. în aşa fel încît să nu dea de bănuit. unde mergi? Acasă. Purta pantaloni scurţi. În faţa ei. Alfred. Vinnie observă şi ceaşca tremurătoare şi cafeaua vărsată. o chestie de viaţă şi de m oarte. Bine. Avea senzaţia că în ultimele două săptămîni nu apucase să doarmă mai mult de tre i ore. la părinţii mei. la miezul nopţii. Îi spusese că. Desfă cu valizele în dormitor şi se apucă imediat să sorteze şi să aranjeze hîrtiile. Trebuie să plec. Următorul. explică ea. Alfred. Ceva de declarat? întrebă acesta într-o engleză stri¬cată şi cu voce răstită. a corporaţiilor. Tarry Ross. hîrtii. apoi tîrî cu chiu cu vai cele două valize Hartman în apartamentul de două camere pe care îl închi¬nase ma i de mult. În cameră nu era nici un fel de mobilă. îi sugerase să cumpere nişte valize cu rotiţe ca să l e care mai uşor.Păi. aşa că încărcătura trebuia pusă în ordine. doi tineri proaspăt căsăto¬riţi cărau o mulţime de sacoşe cu lich ioruri şi parfumuri duty-free şi se certau îngrozitor. cu spa¬tele la perete. bine. Ceaşca începu s ă tremure nestăpînit cînd încercă să o ducă la buze şi ca¬feaua se vărsă pe masă . Tammy aştepta la una din cozile lungi şi înnebunitoare din vama aeroportului din Miami. în Kentucky. Ştia că întîlnirea va fi extrem de scurtă. După trei călătorii de cîte o zi în Grand Cayman. va arunca o privire rapidă prin tot ce era acolo. Patronul ei. erau burduşite cu sufi¬ciente documente şi dosare care să aducă pe banca acuzaţilor vreo patruzeci de avocaţi. Evident. N-am timp pentru aşa ceva. sandale. Sorbindu -şi cafeaua îşi pro¬mise să nu aştepte mai mult de cinci minute. îi spuse ea şi îi întinse o bancnotă de cinci dolari. Mitch voia lista tu-turor documentelor. zise el şi trase fermoarul valijoarei. Potoleşte-te. Calmează-te. OK. porcării de felul ăsta. tot avocat de meserie. un gangster din New York. Sînt avocat. sala de aşteptare B. se aşeză în colţul cel mai întu¬necat din holul hotelu lui Washington Phoenix Park. pe locul rezervat. poarta 44. Numele lui era Vinnie Cozzo şi făce a parte din Familia Palumbo." Documente juridice. prietene. Nu! răspunse ea pe un ton la fel de răstit. Aşteptă. mi-am pe¬trecut concediul bătînd Ca raibele şi strîngînd hîrtie igienică. Tammy ajunse în faţa vameşului. ochelari de soare şi o pălărie de paie care o făceau să semene cu droaia de turişti obosi ţi care se întorceau acasă. Dar Mitch îi spusese că pro¬blema era urgentă. Cînd ajunse în suburbia Brent wood.

Alfred. Da. Vinnie luă încă o înghiţitură de rom şi continuă: Uite despre ce este vorba. auzise de firma Bendini şi de clientul lor nemaipomeni t. McDeere va deveni milionar. Po ţi s-o rezolvi? Da. ba ştia şi care este restaurantul preferat al avoc atului. marţi. Alfred. care comandă un pahar cu rom şi apă unui ch elner ce-şi făcuse apariţia în preajma lor. conversaţiile erau rare şi gr ăbite. măturînd holul cu privirea. Chelnerul aduse comanda şi Vinnie bău tacticos. Cînd? Dă-mi două săptămîni. Calmează-te. bani gheaţă. Ce vreţi? şuieră acesta din nou. Ca-ntotdeauna. Mitchell McDee re. şi tipul ăsta este angaja¬tul firmei Bendini. Mitch muncea douăzeci şi patru de ore p . deşi nu-i era uşor. zise Alfred. Am nevoie doar de nişte informaţii. 29 Cu o săptămînă înaintea datei de 15 aprilie. Şi acum să vorbim despre bani. Spune-mi ce mai face prietenul meu. OK. Ceaşca l ui era aproape goală. Pentru el. Alfred ascultă fără să clipească. ce ea ce însemna prelungiri de termene pe de o parte. Şi pe cîţiva din băieţi i-a cam luat grija. Cozzo! Să ştii că plec. problema este foarte serioasă şi n-am să te mint. Apoi. ma¬niacii muncii de la firma Bendin i. Două sute de mii? Bani gheaţă? Exact cît am spus. Ei bine. Înţelegi ce vreau să spun? Noi credem că ti pul vinde informaţii despre firmă federalilor. Chiar Voyles găsise numele şi era foarte mîndru de im aginaţia lui creatoare. Era la curent chiar şi cu grupa sanguină a lui McDeere. Da' ştiţi că are să vă coste.i. Doar o informaţie şi-aia mică. Spaima de greşeala care iar putea costa pe un client bogat un milion de dolari în plus. La Memphis e un tip pe nume McDeere. Acum înţelegi ce vreau să spun? E o treabă a dracu¬lui de delicată. Operaţiunea Laundromat. A i auzit vreodată de firma Bendini? Alfred clătină instinctiv din cap: nu. Denton Voyles? întrebă Vinnie. după ce ai făcut săpături atente. poţi să revii cu un raport micuţ şi drăguţ şi să spui da. Vrem să ştim dacă este adevărat. Să văd ce pot să fac. Spaima de a spune unui client că toate actele erau gata şi că ele arătau un plus de opt sute de m ii la capi¬tolul taxe. Atunci spune repede ce vrei. prietene. Îţi oferim două sute de mii. Întotdeauna trebuie să spui "nu" prima da tă. Cît ţi-am dat data trecută? Şaptezeci şi cinci de mii. Alfred scăpă ceaşca din mînă şi începu să-şi şteargă ner¬vos ochelarii cu batist a pe care o scosese din buzunarul de la spate al pantalonilor. Spaima de a nu putea termina totul pînă în data de 15. Ia mai pupă-mă. secretarele l ucrau douăsprezece ore pe zi. nu mai stau o clipă. nervii erau întinşi. La şase dimineaţa parcarea era plină ochi. Mai ştia că McDeere vorbise cu Tarrance de vreo şase ori pînă acum şi că a doua zi. Lambert & Locke atinse¬seră nivelul maxim de stres şi numai adrenalina îi mai ţinea în stare de funcţionare. mai toată ca¬feaua zăcînd împrăştiată pe masă. Noi îl bănuim pe McDeere ăsta că e-n combinaţie cu oamenii voştri. atîta tot. Avem o mică problemă în Memphis. Neavînd o soţie care să-l aştepte acasă. Vinnie îşi aprinse o ţiga ră. Adrenalina şi spaima. penalităţi şi dobînzi suplime ntare pe de altă parte. nu? remarcă Vinnie. informaţia aceea era o nimica toată.

Una din Was¬hington. Gulf-South Ltd. Pe lîngă ele mai folosise şi trei coduri împrumutate din dosarele lui Lamar. transpira¬seră din nou pe dosarel e Capps înjurînd şi verificînd pagină cu pagină. În biroul lui Avery. Nume şi mai familiare apărură în sertarele doi şi trei. apoi coborî şi la etajul al treilea. Din inventarul făcut de Tammy la Nashville. vîrî cheia în broască. Mitch verifică fiecare birou. care încuie uşa şi plecă fără să-şi ia rămas bun. apoi. Tennessee. adică vreo nouăzeci şi una de bucăţi. un BMW şi un Jaguar. nu prezenta interes pentru federali.e zi. Inla nd Contractors Ltd. Imediat după plecarea lui. dar nu observă nici de data asta vreo cameră de luat vederi. Restul birourilor erau de aseme nea încuiate. Asociatul firmei Bendini. Lambert & Locke de mai bine de opt ani. Mitch era interesat în special de do sarele Dunn Lane şi Gulf-South pentru că Tammy înregistrase un număr deosebit de mare de documente pentru cele două companii. În consecinţă. care tuna şi fulgera împotriva propriului calculator. Paznicul îi deschise uşa de serivi ciu şi Mitch luă as-censorul pînă la etajul al patrulea. apăsă pe clanţă şi pătrunse în biroul lui Avery. Din însemnările FBI reieşea că Sonn y Capps era un om de afaceri curat. pînă într-o debara unde .. chiar lîngă bibliotecă. Dar Capps declară că în asemenea condiţii avea de gînd să caute o altă f irmă specializată în taxe. nu înainte de a-i lăsa lui Mitch o grămadă de instrucţiuni. precum şi alte trei nu¬mere luate din dosarele Capps. ridică privirea spre plafon. Cînd mai erau doar şase zile pînă în data fatidică. registre ale Serviciului de Venituri Interne. se aflau patru fişete din lemn masi v de stejar. Mitc h se aşeză pe unul din scaunele în jurul cărora se ridicau alte grămezi de hîrti i oficiale şi reluă lucrul la dosarul Capps. Capps îi ceru lui Avery să v ină la Houston. Mitch fu autorul a două hîrtii foarte îndoielnice care scăzuseră suma datorată la trei sute douăzeci de mii de dolari. Secretarele nu făceau săpături decît în dosarele din fişetel e metalice aşezate lîngă fereastră. Ceasul arăta ora trei din noapte. Aceleaşi nume apăreau acum în dos arele din primul sertar: Dunn Lane Ltd. şe¬ful compartimentului taxe. Toate cele optsprezece declaraţii de taxe la care tocmai lucra Mitch primiră fac turi pentru copiile dosarelor Gulf-South şi Dunn Lane. Dosarele erau pline cu documente pentru împrumuturi de la băncile c aymaneze. descuie primul fişet . împreună. concesi onări. Virgin Bay Ltd. East-Pointe Ltd. Avery tăbărîse pe Mitch. Următorul teanc de documente fu copiat în numele companiei Greenmark Partners din Bartlett. Rezultatul fu acelaşi: toate încăpe rile erau pustii. De la copiator pleca un cordon care trecea prin perete. care lucra cu firma Bendini. Se întoarse la birou pe la ora unu şi jumătate noaptea. documente. reţinuse nu¬mele mai multor companii din Insulele Cayman care spălau bani murdari. Folosindu-se de o cheie minusculă. dovezi de ipotecări şi multe altele. Introduse ca număr de acces codul dosarului doam¬nei Lattie Plunk a cărei declaraţie de taxe se afl a chiar în cli¬pa aceea pe biroul lui de la etajul al doilea şi care putea să ac cepte cîteva copii în plus. O oră mai tîrziu se lăsă liniştea şi în biroul lui Milligan. Mitch îşi ţinu respiraţia. acte de garanţie. Mitch închise uşa în urma lui şi merse direc t la fişetele de stejar.. Mitch alese un dosar Gulf-South plin de note de transfe¬ruri telegrafice şi de d ocumente pentru împrumuturi de la Royal Bank of Montreal şi-l luă cu el în camer a copiatoru¬lui. o compani e perfect legală. Locul era pustiu. Sonny Capps îl înjurase şi-l luase la refec pe Avery pentru cei patru sute cincizeci de mii de dolari pe care îi datora statului la un venit de şase mi¬li oane. Lambert & Locke plecă la miezul nopţii cu avionul fir¬mei. Mitch le observase cu multe luni în urmă.. cîtev a. Uşa de la biroul lui Av ery era încuiată. În parcare nu erau decît vreo trei Mercedes-uri. Aşeză documentele în comparti¬mentul pentru alimenta re automată şi trei minute mai tîrziu aparatul îi oferi o sută douăzeci şi opt d e copii trecute în contul numitei Lettie Plunk. care-şi putea permite să plătească cîteva copii în plus. registre de transferuri telegrafice de bani. aşa cum cerea regulamentul în cazul asociaţilor. din obişnuinţă. Aprinse lumina şi se îndreptă spre mica masă de conferinţe ac operită de dosare. dar nu văzuse pe nimeni c ăutînd ceva în ele.. La capătul cu loarului se auzea vocea lui Victor Milligan.

toţi cei de faţă urmau să se conformeze unei alte reguli inte¬rioare. Bine. Însă automobilele de lux care o umpleau de obi-cei se strînseseră ceva mai departe. printre bucăţi de gheaţă. îşi luă o sticlă de bere şi se aşe ză la o măsuţă. În noaptea asta pînă şi el avea voie să se îmbete la un loc cu toţi ceilalţ i. zise Lamar. în timp ce toţi ceilalţi arătau uzaţi şi prăpădiţi. Mai tîrziu însă. pentru a se repezi la sticlele verzi şi brumate. Sîntem la curent cu toate astea şi sîntem îngrijoraţi. Capps i-a cerut să se întîlneasc ă la Houston. regulile atît d e dure referitoare la moderaţie şi la o viaţă sănătoasă vor fi date uitării. ai să vezi că pînă la urmă lucrurile se vor aran¬ja. Înăuntru. Phii! Mi se pare că n-a plătit în viaţa lui o sumă aşa de mare. Şi Avery ce zice? Avery este cam îngrijorat. Pur şi simplu simte nevoia să fie singură o vreme. Da. Andrew's" şi că nu e nici un secret că Abby şi-a luat concediu. alte zece lădiţe aşteptau cuminţi în spatele hîrdău lui. Un văr de-al lui Roosevelt. Un cordon mai gros ajungea în camera de facturare. A adunat şase milioane din tot felul de combinaţii. lîngă pian. Pe 15 aprilie. se lăfăia u nenumărate sticle de bere. Lamar îl urmă. Am impresia că asta este replica lui obişnuită. A dat vina pe Avery şi l-a avertizat că va căuta o altă firmă. Lambert & Locke îşi tras e obloanele. privindu-şi foarte atent prietenul. Făcea parte din ritual. Nu e nimic grav. precum şi alţi unsprezece aso¬ciaţi retraşi din activitate. Mesele aşezate de-a lungul pereţilor erau înţesate cu pla¬touri de lemn pline cu creveţi şi stridii. unde un calculator înregistra şi factura fi ecare copie făcută între pereţii firmei. pe numele lui Little B obby Blue Beker. Ai terminat tot? întrebă Lamar în timp ce devora un crevete. iar Oliver Lambert îl va pune într-un taxi care să-l ducă acasă la Jessie Fra nces. Ce mai face mama lui Abby? întrebă Lamar. Doar lipseşt e de două săptămîni. toţi asociaţii activi.se cupla cu cablurile de la celelalte trei copiatoare de pe etaj. nimeni nu va mai avea nevoie de el. la vreo două mile dis¬tanţă . cînta melodii triste la pianul aşezat într-un colţ. . iar pe la şase parcarea era pustie. Avery a plecat de aici c u avionul nostru. ştii bine că puştii noştri sînt elevi la Şcoala Episcopală " St. şi anume nici un angajat al firmei nu lucrează pe 16 aprilie. Mitch. Într-un hîrdău de lemn. Aceştia din urmă erau cu toţii bronzaţi şi arătau odihn iţi. mai tîrziu. dar întîlnirea n-a prea mers cum trebuie. răspunse Mitch şi desfăcu încă o sticlă. Uite ce e. Deocamdată el se ocupa de partea distractivă a serii. Cît are? Un sfert de milion. Mai vrei o bere? Lamar aduse alte două sticle. Mitch nu băgă în seamă platourile apetisante. în schimb e nebun de furie pentru că trebuie să plătească cinci la sută taxe. De la preşedinte pînă la ultima secretară. da' am reuşit să terminăm. numărul de copii şi locul unde se afla copiatorul ca re le executase. ap oi deschise o sticlă şi dintr-o singură înghiţitură o goli pe jumătate. Dar toată lumea era dor nică să petreacă şi gata să-şi renoveze faţada. crede-mă. În noaptea asta. Din colţul lor. la ora cinci după-amiază. Avery şi cu mine tot la hîrtiile lui Sonn y Capps pînă la cinci după-amiază. mi-a spus că Sonny Capps îl aşte p¬tase la birou la patru dimineaţa şi că era extrem de furios din cauza taxelor. De acolo. Săptămîna trecută. Într-adevăr şi asta îl face teribil de nervos. Lasă. îi urmăreau cu privirea pe colegii care îşi lăsau hainele unde apucau. firma Bendini. în spatele unui venerabil local numit Anderton's. o mică sală de ban chete fusese rezervată pentru chiolhanul anual de 15 aprilie. un conductor subţirel de culo are gri lega calculatorul respectiv de un altul de la etajul al cincilea. Erau prezenţi toţi angajaţii obişnuiţi. care î nregistra numărul de acces. pe ale mele le-am terminat ieri. ducînd în mînă o farfurie plină cu cr eveţi. Pe cuvîntul meu dacă-l înţeleg pe tip. la miezul nopţii. în timp ce Roosevelt făcea să sară dopurile cu o dexteri¬tate ieşită din co mun.

mă rog. Termină ce-a de-a doua sticlă de bere şi o începu pe a treia. Sigur! Avery se aşeză la masa lor. atît de îngri jorat de mersul căsniciei prietenilor lui. aleseseră un potpuriu de cî . va ajunge cu si¬guranţă după gratii ş i asta într-un timp foarte scurt. Pînă şi Nathan Locke zîmbea şi vorbea tare. îi luă dintr-o singură mişcare şi îi vîrî în gură. Păi. Ştiu. Avery îl privi cu ochi obosiţi şi trişti. Hm. nu prea e un subiect plăcut de discuţie. Lamar. "Dacă ai şti că nu mai depart e de săptămîna trecută am făcut exact un milion! în numai zece secunde contul di n Freeport a sărit de la zece mii la un milion zece mii. îmi plac mai mult cei cu cap. Mitch urmărea cu a tenţie mişcările lui Avery şi cînd pe farfurie se adunară vreo şase creveţi cură ţaţi. cît încă mai mişcau. Atmos fera se încălzea treptat. Roosevelt avea grijă ca hîrdăul cu bere la gheaţă să nu rămînă fără încărcătură. Nu ştie cînd se întoarce. se strînseseră toţi avocaţii şi Roosevelt putu să închidă uşa. Întotdeauna am preferat coad a. cu excepţia lui Roosevelt. iar Bobby trecuse la capitolul "cîntece la cerere". Înţelege că nu poţi să faci un milion de verzişori din primul an. Ei. întinse mîna. Apoi. "Eu. da? Ei bine. Adusese un platou cu creveţi şi începu să-i decojeas că. Pe la zece. "A. Mitch. Şi după mine capul e cea mai bună parte.. dă-mi voie să-ţi mărturisesc că mă îngrijorezi. Un Wally Hudson fără pa¬pion se cocoţă pe scaun lîngă pian şi începu să dirijeze corul de urlători. aici." Şi de pe banca marto¬rilor va îndrepta un deget acuzator spre bunul lui prieten. Lamar Quin. ăsta-i adevărul. zise Mitch mestecînd de zor. ba te înşeli. transferul ăsta făcea ca Mitch să participe la primul şi ultimul 15 aprilie din scurta. Încercă să găsească o replică adecvată. dar ren unţă şi continuă să cureţe creveţii. Scoatem grătar ul în grădină. jur solemn să spun ade vărul. dar cu o condiţie: nu discutăm nimic despre Abby. Nici gînd. Pentru ce s-o fac? Uite. iar după un sfert de or ă contul era deja închis şi banii depuşi într-o bancă sigură din Elveţia. la El Paso. poate că Tarrance se va amuza inculpîndu-i şi pe Roosevelt împreună cu Je ssie Frances la un loc cu toţi ceilalţi. se puseră pe cîntat. Creveţi la El Paso? Păi da. Bunul lui prieten. zise Lamar. Mitchell Y. zise el printre în ghiţituri. acelaşi lucru se va întîmpla cu toţi cei prezenţi acum. plîngînd încet işor. Păcat că le-au scos capetele. Kay şi copiii vor sta în pri¬mul rînd în sală. ce zici? Vin. Rio Grande e plin cu aşa ceva. Nu te-ai gîndit să mai încetineşti puţin ritmul? întrebă Lamar. De fapt. În sfîrşit. Alcoolul şi oboseala făcură ca încăperea să devin ă şi mai zgomotoasă. Tocmai discutam despre Capps.. replică Avery. dar distinsa lui carieră de avocat. veneau la rînd procesele. Sau. I ar în timpul ăsta. I-a fos t greu să se adapteze programului meu de lucru. Lamar plecă să mai aducă bere. Bobby Blue trecuse la rockuri. zise Lamar. nu prea. tot adevărul şi numai adevărul. poate peste vreo lună. dragă prietene". eu sînt prietenul tău. OK? OK. Dacă zici tu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Ai să vezi că Abby se va adap ta în cele din urmă şi totul se va aranja. Pe cînd eram copil. devenise unul de-al lor. Mie îmi plac cozile. McDeere. Glumiţi. zise Avery. prindeam creveţi cu pla sele şi îi mîncam pe loc. dar n-am de gînd să slăbesc ritmul. îşi zise Mitch. Pur şi simplu s-a dus a casă să-şi vadă mama şi se va întoarce. Kay vrea să vii mîine pe la noi la o frip¬tură.Ei asta-i. cine ştie. Cel puţin aşa i-a spus ea directorului şcolii. Nu. la dracu'. fireşte că e grav cînd nevasta pleacă de acasă fără să spună cînd s e întoarce. cu toate sucurile alea din creier. Şi toa te astea au fost posibile datorită minunii nu¬mite "transfer telegrafic"!" În pl us.

ntece australiene de beţie. ca toate celelalte colege ale ei. paznicii le urmăreau cu mare atenţie. de-a lungul pereţilor se î nşirau impresionante fişete negre. îşi făcură ap ariţia în faţa porţii două furgonete Ford identice. Erau cu toţii prietenii lui oameni cu familie. alături de ei: aveau feţele roşii şi ochii s trălucitori. acesta jucase rugby la Universitatea Corneli şi avea un repertoriu uluitor de cîntece de berărie. Ascensorul se opri la subsol. Era acompaniat de cincizeci d e voci bete şi lipsite de orice urmă de talent. Joe Hodge şi Marty Kozinski făceau şi ei parte din cor. Peste tot se vedeau terminale de calculator. Li se spu¬sese să cureţe cîte un etaj odată şi începură cu etajul al patrulea. La aceeaşi oră. fraţilor! Mitch se răsuci pe călcîie şi se pierdu în întuneric. un băiat de ser¬viciu îi deschise uşa de acces şi ieşi în parcarea restaurantu¬lui. Ur mătorul artist fu Kendall Mahan. Kendall se aşezase la pian şi corul interpreta un cîntec absolut obsce n. Anul trecut. un ecuson arăta că o cheamă DORIS. Anul trecut . împărţită în douăsprezece c abinete. bleumarin cu galben pe care scria Curăţătorie. Pe culoare. Erau glasurile pline de veselie ale unor oameni bogaţi şi fericiţi. Cam pe la miezul nopţii. Erau cincisprezece taxiuri în total. B ineînţeles că cel mai zdravăn dintre ei era Oliver Lambert. el însuşi era un absolvent teribi¬list de la Harvard. un paznic le spuse lui Doris. Mitch se scuză şi merse la toaletă. în faţa restau rantului. Deprimat de cele două săptămîni petrecute fără stăpîna lui. Cînd erau aproape gata cu etajul al doilea. taxiurile se aliniară pe Madison Avenue. Femeile nu-i băgau în seamă şi îşi vedeau de treabă: go¬leau coşurile de gunoi. Purta nişte blue-jeans murdari şi o pereche de tenişi rupţi. Convorbirea fu rece şi forţată. Cîntaţi înainte. pline cu avocaţi beţi. opt femei îmbrăcate în aceleaşi culori începură să de scarce aspiratoare şi găleţi pline cu bu¬telii de spray. iar ochii îi aler¬gau în toate părţile. a cărui lărgime exage¬rată îi ascundea silueta şi o făcea să pară şleampătă. cîrpe şi prosoa pe de hîrtie. pe Front Street. Paznicul descuie o uşă g rea din metal şi in¬trară într-o încăpere spaţioasă. cu cîte o ofertă de serv iciu în fiecare buzu-nar. De la distanţa asta. zîmbi mulţumită. mături. dar nimănui nu-i păsa. dar în cealaltă parte a oraşului. Mitch se opri în întuneric şi as¬cultă. Era a treia noapte în care făcea meseria asta şi încă se fa¬miliariza cu locuril e şi cerinţele. şi cei mai bogaţi avocaţi din oraş fură căraţi sau tîrîţi în maşini. . Interesant ce poate aduce cu el un an de zile. corul din sal onul de recepţii avea chiar o sonoritate plăcută. Pe tricoul albastru al uniformei. Dutch Hendrix le deschise poarta şi maşinile se opriră în dre ptul intrării de serviciu. Încăperea nu avea ferestre. Găsiţi aici tot ce aveţi nevoie. Hearsay veni lîn gă Mitch şi încercă să doarmă. Cînd dădu de biroul lui Tolar. Telefonul sună la zece şi jumătate fix. zise paznicul arătînd o debara. trăgea sertarele şi deschidea fişetele. Acum devenise milionar şi în curînd se va pune un preţ pe capul lui. Atunci cînd paznicii nu erau atenţi. care conducea ope¬ra ţiunea de evacuare. dădeau cu aspiratoarele şi curăţau toaletele. Îi privise c u atenţie cît timp fusese înăuntru. prinşi pînă la unu l în această conspiraţie îngrozitoare. Să nu vă atingeţi de birouri! 30 Mitch îşi legă şireturile pantofilor de sport şi se aşeză pe canapea lîngă telef on. Apoi. Susie şi Charlotte să-l urmeze. Restaurantul se închisese. Fata cea nouă era ceva mai înceată decît celelalte. dar fericite. ştergeau mobila de praf. Cele trei fem ei scoaseră de acolo un aspirator şi cîte-va butelii de spray şi se apucară de l ucru. Era Abby.

dar se plimbă prin casă. vrei? N-am chef de ceartă. iar ceva mai departe. Mitch. Pssst. Cei doi bărbaţi urcară în tribună şi intrară în cabina pre¬sei. şuieră o voce răguşită. Mitch îşi trase şosetele albe de atletism. iar psihic e foarte bine. Fii atent la pistă. Timp pentru ce? Hai să n-o luăm de la început. Imediat în spatele clădirii din cărămidă roşie era terenul de baseball. Mă suni şi mîine seară? Da. Jumătate din asociaţi au plecat în concediu. West Junio r High School se afla la şase cvartale spre est. Am mers pe jos pînă la pistă şi pe urmă am alergat vreo opt tu re. Cît alergi pe zi? Vreo două mile. da' pentru ce ai chef? Ea nu-i răspunse şi reluă conversaţia după o lungă pauză. Au ei o menajeră. Am sunat astăzi la şcoală şi le-am spus că nu mă întorc înainte de sfîrşitul trimestrului. încuie uşa de la bucătărie şi începu să tropăie mărunt pe strada întunecată. Tarrance. Pista era pustie. Acesta era înconjurat de o pistă cu zgură. Şi tu? Cum stai cu serviciul? A trecut şi 15 aprilie. O mai doare încă. Autobuzele erau perfect aliniate d e-a lungul aleii. E mai tot timpul ocupat. la capătul aleii pentru maşini. Toată lumea e mult mai b ine dispusă. dar nu la ora unsprezece într-o noapte fără lună. dar mama are nevoie de mine. Mama mai are nevoie de mine şi mi-e teamă că tata nu prea se descurcă . la aceeaşi oră. e un loc suficient de retras. Cred că pînă la urmă o să crape. Mai sînt două luni pînă la sfîrşitul trimestrului. Înţelege că am ne¬voie de timp. răspunse ea şi închise telefonul. Sînt curat? Fireşte că eşti curat. Cine este acolo? Joey Morolto. Mi-e dor de el. dacă ai să vezi ceva c a o lumină roşie. dar nu se opri din mers. apoi se hotărî să nu răspundă: n-avea rost să se certe. cu privirile aţintite asupra şcolii. O nouă pauză. după părerea ta? Merge. treci înapoi pe pistă şi zici că eşti Carl Lewis. a semnalizat cu o lumină verde cînd ai tre¬cut pe lîngă el. Da. aşa că e mult mai mult ă linişte prin preajmă. atîta tot. Se aşezară în în tuneric. foarte căutată de toţi iubi¬torii de jogging din împrejurimi. era terenul de fotbal. Mitch se îndreptă spre tribună. A doua tură o făcu la pas. zări cu colţul ochiului o siluetă nedesluşită. Mulţumesc. de prefe¬rinţă într-un loc foart . care este în autobuzul ăla de şcoală de colo. zise ea. Bine. aerul primăvăratic era limpede şi răcoros . Căutată. îşi puse un T-shirt lăbărţat. e teribil de întunecată. Bănuiesc că în condiţiile astea ai redus şi tu progra¬mul la şaisprezece ore p e zi? Mitch ezită. Ia spune. cee a ce lui Mitch îi convenea de mi¬nune. aşa că aler¬gă prima milă în opt minute. Îmi pare bine că este aşa. bine. Vrei să spui că mai stai ac olo încă două luni? Încă cel puţin două luni. cine e fata? Ştiu că tu adori întîlnirile la lumina zilei. fără nici un fel de dezastru.Cum se simte mama ta? întrebă el. Cînd ajuns e în dreptul tribunei. Mitch se opri. Eşti foarte amuzant. Şi tatăl tău? La fel. Mult mai bine. Ce-mi face cîinele? E singur şi deprimat. Mama e gata de culcare. Pur şi simplu. bine. Laney. Cînd vii acasă? Nu ştiu. Ei. Trebuie să închid.

Ochii lui fixau cu încăpăţînare întune¬ricul de pe alee. Cine este fata? Hai că sînt isteţ. Cine este tip a şi cît cunoaşte din afacere? Ai încredere în mine. Cine e tipa? Lucrează pentru mine. Atîta că . Reţine că am acolo trei oameni care supraveghează tot ce mişcă în zonă . plus un bilet spre Caymane sau Bahamas. acum mai este o persoan ă implicată în povestea asta şi ches¬tia mă îngrijorează. cum îi trans¬formă în bancnote de o s ută de dolari şi cum îi scot peste graniţă. Cunoaşte numele a cel puţin patruzeci de companii americane ai căror proprietari sînt corporaţii caymaneze deţinute de Familia Morolto. că trebu ie să schimbăm telefoanele. Ştie datele şi sumele transf erate telegrafic. şi cărăuşii merg regulat aco lo sub formă de tu¬rişti cu buzunarele pline de bani. pe cap poartă pălării de pai. dar la tre i sute de oameni care fac cîte douăzeci de călătorii pe an. Dar vreau să ştiu cine e femeia. mai puneţi şi voi mîna pe cîte unul dintre ei. mă trimite la un anumit telefon public de lîngă o an umită băcănie.e aglomerat. bani gheaţă. Ştie că Familia Morolto controlează cel puţin t rei sute cincizeci de companii înregis¬trate în Insulele Cayman şi că aceste com panii trimit cu re¬gularitate în ţară bani spălaţi. Perfect. atunci spune-mi tu ce ştie tipa asta. Tarrance inspiră adînc. N-ai idee cîte persoane vor să petreacă o vacanţă pe gratis. astfel încît aparatele de pe aeroport nu reuşesc să depisteze nimic. de exemplu într-un local cu fast-food sau într-un magazin de pantof i. există şi super-cărăuşii. Poartă costum şi cravată şi seamănă cu cei care lucrează pe Wall Street. pun banii în serv iete şi urcă în avion ca oricare dintre noi. Ştie a l dracului de multe lucruri. Ei bine. să cur ăţ bine locul şi să te aştept. Dar mai folosesc şi cărăuşi. Ştii că pentru sume sub zece mii de dolari nu e nevoie de declaraţie vamală. bineînţeles. ca şi cînd ar fi avut cu¬noştinţă de toate acestea. se gîndi o clipă. Pe urmă. Familia Morolto şi complicii ei au scos din ţară peste opt sute de milioane de dolari. Ei. Ăştia sînt oamenii de încredere ai Familiei Morolto care înfăşoară un milion de dolari în ziare şi reviste. Uneori. Alteori sînt încălţaţi cu sandale. da' as ta se întîmplă foarte rar şi atunci super-cărăuşul ajunge după gratii. dacă tu ai şti ce ştie ea. Tarrance. E o femeie foarte bine informată. dar să cheltuiasc ă şi bani. nu? Da. Mitch se distra de minune. e o idee grozavă. Mai ştie şi cum îşi adună banii murdari. nu? Pînă acum. Adică. le dau nouă mii opt sute cash. Din cînd în cînd. şi i-au depozitat în div erse bănci din Caraibe. Unde ai găsit-o? Ce importanţă are unde am găsit-o? De ce pui întot¬deauna întrebări din astea fără importanţă? Întrebări fără importanţă zici? Adică primesc astăzi un telefon de la o necuno scută care-mi zice că trebuie să-mi spună ceva despre Bendini Building. Cunoaşte numele băncilor. de obicei ticăloşii care sînt în solda lor şi prietenele acesto ra. băieţi. datele depuneri¬lor şi multe alte chestii de-astea. Este angajata mea şi ştie totul. nu crez i? Tarrance amuţise. Şi-a mers. Ei. cum? Cu avionul firmei. în momentul ăsta ai căuta să faci rost de inculpări şi nai sta aici să pui întrebări prosteşti. McDeere. da. Tarrance. la o anumită oră şi mai zice că are să mă sune la ora unu şi jumă tate fix. Tarrance dădu uşor din cap. Păi. De fapt. se adună o sumă frum uşică de bani cash care ies din ţară. dar mie îmi plac mai mult locurile astea discrete. Nu sînt sume mari dacă te gîndeşti la fiecare în parte. dar şi studenţi sau tipi care lucrează pe cont propriu. conturile. apoi zise: OK. Mă duc unde mi-a zis tipa şi într-adevăr sună acolo la ora unu şi jumă tate fix. şi tipa îmi zice să fiu aici la zece patruzeci şi cinci astă-seară. Au o adevărată ar mată de cărăuşi. pe care îi depun în băncil e cu pricina. iar banii sînt ascunşi în sacoşele lor co-lorate. ştie că în ultimii trei ani.

De cît timp ai nevoie? De vreo două săptămîni. dar acelaşi lucru îl aşteaptă şi pe cel car e s-a bucurat de ei. După cum vezi. Păi. Şi dispare cu încărcătură cu tot. Ia te uită ce surpriză. Pentru că Mafia nu uită niciodată. hot eluri în St. Roy ce McKnight. Preşedintele era un tip minun at. se ridică în picioare şi porni spre uşă. Cele mai multe tranzacţii au fost operate t ele¬grafic din patru sau cinci bănci diferite. complexe de apartamente în Dayton. absolut întîmplător. E un o . Şi să ştii că nu o să fie prea uşor să scoatem toate hîrtiil e alea de acolo. Deci. Nathan Locke. nu-i aşa. de unde voiai să ştiu toate astea. Aşadar. Soţia ta a pomenit de o companie numită Dunn Lane Ltd. aparţinînd unei mici şi discrete firme de avoca¬tură din Memphis. Este unul dintre locotenenţii lui Morolto. fie în vamă. Compania a început să cumpere tot felul de chestii în ţară plantaţii de bumbac în Texas. erau aceleaşi zece milioane care fuseseră aduse cash în Grand Cayman de un anumit avion marca Lear. Petersburg şi în Tampa. dar de fapt la început fuseseră paispre¬zece milioane ce scăzuseră la zece după ce fuse seră unşi toţi cei ce trebuia să închidă ochii. da' prosteşti întrebări mai pui. şi fata de care ţi-am povestit mai avem cîte ceva de făcu t. Mulţumesc. pentru că şi eu. Tarrance? Aşa cum no să mă uite nici pe mine. din Caymane. Tarrance rămase cu gura căscată şi cu ochii ţintă la Mitch. în următorii trei ani au mai fost de¬puşi tot aici încă nouăzeci de milioane de dolari cash. este VIP în Banco de Mexico. De unde provin miile astea de documente? Mitch ignoră întrebarea. Da' să ştii că sînt aproape gata pentru ra¬ta următoare. pe nu¬mele lui. A fost înregistrată în 1986 cu un capital de zece milioa ne transferate corporaţiei dintr-un cont aflat în Banco de Mexico. nu. În sfîrşit. Tarrance ascultă în linişte. Banii vor fi dispărut demult. Încercăm să obţinem un supliment de dosare din clădirea de pe Front Street. pînă cînd fu evident că tre¬buie neapărat să spună ceva. Agentul care înregistrase compania era un tip pe nume Diego Sanchez care. fie în băncile caym aneze. Am trecut în revistă do sarele pe care mi le-ai dat deja şi pot să-ţi spun că sînt tot marfă valoroasă. regulamente de funcţionare a corporaţiilor. Tarrance. Este de fapt o opera ţie elementară de spălare a banilor. Eu şi cu angajata mea vrem să mai şterpelim cîte ceva de pe Front Street. înregistrări de transferuri telegrafice de bani. Tarrance! Păi. iar secretarul era vechiul nostru prieten. Aproape gata? Da. Foarte multă marfă valoroasă. ma-gazine de bijuterii în Beverly Hills. Tarrance? Tot din cînd în cînd cîte u n cărăuş începe să se gîndească prea mult la banii din valiză şi îi vine ideea s ă-i păstreze doar pentru sine. aide-memoire-uri. Dar Mafia nu ui tă niciodată şi în cele din urmă îl găseşte pe fugar oricît timp i-ar lua treaba asta. Bun. acte doveditoare de împrumutu ri. mai vrei şi altceva? Spune mai departe. Cîte documente ai acum? Peste zece mii. Ei. corespondenţă. Abby şi cu mine ne-am gîndit că ne-ar plăcea să lo¬cuim în Albuquerque. este o întreprindere foarte profitabilă. Drace! De unde le ai? Iar pui întrebări din astea? Zece mii de documente! Cel puţin zece mii: dosare bancare. după ce au investit cele zece milioane de sămînţă în afacerea asta. trezorierul acestei mici corporaţii atît de confortabil e era un tip pe nume Al Rubinstein pe care sînt sigur că îl cunoşti. Eu însă hab ar n-am cine este persoana.nici unul dintre ei nu vorbeşte. dacă nu din documente? Poate îţi mai aminteşti că eu nu lucrez decî t la dosare legale. tu ţi-ai primit milionul de dolari. ce mai ştii despre compania asta? Foarte multe lucruri. Chiar ai toate documentele astea de care vorbeşti? Doamne.

Şi pe urmă. Ai o să ptămînă ca să rezolvi. Mitch se apropie de el şi-l împunse cu degetul. ceea ce înseamnă că pe urmă va trebui să dispar. Toate bune. nevastă-sa pleacă. Ia ziceţi. Te va suna angajata mea. Mitch ieşi trîntind uşa cabinei şi începu să coboare trep¬tele tribunei. zise Tarrance. f ără succes. Şi mai zice şi că s-a săturat de nefăcutele lui. Trebuie să văd şi eu vreo două-trei din docume ntele astea. Şi ce va face cînd va ieşi de-acolo? Tarrance. Iar tu mi-ai promis că îl vei scoate pe fratele meu din închisoare. Aşa că ar fi bine să studiezi pr oblema. De Vasher anunţase cele trei zile de vacanţă pe care Na than Locke şi le lua în fiecare an după data de 15 aprilie. deodată. Şi care în cele din urmă mă vor costa chiar viaţa. Da' scurtă memorie mai ai.. nu vi se pare ci udat? Ei. Ca să nu se afle. atîta că noi am depistat cîteva probleme mărunte pe ici pe colo. ex¬pert în spălatul banilor şi în sisteme e lectronice bancare. Da' fii atent să faci exact ce-ţi spune ea. părinţii ei sînt oameni de so cietate şi poate că a fost internată sub un alt nume. Tarrance. Voi fi gata de li¬vrare peste două săptămîni . care are cance r la plămîni. dar de f apt n-a fost nimic serios. zise Lambert. Astăzi e 17 apri¬lie. Zice că trebuie să meargă la maică-sa. să pună cap la cap nişte fapte aparent fără legătură între ele. Eşti absurd. privind întunericul. De Vasher. Cînd mai stăm de vorbă? strigă Tarrance în urma lui. Bahamas! Tîmpit mai eşti. Să văd ce pot face. 31 La ordinele lui Lazarov. nu-i aşa? Doar i s-a scos un plămîn. Tarrance. Aşa că în douăsprezece ore va fi peste graniţă. N-o lua aşa de repede. O să fugă ca de dracu'. Şi. Ei. nu-i aşa? Numai că pînă acum n-am reuşit să dăm de spitalul în care a fost operată Marine Sutherland. că mai sînt încă multe de făcut. pentru că mămica este bolnavă. asta o să facă. Şi împreună cu mine vor dispărea şi cazul şi cariera ta. Doar are un frate milionar. Spune-i să-mi scoată fratele din înch isoare. se supără şi pleacă acasă la mama. şi tu. Deci. Se întîm . Tarrance. pentru că am impresia că nu ne înţelegem. băieţi. Locke şi Oliver Lambert îl ascultau pe De Vasher care încerca. tu şi cu întrebările tale tîmpite. dar Ray trebuie să iasă din închisoare peste o săptămînă sau. Frumoasa mea soţie parcă îţi promisese că vei primi un teanc întreg de do¬cumente Dunn Lane imediat după ce Ray iese de a colo. Domnului Voyles nu-i plac termenele limită şi se va supăra foarte tare. Şi mai spune-i să strîngă următoarea jumăt ate de milion pentru că sînt aproape gata. peste două săptămîni este întîi mai ş i la întîi mai ţi-am pro¬mis că-ţi livrez şi am de gînd s-o fac peste zece m ii de documente care vor distruge una din cele mai puternice fa¬milii mafiote di n lume. Şi credeţi-mă că am verificat toate sp italele din Kentucky. Zice că nu ştie cînd se va întoarce. Am spus două săptămîni. Spune-i domnului Voyles să mă pupe. Tarrance! În Baha¬mas cheltuieşti un milion în z ece minute şi nici nu poţi să ai încredere în zănatecii ăia corupţi. Şi nevastă-mea s-a operat acum cîţiva ani şi pentru asta am luat avionul şi ne-am dus la Clinica Mayo. Ştii ceva? Nu scoate încă pistolul.. pentru că altfel toată înţelegerea cade. dacă nu. de-a lun ¬gul vremii s-a zbîrlit ea de cîteva ori din cauza orelor lui de lucru. pînă pe 24 aprilie. În biroul de la etaj ul al cincilea. Mitch intrase din nou pe pistă. şi fii foarte atent la ce-ţi spun. În Bahamas. De exemplu. Nu cunosc să existe vreo lege care să te oblige să te operezi numai în spitalele aflate pe o rază d e o sută de mile de casă. dar oarecum în afara rutei obişnuite. Dar ţi-am promis s-o fac. atunci e u am să dispar. Spune-i ce vrei. dispar eu. Ascultă-mă. Dacă nu ai nici un rezultat. In¬diana şi Tennessee. Tarrance. McDeere.raş mare.

dar era miezul nopţii. de-aia sînt plătit.plă. bănuiesc că sînt mult mai a proape de realitate. Presupun că el a scos-o din oraş ca să o protejeze. interveni Lambert. Avery zice că şi-a încuiat biroul. totuşi. Aseară. Nat. ce-ar fi dacă to ate astea n-ar fi decît o stratagemă ca să o scoată pe nevastă-sa din oraş. A menţionat vreodată numele spitalului? întrebă Lambert. despre mama ei. obi şnuiţi să întoarcă o problemă pe toate feţele. Aşa că presupun că el şti e că telefoanele sînt interceptate şi că asta îi face să fie aşa de prudenţi cîn d vorbesc. erau avocaţi de meserie. Mc Deere şi Scott Kimble. A fost folosit copiatorul numărul unspr ezece care. apoi se hotărî să ignore vorbele acestuia. întîmplător. Neo¬bişnuite. Ei. Nu prea ţine teza asta. care se plimba nervos în spatele biroului. Dacă va fi fost vreodată plecată. Mai devreme. Acu'. Aşa că. Cîte copii au fost? Două sute douăsprezece bucăţi. dacă tăceţi şi nu mă mai întrerupeţi. cîţi dintre băieţii voştri îşi termină lucrările şi mai fac şi copii cu o săptămînă înainte de 15 aprilie? De Vasher se opri brusc din plimbarea lui enervantă şi îi urmări cu atenţie pe c ei din încăpere: rămăseseră pe gînduri şi nu mai scoteau nici o vorbă. cineva a făcut cîteva copii cam neobişnuite la copiatorul de la etajul al patrulea. trei de la dosarele Sonny Capps şi optsprezece de la dosarel e lui McDeere. se opri şi îl privi sever pe Lambert. da' nu e prea sigur. De fapt. Aşa că ori a uitat să încuie uşa ori McDeere are şi el o cheie. S ă ştiţi că l-am strîns cît am putut cu uşa pe Avery şi pînă la urmă mi-a zis că e aproape sigur că a încuiat biroul. De cîte ori a vorbit cu ea pînă acum? Ea este cea care dă telefon în fiecare zi. De Vasher? întrebă Locke. prin ur¬mare. Mămica este acum acasă. asta s-a întîmplat în dimineaţa zilei de 7 aprilie . Sună foarte corect. S-ar putea. Acu' vreo zece zile. să nu uit. Şi nici unul dintre ei nu avea ce să caute la etajul al p atrulea. pe la două şi jumătate. eu sînt sigur că McDee re poate să explice chestia asta. nu l-a autorizat pe McDeere să se întoarcă la birou şi să lucreze. McDeere lu¬cra în biroul lui Avery. E foarte prudentă în privinţa asta şi nu prea vorbeşte desp re operaţie. despre ser¬viciul lui. Ei bine. secretara lui McDeere introduce şi ea aceleaşi coduri de acces. nu-i aşa? Atîta că. depa rte de noi şi de ceea ce va urma? Înţelegeţi ce vreau să spun? Adică tu presupui că McDeere lucrează pentru ei? întrebă Locke. De Vasher zîmbi răutăcios şi îşi reluă plimbarea. întotdeauna se¬cretarele sînt cele care fac copiile după documente. bomba: cinci zile mai tîrziu. Ce dosare? Cele optsprezece erau pentru taxele unor clienţi. iar el era şi grăbit şi îngrozitor de obosit. Oricum însă . Am să vă spun. Păi. îl condusese pe Tolar la aeroport. A făc ut cam trei sute de copii care. Nici un cod de la dosarele lui Kimble. ce dracu' îl apucase să facă el însuşi două sute de copii la ora trei dimineaţa şi la etaj ul al patrulea? A. Cînd a plecat Victor Milli gan. deşi nu sînt avocat. De fapt. Deci l-am prins pe McDeere că a făcut două sute de copii pe care nu le poate e xplica. pentru că amîndoi lucraseră toată ziua la declaraţia de taxe a lui Capps. po vestea asta nici nu are o importanţă aşa mare. dar pe co¬piatorul ei de la etajul al doilea. Nici măcar o dată. Or. pentru că le-a făcut la ora trei dimine aţa. aşa că aşteptau şi alte argumente . Acum. Locke dădu aprobator din cap. De Vasher. este şi cel mai aproape de biroul lui Avery. zicînd că a lucrat la declaraţiile de taxe şi că a copiat tot ce-a făcut. unde vrei să ajungi. Şi vorbesc despre toate cele: despr e cîine. cel mai sigur e să presupunem că McDeere a făcut copiile alea. Voi ce ziceţi? Ceilalţi doi se mulţumiră să dea aprobator din cap. ea i-a spus că nu se înt oarce cel puţin două luni. Au fost folosite douăzeci şi patru de coduri de acces: trei de la dosar ele lui Lamar Quin. du pă mine. Înre¬gistrările noastre arată că numai doi avocaţi erau aici la ora aia. şi-acum. Dar întrebarea de bază este: ce anume a copiat? Dacă a folosit coduri de . să fi uitat să încuie. ca să fac presupuneri.

zise Locke. Toate bi¬r ourile. Să ştiţi că habar n-am cine sînt tipele şi lui Avery nu i-am dat banda să o as culte. Dar. aşa că i-am pus întrebarea asta tocmai lui Avery. acum presupui şi că McDeere are chei potrivite? zise Locke. şi la al treilea. zise prima voce de femeie. de data asta e vor ba de o breşă în sistemul de securitate şi ceva mă face să cred că Lazarov are s ă facă explozie cînd va afla. Aşa trebuie să f acă orice avocat bun. Nevastă-sa a băgat divorţ şi el şi-a pierdut controlul. erau închise. Bănuieşte ceva? Nu. Crezi că ea a făcut copii după chei? întrebă Lambert. Cînd însă doarme undeva departe de casă. Evident. aşa e? Asta-i regula. De ce a durat atît? Păi nu putea să se trezească. Cînd este treaz. Într-una din seri a fost la un bar şi-atît. ce altceva p utea să caute McDeere în biroul lui Avery. şi încă una la care nu pot să dau nici un răspuns. Pe unde a umblat Avery în ultima lună? întrebă Ochi Negri. Ia ascultaţi! "Acum face duş. cînd s-a întîlnit cu Capps. Ollie? Vreau să spun că totul era închis şi la etajul al patrulea. După cum vorbea tipa. dar şi el. în afară de biroul lui Avery. Avery se lupta cu o mahmu¬reală cumplită. pentru că omul mă cam îngrijorează. Păi atunci ce putea să copieze. ascultînd încor¬dat. S-a uitat prin do¬sare. zise Lambert. şi secretarele scotocesc pr in ele toată ziua. Aleargă tot timpul după dame. Ochi Negri îl privi pe De Vasher cu un zîmbet răutăcios pe buze. evident. Sînt unspre zece chei pe care Avery le ţine tot timpul la el. Exact. N-avea cum să copieze McDeere dosarele alea. L-am întrebat pe Avery ce-a făcut acolo în cele două nopţi ş i mi-a zis că nimic. Or. şi McDeere. Ne interesează cea ante¬rioară. Era pe la întîi aprilie. aşa că peste vreo zece minu te. Presupun că şi-a făcut un set după cheile lui Avery. Cît mai stai acolo? Cînd iese din baie îi dau un pupic de la revedere. Bravo ţie. îmi aduc aminte. Da. De Vasher opri magnetofonul şi îşi reluă plimbarea prin încăpere.acces false. ca toţi cei de la etajul al patrulea. am scăpat. Nu ne interesează călătoria de la Houston. To¬tul. O să dureze vreo săptămînă. nu pot să cred aşa ceva. Tu eşti bine? întrebă a doua voce de femeie. Avery mai are şi patru fişe te de lemn în care îşi ţine marfa secretă. Lambert pufni. e prea recentă. Pur şi simplu. E incredibil ce spui. Jură că a a dor mit singur în ambele nopţi. De Vasher dădu drumul unui magnetofon portabil. S-ar putea să fi uitat să le încuie înainte de a pleca la aer o¬port. Nu încă. Sînt ele încuiate. atunci ce dracu' a copiat? Vă spun drept că habar n-am. Or. iar de fişetele astea nu se atinge ni meni. Aşa e regula. Ollie. pentru că telefonul ăsta este din 2 aprilie şi a fost dat la o ra nouă şi un sfert din dormitorul apartamentului A. Şi cum crezi că ar fi putut face rost de chei? Bună întrebare. OK! Dar grăbeşte-te. Numai că cine e ăla care să-şi dea seama dacă i-au fost copiate dosarele? Aş a că azi-dimineaţă am scos dosarele din fişete şi le-am trimis la Chicago să le verifice pentru amprente. Ei şi? Ce să facă McDeere cu copiile unor dosare per¬fect legale? Nimic. dar totul părea să fie în ordi ne. Aşadar. cheile sînt în buzunar. Iar McDeere nu poate să ajungă la ele dacă n-are o c heie. Că nici dac' ar fi vrut n-ar fi putut. Avery mi-a arătat cheile şi mi-a zis că nu se mai atin¬sese de fişetele al ea dinainte de 7 aprilie. pune cheile sub saltea. Cred că acum are dureri mari. un sfert de oră. cu excepţia biroului lui Avery. izbucnind într-un rîs exasperat. presupunînd că McDeere şi Tarrance îşi şoptesc una-alta la ureche. zise Lambert. El are nişte fişete me-talice în care îşi ţine dosarele obişnuite. Da. nu-şi aminteşte nimic. cînd a stat două zile în Grand Cayman. Numai că minte. dacă nu do¬sare secrete. .

fu el de părere şi să se afle dacă vreunul dintre ei făcuse nişte copii de chei în noaptea de întîi april ie sau în dimineaţa zilei de 2 aprilie. zise De Vasher. Lazarov ordonă o suspendare de şaizeci de zile pentru Avery Tolar. că au reuşit să facă dubluri după ele. Ei. Nu ţine. Nat. şi în plus. e imposibil. Dar dădu ordin să fie schimbate toate broaştele şi încuietorile de la e tajele al treilea şi al patrulea şi de la subsolul lui Bendini Building. nu. dama era doar o hoaţă de b uzunare. îşi dădu cu părerea Lambert. prea mult. Ia spune. nu-nţeleg care-i schema. Bine. dar a avut o complice. Mai ai vreo presupunere? întrebă Lambert. dar mă îndoiesc. Po ate că tipa plănuise să-l uşureze de bani şi după aia să se roiască. Mai dădu ordin şi să fie căutaţi t oţi lăcătuşii din insu¬lă nu puteau fi prea mulţi. Da. Nu ştiu ce să zic. Aşa e. că făcuseră deja analiza respectivă şi că găsiseră amprentele lui McDeere p e dosarul despre baroul statal. dar nu cred. M-am tot gîndit la asta. Nu. Este. de exemplu. S-ar putea ca tipa să lucreze pentru FBI. s-au îmbătat şi noaptea. care o răsuci pe to ate părţile şi care. nici n-am mai putut dormi din cauza asta. toate astea să aibă legătură cu McDeere şi cu faptul că el a folosi t copiatorul de la etajul al patrulea. pur şi simplu. aprobă Lambert. A. Apoi ceru analiza amprentelor de pe dosa rele din biroul lui Avery. ce părere ai despre camera depozit? întrebă Ochi Negri. da' drept să spun. cine ştie ce le-o fi spus ăstora două. dar nu le-a mers afacerea. dama n-ar fi folosit telefonu l. Să ştii că m-am gîndit şi la asta. insistă Locke. Da' n-a făc ut-o. Dacă tipa ar fi fost inte¬resată de dosarele din camera specială. băieţi. e foarte simplu. De ce? Păi. Deşi îmi place la nebunie să fac presup uneri. la sfîrşit. De Vasher prinse momentul ca să-i spună. ar fi prea mult să mă gîndesc că femeile alea două au luat cheile. Iar pe deasupra. una dintre ele s-a mai şi culcat cu el. Să zicem că tipa a găsit şi camera. zise Lazarov. şi dosarele. D ar De Vasher veni cu ideea că lucrul ăsta l-ar putea nelinişti pe McDeere. altfel el ar fi intrat la bănuieli. Poate că voiau doar portofe lul lui Avery. simte deodată nevoia să citească documente bancare. pe o insu lă amărîtă? De-aia nu cred. Dacă era de la FBI. Teoria cu hoaţa de buzunare îi fu prezentată şi lui Lazarov. Toată impertinenţa îi dispăruse . În sfîrşit. De fapt. În clipa asta. Cred că trebuie să punem în aplicare planul ăla. De-acord cu tine. nu mai am nici una. neputînd să-şi ima¬gineze altceva mai bun. Aşa că femeia şi-a pe¬trecut noaptea bînd şi făcînd amor. Îi încui b iroul. deter minîndu-l să facă un gest neaşteptat. După mine. E posibil. tocmai pe insula aia şi fără ştirea lui Avery şi că. da' ce putea face cu ele în mijlocul nopţii şi cu Avery adormit alături? Ar fi putut să le citească. a tunci ar trebui să existe o legătură cu McDeere sau cu altcineva. mai ales că sînt numai vreun milion de acte. plin de mînd rie. după ce el a ado r¬mit. atunci spune-i lui Tolar să se in¬terneze în spital pentru că are nişte dureri în piept. Un profesionist n-ar fi făcut aşa ceva. Ollie. Ziceai ca ai un plan bun pentru eliminarea lui McDeere. zise Lazarov rînjind. precum şi cele de la apartamentele din Grand Cayman. sfîrşi prin a o accepta. Mda. Avery are la el vreo două m ii de dolari cash şi dacă s-a îmbătat. Ai dreptate. Iar eu nu reuş esc să-mi dau seama despre ce fel de legătură poate fi vorba. cum putea ea să facă nişte copii de chei în cursul nopţii. tîrziu. Dacă era o t ipă pe care a agăţat-o la bar. la miezul nopţii. Îl vom trimite într-un mic voiaj de afa¬ceri în insule şi tocmai atunci se va prod .De Vasher ridică din umeri şi se aşeză la birou. iar pe McDeere îl repartizezi lui Victor Milligan. Apoi. au ajuns în apar tament. Două luni aşa îi recomandă doctorul. ţineţ i cont că mai şi băuse cot la cot cu Avery. De obicei.

Nici o grijă. o splendoar e. renunţaseră să-l urmăreasc ă. Vom folosi şi ceva de mare calibru. Le păstrez ca pe-o comoară. Avem răspunsul peste o săptămînă. Dacă aş putea să ies de aici. Ray se aşeză de cealaltă parte a ecra nului. Atunci nu trebuie să aibă loc în apropiere de Caymane. de-aia am să vorbesc cu Joey despre afacere. Încă aştept. gardianul îl îndreptă spre cabi na numărul nouă. Ray se aplecă în faţă. Eşti singurul om din lumea asta care vine să mă vadă şi asta este abia a doua vizită în patru luni. OK. Da' ştii că avionul ăla costă foarte mulţi bani. Am sunat la New York azi-dimineaţă şi mi-au spus că fac săpături. Păi. nu observă absolut nimic dubios. De-acum încolo. A bby se simte grozav. Cum e patul? Cum e mîncarea? Cum sînt pereţii? Cum merge cu greaca sau cu italiana? Eu sînt bine. Timp de cinci ore. da' ştiu că scrii nişte scrisori. dar e perioada taxelor şi n-am avut timp nici să respir. dictă cîteva scri¬sori şi după vreo două ore hotărî că era momentul să pl ece spre Ray. "¿Quándo?" Cînd? . Iar tu. N-am mai văzut-o de la Crăciun. aşteptînd să vadă ceva în oglinda retrovizoare. apucă-te să studiezi problema. După ce îi verifică pachetul cu cărţi şi ţigări. Mitch. nu o întrebare. ţi-am scris. dar trebuie să se întîmple undeva. "Español. Cu toate a stea. Ce face mama? Nu ştiu. Cîteva minute mai tîrziu. Dacă derbe¬deul ăla o bate. Da' te-am rugat să ai grijă de ea." Frăţioare. toate. Ar fi o coincidenţă pre a bătătoare la ochi. nu-i aşa? Mda. pendula de pe o bandă pe alta a şoselei. ascultînd intens fiecare cuvînt Mitch vorbea foart e încet. atunci va trebui să îl eliminăm în douăzeci şi patru de ore. Las' că nici tu nu eşti mai breaz. Mitch cui îi place să audă aşa ceva? Pe cuvîntul meu că am să mă revanşez. vreau să -l pui la locul lui. Cam o mînă de asociaţi şi vreo duzină de avocaţi obişnuiţi îşi pierdeau vremea p e-acolo. va fi însă altceva. despre puştiul pe care l-au violat sub ochii mei? Haida-de. ca să nu fie prea multe de recuperat. rămîn mult mai puţine u rme. Dacă răspunsul este da. Trebuie să fug. Exact. Ai să ieşi. Mitch. Asta va uşura mult situaţia. Ce mai ştii de omul tău din Washington? întrebă De Vasher. deasupra mării. Clădirea era liniştită chiar şi pentru o sîmbătă dimineaţă. Anunţă-mă dacă te putem ajuta cu ceva. aş avea eu grijă de toate ast ea. Adică să pierdem şi piloţii? întrebă De Vasher. Ray. Ai dreptate. Pur şi simplu. Tu eşti şefu'. zi liberă. întîmplarea trebuie să arate cît mai bine. Mitch îşi citi corespon denţa. Vorbeşte rar. Cu toate as¬tea. primesc două rînduri o dată pe săptămînă: "Bună. Ray zîmbi uşor. îşi conduse ca un tîmpit maşina pe in¬terstatala 40: ţîşnea n ebuneşte la fiecare semafor. Cîinele este bolnav. Spaniolă. în timp ce secretarele aveau. Hable despacio".uce o explozie abso-lut misterioasă. Da' despre ce vrei să-ţi vorbesc eu? Despre gardienii care vînd droguri. Unde ai fost pînă acum? întrebă el cu o uşoară iri¬tare în glas. Mitch îşi duse un deget la buze şi dădu uşor di n cap. se oprea l a intrarea în pasaje. am să te vizitez curîn d. Cu dragoste. despr e un prieten de-al meu care a fost înjunghiat de treizeci şi una de ori. Era o afirmaţie. Ştiu.

a poi îl privi pe Ray. Poate peste cîţiva ani. În sfîrşit apăru şi taxiul. Brentwood. "¿Adonde voy?" întrebă Ray. dacă am să ies vreodată de-aici. ieşi din magazin şi se amestecă printre trecă torii care se îmbulzeau pe promenadă. dar încuie portiera cu cheile de reze rvă. Fraţi i începură să vorbească despre co¬pilăria lor. Ăia care au încercat s-o facă au fost pînă la urm ă prinşi şi împuşcaţi. Odată ajuns înăuntru. Am să mă las." Marţi sau miercuri. Se alătură mulţimii de cumpărători care intrau şi ieşeau pe uşile maga¬zinu lui Sears. A fumat puternic toată viaţa. Şi pe cînd să mă aştept la ceva nepoţei şi nepoţele? întrebă Ray. Adu-mi o carte despre locurile alea. Pe partea deţ inuţilor. A fo st o vacanţă minunată. urmărise atent pro¬menada şi acum era sigur că nu fusese urmărit. Probă puloverul şi îi plăcu atît de mult încît ră mase îmbrăcat cu el. Firma are două apartamente pe Seven Mile Beach şi noi n-am plătit decît biletele de a vion. Maică-sa este bolnavă. se îndreptă spre raionul de confecţii pentru bărbaţi. Cancer. Şi tu ar trebui să te laşi de tutun. Da' tot l-au prins şi pe el. se plimba de colo-colo. Pe înserat ajunse la Nashville şi parcă BMW-ul pe partea neluminată a unei prome nade de periferie. De la un telefon public de pe promenadă chemă un taxi. Lăsă cheile în contact. ignorîndu-i complet pe cei din încăpere. Pe ferea stra unui bar. Păi. Gardianul veni în spatele lui Ray şi se opri. Nu¬mai că eu nu sînt încă pregătit pentru aş a ceva. Se lăsase deja întunericul acela răcoros de primăvară timpurie din Sud. zîmbind. Marea era minunată şi caldă şi am făcut şi ceva scufundări. un singur gardian. A fost excelent. Într-o vitrină ob-servă un pulover negru p e care se hotărî să-l cumpere. Ce face Abby? întrebă Ray. E în Kentucky de vreo două săptămîni. îi spuse el şoferului. N-am auzit niciodată de locul ăsta. Ei da. Brentwood se afla la o distanţă de douăzeci de minute şi adăugă: Sav . privind în jur. Da 'ce i s-a întîmplat? I-au scos un plămîn."La semana próxima. "¿Que' es mi nombre?" Care va fi numele meu? Lee Stevens. dintr-o suflare. Eu unde am să merg? La Perdido Beach Hilton. de unde urmări cu atenţie intrarea în magazin. "¿Qué tempo?" La ce oră? Mitch zîmbi şi ridică din umeri. Ce-ar fi să vorbim despre altceva? zise Mitch. mai jos de Cuba. Bună idee. "¿Pasaporte"? Mitch dădu din cap. tot a reuşit să sară dincolo de ziduri. Unde se află? În Caraibe. Pentru că te urmăresc nişte tipi din ăia de la mu nte. mai ai cel puţin şapte ani. pe jumătate adormit. "¿Qué día?" În ce zi? Mitch se gîndi o clipă: "Martes o miércoles. zise Mitch zîmbind." Săptămîna viitoare. urmărind privirea fratelui ma i mic. aşezîndu-se apoi confortabil pe bancheta din spate. Da şi e imposibil să evadez. Am fost cu Abby în Insu¬lele Cayman acum o lună. în Kentucky. nu? Vorbind. oper atoarea îi spuse să aştepte vreo zece minute. da' James Earl Ray. cu cîinii şi pînă la urmă tot nu scapi. spunînd doar din buze "Ai încredere în mine". răspunse Mitch. Nesesizînd nimic dubios. de exemplu. Mitch dădea uşor din cap. în căutare de cadouri pentru Paşte. Abby vrea cîte unul din fiecare categorie şi e gata să înceapă fabricarea lor chiar acum. iar Ray zîmbea. Doi paznici stăteau lîngă fereastră şi se uitau la nişte fo¬tografii porno confi scate de la un vizitator.

găsea şi o maşină în care un gură-cască să-şi fi uitat cheile şi atunci timpul mediu de care vorbise se reducea simţitor.annah Creek Apartments. pe deasupra. avea nevoie. Tînărul traversă holul. Într-o zi care nu era departe. ţinîndu-se de mînă şi sărutîndu-se neînc etat. se urcă din nou în dubiţă. liste şi scheme de tot felul. Mitch văzu pentru prima oară ceea ce ei şi Tammy numeau docum entele Bendini. o bucată subţire de burete înfăşurată în pînză ieftină. s tudiind actele şi pregătindu-şi cazul. răspunse el. Uşa de la numărul respec tiv era încuiată. pentru aşa ceva. Din el coborî un omuleţ care privi atent în jur. dar totul se pe¬trecuse prea repede. aşa că o întinse pe Abby cu blîndeţe pe pat şi se dezbrăc ă şi el. intră în cameră şi închise uşa cu picio rul. Mitch cîntări patul pliant ieftin şi şubred: nu prea avea de ales. Chevrolet-ul porni ca din puşcă. C îteva luni mai tîrziu. Tipul cu trăsături nordice sări din dubiţă. Cu o mişcare bruscă. de douăzeci şi opt de se¬cunde. îi desf ăcură sutienul şi îi scoaseră fusta în numai cîteva se¬cunde. pur şi simplu nu-i venea să creadă: Chevrolet-ul îi blocase vederea doar cîteva secunde şi deo¬dată. . cînd avea noroc. Declară că. al Spitalului Baptist era pustiu dacă nu punem la so¬coteală recepţionera şi infirmierul care completa un teanc de fişe. un Che¬vrolet Silverado de un negru strălucitor s e opri în spatele BMW-ului. Ora petrecută pe patul pliant alungase sentimentul dure¬ros al singurătăţii. iar bretelele de metal care o susţineau aveau nişte tresăriri de-a dreptul periculoase. aşteptînd u-l pe McDeere. Dar cei doi tineri nu observară nimic din toate astea. În dormitor. Ei. cît ai clipi din ochi. Cine e? întrebă nervos o voce feminină la auzul căreia simţi că-şi pierde pute rile. îi aruncă şoferului o bancnotă de douăzeci de dolari şi coborî din maşină. cum va explica el întîmplarea asta? Furios. studiase. Cînd întunericul se lăsă de-a binelea peste oraş. Patul era prea scurt şi. 32 Culoarul de la etajul al zecelea. însemnările şi inventarele. Abby îl trase înapoi pe patul pliant. d e fapt. cînd i se citi sentinţa. făcînd să se rărească mulţimea trecătorilor de pe promenadă. trebuie să-şi părăsească iubita şi să se întoarcă printre t recătorii de pe promenadă. Abby dădu uşa la perete şi se aruncă asupra lui. Intră! se auzi dinăuntru o voce puternică. bang! BMW-ul dispăruse. Furat chiar de sub nasul lui. dar nu avusese ni ciodată în faţa ochilor docu-mentele reale. apoi vîrî o şurubelniţă în broască şi descuie într-o clipă por¬tiera BMW-ului. Peste cîteva minute numai. Uneori. fireşte. Tammy atîrnase note. Mîinile lui pline de o nerăbdare sălbatică o dezbrăcară de pulover. sal-teaua era. Cînd taxiul ajunse la numărul 480 E. Mitch va petrece ore întregi în această cameră. pe pereţi. bătu la uşa rezervei. Camera era plină de teancuri de hîrt ii aliniate. Cu un ochi. iar acum era zece ş i jumătate. Programul de vizită se terminase la ora nouă. dar judecătorul nu fu deloc impresionat . Zîmbi văzîndu -le în contact şi. schimbă cîteva cuvinte cu recepţionera. î n medie. mai şi scîrţîia. Continuau să se să rute cu aceeaşi patimă. urmat de BMW. fu i gnorat de infirmier şi. Apo i se plimbară prin apartamentul mi¬cuţ. Barry Abanks. numit Madison Wing. omuleţul îi spuse judecătorului că reuşise să fure peste trei sute de maşini în opt state şi că era în stare să descuie o por¬tieră şi să pornească un motor mai repede decît ar face-o ju¬decăt orul însuşi folosind cheile maşinii. Se sărutar ă pătimaş. Dar în seara asta văzuse de-ajuns. apoi Mitch o ridică în braţe. în cele din urmă.

Da. cred că ai nevoie de un psihiatru. Ai face bine să te duci după ea şi s-o aduci acasă. or.Împinse uşa grea la perete şi se opri lîngă pat. mănînc bine. zise Avery. I-am oferit o mică avere pe care sper să o accepte. Drept să-ţi spun. acum. Infarctul ăsta i-l datorez lui. Si¬tuaţia avea un aer fals. Mitch privi în jur şi observă că în încăpere nu se afla nici unul din aparatele obişnuite în cazurile de infarct. m-am trezit azi-dimineaţă pe la şase cu nişte dureri de stomac: c rampe. Este pur şi simplu absurd. nu. Mitch. Mitch. dar nu merită să mori pentru atîta lucru. N-am nevoie decît de o lună de vacanţă. Mi-a cerut să-i dau toate dosarele pe numele lui. Mulţumesc. Adică peste şaizeci de zile. N-am mai văzut-o de cîtăva vreme. mi-am zis. Avery vorbea rar. Bine. speră el. Şi-abia cînd te gîndeşti la moarte înţelegi cît de preţioasă este viaţa. n-am mai putut respira şi am început să transpir. a fost chiar amuzant. perfect nemişcat. Şaiz eci de ore pe săptămînă sînt de-ajuns. Da' văd că situaţia este de-a dreptul gravă. mi-am zis şi m-am dus să fac un duş. Mitch. La ritmul în care lucrezi. aşa că ai grijă să-i aibă. da' asta e o adevărată binecuvîntare. bine întinse. Un infarct?! Aşa a zis doctorul. Ba chiar mă întreb cum de reuşesc unii dintre avocaţii firmei să apuce vîrsta de cincizeci de ani. începi să-ţi pui în trebări. Cînd te loveşte o chestie de-asta. Dar după aia. sînt numai speriat. înfăşurat î n cearşafurile albe. a fost un mic infarct. Ai dreptate. dar că n-am voie să mă întorc la lucru decît peste două luni. pentru că nu am nevoie de un divorţ urît. Abby vrea copii. tocmai asta s-a întîmplat. Poate chiar de doi psihiatri. Ce bine ar fi fost dacă mi-aş fi organizat şi eu astfel viaţa. că umblu după fuste şi cîte şi mai cîte. ce dracu'! Sînt într-o formă groza vă. Ştii că Jean a intentat acţiune de divorţ? Da. Şi s-o faci fericită. Ce-a zis Lambert? întrebă cu voce tare. A. Mitch. nu-i aşa? Ba mă surprinde că a făcut-o abia acum. Doctorul a zis că peste dou ă-trei zile îmi dă drumul de aici. nu eu. te pomeneşti că acum ai ajuns şi doctor! Nu. Ia spune-mi. Spune-mi ce mai face Abby? Cred că este OK. Altfel. o gheară ascuţită mi-a prins umăru'. trebuie să-mi fac nişte analiz e. I-am tele fonat doctoru¬lui care mi-a zis că mă aşteaptă aici. Mi-a t elefonat vinerea trecută şi m-a anunţat că şi-a găsit o firmă nouă de avocaţi. nimic serios. Avery. e de-a dreptul garantat. cu o voce uneori slabă şi răguşită. N-am voie sub nici o formă să vin la birou timp de şaizeci de zile. îţi vine să crezi ce vezi? Da' ce ţi s-a întîmplat? Păi să vezi. Mi-a re¬proşat că beau prea mult. n-am decît patru' şi patru de ani. Capps mi-a făcut-o. în schimb a înnebunit pentru că tre¬bui e să plătească taxele alea. Mitch. ai să-ţi distrugi şi căsni cia şi sănătatea. se gîndi Mitch. Stătea întins în pat. am auzit. Nu s-ar putea spune că e o surpriză. Mi-a zis că am pus firma într-o situaţie jenantă şi mi-a recomandat să merg la un psihiat ru. Obrajii aveau o culoare sănătoasă. "Parcă cine are". am facturat patru sute de mii de dolari pentru lucrările lui şi ştii care e culmea? Nu e furios pentru onorari ul pe care a tre¬buit să mi-l plătească. . Cred că am să fac şi eu un infarct mititel. Sonny Capps. Timp de nouăsprezece ani. cumpănit. După părerea lui. Se aşeză pe singurul scaun din încăpere şi îşi sprijini picioarele de marginea patului. nu l-am văzu t niciodată pierzîndu-şi sîngele rece. Bine. Păi să ştii că nici nu mă miră. l a Washington. beau poate puţin cam mult. ca un cadavru. da' ăsta nu este un motiv. Bună. alteori puternic ă şi normală. Anul trecut. Of. Înţelegi? Era ce l mai mare client pe care l-am avut. dar oricum. Astăzi a fost pentru prima oară în viaţa mea cînd m-am gîndit la moarte .

în picioare avea nişte t enişi albi. Transmite-i lui Abby sa¬lutări din partea mea. pentru că eu ştiu că telefoanele noastre sînt curate. Evident. de angajata aia a ta. Mulţumesc pentru vizită. Marty K ozinski. eu sînt. În încăpere îşi făcu apariţia infirmierul care îi spuse lui Mitch: Programul de vizită s-a terminat. Şi pe urmă. Aşezat în dreptul razei de lumină. Pînă la urmă. doar aşa. cu o privire nedumerită. Nu mai era nimeni în ascensor şi Mitch apăsă pe butonul pentru etajul al şaispre zecelea. un televizor care nu funcţiona şi un automat pentru Coca-Col a. ridicîndu-se de pe scaun. în maşina a . Avery? Gata. Uite ce e. o să facem totul aşa cum vreau eu. mă face să las totul baltă. zic şi-n tot timpul ăsta m-am simţit ca un idiot. Merg la bar şi cînd ridic receptorul aud vocea angajatei tale care-mi spu ne că Tolar a avut un atac de inimă sau aşa ceva. răspunde el. deştept plan. Ce dracu'. Kozinski şi mai cum? întreb eu. iar Laney se învîrteşte şi el pe aici. Mai urcă două etaje pe scări. Mitch se aşeză lîngă el. Aici ai a dracului de multă dreptate. Acum Acklin este în ho l. Mitch. ţi-ai fixat şi data înmormîntării? N-ai de cît patruzeci şi patru de ani şi ai tre¬cut printr-un foarte uşor atac de cord. de data asta era Tarran ce-sportivul. domnule. Ca de obicei. A mers. Or. ştii. Undeva. înşfac telefonul şi aflu că sînt căutat. cu faţa spre culoar. Ştii. Aşa că eu îi zic OK. să alerg la Peabody. cînd am fost singur. hai să stăm de vorbă. să intru în hol şi să mă aşe z pe primul fotoliu ieşit în cale. Eu atunci sar de pe scaun. te mai scoate şi pe tine din birou. Cum ţi-am zis. zise Mitch. Vin să te văd peste vreo două zile. îşi trase sufletul şi intră în holul de l a etajul al optsprezece¬lea. La semnul lui Acklin. ca să mă distrez. este mai sigur. Da' ea nu şi n u. Şi pe lîngă mine. Linişteşte-te. Putem să vor¬bim la telefoanele no astre! Şi tocmai cînd îmi beau cafeaua vine barmanul şi mă întreabă dacă mă chea mă Kozinski. Mulţumesc. fireşte. Ei. McDeere. aşa cum mă aşteptam de altfel. Tarrance. pînă în parcare. Şi din momentul în care am primit permisul de condu cere. mie îmi place la nebu¬nie s ă cînt. cînd secretara mea mă anun ţă că la telefon este o femeie care vrea să vorbească cu mine despre un tip pe n ume Marty Kozinski. şi stau acolo. ştiu sigur că sînt curate. Văd că ai primit mesajul meu. Rick Acklin se prefăcea că vorbeşte la un telefon public. mai am şi altele de făcut . iar pe frunte îşi pusese o bentiţă colorată. bineînţeles. departe de zona asce n-soarelor. pe undeva. da. da' n-am voce deloc. Era îmbrăcat în trening. Ascultă. nu? Un plan foarte inteligent. Îmi place bentiţa. dar ar fi mers la fel de bine şi dacă tipa aia mi-ar fi spus totul încă de la primul telefon. Eşti curat. s-a găsit cineva să o ia cu împrumut. Da. la capătul culoarului. Da. Avery. Trebuie să plecaţi. nu-i aşa? Da. Mitch se îndreptă spre o aşa-zisă sală de aşteptare pentru rudele ce lor internaţi. OK? Capul meu este pe butuc. A. şi mă tot gîndesc cît de s tupidă este situaţia asta. da. aşa că am parcat-o sîmbătă seara pe o promenadă din Nashville şi am lăsat cheile în contact. Îmi place mai mult aşa cum l-am gîndit eu. Tarranc e răsfoia o revistă ilustrată. Adică astăzi după-amiază stau liniştit la biroul meu şi încerc să mă mai ocup şi de altceva decît de cazul Be ndini pentru că. Mitch. Crede-mă că nu arăţi deloc a legumă. am tot cîntat în maşină. Da' ce s-a întîmplat cu maşinuţa aia neagră a avocatului nostru? Păi ce să se întîmple? Era plină de gîngănii as¬cultătoare. îmi s pune că e ceva urgent. singura sursă de lumină de altfel. Te-au urmărit de la birou.Ce dracu' te-a apucat. mai scoate încă trei d in birou. În încăperea întunecoasă şi pustie nu se zăreau decît două şiruri de scaune pliante. Nu-i drăguţă? Hm. poţi să-mi spui şi mie ce dracu' maşină e aia cu care umbli? Una închiriată. Şi atunci el îmi spune că sînt căutat la te lefon. nu al tău. Şi că am să te găsesc aici pe la unşpe.

Nu.. a telefo nat imediat la magazin pentru maşina cea nouă. a verificat fiecare uşă. aşteptînd amănunte. Cînd m-a întrebat ce culoare vrea u. Apropo. cinc isprezece mii. Tarrance. băieţii noştri ziceau că este de prima clasă. Două infirmiere traversară culoarul rîzînd şi vorbind tare. i-am zis că m-am plictisit de negru şi că aş vrea un roşu închis cu tapiţeria ca¬fenie. De unde ştii asta? De la angajata mea. pentru că n-am să-ţi răspund. Atunci îmi zice că în cazul ăsta treb uie să fac o comandă. pe la două şi un sfert şi-apoi pe la trei şi ceva. Dar cum. cînd vor da de toate gîngăniile alea. Tipul de la magazin ştia ce vreau şi se tot scuza că nu mă poate servi.ia plină cu de toate. că la subsol există patru tocătoare de hîrtie? Tarrance îi sorbea fiecare cuvînt fără să tresară. Ştii. Bine. Are să stea aici cîteva zile şi pe urmă se va da de-o parte două luni de zile. persoana î şi dă seama că dacă mai insistă devine de-a dreptul ridicol. P e urmă a început să mă piseze dacă nu vreau altă culoare. Splendid. nu. ştiu şi eu? Da' în orice caz toată afacerea este amuzantă la culm e. de exemplu. zise Tarrance. În cele din urm ă m-am plictisit de situaţia asta şi. Un raţionament strălucit. aşa că face vreo zece. merge. Dar că pînă atunci îmi vor închiria una. Mă întreb ce-or să facă băieţii care vor ciopîrţi BMW-ul. r aportul Poliţiei pe birou. a căutat prin gunoi (mă rog. Foarte bine. zic. a ră sfoit dosare. pot şi eu să cînt nestingherit în propria mea maşină. Adevărul e că sper să fac şi eu un infarct tot atît de uşor. Iar eu mă prefăceam supărat la culme. cum ar putea o secretară să dea două telefoane la FBI în decurs de o oră? Poate că a avut zi liberă şi a telefonat de acasă. cu un aer surprins. şi atunci eu i-am spus că o şi în chiriasem. Tarrance. În ultima săptămînă a intrat pe rînd în toate bi rourile din clădire.. nu. dar totuşi. A început sâ se bîlbîie şi nu nimerea să-mi spună cît e de rău îi pare de ce s-a întîmplat. şi pe cele de la subsol. Nu e cev a grav. prin ur¬mare. a d eschis fiecare sertar. Ei. Nu prea i-a plăcut chestia. cam cît face toată insta¬laţia aia? Păi. Lam¬ bert mi-a zis că asigurarea va acoperi pierderea şi că îmi vor cumpăra o altă ma şină. pur şi simplu nu mă simţeam în largul meu. McDeere. în sfîrşit. atîta cît este în Bendini Building). a scotocit în fiecare debara. un avocat de calibrul tău să se mulţumească cu aşa o r ablă! Cred că situaţia este dureroasă. încă de sîmbătă seara. bine. Da' sînteţi si¬gur că nu vreţi o altă cu loare? întreabă tipul. zic eu hot ărît.. Hm. probabil că le vor duce la o casă de amanet pe post de echipament stereo. inclusiv în cele de la subsol. Acklin se prefăcu di n nou că vorbeşte la telefon. şi încetează să mai dai cu presu¬pusul. vreau neapărat o maşină roşu închis. nu mai pot intra în biroul lui. Mitch clătină din cap. După părerea ta.. Ce mai face Tolar? întrebă Tarrance. Fata asta lucrează acolo! Asta este! E secretară sau aşa ceva. azi-dimineaţă. Tarrance. Ar fi trebuit să vezi mutra lui Oliver Lambert cînd i-am pus. din Nashville. Tarrance se aplecă în faţ ă. Ei. Nu. da` n-am găsit nici un model în culorile astea. neputîndu-se împiedica să zîmbească. Poţi să mai intri în biroul lui? Pentru ce? Doar am copiat deja tot ce se află acolo. Hai că-i bună. Tarrance. nu-ţ . mă încăpăţînez eu şi. pen tru că maşina închiriată nu era căptuşită cu gîngănii şi. Adică te ajută din interior. Şi-n general. Păi astăzi te-a căutat de două ori la tele fon. nici o problemă. şi uite aşa se face că pentru prima oară după zece luni de zile. Au înlocuit toate broaştele de la etajele trei şi patru. Tarrance zîmbea evident impresionat.? Nu mă întreba. Ieri am şi fost la magazin. A citit corespondenţă. Greşeşti. Roşu închis.

i mai pierde vremea gîndindu-te la fata asta. Pentru tine este de-ajuns să ştii că lucrează pentru mine şi că împreună îţi vom livra marfa. Ce se găseşte la subsol? O sală mare împărţită în douăsprezece cabine, douăsprezece birouri pline cu hî rtii şi o mie de fişete supra¬vegheate electronic. Eu cred că acolo se află cent rul ope¬raţional pentru tot ce ţine de spălarea banilor. Pe pereţi sînt liste cu nume şi numere de telefon ale unor zeci de bănci din Caraibe. Sînt foarte prude nţi în privinţa documentelor şi nu prea găseşti informaţii prin încăperea aceea. Mai există o ca¬meră, mai mică decît prima, a cărei uşă este foarte bine încuia tă; înăuntru e plin cu calculatoare mari cît nişte frigi¬dere. Cred că este chiar ce căutăm. Într-adevăr, dar nu-ţi face iluzii pentru că este impo¬sibil să scoţi ceva deacolo fără să te simtă. Efectiv imposibil. Eu nu cunosc decît un singur mod de a scoate marfa din clădire. Şi anume? Cu un mandat de percheziţie. Las-o baltă, McDeere, doar ştii că nu există motiv pentru aşa ceva. Ascultă-mă, Tarrance. Ai să faci exact ce-ţi spun eu, OK? Deci, eu nu-ţi pot d a toate documentele pe care le vrei dar ţi le voi da pe toate cele de care ai ne voie. În momentul de faţă, eu am pus mîna pe zece mii de documente şi, deşi nu m -am uitat prin toate, am văzut totuşi suficient de multe ca să-mi dau seama că, dacă le-ar vedea, orice judecător ţi-ar semna imediat un mandat de percheziţie p entru Front Street. Prin urmare, iei dosarele astea şi pe baza lor ai să poţi ob ţine inculpări pentru cel puţin jumătate dintre avo¬caţii firmei. Tot pe baza lo r, poţi să mai faci rost şi de un mandat de percheziţie care va aduce după el şi un munte de inculpări. Şi te rog să mă crezi că ăsta e singurul mod de a rezolv a problema. Tarrance ieşi pe culoar şi privi în jur: locul era pustiu. Se întoarse lîngă aut omatul pentru Coca-Cola, cu privirea aţintită la mica fereastră ce dădea spre ră sărit. De ce numai pentru jumătate din avocaţii firmei? Asta va fi doar la început. Adaugă şi numele cîtorva asociaţi care s-au pensio nat, dar care au fost naşii companiilor alea fictive din Caymane făcute cu banii lui Morolto. Asta va fi partea cea mai uşoară a întregii afaceri. Iar în clipa în care vei pune mîna pe toate dosarele, atunci vei putea să-i arestezi pe toţi ceilalţi. Spune-mi, de unde-ai făcut rost de documentele tale? Pur şi simplu am avut noroc. La un moment dat, mi-a venit o idee: ce-ar fi dac ă cei de la firmă nu ar ţine dosarele despre băncile caymaneze aici, în ţară, ci chiar acolo, în insu¬le? Din fericire, am avut dreptate. Aşa că am copiat docu¬ mentele la faţa locului, în Caymane. Cine "am"? Păi, fata de care ştii. Şi încă o persoană. Şi unde sînt acum dosarele astea? Of, Tarrance! Tu şi cu întrebările tale! Le am şi asta-i tot ce trebuie să şti i. Vreau documentele alea de la subsol. Ascultă, Tarrance. Fii foarte atent la ce-ţi spun. Pe documentele de la subsol n-ai să pui mîna decît dacă intri acolo cu un mandat de percheziţie. Altfel e i mposibil, înţelegi? Cine sînt tipii care lucrează în subsolul ăsta? Habar n-am. De zece luni, de cînd lucrez la firmă, nu i-am văzut niciodată la faţă. Nu ştiu nici unde-şi parchează maşinile, şi nici cum intră sau cum ies din clădire. Sînt pur şi simplu invizibili. Eu cred că asociaţii şi cu tipii ăştia se ocupă de afacerile murdare. Ce aparatură au acolo, jos? Două copiatoare, patru tocătoare de hîrtie, cîteva printere cu viteză mare şi foarte multe computere. Absolut impresionant. Tarrance se apropie de fereastră şi rămase o vreme adîncit în gînduri. Da, da, aşa se leagă, toate se leagă. Întotdeauna m-am întrebat cum reuşeşte f

irma asta ca, în ciuda tuturor secretarelor şi funcţionarilor care viermuiesc acolo, să păstreze se¬cretul abs olut asupra afacerilor Morolto. Da' nu este deloc greu de înţeles. Secretarele şi funcţionarii nu cunosc nimic din toate dedesubturile mur¬dare. Ei sînt ocupaţi cu clienţii adevăraţi. În tim pul ăsta, aso¬ciaţii şi avocaţii mai vechi stau în birourile lor grozave şi imag inează tot felul de moduri, care de care mai exotice, de spălat bani murdari, ia r echipa de la subsol face toate corve¬zile. Totul este o scenerie nemaipomenită . Asta înseamnă că firma are totuşi foarte mulţi clienţi legali? Sute de asemenea clienţi. Vorbim totuşi de nişte avo¬caţi talentaţi, cu o clie ntelă uluitoare, care asigură o acope¬rire excelentă. Adică vrei să spui, McDeere, că tu ai acum docu¬mente suficiente ca să obţin ş i inculpările şi mandatul de percheziţie? Aşa cum ai auzit. Le ai aici, în ţară? Da, Tarrance, documentele sînt aici, în ţară. Ba chiar foarte aproape de locul în care ne aflăm acum. Tarrance devenise nervos: se lăsa cînd pe un picior, cînd pe celălalt şi începus e să-şi trosnească degetele. Şi ce altceva poţi să mai scoţi din clădirea aia a voastră de pe Front Street? Nimic, ţi-am mai spus. Este prea periculos. Mă îngri¬jorează oarecum şi faptul că au schimbat încuietorile. Vreau să spun că mă îngrijorează faptul că le-au î nlocuit doar pe cele de la etajele trei şi patru. De ce nu şi pe cele de la unu şi doi? Acum două săptămîni am folosit copiatorul de la etajul patru şi acum îmi dau seama că n-a fost o idee bună. Aşa că basta cu dosarele de pe Front Street. Dar fata? Nici ea nu mai are acces la ele. Tarrance îşi rodea unghiile, legănîndu-se mai departe, fără să-şi ia privirea de la fereastră. McDeere, vreau dosarele şi asta cît mai curînd; mîine, de exemplu. Cînd îşi primeşte Ray hîrtiile de drum? Ce este astăzi, luni? Păi cred că lucrurile sînt aran¬jate pentru mîine seară. Nici nu-ţi închipui cu ce înjurături m-a blagoslovit Voyles pentru povestea ast a. A fost nevoit să se folosească de toate relaţiile pe care le are şi să ştii c ă nu glumesc. Le-a făcut cîte o vizită ambilor senatori de Tennessee care, la rî ndul lor, l-au vizitat personal la Nashville pe guvernator. Iar pe mine m-a făcu t albie de porci şi toate as¬tea din cauza fratelui tău, McDeere. Care vă mulţumeşte foarte mult. Ce-o să facă după ce iese la lumină? Mă ocup eu de problema asta. Voi nu trebuie decît să-l scoateţi de-acolo! Nu pot să-ţi garantez nimic. Dacă va fi cumva rănit, să ştii că nu este vina n oastră. Mitch se ridică şi se uită la ceas. Trebuie să fug. Sînt sigur că cineva, acolo afară, mă aşteaptă. Cînd ne mai vedem? Are să te caute ea la telefon. Să faci exact ce-ţi va spune ea. Hai, Mitch, ce Dumnezeu! Doar n-o s-o ţinem aşa la nesfîrşit. Îţi jur că poate să-mi spună totul la telefon. Doar avem grijă să ne ţinem telefoanele curate. T e rog, nu începe iar. Cum o cheamă pe mama ta, Tarrance? Ce? A, Doris! Doris? Da, Doris. Ia te uită ce mică e lumea. Nu, nu putem folosi nu¬mele ăsta. Spune-mi, cu cin e ai dat examenul de promovare în cursul superior la colegiu? Ăă, nu cred că l-am dat. Mda, nici nu mă miră. Atunci, cum o chema pe prima fată cu care ţi-ai dat întî lnire, dacă a fost vreuna? Mary Alice Brenner. Era nebună după mine.

Nici nu mă îndoiesc. Ei, pe fata mea o cheamă Mary Alice. Data viitoare cînd ţi va da telefon, să faci exact ce-ţi spune Mary Alice, OK? Abia aştept să o aud. Şi, Tarrance, fă-mi şi mie o favoare, te rog! Cred că Tolar se preface şi am entimentul ciudat că infarctul lui are într-un fel legătură cu mine. Pune-i pe ăieţii tăi să dea puţin tîrcoale pe aici şi să verifice toată povestea asta cu ta¬cul de inimă. Nici o grijă. Şi-aşa nu prea aveam ce face.

î s b a

33 Marţi dimineaţă, toţi cei de la firmă erau îngrijo¬raţi de cele întîmplate cu Av ery Tolar. Nu, nu fusese nimic grav, venea răspunsul; acum e bine, face doar niş te analize. Muncise prea mult, fusese suprasolicitat. Capps era de vină. Şi divo rţul. Deocamdată, avea liber. Nina îi aduse un teanc de scrisori la semnat. Domnul Lambert vrea să te vadă; dacă nu eşti prea ocupat, bineînţeles. Grozav! Doar ştii că trebuie să mă întîlnesc cu Frank Mulholland la ora zece, nu? Fireşte că ştiu; doar asta îmi este meseria! Şi unde va avea loc întîlnirea, a ici sau la Mulholland, la birou? Mitch răsfoi agenda, prefăcîndu-se neştiutor. Era vorba de Cotton Exchange Build ing. La el la birou, răspunse încruntat. Tot acolo v-aţi întîlnit şi ultima oară, nu-i aşa? La fa¬cultate nu v-a învăţa t nimeni că niciodată, repet niciodată nu trebuie să te întîlneşti de două ori l a rînd pe terenul adversa-rului? Este o dovadă de slăbiciune şi de lipsă de prof esio¬nalism. O, Nina, oare mă vei putea ierta vreodată? Stai să vezi ce are să iasă după ce am să le povestesc fetelor; mai ales că to ate sînt de părere că eşti un macho foarte dulce; dacă poţi să înţelegi chestia asta. Vor avea un şoc cînd am să le spun că nu eşti decît un amărît. După mine, chiar au nevoie să fie puţin şocate. Ce mai face mama lui Abby? Mult mai bine. Am să dau o fugă pînă acolo la sfîrşitul săptămînii. Lambert te aşteaptă, îi reaminti ea, ieşind din birou. Oliver Lambert îl invită să se aşeze pe canapea şi îi oferi o ceaşcă de cafea. Starea lui Avery mă îngrijorează foarte mult, îi spuse el lui Mitch. L-am văzut aseară. Mi-a spus că medicul îi interzice să mai vină la birou două luni de zile. Aşa este şi ăsta-i şi motivul pentru care te afli acum, aici. În următoarele d ouă luni vreau să lucrezi împreună cu Victor Milligan. El are să se ocupe de maj oritatea dosarelor lui Avery, aşa că pentru tine va fi un teren familiar. Mă bucur, pentru că Victor îmi este un bun prieten. Ai multe de învăţat de la el; este efectiv un geniu în domeniul taxelor. Ajung e să citească şi două cărţi pe zi. "Splendid, îşi zise Mitch. Înseamnă că va ajunge la zece pe zi cînd va fi la răc oare." Da, este un tip foarte inteligent. M-a scos şi pe mine din încurcătură o dată sau de două ori. Foarte bine. M-am gîndit eu că vă veţi înţelege. Ar fi bine să dai pe la el pr in birou chiar în dimineaţa asta. Acum, Avery avea nişte afaceri de rezolvat în Caymane. De altfel, ştii că merge destul de des acolo. Şi, întîmplător, chiar mî ine ar fi trebuit să plece pentru două zile în insule. În dimineaţa asta am vorb it cu el şi mi-a spus că tu cunoşti şi conturile şi clienţii, aşa că este nevoie să mergi acolo. Într-o secundă, o mie de gînduri îi trecură prin minte: avio¬nul, prada din maga zia de bagaje, apartamentul, camera de¬pozit, conturile.

În Caymane? Mîine? Exact. Ştii, e o problemă urgentă. Trei dintre clienţii lui Avery au neapărată nevoie de dările de seamă asupra conturilor lor şi de alte lucrări. Eu l-aş fi trimis pe Milligan, dar mîine dimineaţă trebuie să fie la Denver. Şi-apoi, Avery a zis că poţi să te descurci. Fireşte că pot să mă descurc. Bun. Atunci ai să pleci mîine pe la prînz cu avionul firmei şi ai să te întorc i vineri cu o cursă obişnuită. Vreo problemă? Da, şi încă multe probleme: Ray, care ieşea din închi¬soare; Tarrance, care voia marfa; o jumătate de milion de dolari de adunat; dispariţia lui, planificată să se producă în orice moment. Nu, nici un fel de probleme. Revenit în biroul lui, Mitch încuie uşa, îşi scoase pantofii din picioare, se în tinse pe podea şi închise ochii. Ascensorul se opri la etajul al şaptelea şi Mitch urcă pe scări încă două etaje. Tammy îi deschise uşa, apoi o încuie în urma lui. Mitch se opri lîngă fereastră . Ai fost atentă la ce se întîmplă afară? întrebă el. Fireşte. Paznicul parcării voastre a rămas pe trotuar şi te-a urmărit pînă ai ajuns aici. Splendid. Pînă şi Dutch mă urmăreşte. Arăţi obosită, remarcă el, întorcîndu-se şi cercetînd-o cu atenţie. Obosită? Vrei să spui moartă de oboseală. În ulti¬mele trei săptămîni am fost, una după alta, îngrijitoare, se¬cretară, avocată, bancher, tîrfă, curier şi det ectiv particular. Am zburat de nouă ori în Grand Cayman, am cumpărat nouă rîndur i de valize şi am cărat încoace pe puţin o tonă de documente furate. Am fost la Nashville de patru ori cu maşina şi de zece ori cu avionul. Am citit atîtea rapo arte bancare şi porcării de-astea juridice, că aproape am orbit. Cînd vine vreme a de culcare, îmi pun tricoul cu Dustbusters şi mă joc de-a femeia de serviciu t imp de şase ceasuri. Am atîtea nume, că am ajuns să le scriu pe palmă ca să nu l e încurc. Apropo, ţi-am mai făcut rost de unul. Nici nu mă surprinde. Care e ăla? Mary Alice. De-acum încolo, cînd ai să vorbeşti cu Tarrance, ai să te numeşti Mary Alice. Stai să-l notez. Ştii, nu-mi place tipu'! Este aşa de grosolan la telefon. Lasă asta. Am pentru tine o veste grozavă. Mor de nerăbdare s-o aud. Poţi să pleci de la Dustbusters. Nu mai spune! Cred că am să izbucnesc în plîns. Da' de ce să plec? Pentru că nu are rost să mai rămîi. Asta ţi-am spus şi eu încă de săptămîna trecută. Era imposibil să scoţi dosare le de acolo, să le copiezi şi pe urmă să le duci înapoi fără să fii prins. Ai vorbit cu Abanks? întrebă Mitch. Da. A primit banii? Da, au fost transferaţi vineri. Este gata de acţiune? El zice că da. Bun. Ce ştii despre falsificator? Mă întîlnesc cu el în după-amiaza asta. Cine este tipul? Un fost puşcăriaş, prieten cu Lomax. Eddie zicea că e cel mai bun din ţară în meserie. Ar fi şi cazul! Cît vrea? Cinci mii. Cash, evident; doar este vorba de cărţi de identitate, paşapoarte, permise de conducere şi vize cu totul şi cu totul noi. De cît timp are nevoie ca să le facă?

un casetof on. Şi Ray încerca să facă întocmai ce i se spunea. Chiar vrei să rămîn acolo? Da. Tu cînd ai nevoie de ele? Mitch se aşeză pe marginea biroului şi respiră adînc. Am numărul lui de telefon. strigă el încetişor. hoteluri. McDeere. Ochii lui Ray încercau să străpungă întunericul. În turcă. Tu l-ai închiriat! Deci. Cît mai repede posibil. A cum zici că mai vrei şi o cameră video şi cărţi de identitate false. Gardianul era calm şi indiferent. doar n-am mai fost acolo de două zile. Gardianul vîrî o cheie mare şi grea în broască şi deschise uşa. Eram convins că mai am la dispoziţie încă o săptămînă. mi-am nenorocit şira spinării tot dormind pe pa¬tul ăla. Nu ştiu cine eşti. spunîndu-i mereu lui Ray să-l urmeze şi s ă îşi păstreze calmul. Ray se aşeză pe marginea patului. Oricum. luminile era u aproape toate stinse. cum să nu. bagaje şi maşini închiriate. Ray aruncă o privire rapidă în jur. Primesc. În opt ani de zile reuşise să adune un televizor alb-negru. Vreau o cameră video şi un trepied în dormitor. Undeva pe culoar se auzeau frînturi de conversaţie. două cutii de carton pline cu casete şi cîteva duzini de cărţi. Cîţi bani mai ai ? Bine că m-ai întrebat. d a' ştiu că ai nişte prieteni barosani de tot. făcînd un fel de inven¬tar al bunurilor sale lumeşti. dacă o va mai vedea vreodată. "Păi! îşi zise el. îşi scoase căştile şi îl fixă cu privirea. dar acum nu mai sînt sigur. Se opriră . Gardianul se apropie fără zgomot de celulă. Directorul vrea să te vadă. V reau să rămîi acolo cîteva zile şi să păzeşti telefonul. Ziua. Turnu¬rile de pază. zidul avea o înălţime de peste cinci metri. Dă-mi-l şi spune-i omului că am să-l caut peste vreo zi-două. O zi la spăl ătoria închisorii însemna trei dolari. În celulă erau doar două paturi suprapuse şi o toaletă într-un colţ. la un'şpe noaptea. Ray îşi spunea poveşti într-o limbă foarte str ăină. Zidul se ridica asemenea unui m unte în faţa lor. Am pornit cu cincizeci de mii. Alte chei descuiară alte uşi şi în curînd ajunseră pe tere¬nul de baschet. dincolo de curtea şi de zona de plimbare unde adunase mii de m ile în picioare şi unde fumase o tonă de ţigări. Aşezat pe patul de jos. Rămîi în urma mea. Să ştii că nu vreau deloc să pierd bani în afacerea asta. El îi făcu cu ochiul şi ieşi din cameră.N-am idee. directorul stă la birou şi mă aşteaptă pe mine. Aşa că le vreau cît mai repede. dar cea mai mare parte din bani se ducea pe ţigări. da? Ei. ce-i cu paşapoartele? Cum îl cheamă pe tip? Doc şi nu mai ştiu cum. E-adevărat că avea uni¬formă şi pisto l. Este tot ce-mi doresc. se mişca plin de încredere. Şi încă n-am terminat. Vino după mine şi să nu care cumva să te ţii de ban¬curi. Asta era tot ce strînsese. Încă cincizeci de mii? întrebă Mitch îndreptîndu-se spre uşă. Încalţă-te şi hai. de ce? Păi. Era ora un¬sprezece. Te rog să mai treci o d ată prin docu¬mentele Bendini şi să revezi tot ce-ai notat. Patul de de asupra nu era ocupat de peste un an de zile." Unde mergem? întrebă el pe un ton neliniştit. În opt ani de zile. marţi noaptea. Şi cumpără şi cîteva casete. Poţi să ajungi la N ashville în seara asta? A. încercînd să calculeze. Cei dinăuntru erau bine î narmaţi. erau aşezate din şaizeci în şaizeci de metri. bine l uminate. apoi avu grijă s ă stingă lumina. cu nişte sî rme ciudate ieşindu-i din urechi. îi ceru gardianul. întrebîndu-se în timp ce închidea uşa. noaptea însă părea mult mai înalt. am cheltuit zece mii pe avioane.

Mai e cineva cu tine? întrebă Ray. Sau. N u părea să fie înarmat. E-adevărat că de data asta e ceva mai altfel . cineva fluieră de două ori: era semnalul. Pentru că de obicei. Aici. începea pădurea. blue-jeans şi o jachetă de camuflaj. cei doi ridicară ceva din iarbă. se recomandă necunoscutul. am mai văzut afaceri aranjate înăuntru. un punct de atracţie faimos. Reflectoarele măturau curtea la intervale regulate de timp. "De ce ne ascundem? se întrebă Ray în sinea lui. lîngă un drumeag plin de noroi. cu faţa acoperită de o barbă neagră şi cu o beretă neagr ă înfundată pe cap. Haioasă situaţi e. Vezi că dincolo o să te-aştepte unu' de-l cheamă Bud. sînt de partea noastră?" Ar fi vrut să cunoască răspunsul înainte de a face vr eo mişcare. zise gardianul. Ray îşi vîrî bărbia în piept şi porni în goană spre zid . îi şopti gardianul. zise gardianul. Lucrez pe cont propriu pentru director. La trei metri în faţă. Tipii înarmaţi de-acolo. făcînd semn spre turnul cel mai apro¬piat. studiat şi admirat de cei mai mulţi dintre pensionarii de la Brushy Mountain. de sus . Întunericul şi o linişte înspăimîntătoare puseră stăpînire pe tot locul. Fir'ar al dracului de treabă! Eşti sigur? Uite ce e. întinzînd mîna. repede! Ray îl urmă în tăcere. Bud îl aştepta într-un tufiş. Aşa că totul o să meargă uns. două siluete ţîşniră din spatele clădirii alăturate. În turn ul cel mai apropiat. De obicei mă cheamă cînd e cineva care trebuie să sară zidul. La auzul acestui îndemn. pînă cînd nu mai putură vedea zi¬dul închisorii. Coborî fără zgomot pînă aproape de pămînt. Frînghia era atîrnată chiar acolo unde se aştepta să o găsească. Fii atent. Să faci exact cu m zice el. îmi aduc şi dulăii cu mine. Eu sînt Ray McDeere. Nu. Tipii or să se uite în partea ailaltă. Vino după mine! Hai. Era. Gardianul făcu semn chiar spre locul pe unde James Earl Ray şi banda lui săriser ă zidul. băiete. A fost aranjată chiar de directorul Lattemer. Fugi. Cei doi gardieni îl prinseră de braţe şi îl împinseră pe prima treaptă a scări i.lîngă colţul unei clădiri şi gardianul studie cu atenţie zidul aflat acum mult mai aproape. O deschidere gene¬roasă fusese tăiată în sîrma ghimpată ce încununa zidul gro s de o jumătate de metru. Şi armele de-acolo? Nu-ţi face griji. nu-i aşa? Incredibilă. Peste tot întuneric. de albii de acolo. se opriră într-o poieniţă. Purta cizme militare. în orice caz. Ca¬blul a fost deja tăiat şi ai să găseşti o frînghie pe partea ai¬laltă. Eu sînt Bud Rinley. Reflec toa¬rele nu-şi reluaseră încă plimbarea. Ce se va întîmpla cu toate luminile alea? Or să fie toate reorientate. Peste vreo cinci minute or să-ţi arunce o scară. de altfel. Directorul zici? Aha. Ray îşi şterse cu mîneca stropii de sudoare de pe frunte şi respiră adînc. Gura îi era uscată şi genunchii îi tremurau. fugi! zise gardianul. cînd ajunse ră la poalele zidului. Mă gîndeam să mai aşteptăm pu . Te deranjează dacă te întreb ceva? Nu. Cine-mi aruncă scara? Doi gardieni. Se ridică nervos. Un alb. omule. aşa că o să ai la dispoziţie un întuneric complet . Bud era un tip îndesat. apoi se hotărî şi sări. În sfîrş it. Reflectoarele măturară din nou curtea. da' asta e a mai tar e din toate. care în momentul ăsta se află uite acolo. da' fă-o repede. În clipa aceea. nimeni. îşi scutură hainele şi privi în jur. se auzi o voce.

Bud îşi pierduse deja respiraţia.. Doar te aşteaptă două sute de mii de verzi la capătul culoarului ăsta! Da că eşti bărbat. Şi află de la mine că ai nişte prieteni ţepeni de tot. Î şi scoase ochelarii negri de soare şi îşi şterse faţa cu mîneca pardesiului. aproape. Aşa că ce părere ai de Knoxville? Dacă asta vrei. nu ştiu cine e ăla de te susţine. Mîinile îi tremurau ca nişte frunze bătute de vînt şi simţea nevoia să plîngă. nu vor fi probleme.ţin. Îmi plac. Bud? Păi. Cu prietenii pe care îi ai. Sen zaţia de greaţă îl lovi din plin. zise Ray după ce îşi schimbă hainele. Linişteşte-te. Le-am mai auzit şi altădată. Ţine aici şi cinci sute de dolari. se auzeau vocile înăbuşite ale gardienilo r din turn. A zis să faci cum vrei. să-i trezească pe toţi. Bud. Atîta că n-or să vină după tine. Servieta goală căzu pe podeaua de ciment. amice.. Ray se aruncă pe pode aua maşinii. obligîndu-l să se sprijine cu toată greutatea trupului de balustra¬da scării. Trebuie să facă ceva scandal. Zi-mi doar nu¬mele oraşului şi acolo te d uc. da' ştiu că e mare. Uite ce e. Eu. la distanţă. omule. Ţi-am adus şi nişte haine. fii atent. fii tare. Ajuns pe palier. în tufişuri. te priveşte ce faci. În vîrful dealului se întîlniră cu trei maşini de poliţie. "Fii tare. Lumini se încrucişau pe cerul negru şi undeva. Bud. Eu zic să mergem într-un oraş în care să găseşti o autogara şi. Ascultă-mă. află că n-o să fie nici un baraj pe şosea. dar pentru asta îţi tre . Are să-ţi placă sunetul lor. Ray. te duci acolo şi îi iei! Şi pleci cu ei. N-ar fi cinstit să n u apuci să le auzi. Camionul meu este aici. Vreau să spun că într-un fel or să-ţi dea onorul. Dar to¬tuşi. Cînd ajunseră la camion. Ai încredere în ce-ţi spun. N-au cum să te vadă. Îşi încrucişă braţele strîns pe abdomen. Pe celelalte poţi să le laşi aici. Uite. Şi pe urmă? Nu ştiu. Prea mult? Îhî. Urletul sirenelor sfîşie liniştea şi Ray sări în picioare. Pînă unde poţi să mă duci? Sînt la dispoziţia ta toată noaptea. Aş vrea să lăsăm cîteva mile în urma noastră şi abia după asta să încep să cau t o autogara. Ray. Avem destul timp. N-or să te vîneze. A. abţinîndu-s e din răsputeri să nu vomite. Pentru că mîine fotografia ta are să fie admi¬rată de şerifii din zece state. se opri în faţa uşii care dădea pe culoar ca să-ş i tragă sufle¬tul. Amice. Broboane de sudoare stăteau agăţate de firele sprîncenelor. Ai înţeles ce vreau să-ţi spun? Să mergem. Ray. pentru că măsura mi-a dat-o directorul. Senzaţia de greaţă dispăru şi el reuşi să respire din nou. pînă încep să urle sirenele. iar el se aşeză pe ultima treaptă. Mi i-a dat directoru l. de-acolo. zise Ray. Dar barajele de pe şosea? întrebă Ray.. da' acum este altceva. directorul a zis că nici nu-i pasă şi nici nu vrea să ştie unde.. este OK. ca să semene a evad are adevărată. Tot ce ştiu este că trebuie să ies din ţară. Da. Ca să le poţi auzi şi tu. Maşina parcursese două mile pe drumul de munte răsu¬cit în serpentine cînd Ray î ntrebă: Unde mergem. asta ai. Ca să te linişteşti. pentru că tu eşti ăla care a sărit zidul. prea mult. sper să-ţi placă. 34 Miercuri dimineaţă Tarry Ross urca scările spre etajul al patrulea al lui Phoeni x Park Hotel.

Întotdeauna eşti prea nervos. zise el. În urma lui. Cozzo. Alfred. fii bărbat!" În ciuda genunchilor de vată. îl fixau cu privirea. Dă-i înainte. Cozzo încuie uşa. el şi nevastă-sa vor fi marto ri protejaţi. Alfred? Era o întrebare cu un singur răspuns si Alfred îşi muşcă buzele. îl repezi Alfred. îl întîmpină Vinnie Cozzo cu căldură. Pur şi s implu nu-mi vine să cred ce văd. pentru că tipul nu vrea să spună unde le ţine. ieşind din came ră fără un cuvînt. În ultimele şase luni. Îi priv i atent pe cei din cameră. Apoi lanţul de siguranţă căzu şi u şa se deschise larg. În dreptul ei. . se auzi o voce dinăuntru. A livrat deja o tranşă de documente Bendini şi pretinde că mai are încă zece mii. Stăpînul ace lor mîini atît de eficiente se afla şi el în apropiere. Sînt eu. Va depune mărturie la proces şi pe urmă va dispărea. Mai bine spune-mi unde sînt banii? Vinnie Cozzo făcu un semn spre o sacoşă de piele. Cozzo aruncă sacoşa de piele pe pat şi Alfred o deschise cu mîini tremurînde. Cozzo. Alfred păşi în încăpere. Vrei puţină cafe a? Nu pentru asta sînt aici. eşti o lepădătură de cea mai ordinară specie. Cozzo. Şi-acum vreau banii. reuşi să ajungă pînă la uşă. Directorul Voy les. Un alt pu mn îi turti nasul şi îl trimise. dar de data aceasta reuşi să o domine. Alfred? Dar să ştii că peste vreo două săptămîni vor mai avea ceva pentru tine. Cum Dumnezeu l-or fi găsit?" O figură nedesluşită apăru în crăpătura uşii. ameţit şi plin de sînge. Alfred sau Tarry Ross fu azvîrlit pe un scaun şi lumina din cameră se aprinse br usc Trei agenţi FBI.buie cu¬raj respiră adînc şi mîinile i se opriră din tremurat. O durere ascuţită îl izbi în pîntece. eşti un trădător. Nu aşa ne-am înţeles. ceru Cozzo. Nu mai pot să fac aşa ceva. Alfredl Din nou senzaţia aceea de greaţă. "Ce nume caraghios. mîna îl poc ni cu putere peste faţă. trei colegi de-ai lui. Ştiu însă c ă sînt gata de livrare. Unde sînt celelalte documente? La dracu'! Nu ştiu. se apropie încet de el. omu le. Înţeleg e că nu au cum să te prindă. Două sute de mii? întrebă el în timp ce aşeza teancu¬rile de bancnote în servi etă. inima îi bătea în piept ca un ciocan. adăugă el. OK. obligîndu-l să se aşeze pe pat. McDeere a avut multe conver¬saţii cu oamenii noştri. Tarry Ross încerca să străbată cît mai repede holul. se opri şi încercă să se cal¬meze. Tacă-ţi gura. îşi zise în sinea lui. Scoase o carte de viz ită din buzunar şi formă numărul de telefon de la reşedinţa din Chicago a domnul ui Lou Lazarov. a opta pe dreapta. În nici un caz. iar un pumn străin îl izbi violent în stomac. îşi ţinu respiraţia o clipă. apoi ciocăni uşor. Un al cincilea agent num ăra banii. a primit deja un milion de dolari şi mai aşteaptă în că unul. Ce aveţi de gînd cu McDeere? Tu ce crezi. Cineva răstu rnă conţinutul servietei pe pat. apoi zîmbetul îi dispăru de pe buze. pe al cărui chip se citea stupefacţia. aşezîndu-şi cu grijă servieta pe p at. Da. Alfred. De ce nu încerci să te relaxezi. Fii bărbat. Bună dimineaţa. Cînd uşa se închise în urma lui. Omul vostru. trîntind capacul s ervietei şi pornind în goană spre uşă. Ross. o mînă uriaşă răsări din întuneric şi îl tîrî p e neaştep¬tate într-una din camere. Alfred. zîmbind. exact în clipa în care se apropie de as-censor. Povesteşte-mi. McDeere. la podea. Cuprins de panică. Ochelari i negri de soare îl împiedicau să vadă ce se întîmplă în jur şi. zise Voyles. Înainte să iasă din încăpere.

Ştiu că este vorba de Cozzo! La dracu'! Vreau să ştiu ce i-ai spus lui Cozzo! Faţa lui Ross era scăldată în lacrimi şi în sînge. băieţi. a zis că McDeere are în mînă vre o zece mii de documente gata de li¬vrare. Două sute de mii de dolari! exclamă agentul care numărase banii. OK. Apoi îl privi pe Voyles drept în ochi şi dădu afirmativ din cap. Atunci. Welch şi Shottz. Milligan. Ross! Vinnie Cozzo. pentru că altfel federalii ar fi fost d e mult aici. Dun bar. Tarry. răspunse Milligan . şi-şi muşcă buzele. trase adînc aer în piept. un zîmbet superior i se întinsese pe faţă în timp ce-i studia pe bărbaţii cei importanţi şi speriaţi din încăpere. Din cîte ştiu eu. Se pare totuşi că nenorocirea nu sa produs încă. este chiar acum în drum spre Memphis. Tarry. dacă vom putea împiedica producerea unor necazuri mai mari. aflaţi băieţi că avionul nu va ajunge niciodată la destinaţie. plînsul i se mai domol ise. dar nu răspunse. Pilotul va avea puţină treabă la New Orleans. În încăpere se simţea plutind panica. Tarry. Însă pînă acum nu le-a dat federalilor decît cîteva din ele. unde va face o scurtă escală. Păcătoşilor. Tarry. ăia i-au plătit deja un milion cash şi i-au mai pro¬mis unul. Odată ajuns la etajul al patru¬lea. unde sînteţi? Te rog. Voyles îl pocni cu sete peste tîmpla stîngă. basta. spune-mi că nu este vorba de McDeere. te implor. Lambert. De Vasher se aşeză în capul mesei de conferinţe. însoţit de o adevărată mică a rmată. Voyles continuă să-l lovească. Cine este tipul? întrebă directorul pe un ton imperativ. N-ai absolut nimic de cîştiga t păstrînd tăcerea. De Vasher era atît de grăbit încît nu mai aşteptă ascen¬sorul şi o luă la fugă p e scări. Banii s -au dus şi tu eşti în drum spre închisoare. Dar Tarry se ridică în picioare şi-şi şterse ochii cu degetele. spune-mi că nu este McDeere! Dar Tarry se sprijinea cu coatele de genunchi şi privea fix podeaua. atunci totul va fi bine. şi-acum spuneţi-mi unde este McDeere? În biroul lui. Vorbeşte. Toate astea au fost deci confirmate de FBI. iar Lazarov. Am dreptate. eşti o ruşine pentru cei din jur. Picăturile de sînge se adunau într-o mică băltoacă pe covor. Cine este tipul? Răspunde. E clar că am aflat de afacere la vreme şi. un mahăr din FBI. Ross? Te rog. năvăli în biroul lui Locke unde se adunaseră aproape jumătate din asociaţi: Locke. Lambert? Da. spune-mi că nu este el. Kruger. De Vasher se afla în centrul atenţiei şi lucrul ăsta îi făcea o plăcere extraord inară. Evident c ă nu este cine ştie ce de hîrtiile alea. făcîndu-l să se chircească de durer e. Nu faci nici cît un găinaţ şi cu asta. Deocamdată nu este cazul să ne facem va¬lizele şi să o tundem în B razilia. "Ţine-ţi firea. Ross începu să plîngă în hohote. Ei. Sursa noastră. spune-mi că nu este McDeere. te implor. Minunat. Voyles se lăsă într-un genunchi şi aproape că şopti: McDeere este. McKnight. Tarry. Banahan. trupul îi tremura şi se răsuc ea într-un fel demn de milă. şi abia dup . Astăzi de dimineaţă am pri¬mit confirmarea: McDeere a vorbit în mai mul te rînduri cu federalii. peste trei ore trebuie să plece spre Grand Cayman. Ross se ghemui pe scaun. Denton.Ross îşi muşcă buzele şi izbucni în suspine. El deţine nişte documente despre care se crede că ne-ar fi fatale. Tocmai am vorbit cu el şi nu bănuieşte nimic. aşa este. canalie! Spune-mi ce vrea Cozzo. aşezîndu-şi fruntea pe genunchi. îşi drese glasul. bîigui el printre suspine. Plecarea este la prînz." Voyles îşi menţinu pledoaria. nu-i aşa. Lawson. Cealaltă jumătate fusese de asemenea convocată. dar gura nu pronunţă nici un cuvînt. Aşa că ţine-ţi firea. cu mandate de per-cheziţie cu tot.

Or. noi nu ştim cu si¬guranţă decît că McDeere are un milion de verzişori. Dacă are zece mii de hîrtii. într-adevăr. Bine. asta-i foarte bine. Faci prea multe presupuneri. pline de probe incriminatoare. zise Kruger plin de îndrăzneală şi privi în jur. de ce să ne fie teamă? întrebă Lambert. Ai idee unde se află McDeere în momentul ăsta? Este la birou. Deci. După care. Acklin şi Laney ascultau uluiţi cuvintele lui Voyles reproduse de tele fonul de pe birou. în subsol. Şi cum nu este un tîmpit.. La Bendini. interveni Denton. Lambert & Locke Avocaţi. De Vasher. Tarrance Şi încă repede. Trebuie să pui mîna pe el chiar acum. Asta este o întrebare absolut tîmpită. Wayne. OK. Voi ştiţi că materialel e grele se află în Caymane şi aici. Vezi tu. şi cînd va fi ajuns deasupra mării. ai înnebunit? întrebă Laney Taci şi ascultă. Şi atunci probabil că îi minte. Aşa că tipii îl pot da la o parte în orice clipă. Trebuie să-l aduci la noi. De necunoscut. Pronunţase numele lui Lazarov. să dea peste cine ştie ce chestie grea. zise operatoarea. Apoi se auzi vocea secretarei: Biroul domnului McDeere. Directorul le ex¬plică în amănunt ce se întîmplase şi îi aver tiză că peste o oră urma să părăsească Washingtonul pentru a veni la Memphis. De ce vine Lazarov aici? întrebă Dunbar. Vin şi eu în două ore şi vreau să vorbes c cu el. zise De Vasher cu o voce şfichiuitoare şi cu ochii căutînd idiotul care o pu¬sese. Prin urmare? Cei din Chicago au studiat dosarele cu pricina şi sînt. aşteptaţi..ă aia va porni spre insule. Lazarov a zis să-i aruncăm fundu' în aer. ca să mai poată şterpeli ceva docu¬ mente. Locke se ridică şi zise. chiar aşa. Cozzo nu ştie că noi am af lat de Tarry Ross. cetind aprobare a celorlalţi. O clipă. s-ar putea ca. lăsat de c apul lui. apoi formă un număr. fiule. În realitate. Resturile se vor împrăştia pe o rază de ze ci de mile. trebuie să ne ocupăm de M cDeere şi să sperăm că pagubele sînt minime. La revedere. Iar noi nu putem accepta să se întîmple una ca asta. răspunse Tarrance. Este imposibil ca un avocat începător să găsească şi să copieze atîtea dosare incriminatoare. În schimb. dar necesar. vă rog. vom analiza în amănunt t ot ce ţine de firma asta şi vom opera toate schimbările necesare. Aduceţi-vă aminte că tipul încearcă să mai stoarcă un milion de piştari înainte să dispară. Tarrance apăsă în furca telefonului. zise Locke. avionul. zise Tarrance şi începu să vorbească la telefon: Cu Mitchell McDeere. presupunem că documentele intrate deja în po¬sesia FBI-ului sînt inofensive. de parcă ar fi spus că însuşi Naşul vine la cină. În glas avea o nuanţă de disperare. specialistul în imobiliar. Ollie. iar dosa¬rele din apartamentul caymanez par să fie în regulă. Ei. le-am verificat. E trist. Tarrance. avionul va d ispărea pentru totdeauna de pe radar. De fapt. Unde telefonezi? întrebă Acklin. presupunem că sînt zece mii. dar insuficiente pentru o decizie. Adu-l la noi. . Dar acum patru zile erai de părere că McDeere copiase cîteva din dosarele secrete ale lui Aver y. iar cei de la bord vor fi de negăsit. eu mă-ndoiesc că sînt chiar atîtea. privindu-l sever pe Oliver Lambert: McDeere trebuie să fie neapărat în avionul acela. În clipa asta. Am des chis şi închis citatul. Da' lasă. dar atunci de unde provin cele zece mii de do¬cumente? Păi. atunci cum se face că fe¬deralii nu au pus î ncă mîna pe ele? În cazul ăsta. Da. Trebuie să vorbesc cu Mitchell McDeere. subsolul este de neatins. Ross i-a spus lui Cozzo că McDeere este pe punctul de a livra do-sarele. Mai întîi. că-ţi vom cumpăra altă jucărie. Dar Locke nu era satisfăcut de răspuns.

Nu-l urmărea nimeni. o alarmă de genul "nu pune nici o între¬bare. Poveste şte tot. domnule judecător. Tarrance. dar nu este notat nimic în agendă. Tarrance? Ai spus o "breşă"? Ştii bine că aşa ceva nu există. eu sînt judecătorul Henry Hugo. Domnule McDeere. Zice că trebuia să fii la tribunal la ora asta. ia spune-mi ce s-a întîmplă? Unde eşti acum? Am ieşit din clădirea firmei. scumpă doamnă. Păi. Tarrance. Este o chestiune ur gentă. domnule. Da. Mitchell McDeere trebuia să fie la mine la tri¬bunal de acum un sfert de oră. se ascunse după un chioşc de fructe şi încercă să-şi tragă suf letul. dar fu nevoit să se împace cu situaţia. Şi chiar găsi unul la mezanin. Şi dacă tot era vorba de cros. traversă în goană culoarul. dar nu este nimic notat pe agendă pentru dimi¬neaţa asta. Urgent. atunci trebuie să ţîşnească pe uşă într-o cursă turbată contracronometru c u moartea. În plus. fusese absolut strălu cită. zise Ta-rance. O breşă. Deocamdată sînt în sigur anţă. zise el şi închise telefonul. cîţiva trecători se plimbau nepăsători. ştiu totul des¬pre întîlnirile noastre. sînt judecătorul Hugo. Tarrance. avem o problemă. în speranţa că va găsi un telefon. Mitch ţîşni în picioare şi înşfacă telefonul. vă rog. Mitch nici n-o mai auzi. Lui Mitch i-ar fi convenit mai mult un trotuar plin de oameni. ce s-a întîmplat? Mitch. Maga zinul de pantofi fusese un fiasco. îşi continuă cursa nebună spre Union. nu fusese niciodată impresionat de inteligenţa lui Wayne Tarrance. înainte să închid şi să dispar. lîngă toaletă. zise Mitch după cîteva secunde b . Odată ajuns pe Front Street. Cu Wayne Tarrance. Pălise. Te aştept să vii aici imediat. Ba nu trebuie să fac absolut nimic. dar nu şi în Mem phis. Mitch! Tipii au aflat. Tarrance. Pe Union. La un moment dat. În schimb idea despre un cod de urgenţă. Formă numărul din Memphis al FBI-ului.Îmi pare rău. Îşi lua haina şi servieta. Nina intră în fugă în biroul şefului ei. aşa că îşi oferi răgazul să mănînce un măr. ieşind din încăpere.. domnule judecător Hugo. iar cîrciuma cu pui fripţi din Grand Cayman fusese o chestie tot atît de idioată . nu-i aşa Tarrance? Fii atent că închid. Şi mai zici că este "o mică breşă". dar este într-o şedinţă. Un tînăr bine îmbrăcat. Atunci se hotărî să intre în ho lul hotelului Peabody. De fapt. Uite ce este. OK. ăă. Şi nici n-am să fac pînă nu-mi s pui tot. Mitch. În inte rsecţia Front cu Union nu observă nimic suspect. Încerci să afli de unde dau t elefon. Şi-acum dă-mi-l la telefon. trebuie să vii aici. coborî scările. De o lună de zile Mitch ştia că. Deci. trecu ca un fulger prin faţa recepţiei şi ieşi în stradă. despre bani şi despre dosare. spre MidAmerica Mall. domnule. se scuză ea. nu înainte de a-i arunca Ninei o privire încruntată. cu o servietă diplomat în mînă. pur şi simplu fugi ca să-ţi salvezi pielea". te caută la telefon un oarecare judecător Hugo. unde schimbă direcţia şi o luă spre est. Sînt Mitch McDeere. avem. Îmi pare rău. Nu! Ascultă-mă. iar băieţii de la etajul al cincile a erau pe urmele lui. dacă primeşte tele-fon de la judecătorul Hugo. Atunci este vina dumitale. alergînd pe stradă ca un cîine scăpat din lanţ poate fi ceva obişnuit în anumite oraşe. unde eşti? întrebă Tarrance o secundă mai tîrziu. Şi acum se produsese nenorocirea.. Da. oamenii întorceau capul să vadă mai bine scena. Mitch. Dumneata îi notezi întîlnirile în agendă? Da. Bine. Ai întîrziat la tribuna l. Ar fi bine să vorbeşti cu el. A apărut o mică breşă şi e nevoie ca tu. registrul despre Faptele Familiei Morolto l-ar fi plictisit şi pe un copil. Unde o fi Abby? se întrebă el. spera ca Tony Balena să fi fost cel lansat pe urmele lui.

Tarrance. Mitch reveni l îngă balustradă. domnule. Voyles va fi aici pe la prînz. Des¬cuie uşa aia şi cînd vo r intra aici doi tipi care vor întreba de mine. Vînzătorul tocmai aranja nişte cravate cînd Nordicul şi partenerul lui năvăliră pe uşa ce dădea în holul hotelului. Într-un taxi? Fir'ar a dracului de treabă! Uşa se deschise şi se închise imediat. Cel puţin aşa cred. A ieşit pe uşa cealaltă şi s-a urcat într-un taxi. Da. zise Mitch.une de linişte. Vine cu cei mai buni oameni şi vrea să t e vadă. L-am prins chiar în dimineaţa asta. lîngă ascensoare. tipul cu trăsături nordice răsări de după una din plantele ornamentale şi îl zări. Barmanul şi bătrînele priveau nedumeriţi la cei trei actori ai scenei. Bună dimineaţa. la birou. Aşa deci. . ascultă-mă. cîteva bătrîne bogate beau c eai la o măsuţă. la fel şi Voyles şi toţi ai voştri. Cheamă Poliţia! urlă Mitch în timp ce se îndepărta de balustrada scării. că n-am timp. Au plecat. Ascuns în spatele unei coloane de marmură. Unde este cabina de probă? Acolo. Bar¬manul şi bătrînele erau paralizaţi de spaimă. Acolo! îi strigă el unui coleg. Tarrance? Nu! Minţi! Acum închid. N-a intrat aici un bărbat de înălţime medie. Îţi promit că te scoatem din oraş. domnule. vreau să-ţi spun că sufăr cumplit. chiar lîngă debara. Uşa de colo este încuiată? întrebă el calm. Puştiul îi dărui un zîmbet strălucitor şi înhaţă teancul de bancnote dintr-o sin gură mişcare. A. Tarrance. O du¬rere ascuţită îi înfăşură gleznele şi şoldurile. Eşti un idiot. Ni¬mic deose bit. vreţi să alerg în braţele voastre ca să mă protejaţi. simt că mi se face rău. Căzu ca un bolovan. îl anunţă puştiul cu voce tare. Mitch. şi să ne consol ăm unii pe alţii. Vrei să cîştigi o mie de dolari? Nu trebuie să feci ceva ilegal. era un mic magazin în care un puşti de nici no uăsprezece ani făcea pe vînzătorul. continuă Mitc h aruncînd pe tejghea zece bancnote de o sută de dolari. Stai liniştit. Tarrance. arătînd o uşă ce dădea spre Union. iar un musafir siguratic discuta cu recepţionerul. Pare mai degrabă o explozie în toată regula. crede-mă. iar în magazin se lăsă liniştea. Mitch intră şchiopătînd în magazin. . Sigur. barul era pustiu. L-au plătit c u două sute de mii. însă genunchi ul cu problema nu cedă. dar ateriză totuşi pe amîndouă picioarele. Tarrance. Povesteşte-mi despr e breşa asta. Oh. spune-le că am ieşit pe acolo şi că m-am urcat într-un taxi. Ha! Sînt emoţionat. da' repede. Wayne! Nu pleca de lîngă telefon. Iar am fost nebun că am avut încr edere în voi. La revedere. Nimic ilegal. Bănuiesc că vreţi să vin ur¬gent la voi. Dacă nu vii aici eşti mort. strecurîndu-se în cabină. Nu! Mitch. le ură vesel puştiul. Mitch stu¬die cu atenţie holul hotelu lui: răţuştele se jucau în bazin. domnule. Voyles este pur şi simplu distrus. încălecă balustrad a şi sări pe covorul din hol. Cauţi telefonul de la care vorbesc. cum să nu. Mitch aruncă ser¬vieta. Auzind zgomotul puternic de pe scări. OK? Îţi jur că nu este nimic ilegal. Descuie uşa. Mitch. Deodată. Doamne. Sîntem cu toţii sub şoc. domnule. am să vă sun peste o jumătate de oră din altă parte. Şi îngrijorat din cauza şocului şi durerii pe care le trăi ţi. Ceilalţi doi traversară în fugă holul şi porniră pe scări în sus. În spatele lui. într-un costum gri închis şi cu c ravată grena? Ba da. Nici o problemă. într-un hotel din Washington. Unul din ştabii noştii ne-a vîndut. Mitch.

nu vei rezista nici măcar două zile. să vedem. Acum dă-mi. Mitch! Nu face greşeala asta. s-ar putea să mă şi primească îna poi pînă la urmă. Pentru că ne înţelesesem ceva şi despre pro tecţie. Mitch?! Chiar crezi că poţi să dispari în ceaţă. dacă am noroc. Tipii vor aduce aici suficient de mulţi oameni care să înceapă un nou război. dar lasă-ne dosarele. Dispari dacă aşa vrei. Asta da protecţie! Tarrance răsuflă adînc. Sînt ascunse pe aici. Una mică de tot. Tarrance. domnule. Dacă n-aveţi dosarele. Tarrance îşi pierdu cumpătul şi trînti telefonul de perete. te rog. Depistase ră telefonul la Peabody. După patruzeci de minute de la prima convorbire secretara anunţă prin i nterfon: Domnule Tarrance! Vă caută McDeere. Asta-i situaţia! Dacă-i aşa. dar Laney ajunsese prea tîrziu.Bun. nu ţi se pare că este o situaţie cît se poate de caraghioasă? A dică fac un tîrg cu FBI-ul şi era cît pe-aci să fiu împuşcat chiar la mine în bi rou. Mitch îşi aruncă cravata şi-şi schimbă rapid hainele. şi fii atent mai departe la ce se î ntîmplă afară. să ştii că nu te mai ţin curelele. Trebuie să ne laş i să te ajutăm. Du-te la uşă şi vezi ce se întîmplă afară. n-aveţi de ce să faceţi ro st de inculpări. Da. Şi documentele? zise el în cele din urmă. Acum cheamă-mi un taxi şi anunţă-mă cînd a sosit. pe-aproape. Cît îţi datorez? îl întrebă el din cabină. Este mai mult o presimţire rea. Mitch. Două minute mai tîrziu puştiul se întoarse satisfăcut: Au plecat. s-ar putea ca într-o zi să uit e de mine. Doar nu crezi aşa ceva. Wayne. Bineînţeles. La revedere. Tarrance aproape că săpase un şanţ tot plimbîndu-se în jurul biroului. Bănuiesc că vrei să mă faci să cred că mă puteţi pro¬teja cîte zile mai am de trăit. Ştiu şi eu. Din cabina de probă. Mitch! Te vor vîna pînă cînd te vor găsi. Splendid. răspunse puştiul şi începu să adune lu¬crurile cerute de Mitch. Păi. Ai înnebunit. Mitch. Doar ţi le-am plătit cu un milion de dolari! Tarrance. p e care apoi le vîrî pe sub uşa cabi¬nei de probă. fii atent: singur. Ce-aţi zice de cinci sute? Bine. nu-mi dau sea¬ma de ce. doa r aşa mi-ai spus. apoi formă un alt nu . Ray îţi trimite salutări. atunci se v a produce o breşă. Te rog. Pot să dispar chiar acum şi cei din Familia Morolto s-ar pu tea nici să nu vină după mine. Nu ţine. mai ştii. stai acolo vreo două minute. eu pariez pe Morolto. Nu face asta. Iar dacă nu ne dai dosarele. Mitch aruncă o privire spre ceasul din holul aeroportu¬lui. Şi dacă voi mă veţi găsi primii. zise el punînd punct convorbirii . Dă-ne afurisitele alea de dosare. băieţi. Mitch. Dar e-adevărat că asta este doar o parte a tîrgului nostru. Şi dacă tipii nu sînt inculpaţi. cu milionul ăla de dolari cu tot? Te vor căuta pînă şi în nisipurile deşertului. vom fi şi noi pe ur¬mele tale. Unde eşti? În oraş. acum şedea iritat lîngă Acklin. dar nu l e-am produs pagube ireparabile. o jachetă sport din cele verzi şi o pereche de p antaloni albi de piele. Adu-le aici. Sau. Tarrance?! Un motiv foarte ciudat mă face să nu am încredere în vo i. te rog. dar nu mai scoase nici un cuvînt. zise Mitch care se aşezase pe scaunul din cabina de probă şi-şi masa genu nchii. Mitch trimise un zîmbet spre uşa larg deschisă. Efectiv. Mi-aţi plătit un milion de dolari pentru dosarele mele despre care ştiaţi că sînt curate. Tarrance. dar nu pentru multă vreme. Pentru că i-am speriat la culme. p e urmă vino să-mi spui dacă cei doi mai sînt prin zonă.

iar asociaţii îşi studiau şireturile de la pantofi. poate fi moartă în mai puţin de-o oră. Ce s-a întîmpla t? Necaz mare. şi de acolo să ia avionul pînă la Mobile. spre Perdido Beach. Biletul spre Cincinnati fusese cumpărat cu bani cash. pînă la Gulf Shores. Acum trebuie să plec. Ce planuri de călătorie ai? Vin şi eu la Nashville. Tammy . Spune-i că nu are timp s-o mai pupe pe maică-sa sau să-şi f acă bagajul. spune-i lui Abby că dacă nu fuge cît o ţin picioarele. la cursa zece şi un sfert. De Vasher. Ai notat? Da. Doc mi-a spus că paşapoartele şi restul actelor nu sînt gata. să se urce în maş ină şi să plece fără să se mai uite înapoi. Mîine vor primi întăriri. Nu¬mai că în locul meu vei merge tu la Memphis ca să primeşti hîrt iile. La poarta de intrare 22. spre Chicago. Nu te mişti de lîngă el. Ia un creion şi ascultă-mă foarte atent. îşi luă un bilet pentru cursa de zece şi patru minute s pre Cincinnati a Companiei Delta. Spune-i că. nici nu era nevoie. A plecat de aici pe jos. la cursa de z ece şi jumătate. Los Angeles. Chicago. în West Virginia. Acolo te încui în a partament şi stai lîngă telefon. Să rezerve o cameră la Perdido B each Hilton pe numele Rachel James şi să aştepte acolo. Punctu' doi. Atlanta. Nu-ţi face griji. Bună.măr de telefon. scumpeteo. Pentru toate bile tele acestea se folosise de Master Card. OK. imediat ce termină de vorbit cu tine. Nu putem da de el. N-am timp de pierdut: am fugit şi tipii sînt pe urmele mele. apoi s pre Est. Şi-acum. dimpo trivă. V erificaţi toate compa¬niile care închiriază maşini. pe autostrada 182. să trăiţi. Houston. era chiar mîndru de sîngele rece de care dădea dovadă în astfel de moment e. la cursa de zece şi paisprezece. San Francisco şi New Yo rk. Spune-i să lase totul baltă ş i să plece din oraş. New Orleans. Iei avionul pînă acolo. da' degeaba. să mănînce. L-a m înjurat. Toţi cei prezenţi în biroul de la etajul al patrulea se încli¬nară în faţa lui L azarov. da' nu ştiu cînd. Îmi pare nespus de rău că te tre¬zesc din somn. Aşa că să nu stea pe gînduri! OK. De Vasher părea un copilaş speriat. Mi-am notat. Să meargă pe interstatala 64 pînă la Huntington. Dă-i drumul! Punctu' unu. Să doarmă. spre Dallas. Pentru că dumneavoastră. Punctu' trei. Punctu' patru. zise De Vasher. onorabili dom . Sună-l pe Abanks. Îi împărţi în echipe de cîte doi oameni şi îi trimiţi pe aeroporturile din Mia mi. Planul este următorul: îţi tri¬miţi toţi oamenii la aer oport ca să verifice fiecare cursă. pe numele lui Sam Fortune. E-n regulă. Unde şi-a lăsat maşina? În parcarea noastră. Nimeni nu-i răspunse. Ascultă. să trăiască acolo şi să supravegheze toate zborurile internaţionale. la cursa de unsprezece şi zece. că oricum canapeaua asta nu mă lasă să dorm. În mînă ţinea strîns o revistă plină cu bilete dus. E nemaipomenit. De altfel. spre Atlanta. La celălalt capăt al firului se auzi vocea lui Tammy. Sun-o pe Abby acasă la părinţii ei. Acolo s ă închirieze o maşină şi să o ia pe interstatala 10. Pur şi simplu a ieşit din mica voastr ă fortăreaţă. Da.şefu'. cumpărate pe numele lui Mitchell McDeere: spre Tulsa. mergînd liniştit. Vrei să spui că a plecat absolut liniştit de aici? întrebă el cu răceală. Mi-a promis că lucrează toată noaptea şi că mi le dă mîi ne dimineaţă. Te urci iar în avion şi ajungi la Nashville. Lazarov nu făcea parte dintre cei care ţipă şi înjură în si¬tuaţii limită. cîţi onorabili asoc iaţi avem aici? Şaisprezece. Joey va fi încîntat cînd va afla chestia asta.

ni. Luaţi legătura cu vama. Este o treabă grea. să-l vadă pe Mitch: "Totul este în regulă. a lb cu roşu. Ray îi zîmbi şi o întrebă: "¿ De dónde es usted?" De unde sînteţi? Chipul femeii se lumină de plăcere şi un zîmbet larg îi descoperi toată dantura. Kentucky. Vreo duzină de locotenenţi îşi luau noti ţe. Avem vreo fotografie de-a lui? Deocamdată n-am găsit nici una. mai adăugă o pereche de ochelari de soare şi o şapcă de aviator. Aşezat und eva în spate. o cămaşă de golfín carouri şi nişte pantofi sport. vă îmbrăţişez şi vă sărut." Deoarece pînă la plecarea avionului spre Atlanta mai erau vreo două ore. Tammy îi spusese că era speri . ce ştiţi despre nevastă-sa? Este la părinţii ei. domnule. Li se spusese că es te vorba doar de o supraveghere de rutină. oricum. veţi merge să-l căutaţi. De Vasher. Mai aşteptaţi douăzeci şi patru de ore. grasă şi cu tenul smead se aşeză pe lo¬cul de lîngă el. cei doi trăncăniră vrute şi ne¬vrute în spaniolă. Mai căutaţi. Abby se aşeză într-un colţ mai retras al unui salon întunecat de pe aeroportul din Hunt igton şi urmărea cu atenţie tot ce se întîmpla în jur. dar fără să-i faceţi vreun rău. îl cunoaşteţi atît de bine. Abby". vrea u să ajungă în toate filialele noastre şi în toate punctele de vamă. trîntind tot fel ul de comenzi în stînga şi în dreap¬ta. Şi-acum. dar. Veţi avea mult de lucru. lui Ray nu-i venea să creadă că se descu rcă atît de bine. Aduceţi-o de acolo. "¿Habla español?" îl întrebă cu vioiciune în gla s. autobuzul părăsi Birmingham-ul puţin după ora două. Nici măcar nu ştia dacă soţul ei mai era în viaţă. nu fiţi îngrijoraţi. Mergeţi la aeroport. Avusese timp şi pentru o pizza şi pentru o haltă într-o frizerie. femeia era nevoită să mai repete cîte un cuvînt. de opt ani. Verificaţi fiecare cursă. răspunse ea mîndră. şimi pare nespus de rău că trebuie să vă dau această veste. "México". Ray studia atent chipul fiecărui nou pasager ce-şi căuta locul. Ticălosul a întins-o! 35 Miercuri noaptea. Dar trimite pe careva în Grand Cayman să distrugă documentele de acolo. nu mai avusese ocazia să-şi folosească cu noştinţele de spaniolă. "Dacă-l pierdeţi. Agenţii speciali Jenkins şi Jones urmăreau autobuzul cu un Dodge Aries. Un taxi îl du¬sese ceva mai devreme într-o zonă comercială a oraşului unde cumpăra se o pereche de blue-jeans. Călători a devenise plictisitoare imediat după ieşirea din Knoxville." Şi timp de două ceasuri. Pe scaunul de lîngă ea se odihnea o sacoşă. "Si. în urma căreia se ale¬sese cu o tunsoare stil infanterie marină. şi asta cît mai repede. reuşise să-şi împachetez e o periuţă de dinţi. În fond. în ciuda instrucţiunilor. în Danesboro. ne trebuie neapărat una. Anun¬ţaţi birourile noastre din toate oraşele mari. dar sînt nevoit s-o fa c: orele care vor urma nu sînt facturabile. Şi-acum. Voyles se învîrtea ca un apucat în jurul biroului lui Tarrance. poate încercaţi să nu-l pierdeţi. domnilor consilieri. La ţinuta sportiv ă pe care o achiziţionase. Totuşi. pentru că. Să începem să distrugem arhivele? întrebă De Vasher. Din cînd în cînd. dar nu mai avem nimic de pierdut. O doamnă scundă. grăbeşte-te. Ba chiar scrisese şi u n bileţel în care le spunea părinţilor ei că trebuie să dea o fugă pînă la Memph is. nu este nici o ca¬t astrofă. vă sărut. în ti mp ce autobuzul alerga spre Montgomery. Pînă seara. o trusă de machiaj şi cîteva haine.

at, dar că se stăpînea foarte bine. Îi mai spusese că el pleca la Nashville, în timp ce ea, Tammy, pleca la Memphis. Lucrurile păreau cam încurcate, dar ea era si¬gură că Mitch ştia ce face. "Du-te la Perdido Beach şi aşteaptă acolo." În sfirşit, îmbarcarea. Abby se aşeză pe locul dinspre in¬terval, îşi fixă centu ra şi se relaxa. Şi în clipa următoare o zări. O blondă frapantă, cu pomeţi înal ţi şi maxilar proemi-nent, aproape lipsit de feminitate, dar totuşi puternic şi atrăgător. Abby mai văzuse parţial chipul acela. Parţial, pen¬tru că ochii erau şi de data aceasta ascunşi de ochelari de soare. Blonda se uită la Abby, apoi în toarse capul şi străbătu intervalul, îndreptîndu-se spre locul ei, undeva în spa te. Barul Shipwreck! Da, da, era blonda de la bar, cea care trăsese cu urechea la co nversaţia între ea, Mitch şi Abanks. Deci ceilalţi dăduseră de ea. Bine, dar atu nci unde este soţul ei? Ce i-au făcut? În minte îi reveniră cele două ore de dru m pline de serpentine între Danesboro şi Huntigton. Condusese ca o nebună şi era imposibil să o fi urmărit cineva. Pentru a doua oară în numai trei săptămîni, Abby admira apusul soarelui dintr-un Boeing 727, pe aeroportul din At¬lanta. În cele din urmă, avionul îşi luă zboru l spre Mobile. De la Cincinnati, Mitch luă avionul spre Nashville şi sosi în oraş miercuri după -amiază la şase, oră la care băncile erau de mult închise. În cartea de telefon găsi numărul unei firme de la care închirie o camionetă. Deşi plăti suma cerută cu banii jos, fu nevoit să folosească permisul de conducere şi cartea de credit pentru o depunere de garanţie. Şi dacă De Vasher va da, în felul ăsta, de el, at unci, ducă-se; oricum, n-avea de ales. Mai cumpără şi douăzeci de cutii de carto n şi se îndreptă spre apartament. Nu mai mîncase nimic de marţi seara şi de data asta avu noroc. Tammy îi lăsase o pungă cu floricele şi două cutii cu bere pe care le înghiţi fără să stea pe gîn duri. La ora opt, dădu primul telefon la Perdido Beach Hilton şi îl ceru pe Lee Stevens. "N-a sosit încă", îi răspunse recepţionera. Atunci se întinse puţin, di rect pe podea, gîndindu-se la ceea ce i s-ar fi putut întîmpla lui Abby. S-ar fi putut chiar ca ea să-şi fi găsit moartea acolo, în Kentucky, fără ca el să afle . Şi nu pu¬tea să dea nici un telefon! Patul nu fusese strîns, cearşafurile ieftine atîrnînd negli¬jent pînă la podea, căci Tammy nu prea se omora cu gos¬podăria. Priveliştea i-o aduse din nou în min te pe Abby, cu numai cinci nopţi în urmă, pe patul acela... Dacă lucrurile merge au aşa cum sperase, atunci în momentul ăsta ea era în avion. Singură. Intră în dormitor şi rămase uimit: Tammy construise conştiincios coloane perfect e de hîrtie de o parte băncile şi de cealaltă parte companiile din Caymane. Pe fiecare teanc era aşezat un carneţel galben pe care era notat numele companiei şi ale cărui pagini erau pline cu date, sume intrate în cont şi nume! Pînă şi Tarrance s-ar fi putut descurca în hîrtiile respec¬tive. Iar un juriu le -ar fi devorat, pur şi simplu. Procurorul general ar fi convocat o conferinţă de presă, iar tribunalele ar fi pronunţat nenumărate sentinţe de condamnare. În timp ce forma numărul de telefon al biroului din Memphis, agentul special Jen kins căsca de-i trosneau fălcile; nu închisese ochii de mai bine de douăzeci şi patru de ore. De altfel, Jones sforăia de mama focului în maşină. FBI, răspunse o voce masculină. Da, cine-i acolo? întrebă Jenkins, după cum cerea regulamentul. Acklin. Bună, Rick. Sînt Jenkins. Am... Jenkins! Unde-aţi fost pînă acum? Aşteaptă puţin! Jenkins termină de căscat şi privi în jur: era în autogară. Deodată, o voce furioasă izbucni în receptor: Jenkins! Unde sînteţi? era Wayne Tarrance. Sîntem la autogara din Mobile. Şi să ştii că l-am pier¬dut. Ce-aţi făcut? Cum aţi reuşit chestia asta?

Lui Jenkins îi pieri brusc somnul. Stai puţin, Wayne. Nouă ni s-a spus să-l urmărim timp de opt ore ca să vedem u nde merge. Simplă rutină, aşa ai zis. Nu-mi vine să cred că l-aţi pierdut. Wayne, da' nu ne-a zis nimeni să-l urmărim toată viaţa. Doar opt ore, Wayne, o pt ore. Ori noi l-am urmărit douăzeci şi acum pur şi simplu a dispărut. Pentru c e atîta scandal? De ce n-ai telefonat mai devreme? Ba am telefonat de două ori, de la Birmingham şi de la Montgomery. Da' a fost mereu ocupat. Ce se întîmplă, Wayne? Stai puţin. Mîna lui Jenkins se încleştă pe receptor. Bună, Jenkins, se auzi o voce necunoscută. Da? Sînt directorul Voyles. Spune-mi ce dracu' s-a întîmplat! Jenkins privi disperat în jur. Domnule director, l-am pierdut. L-am urmărit timp douăzeci de ore, dar cînd a coborît aici, în Mobile, s-a pierdut în mulţime. Bravo, fiule. Cînd a fost asta? Acum douăzeci de minute. Bine, acum ascultă-mă. Trebuie neapărat să dăm de el, pentru că fratele lui ne -a luat banii şi a dispărut. Aşa că telefonează la Poliţia din Mobile şi spune-l e că un criminal periculos care a evadat se află în oraş. S-ar putea să aibă dej a fotografia şi numele lui Ray McDeere. Maică-sa locuieşte în Panama City Beach, aşa că alertează toate secţiile de Poliţie dintre Mobile şi oraşul ăla. Îţi tri mit ajutoare. OK. Îmi pare rău, domnule director, dar nu ni s-a spus să-l urmărim la nesfîrş it. Discutăm despre asta altă dată. La ora zece, Mitch sună pentru a doua oară la Perdido Beach Hilton şi îl ceru pe Rachel James. "Nu a sosit", i se răspunse de la recepţie. Atunci ceru cu Lee St evens. "O clipă", spuse recepţionera. Mitch se aşeză pe podea şi aşteptă plin de încordare. Da, se auzi o voce la celălalt capăt al firului. Lee? întrebă Mitch. Da, veni răspunsul după o scurtă pauză. Sînt Mitch. Felicitări. Ray se prăbuşi pe pat şi închise ochii. Doamne, Mitch! A fost atît de uşor! Cum de-ai reuşit? Am să-ţi povestesc altă dată, cînd vom avea mai mult timp. Pentru că în moment ul ăsta nişte tipi încearcă să ne omoare, pe mine şi pe Abby. Aşa că am luat-o l a fugă. Cine sînt tipii ăia, Mitch? Mi-ar trebui zece ore ca să-ţi povestesc doar primul capitol şi acum n-avem ti mp. Notează-ţi numărul ăsta de te¬lefon: 615-889-4380. Nu-i din Memphis, nu-i aşa? Nu, este din Nashville. Sînt într-un apartament care ne serveşte de cartier ge neral. Ţine minte numărul ăsta. Dacă eu n-am să fiu aici, îţi va răspunde o fată pe nume Tammy. Tammy? Este o poveste prea lungă. Fă ce-ţi spun şi fii atent că în seara asta Abby vi ne şi ea la hotelul tău sub numele de Rachel James. Vine cu o maşină închiriată. Vine aici! Ascultă-mă, Ray. Sîntem vînaţi de nişte canibali, atîta că sîntem cu un pas în faţa lor. În faţa cui? A Mafiei. Şi a FBI-ului. Doar ăştia?

Probabil. Şi-acum ascultă-mă. Există şansa mică, dar există ca Abby să fie urmărită. Trebuie neapărat să o găseşti şi să faci în aşa fel încît să nu fie n imeni pe urmele ei. Şi dacă are să fie cineva? Sună-mă şi vom vedea ce este de făcut. Nici o problemă. Nu folosi telefonul decît pentru numărul pe care ţi l-am dat. Şi ţine minte că nu putem vorbi prea mult. Am să-ţi pun o mulţime de întrebări, frăţioare. Iar eu am toate răspunsurile, dar îţi repet, lăsăm asta pe altă dată. Ai grijă de soţia mea şi dă-mi telefon după ce ajunge la hotel. S-a făcut! Mitch, mulţumesc. "Adios." O oră mai tîrziu, Abby îşi lăsă maşina înmatriculată în Alabama în parcarea hote lului şi porni spre veranda din faţa intrării. În drept uşii se opri o clipă şi privi în urmă, spre alee; apoi intră în hotel. Nu trecură nici două minute cînd un taxi din Mobile se opri lîngă verandă. Femei a din taxi vorbi ceva cu şoferul, îi plăti cursa şi coborî din maşină. Era blond ă, o nuanţă care sărea în ochi; era bine făcută şi pantalonii strîmţi din catife a reiată îi subliniau formele. Doar ochelarii negri de soare erau ciudaţi, căci ceasul arăta miezul nopţii. Femeia se apropie bănuitoare de uşa de la intrare, a şteptă un minut, apoi se hotărî să intre. Ray, care o urmărea cu atenţie încă de la so¬sirea taxiului, se apropie de holul de la intrare. Blonda se apropie de recepţie. O cameră cu un singur pat, o auzi el zicînd. Recepţionerul îi întinse registrul şi blonda îşi scrise nu¬mele. Doamna care a venit puţin înaintea mea, cum se numeşte? Am impresia că este o veche prietenă de-a mea. Rachel James, răspunse recepţionerul după ce căută în fişe. Exact, ea este. De unde vine? Adresa de aici este din Memphis. În ce cameră stă? Aş vrea să trec pe la ea să o văd. N-am voie să dau numerele camerelor celorlalţi oaspeţi ai hotelului nostru. Blonda scoase din poşetă două hîrtii de douăzeci de do¬lari şi le împinse spre c el din faţa ei. Vreau doar să o salut. Camera 622, răspunse recepţionerul, luînd banii. Este vreun telefon pe-aici? Da, după colţ. Ray se strecură pe lîngă perete şi găsi cele patru tele¬foane publice; îl aleses e pe cel din mijloc şi începu să se converseze cu el însuşi. Blonda se opri lîngă telefonul cel mai îndepărtat şi se întoarse cu spatele la R ay. Vorbea foarte încet şi el nu reuşea să audă decît frînturi de fraze. ...luat o cameră... 622... Mobile... nişte ajutor... nu pot... o oră?... da... grăbiţi... Femeia închise telefonul şi Ray se porni să vorbească şi mai tare în receptorul mort. Zece minute mai tîrziu, cineva ciocăni la uşă. Blonda sări din pat şi îşi vîrî p istolul la brîu, sub cămaşă. Apoi deschise puţin uşa. Dar aceasta sări din balam ale, trîntind-o pe femeie de perete. Ray o lovi scurt cu o palmă grea, îi luă pi stolul şi o ţintui la podea. Dacă scoţi un sunet, te ucid! Femeia încetă să se mai zbată şi închise ochii. Cine eşti? întrebă Ray, lipindu-i ţeava pistolului de tîmplă, dar nu primi nic i un răspuns. Nu te mişti, nu vorbeşti, ne-am înţeles? Doamne, cît mi-ar place să-ţi zbor cr eierii. Relaxat, dar neslăbindu-şi deloc prizoniera, Ray îi des¬făcu geanta de voiaj şi

răsturnă conţinutul pe podea. Deschide gura, îi porunci el femeii, dar aceasta nu se mişcă. Ţeava pistolului se apropie atunci din nou de tîmpla ei, convingînd-o să deschid ă gura. Ray îi vîrî între dinţi o pe¬reche de şosete curate pe care le găsise în sacoşă şi o legă la ochi cu propria ei cămaşă de noapte; pentru picioare şi pen tru mîini folosi toţi ciorapii pe care îi găsi, apoi rupse în fîşii cearşafurile de pe pat în cele din urmă, cînd îşi termină opera, femeia aducea a mumie şi Ra y se grăbi să o vîre sub pat. În poşetă găsi şase sute de dolari cash şi un portvizit cu un permis de conducer e eliberat în Illinois, pe numele Karen Adair; era din Chicago şi se născuse pe 4 martie 1962. Ray luă cu el pistolul şi portvizitul. Cînd telefonul sună la ora unu dimineaţa, Mitch era vîrît pînă peste cap în regi stre bancare, absolut fascinante de altfel şi puternic incriminatoare. Alo, răspunse el, prudent. Cartierul general? întrebă o voce aflată în mod evi¬dent în vecinătatea unui t onomat cu volumul dat la maximum. Unde eşti, Ray? Într-o bombă numită Floribama Lounge, chiar la gra¬niţa statului. Unde-i Abby? În maşină. E bine, fii liniştit. Mitch răsuflă uşurat la auzul acestor cuvinte şi zîmbi, ascultînd mai departe. A trebuit să plecăm de la hotel pentru că Abby a fost urmărită de o tipă. Ea c rede că era femeia pe care aţi văzut-o voi într-un bar din Caymane. Zice că a ur mărit-o toată ziua şi pe urmă a apărut şi la hotel. Aşa că m-am ocupat eu de tip ă şi pe urmă am dispărut. Te-ai ocupat de ea? Ce vrei să spui cu asta? Vreau să spun că n-am aflat nimic de la ea, dar am scos-o din circulaţie pentr u o vreme. Abby e bine?! Da, numai că sîntem amîndoi morţi de oboseală. Şi acum spune-mi ce anume vrei să facem. Sînteţi la vreo trei ore distanţă de Panama City Beach. Ştiu că sînteţi morţi de oboseală, dar trebuie neapărat să ajungeţi acolo, să scăpaţi de maşină şi să luaţi două camere la Holiday Inn. Sunaţi-mă după ce vă instalaţi. Sper că ştii ce faci. Ai încredere în mine, Ray. Am încredere, da' încep să regret că am plecat din închisoare. Ray, nu te mai poţi întoarce acolo. Înţelege că n-ai decît două posibilităţi: să fugi sau să mori.

36 Taxiul se opri la semafor şi Mitch coborî, strîmbîndu-se din cauza durerii din p icioare. Traversă şchiopătînd intersecţia aflată chiar în centrul oraşului. Southeastern Bank Building era un cilindru de sticlă cu treizeci de etaje, ce se măna cu o cutie din acelea metalice în care sînt ambalate mingiile de tenis. Era închisă la culoare, aproape neagră. Se ridica, impresionantă, în mijlocul unui labirint de alei, fîntîni şi verdeaţă bine îngrijită. Mitch pătrunse pe uşile turnante împreună cu roiul de funcţionari care se grăbea u la muncă. În vestibului placat cu marmură găsi lista angajaţilor şi scara rula ntă care-l duse la etajul al treilea. O femeie bine făcută, cam la vreo patruzec i de ani, aşezată la un birou modern, îl privi fără să zîmbească. Aş vrea să-l văd pe domnul Mason Laycook, vă rog, zise Mitch. Luaţi loc. Domnul Laycook îşi făcu apariţia de după colţ şi era tot atît de acru ca şi secr etara lui.

Mitch dădu din cap aprobator. zise Nokes. După zece minute se întoarse însoţit de domnul Nokes. domnule Laycook. Hemphill. "Cu alte cuvinte. Da. n-ai să afli numele meu. Găsiţi aici. răspunse Mitch. pe Miracle Strip . Nu este nevoie. 214-3l-35. am să aştept. Nu va dura decît o clipă. Care sînt datele şi sumele ultimelor trei depuneri? Din nou totul veni uşor. Aveţi accesul. zise Laycook şi se ridică. doar din memorie. Aştept. Care sînt condiţiile transferului? întrebă Laycook gata să-şi noteze. dădu de cîteva rînduri despre evadarea de la Brushy Mountain. Nici nu ai nevoie de aşa ceva. Prin urmare. vă rog? Este un cont numeric. un ziar de astăzi. undeva. cu acces numai pentru ea şi pe ntru o anumită persoană de sex masculin de aproximativ un metru optzeci înălţime . Pe 14 decembrie. anul tre cut nouă milioane două sute de mii. iar pulsul lui Mitch începu să revină la normal. Vă rog să mă urmaţi." Foarte bine. În care bancă din Grand Cayman? Royal Bank of Montreal. Ce tip de cont? Cont numeric. Deci erau în siguranţă la Holiday Inn. Este un cont deschis de o oarecare T. fără nici un fel de notă scrisă. Aş vrea. în schimb era plin cu ter¬minale şi monitoare. Cum doriţi! Să vă aduc o cafea? Nu. cîntărind circa şaptezeci şi cinci de kilograme. în schimb. părăsind încăperea. anul trecut unsprezec e milioane. Deschi se un exemplar al ziarului Tennessean din Nashville. Şi-acum spuneţi-mi ce pot face pentru dumneavoastr ă. Laycook îl introduse în ca lculator şi aşteptă. contul la care v-aţi referit este un cont res¬trictiv. vreau să fac un transfer telegrafic de bani. Nokes se prezentă. Aveţi cont deschis la noi? Da. zise Laycook. Foarte bine. doar cîteva rînduri. Cei doi bărbaţi păreau nervoşi. douăzeci şi şase de ani. Laycook şi Nokes urmăriră datele de pe imprimantă. Nokes ţinea în mînă un fragment de imprimantă de cal¬culator şi el fu cel care ţ inu discursul oficial. vă rog.Pot să vă ajut cu ceva? întrebă el cu o voce fonfăită. Zece milioane de dolari transferate imediat băncii dumneavoastră. cu ochi al¬baştri. Descrierea vi se po triveşte. Vreau să transfer aici nişte fonduri aflate într-o bancă din Grand Cayman. Mitch se aşeză într-un fotoliu. Nici un fel de fotograf ie. Ba da. ridicîndu-se în picioare. t rebuie să deţineţi anumite informaţii înainte de a declanşa transferul. în contul 21 4-3l-35. Şi pe 8 octombrie. pe la mijloc. Cei doi părăsiră biroul. Numărul ţîşnise cu uşurinţă din memorie. şase milioane şi jumătate. un vicepreşedinte sau aşa ceva. pe masă. Vreau să vă mai spun ceva după ce terminaţi transferul. Foarte bine. Domnule. Bine. Biroul nu avea nici o fereastră. Cum vă numiţi. în vîrstă de douăzeci şi cinci. Pe 3 februarie anul ăsta. Bănuiesc că aveţi numărul contului? 499 DFH 2122. domnule. domnule. mulţumesc. Numărul contului. Puteţi să-mi spuneţi ultimele patru cifre ale codului asigură rii dumnea¬voastră? 8585. fără efort. cu un uşor zîmbet profesio¬nal pe buze. păr castan iu. Laycook se încruntă şi luă un creion din buzunar.

Kentucky. suma fusese transmisă unei bănci cu care nu mai lucraseră înainte. Contul va fi ac¬cesibil unei singure persoane de sex feminin . Noaptea clăduţă de primăvară fusese liniştită pe Emerald Coast. Contul de care vorbiţi există deja? Nu. Mulţumesc. răspunse se cretara. concluzia veni de la sine. cu trăsături nordice foarte pronunţate fusese cel care o găsise. Neobişnuit. Al doilea? Un milion de dolari la Dane County Bank din Danesboro. în Panama City Beach. Fotografia tipului era publicată pe prima pagină a ziarului de dimineaţă şi nici nu bătuse de zece că la Poliţie se şi prezentaseră trei martori care-l văzuseră în di¬verse locuri. Avusese l oc doar un sin-gur eveniment violent. Recepţionerul îşi mai aminti şi că victima se interesase de o oarecare Rachel Ja . Poliţiştii îi luaseră urma pîn ă la Gulf Shores. pentru că. Cel puţin a şa spera Mitch. Deocamdată nu le luase nimeni urma. Florida. Domnul Tolar era în concediu. Am să-i comunic eu numărul contului. Vă telefonez peste o oră pentru confirmare. o s ecretară de la serviciul Transfe¬ruri telegrafice vîrî o imprimantă de calculato r chiar sub na-sul foarte ascuţit. dar asta nu mai avea impor¬tanţă. Şi cum Hilton se găsea doar la vreo zece mile de Gulf Shores pe autostrada 182. Domnul Locke lipseşte din oraş. Fiecare pas era dureros. Era vorba de un transfer neobişnuit de zece milioane de dolari. Cîte transferuri? Trei. în plus . O tînără fusese jefuită. Atitudinea lui era mult mai prie¬tenoasă. Osgood exam ina imprimanta şi telefona la Memphis. Cineva îl văzuse în autogara după lăsarea serii. Prie¬tenul ei. Victo r Milligan? Nici domnul Milligan nu este în oraş. banii din contul respectiv nu se mai întorceau în Statele Unite. zise Laycook în timp ce-şi nota indicaţiile l ui Mitch. dar este în legătură cu United Kentucky din Louisville. bătută şi violată chiar în camera ei de la Perdido Beach Hilton. Foarte bine. Transferul a avut loc. Este o bancă mică. cunoscut sub numele de Ray McDeere. Victima. un tip înalt. în contul numărul 772-03 BL-600. o dată cu transferul. Fort Walton Beach şi Destin. într-un cont nu¬meric la Coast National Bank din Pensacola. Şi al treilea transfer? Şapte milioane la Deutschebank din Zurich. vreau să-l deschideţi dumneavoastră. Vreau să transferaţi din nou cea mai mare parte din bani. Mitch coborî scările şi ieşi din clădire. de aproximativ cincizeci de ani. de obicei. Bărbatul se numea Aaron Rimmer şi era din Memphis. de la Mobile pîn ă la Panama City.Osgood aşeză imprimanta în tean cul de hîrtii "de rezol¬vat mîine". Plătise cash. Foarte bine. de un milion de dolari. Cu tot trupul sub con trol. Primul. aşa cum era de altfel normal pentru un alergător. domnule Laycook. Atunci. Laycook reveni singur. Recepţio nerul de la hotel făcu o identificare probabilă a lui Ray McDeere şi aşa se află că luase o cameră sub numele de Lee Stevens. Foarte bine. albă. în orice cont deschis pe numele Harold sau Maxine Sutherland. banii sînt la noi. trecînd prin Pensacola. de altfel. Dar adevărata senzaţie a nopţii fusese impresionanta vînătoare declanşată pe urm ele unui asasin evadat.. şi cum singurul evadat din zonă se găsea în apropierea locului unde se produsese infracţiunea cu violenţă din aceeaşi seară. al lui Randolph Osgood. cu Nathan Locke. ceru el. care sosise mai tîrziu la acelaşi hotel. La ultimul etaj al sucursalei din Grand Cayman a lui Royal Bank of Montreal. Şi-acum spuneţi-ne ce mai putem face pentru dumneavoastră. Totul va dura aproximativ o oră. Re stul banilor rămîne aici. îl identifică şi ea pe Ray McDeere.

Era o problem ă urgentă. O luaseră pe autostrada 182. aţi primit vreun transfer de bani mai neobişnuit în dimin eaţa asta? Da. Ce?! Unde? La Perdido Beach Hilton. Mitch? Da. De Vasher. îndreptîndu-se spre Est. care venise cu cinci minute înaintea ei şi plătise tot cash. şi a legat-o bin e. Domnul Rimmer va putea fi găsit la Hilton. printre altele. Domnule Sutherland. Paznicul mai adăugă şi că femeia se aşezase la volan. Şi pot să ştiu unde anume? Nu ştim încă. O vreme nu se mai auzi nimic la celălalt capăt al firului. odihnindu-şi picioarele umflate. domnule. C am în două săptămîni vor publica ceva foarte important legat de Memphis. alias Lee Stevens. Doar atît. sînt eu. scumpo. apoi sună la Holiday Inn. iar banii vă aparţin. Poate mai degrabă într-una din zilele astea. Eu sînt cineva ăla. Probabil că o să hoinărim un timp. Unde este fiica mea? Ce este cu ea? Abby este cu mine şi totul este în regulă. Acum însă. Cum te simţi? Groaznic. Aveţi dreptate. iar acum ea pretinde că a fo st bătută şi violată de Ray McDeere. ceva foarte neplăcut. cineva şi-a pus aici la păstrare un milion de dolar i. Mitch. fiecare poliţai di n Florida este în căutarea maşinii pe care am închiriat-o eu aseară în Mobile. Sînteţi în pericol? Oarecum. să-l ţină la curent cu mersul eve¬ni mentelor.. unde împărţea o cameră cu T ony Verkler.mes. La etajul al şaptele a al hotelului. Aşa că în momentul ăsta. începu să scrie instrucţiu¬nile pent ru Tammy. alţi paisprezece prieteni de-ai lui aşteptau cuminţi în camerele lor. Bună. vă vom da de ştire cam peste o săptămînă. Sau săptămîni sau luni. dar la ora prînzului. Înţeleg. Mitch se aşeză pe c anapea şi. Fusese nevoit să facă şaptesprezece drumuri între apar¬tament şi furgonetă. şi că va trebui să mai aştepte o săptămînă pînă să ia legătura cu mama lui. maşina albă închiriată de Abby McDeere de la firma Avis. dar nu vă pot da explicaţii acum. îl văzuse urcînd într-o maşină albă însoţit de o fem eie. Apoi se pregăti să ducă la bun sfirşit o sarcină foarte neplăcută. Fotografia lui Ray este pe prima pagină a tuturor ziarelor de aici. Mitch. se auzi vocea lui Abby. Spuneţi-mi. În urma acestei mărturii. Întîi era vorba doar de eva¬dare şi de faptul că cineva îl văzuse la Mobi le. Mitch. Dacă vom reuşi să ieşim cu bine din ţară. Mitch aşteptă un minut. iar cei doi aveau ae¬ rul că se grăbesc. Vom pleca din ţară pentru cîteva zi le. Şi maşina unde este? . Alo. i-a mai luat şi pistolul şi banii. documentele Ben-dini erau gata de plecare. între orele d ouăsprezece şi unu noaptea. dar nu v-o pot oferi acum. Aţi.. Rachel James d ispăruse din hotel în cursul nopţii. Formă numărul de la Dane County Bank şi ceru să vorbească cu Harold Sutherland. se auzi vocea furioasă a socrului lui. Acum o oră. S-a întîmplat ceva. şi ceru ca mera 1028. şi-atunci a intrat peste ea în cameră. Fiţi foarte atent la ce vor scrie ziarele. A. am primit. domnule. prietenul victimei. Camera alăturată era a şefului lor. adăugă el. te-leviziunea a anunţat că este principalul suspect într-un viol petrecut azi-noapte. cred că am dreptul la o explicaţie. Ray a surprins-o pe blonda aceea care mă urmărea pe m ine că a venit la hotel. Alo. replică celălalt. Bucuraţi-vă de bani. La fel ca Ray McDeere. Ş i-acum trebuie să plec. Poliţia începu să caute în zona cuprinsă între Mobile şi Miami. spunîndu-i. P aznicul unei parcări îl identifică şi el pe McDeere şi declară că. Şeriful îi pr omise lui Aaron Rimmer. Pana¬ma City Beach.

Cei tre i se conformaseră. Aveau atît de mulţi clienţi curaţi. să-şi cheltuiască veniturile atît de frumoase şi să nu sufle nici un cuvînt nimănui despre ceea ce aflaseră. Ca angajaţi vech i ai firmei. Amîndouă camerele sînt pe numele tău? Da. Unde este acum Ray? Pe plajă. Wally Hudson şi Kendall Mahan se retrăseseră în sala de conferinţe de la etajul al patrulea şi încercau să-şi imagineze viitorul. Impor¬tant este să ţi-o schimbi pe cea naturală. pur şi simplu. De fapt. ei erau la curent cu tot ce se petrecea la etajul al cincilea şi la subsol. Cam la o jumătate d e milă spre Est veţi da de un mic motel. cu ceea ce se întîmplase cu Hodge şi Kozi nski. Am să fiu şi eu cu voi în jur de mie¬zul nopţii. şi Abby. Acum şi-a făcut o tunsoare gen infanterie marină şi încearcă să se bronzeze puţin. După ce se întu¬necă. În realitate erau angajaţii Familiei Morolto şi n u li se cerea decît să muncească pe brînci. E normal să fii speriată. în care are plete ş i un ten foarte palid. Lambert Quin. Blue Tide. Ai reţinut? Jackie Nagel. Locurile or să viermuiască de poliţiş ti şi el n-are cum să facă faţă cu pisto¬lul ăla. şi Lee. Apoi le f ăcuse cunoştinţă cu De Vasher. Rachel James. odată angajat. Plecase pur şi simplu de la spital. Aşteptaţi pînă se î nserează şi plecaţi de acolo. Mitch. Era clar că era speriat şi că fugea ca să-şi salveze . Ştiau că. şi Ray. De afacerile murdare se ocupau asociaţii. Ziarele au publicat o fotografie veche de a lui. iubito. încearcă să te strecori pînă la o pa rfumerie şi cumpără nişte vopsea de păr. Fiecare dintre ei povesti celorlalţi cum fusese ziua aceea. Eu am să plec de-aici pe la ora unu şi am să fiu acolo peste vreo zece ore. într-o zonă de blocuri. Abby. Toţi trei fură de ac ord că fusese la fel de tristă ca ziua în care aflaseră că nu există Moş Crăciun . Dispăruse pînă şi Avery Tolar. ni¬meni nu mai putea să părăsească firma. dacă e ceva care nu merge. Ziua în care Nathan Locke îi chemase în biroul lui şi le vorbise despre cel ma i mare client al firmei fusese cu adevărat tristă şi înspăimîntătoare. Asociaţii îi asigurau mereu că era absolut imposi bil să fie descoperiţi: erau mult prea inteligenţi şi aveau prea mulţi bani. Blondă! Sau roşcată. Recepţionerului îi spui că te cheamă Jackie Nagel . Vorbiră apoi despre Mitch. ceva mai departe. Mitch. După mine. Plecaţi pe jos. Dar cei trei avocaţi din jurul mesei de conferinţe erau p reocupaţi mai ales de faptul că toţi asociaţii părăsiseră oraşul. Cu timpul. ches tia s-ar putea să-i ajute. Aco peri¬rea era perfectă. te iubesc şi-mi este îngrozitor de frică. La recepţie foloseşti acelaşi nume. aveau doar familii de întreţinut. Să nu uiţi numele. aşa că trebuie să fiţi foarte prudenţi. Spune-i lui Ray să nu iasă din cameră. nu este o fotografie reuşită.Am lăsat-o cam la o milă spre Vest de aici. atîta muncă absolut leg ală încît partea cealaltă se mai estompă. ştii că Ray are acum un pistol. uneori se gîndiseră să părăsească firma. Şi dacă vor găsi maşina? Fireşte că o vor găsi şi vor scotoci tot Panama City Beach. dar trecerea ani¬lor îi implicase şi p e ei mai adînc în conspiraţie. Spune-i că am zis eu să nu-l folosească. Să nu vă asumaţi nici u n fel de riscuri. Da' ia gîndeşte-te: nimeni nu ştie unde sînt eţi şi nimeni nu va afla nimic dacă nu faceţi nici o mişcare. veţi da de o bo mbă numită Seaside. Şi dacă nu au două camere una lîngă alta? OK. Ascultă-mă. se si mţiră ceva mai bine. îmi este îngrozitor de frică. renunţaţi şi. culoarea n-are nici o importanţă. Tunde-te foarte scurt şi pe urmă fă-te blondă. Mitch. Gata cu Rachel. La recepţie cereţi două ca¬m ere alăturate şi plătiţi cash. pentru că de el am să întreb cînd voi ajunge acolo. dar nu-şi făcuseră n iciodată cu adevărat un plan. cu domnii Lazarov şi Morolto.

violatorul. În schimb. Tarrance este şi el pe undeva. Abby mi-a povestit totul. zise ea. ăştia nu sînt de la Gestapo. nici un zgomot. Ceea c e înseamnă că vor avea de-a face cu nenumărate roiuri de turişti în ţinută de va canţă. şi a complicei acestuia. apoi din ce în ce mai puternică. Abby McDeere. În ziar scria că zona de căutare se întinde între Mobile şi Miami. dacă nu cum¬va au şi găsit-o. Da' nu ştiu chiar tot. veni răspunsul. vechi de douăzeci de ani. evident. Abby se hotărî să-l trezească pe Ray şi-l lovi uşor cu palma peste picior. Mitch îi îmbrăţişa pe amîndoi. Dacă-l prindea De Vasher. este cel mai apropiat aeroport. în fond. era un om mort. şi-acum cred că pot să-l vopsesc. în lo cul ăsta? întrebă Abby. Aproape că-mi pot explica prezenţa mea aici. nu-l prindeau nici unii nici ceilalţi? Dacă dispărea p ur şi simplu? Luîndu-şi documen¬tele cu el. prieteni! Fugi. apoi intr ă în baie şi închise uşa în urma ei. dar vor începe să ne caute şi pe-aici. rupînd tăcerea. atunci pe cai. Draperiile acopereau complet fereastra. Da' totuş i. şi să ne concen trăm asupra plecării. Şi-atunci ce se va întîmpla? întrebă Abby. nu ştiu cine ne urmăreşte. în cuiară din nou uşa. Joi seara. . Păi. În final. O oră mai tîrziu. Aveau atîtea să-şi spună încît nici unul nu scotea o vorbă. De exemplu. zise Ray. cu o sută de oameni puşi pe urmele noastre. dar dacă puneau mîna pe el federalii. De Vasher şi ai lui c red că sînt la Pensacola: în fond. Abby îi urmărea cu atenţie mişcările în oglinda de lîngă televiz or şi din cînd în cînd mai dădea cîte un ordin. adică şi pe cei trei din încăpere. împreună cu sticluţa goală de vopsea şi cu pensula. nu pot să dea buzna pe o uşă fără să existe o ca uză evidentă. şi chesti a asta îi va îndrepta spre Panama Ci¬ty Beach. Toţi împreună şi în siguranţă. Bine. avem la dispoziţie vreo două-trei zile. Presupun că sînt cu toţii prin împrejurimi. tu şi cu Ray aţi fi putut continua drumul într-o altă maşină. Da' nu sînt deloc sigur că înţeleg de ce eşti tu aici. Pletele ei brune zăceau pe podea în ju rul scaunu¬lui. iar ei aveau să-l înmormînteze ca pe Hodge şi Kozinski. interveni Ray. pe Coastă. covorul. tot rămîneau în Memph is. vîrîndu-l într-o pungă de plastic pentru gunoi. Parcarea era pustie. Dacă în clipa de faţă Mitch şi Abby erau undeva pe o plaja.pielea. Cineva bătu la uşă şi Abby îngheţă. strîngînd în palmă pistolul. slabă la început. Păi ce să se-ntîmple? Vor găsi maşina. Pe Abby. atunc i rămîneau în Memphis. Ray deschise uşa şi-l lăsă să intre în cameră. dacă-l prindeau federalii. era uzat rău de tot. În cele din urmă se hotărîră să aştepte pînă a doua zi: dacă Mitch era împuşcat pe acolo pe unde se afla. or asta înseamnă că s-au desfăşurat puter¬nic. ieşi de-acolo în chip de blondă. De-a lungul ţărmului sînt cel puţin o mie de moteluri din astea ieftine. bînd rom şi numărîndu-şi banii? Varianta asta l e plăcu cel mai mult şi o mai analizară o vreme. Iar în condiţiile astea. cuver¬turile de pe paturi erau găurite cu ţigara. luxul nu este important. şi ce se va întîmpla în clipa în care vor înţelege că sîntem aici. Ei. Cine este acolo? întrebă ea în şoaptă. spuse Mitch. dar. conducîndu-şi băieţii în căutarea lui Ray McDeere. dacă nimeni nu reuşea să dea de el. Nicăieri. zise Ray. fugi! Camerele de la motelul Blue Tide erau strîmte şi umede. N-au cum să fie siguri că sîntem pe Strip. O nouă bă taie în uşă şi Ray sări în picioare. rezultă o tunsoare băi eţească. Dar dacă. zise Abby cu tristeţe în glas. O rază de lumină îşi făcu loc printre perdele. Sam Fortune. presupuneau ei. Ba trebuie să uităm cu toţii de ce ne aflăm aici. de care Ray fu cît se poate de mîndru. Mitch. spuse Mitch. atunci ăştia pun eau mîna şi pe dosare şi pe firmă. stinseră lumina şi se aşezară pe pat. Da. Mitch o ţinea strîns lîngă el. Ray adormise şi Abby se aplec ă şi strînse părul de pe podea. da' De Vasher o poate face. Ray stătea în spatele lui Abby şi îi tăia părul cu o foarfecă.

vor supraveghea fiecare magazin şi fiecare re staurant. Coma ndamentul fusese stabilit în camera cea mare a apartamentului. Mandatele de arestare erau într-un dosar de pe măsuţa de cafea: pentru Ray McDee re lucrurile fuseseră simple: evadare. Tarrance nu era prea sigur de înţelesul ac estei sin¬tagme.Ai dreptate. Antre¬nat să nu se trădeze prin nimic în faţa pr esei. Denton Voyles şi Wa yne Tarrance stăteau în balconul came¬rei lor de la etajul al optulea al hotelul ui Sandestin Hilton şi beau cafea. cîte sînt pe-aici. Păi. în direcţia motelului. Nu-i aşa că avem un program inte¬resant pentru orele următoare? 37 Vineri dimineaţa. atîta doar că trebuie să dea buzna pe vreo mie de uşi. Mandatele fuseseră discutate în amănunt cu zeci de re¬porteri de la televiziunil e şi ziarele din tot sud-estul. Domnul Morolto răcnea ordine în stînga şi în dreapta ca un sergent isteric. era chiar un punct critic. pentru Mitch însă. pornim. la numai o oră distanţă de Panama City Beach. Pînă şi gîndacii sînt mai mici în motelul ăla. Mitch? întrebă Ray. Pentru apartamentu l de la ultimul etaj. după aceea. dar Lazarov îi ceru să aibă puţină răbdare. Joey Morolto şi trupele lui de asalt sosiră pe aeroportul din Pensacola cu un avion închiriat. ascultînd-o pierzîndu-se în depărtare. Sunetul unei sirene de poliţie izbucni pe Strip. vor întreba la fiecare recepţie de hotel. după care va urma descărcatul furgonetei. băieţi. dar la trei mile distanţă de Sandpiper. oricum. Cu o camionetă. Lazarov î i aştepta cu două limuzine şi opt dubiţe închiriate. fuseseră obligaţi să-şi folosească imagi¬naţia o bstrucţionarea justiţiei şi o acuzaţie cam nebuloasă de gangsterism. dacă avem puţin noroc. Pe aceeaşi plajă. nici pînă acum nu găsiseră maşina şi nu reuşi¬seră să dea de Mitch. Aveau mare ne¬voie de publicitate. Aşa că vă propun o plimbare pe plajă. atunci nu-nţeleg de ce nu ne urcăm cu toţii în ea şi să ne luăm tălpăşiţa . şi mai ştim şi că ceilalţi sînt pe drum. În afară de apartament. Ray. Parcarea este pustie ş i prea aproape de şosea. După o oră de drum. Din păcate. OK. maşinile se opri ră în dreptul unui bloc cu douăsprezece etaje numit Sandpiper. nu vor da de noi. Joey primi raportu l despre ultimele douăzeci şi patru de ore. chiar înainte de răsăritul soare¬lui. zise Mitch. Tarrance se distrase de minune în compania ziariştilor. dar de cînd lucra la FBI. doar te-am scos din închisoare exact aşa cum ţi-am promis. Maşina cealaltă este doar la o milă de aici. De fapt. Vor pune baraje pe şosea. la Destin. parcă aşteaptă să fie găsită. Eu am parcat furgoneta ceva mai încolo. În timp ce coloana de maşin i părăsi oraşul şi se îndreptă spre răsărit pe autostrada 98. îl voia şi pe McDeere. fraudă în domeniul poştal. arătîndu-le tuturor foto¬gra fia lui Ray. lui Joey nimic nu-i convenea. fireşte . Lazarov plătise numai patru mii de dolari pe săptămînă. Cei trei îngheţară. toate camerele de la etajul respec tiv şi de la cel inferior fuseseră închiriate pentru trupă. Şi. s-ar putea ca tipii să fi instalat deja baraje peste tot. Cu ce maşină eşti. Au să viermuiască pe-aici cîteva zile şi. Aşa că eu zic s-o ştergem. la tarif de extrasezon. Nu-mi place locul ăsta. Cînd se lumină de ziuă. admirînd răsăritul soarelui şi discutînd stra tegia. pentru Abby era vorba de com plicitate. trupa fusese cazată şi aştepta desfăşurarea eve nimentelor. jaf şi viol. Fiecare oră care trecea micşora şi mai mult şansele de a-i găsi pe cei trei fu gari. cea care dădea sp re apele verzi şi liniştite ale mării. F. voi a să-şi ia micul dejun şi Lazarov trimise două furgonete la un supermarket din a propiere. autorităţile tre¬buiau să-i găsească . Ai încredere în mine. la Sea Gull's R est Motel şi am luat şi două camere foarte elegante tot acolo. aflat chiar pe St rip. nu întîlnise nici un caz care să nu i ncludă şi o asemenea acuzaţie. şi asta în ciuda celor şaizeci de agenţi federali şi a ajutoarelor locale .

Opriţi orice căutare. Ultimul nume i se păru cunos¬cut . Oamenii noştri să ia hotelurile la rînd! Portretul ro¬bot al fetei este gata? Ar trebui să fie. blo¬curi. Am înţeles. telefonă la biroul FBI din Nashv ille şi un sfert de oră mai tîrziu. transformarea camionetei într-un obiec¬tiv absolut fierbinte. Tarrance răspunse la telefon. Luaţi amprentele de pe maşi nă. Era detectivul de la Po¬liţia Districtuală care îl informă că fusese gă sită maşina cu care fugise Ray. Cel fel de oraş mai este şi ăsta? Asemănător cu Destin. nu mai era decît o chestiune de minute. Chiar pe pagina întîi. fratele evadatului. În situaţia dată. Vreau să am toţi agenţii în Panama City Beach. sper că se simte mai bine. Acesta. De Vasher şi alţi paisprezece de-ai lor. căutat de toată lumea. Şi atunci ce nevoie avea de o furgonetă? Documentele Bendini. Billy citi interesanta relatare despre Ray McDe ere. Domnul Rimmer îi mulţumi şi apoi îl sună pe Lazarov. Aaron Rimmer fu trezit de soneria tele fonului. ştiţi modelul. McDeere închiriase o camionetă. Acklin era cel care condu¬cea maşina. în balcon. Spune-l e să blo¬cheze toate drumurile şi şoselele din zonă. Adună-ţi imediat toţi oamenii! răcni Voyles. îl sună pe vărul lui care luc ra la Poliţia Metroului. Unde? În Panama City Beach. fireşte! Ori plecase cu ele din Nashville ori se ducea să l e ia din depozit. moteluri. Vreau să le vadă toată sufl area de pe Strip. Fusese găsită acum cîteva minute la aproape o mi lă distanţă de Holiday Inn. se deplasau cu toată viteza spre est. la Sandpiper. Faceţi-le la toţi trei portretele-robot şi distribuiţi-le tuturor agenţilor şi poliţiştilor. O camionetă. Au găsit maşina! Tarrance şi Voyles se ridicară în acelaşi timp. Ce să facă cu aşa ceva? Doar pl ecase din Memphis fără să-şi ia cu el nici măcar o periuţă de dinţi. colegul lui de cameră Tony . Abby şi Mitch McDeere. Directorul adjunc t al unei firme de închiriat maşini din Nashville. zise Acklin. într-adevăr. Şi. mier¬curi seara un bărbat care se semnase M. Asta îl determină să se uite prin sertarul cu documente referitoare la închiri eri mai deosebite. Îşi învălui soţia într-o pri vire admirativă şi pofticioasă. în timp ce V oyles stătea pe bancheta din spate. Zece minute m ai tîrziu. camioneta devenise o ţintă căutată de sute d e oa¬meni. Se punea însă întrebarea de ce Nashville? Mitch se trezi o dată cu primele raze ale soarelui. Lazarov îşi mobiliză trupele de asalt şi du¬biţele porniră în goană s pre est. vreau să întoarcă pe dos oraşul ăla. Billy.pe cei trei fugari mai înainte ca Mafia să-i înhaţe. Pînă la Panama City Beach avea u de parcurs un drum de trei ore. Permisul de conducere zicea că tipul era din Memphis. Y. adăugă detectivul. Aduceţi-mi maşina! În camera lui de la Perdido Beach Hilton. ba mai lăsa se şi cîinele de izbelişte. arăta aşa de nostim cu ciurul ăla blond încît pî . veni la birou vineri dimineaţă devreme. pe autostrada 98! Îmi pare rău de prietena dumitale. Rimmer. îşi făcu o cafea şi începu să răsfoiască ziarele. la rîndul său. cetăţean patriot şi onest plătitor de taxe. Rick Acklin năvăli. un tip pe nume Billy Weaver. Cît este pînă în Panama City Beach? Cam cincizeci de minute spre est. împreună cu fotografia aia a lui Ray. În Destin. Blitzkrieg-ul fusese de¬clanşat. O bandă de douăsprezece mile de-a lungul plajei mărginit e de hoteluri.

În sfîrşit. Şi unde este acum? La lucru. recomandat.. dar vă promit că nu vă vom deranja. avem ordin să instalăm un post de suprave ghere chiar aici. Ea îi spuse că are paşapoart ele şi noile cărţi de identitate. Aicea zic e că băieţii sînt prin zonă.. cartofi prăjiţi. că fuseseră adun aţi banii pentru recompensă. să-şi ia o cameră într-un motel mare şi să-l sune de acolo în camera 39 la Sea Gull's Rest. recepţia. Comandamentul era într-o sală de conferinţe închinată. Le afişară în toate cîrciumile şi magazinele de fast-food şi le cerură chel¬nerilor şi cas ieriţelor să deschidă bine ochii: doar era vorba de nişte tipi foarte periculoşi . Soţia dumitale i-a văzut? Mie nu mi-a spus nimic despre aşa ceva. Făcu repede un duş. Toţi trei începură să despacheteze docu¬mentele Be ndini şi să monteze camera video. că Mitchell McDeere fu¬sese văzut în zona cup rinsă între Gulf Shores şi Pensacola. în ziar. În timp ce mîncau din pastele cumpărate de Mitch. Secţia de Poliţie cea mai apropiată. îşi zise Mitch încercînd să-şi analizeze cît mai obiectiv cu putinţ ă propriul portret. găsi un magazin unde cumpără o sacoşă de Coca-Cola. "La dracu"'. agent special F BI. să plece din Nashvi lle.? Eva Ainsworth. închiriaseră două Ford-uri Escort şi le ec hipaseră cu radare de poliţie. ce vreţi de la mine? mormăi el. Si. după ce va trimite paşapoartele. da? Aşa este. două mile vest de S ea Gull's Rest. să-şi dea seama în ce măsură îi seamănă. motelul Sea Gull's Rest. el îi spuse că. Îi cunoşti pe bărbaţii ăştia doi? îl întrebă unul dintre agenţi întinzîndu-i z iarul. La ora nouă. La Waffle Hut. Păi. Intrau în fiecare magazin şi arătau tuturor portretele-robot ale celor trei. Un z iar din Pensacola scria că portretul-robot al lui Abby nu era încă gata. îşi p use pe el treningul gri cumpărat în Montgomery şi ieşi pe plajă. Ştiţi. Io nu i-am întîlnit niciodată. vă rugăm. studiară cu mare atenţie portr etele-robot şi hotărîră că sînt de¬parte de realitate. West Panama City Beach. să meargă patru ore înspre Knoxville. Soţia dumitale se numeşte. şepci şi trei ziare. că oricine vede o persoană care să semene chiar şi vag cu oricare dintre fraţii McDeere să anun¬ţe. Nu cumva i-ai văzut zilele astea? Ei na! Dracu' i-a văzut. Atunci Mitch îi ceru să le trimită prin poştă. Da' staţi să-mi iau puşca. Ea îi citi poves¬tea din ziar despre el şi banda lui şi îi spuse că nu apăruse nici un portret-robot. Ziarele erau pline şi de declaraţiile dezlănţuite ale unui oarecare Wayne Tarrance. Doi agenţi FBI bătură la uşa rulotei amărîte de la numărul 486. Cei doi îi arătară insignele. punîndu-le apoi să patru¬leze în zonă şi să ascul . După ce merse a proape o jumătate de milă. 16694 auto¬s trada 98. Din ziare înţele seră că situaţia era mai gravă decît se aşteptaseră. Tarrance zicea acolo. că cei doi juraseră să nu se lase prinşi decît morţi. San Luis. Pe prima pagină erau public ate portretele-robot ale celor doi fraţi şi fotografia cea veche a lui Ray. Florida. că el şi Ray erau înarmaţi şi extrem de pe riculoşi.nă la urmă uită de sex. Mai bine o mai lăsa să doarmă. Apoi intrară în camera al ăturată şi o treziră pe Abby. p aste făinoase. în stradă. Lazarov şi oamenii lui îşi făcuseră tabăra la Best Wes¬tern. îl găsi pe Ray aşteptîndu-l lîngă furgo¬netă. Mulţumesc. mă rog. pentru Sam Fortune. Patru oam eni scotoceau magazinele de tricouri. ochelari de soare. răspunse domnul Ainsworth cu ochii pe ziar. Pînă la prînz. domnule Ainsworth. cred că sînt băieţii bătrînei mele. Cînd se întoarse. Mitch o sună pe Tammy cu taxă inversă. toate şoselele şi drumeagurile din jurul orăşelului Panama City B each erau blocate şi poliţiştii opreau maşinile din patru în patru mile. Domnul Ainsworth apăru în uşă îmbrăcat în pijama.

O americancă foarte drăguţă. apoi nimeni nu o mai văzuse. Cu şase luni în urmă. Acum era sigur că cei trei se aflau pe aproape! Ray şi Abby fuseseră identificaţ i foarte clar. luă legătura de chei şi însoţit de o du¬z ină de agenţi porni să verifice flecare cameră din motel. agenţi FBI şi mafioţi mai bine de o oră. Îşi notă toate numerele înscrise pe ea şi telefon ă la secţie. cîte avea motelul. demult. aşteptau cuminţi în parcări şi urmăreau totul pe radio. Şi atunci explodă bomba! Motelul fu înconjurat în cinci minute. la ora nouă şi treizeci şi trei de minute dimineaţa. La vederea insignelor deveni brusc mai cooperant. Era un omuleţ fr agil şi neviolent care. precum şi orice urmă de respect pentru lege. Roya l Bank of Montreal transferase zece milioane de dolari către Southeastern Bank d in Nashville. chiar şi Sea Gull's Rest se lupta din greu. după ce fusese bine plătit. In felul acesta aflară imediat de furgonetă şi int rară şi ei în horă. Pe la ora două. De fapt. McDeere îi era foarte cu noscută şi în creierul lui stricat ro¬tiţele se puseră în mişcare. Doar şapte erau ocupat e din cele patruzeci şi opt. odată. toate motelurile mai mici se luptau să supra¬vieţuiască pînă atunci. nu aveau încă nici o confir mare.te conversaţiile prin staţie. De Vasher împrăştie în mod strategic dubiţele pe toată falez a. Îl privi pe şeriful cel gras şi arogant cu singurul ochi ce-i mai rămăsese şi zi se: . joi dimineaţa la ora patru şi şaptespre¬zece m inute. Funcţionarul nu r emarcase nici un complice de sex masculin. În urma acestei mărturii. Al doilea îi sunase un bancher din Grand Cayman ca să le spună că joi. îşi amintise că în noaptea de întîi april ie făcuse copii după unsprezece chei înşirate pe două inele. tocmai se uita la televi¬zor cînd se trezi înăuntru cu un şerif gras şi arogant care îl anunţă de la uşă: Am o vînătoare de evadat în curs de desfăşurare şi întinse în faţa lui Andy po rtretele-robot şi fotografia lui Ray. fusese bătut îngrozitor de un şerif gras şi arogant din Texas. p rimul un om de-al lor. care trăgea cu urechea prin Caymane. hotelul fu plin de poliţişti. În timp ce descuia uşile. Tarrance însuşi disc utase cu funcţionarul. Lazarov primi un telefon urgent de la unul dintre cei care lucra u la etajul al cincilea în Bendini Buil-ding. brunetă şi cu nişte picioare nemaipomenite. nimerise aici. plătită cu patru dolari pe oră: era recepţioner în tura de noapte la Sea Gull's Rest Motel. descoperise un lăc ătuş care. Acesta îi comunică două lucruri. şi găsise şi o slujbă cinstită. Andy le studie cu atenţie: figura numitului Mitchell Y. Un şerif din împrejurimi observase în apropierea unui motel de mîna a doua capot a gri cu alb a unei camionete. Alerga de colo-colo prin toată ţara şter¬pelind una-alta din magazin e. Atunci îşi pierdu un ochi. Un funcţionar de la Holiday Inn o identificase pe Abby ca fiind tînăra ce plătise cash pentru două camere. Radarele Poliţiei înnebuniseră definitiv între patru şi patru şi jumătate după-a miaza. îi plătise cheile cu bani gheaţă. de aia nu prea era sigur. falsificînd cecuri şi spărgînd din cînd în cînd cîte o casă. femeia era foarte grăbită. O primiră însă vineri după-amiază la ora patru şi cincizeci şi opt de minu te. în Panama City Beach. Plătise pentru trei nopţi. Ăştia sînt tipii pe care îi căutăm şi cred em că sînt pe undeva. în afară de cea pentru Merced es. propri etarul le explica agenţi¬lor federali că treceau printr-o perioadă mai slabă car e avea să dureze pînă la Ziua Eroilor Războiului de Independenţă. pe-aici. Andy Patrick fusese condamnat prima oară la vîrsta de nouăsprezece ani şi cînd i eşi din închisoare descoperi că munca cinstită era imposibilă pentru el. Vineri seara pe la ora nouă. Patru mile mai l a vest. Proprietarul cer u o explicaţie şi i se arătară portretele-robot: fără rezultat însă. Le făcuse uşor. Bănuiau că Mitch era şi el cu ei dar. aşa căşi petrecu următorii douăzeci de ani lucrînd fără succes ca infractor cu jumătat e de normă.

în Kansas. Dar Andy nici nu clipi. zise el. făcu celălalt. Dă tu astea jos şi-ţi promit că găsesc eu ceva şi pînă la urmă te bag la răcoa re. Îmi pare rău. cu obrajii în flăcări. dar nu pot lipi chestiile astea pe pereţi decît dacă îm i dă voie şeful meu. No. apoi intră în cameră d e unde se întoarse cu un teanc de bancnote în mînă. da' dacă poate să-şi permită să dea o mie pe zi. Cinci mii pe zi. Lipeşte asta aici pe perete. aşteptă o clipă şi mai bătu o dată. nu-i nici o scofală. Da. să ştii! Îhîm. zise Andy hotărît. E va labil şi pentru poimîine. Andy. Domnul McDeere nu ezită nici o secundă. Am mai fost acolo. Îţi dau acum o mie de dolari şi îţi mai dau şi m îine o mie dacă ai să continui să nu fii în stare să recunoşti vreo figură. Şi m-am uitat la pozelea al ea. îşi zise Andy. apoi îi aruncă încă o priv ire dură lui Andy şi zise: Mă-ntorc peste vreo două ore şi dacă nu găsesc astea la locul lor te arestez p entru obstrucţionarea justiţiei. veni răspunsul. Eu îţi dau voie. Dă-mi voie să merg să aduc banii. domnule. urmări timp de cîteva minute foiala patrulelo r de Poliţie pe Strip şi porni agale spre clădirea de dincolo de parcare. S-a întîmplat că au fost sticleţii pe-aici. Frumoase poze. "Fundul tău". Vreau să facem un tîrg. Şeriful mormăi ce¬va şi ieşi ţanţoş pe u şă. "Eşti cumva proprietarul?" se gîndi Andy. Andy. nu-i aşa? şuieră şeriful printre dinţi. Nu ţine. Au pus odată. ce s-a întîmplat? Andy îşi dădu seama că cel din faţa lui era foarte nervos. zise Andy în sinea lui. "Minunat tîrg. se gîndi Andy. să trăiţi. Atunci şeriful prinse cu mîna lui hîrtiile pe perete. insistă şeriful. adăugă şeriful. apoi îşi ridică plin de el bărbia şi-i arun¬că o privire sever ă lui Andy. Andy aruncă portretele la coş. Cine este? întrebă o voce de femeie. da' o să-mi ţin un ochi deschis. Sînt nişte tipi periculoşi. lăsîn du-l să treacă pe un bărbat ale cărui trăsături se potriveau extraordinar cu por tretul-robot al Iu Mitchell Y. înţelegi ce vreau să spun? Am fost şi io la pîrnaie şi după mine toată lumea ar trebui să evadeze de acolo. foarte mîndru de titlul său. Domnul McDeere îl privea încruntat." Tîrgul ăsta putea fi şansa carierei lui. . Domnul McDeere zîmbi nervos. băi. McDeere. Sticletele zicea că unu' dintre ăia evadase din închi¬soare. Cum te cheamă? întrebă el. laba pe mine pe chestia asta şi ştiu cu ce s e mănîncă. domnule. c u siguranţă va putea să-şi permită să dea şi cinci mii pe zi. p-aci. da' nu mi s-a dat voie să lipesc nimic pe pereţi. Adică faci pe isteţul. Sirenele sparseră liniştea de pe Strip. răspunse Andy. prin vreun bar. Batem palma. neisprăvitule. Îmi pare rău. Da. Şi unde este şeful ăsta? N-am idee. Şeriful înţepeni. Bătu l a uşa camerei 38. înţelegi ce vreau să spun? Şi ce-au vrut? întrebă cu nevinovăţie celălalt. Au pus nişte întrebări şi mi-au arătat nişte poze. Directorul. zise Andy. "Ba tu eşti ăla periculos". acesta.Nu-i văzui pîn' acu'. Uşa se deschise.

alţi membri ai trupelor de elită stăteau în picioare. îi va număra mai tîrziu. unul a venit cu camioneta. Lazarov şi De Vasher făcură semn că au recepţionat atît de inteligenta întrebare a şefului. Lazarov: Mai întîi pentru că McDeere a mai fost pe-aici de Crăciun. 38 Îmbrăcat într-un costum negru şi arbordînd o cra¬vată roşie. OK. nu? Andy luă bancnotele şi privi în jur.Cinci mii pe zi. Andy luă banii rînjind şi îi vîrî în buzunar. Sînt aici. Ar fi chiar grozav. care tocmai ţinea un discur s pe două voci. nu? întrebă Andy. tipul avea ritm. Mîine dimineaţă va veni la recepţie un pache t pentru Sam Fortune. De Vasher: Dar de ce au ales Panama City Beach? Mişcarea asta pur şi simplu n-ar e sens. Andy. apoi plecă fără să spună un cuvînt . Atunci ce-ar fi să lucrezi tot weekend-ul fără pauză. doi din ei au venit cu maşina. Toţi aceşti ucigaşi de profesie. Pentru mine problema este clară: oamenii noştri sînt aici. Cine a fost? întrebă Ray. duri şi eficienţi. Bine. pe Strip. Adică un frate căutat de o lume întreagă. Acum era rîndul lui Lazarov: Sînt de acord cu De Vasher. Vă amintiţi? După părerea lui. Ştiam că vom avea nevoie de noroc ca să putem ieşi din mizeria asta şi cred că tocmai am găsit norocul ăla. Prive¬liştea l-ar fi făcut să zîmbea scă pe şeful lor dacă n-ar fi fost gravitatea momentului. Şi de fapt nici nu este o idee p rea rea. iar Mitch se întoarse în cameră şi închise uşa în urma lui. voi lua cu mine pe toţi cei care ţin la mine. Încă douăzeci de mii. exclamă De Vasher pe un ton dramati c. Ai zice că vrei să ţin cameristele departe de locul ăsta. toate motelurile astea de mîna a doua înşirate de-a lungul pl ajei sînt o as-cunzătoare ideală pentru moment. Morolto era încadrat de Lou Lazarov şi de De Vasher. zise domnul McDeere zîmbind. Sînt ale tale. atunci îţi mai dau încă cinci mii. apoi se hot ărî. Cele douăzeci de scaune din jurul mesei erau ocupate de cei mai buni şi mai stră luciţi oameni ai lui. zise Andy. că eu lucrez numai de noapte. aruncă-te". aşte ptînd. ştiu că sînt pe-aici pe undeva. subliniind fiecare silabă printr-o lovitură dată cu palma în masă. Bună idee. . Ăsta da ghinion! Ce ştiţi de maică-sa? întrebă Morolto. Ceea ce ara¬tă că are o mentalitate tipică de student: dacă voi fi obligat să dispar. arătau acum ca nişte clovni în cămăşile lor colorate şi şorturile indecente. Numai că a cam avut ghinion. Dacă mi-l aduci aici şi dacă mai ai grijă şi de cameriste. Nu ţine. domnul Morolto se a şeză în capul mesei de confe¬rinţe din sala Dunes de la Best Western. Pe dea¬supra. îşi zise Andy. să ai grijă de cameriste şi să-mi aduci şi pachetul? Ai putea să faci asta pentru mine? Sigur că da. Domnul McDeere păru să ezite. frate-său violează o tipă cel puţi n aşa cred ei şi în felul ăsta se trezesc cu toată Poliţia din Alabama şi Flor i¬da pe urmele lor. o nevastă şi un camion întreg de documente asta doar presupunem. Asta face încă cinci mii. cu creştetele acoperite de un adevărat potpuriu de pălării de paie. Cei trei sînt aici. Andy. asta pentru că şi-a luat prea mult bagaj p entru un om în situaţia lui. dar atunci mai facem un tîrg. Şefu' meu e un beţiv şi i-ar conveni să lu¬crez eu tot weekend-ul . aşa ne-am înţeles. Spune-mi cît vrei pentru toate astea? "Hai. Am găsit ambele vehicule abandonate şi pline de ampr ente.

Iertaţi-mă. Lazarov: Mai întîi trebuie să scăpăm de federali şi de Poliţie. De Vasher: Absolut siguri. am înţeles. dar trebuie să încercăm. Mai de¬parte. Furgoneta a fost găsită aici patru zile mai tîrziu. Mitch a făcut acelaşi lucru în Nashville cu furgo¬neta. Acum. în fond. care nu are habar de ce se-ntîmplă cu fiul ei. începu Morolto. cei trei se vor simţi mai în siguranţă şi vor face o greşeală. gările şi şoselele lui. că au plecat de acolo în acelaşi timp. locul era împînzit de poliţişti. şi noi ştim că sînt. Apa! ţipă şeful. ei au sute. Îmi veţ i spune că ritmul este cam lent. Şi în felul ăsta s-au văzut prinşi în capcană. Păi sîntem lîngă o plajă. că trei ore mai tîrziu ea a luat două camere aici. Or. şi că le-a plătit cash. cît de mică. As ta s-a întîmplat probabil ieri-noapte tîrziu. n-am găsit nici urmă de aşa ceva. Femeia este o simplă chelneriţă . dar nu înţeleg. deci trebuie că au descărcat-o undeva pe-aproape. De Vasher: Şi ca să iasă din ea sînt nevoiţi să împrumute sau să fure o maşină. şi nu putem sta aici fără să încercăm să facem ceva. pentru ca apoi să încerce să o ascundă. Au cam cincizeci de camere fieca re şi cred că doi oameni pot să rezolve un motel într-o jumătate de oră. noi nu am găsit nic i un act încheiat în sensul ăsta. Lazarov: Dacă a plecat din Nashville imediat după efec¬tuarea transferului.Lazarov: Prezenţa ei aici este pură coincidenţă. zise domnul Morolto. Apoi. în Nashville. aşa că îi vom risipi pe plajă. prin restaurante şi prin hoteluri şi poate că vor reuşi să observe ceva c are să ne folosească. domnule. începem să scotocim motelurile astea mici. Cum rămîne cu apa? aruncă el întrebarea înspre Lazarov şi De Vasher. OK. dar cînd s-au trezit şi-au descoperi t feţele în ziar. Să sperăm că după plecarea poliţiştilor. Apoi ş tim că Mitch a închiriat furgoneta miercuri. Bănuiesc că şi-au făcut planul să pornească mai departe astăzi de dimi¬neaţă. din mo-ment ce pămîntul este blocat. nu sînt chiar atît de deştepţi pe cît am crezut noi. că a transferat zece milioane din banii noştri într-o bancă din Nashville joi dimineaţa şi că pe urmă . n-au luat niciodată legătura. De Vasher: Mai departe. ea a închiriat maşina în Mobile. unde credeţi voi că s-ar retrage oame . folosindu-se de numele ei adevărat. evident. dar asta-i situaţia. OK. Iar voi sînteţi nişte genii. Noi avem şai¬zeci de oameni. de cealaltă parte avem apa cu vapoarele ei. federalii ne stau în cale pentru că ei controlează vînăt oarea. Sînt convins de asta pentru că am urmărit-o de cînd am venit. a şters-o. pentru că acolo pot să folosească nume false. dacă cei trei sînt aici. Or. Pentru că un astfel de act nu există. Domnul Morolto se ridică şi privi în jur. Or. as ta dovedeşte că cei trei sînt împreună. Pot să vă spun c ă în curînd spectacolul lor se va muta pe altă scenă. Ştim că femeia şi puşcăriaşul au venit în aceeaşi noa pte la Perdido. Furgoneta era goală cînd a fost găsită. Lazarov: Este clar că nu au cărţi de identitate false şi dacă ar fi închiriat vr eo maşină de pe aici le-ar fi folosit pe cele adevărate. dar aceşt ia se priviră nedumeriţi. Lou. zise Lazarov. atun ci a ajuns aici pe înserat. Lazarov: Am vorbit cu Memphis-ul. la Holiday Inn. prin urmare. şi mai ştim că ea a fost cea care a închiriat maşina care este plină de amprentele lui. Sînteţi siguri că cei trei sînt împreună? întrebă Mo¬rolto. De o parte avem pămîntul cu aer oporturile. De Vasher: E greu. Ei îi cunosc foarte bine pe McDeere şi pe nevastă-sa. să plătească cash şi să nu trezească bănuieli. În plus. şansa este de partea lor. Lazarov: Deci. Şi eu sî nt foarte mîndru de voi. Şi nu sînt nici prea mulţi clienţi care să privească în jur. iar drumurile fuseseră deja b locate. Toţi avocaţii cu ve¬chime se îndreaptă încoace . Adică vrei ca oamenii noştri să se apuce de căutat în camerele de hotel? între bă domnul Morolto. atunci federalii şi Poliţia ştiu şi ei chestia asta. iar noi nu putem face altceva decît să aşteptăm. ceea ce dovedeşte că. Cum rămîne cu apa? Toţi cei din încăpere schimbau priviri disperate. mîine dimineaţă devr eme. De Vasher: Aşa este. De Vasher: Eu cred că se ascund într-unui din motelu¬rile mici.

Informaţia este identică! Toţi trei într-un Ford verde. Mergeţi în port şi închiriaţi toate bărcile de pescuit pe care le găsiţi pentr u noaptea asta şi pentru mîine dimi¬neaţă. Spune-mi exact unde te aflai dumneata cînd i-ai văzut? întrebă căpitanul. răspunse Rimmer uitîndu-se la fotografia lui Ray. Plătiţi oricît vi se cere. cu cîteva minute înainte de ora unspre¬zece. cînd pe uşă năvăli unul dintre membrii unei patrule. Poliţiştii care erau de faţă sorbeau fiecare cuvînt. Şi chiar cînd am deschis uşa. în timp ce sergentul făcea o copie după permisul de conducere al lui Rimmer Temple. ea e. cînd i-am văzut intrînd în parcare într-un fel care dădea de bănuit. Splendid. Eu terminasem de pus benzina şi m-am du s să plătesc. De McDeere ăia. da' a zis că le-a v ăzut pozele în ziar. Ăştia e! strigă el. De la telefonul public de lîngă rampa de spălare a maşinilo r chemă Poliţia din Tallahassee şi spuse că vrea să anunţe ceva foarte urgent. Tocmai am primit un telefon! I-a mai văzut cineva în partea de Est a oraşului. Eu tocmai luam benzină de la pompa număru' patru. Era ălălalt. Are păru' mult mai scurt. Toţi cei prezenţi se grăbiră să dea din cap aprobator. Zicea că i-a văzut cumpărînd trei sacoşe cu mîncare şi că p . Ai noştri să înceapă imediat patr ularea pînă la o milă distanţă de ţărm. Ai putea să-mi arăţi şi mie permisul dumitale de conducere? îi ceru un sergent . Comandantul vorbea la telefon. Rimmer preciză coordonatele locului în care se afla şi aşteptă. După nici o jumă tate de minut. care trăgea o remorcă cu ax dublu. De Vasher vorbi primul. Abia ce i-am văzut acu' zece mi¬nute. Cine era la volan? întrebă ofiţerul. Părea nervo asă şi grăbită să se întoarcă în dubiţă. I-am văzut bine pe toţi trei. care tractează o remorc ă. Nu era el. emis în Illi¬nois pe numele Frank Temple. zise Morolto. patru patrule de po¬liţie sosiră scîrţîind din roţi şi cu sirenel e în funcţiune la lo¬cul cu pricina ca să îl ducă pe Rimmer la Secţia de Poliţie -Sud. Pe urmă. benzină fără plumb ca să fiu mai clar. i-am văzut de-adevăratelea. Eu am plecat din Panama City Beach acu ' vreo două ore. Tipul care a dat telefon n-a vrut să spună cum îl cheamă. nu răspund eţi la nici o între¬bare. continuă el privind portretul lui Abby. Exact în aceeaşi clipă. Era într-o dubiţă Fo rd verde cu numărul de Tennessee. Da. Rimmer scoas e un permis cu fotografie. zise el arătînd portretul lui Mitch. d a' e de culoare închisă. Aaron Reemer se afl a într-o staţie de benzină cu pro¬gram non-stop din Tallahassee. la ben zinăria asta. Personajul fu apoi escortat precum o mare ve¬detă pînă în biroul comandant ului unde îl aşteptau cele trei portrete-robot şi o fotografie. veni răspunsul. iar ceilalţi poliţişti discutau aprins despr e cele aflate. Atunci unde sînt bărcile noastre? În secunda următoare. Vineri noaptea. Ascultaţi-mă! răcni el în receptor. Tony Verkler puse receptorul telefo¬nului public în furcă şi se întoarse zîmbi nd la Burger King. Au oprit departe de pompele de benzină şi femeia a coborît şi a intrat în clădir e. Spre Est. Mie mi se pare foarte corect raţionamentul. Acum cinci mi¬nute i-am văzut aici. S-a-ntors re¬pede fără să fi cumpărat ceva. cînd m-am oprit aici ca s ă fac plinu'. doi băieţi şi o femeie. pe puşcăriaşii ăia de-i căută toată lumea! Îs sigur că ei era! Despre ce puşcăriaşi vorbeşti? întrebă ofiţerul de serviciu. daţi-le numai banii. Din cele trei seturi de acte personale pe care le avea asu¬pra lui. dar la vreo patru mile distanţă de Secţia de Poliţie-Sud . cumpărase nişte bere şi douăsprezece galoane de benzină şi acum avea nevoie de ce¬va mărunţiş c a să dea un telefon.nii noştri? Mie mi se pare evident că vor încerca să găsească o barcă şi să disp ară o dată cu lăsarea întunericului. maşina a trecut pe lîngă mine. În ce direcţie au luat-o? întrebă căpitanul. Lazarov sări în picioare şi începu să răcnească ordine în stînga şi-n dreapta. le văzusem mu¬trele în ziar.

Astăzi am vorbit cu directorul închisorii. iar eroul lui. să fie oprită orice fur-gonetă verde marca Ford. din motive numa . Denton Voyles în Bay County: vă închipuiţi aşa ceva? Încăperea zumzăia ca un st up: po¬liţiştii intrau şi ieşeau fără încetare. Mai degrabă urmăreşte totul de afară şi primeşte instrucţiuni de la el. staţiile radio şi telefoa¬nele s unau şi hîrîiau întruna. McDeere este un tip absolut strălucitor. Crezi că este şi ea împreună cu ei? Mă îndoiesc. OK? Da. Pe interstatala 10. Denton Voyles însuşi. Semnalările se răspîndiră instantaneu pe Emerald Coast. care mi-a spus că Ray McDeere vorbeşte curent cinci sau şase limbi s trăine. Poţi să-mi spui cum dracu' au ajuns acolo? Eu cred că la mijloc este femeia aia. răspunse Tarrance. Şi de prezenţa lui Voyles. dacă era numai o singură semnal are. Wayne. adjuncţii şerifului şi poliţiştii din trei comitate hăl ăduiau peste tot. telefonează la Tallahassee pentru confir¬mare. domnule. aşa că ar putea să meargă oriunde. Alături. A plănuit afacerea asta de lun i de zile. cu un zîmbet obosit pe buze. Ei trebuie să fie! spuse comandantul zîmbind larg. iar Panama City Beach putu să se li¬niştească.e urmă au plecat. Agenţii FBI mişunau pes te tot. Vreau ca într-o oră toţi poliţiştii din Florida să iasă pe şosele. nici unde a găsit-o. După părerea mea. Şerifule. teribil de emoţionaţi de vînătoare. sună foarte real. zise Voyles. Dacă avem o bună descri ere a maşinii. Voyles îi făcu semn lui Tarrance şi cei doi bărbaţi intrară într-o cămăruţă folo sită drept bar. stătea de cealaltă parte a mesei şi studia o hartă a oraşului împreună cu trei subalterni. Nu ştiu nici cine este. O oră şi jumătate. Povestea pare să fie adevărată. Dacă povestea asta este adevărată. dar ştiu că ea este undeva acolo . Amîndoi mar¬torii erau foarte siguri şi identificările au fost identice. pa tru mile mai departe. Da. că ne urmăreşte fie¬care mişcare şi că îi face rost de tot ce are nevoi e. mîine dimineaţă vor fi ai noştri. la nord de Tallahassee. Adică s-ar putea să o fi luat într-acolo? Cine ştie? E clar că trebuie să iasă din ţară. Evident. Să fie puse peste tot baraje. Mitch mi-a spus că nu l-a lăsat prea mult în banca aia. zumzetul reveni. Uşa fu trîntită la perete şi unul dintre adjuncţii şerifului năvăli în încăpere cu ochii strălucind de agitaţie. spuse Voyles. Eu zic să blocăm toate drumurile de lîngă Tallahassee. Şeriful din Bay County îşi bea tacticos cafeaua odihnindu-şi cizmele negre pe ma sa de conferinţe din Sala Carai-biană de la Holiday Inn. Da. ar trebui să renunţăm la oraşul ăsta. Două însă. Ceva mai tîrziu. atunci ne pierdem vremea stîn d aici. de suspansul situaţiei şi de prezenţa agenţilor federali. afară. Am primit un telefon din Tallahassee! Au primit două identificări în ultimele cinciprezece minute! Sînt într-o dubită Ford verde cu număr de Tennessee! Unde au fost văzuţi? întrebă Voyles în liniştea care se lăsase în jur. marele om. să trăiţi. să trăiţi. Doar îl ajută de o lună încheiat ă. Cît este pînă acolo? Cizmele cele negre izbiră podeaua. Milionul primit de la noi a fost trimis într-o bancă din Freeport . zise Voyles. directorul F. putea să fie o alarmă falsă. Prima dată a fost la magazinul benzinăriei. iar a doua oară la Burger King. Cei trei McDeere. Ai spus odată ceva de insulele Bahamas. şefule. şi încă atît de aproape una de alta .

Bună dimineaţa. Ton y mărturisi că se grăbeşte. răspunse Andy. verde. unde poliţiştii de serviciu verific au în grabă permisele de conducere. Notă toate explicaţiile date de Tony: cum făce a el plinul li¬niştit.iar acum îi văzuse în carne şi oase. cînd a intrat să plătească benzina. McDeere se mulţumi să dea din cap. cînd a văzut apărînd alături o dubită Ford. Se îndreptară spre nord. Şeful îi mulţumi şi telefona la Secţia de Poliţie din Marion County. Or icum. Tipii se joacă pur şi simplu. lăsîndu-l să iasă pe bărbatul care semăna c u portretul-robot al lui Mitchell Y. drumurile din nordul oraşului era u complet libere. nu scăpa din och i parcarea. uite într-acolo. ştim. Părul însă îi era auriu şi tuns fo arte scurt. salută politicos bărbatul. Iar Tony îş i luă la revedere şi se întoarse în maşina în care Aaron Rimmer trăgea un pui de somn pe bancheta din spate. Vreau să spun că ăia de la televiziune ziceau dimi¬neaţă că aţi traversat jumă tate din Florida astă-noapte. de la un telefon pu¬blic. şi-a dat seama că o mai văzuse undeva pe femeia aceea. Bună dimineaţa. chiar înainte de răsăritul soar elui m-am furişat pînă la o cafenea de dincolo de şosea. Andy? Andi izbi cu piciorul o piatră. FBI plecase. Şeful Poliţiei îl aştepta. Tot ăia de la televiziune mai ziceau că astă-noapte au fost făcute trei identi ficări în trei locuri diferite. 39 Sîmbătă dimineaţa la ora şapte. sună la Poliţia din Ocala. Le văzu se ieri portretele-robot în ziar. care e ra plină cu poliţai. Andy. ne-am uitat şi noi la televizor. Un Ford verde cu număr de Tennessee. traversă iute p arcarea şi. uşa se deschise. Ofiţerul d e serviciu îi spuse că toţi colegii lui erau plecaţi la locul unui accident foar te grav şi îl invită să treacă pe la sediu ca să dea o decla¬raţie oficială. fără să scoată vreun cuvînt. McDeere. trimiţînd-o pe partea cea¬laltă a străzii. În schimb. iar Andy nu-şi putea lua ochii de la el. cu rem orcă. Vînătoarea se mutase spre est. în felul ăsta aflînd totul despre cei trei McDeere. oameni b uni. Voia să semnaleze urgent că tocmai î i văzuse pe cei trei din Panama City Beach după care alerga toată lumea. precum şi la am¬bele capete ale falezei. cum citise ziar ele şi ascultase radioul. ca de obicei. bătu uşor la uşă. în direcţia Panama City Beach. asta s-a-ntîmplat pe la patru dimine . Atunci. Florida.i de ei ştiute. părul în dezordine. Mi s-a părut ciudat. Poliţiştii de pe litoral primiră permisiunea să se întoarcă acasă. Directorul. aruncînd o privire în spate. va veni să dea toate detaliile. Cele două iden¬tificări îi făcuseră să se îndrepte cu o viteză disperată spre inevitabila confruntare. era îmbrăcat în tricou şi blue-jeans. Ăştia zi ceau că după ultima semnalare. Da. Andy Patrick privi atent în jur. Peste noapte mai rămaseră doar cîteva baraje risipite pe şoselele din Bay County şi Gulf Coun ty. în apro¬piere de Silver Springs. avea ochii roşi i şi umflaţi. Tony Verkler coborî clătinîndu-se dintr-o maşină şi. Cine este? se auzi vocea ei. Doar în noaptea asta am luc rat şi nu vă văzusem să plecaţi de aici. În clipa următoare. Apoi şi-a amintit de cele citite în ziare şi s-a hotărît să se apropie de vitrină ca să încerce să-i vadă şi pe cei doi bărbaţi. Atunci nu a ma i avut nici o îndoială: ei erau. Mă gîndeam că s-ar putea să nu vă mai găsesc pe-aici. nu-i aşa. dar că în situaţia dată şi ţinînd cont şi de importa nţa informaţiei. se deciseseră să părăsească malul mării. Undeva la periferia orăşelului Ocala. cînd ajunse în dreptul camerei 39. spre parcare. cum din maşină a coborît o femeie care s-a dus la telefon. M-am apropiat şi am tras cu urechea. pe autostrada 40.

Dar înţelesese că cifra era de discutat. şi să a m nevoie de ajutorul tău. Mitch opri te¬levizorul. "Orice nebun s-ar urca în portbagajul maşinii ca să-şi scape pielea. Nu sînt amestecat în nimic. care vor să mă omoare. Deocamdată. da' de ce nu fugiţi? Să fugim? Cum să fugim? Andy lovi altă piatră şi făcu semn cu capul spre un Pontiac model 1971 parcat ch iar în spatele birourilor. Andy. Cei trei McDeere luară un mic dejun foarte uşor. Dacă vezi ceva suspect pe-aici. ţine-ţi ochii deschişi pentru că acum . Mîncară repede. observă Andy după ce îi studie faţ a cu atenţie. ascultînd ştirile. Şi cît ar costa povestea asta? "Tipul este probabil traficant de droguri. Şi ce altceva mai ziceau? întrebă domnul McDeere care ascultase totul cu mare atenţie. Andy îl fixă cu privirea pe domnul McDeere. Andy. Mai sînt încă nişte tipi în afara l or. de¬poziţia continuă. de furat după felul cum a u găsit-o. de-asta nu vo iau să plece". pasibil de închisoare. atunci aţi putea să vă folosiţi de maşina mea. Nu părăsim camerele. iar cutiile alea erau pline probabil cu cocaină şi cu bani. Faleza o să mai fie bl ocată pînă pe la prînz. Andy. Din cînd în cînd. Aş putea să vă scot din or aş. d ar încă o excursie la magazin de¬venise prea riscantă. te¬lefonează cît mai r epede. puţin după ora nouă. şi sînt mulţi. pot să-ţi spun ceva? Sigur. OK? Andy se întoarse la biroul lui. Păi mai vorbeau de o camionetă plină cu nişte marfă. dar ştia că nu va primi nici un răspuns. se gîndi Andy. Nu părea deloc nervos. Andy. Ar fi vrut să-l întrebe cine sîn t ăştia şi de ce îl vînau. Andy. Bine. devin complice. erau tare impresionaţi. dar încet-încet se ob işnuiră. dacă poliţiştii s-au retras. Încruntat. Ce ma i. aşa că eu zic că ai putea lua un avion ca să dispari în cele din urmă. marfa de furat! Asta era. alese un teanc de documente şi dădu aprobator din cap spre Abby. şi cum că nimeni nu înţelege cînd aţi putut să pune ţi marfa într-o re¬morcă şi să o ştergeţi din oraş chiar pe sub nasul lor.aţa. sticleţii voiau doar să mă aresteze. Ray murea de pofta unei beri. Nu prea pare să-ţi facă plăcere ce-ţi spun. "Asasini plătiţi! Aici. asa¬sinii de care-ţi spuneam îşi vor face apariţi a. Cum adică? întrebă Andy după ce se gîndi preţ de un minut. Păi. înţelegi? Da' dacă te duc de aici. da' m-am gîndit că o fi tocmai fur goneta cu care ai ajuns aici. Merge vorba că aţi primit ajutor din străinătate şi că î ncercaţi să ajungeţi în Bahamas. p e Strip?" îşi zise el şi se dădu un pas înapoi. sînt doar un recepţioner fără spirit de observaţie. înţelegi? Aşa că o să fie cam scump. descărcată adică. cîte o staţie de televiziune de pe Coastă le afişa p e ecran portretele-robot. Sîmbătă dimineaţă. ăştia sînt încă aici. Andy? O sută de mii. Filmarea începu. Eu n-am zis nimic. Te pomeneşti că l-or căuta chiar columbien ii. joi noaptea. operatorul de servici u. lucru care îi sperie la început. dar nu ei. Domnul McDeere nu reacţionă în nici un fel la vorbele lui. Sînt asasini profesionişti. Vreau să spun că la cinci mii pe zi. Dar domnul McDeere era adîncit în gînduri şi nu co¬mentă informaţiile lui Andy. are să fie cam scump. Acum este şi mai periculos decît înainte. Cît vrei. Ei. . Cutiile. Lasă-mă să mă gîndesc. Pe urmă au plecat şi cei mai mulţi dintre poliţişti. Adică vreau să spun că sticleţii pleacă şi închid prăvălia. S-ar putea ca ziua asta să fie pînă la urmă foarte periculoasă. Nu-mi faci impresia că ai fi lefter. privirea îi rătăcea p e apele oceanului." Ştii. îşi zise Andy.

Începeţi cu cameristele. vîrau în buzunarul cameristei o sută de dolari şi-i arătau portre -tele-robot. Împ răştiaţi prin magazinele de cadouri şi cafenele. evitaţi recepţia. Tennessee. Exact cînd se strecura pe lîngă colţul parcării. Privi atent spre ambele ca¬pete ale fal ezei. Era vizibil că nici una nu fusese folosită. nu era menţionat nici un număr de telefon. dacă daţi de nenoroc iţii ăia. Cei doi purtau nişte pantaloni scurţi ce le atîrnau pînă la genunchi. De Vasher trimisese patru din dubiţele închiriate pe Strip. se uitau pe fereastră. Lambert & Locke sosiseră în timpul nopţii cu un avion particular. Doar Nathan Locke rămăsese lîngă domnul Mo rolto. Descuie ambele uşi. domnu l Morolto avea aproape o sută de oameni angajaţi în această mică vînătoare de oa meni dusă pe cont propriu. deşi era greu de precizat unde se opreau pantal onii şi unde începea pielea albă ca zăpada a picioarelor lor. Wally Hudson şi Jack Aldrich făceau pe şoferii şi suprave¬gheau toate maşinile apărute în zonă. Da. intraţi în motel venind dinspre pla jă. eu sînt. . cerînd cu Sam Fortune. pri¬meau ordin e de la generalul De Vascher. sperînd în sinea lor să nu îl vadă pe fugar. După şase luni petrecute pe Strip. 4040 Popla r Avenue. foştii prieteni şi colegi ai lu i Mitch McDeere se amestecau printre turişti. Administratorul de la motelul Blue Tide luă suta de do¬lari. Andy era convins că pachetu l era foarte preţios şi pentru o fracţiune de secundă îi trecu prin minte să înc erce obţinerea unui nou profit. se strecurau pe coridoare. şi. deghizaţi cu şepci de golf şi ochelari de soare. de fapt nu m ai ştiau nimic de el din clipa în care plecase din spital. Singur Avery Tolar era lipsă la apel. dar din păcate înţelegerea fusese deja încheiată şi nu putea să mai ceară nimic în plus. omorîţi-i pe loc şi pe urmă telefonaţi. Lucrau cîte doi: băteau la toate uşile. Se întoarse iute în birou şi sună în camera 39. Şi căutarea continuă cu şi mai multă frenezie. ceilalţi. Nici un răspuns. lăsîndu-i pe însoţitorii lui să inspecteze pe îndelete cele două camere. Tot ce reuşiră să facă fu să restrîngă zona de cercetare la bucata d e plajă cuprinsă între Blue Tide şi Beachcomber. observă şi pistolul ascuns la spate de cel care bătea la uşă. vineri şi sîmbătă. Asociaţii. Andy semnă recipisa de la poştă la ora zece şi treizeci şi cinci şi ridică pache tul trimis lui Sam Fortune de Doris Greenwood din Memphis. zări doi bărbaţi bătînd la uşa camerei 21. Cum camera respectivă era neocupată. În zadar. adică acolo unde fusese găsită camioneta. celălalt avea nişte sandale ieftine şi merge a cu evidentă greutate. băteau plaja ş i inspectau piscinele şi hotelu¬rile. Cei patru şi alţi zece asociaţi di n Bendini. Una peste alta. Kendall Mahan. pentru joi. Andy intră imediat la bănuieli. Al ţi cîţiva dolari îl convinseră chiar să-i însoţească pe cei doi pistolari pînă l a camera cu pricina. chemaţi de pe aeroporturile mari ale ţării.Lazarov îşi trimise trupele pe teren imediat ce cameris¬tele îşi începură progra mul. le spusese Lazarov. Andy deosebea ime¬diat un turist fals de unul adevărat şi. Capetele bovine le erau împodobite cu două panamale albe . prefaceţi-vă că sînteţi sticleţi. pe deasupra. unul era încălţat cu şosete negre şi espadrile uzate. Dacă femeia nu era în stare să-i ajute. în apropierea şosele i. Lamar Quin. Viaţa pe care o dusese îl făcuse pe Andy să se furişeze tot timpul pe lîngă zidu ri. privi cu atenţie po rtretele-robot şi le spuse că parcă i-a văzut pe femeie şi pe unul dintre cei do i bărbaţi luînd două camere acolo joi seara. să nu apară niciodată la loc deschis. atunci întrebau care camere erau ocupate şi băteau la uşă pe cont propriu. Unul dintre pistolari îi telefona lui Lazarov şi după ci nci minute De Vasher li se alătură în încercarea de a găsi un indiciu cît de mic . apoi ieşi din birou cu pachetul în braţe. Cîţiva dolari în plus îl făcură să caute prin registrul de la recepţie şi să le spună că femeia figura sub numele d e Jackie Nagel şi că plătise cash două camere. Ciocăni.

secretara îl informă că îl căutase Mary Alice. Ascultă. dar ce nu face omul pentru cinci mii de dolari pe zi?! Sigur. da' nu puteţi sta acolo o veşnicie. Din patruzeci şi două de camere. Trebuie să-l văd. vom pleca. Sînt poliţişti? Nu cred.. Mary Alice? întrebă el încet. Lăsase vorbă că îl va căuta din nou pe Wayne îi zi¬cea pe nume pe la ora două. nu băiat de prăvălie. pentru că n-au trecut pe la mine. Vin imediat. Ar trebui să le verificaţi. se reîntoarseră pe plajă şi dispărură. Wayne. Andy. Vreau să-ţi spun că doi tipi foarte suspecţi ciocăne la toate uşile de dincolo de parcare. Unde sînt cameristele? întrebă Sam. doar unspre zece erau ocupate. Andy. Tarrance nu făcu nici un comentariu. Da' pe-aici plouă cu de-alde-ăştia. nu ne pot vedea. ai putea să ne aduci ceva cald de mîn care? Andy era director. Spune-mi unde dracu este McDeere? Wayne. epuizat de oboseală. Vom pleca. Noi stingem luminile. La numerele 38 şi 39 nu primi nici un răspuns. Atunci îi dădu din nou telefon lui Sam. dacă stăm aici. iubitule. Sîmbăta încep lucrul la ora unsprezece. Şeful meu are să apară curînd. Andy. s tăteau de vorbă cu un bărbat dintr-o dubită albă. Bun. iar cei trei McDeere f useseră în Tallahassee şi apoi în Ocala. Cîţi sînt? Chiar acum mai văd doi dincolo de Strip. Sam. Şi. Trebuie să re cunosc că voi. da' pe urmă ati luat-o pe alătur i. ştii. şi cum este oraşul ăsta. Ai să-ţi primeşti documentele. Îmi pare rău că trebuie să ţi-o spu n. furios şi sătul de F. marca Ford. Tipii au plecat.. Am primit trei identificări în ultimele paisprezece ore. Cum de-ai ghicit? Unde este? Cine? chicoti ea. Eu zic să o ştergeţi. Mary Alice era în At¬lanta. fraţilor. Linişteşte-te. Dar acum sînteţi tare departe. Spune-mi ce este cu pa¬chetul? E la mine. calmează-te. În sfîrşit. Cînd? Acum. Bun. Reuşiseră să afle că femeia folosise un telefon public din At¬lanta. Wayne Tarrance se prăbuşi pe patul din camera închi¬riată la Ramada Inn din Orla ndo. iar tu fii cu ochii pe ei şi telefonează-mi după ce pleacă. iu¬bitule. Dimpotrivă. McDeere. Ei. dar asta este si-tuaţia. OK. Era sîmbătă noapt ea şi ceasul arăta ora unu şi jumătate. iubitule. Andy. am putea fi şi noi lacomi şi să insistăm să ne primim restul de ba . un timp aţi fost foarte aproape de el. Chiar acum cîteva minute am vorbit cu Mitch . Păi da. muşcaţi nu glumă din momeală. Auzi! Asasini profesionişti în motelul ăsta prăpădit! Andy observă încă doi "turişti" lîngă terenul de minigolf de dincolo de Strip. N-a avut ni-ciodată o furgonetă verde marca Ford cu remorcă. Luă telefonul şi formă numărul de la Mem phis. Wayne. Tarrance îi dădu secretarei numărul camerei de hotel şi închise. Andy îi urmări pe cei doi de la fereastra unei debarale: băteau la fiecare uşă ş i uneori chiar deschideau cîte una. sînt Andy. Unde este McDeere? Wayne. Telefonul abia apucă să sune o dată. Denton Voyles. Pe urmă dispăruseră împreună cu furgone ta lor cea verde. Orlando? Ai de gînd să vizitezi Disney World cît stai pe-aici? întrebă ea. care mi-a spus că n-a fost nicio¬dată în Tallahassee şi că nici n-a auzit de O cala. Wayne. că Tarrance ridică receptorul. băieţi.Sam.

Dacă stai la numărul ăsta. iar băncile jucau rol de agenţi şi de adrese permanente. Stăteau lungiţi pe şezlongurile de pe marginea piscinei sau pe nisipul plajei . ştiu. Aşa că poliţiştii o porniră spre Strip căutîn d prin moteluri nişte oameni înarmaţi care la rîndul lor îi căutau pe cei trei M cDeere. Mitch îşi dăduse im . Pe fie care document folosit scrisese cu tuş negru iniţialele MM şi un număr: MMI. adresele fiind toate din Murfreesboro. permise de conducere şi certificate de naştere. altele doar numere. Multe din ele deţineau controlul parţial sau total asupra celorlal te. Mitch şi Ab by erau foarte bruneţi. Ochii. şi aşa mai departe. Abby strînse camera video şi trepiedul şi le aşeză lîngă perete. Rache l James şi Sam Fortune. Cînd ajunse la MM 1485.încercînd să evite soarele şi ascunzînd u-se în spatele ochela¬rilor de soare. Unele aveau nume. iubitule. Cu aj utorul imprimantelor de calculator refăcu istoria fiecărui cont în parte. armata de pistolari şi de avocaţi se retrase în întuner ic. Depoziţia durase şaisprezece ore. etichetate şi aranjate în teancuri. L-au aranjat şi au făcut în aşa fel încît să pară că a fost o spargere. Spune-mi. Unde? întrebă De Vasher fără să facă vreo mişcare. De Vasher privea plaja acum pustie . Tennessee. iar timpul avea să rezolve problema cu părul ei blond. identificase nouă sute de mili oane de dolari ascunşi în băncile din Caymane. Identifică peste două sute cincizeci de conturi secrete a flate în unsprezece bănci caymaneze. Era singur? Da. Actele erau făcute pe numele Lee Stevens. Cînd termină cu registrele bancare. OK? Da ' noi nu sîntem la-comi.ni. Familia Morolto şi avocaţii ei incredibi l de bogaţi şi încredibil de corupţi înregistraseră în insule peste patru sute d e corporaţii. mai este în ţară? Nu cred. începu cu registrele bancare. acţiunea pierdu mult din viteză: Poliţia din Panama City Be ach primi a patra plîngere din partea proprietarilor de moteluri cum că nişte in şi înarmaţi le hărţuiesc clienţii. Cînd începuseră să fil¬meze prima casetă. oamenii lui De Vasher fură obli¬gaţi să se despartă şi să se mulţumească cu supraveghere a tu¬riştilor care se foiau de colo-colo. Sînt la un telefon public. Tarrance se întinse pe pat şi-şi zise că Mexi¬cul îi poate avea din moment ce el îşi primeşte hîrtiile. Paisprezece cas ete video. Doc fă cuse treabă bună. În fotografiile de pe paşaport. în Memphis. Ştii că fratele lu i vorbeşte spaniola? Da. Sîmbătă după-amiază. nasul şi pom eţii semănau. P entru Ray fusese folosită o fotografie veche de-a lui Mitch. sînt sigură ca a ajuns deja în Mexic. că dacă pleci de la numărul ăsta s-ar putea să te pierd. O dată cu lăsarea serii. Stătuse î n picioare lîngă dulap. La ora asta. iubitule. în amurg. atunci ăsta era momentul cel mai bun. Tarrance puse telefonul pe noptieră şi-şi luă o pernă. Mă găseşti aici. trage un pui de somn şi te mai sun pe la şase. În decurs de douăzeci de ani. aşa că nu te obosi să-l localizezi. Stai acolo. Dacă totul merge bine. şi nimic mai mult. Obosiţi şi transpiraţi. MM2. am să te sun la fiecare pa tru ore pînă cînd îmi spune Mitch unde a pus documentele. Aaron Rimmer veni lîngă el şi-i spuse: L-au găsit pe Tolar. Ray verifică pentru a mia oară noile paşapoarte. MM3. în mijlocul documentelor care acopereau podeaua. îşi zise Ray şi zîmbi în timp ce studia din nou toate actele. Unde sînt documentele? Te sun tot eu. Wayne. reconstrui cu conştiinciozitate structura im periului. vize. aşteptînd: dacă cei trei aveau de gînd să facă vreo mişcare. Mitc h ridicase mîna dreaptă şi jurase să spună adevărul şi numai adevărul. Ascuns în apartamentul amantei lui. În camera 39. iubitule. Wayne. erau puse cu grijă pe televizor. aşa că ai să-ţi primeşti documentele în douăzeci şi pa¬ tru de ore. Din balconul camerei sale de la Best Western. Da' să ştii. Emerald Coast era pe pi¬cior de război.

Banii erau depuşi ulterior în conturi fără nume şi fără numere. Banii t receau pe urmă într-unui din cele douăsprezece conturi numerice centrale sau sup erconturi. multe tranzacţii bancare coincideau e xtraordinar cu anumite evenimente semnificative din viaţa corporaţiilor. de faţadă. Lamar intră în p . la rîndul ei. Abby stătea alături pe un scaun. iar Ray supraveghea parcarea cîn d nu studia paşapoartele. banii fiind transferaţi tel egrafic. Iar un judecător federal ar sem na mandatele de percheziţie. Depoziţia se încheia cu proba MM 4292. deţin ea o companie în Dane¬marca. le oferea fede ralilor mult mai mult decît fusese înţe¬legerea. Linişteşte-te. as cunzîndu-se în întuneric. Ochii necunoscutului erau acoperiţi de lentilele negre ale uno r ochelari de soare. Aşa că înscenarea era perfectă. Acum ne-ar prinde bine o bere rece. şi fizic. Şi din momentul ace¬la spălarea banilor putea începe. Oda tă ajunşi în Grand Cayman. Lamar Quin făcea conversaţie cu nişte adolescen ţi din Indiana. se convinse că nu-l urmăreşte n imeni şi intră. Ray. Las-o baltă. erau deschise în aceeaş i bancă. Avînd de lup¬tat cu atîţia care încearcă să aducă în ţară tot felul de droguri. Avu grijă să dea toate numerele acestor conturi ş i numele băncilor. cu ochii închişi. Uneori suma dată drept mită ajungea la un sfert di n suma totală. cum le numea Mitch. Şase ore vorbi de diversele metode folosite de Familia Morolto şi avocaţii ei pe ntru a spăla banii murdari. Cea mai folosită era transportarea lor cu avionul fi rmei la bordul căruia se mai aflau doi-trei avocaţi. îşi vîrî nişte bani în buzunar şi întinse mîna după revolver. aruncă o privire rapidă în jur. Mitch îşi ţinuse cuvîntul. dar îşi va atinge scopul. Depoziţia lui nu va fi acceptată de tribunal. zise Ray. iar tran¬zacţiile erau perfectate de avocaţii a tît de talentaţi ai firmei Bendini. trăgînd cu ochiul printre draper ii. Lamar se apropie de vitrina prăvăliei şi aruncă o privire spre fr igiderul cu bere. măcar lasă pistolul. Cînd ajunse în dreptu l unei prăvălii. Şi astfel banii murdari fus eseră foarte bine spălaţi. de asemenea. Dar Ray ascunse arma sub cămaşă şi ieşi din cameră. Şi pot să-mi port şi singur de grijă. avocaţii împărţeau cadourile cuvenite vameşilor cayma nezi şi bancherului implicat. obţinînd inculparea a ce l puţin treizeci dintre avocaţii firmei Bendini. te rog. Explică cu grijă fiecare probă. ceea ce îi făcea imposibil de depistat. Epuizat. Explică. s e aşeză pe marginea pa-tului. Danezii cumpărau o fabrică de rulmenţi din Toledo c u banii aflaţi într-o sucursală bancară din Munchen. Silueta lui Ray i se păru oarecum familiară. În parcarea de dincolo de Strip. Ray. banii din super-conturi erau tr ansferaţi în conturile corporaţiei care. Nici să nu te gîndeşti. cel mai adesea. Şaisprezece ore de mărturie erau destule. se împotrivi Mitch hotărît. Cu toate aces¬tea. După crearea noii corporaţii. Cea mai simplă şi mai banală metodă consta în achiziţionarea de imobile şi de alte asemenea bunur i patrimoniale în Statele Unite.ediat seama că el nu deţinea decît o fracţiune infimă din numărul total al dosar e¬lor şi presupuse că cea mai mare parte a acestora era ascunsă în subsolul clăd irii din Memphis. o semnă şi o puse în dosar. peste cîteva ore am plecat şi ai să poţi bea cîte beri vrei. personalul vămil or nu se mai ocupă de ceea ce iese din ţară. dar nasul şi pomeţii îi mai văzuse undeva. frăţioare. Lambert & Locke. în întuneric. Este deja întuneric şi magazi¬nul este la doi paşi d e aici. Mergea repede prin nisip. că o mică armată de inspectori ai Servic iului Venituri Interne ar fi avut nevoie de aproximativ un an de zile ca să pună cap la cap toate piesele concernului Morolto. Alteori. Îşi trase şapca pe ochi. Nu este nevoie să rişti pentru atîta lucru. Tarranc e şi amicii lui vor putea arăta toate astea unui juriu. Frigiderul cu bere era în spate. Abby era operatorul. Ray se întoarse şi-l privi. Ascuns sub pălăria uriaşă de pai. corporaţia caymaneză cumpăra o altă corporaţie caymaneză care întîmplător era proprietara unei corporaţii din Panama care. cu gîtul ars de dorul unei beri. Dacă totul merge bine. şi nervos. Deşi primise doar un milion de dolari. Dar Ray nu-l ascultă.

La unsprezece şi jumătate. de şi acesta se tot învîrtea pe dig de pe la ora unsprezece. îşi făcură apariţia pescarii. încercînd mai departe să dea de cei trei McDeere. Soare le dispăruse şi luna încă nu-i luase locul. Cînd Mitch făcuse deja vreo două sute de metri pe plajă. acelaşi mers. De acolo şi pînă la digul Sea Gull era cam o jumătate de milă. In jurul taliei îşi înfăşurase o frînghie neagr ă de nylon. cel mai lung şi singurul în întregime din beton. La un moment dat. dar cup rindea foarte uşor marea cu privirea.răvălie şi cumpără o pungă de cartofi prăjiţi. ba chiar şi per¬soane pentru care pescuitul nu însemna nimic. a scunsese un fluier pentru orice eventua¬litate. aşezat pe o terasă de cărămidă. S tăteau cîte trei-patru laolaltă şi aruncau liniştiţi undiţele în apa întunecată care se zbătea la poalele structurii de beton. briza. la aceeaşi dată. 40 După lăsarea întunericului. Trebuie că bărbatul din faţa lui era Ray. Avea aceeaşi înălţime. toţi trei îşi ve . Bine. Toţi trei aşteptau. apoi îşi întorceau privirile sp re miile de luminiţe ce străluceau pe Strip sau urmăreau siluetele nemişcate ale pescarilor care nu îi băgau în seamă. trecu pe lîngă piscina cu apă murdară şi porni d e-a lungul plajei. La casă se pomeni deo¬dată faţă î n faţă cu necunoscutul care nu era Mitchell McDeere. deşi semăna mult cu el. O sută de metri mai încolo. liniştea şi apa le făceau mai multă plăcere decît peştişorul amărît pe care îl scoteau la capătul undiţei. Plaja era pu stie. aceeaşi greutat e. Departe. cu mîinile în buzunare. Chiar în mijlocul falezei. Noaptea rămîneau desc hise doar acestea. Cinci minute mai tîr ziu. aproape de miezul nopţii. Da' ţie? Pînă şi vocea era asemănătoare. cu ochii aţintiţi la mare. De fapt. Stăteau nemişcaţi. Sub cămaşa groasă de bumbac. Fiecare avea lîngă picior găleţi cu momeală şi răcitoare portabile pline cu bere. Ray ieşi şi el din ca mera 39. Nu o vedea pe Abby. Era sîmbătă. Uneori. un snack-bar şi camere de odihnă. iar apa era neagră. Mergea încet. În buzunare îşi îndesase şaizeci de mii de dolari. ca orice turist aflat la plimbare. pe digul Dan Russell. Aruncă punga la gunoi şi se îndreptă iute spre un magazin de cadouri. şi se opri la capătul digului. Erau turişti din Nord care veneau aici în fiecare an . Ray aştepta în întuneric. Andy le mai ceruse două mii pentru haine şi restul. Chiar la mijlocul lui se afla o clădire mică de cărămidă. Încuie uşa luînd cheia. Aceştia se opreau cî teva clipe să admire apele întunecate ale mării. O lumină galbenă apăru la orizont. şi cei mai mulţi pescari plecaseră. Din cînd în cînd arunca priviri nervoase în direcţia lui Abby . Înspre est se înşirau balizele albe şi albastre. Pe cap avea o pălărie albă de paie. chiar lîngă camerele de odihnă. Cum îţi merge? îl întrebă Lamar pe bărbat. Mitch se ascunse pe scaunul de sub o umbrelă închisă. Era cel mai nou. Gîndul lui era la miile de camere de motel şi de apartamente. Digul Dan Russell era cel mai vestic din cele trei construite în zona Panama Cit y Beach. o briză răcoroasă începu să bată dinspre mare. sub care ascunsese revolverul. Abby trecu nepăsătoare pe lîngă trei as¬cunşi într-un tufiş. trăgeau la acelaşi motel şi veneau pe dig în fiecare noapte c a să pescuiască şi să admire marea. se zăreau nişte nor i întune¬caţi dar aparent inofensivi. Mitch o urmă spre plajă. Era îmbrăcată în pantaloni scurţi şi o canadiană de vînt cu g ulerul ridicat pînă la urechi. pe dig apăreau şi îndrăgostiţi. vorbind între ei. Rimmer aruncă restul ţigării în apă şi privi plaja. Luminiţe roşii de semnalizare clipeau pînă aproape de orizont. în care se găsea un ma¬gazi n cu tot felul de scule. Lamar plăti şi se întoarse în parcare. Totul era foarte bine mascat de o can adiană de vînt. fu depăşit de doi alergători car e fugeau de-a dreptul prin apă. Abby ieşi din cameră. pe cer. Pescarul nu-l observă pe Aaron Rimmer. scuipînd în ap ă sau schimbînd din cînd în cînd cîte o vorbă cu cel de-alături. exact la intrarea pe dig.

Cu un geamăt. Adică? Începem să înotăm. Ce vrei să faci? îl întrebă Mitch în şoaptă pe Ray. Nordicul se prăbuşi definitiv. îngrijorate. pline de panică. Ray îi întinse pistolul lui Mitch. dar Rimmer o trînti de balustradă. la trei metri de marea rece şi întunecată. dar nu-l mai găsi acolo unde îl pusese. Răsuflă adînc şi-şi zise în sinea ei: "Fii calmă. Abby se întoarse cu faţa spre mare şi se porni să semnalizeze disperată. fu c ît pe-aci să alunece. Legă capătul frînghiei de un stîlp şi lăsă încet cadavrul în apă. frăţioare. Abby lovea şi ea. Ea sări în lături. Cînd urcă trept ele digului. dar nu-l nimeri. Erau la adăpost. de peşti şi de cadavrul Nordicului. fie îi zburăm creierii. spuse el şi se tîrî uşor pe balus¬tradă. apăsă din n ou pe buton." Din nou semnalul şi din nou nici un răspuns. apoi Abby îşi continuă aşteptarea. După două minute care i se părură cît o eternitate. Avem două posibilităţi: fie îl înecăm. două bare de fier aşezate în cruce susţin eau cele două coloane de beton care coborau în apă. dar din cauza ochiului închis. înfăşurînd frînghia în jurul gîtului lui Rimmer şi strîng înd-o bine. tot de trei ori.rificau din timp în timp ceasurile. încercînd să ţipe. dar ea nici măcar nu încercă să pr ivească cu coada ochiului. Reuşiră. Abby. Aaron Rimmer se ascunse în spatele pescarilor de lîngă clădirea de cărămidă şi o urmări pe femeia cu pălărie albă de la capătul digului. Eu cobor primul. . mormăi Ray aproape pentru sine. Rimmer reuşi să-l poc nească zdravăn pe Mitch drept peste ochiul stîng. încercînd să-l lovească cu pumnul. iar Mitch încheie şirul. Era o ascunzătoare foarte bu nă. cu ochii la frînghie. Trecuse o oră de cînd stăteau pe barele acelea lipsite de orice urmă de confort. undeva în faţa ta. Şi deodată voci pe dig. Stăteau acolo ca nişte bufniţe pe o ramură de copac. nici un răspuns. La vreo trei metri în jos. o îndemnă Ray şi începu să desfacă frînghia din jurul ta liei. fără să se oprească din semnalizare. Ray tăie sfoara pentru ca greutatea de la capătul ei să ajungă mai repede pe fundul apei. cu ochii lipiţi de luminiţe le din zare. De pe scaunul lui de la marginea plajei. Cu col ţul ochiului zări o siluetă venind aproape în fugă dinspre vest. ca apoi să alunece p e frînghie. Apoi îl pocni foarte puternic de patru ori tot în cap. ce facem acum? Aplicăm planul B. Fix la miezul nopţii. Ei. Din înt uneric. aduse canadiana în ju¬rul ei şi apăsă de trei ori pe buton. da' n-am avut de ales. Foarte nostim. Dumnezeule! exclamă Abby. Voci nervoase. Apoi văzu semnalul. Apoi se înd epărtară. Ray trînt i patru pumni în capul lui Rimmer: doi peste ochi şi doi peste nas. Pustiu. Abby. În clipa următoare. Celălalt nu avu nici o reacţie şi după trei minute Ray răsuflă adînc şi anunţă: E mort. Abby fu a doua. Mitch ţîşni înainte şi-l placă pe Nordic. Mulţumesc. Mitch văzu că era Nordicul şi ţîşni în urma lui. Toţi trei se izbiră puternic d e betonul neted şi Mitch simţi pistolul de la brîul celuilalt. Îmi pare rău. Semnalizează din nou. Abby supraveghea digul. dar Mitch er a ameţit şi nu mai putea face nimic. Nu se auzeau decît valurile şi clicul lanternei. Mitch trecu între Abby şi Nordic. zise Ray. Atunci se răsuci scurt. Atunci porni spre capătul digul ui şi cînd ajunse în spatele ei o strigă uşor: Abby. Nici un răspuns. Mitch suprave¬ghea nervos marea. Sigur este acolo. îşi des¬făcu fermoarul canadi anei şi scoase o lanternă de calibru mare. meşteşug înv ăţat în închisoare. cu o mişcare nervoasă. care îşi revenise şi încer¬ca să vadă cu ochi ul cel bun. Atunci atacă Ray şi lovitura lui de berbec îl tr imise pe Nordic cu un trosnet drept în balustradă. Era aplecată în faţă şi ţinea ceva strîns la piept. Becul verde se aprinse şi se stinse de trei ori. zise Abby. Din nou. fii calmă. Rimmer dădu să-şi scoată pistolul. O propti cu nădejde în stomac. Nu trage cu pistolul! şopti Mitch.

În bufet este şi nişte whisky. Obiectul se apropia. Am impresia că sînt bărci pescăreşti. Abanks îndr eptă pluta spre larg.Aţi observat alea două bărci de colo? întrebă deo¬dată Ray. Era ceva negru. Wayne Tarrance adormise îmbrăcat. Wayne. autostrada 98. băieţel. Unde ţi-e lumina verde? S-a descărcat bateria. Ce zici. Mi-a făcut mare plăcere. Ai grijă cum umbli cu ele. Orice. din moment ce sînt idioţi. Uite acolo. puiule. Telefonul sună din nou. sub dig! Grăbeşte-te. răspunse Abanks. nu mai trebuie să muncesc în viaţa mea. M-am plimbat. Păi. Îl urmăreau plini d e încordare şi brusc porni şi zgomotul acela ca al unei maşini de cusut. şi are şaisprezece ore de depoziţie pe videocasete. Cei t rei săriră pe rînd şi odată ajunşi pe plută se îmbrăţişară fericiţi. Pe tipul de la recepţie îl cheamă Andy. Prietenul nostru le-a clasat şi le-a marcat aşa de frum os. Abanks! Unde dracu' sînteţi? veni răspunsul. Aici. pot fi oricare dintre ei. Acum poţi să-ţi iei documentele. zise Tarrance. Te conduce el. sînt federalii sau ceilalţi? întrebă Abby. Panama City Beach. zise Mitch. Nu se mai mişcase de la ultimul telefon primit cu şase ore în urmă. De ce ai întîrziat? Am întîrziat pentru că a trebuit să mă feresc de bărcile astea pline cu dobito ci în ţoale de turişti care se dădeau drept pescari. Vreau să te întreb ceva. Aşa că poartă-te frumos cu ele. Ne-am împrietenit şi mi-a oferit o grămadă de bani. M-a găsit în Memphis. motelul Sea Gull Rest. dacă vreţi. Phii. strigă ea. zise Mitch. care venea spre ei. Abby luă o pătură şi se întinse pe canapea. vorbea engleza cu un accent ciudat şi Abanks îi asigură că era demn de î ncredere. Cum doreşti. Cît? Ce importanţă are suma? Oricum. Un prieten îi aştepta lîngă scară şi îi ajută să urce la bord. Mitch rămase pe punte ca să-şi admire vasul. Da' cine pescuieşte la ora asta? observă Ray. mulţumesc Wayne. Te-am trezit? Fireşte că m-ai trezit. Hai că trebuie să fug. Sigur. zise el cu o voce răguşită. răspunse George. Erau două bărcuţe aflate la vreo milă de ţărm care de aproape o oră se tot plimb au de colo-colo paralel cu plaja. Semnalizează. Putem pleca? întrebă el după ce Abanks şi George ridicară pluta pe punte. Era un scuner pe care Abanks îl cumpărase în Jamaica cu numai două sute de mii. Abanks! strigă Mitch. ce dracu'! Zgomotul crescu şi Abanks aduse o plută de cauciuc cu motor chiar sub dig. Camera 39. Unde ai fost pînă acum? întrebă Mitch. . Unde Dumnezeu a dat peste tine? Pentru că fără tine toată chestia asta s-ar fi dus dracului. Nici unul dintre ei nu găsi o explicaţie plauzibilă. puiule. Apoi coborî în cabină şi-ş i turnă un pahar de scotch. dar zgomotul încetă. Abby îl văzu prima şi se rugă la Dumnezeu să nu fie ca¬davrul adus de apă la sup rafaţă. se numea George ş i atît. Alo. Mitch privi luminile de pe plajă şi-şi luă rămas bun.

Cu cît ai plecat la tine? Cu opt milioane. dar nu mă mai îngrijorează. să ştii. te vei s imţi ca acasă. zise ea şi închise. catarg. cu plete cărunt e şi pielea arsă de soare. sub un cer senin. Cînd ai să încetezi să te mai întrebi dacă te vor găsi? A. Vi aţa pe un vapor nu fusese niciodată visul ei. iar Mitch studia tehnica. Ray învăţa limbajul ma¬rinăresc. undeva. George le ţinea prelegeri despre fiecare manevră în parte. Ray lingvistul memora termeni ca ti¬monă. şi fă-ţi o casă. Abby stătea în cabină. V ara şi la începutul toamnei stătea mai aproape de casă. 41 Duminică în zori. zise Mitch. Descope¬rise Caraibele la sfîrşitul anilor şaizeci ş i se hotărîse să rămînă acolo. să ştii. Ştia că nu va putea trimite nicio dată aceste scrisori. Şi n-or să te găsească niciodată dac ă te muţi de colo-colo. după douăzeci de ani de marinărie deven ise un om foarte înţelept şi răbdător. apoi au schimbat direcţia spre Jamaica. domnului Rice şi altor cîtorva prieteni. Pa. N-am cum să dau telefon ca să aflu. Nu ştiu. Timp de patru zile au plutit spre Cuba. mă gîndesc. şi plimbă-te prin insulele astea pentru t ot restul vieţii. acum? Într-un avion spre America de Sud. dar folosindu-l de atîţia ani. În cea de-a doua zi a restului vieţii ei. Abby dormea adînc în cabina căpitanului. Bineînţeles că George nu era numele lui adevărat. Era scund şi vînjos. explică el. Scunerul se îndrepta spre sud cu toate pînzele sus. El şi cu partenerul lui împărţiseră unspr ezece mi¬lioane cash şi nişte argint şi flecare îşi văzuse de drumul lui. Pe tine tot te mai caută? întrebă Mitch. Care este cea mai bună ascunzătoare? Vasul ăsta. uită de toţi. Era îngrijorată din cauza părinţilor. Găseşte-ţi o insulă mică. Dar te rog să nu-ţi pierzi vremea încercînd să-l prinzi. da' tu n-ai reuşit să-l prinzi n ici măcar în Memphis. cu condiţia să-i ştie în siguranţă. Panama şi Grand Cayman. Wayne puiule. Este un iaht drăguţ şi după ce vei învăţa să-l manevrezi. Aici sînt două mii de insule. pupa. dar cu douăzeci şi opt de ani în urmă fu¬gise din ţară după cea ma i mare spargere dată acolo la o bancă. Îşi depusese banii în băncile din Bahamas. Sînt alte lucruri mult mai rele. În cazul ăsta. lui Kay Quin.Unde este el. poate peste cîţiva ani. Belize . Îi era dor de casă şi se întreba c e se va alege de ea. Dar în cea mai mare parte a timpului stai pe ia ht. Poate că domnul Rice va avea grijă de grădină. Spera ca domnul Rice să îi adopte cîinele. Fă ca mine. începu să scrie scrisori: părinţilor ei. Little Cayman sau Brac de exemp lu. iar viitorul era greu de imaginat. îl uitase pe cel adevărat. vorbea puţin şi zîmbea numai cînd era absolut necesar. nu ştia cînd va mai putea să-i revadă. de peluzele îngrijite şi de copiii care umblau pe biciclete. Pe punte. . Odată petrecuse doi ani î n Bahamas. Era aus¬tralia n de origine. Dar din octombrie pînă î n iunie locuia pe iaht şi trecea din insulă în insulă. Era un bărbat de aproape şaizeci de ani. Mitch se delecta cu cafea şi-l asculta pe George expunîndu-i principii le meseriei de marinar. dar nu cred că mă mai caută cinev a. Aban ks sforăia şi el pe undeva. deşi ar fi putut să trăiască şi fără să-i vadă. prora şi alţii. dar simţea nevoia să le scrie. Nu se putea desprinde de prezent. te iubesc. Îi era dor d e străzile umbrite de copaci. Erau atenţi la lecţiile lui George care. la fel cu Abanks. îşi construise o locuinţă pe o fîşie de plajă pustie d in Little Cayman şi de douăzeci şi unu de ani făcea neîncetat turul insulelor. Drăguţ. Auzise mai tîrziu că celălalt murise. Ray căzuse beat de whisky.

dar mîine. Ray. De obicei amîndoi erau beţi morţi cînd se întorceau. Da. Ce este în sticla aia? Punch cu rom făcut de Fay. El îi zîmbi şi o îndemnă să se aşeze. Abby stătea lîngă el. Barry Abanks le spuse la revedere. pleca cu barca ore întregi. Cincizeci şi unu de foşti şi actuali membri ai firmei şi treizeci de presupuşi membri ai Familiei mafiote Morolto din Chicago fuseseră inculpaţi. Trăim. ţie ţi-e frică? Mi-e groază. Mitch rupse ambalajul şi dădu peste două ziare din Atlanta şi unul din Memphis. vop¬sită în alb. nu avea ce să-i sp ună. Ce păcat ! Poate că Lamar va ave a noroc să fie eliberat pe cuvînt peste vreo doi ani. de unde urma să fie recuperat de unul dintre oamenii lui. trăia o localnică care se îngrijea de toate. O chema Fay. la un alt centru pentru scufundări. Era situată în tr-un golfuleţ. Sau s-ar putea l a fel de bine să murim. Ba aproape că-i părea rău pent ru Nathan Locke. bînd scotc h şi explorînd insulele. Se aşeză la umbra unor pa lmieri. cu o sticlă şi două pahare în mîini. Urmăriră cu privi¬rea o barcă de pescuit care plutea pe apele strălucitoare. evadatul. Şi mie. De două ori pe săptămînă. Spune-mi Mitch. Directorul F. Ziarele din Atlanta citau nu¬mele tuturor avocaţilor de la Bendini arest aţi şi nu se bucură cîtuşi de puţin cînd le citi. Poate. Şi încă nu se terminase. sîntem în siguranţă şi sîntem împreună. Kendall Mahan. Continua să scrie scrisori şi începu un jurnal. Abby. Pachetul conţinea un colet de la Doris Gr eenwood din Miami. Denton Voyles acceptase ca ziarele să-i citeze vorbele: " Era o lovi¬tură importantă dată crimei organizate din America. Îi iubise şi îi urî se în aceeaşi măsură. Ea ar trebui să c onstituie un avertisment pentru toţi cei care ar fi tentaţi să lucreze cu bani m urdari. Ei ajutaseră la atragerea lui în firma asta şi-şi aveau şi ei partea lor de vină. Lucrurile ar putea să se şi înrăutăţească. Le cu-noştea soţiile şi copiii. ce va fi mîine? Şi-n zilele următoare? Nu ştiu. Dormea singură." Mitch împături ziarele şi plecă să se plimbe pe plajă. deşi el era optimist din punc tul ăsta de vedere. În cele două anexe de lîngă casă. unde cea mai apro¬piată casă nu putea fi văzută cu ochiul liber. se gîndi la Lamar şi Kay Quin. Spre sfîrşitul celei de-a patra zile. zise ea aşezîndu-se alături pe nisip. Abanks avea să afle da că între timp se întîmplase ceva dubios prin zonă.Mitch o urmărea îndeaproape. Fay mergea în oraş cu Volkswagen-ul. Sînt lucruri mult mai rele decît excursia asta nesfirşit . În fond. Încon jurară insula fără grabă şi ancorară cam la o milă de ţărm. Toată chestia asta este o nebunie. Dar am reuşit. Mitch o luă în braţe şi începu să bea. Abby îşi petrecu primele zile în cămăruţele de la etaj. Pe prima pagină erau relatări despre inculpări masive la firma avocaţială Bendin i din Memphis. Poate Kay şi copiii vor su pravieţui nebuniei ăsteia. Jack Aidrich şi în sfîrşit Lamar Q uin. Abby. Împreună cu George. Mitch. Wally Hudson. era într-o stare euforică pe care nu o putea da la iveală. Aproape că le văzu chipurile. avînd de gînd să la se ancora la vreo trei mile de Bodden Town. Era numai vîrful aisb ergului. Te iubesc. Plecă pe pluta lui. Într-una din zi le aduse un pachet de la Barry Abanks. Numele meu ar putea să apară în toate ziarele la un loc cu al celorlalţi inculpaţi. Cu ochii rătă cind pe oceanul străluci¬tor. Pe Little Cayman. privind marea. zăriră Grand Cayman. Poate că vor putea totuşi să vor¬bească peste vreo cîteva zile. George avea o căsuţă din lemn. Cei trei McDeere se instalară în casa mare şi încercară să ia viaţa de la capăt. miercuri adică. Dar erau prietenii lui. Cînd se lăsă întuner icul. E tare? E mai mult rom. dar o lăsa în apele ei. bîntuia cu orele pe plajă. I-am zis lui Fay că vrem să ne îmbătăm şi ea a înţeles. după provizii şi scrisori. promisese ministrul de Justiţie.

trebuie să-ţi fac o mărturisire. căutîndu-şi cu grijă cuvint ele şi privind atent marea. Ea umplu din nou paharele şi-l sărută pe obraz. zise Mitch. Cît timp sîntem împreună. cred că sînt în siguranţă. Serios? Atunci ai făcut vreodată dragoste pe o plajă? Ăă. Atunci. Ei. marinarule! Şi hai să ne îmbătăm şi să facem un copil! --------------------------- . Crezi că părinţii mei sînt în siguranţă? Cred că da. Te ascult. Adevărul este că niciodată n-am vrut să mă fac avo¬cat. Abby. nu. Are să-mi fie bine. răspunse el după o clipă de ezitare. bea-ţi romul. Ce-ar avea de cîştigat Mafia dacă le-ar face rău părinţilor tăi? D a. Mitch. De fapt întotdeauna am vrut să mă fac marinar. pot să rezist la orice. cum aşa? Nu.ă prin Caraibe cu opt milioane de dolari în buzunar.