P. 1
Child emmotional abuse

Child emmotional abuse

|Views: 5|Likes:
Published by phoebe_62002239
study in Romanian
study in Romanian

More info:

Categories:Types, Research
Published by: phoebe_62002239 on Jan 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/29/2013

pdf

text

original

Abuzul emoţional asupra copiilor

Page 1

Abuzul emoţional asupra copiilor
Scris de Administrator Marţi, 17 Mai 2011 15:19

Bodea Emilia-Elena Profesor de limba şi literatura română Colegiul Economic Buz ău

- Referat la Sociopsihologia familiei versus adicţie Un important semn de progres al lumii contemporane îl reprezintă recunoaşterea şi respectarea copilului ca fiinţă umană cu drepturi egale şi cu nevoi specifice de supravieţuire, dezvoltare, educaţie şi afirmare a personalităţii libere şi creatoare. Tratând copilul ca pe o persoană, apărându-l şi acordându-i dreptul la viaţă particulară, la intimitate şi la dezvoltare normală, avem garanţia că îi sunt asigurate condiţiile optime de dezvoltare şi că sunt prevenite situaţiile în care abuzul îi pune în pericol existenţa sau dezvoltarea.

Abuzul afectează dezvoltarea copilului în dimensiunile sale esenţiale. Efectele abuzului sunt profunde şi nefaste, însoţind individul de-a lungul vieţii sale. Cunoaşterea şi înţelegerea nevoilor copilului în funcţie de etapele de dezvoltare ale acestuia, de către părinţii şi adulţii cu care el interacţionează, reprezintă posibilitatea de a relaţiona corect cu ei şi de a sesiza elementele unor traume, acţionând profilactic şi terapeutic. 1) Definiţii şi forme ale abuzului Pentru înţelegerea, prevenirea şi intervenţia în cazurile de abuz, prima necesitate care se impune este aceea a definirii termenilor. Abuzul este o manifestare a violenţei faţă de copii, profitându-se de diferenţa de forţă (fizică, psihică, economică), dintre adulţi şi copii, provocând intenţionat afectarea fizică şi/sau psihică a acestora. Există mai multe forme de abuz, iar o clasificare a lor este artificială, deoarece acestea se împletesc: abuzul fizic are şi consecinţe psihice, abuzul sexual este însoţit de efecte fizice şi psihice asupra copilului, abuzul economic poate deveni abuz fizic, dacă munca depăşeşte capacitatea fizică a copilului, emoţional, mai ales dacă munca este umilitoare. Abuzul fizic presupune folosirea forţei fizice asupra copilului şi supunerea la munci dificile care depăşesc posibilităţile lui, având ca rezultat vătămarea integrităţii sale corporale. Pedeapsa fizică include lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect (un băţ, o curea, bici, pantof, etc.); lovirea, bruscarea, trântirea copilului, ciupirea sau tragerea acestuia de păr, forţarea unui copil să stea într-o poziţie incomodă sau jenantă sau să facă un număr mare de exerciţii fizice. Aplicarea unei „corecţii educative” sub forma bătăii provoacă nu doar durere fizică, ci şi durere psihică, umilinţă, neputinţă. Copilul care a cunoscut violenţa prin lovituri, neglijarea sau pedepse stochează aceste experienţe traumatice în memoria vieţii lui personale. Experienţele dureroase nu se pot „şterge cu buretele” ca şi cum nu s-ar fi întâmplat. Ele persistă şi pot afecta întreaga lor dezvoltare actuală, dar şi în viitor, ca adult. În România, la iniţiativa Orgaizaţiei Salvaţi Copiii, au fost introduse două articole în Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care prevăd: -art. 85, la alineatul 1: „Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă” -articolul 90: „Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă...” Este necesară schimbarea mentalităţii potrivit căreia copilul trebuie educat folosind pedeapsa fizică, oferind alternative la aceste metode de educare a copiilor. Abuzul emoţional (psihologic) este un comportamet inadecvat al adultului faţă de copil, cu efecte negative asupra personalităţii în formare a copilului. Respingerea, izolarea forţată, terorizarea, ignorarea şi coruperea copilului reprezintă forme ale acestui tip de abuz. Orice formă de violenţă asupra copilului poate conduce la inducerea unei stări de teamă, anxietate, furie, fobii, a sentimentului de vinovăţie, jenă, senzaţie de insecuritate. Acestea pot conduce la: -depresii; -scăderea stimei de sine; -amintiri obsesive; -neîncrederea în propria persoană; -anxietate conjuncturală (determinată de persoane, situaţii, evenimente ce au caracterizat situaţia de abuz); Abuzul sexual constă în expunerea copilului la vizionarea de materiale pornografice, seducţie sau implicarea sa în acte sexuale. Neglijarea este incapacitatea sau refuzul adultului de a comunica adecvat cu copilul, de a-i asigura nevoile biologice, emoţionale, de dezvoltare fizică şi psihică, precum şi limitarea accesului său la educaţie. 2) Mediile în care se pot întâlni diferite forme de abuz: -Familia: Deşi familia trebuie să constituie un mediu securizant pentru copil, aici se întâlnesc frecvent diferite forme de abuz. Factorii care favorizează abuzul în acest mediu sunt multipli: nivelul redus de trai, şomajul, familii monoparentale, ignorarea abuzului, condiţii precare de sănătate şi viaţă (alcool, droguri, spaţiu de locuit inadecvat, număr mare de copii, nivel redus de educaţie al părinţilor. Odată ce părinţii vor înţelege că renunţarea la pedepsele fizice şi umilitoare nu presupune renunţarea la disciplină, mulţi părinţi vor dori să înveţe

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com

http://euroacademia.ro/ro/antidrog/91-biblioteca-antidrog/288-abuzul-emoional-asupra-copiilor.html?tmpl=compon...

07/01/2013 23:29:55

iar ei nu sunt pregătiţi şi obişnuiţi cu acest lucru. condiţionat de factori subiectivi. Copilul poate crede că persoana lui este motivul divorţului părinţilor săi. -tentative de suicid. Cu toate că abuzul emoţional este principala cauză de îngrijorare înregistrată de Asociaţiile oficiale de protecţie a copilului. Copilul este ignorat în special când este tăcut. metode disciplinare inadecvate. Părinţii s-ar putea să vadă numai calităţile negative ale copiilor şi să le adreseze comentarii aspre şi critice. sau se comportă corespunzător. Un copil îşi poate vedea mama deprimată şi bătută de nenumărate ori de partenerul său. la rândul lor. Semne în comportamentul părinţilor: -tratează copiii din familie inegal. Şcoala: Şcoala constituie. cruzi cu ceilalţi. există dovezi din ce în ce mai numeroase care arată că ar fi un mijloc de intimidare care duce la nefrecventarea şcolii. este rece şi respingător după-amiaza. dar este şi contraproductivă faţă de capacitatea acestora de învăţare. ABUZUL EMOŢIONAL SAU PSIHOLOGIC implică orice atitudine comportamentală verbală ori nonverbală care produce un impact negativ asupra emoţiilor unei persoane. el poate fi folosit de aceştia să se alieze cu unul sau altul dintre ei. să facă pace sau să dea confort şi protecţie. Cercetările din ultimele două decenii au evidenţiat faptul că manifestările imediate sunt mai puţin dramatice. spre unul antisocial şi agresiv. -comportamente extreme (pasiv. copiii vor fi prezenţi la şcoală şi vor învăţa mai bine. -întârzieri în dezvoltare (mentală. de asemenea. ipohondrie). -trăsături nevrotice (tulburări de somn. etc. În cadrul abuzului emoţional putem include: • Ostilitatea şi critica extremă. emisiuni. emoţională). • Ameninţarea cu abandonul. în primul rând. Acest lucru va crea confuzie şi neputinţa de a înţelege modul corect de comportament. îşi suge degetele. un spaţiu social de trasmitere şi asimilare de informaţii. este certat. Studiile efectuate confirmă că acei copii expuşi unui climat emoţional aspru sunt. să ducă mesaje. un părinte care este blând şi mulţumit dimineaţa. fără valoare şi nedorit. Adesea. respectaţi şi în siguranţă. sau de a avea încredere în părinte. Frica constantă de a fi abandonat împiedică dezvoltarea unei baze sigure în evoluţia unei relaţii şi adesea duce la apropieri (ataşamente) anxioase. Strada: Strada asigură anonimatul potenţialului abuzator şi este locul unde pot fi întâlnite persoane cu comportamente deviante. uneori ducând la neîncredere sau la nevoia disperată de intimitate. • Stresul şi nevoile necorespunzătoare.ro/ro/antidrog/91-biblioteca-antidrog/288-abuzul-emoional-asupra-copiilor. agresiv. -incapacitatea de a reuşi o performanţă. de etichetare şi admonestare a copilului. • Inconsecvenţa. când caută pe cineva să se joace sau cere aprobarea pentru a obţine ceva. -tulburări de comportament (anti-social. care fac copilul să se simtă trist. Utilizarea larg răspândită a pedepselor fizice şi umilitoare în şcoli nu este numai o încălcare a drepturilor copilului. -întârzieri în dezvoltarea fizică. copilul este ameninţat cu expulzarea de la domiciliu. -comportament supra adaptativ (necorespunzător de infantil). care sunt favorizate de supraîncărcarea programului de şcoală.. De asemenea. internetul (dialogul cu persoane ecunoscute prin „chat”) şi publicitatea (de ex. în atacuri verbale costante. Aceasta poate duce la frustrări emoţionale disperate şi la răcirea relaţiilor.Abuzul emoţional asupra copiilor Page 2 despre disciplina pozitivă şi despre modalităţile nonviolente de a creşte un copil şi de a-l educa.com http://euroacademia.. tratament discriminatoriu aplicat copilului. Modificări ale comportamentului copilului: -ticuri (se mişcă. comparativ cu cele care apar în timp. Moş Crăciun devine personajul care aduce Coca-Cola. de vorbire. distructiv). Un mesaj cheie într-o strategie de eliminare a violenţei în şcoli este acela că utilizarea disciplinei pozitive este benefică pentru toată lumea. Comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critică şi o pedeapsă grea.html?tmpl=compon. iar profesorii vor avea elevi mai motivaţi. PDF created with pdfFactory trial version www. putând avea valiza pregătită şi fiind condus la instituţiile de ocrotire. obsesii. pretenţios). Copiii învaţă cel mai bine în medii în care se simt preţuiţi. se leagănă. 07/01/2013 23:29:55 . o contribuţie importantă o au mass-media (ştiri. socializare.). părinţii învaţă că abandoarea practicilor de aplicare a pedepselor fizice şi umilitoare poate conduce la o mai bună disciplină şi la copii responsabili. • Respingerea afectivităţii. deşi în cele mai multe cazuri reprezintă forma de maltratare predominantă în cadrul familiei. ruşinos. dar şi de modelare. Odată ce cunoştinţele li s-au schimbat. lipsa unei educaţii preventive în programa şcolară.pdffactory. La factorii care favorizează abuzul în mediile menţionate. iar restaurantul este întotdeauna un Mc. în cadrul acestui proces se pot manifesta unele forme de abuz. Pentru ceea ce ar putea fi considerat lipsa de comportament (scăpări în comportament). Abuzul emoţional constă. Aceasta îl va conduce spre un comportament social mai puţin acceptabil. sau mai degrabă. Mai mult. reclame cu caracter pornografic). Donalds). Copiii au nevoie de limite clare şi linii directoare cu privire la ceea ce este bine şi ce este rău. -reacţii psiho-nevrotice (isterie. • Lipsa de atenţie. aşadar. Semne fizice prezente la copil: -tulburări de vorbire. inhibiţie pentru joacă). abuzul emoţional este prezent şi alături de alte forme de maltratare. fobii. nu este întotdeauna recunoscut şi nu i se acordă importanţa cuvenită.

indiferent). Imediat după comiterea abuzului.html?tmpl=compon. etc. fie hiperprotector anxios sau perfecţionist. care să le ofere sprijinul.ro/ro/antidrog/91-biblioteca-antidrog/288-abuzul-emoional-asupra-copiilor. ca profesoară de limba şi literatura română şi dirigintă. nu o scuză. aflându-i „povestea” din discuţiile cu părinţii. neavând timp suficient pentru a relaţiona normal cu copiii. sunt instabili emoţional sau au o sănătate precară. învăţa să scrie. -preluarea modelului educaţional de tip hiperautoritar sau violent. „netrebnic”. Şi oricât s-ar fi străduit Andrei să înveţe. părinţii îl etichetau: „prost”. Copilul se străduia din răsputeri să ţină pasul cu colegii lui de clasă. mă voi referi la situaţia unui copil de 11 ani. -stres economic.com http://euroacademia. s-a retras foarte mult spre colegul lui. asociată cu tulburări neurovegetative (cefalee. decese. vertij. ostil. perpetuarea comportamentului abuzator. etc. descărcarea nervoasă avea loc asupra copilului mai mare. Copilul mi-a atras atenţia încă de la început. Atunci a tresărit şi s-a ferit. -pierderi situaţionale (şomaj. 07/01/2013 23:29:55 . tăcut (chiar şi în pauze). performanţe). să încerce să-i întindă o mână de ajutor şi să aibă răbdare să-i observe strădaniile de a progresa.) şi emoţionale (teamă. relaţionare şi integrare socială. etichete: „eşti o loază”. nu îşi făcea temele decât rareori. cu adevărat. -stres profesional. fără să se străduiască să afle ce se întâmplă cu el. învăţătoarea nu era deloc plictisită atunci când era vorba de copiii unor patroni sau ai unor oameni cu o poziţie socială bună. simptomatologia dezvoltată de victimă este preponderent de tip somatic. copilul a reuşit să facă slalom printre problemele de acasă şi cele de la şcoală şi a ajuns. însă. elev în clasa a V-a. împreună cu colegii lui. neavând un alt adult de încredere în preajmă. băiatului de 11 ani. -au cunoştinţe sumare despre dezvoltarea copilului. să citească şi tot ceea ce trebuia să ştie un elev din ciclul primar de învăţământ. sentimente de insecuritate şi/sau vinovăţie). în timp ce le verificam tema pentru acasă. comportament agresiv şi/sau autoagresiv. „răsplătindu-l” cu câte o palmă pentru orice stângăcie a elevului la lecţie. amintiri obsesive. În aceste condiţii. sau pentru câte un răspuns incorect. pentru a asigura condiţiile minime de siguranţă materială pentru cei trei copii. a fost faptul că într-o zi. suportul postabuz. -consumă excesiv alcool. divorţ. la care adăuga. -părinte unic sau în relaţie de coabitare. de peste zi. deoarece e puţin probabil să fi fost altfel în îndelungata-i „carieră”. ridicându-şi genunchii şi ghemuindu-se. ”eşti cel mai slab elev din clasă” şi ameninţări de genul: „te las repetent!”. pe care îl apostrofau pentru toate neregulile din casă.. nu primea nicio încurajare din partea învăţătoarei.Abuzul emoţional asupra copiilor -nu par foarte preocupaţi de problemele copiilor. intolerant. deoarece studiile (absolvenţi de şcoală profesională) nu le permiteau ocuparea unor locuri de muncă bine plătite. am ridicat mâna spre frunte să-mi îndrept o şuviţă rebelă. rolul de a avea grijă de casă şi de fraţii mai mici îi revenea lui Andrei. transpiraţie. prin faptul că era deosebit de retras. după o zi de trudă. accidente. -sunt reci şi respingători. efectele abuzului se regăsesc la adult într-un comportament cu dificultăţi de adaptare. greaţă. -nu au manifestări de dragoste pentru copii. trecând pe lângă banca lui. PDF created with pdfFactory trial version www. dimpotrivă. Din multitudinea (din nefericire!) cazurilor . care provenea dintr-o familie aparţinând unei categorii defavorizate socio-economic.pdffactory. paradoxal. ca „bonus” şi câte o palmă sau câte o curea peste picioare. vomă. disfuncţii sexuale. Însă ceea ce m-a determinat să-mi dau seama că e ceva mai mult decât neglijenţă şi rea-voinţă din partea lui. 4) Consecinţele abuzului Efectele abuzului trebuie analizate în funcţie de următoarele variabile: tipul de abuz. aceasta îşi permitea să-şi „descarce” nervii pe el. familiale: -izolare socială a familiei sau conflicte maritale. restrictiv. Page 3 -au boli mentale (depresie. incendii. fără să fie plătiţi suplimentar. au aşteptări nerealiste din partea lui (privitor la reacţii. 3) Factorii de risc asupra copilului: a) Caracteristici parentale (sau ale adultului abuzator): -adulţii abuzatori au suferit. Dar. b) Condiţii socio-economice. de 6. mult peste program. Neşansa lui a fost să întâlnească o învăţătoare plictisită de prea multe generaţii îndrumate. tulburări în sfera afectivă. -au un stil educativ conflictual (fie autoritar. STUDIU DE CAZ: În activitatea didactică am întâlnit numeroase cazuri de abuzuri emoţionale asupra copiilor. vârsta copilului în momentul comiterii abuzului. inclusiv comportament suicidar ori psihotic). fie indolent. Când părinţii soseau acasă. fie că era vorba de copii abuzaţi emoţional în familie. spre hazul unor elevi din clasă. -au o rigiditate relaţională şi o rată crescută de agresivitate. În timp. fobii. Părinţii erau foarte stresaţi. iar când îl ascultam la ora de limba şi literatura română îi tremurau mâinile şi era foarte neliniştit. cauzate de zburdălnicia fraţilor mai mici. dîndu-i. fie în cadrul şcolii. abuzuri sau au avut o copilărie nefericită.). elev în clasa a V-a. -aglomerare în spaţiul de domiciliu. cu el şi cu colegii lui. în clasa a V-a. „bătut în cap” şi sfârşeau prin invariabila formulă: „nu eşti bun de nimic!”. în schimb li se cerea să muncească din greu. critic. în acelaşi timp. -găsesc că nimic nu este bun sau atractiv la copii.. în prag de pensionare. nu-l apreciază corect. 9 şi 11 ani. pe care nu-i putea controla în totalitate. când l-am cunoscut eu. După ce îl acuzau pentru diverse stricăciuni din casă. În sfârşit. care nu le permite să securizeze viaţa copilului. -au comportamente inegale faţă de copii. sărăcie. mutări frecvente. la rândul lor. Părinţii erau în căutarea unor locuri de muncă. droguri. fapt care.

dezvoltarea de servicii specializate şi un cadru legal care să asigure respectarea drepturilor copilului şi intervenţia adecvată. Prin colaborarea cu psihologul şi consilierul şcolar. să-i dea câte o palmă de câte ori nu-şi făcea tema sau nu ştia (şi asta se întâmpla cam des). mai gravi. aşa încât elevul îşi formase nişte gesturi-reflex de apărare. (1998) – Interacţiunea părinţi-copii. C. încât să meargă şi la olimpiada de limba şi literatura română. disponibilitatea pentru acceptarea schimbărilor. Editura Medicală AMALTEA. În cele din urmă. să le cunoaştem prietenii. corespundeau portretului-robot al părintelui abuzator: un nivel scăzut de empatie. Este necesară derularea de campanii sistematice la nivel naţional. Copilul care-şi cunoaşte drepturile are şansa de a se apăra împotriva abuzului. pe măsură ce îşi regăseau drumul spre sufletul copilului lor. să facem totul pentru a învăţa copiii să recunoască şi să se apere de potenţialii abuzatori. care reprezintă factori de risc cu consecinţe asupra dezvoltării acestuia. C.. Colegii lui nu au reacţionat: fie erau obişnuiţi cu aşa ceva. Editura Augusta. Simţindu-se valorizat. în anul următor s-a simţit suficient de pregătit. modalităţilor de manifestare şi a posibilităţilor concrete de îndrumare şi soluţionare a situaţiei de abuz. fiind ajutat şi de cea mai mare parte a colegilor săi şi de faptul că i-am acordat responsabilităţi în cadrul grupului din care făcea parte. alţii. faza pe municipiu. în care familia sa intrase în declin socio-economic. rigiditate. astfel încât. E. Bucureşti • Munteanu. care mai mult îl traumatiza. mi-au spus despre ce era vorba: d-na învăţătoare obişnuia să-l lovească. pot fi înlăturate. Am bănuit ceva. decât să-l stimuleze. dacă fiecare dintre noi îşi dezvoltă următoarele competenţe didactice: răbdarea. opţionalele de educaţie pentru drepturile copilului. în care copilul este tratat ca o persoană care are propriile opinii. părinţi şi educatori. emisiuni radio. Promovarea unei discipline pozitive. însă. într-adevăr. am observat că Andrei se străduia tot mai mult şi chiar reuşea să se integreze în colectivul clasei. încurajare şi încredere din partea lor. iar unii dintre colegii lui au râs. abilităţi de comunicare cu persoane aparţinând unor grupuri sociale diferite. cunoaşterea cauzelor. a cărui participare în deciziile care se iau pentru el este promovată ca o modalitate normală de relaţionare. Împreună cu psihologul şcolii am făcut o vizită la domiciliul lui Andrei şi am reuşit să vorbim cu părinţii elevului. comunicarea empatică.pdffactory. amintite anterior. de parcă ar fi fost vreo farsă.com http://euroacademia. Hartgers. pregătirea specialiştilor care lucrează cu copiii. este necesară. de aceea ora următoare am încercat să repet gestul în acelaşi loc din clasă şi efectul a fost acelaşi: copilul s-a ferit de parcă urma să primească o palmă. stăpânirea problematicii abuzului. la care a obţinut o notă destul de mare. atât în mediul familial. 17 Mai 2011 15:38 PDF created with pdfFactory trial version www.ro/ro/antidrog/91-biblioteca-antidrog/288-abuzul-emoional-asupra-copiilor. (1998) – Psihologia copilului şi a adolescentului. s-a încercat diminuarea traumelor suferite de copil în cei câţiva ani de viaţă.html?tmpl=compon. care. În această situaţie. am convocat consiliul profesoral al clasei. dar nu am primit niciun răspuns de la el.Abuzul emoţional asupra copiilor Page 4 de parcă s-ar fi prăbuşit ceva peste el. 2006 • Ciofu. de faptul că este un copil inteligent care are nevoie de atenţie. cât şi în mediul şcolar. reprezintă garanţia succesului în schimbarea mentalităţii. Este important ca împreună. Timişoara • Munteanu. iar rezultatele la învăţătură s-au îmbunătăţit simţitor. propice dezvoltării armonioase a personalităţii sale în formare. De data aceasta l-am rugat să-mi spună ce se întâmplă. A. Editura Dacia. De aceea. să nu fim indiferenţi faţă de orice formă de abuz. consumul de alcool sau droguri. să nu fie nesupravegheaţi. Îşi priveau copilul distanţi. le-am prezentat cazul şi le-am solicitat sprijinul. schimbarea mentalităţii adultului în creşterea şi educarea copilului.. L-am întrebat ce s-a întâmplat. dependenţă. Langeland. Pentru stoparea acestui fenomen (abuzurile) şi prevenirea comportamentelor inadecvate în relaţie cu copilul. consider că nu lipsite de importanţă sunt lecţiile de educaţie civică. BIBLIOGRAFIE: • Bonchis. cu neîncredere. posesivitate care conduc adultul la o lipsă de inhibiţie în exprimarea frustrărilor sale şi a comportamentelor impulsive (W. Editura Mirton. 1998). 07/01/2013 23:29:55 . (2006) – Teorii ale dezvoltării copilului. Am înţeles că aveam în faţa mea un copil abuzat fizic şi emoţional. o slabă stimă de sine. Andrei a devenit sociabil. Timişoara Tags: Abuzul Emotional Abuzul Emotional Asupra Copiilor Abuzul Fizic Bodea Emilia Elena Copilul Scoala Ultima actualizare în Marţi. părinţii lui Andrei erau foarte surprinşi de ceea ce le spuneam despre copilul lor. alte mijloace de exprimare liberă a opiniilor copiilor (reviste pentru copii. la lectorate cu părinţii şi. CONCLUZII: Situaţiile de abuz din şcoală. fie nu erau atenţi la ceea ce se întâmpla. cărţi scrise şi ilustrate de către copii). care ar fi trebuit să-i ofere protecţie şi siguranţă. am reuşit să-i determinăm să vină la şedinţele cu părinţii. Aşadar. A (2001) –Familii şi copii în dificultate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->