Săptămâna 1 – Duminică Începem căutarea Genesa 1:1-3; Ioan 1:1-5; Matei 28-20 Viaţa nu poate fi abundentă decât dacă are izvoare abundente

. Este evident că nici un organism nu poate cheltui mai multă energie decât primeşte de afară. Dar ce este acest din afară? Este el doar natura fizică şi societatea umană? Sau pe lângă aceste două dimensiuni, înăuntru şi în afară, mai există şi o a treia dimensiune, deasupra? Mulţi oameni au decis că nu există un deasupra cu care ei să poată intra în contactîn felul acesta au scurt-circuitat viaţa la înăuntru şi în afară. Dar spre dezamăgirea şi nedumerirea lor, ei fac descoperirea că înăuntru şi în afară, în loc să le ofere resurse pentru o viaţă abundentă, pentru o viaţă din belşug, le opun rezistenţă; înăuntrul este divizat şi în luptă cu el însuşi, iar în afară este plin de contradicţii. Izvoarele deci sunt pe dos, curg în direcţie opusă. Cineva a zis: „Dacă nu avem în noi ceea ce este deasupra noastră, vom ajunge în curând să cedăm la ceea ce este împrejurul nostru.” Ceea ce se întâmplă este că noi ajungem să fim condiţionaţi şi hrăniţi de circumstanţe şi prin aceasta slăbim şi devenim anemici. Şi dacă ne întoarcem înăuntrul nostru pentru a ne găsi resurse acolo, descoperim că fântâna este seacă. Un filozof a spus recent că „omul ajunge la un anumit punct în care face descoperirea că el nu are resurse în sine însuşi ca să se întregească şi în felul acesta rămâne incomplet şi decepţionat”. Rezultatul este ceea ce un om inteligent şi plin de aspiraţii a numit „un sentiment de singurătate cosmică”. „Nu sunt sigur- a continuat el- dacă faptele mele au sau nu au ceva cosmic la bază, dacă eu acţionez în armonie cu ceva semnificativ, sau dacă acţionez pur şi simplu fără sens, în absolută singurătate, fără ca să existe ceva care să-mi susţină existenţa, sau să-i pese măcar de ea.” Omul ateu a fost definit ca „un om care nu are mijloace invizibile de suport”. „Un sentiment de singurătate cosmică”- acesta este gândul frigid care îşi pune mâna lui rece pe nădejdile, aspiraţiile şi străduinţele noastre. Am putea noi oare da la o parte mâna aceasta şi să-i facem loc uneia calde? Am putea noi oare alunga acest sentiment de singurătate cosmică şi să-l înlocuim cu sentimentul unei Prezenţe cosmice vii, care este de partea noastră şi în noi? Dacă răspunsul este pozitiv, el va afecta miezul, centrul vieţii noastre. Căci dacă centrul este gol şi lipsit de sens, atunci toată viaţa devine goală şi lipsită de sens o dată cu el. Dar dacă locul acesta central este plin şi bogat de semnificaţii, atunci toată viaţa devine bogată de semnificaţii odată cu el. O, Prezenţă cosmică vie şi caldă- dacă o astfel de Prezenţă există în acest univers inscrutabil- ajutămă, acum când încep această căutare după Tine şi după izvoarele Tale! Ajutorul Tău îmi va fi necesar chiar şi să mă inspire să caut căutarea, căci eu nu sunt sigur deloc că Tu eşti, că Tu exişti. Sunt sigur de un singur lucru, că ceva dincolo de mine trebuie să existe. Aşa că încep. Ajută-mă! Amin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful