Testele tematice pentru copii

(din “Les Methodes Projective”, Didier Anzieu) Testele proiective îl ajută pe copil să se exprime, comunicarea se stabileşte prin intermediul lor. Specificitatea probelor proiective la copil: - Probele proiective implică o dublă solicitare: perceptivă şi proiectivă. Aceste teste fac apel, pe de o parte la mecanismele de adaptare la realitatea obiectivă, care permit punerea în evidenţă a utilizării adecvate a percepţiilor într-o integrarea socială adecvată a datelor din lumea reală şi pe de altă parte sunt interpelate de mecanisme proiective care deschid câmpul de expresie subiectiv la individualitate, vizând şi originalitatea copilului. Pentru copil este mai mult sau mai puţin uşor de stabilit o armonie între cele două tipuri de procese distincte şi uneori divergente. - Extragerea datelor este mult mai complexă decât la adult. Există riscul de a adultomorfoza, când trebuie apreciate caracteristicile formale ce sunt specifice materialului adus de către copil. Trebuie ţinut cont de dinamica schimbării copilului. Referinţe teoretice şi principii elementare: - O probă proiectivă, chiar dacă este concepută cu obiective precise, circumscrise modelelor teoretice ale autorului, se pretează totuşi la interpretări de orientări diverse: datele obţinute sunt analizate şi interpretate în funcţie de cadrul teoretic al clinicianului. De exemplu, CAT poate fi folosit ca instrument de apreciere a adaptării şi socializării copilului. În sine, o probă proiectivă nu implică intrinsec sistemul teoretic care va ordona interpretarea. - Nu este legitim de a infera un diagnosic plecând de la o singură apariţie a unui semn patognomic: o interpretare nu este validă decât dacă ea este susţinută de mai multe manifestări congruente. - Datorită mobilităţii şi inconstanţei psihicului infantil, se recomandă folosirea a două probe proiective, care să pună în evidenţă diferite faţete de funcţionare psihică. De exemplu: tesul Rorschach şi un test tematic. Testele tematice şi obiectele tranziţionale: - Se are în vedere solicitarea perceptivă şi imaginativă a testelor tematice. Materialui din testele tematice, obiect real, concret, este investit cu semnificaţiile aduse de copil în funcţie de subiectivitatea sa şi imaginarul său, fără să-şi piardă calitatea de obiect real. Conţinutul manifest al materialului pune în evidenţă capacităţile copilului de ancorare şi adaptare la real. Se pune la încercare inserţia copilului în realitate, care se manifestă printr-o adecvare a reprezentărilor evocate cu imaginile propuse. Se ţine cont, în evaluarea acestei aptitudini de vârsta copilului şi nivelul lui de dezvoltare psihică. Cunoaşterea materialului testului constituie un pivot în jurul căruia clinicianul sesizează mişcările proiective şi adaptative care servesc ca suport şi urzeală pentru dezvoltările imaginare, fantasmatice şi afective ale fiecărui copil.

1

Noţiunile de conţinut manifest şi conţinut latent devin preţioase în analiza materialului obţinut prin testare, deoareceele permit înţelegerea, pe de o parte al raportului copilului cu realul, prin izolările mai mult sau mai puţin importante ale percepţiilor sale şi pe de altă parte, modurile de organizare ale conflictelor reactivate prin situaţiile prezentate. Solicitările implicite ale materialului, conţinutului latent: Fiecare planşă vrea să activeze un anumit material latent din psihicul copilului (vezi teoria psihanalitică de dezvoltare libidinală). Copilul este supus la relaţiile cu realitatea obiectivă, perceptivă a planşelor dar şi la emergenţele emoţionale şi fantasmatice interne reactivate prin aceleaşi planşe. Obiectivele testelor proiective poate deci să se definească ca studiul modului de a fi în lume al copilului, în această dublă confruntare cu excitanţii interni şi externi. Examinatorul trebuie să sesizeze cum se situează copilul prin raport cu aceste exigenţe, ce organizare defensivă îi permite să facă faţă la acestea, în ce măsură aceste organizări sunt eficiente şi favorizează o funcţionare relativ armonioasă şi echilibrată. De-a lungul drumului parcurs de la prima la ultima planşă se desenează puţin câte puţin modalităţile de funcţionare psihică ale fiecărui copil: marile linii de strategii defensive sunt deja prezentate şi repelate plecând de la tematică, inhibiţia, fabulaţia, labilitatea, rigiditatea care se manifestă în raport cu alţii, traversând procedeele ce sunt aduse la lumină prin analiza discursului. Fără să se poată edifica un sistem de extragere a datelor aşa de precis şi elaborat ca pentru clinica adultului, putem să ne referim la marile categorii şi tendinţe care constituie matricea organizărilor defensive viitoare, cu discriminările posibile între mecanismele de ordin nevroric, psihotic sau comportamental. În rezumat, putem aştepta de la testele tematice pentru copii: - Aprecierea raportului copilului la real şi capacităţile de utilizare ale potenţialităţilor sale cognitive. - Eliberarea posibilităţilor de a se juca între imaginar şi real fără confuzie, nici debordare, ceea ce semnalizează existenţa unui spaţiu psihic personal curat şi aptitudini de mentalizare. - Situarea copilului în ceea ce priveşte procesele de individuare, de diferenţiere şi identificare. - Cernerea marilor linii de organizare ale defenselor. - Evaluarea registrului conflictelor şi capacităţile sale de a le elabora. - Analizarea caracteristicilor esenţiale ale imaginilor parentale: distincţia lor efectivă sau confuzia care le înglobează, diferenţierea lor sexuală netă sau identificarea lor fluu, modalităţile de relaţii stabilite cu unul şi/ sau cu celălalt părinte, în funcţie de similitudinile şi diferenţele lor.

2

atotputernice şi periculoase. Autoare franceză Genevieve Boulanger-Balleyguier (1967) desprinde referinţele relaţionale ale materialului în raport cu conţinutul manifest: . atunci protagoniştii sunt puţin diferenţiaţi.-B.Caracterul competitiv al relaţiei se situează în contextul unei problematici de castrare prin intermediul căreia se interpretează recunoaşterea diferenţei sexuale şi identificarea. Conflictul se poate înnoda la diferite nivele: . La această planşă diferenţa de generaţie este clar reprezentată. Se aplică la copii cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani. B. Într-o parte. întrebarea pusă de conţinutul latent poate fi rezumat astfel: imaginea maternă este ea recunoscută în funcţia ei hrănitoare (în sensul larg al termenului)? Asociaţiile ţin ele cont de calităţile particulare ale funcţiei materne? PLANŞA 2 Conţinut manifest: Un urs mare trage de o sfoară.5 se referă la relaţiile cu părinţii . atunci când relaţia triunghiulară nu este prezentată sau este prost situată. o găină mare estompată.Planşele 2. PLANŞA 1 Conţinut manifest: Trei pui aşezaţi la o masă pe care există un castron plin. în timp ce diferenţa de sex nu.Testul de Apercepţie Tematică pentru Copii (CAT) Autori Leopold Bellak şi Sorina Sorel Bellak.Planşa 7 se referă la agresiune .) serveşte de suport simbolic reprezentării relaţiei de dependenţă de imaginea maternă înţeleasă într-un sens mult mai larg şi în particular în dimensiunea sa de obiect bun şi/sau rău. Conţinut latent: Trimite la o relaţie cu imaginea maternă de ordinul oralităţii. într-un context agresiv şi/sau libidinal. Conţinut latent: Trimite la relaţia triunghiulară părinţi-copil. Evocarea faptului de a se hrănii (banalitate după G. Astfel se stabileşte relaţia privilegiată a copilului cu unul dintre părinţi şi rivalitatea cu celălalt.3.6 se referă la relaţiile sexuale între părinţi .copii. aceasta nu exclude alte posibilităţi de interpretare. 3 . Nu se poate reduce problematica ridicată de planşa 1 doar la o simplă relaţie alimentară. Într-adevăr. pe de altă parte pe opoziţia şi apropierea din relaţia părinţi.Planşele 5. reprezentările apar extrem de masive.4.4. Accentul se pune pe de o parte asupra noţiunii de putere/ slăbiciune fizică (diferenţă mare/ mic). conducând uneori la teme de distrucţie şi de moarte. Se propune şi o interpretare a conţinutului latent la care fiecare planşă este susceptibilă să facă referinţă.Planşele 1. Rivalitatea este însoţită sau nu de descărcări agresive.Planşa 10 se referă la învăţarea curăţeniei Se remarcă corespondenţa strânsă între realitatea obiectivă a materialului şi temele degajate.Din contră. trasă de cealaltă parte de un alt urs mare cu un urs mic în spatele lui.5 re referă la relaţiile în fratrie . Chiar dacă accentul se pune pe o problematică particulară. 1964. .

dependenţă. alta mai autonomă. Dar la un alt nivel. cu condiţia ca a să fie susţinută de o reală capacitate de separare. Conţinut latent: Trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive. culpabilitatea legată de curiozitatea sexuală. în ce context relaţional şi fantasmatic se înscriu reprezentările sale. PLANŞA 4 Conţinut manifest: Un cangur mare având o pălărie. Se poate reactiva un conflict dureros. frunze. Astfel. Pot deasemenea surveni fantasme infantile privind sexualitatea încărcată de violenţă şi agresivitate într-un climat de mare angoasă şi pericol. În faţă. 4 . un mic şoricel într-o gaură. cu privire la masturbare şi un sentiment de solitudine şi de abandon în faţa cuplului parental. În spatele lui. întrebarea pusă de planşă este de a şti cum se situează copilul prin raport la această imagine de putere. conflictul se poate înnoda în lupta dintre două poziţii vizavi de mamă. PLANŞA 6 Conţinut manifest: O grotă mare în care se văd mai mult sau mai puţin doi urşi mari. agresivitate exprimată mai ales în dorinţa de a o înlocui pe mamă identificându-se cu ea. implicând în acelaşi timp diferenţa de sex şi de generaţie. este rivalitatea cu mama care apare dominantă. elementele depresive care survin adesea în particular proiectate asupra mediului (teme de ninsoare. în dreapta. Formularea conţinutului latent rămâne în mod deliberat vag în măsura în care planşa permite evocarea relaţiei cu imaginea maternă în contexte conflictuale aparţinând la registre diferite după vârstă şi copil.Întrebările puse de către planşă pot fi formulate astfel: Există recunoaştere şi identificare a protagoniştilor în diferenţele şi similitudinile lor? Conflictul se înnoadă într-un context libidinal şi/ sau agresiv fără a mobiliza mari cantităţi de energie? Copilul se situează într-o problematică a complexului lui Oedip sau este el dependent de fantasme pregenitale care se traduc prin reprezentări invazive şi periculoase? PLANŞA 3 Conţinut manifest: Un leu având o pipă şi un baston este aşezat într-un fotoliu. un mic pat cu doi ursuleţi. menţinănd relaţia de dependenţă. în special la fetiţe în perioada oedipiană. una regresivă.individuare. Conţinut latent: Trimite la relaţia cu imaginea maternă eventual în contextul rivalităţii fraterne. o geantă şi un coş în care este o sticlă de lapte. În spate. Oricare ar fi poziţia adoptată. de răcoare) iau sensul de afecte asociate la reprezentările de pierdere a obiectului. dinamica conflictului se înscrie în acest continuum de separare. Conţinut latent: Trimite la relaţia cu o imagine de putere falică. Astfel. În marsupiu are un bebe cangur care ţine un balon. un pat mare ale cărui cuverturi par să acopere ceva. La nivelul conţinutului latent.independenţă. mai degajată. un copil cangur pe o bicicletă. un urs mic cu ochii deschişi. Rivalitatea fraternă în acest caz trimite atât la nostalgia sau la dorinţa de a regăsii beneficiile poziţiei regresive cât şi la agresivitatea faţă de bebeluş şi dorinţa de a-i lua locul. PLANŞA 5 Conţinut manifest: Într-o cameră întunecată. La baza planşei.

al cărui caracter heterosexual şi relaţia de schimb sunt subliniate.Conţinut latent: Trimite la curiozitatea sexuală şi la fantasmele scenei primitive. Ea manifestă repere identificatorii relativ stabile care permit dezvoltări conflictuale în acord cu conţinutul latent al planşei şi relevă integrarea mai mult sau mai puţin armonioasă a interdicţiilor. o maimuţă mare întinde degetul spre o maimuţă mică. La dreapta. în prim plan. Diferenţierea personajelor. Într-adevăr relaţia agresivă care este reprezentată poate fi la fel de bine trăită şi exprimată într-o relaţie duală periculoasă şi ucigătoare. Se stabileşte o legătură între cele două planuri: interdicţia sau pedeapsa reprezentate în primul plan sunt puse în raport cu schimbul din cuplul din planul secund. în particular prin teme de devorare. În cazul în care diferenţierea nu este netă. 5 . Maimuţa pare să se agaţe de liane. Trebuie să fim atenţi la capacitatea de individuare şi identificarea personajelor (recunoaşterea diferenţelor puternic/ slab. în dublul ax al diferenţei de sex şi de generaţie. o imagine feminină a cărei atitudine evocă o chemare la ordine a micuţului. serveşte drept ţesătură pentru construirea unei istorii coerente. al cărui caracter secret este marcat la nivelul caracterului manifest. Planşa se constituie pe două planuri: în fund un cuplu. Planşele 5 şi 6. PLANŞA 8 Conţinut manifest: Două maimuţe mari aşezate pe o canapea bând din nişte ceşti. stând în picioare.Un pat de copil cu un iepure în el. În planşa 6. Conţinut latent: Trimite la culpabilitatea legată de curiozitate şi încălcarea graniţelor în relaţia părinţi-copil. Conţinutul latent trimite deci la curiozitate şi la interzicere vizavi de acest schimb din cuplu la care copilul nu trebuie să aibă acces. trimit la o problematică de acelaşi ordin. un tigru sare după o maimuţă. chiar dacă sunt diferite în conţinutul lor manifest. se manifestă asociaţii saso-masochiste prin intermediul temelor de dominare-supunere sau poae apare într-un context de culpabilitate şi teamă de abandon. PLANŞA 7 Conţinut manifest: În junglă. de asemenea este importamt de subliniat caracterul mutual destructor al relaţiei. Cantitatea de agresivitate prezentă în reprezentări şi în relaţia evocată constituie un indice preţios ca şi calitatea elaborării istoriei. planşa 8 poate scoate în evidenţă o eventuală confuzie de imagouri şi o structurare fragilă a identităţii care se individuează prost în instabilitatea reperelor şi discontinuitate. recunoaşterea situaţiei triunghiulare este determinantă: se întâmplă ca cuplul să nu fie diferenţiat şi tema să se reducă la o relaţie duală într-un context mai regresiv. PLANŞA 9 Conţinut manifest: O cameră întunecoasă a cărei uşă este deschisă. care trimite la nediferenţierea agresor/ agresat. abandonant. reprezentarea unei imagini agresive paterne sau materne). Conţinut latent: Trimite la o relaţie încărcată de agresivitate (versus castrare sau devorare). Formularea conţinutului latent rămâne larg în măsura în care materialul nu induce explicit un registru conflictual specific.

Prima planşă pune accentul pe relaţia primitivă cu imaginea maternă. Primele patru planşe constituie un fel de prezentare a imaginilor parentale care va servi drept cadru de dramatizare a conflictelor propuse la planşele următoare. La dreapra o cameră de baie. posibilitatea de a accepta un conflict acceptând ambivalenţa şi capacitatea de a se separa de obiect. introducerea necesară a obiectelor sau personajelor permit să se noteze organizările posibile ale acestei solitudini şi de asemenea. făcând insuportaboile izolarea şi frustrarea. Fratria. solitudine). mai mult sau mai puţin agresivă. PLANŞA 10 Conţinut manifest: Un câine mic culcat pe burtă pe genunchii unui câine mare. Aspectul sumbru al camerei ca şi uşa deschisă poate într-adevăr reactiva o problematică de acelaşi ordin ca şi planşele 5 şi 6 (curiozitate sexuală. Dar planşa poate deasemenea antrena o trăire de solitudine în contextul poziţiei depresive şi al pierderii obiectului. în acest sens solitudinea din sânul situaţiei oedipiene recunoscută în mod clar antrenează reapariţia unei problematici de abandon. accentul punându-se pe apropierea corporală. Conţinut latent: Trimite la relaţia agresivă şi/sau libidinală părinţi/ copil în contextul analităţii. fie de negarea lor. Într-un context oedipian. din contră. aducând la lumină afecte depresive şi un sentiment de abandon şi de suferinţă legată de separarea de mamă. Problema este de a şti în ce măsură copilul îşi recunoaşte şi acceptă solitudinea: asociaţiile pot ţine cont fie de recunoaşterea afectelor depresive. fantasme ale scenei primitive. Planşa 2 pune în scenă o relaţie în trei.Conţinut latent: Trimite la o problematică de solitudine şi/sau de abandon. accentul punându-se pe difertenţa de generaţie fără să fie reperabilă diferenţa de sex. 6 . Se întâmplă ca cele două registre să fie evocate de acelaşi copil. subliniază dimensiunea narcisică inerentă relaţiilor precoce. în planşele 3 şi 4 imaginea paternă (3) şi maternă (4) sunt definite. planşa induce sentimentul solitudinii copilului depărtat de cuplul parental. deschizând calea sublimării şi interiorizării interdicţiilor oedipiene (planşa 8). Este important de notat identificarea imaginii patentale ca şi modalitatea relaţională dominantă. Testul se termină printr-o apropiere corporală (planşa 10) a cărei conotaţie anală dezorientează prin survenirea sa la sfârşitul prezentării dar care sprijină distincţia dinre înăuntru şi înafară. mai mult sau mai puţin erotizată care poate revela accesul la ambivalenţă şi capacitatea de a lega pulsiunile. Planşa 9 încearcă în mod dur capacitatea de a suporta solitudinea dar putând să constituie o articulaţie esenţială între poziţia depresivă (în sensul Melaniei Klein) şi consecinţele sale în renunţarea la obiectul dragostei oedipiene. reprezentată prin trei personaje identice. tipul de reprezentări sau de fantasme evocate de către copil. Planşa 7 devine astfel inductoare de angoasă de castrare. problematică ce poate apare în două regisrte. Prezentarea ordonată a planşelor este indispensabilă deoarece construirea testului se supune unei logici temporale interesant de respectat. Este nevoie ca procesele de recunoaştere şi identificare să fie relativ elaborate pentru ca să poată în mod veritabil să se organizeze fantasmatica oedipiană solicitată de planşele 5 şi 6.

dar acestea nu sunt văzute pe planşă. . Falsele percepţii – este un proces mai patologic decât precedentul. copilul va spune că este ascuns într-o altă cameră. Cum numărul de false percepţii nu este niciodată foarte crescut. Falsele percepţii sunt personaje numite în povestiri şi văzute pe planşă într-un loc unde nu există nici un animal.INTERPRETAREA C. Ea nu poate fi considerată în sine ca un indice patologic. De exemplu. Nu trebuie confundate falsele percepţii cu adăugirile. În timp ce omisiunile reprezintă un proces normal ce se atenuează cu vârsta. 7 . această variabilă nu este foarte semnificativă luată separat. Debilii au un număr semnificetiv de omisiuni. Pentru ca să fie considerată omisiune trebuie ca să nu se vorbească în nici un fel despre animal. de asemenea personaje adăugate în povestire şi neexistente în imagine. falsele percepţii reprezintă mai degrabă o distorsiune patologică a percepţiei.Analiza de conţinut care permite analiza vieţii afective a subiecţilor şi a lega tulburările de cauzele lor conflictuale. El dă o estimare destul de validă al nivelului de dezvoltare intelectuală a subiectului. ci sunt pur şi simplu imaginate.Structura formală care dă indicatori foarte utili pentru a clasa subiecţii după structurile caracteriale şi a diferenţia normalii de anormali. cu toate că ele sunt desenate în planşe. chiar la copiii cu perturbări. Dacă va fi vorba de un personaj imaginat. Putem remarca importanţa unor tipuri de răspunsuri revelatoare pentru structura imaginaţiei copilului şi modului său de înţelegere a realităţii.T. Omisiunile . Numărul total de omisiuni dat de către un copil pare să fie mai ales un indice al capacităţii sale de a distinge detaliile şi de a le integra într-un ansamblu semnificativ. un detaliu de frunziş este văzut sub forma unui animal care intră astfel în povestire. 2. grupând animalele. oricare ar fi vârsta subiectului. dar care se întâlneşte la majoritatea copiilor.reprezintă animalele ce nu sunt menţionate în povestirile copiilor. Percepţia stimulilor 1. Pentru a face diferenţa trebuie întrebat copilul unde se află pe imagine personajul respectiv.A. nici într-o formă colectivă. . care reprezintă. STRUCTURA FORMALĂ Poate servi de cadru în precizarea unor caracteristici generale ale gândirii şi imaginaţiei copilului. A. Sunt două maniere de interpretare. I.

a se culca 9: a dormi. a se culca 16: a dormi. Ele reprezintă aspectul convenţional al gândirii copilului. De aceea a stabilit trei liste diferite care corespund creşterii progresive a numărului lor maxim: copiii de trei ani au 8. Sugestia stimulilor . a bea 14: a vorbi 15: vorbi 15: a dormi. Un număr prea scăzut de banalităţi. a se culca 9:a mânca 10: conflict 11: conflict 11: a mânca pe cineva 12: a mânca pe cineva 12: eşecul maimuţei 13: eşecul maimuţei 13: a mânca. a mânca 2: a trage o coardă 3: a cădea sau coarda ruptă 4: conflict 6-7 ani 1: a bea. dar ele reprezintă şi capacitatea sa de adaptare la mediu. 8 . a se culca 17: conflict Autoarea a observat că numărul de banalităţi cresc cu vârsta. a bea 14: a mânca. aceea de 6-7 ani au 17. Lista banalităţilor pe vârstă Planşe I II 3 ani 1: a bea.B. aceea de 4-5 ani au 15. a se culca 2: a trage o coardă 3: a cădea sau coarda ruptă 4: conflict 5: a fuma 6: conflict 5: a merge cu bicicleta 7: a merge cu bicicleta 6: a se plimba sau a face 8: a se plimba sau a face cumpărături cumpărături 7: a dormi. Există o mare corelaţie cu QI – ul copilului. Un număr mai mare de banalităţi într-un protocol ar putea fi semnul unei personalităţi adaptate social. a se culca 6: conflict 7: a mânca. neţinând cont de animalele cărora le sunt atribuite aceste activităţi. a bea 8: : a dormi. puţin adaptată la anturajul său. a mânca 2: a trage o coardă 4-5 ani 1: a bea. ar putea fi semnul unei gândiri autiste. care va fi cu atât mai neliniştitoare cu cât se însoţeşte şi cu alte semne patologice. a se culca 5: a dormi. Copiii care au o imaginaţie originală şi creatoare dau un număr normal sau mare de banalităţi. sub limita satisfăcătoare. ei percep situaţia ca şi ceilalţi şi o îmbogăţesc apoi cu aportul personal. a se culca 10: a dormi. a mânca III IV V VI VII VIII IX X 3: a merge cu bicicleta 4: a dormi. a se culca 8: a dormi. ei vor avea deci mai multe adăugiri şi fabulaţii.Banalităţile sunt activităţile cel mai frecvent menţionate la fiecare planşă de către copii. socializarea gândirii sale. partea mai puţin originală şi personală a povestirilor sale.

la planşa 6. dacă copilul vorbeşte de părinţi la planşa 5 ei sunt adăugaţi în povestire. 2. lipsa lor într-un protocol poate fi datorat mai ales dificultăţii de a exprima această viaţă interioară (copiii blocaţi). reflectând viaţa interioară şi servind drept compesaţie la copiii anxioşi. sunt fabulaţii (când nu sunt banalităţi) pentru că aceste activităţi implică obiecte (un pat.Număr mediu de banalităţi 3 ani B maximum madia 8 5. De exemplu. luate separat. Fabulaţiile – sunt toate activităţile care implică personaje sau obiecte ne-reprezentate pe planşe. Calitatea imaginaţiei 1. Detaliile crude – indicator mai patologic decât precedentul şi se găseşte la puţini copii. Adăugirile şi fabulaţiile exprimă bogăţia imaginaţiei. Reflectă o imaginaţie morbidă. etc. manifestă mai degrabă infantilismul unei gândiri care a rămas închisă într-un cerc strâmt de preocupări şi care are dificultăţi de a se adapta la aspectele variabile ale realităţii. Se notează deasemenea ca fabulaţii activităţile care se desfăşoară într-un alt loc. din contră. care exprimă tendinţele agresive (executate sau suportate 9 . Pe de altă parte. exprimate în aceleaşi teme. D. excluzând întotdeauna banalităţile. Perseverările. această activitate va fi cotată ca fabulaţie pentru copiii de altă vârstă. 2. excluzând banalităţile.3 F C. Totuşi numărul de fabulaţii trebuie să fie confruntat celui al perseverărilor pentru a ştii dacă aportul personal al copilului este semnul unei bogăţii imaginative sau dacă acesta nu este acaparat de una sau mai multe teme ce invadează povestirile. prima oară nu este cotată (pot exista maxim 9). mâncare) care nu sunt reprezentate pe planşe. a mânca.8 10. când aceste activităţi sunt în acord cu obiectele desenete. este o banalitate.6 6 ani F B 17 10.8 10. fără legătură directă cu stimulii. Totuşi. Importanţa imaginaţiei 1.9 5 ani F B 15 11. chiar dacă ei sunt doar numiţi.1 F 4 ani B 15 9. ele nu sunt fabulaţii.1 10. Dar în cel mai mare număr de cazuri: a dormi.5 13. Perseverările – sunt activităţi care se regăsesc de la o povestire la alta. dar ei nu sunt cotaţi dacă nu este vorba decât de patul lor. Numărul de perseverări va fi deci numărul de povestiri în care se regăseşte aceeaşi activitate. Adăugirile – reprezintă persoane sau animale descrise care nu corespund unui animal desenat pe planşă. atunci când un copil de 4-5 ani spune că animalele mănâncă.4 7ani F B 17 13.7 4. De exemplu. mai puţin una.

nici nume de animal.de către eroii povestirilor) cu un realism exagerat pentru un copil. Ceea ce este caracteristic psihoticilor este numărul mare de detalii de cruzime şi celui de dezastre şi moarte. Intră aici descrierea detaliată a manierei în care se face rău. Valorile crescute la: Adăugiri –Fabulaţii – Detalii de cruzime sunt caracteristice protocoalelor copiilor anxioşi care au tendinţa să-şi proiecteze propiile creaţii imaginare descriindu-le în termenii unui realism adesea morbid. 2. puţine banalităţi.A pedepsi într-un mod exagerat . Numărul de omisiuni şi false percepţii este neglijabil. Copiii cu nevroză obsesională nu dau detalii de cruzime. se omoară. dar pentru a fi cotate ca detalii crude trebuie ca ele să fie elaborate cu un realism foarte crud. un număr amre de personaje care nu primesc calificative. Un oarecare amestec de plăcere şi oroare există în aceste descrieri ale derulării elementelor sau comportamentului agresiv al personajelor. E. a face rău) care sunt date de majoritatea copiilor. Numărul de banalităţi poate fi normal spre crescut. Corelaţiile Dintre cele 7 variabile ale structurii formale doar două: falsele percepţii şi detaliile de cruzime pot reprezenta elemente patologice şi pot face un protocol să pară suspect. Debilii mental dau un număr mare de omisiuni. Celelalte variabile reprezintă elemente normale ale structurii de imaginaţie ale copilului. 10 . cea mai mare parte a variabilelor indică tendinţe suspecte. Aceste trei variabile pot deci servi mai specific ca semne de anxietate manifestă.A face rău fără a omorâ . ca şi cataclismele. Gradul de gravitate al tulburărilor 1. numărul lor de dezastre şi moarte este normal.A distruge obiectele Activităţile care fac parte din viaţa curentă a copilului şi cele care sunt sugerate de figurile animalelor din desen nu sunt detalii de cruzime. Detaliile crude se pot referi la: . Este vorba de activităţi (a omorâ. Apar false pecepţii. un număr prea mare de omisiuni. Copiii psihotici sau care au o structură psihopată dau protocoale unde ansamblul structurii formale este în mod sensibil perturbat. Aceşti copii au tendinţa să lase ca nedeterminate un număr mare dintre personajele lor. o puternică perseverare ale aceloraşi teme.A omorâ sau a muri . 3. Valoarea lor nu este niciodată crescută sau este chiar nulă la copiii normali. nu este decât de la o anumită limită când ele devin îngrijorătoare. Structura formală este sensibil aseamănătoare normalilor. ca şi numărul de adăugiri (mai mic ca 10). îndreptate contra altora sau spre ele însele.

ANALIZA DE CONŢINUT Este inspirată după teoria personalităţii a lui Murray. Conflictele. pozitive: A se juca cu cineva 11 . Acesta este luat ca erou. Poate prefera un personaj pasiv altuia activ. Liste de activităţi: Activităţi relaţionale 1. Sunt notate cu A.Băiat. Astfel.Domn. a îngropa pe cineva Opoziţie: a rezista la cineva. nerelaţionale şi cu A. agresive: competiţie. 2. A.Bebe.R. Sunt determinaţi: Eroii şi Personajele secundare. vârstă) . Activităţi Se cotează ca activităţi nu doar cele executate de către erou.la sfârşitul fiecărei povestiri copilul este întrebat pe care personaj îl preferă. a fura. Definiţie: . A. cel mai mult.când copilul numeşte animalul . . acesta indicând o atitudine pasivă a subiectului în faţa forţelor exterioare. ale cărui acţiuni şi influienţe sunt cel mai bine descrise. dar şi cele pe care ar vrea să le facă sau de care el vorbeşte.II. a sparge. 2.dacă mai multe personaje sunt descrise în mod egal. Tema povestirii se determină urmărind relaţia dintre presiunile exterioare şi trebuinţele eroului.personajul al cărui punct de vedere este adoptat de către copil în povestire. Descrierea: . măsurarea forţei fizice (a vedea cine este mai puternic) AG fizică: a bate.Animal. activităţile relaţionale. a mânca pe cineva AG verbală: a se certa.R. a distruge ceva. a spune ceva dezagrabil la cineva AG indirectă: a face rău indirect la cineva: (a lăsa coarda ca să cadă). dacă eroul plânge pentru că mama sa pleacă: există activitate de a plânge şi activitatea relaţională de dependenţă. activităţile simple. a arde. Sunt studiate personajele întâlnite în povestiri şi modul în care acestea acţionează sau reacţionează în faţa mediului înconjurător. dar personajul nu este numit . A. doamnă 3.Cineva (nedeterminat) – când acţiunea eroului este descrisă.R. Eroii Pentru fiecare planşă eroul este personajul în care subiectul pare să se proiecteze. vom lua ca erou pe acela care seamănă cel mai mult cu copilul (sex. a refuza să facă ceva. dar sexul nu este precizat . copil – când eroul este astfel numit. Activităţile şi Influienţele (presiunile) exterioare. a trage de păr. plus deznodământul povestirii. 1. fată . a omorâ… AG orală: a muşca.

anală cât şi ca ag. a şterge. a bea. a iubi. a duce ceva. a se şterge. de autonomie: a se izola.Afecţiune: a îmbrăţişa. de disimulare: a minţi. A.a veni aproape de cineva. rufele. a se murdări sau a murdări pe cineva (cotată atît ca A. A. a povesti ceva 3. a se spăla. a se urca deasupra. a-l asculta.a fi culcat. a. a merge cu bicicleta A se amuza: cu jucăriile.orale: a mânca. de achiziţie: A lua ceva. a spăla. de ordine şi de curăţenie: a aranja. a desena. a avea nevoie de îngrijire. lătra. a dori să fie singur. a merge la muncă. a dori să vină cineva. a merge să-l caute. A. a fuma 9. a mătura.R. a fi aşezat 11. A. a face să pară că… a se ascunde în spatele cuiva. A. de cunoaştere: A privi pe cineva. a face legea. a cânta. a reţine.) 12. a domni.R. A. a se închide de teama cuiva Activităţi non-relaţionale 8. a-i da de mâncare. de dependenţă: A plânge ca să vină cineva. a spăla vasele. a face ceva singur. a merge la spital. A. A. 15.R. de plâns: a plânge. a-i da medicamentele. a merge. a-şi face toaleta.şi impune voinţa. a alerga. de dominare: A da un ordin. a merge la şcoală. Supunere: a asculta de cineva. a ţipa. a se aşeza. a modela. A. a-l atinge 6. a se ocupa de cineva A ajuta pe cineva A vorbi amabil. 12 . anală: a merge la WC. de repaos: a dormi. a face o casă. a fi prieten cu cineva A îngriji: a spăla pe cineva. a rage. A de exerciţiu şi de joc: A se ridica. a se culca. a pune lucrurile la locul lor. A.R. a trage. fără relaţie cu ceilalţi 10. a-l striga. A. a se plimba. 7. a cumpăra. a-şi face temele. 14. a părăsi pe cineva. de muncă şi de construcţie: a munci.R. a face ceea ce i se cere 4. 16. 13. a-l mirosi. a vrea ceva. a obliga să se facă sau să nu se facă ceva 5. A. A. a pune. de veselie: a râde.

a asculta 21. I se spun lucruri dezagreabile. Influenţele suportate de erou Reprezintă influienţele lumii exterioare pe care le resimte eroul. I. 20. de creştere: a creşte. îl împiedică să cadă.R. Sunt notate cu I. este furat.R. a îmbătrâni 22. face ceea ce-I spune el. I. de dependenţă: Cineva are nevoie de erou. a-şi provoca un accident. a-şi da cu ruj. a se dezbrăca. de securitate: a intra în casă (vizuină. îl mângâie. 13 .) 1.R. 18. îngropat. auto-agresive: a-şi roade unghiile. se vorbeşte de rău despre el. zgâriat. a se muşca.R. A. a se ridica când a căzut. I le distrug. I. a-şi face rău. 3. Ag. îl ajută. îi dă medicamentele. A. peşteră). a avea nevoie să vadă clar. de cunoaştere: a privi ceva. Supunere: Cineva ascultă de erou. a merge acasă. A.17. 4. a aptinde lumina. îl ia pe genunchi. A. nu vrea să I se supună. Dar. etc. 2. vine să-l vadă. a spune că nu-i este rău. este prietenul său. Opoziţie: cineva refuză ceva eroului. A. pozitive: A se juca: cineva participă la un joc cu eroul Afecţiune: cineva îl îmbrăţişează pe erou. ajutor: cineva dă ceva eroului.R. vine să-l caute.). Ag. a-şi pune cercei. A. Verbală: el este certat. cine va învinge. de îmbrăcare şi de cochetărie: a se îmbrăca. influienţele relaţionale şi cu I. influienţele non-relaţionale. a se salva a evita să-i fie rău. Grijă: Cineva îl îngrijeşte pe erou. să mănânce. etc. Ag. Orală: el este mâncat. se culcă alături de el. de fugă: a pleca. îi împrumută bani. a se încălzi (în patul său. făcând focul) 19. I se iau lucrurile. Ag. a evita să cadă. Liste de influienţe: Influienţe relaţionale (I. Fizică: Eroul este bătul. omorât. agresive: competiţie: a se juca cu eroul pentru a vedea cine este mai puternic. îl spală. se pune sub protecţia sa. Indirectă: I se afce rău indirect (coarda este lăsată pentru a cădea. muşcat. îl iubeşte.

Persoanjele secundare Se poate face referire doar la descrierea persoanjelor aşa cum o dă copilul: . I se interzice sau I se permite ceva. ale eroului (A. Alţi autori consideră că în toate personajele adulte de sex feminin copilul ar proiecta un aspect al complexului matern şi în toate personajele de sex masculin ar proiecta aspecte ale complexului patern.R. rău fizic: eroul este bolnav. doctor. de prezenţă: cineva este descris ca fiind cu eroul. alunecă. de cunoaştere: Cineva îl priveşte pe erou. îl atinge. ne indică în ce măsură este punctul de vedere al eroului sau al anturajului acela care predomină în relaţiile sale. domn etc) . îl ascultă. dar fără a participa la o acţiune. etc. etc. tăiat. îi dă ordine. etc. 9. unchi.R. Compararea între A.) Acest raport./ I.Domn.R. Moarte: eroul este mort. fie că este sau nu rezultatul acţiunii unui alt personaj. B.. Influienţe non-relaţionale 8. calculat pentru fiecare copil.R. 7. 14 .R. se prăbuşeşte. casa arde.personaj calificat ca mamă. I.toate personajele al căror sex şi vârstă nu sunt precizate Sunt determinate influienţele fiecărui personaj asupra eroului.4.personaj al cărui sex masculin este precizat şi care este numit într-un fel (bunic. eroul cade. dominatoare: Cineva îl prinde.R.animal sau persoană ale cărei calităţi non-adulte sunt precizate . eroul ştie că trebuie sau nu trebuie să facă ceva.Copil. înnecat. ce are un raport matern cu copilul . de ex: “A primi lovituri şi a sângera” este cotat ca influienţă agresivă şi dezastru. îl închide. I. 6. Acest raport poate servi ca indice de maturitate afectivă pentru că ne informează asupra modului în care subiectul înţelege importanţa faţă de mediu.Alţii nediferenţiaţi. ca şi acela al activităţilor relaţionale.R. 5. sângerează.R. şi I. Sunt importante mai ales tendinţele agresive sau pozitive.Mama. I. Toate aceste influienţe pot exista deasemenea sub aspectul lor negativ.Doamnă . strivit. Numărul influienţelor realaţionale pe care le suportă eroul creşte cu vârsta. patul se rupe. I.Tata . de absenţă: un personaj secundar se spune că este absent. Dezastre (nenorociri): situaţii materiale dezagreabile: coarda se rupe. 5. I se face rău. poliţist.

care orientează povestirile spre unele teme nesugerate altfel de stimuli. Se poate pune copilului întrebarea: “Cum se sfârşeşte povestirea?” Dacă nu răspunde. care ne informează asupra vieţii imaginare a copilului. între două tendinţe ale eroului. În evaluarea povestirilor. după alţi autori. trebuie separate aceste nivele de proiecţie.care angajează sau nu o reacţie din partea celui de. Un alt aspect important de care trebuie ţinut seama în interpretarea testului CAT este modul de proiecţie. 3.ţine de: a.C. FOAIE DE COTARE LA CAT 15 . La planşa 7 apare tema agresivităţii. Astfel. Percepţia stimulilor .Semn al modului în care ei îşi înţeleg viaţa familială şi cum evaluează conduita părinţilor lor (uneori mai realist decât credem). Proiecţia vieţii imagianare Temeri. Pentru fiecare conflict se caută învingătorul. b. ele reflectând mai curând nivelul de maturitate perceptivă al subiectului şi conformarea gândirii sale la aceea a mediului decât proiecţia conflictelor sale personale. cel ce căştigă este acela care are ultimul cuvânt de spus şi care ajunge să facă ceea ce vrea în ciuda opoziţiei celuilalt. trebuie respectată decizia copilului de a lăsa conflictul fără rezolvare. la planşa 3 pentru copiii peste 5 ani leul reprezintă figura convenţional agresivă a cărei caracteristică de a mânca alt animal este aproape obligatorie. a merge la plimbare Etc. Proiecţia stereotipurilor . 1. Între părinţi şi copii. reverii. Este vorba de o reacţie agresivă a unui personaj faţă de alt personaj – dintre care unul este eroul. Numărul de povestiri “fără sfârşit” poate fi semnificativ. Proiecţia vieţii reale: . care se regăsesc în cea mai mare parte a povestirilor (banalităţi) şi care sunt în general văzute de autorul testului. anxietăţi ale subiectului proiectate în personajele şi situaţiile ireale.Numărul de activităţi care fac parte din rutina cotidiană a copiilor: a mânca. Aceste tipuri de influienţe ale stimulilor permit determinarea răspunsurilor ca fiind convenţionale. a dormi. Ex: la planşa 1 – mâncarea. Teme sugerate de stimuli.care depinde de compoziţia sa dar şi de maturitatea perceptivă a copilului. c.al doilea. . Conflictele – care apar între Erou şi Persoanjele secundare sau. 2. Nu se reţine decât un singur conflict pe povestire. Stereotipurile sociale reprezentate prin persoanjele alese.

STRUCTURA FORMALĂ Omisiuni: False percepţii: Banalităţi: Adăugiri: Fabulaţii: Perseverări: Detalii de cruzime: Tema: II. dominatoare A. de repaus neg-repaus A...Animal….ANALIZA DE CONŢINUT Descrierea eroilor: El(nedefinit)……. orale A..Domn…….de dependenţă A..R.R.R.Relaţionale (total) A.I.de disimulare A.de cunoaştere A..R. Personaje Activităţi (total) A. Băiat…….Copil……. anale 16 Eroul N Tata Mama % Copil N % Domn N % Doamnă N % Altul N % % N % N .….R.Bebe…….Fată……. de exerciţiu şi de joc A.R.. agresive A.de autonomie A.Doamnă……..R. posesive A.

de cunoaştere A./ I.R. de absenţă I. de achiziţie A. Dezastre Moarte Conflicte (Total) 17 . agresive I.R. de plâns A.de dependenţă I.agresive Influienţe relaţionale (total) I.de cunoaştere I. de veselie A.securitate A.R. de fugă A. de ordine şi curăţenie A.R.R. de creştere A. de muncă şi construcţie A.R. de securitate neg.A. dominatoare I.R.auto. de prezenţă A. pozitive I. de îmbrăcare A.R.R.

Comportamentul mamei nu este ostil. dar este în acelaşi timp puţin agresivă. Copii anormali par mai centraţi pe ei însăşi şi agresivii mai mult ca anxioşii. 1960 Autoarea a realizat un studiu diferenţial pe copii 6-7 ani. în jurul cărora cele raportate la anxioşi şi ale agresivilor formează două poluri opuse. Povestirea copiilor normali reflectă o mai bună percepere a stimulilor decât caracterialii: mai puţine percepţii false. Viaţa lor imaginativă. apar mai puţine detalii de cruzime şi de moarte. relaţionale. slabă umanizare a personajelor). Mediul este mai ales caracterizat de rolul dominator al mamei. comparativ cu a celorlalţi copii nu pare nici bogată. Povestirile lor rămân destul de obiective în faţa realităţii propuse. Conţinutul povestirilor este mai puţin încărcat de elemente înspăimântătoare şi morbide. ca şi copii anxioşi semne de imaturitate afectivă. A determinat 2 tipuri de caracter: agresiv şi anxios. Imaginaţia pare apropiată de cea cotidiană. responsabil de educaţia sa. Aceşti copii acceptă dominarea mamei ca un aspect normal al personalităţii adultului. Ei apar mai puţin dependenţi de părinţi. armonios cu percepţia adultului. Totuşi aceşti copii dau. Agresivitatea pe care o exprimă în povestirile lor nu este semnificativ superioară normalilor.“La Personnalite des enfants normaux et caracterteriels a travers le Test CAT” Genevieve Boulanger. reprezentând extremele observate printre tendinţele de comportament şi ele pot fi adesea mai mult sau mai puţin asociate. De altfel. NORMALII Grupa de normali dă rezultate medii raportate la caracteriali. Ei se interesează de schimbările interpersonale şi sunt capabili să susţină punctul de vedere al altora.Balleyguier. Această trăsătură de personalitate depinde însă în mare parte de posibilităţile lor imaginare. vrând să se descurce singurii. ei se proiectează mai puţin decât normalii şi mai ales decât anxioşii. Părinţii apar ca cei care se opun voinţei copilului şi nu personajele ireale ca la normali. După comportamentul lor exterior putem gândi că ei preferă satisfacţiile de ordin real celor din lumea imaginară. Ei văd în stimul ceea ce are tendinţa să transmită. 2. false percepţii. 18 . AGRESIVII Povestirile agresivilor insistă mai puţin asupra laturii umane. mai multe banalităţi. ea este descrisă ca ocupându-se mult de erou. Înţeleg situaţia şi reacţionează într-o manieră adaptată la anturaj. Rezultatele cercetării: 1. nici compensatorie prin distorsiunile pe care le impun realităţi (puţine fabulaţii. Ei par mai puţin egocentrici decăt caracterialii. care nu conţine răutăţi aşa de exagerate.

Aceasta prin opoziţie la subiecţii normali care. Dificultatea este deci de a stabili cu aceşti copii o legătură afectivă solidă care să le permită să suporte influienţa unui educator. Înţelegem astfel că dacă el trăieşte aşa atmosfera familială se simte sufocat de ostilitatea mediului său. care sunt proiectate într-un mod foarte agresiv. Mediul pe care-l descriu este mai curând binevoitor. cu scopul de a asimila idealul său şi valorile sale morale. Stimulii nu le servesc decât ca punct de plecare pentru a-şi vărsa conţinutul imaginaţiei lor bogate. în ciuda câtorva accese de ostilitate dar el pare mai ales lipsit de calităţile educative capabile să făcă faţă agresivităţii copilului. anxioşii dau protocoale unde stimulii contează mult mai puţin. nu poate să i se impună în realitatae. ceea ce nu pot face anxioşii. încărcată de tot felul de conflicte. ANXIOŞII Prin opoziţie la agresivi şi la normali. Această proiecţie în eroi se manifesta în particular la anxioşi printr-o mare insistenţă asupra sexului. fiind mai puţin capabili de a susţine punctul de vedere al altuia în relaţiile pe care le imaginează. unde imaginaţia proiectează mult mai liber creaţiile personale. unde părinţii sfârşesc cel mai adesea prin a câştiga. Independenţa lor afectivă îi împinge să se impună cu propiile lor forţe. docil. par să se impună în mod brutal unii altora şi aceasta creează un climat foarte conflictual. în special mama. dacă metodele de tratament utilizate par adesea a avea o mică priză la ei este poate pentru că ei refuză să aibă orice contacte cu adulţii. 19 . între el şi anturaj. Subiectul nu pare să găsească autoritatea fermă care să poată să se opună cu constanţă actelor sale agresive. Ei proiectează propia lor viziune asupra lumii care pare adesea centrată în jurul temelor morbide şi angoasante care-i preocupă (puţină banalitate şi un număr mare de detalii crude şi moarte). Aceasta ne apare ca reflectarea unei nelinişti a subiectului privind propia sa identitate. Eroii. Ei sunt egocentrici. în realitate neexprimate. Dacă agresivii sunt deci adesea descrişi ca incorigibili. delăsătoare. care este mai degrabă.Ei par mai egocentrici decât copiii normali de vârsta lor. În acelaşi timp acordă o importanţă particulară relaţiilor cu ceilalţi. inventează o lume particulară care serveşte exprimării tendinţelor adesea refulate ale subiectului. deci de a fi într-o oarecare măsură dependent de acesta. neexperimentând până acum nici o relaţie suficient de stabilă şi pozitivă pentru a dori să devină ca adulţii şi să facă parte din societatea lor. Este o muncă de identificare şi de interiorizare a exigenţelor adulte care par perturbate la ei. Interiorizarea exigenţelor adulte permit deci idealizarea rolului părinţilor. Sunt prezente multe adăugiri de personaje şi o umanizare importantă a personajelor. Mai ales mama apare ca non-autoritară. proiectând acestă agresivitate asupra personajelor imaginare. Ei par să fie lăsaţi în voia lor de către părinţi neglijenţi care nu se îngrijorează îndeajuns pentru a da copilului lor un cadru de viaţă stabil şi reguli de conduită coerente. ei căutând independenţa care le pare asociată cu o vârstă mai mare. 3. Aceste tendinţe agresive concordă prost cu ceee ce noi ştim despre comportamentul lor. chiar dacă o fac într-o manieră antisocială. pe care are nevoie să o afirme pentru a îndepărta dubiile posibile. pot resimţi comportamentul părinţilor lor într-o manieră mai satisfăcătoare. pacifist.

Menţinut într-o stare de ascultare exagerată faţă de adulţi (în special faţă de mamă). ele pot pune în valoare deficienţele importante care explică deviaţia anumitor caractere şi va facilita astfel alegerea unei terapii eficiente pentru a-i ajuta pe copii să-şi găsească un echilibru normal. modificând-o progresiv şi lăsându-i copilului posibilitatea de a-şi asuma el însuşi responsabilitatea acţiunilor sale. Mama este foarte protectoare dar este prezentă adesea o ostilitate latentă. o inhibiţie exagerată. el nu ştie să se descurce el însuşi decât mergând să caute protecţei de la acest adult. Dar dacă influienţa mamei poate fi nefastă sub aceste puncte. care serveşte ca apărare contra pericolelor exterioare. sistemul lor de apărare exterioară neputându-se dezvolta. CONCLUZIE: Testele proiective şi în special CAT sunt un mijloc de evaluare a modului în care copilul resimte mediul său şi cum îi reacţionează. la care copilul este foarte sensibil şi care poate fi responsabilă de anxietatea lui generalizată. este deci o atitudine foarte dependentă prin care speră să atragă spre el grija şi securitatea de care are nevoie. Pentru a se plia la exigenţele mediului său. găsindu-şi securitatea în el însuşi. Plecând de la proiectarea acestei relaţii terapeutul şi educatorul pot acţiona. E nevoie ca anturajul să-i permită să exprime în mod deschis aceste tendinţe. El nu numai că se apără. Acest tip de copii par a fi dependenţi de mediul lor. Oferindu-ne o privire generală asupra nivelului actual al funcţionării sale. Putem astfel să-l ajutăm să crească. pe care ei o proiectează în atitudinea lor generală de timiditate şi dependenţă faţă de adulţi. aceşti copii au totuşi o relaţie afectuasă profundă cu mama. dar este ameninţat de relaţia simbiotică cu mama. generalizată.îi reacţionează prin angoasă şi caută compensări imaginare. incapabili de a se descurca singuri. 20 . neştiind să şi-o procure el însuşi. el a dezvoltat un control prea rigid. dar care-l împiedică să se dezvolte şi să-şi utilizeze în mod plenar capacităţile sale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful