CAP. I - Naşte-te!

Stând aplecat peste pat cu o mână sub o perină si cu cealaltă sprijinită pe marginea opusă ca intr-o imbrăţisare oprită înainte de a începe. Globurile ochilor se zbat de câteva ori apoi Rina deschide pleoapele. Priveşte cateva secunde împrăştiat cu o mica încruntare apoi chipul i se luminează şi-mi trage cu ochiul. Priveşte ceasul de pe peretele opus patului apoi mi se adresează cu voce somnoroasă: - Mai asteaptă o jumătate de ora. Du-te în bucătrie şi aşteaptă până viu în lumina lunii. Este dumincă, este ora opt şi jumătate de oră şi este ziua de naştere a Corinei, a Rinei, a lui Cori, a soţiei şi a mamei celor doi copilaşi pe care îi avem. Închide din nou ochii, eu mă retrag pană la uşă cu spatele privind-o cum respiră pofund, apoi ies din camera. În bucătărioara minusculă, masa este aranjata festiv. Am aşezat-o înspre mijloc, aşa cum facem de fiecare dată duminicile, singurele zile în care mâncăm toţi patru de-odata.Pe faţa de masă albă am aşezat cele patru farfurioare învecinate cu furculiţele şi cuţitele , ultimele aşeazate împărăteşte pe câte un şerveţel îndoit cu măiestrie în formă de triunghi! În mijlocul mesei tronează coşuleţul cu pâine, ouăle aşteptă să fie făcute ochiuri şi laptele este încălzit. A trecut jumătatea de oră până când Rina se va naşte, aşa că mă duc la ea. Stă cu ochii mari deschişi şi priveşte tavanul. - Te-ai născut iubito? O întreb şi mă aprpii de pat. - Da, acum un minut si jumătate. - Bine ai venit în lumina acestei lumi plină de mirosuri pestilenţiale, de în care vei înota până la gât, de puturoşenii, de ticăloşii şi de nedreptăţi! Mă aplec peste pat şi o sărut. - De ce vrei cu orice preţ să-mi strici ziua? Zice Rina cu candoare. Am venit de câteva minute pe lumea asta, nu ştiu nimic şi nu vreau să ştiu nimic din toaate cele pe care mi le spui. Rişti un rău şi vrei sa plâng începând cu primele minute din viaţa mea. - Iartă-mă bebeluşo, spun, zâmbeşte lumii, să râdă şi soarele şi plaoia care umple cuferele norilor cu apă. Undeva de-asupra pregătindu-se să binecuvânteze cu apă uscăciunea din jurul nostru, să râdă şi vâtul care stă acum cu burta sprijinită pe un veşmânt de munte, se ţine cu mâinile de acesta şi-şi umfle bojocii în aşteptarea momentului când îi va veni rândul. Rina ascultă apoi spune serioasă: - Nu te mai faci bine niciodată? - Nu, îi spun, aşa sunt eu şi num ă mai voi schimba. Acum mă duc să le trag o mamă de bătaie celor mici, aşa de bună-dimineaţa. Zâmbeşte larg şi spune trăgându-mi cu ochiul: - Dă-le vreo două şi din partea mea. - Ha, tâlharilor! Spun cu voce groasă, ia treceţi aici să vă trag câteva la fund. Rina râde, copii pun degetele la buze şi vin ascultători întorcându-se cu spatele la mine. Ţine între degete o bucată de hârtie iar Grig ceva înfăşurat într-o bucăţică de pânză. Schiţez gestulde a-i lovi peste funduleţe si cu cealaltă mână îi gâdil pe burtici.Chiţăie amândoi şi o zburlesc in pat aşezându-se unul de o parte şi altul de cealaltă a mamei lor.

1

Încep s-o pupe împingându-se unul pe calălalt apoi se domolesc. - La mulţi ani! Strigă amândoi. Corina râde, îi sărută şi încearcă să-i liniştescă. - Ţi-am adus cadou, îi zice Mali şi flutură foaie de hârtie. - Şi eu, zice Grig şi pumnul în care ţinea ceva înfăşurat zvâcneşste în faţă ca o ghiulea. - Vreau să văd şi eu, zic şi mă apropii de grup. - Asta eşti tu, mămică, zice Mali ţinând foaia de hârtie întinsă ca o pânză de corabie umflată de vânt. Două triunghiuri isoscele, unul cu baza în sus, celălalt cu baza în jos imaginau tunchiul şi fusta mamei. Din cel de jos la margini, împungeau pământul două beţe care voiau să fie picioarele, din cele de sus, tot pe margini, alte două beţe întinse spre două puncte cardinale opuse închipuiau mâinile. Gâtul o liniuţă scurtă, corpul un cerc în interiorul căruia trei puncte voiau să fie ochii şi nasul, o linie curbată în sus – gura, şi o încâlceală de linii care sugerau părul, întregeau tabloul. - Minunat iubito, zice Rina, o să-l rog pe tata să-i facă o ramă şi îl vom pune în camera voastră. - Adevărat tati? - Adevărat pituliceo, o să fac o ramă grozavă şi o să pun desenul în ea. - Eu am ceva şi mai grozav, zice Grig. Fugi tu de aici, se adresează surorii sale împingând-o într-o parte.Desface cu grijă cârpa si scoate la iveală o făcătură din plastelină verde, ceva cu patru picioare scurte şi groase, un fel de cap, de trunchi şi o coadă lipită de picioarele din spate şi teşită rău. - Ce este? Întreabă Rina privind obiectul cu interes cu o mică cuta între sprâncee. - O leoaică, zice Grig victorios, asta eşti tu pentru că şi tu eşti o leoaică vitează şi luptătoare. - Mami, zice Amalia, pe Grig l-a ajutat tovarăşa educatoare să facă leoaica. - Taci din gură tu! Zice acesta poruncitor, îţi dau vreo două de nu te vezi! - Gata copii, spun, cadourile voastre sunt minunate şi o să le pun în camera voastră. Leoaica o s-o pun pe o bucată de scândură albă şi netedă şi o s-o aşez pe dulap. Acum repede la mâncare, apoi o să ne îmbrăcăm să mergem la biserica să ne rugăm la Doamne Doamne pentru sănătatea noastra a tuturor. Plecâmd spre biserică ocupând tot trotuarul, cu cei mici la mijloc. - Haide, mergeţi în faţă şi ţineţi-vă de mână ca să mai poată circula şi alţi oameni pe trotuar, le zic. Mali îl prinde peg rig de mână , dar acesta şi-o retrage brutal. Este mai mare cu doi ani, în toamnă merge la şcoală şi urăşte toate fetele, inclusive pe sorăsa. - Grig, îţi spun, bărbaţii trebuie să fie politicoşi cu femeile, să le respecte şi să le iubescă. Nu vreau să cred că tu eşti un accident neplacut. - Toţi colegii mei urăsc fetele, îmi spune peste umăr. Sunt plângăcioase ţi pârâcioase. - O să discutăm despre asta, spun, oricum mergeţi frumos în faţa noastră. Domna şi domnul Lupea mergeau agale în faţă, ea ţinându-se oarecum forţat de braţull soţului, legănându-se ca o raţă. - Bună dimineaţa, îi salut. La biserică, la biserică? - Bună dimineaţa, la biserică, răspundea domol Lupea. Ce mai faceţi? Uite ce mari au crescut copiii. Frumoasă zi astăzi!

2

Soţii Lupea sunt oarecum vecinii noştri. Stau cu două case depărtare de noi, mă cunosc de când eram copil, i-au cunoscut pe părinţii mei şi cunoşteau deasemenea toate grozăviile pe care le-au indurate. Înbiserică sunt puţini oamni, majoritatea bătrâni, aşs cum este şi preotul. Cei mai tineri şi mai puţin tineri num merg la slujbă din teamă că vor fi “dicutati” în şedinţele de partid sau de sindicat de la locurile de muncă. - Dumnezeul nostru este Partidul si tătucul Stalin, ni se spunea şi nouă deseori în tendinţele pe care le aveam cu diverse ocazii. La sfrârşitul slujbei ne încolonăm pe un rand pentru a ne mirii. - Tavi, îmi zice părintele când ajung la rand, poţi trece într-o zi pe la mine? Vreau să discutăm ceva. - Voi trece negreşit, îi spun, o să fac tot posibilul. Părintele Macarie este naşul meu de botez, a fost foarte bun prieten cu părinţii mei şi păstreză acestă prietenie şi pentru mine şi pentru familia mea. - Nu prea vi regulat la biserică, îmi spune în timp ce îmi ungea cu mir fruntea şi dosul palmelor. - Lucrăm şi duminca deseori, îi spun, nu este vina mea. - Înţeleg, spune părintele, te aştept. Mergem agale spre casă salutând cunoştinţele, schimbând unele vorbe cu unii şi alţii, în general cam aceleşi: ce mari s-au făcut copiii, ce vreme frumosă, ce mai faceţi… După ce facem colţul pe strada noastră, zăresc casa părinţilor, casă mare, cu etaj, construită gospodăreşte de către tata cu patruzeci de ani în urmă, acum în proprietatea statului respectiv a Întreprinderii de Locuinţe şi Locuri, pe scurt I.L.L., iniţiale scrise pe o plăcuţă de metal bătută în cuie deasupra intrării pricipale, însoţite de un număr de inventar: I.L.L. Nr. INV. 142. Înspre întoarcerea pricipală, pentru că mai este o intrare care urca la etaj pe care o folosesc locatarii repartizaţi acolo. Locuinţa noastră este în fundul curţii în fostul grajd al calului şi fostul şopron al trăsurii părinţilor. Aceştia au transformat şi construit aici două camere şi o bucătărioară cu yiduri de cărămidă. Autorităţile considerau că li s-a făcut un favor lăsându-I să locuiască în curtea lor. De obicei cei cărora li s-au naţionalizat casele erau expulzaţi fără adresă, să se descurce cum pot şi să facă ceea ce pot. Ne pregătim pentru masa de amiazi. Copii se învârt în jurul mesei şi ma îintreabă mereu: ştie mama de surpriză? Nu, le răspund, dacă ar ştii n-ar mai fi surpriză. În schimb voi veţi mânca voiniceşte. Copii ştiu ă trebuie să mânânce tot ce li se pune în farfurie, cu toate că uneori nu se Într-o zi Grig mi-a povestit o întâmplare de la grădiniţă. - Astăzi au venit nişte tovarăşi şi tovarăşe în vizită la “grădi” şi ne-au tot întrebat. Pe Nicu Fel l-a întrebat dacă îi place la grădi. “Da, a spus acesta, îmi place de îmi vine să sparg toate mingile: Nu-I frumos, a spus o tovarăşă, dar spune-mi ce faci aici? Mânânc tot! a spus Nicuşor. Ăsta are nişte urechi mari, toţi îi spuneau “Urechilă” : mânâncă tot şi mai cere supliment. - Partea cu mâncatul este foarte bună, i-am zis, o să vezi tu cât se va face de voinic Nicu Fel şi cât de pitici şi aşchimodii vor fi cei care nu mânâncă. Terminarău şi felul doi şi contrar obiceiurilor, copiii nu plecă de la masă. - Haideţi, gata, să vă fie de bine, spune Corina şi începe să strângă farfuriile. - Hi! hi! face Mali cu pumnii la gură. Să-i spunem tati?

3

- Da, îi spunem, unu , doi, tre: Surpriză ! Rostim toţi trei cuvântul magic şi Corina se opreşte cu farfuriile în mână. - Hoţilor şi ascunşilor! Ne dojeneşte drăgăstos, ce surpriză? Grig în cămăruţa din spatele bucătăriei şi vine cu un platou învelit într-o hârtie cu floricele roz. Îl aşează pe masă, desface hîrtia şi admirăm toţi patru tortul mic şi rotund “ de un chilogram” pe care l-am adus ayi de dimineţă ţi l-a, pus cu la loc temeinic, ştiut de copii şi demine, însă neştiut de soţie. Aşs credeam noi. Pe suprafaţa maronie era scris cu frişcă “ La mulţi ani mamă!”, însă literele s-au cam turtit şi lăţit din cauya învelitorii. Copiii ţopăie în jurul mesi, Cora le mulţumeşte surprinderea şi emoţia, ne sărută pe toţi tri şi împarte tortul ăîn felii. - Mâncăm feliile de tort, v-a mai rămas şi pe mai târziu câte o felie, spune Cora, acum duceţi-vă şi vă jucaţi în camera voastră sau în curte. Însă în linişte pentru ca eu şi tati vreau să ne odihnim puţin. Stăm întinşi în pat, Cora se cuibăreşte în brţele mele şi îşi caută poziţia de dormit. Pleoapele îi se lasă leneşe şi grele peste ochi. - Părintele Macarie a zis să trec pe la el într-o după masă pntru nu ştiu ce discuţie. Cora deschide ochii mari şi în ei citesc de la început speranţă apoi nelinişte. - Nu cumva…? - Nu, îi spun, nu-ţi face speranţe şi nu te nelinişti. Cine ştie ce amintiri vrea să-şi mai depene despre părinţii mei. - Poate ţi-a găsit un service calumea, poate că o să scapi de depozitul ăla, poate o să scpi de încărcatul lăzilor în camioane. - Nu cred, vezi tu, preotul Macarie a fost cineva în orşul ăsta, însă acum este cam “prăfuit”, înţelegi? Este prăfuit ca şi orşul, nimeni nu-l mai consideră cine ştie ce înafară de babele şi bătrânii care continuă să mai meargă la biserică, sa se spovedescă şi să se împărtăşescă. Culcă-te acum. Cora închide ochii şi dupa puţin timp îi aud răsuflarea regulată, îi văd obrajii cum încep să se îmbujoreze încet – încet, o simt după moleşala trupului cum s-a mutat în odihna si vise. Eu însă nu pot dormi. Mi din cauya a ceea ce va vrea părintele să discute cu mine, eram sigur că va fi o întrevedere în care se vor depăna amintiri vesele sau amare, nu din cauya asta nu puteam dormi. Motivul era altul, era observaţia directă şi plină de un reproş a Corei faţă de serviciul păe care îl aveam, adică de încărcător de camioane la Baza Comercială a Raionului. Este o muncă istovitoare pentru condiţia mea, pentru pregătirea mea, e drept nedefinitivată, prost plătită, deseori cu durata de nouă – zece ore pe zi. În remarca Corinei am simţit nu numai reproş. Am simţit şi o oarecare amărâciune şi stehaminte şi acest lucru mi-a stricat toată dispoziţia, m-a bulversat şi m-a durut.

4

CAP: II - Hotărât, îmi spun, eu sunt de vină, mă complac în situaţia asta degradantă, m-am transformat într-un om de nimic fară aspiraţii, fără perspective şi fără voinţa de a ieşi din acest marasm. Mă aflu exact ca atunci cănd intri intr-o încăpere cu aer greu, puturos, nu deschizi geamurile, iar după un timp te obişnuieşti cu atmosfera şi nici nu mai simţi putoarea, te obişnuiesti cu ea şi nut e mai deranjează. Asta este, îmi spun, trebuie să fac ceva, dar ce? Mergeam spre service, era miercuri, a treia yi după ce moşul preot m-a invitat la el. O să mă duc după masă, îmi spun în timp ce intram pe curtea Bazei Comerciale. Nicolae, încărcătorul de la gestiunea “Încălţăminte”, Dionisie de la “Îmbrăcăminte” şi Ştefan de la “Materiale de construcţii şi chimicale” stăteam de vorbă în aşteptarea gestionarilor, şefii lor. Eu eram încărcător la “Produse alimentare” şi şeful mei, gestionarul, era Weis, evreul. Acest Weis, ca şi mulţi alţi evrei din oraşul nostrum, a fost negustor, adică “comersant”. A avut un magazine mare, în centru, de “Alimente şi coloniale” fără nici un serviciu trăind cu familia cum puteau din ceea ce strânseseră mai înainte.După multă trudă şi aranjamente a obţtinut slujba acesta de gestionar şi era mândru şi înfoiat ca un păun. Era ora şapte fără zece minute, gestionarii apăreau fix la şapte şi deschideau uşile depozitelor. Îi salut pe cei trei, mă alătur lor şi schimbăm câteva vrobe despre lume şi despre ţară. Apar, unul după altul, gestionarii şi ne îndreptăm fiecare spre depozitul lui. - Neţa băieţică, ma salută Weis înainte de a apuca să-l salut. Avem treabă multă azi. Îşi acoperă chelia cu o bască maro, veşnic aceeaşi, pe care o subţiase în faţă dâmdu-i forma unui cozoroc minuscul. De statură medie, pătrăţos, însă agil, alergă toată ziua printer rafturile de marfă ţinînd foaia de comandă într-o mână şi creionul roşu în cealaltă, alegea marfa, o bifa, eu o luam de pe rafturi şi o aşezam în ambalaje. - Astăzi aveam opt cooperative din opt sate de aprovizionat şi toate au cerut marfă multă. Luăm marfa, făină, zahăr, orez, ulei, biscuiţi, bomboane puse în cutii cilindrice şi înalte din tablă şi aşa mai departe, făceam “grămezi ordonate, băieţică, să nu fie uşor la verificare”, le plasma aproape de uşă, Weis căuta cartonaşele cu numele satelor şi le aşeza pe fiecare grămadă şi continua până apărea primul camion care trăgea cu spatele la uşa depozitului. Încărcam câte două -trei sate, dacă se potrivea să fie pe acelaşi traseu, apoi camionul pleca la celelalte depozite să-şi ia partea de marfă, nu înainte ca Weis să atragă atenţia şoferilor. Treceţi la depozitul de băuturi, Gârbova are patru lăzi cu vin de masă, două lazi cu monopol, două cu secărică ………, în Deal duceţi…. De obicei între 11 şi 12 terminam de încărcat ultimul camion şi ne permiteam o scurtă pauză în care mâncam pacheţelul adus de acasă. Şedeam pe câte o ladă cu mâncarea pe genunchi, eu îmi luam şapca de pe capWeis îsi îndesa şi mai bine basca şi incepeam să mâncăm şi să sporovăim. Ştiam că evreii nu mânâncă niciodată cu capul descoperit. În liceu am avut trei colegi evrei, pe Steinhamer Herman, mic, negricios şi

5

vremurile de acum s-au mai schimbat puţin faţă de acum zece – cincisprezece ani şi s-ar putea să ai şansa să te ridici. sora mea tot aşa. vărul lui. continuă. fiu de fost funcţionar la Bancă şi Mendel Ernest. aveam marfă numai de categoria întâi şi mă mândream cu asta. darn u s-a lăsat.Nu trebuie să te laşi. unul sau altul dintre colegi smulgeau şapca de pe capul unuia dintre ei. Acesta rămânea cu gura încleştată nemaimestecându-şi mâncarea. din când în când scoţând câte o vorbă pe care dealtfel weis n-o lua în seamă. . trăieşte din banii şi din afacerea asta. trei lei. îmi alegeam eu frunizorii. . mai strange aici.doi lei. Astăzi weis avea chef de vorbă. spune domnul Weis ştergându-se la gură. eu îi furnizam alimente şi băuturile pentru retaurantul ăla al vostru şi am ţinut tovărăşia asta aproape 20 de ani. părinţii au fost duşmani ai poporului. 6 . spun. tăcut şi cu privirea fiză în faţă. dar rezistă. ăla cu turtele dulci cu oglinjoară şi cu îngheţată. iar ne ridicăm şi dăm din coate şi din picoare să rămânem sus. Nu-i nici o ruşine să te duci să-I rogi. din alea ieftine cu peniţr care se crăcesc rapid. l-au fefe în toate felurile. mânânc şi mă intend puţin în pat. zice. Pe tine te-au potcovit rău băieţaş. rigid ca un bloc de piatră şi nu-şi relua mâncatul decât după ce I se aşeza şapca din nou pe creştet.Când aveam magazinul meu. spune după câteva momente stand cu mâinile pe genunchi şi privind în jos. Vreau să mă achit de promisiune.Nu ştiu ce să zic domnule Weis… . care încep să curgă şi să şe murdărescă degetele. nun e lăsăm. iat suntem trântiţi. spune acesta ridicându-se. e adevărat că acum are o prăvălioara amărâtă de reparaţii stilouri.Mă voi duce la moşul – preot mai târziu. trage tare şi el şi câştigă. De exemplu cu tatăl tău am colaborat foarte mulţi ani. evreii. Ca să nu mai vorbesc de părinţii tăi. i-au trântit jos şi s-au sculat.Bine. . vezi că în ziua de azi totul merge pe pile şi relaţii. Acum facem ordine în rafturi şi aşteptăm să ne vină marfa să completăm ce am livrat. Noi. Vin la el şi le repară. înalt. . luam numai de la el făina de grâu. toţi au avut afaceri bănoase. poate mai cunoşti din vechii tăi prieteni şi colegi care au ajuns mari şi care ar putea să tea jute. îi spun Corei. *** Ajung acasă pe la ora cinci. le schimbă periuţele şi pune tot din alea care se crăcesc după o saptămână.Zici cum zic eu.grozav de tocilat fiul unui farmacist care avea propria lui farmacie în centru. eu am fost duşman al poporului. ne ridicăm. fiul directorului şcolii profesionale de ucenici. odihneşte-te şi eu o să-ţi fa o listă de cumpărături la întoarcere. Steinhamer Maximilian. În pauya mare când mâncam deobicei pacheţelele. Nut e lăsa nici tu. Uităte la toţi evreii ăştia din oraş. Katz Dionisie. Aşa este domnu’Weis. Fratele meu. subţire. spune Cora. cu urechi clăpăuge. Îl ascultam tăcut. aveaţi voi atunci moara aia care făcea făina nemaipomenită. mai lipeşte acolo. a fost cel mai mare afacerist din zona asta. Hă! hă! Ce vremuri. Aşa a supravieţuit poporul nostru de trei mii de ani. . suntem trântiţi la pământ. şi copiii mei vor fi duşmani ai poporului. Rezistă că toţi evreii scriu cu stilouri.

îi muţumesc pentru interesul arătat familiei mele şi pleacă. înţelegi sensul exact al acestui termen? Au fost cineva şi erau mândri de ceea ce erau. închinăm şi bem iarăşi pe îndelete. Intervalul de timp cel mai indicat pentru a lua o hotărâre. Nu trebuie să te mai complaci în asta ca un milog aşteptând să-ţi pice para mălăiaţă în gură. este de trei zile. eu m-am tot gândit şi am vorbit şi cu doamna preoteasă. Tu câşi ani ai terminat la facultate? . stiam aproape cu certitudine că va urma ceva şi aşteptam încordat să aflu ce va urma. Tu nu trebuia să iei o hotărâre. le-a spus : “ Îndrăzniţi. închinăm. o salut cunvincios. îndrăzneşte şi nut e teme. zice naşul. Aceasta n-au putut a-o înţelege. dar simţeam ca nu acesta era motivul întrevederii. Eu sunt. zice după un timp în care a privit în jos puţin încruntat. De ce nu încerci să faci nişte demersuri pentru a face acel ultim an care îţi lipseşte pentru a-ţi lua diploma? Ştii ce zic eu? Zic aşa cum a zis şi Mântuitorul Isus: Îndrăzneşte! Citeşte din Evanghelia după Marcu la capitolul şase pe la versetul 49-50-51. cunoşteau povestea lui Iov. Părintele umple paharele. ci şi pentrucă s-au purtat cu toată lumea ca nişte adevăraţi creştini. Evocarea părinţilor mei era ceva la care ma aşteptam. versetul 47 sau 48. i-a lichidat pe toţi şi acum a lăsat-o mai moale în anumite privinţe.Trei. Foarte bine. Mă ridic de pe scaun. Îi răspund politicos. spun cu amar. Şi Apostolul Pavel a spus cu tărie: Nu vă temeţi! Te-aş sfătui şi te-aş ruga totodată. aşa şi trebuie. ceea ce s-a şi întâmplat: . vedeţi însa că roata s-a învârtit. Naşa preoteasa apare cu tavă cu două pahare şi o sticlă de vin. Dumnezu să-i ierte. dar roata continuă să se învârtă şi partea de jos va ajunge iarăşi sus. partea de sus a ajuns jos.Îndrăzneşte femeie. însă nu s-au putut resemna. la începutul celui de al patrulea şi ultimul. eu m-am gândit mult la tine şi la situaţia ta. Este imbrăcat cu acelaşi halat de casă pe care i-l cunoşteam din copilărie. au fost nişte oameni pe cinste. mi se pare. când Isus umbla pe marea în furtună să ajungă la corabia ucenicilor săi şi i-a văzut înfricoşaţi şi tulburaţi. . evident dacă situaţia şi împrejurările îţi permit acest interval. -Ştiam că o să vi azi. n-au putut accepta îmtorsătura lucrurilor şi asta le-a determinat sfârşitul. nu vă temeţi !” Tot aşe i-a spus femeii bolnave de scurgere de sânge care s-a atins de el pe furiş în speranţa că se va vindeca. zic. ea îmi zâmeşte şi mă întreabă ce mai face Cora şi copiii. guler si cordon. .Părintele Macarie mă primeşte deschizându-mi uşa ca şi când ar fi pândit venirea mea.Tavi. şi spun asta nu pentrucă au făcut atâtea danii bisericii. Că fac bine. tu nu trebuie să-i faci de răs. Părintele umple din nou paharele. da? Uite care-i treaba. . îi spun. De aceea s-au sfârşit atât de repede după ce le-a fost luat totul. nu mai are duşmani de clasp. îmi zice după ce ne-am aşezat pe scaune în “salon”.Înţeleg părinte. punţi credinţa în 7 . este bine când îţi pui întrebări şi cauţi răspunsuri. acum jerpelit şi ros pe la buzunări. am fost dat afară.Părinţii tăi. vremurile s-au mai înmuiat acuma. a ajuns jos. Orăşelul acesta este unic! Se cunosc toţi unii pe alţii ca într-un sat şi oricine dintre cei mai în vârstă pot să-ţi spună acelaşi lucru pe care ţi l-am spus eu. regimul ăsta s-a instalt bine. Au fost răzbătători. credinţa ta te-a mântuit. începe părintele făcându-şi o cruce largă. însă sunt sigur că ţi-ai pus întrebări în legătură cu invitaţia mea. şi bem încet şi cu economie.Deci ai mai avea un an ca să-ţi poţi lua licenţa. .Da. ţine aminte. . Ai tăi au fost cineva. Găseşti asta scris în Luca la capitolul 8.

Ţi-aş sugera o cale: băiatul cel mai mic. . mă îmbrac în linişte şi trec în bucătărie. încheie totuşi.E ceva în neregulă dragă? Întreabă soţia cu glas şoptit în care se ghicea o undă de îngrijorare. fostul meu profesor de matematică şi-i voi cere adresa lui Alexandru şi eventual numărul de telefon. dar cel puţin ţi-ar putea spune dacă ai nişte şanse în domeniul acesta. *** Rina s-a cuibărit în braţele mele şi acum doarme repirând rar şi profound. spun încercând să fiu vessel şi nepăsător. nici mai puţin. . Aseară am intrat în casă.Mă voi duce la domnul Sprineanu. Rina apare în cadrul uşii în pajama şi cu părul ciufulit. Faţa îi se deschide în zâmbet şi încerc şi eu să zâmbesc. Nu că ar putea el mişca nişte bolovani pe acolo. spune naşul. chinuit. Rina mă priveşte de parcă atunci m-ar fi văzut prima dată.Dacă ceea ce a spus preotul ar fi posibil? Toată viaţa mea ar lua o întorsătura grozavă. ceea ce am intuit. aş putea merge cu fruntea sus.Aşa-i iepuraş.Bine. aşa că stau pe scaun cu carte ape masă şi mă gândesc. . nu te lăsa şi nici Dumnezeu nu te va lăsa. . Adorm târziu. . fie cum vrei tu. dar nici mai mult. Am timp destul până voi pleca la serviciu. dacă are aşa ceva ! Voi lua legătura cu el şi mă voi deplasa la Cluj pentru a sta cu el de vorbă pe îndelete. Hotărât aşa voi face. îmi fac pachetul pentru serviciu şi mă pregătesc de plecare. Dă o fugă până la el şi discută problema. trebuie să mă gândesc trei yile şi după ce voi lua o hotărâre. Rina ar străluci de mândrie iar copiii – care acum nu pricep mare lucru – se vor mândri ş ei cu tatăl lor. Mă scol din pat înainte de a suna ceasul. îmi spun şi mă ridic de la masă. somnul nu mi se lipeşte de gene şi gândurile îmi dau târcoale ca un stol negru de ciori. dar am mai povestit şi altceva.În mare.Aşa-i că n-ai dormit bine azinoapte? Mă întrebă cu puţină înfiorare. aş fie eu cât de cât “cineva”. .Nu. Pregătesc micul dejun. .Îndrăzneşte fiule.Vă mulţumesc mult părinte. Vrea să mai spună ceva. îi spun ridicându-mă de pe scaun. Vă mulţumesc mult şi vă promit că o să mă gândesc la cele ce mi-aţi spus. luptă. un zâmbet forţat. Ce ai povestit cu preotul? . Părintele observă starea mea şi-mi spune protector şi părinteşte: . încă nu-ţi pot spune. dar să ştii tu de la mine 8 . mai degrabă o grimasă.Dumnezeu şi încearcă. Eu însă nu pot dormi. Sandu mi-a fost un prieten apropiat şi îmi este şi acum. Mi se pune un nod în gât şi nu mai pot spune nimic.Nu mai mult de trei zile. un somn neliniştit care m-a oboist mai mult decât să mă odihnească. am dat cumpărăturile Rinei şi m-am aşezat pe scaun cu o faţă neagră frământată de gândurile pe care mi le provocase întâlnirea cu preotul. . însă renunţă. Sandu. . îţi voi spune. zic. al fostului tău professor de matematică din liceu. caută calea spre rideicarea ta şi a familiei tale.Şi acel “altceva” te frământă? Îmi poţi spune şi mie? . este cadru universitar la Cluj.

*** Merg agale spre serviciu. coplărai. Era cam ora 11 dimineaţa şi Alexandru mă trage de mânecă exact când am ajuns la intersecţia cu drumul spre local. bordel sau “casă de rondevu”. spune Alexandru. cu o sacoşă în mână. în serile înăbuşitoare alea verii. am auzit că la ora asta ies la bazin să facă baie. Aveam apoape patrusprezece ani. lipăia grăbită din şlapii aceia luaţi probabil în grabă în picioare. . cea de azi. pentrucă – spuneau cei mai în vârstă – camerele fetelor aveau câte două oglinzi mari pe pereţii dintro parte şi alta a patului. luminează puternic noaptea de duă proiectoare şi de un şirag de becuri colorate de o parte şi alta ape sub streşină. Acest “Splendid” a fost şi el la timpul său local de lux cu “fete”. îşi face cunoscută prezenţa orăşenilor ca o invitaţe la participări misterioase şi pline de păcate. împreună cu domnii care veneau la distracţie. a fost “ damă de consum” la “Splendid”. o salut şi încerc să-i zâmbesc. Stabilimentul era aşezat cam la vreo trei sute de metri de schit.că nu numai cu somn va trăi omul! Ai grijă de tine şi de copii.Noi n-avem voie să mergem acolo. hi! hi! . uite acuma am ieşit din casă. La vreo 20 de metri în faţa clădirii era bazinul ăn care fetele făceau baie la amiazi şi uneori. îmi zice. Clădirea este înconjurată de copaci dispuşi ăn semicerc înspre partea dinspre dealul împădurit şi cu deschidere largă spre oraş. Un sărut pe obraz si-i expediez un zâmbet din acela de circumstanţă ca la fotograf. tocmai mă gândeam la Sandu şi mi-a ieşit în cale doamna Florina. Era vară. Pleacă hotărât şi eu îil urmez. Zâmbesc pe furiş înfiorat de aducerea aminte a unei întâmplări pe care n-o s-o uit toată viaţa. îmi zice. “Raiul” şi “Iadul” ziceau unii. . Nu spune nimic şă mă priveşte lung. . Vorbeau despre el cu încântare bărbaţii şi cu vădit şi neascuns dispreţ femeile. am plecat cu Sandu Sprineanu în cetate şi neam hotărât să mergem până la Schit. care mai de care mai frumoase şi mai arătoase. Localu mai era numi curvăsărai. pe un drum lateral în partea dreapta. Îmbrăcată numai în capot. . Pe faţadă o firmă inclusă cu numele localului. cu o băsmăluţă roşie aşezată ştrengăreşte peste frunte şi înodată la ceafa. la plăceri lumeşti şi desfrâuri cunoscute între cei patru pereţi ai cămăruţelor de la etaj cu oglinzi pe pereţi. eram în vacanţă şi aveam tot timpul din lume pentru hoinăreală. “oare cum de i s-a dat aprobare să facă localul acesta de pierzanie atât de aproape de Casa Domnului?” se întrebau mai ales femeile cu strâmbături acre pe faţă.Păi nu mergem în local. aveam timp sufficient şi îmi oxigenam plămânii cu aerul rece şi curat al dimineţii. ăn funcţie de persoana şi opinia ei despre acest stabiliment. După ce fac colţul pe strada Libertăşii mă întâlnesc nas ăn nas cu doamna Florina. eu am plecat. îi spun. îmi spun.Uite ce coincidenţă. I se mai spunea la “oglinzi”. a trebuit să fug la Aleimentara să cumpăr ceva să le pun în pachet la şcoală copiilor.Sărut mâna. suntem prea mici.Ce-ar fi să mergem să vedem fetele de la “Splendid”. Doamna Florina. opt la număr.Bună dimineţa domnu Tavi. . ne apropiem numai şi ne uităm la fete. 9 .

Ce joci Florina. Plecăm grăboţi fără să mai privim înapoi şi Sandu mă trage iară de mânecă. pe obraz. aceştia sunt viitorul nostrum. Pântecul îi străluceşte în lumina soarelui.Patrusprezece. . . spune Sandu ţanţoş. 10 .Este bine că vreţi să mergeţi la Schit.De ce n-ai pupato pe gură şi să-i pui şi mâna pe ţâţă? . adică Octavian.A fost doar o întâmplare. unele în fund. Si Alexandru n-a spus la nimeni. . . ai pupat-o? . aşteptaţi încă vre trei – patru ani.Fetele. însă nu este bine că aţi venit aici.Ştiu. . dar n-am venit seara. Începe să crescă bărbatul din tine. . aşa aş fi făcut. . ne zăresc şi încep să râdă ca la comandă. zice fata şi-mi face semn să mă apropii de ea. sclipesc şi ele. . apoi înaintez mai hotărât încurajat de zâmbetul luminos al fetei. Fetele încep să râdă şi aud pe una spunând: . Sandu iese hotărât în faţa tufei şi se opreşte după vreo trei paşi. aud pe Florina răspunzând. Vino peste trei . Mă ridic repede şi fug înspre Alexandru rămas în faţa tufei.Ce faceţi acolo baieţaşi? Ne întrebă una ridicându-se şi stand sprijinită într-un cot. spun privind ţintă la sânii generoşi ai fetei stăpâniţi de un sutien minuscul. Tu aşa ai fi făcut? . . îi răspund răstit. Sandu îşi întinde gâtul printer crengile tufei. iar coapsele. nu-i aşa că-s faine? Stăteam ascunşi în spatele unui tufiş cam la cinci metri de bazin. Ştii că n-ai voie să vii aici? .Frumos nume.Tavi. însp te rog să nu mai zici la nimeni. Câţi ani ai Tavi? . spun. stăteau pe marginea bazinului.Sigur că aşa. yice întinzându-se pe spate. spun.Tu. zice şi impinge cu degetul arătător locul de pe obraz unde voia să o sărut. vino până lângă mine.Ce-ai făcut. îmi spune Alexandru înghiţind cu noduri. yice fata. Se vede că tu ai cârlig la femei. Îl urmez şi eu timid şi mă aşez ăn dreapta lui. în costume de baie. rotunde şi frumoase. .Oho! Spune întorcând capul spre mine. cel mai ruşino. Fac câţiva paşi şovăielnici. .Îhî. mi-a arătat locul unde s-o pup. Fetele întorc toate capul spre noi. chiloţii îi ocupă destul de puţin “parte aia”. vroiai să-mi dea vreo palmă?. o rămurică îl gâdilă la nas şi strănută sonor. mergeam cu prietenu meu la Schit şi el a zis să venim să vă vedem cum faceţi baie.Acum pupă-mă aici pe obraz şi apoi plecaţi. . Ia apropiaţi-vă! Ne uitam unul la altul. . însă nu m-a chemat pe mine.patru ani şi Florina va avea grijă de tine şi te va învăţa cum să faci dragoste cu fetele! Fata îi zâmbeşte şi în ochi îi văd o lumniă jucăuşă şi drăcească.Dar ce.Da. eu mă numesc Florina. altele pe burtă sau pe spate şi ăşi expuneau pielea la soare. îi simt mirosul parfumat de la crema cu care s-a dat pe corp şi nu foarte puţin iz de transpiraţie care mă face să-mi pierd cumpătul.Uită-te la ele. spun şi nu-mi pot dezlipi privirea de la tabloul din faţa mea.Ce ştii tu dragă. Mă aplec şi o sărut delicat. te dai la minori? Nu mai ai trecere la bărbaţii copţi? .Stai aici lângă mine şi spune-mi cum te cheamă.

Dar dacă ceo don jur. când credeam că numai noi doi suntem pe lumea acesta. . oare există aşa ceva? Ţara în care curge lapte şi miere. nimeni nu va face rău nimănui şi vor trăi în pace şi fericire. din robii aceia supuşi. în care toţi se vor iubi. După un timp ridică încet capul şi mă priveşte direct.Şi dumneavoastră? . iubesc fata aia de atunci. talia subţire şi picoare frumoase. cu obazul curat şi alb. Şi au ajuns.N-am putut să dorm azi noapte. A venit Moise. Aţi venit devreme azi. . Paote suntem plini de viaţă şi ne-am săturat de tot ceea ce este în jurul nostrum. vrem altceva şi nu avem curajul să facem ceva. . . cu buzele pline şi roşii. fiica a Siomului? Amintirea ei mă tulbură şi simt că mi se strânge inima.Cum “şi eu”? Nici tu n-ai dormit bine? . cu tristeţe aşternută pe chip şi suflet.Ţara Făgăduinţei! Spun. nu aveau mândria de a fi un popr ales de Dumnezeu. le-a trezit încrederea în ei şi în destinul lor. Nu aveau conştiinţa libertăţii. Stă cu bărbia în piept şi privirea aţintită în jos. Poporul lui Izroel a trăit ăn robia Egiptului 400 de ani.Nu-i încă lună plină încă domnu’Weis.Să nu mai spui asta niciodată. le vor răpi copii şi femeile pe care le vor viola şi le vor face roabe? Domnul Weis nu răspunde. Moise a făcut din ei. oare a existat aşa ceva. prinde basca aia a lui cu două degete de cozorocul aceala minuscule şi o impinge spre ceafă. O iubesc şi acum. că le arăta calea şi că vor ajunge pe pământul făgăduinţei.Nu. trebuie în primul rand să vrei. a străbătut pustia 40 de ani cu Moise în căutarea canoanului şi nu disperat.Ascultă Tavi la ceea ce ţti spun şi apoi ne apucîm de treabă. n-am domit bine. le vor sparge fericirea. Dragostea mea pentru Miriam. războinici. spun şi mă îndrept spre raftul pe care îmi ţin pachetul cu mâncare. Cu gândul la Miriam. numai noi şi dragostea noastră arzătoare.Mereu a avut convingerea însuflată de Moise că Dumnezeu este cu ei. au venit şi au trecut. i-a scos din robie. Poporul evreu a suportat robia egiptului. . Vom mai discuta atunci când mâncăm. cu sânii semeţi. Weis nu răspunde. 11 . poate suntem noi plini de probleme şi de necazuri. Dipă un timp le impinge de-oparte. mormăie ceva în barbă şi răsfoieşte mai departe bordevourile. fierbinte şi profundă care se consuma în cântece de îngeri şi mirosuri de parfumuri orientale. am fost şi eu bântuit de gânduri. evreica cu doi ani mai mică decât mine. Ca să realizeze ceva măreţ în viaţă. Domnul Weis era deja acolo.O fi lună plină? . i-a purtat prin deşert şi i-a dus acolo unde le-a făgăduit Dumnezeu. umiliţi şi desconsideraţi. Eu eram îndrăgostit nebuneşte de Miriam Levi. spune weis trăgându-şi basca pe ochi. invidioşi pe starea lor de fericire şi pacea lor îi vor cotropi. a juns să se considere un popor de robi. retezată abrupt si dureros de o omisiune! Oare unde eşti ş ce faci acum în ţara aia îndepărtată. venise cu mult înainte de şapte şi acum verfica nişte borderouri la măsuţa aia mică pe care ţinea facturile şi comenzile. nu aveau curajul afrimării şi mai grav. băieţaş. cu ochii negri. . am fost bântuit de gânduri şi n-am putut dormi. .Bună dimineţa domnu Weis. iubesc amintirea ei cum era atunci când era şi ea îndrăgostiă de mine. prima şi cea mai puternică dragoste. de la Liceul de Fete. Tavi. intru în deposit. fata cu părul negru.În ceea ce priveşte cei trei – patru ani după care spunea Florina că mă aşteaptă să mă înveţe lucruri bărbăteşti.

ăla care a avut crâşmă în cartierul Lipoveni. însă îl provoc: .Eşti deştept.Ce ai Tavi? Mă întrebă Weis grijuliu. aţi pomenit un nume m-au năpădit amintirile. Weis mă priveşte intens. tăcut. şi Levi şi atâţia alţii. băieţaş şi parcă m-ai ghicit. nut e simţi bine? Suni incapabil să-i răspund imediat. .N-am nimic. cea pe care o cunoşti şi ştii unde te duce. . o iubesc şi acuma.Pentru a lua o hotărâre înţeleaptă. .Ce viaţă am dus aici. . însă dragostea pentru ea nu s-a micşorat. încreţindu-şi buzele. S-au dus în Izrael şi Mendel şi Herscovici şi Kalmer. Pe mine mă frământă de două zile nişte gânduri şi vreau să găsesc firul acela care să mă scoată din încâlceală. fsceam grămezile acele orodnate. spune Weis aţintindu-mi pieptul cu degetul arătător. şi Heineh. ăla care a avut depozitul de vinuri. sunt foarte necăjit măi! De ce Levi.Este înţelept rabinul ăsta al tău.Da. Levi m-a oprit odată şi mi-a spus: Herman măi. pe cea de atunci. . Nu vreau să-l întreb despre ce e vorba. Sunt convins că îl frământă nişte probleme şi eram tot aşa de convins că îmi va spune ce îl frământă la masa din pauză. . ăla cu depozitul de cherestea şi Stelmah. spune Weis cu amar. Ieri am fost la părintele Macarie. îl întrerup. însă domnul Weis. si Holzmann. pe care n-o cunoşti însă ştii că undeva la capătul ei se află ceea ce râvneşti. cel care taie gâştele şi raţele şi îngrijeşte şi de baia.Cedeţi domnule Weis. mormăie adeseori cu foaie de comandă în mână. adică este continuarea vieţii de până acum. Duc mâna la frunte.Pentru ce? Întrebă şeful nedumerit. în a doua zi încep să se ordoneze logic. sau mergi pe cea din dreapta. apoi rosteşte încet: . mânâncă fără poftă şi termină repede. nu ştiu nimic despre ea de când a plecat. Nu numai el. Eu şi cu Miriam ne-am iubit cum nu s-a mai iubit nimeni pe lumea asta.Este nevoie de trei zile. apropo de ce am discutat de dimineţă. . . cel cu prăvălia de stilouri şi mi-a spus că s-a hotărât să plece în Izrael. naşul meu şi am discutat diverse probleme. nu găsesşti capul sau coada. ba chiar şi cele două domnişoare bătrâne care ţin studioul “Foto Bach”. şi Leibovici. Am discutat cu fratele meu. hahomanul de la sinagoga veche. băieţicp.Ia stai aşa. tu şi cu Miriam… . cu afaceri. mă frec puţin apoi rostesc cu glas schimbat: . ce gheşeft făceam şi câţi eram de mulţi! A trebuit să facem sinagoga cea nouă pentrucă în cea veche nu mai încăpeam. în prima zi toate sunt învălmăşite. Când a pronunţat numele lui Levi au tresărit şi cred că m-am înălbit la faţă. Aşa se şi întâmplă. iar în a treia zi se limpezesc şi găseşti cu siguranţă rezolvarea şi calea cea mai buna. viaşa te pune uneori în faţa unei răscruci şi tu trebuie să alegi: mergi pe cărarea din stînga. cred că aşa si este. Gândeşte-te la asta şi acum la treabă! Lucrăm cu spor. Sunt nevoie de trei zile de gândire.Îmi amintesc şi eu acum de povestea voastră.apoi să crezi că vei izbuti şi în final să lupti pentru a-ţi realizea ceea ce ţi-ai propus. cu creionul roşu ridicat pierdut în nu ştiu ce gânduri. cele două familii Steinhamer şi Shţel. mi-a spu el. ce te-a supărat aşa de tare? Măi 12 . ăla cu turtele şi îngheţata. Cine mai rămâne aici? Eu. spun. Kotz Dionisie.

.Mai ştiţi ceva de ei? . În faţa ochilor am scrisoarea trimisă mie acum zece ani. a spus Weis. are doi copii frumoşi şi îşi vede cu conştiinciozitate de familie. de către Miriam scrisoarea aceea care m-a chinuit atâtât de mult timp. zic şi o să vezo tu bucluc.Am mai zis multe. . pe ascuns probabil. Nu mai aveam nevoie tocmai acum de dureroasa amintire a lui Miriam.Nu te faci nimic. Tavi. Miriam. domnu Tavi. românii nu sunt tot oamneii lui Dumnezeu? .Şi ce-i rău în asta? îl întreb. spune privindu-mă cu insistenţă.Acum las-o să se iubească şi să se mărite cu cine îi spune inima. Este căsătorită. . acum în iulie sunt 10 ani.Da. când trebuia să iau o hotărâre importantă. scrisă în grabă. dar Levi era tot supărat şi neînduplecat. ai ai abia treizeci de ani! Zâmbesc foţat. peste doi. timpul. desigur.Nu subscrie. ziua în care tu şi părinţii tăi aveaţi bagajele făcute pentru a vă urca în trenul de Bucureşti şi de acolo în avionul de Tel Aviv? *** Merg spre casă cu paşi înceţi şi şovăieşnici.Nu mare lucru. Şi ce-i rău cu asta? îi spun. Altceva nu mai ştiuşi dacă mai ştiu. mersul şi yâmbetele ei sunt tot timpul provocătoare. trebuie să mă gândesc la problemele mele. tu cu ale atle. ziua aceea din iulie cînd trebuia să ne vedem la ora zece. despre Miriam am aflat că a făcut universitatea. chiar dacă ea nu urmăreşte deloc să cucerescă pe cineva. adică te faci socru şi gata.Ţie îţi este uşor să vorbeşti pentrucă nu este fata ta. . care a fost începutul sfârşitului: …te rog vino în iulie la ora zece …! Miriam. era elegantă şi frumoasă. peste un an. Pe strada Libertăţii.Herman. . fiecare cu problemele lui băieţaş.Arăţi com prăbuşit. şi-a deschis o afacere acolo şi nu-I merge rău. cum ai putut uita să-mi scrii ziua. orice părinte vrea să-şi vadă copiii fericiţi. el Levi. . Eşti oboist de la service sau altceva? Ţi-au căzut umerii în faţă şi îţi târâi picioarele ca un moşneag. fiica mea s-a amorezat la nebunie de un băiat.Cum “ce-i rău în asta?” Dacă se mărită cu el măi Herman. … 9-10 ani. uite sunt nouă – yece ani de când au plecat şi nu prea ştiu mare lucru. se mărită cu el mâine? Nu se mărită mâine. Ce Dumnezeu. femeia acesta stârneşte dorinţe şi acum. dar poate să facă oricând. dare eu nu pot să subscriu. pentrucă simt că şi tu ai destule. ce mă fac? . Te amărăşti pentrucă băiatul e roman şi nu evrei de-al nostru? De unde ştii că va fi fericită cu un evrei? Ce. S-au instalat in Tel Aviv. continuă Weis. de când au plecat… Eu ştiu exact. n-am chef să mă mai gândesc. tocmai acum când alte gânduri ma frământau. de un roman. 13 . . ce-I cu tine? Bună ziua! Domna Florina se întorcea acasa din oraş. cineva mă prinde de cot şi un râs cristalin sparge tăcerea care mă însoţea. măi.Tavi. eu cu ale mele. poate cea mai importantă din viaţa mea. acum la asta. însă mai multe nu. Tu vrei s-o vezi fericită? . .

copiii sunt la şcoală şi bărbatul meu este la service. . diferenţa de vârstă nu este mare. . dar n-ai venit. Ştii cum îmi spunea împiţitul ăla de Ciutacu? “Flocina: hai încoace Flocina. stă puţin aplecată cu spatele spre mine şi fundul rotund şi obraznic se bombeză prin rochia subţire. . -Acum pun apa pentru cafea. se încruntă puţin apoi iarăşi îşi ridică sprâncenele. o să repetăm peste trei zile când voi fi iarăşi singură 14 . eu aveam 21 de ani. Ştii.Sunt singură. Ghicitul în cafea îl ştiu de la “madama”. îmi spune.Îţi răspund imediat după ce îmi promiţi că nu îmi mai spui “dumneavoastră” şi mî tutuieşti ca pe o veche şi dragă cunoştinţă. ştii tu unde.Nu mai mult ca deobicei.Pot să-ţi scriu despre ei un caiet întreg dacă îţi va fii de folos. râdea ca prostu şi împrăştia un miros puturos din gura aia a lui plină de carii. Cafeau nu ştiu dacă a fost bună sau rea. deci diferenţa nu este mare şi se va păstra până la sfârşitul veacurilor. spune după ce făcu semn de dezgust şi lehamite cu mâna. . Casa este relative modestă. şi câte şi mai câte. aşeză cana pe masă şi mă priveşte cu zâmbet subţire. eu m-am măritat şi uite aşa! Între timp cafeaua a fiert.Nu trebuie sş-mi spui nimic. Ridică sprâncenele a mirare. Florina toarnă în douî căni pe care le pune pe farfurioare în faţa mea şi a ei şi se aşează pe scaun. . . erai frumuşel foc şi proapăt ca un boboc de floare. tu aveai 14 ani. el şi cu Brezoi. a plecat de dimineţă.Ăsta-I nemernicul care ne-a neneorcit. ca aproape toate de pe strada asta. brrr!!.Sunr şi puţin oboist şi am nişte probleme care m-aunăpădit şi nu-mi dau linişte. spun. şi încă de mulţi alţii care au năvăşit la stabiliment înainte de a se desfinţa. vino la mine să bem o cană de cafea şi să-ţi ghicesc. Te-am tot aşteptat să te faci mare şi să vii să ne jucăm puţin amândoi.. num ă pricep. Râde în timp ce aprinde aragazul. pentrucă citesc pe faţa ta că sunt dragă.Oho. plăteau bani buni şi să ştii că şi după ce s-a schimbat regimul până s-a desfiinţat stabilimentl au venit tot felul de indivizi care s-au căţărat politic şi vorbeau în gura mare despre communism. . acolo sus. . mai ţin eu socoteala anilor de când te-am văzut prima dată. spune aruncându-şi poşeta pe un scaun.De la cine aţi învăţatul în cafea? . însă vedeţi doamnă Florina. dar i-am mulţumit Florinei şi am lăudat-o în timp ce ea se uita atentă în fundul cănii pe care o roteşte încet. şefa naostră când lucram acolo. spune.Văd că îmi cunoaşteţi vârsta şi sigur mai ştiţi şi altceva despre mine. îsta mi-a ars bucile cu o ţigară. întinde-te Flocina.Nu-ţi spun ce am citit în zaţ. ştii? Aveai 14 ani. ceferiştii ăştia lucreză 12 cu 24. Dă-mi cana să mă uit în zaţ. localul s-a desfinţat cu legile astea noi şi cu regimul ăsta.Despre Ciutacu ştii ceva? . ia loc până atunci..Să se răcescă umpic. Ştiu zeci din aştia! .Ştiu destule şi voi afla mai multe din cafea. Te grăbeşti? . Veneau la ea oamenii grei din oraşul acesta sş le ghicescă. însă extreme de curată şi aranjată. În fond. O s-o bem pe îndelete şi o să povestim despre orice. a intrat în serviciu la şapte şi stă acolo până deseară la şapte.. spune zâmbindu-mi fermecător. cei de acasă… .

spune gânditoare. În spatele casei în 15 . trenul care mergea spre Zlatna pufăind din greu cu viteză de căruţă. nuci. încep să înţeleagă.acasă… . deteriorate. cu câteva mese din beton. cu geamuri sparte. Şi apoi condiţia mea de salahor la Baza Comercială! Somnul nu-mi vine. este de bine. Acestă piaţă. mă ridic încet din pat. m-a izbit ca o ghiulea de tun. . nu le-au trăit şi nu le pot înţelege. îmi spun. Gara mică. mai ales marţea când era zi de târg.Copiii cresc mari. aşteaptă în mod sigur să trecă cele trei zile. ruginit. se afla în spatele pieţei. scoşi din case şi aruncaţi în mizerie! Din contră! Ei însă nu ştiu aceste lucruri. Ca să înveselescă oarecum atmosfera îmi spune: . se vindeau bucate. pentrucă am văzut. Corina respiră rar şi profound doarme liniştită şi probabil viseză câmpii înflorite pline de soare.Mami. *** Stau întins în pat şi nu pot sormi. îi spun.Spun. fructe din grădinile ţăranilor din împrejurimi. Mă îndrept spre locul meu de meditaţie. am citit acolo.Oricum eu nu prea cred în asemenea practice. mai précis de la Florina. să observe şi să facă nişte comparaşii. . darn u a încercat să afle motivul care mi-a deteriorat echilibrul. Şi mie îmi este ruşine. şi Corinei îi este ruşine. . cu intea de copil.Cred că de bine. Aici. Da. de ce nu ne mutăm acolo şi să-i scoatem pe urâţii ăia din ea? Nu-i nostim? Hi! hi! hi! încheie cu o notă de veselie falsă Cora … Mica relatare n-a avut darul de a mă înveseli ci din contră. dar dacă tu spui… .Ştii dragă ce m-a întrebat azi Pufuleţ azi când mânca după ce a venit de la grădiniţă? Pufuleţ este Mali. gara Mocăniţei. uitat acolo de oameni şi de Dumezeu. Afară este întuneric. un întuneric dens. îmi zice. nu acceptă să le considere normale. tainele lumii acesteia. or să crească şi în mod sigur le va fi ruşine că stau într-o locuinţă care a fpst odată grajd. către Gara Mică. da. învolburată şi zbuciumată. zice plesnind masa cu palma. mă îmbrac pe întuneric şi eis afară în aerul rîcoros al nopţii.De bines au de rău? Întreb în timp ce mă ridicam de pe scaun pentru a pleca. însă noi am trăit nişte vremuri când asemena lucruri erau – ca să zic aşa – obişnuite. spre refugiul în care ma ascundeam încă din copilărie în momente în care voiam să fiu singur. nume de răsfăţ dat de Corina şi adoptat de toţi. a observat starea mea. prafuit. însă m-a întrebat nimic. unde visam să călătoresc prin lumea asta mare şi încâlcită. m-a încojurat de atenţii. ouă. Vreau să verific încă odată. În partea de către oraş se vindeau zarzavaturi şi lactate. apoi cu cea de adolescent. iar în partea din spate. nu vor să le înţeleagă. în locul unde încercam să desluşesc. fremăta de vânzători şi cumpărători. . în nici un caz de rău. ceva care m-a uimit. a fost grijulie. să evadez cu vagoneţul acela mic al Mocăniţei tras de o veşnicie pe o linie moartă în Gara Mică. dacă spuneţi că toată casa aia mare din faţă este a noastră. adică nimeni nu dispreţuia pe cei care erau deposedaţi de bunuri şi batjocoriţi. Când am venit de la service. ca şi în inima mea. într-o margine a pieţei era faimosul “ Studio Foto Bach” al celor două evreice surori. studiou în care se săvârşeau toate pozele de cununie şi pozele de ocazie ale orăşenilor şi nu numai.

ca îbtreg echilibrul meu să se modifice. Este noapte. apoi întră în casă. cum o numesc cu nădub cofăriţe din piaă. să mă integrez într-o categorie socială pe măsura pregătirii mele. În casa Rozei văd lumină şi mă întreb dacă Roza s-a sculat aşe de dimineţă sau a rămas la chef prelungit de aseară. Încet. îmi crea nelinişti. Însufleţit în luare unor hotărâri cruciale. brăcinare.Da-i scump marfa asta. oraşul doarme. în piaţă nu mai era nici cel puţin miliţianul de noapte. cu probleme care trebuiau rezolvate. trezea în mine dorinţe aprinse de a mă realize pe care nu le-am trăit niciodată până acum. Roza “ţâţă dulce”. a trebuit ca Florina să se uite în zaţul unei cafele. cu dezgust faţă de mine şi faţă de indiferenţa pe care am manisfestat-o până acum. aşa şi aşa. Întunericul s-a făcut mai străveziu. este linişte. trec în revistă ani care au trecut şi încerc să-mi fac o proiecţie în viitor. un loc strâmt încărcat cu veşminte şi haine uzate sau mai puţin uzate. se afla piaţa de vechituri. La ora asta din noapte totul era pustiu. a trebuit ca domnul Weis să-mi mărturisească intenţiile lui de a pleca şi de a-mi aminti de Miriam. cu încălţăminte purtată şi tot felu de accesorii. bărbate? . cu hotărâri care trebuiau luate. Amorezul 16 . semn că se apropiau zorile. iar Gara Mică se odihnea în liniştea nopţii pentrucă noaptea nu circula nici un tren spre sau dinspre Zlatna. şei pentru cai. împovărat de gânduri. cu idea vicleană a posibilului eşec infiltrate totuşi în mintea mea. lăsând deasemeni uşa întredeschisă. Bărbatul (sau tânărul) se fâstâcea. Roza îi mai arunca o privire şi un yâmbet ca o chemare. inrtă în curtea unică. şerpare. nerăbdare.care era studioul. doamnă.Nu prea. Roza mai întorcea capul de câteva ori zâmbindu-i. hamuri şi alte zeci de articole. un praf alb pe care îl dizolvam în apă lip e care îl cumpăram de la prăvălia lui Ştrumle. se opreşte în dreptul vreu-nui pieţar mai chipeş şi mai curăţel şi intră cu el în vorbă. în mijlocul unui şir de prăvălii cu de toate. Intru pe uşa care spânzura intr-o balama. când o bună parte de vânzare s-a făcut şi doritorii de amor au ceva în chimir. ca toate astea să mă bombardeze cu întrebări deocamdată fără răspuns. bărbatul îşi lăsa marfa în grija vecinului şi cu fereaşă o urmărea printer mese până la marginea pieţei. De aici îmi mai cumpăra mama câte o pereche de tenişi îngălbeniţi pe care apoi ăi spălam şi îi dădeam cu “ţincvais”. lăsând poarta crăpată. Se plimbă printer mese unduindu-şi şoldurile provocator. Vagonul meu se afla la locul lui şi mi s-a părut – atât cât puteam să desluşesc în lumina slabă a celor câteva becuri din gară. . Ideea de a lua legătura cu Sandu şi de a încerca să-mi termin studiile. o privea cu noduri în gât cum îşi mişca şoldurile şi începea să trepideze. “curva pieţei”. mai prăpădit ca oricând. Ora ei de vânătoare este între 10 şi 11. însă eu nu dorm şi nu am linişte. zice Roza zâmbind şi trăgându-i cu ochiul. . jumătate deschisă. Am stat vreo două ore în vagonul acela ca de jucărie apoi am plecat acasă. Trec prin spatele studioului Foto pe străduţa aceea strâmtă şi curbă care era piaţa de vechituri. îmi caut locul pe băncuţă şi mă aşez după ce am întins ziarul pe care l-am luat de acasă.Nici eu nu dau scump. se afla retaurantul care fusese proprietatea părinţilor şi care se numea atunci “Strugurele de aur – Restaurant cu delicatese şi orchestră”. Acum se numeşte “Restaurantul popular” şi devenise o bombă împuţită cu miros de fum de tutun stătut şi cu băuturi ieftine. Cu amărâciune. Afost nevoie ca Pufuleţ să întrebe ceva. În partea stângă a pieţei.

câştigi banii sand la răcoare în casă şi cu plăcere.ântul Făgăduinţei. . trebuie să treci prin suferinţă. cu sentimental vinovăţiei şi frământaţi de gândul şi de modul cum va justifica acasă paguba produsă de Roza. Acum trebuie să hotărăsc. tu mai ai un service din care putem trăi. zice ea. . . mi se asreseză de data asta. . Herman?mă întrebă nevasta. Asta rămâne nu vis. nu-i aşa? Hi! hi! hi! nu mai blestema că blestemul se întoarce. când altul apoi soseşte ora la care ne mâncăm pachetul. cu program fix şi cu toate celelalte? .privea furiş în stânga şi în dreapta.Ai văzut la curva dracului? Comentau cofăriţele. bătbatul se strecura afară din curte cu punga mai uşurată şi uneori.Taci femeie.Tu nu vezi. Să ştii băieţicp. nu năduşind aici pe mai nimic. mai mormăim câte ceva când unul. intervenea vecina.Înainte de a fi fericit. a spus Domnul şi vei fi iarăşi mare între seminţii. . dar nici aici ce gheşeft mai facem dacă ne-au luat totul? . trăzni-o-ar Dumezeu şi n-ar mai apuca ziua de mâine. care service? Ăsta-I service. năvălea în casă şi dădea de Roza numai în chiloţi. numi se adreseză mie. îi spun. faci gheşeft între toţi evreii? Crezi că ei nu aleargă tot după treaba asta? . atât cât a mai rămas din noapte până ce va suna ceasul.Dar acolo ce facem? Faci afaceri. 17 . continuă nana Flaore. care casă? Au luat-o la stat. nu urăsc. împreună cu Weis tăcut aranjam marfa pentru cooperaţiile din satele care urmau la rând.De ce vrei să plecă. vorbeşte singur.Fă şi dumneata ca ea. dă din şolduri pe aici şi ademeneşte bărbaţii. unii. răspund. . îsi exprimă sonor propriile-I gânduri şi frământări. dar nimeni nu face nimic să-l realizeze. *** Ziua a trecut ca în transă. trebuie să foo supusă bărbatului şi să spui numai “Da” sau “Nu”. Deodată începe să vorbescă. nu mai avem casa noastră ş ice service. femeile şi copiii nu se potolesc până nu-şi dau seama singuri. suferă şi acum darn u chiar aşa cumplit ca în vremurile vechi. ajung acasă. cu ţâţele goale şi cu yâmbetul acela ademenitor pe faţă. Weis mânâncă tăcut şi cu grabă. nu râvnesc la avutele altuia. .” Avenit vremea să ne acunăm acolo unde m-a rânduit Dumnezeu să fim. Mă strecor în aşternut şi încerc sa adorm o oră şi jumătate. spune după ce şi-a terminat mâncarea. gând care m-a deconectat oarecum de la problemele mele. face şi ea ce poate şi ce ştie. Să facem acolo ce? Ce am putea face în lumea asta. După vreun sfert de oră. crezo că acolo va fii mai bine? Poate va fii mai bine. Cu gândul la Roza. poporul evreu a suferit cumplit sute de ani până a ajuns pe Pă.. un vis al omeniroo de mii de ani la care toţi sperî. în vremurile astea sau în cele care vor veno? Ştiu eu? Toţi visau la o lume în care oamenii nu se încruntă.Da ce ai nană Floare. dă din buci pe aici apoi câştigă într-un sfert de ceas cât câştig eu toată ziua.Ce casă. Şede pe lada de ambalj cu genunchii desfăcuţi şi privirea înfiptă în podea. Şi tot aşa ne învăjbim de câteva zile. zicea vecina râzând cu toată gura. cu leafă fixă la stat. poate nu.Mai avem casa. “Îţi vei aduna fii Izroele.

pun banii aici şi mine operăm în factura la vreo cooperativă! . Am văzut un salt spre mărire şi bunăstare. nu uita pe Florina şi nu uita că trebuie să-l pedepsesc pe ticălosul ăla care mi-a ars în trei locuri bucile cu ţigara.Cea de a treia. Bem lichiorul.Bine băieţaş. şi sigur vei ajunge. Lichiorul este gros şi cleios şi îmi lasă o peliculă groasă pe buze şi în gură. toţi suntem nemulţumiţi şi aşa vom fi în veacul veacurilor. aşa este. . pe care o înlătur cu cafeaua. 1 Am pregătit din vreme tice. Intru firesc în curte şi urc cele trei trepte de la intrare. dacă ajungi cineva. zice şi zâmbeşte din nou. zice Florina. . ştiam că la ora asta ai să ajungi la mine.Măi baoeţică. talia subţire şi coapsele rotunde. îi spun. Poftim înăuntru. îmi spun în timp ce încarc ultimul camion. Dumnezeu mă v alumina.E aceeşi imagine ca data trecută. spun. .Mie-mi spui? Zice Florina yâmbind larg. yâmbitoare. Este îmbrăcată intr-un capot de casă scurt şi semitransparent. iau p sticlă de jumătate de lichior de portocale. 1 Te aşteptam. mai am o noapte şi o zi şi încă o noapte. mai umplu încă odta paharele pe care le bem cu voluptate şi atacăm cafelele. îi spun. mă întâmpină. eşti cinstit şi lucrul ăsta mă bucură. adduce un tirbuşon şi eu scot dopul sticlei.ajung în dreptul casei Florinei.âna lungă şi puteam să fiu furat din greu dacă aveam pe altul în locul taău. obiectivul nostrum este comun.Sunt nerăbdătoare să-ţi citesc zaţul. vreau să văd dacă se va repeat ceea ce am văzut data trecută. La plecare îi spun şefului: . . faţa i se destinde şi pune ceaşca pe masă. Observă interesul cu care privesc. . spune cu voce groasă după ce a băut două păhărele de lichior 18 .Ce zi.Cafeau merge bine cu lichior. Mulţi au . te fac să-ţi pierzi minţile. Acum hai la treabă! . care zi? .Domnu Weis. spune Weis. scot sticla cu lichior din buzunar şi o pun pe masă. Sânii încă fermi.trebuie să aleg un drum şi nu va fi uşor. Poftesc înăuntru. formele trupului râvnesc uimitor de frumoase cu toate cele două tzztj se eveidenţiază porvocator. spune dumirându-se. Tavi. fundul semeţ şi ispititor.Mai aveţi încă o zi domnule Weis. . Aşeză două pahare. Priveşte încruntată fundul cănii pe care o roteşte încet.Înainte de cafea merge un pahar. tatăl lui Sandu. Am rădăcinile aici şi mă smulg cu greu din pământul ăasta.Toţi avem probleme. . spune cu faţa şi vocea gravă. Uşa de deschide şi Florina. spun. zâmbeşte subţire şi toarnă cafea în ceşti. . *** Cu sticla de lichio în buzunar şi cu hotărârea de a face o vizită fostului meu professor din liceu. ca să numai pierdem timpul. mai aveţi o zi în care va lumpeziţi gândurile şi să luaţi hotărârea. .N-o să uit Florina. zice. .Să nu uişi Tavi.

Mă sărută pe buze lung şi apăsat. . neîngrijite. prăbuşite în ele parcî. tot a treia zi începând de azi. .Sărut mâna. nici nu ghiceşti cine. sărut mâna! .unul după altul. cu patimă şi meşteşug. ne-a murit pisica de când n-ai mai fost pe la noi: Bună ziua. Se aud paşi puţin târşiţi. Priveşte: Îşi întoarce spatele spre mine şi priveşte peste umăr ridicându-şi capoţelul şi coborând puţin chiloţeii.Îţi mukţumesc. sunt singură p’nă intră copiii în vacnţă. Curtea este năpădită de troscot şi muşeţel. *** Casa familiei Spineanu mi se pare prăfuită şi mult mai mică decât mi se părea în copilărie. . cu bucăţi de tencuiaşă căzută şi garduri degradate. Pe fesa stângă două puncte închise la culoare şi pe cea dreaptă unul.Şi aici. mă priveşte insistent. Domnul Sprineanu îşi face apariţia în halat de casă ponosit şi papuci de interior. era căzută în paragină. Acum plec pentrucă mai trebuie să fac ceva după masă. nu prea cred eu în ceea ce ai văzut tu acolo. spune doamna. să nu uiţi pe Florina şi semnele arsurilor de pe bucile ei. spune privind în jos.Ţine minte.Mulţumesc Florina. . . este o dorinţă veche de când tu erai copil. Grădiniţa din faţa casei pe care o admiram atât de mult cu ani în urmă.Imediat Tavi. N-am mai fost pe acestă stradă de fparte mulţti ani şi toate casele mi se păreau la fel. zgomotul făcut de intrarea cheii în broască şi uşa se deschide. O sprut delicat şi ea râde.Tavi Gheorghieş. intră în casă. acum nu sunt pregătit. O uremez pe doamna Sprineanu în hol şi aud vocea domnului professor întrebând: . să-mi caut cheia. doamna Spineanu. rostesc încă odată făcând o mică plecăciune.Uite aşa se sărută. Îşi ridică ochelrii pe frunte.Cine a fost Lenico” .Cine eşti? Întreabă o voce de femeie. Îi iau mâna şi i-o sărut. spun fâstâcit. spune vocea. însă aşa cum am spus. buruieni mari şi prăfuite cu tulpini groase şi contorsionate populau starturi în care odată florile încântau ochiul.Doamne Tavi. însă cu tine aş face-o. doar o potecă între poartă şi intrarea ăn casă este curată. .Mi-a fost de-ajuns cât m-am zbenguit înainte. se evidenţiau pe pielea albă şi catifelată. apoi exclamă cu faţa deschisă: 19 . . Florina îşi aranjează ţinuta şi rămâne în faţa mea puţin încruntată. Se aude slab un ţârâit în interiorul caseei şi după puţin timp uşa de la intrare se crapă. poate odată şi odată… . Apăs butonul soneriei de pe stâlpul porţii şi aştept.A fost şi este aici. spune şi mă cuprinde cu braţele pe la ceafă. . spune zâmbind si arătându-mi cu degetul un punct pe obraz. spun pentru ghicitul tău. .Nu mi-am înşelat bărbatul niciodată de când m-am căsătorit. cu dale de beton. învechite.

Merg spre Gara Mică dar mă gîndesc. îţi dau tot ce ceri. Ţuica este tare. suflau în fluiere şi agitau steguleţe galbene şi felinare aprinse. Pregăteau trenul mixt pentru dimineaţă: câteva vagoane de călători şi vagoane de marfă. Lenico. mă cuprinde. Vine cu mâna întinsă spre mine. să mă liniştesc şi să privesc cu luciditate toată situaţia în care mă aflu. spune domnul Spineanu. mă gândesc. am cam oboist să mă mai ocup de toate. adu ceva! Doamna Lenica adduce ceva ăn timp ce noi ne aşezăm la masă. îl salut cu respect şi-i strâng mâna.Haide în cameră. Haide şi vorbeşte cu el. să încerc să mă limpezesc. v-aş ruga să-mi daţi numărul de telefon al lui Sandu sau adresa. Pe vecinu să-l pună un pic la punct să nu se dărâme şi să nu mai am unde pune legumele pentru iarnă. Precis aşteaptă să agaţe vre-un client ieşit de la “Restaurantul Popular” cu damf de băutură şi dorinţe aprinse. merg pe 76. Vreau să iau legătura cu el într-o problemă foarte importantă pentru mine. . mă copleşeşte. . tare şi puturos. *** Începe să se însereze. Nu pot avea linişte acolo. scândurile I s-au desprins din cuie şi atârnă alandala. Nerăbdarea de a face ceva. dacă tot sunt aici. i-am neglijat pe cei mici şi pe Corina. mă duc în vagon să-mi potolesc gândurile. Intru în localul plin de fum de ţigară şi gălăgie. La tejghea comanddrojdia pe care o beau cu sete şi ies în aerul serii. în rest. . dorinţa aproape durerpasă de a face acel ceva. gazda se plânge că toate cad în paragină şi el nu mai are putere şi bani să întreţină gospodăria. Îi spun că mă bucur teribil de veste.Domunule professor.Num erg acum acasă. ceferiştii forfoteau printer linii şi vagoane. Avem grădiniţa aia mică din spatele şopronului pe care o întreţinem pentru verdeţuri. spune prinzându-mă protector cu mâna peste umeri. . Cel puţin Corina m-a 20 . Mâine este sâmbătă şi vine acasă pentru o zi.Cum să nu. face mărgele în pahare şi domnul Spineanu este încântat de ea.. îmi stăpâneşte mintea.Am 75 de ani. Am tot zis că-l chem. mila Domnului! Ai văzut cum arată şopronul acela în care te jucai cu Sandu? S-a aplecat intr-o parte de parcă ar vrea să plece la vecinul. rachiul acela gălbui. însă mai bine vorbeşti cu el aici. Sunt înfrigurat. Sporovăim despre lucruri obişnuite.Ia uite cine ne deschide uşa. Trec prin apropierea pieţei şi simt nevoia să beau un rochiu de drojdie. O zăresc pe Roza – ţâţă – dulce privind într-o vitrină în care are ce vedea. mă face să scap de sub control gesturile şi mersul. Mă îndrept spre casă şi mă gândesc la altceva: mă gândesc la faptul că în ultimele zile am neglijat familia. Trebuie însă bani şi ăştia sunt cam puţintei: . le mulţumesc pentru ospitalitate şi promit că voi veni măine seară. dacă nu vă supăraţi.

Râde dezvelindu-şi dinţii mici ţi dându-şi cu cochetărie deja însuşită. . . o deschid şi i-o intend. le spun. Aduc sticla de vin.înţeles. aşa cum mi-ai spus tu. Am citi Evangheliile şi m-am cutremurat. vom bea trişti şi nemângâiaţi. CAP. Bea din sticlă cu sete. cu atât mai puţin pe lăzi sau produse… Făceam eu toatî treba.Domnu’ Weis. îmi zice Mali făcând dff încruntată. aşteaptă să trecă cele trei zile.Aş putea să te întreb … încearcă Rina să mă abordeze înainte de a adormi. poţi să-ţi faci prietni noi acolo? Zic 21 . O să aduc o sticlă cu vin de la deposit. Nu ştiu cât de mult ne va mai iubi acum Domnul pentrucă după Noul Testament pe care îl respectă şi îl provăduiesc evreii.Nu veveriţo.Să ştii ca m-am tot gândit zilele acestea. părul peste umeri. . Îmi spun că nu mă mai iubesc şi că mă urăsc. poporul meu. Dacă ceea ce voi afla mâine privitor cu fssf de speranţă. După ce ultimul camion a fost încărcat . dacă ţi-i poţi face. Vechii prieteni nu sunt altceva decât legătura cu trecutul şi baza prezentului.Eşti urât şi rău. . dacă nu. sunt o punte spre viitor. noi ne facem vinovaţi de moartea lui Isus. aprovizionarea cu marfă se face rapid şi la mai puţine cooperative. o şterge la gură şi mi-p întinde spre a-i urma exemplul. . Adu o sticlă cu vin şi haide să ne bucurăm împreună. zi în care domnul Weis. poporul meu. Toate sunt în voia Domnului şi fiecare lucru se va întâmpla atunci când se va împlini sorocul care i-a fost rânduit. nu e treabă uşoară. dacă tot suntem în relos şi vrem să povestim de toate.Măi baieţaş. . ştii că nu-I voie. Copiii însă nu înţeleg atunci când îi întreb ceva şi lucrul acesta mă doare. să-ţi kaşi toţi prietenii de o viaţă şi să te arunci în necunoscut. Prietenii noi. tata are nişte probleme şi după ce şe rezolvă ne jucăm prin casă până rupem patul şi covorul de pe jos. beau cu lăcomie.Amin! Soâpune Rina şi se cufundă în somn. zi de Sabat. mai ales la vârsta mea. nu făcea nimic. n-ar fi bines ă gustăm ceva? Îşi ridică ăuţin basca aia de pe cap şi se scarpină cu două degete. nut e mai joci cu noi şi nu ne mai baţi la poponeţă. nu punea mâinile pe bani. Asta şi fac. ci de două ori câte trei şi totuşi nu m-am prea limpezit. nu trei. o şterg şi o pun jos între noi. aşteaptă până mâine seară. este un popor deştept şi alesul lui Dumnezeu. III Ultima zi din săptămână este mai lejeră. . am stat şi am cugetat şi am rămas cu gândurile împărţite. stau la poveşti cu domnul Weis. ca toşi evreii. Dar mă întreb. . îi spun. . Este destul de degajat şi are chef de vorbă aşa că îi ţin wrf şi îi fac o propunere îndrăzneaţă pe care nu i-aş fi făcut-o niciodată. asta pentrucă şoferii de pe camioane şi referenţii care primesc marfa şi o predau gestionarilor de cooperative să poată ajunge mai devreme acasă.Mai aşteptaţi puţin. o să bem şi o să discutăm. Vezi tu Tavi. vom bea şi ne vom bucura. dar plăcerea este mai mare când faci un lucru interzis. îi respectam credinţa şi îi ascultam poveştile deobicei legate de religia lui şi cugetările care uneori ma surprindeau de-adreptul. Era sâmbătă. spune Weis.Tavi.

Nu te mai tot întreba atâta. N-ai văzut ce ne-a scris Haim? . îi spun. este sâmbătă şi vreau să mă înveselesc şi eu cu nevasta. aşteptarea nu este bună.Să plecăm. Mă gândesc la ce o să discut cu Sandu. ce să mai aşteptăm? Întreb eu şi niciunul nu ştim ce să răspundem. aşteptarea te ţine legat de present şi dacă nu faci nimic. . . are o pornire de pântec care încă nu-l dezavantajează. de când nu ne-am mai văzut măi.Măi Tavi măi.prieteni. lasă banii pe raft sau adu-i luni dimineţă şi-o să operăm vânzarea în vreo factură. pe care îl spun deobicei femeile când primesc câte un cadou. nu câştigi nimic. Bem ţuică. Se apropia seara.Haim? Prăpăditul ăla care scrie că-i mare şi tare pe acolo? Crezi că Izorelul n-a mai putu s-o ducă fără el. Deschide chiar Sandu. le e teamă de schimbări care le-ar da peste cap obişnuitele şi care îi pun în faţa unor lucruri cu care nu sunt obişnuiţi. se manifestă sonor şi zgomotos. vai de capul ei afacere! Să mai aşteptăm. Ce-o să facem acolo. nu trebuia “. spune revenind la realitatea din jurul nostru. Întinde mâna şi apucă sticla cu vin. Ştiind că avem de vorbit. o aşez pe un raft şi-I spun: . măi băiete măi. din ce o să trăim? .Domu Weis. începe din nou Sandu. intrăm în sufragerie unde masa era oarecum pregătită: sticla cu ţuicp. Înmânez cu politeţe şi cu fraza adecvată buchetul doamnei Spineanu care-şi maschează plăcerea cu acelaşi veşnic “mulţumesc mult. îi spun.Pune-o undeva mai ferită. . . înghite de câteva ori bine apoi mi-o întinde. . paharele şi o farfurie cu biscuiţi. zice ştergându-se la gură. au trecut atâţia ani şi să ştii că mi-a fost dor de tine. ne vom descurca noi cumva şi poate chiar mai bine ca aici. nu cunoştinţe. problema pentru care mă duceam să vorbesc cu el mi se pare tot mai puţin realizabilă şi-mi pierd speranţa şi încrederea. sticla a ajuns la jumîtate şi ne simţim bine. zice ea. Beau şi eu. o florărie de stat de pe o stradă până unde am făcut un mic ocol.Să ştii băieţică o învăţătură: numai lucruri rele neaşteptate ne schimbă viaţa. l-a aşteptat şi l-a primit cu onoruri? Ce-a făcut el aici? A vândut şireturi şi batiste. mă cuprinde cu mâna peste umeri şi mă pofteşte în casă.Ştii tu o cale mai bună? Întrebă nevasta. măi herman nu cunoaştem pe nimeni.Hai să terminăm sticla aia. Ne străduim s-o terminăm. . Bine băieţaş. are o faţă de intellectual roset cu ochelarii ăia cu ramă metalică şi lucitoare şi în general arată bine. sp n-o vadă cineva care ar veni pe aici. jalbe li coroane”. iau o sticlă să o duc acasă. n-avem nici afacere. . înţelegi? .Ce-o să facem acolo măi Herman? Întreabă nevasta care a lasat-o mai moale şi începe sş-si pună şi să-mi pună întrebpri.Vrei să trăieşti aşa ca acum? O intern. cu buchetul acela de flori cumpărat de la “Trandafirul roşu – flori. povesteam unoeri cu nevastâ-mea de trăsnăile pe care le făceam amândoi când eram copii! Sandu s-a împlinit trupeşte. . ronţăim câte un biscuit şi sporovăim. Oamenii în general vreau să ducă p viaţă aşa cum o au şi cum s-au obişnuit. părinţii lui se retrag pretextând că au trebă şi rămânem 22 .

Îţi promit cu mâna pe inimă că mă voi interesa şi voi fi cât se poate de fericit dacă îţi voi putea aranja ceva . Evident că numi poţi da acum un răspuns. îi spun. iată care-I situaţia. îi spun. Sunt culcat pe burtă. spune Sandu care a observat starea mea. . Copiii încetează.Ba nu. Tavi. vorbim mai târziu. gura usctă şi trupul rigid. plutesc.Sst! Fac ducându-mi mâna la buze. Mă întorc după puţin timp cu sticla de vin şi două pahare. Dar nu oricum. . noi ne pregătim de culcare. cei doi mă răpun şi eu mă zbat în încercări voit nepunticioas de a scăpa de sub contopirea lor. Cora zâmbeşte cu înţeles. . aţi mototolit covertura şi sunteţi pe cale de a o rupe. ce fac pe acolo şi că în general sunt nemulţumit de mine şi de condiţia socială în care mă aflu. mă suni la sfârşitu săptămânii care vine şi te voi informa.numai noi: . pe la Secretariat şi îţi voi rămâne veşnic îndatorat. Nu merg. în seara asra ne îmbătăm şi ai să-mi spui ceva? . o să-ţi spun ceva şi pe urmă ne îmbătăm dacă izbutim performanţa cu amărâtul ăsta de vin de masă. îi fac un semn tainic Corei care mă priveşte nedumerită şi dispar.Mai bea un pahar. dar sunteţi cu burta plină şi mi-e teamă că o să vă facă rău. porinţii lui au ieşit din cameră auzind vocile.Acum ar putea fii un moment de joacă. . Scurt pe doi. însă ştiu sigur că au mai fost cazuri. spune Sandu cu căldură.Curaj prietene. uite ce aţi făcut cu patul. Suntem pe hol. Acasă sunt aşteptat cu masa pusă şi fsa mea stârneşte uimire pe faţa Corei. 23 . acuma la culcare. nu simt trotuarul. Am foaia matricolă pe trei cei trei ani pe care i-am terminat. Îi spun unde lucrez. spune prietenul meu care devenise grav. cum spunea bunicul. nu ştiu motive pentru care au fost examatriculate persoanele în cauză.Ordinea este inversă. îmi iau rămas bun şi plec condus de Sandu până la poartă.Sandu. ba nu! Spun amândoi şi mă trag de mâneci şi pantaloni.Tavi. însă au fost cazuri ca al tău. În mine înfloşte o speranţă care mă transformă pe loc dintr-o crisolidă în fluture. Îi muţumesc încă odată şi plec. spune Cora cu vădită plăcere. mâncăm veseli şi le spun copiilor: . Copiii au dormit în camera lor. Are obrajii roşii şi ochii îi sclipesc. picioarele mi se mişcă nefirec într-un mers încâlcit şi dezordonat.uite numărul meu de acasă. Nu sunt chiar atât de sigur. eu am venit la tine cu o problemă care s-ar putea să fie un vis prostesc. Ochii îmi strălucesc şi-mi simt buzele uscate. pe la Decanat. Pe pat ne luptăm. Apare Cora şi pune capăt dezmăţului. pe la Rectorat. ăi spun turnând în pahare. însă te-aş ruga să te interesezi în stânga şi în dreapta. nici nu-ţi po-I da seama cât demult mă bucură ceea ce mi-ai spus. am adeverinţa că am frecventat şi absolvit cei trei ani şi ce mai trebuie? . dar s-ar putea să fie şi altfel. Pufuleţ se şterge la nas cu dosul palmei şi râde. vreau să te întreb facă există vreo posibilitate să-mi fac acel ultimo an de facultate să mă văd şi eu “isprăvit”.Gata. . poate dă Dumnezeu să izbutim.Una peste alte. . copiii stau căşare pe mine şi se bâţâie mimând salturile călăreţului în şa.

N-ai vrut să te frămânţi şi tu cu gândurile. faţa îi străluceşte şi ea curăţată de lacrimi. O mângâi pe păr şi caut să o temperez. cu profesorul Spineanu. mă cuprinde cu braţele şi alunecă de pe perină ăe saltea. CAP IV Săptămâna acesta a fost grea şi lungă. oricare ar fi fost rezultatul întrevederilor. să arunce vina crucificării lui Isus în spinarea poporului lui. . subiectul lui predilect. o să-ţi spun tot. poate cea mai lungă săptămână din viaţa mea.O să-mi spui ce a fost cu tine săptămâna asta nebună. .Şi ai ţinut toată săptămâna taina asta în tine şi mie n-ai vrut să îmi spui? Se şterge pe obrajii cu palma şi mî priveşte cu ochii mari. . îi spun şi pe urmă îl mai umplu odată.Sunt atât de fericită. îi sărut obrajii uzi de lacrimi şi buzele roşii şi umflate în plans. un somn profound şi odihnitor. Zâmbeşte larg şi bea paharul. o să …? .Mulţimile sunt ca oile. toţi vor merge în direcţia în care li s-a spus.Da. . de nelinişti şi speranţe. Cora ascultă cu bfbg mică între Spineanu şi când termin izbucneşte: . le bate de două ori cu mâna şi se aşează în fund cu spatele rezemat de suportul moale. Aşa face şi aşa fac şi eu. Cu atât mai mult cu cât am sesizat un lucru care m-a uimit. sigur n-o să fie aşa.Dar dacă mă plilesc? .Aşază repede perinile sprijinindu-le d eperete. Mă aşez lângă ea rezemeta de perină şi-i spun.Bea paharul acesta de vin dintr-o sorbitură. . Plină de tăceri ascunse. La deposit îl provocam pe Weis să vorbească despre poporul evreu. nui-a aşa Tavi? O să-I spui veveriţei tale tot ce a fost cu tine şi tot ce te-a frământat? . discuţia cu părintele Macarie. cu Sandu şi trag tare cu speranţele mele. pentru mine şi pentru copii? Îzbucneşte în plans şi lasă capul peste pieptul meu. o să fim îmoreună. cei care 24 .Tu îţi dai seama ce-mi spui? Îţi dai seam ace înseamnă asta pentru tine. Ce să faci în faţa acestui tăvălug? Poţi face ceva? Nu poţi face nimic. bea şi paharul acela de vin şi fii pregătită. voiam să-ţi spun la sfârşit. Zâmbeşte. să disculpe pe Caiaf şi Hanah. atât de fericită! Poate o să vii professor la şcoala noastră. dezlănţuiţi. Facem dragoste cu pasiune. Acum mai avem ceva de făcut şi pe urmă o să dormim mult mâine o să mergem la biserică. atunci când oamneii sunt înfierbântaţi sau dezorientaţi. punea. somnul acelor fără griji şi împăcaţi cu ei şi cu lumea. dar oriunde aş fi o să fie bine. Weis încerca prin întrebări retorice şi răspunsuri pe care şi le dădea sieşi. Dar ce ştiu ei? Cum judecă ei. . Al doilea pahar plin îl ţine cu ambele mâini sprijinit de pântec. plină de încordări.O să fie cu atât mai bine pentrucă după aceea o să ne drăgălim. ochi care îi strălucesc ca două becuri. Îi spun povestea de la început.Linişteşte-te îi spun. În noaptea aceea am dormit greu. este sufficient să audă o voce spunând ceva tare şi răspicat şi toţi vor repeat acele auzite. cum n-am mai făcut de multă vreme. .

nu le fie de deochi. Iţic şi Ştrul erau înrolaţi şi au participat active la lupte. Weis stă serios cu un vag zâmbet pe faţă şi se arată satisfăcut de efectul bancului. Vezi? .Măi Ştrul măi. . Eu şi cu Iţic eram patrulă şi mergeam pe linia frontului povestind şi trăgând cu urechea şi cu ochiul la duşman. ştii ceva despre el? . numără fiecare cent şi socotesc cheltuielile şi căştigurile mai grozav decât noi. uite aluna şi face cu capul la stânga şi la dreapta şi-şi taie gâtul. Ştrul dragă. măi? . America asta îi o ţară cum nu găseşti pe lumea asta. am inventat un dispozitiv de prins şoareci şi şobolani cu investiţie minimă. strigăm ce ni se zice să strigăm. Buun! Vine şoarecele. o să-şi fac cadou o lopată.Văd măi.Ştiu. Şi de-odată ştii ce-I trece lui Iţic prin cap? . Citind Ştrul scrisoarea şi aflând că o să primească pe gratis o lopată.Măi Iţic măi. se hotărăşte să plece el cu familia în America. baston şi ghete cu scârţ.Şi cum arată dispozitivul acesta măi Iţic măi? . Ştrul s-a întors acasă singur iar nevasta lui Iţic a năvăşit pe el să afle ce s-a întâmplat cu bărbatul ei de n-a venit încă acasă. generalul ăla al nostrum numai cu un ochi a făcut praf armata duşmană ăn trei zile.Un glonţ! Zice Ştrul victorios. ce afaceri faci tu aici de îţi merge atât de bine. . spune Ştrul. atunci când Moshe Dayan.În timpul războiului cu Egiptul. uite aluna. nu-i aşa? Ai văzut la defilările de 23 August şi de 7 Noiembrie cum strigă poporul şi aplaudă? Asta este! Când se sătura de meditaţii îmi spunea bancuri. Îşi lichidează amărâta de afacere pe care o avea şi pleacă. spune în altă zi li menţine crespondenţa cu prietenu lui Ştrul.Iţic se duce în America. uite nuca. inversaio personajele se numeau Iţic şi Ştrul şi erau bancuri numai cu evrei.formeză ghereta? Nu ştiu nimic şi judcă doar cu capul celui sau celor care au strigat mai atre şi i-au îndemnat să facă aşa şi aşa.Nu ştiu. ce e cu Iţic al meu măi. mare ide măi! După vreo lună de zile se întâlnesc din nou. cu pălărie.Îţi spun să te miri.Ţi-l arăt. Aici se învârt banii cu lopata şi dacă tu vii aici. de ce să nu ţi-l arăt? E genial de simplu măi Ştrul. nu râdea la sfârşit lăsând ca efectul lor să cadă asupra ascultătorului. Ştiu că avea idei destule dar … . ceva de groază! . uite ce scrie în el: “Dispozitiv de distrus şoareci şi şobolani cu investiţie minimă şi effect major”! Americanii aştia se dau în vânt după investiţii minime cu efect major. zice Ştrul. aşa cum mi-ai scris. . Cât sunt ei de bogaţi. Râd nestăvilit de finalul bancului. de data asta fiind şi Ştrul îmbrăcat la patru ace. spune Iţic. Poţi face afaceri să câştigi bani numai să vrei. 25 . Le spunea serios. la un capăt de băţ am pus o nucă şi la celălalt capăt o alună. Ce ştiau ei atunci? Ce ştim noi acum? Nu facem la fel şi dupa 2000 de ani? Facem ce ni se impune. . Habar n-ai câţi şoareci şi şobolani au americanii ăştia.Mai Ştrul măi. cu pălărie şi baston şi-i urează bun venit. uite o bucată de băţ de 25 de centimetri în care am plantat o lamă de barbierit. ca toate ideile geniale. spune nevasta. se apropie şi începe să-şi zică: uite nuca. . După ce s-a sfârşit războiul. am să-ţi povestesc tot şi o să te minunezi. Iţic îl aşteaptă la vapor îmbrăcat ca un boier. Am şi brevet. habar n-am.

Palma în care am ţinut receptorul îmi era transpirată şi degetele mi se albiseră de efortul pe care l-am făcut strânfându-l. cu o bască mare trasă întotdeauna pe o ureche şi cu un bloc de desen în braţe cutreierea oraşul. îl ăntrebă Iţic mirat. am plantat o lamă de barbierit în el şi n-am mai pus nimic la capete.Tu ce zici. o bărbie mai lungă sau încovoiată în sus. Handelsman îşi etalase expoziţia de caricature. apoi am plecat. spune Ştrul fdsf. o să-I dau între 6 şi 7. cabina doi: Mă năpustesc în cabină cu inima bătând puternic şi ridic receptorul. văd lume îngrămădită. ziua în care sper să aflu ceva de la Sandu. dacă poţi joi. aşa că după toate cele aflate.Ştiu eu? Spune Cora gânditoare.. Vine şoarecu. poate 6 sau 7. pot să-ţi spun apoape cu certitudine că problema este posibil să fei rezolvată. mai economicos ca al tîu şi tot aşa de efficient. Vai! Cât aş vrea să ai success! Aşa ca acum merg agale spre poştă. În sfârşit aud în difuzor vocea telefonistei: clujul. dă o fugă cu ele aici şi mă găseşti la catedră între 10 şi 12. 4721. la ora asta este sculat. . La cinci am plecat de acasă. S-a făcut ora 6 şi un sfert aşa că mă îndrept rapid spre poştă. O să discutăm atunci mai pe îndelete. Acest Handelsman era o figură pitorească în oraş: masiv. În faţa restaurantului “Dacia”. Mă apropii şi observ moticul interesului pe care-l manifestă grupul acela de vreo 15 oameni: pe geamul mare al restaurantului. . cu toate că trăsăturile feţei care îi stârneau interesul erau exaggerate până la grotesc: un nas mai deosebit.La 7 se închide poşta. Fii atent: am luat un băţ de 20 de centimetri. 26 . şi ştii cum? Nu ştii şi de aceea îţi spun eu: am inventat ţi eu un dispozitiv de stârpit şoareci. mai agale.Măi Ştrul măi. piaţa. Îi mulţumesc şi agăţ receptorul în furcă cu mâna tremurând.Du-te.Am dat şi eu lovitura. ce afaceri faci măi de-ţi merge aşa de bine? . mergi. care ar fi ora cea mai potrivită? . Fac comanda şi aştept să fiu anunţat să intru în una din cele patru cabine după ce telefonista îmi va face legătura cu numărul de telefon solicitat. Persoana prinsă pe filă putea – în schimbul câtorva lei – s-o duci acasă şi s-o arate cu mândrie cunoştinţelor. O să-i dau telefon şi o să aflu … Dar dacă …? Pendulam între speranţă şi deznădejde şi încercam să amân cu câteva minute convorbirea. gara şi în general locurile unde erau mulţi oameni şi îşi alegea modelul pe care îl creiona cu o viteză absolute surprinzătoare. sigur îl găsesc acasă şi chiar dacă a dormit după masă. pe trotuar. nu mai aveam astâmpăr şi Cora m-a încurajat: . Cu amintirea bancurilor lui Weis părăsesc agale spre poştă. te mai uiţi la o vitrină şi timpul trece altfel. Acasă m-am consultat cu Cora în legătură cu ora la care să sun. . spun. Caricaturile semănau teribil de mult cu subiectul. Fiecare caricatură purta numele titularului şi câte o sumară informţie despre persoană. se apropie şi începe să se întrebe: undei nuca? Unde-i aluna? Şi face cu capul la stânga şi dreapta până îşi taie gâtul. . Stau vreo zece minute în faţa expoziţiei. Vocea lui Sandu se aude fosrte clar ca şi când ar fii la doi paşi de mine. . o privire mai aparte şi aşa mai departe. Este sâmbătă după masa. Din când în când afşa cele mai reuşite caricature pe geamul mare al restaurantului spre desfătarea trecătorilor. yâmbesc la vederea figurilo pe care le cunoţteam în majoritate. Fa copii legalizate după toate hârtiile pe care le ai săptămâna viitoare.

îmi spune Cora în timp ce mâncam. faţa îi străluceşte şi buzele îi tremură. iar eu. îi spun. Am discutat cu ea şi mi-a promis că va face tot ce va putea. O iubesc teribil. în plină lumină. nevasta i-a murit cu 10 ani în urmă. . bineînţeles. de vreo trei ani după ce a căzut din podul şurii cu spinarea drept pe tggd carului. *** .De-ocamdată până nu ştiu sigur dacă dosarul meu a fost aprobat sau nu. descendent al unei familii al cărui nume nu mai valora doi bani în noua viziune a autorităţilor de acum şi chiar în viziunea celor tineri care habar n-aveau despre trecutul destul de apropiat al oraşului şi locuitorilor lui. se rotesc unul în jurul celuilat ca într-un joc de copii. degetele mari de la mâinile pe care le ţinea în tgrtg.Ştii. Senatu Universităţii are în componenţă oameni noi. despre uncheşul Mitru nu ţi-a spus nimic? Cora râde şi dă din cap a negţie. nu mai avea importanţă. după cum ai văzut. A venit la oraş cu ceva vânzare şi a vrut să stie ce mai facem noi şi mai fac copiii. n-am putut rezista dorinţei ei. îmi spune Sandu. n-ar fi indicat să facem vreo mare zarvă în jurul acestui subiect. rectorul la fel. ea învârte şi descurcă toate treburile. nu? Nu. Acum locuia singur. Mă simt în plin soare. cu musteţi şi cu plete care-I cădeau pe umeri. nu o dorinţă înverşunată de a face ceea ce treuia făcut. aşa cp nimeni nu mai ştie ce a fost în trecut. Dealtfel şi după aceea. Cora ascultă cu faţa împietrită şi în timp ce îi povesteam. un semestru în plus sau în minus era nesemnificativ faţă de numărul de ani care au trecut. secretara – şefă este verisoară cu nevastămea şi ca toate secretarele. Cora este de accord. Ea este femeia care m-a acceptat aşa cum sunt. Înalt. ha! Ha! Ha! . vreau să spun dacă totul se va rezolva pozitiv. nu mai este acelaşi ca acum 10 ani. Trăirile Corei ma impresionau. Nu vreau să batem toba prin târg ca apoi în caz de eşesc – Doamne fereşte! – să ne fie ruşine să ne întâlnim cu oamenii. aşa că succes şi Dumnezeu să te ajute. o iubesc cu pasiune.*** . participarea ei emoţională directă şi fără cenzură şa toate etapele acetei încercări îmi umezesc ochii şi simţeam un nod în găt de câte ori o observam. cu patimă şi cu o infinită recunoştinţă. purta în ţinută – dar nu şi în comportament – fala bătrânilor de altădată. faţă de numărul de ani care vor veni. lipsit de iniţiativă şi perspective. Uncheşul Nicoim n-a 27 . A insistat ca în vacanţa de vară să-i ducem la ei. Uncheşul Mitru era frate cu mama ei şi era una dintre cele mai pitoreşti figuri din sta. Decanul. iar fratele Nicodim.A fost mama pe la noi. slăbuţ. însă asta nu mai are nici un fel de importanţă. am fost. de a mă ridica de pe jos din praful în care m-am tăvălit atâta vreme gol de ambiţii. Totl depinde de felul cum secretara întocmeşte hârtiile şi cu ce argumente le prezintă celor care hotărăsc. Este adevărat că la cursurile fără frecvenţă trebuie să mai faci un semestru în plus. plin de speranţă.Ha1 ha! Ha! fac şi eu. povestea rămâne între noi.

Povestea uncheşului Mitru şi a Rafilei era cunoscută de întreg satul şi mulţi făceau haz de ea. dispreţuia femeile şi le trata cu atitudine erl. mi-e dor de sat şi de oameni şi de locurile pe care nu le-am mai văzut de mult timp.fost însurat nicodată. cu pragul între ei de care se propteau când cu un picior când cu altul pentru a opune rezistenţă încercărilor de a-l determina pe unul sau altul de a părăsi locul luptei. Uncheşul Mitru era exact contrarul şi pe tema asta se iscau dese dispute şi certuri care deveneau – nu arareori – în încleştări năprşnice. mare cât o jumătate de masă. se înţelegeau ca Mitru să se mute la ea să-I mai ţină de urât şi s-o ajute prin grădină şi gospodărie. mai luminează şi mai îndulceşte clipele care altfel le-ai petrece în singurătate. Spune-mi însă cum mai merg lucrurile cu Rafila? . . cu toate că acum se mai ştersese desenul. după trecerea în ros a nevestei şi a fratelui Nicodim. o avea de la buncii lui şi ţinea grozav de mult la ea.Mulţumesc. de cele mai multe ori îi dădeau bună ziua sau bună dimineţa. lucru care ducea destul de des la ostilităţi. femeie aprigă şi vicleană.Trage drept măi frate. o văduvă cam de vârsta şui. Rafila devenea brusc certăreţă şi pidosnică. Mitru înţelegea situaţia. maimic cu un an decât Mitru.Spune-i lui Mitru să treacă pe la mine că vreau să grăiesc ceva cu el. o muiere ca toate muierile. mie îmi este tare drag de tine.Măi nepoate. Rămas singur Mitru. unul în tindea case. Cam la început de primăvară Rafila îi trimitea vorbă pe o vecină să meargă până l ea: . . nu se considera mai mic ca vârsta nici ca principii. îi băga vină din toate şi în general îi dădea de înţeles că prezenţa lui pe acolo nu mai este necesară. .rft. Mitru venea lângă few cu traista de haine pe umăr şi cu icoana Sfântului Nicolae în braţe. îşi lua traista ţi trecea pârâul spre gospodăria şi casa lui lăsate în uitare.Vom sta şi noi o săptămână în concediu acolo. spune ştergându-se la gură. Din vorbă în vorbă. Aşa se face că a intrat în vorbă şi în relaţii cu Rafila “de peste părău”. cu mici icneţe ale sforţărilor. Se încăierau. . Uncheşul Nicodim. Se prindeau de pletele lungi şi se trăgeau cu nădejde într-o încleştare pe tăcute. trăieşte şi ea pe pământul ăsta şi consumă aer. cu sticla de vin pe masă. celălalt în cameră. Nu le salute niciodată şi dacă ele.Dă-o în amaru ei. spun. şi mie de dumneata. Trebăluia prin ograda şi grădina Rafilei până toamna când terminau culesul strugurilor şi făcutul vinului. încheie Cora. *** 28 . izbucnea uneori Mitru făcându-l atent pe Nicodim că trişează şi trage de păr într-o parte. Acestă icoană. răspundea cu o jumătate de gură neîntorcând capul spree le. a găsit cu cale că este bines ă se îmoreune cu un suflet de femeie care oricum ar fi ea. îmi spunea odată aruncând viclean priviri pofticioase spre sticla cu “drojdie” pe care o adusesem cu mine în scurta vacanţă pe care o făceam la socrii. Declaraţia lui de amor trebuia musai luată aşa că mă execut.

Numai atunci vor fi examinate şi discutate dosarele celor care sunt în situaţia mea. în special în scurta perioadă de linişte după ce am încărcat ultimul camion. Nu pot spune nimic şi înghit în sec. însă tu cu toată familia vă veţi putea muta imediat ce plecăm. continuaţi. spun. . nu înţelege şi nu respectă nici vorbele.Sunteţi preocupat de ceva domnule Weis. Aştept cu nerăbdare o veste de la sandu. Uite. îi scot dopul şi i-o întind să bea. aşa de ochii lumii. .Domnu Weis. spune Weis. se gândeşte mereu la ceva însă nu-mi împărtăşeşte motivul frământărilor lui. băiete.Asta nu se va putea. domnu Weis. spun într-un târziu cu voce scăzută. Nu se va putea pentrucă grajdul acela în care stau este proprietate privată. . vreo 3 – 4 săptpmâni în grajdul vostru. . Sau poate chiar mai repede. Nu vom lăsa aici decât păreri de rău şi casa aceea pe care mi-a luat-o statul şi în care stau acum cu chirie. Cine nu înţelege şi nu respectă tăcerea. însă acesta nu va veni numai rpin iulie după terminarea examenelor de admitere. Azi este sâmbătă. Acum ascultă aici la mine pentrucă eu am să-ţi spun o grămadă.Zilele trec monoton. cu toate că mă apropii de pensionare. Fac şi eu la fel şi aştept. zice şi întinde sticla din care bea cu sete câteva înghiţituri zdravene. Adu o sticlă de vin s-o bem pe îndelete pentrucp mi-e sete şi acum vreau să vorbesc. Eşti deştept Tavi şi mă gândesc acum dacă toată viaţa vei fi încărcător de lăzi sau îţi vei pune deşteptăciunea în lumină. Bineînţeles că nun e vom muta unul în locul celulilalt decât în acte. într-adevăr sunt pe cale de a rezolva ceva cu viaţa şi viitorul meu. Iau sticla. Încerc să-l provoc pe Weis la discuţii. adică mă simt tânăr. însă eu vă respect tăcerea şi vă înţeleg. Nimic nun e va abate de la acest gând şi aşa vom face. cu primirea mărfii de la furnizori şi celelalte. . nu este a statului şi nu cred că se va putea face schimb de locuinţă decât în şi cu casele care sunt ale statului. Weis mă priveşte cu interes şi nu spune nici el nimic. Eu sunt tânăr. . .Aşa este. . eu cu nevasta. Vreau să-mi folosesc această tinereţe târzie. Nu vă pot spune mai multe pentru că nici eu nu ştiu încă nimic. Weis este tăcut. eu gândesc la fel.Aşa s-ar părea. Weis priveşte îmn pământ şi nu observă gestul. Spusele lui Weis m-au lăsat cu gura căscată.Vă înţeleg. însă n-aş fi ştiut niciodată să spun acest adevăr atât de frumos ca tine.Îmi vei spune când vine timpul.O să continui pentrucă acum vine partea care te va interesa şi pe tine. se observă lucrul acesta.Îmi place ceea ce aispus.Tavi. uite care-I treaba: eu şi nevasta şi copii amândoi cu nevestele lor cu tot ne-am hotărât să plecăm în Izrael. am ghicit asta din neastâmpărul tău amestecat cu stări de gândire când îţi uiţi ce trebuie să faci. Te văd şi pe tine preocupat de ceva. Vreau să facem schimb de locuinţă înainte de a depune actele. .Aşa este domnule weis. putem sta şi noi. Nici eu nu i-am spus nimic despre demersurile pe care le-am făcut pe la Cluj. dincolo. atât cât pot fi de monotpane cu făcutul grămezilor pentru livrare. înţelegi? . activitatea am terminat-o mai repede şi acum stăm pe câte o ladă unul în faţa celuilalt. spun. Spune-mi cât fac doi şi cu doi? Îl privesc mirat şi răspund automat: 29 . zice Weis. . îmi place pentrucă aşa este. atât cât va ţine. vă rog luaţi.

Nu trebuie să ne entuziasmăm prea tare şi nic nu trebuie să trăim numai cu acest gând. ai înţeles şi lucrul acesta? .Patru. de vinul pe care l-am băut cu Weis. omul interesat de acel 22. vpm găsi oricând loc de găzduire. cu grădină şi curte? . adică două lucruri şi acestea să nu le uiţi toată viaţa: doi şi cu doi mai pot face şi douăzeci şi doi. cât se poate de corect din punct de vedere mathematic. Cora oufăie încet într-un somn odihnitor de împăcare şi fericire. acum vine: peste câţiva ani şi apoi peste alţi câţiva ani. m-am gândit la toate şi omul meu. . Îţi dai seama? *** Îmi dau seama şi tocmai din acestă pricină trăim o stare de surescitare. Să ştii că nu dintr-o prea mare dragoste pentru tine.Dar dacă nu vă aprobă plecarea? .Dar dacă nu veţi obţine niciodată? . rapid şi correct.Îţi dai seama Tavi ce înseamnă asta? spune Cora neputând să-şi revină. îşi va aminti din nou de aritmetica asta şi eu n-am ce pierde. vor vrea să vină în ţară să mai vadă locurile de baştină şi dacă voi staţi în casa mea. cu toate că dragostea asta există. de planul lui şi de perspective ce mi se deschide în faţă. dar m-am mai gândit şi la altceva: dacă voi vă mutaţi în casa mea. eu şi cu nevasta sau poate vreunul dintre copii cu nevasta lui. Merg spre casă ameţit. Merg grăbit pe drumul cel mai scurt şi mă instalez pe banca prăfuită lângă 30 .Iată de ce. însă ce este mai important.Mai încerc odată şi încă odată.Dau din cap a aprobare şi nu spun nimic. . Mă scol încet să n-o trezesc şi mă îmbrac în bucătărie. nu începe niciodată un demers până nu ţi-ai găsit omul pe care să te bazezi. de agitaţie şi de nerăbdare perpetuă. . spune Weis. nu ştiu dacă se va reaşiza sau nu. cel cu 22. Noaptea este caldă.Atunci vor reveni şi vom face din nou schimb. Ţine minte Tavi un lucru. spune weis şi mai trage din sticlă. nut e vor mai scoate de acolo.De ce v-aţi gândit tocmai la mine? întreb.. de cele spuse de Weis. Să ne mutăm în casa aia mare şi frumoasă. înţelegi? .Deocamdată este ăn plan. însă n-ar fi fost suficientă. Îmi pare rău de tine şi de familia ta pentru condiţiile în care staţi.În casa lui Weis? Întreabă Cpra făcând ochi mari şi pălind de-odată. fireşte! . adică gândul acela va rămâne proprietatea ta. *** Cred că este trecut de ora unu şi încă n-am adormit. Gândul de a merge la vagon a pus stăpânire oe mine şi nu pot scăpa de el orice aş face.Vezi? Ai răspuns ca un copil la şscoală. . Ţine mine al doilea lucru: găseşte omul interesat de acest 22. stări care îmi alungau somnul şi pofta de mâncare. . fără lună însă cu puzdenie de stele care clipesc parcă pe bolta cerească. proprietatea ta.

Spre seară. eu rămân acolo o săptămână sau poate două. Sosirea noastră a debutat cu o hărmălaie în toată regula: copiii ţipau. a familiei mele. linişte şi speranţe.Tebuie să merg spre casă. spune Cora. buncia intervine să-I lase în pace şi-I priveşte topită de drag cu ochii umezi. . Mă gândesc intens şi cu înfrigurare la posibilul nou curs al vieţii mele: dacă dosarul meu va fi aprobat. iar în sâmbăta programată ne ducem la autogară. dacă manevra lui Weis cu casa se va rezolva şi ea. . în aşteptarea cinei.Acum eşti acolo sau acasă? . Când îţi vei putea lua şi tu concediu. Râdem toţi. . mă simt mai liniştit şi oboist şi sper să pot dormi liniştit timpul care a mai rămas până la ora sculării. 31 . tot singursau te-ai întovărăşit cu vreo văduvă de aici? Zâmbeşte şmecher şi se şterge la gură cu dosul palmei. au alergat la grajd să vadă viţelul apoi în iureş. . dacă … Mă emeoţionez şi simt că-mi dau lacrimile. . melodii din orchestre de îmgeri şi dfasf dătătoare de pace.Da de unde. darn u mai trece mult şi iat trimite după mine. râde şi unchiul Mitru şi iarăşi închinăm paharele. Străzile sunt pustii. stăm la taipds. nu câştigi nimic. să se schimbe? În lumina slabă a becurilor din gară citesc pe ceas ora: trei şi jumătate. Cu adevărat a sosit timpul ca viaţa mea. dacă toată viaţa pe care am dus-o până acum se va schimba radical. Cora strigă la ei să vină să-şi schimbe hainele. îmi spun.De o săptămână sunt acasă. socru. eu. au trecut în şură să caute ouă în cuibarele găinilor. după măsura faptelor tale. noaptea este senină şi din Cosmos coboară spre pământ şi oamenii adormiţi melodii celeste în tonuri grave care trec lin spre acute şi invers.Ce mai faci unchiule? îl întreb. Facem din timp bagajele. V A venit şi cacanţa de vară a copiilo şi a soşiei.Sâmbătă ne ducem la părinţii mei. am adus-o acasă şi numai dacă mă mut iar la ea o trec pârâul şi o duc acolo.geamul spart.Neprăvăzutele ne schimbă viaţa.Am auzit c-aţi venit.Apăi eu aşa cum ştii mai trec pârâul la Rafila şi ne afinăm amândoi. fratele ei şi unchiul Mitru care s-a înfăţişat cu grabă şi cu declaraţii de dragoste: . te îmcearcă şi te răsplăteşte. Trage cu ochiul spre sticla cu ţuică adusă de mine şi eu îi ghicesc imediat pofta: îi umplu paharul şi îl îndem să bea. CAP. “Îndrăzniti nu vă temeţi!” Dumnezeu nu oropseşte încontinuu. gândesc la spusele lui Weis. spune. şi am dat fuga mintenaşi că aşa mi de drag să vă văd. ne-am sfădit pagan. hă! hă! hă! . . dacă nu faci nimic. îndem zadarnic căci până nu termin paharul este gol din nou. mergem şi mai stăm împreună vreo săptămână sau două.Icoana ai lăsat-o acolo? .

că toată familia mea este plecată la socrii şi vestea aceasta face să-i sclipească ochii şi mai tare. În după amiaza aceea de vineri.Este cazul. Îi spun că sunt singur. vino cu mine.şi eu m-am gândit la tine. . 32 . spune găfăit şi trăgând de mine să mă scol în picioare. spun. nu cred ca este cazul … încerc să mă împotrivesc. Mâna îi se aşeză pe mâna mea şi degetul mare începe să mi-o mângâie. spune şi ochii încep să-i strălucescă. Avem aproape două ore la dispoziţie. . mă întâlnesc cu prieteni şi cunoştinţe cu care mai schimb vorbe. eu ştiu că este cazul şi pentru tine şi pentru mine. .Ia un lichior de portocale. însă trebuie să ştii că în viaţa mea au intervenit nişte schimbări care ar putea să-mi modifice cursul vieţii.Haide. Dintr-o smucitură îşi desface cordonul capotului şi rămâne goală. Se ridică de pe scaun şi vine în dreptul meu. . În fiecare zi lângă seară ies în oraş la plimbare. plânsul.Tavi. Mă aşteaptă îmbrăcată cu un capot semitransparent scurt până de-asupra genunchilor şi sub el nu pot să disting conturul sutienului şi al chiloţilor. . .Ai văzut Tavi? Ţi-am spus eu că viţa ta se va schimba şi tu nu o vei uita pe Florina. Haide la mine şi vom mai sta de vorbă. . Cu sticla de lichior strecurată în buzunar mă grăbesc spre casa Florinei. un sân încă tare şi semeţ. îi spun mai mult din politeţe. eu mă duc înainte şi te aştept. Se întinde pe pat şi vederea trupului ei gol mă face să-mi pierd controlul. Zâmbesc şi-i promit că voi fi acolo în cel mai scurt timp. să n-o uiţi pe Florina pentrucă Florina îţi va da în curând nişte informaţii trăznet şi-I putem da peste bot ticălosului ăluia de Ciutacu. . ascultă la mine.*** Casa mi se pare pustie fără Corina. Bem din lichiorul gros şi dulce.Tavi dragă.Să num ă uiţi Tavi. îmi prinde capul cu amândouă mâinile şi mă sărută lung şi apăsat. Florina pluseză şi îşi toarnă singură două pahare unul după altul şi mă priveşte cu ochi scăpărători. . adică lucruri banale pentrucă nu putem schimba nimic în nici unul din aceste două subiecte.Mi-a fost dor de tine Tavi. spune privindu-mă devorator. de când nu te-am mai văzut. . fără zbierătele. însă în mod sigur nut e voi uita. şi copiii mei sunt plecaţi la socrii şi sunt tot singură până seara la şapte şi jumătate când vine bărbatul de la serviciu. şi vino repede. mă întrebam mereu ce mai faci şi dacă în viaşa ta au intervenit schimbări. râsul şi jocul lor. . am întâlnit-o pe “Corsa” pe Florina. în general părero despre vreme şi despre situaţia din ţară.Vreau să ne drăgălim. Mam gândit atât de mult şi des la tine! . fierbinte.Este absolute surprinzător ceea ce îţi voi spune. Îmi ia o mână şi mi-o aşeză pe sân. zice.Florina. .Nu ştiu ce aş putea face pentru tine. aproape şa o săptămână de când eram singur. fără copii. ce zici? Zic da şi o întreb ce preferă sa bea.

Mă uit la ceas şi constat că este aproape ora şapte. 33 . spun. Să n-o uiţi pe Florina ta. să fiu cu altă femeie decât ea. Numai să num ă uiţi. eu sunt prima femeie cu care faci dragoste după ce te-ai căsătorit? .Nu cred că este aşa. . spun. îţi mulţumesc pentru ceea ce mi-ai dăruit şi pentru frumuseţea şi sinceritatea sentimentelor tale. Se ridică de pe pat şi îşi incheie capotul legându-l cu cordonul. cine ştie ce motive o fi avut în tinereţe să aleagă “calea pierzaniei”.Îmi fac speranţe în ceea ce voi afla şi în tine. îmi placi grozav de mult darn u sunt îndrăgostit de tine.ne vom mai întâlni. să te simt lipit de mine. . De când aştept să mă drăgălesc cu tine. gândesc. şi nu m-am gândit niciodată şa o înşel.Dacă ar fi posibil. însă de tine depinde dacă o transformi în păcat sau în lumină. în tine pe care soarta mi te-a scos în cale.te rog sa ma scuzi. . îi spun. .Florina. Ne vom mai vedea. vom mai petrece multe clipe împreună şi Florina îţi va da nişte veşti care te vor ului despre ticălosul ăla.Da. totul a fost minunat. îi spun. . Asta ar face ca două familii cu copii să se rupă şi pentru ce? Pentru ca cei doi îndrăgostiţi să se simtă bine nu? Este sufficient că îţi place de mine atât cât îţi place. spune şi mă cuprinde cu braţele într-o îmbrăţişare strânsă. Tavi. Vreau să-l distrugem. poate a făcut şi ceva şcoală şi întâmplări năpraznice din viaţa ei au determinat-o să plece de acasă şi să se angajeze într-o meserie atât de rău văzută de societate. . este dată de Dumnezeu. ai toată încrederea în mine. .Va trebui să aflu mai multe despre ea. spune gânditoare. îi spun. . buze umede şi ochi sclipitori. Rămân pur şi simplu perplex şa auzul celor spuse de Florina. . Tavi.Florina. să te simt în mine! . . spun. un mare păcat. Tavi. pe Florina cea cu bucile arse de un ticălos şi cu sufletul ars pentru tine. ar fi un dezastru să fii şi tu îndrăgostit de mine. Florina etalându-şi talentul îmtr-un recital absolute formidabil. sunt sigur de asta. Ne vom mai revedea. că eu sunt îndrăgostită de tine aşa cum sunt şi cred că nu este nici un păcat.De când aştept momentul acesta.Află. . dar cred că am săvârşit amândoi o mare greşală. cu toate că nu intenţionam să-i spun aşa ceva.Aşa te vreau dragule. ai fost minunată.Va fi posibil. .Florina. îmi zic în timp ce mă îmbrăcam. că nici eu nu l-am înşelat pe bărbatul meu niciodată de când m-am căsătorit şi nici nu ma interesează niciun alt bărbat.Nici nu trebuie. îi spun. Şoţul Florinei va ieşi din tură la ora şapte aşa că sunt nevoit să plec. vei fi tot timpul lângă mine şi eu lângă tine.Să nu ne facem prea mari speranţe. Femeia asta nu este proastă. spune Florina cu faţa aprinsă. Iubirea nu este p greşală.Nut e voi uita Florina. . este ora şapte şi trebuie să plec. Cu tine este altceva. să-l nimicim pe porcul ăla care mi-a ars bucile cu ţigara. . spune ferm. de tine sunt cam îndrăgostită şi te rog să mă crezi că simt acest lucru pentru prima dată în viaţa mea. cred asta şi se va întâmpla asta.Facem dragoste furtunos. .

cinci lei gffv.Cădeţi-ar ciorapii ca a lui Fufa! . însă unu sărea gardul şi o înghesuia printer tufele din şanţuri. dar refuz să mp gândesc mai departe. iar Oti mulţumeşte şi-mi trage cu ochiul. . Fufa lui Kolmen şi amorurile ei prin tufe cu soldaţii.Îmi da-daţi ceva dom’ director? Scot din buzunat mărunţiş şi i-l dau. . Soldaţii râdeau. îmi spun în g’ând mergând spre casă. . vreau să mă însor. îi spun. Simţeam un sentiment acut de vinovăţie ţi îmi propun ca ceea ce s-a întâmplat azi să nu se mai întâmple.Ce mai faci Oti? Îl întreb şi mă opresc în dreptul lui. Vară. Oti. ajunses de pomină şi de bluestem: . . Oti era idiotul oraşului.Şi eu sunt sigură. încreţit peste geznă. cu un batic peste cap înodat sub Barbie. Fu-Fufa lui Kolmon. îi adresau vorbe deocheate. îl văd pe Oti. denumire pretenţioasă a intervalului cuprins între retaurantul Dacia şi Calea Moţilor. eu şi Florina … Gândul mi se contoneză aici.Faci foarte bine.Iaca nu mi-a venit timpul. pe draga mea Corina. De ce a trebuit s-o înşel pe Corina. spune Florina cu nuanţă enigmatică în voce. Florina este o femeie frumoasp şi bine făcută. vă potriviţi cum nu se poate mai bine.Îţi plac fetele Oti? . Ne vom mai revedea şi toate revederile noastre vor fi pline de bucurie. . mă uit după fe-fe-fete! . Fufa lui Kolmon era o altă retardată cunoscută de tot oraşul. însă ca ea sunt câteva zeci în oraşul ăsta şi niciuna nu mi-a stârnit dorinţe păcătoase. Este încă devreme şi mă încumet să plec spre casă pentru a nu face nimic. cu faţă strâmbă şi renumit pentrucă mânca seu crud căpătat de la ţăranii care vindeau carne de oiae sau de vită în piaţă. . hă! hă! hă! Dom’director. În dreptul farmaciei lui Soare.Oti şi însurătoarea. *** Merg spre casă cu gândurile vraişte.Nu? De ce? . . Ciorapul veşnic căzut al fufei. Mă îndrept spre centru cu intenţia de a mai fa cîteva ture pe la “Corsa”. numai că eu nu sunt director. 34 . să trăiţi. care de fapt nu mai era a lui Emanuel soare pentrucă o preluase statul. iarnă. un individ cu vârstă incertă între 30 şi 40 de ani.Cu. Îţi urez noroc! Râde cu gura aceea lui băloasă şi strâmbă arătându-şi dinţii galbeni.Trei lei soldaţii. Soldaţii de la Unitatea de Gerniu intrau în vorbă cu ea prin gradul cazărmii şi ea le răspundea înrocios.Bravo Oti.Îmi palc-plac.Fac bine. Fufa îşi facea veacul pe lângă poarta a III –a a Cetăţii lângă Obelisc şi pe marginea şanţurilor. Cu cine te însori? . cu Florina? Evident. cu pantofi sau ghete scâlciate şi cu ciorapi dintre care unul era mereu căzut. Sta rezemat de zidul framaciei şi privea fericit la trecători.. hă! hă! hă!.

Clujul. îţi spun mâine. . mai mari sau mai mici supă cum îi este dat omului. Alexandru avea să-mi comunice ceva şi acel ceva ar putea fii o mare bucurie sau o mare şi cumplită dezamăgire. Oscilez frenetic între aceste două posibilităţi cu trăiri apoape latişe care îmi scapă deseori de sub control.. .Nu este prima dată când mă uimiţi cu ceea ce îmi spuneţi domnule Weis şi trebuie să vă mărturisesc că am învăţat multe de la dumneavoastră. cabina 4. păcatul pe care l-am săvârşit şi care face ca acum să-mi fie ruşine şi scârbă de mine.Te muncesc gânduri grozave. nu-mi poţi soune nimic? . atât doar că este interzis de legile oamenilor şi de religie. remarcă Weis pe care l-am surprins în câteva rânduri privindu-mă cu insistenţă. da? .Te înţeleg. probabil mâine sau luni. Intru în cabină cu inima bătându-mi puternic şi iau receptorul cu mâna tremurând. nu trebuie să te laşi. îi spun. care trăieşte ca toţi ceilalţi şi se comportă în anumite situaţii ca toţi ceilalţi. dat trecerea noastră prin viaţă lasă urme.Trebuie să răzbaţi baieţaş. Dar de ce şi eu? Pentrucă şi eu sunt un om ca oricare altul. . . în liniştea serii şi a nopţii. Îl aşsez cu grijă şi cu mâna tremurând în portofel.He! He! Face weis oarecum enigmatic.Domnule Weis. ţine-te tare să nu leşini.O să mă gândesc acasă în linişte şi o să evoluez gravitatea faptei pe care am săvârşit-o. E adevărat că nu aducem nimic pe lume atunci când ne naşstem şi nu ducem nimic cu noi atunci când murim. Discutămm atunci. . înţelepciunea poporului evreu … *** Aştept în faţa cabinelor de telefon la poştă. O să vă spun totul în momentul încare voi şti mai multe.acum nu. lucru pentru care vă mulţumesc şi vă voi fii veşnic recunăscător. . Aşa să fie oare? A fost un act firesc. încerc să-mi găsesc scuze. . cu tine şi cu Corina. . sunt un om ca toată lumea. sunt pe calea de a urca un munte sau de a mă prăvăli în prăpastie. Am venit cu un sfert de oră mai devreme pentrucă nu îmi mai aflam starea ape străzi. *** Avizul telephonic de la Alexandru a sosit miercuri pentru vineri la ora 6 după amiaza. natural şi dorit. Se practică intens de când lumea şi se va mai practica atât cât va fii lumea. aşa că sâmbătă vin cu soţia şi copiii la părinţi li vreau să ne întâlnim. care greşeşte ca toţi ceilalţi. ha! ha! ha! 35 .Mă voi gândi mai profound la aceste lucruri.Totuşi. La şase şi zece minute aud glasul telefonistei: . Fiecare însă încercăm ca aceste urme să fie cât mai mari şi mai profunde. . îmi spun. spune Weis privindu-mă în continuare cu insistenţă.

parcă aşa lise spune la astea. îl dassd cu talent la acordeon. . zice acesta. care mai e viaţa ta. A sosit momentul să-mi dau jos pielea veche. la “Strugurele de aur”. însă mi-a venit o idée grozavă acum că v-am văzut. e ceva în neregulă cu tine? . ce mai faci Tavi? . îi spun lui Nicuşor. . le spun.Spune-mi măi. nu pot rămâne toată viaţa un nimeni.Aşa-i. Mormolocul se transformă în broască. până a fost naţionalizat şi transformat în “Restaurantul Popular”.S-a făcut. Tu vorbeşti acum în metafore. unica unitate cu profil ethnic din oraş. Ocazia era cât se poate de binevenită. Ascultaţi aici Ticule şi Luci. Măi Nicuşor. . Intrăm la “Dacia”. puiul cel urât în Făt – Frumos. . Mă zăresc şi vin amândoi la masa noasztră. v-aş invita şi pe voi dar este prea devreme. răspund enigmatic. Cântau în fiecare seară la “Dacia” muzică de café. mâine seară viu aici cu nevasta şi cu încă o pereche care sunt invitaţii mei.O butelie de “Fetească” şi o apă! Bem din paharele în care am turnat jumătate vin şi jumătate apă şi Nicuşor începe: . Haide să bem un şpriţ şi să mai povestim. zice Ticu.S-ar putea spune şi aşa. Vreau să aud ceea ce îmi place mie şi voi ştiţi ce îmi place. ce mai faci şi cum o mai duci? Nu-i răspund imediat.Să fiţi sănătoşi. . o unitate de reparat utilaje miniere. ca şarpele şi să rămân într-o piele nouă. Gândul acesta mi-a venit acum şi sper să nu mă refuze. . . Ticu este cel mai bun muziciant din oraş şi împrejurimi. . nu? Aveţi treabă în seara asta şi nu se face să începeţi de pea cum cu băutura? . actualmente technician la “Patru Ardealu”. Busuioc.Mâine o să-i am ca invitaţi pe Alexandru Spineanu şi soţia lui.Poftă mare” spune Ticu râzând.Este şi nu este.Nu prea multe. realitatea este că sunt în pragul unor schimbări radicale în viaţa mea şi în viaţa familiei mele. zice Ticu apoi plecă spre podiumul orchestrei unde au venit între timp şi ceilalţi doi. ha! ha! ha!. vioara a doua şi un tinerel. iar Luci îşi arată şi ea cei patru dinţi de aur.Râsul de la sfârşitul convorbirii mi s-a părut de bun augur aşa că am plecat de la poştă cu inima cât o pâine.Ce-I cu tine măi.Măi Tavi măi. mergi ca un lunatic. Merg aiurea pe stradă cu bărbia în piept şi păşind ca un dambla giu. Acum şi-a facut o mică orchestră. iar nevasta lui.Tavi. Aud un glas şi radicand capul îl văd pe Nicuşor Zdrenghea. spune Nicuşor cu faţa extreme de serioasă. Nu ştiu dacă înţelegi! . Au cântat amândoi la restaurantul tatălui mei. . Îmi torn în pahar vin fără apă. Luci. trei.S-ar putea să înteleg ceva. un ăncărcător de lăzi. pupila în fluture.concert şi aveau un succes constant. 36 . la Baza Comercială. alături de le şi Luci mai cântând Buricu. mai ales că am potenţial … Mă oprec pentrucă în restaurant intră Ticu şi Luci. Ascultă Nicuşor. fost coleg de liceu. erau exact ce îmi lipseau acum. ne aşezăm la omasă şi Nicuşor comandă chelnerului. Îl bem cu lăcomie şi râmân gânditpr. eu sunt acum un salahor. un adevărat vituoz al viorii. un ţâşpriţ. ha! ha! ha! Nu te-am mai văzut de un car de ani. la tobe. nu? Tu trebuie să ştii mai bine pentrucă ai făcut trei ani la Litere. două.

spune parcă uşurat. . casa era întoarsp pe dos. Deseară merg cu ea şi cu nişte prieteni la o petrecere aşa ca … . precum nu era nici un evreu. cadouri sau altceva de genul ăsta. “stai să tea jut şi eu”. Discutăm luni. aranja. pe la ora 10 autobuzul o va adduce acasă şi abia aştept să vad ce ochi va face la aflarea planului meu şi a veştilor pe care o să I le aduc. Să înţeleg că ai să-mi spui cvea îmbucurător? . spune Weis. *** Las un billet pe masa din bucătărie rezemat de o cana: “Veveriţă aurie.Ce evenimente ne aşteaptă lângă seară? Parcă aşa ai scris în billet.Da măi! Excalmă Nicuşor. 37 . Se pare că este mare nfdff pe la Cluj. Ajung la deposit fluierând vessel ca un mierloi şi Weis observă imediat starea mea. Stăm în pat să ne odihnim şi Cora întrebă încreţindu-şi puţin fruntea. ] Oferta lui weis mă uimeşte. îi spun. Deseară voi afla ceva care ar putea să fie acea mare cotitură din viţa mea.Şi da şi nu. .Este. îi spun. motiv pentru care sunt extreme de bucuros şi se pare că bucuria mea nu se va opri aici. îi spun.Prea bine. du-te şi mânâncă. Eu vă doresc la toţi petrecere plăcută. nu l-am mai văzut pe Alexandru de ani buni. “nu este nevoie. . zice zâmbind subţire. Pe la ora patru furtuna se potoleşte. mă descurc singură. . mătura. Nu era omul care să facă danii. şi s-ar putea să ajungă şi mai mare. casa este curată şi toate puse la locul lor. scutura. Aşa după cum mă aşteptam.. începe Nicuşor. săruturi. . nu vă supăraţi daca vă refuz. mă priveşte parcă puţin aiurită şi izbucneşte într-un iureş de cuvinte.” Aşa fac şi râd în sinea mea de surpriza pe care i-o voi face şi de surprinderea ei.” Astăzi va veni corina. Îi povestesc pe îndelete mmângâind-o despre intenţia mea de a-i invita pe Alexandru şi soţia la restaurant. mă bucuram dacă o luai şi mă bucur dacă n-o iai. Îmbrăţişări. cu părul prins într-un batic înodat de-asupra frunţii şi îmbrăcată cu o rochiţă veche şi scurtă până mai sus de genunchi. odihneştete! Voi încerca să vin mai repede astăzi şi află că avem evenimente importante lângă seară şi mult de lucru seara târziu. despre telefonul lui şi speranţele mele. *** Corina trebăluia de zor. astăzi vine nevasta acasă.Mulţumesc mult domnule Weis. Cora face ochii mari. . la plecare ia o sticlă cu vin din partea mea.Mă bucur băieţaş.Măi câte prostii mai făceam noi în şcoala elementară şi în liceu. Eu am mâncat mai înainte.A răsărit soarele pe strada ta băieţaş.

face să-mi fie şi mai dragă. nu suntem pregătiţi oentru aşa ceva. Mesele sunt aproape toate ocupate şi orchestra lui Ticu întreţine atmosfera cu un tangou languros. însă are u reche şi o memorie absolute fenomenale. Întorc capul spre podiumul orchestrei şi Ticu îmi face semn înălţând arcuşul. îl interpreta cu dăruire ţinând vioara în mâna stângă la nivelul pieptului şi arcuşul în cea dreaptă “la vipuşcă”. Aprob din cap ţtiind că începe prestaţia despre care am vorbit cu el cu o zi înainte. adică nu este. nu-i aşa Alexandru? Spune Soveta. însă mi-a declarat râzând că a învăţat cuvintele pe de rost şi că habar nu are ce înseamnă. o atacăm cu înverşunare parcă şi orchestra cântă: “Paloma”. Ticu este un artist desăvârşit. Dacia nu este un restaurant chiar atât de pretenţios cum sunt câteva din Cluj. Ticu s-a petrecut pee ş însuşi. . uneori melodii străine. le spun şi ridic paharul pentru a închina. “Iluzionii”. după expresia lui. “Zaraza”. rujat şi parfumat şi eu o sorb din ochi. *** . Nu accept refuz aşa că vă îmbrăcaţi şi plecăm. să vă ţineţi bine! Îndrept paharuş şi spre Ticu într-o închinare neîmpărtăşită şi Ticu yâmebeşte făcâbnd o uţoare închinare din trunchi. Şi-a aranjat părul în coc la spate. asisteţa ascultă şi unii danseză.. nu cunoaşte notele.De-abia a ănceput. Orcehstra cântă acum tangouri şi valsuri celebre. Câteva perechi dansează. mi-a fost teribil de dor de ea şi sentimental vinovăţiei care încă mă mai bântuie.Dar uite la Corina cât este de aranjată! Mai încearcă Soveta să se codească. “botist”. Se întoarce spre Luci şi spre ceilalţi doi şi le spune ceva.Vai ce minunat ar fi iubitule. Cântă şi din gură. ceilalţi ascultă lăsând conversaţiile pentru mai târziu şi întreaga asistenţă pare vrăjită de muzică. . s-a pudrat. Îmi este foarte dragă.Nu se poate. apoi Ticu se gdsfg.” Ştia că acest cântec îmi este drag. sunteţi invitaţii noştri şi nu permit să faceţi apoziţie. spun. Soveta şi Alexandru acultă vrăjiţi uitând de pahare. Vorbeşte ceva cu Buricu şi Luci şi după o scurtă introducere orchestrală atacă melodia cu vocea lui puţin răguşită şi plăcută: “Parla mi d’amore Malu . Îi fac cu mâna în timp ce ne îndreptăm spre o masă liberă şi Ticu râde larg închinând puţin capul a salut. 38 . îşi potriveşte vioara sub bărbie şi începe să cânte “Serenada” lui Toselli parcă n-a răsunat nicodată mai frumos. . . Este sâmbătă seara.Nu-ţi face probleme. A sosit friptura. Haide să dormim o oră.O să auziţi în seara asta muzică de callitate cum nu auziţi nici în Cluj. nici cu vestimentaşie nici cu … . . le spun celor doi. luminile din restaurant sunt aprinse toate dând localului un aer de sărbătoare. cântec care a fost şi mai este la modă. cântă concentrate iar la sfârşit face o mică plecăciune înspre noi cu zâmbet pe faţă. Întradevăr Corina este sclipitoare în rochiţa aia. a ei mulată pe bust şi talie şi coborând în “ceoche” spre poale. Aplaudăm fonetic şi citesc pe feţele convivilor saticsfacţie şi admiraţie.

. Mai comandăm o butelie de vin? Fac semn chelnerului în timp ce scot un plic din buzunar. se apropie de muzicant şi-i înmânează plicul arătând cu mâna spre masa naostră. este unu Ciutacu. da? . să num ă întrebi însă cum am rezolvat problema. însă de câte ori îl văd pe individual acesta.Nu vă întoarceţi acum.Înseamnă că din toamnă te apuci de tocit şi de dat examene. va ajunge jos şi invers. Poate va veni şi timpul acela. îmi revin. acum şi apoi ne aduci vinul.Sigur că îmi dau seama. să-l fac să treacă oin cele mai cumplite chinuri. hă! hă! hă! Îl privesc cu gura strânsă pungă şi rostesc rar şi apăsat: . Fac ceea ce le-am spus şi întorc pe rând capul privind ca din întâmplare spre locul şi persoana indicată.. o lepră şi un jeg de om cum n-aţi mai întâlnit până acuma. ia paharul din care bea încet. La o masă undeva spre un colţ izbucneşte un hohot de râs pe diferite tonalităţi. îl recunosc pe Ciutacu. Cel care stă cu faţa înspre noi. Întorc instinctive capul şi la masa unde patru bărbaţi se înveseleau ala de grozav.Alexandru. mare mohâr pe la Partid şi omul care mi-a distrus familia şi viitorul. zice el de-odată solemn. . înseamnă că … . spune Alexandru.S-a rezolvat! Simt că totul se învârteţte in jurul mei. Nu lăsa însă ca ura să-ţi depăşescă logica. Chelnerul pleacă.Vă rog să mă scuzaţi. nu vreau ca acestă seară care trebuie să fie perfectă. Ridică mâna şi-i zâmbesc. Brusc îmi piere toată buna dispoziţie şi cred că m-am înegrit la faşă. îl privesc tamp şi rostesc fesaf: . să-l schingiuiesc. îmi vine să-l strâng de gât. faceţi-o pe furiş câte unul şi priviţi la masa aceea unde patru bărbaţi se înveselesc grozav. 39 . . să fie alterată de gânduri legate de acest porc de câine. îi spun. Ticu zâmbeşte şi el şi face o mică plecăciune strecurând plicul în buzunar. . . Râde cu gura larg deschisăîncercând printer hohote să mai spună ceva. Bem tăcuţi cu feţe înfiorate de emoţie şi câteva momente tăcem ascultând muzica lui Ticu. .Ce-i cu tine Tavi? Întrebă Alexandru care a observat imediat starea mea. le spun. zgomotos şi prelung.Alexandru. cu economie parcă.Tu îţi dai seam ace îmi spui? . să bem pentru un nou început mai frumos şi mai luminos. tu eşti . . nu vreau să stric atmosfera.Să bem prieteni. Alexandru îşi imprimă o figură serioasă. . . cel cu figura pătrăţoasă şi ochi mici şi apropiaţi. acume este momentul să-mi spui în faţă ceea ce nu ai putut sămi spui la telefon.Dă-iplicul ăsta lui Ticu. dar tu eşti. apoi rosteşte sec: . pregătit cu grijă de acasă. spun.Te înţeleg. ă-ă-ă dosarul meu a fost ă-ă-ă. îl aşează solemn pe masă. poate şi eu aş gândi la fel dacă aş fi în locul tău.Sunt prietenu tău din copilărie. nu mai am somn şi odihnă de câteva zile.Ai dreptate. spun. Num ă mai fierbe. roate se învârte şi pareta care a fost odată sus. tu îmi eşti ca un frate şi sper să rămânem în continuare la fel de prieteni. apoi să-l omor. .Adică s-a rezolvat. cu toate că fiecare zi este un nou început pe care vrem să-l parcurgem fără greşală.

strâng masa şi mă duc în cameră. Dar mai sunt şi altefel de zile. V Sunt zile în viaţă pe care nu le uiţi. oarecum acru. Cora stătea de-a curmezişul pe pat cu ochii acoperiţi de braţul stâng. ziua casătoriei. sufăr cu ceva. priveşte mai departe undeva spre ceva numai de ea ştiut şi nu mişcă deloc. îmi trece prin cap. Cora nu mă întâmpină ca deobicei. Observ stânjeneala de pe colţ răvăşită şi câteva cărţi împrăştiat ep covor. ce a putut să o întoarcă pe dos în halu ăsta şi să se poarte cum nu s-a mai purtat nicodată? Termin de mâncat. *** CAP.Să num ă atingi. Gura îi este strânsă pungă şi între sprâncena i-au apărut două cute mici. . te salut veveriţă aurie! Veveriţa aurie şade pe par cu mâinile îm polă şi privirea pierdută. zice Croina. Gestul conteză. .S-a dus pijamaua ta şi buza mea. însă ce Dumnezeu s-a întâmplat cu ea. du-te în bucătărie şi pune-ţi masa.Da. îmi încălzesc mâncarea şi mânânc încet şi fără poftă.Veveriţa mea aurie . continui să-I vorbesc. I s-a făcutrău..Cucu! Spun ca deobicei. Ticu este un vechi prieten de-al meu şi merită o atebţie. .Bărbatul meu întotdeauna a fost levent. . . Aşa şi fa. Pe acestea le sărbătoreşti sa ţi le reaminteşti cu plăcre. suferi cu ceva? De ce nu vrei să-mi vorbeşti? . n-am pus decât o bacnotă de 25 de lei în plic.Ce s-a înrâmpla Cora? O întreb îngrijorat şi mă apropii de ea. . te doare ceva. nu? Râdem toţi. .Spune-mi cei cu tine inimioarp.Nut e supăra veveriţo. 40 . Aşa a fost din joia din ziua petrecerii de la restaurantul “Dacia” cu cei doi Spineni. am câştigat în schimb ceva mult mai preţios şi mai promiţător. . masa în bucătărie nu este pusă. Ajuns acasă. aşa cum ar fi ziua de naştere. . Altele le trăiesşti ca amintiri dureroase care fac să-ţi picure lacrimi în suflet şi-ţi aştern pe chip tristeţi scăpate în rândurile feţei şi culoarea cenuşie a obarjilor. Pe care le comemorezic u tristeţe şi păreri de rău. spune rămânând în aceeaşi poziţie rigidă. zilele de naştere aşe celor dragi şi apropiaţi ţie. . însă în primele momente nu dau importanţă acestor lucruri. îmi spun. mă doare ceva. atmosfera de binedispoziţie a revenit şi ne simţim bine. . spun. spune cu o oarecare acreală Corina în drum spre casă. răbufni ea cu voce şuierătoare. Mă aşez lângă ea şi ăncep să-I vorbesc cu ingrijorare li cu delicateţe. Nu răspunde.N-are importanţă. le sărbătoreşti cu plăcere şi te bucuri cu cei apropiaţi. poate ziua în care ţi-ai dat seama că eşti îndrăgostit. apăţit ceva cumplit şi poate va trebui să o duc la un medic. Dacă vrei să mânânci.O să-şi revină.

. o plăcere ca femeie. te aştept cu nerăbdare şi speranţă în fiecare fibră a corpului meu. Remarca mă lasă mut. 18 ani care iubea pentru prima dată. nu eu. iulie este o singură zi. pot zice o prietnă bună. nu? Phui.. . . voi refuza să plec cuei. îmi era sincer ataşată. Să fi aflat ceva despre Florina? Imposibil. Florina era o femeie frumoasă. dar n-am crezut niciodată că poate fi atât de tâmpită. chiar dacp acestă prietenie s-a tranformat într-un act erotic.Uităte-te la aceasta. pe Florina n-o cunoastea şi nu avea cum să afle aventura mea cu ea. Te rog. rămân cu tine şi a ta pentru tot restul vieţii.Scumpa ta e alta. senzuală. Vreau să râmaân cu tine şi tu spui “da”. prostesc de geloasă? Furia mă cuprinde încet şi totul ca o apă în care te scufunzi încet – încet. manualele şi caietele şi uite peste ce am dta. dar no iubeam. .C vrei săspui scumpa mea este o alta? Cu un gest de scârbă parcă. dragostea si lumina mea. în iulie la ora 10 te aştept la cofetăria din centru lână “Dacia”. grăbit şi puţin dezordonat. . conţinut care prin omisiunea unei date a rupt dureros şi definitive povestea noastră de dragoste: “Iubitul meu. Amintirea evenimentelor uitate dar acre au fost aâat de dureroase au făcut să mă crispez şi să-mi tremure mâna în care am ţinut plicul. aşez foaia în plic şi trec în bucătărie. Intru în cameră şi-I spun Corinei cu voce îngroşată: 41 .Dar cum să-ţi spun scumpo? .Nu sunt scumpa ta. Vino dragostea mea. Fără să-mi spună nimic. .Cum poţi vorbi aşa ceva Cora? . au făcut toate formele pentru plecarea în Izrael. ia de lângă mâna ea o mână de plicrui şi mi le aruncă în faţă. atât de incalificabil de geloasă.Să nu-mi spui veveriţa ta aurie. În aceeşi noapte urmeză să plecăm cu trenul la Bucureşti şi dimineaţa următoare luăm avionul spre Tel-Aviv. Îmi amintesc perfect conţinutul acelei pagini. te implore. era un scris nervos. Stau cu capul în mâini la masa din bucătărie şi simt că peste durerea acestor amintiri se pliază furia împotriva Corei. părinţii mei au făcut un lucru îngrozitor pentru mine şi pentru noi. Cum poate fi atât de îngustă. . Perversule! Este o singură pagină scrisă având pe la mijloc câteva r’ânduri subliniate cu roşu de către mine şi un semna mare de întrebare pe margine. rotund. legate bine cu aţă şi dosite în spatele unor cărţi! Adun plicurile şi recunosc imediat scrisul rotund şi ordonat a lui Miriam. Scrisul lui Miriam nu mai era acel ştiut. Sunt vreo 10 scrisori de-ale ei trimise mie la Cluj în timpul studenţiei mele de care am uitat de mult. de dragoste curată. şi tu te mistuiai în aceeaşi văpaie de dragoste ca şe ea. data poştei este după ce ne-am cunoscut noi. auzi la ea. vino să vorbim ceva. Scrisori de dragoste arzătoare.Lasă că mi-o amintesc pe jidoavca aia. . măgăriţa dracului! Nu spun nimic. mergeai cu mine la film şi corespondai cu fata asta şi sunt sigură că şi tu îi scriai şa feş de înfocat. dragostea undei fete de 17.Am vrut sţ-ţi fac un loc pe etajeră unde să-ţi ţii cursurile. caligrafic şi frumos. în fiecare părticică a gândului meu . care credea în dragostea căreia i s-a dăruit cu totul.

M-ai supărat cumplit şi comportamentul tău îmi dă de gândit. Eu însă. fără valoare şi fără interes. fac colţul spre piaţă şi mă îndrept spre Gara Mică.Nu. ai ghicit exact şi mă bucur că ai ghicit exact. La un moment dat un lucrător din gară. sunt deja estompate de umbrele serii. eu voi dormi în camera copiilor. Individul ridică felinarul şi mă priveşte. cu gândurile vraişte. nu ultim refugiu al activelor scoase din uz. 42 . să evoluez atitudinea ta şi să mă regăsesc pe mine însumi. Ajuns în dreptul “Restaurantului Popular”. Beau paharul dint-o sorbitură iar barmanul mă priveşte mirat şi zâmbeşte. schiloade.Aşa este. te-am mai văzut pe aici. . hârbuite. Şanţul Cetăţii şi dâlma imensă de pe el plină de hăţişuri şi buruieni probabil necunoscute de botanciă. . Nu ştiu la ce oră mă voi întoarce. al vagoanelor inutile. Părăsesc restaurantul şi mă îndrept spre vagonul meu. soarele a asfinţint în spatele Mamutului coborând cerul în nuanţe palide de galben şi roz.Sete mare. deşertul Sahara! Ionică râde şi îmi trage cu ochiul.Arşiţă Ionică. îmbrăcat într-o şalopetă unsuroasă. du-te şi gândeşte-te la ce vrei. mi-i aşa că vii să-ţi cauţi liniştea în singurătate? . ai venit la furta de prin vagoane? . îi spun.. veneam mai târziu şi căutam vagoane calumea. Stau aici şi mă gândesc. nu hârbul ăsta. dacă veneam la furat. Ies în stradă şi merg parcă împleticit. . Înregistrez în fugă acele vreo zece peroane împrăştiate pe la mese care vorbesc rae. Linia moartă pe care se afla vagonul “meu”. am nevoie să fiu singur. Paşii mă poartă spre centru şi ajuns în dreptul librăriei şui Biliuschi care se numea acum “Cartea rusă”. Se înserează. spune. La o masă mai în spate. prin semiîntunericul din local.Aha. era chiar pe marginea şanţului. un lătrat de câine.Eu plec. précis străini de oraş. cu un felinar în mână şi cu un ciocan cu coadă lungă. puturos dar tare şi ieftin. simt nevoia teribilă de a bea un pahar de rachiu de drojdie.Ce faci şefule. nu mă consideram aşa. Roza îşi etalează cu ăstentaţie sânii generoşi si are pe faţă un aer de cucuoană mare. apoi liniştea care îmi vuia în urechi ca vuietul mării auzit într-o scoică marină. Auzeam ca prin vis strigătele ceferiştilor care manevrau nişte vagoane. nu vroiam să mă consider o epavă la margine de viaţă şi societate. îi spun. o zăresc pe Roza “ţâţă dulce” stand ca o regină la o masă cu doi indivizi curăţei. cu sufletul negru şi încă stăpânot de acea furie care mă invadase brusc mai înainte. ce care îi dă viaţă cu viţa lui. *** Cred că am stat apoape o oră neputându-mă concentr. se apropie de geamul spart al vagonului şi mi se adresează: . îi spun. să-mi limpezesc gândurile. râd şi fumează în draci ţigări ieftine.Întoarce-te când vrei. domnu’ Tavi? .

Zâmbeşte. asta e viaţa şi cu bune şi cu rele. când ai înflorit aşa? Te ştiam cu un păr lins pe cap sugrumat de bentiţă la ceafă. văd o elevă cu un păr cârlionţat şi negru revărsat peste umeri şi o parte a feţei. . Tu eşti Tavi Gheorghieş. ne dădeau mai puţină impotanţă. Este un mod impropriu de spune “le-am cunoscut”. dar la acele “dansuri” s-a înfiripat în ambele cazuri poveştile de dragoste. “Balul” a început timid.Florile înfloresc primăvara şi vara. . . un violinist apropae ca Ticu de maiestru.Dumnezeule mare. îmi spun. La o margine din şirul de fete care stăteau ca la o ecpoziţie pe lângă un perete. Elevii de la Liceul “Mihai Viteazuş” şi elevele de la Liceul de Fete “Mailath”.Îmi pare bine domnule Pompiliu. spun aşa ca să scap de el. *** MIRIAM Eram în ultimul an de liceu şi la o lună după începerea cursurilor s-a organizat “balul” care devenise o tradiţie. În acel an alegerea a căzut pe Cocoru. la dragostea noastră reamintită acum după episodul violent cu Corina. mă îndrept spre ea la primul tabgou atacat de orchestră. Zâmbeşte şi gropiţele din obraji îmi acoperă brusc identitatea. se întâlneau şi îşi petrceau împreună o seară de dans sub supravegherea severă a profesorilor de la ambele licee. Fetele pregăteau prăjituri şi senviciuri. . mai ales că profesorii încinşi la discuţii după ce au scos din serviette nişte sticle care nu semănau deloc cu cele de apă minerală cupărate de noi.Da.. zice.Probleme cu viţa sau cu nevasta. adicp la dans. Acceptă cu naturaleţe invitaţia mea la dans şi începem să ne mişscăm în ritmul muzicii. figură care îmi parea oarecum cunoscută.Miriam? întreb naiv privind-o intens. Mă gândesc la Miriam. acum a venit rândul meu. fiţi sigur că o să vă mai caut. . care a venit cu nevasta. cu fâstâceli. un zâmbet care îi luminează faţa măslinie dându-i o luminozitate aproape ireală. pentrucă din vedere le cunoşteam dinainte. cea pe care n-o mai cunoşti. . cel din ultimo an. spune omul filozofic.Formidabil. zice ea cu cochetărie. . Intrigat de neputinţa mea de a o recunoaşte.Mi se pare că te cunosc şi totuşi nut e cunosc. excla. dar încet-încet s-a aprins. la acordeon şi băiatuş de vreo 15 ani. Linştea interioară mă cuprinde la început timid apoi aproape total. 43 . pe ambele le-am cunoscut în circumstaţe oarecum asemănătoare. Miriam. . cartierul ţigănesc al oraşului. . De fiecare dată erau angajaţi muzicanţi din “Lumea Nouă”. Aurora. la tobe. încep eu dialogul.Mă numesc Tavi Gheorghieş . baieţii colectau bani pentru apă minerala şi sucuri şi pentru plata muzicanţilor. Mp cheamă Pompiliu şi s-ar putea să mai stăm de vorbă. .

.. când suntem acoperiţi de alte perechi şi nu suntem ân vizorul profesorilo o strâng la piept şi-I strâng mâna.De ce nu? Spune cu naturaleţe. frumoasa mea Miriam. Nu se împotriveşte şi ne sărutăm lung şi cu nesaţ. Nopate bună iubitule! Se ridică puţin pe vârfurile picoarelor şi mă sărută scurt şi fugitive. zice zâmbind subţire. Muzica încetează şi îi mulţumesc pentrucă mi-a acceptat invitatia la dans şi vrea să plece. te cunosc din vedere. decât colegii de an sau mai mici. Dansăm.De abia aştept. O curpind cu braţele şi o strâng la piept. . . ştii cp eşti abolut încântătoare? . Miriam. strângere şa care îmi răspunde. trebuie să intru ăn casă. pentru seara asta care a fost pentru mine ce un vis frumos. cunoaştem mai degrabă baieţii mai mari. . Noapte bună deagostea mea. S-a întunecat bine. nu mai zâmeşte însă buzele le ţine puţin întredeschise. Miriam.Da. Mă priveşte fără să spună ceva şi simt că mă apropie lipindu-şi trupul de al meu. . am vorbit de toate. îi spun fâstâcit. Mă priveşte îndrăzneţ cu ochii aceia negri şi mari. spun cu voce pătimaşă . cred ca chiar m-am îndrăgostit.Miriam. da? . trecem prin ea şi coborâm ăncet Dealul Cetăţii. la limita bunei-cuviinţe totuşi. spune Miriam âncet privindu-mă în ochi. . Decin mai ândrăzneţ.Miriam. În faţă cam la 10 metri un grup gălăgios de colegi ne deschid calea. o devoram din priviri şi de câteva ori am surpins-o privindu-mă şi ea insistent cu un mic zâmbet în colţurile gurii. Sunt ameţit şi nu mai visam s-o las din braţe.Te conduc acasă. nu vrei să rămâi cu mine? ne retragem la o margine şi mai discutăm. i-o ridic şi i-o sărut. se întoarce şi intră grăbită ăn curte. elevii năvălesc în grupuri sau singuri. sper că âmi permiţi. oraşul este mic şi noi fetele mai mici.Destul acum. S-a dat cu un parfum suav şi descret care mă ameţeşte. Îi frământ mâna. . Merg alături de Miriam înspre poarta a III –a. Toate cetele îngereşti s-au strâns în jurul meu cântând îmnuri de dragoste cu glasuri suave în triluri de argint. Miriam. nu se âmpotriveşte şi-I simt trupul aproape lipit de al meu. zice şi mă bucură acest lucru. *** 44 .Ştiu. Aveam 18 ani şi eram îndrăgostit pentru prima dată. O pierd pe Miriam de mână şi mergem aşa tăcuţi. în timpul dansului o atrag spre mine. O curpind cu braţul pe la spate şi în îmbrăţişarea asta neterminată străbatem drumul până la poarta casei sale. iubita mea. în parcul din faţa Liceului de Fete şe se împrăştie apoi fiecare căutându-şi drumul spre casă.Cred ca ma îndrăgostesc de tine.Ultimul dans! Ameninţă un rpfesor de la masa unde stăteau cadrele didactice şi unde sticlele cele diferite de ale noastre s-au cam golit. Haide! În acea seară am dansat numai cu ea. .Îţi mulţumesc pentru seara asta fermecată.Încerc să mă obişnuiesc cu gândul ăsta spune şi râde. spune Miriam. spun.

ai îndrăgostit până acum. ne-am sărutat şi ne-am drăgălit la poartă de pur şi simplu am uitat de noi. Floarea abia înflorită îşi va desface petalele şi parfumul în toată plinătatea lor. De fapt. aşa mi-a spus şi de fapt aşa şi este. . 45 . spun. La ei chestia asta cu religia este foarte puternică. . fata asta m-a dat peste cap. cu tpate că nu eu eram subiectul discuţiei. ne-am îndrăgostit recent şi nu ştiu dacă Miriam le-a spus părinţilor ei. îi spun. spune.O ho! Şi încă cum.Doamne iartă-mă. S-ar întoarce în mormânt toţi strămoşii mei şi ai tăi.Miriam Levi. în lunea care a urmat balului. . spun şovăielnic. din surptindere.Mă gândesc cum va arăta peste un an – doi. Observaîia lui Alexandru a deschis o fereastră prin care momentan nu vedeam nimic. *** Dar m-a gândit.Ce vor dpune părinţii ei de acest amor al vostru? Ştii că taică-s-o este ca băţos şi religios din calea afară. . . Şi arată fata asta? O ştiu o zgaibă măslinie fără pic de frumuseţe. Trebuie să recunosc că este absolute superbă.Da. dar de ce ţi-ai făcut cruce. spune mama serioasă.Nu cred. . să ştii că m-am îndrăgostit de o fată absolut remarcabilă ca frumuseţe şi cred că şi de caracter. . sper să fie veşnic. ai văzut pe Satana? . colegul meu de bancă.Va arăta li mai bine.Ai săruta-o? întrebă Alexandru naiv. sunt plin de dragoste şi vreau s-o trăiesc din plin. îmi zice Aşexandru Spineanu. spune mama ca şi când ar vrea să pună punct discuţiei. la 18-19 ani.Mamă..Nici eu n-a recunoscut-o la început. Mama mă priveşte şi aşteaptă răspunsul. deobicei lucrul acesta se întâmplă prima dată pe la 14-15-16 ani. ceea ce simţim unul faţă de altul. spune Alexandru şi în voce parcă îi citesc un pic de invidie pe mine. Şi cine este domnişoara? Nu răspund imediat. sunt îndrăgostit până peste urechi de ea şi ea de mine.Dacă ar fi aşa. Părinţii ei ştiu? . ăla de la Bancă? . .Este de aşteptat la vârsta ta. femeia trebuie să-şi urmeze bărbatul. după cum am constatat.Nici nu vreau să mă gândesc la asta. am făcut fără să vreau. ştiu cât este de scoţos şi nu cred că va fii vreodată de accord ca fiica lui să aibă un prieten de altă religie. . spun cu mândrie. Fata lui Isac levi. să ştii că nuţ-I dau voie nici în ruptul capului să treci la religia lor. . însă am a înflorit în timpul vacanţei de vară. îi spun. . .Îl ştiu pe Isac Levi. . continuă văzându-şi mai departe de treabă. îmi spune mama dar mie mi se pare că povestea asta n-o prea impresionează. Poate dă Domnul de este numai p dragoste de tinereţe care vine năvalnic şi trece.Măi ce te-ai mai înfipt în evericuţa aia. continuă el şi îţi spun sincer că la început nici n-am recunoscut-o.Maica ta Cristoase! Spune mama şi-şi face cruce.Mă mir că nut e. îi spun. Alexandru.Nu cred. . .

46 . de la vârsta de 12 ani. mi-e teamă de tata. de dorinţa de a ne îmbrăţişa. este de o frumuseţe desăvârşită care i-a uimit pe toţi colegii mei! Mama nu spune nimic. de bucurie. i-am spus totul despre dragostea mea pentru tine. îi spun. . Tata n-a prea fost de acord să merg la prietena mea de aceste sărbători. spun cu înfocare. . . ardeam ca o torţă într-o dragoste mistuitoare dătătoare de avânturi. Bucuria intrării la facultate am revărsat-o cu generozitate şi într-o cantitate deloc neglijabilă asupra lui Miriam. despre dragostea npastră. Nici o religie nun e va putea despărţi. Spune că femeia este datoare să-şi urmeze bărbatul. trăim între oameni şi cu oameni. am dat bacalaureatul şi m-am înscris la Facultatea de Litere de la Cluj împreunp cu prietenul meu Sandu Spineanu. de trăirile oamenilor. fără însă a avea curajul să o formulez. eu am discutat cu mama. . . fericire şi împlinire totală. . de clingătele clopotelor de la biserică şi Catedrală în zilele de sărbătoare a Paştelui.Lasă fata să aibă prietene. .Nu. *** În acestă vară. nu mai vedeam nimic decât chipul ei cu ochii mari încadrat de părul negru cârlionţat. de dorinţa de a ne săruta . mergeam spre casă împreună arzând de dorinţa de a ne atinge. întrebare care voiam să i-o pun de mult timp. N-are nimic împotriva dragostei noastre. . Tavi. *** Dragostea mea pentru Miriam a explodat ca o bombă de mare tonaj. dragul meu . zice Miriam şi pe faţa ei se aşterne o umbră. iubitul meu. în cazul unei căsătorii cu tine.. nu va putea distruge dragostea naostră. mă înţelege şii caută. N-o vedeam decât pe Miriam. Voi fi a ta şi numai a ta. Pe mine mă fascinează sărbătorile voastre de Crăciun li de Paşti. mama îmi este cel mai apropiat prieten şi cpnfident. a înflorit. . El este pătimaş legat de Talmud şi de Tora. sp-mi las religia. sărbătorile naostre. de speranţe. Incendiară. Aşa că . În alte două zile ne întâlneam după masa în oraş. De două ori pe săptămână când soarele coincideau şi terminam la aceeaşi oră. . însă mama l-a luat din scurt: . nu mai gândeam decât la Miriam. ne plimbam şi ne furişam în locuri ascunse pentru a ne putea îmbrăţişa şi săruta. în fiecare an. tu vei fii al mei şi numai al meu. le petrec la prietena şi colega mea Ancuţa Şandru şi sunt absolute copleşită de postul acestor sărbători.Miriam. nu putem sta separaţi de cei în mijlocul cărora ne ducem viaţa.Sunt fericită că proiectele tale de viitor se circumscriu cu proiectele mele. de reacţia lui la aflarea acestei veşti. de solemnitatea întipărită pe feţele oamenlor. să mă îndrume. Trăiam numai pentru ea. Devastatoare. însă nu admite ca eu. mă priveşste lung pe sub sprâncene apoi îşi vede în continuare de îndeletnicirea ei. discret.Nu este aşa. de colindele de Crăciun.Tu ai vorbit cupăriţii tăi despre dragostea noastr? O întreb în una din zile. de Hanuca şi Sărbătoarea corturilor.

o cuprind cu braţele şi încep să bălmăjesc cuvinte în fraze incoerente. Mă apropii de ea.Simt la fel. soarele. trupurile noastre sunt fierbinţi de dragoste şi soarele năpraznic şi ne pierdem în dulcele păcat. delirante aproape. Mâncăm hulpovi prăjiturile şi bem însetaţi din sticla cu lichior.Cred că m-am ameţit. arzând de dragoste. vreau să facem dragoste. În vara care a urmat primului an de studii.Aş vrea să stau un pic la soare să mă bronzez. pătimaşe.Nu Miriam. Vreau să fiu miresa ta şi tu să fii mirele meu. . Ne alegem un loc umbros sub o salcie pe malul Ampoiului imediat mai sus de confluenţa cu Mureşul. îi spun. te superi? . o sticluţă cu lichior de vişine şi şase bucăţi de prăjitură cumpărate de la cofetărie. scoatem din sacoşe ce am adus cu noi şi alergăm în apă. însetaţi de dragoste. apoi ne tolănim la umbră. Îi privesc formele trupului gol.Tavi. nimeni pe suprafaţa acestui pământ nut e va putea înlocui.Ne uscăm un pic la soare. spune Miriam râzând drag. se aşează pe el şi îşi deschide sutienul.Dacă mergi la facultate mă vei uita? Vei găsi acolo vreo colegă care îţi va stârni interesul şi dragostea? . cred că era trecut de ora trei după amiaza. După vreo zece minute se întoarce pe spate şi-şi aşează o mână îndoită peste ochi. Stăm la soare. sutienul şi chiloţii costumului de baie. am făcut dragoste cu Miriam. o cuprind în braţe şi începem să ne sărutăm. Nu mai resist. spune Miriam abia şoptit. aşa că înainte de întâlnirea cu ea am îndesat în sacoşa în care aveam împăturit un cearceaf. După un timp ieşim din apă şi alergăm la cearceafuri împrăştiind stropi în jurul nostru. Ia cearceaful şi îl întinde la soare. îşi dă jos chiloţii şi se întinde pe burtă. mă apropii de ea. O privesc uluit şi fascinate şi totodată de priveliştea corpului ei complet despuiat. Am stabilit într-o miercuri să mergem a doua zi la baie la Mureş. Acum! Privirea îi este pierdută. 47 . . ne sărutăm îndelung şi-I simt trupul lipit de al meu fremătând. voi face şi eu la fel. şi eu plutesc printer nori. părul pubian sclipind în lumina soarelui şi coapsele abolut uimitoare. . yguduit de scurte dar puternice convulsii în timp ce privirea I se pierde în infinit. Pe sub rochiţa subţire de vară a lui Miriam îi vedeam în contururi mai întunecate bretelele. ..Nu mă supăr iubito. spune Miriam. zice Miriam. talia frumos desenată. Stăm strâns lipiţi unul de altul în apa până la subsuori. sânii rotunzi cu sfârcurile puţin maronii împungând spre zeurit. apoi ne aşezăm şezând turceşte pe un cearceaf. nici o altă fată sau femeie nu ute va putea înlocui şi nu va fi presus de tine. alcoolul şi dragostea m-au dta gata! Hi1 hi! hi! . am venit în vacanţe acasă şi ne-am întâlnit flămânzi de dragoste. *** Ne-am scris.

ochii îi strălucesc şi buzele îi ard ca focul. spune ţiganca. Urmeazo foşnete. atât îţi dau. . . cu fiecare lacrimă de a ta se stinge o stea. . Faţa i s-a transfigurat.De ce plângi iubitp? O întreb grijuliu. spune pierdută. atât ai zis. Vrei să rămână cereul fără stele? . Părinţii tăi nu trebuie să afle ceea ce s-a întâmplat. icnete. . plâng din două motive: plâng de fericire şi de teamă. Stau nemişcat în colţul meu neştiind ce se întâmplă. . Dacă tatăl meu ar şti ce s-a întâmplat.Uite aici pe banca asta.Nu vreau asta. îi spun. *** În capătul celălalt al vagonului se aud buşituri şi şuşoteli. nu stau. . uite aici douăzeci de lei cum ne-am înţeles. . atent la ceea ce se va urma. Ceea ce am fpcut.Bine. să ne bucurăm de ea şi să fim fericiţi iubindu-ne în continuu. . zice femeia. În acea zi de joi spre sfârşitul lunii iulie. În religia naostră este un mare păcat ceea ce am făcut noi! . în strălucirea chipului ei încadrat ca într-o aureolă. . Mă contopesc în acest tablou.Şi în religia noastră. însă iubirea nu este o greşeală şi un păcat. Accentul femeii este inconfundabil. după masa târziu.Miriam scânceşte uşor apoi se abandonează actului cu voluptate.Crezi că mama n-o să observe nimic? . zice bărbatul cu voce groasă. când Miriam mi s-a dăruit mie şi eu m-am dăruit ei. Tu eşti primul şi singurul bărbat care m-a atins. spune şoptit. mai bine din picoare.Nu mai pun fă. am mai făcut dragoste încă de două ori până când. în această transfigurare a lui Miriam. 48 .Mai pune zece. zice bărbatul. este o ţigabncă probabil din Lumea Nouă. poftim încă cinci lei.Dă-mi întâi banii şi să fie aşa cum ne-am înţeles. altfel te fac de râs în oraş când te întâlnesc. O lumină aproape ireală îi înconjoară corpul. Distingeam o siluetă bărbătească trăgând după ea o femeie. mişcări convulsive ale bărbatului pe care abia le disting în întuneric şi episodul se sfârşeşte. ne-am îndreptat spre casă.Dacă nu mai dai cinci lei.N-o să observe nimic dacă te comporţi natural ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. s-au mai adăugat două: yziua de 14 septembrie. Aşează-te pe bancă. Dragostea mea! Din ochi îi izvorăsc două lucruri care se preling încet pe obraji. ziua balului când am descoperit-o pe Miriam şi m-am îndrăgostit de ea şi ziua asta de vis iulie. dragoste dată de la Dumnezeu ca s-o trăim. m-ar omorî. nimeni în afară de tine nu se va mai bucura de acest dar. Şuşotelile devin distincte şi le înregitrez cu criozitate.Crezi cp te fraieresc fă? Zice bărbatul acru. În calendarul zilelor pe care nu trebuia să le uit nicodată.Este prea mică. . am făcut din dragoste curată.

amor în grabă. acolo este cineva! .Să vezi ce mi-a făcut.Îmi pare teribil de rău.Amor plătit. dar dragostea naostră nu va putea fii înfrântă de nimeni şi de nimic.Unde fă? . . decând e lumea şi cât va fii lumea! Dragostea mea Miriam. fără dragoste. mecanice..Voi veni. Odată tot va trebui să afle. s-a infuriate. iubitp de ce s-a întâmplat. cântecul de îngeri şi dansul astrelor! Doamne. ştearsă la chip şi la trup şi tare aş vrea să accepţi invitaţia mea de a veni la noi într-o după masă. filozofice. nu mă aşteptam la o asemenea îndărjire. numai că nu ştie cum arăţi acum.Părinţii mei au aflat despre noi. îmi zic. somnul mi-a fugit şi nu voi putea dormi singur într-un pat gol. îmi spun. s-a domolit şi a început cu sfaturi apoi iarăşi s-a infuriate. spune şi iese tropăind din vagon. cea înverşunată împotriva mea. Mama a încercat să-l domolească ceea ce a şi izbutit parţial. . a ţipat. spre dragostea naostră şi îmi promit mie însumi că va fii pentru ultima oară când îmi voi depăna această poveste ăn amintiri. îngrijorarea sau teama aşternute pe chipul ei o maturizează. ce diferenţă! Mă uit la ceas şi cu greu disting ora: 11:30. *** . Stă un pic pe gânduri încruntată. însă a rămas neclintit în concepţiile lui.Uite în colţul acela este un om. îi şterge lumina şi ochii îi sunt întunecaţi. Practici grăbite. mi-a ţinut un discurs de o oră şi jumătate. Te ştie doar ca o fetişcană neîmplinită. Faţa îi este speriată. 49 . tot trebuiau să ia o atitudine. într-o casă goală li rece. într-o casă fără Corina cea răzvrătită. Bărbatul face la fel şi rămân din nou singur ăn linistea nopţii. n-a avut nimic împotrivă. învechite şi neconcordante cu timpurile în care trăim. Deschid poarta de la stradă şi o invite pe Miriam să intre.Haoleo! Zice de-odată femeia. apoi spune rar şi îndesat: . buzele îi tremură. în vederile lui înguste bazate nu mai pe religia noastră. lumina şi pasiunea. Păşeşte şovăielnic şi ajunsă aici se opreşte cu mâna pe piept. sufăr alături de tine. fătă contopire a fiinţelor. singura care ne-a mai rămas pentrucă restaurantul şi moara au fost naţionalizate cu vreo doi ani în urmă. dragostea mea cu Corina.Eu plec. într-o casă care s-a transformat întrun iglu. împerechere animalică. pierzându-se în noapte. m-am săturat de gheaţă şi frig. Gândul îmi zboară iarăşi spre Miriam. *** Locuiam încă în casa naostră cea mare de la stradă. vreau să simt căldura în jurul meu. . Eu i-am spus mamei mele. însă sincer să fiu. Este devreme. îmi spune Miriam la sfărşit de vară şi început de toamnă.

simt şi un fel de frică . mă aplec spre ea şi o sărut. . Religia voastră este veche. am venit! Strig în timp ce luăm loc pe scaune la masa mare. domnul Levi este un om al cifrelor şi al calculelor exacte şi cred că este şi foarte fidel credinţei iudaice. modul de interpretare se schimbă şi trebuie să te alinieză noilor concepte. spun într-un moment de linişte cu o anumită îndărjire şi sinceritate. Miriam îl salută la fel cu o reveranţă. Mama aşterne faţa de masă.Tatăl lui Miriam este foarte supărat pe prietenia naostră. . . totul are să fie bine. Îmi răspunde cu generozitate sărutului. îi spun. lumea şi civilizaţia evoluează. deformaţiile profesionale pun o amprentă puternică asupra comportamentului şi a modului de a gândi. Miriam îşi revenise cât de cât. spune cu faţa puţin speriată. spune tata. eu îi apuc mâna. . spune Miriam şoptit şi roşeşete din nou. Mama apare în uşă. Recunosc cu plăcere că n-a exagerat deloc şi că eşti foarte frumoasă. Intrîm în hol şi la invitaţia mea păşeşte timid spre sufragerie. când îmi spunea cât eşti de frumoasă. nut e paşte nici o primejdie.Mamă. .Nici nu mă mir. Mama dispare.Stai jo. . spune mama. .Ia uite pe cine avem aici. adduce tot ce trebuie apoi apare şi tata. apoi acceptă. ca orice îndrăgostit.Mulţumesc. Miriam se împotriveşte puţin. eu zic să pun masa şi să mâncăm. . tata a rămas în urmă cu o mie de ani. spune Miriam şovăielnic. zice Miriam şi faţa îi străluceşte în efortul de a convinge. lucru care văd că îi face o mare plăcere. ai să vezi tu.. . apoi mama face propunerea: .Vă mulţumesc mult. Mărturisesc că sunt mândru că eşti prietena fiului meu şi doresc ca această prietenie să ţină mult. ci şi deosebit de deşteaptă. tata o priveşte intens cu o umbră de zâmbet pe faţă şi începem să mâncăm. Miriam se ridică şi salută cu o mică reverenţă.Se apropie seara. este taxată şi îi provoacă nelinisti. însă au trecut mii de ani de când a fost scrisă şi lumea a evoluat.Îl cunosc bine pe tatăl tău.Linişteşte-te. nemulţumiri sau revoltă. eu am lucrat mult cu banca şi implicit cu domnul Levi. cu eleganţă şi nu se grăbeşte deloc. spune tata. vreau să te văd şi drept să spun am crezut că băiatul meu a cam exagerat.Tocmai asta am vrut să spun. . . Tata o priveşte intens cu o figură impbilă timp de câteva minute apoi spune sentiţios.Miriam tu nu eşti numai o fată deosebit de frumoasă. . cultura evoluează. .Am nilte emoţii teribile. bine ai venit la noi fata mea! “Fata mea” se roşeşte până la urechi şi nu ştie ce să facă. 50 . spune Miriam cu mândrie şi roşeşte mai departe.Să nu exagerăm. Miriam ia bucăţele mici. Orice neregulă în şirul de cifre sau în crezul lui. mult timp. . te înţeleg şi te aprob parţial.Am constatat şi eu. atât cât trebuia. . apoi ne liniştim. spune pocnindu-şi puţin palmele. Scuză-mă Miriam. Discutăm nimicuri pentru a dezgheţa atmosfera.

credeam că eşti mai educat. însă nu prefăcută.Miriam. Sunt furios pe ea şi nu îi pot nici înţelege. spune mama în timp ce o conducea în hol. clatină capul şi spune fără alte comentarii: .am întrebat ce faceţi aici? . Nici n-am observat când tatăl ei. îi cunosc pe părinţii tăi şi nu m-am aşteptat să aibă un asemenea copil.Ai văzut şi tu. Am adormit târziu în acea noapte cu presimţiri grele şi cu sufletul sfâşiat. . Ne despărţim şi fac un pas lateral.Ce părinţi minunaţi ai Tavi. vă rog să nu vă supăraţi şi vă mulţumesc mult pentru tot. dar mien u. în camera copiilor. face ca atitudinea părinţilor mei şi mai ales a mamei. . spun. Miriam încearcă să se opună dar în final acceptă paharul de vin. brutalitatea cu care s-a manifestat şi faţă de mine. poate nu chiar aşa de înţelegători. .Du-te cu Dumnezeu fata mea.Bună seara domnule Levi.O conduc şi eu până acasă.Eşti şi obraznic tinere.Cu tot respectful domnule Levi. n-aş vrea să trăiesc ce trăiesşte ea acum. te. îţi interzic deasemeni să te mai arpopii. Îi povestesc mamei incidental cu domnul Levi.Noapte bună Miriam. furios şi totodată îngrijorat de ceea ce i se va putea îmtâmpla lui Miriam. însă sunt sigur că nuţşi vreau răul. este fata dumneavoastră. . . ce faceţi aici? Glasul îi era puţin răguşit şi înfundat. puţin exagerată. s-au aşa ar trebui să fie. Ajungem în dreptul casei ei şi stăm . cât sunt de înţelegători şi de buni. cum neprefăcut a fost şi a tatălui ei. . Nu îmi este somn şi nu simt nici un imbold de a merge acasă.Miriam. spune Miriam. poate veghează şi ea bântuită de fantomele născute din propria ei prostie. Acestă vizită a însemnat enorm pentru mine. spun. spun şi nu-i mai adresez nici un cuvânt tatălui ei! Plec spre casă cu inima grea.Toţi părinţii sunt înţelegători şi buni cu copiii lor. *** Mă uit la ceas: este ora unu din noapte. iar ţie tinere.Îţi interzic să mai faci aşa ceva. dulceagă. spune aproape mugind. spune Miriam cu voce acră. Bem pe îndelete şi observ că ochii prietenei mele încep să sclipească. bem câte un pahar de vin. să mi se pară siropoasă. mien u-mi puteţi s’-mi interziceţi nimic. Mă refer la voi. ha! ha! ha! eu beau mai multe. nu trebuie să mă mai întrebi. Lui Miriam da. S-a lăsat seara. venind din oraş. Te rog să pleci de aici. spun.Săraca fată.Acum.lipiţi unul de altul sărutându-ne. nici aproba atitudinea şi izbucnirea ei aproape isterică. . Ascultă atentă. . Sunteţi cam tineri pentru îndeletnicirea asta. .Acum trebuie să plec. 51 . .. s-a oprit în dreptul nostrum. poate doarme. Şi ai tăi sunt buni. spun şi mă gătesc să deschid uşa de la intrare. Corina. Agresivitatea tatălui ei. . luminile pe strîzi s-au aprins în oraş şi noi mergem lipiţi unul de altul sărutându-ne din când în când. spune tat ape ton de fefe. dar faptul că team cunoscut trebuie sărbătorit. . faţă de Miriam.

liniştea nopţii se aşterne iarăşi şi eu mp cudund în amintiri. spune mama încruntându-se. 52 . Ca prin vis percep destul de slab. nice u nu puteam face nimic. . mă duc la prietena ei.Să nu îndrăzneşti să mergi la ea casă. îmi întunecă zilele şi-mi alungă pofta de mâncare. ca o rugă sfâşietpare risipită în noapte. Ancuţa Şandru şi o rog să meargă şi sp vorbească cu ea şi apoi să-mi spună..să treacă cele trei zile în care vei medita şi îţi vei reevalua comportamentul. Ar fii bine să fii mai raţional. nici tu. ce l-a determinat să cânte în puterea nopţii? Nu cunosc melodia. Săraca fată. . Melodia încetează. . ca un geamăt trimis infinitului şi lumii.Ştiu ce fac mamă. mătura curtea şi se opreşte din activitate ţinând mătura ca pe o holebordă. Sunt sigur că părinţii nu-I maid au voie să plece de acasă şi dorul de ea mă face să nu pot dormi nopţile. Melodia este ca o tânguire. mai băbat. sunt sigur de asta. îmi închipui prin ce trece şi ea cu toată presiunea aceea a părinţilor. îţi vei limpezi gândirea şi îţi vei reveni la normal. puiule. însă este tristă şi cântată cu destulă stângăcie. gândesc. spune mama. nu vreau să iese vreo dandana să fim de poveşti pentru tot oraşul. Ancuta este acasă.Fii liniştită. îi spun. un cântec din muzicuţă.O să-ţi revi fetiţo. Bă nuiesc că se ridică în noapte spre stele prin geamul deschis al casei de pe colţ. nu departe de vagonul meu.Eu ce pot sa fac. Dumezeu m-a luminat şi chiar acum am să plec. aşa am perceput-o şi am trăit-o câteva minute suprapusă peste propriile mele trăiri. să nu te laşi copleşit de nefericire treci peste asta sperând că se va rezolva cu timpul. spun. gândesc. VI Au trecut două săptămâni şi n-am văzut-o pe Miriam. CAP. . Aşa mi s-a părut mie. Cine o fii insomniacul acesta.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful