LIMBA ROMÂNĂ

Prof. Florin Popa

PARTEA I - VOCABULARUL
1

VOCABULARUL ( LEXICUL ) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă. A. Fondul principal de cuvinte (lexicul de bază sau vocabularul fundamental) este alcătuit din cuvinte care se caracterizează prin : • Frecvenţă mare în comunicare. • Capacitatea de a intra în combinaţii lexicale şi sintactice. • Exprimă noţiuni de bază : Obiecte : casă , masă , scaun , pat , cuţit , furculiţă , ciocan etc. Materii : apă , carne, lapte, pâine , sare , oţet , vin etc. Organe ale corpului omenesc : gură , nas , gât , urechi , picior , rinichi etc. Animale şi păsări : câine , oaie , pisică , porc , găină , curcan , elefant etc. Floră : măr, vişin , cais , iarbă , floare , cireş , crizantemă etc. Culori : alb , negru , roşu , verde , galben , albastru etc. Relaţii de rudenie : mamă , tată , frate , bunic , soră , nepot etc. B. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor din vocabular grupate în : ARHAISME – cuvinte care au dispărut din limbaj : armaş , hatman , ienicer , işlic , vătaf etc. REGIONALISME – cuvinte folosite într-o anumită regiune : ciubotă , cucuruz , lepedeu , conci etc. CUVINTE POPULARE – cuvinte integrate în limbajul familiar , comun , nerespectând normele limbii literare : matale,oftică , acuma , a găta , pită etc. ELEMENTE DE JARGON - cuvinte folosite de anumite categorii sociale pentru a impresiona : bonsoir, ciao, arivederci, madam etc. TERMENI ARGOTICI – cuvinte specifice unor grupuri umane (elevi,militari,hoţi) : loveală, mardeală, pileală , şase,curcan , a face blatul , a se da grande, etc. TERMENI TEHNICI ŞI ŞTIINŢIFICI - cuvinte folosite în anumite domenii ale tehnicii şi ştiinţei : cibernetică, microscop, proton, abdomen , nutritiv etc. UNITĂŢI LEXICALE ( UNITĂŢILE VOCABULARULUI ) Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului. Ex. : om , loc , parc , inginer etc. Cuvântul compus este o unitate formată din două sau mai multe cuvinte prin : • contopire – untdelemn , cumsecade , douăzeci , binevoi etc. • alăturare – gura – leului , Piatra Neamţ , viţă – de – vie , nou – născut etc. • abreviere ( prescurtare ) – ONU , CEC , UNESCO , TAROM , UNICEF , SUA , ROMTELECOM etc. Expresiile sunt grupuri de cuvinte cu o anumită stabilitate în limbaj. Ex.:cât ai clipi din ochi (foarte repede),cât colea (aproape), sub cerul liber ( afară ), a fi în stare ( a putea ), în doi timpi şi trei mişcări ( foarte repede ) etc. Locuţiunile sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care împreună au valoarea unei părţi de vorbire. Ex. : a aduce vorba ( a pomeni ) , a da sfoară în ţară ( a vesti ) , ţinere de minte ( memorie ) , nebăgare de seamă (neatenţie) , în floarea vârstei ( tânăr ) , din când în când ( rar ) etc. CRITERII DE RECUNOAŞTERE A LOCUŢIUNILOR : 1. Posibilitatea sinonimizării ( criteriu valabil şi pentru majoritatea expresiilor ) : a băga de seamă = a observa; a o lua la sănătoasa = a fugi etc. 2.Limitarea posibilităţii de înlocuire a unuia dintre termeni : părere de rău ( opinie de rău – formulare greşită ). 3. Ordinea fixă a elementelor alcătuitoare : da din colţ în colţ,a face din ţânţar armăsar ( nu este posibil să spunem „în colţ a da din colţ” sau „a face din armăsar ţânţar”.) 4. Imposibilitatea adăugării unui determinant pentru termenii care fac parte din locuţiune : a ţine minte (multă ?) , a-şi bate joc (puţin ?) 5. Cuvintele componente ale locuţiunii , cu excepţia celor care fixează tipul locuţiunii (verbală , substantivală), nu au funcţie sintactică.

2

TIPURI DE LOCUŢIUNI : Locuţiuni substantivale : punct de vedere, părere de rău, aducere-aminte, dare de seamă, bătaie de joc etc. Locuţiuni adjectivale : bătător la ochi , de ocazie , cu soţ , fără gust , mare la inimă etc. Locuţiuni pronominale : cine ştie cine, cine ştie ce, ce fel de, Măria ta, Excelenţa voastră etc. Locuţiuni verbale : a-şi da aere , a bate apa în piuă , a-şi călca pe inimă etc. Locuţiuni adverbiale : de-a valma, pe nepusă masă, la îndemână, în zadar, într-o doară etc. Locuţiuni prepoziţionale : în loc de , din pricina , în ciuda , cu excepţia , în fruntea etc. Locuţiuni conjuncţionale : din moment ce, chiar dacă, pentru ca să, în timp ce, ca şi când Locuţiuni interjecţionale : Doamne fereşte,ferit-a sfântul,nu zău,ia te uită,ei bine,da de unde,pe naiba etc. SENSURILE CUVINTELOR Cuvântul este o îmbinare de mai multe sunete ( forma acestuia ) ,care are unul sau mai multe înţelesuri (conţinutul acestuia). EXEMPLU:Cuvântul "mândru "compus din şase sunete (litere) care alcătuiesc forma acestuia : m,â,n,d,r,u. mândru - înţelesuri (conţinuturi) : fudul=îngâmfat=trufaş ; frumos=falnic=mare; drag=iubit; fericit=mulţumit. Semnificaţia cuvântului reprezintă înţelesul (sensul) acestuia în context. Exemplu : Steaua luceşte pe cer. ( astru ); A devenit o stea a cinematografiei mondiale. (vedetă) A. SENSUL PROPRIU - este sensul asociat unei imagini obişnuite a unui obiect (sensul din dicţionar al cuvântului ). Exemplu cuvântul "braţ": a. Sens de bază - Avea braţul accidentat . (partea mâinii de la umăr la cot) b. Sens secundar - Dunărea se varsă în mare prin trei braţe . (ramificaţie a apei) - S-a sprijinit de braţul fotoliului . (marginea) - A adunat un braţ de flori. (cantitate ce poate fi dusă în braţe) - Şi-a pus haina într-un braţ al cuierului . (ramură a cuierului) -A aruncat mingea la o distanţă de cincisprezece braţe. (distanţă de la un punct fix la linia de acţiune a forţei) Exemplu cuvântul "a fierbe" : a. Sens de bază - Medicii recomandă să fierbem apa înainte de a o bea. (a clocoti) b. Sens secundar - Carnea de vită se fierbe un timp îndelungat. (se prepară în apă clocotită) - Există vase speciale în care se fierb rufele. (sunt supuse acţiunii de fierbere a apei) Exemplu cuvântul "sălbatic" : a. Sens de bază - Animalele sălbatice trăiesc în libertate. (nedomesticite) b. Sens secundar - Copilul părea cam sălbatic. (sperios) - Fructul mărului sălbatic nu este comestibil. (nealtoit) - În timpul călătoriei au parcurs şi zone sălbatice. (neumblate, nelocuite) - Unele persoane au un comportament sălbatic. (brutal) B. SENSUL FIGURAT- Cuvântul are alt înţeles , prin atribuirea unor însuşiri mai puţin obişnuite ale obiectelor sau fenomenelor ( apare de regulă în context ) . Exemple : Construirea autostrăzii necesită mii de braţe de muncă . (oameni) Mulţimea fierbea de nerăbdare . (se agita) Îşi biciuia calul cu o furie sălbatică . (crudă , barbară) PRINCIPALELE CATEGORII SEMANTICE SINONIMELE sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită. Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ; taină = secret = mister ; praf = pulbere = colb blând = bun = blajin = paşnic = omenos = prietenos ; a relata = a povesti = a istorisi = a expune

3

(spaţiu atmosferic) Eu cer o carte de la Ionel.lucrare . reflecţie # reflexie .prelucrător . (liniştit. ( s-a oferit ) Înainte de concert şi-a acordat chitara.Familia lexicală este totalitatea cuvintelor formate de la acelaşi radical. (a coborât) Exemplu : Ai făcut un lucru bun . Exemple : şcoală . (am dat drumul) . (realizabil) OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă. S-a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat. lumină şi întuneric . a lucra .lucrător . (să permiţi) Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat. (va abandona) . (a cerşi . (meserie . 4 . Exemplu : Am lăsat canarul să zboare. DERIVAREA este formarea unor cuvinte noi cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. (excepţional) După ploi îndelungate. Tatăl meu este un om bun . tinereţe şi bătrâneţe . (gustos) .ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţeles opus. (normale = fireşti) A coborât jos cu scara rulantă. PLEONASMUL este folosirea unui cuvânt care repetă o idee exprimată deja prin intermediul altui cuvânt.nelucrat. petrolier # petrolifer etc. niciodată şi întotdeauna . a se naşte şi a muri . Îşi doreşte un copil bun.prelucra . Exemple : Munca la carieră este obositoare. (infantilă = la copii) Le-au asigurat condiţii normale şi fireşti la internat.inundaţiile sunt un pericol iminent. (a reglat) CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite. (loc de extracţie a pietrei) Prin muncă susţinută şi-a făcut o carieră strălucitoare.dar cu înţelesuri diferite. (cumsecade) Bucătarul pregăteşte un prânz bun. citeţ . neciteţ . Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare. citire . studenţii vor culege folclor popular românesc.(care conţin petrol) Inculpatul este pasibil de o pedeapsă cu închisoarea.dar deosebite ca sens de alte cuvinte. ¤ .a şcoli .(de calitate) . Exemplu : a citi . necitibil . (gata să se producă) I-am cerut câteva minute de reflecţie. (a reveni = a veni iarăşi) În vacanţă . Cuvântul de bază este cuvântul de la care se formează familii de cuvinte.(vas ce transportă petrol) În judeţul Prahova există zăcăminte petrolifere. şcol = radical. Exemple : avar şi darnic . Cele mai frecvente categorii de la care se formează familii de cuvinte sunt substantivele.(susceptibil) Pentru el totul este posibil. Exemple : eminent # iminent .prelucrabil prelucrat .şcolărime .tihnit) Sensurile unui cuvânt polisemantic alcătuiesc o arie semantică. a reciti . (cugetare) La ora de fizică am învăţat despre reflexia luminii.şcolăresc .când întâlneşte o suprafaţă de separare a celor două medii) Petrolierul plutea în derivă.lucrătură .a şcolări .prelucrare .adjectivele. cititor .preşcolar .(folclor = creaţie populară) MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A. Cuvintele care aparţin aceleaşi familii lexicale sunt înrudite în plan semantic. La şcoală am avut un profesor eminent .(întoarcerea parţială a luminii în mediul din care a venit. cititoare .şcolăriţă. posibil # pasibil .verbele şi adverbele.cu care în vorbire pot fi confundate. (s-a aşezat) Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. profesiune) Pe cer strălucesc stele. recitire . Şoferul a lăsat geamul maşinii. (ascultător) La ţară ducea un trai bun. a cere) I s-a acordat o şansă în plus pentru a se corecta. (a coborî = a merge în jos) Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. lucr = radical. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică. citibil .şcolar .

arcaş. ALFABETUL este totalitatea sunetelor ( literelor ) unei limbi. SUNETUL este cea mai mică unitate sonoră a unei limbi . cârăi.educator. cotiza. Pronumele a devenit substantiv : Se ocupă de nimicuri.de către etc. recamier.feedback.anticomunist. PARTEA A II-A – FONETICA FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii. Sufixe adjectivale : "esc". rontgen.RADICALUL este elementul comun tuturor cuvintelor dintr-o familie şi care conţine sensul lexical al cuvintelor. "ona"confecţiona. "iş"răriş.anticultural etc. prefixul "stră" .remuşcare.gestapo.revenire etc.neputincios etc.albicios.arpegiu. "iu". Exemple : Sufixe substantivale : "ar" .argintiu.recăsători.reface. "mente". LITERA este un semn grafic prin care este notat un sunet.neştiinţă. Adjectivul a devenit substantiv :Leneşul mai mult aleargă.prim-ministru.dărui. adagio.mulţime.măcăi.şvaiţer. SUFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete adăugate după radical pentru a forma cuvinte noi. Compunerea prin abreviere : CEC. Alfabetul limbii române cuprinde douăzeci şi şapte de sunete şi douăzeci şi opt de litere (sunetului "î" corespunzându-i două litere "î" şi "â"). "os". "tor"-.SNCFR.chitară. "ăi".puiet.micime. DURERE . Multe dintre acestea s-au adaptat fonetic (şi-au schimbat forma) la regulile limbii române.scriitor. b. B.reumatism (limba italiană).socoteală. binevoi.antiumanitar.tenor. Exemplu : ALBASTRU .osos.moralmente.şcolar. Participiul este folosit ca adjectiv : Am găsit uşa deschisă. prefixul "anti" . Pronumele a devenit adverb de mod : Ce mult s-a schimbat oraşul nostru !.antirăzboinic. direcţiona.străfund. prefixul "des" . prefixul "re" .dedesubt etc.untdelemn. a.binefăcător. orişicine.cocoşeală. solfegiu. c.răsfoi.RATB.unsprezece. D. mignon.strănepot etc.ONU. Exemple : camping.cuvânt format din opt sunete .descătuşa etc.cântăreţ."ăreţ" plângăreţ. având funcţia de a alcătui şi a deosebi între ele cuvintele sau formele gramaticale ale unui cuvânt.călduros. "et".PDSR.codrenesc.nevăzător.faleză.bliţ (din limba germană).reamenaja.cuminte. prefixul "răs" .TAROM. şniţel.niciodată. făţiş. deasupra. Compunerea prin alăturare:bun-simţ. coulomb (din limba franceză).desconcentra.descleia.Valea Călugărească. Exemple : prefixul "ne" .OZN.desing. "aş"armaş.străluci.nestatornic. "ime". Sufixe adverbiale : "eşte".outsider.  Adjectivul a căpătat valoare de adverb : Învaţă greu o limbă străină.copilăresc. C.actualmente. "eală". Sufixe verbale : "ui".PNŢCD etc.răscroi.NATO. COMPUNEREA este formarea unui cuvânt cu sens nou din două sau mai multe cuvinte existente deja în limbaj.după-amiază.străfulgera. 5 . SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE este formarea unui cuvânt nou prin simpla trecere de la o parte de vorbire la alta ( schimbarea categoriei lexico-gramaticale ).strămoş. "icios".desprinde.bătrâneşte. PREFIXUL este sunetul sau grupurile de sunete aşezate înaintea radicalului pentru a forma cuvinte noi.răspoimâine etc. Participiul este folosit ca substantiv : Rănitul capătă de urgenţă îngrijire medicală. Substantivul a devenit adjectiv : Avea o inimă bărbată.desiş. Adverbul a căpătat valoare de substantiv : Iubeşte-ţi aproapele !.o mie trei sute.sticlet.abstractiza.nou-născut. Compunerea prin contopire : bunăvoinţă.auriu.prăfui.despături. Substantivul a devenit adverb : Toamna se numără bobocii.pădurar. "iza". management gentleman (din limba engleză) . bleu .răscruce.cuvânt format din şase sunete. ÎMPRUMUTURILE sunt cuvinte luate din alte limbi.prosteşte.răsputere."iş"pieptiş.necunoscut.

kaliu. y (New York. DIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi o semivocală care se rostesc în aceeaşi silabă.cinci litere). gherghef (gh.trăiai etc. Două vocale alăturate trec în silabe diferite (formând un hiat).e. iarbă. Verbul II. pia-tră.î.prefix) şi gz (examen.e.u. Exemple : con-tract.n. mân-dru. a-u-tor. sand-vici.chi).carieră.noroi.x.două. vitrină. ta-blou.gard. etc.franţuzoaică. in-ac-tiv.s. PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE (ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A.garoafă. jert-fă.i.q (Quatar.h.v. În situaţia în care sunt urmate de "e" şi "i" literele "c" şi "g" redau un alt grup de sunete : cerb. MORFOLOGIA este partea gramaticii care studiază regulile referitoare la forma cuvintelor şi modificările ei în vorbire. mon-tan etc.cs (xilofon. 5.veneai.şleau. Exemple : pa-tru.a. carne.kilogram (c. : b."rct".avânt.cretă. yancheu (i. În scrierea cuvintelor străine sau împrumutate din alte limbi se folosesc litere specifice limbilor respective : w (Will. Adverbul C. Exemple : mo-no-ton.t.Weber. genune.e. EXCEPŢIE : În cazul grupurilor "lpt".iepure. Ex. a-le-e etc. SILABA este o vocală sau un grup de sunete cuprinzând o vocală care se pronunţă cu un singur efort respirator.înalt. Conjuncţia 6 . simp-tom."ncş".w) .ţ. Exemple : sculp-tor. as-tral.vulpe. cas-tron etc.iarbă.j. 3.c. Exemple : lăcrimioară. 2.CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unor vocale. Ex.cinema.n.o.toamnă. tri-plu. Exemple : fiinţă.qintal) .t. : a.exerciţiu) Acelaşi sunet poate fi notat prin litere diferite : învăţător. Articolul E.lady) În general fiecărui sunet îi corespunde o literă : dulap (cinci sunete.gh. Pronumele B. Părţile de vorbire se clasifică în : I."nct".giroscop (numărul literelor este egal cu cel al sunetelor)."ncţ". unchi (u. Adjectivul F.i."mpt".p.ă. HIATUL este format din două vocale care se rostesc în silabe diferite. Substantivul D.despărţirea se face înaintea consoanei.k) .grâu.watt (v. ast-ma-tic.k. dă-ră-ba-nă etc. 4. cas-tor.watt) . Gramatica are două părţi : morfologia şi sintaxa.idee.ferestrău etc.y). punc-taj.cadou.r. pe-re-che.aerian. de-spre.gând (î. Când o consoană se află între două vocale.Exemple : a-er.ş. Exemple: har-tă.d.leoarcă.iute.â. a-si-du-u.trei. continuu etc. con-struc-tor. Ex.z. : seară.aurifer.trec în silabe diferite. ca-te-tă. a-vi-on.mâine. sub-ac-va-tic. EXCEPTII ! Aceeaşi literă poate nota sunete diferite : carte.r. TRIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi două semivocale care se rostesc în aceeaşi silabă. Două consoane alăturate aflate între două vocale.carosabil.f.m."rtf" şi "stm" despărţirea se face între consoanele a doua şi a treia. REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE 1. punc-ţie.l. O literă poate reprezenta două sunete : x . Dacă există trei sau mai multe consoane alăturate între două vocale despărţirea se face după prima consoană."ndv".r.avion. VOCALELE sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete. PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE (NU ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE) A.g. ti-gru etc. ves-ti-ar. Se ocupă cu studiul părţilor de vorbire. PARTEA A III-A – GRAMATICA GRAMATICA este ştiinţa care studiază totalitatea regulilor referitoare la forma cuvintelor şi la modificările ei în vorbire şi a celor referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.f) . arc-tic.ă) . În cazul cuvintelor compuse sau a celor derivate cu prefixe se ţine seama de elementele componente.â) . ro-mâ-nă. linc-şi. Exemple : drept-unghi. Numeralul C.suiau.uimit. În aceste exemple literele "c" şi "g" corespund unui sunet. pendul. Două sau trei litere alăturate pot reda un singur sunet : chitară (ch. Despărţirea se face înaintea celor două consoane dacă a doua este "l" sau "r".

care studiază regulile referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii. SINTAXA FRAZEI . Interjecţia SINTAXA este partea gramaticii care studiază regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. Există şi unele părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică. Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie.comparative) .masă. Predicatul 2.vânt. Subiectul B. 1. 7 . ¤ sintaxa se foloseşte de modificările formei cuvintelor pentru a le îmbina între ele. Sintaxa are două părţi : I.bancă.profesor. Atributul B. ◊ fenomene ale naturii : zăpadă. Se ocupă cu studiul propoziţiilor din frază. SUBSTANTIVUL Substantivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă obiecte : ◊ lucruri : carte. ¤ morfologia influenţează sintaxa în situaţia subiectului inclus şi se serveşte de sintaxă atunci când flexiunea se realizează prin mijloace analitice (îmbinări de cuvinte). ◊ stări sufleteşti sau sentimente : bucurie. PĂRŢI SECUNDARE DE PROPOZIŢIE A. ¤ felul părţilor de propoziţie se recunoaşte după partea de vorbire pe care o determină şi ele se exprimă prin părţi de vorbire.unde intră în relaţie cu alte părţi ale acesteia.Substantivul şi pronumele în cazul vocativ. .furculiţă. care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în fraze.grindină. atributul) se face în funcţie de partea de vorbire prin care sunt exprimate. PĂRŢI PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE A. Complementul II.casă.PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE III.Prepoziţiile . MORFOLOGIA .Conjuncţiile . III.perete etc.Unele adverbe (de negaţie.prietenie. Exemple : . ¤ clasificarea unora dintre părţile de propoziţie (ex.urs.B. SINTAXA PROPOZIŢIEI . Prepoziţia D.milă etc. ◊ relaţii umane : iubire. Propoziţii principale 2.ură.de întărire.soră etc. 1.ajutorare. 1.inginer. Părţile de propoziţie se clasifică în : 1. ◊ fiinţe : om.uragan etc.Unele interjecţii Unele dintre acestea ajută la exprimarea raporturilor sintactice din propoziţie sau frază.Articolele .ger. Propoziţiile pot fi : 1.tristeţe.duşmănie etc.bunic. Propoziţii secundare (subordonate) LEGĂTURA DINTRE MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ Cele două părţi ale gramaticii se află într-o strânsă legătură manifestată sub următoarele aspecte : ¤ părţile de vorbire devin părţi de propoziţie numai atunci când sunt introduse într-o propoziţie.mamă.

b. (două) nume . articulată cu art. Substantive defective de plural (au formă numai pentru singular): tineret..copil. 8 .vase.vecin. CAZURI SPECIALE .floarea soarelui.profesor.stea etc. are funcţie sintactică de subiect. şir. Punctul de vedere = locuţiune substantivală.Exemple : coală =coli =coale .animal.untdelemn.Substantive cu aceeaşi formă la singular şi plural.medic. Numărul singular . Alte substantive formează femininul de la masculin sau invers cu ajutorul sufixelor:curcăcurcan.vulpe. B.frate etc. Alte substantive au sensuri diferite la plural. Substantive defective de singular (au formă numai pentru pluarl) : zori. garnizoană. Marea Neagră etc. Substantive proprii (exprimă anumite obiecte pentru a le deosebi de altele) : Dumitru .animal. Diferenţa de sex poate fi făcută şi prin cuvinte diferite : mamă-tată. mulţime.bursuc. maşini.bărbatfemeie. B. Carpaţi .când nu sunt articulate: (un) pui.doi) : om. Substantive comune (exprimă obiecte de acelaşi fel) : mazăre.hipopotam etc. grup.bob.două) : cuier.Substantive cu sens colectiv : roi. coturi (unghere) . şale. boală = boli = boale.măgar. Franţa . După conţinut substantivele sunt : a. Genul Feminin (o.stilou. Genul Masculin (un.(cine a fost considerat cel mai bun ?) Genurile substantivelor A.conducători). Numărul plural-denumeşte două sau mai multe obiecte: oameni. Numărul substantivelor A.Substantive defective de număr (au forme numai pentru un singur număr) : a. coţi (unităţi de măsură).CLASIFICARE : După formă substantivele sunt de două feluri : a. profesor-profesoară etc. Formele învechite sunt păstrate în expresii de genul : "a pune beţe în roate". Satu-Mare . .iapă. elev-elevă. OBSERVAŢII : Există o categorie de substantive care au aceeaşi formă pentru a denumi ambele sexe : procuror.maşină. Irina .animal.seră.( două) luntre.bunăvoie. (o) învăţătoare. Substantive compuse : nou-născut. capete (părţi ale corpului) . Exemple:cap = capi (şefi. .gen neutru.frate-soră.băiat-fată. icre."a băga în boale ". Genul Neutru (un. cot = coate (încheieturi ale mâinilor) . vulpe-vulpoi.denumeşte un singur obiect : om. punct de vedere (opinie). b. (o) luntre.untdelemn etc. Substantive simple : om. Indiferent de locul pe care îl ocupă în comunicare substantivele proprii se scriu cu literă iniţială mare. Exemplu : Punctul de vedere expus a fost considerat cel mai bun. Exemple : părere de bine (bucurie).prieten. Locuţiunile substantivale se comportă ca şi un substantiv.elev.unchi-mătuşă etc. aducere-aminte (amintire).carte. (două) muncitoare.soldat.cal-iapă.Cluj-Napoca etc. (un) nume.două) : bicicletă. câlţi etc.creion etc.medic. ochelari.caz N. animale.numărul singular.tablou.Substantive cu forme multiple de plural : Unele au acelaşi sens (una dintre forme fiind învechită).lumină.fată etc.inginer.privighetoare.vulpe etc.vas. C. blândeţe.coleg. tablouri. (două) învăţătoare etc. (doi) pui.casetofon. hotărât "l".stele. (o) muncitoare.sere.se pot articula şi au funcţii sintactice specifice substantivului. inginer-ingineră. Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui substantiv. capuri (extremităţi geografice) . doctor-doctoriţă. . etc. roată = roţi = roate . b.adică îşi pot schimba forma după număr şi caz.

(în ale cui graţii intrase ?) ©Atribut prepoziţional : Se va intensifica lupta contra incendiilor . handbal.întrebare pentru determinarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de scop :Se pregăteşte intens în vederea concursului. (a cui era ?) ©Subiect (rar) : Ai casei erau plecaţi în excursie. (cine coboară peste sat ?) ⊝Nume predicativ : Ionel este elev. CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE SUBSTANTIVELOR Cazul Nominativ ( N ) ⊝Subiect : Toamna coboară peste sat.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut : "Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune.lapţi (glande reproducătoare ale peştilor masculi). în a cui vedere se pregăteşte ?-întrebare pentru identificarea cazului substantivului. unt.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de cauză:Din pricina ceţii nu se vede nimic.(unde să te aşterni ?întrebare specifică compl. conform cui ?.întrebare specifică compl. semnelor vremii profet. (ce este Ionel ?) ⊝Atribut apoziţional : El . circumstanţial de cauză .(când cumpără lemne întrebare specifică compl.întrebare specifică compl. a cui deasupra ?.întrebare specifică complementului circumstanţial de cauză.întrebare specifică atributului . circumstanţial de loc .circumstanţial de timp .(din ce cauză nu se vede ?. isteţime.(cu ce scop se pregăteşte ?-întrebare specifică compl. (din ce cauză s-au blocat drumurile ?.(care luptă ?-întrebare specifică atributului . circumstanţial de loc.întrebare pentru identificarea cazului subst. (cui să-i dai ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Se îmbracă contrar modei .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement circumstanţial de loc: Deasupra satului se adunaseră norii. argint etc.ale Timişoarei .în a cui împotrivă s-a pronunţat ? . în a cui contră ? .(care 9 . din a cui pricină ? .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Atribut apoziţional (rar) : Parcurile municipiului. cui să te aşterni ? .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Complement circumstanţial de loc : Aşterne-te drumului.cacao. vremii cui ?) ¤ Atribut prepoziţional :Traversarea conform regulilor de circulaţie este sigură. (cine erau plecaţi ?-întrebare specifică subiectului .întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut apoziţional : Eminescu îi era prieten lui Creangă. ai cui erau plecaţi ? .întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ¤ Complement circumstanţial de cauză : Datorită ninsorii s-au blocat drumurile. contrar cui se-mbracă ?.brânzeturi (varietăţi de produse lactate). în al cui timp ?întrebare pentru identificarea cazului în care se află substantivul) ©Complement circumstanţial de mod :Înoată contra curentului . lapte (produs alb-gălbui secretat de glandele mamare ale femelelor mamifere) .circumstanţial de scop. sclavagism.te îmbie cu răcoarea lor.(unde se adunaseră ? . Exemple: brânză (produs lactat). (cum înoată ?-întrebare specifică complementului circumstanţial de mod . (cum se îmbracă ? întrebare specifică complementului circumstanţial de mod .povestitorului. datorită cui ? ." (preot cui ? . în a cui contră înoată ?.) Cazul Dativ ( D ) ¤ Complement indirect : Dă-i omului mintea cea de pe urmă. (ale cui parcuri ?) ©Nume predicativ : Biserica era a enoriaşilor din sat. OBSERVAŢIE:Unele substantive au un înţeles la singular şi alt înţeles la plural. Eminescu este cel mai mare poet român. Preot deşteptării noastre .(care traversare ?.) ©Complement circumstanţial de timp :În timpul iernii oamenii cumpără lemne. (care el ?) Cazul Genitiv ( G ) © Atribut genitival :Elevul intrase în graţiile profesoarei .(pentru ce s-a pronunţat ?întrebare specifică complementului indirect.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ©Complement indirect:S-a pronunţat împotriva legii funciare.

toate celelalte cazuri folosesc prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale . contra. Pentru cazul dativ : datorită. unele specifice. (cum vedea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : În anul acesta va fi secetă . ⊝Pronume : Se ocupă cu nimicuri . în spatele.întrebare pentru identificarea cazului substantivului. asemeni.) ¤ Complement direct : Lupul păru-şi schimbă . cu. ⊝ Conjuncţia : "Că" leagă propoziţia subordonată circumstanţială de cauză de regenta 10 . circumstanţial de scop. prieten cui ?. în timpul etc. în afară de etc. Pentru cazul acuzativ : la. în josul. la dreapta. contrar. în. în loc de. împotriva.întrebare specifică compl. ⊝ Numeralul : A obţinut triplul recoltei de acum cinci ani. Pentru cazul genitiv : deasupra. graţie. dar năravul ba. către. ♦ Adjectiv : Zoe . dinspre. (în ce fel pare ?) ¤ Subiect (rar) : A venit la lume . (aidoma cui ?) Cazul Acuzativ ( Ac.(din ce cauză na făcut ?. aidoma etc. (când va fi secetă ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De teamă n-a mai făcut nimic. spre. (ce fel de stoluri ?) ¤ Nume predicativ : "Iarba pare de omăt . la ce a venit ? . (la ce se gândea ?) ¤ Complement de agent : Dorul îi era purtat de valurile mării. (ce îşi schimbă ?) ¤ Complement indirect : Se gândea insistent la femeia aceea . faţă de.) ¤ Complement circumstanţial de scop : Se pregăteşte pentru concurs . (cu ce scop se pregăteşte ?. cum trec zilele ! Alte părţi de vorbire pot deveni substantive : ⊝ Adjectivul articulat : Frumosul este apreciat de toţi.Creangă ? –întrebare specifică atributului . dragi copii . la stânga. în faţa. (de cine îi era purtat ?) ¤ Complement circumstanţial de loc : Calul bea apă din pârâu .întrebare pentru identificarea cazului substantivului. mulţumită. despre. înaintea. SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Substantivul îşi poate schimba valoarea gramaticală devenind : ♦ Adverb : Toamna se numără bobocii. de ce ? .pentru ce se pregăteşte ?. ⊝ Infinitivul lung : Citirea este o materie în clasele primare. din. fii bărbată ! ♦ Interjecţie : Doamne . înspre. ⊝ Adverbul : Te va lăuda pentru binele făcut. acasă ! OBSERVAŢIE : Cu excepţia cazurilor nominativ şi vocativ . ⊝Participiul : Plecatul în străinătate necesită viză.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) ¤ Atribut prepoziţional : Stoluri de păsări zburau deasupra deltei. înlăuntrul.întrebare specifică compl. (cu sens de lume multă) (cine a venit ?. ⊝ Interjecţia : Are un of la inimă ! ⊝Prepoziţia : "Pe" este o prepoziţie simplă. (de unde bea apă ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Vedea ca prin ceaţă .întrebare specifică suiectului. înapoia. asupra. prin. conform.întrebare pentru identificarea cazului substantivului) Cazul Vocativ ( V ) ♦ Fără funcţie sintactică : Mergeţi . circumstanţial de cauză . potrivit. în vârful.) ¤ Nume predicativ : De cele mai multe ori copiii sunt aidoma părinţilor . dedesubtul.

Substantive precum fiu.Personificarea : " Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.Hiperbola : "Vorba-i tunet." III. OBSERVAŢIE : Articolul nu are înţeles de sine stătător. şi Ac. brazii şi fagii trufaşi înalţă capetele lor spre cer. şi Ac. dar nu este foarte bine cunoscut de vorbitor. Ex." .ei.. unui elev unor elevi unei fete unor fete 2.acest car mare nu unul oarecare) Pereţii au urechi şi străzile ochi.vizitiu.Repetiţia : " Patria e cerul cu soare.Metafora : "Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge. participiului. (una oarecare) CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. Ex. VALORILE STILISTICE ALE SUBSTANTIVULUI .el având rolul de instrument gramatical pentru exprimarea cazurilor. e cerul cu nori.de departe vezi albind . 1. FELURILE ARTICOLULUI 1." . E cerul cu lună şi e cerul cu stele. Articolul hotărât propriu-zis CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N. care devin substantive. ARTICOLUL NEHOTĂRÂT precede un substantiv (stă în faţa acestuia).iaurgiu se scriu la nominativ plural cu trei de "i" când sunt 11 . adverbului etc. 2. : Leneşul mai mult aleargă. ARTICOLUL ARTICOLUL este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv ( sau un înlocuitor al acestuia) arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorului. răsufletul ger " . Ex. : Buturuga mică răstoarnă carul mare. : Odată am văzut o fată . (această buturugă mică nu una oarecare.binecunoscute vorbitorului) a. arătând că obiectul exprimat de acesta este individualizat. şi D. Ex.Enumeraţia : "Aici stejarii. elevul elevii fata fetele G. : În ciuda eforturilor depuse a rămas un nimeni. un elev nişte elevi o fată nişte fete G. Totodată articolul este un mijloc în schimbarea valorilor gramaticale ale adjectivului. .Epitet : "De treci codrii de aramă.Articolul hotărât propriu-zis se alipeşte la sfârşitul substantivului făcând posibilă deosebirea cazurilor.aceste străzi. ARTICOLUL HOTĂRÂT are rolul de a ajuta substantivul să arate în mod clar obiectul denumit. Ex. (aceşti pereţi.. şi D." ." . elevului elevilor fetei fetelor . : Rănitul a fost transportat la spital.

verde. Exemple: om bun.economico-social. După flexiune.runda a doua etc.număr şi caz cu substantivul. ADJECTIVUL Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însuşirea unui obiect.(cei .vizitiii. şi Ac. ¤ Adjectivele variabile cu două terminaţii şi patru forme flexionare : bun. : Vorba bună mult aduce.nominativ) . Exemple : Mâţa cea blândă zgârie rău.rece. Lucrurile bune nu se fac de azi pe mâine.îşi schimbă forma în timpul comunicării. subţire etc. (care vorbă ?) . Ex.adjectivele sunt : a.cald.lui Radu. Acestea nu trebuie confundate cu grupurile de cuvinte : a-i. Exemple : Cravata aceasta este a ta ? ("a" se acordă cu obiectul posedat .alb.(cei din urmă are valoare substantivală. b. Adjective variabile .verde. . Omul leneş multe pătimeşte.lung etc. 12 .ce-i etc.cea. Articolul posesiv se acordă în gen. clasă mică. elevului cel mic elevilor cei mici fetei celei mari fetelor celor mari OBSERVAŢIE : Articolul demonstrativ nu trebuie confundat cu pronumele demonstrativ de depărtare. elevul cel mic elevilor cei mici fata cea mare fetele cele mari G. ¤ Adjective variabile cu o terminaţie şi două forme flexionare : dulce.(primul face parte din radical. (care om ?) CLASIFICARE : A. Exemple : caiet al elevei.a-l. amar etc.ai. forma populară : Cei care se împrietenesc. şi D. Exemple : lui Carmen. (mâţa = subst. .al doilea este dizidenţa masculinului la nominativ plural.Articolul posesiv (genitival) însoţeşte substantivul (sau înlocuitorul acestuia) la cazul genitiv sau intră în structura pronumelor posesive şi a numeralului ordinal . carte bună. Cei săraci s-au revoltat. blândă = adjectiv) Cei din urmă vor fi cei dintâi. cea = articol . ¤ Adjective variabile cu două terminaţii şi trei forme flexionare : mic. precum şi a substantivelor comune ce exprimă grade de rudenie la cazurile genitiv şi dativ se foloseşte articolul prociclic (în faţa substantivului) "lui" .cele.numărul şi cazul substantivului. Exemple : Lucrul bun nu se face de azi pe mâine.lui nenea etc. Adjective simple : frumos.curat.) Articolul demonstrativ se acordă în gen.legându-se de substantivul determinat sau acordându-le valoare de substantiv. După structură. .ale."cravata" . clase mici.Articolul demonstrativ (adjectival) se află în faţa unui adjectiv sau a unui numeral. copii mici.nou-născut. CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural N.roşu. cald.număr şi caz cu substantivul determinat. săracii ) ATENŢIE ! Articolele posesive şi cele demonstrative se scriu într-un singur cuvânt : al.iaurgiii ) .adjectivele sunt : 1. (cei = aceia .feminin. oameni buni. articol .cel. singular.urât.articulate cu articol hotărât.casetofon al meu.În cazul numelor proprii masculine sau feminine care nu se termină în "a" .Articolul hotărât propriu-zis şi cel nehotărât au genul. Adjective compuse : cumsecade. III.determinată de acordul cu substantivul.binevoitor etc. 1.poate fi înlocuit cu un subst. Exemple : copil mic. B.iar al treilea este articolul hotărât enciclic : fiii. se potrivesc. 3.murdar etc.pronume) .ce-l. cărţi bune.

frunză verde. de căpătâi (important) . de nădejde (serios). "prea": Moşul a avut o viaţă prea agitată .auriu (aurii). : Floarea aceasta este mai puţin frumoasă.Lungirea sau repetarea unei vocale sau a unei consoane : Până la capătul drumului distanţa este maare ! ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE .Repetarea adjectivului .Substantive cu valoare adverbială : foc. : Adriana părea deşteaptă foc . din calea-afară. (ca şi colega) 3." # Epitet personificator : "O umbră călătoare se-ntinde-ncet. 2. . frunze verzi .fix ( ficşi). : Era un om de onoare. bâtă. .Când sunt articulate. buştean. Adjectivele terminate în "iu" fac pluralul cu doi de "i" : viu (vii). 1. : Aceasta mi s-a părut cea mai puţin frumoasă floare. Adjective invariabile . suprem.Adverbe şi locuţiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar. oameni cumsecade.auriii struguri.se scriu cu trei de "i" : propriii copii. minim.devenind : 13 . : A ajuns într-o situaţie extraordinar de bună . exterior. . Superlativ relativ de superioritate Ex.cenuşiu (cenuşii). . : Am primit o floare la fel de frumoasă. 1. GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI Gradele de comparaţie exprimă diferite nivele (grade) ale însuşirii exprimate. (din ce cauză abia mergea ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : De mici au învăţat munca. inferior. codrii verzi.vernil. A. grozav.ferice. (care buturugă ?. (decât a colegei) C. Observaţie : Adjectivul se acordă în gen. Gradul comparativ exprimă însuşirea unui obiect comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect sau cu propria însuşire în împrejurări diferite. : Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc şi unele mijloace mai expresive decât adverbul "foarte". cu minte (inteligent) .cenuşiii nori. Ex.: Am văzut o floare frumoasă . ( de onoare = cinstit ) FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI ¤ Atribut adjectival : Buturuga mică răstoarnă carul mare. OBS.Adverbe precum : "tare".Exemple : codru verde. Ex..nu-şi schimbă forma : cumsecade. VALORILE STILISTICE ALE ADJECTIVULUI # Epitet : "Timpul rece apasă umărul meu. Gradul superlativ este gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însuşirii." # Epitet cromatic : "Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară. (din ce ?) OBSERVAŢII : Unele adjective au forme particulare la plural : complex ( complecşi).propriu (proprii). Ex. care car ?) ¤ Nume predicativ : Bomboanele sunt dulci. (de când au învăţat ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : E mai mult lat. Ex. 3. maxim. număr şi caz cu substantivul determinat. LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui adjectiv. Ex. Comparativ de superioritate Ex.: Are o floare mai frumoasă .viii microbi.aşezate deci înaintea substantivului determinat. Ex. ţărănesc.Adjective care provin din limba latină unde erau forme ale comparativului sau ale superlativului : superior. : Am primit o floare foarte frumoasă .mare . B. (cum sunt bomboanele ?) ¤ Complement circumstanţial de cauză : De bolnav abia mergea. (cum este ?) ¤ Complement indirect : Din vesel a devenit trist. Superlativ absolut Ex. angelic. Comparativ de egalitate Ex. : A trecut peste o apă mare. Comparativ de inferioritate Ex. : Floarea cea mai frumoasă a primit-o mama.Adjective care exprimă însuşiri ce nu pot fi comparate : rotund. mort. Superlativ relativ de inferioritate Ex." SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE Adjectivul îşi poate schimba valoarea gramaticală. Exemple : om cumsecade. Gradul pozitiv exprimă însuşirea obişnuită a unui obiect. tun. (decât a celuilalt) 2. . . decât lung. femei cumsecade. nevoie mare. : de treabă (cumsecade) .. 2. femeie cumsecade.

repartizarea .de amândoi = compl.are valoare substantivală deoarece este autorul acţiunii pasive suferită de subiectul "casa") c. se formează prin derivare cu prefixul "în" şi sufixul "it" de la numeralul cardinal propriuzis.valoare adjectivală."o" li se opun în text pronume sau adjective pronominale demonstrative sau nehotărâte atunci ele sunt adjective pronominale nehotărâte. . După formă . (câte doi =subiect.o mie nouă sute nouăzeci şi nouă etc.milion. ambele. NUMERAL CARDINAL MULTIPLICATIV arată în ce proporţie creşte o cantitate: dublu. Numeralul cardinal propriu-zis exprimă un număr abstract sau un număr concret : Doi şi cu doi fac patru . amândouă.(un-altul) . de agent.(cum a câştigat ?.Când cuvintelor "un".valoare adverbială. Exemplu : Purta un fular de culoare roşie.( de către cine ?. multiplicarea . Se formează din numeralul cardinal propriu-zis precedat de adverbul "câte":câte unul.optzeci."ambele" = atribut adjectival) Ex. : Cu o floare nu se face primăvară ! (dar cu douăzeci. ) A.cvadruplu.câte doi. : Casa a fost construită de amândoi . OBSERVAŢIE : Numeralele "un". Celelalte numerale cardinale se scriu ţinându-se cont de părţile componente : şaizeci şi cinci.arată de câte ori se îndeplineşte o acţiune: o dată. A mai trecut un an. amândoi amândouă ambii ambele G. "un" şi "o" sunt numerale cardinale. (un fular oarecare) .iar celelalte în bibliotecă. 1. NUMERALUL CARDINAL ADBERVIAL (DE REPETIŢIE). încincit.valoare adjectivalăcâte cărţi ?) Ex. NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV arată repartizarea numerică a obiectelor. împătrit. Ex. : Ambele propuneri au fost refuzate.Substantiv : Leneşul mai mult aleargă . NUMERALUL CARDINAL a.optsprezece.Când în text sunt şi alte numerale cardinale sau se subînţelege prezenţa lor. 4. (înzecit = atribut adjectival.triplu.zece.Compuse : unsprezece.Adverb : Cugeta adânc .câte trei etc.:A depus un efort înzecit . valoare substantivală . câteşpatru. şi Ac.altul pleacă.de zece ori etc.:Câte doi stăteau în bancă. amânduror(a) amânduror(a) ambilor ambelor Ex. ce fel de efort ?).de două ori. (doi. d. Andrei a câştigat îndoit .treizeci se face !) .trei) . toţi cinci etc. . tustrei. numărul .îndoit = complement circumstanţial de mod ."o" pot fi confundate cu articolul nehotărât sau cu adjectivul pronominal nehotărât. O carte se află pe birou. Ex.Când însoţesc un substantiv ce arată un obiect mai puţin cunoscut. ambii.Simple : unu. gruparea .. III.şaisprezece. : Un tren vine. numeralele cardinale propriu-zise pot fi de două feluri : .nouăzeci etc. şi D. (o-celelalte) b. NUMERALUL Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor ( ordinul .(câte patru = atribut adjectival. (care propuneri ? . "un" şi "o" sunt articole nehotărâte. Ex. Ex. cine stăteau în bancă ?) e. 14 . Numeralul cardinal colectiv indică însoţirea a două sau mai multe obiecte : amândoi.:Citea câte patru cărţi pe lună.miliard etc.înzecit etc. Se declină doar primele patru dintre cele menţionate : CAZUL SINGULAR PLURAL N. .

circumstanţial de mod provenit din numeral cu valoare adverbială. indirect.NUMERALUL ORDINAL indică ordinea numerică a obiectelor. în ce mod este mai isteţ ?) B.) 3."la cinci" = comp. 2. Ex. : Ionel este de două ori mai isteţ decât alt coleg din clasă. : Cei doi au parcurs o distantă apreciabilă.de două ori = compl. (o dată = numeral cardinal adverbial.preluându-i categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice.urmat de prepoziţia "de" CAZUL MASCULIN FEMININ MASCULIN FEMININ N. cel dintâi cea dintâi cel de-al doilea cea de-a doua G.) 15 . : M-a căutat doar o dată . şi D. circumstanţial de timp ) OBSERVAŢIE : Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală şi între acestea şi substantivul determinant se foloseşte prepoziţia "de". circumstanţial de timp . şi Ac.valoare substantivală) Ex : Celor trei li s-a stabilit un nou program de lucru. : A depus un efort înzecit pentru a reuşi la examenul de capacitate.Ex. Valoare adjectivală . (de cinci ori = compl.(ce fel de efort ?"înzecit"= atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. Ex. ( când a revenit ? . Ortografie : Numeralele "primul". : Cei şapte băieţi au participat la un concurs de aeromodele. Ex.valoare subst.de mod. Ex.Se formează pornind de la numeralul cardinal propriu-zis precedat de prepoziţia "de" şi urmat de substantivul "oară" la plural.cel dintâi. (este isteţ = predicat nominal.de câte zece = atribut prepoziţional. : A revenit la cinci . ( cum preţuieşte ? . când trece ?) Ex.(pentru cine s-a stabilit? celor trei=compl.) Ex. : Au sădit optzeci de pomi în curtea şcolii.) Stăteau în grupuri de câte zece . OBSERVAŢIE :Declinarea lor se face cu ajutorul articolului demonstrativ"cel". celui dintâi celei dintâi celui de-al doilea celei de-a doua ATENŢIE ! : Corect se spune clasa întâi. circumstanţial . Valoare substantivală-înlocuieşte un substantiv."cea".cei doi = subiect. ( pentru al doilea = nume predicativ ) Despica firul în patru . (care băieţi ?. Ex.întâia."înzecit" = compl.în patru = compl.Numeralul cardinal adverbial poate fi complement circumstanţial de timp sau de mod . valoare substantivală. ( cum despica ? .număr şi caz."întâiul" la numărul plural se scriu cu doi de "i" dacă se află în faţa unui substantiv de genul masculin : primii elevi.prima. VALORILE NUMERALULUI În funcţie de context numeralele pot avea următoarele valori : 1.(în ce fel de grupuri ? . Numeralele folosite cu valoare adjectivală au funcţie sintactică de atribut adjectival. : Tustrei candidaţi au obţinut note bune.un adjectiv sau un alt adverb comportându-se totodată ca şi un adverb. Şirul numerelor ordinale începe cu : întâiul. : A fost odată ca niciodată.:Trece prin oraşul natal de cinci ori pe an.cea dintâi.determină un substantiv cu care se acordă în gen.mă putea căuta de două ori) . OBSERVAŢIE: Numeralul adverbial "o dată" se scrie în două cuvinte şi nu trebuie confundat cu adverbul de timp"odată" (odinioară)."cei şapte" = atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală. Ex.) Cărţile erau pentru al doilea . (odată = odinioară = adverb de timp) Ex. Poate fi precedat sau nu de articolul demonstrativ . întâii trandafiri . circumstanţial de mod ) Ex. (cine a parcurs ? . Valoare adverbială .determină un verb.primul. : Lucrul dăruit preţuieşte înzecit .

mulţi. îl. gen feminin. Ex. o. îi. dumnealui . : Onoarea nu o putem cumpăra pe bani. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. (ţi = pronume în cazul dativ .persoana a III-a. 5.(ale) lor (persoana a III-a. l. . -l = pronume în cazul acuzativ) Ex. nr. Ideea de cantitate poate fi exprimată şi prin alte părţi de vorbire : mulţime (substantiv). nr. III. i (i. te. dumneavoastră.desemnează diferite persoane. Ex.(conjuncţie şi pronume în cazul acuzativ) ATENŢIE ! : Alte pronume personale sunt : dânsul. circumstanţial de timp .. Are forme accentuate (la toate cazurile) şi forme neaccentuate (la cazurile dativ şi acuzativ). ţi (ţi-.gen.a.. li (persoana a III-a.(a) ei.Ex. m-. formă neaccentuată) Ex. Ex. : A luat-o la sănătoasa. Pentru persoanele I şi a III-a nu există forme pentru cazul vocativ. le (le.ambele provenite din numerale cu valoare adverbială. -ţi). "o dată" = compl.(pe) ei. : Ce ţi-e scris.FORME ACCENTUATE : eu.Pronumele de politeţe are forme doar pentru persoanele a II-a şi a III-a : dumneata.treime.sutime etc. Se declină schimbându-şi forma în funcţie de persoană. Ex.nouă (persoana I). PRONUMELE CU FORME PERSONALE A.(al) lui.vouă (persoana a II-a).exprimat prin pronume personal. de câte ori vorbeşte ? . 16 . formă neaccentuată) . (v-).ea. dânsele.mi (mi.Pe lângă formele literare există şi forme populare ale pronumelui de politeţe : mata. gen masculin sau feminin. singular.De foarte multe ori. a II-a) îi.anumite pronume personale (precum "o" sau "îi") sunt folosite cu valoare neutră (nu înlocuiesc nici un substantiv şi nu au funcţie sintactică). gen feminin).dumneaei. . (adverb de mod de negaţie şi pronume în cazul dativ) Ex. PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE .genul masculin). .) OBSERVAŢII : Pentru denumirea unor fracţii (a unei părţi dintr-un întreg) se folosesc numeralele fracţionare jumătate.(pe) tine. (pe cine suna ? "îi" = complement direct . Ex. ( de câte ori gândeşte ? . : Îi suna ceasul. : Lasă-mă să te las !.sfert. dânsa. OBSERVAŢIE : Formele neaccentuate ale pronumelor personale în cazul acuzativ au întotdeauna funcţia sintactică de complement direct. PRONUMELE PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv.(pe) mine. PRONUMELE PERSONAL . vă.persoana a III.(ai) lor (persoana a III-a. -i). : Se oblojeşte de nas ca să-i treacă degetul.se foloseşte în loc de numele persoanelor cărora li se cuvine respect. ni (persoana I). singular. -mi).dar puţini sunt aleşi.noi.( pe) ele.ele. -FORME NEACCENTUATE:îmi. exprimat prin pronume personal. îţi. el. li (persoana a III-a. : Îi da cu gura înainte.o conjuncţie.voi.câţiva (pronume nehotărâte). ultimul (adjectiv) .(pe cine nu putem cumpăra ? "o" = complement direct. dânşii. (pe) ea.(pe) noi.în frunte ţi-e pus.. mă. vi (pers.(pe) voi.ţie.. Ex. ne. : Gândeşte de două ori şi vorbeşte o dată .i).(pe) el. (verb predicativ şi pronume în cazul acuzativ) Ex. . i (i. puţini.genul masculin). -l.. (pronume în cazul dativ şi verb auxiliar) Ex.mie. dumneasa.În unele expresii verbale. "de două ori" = compl.genul feminin) OBSERVAŢII : Pentru persoanele I şi a II-a nu există forme ale pronumelui personal pentru cazul genitiv. .pronumele personale formele neaccentuate sunt legate prin liniuţă de un verb.ei. : Doar o jumătate de măr primeşti. : Îl judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator.număr şi caz. le. -le). circumstanţial de timp. dumnealor.tu. 1. : Mulţi sunt chemaţi.de un alt pronume etc.

d-lui. direct. Ex. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat (deci înlocuieşte două substantive). Excelenţa sa (voastră). ele înseşi (însele) . pe cine loveşti ?) te 2 = pronume personal ( te . : Ale mele erau cărţile de pe masă.te = compl.(care pui ? . îşi = atribut pronominal) Pronumele reflexiv intră în structura diatezei reflexive şi în această situaţie nu are funcţie sintactică. direct. : Ai săi părăsiseră de mult timp oraşul. : Toată pasărea îşi apără puii. : Şi-a adunat lucrurile. Exemple : eu însumi (masculin) . Ex. Ex. sieşi = compl. el însuşi . Ex. OBSERVAŢIE : Pronumele personal. voi înşivă . dei. Ex .persoana a II-a. (cui îi provoacă ? .persoana a III-a. . : Îşi imaginează că este cel mai mare şi mai tare. Ex.matale . Ex. Măria ta. .forma neaccentuată şi pronumele reflexive provenite din pronume personale se deosebesc în funcţie de coincidenţa de număr şi persoană între pronume şi verbul în vecinătatea caruia se află. D.tu însăţi .ţi=pronume personal) C. Ex. te 1 = pronume reflexiv ( te . .se s. a.eu însămi (feminin) .copiii (fraţii.număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat. Are forme proprii numai pentru persoana a III-a : sie. . (cu cine vorbeşte ?.Locuţiuni pronominale de politeţe sunt :Domnia ta. : Vorbeşte cu sine însuşi. d-voastră. Apoi însuşi a făcut valiza. Ex.părinţii) lui. pe cine doare ?) Pronumele reflexiv şi pronumele personal pot îndeplini funcţia sintactică de atribut pronominal în cazul dativ (dativul posesiv). Are forme doar pentru cazurile dativ şi acuzativ. alor. (ţi poate fi înlocuit cu adjectivul pronominal tale.Adjectivul pronominal de întărire se acordă în gen. ai. Ex.persoana a II-a .În mod frecvent e folosit ca adjectiv pronominal de întărire. Înălţimea ta (sa). .În structura unui pronume posesiv intră şi articolul posesiv (care ţine locul obiectului posedat) : al. (ale = cărţile) 17 . ea însăşi .(acuzativ). Exemple : Scoală-te de dimineaţă dacă vrei să-ţi lungeşti viaţa !. (îşi apără puii = apără puii săi . îşi = pronume reflexiv) Ex.şi (dativ). ei înşişi . B.cu sine = compl. Domnia sa. Apare rar ca pronume.îşi. ale."ai săi" .sine.loveşti .noi însene . PRONUMELE REFLEXIV arată că acţiunea exprimată de verb se răsfrânge asupra subiectului.doare .voi însevă .Formă pentru genitiv-dativ o au doar pronumele şi adjectivele pronominale de întărire de genul feminin la numărul singular. mătăluţă. . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidenţă persoana la care se referă. tu însuţi . : Te loveşti la un deget şi te doare trupul tot. : Însămi am hotărât să-l ajut. noi înşine . Ex. indirect) Îşi provoacă sieşi neajunsuri. indirect) Îşi laudă cioara puii. : Se teme şi de umbra lui. : Însuşi directorul unităţii a luat poziţie împotriva vinovaţilor. : Picioarele-ţi să roadă pragul şcolilor.sieşi. Pentru persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ şi acuzativ.persoana a II-a. : Profesoarei înseşi îi suntem recunoscători.te = compl. d-ta.mătălică. OBSERVAŢIE : Pronumele personal de politeţe se poate prescurta : d-sa. Mă mir că-mi amintesc ceva după şocul suferit. : Tu însăţi ai acţionat pentru depistarea vinovaţilor. Ex.

: Cealaltă a fost colega Mariei.a ta.câteva.Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori : ai noştri.fiecare.o carte de-ale mele.adjectivul pronominal posesiv nu are în structura sa articolul posesiv. . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta.toate) 2. Ex.ălalalt. . Am fost ajutat de un prieten al meu .cele.Un obiect posedat şi mai mulţi posesori : al nostru.oarecare.numărul plural) .cesta. (această = atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ.ale voastre. .Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor : ai mei. .ista.ai tăi. Ex. Ex.cestălalt.al vostru.adjectiv pronominal demonstrativ) B. Pronumele nehotărât simplu : unul. (cea = aceea .pronume demonstrativ) Se vedea trecând un om pe lângă cea casă. : Acesta mi-a acordat notă maximă.Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt : ăsta. (aceea = atribut adjectival.altceva.Pronumele sau adjectivele pronominale posesive (ai) noştri.ăla. Ex. singular.a mea. Ex.ai voştri. .al tău. b.caz acuzativ) Observaţie : În afara formelor amintite pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme scurte : cel. Ex. : Umerii săi erau destul de puternici.ale tale. Pronumele nehotărât compus : altcineva. 18 .câţiva. (tăi ţine locul unui substantiv care este posesor) .aceeaşi (genul feminin. .Un obiect posedat şi un posesor : al meu. ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV determină un substantiv cu care se acordă în gen. : Ai tăi părinţi te-au ajutat cu sfatul lor. : Colegii tăi te-au încurajat.Pronumele posesiv are forme după numărul şi genul substantivului care denumeşte obiectul posedat şi după numărul şi persoana posesorului. (cel = acela .a noastră. caz acuzativ. .cineva.pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a.a voastră.ai săi.aia.ailaltă. cei. ATENŢIE ! : E necesar să se evite confuzia pronumelor aceea. OBSERVAŢII : Formele contextuale corecte ale unor pronume sau adjective pronominale sunt : un vecin de-ai noştri.numărul singular) cu pronumele aceia.aceasta. Din neatenţie acestea pot fi confundate cu articolele demonstrative.cealaltă.(ai) voştri se scriu cu un singur "i" ! PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE A.gen neutru.acelei fete a sale.atribut adjectival) . (săi .caz nominativ.. (cea .articol demonstrativ) Cel din dreapta fuma ţigară după ţigară.fiind singurul adjectiv pronominal care ţine locul unui substantiv.a sa. : Nu vor uita niciodată această zi. cea.Dacă adjectivul se află în faţa substantivului determinat sau dacă substantivul este articulat cu articol nehotărât adjectivul pronominal posesiv este precedat de articol posesiv.cutare. Pronumele demonstrativ este de trei feluri : a. CLASIFICARE : 1. OBSERVAŢIE : Pentru situaţiile în care există mai mulţi posesori.aista.al său. nr.ceastalaltă.altul.gen feminin.aceiaşi (genul masculin.folosindu-se pronumele personal "lor". Ex. Ex. Ex.gen feminin. Pronume demonstrativ de apropiere : acesta.vreunul.număr singular . : De învăţătura aceea veche a bunicilor uitasem.oricine. Pronume demonstrativ de identitate : acelaşi.toţi. : Faptele tale te-au acoperit de laude.atâta.aceea.număr şi caz.asta. : Fapta cea bună să te însoţească.Adjectivul pronominal posesiv determină un substantiv care denumeşte obiectul posedat şi se acordă cu acesta în gen şi caz. : Răspunsul a fost mereu acelaşi . c. Pronume demonstrativ de depărtare : acela.aceeaşi.Când urmează după un substantiv articulat cu articol hotărât.ale noastre.tot (toată.ale sale.ceva.adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului. .exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare) Ex. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată apropierea sau depărtarea obiectului sau identitatea acestuia cu sine însuşi sau cu alt obiect.La rândul său.celălalt.ale mele.

(cum ?) # Complement circumstanţial de cauză : Datorită altora . : Care elev lipseşte ? Îşi schimbă forma după gen. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns. şi Ac."vreunul" se scriu cu doi de "i" la N."unei" (pentru D.unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte."altcareva" şi cele alcătuite cu "cine" nu devin adjective pronominale nehotărâte.funcţie sintactică compl.ci se acordă în gen. ( despre cine vorbeam ?) # Complement de agent : Era ascultat de fiecare în parte.număr şi caz : "Cine" . 2. Ex.păstrându-şi aceeaşi formă şi ca adjective nehotărâte : "unii". Ex. alţi elevi învaţă. (cine învaţă ?) # Nume predicativ : Meritele sunt ale tuturor .este invariabil şi înlocuieşte nume de lucruri. şi Ac.alţii decât ai noştri.) care pot să aibă şi alte valori morfologice.genul masculin. (de către cine era ascultat ?) # Complement circumstanţial de loc : Lângă fiecare dintre ei se aflau instrumentele de pescuit.nr. Dintre acestea ce.cât percum şi din alte elemente de compunere. plural. înlocuit.n-au obţinut rezultate bune. C.ce. D. Pronumele nehotărâte "careva"."altceva".s-a dus şi el acolo. (unde ?) # Complement circumstanţial de timp : Au ajuns acolo înaintea tuturor .iar pronumele nehotărâte pot avea următoarele funcţii sintactice : # Subiect : Unul învaţă.număr şi caz cu substantivul determinat. (din ce cauză ?) # Complement circumstanţial de scop : El a muncit o viaţă întreagă pentru toţi . nehotărât se scrie cu un singur“i” : alţii învaţă . singular. .al câtelea.) şi "unui". (unora = pronume nehotărât.iar ca adj."vreunii"."niscai". Adjectivele pronominale nehotărâte au o singură funcţie sintactică. indirect) Ex.genul şi cazul subst.cât pot deveni adjective pronominale interogative când nu mai înlocuiesc un substantiv.caz dativ.iar flexiunea se realizează numai după caz. Pronumele (adjectivele pronominale) nehotărâte compuse se scriu într-un singur cuvânt. . Pronumele nehotărâte formate cu "cine" au forme numai pentru singular.număr şi caz cu substantivul determinat. 19 . (unchi cui este ?) # Complement direct : Îl asculta pe fiecare. (care mâncare ?) # Atribut apoziţional : Elevii. (cu ce scop ?) OBSERVAŢII : Pronumele nehotărâte "unul". funcţie sintactică de atribut pronominal) Există şi excepţii de la aceste categorii gramaticale : 1. iar "fiece"."alde" sunt numai adjective pronominale nehotărâte ! Pronumele nehotărâte simple "unul" şi "una" când devin adjective au formele de singular "un" şi "o" (pentru N. Când nu mai înlocuiesc un substantiv şi se acordă în gen.care.N. : Ai dat de urma vreunuia ?. (care dorinţe ?) # Atribut prepoziţional : Mâncarea de la altul e mai bună decât a ta. plural. Ex.nr."niscaiva".de atribut adjectival. # Atribut genitival : Dorinţele tuturor au fost respectate.are aceleaşi forme pentru masculin şi feminin şi înlocuieşte nume de fiinţe.caz genitiv.care.numai în cazurile dativ şi genitiv singular. plural. 3. Pronumele nehotărâte formate cu "ce" nu-şi schimbă forma. şi Ac. (când ?) # Complement circumstanţial de mod : Ca şi alţii. se afla în mare încurcătură. (vreunuia = pronume nehotărât.cine ? . şi G. (care elevi ?) # Atribut datival : El este unchi unora .cui ? . Pronumele nehotărât îşi schimbă forma (flexionează) în funcţie de numărul. (pe cine îl asculta ?) # Complement indirect : Vorbeam despre altcineva nu despre tine.ce. şi G. : Unora le place fotbalul.OBSERVAŢIE : Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din pronumele : cine. Pronumele nehotărâte compuse cu "care" au forme deosebite după gen. "Ce" . şi Ac. Pronumele nehotărât “altul” se scrie cu doi de “i” la N. : Cine lipseşte ? Pronumele interogative sunt : cine. El apare pe primul loc în structura enunţului.cât.cu excepţia lui vreunul alcătuit din particula "vre" şi pronumele nehotărât "unul".

. şi D. cărui = adjectiv pronominal. -"Care" este întrebuinţat atât pentru întrebări despre fiinţe cât şi despre lucruri. al câtelea ? MASCULIN Plural FEMININ Singular a câta ? Plural - Sunt specializate pentru referirea la numere ordinale. Ex. .Acest adjectiv este însoţit de articolul posesiv (genitival). : A cărui scriitor este opera aceasta ? a = articol posesiv (genitival) .Adjectivul se acordă în gen. D. FUNCŢII SINTACTICE . # Subiect : Cine a fost la tine ? # Nume predicativ : Care este adresa ta ? # Atribut pronominal genitival : A cărui carte este mai interesantă ? # Atribut pronominal prepoziţional : De care carte ai cumpărat ? # Atribut pronominal datival : Căreia este nepot acest copil ? # Complement direct : Pe cine aştepţi ? # Complement indirect : Cui îi dai cartea ? # Complement de agent : De cine a fost chemat ? # Complement circumstanţial de loc : Lângă cine s-a oprit ? # Complement circumstanţial de timp : O dată cu care dintre ei a ajuns la piaţă ? # Complement circumstanţial de mod : Ca şi cine cântă ? # Complement circumstanţial de cauză : Din cauza cui a rămas acasă ? # Complement circumstanţial de scop : În vederea căruia dintre concursuri te-ai pregătit ? Acordul adjectivului pronominal interogativ "care" în cazul genitiv ."Care" CAZUL Singular N.după cazul la care se află. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV 20 .Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin.număr şi caz cu posesorul. G.gen masculin se acordă cu substantivul de gen masculin "scriitor".gen feminin se acordă cu substantivul de gen feminin "opera".Adjectivul pronominal interogativ are întotdeauna funcţie sintactică de atribut adjectival. G. şi Ac. şi Ac. . “Cât” CAZUL SINGULAR PLURAL N.Acest pronume (adjectiv pronominal) interogativ se referă la o cantitate. care ? cărui(a) ? MASCULIN Plural care ? căror(a) ? FEMININ Singular care ? cărei(a) ? Plural care ? căror(a) ? . şi D.iar articolul posesiv (genitival) se acordă în gen şi număr cu obiectul posedat. G. şi Ac.Pronumele interogativ îndeplineşte aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul. cât ? câţi ? câtor ? câtă ? câte ? câtor ? MASCULIN PLURAL FEMININ SINGULAR . "Al câtelea" CAZUL Singular N. şi D.Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin .

Pronume relative compuse : cel ce. îndeplineşte funcţia de complement direct pentru P2) P1 = PP . : Băiatul 1/ de l-ai văzut 2/ este colegul meu.se referă mai ales la fiinţe. şi Ac. 2/ ("căreia" ţine locul posesorului de nepot şi are funcţie de atribut pronominal în cazul dativ pentru P2) P1 = PP .Adjectivele pronominale relative au întotdeauna funcţia sintactică de atribut adjectival. 1/ ( "de" se poate înlocui cu "pe care" ) P1 = PP .ce. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) # Nume predicativ : Spune-mi 1/ care este adresa ta. P2 = CD ( ce să-mi spui ?) # Complement indirect : Te-am întrebat 1/ cui îi dai cartea. ce (care) MASCULIN Singular cel ce (care) celui ce (care) FEMININ Singular ceea ce (care) celei ce (care) Plural cei ce (care) celor ce (care) Plural cele celor FUNCŢIILE SINTACTICE .are funcţie de atribut prepoziţional pentru P2) P1 = PP . Pronumele relative se clasifică în : 1.număr şi caz cu substantivul determinat cu care stă împreună în subordonată. 2/ (ţine loc de nume predicativ formând împreună cu verbul copulativ "este" predicatul nominal) P1 = PP . P2 = CD ( ce nu-ţi pot spune ?) # Complement direct : Spune-mi 1/ pe cine aştepţi."ce".având aceleaşi forme. 2/ ("cui" ţine locul 21 ."al câtelea" sunt identice cu cele interogative. obţinem aceleaşi funcţii sintactice : # Subiect : Nu mi-ai spus 1/ cine a fost la tine. ce (care) G. 2/ ("pe cine" ţine locul persoanei aşteptate.unde leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.dar şi la lucruri şi se poate substitui (înlocui) prin "care"("ce")."cât".2/ Îşi schimbă forma (flexionează) după gen. 2/ ("de care" ţine locul titlului cărţii . P2 = CD (ce să-mi spui ?) # Atribut pronominal : Întrebarea este 1/ a cărui carte este mai interesantă ? 2/("a cărui" ţine locul posesorului şi îndeplineşte funcţia de atribut pronominal al P2) P1 = PP .cel care. P2 = AT (care băiat ?) Pronumele relative compuse au următoarele forme : CAZUL N. Dintre acestea devin adjective pronominale relative "ce". ."care". (ce nu mă interesează?) 1 # Atribut pronominal datival : Nu-ţi pot spune / căreia nepot este acest copil. 2/ (cine ţine locul autorului acţiunii şi îndeplineşte funcţia de subiect în P2 ) P1 = PP . Ex. Pronume relative simple : cine. 2.care.număr şi caz.al câtelea.Pronumele relativ este partea de vorbire flexibilă care apare în frază. Ex."care". şi D. P2 = CD. Pronumele (adjectivele pronominale) relative "cine".cât.Dacă introducem în frază ca subordonate propoziţiile care figurează ca exemple la pronumele interogativ.ci se acordă în gen. : Nu ştiu 1/ ce carte ai cumpărat."cât" atunci când nu mai înlocuiesc un substantiv.de. Pronumele relativ "de" este invariabil. P2 = PR ( P2 ţine locul numelui predicativ) # Atribut pronominal prepoziţional : Nu mă interesează 1/ de care carte ai cumpărat.

persoanei asupra căruia se răsfrânge acţiunea.=nimănui) 3. 2.pe cele de 22 . "nimic" este invariabil având formă numai pentru singular.(N. şi Ac.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de mod pentru P2) P1=PP . 2/ ("ca şi cine" arată modul în care cântă persoana. 2. P2 = CD (ce te-am întrebat ?) # Complement de agent : Nu ştiu 1/ de cine a fost chemat.P2 = CD (ce nu ştiu?) # Complement circumstanţial de loc : Mi-a spus 1/ lângă cine s-a oprit. şi Ac. Dintre acestea "nici unul" şi "nici una" devin adjective pronominale negative pe lângă un substantiv cu care se acordă în gen. 2/ ("de cine" ţine locul autorului real al acţiunii pasive.număr şi caz.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză pentru P2) P1 = PP . În privinţa schimbării formei (flexiunii) trebuie reţinute următoarele : 1. nici unul unii nici unuia unora MASCULIN PLURAL nici nici FEMININ SINGULAR PLURAL nici una unele nici uneia unora nici nici Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin.are funcţie de complement indirect pentru P2) P1 = PP . "nimeni" are formă numai pentru singular şi flexionează după caz.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de scop pentru P2) P1 = PP .ca pronume având formele : CAZUL SINGULAR N. 2/ ("o dată cu care" arată timpul când s-a desfăşurat acţiunea. Pronume negative compuse : nici unul. Pronumele negativ "nimeni" se referă la nume de fiinţe.îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de loc pentru P2) P1 = PP . = nimeni . "nici unul" şi "nici una" atât la nume de fiinţe cât şi la cele de lucruri. şi D. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de cauză : Am aflat 1/ din cauza cui a rămas acasă.iar pentru plural. "nimic" la nume de lucruri . îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de timp pentru P2) P1 = PP . PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV Pronumele negativ este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte numele obiectului prezentat ca inexistent şi apare în propoziţii negative. 2/( "în vederea căruia" arată scopul pentru care se pregăteşte persoana. şi D. P2 = CD (ce nu mi-ai spus ?) E. 2/ ("din cauza cui" ţine locul cauzei pentru care a rămas acasă.nici una.îndeplineşte funcţia de complement de agent pentru P2)P1 = PP. G. P2 = CD (ce am aflat ?) # Complement circumstanţial de scop : Nu mi-ai spus 1/ în vederea căruia dintre concursuri te pregăteşti. 2/ ("lângă cine" arată locul în care se desfăşoară acţiunea. "nici unul" are flexiune completă. P2 = AT (care persoană ?) # Complement circumstanţial de mod : El este persoana 1/ ca şi cine cântă. Are următoarea clasificare : 1. G. Pronume negative simple : nimic.nimeni. P2 =CD (ce mi-a spus ?) # Complement circumstanţial de timp : Ea este persoana 1/ o dată cu care a ajuns la piaţă.

posesia : a avea.(nepot cui ?) # Complement direct : N-am văzut pe nimeni dintre ai noştri la teatru."nimănuia". (în ce mod nu e mai deştept?) # Complement circumstanţial de cauză : Accidentul nu s-a întâmplat din cauza nici unuia dintre ei. Pronumele (adjectivul pronominal) negativ "nici unul" se scrie la toate formele în cuvinte separate. Adjectivul pronominal negativ are funcţie sintactică de atribut adjectival.acţiunea : a veni. VERBUL Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă : .existenţa : a fi. (pe cine n-am văzut ?) # Complement indirect : Nu-i dau dreptate nici unuia dintre contestatari.nici unii dintre ei . (când n-a nins atât de mult ?) # Complement circumstanţial de mod : Nu e mai deştept decât nici unul dintre noi.a deţine etc. 6.(care cadou ?) # Atribut apoziţional:Elevii.a sta."nimănui" au şi formele admise "nimica". (din cauza cui nu s-a întâmplat ?) #Complement circumstanţial de scop:În vederea nici unuia dintre examene nu m-am pregătit atât de mult. III. .la feminin.după cazul la care se află : # Subiect : N-a venit nimeni. . ."nimic". 1. (cui nu-i dau dreptate ?) # Complement de agent : N-are să fie apreciat de nici unul dintre colegi."nimenea".necesitatea : a trebui.a vieţui etc.a poseda.a lua. (unde să nu te aşezi ?) # Complement circumstanţial de timp : În timpul nici uneia dintre iernile trecute n-a nins atât de mult. .a merge. (cu ce scop nu m-am pregătit atât de mult ?) OBSERVAŢII : "Nimeni". (meritele cui ?) # Atribut prepoziţional : Cadoul de la nici unul dintre invitaţi n-a fost atât de frumos ca şi al tău.a alerga etc.a trăi. (formează predicat nominal cu verbul copulativ) # Atribut pronominal genitival : N-a contestat meritele nici unuia dintre ei. .a da.iar pronumele negativ are aceleaşi funcţii sintactice ca şi substantivul.a exista. (cine n-a venit ?) # Nume predicativ : Stiloul acesta nu este al nimănui. plural se scrie cu doi de "i". n-a obţinut premiul întâi la olimpiada de fizică. 23 .posibilitatea : a putea.atât ca şi pronume cât şi ca adjectiv pronominal. La cazurile N. şi Ac.(care elevi ?) # Atribut datival : El nu este nepot nici unuia dintre părinţii mei.a se afla.starea : a şedea.a necesita etc. (de către cine ?) # Complement circumstanţial de loc : Să nu te aşezi lângă nici unul dintre ei.

fi = verbul auxiliar "a fi"). VERBE PERSONALE .Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol.ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea. "un articol" = complement direct) B. (pe cine a adormit ? . 2/ P1 =PP . direct) Observaţie : Unele verbe. Ex. În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare. a face. P2 = SB C.1. A.a pleca. Ex. (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive. Ex. VERBE UNIPERSONALE . : Trebuie 1/ să respectăm legile. (verbul are subiect. toate celelalte.Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi. B.nu pot avea complement direct:a merge. VERBELE INTRANZITIVE . (aş = verbul auxiliar "a avea" .2 VERBELE AUXILIARE .în funcţie de context."ce ?"deci nu poate avea compl.2.a ruga.nu au înţeles de sine stătător. Verbe predicative .2.a sosi etc.a se face.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?".a se naşte.a se teme. : Ieşeam pe uşa casei. (verb intranzitiv) Şi-a adormit copilaşul.dar şi intranzitive.a părea. Ex.a viziona.a fugi.:Merg cu maşina la serviciu. Mihai ieşise inginer.2. pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.a traduce.a însemna.a se gândi.pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea.au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă 24 . Ex.acţiunea făcând-o Maria) C.a şti.formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. .a dura.pot fi tranzitive. Ex.a se strădui.a deveni. : Bunicul a clătinat uşor din cap. CLASIFICAREA VERBELOR A. : El era frumos ca soarele. (verb predicativ) . : Fiind obosit a adormit imediat. (a = verbul auxiliar "a avea") Îmi voi croi drum prin nămeţi. a hoinări. : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii.) După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă ! Ex. direct.a ieşi. a diminua. (voi = verbul auxiliar "a vrea") Aş fi trecut uşor peste şanţ.1. (ce a tradus ? .Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ). EXPRESII VERBALE IMPERSONALE .a călători etc. ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor. (verb copulativ) Ex.au înţeles de sine stătător . : Ajunsesem în oraşul natal. Fostul copil a ajuns om de ispravă. B. Ex.în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative. a se chema."copilaşul"= compl.a amăgi.pot avea complement direct : a da. precum şi la formarea diatezei pasive. (verb predicativ) . Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect.a rămâne. VERBELE TRANZITIVE .neputând forma singure predicatul.a urca. verb tranzitiv) C. ci cu ajutorul altor cuvinte. (verb copulativ) Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni".dorinţa : a dori.4.cântându-i.2.a vrea (a voi). .a iubi. a se mira.a ajunge. Verbe nepredicative .a certa.1 VERBELE COPULATIVE .. A. : A tradus un articol din limba engleză.a fi.sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ.a îndruma etc.a voi etc.a vrea.

el = subiecte subînţelese) .a se cuveni. în cazurile dativ şi acuzativ.e adevărat.acţiunea este făcută şi suferită de subiectul gramatical.a se părea etc. Ex. (a fost =a avut loc) . VERBELE IMPERSONALE .3.acţiunea este făcută de subiectul gramatical. a sta în cumpănă (a ezita) . Câinele lătra neîntrerupt.acordat în gen şi număr cu subiectul. Ex.a behăi etc.fiind folosite doar ca semn gramatical al diatezei reflexive. (formează condiţionalul perfect) DIATEZELE VERBULUI Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical. : a mieuna.e util. : Se silea din răsputeri 1/ să-şi aducă aminte adresa fostului coleg. (îmi pare bine = mă bucur) VALORILE VERBULUI "A FI" .a răsări. a băga de seamă (a observa) .e uşor. Ex. : Tu te temi de umbra ta. Ex.e plăcut etc. Ex. a da de gol (a deconspira) .acţiuni făcute de păsări. Ex. ei = subiect subînţeles) B.în frază.Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe.De cele mai multe ori. 2/ (eu =subiect inclus . ce au valoarea unui verb.Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei.subiectul gramatical suferă acţiunea făcută de altcineva. După aceste expresii verbale urmează.Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă. : Ionel a plecat la piaţă.e sigur.animale sau plante. (formează diateza pasivă) Dacă mă anunţai. : Geamul fusese spart de vânt .a necheza. Ieri a fost un spectacol la Operă. Diateza reflexivă .verbele la diateza pasivă sunt însoţite de un complement de agent. e lesne.5. C. Se construieşte cu pronume reflexive . Ex. În general în cadrul construcţiei : e bine. . Ex.a apune.e rău. .Pronumele reflexive care însoţesc verbele în conjugare nu au funcţii sintactice. propoziţii subordonate subiective ! C. (geamul = subiect.a lătra.e inutil.(este =costă). . . 25 . 2/ (el. a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc. : Pisica mieuna prelung. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari. LOCUŢIUNILE VERBALE .e de mirare.suferă acţiunea făcută "de vânt" = complement de agent) ATENŢIE:Nu trebuie să se confunde un verb la diateza pasivă cu un predicat nominal format din verbul copulativ"a fi" şi un nume predicativ exprimat printr-un verb la participiu.acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui.aş fi venit la restaurant. : a sta de veghe (a veghea) .sunt grupuri de cuvinte. cu înţeles unitar. Tata este inginer . forma neaccentuată . a lua cunoştinţă(a afla) . (diateza reflexivă) C.Diateza pasivă se formează cu verbul auxiliar "a fi" şi participiul verbului de conjugat.(acesta arată de către cine este făcută acţiunea suferită de subiectul gramatical.) Ex. A. ( Ionel = subiect gramatical care face acţiunea ) Ex.e necesar. : I-am lăsat 1/ să cânte în cor. Diateza activă . : Ţăranul a fost silit să muncească pentru alţii. Diateza pasivă . .

văd. (predicat nominal.scrisei. dorită . : Copacii sunt înverziţi.voi vedea. voi fi cântat . voi fi scris .Perfectul compus şi viitorul au şi forme inverse : citit-am. I. să văd .Ex. Modul condiţional .arată o acţiune posibilă .am scris.scriu. să cânt .dar neterminată în momentul la care se referă vorbitorul : citeam. condiţionată . aş fi scris . Trecut.acţiune trecută şi terminată : am citit. . Se formează din viitorul verbului auxiliar "a fi" şi participiul invariabil al verbului conjugat.acţiune trecută terminată înaintea altei acţiuni trecute : citisem. perfect : să fi citit . Viitor . aş cânta .acţiune reală realizată în momentul vorbirii : citesc.vedeam. poruncită . exprimat prin verb la diateza pasivă .arată o acţiune dorită sau condiţionată. Este necesar ca în analiza predicatelor exprimate prin verbe să avem mereu în vedere diateza verbelor.cântasem. aş vedea .cântai.acţiune trecută şi terminată de curând : citii.acţiune ce se petrece după momentul vorbirii : voi citi. Predicatul nominal (verb copulativ şi nume predicativ la participiu) nu poate primi complement de agent. .construindu-se prin verbul auxiliar "a avea" şi infinitiv (la timpul prezent) sau din condiţionalul prezent al verbului auxiliar "a fi"şi participiu (timpul trecut-perfect). (predicat verbal. acţiunea nu este făcută de cineva anume. perfect : aş fi citit . posibilă .am cântat. Are două timpuri : . perfect compus .Trecut . pe când predicatul verbal exprimat prin verb la diateza pasivă poate primi complement de agent. scrisesem.scriam. Se construieşte cu conjuncţia "să".imperfect-acţiune petrecută în trecut. Perfectul compus se formează din verbul auxiliar "a avea" şi participiul invariabil al verbului conjugat. perfectul simplu . realizabilă . aş scrie .voi scrie.am văzut.cânt.cântam. 3. să fi văzut . E un mod compus. reală. Trecut .Trecut . mai mult ca perfect . voi fi văzut .) Ex.acţiunea a făcut-o cineva !) Cele două tipuri de predicate pot fi recunoscute prin posibilitatea sau imposibilitatea de a adăuga un complement de agent.Are două timpuri : . Este singurul mod care are toate timpurile posibile : Prezent . MODURILE VERBELOR Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acţiunea : reală . Modul conjunctiv . să fi cântat .citi-voi. să fi scris . Viitorul se formează din verbul auxiliar "a vrea" şi forma de infinitiv a verbului conjugat. Observaţie .Prezent : să citesc .acţiune petrecută după momentul vorbirii. să scriu . Trecut .văzusem. 2. Modul Indicativ . Trecut .Prezent : aş citi .:Copacii sunt tăiaţi.voi cânta. aş fi cântat . Viitor anterior . aş fi văzut .dar terminată înaintea altei acţiuni viitoare : voi fi citit .văzui.arată o acţiune sigură .optativ . 26 .

plecând.a cere. Florile sunt udate .să fi dat. 4.terminaţia "ea" : a avea. cântă !. (cine era dus ? .arată un îndemn .a ocărî etc. Modul participiu . .a omorî.numărul singular şi plural.unde se acordă cu subiectul în număr şi gen. (ce fel de căi ?) Zilele-i erau sfârşite . .voi fi coborât.voi fi văzut.Are doar persoana a II-a.infinitiv.a fi coborât.cântaţi !. perfect : să fi trecut. .arată o însuşire a zilelor) Alte valori morfologice : .a face. Are şi formă negativă :nu citi !.a tăbărî.citiţi!.a dori. Modul gerunziu . .a ofta. nu cânta !.a spera etc. CONJUGAREA a II-a . Ex. : Floarea este udată .indicativ .terminaţia "î" : a hotărî.aş fi coborât. Modul infinitiv .culegând. După terminaţia infinitivului.să fi coborât. Nu au funcţie sintactică de predicat ! 1.a alunga.a vedea etc. o poruncă .a coborî.Substantivală : Rănitul este dus la spital .nu cântaţi !.terminaţia "i" : a citi.condiţional-optativ. (nume predicativ .aş fi dat. Observaţie : Când verbele la modul gerunziu se rostesc cu pronume neaccentuate 27 .Prezintă caracteristicile conjugării.indicativ . duce-te-ai .arată o împrejurare în care se desfăşoară o acţiune . verbele se clasifică în patru conjugări : CONJUGAREA I .am scris.scrieţi !.a fi scris. (cum se exprima ?) .indică numele acţiunii sau al stării. Ex. . 2. Modul imperativ . . În afara conjugării modul participiu dobândeşte valoare adjectivală .am văzut.a plăcea. Copacul este udat .a tăcea. .a zice etc.a fi văzut. nu citiţi !.a privi. .scriind etc.a auzi.timpul prezent:citeşte!.voi fi dat.a opri.Observaţie : Modul condiţional .a fi dat. : A parcurs căi bătătorite . Copacii sunt udaţi .a spune.să fi scris.a iubi. Intră în structura următoarelor forme verbale compuse : . Modul participiu intră în structura diatezei pasive. (de către cineva) .aş fi scris.a muri etc.a călca.a pleca. valoare primită prin articulare) 3.terminaţia "e" : a scrie.să fi văzut. scrie!. vezi!.a urî.citind. viitor anterior : voi fi trecut.optativ poate avea şi forme inverse : vedea-i-aş . .am dat.conjunctiv. FOARTE IMPORTANT:Verbele aflate la un mod personal nu au decât funcţia sintactică de predicat (verbal sau nominal). CONJUGAREA a IV-a .am coborât.Adverbială : Se exprima desluşit . II. MODURILE NEPERSONALE ( NEPREDICATIVE ) Sunt moduri a căror formă nu se schimbă după persoană.acţiune trecută.perfect : aş fi trecut.Conţine rădăcina verbului de la care se formează timpurile şi modurile. .perfect : a fi trecut.a duce.aş fi văzut. nu scrie !.voi fi scris. nu scrieţi !.Se formează cu sufixele gramaticale : "ând" şi "ind" : dând.a şedea. .terminaţia "a" : a lăsa. CONJUGAREA a III-a . perfect compus : am trecut.vedeţi!.

(cum mergeau ? .reprezintă numele acţiunii sau scopul acesteia.Complement indirect : M-am plictisit aşteptând .infinitiv) .infinitiv ) . Modul supin . văzându- i.. ( ce am auzit ? .Atribut verbal : Tema de scris era foarte dificilă." ( Mihai Eminescu ) Repetiţia : "Mai bine să urce.compuse : întotdeauna.unde. cum ? ) Felurile adverbelor : a.acordându-se cu substantivul .oricum. Ex. După înţeles.altfel. cerându-le. 1. (de ce m-am plictisit ? .Complement circumstanţial de timp:Înainte de a vorbi gândeşte de trei ori.Complement circumstanţial de loc (foarte rar) : A trecut pe la scăldat . (care valuri ? .atunci.Complement circumstanţial de scop : Au plecat la cules de mure.aproape.(din ce cauză ? .adverbele pot fi : .niciodată.simple : mereu.gerunziu ) .supin) .aproape.gerunziu ) .după cules. (arată însuşirea romanului supin ) .pentru învăţat.Complement circumstanţial de mod : Mergeau legănându-se.atribut adjectival ) 4.sus. a unei stări sau a unei însuşiri. : Valuri spumegânde se loveau de ţărm.gerunziu) .degeaba etc. precum şi împrejurarea în care se petrece o acţiune.cât.gerunziu) . Uneori acest mod este folosit cu valoare adjectivală.bine.(exceptându-l pe "o") . petrecându-vă etc.Nume predicativ : Romanul e de citit . (pe unde a trecut ?.la prăşit. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR LA MODURI NEPERSONALE : .aici.când etc. Se formează din participiul invariabil precedat de o prepoziţie : de spus. adverbele sunt de trei feluri : . ( care temă ? .dincolo.Adverbe de loc : acolo.supin ) .un adjectiv sau un alt adverb şi exprimă caracteristica unei acţiuni.s-au inundat străzile. III. După formă.Complement direct : Am auzit ţipând .dincoace. ( ce este simplu ? ..nicăieri etc. b.aşa. (când să gândeşti ? . primesc la sfârşit vocala "u" : cunoscându-mă.Subiect : E simplu a vorbi în numele altora. ADVERBUL 28 . (când ? .de la scăldat etc. 7. Ex.afară.supin) VALORILE STILISTICE ALE VERBULUI : Personificarea : "În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume. . : Niciodată nu şedea degeaba .să urce ! " ( Gala Galaction ) PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care însoţeşte un verb.Complement circumstanţial de cauză : Plouând prea tare. (cu ce scop au plecat ? .unde.

mereu. Locuţiunile adverbiale .tot atât de devreme. mai.devreme. . Observaţii : Există adverbe provenite din alte părţi de vorbire prin schimbarea valorii gramaticale . Ortografia adverbelor Adverbele compuse pot fi scrise : .cu funcţie de nume predicativ. : Trenul rapid a plecat din gară.(formează predicat nominal împreună cu verbul copulativ "a fi") Unele adverbe au conţinutul semantic foarte slăbit.ieri. FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADVERBELOR ¤ Complement circumstanţial de loc : Bunicii mei locuiesc departe .actualmente etc. ceea ce duce la ezitări în abordarea funcţiei sintactice : numai. P2 = SB După acest gen de adverbe urmează o propoziţie subordonată subiectivă ( SB ).cel mai puţin devreme. barem. "uşor") P1 = PP . 2/ P1 = PP .expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ "a fi" şi adverbul de mod.demult. doar.Gradul "Comparativ de egalitate" : la fel de sus.cel mai devreme. : Probabil 1/ că lucrurile vor rămâne neschimbate.Adverbe de mod : agale.pieptiş.mai puţin devreme. cam. / P1 = PP . sus .devreme etc.:E uşor 1/ să desenezi.care împreună au valoarea unui adverb : de-a valma. prea.de-a pururea.de jur împrejur etc. (cum înainta ?) ¤ Complement circumstanţial de timp : Cândva mi-a spus o poveste. P2 = SB Ex. : Pesemne 1/ că l-a supărat cineva. Alte adverbe au un rol de nume predicativ într-o expresie verbală impersonală sau îndeplinesc funcţia de nume predicativ putând primi verbul copulativ "a fi". GRADELE DE COMPARAŢIE Mijloacele prin care se formează gradele de comparaţie ale adverbelor sunt aceleaşi cu cele folosite la adjective.sus. devreme. ..parcă.negreşit.astă-vară etc.cu liniuţă (cratimă) : după-amiază. (adjectiv .desigur. .astfel.bine. (care sosire a lor ?) ¤ Nume predicativ :Astfel erau colegii din clasele primare. .zi de zi. . 2/ (adverbul de mod "probabil" îndeplineşte funcţia de nume predicativ el putând primi verbul copulativ "a fi". predicatul nominal ar fi "este probabil")P1=PP .când.sunt grupuri de cuvinte.Gradul "Superlativ relativ de superioritate" : cel mai sus. şi.Gradul "Superlativ absolut" : foarte sus.prea sus.cum a părăsit ?) Există adverbe formate prin derivare cu sufixe : târâş.foarte devreme.oricum.cu înţeles unitar.cum etc. P2 = SB 1 2 Desigur / că toţi te vor ajuta.în veci. devreeeme. .niciodată.prea devreme. (adverb de mod . (când mi-a spus ?) ¤ Atribut prepoziţional adverbial : M-a surprins sosirea lor pe neaşteptate .Gradul "Pozitiv" : sus. Valorile stilistice ale adverbului 29 . Ex. .Gradul "Comparativ de superioritate" : mai sus.bineînţeles.Adverbe de timp : acum. 2/ ("e uşor".odată. (unde locuiesc ?) ¤ Complement circumstanţial de mod : Şirul de oameni înainta greu . Ex. devreme. .niciunde etc.legate (contopite) : întotdeauna.P2= SB. Ex.fireşte.mai devreme.care tren ?) A părăsit rapid peronul.Gradul "Superlativ relativ de inferioritate" : cel mai puţin sus. . suus.Gradul "Comparativ de inferioritate : mai puţin sus.poate. Observaţii: Există adverbe care îndeplinesc funcţia sintactică de predicat verbal(adverbe predicative) : pesemne.

de (pe) lângă." (George Coşbuc) # Repetiţie : "Mai departe.Cazul dativ : datorită.:Deasupra se vedea cerul.pe sub."înainte-ne" = complement circumstanţial de loc exprimat prin pronume personal.fără. Clasificarea prepoziţiilor .de-a lungul. înspre.de către. Cazurile în care se folosesc prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : . (unde se zărea ? .. Ex..în (la) dreapta.care au valoarea unei prepoziţii..Prepoziţii simple : cu.despre.în jurul etc.de.caz D.pentru. : Norii se ridicaseră deasupra munţilor. spre.împrejurul. Ex.în locul.contrar.) .Cazul acuzativ : cu. : Au trecut pe lângă muzeu .pe lângă.asupra.în loc de. precedat de prepoziţia "pe lângă") 30 . din.în spatele.în faţa.contra.cu funcţie de predicat verbal. Ex. lângă."pe lângă muzeu" = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv în cazul acuzativ. Ex. Ex. : Înainte-ne se zărea marea. despre. Observaţie : Există prepoziţii provenite din adverbe. în loc de. de către. afară de. înaintea. în. . (în ce mod a fost parcursă ? -"conform programei" = complement circumstanţial de mod exprimat prin substantiv în cazul dativ. Ex. : faţă de.către.precedat de prepoziţia "conform") Observaţie : Cazul dativ poate folosi prepoziţiile genitivului în faţa unor pronume.împotriva.potrivit.de-a curmezişul. Ex.deasupra. precedat de prepoziţia "înainte" specifică cazului G.dedesubtul.spre.la.dinspre.în afara.de-a latul. : Ei mergeau către sud. prin. după.înlăuntrul. circumst. (unde se vedea cerul ?"deasupra"=compl.în urma.leagă complementul de loc "munţilor" de verbul. Ex. dinspre.afară de.mulţumită. : Materia a fost parcursă conform programei . 1.în vârful.forma neaccentuată.precedat de locuţiunea prepoziţională "în spatele") . PREPOZIŢIA Prepoziţia este o parte de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină. în (la) stânga.Prepoziţii compuse : de la.în timpul.formă neaccentuată. Mai încet."ridicaseră") LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar. faţă de. către. de peste etc.(unde se află terenul de sport ?-"în spatele şcolii = complement circumstanţial de loc exprimat prin substantiv comun în cazul genitiv. de.conform.cu excepţia. de loc exprimat prin adv. ("deasupra"= prepoziţie. (unde au trecut ? .contra.de pe la.aidoma.pe etc.în dosul. : În spatele şcolii se află terenul de sport.mai departe.Cazul genitiv : deasupra.graţie.în josul. de loc).fără de.tot mai încet ." (Mihai Eminescu) III.de pe. pe sub.în caz de. 8. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"].# Epitet : "Zboară şoimeşte ..asemeni. la. de pe.

OBSERVAŢIE : Prepoziţia "de" poate avea şi alte valori morfologice. ci şi. : Am văzut copii frumoşi şi cuminţi.căci. Ex.dar. : Îmi place 1/ să-l privesc 2/ şi să-l ascult. deci. Conjuncţii coordonatoare : şi. 1/ deci învaţă. : Eşti elev.iar.răspunde.măcar că.aşadar (conclusive).dar.ori. ("de" = conjuncţie subordonatoare. CLASIFICAREA CONJUNCŢIILOR a. După funcţia pe care o au. : Nu tăia pomul din rădăcină 1/ ca să cadă 2/ şi să-i culegi rodul.ca.deşi. Ex. : "Soarele şi luna mi-au ţinut cununa.sau. CONJUNCŢIA Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii.în cazul nostru principală) Observaţii : Există conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale specifice unor anumite 31 .două părţi de propoziţie de acelaşi fel. : Urcau pe scările de piatră.poate fi înlocuit cu conjuncţia "dacă") Ex.nici (copulative). .fie (disjunctive).ca să. : Prostia şi nerozia se înrudesc cu nebunia.fie. : Taci tu . : Apoi.conjuncţii simple : şi. : De ştii. : pentru că. încât.care împreună au valoarea unei conjuncţii.măcar să. Aceste conjuncţii pot lega : .cu înţeles unitar.pe măsură ce. 2/ (leagă o circumstanţială de cauză de regenta ei. deoarece. Conjuncţii subordonatoare -leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.că. (leagă două atribute adjectivale) . : să.mi-a plăcut mult.dacă.conjuncţii compuse : ca să. 1. 1/ că-ţi stă norocul.din moment ce." (leagă două subiecte) Ex. fiindcă. (leagă două complemente circumstanţiale de loc) Ex. b. Ex.deoarece.ori.două propoziţii de acelaşi fel. întrucât.cu toate că etc.leagă complementul circumstanţial de loc "pe scările" cu atributul substantival "piatră") Ex. Ex.chiar dacă.(conjuncţia "şi" leagă două subiecte.fiindcă. Ex. : Romanul de-l citii. : În vacanţă mergem la munte sau la mare. ("de" = prepoziţie .de. 3/ (două propoziţii subordonate subiective) Ex. de . : Nu sta. 9.) Ex. 2/ ("ca să" leagă o propoziţie principală de o propoziţie subordonată circumstanţială de scop. ("de" = "pe care" = pronume relativ) Ex.ci (adversative).) LOCUŢIUNILE CONJUNCŢIONALE Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte. Ex. (leagă două nume predicative) Ex. 2/ (două propoziţii principale) Ex.de.însă. 1/ ca să vorbesc eu.introduce o propoziţie subordonată condiţională.încât etc. aşa e lumea ! ("de" = interjecţie) III. 3/ (două circumstanţiale de scop) 2.conjuncţiile pot fi : 1.ci.sau. Ex. : Băiatul cel mic era isteţ dar leneş.conjuncţiile sunt : .cât timp.să. După formă.în timp ce.

b. Punctuaţia : . Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă : încât. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă : deşi.Celelalte conjuncţii subordonatoare sunt nespecifice. 32 . (adverb de mod) Ex. bre .imită sunete sau zgomote din nautră ( cuvinte imitative sau onomatopee ) : ga-ga . 10.Se foloseşte virgula între părţile de propoziţie sau propoziţiile legate de conjuncţii coordonatoare copulative sau disjunctive. măcar să. stop .ceea ce le permite să introducă o varietate de propoziţii subordonate : să. . haide .iacă.deoarece. : Cum a auzit gălăgie. .chiar dacă. piu ! piu ! .de câte ori.fie că.a şi ieşit din casă.de.întrucât.cirip .chiar de. .fâş ! ("se auzea" =verb impersonal.dacă. . .boca .Coşbuc) (ce să facă ?) ¤ Nume predicativ : E vai de turma fără păstori !(formează predicatul nominal împreună cu "a fi") ¤ Complement circumstanţial de mod : Copilul mergea boca.dacă acestea se repetă. (în ce mod mergea ?) ¤ Complement direct : Am auzit : trosc. INTERJECŢIA Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă : .măcar de.concesivă. Observaţie : Cuvântul "şi" poate avea mai multe valori morfologice : Ex. : Nu-şi aminteşte despre ce au vorbit atunci.o stare sufletească : of .cât timp.tipuri de subordonate : a. mă . aş . cucurigu .chiar să.o poruncă : hai .încât să.cu toate că.exprimă un mod de adresare : măi . nani . cirip . trosc . (-şi = îşi = pronume reflexiv) Ex.de vreme ce. Propoziţia subordonată circumstanţială de timp : în timp ce."fâş. fă . d. (adverb de timp) III. na .ca să. Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză : căci. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională : în caz că.că şi el e om.Conjuncţiile coordonatoare adversative şi cele conclusive sunt precedate de virgulă. marş .că. FUNCŢIILE SINTACTICE : ¤ Predicat : "Hai la maica să te joace !" ( G. e.chit că. .fiindcă.pentru că. 1. vai . c. : Vorbeşte şi nenea Ion.Unele intrejecţii se folosesc pentru a atrage atenţia unei persoane asupra unui fapt :iată. bâlbâdâc .fâş"=subiect) PUNCTUAŢIA : Interjecţia se izolează prin virgulă de restul propoziţiei.ia.trosc ! (ce am auzit ?) ¤ Atribut : Din frunziş se auzeau trilurile păsărilor : cirip-cirip ! (care triluri ?) ¤ Subiect : Din iarbă se auzea : fâş. .din moment ce. aoleu .Înaintea conjuncţiilor subordonatoare specifice propoziţiei circumstanţiale de cauză.condiţională şi consecutivă se pune virgulă.

propoziţia nu este negativă ! 33 . III.tu ai scris ? (subst. ATENŢIE ! : Dacă negaţia se află în faţa unei alte părţi de propoziţie. : . care constituie răspunsuri la întrebări. 2/ . OBSERVAŢIE : Elementele constitutive (cele care alcătuiesc) ale propoziţiei sunt : predicatul. dar fără funcţie sintactică : substantive în cazul vocativ.Se pune semnul exclamării la sfârşitul propoziţiei. : Marcel nu vine cu trenul. 2.Cea mai simplă propoziţie conţine în mod obligatoriu un predicat. Ex. conţin şi alte cuvinte.conţin pe lângă părţi principale de propoziţie şi părţi secundare.Ai adus cartea cea nouă ? . SINTAXA Sintaxa este partea gramaticii care se ocupă cu îmbinarea cuvintelor în propoziţii ( sintaxa propoziţiei ) şi a propoziţiilor în fraze ( sintaxa frazei ) ." = propoziţie simplă neanalizabilă. unele adverbe sau interjecţii. După forma verbului care îndeplineşte funcţia de predicat : a) Propoziţii afirmative Ex. Există însă şi propoziţii simple formate dintr-un adverb de afirmaţie sau negaţie . 2/ . După structură : a) Propoziţii simple . Ex.P2 =PP. b) Propoziţii negative Ex. SINTAXA PROPOZIŢIEI Propoziţia este comunicarea realizată cu ajutorul unui singur predicat.s-a supărat bunica. III.raport de subordonare P1 = SB . OBSERVAŢIE : În categoria propoziţiilor simple intră şi propoziţiile care. . Ex.raport de coordonare P1 = PP .alcătuite numai din părţi principale de propoziţie. P2 = PP . OBSERVAŢII : Caracterul negativ al unei propoziţii este dat de negaţia "nu" (uneori întărită de adverbul "nici") aşezată în faţa predicatului. Ex. ( S + A + A + PV + C + C) 2. Ex. 2. : Cine umblă pe toate drumurile 1/ nu ajunge nicăieri. "Da.subiectul. : Marcel vine cu trenul. 1.pe lângă subiect şi predicat. : Gândeşte întâi 1/ şi apoi vorbeşte. CLASIFICARE : 1.Între propoziţii se stabilesc raporturi de coordonare (de egalitate) şi raporturi de subordonare (de determinare).Da. la vocativ + S + PV) b) Propoziţii dezvoltate . : Ei. (interjecţie + PV + S) Dani. : Fata cea mică a bătrânei venea foarte rar acasă.atributul şi complementul.

au înţeles de sine stătător. Ex.propoziţiile sunt : a) Propoziţii principale . : Îţi sunt zilele numărate. (propoziţie neanalizabilă) III.ele se numesc propoziţii exclamative .3. Ex.Da. : Ştie el 1/ unde doarme vulpea.cât şi cele interogative.deoarece adresăm întrebarea lui P2 pentru a răspunde cu P1. Predicatele pot fi de două feluri : 34 .depind de o altă propoziţie (regentă). : Sare peste şanţul 1/ care era adânc. Pot fi propoziţii regente atât propoziţiile principale. : Spune-mi 1/ cu cine te însoţeşti 2/ ca să-ţi spun 3/ cine eşti. 2/ P1 = PP . Având o intonaţie exclamativă. : Cel ce este rănit 1/ va fi dus la spital. După scopul comunicării. 2/ (cine va fi dus la spital ? . 2. Naturo. : Trebuie 1/ să plece în zori. 4/ P1 = PP . P2 = CD (determină verbul tranzitiv "ştie"-ce ştie ?) Ex. P2 = PR (determină verbul copulativ "fii") În cadrul clasificării propoziţiilor după structură există şi propoziţii neanalizabile (alcătuite din interjecţii sau adverbe de afirmaţie şi negaţie) şi analizabile (simple şi dezvoltate). Ex.tu ! " (propoziţie enunţiativă exclamativă) Ex. 1.cât şi propoziţiile secundare (subordonate). : Vine Marcel cu trenul ? OBSERVAŢIE : Atât propoziţiile enunţiative. : Fii 1/ după cum te arată chipul. Ex. 2/ P1 = PP . : .ai ? ! (propoziţie interogativă exclamativă) 4. Ex.comunică o constatare. După înţeles.pot exprima o stare sufletească. Ex. P2 = PP. Ex. Ex."şanţul"-care şanţ ?) Ex. (propoziţie enunţiativă propriu-zisă) Ex. : Vino cu trenul ! (propoziţie enunţiativă imperativă) b) Propoziţii interogative . 2/ P1 = PP . PREDICATUL Predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face. b) Propoziţii secundare (subordonate) .Ai văzut piesa de teatru ? (propoziţie analizabilă. P2 = AT (determină subst. 1. : A sosit de la Bucureşti aseară. P2 = SB (determină verbul impersonal "trebuie"-ce trebuie ?) Ex. Ex. (propoziţie enunţiativă optativă) Ex. : Marcel ar veni cu trenul. 2/ P1 = SB (cine a sosit ?) .propoziţiile sunt : a) Propoziţii enunţiative . 2/ P1 = PP .formulează o întrebare.dezvoltată) . P2 = PP OBSERVAŢII : Propoziţia care determină o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă.ce este şi cum este subiectul. : Cel pe care îl aşteptai 1/ a sosit de la Bucureşti aseară.spunem că P2 este regenta lui P1) P1 = SB . acest termen impune felul subordonatei. : "Cât de fumoasă te-ai gătit. : Marcel vine cu trenul.regentă pentru P2 = CD (ce să-mi spui ?) şi regentă pentru P3 = CS (cu ce scop să-mi spui ?) P3 este regentă pentru P4 = CD (ce să-ţi spun ?) În propoziţiile regente există câte un cuvânt pe care îl determină propoziţia secundară .

De asemenea şi pronumele interogativ care intră în componenţa întrebării îşi poate schimba forma în funcţie de cazul la care se află numele predicativ : pentru cine este ? . : Iată un om cu scaun la cap !. este = verb copulativ . : "Mi-e sete de repaos. : Respectă-i pe ceilalţi. PREDICATUL VERBAL .a costa.. OBSERVAŢII : . : O carte este douăzeci de mii de lei. a părea (când este personal şi prezintă caracteristica subiectului ca aparentă sau impersonal. (diateza activă) Ex.desigur. sete = subiect Acordul predicatului verbal cu subiectul se face în număr şi persoană. B."a veni pe lume"). : Bunicul stă pe scaun şi fumează .atribuie subiectului o acţiune sau o stare.a ieşi ( când se înlocuieşte cu "a deveni"). fără îndoială. : Adu-ţi aminte că într-o zi vei da socoteală pentru faptele tale." (M. (Maria = subiect . b. Ex. (diateza reflexivă. NUMELE PREDICATIV este partea esenţială sau elementul de bază al predicatului 35 . VERBELE COPULATIVE -sunt instrumente gramaticale care au un înţeles de sine stătător şi fac legătura dintre numele predicativ şi subiect. (sunt = se află) Ex.fireşte.verbul "a fi" este predicat verbal.a însemna (când nu se poate înlocui cu "a face un semn".bineînţeles. : Haideţi la spectacol !.fenomene naturale) are funcţie sintactică de subiect.în expresii verbale impersonale) . elevă = nume predicativ) VERBELE COPULATIVE sunt: a fi.atribuie subiectului o identitate sau o însuşire şi arată cine este.e vară etc. Ex.cum este sau ce este subiectul.ce a devenit ?.a se afla. : Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună.a dura.cum părea ?. (diateza reflexivă) Ex.e frig. a se găsi.a ajunge (când se înlocuieşte cu "a deveni").diateza activă) Ex. al cui este ? etc.Eminescu) e = predicat verbal .senzaţii.mi-e dor.a se face (când se înlocuieşte cu "a deveni").a se întâmpla.În construcţii de genul : mi-e sete. : Maria este elevă. a rămâne (când arată că subiectul va avea sau va păstra aceeaşi caracteristică). a se naşte (când nu are înţelesul de "a căpăta viaţă".a avea loc.a proveni.a deveni.poate. : S-ar cuveni să fie dat în seama bunicilor. Ex. ("stă" arată starea şi "fumează" arată acţiunea) Predicatul verbal este exprimat prin : ¤ Verb predicativ la un mod personal : Ex. : Au venit sălbaticii să împace domesticii.negreşit. : Merele sunt în coşuri viu colorate. a se numi . ¤ Interjecţii predicative Ex.Verbul copulativ "a fi" poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ : ce a fost ?.fără doar şi poate. Ex. ce este ? şi cum este ? adresate subiectului. Predicatul nominal este alcătuit din : a) Verb copulativ b) Nume predicativ a. (diateza activă . a se chema .Verbul copulativ "a fi" formează predicat verbal când este sinonim cu verbele :a exista.A."a marca printr-un semn").(diateza pasivă) ¤ Adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative : pesemne. PREDICATUL NOMINAL . Ex. : Poate că nu a sădit în viaţa lui o floare.ca să fi respectat la rândul tău. Ex.iar substantivul (care exprimă stări sufleteşti. a se preface . RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine este ? . (este = costă) . diateza pasivă) ¤ Locuţiune verbală la un mod personal Ex.

dacă subiectele sunt nume de genuri diferite.nominal prin care se identifică sau se califică subiectul.Masculin plural. : Maria este cea mai harnică.în cazurile N.) ¤ Pronume de orice fel.numele predicativ ia forma acestuia. ( "acesta" = pronume demonstrativ de apropiere. ("a doua" = numeral ordinal. ("pentru" = prepoziţie . Nume predicativ multiplu .grad de comparaţie superlativ relativ de superioritate. : Florile sunt pentru mama.caz Ac.) Ex.dar mai harnice fetele.propriu. ("conform" = prepoziţie . Ex. "silitoare" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) Numele predicativ se exprimă prin : ¤ Substantiv comun sau propriu în cazurile nominativ.) Ex. .ascultătoare şi bună la inimă.caz G.numele predicativ va avea următoarele forme : . : Vasile şi Irina sunt colegi de bancă. Ex.. Ex. Ex. Numele predicativ este de două feluri : 1. Există situaţii când verbul copulativ sau numele predicativ se pot subînţelege.Feminin plural."Mariei" = subst.comun. ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv) 2. ) ¤ Numeral în cazurile N..caz N.) Ex.exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele. ("cea mai harnică" = adjectiv. . Ex.număr şi persoană.caz G. : Trandafirul şi garoafa sunt parfumate. : Lucrarea a fost confrom planului.exprimat printr-o singură parte de vorbire.frumoasă. : Este vai de ei. : Maria este elevă. "şi" = conjuncţie coordonatoare . Nume predicativ simplu .) Ex. ("a celor doi" = numeral cardinal. . Ex. : Băieţii şi fata sunt prieteni buni. Ex. Ex. Ex.în cazul nominativ.supin. : Câmpia este înverzită.caz N.G.) ¤ Adjectiv propriu-zis. Ex.genitiv (cu sau fără prepoziţie).caz G. : Bujorii şi lalelele sunt plăcut mirositoare. : Maria este harnică şi silitoare. : Ea este altfel. Ex. "planului" = subst.caz N. D.la orice grad de comparaţie. ("ale" = articol posesiv . ("altfel" = adverb de mod) ¤ Interjecţie Ex. : Meritul este al tuturor. G.Numele predicativ se acordă cu subiectul în gen. : Colegul meu este acesta.acuzativ (cu prepoziţie) şi dativ (cu prepoziţie) Ex. . Ex.comun. ( "vai" = interjecţie ) Unele verbe copulative pot avea nume predicativ multiplu. ( "înverzită" = verb la modul participiu) ¤ Adverb sau locuţiune adverbială. ( "al tuturor" = pronume nehotărât. OBSERVAŢII : Verbul copulativ se acordă cu subiectul în gen. Ex. ("elevă" = subst. : Propunerea este a celor doi. .comun.) ¤ Verb la modurile infinitiv. : Poezia este de memorat.Numele predicativ se acordă cu subiectul cel mai apropiat dacă termenii subiectului multiplu sunt de genuri diferite la plural. : Maria este a doua. ("de memorat" = verb la modul supin) Ex. şi Ac. caz D. "mama" = subst..Dacă un termen al subiectului este la masculin plural.număr şi caz dacă este exprimat prin adjectiv sau altă parte de vorbire cu valoare adjectivală (flexibilă). ("harnică" = nume predicativ exprimat prin adjectiv. Dacă în propoziţie există un subiect multiplu.participiu şi gerunziu. : Fata moşneagului era cuminte.D. şi Ac.) Ex. : Harnici sunt băieţii.caz N. : Caietele sunt ale Mariei. Când predicatul nominal este exprimat prin verb copulaztiv căruia îi urmează o propoziţie 36 .dacă subiectele sunt nume de fiinţă de genuri diferite. : Maria este harnică.

ce ? .de obicei. 2. P2 = PP 4.rece şi ploioasă.(elemente de coordonare sunt semnul de punctuaţie ". : Mama şi tata .Numele predicativ nu se desparte prin virgulă de verbul copulativ.subordonată predicativă care ţine locul numelui predicativ. SUBIECT NEEXPRIMAT . : Ora întâlnirii a rămas . Ex. 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles "Maria") Ex."ei") 2. 2. Subiect neexprimat nedeterminat .Dacă între numele predicativ şi verbul copulativ sunt adverbe de mod.(cele patru subiecte sunt grupate două câte două cu ajutorul conjuncţiei "şi". RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cine ? . 2/ P1 = SB (cine este bine instruit ?) . : N-are cine mă îngriji . (element de coordonare este conjuncţia "şi") Ex. Înveţi o poezie. (tu) . : Cel care învaţă 1/ este bine instruit. Subiect dezvoltat . : El şi Maria sunt colegi de bancă. despre cine ? . : Vasile sau Maria este elev ? (se face o alegere între două sau mai multe subiecte posibile) 3. : Ziua era posomorâtă. (ce n-are ? . (voi) 3. SUBIECTUL EXPRIMAT (apare în propoziţie) 1. Subiect multiplu (exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire coordonate între ele) a. . SUBIECTUL Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine face acţiunea exprimată de un predicat verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată de un nume predicativ. Subiect multiplu grupat Ex.") c." şi conjuncţia "şi") b. Ex. P2 = PR ("să înveţe" .Termenii unui nume predicativ multiplu se leagă prin virgulă sau conjuncţii coordonatoare. : Maria este elevă. Câinii latră prelung. Subiect neexprimat inclus . : În depărtare se vede licărind o lumină. Subiect propoziţional . Subiectul simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire) Ex.acestea se pun între virgule. 2. 2/ P1 = PP ("este" = predicat nominal incomplet) . despre ce ? CLASIFICARE I.nu indică precis persoana care face acţiunea. Învăţaţi o poezie.se numeşte predicat nominal insuficient (incomplet).Vasile şi Petre fac parte din echipa de fotbal a şcolii.nu apare în propoziţii.exprimat printr-o propoziţie subordonată subiectivă care ţine locul subiectului. III. evident . Ex. . .construcţie relativ infinitivală) II. Ex. Ex. : Dan. 1.exprimat prin construcţii absolute infinitivale şi gerunziale şi prin construcţii relativ infinitivale. fraţii şi surorile te-au condus la gară. Învăţăm o poezie. : Maria merge la şcoală. (ce se vede ? .putând fi 37 .este exprimat. : Maria citeşte 1/ şi scrie.într-o propoziţie anterioară şi se subînţelege subiectul respectiv sau un pronume personal la persoana a III-a .construcţie absolut gerunzială) Ex. (subiect subînţeles datorită formei pe care o are predicatul . aceeaşi. Subiect multiplu propriu-zis Ex. (noi) . : Hotărârea lui este 1/ să înveţe. 1. Ex.ţine locul numelui predicativ "învăţătura") PUNCTUAŢIA ŞI TOPICA NUMELUI PREDICATIV . singular sau plural.este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a singular şi plural ale verbului cu funcţie sintactică de predicat. : Învăţ o poezie. Subiect neexprimat subînţeles .Între grupări apare semnul de coordonare ". Ex. Ex. Subiect disjunctiv Ex. : Mergeau la plimbare. (eu) .

ale) cui .caz Ac. : Spunea la radio."ai mei" = pronume posesiv) ¤ Numeral în cazul nominativ Ex. ) ¤ Interjecţie Ex.înlocuit cu pronumele nehotărât "cineva") Ex.atributul poate fi : 1. : Ştefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei între anii 1457-1504.număr şi caz cu substantivul determinat. rar .ai.(cine dorea să-l asculte ?. Poate fi exprimat prin : ¤ Adjectiv propriu-zis Ex. ( ce se aude ? "cântând" = verb la modul gerunziu.nu se poate exprima. : Se aude cântând. Ex. .) Ex.caz D. III. (cineva scria) Ex. 2. (care miel ?) ¤ Participiu cu valoare adjectivală Ex.) Ex. (cine doarme mult ?) ¤ Pronume de orice fel (cu excepţia pronumelui reflexiv) în cazul nominativ. Ex. ATRIBUTUL Atributul este o parte secundară de propoziţie care determină un substantiv.un pronume sau un numeral. (ce te copleşeau ?) ¤ Adjectiv substantivizat (articulat) în cazul nominativ. ce fel de ? .genitiv sau acuzativ. Atribut adjectival . : Mielul blând suge la două oi. (ce fel de mână ?) ¤ Adjectiv pronominal Ex. Subiect neexprimat inexprimabil . SUBIECTUL POATE FI EXPRIMAT PRIN URMĂTOARELE PĂRŢI DE VORBIRE : ¤ Substantiv comun sau propriu. P2 = SB (urmează după un verb impersonal) . : Ai lui nu s-au prezentat la şedinţă. Ex. (care lucru ? . : A plouat şi fulgerat toată ziua. : Aducerile aminte te copleşeau. (cine au plecat ? . : Pe banca a treia se aflau nişte caiete. : Trebuie 1/ să urmăreşti 2/ ce spun alţii. P3 = CD (ce să urmăreşti ?) .dacă nu sunt legaţi prin conjuncţii coordonatoare. (cine nu s-au prezentat ? . compus. : Se auzea cirip-cirip !. 3/ P1 = PP . Ex. : A îndreptat spre noi o mână tremurândă. al (a.Termenii unui subiect multiplu se despart prin virgulă. : O creangă ruptă nu mai înverzeşte.se acordă în gen. : Leneşul doarme mult. Ex. : Orice lucru este bun la timpul său . : Scria în ziare. : Îşi povestea peripeţiile cui dorea să-l asculte. Ex. al cui timp ?) ¤ Numeral cu valoare adjectivală Ex. . şi în cazurile dativ. (ce fel de creangă ?) ¤ Gerunziu cu valoare adjectivală Ex. în cazul nominativ) ¤ Locuţiune substantivală în cazul nominativ. (a câta bancă ?) 38 .Se izolează prin virgule cuvintele intercalate între subiect şi predicat.) După verbe şi expresii verbale impersonale urmează propoziţii subordonate subiective ! Ex.simplu sau compus în cazul nominativ."cirip-cirip !" = interjecţie) Subiectul poate fi întâlnit . (ce se auzea ? .Subiectul nu se desparte prin virgulă de predicat. 3. 1. (cineva spunea) 4. cât ? . câte ? . : Ai mei au plecat în excursie. : Doi pleacă la munte.caz G. : Afară plouă. ( cine pleacă ? "doi" = numeral cardinal propriu-zis) ¤ Verb la moduri impersonale (nepredicative) Ex. câţi ? .propriu. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE :care ? . Ex. : L-am cunoscut pe care a luat premiul. (cine a luat premiul ? . al (a) câtelea (câta) ? În funcţie de partea de vorbire din care provine.deoarece acţiunea nu poate fi atribuită unei persoane şi propoziţia nu are subiect.(cine a fost ? subst.

: Codrul . Ex. Ex. Atribut substantival în dativ .caz Ac.nimeni altul n-ar putea să i-l facă. COMPLEMENTUL Complementul este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . mi-au fost buni prieteni. muntele venerat al Moldovei. (care Ceahlău ?) OBSERVAŢIE : Cuvintele care alcătuiesc atributul apoziţional dezvoltat sunt analizabile. Atribut pronominal a. Atribut substantival apoziţional Ex. (care roman ?) . Atribut verbal . COMPLEMENTUL DIRECT Complementul direct este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ şi o interjecţie predicativă.. cu-cu veneau din marginea pădurii !. (care strigăte ?) III. adică aceia din gimnaziu .exprimat prin verb la un mod nepersonal. frate bun românului . : A uitat fierul de călcat în priză.aşezat după un substantiv nearticulat. (care fier ?) 5. cui i se atribuie o acţiune . Atribut pronominal apoziţional Ex. 4. Atribut interjecţional Ex. : Foştii colegi . (ce fel de plăcere deosebită ?) ¤ Gerunziu. : Nu poţi face pe gustul tuturora . (frate bun cui ?) 3. : Oraşul Satu Mare se află aşezat pe malurile râului Someş. : Strigătele : cu-cu.) d. (ce fel de sculat ?) 6. :Nevoia te duce pe unde nu ţi-i voia. (care dragoste ?) c.simplu (simplă) Ex. : Dragostea de sine este fără margini. ¤ Infinitiv. 39 .Apoziţiile explicative se despart prin virgulă de termenul regent (pe care îl determină).Coşbuc . un adverb sau o interjecţie şi arată cine suferă o acţiune .caz D. : Are o plăcere deosebită de a fugi .Atributul apoziţional (apoziţia) poate fi : . Atribut substantival genitival Ex. Ex. Atribut substantival a." ( G. 2. tu . care râu ?) . Pe El-Zorab nu-l vei vedea . (care nimeni ?) OBSERVAŢIE:Atributul apoziţional (substantival sau pronominal) poate fi precedat de adverbul "adică". Atribut substantival prepoziţional . Indică obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea verbului sau care este rezultatul ei. 1. (care oraş ? ..în ce împrejurare se săvârşeşte o acţiune sau există o însuşire.) d. (al cui gust ?) b. Atribut pronominal în dativ Ex. Atribut adverbial Ex. (de al cui lătrat să nu-ţi pese ?) b. (ce fel de secure ? .El-Zorab) ( care Raira ?) c. nevasta mea .dezvoltat (dezvoltată) Ex.2. : "Raira . Atribut pronominal prepoziţional Ex. : Răul ce şi-l face omul. : De securea fără coadă nu are frică pădurea. i-a oferit adăpost la nevoie. 1. Atribut pronominal genitival Ex.exprimat prin substantiv cu prepoziţie în diferite cazuri. Ex.(voia cui ? -"ţi" =pronume personal. : Romanul "Baltagul" a fost scris de Mihail Sadoveanu. (care colegi ?) 4. (ce fel de coşuri ?) ¤ Supin. Ex. Ex.formă neaccentuată. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) . o stare sau o însuşire . : Sculatul devreme e folositor. Ex. : Lăsăm în urmă Ceahlăul . de cine este săvârşită o acţiune pasivă. : Coşuri fumegând poluau oraşul. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese.

(“Pe Vasile” = complement direct reluat prin pronumele personal forma neaccentuată “l – “.fracţionar şi ordinal.] 3. : Pe cei doi ( pe amândoi . : Am auzit trosc ! (ce am auzit ?) OBSERVAŢIE : Complementul direct se construieşte cu prepoziţia “pe” în următoarele situaţii : ♠ Când este exprimat prin nume proprii de persoane sau animale ori prin nume comune de persoane identificate de vorbitori. Ex.RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : pe cine ? ."pe el" = pronume personal. Ex.( ce nu ştie ? .(adj. pe fiecare ) l-a felicitat profesorul. : Se lăuda pe sine . (ce am citit ?) . Numeral cardinal propriu-zis.caz Ac. ( ce n-a terminat ? . Ex. sau şi cu nerepetate . pe acesta . (ce luăm ?) 4. ori . : Nu ştie a srie .colectiv. : Am auzit cântând. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive . : L-am văzut pe Vasile la stadion.) Ex. ( pe cine a felicitat ? . : L-am felicitat pe cel de-al treilea .cu excepţia pronumelui “ce”. Complementul direct reluat – când forma neaccentuată apare după complementul direct. : L-am strigat pe cel mare . pe al doilea ) i(l)-am văzut la muzeu. (ce i-am dat ?) Două complemente directe coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare .) Pe cine cauţi ? ["pe cine" (ţine locul persoanei căutate în propoziţia interogativă) = pronume interogativ. (pe cine ?) Ex. Ex. : N-a terminat de învăţat. : Pe el ( pe dumnealui . Ex. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articolul demonstrativ. Un substantiv comun sau propriu în cazul Ac.caz Ac. (ce am auzit ? . (pe cine am văzut ?) Ex. (pe cine ?) . Le-am lăudat pe amândouă ."de învăţat" = verb la supin) Ex. : Pe el l-a felicitat. Prin nouă din cele zece feluri de pronume (cu excepţia pronumelui de întărire) Ex."cântând" = verb la gerunziu) 5. ce ? Complementul direct se exprimă prin : 1. : Cheamă-l pe Ionel. : Pe Vasile l-a criticat diriginta. cu excepţia lui şi . (pe cine ?) (Pronumele personal forma neaccentuată “l-“ este aşezat înaintea complementului direct “pe Vasile” şi anticipează persoana pe care am văzut-o) Complementul direct nu se desparte prin virgulă de termenul regent dacă este aşezat imediat lângă acesta. Verb la infinitiv. : Am citit romanul.nehotărâte negative care ţin locul numelor de persoană sau prin pronume interogative şi relative. (pe cine ?) . Să nu crezi pe nici unul . : I-am dat un creion . fără prepoziţie sau cu prepoziţia "pe". Ex. pe al tău . : L-am întâlnit pe Vasile.) (pe cine ?) Complementul direct anticipat – când forma neaccentuată a pronumelui personal apare înaintea complementului direct. Ex. se 40 . Ex.prin pronume posesive. Interjecţie Ex. (pe cine ?) . colective sau ordinale precedate sau nu de articole demonstrative adjectivale. Ex. demonstrative. Cheamă-l pe prieten.supin şi gerunziu. : Luăm o doime dintr-un întreg. (pe cine ?) ♠ Când este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise . Ex. (pe cine am întâlnit ?) 2."a scrie"= verb la infinitiv ) Ex. (pe cine ?) Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal.

caz dativ. (de acela = pronume demonstrativ de depărtare.răspunde la întrebarea “de ce s-a plictisit ?”) Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent.(împotriva nedreptăţilor = subst.în. Adjective pronominale posesive construite cu prepoziţii specifice genitivului.caz acuzativ. ori un adverb.faţă de etc. Ex.(colegilor =substantiv comun.(împotriva voastră = adjectiv pronominal posesiv.pentru. sau o caracteristică.la. (amândorura = numeral colectiv.la modul supin cu prepoziţia de şi la modul gerunziu. acuzativ cu prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale: pentru.răspunde la întrebarea “de ce s-a săturat ?”) Ex.contra. (de ploaie = subst.în cazurile dativ .comun. Ex. cu cine (ce) ? .caz genitiv. (ce n-a cumpărat ?) 2.. răspunde la întrebarea “de cine mi-e dor ?”) 6.din. : Le-am dat amândorura premii.în. Ex. spre cine (ce) ? .întru. : Se teme de ploaie. asupra cui ? . : Luptăm împotriva nedreptăţilor. Arată obiectul caruia i se atribuie sau i se adresează o acţiune . din cine (ce) ? .împotriva. un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) .) Ex. (din alb = adjectiv propriu-zis.răspunde la întrebarea “împotriva cui ?”) 4. Substantive comune sau proprii . contra cui ? . Răspunde la întrebările : cui ? . nici caiete .cu. faţă de cine (ce) ? . precedat de prepoziţia “împotriva”. : S-a săturat de aşteptat.despart prin virgulă.din. de cine (ce) ? .comun..răspunde la întrebarea“cui le-am dat ?”) 5. : Mi-e dor de acela.dar poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă. şi genitiv cu prepoziţiile : asupra. : Din alb s-a făcut negru. Ex.în. Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ. în cine (ce) ? . (de aşeptat = verb la modul supin. : Se gândeşte a te căuta.precedat de prepoziţia “de” răspunde la întrebarea “de cine se teme ?”. Ex. : N-a cumpărat nici cărţi .din.de.precedat de prepoziţia “de” . dintre cine (ce) ? . despre cine (ce) ? Complementul indirect se exprimă prin : 1. : Toţi s-au ridicat împotriva voastră. Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la acuzativ cu prepoziţiile : de. (a căuta = verb la modul infinitiv. o interjecţie predicativă .răspunde la întrebarea “împotriva cui luptăm ?”) 2.pe.precedat de prepoziţia “din” răspunde la întrebarea “din ce ?”) 3.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. ( învăţând = verb la modul gerunziu. COMPLEMENTUL INDIRECT Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . la cine (ce) ? . Ex.caz D. Pronume în cazurile dativ. 41 . o însuşire . : S-a plictisit învăţând.raspunde la întrebarea“cui s-au adresat ?”) Ex.dintre.spre.caz Ac.răspunde la întrebarea “la ce se gândeşte ?”) Ex. Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile : de.la.:S-au adresat colegilor.acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie. împotriva cui ? . caz genitiv. pentru cine (ce) ? . Ex. precedat de prepoziţia “împotriva”.

.”sau”. (de cine este chemat elevul ?) Ex. caz Ac.pl. ( de amândoi = complement de agent exprimat prin numeral colectiv.un verb la participiu sau supin cu valoare pasivă sau unele adjective derivate cu sufixul “bil”. la diateza reflexivă cu înţeles pasiv. iar fostul subiect “elevul” devine complement direct (pe cine cheamă ?).nr. (de mine = complement de agent exprimat prin pronume personal. Ex.(băiatului = subst.2 : Profesorul cheamă elevul. : Băiatului să-i dai premiul întâi.(dirigintelui = subst. (de către colegi = complement de agent exprimat prin subst. : A fost lăudată de către colegi.1 : Elevul este chemat de profesor. 42 . precedat de prepoziţia “de”. Ex. caz Ac. Trecând verbul “a chema” la diateza activă complementul de agent “de profesor” se transformă în subiectul “profesorul” (exemplul 2). COMPLEMENTUL DE AGENT Complementul de agent este partea secundară de propoziţie care determină un verb la diateza pasivă. : Propunerea a fost făcută de mine. Trecând verbul la diateza activă ..caz D.: A fost felicitat de amândoi .răspunde la întrebarea “cui să-i dai premiul întâi ?”. Ex. răspunde la întrebarea “de cine a fost făcută propunerea ?”) Complementul de agent stă de obicei după termenul regent.răspunde la întrebarea“cui spune ?”.Ex.în cazul nostru verbul “spune”.precede verbul “să dai”) Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după (înaintea) verbului determinat..lui tata şi Mariei câte un cadou. Complementul de agent poate fi exprimat prin : ♠ Substantiv comun sau propriu în cazul acuzativ precedat de prepoziţiile “de” sau “de către”.”ori”.A rată autorul (agentul) real al acţiunii suportate de subiectul gramatical.. de către cine (ce) ? Complementul de agent este socotit subiectul logic al propoziţiei.precedat de locuţiunea prep..comun.răspunde la întrebarea“ de către cine a fost lăudată ?”) ♠Numerale cu valoare substantivală în cazul acuzativ cu aceleaşi prepoziţii. Răspunde la întrebările : de cine (ce) ? .. (cine cheamă elevul ?) În primul exemplu verbul “a chema” este la diateza pasivă.comun.sing. precedat de prepoziţia “de”. este aşezat în imediata apropiere a termenului regent.comun. Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogative sau relative ori când se insistă asupra agentului acţiunii.caz Ac.răspunde la întrebarea “de cine a fost felicitat ?”) ♠ Pronume în cazul acuzativ precedat de aceleaşi prepoziţii.nr. Ex. Se despart prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare cu excepţia lui“şi”. : Spune dirigintelui cele întâmplate. complementul de agent devine subiect.I . succedându-i) Ex. Ex.“de către”.caz D..subiectul “elevul” este cel asupra căruia se răsfrânge acţiunea făcută de profesor. pers. : Le-am dat mamei.iar subiectul complement direct.(cui le-am dat ?) 3.”şi cu” nerepetate.

genitiv cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : înaintea. răspunde la întrebarea“unde s-a aşezat ?”) Ex.gen feminin.caz Ac.articulat cu art. Ex.către. caz Ac. : De cine a fost lăudat ? Indiferent de locul pe care îl ocupă. hot.înlocuieşte spaţiul spre care s-a îndreptat o anumită persoană. dedesubtul. înapoia. Arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire . de loc exprimat prin pronume personal. (lângă ea = compl.II. Ex. “a” . COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE LOC Complementul circumstanţial de loc este partea secundară de propoziţie care determină un un verb( locuţiune verbală ) .dintre.complementul de agent nu se desparte prin virgulă de termenul regent.de lângă. o interjecţie predicativă sau .precedat de prepoziţia “către”.deasupra.până.precedat de prepoziţia lângă. 4.precedat de prepoziţia “în”. departe de.circumst.precedat de prepoziţia “pe”.dincolo de. dinspre. aproape de.caz Ac. (în oraş = compl.pers.peste.în jurul. un adjectiv . până unde ? . de loc exprimat prin subst. Când sunt coordonate complementele de agent sunt despărţite între ele prin virgulă sau prin conjuncţii coordonatoare. încotro ? Complementul circumstanţial de loc se exprimă prin : ⇒ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale : în.circumst.precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv.III..până la..sub.caz Ac.de sub.după. de loc exprimat prin subst.caz Ac. : Pe cărarea bătută nu creşte iarba. gen feminin. Ex.circumst.sing.prieteni şi vecini .de pe sub.în mijlocul.în spatele. : Laura a fost felicitată de colegi.răspunde la întrebarea “unde se topise asfaltul ?”) Ex.nr..comun. Ex. de unde ? . gen neutru. mai rar . nr.. : De tine a fost adusă scrisoarea ? Ex. caz Ac. nr. (către cei trei = compl.genitiv cu aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv şi dativ posesiv precedat de prepoziţii ca şi la genitiv. : Se îndrepta către cei trei.în faţa. răspunde la întrebarea “unde nu creşte iarba ?”) ⇒ Pronume în cazurile acuzativ.de la. de loc exprimat prin numeral cardinal propriu-zis.printre.pe.spre.sing.între.plural.sing.circumst. căldura topise asfaltul.precedat de locuţiunea prepoziţională “în jurul” răspunde la întrebarea “unde se adunase multă lume ?”) ⇒ Numerale cu valoare substantivală în cazurile Ac..pers. şi dativ (locativ) în expresii ce exprimă ideea de loc. Ex. nr.) ⇒ Adjectiv pronominal posesiv în cazul Ac.la. : În oraş ..Ex. : Către cine s-a îndreptat ? (către cine = compl. dinaintea. (pe cărarea = compl.circumst. de-a latul etc. lângă. Şi G. precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi la substantiv. de loc exprimat prin pronume interogativ nehotărât. intervalul ) şi direcţia acţiunii . : Se adunase multă lume în jurul vostru .dinapoia.circumst..însoţit de articolul demonstrativ“cei”. (în jurul vostru = compl. comun.de-a lungul. : S-a aşezat lângă ea.precedat de prepoziţia 43 ... limitele spaţiale ( punctul de plecare sau de sosire . de loc exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. Răspunde la întrebările : unde ? .

circumstanţial de timp 44 . nr. hot. Complementul circumstanţial de timp poate fi exprimat prin : ◊ Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-zise. după.circumst.la.succedat de adjectivul propriu zis “trecută”.răspunde la întrebarea “care om ?”) Ex. Răspunde la întrebările : când ?. Se desparte prin virgule (este izolat) atunci când este aşezat între subiect şi predicat. : Pleacă de acolo .răspunde la întrebarea “unde se îndrepta ?”) ⇒ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de loc. până când ? .caz Ac. “a”.(de la munte = atribut prepoziţional exprimat prin subst.genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale înaintea.circumst. (luna trecută = compl.în timp de.de peste.răspunde la întrebarea “de unde să plece ?”) ⇒ Verbe la modul supin (mai rar) Ex.de la.(de la munte = compl. răspunde la întrebarea “când a plecat ?”) ◊ Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale în. (“unde găseşti ?” – “în grădină” este situat după termenul regent“găseşti”) Ex. Ex. Arată timpul în care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire.aproape de etc.gen masculin. Ex.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” răspunde la întrebarea “de unde a plecat ?”) OBSERVAŢII : Complementul circumstanţial de loc poate sta după termenul regent pe care îl determină sau înaintea lui. Ex. 5. de loc exprimat prin substantiv comun.gen feminin. : Omul de la munte este mai puternic.singular. în vreme de.caz Ac. comun. cât timp ? .. de loc exprimat prin adverb de loc. (de acolo = compl. : În lac se adună multe broaşte.precedat de prepoziţia “de”. : A intrat în clasă după profesor. un adjectiv sau un adverb.articulat cu art.precedat de locuţiunea prepoziţională “de la” . COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE TIMP Complementul circumstanţial de timp este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ . (după profesor = compl. în urma.caz Ac. : A plecat de la munte săptămâna trecută.de-a lungul.“către”.spre.înspre.cu.. în jur de.înainte de. de loc exprimat prin verb la modul supin) ATENŢIE ! .în mijlocul etc.între.în timpul.singular.în cursul.asupra.Nu trebuie să confundaţi complementul circumstanţial de loc cu unele atribute prepoziţionale !!! Ex.către.pe la. : A plecat la Sovata luna trecută .până. ( pe la secerat = compl.nr. de când ? . în vremea.circumst. (“unde se adună ?” – “în lac” este situat înaintea termenului regent “se adună”) Complementul circumstanţial de loc nu se desparte prin virgulă de termenul pe care îl determină. o interjecţie predicativă . : Pătrunjel găseşti în grădină . de timp exprimat prin substantiv comun. Ex. : Am trecut pe la secerat .adjective pronominale nehotărâte sau numerale.gen masculin. Se desparte prin virgulă când este o înşiruire de complemente circumstanţiale de loc. nr. singular...circumst.

răspunde la întrebarea “când m-am întâlnit cu el ?”) ◊ Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp.nr.răspunde la întrebarea “când vor sosi ?”) Complementul circumstanţial de timp poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia. : Am sosit la şcoala înaintea amândorura. : De două ori m-am trezit azi noapte. (a dat seama = locuţiune verbală. : A sosit la gară înaintea noastră .răspunde la întrebarea “când am sosit ?”) ◊ Numerale adverbiale Ex. Poate fi aşezat între subiect şi predicat . Ex. : A plătit triplu. Numerale a. răspunde la întrebarea “când a intrat în clasă ?”) ◊ Pronume în cazurile acuzativ. Ex.genitiv cu locuţiuni prepoziţionale (ca la substantiv) şi dativ cu prepoziţii (ca la substantiv) sau fără dat atunci seama de urmări.în cazul acuzativ.caz D.ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul. Cu valoare adverbială Ex.răspunde la întrebarea “cât a plătit ?”) b.între 45 .caz Ac.(înaintea tuturor=compl.. (de două ori = complement circumst.circumstanţial de timp exprimat prin adjectiv pronominal posesiv.în funcţie de intenţia vorbitorului de a accentua asupra acţiunii sau asupra momentului săvârşirii ei.răspunde la întrebarea“cum era mai mult mort ?”) 1..circumstanţial de timp exprimat prin pronume nehotărât. Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii. Ex. (mergând = compl.gen masculin.răspunde la întrebarea“când au sosit la gară ?”) ◊ Adjective propriu-zise referitoare la vârstă. răspunde la întrebarea “de când îl cunosc ?”) ◊ Numerale cardinale..exprimat prin substantiv comun.răspunde la întrebarea “de câte ori mam trezit ?”) ◊ Verbe la modul infinitiv cu prepoziţia “până” sau locuţiunea prepoziţională “înainte de”.plural.precedat de prepoziţia “înaintea”. de timp exprimat adverb de timp. între verbul copulativ şi nume predicativ sau între părţile componente ale unei locuţiuni verbale.precedate de prepoziţia “de”..precedat de prepoziţia “după”. de timp exprimat prin numeral adverbial (de repetiţie) . (triplu = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral cantitativ cu valoare adverbială.. Ex.adverbe comparative sau locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca la substantiv).persoana I. : Îl cunosc de tânăr. circumst..caz Ac. de timp exprimat prin verb la modul gerunziu. circumst. Ex. Ex. de timp exprimat prin numeral colectiv.singular. (înaintea amândorura = compl.răspunde la întrebarea “când vom pleca acasă ?”) ◊ Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale în regim de genitiv.nr.gen fem. : Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el.caz Ac. : Ei vor sosi mâine.caz Ac.genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele şi dativ posesiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv Ex. : Şi-a valoare prepoziţională “decât”.circumst.la modurile gerunziu şi participiu.precedat de prepoziţia “de”.precedat de prepoziţia “înaintea”. ( mâine = compl.circumst. (de tânăr = compl. : Vom pleca acasă înaintea tuturor.precedat de prepoziţia “înaintea”. (înaintea noastră = compl. de timp exprimat prin adjectiv propriu-zis..

în.cât şi .gen masculin. Arată cum se desfăşoară o acţiune sau cum se prezintă o însuşire. după.(a busuioc = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun.a. : Cearceaful este lung de doi metri.în chip de.caz Ac.conform.asemenea. cât ? .cu valoare adverbială sau însoţite de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : a.componentele ei s-a intercalat complementul circumstanţial de timp “atunci” exprimat prin adverb de timp) 6. singular. hot.răspunde la întrebarea “cât de înalt era ?”) c. fără. : A procedat conform înţelegerii.gen feminin. prin...precedat de prepoziţia “de”.plural. Ex. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală ) la un mod personal sau nepersonal . potrivit cu. Substantive în cazurile : Acuzativ fără prepoziţie. răspunde la întrebarea “cât de lung este ?”) Complementul circumstanţial de mod se exprimă prin : 2..ulterior. cu. Ex.la fel ca ş.articulat cu art.gen masculin. : Este înalt cît casa . Complement circumstanţial de mod propriu-zis. Răspunde la întrebările : cum ? . dintru.anterior. hot.aidoma.precedat de prepoziţia “împotriva”. Genitiv însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale : împotriva.caz D. ori adverbele de comparaţie cu valoare de prepoziţie : ca.caz Ac. în ce fel ? .precedat de adverbul cu valoare prepoziţională “cât”. o interjecţie predicativă ..) Ex. Ex. : Miroase a busuioc.nr.răspunde la întrebarea “cum a procedat ?”) 3. Complement circumstanţial de mod comparativ. (cât casa = complement circumstanţial de mod comparativ . în raport cu (de).în temeiul.potrivit.în baza.superior. (conform înţelegerii = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin substantiv comun. în ce mod ? . răspunde la întrebarea “cum intră ?”) b. din. : Înoată împotriva curentului. între. Complement circumstanţial de mod de măsură. “i” precedat de prepoziţia “conform”.posterior.ca şi.nr.pe măsura etc.singular. în funcţie de.caz G.răspunde la întrebarea “cum miroase ?” a.decât. conformitatea cu ceva ori evaluarea cantitativă a unei acţiuni sau a unei însuşiri. “a”. pe la.cât. exprimat prin substantiv comun. Ex.nr.singular.precedat de prepoziţia “a”.gen masculin.nr.nr.articulat cu art. (de doi metri = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin numeral cardinal însoţit de substantiv comun..în comparaţie cu. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de 46 . Ex.în lumina.sau fără prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele : inferior. Dativ precedat de prepoziţiile : contrar. (împotriva curentului = complement circumstanţial de mod propriu zis exprimat prin substantiv comun. cât de ? Complementul circumstanţial de mod este de trei feluri : a.caz Ac. în ce chip ? . : Intră repede în clasă. răspunde la întrebarea “cum înoată ?”) b. în comformitate cu. un adjectiv sau un adverb . (repede = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin de mod .gen feminin. singular.

. ♦ Complementul circumstanţial de mod poate fi intercalat între subiect şi predicat. : Rămase uimită ca lovită de trăznet. : Soarele urcase de două suliţe pe cer.răspunde la întrebarea “decât cine este mai mare ?”) b. Acuzativ precedat de prepoziţii.caz D. (împotriva lui = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin pronume personal..dar poate sta şi înaintea acestuia. Ex.răspunde la întrebarea “în ce mod rămase uimită ?”) 8. : Era mai mult mort decât viu .de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative. (ca lovită = complement circumstanţial de mod exprimat prin verb la participiu cu valoare adjectivală.caz Ac. răspunde la întrebarea “cum mergea copilul ?”) TOPICA ♦ Complementul circumstanţial de mod stă de obicei după termenul regent. singular.. : Copilul mergea boca-boca ! (boca-boca = complement circumstanţial de mod exprimat prin interjecţie .caz Ac. singular. Pronume în cazurile : a.răspunde la întrebarea “de câte ori este mai lung ?”) 6.Verbe la modurile infinitiv (precedat de prepoziţia “fără” sau de adverb comparativ). Dativ precedat de prepoziţii (aceleaşi ca la substantiv) sau fără prepoziţii.între 47 .răspunde la întrebarea “cum am procedat ?”) 7.numerale. : A acţionat în funcţie de amândoi. : Deşi curentul era puternic.precedat de advervul comparativ “decât” . Adjective în cazul acuzativ.caz Ac.răspunde la întrebarea “în ce mod înotau ?”) c. răspunde la întrebarea “cum vorbeşte ?”) 9.singular. (decât dumneata = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin pronume de politeţe.gerunziu sau participiu (cu valoare adjectivală precedat de adverb comparativ) Ex.răspunde la întrebarea “cum a acţionat ?”) 5. Ex.ei înotau împotriva lui.însoţite de prepoziţiile : de.precedat de locuţiunea prepoziţională“în funcţie de”. : Vorbeşte repede.precedat de prepoziţia “asemenea”.nr.cu până.răspunde la întrebarea “cât urcase ?”) 4.precedat de numeralul cardinal două” şi “prepoziţia “de”.persoana a IIIa. Ex.gen masculin. (în funcţie de amândoi = complement circumstanţial de mod propriu-zis exprimat prin numeral colectiv cu valoare substantivală.persoana a II-a.nr.. (repede = complement circumstanţial de mod exprimat prin adverb de mod.gen feminin.la. Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale (aceleaşi ca şi la substantiv)..plural. : Am procedat asemenea lui. (asemenea lui = complement circumstanţial de mod exprimat prin pronume personal.precedat de adverbul comparativ “ca”.când se insistă asupra lui.precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie . : Este de două ori mai lung.precedat de prepoziţia “împotriva”. (de două ori = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin numeral cardinal adverbial. Ex. Interjecţie Ex. Ex. Ex. Numerale adverbiale Ex.(de două suliţe = complement circumstanţial de mod de măsură exprimat prin substantiv comun.nr.caz G. : Este mai mare decât dumneata. (decât viu = complement circumstanţial de mod comparativ exprimat prin adjectiv precedat de adverbul cu prepoziţii. Adverbe sau locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu valoare de prepoziţie.nr.persoana a III-a. Ex.

Complementul circumstanţial de cauză se exprimă prin : ♦ Substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de .precedat de prepoziţia “pentru”. pentru . Ex.precedat de locuţiunile prepoziţionale din cauza . ( din cauza autobusului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.gerunziu şi 48 .persoana a II-a.. : A întârziat din cauza voastră.. genitiv cu locuţiunile prepoziţionale din cauza ... : A întârziat din cauza autobusului . : Nu mai putea de flămândă. din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită . cu regim de genitiv.aşa ( de ). Ex.caz Ac. plural. Arată cauza unei acţiuni .precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”.tot . dintre .persoana a III-a. (pentru cei doi = complement circumstanţial de cauză exprimat prin numeral cardinal.precedat de prepoziţia “datorită”. un adjectiv .răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Pronume în cazurile acuzativ. Ex.pentru amândoi). (de flămândă = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv propriu-zis.precedat de prepoziţia “de”..nr.singular. la . COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE CAUZĂ Complementul circumstanţial de cauză este partea secundară de propoziţie care determină un verb (locuţiune verbală). astfel ( de ) are topică fixă şi stă înaintea termenului regent.caz Ac. adverb sau interjecţie.prin adverbele cam. ♦ Când este exprimat prin pronume sau adverbe interogative şi relative.răspunde la întrebarea “din ce cauză m-a certat ?”) ♦ Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ. din motiv de . ( de frig = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.caz G. sau de locuţiunile prepoziţionale din cauză de . de .precedat de locuţiunea prepoziţională “din cauza”. : S-au certat pentru cei doi (pentru al doilea.gen neutru.răspunde la întrebarea “din ce cauză a îngheţat ?”) Ex. singular.verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale.genitiv şi dativ. prea. : Maşina a alunecat datorită poleiului .genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale amintite la substantiv.cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. mai .gen neutru. 7.caz Ac.răspunde la întrebarea “din ce cauză s-au certat ?”) ♦ Verbe la modurile infinitiv perfect precedat de prepoziţiile pentru . (datorită poleiului = complement circumstanţial de cauză exprimat prin substantiv comun.singular. : M-a certat pentru el . din ce cauză ?. pe .nr. răspunde la întrebarea “din ce cauză a alunecat ?”) ♦ Adjectiv propriu-zis în cazul acuzativ precedat de prepoziţia “de”.precedat de articolul demonstrativ “cei” şi de prepoziţia “pentru”. (pentru el = complement circumstanţial de cauză exprimat prin pronume personal. Ex. în etc..nr.gen masculin. atât ( de ).caz Ac.precedat de prepoziţia “de”. a unei stări sau a unei însuşiri.răspunde la întrebarea “din ce cauză a întârziat ?”) Ex.nr. din pricina .singular. (din cauza voastră = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adjectiv pronominal posesiv. Ex. nr.răspunde la întrebarea “din cauza cui a întârziat ?”) ♦ Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ. Răspunde la întrebările : din ce pricină ? .caz D. : A îngheţat de frig .

Ex. Ex. spre . COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE SCOP Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ ori o interjecţie predicativă. PUNCTUAŢIA 1. dar poate sta şi înaintea acestuia. RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cu ce scop ? .răspunde la întrebarea “din ce cauză nu mai putea ?”) ♦ Adverbe cu prepoziţia “de” şi locuţiuni prepoziţionale.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a intrat în clasă ?”) 7.reluat prin corelativul “de asta” . în ce scop ? . după .precedat de prepoziţia “de”. (de obosită = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul participiu. la .răspunde la întrebarea “din ce cauză a răguşit ?”) Ex. În situaţia complementelor circumstanţiale de cauză coordonate se aplică aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale. Aceleaşi reguli ca şi la celelalte complemente circumstanţiale se aplică şi când complementul circumstanţial de cauză este aşezat între subiect şi predicat. (de teamă = complement circumstanţial de cauză. : Nu mai putea de obosită . întru .participiu precedat de prepoziţia de.răspunde la întrebarea “din ce cauză era nemulţumit ?”) Ex. Arată scopul unei acţiuni. de asta n-a venit.când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ. : Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit. Despărţirea lui prin virgulă este obligatorie dacă este antepus (aşezat în faţa) termenului regent şi este reluat printr-un corelativ sau dacă este exprimat printr-un verb la gerunziu. răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) Ex. 2. (de aceea = complement circumstanţial de cauză exprimat prin adverb. 3. (întârziind = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. Complementul circumstanţial de cauză stă de obicei după termenul regent. Stă înaintea termenului regent. a răguşit. : Cântând puternic. Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin : 1. : Întârziind . Ex. (cântând = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul gerunziu. : De teamă . (pentru a nu fi reuşit = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la modul infinitiv perfect.precedate de prepoziţiile pentru .precedat de prepoziţia “de”.răspunde la întrebarea “din ce cauză n-a venit ?”) TOPICA 1. n-a mai intrat în clasă.prin locuţiune adverbială sau printr-un gerunziu urmat de determinanţi. că a fost bolnav. 2. : De aceea n-a venit. Substantive în cazul acuzativ.precedat de prepoziţia “pentru”. în şi locuţiunea prepoziţională în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile 49 .

prepoziţionale în vederea , în scopul , în ideea , în intenţia . Ex. : Părinţii mei au plecat după cumpărături . ( după cumpărături = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. plural,gen feminin,caz Ac.,precedat de prepoziţia “după”, răspunde la întrebarea “cu ce scop au plecat ?” – ATENŢIE ! : Există tentaţia de a pune întrebarea“unde au plecat ?”, dar în propoziţie nu se indică un loc unde îşi fac cumpărăturile , ci faptul că au plecat cu scopul de a cumpăra !) Ex. : Se pregăteşte în vederea concursului . ( în vederea concursului = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. singular,gen neutru,caz G.,precedat de locuţiunea prepoziţională “în vederea”,răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 2. Pronume în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele. Ex. : Am consultat pentru dumneavoastră toate dicţionarele. ( pentru dumneavoastră = complement circumstanţial de scop exprimat prin pronume personal de politeţe , persoana a II-a , caz Ac.,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop am consultat toate dicţionarele ?” - ATENŢIE ! – Există tendinţa de a formula întrebarea “pentru cine am consultat toate dicţionarele ?”, dar propoziţia ne indică scopul consultării,respectiv ca să ştiţi dumneavoastră ! ) 3. Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv. Ex. : Are trei examene şi acum se pregăteşte în vederea primului dintre ele. (în vederea primului = complement circumstanţial de scop exprimat prin numeral ordinal,nr.singular,gen neutru,caz G., răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”) 4. Verbe la modurile infinitiv ( cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru , spre , cu ( în ) scop de , în intenţia de , în ideea de ) şi supin. Ex. : A venit pentru a lua stiloul tău. ( pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”) Ex. : A mers acolo la pescuit. ( la pescuit = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul supin,răspunde la întrebarea “cu ce scop a mers acolo ?”) 5. Adverbe şi locuţiuni adverbiale, cum sunt : înadins , dinadins , într-adins , dintr-adins , de aceea , pentru aceea. Ex. : De aceea te-a căutat , ca să te supere . (de aceea = complement circumstanţial de scop exprimat prin locuţiune adverbială,răspunde la întrebarea “cu ce scop te-a căutat ?”) TOPICA 1. Complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent. 2. Apare şi înaintea acestuia când este exprimat prin pronumele interogativ “ce”, prin adverbe sau locuţiuni adverbiale care apar ca elemente corelative ale unei subordonate circumstanţiale de scop sau a unui complement circumstanţial de scop şi când vorbitorul intenţionează să reliefeze scopul acţiunii. Ex. : Pentru a lua caietul a venit, nu pentru altceva. (pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”,este aşezat înaintea termenului regent “a venit” deoarece vorbitorul

50

insistă asupra scopului acţiunii.) PUNCTUAŢIA 1. Complementele circumstanţiale de scop coordonate între ele se despart prin virgulă şi conjuncţii coordonatoare,iar cele intercalate între subiect şi predicat se izolează prin virgule. 2. Complementul circumstanţial de scop aşezat după termenul regent se desparte prin virgulă numai este anticipat sau corelativ. 3. Aşezat înaintea regentului,se desparte prin virgulă,dacă este exprimat prin verb la infinitiv sau dacă este reluat printr-un corelativ. 4. Când este exprimat prin pronumele interogativ “ce” , prin adverbe şi locuţiuni adverbiale , nu se desparte prin virgulă indiferent de topica lui.

III. 2. 2. SINTAXA FRAZEI
Fraza este o îmbinare de două sau mai multem propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
Felul propoziţiilor din frază : Propoziţii principale – au înţeles de sine stătător, nu depind de înţelesul altei propoziţii din frază,dar pot impune prezenţa unei subordonate, atunci când sunt insuficiente (incomplete) ca înţeles. Ex. : Elevul învaţă , 1/scrie 2/ şi desenează. 3/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 = PP Între P1 şi P2 există elementul de coordonare “,”. Între P2 şi P3 elementul de coordonare este conjuncţia “şi”. A. Propoziţii secundare (subordonate) – nu au înţeles de sine stătător şi depind de înţelesul altei proproziţii din frază. Ele se află cu ajutorul unei întrebări (afară de întrebarea “ce face ?”) adresate unui cuvânt din altă propoziţie. Două propoziţii secundare (subordonate) sunt de acelaşi fel, atunci când : - depind de aceeaşi propoziţie - răspund la aceeaşi întrebare - au acelaşi termen regent (cuvânt determinat) Ex. : I-am spus 1/ să înveţe 2/ şi să scrie 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( “ce i-am spus ?” – “să înveţe”) P3=CD (“ce I-am spus ?” – “să scrie” , cele două propoziţii secundare sunt de acelaşi fel ,deoarece răspund la aceeaşi întrebare , depind de aceeaşi propoziţie şi au acelaşi termen regent.) ♦ DIN FRAZĂ NU POATE LIPSI PROPOZIŢIA PRINCIPALĂ ! ♦ Fraza poate fi alcătuită numai din propoziţii principale sau din propoziţii principale şi secundare. Raporturile ( relaţiile ) sintactice din frază sunt legăturile ce se stabilesc între propoziţiile unei fraze. 1. RAPORTUL DE COORDONARE a. Se stabileşte între : • Două propoziţii de acelaşi fel. Ex.:Citeşte 1 / şi scrie .2 / P1=PP; P2=PP (propoziţii principale coordonate cu ajutorul conjuncţiei “şi”) Ex. : Vino 1/ să asculţi .2/ şi să-ţi spui părerea.3/ P1 = PP ; P2 = CS ; P3 = CS (“cu ce scop să vii ?” – două propoziţii subordonate circumstanţiale de scop coordonate prin conjuncţia “şi”) • Două propoziţii subordonate diferite. Ex. : Călătoreşte 1/ când doreşte 2/ şi unde vrea. 3/ P1 = PP ; P2 = CT (“când

51

călătoreşte ?”) P3 = CL (“unde călătoreşte ?”) ,(două propoziţii subordonate diferite coordonate prin conjuncţia “şi”) • O parte de propoziţie şi o propoziţie secundară (subordonată). Ex. : Elevul harnic 1/ şi care ascultă 2/ este apreciat.1/ P1 = PP; P2 = AT (“care elev ?”) , (conjuncţia “şi” face legătura între atributul adjectival “harnic” şi propoziţia subordonată atributivă “care ascultă”) b. Se realizează prin : • Joncţiune cu conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare : - copulative : şi , nici , iar , precum şi , nu numai că , dar şi , ci şi . Ex. : Doarme 1/ şi visează. 2/ P1 = PP ; P2 = PP adversative : însă , dar , ci , iar şi numai că . Ex. : Te-am sunat 1/, însă nu ai răspuns. 2/ P1 = PP ; P2 = PP - disjunctive : ori , sau , fie . Ex. : Pleci 1/ sau rămâi ? 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă optativă) - conclusive : deci , dar , aşadar , aşa că , prin urmare , de aceea . Ex. : Ai întârziat de la oră 1/ , deci nu mai intri în clasă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP (nuanţă consecutivă) • Juxtapunere (alăturare , parataxă) , prin virgulă sau punct şi virgulă. Ex. : Tace , 1/ ascultă , 2/ meditează ; 3/ vorbeşte foarte rar. 4/ P1 = PP ; P2 = PP ; P3 =PP ; P4 =PP c. În funcţie de elementele joncţionale (de legătură) şi de sensul lor , propoziţiile coordonate pot fi : ♣ Coordonate copulativ ( acţiunea lor se asociază). Ex. : Citeşte 1/ şi rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate adversativ ( acţiunea lor se opune). Ex. : Citeşte, 1/ dar nu rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate disjunctiv ( acţiunea lor se opune şi se elimină reciproc) Ex. : Citeşte 1/ ori rezolvă. 2/ P1 = PP ; P2 = PP ♣ Coordonate conclusiv (a doua propoziţie este concluzia celei dintâi). Ex. : Ai greşit , 1/ deci eşti vinovat. 2/ P1 = PP ; P2 = PP 2. RAPORTUL DE SUBORDONARE a. Se stabileşte între o regentă şi o subordonată. Regenta este propoziţia de care depinde subordonata. Ea este propoziţie principală sau secundară. Subordonata este propoziţia care depinde de regentă.Ea este întotdeauna propoziţie secundară. Ex.:I-am spus 1/ că am înapoiat cartea 2/ pe care o împrumutasem. 3/ P1=PP;P2=CD(“ce i-am spus ?”) P3=AT (“care carte ?”). P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P1(“spus”). P2 este regentă pentru P3 deoarece întrebarea se adresează unui cuvânt din P3 (“cartea”). O regentă poate să aibă : - o subordonată. Ex. : Face 1/ ce vrea. 2/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce face ?) P1 este regentă pentru P2 deoarece întrebarea pentru stabilirea felului subordonatei se adresează unui cuvânt (face) din P1. - două sau mai multe subordonate : • coordonate între ele. Ex. : I-am spus 1/ că l-am căutat , 2/ dar nu l-am găsit. 3/ P1 = PP ; P2 = CD ( ce i-am spus ?) ; P3 = CD

52

P2 = PP . alăturare ) . deşi . 2. Ex. oriîncotro . P2 = CD ( “pe cine laudă ?”) . ce . cât timp . pentru că . • necoordonate între ele. câtă vreme . 2/ P1 = PP . chiar de . 3/ P1 = PP . : Chiar dacă nu vine . oricât . Ex.adverbe nehotărâte compuse : oricum . orice . Relaţia ( raportul ) de coordonare se stabileşte între aceleaşi tipuri de părţi de propoziţie sau între aceleaşi feluri de propoziţie.conjuncţii subordonatoare : că . P3 = CD ( se pot pune întrebări ambelor propoziţii principale – “ce ai văzut ?” şi “ce mi-ai spus ?”) P1 şi P2 sunt propoziţii regente pentru P3. : Să fii tânăr 1/ înseamnă 2/ să ai idealuri. Ex. cât . cine .adverbe relative : cum . întrucât . P2 = PP . : Ai văzut 1/ şi mi-ai spus 2/ ce s-a întâmplat.2/ P1 = CZ (“din ce cauză ai parte ?”) . deoarece . P2 = CD ( “ce nu ştie ?”) . Ex. P3 = PR( ţine locul numelui predicativ pentru propoziţia principală. 1/ ţi-a spus 2/ că te-a sunat.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : cu toate că . 3. 1/ eu tot plec. măcar să . din moment ce . orişicare etc. fără să . 2/ P1 = PP . : Când te-a întâlnit . P2 = CM ( “în ce mod a procedat ?”) . ♦ O propoziţie subordonată poate avea uneori două regente. când . oricât .Elementul de coordonare între cele două propoziţii subordonate este virgula şi conjuncţia adversativă “dar”. 3/ P1 = CT ( când ţi-a spus ?) . măcar că . : A procedat 1/ cum l-am învăţat. ca şi cum . precum . de etc. până să . : Ai carte 1/ ai parte. 3/ P1 = SB ( precede un verb impersonal ) . din pricină că . Se realizează prin : ♦ Joncţiune cu : . 2/ P1 = CL ( “ unde vezi locuri minunate ?”) P2 = PP ♦ Juxtapunere ( parataxă . 2/ P1 = PP . încât . prin virgulă . P2 = PP . căci . : Laudă 1/ pe oricine învaţă. oricare . chiar acă . Ex. ori de câte ori . oriunde . Ex. Amândouă subordonatele au ca regentă pe P1 ( vezi întrebările puse ). : Joacă fotbal 1/ deoarece îi place.unele pronume ( adjective pronominale ) nehotărâte : oricine . parcă . b. Raportul ( relaţia ) de coordonare se exprimă în ambele situaţii prin 53 . să . cât . ca şi când . îndată ce . Ex. 2/ P1 = PP . P3 = CD (ce ţi-a spus ?). fiindcă . P2 = PP ♦ TOPICĂ Subordonatele pot sta fie în faţa propoziţiei regente fie în urma acesteia. după ce . : Oriunde priveşti 1/ vezi locuri minunate. Nu ştie 1/ cine l-a strigat . Ex.( ce i-am spus ?) P1 este regentă pentru P2 şi P3 deoarece atât întrebarea adresată pentru aflarea felului subordonatei P2 cât şi cea adresată pentru aflarea felului subordonatei P3 sunt puse lui P1. pentru ca să . încotro . după cum etc. de vreme ce . P2 = PP ( formată numai dintr-un verb copulativ) . din cauză că . P2 = CZ ( “din ce cauză joacă fotbal ?”) . ca să .pronume ( adjective pronominale ) relative : care . 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt plec ?”) . cel ce . unde . Ex. până ce . Cele două părţi ale sintaxei au două raporturi ( relaţii ) comune : relaţia ( raportul ) de coordonare şi relaţia ( raportul ) de subordonare .) CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE LEGĂTURA DINTRE CELE DOUĂ PĂRŢI ALE SINTAXEI 1.

A. fiind diferite modalităţile de exprimare. Uneori elementul subordonator înlocuieşte un element relaţional specific părţilor de propoziţie. 3. Înlocuirea substantivului . Nu există o subordonată care să corespundă predicatului verbal sau verbului copulativ. care ţine locul numelui predicativ ). 4. EXPANSIUNEA ŞI CONTRAGEREA 1. P2 = CD ( “ce nu poate ?”) b.conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ( joncţiune ) şi prin alăturare ( juxtapunere sau parataxă ). 6. realizează acelaşi raport şi au acelaşi termen regent ca şi părţile de propoziţie cărora le corespund ( pe care le înlocuiesc ). 54 . Propoziţiile subordonate se definesc şi au în general aceleaşi subspecii ca şi părţile de propoziţie corespunzătoare . care ţine locul subiectului ) sau unui element de construcţie al unei părţi principale de propoziţie ( predicativa . Ex. adjectivului şi adverbului printr-un verb la un mod predicativ sau personal ( verbalizarea lor ). Ex. Raportul ( relaţia ) de subordonare se stabileşte . fiind posibilă şi coordonarea între o propoziţie subordonată şi o parte de propoziţie de acelaşi fel din regentă. (“în ce mod circulă ?”) – “ fără oprire “ = compl. 3. Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile părţilor de propoziţie echivalente. primele pot fi transformate în propoziţii subordonate . ele nu corespund numai părţilor secundare de propoziţie . 5. 4. funcţia acesteia pe lângă un termen regent ( cuvânt determinat ) din propoziţia regentă. în frază . Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune. Orice propoziţie subordonată corespunde unei părţi de propoziţie îndeplinind . Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate . Propoziţiile subordonate răspund la aceleaşi întrebări . Adăugarea verbelor copulative a fi şi a avea . P2 = AT ( “care elev ?”) c. C.“sosi” = complement direct. ci există două tipuri de subordonate care corespund unei părţi principale de propoziţie ( subiectiva . respectiv propoziţie subordonată ) şi termenul regent . 2. în ambele situaţii ( şi în propoziţii şi în frază ) între o unitate sintactică ( parte de propoziţie secundară . iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare. Ex. (“care elev ?”) – “ silitor “ = atribut adjectival Prin adăugarea verbului copulativ “a fi” şi a elementului relaţional “care” obţinem următoarea frază Elevul 1a/ care este silitor 2/ obţine note bune. : Avionul circulă fără oprire. Prin trecerea infinitivului la modul conjunctiv obţinem următoarea frază : Nu poate 1/ să sosească. : Elevul silitor obţine note bune. : Nu poate sosi . 2/ P1 = PP . Trecerea verbului de la un mod nepredicativ sau nepersonal la un mod predicativ sau personal (predicativizarea verbului). CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE 1. În procesul de expansiune apar un predicat (deoarece apare o propoziţie) şi un element subordonator (pentru că propoziţia este subordonată). Deşi propoziţiile subordonatele sunt toate secundare ( nu au înţeles de sine stătător ) realizând un un raport de subordonare . 1b/ P1 = PP . Apariţia predicatului se realizează prin următoarele procedee principale : a. 2. ( “ce nu poate ?”) .

2/ P1 = PP .2/ P1 = PP P2 = SB ( cerută de verbul reflexiv impersonal “se spune”) Expresie verbală impersonală : e bine . În procesul de contragere dispar predicatul şi elementul subordonator. se cade . Ex. pesemne . Ex. Ex. Repetarea în subordonată a verbului dominant din regentă. a rămâne . Ex. e necesar . : E bine 1/ să-ţi pregăteşti singur lecţiile pentru a doua zi. de mod Prin transformarea substantivului “oprire” în verb la modul conjunctiv obţinem fraza : Avionul circulă 1/ fără să oprească. e interzis .e hotărât. bineînţeles . s-a întâlnit cu Maria. e lesne . Ex. a durea .circumst. a fi . se spune etc. e sortit . : Trebuie 1/ să vii la întâlnire . Ex. Ex. se zvoneşte . : El 1 / trebuie 2/ să-şi scrie testamentul. a veni . : Când se ducea la cinematograf . se poate . e recomandat . 2/ P1 = PP . a ajunge . “ducându-se”=compl. circumst. 2/ P1 = SB ( cine aleargă mult ?) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă este cerută de următoarele construcţii : Verb predicativ impersonal : a trebui . : Gândeşte ca un om. P2 = SB (cerută de expresia verbală impersonală “e bine”) Verb la diateza pasivă cu valoare impersonală : e ştiut .se aude . de mod Prin reluarea verbului din regentă obţinem următoarea frază : Gândeşte 1/ cum gândeşte un om. 2/ P1 = CT ( “când s-a întâlnit ?”) P2 = PP Prin depredicativizarea verbului obţinem propoziţia : Ducându-se la cinematograf . e dat . e uşor . 2/ P1 = PP . se bănuieşte . în acest exemplu “el” este subiect al propoziţiei subiective !) P2 = PP Verb reflexiv impersonal : se ştie .e scris . P2 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie”) Ex. e dificil . Transformarea ( restrângerea ) propoziţiilor subordonate în părţi de propoziţie corespunzătoare poartă numele de contragere . e rău . de timp (“când s-a întâlnit cu Maria ?”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ ( SB ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente. (“în ce mod gândeşte ?”) – “ ca un om “ = compl. : Cine este leneş 1/ aleargă mult. se crede . e destinat etc. se pare . : Se spune 1/ că mâine va fi timp frumos. e permis . se cuvine .1/ s-a întâlnit cu Maria. a conveni . se întâmplă . P2 = CM ( “în ce mod gândeşte ?”) 4. 55 . 2/ P1 = PP .circumst. P2 = SB (cerută de verbul la diateza pasivă cu valoare impersonală “e recomandat”) Adverb şi locuţiune adverbială predicativă : poate .deoarece dispare propoziţia subordonată Uneori elementul subordonator din frază se înlocuieşte cu un element specific părţilor de propoziţie. P2 = CM (“în ce mod circulă ?”) d. 5.1/ P1 = SB ( cerută de verbul impersonal “trebuie” . 2/ P1 = SB ( cine să–şi cumpere ?) P2 = PP Ex. a plăcea .2/ P1 = PP . desigur . : E recomandat 1/ să fierbem apa înainte de consumare. e greu . : Cine nu are bătrâni 1/ să–şi cumpere . e firesc etc. Dispariţia predicatului ( depredicativizarea ) se realizează prin trecerea verbelor de la un mod predicativ sau personal la un mod nepredicativ sau nepersonal ( depredicativizarea verbelor ).

“cine ascultă puţin ?”) P2 = PP Propoziţia subordonată subiectivă poate fi introdusă prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . se pune în faţa regentei. ♦ Adverbe relative : unde . 2/ P1 = SB . ♦ Pronume şi adjective pronominale nehotărâte : oricine . ♦ Pronume relative : care . TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . cât .2/ P1 = PP . orice . a ajunge . 2/ P1 = SB ( înlocuieşte subiectul propoziţiei regente. TOPICA Propoziţia subordonată subiectivă poate sta : . să . a se chema . să .Dacă se insistă asupra conţinutului propoziţiei subordonate predicative . cât(ă) .evident . Propoziţia subordonată subiectivă reluată printr-un pronume demonstrativ se desparte prin virgulă de regentă.fireşte . : Fii 1/ după cum te arată chipul. P3 = SB PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată subiectivă nu se desparte prin virgulă de regenta ei. a se naşte . a părea . 2/ P1 = SB .1/ când a plecat de acasă. ceea ce .în faţa regentei. a ieşi . P2 = SB . 56 . de .oricare . a se numi . : Poate 1/ va veni mâine bunica. cel ce . de . fără îndoială . Ex. • Adverbe realtive : unde . dacă . • Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : ca şi cum . dacă . încotro . a rămâne . a deveni . a se face . cine . a însemna . : Cine aleargă mult 1/ va ajunge campion. : Cine vorbeşte mult 1/ ascultă puţin.după regentă. 2/ P1 = PP (formată din predicatul nominal incomplet “fii”) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “asemenea chipului”) Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi . ca şi când . P2 =CT . fără doar şi poate etc. . ca să .Propoziţia subordonată predicativă stă de obicei după propoziţia regentă. negreşit . Ex. cât . P2 = PP .când . Ex. Ex.) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ) Propoziţia subordonată predicativă este introdusă prin : • Conjuncţii subordonatoare : că . : E uşor 1/ să scrieţi versuri.între subiectivă şi regenta ei pot fi intercalate şi alte tipuri de propoziţii. 2/ să-şi ia şi umbrela. după cum . : Nu i-a trecut prin cap . Ex. când . : A ajuns 1/ ceea ce era de aşteptat. ca să . • Pronume relative : care . ceea ce . cum . ce . Ex. ce .2/ P1 = PP . posibil . Ex. P2 = PP PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ PREDICATIVĂ (PR) – îndeplineşte rolul unui nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă. P2 = SB ( cerută de adverbul predicativ “poate”) Verb sau locuţiune verbală personală care nu au subiect în propoziţia din care fac parte.2/ P1 = PP (formată din verbul copulativ “a ajuns” care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet. Ex. ca şi când .3/ P1 =PP . : Cine mult munceşte 1/ nu păgubeşte. cum . cine .

: Ziua aceasta pare 1/ să nu se mai termine. : Omul 1/. a rămâne . 2/ P1 = PR (va rămâne = verb copulativ. dacă . 1/ Pronumele relativ care introduce o propoziţie subordonată atributivă are genul şi numărul substantivului înlocuit. de . dar pot fi şi impersonale (acţiunea nu este făcută de o persoană anume . cât . P2 = AT (“care coleg ?”) Propoziţia subordonată atributivă se introduce prin : ♣ Conjuncţii subordonatoare : că . : Dacă taci 1/ e 2/ ca şi cum i-ai aproba atitudinea. P2 = AT (“care vulpe ?”) incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. ceea ce . Întrebările sunt adresate unui substantiv din propoziţia regentă. câte ? . a fi . : Am întâlnit omul 1/ care m-a ajutat. ce . când .ale. corect : Vulpea 1/ pe care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. ♣ Pronume relative : care . cum ? . a câta . P3 = PR (cerută de existenţa în regentă a predicatului nominal PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ (AT) îndeplineşte în frază rolul de atribut al unui substantiv (înlocuitor al acestuia) din regentă. Ex. a ajunge sunt copulative . Ex. incomplet “e”) Răspunde la întrebările : care ? .2/ m-a vizitat. care locuieşte peste drum .2/ P1 = PP (conţine un verb impersonal) P2 = SB (cerută de verbul impersonal “se pare”) Ex.2/ P1 = PP (conţine un verb copulativ care îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet) P2 = PR (ţine locul numelui predicativ “nesfârşită”) ATENŢIE ! Unele fraze sunt alcătuite dintr-o propoziţie subordonată subiectivă .1/ P1 = PP . P2 = AT 57 . Ex. P2 = AT (“care om ?”) Propoziţia subordonată atributivă este intercalată în regentă. a (al. alor) cui . : Cum am spus 1/ va rămâne. ca să . al câtelea. cât(ă) .2 / P1 = PP . să . cum . : El e colegul 1/ care m-a vizitat. o regentă (formată dintr-un verb copulativ) şi o propoziţie subordonată predicativă. cât ? . OBSERVAŢIE : Verbele a părea .2/ P1 = PP . cine . Ex. 1/ P1 = PP . ce fel de ? .Ex. TOPICA Propoziţia subordonată atributivă se poate găsi în urma regentei.3/ P1 = SB (cerută de verbul impersonal “e”) P2 = PP . câţi ? .Propoziţia subordonată predicativă nu se desparte prin virgulă de regentă. ♣ Adverbe relative : unde . OBSERVAŢII : Pronumele relative sau adverbele relative care introduc propoziţia subordonată atributivă pot fi precedate de prepoziţie (locuţiune prepoziţională) ATENŢIE ! : În unele situaţii se foloseşte greşit pronumele relativ fără prepoziţie. îndeplineşte funcţia sintactică de predicat nominal incomplet ) P2 = PP . : Se pare 1/ că a fost cel mai bun elev din clasă. după ele urmând o propoziţie subordonată subiectivă) Ex.

Ex. P2 = AT ( “care capră ?”) Dacă aduce o explicaţie în plus propoziţia subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă. P2 = AT (“care cal ?”) Se despart prin virgulă (sau prin două puncte) de regentă propoziţiile subordonate atributive apoziţionale. : Orice vede . P2 = CD ( “ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume relative : care . oricine .2/ P1 = PP .Când se află după regentă . oricare . ceea ce .) Răspunde la întrebările : pe cine ? . să . : Ştie 1/ cum să lucreze la computer. cât(ă) . P2 = CD ( “ce învaţă ?”) . Ex.(“care om ?”) PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă dacă exprimă ceva important. este folosit la munca câmpului. : Mâna 1/ care nu ştie 2/ să scrie 3/ dă vina pe condei. P2 = CD (“ce nu lăsa pe mâine ?” – determină verbul tranzitiv “nu lăsa” din P1) ♦ Adverbe relative : unde .1/ P1 = PP . : Ştie 1/ că vei veni. P2 = AT ( “care mână ?”) P3 = CD (“ce nu ştie ?” – determină verbul tranzitiv “nu ştie” din propoziţia subordonată atributivă care este regenta ei. Ex.2/ P1 = PP .2/ P1 = CD (“ce îşi doreşte” – determină verbul tranzitiv “îşi doreşte” din P2) . Ex. Ex.) ATENŢIE ! Propoziţia subordonată completivă directă determină doar verbe la diateza activă ! Se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. ce . P3 = AT (apoziţională) (“ceea ce ştia el foarte bine” este propoziţie care ţine loc lucrului pe care-l ştia . ce ? adresate verbului tranzitiv sau interjecţiei predicative din propoziţia regentă. când . : Învaţă şi pe ucenici 1/ceea ce ştia el foarte bine . care este un animal domestic 2/. nu se desparte prin virgulă de aceasta. P2 = CD (“ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P1) ♦ Pronume nehotărâte : orice . ca să . 2/ adică să picteze. : Calul 1/. cât . cum . P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . : Nu lăsa pe mâine 1/ ceea ce poţi face astăzi. iar propoziţia subordonată atributivă apoziţională este cea care explică acest lucru.1/ îşi doreşte. 58 . : Capra 1/ care zburdă 2/ o mănâncă lupul. 1/ P1 = PP . cine . dacă . Ex. PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ ( CD ) îndeplineşte rolul unui complement direct pe lângă un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă.3/ P1 = PP . Ex.1/ P1 = PP .2/ P1 = PP . de .

adjectiv sau o interjecţie din regentă . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL) îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de loc . : Se teme 1 / să călătorească cu avionul. cât(ă). : Merge 1 / la cine este bine primit. de . propoziţia completivă indirectă nu se desparte prin virgulă de aceasta.determină verbul “am deplasat” din propoziţia regentă P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de loc se introduce prin: ♦ Adverbe relative : unde ( cu sau fără prepoziţie ) . P2 = CI ( “la ce nu se uită ?” – determină verbul “se uită” din P1) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .2/ P1 = PP . încotro . în ce spaţiu ? . : Se auzea mult zgomot 1/ dincotro nu te aşteptai . cine .2/ P1 = PP . de ce ? . cu cine ? . cui ?. de la ce ? . cum . cât . arătând locul în care se petrece acţiunea. se desparte de ea prin virgulă. ca . cine .Uneori în regentă apare adverbul corelativ “acolo”. Întrebările se adresează verbului din propoziţia regentă. : Adu-ţi aminte 1/ că eşti elev. când . Răspunde la întrebările : unde ? . P2 = CL ( “unde m-am deplasat ?”. Ex. cât(ă) . P2 = CI (“de ce să-ţi aduci aminte ?” – determină locuţiunea verbală “adu-ţi aminte” din P1) ♦ Pronume relative : care .2/ P1 = PP .2/ P1 = PP .1/ P1 = PP . să . se desparte prin virgulă de aceasta. 1 / vedea feţe cunoscute. şi determină un verb din propoziţia regentă. P2 = CI (“de cine se agaţă ?” – determină verbul “se agaţă” din P1) ♦ Adverbe relative : unde . Ex.determinăverbul tranzitiv la modul gerunziu “ştiind”) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ ( CI ) determină un verb .2/ P1 = PP . 2 / P1 = CL ( “unde vedea feţe cunoscute ?” – determină verbul “vedea” din P2) . : Oriîncotro privea .. pentru ce ? . de la cine ? . 2/ P1 = PP . care . îndeplinind pe lângă aceasta rolul unui complement indirect. la cine ? .determină verbul “se auzea ?” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oriunde . dacă . oridincotro .Uneori propoziţia completivă directă este intercalată în regentă. de cine ? . ceea ce .Dacă este aşezată în faţa regentei .Dacă se află în faţa regentei . P2 = CD ( “ce ştiind ?”.Dacă se află după regentă . Ex. : Relele se agaţă 1/ de cine nu învaţă. Ex. Ex. ca să . P2 = CL ( “unde merge ?” – determină verbul “merge” din P1) OBSERVAŢIE . : Leul nu se uită 1/ când îl latră un câine. în ce loc ? . Răspunde la întrebările : pentru cine ? . : Ştiind 1/ cu ce se îndeletniceşte 2/ s-a întristat mult. . cu ce ? . Ex. ce . . P2 = PP ♦ Pronume relative precedate de prepoziţie ( sau adjective pronominale relative) : ce . la ce ? . : M-am deplasat 1/ unde locuiau buncii. 59 . P2 = CL ( “ de unde se auzea ?”. oriîncotro . Ex. adresate verbului din propoziţia regentă. P2 = CI ( “de ce se teme ?” – determină verbul “se teme” din P1) Propoziţia completivă indirectă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. Ex. dincotro . 2/ P1 = PP .

Ex. Ex. Ex. cât .Când se află după regentă . îndată) . orişicând .Dacă se află după regentă .Dacă este reluată în regentă printr-un adverb corelativ (atunci . cât timp ? . P2 = CT (“până când nu zice hop ?” – determină verbul “nu zice” din P1 – “până” = “până ce”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . P2 =CT 60 . circumstanţiala de timp se izolează prin virgule. Ex. 2 / P1 = PP . până ce . de câte ori ?. 1/ de acolo trăieşti. când vei avea poftă. . cât timp .1/ P1 = PP . de când ? . Ex. propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă de aceasta. circumstanţiala de loc se izolează prin virgule. până să . dacă este în faţa ei.determină verbul “va merge” din P1) ♦ Adverbe nehotărâte : oricând . “până să” apare numai prepoziţia. Ex. îndată ce .2/ P1 = PP . : Oricând doreşti .Când în regentă se află un adverb corelativ . este izolată prin virgulă de aceasta. P2 = CL (“unde vezi numai verdeaţă ?” – determină verbul “vezi” din P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT) corespunde unui complement circumstanţial de timp . : Nu zice hop 1 / până treci şanţul.Se desparte prin virgulă de regentă .2/ vezi numai verdeaţă.Ex. imediat ce . P2 = PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .Se desparte prin virgulă dacă se află în faţa regentei. . Ex. P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : în timp ce . Ex. 2 / P1 = CT ( “când primeşti ciocolată ?” – determină verbul “primeşti” din P2) . : Când vine primăvara.2 / P1 = PP .1 / se întorc în ţară păsările migratoare. .) . după ce .Dacă este intercalată în regentă. P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială de timp se introduce prin : ♦ Adverbe relative : când .1 / P1 = PP . P2 = CT (“când va merge la şcoala ?” . nu se desparte de aceasta prin virgulă. : Împrejur . arătând Răspunde la întrebările : când ? . 2/ P1 = CL ( “de unde trăieşti ?” – determină verbul “munceşti” din P2) . P2 = CT ( „când să mergi ?” – determină verbul „să mergi” din P1 – virgula este justificată din cauza prezenţei corelativului “atunci” în cadrul regentei. circumstanţiala de loc se izolează prin virgulă de aceasta. (ori) de câte ori . : Voi veni la tine 1 / de câte ori doreşti. . : De unde munceşti . în vreme ce . 2/ P1 = PP . determină un verb din regentă .1/ când merge la piaţă .2 / P1 = PP . : Erai prea tânăr 1 / când s-au petrecut aceste evenimente. cum .2/ P1 = CT ( “când se întorc ?” – determină verbul “se întorc” din P2) . până când ? . : Atunci să mergi la teatru 1/.1/ oriunde te-ai uita . : Va merge la şcoală 1 / când va împlini şapte ani. Ex.Intercalată în regentă . P2 = CT (“de câte ori voi veni ?” – determină verbul “voi veni” din P1) OBSERVAŢIE Uneori din locuţiunile conjuncţionale “până ce” . P2 = CT („când face multe cumpărături ?” – determină verbul „face” din P1 – fiind intercalată în cadrul lui P1 se izolează prin virgule de părţile ei de propoziţie. înainte (ca) să . 1 / primeşti ciocolată.) . 2/ face multe cumpărături. : Mama .

1 / precum e calul. decât . 2/ P1 = PP . 1 /P1 = PP .dacă e în faţa regentei .propriu – zise . : Fii bucuros 1/ căci ai reuşit la examen. P2 = CM (“cum să cumperi şaua ?” – determină verbul “să cumperi” din P1) . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD ( CM ) îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod pe lângă un verb . 2 / P1 = PP .comparative (când se compară acţiunea cu o altă acţiune. în ce mod ? . : Cum a fost educat . : Scrie 1 / precum îi dictează profesorul. : Să cumperi şaua . este intercalată în P1) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ ( CZ ) arată cauza unei acţiuni sau însuşiri din regentă . în ce fel ? . : Dansează aşa 1 / precum i se cântă.) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regentă prin virgulă în următoarele situaţii : .de parcă . Ex.dacă nu exprimă ceva important. P2 = CM (“cât să te întinzi ?” – determină verbul“întinde-te” din P1) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : fără să. P2 = PP (conţine un adverbul corelativ “aşa”) . 2 / P1 = CM (“cum se poartă ?” – determină verbul “se poartă” din P1) . : În patul altuia . Ex. P2 = CM (“în ce fel nu poţi dormi ?” . parcă . astfel). cât . Răspunde la întrebările : din ce cauză ? . Ex. Ex.după cât .2 / P1 = PP . Ex. 1 / cum ţi-e voia . P2 = CZ (“din ce 61 . precum . după cum . din ce pricină ? Ex.ca şi cum.adjectiv sau un adverb.dacă este intercalată în regentă. 2 / P1 = PP . cât ? . 2 / nu poţi dormi. 2/ P1 = PP (conţine adverbul corelativ “aşa” .) P2 = CM (“cum dansează ?” – determină verbul “dansează” din P1) OBSERVAŢIE Propoziţiile subordonate circumstanţiale de mod pot fi : . iar aceasta conţine un corelativ. : Întinde-te 1 / cât îţi este plapuma. Ex. : Cântă 1 / de parcă ar fi profesionist. P2 = CM ( “cum cântă ?” – determină verbul“cântă” din P1) Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ (aşa . 1 / aşa se poartă. ca şi când. Ex. P2 = CM (“cum scrie ?” – determină verbul “scrie” din P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de mod este introdusă prin : ♦ Adverbe relative : cum . care în cadrul propoziţiei îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod.determină verbul “nu poţi” din P1. 2 / P1 = PP .(„când erai prea tânăr ?” – determină predicatul nominal „erai tânăr” din P1) Răspunde la întrebările : cum ? . corespunde complementului circumstanţial de cauză.

pentru că ) . 1/ fiindcă ei te-au crescut. Ex. arătând cauza pentru care trebuie îndeplinită acţiunea primei propoziţii. : De aceea e obosit . în regentă apare corelativul “de aceea”. : Omul nu trăieşte 1/ să mănânce. ca să . 2/ P1 = PP . deoarece . 1 / pentru că nu dormise toată noaptea. dacă . arătând scopul pentru care se îndeplineşte acţiunea din propoziţia regentă. 2/ P1 = CZ (“din ce cauză îl ocolesc toţi ?” – determină verbul “ocolesc” din P2 . P2 = CZ (“din ce cauză să-ţi cinsteşti părinţii ?” – determină verbul “cinsteşte” din P1 . 1 / toţi îl ocolesc.Indiferent de locul ce-l ocupă faţă de regentă .determină predicatul nominal “fii bucuros”.arătând cauza pentru care este posibilă îndeplinirea însuşirii.de ce . : Era obosit . căci . 62 . în ce scop ? Ex. de .) OBSERVAŢIE : Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de scop este săvârşită după acţiunea din regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de scop se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să . P2 = CS ( “cu ce scop nu trăieşte omul ?” – determină verbul “trăieşte” din P1 . arătând cauza pentru care se realizează acţiunea din propoziţia P2. 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de cauză ) P2 = CZ (“din ce cauză e obosit ?” – determină predicatul nominal “e obosit”. fiindcă . 2 / P1 = CZ (“din ce cauză n-am plecat de acasă ?” – determină verbul “am plecat” din P2 . din moment ce . arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din propoziţia regentă. propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă de aceasta. Ex.2/ P1 = PP . 1 / n-am plecat de acasă. : Cinsteşte-ţi părinţii . de vreme ce . deoarece . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP ( CS ) arată scopul acţiunii realizate în propoziţia regentă. unde (rar). de .cauză să fii bucuros ?”. arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din regenta P1) Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză poate fi recunoscută prin posibilitatea înlocuirii elementului de relaţie cu o conjuncţie specifică ( fiindcă .) OBSERVAŢIE Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se realizează înaintea acţiunii din propoziţia regentă ! Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : că . Ex. întrucât .) ♦ Adverbe relative : cum .) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : din cauză că . din pricină că . 2 / P1 = PP . pentru că .) P2=PP TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . : Cum numai minciuni spune . 1 / pentru că a lucrat toată noaptea. întrucât . arătând cauza pentru care se îndeplineşte acţiunea regentei. P2 = CZ (“din ce cauză era obosit ?” – determină predicatul nominal “era obosit” din propoziţia regentă P1 . Răspunde la întrebările : cu ce scop ? . Ex. Ex. : Cum ploua .) Uneori .

Ex.) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA .) PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ) arată condiţia necesară realizării acţiunii din regentă. ca să ştii la bătrâneţe. . : Ca nu cumva să răceşti 1/ . nu care cumva să .) . P2 = CS (“cu ce scop să te duci ?” – determină verbul “du” din P1 . : În caz că toţi ar chiuli 1 / . : Du-te 1 / să te culci.) P2 = PP.determină predicatul nominal “ar fi stăpâni” din P2) . învaţă. : De aceea vorbeşte . 2 / P1 = PP (conţine corelativul “de aceea” care în propoziţie îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de scop.Dacă nu se insistă asupra acţiunii exprimate în propoziţia circumstanţială de scop . arătând scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea din regentă.determină adverbul “poate”) . : Să fie cald patul 1/. P3 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : dacă . P2 = CD ( “ce vrei ?” – determină verbul “vrei” din P1 .Dacă este intercalată în regentă .) P2 = CS (“cu ce scop vorbeşte ?” – determină verbul “vorbeşte” din P1 . 2/ P1 = CS (“cu ce scop să iei o haină groasă ?” – determină verbul “ia” din P2 .) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : pentru ca să . de . Uneori în propoziţia regentă apare un corelativ : de aceea . se izolează prin virgulă. acţiunea ei neavând un timp bine definit.3/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” din P3 . ia şi o haină groasă la tine. : Învaţă la tinereţe 1/. se desparte prin virgulă de aceasta. pentru aceea . . Ex. 2/ P1 = CŢ (“cu ce condiţie poate fi mâncarea rece ?”. P2 = PP ♦ Locuţiunea conjuncţională subordonatoare în caz că . P2 = PP ♦ Adverbul relativ când .Dacă propoziţia circumstanţială de scop se află după regentă . Ex. . arătând scopul acţiunii săvârşite în regentă. 1 / ca să se afle în treabă . care îi este regentă. toţi i-ar fi stăpâni. nimeni n-ar munci.Ex. nu se desparte prin virgulă de ea. 2 / P1 = PP . P2 = CS (“cu ce scop să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” – propoziţia nu are un scop bine definit. Răspunde la întrebările : cu ce condiţie ? . 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie n-ar munci nimeni ?”. : Dacă vrei 1/. ca nu cumva . P2 = PP 63 . să reuşeşti la examen 2/. care îi este regentă. Ex. Ex. 2 / P1 = CŢ (“cu ce condiţie i-ar fi toţi stăpâni ?” . arătând scopul pentru care se face acţiunea din regentă. 2/ P1 = PP (conţine mesajul important al frazei) .determină verbul “n-ar munci” din P2 .Dacă este în faţa regentei . să . : Când ar fi numai un câine 1 / . mâncarea poate fi rece. care îi este regentă.) .) . Ex. în ce condiţie ? Ex. se desparte prin virgulă de propoziţia regentă.

Ex. Răspunde la întrebarea : în ciuda cărui fapt ? Ex.În exemplul de mai sus nu se pune întrebarea “când i-ar fi toţi stăpâni ?”. Răspunde la întrebarea : care este urmarea faptului că ? Ex. un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă.2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt tremura de frig ?”) . un adjectiv . intercalată în regentă sau după regentă. În acest caz adverbul relativ “când” se poate înlocui cu conjuncţia subordonatoare “dacă”. chit că . 1/ tot nu era obosit. : Cu toate că era bolnav . P2 = PP (conţine adverbul corelativ “atunci”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . oricât(ă) . : Cu toate că muncise toată noaptea. 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt găsise Brăila ?”) . fie că . P2 = PP Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : deşi . indiferent dacă se află înaintea sau înapoia acesteia. Ex. dar nu o împiedică. tot . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONSECUTIVĂ (CNS) determină un verb . Ex. cu toate că . 1 / frunzele tot cad pe pământ.Dacă este intercalată în regentă . PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONCESIVĂ (CV) indică o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii din regentă . chiar să . măcar de . P2 = PP ♦ Pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte : orice .Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă poate sta înainea regentei .Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se izolează prin virgulă de regentă . P2 = CNS (“care este urmarea faptului că o scânteie e de ajuns ?”) 64 . că . : Deşi era cald 1/. 2/ P1 = PP . măcar că . P2 = PP ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : chiar dacă . ea se desparte prin virgulă de regentă. oricât . 1 / tot voi cumpăra mobila. : Orice ai spune . Uneori în regentă apare adverbul corelativ “atunci”. de . P2 = PP ( conţine corelativul “tot”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 1/ s-a prezentat la şcoală. atunci ajungi la sapă de lemn. oricum . : Dacă te iei după gura lumii 1/. se izolează prin virgule de aceasta.1/ găsise Brăila. exprimându-se o condiţie. Ex. chiar de . care ar indica că avem o subordonată circumstanţială de timp. 1/ ca să izbucnească focul. În orice situaţie . : Oricât de înalt ar fi copacul . totuşi . măcar să . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt nu era obosit ?”) . . dacă . 2 / P1 = CV (“în ciuda cărui fapt s-a prezentat la şcoală ?”) . P2 = PP ♦ Adverbe relative sau nehotărâte : cât . Ex. să . ea tremura de frig. : Cu toate că era orb . 2/ P1 = CV (“în ciuda cărui fapt cad frunzele ?”) . Ex. 2/ P1 = CŢ ( “cu ce condiţie ajungi la sapă de lemn ?”) . : O scânteie e de ajuns. 2/ P1 = CV ( “în ciuda cărui fapt voi cumpăra ?”) P2 = PP Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ : şi tot .

1/ că îngheaţă apele.2/ P1 = PP ( conţine corelativul “atâta”) .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se introduce prin : ♦ Conjuncţii subordonatoare : să .Se desparte prin virgulă de aceasta. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit prea mult ?”) Uneori în regentă apar adverbele corelative : aşa . 1/ aşa încât îşi doreau un pic de odihnă. Ex. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că au călătorit ?”) TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA . 1/ P1 = PP . Ex. 2/ P1 = PP . Ex. . : Au călătorit prea mult . . încât . destul . încât să . nu se desparte prin virgulă de regentă. că . : L-a lăudat 1/ de l-a pricopsit. P2 = CNS (“care este urmarea faptului că minte ?”) ♦ Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : aşa încât . P2 = CNS ( “care este urmarea faptului că l-a lăudat ?”) 65 . aşa de . atât .Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă se poziţionează după regentă. 1/ încât a obosit. atât de . prea . : Atâta a călătorit. Ex. de . pentru ca să . atâta .În situaţia când este introdusă prin conjuncţia “de”. 2/ P1 = PP . : Minte.