Viaţă din abundenţa-Stanley Jones-Săptămâna 1 Joi.

Săptămâna 1 – Joi Ar fi putut să apară universul din întâmplare?

Iov 38: 31-33, 36; 42:1-6 Situaţia începe să se limpezească pentru omul modern. El vede din ce în ce mai clar că este necesar să afirme un anumit „Da” despre univers şi că acest „Da” ar putea fi Dumnezeu. Căci cum ar fi putut oare să apară universul acesta din întâmplare, să se constituie într-o ordine cosmică strictă, de la particulele cele mai minuscule ale atomului până la cele mai uriaşe şi mai îndepărtate stele şi să cuprindă totul între aceste două extreme? Şi cum ar fi putut oare să se menţină această ordine cosmică din pură întâmplare milioane de ani? Aceasta ar fi o curată minune materialistă: un haos universal să dea naştere la o ordine universală din întâmplare! Cine crede în această întâmplare trebuie să scrie acest cuvânt cu majusculă „Întâmplare” – şi să citească „Dumnezeu”. Să presupunem că ai în faţa ta un coş mare cu litere. Câţi ani ţi-ar trebui să arunci în sus la întâmplare cu pumnii literele din coş, până când întâmplarea să facă aşa încât literele să se aştearnă sub forma unui sonet de Shakespeare? I-am pus întrebarea acesta unui tipograf şi el mi-a răspuns: „V-aţi uza înainte de aceasta şi dumneavoastră şi literele.” Cineva a calculat câte neşanse există pentru o singură şansă. După calculul probabilităţilor, pentru ca acest univers să fi apărut din întâmplare, cifra neşanselor este atât de lungă, încât ar înconjura pământul de 35 de ori! „Cifra aceasta este ridicol de mică” a exclamat dr. Millikan, savantul. Sir James Jones a calculat că ar trebui o sută de milioane de ani în care o sută de mii de maimuţe să bată la întâmplare la o sută de mii de maşini de scris o piesă de Shakespeare. Şi chiar şi atunci când din întâmplare ar apare pe hârtie aranjamentul literelor în forma unei piese de Shakespeare, maimuţele nar şti care este sensul slovelor acelora. Când iau la întâmplare o carte şi descoper că există inteligenţă în ea – uneori se întâmplă acest lucru – atunci eu ştiu că în spatele acelei inteligenţe din carte există o minte inteligentă care se exprimă pe sine. Când privesc universul atunci descoper că el este în concordanţă cu inteligenţa. Inteligenţa face parte din el. Atunci concluzia simplă trebuie să fie că în spatele acestei inteligenţe care este ţesută în însuşi structura lucrurilor, există o minte inteligentă şi de vreme ce această inteligenţă structurală pare a fi universală, eu simt că trebuie scrisă cu litere mari – Mintea Universală. O, Dumnezeule, - eu rostesc acum cuvântul acesta cu mai multă încredere, încep să Te zăresc – ajută-mă să acţionez ca unul care ştie că Tu exişti. Tu începi să intri în inteligenţa mea. Ajută-mă astăzi să Te accept în toate componentele fiinţei mele. Amin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful