Politica comercială comună. Dumping.

Măsuri antidumping

Bumbu Alex-Cristian Gr. 302

în fapt. nu este. Măsurile antidumping (AD) aplicate de UE la importul unor produse originare din ţări terţe sunt reglementate de Regulamentul Consiliului nr. relaţia dintre preţul produsului exportat şi preţul acestuia de pe . Potrivit acestora se consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când prețul său de export către Comunitate este mai mic decât prețul comparabil. În Uniunea Europeană. Actualmente. Măsuri antidumping Dumpingul descrie vânzarea unor produse sub prețul de producție.Politica comercială comună. În acest sens. termenul de dumping este folosit mai des în contextul comerțului internațional. și semnifică exportul unor anumite mărfuri într-o anumită țară la un preț sub prețul pieței din țara respectivă (și de multe ori sub costul de producție al producătorilor din acea țară). 1225/2009 din 30 noiembrie 2009 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene.[1] De asemenea. practicat în cadrul relațiilor comerciale normale. cu modificările ulterioare. REZUMAT Dumpingul trebuie să fie delimitat de practicile simple ale vânzării la preţuri mici ca efect al costurilor reduse sau al productivităţii mai ridicată. și este ilegal în multe economii de piață. Dacă dumpingul constă într-o politică de prețuri reduse sub costul produsului folosită de companiile mari pentru a distruge concurența. criteriul cheie. pentru produsul similar în țara exportatoare. practicile de dumping sunt reglementate prin 384/96. de multe ori cu scopul de a elimina alți concurenți de pe piață. Dumpingul este o formă de concurență neloială. Dumping. regulamentul 2423/88 privind practicile de dumping și subvențiile relative la importurile din țările nemembre ale Comunității Europene relevă necesitatea ca măsurile de protecție comercială de întreprins în caz de dumping și subvenții să fie întemeiate pe principii uniforme. antidumpingul constă intr-o metodă de combatere a monopolului și se aplică tocmai pentru facilitarea concurenței.

Astfel. este preţul de export. pentru produsul similar în ţara exportatoare. practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale. Marja de dumping Marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea normală depăşeşte preţul de export. în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în condiţiile în care au fost importate. preţul de export trebuie să fie construit pe baza preţului la care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau pe orice altă baza rezonabilă. Acesta este preţul efectiv plătit sau plătibil pentru produsul care este vândut pentru export către UE. De aceea. de către cumpărătorii independenţi din ţara exportatoare. care determină marja de dumping. Valoarea normală ce urmează să fie luată în calcul pentru a determina dacă există dumping se bazează în mod uzual pe preţurile plătite sau care urmează să fie plătite. valoarea normală poate fi calculată pe baza costului de producţie din ţara de origine. precum şi de profiturile ce pot să apară. Sunt introduse ajustări necesare pentru a ţine cont de diferenţele dintre condiţiile de vânzare. un produs este considerat a face obiectul unui dumping dacă preţul său de export în Uniunea Europeană este mai mic decât preţul comparabil. pentru relaţia cu valoarea normală din ţara de origine. valoarea normală se poate stabili pe baza preţurilor altor producători sau comercianţi. De asemenea.piaţa ţării importatoare. ci relaţia între preţul produsului exportat şi valoarea lui normală. regimul de impozitare sau alte aspecte care afectează comparabilitatea preţului. A doua bază de comparaţie. în cazul în care. dacă nu este posibil. astfel de vânzări nu permit o comparaţie corespunzătoare. În aceste cazuri. exportatorul din ţara exportatoare nu produce sau nu vinde un produs similar. sau. pe oricare altă bază rezonabilă. în cadrul operaţiunilor comerciale normale. datorită unei situaţii particulare a pieţei. Prejudiciul . utilizarea preţul de export devine imposibilă. Comparaţia se face între vânzările din aceleaşi etape comerciale şi din perioade cât mai apropiate posibil. în cazul în care nu există vânzări ale produsului similar în cadrul operaţiunilor comerciale normale sau acestea sunt insuficiente (de exemplu vânzările unei companii ce deţine monopolul) sau în cazul în care. În cazurile în care nu există un preţ de export sau în care preţul este stabilit prin aranjamente sau compensări între exportator şi importator sau o terţă parte. valoarea normală se stabileşte pe baza preţului sau a valorii construite dintr-o ţară terţă în care există economie de piaţă sau pe baza preţului din această ţară către alte ţari. sunt introduse o serie de ajustări pentru a ţine cont de toate cheltuielile care intervin între import şi revânzare. În cazul importurilor din ţări ce nu deţin statutul de economie de piaţă pentru investigaţii de apărare comercială. Totuşi.

vânzărilor. descrierea completă a produsului care se presupune că face obiectul unui dumping. acţionând în numele industriei UE. asupra stocurilor. segmentului de piaţă. un stat membru se află în posesia unor elemente de probă suficiente cu privire la dumping şi la prejudiciul cauzat industriei UE. lichidităţilor financiare şi forţei de muncă. în cazul în care producătorii sunt ei înşişi importatori ai produsului la preţ de dumping. sau dacă efectul acestuia a fost de a deprecia sau a împiedica creşterea preţului la nivel UE. prejudiciului. acesta trebuie să le comunice de îndată Comisiei Europene. în mod special în cazul în care s-a înregistrat o creştere importantă a acestora. în absenţa unei plângeri. în special pentru a determina dacă acesta sub-cotează semnificativ preţurile produsului similar al industriei UE. Iniţierea procedurilor Procedurile de apărare comercială sunt iniţiate ca urmare a înaintării unei plângeri scrise de către o persoană fizică sau juridică sau de către orice asociaţie care nu are personalitate juridică. fie în termeni absoluţi fie relativi. exportator şi importator cunoscuţi. impactul rezultat asupra industriei UE în cauză. ţinând cont de cel mai apropiat sector de producţie. mai ales asupra capacităţilor de producţie şi gradului de utilizarea a acestora. Atunci când. fie cel cauzat unei industrii prezente în UE.Aplicarea oricăror taxe antidumping presupune prezenţa unui al doilea element cheie: prejudiciul important adus industriei comunitare. Plângerea trebuie să conţină dovezi privind existenţa dumpingului. termenul de „industrie UE” poate fi interpretat ca făcând referire la toţi ceilalţi producători UE din sector. ameninţarea cu prejudiciul sau producerea unei întârzieri substanţiale în crearea unei astfel de industrii. efectul importurilor la preţ de dumping trebuie să fie evaluat în raport cu producţia UE a mărfurilor similare. în raport cu producţia sau consumul din UE. Termenul de „industrie UE” acoperă totalitatea producătorilor UE sau doar o proporţie majoritară din producţia UE. - - În plus. numele ţării de origine. preţul importurilor care fac obiectul dumpingului. randamentului investiţiilor. Stabilirea existenţei prejudiciului trebuie să se bazeze pe elemente certe de probă şi implică examinarea obiectivă a următoarelor elemente: Volumul importurilor la preţ de dumping. profiturilor. precum şi a legăturii de cauzalitate dintre aceste două elemente. identitatea fiecărui producător. Plângerea trebuie să conţină date cu privire la: identitatea reclamantului şi descrierea volumului şi a valorii producţiei UE în cauză. modificării preţurilor. . Totuşi.

în urma consultărilor în cadrul Comitetului. dumpingul şi prejudiciul. simultan. în mod normal. Comisia trebuie să declanşeze procedura în termen de 45 de zile de la data depunerii plângerii. operatorii comerciali şi producătorii UE. mai ales la importatorii. volumul importurilor produselor în cauză şi efectul acestor importuri asupra preţurilor produsului similar. Oficialii Comisiei pot fi autorizaţi să asiste oficialii statelor membre în exerciţiul funcţiunii. să efectueze verificări şi controale. aceasta este respinsă şi reclamantul este informat corespunzător. Părţile interesate pot analiza toate datele prezentate Comisiei. dar şi între acestea. oferindu-le posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere divergente. Plângerea poate să fie retrasă înainte de deschiderea investigaţiei. precizând perioada în care părţile interesate se pot face cunoscute şi să îşi prezinte punctele de vedere. Comisia poate efectua vizite pentru examinarea evidenţelor comerciale ale părţilor în cauză. Plângere este examinată de un Comitet consultativ format din reprezentanţi ai fiecărui stat membru. La cerere. care au la dispoziţie cel puţin 30 de zile pentru a răspunde. Este aleasă o perioadă de investigaţie care acoperă. se constată că există elemente de probă suficiente pentru a justifica iniţierea procedurii. poate efectua investigaţii în ţările terţe implicate. precum şi date privind produsul şi ţările vizate. . Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un anunţ de iniţiere a investigaţiei. care prezidează lucrările. Investigaţiile Investigaţia desfăşurată de Comisia Europeană în cooperare cu statele membre UE are ca obiect. rezultă că plângerea nu conţine suficiente elemente de probă pentru a justifica iniţierea procedurii. Comisia poate organiza întâlniri cu părţile interesate. o perioadă de cel puţin 6 luni înainte de iniţierea procedurii. un rezumat al datelor primite.- date privind preţurile la care este vândut produsul în cauză când este destinat consumului pe piaţa internă a ţării de origine sau exportatoare. În mod uzual. Atunci când. împreună cu un reprezentant din partea Comisiei. precum şi să efectueze investigaţii în ţările terţe (sub rezerva acordului societăţilor în cauză şi dacă guvernul ţării respective nu ridică nici o obiecţie). Comisia trimite chestionare părţilor implicate. - Plângerea se consideră a fi fost înaintată de către industria UE sau în numele acesteia dacă este susţinută de producătorii UE a căror producţie totală reprezintă mai mult de 50% din producţia la nivel UE. Dacă. Comisia poate cere statelor membre UE să furnizeze date. date cu privire la fluctuaţiile volumului importurilor produsului vizat şi efectul acestor importuri asupra preţului produsului similar din UE. în urma analizei. preţul de export al produsului. cu excepţia documentelor confidenţiale. de asemenea.

după informarea statelor membre UE. . procedura este încheiată. Consiliul poate decide să adopte un alt curs de acţiune. Comisia prezintă imediat Consiliului un raport conţinând rezultatul consultărilor. după consultări. Instituirea taxelor antidumping definitive Atunci când constatările definitive arată că există dumping. Încheierea unei proceduri fără luare de măsuri Rezultatul final al unei proceduri de apărare comercială poate fi negativ. împreună cu o propunere de încheiere a procedurii. după consultarea Comitetului consultativ sau în caz de urgenţă. şi nu au fost ridicate obiecţii în cadrul Comitetului consultativ. Procedura se consideră încheiată în cazul în care Consiliul nu ia altă decizie. o investigaţie se încheie în termen de 15 luni de la iniţierea procedurii. în numele ţării furnizoare în cauză. dacă acest nivel inferior este suficient pentru eliminarea prejudiciului. În cazul în care există obiecţii. se consideră că nu este necesară nici o măsură de protecţie. Comisia informează Consiliul şi statele membre UE cu privire la aceste măsuri provizorii. O procedură este încheiata dacă dumpingul şi prejudiciul sunt considerate neglijabile. cuantumul taxei definitive nu poate să depăşească marja de dumping dar poate să fie mai mică decât această marjă.Investigaţia se încheie odată cu încetarea procedurii ori prin adoptarea unei măsuri definitive. în termen de o lună. că acesta cauzează prejudiciu şi că interesul UE necesită o intervenţie. De asemenea. Cu toate acestea. Ca şi în cazul măsurilor antidumping provizorii. în cazul în care acest lucru nu este posibil. Instituirea unor taxe antidumping provizorii Taxele provizorii pot fi instituite dacă s-a efectuat o determinare provizorie în privinţa existenţei dumpingului şi a prejudiciului şi dacă interesul UE reclamă intervenţia imediată în vederea înlăturării acestui prejudiciu. În mod normal. o investigaţie poate fi finalizată fără impunerea unor taxe provizorii sau definitive atunci când exportatorii oferă angajamente de preţ iar acestea sunt considerate acceptabile de către Comisie. Aceste angajamente pot lua forma unei revizuiri a preţurilor sau a îngheţării exporturilor atât cât este necesar pentru a fi eliminat prejudiciul cauzat de dumping. Taxele sunt instituite de către Comisie. Taxa antidumping se instituie în mod ne-discriminator asupra importurilor la preţ de dumping care cauzează un prejudiciu. Regulamentul prin care se impune taxa antidumping specifică cuantumul taxei aplicate pentru fiecare furnizor sau. În cazul în care. Taxele antidumping provizorii pot fi instituite nu mai târziu de 9 luni de la iniţierea investigaţiei. Consiliul instituie o taxă antidumping definitivă.

În scopul obţinerii rambursării. Durata şi reexaminarea (revizuirea) măsurilor de apărare comercială O măsură antidumping rămâne în vigoare numai atât cât este necesar pentru a contracara dumpingul care cauzează prejudiciu. în ansamblul lor. o taxă antidumping definitivă poate fi percepută pentru produsele care au fost puse în circulaţie cu cel mult 90 de zile înaintea de data aplicării măsurilor provizorii. Totuşi. inclusiv cele ale industriei comunitare. O revizuire a măsurilor are loc fie la iniţiativa Comisiei. ale utilizatorilor şi ale consumatorilor. fie la cererea producătorilor UE. statul membru UE transmite cererea Comisiei care ia o decizie în urma consultării Comitetului Consultativ. Toate părţile interesate au posibilitatea să îşi facă cunoscut punctul de vedere. O măsură antidumping expiră după 5 ani de la instituirea ei sau după 5 ani de la data încheierii ultimei reexaminării (revizuirii) a măsurii în cauză. La rândul său. În acest scop. . Restituirea taxelor antidumping Un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci când demonstrează că marja de dumping (pe baza căreia au fost achitate taxele) a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului taxei antidumping în vigoare. Taxele antidumping rămân în vigoare pe perioada reexaminării măsurii antidumping. sunt luate în considerare toate interesele la nivel comunitar. a fost stabilită sau în termen de 6 luni de la data la care a fost adoptată o decizie definitivă pentru colectarea taxelor provizorii. Interesul comunitar Măsurile antidumping nu pot fi aplicate dacă se constată că instituirea lor nu este în interesul UE. importatorul trebuie să transmită o cerere în termen de 6 luni de la data la care taxele definitive. Cererea trebuie înaintată prin intermediul autorităţilor competente ale statului membru UE unde produsul a fost pus în liberă circulaţie.Taxele provizorii şi definitive nu pot să fie aplicate retroactiv. care urmează a fi percepute.

revazuta si adaugita .eu http://www.ro Augustin Fuerea -Manualul uniunii europene.dce. Editia a V-a.gov.europa.Bibliografie : http://ec.