CAPITOLUL 1.

PRINCIPIILE REGLEMENTĂRILE

CONTABILE

PREVĂZUTE DE CU

CONTABILE

CONFORME

DIRECTIVELE EUROPENE
1.1 PRINCIPIUL PRUDENŢEI Aşezăm primul în această prezentare acest principiu deoarece apreciem că este cel mai important, cel mai cunoscut şi cel mai faimos principiu al contabilităţii, întreaga activitate de evidenţă, evaluare şi raportare contabilă trebuind să fie făcută pe o bază prudentă, mai ales valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza principiului prudenţei, în special pentru a se evita supraevaluarea rezultatului. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte: - se vor lua în considerare numai veniturile şi profiturile recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar; nu se vor supraestima elementele de activ şi cheltuielile şi nu se vor subestima elementele de pasiv şi veniturile; - se va ţine cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiului economico-financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia; - se va ţine seama de toate datoriile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă acestea devin evidente numai între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului; - se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere. Prudenţa este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu obiectivul (principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de vedere pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare şi interzice luarea în considerare a plusurilor de valoare. Excepţiile sunt destul de rare: de

în sensul că: . Forma practică de aplicare a principiului prudenţei îşi găseşte reflectarea sub forma provizioanelor. Acestea presupun că într-un viitor apropiat să se constate pierderi generate de evenimente anterioare constrângătoare. adică utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor.Dacă este cazul aceste deprecieri se acumulează an de an şi din punct de vedere al gestiunii financiar-contabile sunt: . 1999).sunt neutre. îşi ia toate măsurile pentru a evita erorile şi neplăcerile posibile. Ca şi deprecierea elementelor de active.fie adăugate valorii situaţiei nete ca şi element de autofinanţare a entităţii (în fapt îşi găseşte impactul într-o reducere a valorii excedentului brut de exploatare. provizioanele pentru .Principiul prudenţei a fost recunoscut de jurisprudenţa încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea reprezentând „atitudinea de spirit a celui care. . administratorii întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare" şi se vor asigura că situaţiile financiare furnizează informaţii care să fie: a) relevante.reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma juridică.sunt complete sub toate aspectele semnificative.reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii. în raport cu costul istoric al fiecărui element de active. şi pot fi considerate. ca o generare de resurse durabile). .fie prezentate în forma subtractivă în bilanţ.sunt prudente. şi: b) credibile. . adică nepărtinitoare faţă de Stakeholders. şi: . .exemplu. pentru ca terţii să fie informaţi asupra valorii reale. pe cale de consecinţă. plusurile pentru titlurile de participare evaluate prin echivalenţă. se abţine de la tot ceea ce ar putea fi sursa de neajunsuri”(Istrate. ca o economie. Dacă nu există nici un Standard Internaţional de Contabilitate relevant. reflectând la consecinţele actelor sale. Deprecierea elementelor de active este constatată si calculată la finele fiecărui exerciţiu financiar. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt constatate la finele exerciţiului financiar.

O entitate nu va întocmi situaţiile financiare anuale pe baza continuităţii activităţii dacă organele de conducere stabilesc după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze entitatea sau să înceteze activitatea acesteia.riscuri şi cheltuieli au impact asupra excedentului brut de exploatare şi sunt un element al capacităţii de autofinanţare a întreprinderii. . În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii. fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.2 PRINCIPIUL CONTINUITĂŢII ACTIVITĂŢII Trebuie să se prezume că entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza acestui principiu. Dacă administratorii întreprinderii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea. Acesta presupune că întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil. ulterior datei bilanţului. 1. enumerăm: . fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora.divizarea (în două sau mai multe noi entităţi). Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare. această informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia întreprinderea nu îşi mai poate continua activitatea. Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entităţii. aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.fuziunea cu una sau mai multe entităţi (prin comasare sau prin absorbţie). . indică nevoia de a analiza dacă presupunerea privind continuitatea activităţii este încă adecvată. ar putea modifica în mod semnificativ rezultatele activităţii şi/sau metodele contabile.

schimbarea semnificativă a acţionariatului.politica de producţie şi desfacere. .). . dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de lichidare).politica de investiţii. Spre exemplu. a obiectului sau a zonei geografice de acţiune.iniţierea unui parteneriat strategic (asociere în participaţiune. îşi va încasa cât mai repede creanţele şi îşi va achita datoriile.achitarea datoriilor şi încasarea creanţelor.. . privind cantitatea.obiectul de activitate. . privind numărul şi structura personalului.intrarea în incapacitate de plată. va amâna noile investiţii.restructurarea masivă a activităţii şi/sau structurii entităţii (schimbare de obiect. îşi . . . . . etc. (re)naţionalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii asociative a entităţii.politica şi metodele de amortizare a imobilizărilor şi evaluare a elementelor patrimoniale. o entitate care va fuziona cu altă entitate îşi va face ordine în patrimoniu şi în activitate: va lichida stocurile supranormative şi va vinde activele redundante. .politica de aprovizionare şi stoc . modul de calcul şi cuantumul salariilor.politica de dividend. Oricare din aceste evenimente va influenţa în mod decisiv aplicarea politicilor şi metodelor contabile în cadrul entităţii sub influenţa noilor circumstanţe.politica de personal şi salarizare. etc. .activele redundante.cotarea la bursă. extindere sau reducere de activitate şi/sau dimensiune). calitatea şi gama sortimentală produsă. .concepţia generală de conducere şi administrare. . . politica de preţuri şi modalităţile de distribuţie şi vânzare.privatizarea. . prin: .

Modificările de politici contabile pot fi determinate de: a) iniţiativa entităţii. . motiv pentru care se pot concluziona următoarele: . caz în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative.va concentra eforturile pe activităţile cele mai profitabile. Legătura dintre principiul continuităţii activităţii şi celelalte principii este dificil de pus în evidenţă. deoarece acesta este adiacent celorlalte. proprietarii entităţii vor avea o poziţie mai bună în noua entitate rezultată din fuzionare. îşi va reduce personalul. aplicarea principiului nominalismului. caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situaţiile financiare anuale. indiferent dacă fuziunea se face prin absorbţie sau prin comasare.3 PRINCIPIUL PERMANENŢEI METODELOR Este legat de principiul anterior şi presupune ca metodele de evaluare şi amortizare să fie aplicate consecvent de la un exerciţiu la altul.principiul continuităţii legitimează. cu scopul de a avea o poziţie cât mai avantajoasă la negocierile de fuzionare. b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii (modificare de reglementare). ci doar menţionată în acestea. . principiul permanenţei metodelor şi principiul nominalismului) ale contabilităţii sunt strâns legate de principiul continuităţii activităţii. în sensul că procedura de reflectare contabilă a chletuielilor înregistrate în avans sau a chletuielilor de cercetare-dezvoltare ce vor fi repartizate pe mai multe perioade viitoare conduce la ipoteza persistenţei entităţii. în general îşi va reduce cheltuielile. Drept urmare. astfel încât ponderea activului său net contabil (capitalului) să fie cât mai mare în activul (capitalul) noii entităţi.principiul continuităţii este complementar principiului independenţei exerciţiului. 1. în parte. în speţă. în cazul activelor amortizabile care în bilanţ apar la valoare netă contabilă. etc. de a avea un bilanţ cât mai « curat » şi o profitabilitate cât mai înaltă. Putem constata că cele trei principii metodologice (principiul independenţei exerciţiului.

însă informaţiile în cauză fiind prezentate în “Notele explicative”.o “schimbare excepţională” a intervenit în viaţa unei entităţi şi justificarea realizării unei alegeri din opţiunile oferite de rglementări constituie singurul caz de schimbare de metodă în sens strict. Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor contabile. astfel că informaţiile suplimentare permit utilizatorului situaţiilor financiare să aprecieze impactul schimbării asupra bilanţului şi a contului de rezultate. pe care îl putem identifica într-una din următoarele situaţii: .admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare.fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile. caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale societăţii absorbante. datorată intrării într-un grup. o regulă sau o metodă au fost aplicate inadecvat pentru acel moment.în principiu. . motiv pentru care corectarea unei erori realizându-se pe seama prezentării imaginii fidele.obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante. . Atunci când modificarea este realizată din iniţiativa entităţii aceasta nu se poate justifica decât printr-un imperativ de imagine. . .o modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul economicofinanciar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.Modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi determinată de: . .modificări în condiţiile de activitate (exploatare) ale societăţii generate de o schimbare în modalităţiile de aplicare a metodelor şi a regulilor. situaţie în care nu este obligatorie prezentarea schimbărilor în “Notele explicative”. .schimbarea acţionariatului. comparativ cu exerciţiul precedent. dacă noile metode asigură furnizarea unor informaţii mai fidele. Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi: .

uzurii morale a stocurilor. precum şi a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc. Este deosebit de important menţionarea în “Notele explicative” a oricăror modificări ale politicilor contabile pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat şi efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii. Principiul permanenţei metodelor vizează informarea de natură cifrică. Se pot solicita. unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie. ci doar estimate. Discutând de normalizare în materie de permanenţă a metodelor trebuie să avem în vedere faptul că dacă în IAS 1 “Prezentarea situaţiilor financiare” se prevede faptul că metodele contabile sunt estimate a fi constante. Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente informaţii credibile avute la dispoziţie. estimări ale: clienţilor incerţi. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind .Totuşi notiunea de permanenţă vizează şi procedurile de obţinere a informaţiilor. Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor. de exemplu.Modificările politicilor contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege de un standard contabil sau generează informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la operaţiunile entităţiilor. în Directiva a IV-a a Comunităţii Europene se precizează faptul că metodele de evaluare nu pot fi modificate de la un exerciţiu la altul. prezentarea metodelor de evaluare. Acest principiu îşi gaseşte fundamentele în necesitatea asigurării unei bune înţelegeri a situaţiilor financiare şi în mod deosebit a unei comparabilităţi indispensabile a informaţiei financiare în timp. duratei de viaţă utile. Principiul permanenţei metodelor prescrie constanţă în aplicarea de metode identice de la un exerciţiu la altul în prezentarea situaţiilor financiare succesive ale unei entităţi.

Acesta este motivul pentru care apreciem că principiul permanenţei metodelor vine să completeze inconvenienţele periodicităţii informaţiilor asupra entităţii. fapt ce generează evident o continuitate în prezentare şi o omogenitate în metodele care au condus la determinarea acestor cifre corespondente. înglobând cel puţin patru aspecte principale: a.4 PRINCIPIUL INDEPENDENŢEI EXERCIŢIULUI Este un principiu foarte complex.circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei mai bune experienţe. sau . dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu. aceasta se tratează ca o modificare a estimării. Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv prin includerea sa în rezultatul: . adică dorinţa de a avea informaţii comparabile în timp. Finalitatea acestui principiu. . durata de viaţă utilă a imobilizărilor corporale).perioadei în care are loc modificarea. 1. ajustarea pentru clienţi incerţi). ne conduce la ideea unei “imagini fidele în dinamică”.înregistrarea în gestiunea unui exerciţiu economico-financiar numai a veniturilor şi cheltuielilor aferente acelui exerciţiu (independenţa exerciţiului). O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. dacă modificarea are efect şi asupra acestora (de exemplu.perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare. Obiectiuvul przentării de informaţii comparabile rezultă şi în mod implicit prin prevederile obligativităţii prezentării “paralele” a posturilor în situaţiile financiare atât pentru anul curent cât şi pentru anul precedent. Dacă entitatea are dificultăţi în a face distincţie între o modificare de politică contabilă şi o modificare de estimare.

respectiv prestarea serviciilor (de exemplu. d. urmare firească a celui de mai sus.recunoaşterea (constatarea) veniturilor conform căruia un venit sau un profit trebuie constatat numai în momentul în care întreprinderea realizează o operaţie cu un terţ. avize de însoţire a mărfii. valabilă pentru toate componentele patrimoniului. datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 "Furnizori -facturi nesosite"). c.5 PRINCIPIUL EVALUĂRII SEPARATE A ELEMENTELOR DE ACTIV ŞI DE DATORII Conform acestui principiu. a efectuării tuturor regularizărilor şi a determinării rezultatului net. un schimb de bunuri sau de servicii. prin metodă unică. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar. în vederea deducerii cheltuielilor din venituri. fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. care . conform căruia. care atrage după sine o metodă specifică de evaluare şi nu o metodă unică.cuprinderea în gestiunea entităţii a tuturor veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se face raportarea. În toate cazurile. respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri. nediferenţiate. indiferent de data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor. Acest principiu reprezintă abandonarea practicii evaluărilor administrative. asociabile) acestora. situaţii de lucrări etc. înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor. Astfel. având în vedere specificul fiecărui component patrimonial. se vor evidenţia în conturile de venituri şi creanţele pentru care nu a fost întocmită încă factura (contul 418 "Clienţi – facturi de întocmit").b. componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.) 1.conectarea veniturilor cu cheltuielile efectuate pentru realizarea lor. după constatarea veniturilor. impusă printr-un act normativ (specifice economiilor centralizate) şi adoptarea metodelor economice de evaluare. se înregistrează cheltuielile aferente (conectabile.

iar în cazul schimbarii metodelor de evaluare va trebui prezentată influenţa acestei situaţii asupra bilanţului şi a contului de rezultat. obligând pe cel care realizează informarea contabilă să ţină seama de caracteristicile fiecărui element de activ sau pasiv. Legat de principiul prudenţei. 1. Aplicarea corectă a principiului evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv va trebui să aibe în vedere faptul că metodele de evaluare adoptate de entităţi trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului. Evaluarea separată a elementelor de bilanţ rezultă din teoria riscurilor. cât şi evaluarea la încheierea exerciţiului financiar.6 PRINCIPIUL INTANGIBILITĂŢII Bilanţul de deschidere pentru fiecare exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului financiar precedent. Deci principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv apare atât în ceea ce priveşte evaluarea curentă. . . cauzalitate şi succesiune cronologică. din care provine în mod logic. dar şi de la un exerciţiu la altul. între cele două bilanţuri fiind o legătură organică. cât şi de utilitatea sa sau de condiţiile pieţei sale. Orice modificare operată în bilanţul de deschidere reprezintă o intervenţie ilegală şi neavenită inclusiv în bilanţul de închidere.contabile. principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv reprezintă o restricţie de pesimism sistematic ce are ca efect: . . chiar potenţiale. fără recunoaşterea plusurilor de valoare numai când sunt efective. urmare continuumului fluxului activităţii economice şi informaţiilor financiar . evaluarea la inventar.realizarea unei corelaţii permanente între informaţiile rezultate din evaluarea curentă (valoarea contabilă) şi evaluări realizate periodic (valoare de intrare) pentru a fi przentate în bilanţ.să ţină seama atât de caracteristicile elementului patrimonial supus evaluării.recunoaşterea minusurilor de valoare. a riscurilor legate de un anumit activ sau pasiv.un anumit comportament în evaluarea curentă a elementelor de active în funcţie de caracteristicile lorşi de pasiv. de identitate.

Modificarea politicilor contabile poate fi efectuată numai de la începutul unui exerciţiu financiar. deoarece închiderea unui exerciţiu financiar fiind defapt începutul altuia.Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare. începând cu exerciţiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. în condiţiile legii. cu condiţia ca acestea să fie echivalente şi: . Aplicarea principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere conţine o componentă tehnică (identitatea bilanţului de deschidere cu cel de închidere) şi una calitativă care vizează informarea utilizatorilor externi asupra efectelor schimbărilor de metodă şi ale corectărilor de erori. Sunt de asemenea permise. Corectarea pe seama rezultatului reportat. nu va fi modificat bilanţul perioadei anterioare celei de raportare. În cazul modificării politicilor contabile şi corectării unor erori aferente perioadelor precedente. pe bază de documente justificative. după o temeinică analiză şi cu apobarea conducerii întreprinderii. compensarea între plusurile şi minusurile în gestiune detectate cu ocazia inventarierii. numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală. 1. cu respectarea prevederilor legale. 1998). Intangibilitatea bilanţului de deschidere este un principiu care vizează funcţia patrimonial juridică a contabilităţii (Feleagă&Ionaşcu. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul unui exerciţiu financiar.7 PRINCIPIUL NECOMPENSĂRII Orice compensare între elementele de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este interzisă. nu se consideră încălcare a principiului intangibilităţii. a erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare precedente. El se interpune între principiul continuităţii activităţii şi principiul independenţei exerciţiului. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi efectuate. Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate.

precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică. Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc. atunci când există diferenţe între fondul sau natura .). punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile. secţie de producţie – spaţiu de depozitare sau depozit – magazin. În cazuri rare.8 PRINCIPIUL PREVALENŢEI ECONOMICULUI ASUPRA JURIDICULUI Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate.- în cadrul aceleiaşi gestiuni. De asemenea. având caracteristici similare. cu înregistrarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor aferente operaţiunilor. între două gestiuni. contractele încheiate între părţi trebuie să prevadă modul de derulare a operaţiunilor şi să respecte cadrul legal existent. - În cazul schimbului de active. acestea să fie legate logic şi succesiv în cadrul fluxului de producţie (de exemplu. respectiv să fie în concordanţă cu realitatea. pe baza documentelor justificative. În condiţii obişnuite. 1. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare. în conformitate cu realitatea economică. sortimentele respective să fie confundabile. etc. în contabilitate se evidenţiază distinct operaţiunea de vânzare/scoatere din evidenţă şi cea de cumpărare/intrare în evidenţă. Tratamentul contabil este similar şi în cazul prestărilor reciproce de servicii. şi nu numai de forma juridică a acestora. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc. în baza documentelor justificative.

astfel încât să fie extrem de rare situaţiile în care natura operaţiunii. respectiv a cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca venituri în avans. Alături de principiul prevalenţei (primordialităţii) realităţii economice asupra aparenţei juridice. respectiv cheltuieli în avans. fidelă şi completă în sens britanic pe care trebuie s-o confere situaţiile financiare utilizatorilor de informaţii contabile asupra patrimoniului.economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică. principiul importanţei relative constituie fundamentul conceptului de imagine clară. a contractelor de leasing în leasing operaţional sau financiar. Exemple de situaţii când se aplică principiul prevalenţei economicului asupra juridicului pot fi considerate: încadrarea. încadrarea reducerilor acordate. încadrarea operaţiunilor la vânzare în nume propriu sau comision. Entităţile au obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile.9 PRINCIPIUL PRAGULUI DE SEMNIFICAŢIE Se mai numeşte şi principiul importanţei relative. 1. să difere de cea care ar fi stabilită în lipsa aplicării acestui principiu. recunoaşterea participaţiilor deţinute ca fiind de natura acţiunilor deţinute la entităţi afiliate. respectiv primite. unde birocraţia impune ca detaliile nesemnificative să capete aceeaşi importanţă ca şi lucrurile cu adevărat importante. încadrarea participaţiilor ca fiind deţinute pe termen lung sau pe termen scurt. . poziţiei financiare şi rezultatului întreprinderii. la reduceri comerciale sau financiare. determinată pe baza principiului prevalenţei economicului asupra juridicului. care pot influenţa luarea deciziilor. entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni. recunoaşterea veniturilor. sinceră. de către utilizatori. a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare. Este de origine anglo-saxonă şi de aceea se adaptează mai greu contextului economic şi social-cultural din ţările Europei Continentale. respectiv consignaţie. cu respectarea fondului economic al acestora.

denotă creativitate. ci şi oricărei prelucrări contabile. de a fi prea abundente. tipul şi dimensiunea sumei respective. de a obţine. detaliate.000 RON la un chioşc de ziare este un eveniment extrem de important. ca mărime. Tocmai de aceea. cu atât mai mult cu cât trebuie respectat principiul necompensării. Un alt criteriu de apreciere şi stabilire a pragului de semnificaţie este situaţia în care se află întreprinderea. în condiţii de eficienţă sau optimum al costului prelucrării. informaţiile trebuie să evite cele două extreme posibile : de a fi prea sintetice sau condensate. Importanţa relativă nu trebuie aplicată numai publicării documentelor de sinteză. în măsura posibilului. Un alt criteriu în aprecierea importanţei relative şi impactului informaţiei respective este natura economică. s-a instituit practica utilizării unor conturi de regularizare în care diferenţele de sens opus aflate sub pragul de semnificaţie sunt compensate. cu impact negativ major asupra gestiunii firmei respective. prin importanţa lor. explica şi rezolva orice diferenţă în plus sau minus. numai informaţii relevante. . deci. Este vorba. avantajelor pe care le procură utilizarea acestor informaţii în actul decizional. intenţionate sau cumulate nu ar constitui întradevăr o tendinţă negativă de durată. pentru a se evita un efort disproporţionat în a detecta. acest principiu este de esenţă liberală. tuturor informaţiilor care.Esenţa acestui principiu o constituie prezentarea în situaţiile financiare a externi ai informaţiilor respective. Dacă o delapidare de 10. deschidere mentală şi flexibilitate în gândire. de a « îneca » utilizatorul într-o maree de amănunte inutile şi nesemnificative. adică inferior. Astfel. aceeaşi sumă nu reprezintă nimic la un mare combinat siderurgic cu valoarea patrimoniului de mai multe miliarde de RON. pot să afecteze judecăţile şi deciziile utilizatorilor Prin aplicarea principiului pragului de semnificaţie (Feleagă&Ionaşcu.1998). dacă nu sunt sistematice.

datoriilor. în raport cu limitele valorice stabilite de conducerea entităţii. - - . o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate. conform formatului instituit de OMFP nr. profitului sau pierderii entităţii. elementele de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe (în raportările financiare. pot fi combinate dacă : reprezintă o sumă nesemnificativă. poziţiei financiare.De aceea. şi nu afectează imaginea fidelă a activelor. 3055/2009). cu condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în notele explicative.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful