Bunica de Barbu Stefa(nescu Delavrancea

O va(z, ca prin vis. O va(z limpede, as,a cum era. Nalta(, usca(t,iva(, cu pa(rul alb s,i cret,, cu o chii ca(prui, cu gura strânsa( s,i cu buza de sus crestata( în dint,i de pieptene, d e la nas în jos. Cum da(schidea poarta, îi sa(ream înainte. Ea ba(ga binis,or mâna în sân s,i-mi zicea: Ghici... Alune! Nu. Stafide! Nu. Na(ut! Nu. Turta(-dulce! Nu.

Pâna( nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. S,i totdauna sânul ei era plin. Îi sa(rutam mâna. Ea-mi da pa(rul în sus s,i ma( sa(ruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul gra(dinii. Ea îs,i înfigea furca cu caierul de in în brâu s,i începea sa( traga( s,i sa( ra(suceasca( un fir lung s,i subt,ire. Eu ma( culcam pe spate s,i la(sam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Ma( uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se pa(rea ca( se scutura( o ploaie albastra(. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei ma( gâdila în cres,tetul capului. - Sa( spui... S,i niciodata( nu ispra(vea basmul. Glasul ei dulce ma( lega(na; genile mi se prindeau s,i adormeam; uneori tresa(re am s,-o întrebam câte ceva; ea începea sa( spuie, s,i eu visam înainte. - A fost odata( un împa(rat mare, mare... - Cât de mare? - Mare de tot. S,i-s,i iubea împa(ra(teasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. S, i îi pa(rea ra(u, îi pa(rea ra(u ca( nu avea copii... - Bunico, e ra(u sa( nu ai copii? - Fires,te ca( e ra(u. Casa omului fa(ra( copii e casa( pustie. - Bunico, dar eu n-am copii s,i nu-mi pare ra(u.

Ea la(sa fusul, râdea, îmi da(sfa(cea pa(rul cârliont,at în doua( s,i ma( sa(ruta în cres, tetul capului. Câte-o frunza( se da(sprindea din ramuri s,i ca(dea lega(nându-se. Eu ma( luam cu oc hii dupe ea s,i ziceam: - Spune, bunico, spune. - S,i as,a, îi pa(rea grozav de ra(u ca( nu avea copii. S,i... nu mai putea de pa( rere de ra(u ca( nu are copii... Într-o zi veni la el un mos, ba(trân, ba(trân, ca(-s, i târa barba pe jos de ba(trân s,i de cocos,at ce era. S,i era mic, mic de tot... - Cât era de mic? - Poate sa( fi fost, as,a, cam ca tine. - Va sa( zica(, nu era mic, mic de tot... - Era mic, da' nu as,a mic de tot. S,i cum veni îi zise: "Ma(ria-ta, ai doi meri în gra(dina(, unul lânga( altul, ca( nu s,tii care sunt ramurile unuia s,i care sunt ale altuia; s,i când înfloresc nu s,tii care sunt florile unuia s,i care sunt ale al tuia; s,i a(s,ti doi meri înfrunzesc, înfloresc, se scutura( s,i mere nu fac. Ma(ria -ta, sa( s,tii ca( atunci când or lega rod a(s,ti doi meri, împa(ra(teasa o sa( ra(mâi e grea s,i o sa( nasca( un cocon cu totul s,i cu totul de aur"... Piticul se dus e, s,i împa(ratul alerga( în gra(dina(, s,i ca(uta(, ca(uta( peste tot locul, pâna( de te peste a(i doi meri. Merii se scuturasera( de flori, ca( sub ei parca( ninsese , dar rod nu legasera(. - De ce nu legau rod, bunico? - S,tiu eu?... Dumnezeu s,tie... Era as,a de cald... as,a de bine în poala bunichii... o adiere încetinica( îmi ra(core a fruntea... norii albi, alunecând pe cerul albastru, ma( amet,eau... închideam ochi i. Ea spunea, spunea înainte, mulgând repede s,i us,urel firul lung din caierul de in. - S,i se gândi împa(ratul ce sa( faca(, ce sa( dreaga( ca merii sa( faca( mere. Unii îl sfa(tuiau ca sa(-i ude mereu; s,i i-a udat mereu; alt,ii ziceau sa( le dea mai mult soare; s,i împa(ratul a ta(iat tot,i pomii de jur împrejur. S,i merii înfloreau în fitece sa(pta(mâna(, s,i se scuturau, s,i rod nu legau. Într-o zi veni la împa(rat o baba( ba(trâna(, ba(trâna( s,i zbârcita(, ca mine de zbârcita(, s,i mica(, mica(, ca tin e de mica(... - Ca mos,u de mica(? - Da, ca mos,u... - Atunci nu era mica( de tot... - As,a mica( de tot nu era. S,i zise împa(ratului: "Ma(ria-ta, pâna( n-oi mulge un u lcior de lapte de la Zâna Florilor, ce doarme dincolo de Valea Plângerii, într-o câmpie de mus,et,el, s,i n-oi uda merii cu laptele ei, merii nu leaga( rod. Dar sa( te pa(zes,ti, ma(ria-ta, ca( îndata( ce te-or simt,i florile, încep sa( se mis,te, sa( se bata(, s,i multe se apleaca( pe obrajii ei, s,i ea se da(s,teapta(, ca( doarm e mai us,or ca o pasa(re; s,i vai de cel ce l-o vedea, ca(-l preface, dupe cum o apuca-o toanele, în buruiana( pucioasa( or în floare mirositoare, dar d-acolo nu se mai mis,ca("... - Dar ce, ai adormit, fla(ca(ul mamei? Tresa(ream. - A, nu... s,tiu unde ai ra(mas... la-a-a... Zâna Florilor... Auzisem prin vis.

Pleoapele-mi ca(deau înca(rcate de lene, de somn, de mult,umire. S,i ma( simt,eam us,or, ca un fulg plutind pe o apa( care curge încet, încetinel, încetis,or... S,i bunica spunea, spunea înainte, s,i fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din burienile în care adormisem de atâtea ori. S,i împa(ratul a înca(lecat pe calul cel mai bun... Cel mai bun... îngânam eu, de frica( ca sa( nu ma( fure somnul. ... s,-a luat o da(saga( cu merinde s,i a plecaaat... ... s,-a plecaaat... S,i s-a dus, s-a dus, s-a dus... ... s-a dus, s-a dus... Pâna( a dat de o pa(dure mare s,i întunecoasa(... ... întunecoasa(...

- ... de nu se vedea prin ea. S,i acolo s,i-a legat calul d-un s,tejar ba(trân, s, -a pus da(sagele ca(pa(tâi s,i a închis ochii ca sa( se odihneasca(. S,i... pasa(mit e pa(durea cânta s,i vorbea, ca( era fermecata(. S,i... cum îi aducea s,oapte de dep arte, de pe unde ea era ca un fum, împa(ratul adormi, s,i dormi, s,i dormi... Când m-am da(s,teptat, bunica ispra(vise caierul. Dar basmul? Cu capul în poala bunichii, niciodata( n-am putut asculta un basm întreg. Avea o poala( fermecata(, s,i un glas, s,i un fus cari ma( furau pe nesimt,ite s ,i adormeam fericit sub privirile s,i zâmbetul ei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful