You are on page 1of 6

Catedra de Psihologie Generală

Tema: Reprezentările propoziț ionale

Chișinău 2012

I. Reprezentările. Definiț ie. Concept. Reprezentările sunt procese cognitive senzoriale de semnalizare sub forma unor imagini unitare, dar schematice a însușirilor concrete, dar caracteristice ale obiectelor și fenomenelor în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorului. Rolul reprezentărilor Reprezentările au un rol complex în cadrul psihicului uman. Acesta este reflectat prin faptul că reprezentările: • • • • Sunt simboluri figurative și au rolul de a construi sensul cuvintelor; Pregătesc și ușurează generalizările gîndirii; Au rol de suport al logicii; Au funcție creatoare.

Pe plan mintal, omul operează cel mai mult cu reprezentările. Întreaga sa conduită, modul de a răpunde sau de a face față unor stimuli din exterior, se datoreză reprezentărilor mintale, care transformă informația input, specificînd obiecte, evenimente, categorii sau caracteristici ale acestora. De multe ori, însă, omului îi sunt dezvoltate unele reprezentări disfuncționale, care îipoate afecta atît viața profesională, cît și personală, sănătatea fizică, cît și emoțională. Aici intervine psihologul, care are rolul de a crea noi conexiuni mintale, noi reprezentări cu care aubiectul să opereze pe viitor, în așa fel încît acestea să fie focusate pe obținerea eficienței maxime din fiecare activitate realizată. Mecanismul esențial care asigurăa declanșarea și formarea reprezentărilor este cuvîntul. El asigură structurarea launtrică a elementelor reprezentării, organizează reprezentările în sisteme, le fixează în conștiința individului, contribuie la creșterea caracterului lor generalizat, ceea ce permite ca reprezentarea sa fie purtătoare unui sens. Cuvintele duc la apariția unor imagini, ce sunt mai bogate sau mai puțin bogate. Fiecare cuvînt duce la o reprezentare și fiecărei reprezentări îi corespunde un cuvînt. Cuvintele pot transforma imaginea anterioară, îmbogățind-o datorită imaginației și gîndirii. Astfel, are loc apariția reprezentărilor propoziț ionale.

II.

Reprezentările propoziț ionale Pentru prima dată ipoteza reprezentărilor propoziționale a fost înaintată în 1973 de către cercetătorii John Anderson și Gordon Bower. Potrivit acestei teorii, noi nu stocăm reprezentările mintale sub forma imaginilor. Din contra, reprezentările noastre mintale iau adesea forma abstractă a unei propoziţii. O propoziţie reprezintă înţelesul unei relaţii particulare dintre mai multe concepte. Deoarece propoziţia este un instrument foarte util în descrierea funcţiilor cognitive, este folosit pe scară largă de psihologi în studierea memoriei, limbajului, raţionamentului şi altor aspecte ale procesului cognitiv. Este uşor de înţeles de ce construcţia ipotetică a propoziţiei este atît de acceptată de psihologii cognitivişti. Propoziţiile pot fi folosite pentru a descrie orice tip de relaţie, cum ar fi acţiunile, caracteristicile, poziţiile, apartenenţa la o clasă etc. În plus, orice număr de propoziţii poate fi combinat pentru a descrie relaţii mai complexe, imagini sau serii de cuvinte . Ideea de bază este că forma propoziţională a reprezentării umane nu se realizează nici prin cuvinte, nici prin imagini, ci sub o formă abstractă reprezentînd înţelesul cunoştinţelor. Astfel, o propoziţie pentru o informaţie verbală nu va reţine proprietăţile auditive ale cuvintelor, iar o propoziţie a unei imagini nu va reţine forma vizuală exactă a imaginii. Potrivit acestei opinii, ambele imagini, auditive și vizuale, şi afirmaţiile verbale sunt reprezentate mental în funcţie de înţelesul lor profund – adică sub formă de propoziţii, nu ca imagini sau afirmaţii. Deci propoziția, în cadrul științei cognitive, este o rețea de conexiuni mintale, constituite ontogenetic, prin intermediul acumulării experienței și prin asociațiile de idei și cunoștințe care se realizează în continuu. Cînd dorim reproducerea unor informaţii, se accesează reprezentările propoziţionale, şi din acestea mintea noastră re-creează codul vizual sau cel verbal cu o acurateţe relativă. Reprezentările propoziţionale sunt considerate a fi entităţi explicite, discrete şi abstracte care reprezintă conţinutul ideatic, mental. Ele reprezintă obiectele conceptuale şi relaţiile dintre acestea într-o formă care nu depinde de limba folosită. De exemplu, oamenii îşi reprezintă propoziţional relaţia dintre o carte şi o masă pe care este așezată cartea în aceeaşi formă indiferent că o fac în ruseşte sau în engleză şi indiferent de organele de simţ implicate (vizual, auditiv, olfactiv sau tactil).

Pentru a înțelege mai bine mecanismul neurofiziologic al reprezentărilor propoziționale, se utilizează noțiuni ca predicat și argumente. Spre exemplu, în propoziția Cartea este pe birou, Pe este predicatul, iar Cartea și Birou sunt argumentele. Predicatul are rolul de a lega argumentele. Atunci cînd subiectul recepționează această informație, se face conexiune între conceptele de masă, birou și sensul cuvîntului pe. Atunci subiectul este apt de a înțelege sensul acestei propoziții, de multe ori, chiar vizualizînd imaginea. În acest sens, cercetătorul Mc Namara, în 1994, afirmă că propozițiile sunt, de fapt, reprezentări abstracte ale ideilor. Deci, reprezentarea propozițională se realizează în modul următor:
• • •

Encodarea – recepționarea stimulilor și formarea unor reprezentări mintale conform cuvintelor-simbol și a intonației însoțitoare; Inferarea – determinarea legăturii dintre argumentul A și argumentul B; Stabilirea corespondențelor – se face legătura între argumente cu ajutorul predicatelor și se stabilesc conexiuni cu alte posibile argumente C și D din mediu, care ar putea contribui la prelucrarea mai bună a stimulilor;

• •

Aplicarea - activează experiența și cunoștințele anterioare; Formularea răspunsului – producerea fizică a răspunsului, oferirea unui output specific pentru inputul inițial.

Reprezentările propoziţionale iau adesea forma unor reţele cu noduri şi arce, nodurile fiind conceptele, iar arcele fiind relaţiile dintre acestea. Acest fapt este ușor de înțeles, dacă ne gîndim la modul în care sunt stocate cunoştinţele în memorie, sub formă de reţele, sau la structura piramidală construită în activitatea de conceptualizare. De asemenea, nu trebuie ignorant faptul că, pe planul gîndirii, conceptele sunt corelate în judecăţi, iar acestea în raţionamente, pe cînd, pe planul limbajului, cuvintele formează propoziţii, iar acestea intră în structuri mai ample. Proprietăț ile reprezentărilor propoziț ionale
• • •

Sunt alcatuite din simboluri discrete, dar concrete. O literă nu poate servi drept simbol, pe cînd un cuvînt care reflectă un concept este un simbol pentru reprezentările propoziționale. Dispun de reguli gramaticale clare, precise de combinare a simbolurilor. Sunt abstracte (continutul lor informational poate fi achizitionat prin orice forma de perceptie - vaz, auz. tact - fara a avea relații directe cu vreuna dintre modalitățile respective).

III.

Importanț a reprezentărilor propoziț ionale

Cu toate că sunt cercetări care afirmă că reprezentările propoziționale au o importamță relativ scăzută decît cele imagistice, totuși fără conexiunile lingvistice cognișia omului ar procesa informația input și oferi un output specific într-un interval de timp mult mai mare, ceea ce ar afecta direct gradul de adaptare și integrare a individului în mediul social, dar și cel fizic. Nu trebuie de neglijat faptul că reprezentările propoziționale sunt direct implicate în procesul de rezolvare a problemelor. De asemenea, reprezentările propoziționale face posibilă planificarea activităților ulterioare. Capacitatea de a planifica este una esențială pentru specia umană, așa cum aceasta este funcția care ne deosebește de animale, care acționează pur instinctual. Reprezentările propoziționale sunt mecanismul stimulat în lucrul cu persoanele cu deficiențe vizuale. Toate reprezentările mintale existente la aceștia sunt realizate pe baza cuvintelor, care reflectă cunoștințe și experiențe anterioare, prin prisma unor concepte cimplexe. De mici copii, persoanele cu deficiențe vizuale, fiind lipsiți a realiza reprezentări imagistice, operează cu reprezentările propoziționale prin intermediul stimulării auditive. Totuși au existat și teorii care infirmau importanța și eficiența reprezentărilor lingvistice. Spre exemplu, B Whorf a susținut teza realismului lingvistic potrivit căreia structurile limbajului determină structurile gândirii, iar utilizarea unor limbaje diferite ne face să gîndim în chip diferit, deci să avem cunoștințe diferite despre lume. Cu alte cuvinte, diferențele de cod lingvistic induc diferențe în informația codată. Se cunoaște însă din logica elementară că exemplele nu pot justifica nimic, ele pot doar să ilustreze sau să infirme o propoziție generală. Însă, cercetările experimentale minuțioase nu au confirmat ipoteza lui Whorf. În concluzie, țin să menționez că atît reprezentarea imaginistica, cît și reprezentarea propozițională nu constituie prin ea însăși informație. Informația e generală în momentul prelucrării reprezentării lexicale. Prelucrarea reprezentărilor lexicale depinde de cunoștințele anterioare ale subiectului. Reprezentările lingvistice pot fi privite doar ca niște indicații sau instrucțiuni pentru a crea sensuri.

Informația se creează din prelucrarea reprezentărilor propoziționale pe baza cunoștințelor anterioare ale subiectului. Astfel, pentru o prelucrare eficientă a stimulilor din exterior, este necesar ca subiectul să intre cît mai des în contact direct cu mediul, pentru a se activa mecanismele de cunoaștere și relaționare cu informația, în vederea acumulării cunoștințelor cît mai vaste. Bibliografie utilizată: • • • • • • • M. Miclea Psihologie cognitivă, Polirom 1999; S. Codruța Teza de master: ROLUL REPREZENTARILOR ASUPRA VITEZEI DE PROCESARE A INFORMATIEI, Universitatea de Vest Timișoara; Alexandru D. Iordan Curs de Psihologie Cognitivă, București 2007; Cornel Havârneanu Introducere în psihologie, ediția II, București 1998; Marius Dumitru Teza de doctor: Aspecte Meta-Teoretice ale mediului reprezentaționale mintal, Unoversitatea din București 2004 www.scritube.com/sociologie/psihologie/Clasificarea-reprezentarilor23178.php www.referatele.com/referate/psihologie/online5/Mijloacele-de-modelare-a-omului--caile-demodelare-lucrare-referatele-com.php