AMINTIRI DIN COPILRIE Prof.Sava Marinela coala cu clasele I-VIII Nr.

6 Suceava Opera de maturitate artistic a scriitorului, a fost publicat n Convorbiri literare. Primele dou pri au aprut la 1 ianuarie i, respectiv, la 1 aprilie 1881; partea a treia a aprut ntre 1882-1883, iar partea a patra, postum, n 1892. Cartea este un roman al vieii inocente, proiectat ntr-un spaiu dominat de tradiii i obiceiuri fixate n timp, satul moldovenesc de munte de la mijlocul secolului al XIXlea. Creang nu are de spus mai mult despre copilrie ca alii, dar o spune mai altfel nct chiotul lui este mai plin, sun ca o voce minunata, distins ntr-o grot. ( G. Clinescu) Amintirile din copilrie sunt mprite n patru capitole distincte, cu povestiri independente, dar care au o unitate deplin. Asta nseamn c diferitele episoade ale crii decurg unele dintr-altele, scriitorul povestind, la persoana I, i dintr-o perspectiv subiectiv, ntmplri ale propriei viei. Procedeul compoziional folosit este cel popular, al povestirii n lan sau al povestirii n ram, aplicat cu totul spontan. (Ion Rotare) n structura romanului vom putea descoperi doua dimensiuni: evoluia spiritual a lui Nic, pus de autor s se iniieze n tiina de carte i atmosfera patriarhal a satului moldovenesc i a instituiilor sale: coal, familia, biserica, armata, reconstituit obiectiv, fapt ce rezult chiar din mrturisirea autorului: vreau s-mi dau sama despre satul nostru, despre copilria petrecut n el i asta-i tot. Amintirile nu sunt alta dect o galerie de tablouri vzute toate ntr-o veselie. Amintiri din copilrie este romanul copilriei, al copilului universal, un roman al formrii, idee sugerat i prin titlu, scriitorul selectnd amintirile semnificativenearticularea substantivului amintiri fiind sugestiv n acest sens. Fr a respecta strict ordinea cronologic, Creang povestete istoria unei copilrii in mediul rnesc, de la primii ani de coala si de viaa, pana la desprirea de vatra satului. Eroul Nic este urmrit in multe ntmplri care-l formeaz ca om. Amintirile sunt, in concepia lor,

nite amintiri, adic un numr de ntmplri din copilrie. Universalitatea copilriei ar consta in aceea ca, in opoziie cu restul vieii, in care omul e stpnit de griji, ea ngduie nelimitat puiului de om sa zburde, adic sa n-aib grija de nimic si de nimic sa nu-i pese, dectsa-i mearg toate dup plac; ceea ce nu nseamn dect sa fie: sntos, sa mnnce si sa se joace, dup pofta. Copilului trebuie sa aib cine sa-i poarte de grija. Tocmai de aceea poate el zburda nepstor, cum ii e nevoia, pentru ca mama si tata poarta grija si pentru el. Nic a lui tefan a Petrei Ciubotariul din Humuleti e universal reprezentativ pentru toate grijile prinilor si ale lumii care trec deasupra lui fr s-l ating, chiar daca o parte din ele le afla si le pricepea. Nici un copil din Amintiri nu e orfan, bolnav, srac, oprit de prini de la joaca. Paniile lui Nic lui tefan si ale tuturor tovarilor si de joaca, cum sunt relatate in Amintiri, nu pot fi dect panii ale copiilor de pretutindeni. Amintiri din copilrie reprezint pentru Creang, si pentru opera sa, momentul de vrf al geniului sau creator, dup cum afirma si George Munteanu, in Introducere in opera lui Ion Creanga : unde Creanga a apucat sa se ntreac si pe sine nsui o presimte oricine e in Amintiri din copilrie ; aici epitetul de clasic si se potrivete si in sensul antic al termenului, si in acela sustras oricror determinri temporale sau de alta natura. Titlul operei e cat se poate de impropriu, iar posibilele motive ale genezei acesteia au rmas in obscuritatea, ocolite fiind daca nu ignorante de fervoarea investigativa . Mama, tatl, fraii, bunicul si bunica, mtuile si megieii cresc din esena lor morala, cu nsuirile si defectele fundamentale ale ranului legat de realitile tangibile ale satului si profesiei. Creator de tipuri, Creang va aplica aceeai observaie, calma si muctoare, asupra colegilor, prietenilor, dasclilor, asupra popilor poetizndu-i numai in potena imaginaiei, tinznd spre epos. Amintirile sunt o epopee a satului si o atitudine a sensibilitii, o acceptare a vieii, in ecourile ei, profund umane, cu filozofia ei resemnata. Oamenii lui Creang sunt vii ca viaa, schimbtori ca ea, naturali ca rdcinile ei, de care nu se pot desprinde. Ion Creanga este autentic, fiindc este firesc, este clasic, fiindc este nuanat in omenesc si este mereu proaspt, fiindc intuiiile lui sunt nsi intuiiile naturii omeneti. Fantezia, curiozitatea, instinctul libertii, sentimentul nostalgici pentru sat si prini, sunt tot attea intuiii etice, tot attea caractere permanente ale sufletului infantil. Satul ca realitate sociala si sufleteasca, ranul ca expresie a lui, fie matur sau

copil, se contureaz in Amintiri cu o mare for plastic. Experiena de via a ranului este ncadrata in cteva realiti care sunt structurate n tradiiile satului, n celula familiei, n coal i biseric. Amintirea obsedanta a Smrndiei, vanitatea brbteasc a tnrului catihet, admirat de fetele satului, cnd cnta ngerul a strigat, ca i ecoul cimiliturii Tunsul felegunsul , l-au tulburat ori l-au jignit n substratul lui de flcu cruia anceput s-i miroase a catrin. La maturitate, mai vede in amintire cnd Smrndta ncepe a m fura din cnd n cnd cu ochiul, n coala de la Humuleti, iar din amarnica ei ptimire de pe urm Sfntului Neculai, i-a rmas imaginea feminitii ei, cnd edea cu minile la ochi i plngea ca o mireasa, de srea cmea de pe dnsa. Secretul popularitii Amintirilor , ntre toate vrstele de cititori , este omenescul figurilor si sentimentelor evocate; este un fel de poezie veridica a vieii, care se degaja dintre fapte si psihologii. Creanga exprima acel echilibru clasic dintre aspiraie si posibilitatea de realizare, pe care-l nate structura milenara a satului si orizontul lui moral de un precis contur. Dincolo de sat si de lumea lui specific ncepe trgul i mahalaua, n care Creang, pind peste copilria i adolescena lui rural, devine el nsui un tip pitoresc, erou de roman si prilej de zeflemea pentru oreni. Sufletul lui de ran are o rezerva etica, n substrucia lui; ea va ascunde pe ruralul naiv, scond n lupta vieii pe mucalit si pe viclean, cu falsa lui modestie, cu vorbirea in parabole satirice, cu trsnile lui neconformiste, fata de autoritate, in genere, si de cea bisericeasca mai ales. Observaia substanial este exact n desfurarea psihologica trebuitoare spre Amintiri, dar cu totul superficial. Smaranda, aceasta eroina spune cteva ocri obinuite la ar i att. i lipsete a tri ca o creaie de adncime. Dar este adevrat ca n totalitatea lor Amintirile respira autenticitatea, ceea ce insa n-ar fi de ajuns ca sa avem o opera literara. Despre stil nu putem iari vorbi, cci Amintirile nu sunt scrise, ci spuse, problema stilului reducndu-se i ea la o chestiune de autenticitate. Povestitorul, prin judecile asupra lumii dinafar, se caracterizeaz obiectiv numai pe sine. Mai sunt in Amintiri i ali eroi care vorbesc si care se definesc prin cuvnt dup legile teatrului. Aceste personaje sunt jucate tot de povestitor, nct n rolul lor intra coninutul obiectiv, dar si interpretarea de actor a povestitorului, care e o nota din coninutul subiectului nsui. Cu alte cuvinte, totul este in cele din urma un lung monolog, valabil prin cat exprima dramatic din sufletul vorbitorului. Creang descoper n

modalitatea narativa a naraiunii la persoana I i n stilul literaturii personale un mijloc de a-i exprima fiina interioara, experiena omului si personalitatea scriitorului ntlnindu-se n actul scrisului. Trecutul este reconstituit pe doua cai : una parcursa de eul narator i cealalt de eul erou. Aceste doua cai nu pot fi separate, deoarece experiena furnizata de eul erou este obiectul de reflecie i condiie a verificrii gndirii eului narator; iar gndirea constituie un rezultat al interpretrii experienei directe din spaiul amintirii. Creang nu-i povestete copilria n chip metodic: din amintiri selecteaz pe cele ramase n suflet, fcnd sa defileze prin fata cititorului tablouri pline de viata ce tiu pe rnd, sa nveseleasc i s emoioneze. Faptele trite, secvenele evenimeniale, in cont mai puin de modul narativ cronologic, organizarea lor fiind fcut prin prisma eroului. Aceste secvene realizeaz un colaj fr a fi legate unele de altele, naratorul nemaifiind nevoit s intervin. Ele nu mai analizeaz sau explica legtura dintre evenimente, lsnd faptele s vorbeasc. Creang manifesta o dorina vie de a retri n timpul i spaiul rememorat, afirmndu-se ca un joc perpetuu intre viziunea eroului subiectiv si cea a naratorului obiectiv. Modalitatea obiectiva este manifestata prin observarea evenimentelor aciunilor, din perspectiva eului narator, ar fi realitatea subiectiva, prin trirea evenimentelor, a de ctre eul erou. Momentul scriiturii este marcat de tonul nostalgic al aducerilor aminte, optite cu glas tremurat de nsui autorul cci sprinar i neltor este gndul omului, pe ale crui aripi te poarta dorul necontenit i nu te las n pace, pana ce intri n mormnt! ns vai de omul care se ia pe gnduri! Uite cum te trage pe furi apa la adnc, si din veselia cea mai mare cazi deodat n urcioas ntristare! n Amintiri din copilrie autorul este povestitor. Textul este o autobiografie literara; copilria este evocata de naratorul matur. Autorul si personajul sunt instane de discurs identice. Astfel se poate afirma ca in Amintiri, faptele sunt prezentate de un povestitor, pentru ca este profund implicat in ceea ce povestete. Textul debuteaz cu un dialog ntre povestitor i cugetul sau. Iniiativa dialogului o are cugetul. Copilul reprezint cugetul maturului care simte nevoia regsirii de sine. Autodefinirea se poate face numai prin redescoperirea universului primar, iniial. Amintirile au scopul de a valoriza psihologic i social gesturile de iniiere ale individului. Este prezentat procesul devenirii dinspre un bot cu ochi, de la o bucata

de huma, spre fiin care deine logosul- asurzeti lumea cu rniile tale. rniile sugereaz introspecia. Insul uman este puternic valorizat; este un microcosmos. n Amintiri din copilrie, cuvntul cheie este un substantiv propriu, Humuleti. Descrierea are trei paliere: satul ca realitate geografica, realitate istorica si structura umana. Descrierea se face din perspectiva circulara. Amintirea l situeaz pe povestitor in centrul acestui spaiu. Imaginile artistice care alctuiesc tabloul sunt preponderent vizuale. Humuleti este caracterizat prin trei epitete, raportat la celelalte sate. Humuletiul nu este un sat lturalnic, mocnit i fr privelitea lumii, ceea ce l unicizeaz. Descrierea geografica a satului debuteaz cu prezentarea vecintilor: din sus de Humuleti sunt Vntorii Neamului, din jos vin satele Boitea i Ghindoani, nspre apus miaza-zi vin mnstirile Agapia, Vraticul i alte sate. Locurile se individualizeaz fie printr-un sistem de mentaliti, oamenii din aceste sate nu tiu ce-i judecata, fie prin ocupai: vestii pentru teascurile de fcut oloiu; Codrenii cu morile de pe Nemior si piuale de fcut sumanii, fie prin obiceiuri: mai mult de jumtate, dup ce-i scap cciula pe balta, zice: Sa fie de sufletul tatei, integrate in text prin propoziii atributive explicative. Construcia ampla a frazelor, cu multe propoziii principale, fiecare nsoit de cate o atributiva, nu are rolul de a oferi o prezentare amnunit a locurilor. Fiecare dintre acestea se individualizeaz prin cteva trsturi definitorii. Sugereaz n schimb dinamica trecerii in revista a mprejurimilor Humuletilor. Punctul central al geografiei este Cetatea Neamului. Vecintile exista numai prin raportare la centru, n acest context, satul Humuleti, si sunt prezentate numai cu scopul de a sublinia unicitatea locului. Descrierea realitii geografice i umane este ntrerupt de un fals respiro, printrun monolog al povestitorului, care formuleaz n mod explicit dorina de autodefinire: Dar asta nu m privete pe mine vreu s-mi dau sama despre satul nostru, despre copilria petrecuta n el, i asta-i tot. Sunt concentrai aici termenii introspeciei: apartenena la un spaiu, la o comunitate umana si trecutul. Enunul final al monologului: i astai tot, motiveaz rememorarea sub aspectul definirii sinelui. Sintagma sa-mi dau seama despre satul nostru, anticipeaz argumentele prin care se va sublinia in continuare unicitatea satului, mult mai puternice dect precedentele.

Se prezint n continuare nu att o realitate istorica, ct excelena istoric a locurilor. Enumerarea personalitilor istorice care au trecut prin acele locuri este un mod de ilustrare a excelentei. Adjectivul pronominal relativ ci ( Ci domnitori i mitropolii s-au rnduit ) , care denumete n plan gramatical cantitatea, dar care primete aici valoare stilistica a calitii, devine tot un atribut al excelentei. Atributul adjectival ci /cate determina personaliti religioase ( mitropolii, fee bisericeti ) , personaliti politice ( domnitori, fee politice ) , dar i oameni obinuii vzui din perspectiva dramei, una de natura afectiva ( cte inimi purtate de dor ) , alta de natura existenial. Humuleti este spaiul intermediar ntre profan i sacru, ceea ce reprezint argumentul cel mai important al excelentei. Frecventa termenilor care denumesc religiosul indica importanta sentimentului religios pentru spaiul rural. Rememorarea se face printr-o privire circulara. Ideea este susinut de timpurile verbale. Geografia este anunat prin verbul vin, timpul prezent. Istoria este marcata prin verbe la perfect compus. Pentru factorul politic si religios verbul este s-au randuit. El sugereaz aezarea ntr-o ordine prestabilita. Pentru oamenii obinuii, verbul este sau purtat. Pentru oamenii care au trit drame, verbul este a tri, ns suferinele lor sunt marcate de doua epitete, zdrobite i rtcite. Autorul este un povestitor fiindc recuperarea trecutului echivaleaz cu recuperarea sinelui ca identitate aparinnd unui anumit spaiu. Humuleti este un sat exemplar si exemplaritatea lui se transmite si povestitorului. Ca orice scriere ce se dezvolta pe dimensiunea pactului autobiografic, Amintiri din copilrie propune distincia intre cei doi actani, eul narator si eul erou, chiar daca personajele, locurile, obiectele sunt prezentate in discurs din perspectiva celui care privete, observa, cunoate, participa la evenimente; personajul-obiect al Amintirilor devine agent al naraiunii: Nu mi-ar fi ciuda ncaltea, cnd ai fi tu ceva i te miri unde, mi zice cugetul meu, dar aa, un bot cu ochi ce te gseti, o bucata de huma nsufleit din sat de la noi, i nu te las inima s taci; asurzeti lumea cu rniile tale! n Amintiri din copilrie fora narativa a lui Creanga atinge sublimul. Autorul i pstreaz plcerea de a glumi permanent, privind totul dintr-o perspectiva care amuza, exagernd, ironiznd, autopersiflndu-se. Substana crii e valoroasa, pura, autentica, prin trei parametri: social, dei documentar, etnografic ( aflam detalii de viata sociala

despre satul moldovenesc de munte din a II-a jumtate a secolului al XIX- lea ) , psihologic , ( prin fixarea trsturilor mobilitii sufleteti ale copilului ) ; estetic cel mai important ( de arta literara fr repro ) , avnd aura lirismului evocrilor i nostalgia lucrurilor i oamenilor, mbinat cu atitudinea de umor de sursa rneasc ( traducnd o nelepciune btrneasc, milenara, deportata i subtila, rafinata ). Exista ntre narator i eroul naraiunii lui Creang o diferen de vrst i de experiena care autorizeaz pe primul sa-l trateze pe cel de-al doilea cu o superioritate, uneori ironica: Ia am fost si eu pe lumea asta un bot cu ochi, o bucata de huma nsufleit din Humuleti, care nici frumos pana la douzeci de ani, nici cu minte pana la treizeci de ani si nici bogat pana la patruzeci de ani nu m-am fcut.! Genul reconstituirii in sens larg memorialistic a propriei existente resimit ca vrednica de a prezenta un anume interes pentru urmai, e foarte rspndit in literatura. Amintirile lui Creang sunt cu totul altceva. Nu poate fi vorba de o reconstituire cu pretenii de obiectivitate tiinific i cu o anumita destinaie utilitara de mai trziu, ci este pura. Chiar daca, prin sine, majoritatea figurilor sunt atestabile istoriceti, chiar daca exista o funcie existenial a Amintirilor, Creang nu procedeaz disociativ ca un monograf, ci asociativ, ca un artist, ca un poet epic al evocrii. La nceputul fiecrei Amintiri, Creanga vrea sa descrie satul, casa printeasc, mediul. Descripia este ns foarte srac, mai mult o definiie: sat mare si vesel, in toata puterea cuvntului, biserica frumoasa. Doar vuirea satului de vatale aduna o sugestie de activitate rurala. Pentru atta srcie de note, expresia lui Creang este umflata, i totui, tocmai acea inutilitate verbala este coninutul. Aici nu e vorba nici de Humuleti, nici de biserica din sat, ci de eroul principal al acestei compuneri dramatice, care-si ncepe monologul. Drgli Doamne, nu tiu alii cum sunt, dar eu , parca-mi salt i acum inima de bucurie, Doamne, frumos era pe atunci, sunt un soi de efuziuni lirice, care formeaz nota verbala a personajului, stilul lui substanial. Eroul-actor se caracterizeaza singur. Coninutul obiectiv neavnd dect o nsemntate secundara, este greu din punct de vedere critic de a justifica valoarea scrierii. Nu se poate msur monologul nici cu legile teatrului, fiindc din teatru este numai gestul verbal, lipsind insa aciunea propriu-zisa. Un povestitor se impune practic doar prin realitatea hazului sau, controlat de generaii felurite, ca si talentul unui actor. Farmecul lui Creanga

se dovedete inanalizabil, ca si farmecul poeziei eminesciene, unde nici ideea in sine, nici muzica in sine nu explica nimic. Tot textul Amintirilor este distribuit monologic si dialogic la povestitor ca erou subiectiv si la personaje ca eroi obiectivi, jucai ns de povestitorul nsui. Sunt mai valoroase prile cu o umoare verbala mai vie, mai inveterata. Amintiri din copilrie este de un farmec de neegalat. Autorul matur ne vorbete despre isprvile unui copil de 13-14 ani, trecute demult, dar devenite extraordinare prin negura vremii. Copilria apare, sub pana humuleteanului, ca un trm al bucuriei si al inocentei, lipsita de griji, jocul fiind acum cea mai mare desftare. ntmplrile sunt reprezentate scenic, iar autenticitatea tririi merge pana la identificarea cu personajele, pentru ca autorul regizeaz scenele sau participa la jucarea lor. Prin Nic al lui tefan a Petrei, Creang, i joaca rolul sau de copil si ne invita, cu bonomie, sa gustam farmecul vrstei de aur a omului din totdeauna si de pretutindeni . (G. Clinescu) Plecnd de la folclor, Creang a reuit sa ridice proza romneasc din secolul trecut pe culmi nebnuite. Valorificnd limba omului simplu, el o ridica la un nivel neegalat, dovedindu-se un artist profund original. Ni se nfieaz, bunoar, un erou: i printele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic i cu buntate mai era! E mai mult o efuziune dect o caracterizare. Personajul nu triete plastic. Dar hazul monologic al lui Creanga este real. Iat coala: n alta zi ne trezim ca iar vine printele la coala cu mo Fotea, cojocarul satului, care ne aduce dar de coala noua un drgu de biciuor de curele, mpletit frumos. Linia descripiei e tears i insuficient. Elementul literar este reprezentat aici prin drgu de biciuor si alte ndulciri de acestea, care ne aduc aminte ca avem in fata noastr pe Creang. Tot ce e mai indiscutabil, viu, aparine monologului: Mai !!! s-a trecut de saga, zic eu in gandul meu; inca nu m-a gatit de ascultat si cate au sa mai fie ! i unde n-a nceput a mi se face negru pe dinaintea ochilor si a tremura de mnios Ei, ei ! acu-i acu. Ce-i de fcut, mai Nic ! mi zic eu, in mine. i m uitam pe furi la ua mntuirii i tot scprm din picioare, ateptnd cu neastmpr s vie un lainic de colar de afara, cci era porunca s nu ieim cte doi deodat ; i-mi crpa mseaua-n gura, cnd vedeam ca nu mai vine

Precum se vede, nu exista proza in Amintirile lui Creang. Partea naratorului este un monolog care cuprinde foarte putina observaie si mai mult judeci despre lucruri i exclamaii. Aceasta parte este expresia autorului nsui, si ea trebuie interpretata, spusa cu glas tare, ca orice compunere fcut s fie auzit. Acesta este motivul pentru care, contient sau nu, Creang citea tare si suna mereu frazele. El concepe compunerile sale scenic. Monologul lui Creanga este autentic att timp cat se supune economiei teatrale, exprimnd cu maxima condensare, prin stilul verbal, pe eroul subiectiv. Amintiri din copilrie nu ncepe aa cum ncep majoritatea scrierilor autobiografice ale altor scriitori. Creanga nu prezint din primele rnduri povestea naterii, a originii i a evoluiei familiei sale n spaiul Humuletilor, el ncepndu-si cltoria n spaiul copilriei, raportndu-se la primii ani de coala. Creang face apel la memoria afectiva in procesul sau de narare; el se oprete, renunnd la ordinea cronologic, la momentele ce i-au marcat existenta ca persoana, dezvoltarea sa ulterioara. Creang folosete aceasta modalitate, tocmai din dorina de a pune n lumina experienele ce l-au ajutat in procesul de formare ca om, in devenirea sa personala. Exista n scrierea lui Creang doua dimensiuni temporale diferite, doua nivele ale realitii diferite unul fata de altul: prezentul si trecutul. Prezentul este reprezentat de complexul afectiv actual al scriitorului, personalitatea deja formata, omul matur, trecut prin toate etapele de formare si transformare. Trecutul este oglindirea situaiei eului erou, reprezentarea personalitii in formare, a copilului lipsit de grija zilei de mine, pus tot timpul pe soii. Prezentul reprezint o reflectare a trecutului, autorul ntorcndu-se n timp pentru a mai fi o data copil: Ce-i pasa copilului cnd mama i tata se gndesc la neajunsurile vieii, la ce poate sa le aduc ziua de mine, sau ca-i frmnt alte gnduri pline de ngrijire. Copilul, nclecat pe bul su, gndete ca se afla calare pe un cal de cei mai stranici, pe care alearg, cu voie buna i-l bate cu biciul i-l strunete cu tot dinadinsul, i rcnete la fel din toata inima, de i ie auzul; i de cade jos, crede ca l-a trntit calul, i pe bat i descarc toat mnia n toat puterea cuvntului Aa eram eu la vrsta cea fericita i aa cred ca au fost toi copiii, de cnd e lumea si pmntul mcar s zic cine ce-a zice.

Finalele de capitole produc nu numai o oprire n lectura, ci i n evoluia eroului, a personajului. Fiecare capitol reprezint o anumita perioada din viaa eroului, din drumul su ctre maturitate, ctre mplinirea sa ca persoana. Prin intermediul acestor finale, Creang amn intenionat rezolvarea unei situaii sau continuarea naraiunii. Sprijinit de aceasta tactica, autorul trezete nerbdarea cititorului, fcndu-l dornic sa-si continue lectura. Etapele devenirii personalitii eului narator sunt punctate, de asemenea, si de spatiile albe dintre capitole. Aceste spatii albe au o funcionalitate precisa in procesul narrii, reprezentnd o ntrziere in narare. Creang adun n scrierile lui mult vocabular rnesc, dar mai mult cu seama, proverbe, zictori care alctuiesc aa-zisele lui rnii. ns acestea singure nu pot face literatura. Daca socotim pe Creanga folclorist, atunci sunt culegeri de ranii mult mai bogate. Creanga are puterea de a crea tipuri vii, arta cu care mnuiete limba, puritatea vocabularului, aproape cu desvrire lipsit de neologisme, stilul simplu, natural si plastic, cu propoziii i fraze armonioase si ritmate, att de perfect potrivit cu subiectul si celelalte. ranul Creang nu este ns deloc un un talent necioplit cum credea Negruzzi i nici un autor poporal cum l-a numit Maiorescu. El este un talent rafinat, un mare artist. mprejurarea devine izbitoare considernd mai nti materia de motive folclorice si chiar primele mijloace ale expresiei populare in povetile sale. rniile lui Creang, ca expresii ale nelepciunii prostimii, sunt deci observaii satirice cu un vdit substrat social, expresii artistice ale umorului, forme in care nsui poporul nelege batjocura, fr a fi obligat sa respecte convenionalismul celor de sus. Expresia oprita de multe ori pe culmea echivocului nu este un semn de jena fata de o lume serioasa, ci mai degrab o tehnica impusa de specificul umorului ca forma de satira. Obscenul nu este la Creang o obsesie pornografica, chiar si in povestirile zise pornografice, ci o privire a vieii dinuntrul ei, cu aerul prostului cruia nimic nu-i scap i nici nu tie s spun ce vede. Morala lui Creang este a tuturor realitilor. Arhive de tradiii sunt toi ranii notri, daca vrem; sunt chiar doctori n zisa tiina orala. De aceea in buna parte, credem noi, Creanga nu e gustat de ei. ranii vorbesc colorat pentru intelectualul de oras. Proverbul, pilda si ingeneral expresiile tipice

10

lor le rezolva dificultati de exprimare individuala si, desi foarte plastice, intre ei si-au pierdut de mult relieful. Cu vorba ceea sau aia , cu vorba luia ei economisesc orice sforare prezenta, uurndu-se ca au la ndemn un clieu verbal. Poate prea curios, dar numai pentru aceasta nevoie practica, iar nu ilustrativa, se folosesc ei de pitorescul vorbirii. Creang nu le aduce dect ceea ce tiu i ei, ori de unde ar fi. Iar arta, pe care un geniu o creeaz n prelungirea felului lor de sensibilitate, cluzit de instinctul sau sigur, n-o pot pricepe de la un anumit nivel n sus. n situaia ranului care nu face mare haz de cuprinsul rnesc al operei lui Creang, putem ajunge fiecare, dup numeroase lecturi. Cnd ns ne-am obinuit, prin lectura repetata, cu mecanica proverbului, cu topica frazei rneti, cu totalul de datini si obiceiuri, n sfrit, cu felul lor de viata oarecum pietrificata, atenia ni se muta in alta parte. Fiind vorba de Creang, i prsim arhiva ; zisa erudiie nu se mai retine, rmnnd totui fixai asupra operei, care nu se istovete. Istoricete dar, noi suntem azi mai liberi sa privim scrierile lui, valoarea lor estetica druindu-ni-se n totul. Cci folcloristul, ce vom fi fost fiecare la cteva lecturi, s-a dat la o parte din fata omului de litere, care privete nc. Cci Creang, tiind s scrie pentru oameni n vrsta, difereniai ca tip colectiv si individual, a folosit conturul social-rnesc, etnic i naional, ca sa dea versiunea adulta a basmului si a povestii. Opera lui Creanga ni se comunica aproape pe toata ntinderea ei in doua limbaje: unul literal, explicit, aparent univoc, bun doar pentru istoricii literari obiectivi, care fac alergie numai si la ideea unei interpretri plurivalente a literaturii; al doilea limbaj, cel simbolic, care face cu putin ntre anume limite ale verosimilitii, ale plauzibilului, schimbarea continua a unghiurilor de receptare, respectiv de interpretare a operei. n cazul lui Creang se poate vorbi azi de ambiguitatea , marilor opere, plurivalenta lor de structuri ; ambiguitatea de care poate fi vorba in marea literatura rezulta din plenitudinea unui mesaj si dintr-o superioara organizare expresiva a lui. Ambiguitatea rezulta din faptul ca, uneori, sensul urmrit de autor este debordat n toate direciile de sensurile nescontate, dar indulcndu-i-se operei din pricina acuitii si universalitii percepiilor. Destinul fiecrui copil, precizeaz G. Clinescu, este de a face bucuria i suprarea prinilor i de a o lua i el pe ncetul pe acelai drum pe care l-au luat si-l vor lua toi () Creang povestete copilria copilului universal.

11

ntreaga opera a lui Ion Creanga poate fi considerata o metafora enorma , unificata pana in cele mai mrunte detalii prin viziunea lumii ca spectacol. Sa consideram din acest punct de vedere opera capitala a povestitorului. Pentru zelatorii interpretrilor univoce, literale, Amintirile devin prilej de exasperante analize sociologico etnografice, care nus de fel superflue, insa devin ntristtoare prin unilateralitatea lor. Tot conflictul din Amintiri era redus la cearta pornita din raiuni economice care i-a determinat pe prini sa orienteze intr-un fel anume existenta viitorului scriitor. nceput n 1881, Amintiri din copilrie constituie, dup aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creang, fiind considerata primul roman al copilriei rneti. Dei opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sunt intru totul reale. Rezulta ca personajul principal al Amintirilor din copilrie nu este scriitorul, ci Nic al lui tefan a Petrei, surprins si descris din perioada copilriei, de cnd a fcut ochi si pana ajunge holtei, din pcate! Universul creaiei sale l formeaz satul natal Humuleti. Pentru autorul Amintirilor din copilrie, satul natal este locul cel mai important i mai frumos din lume. Aa se explica de ce fiecare nceput i fiecare sfrit de capitol din cele patru ale Amintirilor, cuprinde referiri directe la casa printeasc, la oamenii satului , la frumuseile i rezonanta istorica o locurilor care mprejmuiesc Humuletii. Humuletii nu reprezint numai reperul autobiografic al unui destin uman, ct si teritoriul cultural pe care scriitura l cuta mereu, obsesiv, pentru a-i descoperi aici propria substana, textul devine astfel o expresie a acestui spaiu geografic i spiritual, dezvluit pe dimensiunile acelui continuu genealogic matriliniar filtrat: prin contiina artistica. Spaiul Humuletilor reprezint, pentru autorul Amintirilor, izvorul de energie, sursa de inspiraie, reprezint originea si originalitatea. Creang pleac din Humuleti fizic, dar se ntoarce psihic n spaiul copilriei n anii maturitii; opera sta sub semnul satului moldovenesc, in Creanga trind: credinele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filozofia poporului, cum s-au format in mii de ani de adaptare la mprejurrile pmntului dacic, dedesubtul fluctuaiunilor de pe suprafaa vieii nazionale. Influena

12

exercitat de satul natal, de oamenii din sat, de credinele, de obiceiurile si felul lor de a fi, reprezint originalitatea operei lui Creang, ceea ce-l difereniaz de ali scriitori. Amintiri din copilrie ofer tabloul fidel al vieii rneti dintr-un colt al Moldovei de sus, de prin jurul anului 1850, marcnd toate aspectele specifice. Fiecare capitol al Amintirilor reprezint, la nceput sau n interior, imaginea satului natal si a oamenilor care locuiesc in el. Indiferent de locul pe care l ocupa in ierarhia satului, fiecare om, este un prototip al unui ran. n capitolul I, Creang privete satul cu ochi de copil, descrierea fiind o rememorare a locurilor natale. Creang este mndru ca s-a nscut ntr-un asemenea sat. Oamenii, elementul principal al satului, sunt deosebii, foarte harnici. Partea nti evoca frumuseile satului Humuleti stau cteodat i-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni erau prin prile noastre, pe cnd ncepusem i eu, drgliDoamne, a m ridica biea la casa prinilor mei, n satul Humuleti, din trg drept peste apa Neamului; sat mare si vesel, mprit n trei pri care se in tot una: Vatra Satului, Delenii i Bejenii.; i mndria de-a aparine prin natere acestui sat vechi, rzeesc: apoi Humuleti i pe vremea aceea nu erau numai aa un sat de oameni fr cpti, ci sat vechi, rzeesc ntemeiat n toata puterea cuvntului; cu gospodari tot unul si unul, cu flci voinici si fete mandre, care tiau a nvrti hora, dar si suveica, de vuia satul de votale n toate prile, cu biserica frumoasa si nite preoi i dascli i poporali ca aceia, de fceau mare cinste satului lor. Creang ne face cunotin cu primele sale personaje. Att de frumos ne vorbete despre preotul Ioan de sub deal, care era om vrednic i cu buntate, despre bdia Vasile a Ilioaei, care era dasclul bisericii un holtei zdravn, frumos i voinic. Acetia umblau din casa in casa si-i sftuiau pe oameni s-i dea copiii la nvtur. La coal sau adunat o mulime de biei i fete, intre care se afla i Nic, un biet prizrit, ruinos i fricos; cea dinti colri era Smrndia popii, o zgtaie de copil agera la minte i aa de silitoare, de ntrecea mai pe toi bieii i din carte si din nebunii. Printele se interesa de tot ce se petrecea n coal, daca erau cumini copiii, daca nvau, si astfel, le-a adus un scaun nou, si i-a pus numele Calul Blan, pe care l-a lsat in coala. Dar nu acest cadou era cel mai important pentru copii, ci un drgu de biciuor de curele, care era mpletit frumos, pe care printele l-a adus, i pe care l-a numit Sfntul Nicolai;

13

dup cum era hramul bisericii. Aceasta era prima amintire legata de coala, care ni-l prezint pe mo Fotea, cojocarul; acesta a mpletit biciuorul. Bdia Vasile, l asculta pe preot, i cnd copiii nu tiau, le numra greelile i astfel, cte greeli aveau, de attea ori fceau cunotin cu Sfntul Neculai. Smrndia a fost prima sraca, care a luat btaie. De atunci, ea, edea cu minile la ochi si plngea ca o mireasa, de sarea cmaa de pe dnsa. Ce copii erau! Dup prezentarea satului, a scolii, a personajelor ce au legtura cu ea, autorul trece la povestirea unei ntmplri din viaa de elev. n lipsa preotului si a dasclului, copiii prindeau mutele n ceaslov i le fceau captul. Filele pline de snge au fost observate de preot, care si-a pus minile pe cap; i-a chemat pe copii si i-a poftit pe Calul Blan i i-a mngiat cu Sfntul Neculai. Nic l numea pe Sfntul Niculai, fctorul de vnti; Nic a lui tefan a Petrii, dup ce a reuit s scape de dumanii lui Nic-a lui Costache i Toader a Catinci, i-a spus mamei ca nu mai merge la coal, chiar daca-l omoar. Preotul si cu tatal sau, l-au luat cu biniorul, si l-au dus iar la scoala. Ca, da, e pcat sa ramai fr leac de nvtura, zicea printele. Un alt episod important din viata lui Nic este lurea cu arcanul a nvtorului Vasile. Aceasta practica era frecventa n viaa comunitilor din acea perioada, i deci i n Humuleti. Faptul ca tinerii refuzau sa fac armata, determinau autoritile s recurg la tot felul de motive pentru a-i prinde si a-i nrola. Aa se ntmpl i n Amintiri: sub pretext ca Vod va trece, n drum spre mnstiri, prin Humuleti, vornicul scoate lumea din sat la o claca de dres drumul. nvtorul i ndeamn i el elevii sa dea o mana de ajutor sa nu zic Vod cnd a trece pe aici ca satul nostru e mai lene dect alte sate. Mndria omului de la sat, de a fi tot timpul gospodar, de a-i ngriji locul unde sta, duce la aceasta receptivitate in a participa in ngrijirea satului. Dar motivul pentru care au fost scoi oamenii la claca, a fost acela de a-l lua la oaste pe nvtorul Vasile. Cnd l-a prins pe bdia Vasile, i-au pus ctuele, s-l trimit la Piatra. Femeile blestemau cu lacrimi de foc, iar mama lui bdia Vasile i petrecea biatul la Piatra, bocindu-l ca pe un mort. Las, mama, ca lumea asta nu-i numai cat se vede cu ochii, zicea bdia Vasile mngind-o; i n oaste triete omul bine, daca este vrednic. Otean a fost i Sfntul Gheorghe, i Sfntul Dimitrie, i ali sfini mucenici, care au ptimit pentru dragostea lui Hristos, mcar de-am fi i noi ca dnii! Ce greu le era acum tuturor fr bdia Vasile. Ca urmare a acestui fapt, coala a fost nchis pentru un timp; n sat exista i dasclul Iordache, farnaitul de la strana mare ;

14

acesta era btrn i cam avea darul suptului. La strana se bzia, nu mai era att de frumos. De ajunuri, copiii fugeau naintea popii, la Crciun nechezau ca mnzii, iar la boboteaza strigau chiralesa de clocotea satul. Prezentarea acestor obiceiuri este urmata de un alt eveniment din viata satului, hramul satului si al bisericii. i aceast srbtoare este la fel de importanta, ca i marile srbtori cretine, pentru comunitatea humuletean, dar nu numai. Cu aceasta ocazie, se fcea slujba mare la biserica, iar gospodarii se pregteau, ntindeau mese pentru toi musafirii. Acum Creang ne introduce un alt personaj, cel mai important: mama. Autorul ne-o prezint pe mama sa, care era att de bun i de darnica. Creang i amintete cu mult drag de acei ani, n care mama sa nva cu el acas, cum se bucura aceasta cnd l vedea ca se trage la carte, de tatl su, care-i spunea in btaie de joc: Logofete, brnza-n cui, lapte acru-n clmri, chiu si vai prin buzunri! Smaranda gsea o mngiere nebnuit n descoperirea crii si citea singura nu numai in psaltire, ca femeie bisericoase, cum i zicea brbatul ei, ci si din Alexandria, avnd deci revelaia unui univers al povetilor aflate din lectura proprie. Pentru ea, ideea ca ntr-adevr cine are carte are parte capt un neles deosebit, care-l proiecta pe omul nvat ntr-o lume superioara, inaccesibila celor de rnd. Pentru feciorul ei, care dobndise de mic o asemenea stare nct sa o fi nvat i pe ea sa descifreze tainele crilor de demult, Smaranda nutrea n sinea ei mult mai mult dect ndrznea s-o mrturiseasc. Voia numaidect zicea s-i fac biatul pop, dar gndul ei l vedea mult mai departe de hotarele Humuletilor i de pragul bisericii din sat. l visa un al doilea Cucuzel, podoaba cretintii i cercetase, cu privire la soarta lui Nic, toi zodierii si crturresele ca sa afle ca i e dat s petreac printre oameni mari. Ca despre biatul ei se vorbea oarecum in sat, pentru nzestrarea cu minte pe care i-o va fi ludat printele Ioan, e cert, de vreme ce Smaranda se ntlnea cu femeile bisericoase din sat . Acestea , l apreciau pe Nic i spuneau ca are sa fie om mare, ca e plin de noroc, ca are un glas de nger. Mama sa, dorea att de mult ca el s nvee, sa ajung pop. Aceasta se ruga de soul ei si dea bani lui Nic, pentru a face coala, dar el spunea ca nu are bani pentru Nic. Smaranda s-a suprat foarte tare, zicndu-i soului ei: tiu eu, sa nu crezi ca doarme Smaranda, dormire-ai somnul de veci sa dormi! Ai sa te duci in fundul iadului, si n-are

15

sa aib cine te scoate, daca nu te-i sili s-i faci un biet pop! De spovedanie fugi ca dracul de tamaie. La biserica mergi din Pati n Pati. Asa cauti tu de suflet? Tatl, potolit i robit ca ntotdeauna, fr disperri, dar i fr ndejdi, msurnd toate dup albia vieii lui i a neamului sau, avea oroare de planuri mree. Nici nu visa s-i vad feciorul ajuns popa, nici nu credea ca lucrul acesta e posibil. Fr carte, omul care muncete cum a apucat din prini e oricnd la locul lui, nici cu capu-n nori, nici cu traista goala, ca sa atepte sa-i dea stpnul de mncare. Smaranda l va fi descoperit pe dasclul Simion Fosa, din uuieni, n Trgul Neam, dincolo de Ozana. Dar tefan adug c nu face bietul ast attea husai, cu straie cu tot, ci a dat pe el pentru dnsul pana atunci i fcea socoteli peste socoteli! Salvarea a fost tatl Smarandei, David Creang care l-a luat pe Nic i l-a dus la Broteni, mpreun cu Dumitru. Creang face din nou apel la stilul rnesc, la descrierea prin ochii omului simplu. Si satul Broteni fiind mprtiat mai ca toate satele de la munte nu se ruina lupul si ursul a se arata ziua-amiaza-mare prin el; o casa ici, sub tihria asta, alta dincolo de Bistria, sub alta tihrie, m rog, unde i-a venit omului la ndemna s i-o fac. Creang ne descrie att de amnunit casa Irinuci care, avea ferestrele cat palma, care era acoperita cu scnduri, ngrdit cu rzlogi de brad i aezat chiar sub munte, pe malul stng al Bistriei, aproape de pod. Irinuca era o femeie mritat, avea o fat blcaz i llie, de-i era fric sa nnoptezi cu dnsa n cas. Toat averea Irinuci era cocioaba de pe malul stng al Bistriei, brbatul, fata i boii din pdure, un ap i dou capre slabe i rioase, ce dormeau pururea n tind. Aici, Nic i cu Dumitru trec prin multe greuti. coala, care era ntr-o casa luat cu chirie, nu pare sa-l fi impresionat pe a Ionica din Humuleti n nici un chip. Era toat, n mic, cam cum o visase, pentru toate satele: adic avea o singura sala de clasa, lunga de 8 m. si lata de 6, 40 ,in care se aflau vreo 9-10 bnci lungi, ca pentru 12 colari fiecare, un uliuc cu nisip pentru scriere, o tabla n prete si o masa pentru nvtor. Nici profesorul despre care se vorbea ca era un om de mijloc, rocovan, usciv, bun la inima i glume, dar iute la manie si aspru, si pe care David Creanga, ca attea alii, l ridicase in slavi, nu pare sa fi lsat urme n amintirile aceluiai Ionica. Ducndu-se la coal i avnd plete, profesorul a poruncit s-i tund, rmnnd astfel tuni chilug; apoi au luat rie de la caprele Irinuci, mergeau i se scldau n Bistraa, cum i nvase o bab, dar de rie n-au scpat.; urnesc o stanca de la locul ei, si

16

aceasta se duce drept n tinda Irinuci, apoi n Bistria, de clocotea apa. Cnd au vazut ceau facut, si-au strans lucrurile, au plecat cu pluta la Borca, la fratele lui Dumitru, pe care-l chema Vasile. Btrna Nastasia, vzndu-i acas de bucurie a i tras un bocit i n mai puin de o sptmn i i vindeca de rie. Btrnul plti fr vorba stricciunile fcute de biei ctre Irinuca sraca. Aceste scene pe care le-am enumerat pe scurt, prind culoare. Sunt din cale-afara de hazlii. Aceasta prima parte se termina cu ntoarcerea lui Nic n satul natal, dup ce a trecut printr-o serie de peripeii. ntoarcerea are loc n Vinerea Saca, nainte de ncheierea postului Patelui. Acum se ncheie i prima etapa a procesului de devenire a personajului Nic. Partea a doua se deschide cu reluarea descrierii satului natal, care e plina de lirism, in special cnd nfieaz casa printeasc- leagn al copilriei fericite: Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m gndesc la locul naterii mele, la casa printeasc din Humuleti, la stlpul hornului unde lega mama o sfoara cu motocei la capt, de crpau maele jucndu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care m ineam cnd ncepusem a merge copcel, la cuptorul pe care m ascundeam, cnd ne jucam noi, bieii de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucrii pline de hazul si farmecul copilresc, parca-mi salt i acum inima de bucurie! Si, Doamne, frumos era pe atunci, cci si prinii, i fraii i surorile mi erau sntoi, i casa ne era ndestulat, i copiii i copilele megieilor erau de-a pururea n petrecere cu noi, i toate mi mergeau dup plac, fr leac de suprare, de parca era toata lumea mea! i eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic i copilros ca vntul n tulburarea sa. Observam puternicul ataament afectiv al autorului fata de orizontul copilriei din felul cum enumera, pornind de la general ( casa printeasc ) , detaliile specifice ale unui interior rnesc si apoi alte jocuri si jucrii pline de farmecul copilresc. Creang, triete aceste clipe, in care ne prezint casa printeasc, locul naterii sale, tovarii de joac, familia sa, att de bine, nct avem sentimentul ca toate sau petrecut ieri, si ca ne aflam si noi alturi de el, de parca noi am fi prietenii cu care s-a jucat att de frumos. Creang ne introduce nu doar n spaiul satului, ci i al casei printeti. Casa este specific rneasc, un spaiu de basm, n care totul este att de frumos, de vesel, unde te

17

simi foarte bine, unde eti alturi de oamenii pe care-i iubeti foarte mult si care te iubesc la randu-i. Figura centrala ce guverneaz copilria lui Nic, este mama sa. Si mama care era vestita pentru nzdrvniile sale, mi zicea cu zmbet uneori, cnd ncepea a se ivi soarele dintre nori dup o ploaie ndelungat: iei copile cu prul blai i rde la soare, doar s-a ndrepta vremea, i vremea se ndrepta dup rsul meu Mama devine astfel un personaj atat de apropiat de sufletul copilului, un model drept de urmat, un sprijin. Dup ce mrturisete cu veneraie dragostea sa nesfrit fa de mama, I. Creang ne ndeamn: Mai bine despre copilrie s povestim, cci ea singura este vesela si nevinovata. n acest capitol, Creang ne vorbete att de frumos despre mama sa, care l-a crescut si care avea atta grija de el, iar cnd se lovea, mama sa, btea pmntul, sau peretele, sau vrun lemn , de care se plea la cap, la mn sau la picior, zicnd: Na, na!, i ndat-i trecea durerea. Pentru Nic, vremea trece cu amgele i el creste pe nesimite. Amintirile rein doar amgelele, pentru ca Nic cel din carte, oricum va fi fost cel adevrat, s nu simt de fel creterea. Dac tot alte gnduri i zburau prin cap i alte plceri i se deteptau n suflet, Amintirile rein numai gndurile care, chiar n schimbarea lor unul dup altul, rmn copilreti; i plcerile inedite numai cnd cel puin aparent nc sunt ale jocului. Gndul copilului devenea gndul omului, adic altceva, calitativ diferit, cci sprinar i neltor este gndul omului, pe ale crui aripi te poarta dorul necontenit si nu te las n pace, pana ce intri n mormnt. De asemenea gnd trebuia ferit Nic, cel din poveste, care n-are habar ca din veselia cea mai mare poi s cazi deodat n urcioasa ntristare Smaranda nu se putea odihni pentru ca bieii ridicau casa n slav, i-atunci i amenina ca va lua varga din coarda si-i va croi de le vor merge peticele ; ea se plngea soului sau, tefan a Petrei, ca-i scot peri albi toata ziulica, i ca s-a saturat de ei ca de mere pduree, exprimndu-i, ntr-o aprig imprecaie, nduful ( mnca-i-ar pmntul s-i mnnce! ) pe care o corecteaz imediat insa: ( Doamne, iarta-m! ). Cnd venea tatl copiilor noaptea de la pdure din Dumesnicu, ei l spriau, srindu-i n spate pe ntuneric, iar cnd omul se punea sa mnnce, bieii

18

scotoceau maele de prin ocnie i cotru si le flociau si le motruiau dinaintea lui, oblingnd-o pe Smaranda sa-i amenine, zicndu-le: pughibale spurcate ce suntei! , nici o lighioaie nu se poate aciuia pe lng casa de rul vostru. Constatnd ca nc nu i-a scelat n acea zi, deci nu i-a btut, i amenina: Acu ieu varga din coarda si va croiesc de va merg petecele! Tatl, cat era de ostenit le lua aprarea, i sruta mereu pe fiecare, i ddea hua, bucurndu-se c au ce mnca i c sunt cu toii sntoi, i amintindu-i soiei ca le-a trece lor zburdciunea, cnd or fi mari, i i-or lua grijile nainte. El apeleaz la o zical popular care spune ca : Daca-i copil, sa se joace, daca-i cal, sa trag si daca-i popa, sa citeasc. Nemngiat, Smaranda i enumera soului ei cte drcrii pot ei s fac ntr-o zi ntreaga. Cum Zahei cel cuminte, imediat ce aude toaca la biserica, fuge si el afara si ncepe a toca in stative, de prie preii casei si duduie feretrile, iar stropitul de Ion, cu talanca de la oi, cu cletele si cu vtrariul face o hodorogeala si un trboi de-ti i auzul. Este comica relatarea Smarandei care se plnge ca asta se ntmpl n toate zilele, de cte doua-trei ori, c bieii i pun cte o oal n spate si cte un coif de hrtie in cap si cnt Aliluia si Doamne miluiete, popa prinde pete. Strnete hazul tefan a Petrei care i da o replica mucalita soiei sale: Pai, da, mai femeie, tot eti tu bisericoasa ( )ncaltea i-au fcut si bieii biserica aici pe loc, dup cheful tu. Smaranda i ceart soul ca le da nas copiilor si le ine hangul si observa ca acetia se uita int, la prini de parca au de gnd s-i zugrveasc, deci ateptnd rezultatul disputei pe tema educativa. Precizarea ei ca la treaba copiii se codesc, se drmboiesc si se sclifosesc, provoac zmbetul cititorului. Fragmentul relateaz n continuare c Smaranda era nevoita s devin brutal cu copiii care nu se potoleau nici dup ce toi ai casei se culcaser. Ei se luau la hrjoan, de aceea biata mama era nevoita sa le dea cteva tapangele la spinare, si mai ndesate, zicnd: -Na-va de cheltuiala, ghiavoli ce suntei! Autorul exprima compasiunea fata de mama nevoita sa le suporte permanent zburdlniciile, ntr-o fraza specifica, notata laconic: i numai aa se putea liniti biata mama, de rul nostru, biata sa fie de pcate!

19

Pentru a trage concluziile la cele relatate anterior, I. Creang apeleaz la interogaia retorica si la expresia familiara, specifica oralitii: -apoi socotii ca se mntuia numai cu atta? Ti-ai gsit! A doua zi des-diminea le ncepem din capt, se adreseaz siei: Mai pasa de tine minte toate cele si acum aa, daca te slujete capul, bade Ioane. La fel se procedeaz cnd pare a fi pierdut firul povestirii; prin digresiuni, se rentoarce, solicitnd nelegerea asculttorilor: ns vai de omul care se ia pe gnduri ! Uite cum te trage pe furi apa la adnc i din veselia cea mai mare cazi deodat n urcioasa ntristare! ( ) Hai mai bine despre copilrie s povestim Fora lui Creang se manifest cnd nareaz. Atunci exprimarea este vie, autentica, fraza bogata in verbe, devine evocatoare, iar ntmplrile se ntipresc definitiv in mintea cititorului . O trstur caracteristic a Amintirilor, detectabila , de care ne ocupam, este dinamismul anecdotic, rapiditatea cu care se deruleaz ntmplrile. Ne referim la pasajele care nfieaz nzdrvniile pe care le fac bieii n casa printeasc: ghiduiile la sosirea tatlui, flocitul matelor, toaca in stative, sau mersul cu plugul, n ajunul Sfntului Vasile; smntnitul oalelor, cearta cu mo Chiorpec ciubotarul, furtul cireelor din grdina mtuii Mrioara, a pupezei din tei, la scldat, toate isprvi de pomin al crui erou este acelai turlubatic Nic al lui tefan a Petrei. Formulele de marcare a schimbrii de la un episod la altul, de felul: D-apoi cu smntnitul oalelor ce calamandros fceam, i tocmai-mi-te! ndat dup cea cu cireele, vine alta la rnd- aduna naraiunea laolalt, i o organizeaz sub fora magnetica a plcerii de a povesti. Prin aceasta calitate a sa, I. Creang se nrudete cu Ion Neculce si M. Sadoveanu, fiind incontestabil, Homer al nostru, cum l-a numit G. Ibrileanu. S exemplificm cu un alt pasaj rapiditatea cu care se deruleaz ntmplrile n acest capitol: La Crciun, cnd tia tata porcul i-l prlea, i-l oprea, i-l nvlea iute cu paie, de-l nnduea, ca s se poat rade mai frumos, eu nclecam pe porc deasupra paielor si fceam un chef de mii de lei, tiind ca mie are s-mi deie coada porcului s-o frig si bica s-o umplu cu grune, s-o umflu si s-o zuriesc dup ce s-a usca; s-apo vai de urechile mamei, pana ce nu mi-o sprgea de cap!

20

Belugul verbelor, precum si repetarea conjunciilor coordonatoare febrilitatea aciunii, forfota personajelor, cu toate gesturile lor.

sugereaz

Toate aceste evenimente se desfoar sub semnul vitezei, al grabei copilreti spre jocul ce depea, anumite limite devenind obraznicii, si provocau dezordine; de aceea seria sinonimica a verbelor a se juca, a bate, este foarte ampla, cuprinznd o serie de termeni si locuiuni specifice: a ridica casa n slav= a face zgomot, a face trboi; a motri= mutrului, a chinui pe cineva; a da paiele= a ncuraja la obraznicii, a da cuiva nas, a atta; a face otrocol =a se npusti, a provoca dezordine; a da la om ca cnii prin bat = a fi foarte obraznic, a fi prea ndrzne; a se ntrece cu de diochiul = a merge prea departe, a se ntinde prea mult; a se drmboi = a se bosumfla, a boci n gura mare; a se lua la hrjoan = a se nciera n joac; a jnpi = a bate; substantive care denumesc pedeapsa: tapangea = lovitura cu palma; nnaa = varga, nuia; a cosi n btaia = a nimici, a omor n btaie; a secela = a esela, a bate ( in sens figurat ) . Vorbind despre arta narativ n Amintiri , vom ncerca s demonstram ca personajele din aceasta opera folosesc cu dibcie arta vorbirii. Lunga discuie dintre prinii lui Nic, arata n acest capitol, de care vorbim, este ilustrativa in acest sens. Bucuria cuvintelor pune stpnire pe cele doua personaje n egal msur, dar mama rmne vioara nti. Portretul ei moral e conturat, cum am vzut, numai cu ajutorul mijloacelor lingvistice. n replicile ei, violenele de limbaj abunda, dei ele ascund, de cele mai multe ori, un zmbet, abia reinut: Ara! D-apoi avei la tiin ca va prea ntrecei cu dediochiul! - zice ea, amenintndu-i copiii c va trece imediat la represalii. Acui ieu varga din coarda si va croiesc de va merg peticele! Sa observam aici expresiile de un pitoresc uimitor ale personajului: V ntrecei cu dediochiul, va croiesc de va merg petecele, care dau coloritul frapant de care au vorbit cei mai muli exegei ai operei crengiste. Satul apare n perioada Crciunului, cu datinile si obiceiurile specifice acestei perioade a anului, precum si a ndeletnicirilor omului de la sat. mbrcnd haina umorului specific al lui Creang, prezentarea satului constituie de fapt, crearea unei imagini a spaiului rural cu tot ce ii este specific, cu obiceiurile si cu practicile oamenilor. n prezentarea fiecrei amintiri, Creang ne aduce n faa ochilor satul natal. n orice

21

povestire a vreunei peripeii sau nzdrvnii a copilului apare o referire la Humuleti. De pilda, n timp ce i amintete cum a stricat cnepa unchiului sau, Creang deviaz de la subiect, fcnd o scurta prezentare a ndeletnicirilor din sat Cci trebuie sa va spun ca la Humuleti torc si fetele i bieii, i femeile i brbaii; si se fac multe giguri de sumani si lai si de noaten, care se vnd, si pnur, si cusute; si acolo pe loc, la negustori armeni, venii nadins din alte trguri: Focani, Bacu, Roman, Trgu-Frumos, i de pe aiurea, precum si de la iarmaroace din toate prile. Cu asta se hrnesc humuletenii, rzei fr pmnturi, si cu negustoria din picioare: vite, cai, oi, porci, brnz, ln, oloi, sare i fina de ppuoi; sumane mari, genunchere si srdace; iari, bernevici, cameoaie, licere, i scoruri nflorite; tergare din borangic alese, si alte lucruri ce le ducea lumea la trg de vnzare, sau joia pe la mnstirile de maici, crora le vine cam peste mn trgul. Cu ct haz ne povestete Creang despre ziua n care s-a dus cu tovarii la urat ; cnd popa Oslobanu nu i-a primit, zicndu-le: De- abia s-au culcat ginile, i voi ai i nceput? Ia stai oleac, blestemailor, s v dau eu! Atunci copiii au fugit zicndu-i popii, cum se zice celor care nu primesc: Drele pe podele i burei pe perei; cte pene pe cucoi, atia copii burduhoi. Suprat din cale-afara, Nic vorbete despre pop -Mai, al dracului venetic i ceapcn de pop! Ct pe ce era sa ne ologeasc boaita cea ndrcit, vedea-l-am dus pe nslie la biserica Sfntului Dumitru de sub cetate, unde slujete; curat Ucig- l- crucea l-a colcit s vie i s-i fac budihacea casa la noi n sat. Fereasc Dumnezeu s fie preoii notri aa, ca nu te-ai mai nfrupta cu nimica de la biserica in vecii vecilor! Si pana-l mai menim noi pe popa, pana-l mai boscorodim , pana una alta, amurgete bine. La fel au patit si la Vasile-Anitei. Aici, soia lui iese cu cociorva aprinsa dup ei. ngheai, flmnzi, suprai ca nu i-a primit, se ntorc spre casele lor. Dar bun pocinog a mai fost s-aista, zicem noi, oprindu-ne in rscrucile drumului din mijlocul satului, aproape de biserica. nc una-doua de aiestea, si ne scot oamenii din sat afara ca pe nite liei. Mai bine sa mergem la culcare. i dup ce ne arvonim noi si pe la anul, cu jurmnt, sa umblam tot impregna, ne-am desprit unul de altul, rbegii de frig i hmsii de foame, si hai fiecare pe la casa cui ne are, ca mai binei pare. i iaca aa ne-a fost umblarea cu plugul in anul acela. Ideea des ntlnit n spaiul rural, potrivit creia s te trezeti nainte de rsritul soarelui, apare i n Amintiri din copilrie, Creang prezentnd aceasta idee tot sub

22

forma unei anecdote, personajul principal fiind o pupz ce-si avea cuibul intr-un tei. Evenimentul are loc naintea nceperii postului Sfntului Petru. Smaranda, ntr-o diminea, vine la Nic i-i spune: Scoal, dugliule, nainte de rsritul soarelui; iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearg bine toata ziua? Nic cum se trezete, este trimis de mama sa, sa duca de mncare pritorilor pe care i-avea tocmii, tocmai n Valea Seaca. Pornit la drum, i auzind pupza, Nic, avnd ciuda pe ea, s-a oprit la tei pentru a o prinde. Taci, lelita, ca te-am captusit eu! i mai pupa tu si pe dracul de-acum! Cnd s-o scoat afar, s-a speriat de creasta ei, i a scpat-o. A pornit apoi, cu multa ntrziere, spre ogor. ntors de la lingurari, iar se abate la teiul pupezei, i se chinuie cu ea, pana reuete s o prind. Ajuns acas, urc pupza n pod, o leag de picior i o las acolo vreo doua zile. Mtua Mrioara vine c-o falca-n cer i cu una in pmnt la Smaranda, si-i spune ca Nic a furat pupza. Acesta, auzind toata discuia, ia pupza si o duce la trg, sa o vnd. Dar aici, da peste un mo, care se face ca-l intereseaz pupza, si astfel, o dezleag de aa de la picior, si-i da drumul. Nic, suprat, da s-i ia moului sumanul n loc de bani; are loc un conflict intre cei doi. Biatul afl ca tatl su este n trg, i se furieaz printre oameni, pentru a fugi. Las-l, mi! L-a lsa eu, dar vezi ca nu m las el acum! naintea lsatului secului, oamenii din mediul rural pregtesc bucate alese, din carne, lapte si oua, pentru a putea posti. Creanga ne descrie o astfel de masa bogata: i a doua zi, taman in ziua de lsatul secului de postul SnPetrului, fcnd mama un cuptor zdravn de alivenci i plcinte cu poale-n bru, i prplind nite pui tineri la frigare, si apoi tvlindu-i prin unt, pe la prnzul cel mic, cheam pe mtua lui mo Andrei la noi . Un alt moment important din viata satului este prezentat prin obligaiile pe care le are femeia in cadrul familiei. ntr-o zi, pe-aproape de Snt-Ilie, se ngrmdise, ca mai totdeauna, o mulime de trebi pe capul mamei: nite sumani s-i scoat din stative; alii si nivideasca i s nceap a-i ese din nou; un teanc de sumane croite, nalt pana-n grinda, atept cusutul; pieptnuii n laia n-avea cine-i inea de coada; roata edea n mijlocul casei, si canura toarsa nu era pentru bctur! S-apoi, vorba ceea: Nu edea, ca-i ede norocul; evi de fcut la sucala; copil de tata in albie, pe lng alii vro cinci-ase, care ateptau sa le faci de mncare. Treaba era acolo, nu ncurcal; si nc se cerea degrada, cci venea fuga iarmarocul de Flticeni, care acela este ce este. Alturi de acest pasaj,

23

autorul ne prezint un alt obicei, eztoarea, in care oamenii se adunau pentru a face tot felul de lucruri; Aa ne duceam noi bieii i fetele unii la alii cu lucrul, ca sa ne luam de urat, ceea ce la tara se cheam eztoare si se face mai mult noaptea, lucrnd fiecare al sau; cum torceam eu, de-a mai mare dragul pe ntrecute cu Mrioara, i cum sfria fusul, aa-mi sfria inima-n mine de dragostea Mriuci ! Martor mi este Dumnezeu ! i-mi aduc bine aminte ca odat, noaptea, la o claca de dezghiocat ppuoi, i-am scos Mriuci un oarec din sn, care era s-o bage n boale pe biata copila, de n-as fi fost eu acolo. Un alt eveniment, pe ct de important, pe att de hazliu, n care, ct de suprat ai fi, n-ai pute sa nu razi pe seama lui. Nic, fiind copilul cel mai mare, este pus de ctre Smaranda, sa stea cu cel mic, sa-l legene. Nic o asculta pe mama; fiind o zi frumoasa i clduroas, acesta s-a dus la scldat. Smaranda, suprat foc ca nu-l gsi pe biat, se gndi ca numai la scldat e. S-a dus la apa, a luat hainele lui Nic, i l-a lsat aa, de mai mare pomina. Nic, murea de ruine, cci fetele cnd l vzur, se ghiontir una pe alta, de-i venea sa le strng de gt, nu alta! i uite-aa, prin grdinile oamenilor, dnd de necaz i cu cinii lui Trsnea, se ntoarce spre casa. Plin de umor, spune mamei: Mmuci, iact-m-s! Se apropie de Smaranda, i ia mana cu sila si i-o sruta, zicndu-i: Mam, bate-m, ucide-m , spnzura-m, f ce tii cu mine; numai da-mi ceva de mncare, ca mor de foame! Mama, cu buntate, i-a dat mncare, dar i-a spus ca s-a ters de la inima ei. Atunci Nic, ca s-o mbuneze i s-l ierte, fcea curat n casa, matura ca o fata mare; mama cnd a vzut toata casa curata, i-a zis: Dumnezeu sa te nzileasc, Ionic, dragul mamei, si sati dea de toate darurile sale cele bogate daca te-i purta cum vad ca te pori de-o bucata de vreme ncoace! Acest capitol, se ncheie cu autoprezentarea lui Nic: Ia, am fost si eu, in lumea asta, un bot cu ochi, o bucata de huma nsufleit din Humuleti, care nici frumos pana la douzeci de ani, nici cu minte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am fcut. Dar i srac aa ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cnd sunt, niciodat nam fost! Partea a III-a ne aduce iar pe meleagurile satului natal al lui Creang. Dup ce face o lauda a satului Humuleti, care nu-i un sat lturalnic, mocnit i lipsit de privelitea lumii, cum sunt alte sate, Creang evoca locurile vrednice de amintire care nconjoar vatra natala: Vntorii Neamului, Boitea, Ghinduanii, Plebea, Filioara,

24

Blteti, Topolina i Oacea; iar peste Ozana, ( vine ) Trgul Neamului cu vestita Cetatea Neamului. Mndria autorului rzbate mai ales cnd numele mnstirilor: Secul i Neamul ( altdat fala bisericii romane si a doua vistierie a Moldovei ), Agapia ( cea tinuit de lume ), Vrticul ( unde si-a petrecut viaa Brncoveanu cea bogat i milostiv ) . De aceea, conchide autorul, ci domnitori i mitropolii s-au rnduit la scaunul Moldovei, de cnd e ara asta, au trebuit sa treac mcar o data prin Humuleti spre mnstiri. n 1852, cnd s-a deschis coala domneasca din Trgul Neamului, Nic, mpreun cu ali biei, au stat aproape de Ghica-Vod, care era de fata la acea serbare. i vzndu-i pe copii mbrcai cu cmeuice cuscute cu bibiluri ( ) , cu bondie mndre, cu iari de tigaie i nclai cu opincue, splai i curat pieptnai, Domnul le-a spus printete: Iat, copii, coala i sfnta biserica, izvoarele mngierii i ale fericirii sufleteti; folosii-v de ele i va luminai i pre Domnul ludai, ceea ce a brzdat adnc inima norodului adunat acolo, dar i a bieilor dorii de nvtura , ntre care se afla i Nic cel mai bun de hrjoana i slvit de lene. Apoi autorul evoca din nou locurile natale, oamenii, flcii, fetele din sat de care trebuia sa se despart pentru totdeauna, punndu-l pe erou s triasc intens drama nstrinrii irevocabile. Creang ne poarta pe la colile unde a nvat: coala domneasca din Trgu Neam, fabrica de popi din Flticeni, cu desele petreceri de la gazda humuletenilor, Pavel Ciubotariul. Aici apar vestiii colegi: Nic Oslobanu, Trsnea, Davidic, Ion Mogorogea, Zaharia lui Gtlan, ca i mo Bodrang, un om fr cpti, ns de tot hazul, care slujea toata casa, spunea povesti i cnta din fluiere, sau popa Buliga, ce-i ziceau si Ciuclu, cel venic tmie si aghezmuit, care juca de-a valma cu catiheii de-i plliau pletele. Fragmentul se ncheie cu o clcuoar: btaia dintre I. Mogorogea si Pavel, plina de savoare i nfiat la dimensiuni homerice, n urma creia dasclii se muta la un ferar, peste drum, rzleindu-se in cele din urma unii de alii, prin desfiinarea catiheilor si trecerea celor mai tineri dintre ei la Socola. Partea a IV-a a Amintirilor din copilrie nu ni-l mai prezint pe Nic, ca fiind copilul care prinde pupza din tei, care fur ciree, ci este acum holtei din pcate, iar satul natal ii apare ca loc al primelor iubiri. Acest capitol, evoca desprirea de satul natal al lui Nic, care pleac la Socola, n ziua in care se srbtorea tierea capului Sfntului

25

Ioan Botezrorul si in care satul era mbrcat n mare srbtoare. De aceea, legtura cu satul natal, este acum mult mai strns: Cum nu se da scos ursul din brlog, ranul de la munte strmutat la cmp, i pruncul, dezlipit de la snul mamei sale, aa nu m dam eu dus din Humuleti in toamna anului 1885, cnd veni vremea sa plec la Socola, dup struinele mamei . i oare de ce nu m-as fi dus din Humuleti, nici in ruptul capului, cnd mereu mi spunea mama ca pentru folosul meu este acesta? Iaca de ce nu: drglDoamne, eram si eu acum holteiu, din pcate! i Iaii, pe care nu-i vzusem niciodat, nu erau aproape de Neam, ca Flticenii, de unde, toamna trziu si mai ales prin clegile de iarna, fiind nopile mari, m puteam repezi din cnd n cnd, pslind-o aa cam pe dup toaca, si tot nainte, sara pe lun, cu tovarii mei la clci n Humuleti, pe unde tiam noi, innd tot o fuga, ca telegarii. Nic i iubea satul, casa printeasc, familia, prietenii att de mult, nct nu dorea sa se despart de ei, chiar dac tia c la Iai va face o coala, care-i va fi de folos. i, ntr-adevr, s-l credem pe Nic! E foarte greu sa te despari de tot ce ti-e mai drag, de toi aceia pe care i-ai iubit si te-au iubit. Uneori, viata i ofer multe plceri, bucurii, dar , si neplceri. n schimb, trebuie sa facem tot ce ne st n putina si tot ce credem ca e mai bun spre folosul nostru, numai sa atingem telul dorit si sa ducem la bun sfrit obiectivele pe care ni le-am propus. Sa ne punem pentru o clipa in locul lui Creanga! Ce-am face? Oare n-am gndi, n-am face la fel ca el ? Cu siguran Toi suntem oameni; toi ne-am nscut pentru a moteni pmntul, pentru a ne ntemeia o familie, si pentru a ne stinge din aceasta frumoasa viata , pe care Dumnezeu ne-a dat-o, si pe care, tot El trebuie sa ne-o ia. Care persoana nu s-a jucat, n-a copilarit in orasul sau in satul sau ? Care persoana nu si-a legat prietenii? Nici una! Fiecare individ, parcurge mari trei etape ale vieii: copilria, adolescenta si maturitatea. Fiecare are frumuseile ei. Cert este, ca in toate aceste etape, orice persoana i face prieteni. Toi ne nchegm prietenii, pe care ni le dorim sa le avem toata viata; dar uneori, din diferite motive, nu le putem duce la bun sfrit. Oricum, prieteniile care se realizeaz la vrsta copilriei, sunt cele mai frumoase! De ce? Cnd suntem copii, activitatea noastr cea mai importanta este jocul. Acum pe noi nu ne intereseaz nimic altceva ; nu tim s urm, nu tim sa inem suprare, chiar daca uneori aceasta i face apariia; ne bosumflam repede, si zicem: Nu m mai joc niciodat cu tine!, dar, n cteva clipe, totul devine frumos ca nainte; se uita totul. Copilria este curata, frumoasa, plina de dragoste, de cldur, de blndee, de voie

26

buna! Cum sa trecem peste toate aceste amintiri ale minunatei copilrii? Oare noua, nu ne era greu sa renunm la ce-am avut drag, aa cum i era si lui Nic? Sracul Nic! Sa plece si sa-si lase in urma toi prietenii, familia, casa printeasc, satul natal, tot ceea ce iubete mai mult dect orice. Dar poate, lui Nic i era frica de necunoscut. Poate, in sinea lui, i dorea sa ajung om mare, dar nu dorea sa se duca in alt loc, departe de tot ce l-a legat. Eroul devine contient de nsemntatea acestei plecri: acum se desvrete devenirea sa personala, odat cu aceasta expediie. De acum nainte , putem spune ca eroul va parcurge drumul iniierii, care-l va forma ca om , devenind astfel, matur. Plecnd, Nic renun la tot ce-i este drag: Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgtoare si limpede ca cristalul, n care se oglindete cu mhnire Cetatea Neamului de attea veacuri! Dragimi erau mama i tata, fraii i surorile, i bieii satului, tovarii mei din copilrie, cu care, in zile geroase de iarna , m desftam pe ghea i la sniu, iar vara, si-n zilele frumoase de srbtori, cntnd i chiuind, cutreieram dumbrvile si luncile umbroase, prundul cu tioalnele, rnile cu holdele, cmpul cu florile si mandrele dealuri, de dup care-mi zmbeau zorile n zburdalnica vrsta a tinereii! Creang realizeaz o descriere monumentala a spaiului din care a pornit in lunga cltorie numita viaa, locul de unde a luat tot ceea ce are el mai bun. Iar acest spaiu i-a marcat toata existenta, devenind contient de acest fapt atunci cnd trebuie sa se despart de aceste locuri, pentru a explora altele. Dar nu numai satul ca spaiu l-a marcat pe Creang, ci si locuitorii lui, cu toate evenimentele la care luase parte: Asemenea, dragi-mi erau eztorile, clcile, horele si toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare nsufleire! De piatra de-ai fi fost si nu se putea sa nu-ti salte inima de bucurie cnd auzeai, uneori n puterea nopii, pe Mihai scripcarul din Humuleti umblnd tot satul cate c-o droaie de flci dup dnsul i cntnd. Plin de regretul prsirii satului natal, Nic pleac la Iai, ncepnd astfel o noua etapa a vieii. Creang i ncheie copilria aici. El nu mai este copil, plecarea sa, ducnd la maturizare. Satul cu toate frumuseile i minuniile lui, vor rmne mereu n inima, n gndul i n sufletul lui Creang.

27

BIBLIOGRAFIE

CREANG POVESTIND COPIILOR Amintiri, poveti, anecdote ilustrate, Editura Porile Orientului, Iai, Casa colilor GEORGE MUNTEANU Introducere n opera lui Ion Creang, Editura Minerva, Bucureti, 1976 G. CLINESCU Ion Creang ( Viaa i opera) , Editura Minerva, Bucureti- 1978 VLADIMIR STREINU Ion Creang Editura Albatros SAVIN BRATU Ion Creang, Editura Tineretului CONSTANTIN CIOPRAGA Ion Creang, Editura Eminescu, Bucureti, Piaa Scnteii 1, 1977 MIHAI APOSTOLESCU Ion Creang ntre mari povestitori ai lumii, Editura Minerva, Bucureti- 1978 CONSTANTA BRBOI Ion Creang, Editura Meteora Press, Bucureti ILIE DAN Studii despre Ion Creang, vol.1., Editura Albatros ILIE DAN Studii despre Ion Creang, vol.2., Editura Albatros NICOLAE CONSTANTINESCU Ion Creang Povestea lui Harap-Alb, Editura Albatros, Bucureti, 1983 LITERATURA ROMANA, clasele V-VIII, REFERINE CRITICE, Editura Saeculum I. O. , Editura Vestela, Bucureti, 1995 TEODOR TANCO Lumea transilvana a lui Ion Creang, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989 MIRCEA SCARLAT Posteritatea lui Creang, Editura Cartea Romaneasca, Bucureti, 1990 CONSTANTIN PARASCAN Povestea vieii lui Ion Creang, Editura Casa Editoriala REGINA, Iai, 1996 BASMELE COPILRIEI Antologie de ghiozdan pentru clasele I-IV, Editura Porile Orientului, Iai, 2003 LECTURI MINUNATE pentru colarii mici, Culegere de texte pentru clasele I-II, Editura Porile Orientului, Iai, 2001 SINTEZE LYCEUM Destinul unui clasic, Studii si articole despre ION CREANG, Editura Albatros, Bucureti, 1990

28