CURS 3.

Cererea Teoria cererii stă la baza alocării veniturilor băneşti limitate de către consumatorii rationali care să decidă să cumpere diferite bunuri. 1. Extinderea şi contractia cererii sub incidenţa preţului. Cererea reprezintă cantitatea dintr-o anumită marfă dorită, care poate fi cumparată de un individ, într-o perioadă determinată de timp, la un preţ unitar dat. Cererea tuturor cumpărătorilor de pe piaţa unui bun reprezintă cererea totală de piaţă a acelui bun. Cererea totală exprimă raporturile în legătură cu: a) Cantitatea maximă dintr-un anumit bun, care, la un anumit preţ, este dorită şi poate fi cumpărată; b) Preţul maxim care poate fi achitat pentru cumpărarea unei anumite cantităţi din bunul dorit. În funcţie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se disting: - cererea pentru bunuri substituibile (ulei măsline ulei de alt tip); cererea pentru bunuri complementare (auto şi benzină); - cererea pentru bunuri derivată (cererea pentru făină este determinată de cererea pentru pâine). Reducerea preţului unitar determina procesul de extindere a cererii, respectiv de creştere a cantităţii cerute pe piaţa unui produs. Relaţia dintre evoluţia preţului unitar (variabila independentă) şi cererea de piaţă a unui bun (variabila dependentă) poate fi ilustrată cu ajutorul unui tabel, al unei funcţii sau al unui grafic. Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi schimbarea cantităţii cerute constituie conţinutul legii generale a cererii. Potrivit acestei legi : creşterea preţului unitar al unui bun determină reducerea cantităţii cerute din bunul respectiv; reducerea preţului unitar al unui bun determină creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. Legea generală a cererii se verifică în cazul bunurilor normale, precum şi în cazul majorităţii bunurilor inferioare: - pentru unele bunuri inferioare, creşterea preţurilor este însoţită de o extindere a cererii iar reducerea preţurilor de o contracţie a acesteia. "Paradoxul Giffen" poate fi explicat pornind de la cele două efecte generale ale creşterii preţului unui anumit bun: - creşterea cantităţii cerute din alte bunuri, ale căror preţuri nu au crescut (efectul de substituire); - reducerea venitului real (efectul de venit). Există unele situaţii care numai aparent contrazic legea generală a cererii: sunt cumpărători care cumpără mai mult de la unele firme chiar dacă acestea practică preţuri mai mari pe motivul economisirii de timp. în situaţia în care preţul şi calitatea bunului sunt în relaţie directă, creşterea preţului poate fi însoţită de o sporire a cantităţii cerute, deoarece diferenţa de preţ va fi compensată de diferenţa de calitate câştigată. creşterea preţului poate fi însoţită de o creştere a cantităţii cerute, deci de o extindere a cererii, în situaţia creşterii veniturilor, a numărului de cumpărători, a preferinţelor etc.(se exprimă relaţii de cauzalitate dintre preţ şi cantitatea cerută, făcându-se abstacţie de ceilalţi factori care influenţează cererea), deci considerându-se ca fiind constante condiţiile cererii.

13

2. Condiţiile cererii Cererea pentru un anumit bun poate să crească sau să se reducă, în funcţie de evoluţia unor factori care mai poartă denumirea de <condiţiile cererii>, în condiţiile când diferenţa nivelului de preţuri nu se modifică. Creşterea sau reducerea cererii determină, la o anumită ofertă, o modificare a preţului unitar al unui anumit bun. Principalii factori sau condiţii ale cererii care determină creşterea sau diminuarea cererii pe piaţă a unui bun sunt: a) modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor; b) modificarea preţurilor altor mărfuri; c) numărul de cumpărători; d) preferinţele cumpărătorilor; e) previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului. a) Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor în cazul bunurilor normale, între evoluţia veniturilor şi cererea pentru aceste bunuri există o relaţie directă (pozitivă). - creşterea veniturilor va determina o creştere a cererii; - în cazul bunurilor inferioare între venituri şi cerere există o relaţie negativă, deoarece majoritatea veniturilor va fi însoţită de o reducere a cererii, iar scăderea veniturilor, de o creştere a cererii pentru aceste bunuri. b) Modificarea preţurilor altor bunuri în situaţia în care bunurile A şi B sunt substituibile, între modificarea preţului bunului şi evoluţia cererii pentru bunul B există o relaţie pozitivă. În cazul în care bunurile x şi y sunt complementare, între schimbarea preţului bunului x şi evoluţia cererii pentru bunul y există o relaţie negativă. c) Numărul de cumpărători. Între numărul cumpărătorilor şi cererea pentru un anumit bun există o relaţie pozitivă. d) Preferinţele cumpărătorilor. Dacă preferinţele consumatorilor pentru un anumit bun se accentuează, cererea pentru bunul respectiv va creşte şi invers, în situaţia în care se înregistrează o diminuare a preferinţelor. e) Previziunea privind evoluţia preţului şi a veniturilor. În situaţia în care se prevede o creştere a preţului la un anumit bun, cererea prezentă pentru bunul respectiv creşte şi invers, cererea se reduce dacă se prevede o reducere a preţului. Dacă are loc o creştere a veniturilor băneşti cererea pentru un anumit bun creşte, iar dacă se prevede o reducere, cererea prezentă scade, atunci când celelalte condiţii nu se schimbă. Prin cunoaşterea ponderii influenţei fiecărui factor, prin însumarea algebrică a acestora va rezulta modificarea totală a cererii la un anumit anumit nivel al preţului. 3. Elasticitatea cererii: factori şi importanţă Exprimă sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a cererii. Coeficientul elasticităţii cererii (Ec.) arată gradul, fracţiunea sau procentul modificării cererii în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii. Se determină pe baza raportului dintre modificările cererii (varibila dependentă) şi modificarea unui factor al cererii (variabila independentă). Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul x în funcţie de modificările preţului acestui bun (Ecpx) se poate calcula astfel: ∆C ∆P C 2 − C1 P1 − P2 : = : a) E cpx = C P C1 P1 unde: ∆ proporţia modificării cererii; C
14

C1 cererea iniţială; ∆ P - proporţia modificării preţului; P1 - preţul iniţial. C2 – cererea modificată P2 – preţul modificat În funcţie de mărimea acestui coeficient, cererea pentru diferite bunuri poate înregistra urmatoarele forme: P Ec = 0 1) cerere elastică, când Ecp > -1 Ec < -1 2) cerere inelastică, când Ecp < -1 Ec = -1 3) cerere cu elasticitate unitară cand Ecp = -1 Ec > -1 4) cerere perfect elastică, când Ecp = ∞ Ec = ∞ 5) cerere perfect inelastică atunci când Ecp = 0 Q Ultimele două forme au valoare teoretică, ele întâlnindu-se foarte rar şi numai în anumite condiţii de piaţă. Coeficientul elasticităţii cererii pentru marfa x în funcţie de venit (Ecvx) se calculează ca un raport între procentul modificării cantităţii cerute şi procentul modificării venitului, în condiţiile în care ceilalţi factori care determină cererea pentru marfa x, rămân neschimbaţi. ECVX = %∆c %∆v dacă:

a) Ecvx >1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile totale va creşte; b) Ecvx < 1 şi venitul creşte, ponderea cheltuielilor pentru marfa x în cheltuielile totale se reduce. Coeficientul elasticităţii cererii pentru marfa x în funcţie de modificarea preţului altor bunuri, de exemplu: y şi z, în condiţiile în care ceilalţi factori care determină cererea pentru marfa respectivă nu se modifică, se calculeaza astfel:

E CPX ( Y )( z ) =

unde P reprezintă preţul bunului y sau z Când creşte cererea pentru bunul x datorită majorării preţului la bunul y, atunci bunul y poate fi substituit cu bunul x, iar Ecpx(y) > 0 Când consumatorul cumpără mai puţin din bunul x datorită creşterii preţului la bunul z, atunci bunul y este complementar bunului x, iar Ecpx(z) < 0 4. Importanţa elasticităţii cererii şi factorii care o determină Orice modificare a preţului unui bun sau a condiţiilor cererii provoacă schimbări pozitive sau negative. Schimbările pot fi cuantificate numai dacă se cunoaşte influenţa factorilor care determină elasticitatea cererii. a) Ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii. La o pondere ridicată coeficientul elasticităţii cererii la preţ (Ecp) este mai mare, în situaţia în care celelalte condiţii rămân constante. Unele categorii de bunuri au o pondere mai mare în cheltuielile totale, altele o pondere mai redusă; Pe măsură ce veniturile băneşti cresc, ponderea cheltuielilor pentru bunurile alimentare se reduce;

% ∆C %∆P

15

Coeficientul elasticităţii cererii pentru bunurile alimentare este mai mare pentru persoanele cu venituri mai mici. b) Gradul de substituire a bunurilor. - coeficientul elasticitatii cererii este cu atât mai mare cu cât gradul de substituire este mai mare şi invers. c) Gradul necesităţii în consum. - după natura trebuinţelor, bunurile pot fi grupate în: bunuri normale de strictă necesitate şi bunuri de lux. - cererea pentru bunuri de lux este elastică, iar pentru bunuri vitale este inelastică. d) Durata perioadei de timp de la modificările preţului. - între durata perioadei de timp de la schimbarea preţului unui bun şi mărimea coeficientului elasticităţii cererii la preţ există o relaţie directă, pozitivă. ex: dacă preţul unui bun se dublează cererea pentru bunul respectiv într-o perioadă scurtă de timp, se va reduce, în prima fază cu 80 % (Ecp = 0,8), iar pe o perioadă de timp îndelungată se va reduce un % mult mai mare – ex., cu 120 % (Ecp = 1,2). cunoaşterea influenţei acestor factori asupra elasticităţii cererii în funcţie de modificările preţului prezintă o importanţă deosebită pentru estimarea venitului total încasat care este egal cu produsul dintre cantităţile bunurilor vândute (q) şi preţul de vânzare pe piaţă (p). rezultă că veniturile totale sunt egale cu cheltuielile totale şi cu totalul vânzărilor (vt = q.p) în situaţia în care cererea pentru anumite bunuri este elastică în funcţie de preţul acestora, între modificările preţului şi venitul total încasat există o relaţie inversă, negativă. când cererea este inelastică între evoluţia preţului şi venitul total există o relaţie pozitivă. Relaţiile dintre nivelul coeficientului elasticităţii cererii la preţ (Ecp) şi venitul total încasat (vt) sunt prezentate mai jos: Efectul modificării preţului asupra venitului încasat (VT) ------------------------------------------------------------------------------------------------Ecp > 1 Ecp = 1 Ecp < 1 ------------------------------------------------------------------------------------------------creşt.preţ VTscade VTconstant VTcreşte ------------------------------------------------------------------------------------------------reduc.preţ VTcreşte VTconstant VTscade -----------------------------------------------------------------------------------------------Procentul modificării venitului total este egal cu (1-Ecp) x procentul modificării preţului Ecp > 1, între modificarea preţului şi a VT există un raport invers (o relaţie negativă); Ecp < 1, între modificarea preţului şi a VT există un raport direct (o relaţie pozitivă); Ecp = 1, VT nu se modifică indiferent de sensul schimbării preţului. Concluzie: În procesul decizional cunoaşterea formei de elasticitate are importanţă sporită în condiţiile practicării unor preţuri mai scăzute duce la maximizarea profitului numai în situaţia unei cereri elastice. Mărimea profitului depinde de evoluţia venitului total încasat şi a costului total (dacă creşterea costului total este mai mare decât cea a venitului, profitul total se reduce şi invers creşte). Mărimea profitului depinde şi de raportul dintre modificarea cantităţii cerute şi a preţului. Cu cât procentul de creştere a cantităţii cerute este mai mare decât cel al reducerii preţului, cu atât profitul este mai mare.

16

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful