You are on page 1of 48

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” Preot Petre Popescu

La Chandelle de Montréal
Anul XVI, Nr. 5 – noiembrie – decembrie 2012 – 48 pagini

Ro m ânia Mare
O, ce zile de avânt, De-nălțare, de-nviere! Al robiei lanț e frânt, Tirania-n veci să piere. Pe pământul strămoșesc Liber își dau mâna frații, Astăzi nu-i mai despărțesc Molda, Prutul, nici Carpații. La un loc tot neamul strâns Într-o largă Românie, Veacuri lungi de jale-am plâns, Plângem azi de bucurie. (Autor necunoscut)

Pentru cititorii noștri, pentru toți românii de pretutindeni, Crăciun fericit și An Nou cu pace în suflete și sănătate! La Mulți Ani!
D

Redacția

Scu rt ist o ric
România ieșind victorioasă din Primul Război Mondial, la 1 decembrie 1918, Adunarea Populară de la Alba Iulia declară unirea Transilvaniei cu România. Basarabia se unise la 27 martie și Bucovina la 28 noiembrie, în același an. Regele Ferdinand I a fost încoronat la Alba Iulia la 15 octombrie 1922, ca primul rege al tuturor românilor.

România Mare, 1 Decembrie 1918

Revistă de literatură și cultură generală bilingvă / bilingue Revue de littérature et de culture générale

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL

pagina 2

Sumarul numărului
P a st o ra la la Na s t erea Do mnu lu i Hris t os – 201 2 Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal .................................................3 Legenda ro z et eii de pe Ca s a Ro mână Victor Roșca .......................................................................4 Din activitățile Școlii Duminicale a Bisericii "Buna Vestire" .......................................5 Do u ă ma nifes t ă ri de ma rcă , c u pa rt ic ipa rea Aso c iaţ iei Ca na diene a Sc riit o rilo r Ro mâ ni Ion Anton Datcu .................6 La c eas a niv ers a r ....................................................7 15 Ani de la apariţia revistei „CANDELA de MONTREAL” Lia Ruse _________________________ 7 Candela de Montreal la ceas aniversar! Ana Maria Gîbu 7 ST EAUA MAGILOR Dumitru Ichim .......................7 Mes ra c ines (Suit e) Wladimir Paskievici ......... 10 Omu l, t ă râ m a l c o nt ra dic ţ iilo r în opera lu i Ernes t Bernea ( es eu ) Iuliana Onofrei ...... 11 Ză pez ile Mirunei Miruna Ocnărescu................... 13 Filo z o fia dis curs u lu i po lit ic – V Acţ iu nea comu nicat ivă în sf era p u blică Daniela Gîfu ...................................................................... 14 T ris t a pov es t e a u nei v ieț i din Ba s a ra bia Prof. Dr. Paul Dăncescu ........................ 15 REMEMBE R: 1 989 - Cră c iu nu l Rev o luţ io na r George Filip .................................... 17 La ns a re de ca rt e – Liv ia Nemț ea nu Chiria c es c u ................................................................ 18 Un eveniment Victor Roșca _____________________ 18 Câteva note și gânduri Melania Rusu Caragioiu_____ 18 A scrie e un act de curaj (citate din discursul autoarei) Livia Nemțeanu - Chiriacescu ___________________ 19 P ARCURSURI ILUST RAT E 2. Vac a nţ e în It a lia Angela Faina - artista Wladimir Paskievici naratorul ............................................................................ 20 „ Vo rbes c băt râ ne c ro nic i ” remember – poeme Melania Rusu Caragioiu ....................................... 22 Î n pra g de Anul Nou - 201 3 Elena Buică .... 23 P o eme Lia Ruse ........................................................... 24 40 de a ni de la moa rt ea lui Nic hifo r Cra inic Livia Nemțeanu - Chiriacescu .................... 25 Vo ya ge v ers l’Oues t Felicia Mihali................... 27 pa ra lele – po eme Daniela Voiculescu ................ 29 Prin tic-tac-ul gândului – Poetei Daniela Voiculescu George Baciu _________________________________ 29 À Ma ît re Flo ria n Co s ta c he « Bo n a nniv ers a ire!» Corina Luca ................................. 30 Ero ul v ers us Ist o ria po pula ră sa u Aut o bio gra fia lui Nic o la e Cea uș es c u Florin Romila ................................................................... 30 62 (s elec ț ie) Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti .... 33 Des pre priet eni e s i priet en i (2) Elena Olariu ................................................................................ 34 Oa s peţ ii c elulei mele – de P et re Ca ra mit ru Livia Nemțeanu - Chiriacescu .............. 36 Dema in ét a it un a ut re jo ur Miruna Tarcău . 37 P o ez ii Leonard Ionuț Voicu ....................................... 39 Fra gment e - P o eme de Ev a Ha lu s debut lit era r - Corina Luca .................................. 40 Ziua Sfâ nt ului Andrei Cătălina Stroe ............. 41 P o ez ii Ana-Maria Gîbu ............................................... 42 SERIA ŞT IINŢ E – 1 0. Des pre o riginea o mului– pa rt ea I Wladimir Paskievici............... 43 Aga guk ( X ) Roman de Yves Thériault. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor .............................. 44 Anun ț urile c omunit ăț ii..................................... 47 Apa riț ii edit o ria le (s c riit o ri c a na dieni) : 48 Fragmente & Fragmentes Eva Halus ________________ 48 Sonete Traian Gărduș ___________________________ 48 Manuscrisul din tren Livia Nemțeanu - Chiriacescu ____ 48

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL

pagina 3

Pastorala la Nasterea Domnului Hristos – 2012
Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal
spune: ,,Eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor!’’. Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre măreția Întrupării spune: ,,Gândește-te că mare lucru este să vezi soarele coborând din ceruri, alergând pe pământ și slobozind razele Sale celor de aici. Dar gândește-te, ce lucru mare este să vezi pe Iisus, Soarele Dreptății, cum sloboade din trupul nostru și luminează sufletele noastre’’.
,,Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă, Cântați Domnului tot pământul!"

ființa omenească: ,,pacea, dragostea, milostenia, suferința și jertfa’’. Venirea Domnului Hristos, este semnul iubirii dumnezeiești față de om, împăcarea omului cu Dumnezeu și mai ales la reașezarea ființei omenești la statutul inițial, de a putea deveni la asemănarea cu Dumnezeu. Iubiți credincioși! Vă așteptăm in ziua Sfântă de Crăciun, spre a cânta și a lăuda creștinește venirea Împăratului Ceresc in mijlocul nostru și in acest an binecuvântat - 2012. Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut in ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele şi inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători, plini de înțelepciune și mai credincioși. Preotul Liviu Alexandrescu și Consiliul Parohial al Bisericii „Buna Vestire” vă urează cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou - 2013 și Bobotezei, ca Bunul Dumnezeu, Maica Sa curată și toți martorii Betleemului, să ne dăruiască din darurile cerești, pline de sănătate, de pace in suflet, să putem avea înțelepciunea magilor, bunătatea păstorilor și bucuria îngerilor. ,,Sărbători fericite!’’ și ,,La mulți ani!”.

Iubiți credincioși! Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, reprezintă dovada incontestabila a dragostei Lui Dumnezeu față de noi, momentul unității firii dumnezeiești a Domnului nostru Iisus Hristos, cu firea omenească, sau momentul când: ,, Dumnezeu se coboară pe pământ, ca omul să se urce la cer’’(II Petru I,4). ,,Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută’’ prin Tine, Născătoare de Dumnezeu, se descoperă nouă, taina care, se și reactualizează in fiecare an și in fiecare persoană, ca Hristos să rămână in veci: ,,Să se Nască și Să crească, Să ne mântuiască”. S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. S-a născut când era pace, pentru că el va fi regele păcii. El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poți teme și a venit sărac, pentru a ne învăța că in Casa Cerească, nu se ajunge prin plăceri trupești, ci prin renunțare și suferințe. Fecioara Maria, Împărăteasa cerului și a pământului, deschide ușa Raiului cu sfințenia ei și primește de la Duhul Sfânt, Darul cel mult așteptat, pe Domnul Hristos (Sf. Ioan Damaschin). Dragostea cea mare a Lui Dumnezeu își regăsește in cele din urmă locașul, in templul trupesc al Maicii Domnului. Prezența Lui Hristos, se face vizibilă cu fiecare și in fiecare dintre noi, căci Însuși Hristos

Viața creștină este legată fundamental de prezența Domnului Hristos, născut pe pământ, mort și înviat. Toate aceste sărbători ne angajează plenar și ne umplu inima de bucurie și de speranță, pentru că drumul și victoria Sa, înseamnă drumul și victoria noastră. Sărbătoarea Crăciunului este pentru noi o sărbătoare a bucuriei dar și a darurilor. Este a darurilor, pentru că primim cel mai mare dar - Întruparea Domnului Hristos. Fiul Lui Dumnezeu, devine Fiul Omului , fratele nostru care ne ascultă și ne sprijină pe drumul vieții. Acum, vedem că cerul dumnezeirii nu este departe, ci in fiecare inimă de creștin. Schimbul acesta de daruri ne aduce pacea și împlinirea sufletească. Adică darul Lui Dumnezeu devine darul omului și darul omului (viața curată) devine darul Lui Dumnezeu. Îngerul Gavriil aduce mesajul ceresc, Fecioarei Maria la ,,Buna Vestire’’, zicând: ,,Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea celui prea înalt te va umbri; de aceea și sfântul care Se va naște din tine, Fiul Lui Dumnezeu se va chema’’(Luca 1, 35). Așadar, Fiul Lui Dumnezeu, va lua firea omenească de la Duhul Sfânt. De asemenea, in dialogul Mântuitorului Hristos cu Nicodim, Domnul spune :,,De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea intra in împărăția Lui Dumnezeu’’(Ioan III,5) Deci, dacă Nașterea Domnului Hristos se face prin Duhul Sfânt, tot așa și renașterea omului se face cu Duhul Lui Dumnezeu. Trăirea in Duhul, cum spune sfântul Apostol Pavel, este punctul de întâlnire al omului cu Mântuitorul nostru Hristos. In Iisus Hristos, se regăsesc toate darurile care desăvârșesc

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL

pagina 4

Legenda rozeteii de pe Casa Română
Victor Roșca
diferite activități culturale sau din alte domenii, care serveau fie Bisericii, fie comunității din jurul Bisericii. De la început, părintele Petre Popescu i-a sugerat sculptorului Octavian Olariu să realizeze o expoziție de sculptură la Casa Română. Expozițiile de artă ce aveau loc aici permiteau afirmarea talentului și personalității creatoare a participanților, dar erau mai puțin axate spre aspectul material, pe care îl urmăreau expozanții. Materialele și timpul enorm consumat pentru o expoziție de artă nu erau niciodată compensate material. Comunitatea, ce gusta emoția estetică în fața frumosului din artă, se afla în perioada de începuturi și nu-și pemitea să-și cheltuiască salariul pe opere artistice. În această conjunctură, Octavian Olariu a decis ca în locul expoziției de care oamenii uită repede, să execute o lucrare care expusă, să dănuie și care să amintească, celor care intră în clădire sau trecătorilor ce se abat prin aceste locuri, de artistul care a creat-o. Așa a luat naștere opera artistică, botezată de autor „Lacrima” expusă pe fațada Casei Române. „Lacrima a ieșit din sacrificii. Când am montat-o, în, zi de lucru”, își amintește Octavian Olariu, „n-am găsit om de ajutor, cel puțin să-mi țină scara, pentru că metalul nu era ușor.” Lacrima va stăluci acolo, alături de Biserică, sperăm veacuri, pentru că din anul 2011, Biserica Română Ortodoxă de Montreal „Buna Vestire” împreună cu complexul din jurul ei a fost declarată Monument istoric. Și în viitor, nimeni nu le va putea face cea mai mică modificare fără aprobarea celor trei comisii cerute de Ville de Montreal, a tria fiind formată din specialiști în monumente de artă și monumente istorice. Sculptorul Octavian Olariu s-a născut la 8 aprilie 1931 în localitatea Bretea Mureșană din județul Hunedoara, România. El a studiat sculptura la Institutul de Arte Plastice din Cluj, pe care l-a terminat în 1963. Și-a făcut întrarea în sculptură, devenind renumit, în 1970, cu o serie de lucrări din lemn, monoxile realizate dintr-o singură bucată/trunchi de lemn. Primul succes i-l aduce expoziția sa din 1978 de la Galeria Simeza din București. Noutatea sculpturilor sale, susține Andrei Pleșu, constă din faptul că Octavian Olariu „obține multiplul nu combinând elemente separate ci lăsând unicitatea să devină, să se dezvolte, să se nege pe sine... nu ca o facilă victorie a perspicacității ci ca o adâncă intuiție privind natura lucrurilor.” Octavian Olariu, între 1967 și 1980 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Idea monoxilelor i-a venit sulptorului în vremea unei călătorii în Tașkent. Acolo a văzut un suport pentru coran, făcut dintr-o singură bucată de lemn. Privind-o insistent i-a dezlegat misterul execuției. A participat în grup la diferite expoziții atât în România cât și în Italia, Canada, Grecia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Germania și URSS. Când a ajuns la Montreal, în 1980, este primit imediat în Asociația profesională a sculptorilor. Între 1984 - 1985 este invitat de colectorul de artă Marco-Fantoni în Italia să realizeze o serie de mari sculpturi din lemn care, în 1985, au fost expuse la Galeria Tragetto din Veneția. Trecerea sa prin Veneția este marcată printr-o sculptură păstrată la Fundatia Qerini Stampalia în colecția Mazarrioli, alături de alte nume celebre. Operele sale se găsesc expuse în mai multe locuri publice sau în colecții private, din România, Canada, Italia, Franța, Statele Unite și alte țări. Sculptorul Octavian Olariu a realizat la Osoppo, Italia, cea mai mare monoxilă din lume, scluptură dintr-un singur trunchi de arbore, cu o înălțime de 7,14 m, un imens Totem, care tronează până azi în birourile centrale ale Industriilor Fantoni, operă ce i-a adus înscrierea numelui său în Cartea Recordurilor Mondiale. Pe parcursul anilor, sculptorul Octavian Olariu și-a diversificat materialul în care și-a afirmat talentul dar nu a renunțat niciodată la stilul său, evidențiindu-l în toate operele realizate.

Cine n-a trecut pe lângă Casa Română, clădirea socială a Bisericii Buna Vestire, ridicată în 1972 de pr. dr. Petre Popescu împreună cu o mână de entuziaști, în locul fostei Case Române de pe strada Iberville, de lângă vechea biserică? (Vândută după accidentul de construcție al vechii Biserici) Dar, dintre cei care cunosc foarte bine locul și drumurile ce duc spre actuala Casă Română, câți au admirat „Lacrima” (nume dat de autor) din metal inoxidabil opera vestitului sculptor Octavian Olariu, ce strălucește pe fațada clădirii, zi și noapte, înfrumusețând-o și, dându-i personalitate?

„Lacrima”, de Octavian Olariu foto Maria Filip
Ca orice operă de artă, „Lacrima” de pe Casa Română are o legendă, trecută de mult în istorie. Era în 1980, un tânăr sculpător român, ce evadase din România comunistă, străbătuse gardul de sârmă ghimpată al graniței italiene, la Gorizia, și ceruse azil politic. După ce a petrecut un timp în lagărul de la Latina, din Italia și a trecut prin mai multe peripeții din alte locuri, debarcă la Montreal. Ca toți refugiații politici veniți între 1950 - 1989 a trecut pe la Biserica Buna Vestire, unde, putea întâlni alți intelectuali, exilați politici, veniți înaintea lui. Primul pe care l-a cunoscut aici a fost părintele Petre Popescu, o personalitate carismatică, care a știut să-i adune pe intelectuali în jurul Bisericii Buna Vestire și să-i implice în

Din 1980, cu mici întreruperi, Octavian Olariu trăiește și lucrează la Montreal, în patria sa de adopție, care l-a ocrotit ca pe un vrednic fiu al ai.

Ansamblul arhitectural Casa Română - Biserica Buna Vestire foto Maria Filip

Florile dalbe.. Stau la rând perechi. Şcolari teferi fac potecă Zilnic . Oare îngerii de sus. Dumitru Ichim) La Banchetul de Sf. meşter mare.. lin... iar mai cade.. câte-o carte Şi voinicii. descriu mii de pruiete. Pentru voi și tot poporul. Iisus Mântuitorul. iar în zori s-au strâns copiii şi-n vâltoarea bucurii. ''Hai.cu bunicii! LA PATINAJ gerul meşter.iar mai stă. cu papucii vii la gheaţă?!? (George Filip) . a suflat azi-noapte tare şi din lacul de cleştar a făcut un patinuar. repetau lui Iisus. Nicolae foto Maria Filip Moș Crăciun a sosit la Crăciunul copiilor foto Maria Filip Serbarea Crăciunul copiilor foto Maria Filip . FLORILE DALBE Îngerul urcând la stână.. Astăzi s-a născut Hristos.. doar un puşti. gheaţa prea alunecă! o fetiţă trece-n goană şi îi trage o dojană: -ce te plângi măi. pe gheţuşcă. COLIND Era liniște aseară că-auzeai cum ninge-afară. Feți-Frumoșii.desigur.când Moșul. nătăfleaţă.. de prin blocuri.'' . pe-ndelete. Florile dalbe.. Opintindu-se pe tocuri. să coborâm că jos.ENE Toarnă somnul peste gene Și când struna iernii sună Prin fereastră. Fiecăruia-i împarte După vârstă. Fac lectură. I-a-nflorit toiagu-n mână.perechi Consultându-și zâmbitori Fișele de cititori. Florile dalbe. Florile dalbe. Floare-n cruce-a veste bună. Florile dalbe. după Maica Domnului.spre biblipoecă..doar unul singur.. Iar aici.. colindul somnului? Era liniște aseară că-auzeai cum ninge-afară. Florile dalbe. (pr. n-are nici cinci ani . Izvor lin atins de lună. Apoi iar se-ntorc acasă Răzbătând prin neaua groasă Și târziu .și cum coborau din stână Florile dalbe Le-a-nflorit fluieru-n mână Florile dalbe. ăștia micii. Florile dalbe.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 5 Din activitățile Școlii Duminicale a Bisericii "Buna Vestire" VACANȚA DE IARNĂ Iarna vâjâie sub ușă Și cu firea-i jucăușă Cerne fulgii de zăpadă Peste câmp și peste stradă. De prin case..noapte bună. o fată are E de ani un pic mai mare. Florile dalbe.. doar ureci.

Alexandru Cetăţeanu. Victor Roşca şi semnatarul acestor rânduri. Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. Radio CFMBOra românească. din incinta Târgului. a fost sărbătorirea Zilei Naţionale a României. Cei şapte ani de acasă. iar. 17 noiembrie 2012. de 99 ani şi Valentin Lazăr. amplasat în Place Bonaventure. cel mai mare din America de Nord. Valentin Boju Musique Groupe. în prezenţa unui grup de români. nu în ultimul rând. în scopul de a demonstra altora nivelul înalt de intelectuali sadea. cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români Ion Anton Datcu cărţi. La deschiderea Recepţiei. a depănat în faţa grupului care îl asculta. Sâmbătă. Este vorba de Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români. Vice-Consul cu afaceri economice. În imensitatea acelei încăperi se scurgeau printre exponate fluvii se oameni. la pomul lăudat. Un amour chez les communistes. Domnul profesor universitar Antoine Soare a vorbit despre însemnătatea marii sărbători. în organizarea Consulatului General al României. Nelligan en roumain. în care erau prezentate icoane de excepţie. Întregul eveniment se poate cataloga ca fiind unul dintre cele mai reuşite.. 1 Decembrie A doua manifestare organizată de Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români care a avut loc în ultima perioadă. Direcţia artistică a fost semnată de MarcMarinescu Constantin. A urmat lansarea volumului Gloanţe cu dedicaţie. ce purta titlul.plin cu cărţi.. De l’image à la ressemblance. a apreciat eforturile depuse de organizatori. Jurnalul Impact. doamna Letiţia Belivacă şi domnul Ionuţ Cristian Negrescu. Radio Marca-Ro. cărora li s-a cântat nelipsitul Mulţi Ani Trăiască! Unul dintre ei. Închisoarea Târgşor. Alţii se plimbau pentru a se fotografia. Târgul de carte În perioada 14-19 noiembrie 2012. George TăutanCermeianu. în căutarea unor cărţi. Între două ţărmuri. La standul cu numărul 237-A au expus câţiva cunoscuţi autori din cadrul Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. Universitatea din Montreal şi. S-au cumpărat puţine Lansare de carte la Salonul Cărții din Montreal 1 1 decembrie săbătorit în Holul de Onoare al Universităţii din Montreal . profesorul universitar Antoine Soare. Numeroasa asistenţă. părintele Radu Răşcanu a expus în faţa celor prezenţi o lucrare de o mare valoare spirituală. S-au făcut fotografii şi s-au legat prietenii. la sala numărul 7. care au răspuns invitaţiei. eveniment. de 92 ani. formată din câteva sute de invitaţi. Este vorba de ediţia cu numărul 35 a Salonului Cărţii din Montreal. Din comitetul de iniţiativă au făcut parte mai multe asociaţii şi persoane de o valoare incontestabilă. pentru ca evenimentul să fie de un înalt nivel emoţional. Cătălina Stroe. au ţinut cuvântări. vechiul proverb. să nu te duci cu sacul. Mateescu Matte. petrecut sâmbătă. Scriitoarea Ionela Manolescu a prezentat un important volum tradus în româneşte. după care. 1 decembrie 2012 şi desfăşurat în Holul de Onoare al Universităţii din Montreal. Asociaţia Rocade. care să le satisfacă curiozitatea. precum Ionela Manolescu. amintiri despre participarea sa la ultima conflagraţie mondială. au avut loc trei lansări de carte. din partea Consulatului General. a avut loc un important eveniment din lumea mirifică a cărţilor. Gloanţe cu dedicaţie şi Crime fără vinovaţi. au venit în faţa microfonului câţiva demnitari ai metropolei. Asociaţia Oamenilor de Afaceri Români. domnul Valentin Lazăr. Printre multitudinea volumelor expuse la vânzare se aflau: Nelligan en roumain. Printre cei prezenţi s-au aflat doi decani de vârstă. în ultima parte. de unde.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 6 Două manifestări de marcă. adresând felicitările de rigoare.

Urmărind evoluţia revistei. sau Shadrac. Un lepros "internat" în această casă îi aducea ca profit cel puţin o vilă sau o nouă proprietate. sau din cei ce pofteau coroana împăratului. vile. Strădaniile continue ale colectivului redacţional de a reuşi. din motive de spațiu și mulțimea materialelor. progresul editorial precum şi al exprimării mesajelor creatorilor de literatură. nici cei apropiaţi ai aşa-zisului Jabesh. ediție la care am obținut „Premiul tinereții”. Avea moşii. foarte puţini. Nu de puţine ori împăraţi ai Romei apelau la "sfatul" financiar al omului acesta care mânuia din ascuns porturile Mediteranei şi toate oraşele de răscruce şi . dar nu putea să se atingă nici măcar de un păr al lui. concursul internațional de poezie pentru românii din întreaga lume. În „Candela de Montreal” au apărut primele mele creații literare în anul 2008. cu prezentarea acțiunilor desfășurate de „Școala de duminică” organizate de Biserica Buna Vestire. începând de la coperta. Casa Leproşilor îi oferea lui Jefferson Salamander cele mai sigure venituri. nici evreu.Jabesh ben Shallum. Si leprosul nu era un nimenea cules de pe stradă. an de an. mentorului. A izbutit să realizeze colaborarea cu mulţi membri ai diferitelor organizaţii culturale din zonă. băi. Sunt fericită și deosebit de onorată să mă aflu printre colaboratorii „Candelei de Montreal”! Mulțumesc din suflet tuturor celor care trudesc zi de zi pentru ca revista să apară! Felicitări și „La mulți ani” redactorului șef al revistei. cabane de vară şi de iarnă. sau Nero. Am descoperit revista sau m-a descoperit ea pe mine. fapt pentru care Irod îl invidia de moarte. sau scaunul consulului sau poziţia senatorului. în toate părţile imperiului. inspirată şi elegantă şi continuând cu sumarul. Mi-am făcut prieteni în Montreal. de emoţii şi talente ale românilor care păstrează şi transmit noilor generaţii comorile limbii şi gândirii româneşti. Cine erau aceştia. ori profesionalismul autorilor de eseuri. aflându-mă astăzi la aniversarea a 15 ani de existență a revistei o cititoare fidelă și o admiratoare a colectivului de redactori. Candela de Montreal la ceas aniversar! Ana Maria Gîbu Fiecare aniversare a Revistei „Candela” din Montreal va coincide cu aniversarea unuia dintre cei mai dragi dintre canadienii români. Hanul avea la parter grajdurile. pentru că era omul stăpânirii. se poate observa cu uşurinţă. paginile acestei reviste au avut posibilitatea de a-şi hrăni sufletele cu vibraţiile cuvintelor şi metaforelor limbii române. din mesajelor primite cu ocazia aniversării revistei noastre.dar ce nu avea?. În paginile acestei reviste au fost prezentaţi de-a lungul timpului. să învingă dificultăţile şi cheltuielile apariţiilor cu regularitate. prietenului meu drag. Jefferson Salamander construise şi în Betleem nişte surse de venit. iar sus camerele de oaspeţi. Despre bogăţiile lui nimeni nu ştia să le estimeze. “ La mulţi ani Candelă vie! “ cu noi şi frumoase performanţe în lansarea şi susţinerea celor ce te caută şi te citesc. am cunoscut scriitori de origine română din Canada și nu numai. cu atenţie şi interes. 15 Ani de la apariţia revi stei „CANDELA de MONTREAL” Lia Ruse Revista Candela de Montreal a dorit şi doreşte să fie un loc de întâlnire al creaţiilor variate de literatură şi nu numai. ce legătură aveau cu romanii. „Starpress”. poetul George Filip. Oraşul avea două drumuri principale care se întretăiau în piaţă şi la răscrucea lor a zidit hanul. nu știu exact. am aflat cum sărbătoresc familiile de români stabiliți peste ocean momentele importante din viața lor și a țării de unde au plecat. ci unul vânat dintre marii inamici sau trădători ai lui Irod. ediția I. băile. Pe lângă proprietăţile din Ierusalim. Adevăratul lui nume era Jefferson . cu o notă personală inconfundabilă. Revista „Candela” împlineşte anul acesta cincisprezece ani de apariţii în condiţii grafice de excepţie. cu ce se îndeletniceau. aici era marea enigmă. fiind mai degrabă o parolă folosită în marile tranzacţii. am înțeles. că nu era cunoscut decât numai de oglinda lui de argint şi chiar aceasta o singură dată pe zi. iar în afara oraşului Casa Leproşilor. care marchează la fiecare număr evenimentul important al lunii sau lunilor respective. rubricile permanente şi calitatea articolelor publicate. Dar cea mai grea întrebare era cea a numelui. poezie şi proză. imediat după acest concurs și de atunci am colaborat neîntrerupt. pentru sirieni Shadrac Sanhierib. critică literară. pentru românii din diaspora. ce lucrau pentru aceştia erau întrebări care se pierdeau în pustiul enigmelor. Preţuire şi tot respectul pentru cei care au creat şi au susţinut apariţiile acestei reviste. poetului George Filip. domnului Victor Roșca! Mulțumiri alese și „La mulți ani”. poeţi şi scriitori care reprezintă cu demnitate obârşia lor. dughenele şi taverna. din 2002. nici sirian. citind număr de număr paginile revistei de ce iubesc românii Canada. Revista Candela a fost şi rămâne un purtător de sentimente. datorită unui eveniment deosebit organizat de d-nul George Filip și d-na Ligya Diaconescu. Pentru romani se numea Nero Cassius. Dumnezeu ştie din ce parte a imperiului sau din afara lui venise cu un nume atât de pocit.un nume care nu era cunoscut decât de foarte. așa cred eu. sunt meritorii şi de apreciat. când aveam doar 9 ani. Nu era nici roman. Evident ar fi fost mult mai uşor ca Familia lui venise în Ierusalim câteva generaţii după invazia romanilor. ci numai Jefferson Salamander.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 7 La ceas aniversar Extrase. Cei care au citit. căruia îi datorez debutul meu în revista „Candela de Montreal”! Tuturor “La mulți ani!” STEAUA MAGILOR Dumitru Ichim Salamander . de unde veneau. pentru evrei .

dar abia acum începea pentru ei realitatea coşmarului că erau infectaţi cu toţii. bătăi. dar până la urmă tot acest straniu cortegiu a fost educat şi iluminat atât de bine pe drumul care ducea spre Casa Leproşilor încât de bună voie sau aliniat în rânduri. dar unde ar mai fi fost deliciul de a-i suge duşmanului viaţa prin chinuirea şi moartea latentă care dădeau cele mai subtile plăceri ale răzbunării ? Casa Leproşilor era dincolo de Ţarina Olarului . din când în când.celor cu gura mare . casele lor fiind oferite pentru găzduirea slugilor şi personalului celor trei regi despre care aflară că vor veni în Betleem. cei de la han au jucat o periniţă cu săruturi unul mai deocheat ca altul. neuitând de obişnuita zeciuială cuvenită stăpânului. folosită forţa pagina 8 pavilioanele de la Casa Leproşilor?" la care celălalt răspunse cu un gest obscen şi amândoi începură să se hăhăiască. mai făceau expediţii pe drumul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon şi prădau pe cine puteau. cu o poartă zdravănă care n-ar fi putut fi spartă nici cu berbecii de război şi care se încuia numai din afară. In al doilea rând toate proprietăţile mobile şi imobile au fost naţionalizate de partidul nou înfiinţat "Leproşi pentru leproşi.. Cum era aruncată o victimă înlăuntru. Nişte soli au venit să se intereseze de casă şi masă pentru regii lor care erau pe drum spre Betleem. bine organizat. adică acele cerdace răcoroase ale arhondaricelor.." In al treilea rând. leproşii buni îmbrăţişau pe eliberatori aşa cum puteau. Am uitat să o descriu. dar aceasta era o adevărată cetate care trebuia cucerită. Surpriza a venit când au ajuns la Casa Leproşilor. Dimpotrivă. nişte încăperi gigantice cu gratii de fier.! Săracii se şi baricadaseră pregătiţi să ţină piept invaziei elementelor retrograde din afară. iar între ele era un gang. plus că noaptea . încăierări şi au fost domolite. taverna devenise neîncăpătoare. iar magazinele trebuiau să dubleze numărul vânzătorilor. Gloata crezând că e refrenul cântecului a început să repete. leproşii răi au fost puşi în lanţuri spre a fi executaţi. Slujitorii i-au înghesuit pe vizitatori claie peste grămadă când dintr-o dată s-au trezit cu o nouă problemă pe care nu ştiau cum să o rezolve şi au trimis pe sfetnicul Departamentului la Jefferson Salamander să le dea sfatul. răspunseră cu toţii în cor încremeniţi pe vocala O. depărtaţi-vă! Degeaba scandarea lor la unison şi tot vacarmul. totul era sub control şi hăhăiala i-a contaminat pe toţi într-o fericire comună care a durat până la destinaţie. ci s-a spulberat în faţa invadatorului. care nu puteau merge se ţârâiau să le pupe blagoslovitele picioare. îmbrăcate în aceeaşi uniformă şi domesticite cu aceleaşi ticuri verbale şi fizice. Dar biata republică nu a durat ca Sparta sau Atena.şi drumul care ducea acolo nu mai avea nici măcar o cărare prin care să se prelungească în stânga sau în dreapta. sau încăperea cerdacului cu boite şi ascuns după perdelele viţei de vie. ţipete şi au fost. Cei care opuneau rezistenţă legaţi la mâini şi la picioare . garajele acestea umane dând în curtea interioară folosită şi ca loc de îngropare .. de fapt. Disperaţi căutară pe slujitorii hanului şi pe Comandantul General. urlete. idealuri. De asemenea. levitaţii de scaune şi alte obiecte şi au fost. cu avertismentul drastic să li se ceară regilor preţuri regeşti. necurat. Cum să procedeze că nu mai aveau nici un loc. Nimeni nu scăpa de acolo. Când au început zilele recensământului poruncit de Augustus slugile lui Jefferson Salamander au trimis vorbă acestuia că au nevoie de ajutor.. greu de definit. Când zicem pridvor e departe de ceea ce ne-am obişnuit să înţelegem prin acest cuvânt. ca de defilare şi din inimă cântând devotaţi imne patriotice în aerul curat al dimineţii. conducătorii leprozeriei săreau pe ea ca nişte păianjeni. "Deschideţi Casa Leproşilor şi grămădiţi acolo pe toţi care au închiriat camerele hanului. Puţină vânzoleală a fost cu familiile ciobanilor. în jurul a cel puţin o sută de persoane.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL victimele să sfârşească prin sabie sau pumnal. cu atât mai puţin pe proprietăţile din împrejurimi. nişte saloane în care mirosul de carne putrezită şi puroaie te loveau în moalele capului. Conducerea din Casa Leproşilor fusese deja cumpărată aşa că totul părea aranjat în cele mai mici detalii. Un comandant întrebă în şoaptă pe celălalt: "Ce facem dacă atât de multă lume nu o să încapă în . degeaba toate lozincile cu:"Jos. în coloane perfect aliniate. în cele şase pridvoare ale ei. pe lista neagră erau puse şi familiile păstorilor din sat. Care mai aveau câte o mână o strecurau după gâtul eliberatorului. Eliberatorilor puţin le păsa de sfaturile şi poruncile ritmate în pas de marş. Ca dintr-un vis urât toţi cei care cântaseră cu câteva minute înainte încercau să se trezească la realitate. Deodată unul din leproşii răi strigă: "Acum toţi sunteţi leproşi!" "Leproooşi???". pentru că nu au de ales. dar odată ce-ai ajuns în vârful scării nimeni n-ar fi îndrăznit să se ridice. dar de obicei era locuită de vreo 50-60 de nefericiţi. Departe de aceasta! Erau.." cutare. In final. Degeaba Administraţia şi Conducerea ameninţa cu distrugerea invadatorilor până la ultimul. dar li s-a explicat cu anumite obiecte special meşteşugite pentru a convinge mai rapid că dărăpănăturile pe care ei le numesc case sunt deja vândute şi răsvândute pentru datoriile neplătite Departamentului. tocmai acum sosise neaşteptata vreme să se recolteze venituri împărăteşti. Degeaba strigătele de protest ale leproşilor: "Necurat. Pe de altă parte. Găzduirea şi acomodarea nu ar fi fost mare lucru." Idealuri. cât mai mari. Nu era uşor să ajungi pe treapta de sus a ierarhiei leproşilor. care s-ar fi răzbunat feroce pe cel care s-ar fi opus legilor stabilite de zeci şi zeci de ani. dar vizitatorii aveau nevoie de mâncare. sau să vocifereze împotriva Departamentului. In primul rând toţi banii şi comisioanele au fost considerate metode de corupere şi confiscate. Nici unul nu s-a pus jos.. Jefferson Salamander nu călcase niciodată în Betleem. Casa Leproşilor rupe orice contact cu Departamentul şi se declară "Casa Populară a Leproşilor. Slugile lui credincioase. care trebuiau strămutate în Casa Leproşilor. Nici unul dintre comandanţi nu a protestat." Tot pusul în practică al poruncii venită de la Departament trebuia să înceapă după miezul nopţii. iar hanul în întregime cu tavernă cu tot puneţi-le la dispoziţie regilor şi slugilor lor" fu răspunsul primit. Comandantul General a dat ordin şi gloata i-a măturat din cale într-un entuziasm spontan. dar nici unul dintre ei nu mai era la maximum dacă e nevoie.administrat un procedeu muzical pentru obţinerea lui pianissimo numit căluş. In mai puţin de o oră . îi administrau cu stricteţe hanul. taverna. de ce ar fi făcut-o?." cutare şi " Jos. Conducerea şi Administraţia după ce au primit banii şi comisioanele s-au răzgândit. Casa putea "găzdui". In procesul de strămutare a celor găzduiţi în camerele hanului şi a familiilor ciobanilor s-au aşteptat să fie ripostări şi au fost. şi Casa Leproşilor.

pe drumul principal intrară cei trei regi. Chiar şi Irod e sclavul Lui. nu am comandat nimic. arşiţe şi istoveală şi singura lor credinţă în dezghemuirea acestui necunoscut stăruia în încrederea în înţelepciunea stăpânilor lor. chiar cu cămile cu tot. Dar."Ce ne facem acum? O să sfârşim toţi de mânia necruţătoare a lui Jefferson Salamander pentru prostia ce am făcut-o.O să plătiţi pentru aceasta. Aceasta s-a coborât până la mine şi . iată steaua s-a oprit deasupra Betleemului. iar pe voi să nu vă mai văd în faţa ochilor. Poate drept răzbunare Jefferson Salamander o să ne pună şi pe noi printre ei ca pedeapsă.şi nimic. aţi înţeles?" Văzând că din spatele cămilelor o grupă neaşteptată . Erau nişte cămile." Zicând acestea scoase o pungă cu galbeni şi-i aruncă pe jos. uite-o! Să mergem acolo!" Cu toţii am mers până când au văzut steaua deasupra Casei Leproşilor. m-am trezit şi nu ştiu dacă . mai ales că dinlăuntru se auzeau sute de voci ţipând: "Depărtaţi-vă. Ştiţi ce? Daţi banii imediat înapoi până nu vă sfârtecăm ca pe sălbătăciunile ce ne-au atacat prin pustiu. au părăsit locul confruntării. "Poate că solii aceia şi-au bătut joc de noi. I-a făcut un cuib la subţioara de cerdac a cerului şi ia plănuit soarta de a fi prima jucărie a Fiului Său când se va naşte în lume. am pregătit totul. şi sa sfârşit cu voi. Cu vizitatorii s-a terminat. piatra preţioasă . Avem corturi chiar şi pentru cămile şi cai mai confortabile decât ce ne puteţi oferi pentru Luminăţiile Stăpânilor noştri. trecură două . Acesta a trimis ştafetele înapoi cu cele mai rare înjurături care nici prin târguri nu se mai găsesc făgăduindu-le că se va deplasa el însuşi. Lui Dumnezeu I s-a făcut milă de ea şi nu a trezit-o să muncească împreună cu celelalte. In vremea aceasta ştafete au fost trimise Ia Jefferson Salamander şi la Irod anunţându-I că Betleemul a fost cucerit de noii regi din Răsărit care au alungat pe oamenii Departamentului refuzând să plătească.şi nimic. Tăiaţi-le capul regilor şi azvârliţi-le de unde au venit. cerând iertare. iar aceştia în degetul Lui care s-a mişcat pe harta cerului arătând: " Aici! Uite semnul scris pentru prima dată de la facerea lumii. nici vorbă de torţe şi mulţime de oaste şi slujitori aşa cum s-ar fi aşteptat. încrustate cu diamante. Ce vis frumos! întâi era ca nor rotund din argint curat care se rotea. Aţi înţeles? Si acum în genunchi. -Ceeee!. Aşa că vom folosi corturile noastre pentru acomodare. Aceasta era steaua Betleemului. Alergară spre gangul de la intrare dar poarta era încuiată pe dinafară. Ei nu ghiceau în stele. Sorbeau cu lăcomia ochilor hamurile cămilelor. In noaptea aceea de sfârşit de Decembrie. Tu de acolo strânge banii. Casa Leproşilor o să-i înghită rând pe rând. fără ca nimeni să le mai poruncească. Vânt şi ploi. Mai crunt a fost Irod. de tamtamuri. După credinţa lui magii s-ar fi ocupat cu magie. Privirea lor fixă era îndreptată spre strălucirile lumeşti în care erau împodobiţi regii şi tot gândul lor la îmbogăţirea neaşteptată a stăpânului lor."Piaţa e a împăratului nostru."O singură vorbă. Plecaţi de aici înapoi. necurat. ci ei citeau stelele. răspunseră aceştia.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL prin jur de parcă intraseră în pământ. înaintând apoi. Un copil rege? Din nou. Ne-am interesat. care duceau încărcăturile . coborâseră de pe cămile. înarmată cu săbii. ca pentru nişte regi pentru că a trebuit să golim întregul han şi alte case deja închiriate să le punem la îndemâna voastră şi a stăpânilor voştri.". din turbanul regelui Baltazar. în vreme ce ceilalți erau buluciţi pe jos să strângă galbenii. apoi din fiecare braţ al crucii se făceau alte cruci făcând cerul tot mai mic. Nici vorbă de trâmbiţe. se ştie foarte puţin şi interpretarea acestui puţin este atât de greşit pentru că vine de la slujitorii lui Jefferson Salamander. care-i ducea pe magi. ci ei citeau pe sub ele şi printre ele. dar văzând ce aveţi. La fel şi ceilalţi slujitori. O să plătiţi cu vârf şi îndesat. Trecuse o zi . potăi nenorocite. într-o scăpărare de secundă vârful săbiilor slujitorilor regali erau sub bărbia fiecărui din cei puşi pe harţă. uitând cel mai elementar salut de bun venit.Cum ne-aţi spus. Era atât de aproape! Părea mai mare decât luna. Preţurile vor fi mari. un fel de împărăteasă a împărăţiei de stele şi luceferi. dar magii erau ciopliţi fiinţial din altfel de lemn." Eliberaţi de ascuţişul nu prea confortabil al săbiilor. sau înţelepţii răsăriturilor. să facă ordine şi să pună la punct tupeul slugilor de a-1 deranja pentru lucruri atât de mărunte. nişte slujitori mergând pe jos şi ducând de hamuri animalele pe care călăreau stăpânii lor.". cu spatele în urmă. își ziseră păstorii. începu unul direct. le făcu semn Micul Botezător păstorilor arătând spre cer. -Noi ne-am interesat. Aşa am visat într-o noapte steaua aceea. Privirea lor şi toată viaţa lor era îndreptată spre sus. Se apropiară de slugile magilor: . "Absolut niciuna. Si m-am rugat să fiu lăsat să ating şi eu steaua. sărind la gâtul negociatorului.. dar .. L-am întâlnit la Ierusalim şi cu porunca lui Irod am venit în Betleem. Le cunoşteau literele şi pleiadele lor adunate în cuvinte şi în sensul cuvintelor. Piaţa e a noastră. dacă vă aduceţi bine aminte. cu ghicitul în stele sau ghicitul în palmă cum se crede până acum. ce păcat. trecură aproape trei şi nici pomeneală de regii cu alaiurile lor să intre în oraş. alt Rege? Tăiaţi toate lepădăturile Betleemului de la doi ani în jos. Dinspre răsărit. Aşa au început dezamăgirile oamenilor lui Jefferson Salamander. iar celelalte stele păleau în spatele ei. ca o goarnă de crin în mâna unui îngeraş somnoros târâindu-o în drumul lui spre culcare. se gândiră slujitorii hanului. Nu numai că ei citeau stelele. Răspândea o lumină fâlfâitoare de un albastru opalin supralumesc şi toate culorile pietrelor prețioase se jucau ca o fântână arteziană răsturnată deasupra lumii şi absorbindu-se în noi jocuri de înfloriri ireale de lumini. cu coada între picioare. "Nu poate să fie". înaintează spre ei aceştia le-au înmânat banii înapoi şi înfricoşaţi au îngenuncheat de data aceasta. de mărimea unui ou. Pe de altă parte ştafetele trimise la Irod s-au întors cu vestea că armatele lui Irod au plecat spre Betleem: "Spuneţi-le să dispară din calea armatelor mele la toţi neisprăviţii lui Jefferson Salamander. . cum s-a luminat Betleemul". După ce lumea a fost creată şi toate stelele de pe cer. şi la rândul lor. pentru că numai cerul inimii lor puteau să o poarte. . ţipară doi dintre cei cu hanul.erau cai pe doi dintre ei călărind Gaspar şi Melchior. în persoană. depărtaţi-vă!". de tobe. Erau ca nişte scântei ce se aprindeau una din alta. sau chimirele lui Caspar şi Melchior. O să ne plângem lui Irod. Soarta noastră este deopotrivă pecetluită până în gâtlejul negru al morţii. Apoi s-a oprit şi s-a făcut cruce. Aici e diferenţa dintre magi şi magicieni. ca să comunicăm cum ne forţează situaţia. o singură stea a rămas adormită în poala lui Dumnezeu. în vreme ce în mijlocul pieţii se ridicau magnificele corturi ale magilor atât de mari că puteau să pună în ele tot convoiul. de surle. Oamenii lui Jefferson Salamander nici măcar nu erau curioşi să privească de unde vine această lumină. înaintau încet ca într-o tainică procesiune. ei erau ce-i ce o descoperise şi I-o duceau Pruncului în inima lor." Abia spre miezul nopţii începu marea uimire şi neaşteptata dezamăgire. aceştia se strânseră în grup ca lupii gata de atac: pagina 9 . dar în acel moment. "Aceştia pentru neînţelegerea voastră. ne-am gândit că regii noştri ar putea fi ofensaţi de cocinile voastre şi tupeul preţurilor cerute." Tot în vremea aceasta păstorii au văzut steaua magilor. tară ocolişuri. Dezlegară pe leproşii legaţi:"Dar voi de ce nu ne-aţi spus? Mai avem vreo scăpare acum?". pe una din ele căţărat regele Baltazar. "Priviţi. veneticilor. mii de cruci dând cerul tot mai în spate. Magii au îngenuncheat ridicându-şi mâinile spre ea ca şi cum ar fi vrut să o îmbrăţişeze în semn de recunoştinţă. necurat. In hoc signo vinces!" Despre magi. şi mergeau în faţa lor cu capetele aplecate de parcă s-ar fi aflat într-o adâncă rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu că în sfârşit au ajuns la locul urmărit luni şi luni de zile.

etc. avec raison. en 1895. avait entrepris sans enthousiasme une carrière militaire sous la pression de son propre père. * C’est dans ce pays attardé mais éveillé. d’opérettes autrichiennes ou de chansonnettes françaises. La Première Guerre Mondiale permit à Cornéliou d’atteindre le grade de colonel. on ne s’opposait pas à la volonté paternelle. . prince de Varsovie. communistes ou anarchistes ne soulevaient que très peu d’intérêt. se înfruntau forţe mult mai puternice. Son père.sângele nevinovaţilor prunci. agité en surface mais paisible en profondeur que naquirent mes parents et mes grands-parents. sângele Primului Nevinovat. une ville dans le sud-ouest du pays. prince héritier au trône de la SainteRussie). de qui notre famille descendait du côté paternel. Le souffle de la révolution française n’avait plus que la force d’un zéphyr une fois arrivé aux bords de la mer Noire. né également à Craïova. Comme les paysans étaient fatalistes. mais il ne s’agissait pas de mouvements qui ont été déterminants dans l’évolution de la Roumanie d’entre les deux guerres. dramaturges et poètes dont quelques-uns.. avaient besoin de danser pour se détendre. La carrière militaire ne l’intéressait pas et il aurait souhaité devenir ingénieur. etc. le sort des paysans. necuraţi. portaient principalement sur des chroniques historiques ou des faits religieux –.. ont dépassé les frontières pour attirer la bienveillance sympathique des Français. qui voulait que son fils émule la vie glorieuse du général russe Ivan Paskievitch (j’emprunte l’orthographe du Larousse). de servir comme agent de liaison auprès du général français Berthelot. devaient trouver un moyen de se délasser à la faveur d’un paysage facilitant la rêverie. riche mais peu exploité. Au XIXe siècle. Il a donc suivi les directives de son père mais. on entendait les échos des danses à la mode en France ou en Autriche. mon grand-père n’avait pas été un homme heureux. Il y avait. vit le jour à Craïova. plus romantiques et plus imaginatifs. les Turcs. plecară în căutarea Pruncului. par contre. originale. tandis que les paysans. souvent endiablée.". fântână! Beţi din ea şi luminaţi-vă!" Leproşii ridicară mâinile spre stea şi. Poate că dacă L-am fi văzut. après de longues journées de labeur. apropiaţi-vă să vă curăţim şi pe voi! încet. -"Unde e Pruncul?" întrebară Păstorii pe zecile de bolnavi care stăteau în gura pavilioanelor. Iat-o. pour le perdre aussitôt à la faveur d’autres coups d’état. tandis que les passions déclenchées dans l’Occident par les idées socialistes. et le parti libéral qui était le parti des boyards éclairés.necurat! pagina 10 Apropiaţi-vă. grecs et slaves imposés par les classes dirigeantes venues d’ailleurs et en les remplaçant avec des synonymes d’origine latine. les écrits deviennent plus personnels. a laissé la voie libre à son fils. In cele din urmă s-a stins ca şi cum cineva ar fi suflat într-o lumânare de la căpătâiul unui mort. o. Des partis politiques avaient vu cependant le jour et deux d’entre eux se disputaient la faveur populaire : le parti paysan qui voulait améliorer. de data aceasta. les écrivains roumains découvrent le riche folklore de leur pays tandis que les poètes chantent la nature. dont la langue ressemble d’ailleurs au vieux français et au vieil italien. Il y avait également. apropiaţi-vă! Suntem leproşii! Necuraţi. încet steaua magilor se topea încet ca notele unui fluier trist peste care noaptea se arăta a fi mult mai neagră. un parti conservateur. La langue se fixe peu à peu en expurgeant les mots turcs. différents groupes sans idéologie bien définie qui tentaient de prendre le pouvoir par des coups d’état. satisfait du statu quo et un parti socialiste qui voulait tout changer. trecuse timpul. c’est-à-dire à mon père. Mon père. ayant des facilités pour les mathématiques. In piaţa Betleemului. -"Noi nici nu L-am văzut şi-am devenit leproşii Lui. des artistes et des intellectuels. romanciers. parfois nostalgique. cu o armată întreagă în spatele lor să-i aresteze pe magi şi oamenii lor. Armatele lui Irod pătrunseseră. chef du corps expéditionnaire allié qui a mené les combats sur le front sud-est lors de l’offensive victorieuse de 1918. Dans les salons huppés de Bucarest et de quelques villes provinciales. La fleur de la démocratie poussait mais elle était bien fragile. Libérée de l’oppression étrangère. în cetatea Betleemului. Aşa că toţi.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL deschizând zăvoarele exterioare de la poartă intrară înlăuntru. am fi murit şi am fi fost aşa de fericiţi. La musique dominante était d’origine populaire : riche. motive având puzderie. Cela se comprend : les bergers qui élevaient d’innombrables troupeaux de moutons et qui délaissaient ainsi durant de longs mois leur famille. commerçant. les écrits. minune! Fiecare după ce a privit steaua s-a făcut sănătos. după păstori. ayant combattu victorieusement les Perses. bien sûr. les Polonais et les Hongrois. Marius.. Mais à l’époque. les boyards somme toute assez raisonnables et le pouvoir central peu efficace. la vie et la société semblaient ordonnées et immuables. însetate de sânge nevinovat. pentru a-i prăda de toate neînchipuitele bogăţii şi a-i face să plătească însutit şi înmiit pentru lecţia de umilinţă de la ei. marqué. ami de Tolstoï." Priviţi steaua lui! Iată a coborât deasupra voastră. surtout avec le reflux de l’empire ottoman. Les expressions lourdes et le style précieux des anciens sont remplacés par la clarté et le style direct des générations cultivées dans l’Ouest. Cornéliou. médaille qu’il porta longtemps avec fierté. l’année où le physicien Rœntgen découvrit les rayons X. Bătrânul Iosif şi-a înfăşurat visul ca pe un pergament şi a plecat cu Pruncul şi cu Maica Lui Si tot în vremea aceasta oamenii lui Jefferson Salamander s-au întors cu forţele sporite. D’après le peu que me racontaient mes parents sur sa vie. Nos « classiques » datent de cette époque. şi magii plecaseră în grabă. et de recevoir pour ses prouesses militaires la croix de chevalier de la Légion d’Honneur française. instructeur du Tsarévitch (fils du tsar. (Fragment din romanul "Micul Botezător") Mes racines (Suite) Wladimir Paskievici (Extrait du livre l’Arc-en-ciel de ma vie) la littérature roumaine commençait à s’exprimer avec plus d’assurance et à acquérir sa propre personnalité. Après les balbutiements des XVIe et XVIIe siècles – auparavant. . Erau leproşii care ţipau din fundul plămânilor cât îi ţinea gura: "Suntem leproşii! Necurat. Dar faţă în faţă. traduits.. tandis que des orchestres jouaient également des airs d’opéras italiens. uitând deasupra ei steaua fără să ştie că aceasta mai avea de dus la Prunc pe toţi leproşii ce se îmbolnăviseră întru numele Lui. gemu unul în numele tuturor.

“ Fără îndoială că filosoful creştin Ernest Bernea. Omul. la bosse des mathématiques. pour le perdre aussitôt après. sensul vieţii. S-a străduit să reacţioneze la mesajul Sfinţilor Părinţi – să te temi de sistem ca de un leu şi ca atare şi-a exprimat experienţa personală în cuvinte simple. méditer. Parcă ne scapă tot mai mult împlinirea unui destin şi înţelesul adânc al menirii noastre. Omul adevărat este omul real. comme mon grand-père. ce n’était pas facile : « Comment peut-on punir une femme qui vole un pain pour nourrir son enfant qui a faim ? ». Loucrétzia et « tante Néla ». en 1919. sévère mais juste. cine sunteți şi ce vreţi?“ 1 În lupta de toate zilele. Il changea ensuite d’orientation et devint avocat. rencontrer et échanger des idées avec des gens cultivés. apoi morala (Ce trebuie să fac?) şi relaţia cu divinitatea (Ce-mi este îngăduit să sper?) Lui Ernest Bernea îi revine meritul de a socoti omul un „spirit întrupat“. mon père avait 19 ans. toujours guidé par son père. à Caracal. a libertăţii. lorsqu’elle pensait qu’il s’était endormi –. voyages et rencontres sociales. dégoûté de la politique. fericirea. de derută. surtout depuis le déménagement de mon grand-père faisant suite à son second mariage. Ils parlaient de leurs connaissances. L’honnêteté m’oblige à dire que si mon père exerça sa profession d’avocat de façon consciencieuse. il aimait lire.. Ernest Bernea (1905 – 1990) şi-a propus să abordeze sub forma eseului de maximă intelectualitate probleme filosofice precum: omul. qui s’occupait bien de la maison et qui entretenait de son mieux des relations sociales que la modeste pension de son mari pouvait le lui permettre et dont une bonne partie était consacrée à l’éducation de leur fils unique. lors du putsch communiste dirigé par Bela Kuhn – avec le grade de lieutenant ( « pas fameux » fut le commentaire du colonel Paskievici) –. En effet. a discernământului şi a alegerii. La Roumanie entra en guerre en 1916 et mon père connut la guerre des tranchées. vingt ans plus tard. il avait beaucoup de succès auprès des femmes. Mon père considéra qu’il était trop tard pour entreprendre. Despre om s-a scris mult. mais garda des relations amicales avec les gens du parti. sans jamais les éteindre. Athéna est décédée vers la quarantaine. Il lâcha tout. devenir ingénieur. fit une excellente campagne électorale et gagna un siège de député. je crois. Cela devait lui coûter cher. par des lectures. dar puţine dintre studiile consacrate acestui subiect. de plăcerea materială şi efemeră. Cornéliou se remaria quelques années plus tard avec Loucrétzia. était une fille de bonne famille. pentru a răspunde la întrebarea Ce este omul? se axează la rândul lui pe cele trei direcţii kantiene care vizau: o dată cunoaşterea (Ce pot să ştiu?). contradicţii şi sensuri denaturate. părăsit într-un colţ al universului şi constrâns să trăiască. Il dut faire le service militaire puis fut mobilisé. passait ses vacances près de Caracal où sa famille possédait une grande propriété ou bien venait rendre visite à ses cousines de Craïova. cât şi fizice. petite localité à l’est de Craïova. se pot ridica la profunzimea cugetării acestui autor. tandis que lui. Jeune homme brillant mais pondéré. Cel ce urcă muntele. de intimism fără discernământ. tărâm al contradicţiilor în opera lui Ernest Bernea (eseu) Iuliana Onofrei momente în care fiecare se simte însingurat. une sœur de Cornéliou qui vivait avec eux. Il aimait aussi s’occuper de sa propre personne. Il profita alors d’un plan gouvernemental qui permettait aux démobilisés de gagner une année en suivant des cours de droit. une femme plus effacée qu’Athéna et qui lui survécut.. son savoir-faire et sa délicatesse. de dragul omului şi din dragoste pentru el. există . Cărţile lui Ernest Bernea Meditaţii filosofice. des dirigeants locaux du parti libéral proposèrent à ce jeune avocat de province de se présenter à des élections qui devaient se tenir bientôt. une légère blessure de balle à la cuisse et une très mauvaise habitude de fumer cigarette sur cigarette. de leurs maladies. care înţelege. J’ai connu Cornéliou. „creşte din ea însăşi“. En 1914. oameni. Ma grand-mère. le soir. Le souvenir m’est vague : ils habitaient à Bucarest dans les années ’30. « afin de pouvoir aider ceux qui sont accusés injustement ». a adevărului. ou à Bucarest où il allait de temps en temps. Athéna Maresh. Il obtint un diplôme et commença à exercer sa profession comme juge. fit un mariage heureux mais qui ne dura pas trop longtemps. Il ne passait pas inaperçu. cu un rol din ce în ce mai important.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Cornéliou. Il aimait rendre la justice mais. me disait-il. Mon père accepta. en s’habillant avec élégance et son esprit. mon père avait beaucoup de talents. Il pagina 11 entretenait son physique en jouant au tennis. Îndemn la simplitate. „de viaţă-făcătoare“. dans une petite maison sombre qui sentait le renfermé mais qui possédait un jardin et un solarium remplis de fleurs. Bel homme. lui aussi. à Craïova. n’avait que 16 ans. într-o viaţă plină de confuzie. de politique et s’intéressaient aux activités de leurs invités comme aux progrès scolaires de leur petitfils. lors d’un de ces renversements de régime dont je parlais plus haut. son allure. Elle s’appelait Lygia. en dépit d’une calvitie précoce qui frappait tous les Paskievici. son cercle d’amis bien établi et sa carrière à soigner. élégant mais avec un air nonchalant. éloquent mais pas bavard. il avait déjà 29 ans. „o inteligenţă care are o priză optimă asupra realităţii atât morale. Criza lumii moderne. Filosof care a exclus din vedere ideea de sistem. à 24 ans. avec un record de 80 cigarettes – soit quatre paquets – réalisé un jour particulièrement froid et humide. de multă vorbă. dar şi pentru Dumnezeu. cunoaşterea.. les cours d’ingénieur qui duraient quatre années. autant pour sa prestance physique que pour son esprit cultivé.. Ainsi. propun spectacolul rar al unei inteligenţe dezinvolte. Mon père gardait d’elle le souvenir d’une personne qui cachait ses sentiments – elle n’accordait à son fils que des baisers sur le front. de moliciunea dulce a păcatului. Mon père aurait souhaité. Il aimait jouer du violon en amateur et allait souvent aux concerts. par la tuberculose. Treptele bucuriei. Dans les salons qu’il fréquentait. d’après lui. emportée. Mais la guerre l’en empêcha. problema binelui şi a răului. Cela autant parce qu’il aimait son père que parce qu’il possédait. se trouvait souvent une jeune fille qui l’observait et qui désirait attirer son attention. Nu este motto: „Oameni. de dezamăgire. il le fit sans enthousiasme et n’y consacra pas tout son temps. omul-viu. Il en sortit trois ans plus tard – l’armée roumaine ayant fait une excursion en Hongrie. raffiné sans être prétentieux et honnête sans être redresseur de torts. était pensionnaire dans un lycée de jeunes filles à Bucarest.

a desprins cultura de viaţă şi de spirit. Ernest Bernea. Or. În acest fel vei cunoaşte cu adevărat. ci dimpotrivă ceva grav. puritate şi putere de jertfă. de o gravitate pe cât de semnificativă. p. Treptele bucuriei. bunătatea.14 Ceea ce ne propune Ernest Bernea este o atitudine afirmativă şi luptătoare în faţa vieţii. Editura Predania. vei judeca drept şi vei mărturisi bucuria de a nu fi singur pe lume. omul este dublu – suflet şi corp deosebite. mergi sigur pe drumul rodului bogat şi al bucuriilor durabile. adică deprinderile.“9 Altfel spus calea este să iubim adevărul şi nu adevărurile noastre. a perceptibilului. roditori sau neroditori este atenţia cu care s-au aplecat în a-şi descoperi şi îndruma calitatea proprie. a coborî în adâncimile şi tainele ființei sale. cum e autoflagelarea sau flagelarea). că nu trăim pentru plăceri uşoare. Ernest Bernea.“: „Omul pentru om este o mare necunoscută. omul cel mai apropiat şi cel mai bun.4“ Ce pot să ştiu? În căutarea unei definiţii a omului. care nu întotdeauna sunt şi dintre cele mai potrivite să fim sinceri şi curaţi ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă. Editura Predania.229 5. o existenţă vie.“ Semenul de cele mai multe ori este incapabil să-şi înţeleagă aproapele tocmai atunci când acesta are cea mai mare nevoie. căci făcând fapta bună contribui la înfrumuseţarea universului şi năzuiesc la gustarea unei bucurii reale. Treptele bucuriei Editura Predania. Când iubim pe cineva. ci pentru aspiraţii nobile. că poate fi preschimbată. în faţa propriei conştiinţe: poate că judecătorul suprem va vorbi. Toate aceste atribute sunt constitutive condiţiei umane. Unde e omul pe care îl vrem cristal. abstractă. adică experimentarea ordinii spirituale. Sensul vieţii se conturează abia în momentul în care fac binele din îndemn interior. p. aspiraţie şi demnitate. corpul constituie o demnitate. 1. Ernest Bernea. trăieşte o viaţă de concentraţie şi de nobilă aspiraţie.3 Cine este omul-concret pentru Ernest Bernea? El poate fi soţia. pe de o parte pentru că nu pot fi exprimate. A avea trup este ceva firesc. Editura Predania. omul alături de care şi prin care îţi împlineşti destinul. omul este o unitate a celor două este. Se isprăveşte. Editura Predania 2.IV. respiră un aer sănătos. pentru că cel de lângă noi. Femeia are umanitatea ei pe care noi nu avem dreptul să o ignorăm şi mai ales s-o distrugem. Ceea ce îi face însă puternici sau slabi. Odată cu ele omul se situează în rosturile lui adevărate. cu toate atributele sale de conştiinţă.8 Ce trebuie să fac? „Nu-ţi prinde fiinţa în lanţuri de care nu ai nevoie. Dumnezeul cel viu face posibilă în om toate acestea. trebuie completată. nu-ţi nărui sufletul după lucruri ce poartă în inima lor duhul morţii. rudenia spirituală. omul apare ca o mare întrebare: „Unde e omul şi ce face el? Se bucură? E mai fericit? Aceasta este întrebarea?“5 Accentul este pus pe cunoaşterea de sine. Un motiv în plus de recunoştinţă îl acord acestui filosof pentru paginile de mare fineţe şi sensibilitate spirituală dedicate femeii: „Femeia devenită soţie este în primul rând un om. Spre ce aspiră filosoful Ernest Bernea? Aspiră spre omul-model de înţelepciune şi virtute.13 pagina 12 Ce are mai adânc şi propriu omul sunt inocenţa. copilul.167 3. Ernest Bernea. îl cunosc pe celălalt. nu e un „sărman al bucuriei“. aşadar.6Excesul de abstracţie a omului modern a nesocotit până la distrugere omul concret. Într-o definiţie laconică eşti „om cât cuprins lăuntric ai. redus la materie). pentru că sunt şi forme maladive care apar în istorie. are tărie lineară. p. nu poate merge în depăşirea de sine până la identificarea cu fiinţa şi destinul tău. Această confuzie a fost declanşată de înseşi principiile restrictive ale filosofiei raţionaliste ale lui Descartes conform cărora. este un univers moral care trebuie respectat. Una dintre căile de afirmare este disciplina riguroasă (intelectuală şi interioară) a spiritului. asceza (în limitele ei normale.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL omul-idee (omul abstract. Indescifrabil precum viaţa „omul este o existenţă complexă de o profunzime şi un sens greu de desluşit. Cunoaşterea trebuie văzută prin prisma trăirilor subiectului cunoscător. Se lasă purtat de aparenţe înşelătoare. în setea de a domina şi alţii în plăcerea imediată a senzualității. oamenii au devenit tot mai egoişti şi mai meschini. a te dărui lui ca unei existenţe deosebite şi apropiate deodată. ci spune că poate fi mai bună. deoarece unii îl găsesc în posesiunea materială. spirit-întrupat. dacă se limitează la problematica obiectivului. cu setea de absolut şi creaţia pe care durează întreg universul. cu banii şi confortul. La fel ca şi filosoful Lucian Blaga în „Geneza metaforei şi sensul culturii“ caracterizează omul întru mister şi revelare. Mentalitatea abstractă şi uniformizantă a epocii moderne. omul reprezintă un „mister al existenţei“. care este un mod eminamente uman. Acel ‹tu› pe care îl simţim zilnic în viaţa noastră interioară şi socială este cu totul specific în cazul femeii şi trebuie privit ca atare. El înţelege să fie responsabil în faţa destinului propriu. Meditaţii filosofice. îşi recunoaşte condiţia. Ernest Bernea. are un fond bun. căci rămâne parţială. Omul.10 Omul lui Ernest Bernea are sensibilitate morală. este lipsit de cinism şi trufie.61 4. Din slăbiciune. să ne dăruim integral. cum inspirat o spune Ernest Bernea. sinceritatea. Ernest Bernea. prietenul. „A cunoaşte pe cineva înseamnă a te depăşi pe tine însuţi. practicată în lumea modernă. Criza lumii moderne.1966 – Bucureşti)17 Cei mai mulţi oameni pierd măsura lucrurilor şi ierarhia lor şi până la urmă disponibilitatea sufletească. Editura Predania. Cu formula lui Ernest Bernea.“Cunoaşterea raţională. fără să se plângă de viaţa sa şi fără să o invidieze pe a celuilalt: „Oamenii vin în lume deosebiţi. iubirea.16 Omul crede că umanitatea lui începe odată cu puterea politică. este incapabil să-l cunoască. confecţionat după bunul plac al minţii noastre) sau omul-lucru (redus la starea de element al naturii. fratele tău bun sau ticălos. dar în condiţiile în care el este valorificat de o viaţă spirituală2. Puţini sânt aceia care îşi pot depăşi imperiul nevoilor cotidiene şi încercui fondul subuman care îi domină. E mai greu să lupţi împotriva ta decât împotriva altuia. iar pe de alta. nu judecă pe celălalt (De unde această calitate supraomenească?15). omul viu. alţii în putere. este cinstit şi bun. Criza lumii moderne. Umanitatea începe cu dragostea. p. ştie să se aplece în adâncul fiinţei sale interioare. o dragoste adevărată cere depăşire de sine. Ce pot să sper? O consecinţă fatală apare în căutarea absolutului. Cele mai adânci experienţe interioare rămân pentru alţii în întregime şi definitiv necunoscute. ceva indiferent. p. Dragostea mare are un fior religios. Cunoscându-mă pe mine.86 . care are atitudine interioară. dacă rămâne numai la ele. pe atât de obligatorie. stea a cerului şi crin al pământului. 7 Actul de cunoaştere este realizat funcţie de conştiinţă şi iubire care instrumentează întregul sistem de valori: Să rămânem singuri şi curaţi. acel om-mândrie a creaţiei? (23.“12 Omul trebuie să ştie că prezenţa sa în lume nu e o întâmplare. are timp să vadă frumuseţea în lume. descoperindu-se pe el însuşi şi pe cel de dincolo de el. 29 6.“11 „Descoperit ţie însuţi în ce ai mai adânc şi mai propriu. iar în faţa unei murdării nu spune că aşa este viaţa. Meditaţii filosofice. doar o clipă. chiar fratele bun.

Meditaţii filosofice. Meditaţii filosice. Editura Predania p. pe sub uşa ochilor Un vânt cărunt. Ibidem p. p. Noi ghemuiţi stăm ziulica-ntreagă Şi-l aşteptăm pe Moş Crăciun să vie.31 16. Era vară fierbinte. Editura Predania. Un univers al nimănui Şi-a scuturat somnul ocult Pe frunze de gutui. Cel ce urcă muntele. cu teamă Vom desena cărări..157 12... NU AM PUTUT.169 14.102 17. Pe sub zăpada mieilor. cum somnoroasa vară Târa cămașa nopţii cu foşnete. când ai plecat la şcoală Desculţă. Ernest Bernea. Pe gardul de nuiele ude Tu iarnă-arunci înfrigurată . Să-mi fie sete de povară Şi de o cofă de săruturi. Pe fruntea ta domoală Dădeau în pârg poveştile din tâmplele lumeşti. p. p. Aroma dulce iar povară-şi lasă Ca prin colinda vârstei . cu fluturi. p. Cel ce urcă muntele. Ernest Bernea. că e iarnă în curtea cu-ntâmplări. Mai ţii măicuţă minte. IN CURTEA CU-NTÂMPLĂRI Iubite. ORAŞUL CU PARFUM Mai ţii măicuţă minte. de zefir Atâta luncă: zăgazul unui schit de fluturi Broda un zbor de fâlfâiri c-o aripă de mir În urmă. Nu am putut să strâng mai mult Decât am strâns Când am şezut.-n scutece de mamă Aştept. Ernest Bernea. Editura Predania. Să bântuie o altă vară Cu arşiţă. căciula cu urechi Ce mă aşteaptă-n cufărul cel vechi Să-mi ţină de căldură . Treptele bucuriei. Meditaţii filosofice. p. Ernest Bernea.247 10. LIVADA DE CUVINTE Te zgribuleşti în mine iarnă Livada-mi de cuvinte arde Din hornuri fumul va să cearnă Peste-al lumii bulevarde. Editura Predania. Editura Predania. Ernest Bernea. a-nceput să ningă În curtea cu-ntâmplări Iar tinda casei stă să plângă Nămeţii de iertări. Iubite-n iarna asta.şi se-ncheagă. Cel ce urcă muntele. El o trimite cerbi de-argint.precum fraţii. Când. când Cerberii umblă-n cete Ascunde-te sub un colind Ca Moş Crăciun să-ţi ierte. 134 pagina 13 15. suliţe de-aramă Golesc livezile din tâmple Speriată. Ernest Bernea.259 9. cu stei.157 13.un sărut. Când teatrul de păpuşi din ceară A picurat întâia oară Cortina flăcărilor de demult Peste zefir de primăvară.. Prin vise. că poate. 125 8. Editura Predania. o dâră verde cu parfum de muguri.. Mi-a dat bineţe. Când te-am pierdut pe tine... Tinereţe. Treptele bucuriei.19 Zăpezile Mirunei Miruna Ocnărescu Cojocul de şuviţe crude Sub mângâierile-ţi de fată. Nu am putut să iau mai mult Decât am luat. Editura Predania. Editura Predania. Iar noi ne-mpiedicăm sub şorţul ce miroase A vorbe coapte-n jarul dojenilor duioase Şi-a pribegiri ce-n prag or să sosească. Teii smoliţi in rouă. Ursonul mi l-oi pune. p. În tinda de la stradă miroase a piftie O-ncerci. Treptele bucuriei. Ernest Bernea. Ernest Bernea. p. Ernest Bernea. E mama stâlp în casa părintească. Editura Predania 2011. 11. Pe-acelaşi mişcător nisip Ce-nghite cu tumult Silabe de amărăciune. Nu plânge prinţe. Stele să-ngenuncheze Porţi ţi-o deschide-n cerul frânt Olimp să te-ntroneze. Şi când pe sub ferestre ne colinda-vor alţii. Îndemn la simplitate. în oraşul cu parfum de Bucureşti..noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL 7. p. Cât verde sta ascuns sub bluza albă.ce fi-va să se-ntâmple... Nu am putut să plâng mai mult Decât am plâns. sub un cer de ochi căprui. p. AMINTIRI DIN CURTEA NINSĂ Dospeşte cozonacul pe priciul vechi de lut Cu izul amintirilor de-acasă. părând ca se-nfioară Şi-or scutura parfumul pe visele-mi curate. Ce sfânt e cozonacul copt pe masă! Sub brad stă baba iarnă în năframe C-a obosit cernindu-şi doru-n coame În curtea ninsă cu iubiri de-acasă. de bună seamă . Ernest Bernea. Nu am putut să vreau mai mult Decât am vrut Când. cu tine-nţelepciune. Editura Predania.

în plină campanie electorală. în discurs. conţinutul (contextul discursiv) nu poate fi eludat. respectiv de justeţe”7. respectiv justeţei aserţiunii a cărei pretenţie de validitate a fost problematizată. Această presupunere poate şi trebuie să fie contrafactuală. Teoria de comunicare a lui Habermas a abordat actele de vorbire din perspectiva condiţiilor în care a fost enunţată o comunicare. ne permite să nu confundăm textul cu sensurile care i se atribuie. „La fel. starea de spirit a populaţiei influenţează opiniile indivizilor. întregul univers cultural începe să graviteze în jurul discursului. într-o astfel de cercetare. în România se pune mai acut problema manipulării opiniilor. pretenţia validităţii lor”9. De aceea. forţa socială care acţionează pentru menţinerea coeziunii şi consensului.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 14 Filozofia discursului politic – V Acţiunea comunicativă în sfera publică Daniela Gîfu înţeleşi în orice acţiune discursivă despre problemele publice. dar şi atunci când este făcută contrafactual ea este o ficţiune eficace în evenimentul de comunicare”8. fie prin forme interactive şi directe. „acea formă mai înaltă a comunicării în care se tematizează satisfacerea pretenţiilor de validitate problematizate şi se schimbă argumente pentru a întemeia pretenţii de adevăr. observând că. cel ce performează caută nu doar să-l informeze pe interlocutor. semantice şi stilistice. Azi. unde se desfăşoară profunde lupte economice şi ideologice cu privire la cine controlează şi decide să prezinte o anumită informaţie. Reuşita comunicării depinde de adecvarea conţinutului şi formei discursive cu capacitatea de percepţie şi înţelegere a receptorului. aşadar. nici o pură construcţie. Atunci. În cazul în care schimbăm opinii. mai nou. însă. precum telefonul sau Internetul. Plecând de la ideea discursului ca formă a acţiunii comunicative. discursul politic emis de un actor politic sau de un jurnalist). care sunt împărtăşite şi recunoscute de cel puţin doi subiecţi capabili de acţiune şi de vorbire. unde sensul normelor se obiectivează în comunicare prin limbaj comun”1. odată cu cea mai simplă exprimare concretă. relevându-se rolul comunicării persuasive. Natura fenomenului numit „opinie publică” rămâne încă insuficient descifrat. Habermas a dat o rezolvare nouă problemei întemeierii normelor interacţiunii sociale. vorbim de o comunicare curentă. Acum. discursul devine o anticipare la o situaţie de vorbire ideală. prin excelenţă. Acest concept de sferă publică4 evidenţiază impactul globalizării pieţelor de mass-media asupra „calităţii” formelor de informaţie. Extrapolând la nivelul comunicării politice. Diversele prezentări ale unui anumit conţinut diferă de forma iniţială. admiţând tacit că acestea satisfăcute. această sferă a societăţii este transformată într-un circ politic manipulat comercial. Teza acestuia subliniază că domeniul public în care noi comunicăm ajunge tot mai mult sub controlul intereselor comerciale private. „fundamentul legitimităţii puterii este unul de ordinul discursivităţii”11. atitudinilor şi comportamentelor opiniei publice. într-un limbaj cu frecvente erori gramaticale. marea majoritate a oamenilor nu dau atenţie decât la ceea ce spun (sau aud) şi neglijează aproape total forma în care spun (sau înţeleg). cele pentru Parlamentul European). motiv pentru care diversitatea formelor discursive joacă un rol esenţial. nu doar să obţină înţelegerea acestuia. în numele cui vorbeşte informaţia şi care voci sunt excluse şi trecute sub tăcere în acest proces”3. îşi făuresc cariere şi promovează în ierarhia de prestigiu a societăţii muncind într-un domeniu al acţiunii comunicative. de instituţiile statului. o analiză a discursului. oricât de mult abuz fac deopotrivă actorii politici şi gazetarii în discursurile lor. Se poate vorbi de o reducere generalizată la discurs: ştiinţa a devenit un discurs riguros şi sistematic. Desigur că. Prin norme el înţelege aşteptări de comportament reciproce. Limbajulobiect. locutorul ridică faţă de interlocutor patru pretenţii de validitate: inteligibilitatea expresiei. când tematizăm pretenţiile de validitate şi instaurăm o comunicare asupra satisfacerii acestora. Măsurarea climatului opiniei a constituit obiectul a numeroase cercetări şi dezbateri5. Acest scop al discursului. care „nu este nici un fenomen empiric. suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm câtă grijă se acordă limbajului în domeniile acţiunii instrumentale. „o scenă internaţională în cuprinderea sa. convingerea interlocutorului. adică în toată sfera publică? Sfera publică a devenit. cu starea sa interioară. un discurs figurat şi patetic. trecem din domeniul comunicării curente în cel al discursului (aici. veracitatea vorbitorului. adică al „interacţiunilor mediate simbolic. acum. cu care vom reuşi să distingem problemele prezentării datelor asemănătoare cu cele relative alegerii lor”10. de viaţa politică). ci să şi cadă de acord asupra adevărului. De aceste norme se leagă mereu. unii dintre autori subliniind faptul că acesta este dimensiunea normativă a opiniei publice. ceea ce va face posibilă depistarea unei forme determinate. Habermas susţine că aceste schimbări au subminat comunicarea democratică şi au dus la o refeudalizare a spaţiului public. precum presa audiovizuală sau scrisă. fie prin modalităţi de comunicare de masă. prin excelenţă. fie ei jurnalişti sau actori politici. este explicit. pentru nevoile expunerii. În cele din urmă. Într-adevăr. Dezvoltarea unei prese comerciale şi privatizate coincide cu trivializarea culturii şi a dus la apariţia formelor culturii de masă. care „se conduce după reguli tehnice” şi se defineşte „în limbaj liber de context”2. Prin discurs se înţelege. Devine aproape imposibil să ne facem . parlamentare. adevărul conţinutului propoziţional şi justeţea interacţiunii vorbitorului cu respondentul. discursul politic. existenţa în plus a unei alte interpretări posibile. Astfel. filosofia. dar nu tematizăm explicit pretenţiile de validitate. Un model de referinţă în teoria comunicării a fost formulat de Habermas6. ţine de dimensiunea formei unui asemenea discurs. culminând în spectacole politice publice. tacit sau explicit. fie şi numai din considerentul că „diferitele forme discursive vehiculează conţinuturi şi. Dacă în aceste domenii întâlnim un nivel atât de scăzut al competenţei lingvistice (vorbim de mass-media. arta. precum alegerile electorale (locale. Emiţătorii publici. se impune evidenţierea relevanţei şi înţelegerea formelor de comunicare surprinse în media. de În secolul XX. ne gândim la diversele mijloace de care oratorul se poate servi pentru a face cunoscut auditoriului său materia discursului. acţiunilor şi expresiilor trăirii. prezidenţiale şi. „Prin interacţiuni el are în vedere ansamblul exprimărilor verbale. La nivelul simţului comun. controlate centralizat. ci o presupunere asumată reciproc în mod inevitabil în discursuri. în acelaşi timp.

Pedeapsa a fost condamnarea la cinci ani deportare în Siberia. la Longueil. p. în care oamenii puteau comunica pe bază de egalitate. ca un model utopic. 1961. Mihaela Mudure. 192 11. Deportarea se făcea la ora 2 noaptea. Deborah CHAMBERS. Femeile separate de bărbați. au loc deportări masive de populație. Acţiune şi raţiune în concepţia lui Jürgen Habermas. fost cercetător științific entomolog la Muzeul Antipa din București. Discursul puterii. 1945. nici cel puțin haine groase de iarnă. este importantă pentru implicaţiile sale în domeniul jurnalismului de investigaţie. Dar lucrurile s-au desfășurat atât de repede că nu am avut timp să decidem altfel. Ed. care reprezentau alți săraci veniți peste sărăcia lor. așteptând deportarea. După debarcare oamenii au văzut cu groază că vapoarele au pornit înapoi spre Sud lăsându-i în pustietate. De aceea toți stăteam mereu cu spaimă și eram pregătiți cu un sac de lucruri. – Era iarnă. Dar restul familiei doctorului și familia Senkiewici au scăpat.ro. la Tighina și la Chișinău. Producerea jurnalismului. unde nu puteau sta jos ci numai în picioare. în 1996 când eram canadian și când m-am dus în vizită din Canada în Basarabia. nu deportări. Bucureşti. 37 Trista poveste a unei vieți din Basarabia Prof. Vagoanele mergeau încet. 5. dezvoltată de Habermas (1989). spre cercul polar. fără posibilitatea de a-și face măcar o groapa în pământ ca să se adăpostească. Retorica politică devine – după spusele lui Kenneth Burke – rugăciune seculară. Cluj-Napoca. primar al orașului Tighina și a fost arestat imediat. 1970. trad. rămasă la Tighina. care devin adevărate „constrângeri rituale”14. Nick STEVENSON. Understanding Media Cultures: Social Theory and Mass Communication. Sills. Neolle-Neuman. născut in 1907 la Tighina. Andrei MARGA. O parte din familia noastră. adică ce s-a petrecut în Siberia. Cucu-Oancea. nici unelte și doar toți erau buni gospodari. New York. In 1946. Ed. Globalizarea agendei presei. satele la zeci de kilometri unul de altul. Zeci de mii de persoane sunt ridicate fără să poată lua nimic de acasă. 2001. Cluj-Napoca. aceea că am rămas în Basarabia. Sage. 221 10.L. 53 8. – Populația locală era extrem de rară. Public Opinion Quarterly. de altfel. liberi de constrângeri. de S. pe neanunțate. Nu i-a executat însă. Doctorul fusese deputat în partidul țărănesc al lui Iuliu Maniu. în Hugo de BURG. 393 14. în lb. p. Ca o culme a perfidiei. . p. pe nepregătite. 154-155 2. semnificativă în vederea obţinerii sau păstrării legitimităţii puterii. p. 25. Opinia publică – învelişul nostru social. Constantin SĂLĂVĂSTRU.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL multe ori. Idem. Sunt înghesuiți în vagoane de vite. 12.5/S/63663. comunicare. 2006. Limes. Erving GOFFMAN. pp. Andrei MARGA. de raţionament etc. forma se adaptează la natura şi specificitatea conţinutului vehiculat”12. Mie mi s-a dat de lucru la un sovhoz. Mulţumiri: Pentru a realiza această cercetare autoarea a primit sprijin financiar de la POSDRU/89/1. 146 4. în luna Decembrie. V. Kenneth BURKE. ancorată la realitate (spre exemplu: contextul electoral). Cunoaştere şi comunicare. J. pentru Habermas. 1961. 4. pe vagoane erau inscripții „mutări” adică simple mutări. Éd. ca refugiat. Public Opinion Quaterly. Jürgen HABERMAS. Critica raţionalităţii discursive. Dr. 1985. Ed. Argumentarea. când Basarabia a fost reocupata de sovietici.S. publicitate). numai după patru zile de la sosirea sovieticilor. Context şi practică. deci în timpul ocupației Basarabiei de către sovietici. Deportările se făceau după criterii pe care nu le putea înțelege nimeni.ro. Bucureşti. populația era ostilă noilor veniți. potrivit căreia comercializarea industriei presei a dus la două tipuri de jurnalism: jurnalism de calitate (pentru un public restrâns. Prentice-Hall. din orașe și sate. Iaşi. dar mai trist este faptul că astăzi lumea nu mai vrea să știe nimic despre acest dramatic trecut. dincolo de taiga. Ed. 21 13. ClujNapoca 2006. rămâneau pe linii moarte de tren astfel încât foarte încet. și care in ultimii săi ani a locuit. In 1940 am făcut o mare greșeală. 571-573. inventariate în „dramaturgia” lui Goffman. Bucureşti. Habermas elaborează în 1981 o sociologie a acţiunii comunicaţionale. 1995). condamnarea se prelungește la cincisprezece ani. Three „climate of opinion” studies. Analiza conceptului de „sferă publică”. Pe de altă parte. Este aplicată teza lui Habermas la evoluţia presei britanice. trad. 1999. 1. Politică. Spirala tăcerii. rom. D. nu a fost deportată. trad. Cunoaştere şi comunicare. Ed. de l'Institut de Sociologie de l'Université Libre de Bruxelles. Idealul poate fi imposibil de obţinut. Din pietate pentru suferința sa. 6. 19 12. Condițiile erau îngrozitoare. p. discursul politic ca formă a acţiunii comunicative reprezintă o structură lingvistică. remarcăm conturarea tot mai evidentă a unor forme discursive „agresive” prin îmbinarea de proceduri multiple (propagandă. iar. pe care voia să o facă cunoscută. 458 9. Iaşi. Institutul European. dramatică dar totul culminează cu cele petrecute în timpul celor patru zile de groază care mi s-au fixat în memorie: In zilele de 11. Igor Senkiewici. 1983. declarând că funcţia ei este de „a ascuţi ceea ce este tocit şi de a toci ceea ce e prea ascuţit”13. Socrul meu era medic. iniţiate de Talcott Parsons. Ajunși acolo au fost îmbarcați pe vase pe fluviile Jenisei și Amur cu direcția spre nord. 4. Viaţa cotidiană ca spectacol. bazată pe un anumit raţionament logic şi retoric. A Grammar of Motives. Drăgan şi L. p. în 1949 . 1980. Ed. Chaïm PERELMAN et Lucie OLBRECHTSTYTECA. În prezent. un pagina 15 astfel de model este grăitor pentru tipurile de constrângeri de comunicare şi dezechilibrele care există în viaţa reală. Coleman. Comment on three „climate of opinion” studies. Constantin SĂLĂVĂSTRU. le-am aflat mult mai târziu. dar la termenul de eliberare din lagărul morții. 7. Reţinem că ne vor preocupa cel puţin două accepţii ale conceptului de formă discursivă şi modalităţile în care ele se regăsesc la nivelul discursului politic. Ed. Prelucrând teoriile sociologiei acţiunii. la Tighina în loc să ne refugiem în România. în tundra pustie. Fundaţiei Studiilor Europene. Jürgen HABERMAS. educat şi informat şi cu putere mare de a atrage publicitate) şi cel de scandal (pentru un grup cu venituri mici şi putere mică de a atrage publicitate). 2003 (1956). Din perspectiva comunicării politice. comunicare. Toate acestea. p. rom. Dacia. Londra. deoarece călătoria s-a făcut foarte încet și iarna i-a ajuns din urmă fără haine. Jurnalismul de investigaţie. ideea de formă discursivă trimite în mod imperativ la modalităţi diverse (ce ţin de retorică. Politică. Traité de l'argumentation. 13 și 14 Iunie 1941.) în care ideea se materializează într-un discurs politic. Viața lui a fost un lung șirag de suferințe. târziu de tot ajung în Siberia iarna. tragedia deportărilor s-a repetat. Pe de o parte. dar. ideea de formă discursivă trimite la articulaţiile de ansamblu pe care le poate îmbrăca o încercare în marginea gândului politic şi care conturează o imagine dominantă cu privire la întruchiparea concepţiei politice. In 1949 un alt val de deportări. Am așternut pe hârtie câteva crâmpei din viața unui basarabean. 3. de la protestele publice la jurnalismul de investigaţie (v. Bucureşti. E. 1983. 607-610. p. Paul Dăncescu 3 Poveste celor petrecute in Basarabia este foarte tristă. Albulescu. p. voi mărturisi cele ce mi-a povestit cu tristețe Igor Senkiewici : Toată povestea vieții mele este tristă. deoarece moare după noua ani de deportare. Teoria comunicării echilibrate a lui Habermas se baza pe o situaţie de vorbire ideală. Polirom. 25.

de fapt a extrădării lor. nu-și mai puteau face un rost în satele din Rusia. Tot ce s-a putut evacua a fost mutat in Oltenia. Aceștia avuseseră trei motive să fugă din Rusia în zona supusă pe atunci Turciei. Strămoșul meu. Au vorbit rusește. Eu vorbeam rusește cu ei și. Partea de sud este a Ucrainei. s-a refugiat tot personalul celor doua centre din Chișinău. in 1831. ca și noi. Vița de vie și pomii fructiferi dau rod care nu se potrivește ca bogăție și frumusețe nicăieri în lume. într-o zi să facă o întregire a Republicii Sovietice Moldova cu provincia Moldova de peste Prut. Stalin avusese un interes să creeze Republica Moldovenească în mod special în perspectiva ca. la mijloc este Republica Moldova. rămași la Drăgășani. tot poloneză cu familia deportata tot din Polonia în Basarabia. Ajunși în Moldova. iar noi. precum a mai spus. mulți am fost suspectați de autoritățile române ca simpatizanți sovietici. In oraș era chiar un cartier întreg de ruși fugiți din Rusia în secolul XVIII. la Stațiunea de fitopatologie în Oltenia. la familia sa și m-a lăsat pe mine să mă ocup și să evacuez biblioteca. veneau jandarmi să ne aresteze ca să ne ducă cu forța înapoi în Basarabia. pe șosea circulă autobuze din oră în oră. Îmi amintesc de Polizu și Vrabie. Până la urmă. refugiate la Drăgășani. tot cu frontieră și unde se circulă tot cu pașaport. în realitate formată numai din ruși. rusificarea a fost mai puțin intensă. Basarabia era loc de deportare pentru insurgenți. Eu am reușit să intru pe geam într-un vagon iar soția mea a fost primită de către militari germani în alt vagon. unde am continuat lucrul până în 1956. Pe atunci. La Tighina. De fapt a fost o disperare în fața deportării. cercetau la rând camerele clădirii tip vagon. englezi și americani. Tatăl meu a fost Leonida Senkiewici. Trenurile erau supra-aglomerate. Stanislas Senkiewici . Fiul lor este bunicul meu. care au fost extrădați în Basarabia. Uneori. descendenții din această sectă de ruși se găsesc în delta Dunării. În fine. ucraineni. veniți pentru retrocedarea bunurilor Centrului horticol de la Chișinău. Ordinul a fost ca toate bunurile să fie restituite și să se despăgubească URSS. Locuitorii erau buni gospodari și harnici. Eu cu familia mea am fugit repede la București. mama Ludmila (nume ceh) Mucinschi. evrei. . Mai era și o Comisie Aliată de Control in care erau sovietici. Asta a fost o marea tragedie. veneau ziua ca să ne prindă la Centrul viticol. merele nu se pot compara cu ceea ce era pe valea Nistrului înainte de război. în Basarabia. în 1996. Toți acești ruși sectanți din Basarabia au fost însă deportați în Siberia în 1941 și în cursul deportărilor de după aceea. aduși din toate colțurile.000 locuitori. lucram la Centrului Viticol de la Chișinău. nici un cunoscut. Nu am mai găsit. și mai ales regiunea Tighinei este foarte bogată. după înăbușirea de către ruși a uneia dintre insurecțiile polonezilor. Ne-am salvat dar într-adevăr ne-am refugiat de la Tighina prea târziu și am lăsat totul în Basarabia. Alteori. La 6 km. Diferența de ceilalți ruși era. făceam prietenie cu ei și astfel am reușit să scăpăm de deportare. trebuia să lucrăm în Centrul viticol. jumătate francez după tată. ruși. Intre Tighina și Chișinău sunt 50 km. Simțeam că zidurile caselor ne apără și nu aveam unde să ne ducem. Astfel. basarabenii căutați. Aveam în gestiune o bibliotecă mare. totodată. Basarabia în general. Pentru ai prinde pe basarabeni. Cei care aveau neșansa să fie luați în armată. cei născuți în Basarabia. Centrul Viticol și Agricol de la Chișinău. nu se mai cunoaște nimic în acel loc. Directorul Centrului. Începuse foametea. De fapt. unii au fost prinși. Nu am mai întâlnit nici un cunoscut. Solul aluvionar este prielnic culturilor. Era un amestec de populație: moldoveni. fugeam plini de spaimă dintr-o camera în alta și în jurul clădirii. Ajuns ca vizitator la Tighina în 1996. Mai există moldoveni la Tiraspol și Duboșari. tot a trebuit să fugim. primeam ordine telefonice profesionale de la București pe linie de Centru viticol. că-și făceau cruce cu două degete nu cu trei. la Tighina. pe de alta. Eram suspectați de comunism. unde. Componenta etnică a orașului Tighina sa modificat total. care erau de fapt ale Ministerului Agriculturii din România. tot înaintea jandarmilor. Nu aveam nici pâine. partea de la nord este alipită tot Ucrainei. ne-am refugiat prea târziu. Al doilea motiv de fugă era scăparea de șerbie. In republica Moldova este o parte separată. Astăzi Tighina are 128. După ani si ani. Dar … nimeni din cei veniți la Drăgășani nu au vrut să plece înapoi în Basarabia. Aici în Canada. printre altele. aveam bunuri și case. Odată terminată campania de prindere a basarabenilor. spre sud. Sunt lipovenii. jumătate oltean după mamă. încet descendenții au uitat limba poloneză. duși la R. Ceilalți. din România. Nu mai dormeam acasă. Dar marea tragedie încă nu începuse. a plecat urgent la Râmnicul Vâlcea. Dar rămânerea noastră în Basarabia nu a fost o opțiune pentru sovietici. jandarmii percheziționau Stațiunea Viticola. Groaza s-a reinstalat asupra bieților oameni. erau acum la Chișinău.000 de locuitori. *** Eu sunt de origine poloneză. Am fost nevoit să-l împrumut. La Tighina erau mulți ruși fugiți din Rusia în Principatul Moldovei după anii 1700. Urma ca cei care „doreau” să plece să primească o suma mare de bani în lei din partea autorităților române în vederea reinstalării. numai ca să-l hrănească. unui birjar din Drăgășani. pagina 16 Dar în 1944 a venit armistițiul și România a trebuit să retrocedeze toate bunurile celor două centre. fără chirie. Astăzi. Fuga a fost catastrofală. Constantin Saduville. jandarmii veneau noaptea să ne ia de acasă. Astăzi. pentru argumente economice. Biserica lor a fost dărâmată. deportată pe vremuri în Basarabia. lipovenii erau buni gospodari. Astfel în Rusia. Marea tragedie era ordinul de groază ca noi toți. în satul Gârbovăț.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL După venirea armatelor române în Basarabia. este frontiera cu Ucraina. Basarabia a fost împărțită în patru părți cu frontiere între ele. în 1944. autoritățile voivodale române ale vremii și autoritățile turcești din raialele turcești îi lăsau să se așeze unde vroiau. căci mii de basarabeni au rămas în Basarabia în timpul ocupației sovietice. care sunt o populație turcă. In gestiune era și un cal pe care nu aveam cu ce-l hrăni. Totul mi s-a părut pustiit. Dar vai! zidurile casei nu ne-au aparat. Cât despre românii de pe malul stâng al Nistrului. Adică am pierdut totul. In 1938 erau 37. m-am reîntors la Drăgășani. De fapt. în același timp. pentru că rămăseserăm în Basarabia. cunoscând firea rușilor. serviciul militar dura 25 de ani. materiale și toate bunurile de la Centrul Viticol și Centrul Horticol de la Chișinău. Deportarea lor a fost într-adevăr completă. unde ni s-a pierdut urma. Totul trebuia predat cu inventar. m-am reîntors în vizită la Tighina. o adevărată dramă. în 1941. era dintr-o familie originară din Lituania. armeni etc. Unii chiar au înnebunit. se întorceau bătrâni. limba de circulație oficială și încet. Aici se căsătorește cu Constanția. pe vremea împărătesei Ecaterina. Vâlcea și obligați să primească banii și să se reîntoarcă în Basarabia. ei au fost rusificați în majoritate. Aici locuiesc găgăuții. La a doua ocupare a Basarabiei de către ruși. al treilea motiv era că rușii fugiți făceau parte dintr-o sectă religioasă persecutată. care era groaznic de aspră in Rusia acelor vremuri. deci încă înainte de ocuparea Basarabiei de către ruși în 1812. creștinată. Pe de o parte. Intr-o lume străina și ortodoxă au trecut și ei la ortodoxie. Am părăsit în grabă casa și am fugit repede în România. Puținii care rămăseseră după deportări și după valurile războiului. am bătut la toate ușile. să fim obligați să ne reîntoarcem în Uniunea Sovietică. să ne ascundem de deportare. Pe malul drept al Nistrului. ordine pe care trebuia să le executăm și. Iată câteva pagini din tristă mea viața de basarabean. deoarece acolo aveam un rost. *** Când rușii au intrat în Basarabia în 1944. a fost deportat în Basarabia. Aveau o biserica mare. la Centrul Viticol Drăgășani.

CUNUNA o măicuţă. aşa e-n Decembrie la noi: ies de prin case românii frumoşi şi înalţi până-n grinzi. Foaie verde . creştinii se gătesc în straiele cele frumoase. c-aşa-i în decembrie la noi: din imnuri şi stele sfinţim în timp numele-nalt al PATRIEI mele. a plecat la drum cu zorii. era plânsă că de-aseară nu i s-au întors feciorii. arnice de ţară şi de dor i-au cusut diadema. roşul îşi stingea tăciunii Şi cinam la masa Ţării cu străbunii. Din negura-i de doliu s-a-nălţat. în doină cu ei şi în hore cu ei să te prinzi. fata dragă-ţi scrie. noi dădeam la oşteni pâine.jos. prin şesuri de ape delfinii aleargă-n cirezi.. pe un colţ de cer când Luna spăla lumea-n fulgi de stei a zărit dormindu-şi somnul veşnicii . Azi nu ne scăldam cu lacrimi în căuşul dintr-o stea.pe vampiri.zodia cea verde. Nu bănuiau himerele schiloade Când ne loveau cu roşiile ploi Că Ţara şi-a hrănit copiii ţării Cu demnitatea sfinţilor eroi. cerbii zburdă setoşi de rod. părinţi şi fraţi de-ai noştri S-au răstignit pe Sfinte-Sărbători.. Eşti tu primăvara vieţii şi a gliei frumuseţe? Lumânarea de-ar fi verde m-aş tot închina la dânsa Să ne ierte toţi părinţii şi Ţara ce-atât ne-a plânsa. timpul e mai bătrân cu-n an.ŢARA mea! DECEMBRIE a venit şi decembrie. femei.la două mii de ani! . Doina tristă-a omului pribeag..spre vremurile noi.Ţară verde. n-am zidit noi Ţara să o împuşcăm. acum. când colindele sună din munte spre mări şi navele curg spre Ţară cu puii.. foaie verde . Tristă . te aşteaptă taica. şoptit cu-ndurerare Pruncilor ce neamul ni i-a dat. Şi a-nceput o sârbă românească Cu mitralii. pune lumânări şi spune că şi-a cununat feciorii. demnă cât Carpaţii. Timpul dacă era verde.Ţara mea. s-a pierdut prin gloata oarbă cu uimirea în privire şi-a cules de printre gloanţe floarea de nedumerire.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 17 REMEMBER: 1989 . tu de ce nu-i scrii? lasă mamelucii tristelor stihii sau întoarce arma către politruci că e plină Ţara de schiloade cruci. Strigat spre noi din daci şi din romani: Să urce ROMÂNIA-n liberate De-a pururea . Clocotea un imn de libertate Dus din Bega-n munţi şi printre văi Şi-a fost dat să cânte imnul Ţara Concertând cu cei mai bravi flăcăi. Răsuna o doină nerostită. o măicuţă.a venit. mai bătrână..Foaie verde imn de libertate. camarade. el a-nflorit.. Bocet surd. Copii. SEMNUL DIVIN Ne trebuia un imn de libertate. doar tinereţea ne ţinea la azăvadă.. Am dorit zăpadă verde. Rezistam pe baricade când plângea cu gloanţe . La semnul rar al Naşterii-Divine. Oameni noi născuţi în inerţia Luptei mari . v-au spus la cazarmă? s-a născut HRISTOS! hai cu lerui-lerul. tinereţe . din zări. au nu ca zerul. lui i se cuvine să defileze pe umeri cu stema. . foaie verde . acum. Laptele de mamă .. neamul să-l urăm.ni l-au trimis străbunii. lacrimi şi psaltiri Ce i-a pus să joace-n jerăgaie Pe demenţii vremii ...fiii ei.cerul.tinereţe. Maica ŢARĂ iar a dat eroi.Crăciunul Revoluţionar George Filip EROICA Se-auzea o lacrimă de Ţară Dintr-un colţ de secol blestemat. . Rupând sigiliul tristei închisori.cu gloanţe trupul mi-l împroşti? nu azi cum Ţara plânge-n zurgălăi? ducă-se-n pustie politrucii tăi! vino. Pribegind prin patria de datini Şi cerşind la propriu Ţării plai. din turelă .nu mai trage frate şi-n veci nu uita: când ocheşti spre Ţară tragi în maica ta! FOAIE VERDE Dac-am fi cântat a verde. de timp şi amiezi. Lunetiştii zvârleau gloanţe. . ne ducea din azi spre mâine. a tăiat purcel şi-a păstrat o glajă să închini cu el. A fost un semn . mai bătrână. cu străbunii. eu aud cum se naşte din timp şi din stele numele înalt şi frumos al patriei mele.verde de-ar fi fost.. CÂNTEC de ce tragi fârtate? nu mă recunoşti? pentru ce . Străbunii din istorii ni l-au dat Şi Ţara toată.Azi nu ne scăldam cu lacrimi în căuşul dintr-o stea Dac-am fi cântat a verde. Domnul nu ne-a dat zăpadă Şi-ndoiţi.. intră-n cimitir cu zorii.

Iată cum pune în versuri poeta acea dragoste mistuitoare. speriat și abătut. şi poemele « De dragoste şi de moarte ». alteori mohorâtă.Balada facerii”. despre care un preot ar spune că frizează chiar erezia. romane și poezii fascinante. al arșiței trecute Și mă surprind aceste izuri cunoscute Năvală dând când mă gândesc la tine.. fuga dragostei de moarte. Sunt poeţi şi poezii nemuritoare. aci. Apariţia unei cărţi de memorii ce tratează teme dinaintea şi de după Cel de al Doilea Război Mondial în această împrejurare. Poemul meditație . Întâmplător. dragoste. jucându-mă de-a toate Cu monștrii mei. a sensului invers. Al vântului al ploii. Leonard Voicu şi prof. Subliniez aci frumoasa metaforă: . Și uite-așa.. pentru că fiecare timp îşi găseşte în ea o altă dimensiune.S. De dragoste și de moarte” mă pune în situația dificilă de a merge pe niște drumuri defrișate și bătute de criticii literari .R. spre a nu îmi destăinui total simțămintele. ca şi în cazul lansărilor precedente ale Liviei Nemţeanu-Chiriacescu.. fiindcă poezia dânsei are fațete inepuizabile... Toate cele trei cărți conțin scrieri curajoase şi inspirate. această lansare a fost organizată de « Ziua Amintirii ». univ. şi ale Redacției revistei Candela de Montreal s-a organizat.Ziua a șasea”.Chiriacescu Un eveniment Victor Roșca Duminecă 11 noiembrie.De dragoste și de moarte” înscris pe una din multele cărți expuse ale scriitoarei consacrate Livia Nemțeanu. locuiesc într-o limbă ». eu o consider o mică epopee în care strălucește un scânteietor talent. . a arătat autoarea. Această baladă. Dar limba în care locuiesc eu. sub auspiciile A...Platon”m-a frapat prin tenta filozofică proprie. întinsă . Viziunea naturii devine părtașă a iubirii. patosul creatorului și bogăţia şi ineditul metaforelor. e limba română... Apoi s-a întors fără să vrea la izvoare Trestie gânditoare. Pe urmă am citit. Poeziile. mereu altceva şi se adresează timpului pe care-l parcurgem şi care poate fi chiar al nostru. Câteva note și gându ri Melan ia Rusu Caragioiu Niciodată nu mi-aș fi putut închipui că pot fi îngemănate dragostea și moartea. dar sunt nevoită oare cum să cedez. care te recheamă la citirea lor și îți oferă alte și alte fațete care te prind în mreaja lor uneori deschisă spre lumină. și finalul: Omul a fost o trestie.. lansarea a trei cărţi scrise şi publicate de poeta şi scriitoarea Livia Nemţeanu-Chiriacescu. Wladimir Paskievici. M-a atras magnetic acest titlu: . aproape indiscretă. dar o trestie gânditoare Mai-nainte să fi ajuns teribila bestie. « Jour de souvenir » pentru provincia Quebec şi « Remembrance Day » pentru întreaga Canada. Dar.vânzătorul de zmeie! Văd în poemul: . » Evenimentul s-a bucurat de o prezenţă deosebit de numeroasă..C.. în versuri. Livia Nemțeanu – Chiriacescu fiind membră a Asociației Scriitorilor din România. Publicăm în cadrul acestui articol citate din cuvântul autoarei. viaţă. călătorii. facerea omului: Și uite-așa.. de fapt ele nu sunt îngemănate decât în mod alegoric. După o incursiune in timp într-un tot poetic autoarea ne explică prin versuri: Alerg prin labirintul acesta omnivor Frenetic căutând vânzătorul de zmeie. Fără să caut prea mult am găsit în reverberații răspunsul poetic al multor stări și sentimente. aproape aievea. M-am săturat de facerile lumii Și mi-am dorit repausul pierdut. Livia Nemţeanu-Chiriacescu a terminat discursul său cu o referire la Poezie şi la eternele teme ale poeziei..Chiriacescu. critice. vom reda cuvântul celor trei vorbitori anunţaţi mai sus. generate de citirea acestor versuri. se suprapun cu cele laudative. moarte : «Noutatea unei poezii. Dar curajul meu a fost răsplătit. din . Pe care urmându-l am ajuns pe un ciopor Și am să țin în ambele mâini curcubeie.zic eu. Ele sunt atât de numeroase. Au vorbit poeţii Melania Rusu-Caragioiu. o senzualitate acablantă. constă în aceea că ne spune cu exact aceleaşi cuvinte.. încât am să vă împărtășesc doar unele dintre ele. critici literare alcătuite cu mult talent și competență. alteori sarcastică sau debordând de senzualitate.. Dacă « Crucea Cavalerilor de Malta » conţine povestiri ciudate..noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 18 Lansare de carte – Livia Nemțeanu . tinerețea și dragostea vibrantă. la Casa Română. Astfel începe o pătrundere a mea. în universul creației autoarei. memorii. memoriile prezintă viaţa intimă a scriitoarei pe o frescă largă a societăţii româneşti. a constituit tot odată şi o comemorare şi un omagiu adus acestei sărbătoriri. care au prezentat cărţile : « Crucea Cavalerilor de Malta ». Cum spunea Cioran : « eu nu locuiesc într-o ţară. au tema veşnic actuală « de dragoste şi de moarte ». Imagini controversate. prin ochiul de cenzură al poetei. trăiri răvășitoare la care natura participă creând un fundal scenic: Îmi stăruie în nări mirosul mării. Un poem intitulat cam criptic: (Aer) Oare ce ascunde acel eter? Nu încerc să aflu. care au acordat multă atenție acestei publicații. pe stilul literar şi fluent. « Manuscrisul din tren – Jurnalul vieţii mele (Memorii 1930-1989) ». a veteranilor de război. însă doar o trestie.. Începând cu acest număr. ca o mărturie de credinţă a profesiei de scriitor. de « Ziua Amintirii » . am citit din nou cu nesaț și interes spre a vedea furia dragostei și.poate e un delicat mister. univers care cuprinde eseuri. Livia Nemţeanu-Chiriacescu. Dorința mea de a-mi spune cuvântul asupra volumului de poeme: . a adunat multe prezentări de carte. vibrațiile mele ascunse. din vremurile respective... Sunt prezente. Vorbitorii au pus accentul pe temele interesante ale cărţilor. tragice dar şi evocatoare de senină spiritualitate. cu jocul de-a momâia Am potrivit un falnic dobitoc Și o jivină care să-l răpună Și altele asemenea în loc. cântând astfel momentul carnal : Pe pielea ta albă și crudă. Maiestuoasa natură a facerii lumii este magistral redată în .Sensul invers”. şi bucureştene..cânturile”. Iubita își pândește iubitul cu ochii ei de felină. Citez câteva versuri din .

aproape ascunsă. limbi de cactuși cu spini Să tresari înțepată. Vietnam. să țipi. Jurnalul vieţii mele”. tulburătoare şi tulburată. o bogăție metaforică proprie poetei. echitatea sau moralitatea faptelor sale. (Balada întoarcerii).ceva nou. viaţă. Veţi întâlni aici o dragoste fulgerătoare şi fulgerată. sau mai exact spus. veţi găsi în cartea mea de poeme câteva care vă vor da unele indicii asupra dimensiunii dramei emigrantului. ci este promiţător. moarte dar nu dispariție. sau al lui Djuvara şi altele care au făcut epocă. a existenței. unele foarte cunoscute. profesori. şi care vor afla lucruri noi. care e un ciclu. „Cea de a doua carte pe care am publicat-o acum este ”Crucea Cavalerilor de Malta”. în Extremul Orient. a timpului care se scurge iremediabil ca un fluviu către mare. Să încerce să minimalizeze vreun merit. „ Pe toţi cei care iubim cărţile ne leagă un fir invizibil. Poemele din acest volum sunt pline de vitalitate și de o abundentă inspirație. ia să-mi adun amintirile care m-au marcat pe mine şi epoca în care am trăit şi să vi le dau şi dvs. Întâmplări care m-au zdruncinat sufleteşte şi pe care le redau aici. să le faci publice. „Moartea. Jamaica. o ţară de vis. ca un eveniment inconturnabil. dacă l-a avut. înțelepciunea existenței. De dragoste oricum. Rousseau. pentru a împărtăși cu mine acele impresii. pe ei înşişi şi toată ţara lor. firesc. când ca o continuare a vieții. Iar în nuvela „De ce Israel ?” veţi trăi alături de mine stările care m-au posedat mergând la Ierusalim pe Drumul Crucii. ornante. despre alte locuri şi despre alte întâmplări de prin lumea largă. „Şi aşa. Singapore. Ce gânduri sau fapte teribile din trecutul uitat sau numai ignorat vor ieşi la suprafaţă pentru a-ţi periclita liniştea şi echilibrul de până atunci. odată cu întâmplările acelea povestite cu umor şi cu o nuanţă zeflemitoare. înșivă. „În Malta. Sunt aici poezii de dragoste interiorizată. oamenii uită ura şi răzbunarea şi se reconstruiesc. căci se găsesc totdeauna câţiva binevoitori care să exploateze slăbiciunile autorului. Nuvele cu întâmplări extraordinare petrecute în călătoriile mele prin Sicilia.Chiriacescu lumea– de a afla ceva în plus. „În Vietnam. Veţi întâlni în ea personaje reale. să te lipești mai tare. J. „Vă mai spun două cuvinte : veţi găsi în nuvela „Jamaica”. A scri e e un act de cu raj (citate din discursul autoarei) Livia Nemțeanu . sens invers”. de prin anii 1930 şi mai încoace. personificări. să suspini. Israel.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Și prinsă (ca-n capse) în unghii subțiri. Patagonia. mi-am spus şi eu la un moment dat. cu 2000 de km de coastă la Marea Chinei Meridionale. care se transforma imprevizibil trecând brusc şi inconştient dintr-o epocă în alta. către moarte. iar altora care n-au cunoscut lumea aceea a mea. căci nu ştii niciodată ce vei descoperi în adâncul sufletului şi cugetului tău. ori să umfle vreun defect sau greşeală pe care a avut curajul să o mărturisească. ci. ţară cu mare criminalitate.. tinerețea robustă. sau pe dvs. divinizarea materiei și altele. dar mă opresc aici considerând că am suscitat suficient interesul cititorului. când ca un repaos râvnit şi aşteptat. oameni politici care au existat înainte de „epoca de aur”. mai degrabă. Căci dragostea este sentimentul dominant care ne dă continuu primăvara vieţii. de dragoste „encore et toujours” adică sub dominanta dragostei. „Şi în fine. printre vestigiile unor civilizaţii milenare. a timpului care e sesizabil.. adolescenţa şi tinereţea odată cu mine. cei care aţi fost elevii şi studenţii acelor timpuri.macii cufundați în somn adânc. Dar cei care sunt născuţi scriitori. publicarea lor asta însemnând. Acestea sunt Memoriile din cartea mea „Manuscrisul din tren. poate stârni stihiile.dorinţa –veche de când . precum şi a celui care nu există. despre alţi oameni.. un caz dur. scriitori. am întâlnit un personaj rar. Am mai izolat și alte tematici: clipe de senectute. „A treia carte este un volum de poeme intitulat „De dragoste şi de moarte”. punându-mă mereu într-o derută periculoasă. un bărbat cu o dublă personalitate. Dar nu ca o obsesie. inexistente. dar şi de dragoste senzuală. epitete evocative. El nu sperie. nu se vor da la o parte în faţa acestor riscuri. Totul este presărat cu o dărnicie de comparații. copacul tomnatic pe care-l desfoi. printre alte vestigii magnifice.. Vreau să-mi întind palmele. dar totodată şi o poveste adevărată despre practicele vrăjitoreşti secrete locale. Veţi descoperi singuri restul. care le dă hazul de care mam bucurat scriindu-le. Ca să nu vorbim decât de atât de criticatele Confesiuni ale lui J. care şi-au petrecut copilăria. Foarte plastică imaginea : . tirania iubirii. viaţă prin reîntrupare sau trăire în stare de spirit undeva în alte locuri. Timpul şi spaţiul sunt dimensiuni insesizabile pentru filosofi. mă sfâșie ca un. sau imaginea pagina 19 sugerata in versul: . metafore inedite. aşa cum titlul o spune. Iar a le da la iveală. o fâşie de câteva mii de kilometri. „Veţi găsi deasemeni obsesia Timpului. Malta. chiar şi după devastările bombelor cu agentul orange şi cu napalm. moarte. (Poarta). care au scrisul în sânge adică. Unora dintre dvs. pasională. „În Sicilia am descoperit prin localnicii de acolo contraste nebănuite care mi-au ocazionat descoperirea unei crime. e prezentă în multe poezii. pe urmele lui Iisus Christos.” «A scrie e un act de curaj. îndemnând la lectură. dar nu înainte de a scoate în evidență existența unei bogate încărcături de figuri de stil. sau Jurnalul lui Mihail Sebastian.

biserica catolică exulta opulenţa. Casa di . Forumul. Familia Medicis a marcat pentru totdeauna acest oraş prin puterea pe care a deţinut-o. construite realmente. perla civilizaţiei noastre! Oricât de frumos ar fi fost oraşul. Vacanţe în Italia Angela Faina .artista Wladimir Paskievici . În piaţa maiestuoasă. Uşor de zis dar riscant de făcut pentru că nu aveam nici o adresă la care să locuim.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 20 PARCURSURI ILUSTRATE 2. pe ruinele acoperite de pământ ale precedentei. Fig. un sentiment de împărtăşit. fiecare. casa natală a marelui scriitor Dante Alighieri. Capitoliul (Fig. Singura piesă care m-a sedus a fost extraordinara statuie din marmură a lui Michelangelo. pieţele înconjurate de statuile marilor sculptori (între care celebrul David de Michelangelo). un loc de reculegere devenit acum un obiectiv turistic. Celebra frescă ilustrând creaţia omului – sau insuflarea vieţii de către Dumnezeu lui Adam – este uluitoare. Pietà. În vacanţa de Paşti 1956 : Florenţa. Apoi. frumoasele fântâni printre care Fontana di Treti precum şi curiozităţi ca cele trei biserici suprapuse. după cinci zile. pe balconul Vaticanului de unde a făcut tradiţionalul apel lumii întregi. Petru. or aici. Piaţa şi Bazilica Sf. împreună cu un grup de studenţi. 2 Italia – Roma : Capitoliul. interiorul nu era mai prejos. Petru. Castello di Sant’Angelo. În plus. 1 Italia – Florenţa : Palazzo Vecchio Angela Faina Grafică. Fiecare stradă. Piaţa Veneţia şi Forum Traiani Angela Faina Grafică. 1). Arcul lui Septimiu Sever. fiecare. se îndesaseră cu uşurinţă două sute de mii de fideli şi de turişti veniţi din lumea întreagă. Am ajuns la Roma seara. Roma şi Veneţia În 1956. totul ma entuziasmat. Privind această Fig. Situarea geografică pe râul Arno şi cu coline împrejur. să ascultăm slujba de Paşti la Bazilica Sf. Palatul Vaticanului. m-a încântat. şi l-am întrebat dacă ar cunoaşte pe cineva care ar fi dispus să ne găzduiască. superba catedrală cu domul ei atât de caracteristic. i-am explicat patronului că suntem studenţi francezi care au venit la Roma pentru a asista la slujba de Paşti. Galleria degli Uffizi posedând cea mai frumoasă şi completă colecţie de pictori italieni. culoarea ocru a pietrelor. Impresia de adâncă tragedie pe care o emană este zguduitoare! Contrar Bazilicii Sf. Florenţa reprezintă Renaşterea. eram toţi plasaţi! A doua zi. Acolo. În vacanţa de Paşti. tuş negru (30 cm x 23 cm) Ceremonia Sfintelor Paşti a fost măreaţă. înscris la Universitatea din Strasbourg. în adolescenţă în Larousse şi în cărţile de artă. organizatorii voiajului nostru la Florenţa ne-au avertizat că de Paşti nu mai sunt locuri disponibile la cămine studenţeşti. patronul restaurantului a pus mâna pe telefon şi şi-a chemat rudele. pe jumătate înconjurată de colonadele Bazilicii. Convins de sinceritatea mea. pentru o noapte sau două. i-am convins pe colegii mei să aibă încredere în mine. cu trenul. Din gară. Capela Sixtină. preferam simplitatea stilului pur al catedralelor din Milano şi din Strasbourg. tehnică mixtă (30 cm x23 cm) Florenţa.2). pod pietonal acoperit şi sediu al unor magazine artizanale şi de lux. la câte o mie de ani de diferenţă. m-a încântat. prin bogăţia pe care i-a adus-o şi prin gustul artistic rafinat care a caracterizat-o. caracteristicul Palazzo Vecchio (Fig. Dacă exteriorul Bazilicii era impresionant. Fervoarea pascală era foarte puternică şi o vreme radioasă inunda de bucurie această lume multicoloră. ne-am dus întâi la un restaurant. înainte de înmormântare. fiecare de cult diferit. Produsul unei civilizații rafinate. Prima impresie care te frapa era gigantismul naosului şi numărul necrezut de mare al capelelor laterale. Petru. Coliseul. Urbi et Orbi. Atmosfera dominantă este frumuseţea în armonie. un grup de şase studenţi ne-am decis să ne ducem la Roma. dar că n-am găsit nici un loc unde să dormim. Cum aveam un plan în minte. bogăţia fără seamăn a ornamentaţiilor în jurul amvonului. tehnica mixtă. mare cât o mică biserică. Palatul Pitti cu faimosul său muzeu. acum muzeu şi loc de conferinţe săptămânale neîntrerupte de la moartea autorului până în prezent asupra capodoperei sale Divina Comedia. să ne ospătăm. O jumătate de oră mai târziu. originalul Ponte Vecchio. un detaliu de admirat. am profitat de un voiaj organizat pentru a vizita Florenţa. Vedeam în fine faimoasele picturi ale lui Michelangelo pe care le admirasem. a petrece 12 zile pentru a-l vizita mi s-a părut prea mult aşa încât.naratorul Dante. Figura ascetică a Papei Pius al XII-lea era impresionantă sub tiara pe care o purta. Arcul lui Titus. Găseam însă că totul era peste măsură de încărcat . eram student în Franţa. la un preţ abordabil pentru studenţi. cu splendidele ei monumente. Nu-mi place ostentaţia. în care Fecioara Maria ţine pe genunchi corpul lui Cristos. după cină. am descoperit adevărata Romă. aproape chiar şi fiecare casă avea o istorie de povestit.

mi-am organizat voiajul singur. la Belle!». Ne-am dus să vizităm şi plaja Lido precum şi sticlăria din Murano. pline cu mobile de epocă. de patru zile. Petru era din nou plină de credincioşi şi de turişti. unde ne-am plimbat o zi întreagă. începând cu traversarea golfului Napoli. a fost la Roma. statui. Primul popas. complet restaurate. în 1956. am revăzut. A doua zi. cu clădiri la picioarele noastre. celebre în lumea întreagă. 5). viitoarea mea nevastă. totul era farmec. monumente. Dar fumuri sporadice şi mici clocote pe ici pe colo îţi reaminteau faptul că uriaşul este încă în viaţă şi că este numai adormit. Lângă ruinele Forumului. marea Piaţă San-Marco (Fig. am putut admira un peisaj feeric. în anul 79 d. cu o decoraţie interioară somptuoasă compusă din coloane de marmură sau din alte materiale preţioase şi nenumărate mozaicuri. Astăzi. printre splendidele vile ce ne înconjoară şi ne amintim că împăratul Tiberiu venea aici – pe «insula caprelor». Pompei este o localitate unde moartea a întrerupt brutal viaţa şi unde prezentul se învecinează cu un trecut îndepărtat. ca şi prin cartierele mai populare. imensă. cu o faţadă de două etaje şi cu cinci portalii. şi de acolo. Am fost copleşit de un sentiment straniu închipuindu-mi tot felul de momente dramatice trăite de locuitori în momentul cataclismului. Un soare radios strălucea deasupra oraşului imperial. aceste opere de artă sunt acum accesibile pentru toţi dar pentru mine. «Après la Bête. Napoli. pe care le cunoşteam deja sau pe care voiam să le cunosc mai bine. Piaţa Sf. 4 Italia – Veneţia : Bazilica din Piaţa San Marco Angela Faina Acuarelă. Ce fericire de a putea vedea atâtea splendori în aşa puţin timp! Fig. Voiajul la Capri a fost o încântare. în cea mai mare piaţă din antichitate. La întoarcere către Florenţa. 3). oraşul acoperit de cenuşă şi de lavă în urma faimoasei erupţii a Vezuviului. de sus. cu chiparoşi înalţi în jurul nostru şi cu o vedere în jur absolut superbă. ne-am dus să vizităm Pompei. O absolută încântare. vastă şi armonioasă în proporţii. Înăuntru. am făcut pe ghidul alternând biserici. Ce geniu! Am făcut apoi turul tuturor monumentelor celebre. O bună parte din fostul oraş era deja curăţat aşa încât am putut să ne plimbăm pe străzile pavate cu vechi pietre şi să intrăm în unele clădiri. Ne-am dus în arena oraşului. construită după modelul bizantin (cruce grecească). Pompei. Am constatat cu această ocazie că printre ruine. cu emoţie. Fig.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pictură am realizat că Michelangelo a fost singurul artist care a îndrăznit – după ştiinţa mea – să reprezinte pe Dumnezeu sub o formă umană. După Vezuviu. tehnică mixtă (30 cm x 23 cm) După Veneţia ne-am întors la Florenţa şi de acolo înapoi la Strasburg. O vacanţă cu totul excepţională! În vacanţa de Paşti 1957 : Roma.C. când voiajele au devenit banale. vis. o altă lume ce deambula şi discuta cu pasiune şi în totală libertate evenimentele zilei. Debarcăm pe insulă. de ouă clocite. statuia lui Michelangelo Pietà. urcăm pantele ei abrupte. patria tenorului Enrico Caruso. am vrut să realizez o dorinţă resimţită la Paştele trecut. ne-am dus să vizităm mica localitate Pozzuoli. felul de a trăi fără automobil. nenumăratele canale şi podurile ce le traversează – inclusiv bine cunoscutul Pod al suspinelor – gondolele. am decis să facem un salt de două zile la Veneţia (Fig. decorate pe pereţi cu picturi în culori vii şi conținând toate ustensilele necesare pentru a trăi şi a se hrăni. când emisiuni culturale de mare valoare ca Des racines et des ailes te duc în toate colţurile lumii şi-ţi explică în detaliu capodoperele omenirii. am descoperit noi minunăţii : biserica sau Bazilica SanMarco (Fig. construită pentru Alex Munthe. Picturile lui Michelangelo Buonarroti înfrumuseţau şi mai mult pereţii Capelei Sixtine pe când splendorile din Muzeul Vatican păreau şi mai minunate. etc. pieţe şi vestigii diverse. 4). nenumărate pisici sălbatice își aleseseră domiciliu… Al doilea popas a fost la Napoli. 3 Italia – Veneţia : Vedere din mare Angela Faina Grafică (30 cm x 23 cm) * La Veneţia. pagina 21 Pentru celelalte locuri vizitate. cu o arhitectură deosebită. unde activitatea eruptivă a locului se manifestă prin impresionante solfatare care eliberau in atmosferă gaze urât mirositoare. am revăzut. 5 Italia – Veneţia : Piaţa San Marco în ceaţă Angela Faina Grafică mixtă. De fapt. ne-am dus la Capri. cea de a împărtăşi cu Suzanne. plăcerea de a călători împreună în locuri minunate. Nu cred că există vreun alt loc în lume mai romantic decât acela pentru un tânăr cuplu. turnul Campanile atât de caracteristic. din memorie. pentru a admira « diaporama » luptelor dacoromane. în tuş (30 cm x 23 cm) . oprindu-mă mai mult în faţa coloanei lui Traian. Capri De data aceasta. – pentru a se refugia de presiunile tronului şi pentru a căuta plăceri discrete şi ilicite atunci când nu se ocupa de asasinate… Vizităm celebra vilă San Michele. medic şi scriitor cunoscut Fig. muzeele. După aceea.

.. fără a se teme. am încercat să vizităm celebrul Teatro di Don Carlo... sub brazi.. ei văzut-au multe Și-au scrâșnit amar. Durerea in inimi. exultând literatură exotică. Și doine-alină strunele de brazi. În stropi mari de plânset prelung frământată. Talaz greu de foc și de pară Deasupra. Perpetuând. Strivit-a pe dușman în clește. are şase etaje de loje şi este superb decorată.. daci și romani un popor nou prefac Și limbii doinite dau glas... In cărți de aur se-ncrustau victorii. cernute ! Spălatu-și-a maica urme de cenușă. Stindardele mai flutură și azi. adânc. pe glia cea sfântă. excepţionali. Hordele trecură-n patru zări. Clădind clipele mândre de veac. Făcut-au zid la ape trecătoare Ce-au luat cu sine numai lesturi mici.. În trudă-am trăit: frământând.. Glie. am reuşit să-l conving pe vânzătorul de bilete să ne dea pagina 22 două bilete aproape pe gratis într-o lojă rezervată dar goală… Sala este imensă (3000 de locuri).. vitează.. APA CURGE.... zumzăind în stupini Nectar... .. Glorie de veacuri ! Maică mult iubită.. grindini. râuri și cununi.... În brațe purtată..noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL (« The Story of San Michele.. făurind. și-au urzit izvorul. din mari istorii toarse. cumplit se-narmează Și-n cuget.. Trecut-au veacuri.. ochiul barbar !) . Dacă asculți auzi prin vremi rapsozii.. o carte autobiografică). Tu.. care este de un albastru strălucitor pe un fond bleumarin închis. Se întrupează doina cea bătrână Și inimi mari. Din liniști de sub lespedea adâncă. Monumentale aripi.. Au rămas fii și plai.. Luceferi de soare stâlpii de hotar Redute temut. ce devin un tezaur personal pentru tot restul vieţii... ca ofrandă arse..... Și vitejii urcând măreț poporul De prin milenii. cântărește. Râvnesc toți barbarii sălbatici: Pe cai vin. sala de operă nu se putea vizita pentru că se dădeau operele Pagliacci şi Cavaleria Rusticana iar biletele de intrare costau mult prea scump pentru noi... Prin capete de lup șuierătoare.. peste țări... Cum stă încrâncenat sub aspra vreme Molidul falnic ancorat în stânci.. Din vii columne străjuind hotare. Pentru sfârşit – pour la bonne bouche – am lăsat faimoasa Grotta Azzura (peştera albastră). (Cu jind cată. Mândră cunună.. Legați prin sevă-n rădăcini adânci ! DACI A FELI X În vatra străbună a neamului dac Romani din Columnă-au rămas. Din veșnicia apelor de mare. din zbor dulce. PI ET RELE RĂMÂN Poporul.. Viteze fapte.. Şi cântăreţii. Din păcate. vremuri grele. bogății.. Cascade în spume. din vechi secole. ST RĂBUNĂ GLI E Tu. Din oseminte plânse sub țărână Și lui Zamolxis.. Glia mea străbună. ce nu pot fi niciodată uitate... Presărând adâncul cu mari flori de mină..infinit. Carpații-n cunună. În mii de bătăi ne luptarăm Acasă... de razele refractate ale soarelui ce pătrund în grotă printr-o deschidere sub nivelul mării! Imagini ce umplu sufletul. RĂDĂCI NI ADÂNCI Pridvoarele de munți ascund în ele Întâiele vestigii din străbuni.. Apele curg – rostogol șerpuind Cu susur și solzi lucitori. cu sânge uscată. După acest finale con brio ne-am întors la Strasbourg plutind pe nori… Ce puteam cere mai mult ? Notă : Imaginile se pot vedea color la adresa revistei : http://pages. absolut e-x-t-r-a-o-rd-i-n-a-r-ă! Grota este întunecată dar apa este iluminată pe dedesubt. perechi. Oștenii mândri... Se dăltuie des meșteșug sub umbrar. ce ne-au lăsat strămoșii. Cum era târziu şi a doua operă deja începută. vărsând foc pe nări ! . ocrotesc Bogate tezaure vechi... aleg.... vulturi pe culmi bărboșii. în plete vuind Pe stânci dau vârtejuri de sori. Când hoarde barbare vârtej răscolind Altare-n cenușă prefac. Dârz. Și-n umbre de castre: cetăți. Vinul cel dulce se coace în vii În bobii de roș’ chihlimbar Și spumegă-n oale în stropi purpurii..net / romanblt/ „ Vorbesc bătrâne cronici ” remember – poeme Melania Rusu Caragioiu 3 Prin multele flori cu iz cald de sulfini Albinele miere culeg Și roiuri prin tei. Reîntorşi seara pe continent.. falnici voievozii. pe hoarda înfrântă ! La grâul și aurul nostru Vestit peste mări. glorii. Prin verdea mătase mioarele cresc Iar mieii albi zburdă. I Izvoade vezi. Culegând văzduhul în flori de sulfină Și chemând din râuri țiței în lumină. fi slăvită ! T RECUT UL NOST RU MI LENAR GRĂI EȘT E Din temelii de cremene și stâncă.. Prin cerbicia de-a trăi aici. doină legănată..

. atât de tulburat în aceste vremuri. la cumpăna dintre ani. pornind de la acestea. scrisul. Mai concret. vom găsi întotdeauna ce căutăm. cu locurile mai importante ale lumii în posibile călătorii. Dalton McGuinty.. Copiii îi ferim pe sub cetini. O realizare importantă pentru mine a acestui nou an. dintre care amintesc două. pe cât posibil. Privirea pe care o aruncăm asupra vieții este. sănătate și împliniri! LA MULȚI ANI ! Pentru că omul simte uneori nevoia să aşeze în talerele balanţei datul cel trăit. să găsesc acele cuvinte care cuprind viața în cupele lor. cărora le aduc cuvinte de caldă mulțumire. ci mai de grabă al părinților și Divinităţii. texte publicate în mai multe reviste răspândite prin lume. fie lumina. marcată de o cifră alcătuită din două numere creionate numai din rotunjimi nu e meritul meu. Pe-aripi de veacuri mândre zvonuri vin.. Izbesc unde rotunde de porumbei sonori.. privesc anul care a trecut cu sufletul. și totdeauna. oricât de lent ar fi el... în relația cu Divinitatea. unele de la Înălțimea Proniei Cerești. Și se-mpletesc acum ... lumea în care vieţuiesc rostindu-mă pe dinăuntru şi în care fac să se împlinească şi neîmplinirile.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Noi strângem în inimă datini. cu sprijinul revistei "Observatorul" din Toronto căreia îi datorez debutul literar. mai întâi împliniri și frumuseți.. Și sunetul mă prinde.. pe cele ce le vrei împlinite. decât de sub el. Mi-aș dori ca scrierile mele de suflet să ajungă la sufletul românilor. privirea care se îndreaptă spre noi înșine... Stephen Harper şi Prim-ministrul provinciei Ontario.. Și gânduri. Tăria în brațul de fier. Pentru . frații mei adoptivi și cu mai mult noroc. chiar și atunci când părerile noastre nu se suprapun. Tuturor celor care îmi citesc scrierile le aduc mulțumiri... Toată lumea știe că e mai bine să privești lumea de un delușor mai sus. dar și cu aripi de vis. căci numai măsurând bine faptele din trecut poți să alcătuiești tiparul după care să le poţi croi. mai multe premii şi diplome... Anii senectuții m-au învățat să mă bucur de viață. ispita din nou în loc mă ține Și-n joc spiral mă leagă de iederi și mireasmă. și mai apoi primind suportul regretatului cărturar Artur Silvestri.. Biserica e o scoică de sidef și ocean Ce sunetul îl soarbe și-l macină difuz. cresc spre mâine ! Și dorul de UNIRE le frământă: De ce un neam de-o limbă și de-o mamă Să fie-n Principate despărțit ? Unirea este crezul ce ne cheamă ! Să fim azi suverani ! Popor unit ! În prag de Anul Nou .. Caut să fug. de fapt. Meditativ alunec printre coloane mute. Pleiadele de cărturari români În măiestrite graiuri limba cântă. primite în ţara de adopţie şi semnate de Prim-ministrul Canadei.. lumea aspiraţiilor animate de un optimism febril. apariţii în dicţionare ale scriitorilor şi în diverse antologii. să mă sprijin pe tot ce este frumos și bun și. cel mai potrivit este ca să tragă linie atunci când mai urcă o treaptă în necruţătoarea trecere a timpului.. eu..2013 Elena Buică frumoasa vârstă. căci diversitatea umană dă întotdeauna mai multă culoare vieții. dar şi pe cel adăpostit de tainiţele sufletului său şi să facă un bilanţ. mai apoi. vom construi pilonii noilor fapte de viață. să extrag esența. este aceea că el îmi va rotunji vârsta la 80 de ani. De aceea. eu am ales să vorbesc acum doar despre cel al creaţiei. Sub coasă dușmanii răi pier ! CET AT E de SCAUN Dezlănțuiri de orgă. câteva emisiuni la radio şi televiziune.. Pentru mine. din şirul celor tipărite de-a lungul activităţii literare începute la vârsta de 70 de ani.. Firea mea optimistă îmi aduce în faţă. Le închin un gând de recunoștință Tot în acest an aniversar am cules roadele strădaniei celor 10 ani de peregrinări pe tărâmul creaţiei.. delușorul acesta a însemnat în anul care se încheie apariția celei de a șasea cărți. . iar pe cel care vine cu ochii minții. doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. azi sădite. în scrieri prin care am încercat să reclădesc adevăruri ale vieţii din petice de culori şi forme diferite. albă. asemenea apelor care curg de la înălțime. plină de căldura şi lumina care facilitează accesul omului la puritatea esenţelor dintâi. reverberări de zbor. Întâmpin această vârstă cu bucurie și străduindu-mă. Iată că la acest prag fac și eu un popas acum. Ce mi-aş putea dori mai mult ?! Ca sămi îmbrac optimismul în cele mai calde culori. Îmi doresc să pot păși înainte măcar ca până acum pe același drum. în el mă strânge. În noul an 2013. Bing-bang-ul de ceasornic și clopot suie-n mine. Cristelnițe de piatră. tuturor vă doresc zile senine.... pagina 23 SE Î NALȚ Ă NEAMUL De-atâtea jertfe mari ni-e plaiul plin. Ce-mi mai doresc pentru anul care vine? Doresc ca spiritul meu deschis să intre într-o relație și mai bună şi mai armonioasă cu oamenii.. Și sunete de-alamă. să pot călători în lumea revelatoare a cuvintelor ca într-un spectacol al lumii. cu natura. fie umbra și luându-le ca reper... dar și la inimile canadienilor. uitându-ne în jur. Sub lespezi e îngropată numai huma. S-a întâmplat în urmă cu 10 ani... din buchete de cuvinte aşezate cumpănit... încerc să îmi închipui… cum ar fi peste câţiva ani dacă s-ar adeveri urarea făcută de o prietenă dragă mie: "Îţi doresc ca la împlinirea celor 100 de ani să primeşti diploma de la Regina Angliei!" Dar iată că din toată paleta complexă a aspectelor vieţii. să nu renunț la urcuș. atâta cât îmi stă în putință. este vorba de comentarii de critică literară.

dorul meu vrăjit. deşi e înţepat în spini de ger Eşti atât de fermecată prin fulgii de zăpadă Deprinşi să râdă tocmai din cer! Iarnă-nflorită-n tăceri. Zăpada creşte Din brad cad lacrimi dulci în vis de ceară.. iar... cupola-n extaz Aruncă fărâmele geruite… Anină-ţi sufletul dorului treaz! UN CER DE GER Picase mătase… Profunzimea. decembrie de ger.... sculptată-n zăpezi. .. ..… prăvălit în timp cu spini Omătul troienea indiferenţa.... mă prinde în bucle de nor. IARNA Iarnă. COLIND Cum noaptea e albastră! Începe. Văzduhu-i neclintit. îl cere În dorul lui.. dispersează Îngălbenite raze. împinge Cu ţâşnituri neprevăzute aerul în vânt Cum într-un joc furtuni surescitate Vertebre de zăpadă înşiră pe pământ… . Se-ascunde-n blana-i argintie… Deschide fereastra iubite.. iar. Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră.. Uimită. Clipele au altă vibraţie Ferecate în tăceri Tulburate.. umbră a tăcerii.. nu pot s-ating Umbra rămasă într-o înnoptare! Prin crengi înalte şi spice de-argint Se-aud plutind fărâme de răcoare. A singurătăţii Măsura zăpada.... Şi . Imaginară clipă în infinit.... zborul nins coboară o bucurie caldă Din albul nor.... În pală lumină prinsă-i privirea… Aştept un foşnet venind din cer... iar. troicile ninsorii... în hainele de gală!… VREME TRISTĂ E o vreme tristă! Eu. Prin visul dulce-al clipei Şi-al veştilor prescrise Înconjurând pământul Cu-n dor de amintiri...noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 24 Poeme Lia Ruse Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poţi să te pierzi Într-un spaţiu.. Priveşte..... în visare. CRĂCIUNUL Şi..... polar în care poţi s-adormi.. Maica-ta-ngheţată îţi pune cunună de stele.. la pieptul meu..... Apa-n puf dansează. colindul Cu rugile-n priviri.. din neuitare. O!…mâna mea aleargă pe hârtie În noaptea ca o sală de-aşteptare… Îmbrăţişate clipele se spală În lacrimi. într-o tăcere gri.. în aer. În vârf de pom o stea e-ndrăgostită De sărbătoarea începută-aseară..-n nostalgie Cu sufletul. . Un cer de ger Lustruia aerul. iar.... IUBITE Toamna a plecat pe vânturi… Cu puf de abur se îmbracă firea. În ochii gerului Scânteile îşi făceau Cunoscută prezenţa.. Începe.... Zăpada-n dans e atât de hazlie! Împovărat. Albastră trece noaptea! Copiii povestesc În cânt: Se naşte Domnul Cu trupul Lui ceresc. o amintire Ce-o duce. În cunoscute salturi văzduhul.. E înflorită chiciura În imensitatea-albastră Singurătatea-n veşmânt gri Strânge timp în urma noastră. În geamuri străluceşte feeria aurie.. E ÎNFLORITĂ CHICIURA Iarna-şi rostogoleşte vremea Prin culcuşul alb al tăcerii Luna-i ninsă şi prinsă Pe suprafaţa transparentă a serii.. Iarnă răsfoită. de priviri în cădere lină Templu’ larg de abur ce promoroacă-nşiră.... Am strâns... ce ţâşnesc...... ascuns.. cu clipe...... Iarnă clădită din umbră.. Văd satul meu de naştere.... aproape..... -fantasme înşirate-.. Sclipind.... începe ruga în slava divină... Etalându-ţi candoarea-n aer translucid Geru-şi întinde sclipirea pe ele. iar.. înlăcrimează Chipul însinguratei seri.. Să se gătească bradul În mireasmă crudă Şi aranjaţi lumina S-aprindă bucuria Începe. NOAPTE DE CRĂCIUN E noaptea de Crăciun... Împodobit e bradul cu cetina-n beteală Şi gândul. uimită. colindul Simţim copilăria Ce poartă lacrima Şi sufletul prin vise. Mă rup de mine. Pe tălpi de ger trec cerul prin norii vineţii… Aprinse felinare.... sufletul meu în zbor. vâsleşte.. Sub cer cristale de gheaţă Se înşirau într-o lumină de ceaţă. în profunzimea uimită A singurătăţii. La geam colindul sfâşie tăcerea! În galbenul plecat dintr-o lumină Feeric arde ochiul pe culoare Şi. În nostalgia bolţii se-mpleteşte Un murmur surd al unui nor subtil Eu sunt departe şi dorul pentru tine Mă duce-n timp cu vise de copil. colindul Deschideţi o fereastră Dincoace să se-audă.. cu chipul livid.... Deschid fereastra.. pe gânduri.

a urmat apoi “decapitarea “ lui literară. mi-au părut cunoscute. de ortodoxie. mă leagă de acest nume fervoarea unei adolescenţe flămânde de cunoaştere şi înflăcărată de ideile mari. căci undeva. ca să rănească astfel sufletul poporului. iar în şcoală am învăţat la orele de religie doctrina creştină. cândva … La vârsta de 16 ani. Eliminat din Societatea Scriitorilor Români. Au fost scoase din circulaţie cărţile ce reprezentau lamura românismului şi în schimb s-a dat frâu liber pornografiei iudeo-române. să-mi lămurească mai întâi pasajele neînţelese de mine din articolele ce comentau filosofia lui Toma d’Aquino. a cetăţii eterne. de nobleţe şi de moralitate. în contextul unor scriitori pe care deja îi cunoşteam. el nu concepe ordinea materială decât ca un efect al spiritului primordial. care n-au astfel de orientări. psihică şi intelectuală. Ion Pillat. cu o copertă semi-cartonată. Ideea unui “instinct de patrie” lansată de Nichifor Crainic m-a înaripat. pune probleme şi contribuie la progresul culturii” (George Călinescu). vor aniversa în toamna aceasta 123 ani de la naşterea şi 40 de ani de la moartea marelui om de litere care a fost Nichifor Crainic. El “stârneşte gândirea.Crainic (Ion Dobre. Din acel moment am fost abonată la Gândirea până la suprimarea ei. nu mai apare. de la Universitate şi de la Academie. fără haine. etnicul. N. de procreare. Comunismul a fost pentru el îndreptat contra “instinctului de familie. El a fost supus timp de 15 ani unui regim crunt de exterminare fizică.se vehiculau cam aceleaşi idei. de apărare. ca Lucian Blaga. Ideile de o înaltă moralitate ale autorului.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 25 40 de ani de la moartea lui Nichifor Crainic Livia Nemțeanu . după doi ani. Specificitatea înţeleasă prin ralierea etnicului la ortodoxism. căci în casa părinţilor mei – ambii profesori. din contra. şi mai apoi eseurile lui Nichifor Crainic sau pasaje din cărţile lui Ortodoxie şi etnocraţie şi Nostalgia Paradisului. . de biserică. Chiar şi când unii autori au mai ieşit din închisori.Chiriacescu Mi-a plăcut mult şi forţa spirituală a lui Crainic. a unei stări minunate. De aceea ele. fireşte. Cât de actuale sunt cuvintele lui : “bântuie şomajul intelectual”. pentru care naţionalismul. Era o revistă ca niciuna alta. El leagă specificul românesc de ortodoxie. este un miracol că organismul lui a rezistat până la eliberarea din 1962. a nostalgiei unei cetăţi. Croitori de gânduri şi cizmari de sentimente după manechinele şi calapoadele marxiste. Dar arată şi calea mântuirii prin aceea că el nu vede ca Miron Costin pe “bietul om sub vremi” ci. nimicindu-i ideea de frumuseţe. Dacă primii (autorii) puteau fi reduşi la tăcere. academicianul avea să fie curând după aceasta. cu multe influenţe. după G. A făcut prozeliţi. pe care nu-i cheltuiam căci Şcoala ne oferea sandviciuri în recreaţia mare. Cărţile le cumpăram la librăria Cartea Românească de pe bulevardul Elisabeta adeseori din banii de cornuri. “Cărţile mele au fost puse la index împreună cu ale celorlalţi eliminaţi. dar şi cea mozaică şi ştiam Vechiul Testament aproape pe dinafară. imbecilizat. după 23 de ani de viaţă literară. hârtiile care circulă nu mai pot fi stăpânite. la 24 septembrie 1889. Regimului îi trebuie un “popor” fără deosebire de rasă şi credinţă. timp cât a deţinut primatul periodicelor româneşti”. A instigat tinerimea. Pe mine. mare cât un atlas. în 1947. am devenit adepta poetului “cu arme şi bagaje”. eram gata să-mi dau viaţa pentru patrie. Evacuarea cărţilor româneşti din circulaţia publică e totuna cu eclipsa culturii naţionale. hârtiile. bolnav de 13 boli grele pe care le-a traversat muribund fără medicamente. ageografice şi atemporale. Aşa am făcut cunoştinţă cu Nichifor Crainic din carte. “tânărul e setos de o concepţie integrală de viaţă în care să-şi salveze sufletul din ruinele ce se îngrămădesc împrejur”. la o plimbare cu trăsura la şosea. este legat de religie. Creştin profund ancorat în credinţă. Nichifor Crainic scriitorul. el depăşeşte schema strict teologică. pe hârtie velină mată groasă. cu revista Gândirea în mână. profesorul. În recreaţia mare de 20 de minute eram abonată şi la timpul profesoarei noastre de religie pe care am rugat-o. mai periculoase ca autorii. România şi întreaga intelectualitate contemporană. Uciderea spiritului românesc în literatură se numeşte “libertate democratică”. deşi vulnerabil. Eminescu chiar. Fără hrană. Sadoveanu. iar frumosul este identificat cu binele. deoarece incitau la libertatea ideilor. semidocţii şi agramaţii. pentru a-i găsi apoi “punctele cardinale”.Călinescu la 22 decembrie 1889). ca şi romantica idee a nostalgiei Paradisului.Vlaşca. îşi construieşte un sistem filosofic bine organizat. El dă o imagine a situaţiei de după primul război mondial catastrofală : situaţia economică ruinată. Toate articolele şi poeziile aveau vignete elegante în stil bizantin modernizat. mi-a cumpărat prima revistă Gândirea. de proprietate. Rebreanu. De peste hotare sunt introduşi scriitori de duzină ai proletariatului. îl duce la concluzia că orice străin de neam care trece la ortodoxism devine integrat şi mai specific decât Goga. El a considerat marxismul ca o doctrină de “ură tiranică împotriva creştinismului”. inculcând ideea de “haos”. că voinţa omului poate conduce vremile şi “frânge grumazul monstrului”. Nichifor Crainic are “nostalgia Paradisului”. odată cu celelalte publicaţii româneşti. personal. Şi când iam cumpărat şi volumul de versuri Ţara de peste veac. “Toate publicaţiile româneşti au fost suprimate. “Invertiţii şi libertinii de tot felul. Îmbinând doctrina ortodoxiei cu panteismul germanic. din Sindicatul Ziariştilor. hârtiile rămâneau închise în arhiva Securităţii. instinctului de proprietate şi a instinctului de patrie” care integrează natura omenească. pentru care omul trebuie să poată să învingă potrivnicia vremilor. veneticii şi corciturile sunt ridicaţi la rangul de scriitori misionari ai maselor. ci eternă. dar nu inert ca multe altele mai laborioase. tatăl meu. irită. născut la Bulbucata . (Citat din “Pribeag în afara istoriei”) Teroarea puterii comuniste se exercita pe două închisori paralele : cea a oamenilor şi cea a operelor lor. pe care presa îi înfăţişează zilnic ca genii. arestat şi aruncat în temniţele Aiudului. E una din crimele de neiertat ale regimului. Până la el învăţasem la Sociologie şi la Psihologie despre instinctele de supravieţuire. dar nu “de patrie”. ca toţi tinerii entuziaşti cred. dar nu pierdută definitiv. Vasile Voiculescu şi mai ales Radu Gyr. “Gândirea. au fost “arestate” şi condamnate la “închisoare perpetuă”. Eram elevă la Şcoala Centrală de fete “Marica Brâncoveanu” sub direcţia Domnişoarei Elena Malaxa prin clasa a cincea de liceu (liceul de opt clase) când. tâlhărismul politic. la rezistenţa de spirit şi la luptă. extinderea literaturii pornografice cu instigarea instinctelor inferioare.

ca un reflex al frumuseţii supranaturale” (N. dispensat de trimiterile la subsol” (N. Ea apare un an la Cluj. Fiu de ţăran. ortodox sau nu. Gândirea devine o revistă de directive spirituale. dus de învăţătorul satului pe spezele sale la Seminarul teologic din Bucureşti – destin care se aseamană întrucâtva cu al lui Creangă – Crainic înalţă o cupolă de reculegere şi înseninare în bucuria mântuirii. ca o entitate aparte şi nu pierduţi în neant ori în alte reîncarnări. La el însăşi moartea se întrepătrunde cu viaţa. El neagă calitatea spiritualităţii româneşti oriunde nu găseşte preocuparea religioasă. neavut de nici o revistă. pentru a pleca din viaţă. În cei 15 ani de martiraj. Tu. Se umanizează. În poezia lui Crainic este remarcabil stilul solemn. adică forma cea mai poetică a studiului. Adrian Maniu. Spre ţara lui leru-i ler Nu e zbor nici drum de fier. înţelegând tradiţia ca putere propulsivă. întoarcerea la tradiţiile culturale şi literare. care devine teoreticianul revistei. şi mai apoi Radu Gyr şi N. ca fiind un tradiţionalism dinamic. George Gregorian. ca şi personalitatea sa” (Ovidiu Papadima). pentru prima dată introdusă la noi în învăţământul teologic. vinul de-a pururi al neamului meu. dar are aspecte figurative surprinzătoare. izbucnind triumfător în temerarul “eu am trăit”. care e prezent în toate. Profund influenţat de Platon. D. el trece în registrul fatalităţii specificului şi conchide că. Voiculescu. El nu se remarcă prin imagini. “Universul ne apare poleit cosmic. iniţiată de Cezar Petrescu. Iată poezia Unde sunt cei ce nu mai sunt? ce mărturiseşte încă odată credinţa poetului că aceţtia “sunt”. În al doilea rând nuvela. cu totul inimitabilă. al cărui nume indescifrabil a rămas necunoscut. sau modul istoric cum s-a răsfrânt spiritul în gândul şi fapta poporului român.Crainic împinge prea departe legătura dintre tradiţional şi religios. setos de absolut. 1931). Artistul este inspirat de Creator. cum este Paul Claudel poetul francez creştin prin excelenţă. în sensul marii spiritualităţi istorice a poporului nostru iubitor de frumos. în progres. dar cel mai important. “Pentru idei. mistic. profetic. Crainic a creat poeziile din volumul Şoim peste prăpastie pe care – toate – le-a memorizat şi le-a transmis prin morse celulelor învecinate şi prin ele altora. fără a se confunda cu ele. un adevărat român nu poate să nu fie specific “şi e rostul sociologicului literar de a-i descoperi aposteriori nota etnică”. aproape toate cu un profund sentiment creştin. …………………………………… Zis-a bufniţa : Când va cădea Marele-ntuneric. care a circulat pe cale orală. i-a spus un publicist ardelean. : Te-ai stins rănită ca o căprioară Ce m-a lovit fu dat ca să te doară Ce m-a durut pe tine te-a ucis. talentat desenator şi caricaturist (pe lângă nuvelist. preconizând. este majoră. domnule Crainic”. După decoraţiile lui Victor Ion Popa. (Mausoleu la moartea soţiei) sau Dă-mi cruda cerbicie durerea să-mi îndur Şi sfărâmat ca steiul să licăr aur pur Şi treierat ca grâul să mă aleg din paie Şi ars ca buturuga să mă prefac văpaie (Rugăciune sub cruce) Pe cât a fost de viguros subliniat în eseistica sa accentul pus pe ortodoxia noastră. care – în afară de Eminescu bineînţeles – cultiva “o poezioară miorlăită . apărută în 1940. pe atât de mare e surpriza de a-l întâlni mult mai puţin frecvent în lirica sa plină de elogiul vieţii. cu o mare putere de previziune şi în care arată rolul mântuitor al creştinismului care vine în ajutorul descumpănirilor mereu actuale şi a frământărilor tulburi ale oamenilor. nici măcar Convorbiri Literare a lui Maiorescu. mistic ortodox.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Gânditor remarcabil. merit care îi revine lui Pamfil Şeicaru. Poezia de calitate care apărea la Gândirea a fost numită de criticii celorlalte reviste “regina poeziei”. Crainic explică ideea de tradiţionalism lansată ca linie directoare a revistei. Şi în al treilea rând. Dar opera cea mai de seamă a lui Nichifor Crainic rămâne aceea de eseist. el cântă în înaripate versuri dorul de ţara de care cândva se va dezlipi. dr. Aici au scris Lucian Blaga. i-a creat mari duşmani în lumea contemporană. deci specificul naţional în mişcare. numit “Cartea veacului”.).Crainic. prof. este deci un întuneric ce “nu explică prin sine nimic”. Ia naştere curentul gândirist sau ortodoxist. gen care după primul război mondial a fost uitat. nu osificat. Acest principiu metafizic adoptat şi de Lucian Blaga în altă terminologie. Adrian Maniu l-a descoperit pe Atanasie Demian care a dat revistei o fizionomie decorativă aparte. ca şi balada mioritică). fără posibilităţi materiale.mai puţin specific. lapidar. vei vedea. Dintr-o cuminte succesoare a “Luceafărului” sibian. cu teribile sfâşieri. dar rămâne întrebarea “unde sunt?” la care nici un muritor nu poate răspunde : Zis-a vântul : Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor. Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine Eşti toul în toate şi toate prin tine. După un an se mută la Bucureşti şi trece curând sub totala responsabilitate a lui N. Cartea sa de glorie este Nostalgia Paradisului (eseuri). dramaturg. “Operă de gândire cu descoperiri şi interpretări absolut originale şi poate cea mai plină de adevăr cu privire la artă în sensul desăvârşirii. sculptor). revista Gândirea.C.care nu e un mistic .) Frumosul artistic e întruparea în operă a frumosului spiritual. Numai suflet tremurând Şi vâslaş un înger. Crainic cântă pe Dumnezeu în lumina supremă. Arta este revelaţia în forme sensibile “a tainelor de sus”. poem scris în închisoare. Dar deşi îl vede pe Eminescu . Gândirea a cultivat genul eseului. căci ceea ce vedem este doar umbra luminii Lui. Platoniciană este şi identificarea frumosului cu binele. Ion Pillat. El identifică tradiţia cu spiritualitatea. Crevedia. N. El este poetul adevărurilor trăite. V. ci e un creştinism manifestat în practicile şi datinile poporului român”. Vizirescu). Numai lamură de gând. În 1937 i-a apărut volumul de eseuri Ortodoxie şi etnocraţie Nichifor Crainic are marele merit de a fi purtat pe umerii săi timp de 23 de ani cea mai prestigioasă publicaţie literară apărută în ţara noastră între cele două războaie mondiale (1921-1944). N. …………………………………… Zis-a ciocârlia : S-au ascuns În lumina celui nepătruns. “Creştinismul lui nu se reduce la preceptele teologice învăţate din Evanghelie şi din cărţi. Pr. generaţii de studenţi au urmat cursurile sale înflăcărate de mistică. “Dumneata ne-nveţi să gândim româneşte. Stăniloaie vede în Crainic “poetul nostru creştin prin excelenţă. în forma cea mai avansată şi mai modernă a vremii.C. În 1930 îi apare volumul de eseuri Puncte cardinale în haos. În toate aceste poezii. sau Rainer Maria Rilke poetul creştin german prin excelenţă”. dar această lumină întrece puterea noastră de a vedea. În poezia Ţara de peste veac dedicată gândiriştilor (din volumul cu același nume. Ei au dat revistei un prestigiu fantastic. poezia. Ea ne apare “profund creştină şi ancestral păgână. (Cântecul Potirului. Poezia lui e plină de vitalitate explozivă. Cine o pătrunde simte pagina 26 un nou izvor de lumină şi cunoaştere care-i îmbogăţesc sufletul” (Pan M. Gândirea a fost cea mai elegantă publicaţie din România. Ca profesor universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti. prelucrată. nu repetarea stereotipă a aceloraşi forme. Crainic pune în cartea sa Nostalgia Paradisului bazele unei estetice ortodoxiste metafizice. în care influenţa bizantină. El vede în spiritul panteist al unor poezii energia necreată de Dumnezeu. ca o replică la presa de avangardă.

două articole politice. Bucuţa. convergente în punctul ideal al noii culturi româneşti. le Il y a quelque temps. ceux qui gèlent dans des igloos dix mois par année. Alături doar de Radu Gyr. Nous avons fait une petite halte à Stratford. Volumul omagial Manuscriptum (apărut în 1995) cuprinde un fragment din Memoriile lui N. naţionalişti. “Cu aceşti tineri camarazi angajaţi moral. învăluit în nimbul glorificat de principialismul şi martiriul lui. de către V. On pense aussi que si un policier canadien arrête des voyous Américains écrivant Fuck Canadiens sur un mur c’est pour les obliger de l’écrire aussi en français. C. nous avons partagé presque démocratiquement la conduite : moi. au volant d’une petite Toyota Echo. un album de familie. spune prof. Mais avant d’en parler. Astăzi. străin firii româneşti şi consideră pe autorul monah sperjur bântuit de o religiozitate care se clatină. conservateur. Et le plus compliqué de comprendre qu’est-ce que cela veut dire. A. Winnipeg. mi-am dat seama că se poate plăzmui şi transfigura imaginea integrală a României Mari. La T. Le plus simple est de dire que c’est un pays d’immigration. Devant et derrière nous se déroulait un paysage beige. on avait les stations-services. les Américains appellent leurs voisins du nord des Canouk. La tâche la plus difficile au monde pour un Canadien est de définir son identité.) Gândirea a apărut 23 de ani şi a fost suprimată la finele anului 1944. et qui prononcent aboot au lieu de about. C’est là qu’on voit toute la diversité canadienne. cunoştinţe şi observaţii critice. Generaţiile noi abia dacă i-au auzit numele învăluit într-un fel de legendă a ţinutului pentru totdeauna refuzat cunoaşterii. de două ori jubiliar. j’ai pris en charge uniquement une humble distance de 100km. petite ville rendue célèbre par le Festival de théâtre Shakespeare. absolut de negăsit la toate celelalte reviste. quatre accidents routiers ont ralenti la traversée de la ville sur une dizaine de kilomètres. accompagnée par mon mari. “a fost unul din autorii cei mai nedreptăţiţi de istorie”. mais dès qu’on dépasse la frontière de sa province on se rend compte combien les Canadiens eux-mêmes le connaissent mal. Ma tête tournait encore autour de ce que j’avais dit ou ce que j’avais oublié dans mon discours sur un sujet qui me tient beaucoup à cœur. toţi cu titluri universitare şi de înaltă cultură era de departe cea mai selectă. scrisori adresate lui N. Blaga. le Canada reste un petit pays. je me suis posé la même question qui fait l’excellent titre du livre de Noah Richler : This is my country. C’est le Canada de Corner Gas plutôt que celui de Little Mosque on the Prairie. What is yours? Si vous avez vu . Pour nous dégourdir les jambes. C. secrete. je me demandais si c’était ça mon pays. V. Condeescu în editorialul la volumul omagial Manuscriptum. îndoindu-se de existenţa lui Dumnezeu. Pas besoin d’en dire plus sur le multiculturalisme canadien. Crainic din perioada 1944-1947. Voiculescu. M. Mugur. numind-o “un imens noroi”. odată cu opera justiţiară de restituire a acestor cărţi şi manuscrise publicului şi culturii româneşti. Au retour. Laval-Kingston 300km et lui. îl regăsim în memoria şi în sufletul nostru pe Nichifor Crainic. C. Gândirea trebuia să aibă acest rol. On se moque de la mauvaise connaissance du monde sur ce grand pays qui est le Canada. Il serait inutile d’attendre de moi une description pertinente de cet endroit. quelques notes de voyage. Le dessin et les couleurs des assiettes et des tasses de thé fabriquées en Angleterre. Angelescu. Toronto. car vous pouvez faire le même exercice avec tous les parlements provinciaux. îngropată pagina 27 şi deteriorată şi un amplu Tabel Cronologic. două studii literare despre Tudor Arghezi şi Lucian Blaga. o parte din corespondenţa cu Pan Vizirescu. assez croyant sans être excessivement religieux. arta plastică. răspuns la actul de acuzare. Vancouver. À Toronto.) Pleiada de scriitori de la Gândirea. Goldiş.C.C. Vlahuţă. este şi unul “justiţiar” faţă cu istoria literară. Si on exclut les grandes villes. En voyageant vers l’Ouest. odată cu toate celelalte publicaţii româneşti. Et chaque fois que je sirotais mon café en attendant que mon mari fasse le plein. toţi aproape trecuţi prin focul războiului de întregire. j’ai été invitée par le Département d’études françaises de Western Ontario University pour parler de la littérature migrante. De aceea acest volum. care au pus tot sufletul pentru ţara lor. il suffit de regarder le Parlement Canadien. comparaţii. Crainic respinge “erupţia pamfletară” a lui Arghezi. pour avoir une image du pays. En citant Rick Mercer. L. ayant le sirop d’érable comme unique ressource naturelle. Manuscriptum.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL sub obsesia lui Heinrich Heine şi atâta tot” (N. et où les habitants des petites localités se voient obligés de déménager en ville. ceea ce explică într-o măsură nota critică acuzatoare a autorului. En allant. le chemin semble toujours plus long : par conséquent. Volumul mai cuprinde corespondenţa dintre Nichifor Crainic şi Al. un pays d’agriculteurs où la terre n’enrichit personne. Brătianu. Să reprezinte literatura. Kingston-London 400. comme beaucoup de voyageurs l’ont déjà ressenti. sans habitations en vue. Numele său a fost şters din istoriile literare. vous comprenez que. muzica şi gândirea. J’ai décidé de faire le trajet en auto. qui se déroule à longueur d’année. Cuza şi Octavian Goga care conturează omul politic. un Memoriu al lui N. la forme des théières et des sucriers. inaccesibile pentru public. D. George I. “suavitatea şi grosolănia se confruntă permanent cu şanse egale” (Simona Cioculescu). Aceşti tineri învăţaţi aduceau din toate colţurile lumii pe unde au studiat. Dr. Nichifor Crainic. car nous y sommes restés une heure seulement à cause du terrible vent de mars qui nous gelait les os. el îl acuză direct de a nu fi “un căutător de Dumnezeu”. dar îi recunoaşte metaforele de “o noutate strălucitoare” care dă fiorul veşniciei. idei. Cezar Petrescu. Le seul spectacle de la route était la quantité d’autos et de camions qui nous dépassait. A. abordate din unghiul teologic. car c’est là qu’on a tous les représentants de la race caucasienne. El este menit să prefaţeze retipărirea operei unui autor de marcă al literaturii române. Tout ce qui m’est resté est le souvenir des quelques minutes que j’ai passées dans un petit magasin d’objets en porcelaine qui m’ont donné l’impression d’une Britishness qui n’effleure pas mes sens à Montréal et d’autant moins à Laval. i s-a interzis cu desăvârşire publicarea în ţară. În ce-l priveşte pe Blaga. cărţile sale au fost arse şi doar câteva exemplare au “supravieţuit” în întunericul fondurilor speciale. Crainic. malgré son étendue. un voyage vers l’Ouest canadien c’est un voyage vers un pays blanc. avec son célèbre show Rick Mercer’s Report. Au sud de la frontière. Voyage vers l’Ouest Felicia Mihali le film Canadian Bacon Operation. Al. Asta şi nimic mai mult n-a năzuit această revistă” (N. récemment découvert par la neige.

les supports pour les couverts. Le pire est de laisser nos livres sommeiller dans la formule imposée par la critique journalistique. elle nous a servi une soupe roumaine et du saumon aux asperges. et non pas uniquement le français ou l’anglais. Le paysage urbain ne les a pas encore incorporés. mélange de fruits de mer. qui font une brillante carrière littéraire en allemand ou néerlandais. Le premier soir. Les rencontres des écrivains avec des chercheurs sont importantes non pas par le fait de se faire populariser mais par celui de se ressourcer. les États-Unis. Il suffit de savoir que la petite rivière qui la traverse s’appelle Thames. à mon avis. La littérature postcoloniale a été fondée et concernait principalement les auteurs issus des anciennes colonies britanniques qui. Ce sont eux qui nous apprennent qui nous sommes et quelle est notre place dans l’histoire littéraire. un concept en train de se concrétiser. se sont formés dans les institutions occidentales et ont embrassé l’anglais comme langue de création. en plus. je ne prépare jamais de choses à l’écrit. Tant que la France a depuis toujours refusé de parler de ce genre de littérature. la Hollande. elle nous a préparé une paëlla. Après la Deuxième Guerre mondiale. nés en Roumanie. dès le plus jeune âge. les auteurs britanniques d’origine indienne. je ne comprenais pas en quoi cela me concernait. même au bout de quelques pages. en plus de me reconnaitre en elle. si on est à Londres. L’une des questions émises au cours de la séance était de savoir si la littérature migrante ne pourrait pas être considérée plutôt comme une autre division de la littérature postcoloniale. de continuer à interroger son œuvre. Le vin maison était fait par son mari. pourquoi pas. au Canada anglais on préfère plutôt parler de Littérature du monde. La meilleure chose pour un auteur est de se regarder encore et encore à travers les yeux des jeunes chercheurs. deux concernaient Le pays du fromage et une autre Sweet. j’ai été logée par Mariana Ionescu. cela reste à voir. plus accueillant pour la multitude des auteurs de toute origine et. qui fait donc que mes idées doivent être soumises à une double suspicion. dans les quartiers d’habitations. pakistanaise ou jamaïcaine sont restés les grandes figures de la littérature postcoloniale.( Je me demande si cette expression ne me semble dérisoire à cause du terme Musique du monde. tout comme les enfants des immigrants ne veulent plus de la cuisine de leurs parents. moi écrivaine. poulet. l’Allemagne. avec une langue maternelle pour en parler. on arrive dans un Canada plus familier. me laisser influencer dans mes réflexions par les questions et les interventions des autres. professeur au Département d’études françaises. d’excellents auteurs d’origine bulgare. World Literature. Il y a. elle nous a préparé des plats qui ne portent aucune identité précise. Je rencontrais Mariana pour la première fois de ma vie. de nos chagrins. véhiculé sur toutes les chaines pour définir cette musique aux couleurs et costumes exotiques. j’ai été surprise et intimidée par les trois lectures faites de mes livres. Habituée avec le style concis et informatif des chroniques de journaux. étendues sur deux sofas. perse ou ougandaise. En quoi la nouvelle littérature se différencie-t-elle de ces premières vagues d’écrivains migrants? Les nouvelles lois de l’immigration et le regard qu’on jette sur la condition de l’immigrant changent aussi la perception sur la littérature issue de la plume de ces auteurs? World Literature est-il un terme plus approprié qui traduit vraiment la nature de la nouvelle littérature? Un auteur comme Atiq Rahimi. Non. C’est ici que les différences sont annihilées. même un étudiant du premier cycle comprenne plus que moi. et les petits jardins sont les lieux communs de ce pays. je me suis rendu compte combien un individu reste attaché aux choses apprises à la maison. Je dois reconnaitre que parfois. Nous avons passé les deux soirs à parler de nos familles respectives. Excellente cuisinière. Nos mères ne se couchaient jamais avant de faire la vaisselle et de nettoyer la cuisine. Le deuxième. Nous n’étions plus des spécialistes en littérature. où les auteurs étaient eux-mêmes des théoriciens du concept. Mircea. d’apprendre. Ce qui est certain est que. Si cela va être ou non le thème de l’avenir. une fois à la périphérie. tout comme en Europe. j’avais du mal à me reconnaître dans les dizaines de pages préparées par les jeunes doctorantes. mais deux femmes avec tout un passé derrière elles et. À London. le Canada. comme Ilya Trojanof. À la différence de la littérature postcoloniale. Moi. Le temps de mon séjour à London. après la décolonisation survenue au lendemain de la Deuxième Guerre Mondiale. j’ai le grand désavantage d’être prise dans la tempête de ce nouveau courant littéraire. j’ai eu la même impression : être dans un autre pays que celui où se situe Montréal et ses banlieues. lancés et consacrés comme auteurs français. La littérature migrante a existé depuis toujours. ils sont là pour rappeler la nature solitaire de l’Autre. La littérature migrante est encore un sujet en marche. tout cela parlait d’un autre Canada que celui des empires du Dollarama. c’était l’habitude de Mariana de vider le reste des casseroles dans des contenants plus petits pour qu’ils occupent moins d’espace dans le frigo.) Les spécialistes ont encore peur de parler de littérature migrante tant qu’ils ne savent pas si les auteurs en question l’accepteront. elle professeure. Évidemment. Après le repas. les entrées de garage. Et il y en a pas mal qui ne veulent pas de ce nom. Je préfère dialoguer plutôt que de monologuer. tel que la France. venus en France dans les années trente du XXe siècle. mais j’ai passé chez elle quelques-uns des meilleurs moments de ma vie. Ils sont venus de partout au monde et se sont installés dans des pays qui leur ont accordé d’abord le statut d’immigrant. Kader Abdolah ou Moses Isegawa.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL tissu et la broderie des napperons. sweet China. un concept plus large. a-t-il peur que la mention de son origine afghane affecte la perception de son œuvre? Je suis écrivaine franco-canadienne d’origine roumaine et je suis très curieuse de ce que l’histoire littéraire va faire de moi. ont déménagé au cœur de l’empire. des auteurs comme Kundera ou Soljenitsyne fuyaient leurs pays communistes pour livrer ensuite des œuvres qui fustigeaient les régimes totalitaires de leur ancien pays. Personnellement. riz et pois vert. littérature du monde. *** Je prends beaucoup de plaisir et d’intérêt dans chaque nouvelle rencontre avec des étudiants et des professeurs qui travaillent dans des domaines qui me sont proches : littérature migrante. Il est assez réconfortant de savoir que partout au Canada l’Est est pour les pauvres et l’Ouest pour les riches. . par l’appartenance des habitants à l’Est ou à l’Ouest de la ville. la littérature migrante est encore en manque de tels gurus. Dans son salon. Ils ont changé de langue maternelle pour utiliser comme langue de création celle du pays. Le centre-ville évoque une ville européenne où les restaurants asiatiques ont encore l’air exotique. par exemple. littérature postcoloniale. comme certains le prédisent. J’accepte ne pas détenir la clé du problème et que parfois. car les maisons. Cependant. Et ce qui m’a amusée. Pour mes conférences sur la littérature migrante. Prix Goncourt 2008. les érables. il n’y a que la Tamise qui puisse l’arroser. nous sommes restées longtemps à nous raconter. plus correct politiquement parlant. réduites parfois à une vingtaine de lignes. Les pagina 28 auteurs migrants sont encore à l’époque où ils se demandent si tel chapitre ne leur attribuerait le caractère d’auteurs mineurs auprès d’une grande littérature. de nos enfants. l’Angleterre. Prenons le cas de Ionesco ou Cioran. la forme des bouteilles de vin. Les auteurs migrants de nos jours sont une espèce beaucoup plus nombreuse et plus diversifiée. qui l’inciterait à reconnaitre son passé colonial.

. Pântecul versului naşte frumosul în care respiră o realitate cu identitate rostită într-un „cuprinde-mă în tine” atât de firesc şi de simplu ca o declaraţie de dragoste. nu pleci nici tu.. iubitule. machiajul şi pretenţiile prezentului... dragostea e doar o rună albastră. cu o linguriţă de lună!”. cine trece? noiembrie şuieră sec. aruncat pe nisipul şoaptelor. Locul poetei nu e aici în artificiul..... suavă. nici culoarea roşie.. cât galben poate să aducă acest noiembrie? mi-e dor../ cu ochi de mamă…/împărţită. oare cât praf poate fi în cartea de geometrie? e ca şi cum m-aş fi uitat la teatru. hei.. vis. de mâinile Cleopatrei. taci.. hai să ne scriem nerostul... Eroilor. strânse în broboada de sub cearcănele modernităţii poezia Danielei Voiculescu surâde în psihismul său secvenţe tulburător de realiste ale unei vieţi deşirate fără rostul fericirii. o vocală tatuată pe piciorul unui elefant saturnian.... sau urma unui zgomot de pocal înjunghiat raţional de smaraldul de sub limba unei berze. uite. care a gustat oracolul greşit al pentadei! ei.. şi nu pleacă nici îngerii. spartă de Adam. de toamnă. ce trec prin inimi de cocor... Ştie doar că ... în nefinitul ei.. iubitule. Sesam. frunzele din zbor... uitată..... unde ruinele miros ca tasta F5. îngerul ne împarte mir şi lavandă! azi. ci în femeia care caută. stă inima. Volumul de versuri „101 poeme” este o clepsidră ce mărşăluieşte prin tic-tac-ul gândului ce-şi poartă viaţa în buzunar „aşteptând raiul viselor/ să te vindece uşor. Luni 19 noiembrie 2012. sunt soţia lui Eliade. amintire). şi stelele vin mai rar. scrise recent și publicate de poeta Daniela Voiculescu la Editura Bibliostar Rotarexim.. eşti prea ameţit de cântecul sânilor mei coloraţi cu mustul uitării.. cine moare? noiembrie are coadă de peşte. Iubirile tăcute în testul timpului fac din poetă o etichetă „pe care scrie o unealtă” „ascultând şoaptele visului” „într-o ceainărie pentru drumeţi”. „câinii latră şi greierii caută/ melodia preferată/ a jumătăţii de lună. lansarea celor 4 volume de poezii.... e clepsidră spartă de dor. jungla dragostei. paralele de limonit iubitule. lasă-mă să curg între talismane de argint şi ochii de paiete ai pendulului cărămiziu! lasă-mă să alerg spre apele fierbinţi care însoţesc vulcanii! şi tu.. nici ochiul cobrei... ca şi cum pădurile ar merge să voteze-n rai! Prin tic-tac-u l gându lui – Poetei Daniela Voi cu lescu George Baciu Daniela Voiculescu este o poetă aparte în literatura română contemporană. şapte nu se mai împarte miros un geamantan invizibil. pe lacrima lăsată de toamnă. a avut loc la Muzeul Judeţean. ruptă din copacul trist. Prezentăm mai jos cele 4 cărți și aprecierea avizată a d-lui George Baciu. sala „Amfiteatru". orele 17. cine? calciu. vântul caută liniştea orhideelor. nici ploaia paranormală din dicţionarul de parapsihologie. miroase a pian cu linişte de calcedonie albastră! cât mov poate să ne respire dragostea? A.. tristă privire de mandolină.. e inimă de frunză neagră. şi se schimbă vremea. onix alb şi frunze de opal. unde clipa amestecă „zarurile cu săruturi şi îmbrăţişări”. Str. ca un gât de lebădă înşelată. stă şi cuvântul mov! unde duce apa visele oglinzii sparte? şi el cum se împarte la trei? prezentul are insomnie! cine mai încearcă. şi iese fum./ atât de albă şi lăptoasă... încă îmi mai îmbrăţişezi gândurile..” (Noapte... tu nu ai murit. Plină de accente culturale universale. Stilul ei de metaforă suspină pe umbra sufletului încă răvăşit de policromia lumii refugiate pe un strigăt de Nichita înmuiat în dezmăţul cu sufletul afară. visează. mă topesc în ochii râului de lapis lazuli.. trist motto purtat de motanul obosit al serii de luni.. din noaptea cu cercei de jasp mov.... taci. romantismul vine şi mai rar. cine mai soarbe din motanul-capucino? nuntă în cer cine coase? noiembrie are culoarea lunii.. mor în cer! tămâie şi topaz iese fum din plexul lunar.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 29 paralele – poeme Daniela Voiculescu e noapte. alunec.

evoca o ideologie personala si personalizanta. cum bine se știe. Indubitabil. solitara. Maître Florian Costache Eroul versus Istoria popular ă sau Autobiografia lui Nicolae Ceauș escu Florin Romila documentar. despre teza comunismului in Romania. comentaristică. in același timp o ironie a Istoriei. Tu as reçu ce don pas par hasard. Nous sommes si riches! Je te remercie. . rămâne fondul popular antitetic: Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu* este un anti-documentar pur și dur alcătuit din jurnale de actualități din epoca de aur (1965-1989) selectate si montate de Andrei Ujica in urma a 250 de ore de vizionare. Depuis notre connaissance seulement d’un an nous avons déjà beaucoup de beaux souvenirs. deci și al mass-mediei. Tu as dédié toute la vie pour promouvoir la culture roumaine et la beauté de la musique et je te félicite! Notre amitié est arrivé au moment opportun pour chaque. c’était une préparation pour le bel avenir qui t’attend. Ujica se împotrivește documentaristicii prin faptul ca evita comentariile (in general. apoi. a fost un simulacru de justiție. punctuala si extra-morala până la euforia patologica a formalului. E o versiune monolitica. cu privire la uimitoarea materie epică: Ceaușescu si Macbeth. Dieu arrive à notre cœur. cum Ceaușescu era stăpânul absolut al României. se va fi regăsit peste ani el însuși pe aceeași banca a acuzării ca si generalul Antonescu. Tu cherche tout le temps les fruits de ton travail avec les yeux à la terre. odiosului cuplu. mai bine zis. Totodată. Aș vrea să ating doua aspecte: mai întâi despre versiunea oficiala. Filmul este flancat la început ș la sfârșit de fragmente din procesul . Or. Juste donner le bonheur à un autre tu peux recevoir le vrai bonheur. Împotriva ei. intentat de puciști. iată. mais trouve le temps pour regarder le Ciel afin de trouver le Chemin de la Lumière. en même temps. intr-o versiune oficiala. Garde-les ouverts avec la bonté de ton cœur! Ta joie de vivre de jouer au violon brille sur ton visage comme la lumière de ton âme. Voilà les sentiments que je vis chaque fois que je t’entends jouer! Grâce à toi j’ai retrouvé ici les valeurs traditionnelles roumaines et je te remercie. ni la culture et ni l’éducation. Este vorba de versiunea oficiala sau. ca instrument al Istoriei si opusa Istoriei populare. detestata si hulita de popor. pernicioase) si invită spectatorul la priza directa a Istoriei in fața documentului tel quel. e lipsit de importanță și ar putea fi atribuit imperfecțiunii Istoriei populare. caci Ceaușescu însuși făcuse din democrația socialistă un simulacru de democrație și. Le temps est arrivé pour les portes qui s’ouvrent juste pour toi. (ca si cel al lui Antonescu). aceasta compilație ar putea constitui propria sa autobiografie. Faptul ca nu Ceaușescu e semnatarul propriu zis. L’écrivain roumain Cioran disait que seulement la souffrance change l’être humain. Mon Ami! J’ai dans mon cœur un violon… Nous sommes très honorés d’être parmi tes amis et nous te souhaitons de tout notre cœur beaucoup de santé et de bonheur dans ta vie! Pour tout le monde la date de naissance c’est une journée spéciale. sa zicem. mais pour toi c’est la force divine de la Vierge Marie qui te protège chaque jour. semnată de Ceaușescu. .noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 30 À Maître Florian Costache «Bon anniversaire! » Corina Luca 3 Ta souffrance de dernières sept années c’était un paiement pour les péchés du passé et. Pense à cette question : Qu’est ce que Dieu attend de moi? Parce que par la musique. realizatorul își interzice orice comentariu sau mai bine zis. De aici. Procesul de la Târgoviște. dat fiind ca filmul o adopta in extenso. calitatea de anti- .

puterea este o fabrica de eroi. par ireale. Eroul sau tiranul se atrag dialectic. In cazul lui Ceausescu. ca si a lui Macbeth fata de Banquo. infiinteaza republica socialista al carei presedinte cu buzduganul in mina devine in 1974. numai deocamdata. Ceausescu va avea talentul machiavelic de a profita la maximum de acest bluf de autoritate. Desi tot timpul ramine inflexibil pe planul ideologiei marxist-leniniste. Siajul acestora se poate observa mai bine la cronicarii din vechime. anarhica. imorala la origine. as zice. ea ar putea sfarsi in amoralitatea vaga a Istoriei. Neculce. pe atât de manipulabilă. eroul epocii de aur ar putea fi pus sub amprenta universalului. isi introduce consoarta in ierarhia de partid si de stat. nescrisa. ca instrumente ale autorității sau comprimă. inceteaza sa mai fie doar existent politic. Intr-o lume divizata si impotmolita in mod anost intre alb si negru. Lady Macbeth/Elena Ceausecu devine academiciana. sufla din culise Ujica : priviti-l pe Ceausescu. ilarianta teza a comunismului romanesc. atunci cand un ziarist ceh la vizita lui Dubcek in Romania ii adreseaza o intrebare de complezenta. Epoca de Aur a devenit La Belle epoque ! Se simte. Astfel va reusi inconceptibilul : in cateva ani. pe arcul timpului se vor regasi toate impreuna intr-un soi de standard amoral al Istoriei. se inconjoara de maimute politice pentru care cultul personalitatii va deveni legea de fier. in viata sau nu. Ceausescu face figuratie la inmormantarea regelui Dej. Se traieste cu un debordant consum de energie si placeri parca al perioadei interbelice. Nu erau cronicele lor insemnul dorit al unor domnitori autoritari ? Cronica epocii de aur a lui Ceausescu ar avea toate sansele sa le semene. Dintr-o astfel de aprehensiune se va fi produs. sa construisca o lume noua si fasta prin comunism si pentru comunism. dizidentele si revoltele populare nu am face decat sa activam excesiv fabrica de Tirani. in atemporal. conditia sa shakesperiana de Macbeth. in pofida Istoriei populare de azi. ci transcende in epic. Istoria populara ce este anonima. dar teama de sef a ramas prezenta – ocazie pe care "Eroul "o va exploata si o va transforma in cultul personalitatii! victimile si crimele comunismului sunt sterse si uitate. (de data aceasta o Istorie populara va extrage din memoria colectiva o versiunea oficiala). Corneliu Manescu isi cere in prealabil scuze ca el si nu Ceausescu este invitat sa raspunda). spre exemplu.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL mizeria. Romania. Ceausescu este eroul propriei sale perceptii. drept succesorul oficial. ele insesi sunt de nemanipulat. totodata insa visindu-se mai degraba in seria autocratilor de la daci pina in evul mediu : Burebista. Tara romaneasca de oameni harnici si creduli este la picioarele sale. Ceausescu nu va uita detaliul. insa ii pare prea mica ! El se simte deja in pielea Eroului universal. In general. se amesteca. E interesanta. probabil. află și gândește singur ! învită Ujica. va fi ales de catre tovarasii din Partid. In august 68 nu ezita sa condamne interventia „tarilor fratesti” in . se intruchipeaza pe sine insusi drept pagina 31 regele-cetatean. tocmai gratie convingerilor antagoniste (ale memoriei colective). Ujica aduce in discutie prin acest antidocumentar neortodox tocmai aceasta precaritate a adevarului si din care transpare o tema de meditatie: Eroul si Tiranul. Ceausescu invita in tara personalitati politice faimoase( de Gaulle. in 1965. Stalin murise deja in 1953. controleaza Comitetul Central. Insa. (spre exemplu. poate printre altele. comunist de pripas la origine. se contureaza deja inca din 1968 rolul de joker mondial la care tinjeste Ceausescu. incepe fulminantul periplu al vizitelor sale in lumea larga. Ca panegiric al eroului. ilariantul servilism al ministrului de externe. se interpatrund. fiindca Ceausescu era istet. in plin razboi rece. cat imaginativ. Si vice versa. Prin urmare. Ceea ce conteaza este perceptia. in versiunea oficiala. Mult mai tarziu dela evenimentele produse. odata ajuns pe ecran. incat Ceausescu se simte curat pe maini si plin de elan romantic. asa cum se vedea el insusi: erou. isi inlatura concurentii. insa Ceausescu le parcurge imperturbabil si meticulos ca in visul hipnotic al unui Caligula balcanic. ca pe un punct de vedere admis de posteritate. suferința. Iata mana criminala in beneficiul lui Macbeth ! Cu siguranta. Valoarea adevarului (istoric) in complexitatea lui impersonala se dovedeste de o conditie precara din insasi precaritatea perceptiei sale in lupta cu Timpul si cu Locul actiunii. Ceausescu conjuga imperturbabil verbul independentei fata de orice sistem. Nixon) si. nu-si poate infrana dorinta de a juca si a miza pe Istoria mondiala. perioada stalinista a trecut. Daca am pastra numai conspiratiile. Ceausescu isi incepe ascensiunea vibranta dupa decesul regelui Dej (Duncan). Dincolo de glamour si snobismul relatiilor de pace si prietenie intre popoare. aceea a neamestecului in treburile interne. E timpul abundentei comuniste. Dupa el. o unda de decadenta. sau intr-un cuvânt. al vizitelor sale „istorice”. continua inca. este maladiva si va creste si va creste mereu ca o tumoare maligna. Autobiografia este absolut imbatabila in toate sensurile. Jocul lui politic este nu atat curajos. difuza. Decadenta comunismului incepe odata cu aparitia burgheziei rosii. pe cât de inviolabilă. Gurile rele (vrajitoarele ce-i tin calea lui Macbeth) spun ca Dej ar fi fost iradiat de catre sovietici in cursul numeroaselor vizite prietenesti la Moscova. si care desfide orice contra-argument moral. un cub perfect lustruit. In al doilea rind : materia epica. cartela și revolta maselor. Pentru lagarul socialist ca si pentru Occident era o noutate absoluta. insa teroarea disciplinei de partid. a se subintelege fata de colosul sovietic. Mihai Viteazul. Nu cred ca a existat vreun alt sef de stat care sa fi facut mai multe vizite decat el si la toti granzii politici ai lumii. logic. Ureche. Si tocmai din acest motiv. reboteaza partidul in comunist. Inscenarile sale istorice. totusi. Si asta. prin amestecul de adevaruri. disparata. Bunastarea si sarbatoarea comunist-populara curg in valuri de la un cincinal la altul. conform careia seful trebuia ascultat orbeste. In fond. in acelasi timp. Corneliu Manescu. comunismul este mai intai un adevar national. este una de tirani. vizibil stanjenit. pe cat de tanar ferice comunist. Tara lui. fiindca neincrederea lui fata de ursul slav. ele ramin o referinta in jurul careia fondul popular fluctueaza. Stefan. o imitatie irepresibila a vechii burghezii interbelice. ca figurant si pentru figuratie. In 1965. versiunile oficiale. Filmul lui Ujica trateaza materia Eroului. comunism versus capitalism. iar lipsa ei. in schimb. Este plimbat la Londra in caleasca reginei Elisabeta a II-a. prezente in film. pe balanta Istoriei. Costin. Ceausescu. revolutionar. al belsugului recoltelor. si pina la un anume punct. deocamdata. sau manipulează Istoria populara. Umanitatea insa inainteaza prin ambivalenta. pe atat de nevolnic si ignorant.

filozofia Timpului la/dupa Ceausescu. precum ale dacilor inversunati pe Columna lui Traian. pina intr-acolo incat sa produca miracole. Spre exemplu. cultul personalitatii. intransigent si nationalist. intre Sud si Nord. ca se numeste Baudelaire sau Bolintineanu. Autobiografia chiar asa il prezinta. intre ridicol si paranoia. asa cum Caligula isi declama poemele in fata senatorilor romani. achitarea integrala a datoriei externe.padurea Birnam sa porneasca spre Dunsinane . ajuns comunistul number one. incat nu mai are rabdare cu propriul sau popor. Romania/Germania -2010. In rest. acum si aici. nu mai exista nici amanare. . Istoria populara il produce tiran.tot asa Ceausescu. documentarul extrage chipuri de barbati deloc entuziasmati. Montreal. al paranoiei politice si al sfarsitului ideologic al cultului personalitatii. se infunda in contrastul dintre ceea ce se presupune ca ar fi adevarat – eroul in versiunea oficiala ! . dar nu doreste s-o recunoasca . Spre exemplu. a tuturor democratiilor NATO) despre inarmarea lui Sadam Hussein a fost sau nu o parodie democratica? Oare nu cumva noi toti traim cu versiunea oficiala a Democratiei mai presus de aceea a Istoriei populare ? Si daca da. ca si Macbeth la capatul crimelor. Din cand in cand. nu-si presimte Timpul caderii. intre Est si Vest. nici salvare. Pentru el nu mai exista adevarul popular rezultat din determinarea socialistorica. Ar trebui pus in discutie. ce-am sti (si de ce ?) mai mult despre eroii si demonii de azi decat stiam despre Ceausescu din filmul versiunii sale oficiale. Actiunea. Louis XV sau Nicolae Ceausescu”. Autobiografia. Iata si opinia realizatorului filmului. din multimea electrizata si drogata de adulatori. as zice. in urma unui proces parodie asemanator cu acelea ale inchizitiei. .” Istoria populara a rasturnat un dictator. chefuri tovarasesti etc. nu ar fi vorba decat despre o lupta intre propagandele sistemelor opuse. sunt principalele inspiratoare ale barbatilor lor. . 8-14 martie 2012. de fata ? *Andrei Ujica. vanatori. Constructiile sale megalomane. asa cum Macbeth credea in prezicerile vrajitoarelor. sunt puse pe balanta Timpului. Revolta populara si lovitura de stat a Securitatii ii aduc pe amandoi in decembrie 89 in fata unui simulacru de proces. Ceausescu devine din ce in ce mai ambiguu. Disproporția dintre adevăr si minciuna de partid este evidenta numai pentru actantii acelei situatii. Ca si Macbeth. as zice. La Moscova. este gata sa traiasca cu ea. Ceausescu nusi mai intelege tara: revolta la Timisoara. sunt ca si aratarile premonitorii ce-i apar lui Macbeth si pe care acesta nu le poate talmaci corect . pe care nu zaboveste sa le aplice in tara. ceea ce era mai riscant. totusi. ii apare ca o arma prometeica impotriva Timpului. pe 15 iunie 1989. Gorbaciov parca il taie cu o privire de gheata. Ceausescu insa tintea sa devina erou universal. epoca de aur versus Timpul oprit al comunismului. Ceausescu. pe deoparte isi va permite tot mai multe placeri de Erou burghez croaziere. Viata este prea scurta. filmul cu vizitele la alimentarele din Bucuresti in perioada foametei populare. stapinite amandoua de o ambitie devoratoare. Romania a trait in decembrie 1989 o tragedia shakesperiana. Ceausescu intelesese ca Timpul este mai primejdios decat orice dusman si se straduia din rasputeri sa-l opreasca. la coreeni si chinezi. Pirvulescu il irita. ar fi fost vorba de o lovitura de stat. Si totusi. decat in fata Marii Adunari Nationale. Nu este decat o chestiune de nivel estetic. se va lansa cu ochii inchisi in proiecte faraonice de zeu comunist. Semnul epocii nu-l iarta – puterea corupe ! – incat micul revolutionar din Scornicesti. In Wikipedia se mentioneaza ca „dupa unele surse. culege lectii de virtute comunista. Ceausescu nu are Timp suficient. etc. recte 23 de milioane de romani. Din vizitele intreprinse in China si Coreea de nord. ca si aceea a lui Macbeth.Devenirea lui Ceausescu. nici iertare. regele trebuie sa moara. dictatorul nu este decat un artist care are posibilitatea de a pune totalmente egoismul sau in practica. Miturile arata ca zeii se nasc si dainue doar in saracie si virtute. intre Bine si Rau. cinema du Parc. versiune disponibila pe YouTube. Incep astfel erorile sale de parvenit si ignorant care au facut din el. Concluzia este ca Timpul trece prea repede ! Asa cum cum Macbeth nu concepe sa piarda tronul – nici chiar inainte de asaltul final. decat prin invocarea naturii in absurd: „cand plopul va face pere si rachita micsunele”. subiectul umorului. Iata cum Timpul si Locul isi disputa eroii ! Un accent ar trebui acordat sotiilor: Elena Ceausecu si Lady Mabeth. conform logicii shakesperiene. Ca si Macbeth. ci dimpotriva. tacuti si ganditori. Autobiografia lui sugereaza chiar aceasta asertiune : cum a incercat Ceausescu sa opreasca Timpul. Ce pagina 32 iluzie ! Ar exista vreo speranta ? NU ! Pentru el. Intre soti nu exista divergente si iubirea lor este incasabila.si ceea ce este adevarat realmente – tiranul in istoria populara .noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Cehoslavacia. Isi da parerea despre poezie in fata obnubilatilor sai subalterni. nu concepea sfarsitul comunismului in Romania.versiunea oficiala a guvernelor american si englez (si in cele din urma. autobiografia lui Ceausescu nu conduce numai la o chestiune de estetica politica. despre omul nou. apoi al oprobiului popular. cu 5 luni inainte de cadere. La fel ca si Macbeth. Andrei Ujica : „In fond. Ceausescu trebuia sa devina un Erou. Ca si pe Macbeth. mai intai. Aceasta contradictie ii va arde aripile de Icar si acar al ignorantei.pe de alta parte. pina la moarte.Ceausescu a ajuns sa creada astfel in miracolul comunist. la fel ca si Macbeth. in fond. La al XIV-lea Congres. ci filmul produce o interogatie nelinistitoare despre conditia democratiei in ziua de azi : in ce raport se gaseste asa numita versiune oficiala si Istoria populara? Suntem gata sa acceptam orice inseamna versiune oficiala gratie Democratiei?! Putem fi siguri de Istoria populara ? Spre exemplu. decat prin negarea legilor naturii . ceea ce provoaca rasul inept al asistentei. dar in mod necesar. de asemenea. Ceasescu isi cunoaste fapta. ca si pentru Macbeth. E inceputul grotesc al greselilor. E singura tara din estul Europei unde presedintele in exercitiu a fost executat. Ceausescu este obosit. Macbeth nu-si mai intelege corpul. desi proiectele sale se vor realiza in cele din urma. La mitingul din piata Palatului are parte de „ora lui de glorie” .

Printr-un miez de scrum alb şi prin cenuşa naturii mugurii de brad înţeapă bolta. la umbra ierbii de viperă crudă. Trecutul se-mpreună cu întunericul. de ce învinge întotdeauna timpul? Răsăritul Răsăritul nădejdii apune. în taina pământului bun şi răbdător. Uitarea de ieri face ca peste linişte să se coboare spaima. Iarba de viperă Luna se uită Picioarele umbrei Mi-am uitat trupul la picioarele umbrei iar bolta a început să se clatine. iar neliniştea se naşte-n adâncuri. şi se miră când moartea vinde gratis bilete la intrare-n văzduhul negru. primăvara se urcă desculţă-n cireşul sălbatic. În fărâma de soare şi cald. iar caii statuilor priponiţi de istorie nechează blând. să sorb din palmele curcubeului sângele cerului şi să ies de sub gratiile singurătăţii. Pe-un colţ de-ntuneric aleargă vedenii înainte ca luna . Negura Negura-mi smulge pe mama din braţe. uităm de părinţi. iar caii cerului pasc printre stele înainte ca iarna să pună şeaua pe dealuri şi să le clătească cu var. Gratii de spaimă Îmbrăcate-aş iubito în flori de câmp ca să te pot cumpăra gratis. vreau nopţi cu multă lumină.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 33 62 (selecție) Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti să se rostogolească goală-n ferestre. pe spimarea stâncilor. te salut copilărie cu toiagul de crin. luna se scurge-n odăi. înainte ca iarna să putrezească pe dealurile copilăriei din Ţepeşti. Şi totuşi. Cerul stă spânzurat în coaja gutuii. se-nmulţeşte cu x ori diferenţa la pătrat şi tot ce mi-a mai rămas de trăit este viaţa. La prânz. Timpul ce se scurge-n mări de singurătate mă doare. munţilor le este dor de ducă. Fruntea munţilor Peste fruntea munţilor. când soarele umbla pe jos. La gândul că îngrijindu-ne fii. să se legene.

poveste din cauza căreia râdeau colegii de mine întrucât spusesem la ora de lectură că „sufletul . Pripăşindu-se pe lângă casa gospodarului. Oricum fusese unul din îngerii păzitori trimişi de Dumnezeu… Prietenia pe care mi-am făcut-o cu autorii volumelor citite. adunate cu suflet dar nu bine şlefuite iar taina sufletului o cunoştea doar Dumnezeu din care îmi făcusem încet. învăţam căci mi-era dragă cartea. o parte plecară spre culmile libertăţii veşnice. Domnul Ghiţă Viorel pe care sufleţelul meu îl îndrăgise pentru că le vorbea elevilor cu „dumneata” şi „ Domnule elev!”. mama vitregă adesea o alunga din casă din te miri ce motive. să nu rămână singură şi să moară de foame. Când te încurci câteodată la carte Tot mama e prima care te scoate… Când ai crescut mare şi eşti mai zglobie Mama. gesticulează. Nu într-o compunere ci. culegând brebenei. lumină electrică nu exista şi mai ales. Iar cu mintea mea de copil care practica Sfânta Biserică şi nu era la apogeul cunoştinţelor.. tei şi alun dar şi locul unde privighetoarea alina tulburarea lăuntrică a unui suflet de copil. ombilicală care nu avea să se rupă niciodată. apoi 1001 de nopţi şi mai multe volume de „poveşti nemuritoare” din care cel mai mult m-a impresionat „Vaca neagră”. Dumnezeu o binecuvântă cu alte trei odrasle: două fete şi un băiat… Aceasta nu însemna că argintul care-i împodobea fruntea ca o coroană imortelă îi urâţea frumuseţea lăuntrică… De acea. majoritatea cărţilor fiind colecţii vechi de Jules Verne. citindu-l… Vei vedea. niciodată nu le-am făcut cunoscute cuiva. cu lux de amănunte. nu aveam încă o bibliotecă… În orice caz fusesem „vedeta zilei” şi din versurile mele se alesele praful… Voi da citire poeziei: „Vezi. mai mult fetiţei pentru că. să te îmbărbătez. Aşa am renunţat la „prietenia” Doamnei învăţătoare. Dumnezeu voit-a să fiu cu tine. Aflându-şi adăpost în şura vacii. la clasa a treia există un plagiat…Nici măcar nu roşisem: nu aveam de unde şti ce înseamnă plagiat. Şi mai era un motiv: întreaga dantură din faţă îi strălucea: cauza. Locuiam în afara satului. să gândesc. să te hrănesc cu laptele pe care nu ţi l-am dat cum trebuia. fişa de înscriere fiind caietul domnului profesor de limba română şi rusă. pentru că exista această legătură indestructibilă. de lăcomia cu care priveşte. acaparează prin vorbă. „Vaca neagră”. că semenul tău este înfrânt sufleteşte – mort dacă vreţi. una din mioare. elev în clasa a treia fiind.după moartea trupului. noi oamenii fiind „minuscule furnici” ce oricând pot fi luate de val… Durerea facerii. să povestesc ceva. mai întâi bântuie prin aer şi de acolo – continuu veghează pe cei dragi şi îi ajută atunci când se află la necaz…. dăinuie. ciumei şi holerei . credeam că este un trimis al lui Dumnezeu. cu toate că nu înţelegeam la vârsta aceea de ce podoaba capilară a mamei nu era aşişderea celorlalte mame. pădurea ce despărţea Satul Cozia de satul Bazga. Sufletul. făcând grajd şi iesle. Era în preajma lunii martie. chiar şi din urma naşterii mele. mama e cea mai scumpă fiinţă! La orice copil. mama ţi-alină orice durere. să poţi înfrunta mai uşor vitregiile sorţii”. nu ştiu ce să spun… cum să mă adun. prin Dealul Doi Lei. am povestit. cu toate că grijile zilnice o copleşeau. că din Ileana cum îmi spuneau până atunci colegii am devenit „vaca vorbitoare”…Cui să spun ce tare mă durea aceasta „poreclă” şi cine m-ar fi înţeles?!. lucru pe care nu-l mai văzusem până atunci. deal îmbrăcat cu o frumoasă pădure de frasin şi carpen. doamna învăţătoare Caragea ne-a dat de făcut o compunere cu titlul „Mama mea”. eram în mijlocul pădurii. mai purta în desaga anilor săi un buchet de şaptesprezece odrasle. armonia din natură ca şi imensitatea ce ne înconjoară. mama e prima dorinţă! Mama. La sânul mamei găseşti mângâiere! Primul cuvânt în viaţă e Mama! Mama îţi spune: „Hopa! Ia seama!” Când ai crescut mare şi eşti şcolăriţă. aşa am învăţat să văd cu privirea de om şi să citesc cu ochiul sufletului frumuseţile înconjurătoare. să fie aproape de cei dragi intră în corpul unui animal tot de pe lângă casa omului…”Bineînţeles. la ţară cel ce aşternea cuvinte pe hârtie fiind considerat oleacă dus… Caietele se umpleau cu propriile-mi gânduri. aceasta era de mare ajutor familiei. mi-am făcut abonament la bibliotecă. i-am oglindit chipul. Deodată aud o oaie „Priveşte omul şi călătoreşte cu el. prin porniturile din Poiana Albinei. Lucru care îmi crease neajunsuri deoarece „Doamna” chemase pe Domnul director Nicolae Tomulescu să arate că în şcoala noastră. recăsătorindu-se tatăl. prin chipul tău devine mai vie… …sunt multe de spus şi de scris despre Mama dar astăzi nu pot să-i termini icoana… Aşa descoperisem că cel mai apropiat prieten – de suflet. Aşa voise Dumnezeu. de mama mea. firesc. încet un prieten de nădejde… Cum biblioteca şcolii se afla într-un „dulap” cu mai multe rafturi. drept vă spun. Dumnezeu îi transformase mama într-o vacă neagră. aşadar.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 34 Despre prietenie si prieteni (2) Elena Olariu să nu mă credeţi că nu ştiu să scriu sau să compun dar. construindu-şi propriul cuib. Mama îţi piaptănă prima şuviţă. fetiţa descoperi ca aceasta vorbeşte: „Nu mai plânge fata maichii. prin naştere de viaţă. afară de mine.urmare a acestei forme de exterminare a fiinţei umane şi mama. în versuri. dinţii din aur. vorbă deşartă…” (Olariu Elena) Într-o zi. să nu rămână într-o veşnică lăcrimare la bătrâneţe. stejar şi ulm. am apucat s-o văd tot în primăvara anului când eram în clasa a treia: lui Brumărica. îi venise sorocul să fete. graţie celui de-al doilea război mondial. Pentru că mama mă trimetea cu oile la păscut. poveste în care personajul principal era o fetiţă a cărei mamă murise la câteva ceasuri după ce-i dăduse viaţă. plop şi iovă. unele din ele îşi luară zborul. tu înfrânt cândva. probabil. Eram într-o dilemă totală pentru că „Mama mea”. acesta o luă în bătătură. acum mi-e greu şi nu ştiu ce să scriu: e o temă grea să scrii de mama ta! Mama. este mama. . scrierile mele însă.. Iată.

biata de ea. Greu de tot pentru mine: mielul venea cu picioruşele în faţă. regiune. de domnii şi doamnele profesor. speranţa că cel „cu bani” te va salva de la înec. moş Necului Croitoru. de pe acum arătau a fi tare bogate mai târziu… L-am curăţat de jur împrejurul gurii de resturile de placentă. fusese împuşcat chiar în ogradă. cordon ce trebuia rupt de placentă. de la mersul greoi dar sigur al furnicii şi vigilenţa melcului ce ştie când să se retragă din calea curiosului şi până la simplitatea privighetorii ce se laudă cu vocea-i. din viaţa de zi cu zi. îi este de ajuns: poate alina plânsul lăuntric al celui obidit. câinele roşcat. habitat… Primele mreje ale dorului. normal.. gata gâlceava. întrucât nu aveam foarfece. Furnica. Abia atunci am observat cordonul ombilical. restul fiind treaba maică-si care. s-o pot ajuta. Să aibă foloase. Mă însingurasem evitând să merg la întâlnirile din fiecare joi. Iar ele. cui îi pasă că eşti o notorietate în domeniu dacă buzunarele ţis goale?!. Aşa se face că pagina 35 „prietena mea” îmi suflase adresa mai întâi. rochiile lungi până la pământ trăgeau după ele praful „transpirat” al duşumelei...Cine. aflat într-o maşină – mergeau la vânătoare. Prietenia dezinteresată a acestei miori se cumulă cu a unei căţeluşe.În vreme ce colegii mei dansau. Până şi ţinuta – modestă. vrea să fie colaborator. începu să se sforţeze. până la urmă am reuşit. fără ruj. vai şi amar!. li se părea că nevasta le este privită cu altfel de ochi de un mesean şi. când le „tuşina” de lâna lăţoasă. de ce nu „cumătru lup” sau căzuse în „Balta Lupului” despre care se spunea că înghite omul cât ai clipi. acasă nu aveam încă lumină electrică.pe atunci. Înţeleaptă. Şi l-a dat… Noi eram la Sfânta Biserică. Cât despre corniţe. pe care tata o luase de la un vecin. al nostru. tu rămânând cobai… Este nevoie de atare lucruri în fiecare ţară. să lase pulpa liberă pentru ca mielul să poată prindă ţâţa mai uşor şi atunci mă duc la coada oii. oamenii sunt perfizi: fac pariuri interesate. dobitoacele.. chiar dacă nu cuvântă. partid.. am concluzionat că aidoma lui Creangă. apoi prietenul. Specifice zonei. Un fel de cenaclu literar care. judeţul Cluj. în rest: după noi potopul! O lecţie de viaţă plină de maturitate şi demnă de urmat: „să nu-ţi faci chip cioplit”…urmările sunt dezastruoase… *** Marele avantaj pe care l-am avut urmând liceul din comună a fost că exista o bibliotecă imensă care-mi punea la dispoziţie cărţi din literatura română şi universală. Prilej de a mă perfecţiona într-ale scrisului într-o limbă străină dar şi pentru viaţa de zi cu zi. la închinatul la masă: care dă mai mult…De aici. uită de buna-cuviinţă şi calcă totul în picioare de dragul afişajului. erau ursuză. O mângâi pe coarne. începeau jignirile şi pune-te bătaie. *** Anii au trecut. pe la şaisprezece ani. dezastru! Având părul lung. de cum mă văzură mă priveau de parcă-mi cerea ajutor… Ce să fac? Ce să fac!?. să stea cuminte. „prietenia” egoistă a semenilor ca şi liniştea sufletească pe care ne-o oferă – gratuit. recalcitrantă şi…nu aveam pe nimeni…. ele ştiu să fie recunoscătoare cu toate că nu ştiu vorbi. diferenţa fiind doar modul cum sunt redate în scris. Scopul era să învăţăm a dansa dar şi de a prezenta un fel de program artistic cu temă. de cum îl fătase. ochii tulburi. fiind stabilit cu locul de muncă la Dej. feţele erau obosite şi şterse. Unde mai pui că mintea omului era asfixiată de horincă şi dans drăcesc. Rămâi în afara cercului. zburau farfuriile cu sarmale de parcă era bătaie cu perne şi penele erau negre… Atunci. din te miri ce. se lăsa cu dans… Numai că totul era supravegheat îndeaproape de conducerea şcolii şi. nu mai fătase niciodată! Se zbătea cu capul de pământ.. stăteam pe scaun înconjurându-i cu privirea. Ursu. văzând că nu se mai gudură. Mai grav: îţi folosesc imaginaţia în interes personal. lecturându-le. mai mult singură. Abia spre dimineaţă am observat eficienţa „prosperităţii” machiajului şi celorlalte amestecuri care înfrumuseţează chipul femeii: rimelul li se prelingea pe obraji. Ştiindu-se ascultată. ne împărtăşesc din experienţa lor zilnică maturizândune… Numai dacă le observăm. cu ceilalţi colegi că-l dă gata dintr-o alice. Fără machiaj. brumăriu ca maică-sa dar cu o ţintă neagră în frunte. La ce bun este săracul. Brumărica. tata înţelese că nu-i a bună. se şi ridică. dacă nu la tras plugul?! La ce folos inteligenţa şi înţelepciunea dacă nu umple buzunarul?!. abia atunci am înţeles proverbul: „până şi boul bea de la cişmea cât îi trebuie!”… Aşa am învăţat. să se afişeze aşa cum la nunţi. cântau. Gândind că un hoţ vrea s-o despartă de cârd. mă departaja de celelalte colege. ca urmare a unei operaţii de apendicită. în partea a doua. organizat. chiar mai sorbeau câte o gură de lichior – fără să vadă profesorii. Cât despre coafură. natura. fiecare copil trece prin întâmplări asemănătoare. corespondam în limba franceză. Ce să fac? Ce să fac!!??? Vorbesc Brumăriei. Cât despre om… Tot de atunci. să pot scoate capul. când şcoala. obiceiurilor (va urma) . viaţa mi-a prilejuit ocazii multiple de a înţelege „obârşia lucrurilor”. stabilindu-se mai apoi la Arad.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL zbierând ca din gură de şarpe. mai bine spus fiorii invizibili pe care „Zburătorul” ni-i trimite începând . murise în lanţ ca un condamnat la moarte… Nu a aflat nici până acum cine-i făcuse „pocinogul”! Dac-ar fi aflat…. îşi vedea de-ale sale. setos de afirmare. să ducem acesta „poveste nevinovată” aproape doi ani. mi-l învârtise o coafeză deasupra creştetului. Plăcerea deosebită era că. Într-o Duminică un „mare pădurar”. Apoi. Mi-aduc aminte de tata. râdeau. Aceasta o fost o altă experienţă de viaţă ce m-a apropiat mai mult de animale. a pariat pe-o bere. prinzându-l cu vreo doisprezece agrafe. eu. de jur împrejurul ochiului observându-se linii neregulate de negru sau mov ori bleualbastru cum sunt dunele de nisip din urma unui taifun… Cât despre pieptănăturile de cu seară. mai că nu prea mai avea vlagă!… Cu amândouă mâinile încep să fac loc boticului. mielul păşind într-o nouă viaţă…Lucru greu. Când am venit acasă. din exemple vizibile şi palpabile că omul. se evaporă în momentul în care – făţiş. Unora. Cu care se şi căsătorise. Aşa am reuşit să scot la lumina zilei un berbecuţ „cât toate zilele de mare”. Nişte laţuri neorânduit lipite de obraz sau tâmplă. nu de asta avea nevoia oaia.. De se alegea praful de toată nunta…Mai ceva ca-n epoca de piatră. zbiera întruna până mergeam s-o mângâi câteva clipe.. nici unghiile nu fuseseră vopsite. Fusese ca un dezastru această întâmplare. au făcut din prietena şi colega mea de bancă cel mai mare duşman: îndrăgostită fiind de un „Adonis” pe care soarta voise a-l întâlni pe holul Spitalului de Urgenţă Iaşi. într-un suflet mă îndrept într-acolo: Brumărica.Vai şi amar! De aici am înţeles că ei. Brumărica mă urma pretutindeni iar atunci când veneam de la şcoală. de parcă ar fi simţit. Am învăţat apoi că omul este lacom: nuşi caută prieteni decât pe potriva sa. La Banchetul de sfârşi de an am realizat cât de mult pierdusem că nu frecventasem atare întâlniri şcolăreşti: nu ştiam să dansez. făcea reuniune. capul rămânând undeva în interiorul placentei.

. simbol al istoriei noastre. generalul. dorul de ţară şi sentimentul patriotic nu au explodat mai intens şi mai statornic ca în timpul prigoanelor.” Îngerul care priveghează ţara. spune : „noi azi privim aceleaşi stele”. primăvara. Aiud.plăpândă. ajunul Crăciunului. univ. dangătul de clopot care pătrunde până-n temnițe. dar şi Poarta Albă şi Valea Neagră de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Cartea „Oaspeţii celulei mele” e semnată de Petre Caramitru. intermitentă/ Ca raza unui far în largul mării. pământule sfânt. aceştia-s oaspeţii celulei sale cărora le închină poeziile. cu reci cuvinte. priveşte sau visează o stea simbolică ori prevestitoare de speranţă : „Îmi baţi în geam când noaptea e pe moarte/ Iar zorile stau gata să se nască/.. văzute şi de el de după zăbrele. Nichifor Crainic clamează şi el aceleaşi simţiri : „Pământule rodnic. nu mi-a căzut.” Iar Aurelian Bentoiu. ci mi-a fost oferită aseară la ziua naţională a României de dl. ne tulbură cu autenticitatea omenescului: „Aceiaşi sclavi supuşi ai năzuinţei iar în Ţara de peste veac : „Spre ţara lui Lerui-Ler / Nu e zbor nici drum de fier. alt poet al închisorilor. Şi întemniţat după zăbrele.” Iar în „Gânduri pentru Anul Nou”.Steluţa mea.” Niciodată. Caramitru scrie un cântec de leagăn adresat feciorului: „Dormi.” Acelaşi Petre Caramitru care tânjeşte în temniţele ţării lui. Aceasta reprezintă lupta până la extremul hotar./ Ridică spre focul aceleiași stele/ Credinţele tale. păduchii şi guzganii de pe rogojina lui. nicăieri. De-ar şti nelegiuiţii că tu ne dai puterea Să înfruntăm tortura şi să sfidăm durerea. Jilava. „Destinul de ne-a fost cumva duşman Uităm uşor arsura suferinţei Şi aşteptăm o zi a biruinţei Chiar dacă ştim că aşteptăm în van.Chiriacescu Mi-a căzut în mână o carte. palidă. ci lupta neîncetată şi încrederea în victorie./ Tu care mi-eşti leagăn.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 36 Oaspeţii celulei mele – de Petre Caramitru Livia Nemțeanu . spre neant. când se roagă : „Ia-mi totul şi goana mi-o curmă/ Şi-n schimb doar atâta să-mi dai/ Dă-mi liniştea-n ceasul din urmă/ La vatra pierdutului rai. plopii care plâng lângă zidul închisorii („E plânsul ţării cotropite/ În lagăr toată transformată/ E plânsul naţiei robite/ În lanţuri grele ferecată”). „Neaua pare pe pripoare Pulbere de aur fină Şi din zare până-n zare Ce comoară de lumină ! „În zadar să-ncerci a spune Tot ce vezi. apariţia primului stânjenel.” prieten. sub flamura credinţei/ urmează sigur calea biruinţei. Anul Nou în celula sa. Cele două momente cheie ale spiritualității româneşti stau în poemul Mioriţa şi în Legenda mânăstirii Argeş. Te-ar transforma de ciudă în seceri şi ciocane. Malmaison. Căci totul se petrece după gratii. spre ceruri. dar pe care-l priveşte ca pe un . autorul trăieşte în aceste pagini viaţa lui din cuget.. în stare de trezie sau de vis. Antoine Soare. O asemenea minune Nu se spune. Petre Caramitru e zguduit ca şi Radu Gyr de libărcile. pe care se aşezase în vis Iisus. gânduri zbuciumate între speranţe şi zadarnice speranţe. şi bunicul său. adevărate lagăre de exterminare. Impresionat de gândacul care iese din podele. feciorul mamei. Plimbat opt ani de zile prin închisorile de la Piteşti. De fapt. El petrece Rusaliile.” Generalul de brigada Petre Caramitru Intrăm pe poarta fiecărui an Cu noi speranţe şi sporit elan Păstrând în inimi flacăra credinţei. Amintirile lui din viaţa adevărată de dinainte de arestarea din 1948 îi defilează în memorie. credinţele mele”. amintirile care năvălesc ca „din goana unui tren pierdut în noapte”. iar celălalt. Şi poetul Petre Caramitru îşi încheie poezia „Cruce” cu versurile : „Umilă cruce-nfiptă pe-o creastă de olane.. prof.” (Noapte de iarnă) Apropierea primăverii. cămin şi mormânt. Şi-l citează pe Dante în Divina Comedie : Nessum maggiore dolore/ Che ricordarsi del tempo felice/ Nella miseria. Spiritualitatea românească a conceput perpetuu năzuinţa spre biruinţă. al sufletului acestui popor. este momentul când în faţa morţii sufletul se îndreaptă. curmă-ţi plânsul!/ Ţi-a lăsat tăticul ultimă dorinţă/ Să duci mai departe lupta ca şi dânsul/ Pentru libertate şi pentru credinţă. strigă cu încredere în viitor : „că neamul tot.. ca o predare.. lupta cu ceea ce părea imposibil./ Numai lamură de gând / Numai suflet tremurând / Şi vâslaş un înger. toamna. Trăsăturile fundamentale ale sufletului românesc nu sunt fatalitatea şi resemnarea. ci se simte.

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 37 Demain était un autre jour Miruna Tarcău lui assurait son mari. que les décorateurs de l’hôtel Windsor avaient inexplicablement choisi de placarder l’année qui venait tout juste de s’écouler sur tous les murs de la salle de réception. Élisabeth se contenta de hausser les sourcils en souriant bêtement. tout comme la réception elle-même. qui opta alors résolument pour la cravate rouge. alors qu’il paraissait plus logique d’afficher les quatre chiffres de l’année à venir. En vérité. dont il paraît que nos scientifiques ont depuis peu élucidé les mystères. dont la détresse était réelle. un poulet ne fait songer à un cochon. les cris de réjouissances à l’annonce de la nouvelle année achevèrent de confirmer sa première intuition. ou encore l’anecdote à propos d’une de ses anciennes professeures à qui l’on avait découvert une relation avec un de ses collègues de classe de l’époque. à minuit tapantes. certes un peu tardivement. Elle faillit poser la question à monsieur Domani. s’enquirent alors en riant si elle venait du futur – mais Madame Domani. le sujet de cette dispute était bien peu curieux : Madame soutenait qu’elle n’avait jamais requis les services de la gardienne pour la nuit. s’explique largement par l’ampleur et surtout la durée de l’aventure ou la folie d’Élisabeth. La confusion d’Élisabeth était telle que la jeune femme passa une bonne demi-heure à tenter de déterminer ce qui était plus logique. son regard s’attarda un instant sur celui. ce doux sentiment d’épuisement semblait universel. de la vieille caissière dont les yeux n’exprimaient pas davantage de joie à l’approche de la nouvelle année qu’à l’idée de finir paisiblement ses jours dans une maison de retraite. pour tout dire. laquelle s’installait peu à peu pour ne partir jamais. nos lecteurs s’apercevront sans doute que cette sensation qui emplissait graduellement le pouls d’Élisabeth de sursauts d’étonnement ne ressemblait pas davantage au déjà-vu que. pour employer une métaphore quelconque qui parviendra peut-être à estomper quelque peu l’étrangeté du phénomène en question. aux bras d’un mari qui crut bon de conclure l’incident en le relatant sur le ton d’une bonne blague au premier couple venu. Rien ne lui sembla plus absurde que ce canular de groupe dont certains invités allaient assurément se lasser d’ici la fin de la soirée. comme elle avait cru le croire. alors que la gardienne prétendait le contraire. là où. À chaque nouveau scandale. Enfin. selon ses souvenirs. Madame Domani s’étonna d’ailleurs peu de constater que la gardienne de son petit garçon ne manifestait guère davantage d’enthousiasme en ce jour de festivités que la caissière en question. faute de comprendre pourquoi les nouvelles se ressemblent toujours tant d’une année à l’autre. disje. de vingt ans son cadet. En somme. disons. ou s’ils n’organisaient pas plutôt une fête chez eux. une dispute au sujet du montant promis pour la soirée lui ayant sans doute quelque peu gâché la sienne. lui laissait de plus en plus la curieuse sensation d’avoir déjà été vécue trois cents soixante cinq jours plus tôt. accueillirent cependant ses remarques d’un petit rire sec qui semblait confirmer l’impression d’Élisabeth. Monsieur et Madame T. comme ce fut le cas par exemple pour l’histoire de l’incendie inexpliqué de la résidence secondaire de son gynécologue. Cette différence fondamentale de nature entre ce dernier et le déjà-vu des légendes urbaines. sa femme ne parvenait pas à déterminer s’ils allaient effectivement à une réception comme le . Ce sentiment sera peut-être assimilé un peu hâtivement au phénomène bien connu de déjà-vu. Voilà pourquoi un sentiment de panique gagna véritablement Élisabeth lorsqu’elle entendit s’élever dans la salle de joyeux cris souhaitant à tous et à toutes une bonne année 2011. En cette année morose. son hésitation ressembla étrangement à un conseil de mode aux oreilles de ce dernier. Pendant ce temps. la jeune femme ne s’inquiéta d’abord que médiocrement de constater à quel point les conversations de la soirée tombaient sans cesse à plat sur les mêmes sujets. –I– Tandis qu’Élisabeth retirait sa carte de crédit de l’appareil paresseux qui peinait à imprimer le reçu de ses courses. Ce qui commença à l’embêter plus sérieusement. Or. il fallut attendre le retour du mari pour que ce dernier confirme que leur fils devait effectivement passer la nuit ailleurs qu’à la maison. qui. puis éventuellement. laquelle dissimula maladroitement le contenu de ses courses avec une sorte d’engourdissement confus qui empêcha son époux de choisir convenablement s’il valait mieux assortir son beau complet tout neuf d’une cravate rouge. ou bien d’une cravate bleue. au contraire du déjà-vu qui passe pour survenir subitement et s’estomper peu à peu. ne riait pas et finissait par se poser sérieusement la question. Parvenue chez elle. Son inquiétude gagna sans doute quelques degrés. Or. pour lui admettre enfin que cette année 2011 n’avait tout de même pas été Extrait d’un roman en cours de rédaction. Eux-mêmes n’étaient-ils pas attendus à une prestigieuse réception à l’hôtel Windsor. En effet. Encore quelques discussions avortées qui voulaient attribuer cette confusion grossière au stress occasionné par sa récente condition provisoire de mère au foyer. quelle coutume s’appliquait au juste dans ce cas précis. lorsqu’il lui sembla qu’on lui racontait avec enthousiasme un bon nombre de nouvelles dont elle connaissait déjà plus ou moins le contenu et les péripéties. ce fut de réaliser. c’est-à-dire que la blague devait sans doute avoir déjà servi l’année précédente. dans la mesure où les usages prennent rarement la peine de consulter l’avis du sens dit « commun » (qui l’est si peu) avant de s’établir bien confortablement dans une société pendant deux ou trois siècles. qui parut interminable. et Élisabeth finit tout de même par se retrouver au coin de la rue Peel et de René-Levesque comme si de rien n’était. éteint. pour exprimer la chose scientifiquement. Monsieur et Madame T. la bonne année 2011 en question venait tout juste de s’écouler. où ils prévoyaient depuis des semaines se saouler toute la nuit? La nouvelle parut n’en être véritablement une que pour Élisabeth.

–Tu te souviens de ce qui s’est passé l’année passée. car le temps des sourires. d’une perte de mémoire temporaire. pagina 38 le moins qu’on puisse dire. Qui dit chute dit blessure à la tête : ce fut donc le département de neurologie qui la reçut en premier. pour . alors qu’Élisabeth s’était enfin résolue à annoncer à l’architecte la perte de ses documents. monsieur Domani accompagna donc son épouse aux urgences. Précisons tout d’abord que le mari avait cru bon de raconter aux médecins qu’il avait découvert sa pauvre femme à terre suite à ce qui pouvait avoir été une chute. était déjà passé. que les précédents. Il eut beau lui dire que cette fantaisie leur coûterait peutêtre la promotion qu’ils espéraient tant depuis son embauchement. Il fut alors décidé que Madame Domani occuperait ses temps libres dans la construction d’une serre.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL effacée des mémoires à la manière d’un récit d’historien antique égaré par mégarde au cours du Moyen-âge. Le lendemain. Plutôt que de présenter son nouveau projet à son patron qui promettait de l’accueillir à bras ouverts. lui qui devait justement se présenter à une réunion importante. causée par un évanouissement. Son histoire de cas n’était effectivement pas des plus claires. Sa femme se contenta alors de hausser les sourcils. quoiqu’elle était certaine de les avoir posés comme toujours sur la table de la cuisine. *** Les jours suivants. de deux ou trois verres de trop. qui fêterait bientôt son second troisième anniversaire. une résolution que son mari ne pouvait qu’appuyer. Après quoi il fallut que monsieur Domani présente à Élisabeth le contrat en question pour que celle-ci constate avec une stupéfaction de moins en moins prononcée que leurs signatures avaient effectivement été apposées en bas des documents au mois de novembre 2010. toi? Ce à quoi monsieur Domani lui répondit non sans irritation que l’auteur de L’Attrape-cœurs était mort en janvier. il s’enquit méchamment de son état de santé sur le ton de celui qui s’enquit du beau temps. on se hâta de transférer son cas entre les mains d’une jeune psychiatre pleine de bonne volonté. quelle ne fut pas sa surprise de constater qu’il n’y avait plus le moindre matériau de construction sur le manteau blanc de neige de son jardin givré! Sa serre bien-aimée n’avait pas seulement disparu . Or. lorsqu’il lui sembla avoir égaré les plans de sa serre bien-aimée. en art et en économie. Gabriel était donc au courant de son projet. si l’on en croyait la date du calendrier. et qui s’inquiéta de son score sur l’échelle de Glascow. Élisabeth tenta tant bien que mal de se consoler à l’idée de vivre une seconde fois cette année 2011 en prévoyant vaguement occuper son esprit dans l’élaboration d’un projet susceptible de lui ôter cette fâcheuse impression que le temps se repliait de plus en plus sur luimême à la manière d’une pâte de millefeuille qui ne cesserait d’enfler. 2010. Elle n’aurait pas été plus capable de citer ce qui avait bien pu se passer d’exceptionnel en 2010. mais sans plus sourire bêtement . ce ne fut qu’une fois embarquée dans un taxi en route vers leur maison de banlieue qu’elle confia avec réticence ses doutes à son mari quant à la validité numérique de l’année dont ils venaient tout juste de célébrer le passage. et il l’avait donc vue initier la construction de la serre? –Évidemment! J’étais même là quand on a signé le contrat avec l’architecte. À leur retour à la maison. les coups de fil aux ingénieurs. qu’Élisabeth jugeait par ailleurs bien mieux remplies qu’elles ne l’avaient été dans ses souvenirs. et cette mascarade gagnait de plus en plus des airs de tragédie. Enfin. monsieur Domani ne fut pas peu mécontent d’apprendre qu’un autre projet que le sien venait de recevoir l’approbation du conseil d’administration. le dernier du mois. Cette première confession trop timide ou trop honnête acheva d’exaspérer Gabriel. et il fallut qu’il ironise sur son prétendu rêve de construire une serre « à reculons » pour qu’Élisabeth commence une fois encore à douter de l’étendue de sa propre folie. la patiente parvint à se faire suspecter une tumeur au cerveau. qui demanda à sa femme si celle-ci pouvait lui mentionner un seul événement important qui aurait prétendument marqué le monde l’année dernière. Prétextant des pertes de mémoire. le mois dernier. Élisabeth passa alors rapidement en revue les nouvelles en politique. traversant la piste de danse comme à travers un songe . avant de se résoudre à admettre piteusement que rien ne lui venait à l’esprit pour l’instant. tout tendait à prouver qu’elle n’avait jamais véritablement existé – du moins. Ainsi le calcul du budget. elle s’était remise à cuisiner en dessinant rêveusement des plans de construction dont le maître de chantier ne cessait de corriger de menus détails techniques. Voilà donc comment Élisabeth passa une seconde fois le mois de janvier 2011 : occupée à élever plus convenablement son fils. après avoir déterminé que l’engourdissement de la patiente n’était pas dû à des causes physiologiques. mais que ça ne prouvait rien. Gabriel fut surpris de découvrir sa femme enfermée à double tour dans la salle de bain. tantôt secouée ici et là d’un petit rire hystérique par lequel elle espérait de tout cœur se convaincre qu’il ne s’agissait que d’une erreur idiote. ce à quoi elle finit bien évidemment par atterrir une fois encore au département de neurologie à effectuer de nouveaux tests tout aussi inutiles. lui semblait-il. cependant que les matériaux s’amoncelaient dans un jardin d’ores et déjà recouvert d’un bon manteau de neige. mais qui ne parvint cependant pas à convaincre Élisabeth de lui avouer qu’elle s’était ancrée dans la tête la sotte idée que le temps s’écoulait plus ou moins à reculons. la porte demeurait obstinément verrouillée. où l’on ne savait trop à quel département reléguer cette bonne femme qui paraissait due tout aussi bien pour une consultation de neurologie que pour un petit séjour à l’asile psychiatrique. Faute de pouvoir admonester sa femme qui s’accordait le luxe de se croire malade. ayant du reste appris qu’il venait tout juste de décocher une belle promotion. ou même de laisser son mari partir travailler en paix. Vous vous imaginez bien que ce matinlà. sans doute. ainsi que la planification des arrangements floraux et végétaux que la serre était destinée à accueillir occupaient-ils la meilleure partie de ses journées. lequel affichait à présent la date du mercredi 1er décembre. Les heures avançaient néanmoins sans que les invités ne daignassent prêter l’oreille aux prières chétives d’une Élisabeth tantôt lente et hagarde. Cette allégresse passagère commença cependant à s’estomper un certain lundi soir. au point où elle en vint presque à se féliciter d’avoir eu l’idée ou bien la malchance de s’être trompée d’année. refusant de voir et de nourrir son fils.

La covrigi ea îi pofteşte Sufletul i-e fericit. La nunţi. la cioban. şi e pobeda. Rectificare : In ediția imprimată a revistei Candela 2012/3 s-a publicat o versiune modificată a poeziilor d-lui Leonard Ionuț Voicu Eroarea a fost corectată in editia web a revistei. Vom cânta din casă-n casă Chiar de e noaptea geroasă. Cel ce-n muncă e stăpân. nori mari cenuşii. Vinovat. Prin zăpada încâlcită. dar nu se lasă. Fiindcă-un roşu trandafir. La opinci şi la chimir. Măi Ioane. Cu Koleda. De pustii doar bântuită. Pune caii la căruţă. liturghii. La bocetul unei muieri. Ia Măria-n teleguţă. vise fumurii. Ei se-n dreaptă spre o casă. Iată anul a sosit Cu toţii ne-am veselit. Şi la uşă bat sfios. kolyada. bijuterii. geţii. La sudoarea de mineri. Unde eşti? Ai obosit? Focul tău este pălit? Părul tău pare albit! Eşti bătrân. La tine eu m-am gândit. Slavii. cu mic cu mare. frunze ruginii. Heruvimi ori îngeraşi Credinţa. Urgisită de neviu. Unde fulgii fac lumină. mai cu curaj. Doi copii. tu de ce nu vii? ÎN AJUN Dragii mei. Cu privirea ei mioapă Vede steaua lor cu drag. La cruci şi la cimitir.. Umplu curţile cu vuiet. Şi plecaţi la semănat. La Baia. Si plecaţi spre bătrâneţe. Din strămoşi sărbătoreau. Îmbrăcaţi sărăcăcios. Merg cu greu. Eşti frumoasă tinereţe! Anii duşi îi retrăim. La colina înverzită Şi lunca cea-nflorită. Hai! Te scoală! Beutura-i abureală. M-a făcut sa fiu străin. Noaptea asta-i un miraj. Cu vătaf şi cu irozi. Cântul luminează tinda. ce face casă. bani. O bătrână iese-n prag.. Obiceiuri schimbătoare. În genunchi cu umilinţă. La arat şi secerat. fete. Soarele-i mereu acelaşi. Eu de tine n-am uitat.. Casa pare părăsită Cu cerdacul cenuşiu. Bat zăpada din opinci. Adu clisă. Am ajuns la Viflaim. feciorii. Moştenite din rapsozi. Fulgi rari timpurii. Dar noi toţi avem credinţă. Trag ocheade la neveste Toate râd şi îmi zâmbesc Dar să vină nu-ndrăznesc. ne este scut! TOAMNA Salcâmi aurii. Pe o uliţă dosită. dans d-alegorii. Vom vesti naşterea ta. Iar copii zic colinda. La clăiţa cea cu fân. Cu cojoace înflorate. Am o oră de răgaz Pentru Pintea cel Viteaz. Spre-a luminii biruinţă. Fruntea ei s-a descreţit. Redacția . Generaţii muritoare. De-i un zeu. Şi bătrâna le zâmbeşte. Este rece ori năduf Adu brânză de burduf. Mai timid. Nunţi şi cumetrii. ori nou născut. fără putinţă. fast şi datorii. Zeul Negru e mai tare. c-o stea creştină. La oiţe. Vin copii cu colinda Iar pe masa stă palinca. La sângele roşu vărsat. Merg copiii prin cătun. Uşa singură se crapă. orele-s târzii. colindau. Bucle argintii. Tu îl laşi să te-mpresoare. Viers duios de taragot Să aud a-şi da un zlot. cum să vă spun? Era ger! Era zăpadă! Era seara de ajun! Mare zarvă e pe stradă. la şcoală copii! Pustiu pe câmpii. nevinovat. vânturi şi stihii cântă melodii bocet. Şi să vină acel an In frunte: badea Traian. Tu pământ îndepărtat. Vei renaşte nou Koleda. Azi muncesc şi mult transpir. Zi măi bade cea poveste. arţari stacojii. dar mă-nchin Şi mă rog la Domnul Zeu Să ne fie cum vreau eu. Cu colinde adunate. Adu ceapă măi fetişcă.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 39 Poezii Leonard Ionuț Voicu COLINDĂ PENTRU MARAMUREŞ Maramureş plai vestit. noi şi nostalgii. adu brişcă. Sunt departe. Maramureş eşti în floare! La anul şi la mulţi ani! KOLEDA Soare frate. Trei zile. Fac cu toţii mare huiet Joacă hora câte cinci. frumoasă mireasă La mire. La puiul de moroşan.

voluptatea tinereții și profunzimea maturității. Pentru a găsi răspunsul la zbor și nemișcare. Și dacă reușește să o transmită cititorului. este pictoriță. bucuria de a trăi sunt exprimate toate pe larg prin culoare și vers. Înțelegerea vine din dorința de pace și din iubire. „Cum de nu-i pot tine/Pe toți împreună?/…Am adus o creangă de măslin„ Din grădină „Și le-am pus-o de cină” Dacă ar fi să exprim într-un singur cuvânt cartea Evei Halus. Sala parohială pr. Petre Popescu. California. Răzbate prin fiecare vers. lansarea volumului de poeme exprimate în versuri și picturi „Fragmente & Fragmentes”. O dată începută. Victor Roșca Dacă vorbim de un debut literar înseamnă că suntem la un început de drum? Nu. fotografă și jurnalistă. Privind poezia în totalitatea ei.debut literar Corina Luca Prezentare Duminică 25 noiembrie. „On retrouve dans les bourgognes/Une promesse d’antan/Que Dieu nous avez dit à l‘oreille/Avant de nous réveiller dans notre réalité:/La Vie est un rêve que je fais. La sfârșit nu putem spune decât : aceasta este Eva. poezia – poveste. Citind.” (Respirație) „Zâmbetul tău era ca roata de soare/Și toată lumea râdea/Din te miri ce.„ Este multă iubire. pentru care penița și penelul se țin cu aceeași mâna și dovedesc același talent.” Îndrăgostită de viață și de lumea întreagă. Volumul de față. Totul este să ai răbdarea de a-l descifra.Poeme de Eva Halus . mă întreb : este ea oare câte puțin din fiecare? Este ea oare mereu în căutarea clipei prezente și a sensului vieții? Vă invit să descoperim împreună. misterios dar și plăcut totodată între naivitatea copilăriei. de acum înainte. ne vorbește despre evoluția ei văzută prin prisma anotimpurilor care curg mereu și se bucură de atenția și ochiul exigent al jurnalistului – pictor – poet. descopăr un amestec straniu. împărțit pe capitole. Pentru că fiecare poem are povestea lui. Această reușită îmbinare face din cartea „Fragmente” o carte de vizită elocventă a Evei Halus. Cartea pune întrebări și aduce răspunsuri vieții începând din anii copilăriei. Eva Halus. Ei și celor din jur. Ei bine. O dovedește cu prisosință și „Portretul mamei” : „Te-am urmat pe toate meleagurile/Unde pașii te-au purtat/… Dar nu te vedeam. Îmi alunecă printre degete. la Editura Reflection Publishing.” Își caută ea oare locul și identitatea? Este când o paiață. Eva Halus a reușit să redea realitatea văzută prin binoclul artei. dr.”. mai ales. Din poezia „Meditație” : „Și-aceasta este singura rugăciune/Care-o știu. pictura – simbol și pictura – culoare. Citind versurile și. printre ele. iar ”pictura se naște din imaginație creatoare” în poezia „Cocostârcul”. dar nu reușesc. Redacția revistei Candela de Montreal a organizat la Casa Română. iar la sfârșit rămâi cu un . Ca peștele viu. doar ne scriam cărți poștale. ce zile. Meditația aduce o mai bună înțelegere a tot ceea ce o înconjoară.” sau „Am un certificat de naștere/În secolul 20/Și am un certificat de renaștere. debut literar. Urmează apoi chipurile (cum ar fi viața fără portrete?).” (Cristal albastru) Chiar și din poemele în limba franceză viața și bucuria de a trăi transpare. curiozitatea te împinge până la sfârșitul poveștii. Retrăim copilăria citind despre „inima cea de copil” sau „Unduios. „Deci vino! Împreună vom petrece timpul/Până în pajiștile norilor scăldați în mii de culori” (Singur) „Dragostea înaripa clipele/Și clipele-și întindeau aripile/Până la stea. și redate într-o colecție de poeme și picturi create de de ea. acela ar fi Sensibilitate. Un artist complet. pana se face una cu zborul. „Te chem în gând/Pentru a mă prinde de mijloc/Și a mă face să plec mai departe cântând” (Îmblânzirea naturii). în Fragmente & Fragmentes. când un fluture mare. iar la sfârșit o altă etapă din viața de creație : Post Val David. încerând să înfîțișeze trăirile purificate de trepidațiile vieții și confuzia cotidianului./Copila se trezise și de mirare/Am pictat-o așa cum apărea:/Zâmbitoare. O reprezintă poezia – emoție. Deci. Pictura i-a luminat și încălzit până acum viața. în anul 2012. înconjurată de o ploaie de aur” (Copila) sau „Dar ai plecat copile din vremea ce valsa/în jurul tău și-ti dădea aripi și scântei de soare”. În ritmurile vieții/…Trăim și ne rugăm și drămuim/Ce Bunul ne-a încredințat/Bogăția în loc de pustiu. În cartea Evei Halus ne regăsim pe noi înșine în aceleași ipostaze și cu aceleași simțăminte ale trecutului nostru. Bogăția sentimentelor. Crâmpeie. vom descoperi o serie de meditații culese din însemnările ocazionale ale autoarei. și de data aceasta. acesta este marele talent. (Cristal albastru) Privesc auto-portretul și încerc să îl clasez. „Simt uneori cum îmi cresc aripile din nou pe umeri.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 40 Fragmente .” (Le printemps) S-ar zice că sar cuvintele să joace o horă. încordat/Aruncă pe gât corcodușa/Și hap/…Datoria și-a terminat. „dragostea este o respirație a ființei/Iubită de Timp./Un pașaport pentru secolul 21/Pentru a fi una cu Lumea. Fragmente. un nou tovarăș de drum i s-a alăturat : Poezia. publicate de Eva Halus. încerc să încadrez autoarea în niște tipare. ce sărbătoare. emoțiile.” (Spadasinul) sau „Din albastrul cerului/A pornit o ploaie de nuci. să ne prindă de mână și să ne invite la dans.

„zâmbetul tău era ca roata de soare”. bine pregătiţi profesional. pe scurt.” (Zeița) „Frunze de toamnă/Ridicate-n vârtejuri/Pe la coltul de stradă…” (Haloween) Este normal să găsim atâta culoare în poezie pentru că un pictor scrie poezie ca și cum ar picta. Lupta între cei aleşi se transformă uneori chiar în luptă corp la corp.puterea poporului! Prin alegeri oamenii trebuie să aleagă pe cei mai buni dintre cei buni. Este generaţia care foloseşte calculatoarele înainte să înveţe să scrie. este generaţia care. Coreea de Nord şi cea de Sud: acelaşi neam de oameni. prim miniştrii. cine pe cine spionează şi mai ales pentru cine? Pentru cine? este întrebarea care începe să deznoade complicatul ghem al politicii. Cei aleşi trebuie să fie cinstiţi şi buni gospodari. pictată deja. are de pus cele mai multe întrebări având. doar când înflăcărarea este prea mare. capabil să dăruiască. El face parte dintr-o generaţie de canadieni care „nu sunt" tocmai canadieni şi de români care „nu mai sunt tocmai români". Deci. cu o moralitate perfectă şi entuziaşti. aleasă tot de popor. pe lângă care trecem uneori nepăsători. guvernanţii nu trebuie scăpaţi din ochi! Acesta este rolul OPOZIŢIEI. E drept că în politică şi imaginea contează! Într-un sistem. care i-a fost impus prin forţă (o dictatură). nemulţumirea se exprimă LA URNE şi nu pe stradă.” Lăsând poezia să vorbească și culoarea să inspire. Zugrăvește cu cuvinte. La începutul sec XXI ne regăsim într-o lume plină de contradicţii. Creaţiile tehnice SECRETE sunt percepute ca fenomene PARANORMALE. o dată aleşi. Prezenţa este importantă. dar în minte are imaginea aievea. trebuie considerate ca acte democratice normale. Ca să înțelegi cu adevărat poezia lui Eva Halus. ştiinţific. urmată de alegeri libere (o democraţie). poporul îşi stabileşte soarta cu MANA lui! Binele sau răul începe de la VOTARE! Mersul la vot este o acţiune profund democratică care implică RĂSPUNDEREA fiecărui om cu drept de vot pentru viitorul său şi al copiilor săi. Tentaţia puterii e mare şi omul e supus greşelii! Scandalurile politice. neparticiparea. până când până-n zare/Poienile vor înverzi și ne vom îmbăta de soare. Astăzi este ziua lui Andrei. In concluzie. miniştrii şi preşedinţi. Germania de Est şi cea de Vest. să-l înțese!” (Comemorând un dud) „Numai flori înmiresmate și nenumărați prunci/Cu aripi de albine bătând aerul proaspăt/În lung și-n lat. de asanare a lumii politice. pentru mâine. în România. înainte să se exprime bine în limba maternă. Soarele îl găsim peste tot : „soarele cald ca o portocală/se rostogolește plin de vrajă ”. s-a dezvoltat în mod diferit economic.” (Momentul) Poezia de final „Vârstele” poartă în miezul ei chintesența vieții ca miezul de nucă. de .” (Paloare) sau „Toamna trece/Cu un surâs de caldă plajă” sau „Norii aleargă pe cer/Cu viteza fulgerului” sau „Reci ramuri trosnind”. cu sistemul politic nu e de glumit! Viaţa unei generaţii prezente şi viitoare depinde de sistemul politic pe care l-a moştenit (o monarhie). separată în două sisteme politice diferite.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL prieten și cu descoperirea unui suflet mare. vorbeşte limbi străine. iar la grădiniţă vorbeşte „limba de la grădiniţă" adică franceza din Quebec.L-am votat pe ăl mai frumuşel! a zis o bătrânică ieşita de la vot. starea de indiferenţă. Cu cât descoperirile se succed în cea mai mare viteză. dezvăluirile. iar fenomenele paranormale sunt ignorate cu nonşalanţă sub deviza „iar au mai tăcut americanii ăştia o trăsnaie!" Sub acest aspect OPINIA PUBLICA a devenit toarte uşor de manevrai mai ales prin mijloacele MASS MEDIA. trebuie să închizi ochii și să lași imaginile să-ți vorbească. dar şi implicarea conştientă se impune. să-i fim părtași la călătoria de zi cu zi. trebuie să vegheze la întocmirea unor legi bune şi respectarea lor. O dată aleşi. clasați și albi/… fața palidă/… cercuri de foc/limpede. un băieţel de cinci ani „very" inteligent./Ceapoi clipa cu aripi de înger/C-un alt design ne va surprinde. aceiaşi naţiune. cu atât starea de CONFUZIE generală. ştiinţific şi spiritual. spiritual. vecinul meu din Canada. din care răzbate nostalgia copilăriei. cele mai multe nedumeriri. pe drept. Politica este una din activităţile care determină şi influenţează în cea mai mare măsură viaţa. Nici nu mai ştii cine pe cine controlează. sănătoşi fizic. senatorii. pagina 41 Totul ne invită să vizualizăm. ca la concursul de frumuseţe. care a apărut printr-o mişcare de tip revoluţionar. . „Însă ce de larve se cocoțau pe lemnul lui!/Și ce fluturi mâncau din dudele lui! Și ce dude mustoase avea/Și albe și crete/Și ce furnici se-ncumetau/Să-l asalte. Atâta culoare : „S-a scurs galbenul din crini/între foi. Lupta în Parlament este sau trebuie să fie o luptă de IDEI. „soarele petrece în cercuri de foc”. cerul albastru. pe măsură ce creşte. Deci. cu cât informaţiile sunt mai numeroase. la bunăstarea economică şi spirituală a naţiunii. Acasă vorbeşte româneşte şi face adevărate minuni pe calculator. dorința de mâine și mai ales speranța : „Pentru care vine iarăși primăvara. „Părem a surprinde adevăruri de-o clipă/Ale stării materiei ce-acum se înfiripă/Pentru azi. nu putem decât să urăm Evei Halus felicitări și… La mai multe poeme și încântări! Ziua Sfântului Andrei Cătălina Stroe NEDUMERIRE. Democraţia . mai devreme sau mai târziu împotriva fiecăruia. Deputaţii. Asta nu împiedică relaţiile amicale care pot exista între persoanele din opoziţie şi cele de la guvern. cu cât progresul este mai mare. Confruntările din parlament între guvernanţi şi opoziţie se fac sau trebuie să se facă în interesul poporului. să te lași purtat pe aripile imaginate de cuvinte. profund democratic. DE NESIGURANŢĂ Şl DE NEMULŢUMIRE e mai mare. Este născut în România. se vor întoarce ca un bumerang. Ridicatul din umeri. de paradoxuri şi de mistere în toate domeniile: politic. surprinzându-ne cu descoperirea detaliilor. economic. La infinit.

Curând va primi cetăţenie canadiană şi atunci o să îi spun: . care generează MANIE .Eşti canadian. băieţelul de cinci ani: . Rolul poporului. ca aceea pusă de Andrei.Dacă mai vorbeşti româneşte eşti în mod sigur şi român! „Multe e dulce şi frumoasă. foarte incert şi asta generează întrebări.Eşti canado-american.nu mă chema urmăreşte tăcerea din paşi de izvoare adună-i cioburile în vise şi dăruieşte-le nopţii tac ascult roşu Gong cânt simfonia nopții sfârșitului de vară sub luna albastră te aștept printre copacii fără veșminte pregătiți pentru concursul . că vii din România. România! Poezii Ana-Maria Gîbu erai în schema de program a lui septembrie pentru a juriza concursul de dans al frunzelor furată din cuib fără acceptul ursitoarelor te-a înfășat în pânza cu mir a poeziei ți-a suflat florile de busuioc într-un andante melancolic te-a câștigat toamna printr-un apel mut încărcată de culori aștepți adormirea ierbii în liniștea palmelor cer foii albe răbdare până depeni visele din cuvinte amuțite Pact am promis întunericului jumătate din suflet în schimbul libertăţii mi-e sete iar vreau să-mi despotmolesc singură calea spre fântână sunt pisica sălbatică legată cu lanţuri de mâinile tale cu ghearele vreau să-ţi scrijelesc oasele prin carnea de nimic nu ai altceva de făcut decât să mă urmăreşti m-am săturat de basme promisiuni îngenuncheate poveşti cu prinţi minciuni în amurg dau sufletul întreg şi reiau viaţa de la capăt să fiu cine sunt tac arunc amintiri sechestrate în ochi las loc lacrimii din frunza de alun necăzută încă azi nu mă iau la taifasul clipelor reîntoarse din cărări bolnave rămân să îmbrac adevăruri cu veşminte croite din inima răbdării chem ziua de mâine prăvălită în gropiţele din obrajii tăi . Toată această situaţie creează o stare de NEMULȚUMIRE generală. un clement distructiv de prim ordin. al naţiunii. nu-mi mai rămâne să îi zic decât atât: .Ce sunt cu acum? . Andrei! La mulţi ani. în mod evident. In cazul politicii de GLOBALIZARE. alt element cu un puternic caracter distructiv. de origine Română! Când România „se va pierde" într-o Europă unită: .cel mai sexi nud pitită în dimineața toamnei compun coloana sonoră din notele ascunse în verdele ierbii gala reunește nuanțe de galben și maro din cărări adunate sub prima frunză căzută mă ridic la câțiva centimetri peste copilărie Înainte de termen brumar a primit lovitura . POLITICA încearcă să scape de sub control! Nu o naţiune. limba ce-o vorbim!" şi mai ales de folos! Cât timp o limbă este vorbită este semn că poporul care o vorbeşte există! La mulţi ani.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Pentru CINE atâta luptă. în lumea politică? Răspunsul PARE a fi: pentru POPORUL care îşi alege.Adică nu mai sunt român? . de origine europeană şi de naţionalitate română! pagina 42 Şi dacă tendinţa spre globalizare se va menţine în lume. începi SĂ NU MAI CUNOŞTI şi CE NU CUNOŞTI provoacă FRICĂ. o ţară de pe harta Europei! îi pot spune astăzi. împotriva căreia au apărut multe mişcări de protest în lume. transnaţională. prevestitoare de haos. lucrurile par să se complice pentru că NU MAI ESTE O OPOZIŢIE CLARĂ care să o taloneze şi se simte deja instalarea unei stări de confuzie. Un guvern mondial fără opoziţie? CE NU POŢI CONTROLA. calea cea mai bună. în politica de globalizare devine. prin vot.Eşti român.Eşti canadian. de origine euroasiatică! . ci întreaga omenire începe să se teamă.

Odin. pagina 43 SERIA ŞTIINŢE – 10. oceanul primordial. pământul din muşchi. bazată pe un ciclu de creaţii şi de distrugeri. principalul zeu. nevertebrate. hominid. În cosmogonia sumeriană. din ulm). Dumnezeu sau Allah) a creat fiinţa umană. din frasin. Conform acestor credinţe fantastice. clasifică totalitatea animalelor în ramuri. etc. fie prin printr-o selecţie artificială. Marduk (sau Enki.atât de asemănătoare lui şi atunci când savanţii epocii (în secolul XVII) au recunoscut marea asemănare anatomică între cele două specii. era gol. Cei doi fraţi au creat animalele şi le-au dat multiplele calităţi care le diferenţiază : membre. primul tratând despre evoluţia ideilor în materie de apariţie a omului pe pământ. conform imaginei divinităţii care i-a transmis. organisme monocelulare. funcţia creează organul : astfel. Pentru el. pietrele din dinţi. dar a fost pedepsit de Zeus. intitulat « Originea omului ». la începutul « timpurilor ». Ipoteza miraculoasă este cea mai veche. aceste evenimente extraordinare s-ar fi petrecut în Sumeria (Irakul de azi). creaţia universului şi a oamenilor provine din puternice conflicte între fiinţe superioare sau forţe contradictorii. fluviile. 10 000 de ani. animale amfibii. fie încă printr-o manipulare genetică. – pot afecta speciile. în a « şasea zi » al unui proces de creare al întregului univers. În multe cosmogonii. pentru a produce în timp. marele naturalist suedez. Prezentul articol reia expunerea de atunci dar o modifică în funcţie de descoperiri recente. clase. In clasicul său tratat din 1758. În ipoteza extraterestră. fie printr-un act miraculos (pentru noi). mamifere. acesta va apare în două numere succesive. inclusiv omul. există trei categorii de răspunsuri. Vili. creând omul de astăzi. în mitologia nordică. organisme pluricelulare. modelat din argilă. furios pentru că odată cu focul. plante şi peşti. asemănătoare între ele sub mai multe aspecte. fie ele pluri sau monoteiste. el devine dinamic. a cărui interpretare a condus la toate celelalte cosmogonii. şi prima femeie. adică om trăind în caverne.care-l conţinea pe uriaşul Ymir şi căldură (foc) care dă naştere la un fluviu (de lapte) care hrăneşte o vacă sfântă care. de apariţie a omului pe pământ I. acum cca 3 500 milioane de ani. trebuie să plecăm de la Aristotel. Cimpanzeul a fost clasificat homo troglodytus. adică spre om. Aristotel nu-şi putea închipui că diversele specii se pot transforma dintr-o formă într-alta. etc. simţurile şi limbajul. homo şi sapiens).capacitatea de a integra în teoriile lor fragmente din rezultatele obţinute de științele şi tehnologiile moderne – decât adevărul istoric. Systema naturae. De asemeni. şi Vé. Dat fiind lungimea textului. depinzând de ipoteza centrală a creaţiei : miraculoasă. înrădăcinată în vechi mituri şi în toate religiile. Ideea este generalizată la alte fenomene naturale – sub numele de transformism – pentru a explica relieful actual al globului. principiu feminin) şi Apsu (apă dulce. munţii din oase. al doilea.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Wladimir Paskievici În anul 2008. Prometeu i-a dat focul ca să se poată încălzi. El este primul care a descris peste 400 de specii animale. suflul vieţii. Evoluţia ideilor în materie Care este originea speciei umane ? Mai precis. De altfel. În acel articol condensam starea cunoştinţelor în acel moment relativ la apariţia omului pe pământ. Dacă schimbările produse de natură sunt lente. Un ultim exemplu: în cosmologia hindusă. O evoluţie care a început cu creaţia unei celule vii. primat. lacurile şi oceanele din sânge. etc. genuri şi specii (omul fiind. Conform mitologiei greceşti. Igigi. s-au născut principalele divinităţi. Omul. soarele dătător de căldură şi de viaţă. un vertebrat. infernul. Adad. omul este produsul evoluţiei. adică omul pădurii. omul a dobândit totodată inteligenţa şi simţul artistic. primitive. În ipoteza naturală. Brahma creează – atunci când se trezeşte şi deschide ochii – şi distruge – atunci când readoarme – întregul univers cu tot ce acesta conţine. Importanţa timpului. pene sau blană. sunt menţionate credinţele ancestrale care poartă urme de la această vizită interstelară precum şi gravuri pe piatră reprezentând nişte monştri preistorici şi obiecte ciudate care ar putea fi vase spaţiale. Ask. Ca dovezi. Zeus. Conform tradiţiei judeo-creştină. (din lacrimile lui Tiamat se nasc fluviile Tigru şi Eufrat !) Pe de altă parte. creând cea mai veche civilizaţie cunoscută. gândirea creează mâinile (pentru a trece la acţiune). Astfel. cum. Primul şoc la această certitudine a provenit din întâlnirea omului cu maimuţa – în special cimpanzeul . a însărcinat doi Titani – Prometeu şi Epimeteu – să populeze Pământul care era lipsit de viaţă. după ce a cucerit puterea în cer (Olimp). Ptah a lăsat în urmă pe Rê. viruşi. stelele. Cum s-a ajuns la acest rezultat ? În etape ! Ca pentru multe subiecte moderne. Enki. marele naturalist Buffon introduce ideea că natura se poate degrada : un cal poate deveni măgar ! Astfel apare ideea că diverse influenţe – climatul. care lucrau din greu trebuind să hrănească pe toţi ceilalţi. dă naştere la o fiinţă superioară (zeul Buri) din care s-a întrupat Bor care a avut trei copii (cu fata unui uriaş de gheață). precum şi zei slujitori. Această ipoteză încearcă să demonstreze că cosmogonia sumeriană este bazată pe un eveniment excepţional. acum cca. totul a decurs din uniunea a două fiinţe supreme. reluată şi de cea islamistă. alimentaţia. forţă sau slăbiciune. La un moment dat are loc o luptă titanică în care Enki ucide pe Apsu şi Marduk pe Tiamat al cărui cadavru devine bolta cerească. despre evoluţia umanoizilor adică a fiinţelor având aspecte sau caracteristice umane. pentru revista Tribuna Noastră. a devenit conştient de propria sa existenţă şi a creat natura cu tot ce conţine – întâi în gând apoi prin Cuvânt – inclusiv omul. este luată de acum în consideraţie : universul sensibil nu mai este static. principiu feminin). ordine. umanoizi şi în sfârşit omul modern – specia homo sapiens – apărut acum cca 130 000 de ani pe continentul african. un demiurg provenind din Noun. păr. cerul din craniu şi norii din creier. familii. Oamenii au fost sculptaţi din trunchiuri de pomi (primul om. Liné (17071778). Diversele versiuni existente ale acestei ipoteze descriu mai bine puterea de imaginaţie al autorilor . în mitologia egipteană dezvoltată la Memphis. prin nări. Omul a fost creat din praf (sau din argilă). Primii doi au ucis pe Ymir din al cărui cadavru au creat lumea umană : pomii din păr. mamifer. real. Ptah. respectiv. am scris un articol. Din aceasta uniune. În aceeaşi perioadă. inteligenţa şi capacitatea de a se deplasa. la începutul timpurilor. lingând gheața (deci pe Ymir). extraterestră sau naturală. fiinţe superioare au sosit pe pământ în staţiuni spaţiale şi au colonizat globul terestru. reptile. între care zei dominanţi Annunaki (principalii fiind Enlil. Vili si Vé. Despre originea omului– partea I viaţa. specii pe care le-a clasificat conform ideii că natura este organizată după un plan tinzând către perfecţiune. versiunile diferă) creează pe primii oameni – din argilă – ca să-i înlocuiască pe Igigi. primul nume savant dat cimpanzeului a fost homo forensis. Ishtar şi Marduk) care controlau universul şi care locuiau în cer. cum zeii Igigi nu mai vor să servească pe ceilalţi zei. Odin le-a insuflat . pământul. când şi unde a apărut pentru prima dată omul pe pământ ? La aceste întrebări. conflictul provine din întâlnirea între frig (gheaţă) . creat la sfârşit. a duratei deci. Tiamat (apa sărată. printr-un fenomen general de complexificare. o fiinţă superioară (Yahvé. Embla. bacterii.

Gould. Darwin publică. Apoi. natura este oarbă : dacă oamenii coexistă cu maimuţele este pentru că au avut un pagina 44 strămoş comun din care s-au tras amândouă speciile. --Ca intermezzo. studiul primatelor în general şi al maimuţelor (cu sau fără coadă. El consideră. În final. de la o regiune la alta sau chiar de la o insulă la alta (în insulele Galapagos din Pacific). domnule Huxley. Tânărul său coleg. ultimele fiind mai apropiate de om) în particular. el nu vine niciodată în timpul verii. etc. Cuvier. numai indivizii cei mai « apţi » pot să supravieţuiască. Ea se bazează pe credinţa că omul este o specie superioară şi că natura favorizează – prin selecţia naturală – speciile cele mai « evoluate ». Primul întreabă pe al doilea : . în momentul în care a lăsat aceste urme.. Şi în plus. ce făcea el singur aproape de iurtă? Nu era deloc în obiceiul lupilor să se apropie atât de mult de o locuinţă stabilă. O vulpe şi-ar fi asumat riscul dacă ar fi avut în vedere vreo pradă. acolo unde muşchiul era umed. dacă condiţiile climatice o permit. are loc. în faţa condiţiilor ambiente dificile. Dar acest animal tânăr? Un lup tânăr vânează împreună cu haita sa chiar şi pe tundră. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia. în mod normal. În loc de o selecţie artificială. sub alte specii care rămân stabile până la viitoarea catastrofă. îi demonstrează că diversele varietăţi de păsări observate (cintezele) sunt de fapt specii diferite pentru că ele nu se mai pot împerechea între ele). cobori din maimuţă prin bunic sau prin bunică ? La care acesta îi răspunde : . totul se accelerează : paleoantropologia (studiul oamenilor preistorici). constată întâi mari variaţii între populaţii de animale asemănătore. Cât de mare părea şi cât de lung îi era pasul! Totuşi. dând naştere la noi specii. după toate evidenţele de la râu. Intensitatea amprentei în spate şi mica adâncime vizavi de degetul mare era o probă formală. Dacă omul poate crea noi rase.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL rezultatele obţinute. fiecare deget bine conturat. Lamarck. singuratic – asta ai putea să-ţi explici. Două lucruri frapează imaginaţia cercetătorilor şi al publicului în general : posibilitatea din ce în ce mai mare ca omul şi maimuţa să fie « înrudiţi » şi marele număr de specii umanoide diferite găsite în excavațiile arheologilor. că istoria globului este compusă dintr-o serie de epoci întretăiate de catastrofe naturale care au dus la extincţia faunei epocii în chestiune. era pace şi linişte deplină. Dacă diferenţele între grupul periferic şi grupul central devin prea mari. mamutul a fost înlocuit cu elefantul) apoi susţine în Discours sur les révolutions des surfaces du globe (1825).Si dumneata. pentru a pune în evidenţă noi caracteristici. Un ornitolog. Un urs ar fi venit să miroasă la doi paşi de omul adormit. o anecdotă. Dar un lup. în tratatul său Système des animaux vivants (1802) că viaţa a apărut în mod spontan pe Pământ şi că ea evoluează. ameliorează diverse rase. vegetaţie. Acest lup trebuia să fie extraordinar de mare şi lung. Pentru Darwin însă. pot deveni importante ! Discipolul lui Buffon. însă rămâne la o distanță prudentă de o iurtă locuită în permanenţă. regele de necontestat al unui asemenea grup de fiare. se foloseşte de conceptul de transformism pentru a introduce ideea că speciile pot să evolueze şi în sens pozitiv. Părea mai degrabă că mergea lent. Amprentele sale erau mai întunecate la culoare şi încă umede. Atunci. adaptate de Raluca Pilat În faţa intrării de la iurtă. Darwin interpretează corect că dintr-o populaţie fondatoare. o dispută oratorică devenită celebră opunând arhiepiscopul Wilberforce şi Thomas Huxley. cele două grupuri nu se mai pot încrucişa (nu pot avea descendenţi) şi devin două specii diferite. o selecţie naturală ! După o ezitare lungă de 20 de ani. după milioane de ani. ale cărei împrejurimi sunt inundate de mirosul omului. cu precauţie. care trăiește şi se dezvoltă într-o regiune având aceleaşi caracteristici principale (relief. aş opta pentru o maimuţă ! Agaguk ( X ) Roman de Yves Thériault. laba sănătoasă. Dacă însă condiţiile la periferia acestor regiuni variază şi dacă indivizii trăind într-o zonă periferică nu se amestecă cu indivizii din grupul principal – de exemplu dacă s-a format o barieră naturală între cele două grupuri –. de ce nu natura ? Numai că-i trebuie mult mai mult timp. el trebuia să fie căpetenia unei haite. . Urmele erau late. biolog şi prieten al lui Darwin.) rămâne stabilă. el văzu pe muşchiul uscat două amprente foarte netede ale labelor din faţă ale unui lup. Dacă Agaguk nu se înşela şi acest lup era atât de mare pe cât arăta pasul său. Fiara venise. După o catastrofă. Agiortok – Spiritul Rău Agaguk descoperi urmele lupului într-o disde-dimineaţă din acea vară. morfologia comparativă. denivelările pielii perfect reproduse în muşchiul fin şi neted. un adăpost de o seară. niciodată! El poate ataca un cort. etc. Tayaout mai dormea încă alături de mama sa. extrem de prudent. Expresia « Omul descinde din maimuţă » a făcut înconjurul lumii. Pentru ce venise atât de aproape de iurtă? Un lup bătrân. Agaguk se aplecă pentru a le studia mai bine. mai bine adaptate ambientului local. Ieşise în zori pentru că vroia să prindă câţiva peşti în râu. conform condiţiilor ambientale. Mecanismul de selecţie rămâne însă multă vreme obscur. evoluţia speciilor are un sens bine definit şi o explicaţie « naturală » : o populaţie de indivizi asemănători. faimosul său volum « Originea speciilor prin selecţie naturală ». În anul 1860. Darwin. viaţa reapare. prin încrucişări succesive. mai multe specii s-au diferențiat şi s-au adaptat condiţiilor locale. deci când nu îi este foame. el nu fugea. ceea ce arăta că animalul era tânăr. pentru că nu putea să întrevadă modul în care proceda natura – dat fiind că legile eredităţii n-au fost enunţate de Mendel decât mult mai târziu –. genetica (ştiinţa eredității). în 1859. leagă acest fapt cu rezultatele obţinute de crescătorii de animale care. temperatura. După teoria lui Malthus. Cuvier este considerat fondatorul paleontologiei adică a studiul fiinţelor preistorice. bazată pe existenţa fosilelor. atunci când poate vâna din abundenţă în altă parte.Dacă aş avea de ales între o maimuţă ca strămoş sau un om care profită de statutul şi de prestigiul lui pentru a incita un public prost pregătit să recuze progresul ideilor cu arguţii în loc de logică. indivizii din zona periferică se îndepărtează (« diverg ») din punct de vedere genetic. perfecţionându-se. Nimic nu se mişca pe tundră. la universitatea din Oxford. Apoi. bazându-se pe studii geologice arată întâi (în 1796) că anumite specii au dispărut pentru a fi înlocuite mai târziu cu alte specii (de exemplu. etc. Astăzi.

Calmul părea să revină în sat. zise Iriook speriată. Agaguk era sigur de asta. Veni ziua. se pare că este viclean. de la acest foc mulţumită grăsimii topite. deasupra căreia. simt asta. Tayaout începu să meargă de-a buşilea prin iurtă. – Vezi? Asta probează ce ţi-am spus eu. cosând parkasuri cu ace mari de ivoriu.. Iriook protestă. pemmicanul şi pieile de ren asamblate în parkasuri vor satisface cele trei necesităţi eschimose: aliment. În spatele locuinţei erau urme proaspete. Ea fu de acord că evenimentul era. trează. în patru labe ca un animal. Aş pierde timpul de pomană. – Nu! – L-a simţit. de ce această singurătate? Căpetenia lupilor să rătăcească singur? Nu era rănit – urmele o dovedeau. Era puţin. angatk'o – vrăjitorul Pe tundră. – Din întâmplare. Ce fel de fiară era asta? Şi mereu aceleaşi întrebări: unde era haita. l-a văzut căzând. – Atunci nu mai pui capcane? – M-am răzgândit. Apoi. oamenii parcă amuţiseră. cursa unui ren şi acest punct alb.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL La toate acestea se gândea Agaguk în timp ce examina amprentele. Cu aceste întrebări fără răspunsuri. – Lupul. Agaguk scutură din cap. prin urmare el nu se putea înşela. o marmită cu grăsime pe foc. încât a venit să adulmece o iurtă locuită. Agaguk veghea. zise el. agăţate undeva sus. – Nu! – L-a văzut. atunci. în apropierea oamenilor adormiţi? Pe eschimos îl cuprinse o mare nelinişte când. În centru. nu vor servi la nimic. Un lup alb. Nu ştie că este aici. în echilibru precar. Putea să jure asta. unde muşchiul era mai umed. apoi satisfăcut o rezemă de iurtă. zise Iriook. – Îl aştept pe acest lup. L-a simţit. Dar înţelese imediat şi îşi întoarse privirea. Nu puteau aparţine decât acestui animal. iar veghea lui Agaguk fusese zadarnică. Auzise el cântece prin igluuri.. El manipulă de mai multe ori puşca trăgând cocoşul. imitau rostogolindu-se lupul rănit sau se făceau că jupoaie renul. ziua trecu fără ca lupul să revină. În jur. Sosi noaptea şi Agaguk se puse în gardă. oamenii îşi făceau nevoile. repetând: – Voi pune capcane. dacă nu misterios. Grăsimea. Se apăsă cu mâna pe piept. Prea multe semne o indicau. Şi acolo unde căzuse era un punct alb sau nimic. Va fi combustibilul iernii ce va arde în lămpile de piatră. Singur. urmele mai rare arătau că fiara o luase la fugă. Dar un mititel. Kanguak părea să se fi resemnat. Ce însemna acest mister? Intrând în iurtă. Adu-ţi aminte de istorisirile vechi.. Şi o gaură. femeia îşi vedea de treburi în spatele iurtei. tânăr. o necesitate absolută în igluuri. – Un mare lup alb. – Voi pune capcane. când galbene şi deodată. alergări. înconjuraţi de această centură de iurte. Afară.. că este chiar în posesia unor indicii sigure.. un micuţ de inuk n-are miros decât de carne fragedă. exerciţii pentru viaţa de mizerie care îi aştepta. o simplă impresie de o clipă.. el îşi dădu osteneala să nu piardă urmele lupului. Sursa de lumină. o văzu trează pe Iriook şi îi povesti ceea ce tocmai descoperise. Iriook. apoi a ocolit-o descriind un cerc larg pentru a reveni la râu.. foarte departe pe tundră. ceea ce era destul de neobişnuit. căldură. Pe el. pieile întinse pe montanţi. neînspicat. Departe. deoarece luna în genere excită chemarea lor. Acolo. Agaguk se uită la copil. lumina palidă primea irizări când roz. dar de când Ramook lansase zvonul că poliţistul are unele îndoieli. căutând adâncitura produsă de greutatea animalului. Abia mai putu să gândească atunci. extrem de mici. Se povestea cum lupi singuratici spionau în jurul copiilor pe care apoi îi înşfăcau. după grija cu care face ocoluri atât de mari înainte de a merge să bea. lumină. În spatele fiecăreia se afla un şanţ pentru scursuri şi gunoi. În cazul când acesta s-ar apropia. dispuse în cerc. iurtele satului apăreau ca nişte conuri bizare. soarele ţâşni deasupra orizontului şi dimineaţa deveni clară. în partea iurtei unde dormea Tayaout. Femei aşezate în faţa intrărilor. a băut apă şi s-a îndreptat spre nord. Intră deci în iurtă şi îşi luă puşca. El refuză la început să-i dea voie lui Henderson să pătrundă în locuinţa sa. Acum ea se transforma în ulei care nu va îngheţa decât la iarnă.. Nici un lup nu urla pe tundră. Toată ziua făcură cu schimbul. mărunţind peştele uscat. El stătea în iurtă. cel puţin foarte rar întâlnit. în alte zile.. De departe. Lupul ridicase cu botul. – Simt aici. Îşi verifică încărcătura de şase gloanţe. Noaptea era înstelată şi luna descria un arc jos la orizont. – Ce vei face? – îl întrebă ea. Nu l-a văzut pe micuţ. Cu sprâncenele încruntate.. o mişcare parcă. Deci lupul venise în faţa iurtei. Dar amândoi nu pierdeau din ochi tundra. fugea un ren. puţin. Apoi. stăteau în expectativă. asemănătoare muşuroaielor de furnici. punct nodal meschin şi esenţial între viaţă şi moarte. Orele se scurgeau leneş. dar ochiul exersat al lui Agaguk putea să facă deosebire între imobilitatea unui nor alb. când va fi păstrat în blocuri solide. – Nu. Agaguk nu era cu nimic mai liniştit decât femeia sa şi dacă nega cu atâta fermitate era pentru că vroia s-o liniştească. dar a ridicat pielea care închidea de obicei intrarea pentru a supraveghea venirea lupului... un lup tânăr şi atât de îndrăzneţ. Se ţine prin apropiere. când ieşi pentru a-şi dezmorţi picioarele. . Avea ochiul exersat şi pipăia cu degetele terenul. A venit aici din întâmplare şi. brusc. Ici-colo. Apoi apuse luna. alergau în voie printre picioarele sătenilor. la orizont şi i-ar fi luat mult timp de mers până acolo. A supravegheat ieri. – Pe micuţ îl vrea. apoi ochi o creangă din apropierea râului. Strigăte. Jocuri care îi pregăteau pentru viaţa viitoare. mestecând pieile. în mărăcinişul din apropierea râului. Dar de un alb pur.. Îl mai pândeşte încă! Albii spun că mirosul rânced al eschimoşilor îi alungă pe lupi. zarvă. anticipări ale maturităţii. Dar pe tundra intens uniformă. cât o fluturare de aripă. Când Iriook îl supraveghea pe micuţul ce se juca pe muşchi. Puţin mai departe. niciodată legaţi. putu să urmărească mersul lupului. Astfel. dar probabil. Ghorok fusese avertizat. nu se aflau alte urme decât ale sale. – Un lup tânăr! Este prea îndrăzneţ! Şi după mers. în care bătrânii tribului povesteau despre întâmplări de demult. Acum pe cer n-a mai rămas decât slaba lucire a stelelor. nu este posibil. la adăpost de şterpeliturile rozătoarelor. încordată. dar l-a simţit. Agaguk strigă: – Lupul alb este acolo jos! Tocmai a ucis un ren! Era departe. condiţia esenţială pentru gătit – totul venea de la această lampă. – Micuţul. – Ce este cu micuţul? Agaguk simula neştiinţa.. murmură Agaguk ca fulgerat. mersul unui om.. – Cum poţi să spui asta? El a pândit de departe. Glonţul ţâşni şi ramura fu tăiată în două. se duse să urmărească pista. Iriook sosi lângă el şi împreună făcură ocolul iurtei. fără denivelări sau. Agaguk era acum sigur de mărimea sa. copiii se jucau de-a vânătoarea de focă. acolo unde lupul şi-a făcut loc să treacă pentru a bea. găsi agăţate de spini smocuri de păr alb. atât de aproape de iurtă? – i-o reteză Agaguk. Apărură zorile şi Agaguk tot mai stătea la pândă. L-a pândit. oricum. Acolo... se mai distingea încă o mişcare. Câinii. afumând sau uscând carnea pentru pemmican. O urmărire liniştită.. mare. iar Kolrona îşi mai păstra încă pieile de urs polar. pagina 45 Oare prezenţa lupului alb intimida haitele? Neliniştit. Agaguk. când sarcina îi revenea lui Agaguk şi. căci un lup îşi formează propria-i pistă fără să utilizeze potecile făcute de alte animale.

Bătrânul Nadloariuk. El bâigui. zise el. aproape întreg tribul. Apoi ar fi aşteptat ca voi să vorbiţi. Ameninţă un poliţist. Dar îşi va atinge prin asta scopul? Să zicem că ar fi găsit osemintele sub iurta lui Ghorok. Ar fi intrat în iurtele voastre. Henderson îşi dădu osteneala să-şi potolească mânia. oscilant. El întinse mâna şi o ţinu în faţa ochilor. Imperceptibil. Henderson ştia doar că această iurtă fusese ridicată după atentat şi că Ghorok s-a dus să locuiască acolo din ordinele lui Ramook. Şi-l voi descoperi. Mai degrabă ordonă: – Lasă-mă să intru! Ghorok nu se mişca. Dar ştiu că cineva de aici. Când Henderson îl întâlni. – Tu nu eşti mai bătrân ca mine. dar atât de imperceptibilă. La un asemenea raţionament Henderson nu ştia ce să răspundă. Ramook aprobă nu fără mândrie. Hala rânji. – Eu aş fi sărit jos din Pasărea Mare. Pentru a obţine rezultate rapide nu putea conta decât pe Ayallik. – V-ar fi dat proviziile înapoi şi l-ar fi dus cu ei pe vinovat. un surâs abia schiţat apăru pe faţa lor. – Vroiai să mă omori? – Da. Huiulak şi Haiuluk – oameni valizi. Ar fi putut. Se întoarse. Acum nu mai este ca atunci. Altădată vedeam foarte bine de departe. Şi fără să aibă probe. Henderson insistă. Ramook murmură cu o voce dulce: – Când va veni iarna. Inuiţii încremeniră. peştele. ci doar moartea lui Brown. Ar fi coborât lângă sat. Ceea ce vreau să ştiu voi afla. trebuia să trişeze.. Oamenii făceau front comun cu eschimosul. – Eu vreau să vorbesc cu Ghorok. copleşitor. – Nimeni nu te împiedică să pleci. Era aici singur. încât albul nu se simţi ofensat. era el sigur că va câştiga ţinându-le piept acestor oameni? Rezultatul ar fi putut fi doar un morman de oseminte în plus pe tundră şi pe întinderile de zăpadă ale Arcticii. grăsimea. dacă este nevoie. Henderson zâmbi. o să-ţi clădim un iglu şi Hala o să ţi-o împrumute pe fiica sa. Se întoarse la iurta lui Ramook. Semicercul se mai închise puţin. aceştia înaintară. – Nu cunosc bine legile albilor. Te voi avea. Eschimosul nu făcea altceva decât să uzeze de prerogativele sale de şef şi se pricepea de minune să simuleze în continuare neştiinţa. Hala îşi puse cuţitul în teaca special tăiată a pantalonului. mirosul lor rânced – îl avertiza de prezenţa unui pericol în spatele său. Henderson era congestionat. Ramook dădu din umeri. zise Hala. în sat la voi. Te avertizez că răbdarea mea a ajuns la limită. imprecis. Hala. A mai făcut-o la postul de schimb. Singurii martori. Şi vei petrece o iarnă frumoasă! La limita unei furii pe care. tot aşa de încet pe cât se închidea şi cercul acelor oameni. soarele apăsător. zise el pierzând orice măsură. (va urma) .. Tensiunea scăzu în semicercul ameninţător. Poate doar o minusculă strâmbătură în colţul buzelor. – Este adevărat. Nici o expresie pe faţa sa. Îi placi mult. Lui Henderson i se păru că îşi dă în vileag un fel de pasiune amestecată cu o nelinişte care îl frământa. Le plăcea atitudinea albului. – Ce vreţi? Îşi bombă pieptul sub uniforma albastră strânsă pe corp. Dar cuvântul fusese spus şi Henderson îl auzise bine. – Zboară foarte sus.. – Dar dacă noi am fi vorbit? – întrebă cu voce neliniştită Hala. Tu vrei să rămâi. probabil. un obstacol inexpugnabil în faţa cine ştie cărei fortăreţe. Ei îi place să se culce cu albii. – Unde? – În oraşul albilor. – Pot să-l acuz că ascunde un criminal. Ţinea în mână un cuţit de la alb – lung. Ramook nu se gândise la aceasta alternativă.. plasată departe de altele. în asemenea cazuri. un orizont tremurător. Fuga. Deşi împuternicit cu autoritate. cu lama de oţel albastru. uleiul. – De-abia îmi văd propria mână. apoi i-ar fi pus un ştreang de gât şi l-ar fi spânzurat. Ar fi dus toate acestea în Pasărea Mare. Tigmierpak. el singur va plăti.. Mă gândeam la asta. eschimosul îl privi cu un aer zeflemitor. Risca să-l mai indispună şi pe Ayallik. pagina 46 – Eu nu mai sunt tânăr. Ramook scutură din cap. Deosebirea era doar de numărul persoanelor intrate în joc. zise el. Siksik. roşu de mânie. Nefiind posibil să joace o carte tare de pe poziţii de forţă. Sunt bătrân. nici o urmă de adiere. rezemă hârleţul de iurtă şi îşi petrecu degetele mari ale mâinilor sub centura. Ia seama bine că Marele Şef alb va trimite aici o grupă întreagă pentru a vă pedepsi pe toţi. Şi dacă trebuie să rămân aici un an. el depindea acum de aceşti eschimoşi. Voia s-o facă pe vicleanul? Era un joc bine cunoscut în lumea lor. Puţinul pe care îl ştiu nu este chiar aşa cum spui tu. munteanca scoase o exclamaţie surdă. De fapt. – Te voi avea la mână. Pasărea Mare ar fi venit aici. Nu voi uita asta. Jos. să profite de acest om şi de venalitatea sa. îi explică poliţistul. Şeful observase scena de departe. Veniţi din iurte. Oameni înarmaţi ar fi ieşit din ea. Poliţistul ezită. Kanguak. – Voi mai rămâne. Or. făcu Henderson exasperat. Ayallik. din nefericire. Dacă aş avea vederea ta. ascuţit ca un brici. Ramook! Eu nu ştiu încă cine l-a omorât pe Brown. – Dacă ai fi făcut-o. Aşteptarea era exasperantă. Henderson îşi dădu seama de ceea ce se întâmpla. Sus. – Da. Nici măcar nu putea arunca întreaga responsabilitate asupra lui Ramook. voi rămâne. Dacă există un vinovat. Bara intrarea în iurtă sa nouă. eu aş fi foarte fericit. L-ar fi judecat. Eşti o vulpe. – I-ai văzut ce-au făcut? – întrebă Henderson.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Stătea la intrare precum o stâncă.. Îşi relaxă deci muşchii. Eschimoşii se apropiau liniştiţi. foarte departe de post. poate omul îl va denunţa pe vinovat. Scuipă pe muşchi. – Dar toate triburile ar fi cântat despre mine prin igluuri. adică să devină şiret. – Oamenii din tribul tău sunt prea îndrăzneţi. să le ţină piept. iar scopul urmărit de el era să-l descopere pe vinovat. El decise să-l forţeze imediat pe Ayallik să trădeze. Henderson ştia foarte bine că numai simpla descoperire a unei probe formale – proba asasinatului – nu-l furniza pe asasin. Acesta zâmbi schiţând o strâmbătură plină de răutate. Ai fi fost mort. nu şi-o putea exprima. răspunse calm Hala. – Şi cu noi. V-ar fi luat pemmicanul. chiar şi cele din dosul pământului. dacă îi înfrunta pe eschimoşii adunaţi aici. dar rămaseră pe poziţiile lor. Tu nu poţi acuza tribul meu cu nimic. dar ceva anume – poate. Cine ştie. îl înconjurară pe Henderson din spate întrun semicerc liniştit: Igutak. viclenia liniştită a inuiţilor – prea eficientă. câmpia topită sub voalul de pâclă închidea cercul lumii treptat. Henderson calculă pericolul. Tugugak. acestea însă nu probau mare lucru. umiditatea ridicată de la sol ca o miasmă. era o dovadă a inteligenţei celor curajoşi. În iurtă. ea era o certitudine. Tot tribul va plăti pentru crimă. atunci ar fi plecat cu proviziile voastre. –Vrei să pedepseşti mama care-şi protejează copilul? Tatăl care-şi apără fiul? Apoi adăugă cu vioiciune: „Pe şeful care-şi apără tribul ?“ Tonul pe care îl luase Ramook era nou. Dacă timp de trei zile nimeni dintre voi nar fi mărturisit crima. într-un loc pe care tradiţia nici nu şi l-ar fi putut imagina. mai degrabă îi aţâţa. Faptul de a descoperi resturile carbonizate ale lui Brown sub iurta lui Ghorok nu-l incrimina neapărat pe eschimos.

violeta. h 19:00 – Concert de colinde de Crăciun. informații 514-991-8037. recuperarea comisioanelor datorate agenților imobiliari) – Régie du logement Şcoala dumin icală pentru copii a Biser icii Buna Vest ire Școala funcționează în fiecare duminică între orele 11:00-12:00 Vă rugăm să aduceți copiii cu dumneavoastră când veniți la biserică. cărțile sunt puse pe rafturi și. * Candela pe internet: pages. integri. Métro Cotes des Neiges) Tel.infinit. cele 20 de mii de volume vor sta din nou la dispoziția publicului. Se va servi o gustare la toți cei din sală. 13:00 . Marți 25 decembrie Domnului – Crăciunul. *** Donaț ii pentru revista Candela de Montreal în 2012 Prof. Cărțile au fost catalogate pe computer. copiii învaţă obiceiurile creştine ale sărbătorilor româneşti. generozitatea.) –Drept imobiliar (defecte ascunse de construcție ori vicii de sol. la sediul Universitatii Concordia din Montréal Concurs international Kangourou en mathématiques . Programu l Slujbelor relig ioase În fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare marcate cu roşu în calendarul creştin: o Orele 9:30 – Utrenia o Orele 10:30 – Sfânta Liturghie În fiecare vineri la orele 17:00 se oficiază Slujba Acatistului şi Taina Spovedaniei Să ne cunoaștem profesioniștii din comunitate Me CEZAR CATALIN MIHAI Avocat (Québec) H3V 1G6 5022. Vente immobilière au rabais! www. QueenMary. ch. Wladimir Paskievici Lia Ruse Constantin Boboc Adriana Fonta 300 $ 200 $ 100 $ 60 $ 40 $ 1. Petre Popescu.Ziua Culturii Nationale.Intalnire cu scriitoarea MIRUNA TARCAU  Sambata 12 ianuarie.ca/RO/ (butonul Candela) Junimea Română din Montréal Școala pentru minte. proprietara imobilului Anunțurile comunității Bibliotec a „Miha i Em ine scu” a Biser icii „ Buna Vest ire” Biblioteca a fost în renovare. Univ. An unțur i cu ltura le EXPOSITION-MINIATURES Vendredi. Sorin Sonea Prof. Chapelle Sainte-Marie de Dieu du Centre Le Pèlerin (3774. până la 31 noiembrie Luni 31 decembrie Revelion familial. Petre Popescu” sunt suportate financiar de Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montreal. Univ.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 47 grupaj realizat de Victor Roșca NOTĂ: Toate activităţile care se desfăşoară la Sala Parohială „Pr. 14:15 . Montréal Tel.  Duminica 31 martie.  Sambata 16 februarie. le 14 décembre 2012 à 19h. Dr. Cell: 514 884-6530 Activitati. Mihai Eminescu. o serbare a copiilor. scoase din rafturi și dezinfectate. Organizator Samoilă Pirău. În prezent. Dreptul de a reproduce și de a difuza din revista „Candela de Montreal” este rezervat numai redacției. inimă și cultură Tel:514 316-7368. Preț rezonabil. Ouverte du 14 au 21 décembre. Exposants : VladimirMidvichi et Laura Chiriac et leur étudiants. : (514) 342-4105. În prezent. Sâmbătă 15 decembrie. – Nașterea  VIOLETA PÎRVU Courtière immobilier agrée 333 Champagne. 14:15 . dr. Mtl. garda copiilor. Rafturile au fost demontate și recondiționate.bunavestire. Se transmit copiilor iubirea de semeni. Dr.Spectacol dedicati poetului Grigore Vieru. Pe lângă religie. Evenimente relig ioa se comun itare Duminică 2 decembrie – Banchetul comunitar de Sfântul Nicolae. omologări testamentare etc. după ce se vor termina ultimele pregătiri. Lecţiile se predau în limbile română. Costul anual este de 25$. Bureau 3. iarna 2013:  Sambata 12 ianuarie. Mocheta a fost înlăturată și în locul ei s-au montat dale de gresie. de 10 h à 16 h. Joi 27 decembrie – Sfântul Mucenic Ștefan. franceză şi engleză. Duminică 16 decembrie – Crăciunul copiilor. copiii pregătesc serbarea pentru „Crăciunul Copiilor din 16 dec. Scopul şcolii duminicale este formarea micului creştin. harnici spre bucuria părinţilor. Moș Crăciun va aduce daruri pentru toți copiii prezenți din Sala parohială pr.ca Mercuri 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului. Servicii re lig ioase Botezuri: 2009 – 113 2010 – 124 2011 – 128 2012 – 101 Total – 466 copii botezați Cununii 2009 – 19 2010 – 17 2011 – 19 2012 – 15 Total – 70 căsătorii Înmormântări 2009 – 9 2010 – 4 2011 – 4 2012 – 4 Total – 21 decese Notă : 2012. litigii testamentare. în preajma Sărbătorilor Crăciunului. St-Eustache Y7P 2H4 Cell: (514) 567-4619 Fax: (450) 413-0941 Courriel: info@violeta. respectul faţă de părinţi. divorțuri. De conținutul articolelor din revistă este răspunzător autorul. 2.ca Revelion co mun itar la Casa Ro mână 2012 / 2013 Ab onamen te Vă rugăm să vă abonaţi la revistă.net/romanblt/ sau www. : 514-341-5330 –Imigrație –Drept matrimonial (separări. Copiii sunt pregătiţi să devină oameni de caracter. pensii alimentare. chemin de la Côte-des-Neiges.

Bibliothèque nationale du Québec. Universitate Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1965). elegiac dar şi epic.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 48 Manuscrisu l din t ren Livia Nemțeanu . Brătianu din Piteşti. Québec. dragoste şi armonie în sufletele noastre. pentru că de pe la mijlocul anilor 90. Am început cu acest citat din Paolo Coelho. unde. cu o senzualitate robustă dar şi extatic. Uşa se deschide şi intra o femeie elegantă.Bibliothèque nationale du Canada. să găsească în labirintul vieţii şi adevăruri. Trenul accelerat pe direcţia Bucureşti-Braşov-Baia Mare fluiera şi porneşte. judeţul Cluj. doresc acest lucru şi cititorilor mei: meditaţiile sa-i comforteze. chiar de bancă) şi ale Liceului din Câmpia Turzii. A urmat cursurile Liceului din Turda (unde i-a avut colegi pe prozatorul şi diplomatul Aurel Dragoş Munteanu şi pe actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. citeşte ziarul. printre altele a fondat Catedra de limba engleză. Livia NemțeanuChiriacescu a scris în diferite registre literare. Un om ca toţi oamenii. în română şi în engleză. Din anul 2001 trăieşte în Canada. femeia dispăruse. dovedind o sensibilitate şi o muzicalitate rafinate sub biciul neiertător al analizei. autorul meu preferat. critic literar. nu prea tânăra. eseist. La Chitila urcă un ofiţer înalt. Dépôt légal . Doamna. iese pe culoar. dar nu ostentativ. Canada H2R 2S9. Traian Gărduş este membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Canada (ASLRQ). traducător. binecuvântează-ne săptămâna. Scrie. Am avut una din cărţile sale în mână în cele câteva perioade dificile. Dépôt légal . La staţia următoare. eseist. Deschizând volumul „Fragmente”. liric. de la abstract la sarcasm.metodă de predare a limbii engleze (1980). cu poşeta sub braţ. fragmente din aceste poezii. Ofiţerul aprinde o ţigară. Salută şi îşi pune mapa în plasa de bagaje. poate. între doua vârste. Chiar cu un început de ceaţă.” Apariții editoriale (scriitori canadieni): Fragmente & Fragment es Eva Halus „Dumnezeule. Într-un compartiment de clasa întâia. Radu Deca Tehnoredactare: Marius Neaga ISSN 1495 – 8929. care ne fac să „citim printre rânduri” misterul vieţii.” (Paolo Coelho) Sonete Traian Gărdu ș Poet. dar şi un suflet geamăn. Un om care crede în Dumnezeu și care crede şi descifrează semnele care le întâmpină destinul nostru. Şia obţinut toate examenele de grad. E toamnă şi aerul e răcoros. titlul de profesor Gradul I (echivalent doctoratului) l-a susţinut cu lucrarea: Conversaţia . închizând cartea. (Eva Halus) C A N D E L A D E M O N T R E A L Redacţia şi administraţia: 8060 Christophe Colomb. Dă-ne pace. cât şi în momentele cele mai tandre. Să poată visa şi apoi. Montréal. C. Traian Gărduş s-a născut pe data de 26 mai 1939 în comuna Luncani. Telefon:(514) 736-0950 Redactor Şef : Victor Roșca Consilier de redacție: pr. perioade marcând schimbări majore. acest autor mă întovărăşeşte în drumul meu în viaţă. 1997 . deopotrivă. memorialist. Liviu Alexandrescu Secretar de redacție: George Filip Colectiv de redacție : Ortansa Tudor.Chi riacescu Poet şi scriitor. În perioada 1967-2000 a fost profesor la Liceul I. un bărbat sobru. „Gara de Nord. cu morgă şi pinteni. care m-a călăuzit fără ca el să ştie. Doina Hanganu Ilustraţiile : Angela Faina. A absolvit Facultatea de Filologie (limba şi literatura engleză). Acesta este un exemplu de valoare pe care o carte o poate avea.