You are on page 1of 48

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” Preot Petre Popescu

La Chandelle de Montréal
Anul XVI, Nr. 5 – noiembrie – decembrie 2012 – 48 pagini

Ro m ânia Mare
O, ce zile de avânt, De-nălțare, de-nviere! Al robiei lanț e frânt, Tirania-n veci să piere. Pe pământul strămoșesc Liber își dau mâna frații, Astăzi nu-i mai despărțesc Molda, Prutul, nici Carpații. La un loc tot neamul strâns Într-o largă Românie, Veacuri lungi de jale-am plâns, Plângem azi de bucurie. (Autor necunoscut)

Pentru cititorii noștri, pentru toți românii de pretutindeni, Crăciun fericit și An Nou cu pace în suflete și sănătate! La Mulți Ani!
D

Redacția

Scu rt ist o ric
România ieșind victorioasă din Primul Război Mondial, la 1 decembrie 1918, Adunarea Populară de la Alba Iulia declară unirea Transilvaniei cu România. Basarabia se unise la 27 martie și Bucovina la 28 noiembrie, în același an. Regele Ferdinand I a fost încoronat la Alba Iulia la 15 octombrie 1922, ca primul rege al tuturor românilor.

România Mare, 1 Decembrie 1918

Revistă de literatură și cultură generală bilingvă / bilingue Revue de littérature et de culture générale

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL

pagina 2

Sumarul numărului
P a st o ra la la Na s t erea Do mnu lu i Hris t os – 201 2 Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal .................................................3 Legenda ro z et eii de pe Ca s a Ro mână Victor Roșca .......................................................................4 Din activitățile Școlii Duminicale a Bisericii "Buna Vestire" .......................................5 Do u ă ma nifes t ă ri de ma rcă , c u pa rt ic ipa rea Aso c iaţ iei Ca na diene a Sc riit o rilo r Ro mâ ni Ion Anton Datcu .................6 La c eas a niv ers a r ....................................................7 15 Ani de la apariţia revistei „CANDELA de MONTREAL” Lia Ruse _________________________ 7 Candela de Montreal la ceas aniversar! Ana Maria Gîbu 7 ST EAUA MAGILOR Dumitru Ichim .......................7 Mes ra c ines (Suit e) Wladimir Paskievici ......... 10 Omu l, t ă râ m a l c o nt ra dic ţ iilo r în opera lu i Ernes t Bernea ( es eu ) Iuliana Onofrei ...... 11 Ză pez ile Mirunei Miruna Ocnărescu................... 13 Filo z o fia dis curs u lu i po lit ic – V Acţ iu nea comu nicat ivă în sf era p u blică Daniela Gîfu ...................................................................... 14 T ris t a pov es t e a u nei v ieț i din Ba s a ra bia Prof. Dr. Paul Dăncescu ........................ 15 REMEMBE R: 1 989 - Cră c iu nu l Rev o luţ io na r George Filip .................................... 17 La ns a re de ca rt e – Liv ia Nemț ea nu Chiria c es c u ................................................................ 18 Un eveniment Victor Roșca _____________________ 18 Câteva note și gânduri Melania Rusu Caragioiu_____ 18 A scrie e un act de curaj (citate din discursul autoarei) Livia Nemțeanu - Chiriacescu ___________________ 19 P ARCURSURI ILUST RAT E 2. Vac a nţ e în It a lia Angela Faina - artista Wladimir Paskievici naratorul ............................................................................ 20 „ Vo rbes c băt râ ne c ro nic i ” remember – poeme Melania Rusu Caragioiu ....................................... 22 Î n pra g de Anul Nou - 201 3 Elena Buică .... 23 P o eme Lia Ruse ........................................................... 24 40 de a ni de la moa rt ea lui Nic hifo r Cra inic Livia Nemțeanu - Chiriacescu .................... 25 Vo ya ge v ers l’Oues t Felicia Mihali................... 27 pa ra lele – po eme Daniela Voiculescu ................ 29 Prin tic-tac-ul gândului – Poetei Daniela Voiculescu George Baciu _________________________________ 29 À Ma ît re Flo ria n Co s ta c he « Bo n a nniv ers a ire!» Corina Luca ................................. 30 Ero ul v ers us Ist o ria po pula ră sa u Aut o bio gra fia lui Nic o la e Cea uș es c u Florin Romila ................................................................... 30 62 (s elec ț ie) Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti .... 33 Des pre priet eni e s i priet en i (2) Elena Olariu ................................................................................ 34 Oa s peţ ii c elulei mele – de P et re Ca ra mit ru Livia Nemțeanu - Chiriacescu .............. 36 Dema in ét a it un a ut re jo ur Miruna Tarcău . 37 P o ez ii Leonard Ionuț Voicu ....................................... 39 Fra gment e - P o eme de Ev a Ha lu s debut lit era r - Corina Luca .................................. 40 Ziua Sfâ nt ului Andrei Cătălina Stroe ............. 41 P o ez ii Ana-Maria Gîbu ............................................... 42 SERIA ŞT IINŢ E – 1 0. Des pre o riginea o mului– pa rt ea I Wladimir Paskievici............... 43 Aga guk ( X ) Roman de Yves Thériault. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor .............................. 44 Anun ț urile c omunit ăț ii..................................... 47 Apa riț ii edit o ria le (s c riit o ri c a na dieni) : 48 Fragmente & Fragmentes Eva Halus ________________ 48 Sonete Traian Gărduș ___________________________ 48 Manuscrisul din tren Livia Nemțeanu - Chiriacescu ____ 48

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL

pagina 3

Pastorala la Nasterea Domnului Hristos – 2012
Liviu Alexandrescu, preot paroh al Bisericii „Buna Vestire” din Montreal
spune: ,,Eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor!’’. Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre măreția Întrupării spune: ,,Gândește-te că mare lucru este să vezi soarele coborând din ceruri, alergând pe pământ și slobozind razele Sale celor de aici. Dar gândește-te, ce lucru mare este să vezi pe Iisus, Soarele Dreptății, cum sloboade din trupul nostru și luminează sufletele noastre’’.
,,Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă, Cântați Domnului tot pământul!"

ființa omenească: ,,pacea, dragostea, milostenia, suferința și jertfa’’. Venirea Domnului Hristos, este semnul iubirii dumnezeiești față de om, împăcarea omului cu Dumnezeu și mai ales la reașezarea ființei omenești la statutul inițial, de a putea deveni la asemănarea cu Dumnezeu. Iubiți credincioși! Vă așteptăm in ziua Sfântă de Crăciun, spre a cânta și a lăuda creștinește venirea Împăratului Ceresc in mijlocul nostru și in acest an binecuvântat - 2012. Pacea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel care S-a născut in ieslea din Betleem, să cuprindă sufletele şi inimile dumneavoastră, pentru a deveni mai buni, mai iertători, plini de înțelepciune și mai credincioși. Preotul Liviu Alexandrescu și Consiliul Parohial al Bisericii „Buna Vestire” vă urează cu prilejul Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou - 2013 și Bobotezei, ca Bunul Dumnezeu, Maica Sa curată și toți martorii Betleemului, să ne dăruiască din darurile cerești, pline de sănătate, de pace in suflet, să putem avea înțelepciunea magilor, bunătatea păstorilor și bucuria îngerilor. ,,Sărbători fericite!’’ și ,,La mulți ani!”.

Iubiți credincioși! Praznicul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, reprezintă dovada incontestabila a dragostei Lui Dumnezeu față de noi, momentul unității firii dumnezeiești a Domnului nostru Iisus Hristos, cu firea omenească, sau momentul când: ,, Dumnezeu se coboară pe pământ, ca omul să se urce la cer’’(II Petru I,4). ,,Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută’’ prin Tine, Născătoare de Dumnezeu, se descoperă nouă, taina care, se și reactualizează in fiecare an și in fiecare persoană, ca Hristos să rămână in veci: ,,Să se Nască și Să crească, Să ne mântuiască”. S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. S-a născut când era pace, pentru că el va fi regele păcii. El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poți teme și a venit sărac, pentru a ne învăța că in Casa Cerească, nu se ajunge prin plăceri trupești, ci prin renunțare și suferințe. Fecioara Maria, Împărăteasa cerului și a pământului, deschide ușa Raiului cu sfințenia ei și primește de la Duhul Sfânt, Darul cel mult așteptat, pe Domnul Hristos (Sf. Ioan Damaschin). Dragostea cea mare a Lui Dumnezeu își regăsește in cele din urmă locașul, in templul trupesc al Maicii Domnului. Prezența Lui Hristos, se face vizibilă cu fiecare și in fiecare dintre noi, căci Însuși Hristos

Viața creștină este legată fundamental de prezența Domnului Hristos, născut pe pământ, mort și înviat. Toate aceste sărbători ne angajează plenar și ne umplu inima de bucurie și de speranță, pentru că drumul și victoria Sa, înseamnă drumul și victoria noastră. Sărbătoarea Crăciunului este pentru noi o sărbătoare a bucuriei dar și a darurilor. Este a darurilor, pentru că primim cel mai mare dar - Întruparea Domnului Hristos. Fiul Lui Dumnezeu, devine Fiul Omului , fratele nostru care ne ascultă și ne sprijină pe drumul vieții. Acum, vedem că cerul dumnezeirii nu este departe, ci in fiecare inimă de creștin. Schimbul acesta de daruri ne aduce pacea și împlinirea sufletească. Adică darul Lui Dumnezeu devine darul omului și darul omului (viața curată) devine darul Lui Dumnezeu. Îngerul Gavriil aduce mesajul ceresc, Fecioarei Maria la ,,Buna Vestire’’, zicând: ,,Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea celui prea înalt te va umbri; de aceea și sfântul care Se va naște din tine, Fiul Lui Dumnezeu se va chema’’(Luca 1, 35). Așadar, Fiul Lui Dumnezeu, va lua firea omenească de la Duhul Sfânt. De asemenea, in dialogul Mântuitorului Hristos cu Nicodim, Domnul spune :,,De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea intra in împărăția Lui Dumnezeu’’(Ioan III,5) Deci, dacă Nașterea Domnului Hristos se face prin Duhul Sfânt, tot așa și renașterea omului se face cu Duhul Lui Dumnezeu. Trăirea in Duhul, cum spune sfântul Apostol Pavel, este punctul de întâlnire al omului cu Mântuitorul nostru Hristos. In Iisus Hristos, se regăsesc toate darurile care desăvârșesc

noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL

pagina 4

Legenda rozeteii de pe Casa Română
Victor Roșca
diferite activități culturale sau din alte domenii, care serveau fie Bisericii, fie comunității din jurul Bisericii. De la început, părintele Petre Popescu i-a sugerat sculptorului Octavian Olariu să realizeze o expoziție de sculptură la Casa Română. Expozițiile de artă ce aveau loc aici permiteau afirmarea talentului și personalității creatoare a participanților, dar erau mai puțin axate spre aspectul material, pe care îl urmăreau expozanții. Materialele și timpul enorm consumat pentru o expoziție de artă nu erau niciodată compensate material. Comunitatea, ce gusta emoția estetică în fața frumosului din artă, se afla în perioada de începuturi și nu-și pemitea să-și cheltuiască salariul pe opere artistice. În această conjunctură, Octavian Olariu a decis ca în locul expoziției de care oamenii uită repede, să execute o lucrare care expusă, să dănuie și care să amintească, celor care intră în clădire sau trecătorilor ce se abat prin aceste locuri, de artistul care a creat-o. Așa a luat naștere opera artistică, botezată de autor „Lacrima” expusă pe fațada Casei Române. „Lacrima a ieșit din sacrificii. Când am montat-o, în, zi de lucru”, își amintește Octavian Olariu, „n-am găsit om de ajutor, cel puțin să-mi țină scara, pentru că metalul nu era ușor.” Lacrima va stăluci acolo, alături de Biserică, sperăm veacuri, pentru că din anul 2011, Biserica Română Ortodoxă de Montreal „Buna Vestire” împreună cu complexul din jurul ei a fost declarată Monument istoric. Și în viitor, nimeni nu le va putea face cea mai mică modificare fără aprobarea celor trei comisii cerute de Ville de Montreal, a tria fiind formată din specialiști în monumente de artă și monumente istorice. Sculptorul Octavian Olariu s-a născut la 8 aprilie 1931 în localitatea Bretea Mureșană din județul Hunedoara, România. El a studiat sculptura la Institutul de Arte Plastice din Cluj, pe care l-a terminat în 1963. Și-a făcut întrarea în sculptură, devenind renumit, în 1970, cu o serie de lucrări din lemn, monoxile realizate dintr-o singură bucată/trunchi de lemn. Primul succes i-l aduce expoziția sa din 1978 de la Galeria Simeza din București. Noutatea sculpturilor sale, susține Andrei Pleșu, constă din faptul că Octavian Olariu „obține multiplul nu combinând elemente separate ci lăsând unicitatea să devină, să se dezvolte, să se nege pe sine... nu ca o facilă victorie a perspicacității ci ca o adâncă intuiție privind natura lucrurilor.” Octavian Olariu, între 1967 și 1980 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Idea monoxilelor i-a venit sulptorului în vremea unei călătorii în Tașkent. Acolo a văzut un suport pentru coran, făcut dintr-o singură bucată de lemn. Privind-o insistent i-a dezlegat misterul execuției. A participat în grup la diferite expoziții atât în România cât și în Italia, Canada, Grecia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Germania și URSS. Când a ajuns la Montreal, în 1980, este primit imediat în Asociația profesională a sculptorilor. Între 1984 - 1985 este invitat de colectorul de artă Marco-Fantoni în Italia să realizeze o serie de mari sculpturi din lemn care, în 1985, au fost expuse la Galeria Tragetto din Veneția. Trecerea sa prin Veneția este marcată printr-o sculptură păstrată la Fundatia Qerini Stampalia în colecția Mazarrioli, alături de alte nume celebre. Operele sale se găsesc expuse în mai multe locuri publice sau în colecții private, din România, Canada, Italia, Franța, Statele Unite și alte țări. Sculptorul Octavian Olariu a realizat la Osoppo, Italia, cea mai mare monoxilă din lume, scluptură dintr-un singur trunchi de arbore, cu o înălțime de 7,14 m, un imens Totem, care tronează până azi în birourile centrale ale Industriilor Fantoni, operă ce i-a adus înscrierea numelui său în Cartea Recordurilor Mondiale. Pe parcursul anilor, sculptorul Octavian Olariu și-a diversificat materialul în care și-a afirmat talentul dar nu a renunțat niciodată la stilul său, evidențiindu-l în toate operele realizate.

Cine n-a trecut pe lângă Casa Română, clădirea socială a Bisericii Buna Vestire, ridicată în 1972 de pr. dr. Petre Popescu împreună cu o mână de entuziaști, în locul fostei Case Române de pe strada Iberville, de lângă vechea biserică? (Vândută după accidentul de construcție al vechii Biserici) Dar, dintre cei care cunosc foarte bine locul și drumurile ce duc spre actuala Casă Română, câți au admirat „Lacrima” (nume dat de autor) din metal inoxidabil opera vestitului sculptor Octavian Olariu, ce strălucește pe fațada clădirii, zi și noapte, înfrumusețând-o și, dându-i personalitate?

„Lacrima”, de Octavian Olariu foto Maria Filip
Ca orice operă de artă, „Lacrima” de pe Casa Română are o legendă, trecută de mult în istorie. Era în 1980, un tânăr sculpător român, ce evadase din România comunistă, străbătuse gardul de sârmă ghimpată al graniței italiene, la Gorizia, și ceruse azil politic. După ce a petrecut un timp în lagărul de la Latina, din Italia și a trecut prin mai multe peripeții din alte locuri, debarcă la Montreal. Ca toți refugiații politici veniți între 1950 - 1989 a trecut pe la Biserica Buna Vestire, unde, putea întâlni alți intelectuali, exilați politici, veniți înaintea lui. Primul pe care l-a cunoscut aici a fost părintele Petre Popescu, o personalitate carismatică, care a știut să-i adune pe intelectuali în jurul Bisericii Buna Vestire și să-i implice în

Din 1980, cu mici întreruperi, Octavian Olariu trăiește și lucrează la Montreal, în patria sa de adopție, care l-a ocrotit ca pe un vrednic fiu al ai.

Ansamblul arhitectural Casa Română - Biserica Buna Vestire foto Maria Filip

descriu mii de pruiete. lin. Izvor lin atins de lună. Oare îngerii de sus. Astăzi s-a născut Hristos. Floare-n cruce-a veste bună. ăștia micii..iar mai stă.. Florile dalbe..ENE Toarnă somnul peste gene Și când struna iernii sună Prin fereastră. cu papucii vii la gheaţă?!? (George Filip) . gheaţa prea alunecă! o fetiţă trece-n goană şi îi trage o dojană: -ce te plângi măi.. Apoi iar se-ntorc acasă Răzbătând prin neaua groasă Și târziu . Florile dalbe.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 5 Din activitățile Școlii Duminicale a Bisericii "Buna Vestire" VACANȚA DE IARNĂ Iarna vâjâie sub ușă Și cu firea-i jucăușă Cerne fulgii de zăpadă Peste câmp și peste stradă. iar mai cade.și cum coborau din stână Florile dalbe Le-a-nflorit fluieru-n mână Florile dalbe. nătăfleaţă. I-a-nflorit toiagu-n mână. colindul somnului? Era liniște aseară că-auzeai cum ninge-afară. ''Hai. Stau la rând perechi. Florile dalbe... Florile dalbe. n-are nici cinci ani . repetau lui Iisus. a suflat azi-noapte tare şi din lacul de cleştar a făcut un patinuar. meşter mare..spre biblipoecă. Dumitru Ichim) La Banchetul de Sf. Şcolari teferi fac potecă Zilnic . Florile dalbe. doar un puşti. câte-o carte Şi voinicii. FLORILE DALBE Îngerul urcând la stână. COLIND Era liniște aseară că-auzeai cum ninge-afară.perechi Consultându-și zâmbitori Fișele de cititori.noapte bună. Fiecăruia-i împarte După vârstă. doar ureci.. Nicolae foto Maria Filip Moș Crăciun a sosit la Crăciunul copiilor foto Maria Filip Serbarea Crăciunul copiilor foto Maria Filip . pe gheţuşcă. de prin blocuri. după Maica Domnului.'' .. să coborâm că jos.desigur.. Feți-Frumoșii. Iisus Mântuitorul. Fac lectură. Florile dalbe. Florile dalbe.când Moșul.doar unul singur...cu bunicii! LA PATINAJ gerul meşter.. Pentru voi și tot poporul. o fată are E de ani un pic mai mare. Iar aici. pe-ndelete. De prin case. (pr.. Opintindu-se pe tocuri. iar în zori s-au strâns copiii şi-n vâltoarea bucurii. Florile dalbe.

Alţii se plimbau pentru a se fotografia. Alexandru Cetăţeanu. Gloanţe cu dedicaţie şi Crime fără vinovaţi. Târgul de carte În perioada 14-19 noiembrie 2012.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 6 Două manifestări de marcă. A urmat lansarea volumului Gloanţe cu dedicaţie.. în scopul de a demonstra altora nivelul înalt de intelectuali sadea. la pomul lăudat. Universitatea din Montreal şi. din incinta Târgului. Victor Roşca şi semnatarul acestor rânduri. Numeroasa asistenţă. profesorul universitar Antoine Soare. vechiul proverb. iar. eveniment. nu în ultimul rând. care au răspuns invitaţiei. Întregul eveniment se poate cataloga ca fiind unul dintre cele mai reuşite. pentru ca evenimentul să fie de un înalt nivel emoţional. Asociaţia Rocade. în organizarea Consulatului General al României. părintele Radu Răşcanu a expus în faţa celor prezenţi o lucrare de o mare valoare spirituală. Nelligan en roumain. a apreciat eforturile depuse de organizatori. S-au făcut fotografii şi s-au legat prietenii. doamna Letiţia Belivacă şi domnul Ionuţ Cristian Negrescu. a depănat în faţa grupului care îl asculta. Între două ţărmuri. formată din câteva sute de invitaţi. Sâmbătă. a fost sărbătorirea Zilei Naţionale a României. la sala numărul 7. 17 noiembrie 2012. Jurnalul Impact. Direcţia artistică a fost semnată de MarcMarinescu Constantin. cel mai mare din America de Nord. precum Ionela Manolescu. Radio Marca-Ro. Mateescu Matte. Asociaţia Oamenilor de Afaceri Români. adresând felicitările de rigoare. În imensitatea acelei încăperi se scurgeau printre exponate fluvii se oameni. Cătălina Stroe. Cei şapte ani de acasă. au ţinut cuvântări. să nu te duci cu sacul. Domnul profesor universitar Antoine Soare a vorbit despre însemnătatea marii sărbători. în prezenţa unui grup de români. La deschiderea Recepţiei. Un amour chez les communistes. în care erau prezentate icoane de excepţie. De l’image à la ressemblance. de 99 ani şi Valentin Lazăr. Închisoarea Târgşor. amintiri despre participarea sa la ultima conflagraţie mondială. a avut loc un important eveniment din lumea mirifică a cărţilor. domnul Valentin Lazăr. amplasat în Place Bonaventure. Este vorba de Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români. cărora li s-a cântat nelipsitul Mulţi Ani Trăiască! Unul dintre ei. La standul cu numărul 237-A au expus câţiva cunoscuţi autori din cadrul Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români. Printre cei prezenţi s-au aflat doi decani de vârstă. după care. George TăutanCermeianu. de 92 ani. Vice-Consul cu afaceri economice. 1 decembrie 2012 şi desfăşurat în Holul de Onoare al Universităţii din Montreal. au venit în faţa microfonului câţiva demnitari ai metropolei. Este vorba de ediţia cu numărul 35 a Salonului Cărţii din Montreal. Din comitetul de iniţiativă au făcut parte mai multe asociaţii şi persoane de o valoare incontestabilă. au avut loc trei lansări de carte. de unde. 1 Decembrie A doua manifestare organizată de Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români care a avut loc în ultima perioadă.. Scriitoarea Ionela Manolescu a prezentat un important volum tradus în româneşte.plin cu cărţi. Printre multitudinea volumelor expuse la vânzare se aflau: Nelligan en roumain. petrecut sâmbătă. Radio CFMBOra românească. ce purta titlul. din partea Consulatului General. Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. în căutarea unor cărţi. S-au cumpărat puţine Lansare de carte la Salonul Cărții din Montreal 1 1 decembrie săbătorit în Holul de Onoare al Universităţii din Montreal . cu participarea Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români Ion Anton Datcu cărţi. care să le satisfacă curiozitatea. Valentin Boju Musique Groupe. în ultima parte.

vile. aflându-mă astăzi la aniversarea a 15 ani de existență a revistei o cititoare fidelă și o admiratoare a colectivului de redactori. din 2002. Strădaniile continue ale colectivului redacţional de a reuşi. din mesajelor primite cu ocazia aniversării revistei noastre. Dar cea mai grea întrebare era cea a numelui. pentru că era omul stăpânirii. mentorului. iar sus camerele de oaspeţi. ce legătură aveau cu romanii. Un lepros "internat" în această casă îi aducea ca profit cel puţin o vilă sau o nouă proprietate. cabane de vară şi de iarnă. inspirată şi elegantă şi continuând cu sumarul. Cei care au citit. ori profesionalismul autorilor de eseuri. în toate părţile imperiului. ci numai Jefferson Salamander. 15 Ani de la apariţia revi stei „CANDELA de MONTREAL” Lia Ruse Revista Candela de Montreal a dorit şi doreşte să fie un loc de întâlnire al creaţiilor variate de literatură şi nu numai. Dumnezeu ştie din ce parte a imperiului sau din afara lui venise cu un nume atât de pocit. din motive de spațiu și mulțimea materialelor. Am descoperit revista sau m-a descoperit ea pe mine. Hanul avea la parter grajdurile. Cine erau aceştia. poetului George Filip. poezie şi proză. imediat după acest concurs și de atunci am colaborat neîntrerupt. sunt meritorii şi de apreciat. „Starpress”. Pe lângă proprietăţile din Ierusalim. care marchează la fiecare număr evenimentul important al lunii sau lunilor respective. Candela de Montreal la ceas aniversar! Ana Maria Gîbu Fiecare aniversare a Revistei „Candela” din Montreal va coincide cu aniversarea unuia dintre cei mai dragi dintre canadienii români. Sunt fericită și deosebit de onorată să mă aflu printre colaboratorii „Candelei de Montreal”! Mulțumesc din suflet tuturor celor care trudesc zi de zi pentru ca revista să apară! Felicitări și „La mulți ani” redactorului șef al revistei. În „Candela de Montreal” au apărut primele mele creații literare în anul 2008. am aflat cum sărbătoresc familiile de români stabiliți peste ocean momentele importante din viața lor și a țării de unde au plecat. domnului Victor Roșca! Mulțumiri alese și „La mulți ani”. poeţi şi scriitori care reprezintă cu demnitate obârşia lor.dar ce nu avea?. pentru românii din diaspora. Despre bogăţiile lui nimeni nu ştia să le estimeze. se poate observa cu uşurinţă. începând de la coperta. nici evreu. să învingă dificultăţile şi cheltuielile apariţiilor cu regularitate. A izbutit să realizeze colaborarea cu mulţi membri ai diferitelor organizaţii culturale din zonă. Evident ar fi fost mult mai uşor ca Familia lui venise în Ierusalim câteva generaţii după invazia romanilor. că nu era cunoscut decât numai de oglinda lui de argint şi chiar aceasta o singură dată pe zi. am cunoscut scriitori de origine română din Canada și nu numai. Preţuire şi tot respectul pentru cei care au creat şi au susţinut apariţiile acestei reviste. când aveam doar 9 ani. ediția I. fapt pentru care Irod îl invidia de moarte. poetul George Filip. sau Shadrac. paginile acestei reviste au avut posibilitatea de a-şi hrăni sufletele cu vibraţiile cuvintelor şi metaforelor limbii române. băile. Avea moşii. Oraşul avea două drumuri principale care se întretăiau în piaţă şi la răscrucea lor a zidit hanul. fiind mai degrabă o parolă folosită în marile tranzacţii. cu prezentarea acțiunilor desfășurate de „Școala de duminică” organizate de Biserica Buna Vestire. nici sirian. cu atenţie şi interes. concursul internațional de poezie pentru românii din întreaga lume. Pentru romani se numea Nero Cassius. Revista „Candela” împlineşte anul acesta cincisprezece ani de apariţii în condiţii grafice de excepţie. pentru sirieni Shadrac Sanhierib. am înțeles. de unde veneau. sau Nero. ce lucrau pentru aceştia erau întrebări care se pierdeau în pustiul enigmelor. nici cei apropiaţi ai aşa-zisului Jabesh. nu știu exact. an de an. ediție la care am obținut „Premiul tinereții”. foarte puţini. Urmărind evoluţia revistei. cu o notă personală inconfundabilă. sau scaunul consulului sau poziţia senatorului.Jabesh ben Shallum. dar nu putea să se atingă nici măcar de un păr al lui. căruia îi datorez debutul meu în revista „Candela de Montreal”! Tuturor “La mulți ani!” STEAUA MAGILOR Dumitru Ichim Salamander . cu ce se îndeletniceau. sau din cei ce pofteau coroana împăratului. băi. aici era marea enigmă. dughenele şi taverna. Revista Candela a fost şi rămâne un purtător de sentimente. Nu era nici roman. În paginile acestei reviste au fost prezentaţi de-a lungul timpului. Casa Leproşilor îi oferea lui Jefferson Salamander cele mai sigure venituri. Jefferson Salamander construise şi în Betleem nişte surse de venit. pentru evrei . de emoţii şi talente ale românilor care păstrează şi transmit noilor generaţii comorile limbii şi gândirii româneşti. prietenului meu drag. “ La mulţi ani Candelă vie! “ cu noi şi frumoase performanţe în lansarea şi susţinerea celor ce te caută şi te citesc. Adevăratul lui nume era Jefferson . critică literară. așa cred eu. ci unul vânat dintre marii inamici sau trădători ai lui Irod. progresul editorial precum şi al exprimării mesajelor creatorilor de literatură. datorită unui eveniment deosebit organizat de d-nul George Filip și d-na Ligya Diaconescu. Mi-am făcut prieteni în Montreal. iar în afara oraşului Casa Leproşilor. Nu de puţine ori împăraţi ai Romei apelau la "sfatul" financiar al omului acesta care mânuia din ascuns porturile Mediteranei şi toate oraşele de răscruce şi . citind număr de număr paginile revistei de ce iubesc românii Canada. rubricile permanente şi calitatea articolelor publicate.un nume care nu era cunoscut decât de foarte. Si leprosul nu era un nimenea cules de pe stradă.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 7 La ceas aniversar Extrase.

De asemenea. taverna devenise neîncăpătoare.." cutare şi " Jos. dar nici unul dintre ei nu mai era la maximum dacă e nevoie. dar până la urmă tot acest straniu cortegiu a fost educat şi iluminat atât de bine pe drumul care ducea spre Casa Leproşilor încât de bună voie sau aliniat în rânduri. Deodată unul din leproşii răi strigă: "Acum toţi sunteţi leproşi!" "Leproooşi???". care trebuiau strămutate în Casa Leproşilor. depărtaţi-vă! Degeaba scandarea lor la unison şi tot vacarmul." cutare. Ca dintr-un vis urât toţi cei care cântaseră cu câteva minute înainte încercau să se trezească la realitate. Comandantul General a dat ordin şi gloata i-a măturat din cale într-un entuziasm spontan. necurat. adică acele cerdace răcoroase ale arhondaricelor." Idealuri. iar hanul în întregime cu tavernă cu tot puneţi-le la dispoziţie regilor şi slugilor lor" fu răspunsul primit. greu de definit. Nici unul dintre comandanţi nu a protestat. în jurul a cel puţin o sută de persoane. răspunseră cu toţii în cor încremeniţi pe vocala O. nişte încăperi gigantice cu gratii de fier. Când au început zilele recensământului poruncit de Augustus slugile lui Jefferson Salamander au trimis vorbă acestuia că au nevoie de ajutor. de ce ar fi făcut-o?. cu avertismentul drastic să li se ceară regilor preţuri regeşti. Degeaba strigătele de protest ale leproşilor: "Necurat. Departe de aceasta! Erau. Slugile lui credincioase. garajele acestea umane dând în curtea interioară folosită şi ca loc de îngropare . în coloane perfect aliniate. care nu puteau merge se ţârâiau să le pupe blagoslovitele picioare. "Deschideţi Casa Leproşilor şi grămădiţi acolo pe toţi care au închiriat camerele hanului. bătăi.. Cum să procedeze că nu mai aveau nici un loc. iar între ele era un gang. cei de la han au jucat o periniţă cu săruturi unul mai deocheat ca altul. Nimeni nu scăpa de acolo." Tot pusul în practică al poruncii venită de la Departament trebuia să înceapă după miezul nopţii. Nu era uşor să ajungi pe treapta de sus a ierarhiei leproşilor. îi administrau cu stricteţe hanul. dar aceasta era o adevărată cetate care trebuia cucerită.şi drumul care ducea acolo nu mai avea nici măcar o cărare prin care să se prelungească în stânga sau în dreapta. dar vizitatorii aveau nevoie de mâncare.celor cu gura mare . Puţină vânzoleală a fost cu familiile ciobanilor. pe lista neagră erau puse şi familiile păstorilor din sat. idealuri. Cei care opuneau rezistenţă legaţi la mâini şi la picioare ." In al treilea rând. Conducerea din Casa Leproşilor fusese deja cumpărată aşa că totul părea aranjat în cele mai mici detalii. Degeaba Administraţia şi Conducerea ameninţa cu distrugerea invadatorilor până la ultimul. In mai puţin de o oră .. plus că noaptea .. In procesul de strămutare a celor găzduiţi în camerele hanului şi a familiilor ciobanilor s-au aşteptat să fie ripostări şi au fost. încăierări şi au fost domolite. dar unde ar mai fi fost deliciul de a-i suge duşmanului viaţa prin chinuirea şi moartea latentă care dădeau cele mai subtile plăceri ale răzbunării ? Casa Leproşilor era dincolo de Ţarina Olarului . Casa putea "găzdui". Pe de altă parte. leproşii buni îmbrăţişau pe eliberatori aşa cum puteau. dar odată ce-ai ajuns în vârful scării nimeni n-ar fi îndrăznit să se ridice. Găzduirea şi acomodarea nu ar fi fost mare lucru. Conducerea şi Administraţia după ce au primit banii şi comisioanele s-au răzgândit. levitaţii de scaune şi alte obiecte şi au fost. cât mai mari. Disperaţi căutară pe slujitorii hanului şi pe Comandantul General. Eliberatorilor puţin le păsa de sfaturile şi poruncile ritmate în pas de marş. cu atât mai puţin pe proprietăţile din împrejurimi. iar magazinele trebuiau să dubleze numărul vânzătorilor. neuitând de obişnuita zeciuială cuvenită stăpânului. Nici unul nu s-a pus jos. din când în când. Gloata crezând că e refrenul cântecului a început să repete. ţipete şi au fost. dar abia acum începea pentru ei realitatea coşmarului că erau infectaţi cu toţii. pentru că nu au de ales. dar li s-a explicat cu anumite obiecte special meşteşugite pentru a convinge mai rapid că dărăpănăturile pe care ei le numesc case sunt deja vândute şi răsvândute pentru datoriile neplătite Departamentului. de fapt.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL victimele să sfârşească prin sabie sau pumnal. ca de defilare şi din inimă cântând devotaţi imne patriotice în aerul curat al dimineţii. Care mai aveau câte o mână o strecurau după gâtul eliberatorului. urlete. Când zicem pridvor e departe de ceea ce ne-am obişnuit să înţelegem prin acest cuvânt. Am uitat să o descriu. care s-ar fi răzbunat feroce pe cel care s-ar fi opus legilor stabilite de zeci şi zeci de ani. Un comandant întrebă în şoaptă pe celălalt: "Ce facem dacă atât de multă lume nu o să încapă în . sau să vocifereze împotriva Departamentului. bine organizat. degeaba toate lozincile cu:"Jos. sau încăperea cerdacului cu boite şi ascuns după perdelele viţei de vie. mai făceau expediţii pe drumul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon şi prădau pe cine puteau. în cele şase pridvoare ale ei. Dimpotrivă. Dar biata republică nu a durat ca Sparta sau Atena. îmbrăcate în aceeaşi uniformă şi domesticite cu aceleaşi ticuri verbale şi fizice. şi Casa Leproşilor. totul era sub control şi hăhăiala i-a contaminat pe toţi într-o fericire comună care a durat până la destinaţie. casele lor fiind oferite pentru găzduirea slugilor şi personalului celor trei regi despre care aflară că vor veni în Betleem. Nişte soli au venit să se intereseze de casă şi masă pentru regii lor care erau pe drum spre Betleem. cu o poartă zdravănă care n-ar fi putut fi spartă nici cu berbecii de război şi care se încuia numai din afară. Casa Leproşilor rupe orice contact cu Departamentul şi se declară "Casa Populară a Leproşilor.administrat un procedeu muzical pentru obţinerea lui pianissimo numit căluş. Cum era aruncată o victimă înlăuntru. leproşii răi au fost puşi în lanţuri spre a fi executaţi. Slujitorii i-au înghesuit pe vizitatori claie peste grămadă când dintr-o dată s-au trezit cu o nouă problemă pe care nu ştiau cum să o rezolve şi au trimis pe sfetnicul Departamentului la Jefferson Salamander să le dea sfatul. In primul rând toţi banii şi comisioanele au fost considerate metode de corupere şi confiscate.! Săracii se şi baricadaseră pregătiţi să ţină piept invaziei elementelor retrograde din afară. Jefferson Salamander nu călcase niciodată în Betleem. ci s-a spulberat în faţa invadatorului. Surpriza a venit când au ajuns la Casa Leproşilor. tocmai acum sosise neaşteptata vreme să se recolteze venituri împărăteşti.. nişte saloane în care mirosul de carne putrezită şi puroaie te loveau în moalele capului. taverna. dar de obicei era locuită de vreo 50-60 de nefericiţi. In final. In al doilea rând toate proprietăţile mobile şi imobile au fost naţionalizate de partidul nou înfiinţat "Leproşi pentru leproşi. folosită forţa pagina 8 pavilioanele de la Casa Leproşilor?" la care celălalt răspunse cu un gest obscen şi amândoi începură să se hăhăiască.. conducătorii leprozeriei săreau pe ea ca nişte păianjeni.

care-i ducea pe magi.O să plătiţi pentru aceasta. "Absolut niciuna. dar văzând ce aveţi." Eliberaţi de ascuţişul nu prea confortabil al săbiilor."Piaţa e a împăratului nostru. Plecaţi de aici înapoi. de mărimea unui ou. își ziseră păstorii. veneticilor. I-a făcut un cuib la subţioara de cerdac a cerului şi ia plănuit soarta de a fi prima jucărie a Fiului Său când se va naşte în lume. de tobe. fără ca nimeni să le mai poruncească. şi mergeau în faţa lor cu capetele aplecate de parcă s-ar fi aflat într-o adâncă rugăciune de mulţumire lui Dumnezeu că în sfârşit au ajuns la locul urmărit luni şi luni de zile. iar celelalte stele păleau în spatele ei. Alergară spre gangul de la intrare dar poarta era încuiată pe dinafară. cerând iertare." Zicând acestea scoase o pungă cu galbeni şi-i aruncă pe jos. Aţi înţeles? Si acum în genunchi. trecură aproape trei şi nici pomeneală de regii cu alaiurile lor să intre în oraş. pe drumul principal intrară cei trei regi. La fel şi ceilalţi slujitori. Oamenii lui Jefferson Salamander nici măcar nu erau curioşi să privească de unde vine această lumină. uitând cel mai elementar salut de bun venit. nici vorbă de torţe şi mulţime de oaste şi slujitori aşa cum s-ar fi aşteptat. Ne-am interesat. O să ne plângem lui Irod. în persoană. . cu ghicitul în stele sau ghicitul în palmă cum se crede până acum. dacă vă aduceţi bine aminte. Erau ca nişte scântei ce se aprindeau una din alta." Abia spre miezul nopţii începu marea uimire şi neaşteptata dezamăgire.". Era atât de aproape! Părea mai mare decât luna. alt Rege? Tăiaţi toate lepădăturile Betleemului de la doi ani în jos. Soarta noastră este deopotrivă pecetluită până în gâtlejul negru al morţii. Trecuse o zi . Răspândea o lumină fâlfâitoare de un albastru opalin supralumesc şi toate culorile pietrelor prețioase se jucau ca o fântână arteziană răsturnată deasupra lumii şi absorbindu-se în noi jocuri de înfloriri ireale de lumini. să facă ordine şi să pună la punct tupeul slugilor de a-1 deranja pentru lucruri atât de mărunte. şi la rândul lor. Cu vizitatorii s-a terminat. "Priviţi. ca pentru nişte regi pentru că a trebuit să golim întregul han şi alte case deja închiriate să le punem la îndemâna voastră şi a stăpânilor voştri. Ce vis frumos! întâi era ca nor rotund din argint curat care se rotea. un fel de împărăteasă a împărăţiei de stele şi luceferi. Aceasta era steaua Betleemului. Vânt şi ploi. "Nu poate să fie"."O singură vorbă. tară ocolişuri. Se apropiară de slugile magilor: . înaintând apoi. In vremea aceasta ştafete au fost trimise Ia Jefferson Salamander şi la Irod anunţându-I că Betleemul a fost cucerit de noii regi din Răsărit care au alungat pe oamenii Departamentului refuzând să plătească. pe una din ele căţărat regele Baltazar. Preţurile vor fi mari. ne-am gândit că regii noştri ar putea fi ofensaţi de cocinile voastre şi tupeul preţurilor cerute.". Le cunoşteau literele şi pleiadele lor adunate în cuvinte şi în sensul cuvintelor. Sorbeau cu lăcomia ochilor hamurile cămilelor. Erau nişte cămile. Magii au îngenuncheat ridicându-şi mâinile spre ea ca şi cum ar fi vrut să o îmbrăţişeze în semn de recunoştinţă. aţi înţeles?" Văzând că din spatele cămilelor o grupă neaşteptată . După credinţa lui magii s-ar fi ocupat cu magie. sărind la gâtul negociatorului. de surle. şi sa sfârşit cu voi. ca o goarnă de crin în mâna unui îngeraş somnoros târâindu-o în drumul lui spre culcare. au părăsit locul confruntării. Dar.. le făcu semn Micul Botezător păstorilor arătând spre cer. ce păcat. Privirea lor şi toată viaţa lor era îndreptată spre sus. ca să comunicăm cum ne forţează situaţia. necurat. depărtaţi-vă!". înaintau încet ca într-o tainică procesiune. iată steaua s-a oprit deasupra Betleemului. Chiar şi Irod e sclavul Lui. -Ceeee!. se ştie foarte puţin şi interpretarea acestui puţin este atât de greşit pentru că vine de la slujitorii lui Jefferson Salamander. potăi nenorocite. ci ei citeau stelele. dar în acel moment. sau chimirele lui Caspar şi Melchior. Casa Leproşilor o să-i înghită rând pe rând. "Aceştia pentru neînţelegerea voastră. uite-o! Să mergem acolo!" Cu toţii am mers până când au văzut steaua deasupra Casei Leproşilor. am pregătit totul. Tu de acolo strânge banii. Piaţa e a noastră. Aşa au început dezamăgirile oamenilor lui Jefferson Salamander. O să plătiţi cu vârf şi îndesat. trecură două . nu am comandat nimic. pentru că numai cerul inimii lor puteau să o poarte. din turbanul regelui Baltazar. apoi din fiecare braţ al crucii se făceau alte cruci făcând cerul tot mai mic. Ştiţi ce? Daţi banii imediat înapoi până nu vă sfârtecăm ca pe sălbătăciunile ce ne-au atacat prin pustiu. -Noi ne-am interesat. mai ales că dinlăuntru se auzeau sute de voci ţipând: "Depărtaţi-vă. Nu numai că ei citeau stelele. într-o scăpărare de secundă vârful săbiilor slujitorilor regali erau sub bărbia fiecărui din cei puşi pe harţă. In noaptea aceea de sfârşit de Decembrie. Mai crunt a fost Irod. cu coada între picioare. iar pe voi să nu vă mai văd în faţa ochilor. După ce lumea a fost creată şi toate stelele de pe cer. Apoi s-a oprit şi s-a făcut cruce.Cum ne-aţi spus. . începu unul direct.erau cai pe doi dintre ei călărind Gaspar şi Melchior. In hoc signo vinces!" Despre magi.şi nimic. piatra preţioasă . Nici vorbă de trâmbiţe. încrustate cu diamante. care duceau încărcăturile . aceştia se strânseră în grup ca lupii gata de atac: pagina 9 . Un copil rege? Din nou."Ce ne facem acum? O să sfârşim toţi de mânia necruţătoare a lui Jefferson Salamander pentru prostia ce am făcut-o. ci ei citeau pe sub ele şi printre ele.. Privirea lor fixă era îndreptată spre strălucirile lumeşti în care erau împodobiţi regii şi tot gândul lor la îmbogăţirea neaşteptată a stăpânului lor. iar aceştia în degetul Lui care s-a mişcat pe harta cerului arătând: " Aici! Uite semnul scris pentru prima dată de la facerea lumii. cu spatele în urmă. Aici e diferenţa dintre magi şi magicieni.şi nimic." Tot în vremea aceasta păstorii au văzut steaua magilor. Si m-am rugat să fiu lăsat să ating şi eu steaua. coborâseră de pe cămile. Acesta a trimis ştafetele înapoi cu cele mai rare înjurături care nici prin târguri nu se mai găsesc făgăduindu-le că se va deplasa el însuşi. Aşa am visat într-o noapte steaua aceea. ei erau ce-i ce o descoperise şi I-o duceau Pruncului în inima lor. sau înţelepţii răsăriturilor. se gândiră slujitorii hanului. dar magii erau ciopliţi fiinţial din altfel de lemn. L-am întâlnit la Ierusalim şi cu porunca lui Irod am venit în Betleem. nişte slujitori mergând pe jos şi ducând de hamuri animalele pe care călăreau stăpânii lor. arşiţe şi istoveală şi singura lor credinţă în dezghemuirea acestui necunoscut stăruia în încrederea în înţelepciunea stăpânilor lor. Tăiaţi-le capul regilor şi azvârliţi-le de unde au venit. mii de cruci dând cerul tot mai în spate. Dezlegară pe leproşii legaţi:"Dar voi de ce nu ne-aţi spus? Mai avem vreo scăpare acum?". înaintează spre ei aceştia le-au înmânat banii înapoi şi înfricoşaţi au îngenuncheat de data aceasta. "Poate că solii aceia şi-au bătut joc de noi. înarmată cu săbii. ţipară doi dintre cei cu hanul. m-am trezit şi nu ştiu dacă . o singură stea a rămas adormită în poala lui Dumnezeu. Pe de altă parte ştafetele trimise la Irod s-au întors cu vestea că armatele lui Irod au plecat spre Betleem: "Spuneţi-le să dispară din calea armatelor mele la toţi neisprăviţii lui Jefferson Salamander. chiar cu cămile cu tot. cum s-a luminat Betleemul". Avem corturi chiar şi pentru cămile şi cai mai confortabile decât ce ne puteţi oferi pentru Luminăţiile Stăpânilor noştri. de tamtamuri. răspunseră aceştia. Poate drept răzbunare Jefferson Salamander o să ne pună şi pe noi printre ei ca pedeapsă. dar . Aceasta s-a coborât până la mine şi . Dinspre răsărit. Aşa că vom folosi corturile noastre pentru acomodare. Lui Dumnezeu I s-a făcut milă de ea şi nu a trezit-o să muncească împreună cu celelalte. în vreme ce în mijlocul pieţii se ridicau magnificele corturi ale magilor atât de mari că puteau să pună în ele tot convoiul. în vreme ce ceilalți erau buluciţi pe jos să strângă galbenii.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL prin jur de parcă intraseră în pământ. Ei nu ghiceau în stele. necurat.

les écrivains roumains découvrent le riche folklore de leur pays tandis que les poètes chantent la nature. on ne s’opposait pas à la volonté paternelle. le sort des paysans. avaient besoin de danser pour se détendre. ont dépassé les frontières pour attirer la bienveillance sympathique des Français. şi magii plecaseră în grabă.. né également à Craïova. de servir comme agent de liaison auprès du général français Berthelot. apropiaţi-vă! Suntem leproşii! Necuraţi. Il y avait.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL deschizând zăvoarele exterioare de la poartă intrară înlăuntru. prince héritier au trône de la SainteRussie). D’après le peu que me racontaient mes parents sur sa vie. avait entrepris sans enthousiasme une carrière militaire sous la pression de son propre père. motive având puzderie. dont la langue ressemble d’ailleurs au vieux français et au vieil italien. uitând deasupra ei steaua fără să ştie că aceasta mai avea de dus la Prunc pe toţi leproşii ce se îmbolnăviseră întru numele Lui. Il a donc suivi les directives de son père mais. Mais à l’époque. Après les balbutiements des XVIe et XVIIe siècles – auparavant. a laissé la voie libre à son fils. mais il ne s’agissait pas de mouvements qui ont été déterminants dans l’évolution de la Roumanie d’entre les deux guerres. devaient trouver un moyen de se délasser à la faveur d’un paysage facilitant la rêverie. les Polonais et les Hongrois. marqué. Le souffle de la révolution française n’avait plus que la force d’un zéphyr une fois arrivé aux bords de la mer Noire. Cornéliou.. portaient principalement sur des chroniques historiques ou des faits religieux –. Libérée de l’oppression étrangère. gemu unul în numele tuturor. pour le perdre aussitôt à la faveur d’autres coups d’état. In piaţa Betleemului. o. Cela se comprend : les bergers qui élevaient d’innombrables troupeaux de moutons et qui délaissaient ainsi durant de longs mois leur famille.sângele nevinovaţilor prunci. mon grand-père n’avait pas été un homme heureux. . Iat-o. pentru a-i prăda de toate neînchipuitele bogăţii şi a-i face să plătească însutit şi înmiit pentru lecţia de umilinţă de la ei.". -"Unde e Pruncul?" întrebară Păstorii pe zecile de bolnavi care stăteau în gura pavilioanelor. grecs et slaves imposés par les classes dirigeantes venues d’ailleurs et en les remplaçant avec des synonymes d’origine latine. et de recevoir pour ses prouesses militaires la croix de chevalier de la Légion d’Honneur française. plus romantiques et plus imaginatifs. originale. instructeur du Tsarévitch (fils du tsar. sângele Primului Nevinovat. commerçant. se înfruntau forţe mult mai puternice. Bătrânul Iosif şi-a înfăşurat visul ca pe un pergament şi a plecat cu Pruncul şi cu Maica Lui Si tot în vremea aceasta oamenii lui Jefferson Salamander s-au întors cu forţele sporite. bien sûr. încet steaua magilor se topea încet ca notele unui fluier trist peste care noaptea se arăta a fi mult mai neagră. (Fragment din romanul "Micul Botezător") Mes racines (Suite) Wladimir Paskievici (Extrait du livre l’Arc-en-ciel de ma vie) la littérature roumaine commençait à s’exprimer avec plus d’assurance et à acquérir sa propre personnalité. ami de Tolstoï. ayant des facilités pour les mathématiques. La langue se fixe peu à peu en expurgeant les mots turcs. vit le jour à Craïova. Des partis politiques avaient vu cependant le jour et deux d’entre eux se disputaient la faveur populaire : le parti paysan qui voulait améliorer. en 1895. les écrits deviennent plus personnels. Les expressions lourdes et le style précieux des anciens sont remplacés par la clarté et le style direct des générations cultivées dans l’Ouest. c’est-à-dire à mon père. prince de Varsovie. Marius. des artistes et des intellectuels. La musique dominante était d’origine populaire : riche. de qui notre famille descendait du côté paternel. Nos « classiques » datent de cette époque. In cele din urmă s-a stins ca şi cum cineva ar fi suflat într-o lumânare de la căpătâiul unui mort. parfois nostalgique. Dar faţă în faţă. ayant combattu victorieusement les Perses. communistes ou anarchistes ne soulevaient que très peu d’intérêt. après de longues journées de labeur. dramaturges et poètes dont quelques-uns. Poate că dacă L-am fi văzut. riche mais peu exploité. cu o armată întreagă în spatele lor să-i aresteze pe magi şi oamenii lor. La carrière militaire ne l’intéressait pas et il aurait souhaité devenir ingénieur. minune! Fiecare după ce a privit steaua s-a făcut sănătos. Son père. souvent endiablée. les Turcs. d’opérettes autrichiennes ou de chansonnettes françaises. on entendait les échos des danses à la mode en France ou en Autriche. tandis que les passions déclenchées dans l’Occident par les idées socialistes.. un parti conservateur. etc. romanciers. în cetatea Betleemului. de data aceasta. tandis que les paysans. Erau leproşii care ţipau din fundul plămânilor cât îi ţinea gura: "Suntem leproşii! Necurat. Au XIXe siècle. médaille qu’il porta longtemps avec fierté.necurat! pagina 10 Apropiaţi-vă. les boyards somme toute assez raisonnables et le pouvoir central peu efficace. necuraţi. satisfait du statu quo et un parti socialiste qui voulait tout changer. Mon père. Aşa că toţi. chef du corps expéditionnaire allié qui a mené les combats sur le front sud-est lors de l’offensive victorieuse de 1918. par contre. différents groupes sans idéologie bien définie qui tentaient de prendre le pouvoir par des coups d’état. Comme les paysans étaient fatalistes. Il y avait également. însetate de sânge nevinovat. după păstori. trecuse timpul. les écrits.. La fleur de la démocratie poussait mais elle était bien fragile." Priviţi steaua lui! Iată a coborât deasupra voastră. surtout avec le reflux de l’empire ottoman. l’année où le physicien Rœntgen découvrit les rayons X. agité en surface mais paisible en profondeur que naquirent mes parents et mes grands-parents. plecară în căutarea Pruncului. traduits. La Première Guerre Mondiale permit à Cornéliou d’atteindre le grade de colonel. etc. qui voulait que son fils émule la vie glorieuse du général russe Ivan Paskievitch (j’emprunte l’orthographe du Larousse). -"Noi nici nu L-am văzut şi-am devenit leproşii Lui. Dans les salons huppés de Bucarest et de quelques villes provinciales. tandis que des orchestres jouaient également des airs d’opéras italiens. fântână! Beţi din ea şi luminaţi-vă!" Leproşii ridicară mâinile spre stea şi. avec raison. Armatele lui Irod pătrunseseră. * C’est dans ce pays attardé mais éveillé. et le parti libéral qui était le parti des boyards éclairés. la vie et la société semblaient ordonnées et immuables. . une ville dans le sud-ouest du pays. apropiaţi-vă să vă curăţim şi pe voi! încet. am fi murit şi am fi fost aşa de fericiţi.

Loucrétzia et « tante Néla ». de plăcerea materială şi efemeră. La Roumanie entra en guerre en 1916 et mon père connut la guerre des tranchées. Cornéliou se remaria quelques années plus tard avec Loucrétzia. Il en sortit trois ans plus tard – l’armée roumaine ayant fait une excursion en Hongrie. par la tuberculose. Ainsi. passait ses vacances près de Caracal où sa famille possédait une grande propriété ou bien venait rendre visite à ses cousines de Craïova. le soir. „creşte din ea însăşi“. de leurs maladies. éloquent mais pas bavard. avec un record de 80 cigarettes – soit quatre paquets – réalisé un jour particulièrement froid et humide. de politique et s’intéressaient aux activités de leurs invités comme aux progrès scolaires de leur petitfils. Criza lumii moderne. Mon père considéra qu’il était trop tard pour entreprendre. Jeune homme brillant mais pondéré. voyages et rencontres sociales. sévère mais juste. Cela devait lui coûter cher. Il lâcha tout. la bosse des mathématiques. mon père avait 19 ans. cunoaşterea. Treptele bucuriei.. il le fit sans enthousiasme et n’y consacra pas tout son temps. Le souvenir m’est vague : ils habitaient à Bucarest dans les années ’30. raffiné sans être prétentieux et honnête sans être redresseur de torts. surtout depuis le déménagement de mon grand-père faisant suite à son second mariage. devenir ingénieur. de moliciunea dulce a păcatului. par des lectures. părăsit într-un colţ al universului şi constrâns să trăiască. à Craïova. Parcă ne scapă tot mai mult împlinirea unui destin şi înţelesul adânc al menirii noastre. toujours guidé par son père.. Mon père gardait d’elle le souvenir d’une personne qui cachait ses sentiments – elle n’accordait à son fils que des baisers sur le front. propun spectacolul rar al unei inteligenţe dezinvolte. Mon père aurait souhaité. en s’habillant avec élégance et son esprit. fericirea. élégant mais avec un air nonchalant. pour le perdre aussitôt après. a libertăţii. ou à Bucarest où il allait de temps en temps. lui aussi. „o inteligenţă care are o priză optimă asupra realităţii atât morale. Cela autant parce qu’il aimait son père que parce qu’il possédait. Mais la guerre l’en empêcha. de intimism fără discernământ. apoi morala (Ce trebuie să fac?) şi relaţia cu divinitatea (Ce-mi este îngăduit să sper?) Lui Ernest Bernea îi revine meritul de a socoti omul un „spirit întrupat“. pentru a răspunde la întrebarea Ce este omul? se axează la rândul lui pe cele trei direcţii kantiene care vizau: o dată cunoaşterea (Ce pot să ştiu?). contradicţii şi sensuri denaturate. était une fille de bonne famille. Athéna est décédée vers la quarantaine. à Caracal. je crois. Il aimait aussi s’occuper de sa propre personne. des dirigeants locaux du parti libéral proposèrent à ce jeune avocat de province de se présenter à des élections qui devaient se tenir bientôt. problema binelui şi a răului. de multă vorbă. Ernest Bernea (1905 – 1990) şi-a propus să abordeze sub forma eseului de maximă intelectualitate probleme filosofice precum: omul. Ils parlaient de leurs connaissances. une femme plus effacée qu’Athéna et qui lui survécut. L’honnêteté m’oblige à dire que si mon père exerça sa profession d’avocat de façon consciencieuse. méditer.. me disait-il. Bel homme. dans une petite maison sombre qui sentait le renfermé mais qui possédait un jardin et un solarium remplis de fleurs. En effet. rencontrer et échanger des idées avec des gens cultivés. Îndemn la simplitate. Athéna Maresh. ce n’était pas facile : « Comment peut-on punir une femme qui vole un pain pour nourrir son enfant qui a faim ? ». une légère blessure de balle à la cuisse et une très mauvaise habitude de fumer cigarette sur cigarette. mon père avait beaucoup de talents. En 1914. son savoir-faire et sa délicatesse. sans jamais les éteindre. dar puţine dintre studiile consacrate acestui subiect. Il pagina 11 entretenait son physique en jouant au tennis. les cours d’ingénieur qui duraient quatre années. sensul vieţii. dar şi pentru Dumnezeu. mais garda des relations amicales avec les gens du parti. Despre om s-a scris mult. son cercle d’amis bien établi et sa carrière à soigner. Il ne passait pas inaperçu. à 24 ans. se pot ridica la profunzimea cugetării acestui autor. Filosof care a exclus din vedere ideea de sistem. Il dut faire le service militaire puis fut mobilisé. omul-viu. „de viaţă-făcătoare“. tandis que lui. Dans les salons qu’il fréquentait. vingt ans plus tard. cu un rol din ce în ce mai important. Il obtint un diplôme et commença à exercer sa profession comme juge. lorsqu’elle pensait qu’il s’était endormi –. lors du putsch communiste dirigé par Bela Kuhn – avec le grade de lieutenant ( « pas fameux » fut le commentaire du colonel Paskievici) –. Omul. d’après lui. Cel ce urcă muntele. comme mon grand-père. cine sunteți şi ce vreţi?“ 1 În lupta de toate zilele. Il changea ensuite d’orientation et devint avocat. Cărţile lui Ernest Bernea Meditaţii filosofice. lors d’un de ces renversements de régime dont je parlais plus haut. Elle s’appelait Lygia. fit une excellente campagne électorale et gagna un siège de député. Il profita alors d’un plan gouvernemental qui permettait aux démobilisés de gagner une année en suivant des cours de droit. n’avait que 16 ans. S-a străduit să reacţioneze la mesajul Sfinţilor Părinţi – să te temi de sistem ca de un leu şi ca atare şi-a exprimat experienţa personală în cuvinte simple. de dragul omului şi din dragoste pentru el. într-o viaţă plină de confuzie. Il aimait jouer du violon en amateur et allait souvent aux concerts. a adevărului. oameni. de dezamăgire. fit un mariage heureux mais qui ne dura pas trop longtemps. il avait beaucoup de succès auprès des femmes. Nu este motto: „Oameni. care înţelege. Ma grand-mère.“ Fără îndoială că filosoful creştin Ernest Bernea. une sœur de Cornéliou qui vivait avec eux. il aimait lire. emportée. son allure. Omul adevărat este omul real. il avait déjà 29 ans. J’ai connu Cornéliou.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Cornéliou. était pensionnaire dans un lycée de jeunes filles à Bucarest. en 1919. cât şi fizice. se trouvait souvent une jeune fille qui l’observait et qui désirait attirer son attention. qui s’occupait bien de la maison et qui entretenait de son mieux des relations sociales que la modeste pension de son mari pouvait le lui permettre et dont une bonne partie était consacrée à l’éducation de leur fils unique. tărâm al contradicţiilor în opera lui Ernest Bernea (eseu) Iuliana Onofrei momente în care fiecare se simte însingurat. există . en dépit d’une calvitie précoce qui frappait tous les Paskievici. de derută. autant pour sa prestance physique que pour son esprit cultivé. a discernământului şi a alegerii. Mon père accepta. « afin de pouvoir aider ceux qui sont accusés injustement ». Il aimait rendre la justice mais. dégoûté de la politique. petite localité à l’est de Craïova..

adică deprinderile. iar în faţa unei murdării nu spune că aşa este viaţa. Puţini sânt aceia care îşi pot depăşi imperiul nevoilor cotidiene şi încercui fondul subuman care îi domină. Într-o definiţie laconică eşti „om cât cuprins lăuntric ai. a desprins cultura de viaţă şi de spirit. Mentalitatea abstractă şi uniformizantă a epocii moderne. omul reprezintă un „mister al existenţei“. Cunoaşterea trebuie văzută prin prisma trăirilor subiectului cunoscător. mergi sigur pe drumul rodului bogat şi al bucuriilor durabile. p. Ernest Bernea. omul cel mai apropiat şi cel mai bun.“ Semenul de cele mai multe ori este incapabil să-şi înţeleagă aproapele tocmai atunci când acesta are cea mai mare nevoie. ci spune că poate fi mai bună. vei judeca drept şi vei mărturisi bucuria de a nu fi singur pe lume. Editura Predania. ceva indiferent. descoperindu-se pe el însuşi şi pe cel de dincolo de el. Un motiv în plus de recunoştinţă îl acord acestui filosof pentru paginile de mare fineţe şi sensibilitate spirituală dedicate femeii: „Femeia devenită soţie este în primul rând un om. dacă rămâne numai la ele.“Cunoaşterea raţională. are timp să vadă frumuseţea în lume. deoarece unii îl găsesc în posesiunea materială. Femeia are umanitatea ei pe care noi nu avem dreptul să o ignorăm şi mai ales s-o distrugem. cum e autoflagelarea sau flagelarea). E mai greu să lupţi împotriva ta decât împotriva altuia. a coborî în adâncimile şi tainele ființei sale. este incapabil să-l cunoască. p. omul apare ca o mare întrebare: „Unde e omul şi ce face el? Se bucură? E mai fericit? Aceasta este întrebarea?“5 Accentul este pus pe cunoaşterea de sine. abstractă. trăieşte o viaţă de concentraţie şi de nobilă aspiraţie. Editura Predania 2.10 Omul lui Ernest Bernea are sensibilitate morală. confecţionat după bunul plac al minţii noastre) sau omul-lucru (redus la starea de element al naturii. Ernest Bernea. Odată cu ele omul se situează în rosturile lui adevărate. p. sinceritatea. nu-ţi nărui sufletul după lucruri ce poartă în inima lor duhul morţii. pentru că cel de lângă noi. Se lasă purtat de aparenţe înşelătoare. Criza lumii moderne. El înţelege să fie responsabil în faţa destinului propriu. care are atitudine interioară. Editura Predania. copilul. roditori sau neroditori este atenţia cu care s-au aplecat în a-şi descoperi şi îndruma calitatea proprie. Una dintre căile de afirmare este disciplina riguroasă (intelectuală şi interioară) a spiritului. Ernest Bernea. p.6Excesul de abstracţie a omului modern a nesocotit până la distrugere omul concret. nu poate merge în depăşirea de sine până la identificarea cu fiinţa şi destinul tău. Editura Predania.13 pagina 12 Ce are mai adânc şi propriu omul sunt inocenţa. Omul. are un fond bun. 29 6. rudenia spirituală. corpul constituie o demnitate. omul alături de care şi prin care îţi împlineşti destinul. doar o clipă. Editura Predania. acel om-mândrie a creaţiei? (23.86 .167 3. este un univers moral care trebuie respectat. Acel ‹tu› pe care îl simţim zilnic în viaţa noastră interioară şi socială este cu totul specific în cazul femeii şi trebuie privit ca atare. Cunoscându-mă pe mine.229 5.1966 – Bucureşti)17 Cei mai mulţi oameni pierd măsura lucrurilor şi ierarhia lor şi până la urmă disponibilitatea sufletească. Când iubim pe cineva. îl cunosc pe celălalt. Ceea ce îi face însă puternici sau slabi. spirit-întrupat. o existenţă vie. Or. fără să se plângă de viaţa sa şi fără să o invidieze pe a celuilalt: „Oamenii vin în lume deosebiţi. iubirea. A avea trup este ceva firesc.16 Omul crede că umanitatea lui începe odată cu puterea politică. p. aşadar. La fel ca şi filosoful Lucian Blaga în „Geneza metaforei şi sensul culturii“ caracterizează omul întru mister şi revelare. Ernest Bernea. că nu trăim pentru plăceri uşoare. Treptele bucuriei. cu toate atributele sale de conştiinţă. nu e un „sărman al bucuriei“. în setea de a domina şi alţii în plăcerea imediată a senzualității.8 Ce trebuie să fac? „Nu-ţi prinde fiinţa în lanţuri de care nu ai nevoie. pe de o parte pentru că nu pot fi exprimate. îşi recunoaşte condiţia. este cinstit şi bun. a te dărui lui ca unei existenţe deosebite şi apropiate deodată. „A cunoaşte pe cineva înseamnă a te depăşi pe tine însuţi.IV. alţii în putere. Dumnezeul cel viu face posibilă în om toate acestea. stea a cerului şi crin al pământului. 1. pentru că sunt şi forme maladive care apar în istorie. să ne dăruim integral. nu judecă pe celălalt (De unde această calitate supraomenească?15). cum inspirat o spune Ernest Bernea. care nu întotdeauna sunt şi dintre cele mai potrivite să fim sinceri şi curaţi ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă. Umanitatea începe cu dragostea.“11 „Descoperit ţie însuţi în ce ai mai adânc şi mai propriu. în faţa propriei conştiinţe: poate că judecătorul suprem va vorbi.14 Ceea ce ne propune Ernest Bernea este o atitudine afirmativă şi luptătoare în faţa vieţii. chiar fratele bun. ştie să se aplece în adâncul fiinţei sale interioare. Cele mai adânci experienţe interioare rămân pentru alţii în întregime şi definitiv necunoscute. care este un mod eminamente uman.4“ Ce pot să ştiu? În căutarea unei definiţii a omului. oamenii au devenit tot mai egoişti şi mai meschini. Treptele bucuriei Editura Predania. cu setea de absolut şi creaţia pe care durează întreg universul. Din slăbiciune. fratele tău bun sau ticălos. a perceptibilului.61 4. În acest fel vei cunoaşte cu adevărat. ci dimpotrivă ceva grav.3 Cine este omul-concret pentru Ernest Bernea? El poate fi soţia. Indescifrabil precum viaţa „omul este o existenţă complexă de o profunzime şi un sens greu de desluşit. trebuie completată. dar în condiţiile în care el este valorificat de o viaţă spirituală2. omul viu. respiră un aer sănătos. asceza (în limitele ei normale. Unde e omul pe care îl vrem cristal. redus la materie). că poate fi preschimbată.“12 Omul trebuie să ştie că prezenţa sa în lume nu e o întâmplare. de o gravitate pe cât de semnificativă. este lipsit de cinism şi trufie. căci rămâne parţială. Ce pot să sper? O consecinţă fatală apare în căutarea absolutului. practicată în lumea modernă. ci pentru aspiraţii nobile. Cu formula lui Ernest Bernea. omul este o unitate a celor două este. adică experimentarea ordinii spirituale. are tărie lineară. aspiraţie şi demnitate. Meditaţii filosofice. căci făcând fapta bună contribui la înfrumuseţarea universului şi năzuiesc la gustarea unei bucurii reale. o dragoste adevărată cere depăşire de sine. Ernest Bernea. Meditaţii filosofice. 7 Actul de cunoaştere este realizat funcţie de conştiinţă şi iubire care instrumentează întregul sistem de valori: Să rămânem singuri şi curaţi. prietenul. Criza lumii moderne. omul este dublu – suflet şi corp deosebite. dacă se limitează la problematica obiectivului. Sensul vieţii se conturează abia în momentul în care fac binele din îndemn interior. Se isprăveşte. Dragostea mare are un fior religios. pe atât de obligatorie. puritate şi putere de jertfă. Toate aceste atribute sunt constitutive condiţiei umane.“9 Altfel spus calea este să iubim adevărul şi nu adevărurile noastre.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL omul-idee (omul abstract. Spre ce aspiră filosoful Ernest Bernea? Aspiră spre omul-model de înţelepciune şi virtute. cu banii şi confortul. iar pe de alta.“: „Omul pentru om este o mare necunoscută. Această confuzie a fost declanşată de înseşi principiile restrictive ale filosofiei raţionaliste ale lui Descartes conform cărora. bunătatea. Ernest Bernea.

125 8. Ce sfânt e cozonacul copt pe masă! Sub brad stă baba iarnă în năframe C-a obosit cernindu-şi doru-n coame În curtea ninsă cu iubiri de-acasă. IN CURTEA CU-NTÂMPLĂRI Iubite. Ibidem p. Meditaţii filosice. p. Treptele bucuriei. p. Meditaţii filosofice. Un univers al nimănui Şi-a scuturat somnul ocult Pe frunze de gutui.. Editura Predania.. Să bântuie o altă vară Cu arşiţă. Editura Predania. Pe-acelaşi mişcător nisip Ce-nghite cu tumult Silabe de amărăciune. Treptele bucuriei. Când. Editura Predania 2011. cu tine-nţelepciune.. părând ca se-nfioară Şi-or scutura parfumul pe visele-mi curate. Când te-am pierdut pe tine. Să-mi fie sete de povară Şi de o cofă de săruturi. Nu plânge prinţe.31 16.. Editura Predania p. cu stei. căciula cu urechi Ce mă aşteaptă-n cufărul cel vechi Să-mi ţină de căldură . Ernest Bernea. Ernest Bernea. 11.102 17. Ernest Bernea.. Nu am putut să vreau mai mult Decât am vrut Când. că poate. Ernest Bernea.157 13. Teii smoliţi in rouă. în oraşul cu parfum de Bucureşti. Mai ţii măicuţă minte. Stele să-ngenuncheze Porţi ţi-o deschide-n cerul frânt Olimp să te-ntroneze. de bună seamă . Nu am putut să strâng mai mult Decât am strâns Când am şezut. Cel ce urcă muntele. a-nceput să ningă În curtea cu-ntâmplări Iar tinda casei stă să plângă Nămeţii de iertări. În tinda de la stradă miroase a piftie O-ncerci. Meditaţii filosofice. Cel ce urcă muntele. Mi-a dat bineţe. p. Şi când pe sub ferestre ne colinda-vor alţii. p. cu teamă Vom desena cărări.. că e iarnă în curtea cu-ntâmplări. LIVADA DE CUVINTE Te zgribuleşti în mine iarnă Livada-mi de cuvinte arde Din hornuri fumul va să cearnă Peste-al lumii bulevarde. Editura Predania. Tinereţe.247 10..ce fi-va să se-ntâmple.259 9. Treptele bucuriei. Ursonul mi l-oi pune. cum somnoroasa vară Târa cămașa nopţii cu foşnete. NU AM PUTUT. Prin vise. Cel ce urcă muntele. Iubite-n iarna asta. cu fluturi. Editura Predania.157 12. Editura Predania. sub un cer de ochi căprui. 134 pagina 13 15. Nu am putut să iau mai mult Decât am luat. Era vară fierbinte. Editura Predania.-n scutece de mamă Aştept. de zefir Atâta luncă: zăgazul unui schit de fluturi Broda un zbor de fâlfâiri c-o aripă de mir În urmă. o dâră verde cu parfum de muguri. ORAŞUL CU PARFUM Mai ţii măicuţă minte. Ernest Bernea.un sărut.. Cât verde sta ascuns sub bluza albă.. Pe sub zăpada mieilor.şi se-ncheagă. El o trimite cerbi de-argint.precum fraţii.19 Zăpezile Mirunei Miruna Ocnărescu Cojocul de şuviţe crude Sub mângâierile-ţi de fată. AMINTIRI DIN CURTEA NINSĂ Dospeşte cozonacul pe priciul vechi de lut Cu izul amintirilor de-acasă.169 14. suliţe de-aramă Golesc livezile din tâmple Speriată. p. Editura Predania. E mama stâlp în casa părintească. Când teatrul de păpuşi din ceară A picurat întâia oară Cortina flăcărilor de demult Peste zefir de primăvară. Nu am putut să plâng mai mult Decât am plâns. p. Noi ghemuiţi stăm ziulica-ntreagă Şi-l aşteptăm pe Moş Crăciun să vie. Editura Predania. Îndemn la simplitate. p. când ai plecat la şcoală Desculţă. Pe gardul de nuiele ude Tu iarnă-arunci înfrigurată . Ernest Bernea. p.. când Cerberii umblă-n cete Ascunde-te sub un colind Ca Moş Crăciun să-ţi ierte. p. Iar noi ne-mpiedicăm sub şorţul ce miroase A vorbe coapte-n jarul dojenilor duioase Şi-a pribegiri ce-n prag or să sosească. Ernest Bernea. Ernest Bernea. Aroma dulce iar povară-şi lasă Ca prin colinda vârstei . pe sub uşa ochilor Un vânt cărunt. Pe fruntea ta domoală Dădeau în pârg poveştile din tâmplele lumeşti. Ernest Bernea.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL 7. Ernest Bernea.

această sferă a societăţii este transformată într-un circ politic manipulat comercial. Emiţătorii publici. un discurs figurat şi patetic. Dezvoltarea unei prese comerciale şi privatizate coincide cu trivializarea culturii şi a dus la apariţia formelor culturii de masă. fie şi numai din considerentul că „diferitele forme discursive vehiculează conţinuturi şi. unii dintre autori subliniind faptul că acesta este dimensiunea normativă a opiniei publice. nici o pură construcţie. discursul devine o anticipare la o situaţie de vorbire ideală. ci o presupunere asumată reciproc în mod inevitabil în discursuri. însă. Acest scop al discursului. unde sensul normelor se obiectivează în comunicare prin limbaj comun”1. de În secolul XX. Habermas a dat o rezolvare nouă problemei întemeierii normelor interacţiunii sociale. care „nu este nici un fenomen empiric. starea de spirit a populaţiei influenţează opiniile indivizilor. în numele cui vorbeşte informaţia şi care voci sunt excluse şi trecute sub tăcere în acest proces”3. „o scenă internaţională în cuprinderea sa. controlate centralizat. care sunt împărtăşite şi recunoscute de cel puţin doi subiecţi capabili de acţiune şi de vorbire. filosofia. Plecând de la ideea discursului ca formă a acţiunii comunicative. în discurs. „fundamentul legitimităţii puterii este unul de ordinul discursivităţii”11. când tematizăm pretenţiile de validitate şi instaurăm o comunicare asupra satisfacerii acestora. ceea ce va face posibilă depistarea unei forme determinate. care „se conduce după reguli tehnice” şi se defineşte „în limbaj liber de context”2. existenţa în plus a unei alte interpretări posibile. În cazul în care schimbăm opinii. În cele din urmă. Se poate vorbi de o reducere generalizată la discurs: ştiinţa a devenit un discurs riguros şi sistematic. vorbim de o comunicare curentă. Extrapolând la nivelul comunicării politice. prin excelenţă. semantice şi stilistice. Astfel. respectiv justeţei aserţiunii a cărei pretenţie de validitate a fost problematizată. Habermas susţine că aceste schimbări au subminat comunicarea democratică şi au dus la o refeudalizare a spaţiului public. acţiunilor şi expresiilor trăirii. adevărul conţinutului propoziţional şi justeţea interacţiunii vorbitorului cu respondentul. fie prin forme interactive şi directe. De aceea. de instituţiile statului. „Prin interacţiuni el are în vedere ansamblul exprimărilor verbale. mai nou. ţine de dimensiunea formei unui asemenea discurs. De aceste norme se leagă mereu. Reuşita comunicării depinde de adecvarea conţinutului şi formei discursive cu capacitatea de percepţie şi înţelegere a receptorului. în plină campanie electorală. suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm câtă grijă se acordă limbajului în domeniile acţiunii instrumentale. atitudinilor şi comportamentelor opiniei publice. trecem din domeniul comunicării curente în cel al discursului (aici. Teoria de comunicare a lui Habermas a abordat actele de vorbire din perspectiva condiţiilor în care a fost enunţată o comunicare. convingerea interlocutorului. întregul univers cultural începe să graviteze în jurul discursului. motiv pentru care diversitatea formelor discursive joacă un rol esenţial. nu doar să obţină înţelegerea acestuia. precum telefonul sau Internetul. oricât de mult abuz fac deopotrivă actorii politici şi gazetarii în discursurile lor. tacit sau explicit. dar nu tematizăm explicit pretenţiile de validitate. în acelaşi timp. fie ei jurnalişti sau actori politici. Măsurarea climatului opiniei a constituit obiectul a numeroase cercetări şi dezbateri5. Devine aproape imposibil să ne facem . Dacă în aceste domenii întâlnim un nivel atât de scăzut al competenţei lingvistice (vorbim de mass-media. în România se pune mai acut problema manipulării opiniilor. Atunci. îşi făuresc cariere şi promovează în ierarhia de prestigiu a societăţii muncind într-un domeniu al acţiunii comunicative. odată cu cea mai simplă exprimare concretă. Prin norme el înţelege aşteptări de comportament reciproce. precum presa audiovizuală sau scrisă. La nivelul simţului comun. admiţând tacit că acestea satisfăcute. marea majoritate a oamenilor nu dau atenţie decât la ceea ce spun (sau aud) şi neglijează aproape total forma în care spun (sau înţeleg). Natura fenomenului numit „opinie publică” rămâne încă insuficient descifrat. adică în toată sfera publică? Sfera publică a devenit. aşadar. acum. discursul politic emis de un actor politic sau de un jurnalist). Limbajulobiect. relevându-se rolul comunicării persuasive. Diversele prezentări ale unui anumit conţinut diferă de forma iniţială. forţa socială care acţionează pentru menţinerea coeziunii şi consensului. Prin discurs se înţelege. respectiv de justeţe”7. Acum. prezidenţiale şi. Desigur că. se impune evidenţierea relevanţei şi înţelegerea formelor de comunicare surprinse în media. Într-adevăr.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 14 Filozofia discursului politic – V Acţiunea comunicativă în sfera publică Daniela Gîfu înţeleşi în orice acţiune discursivă despre problemele publice. pentru nevoile expunerii. este explicit. precum alegerile electorale (locale. „acea formă mai înaltă a comunicării în care se tematizează satisfacerea pretenţiilor de validitate problematizate şi se schimbă argumente pentru a întemeia pretenţii de adevăr. ne permite să nu confundăm textul cu sensurile care i se atribuie. discursul politic. conţinutul (contextul discursiv) nu poate fi eludat. ci să şi cadă de acord asupra adevărului. unde se desfăşoară profunde lupte economice şi ideologice cu privire la cine controlează şi decide să prezinte o anumită informaţie. cel ce performează caută nu doar să-l informeze pe interlocutor. Această presupunere poate şi trebuie să fie contrafactuală. cele pentru Parlamentul European). cu starea sa interioară. dar şi atunci când este făcută contrafactual ea este o ficţiune eficace în evenimentul de comunicare”8. Acest concept de sferă publică4 evidenţiază impactul globalizării pieţelor de mass-media asupra „calităţii” formelor de informaţie. adică al „interacţiunilor mediate simbolic. arta. prin excelenţă. o analiză a discursului. pretenţia validităţii lor”9. parlamentare. cu care vom reuşi să distingem problemele prezentării datelor asemănătoare cu cele relative alegerii lor”10. Teza acestuia subliniază că domeniul public în care noi comunicăm ajunge tot mai mult sub controlul intereselor comerciale private. într-un limbaj cu frecvente erori gramaticale. fie prin modalităţi de comunicare de masă. Un model de referinţă în teoria comunicării a fost formulat de Habermas6. observând că. într-o astfel de cercetare. ne gândim la diversele mijloace de care oratorul se poate servi pentru a face cunoscut auditoriului său materia discursului. „La fel. de viaţa politică). culminând în spectacole politice publice. veracitatea vorbitorului. Azi. locutorul ridică faţă de interlocutor patru pretenţii de validitate: inteligibilitatea expresiei.

Globalizarea agendei presei. 4. Constantin SĂLĂVĂSTRU. comunicare. 25. dar mai trist este faptul că astăzi lumea nu mai vrea să știe nimic despre acest dramatic trecut. deoarece călătoria s-a făcut foarte încet și iarna i-a ajuns din urmă fără haine. 1995). p. 5. După debarcare oamenii au văzut cu groază că vapoarele au pornit înapoi spre Sud lăsându-i în pustietate. O parte din familia noastră. Erving GOFFMAN. E. ancorată la realitate (spre exemplu: contextul electoral). Cluj-Napoca. Ed. pe neanunțate. le-am aflat mult mai târziu. 7. Argumentarea. Am așternut pe hârtie câteva crâmpei din viața unui basarabean. discursul politic ca formă a acţiunii comunicative reprezintă o structură lingvistică. Mulţumiri: Pentru a realiza această cercetare autoarea a primit sprijin financiar de la POSDRU/89/1. pe nepregătite. Reţinem că ne vor preocupa cel puţin două accepţii ale conceptului de formă discursivă şi modalităţile în care ele se regăsesc la nivelul discursului politic. de S. 154-155 2. Cucu-Oancea. Opinia publică – învelişul nostru social. tragedia deportărilor s-a repetat. 53 8. Iaşi. Paul Dăncescu 3 Poveste celor petrecute in Basarabia este foarte tristă. inventariate în „dramaturgia” lui Goffman. Bucureşti. Sunt înghesuiți în vagoane de vite. 221 10. rom. 19 12. Politică. Ca o culme a perfidiei. Ed. In 1940 am făcut o mare greșeală. p. Idealul poate fi imposibil de obţinut. deoarece moare după noua ani de deportare. Jürgen HABERMAS. Viața lui a fost un lung șirag de suferințe. Neolle-Neuman. Jurnalismul de investigaţie. Spirala tăcerii. Comment on three „climate of opinion” studies. rămasă la Tighina. la Tighina în loc să ne refugiem în România. voi mărturisi cele ce mi-a povestit cu tristețe Igor Senkiewici : Toată povestea vieții mele este tristă. trad. In 1946. spre cercul polar. ClujNapoca 2006. pe care voia să o facă cunoscută. Analiza conceptului de „sferă publică”. 6. dar. aceea că am rămas în Basarabia. 2006. Londra. pp. New York. Ed. 607-610. unde nu puteau sta jos ci numai în picioare. p. Discursul puterii. un pagina 15 astfel de model este grăitor pentru tipurile de constrângeri de comunicare şi dezechilibrele care există în viaţa reală. Dar restul familiei doctorului și familia Senkiewici au scăpat. 13 și 14 Iunie 1941. Fundaţiei Studiilor Europene. pentru Habermas. în 1996 când eram canadian și când m-am dus în vizită din Canada în Basarabia. ideea de formă discursivă trimite în mod imperativ la modalităţi diverse (ce ţin de retorică. Producerea jurnalismului. născut in 1907 la Tighina.S. iniţiate de Talcott Parsons. în lb. 1983.) în care ideea se materializează într-un discurs politic. Iaşi. trad. dar la termenul de eliberare din lagărul morții. la Longueil. Pe de o parte. Ajunși acolo au fost îmbarcați pe vase pe fluviile Jenisei și Amur cu direcția spre nord. Acţiune şi raţiune în concepţia lui Jürgen Habermas. Politică. Deportările se făceau după criterii pe care nu le putea înțelege nimeni. Dar lucrurile s-au desfășurat atât de repede că nu am avut timp să decidem altfel. deci în timpul ocupației Basarabiei de către sovietici.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL multe ori. Coleman. în care oamenii puteau comunica pe bază de egalitate. 1961. Bucureşti. Critica raţionalităţii discursive. 458 9. în Hugo de BURG. Drăgan şi L. la Tighina și la Chișinău. dincolo de taiga. de altfel. Traité de l'argumentation. Limes. Public Opinion Quaterly. nu a fost deportată. Jürgen HABERMAS. Pe de altă parte. Context şi practică. Bucureşti. Public Opinion Quarterly. semnificativă în vederea obţinerii sau păstrării legitimităţii puterii.L. din orașe și sate. Cunoaştere şi comunicare. Mie mi s-a dat de lucru la un sovhoz. fără posibilitatea de a-și face măcar o groapa în pământ ca să se adăpostească. Constantin SĂLĂVĂSTRU. ca un model utopic. Igor Senkiewici. Éd. – Era iarnă. Este aplicată teza lui Habermas la evoluţia presei britanice. Deborah CHAMBERS. potrivit căreia comercializarea industriei presei a dus la două tipuri de jurnalism: jurnalism de calitate (pentru un public restrâns. Prelucrând teoriile sociologiei acţiunii. 1945. Andrei MARGA. Ed. Bucureşti. 25. nici cel puțin haine groase de iarnă. Ed. p. remarcăm conturarea tot mai evidentă a unor forme discursive „agresive” prin îmbinarea de proceduri multiple (propagandă. 146 4. rom. Zeci de mii de persoane sunt ridicate fără să poată lua nimic de acasă. 21 13. Cluj-Napoca.5/S/63663. rămâneau pe linii moarte de tren astfel încât foarte încet. – Populația locală era extrem de rară. în 1949 . Polirom. care reprezentau alți săraci veniți peste sărăcia lor. comunicare. 1983. dramatică dar totul culminează cu cele petrecute în timpul celor patru zile de groază care mi s-au fixat în memorie: In zilele de 11. p. forma se adaptează la natura şi specificitatea conţinutului vehiculat”12. 1970. 1961. de la protestele publice la jurnalismul de investigaţie (v. Viaţa cotidiană ca spectacol. Idem.ro. de l'Institut de Sociologie de l'Université Libre de Bruxelles. Andrei MARGA.ro. ca refugiat. târziu de tot ajung în Siberia iarna. In 1949 un alt val de deportări. Din pietate pentru suferința sa. Dr. 1985. Sage. 2003 (1956). Retorica politică devine – după spusele lui Kenneth Burke – rugăciune seculară. Deportarea se făcea la ora 2 noaptea. Ed. trad. dezvoltată de Habermas (1989). Nick STEVENSON. A Grammar of Motives. 1999. Cunoaştere şi comunicare. condamnarea se prelungește la cincisprezece ani. p. Toate acestea. care devin adevărate „constrângeri rituale”14. Socrul meu era medic. 1. educat şi informat şi cu putere mare de a atrage publicitate) şi cel de scandal (pentru un grup cu venituri mici şi putere mică de a atrage publicitate). p. 2001. În prezent. este importantă pentru implicaţiile sale în domeniul jurnalismului de investigaţie. Vagoanele mergeau încet. de raţionament etc. fost cercetător științific entomolog la Muzeul Antipa din București. D. așteptând deportarea. adică ce s-a petrecut în Siberia. 1980. 4. 393 14. în luna Decembrie. Din perspectiva comunicării politice. Chaïm PERELMAN et Lucie OLBRECHTSTYTECA. Femeile separate de bărbați. Albulescu. iar. primar al orașului Tighina și a fost arestat imediat. Mihaela Mudure. Dacia. numai după patru zile de la sosirea sovieticilor. p. populația era ostilă noilor veniți. . Kenneth BURKE. și care in ultimii săi ani a locuit. nici unelte și doar toți erau buni gospodari. au loc deportări masive de populație. Ed. declarând că funcţia ei este de „a ascuţi ceea ce este tocit şi de a toci ceea ce e prea ascuţit”13. 571-573. V. Condițiile erau îngrozitoare. Institutul European. 12. Teoria comunicării echilibrate a lui Habermas se baza pe o situaţie de vorbire ideală. Nu i-a executat însă. nu deportări. ideea de formă discursivă trimite la articulaţiile de ansamblu pe care le poate îmbrăca o încercare în marginea gândului politic şi care conturează o imagine dominantă cu privire la întruchiparea concepţiei politice. 192 11. liberi de constrângeri. Understanding Media Cultures: Social Theory and Mass Communication. în tundra pustie. 3. Three „climate of opinion” studies. Habermas elaborează în 1981 o sociologie a acţiunii comunicaţionale. publicitate). p. J. când Basarabia a fost reocupata de sovietici. 37 Trista poveste a unei vieți din Basarabia Prof. satele la zeci de kilometri unul de altul. Sills. bazată pe un anumit raţionament logic şi retoric. De aceea toți stăteam mereu cu spaimă și eram pregătiți cu un sac de lucruri. Prentice-Hall. Pedeapsa a fost condamnarea la cinci ani deportare în Siberia. Doctorul fusese deputat în partidul țărănesc al lui Iuliu Maniu. pe vagoane erau inscripții „mutări” adică simple mutări.

în realitate formată numai din ruși. Nu mai dormeam acasă. materiale și toate bunurile de la Centrul Viticol și Centrul Horticol de la Chișinău. Cei care aveau neșansa să fie luați în armată. Solul aluvionar este prielnic culturilor. totodată. pentru argumente economice. m-am reîntors la Drăgășani. Trenurile erau supra-aglomerate. Până la urmă. Marea tragedie era ordinul de groază ca noi toți. s-a refugiat tot personalul celor doua centre din Chișinău. în satul Gârbovăț. Iată câteva pagini din tristă mea viața de basarabean. partea de la nord este alipită tot Ucrainei. mama Ludmila (nume ceh) Mucinschi. Vița de vie și pomii fructiferi dau rod care nu se potrivește ca bogăție și frumusețe nicăieri în lume. Diferența de ceilalți ruși era. ne-am refugiat prea târziu. tot a trebuit să fugim. serviciul militar dura 25 de ani. la Centrul Viticol Drăgășani. Aici în Canada. ordine pe care trebuia să le executăm și. Pentru ai prinde pe basarabeni. Începuse foametea. care era groaznic de aspră in Rusia acelor vremuri. La a doua ocupare a Basarabiei de către ruși. Centrul Viticol și Agricol de la Chișinău. autoritățile voivodale române ale vremii și autoritățile turcești din raialele turcești îi lăsau să se așeze unde vroiau. făceam prietenie cu ei și astfel am reușit să scăpăm de deportare. fără chirie. Ajuns ca vizitator la Tighina în 1996. nu se mai cunoaște nimic în acel loc. De fapt. se întorceau bătrâni. Groaza s-a reinstalat asupra bieților oameni. o adevărată dramă. în 1996. Basarabia era loc de deportare pentru insurgenți. la familia sa și m-a lăsat pe mine să mă ocup și să evacuez biblioteca. pe vremea împărătesei Ecaterina. Constantin Saduville. Toți acești ruși sectanți din Basarabia au fost însă deportați în Siberia în 1941 și în cursul deportărilor de după aceea. La Tighina erau mulți ruși fugiți din Rusia în Principatul Moldovei după anii 1700. Mai era și o Comisie Aliată de Control in care erau sovietici. Stanislas Senkiewici . descendenții din această sectă de ruși se găsesc în delta Dunării. Ajunși în Moldova. In republica Moldova este o parte separată. cunoscând firea rușilor. să ne ascundem de deportare. deportată pe vremuri în Basarabia. Aici se căsătorește cu Constanția. refugiate la Drăgășani. trebuia să lucrăm în Centrul viticol. *** Eu sunt de origine poloneză. în Basarabia. iar noi. unde. într-o zi să facă o întregire a Republicii Sovietice Moldova cu provincia Moldova de peste Prut. deoarece acolo aveam un rost. veneau ziua ca să ne prindă la Centrul viticol. lucram la Centrului Viticol de la Chișinău. Basarabia a fost împărțită în patru părți cu frontiere între ele. Îmi amintesc de Polizu și Vrabie. la Stațiunea de fitopatologie în Oltenia.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL După venirea armatelor române în Basarabia. erau acum la Chișinău. Nu am mai întâlnit nici un cunoscut. Vâlcea și obligați să primească banii și să se reîntoarcă în Basarabia. a plecat urgent la Râmnicul Vâlcea. De fapt. tot înaintea jandarmilor. De fapt a fost o disperare în fața deportării. Cât despre românii de pe malul stâng al Nistrului. Astăzi Tighina are 128. aduși din toate colțurile. unui birjar din Drăgășani. basarabenii căutați. Eram suspectați de comunism. Dar vai! zidurile casei nu ne-au aparat. In gestiune era și un cal pe care nu aveam cu ce-l hrăni. Nu am mai găsit. pe de alta. fugeam plini de spaimă dintr-o camera în alta și în jurul clădirii. Astfel în Rusia. Biserica lor a fost dărâmată. Intr-o lume străina și ortodoxă au trecut și ei la ortodoxie. la Tighina. m-am reîntors în vizită la Tighina. mulți am fost suspectați de autoritățile române ca simpatizanți sovietici. în 1941. Eu vorbeam rusește cu ei și. Aveau o biserica mare. Simțeam că zidurile caselor ne apără și nu aveam unde să ne ducem. Tot ce s-a putut evacua a fost mutat in Oltenia. Eu am reușit să intru pe geam într-un vagon iar soția mea a fost primită de către militari germani în alt vagon. jandarmii percheziționau Stațiunea Viticola. în același timp. că-și făceau cruce cu două degete nu cu trei. Uneori. Fiul lor este bunicul meu. Pe atunci. cercetau la rând camerele clădirii tip vagon. Puținii care rămăseseră după deportări și după valurile războiului. nu-și mai puteau face un rost în satele din Rusia. armeni etc. deci încă înainte de ocuparea Basarabiei de către ruși în 1812.000 locuitori. După ani si ani. Dar marea tragedie încă nu începuse. încet descendenții au uitat limba poloneză. nici un cunoscut. Odată terminată campania de prindere a basarabenilor. . Componenta etnică a orașului Tighina sa modificat total. Asta a fost o marea tragedie. ei au fost rusificați în majoritate. În fine. Au vorbit rusește. Aici locuiesc găgăuții. era dintr-o familie originară din Lituania. La Tighina. merele nu se pot compara cu ceea ce era pe valea Nistrului înainte de război. Dar … nimeni din cei veniți la Drăgășani nu au vrut să plece înapoi în Basarabia. Ordinul a fost ca toate bunurile să fie restituite și să se despăgubească URSS. Mai există moldoveni la Tiraspol și Duboșari. Eu cu familia mea am fugit repede la București. lipovenii erau buni gospodari. jumătate oltean după mamă. care erau de fapt ale Ministerului Agriculturii din România. de fapt a extrădării lor. pe șosea circulă autobuze din oră în oră. Stalin avusese un interes să creeze Republica Moldovenească în mod special în perspectiva ca. aveam bunuri și case. veneau jandarmi să ne aresteze ca să ne ducă cu forța înapoi în Basarabia. Partea de sud este a Ucrainei. care au fost extrădați în Basarabia. Locuitorii erau buni gospodari și harnici. precum a mai spus. spre sud. primeam ordine telefonice profesionale de la București pe linie de Centru viticol. Am fost nevoit să-l împrumut. Am părăsit în grabă casa și am fugit repede în România. Totul trebuia predat cu inventar. să fim obligați să ne reîntoarcem în Uniunea Sovietică.000 de locuitori. rusificarea a fost mai puțin intensă. și mai ales regiunea Tighinei este foarte bogată. limba de circulație oficială și încet. Astăzi. In 1938 erau 37. unii au fost prinși. Deportarea lor a fost într-adevăr completă. Ne-am salvat dar într-adevăr ne-am refugiat de la Tighina prea târziu și am lăsat totul în Basarabia. pentru că rămăseserăm în Basarabia. Adică am pierdut totul. ruși. este frontiera cu Ucraina. ca și noi. printre altele. Unii chiar au înnebunit. Intre Tighina și Chișinău sunt 50 km. La 6 km. In oraș era chiar un cartier întreg de ruși fugiți din Rusia în secolul XVIII. al treilea motiv era că rușii fugiți făceau parte dintr-o sectă religioasă persecutată. Astăzi. Pe malul drept al Nistrului. tot poloneză cu familia deportata tot din Polonia în Basarabia. Aveam în gestiune o bibliotecă mare. Al doilea motiv de fugă era scăparea de șerbie. evrei. jumătate francez după tată. Era un amestec de populație: moldoveni. din România. rămași la Drăgășani. englezi și americani. căci mii de basarabeni au rămas în Basarabia în timpul ocupației sovietice. Sunt lipovenii. Totul mi s-a părut pustiit. Urma ca cei care „doreau” să plece să primească o suma mare de bani în lei din partea autorităților române în vederea reinstalării. jandarmii veneau noaptea să ne ia de acasă. care sunt o populație turcă. numai ca să-l hrănească. Nu aveam nici pâine. Directorul Centrului. Basarabia în general. Fuga a fost catastrofală. în 1944. unde am continuat lucrul până în 1956. Ceilalți. duși la R. am bătut la toate ușile. unde ni s-a pierdut urma. creștinată. tot cu frontieră și unde se circulă tot cu pașaport. a fost deportat în Basarabia. Tatăl meu a fost Leonida Senkiewici. Dar rămânerea noastră în Basarabia nu a fost o opțiune pentru sovietici. *** Când rușii au intrat în Basarabia în 1944. Alteori. Aceștia avuseseră trei motive să fugă din Rusia în zona supusă pe atunci Turciei. cei născuți în Basarabia. pagina 16 Dar în 1944 a venit armistițiul și România a trebuit să retrocedeze toate bunurile celor două centre. Strămoșul meu. Astfel. Pe de o parte. după înăbușirea de către ruși a uneia dintre insurecțiile polonezilor. ucraineni. in 1831. veniți pentru retrocedarea bunurilor Centrului horticol de la Chișinău. la mijloc este Republica Moldova.

Rupând sigiliul tristei închisori. foaie verde . acum.ni l-au trimis străbunii. te aşteaptă taica. tu de ce nu-i scrii? lasă mamelucii tristelor stihii sau întoarce arma către politruci că e plină Ţara de schiloade cruci.zodia cea verde.. neamul să-l urăm. lui i se cuvine să defileze pe umeri cu stema. c-aşa-i în decembrie la noi: din imnuri şi stele sfinţim în timp numele-nalt al PATRIEI mele.. eu aud cum se naşte din timp şi din stele numele înalt şi frumos al patriei mele. prin şesuri de ape delfinii aleargă-n cirezi. Străbunii din istorii ni l-au dat Şi Ţara toată. el a-nflorit. s-a pierdut prin gloata oarbă cu uimirea în privire şi-a cules de printre gloanţe floarea de nedumerire. Copii.spre vremurile noi.. camarade.. Strigat spre noi din daci şi din romani: Să urce ROMÂNIA-n liberate De-a pururea .Ţară verde. au nu ca zerul.Azi nu ne scăldam cu lacrimi în căuşul dintr-o stea Dac-am fi cântat a verde. foaie verde . intră-n cimitir cu zorii. femei. La semnul rar al Naşterii-Divine. aşa e-n Decembrie la noi: ies de prin case românii frumoşi şi înalţi până-n grinzi. în doină cu ei şi în hore cu ei să te prinzi. . Eşti tu primăvara vieţii şi a gliei frumuseţe? Lumânarea de-ar fi verde m-aş tot închina la dânsa Să ne ierte toţi părinţii şi Ţara ce-atât ne-a plânsa. cerbii zburdă setoşi de rod. Timpul dacă era verde. arnice de ţară şi de dor i-au cusut diadema.ŢARA mea! DECEMBRIE a venit şi decembrie.Crăciunul Revoluţionar George Filip EROICA Se-auzea o lacrimă de Ţară Dintr-un colţ de secol blestemat. SEMNUL DIVIN Ne trebuia un imn de libertate. când colindele sună din munte spre mări şi navele curg spre Ţară cu puii.. n-am zidit noi Ţara să o împuşcăm. fata dragă-ţi scrie.Ţara mea. Pribegind prin patria de datini Şi cerşind la propriu Ţării plai. era plânsă că de-aseară nu i s-au întors feciorii. mai bătrână.tinereţe.Foaie verde imn de libertate..cerul. timpul e mai bătrân cu-n an. tinereţe . Lunetiştii zvârleau gloanţe. ne ducea din azi spre mâine. creştinii se gătesc în straiele cele frumoase. Nu bănuiau himerele schiloade Când ne loveau cu roşiile ploi Că Ţara şi-a hrănit copiii ţării Cu demnitatea sfinţilor eroi. Maica ŢARĂ iar a dat eroi..la două mii de ani! . Azi nu ne scăldam cu lacrimi în căuşul dintr-o stea. mai bătrână. şoptit cu-ndurerare Pruncilor ce neamul ni i-a dat. de timp şi amiezi. . Laptele de mamă . CÂNTEC de ce tragi fârtate? nu mă recunoşti? pentru ce . demnă cât Carpaţii. Din negura-i de doliu s-a-nălţat.nu mai trage frate şi-n veci nu uita: când ocheşti spre Ţară tragi în maica ta! FOAIE VERDE Dac-am fi cântat a verde. Rezistam pe baricade când plângea cu gloanţe . v-au spus la cazarmă? s-a născut HRISTOS! hai cu lerui-lerul.a venit. pune lumânări şi spune că şi-a cununat feciorii.pe vampiri. o măicuţă.verde de-ar fi fost. din zări. Bocet surd. roşul îşi stingea tăciunii Şi cinam la masa Ţării cu străbunii. Răsuna o doină nerostită. Doina tristă-a omului pribeag. CUNUNA o măicuţă.. Domnul nu ne-a dat zăpadă Şi-ndoiţi. doar tinereţea ne ţinea la azăvadă.. . Clocotea un imn de libertate Dus din Bega-n munţi şi printre văi Şi-a fost dat să cânte imnul Ţara Concertând cu cei mai bravi flăcăi.. Tristă . pe un colţ de cer când Luna spăla lumea-n fulgi de stei a zărit dormindu-şi somnul veşnicii . Am dorit zăpadă verde. părinţi şi fraţi de-ai noştri S-au răstignit pe Sfinte-Sărbători. Oameni noi născuţi în inerţia Luptei mari . A fost un semn . acum. a plecat la drum cu zorii. Foaie verde .fiii ei. Şi a-nceput o sârbă românească Cu mitralii. noi dădeam la oşteni pâine. a tăiat purcel şi-a păstrat o glajă să închini cu el.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 17 REMEMBER: 1989 . din turelă .cu gloanţe trupul mi-l împroşti? nu azi cum Ţara plânge-n zurgălăi? ducă-se-n pustie politrucii tăi! vino. lacrimi şi psaltiri Ce i-a pus să joace-n jerăgaie Pe demenţii vremii ..jos. cu străbunii..

viaţă. Un poem intitulat cam criptic: (Aer) Oare ce ascunde acel eter? Nu încerc să aflu.. constă în aceea că ne spune cu exact aceleaşi cuvinte. pe stilul literar şi fluent. Dorința mea de a-mi spune cuvântul asupra volumului de poeme: . univ. a arătat autoarea. Imagini controversate. Pe care urmându-l am ajuns pe un ciopor Și am să țin în ambele mâini curcubeie. întinsă . dragoste.. facerea omului: Și uite-așa. Maiestuoasa natură a facerii lumii este magistral redată în . Această baladă.R. cântând astfel momentul carnal : Pe pielea ta albă și crudă. Fără să caut prea mult am găsit în reverberații răspunsul poetic al multor stări și sentimente. care au prezentat cărţile : « Crucea Cavalerilor de Malta ». dar o trestie gânditoare Mai-nainte să fi ajuns teribila bestie. Sunt prezente. Publicăm în cadrul acestui articol citate din cuvântul autoarei. din .. vibrațiile mele ascunse. prin ochiul de cenzură al poetei. al arșiței trecute Și mă surprind aceste izuri cunoscute Năvală dând când mă gândesc la tine. jucându-mă de-a toate Cu monștrii mei. Sunt poeţi şi poezii nemuritoare. tragice dar şi evocatoare de senină spiritualitate. care au acordat multă atenție acestei publicații. de « Ziua Amintirii » . . univers care cuprinde eseuri. şi poemele « De dragoste şi de moarte ». Dar curajul meu a fost răsplătit. încât am să vă împărtășesc doar unele dintre ele. moarte : «Noutatea unei poezii. alteori mohorâtă. despre care un preot ar spune că frizează chiar erezia. Câteva note și gându ri Melan ia Rusu Caragioiu Niciodată nu mi-aș fi putut închipui că pot fi îngemănate dragostea și moartea. Vorbitorii au pus accentul pe temele interesante ale cărţilor.Chiriacescu. şi ale Redacției revistei Candela de Montreal s-a organizat.. care te recheamă la citirea lor și îți oferă alte și alte fațete care te prind în mreaja lor uneori deschisă spre lumină. pentru că fiecare timp îşi găseşte în ea o altă dimensiune.poate e un delicat mister. Dacă « Crucea Cavalerilor de Malta » conţine povestiri ciudate. memoriile prezintă viaţa intimă a scriitoarei pe o frescă largă a societăţii româneşti. Leonard Voicu şi prof.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 18 Lansare de carte – Livia Nemțeanu .vânzătorul de zmeie! Văd în poemul: . a sensului invers. Viziunea naturii devine părtașă a iubirii. De dragoste și de moarte” mă pune în situația dificilă de a merge pe niște drumuri defrișate și bătute de criticii literari . însă doar o trestie.. această lansare a fost organizată de « Ziua Amintirii ». la Casa Română. ca o mărturie de credinţă a profesiei de scriitor. Și uite-așa.. M-a atras magnetic acest titlu: . aproape indiscretă.Sensul invers”. Ele sunt atât de numeroase.. Livia Nemțeanu – Chiriacescu fiind membră a Asociației Scriitorilor din România. se suprapun cu cele laudative. M-am săturat de facerile lumii Și mi-am dorit repausul pierdut.. memorii.Platon”m-a frapat prin tenta filozofică proprie. spre a nu îmi destăinui total simțămintele. călătorii.. eu o consider o mică epopee în care strălucește un scânteietor talent. fiindcă poezia dânsei are fațete inepuizabile. Pe urmă am citit.. cu jocul de-a momâia Am potrivit un falnic dobitoc Și o jivină care să-l răpună Și altele asemenea în loc. a constituit tot odată şi o comemorare şi un omagiu adus acestei sărbătoriri. în universul creației autoarei. Apariţia unei cărţi de memorii ce tratează teme dinaintea şi de după Cel de al Doilea Război Mondial în această împrejurare.C. Livia Nemţeanu-Chiriacescu.De dragoste și de moarte” înscris pe una din multele cărți expuse ale scriitoarei consacrate Livia Nemțeanu. Au vorbit poeţii Melania Rusu-Caragioiu... vom reda cuvântul celor trei vorbitori anunţaţi mai sus. Toate cele trei cărți conțin scrieri curajoase şi inspirate.cânturile”. « Jour de souvenir » pentru provincia Quebec şi « Remembrance Day » pentru întreaga Canada.Chiriacescu Un eveniment Victor Roșca Duminecă 11 noiembrie. o senzualitate acablantă.. sub auspiciile A.. alteori sarcastică sau debordând de senzualitate. Wladimir Paskievici.Balada facerii”. Poeziile.Ziua a șasea”. Apoi s-a întors fără să vrea la izvoare Trestie gânditoare...zic eu. Poemul meditație . aproape aievea. Al vântului al ploii.. din vremurile respective. După o incursiune in timp într-un tot poetic autoarea ne explică prin versuri: Alerg prin labirintul acesta omnivor Frenetic căutând vânzătorul de zmeie. au tema veşnic actuală « de dragoste şi de moarte ».. critice. speriat și abătut.S. Începând cu acest număr. Astfel începe o pătrundere a mea. romane și poezii fascinante. ca şi în cazul lansărilor precedente ale Liviei Nemţeanu-Chiriacescu. lansarea a trei cărţi scrise şi publicate de poeta şi scriitoarea Livia Nemţeanu-Chiriacescu. » Evenimentul s-a bucurat de o prezenţă deosebit de numeroasă. și finalul: Omul a fost o trestie. tinerețea și dragostea vibrantă. a veteranilor de război. Cum spunea Cioran : « eu nu locuiesc într-o ţară.. de fapt ele nu sunt îngemănate decât în mod alegoric. mereu altceva şi se adresează timpului pe care-l parcurgem şi care poate fi chiar al nostru. a adunat multe prezentări de carte. Iubita își pândește iubitul cu ochii ei de felină. aci. fuga dragostei de moarte. Subliniez aci frumoasa metaforă: . Dar. Iată cum pune în versuri poeta acea dragoste mistuitoare. patosul creatorului și bogăţia şi ineditul metaforelor.. « Manuscrisul din tren – Jurnalul vieţii mele (Memorii 1930-1989) ». trăiri răvășitoare la care natura participă creând un fundal scenic: Îmi stăruie în nări mirosul mării. Citez câteva versuri din . am citit din nou cu nesaț și interes spre a vedea furia dragostei și. şi bucureştene.. generate de citirea acestor versuri. e limba română. dar sunt nevoită oare cum să cedez. Întâmplător. Dar limba în care locuiesc eu. în versuri. critici literare alcătuite cu mult talent și competență. Livia Nemţeanu-Chiriacescu a terminat discursul său cu o referire la Poezie şi la eternele teme ale poeziei. locuiesc într-o limbă ».

ornante. despre alţi oameni. Ce gânduri sau fapte teribile din trecutul uitat sau numai ignorat vor ieşi la suprafaţă pentru a-ţi periclita liniştea şi echilibrul de până atunci. de prin anii 1930 şi mai încoace. viaţă prin reîntrupare sau trăire în stare de spirit undeva în alte locuri. J. Veţi descoperi singuri restul. odată cu întâmplările acelea povestite cu umor şi cu o nuanţă zeflemitoare. precum şi a celui care nu există. Să încerce să minimalizeze vreun merit. „În Malta. Foarte plastică imaginea : . dacă l-a avut. „Şi în fine. de dragoste „encore et toujours” adică sub dominanta dragostei. inexistente. iar altora care n-au cunoscut lumea aceea a mea. Nuvele cu întâmplări extraordinare petrecute în călătoriile mele prin Sicilia. „ Pe toţi cei care iubim cărţile ne leagă un fir invizibil. Vreau să-mi întind palmele. Singapore. Poemele din acest volum sunt pline de vitalitate și de o abundentă inspirație.. Veţi întâlni aici o dragoste fulgerătoare şi fulgerată. copacul tomnatic pe care-l desfoi. firesc. am întâlnit un personaj rar. aproape ascunsă. căci se găsesc totdeauna câţiva binevoitori care să exploateze slăbiciunile autorului. Am mai izolat și alte tematici: clipe de senectute.. „În Sicilia am descoperit prin localnicii de acolo contraste nebănuite care mi-au ocazionat descoperirea unei crime. cei care aţi fost elevii şi studenţii acelor timpuri. Iar în nuvela „De ce Israel ?” veţi trăi alături de mine stările care m-au posedat mergând la Ierusalim pe Drumul Crucii. când ca o continuare a vieții. „Vă mai spun două cuvinte : veţi găsi în nuvela „Jamaica”. Vietnam. nu se vor da la o parte în faţa acestor riscuri.. chiar şi după devastările bombelor cu agentul orange şi cu napalm. oamenii uită ura şi răzbunarea şi se reconstruiesc. e prezentă în multe poezii. Israel. ci. sau imaginea pagina 19 sugerata in versul: . adolescenţa şi tinereţea odată cu mine. (Balada întoarcerii). pasională. ci este promiţător. să suspini. De dragoste oricum. o bogăție metaforică proprie poetei. tinerețea robustă. poate stârni stihiile. o ţară de vis. Dar nu ca o obsesie. veţi găsi în cartea mea de poeme câteva care vă vor da unele indicii asupra dimensiunii dramei emigrantului. să le faci publice. (Poarta). sau pe dvs. un caz dur. mă sfâșie ca un. pentru a împărtăși cu mine acele impresii. un bărbat cu o dublă personalitate. pe ei înşişi şi toată ţara lor. viaţă. tulburătoare şi tulburată. profesori. ia să-mi adun amintirile care m-au marcat pe mine şi epoca în care am trăit şi să vi le dau şi dvs. dar şi de dragoste senzuală. unele foarte cunoscute. Jamaica. mi-am spus şi eu la un moment dat. Malta. căci nu ştii niciodată ce vei descoperi în adâncul sufletului şi cugetului tău. Totul este presărat cu o dărnicie de comparații. care şi-au petrecut copilăria. Căci dragostea este sentimentul dominant care ne dă continuu primăvara vieţii. care au scrisul în sânge adică. metafore inedite.ceva nou. care e un ciclu. „Moartea. Acestea sunt Memoriile din cartea mea „Manuscrisul din tren. echitatea sau moralitatea faptelor sale. aşa cum titlul o spune.Chiriacescu lumea– de a afla ceva în plus. ca un eveniment inconturnabil. către moarte. moarte.” «A scrie e un act de curaj. despre alte locuri şi despre alte întâmplări de prin lumea largă. dar mă opresc aici considerând că am suscitat suficient interesul cititorului. A scri e e un act de cu raj (citate din discursul autoarei) Livia Nemțeanu . „Şi aşa. Dar cei care sunt născuţi scriitori. care se transforma imprevizibil trecând brusc şi inconştient dintr-o epocă în alta. a existenței. înțelepciunea existenței. punându-mă mereu într-o derută periculoasă. „A treia carte este un volum de poeme intitulat „De dragoste şi de moarte”.. El nu sperie. tirania iubirii. dar totodată şi o poveste adevărată despre practicele vrăjitoreşti secrete locale. Rousseau. înșivă. Iar a le da la iveală. ori să umfle vreun defect sau greşeală pe care a avut curajul să o mărturisească. oameni politici care au existat înainte de „epoca de aur”. Veţi întâlni în ea personaje reale. să țipi. scriitori. Jurnalul vieţii mele”. moarte dar nu dispariție.macii cufundați în somn adânc. sau al lui Djuvara şi altele care au făcut epocă. epitete evocative. „Veţi găsi deasemeni obsesia Timpului. Întâmplări care m-au zdruncinat sufleteşte şi pe care le redau aici. divinizarea materiei și altele. Sunt aici poezii de dragoste interiorizată. care le dă hazul de care mam bucurat scriindu-le. când ca un repaos râvnit şi aşteptat. să te lipești mai tare. Unora dintre dvs. a timpului care e sesizabil. o fâşie de câteva mii de kilometri. personificări. printre vestigiile unor civilizaţii milenare. sau mai exact spus. dar nu înainte de a scoate în evidență existența unei bogate încărcături de figuri de stil. îndemnând la lectură. ţară cu mare criminalitate. sens invers”. limbi de cactuși cu spini Să tresari înțepată. publicarea lor asta însemnând. sau Jurnalul lui Mihail Sebastian. şi care vor afla lucruri noi. Patagonia. „Cea de a doua carte pe care am publicat-o acum este ”Crucea Cavalerilor de Malta”. cu 2000 de km de coastă la Marea Chinei Meridionale.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Și prinsă (ca-n capse) în unghii subțiri. pe urmele lui Iisus Christos. „În Vietnam. mai degrabă. a timpului care se scurge iremediabil ca un fluviu către mare. Timpul şi spaţiul sunt dimensiuni insesizabile pentru filosofi. în Extremul Orient. Ca să nu vorbim decât de atât de criticatele Confesiuni ale lui J. printre alte vestigii magnifice.dorinţa –veche de când .

să ascultăm slujba de Paşti la Bazilica Sf. se îndesaseră cu uşurinţă două sute de mii de fideli şi de turişti veniţi din lumea întreagă. în care Fecioara Maria ţine pe genunchi corpul lui Cristos. Florenţa reprezintă Renaşterea. Am ajuns la Roma seara. fiecare de cult diferit. Vacanţe în Italia Angela Faina . Pietà. Nu-mi place ostentaţia.artista Wladimir Paskievici . pe balconul Vaticanului de unde a făcut tradiţionalul apel lumii întregi. după cină. Urbi et Orbi. m-a încântat. ne-am dus întâi la un restaurant. Cum aveam un plan în minte. mare cât o mică biserică. perla civilizaţiei noastre! Oricât de frumos ar fi fost oraşul. Casa di . să ne ospătăm. Petru. caracteristicul Palazzo Vecchio (Fig. i-am explicat patronului că suntem studenţi francezi care au venit la Roma pentru a asista la slujba de Paşti. construite realmente. i-am convins pe colegii mei să aibă încredere în mine. tehnică mixtă (30 cm x23 cm) Florenţa. În vacanţa de Paşti. Petru. Convins de sinceritatea mea. Dacă exteriorul Bazilicii era impresionant. Impresia de adâncă tragedie pe care o emană este zguduitoare! Contrar Bazilicii Sf. originalul Ponte Vecchio. Situarea geografică pe râul Arno şi cu coline împrejur. În plus. împreună cu un grup de studenţi. şi l-am întrebat dacă ar cunoaşte pe cineva care ar fi dispus să ne găzduiască. Forumul. pe jumătate înconjurată de colonadele Bazilicii. Găseam însă că totul era peste măsură de încărcat . Prima impresie care te frapa era gigantismul naosului şi numărul necrezut de mare al capelelor laterale. eram student în Franţa. în adolescenţă în Larousse şi în cărţile de artă. Atmosfera dominantă este frumuseţea în armonie. Capitoliul (Fig.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 20 PARCURSURI ILUSTRATE 2. Piaţa şi Bazilica Sf. totul ma entuziasmat. frumoasele fântâni printre care Fontana di Treti precum şi curiozităţi ca cele trei biserici suprapuse. pod pietonal acoperit şi sediu al unor magazine artizanale şi de lux. 1 Italia – Florenţa : Palazzo Vecchio Angela Faina Grafică. prin bogăţia pe care i-a adus-o şi prin gustul artistic rafinat care a caracterizat-o. 2 Italia – Roma : Capitoliul. pe ruinele acoperite de pământ ale precedentei. O jumătate de oră mai târziu. cu trenul. culoarea ocru a pietrelor. fiecare. la un preţ abordabil pentru studenţi. Produsul unei civilizații rafinate. Palatul Pitti cu faimosul său muzeu. acum muzeu şi loc de conferinţe săptămânale neîntrerupte de la moartea autorului până în prezent asupra capodoperei sale Divina Comedia. Apoi. a petrece 12 zile pentru a-l vizita mi s-a părut prea mult aşa încât. Figura ascetică a Papei Pius al XII-lea era impresionantă sub tiara pe care o purta. În vacanţa de Paşti 1956 : Florenţa. Palatul Vaticanului. Acolo. Singura piesă care m-a sedus a fost extraordinara statuie din marmură a lui Michelangelo. Uşor de zis dar riscant de făcut pentru că nu aveam nici o adresă la care să locuim. am descoperit adevărata Romă. aproape chiar şi fiecare casă avea o istorie de povestit. Capela Sixtină. un grup de şase studenţi ne-am decis să ne ducem la Roma. eram toţi plasaţi! A doua zi. Coliseul. patronul restaurantului a pus mâna pe telefon şi şi-a chemat rudele. dar că n-am găsit nici un loc unde să dormim. organizatorii voiajului nostru la Florenţa ne-au avertizat că de Paşti nu mai sunt locuri disponibile la cămine studenţeşti. m-a încântat. Fiecare stradă. Petru. Fervoarea pascală era foarte puternică şi o vreme radioasă inunda de bucurie această lume multicoloră. cu splendidele ei monumente.2). or aici. Din gară. casa natală a marelui scriitor Dante Alighieri. Celebra frescă ilustrând creaţia omului – sau insuflarea vieţii de către Dumnezeu lui Adam – este uluitoare. preferam simplitatea stilului pur al catedralelor din Milano şi din Strasbourg.naratorul Dante. bogăţia fără seamăn a ornamentaţiilor în jurul amvonului. Familia Medicis a marcat pentru totdeauna acest oraş prin puterea pe care a deţinut-o. superba catedrală cu domul ei atât de caracteristic. un sentiment de împărtăşit. interiorul nu era mai prejos. Castello di Sant’Angelo. 1). biserica catolică exulta opulenţa. Fig. Arcul lui Septimiu Sever. fiecare. Privind această Fig. un detaliu de admirat. un loc de reculegere devenit acum un obiectiv turistic. tehnica mixtă. Roma şi Veneţia În 1956. Piaţa Veneţia şi Forum Traiani Angela Faina Grafică. după cinci zile. În piaţa maiestuoasă. am profitat de un voiaj organizat pentru a vizita Florenţa. Galleria degli Uffizi posedând cea mai frumoasă şi completă colecţie de pictori italieni. înscris la Universitatea din Strasbourg. la câte o mie de ani de diferenţă. înainte de înmormântare. tuş negru (30 cm x 23 cm) Ceremonia Sfintelor Paşti a fost măreaţă. Arcul lui Titus. pentru o noapte sau două. pieţele înconjurate de statuile marilor sculptori (între care celebrul David de Michelangelo). Vedeam în fine faimoasele picturi ale lui Michelangelo pe care le admirasem.

C. la Belle!». construită pentru Alex Munthe. 5 Italia – Veneţia : Piaţa San Marco în ceaţă Angela Faina Grafică mixtă. aceste opere de artă sunt acum accesibile pentru toţi dar pentru mine. cu o decoraţie interioară somptuoasă compusă din coloane de marmură sau din alte materiale preţioase şi nenumărate mozaicuri. a fost la Roma. O bună parte din fostul oraş era deja curăţat aşa încât am putut să ne plimbăm pe străzile pavate cu vechi pietre şi să intrăm în unele clădiri. vastă şi armonioasă în proporţii. în tuş (30 cm x 23 cm) . statui. complet restaurate. în anul 79 d. muzeele. Fig. Picturile lui Michelangelo Buonarroti înfrumuseţau şi mai mult pereţii Capelei Sixtine pe când splendorile din Muzeul Vatican păreau şi mai minunate. marea Piaţă San-Marco (Fig. oraşul acoperit de cenuşă şi de lavă în urma faimoasei erupţii a Vezuviului. în cea mai mare piaţă din antichitate. Ne-am dus să vizităm şi plaja Lido precum şi sticlăria din Murano. cu o arhitectură deosebită. în 1956. patria tenorului Enrico Caruso. Pompei. nenumăratele canale şi podurile ce le traversează – inclusiv bine cunoscutul Pod al suspinelor – gondolele. de ouă clocite. printre splendidele vile ce ne înconjoară şi ne amintim că împăratul Tiberiu venea aici – pe «insula caprelor». Pompei este o localitate unde moartea a întrerupt brutal viaţa şi unde prezentul se învecinează cu un trecut îndepărtat. – pentru a se refugia de presiunile tronului şi pentru a căuta plăceri discrete şi ilicite atunci când nu se ocupa de asasinate… Vizităm celebra vilă San Michele. După Vezuviu. tehnică mixtă (30 cm x 23 cm) După Veneţia ne-am întors la Florenţa şi de acolo înapoi la Strasburg. 5). şi de acolo. ca şi prin cartierele mai populare. vis. A doua zi. când voiajele au devenit banale. pieţe şi vestigii diverse. Primul popas. viitoarea mea nevastă. felul de a trăi fără automobil. de sus. începând cu traversarea golfului Napoli. de patru zile. cu emoţie. am făcut pe ghidul alternând biserici. oprindu-mă mai mult în faţa coloanei lui Traian. etc. totul era farmec. unde ne-am plimbat o zi întreagă. Ce fericire de a putea vedea atâtea splendori în aşa puţin timp! Fig. am putut admira un peisaj feeric. construită după modelul bizantin (cruce grecească). medic şi scriitor cunoscut Fig. Capri De data aceasta. La întoarcere către Florenţa. Piaţa Sf. Ne-am dus în arena oraşului. pentru a admira « diaporama » luptelor dacoromane. După aceea. Un soare radios strălucea deasupra oraşului imperial. am decis să facem un salt de două zile la Veneţia (Fig. urcăm pantele ei abrupte. când emisiuni culturale de mare valoare ca Des racines et des ailes te duc în toate colţurile lumii şi-ţi explică în detaliu capodoperele omenirii. Voiajul la Capri a fost o încântare. cea de a împărtăşi cu Suzanne. pagina 21 Pentru celelalte locuri vizitate. 3). cu clădiri la picioarele noastre. Dar fumuri sporadice şi mici clocote pe ici pe colo îţi reaminteau faptul că uriaşul este încă în viaţă şi că este numai adormit. mi-am organizat voiajul singur. o altă lume ce deambula şi discuta cu pasiune şi în totală libertate evenimentele zilei. imensă. Ce geniu! Am făcut apoi turul tuturor monumentelor celebre. 4). Am fost copleşit de un sentiment straniu închipuindu-mi tot felul de momente dramatice trăite de locuitori în momentul cataclismului. Debarcăm pe insulă. Napoli. turnul Campanile atât de caracteristic. Lângă ruinele Forumului. am revăzut. cu o faţadă de două etaje şi cu cinci portalii. «Après la Bête. 3 Italia – Veneţia : Vedere din mare Angela Faina Grafică (30 cm x 23 cm) * La Veneţia. Astăzi. nenumărate pisici sălbatice își aleseseră domiciliu… Al doilea popas a fost la Napoli. decorate pe pereţi cu picturi în culori vii şi conținând toate ustensilele necesare pentru a trăi şi a se hrăni. O absolută încântare. 4 Italia – Veneţia : Bazilica din Piaţa San Marco Angela Faina Acuarelă. Înăuntru. celebre în lumea întreagă. Petru era din nou plină de credincioşi şi de turişti. cu chiparoşi înalţi în jurul nostru şi cu o vedere în jur absolut superbă.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pictură am realizat că Michelangelo a fost singurul artist care a îndrăznit – după ştiinţa mea – să reprezinte pe Dumnezeu sub o formă umană. din memorie. ne-am dus să vizităm mica localitate Pozzuoli. am revăzut. pline cu mobile de epocă. pe care le cunoşteam deja sau pe care voiam să le cunosc mai bine. De fapt. Nu cred că există vreun alt loc în lume mai romantic decât acela pentru un tânăr cuplu. monumente. statuia lui Michelangelo Pietà. ne-am dus să vizităm Pompei. am descoperit noi minunăţii : biserica sau Bazilica SanMarco (Fig. plăcerea de a călători împreună în locuri minunate. unde activitatea eruptivă a locului se manifestă prin impresionante solfatare care eliberau in atmosferă gaze urât mirositoare. Am constatat cu această ocazie că printre ruine. am vrut să realizez o dorinţă resimţită la Paştele trecut. O vacanţă cu totul excepţională! În vacanţa de Paşti 1957 : Roma. ne-am dus la Capri.

.. ocrotesc Bogate tezaure vechi. Legați prin sevă-n rădăcini adânci ! DACI A FELI X În vatra străbună a neamului dac Romani din Columnă-au rămas. adânc. Tu. sala de operă nu se putea vizita pentru că se dădeau operele Pagliacci şi Cavaleria Rusticana iar biletele de intrare costau mult prea scump pentru noi. excepţionali. am reuşit să-l conving pe vânzătorul de bilete să ne dea pagina 22 două bilete aproape pe gratis într-o lojă rezervată dar goală… Sala este imensă (3000 de locuri).. Cum stă încrâncenat sub aspra vreme Molidul falnic ancorat în stânci. pe hoarda înfrântă ! La grâul și aurul nostru Vestit peste mări. ST RĂBUNĂ GLI E Tu. am încercat să vizităm celebrul Teatro di Don Carlo.. falnici voievozii.. Și-n umbre de castre: cetăți. ce ne-au lăsat strămoșii. în plete vuind Pe stânci dau vârtejuri de sori. Din oseminte plânse sub țărână Și lui Zamolxis. PI ET RELE RĂMÂN Poporul.. vărsând foc pe nări ! . grindini. Glie. Hordele trecură-n patru zări. Strivit-a pe dușman în clește.... Făcut-au zid la ape trecătoare Ce-au luat cu sine numai lesturi mici.. Dacă asculți auzi prin vremi rapsozii.. cântărește. Prin verdea mătase mioarele cresc Iar mieii albi zburdă. din mari istorii toarse. Dârz. Reîntorşi seara pe continent. perechi. Râvnesc toți barbarii sălbatici: Pe cai vin.. (Cu jind cată. vulturi pe culmi bărboșii... ca ofrandă arse. După acest finale con brio ne-am întors la Strasbourg plutind pe nori… Ce puteam cere mai mult ? Notă : Imaginile se pot vedea color la adresa revistei : http://pages. In cărți de aur se-ncrustau victorii... . Și vitejii urcând măreț poporul De prin milenii. Prin cerbicia de-a trăi aici..infinit..... Au rămas fii și plai. Clădind clipele mândre de veac. vitează. fi slăvită ! T RECUT UL NOST RU MI LENAR GRĂI EȘT E Din temelii de cremene și stâncă. Din vii columne străjuind hotare. din vechi secole.. Viteze fapte.. cu sânge uscată.. Stindardele mai flutură și azi. vremuri grele. Glorie de veacuri ! Maică mult iubită. În brațe purtată....... APA CURGE. are şase etaje de loje şi este superb decorată. daci și romani un popor nou prefac Și limbii doinite dau glas... ochiul barbar !) . pe glia cea sfântă. În mii de bătăi ne luptarăm Acasă. Carpații-n cunună. glorii.. și-au urzit izvorul.. Din păcate. de razele refractate ale soarelui ce pătrund în grotă printr-o deschidere sub nivelul mării! Imagini ce umplu sufletul.... exultând literatură exotică. Și doine-alină strunele de brazi. Cum era târziu şi a doua operă deja începută. peste țări. aleg.. Mândră cunună. În stropi mari de plânset prelung frământată. din zbor dulce... fără a se teme. făurind. Perpetuând.. Oștenii mândri... În trudă-am trăit: frământând. Glia mea străbună.net / romanblt/ „ Vorbesc bătrâne cronici ” remember – poeme Melania Rusu Caragioiu 3 Prin multele flori cu iz cald de sulfini Albinele miere culeg Și roiuri prin tei. Presărând adâncul cu mari flori de mină. I Izvoade vezi.. doină legănată. zumzăind în stupini Nectar.. ei văzut-au multe Și-au scrâșnit amar.. Trecut-au veacuri. Se întrupează doina cea bătrână Și inimi mari. Cascade în spume. Când hoarde barbare vârtej răscolind Altare-n cenușă prefac. Vinul cel dulce se coace în vii În bobii de roș’ chihlimbar Și spumegă-n oale în stropi purpurii. ce devin un tezaur personal pentru tot restul vieţii. care este de un albastru strălucitor pe un fond bleumarin închis. Şi cântăreţii. Din veșnicia apelor de mare. RĂDĂCI NI ADÂNCI Pridvoarele de munți ascund în ele Întâiele vestigii din străbuni..noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL (« The Story of San Michele... Monumentale aripi. cumplit se-narmează Și-n cuget.... Prin capete de lup șuierătoare... Talaz greu de foc și de pară Deasupra. o carte autobiografică). bogății... Luceferi de soare stâlpii de hotar Redute temut. ce nu pot fi niciodată uitate. Din liniști de sub lespedea adâncă. râuri și cununi. Durerea in inimi... Culegând văzduhul în flori de sulfină Și chemând din râuri țiței în lumină. absolut e-x-t-r-a-o-rd-i-n-a-r-ă! Grota este întunecată dar apa este iluminată pe dedesubt. Pentru sfârşit – pour la bonne bouche – am lăsat faimoasa Grotta Azzura (peştera albastră).. Apele curg – rostogol șerpuind Cu susur și solzi lucitori.. cernute ! Spălatu-și-a maica urme de cenușă. sub brazi. Se dăltuie des meșteșug sub umbrar.....

texte publicate în mai multe reviste răspândite prin lume. plină de căldura şi lumina care facilitează accesul omului la puritatea esenţelor dintâi. eu am ales să vorbesc acum doar despre cel al creaţiei. lumea în care vieţuiesc rostindu-mă pe dinăuntru şi în care fac să se împlinească şi neîmplinirile. Sub lespezi e îngropată numai huma. Toată lumea știe că e mai bine să privești lumea de un delușor mai sus.. Firea mea optimistă îmi aduce în faţă. S-a întâmplat în urmă cu 10 ani. dar și cu aripi de vis. Caut să fug. și mai apoi primind suportul regretatului cărturar Artur Silvestri.. dintre care amintesc două.. cresc spre mâine ! Și dorul de UNIRE le frământă: De ce un neam de-o limbă și de-o mamă Să fie-n Principate despărțit ? Unirea este crezul ce ne cheamă ! Să fim azi suverani ! Popor unit ! În prag de Anul Nou . Stephen Harper şi Prim-ministrul provinciei Ontario. căci numai măsurând bine faptele din trecut poți să alcătuiești tiparul după care să le poţi croi. Meditativ alunec printre coloane mute.. Cristelnițe de piatră. Privirea pe care o aruncăm asupra vieții este. frații mei adoptivi și cu mai mult noroc. pe cât posibil.. cărora le aduc cuvinte de caldă mulțumire..... lumea aspiraţiilor animate de un optimism febril. Pentru mine. vom construi pilonii noilor fapte de viață.. cu locurile mai importante ale lumii în posibile călătorii.. să pot călători în lumea revelatoare a cuvintelor ca într-un spectacol al lumii. la cumpăna dintre ani. pagina 23 SE Î NALȚ Ă NEAMUL De-atâtea jertfe mari ni-e plaiul plin. să nu renunț la urcuș. tuturor vă doresc zile senine. Iată că la acest prag fac și eu un popas acum. Izbesc unde rotunde de porumbei sonori. Pleiadele de cărturari români În măiestrite graiuri limba cântă. scrisul. Mai concret... Copiii îi ferim pe sub cetini. dar şi pe cel adăpostit de tainiţele sufletului său şi să facă un bilanţ. decât de sub el. Bing-bang-ul de ceasornic și clopot suie-n mine. în el mă strânge. din buchete de cuvinte aşezate cumpănit. privesc anul care a trecut cu sufletul. unele de la Înălțimea Proniei Cerești. pe cele ce le vrei împlinite. ispita din nou în loc mă ține Și-n joc spiral mă leagă de iederi și mireasmă. Întâmpin această vârstă cu bucurie și străduindu-mă.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Noi strângem în inimă datini.. Și sunetul mă prinde. să găsesc acele cuvinte care cuprind viața în cupele lor. cu natura.. privirea care se îndreaptă spre noi înșine. mai multe premii şi diplome. cel mai potrivit este ca să tragă linie atunci când mai urcă o treaptă în necruţătoarea trecere a timpului. Anii senectuții m-au învățat să mă bucur de viață. și totdeauna. În noul an 2013. de fapt. iar pe cel care vine cu ochii minții.. Ce mi-aş putea dori mai mult ?! Ca sămi îmbrac optimismul în cele mai calde culori. apariţii în dicţionare ale scriitorilor şi în diverse antologii. reverberări de zbor. Biserica e o scoică de sidef și ocean Ce sunetul îl soarbe și-l macină difuz. Și gânduri.. este vorba de comentarii de critică literară. din şirul celor tipărite de-a lungul activităţii literare începute la vârsta de 70 de ani. să extrag esența.. dar și la inimile canadienilor. în scrieri prin care am încercat să reclădesc adevăruri ale vieţii din petice de culori şi forme diferite. . Pentru . doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. mai apoi.. delușorul acesta a însemnat în anul care se încheie apariția celei de a șasea cărți. mai întâi împliniri și frumuseți. cu sprijinul revistei "Observatorul" din Toronto căreia îi datorez debutul literar.. Le închin un gând de recunoștință Tot în acest an aniversar am cules roadele strădaniei celor 10 ani de peregrinări pe tărâmul creaţiei. eu.. uitându-ne în jur. azi sădite. oricât de lent ar fi el. fie umbra și luându-le ca reper. atâta cât îmi stă în putință. fie lumina.. Mi-aș dori ca scrierile mele de suflet să ajungă la sufletul românilor. primite în ţara de adopţie şi semnate de Prim-ministrul Canadei. să mă sprijin pe tot ce este frumos și bun și.2013 Elena Buică frumoasa vârstă. încerc să îmi închipui… cum ar fi peste câţiva ani dacă s-ar adeveri urarea făcută de o prietenă dragă mie: "Îţi doresc ca la împlinirea celor 100 de ani să primeşti diploma de la Regina Angliei!" Dar iată că din toată paleta complexă a aspectelor vieţii. Dalton McGuinty.. sănătate și împliniri! LA MULȚI ANI ! Pentru că omul simte uneori nevoia să aşeze în talerele balanţei datul cel trăit. în relația cu Divinitatea. albă... marcată de o cifră alcătuită din două numere creionate numai din rotunjimi nu e meritul meu.. Îmi doresc să pot păși înainte măcar ca până acum pe același drum. Tăria în brațul de fier.. pornind de la acestea. atât de tulburat în aceste vremuri. Tuturor celor care îmi citesc scrierile le aduc mulțumiri... ci mai de grabă al părinților și Divinităţii. câteva emisiuni la radio şi televiziune. Sub coasă dușmanii răi pier ! CET AT E de SCAUN Dezlănțuiri de orgă. De aceea. chiar și atunci când părerile noastre nu se suprapun. este aceea că el îmi va rotunji vârsta la 80 de ani. vom găsi întotdeauna ce căutăm.. asemenea apelor care curg de la înălțime. Ce-mi mai doresc pentru anul care vine? Doresc ca spiritul meu deschis să intre într-o relație și mai bună şi mai armonioasă cu oamenii. Și sunete de-alamă. Pe-aripi de veacuri mândre zvonuri vin.... O realizare importantă pentru mine a acestui nou an. căci diversitatea umană dă întotdeauna mai multă culoare vieții.. Și se-mpletesc acum ..

.. Imaginară clipă în infinit.. iar.. Deschid fereastra... IARNA Iarnă. aproape. deşi e înţepat în spini de ger Eşti atât de fermecată prin fulgii de zăpadă Deprinşi să râdă tocmai din cer! Iarnă-nflorită-n tăceri. pe gânduri. polar în care poţi s-adormi. dorul meu vrăjit... nu pot s-ating Umbra rămasă într-o înnoptare! Prin crengi înalte şi spice de-argint Se-aud plutind fărâme de răcoare. Pe tălpi de ger trec cerul prin norii vineţii… Aprinse felinare. ce ţâşnesc.. zborul nins coboară o bucurie caldă Din albul nor... cupola-n extaz Aruncă fărâmele geruite… Anină-ţi sufletul dorului treaz! UN CER DE GER Picase mătase… Profunzimea... Maica-ta-ngheţată îţi pune cunună de stele... împinge Cu ţâşnituri neprevăzute aerul în vânt Cum într-un joc furtuni surescitate Vertebre de zăpadă înşiră pe pământ… .. iar.... IUBITE Toamna a plecat pe vânturi… Cu puf de abur se îmbracă firea. Etalându-ţi candoarea-n aer translucid Geru-şi întinde sclipirea pe ele.... iar. La geam colindul sfâşie tăcerea! În galbenul plecat dintr-o lumină Feeric arde ochiul pe culoare Şi.. . în profunzimea uimită A singurătăţii.......noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 24 Poeme Lia Ruse Strecurată prin plase de păianjeni enormi Care din lipsă de hotare poţi să te pierzi Într-un spaţiu. În geamuri străluceşte feeria aurie. Sub cer cristale de gheaţă Se înşirau într-o lumină de ceaţă. Iarnă răsfoită.. Priveşte. Văzduhu-i neclintit. vâsleşte. Un cer de ger Lustruia aerul.. iar.. Zăpada creşte Din brad cad lacrimi dulci în vis de ceară... troicile ninsorii. Văd satul meu de naştere. începe ruga în slava divină. umbră a tăcerii. Şi ... Ce asemenea zării te desprinzi cu lumină Punând straturi pe pământul care se miră... COLIND Cum noaptea e albastră! Începe. În pală lumină prinsă-i privirea… Aştept un foşnet venind din cer.... colindul Simţim copilăria Ce poartă lacrima Şi sufletul prin vise..... Zăpada-n dans e atât de hazlie! Împovărat.. îl cere În dorul lui.. colindul Cu rugile-n priviri. colindul Deschideţi o fereastră Dincoace să se-audă. într-o tăcere gri.. Apa-n puf dansează.. o amintire Ce-o duce. Iarnă clădită din umbră. A singurătăţii Măsura zăpada.. din neuitare... Împodobit e bradul cu cetina-n beteală Şi gândul..… prăvălit în timp cu spini Omătul troienea indiferenţa. Sclipind.. Clipele au altă vibraţie Ferecate în tăceri Tulburate. înlăcrimează Chipul însinguratei seri. .. sufletul meu în zbor... la pieptul meu.. Se-ascunde-n blana-i argintie… Deschide fereastra iubite... iar.... Să se gătească bradul În mireasmă crudă Şi aranjaţi lumina S-aprindă bucuria Începe. CRĂCIUNUL Şi. decembrie de ger. Mă rup de mine. cu chipul livid... E înflorită chiciura În imensitatea-albastră Singurătatea-n veşmânt gri Strânge timp în urma noastră... Uimită... uimită.. În cunoscute salturi văzduhul.. În ochii gerului Scânteile îşi făceau Cunoscută prezenţa. O!…mâna mea aleargă pe hârtie În noaptea ca o sală de-aşteptare… Îmbrăţişate clipele se spală În lacrimi. În nostalgia bolţii se-mpleteşte Un murmur surd al unui nor subtil Eu sunt departe şi dorul pentru tine Mă duce-n timp cu vise de copil.. în aer.... Am strâns... Albastră trece noaptea! Copiii povestesc În cânt: Se naşte Domnul Cu trupul Lui ceresc.... NOAPTE DE CRĂCIUN E noaptea de Crăciun.. În vârf de pom o stea e-ndrăgostită De sărbătoarea începută-aseară. mă prinde în bucle de nor. .. ascuns...... -fantasme înşirate-... E ÎNFLORITĂ CHICIURA Iarna-şi rostogoleşte vremea Prin culcuşul alb al tăcerii Luna-i ninsă şi prinsă Pe suprafaţa transparentă a serii. în visare. cu clipe.... în hainele de gală!… VREME TRISTĂ E o vreme tristă! Eu..... sculptată-n zăpezi. de priviri în cădere lină Templu’ larg de abur ce promoroacă-nşiră... Începe.. dispersează Îngălbenite raze.-n nostalgie Cu sufletul... Prin visul dulce-al clipei Şi-al veştilor prescrise Înconjurând pământul Cu-n dor de amintiri..

fireşte. Dar arată şi calea mântuirii prin aceea că el nu vede ca Miron Costin pe “bietul om sub vremi” ci. ageografice şi atemporale. Aşa am făcut cunoştinţă cu Nichifor Crainic din carte. mă leagă de acest nume fervoarea unei adolescenţe flămânde de cunoaştere şi înflăcărată de ideile mari. El a considerat marxismul ca o doctrină de “ură tiranică împotriva creştinismului”. deşi vulnerabil. ca şi romantica idee a nostalgiei Paradisului. hârtiile. Eram elevă la Şcoala Centrală de fete “Marica Brâncoveanu” sub direcţia Domnişoarei Elena Malaxa prin clasa a cincea de liceu (liceul de opt clase) când. de la Universitate şi de la Academie. veneticii şi corciturile sunt ridicaţi la rangul de scriitori misionari ai maselor. . nimicindu-i ideea de frumuseţe. îl duce la concluzia că orice străin de neam care trece la ortodoxism devine integrat şi mai specific decât Goga. ci eternă. A instigat tinerimea. Era o revistă ca niciuna alta. care n-au astfel de orientări. mare cât un atlas. a nostalgiei unei cetăţi. este legat de religie. în contextul unor scriitori pe care deja îi cunoşteam. România şi întreaga intelectualitate contemporană. extinderea literaturii pornografice cu instigarea instinctelor inferioare. Până la el învăţasem la Sociologie şi la Psihologie despre instinctele de supravieţuire.Vlaşca. după doi ani. Ideea unui “instinct de patrie” lansată de Nichifor Crainic m-a înaripat. personal. mai periculoase ca autorii. hârtiile rămâneau închise în arhiva Securităţii. născut la Bulbucata . tâlhărismul politic. etnicul. semidocţii şi agramaţii. Nichifor Crainic scriitorul. după 23 de ani de viaţă literară. iar frumosul este identificat cu binele. de nobleţe şi de moralitate.se vehiculau cam aceleaşi idei. căci undeva. îşi construieşte un sistem filosofic bine organizat. cândva … La vârsta de 16 ani. pe hârtie velină mată groasă. Vasile Voiculescu şi mai ales Radu Gyr. Croitori de gânduri şi cizmari de sentimente după manechinele şi calapoadele marxiste. Dacă primii (autorii) puteau fi reduşi la tăcere. Uciderea spiritului românesc în literatură se numeşte “libertate democratică”. tatăl meu. Ideile de o înaltă moralitate ale autorului. am devenit adepta poetului “cu arme şi bagaje”. irită. dar nu pierdută definitiv. de procreare. “Toate publicaţiile româneşti au fost suprimate. a cetăţii eterne. N. Toate articolele şi poeziile aveau vignete elegante în stil bizantin modernizat. Eminescu chiar. Evacuarea cărţilor româneşti din circulaţia publică e totuna cu eclipsa culturii naţionale. din Sindicatul Ziariştilor. “Cărţile mele au fost puse la index împreună cu ale celorlalţi eliminaţi. E una din crimele de neiertat ale regimului. arestat şi aruncat în temniţele Aiudului. Sadoveanu. pentru care omul trebuie să poată să învingă potrivnicia vremilor. Regimului îi trebuie un “popor” fără deosebire de rasă şi credinţă. De peste hotare sunt introduşi scriitori de duzină ai proletariatului. vor aniversa în toamna aceasta 123 ani de la naşterea şi 40 de ani de la moartea marelui om de litere care a fost Nichifor Crainic. instinctului de proprietate şi a instinctului de patrie” care integrează natura omenească. la o plimbare cu trăsura la şosea. ca toţi tinerii entuziaşti cred. Specificitatea înţeleasă prin ralierea etnicului la ortodoxism. Creştin profund ancorat în credinţă. dar şi cea mozaică şi ştiam Vechiul Testament aproape pe dinafară. Cărţile le cumpăram la librăria Cartea Românească de pe bulevardul Elisabeta adeseori din banii de cornuri. căci în casa părinţilor mei – ambii profesori. dar nu inert ca multe altele mai laborioase. Au fost scoase din circulaţie cărţile ce reprezentau lamura românismului şi în schimb s-a dat frâu liber pornografiei iudeo-române. au fost “arestate” şi condamnate la “închisoare perpetuă”. imbecilizat. de ortodoxie. el depăşeşte schema strict teologică. Şi când iam cumpărat şi volumul de versuri Ţara de peste veac.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 25 40 de ani de la moartea lui Nichifor Crainic Livia Nemțeanu . Cât de actuale sunt cuvintele lui : “bântuie şomajul intelectual”. “tânărul e setos de o concepţie integrală de viaţă în care să-şi salveze sufletul din ruinele ce se îngrămădesc împrejur”. ca Lucian Blaga. nu mai apare. De aceea ele. hârtiile care circulă nu mai pot fi stăpânite. din contra. de apărare. Fără hrană. eram gata să-mi dau viaţa pentru patrie. el nu concepe ordinea materială decât ca un efect al spiritului primordial. odată cu celelalte publicaţii româneşti. ca să rănească astfel sufletul poporului.Călinescu la 22 decembrie 1889). inculcând ideea de “haos”. Rebreanu. de biserică. În recreaţia mare de 20 de minute eram abonată şi la timpul profesoarei noastre de religie pe care am rugat-o. cu multe influenţe. Din acel moment am fost abonată la Gândirea până la suprimarea ei. de proprietate. după G. Nichifor Crainic are “nostalgia Paradisului”. să-mi lămurească mai întâi pasajele neînţelese de mine din articolele ce comentau filosofia lui Toma d’Aquino. A făcut prozeliţi. bolnav de 13 boli grele pe care le-a traversat muribund fără medicamente. fără haine. deoarece incitau la libertatea ideilor. a urmat apoi “decapitarea “ lui literară. şi mai apoi eseurile lui Nichifor Crainic sau pasaje din cărţile lui Ortodoxie şi etnocraţie şi Nostalgia Paradisului. El a fost supus timp de 15 ani unui regim crunt de exterminare fizică. timp cât a deţinut primatul periodicelor româneşti”. a unei stări minunate. Eliminat din Societatea Scriitorilor Români. pentru a-i găsi apoi “punctele cardinale”.Crainic (Ion Dobre.Chiriacescu Mi-a plăcut mult şi forţa spirituală a lui Crainic. mi-a cumpărat prima revistă Gândirea. (Citat din “Pribeag în afara istoriei”) Teroarea puterii comuniste se exercita pe două închisori paralele : cea a oamenilor şi cea a operelor lor. că voinţa omului poate conduce vremile şi “frânge grumazul monstrului”. pe care nu-i cheltuiam căci Şcoala ne oferea sandviciuri în recreaţia mare. cu o copertă semi-cartonată. în 1947. pentru care naţionalismul. iar în şcoală am învăţat la orele de religie doctrina creştină. Comunismul a fost pentru el îndreptat contra “instinctului de familie. Îmbinând doctrina ortodoxiei cu panteismul germanic. psihică şi intelectuală. profesorul. la rezistenţa de spirit şi la luptă. Chiar şi când unii autori au mai ieşit din închisori. Ion Pillat. este un miracol că organismul lui a rezistat până la eliberarea din 1962. academicianul avea să fie curând după aceasta. Pe mine. “Gândirea. dar nu “de patrie”. la 24 septembrie 1889. El dă o imagine a situaţiei de după primul război mondial catastrofală : situaţia economică ruinată. cu revista Gândirea în mână. pune probleme şi contribuie la progresul culturii” (George Călinescu). El leagă specificul românesc de ortodoxie. mi-au părut cunoscute. “Invertiţii şi libertinii de tot felul. pe care presa îi înfăţişează zilnic ca genii. El “stârneşte gândirea.

Ca profesor universitar la Facultatea de Teologie din Bucureşti. mistic.Crainic. Adrian Maniu. căci ceea ce vedem este doar umbra luminii Lui. este deci un întuneric ce “nu explică prin sine nimic”. El vede în spiritul panteist al unor poezii energia necreată de Dumnezeu. Stăniloaie vede în Crainic “poetul nostru creştin prin excelenţă. este majoră. dar are aspecte figurative surprinzătoare. şi mai apoi Radu Gyr şi N. mistic ortodox. care a circulat pe cale orală. Fiu de ţăran. domnule Crainic”. iniţiată de Cezar Petrescu. Crainic a creat poeziile din volumul Şoim peste prăpastie pe care – toate – le-a memorizat şi le-a transmis prin morse celulelor învecinate şi prin ele altora. Crevedia. generaţii de studenţi au urmat cursurile sale înflăcărate de mistică.mai puţin specific. vei vedea. “Dumneata ne-nveţi să gândim româneşte. vinul de-a pururi al neamului meu. preconizând. dar rămâne întrebarea “unde sunt?” la care nici un muritor nu poate răspunde : Zis-a vântul : Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor. pentru prima dată introdusă la noi în învăţământul teologic. Gândirea a fost cea mai elegantă publicaţie din România. poezia. Dar opera cea mai de seamă a lui Nichifor Crainic rămâne aceea de eseist. fără posibilităţi materiale. dus de învăţătorul satului pe spezele sale la Seminarul teologic din Bucureşti – destin care se aseamană întrucâtva cu al lui Creangă – Crainic înalţă o cupolă de reculegere şi înseninare în bucuria mântuirii. La el însăşi moartea se întrepătrunde cu viaţa. al cărui nume indescifrabil a rămas necunoscut. Profund influenţat de Platon. În toate aceste poezii. ortodox sau nu. nu repetarea stereotipă a aceloraşi forme. …………………………………… Zis-a bufniţa : Când va cădea Marele-ntuneric. (Mausoleu la moartea soţiei) sau Dă-mi cruda cerbicie durerea să-mi îndur Şi sfărâmat ca steiul să licăr aur pur Şi treierat ca grâul să mă aleg din paie Şi ars ca buturuga să mă prefac văpaie (Rugăciune sub cruce) Pe cât a fost de viguros subliniat în eseistica sa accentul pus pe ortodoxia noastră. el trece în registrul fatalităţii specificului şi conchide că. adică forma cea mai poetică a studiului. …………………………………… Zis-a ciocârlia : S-au ascuns În lumina celui nepătruns. înţelegând tradiţia ca putere propulsivă. În poezia lui Crainic este remarcabil stilul solemn. “Pentru idei. Ca bobul în spice şi mustu-n ciorchine Eşti toul în toate şi toate prin tine. Gândirea a cultivat genul eseului. ca un reflex al frumuseţii supranaturale” (N. Voiculescu. George Gregorian. În poezia Ţara de peste veac dedicată gândiriştilor (din volumul cu același nume. sculptor).noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Gânditor remarcabil. merit care îi revine lui Pamfil Şeicaru. izbucnind triumfător în temerarul “eu am trăit”. ca fiind un tradiţionalism dinamic. Numai lamură de gând. N. sau Rainer Maria Rilke poetul creştin german prin excelenţă”. Pr. Ea ne apare “profund creştină şi ancestral păgână. Dar deşi îl vede pe Eminescu . apărută în 1940. După decoraţiile lui Victor Ion Popa. dar cel mai important. el cântă în înaripate versuri dorul de ţara de care cândva se va dezlipi. În 1937 i-a apărut volumul de eseuri Ortodoxie şi etnocraţie Nichifor Crainic are marele merit de a fi purtat pe umerii săi timp de 23 de ani cea mai prestigioasă publicaţie literară apărută în ţara noastră între cele două războaie mondiale (1921-1944). Poezia de calitate care apărea la Gândirea a fost numită de criticii celorlalte reviste “regina poeziei”. în forma cea mai avansată şi mai modernă a vremii. deci specificul naţional în mişcare. Ia naştere curentul gândirist sau ortodoxist. În 1930 îi apare volumul de eseuri Puncte cardinale în haos. Adrian Maniu l-a descoperit pe Atanasie Demian care a dat revistei o fizionomie decorativă aparte. un adevărat român nu poate să nu fie specific “şi e rostul sociologicului literar de a-i descoperi aposteriori nota etnică”. dar această lumină întrece puterea noastră de a vedea. profetic. Se umanizează. nu osificat. Vizirescu). “Universul ne apare poleit cosmic.C.care nu e un mistic . dramaturg. cum este Paul Claudel poetul francez creştin prin excelenţă. Cine o pătrunde simte pagina 26 un nou izvor de lumină şi cunoaştere care-i îmbogăţesc sufletul” (Pan M. Dintr-o cuminte succesoare a “Luceafărului” sibian. revista Gândirea. Ea apare un an la Cluj. în care influenţa bizantină. prelucrată. întoarcerea la tradiţiile culturale şi literare. N. cu totul inimitabilă. El nu se remarcă prin imagini. nici măcar Convorbiri Literare a lui Maiorescu. El este poetul adevărurilor trăite. în sensul marii spiritualităţi istorice a poporului nostru iubitor de frumos. D. “Creştinismul lui nu se reduce la preceptele teologice învăţate din Evanghelie şi din cărţi. După un an se mută la Bucureşti şi trece curând sub totala responsabilitate a lui N. Arta este revelaţia în forme sensibile “a tainelor de sus”. Crainic pune în cartea sa Nostalgia Paradisului bazele unei estetice ortodoxiste metafizice. setos de absolut. lapidar. care – în afară de Eminescu bineînţeles – cultiva “o poezioară miorlăită . ca o replică la presa de avangardă. neavut de nici o revistă. Acest principiu metafizic adoptat şi de Lucian Blaga în altă terminologie. gen care după primul război mondial a fost uitat. ci e un creştinism manifestat în practicile şi datinile poporului român”. El neagă calitatea spiritualităţii româneşti oriunde nu găseşte preocuparea religioasă.Crainic împinge prea departe legătura dintre tradiţional şi religios. Spre ţara lui leru-i ler Nu e zbor nici drum de fier. ca şi personalitatea sa” (Ovidiu Papadima). i-a creat mari duşmani în lumea contemporană. cu teribile sfâşieri. fără a se confunda cu ele. ca şi balada mioritică). pe atât de mare e surpriza de a-l întâlni mult mai puţin frecvent în lirica sa plină de elogiul vieţii.) Frumosul artistic e întruparea în operă a frumosului spiritual. Poezia lui e plină de vitalitate explozivă. poem scris în închisoare. prof. dr. Ei au dat revistei un prestigiu fantastic. Cartea sa de glorie este Nostalgia Paradisului (eseuri). cu o mare putere de previziune şi în care arată rolul mântuitor al creştinismului care vine în ajutorul descumpănirilor mereu actuale şi a frământărilor tulburi ale oamenilor. 1931). care devine teoreticianul revistei. V. În al doilea rând nuvela. Artistul este inspirat de Creator. “Operă de gândire cu descoperiri şi interpretări absolut originale şi poate cea mai plină de adevăr cu privire la artă în sensul desăvârşirii. talentat desenator şi caricaturist (pe lângă nuvelist.). Platoniciană este şi identificarea frumosului cu binele.C. : Te-ai stins rănită ca o căprioară Ce m-a lovit fu dat ca să te doară Ce m-a durut pe tine te-a ucis. aproape toate cu un profund sentiment creştin. dispensat de trimiterile la subsol” (N. Tu. Crainic explică ideea de tradiţionalism lansată ca linie directoare a revistei. numit “Cartea veacului”. (Cântecul Potirului. Şi în al treilea rând. Aici au scris Lucian Blaga. Iată poezia Unde sunt cei ce nu mai sunt? ce mărturiseşte încă odată credinţa poetului că aceţtia “sunt”. Crainic cântă pe Dumnezeu în lumina supremă. Numai suflet tremurând Şi vâslaş un înger. care e prezent în toate. El identifică tradiţia cu spiritualitatea. sau modul istoric cum s-a răsfrânt spiritul în gândul şi fapta poporului român. ca o entitate aparte şi nu pierduţi în neant ori în alte reîncarnări. în progres. i-a spus un publicist ardelean. pentru a pleca din viaţă. În cei 15 ani de martiraj. Ion Pillat. Gândirea devine o revistă de directive spirituale.

idei. il suffit de regarder le Parlement Canadien. la forme des théières et des sucriers. de două ori jubiliar. En allant. odată cu toate celelalte publicaţii româneşti. odată cu opera justiţiară de restituire a acestor cărţi şi manuscrise publicului şi culturii româneşti. Cuza şi Octavian Goga care conturează omul politic. îl regăsim în memoria şi în sufletul nostru pe Nichifor Crainic. răspuns la actul de acuzare. “suavitatea şi grosolănia se confruntă permanent cu şanse egale” (Simona Cioculescu). de către V. care au pus tot sufletul pentru ţara lor. Voiculescu. car c’est là qu’on a tous les représentants de la race caucasienne. Dr. Winnipeg. le Canada reste un petit pays. le chemin semble toujours plus long : par conséquent. Au retour. je me suis posé la même question qui fait l’excellent titre du livre de Noah Richler : This is my country.) Gândirea a apărut 23 de ani şi a fost suprimată la finele anului 1944. comparaţii. je me demandais si c’était ça mon pays. C’est le Canada de Corner Gas plutôt que celui de Little Mosque on the Prairie. vous comprenez que. Aceşti tineri învăţaţi aduceau din toate colţurile lumii pe unde au studiat. el îl acuză direct de a nu fi “un căutător de Dumnezeu”. ceea ce explică într-o măsură nota critică acuzatoare a autorului. Cezar Petrescu. Vancouver. dar îi recunoaşte metaforele de “o noutate strălucitoare” care dă fiorul veşniciei. toţi cu titluri universitare şi de înaltă cultură era de departe cea mai selectă. este şi unul “justiţiar” faţă cu istoria literară. Pas besoin d’en dire plus sur le multiculturalisme canadien. Asta şi nimic mai mult n-a năzuit această revistă” (N. cunoştinţe şi observaţii critice. Volumul omagial Manuscriptum (apărut în 1995) cuprinde un fragment din Memoriile lui N. Le plus simple est de dire que c’est un pays d’immigration. Toronto. Mugur. Manuscriptum. De aceea acest volum. Brătianu. Blaga. ceux qui gèlent dans des igloos dix mois par année. et où les habitants des petites localités se voient obligés de déménager en ville. mi-am dat seama că se poate plăzmui şi transfigura imaginea integrală a României Mari. V. Angelescu. les Américains appellent leurs voisins du nord des Canouk. scrisori adresate lui N. Pour nous dégourdir les jambes.C. două studii literare despre Tudor Arghezi şi Lucian Blaga. quatre accidents routiers ont ralenti la traversée de la ville sur une dizaine de kilomètres. abordate din unghiul teologic. toţi aproape trecuţi prin focul războiului de întregire. Le dessin et les couleurs des assiettes et des tasses de thé fabriquées en Angleterre. Nous avons fait une petite halte à Stratford. Kingston-London 400. spune prof. petite ville rendue célèbre par le Festival de théâtre Shakespeare. Astăzi. Mais avant d’en parler. mais dès qu’on dépasse la frontière de sa province on se rend compte combien les Canadiens eux-mêmes le connaissent mal. quelques notes de voyage. D. Condeescu în editorialul la volumul omagial Manuscriptum. Crainic respinge “erupţia pamfletară” a lui Arghezi. un album de familie. Numele său a fost şters din istoriile literare. două articole politice. malgré son étendue. Si on exclut les grandes villes. Voyage vers l’Ouest Felicia Mihali le film Canadian Bacon Operation. Goldiş. Să reprezinte literatura. au volant d’une petite Toyota Echo.) Pleiada de scriitori de la Gândirea. o parte din corespondenţa cu Pan Vizirescu. A. un voyage vers l’Ouest canadien c’est un voyage vers un pays blanc. M. ayant le sirop d’érable comme unique ressource naturelle. En voyageant vers l’Ouest. Volumul mai cuprinde corespondenţa dintre Nichifor Crainic şi Al. “a fost unul din autorii cei mai nedreptăţiţi de istorie”. Nichifor Crainic. convergente în punctul ideal al noii culturi româneşti. J’ai décidé de faire le trajet en auto. arta plastică. absolut de negăsit la toate celelalte reviste. un Memoriu al lui N. Et le plus compliqué de comprendre qu’est-ce que cela veut dire. Et chaque fois que je sirotais mon café en attendant que mon mari fasse le plein. El este menit să prefaţeze retipărirea operei unui autor de marcă al literaturii române. străin firii româneşti şi consideră pe autorul monah sperjur bântuit de o religiozitate care se clatină. accompagnée par mon mari. îngropată pagina 27 şi deteriorată şi un amplu Tabel Cronologic. j’ai pris en charge uniquement une humble distance de 100km. nous avons partagé presque démocratiquement la conduite : moi. Devant et derrière nous se déroulait un paysage beige. La T. Al. cărţile sale au fost arse şi doar câteva exemplare au “supravieţuit” în întunericul fondurilor speciale. naţionalişti. C’est là qu’on voit toute la diversité canadienne. George I. În ce-l priveşte pe Blaga. car vous pouvez faire le même exercice avec tous les parlements provinciaux. récemment découvert par la neige. conservateur. Gândirea trebuia să aibă acest rol. assez croyant sans être excessivement religieux. On se moque de la mauvaise connaissance du monde sur ce grand pays qui est le Canada. pour avoir une image du pays. À Toronto. inaccesibile pentru public. i s-a interzis cu desăvârşire publicarea în ţară. En citant Rick Mercer. Bucuţa. On pense aussi que si un policier canadien arrête des voyous Américains écrivant Fuck Canadiens sur un mur c’est pour les obliger de l’écrire aussi en français. C. comme beaucoup de voyageurs l’ont déjà ressenti. C. What is yours? Si vous avez vu . qui se déroule à longueur d’année. Au sud de la frontière. Alături doar de Radu Gyr. car nous y sommes restés une heure seulement à cause du terrible vent de mars qui nous gelait les os. Vlahuţă. Ma tête tournait encore autour de ce que j’avais dit ou ce que j’avais oublié dans mon discours sur un sujet qui me tient beaucoup à cœur. îndoindu-se de existenţa lui Dumnezeu. le Il y a quelque temps. on avait les stations-services. “Cu aceşti tineri camarazi angajaţi moral. Laval-Kingston 300km et lui.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL sub obsesia lui Heinrich Heine şi atâta tot” (N. C. Crainic din perioada 1944-1947. un pays d’agriculteurs où la terre n’enrichit personne. L. învăluit în nimbul glorificat de principialismul şi martiriul lui. A. numind-o “un imens noroi”. La tâche la plus difficile au monde pour un Canadien est de définir son identité. muzica şi gândirea. Il serait inutile d’attendre de moi une description pertinente de cet endroit. Le seul spectacle de la route était la quantité d’autos et de camions qui nous dépassait. sans habitations en vue. et qui prononcent aboot au lieu de about.C. Crainic. Tout ce qui m’est resté est le souvenir des quelques minutes que j’ai passées dans un petit magasin d’objets en porcelaine qui m’ont donné l’impression d’une Britishness qui n’effleure pas mes sens à Montréal et d’autant moins à Laval. avec son célèbre show Rick Mercer’s Report. Generaţiile noi abia dacă i-au auzit numele învăluit într-un fel de legendă a ţinutului pentru totdeauna refuzat cunoaşterii. secrete. j’ai été invitée par le Département d’études françaises de Western Ontario University pour parler de la littérature migrante.

Je préfère dialoguer plutôt que de monologuer. a-t-il peur que la mention de son origine afghane affecte la perception de son œuvre? Je suis écrivaine franco-canadienne d’origine roumaine et je suis très curieuse de ce que l’histoire littéraire va faire de moi. plus accueillant pour la multitude des auteurs de toute origine et. lancés et consacrés comme auteurs français. Le centre-ville évoque une ville européenne où les restaurants asiatiques ont encore l’air exotique. après la décolonisation survenue au lendemain de la Deuxième Guerre Mondiale. Les rencontres des écrivains avec des chercheurs sont importantes non pas par le fait de se faire populariser mais par celui de se ressourcer. un concept en train de se concrétiser. moi écrivaine. l’Angleterre. dans les quartiers d’habitations. une fois à la périphérie. Je rencontrais Mariana pour la première fois de ma vie. j’ai été surprise et intimidée par les trois lectures faites de mes livres. Personnellement. elle professeure. Après le repas. avec une langue maternelle pour en parler. j’ai eu la même impression : être dans un autre pays que celui où se situe Montréal et ses banlieues. il n’y a que la Tamise qui puisse l’arroser. les États-Unis. les supports pour les couverts. la forme des bouteilles de vin. La meilleure chose pour un auteur est de se regarder encore et encore à travers les yeux des jeunes chercheurs. Nous avons passé les deux soirs à parler de nos familles respectives. Kader Abdolah ou Moses Isegawa. tout cela parlait d’un autre Canada que celui des empires du Dollarama. où les auteurs étaient eux-mêmes des théoriciens du concept. elle nous a servi une soupe roumaine et du saumon aux asperges. tout comme les enfants des immigrants ne veulent plus de la cuisine de leurs parents. elle nous a préparé une paëlla. Et il y en a pas mal qui ne veulent pas de ce nom. Habituée avec le style concis et informatif des chroniques de journaux. Il suffit de savoir que la petite rivière qui la traverse s’appelle Thames. C’est ici que les différences sont annihilées. je ne comprenais pas en quoi cela me concernait. d’excellents auteurs d’origine bulgare. à mon avis. nous sommes restées longtemps à nous raconter. littérature du monde.( Je me demande si cette expression ne me semble dérisoire à cause du terme Musique du monde. pakistanaise ou jamaïcaine sont restés les grandes figures de la littérature postcoloniale. qui fait donc que mes idées doivent être soumises à une double suspicion. qui font une brillante carrière littéraire en allemand ou néerlandais. la littérature migrante est encore en manque de tels gurus. un concept plus large. Excellente cuisinière. ils sont là pour rappeler la nature solitaire de l’Autre. c’était l’habitude de Mariana de vider le reste des casseroles dans des contenants plus petits pour qu’ils occupent moins d’espace dans le frigo. j’avais du mal à me reconnaître dans les dizaines de pages préparées par les jeunes doctorantes. je me suis rendu compte combien un individu reste attaché aux choses apprises à la maison. et non pas uniquement le français ou l’anglais. Moi. me laisser influencer dans mes réflexions par les questions et les interventions des autres. par exemple. Dans son salon. même un étudiant du premier cycle comprenne plus que moi. réduites parfois à une vingtaine de lignes. qui l’inciterait à reconnaitre son passé colonial. on arrive dans un Canada plus familier. mélange de fruits de mer. . Ils ont changé de langue maternelle pour utiliser comme langue de création celle du pays. Nos mères ne se couchaient jamais avant de faire la vaisselle et de nettoyer la cuisine. Tant que la France a depuis toujours refusé de parler de ce genre de littérature. le Canada. La littérature migrante a existé depuis toujours. j’ai été logée par Mariana Ionescu. Je dois reconnaitre que parfois. Il est assez réconfortant de savoir que partout au Canada l’Est est pour les pauvres et l’Ouest pour les riches. dès le plus jeune âge. Nous n’étions plus des spécialistes en littérature. les auteurs britanniques d’origine indienne. poulet. les érables. de continuer à interroger son œuvre. par l’appartenance des habitants à l’Est ou à l’Ouest de la ville. deux concernaient Le pays du fromage et une autre Sweet. littérature postcoloniale. J’accepte ne pas détenir la clé du problème et que parfois. mais deux femmes avec tout un passé derrière elles et. mais j’ai passé chez elle quelques-uns des meilleurs moments de ma vie. À la différence de la littérature postcoloniale. si on est à Londres. se sont formés dans les institutions occidentales et ont embrassé l’anglais comme langue de création. Il y a. de nos enfants. Les pagina 28 auteurs migrants sont encore à l’époque où ils se demandent si tel chapitre ne leur attribuerait le caractère d’auteurs mineurs auprès d’une grande littérature. Le paysage urbain ne les a pas encore incorporés. L’une des questions émises au cours de la séance était de savoir si la littérature migrante ne pourrait pas être considérée plutôt comme une autre division de la littérature postcoloniale. tout comme en Europe. *** Je prends beaucoup de plaisir et d’intérêt dans chaque nouvelle rencontre avec des étudiants et des professeurs qui travaillent dans des domaines qui me sont proches : littérature migrante. cela reste à voir. Les auteurs migrants de nos jours sont une espèce beaucoup plus nombreuse et plus diversifiée. la Hollande. Et ce qui m’a amusée. Cependant. Le pire est de laisser nos livres sommeiller dans la formule imposée par la critique journalistique. étendues sur deux sofas. professeur au Département d’études françaises. Si cela va être ou non le thème de l’avenir. Ils sont venus de partout au monde et se sont installés dans des pays qui leur ont accordé d’abord le statut d’immigrant. La littérature postcoloniale a été fondée et concernait principalement les auteurs issus des anciennes colonies britanniques qui. Prix Goncourt 2008. Ce qui est certain est que. véhiculé sur toutes les chaines pour définir cette musique aux couleurs et costumes exotiques. Le deuxième. au Canada anglais on préfère plutôt parler de Littérature du monde. Le vin maison était fait par son mari. et les petits jardins sont les lieux communs de ce pays. Le temps de mon séjour à London. Après la Deuxième Guerre mondiale. À London. les entrées de garage. j’ai le grand désavantage d’être prise dans la tempête de ce nouveau courant littéraire. Non. elle nous a préparé des plats qui ne portent aucune identité précise. tel que la France. en plus de me reconnaitre en elle. Évidemment. World Literature. ont déménagé au cœur de l’empire. perse ou ougandaise. plus correct politiquement parlant. riz et pois vert. venus en France dans les années trente du XXe siècle. Mircea. car les maisons. Prenons le cas de Ionesco ou Cioran. même au bout de quelques pages. l’Allemagne.) Les spécialistes ont encore peur de parler de littérature migrante tant qu’ils ne savent pas si les auteurs en question l’accepteront. nés en Roumanie. sweet China. des auteurs comme Kundera ou Soljenitsyne fuyaient leurs pays communistes pour livrer ensuite des œuvres qui fustigeaient les régimes totalitaires de leur ancien pays. en plus. Ce sont eux qui nous apprennent qui nous sommes et quelle est notre place dans l’histoire littéraire. Pour mes conférences sur la littérature migrante. je ne prépare jamais de choses à l’écrit. pourquoi pas. comme Ilya Trojanof. comme certains le prédisent.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL tissu et la broderie des napperons. La littérature migrante est encore un sujet en marche. d’apprendre. En quoi la nouvelle littérature se différencie-t-elle de ces premières vagues d’écrivains migrants? Les nouvelles lois de l’immigration et le regard qu’on jette sur la condition de l’immigrant changent aussi la perception sur la littérature issue de la plume de ces auteurs? World Literature est-il un terme plus approprié qui traduit vraiment la nature de la nouvelle littérature? Un auteur comme Atiq Rahimi. Le premier soir. de nos chagrins.

în nefinitul ei.. uite. din noaptea cu cercei de jasp mov. îngerul ne împarte mir şi lavandă! azi... suavă. jungla dragostei. şapte nu se mai împarte miros un geamantan invizibil./ atât de albă şi lăptoasă. Iubirile tăcute în testul timpului fac din poetă o etichetă „pe care scrie o unealtă” „ascultând şoaptele visului” „într-o ceainărie pentru drumeţi”. aruncat pe nisipul şoaptelor. nici culoarea roşie. strânse în broboada de sub cearcănele modernităţii poezia Danielei Voiculescu surâde în psihismul său secvenţe tulburător de realiste ale unei vieţi deşirate fără rostul fericirii.. Ştie doar că ... vis. care a gustat oracolul greşit al pentadei! ei.. vântul caută liniştea orhideelor. Eroilor... lansarea celor 4 volume de poezii. Sesam... Locul poetei nu e aici în artificiul. cine? calciu. Pântecul versului naşte frumosul în care respiră o realitate cu identitate rostită într-un „cuprinde-mă în tine” atât de firesc şi de simplu ca o declaraţie de dragoste. sunt soţia lui Eliade... oare cât praf poate fi în cartea de geometrie? e ca şi cum m-aş fi uitat la teatru. ci în femeia care caută. ce trec prin inimi de cocor. cine moare? noiembrie are coadă de peşte. machiajul şi pretenţiile prezentului. spartă de Adam.. iubitule. paralele de limonit iubitule. încă îmi mai îmbrăţişezi gândurile. visează.. lasă-mă să curg între talismane de argint şi ochii de paiete ai pendulului cărămiziu! lasă-mă să alerg spre apele fierbinţi care însoţesc vulcanii! şi tu.. stă inima. sau urma unui zgomot de pocal înjunghiat raţional de smaraldul de sub limba unei berze.. şi nu pleacă nici îngerii. unde clipa amestecă „zarurile cu săruturi şi îmbrăţişări”.. şi stelele vin mai rar.... tu nu ai murit. taci.. şi iese fum. taci.. e inimă de frunză neagră. cine trece? noiembrie şuieră sec. romantismul vine şi mai rar. hei.. amintire).. nici ploaia paranormală din dicţionarul de parapsihologie.. dragostea e doar o rună albastră. trist motto purtat de motanul obosit al serii de luni. iubitule.. Plină de accente culturale universale. uitată. Volumul de versuri „101 poeme” este o clepsidră ce mărşăluieşte prin tic-tac-ul gândului ce-şi poartă viaţa în buzunar „aşteptând raiul viselor/ să te vindece uşor. alunec.... orele 17./ cu ochi de mamă…/împărţită... e clepsidră spartă de dor.. mor în cer! tămâie şi topaz iese fum din plexul lunar. mă topesc în ochii râului de lapis lazuli.. unde ruinele miros ca tasta F5.. cât galben poate să aducă acest noiembrie? mi-e dor. Prezentăm mai jos cele 4 cărți și aprecierea avizată a d-lui George Baciu. ca un gât de lebădă înşelată.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 29 paralele – poeme Daniela Voiculescu e noapte. „câinii latră şi greierii caută/ melodia preferată/ a jumătăţii de lună. cine mai soarbe din motanul-capucino? nuntă în cer cine coase? noiembrie are culoarea lunii...” (Noapte. şi se schimbă vremea... de toamnă. o vocală tatuată pe piciorul unui elefant saturnian.. Luni 19 noiembrie 2012. nici ochiul cobrei. a avut loc la Muzeul Judeţean. cu o linguriţă de lună!”. scrise recent și publicate de poeta Daniela Voiculescu la Editura Bibliostar Rotarexim.. nu pleci nici tu. pe lacrima lăsată de toamnă.. frunzele din zbor.. ruptă din copacul trist. sala „Amfiteatru". eşti prea ameţit de cântecul sânilor mei coloraţi cu mustul uitării. Stilul ei de metaforă suspină pe umbra sufletului încă răvăşit de policromia lumii refugiate pe un strigăt de Nichita înmuiat în dezmăţul cu sufletul afară. miroase a pian cu linişte de calcedonie albastră! cât mov poate să ne respire dragostea? A... de mâinile Cleopatrei. ca şi cum pădurile ar merge să voteze-n rai! Prin tic-tac-u l gându lui – Poetei Daniela Voi cu lescu George Baciu Daniela Voiculescu este o poetă aparte în literatura română contemporană.... hai să ne scriem nerostul. onix alb şi frunze de opal. stă şi cuvântul mov! unde duce apa visele oglinzii sparte? şi el cum se împarte la trei? prezentul are insomnie! cine mai încearcă.. tristă privire de mandolină.. Str.

(ca si cel al lui Antonescu). e lipsit de importanță și ar putea fi atribuit imperfecțiunii Istoriei populare. Dieu arrive à notre cœur. Le temps est arrivé pour les portes qui s’ouvrent juste pour toi. deci și al mass-mediei. mais trouve le temps pour regarder le Ciel afin de trouver le Chemin de la Lumière. Filmul este flancat la început ș la sfârșit de fragmente din procesul . aceasta compilație ar putea constitui propria sa autobiografie. c’était une préparation pour le bel avenir qui t’attend. intr-o versiune oficiala. cum bine se știe. Garde-les ouverts avec la bonté de ton cœur! Ta joie de vivre de jouer au violon brille sur ton visage comme la lumière de ton âme. evoca o ideologie personala si personalizanta. semnată de Ceaușescu. cu privire la uimitoarea materie epică: Ceaușescu si Macbeth. . E o versiune monolitica. Pense à cette question : Qu’est ce que Dieu attend de moi? Parce que par la musique. rămâne fondul popular antitetic: Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu* este un anti-documentar pur și dur alcătuit din jurnale de actualități din epoca de aur (1965-1989) selectate si montate de Andrei Ujica in urma a 250 de ore de vizionare. Tu as dédié toute la vie pour promouvoir la culture roumaine et la beauté de la musique et je te félicite! Notre amitié est arrivé au moment opportun pour chaque. comentaristică. realizatorul își interzice orice comentariu sau mai bine zis. se va fi regăsit peste ani el însuși pe aceeași banca a acuzării ca si generalul Antonescu. Maître Florian Costache Eroul versus Istoria popular ă sau Autobiografia lui Nicolae Ceauș escu Florin Romila documentar. Tu cherche tout le temps les fruits de ton travail avec les yeux à la terre. despre teza comunismului in Romania. Indubitabil. cum Ceaușescu era stăpânul absolut al României. Împotriva ei. Aș vrea să ating doua aspecte: mai întâi despre versiunea oficiala. De aici. en même temps. ca instrument al Istoriei si opusa Istoriei populare. Procesul de la Târgoviște. Ujica se împotrivește documentaristicii prin faptul ca evita comentariile (in general. dat fiind ca filmul o adopta in extenso. sa zicem. . Tu as reçu ce don pas par hasard. Juste donner le bonheur à un autre tu peux recevoir le vrai bonheur. punctuala si extra-morala până la euforia patologica a formalului. mai bine zis. mais pour toi c’est la force divine de la Vierge Marie qui te protège chaque jour. odiosului cuplu. apoi. solitara. L’écrivain roumain Cioran disait que seulement la souffrance change l’être humain. Mon Ami! J’ai dans mon cœur un violon… Nous sommes très honorés d’être parmi tes amis et nous te souhaitons de tout notre cœur beaucoup de santé et de bonheur dans ta vie! Pour tout le monde la date de naissance c’est une journée spéciale. in același timp o ironie a Istoriei. Voilà les sentiments que je vis chaque fois que je t’entends jouer! Grâce à toi j’ai retrouvé ici les valeurs traditionnelles roumaines et je te remercie. caci Ceaușescu însuși făcuse din democrația socialistă un simulacru de democrație și.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 30 À Maître Florian Costache «Bon anniversaire! » Corina Luca 3 Ta souffrance de dernières sept années c’était un paiement pour les péchés du passé et. a fost un simulacru de justiție. Depuis notre connaissance seulement d’un an nous avons déjà beaucoup de beaux souvenirs. intentat de puciști. detestata si hulita de popor. iată. Totodată. Este vorba de versiunea oficiala sau. calitatea de anti- . Or. Faptul ca nu Ceaușescu e semnatarul propriu zis. pernicioase) si invită spectatorul la priza directa a Istoriei in fața documentului tel quel. Nous sommes si riches! Je te remercie. ni la culture et ni l’éducation.

un cub perfect lustruit. ci transcende in epic. Iata mana criminala in beneficiul lui Macbeth ! Cu siguranta. puterea este o fabrica de eroi. ilarianta teza a comunismului romanesc. fiindca Ceausescu era istet. se amesteca. Si asta. al vizitelor sale „istorice”. ca si a lui Macbeth fata de Banquo. va fi ales de catre tovarasii din Partid. ea ar putea sfarsi in amoralitatea vaga a Istoriei. Nu erau cronicele lor insemnul dorit al unor domnitori autoritari ? Cronica epocii de aur a lui Ceausescu ar avea toate sansele sa le semene. ilariantul servilism al ministrului de externe. controleaza Comitetul Central. cartela și revolta maselor. Dupa el. probabil. Este plimbat la Londra in caleasca reginei Elisabeta a II-a. a se subintelege fata de colosul sovietic. atunci cand un ziarist ceh la vizita lui Dubcek in Romania ii adreseaza o intrebare de complezenta. tocmai gratie convingerilor antagoniste (ale memoriei colective). se contureaza deja inca din 1968 rolul de joker mondial la care tinjeste Ceausescu. pe atât de manipulabilă. infiinteaza republica socialista al carei presedinte cu buzduganul in mina devine in 1974. totusi. E interesanta. revolutionar. Ujica aduce in discutie prin acest antidocumentar neortodox tocmai aceasta precaritate a adevarului si din care transpare o tema de meditatie: Eroul si Tiranul. se inconjoara de maimute politice pentru care cultul personalitatii va deveni legea de fier. comunist de pripas la origine. in pofida Istoriei populare de azi. Ceea ce conteaza este perceptia. si care desfide orice contra-argument moral. Mult mai tarziu dela evenimentele produse. eroul epocii de aur ar putea fi pus sub amprenta universalului. Decadenta comunismului incepe odata cu aparitia burgheziei rosii. disparata. Se traieste cu un debordant consum de energie si placeri parca al perioadei interbelice. cat imaginativ. prin amestecul de adevaruri. Pentru lagarul socialist ca si pentru Occident era o noutate absoluta. Neculce. conform careia seful trebuia ascultat orbeste. asa cum se vedea el insusi: erou. Ceausescu isi incepe ascensiunea vibranta dupa decesul regelui Dej (Duncan). drept succesorul oficial. Prin urmare. Jocul lui politic este nu atat curajos. Ceausescu. E timpul abundentei comuniste. ca figurant si pentru figuratie.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL mizeria. Intr-o lume divizata si impotmolita in mod anost intre alb si negru. Valoarea adevarului (istoric) in complexitatea lui impersonala se dovedeste de o conditie precara din insasi precaritatea perceptiei sale in lupta cu Timpul si cu Locul actiunii. Costin. Istoria populara ce este anonima. In cazul lui Ceausescu. Filmul lui Ujica trateaza materia Eroului. iar lipsa ei. In 1965. Ceausescu invita in tara personalitati politice faimoase( de Gaulle. Inscenarile sale istorice. incepe fulminantul periplu al vizitelor sale in lumea larga. Umanitatea insa inainteaza prin ambivalenta. al belsugului recoltelor. Gurile rele (vrajitoarele ce-i tin calea lui Macbeth) spun ca Dej ar fi fost iradiat de catre sovietici in cursul numeroaselor vizite prietenesti la Moscova. Corneliu Manescu isi cere in prealabil scuze ca el si nu Ceausescu este invitat sa raspunda). versiunile oficiale. dar teama de sef a ramas prezenta – ocazie pe care "Eroul "o va exploata si o va transforma in cultul personalitatii! victimile si crimele comunismului sunt sterse si uitate. comunismul este mai intai un adevar national. In general. Dintr-o astfel de aprehensiune se va fi produs. este maladiva si va creste si va creste mereu ca o tumoare maligna. suferința. Si tocmai din acest motiv. pe balanta Istoriei. nescrisa. in 1965. ele ramin o referinta in jurul careia fondul popular fluctueaza. Nu cred ca a existat vreun alt sef de stat care sa fi facut mai multe vizite decat el si la toti granzii politici ai lumii. (de data aceasta o Istorie populara va extrage din memoria colectiva o versiunea oficiala). Autobiografia este absolut imbatabila in toate sensurile. Ceausescu va avea talentul machiavelic de a profita la maximum de acest bluf de autoritate. Ceausescu conjuga imperturbabil verbul independentei fata de orice sistem. par ireale. in viata sau nu. inceteaza sa mai fie doar existent politic. isi inlatura concurentii. Ca panegiric al eroului. spre exemplu. Stalin murise deja in 1953. reboteaza partidul in comunist. anarhica. sa construisca o lume noua si fasta prin comunism si pentru comunism. insa teroarea disciplinei de partid. Romania. o imitatie irepresibila a vechii burghezii interbelice. Ceausescu este eroul propriei sale perceptii. isi introduce consoarta in ierarhia de partid si de stat. pe cât de inviolabilă. Corneliu Manescu. pe cat de tanar ferice comunist. Si vice versa. Bunastarea si sarbatoarea comunist-populara curg in valuri de la un cincinal la altul. conditia sa shakesperiana de Macbeth. as zice. si pina la un anume punct. se interpatrund. Nixon) si. deocamdata. Dincolo de glamour si snobismul relatiilor de pace si prietenie intre popoare. Ceausescu face figuratie la inmormantarea regelui Dej. pe atat de nevolnic si ignorant. numai deocamdata. poate printre altele. in atemporal. Insa. Eroul sau tiranul se atrag dialectic. totodata insa visindu-se mai degraba in seria autocratilor de la daci pina in evul mediu : Burebista. Epoca de Aur a devenit La Belle epoque ! Se simte. Ureche. ca instrumente ale autorității sau comprimă. In fond. difuza. dizidentele si revoltele populare nu am face decat sa activam excesiv fabrica de Tirani. vizibil stanjenit. ele insesi sunt de nemanipulat. sufla din culise Ujica : priviti-l pe Ceausescu. in versiunea oficiala. aceea a neamestecului in treburile interne. In august 68 nu ezita sa condamne interventia „tarilor fratesti” in . ca pe un punct de vedere admis de posteritate. Siajul acestora se poate observa mai bine la cronicarii din vechime. Ceausescu nu va uita detaliul. in acelasi timp. se intruchipeaza pe sine insusi drept pagina 31 regele-cetatean. insa ii pare prea mica ! El se simte deja in pielea Eroului universal. nu-si poate infrana dorinta de a juca si a miza pe Istoria mondiala. Daca am pastra numai conspiratiile. Astfel va reusi inconceptibilul : in cateva ani. este una de tirani. sau manipulează Istoria populara. află și gândește singur ! învită Ujica. in plin razboi rece. sau intr-un cuvânt. Desi tot timpul ramine inflexibil pe planul ideologiei marxist-leniniste. o unda de decadenta. pe arcul timpului se vor regasi toate impreuna intr-un soi de standard amoral al Istoriei. prezente in film. (spre exemplu. Stefan. odata ajuns pe ecran. comunism versus capitalism. insa Ceausescu le parcurge imperturbabil si meticulos ca in visul hipnotic al unui Caligula balcanic. in schimb. fiindca neincrederea lui fata de ursul slav. Tara lui. Lady Macbeth/Elena Ceausecu devine academiciana. In al doilea rind : materia epica. continua inca. Mihai Viteazul. imorala la origine. logic. incat Ceausescu se simte curat pe maini si plin de elan romantic. Tara romaneasca de oameni harnici si creduli este la picioarele sale. perioada stalinista a trecut.

de fata ? *Andrei Ujica. Ca si Macbeth. versiune disponibila pe YouTube. conform logicii shakesperiene.” Istoria populara a rasturnat un dictator. La al XIV-lea Congres. sunt puse pe balanta Timpului. nici salvare. Semnul epocii nu-l iarta – puterea corupe ! – incat micul revolutionar din Scornicesti. intre Bine si Rau. Ca si pe Macbeth. Si totusi. Andrei Ujica : „In fond. cultul personalitatii. ca se numeste Baudelaire sau Bolintineanu. ce-am sti (si de ce ?) mai mult despre eroii si demonii de azi decat stiam despre Ceausescu din filmul versiunii sale oficiale. Revolta populara si lovitura de stat a Securitatii ii aduc pe amandoi in decembrie 89 in fata unui simulacru de proces. ci filmul produce o interogatie nelinistitoare despre conditia democratiei in ziua de azi : in ce raport se gaseste asa numita versiune oficiala si Istoria populara? Suntem gata sa acceptam orice inseamna versiune oficiala gratie Democratiei?! Putem fi siguri de Istoria populara ? Spre exemplu. subiectul umorului.Devenirea lui Ceausescu. asa cum Macbeth credea in prezicerile vrajitoarelor. pina intr-acolo incat sa produca miracole. este gata sa traiasca cu ea. apoi al oprobiului popular. Ceausescu nu are Timp suficient. Ceausescu nusi mai intelege tara: revolta la Timisoara. etc. cu 5 luni inainte de cadere. Louis XV sau Nicolae Ceausescu”. epoca de aur versus Timpul oprit al comunismului. Pentru el nu mai exista adevarul popular rezultat din determinarea socialistorica. Macbeth nu-si mai intelege corpul. Ceasescu isi cunoaste fapta.si ceea ce este adevarat realmente – tiranul in istoria populara . al paranoiei politice si al sfarsitului ideologic al cultului personalitatii. Incep astfel erorile sale de parvenit si ignorant care au facut din el. Concluzia este ca Timpul trece prea repede ! Asa cum cum Macbeth nu concepe sa piarda tronul – nici chiar inainte de asaltul final.pe de alta parte. a tuturor democratiilor NATO) despre inarmarea lui Sadam Hussein a fost sau nu o parodie democratica? Oare nu cumva noi toti traim cu versiunea oficiala a Democratiei mai presus de aceea a Istoriei populare ? Si daca da. Autobiografia. Ceausescu intelesese ca Timpul este mai primejdios decat orice dusman si se straduia din rasputeri sa-l opreasca. decat prin negarea legilor naturii . as zice.versiunea oficiala a guvernelor american si englez (si in cele din urma. documentarul extrage chipuri de barbati deloc entuziasmati. . Ar trebui pus in discutie. acum si aici. Intre soti nu exista divergente si iubirea lor este incasabila. pe deoparte isi va permite tot mai multe placeri de Erou burghez croaziere. Autobiografia lui sugereaza chiar aceasta asertiune : cum a incercat Ceausescu sa opreasca Timpul. Actiunea. in urma unui proces parodie asemanator cu acelea ale inchizitiei. ca si aceea a lui Macbeth. In Wikipedia se mentioneaza ca „dupa unele surse. ca si pentru Macbeth. pe 15 iunie 1989. Ceausescu devine din ce in ce mai ambiguu.padurea Birnam sa porneasca spre Dunsinane . ceea ce era mai riscant. Din vizitele intreprinse in China si Coreea de nord. Disproporția dintre adevăr si minciuna de partid este evidenta numai pentru actantii acelei situatii. La Moscova. in fond. Iata si opinia realizatorului filmului. chefuri tovarasesti etc. Iata cum Timpul si Locul isi disputa eroii ! Un accent ar trebui acordat sotiilor: Elena Ceausecu si Lady Mabeth. cinema du Parc. se va lansa cu ochii inchisi in proiecte faraonice de zeu comunist. ca si Macbeth la capatul crimelor. Constructiile sale megalomane. . se infunda in contrastul dintre ceea ce se presupune ca ar fi adevarat – eroul in versiunea oficiala ! . recte 23 de milioane de romani. pe care nu zaboveste sa le aplice in tara. culege lectii de virtute comunista. Din cand in cand. Aceasta contradictie ii va arde aripile de Icar si acar al ignorantei. nu-si presimte Timpul caderii. Romania/Germania -2010. mai intai. intre Sud si Nord. sunt principalele inspiratoare ale barbatilor lor. In rest. Ceausescu insa tintea sa devina erou universal. intre ridicol si paranoia. E singura tara din estul Europei unde presedintele in exercitiu a fost executat. precum ale dacilor inversunati pe Columna lui Traian. incat nu mai are rabdare cu propriul sau popor. Autobiografia chiar asa il prezinta. decat in fata Marii Adunari Nationale. E inceputul grotesc al greselilor.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Cehoslavacia. Ce pagina 32 iluzie ! Ar exista vreo speranta ? NU ! Pentru el. dictatorul nu este decat un artist care are posibilitatea de a pune totalmente egoismul sau in practica. desi proiectele sale se vor realiza in cele din urma. nici iertare. Ceausescu. nu mai exista nici amanare. ceea ce provoaca rasul inept al asistentei. achitarea integrala a datoriei externe. intre Est si Vest. tacuti si ganditori. intransigent si nationalist. Ca si Macbeth. nu ar fi vorba decat despre o lupta intre propagandele sistemelor opuse. dar nu doreste s-o recunoasca . Viata este prea scurta. . pina la moarte. sunt ca si aratarile premonitorii ce-i apar lui Macbeth si pe care acesta nu le poate talmaci corect . totusi. vanatori. Montreal. ii apare ca o arma prometeica impotriva Timpului. Nu este decat o chestiune de nivel estetic. Spre exemplu. Miturile arata ca zeii se nasc si dainue doar in saracie si virtute. Istoria populara il produce tiran. filmul cu vizitele la alimentarele din Bucuresti in perioada foametei populare. ar fi fost vorba de o lovitura de stat. asa cum Caligula isi declama poemele in fata senatorilor romani. ci dimpotriva. 8-14 martie 2012. Romania a trait in decembrie 1989 o tragedia shakesperiana. dar in mod necesar. despre omul nou. autobiografia lui Ceausescu nu conduce numai la o chestiune de estetica politica. Ceausescu trebuia sa devina un Erou. stapinite amandoua de o ambitie devoratoare. La fel ca si Macbeth. la fel ca si Macbeth. decat prin invocarea naturii in absurd: „cand plopul va face pere si rachita micsunele”. as zice. Spre exemplu. Isi da parerea despre poezie in fata obnubilatilor sai subalterni. Ceausescu este obosit. La mitingul din piata Palatului are parte de „ora lui de glorie” . Pirvulescu il irita.Ceausescu a ajuns sa creada astfel in miracolul comunist. din multimea electrizata si drogata de adulatori. filozofia Timpului la/dupa Ceausescu. regele trebuie sa moara. de asemenea.tot asa Ceausescu. la coreeni si chinezi. ajuns comunistul number one. Gorbaciov parca il taie cu o privire de gheata. nu concepea sfarsitul comunismului in Romania.

Pe-un colţ de-ntuneric aleargă vedenii înainte ca luna . să sorb din palmele curcubeului sângele cerului şi să ies de sub gratiile singurătăţii. Negura Negura-mi smulge pe mama din braţe. Trecutul se-mpreună cu întunericul. când soarele umbla pe jos. vreau nopţi cu multă lumină. la umbra ierbii de viperă crudă. să se legene. uităm de părinţi. Printr-un miez de scrum alb şi prin cenuşa naturii mugurii de brad înţeapă bolta. iar neliniştea se naşte-n adâncuri. pe spimarea stâncilor. La prânz. înainte ca iarna să putrezească pe dealurile copilăriei din Ţepeşti. Şi totuşi. de ce învinge întotdeauna timpul? Răsăritul Răsăritul nădejdii apune. Gratii de spaimă Îmbrăcate-aş iubito în flori de câmp ca să te pot cumpăra gratis. La gândul că îngrijindu-ne fii. Timpul ce se scurge-n mări de singurătate mă doare. Uitarea de ieri face ca peste linişte să se coboare spaima.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 33 62 (selecție) Gheorghe Puiu Răducan – Ţepeşti să se rostogolească goală-n ferestre. Cerul stă spânzurat în coaja gutuii. în taina pământului bun şi răbdător. luna se scurge-n odăi. primăvara se urcă desculţă-n cireşul sălbatic. munţilor le este dor de ducă. iar caii cerului pasc printre stele înainte ca iarna să pună şeaua pe dealuri şi să le clătească cu var. Iarba de viperă Luna se uită Picioarele umbrei Mi-am uitat trupul la picioarele umbrei iar bolta a început să se clatine. te salut copilărie cu toiagul de crin. se-nmulţeşte cu x ori diferenţa la pătrat şi tot ce mi-a mai rămas de trăit este viaţa. şi se miră când moartea vinde gratis bilete la intrare-n văzduhul negru. Fruntea munţilor Peste fruntea munţilor. În fărâma de soare şi cald. iar caii statuilor priponiţi de istorie nechează blând.

Iată. Lucru care îmi crease neajunsuri deoarece „Doamna” chemase pe Domnul director Nicolae Tomulescu să arate că în şcoala noastră. citindu-l… Vei vedea. cu lux de amănunte. Era în preajma lunii martie. Domnul Ghiţă Viorel pe care sufleţelul meu îl îndrăgise pentru că le vorbea elevilor cu „dumneata” şi „ Domnule elev!”. eram în mijlocul pădurii. dinţii din aur. făcând grajd şi iesle. Dumnezeu voit-a să fiu cu tine.după moartea trupului. armonia din natură ca şi imensitatea ce ne înconjoară. . că din Ileana cum îmi spuneau până atunci colegii am devenit „vaca vorbitoare”…Cui să spun ce tare mă durea aceasta „poreclă” şi cine m-ar fi înţeles?!. să gândesc. pădurea ce despărţea Satul Cozia de satul Bazga. de lăcomia cu care priveşte. culegând brebenei. dăinuie. Eram într-o dilemă totală pentru că „Mama mea”. să te hrănesc cu laptele pe care nu ţi l-am dat cum trebuia. acaparează prin vorbă. Mama îţi piaptănă prima şuviţă. încet un prieten de nădejde… Cum biblioteca şcolii se afla într-un „dulap” cu mai multe rafturi. vorbă deşartă…” (Olariu Elena) Într-o zi. prin chipul tău devine mai vie… …sunt multe de spus şi de scris despre Mama dar astăzi nu pot să-i termini icoana… Aşa descoperisem că cel mai apropiat prieten – de suflet. Aflându-şi adăpost în şura vacii. apoi 1001 de nopţi şi mai multe volume de „poveşti nemuritoare” din care cel mai mult m-a impresionat „Vaca neagră”. mama e cea mai scumpă fiinţă! La orice copil. Dumnezeu o binecuvântă cu alte trei odrasle: două fete şi un băiat… Aceasta nu însemna că argintul care-i împodobea fruntea ca o coroană imortelă îi urâţea frumuseţea lăuntrică… De acea. de mama mea. Aşa am renunţat la „prietenia” Doamnei învăţătoare. să fie aproape de cei dragi intră în corpul unui animal tot de pe lângă casa omului…”Bineînţeles. fetiţa descoperi ca aceasta vorbeşte: „Nu mai plânge fata maichii. scrierile mele însă. drept vă spun. Oricum fusese unul din îngerii păzitori trimişi de Dumnezeu… Prietenia pe care mi-am făcut-o cu autorii volumelor citite. ombilicală care nu avea să se rupă niciodată. că semenul tău este înfrânt sufleteşte – mort dacă vreţi. Deodată aud o oaie „Priveşte omul şi călătoreşte cu el. prin naştere de viaţă. mai mult fetiţei pentru că. poveste în care personajul principal era o fetiţă a cărei mamă murise la câteva ceasuri după ce-i dăduse viaţă. mai purta în desaga anilor săi un buchet de şaptesprezece odrasle. este mama. aşadar.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 34 Despre prietenie si prieteni (2) Elena Olariu să nu mă credeţi că nu ştiu să scriu sau să compun dar. Sufletul. la clasa a treia există un plagiat…Nici măcar nu roşisem: nu aveam de unde şti ce înseamnă plagiat. construindu-şi propriul cuib. pentru că exista această legătură indestructibilă. Pripăşindu-se pe lângă casa gospodarului. fişa de înscriere fiind caietul domnului profesor de limba română şi rusă. mai întâi bântuie prin aer şi de acolo – continuu veghează pe cei dragi şi îi ajută atunci când se află la necaz….. Iar cu mintea mea de copil care practica Sfânta Biserică şi nu era la apogeul cunoştinţelor. Locuiam în afara satului. să nu rămână într-o veşnică lăcrimare la bătrâneţe. mama vitregă adesea o alunga din casă din te miri ce motive. mi-am făcut abonament la bibliotecă. doamna învăţătoare Caragea ne-a dat de făcut o compunere cu titlul „Mama mea”. prin porniturile din Poiana Albinei. am povestit. Nu într-o compunere ci. probabil. prin Dealul Doi Lei. majoritatea cărţilor fiind colecţii vechi de Jules Verne. am apucat s-o văd tot în primăvara anului când eram în clasa a treia: lui Brumărica. acum mi-e greu şi nu ştiu ce să scriu: e o temă grea să scrii de mama ta! Mama. cu toate că nu înţelegeam la vârsta aceea de ce podoaba capilară a mamei nu era aşişderea celorlalte mame. afară de mine. nu ştiu ce să spun… cum să mă adun. niciodată nu le-am făcut cunoscute cuiva. aşa am învăţat să văd cu privirea de om şi să citesc cu ochiul sufletului frumuseţile înconjurătoare. tei şi alun dar şi locul unde privighetoarea alina tulburarea lăuntrică a unui suflet de copil. firesc. recăsătorindu-se tatăl. chiar şi din urma naşterii mele. „Vaca neagră”. Dumnezeu îi transformase mama într-o vacă neagră. i-am oglindit chipul. o parte plecară spre culmile libertăţii veşnice. stejar şi ulm. să te îmbărbătez. Când te încurci câteodată la carte Tot mama e prima care te scoate… Când ai crescut mare şi eşti mai zglobie Mama. ciumei şi holerei . lucru pe care nu-l mai văzusem până atunci. elev în clasa a treia fiind. să poţi înfrunta mai uşor vitregiile sorţii”. tu înfrânt cândva. mama e prima dorinţă! Mama. să nu rămână singură şi să moară de foame. mama ţi-alină orice durere. îi venise sorocul să fete. La sânul mamei găseşti mângâiere! Primul cuvânt în viaţă e Mama! Mama îţi spune: „Hopa! Ia seama!” Când ai crescut mare şi eşti şcolăriţă. cu toate că grijile zilnice o copleşeau. adunate cu suflet dar nu bine şlefuite iar taina sufletului o cunoştea doar Dumnezeu din care îmi făcusem încet. aceasta era de mare ajutor familiei. Pentru că mama mă trimetea cu oile la păscut. poveste din cauza căreia râdeau colegii de mine întrucât spusesem la ora de lectură că „sufletul . la ţară cel ce aşternea cuvinte pe hârtie fiind considerat oleacă dus… Caietele se umpleau cu propriile-mi gânduri. plop şi iovă. acesta o luă în bătătură. învăţam căci mi-era dragă cartea. în versuri. deal îmbrăcat cu o frumoasă pădure de frasin şi carpen. lumină electrică nu exista şi mai ales. credeam că este un trimis al lui Dumnezeu. să povestesc ceva. graţie celui de-al doilea război mondial. una din mioare. Aşa voise Dumnezeu. gesticulează. unele din ele îşi luară zborul..urmare a acestei forme de exterminare a fiinţei umane şi mama. Şi mai era un motiv: întreaga dantură din faţă îi strălucea: cauza. nu aveam încă o bibliotecă… În orice caz fusesem „vedeta zilei” şi din versurile mele se alesele praful… Voi da citire poeziei: „Vezi. noi oamenii fiind „minuscule furnici” ce oricând pot fi luate de val… Durerea facerii.

al nostru.. setos de afirmare. fără ruj. râdeau. fusese împuşcat chiar în ogradă. Am învăţat apoi că omul este lacom: nuşi caută prieteni decât pe potriva sa. normal. Apoi.Cine. cântau. eu. erau ursuză. capul rămânând undeva în interiorul placentei. se şi ridică. să se afişeze aşa cum la nunţi. Înţeleaptă. O mângâi pe coarne.. ne împărtăşesc din experienţa lor zilnică maturizândune… Numai dacă le observăm. prinzându-l cu vreo doisprezece agrafe. Plăcerea deosebită era că. natura. recalcitrantă şi…nu aveam pe nimeni…. cordon ce trebuia rupt de placentă.. întrucât nu aveam foarfece. De se alegea praful de toată nunta…Mai ceva ca-n epoca de piatră. să pot scoate capul. nu de asta avea nevoia oaia. abia atunci am înţeles proverbul: „până şi boul bea de la cişmea cât îi trebuie!”… Aşa am învăţat. Ursu.. au făcut din prietena şi colega mea de bancă cel mai mare duşman: îndrăgostită fiind de un „Adonis” pe care soarta voise a-l întâlni pe holul Spitalului de Urgenţă Iaşi. „prietenia” egoistă a semenilor ca şi liniştea sufletească pe care ne-o oferă – gratuit. se lăsa cu dans… Numai că totul era supravegheat îndeaproape de conducerea şcolii şi. li se părea că nevasta le este privită cu altfel de ochi de un mesean şi. feţele erau obosite şi şterse. din viaţa de zi cu zi. murise în lanţ ca un condamnat la moarte… Nu a aflat nici până acum cine-i făcuse „pocinogul”! Dac-ar fi aflat…. văzând că nu se mai gudură. cui îi pasă că eşti o notorietate în domeniu dacă buzunarele ţis goale?!. în rest: după noi potopul! O lecţie de viaţă plină de maturitate şi demnă de urmat: „să nu-ţi faci chip cioplit”…urmările sunt dezastruoase… *** Marele avantaj pe care l-am avut urmând liceul din comună a fost că exista o bibliotecă imensă care-mi punea la dispoziţie cărţi din literatura română şi universală. Iar ele. Greu de tot pentru mine: mielul venea cu picioruşele în faţă. La ce bun este săracul.Vai şi amar! De aici am înţeles că ei. în partea a doua. zbiera întruna până mergeam s-o mângâi câteva clipe. acasă nu aveam încă lumină electrică. apoi prietenul. când le „tuşina” de lâna lăţoasă. mă departaja de celelalte colege. Nişte laţuri neorânduit lipite de obraz sau tâmplă. Cât despre coafură. se evaporă în momentul în care – făţiş. dobitoacele. Fusese ca un dezastru această întâmplare. Şi l-a dat… Noi eram la Sfânta Biserică. Unde mai pui că mintea omului era asfixiată de horincă şi dans drăcesc. Mai grav: îţi folosesc imaginaţia în interes personal. dacă nu la tras plugul?! La ce folos inteligenţa şi înţelepciunea dacă nu umple buzunarul?!. câinele roşcat. uită de buna-cuviinţă şi calcă totul în picioare de dragul afişajului. Cât despre corniţe. oamenii sunt perfizi: fac pariuri interesate. să ducem acesta „poveste nevinovată” aproape doi ani. gata gâlceava. să lase pulpa liberă pentru ca mielul să poată prindă ţâţa mai uşor şi atunci mă duc la coada oii. diferenţa fiind doar modul cum sunt redate în scris. mai că nu prea mai avea vlagă!… Cu amândouă mâinile încep să fac loc boticului. habitat… Primele mreje ale dorului. îi este de ajuns: poate alina plânsul lăuntric al celui obidit. de jur împrejurul ochiului observându-se linii neregulate de negru sau mov ori bleualbastru cum sunt dunele de nisip din urma unui taifun… Cât despre pieptănăturile de cu seară. fiind stabilit cu locul de muncă la Dej. ca urmare a unei operaţii de apendicită. Abia atunci am observat cordonul ombilical. restul fiind treaba maică-si care. Scopul era să învăţăm a dansa dar şi de a prezenta un fel de program artistic cu temă. Furnica. Ştiindu-se ascultată. Aceasta o fost o altă experienţă de viaţă ce m-a apropiat mai mult de animale. Aşa se face că pagina 35 „prietena mea” îmi suflase adresa mai întâi. începu să se sforţeze.. mai bine spus fiorii invizibili pe care „Zburătorul” ni-i trimite începând . vai şi amar!.. de pe acum arătau a fi tare bogate mai târziu… L-am curăţat de jur împrejurul gurii de resturile de placentă. de domnii şi doamnele profesor. Când am venit acasă. tu rămânând cobai… Este nevoie de atare lucruri în fiecare ţară. de ce nu „cumătru lup” sau căzuse în „Balta Lupului” despre care se spunea că înghite omul cât ai clipi. vrea să fie colaborator. Într-o Duminică un „mare pădurar”. făcea reuniune. mielul păşind într-o nouă viaţă…Lucru greu. până la urmă am reuşit. mi-l învârtise o coafeză deasupra creştetului. Brumărica mă urma pretutindeni iar atunci când veneam de la şcoală. aflat într-o maşină – mergeau la vânătoare. Mă însingurasem evitând să merg la întâlnirile din fiecare joi. de la mersul greoi dar sigur al furnicii şi vigilenţa melcului ce ştie când să se retragă din calea curiosului şi până la simplitatea privighetorii ce se laudă cu vocea-i. într-un suflet mă îndrept într-acolo: Brumărica. pe care tata o luase de la un vecin. să stea cuminte. când şcoala. Abia spre dimineaţă am observat eficienţa „prosperităţii” machiajului şi celorlalte amestecuri care înfrumuseţează chipul femeii: rimelul li se prelingea pe obraji. Cu care se şi căsătorise. nici unghiile nu fuseseră vopsite. Mi-aduc aminte de tata. fiecare copil trece prin întâmplări asemănătoare. La Banchetul de sfârşi de an am realizat cât de mult pierdusem că nu frecventasem atare întâlniri şcolăreşti: nu ştiam să dansez. Cât despre om… Tot de atunci. regiune. moş Necului Croitoru. *** Anii au trecut. Până şi ţinuta – modestă. de cum mă văzură mă priveau de parcă-mi cerea ajutor… Ce să fac? Ce să fac!?. nu mai fătase niciodată! Se zbătea cu capul de pământ. partid. ele ştiu să fie recunoscătoare cu toate că nu ştiu vorbi. stăteam pe scaun înconjurându-i cu privirea. cu ceilalţi colegi că-l dă gata dintr-o alice. ochii tulburi. brumăriu ca maică-sa dar cu o ţintă neagră în frunte. Un fel de cenaclu literar care. mai mult singură. s-o pot ajuta. organizat. de parcă ar fi simţit. viaţa mi-a prilejuit ocazii multiple de a înţelege „obârşia lucrurilor”. Brumărica. la închinatul la masă: care dă mai mult…De aici.În vreme ce colegii mei dansau. Gândind că un hoţ vrea s-o despartă de cârd.. corespondam în limba franceză. zburau farfuriile cu sarmale de parcă era bătaie cu perne şi penele erau negre… Atunci. speranţa că cel „cu bani” te va salva de la înec. Prietenia dezinteresată a acestei miori se cumulă cu a unei căţeluşe. Rămâi în afara cercului. lecturându-le. Fără machiaj. Să aibă foloase. din te miri ce. din exemple vizibile şi palpabile că omul. rochiile lungi până la pământ trăgeau după ele praful „transpirat” al duşumelei. biata de ea.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL zbierând ca din gură de şarpe. Unora. chiar dacă nu cuvântă. tata înţelese că nu-i a bună. judeţul Cluj. de cum îl fătase. dezastru! Având părul lung. Aşa am reuşit să scot la lumina zilei un berbecuţ „cât toate zilele de mare”.pe atunci. obiceiurilor (va urma) . a pariat pe-o bere. îşi vedea de-ale sale. chiar mai sorbeau câte o gură de lichior – fără să vadă profesorii.. stabilindu-se mai apoi la Arad. Ce să fac? Ce să fac!!??? Vorbesc Brumăriei. pe la şaisprezece ani. Prilej de a mă perfecţiona într-ale scrisului într-o limbă străină dar şi pentru viaţa de zi cu zi. Specifice zonei. am concluzionat că aidoma lui Creangă. începeau jignirile şi pune-te bătaie.

De fapt. „Destinul de ne-a fost cumva duşman Uităm uşor arsura suferinţei Şi aşteptăm o zi a biruinţei Chiar dacă ştim că aşteptăm în van. Nichifor Crainic clamează şi el aceleaşi simţiri : „Pământule rodnic. ca o predare.. ci lupta neîncetată şi încrederea în victorie. dar pe care-l priveşte ca pe un . Malmaison. spre ceruri. cămin şi mormânt.” prieten. palidă. autorul trăieşte în aceste pagini viaţa lui din cuget. feciorul mamei.. dorul de ţară şi sentimentul patriotic nu au explodat mai intens şi mai statornic ca în timpul prigoanelor.” (Noapte de iarnă) Apropierea primăverii. Caramitru scrie un cântec de leagăn adresat feciorului: „Dormi. lupta cu ceea ce părea imposibil. sub flamura credinţei/ urmează sigur calea biruinţei.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 36 Oaspeţii celulei mele – de Petre Caramitru Livia Nemțeanu . Şi poetul Petre Caramitru îşi încheie poezia „Cruce” cu versurile : „Umilă cruce-nfiptă pe-o creastă de olane. nu mi-a căzut. Te-ar transforma de ciudă în seceri şi ciocane. O asemenea minune Nu se spune.” Acelaşi Petre Caramitru care tânjeşte în temniţele ţării lui.. adevărate lagăre de exterminare. Şi-l citează pe Dante în Divina Comedie : Nessum maggiore dolore/ Che ricordarsi del tempo felice/ Nella miseria. Impresionat de gândacul care iese din podele. dar şi Poarta Albă şi Valea Neagră de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.” Iar în „Gânduri pentru Anul Nou”. Aceasta reprezintă lupta până la extremul hotar. simbol al istoriei noastre.plăpândă. alt poet al închisorilor. ci se simte. intermitentă/ Ca raza unui far în largul mării. Căci totul se petrece după gratii.” Iar Aurelian Bentoiu.. păduchii şi guzganii de pe rogojina lui. plopii care plâng lângă zidul închisorii („E plânsul ţării cotropite/ În lagăr toată transformată/ E plânsul naţiei robite/ În lanţuri grele ferecată”). „Neaua pare pe pripoare Pulbere de aur fină Şi din zare până-n zare Ce comoară de lumină ! „În zadar să-ncerci a spune Tot ce vezi.Steluţa mea. este momentul când în faţa morţii sufletul se îndreaptă. Anul Nou în celula sa. De-ar şti nelegiuiţii că tu ne dai puterea Să înfruntăm tortura şi să sfidăm durerea. cu reci cuvinte. curmă-ţi plânsul!/ Ţi-a lăsat tăticul ultimă dorinţă/ Să duci mai departe lupta ca şi dânsul/ Pentru libertate şi pentru credinţă. strigă cu încredere în viitor : „că neamul tot. Şi întemniţat după zăbrele. gânduri zbuciumate între speranţe şi zadarnice speranţe./ Tu care mi-eşti leagăn. Trăsăturile fundamentale ale sufletului românesc nu sunt fatalitatea şi resemnarea. El petrece Rusaliile. Jilava. toamna. pe care se aşezase în vis Iisus.” Generalul de brigada Petre Caramitru Intrăm pe poarta fiecărui an Cu noi speranţe şi sporit elan Păstrând în inimi flacăra credinţei. Cartea „Oaspeţii celulei mele” e semnată de Petre Caramitru. generalul. Cele două momente cheie ale spiritualității româneşti stau în poemul Mioriţa şi în Legenda mânăstirii Argeş.” Îngerul care priveghează ţara. primăvara../ Ridică spre focul aceleiași stele/ Credinţele tale. şi bunicul său. spre neant. aceştia-s oaspeţii celulei sale cărora le închină poeziile. Amintirile lui din viaţa adevărată de dinainte de arestarea din 1948 îi defilează în memorie. când se roagă : „Ia-mi totul şi goana mi-o curmă/ Şi-n schimb doar atâta să-mi dai/ Dă-mi liniştea-n ceasul din urmă/ La vatra pierdutului rai. iar celălalt. văzute şi de el de după zăbrele. în stare de trezie sau de vis.” Niciodată. ajunul Crăciunului. spune : „noi azi privim aceleaşi stele”. amintirile care năvălesc ca „din goana unui tren pierdut în noapte”. nicăieri. Plimbat opt ani de zile prin închisorile de la Piteşti. ci mi-a fost oferită aseară la ziua naţională a României de dl. Petre Caramitru e zguduit ca şi Radu Gyr de libărcile. dangătul de clopot care pătrunde până-n temnițe. Aiud.. prof.Chiriacescu Mi-a căzut în mână o carte./ Numai lamură de gând / Numai suflet tremurând / Şi vâslaş un înger. ne tulbură cu autenticitatea omenescului: „Aceiaşi sclavi supuşi ai năzuinţei iar în Ţara de peste veac : „Spre ţara lui Lerui-Ler / Nu e zbor nici drum de fier. univ. credinţele mele”. pământule sfânt. Antoine Soare. al sufletului acestui popor. apariţia primului stânjenel. Spiritualitatea românească a conceput perpetuu năzuinţa spre biruinţă. priveşte sau visează o stea simbolică ori prevestitoare de speranţă : „Îmi baţi în geam când noaptea e pe moarte/ Iar zorile stau gata să se nască/.

faute de comprendre pourquoi les nouvelles se ressemblent toujours tant d’une année à l’autre. pour employer une métaphore quelconque qui parviendra peut-être à estomper quelque peu l’étrangeté du phénomène en question. les cris de réjouissances à l’annonce de la nouvelle année achevèrent de confirmer sa première intuition. pour tout dire. laquelle s’installait peu à peu pour ne partir jamais. à minuit tapantes. pour exprimer la chose scientifiquement. laquelle dissimula maladroitement le contenu de ses courses avec une sorte d’engourdissement confus qui empêcha son époux de choisir convenablement s’il valait mieux assortir son beau complet tout neuf d’une cravate rouge. lui laissait de plus en plus la curieuse sensation d’avoir déjà été vécue trois cents soixante cinq jours plus tôt. –I– Tandis qu’Élisabeth retirait sa carte de crédit de l’appareil paresseux qui peinait à imprimer le reçu de ses courses. En effet. accueillirent cependant ses remarques d’un petit rire sec qui semblait confirmer l’impression d’Élisabeth. tout comme la réception elle-même. pour lui admettre enfin que cette année 2011 n’avait tout de même pas été Extrait d’un roman en cours de rédaction. À chaque nouveau scandale. ou bien d’une cravate bleue. quelle coutume s’appliquait au juste dans ce cas précis. dont il paraît que nos scientifiques ont depuis peu élucidé les mystères. alors que la gardienne prétendait le contraire. de vingt ans son cadet. Parvenue chez elle. En somme. Enfin. aux bras d’un mari qui crut bon de conclure l’incident en le relatant sur le ton d’une bonne blague au premier couple venu. Ce sentiment sera peut-être assimilé un peu hâtivement au phénomène bien connu de déjà-vu. Rien ne lui sembla plus absurde que ce canular de groupe dont certains invités allaient assurément se lasser d’ici la fin de la soirée. qui opta alors résolument pour la cravate rouge. Monsieur et Madame T. disje. lorsqu’il lui sembla qu’on lui racontait avec enthousiasme un bon nombre de nouvelles dont elle connaissait déjà plus ou moins le contenu et les péripéties. dont la détresse était réelle. ou s’ils n’organisaient pas plutôt une fête chez eux. Elle faillit poser la question à monsieur Domani. Élisabeth se contenta de hausser les sourcils en souriant bêtement. dans la mesure où les usages prennent rarement la peine de consulter l’avis du sens dit « commun » (qui l’est si peu) avant de s’établir bien confortablement dans une société pendant deux ou trois siècles. Ce qui commença à l’embêter plus sérieusement. ne riait pas et finissait par se poser sérieusement la question. et Élisabeth finit tout de même par se retrouver au coin de la rue Peel et de René-Levesque comme si de rien n’était. le sujet de cette dispute était bien peu curieux : Madame soutenait qu’elle n’avait jamais requis les services de la gardienne pour la nuit. Encore quelques discussions avortées qui voulaient attribuer cette confusion grossière au stress occasionné par sa récente condition provisoire de mère au foyer. Son inquiétude gagna sans doute quelques degrés. de la vieille caissière dont les yeux n’exprimaient pas davantage de joie à l’approche de la nouvelle année qu’à l’idée de finir paisiblement ses jours dans une maison de retraite. la jeune femme ne s’inquiéta d’abord que médiocrement de constater à quel point les conversations de la soirée tombaient sans cesse à plat sur les mêmes sujets. comme elle avait cru le croire. Eux-mêmes n’étaient-ils pas attendus à une prestigieuse réception à l’hôtel Windsor. éteint. un poulet ne fait songer à un cochon. comme ce fut le cas par exemple pour l’histoire de l’incendie inexpliqué de la résidence secondaire de son gynécologue. s’explique largement par l’ampleur et surtout la durée de l’aventure ou la folie d’Élisabeth. son hésitation ressembla étrangement à un conseil de mode aux oreilles de ce dernier. ce fut de réaliser. Cette différence fondamentale de nature entre ce dernier et le déjà-vu des légendes urbaines. Pendant ce temps. qui. En vérité. disons. la bonne année 2011 en question venait tout juste de s’écouler. En cette année morose. La confusion d’Élisabeth était telle que la jeune femme passa une bonne demi-heure à tenter de déterminer ce qui était plus logique. s’enquirent alors en riant si elle venait du futur – mais Madame Domani. là où. son regard s’attarda un instant sur celui. il fallut attendre le retour du mari pour que ce dernier confirme que leur fils devait effectivement passer la nuit ailleurs qu’à la maison. ou encore l’anecdote à propos d’une de ses anciennes professeures à qui l’on avait découvert une relation avec un de ses collègues de classe de l’époque. qui parut interminable. selon ses souvenirs. Monsieur et Madame T. au contraire du déjà-vu qui passe pour survenir subitement et s’estomper peu à peu. nos lecteurs s’apercevront sans doute que cette sensation qui emplissait graduellement le pouls d’Élisabeth de sursauts d’étonnement ne ressemblait pas davantage au déjà-vu que. Voilà pourquoi un sentiment de panique gagna véritablement Élisabeth lorsqu’elle entendit s’élever dans la salle de joyeux cris souhaitant à tous et à toutes une bonne année 2011. que les décorateurs de l’hôtel Windsor avaient inexplicablement choisi de placarder l’année qui venait tout juste de s’écouler sur tous les murs de la salle de réception. certes un peu tardivement. Or. puis éventuellement. Madame Domani s’étonna d’ailleurs peu de constater que la gardienne de son petit garçon ne manifestait guère davantage d’enthousiasme en ce jour de festivités que la caissière en question. Or. c’est-à-dire que la blague devait sans doute avoir déjà servi l’année précédente. alors qu’il paraissait plus logique d’afficher les quatre chiffres de l’année à venir. une dispute au sujet du montant promis pour la soirée lui ayant sans doute quelque peu gâché la sienne. où ils prévoyaient depuis des semaines se saouler toute la nuit? La nouvelle parut n’en être véritablement une que pour Élisabeth. ce doux sentiment d’épuisement semblait universel.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 37 Demain était un autre jour Miruna Tarcău lui assurait son mari. sa femme ne parvenait pas à déterminer s’ils allaient effectivement à une réception comme le .

causée par un évanouissement. Précisons tout d’abord que le mari avait cru bon de raconter aux médecins qu’il avait découvert sa pauvre femme à terre suite à ce qui pouvait avoir été une chute. si l’on en croyait la date du calendrier. sans doute. ainsi que la planification des arrangements floraux et végétaux que la serre était destinée à accueillir occupaient-ils la meilleure partie de ses journées. le mois dernier. et il l’avait donc vue initier la construction de la serre? –Évidemment! J’étais même là quand on a signé le contrat avec l’architecte. Après quoi il fallut que monsieur Domani présente à Élisabeth le contrat en question pour que celle-ci constate avec une stupéfaction de moins en moins prononcée que leurs signatures avaient effectivement été apposées en bas des documents au mois de novembre 2010. À leur retour à la maison. Gabriel fut surpris de découvrir sa femme enfermée à double tour dans la salle de bain. Vous vous imaginez bien que ce matinlà. pagina 38 le moins qu’on puisse dire. au point où elle en vint presque à se féliciter d’avoir eu l’idée ou bien la malchance de s’être trompée d’année. 2010. en art et en économie. quoiqu’elle était certaine de les avoir posés comme toujours sur la table de la cuisine. et qui s’inquiéta de son score sur l’échelle de Glascow. refusant de voir et de nourrir son fils. on se hâta de transférer son cas entre les mains d’une jeune psychiatre pleine de bonne volonté. le dernier du mois. mais sans plus sourire bêtement . quelle ne fut pas sa surprise de constater qu’il n’y avait plus le moindre matériau de construction sur le manteau blanc de neige de son jardin givré! Sa serre bien-aimée n’avait pas seulement disparu . car le temps des sourires. Ainsi le calcul du budget. lui qui devait justement se présenter à une réunion importante. Il eut beau lui dire que cette fantaisie leur coûterait peutêtre la promotion qu’ils espéraient tant depuis son embauchement. une résolution que son mari ne pouvait qu’appuyer. ou même de laisser son mari partir travailler en paix. avant de se résoudre à admettre piteusement que rien ne lui venait à l’esprit pour l’instant. qui demanda à sa femme si celle-ci pouvait lui mentionner un seul événement important qui aurait prétendument marqué le monde l’année dernière. tout tendait à prouver qu’elle n’avait jamais véritablement existé – du moins. Enfin. alors qu’Élisabeth s’était enfin résolue à annoncer à l’architecte la perte de ses documents. ce à quoi elle finit bien évidemment par atterrir une fois encore au département de neurologie à effectuer de nouveaux tests tout aussi inutiles. Prétextant des pertes de mémoire. il s’enquit méchamment de son état de santé sur le ton de celui qui s’enquit du beau temps. monsieur Domani ne fut pas peu mécontent d’apprendre qu’un autre projet que le sien venait de recevoir l’approbation du conseil d’administration. Elle n’aurait pas été plus capable de citer ce qui avait bien pu se passer d’exceptionnel en 2010. les coups de fil aux ingénieurs. cependant que les matériaux s’amoncelaient dans un jardin d’ores et déjà recouvert d’un bon manteau de neige. lorsqu’il lui sembla avoir égaré les plans de sa serre bien-aimée. après avoir déterminé que l’engourdissement de la patiente n’était pas dû à des causes physiologiques.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL effacée des mémoires à la manière d’un récit d’historien antique égaré par mégarde au cours du Moyen-âge. Son histoire de cas n’était effectivement pas des plus claires. Gabriel était donc au courant de son projet. de deux ou trois verres de trop. Or. Élisabeth passa alors rapidement en revue les nouvelles en politique. lui semblait-il. Sa femme se contenta alors de hausser les sourcils. mais qui ne parvint cependant pas à convaincre Élisabeth de lui avouer qu’elle s’était ancrée dans la tête la sotte idée que le temps s’écoulait plus ou moins à reculons. d’une perte de mémoire temporaire. –Tu te souviens de ce qui s’est passé l’année passée. monsieur Domani accompagna donc son épouse aux urgences. Le lendemain. pour . Faute de pouvoir admonester sa femme qui s’accordait le luxe de se croire malade. *** Les jours suivants. et cette mascarade gagnait de plus en plus des airs de tragédie. et il fallut qu’il ironise sur son prétendu rêve de construire une serre « à reculons » pour qu’Élisabeth commence une fois encore à douter de l’étendue de sa propre folie. Cette allégresse passagère commença cependant à s’estomper un certain lundi soir. Voilà donc comment Élisabeth passa une seconde fois le mois de janvier 2011 : occupée à élever plus convenablement son fils. était déjà passé. Élisabeth tenta tant bien que mal de se consoler à l’idée de vivre une seconde fois cette année 2011 en prévoyant vaguement occuper son esprit dans l’élaboration d’un projet susceptible de lui ôter cette fâcheuse impression que le temps se repliait de plus en plus sur luimême à la manière d’une pâte de millefeuille qui ne cesserait d’enfler. tantôt secouée ici et là d’un petit rire hystérique par lequel elle espérait de tout cœur se convaincre qu’il ne s’agissait que d’une erreur idiote. qu’Élisabeth jugeait par ailleurs bien mieux remplies qu’elles ne l’avaient été dans ses souvenirs. traversant la piste de danse comme à travers un songe . Qui dit chute dit blessure à la tête : ce fut donc le département de neurologie qui la reçut en premier. que les précédents. elle s’était remise à cuisiner en dessinant rêveusement des plans de construction dont le maître de chantier ne cessait de corriger de menus détails techniques. la patiente parvint à se faire suspecter une tumeur au cerveau. qui fêterait bientôt son second troisième anniversaire. Cette première confession trop timide ou trop honnête acheva d’exaspérer Gabriel. la porte demeurait obstinément verrouillée. ce ne fut qu’une fois embarquée dans un taxi en route vers leur maison de banlieue qu’elle confia avec réticence ses doutes à son mari quant à la validité numérique de l’année dont ils venaient tout juste de célébrer le passage. Plutôt que de présenter son nouveau projet à son patron qui promettait de l’accueillir à bras ouverts. toi? Ce à quoi monsieur Domani lui répondit non sans irritation que l’auteur de L’Attrape-cœurs était mort en janvier. où l’on ne savait trop à quel département reléguer cette bonne femme qui paraissait due tout aussi bien pour une consultation de neurologie que pour un petit séjour à l’asile psychiatrique. Il fut alors décidé que Madame Domani occuperait ses temps libres dans la construction d’une serre. ayant du reste appris qu’il venait tout juste de décocher une belle promotion. mais que ça ne prouvait rien. Les heures avançaient néanmoins sans que les invités ne daignassent prêter l’oreille aux prières chétives d’une Élisabeth tantôt lente et hagarde. lequel affichait à présent la date du mercredi 1er décembre.

fără putinţă. liturghii. Trei zile. De-i un zeu. Vom cânta din casă-n casă Chiar de e noaptea geroasă. Zi măi bade cea poveste. Maramureş eşti în floare! La anul şi la mulţi ani! KOLEDA Soare frate. Soarele-i mereu acelaşi. Cel ce-n muncă e stăpân. Doi copii. Trag ocheade la neveste Toate râd şi îmi zâmbesc Dar să vină nu-ndrăznesc. ne este scut! TOAMNA Salcâmi aurii. şi e pobeda. Este rece ori năduf Adu brânză de burduf. La colina înverzită Şi lunca cea-nflorită. Tu îl laşi să te-mpresoare. Unde fulgii fac lumină. Unde eşti? Ai obosit? Focul tău este pălit? Părul tău pare albit! Eşti bătrân. În genunchi cu umilinţă.. la cioban. Nunţi şi cumetrii. Eşti frumoasă tinereţe! Anii duşi îi retrăim. ce face casă. Am ajuns la Viflaim. La sudoarea de mineri. Ei se-n dreaptă spre o casă. Bucle argintii. Pune caii la căruţă. Si plecaţi spre bătrâneţe. Uşa singură se crapă. Vom vesti naşterea ta. kolyada. Generaţii muritoare. Umplu curţile cu vuiet. vise fumurii. adu brişcă. Urgisită de neviu. dans d-alegorii. Şi plecaţi la semănat. Iar copii zic colinda. mai cu curaj. Pe o uliţă dosită. Fiindcă-un roşu trandafir. Slavii. Vei renaşte nou Koleda. geţii. Viers duios de taragot Să aud a-şi da un zlot. Cu Koleda. La puiul de moroşan. Sunt departe. La clăiţa cea cu fân. bijuterii. Tu pământ îndepărtat. Cu privirea ei mioapă Vede steaua lor cu drag. dar mă-nchin Şi mă rog la Domnul Zeu Să ne fie cum vreau eu. Fruntea ei s-a descreţit. Rectificare : In ediția imprimată a revistei Candela 2012/3 s-a publicat o versiune modificată a poeziilor d-lui Leonard Ionuț Voicu Eroarea a fost corectată in editia web a revistei.. frunze ruginii. La sângele roşu vărsat. colindau. Şi bătrâna le zâmbeşte. ori nou născut. Adu clisă. Fulgi rari timpurii. De pustii doar bântuită. Îmbrăcaţi sărăcăcios. nori mari cenuşii. La nunţi. Spre-a luminii biruinţă. Redacția .. arţari stacojii. Cântul luminează tinda. Prin zăpada încâlcită. Cu colinde adunate. Casa pare părăsită Cu cerdacul cenuşiu. orele-s târzii. Moştenite din rapsozi. Şi să vină acel an In frunte: badea Traian. la şcoală copii! Pustiu pe câmpii. La arat şi secerat. bani. Vin copii cu colinda Iar pe masa stă palinca. La opinci şi la chimir. noi şi nostalgii. Ia Măria-n teleguţă. Măi Ioane. dar nu se lasă. La Baia. Merg cu greu. cu mic cu mare. Mai timid. tu de ce nu vii? ÎN AJUN Dragii mei. La tine eu m-am gândit. Noaptea asta-i un miraj. Obiceiuri schimbătoare. Heruvimi ori îngeraşi Credinţa. Iată anul a sosit Cu toţii ne-am veselit.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 39 Poezii Leonard Ionuț Voicu COLINDĂ PENTRU MARAMUREŞ Maramureş plai vestit. cum să vă spun? Era ger! Era zăpadă! Era seara de ajun! Mare zarvă e pe stradă. fast şi datorii. Hai! Te scoală! Beutura-i abureală. M-a făcut sa fiu străin. Adu ceapă măi fetişcă. La oiţe. Merg copiii prin cătun. c-o stea creştină. La cruci şi la cimitir. Bat zăpada din opinci. O bătrână iese-n prag. Vinovat. vânturi şi stihii cântă melodii bocet. Eu de tine n-am uitat. fete. Dar noi toţi avem credinţă. Cu cojoace înflorate. Azi muncesc şi mult transpir. feciorii. La bocetul unei muieri. Şi la uşă bat sfios. Fac cu toţii mare huiet Joacă hora câte cinci. Zeul Negru e mai tare. Cu vătaf şi cu irozi. nevinovat. Am o oră de răgaz Pentru Pintea cel Viteaz. Din strămoşi sărbătoreau. frumoasă mireasă La mire. La covrigi ea îi pofteşte Sufletul i-e fericit.

descopăr un amestec straniu. Deci. „Deci vino! Împreună vom petrece timpul/Până în pajiștile norilor scăldați în mii de culori” (Singur) „Dragostea înaripa clipele/Și clipele-și întindeau aripile/Până la stea. Un artist complet. iar ”pictura se naște din imaginație creatoare” în poezia „Cocostârcul”. „Simt uneori cum îmi cresc aripile din nou pe umeri. Înțelegerea vine din dorința de pace și din iubire. Petre Popescu. vom descoperi o serie de meditații culese din însemnările ocazionale ale autoarei./Un pașaport pentru secolul 21/Pentru a fi una cu Lumea.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 40 Fragmente . Victor Roșca Dacă vorbim de un debut literar înseamnă că suntem la un început de drum? Nu. când un fluture mare. Pentru că fiecare poem are povestea lui. curiozitatea te împinge până la sfârșitul poveștii. încerc să încadrez autoarea în niște tipare. „Cum de nu-i pot tine/Pe toți împreună?/…Am adus o creangă de măslin„ Din grădină „Și le-am pus-o de cină” Dacă ar fi să exprim într-un singur cuvânt cartea Evei Halus.” (Spadasinul) sau „Din albastrul cerului/A pornit o ploaie de nuci.debut literar Corina Luca Prezentare Duminică 25 noiembrie. Crâmpeie. acesta este marele talent. Sala parohială pr. Bogăția sentimentelor. O reprezintă poezia – emoție.” (Le printemps) S-ar zice că sar cuvintele să joace o horă. Eva Halus a reușit să redea realitatea văzută prin binoclul artei.” sau „Am un certificat de naștere/În secolul 20/Și am un certificat de renaștere. acela ar fi Sensibilitate. doar ne scriam cărți poștale. Privind poezia în totalitatea ei. de acum înainte. un nou tovarăș de drum i s-a alăturat : Poezia. în Fragmente & Fragmentes. pana se face una cu zborul.„ Este multă iubire. Această reușită îmbinare face din cartea „Fragmente” o carte de vizită elocventă a Evei Halus. printre ele. mai ales. lansarea volumului de poeme exprimate în versuri și picturi „Fragmente & Fragmentes”. fotografă și jurnalistă. dr. iar la sfârșit o altă etapă din viața de creație : Post Val David. O dată începută. ne vorbește despre evoluția ei văzută prin prisma anotimpurilor care curg mereu și se bucură de atenția și ochiul exigent al jurnalistului – pictor – poet. Urmează apoi chipurile (cum ar fi viața fără portrete?). Ei și celor din jur. iar la sfârșit rămâi cu un . În cartea Evei Halus ne regăsim pe noi înșine în aceleași ipostaze și cu aceleași simțăminte ale trecutului nostru. dar nu reușesc. împărțit pe capitole. și de data aceasta.”. La sfârșit nu putem spune decât : aceasta este Eva. în anul 2012. emoțiile.” Îndrăgostită de viață și de lumea întreagă. încordat/Aruncă pe gât corcodușa/Și hap/…Datoria și-a terminat. „On retrouve dans les bourgognes/Une promesse d’antan/Que Dieu nous avez dit à l‘oreille/Avant de nous réveiller dans notre réalité:/La Vie est un rêve que je fais. Retrăim copilăria citind despre „inima cea de copil” sau „Unduios. Volumul de față. bucuria de a trăi sunt exprimate toate pe larg prin culoare și vers. publicate de Eva Halus. California. debut literar.” Își caută ea oare locul și identitatea? Este când o paiață. Îmi alunecă printre degete.” (Respirație) „Zâmbetul tău era ca roata de soare/Și toată lumea râdea/Din te miri ce. (Cristal albastru) Privesc auto-portretul și încerc să îl clasez.” (Cristal albastru) Chiar și din poemele în limba franceză viața și bucuria de a trăi transpare. mă întreb : este ea oare câte puțin din fiecare? Este ea oare mereu în căutarea clipei prezente și a sensului vieții? Vă invit să descoperim împreună. înconjurată de o ploaie de aur” (Copila) sau „Dar ai plecat copile din vremea ce valsa/în jurul tău și-ti dădea aripi și scântei de soare”. la Editura Reflection Publishing. misterios dar și plăcut totodată între naivitatea copilăriei. și redate într-o colecție de poeme și picturi create de de ea. Totul este să ai răbdarea de a-l descifra. pentru care penița și penelul se țin cu aceeași mâna și dovedesc același talent. Fragmente. Ei bine. Citind versurile și. Cartea pune întrebări și aduce răspunsuri vieții începând din anii copilăriei. Și dacă reușește să o transmită cititorului. ce zile. voluptatea tinereții și profunzimea maturității. Răzbate prin fiecare vers.Poeme de Eva Halus . Din poezia „Meditație” : „Și-aceasta este singura rugăciune/Care-o știu. pictura – simbol și pictura – culoare. „dragostea este o respirație a ființei/Iubită de Timp. Redacția revistei Candela de Montreal a organizat la Casa Română. Meditația aduce o mai bună înțelegere a tot ceea ce o înconjoară. Citind./Copila se trezise și de mirare/Am pictat-o așa cum apărea:/Zâmbitoare. „Te chem în gând/Pentru a mă prinde de mijloc/Și a mă face să plec mai departe cântând” (Îmblânzirea naturii). poezia – poveste. Pentru a găsi răspunsul la zbor și nemișcare. ce sărbătoare. încerând să înfîțișeze trăirile purificate de trepidațiile vieții și confuzia cotidianului. să ne prindă de mână și să ne invite la dans. este pictoriță. O dovedește cu prisosință și „Portretul mamei” : „Te-am urmat pe toate meleagurile/Unde pașii te-au purtat/… Dar nu te vedeam. Ca peștele viu. În ritmurile vieții/…Trăim și ne rugăm și drămuim/Ce Bunul ne-a încredințat/Bogăția în loc de pustiu. Pictura i-a luminat și încălzit până acum viața. Eva Halus.

un băieţel de cinci ani „very" inteligent.L-am votat pe ăl mai frumuşel! a zis o bătrânică ieşita de la vot. cele mai multe nedumeriri. senatorii. Soarele îl găsim peste tot : „soarele cald ca o portocală/se rostogolește plin de vrajă ”. cine pe cine spionează şi mai ales pentru cine? Pentru cine? este întrebarea care începe să deznoade complicatul ghem al politicii. starea de indiferenţă. de asanare a lumii politice.” (Paloare) sau „Toamna trece/Cu un surâs de caldă plajă” sau „Norii aleargă pe cer/Cu viteza fulgerului” sau „Reci ramuri trosnind”. vecinul meu din Canada. se vor întoarce ca un bumerang. Politica este una din activităţile care determină şi influenţează în cea mai mare măsură viaţa. separată în două sisteme politice diferite.” (Momentul) Poezia de final „Vârstele” poartă în miezul ei chintesența vieții ca miezul de nucă. capabil să dăruiască. Democraţia . care a apărut printr-o mişcare de tip revoluţionar. Ca să înțelegi cu adevărat poezia lui Eva Halus. pentru mâine. neparticiparea. doar când înflăcărarea este prea mare. „soarele petrece în cercuri de foc”. Lupta între cei aleşi se transformă uneori chiar în luptă corp la corp. Cu cât descoperirile se succed în cea mai mare viteză. Deci. O dată aleşi. ştiinţific. Confruntările din parlament între guvernanţi şi opoziţie se fac sau trebuie să se facă în interesul poporului. din care răzbate nostalgia copilăriei. In concluzie. iar la grădiniţă vorbeşte „limba de la grădiniţă" adică franceza din Quebec. dezvăluirile. pe lângă care trecem uneori nepăsători. Coreea de Nord şi cea de Sud: acelaşi neam de oameni. E drept că în politică şi imaginea contează! Într-un sistem. dar şi implicarea conştientă se impune. Creaţiile tehnice SECRETE sunt percepute ca fenomene PARANORMALE. Lupta în Parlament este sau trebuie să fie o luptă de IDEI. La începutul sec XXI ne regăsim într-o lume plină de contradicţii. Prezenţa este importantă. DE NESIGURANŢĂ Şl DE NEMULŢUMIRE e mai mare. Deci. El face parte dintr-o generaţie de canadieni care „nu sunt" tocmai canadieni şi de români care „nu mai sunt tocmai români". pe măsură ce creşte. urmată de alegeri libere (o democraţie). La infinit.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL prieten și cu descoperirea unui suflet mare. dorința de mâine și mai ales speranța : „Pentru care vine iarăși primăvara.” (Zeița) „Frunze de toamnă/Ridicate-n vârtejuri/Pe la coltul de stradă…” (Haloween) Este normal să găsim atâta culoare în poezie pentru că un pictor scrie poezie ca și cum ar picta. o dată aleşi. aceiaşi naţiune. Cei aleşi trebuie să fie cinstiţi şi buni gospodari. la bunăstarea economică şi spirituală a naţiunii. cu o moralitate perfectă şi entuziaşti. prim miniştrii. pe drept. ca la concursul de frumuseţe. trebuie să vegheze la întocmirea unor legi bune şi respectarea lor. „Însă ce de larve se cocoțau pe lemnul lui!/Și ce fluturi mâncau din dudele lui! Și ce dude mustoase avea/Și albe și crete/Și ce furnici se-ncumetau/Să-l asalte. cu atât starea de CONFUZIE generală. Deputaţii. Astăzi este ziua lui Andrei. până când până-n zare/Poienile vor înverzi și ne vom îmbăta de soare. nemulţumirea se exprimă LA URNE şi nu pe stradă. cu cât informaţiile sunt mai numeroase. bine pregătiţi profesional. de paradoxuri şi de mistere în toate domeniile: politic. cu sistemul politic nu e de glumit! Viaţa unei generaţii prezente şi viitoare depinde de sistemul politic pe care l-a moştenit (o monarhie). Atâta culoare : „S-a scurs galbenul din crini/între foi. care i-a fost impus prin forţă (o dictatură). să te lași purtat pe aripile imaginate de cuvinte. guvernanţii nu trebuie scăpaţi din ochi! Acesta este rolul OPOZIŢIEI. în România. Este generaţia care foloseşte calculatoarele înainte să înveţe să scrie. Ridicatul din umeri. aleasă tot de popor. pictată deja. trebuie să închizi ochii și să lași imaginile să-ți vorbească./Ceapoi clipa cu aripi de înger/C-un alt design ne va surprinde. cu cât progresul este mai mare. mai devreme sau mai târziu împotriva fiecăruia. nu putem decât să urăm Evei Halus felicitări și… La mai multe poeme și încântări! Ziua Sfântului Andrei Cătălina Stroe NEDUMERIRE. iar fenomenele paranormale sunt ignorate cu nonşalanţă sub deviza „iar au mai tăcut americanii ăştia o trăsnaie!" Sub acest aspect OPINIA PUBLICA a devenit toarte uşor de manevrai mai ales prin mijloacele MASS MEDIA. s-a dezvoltat în mod diferit economic. are de pus cele mai multe întrebări având. Este născut în România. „Părem a surprinde adevăruri de-o clipă/Ale stării materiei ce-acum se înfiripă/Pentru azi. Germania de Est şi cea de Vest. pagina 41 Totul ne invită să vizualizăm. Nici nu mai ştii cine pe cine controlează. dar în minte are imaginea aievea. . trebuie considerate ca acte democratice normale. sănătoşi fizic. Zugrăvește cu cuvinte. Asta nu împiedică relaţiile amicale care pot exista între persoanele din opoziţie şi cele de la guvern. înainte să se exprime bine în limba maternă. poporul îşi stabileşte soarta cu MANA lui! Binele sau răul începe de la VOTARE! Mersul la vot este o acţiune profund democratică care implică RĂSPUNDEREA fiecărui om cu drept de vot pentru viitorul său şi al copiilor săi. spiritual. Tentaţia puterii e mare şi omul e supus greşelii! Scandalurile politice. economic. de . vorbeşte limbi străine. profund democratic. să-i fim părtași la călătoria de zi cu zi.puterea poporului! Prin alegeri oamenii trebuie să aleagă pe cei mai buni dintre cei buni. ştiinţific şi spiritual. pe scurt. Acasă vorbeşte româneşte şi face adevărate minuni pe calculator.” Lăsând poezia să vorbească și culoarea să inspire. „zâmbetul tău era ca roata de soare”. miniştrii şi preşedinţi. clasați și albi/… fața palidă/… cercuri de foc/limpede. este generaţia care. surprinzându-ne cu descoperirea detaliilor. să-l înțese!” (Comemorând un dud) „Numai flori înmiresmate și nenumărați prunci/Cu aripi de albine bătând aerul proaspăt/În lung și-n lat. cerul albastru.

Rolul poporului. împotriva căreia au apărut multe mişcări de protest în lume.Eşti canado-american.Eşti canadian. de origine Română! Când România „se va pierde" într-o Europă unită: . In cazul politicii de GLOBALIZARE. în lumea politică? Răspunsul PARE a fi: pentru POPORUL care îşi alege.Adică nu mai sunt român? .Dacă mai vorbeşti româneşte eşti în mod sigur şi român! „Multe e dulce şi frumoasă.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Pentru CINE atâta luptă.Eşti român. transnaţională. care generează MANIE . nu-mi mai rămâne să îi zic decât atât: . în politica de globalizare devine. foarte incert şi asta generează întrebări. POLITICA încearcă să scape de sub control! Nu o naţiune. că vii din România. prin vot. România! Poezii Ana-Maria Gîbu erai în schema de program a lui septembrie pentru a juriza concursul de dans al frunzelor furată din cuib fără acceptul ursitoarelor te-a înfășat în pânza cu mir a poeziei ți-a suflat florile de busuioc într-un andante melancolic te-a câștigat toamna printr-un apel mut încărcată de culori aștepți adormirea ierbii în liniștea palmelor cer foii albe răbdare până depeni visele din cuvinte amuțite Pact am promis întunericului jumătate din suflet în schimbul libertăţii mi-e sete iar vreau să-mi despotmolesc singură calea spre fântână sunt pisica sălbatică legată cu lanţuri de mâinile tale cu ghearele vreau să-ţi scrijelesc oasele prin carnea de nimic nu ai altceva de făcut decât să mă urmăreşti m-am săturat de basme promisiuni îngenuncheate poveşti cu prinţi minciuni în amurg dau sufletul întreg şi reiau viaţa de la capăt să fiu cine sunt tac arunc amintiri sechestrate în ochi las loc lacrimii din frunza de alun necăzută încă azi nu mă iau la taifasul clipelor reîntoarse din cărări bolnave rămân să îmbrac adevăruri cu veşminte croite din inima răbdării chem ziua de mâine prăvălită în gropiţele din obrajii tăi . un clement distructiv de prim ordin. în mod evident. lucrurile par să se complice pentru că NU MAI ESTE O OPOZIŢIE CLARĂ care să o taloneze şi se simte deja instalarea unei stări de confuzie. de origine europeană şi de naţionalitate română! pagina 42 Şi dacă tendinţa spre globalizare se va menţine în lume. Curând va primi cetăţenie canadiană şi atunci o să îi spun: . Andrei! La mulţi ani. ci întreaga omenire începe să se teamă.Ce sunt cu acum? . limba ce-o vorbim!" şi mai ales de folos! Cât timp o limbă este vorbită este semn că poporul care o vorbeşte există! La mulţi ani.nu mă chema urmăreşte tăcerea din paşi de izvoare adună-i cioburile în vise şi dăruieşte-le nopţii tac ascult roşu Gong cânt simfonia nopții sfârșitului de vară sub luna albastră te aștept printre copacii fără veșminte pregătiți pentru concursul . calea cea mai bună. al naţiunii. Un guvern mondial fără opoziţie? CE NU POŢI CONTROLA. ca aceea pusă de Andrei. o ţară de pe harta Europei! îi pot spune astăzi. de origine euroasiatică! . Toată această situaţie creează o stare de NEMULȚUMIRE generală. băieţelul de cinci ani: . alt element cu un puternic caracter distructiv.cel mai sexi nud pitită în dimineața toamnei compun coloana sonoră din notele ascunse în verdele ierbii gala reunește nuanțe de galben și maro din cărări adunate sub prima frunză căzută mă ridic la câțiva centimetri peste copilărie Înainte de termen brumar a primit lovitura .Eşti canadian. prevestitoare de haos. începi SĂ NU MAI CUNOŞTI şi CE NU CUNOŞTI provoacă FRICĂ.

acum cca. conform imaginei divinităţii care i-a transmis. pământul din muşchi. O evoluţie care a început cu creaţia unei celule vii. când şi unde a apărut pentru prima dată omul pe pământ ? La aceste întrebări. reptile. extraterestră sau naturală. animale amfibii.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Wladimir Paskievici În anul 2008. munţii din oase. pene sau blană. forţă sau slăbiciune. creaţia universului şi a oamenilor provine din puternice conflicte între fiinţe superioare sau forţe contradictorii. şi Vé. Despre originea omului– partea I viaţa. trebuie să plecăm de la Aristotel. modelat din argilă. principiu feminin) şi Apsu (apă dulce. există trei categorii de răspunsuri. pentru revista Tribuna Noastră. ordine. după ce a cucerit puterea în cer (Olimp). principalul zeu. fie printr-un act miraculos (pentru noi). principiu feminin). creat la sfârşit. Un ultim exemplu: în cosmologia hindusă. fluviile. de apariţie a omului pe pământ I. mamifere. Vili si Vé. Marduk (sau Enki.capacitatea de a integra în teoriile lor fragmente din rezultatele obţinute de științele şi tehnologiile moderne – decât adevărul istoric. In clasicul său tratat din 1758. Igigi. Cimpanzeul a fost clasificat homo troglodytus. fie ele pluri sau monoteiste. este luată de acum în consideraţie : universul sensibil nu mai este static. inclusiv omul. Embla. În ipoteza naturală. Odin. Vili. homo şi sapiens). oceanul primordial. Omul a fost creat din praf (sau din argilă). reluată şi de cea islamistă. gândirea creează mâinile (pentru a trece la acţiune). lacurile şi oceanele din sânge. Dumnezeu sau Allah) a creat fiinţa umană. versiunile diferă) creează pe primii oameni – din argilă – ca să-i înlocuiască pe Igigi. Ideea este generalizată la alte fenomene naturale – sub numele de transformism – pentru a explica relieful actual al globului. Cum s-a ajuns la acest rezultat ? În etape ! Ca pentru multe subiecte moderne. Astfel. a devenit conştient de propria sa existenţă şi a creat natura cu tot ce conţine – întâi în gând apoi prin Cuvânt – inclusiv omul. De asemeni. respectiv. a duratei deci. marele naturalist suedez. păr. creând omul de astăzi. Oamenii au fost sculptaţi din trunchiuri de pomi (primul om. care lucrau din greu trebuind să hrănească pe toţi ceilalţi. printr-un fenomen general de complexificare. plante şi peşti. Prometeu i-a dat focul ca să se poată încălzi. Odin le-a insuflat . acum cca 3 500 milioane de ani. înrădăcinată în vechi mituri şi în toate religiile. aceste evenimente extraordinare s-ar fi petrecut în Sumeria (Irakul de azi). În aceeaşi perioadă. conflictul provine din întâlnirea între frig (gheaţă) . viruşi. în a « şasea zi » al unui proces de creare al întregului univers. acesta va apare în două numere succesive. Ca dovezi. la începutul timpurilor. al doilea. furios pentru că odată cu focul. sunt menţionate credinţele ancestrale care poartă urme de la această vizită interstelară precum şi gravuri pe piatră reprezentând nişte monştri preistorici şi obiecte ciudate care ar putea fi vase spaţiale. am scris un articol. în mitologia egipteană dezvoltată la Memphis. specii pe care le-a clasificat conform ideii că natura este organizată după un plan tinzând către perfecţiune. infernul. primul tratând despre evoluţia ideilor în materie de apariţie a omului pe pământ. Primul şoc la această certitudine a provenit din întâlnirea omului cu maimuţa – în special cimpanzeul . Evoluţia ideilor în materie Care este originea speciei umane ? Mai precis. fiinţe superioare au sosit pe pământ în staţiuni spaţiale şi au colonizat globul terestru. În acel articol condensam starea cunoştinţelor în acel moment relativ la apariţia omului pe pământ. s-au născut principalele divinităţi. primul nume savant dat cimpanzeului a fost homo forensis. genuri şi specii (omul fiind. etc. prin nări. asemănătoare între ele sub mai multe aspecte. clase. clasifică totalitatea animalelor în ramuri. omul este produsul evoluţiei. Zeus. pământul. din ulm). adică om trăind în caverne. cerul din craniu şi norii din creier. Importanţa timpului. soarele dătător de căldură şi de viaţă. Din aceasta uniune. pietrele din dinţi. Ptah. era gol. Aristotel nu-şi putea închipui că diversele specii se pot transforma dintr-o formă într-alta. etc. Tiamat (apa sărată. creând cea mai veche civilizaţie cunoscută. organisme monocelulare. Liné (17071778). De altfel. intitulat « Originea omului ». despre evoluţia umanoizilor adică a fiinţelor având aspecte sau caracteristice umane. totul a decurs din uniunea a două fiinţe supreme. bacterii. Prezentul articol reia expunerea de atunci dar o modifică în funcţie de descoperiri recente. inteligenţa şi capacitatea de a se deplasa. În cosmogonia sumeriană. dă naştere la o fiinţă superioară (zeul Buri) din care s-a întrupat Bor care a avut trei copii (cu fata unui uriaş de gheață). la începutul « timpurilor ». alimentaţia. marele naturalist Buffon introduce ideea că natura se poate degrada : un cal poate deveni măgar ! Astfel apare ideea că diverse influenţe – climatul. (din lacrimile lui Tiamat se nasc fluviile Tigru şi Eufrat !) Pe de altă parte. familii. – pot afecta speciile. lingând gheața (deci pe Ymir). Dacă schimbările produse de natură sunt lente. Diversele versiuni existente ale acestei ipoteze descriu mai bine puterea de imaginaţie al autorilor . adică spre om. hominid. Conform mitologiei greceşti. Omul. precum şi zei slujitori. Brahma creează – atunci când se trezeşte şi deschide ochii – şi distruge – atunci când readoarme – întregul univers cu tot ce acesta conţine. nevertebrate. fie prin printr-o selecţie artificială. o fiinţă superioară (Yahvé. funcţia creează organul : astfel. 10 000 de ani. Pentru el. pagina 43 SERIA ŞTIINŢE – 10. din frasin. Ask. etc. cum zeii Igigi nu mai vor să servească pe ceilalţi zei. Ishtar şi Marduk) care controlau universul şi care locuiau în cer. mamifer. organisme pluricelulare. simţurile şi limbajul. a cărui interpretare a condus la toate celelalte cosmogonii. omul a dobândit totodată inteligenţa şi simţul artistic.care-l conţinea pe uriaşul Ymir şi căldură (foc) care dă naştere la un fluviu (de lapte) care hrăneşte o vacă sfântă care.atât de asemănătoare lui şi atunci când savanţii epocii (în secolul XVII) au recunoscut marea asemănare anatomică între cele două specii. Primii doi au ucis pe Ymir din al cărui cadavru au creat lumea umană : pomii din păr. Ipoteza miraculoasă este cea mai veche. adică omul pădurii. un demiurg provenind din Noun. stelele. Această ipoteză încearcă să demonstreze că cosmogonia sumeriană este bazată pe un eveniment excepţional. pentru a produce în timp. În multe cosmogonii. cum. Systema naturae. Ptah a lăsat în urmă pe Rê. umanoizi şi în sfârşit omul modern – specia homo sapiens – apărut acum cca 130 000 de ani pe continentul african. Conform tradiţiei judeo-creştină. şi prima femeie. Enki. primitive. La un moment dat are loc o luptă titanică în care Enki ucide pe Apsu şi Marduk pe Tiamat al cărui cadavru devine bolta cerească. dar a fost pedepsit de Zeus. real. bazată pe un ciclu de creaţii şi de distrugeri. primat. suflul vieţii. între care zei dominanţi Annunaki (principalii fiind Enlil. El este primul care a descris peste 400 de specii animale. a însărcinat doi Titani – Prometeu şi Epimeteu – să populeze Pământul care era lipsit de viaţă. Conform acestor credinţe fantastice. el devine dinamic. fie încă printr-o manipulare genetică. depinzând de ipoteza centrală a creaţiei : miraculoasă. în mitologia nordică. Dat fiind lungimea textului. Cei doi fraţi au creat animalele şi le-au dat multiplele calităţi care le diferenţiază : membre. În ipoteza extraterestră. Adad. un vertebrat.

Astăzi. denivelările pielii perfect reproduse în muşchiul fin şi neted. bazându-se pe studii geologice arată întâi (în 1796) că anumite specii au dispărut pentru a fi înlocuite mai târziu cu alte specii (de exemplu. Apoi. ale cărei împrejurimi sunt inundate de mirosul omului. el trebuia să fie căpetenia unei haite. Agiortok – Spiritul Rău Agaguk descoperi urmele lupului într-o disde-dimineaţă din acea vară. totul se accelerează : paleoantropologia (studiul oamenilor preistorici). Apoi. dând naştere la noi specii. bazată pe existenţa fosilelor. niciodată! El poate ataca un cort. pentru că nu putea să întrevadă modul în care proceda natura – dat fiind că legile eredităţii n-au fost enunţate de Mendel decât mult mai târziu –. un adăpost de o seară. Cât de mare părea şi cât de lung îi era pasul! Totuşi. mai bine adaptate ambientului local. Pentru Darwin însă. în mod normal. Tayaout mai dormea încă alături de mama sa.Si dumneata. Două lucruri frapează imaginaţia cercetătorilor şi al publicului în general : posibilitatea din ce în ce mai mare ca omul şi maimuţa să fie « înrudiţi » şi marele număr de specii umanoide diferite găsite în excavațiile arheologilor. care trăiește şi se dezvoltă într-o regiune având aceleaşi caracteristici principale (relief. Atunci. domnule Huxley. Ieşise în zori pentru că vroia să prindă câţiva peşti în râu. morfologia comparativă. temperatura. etc. de la o regiune la alta sau chiar de la o insulă la alta (în insulele Galapagos din Pacific). Dar un lup. Amprentele sale erau mai întunecate la culoare şi încă umede. extrem de prudent. viaţa reapare. mamutul a fost înlocuit cu elefantul) apoi susţine în Discours sur les révolutions des surfaces du globe (1825). mai multe specii s-au diferențiat şi s-au adaptat condiţiilor locale. faimosul său volum « Originea speciilor prin selecţie naturală ». Cuvier. O vulpe şi-ar fi asumat riscul dacă ar fi avut în vedere vreo pradă.) rămâne stabilă. constată întâi mari variaţii între populaţii de animale asemănătore. Acest lup trebuia să fie extraordinar de mare şi lung. Urmele erau late. Traducere din limba franceza de Ortansa Tudor Ilustraţiile după Siasi Irgumia. Darwin publică. are loc. Un urs ar fi venit să miroasă la doi paşi de omul adormit. Gould. Tânărul său coleg. că istoria globului este compusă dintr-o serie de epoci întretăiate de catastrofe naturale care au dus la extincţia faunei epocii în chestiune. el văzu pe muşchiul uscat două amprente foarte netede ale labelor din faţă ale unui lup. în momentul în care a lăsat aceste urme. laba sănătoasă. evoluţia speciilor are un sens bine definit şi o explicaţie « naturală » : o populaţie de indivizi asemănători. după milioane de ani. Primul întreabă pe al doilea : . Pentru ce venise atât de aproape de iurtă? Un lup bătrân. Şi în plus. el nu fugea. Dacă însă condiţiile la periferia acestor regiuni variază şi dacă indivizii trăind într-o zonă periferică nu se amestecă cu indivizii din grupul principal – de exemplu dacă s-a format o barieră naturală între cele două grupuri –. cobori din maimuţă prin bunic sau prin bunică ? La care acesta îi răspunde : . biolog şi prieten al lui Darwin. o dispută oratorică devenită celebră opunând arhiepiscopul Wilberforce şi Thomas Huxley. După o catastrofă. indivizii din zona periferică se îndepărtează (« diverg ») din punct de vedere genetic. atunci când poate vâna din abundenţă în altă parte. Lamarck. genetica (ştiinţa eredității). ceea ce arăta că animalul era tânăr. în tratatul său Système des animaux vivants (1802) că viaţa a apărut în mod spontan pe Pământ şi că ea evoluează. dacă condiţiile climatice o permit. aş opta pentru o maimuţă ! Agaguk ( X ) Roman de Yves Thériault. Ea se bazează pe credinţa că omul este o specie superioară şi că natura favorizează – prin selecţia naturală – speciile cele mai « evoluate ». etc. El consideră. adaptate de Raluca Pilat În faţa intrării de la iurtă. Nimic nu se mişca pe tundră. în faţa condiţiilor ambiente dificile. Fiara venise. sub alte specii care rămân stabile până la viitoarea catastrofă. deci când nu îi este foame. Dacă Agaguk nu se înşela şi acest lup era atât de mare pe cât arăta pasul său. o selecţie naturală ! După o ezitare lungă de 20 de ani. pot deveni importante ! Discipolul lui Buffon. prin încrucişări succesive. vegetaţie. în 1859. la universitatea din Oxford.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL rezultatele obţinute. pentru a pune în evidenţă noi caracteristici.. după toate evidenţele de la râu. singuratic – asta ai putea să-ţi explici. ultimele fiind mai apropiate de om) în particular. Intensitatea amprentei în spate şi mica adâncime vizavi de degetul mare era o probă formală. perfecţionându-se. cele două grupuri nu se mai pot încrucişa (nu pot avea descendenţi) şi devin două specii diferite. natura este oarbă : dacă oamenii coexistă cu maimuţele este pentru că au avut un pagina 44 strămoş comun din care s-au tras amândouă speciile. După teoria lui Malthus. În final. ce făcea el singur aproape de iurtă? Nu era deloc în obiceiul lupilor să se apropie atât de mult de o locuinţă stabilă. Dacă diferenţele între grupul periferic şi grupul central devin prea mari. leagă acest fapt cu rezultatele obţinute de crescătorii de animale care. --Ca intermezzo. studiul primatelor în general şi al maimuţelor (cu sau fără coadă. Darwin. o anecdotă. însă rămâne la o distanță prudentă de o iurtă locuită în permanenţă. îi demonstrează că diversele varietăţi de păsări observate (cintezele) sunt de fapt specii diferite pentru că ele nu se mai pot împerechea între ele). În anul 1860. ameliorează diverse rase. Cuvier este considerat fondatorul paleontologiei adică a studiul fiinţelor preistorice. fiecare deget bine conturat. Mecanismul de selecţie rămâne însă multă vreme obscur. Agaguk se aplecă pentru a le studia mai bine. de ce nu natura ? Numai că-i trebuie mult mai mult timp. conform condiţiilor ambientale. se foloseşte de conceptul de transformism pentru a introduce ideea că speciile pot să evolueze şi în sens pozitiv. acolo unde muşchiul era umed. Darwin interpretează corect că dintr-o populaţie fondatoare. regele de necontestat al unui asemenea grup de fiare. Părea mai degrabă că mergea lent. Un ornitolog. În loc de o selecţie artificială. cu precauţie. numai indivizii cei mai « apţi » pot să supravieţuiască. Dacă omul poate crea noi rase. el nu vine niciodată în timpul verii.Dacă aş avea de ales între o maimuţă ca strămoş sau un om care profită de statutul şi de prestigiul lui pentru a incita un public prost pregătit să recuze progresul ideilor cu arguţii în loc de logică. era pace şi linişte deplină. Dar acest animal tânăr? Un lup tânăr vânează împreună cu haita sa chiar şi pe tundră. etc. . Expresia « Omul descinde din maimuţă » a făcut înconjurul lumii.

în patru labe ca un animal. Apoi. O urmărire liniştită. El manipulă de mai multe ori puşca trăgând cocoşul. dacă nu misterios. dar de când Ramook lansase zvonul că poliţistul are unele îndoieli. foarte departe pe tundră. copiii se jucau de-a vânătoarea de focă. atât de aproape de iurtă? – i-o reteză Agaguk. trează.. anticipări ale maturităţii. Ghorok fusese avertizat. Agaguk era sigur de asta. Ce însemna acest mister? Intrând în iurtă. repetând: – Voi pune capcane. când galbene şi deodată. stăteau în expectativă. se mai distingea încă o mişcare. Agaguk scutură din cap. Nu ştie că este aici. Lupul ridicase cu botul. Ea fu de acord că evenimentul era. urmele mai rare arătau că fiara o luase la fugă. Calmul părea să revină în sat. Dar amândoi nu pierdeau din ochi tundra. Orele se scurgeau leneş. Agaguk veghea. – Voi pune capcane. extrem de mici. În jur. cel puţin foarte rar întâlnit. A venit aici din întâmplare şi. alergau în voie printre picioarele sătenilor.. puţin. Putea să jure asta. El refuză la început să-i dea voie lui Henderson să pătrundă în locuinţa sa. Sursa de lumină. – Micuţul. iurtele satului apăreau ca nişte conuri bizare. – Cum poţi să spui asta? El a pândit de departe. În cazul când acesta s-ar apropia. Apărură zorile şi Agaguk tot mai stătea la pândă. imitau rostogolindu-se lupul rănit sau se făceau că jupoaie renul. zarvă. o marmită cu grăsime pe foc. Se ţine prin apropiere. Apoi apuse luna. alergări. Kanguak părea să se fi resemnat. Pe el. căldură. apoi ochi o creangă din apropierea râului.. pieile întinse pe montanţi. oricum. se duse să urmărească pista. el îşi dădu osteneala să nu piardă urmele lupului. în echilibru precar. Nici un lup nu urla pe tundră. dar probabil. Adu-ţi aminte de istorisirile vechi. condiţia esenţială pentru gătit – totul venea de la această lampă. L-a simţit. un micuţ de inuk n-are miros decât de carne fragedă. Departe.. Dar înţelese imediat şi îşi întoarse privirea. în partea iurtei unde dormea Tayaout. Abia mai putu să gândească atunci. Iriook protestă. Cu sprâncenele încruntate. o văzu trează pe Iriook şi îi povesti ceea ce tocmai descoperise..noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL La toate acestea se gândea Agaguk în timp ce examina amprentele. asemănătoare muşuroaielor de furnici. Agaguk. căutând adâncitura produsă de greutatea animalului. oamenii parcă amuţiseră. atunci. Toată ziua făcură cu schimbul. lumină. prin urmare el nu se putea înşela. Acum pe cer n-a mai rămas decât slaba lucire a stelelor. Puţin mai departe. o mişcare parcă. la orizont şi i-ar fi luat mult timp de mers până acolo. oamenii îşi făceau nevoile. Şi o gaură. încordată. exerciţii pentru viaţa de mizerie care îi aştepta. Tayaout începu să meargă de-a buşilea prin iurtă. căci un lup îşi formează propria-i pistă fără să utilizeze potecile făcute de alte animale. Câinii. Agaguk se uită la copil. Era puţin. Sosi noaptea şi Agaguk se puse în gardă. . A supravegheat ieri. dar ochiul exersat al lui Agaguk putea să facă deosebire între imobilitatea unui nor alb.. Auzise el cântece prin igluuri.. pagina 45 Oare prezenţa lupului alb intimida haitele? Neliniştit. mare. – Nu! – L-a simţit. Cu aceste întrebări fără răspunsuri. Se povestea cum lupi singuratici spionau în jurul copiilor pe care apoi îi înşfăcau. ziua trecu fără ca lupul să revină. când ieşi pentru a-şi dezmorţi picioarele. în care bătrânii tribului povesteau despre întâmplări de demult. apoi satisfăcut o rezemă de iurtă.. se pare că este viclean. Ce fel de fiară era asta? Şi mereu aceleaşi întrebări: unde era haita. agăţate undeva sus. fugea un ren. Intră deci în iurtă şi îşi luă puşca. nu se aflau alte urme decât ale sale. în apropierea oamenilor adormiţi? Pe eschimos îl cuprinse o mare nelinişte când. Jocuri care îi pregăteau pentru viaţa viitoare. – Nu! – L-a văzut.. femeia îşi vedea de treburi în spatele iurtei. Astfel. o necesitate absolută în igluuri. – Ce vei face? – îl întrebă ea. Se apăsă cu mâna pe piept. – Un mare lup alb. iar veghea lui Agaguk fusese zadarnică. cursa unui ren şi acest punct alb. Singur. În spatele locuinţei erau urme proaspete. – Ce este cu micuţul? Agaguk simula neştiinţa. Nu puteau aparţine decât acestui animal. Prea multe semne o indicau. Dar pe tundra intens uniformă. Când Iriook îl supraveghea pe micuţul ce se juca pe muşchi. că este chiar în posesia unor indicii sigure. dar l-a simţit. găsi agăţate de spini smocuri de păr alb. dar a ridicat pielea care închidea de obicei intrarea pentru a supraveghea venirea lupului. L-a pândit. Şi acolo unde căzuse era un punct alb sau nimic.. Afară. Noaptea era înstelată şi luna descria un arc jos la orizont. – Nu. l-a văzut căzând. încât a venit să adulmece o iurtă locuită. Ici-colo. lumina palidă primea irizări când roz. Acolo. angatk'o – vrăjitorul Pe tundră. În centru. după grija cu care face ocoluri atât de mari înainte de a merge să bea.. Femei aşezate în faţa intrărilor. de ce această singurătate? Căpetenia lupilor să rătăcească singur? Nu era rănit – urmele o dovedeau. cât o fluturare de aripă. zise Iriook speriată. mestecând pieile. înconjuraţi de această centură de iurte. a băut apă şi s-a îndreptat spre nord. fără denivelări sau.. punct nodal meschin şi esenţial între viaţă şi moarte. ceea ce era destul de neobişnuit. soarele ţâşni deasupra orizontului şi dimineaţa deveni clară. nu vor servi la nimic. acolo unde lupul şi-a făcut loc să treacă pentru a bea. În spatele fiecăreia se afla un şanţ pentru scursuri şi gunoi. Acolo. iar Kolrona îşi mai păstra încă pieile de urs polar. afumând sau uscând carnea pentru pemmican. Îşi verifică încărcătura de şase gloanţe. Îl mai pândeşte încă! Albii spun că mirosul rânced al eschimoşilor îi alungă pe lupi. de la acest foc mulţumită grăsimii topite. deasupra căreia. zise Iriook. zise el. un lup tânăr şi atât de îndrăzneţ. Aş pierde timpul de pomană.. o simplă impresie de o clipă. Iriook. mersul unui om. neînspicat. brusc. unde muşchiul era mai umed. când sarcina îi revenea lui Agaguk şi. Grăsimea. Un lup alb. apoi a ocolit-o descriind un cerc larg pentru a reveni la râu. – Din întâmplare. Dar de un alb pur. mărunţind peştele uscat. Agaguk era acum sigur de mărimea sa. – Vezi? Asta probează ce ţi-am spus eu. Glonţul ţâşni şi ramura fu tăiată în două.. în mărăcinişul din apropierea râului. Acum ea se transforma în ulei care nu va îngheţa decât la iarnă. Strigăte. Agaguk strigă: – Lupul alb este acolo jos! Tocmai a ucis un ren! Era departe. Va fi combustibilul iernii ce va arde în lămpile de piatră. – Un lup tânăr! Este prea îndrăzneţ! Şi după mers. – Îl aştept pe acest lup. Iriook sosi lângă el şi împreună făcură ocolul iurtei. Agaguk nu era cu nimic mai liniştit decât femeia sa şi dacă nega cu atâta fermitate era pentru că vroia s-o liniştească. – Pe micuţ îl vrea. – Atunci nu mai pui capcane? – M-am răzgândit. Veni ziua. – Simt aici. nu este posibil. De departe. Dar un mititel. Avea ochiul exersat şi pipăia cu degetele terenul. deoarece luna în genere excită chemarea lor. simt asta. dispuse în cerc.. El stătea în iurtă. când va fi păstrat în blocuri solide... murmură Agaguk ca fulgerat. Deci lupul venise în faţa iurtei. tânăr. Nu l-a văzut pe micuţ. Apoi. pemmicanul şi pieile de ren asamblate în parkasuri vor satisface cele trei necesităţi eschimose: aliment. putu să urmărească mersul lupului. la adăpost de şterpeliturile rozătoarelor. în alte zile. cosând parkasuri cu ace mari de ivoriu. – Lupul.. niciodată legaţi.

Altădată vedeam foarte bine de departe. Deşi împuternicit cu autoritate. aproape întreg tribul. Scuipă pe muşchi. în sat la voi. o să-ţi clădim un iglu şi Hala o să ţi-o împrumute pe fiica sa. De fapt. Tigmierpak. – Voi mai rămâne. în asemenea cazuri. Poate doar o minusculă strâmbătură în colţul buzelor.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL Stătea la intrare precum o stâncă. copleşitor. – Oamenii din tribul tău sunt prea îndrăzneţi. Ia seama bine că Marele Şef alb va trimite aici o grupă întreagă pentru a vă pedepsi pe toţi. – Nu cunosc bine legile albilor. – Vroiai să mă omori? – Da. În iurtă. Nici o expresie pe faţa sa. Ar fi dus toate acestea în Pasărea Mare. îi explică poliţistul. Cine ştie. Şi dacă trebuie să rămân aici un an. nu şi-o putea exprima. Nu voi uita asta. – Nimeni nu te împiedică să pleci. ea era o certitudine. un orizont tremurător. Când Henderson îl întâlni. El decise să-l forţeze imediat pe Ayallik să trădeze. Acum nu mai este ca atunci. adică să devină şiret. Te voi avea. Oamenii făceau front comun cu eschimosul. Ameninţă un poliţist. trebuia să trişeze. Bătrânul Nadloariuk. – Şi cu noi. Şi vei petrece o iarnă frumoasă! La limita unei furii pe care. dar ceva anume – poate. Eschimosul nu făcea altceva decât să uzeze de prerogativele sale de şef şi se pricepea de minune să simuleze în continuare neştiinţa. răspunse calm Hala. el depindea acum de aceşti eschimoşi. făcu Henderson exasperat. aceştia înaintară. Bara intrarea în iurtă sa nouă. Şi-l voi descoperi. Ayallik. Tu nu poţi acuza tribul meu cu nimic. – Da. Acesta zâmbi schiţând o strâmbătură plină de răutate. Hala rânji. tot aşa de încet pe cât se închidea şi cercul acelor oameni. Apoi ar fi aşteptat ca voi să vorbiţi. Ar fi intrat în iurtele voastre. Dar îşi va atinge prin asta scopul? Să zicem că ar fi găsit osemintele sub iurta lui Ghorok. era o dovadă a inteligenţei celor curajoşi. roşu de mânie. Tugugak. Oameni înarmaţi ar fi ieşit din ea. acestea însă nu probau mare lucru. – Unde? – În oraşul albilor. grăsimea. – Este adevărat. Ei îi place să se culce cu albii. Huiulak şi Haiuluk – oameni valizi. Ramook! Eu nu ştiu încă cine l-a omorât pe Brown. din nefericire. peştele.. – Dacă ai fi făcut-o.. umiditatea ridicată de la sol ca o miasmă. Veniţi din iurte. imprecis. (va urma) . zise el. Kanguak. plasată departe de altele. soarele apăsător. Imperceptibil. Nefiind posibil să joace o carte tare de pe poziţii de forţă.. La un asemenea raţionament Henderson nu ştia ce să răspundă. iar scopul urmărit de el era să-l descopere pe vinovat. Ai fi fost mort. El bâigui. – Pot să-l acuz că ascunde un criminal. poate omul îl va denunţa pe vinovat. Tot tribul va plăti pentru crimă. zise el pierzând orice măsură. Henderson zâmbi. chiar şi cele din dosul pământului. într-un loc pe care tradiţia nici nu şi l-ar fi putut imagina. – De-abia îmi văd propria mână. V-ar fi luat pemmicanul. Îi placi mult. Sunt bătrân. Pasărea Mare ar fi venit aici. Îşi relaxă deci muşchii. Ceea ce vreau să ştiu voi afla. Ar fi putut. Te avertizez că răbdarea mea a ajuns la limită. – Dar dacă noi am fi vorbit? – întrebă cu voce neliniştită Hala. Sus. Dacă există un vinovat. Le plăcea atitudinea albului. munteanca scoase o exclamaţie surdă. – Ce vreţi? Îşi bombă pieptul sub uniforma albastră strânsă pe corp. Dar cuvântul fusese spus şi Henderson îl auzise bine. Jos. Voia s-o facă pe vicleanul? Era un joc bine cunoscut în lumea lor. dar atât de imperceptibilă. probabil. zise el. Semicercul se mai închise puţin. – I-ai văzut ce-au făcut? – întrebă Henderson. Henderson ştia foarte bine că numai simpla descoperire a unei probe formale – proba asasinatului – nu-l furniza pe asasin. voi rămâne.. Ramook dădu din umeri. Tu vrei să rămâi. Şi fără să aibă probe. Era aici singur. Ar fi coborât lângă sat. dar rămaseră pe poziţiile lor. El întinse mâna şi o ţinu în faţa ochilor. Dacă aş avea vederea ta. Henderson ştia doar că această iurtă fusese ridicată după atentat şi că Ghorok s-a dus să locuiască acolo din ordinele lui Ramook. Inuiţii încremeniră. dacă este nevoie. – Dar toate triburile ar fi cântat despre mine prin igluuri. Henderson insistă. oscilant. Deosebirea era doar de numărul persoanelor intrate în joc. – Zboară foarte sus. era el sigur că va câştiga ţinându-le piept acestor oameni? Rezultatul ar fi putut fi doar un morman de oseminte în plus pe tundră şi pe întinderile de zăpadă ale Arcticii. mai degrabă îi aţâţa. Lui Henderson i se păru că îşi dă în vileag un fel de pasiune amestecată cu o nelinişte care îl frământa. Mă gândeam la asta. încât albul nu se simţi ofensat. Ramook aprobă nu fără mândrie. Şeful observase scena de departe. Puţinul pe care îl ştiu nu este chiar aşa cum spui tu. Nici măcar nu putea arunca întreaga responsabilitate asupra lui Ramook. A mai făcut-o la postul de schimb. Fuga. îl înconjurară pe Henderson din spate întrun semicerc liniştit: Igutak. –Vrei să pedepseşti mama care-şi protejează copilul? Tatăl care-şi apără fiul? Apoi adăugă cu vioiciune: „Pe şeful care-şi apără tribul ?“ Tonul pe care îl luase Ramook era nou. Eşti o vulpe. Ramook nu se gândise la aceasta alternativă. Henderson îşi dădu osteneala să-şi potolească mânia. – Te voi avea la mână. zise Hala. ci doar moartea lui Brown. un obstacol inexpugnabil în faţa cine ştie cărei fortăreţe. Poliţistul ezită. viclenia liniştită a inuiţilor – prea eficientă. Se întoarse. Dacă timp de trei zile nimeni dintre voi nar fi mărturisit crima. Singurii martori. pagina 46 – Eu nu mai sunt tânăr. cu lama de oţel albastru. nici o urmă de adiere. Henderson calculă pericolul. Hala îşi puse cuţitul în teaca special tăiată a pantalonului. Se întoarse la iurta lui Ramook. apoi i-ar fi pus un ştreang de gât şi l-ar fi spânzurat. mirosul lor rânced – îl avertiza de prezenţa unui pericol în spatele său. Risca să-l mai indispună şi pe Ayallik. Pentru a obţine rezultate rapide nu putea conta decât pe Ayallik. ascuţit ca un brici. eu aş fi foarte fericit. foarte departe de post.. să le ţină piept. – Eu aş fi sărit jos din Pasărea Mare. Mai degrabă ordonă: – Lasă-mă să intru! Ghorok nu se mişca. Siksik. să profite de acest om şi de venalitatea sa. Ţinea în mână un cuţit de la alb – lung. dacă îi înfrunta pe eschimoşii adunaţi aici. câmpia topită sub voalul de pâclă închidea cercul lumii treptat. – V-ar fi dat proviziile înapoi şi l-ar fi dus cu ei pe vinovat. un surâs abia schiţat apăru pe faţa lor. Faptul de a descoperi resturile carbonizate ale lui Brown sub iurta lui Ghorok nu-l incrimina neapărat pe eschimos. L-ar fi judecat. eschimosul îl privi cu un aer zeflemitor. Hala. Dar ştiu că cineva de aici. – Tu nu eşti mai bătrân ca mine. Ramook murmură cu o voce dulce: – Când va veni iarna. Henderson era congestionat. Aşteptarea era exasperantă. uleiul. Or. Tensiunea scăzu în semicercul ameninţător.. Henderson îşi dădu seama de ceea ce se întâmpla. – Eu vreau să vorbesc cu Ghorok. rezemă hârleţul de iurtă şi îşi petrecu degetele mari ale mâinilor sub centura. Ramook scutură din cap. el singur va plăti. atunci ar fi plecat cu proviziile voastre. Eschimoşii se apropiau liniştiţi.

Costul anual este de 25$. Dr. harnici spre bucuria părinţilor. Se va servi o gustare la toți cei din sală. 14:15 . copiii învaţă obiceiurile creştine ale sărbătorilor româneşti. cărțile sunt puse pe rafturi și. informații 514-991-8037. iarna 2013:  Sambata 12 ianuarie. le 14 décembre 2012 à 19h.  Sambata 16 februarie. recuperarea comisioanelor datorate agenților imobiliari) – Régie du logement Şcoala dumin icală pentru copii a Biser icii Buna Vest ire Școala funcționează în fiecare duminică între orele 11:00-12:00 Vă rugăm să aduceți copiii cu dumneavoastră când veniți la biserică. Ouverte du 14 au 21 décembre.) –Drept imobiliar (defecte ascunse de construcție ori vicii de sol. Marți 25 decembrie Domnului – Crăciunul. ch. integri.Spectacol dedicati poetului Grigore Vieru. Sâmbătă 15 decembrie. St-Eustache Y7P 2H4 Cell: (514) 567-4619 Fax: (450) 413-0941 Courriel: info@violeta. Vente immobilière au rabais! www. *** Donaț ii pentru revista Candela de Montreal în 2012 Prof. Lecţiile se predau în limbile română. pensii alimentare. De conținutul articolelor din revistă este răspunzător autorul. omologări testamentare etc. * Candela pe internet: pages.ca/RO/ (butonul Candela) Junimea Română din Montréal Școala pentru minte. o serbare a copiilor. dr. Cell: 514 884-6530 Activitati. Mocheta a fost înlăturată și în locul ei s-au montat dale de gresie. 13:00 .Ziua Culturii Nationale. după ce se vor termina ultimele pregătiri. Dreptul de a reproduce și de a difuza din revista „Candela de Montreal” este rezervat numai redacției. Petre Popescu. Organizator Samoilă Pirău. Scopul şcolii duminicale este formarea micului creştin. Bureau 3. cele 20 de mii de volume vor sta din nou la dispoziția publicului. Rafturile au fost demontate și recondiționate. – Nașterea  VIOLETA PÎRVU Courtière immobilier agrée 333 Champagne. până la 31 noiembrie Luni 31 decembrie Revelion familial. Exposants : VladimirMidvichi et Laura Chiriac et leur étudiants. Pe lângă religie. litigii testamentare. scoase din rafturi și dezinfectate. copiii pregătesc serbarea pentru „Crăciunul Copiilor din 16 dec. inimă și cultură Tel:514 316-7368. chemin de la Côte-des-Neiges. Se transmit copiilor iubirea de semeni. În prezent. Univ. Cărțile au fost catalogate pe computer. Wladimir Paskievici Lia Ruse Constantin Boboc Adriana Fonta 300 $ 200 $ 100 $ 60 $ 40 $ 1. Evenimente relig ioa se comun itare Duminică 2 decembrie – Banchetul comunitar de Sfântul Nicolae. Petre Popescu” sunt suportate financiar de Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montreal.infinit. Mtl. Univ. Joi 27 decembrie – Sfântul Mucenic Ștefan.  Duminica 31 martie.noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 47 grupaj realizat de Victor Roșca NOTĂ: Toate activităţile care se desfăşoară la Sala Parohială „Pr. generozitatea.violeta.ca Mercuri 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului. franceză şi engleză. An unțur i cu ltura le EXPOSITION-MINIATURES Vendredi. 2.bunavestire. garda copiilor. Copiii sunt pregătiţi să devină oameni de caracter. Programu l Slujbelor relig ioase În fiecare duminică şi în zilele de sărbătoare marcate cu roşu în calendarul creştin: o Orele 9:30 – Utrenia o Orele 10:30 – Sfânta Liturghie În fiecare vineri la orele 17:00 se oficiază Slujba Acatistului şi Taina Spovedaniei Să ne cunoaștem profesioniștii din comunitate Me CEZAR CATALIN MIHAI Avocat (Québec) H3V 1G6 5022.Intalnire cu scriitoarea MIRUNA TARCAU  Sambata 12 ianuarie. În prezent. în preajma Sărbătorilor Crăciunului. QueenMary. : (514) 342-4105. h 19:00 – Concert de colinde de Crăciun. divorțuri. proprietara imobilului Anunțurile comunității Bibliotec a „Miha i Em ine scu” a Biser icii „ Buna Vest ire” Biblioteca a fost în renovare. Servicii re lig ioase Botezuri: 2009 – 113 2010 – 124 2011 – 128 2012 – 101 Total – 466 copii botezați Cununii 2009 – 19 2010 – 17 2011 – 19 2012 – 15 Total – 70 căsătorii Înmormântări 2009 – 9 2010 – 4 2011 – 4 2012 – 4 Total – 21 decese Notă : 2012. de 10 h à 16 h.ca Revelion co mun itar la Casa Ro mână 2012 / 2013 Ab onamen te Vă rugăm să vă abonaţi la revistă. respectul faţă de părinţi.net/romanblt/ sau www. Métro Cotes des Neiges) Tel. la sediul Universitatii Concordia din Montréal Concurs international Kangourou en mathématiques . Sorin Sonea Prof. Mihai Eminescu. Preț rezonabil. Chapelle Sainte-Marie de Dieu du Centre Le Pèlerin (3774. Moș Crăciun va aduce daruri pentru toți copiii prezenți din Sala parohială pr. Duminică 16 decembrie – Crăciunul copiilor. 14:15 . Dr. Montréal Tel. : 514-341-5330 –Imigrație –Drept matrimonial (separări.

(Eva Halus) C A N D E L A D E M O N T R E A L Redacţia şi administraţia: 8060 Christophe Colomb. iese pe culoar. critic literar. de la abstract la sarcasm. femeia dispăruse. dar nu ostentativ.Chi riacescu Poet şi scriitor. liric. Şia obţinut toate examenele de grad. Traian Gărduş s-a născut pe data de 26 mai 1939 în comuna Luncani. Am început cu acest citat din Paolo Coelho.metodă de predare a limbii engleze (1980). Să poată visa şi apoi. Doina Hanganu Ilustraţiile : Angela Faina. Dépôt légal . Dépôt légal . perioade marcând schimbări majore. C. Traian Gărduş este membru al Asociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Canada (ASLRQ). cu poşeta sub braţ. În perioada 1967-2000 a fost profesor la Liceul I. un bărbat sobru. Livia NemțeanuChiriacescu a scris în diferite registre literare. 1997 . La staţia următoare. Doamna. La Chitila urcă un ofiţer înalt. traducător. chiar de bancă) şi ale Liceului din Câmpia Turzii. Din anul 2001 trăieşte în Canada. Dă-ne pace. E toamnă şi aerul e răcoros. fragmente din aceste poezii. Trenul accelerat pe direcţia Bucureşti-Braşov-Baia Mare fluiera şi porneşte. Universitate Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1965). dar şi un suflet geamăn. acest autor mă întovărăşeşte în drumul meu în viaţă. Scrie. printre altele a fondat Catedra de limba engleză. Brătianu din Piteşti. Ofiţerul aprinde o ţigară. poate. cu morgă şi pinteni. memorialist.” (Paolo Coelho) Sonete Traian Gărdu ș Poet.Bibliothèque nationale du Québec. pentru că de pe la mijlocul anilor 90. unde. Radu Deca Tehnoredactare: Marius Neaga ISSN 1495 – 8929. să găsească în labirintul vieţii şi adevăruri. Acesta este un exemplu de valoare pe care o carte o poate avea. Canada H2R 2S9.Bibliothèque nationale du Canada. judeţul Cluj. Un om ca toţi oamenii. închizând cartea. Québec. Am avut una din cărţile sale în mână în cele câteva perioade dificile. Liviu Alexandrescu Secretar de redacție: George Filip Colectiv de redacție : Ortansa Tudor. dovedind o sensibilitate şi o muzicalitate rafinate sub biciul neiertător al analizei. în română şi în engleză. titlul de profesor Gradul I (echivalent doctoratului) l-a susţinut cu lucrarea: Conversaţia .noiembrie – decembrie 2012 CANDELA DE MONTREAL pagina 48 Manuscrisu l din t ren Livia Nemțeanu . dragoste şi armonie în sufletele noastre. deopotrivă. nu prea tânăra. Uşa se deschide şi intra o femeie elegantă. Telefon:(514) 736-0950 Redactor Şef : Victor Roșca Consilier de redacție: pr. A absolvit Facultatea de Filologie (limba şi literatura engleză). care ne fac să „citim printre rânduri” misterul vieţii. cu o senzualitate robustă dar şi extatic. binecuvântează-ne săptămâna. autorul meu preferat. „Gara de Nord. A urmat cursurile Liceului din Turda (unde i-a avut colegi pe prozatorul şi diplomatul Aurel Dragoş Munteanu şi pe actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. Salută şi îşi pune mapa în plasa de bagaje. eseist. Montréal. Chiar cu un început de ceaţă. Deschizând volumul „Fragmente”. eseist. între doua vârste. citeşte ziarul. care m-a călăuzit fără ca el să ştie. Un om care crede în Dumnezeu și care crede şi descifrează semnele care le întâmpină destinul nostru. Într-un compartiment de clasa întâia. elegiac dar şi epic. cât şi în momentele cele mai tandre.” Apariții editoriale (scriitori canadieni): Fragmente & Fragment es Eva Halus „Dumnezeule. doresc acest lucru şi cititorilor mei: meditaţiile sa-i comforteze.