„Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul.

Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13,34)

Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească † Anul IV, Nr. 5 (114)

poienita.iasi.mmb.ro

3 februarie 2013

Evanghelia si Apostolul
În Duminica a 32-a după Rusalii se citeşte Evanghelia de la Luca 19, 110 (a lui Zaheu), iar Apostolul din I Timotei 4, 9-15.

“Nu cei sănătosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi… că n-am venit să chem pe drepti, ci pe cei păcătosi la pocăintă.” (Matei 9:12,13)

Întoarcerea lui Zaheu

I

Sinaxar
În această zi pomenim pe Sf. şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana.
Întâmpinării E vanghelia Prazniculuică, laSimeon, Domnului ne spune Ierusalim, era un bătrân, numit "drept şi credincios", "care aştepta mângâierea lui Israel", adică venirea lui Mesia. El Îl primeşte în braţe pe pruncul sfânt al Fecioarei Maria şi a crezut în mod desăvârşit că Acela este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Alături de Dreptul Simeon, icoana privegherii umanităţii prin timpul istoriei, în aşteptarea lui Mesia, este întregită de proorociţa Ana, care, după moartea bărbatului ei, a rămas la Templu toată viaţa ei, zăbovind cu rugăciunea şi cu postul. Pentru virtuţile ei, Dumnezeu a învrednicit-o a-L vedea pe Mesia, dar a binecuvântato şi cu darul proorociei, căci "vestea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim" (Lc. 2, 38).

isus a făcut multe minuni: a redat orbilor vederea, i-a vindecat pe paralitici, a înviat mortii. Dar mai există şi alt tip de minuni, şi anume convertirile miraculoase care nu sunt deloc mai mici sau mai puţin spectaculoase decât cele enunţate anterior. Cum să nu rămâi înmărmurit când vezi vindecarea unui suflet înnegrit şi împietrit de patimi? Cât de minunat este un om renăscut, luminat de atingerea harului dumnezeiesc? Şi avem atâtea exemple: tâlharul de pe cruce, Maria Magdalena, femeia samarineancă. Ei bine, şi Evanghelia de astăzi relatează un eveniment ce culminează cu o convertire, şi ca să fiu mai exact: convertirea lui Zaheu. Zaheu era „mai marele vameşilor şi era bogat”. Din aceste puţine cuvinte aflăm tot ce ne trebuie să ştim despre omul acesta. În vremea lui Iisus vameşii erau urâţi de popor deoarece erau angajaţi de puterea romană să strângă dările, iar aceştia de cele mai multe ori percepeau mai mult, pe spinarea poporului.Zaheu era chiar şeful vameşilor din oraşul Ierihon. Toată această tagmă se închina la Mamona, adică banii erau centrul vieţii lor. Nu aveau niciun scrupul când venea vorba de făcut bani. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că Zaheu se îmbogăţise din lacrimile săracilor. Mă întreb oare câţi dintre noi nu suntem la fel, câţi nu punem pe primul plan grijile materiale şi uităm să ne îngrijim de sufletul nostru? Câţi nu uităm de Dumnezu, transformând banul în idol făcând din el scopul vieţii noastre! Lui Zaheu însă nu i se încremenise sufletul în rău, nu-şi pierduse de tot credinţa şi conştiinţa, de aceea „el căuta să-L vadă pe Iisus”. Auzise de „Proorocul”, „Învăţătorul”, „Făcătorul de minuni”, „Prietenul tuturor” care mânca în casa păcătoşilor, şi care îi îndrepta pe toţi cu dragoste şi dorea să-l cunoască. Dar o piedică se ivi în calea lui, pentru a-l împiedica să îl vadă pe Iisus: mulţimea era strânsă în jurul Mântuitorului, iar el „nu putea de norod <să-l vadă> , că era

mai mai mic de statură. ” Nu am amintit întâmplător de acest eveniment. Zaheu a fost pus la încercare pentru a arăta că într-adevăr doreşte săl vadă pe Învăţătorul, şi că este dispus să treacă peste orice lucru, care l-ar împiedica să-şi atingă ţelul. Şi azi mulţimea păcatelor şi grijilor sau chiar oamenii îi împiedică pe mulţi să-l cunoască pe Dumnezeu fie îndepărtându-i de El, fie luându-i în râs (ironizândui). Dar să vedem ce a făcut Zaheu! A trecut peste piedica ce îi apăruse înainte: „s -a suit într-un dud, căci pe acolo trebuia să treacă Iisus. ” Căci pentru toate marile acte ale vieţii, şi pentru credinţă îţi trebuie mult curaj, determinare şi voinţă. Trebuie să trecem peste părerile false ale lumii deoarece numai cei ce vor avea curajul să-l mărturisească pe Iisus în faţa oamenilor vor fi răsplatiţi. Trebuie să ştim că Biserica noastră nu îi pedepseşte sau condamnă pe păcătoşi, ci păcatul săvârşit. Omul care alunecă în păcat nu trebuie alungat şi marginalizat ca un lepros, ci trebuie ajutat să renunţe la calea greşită şi să se apropie din nou de Dumnezeu. Deşi era mai-marele vameşilor, Iisus tot îl numeşte pe Zaheu “fiu al lui Avraam”. Când a văzut la acest păcătos dorinţa sinceră de a-L cunoaşte, l-a chemat imediat la Sine. În casa vameşului s-a petrecut minunea convertirii, când Zaheu decide: “jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. În acest paragraf suntem învăţaţi că nu ne este de nici un folos dacă facem milostenie cu bani câştigaţi pe nedrept, uitându-i pe cei pe care i-am păgubit. Nu trebuie doar să spunem că regretăm cele făcute ci, trebuie şi să le îndreptăm cu fapte bune. Iar dacă îndeplinim acestea, să fim siguri că şi nouă ne sunt adresate cuvintele spuse lui Zaheu: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia!” Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Divorţul nu e niciodată o variantă, pentru un creştin

2

A

m observat că societatea în care trăim astăzi este foarte permisivă şi încurajează divorţul prin pârghiile şi concepţiile ei. Divorţul nu este o opţiune, divorţul nu e "asul din mânecă" când apar probleme în familie, nu! Doamne fereşte! Se vorbeşte prea simplu de divorţ, se aduce aminte de el prea uşor. Divorţul în foarte multe cazuri nu e o soluţie. Dacă te-ai certat o dată - de două ori cu cel iubit, asta nu înseamnă că gata! s-a terminat. Dacă soţia te-a supărat şi nu face ce crezi tu că e bine, asta nu înseamnă că trebuie să divorţezi. Dacă soţul nu spală vasele sau se uită prea mult la televizor, sau iese prea des cu prietenii în oraş, soluţia nu e ruperea căsniciei. Dacă relaţia dintre voi doi a devenit monotonă asta nu înseamnă că totul s-a terminat, sau că de acum lucrurile vor sta şi mai rău. Ce frumoasă e această unire dintre bărbat şi femeie. Chiar şi marele Apostol Pavel se miră zicând: "Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică." Cine poate şti ce e în sufletele a doi tineri îndragostiţi care se gândesc zi şi noapte unul la celălalt, şi care-şi doresc să rămână împreună mereu, pe veşnicie? Numai Dumnezeu ştie şi numai El îi uneşte cu harul Său. În cartea "Cântarea Cântărilor" din Vechiul Testament se vorbeşte despre un tânăr şi o tânără şi de dulcea lor poveste de dragoste. Sfinţii Părinţi ne spun că frumoasa tânără e Mireasa lui Dumnezeu: Biserica, iar tânărul minunat este Hristos. Astfel relaţia dintre bărbat şi femeie este folosită pentru a explica relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său (în Vechiul Testament) sau dintre Hristos şi Biserica Sa (în Noul Testament). Oare e puţin lucru? Ce mare minune e iubirea dintre un bărbat şi o femeie încât poate să fie luată ca model pentru legătura dintre Dumnezeu cu Biserica Sa. Ce onoare acordă Domnul căsătoriei şi familiei, iar noi îi dăm aşa repede cu piciorul. Dacă Hristos Domnul ne spune "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" îndemnându-ne să recuperăm chiar relaţia cu duşmanii noştri, sau cu persoanele cu care nu ne-nţelegem prea bine, sau cu cele care ne fac rău, cum să nu facem tot posibilul să recupărăm sau să reparăm relaţia cu soţul sau soţia noastră. Dacă Domnul îmi spune să-mi iubesc vrăjmaşii, cum oare să nu-mi iert soţia (soţul) dacă m-a supărat o dată, de două ori, sau de zece ori? O iert şi comunic cu ea, şi împreună putem trece peste asta. O iert şi apoi mă rog lui Dumnezeu să ne ajute. Fac tot posibilul să fie bine şi-mi cer eu iertare în faţa ei (lui) chiar dacă nu e vina mea, dar îi

arăt ca o (il) iubesc. Totul se poate rezolva. Mergem împreună la părintele duhovnic, îi spunem că de la un timp nu ne mai înţelegem, ne mărturisim păcatele, cerem ajutor, ne împărtăşim şi mergem înainte. Nu există căsnicie fără greutăţi, fără neînţelegeri, e normal, atâta timp cât păcatul ne robeşte, dar putem trece peste toate: "În lume necazuri veţi avea dar îndrăzniţi Eu am biruit lumea". Aceasta este familia, să înveţi să nu mai fii egoist, să nu mai faci ce vrei, ci să faci totul împreună cu cel iubit. Şi învăţând în familie să nu mai fii egoist, aplici asta şi-n socie-

tate, iubindu-i dezinteresat şi pe ceialalţi oameni. Pentru un creştin adevărat nu există varianta divorţului, el nu are in minte asta niciodată, ci are doar varianta iertării. A îngăduit Domnul un singur motiv pentru divorţ, adulterul: "Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. " Sunt multe familii în care soţul îşi bate soţia, sau bea foarte mult, sau stă mult plecat şi nu prea dă pe acasă, sau câte şi mai câte, dar toate acestea nu apar deodată, ci în timp, şi ele trebuiesc rezolvate imediat ce au apărut primele simptome ale răului în familie. Maica Domnului este mereu aproape de familia creştină şi a făcut multe minuni, a întors multe inimi, a adus multă pace în familii. Nimic nu-i este cu neputinţă. "Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă" pentru că are putere Domnul să rezolve toate necazurile şi toate neînţelgerile din familie. (Claudiu Balan / ortodoxiatinerilor.ro)

Puterea Sfintei Cruci îndemnat P e vremea stăpânirii otomane, sultanul,Hristos, l-a de unul din neamul celor care l-au răstignit pe chemat
pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei şi l-a întrebat: - Evanghelia voastră este adevărată? - Da, este adevărată, răspunse episcopul. - Atunci să bei acest pahar cu otravă că scris este: "De veţi bea otravă, nu vă va vătăma". Episcopul a cerut răgaz trei zile pentru rugăciune şi, după trei zile, s-a adunat din nou ceata turcească cu sultanul în frunte, care-i dădu episcopului să bea un pahar plin cu otravă, dar cerându-i să nu facă Sfânta Cruce pe pahar, căci auzise sultanul că puterea crucii îndepărtează moartea. Episcopul, care era om înţelept, luă paharul şi îl întrebă pe sultan din care parte să bea, de aici, de aici, de aici sau de aici, făcând astfel cu cele trei degete semnul Sfintei Cruci pe gura paharului, iar sultanul ia zis că poate să bea de unde doreşte. Episcopul a băut şi nu a fost vătămat deloc, dar a cerut puţină apă ca să clătească paharul şi i-a spus sultanului: - Dă-i acum să bea şi vrăjmaşului lui Hristos care ţi-a propus să faci aceasta. Acela a băut şi a murit pe loc.

„Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui protivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. (Troparul Sfintei Cruci)
Publicaţie editată şi distribuită gratuit de: Parohia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ”
Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, cod poştal 707578 Tel: 0745 77 64 56 email: parohia.poienita@yahoo.ro web: poienita.iasi.mmb.ro www.facebook.com/parohiasfintiivoievozi.poienita

Poieniţa - Protopopiatul Paşcani Adresa:

Concept grafic: Pr. Marius Tabarcea

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful