L04-Determinarea Densitatii Corpurilor Lichide Cu Balanta MOHR Westfal

LUCRARI DE LABORATOR DE MECANICĂ-L4

17

DETERMINAREA DENSITĂŢII CORPURILOR LICHIDE CU BALANŢA MOHR – WESTPHALL

1. Aparate: balanţa Mohr – Westphall, set de călăreţi, cilindru de sticlă, apă distilată, lichide de studiat, termometru. 2. Principiul lucrării Balanţa Mohr – Westphall este o balanţă cu braţe inegale. Braţul lung este divizat în zece părţi egale şi are suspendat în capăt un plutitor (tub de sticlă închis umplut parţial cu mercur). Braţul scurt are montată o contragreutate mobilă. Notăm cu M masa ansamblului pârghie – contragreutate, cu m p masa plutitorului, respectiv cu l şi L lungimile braţelor (scurt şi lung). Dacă balanţa este în echilibru în aer, din condiţia de echilibru a momentelor forţelor, neglijând forţa arhimedică, rezultă ecuaţia: M ⋅l = mp ⋅ L (1)

La introducerea plutitorului în apă, echilibrarea balanţei se poate realiza aşezând pe braţul lung al acestuia călăreţii de masă m1 = m0 , m2 = diviziunilor n1 , n2 , n3 , respectiv la distanţele l1 = n1 l 3 = n3 m0 m şi m3 = 0 în dreptul 10 100 şi respectiv

L L , l 2 = n2 10 10

L . Luând în considerare forţa arhimedică ce acţionează asupra plutitorului de 10

volum V p şi notând cu ρ a densitatea apei, din condiţia de echilibru a momentelor forţelor rezultă ecuaţia: n  n n M ⋅ l = m p − V p ρ a ⋅ L + m0 L 1 + 2 + 3   10 100 1000 

(

)

(2)

C3 s-au notat călăreţii utilizaţi pentru echilibrarea balanţei. În fig.1 s-a notat cu C cilindrul cu lichidul de studiat şi cu T termometrul pentru măsurarea temperaturii lichidului. k 3 )  10 100 1000  unde. densitatea absolută a lichidului de studiat se poate calcula cu relaţia: ρ l = ρ rel ⋅ ρ a 3 . k 3 . C2. reprezentată în fig. solidar cu pârghia (b).1 este compusă dintr-un stativ (S). Cu C1. În acest caz ecuaţia de echilibru devine: k  k k M ⋅ l = m p − V p ρ l ⋅ L + m 0 L 1 + 2 + 3   10 100 1000  Introducând condiţia dată de ecuaţia (1) în ecuaţiile (2) şi (3) rezultă. k 3 ) = ρa f ( n1 . echilibrarea balanţei se realizează rearanjând călăreţii şi plasându-i în dreptul unor diviziuni pe care le notăm k1 . o pârghie rigidă (AB) suspendat pe cuţite în 0 având montate la capete o contragreutate (G). un şurub de fixare a tijei suport S1 şi un şurub pentru reglarea verticalităţii suportului.18 LUCRARI DE LABORATOR DE MECANICĂ-L4 La introducerea plutitorului în lichidul de studiat de densitate ρ l . unul fix (a) şi celălalt mobil. balanţa mai are doi indicatori de echilibru. . n2 . f ( k1 . k 2 . k 2 . k  k k V p ρ l = m0  1 + 2 + 3  = m0 ⋅ f ( k1 . n3 )  10 100 1000  unde f ( n1. n3 ) (8) Din relaţia (8) rezultă că dacă se cunoaşte densitatea apei la temperatura dată. Aparatura experimentală (9) Balanţa Mohr – Westhpall. n2 . n3 ) = respectiv. k 2 . în punctul A şi plutitorul (F). k 3 ) = k k1 k 2 + + 3 10 100 1000 (7) (6) n1 n2 n + + 3 10 100 1000 (5) (4) ( ) (3) Împărţind relaţiile (4) şi (6) membru cu membru obţinem pentru densitatea relativă a lichidului de studiat: ρ rel = ρl f ( k1 . n  n n V p ρ a = m0  1 + 2 + 3  = m0 ⋅ f ( n1 . n2 . k 2 . în punctul B.

d) Se scote plutitorul din apă şi se usucă.1. Cu relaţia (5) se calculează f ( n1 . Modul de lucru a) Se montează balanţa şi se suspendă plutitorul în punctul B. notând diviziunile k1 .1) şi se echilibrează balanţa aşezând călăreţii C1 . de sulfat de cupru. b) Se echilibrează balanţa cu plutitorul în aer manevrând şurubul S2 şi dacă este cazul deplasând prin rotire contragreutatea G. iar cu relaţia (9) densitatea absolută a soluţiei în funcţie de densitatea apei. n2 . C 2 . k 2 . Se echilibrează de fiecare dată balanţa. C3 pe tija OB în dreptul diviziunilor n1 . c) Se introduce plutitorul P în apă distilată (conform fig. k 2 . la temperatura la care s-a făcut măsurătoarea pentru apă (vezi tabelul anexă).LUCRARI DE LABORATOR DE MECANICĂ-L4 19 (A) a b (O) 1 2 3 4 (B) 5 6 7 8 9 C1 S1 C2 C3 T S S2 m0 m0 10 m0 100 C P Fig. k 3 unde se plasează călăreţii şi calculând f ( k1 . k 3 ) cu relaţia (7). n3 . n3 ) . respectiv de alcool în apă. Balanţa Mohr–Westphall 4. Se vor utiliza soluţii de concentraţii (C) diferite. Se notează temperatura apei. n2 . f) Se reprezintă grafic variaţia densităţii soluţiilor în funcţie de concentraţia acestora: ρl = f ( C ) g) Datele experimentale se trec în următorul tabel: . e) Se calculează cu relaţia (8) densitatea relativă a fiecărei soluţii. Se înlocuieşte în cilindru apa cu lichidul de studiat.

62 996. Soluţiile utilizate fiind toxice se manevrează cu grijă.13 997.10 997.80 3 999.27 997.80 996. n3 ) div k1 k2 k3 f ( k1 .07 6 998. Densitatea apei în funcţie de temperatură  3  .23 1 999.97 996. n2 . m  t ( °C ) 10 20 0 999.32 5 999.73 998.63 998.43 995.57 4 999.26 9 998.81 7 998.  kg  Tabel anexă. k 2 .97 .20 Soluţi e – t C n1 LUCRARI DE LABORATOR DE MECANICĂ-L4 n2 n3 f ( n1 .52 997.51 8 998. k 3 ) div ρ rel – ρl kg m3 °C % div div div div div div Atenţie! Plutitorul şi termometrul se manevrează cu foarte mare atenţie pentru a evita spargerea lor.02 2 999.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful