CUPRINS

1. ARGUMENT…………………………………………………………………….. 2 2. VALOAREA NUTRITIVĂ A FURAJELOR ŞI RAŢIILOR…………………… 3 3. APRECIEREA VALORII NUTRITIVE A FURAJELOR PE BAZA 4 COMPOZIŢIEI CHIMICE BRUTE…………………………………………….. 4. DIGESTIBILITATEA FURAJELOR……............................................................ 6 5. APRECIEREA VALORII BIOLOGICE A FURAJELOR……………………… 7 5.1. Valoarea biologică a protidelor………………………………………………….. 7 5.2. Valoarea biologică a lipidelor……………………………………………………. 8 5.3. Valoarea biologică a glucidelor………………………………………………….. 8 5.4. Valoarea biologică a vitaminelor…........................................................................ 9 5.5. Valoarea biologică a sărurilor minerale………………………………………….. 10 5.6. Valoarea biologică a apei…................................................................................... 11 6. NTSM…................................................................................................................. 12 6.1. Selecţia personalului în vederea încadrării şi repartizării pe locuri de muncă…. 12 6.2. Controlul medical la angajare şi periodic………………………………………... 12 6.3. Instruirea personalului............................................................................................ 12 6.4. Dotarea personalului cu echipament individual de protecţie…………………… 12 6.5. Protecţia împotriva electrocutării........................................................................... 13 6.6. Organizarea locului de muncă................................................................................ 13 6.7. Medicamente şi substante toxice............................................................................ 14 6.8. Combaterea noxelor................................................................................................ 14 7. BIBLIOGRAFIE..................................................................................................... 15

1

poate fi dirijată creşterea tineretului în direcţia dorită. Toţi aceşti factori influenţează atât nivelul cerinţelor. In vederea obţinerii unor indici productivi superiori la animale este necesar să se stabilească o concordanţă cât mai exactă între cerinţele animalelor în energie şi substanţe nutritive specifice. formă de producţie. precum şi a metodelor utilizate pentru stabilirea lor. categorie de vârstă. ţinându-se seama de specificul pe care îl prezintă creşterea animalelor în diferite regiuni. fără o hrănire raţională. pe de altă parte. greutate corporală etc. revizuirea periodică a normelor şi adaptarea lor la nivelul progreselor ştiinţei şi practicii. este uşor de înţeles că toate eforturile sunt îndreptate în această direcţie. În mod cu totul schematic. cât şi coeficientul de utilizare a substanţelor din hrană în diferite forme de producţie animală. pentru a-i satisface cerinţele specifice prin normele de hrană. rasă. ARGUMENT În practica creşterii animalelor este unanim recunoscut faptul că. iar în anumite limite. categorie de animale şi formă de producţie. diferenţiată pe specii. în funcţie de vârstă. Cunoaşterea şi stabilirea cerinţelor specifice ale animalelor domestice aflate în diferite stări fiziologice şi în diferite situaţii de producţie. sub aspect cantitativ şi calitativ. determină în mare măsură preţul de cost al produselor şi productivitatea animalelor. se preconizează următoarele: să se stabilească norme pentru fiecare specie. rasă.1. 2 . aflat într-o anumită stare fiziologică şi de producţie. Concepţia asupra normelor de alimentaţie. în prezent nu poate fi concepută o creştere dirijată. influenţează direct asupra menţinerii animalelor sporindu-le rezistenţa la boli şi intemperii. au evoluat continuu. realizând precocitatea lor. ca urmare a intensificării creşterii animalelor şi a progreselor făcute în chimie şi fiziologie. hrana este un foarte important factor de influenţă al producţiilor animale. dintre toţi factorii mediului extern. iar pentru acelaşi animal. ştiinţifică a animalelor. Alimentaţia animalelor organizată pe bază de norme se numeşte alimentaţia naturală sau alimentaţia raţională. nu pot fi înţelese fără a cunoaşte următoarele problemele de bază: metoda de stabilire a valorii nutritive a furajelor şi raţiilor. categorii de vârstă şi formă de producţie. sistemul de întreţinere şi calitatea furajelor. alimentaţia influenţează cel mai mult asupra organismului animal. sex. resursele furajere şi caracteristicile nutritive ale acestora. factorii de influenţă şi unităţile de măsură a valorii nutritive. diferenţiat în funcţie de specie. rasă. Cum însă nu poate fi făcută o hrănire raţională fără a dispune de o puternică bază furajeră. importanţa alimentaţiei în creşterea animalelor poate fi redată prin următoarele aspecte: influenţează direct asupra funcţiei de reproducţie a animalelor. Cunoscându-se rolul deosebit de important al alimentaţiei în creşterea animalelor. stare fiziologică şi formă de producţie. Principiile hrănirii raţionale a animalelor. deoarece cu ajutorul lor se pot stabili normele de alimentaţie. Pentru înlăturarea deficienţelor pe care le prezintă actualele norme de alimentaţie. ţinându-se cont de gradul de ameliorare a animalelor. reprezintă baza alimentaţiei. pe de o parte şi modul în care hrana administrată poate satisface aceste cerinţe. Cerinţele de energie şi substanţe nutritive ale organismului animal sunt foarte variate în funcţie de specie. Corespondentul material al normei este raţia de hrană care reprezintă cantitatea de furaje administrate unui animal timp de 24 de ore. necesarul de hrană la animale. Norma de hrană exprimă cerinţele specifice de substanţe nutritive şi energie ale unui animal pe timp de 24 ore. favorizează creşterea şi dezvoltarea organismelor.

se înţeleg toate substanţele conţinute de furaje care în urma procesului de digestie şi asimilaţie sunt folosite în organism (total sau parţial) fără a dăuna sănătăţii animalelor. paralel cu îmbogăţirea cunoştinţelor în domeniul alimentaţiei. Deoarece hormonii şi enzimele sunt sintetizaţi de către organism. deci măsura în care proprietăţile furajului şi forma de prezentare a componentelor lui corespund particularităţilor biologice ale animalului. S-a încercat aprecierea valorii nutritive după compoziţia chimică brută a furajelor. se înţelege capacitatea respectivului furaj. categorie de vârstă şi formă de producţie.2. aprecierea valorii nutritive se poate stabili după conţinutul în substanţe nutritive digestibile. deci se face aprecierea “valorii complete” a hranei administrate. introduse în organismul animal prin furajare. Astfel. Un rol deosebit în asigurarea acestei funcţii îl au lipidele şi glucidele. de exemplu. Funcţia plastică -constă în aceea că ele pun la dispoziţia organismului materia primă pe seama căreia aceasta îşi formează noi ţesuturi sau le reface pe cele uzate. organismul animale are nevoie în permanenţă de un aport exogen de substanţe nutritive pe care le primesc prin hrană. Funcţia energetică -substanţele nutritive pun la dispoziţia organismului energia necesară pentru asigurarea funcţiilor vitale. Pentru a putea îndeplini funcţiile amintite în organism. aşa cum se făcea anterior. Aşa. Aşadar. Metodele pentru aprecierea valorii nutritive. a furajelor şi raţiilor au evoluat în decursul timpului. îndeplinesc următoarele funcţii: plastică. ci diferă în funcţie de specie. Este necesar deci să se cunoască aprofundat rolul pe care îl joacă substanţele nutritive în organism şi raporturile dintre aceste. Valoarea nutritivă a furajelor şi raţiilor este determinată de rezultatul interacţiunii dintre furaje şi organism. sau raţie. pe baza diferitelor criterii. deci nu este nevoie de un aport exogen al acestor substanţe. iar sărurile minerale la formarea ţesutului de susţinere (scheletului). valoarea nutritivă a unui furaj sau a unei raţii nu este aceeaşi pentru toate animalele. precum şi modul în care influenţează creşterea. energetică şi biocatalitică. deoarece lipsa sau insuficienţa uneia. Valoarea nutritivă a furajului se exprimă prin diferite unităţi de măsură. un rol deosebit îl au vitaminele. Această funcţie este îndeplinită în primul rând de către protide şi săruri minerale. sănătatea. pe baza cantităţii de energie pusă la dispoziţia organismului pentru diferite scopuri (producţie) şi pe baza efectivului productiv al furajelor şi raţiilor în organism (carne. de a satisface cerinţele organismului animal în principii nutritivi. Pe cale experimentală. stabilite în mod convenţional. cele care au o cantitate mai mare de substanţe nutritive brute vor avea şi o valoare nutritivă mai ridicată. Prin “substanţe nutritive” sau “principii nutritive”. Aceste substanţe nutritive. În acest sens. În prezent. În aprecierea valorii complete a furajelor şi raţiilor se folosesc rezultatele obţinute prin toate metodele de lucru amintite. enzimele. grăsime. lapte etc. este necesar ca hrana animalelor să cuprindă toate aceste substanţe nutritive. VALOAREA NUTRITIVĂ A FURAJELOR ŞI RAŢIILOR Pentru a-şi putea menţine funcţiile vitale şi pentru a da diferite producţii. în cazul insuficienţei vitaminei D apar simptomele lipsei de calciu din hrană.). hormonii. substanţele minerale. proteinele contribuie în cea mai mare parte la sinteza miozinei corporale (proteina din corp). se face aprecierea complexă a valorii nutritive a furajelor şi raţiilor. fără însă a li se atribui o valoare absolut. Între diferite substanţe nutritive există un raport de interdependenţă şi condiţionare reciprocă. Funcţia de biocatalizator. ca şi alte substanţe care îndeplinesc funcţii specifice. Prin valoare nutritivă a unui furaj sau a unei raţii.diferite reacţii din organism nu pot avea loc decât în prezenţa anumitor substanţe cu acţiune specifică. considerând valoarea nutritivă a lor ca rezultanta interacţiunii dintre furaje şi organism. interesează numai vitaminele şi sărurile minerale. 3 . în aşa fel încât să se asigure o desfăşurare normală a proceselor fiziologice. pentru menţinerea temperaturii constante a corpului sau pentru producţie. funcţia de reproducţie şi productivitatea animalelor. ca de exemplu. poate atrage după sine insuficienţa alteia. hrana trebuie să aibă o anumită valoare nutritivă. Din această cauză.

forma de prezentare şi proporţia în care se găsesc diferitele substanţe nutritive. în raport cu vârsta. crescând proporţia de grăsime. intră aceleaşi categorii de substanţe şi. constă în special. scade procentul de apă. iar pe măsura înaintării în vârstă. În corpul plantelor tinere predomină apa. iar la animale în funcţia de starea de îngrăşare. În plus. Mn. . considerându-se că acestea oferă suficiente informaţii pentru aprecierea valorii nutritive. în furajele de origine vegetală predomină sărurile de K şi Si. în această grupă intrând substanţele azotate proteice şi “amide” ca substanţe azotate neproteice. substanţele minerale se împart în două grupe şi anume: macroelemente (cele în cantităţi mari) şi microelemente sau oligoelemente (cele în cantităţi mici). ca atare. Sub aspectul conţinutului în proteină.În funcţie de proporţia în care se găsesc în organism. ambele grupe de furaje sunt sărace în săruri de Na şi Cl. Zn. glucide şi substanţe organice aflate în cantităţi mici. În general. din punct de vedere chimic se clasifică în: protide. atât la plante. iar în cele de origine animală predomină cele de Ca şi P. În corpul animalelor tinere. Din grupa macroelementelor fac parte: Ca. conţinutul lor în diferite furaje fiind dependent de mai mulţi factori. Pentru a stabili compoziţia chimică brută a furajelor se determină principalele categorii de substanţe nutritive pe care le conţin. de aceea trebuie administrată sare de bucătărie în hrana animalelor. iar dintre substanţele organice predomină proteinele. La rândul ei substanţa uscată cuprinde substanţe minerale şi substanţe organice formate din: protide. care ajunge până la 85-90%. peptide şi aminoacizi. K.În studiul alimentaţiei. în plante domină glucidele pe când în corpul animalelor predomină proteinele şi lipidele. considerând că unele sunt substanţe organice ce pot îndeplini funcţia plastică în organism. organismul plantelor şi animalelor conţine apă şi substanţă uscată. Pe măsura înaintării în vârstă. organismul animal are nevoie de aceleaşi substanţe din care el s-a format. furajele de origine animală sunt mult mai valoroase decât cele de origine vegetală. . predomină apa (până la 70%). Proporţia de proteine şi săruri minerale scade foarte puţin.SUBSTANŢA ORGANICĂ. cât şi în corpul animalelor. S. APRECIEREA VALORII NUTRITIVE A FURAJELOR PE BAZA COMPOZIŢIEI CHIMICE BRUTE În stabilirea valorii nutritive a furajelor pe baza compoziţiei chimice. 4 . Dintre toate acestea organismul suportă cel mai bine apa de vegetaţie care are un rol dietetic. În general. Cu cât conţinutul de apă al furajelor este mai ridicat.3. Cu.PROTIDELE. de asemenea. Cunoscându-se compoziţia chimică a furajelor. În mod greşit au fost încadraţi între amide şi aminoacizi. Mg. în general. creşte procentul de glucide şi foarte mult cel de substanţe încrustate. Astfel. Ca. Substanţele minerale variază în limite destul de largi. Cenuşa brută a furajelor este alcătuită atât din substanţe minerale acumulate ca atare în furaje. prin metodele biochimice. Cl. se poate deduce în ce măsură acestea pot satisface cerinţele de hrană ale organismului. Proporţiile existente între diferitele substanţe nutritive se modifică. Deosebirea dintre compoziţia chimică a plantelor şi a animalelor. În analiza chimică se determină proteina brută pe baza conţinutului în azot şi separat. lipide. cu atât va fi mai scăzută valoarea lor nutritivă. P. plantele mai conţin substanţe încrustate care lipsesc din corpul animalelor. s-a pornit de la considerentul că. Pentru aceste două categorii s-au folosit termenii de: “proteină pură” sau impropriu “albumină”. Substanţele organice azotate. iar din microelemente: Fe. se determină aminoacizii. protidele au fost separate în două categorii. iar altele nu o pot îndeplini. atât la plante cât şi în corpul animal. În furajele vegetale apa se poate găsi sub formă de apă de vegetaţie (în furajele verzi). cât şi din parte anorganică a diferitelor combinaţii organo-minerale din celulele acestora. I. scade procentul de apă şi de proteine. apa de îmbibaţie în cele uscate (apa de higroscopicitate pe care o absorb din atmosferă) şi apa de preparare care este introdusă în masa furajului ca o necesitate de fabricaţie (borhoturi) sau se adaugă în timpul preparării lor. prin care se înţelege totalitatea substanţelor azotate din furaje. Ambele categorii sunt reunite sub numele general de “proteină brută”.APA. .

cea care conţin acid oleic având o consistenţă mai redusă decât cea în care predomină acizii graşi. glicogenul. rafinoza) şi polizaharidele sau glucidele compuse necristalizabile (amidonul. Cea mai mare cantitate de amidon se găseşte în cartof (75% din S. o parte din hemiceluloze etc. . urmând grăunţele de cereale (50-60%). (HIDRAŢI DE CARBON). o parte din pentozane. şi anume: celuloză brută şi substanţe extractive neazotate. Inulina se aseamănă cu amidonul. Trizaharidele nu prezintă importanţă prea mare. Se găseşte în ficat în proporţie de 1-4% din greutatea acestuia. stearic şi palmitic. sau pot apărea ca produse de scindare enzimatică şi polizaharidelor. Dizaharidele (zaharoza. fiind format din: glucoza propriu-zisă. şi se găseşte în cantităţi mari în furajele vegetale. Alte substanţe organice. fiind denumit “amidonul animal”. fosfatidele şi cerebrofidele etc. 5 . scăzându-i digestibilitatea. odată cu determinarea grăsimii propriuzisă sunt incluse şi aceste substanţe. Au de asemenea. colorante. reprezentând forma de rezervă a glucidelor în corpul animal. Alături de grăsimea propriu-zisă. lactoză şi fructoză). Se găseşte în tuberculi de topinambur. Celuloza formează partea de susţinere a plantei. celuloza pură se impregnează cu substanţe încrustate. rădăcinile de cicoare etc.. Dintre polizaharide (amidonul. Pe măsură ce plantele înaintează în vârstă. extrasul obţinut se cunoaşte sub numele de . inulina. stearic şi palmitic. Celuloza pură se găseşte în plantele tinere şi are o digestibilitate ridicată. de aceea.LIPIDELE. În analizele chimice. o mare importanţă. Amidonul se găseşte depus ca rezervă în tuberculi şi seminţe. Polizaharidele prezintă cea mai mare importanţă dintre S. maltoza şi lactoza). prezintă importanţă acizii organici (oxalic. amidonul prezintă cea mai mare importanţă în alimentaţia animalelor. Consistenţa grăsimii depinde de acidul gras care predomină. însă nu dă reacţia de culoare cu iodul. reprezentând componentul principal al pereţilor celulelor. precum şi o serie de substanţe ce se găsesc în cantităţi mici ca: glicosizii. Conţinutul în celuloză brută este diferit de la un furaj la altul. acetic. trioze) di. în compoziţia cărora intră. lactic. lipidele sunt esteri ai glicerinei cu acizii graşi superiori (trigliceride). Glucoza brută este un poliglucid. pentoze. Substanţele extractive neazotate -În această grupă sunt cuprinse: monozaharidele (hexoze.N.şi trizaharidele sau glucidele compuse cristalizabile (zaharoza. de unde şi denumirea de fibră brută.. iar dintre cele care nu îndeplinesc funcţii specifice în organism. Ele se pot găsi ca atare în diferite furaje. maltoza.). Glicogenul se întâlneşte numai în organismul animal. tanic etc. glucidele sunt separate în două grupe. Ea este o structură fibrilară.GLUCIDELE. Monozaharidele (monoglucide). citric. substanţele încrustate şi substanţele pectice. în tulpini şi frunze până la 20%. glicogenul). inulina.E. care asigură un gust dulce furajelor şi îndeplinesc în organism un rol energetic. De mare importanţă pentru alimentaţie sunt hexozele (glucoză. butiric. substanţe pectice. Din punct de vedere chimic. glucoza). ele aflându-se în cantităţi reduse. În analiza chimică. în furaje se mai găsesc şi alte substanţe asemănătoare grăsimilor ca: ceridele. hemicelulozele. Dintre cele care îndeplinesc funcţii specifice în organism sunt: vitaminele. Cea mai mare cantitate de celuloză se găseşte în furajele grosiere. În furaje se mai găsesc o serie de substanţe organice în cantităţi mici. o parte dintre acizii organici. acizii graşi: oleic. hormoni etc.U. în muşchi şi în cantităţi mai mici şi în alte organe. în special.). precum şi în tulpinile şi frunzele plantelor în cantităţi mai mici.

cantitatea de chimus. proteina. Aceste diferenţe se datoresc tipului constituţional şi temperamentului. Datorită deosebirilor morfo-fiziologice existente la diferite specii de animale şi capacitatea de digerare a diferitelor categorii de furaje este diferită de la o specie la alta. vitaminele şi sărurile minerale. Se cântăresc exact fecalele eliminate şi se analizează chimic (egesta). Animalele tinere digeră bine componentele laptelui. O capacitate de digerare redusă se întâlneşte la animalele bătrâne care au o dentiţie slabă şi ca urmare. intensitatea absorbţiei etc. Cu ajutorul acestor coeficienţi se calculează apoi conţinutul digestibil din fiecare substanţă nutritivă ingerată. 6 . În privinţa digestiei furajelor voluminoase şi celulozice. suinele şi păsările care digeră mai greu aceste furaje. când volumul raţiei este cu mult mai mare sau mai mic decât capacitatea normală a tubului digestiv. s-au constatat diferenţe în privinţa gradului de digerare a hranei de la un individ la altul. fie prin ingestie de supraîncărcare. Influenţează capacitatea de ameliorare a furajelor. care să-I dea organismului animal senzaţia de sătul. masticaţia nu se poate face în condiţii bune.Volumul raţiei consumate influenţează digestia numai în cazul în care aceasta este mai mare sau mai mic decât capacitatea normală a tubului digestiv. Factorii dependenţi de natura furajului sau raţiei. care stimulează pofta de mâncare şi intensifică funcţionarea tubului digestiv. fie datorită prezenţei în raţie a diferitelor substanţe nutritive cu acţiune specifică (de activare sau inhibare a digestiei). rasele primitive de taurine valorifică mai bine furajele fibroase. se va ţine cont şi de capacitatea de substanţă uscată pe care o conţine. Structura raţiei influenţează în mare măsură digestibilitatea substanţelor nutritive din furaje.Specia. cu tubul digestiv complet dezvoltat.N. cabalinele. iar prin însumarea valorilor parţiale se obţine conţinutul total de substanţe nutritive digestibile din furajul cercetat. legaţi de natura animalului. Astfel.Vârsta animalului. deoarece aceasta asigură volumul raţiei. Compoziţia chimică a furajelor sau raţiilor poate influenţa digestia. a furajului sau a raţiei. datorită modificărilor morfologice şi fiziologice care au loc în aparatul digestiv al animalelor. fie prin faptul că raţia. . este necesar să se asigure acel “balast” al raţiei. în timp ce rasele ameliorate digeră mai bine concentratele. Prin diferenţă se stabileşte exact cantitatea (digesta) din fiecare substanţă nutritivă în parte. au cea mai mare capacitate de digerare.E. . Digestibilitatea componentelor din furaje este variabilă. determinându-le în prealabil compoziţia chimică brută. dar nu şi substanţele nutritive din furajele fibroase. . Datorită acestui fapt. (datorită acţiunii diastatice puternice a ptialinei din saliva lor). digestibilitatea raţiei creşte atunci când se introduc furaje variate.Rasa. O influenţă pozitivă asupra digestibilităţii o au furajele suculente. În cadrul aceleiaşi rase. Astfel. fiind influenţată de trei grupe de factori.Individualitatea. Cantitatea digerată se raportează apoi procentual la cantitatea ingerată. având un volum prea mic.4. De altfel. taurinele digeră mai bine decât ovinele furajele celulozice (cu 10% mai mult SO). se produc tulburări în funcţionarea normală a acestuia şi în consecinţă scade capacitatea de ingerare. obţinându-se coeficientul de digestibilitate al fiecărei substanţe nutritive din furajul respectiv. În acest scop este necesar să se stabilească exact cantitatea de furaje ingerate de către animal (ingesta). DIGESTIBILITATEA FURAJELOR Pentru a putea stabili valoarea nutritivă a furajelor şi raţiilor pe baza digestibilităţii. în alcătuirea raţiilor la animale. În general. nu asigură tonicitatea pereţilor tubului digestiv necesare unei normale funcţionări. În general. dintre rumegătoare. animalele adulte. de condiţiile de hrănire şi îngrijire a animalelor. după rumegătoare urmează în ordine. paralel cu vârsta. în lucrările experimentale se porneşte de la relaţia: ingesta – egesta = digesta. Suinele digeră în schimb mai bine decât alte specii furajele bogate în S.Principalele componente ale raţiei care pot influenţa digestibilitatea sunt: grăsimile. datorită dezvoltării incomplete a tubului digestiv. fie datorită însuşirilor gustative şi dietetice ale ei. În asemenea cazuri intervin modificări în capacitatea de sucuri gastrice secretate. Factorii legaţi de natura animalului: .

Din această cauză cercetările mai recente recomandă să se studieze nu numai valoarea biologică a furajelor. producţiei şi funcţiei de reproducţie. în conţinutul de vitamine şi săruri minerale. Sunt denumiţi astfel deoarece ei pot fi sintetizaţi în corp pe baza unor aminoacizi esenţiali ca de exemplu: metionina pentru sinteza cistinei. Organismele îşi sintetizează proteinele specifice. sănătatea. 5.5. fenilalanina şi histidina. Cu alte cuvinte şi aceşti aminoacizi semiesenţiali sunt necesari organismul însă pot fi sintetizaţi. creşterii. producţia şi reproducţia animalelor. urmând doar a se determina în continuare efectul productiv al tuturor furajelor în diferite forme de producţie. Specificitatea proteinelor din organism este dată atât de numărul şi felul aminoacizilor ce intră în alcătuirea lor cât şi de felul în care ei sunt grupaţi. oxiprolina etc. valina. Aprecierea valorii biologice a furajelor. Desigur că această împărţire nu este corectă iar în prezent nici nu se foloseşte. valoarea proteinei nete. Această valoare biologică a furajelor este dată în primul rând de calitatea proteinelor. fenilalanina pentru tirozină etc. cistina. deoarece îi poate sintetiza. Aminoacizii neesenţiali sau indiferenţi sunt aceia de care organismul animal nu are neapărată nevoie. într-o formă proprie.1. Popov (1960) propune ca valoare proteică a hranei să se aprecieze diferenţiat şi anume: după conţinutul de proteină brută digestibilă la rumegătoare (deoarece în cazul acestora valoarea biologică a proteinei se îmbunătăţeşte prin acţiunea simbionţilor din tubul digestiv) şi pe baza conţinutului proteinei în aminoacizi în cazul porcilor şi păsărilor. Din această categorie fac parte: lizina. prin valoarea biologică a furajelor se înţelege capacitatea unui furaj de a influenţa creşterea. studiul valori nutritive mai trebuie completat cu aprecierea măsurii în care ele influenţează creşterea şi funcţia de reproducţie a animalelor. Cercetările privind valoarea biologică a proteinelor au fost făcute separat pentru cele două grupe componente: proteină pură (albumină) şi amide. sau a componentelor acestora nu constituie o metodă de apreciere a valorii nutritive. care au aproximativ acelaşi efect productiv. care caracterizează această valoare prin cantitatea de albumină ce se poate forma în organism. Cu alte cuvinte. alanina. ci şi efectul raţiei în totalitate asupra sănătăţii. grupând aminoacizii rezultaţi din scindarea digestivă a proteinei. s-a considerat că a ceastă problemă este rezolvată. aminoacizi neesenţiali (indiferenţi) şi aminoacizi semiesenţiali. leucina. influenţează în mod diferit creşterea. De altfel I. sănătatea. Aminoacizii esenţiali sunt aceea de care organismul nu se poate lipsi în formarea de noi ţesuturi şi pe care organismul nu-i poate sintetiza. acidul glutamic. treonina. acidul asparagic.Alţi cercetători au încercat să exprime această noţiune prin coeficientul de utilizare al proteinei digestibile. coeficientul proteinei fiziologice utile. Prin adăugarea acestor aminoacizi semiesenţiali în raţie se reduce necesarul de aminoacizi esenţiali respectivi. După măsura în care aminoacizii participă la formarea de ţesuturi noi (funcţia plastică) ei au fost împărţiţi în: aminoacizi esenţiali (indispensabili). Din această categorie fac parte: glicina. În consecinţă. Valoarea biologică a protidelor Noţiunea de “valoare biologică a protidelor” a fost dată de către Thomas (1909-SUA). însuşire denumită valoare biologică a furajelor. lizina pentru arginina. triptofanul. din 100 g albumină digestibilă introdusă brută. deci ei nu trebuie asiguraţi neapărat prin hrană. metionina. ci doar o completare a metodelor utilizate în acest scop.S. APRECIEREA VALORII BIOLOGICE A FURAJELOR Odată cu stabilirea metodei de apreciere a valorii nutritive a furajelor pe baza efectului lor productiv. Această părere a fost însă infirmată de o serie de cercetători care au demonstrat că două sau mai multe furaje. efect exprimat prin aşa numita valoare completă a raţiei. 7 . prolina. ca atare ei trebuie asiguraţi neapărat prin hrană. izoleucina. tirozina. serina. Aminoacizii semiesenţiali – din această grupă fac parte: arginina. funcţia de reproducţie şi producţia animalelor.

valoarea biologică fiind indirectă prin limitarea degradării proteinei proprii pentru nevoile energetice. limitând degradarea protidelor proprii ale organismului pentru satisfacerea nevoilor energetice.). proteine care asigură funcţiile vitale ale organismului dar nu asigură creşterea (legumina din mazăre. s-a constatat că prin intermediul bacteriilor din prestomace rumegătoarele utilizează amidele din furaje pe care le transformă în proteina propriului lor corp. edestina şi glutenina din grâu. Ele pot avea însă şi o acţiune specifică în organism.3. nu poate forma ţesuturi noi. valoarea biologică a celorlalte proteine. au valoarea biologică completă. proteine care asigură funcţiile vitale ale organismului şi o creştere redusă (proteinele cărnii. Valoarea biologică a substanţelor azotate neproteice. Se precizează că în general aminoacizii ce conţin în molecula lor sulf au o valoare biologică mai mare (metionina. fie indirect prin intermediul infuzorilor (o parte din bacterii servesc ca hrană pentru infuzori). fie direct. s-a stabilit valoarea biologică a proteinei din celelalte furaje în îndeplinirea funcţiei plastice. arahidonic) care sunt indispensabili creşterii şi funcţionării normale a organismului. îmbunătăţeşte calitatea spermei etc. glutenina din porumb. cea energetică. Pe baza acestor constatări s-a încercat stabilirea unor scări convenţionale de apreciere a valorii biologice a proteinelor din furaje. tot de cantitatea de aminoacizi conţinuţi în proteina sintetizată din aceste amide. Unele glucide (diglucidele) au şi o acţiune specifică în creştere. linolenic. 5. valoarea biologică a unui furaj este dată de numărul şi felul aminoacizilor pe care îi conţine. În anumite condiţii pot participa la sinteza acizilor neesenţiali. s-a constatat că proteinele de origine animală având aceeaşi compoziţie chimică ca şi proteina corpului animal. Valoarea biologică a amidelor este dată. glicina din fasole). cistina). Aceste substanţe azotate neproteice (amide) prezintă o importanţă deosebită în cazul rumegătoarelor. socotită convenţional = 100. categoria de vârstă şi forma de producţia a animalelor.). nu şi le poate reface pe cele uzate şi în final moare. cazeina. Astfel. Raportând la această valoare etalon. reproducţie (reglează metabolismul. La fel cistina şi cisteina care nu sunt esenţiali sunt necesari pentru creşterea lânii şi ca atare trebuie asiguraţi în hrana animalelor respective. Valoarea biologică a lipidelor Principala funcţie în organism a lipidelor fiind cea energetică. ovavitelina. valoarea lor biologică este indirectă. Astfel. Astfel de rezultate s-au obţinut prin folosirea sfeclei de zahăr în alimentaţia animalelor. Astfel. 8 . proteine care nu asigură nici funcţiile vitale şi nici creşterea (zeina din porumb şi unele scleroprotide ca gelatina şi colagenul). în unele condiţii pot participa la sinteza aminoacizilor neesenţiali.Această împărţire a aminoacizilor făcută de diverşi autori (Mitchell. Valoarea biologică a proteinei prezintă importanţă pentru toate animalele însă în mod deosebit pentru porci şi păsări.2. în ultimă instanţa. 5. fiind denumiţi “factori esenţiali ai creşterii” sau “vitamina F” pe care organismul nu-i poate sintetiza. Rose etc. De asemenea. în prezent pe baza cercetărilor făcute se consideră că nu se poate trece tranşat deoarece depinde de o serie de factori ca de exemplu de specie. Dacă din proteina unui furaj lipsesc anumiţi aminoacizi esenţiali. În concluzie. Valoarea biologică a glucidelor Şi aceste substanţe au ca funcţie principală. legumelina şi faseolina din fasole. se disting următoarele categorii de proteine: proteina care asigură creşterea şi producţia normală (ovalbulina. herdeina din orz). glicina (glicocolul) care este încadrată la aminoacizii neesenţiali este absolut necesară (esenţial) la păsări. prin acizii graşi nesaturaţi (linoleic. mai ales pentru creştere. lactalbumina). După măsura în care proteina diferitelor furaje poate îndeplini funcţia plastică din organism. atunci organismul căruia i s-a administrat acest furaj nu-şi poate sintetiza proteinele proprii.

Valoarea biologică a vitaminelor Vitaminele sunt biocatalizatori organici cu rol foarte mare în reglarea proceselor metabolice. Mecanismul de acţiune al acestor antivitamine este diferit (inhibitoare cu acţiune depresoare. . fânuri de bună calitate. fiind îndeosebi suinele şi păsările.Vitamina A. grăunţe de grâu încolţite. roşii. Gradul de carenţare vitaminică a organismului poate avea intensităţi diferite. Se găseşte în furajele verzi. . Cea mai activă dintre ele este vitamina D2 sau calciferonul. porcii. grăsimi vegetale (mai ales cele din germeni) şi unt. în timp ce erbivorele sunt necarenţabile în vitamina K datorită florei bacteriene din tubul digestiv care sintetizează această vitamină.4. iar la femele produce tulburări în ciclul ovarian. factorul liposolubil de creştere. hrănite pe păşune. Se găseşte în plante verzi (în special leguminoase).. Toate tulburările provocate de organism prin lipsa. Mai rar sunt întânlite cazuri de hipervitaminoze (introduse în exces în hrană.Carenţa în vitamina D în hrană produce rahitism la animalele tinere şi osteomalacie la cele adulte. trec în vitamina D). procesele de creştere. Animalele mai sensibile la carenţa acestei vitamine sunt păsările. A1. organismul animal nu poate sintetiza vitaminele şi deci trebuie administrate prin hrană ca atare.. sau ca provitamină (caroten) în furajele verzi. . furajul murat.). piele (în piele se găsesc provitaminele D. iar unele dintre ele au şi rol plastic participând la formarea altor biocatalizatori. Această lipsă totală de vitamine nu se întâlneşte în mod normal la animalele hrănite cu diferite furaje. gălbenuşul de ou. a) Vitaminele liposolubile: . funcţia de reproducţie.Vitamina D (D1-D6. sau ca provitamine care sunt activate în organism fiind transformate în vitamine. Din acest complex care cuprinde 12 vitamine B1-B12 interesează alimentaţia animalelor numai unele. care sub acţiunea razelor ultraviolete se transformă în vitamina D2. purceii şi mieii. ficatul de morun şi de păsări etc. asigurarea şi menţinerea sănătăţii. În funcţie de mediul în care se dizolvă. morcovi. avorturi.. varză. 9 .Complexul vitaminic B este constituit din cofermenţi în sisteme enzimatice ce catalizează procesele metabolice. În general. vitaminele se clasifică în: liposolubile (se dizolvă în grăsime) şi hidrosolubile (se dizolvă în apă). experimental). dovleci galbeni etc. influenţând direct producţia şi calitatea acestuia. ce are ca provitamină ergosterolul. antirahitică). Carenţa vitaminei E la mascul se manifestă prin fenomenul de degerescenţă testiculară. fiind denumite antivitamine. iepurii şi câinii. Lipsa totală de vitamine din hrană poartă numele de avitaminoză. A2. K2 – antihemoragică) are rol important în sinteza protrombinei sangvine. ovăz.Vitamina E (antisterilică) denumită şi vitamina de reproducţie. seminţe de cânepă). 5. dintre care mai sensibili sunt puii. Unele cercetări mai recente au demonstrat existenţa în unele furaje a unor substanţe care inhibă sau atenuează activitatea biologică a vitaminelor. reducerea viabilităţii spermatozoizilor. A3 – vitamine antixeroftalmice. cereale încolţite (orz. care sub acţiunea razelor solare. fân. furajele supuse iradierii şi este necesară pentru toate speciile de animale. Este necesară tuturor speciilor de animale. Se găseşte ca atare în untul vacilor. cele mai sensibile la carenţa în vitamina A.Vitamina K (K1. Ele înlesnesc eliberarea de energie în reacţiile care au loc în organism şi participă la sinteza anumitor aminoacizi. oligospermei sau chiar azoospermei. insuficienţa sau lipsa lor din hrană ducând la boli de carenţă vitaminică. Reglează metabolismul calciului şi fosforului în organism. antagoniste etc. îndeosebi pentru tineretul în creştere. distocii etc. împiedicând activitatea lor. Se găseşte în untura de peşte. rinichi. în fânul de lucernă. insuficienţa sau excesul de vitamine sunt denumite în general prin termenul vitaminoze. factor determinat în procesul de coagulare a sângelui. Insuficienţa vitaminelor din hrană provoacă stări de hipovitaminoză. Ea poate fi depozitată în ficat. b)Vitaminele hidrosolubile: . frecvent întâlnite la tineretul în creştere şi la animalele de reproducţie. în drojdia iradiată. Vitaminele sunt indispensabile vieţii.

rolul funcţional. în drojdia uscată. Cele mai sensibile animale la carenţa acestei vitamine sunt păsările şi porcii. La suine. ficat. făina de oase şi carne. 5. Se găseşte în ficat. a greutăţii vii. animalele domestice nu sunt carenţabile în această vitamină. vitamina antiscorbutică).. dizenterie. combinaţii organice şi sub formă de ioni. intră în compoziţia proteinelor şi lipidelor (P. Se găseşte în drojdia de bere. făinuri de origine animală. tărâţe de grâu şi ovăz. ce are un rol important în îmbunătăţirea valorii biologice a protidelor. sub formă de săruri ale acizilor organici sau minerali. organele şi ţesuturile noi în organism.Vitamina B2 (riboflavina) mai poartă numele de vitamina de creştere. 10 . lucernă. lobodă. . îndeosebi păsările. purceilor şi calitatea de incubaţie etc. leziuni ale pielii. sfecla de zahăr. rolul fizico-chimic. congestie.5. în seminţele încolţite. lapte. . Se găseşte în grăunţele de cereale (în tegument). care îndeplinesc funcţii importante în organism. -Vitamina B6 (piridoxina sau vitamina antidermatică). favorizând creşterea puilor. apoi porcii.Vitamina B4 (colina. Joacă un rol important în metabolismul aminoacizilor.Vitaminele B1 (Tiamina sau antiberiberică). în grăunţele şi seminţele germinate. . fân de lucernă etc. animalele au nevoie de ele pentru a-şi putea menţine sănătatea şi a da diferite producţii. Introducerea lipidelor limitează această carenţare. plante verzi. provoacă încetinirea creşterii. menţionăm: rolul plastic.Vitamina C (acidul ascorbic. ca atare. Se găsesc atât în organism cât şi în frunze. Cele mai sensibile animale la carenţa de vitamina B2 sunt păsările şi iepurii. Carenţa ei se produce în special. . În general. . atunci când în hrană predomină glucidele. . subprodusele laptelui. fiind sintetizată în organism.Vitamina B12 (cobalamina sau factorul antipernicios al ficatului). diaree. Sinteza ei este condiţionată însă de prezenţa în hrană a unor vitamine (în special vitamina A). tulburări nervoase şi endocrine. suinele. fiind de obicei legată de proteine. dermatite. fiind sensibile la carenţa în vitamina B4 păsările (găinile şi curcile). tuse. portocale. iar la găinile adulte.. Carenţa puilor în această vitamină atrage după sine o încetinire a creşterii. Ea se găseşte în drojdia de bere. leziuni cutanate. Cele mai sensibile animale la carenţa ei sunt păsările. îmbrăcarea slabă a penajului etc. şroturi. ouă etc. sinteza aminoacizilor esenţiali. Se găseşte în unele plante verzi ca: urzica. purceii şi viţeii imediat după naştere.Vitamina B5 (factorul PP. P. ca şi în compoziţia vitaminei B12 (Co) şi al hormonilor (iodul şi hormonul tiroidian). Se găseşte în drojdia de bere. pierderea echilibrului şi mers dezarticulat etc. fân.Rolul funcţional rezultă din faptul că substanţele minerale intră în compoziţia enzimelor. în morcov. Sensibile la carenţa în vitamina B1 sunt. cu formare de edeme. zer. În organism substanţele minerale îndeplinesc funcţii multiple dintre care. . căderea părului etc. câinii. de nivelul proteic al hranei şi de temperatura mediul înconjurător. Carenţa ei se manifestă prin reducerea poftei de mâncare. în tegumentul grăunţelor. S) care formează muşchii. Valoarea biologică a sărurilor minerale Substanţele minerale sunt indispensabile şi. varză. Rumegătoarele o sintetizează în organism (tubul digestiv) numai în prezenţa cobaltului în hrană. măceşe şi cetina de conifere. Mg). Lipsa ei din hrană produce slăbirea corpului. vitamina paraliziei) are un rol în metabolismul lipidelor şi în metabolismul sistemului nervos. varză. lapte. acidul nicotinic sau vitamina antipelagroasă). deoarece carenţa acesteia opreşte creşterea animalelor tinere şi debilitează organismul animalelor adulte. lapte.Rolul plastic constă în faptul că elementele minerale sunt constituenţi ai oaselor şi dinţilor (Ca.Vitamina B3 (acidul pantotenic) se găseşte în drojdie. etc. cartofi şi lămâi. producerea de ouă cu procent slab de ecloziune. iepurii şi câinii. greutăţi în metabolismul glucidelor şi al apei. . Rolul substanţelor minerale. drojdie de bere uscată.

K). sub formă de săruri solubile în sânge şi alte lichide interne. Proporţia de apă este mai mare în ţesuturile cu metabolism intens (ţesut secretor. De asemenea. Sărurile de sodium menţin excitabilitatea ţesutului muscular. mai ales la animalele aflate în creştere (purcei în special). sub formă de clorură de sodiu. Ca. clor şi fier (în special pentru animalele în creştere). participă la menţinerea presiunii osmatice şi la menţinerea echilibrului acido-bazic din organism. Mg). 5. Ca. este necesar a se administra ca supliment în hrană. contribuie la stabilirea şi menţinerea presiunii osmotice a umorilor din organism (Cl. Valoarea biologică a apei.. Mn. Ca. Cl. anemie. Co etc. apa are şi un rol plastic prin apa de constituţie care face parte integrantă din diferitele ţesuturi şi lichide ale organismului. tetanie. De asemenea. la menţinerea echilibrului acido-bazic şi la activarea sucului gastric. Na. atât absorbţia substanţelor nutritive cât şi eliminarea metaboliţilor făcându-se sub formă de soluţie. 11 . pe când din totalul de fosfor numai 80-85% ceea ce înseamnă că ionii de fosfor intervin mult mai activ în procesele biochimice decât cei decalciu. Ionii de clor joacă un rol important în solubilizarea sărurilor minerale. Datorită acestui fapt. în organizarea alimentaţiei animalelor se urmăreşte să se asigure cantităţi necesare de calciu. muscular etc. Din totalul de săruri de calciu 99% se află în oase şi dinţi sub formă pasivă. Raportul Ca/P este foarte important pentru asigurarea echilibrului acido-bazic. Lipsa substanţelor minerale din hrană duce la tulburări grave în organism cu manifestări specifice ca. I. apa influenţează termoreglarea. care se pot solda cu moartea animalului. participă la reglarea presiunii osmatice. Cu. S. Are rol mare în asigurarea schimburilor nutritive ca solvent şi ca agent vehiculant pentru substanţele nutritive. Zn. Lipsa ionilor de fier duce la anemie. putând reprezenta până la 2% din greutatea corpului. Pentru hrănirea raţională a animalelor sunt necesari compuşi ca: Na. Fl..6. având rol în transportul oxigenului şi în procesele de oxidare din organism. Sărurile de calciu şi de fosfor alcătuiesc 65-70% din totalul substanţelor minerale din organism. sodiu. ca şi pentru produşii de dezasilimaţie. P) şi a echilibrului acido-bazic al acestora (Na. Prin respiraţie. aberaţii ale gustului etc. Fierul se găseşte în organism în cantităţi mici. el exercită o acţiune specifică asupra excitabilităţii nervoase şi musculare (Na. Apa este indispensabilă vieţii deoarece toate reacţiile biochimice legate de procesele vitale din celule se petrec în soluţii apoase. participă la sistemele care intervin în menţinerea pH-ului în limitele compatibile cu viaţa (între 7 şi 8). însă o parte dintre aceştia se găsesc în cantităţi suficiente în furajele administrate în mod obişnuit în hrana animalelor. Sărurile de clor intră în componenţa diferitelor ţesuturi şi în componenţa sucului gastric.Rolul fizico-chimic constă în faptul că substanţele minerale. de exemplu: osteodistrofii. Furajele vegetale fiind sărace în Na şi Cl.) şi mai mică din ţesuturile cu metabolism redus (ţesuturile de susţinere şi ţesutul adipos). Mg. P. el intră în componenţa hemoglobinei.

pot fi executate numai de persoane având vârsta peste 18 ani care au calificarea necesară. afecţiuni nervoase cu accese epileptiforme. Selecţia personalului în vederea încadrării si repartizarii pe locuri de muncă . Dotarea personalului cu echipament individual de protecţie 12 .Repartizarea la locurile de muncă se efectueaza numai după calificarea pe care o au executanţii pentru lucrările ce li se încredinţează. Instruirea personalului . . 6. . b) va fi adaptată ca să ţină cont de riscurile noi sau modificate. poate fi încadrat numai după efectuarea examenului medical şi care să ateste că este apt pentru astfel de muncă.Lucrările.Persoanele care nu sunt calificate pentru meseria respectivă sau nu au împlinit 18 ani pot fi admise la lucru în condiţii normale ca ajutor. indiferent de vârsta şi sex. (4) Agentul economic va asigura instrucţiuni proprii de securitate a muncii afişate la locul de muncă. Controlul medical la angajare şi periodic . NTSM 6.Nu se pot angaja persoane sub 18 ani. modul cum şi-au însuşit noţiunile corespunzatoare acestor lucrări şi aptitudinea. persoane cu afecţiuni pulmonare cronice.2.1. d) purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie. 6.6. inclusiv pentru cei expuşi la agenţi biologici. b) precauţii care trebuie luate pentru prevenire a expunerii la agenţii biologici. cunosc procedeele de lucru.(1) Organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii muncii se vor realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protecţie a muncii în vigoare.Personalul va face un control medical periodic. (2) Agentul economic se va asigura că muncitorii din cadrul unităţii primesc o instruire completă privind: a) riscuri potenţiale pentru sănătate. afecţiuni cardiace cronice sau acute sau cu alergii la contactul cu materii organice sau mirosuri de disconfort. numai sub supravegherea directă a cadrelor calificate în aceste lucrări şi numai după însuşirea instructajului de protecţie a muncii. invalidităţi care nu permit eforturi fizice. aparatura şi instalaţiile meseriei pe care o practică şi au fost instruite din punct de vedere al securităţii şi igienei muncii. în funcţie de specificul activităţii şi condiţiile în care acesta se desfăşoară.3. . capacitatea fizică şi neuropsihică. c) se va repeta periodic.Personalul. cu riscurile legate de expunerea profesională la agenţi biologici. (3) Instruirea va respecta: a) va fi efectuată la începutul activităţii care implică contactul cu agenţii biologici. e) măsurile care trebuie luate de muncitori în cazul unor evenimente şi pentru prevenirea lor. 6. c) cerinţe de igienă.4. experienţa. .

(3) Pentru prevenirea pericolului de electrocutare conducătorul locului de muncă va verifica zilnic. se vor lua măsuri pentru a se asigura că echipamentul de protecţie este: a) depozitat corespunzător într-un loc bine definit. de către comisia mixta.. c) reparat dacă a fost defect sau înlocuit înainte de altă utilizare.Nu se admite abordarea şi contenţionarea animalelor retive decât dacă există dispozitivele necesare în stare de funcţionare (baston de conducere. de la instalaţiile de incubaţie şi de la orice alte clădiri. dispozitivele de abordare şi contenţionare etc.Lucrările de creştere a animalelor se efectuează numai cu aprobarea conducătorului procesului de producţie. 13 . pe baza tehnologiilor de hrănire şi după efectuarea instructajului cu privire la exploatarea instalaţiilor şi a echipamentelor tehnice şi cu privire la securitatea muncii. depozite sau în apropierea elementelor de construcţie combustibile. de la instalaţiile de uscat furaje verzi.La locurile de muncă permanente se vor afişa.La executarea lucrărilor de sudare şi tăiere a metalelor în grajdurile de animale.M. . Organizarea locului de muncă . în mod nepericulos şi în poziţie căt mai comoda de lucru. magazii. iar menţinerea lor în perfectă stare de funcţionare este obligatorie.Agenţii economici au obligaţia să acorde gratuit echipament individual de protecţie adecvat întregului personal expus riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională conform NORMATIVULUICADRU aprobat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu Ordinul nr. compusă din personal de specialitate aparţinând agentului economic şi un reprezentant al organizaţiei sindicale şi se aprobă de consiliul de administraţie. (1) Stabilirea mijloacelor individuale de protecţie (sortimente şi tipuri) se face pe baza analizei şi cumulării factorilor de risc la care este expusă persoana în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă. utilajele şi echipamentele acţionate electric. stingătoare cu praf inert şi dioxid de carbon şi cu spumă carbonică pentru stingerea unui eventual început de incendiu. travaliu.P.5. Protecţia împotriva electrocutării (1) Instalaţiile electrice din fermele de creştere şi îngrăşare a animalelor şi păsărilor trebuie să corespundă prevederilor Normelor specifice de securitate a muncii pentru utilizarea energiei electrice (2) Personalul de deservire şi întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor electrice. . . echipamente şi utilaje electrice.Înainte de începerea lucrului. iavasă etc). Remedierea defecţiunilor va fi executată de electricianul de serviciu. (3) în cazul activităţilor pentru care există un risc privind sănătatea şi securitatea muncitorilor. persoana însărcinată cu supravegherea operaţiilor de furajare. datorită muncii cu agenţi biologici. adăpare şi întreţinere va verifica dacă au fost luate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor. 6. feţei şi ochilor împotriva căderilor de la înălţime se va face pe baza instrucţiunilor elaborate de M. instrucţiuni de folosire a utilajului şi indicatoare de securitate conform standardului în vigoare. .6.S. iar salariaţii vor avea la dispoziţie sculele. (2) Selecţionarea şi utilizarea adecvată a mijloacelor individuale de protecţie a mâinilor. 6. 225 din 21 iulie 1995. în mod obligatoriu. înainte de punerea sub tensiune. precum şi instalaţiile aferente sectorului zootehnic vor fi executate conform normelor tehnice în vigoare. pentru a putea executa lucrările cu efort minim. se vor lua masuri de prevenire a incendiilor prin acoperirea acestora cu saci umectaţi şi pregatirea unor vase cu apă. b) verificat şi curăţat înainte şi în orice caz după utilizare. trebuie să respecte prevederile privind utilizarea si verificarea periodica a respectivelor instalatii. precum şi a utilajelor acţionate electric. (4) Instalaţiile electrice de forţă şi de lumină din toate tipurile de grajduri şi anexele acestora.

cu aparatură necesară măsurării. . acestea vor fi păstrate sub cheie de un angajat cu obligaţii nominalizate prin fişa postului. Acestea vor fi acoperite cu capace suficient de rezistente şi încuiate cu lacăt. conform cu Normativul-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie aprobat de M. bazinele de recepţie etc.P.S. conducătorul locului de muncă şi şeful de echipă vor verifica starea de sănătate şi oboseală a salariaţilor. .Zilnic. Aceste magazii vor fi dotate. 14 . iar cheia va fi la conducătorul locului de muncă. transportării sau depozitării substanţelor toxice.Salariaţii care lucrează cu substanţe toxice în operaţiunile de deratizare. . ţinute în permanent sub cheie. legate la pământ şi dotate cu apărători şi dispozitive de protecţie în bună stare. Acest echipament va fi folosit în mod obligatoriu numai în timpul lucrărilor de deratizare. care se atribuie conform normativului în vigoare. Curăţarea periodică a bazinelor de colectare este obligatorie. camera grătarelor. Combaterea noxelor .Personalul trebuie să poarte echipamentul individual de protecţie corespunzator lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile şi utilajele din dotare. Capacele foselor.Adăposturile pentru animale trebuie să fie prevăzute cu sisteme de canalizare şi ventilaţie. .Accesul personalului în zonele periculoase unde există acumulări de gaze (platformele cu dejecţii. Dacă aceştia se află sub influenţa băuturilor alcoolice vor fi îndepărtaţi de la lucru. cântăririi şi dozării substantelor toxice şi cu pichete de stingere a incendiilor.Utilajele vor fi bine fixate. .Substanţele toxice trebuie depozitate şi păstrate în magazii special amenajate. De asemenea.Deratizarea. .) va fi blocat şi marcat vizibil cu plăci de avertizare şi interdicţie. cămine. cunoscând că răspund personal de starea şi capacitatea de muncă a salariaţilor din subordine pe tot timpul lucrului.8. utilajele vor avea afişate instrucţiunile tehnice de exploatare şi instructiuni proprii de aplicare a normelor de protecţia muncii. ca urmare a folosirii necontrolate a medicamentelor de către salariaţi. dezinsecţie şi dezinfecţie.. .Pentru înlăturarea pericolului de accidentare. dezinsecţie şi dezinfecţie vor fi dotaţi cu echipament individual de protecţie. în mod obligatoriu. . personalul de la staţia de epurare va fi supus controlului medical. iar instalaţia de ventilaţie se va folosi corect. interzicându-se folosirea lui în afara serviciului. manipulării. . în timpul lucrărilor va fi purtat obligatoriu echipamentul de protecţie. Medicamente şi substanţe toxice .Lunar.Atunci când este necesar să se patrundă în locuri cu substanţe nocive.Pentru prevenirea formării pulberilor vegetale explozive şi obţinerea concentraţiilor sub valorile admise de norme se vor etanşa capacele şi îmbinările de la morile cu ciocane. . Independent de gradul de impurificare a aerului se va prevedea ventilaţie naturală sau mecanică.Persoanele cu atribuţii de serviciu vor urmări şi vor interzice introducerea şi consumul băuturilor alcoolice în unitate: şi la locurile de muncă. dezinfecţiile şi dezinsecţiile vor fi efectuate de salariaţi în perfectă stare de sănătate şi instruiţi în mod special.Sistemul de canalizare va avea înclinare pentru scurgerea lichidelor în bazinele de colectare. vor fi inchise cu lacăt. 6. ordin sau decizie scrisă de către agentul economic. fose etc. aparate de salvare etc). înainte de începerea lucrului. . 6. echipa de intervenţie va fi echipată cu mijloace de protecţie individuală corespunzătoare (aparate izolante.M.7.

E.ro www. GH. L. CHIRIAC. – ZOOTEHNIE.scritube. 4. ROŞU. D. www..referat. ED. GH. BUCUREŞTI.ro www. BIBLIOGRAFIE 1.7. CIUBOTARU. 15 . ALIMENTAŢIA ANIMALELOR DOMESTICE EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ BUCUREŞTI 1966 LOZINCA.. TEHNICĂ AGRICOLĂ.ro 2. 1992 POPESCU. ED. 5. 6. TEHNICĂ AGRICOLĂ.regielive. BUCUREŞTI. – IGIENA ŞI ALIMENTAŢIA ANIMALELOR DOMESTICE. 3. 1994.

16 .