leromonah SAVATIE BA§TOVOI Diavolul este politic corect

SAVATIE (STEFAN BASTOVOI) este ieromonah, poet, prozator, publicist si editor. Studu de pictura, filozofie si teologie. Membru al Uraunii Scriitorilor si al Uniunii Jumalistilor din Republica Moldova. Fondatorul si directorul Edituni Cathisma din Bucure§ti. Este detinatorul Premiului pentru Poezie Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) - pentru acelasi volum amai obtinut Premiul Salonului National de Carte de la Iasi si Premiul pentru debut al Fundatfei Soros. In 2007 a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor dm Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernisti (2007). In 2008 doua volume, romanul bSebunul si, respectiv, Cind pietrele vorbesc. Bisericafatu in/aft cu propria imagine (eseu) au obtinut premiul Salonului International de Carte de la Chisinau oferit de Consiliul Europei, prin reprezentantii sai in teritoriu. Ca poet, este prezent m antologiidinSUA,Franta5iGermania. In 2005, la invitatia scrisa a Patriarhului Teoctist, a facut parte din Comisia pentru validarea textelor liturgice de pe ling§ Sfintul Sinod al BOR, participind la saierea slujbelor Sfintilor Gngone Dascalu si Gheorghe de la Cernica. De asemenea este autorul a zed de articole aparute in presa centraia de la Bucuresti si ChisinSu. Carti de referinta: Elefantul promis (poezie, 1996), lepurii nu mor (roman, 2007), Nebunul (roman, 2006 tradus in limba rusa de Antosia Darka), Ortodom pentru postmodernisti (eseu, 2007), Intre Freud ?i Hnstos (eseu, 2002; 2006; 2008), A iubi JnseamnU aterta (eseu, 2006), Cind pietrele vorbesc (eseu, 2008), Audtenta la un demon mut (roman, 2009). ' Din 1998 este frate al M5nastirii Noul Neam{. Mai multe detalii pe blogul personal: www.savatie.wordpress.com

Ieromonah SAVATIE BA§TOVOI

„Reducerea numărului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii." „Pînă acum războiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a conti­ nuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai efici­ ent. Dacă la fiecare generaţie s-ar răspîndi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar pu­ tea să procreeze liber fără ca, totuşi, să popu­ leze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoa­ nele cu adevărat nobile sînt indiferente la feri­ cire, în special a celorlalţi." „In mod gradat, prin reproducere selecti­ vă, diferenţele congenitale dintre conducă­ tori şi conduşi vor creşte pînă cînd vor deve­ ni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negîndită ca şi o insurec-

" „Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile.. Şi. Propaganda educaţională. fără a fi nevoie de armate sau poliţie. In plus. era blogul lui şi fierbea de mînie la gîndul că astfel de oameni ca Vik au pus stăpînire pe lume şi o mînă într-o direcţie greşită. 1953 acob Kohner se trezi în aceeaşi stare de enervare în care adormise.ţie organizată a oilor împotriva practicii de a mînca carne de oaie." Bertrand Russell. injecţiile şi interdicţiile se vor combina. să pro­ ducă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni im­ posibilă psihologic. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia." „Dieta.. pentru că nu crezi în feri­ cire! Eşti singurul vinovat pentru starea jalni- I . dumneata eşti un om nefericit. Un oarecare Vik i-a intrat pe blog şi 1-a atacat mojiceşte. în „Impactul ştiinţei în societate". de la vîrstă foarte timpurie. cu aju­ torul guvernului. fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populaţie în mod efici­ ent şi sigur. laureat al Premiului Nobel. va putea să obţină rezulta­ te într-o singură generaţie. încercînd să-1 convingă că fericirea nu există. O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decît sub conducerea unui guvern mondial. Cînd tehnica se va fi perfectat. la urma urmei. că e o invenţie a proştilor. iar cealaltă este pa­ triotismul.. cine e Vik? Un nimeni! Un anonim! Un ratat a cărui singură plăcere este aceea de a ataca pe forumuri şi bloguri! Iată cine-i Vik! Şi nu merită atîta atenţie! Iacob Kohner se duse la computer şi începu să scrie: IACOB KOHNER: Stimabile Vik.. Iacob Kohner credea în fericire.

Şi te rog să scrii mai scurt. îţi doresc o zi bună şi să crezi în fericire! Iacob Kohner se duse pînă la bucătă­ rie şi puse de cafea. dar înainte de asta se duse la computer. IACOB KOHNER: Atunci. aşa ţi-e şi sufletul. Avea un nou co­ mentariu de la Vik: VIK: Iacob. de fapt. Vik nu crede în suflet. Aseară. în caz contrar. afla de la mine (ca sa nu mai zici ca sunt un imbe­ cil care nu are argumente!) camus spunea ca sinuciderea e o atitudine filozofica. Şi cum ţi-s gîndurile. „Auzi. adică este un răspuns dat la intrebarea daca viata meri­ ta trăita sau nu. hotărîse să nu mai răs- pundă provocărilor acestui Vik.DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI că în care te afli! Nu mai suport energia nega­ tivă pe care o degajă comentariile tale. pî­ nă să adoarmă. un iresponsabil şi că. Nu am timp să citesc toate tîmpeniile. aşa ţi-s şi gîndurile. Soneria îl trezi din gînduri.trînti Ia­ cob Kohner cu pachetul de ţigări în ma­ să. «nu se ştie care dintre noi doi e mai debil»! «Tu eşti mai debil! Anonim superficial şi snob!» . Iacob Kohner i-a mai dat o şansă. nu pune suflet în ceea ce spune. Cu­ vintele. Iacob Kohner nu e un su­ perficial. Aşa cum nu o ştia nimeni în acel oraş. îşi zicea el uneori. citatele snoabe din Ca­ mus şi Russel l-au scîrbit pe Iacob Koh­ ner şi el nu voia să mai comunice cu acest om. Cum ţi-s cuvintele. accepta ca eu poate sunt unul din cei care aleg mai degrabă sa se sinucidă decât sa trăiască o viata de rahat. sinucide-te! Debilule mental! VIK: doar după ce te conving si pe tine! ps: nu ştiu care dintre noi doi e mai debil? Iacob Kohner se tulbură şi mai mult la citirea acestor comentarii. îşi zise că e un nimeni.. Iar gîndurile unui om sînt ca şi sufletul lui. o să mă văd si­ lit să nu-ţi mai aprob comentariile." Dar ce îşi dorea. dar pînă aici! Repli­ cile lui necioplite. Vorbeşte de dragul de a vorbi. Orice cuvînt îl reprezintă. sînt gînduri materializate. Nu mai contează în ce crede Vik. cel mai probabil. Vru să-şi aprindă o ţigară cît fierbea apa. Iacob Koh­ ner? Probabil nici el nu ştia. Bine.. îmi plac discuţiile civilizate şi argumentate. M-am săturat! M-am săturat! M-am săturat! îmi doresc ceva frumos şi bun! îmi doresc. Merse şi deschise. nu crezi ca tu eşti cel care suferă de lipsa de argumente si nu eu? ti-am zis ca sunt camusian? ştii ce spunea camus? ei. Iar el suferă. .

Ii părea rău că nu vorbise demult cu mama sa. Cînd şi-a văzut fiul. a fost eutanasiată astăzi. Prin prezenta vă aducem la cunoştinţă că.. Luă plicul şi reveni la cafeaua şi ţigara lăsate pe masa de lîngă geam. De obicei semna şi apoi citea.Aveţi o citaţie pe numele Iacob Kohner." De ce trebuia să fie aşa? De ce să nu trăiască oamenii atît cît li s-a dat de la Dumnezeu? Iacob Kohner simţea că ceea ce se întîmplă nu e drept. din care 30 euro pentru urnă şi 5 euro plata pentru ser­ viciul crematiei. zise Iacob Kohner după ce termină de citit. Eu sînt. O vizitase la azil. ora 9.40. Cum am putut să uit de ziua mamei? Sînt un ratat! De acum n-o s-o mai văd niciodată! Mamă. Iacob Kohner semnă şi închise uşa. a închis cartea. » „Ce drăcie!.. mama Dumneavoastră. fiul lui Iosif şi al Rozăi Kohner. Nu suporta poştaşul cu combine­ zonul şi basca lui galbenă pentru faptul că acesta îi aducea numai veşti proaste: amenzi.. Roza Kohner era într-un halat albastru şi citea dintr-o carte neagră. în virtutea Legii nr. adică pînă la 17 aprilie. doamna Roza Kohner.. penalizări şi altele asemenea. încercînd să ghicească din priviri motivul vizitei.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT .. Urna cu cenuşa cetăţenei Roza Kohner va putea fi ridicată de la sediul Primăriei după achitarea taxei de 35 de euro. Vă rog să semnaţi. Taxa de 202 euro pentru procedura medicală (în care intră şi procedura de cremaţie) urmează a fi plătită în decursul următoarelor 5 zile. 12 aprilie.Bună ziua! Sînteţi Domnul Iacob Kohner. . 182/110. de la Poliţie sau de la Garda financiară trebuia semnat. privind întrerupearea funcţiilor fizice la persoanele de­ venite inapte pentru viaţa socială.. a pus-o pe măsuţă şi 11 . iartă-mă! Niciodată nu am fost aşa cum ţi-ai dorit. Legea a fost aplicată în legătură cu împlini­ rea de către cetăţeana Roza Kohner a vîrstei de şaizeci şi cinci de ani (considerată a fi 10 vîrsta limită pînă la care o persoană poate fi recunoscută aptă pentru viaţa socială). răspunse Iacob Kohner.Da. Trecuseră trei ani de la ultima lor întîlnire. Tot ce venea de la Primărie. . Nu avea rost să spui că nu eşti de acord să sem­ nezi. Deschise plicul şi începu să citească: Domnule Iacob Kohner. dar nu ştia să se facă înţeles. la sediul Primăriei oraşului.

Cum a putut să uite de această dată? Tocmai la şaizeci şi cinci de ani. In schimb. „E nedrept!. mai ales cînd cel cu care vorbea apărea şi video. Simţea că ar da buzna în sufletul ei. care simţea lacrimile ma­ mei sale în umărul stîng. Din aceşti bani îşi plătea chiria şi internetul. El îşi aprinse o ţigară şi o fuma lăcrimînd. Ar fi putut să se lipsească de ele cu totul. Roza Kohner îşi apăsa faţa în umărul fiului său. la ultima ei aniversare!? Iacob Kohner era măcinat de remuşcări. e nedrept!" 12 Iacob Kohner îşi cîştiga existenţa din reclame. A apă­ rut chiar şi într-un spot electoral. Pentru aceasta Iacob Kohner primea bani. deoa­ rece stătea mai mult în casă. Iacob Kohner avea puţine haine. mînca şi îşi cumpăra puţinele hai­ ne. Iacob Kohner s-a apropiat. Apoi apăreau urechile şi părul cîrlionţat. în schimb. Apoi imaginea începea să se micşoreze şi apăreau fruntea şi obrajii mari ai lui Iacob Kohner. în schimb. Nu putea să o întrebe ce citeş­ te.72 m înălţime şi 120 kg. Trecîndu-i braţul drept pe după gît. era folosit în diverse spoturi pu­ blicitare.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOl DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT s-a ridicat în picioare. Iacob Kohner avea 40 de ani. Nu voia să o vadă plîngînd. La 13 . Iacob Kohner îi trimitea mamei sale o felicitare de ziua ei. el nu şi-a luat cameră la computer. avea ochii albaştri. Nu-şi poate aminti discuţia de atunci. mîncînd un hamburgher sau zicînd ceva în ce el însuşi nu credea. reuşind astfel să-şi şteargă lacrimile care îi curgeau fără să vrea. Iacob Kohner îşi şter­ gea lacrimile cu dosul mînecii. Ii plăcea să stea pe messenger şi pe chat. ochii lui erau frumoşi şi trişti. îşi zicea el. Dar în fiecare an. 1. pe 12 aprilie. Iacob Kohner. Apoi apărea Iacob Koh­ ner în întregime. unde nu avea cine să-I vadă. Atunci cînd erau filmaţi în gros-plan. Tot ce i-a rămas în minte este curiozitatea lui de a întoarce cartea cu titlul în sus în timp ce doamna Kohner îl privea. făcînd vreo scamatorie. Uneori era chemat să facă figu­ raţie la talk-show-urile televizate. o strîngea şi mai mult la piept. S-au despărţit şi nu s-au mai văzut de atunci. Avea un contract cu o firmă de publicitate şi primea salariu lunar. Şi nu se cădea. S-au îmbrăţişat şi au rămas aşa mai multă vreme. Apoi s-au aşezat în fotoliile de lîngă măsuţă. pentru că îi era ruşine de felul în care arată.

Am zis că-i tare. aş fi rîs. să tre­ buiască să plăteşti pentru uciderea pro­ priei mame. ar trebui sa-i spun soldatului ca răz­ boiul s-a terminat?" IACOB KOHNER: Tare. gîndea Iacob Kohner. TURBO 2222: ti-a plăcut.avatar avea fotografia unui tip bronzat. De data asta discuţia i-a lăsat un gust amar. Plus 3 euro pentru taxi. Dar el voia să fie altfel.. TURBO 2222: s-a dus odată un evreu la popa sa se spovedească (iti place inceputul?) © IACOB KOHNER: Da. numai ca pentru fi­ ecare zi cat ii ţineam ascuns ii luam cate zece ftdfiffi" . propunînd bancuri fără nici o noimă. ce nebunie.au.se mira Iacob Kohner.. şi cei 35 de euro pentru cenuşă. TURBO 2222: inseamna ca am nimerit la tank! te-am mai inveselit puţin! nu rezolvi ni­ mic daca eşti trist. Toţi fă­ ceau aşa. Atît îl costa moartea mamei sale. Iacob Kohner nu ştia cine e TURBO 2222. în total 237 de euro. IACOB KOHNER: Da. citeşte popa rugăciunea de dezlegare de pă­ cate.. Acesta dădea pur şi simplu buzna pe messenger. iar la despărţire evreul ii intreaba „pă­ rinte. Adică 240 de euro. TURBO 2222: ce. TURBO 2222: salut! eşti? IACOB KOHNER: Da! TURBO 2222: sa-ti spun un banc. să plătească blestemaţii de 202 euro pentru eutanasiere. miiA abiiui bjn&. fiule. cu muşchi pe burtă. Cum poţi să trăieşti doar cu bancuri? . părinte. Nu ştia nici măcar dacă e femeie sau bărbat. dar nu pot să rîd acum. ci sufletul. . a? cică „sa-i spun ca s-a terminat războiul". Atpoi maL er. in timpul războ­ iului eu am adăpostit la mine in beci un sol­ dat. Dacă l-aş fi auzit ieri. cu tine e aceeaşi chestie? hai ca te las sa razi! IACOB KOHNER: Nu. Iacob Kohner nu era ca ceilalţi. şi Iacob Kohner nu putea fi alt­ fel. îmi place bancul." U. "Hîta. TURBO 2222: zice „părinte." popa zice „foarte bine. Se gîndea că trebuie să meargă la Primărie..re*i. Dar asta era legea. Deşi Iacob Kohner era convins că frumuseţea omului nu o dă trupul. Eu nu m-am putut opri din ras o ora atunci când l-am auzit." „ce credeţi. pot sa va cer un sfat?" „da. Ce prostie. fiule.. IACOB KOHNER: Hai. zi-i mai departe. Aşa e. ai făcut o fapta buna!" „da. Am o problemă. ^ IGUÎI.. Ce cruzime.

Eram aproape sigur. nici nu ştiu cum sa spun. IACOB KOHNER: Nu ştiu dacă mă ajută nea­ părat. VIK: scuza-ma. ştiu. VIK: ma mir ca inca mai crezi in fericire. IACOB KOHNER: Viaţa n-a demonstrat nici­ odată nimic. e o mizerie ce se intimpla cu noi. VIK: imi pare rau. De ce crezi că ferici­ rea nu există? VIK: nu ştiu. Pe tine nici nu te cunosc.. IACOB KOHNER: înseamnă că nu. Dintotdeauna mi-am dorit să am un prieten cu care să vor­ besc despre toate: despre dragoste. imi pare sincer rau. sînt cam ocu­ pat. IACOB KOHNER: Vik. oare o să ne întîlnim într-o zi? . să plătesc 202 euro şi alţi 35. Şi trebuie să mă duc la Primărie. VIK: dar eu ce-s? vorbeşte cu mine! IACOB KOHNER: Vreau să vorbesc cu un om real.. n-am vrut sa te supăr. daca asta te ajuta cu ceva. dar nu in sensul asta.IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT VIK: salut iacob! eşti supărat pe mine? IACOB KOHNER: Scuză-mă. adică Alexandru (de acum o să-ţi spun aşa.. chiar şi despre moarte. VIK: iacob. dar n-am cu cine. eşti un ciudat.... ştii tu. VIK: cred ca simţim la fel. cu un prieten. Aş avea atîtea să spun. am avut o zi grea. viata mi-a demonstrat-o. sper să nu te superi). VIK: imi pare rau ca ieri am fost poate prea grobian. Vorbim mai tîrziu. iar noi sîntem cei care facem demonstraţiile.. despre tristeţe. IACOB KOHNER: Nici eu.. VIK: cum nu ma cunoşti? am discutat de atâ­ tea ori.. ma numesc alexandru.. Sau te cheamă Vik? VIK: ei bine.. IACOB KOHNER: E atît de trist.. 16 IACOB KOHNER: Ai avut vreodată un prie­ ten? VIK: nu. Viaţa e pur şi simplu.. dar parcă am mai multă încredere acum. IACOB KOHNER: Simt nevoia să vorbesc cu cineva. dar asta nu înseamnă că trebuie să-i jignesc pe ceilalţi.. IACOB KOHNER: Da. IACOB KOHNER: Şi eu am o zi grea. eu as schimba aceasta lege. chiar daca ne mai si certam.. Din cauza asta scrii acele co­ mentarii pline de răutate. despre fe­ ricire. IACOB KOHNER: Nici nu ştiu cum te cheamă.. daca ar fi după mine. VIK: adică da.

Mă apropii şi eu de ziua prevăzută de lege. odată cu soarele. Aş dori să fac ceva cu viaţa mea. dră­ cie! Iarăşi s-a trezit tîrziu şi a ratat răsări­ tul de soare! Şi-a spus că nu va mai sta nopţile pe net pentru a se trezi devreme. chiar şi din ochi. vorbim alta data. O. Dar ce este acel ceva mai mult? Nu ştiu. în timp ce Iacob Kohner mînca în bucătă­ ria sa friptură de purcel. de după păduri. Nu a mai văzut un răsărit de soare din copilărie. nu ai spus tu? IACOB KOHNER: Aş fi foarte bucuros. 18 Avea nevoie de o lumină proaspătă şi curată ca cea a soarelui la răsărit. încît nici cei din garda de corp nu au reuşit să sară pentru a-1 sprijini să nu cadă. Lumea întreagă părea răs­ turnată cu susul în jos. Voia să prindă soarele din fereastra sa şi să-şi noteze gîndurile care îi vor veni în acele clipe înălţătoare. trebuie sa ies.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT VIK: in viata totul e posibil. acum scuza-ma. ţinîndu-se cu mîinile de gît. Ce bine ar fi! VIK: cu siguranţa. Prim-ministrul se prăbuşi pe scîndurile scenei. Cineva din suita sa şi-a scos sacoul şi 1-a aruncat pe 19 . Poate 0 să ne împrietenim. ca şi cum ar fi vrut să scape de un laţ nevăzut. pe o scenă amenajată în piaţa oraşului. îşi în­ cheie Iacob Kohner raţionamentul cu vo­ ce tare. IACOB KOHNER: Pa! VIK: pa! „Sînt atît de singur!. Prim-ministrul îşi dădea sufletul în văzul tuturor. Iacob Koh­ ner se lumină la aceste gînduri şi se duse iar la computer. Ce frumos era! în acea zi murise Prim-ministrul. 1 se făcu foame şi privi la ceas. Noaptea oamenii veghează în faţa computerelor sau prin locurile de distracţie. dar viaţa parcă nici nu a înce­ put. Ceva mai mult decît să mănînc şi să dorm. Totul s-a întîmplat atît de repede şi atît de ne­ aşteptat. I-au apărut mii de imagini cu soarele răsă­ rind de după mare. Sîngele îi ţîşni din toate orificiile. îşi zise Iacob Kohner şi se ridică din faţa computeru­ lui. iar cele mai fru­ moase ore ale zilei le dorm. Ceva mai mult decît să figurez în nişte reclame idioate. ceva mai mult decît să mă cert la nesfîrşit pe net. de după munţi. Şi oare este ceva mai mult? Este! Este! Este!". Deschise Google şi dă­ du căutare după „răsărit de soare".

A revenit în politică după o pauză de şap­ tesprezece ani. Mulţimea s-a risipit de pe piaţă. El este omul care. susţinînd „dreptul fiecăruia de a pleca frumos din viaţă". Toate canalele de televiziune se luptau zadarnic să dea morţii Prim-mi­ nistrului un aer de normalitate. a pro­ movat Legea eutanasiei. era o oră prea tîrzie pentru a suna la operator. cine a fost in piaţa si a văzut cum a murit primu? e adevărat ca s-a imputit pe loc? cică putea ca un câine mort de o săptămâna! BARAC OBAMA: eu am fost in primele rânduri. nu ştia nimic de­ spre cele întîmplate. Poate mîine se va trezi odată cu soarele. probabil si pe. si pe ochi si. apoi hotărî să se culce mai de­ vreme. Oricum. © asta e răsplata pentru un porc ca el! NASA-PANTANASA: hei. Cînd au ajuns medicii. Prim-ministrul era de acum ţeapăn. Era la fel de vestit ca şi piaţa oraşului. Moartea sa i-a şocat pe toţi. Prim-ministrul se afla în plină campa­ nie electorală. Zadarnic s-au chinuit să-i îndrepte picioarele care ieşeau de pe targa ca spiţele unei umbrele stricate. Căderea internetului a pus-o pe seama vreunei probleme în reţea. cu treizeci şi şase de ani în urmă. 20 . timp în care nimeni nu ştie unde a dispărut. ca şi capitala ţării sale. TURBO 2222: porcu de prim-ministru si-a dat duhu! cică i-a dat sângele pe bot si pe urechi.. cică ii ieşeau viermi din ochi si din urechi! SF nu alta! © TURBO 2222: asa-i trebuie. candidînd pentru a doua oară consecutiv. Iacob Kohner. Se plimbă prin casă. care între timp îşi mînca friptura şi se gîndea la răsări­ turile de soare ratate. răs­ colind revolta înăbuşită a milioane de oameni. pentru ca era imposi­ bil sa stai langa el. murmurînd că nu a mai văzut aşa ceva decît în filme.faţa cumplită a Prim-ministrului. invocînd tradiţionalul stop cardiac. putea de-ti venea sa-ti vershi matele! Priviţi atent reportajele de la ştiri: medicii se tin de nas când ii ridica. porc imputit de jigodie ce e el! nu trebuia sa facă porcăria aia de lege (mi-a ucis ambii părinţi!) n-o sa-1 iert niciodată! a primit ce merita! Peste două ore de la moartea Primministrului a fost blocat intemetul în toată ţara..

dar legea interzi­ cea bătrînilor să moară acasă. Campania a convins-o mai puţin pe Roza Kohner. Totuşi ea nu a putut face nimic împotriva legii. Era obişnuită cu atmosfera din azil din dese­ le vizite pe care i le făcea soţului său aici. şi atunci cînd Iosif Kohner s-a îmbolnă­ vit de cancer. care credea că dragostea durează şi dincolo de mormînt. Roza Kohner îşi iubea soţul şi nu l-ar fi lăsat niciodată la azil. O campa­ nie mediatica i-a convins pe toţi că cei care asistă la moartea persoanelor apro­ piate sînt predispuşi la depresii. Aceasta era o femeie de modă veche. Insă moartea nu a venit R . Iosif Kohner. el a fost dus să moară la azilul de bătrîni.Trista poveste a lui Iosif şi a Rozăi Kohner oza Kohner a fost adusă la azilul de bătrîni la două săptămîni du­ pă moartea soţului ei.

să spui.Bine. Hai.Mamă. Uite ce curat e totul.. Pot să trag o fugă pînă la magazin. . O să te obişnuieşti..Da-a-a! au răspuns cu toţii în cor. Roza Kohner şi-a acoperit faţa cu mîinile şi a început să se scuture de plîns.. ... Dar o să vin mîine.Doamnelor şi domnilor. haine. . Aşa că totul aici e foarte captivant şi n-o să aveţi deloc timp pentru tristeţe. Nu-i aşa? . Eu trebuie să plec. Dacă mai ai nevoie de ceva.Aşadar. mamă. mamă.Mamă. . mamă. Roza Kohner nu a fost văzută plîngînd vreodată. . Iacob.Da. remuşcări şi adu- 24 .Doamna Kohner va găsi la noi căldu­ ra de care are nevoie orice om.. Eu sînt bătrînă. totul o să fie bine. du­ pă care infirmiera. .Bine. Să ştii că eu o să vin des pe la tine... . .. să ştiţi că viaţa la azil e mult mai interesantă decît se crede! In ultima perioadă au fost imple­ mentate mai multe proiecte de lucru cu persoanele în vîrstă..Sigur. continuă: .. Iacob. . E bine aici.Mulţumesc. fa­ milia noastră s-a mărit astăzi cu încă un membru! Se poate spune că doamna Kohner este astăzi ca un nou-născut. pa. Poate nu chiar atît de des.Da. mergi cu bine. Ştii cum veneai şi tu la tata? . De ce să nu fie bine? Totul este bine.După ce a plecat Iacob.Pa. . o să-ţi spun. doamna Roza Kohner! Toată lumea a început să aplaude. gîndindu-se că oricînd ar putea să intre cineva în cameră. Să-mi spui dacă mai ai nevoie de ceva. o să vezi. ai şi tu viaţa ta. că tu eşti tînăr. Am tot ce-mi tre­ buie aici: mîncare. o tînără de vreo do­ uăzeci şi cinci de ani.Pa.. aici ai covrigi şi Coca Cola.. . Dar s-a oprit repe­ de. v-o prezint pe noua voastră colegă. Dacă o să am nevoie de ceva.. iar noi o primim cu bucurie şi multă spe­ ranţă! Doamna Kohner... doamnelor şi domnilor.

27 . Oamenii de aici vor­ beau mult şi se repetau. Trebuie să gîndiţi pozitiv şi să credeţi în victorie! Vă rog să o aplaudăm pe doamna Kohner! Felicitări pentru că aţi intrat în fami­ lia noastră! Vă rog să aplaudăm! Doam­ na Kohner. cînd toată lumea dormea. în azil Roza Kohner a cunoscut un om neobişnuit. Nimeni nu 1-a văzut vreodată pe părintele loan trist sau nemulţumit. într-o dimineaţă devreme. Azilul de bătrîni o schimbă mult pe Roza Kohner. numai să scape de neobosiţii vorbitori. felicitările mele. Roza Kohner se ascundea prin grădină şi chiar în toaletă. despre care toţi spuneau că e nebun. oamenii se nasc direct în împărăţia cerurilor.IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT ceri-aminte care nu-şi au rostul. zicînd că se împărtăşeşte cu Trupul şi Sîngele lui Hristos. Părintele loan era surprins de multe ori făcînd rugăciuni asupra unui pahar de vin şi a unei bucăţi de pîine. . Viaţa ei s-a transformat în­ tr-un adevărat coşmar. Roza Kohner 1-a surprins pe părintele loan în grădină. Roza Kohner ţinea la etichetă şi nu putea să întrerupă pe cineva în timp ce vorbeşte. fiecare căuta să stea de vorbă cu Roza Kohner. în cele din urmă ea hotărî să devină ca toţi şi începu să se certe cu oricine intra în vorbă cu ea.Vă rugaţi lui Dumnezeu. Dar nimeni nu se gîndea la ce simte Roza Kohner. ea se afundă în propriile gînduri. Fiecare avea po­ vestea sa. Toţi se simţeau mai uşuraţi du­ pă ce vorbeau cu ea. Aşteptă pînă să-1 vadă pornind pe alee şi se apropie. un bărbat zdravăn şi tăcut. El le spunea tuturor că viaţa lui abia începe şi că de aici. tocmai cînd îşi făcea rugăciunea după împărtăşanie. Fiind evitată de toţi.. pe care dorea să o spună tutu­ ror. depănîn- du-şi viaţa din copilărie şi pînă la azil.Fac asta tot timpul şi Dumnezeu nu m-a lipsit niciodată de ajutorul Său. crezînd că El o să vă ajute? îl întrebă Roza Kohner fără să salute. în acest fel Roza Kohner şi-a aflat liniştea. . din azil. căutînd să înţeleagă rosturi neînţelese pînă atunci. pe care mai apoi le mînca. Acesta era părintele loan. Ea se închise în sine şi nu vorbea decît foarte rar şi atunci doar cînd era întrebată. Datorită acestei bune creşteri a ei..

. Dar viaţa mi-a demonstrat că Dumnezeu nu există şi că oamenii mor lipsiţi de orice ajutor. „Iar se roagă! Cît poate să se roage omul ăsta? Doamne. că părintele Ioan şi-a făcut ultima cruce şi a pornit în jos pe alee.. Cum să îl abordez aşa.. nu le-am dat importanţă. da' mai lasă-1 odată în pace. Dacă i le-ar fi spus altcineva. Se opri în drep­ tul băncii unde îl aştepta Roza Kohner. 29 ..Vine o vîrstă cînd ciripitul păsărele­ lor şi răsăritul soarelui capătă un cu to­ tul alt înţeles..Bună dimineaţa. „Cum să învii?." într-adevăr. Dar omul acesta avea ceva ce nu aveau ceilalţi. l-ar fi crezut nebun. Ele îi păreau absurde şi totuşi adevărate." Roza Kohner se aplecă şi încercă să privească printre crengi..Şi eu am fost învăţată să cred în Dumnezeu. se întrebă nedumerită Roza Kohner. . . . zîmbi nedumeri­ tă Roza Kohner. gîndind cum să în­ ceapă vorba. Cine se scoală mai dimineaţă aude ciripitul pă­ sărelelor.. Parcă poate cineva să în­ vie?" Cuvintele părintelui Ioan nu-i dă­ deau pace. .Se anunţă o zi frumoasă..Bună dimineaţa. asta e prea de tot. şi să-i pun întrebări la care poate că el nici nu doreşte să răspundă? Hm. vesel de parcă îşi revăzu un vechi prieten. aşa cum descrie înţeleptul în Ecleziastul. gîndi Roza Kohner şi se aşeză pe bancă..Ecleziastul? Asta parcă e ceva din Biblie? . poate termi­ nă şi mai vorbesc şi eu cu el.Pentru a muri nu este nevoie de vreun ajutor.. Nu este potrivit să mă bag în viaţa omului. Spunînd acestea. . soră Roza! o luă el înainte.. E cartea înţeleptului Solomon în care el îşi deapănă viaţa. Auziţi cum fac? . care petrecuse pînă atunci în încordare.Da.DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI . încercînd să răspundă la veşnicele întrebări care îl macină pe om.. De ajutor au nevoie doar cei care doresc să învie. „Să nu fiu şi eu pentru el ceea ce erau babele astea sîcîitoare pentru mine. Roza Kohner hotărî să se ţină de el pînă va afla sensul cuvintelor lui. vrînd să vadă 28 ce face părintele Ioan.Da. tam nisam. . părintele Ioan a plecat tăcut spre fundul grădinii şi întreaga lui făptură arăta că ceea ce spune e adevărat. nu a trecut nici un minut.

. aruncînd ziarul pe masa de cafea.?3£WJfaP.Bine. Privindu-1 cum pleacă pe alee..Ne întoarcem iar la Dumnezeu? . . Legea 182/110 a fost votată pe cînd Roza Kohner avea douăzeci şi nouă de ani. Poate că e mai bine să pleci la timp din viaţă. atunci cînd acesta îşi arăta nemulţumirea faţă de noua lege.E o nebunie! încotro se îndreaptă omenirea? zisese Iosif Kohner. ca chestie. „Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale. ne întoarcem iar la Dumnezeu! Părintele loan tăcu şi Roza Kohner simţi că nu trebuie să mai întrebe nimic. Din acest motiv ea nu i-a dat prea mare importanţă. Asta nu înseam- . Roza Kohner simţi cum lîngă acest om ea nu se mai teimva? JAP . „Oricum. Iosif.într-adevăr.Da? Şi care sînt aceste întrebări? . toţi murim într-o zi". îţi dai seama că nici eu . ce rost are viaţa. Ea se pierdu în privirea acelui om. mai bine e să pleci la timp. îngînă părintele loan. e un lucru bun.. te-ai tîmpit cu totul? Nu vreau să mai aud asta de la tine nicioda­ tă! Noi sîntem în primul rînd oameni şi nu voi accepta ca cineva din neamul Kohner să meargă împotriva vieţii! Fie­ care om are dreptul la viaţă..arje.Şi-atu-u-u-u-nci. doamna mea. Iv&r&aga _ J dnp aceea 7 Roza Kohner se simţi nemuritoare. . Decît să ajungi o epavă care nu mai trebuieşte nimănui.IEROMONAH SAVAT1E BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT . lăsîndu-se în fotoliu. totul e deşertăciune şi vînare de vînt!" . care trebuie să se întoarcă la Dumnezeu atunci cînd El hotărăşte! .vu s$s?t de Acexrxi raj . a fost răspunsul Rozei Kohner dat soţului ei Iosif. răspun­ sese Roza Kohner.Care sînt întrebările? De pildă.Nici un rost! rîse părintele loan.Roza. de parcă ar fi vorbit unui copil. înainte să vină zilele despre care vei zice: nu-mi găsesc nici o plăcere în ele!" . în care parcă a încăput întreaga ei viaţă. că e neplă­ cut să ajungi bătrîn şi să nu mai trebuieşti nimănui.Şi-atunci? . iar viaţa e un dar de la Dumnezeu. ce rost au toate? . .. ce rost au toate? . „Deşertăciune.Da.După mine. Mă gîndeam doar aşa.astfj? leg-e.

chiar şi în acest azil. au deschis poarta unei ere noi. Iacob a fost pentru familia Kohner o rană vie. se zicea.Uf! Hai să încheiem discuţia asta. iubitul meu." Roza Kohner zîmbi şi închise ochii. . Legea s-a răsfrînt asupra tuturor copiilor mai mici de şap­ te ani. Poate că ai dreptate. Ne-am obişnuit să ne irosim zilele de parcă am fi veşnici. oricît a încercat Roza Kohner să-şi salveze băiatul de urgia bisturiului. iar cînd ajungem bătrîni. par­ că puţini oameni pleacă frumos din via­ ţă şi fără să fie eutanasiaţi? La asta mă refeream. Roza Kohner a fost scutită de taxa de 2000 de euro pentru al doilea copil. Orice s-ar spune. aces­ ta urma să fie castrat.000 de . cea a dreptului la ur­ maşi. unde s-ar părea că viaţă nu mai este! O. Numai că peste jumătate de an apăru o nouă lege. Poate că mulţi îşi vor preţui mai bine timpul. a fost introdusă taxa pentru al doilea copil. Aşa că. o altă lege o făcu pe Roza Kohner să urască toată clasa politică. Noua lege permitea doar primului născut să aibă urmaşi. iar dacă cineva se încumeta să aibă un al doilea copil. Durerea Rozăi Kohner era alinată doar de gîndul că în situaţia copilului ei se afla fiecare al doilea copil născut în ultimii şapte ani. Oricum nu schimbăm nimic. La jumătate de an de la promulgarea legii eutanasiei.. Cît de mult îmi doresc să trăiesc. precum şi cei care vor avea nenorocul de atunci înainte să nu fie ei cei care vor deschide pîntecele ma­ mei lor. Iacob a fost castrat.. pentru că visul ei era să aibă patru copii. începem să iubim viaţa. gîndi Roza Kohner depănîndu-şi amintirile. Vom trăi mai conştient.. O lovitură parcă şi mai mare decît primele a fost pentru Roza Kohner legea care permitea cumpărarea dreptului de a avea urmaşi pentru al doilea copil. Roza Kohner avea de acum doi copii şi dorea să mai nască alţi doi. Ce.. Iacob. Iosife. în schimb. care nu s-a tămăduit niciodată. Chiar dacă familia Kohner nu ar fi putut strînge niciodată suma de 100. dorind parcă să nu mai scape din mreaja amintirilor.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT nă că sînt de acord cu eutanasia. fiind printre copiii care. întotdeauna ai fost mai înţelept! Nu degeaba eşti tu mai ma­ re. „Cîtă dreptate avea Iosif!.

. să ştii că tu eşti cel mai iubit.Dar cînd vine Râul.Eu n-o să plec niciodată nicăieri. . mamă? . Ironia soartei făcu în aşa fel ca Râul. strîngîndu-şi fiul adolescent în braţe. ..O să vină. .Şi Râul este iubit. La vîrsta de douăzeci şi şapte de ani.Aşa să faci.. mai are puţină treabă şi o să vină. gîndul că nu se mai putea fa­ ce nimic pentru Iacob o zdrobea. în patul de ală­ turi dormea o femeie care mai avea pa­ tru zile pînă la şaizeci şi cinci de ani. . să re­ nunţe la dreptul său de a avea urmaşi în schimbul sumei de 100. primul născut al familiei Kohner.Iacob. . Fe­ linarele de pe alee se vedeau prin fereas­ tră şi liniştea devenise parcă la fel de greu de suportat ca şi durerea. Aşa că sărmanul Iacob a rămas singu­ ra alinare a familiei Kohner.. .000 de euro pe care statul îi oferea în acest caz. de unde nu s-a mai întors şi nici nu a mai dat vreun semn după aceea. Râul şi-a ce­ rut banii şi a plecat în Israel.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT euro pentru a cumpăra acest drept pen­ tru fiul lor. mamă. dar tu eşti mai iu­ bit. .. O să rămîn aici pentru totdeauna..Să ştii că aşa o să fac! Roza Kohner îşi acoperi faţa cu mîinile şi se ţinu să nu plîngă. răspundea Roza Kohner. orice-ar fi! zicea Roza Kohner. .Chiar mai iubit decît Râul? întreba de fiecare dată Iacob.

se îmbrăcă şi porni la Primărie. bani de la altul şi-ţi faci amortizoarele.acob Kohner se trezi. Taxiul întîrzie vreo zece minute. intrînd în maşină. ceea ce 1-a enervat.Bună ziua. era încă dimineaţă. dar îi părea rău de replicile acide şi bine gîndite pe care i le pregătise vinovatului. domnule! Am amortizoarele slabe.. . . Şoferul se nimeri a fi un bă­ dăran care îl jignise chiar de la început. . Deşi. cînd am sunat.Uşor. zise Iacob Kohner. Vru să renunţe şi să cheme altul. adăugă el iritat.Nu-i nimic. . Eu de ce plătesc? Bani de la mine.Unde mergem? I . După ace­ ea însă îi păru rău că nu renunţase la primul taxi. Maşina se mişcă sub greutatea lui Ia­ cob Kohner şi rămase într-o rînă..

. N-am vrut să vă jig­ nesc.Vik? Alexandru? Adică a trebuit să ne întîlnim chiar acum? Chiar azi? într-o zi atît de grea pentru mine? într-o zi în care mă simt mai rău ca niciodată? Qnd credeam că sînt mai singur ca niciodată? Vik! Alexandru! Ştii cît m-am gîndit la tine după aceea... .Nu-i nimic. zise: . Şi să fiţi la timp. Vă duc pe gratis! . El se fîstîci şi. după ce am vorbit atunci? Dacă ai şti cîtă speranţă mi-ai dat! Chiar m-am gîndit că am putea fi . Am lu­ crat toată noaptea. . . dar se abţinu. sînt şi eu obosit. Dintr-odată fu cuprins de o tristeţe care îl stmjera chiar şi pe şofer... Vă rog.. Aşa..Iar plăcerea mea este să plătesc! Să plătesc! Să plătesc! Iacob Kohner se apucă cu manile de banchetă şi izbucni în hohote de plîns. .. Nu vă faceţi griji.Ce faceţi la Primărie? . .. castratule! Iacob Kohner nu se aşteptă la această replică.îmi pare rău... Clienţii plătesc.Iar eu vreau să vă duc pe gratis! E plăcerea mea! . -182/110? . . .DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT .. Că timpul costă bani... Dacă ştiam... zise Iacob Koh­ ner. O. Nu vă faceţi griji. Cum vă numiţi? .O..Nu-i nimic. Nu sînt cu nimic deosebit de ceilalţi clienţi.îmi pare sincer rău.. .. privind pe geam.. Iacob Kohner. Da. Vreau să plătesc.. Am auzit asta de un milion de ori.. nu! Vă rog să vă liniştiţi! îmi pare sincer rău. sînt obişnuit. Iacob! Ştii cine sînt eu? Ghici cine sînt eu! N-o să mă crezi.Chiar îmi pare rău. . Sau numai amortizoarele dumitale costă bani? . Am bani. sparse tăcerea şoferul. .Exact.Da' mai tacă-ţi gura. Iacob! Păi eu sînt Vik! Alexandru! Prietenul tău cu ca­ re te cerţi pe net! .. O. iar dumneata trebuie să le oferi servicii.Eşti un prost! Iacob Kohner vru să mai spună ceva.. Vă în­ ţeleg perfect.La Primărie.Iacob..Nu-i nimic....Nu e nevoie.Mă duc să plătesc o taxă.. neştiind ce să răs­ pundă.Iertaţi-mă. Dacă ştiam. . Dar asta n-are nici o importanţă.Cum nu are nici o importanţă? Ba are o foarte mare importanţă! Eu sînt..

Vik! Fii atent! O. Următorul.Bine.Pentru puţin.. Dă-1 înco­ lo de trafic.La revedere. mă! Parşi­ vul. Nu putea nici să plîngă. nici n-a semnalizat.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT prieteni! Că ne-am putea întîlni într-o zi! Dar nici o clipă nu m-am gîndit că ar pu­ tea fi atît de repede! Nici măcar nu te în­ trebasem unde locuieşti. . . drăcie! Era cît pe ce să ne buşească! Fu. Era năuc. Plătesc cît trebuie.. prietene! Hai...... ..Hai că am ajuns! Ce mă bucur! Iacob! Cum s-a întîmplat să ne întîlnim! Chiar dacă voiam nu ieşea aşa! . ... . . .Sigur..Pot să o ridic chiar acum? . .Bună ziua... Aşa.... Aşa.. îmi pare că toate maşinile intră în mine.. Aveţi de plătit suma de 202 euro. Da... pleci odată? Am zis că te aştept! Iacob Kohner era stăpînit acum de două sentimente total opuse. încă 35 de euro. I se făcu frică şi chiar i se 41 40 .. Ce m-am mai speriat! .. O zi bună....Nu-i nimic! Dă-1 încolo! Aşa e în tra­ fic. prietene! Urî Cască ochii. pentru tine fac o excepţie! Nu­ mai să nu pleci nicăieri! Plătesc bleste­ mata de taxă şi vin.. vă rog! Iacob Kohner plăti şi plecă cu urna pe coridoare....Nimic! Numai dacă accepţi să te duc pe gratis! glumi Vik. A şi început să-şi facă planuri de viitor alături de un prieten adevărat.. am venit în legătură cu citaţia venită pe numele lui Iacob Kohner..Bine.. nu-i aşa? Te rog să mă aştepţi. vă rog.Da. .. dar el nu ştia asta. era îndurerat de pierderea mamei şi de nedreptatea care domnea în lume. .La revedere. Şi acesta era farmecul lui Iacob Kohner: faptul că erau atîtea lucruri pe care el nu le ştia! . Acum mergeţi la ghişeul 22.Şi aş vrea să ridic şi urna. . adică Alexandru.. Pe de o parte..Ce bine că ne-am întîlnit. Nu-s obişnuit...O clipă. Se grăbi să iasă afară. Vik. Vă rog frumos să semnaţi.. . Mergem undeva să povestim! Am atîtea să-ţi spun! . iar pe de altă parte se bucura de întîlnirea cu Vik. Nu-i venea să creadă că îşi ducea mama într-o urnă de plastic.Da.. Nu ne despărţim acum. acolo o să mai completaţi un formular şi e OK. Era naiv.. Iacob Koh­ ner. vă rog.Vă mulţumesc.

. Dacă aş fi fals acolo.Vai de mine! înseamnă că de asta a picat netul. Cît de mult se temea pentru viaţa sa. Am un laptop pe care îl car după mine. . Cei doi au rămas tăcuţi o bună parte de drum. . Mă făceai să nu dorm nopţile. după cum vezi.. dorind să menţină spiritul de glumă. De ce ai spus că fericirea e o treabă inventată de proşti? Chiar crezi asta? .Bănuiam eu că o faci doar ca să omori timpul.părea că cineva îl urmăreşte să-1 omoare.Nu-ţi ţin pică. Şi. eu nu mai am pe nimeni. Această res­ ponsabilitate îi revenea doar lui.. şi pe ochi. Apoi lacob Kohner s-a hotărît să spargă tăcerea.. 1-a apucat dintr-odată şi a căzut. Cică nu pu­ teai să stai lîngă el. Lu­ crez taximetrist. să am o via­ tă falsă.Nimic deosebit. . ce părere ai de moartea Premierului? . ca să-mi cîştig pîinea.De ce să pun suflet? Mă distrez şi eu.Apropo.Nu. Prima dată aud. Orice cuvinte ar fi fost nepotrivite într-un caz ca acesta. mai intru şi omor timpul pe forumuri. Viaţa mea e pe internet. şi gata a fost. La vederea lui îşi reveni puţin. Vezi.Şi? Ce mai faci în rest? .Ei..A! zîmbi Vik. . Şi pe nas.. dar pentru mi­ ne totul e real. ar în­ semna să fiu fals în general. S-a apucat cu mîinile de gît. care va sfîrşi într-un mod atît de banal şi atît de trist! De partea cealal­ tă a drumului îl aştepta Vik.O! Nu ştii că a murit Premierul? . Iar tu văd că te superi şi trăieşti fie­ care cuvînt! Sper că nu îmi ţii pică pînă acum? . Dar e adevărat că mă implic poate prea mult. Ce bine că nu e singur în aceste clipe! Altfel nu se ştie ce ar fi făcut.Care premier? A murit vreun pre­ mier? .Păi.. Nu pui suflet în ceea ce spui. ..Să ştii că mie mi-a plăcut de la bun început să discut cu tine. mai ales cînd sînt de noapte.. şi pe gură.. ascultă. Cică s-a împuţit pe loc. Că am vrut să mai aflu şi eu 43 . Unii zic că îndată l-au şi năpădit viermii. Ieri. făcîndu-i semn cu mîna.. I-a dat sîngele pe toate orificiile.. Pentru o clipă chiar se îndoi dacă e viu sau mort. . Mai rău ca-n filme! ... pe bloguri. în timp ce vorbea în piaţă. . că se sufoca. Ştiu că e o prostie ce zic. şi pe urechi. nu pot să spun acelaşi lucru.Şi pe net cînd mai intri? . cînd nu am clienţi.

Apoi i se părea că ma­ ma îl priveşte din fotoliu. Şi te aştept mîine... .Cum aş putea? Sînt şi eu bucuros de întîlnire! .. .Semnaţi.Bine.Am ajuns. ... iar mîine ne sunăm şi ne vedem.. De acum sper să ne ve­ dem mai des. a fost cumplit ce s-a întîm­ plat. . lacob Kohner rămase nemişcat cam jumătate de oră. Pe mîine! Salut! Salut! Intrînd în casă. îmi pare bine că ne-am întîlnit. Aşa am aflat şi eu toate chestiile astea cu viermii şi du­ hoarea. lacob închise ochii şi în­ cepu să lăcrimeze. dar mai am puţin de lucru. înţeleg. că la ştiri au zis că a avut un atac de cord. Era atîta rău în lume şi el nu putea face nimic împotriva lui. nu a fost niciodată atît de pu­ ternică. pe care nu şi-o putea ex­ plica încă. . . Intri pînă la mine? . Porcul a promovat legea 182/110. Au blocat netul în toată ţara din cauză că se comenta pe forumuri şi se spuneau prea multe. Dacă nu ai nimic împotrivă. Te salut.Oricum. pe umeri..Da. Totuşi ce­ va îi dădea putere să trăiască şi să spere.Iţi mulţumesc că ai fost alături de mine. . lacob. Azi mă odihnesc. Dumneavoastră sînteţi lacob Kohner? . că am lucrat toată noaptea. Iţi promit că o să intru mîine. atunci cînd fu trezit la realitate de sonerie. Oricum. De parcă cineva i-ar fi pus mîinile pe cap. . Simţea căldura pe care nu a mai simţit-o din copilărie. lacob începu să aibă nişte trăiri ciudate..Să ştii că ăsta şi-a meritat moartea. Prietenul la nevoie se cunoaşte! - Bine.. .Ce este? . Aşa să moară toţi care gîndesc ca el. doamna Roza Kohner.Aţi primit o moştenire de la mama dumneavoastră. I se părea că îşi aude mama în bucătărie. vrînd să înţeleagă ce este de această dată.Păi da. De fapt. sînt convins că aşa va fi..Bună ziua. desigur.Cu plăcere. . pe obraji.N-ai pentru ce. Starea aceasta. E un şoc pentru toata lumea.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT aseară ce s-a mai întîmplat în lume. El se simţea atît de ne­ putincios. răspunse lacob Kohner. . da' nu mergea. vă rog.

Iubitul meu fiu.. Parcă ce putea fi? Ceea ce moştenise el de fapt era dragos­ tea mamei sale. Aveţi tot timpul să deschideţi coletul şi să vedeţi singur ce este. Iacob. Ştiu că ne-am născut într-o lume prea rea şi prea crudă pentru a vorbi despre dragoste." încuie uşa şi se aruncă să desfacă pa­ chetul. sigur. dar fără să le vadă vreodată.... mult mai bună. eu nu voi muri! Cred şi simt asta! în curînd mă voi muta într-o altă viaţă. de la mama". Parcă îi era destul doar să se uite la ea. De aceea o moşte­ nire atît de ciudată îl nedumeri şi îl um­ plu de curiozitate pe Iacob Kohner.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOl DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT Ca să puteţi intra în posesia moştenirii. . nici durere. Recunoscu fundiţa şi felul de a împacheta al mamei. Apoi dădu de o cutie. Iacob Kohner auzise de Biblie aşa cum auzise de piramidele egiptene. Aş vrea doar să tac şi să mă în­ dulcesc din această pace. . în cutie Iacob Kohner găsi cartea nea­ gră pe care o văzuse la mama sa la ulti­ ma lor întîlnire. cartea era cu titlul în sus şi el putu să citească „BIBLIA". In timpul lui Iacob Kohner foarte pu­ ţini oameni văzuseră o Biblie. vă rog. de Turnul Eifel şi Zidul chinezesc. unde nu mai este nici nedreptate.Acum e a dumneavoastră.La revedere. dar simt că cuvintele sînt neputincioase. dădu de un al doilea pachet. De această dată.. Vă doresc o zi bună.. Aş vrea să simţi dragostea mea şi mi-arfi de ajuns. mai mic. Aici. . O să-mi cedeze inima. Iacob Kohner se umplu de emoţie şi se grăbi să deschidă plicul. căzu un plic.. „Ce zi!. Şi asta îl făcea să simtă că viaţa lui nu e de­ loc lipsită de rost şi importanţă. aşa cum îţi do­ reşti să lungeşti o întîlnire cu cineva pe care îl iubeşti. Nici nu mai conta ce era înăuntru. ultimele ei gînduri. îşi zise cu voce tare Iacob Kohner. Aş avea atîtea să-ţi spun. Luă cutia şi o puse pe masă. După ce-1 desfăcu. Poftim. dar tot atunci. . Dar şi mai puţini citiseră din ea. iubitul meu laşa! îţi scriu aceste rinduri de pe patul meu din azil în ultimele ore de viaţă.. trebuie să semnaţi. dintre co­ perte. Dorea să lungească aceste clipe. O pace cum nu am mai simţit mi-a cu­ prins inima. Nu. .. Dar gîndul că nu îţi voi mai putea vorbi niciodată mă îndeam­ nă să-ţi scriu. Pe plic era scris cu li­ tere de mînă: „Iubitului meu fiu.Aşa.Da. El deschise cartea.Dar ce este? ..

Iacob Kohner simţea cum pacea de­ spre care îi vorbea mama i-a cuprins ini­ ma. am cunoscut un om extraor­ dinar. nu ştiu dacă eu sînt cea care le-ar putea ex­ prima. Aş fi vrut să-ţi vorbesc mai multe atunci.Soarta ta a fost şi mai grea decît a lui Râul. Hristos Dumnezeu. nici nu ştiu dacă lucrurile acestea pot fi vorbite. E ceea ce aş fi vrut să-ţi spun. Aici. Citeşte-o. dar te-am vă­ zut total nepregătit. în azil. îmi dau seama că tu ai fost pentru mine întiiul născut şi pe tine te-am iubit cel mai mult. căci în afară de asta totul e lipsit de rost şi de frumuseţe. Se lăsă în fotoliu şi rămase aşa vre­ me îndelungată. la ieşirea din viaţă. părintele Ioan. Cel care a murit pen­ tru noi pe cruce. Niciodată nu s-a simţit atît de iubit. In acele clipe. dar să ştii că acum. Am descoperit însă ceea ce oamenii au uitat şi m-am regăsit pe mine însămi. . Nici chiar moartea. Sînt fericită. mureau în convulsii Preşedintele şi Ministrul Sănătăţii. Ai văzut-o atunci cînd ai fost la mine. Dragostea îl făcea să se simtă nemuritor. Te iubesc! Mama. pe scena din piaţa ora­ şului. Şi-apoi. tot asta ţi-aş spune. gîndindu-te că vorbeşti în acest fel cu mine. ştiu că te-am crescut departe de Dumnezeu. pentru ca eu însămi îmi pierăusem unit trtticrfâ rn El. Moartea nu există! De la părintele Ioan am primit o Biblie. iar dacă pot. să te aibă în paza Sa! Te sărut şi nu încetez să fiu alături de tine. Nu te mira. Pentru prima dată îşi dădu seama că nu este nici o putere în lume mai mare decît dragostea. pentru a ne învia împreună cu El. Şi dacă aş mai avea o viaţă. Lacrimile îi sporeau această stare de bine. îţi las această carte ţie ca tu însuţi să cunoşti şi să înţelegi ceea ce îmi doresc atît de mult să-ţi spun.

.Lăsaţi-mă.Domnişoară.Bună dimineaţa. Mulţumesc. . doamna Kohner! V-am adus ceaiul şi pastiluţele. dar nu aş putea ca măcar în această dimineaţă să nu-mi iau pastilele şi nici să nu-mi beau ceaiul? .Cum aşa? Ce vreţi să ziceţi? ..Oh. Nu e nevoie. Mai am o oră de U . .şa pavilionului se crăpă şi apăru infirmiera ducînd o tavă cu ceai şi pastile. . doamna Kohner! Păi cum aşa? Nu plec de aici pînă nu vă beţi ceaiul şi pastilele. vă rog... Eu nu mă tem de moarte. lasă că ştiu eu ce fel de pastile şi ce fel de ceai mi-aţi adus. Dom­ nişoară.Bună dimineaţa. .

. Mi-a părut bine să vă cunosc. pe care am moştenit-o.. Roza Kohner.. rugîndu-se pentru ceva ce nimeni n-o să afle niciodată.Ce sigură sînteţi. Apoi se duse şi se aşeză iar în fotoliu. îmi pare rău. Roza Kohner îi scrise o ultimă scrisoa­ re fiului său. domnişoară. de la părintele Ioan. Sînteţi o prezenţă plăcută. Grădina era pustie.Oh. la rîndul meu. după care rămase nemişcată. 12 aprilie. a mîncat pentru prima oară cireşe. Ce frumoase sînt cireşele coapte! Şi ce gustoase sînt! Roza Kohner îşi aminti ziua în care Râul... vreau să o trăiesc cum trebuie. . Părintele Ioan era dintre călugării scoşi afară din mănăstire printr-un de­ cret de stat. Vă doresc să fiţi tare. Apoi şi-1 aminti pe Iacob. Roza Kohner se întoarse în­ spre răsărit şi făcu trei închinăciuni mari. Am avut ce învăţa de la dumneavoastră. N-o să vă uit nicio­ dată.... Deschise sertarul şi scoase de acolo Bi- blia... Acesta a mîncat ci­ reşe mai tîrziu. După ce a trăit trei ani într-o pădure din apropierea oraşului.. In sfîrşit. dar trebuie să plec. răs­ punse Roza Kohner zîmbind. Semnez azi. iar cireşii în floare prevesteau un an bun. Mă aşteaptă şi alţi bolnavi. .... In minte îi apăru ultima oră petre­ cută lîngă părintele Ioan şi felul luminos în care a întîmpinat el moartea. Pe la un an şi opt luni.. Pînă la urmă. pe care o pu­ se într-un plic şi o băgă în Biblie. Ştiu că nu e uşor. lăsîndu-şi capul pe spate şi închizînd ochii. las moştenire fiului meu Iacob Kohner Biblia mea.DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT trăit.. Apoi scoase un caiet şi un creion.. Vă rog să mă scuzaţi. nici nu o să simţiţi..Vă rog să mă scuzaţi. Iacob Kohner. primul ei băiat. dar toţi vom trece prin asta. . cu care se duse în fotoliu şi începu să scrie: TESTAMENT Eu. Roza Kohner se ridică din pat şi se duse la fereastră... doamna Kohner. N-o să doară deloc. vă asigur. pe care o sărută şi o puse deoparte. Ce poate fi mai frumos şi mai nevinovat decît un copil care mănîncă cireşe pen­ tru prima oară? Roza Kohner se înde­ părtă de la geam şi se duse la noptieră. nu vreau să dorm. a fost pîrît de cineva sub bănuială că s-ar es- .

aş vrea ca noaptea asta să o închinăm cu totul Domnului. Prin urmare a fost arestat şi. lucru care s-a şi întîmplat în una din dimineţi în bazinul azilului. ea nu s-ar fi născut niciodată. în azil. Dacă Roza Kohner nu s-ar fi născut aici. Ei au ajuns să fie subiectul bîrfelor din acel azil. încît fiecare zi trăită după Botez i se părea o nouă viaţă. 54 55 . Roza Kohner a petrecut aproape nedespărţită de părintele Ioan. Să nu dormim deloc. părintele Ioan avea şaizeci şi patru de ani si 9 luni. O viaţă năs­ cută spre moarte nu este mai mult decît o moarte prelungită. avînd-o îm­ preună cu sine şi pe Roza Kohner. Atunci cînd 1-a cunoscut Roza Kohner. i-ar fi de ajuns pentru a se muta fericit în veşnicie. părinte. adică mai avea trei luni pînă la moarte. dată fiind vîrsta de şaizeci şi patru de ani împliniţi.Soră Roza. Dar viaţa aceasta nouă. După aceea Roza Kohner lua parte la Liturghiile ascunse săvîşite de părintele Ioan. Era o noapte de august şi ţîrîiecii au cîntat pî­ nă tîrziu. In acea ultimă noapte părintele Ioan a slujit Liturghia în grădină. Ea ajunse­ se să înţeleagă că o singură clipă trăită în Hristos este destulă pentru a umple de sens şi fericire o viaţă întreagă. . deoarece tuturor li se părea că între cei doi s-a înfiripat o poveste de dragoste. împărtăşindu-se împreună cu el cu Trupul şi Sîngele Sfînt al lui Hristos.chiva de la respectarea Legii 182/110. Iisus Hris­ tos. era ade­ vărata viaţă pe care Dumnezeu o dă oa­ menilor prin jertfa Fiului Său. Roza Kohner trăia cu atîta plinătate acest adevăr. Zi­ lele petrecute lîngă părintele Ioan au fost pentru Roza Kohner cele mai luminoase din întreaga ei viaţă. a fost adus la azil. Din ziua întîlnirii lor în grădina azilului. zise părintele Ioan înain­ te de a începe rugăciunea. Povestea lor însă a fost una cu totul neobişnuită pentru acele vremuri şi pentru acel loc. dar dacă în această cli­ pă L-ar cunoaşte pe Hristos. Ea se cufundase cu desăvîrşire în înţelesurile Evangheliei şi simţea cu toată făptura că naşterea din apă şi din Duh este una mai adevărată decît naşterea trupească. Roza Koh­ ner ceru să fie botezată. . O clipă dacă ar trăi omul. Pătrunsă de puterea şi înţelepciunea părintelui Ioan.Aşa să fie. care o ridica în veşnicie.

Amin! Părintele Ioan ştia Liturghia pe de rost şi o învăţase şi pe Roza Kohner să dea 57 .Pentru cei ce călătoresc pe ape. Domnului să ne rugăm! . mînia.Doamne miluieşte! . pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu bise­ rici şi pentru unirea tuturor. de Dum­ nezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Măria.Că Ţie se cuvine toată slava. Domnului să ne rugăm! .Cu pace Domnului să ne rugăm! .Doamne miluieşte! .Apără. . cu harul Tău! .Pentru preafericiţii patriarhi. pentru tot clerul şi poporul. a Fiului şi a Sfîntului Duh! . pentru cinstita preoţie şi cea întru Hristos diaconie. Domnului să ne rugăm! . cinstea şi închinăciunea. şi în ve­ cii vecilor! . pe uscat şi prin aer. curata.Tie. pentru cei ce se ostenesc. zise cu voce tremurîndă: . Domnului să ne rugăm! .Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul. slăvită Stăpîna noastră. Domnului să ne rugăm! . Doamne! .Pe preasfînta. miluieşte şi ne pă­ zeşte pe noi. Dumnezeule. pentru cei robiţi şi pentru mîntuirea lor. ridicînd Biblia cu amîndouă mîinile deasupra pîinii şi a vinului. prea binecu­ vîntată. cu toţi sfinţii pomenind-o.Pentru pacea de sus şi pentru mîntuirea sufletelor noastre.Doamne miluieşte! .Doamne miluieşte! . acum şi pururea.Amin! răspunse Roza Kohner. primejdia şi nevoia.Pentru cei bolnavi. şi toată viaţa noas­ tră lui Hristos Dumnezeu să o dăm! . arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi de pretutindenea.Pentru pacea a toată lumea.Doamne miluieşte! . însemnîndu-se cu semnul' crucii şi' ihchinîndu-se pînă la pămînt.Doamne miluieşte! . pentru îmbelşugarea roadelor pămîntului şi pentru vremi cu pace. şi Sfîntului Duh.Doamne miluieşte! . Tatălui şi Fiului.Pentru buna tocmire a văzduhuri­ lor. mîntuieşte. Dom­ nului să ne rugăm! 56 . pe noi înşine şi unii pe alţii.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT Părintele se întoarse cu faţa la răsărit şi.Binecuvîntată este împărăţia Tată­ lui. mitropoliţi. Domnului să ne rugăm! .Doamne miluieşte! .

' unde avea pregătit un hîrleţ. căci sînt sfinţite. ne mutăm din moarte la viaţă. . . Dar inima mea este tristă. Doamne.în dimineaţa asta eu va trebui să plec.. Părintele loan nu avea nici loc şi nîcî timp pentru a tace siujiba aşa cum o făcea cîndva în altar. ca un iubitor de oa­ meni. Iar pă­ rintele loan le avea pe amîndouă. ca pe oaia cea pierdută. părintele loan a strîns cu grijă paharul. ca cea a Sfinţilor Apos­ toli. îl simt pe Domnul cum mă cheamă şi inima mea arde la gîndul întîlnirii cu El. i se părea că lumea întrea­ gă s-a trezit din somn şi se roagă Dumne­ zeului Celui Viu. Deşi creştinii nu trebuie să se tulbure din pricina mor­ ţii. O. .Soră Roza. . încît poate şi pe ultimul păcătos să-1 primească. primeşte-mă ca pe fiul cel risipi­ tor. să te rogi pentru sufletul meu. dar Tu.. 59 58 .Iar eu sînt gata. Am păcătuit. cînd avea pe cineva care să spună „amin" la rugăciunile lui. . Părintele loan se duse sub un copac. Să căutăm un loc curat ca să le îngropăm.De acum n-o să le mai pot folosi. talgerul şi cuţitul cu care slujea Liturghia. El slujise atîta timp singur. Nu pot să mă despart. încît acum. viaţa e atît de scurtă şi chiar dacă ar fi lungă cît lumea tot nu am avea timp să ne îndrep­ tăm prin faptele noastre! Dar mila şi iu­ birea Lui sînt atît de mari. părintele cînta împreună cu ea. După ce s-au împărtăşit. de vom avea inimă înfrîntă şi vom chema numele Lui. Nimic nu poate fi mai măreţ decît o Litur­ ghie slujită cu credinţă şi dragoste.răspunsurile cuvenite.Mă rog Domnului şi cred că aşa va fi.iVu voiam să te tulbur. Am dorit să fii alături de mine. . Acolo unde Roza uita. Părintele loan tăcu. dacă avem credinţă şi puţină dragoste. Ea simţea şi ştia că Dumnezeu vine acolo unde se roagă părintele loan. . Roza Koh­ ner îl urmărea în tăcere... Noi. E păcat să rămînă şi să le folosească cineva la lucruri omeneşti. părinte loan. să priveghem şi să ne rugăm Domnului împreună.Nu mi-aţi spus mai înainte că va fi aşa de repede. . îmi vine să plîng.Sînt gata să fiu şi în veşnicie alături de dumneata. Dar poate că tocmai această simplita­ te a cucerit-o de la bun început pe Roza Kohner. apoi adăugă: .Aşa este. Liturghia lui era primitivă.

Apoi îşi lăsă ca­ pul pe umărul lui mare şi izbucni în plîns. Greierii cîntau şi mirosea atît de frumos a iarbă şi a flori.De ce nu doarme? . vă rog să vă întindeţi în pat. o sărută.. . doamna Kohner..Piei de-aici! Cu neisprăvite miloase ca tine se duce tot azilul de rîpă! Dum­ neata înţelegi că ai încălcat regulamen­ tul? Că ai încălcat Legea? Of. fără să intre. ea îşi fă­ cu pentru ultima oară semnul crucii şi închise ochii. răspunse nehotărîtă infirmiera.Ce fel de ultimă dorinţă.. O mică înţe­ pătură. n-o să doară deloc.Doamna Roza Kohner. şi pasti­ lele. dar gîndul ei era departe.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT Roza Kohner îl privea şi nu putea spune nimic. A fost atît de încăpăţînată. Dragostea ei pentru acest om era atît de mare.. a fost ultima ei dorinţă. domnişoa­ ră? Sînteţi prea tînăra şi prea fără experi­ enţă pentru a lua astfel de decizii! Regu­ lamentul o interzice! .Ştiţi. Haideţi. luîndu-i mîna dreaptă între palmele sale. . Uşa se deschise şi înăuntru îşi băgă capul tînăra infirmieră... Privind în tavan. Ea se apropie şi. .. Nu vă faceţi nici o pro­ blemă. în acele clipe ea îl ve­ dea pe părintele Ioan dăruindu-i Biblia. . a refuzat şi ceaiul. domn' doctor. că şi aşa am întîrziat patruzeci de minute. mila asta! Cînd ne vom izbăvi de ea?! Roza Kohner auzea discuţia.. A zis să o las în pace. că mai are o oră de trăit şi nu vrea să o doarmă. .Doamna Roza! E timpul. . încît cuvintele n-ar fi făcut decît să o împuţineze.Vă rog să mă scuzaţi.. Roza Kohner se ridică din fotoliu şi se întinse în pat. Din coridor se auzi o voce iritată de bărbat.

dinspre mare veneau valuri de du­ hoare. Toată această priveliş­ te neobişnuită era însoţită de sirene. că răul ar putea fi oprit. Se gîndea la viitor. care. după care nu se mai vedea nimic. ca nişte purtătoare de rachete. făcînd loc uriaşelor parfumerii. de culoare galbenă.acob Kohner se trezi din cauza zgo­ motului făcut de maşinile care par­ fumau oraşul. Credinţa ne­ bună că lumea ar putea fi schimbată. Autocamioane imense. Intîlnirea cu Vik îi deschise o nouă uşă în viaţă. la auzul cărora traficul înţepenea. Cu toate aces­ tea. In acea noapte Iacob adormi tîrziu. Din cisterne ţîşneau nori de parfum. năvăli iar în inima I . te făceau să vomiţi. amestecîndu-se cu parfumul răspîndit de maşini. Un viitor pe care îl vedea altfel decît viaţa lui mono­ tonă şi tristă de pînă atunci. brăzdau străzile.

Acum nu mai era singur. prevestit de un vuiet nepămîntesc. Mirosul pătrundea prin geamurile închise. Dar ceea ce pentru criminalii îmbătrîniţi părea a fi un adevărat rai. lumea avea să cunoască lucruri ne­ maiauzite pînă atunci. un­ de se retrăgeau pentru a-şi trăi în tihnă.. O asemenea duhoare nu mai simţise nicio­ dată. pentru tinerii exilaţi acolo să-i slujească era un iad. bancherii şi. O spaimă neînţeleasă se lăsă peste tot oraşul. şi-au ridicat. In noaptea zilei în care muriseră Pre­ şedintele şi Ministrul Sănătăţii. urîta lor bătrîneţe. Pe o insulă aflată la doar cîţiva zeci de kilometri pe mare. Acum stătea în balcon şi încerca să înţeleagă ce sînt aceste maşini şi mirosul pe care îl răspîndesc. apoi le spăla iarăşi. căci în acea insulă îşi aflau sfîrşitul demnitarii corupţi din lumea întreagă. In acele zile pline de tulburare şi tea­ mă care au urmat morţii doamnei Kohner. Legile crude pe care le impuseseră guvernanţii cu scopul de a reduce numărta' oamenilor pe pămînt aveau să se întoarcă împotriva lor într-un chip cu totul neaşteptat. Iacob îşi ducea mîinile la nas. în timp. Femei tinere şi băieţi abia trecuţi de adolescenţă erau înrobiţi în insulă pen­ tru a îndeplini dorinţele nesăbuite ale acelor demoni cu chip de om. toţi oamenii bogaţi care ajungeau 64 la fatala vîrstă de şaizeci şi cinci de ani. Iar gîndul că alţii ca Vik sînt pretutindeni în lume şi că tot ce trebuie să facă este să se întîlnească îl făcea să ardă de bucurie.. un oraş al lor. Miniştrii. generalii. înde­ obşte. dacă Bunul Dumnezeu nu ar fi pus ca­ păt fărădelegii în care s-au adîncit acei oameni. avînd putere să străbată şi pere­ ţii. Şi poate că secretul acesta nu s-ar fi aflat niciodată. 65 . toţi cei care au susţi­ nut oarecînd legalizarea eutanasiei pen­ tru persoanele ajunse la şaizeci şi cinci de ani şi-au făurit un Paradis al bătrînilor. Taina acelui Paradis al bătrînilor era mai mult decît un secret de stat. dacă există o tihnă pentru păcătoşi. O bu­ curie din pricina căreia nu putea adormi. un miros greu. Valurile de duhoa­ re care se amestecau cu parfumul îm­ prăştiat în aer l-au făcut pe Iacob să în­ chidă geamul şi să se spele pe mîini. Toţi aceşti oameni erau morţi în acte.lui.

Probabil aveţi dreptate. Sir. ..Da. .. fost premier al Marii Britanii. După ce ochii i s-au obişnuit puţin. Cum aş putea să vă refuz? ...Arthur.. în vîrstă de şaptezeci şi doi de ani.. Lordul Richard..Nu probabil. ar uita să mănînce. nu şi-ar recunoaşte uşa.. . îmbrăcat în halat de noapte....Nu ştiu ce să răspund..Păi.. Te-am chemat pentru că mă simţeam singur. la marginea patului. Ce nostim eşti uneori cu această naivitate a ta! Eşti un idiot fericit! . Nu ştiu.. Arthur. Probabil.. Lordul Richard puse un vals vienez ca să răsune în surdină şi se apropie de pat valsînd cu paharele în mînă.... Arthur? 66 ..Ce nu ştii. Sir. Ce pedeapsă pentru om mai e şi memoria asta! Oare de ce trebuie să aibă oamenii memorie? Cum crezi. hainele.. tocmai îl chemă la sine pe tînărul Arthur...Sir Richard?..Nu ştiu.Răspunde aşa cum este! .. Tînărul păşi înăuntru în semiîntuneri­ cul parfumat al camerei.Nu ştiu. se auzi vocea timidă a lui Arthur... ţie îţi place să valsezi? ...Ador valsul! Mai cu seamă valsul vienez! Apropo..Oh. . Apoi îi înmînă 67 ... exclamă lordul Ri­ chard. Probabil pentru a re­ cunoaşte oamenii. . aşa este.Desigur. turnînd băutura în pahare. Mi-am amin­ tit nişte lucruri neplăcute. Lordul Richard îl apucă pe Arthur de mînă şi-1 trase lîngă sine.Atunci.. nu-mi place. el îl văzu pe Sir Richard.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI s-a abătut asupra insulei. Sir. Intră... Dumneavoastră aveţi întotdeauna dreptate. Sir. dragul meu.. oa­ menii nu s-ar cunoaşte între ei... ridicîndu-se şi apucîndu-1 pe tînăr de mînă. începu lordul Richard.. M-aţi chemat? .. Sir. dragă? . după ce bătu uşor în uşa în­ tredeschisă. Arthur.Nu-i nimic. Sigur aveţi dreptate. .. . Ciocneşti un pahar de whisky cu mine? ... o să te învăţ eu. locurile. o să te rog să iei loc pe pat. iar acum îl aştepta în dormitorul său în care aprinsese de curînd mai multe lumînări parfumate. ci sigur! .. Arthur!. Am avut o zi grea astăzi.. dacă nu ar avea memorie. ....Da.

. . u&?\/\ka& \ jaohiU'.Bea. iar cu cealaltă sprijinindu-1 pe Arthur. dragă! De ce nu bei? E o bău­ tură foarte bună! Au inventat-o bandiţii. Sir Richard. Ţinînd într-o mînă paharul cu băutură.De cînd am ajuns aici'mă"criihuie un singur gînd: dacă sînteţi fericit.Sir Richard. ha LDesi. . ha! După ce-şi bău paharul. răspunse lordul. dragă. ha! Stai puţin. intre.paharul cu whisky.Sigur. care mai băuse în acea seară. . aşa încît ciobu­ rile din paharul care s-a spart cu zgomot îi căzură în cap.. cei dintîi şi cei din urmă nu mai există as­ tăzi nici o diferenţă. .O. ha. lordul Richard înce­ pu să se legene prin cameră. valsînd singur cu paharul în mînă. da. trăgîndu-1 după sine pe tînărul neîndemînatic. Arthur se înveseli şi îşi dădu drumul 'ia Yirribă. deveni tot mai vulgar. h?. . îndrăzni să întrebe Arthur după ce luă al doilea pahar. dragă! Sînt fericit! Sînt foarte fericit! Sînt cel mai fericit! Mă auzi? Sînt cel-mai-cel-mai fericit! . pot să vă pun o întrebare? .O-o-o! Ha. Mă în­ trebi dacă sînt fericit? Sir Richard dădu pe gît băutura şi aruncă paharul în tavan.

Ce smt muştele acestea? închide gea­ mul. Arthur! Uite ce de muşte au intrat în cameră! Ce vor muştele acestea de la mine? Uah! Plecaţi de la mine. Atunci totul va fi pe faţă. cu atît mirosul devenea mai puternic. . La început i se păru că duhoa­ rea vine din gura bătrînului. dă afară muştele! Uah! Arthur.Copiii mei cred că sînt mort. tinere.Da.. .Tu eşti un dobitoc. Vor fi unii care vor avea drep­ tul să trăiască şi alţii care vor avea drep­ tul să moară.. Dar mai întîi mai toarnă cîte un rînd! Lordul luă paharul şi rămase cu ochii în tavan. ha! Ţi-am mai spus că eşti nos­ tim în prostia ta! Pentru că aşa e lumea! Unii sînt lăsaţi ca să conducă. există unii ca­ re sînt născuţi să fie oameni. este ceea ce îl face pe om să se consoleze. pe care adevăraţii oameni trebuie să le foloseas­ că după bunul lor plac. iar alţii nu sînt decît nişte dobitoace bipede. Cu cît acela vorbea mai mult. Apucîndu-se cu amîndouă mîinile de gît. .. nu mă lăsa! Muştele vor să mă mănînce! Faţa bătrînului se făcu stacojie.. ha! Legea. Sir. . ia loc pe pat. Eu sînt viu! Şi le-am pre­ gătit un viitor luminos! Cînd vor ajunge ei la vîrsta mea nu va mai fi nevoie să se ascundă în nici o insulă. Mai bine zis. Oamenilor le plac legile! Şi noi le facem legi! Noi! Mă auzi.Hai că mi-a trecut tot cheful! M-am săturat! Eşti un prost! Un tîmpit! Un do­ bitoc! De ce trebuie eu să-ţi dau seama pentru tot ce fac? Hai. care între timp îşi reveni din ameţeală şi acum era cuprins de frică şi părere de rău că a provocat această discuţie.Ha. amestecîndu-se cu parfumul luminărilor şi cu sunetele frenetice ale valsului. tine­ re. ha! Ai auzit? Vor avea dreptul să moară! Va fi singurul lor drept! Ha. pentru că prin ele poţi îngenun­ chea lumea! Arthur simţi un miros urît cum umple camera.. el 71 70 . muştelor! Arthur. Ha. Sir... tinere? Noi facem toate legile! Toate! Mă auzi? Legi! Legi! Legi! Ador legile. Dar eu nu sînt mort. Dintr-odată faţa lordului se schimonosi şi el începu să aiureze.. îngînă Arthur. eşti un dobitoc! înţelegi ce zic? .ca să fie robi. şi eu pot să fac cu tine tot ce doresc! Dar ştii de ce? . ..Nu ştiu. De pildă tu. iar alţii ca să fie conduşi! Lordul Richard îşi şterse fruntea cu dosul palmei şi oftă.

cu atît camera se umplea de duhoare. băgînd spaima în toţi. în semiîntunericul luminărilor parfumate. Numai în camera lordului Ri­ chard. în afară de cîteva sute de tineri. vărsînd pe co­ voare. şi uşiie grele ale aparta­ mentelor care se trîntesc. . In cele din urmă. şi urlete. Cuprins de groază. Arthur dădu buzna afară din cameră. cînta Strauss. Străzile s-au umplut de tineri şi tinere care alergau îngroziţi. rămînînd ţeapăn. însă cu cît striga bătrînul mai mult. Cu toate acestea vestea a reuşit să se răspîndească.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT începu să gîfîie şi să scuipe de parcă i-a fi intrat ceva în gură. autorităţile locale au blocat televiziunea şi internetul. 72 Cuprinse de panică. Iacob Kohner se duse în camera sa şi începu să citească Biblia. duşi de paznici în şalupe cu motor. Sîngele îi dădu din toate cavităţile şi peste cîteva clipe tot patul se umplu de viermi şi sînge. în afara zgomotului pe care îl răspîndeau. Aşa s-a aflat despre oraşul morţilor sau Paradisul bătrînilor.Arthur! Arthur! Muştele intră în mi­ ne! închide geamul. Ei au părăsit în acea noapte insula. Maşinile galbene parfumau oraşul şi. Mînia lui Dumnezeu s-a abătut asu­ pra acelui loc nelegiuit şi într-un singur ceas au murit în chinuri toţi locuitorii ei. lordul Richard îşi desfăcu brusc mîinile şi picioarele. De peste tot i se părea că aude ge­ mete. Arthur! Alungă muştele! Arthur! Arthur! Arthur nu vedea nimic. nu se mai auzea nimic. . ordonînd arestarea celor scăpaţi din insu­ lă. care fu­ geau îngroziţi spre mare.

Mirosul nesuferit a blocat oraşul. Nu mai ve­ deai pe nimeni pe străzi.forturile autorităţilor de a ascun­ de insula morţilor au fost zadar­ nice. Apoi întreaga insulă a fost dezinfectată din elicopter. fiind degrabă mîncate de peşti. scăpînd de cadavre. cadavrele au fost aruncate în mare. Mai multe echipaje au debarcat pe insu­ lă cu misiunea de a dezinfecta locul. căci fiecare căuta să se închidă în casă. Deoarece incinerarea unui număr atît de mare de morţi presu­ punea o cheltuială prea mare. Deşi toţi demnitarii statului susţineau că nu ştiau nimic despre existenţa miste75 E . Guvernul a dispus măsuri urgente pentru a evita contaminarea populaţiei. să facă băi şi să se parfumeze. Pînă la urmă insula morţilor a devenit subiectul ştirilor la televizor.

riosului oraş al bătrînilor, clădirile şi toa­ te bunurile din insulă au fost confiscate de stat. Ministrul Turismului a declarat că insula va fi transformată în obiectiv turistic, iar unii politicieni susţineau că acele clădiri ar trebui transformate în şcoli şi universităţi. Alţii considerau că insula e cel mai potrivit loc pentru a des­ chide sanatorii gratuite. Nimeni nu mai vorbea despre moar­ tea misterioasă a locuitorilor insulei, pentru că toţi dezbăteau problema pro­ prietăţii bunurilor de acolo. Toţi doreau să le stăpînească. Pe de o parte, frica, iar, pe de alta, do­ rinţa de îmbogăţire au făcut ca nimeni să nu mai vorbească despre morţi. Revolta oamenilor de rînd, condam­ naţi să moară la şaizeci şi cinci de ani, împotriva celor care au fugit de lege, făurindu-şi un rai al bătrînilor, nu mai era nici ea întemeiată. Toţi cei pe care ar fi trebuit să-i invidieze şi împotriva cărora ar fi trebuit să se revolte erau morţi. Iar moartea lor fusese atît de cumplită, încît, pe undeva, trezea şi mila. „Bine că s-a terminat aşa, ziceau unii. De acum încolo nimeni nu va mai în­ drăzni să calce legea..." 76

în aceeaşi noapte lui Iacob Kohner i s-a virusat computerul. Pînă dimineaţă Iacob s-a căznit în zadar să restarteze maşinăria, pe al cărei ecran negru scria cu litere roşii: THE END OF THE WORLD IS HERE! Mesajul reapărea din zece în zece secunde în toate limbile po­ sibile: KOHELţ CBETA HACTA/1! A VENIT SFÎRŞITUL LUMII!... Situaţia de­ venea enervantă, deoarece Iacob nu reu­ şea nici măcar să-şi stingă computerul, care începu să cînte Hava nagila. Pierzîndu-şi răbdarea, Iacob îl trînti de pămînt, dar cîntecul continuă să se audă din apartamentele vecinilor. Iacob porni televizorul. Toate canalele vorbeau despre virusul fără precedent care atacase sistemul bancar mondial. în mai toate oraşele izbucniseră ciocniri de stradă între forţele de ordine şi oamenii care nu-şi mai puteau folosi cârdurile bancare, într-un timp cînd banii lichizi nu mai existau. Graniţele dintre state au fost închise, deoarece accesul la bazele de date ale persoanelor fusese blocat. De frica de a rămîne fără provizii, oamenii devastau magazinele şi marile centre comerciale. în decursul a cîtorva ore, în urma ciocnirilor de stradă şi a haosului 77

general, şi-au pierdut viaţa peste două milioane de oameni, cifra lor crescînd cu fiecare minut. Iacob puse mîna pe telefon şi-1 sună pe Vik. - Alo, Vik? - Da, Iacob! Mă bucur să te aud... - Eşti la televizor? - Nu. De ce? - A venit sfîrşitul lumii... Ascultă... - Ai băut? - Mi s-a virusat calculatorul... A apărut un virus timpit. îmi scrie în toate limbile: „A venit sfîrşitul lumii" şi-mi cîntă Hava nagila... - Ce tîmpenie... Şi ai salvat ceva? - Ce să salvez? E în toată lumea! Toa­ te calculatoarele au fost atacate... Băncile nu mai pot citi cârdurile bancare, grani­ ţele s-au închis... Sînt două milioane de morţi... E război în stradă... Tu nu te uiţi la televizor? - Nu... Stai că mă uit... Vorbeşti serios? Eu abia m-am trezit... Nu mă pot sătura de somn... Aha... văd... Doamne fereşte!... - Cum e la tine? E cineva în stradă? Nu auzi gălăgie? - Parcă nu... E linişte... Dar se aude de la vecini „Hava nagila"... Ce nebunie! 78

- Vik! Trebuie să ne vedem... - Păi... ne vedem... - Dar cum să facem să nu nimerim în mulţime? La televizor anunţă că oamenii au ieşit pe străzi... - Eu nu văd nimic... e încă devreme... Lumea e pe fuse orare diferite... - Aşa e. Oraşul încă doarme. - Vin eu la tine. Zi o adresă. Te aştept la intrare. - Revoluţiei colt cu Libertăţii. - Hai c-am pornit. - Aştept... Vik o luă pe străduţele lăturalnice, pe care le cunoştea ca taximetrist. Oraşul părea să nu ştie nimic din cele ce se vor­ beau la televizor. Dar poate că oamenii, speriaţi la rîndul lor de gîndul de a muri striviţi în mulţime, stăteau încuiaţi în ca­ sele lor. Iacob, care îl aştepta la colţul blocului, se grăbi spre maşină, deschizînd portiera aproape din mers. Trîntindu-se cu neîndemînare pe banchetă, el începu să vorbească, gîfîind: - Uf! Tot am impresia că acuşi o să apară un puhoi de lume şi o să mă calce în picioare... - Nu e nimeni pe străzi... Poate e doar o manipulare... Să ne facă să uităm de 79

IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

oraşul morţilor şi de mînăriile pe care le face Guvernul? - Nu ştiu... La televizor arată mulţimi de oameni în stradă, milioane de morţi... - Nu mai cred pe nimeni. Au mai fă­ cut aceeaşi farsă în 2012. Şi atunci a mu­ rit o grămadă de lume doar de frica sfîrşitului lumii. Nu-mi vine să cred că oamenii au devenit atît de uşor de mani­ pulat. Cîteodată am impresia că, dacă ci­ neva ar ordona să sărim de la balcoane, jumătate din omenire ar sări. - Nu ştiu ce să zic... Mi-e o frică teribi­ lă, îmi vine să mă sinucid şi eu... - Sinuciderea e un păcat. - Ha! Un păcat? Dar să trăieşti aşa nu e un păcat? - Ce tot spui, Iacob? Linişteşte-te. Oare nu mă convingeai tu pe blogul tău să cred în fericire? - Lasă-mă... Aia era pe blog. Poate în­ cercam să mă conving eu însumi că viaţa merită trăită! Te-ai pus vreo clipă în pie­ lea mea? Te-ai gîndit vreo clipă cum tră­ iesc? Ce simt? Te-ai gîndit că îmi amîn sinuciderea în fiecare zi? Că încerc să mă amăgesc că trăiesc pentru răsăritul de soare pe care îl voi vedea a doua zi? Un răsărit de soare pe care de fiecare dată îl

ratez, deoarece adorm din cauza bleste­ matului de net? Asta e fericirea pe care mi-o propui? Iacob izbucni în plîns şi îşi acoperi faţa cu mîinile. Vik conducea pe străduţele pustii pe care Iacob nu păşise niciodată. în cei peste patruzeci de ani de viaţă Iacob mersese foarte puţin pe jos. Gîndul că nu este ca ceilalţi îl făcuse să fugă de lumea pe care o considera vinovată de tot ce i se întîmplă. Singurul loc în ca­ re se simţea liber era internetul. Dar şi aceasta era o minciună pe care Iacob o înţelegea prea bine. Cînd scîncetele au încetat, Vik îşi în­ toarse capul şi privi faţa roşie şi plînsă a lui Iacob. - Te-ai mai liniştit? - Da... îmi pare rău. - Nu-i nimic. Poate că te înţeleg, sau măcar am încercat să o fac. Altfel de ce ai fi acum în maşina mea? - î m i pare rău... - Şi eu am momente de disperare. Cred că orice om disperă uneori. Nu e nevoie să fii în situaţia ta pentru a dispera... - Probabil. Dar uneori mi se pare că sînt cel mai nefericit om de pe pămînt. - Nefericirea, ca şi fericirea, nu se măsoară. 81

Faceţi cunoştinţă.Intru. Ţi-am mai povestit despre el.. Vik coborî şi deschise poarta. Femeia îşi întinse mîna costelivă. Iar el e prietenul meu. . Dacă i-aş putea cîştiga la ţară. Măria. apoi băgă maşina în curte.Aţi fost apropiat de mama dumnea­ voastră? întrebă femeia.. dar frumoasă. nu aş ieşi niciodată de aici.Şi apusul. . Casa mirosea a mîncare gătită.Cred că ai dreptate. ea e mama mea...Dar unde mergem? întrebă el în cele din urmă. . E frumos la tine. dar îmi pa­ re rău pentru mama dumneavoastră.Oraşul e un adevărat infern.Da.. deoarece Vik era ocupat să încuie uşa pe dinăuntru. iar cu cealaltă îl cuprinse pe Iacob de umăr. . îmi pare foarte rău. De fapt. Iacob ştia şi singur răspunsul la întrebarea sa.. răspunse Vik. de piatră. . .Cred că răsăritul de soare e splen­ did aici. înţeleg. Nu aş putea trăi în oraş. .. Adi­ că îmi pare bine să vă cunosc. Oare de ce trebuia să inventeze oamenii oraşele? întrebarea lui Iacob rămase fără răs­ puns.Sigur.. .E frumos.. . intră. continuînd să privească pe geam. .Pot să deschid geamul? întrebă el stingher. Iacob tăcu.. . . Iacob nici nu băgă de seamă cînd ma­ şina ieşi din oraş. Maşina opri în faţa unei porţi de me­ tal. .La mine.. e tare frumos. . care tocmai întinsese masa şi acum aş­ tepta îngîndurată. . Adică. -înţeleg. 83 . Căsuţa mică.Tare frumos. era acoperită de cireşi şi zarzări..Intră.Singurul motiv pentru care merg în oraş sînt banii. .. E o casă veche... Cerul senin şi cîmpul verde îl făcură să i se pară că tot ce a tră­ it pînă atunci a fost doar un coşmar..Da. -Da. . zise Vik. Vik descuie uşa şi-şi invită oaspetele înăuntru. In bucătărie îi întîmpină o bătrînă. .. Acum do­ uă zile i-a murit mama..într-un fel. .Aici trăiesc eu. .Da.Ş i apusul.. Iacob. răspunse Vik..

...Da. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. .. Faţa lui trăda o nedumerire pe care nu o putea ascunde.. zise bătrîna. Aşa am înţeles eu să protestez împotriva legilor lor. fără cîteva luni. dacă am avea mai mult curaj. Iacob o privea din cînd în cînd pe femeie. dar apoi îşi aminti că Alexandru este numele adevărat al lui Vik.Aşa este.A fost luată la azil... Iacob privi încurcat în jur. Nu-i aşa.Doriţi să spuneţi ceva? Ziceţi... . 84 .Ce părere aveţi despre sfîrşitul lu­ mii? Credeţi că e aproape? întrebă Iacob. . Se spălară pe mîini şi se aşezară să mănînce.. Simţi ti-vă ca acasă.. Sănduţu? ..Sfîrşitul lumii a venit. După masă s-a băut ceai. Adică a fost omorîtă. . Toată lumea o consideră o ne­ dreptate.Sigur.. dar ne-am văzut rar. . A fost luată la azil şi în ultimii trei ani ne-am văzut o singură dată. dar eu con­ sider această lege o nedreptate..Da. îşi reproşa că nu a avut destul curaj pentru a înfrunta lumea.Este imposibil! .. spălaţi-vă mîinile şi treceţi la masă. mamă. Mă gîndeam doar.. am putea schimba ceva. Cu legea asta blestemată. » » » . .. Sîntem cu toţii nişte laşi.. Alexandru.. îi plac şi fiului meu.De ce? Eu şi fiul meu am hotărît că putem trăi cît ne e dat de la Dumnezeu. In sensul că nu ne-am certat niciodată... . .. nu vă sinchisiţi. doamnă? .O să-ţi povestească Alexandru mai tîrziu. Răul nu i 85 ... Sînt bucatele mele preferate. Cu siguranţă... răspunse fe­ meia.Dar acum mîncaţi. Dar...Nu.. .. Iacob Kohner privea pe fereastră cireşul înflorit şi se gîndea cum ar fi fost dacă mama lui ar fi trăit. mai ales în ultimii ani. ştiam că la asta te gîndeşti. Eu cred că. Nu ştiu cum să vă zic ca să mă înţelegeţi corect.Da.Aş fi vrut să fiu mai apropiat. Cîţi ani aveţi.. .Hm. Adică am fost apropiaţi.Da..E foarte gustos. Mă scuzaţi. .. Ar trebui să avem mai mult curaj. spuse Iacob ruşinat. zîmbi femeia. nu. Iar alaltăieri am primit înştiinţarea că a murit. dar nimeni nu face nimic pen­ tru a o îndrepta. .Dar.. . Şapte'ş'opt..

nişte interlocutori abstracţi şi deci ine­ xistenţi. Cărarea. pe care fuseseră sădiţi pomi şi arbori exotici. o lua pe cărăruşa pavată cu granit roşu. la cei optzeci şi patru de ani ai săi. guvernatorii.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI se mai părea atotputernic. u două zile înainte să se abată urgia lui Dumnezeu asupra Pa­ radisului bătrînilor. poli­ ţia. Poate doar pe internet. amenajată de arhitecţii insulei. în timp ce privea prin fe­ reastră cireşul în floare. Toate nemulţumirile sale rămîneau în el însuşi. dar gîndul la asta îl făcea să se macine şi mai mult. De la reşedinţa Preasfinţitului pînă la sală erau cam cinci minute de mers pe jos. cobora printre stîncile sălbatice. îşi dădea seama că la cei patruzeci de ani ai săi nu protestase niciodată. Dar ce anume ar fi tre­ buit să facă nu ştia. Sprijinit de sluga sa. Cel puţin aşa i se părea în acele clipe de trezire. Ar fi vrut să facă ceva prin care să provoace lumea. Preasfinţi­ tul. sufocîndu-i nopţile în care nu putea dormi. să şi-o schimbe chiar din ziua aceea. cînd îndrăznea să-şi contrazică interlocutorii. făcea acest drum în douăzeci de minu­ te. să sfideze legile. nici măcar în faţa propriilor săi părinţi. După ce cobora treptele de marmură albă. Preasfinţitul urca şi cobora acest drum zilnic cu aceeaşi detaşare bătrînească cu care îşi lua pastilele şi primea C . lordul Richard se afla împreună cu Preasfinţitul Agathanghel la sala de fitness. Trebuia să-şi schimbe viaţa. Dar de acum va fi altfel. îngustă cît să încapă doi oameni care merg la braţ.

. toate dru­ murile din Paradisul bătrînilor fuseseră concepute ca nişte remedii curative. poate îmi faci companie? . vorbind pe teme diplomatice. oricum vei muri! Ha.. replică Preasfinţitul dorind să-şi exprime dezaprobarea faţă de gluma lordului Richard. ha. ha! ..Eu am terminat. .Mă iertaţi. ha! Bunicul meu nu a făcut fitness niciodată şi a trăit nouăzeci şi patru de ani. glumi lordul. . atît cît să pună în mişcare sîngele amorţit al boşorogilor obsedaţi să-şi prelungească viaţa cît mai mult. astfel încît acesta tre­ bui să facă cîţiva paşi ca să nu cadă. ha! Preasfinţitul Agathanghel nu agrea glumele deşucheate ale bătrînului lord. waw! Credeam că te-ai obiş­ nuit cu umorul englezesc! Dar.A.încă un minut! gîfîi Preasfinţitul. . pot să mă abţin în fata unei fete bisericeşti.. . făcîndu-i semn lacheului să-1 dea jos de pe bicicletă. presupunînd urcuşuri şi coborîşuri len­ te.Dacă mai faci asta o dată să ştii că nu mai beau cu tine! Ţi-am zis că mă enervează cînd mă împingi..M-ai convins. Sper că nu ai obi­ ceiul să te autoflagelezi? Ha. ce-i drept. lordul devenea grav şi amabil. .Cu un minut sau fără. Eu prefer glumele bune. însă.Glumele pot fi diferite. în lipsa altor prieteni. 89 . . .întotdeauna ai fost un porc. ştii că îmi place să glumesc! . ha! Lordul izbucni în rîs şi-1 lovi pe Prea­ sfinţitul peste umăr.Hai.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT vizitele medicului. Ha. Preasfinţite. zise gîfîind lordul Richard. coborînd singur de pe bicicletă. Preasfinţite! Sînt sigur că pen­ tru acest minut pe care mi-1 dăruieşti o să te pedepseşti acasă. my lord.. De fapt. . întotdeauna i se părea că lordul îi face avansuri şi asta îl scotea din sărite.. gîfîi grav Preasfinţi­ tul. nu te supăra. Con­ tinui mai tîrziu. Preasfinţite. Dar a băut whisky!. aruncînd lacheului prosopul cu care tocmai îşi ştersese faţa asudată.Waw. Te porţi ca un puştan! . Uneori. îşi petrecea uneori timpul în compania acestui boşorog pervers şi rău de gură. Am uitat că nu vă place să fiţi împins.. II dispreţuia pe acesta şi pentru că era homosexual.întotdeauna am fost impresionat de zelul tău. bine. Mă duc să beau un whisky.

Ce părere aveţi despre sfîrşitul lumii? . care de îndată ce-1 vedeau săreau să-i pupe mîna şi hai­ nele. dincolo de ursuzenia proprie vîrstei.. Preasfinţitul sorbi din pahar şi-1 puse pe masă. E o taină pe care numai Dumnezeu o ştie... . 91 .. Apoi îi făcu semn chileinicului: . se purtau tot timpul de parcă ar avea ceva de ascuns. Preasfinţitul.O.Preasfinţite. ca om. lăsînd întotdeauna o impresie bună celor ce nu îl cunoşteau mai îndeaproape. Eşti liber pînă termin discuţia cu lordul Richard.Hai..Biserica nu are un răspuns clar în această privinţă.Dă-mi voie să mă aşez. ca faţă bisericească... M-ai chemat să bem un whisky sau să ne certăm iar? . . ... Nu cred că nu te-ai gîndit niciodată la asta şi că nu ai şi tu. desigur. mă gîndesc că ai studiat problema mai îndeaproape.. acum suferea de singurătate. Sper că nu e nimic „anticanonic" în a avea o părere despre sfîrşitul lumii? -Depinde.Păi.. da.Adu-mi o salată de fructe. Pune-ţi cît vrei. In general. persoanele din Paradisul bătrînilor.Ah. credeam că între nişte bătrîni prieteni nu-şi mai au rostul politeţurile.. Lordul dădu paharul peste cap şi-şi turnă iar.Depinde de ce? . La dinee se comporta impecabil. în timp ce-şi punea gheaţă în paharul cu whisky..E obligatoriu să am o părere? ... fiind bucuros să-şi împartă timpul chiar şi cu un pervers nesuferit ca lordul Richard. Pe urmă poţi să mergi la bazin sau la aparate. Ia şi gheaţă de-aici.. o părere a ta. lasă! Ştiu şi eu asta cu „nimeni nu ştie nici ziua. Richard. . De-acuma ştii ce trebuie să conţină. apoi se aşeză comod în fotoliu.Făcea asta mai ales după ce gafa. 90 Preasfinţitul îşi turnă în pahar. Dacă vrei. demult voiam să vă în­ treb.. începu lordul pe un ton ministeri­ al. aş putea să-ţi spun păre­ rea mea despre sfîrşitul lumii. dar vreau să-ţi cunosc părerea. de­ prins de-a lungul vieţii să fie aclamat de mulţimile de credincioşi. Sau preferi să vorbesc din picioare? . dorind parcă să-i convingă pe toţi că are şi o altă faţă.. nici ceasul.Auzi... .". ştii că nu-mi place filozofia. Mă scuzi. nu! Voiam doar să avem o discu­ ţie..

O. replică Preasfinţitul nemulţumit. înţelegi? Şi noi citim Biblia. Dar. .Nu te prea înţeleg. .Mă înţelegi foarte bine. da! îmi vei spune că nu am fost decît unelte oarbe în mîna lui Dumne­ zeu? Cum să nu! Poate că şi Dumnezeul tău a făcut parte din Parlamentul Brita­ nic acum jumătate de secol. Iar voi..Pe noi.. Trebuie să-i faci pe oameni să creadă că Biblia se îm­ plineşte tocmai cu ei şi că orice împotri­ vire e zadarnică. ştiind planurile lui Dumnezeu cu lumea. . Credinţa aceasta a lor e atît de puternică. Preasfinţite. creştinii. Sfîrşitul lumii este opera noastră! Priveşte în ce s-a transformat lumea în ultimii patruzeci de ani! Am redus numărul populaţiei planetei de la şase miliarde la două! Poţi să mă con­ vingi că nu acesta e sfîrşitul? -Da.. voi..Nu contează. este că în­ săşi ideea că lumea va avea un sfirşit ne-a avantajat pe noi foarte mult. .. mă rog. Prea­ sfinţite. încît orice plan la nivelul umanităţii nu poate fi realizat decît dacă urmează Biblia. Ne-a avantajat din toate punctele de vedere şi ne-a dat front de lucru. . Nu este oare sfîrşitul lumii o fatalitate? Mai contează oare cînd şi cum va fi? Creştinismul i-a făcut pe oameni să fie mai preocupaţi de sfîr­ şitul lumii decît de propriul lor sfirşit. cînd s-au dezbătut proiectele de reducere a popu­ laţiei! Sau poate că Dumnezeu a luat parte nevăzut la şedinţele noastre secre­ te şi ne-a şoptit cum să fabricăm viruşi şi să provocăm cutremure în urma căro­ ra oamenii mureau cu zecile de milioa­ ne? Ai trăit vreodată satisfacţia de a o lua înainte lui Dumnezeu..Părerea mea. . Preasfinţite.. Guvernul Mondial nu ar fi fost posibil dacă în Bi­ blie nu s-ar fi vorbit de sfîrşitul lumii.O citiţi după cum vă place. Şi ştii ce-am făcut? Am înscenat un sfirşit al lumii înainte de a-1 hotărî Dumnezeu.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT .Pe noi? Adică pe cine? .. aţi fost unealta noastră cea mai eficientă atunci cînd am masacrat omenirea. o ia întotdeauna înainte. Diavolul e formidabil tocmai pentru faptul că. Ştii bine la cine mă refer. voi.. voi!. de a-I strica planurile divine? Să ştii un lucru. Iar noi am ştiut cel mai bine să folosim această angoasă a sfîrşitului în folosul 92 nostru. important este că oa­ menii cred în Biblie. Voi ..

. . . E adevărat că îşi face regulile singur. că orice rezistenţă este zadarnică! Şi.. atunci cînd nu trişează. Preasfinţite. în sensul dacă am păcătuit sau nu? Sigur.Ba trebuie s-o continui. lord Richard! Toată viaţa mea mi-am închinat-o lui Hristos. Iar Diavolul este un jucător! Şi. vrînd să se ridice din fotoliu. ştie să folosească regulile adversarului în favoarea sa.Preasfinţite. dînd paharul peste cap şi reaşezîndu-se în fotoliu. . care ştim că tot răul în lume e opera Diavolului! . Un joc trist sau vesel. dînd pe gît paharul. zise Preasfinţitul....A fost o întrebare retorică. Preasfinţite? .Cred că e timpul să plec. dar nu pe mine şi pe cei ca mine. Ştiu că eşti episcop. i-aţi convins pe toţi că totul se întîmplă prin voia lui Dum­ nezeu! Pe toţi. Nu te-ai săturat să trăieşti în minciună? Ştii la ce mă gîndesc uneori? Mă gîndesc că o să mor şi nu am zis niciodată ce gîndesc. Diavolul! .. Joacă întotdea­ una după reguli. E adevărat că tot timpul propune reguli noi. cu atît mai formidabil.. depinde cine-1 joacă. oricît de aspre şi cate­ gorice ar fi.. sînt supus greşelii.. orice reguli. Sînt un mason bătrîn şi consider că mi-am slujit crezul cu devotament.Nu vreau să continui această discuţie! . pentru că-mi face bine. ca orice jucător. amice. Greşeala voas­ tră este că vă place să trăiţi după reguli. 95 . ca orice om. E prea mult. Şi ştiţi care e greşeala voastră. Preasfinţite. dar nu fără acordul adversarului. dar îmi place să te şicanez..i-ati convins că totul e o fatalitate.. ai acceptat vreodată regulile Diavolului? . replică lor­ dul.. alcătuiesc pînă la urmă un joc.Mă simt încurcat. Dar ascultă-mă pînă la capăt. întreaga voastră viaţă nu este decît re­ guli. în sensul că joacă întotdeauna după reguli.. ... reguli! Deşi.. bea-ţi paharul şi o să te relaxezi. credeţi că Diavolul este un adversar sau un partener? 94 . Uite la mine! îmi mai torn unul. la drept vor­ bind. Să zicem că m-ai făcut curios. La fel ca şi tatăl tău.. Apropo.Eşti un mincinos! ripostă Preasfinţitul. reguli.Diavolul este corect.întreci măsura. luptînd împotriva Diavolului..Bine.Ziceam că Diavolul este un jucător corect. . dar nu cred că am făcut vreodată jocul Diavolului.

Atunci să-mi spui. plătind bani.Te minţi singur pe tine. în această insulă plină de tirani. de corupţi şi ipocriţi? .Oare? . Preasfinţite! Chiar îmi place! Dar oare de ce îmi zici asta mie acum şi aici. fără şansa de a se întoarce la Dumnezeu? . că te-ai as­ cuns.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI . Preasfinţite. . în timp ce credincio­ şii "tai snrşesc "eufanasiaţi ^"a "s^iZe^i "$i cinci de ani? . nu am făcut rău nimănui! . de ce te afli aici.îmi îndeplinesc slujirea! Oare toţi aceşti oameni trebuiau să rămînă fără bispriră. De ce nu recunoşti că eşti aici numai pentru că te temi de moarte. Preasfinţite.Această lege e o nedreptate! Oame­ nii trebuie să trăiască atît cît le e dat de la Dumnezeu! .O! îmi place să te aud.Dumnezeu mi-e martor! .Ajunge! Mă jigneşti.Iar eu îţi voi spune că simplul fapt că te afli aici este un joc al Diavolului. 96 . lord Richard! Am fost tot timpul un om corect. şi nu ai protestat cînd erai episcop al bisericii oficiale? Oare de ce a tăcut biserica atunci cînd se purtau dezbateri în jurul acestei legi.

un mason bătrîn. neştiind Scripturile. ... Am venit aici să beau un whisky. Recunosc că nu am înţeles mare lucru. Dar că Diavolul a folosit Biblia împotriva voastră... ce a însemnat pen­ tru biserică legalizarea căsătoriilor ho­ mosexuale? Ştii prea bine.Nu mai periculos decît cel pe care îl joci tu. Diavolul. Dar nu aţi re­ plicat niciodată.Atunci spune tu. cum să nu? . Dar am reţinut cîteva momente care m-au marcat. se dumiri episcopul..Cu Biblia...Şi cum i-a răspuns Hristos? . chiar dacă toată Biblia e împotrivă! A fost destul să vă arătăm lo­ cul în care scrie „nu judeca şi nu vei fi judecat" sau „Dumnezeu este dragoste". dar am în­ ţeles-o noi! De pildă.... Citesc....îmi place jocul! . .Asta nu aţi priceput voi. .E replica lui Hristos! Şi cui a fost dată? Tocmai cărturarilor şi fariseilor! Celor care citeau Scriptura zilnic.Sigur.Te joci cu cuvintele.N-am zis asta. Cu bogăţii.. ca şi tine! Dar nu înţelegeau nimic din ea.. replică episcopul..„Scris este". Da­ că ar fi să te asculte cineva.. . Deşi nu te prea înţeleg. Preasfinţite! Sper că şi această replică îţi e cunoscută? .IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT .Cum cu ce? Cu pîine.. Că nu este decît un joc al Diavolului! Un joc pe care l-aţi acceptat şi din care nu v-aţi mai putut retrage..... dar n-o să-ţi meargă. ca voi să vă lăsaţi convinşi că aveţi Biblia de partea voastră. . mulţumesc.. Deşi şi voi. Preasfinţite! .Şi cu ce L-a ispitit Diavolul pe Iisus? .. .. Ţi-aduci aminte scena ispitirii lui Iisus? ...E un joc periculos. Preasfinţite. sur­ prins că nu s-a gîndit pînă atunci la asta. şi noi şti- am prea bine că totul este o minciună. ar crede că Diavolul a scris Biblia... . . asta da..Ce întrebare-i asta? O citesc des. . Ştiu că vrei să mă bagi în deznădejde. . Eşti un gentleman.....Lasă asta... .Lasă. lord Richard. . împleticindu-şi limba.Da..Deh.Mă rog... . Bine-nţeles. lasă. 99 . a înţeles Scriptura şi a folosit-o împotriva voastră! . Chiar ieri am citit.N-ai înţeles nimic...Am citit-o şi eu.. Cu slava deşartă.Lasă că-ti torn eu. Preasfinţite! Cu Biblia! Cum şi-a început Diavolul ispitirea? .Tot cu replici din Scriptură.... . Vă rătăciţi.

Episcopul se ridică tulburat şi îşi stri­ gă sluga. Se simţea singur şi neputin­ cios. deoarece cârdurile lor fuseseră blocate. Virusul apocaliptic atacase toate computerele şi nimeni nu garanta că ba­ zele de date vor putea fi restabilite vreo­ dată. Nu avea de unde să ştie că peste două zile Dumnezeu avea să-i împlineas­ că rugăciunea. Aceeaşi atmosferă domnea în toate oraşele ţării. un zvon neverificat anunţa că însuşi directorul Băncii ar fi murit. Dar Dumnezeu era mut.. dar nici armata şi nici poliţia nu erau pregătite pentru a face faţă unei astfel de situaţii. Preasfinţitul adormi tîrziu.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI . să trimi­ tă o pedeapsă peste toţi aceşti oameni care vorbeau cu atîta trufie împotriva Lui. Oamenii erau dis­ peraţi. In plus. prefăcînd Paradisul bătrînilor într-un adevărat tărîm al morţii..Nu vreau să mai discut.Diavolul e un jucător corect. Preşedintele interimar de­ clarase stare de urgenţă. după o sfîşietoare luptă cu gîndurile. Comisia A . . Trebuie să plec. .. Era al treilea ceas de cînd mulţimile. Băutura îl ameţise şi el se în­ dreptă spre vestiar clătinîndu-se. Ar fi djunctul Inspectorului General al Inspectoratului General pen­ tru Situaţii de Urgenţă primi ordin să mobilizeze două maşini de pompieri în piaţa centrală a oraşului.. t u l b u r a t şi nu-şi găsea cuvintele. scandau în faţa Băncii şi a Primăriei.Tu joci de partea Diavolului. Era vrut ca Dumnezeu să facă ceva. scoase în stradă de ştirile de la televizor.

Pentru ţara noastră avem un plan de o sută optzeci. Pompierii..Domnule Ministru. maşinile Mi­ nisterului Sănătăţii. într-un cuvînt totul! Dar cred că sînteţi preocupat de lucruri care vă depăşesc atribuţiile. vă rog să aveţi încredere. proiectele presu­ pun o ridicare semnificativă a platformei.. care tocmai îşi expusese temerea că o epidemie cauzată de numă­ rul mare de morţi este inevitabilă. în următoarele două zile vom avea circa douăzeci şi cinci de mii de ca­ davre pe străzile oraşelor mari şi circa zece mii în oraşele mici şi mijlocii.Domnule Preşedinte. Agenţii noştri au luat măsurile necesare cu mult înainte de declanşarea eveni­ mentelor. interveni Ins­ pectorul General pentru situaţiile de ur­ genţă. Să-1 lăsăm pe Inspectorul General pen­ tru situaţiile de urgenţă să se ocupe de aceste aspecte pur tehnice. sub pre­ textul construirii de complexe auto sau 102 centre comerciale au fost săpate gropi în care pot încăpea pînă la zece mii de ca­ davre. .Dacă lucrurile stau aşa cum ni le-aţi expus.DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT secretă. care sînt obiectivele principale? . îl în­ fruntă Preşedintele interimar pe Minis­ trul Sănătăţii. Avem maşinile de armată.Dar cine a zis că toţi aceşti morţi trebuie să ajungă în morgă? E o cheltuia­ lă inutilă de bani şi de resurse umane. Dacă această cifră va fi atinsă. Deoarece toate aceste loturi se află sub nivelul străzii. .Totul se desfăşoară conform planu­ lui şi nu trebuie să admitem greşeli care să scape situaţia de sub control.Domnule Ministru. . era în plină desfăşurare. nu sîntem pre­ gătiţi să facem faţă unei astfel de situaţii. In plus.Dar s-a gîndit cineva de cît timp este nevoie pentru a transporta atîţia morţi? . . ceea ce înseamnă că firmele proprietare vor plăti pentru serviciul făcut.. Totul este calculat pînă la amănunte. crematoriile noastre au capacitatea de a arde pînă la zece mii de cadavre pe zi. Domnule Ministru.Domnule Preşedinte. maşinile de gunoi.. reunită în Hotelul National. două sute de mii de morţi. La ieşirile din oraşe. . Vă imaginaţi ce înseamnă asta? Nu avem loc în morgă pentru atîţia morţi! O epi­ demie este inevitabilă! . în­ seamnă că obiectivul principal a fost 103 . toate forţele noastre vor fi îndreptate în acest scop. .

. Apoi adăugă: . .. iar inamicul lor. Misiunea noastră este de a-i face pe oa­ meni să se omoare singuri între ei. este Banca.. .. Societatea noastră a de­ păşit demult orice sentiment de aderenţă la grup. deşi îmi este greu să văd cum am putea dezbina mulţimile pentru a le or­ ganiza în tabere adverse. E o cifră prea mare. dar pentru bani da! i-o reteză Preşedintele. 105 .. .. Şi nici nu este acesta scopul. Domnule Inspector General! Tocmai în aceasta constă problema noastră. conti­ nuă el.N-ati înţeles nimic... .. Ce poate să le facă banca. .. Inspectorul sorbi din pahar..Mă mir cum de s-au organizat aces­ te mitinguri în faţa băncilor. comit acţiuni necugetate. . în situaţii de criză. De vreme ce banii li­ chizi sînt insuficienţi şi marea majoritate a populaţiei nici nu-i are. ca să nu folosim forţa..Pentru o idee nu..Tocmai acesta a fost scopul blocării bazelor de date.. Iar misiunea noastră este de a le sugera acţiunile pe care tre­ buie să le întreprindă. de vreme ce banii lor erau virtuali? Nimeni nu le va da bani lichizi niciodată în schimbul unor cârduri care nu mai pot fi citite. în pla­ nul pe care trebuie să-1 urmăm e prevă­ zut totul.Nu mai trăim în vremurile cînd ma­ sele se revoltau împotriva autorităţilor.. doar aurul şi bunurile mai prezintă valoare. bani nu există. am termi­ na mai repede. aş îndrăzni să spun chiar.Trebuie să provocăm ciocniri de stradă. Protestatarii au un scop comun.. Inspectorul general desfăcu o sticlă de apă şi-şi turnă în pahar.Nu prea văd cum. nu sînt formate taberele.Domnule Inspector General. capabili să moară pentru o idee.. Nu mai există fanaticii de altăda­ tă... . .Oamenii. Adică să creăm premisele unui război civil? Dar nu există liderii.atins şi ne vom bucura de susţinerea Guvernului Mondial. de aceasta dată. sistemul. vrînd să atenueze gravitatea acuzaţiei.. . cu expresia omului care vrea să înţeleagă şi nu poate. Noi nu inventăm nimic. noi executăm! Dacă aţi avea răbdare să as­ cultaţi şi să nu mă întrerupeţi.Din cîte ştiu. Plebea nu .Nu vom putea evita acuzaţia de folo­ sire a forţei împotriva populaţiei civile.

Televiziunile vor întreţine revolta populaţiei. întorcîndu-se către Inspector. răs­ punse ca să-1 audă toată adunarea: 106 Aceasta nu face parte din plan. încît nimeni nu mai auzea pe nimeni. Analiştii şi comentatorii politici făceau prognoze apocaliptice. Noaptea îi găsi pe toţi liniştiţi.. Ministrul se aşeză.Mă scuzaţi. căutîndu-şi cuvintele. care în tot acest timp ascultase cu atenţie. ci nici să nu se poată deplasa sau plăti servicii medicale. Preşedintele îl ascultă pînă la capăt. Domnule Preşedinte. .Domnule Preşedinte.De ce să nu le folosim ca materie primă? Abatoarele mele pot prelucra sute de tone de carne pe zi.. Era puţin stînjenit.. In piaţa oraşului mulţimea creştea cu fiecare oră. fără mezeluri. subiecţii să fie flămînzi şi dezorientaţi. . Panica îi scotea pe toţi din casă adunîndu-i în piaţa centrală a ora­ şului. epidemii.Da. Televiziunile transmiteau în direct situaţia din toate oraşele ţării. Nu trebuie să le lăsăm nici o speranţă! Ministrul Alimentaţiei... apoi.. Spre seară primăria instalase boxe şi fiecare putea vorbi la microfon în auzul întregii 107 . Va fi chiar mai repede decît în crematoriu. Urma ca oamenii nu doar să nu poată cumpăra nimic. Ca să nu mai spun că ar fi un ghişeft pe cinste. Zgomotul şi învălmăşeala erau atît de mari.. anunţînd foame­ te. Oamenii trebuie să rămînă în stradă toată noaptea. .. De data asta.. Străzile erau pline de pancarde şi steaguri.. Scopul e ca mîine. .Dacă vom îndeplini obiectivele pro­ puse. îşi ceru dreptul să intervină. întreaga lui făptură aducea cu un ado­ lescent căruia tocmai i-a fost refuzat un dans.... jafuri. Am asigura vulgul cu mezeluri pe cel puţin jumătate de an.. . începu el. Domnule Ministru. Domnule Ministru. Mă gîndesc că ar­ derea atîtor cadavre în crematoriu este o cheltuială care nu se acoperă. Mulţimile scandau: Vrem banii înapoi! Banca ne-a furat! Şi altele ca aces­ tea. Era cu neputinţă să vezi pe unde mergi şi singurele puncte de reper erau vîrfurile clădirilor... vom primi fonduri care vor acope­ ri totul. cînd vom declanşa operaţiunea.

că vreau să ies! .Vorbeşti prostii.Nu vreau să mai discut despre asta! Tînărul în cămaşă roşie se străduia din ultimele puteri să împingă valul de oameni care venea peste el. tînărul cu cămaşă roşie simţea că se su­ focă de căldură. în cele din urmă s-a pus muzică şi piaţa s-a transformat într-o discotecă uriaşă.Nu împingeţi! Lăsaţi-mă să ies! Nu împingeţi.Nu împingeţi! . ca­ re au fost întrerupte de fluierături şi stri­ găte de nemulţumire.Nu vă mai înghesuiţi! .Uşile şi vitrinele mari de sticlă ale complexului comercial fuseseră sparte şi miile de oameni dădură buzna înăuntru.Daţi-vă la o parte! . Din ultimele puteri se strădui să o împingă pe femeia care îi 109 . Zgomotul cutiilor şi al rafturilor răstur­ nate era înghiţit de strigătele mulţimii.Daţi-ne voie să ieşim! .Dati-vă. 108 I .Nu mă mai împingeţi! Tînărul cu cămaşă roşie simţea o fier­ binţeală grozavă în piept.Moare cineva! -Mor! .M-ai minţit! . am zis! . că mă sufocaţi! . Pe sub castani ar­ deau focuri şi nimic nu prevestea urgia de a doua zi. Picioarele i s-au înmuiat şi mai mult atîrna decît se sprijinea pe picoare. Au urmat mai multe cuvîntări.Ba da! Mi-ai ascuns tot timpul ade­ vărul! .Faceti-mi loc să ies! .Nu împingeţi! .Nu împingeţi! Daţi-vă înapoi. niciodată nu te-am minţit! » . .Daţi-vă înapoi! . Bucuria şi disperarea se amestecau deo­ potrivă într-un val care făcea să dispară tot ce e omenesc. O femeie între două vîrste i se propti cu coatele în piept şi striga cît o ţinea gura: . .Nu împingeţi! .Nu împingeţi! .Nu împingeţi! Prins între un raft cu fructe şi perete.pieţe. Din toate părţile cădeau peste el corpurile grele şi fierbinţi ale altor oameni.Nu împingeţi! .Faceţi loc! .Nu împingeţi! .Lăsati-mă să ies! .

. Cînd aceasta începu să ţipe.Niciodată! .Şi eu mă voi face medic. ca să fiu tot timpul cu tine. -Ce? .Credeam că vrei să fii aviator. Mirosul de sudoare făcea aerul şi mai greu de respirat. . . Gura i se umplu de sînge şi îşi simţea buzele umflate şi fierbinţi. Incleştîndu-şi mîna în părul celui care îl lovea.Nu te-am minţit niciodată. . nu voi mai vorbi cu el niciodată! .M-am gîndit ce mă voi face cînd voi creşte mare. M-aţi minţit! Sînteţi toţi nişte mincinoşi! în acelaşi timp cineva îl izbi cu putere în ureche. apoi se aplecă brusc în faţă lăsîndu-şi mîinile desfăcute ca nişte aripi.Medic.Şi nu ne vom despărţi niciodată! . .Medic. .M-aţi minţit! striga el în timp ce îm­ pingea feţele celorlalţi cu mîinile pline de sînge.M-ai minţit.Te-am văzut cum plecai pe după şcoală cu el.Ţi-am adus bomboane.Sîntem doar prieteni. .Dacă vrei. Pentru cîteva clipe i se păru că s-a prăbuşit şi îşi acoperi capul cu mîinile. apoi pumnul începu să-1 lo­ vească peste gură şi peste ochi. . tînărul începu să vomite. .Vom fi tot timpul împreună! . .El te iubeşte. Apoi începu să o lovească pe femeie în faţă de parcă acesta ar fi fost ultimul lucru pe care îl putea face pentru a se salva.Sînt preferatele mele! -Da.DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT strivea pieptul. tînărul o apucă de faţă şi începu să o împingă strivindu-i gura şi nasul pînă cînd sîngele începu să-i curgă pe mînă. Părinţii noştri se înţeleg foarte bine. . . .

mulţumind Preşedintelui pentru ajutorul acordat. între timp televizi­ unile transmiteau reportaje în care tineri şi bătrîni ieşeau din supermarketuri cu sacoşele pline.Mă gîndesc ce ne face pe noi să nu fim în grămada aceea. răspunse Ministrul. 112 .cînd fiecare ce reuşiseră să apuce.Nu ştiu. Nu-şi pu­ tea da seama nici dacă Ministrul încuvi­ inţează acest masacru sau nu. surprins de întrebare. umplîndu-şi pieptul cu fum din ţigara pe care tocmai şi-o aprinsese. toate pagubele urmînd să fie acoperite de către stat. Ministrul expiră şi fumul umplu ca­ bina. Dar cred că dacă Dumnezeu ar exista. Poate o Pronie specială a lui Dumnezeu? Sau poate că am avut norocul să facem parte dintr-o specie diferită? . Domnule Mi­ nistru? .Şi ce ne face? . Ministrul des­ chise geamul şi scutură scrumul. Inspectorul General pentru situa­ ţiile de urgenţă şi Ministrul Sănătăţii urmăreau totul dintr-o ambulanţă. . în tăcerea care se lăsase se auzeau corpurile care cădeau grele ca nişte saci.Dacă cred în Dumnezeu? repetă In­ spectorul. comerciale proviziile alimentare necesa­ re pentru trai. spuse Ministrul. Spre dimineaţă buldozerele şi excavatoa­ rele au acoperit grămada de trupuri din care se auzeau gemete.Ştiţi la ce mă gîndesc. iar alteori strigăte care chemau după ajutor. Inspectore? ... Ministrul trase din ţigară şi nu răs­ punse nimic.Nu. De di­ mineaţă televiziunile anunţaseră că Pre­ şedintele a emis o hotărîre prin care orice cetăţean putea ridica din centrele.-3 . Cred pen­ tru că altfel la ce s-au născut miile aces­ tea de oameni? N-ar fi prea absurd? 113 . privind înspre mormanul de trupuri. Mulţimile au dat năvală spre marile centre comerciale devastînd totul în cale şi călcîndu-se în picioare unii pe alţii.Credeţi în Dumnezeu.Iar eu cred în Dumnezeu. în timp ce sol­ daţii aruncau trupurile din camioane în groapă. Inspectorul nu putea înţe­ lege dacă Ministrul i-a pus întrebarea pentru că şi el credea în Dumnezeu sau i-a pus-o doar ca să-1 verifice. ar fi trebuit să oprească ceea ce se întîmplă. . . Domnu­ le Inspector. Aerul nopţii de aprilie se amesteca cu mirosul de benzină lăsat de şirul de ca­ mioane care intrau şi ieşeau din oraş. Nu ştiu.

Sper că pot să-ţi spun tu? . cînd am văzut oamenii aceia în supermarketuri. . . cînd oa­ menii îşi ascundeau copiii de teamă să nu-i fure vecinii şi să-i mănînce. As­ tăzi. . sigur. şi toate au un sens pe care noi. care a fost Crîsnic la biserica din sal. E destulă tensiune şi aşa. însă ceea ce a văzut 1-a făcut să-şi piardă credinţa în Dumnezeu. In­ spectorul ceru şi el una.Poftim. . decît să mor cu speranţa într-o răsplată viitoare. Jomul era ceea ce rămîne din sfecla de zahăr după ce era prelu­ crată. s-a aflat că pe cîmpurile Cernăuţiului există gropi cu jom. Privind prin geamul întredeschis al maşinii. .. oamenii. mi-am amintit povestea gropilor cu jom.Să plecăm de aici. Foamea îi făcea să nu se mai ruşineze unul de altul. trăieşti aici. Şi pe mine mă obosesc formalităţile. Eram băieţandru şi bunicul meu. Ministrul fu tentat pentru o cli­ pă să deschidă portiera şi să sară. . Domnule In­ spector..Iar eu prefer să trăiesc aici.. Numai că toţi care săreau în groapă mureau din cauza grabei cu care mîncau şi a alcoolului conţinut în jom... şi ceaţa se ri­ dica deasupra pămîntului proaspăt răs­ colit. fumînd în tăcere. .. chiar din clipa cînd am auzit-o. pentru că nu-1 cunoaştem. care era un copil.. nu-1 putem schimba.Da. Domnule Inspector. Nu ne-am schimbat cu nimic. nu a sărit în groapă şi a scăpat. Să-ţi povestesc o întîmplare.Ua. oamenii se dezbrăcau pentru a nu-şi murdări hainele. In vremea foametei pe care Stalin a provocat-o în Basarabia. Se crăpa de ziuă. pe pămînt. Domnule In­ spector! De ce nu te bucuri? -Dă-mi o ţigară.. Femei şi bărbaţi săreau la un loc în groapa cu jom şi trupurile lor goale rămîneau acolo pentru vecie.O să-ţi povestesc o întîmplare care m-a urmărit de-a lungul întregii mele vieţi. Cred că putem pleca. Bunicul meu.V-aţi apucat de fumat..Există o răsplată veşnică. Apoi îşi aprinse o ţigară. dar tăcu. Cred că misiunea noastră a fost îndeplinită. Domnule In­ spector? 115 . mi-a po­ vestit cum şi-a pierdut el credinţa în Dumnezeu.. înainte de a sări în groapă.Păi? Iată. Sute de basarabeni au plecat pe jos spre acele gropi. Ministrul ar fi vrut să mai spună ceva. ca spre un loc al izbăvi114 rii.

Nu mai rămăsese nimic din tulburarea de ieri. Cireşul înflorit din fereastră îi aduse aminte că nu este acasă. privind prin geam cireşul mflorit.Da.. Anul trecut a fost mai rece.Şi Pastele a căzut mai devreme.. .. . Dormise adînc. .Parcă aş bea o cafea.Ce zi minunată! O să avem un Paşte frumos anul ăsta! se auzi vocea bătrînei din bucătărie.Da. I se părea ne- I 117 . . după obicei.înţeleg. Parcă întregul său tre­ cut se stinsese odată cu virusarea com­ puterului. interveni Vik. anul trecut a fost mai devreme. zîmbi cu subînţeles Minis­ trul. Iacob se ridică..Da. şi se simţea odihnit ca niciodată. strînse pătura şi se grăbi să iasă din cameră. . o cafea ar fi bună. Niciodată rui mai văzuse un cireş atît de aproape. fără vise.. . deranjat de soarele cald de aprilie. . dar mi-aţi făcut poftă. Se ridică în capul oaselor şi rămase pe gînduri. acob Kohner se trezi tîrziu.Nu..

Da.Mama a fost un om extraordinar..Hai. In încăpere se lăsă linişte.Da. îmi pare rău că n-am ştiut să învăţ mai multe de la ei. i-a sădit.L-aţi iubit mult.Nu-ţi reuşeşte pentru că nu o faci! Eşti o putoare de cînd te ştiu! glumi bă­ trînă şi-1 lovi pe Vik uşor peste cap. .. E o splendoare! întotdeauna. Despre mama ta.. A murit într-un accident. . lasă.. răposatul meu soţ. Şi tata tot aşa. Ii plă­ ceau la nebunie pomii.. Am rămas văduvă de tînă118 ră. Iacob se ridică fără să spună nimic şi se duse pînă la cuier... sparse tăcerea femeia. Bătrîna pă­ ru să se abată cu gîndurile în trecut.Bună dimineaţa. văd că eşti modest! Alexandru mi-a povestit o grămadă de lucruri fru­ moase despre tine. 119 .. .. Vik se ridică şi deschise geamul... Ia cu biscuiţi. Asta o am de la mama. O! Ce cafea bună! . Iacob! Cum ai dormit? Uite. unde avea rucsa­ cul.. Mi-a scris că de fiecare dată cînd voi vrea să vorbesc cu ea să citesc de aici. Sănduţu. îmi amintesc de el......E o zi frumoasă azi! . Am dormit foarte bine.. Scotoci în el şi scoase Biblia.Iaca-i mare! Mie niciodată nu-mi reuşeşte ! .Mama o face. E meşteră la cafea. Dom­ nul să-1 ierte. . ceea ce pe Iacob îl făcu să se simtă vinovat pentru întrebarea pe care o pusese.. N-am ce să povestesc despre mine. e! Şezi! Mare lucru să faci o cafea! .Dar povesteşte-ne ceva despre tine. cînd privesc pomii înfloriţi.. . .O! Bună dimineaţa... . .Iată. . Chiar m-am odihnit de minune. zise Vik cu plăcere. Atunci povesteşte-ne despre părinţii tăi. Dar.. ..... ridicîndu-se şi sărutînd-o pe bătrînă. încă e caldă. Tatăl lui Alexan­ dru. mai ales cînd în­ floreau. .Părinţii sînt întotdeauna izvor de înţelepciune.E.potrivit să doarmă în timp ce stăpânii casei s-au trezit demult.. nu te forţez.. ce zi extraordinară! Şi aveţi aici cireşi! înfloresc atît de frumos! ..Mulţumesc.. E o Biblie.Nu e nimic deosebit... dacă nu vrei. mai pune-i nişte cafea lui Iacob. . .Avem şi zarzări. Ae­ rul proaspăt amestecat cu mirosul flori­ lor izbi înăuntru.. ai aici cafea.

Eu mai bine mor de foame decît să le mănînc.îl cheamă Râul.ica.umi... care tăcu în toată aceas­ tă vreme.. Acum Tbibiia a treccA la mine..Şi zici că mama s-a botezat la azil? Foarte interesant. S-a botezat la azil. Azilul de la i p/îi rea din oraş. parcă aşa îi spune.Oh! Era să dea pe-afară... De la el a primit şi Biblia. E ultima ei scrisoare.Ştiu.. pă­ rintele Ioan! Cum să nu-1 ştim? E din bi­ serica noastră! A fost de atîtea ori pe la noi! Ce minunat că mama dumneavoas­ tră a avut fericirea să-1 cunoască pe pă120 raei! /^ pitvtn. . Am început s-o citesc. Niciodată nu m-am gîndit că mama m-a iubit atît de mult. E mai mult petrol şi plastic în mîncărurile alea. Mirosul din ceaun umplu bucătăria şi lui Iacob i se făcu dintr-odată foame. Credeam că 1-a iubit pe fratele meu mai mare.-iiYviilt.. .Ai şi un frate mai mare? Oh.Da.Aşa? Mama ta a fost creştină? . curentul umflă perdeaua din fereastră şi Biblia.Da.. ştiu. De fapt şi singura. Cînd des­ chise uşa. se ridică şi ieşi... A cunoscut acolo pe un oarecare părinte Ioan.Ioan zici? De la Azilul Euthanasius? . se scuză bătrîna... Mi-a schimbat viaţa.. .. . ... . Am aici şi o scrisoare... privind corpul mare al lui Iacob....Da. ... zicînd că vrea să aducă nişte cozi de ceapă. E o onoare pentru mine... amestecînd în ceaun. Se simţea bine aici.'-trebuie să vă povestesc o întâmplare cu părintele Ioan! • Bătrîna se ridică şi amestecă într-un ceaun care dădu în clocot. da! Sigur că ştiu! Sănduţu.. . Cred că n-ai mai mîncat demult aşa o bunătate.. .. Iată.. Dar acum e în Isam mai ştiut nimic de el.. E cea mai frumoasă scrisoare. da.ît> jurmă^si nu rintele Ioan! Cine-1 vedea pe părintele Ioan nu putea să nu creadă în Dumne­ zeu. Era un amestec de stînjeneală şi cuminţenie care-1 făcea să se simtă copil.. care era deschisă pe masă.Da. 121 . Vai. Voi la oraş mîrtcaţi numai porcării. Vik. Fac nişte urzici bune-bune! Le-am cules din grădi­ nă..Dar ziceam că vreau să-ţi povestesc despre părintele Ioan. îşi răsfoi paginile. continuă bătrîna discuţia. ..De unde? Eu mănînc mai mult hamburgeri.. scrie aici...

.. Bătrîna termină de amestecat şi luă ceaunul de pe foc. cînd e acasă. I se părea că orice întrebare isca­ tă din curiozitatea lui ar fi putut risipi vraja acestor clipe neimaginate. . Sănduţule. desi­ gur. A dat roade. Sănduţule! Adu. şi nişte ridichi.. Chiar azi am putea să mergem. pomii înfloriţi. mamă. Dar a dorit să meargă la azil. Iacob nu mai înţelegea nimic. Să aducă Sănduţu ceapa.. strigă bătrîna aplecîndu-se pe fereastră. Dar el a preferat să-şi urmeze chemarea. înseamnă că nu a fost zadarnică dorinţa lui.. Acum e postul Paştelui. Noi cu soţul l-am ţinut întotdeauna. E un loc unde nu intră oricine.. Şi avea o voce frumoasă şi plăcută. Sigur. . că-i gata şi mîncarea. în ultima vreme îl ţine şi Sănduţu. pă­ rintele Ioan era iubit de toată lumea. Chiar. încît pierdu cu totul noţiunea timpului.D a . aşa.. îl mai calcă el cu taximetria lui. ... Că eu îl ştiu de cînd era tînăr. Hai c-au venit şi ceapa.. aerul proaspăt de afa­ ră şi soarele care părea să intre în casă făceau ca totul să pară posibil în acest loc. Iţi era drag să îl asculţi. să rămînă cu noi. Aşadar. la bătrîni mă refer. Ar fi putut. Mă rog. La înce­ put a fost surprins să găsească o bătrîna 122 care a depăşit vîrsta prevăzută de lege. Poate că Sănduţu ţi-a povestit mai multe. Mult a mai iu­ bit-o Dumnezeu pe mama dumitale.. Chiar această stare de confuzie şi de uimire îl făcea pe Iacob să se simtă bine şi să nu vrea să iasă din acest vis prea curînd. dar e foarte gustoasă.Părintele Ioan era preot în biserica noastră. iar acum i se spune că există o întreagă comunitate. Aşadar mă bucur că mama dumneavoastră s-a întîlnit cu părintele Ioan... 123 .. nu-1 cunoşti pe Preasfinti­ tul? O să-1 cunoşti. Femeia din faţa lui. ţine toate posturile. Şi Preasfintitul e bătrîn. E de post.. că mănîncă porcăriile alea de hamburgeri.E gata. Că în comunitatea noastră mai sînt bătrîni. bombănea bătrîna punînd farfuriile pe masă. Poate că o să ai ocazia să mergi acolo.. să facem o salată.. Cît de mare este această comunitate şi cum a reuşit să se ascundă de autorităţi? De ieri pînă azi Iacob reuşi să treacă prin atîtea stări. Are cine să le poarte de grijă. I-am zis de-atîtea ori să nu le mai mănînce. Hai. Dar.. da.Hai. şi ridichea! Facem acuş o sălăţică. Era un bărbat înalt. frumos.. dă-le la mama să le spele.

ieşi cu Vik în grădină. Prasfinţitul e un mare cunoscător al Scripturii.Foarte bine. Să mai vorbesc cu Iacob. Sănduţule? -Ce? . El are cărţi pe care nu le mai are nimeni. diavolul n-ar mai putea lucra grozăviile pe care le face în lume.D a c ă vrei. mai stai şi te odihneşte. Pentru rugă­ ciunile lui.. Acum să mîncăm şi pe urmă vom vedea cum facem. o să mă mai aşez un pic.Ei.. Dar ştii ce zic eu. dacă-ţi face ţie plăcere să le speli. La căderea serii Iacob fu dus să-1 cu­ noască pe Preasfinţitul.Sigur că o să mergem şi la Preasfin­ ţitul. De cînd mă ştiu eu. el însuşi e ca o carte deschisă. pă­ rintele Ioan a botezat-o pe mama lui Ia­ cob la azil. Ceea ce îşi în­ chipuia Iacob că va fi o biserică aidoma bisericilor-muzeu din oraş nu era decît o simplă casă ceva mai mare decît casa 125 : . Era nerăbdător să-1 cunoască pe Preasfinţitul despre care i s-a povestit cu atîta încîntare şi hotărî să se lase cu totul în mîna acestor oameni minunaţi care erau Vik şi bătrîna sa mamă.. glumi bătrîna şi îi luă lui Vik ceapa şi ridichile din mînă. Cu el chiar se împlinesc cuvintele că împărăţia lui 124 Dumnezeu nu e din lumea aceasta. mamă. că pînă le tai tu se ră­ cesc urzicile. Tocmai i-am povestit despre părintele Ioan. Niciodată nu se simţise atît de protejat ca în această ca­ să. discutînd despre cele mai diferite lucruri. Soa­ rele şi vîntul uşor de aprilie îl făceau pe Iacob să regrete că nu s-a născut la ţară şi că şi-a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă în faţa computerului..Dă-le încoace. . Auzi minune. cum mi-a* sta? . Totul e în mîna lui Dumnezeu. Dumnezeu acoperă toată co­ munitatea noastră. . le tai. Dacă ar fi mai mulţi oameni ca el.- . .. unde petrecură pînă după-amiază. Ce.Hai că am spălat ceapa şi ridichile.Lasă că le spăl eu. crezi că e ceva întîmplător în lumea asta? Nu e nimic întîmplător. Vrei să le tai eu? . .Ei hai. O să aibă cu cine sta de vorbă. Dar ce să mai vorbesc. interveni Vik. Şi pentru asta l-am adus pe Iacob la noi. Iacob mîncă cu poftă tot ce avea înain­ te. n-am avut nici un control.Să-1 ducem pe Iacob să-1 cunoască pe Preasfinţitul. . După mîncare. Parcă niciodată mîncarea nu fu mai gustoasă.

la Domnul să cerem! . . o prezenţă atît de puternică.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI lui Vik şi a mamei sale. sim­ ţind că nu este bine să tacă atunci cînd toţi cîntă. întreaga încă­ pere mirosea a tămîie şi luminările aprinse îi făceau pe toţi să pară ireali. la Domnul să cerem! . Uşa de la intra­ re era deschisă şi cei trei intrară înăun­ tru fără să bată.Doamne miluieşte! răspundeau cîteva voci nearmonizate.Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului! . 126 . Totul era atît de grav şi totodată atît de plin de pace. în pace şi fără de păcat. Nasul i se umplu de mi­ ros de săpun.Dă. Aceeaşi căldură îl învălui şi acum.Cele bune şi de folos sufletelor noastre. Bătrîna o luă înainte. dacă l-ar vedea. Doamne! răspundeau cei cîţiva credincioşi. i începu să-i urmărească pe toţi. care nu mai văzuse nicicînd aşa ce­ va. la care se alătură şi Vik cu bătrîna sa mamă. Dumnezeule. îngînă Iacob.. stînd cu spatele la credincioşi şi închinîndu-se spre răsărit.înger de pace. Doamne! . un bătrîn scund. îşi închipui că mama sa. ar fi foarte mîndră de el. încercînd să înţeleagă ce se întîmplă.. trecînd prin verandă.Seara toată. aşa cum miroseau mîinile mamei cînd îl alinta în copilărie. păzitor bun sufletelor şi trupurilor noastre.. Cei trei intraseră şi îşi făcură loc prin­ tre cei cîţiva credincioşi care se rugau împreună cu Preasfinţitul. la Domnul să cerem! .Dă. încît îşi duse mîinile la nas şi le mirosi.Doamne miluieşte!. Iacob.Milă şi iertare pentru păcatele şi greşalele noastre. la Domnul să cerem! îngîna bătrînul. cu pletele şi barba albă. Doamne! . . . credincios îndreptă­ tor. îşi fixă privirile asupra Preasfinţitu­ lui. încît Iacob nu mai simţea nevoia să se mişte. . şi Iacob înce­ pu să verse lacrimi pe care nu le putea stăvili. Doamne. I se păru chiar că o simte alături.Dă.Apără. răspunseră iar vocile. îmbrăcat într-o togă lungă şi cu şorţ lung şi îngust în gît. Din camera din fund se auzea vocea înceată a Preasfinţitului: . cu harul Tău! . miluieşte şi ne păzeşte pre noi.Dă. mîntuieşte. 127 q\. sfîntă.

probabil că glumiţi. cu feţele acelea uscăţive şi mîinile care curăţau cartofii.. şi pururea.Mulţumesc. aşa cum îl văzu făcînd pe Preasfinţitul.Cum aşa? întrebă Iacob zăpăcit. Corpul lui mare deveni dintr-odată uşor.Hristoase Dumnezeule. De unde ştiţi cum mă cheamă? Episcopul zîmbi. acum şi pururea. pe ca­ re cei de la masă şi-i curăţeau singuri. In lumina lămpi­ lor de gaz. curăţă singur un cartof şi i-1 puse în farfurie. părea de foc. că sfînt eşti totdeauna. fără durere. .Ia şi mănîncă. După Vecernie au mers cu toţii într-o altă cameră. făcînd semnul crucii peste bucate. în pace. Intru numele Domnului. spre o altă lume şi o altă viaţă. . a rostit o rugăciune: . Amin. care părea cel mai în vîrstă.. un bărbat. vii vor fi sufletele lor în vea­ cul veacului... sorbind din cana cu ceai.. . . Preasfintite stăpîne. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh. A. Doamne miluieşte.Părintele loan mi-a vorbit despre dumneata. ceai şi dulceţuri.Soră Măria.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT . zise: .. zîmbind ca la o glumă bună. Bucatele la masa episcopului erau la fel de simple ca şi la masa bătrînei ma­ me a lui Vik: cartofi fierţi cu coajă. se ruşina Iacob. de ce l-ai adus pe băia­ tul ăsta nebotezat aici? .. care se ni­ meri să-i stea alături. binecuvîn­ tează mîncarea şi băutura robilor Tăi. Doamne. Preasfinţitul. unde îi aştepta masa pusă.Sigur că glumesc.Sfîrşit creştinesc vieţii noastre. răspunse episco­ pul. frate Iacob.Dă. . şi răspuns bun la înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos să cerem! . Ultimul veni Preasfinţitul. iar cei ce-L caută pe Dînsul. Apoi. glumi episcopul. şi acum. şopti Iacob şi îşi făcu cu stîngăcie semnul crucii. văzînd neîndemînarea lui Iacob. binecuvîntează! Preasfinţitul. Doamne miluieşte. înainte de a se aşeza. Amin.Mînca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul. şi în vecii vecilor. Doamne miluieşte. şi în vecii vecilor. încît i se părea că abia atunci a intrat în el sufletul şi că acest suflet căuta să-1 tragă în sus. Doamne! . Nu e un hamburger.. încercă Iacob să o dreagă.Dă. dar o să-ţi astîmpere puţin foamea. neruşinat. uitîndu-se spre mama lui Vik. rosti: . salată. întreaga adunare.

împrăştiind un mi­ ros proaspăt de iarbă şi flori. Iacob as­ culta şi simţea că viata lui nu a fost nicio3 » î dată mai plină.Păi. mai ales că atenţia aceasta părea să vină nu doar de la oa­ meni. măgulită de atenţia Preasfinţitului. la azil. Vîntul miş­ ca frunzele copacilor. interveni bătrîna. Sentimentul acesta era atît de puternic. . în inimă. ţinînd într-o mînă băţul. . Preasfinţite. Dacă sora Măria nu a vorbit despre el cu Preasfinţitul.. M-am gîndit că nu o să vă supăraţi dacă o să-1 aduc pe Iacob aici fără să vă în­ treb. iar cu alta sprijinindu-se de Vik. . Preasfinţite. Să ştiţi că mama lui a fost botezată de părintele Ioan al nostru. spre miezul nopţii.Cum să nu ne bucurăm? Părintele Ioan e fratele nostru. Atîta atenţie nu i s-a acordat de cînd se ştia.. dar mai mult pentru Iacob. Luna ovală şi stelele. Şi m-am gîndit că o să vă bucuraţi să ştiţi asta. Apoi le povesti tuturor. răspunse Preasfinţitul.. dar îmi doresc asta.. începu femeia.Este o binecuvîntare pentru mine şi pentru întreaga noastră adunare să avem un botez la acest Paşte.Să ştiţi că eu vreau să mă botez. Iacob se încurcă şi mai mult. . simţindu-se privit chiar acolo de unde ies toate cuvintele. încît Iacob nici nu mai putea 130 vorbi. .Ştiu. dar fu întreruptă de Iacob. Episcopul zîmbi şi-şi puse mîna mică pe umărul mare al lui Iacob. că nu am mai au­ zit-o de mult şi îmi era dor de ea. Sora Măria..Iertaţi. Nu ştiu cum se face. cu bucurie în glas. Voiam doar să o tachinez puţin pe sora Măria. despre înde­ lungata tradiţie a Bisericii de a săvîrşi botezurile în sîmbăta Paştelui. zise episcopul. Dar cînd? Pentru o clipă lui Iacob i se păru că episcopul ştie totul de­ spre el. făceau ca cerul să pară foarte aproape. atunci de unde ştie acesta cum îl cheamă? Se gîndi că poate Vik i-o fi povestit. ştiu. ci de la însuşi Dumnezeu. ... Au plecat spre casă tîrziu. vorbi tot drumul. fără să se arate prea mirat de spu­ sele sorei Măria. care erau atît de multe în acea noapte.

astfel încît totul era ca nou. Maşinile Primăriei au strîns gu­ noiul. .Oare o fi pornit netul? întrebă pe neaşteptate Iacob. cu doar cîteva zile în urmă. Un vizitator străin nu ar fi zis niciodată că în acest oraş. deîndată ce intrară în oraş. Ştii. Singurul lucru sus­ pect din acest oraş era lipsa oamenilor pe străzi într-o zi atît de însorită. legumele şi alimentele aruncate pe străzi şi au spălat sîngele de pe asfalt.Batalioanele de copii acob şi Vik s-au întors în oraş după ce urmele dezastrului prin care a trecut au fost măturate de peste tot. am devenit de­ pendent de el. Ar trebui să-mi fac computerul şi iar o să cheltui bani. au fost decimaţi circa douăzeci de mii de oameni. Echipe de constructori au pus la loc vi­ trinele stricate şi au reparat tot ce fusese afectat de mulţimile dezlănţuite. I .

Creşterea copiilor în in­ stituţii specializate ale statului. . nu vor mai exista copii care să trea­ că prin şocul pierderii părinţilor. Radu Leibovici. bazată pe bunăstare şi securitate.Nu e prima dată. El e într-o cu totul altă lume. negăsind o altă explicaţie mai pe înţelesul lui lacob.Oamenii sfinţi capătă puteri Dum­ nezeieşti.Un fel. informează Biroul de Presă al Preşedinţiei.Ce chestie. Trăieşte mai mult virtual decît real. zîmbi Vik. . .Cum poate trăi Preasfinţitul fără cu­ rent electric? Nu-mi pot imagina. .. pot să facă minuni. TELEVIZORUL: Mii de copii au rămas fără părinţi şi fără îngrijirea necesară în urma tra­ gicelor evenimente din şaptespreze şi opt­ sprezece aprilie.. este o propunere pe care Parti­ dul Ecologist a făcut-o în repetate rînduri şi care sperăm că acum va fi aprobată ca lege. „Atîta vreme cît familia nucle­ ară încă mai reprezintă o constantă a societă­ ţii noastre.. a mai declarat Ra­ du Leibovici.Mi se pare că toată lumea e depen­ dentă de computer şi internet.Cum adică? . aşa cum se întîmplă acum. dată fiind educaţia lor făcută în spiritul iubirii de stat". cu o curiozitate de copil.. pe care tot mai mulţi politicieni o consideră un fenomen depăşit pentru o societate de tip nou. . . Le vede cu duhul. De unde ştia cum mă cheamă? întrebă lacob. să vadă lucruri la depărtare sau chiar în viitor.Apropo. . ştiri din sport. De multe ori spune lucruri pe care nu avea de unde să le ştie. Sînt un fel de magicieni? .. a declarat liderul Partidului Ecologist. statul nu poate prevedea tragedii­ le de felul celeia la care am fost martori în aceste zile. Parlamentul va lua în dezbatere în aceste zile vechea temă a familiei nucleare. De pildă. Şi acum.Are ceva mai presus decît toate acestea. Pe viitor.. unde li se va asigura educaţia necesară şi un grad de secu­ ritate sporit.

patru! COPIII DIN RÎNDURI: Un. co­ piii trec automat în grija statului. unde aceştia erau aduşi după ce erau vînaţi de pe străzi şi din apartamentele rămase goale. Aici e mult mai bine. erau îmbrăcaţi în pantalonaşi al­ baştri şi cămăşuţe albe. albastre. Femei şi bărbaţi tineri în uniforme aveau grijă de copii. PRIMUL COPIL: Sînt foarte fericit că mă aflu aici. cînd mii de părinţi şi-au pierdut viaţa în mod tragic. cît şi băieţii. doi! . Copiii. Atît fetiţele. îi îmbrăcau. Toţi copiii vor fi ai statului. doi! COPIII DIN RÎNDURI: Trei. începea numărătoarea. care la o vîrstă mai avansată se resimte mult mai puternic şi cu urmări asupra personalităţii lor de mai tîrziu? Odată cu dispariţia familiei nucleare va dispărea. brăcaţi în uniforme. Oare nu aceasta este societatea ideală spre care tindem?". aceştia mărşăluiau pe loc. îi pieptănau şi le curăţeau bananele şi portocalele de coajă. în instituţii specializate. intonînd o nu­ mărătoare ciudată. în situaţii ca cea prin care am trecut în aceste zile. copilul care părea să ţină locul de co­ mandant. le va acorda tuturor drepturi şi şanse egale. Apoi televizorul a început să înşiruie cadre din azilurile de copii. fără să mai fie nevoie ca bieţii copii să treacă prin şocul pierderii părinţilor. Avem jucării. erau şi ei îm136 Iacob schimbă canalul. iar cei­ lalţi o preluau. purtînd pe cap bonete albastre. Acum am mai mulţi părinţi şi mai mulţi fraţi! AL DOILEA COPIL: E foarte bine aici. COPILUL COMANDANT: Un. care îi afectează atît de mult pe micuţi. a declarat ministrul Edu­ caţiei. iar statul. In faţa rîndurilor. o dată pentru totdeauna. ne ju­ căm la calculator. înotăm. patru! COPILUL COMANDANT: Trei. AL TREILEA COPIL: Nu-mi pare rău că tata şi mama au murit. îmbrăcaţi în aceleaşi uniforme. La gît le atîrnau eşarfe mici. N-ar fi normal ca grija pe care statul oricum o are pentru aceşti copii să se exercite încă de la primele zile ale vieţii. TELEVIZORUL: „Oricum. Dar alţi copii. şi dis­ criminarea dintre orfani şi neorfani. Aliniaţi cîte doi în rînd. Ne jucăm cu mingea. la rîndul lor. ca un părinte iubi­ tor.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT pe motivul că nu pot garanta îngrijirea şi securitatea necesară copiilor. Viorel Ilieş. apăruse­ ră pe ecran.

Se simţea parte a unui experi­ ment şi nu ştia cum să scape de asta. ia să vedem noi ce mai zice lumea. aceleaşi reacţii şi aceleaşi dorinţe în oameni. Acum simţea asta. Eroarea a fost înlăturată şi acum computerul tău poate fi folosit fără nici o problemă!" . încît trezea aceleaşi gînduri. Acuşi. de internet. Oraşul avea ce­ va care îi tulbura mintea şi inima. mintea lui Iacob trecuse parcă într-un alt registru. bombăni Iacob.COPILUL COMANDANT: Cine merge-n pas cu noi? COPIII DIN RÎNDURI: Sîntem schimbul lu­ mii vechi şi păşim perechi... de mama lui Vik şi de ceilalţi. a murit si el dar nu se anuntsa pana nu au candidatura potrivita. şi îi păru rău că pierduse acea stare de bine pe care o trăise lîngă ei... în liniştea care se lăsă îşi aminti de bătrînul epis­ cop. mîndri şi isteţi! Iacob stinse televizorul.. de bani şi de grijile care îl împresoară. a şoselei şi a semafoarelor..Aşa. în timp ce in­ troducea parola. îşi înfruntă de cîteva ori dorinţa de a porni computerul..... Peste cîteva zeci de secunde. bombănea Iacob. Chiar de la vederea prime­ lor blocuri. dar în cele din urmă nu mai rezistă şi apăsă butonul... Aha!. îndată îşi aminti de computer. interimaru.. Lumea în care trăia era atît de monotonă. iacob! unde ai dispărut? sfârşitul lumii a trecut © ce părere ai despre manevra cu blocarea cârdurilor? mi s-a părut o kestie tare! BARAC OBAMA: buna! am un pont beton! cik noul preshedinte. ne­ răbdător să intre pe blog. TURBO 2222: salut..Ptfiu! Drăcie. se pare că sînt o grămadă de comentarii care aşteaptă să fie aprobate... pe ecran apăru un salut: „Salut! Compania Macrosoft îşi cere scuze pentru defecţiunea tehnică survenită în urma atacului prin virusul denumit «Sfîrşitul lumii». . Ra­ dia de bucurie la gîndul că cei de la Ma­ crosoft i-au făcut un serviciu atît de mare. problema e k nime nu vrea preshe­ dinte © se tem de moarte! ma gândesc oare cu ce-1 conserva? cu formol sau cu alcool? eu . perechi! Sîntem fete şi băieţi: veseli. ia să vedem. Gîndul că nu va mai trebui să piardă timp şi bani pentru repararea compute­ rului îl făcu să se simtă chiar fericit. Se gîndi pentru o clipă dacă nu cumva blocurile de locuit şi asfaltul au fost inventate pentru a-i subordona pe oameni.

încît. Ar fi vrut să iasă şi să bată în uşile veci­ nilor. dar la care nu s-a gîndit niciodată. De 140 atunci Iacob nu a mai bătut la uşa nimă­ nui. O luă încet pe după bloc şi se îndreptă spre parc. Internetul şi televizorul au ucis în Iacob simţul singurătăţii. Iacob Konher. Oamenii aceia pe care i-a văzut de atîtea ori. Apoi iarăşi se lăsă liniştea. la cei patruzeci de ani ai săi.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT as prefera sa ma conserve cu alcool. I s-a părut atît de inte­ resant. a ieşit şi a bătut pe rînd în uşile vecinilor. dar nu văzu pe nimeni. în parc dădu peste cîţiva oameni care făceau nişte măsurători. Seara a fost certat pentru că a făcut un lucru necuviincios. Acum însă şi-ar fi dorit ca cineva să-1 certe. Sau poate că starea care îl apăsa acum îl făcea să creadă asta. Oricum. făcînd dintr-odată vizibilă toată mizeria care s-a ascuns pînă atunci după el. parcă niciodată singurătatea nu-i apăruse în goliciunea ei atît de înspăimîntătoare. Se încălţă şi ieşi afară. pe cînd era copil. Simţea că a vedea oameni e cea mai mare bucurie pe care ţi-o dă viaţa. Dorea să vadă oameni. în una din zile. dar nu avea pe nimeni. nu suferise niciodată de singurăta­ te. cînd părinţii nu erau acasă. Apoi apăru o maşină de gunoi. lucru despre care i s-a repetat de atîtea ori că nu e cuviincios. însă a fost destul să se despartă pentru cîteva zile de obişnuinţele sale ca să înţeleagă că totul nu era decît o minciună. Nici nu mai ştia dacă vecinii lui sînt vii sau au murit. de prefe­ rat whisky:) BLACK MAN: hey! te fac un shah? intra la mine pe blog ca sa vedem cine e mai tare! Afară se auzi zgomotul unui autobuz sau poate autocamion. îşi strigau ceva unii altora de după un trepied cu ochea141 . Oraşul era pustiu şi doar din cînd în cînd trecea cîte o maşină. Iacob se ridică şi deschise fereastra. Se simţea ca un dulap care a fost mutat din loc. Soarele lumina întreaga în­ căpere făcînd ca liniştea să pară caldă. a văzut pe cineva într-un film bătînd la uşă. Ră­ mase preţ de cîteva minute privind afa­ ră. într-un tro­ leibuz Iacob zări cîteva figuri stînd pe scaune cu feţele aţintite înainte. întîlnirea cu Vik şi evadarea din oraş l-au făcut să-şi vadă viaţa şi pe sine însuşi dintr-un alt unghi. Oare la ce se gîndeau? Unul Dumnezeu ştie. Odată. care dispăru printre blocuri.

Nici nu ştiu ce să ştiu.. Am eu pe cineva la Primărie. să reproiecteze oraşul? Că doar sînt blocuri. Ăştia. dom'le! Şi-apoi... . » » Bărbatul îşi aprinse ţigara şi.. domle. reproiectează parcul.Ce nebunie! Unde s-a mai pomenit pe vremea mea aşa ceva? Nu.Nu. iar unul din ei. se lăsă pe spate. nu. E o zi superbă.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT nă. Nu vă supăraţi dacă aprind o ţigară? . Iacob ar fi dorit să intre în vorbă cu ei. pieţe. Am eu pe cineva la Primărie. Fumaţi liniştit. nimic? . nu ştiţi? .A! exclamă bărbatul.Ce să ştiu? 142 . par­ cări şi aşa mai departe. dar nu am luat-o de bună.M-ati făcut curios. cu un ziar în mînă.Nu. sînt parcuri. . Mă gîndeam oare ce măsoară? . întinzîndu-şi buza de jos peste cea de sus..Da.Vă deranjează dacă stau şi eu? îl în­ trerupse din gînduri un bărbat cam de şaizeci de ani. E ceva ce ştiu mai demult.Păi. Dar asta e o informaţie confidenţială. aprinzîndu-i ţigara lui Iacob. Mă scuzaţi că nu am înţe­ les din prima. tresări Iacob. să-i întrebe ce fac. Dar oamenii 143 . . .. .. ce-o să facă cu toate astea? O să le demoleze! zice.Ador soarele de aprilie şi pomii cînd dau în floare. Această senzaţie păru şi mai puter­ nică atunci cînd bărbatul începu să chi­ cotească. nota ceva într-un registru.. da.. dom'le! O să vă spun ceva şi o să ziceţi că-s nebun. aşa ceva nu se poate.. E cheltuială. Cum să mă deranjaţi? ..O. au reproiectat tot oraşul. aşezîndu-se la celălalt capăt de bancă. Se duse şi se aşeză pe o bancă de unde continuă să-i urmărească.. Staţi să vă zic.. dom'le..E o zi atît de frumoasă. nici vorbă. zic. . Vă referiţi la ăştia? Păi. Cum să le demoleze.. aşezat pe o bancă.Vă servesc? . . .Vă servesc? .Poftim? . Apoi slobozi fumul.. încît întreaga faţă a nou-venitului îi păru lui Iacob că seamănă cu un ceainic care a dat în clo­ cot. dom'le? zic eu. intona bărbatul.Chiar nu ştiţi nimic... . dar îşi dădu seama că e nepoliti­ cos şi-apoi era şi timid..Mai pe scurt.Nu ştiu. Eu îi zic atunci: cum. umplîndu-şi pieptul cu fum.

zise Iacob. .. Vă rog eu frumos.. iar cei ca dumneata o să le stricaţi. fără nici o legătură cu discu­ ţia de pînă atunci. Păi. omenirea a ajuns la un grad mare de prosperitate şi vor trăi cu toţii în lux. Aveţi foarte mare dreptate. Era ciudat. Trase iarăşi fum în piept.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT I a c I unde or să mai locuiască? am întrebat eu. înţelegeţi? Zice: păi. sînteţi prietenul meu. Iacob acceptă invitaţia. zic. . imaginaţi-vă cît acid trebuia la atîtea ca­ davre! Cheltuială mare. Apoi se întoarse brusc spre Iacob şi-şi puse mîna pe umărul lui: . Mă rog. o să mai cureţe şi din oameni. domle. nu mai are cine să locuiască în toate blo­ curile astea. nu mi-a venit să cred. îşi întinse buza în acelaşi fel ca la început şi slobozi fumul perpendicular în sus. fîntîni.. zise pe neaştepta­ te bărbatul. dom'le! Mi-a zis mie ci­ neva că i-au dus cu maşinile de gunoi la marginea oraşului şi i-au îngropat. Vor să facă ceva frumos.Nu. tulburat şi îi vorbise despre atîtea lucruri înspăimîntătoare. dom'le! Iată ce-i democra­ ţia! Cică au fost nu ştiu cîte tone de acid pe care le-au vărsat peste ei. dom'le? Că eu nu-1 mai prind. Ce lux. Că. cu străzi late. cu parcuri. Faţa lui mare avea expresia unui copil sărman căruia i s-a intrat în voie. cu multă verdeaţă. .. ce am ajuns să avem? Iacătă că s-a întîmplat! Ne-au curăţat.. Şi.Vreau să trăiesc. dom'le! Iar u m o s ă reproiecteze tot oraşul. să moară douăzeci de mii de oameni la înghesuia­ lă? I-au căsăpit. cu morţii la înghesuială. o să rămînă atîţi cît trebu­ ie.. sper că nu v-am obosit. unde s-a mai văzut. nu. De unde le ştia? Poate că era vreun fost funcţionar ieşit la pensie. bucuros că i s-a oferit şi lui cuvîntul. vezi dumneata. Aşa-i viaţa asta 144 de rahat: unii fac. iar alţii strică. Noi ne-am irosit viaţa construind clădirile astea. zice. fac un fel de rai.. Ii îngropau de vii. Vor­ băria şi sinceritatea lui îi inspirau totuşi încredere. că. Am un vin bun. atrăgînd atenţia celor care lucrau în parc. La celălalt capăt al parcului apăru un detaşament de copii îmbrăcaţi în unifor145 . Nu-1 cu­ noştea pe acest om. Haideţi. Iacob nu ştia ce să răspundă. Auzi. dom'le! Eu nu cred în povestea asta cu cârdurile. Nici dumneata. Mă rog. Mă rog.Vreau să trăiesc! strigă iarăşi.Vă invit la mine. nu mă refuzaţi. dom'le.

vor mătura parcurile. Erau însoţiţi de o educatoare tînără. perechi".Zău? sări femeia puţin jignită.Nu. Mai vreţi o ţigară? . arbuştii decorativi. ridicînd ziarul pe care îl avea în mînă.me. zîmbi ironic bărbatul. Cînd i-a zărit pe cei doi bărbaţi. Eu o să mai trag una. puse sandwich-ul deoparte şi se lumină la fată: . satisfăcut de glu­ ma pe care o făcuse.. .. care nu vînduse nimic în ziua aceea. La chioşcul de ziare. . cu ferestre întunecate. mulţumesc.. . Ăsta e „viitorul"!. . apăreau din ce în ce mai curate pe cerul albastru. Şi-atunci de ce le mai cumpăraţi? . De acum o să-i vedem tot mai des. Cei doi se ridicară şi plecară în timp ce parcul începu să răsune de mărşăluiala şi numărătoarea copiilor: „Un. ridicîndu-se. aşa 147 . îmbrăcată şi ea în uniformă. . zise dezamăgită feme­ ia. as­ cunsă după o streaşină de sticlă întune­ cată. doi! Trei. vînzătoarea.Priviţi! sări Iacob. răspunse bărbatul. păreau prea mici pentru a putea fi atinşi de vînt. patru! Trei.. 146 printre crengile copacilor. Aceşti copii nevinovaţi de azi sînt ucigaşii de mîine. Să plecăm. patru! Un.Mulţumim. nu am ochi să-i văd. Vîntul de aprilie le umfla eşarfele al­ bastre şi le ducea cîntecul hăt-departe.Ce tot spuneţi? în lumea nouă nu există orfani! Sînt copiii statului. Am unul! . Apoi adăugă. sînt ca cei de la televizor! Ce mai e şi asta? . luîndu-şi iar sandwich-ul. din care Ia­ cob nu putea pricepe dacă glumeşte sau vorbeşte serios. se răsti bărbatul în felul lui ciudat.Bine faceţi.îmi pare rău.Ziarele scriu numai minciuni! grăi iar bărbatul. mînca abătută un sandwich. care toc­ mai fuseseră tunşi cu foarfeci mari de fier. La poalele lor. răspunse bărbatul. Vreau să mă las. Vor planta copaci.Sînt batalioanele de copii.Sînt orfani? . . Blocurile albe. ca cei de la televizor. Cîţiva cameramani îi filmau în timp ce educatoarea îi instruia. vor supraveghea pieţele şi magazinele. doi! Cine merge-n pas cu noi? Sîntem schimbul lu­ mii vechi şi păşim perechi.Poftiţi un ziar! strigă ea de după mormanul de hîrtie plin de poze şi litere colorate.Ca să văd cu ce ne mai mint de data asta! chicoti bărbatul. şterse cu părul galben şi fierbinte al soarelui.

Patruzeci.. I se părea că viaţa lui abia începe şi că timpul pe care îl are înainte e atît de scurt. .Ştii ceva. era frămîntat de ace­ leaşi gînduri. Iacob? îmi place foarte mult viaţa.Mi-aţi putea fi copil. Am şaizeci de ani.îmi pare bine. zise bărbatul. Vreau să trăiesc. Iacob. tăcea şi el. . Bărbatul tăcu. Cîţi ani aveţi? . Aş vrea să fac multe. şi nu mi-am adunat decît insulte. Cum vă numiţi? . Deşi era mai tînăr cu douăzeci de ani. eu sînt Narcis. . .veste pe toţi. .Iacob. care nu ştia ce să răspundă. dar îmi pare că viaţa mea încă nu a început.Şi mie îmi pare bine.. Mă în­ grozeşte gindul ca mai am aut ae puţm timp. întinzîndu-i mîna.

II speriau tocmai pentru că păreau ade­ vărate. pînă şi felul în care-şi aprindea ţigara. pe care mai înainte nu o percepea. Dar poate că această ase- . Cu cît vorbea Narcis mai mult. Era vrăjit de curajul cu care vor­ bea. deşi lu­ crul acesta era absurd. păreau să-i sfideze pe mai-marii zilei. cu atît Iacob credea mai mult în el. I se părea chiar că sea­ mănă foarte mult cu mama sa. Roza Kohner nu a fumat niciodată şi nici nu gesticula atît de impulsiv.0 ntîlnirea cu Narcis 1-a smuls pe Ia1 cob din lumea apăsătoare a proprii­ lor gînduri. Tot ce a făcut acest om în viată i se părea fascinant şi ar fi vrut să-i poată fi alături. dar 1-a introdus într-o reali­ tate şi mai aiuritoare. Poveştile despre reproiectarea oraşului şi despre morţii căraţi cu maşinile de gunoi îl speriau pe Iacob. Gesturile lui.

în urma lor aerul miroasea a rîme şi a rădăcini proaspăt smulse. Pe de altă parte îşi dorea foarte mult să-1 salveze pe Narcis. în urma lor macaralele au şi pornit să demoleze clădire după clădire. le plăcea mai mult cea în care erau mutaţi. blestemata de lege care a răpit-o pe Roza Kohner. tămăduiesc bolnavi. apoi îşi dădu seama că acest gînd nu e tocmai potrivit. Une­ le plecau. lacob dorea să împlinească acum cu acest om pînă mai . Lucrul 152 acesta îi crea mari emoţii şi el trecea foarte uşor de la entuziasm la teamă. îşi imagină o lume în care apostolii şi toţi sfinţii îşi învie la nesfîrşit părinţii şi rudele. Şi tot aşa. iar autocamioanele încărcate cu moloz brăzdau oraşul. dimpotrivă. în zilele următoare televiziunile au dezbătut tema reproiectării oraşelor şi lacob a putut vedea cum oameni de toate vîrstele sînt transportaţi cu mobilă şi lucruri personale din vechile locuinţe în altele noi. iar altele. Atunci ar deveni automat şi mai celebru. iar acum îl adulmeca precum o fiară pe acest om fascinant care i se părea a fi Narcis. Pentru că a o citi pe toată i se părea un lucru imposibil. Unora le părea rău după vechea locuinţă. se îmbul­ zeau ducîndu-şi lucrurile pe scări. beau otravă şi nu mor. Apoi renunţă cu totul la dorinţa de a-şi învia mama şi începu să se gîndească cum ar fi să meargă prin spitale să tămăduiască bolnavi. Marii patroni ar complota împotriva lui lacob Kohner. Toţi începeau o viaţă nouă. îi trecu prin cap ideea să-şi învieze mama. Ceea ce nu a putut să facă pentru mama sa. Vechii vecini erau despărţiţi şi alţii noi. I-ar strecura otravă în cafea. alţii se plîngeau că nu vor la parter. mai bine zis. în cîteva zile ar deveni celebru şi ar desfiinţa industria producătoare de medicamente. Viii treceau în apartamente­ le morţilor.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT mănare o producea doar moartea sau. Unii erau nemulţumiţi că au nimerit la ulti­ mul etaj. umplute cu pămînt curat. total necunoscuţi. Se apropia Pastele şi lacob trebuia să se pregătească pentru botez. altora. Ci­ tise în Evanghelie că cei care se botează în numele lui Iisus fac o mulţime de mi­ nuni: învie morţi. dar el n-ar muri. lacob era năucit de tot ce însemna în închipuirea lui Botezul şi-şi petrecea timpul citind pe sărite pasaje din Sfînta Scriptură. intrau în oraş.

devenea tot mai persistent şi din cauza ştirilor care au făcut publică moartea Pre­ şedintelui interimar. .. lăsîndu-1 să agonizeze în tribuna prezidenţială. . încît toţi au dat buzna afară. Discuţiile despre sfîrşitul lumii puteau fi auzite peste tot. Cîţiva miniştri şi-au dat demisia. a răzmuiat pămîntul şi pîrîiaşele murda­ re se scurgeau de sub macarale pe asfalt. El şi-a dat duhul în timpul unei şedinţe cu miniştrii. a sa şi a celorlalţi.DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT ieri necunoscut.îmi place şi mie. însă nici o sursă oficială nu le-a confirmat pînă acum. întorcîndu-se spre Vik. Zvonurile despre dispariţia Preşedintelui au invadat internetul cu cîteva zile în urmă. Iacob crăpă geamul maşinii şi stropii îi săriră pe faţă şi pe braţe. Preşedintele a murit în acelaşi mod suspect şi teribil în care au murit predecesorul său şi fostul Prim-ministru. înmormîntarea s-a petrecut în grabă. îmi place să umblu prin noroi! izbucni Iacob.Ah. lovind aerul cu pumnul strîns. dar mă gîndesc că avem de mers pe jos şi o să ne umplem de noroi din cap pînă-n picioare.îmi place să mă ude ploaia! zise el bucuros. pentru a nu da timp cadavrului să se dezgheţe.. Ploaia. Era straniu că însuşi Preşedintele nu simţea duhoa­ rea de mort care persista în cabinetul său şi care îi ieşea din gură atunci cînd vorbea. Poate că s-ar fi găsit şi pentru el un loc în obştea bătrînului epis­ cop? Gîndul că Narcis ar fi putut scăpa de blestemul legii îl înfrigura pe Iacob şi el abia aştepta să se întîlnească cu Preasfinţitul pentru a-i cere personal permisi­ unea de a-1 aduce pe Narcis în obşte. Teama a intrat în toţi funcţionarii de stat şi nimeni nu do­ rea să ocupe scaunul gol al Preşedinţiei. Moartea sa a fost atît de cumplită. Surse din aparatul de stat povestesc că Preşedintele a început să răspîndească un miros insuportabil cu două zile înainte de tragicul său sfîrşit. Gîndul la moarte. . Nu am mai mers niciodată prin noroi. Trupul desfigurat de viermi al Preşe­ dintelui a fost transportat la morgă şi ţi­ nut în frigider toate aceste zile. care a început încă din noapte. de unde unii au dedus că şi acesta a murit. . iar su­ perstiţia că moartea va cosi tot aparatul de stat s-a împămîntenit printre oameni. La înmormîntare nu a fost văzut Mi­ nistrul Educaţiei.

cîntate vreme de cîteva ore de toată adunarea. şi el făcea eforturi să alerge. . dar am citit. a pămîntului proaspăt răscolit.Da. Ai mai citit din Sfînta Scriptură? . . Bucuria şi tristeţea lui nu se vedeau ca la toţi oamenii doar pe faţă. .E şi normal. iar pe la ora trei erau de acum în bisericuţă. . Incepînd de la Pro­ roci şi pînă la Apocalipsă. Nimeni din cei de fată nu mîncase şi nu băuse nici măcar apă în acea zi în amintirea cinstitelor patimi ale Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. . Preasfintitul se ridică şi se apropie de geam. Sînt multe locuri pe care nu le înţeleg. zăpăcesc oamenii cu gheţarii şi exploziile de soare. După slujbă 156 au mers cu toţii la trapeză şi au băut ceai cu dulceaţă şi fructe. a pomilor în floare. sau obosindu-se să se aplece peste pîntecele mare în încercarea de a apuca o rîmă.Cum te simţi? îl întrebă Preasfintitul pe Iacob atunci cînd rămaseră singuri.. încît.. tîrîndu-şi pi­ cioarele grele.E adevărat că va fi un potop care va îneca pămîntul? Am văzut asta în­ tr-un documentar. dar lumina Iu: galbenă-roşiatecă se vedea de după deal 157 .Unde scrie în Biblie despre sfîrşitul lumii? . .. l-au răscolit pe Iacob. Cuvintele ca­ nonului.Hm. Iacob simţi că este gata să moară pentru Hristos şi chiar îşi dori asta. . uşor ixate.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT Vik nu înceta să se minuneze de acest copil mare care era Iacob.Nu credeţi în încălzirea globală? în­ trebă Iacob cu naivitate. văzîndu-1 uneori cum se bucură sau se întristează. aşezîndu-1 în mijlocul bisericii şi închinîndu-i-se de trei ori pînă la pămînt.Bine. Din cauza încălzirii globale se vor topi gheţarii şi vor inun­ da pămîntul. dar nu se tem de ce este mai rău.. Soarele apusese. aprinzîndu-i şi mai mult dorinţa de a se boteza. Atunci cînd Preasfintitul a ieşit cu epitaful. Au ajuns pe la prînz. unde Preasfin­ titul tocmai începuse slujba Prohodului Domnului. . Am emoţii.Scriptura se înţelege trăind-o. ci toată făptura lui se bucura şi se întrista odată cu sufletul. ţi se părea că sufletul doreşte să-i iasă din corp. Mulţumesc. Trupul lui ma­ re tresaltă la vederea ploii. Nu prea mult.Of. sînt multe locuri în care se vor­ beşte despre sfîrşitul lumii şi despre în­ vierea cea de obşte.

Vreme de mulţi ani oamenilor li s-a ino­ culat că organismul uman funcţionează ca o maşină perfectă. Nu cred că e normal să fie aşa. . Iar alţii nici nu ne numesc oa­ meni. rămînînd în conti­ nuare aţinui cu privirea ia cei Ui roşeai. 159 . Se bucură că au unde trăi. Nu sînt de acord nici cu legea asta bles­ temată. care întrerupe viaţa la şaizeci şi cinci de ani. spune uci­ dere. nu fi naiv. că au locuri de muncă şi că au mai multă 158 mîncare. zăpăcit.'yi-iiuni reii^aJitrâi ex­ presia „întreruperea vieţii". Dacă ai fost atent ai auzit şi expresia „maşinărie umană". . ca un comentator de televiziune care ci­ teşte literele de pe ecran. a cărui supremă plăcere este aceea de a ucide.Iacobe. ci o crimă cum numai Diavolul pu' tea TSO -51-1/11 oliirpiirt . Răutatea îi va face pe oameni să se autodistrugă. Eşti de acord? . Dar brusc Preasfmţitul a în­ ceput să vorbească. Mai întîi i-au îndobi­ tocit pe oameni spunîndu-le că uciderea pruncului încă nenăscut este „întrerupe­ re a sarcinii".Umbrele copacilor se urcau pe casă. ci dorinţa demonică de a ucide. Dar omul este mult mai mult decît un aparat de lucru.. ca în cele din urmă să li se spună că un om bătrîn sau bol­ nav este o maşină ieşită din uz. aşa cum este. deoarece Diavolul. .. viaţa pe pămînt îşi va pierde adevăratul şi singu­ rul său sens. care în­ cepe să pună stăpînire pe tot mai multă lume. punînd stăpînire deplină asupra lor. Eu cred că e şi asta un fel de crimă.Sfîrşitul lumii nu-1 va aduce un cata­ clism.Sigur.Oare nu trăim asta. şi Dumne­ zeu va pune capăt răutăţii. Da. îi va pierde pe toţi. aşa cum greşit îşi închipuie mulţi.. Nu e un fel de cri­ mă. Bătrînul rămase mai multă vreme privind în depărtare. Şi ce se face cu o maşină stricată? Se aruncă. adică fiinţe ase­ mănătoare cu omul. Atunci cînd dragostea va dispărea din lume. ci a „funcţiilor vitale". răspunse Iacob. Preasfintite? A murit atîta lume şi nimeni nu se întrea­ bă de ce. pătrunzînd pe fereastră în încăpere. oamenii vor muri cu zile. acela de a iubi. Sînt de acord. ci „fiinţe umane". după aceea le-a zis că uci­ derea bătrînilor este „întrerupere a vie­ ţii" şi nici măcar a vieţii. încît lui Iacob i se păru că nu 1-a auzit sau că discuţia nu-i mai pare interesantă.. Atunci cînd ultimul om capabil să iubească va fi ucis.

dacă vei căuta. Lui Iacob îi era foame. Sănătatea sufletului este înţelepciunea. Avarii mor în singurătate. Dumnezeu a dat fiecărei vîrste frumuseţea ei. eşti încă un copil.Iacob. 160 . încît copiii au ajuns să se bucure de moartea părinţilor.Nu doar cu pîine trăieşte omul. iar cînd unul din ei se naşte. răbufni Iacob. în fond. altfel este ca o căruţă scăpată la vale.Eu cred că legea aceasta blestemată trebuie abrogată. Am ceva pentru tine. iar su­ fletul nu are vîrstă. el rupse p bucată de pîine şi începu să mănînce. Iar Diavolul zice: nu-ţi asculta părinţii. Dumnezeu a zis: cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. are un singur scop: să ucidă. care este Viaţa. vei vedea că toate sfîrşesc în moarte. 161 . Pentru că Diavolul. Şi tot aşa. atunci cînd propu­ ne ceva. iar înţelep­ ciunea se agoniseşte în timp. bătrîn ne­ priceput. Oamenii trebuie să trăiască atît cît le dă Dumnezeu. el e veşnic. . Diavolul şi-a împlinit visul: părinţii ucid. au pregătit uciderea bătrînilor. şi o singură lege a Diavolului. . fă­ cute cîndva în scopuri aparent nobile. Iacob. se căina Preasfinţitul. Azilele de bătrîni. Cînd oamenii au lepădat legile lui Dumnezeu. Conflictul dintre generaţii este o invenţie a Diavolului. Invingîndu-şi ruşinea. Tinerii îndrăgos­ tiţi ajung să se ucidă între ei. sînt bătrîni şi nu te înţeleg.. nu există decît o singură lege a lui Dumnezeu. tot aşa şi tînărul are nevoie de înţelepciunea bătrînului. ci tinerii care se leapădă de părinţi trebu­ ie duşi la azile. ucid orice copil care încearcă să vi­ nă pe lume. Diavolul şi-a impus îndată le­ gile sale. Crezi că asta ar schimba ceva? Nu legea face re­ alitatea. acesta creşte şi îşi ucide părinţii. iar ceaiul şi fructele nu făcuseră decît să-i trezească o şi mai mare poftă de mîncare. Dar. ci şi cu orice cuvînt care iese de la Dumnezeu. Dar. Din pă­ rinţi ucigaşi se nasc copiii ucigaşi şi moartea se întinde peste tot pămîntul. ci realitatea s-a transformat în le­ ge. care este Moartea.Ţi-e foame? Vai de mine. iar de multe ori sînt ucişi de hoţi sau otrăviţi de rude. iar dacă nu o fac îşi ucid copiii înainte de a se naşte. Omul este şi suflet. Aşa cum bătrînul are nevoie de forţa tînărului. Atît de departe a mers omenirea cu această politică demo­ nică. a zis Hristos. spre bucuria Diavolului. Multe sînt dorinţele şi pofte­ le oamenilor şi în multe feluri îi ispiteşte Diavolul. Stai pu­ ţin. Nu bătrînii. pentru că sînt oameni bol­ navi.

încît uiţi să mănînci. iar asta va însemna sfîrşitul propriu-zis al lumii? ..Şi se întîmplă. .Hm. Nu prea eşti dat cu postul. . Dar crezi că a ajuns cineva să trăiască mai bine? Ţi-aş spune că a ajuns mai rău.Aşa-s începătorii. Ajunge pămînt şi apă pentru toată lumea. mă gîndesc că dacă tot va veni sfîrşitul lumii. . .DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT Bătrînul dispăru şi se întoarse după puţină vreme cu un peşte afumat învelit într-o hîrtie.Dumnezeu ştie. . şi a umplut pămîntul. termină de mîncat. cutre­ mure. . douăzeci de milioane de locui­ tori. . . pentru că oamenii se lasă atraşi de promisiunile Diavolu­ lui. dar ţăranii nu-şi puteau lucra pămîntul.S-a apropiat. .. Dar o să te obişnuieşti. Ai tot timpul înainte. nu înseamnă oare că ne îndreptăm spre ziua cînd va muri şi ulti­ mul om.Dumnezeu ştie. înfulecînd peştele.Şi totuşi. N-am apucat să mănînc azi. credeţi că se apropie sfîrşitul lumii? întrebă Iacob.Dar ce zice Biblia? . care este mincinos.Sigur.Toate acestea s-au întîmplat. .Şi dacă eu sînt evreu? . .Războaie. Acum e vremea Dia163 .Mulţumesc. Eşti atît de preocupat de sfîrşitul lumii.Şi care-s semnele? . Odinioară oa­ menii au făcut oraşe în care au adunat cîte zece. Au fabricat legume şi fructe arti­ ficiale cu care au omorît miliarde de oa­ meni. Lumea a început de la doi oameni.Ia şi mănîncă. Trebuie să se întoarcă evreii la Hristos. în ultimii treizeci de ani popula­ ţia pămîntului s-a înjumătăţit. uitînd de Dum­ nezeu şi nesocotindu-se unii pe alţii. Dar mai este ceva. un bărbat şi o femeie. Mi se învîrte capul de foame. de ce se luptă atîta cu suprapopularea? Oricum vom muri cu toţii. . glumi bătrînul.înseamnă că s-a apropiat vremea? .Dar dacă omenirea este într-o conti­ nuă descreştere.E o luptă deşartă. . Şi va fi din ce în ce mai rău. iar în altă parte milioane de hectare de cîmp şi pădure erau nepopulate şi ne­ lucrate. slăbirea dragostei. dar că ne vom putea da seama după semne că vremea este aproape. . Păi.Biblia zice că nu putem şti ziua şi ceasul.

upă botez Iacob a rămas la bise­ rică.Cum să nu? Putem face totul.. Cei ce-I cîntăm cîntare de biruinţă: Hristos a înviat din morţi. Să iubeşti înseamnă să simţi suferinţa celuilalt ca pe a ta. care au scris cu multe secole în urmă minunatele cîntări ale în­ vierii lui Hristos.Ce înseamnă să iubeşti? . Pastele şi întreaga Săptămînă Luminată au trecut ca o singură zi. şi Diavolul nu va putea face nimic împotriva voii lui Dumnezeu.Şi să lupţi? . Dumnezeu va pune capăt lumii atunci cînd va voi. îl pu­ tem înfrînge. . Numai să avem dragoste. A fost lăsat chiar să ci­ tească la strană şi glasul lui tremurător se amesteca cu glasurile îngerilor şi ale Sfinţilor Părinţi. Harul botezului a biru­ it timiditatea care-l lega pe Iacob şi el cînta alături de restul adunării cuvintele dătătoare de viaţă: D Ziua învierii.. . Diavolul nici nu mai există.Şi să lupţi. dacă Dumnezeu îi va da voie. el ar putea ucide pînă şi pe ultimul om.Dar noi nu putem face nimic împo­ triva Diavolului? . .IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI voiului şi. Pastile! Că din moarte la viaţă şi de pe pămînt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi.Ce înseamnă să iubeşti? repetă bătrînul surprins de întrebare. poate că din ultimii oameni rămaşi se va naşte un neam nou şi apoi încă unul. Dar poate că Dumnezeu ar relua totul de la început. Ţi-aş mai spune că. să ne veselim! Pastile Domnului. pentru cei ce iubesc. Bucuria şi lumina din inima lui Iacob nu mai conteneau. Cu moartea pe moarte călcînd Şi celor din mormînturi viaţă dăruindu-le! . noroade.

iar eu aş fi vrut ca el să-şi facă. Intr-un cuvînt. împingîndu-1 pe Iacob cu umărul. m-am despărţit de iubitul meu. a fost mai-mai să mă operez. Am trecut printr-o depresie. . Iacob nu mai simţea nevoia să pornească televizorul sau com­ puterul. Nu numai mintea. Ei. brader! Ştiu că m-am schimbat.Păi? M-ai recunoscut! Aşa-mi place. Apropo. Atunci ne-a apărut ideea ca cineva din noi să-şi facă transplant de sex. iar iubitul meu vrea o familie. . brader! Nu m-ai aşteptat? îl întîmpină în uşă un bărbat de vreo patruzeci şi cinci de ani. Nu mai sim­ ţea acea greutate şi tragere la somn care-1 apăsa mai tot timpul. el dorea ca eu să-mi fac transplant de sex. după calculele mele. în Israel. Intr-una din zile so­ neria îi întrerupse lectura şi el se ridică să deschidă. Dar.Salutare.Râul? . însă. Eram gata să-mi fac şi un trans­ plant de sex. cînd lumea îi părea mai bună şi visele la viitor îl înfrigurau plăcut. hai. dacă-ţi faci trans­ plant de sex. Păi? Nu mă mai recu­ noşti? Dar să ştii că şi tu te-ai schimbat foarte mult. Pacea lui Iacob a fost tulburată de o A vizită neaşteptată. Hai. bra- . continuă bărbatul să vor166 bească în timp ce-şi făcea loc să intre. dar şi tru­ pul lui Iacob devenise altul.. Zic: stai că Iacob a rămas moş­ tenitor. te poţi căsători şi ai dreptul la urmaşi. îmbrăcat în costum scump şi ţinînd o valijoară de piele în mînă. să putem înfia un copil. Inima lui era plină şi gîndurile care îl purtau spre tainele propriului su­ flet îi erau suficiente. nu mă inviţi înăuntru? Am un whisky din aeroport. Mi-am făcut şi o operaţie plastică. ca şi mine. şi-a vîndut dreptul la urmaşi. dar acum sînt mai bine.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT întors acasă. Mă rog.. însemnîndu-şi locurile neclare în­ tr-un caiet. Şi mi-am adus amin­ te de tine. Doar ştii că eu mi-am vîndut dreptul la urmaşi. anul ăsta mama a împlinit şaizeci şi cinci de ani. Bineînţeles. Pentru prima dată după mulţi ani Iacob a putut să se trezească în zori să vadă mult doritul ră­ sărit de soare. Citea în fiecare zi Scriptura. el e cu banii şi pînă la urmă. banii s-au cheltuit. Apoi mi-am zis: dă-1 încolo de copil! Cum am trăit. aşa o să mai trăiesc. O să-ţi poves­ tesc. aşa cum îl învăţase Preasfinţitul. Lumina alb-gălbuie ce ră­ sărea peste oraşul adormit îl purta pe Ia­ cob în zilele îndepărtate ale copilăriei.

cînd i-o spunea Râul. chiar vroiam să-1 pornesc. cu unghii îngrijite. dacă nu ai fi atît de gras. Cu alte cuvinte.der. îmi aduce aminte de copi­ lărie. Se simţea din nou mic şi exclus. Vizita fratelui mai mare îl derută. ' . Mi-am zis că tre­ buie să aibă brader Iacob ceva. . îmi place aici. e doar o glumă. făcînd să-i pară ochii şi mai mari decît erau de fapt.. pe care 1-a considerat întotdeauna un ideal. nu te sinchisi.. Adu două pahare. exclamă Râ­ ul. Râul a fost întotdeauna mai îndemînatec şi era cel care i-o lua întotdeauna înainte. Râul arăta astfel. era adumbrit de aceleaşi gene lungi pentru care era admirat întotdeauna. îngînă Iacob intimidat. N-am vrut să cumpăr mîncare din aeroport. iar acum. bre! Uh.Brader. vreau să bem în amintirea copilăriei! Iacob aduse paharele. aş crede că porţi aceiaşi chiloţi pe care îi aveai acum douăzeci şi şase de ani! Iacob roşi şi nu ştia ce să răspundă. brader! Ah. în­ totdeauna i-a fost ruşine de felul în care arată.. lovind televizorul cu palma. 169 . dar înainte de a primi un răs­ puns ieşi înapoi în hol..Sigur. Nu mai primise niciodată oaspeţi. . să tragă un scaun. Inima îi bătea şi el nu ştia ce are de făcut.Şi aceeaşi canapea! Incredibil! Iacob. . ce dor mi-era de tine! Iacob intră în sufragerie. proaspăt ras. că doar nu ne-am văzut de atîta amar de vreme! Hai noroc! Beau pentru tine. 168 .Hai. Obrazul măsliniu. . dar nu reuşea. Parcă nimic nu mai rămăsese din adolescentul de altădată. îl chemă Iacob în urma sa. Cămaşa înflorată acoperea acum un bust care aducea mai mult a femeie decît a băr­ bat. mi s-a părut cam scumpă şi n-am mîncat nimic azi. părîndu-i-se că nu e politicos să vorbească de după uşă. Voia cu tot dinadinsul să-1 simtă aproape. şi pentru copilărie! Iacob aduse de mîncare şi se aşeză în fotoliu în faţa lui Râul. Ar fi vrut să aşeze masa. Doar degetele păroase.Uau! Nu s-a schimbat nimic de cînd am plecat! Acelaşi televizor. dar n-ai nimic prin frigider? Parcă nu merge băutura pe stomacul gol.Intră încoace. nu-1 porneşti? Poate mai aflăm ştirile. Era plin de emoţii. ruşinea lui deveni şi mai insuportabilă.. Apropo. da' te-ai îngrăşat. da. dar îşi dă­ du seama că nu se pricepe la aşa ceva. trădau bărbatul de altădată. Numai sprîncenele erau acum pensate.

iar noi să ne mutăm aici. Parcă v-aţi despărţit? .. înţe­ legi. după care plecăm. cei doi se prostituau pentru a supravieţui. acelaşi lu­ cru îl făceau şi în ţara de unde veniseră. .. nimeresc şi eu sub tăvălugul legilor de aici. Cum trăiau ei de fapt. Oricum. Nu cred că vă vor refuza. te descurci mai bine... . Hai. în prima perioadă Iacob a locuit la Narcis. Cunoşti şi singur legile din această ţară. ştiu că ai fost întotdeauna un frate adevărat. Iacob. dărîmă blocurile pentru că n-are cine locui în ele. în următorii cincisprezece ani Râul şi amantul său au locuit în apartamentul lui Iacob. . Iacob nu a ştiut niciodată. e mare problemă cu locuinţa.Ah. Oricum. Dar nu ştiu ce va zice prietenul meu.Nu mai înţeleg nimic. dar aici aveau cel puţin o locuinţă. zise Râul după ce bău cîteva pahare. care avea anumite relaţii în administraţia oraşului.Nu vreau să mă înţelegi greşit. am văzut la ştiri că aici.. E adevărat.Apropo.Da. . Aş fi prea prost. da.încît lui Iacob i se părea indecent să-şi privească fratele în ochi. Nu vreau acte. nimic. Dar dacă-mi pierd cetăţenia israeliană. Nu mă părăsi la nevoie. De aceea te şi rog să-ţi cauţi tu un loc undeva. ceea ce se va întîmpla în cazul în care îmi recapăt cetăţenia noastră parşivă pentru o nenorocită de cerere la Primărie. .Aţi putea foarte bine să depuneţi o cerere la Primărie. la voi. eu n-aş avea nimic împotrivă. dar pentru asta ar trebui să-mi recapăt cetăţenia şi eu nu vreau. dar după aceea s-au mutat îm­ preună la biserică. Mi-a zis că dacă rezolv pro­ blema cu locuinţa se întoarce la mine. fiind aici de-atîta vreme cunoşti mai bine lu­ crurile. e mai greu cu locuinţa. La noi. In Israel stau lucrurile altfel. De fapt el a fost cu ideea să ne mutăm aici. .. Narcis. totul e provizoriu. zise Iacob care se încălzise de la whisky. zise Ia­ cob bucuros. N-aş vrea să fiu eutanasiat la şaizeci şi cinci de ani. dar ne-am reîmpăcat. . Mă gîndeam că poate găsim ceva aici. Poate te muţi tu undeva şi rămîn eu aici. ne-am despărţit. După ce şi-au cheltuit puţinele agonisiri. Sper să nu ai nimic împotrivă. în Israel. Oricum.Putem locui împreună aici. Stăm doar pînă ne rezolvăm problema în Israel.

De vor fi drepţi care să stea în faţa lui Dumnezeu pentru popor şi pentru lume. precum a zis Prorocul.Pentru că nu se născuse un drept ca Moise.Dumnezeu nu Se răzbună. dar s-a sfîrşit aici. Aşa a putut dispărea fără urmă... iar într-o bună zi a hotărît să-i pedepsească? . Narcis a murit la vîrsta de şaizeci şi opt de ani. Simt ca sînt un laş care a fugit din faţa duşmanului pentru a scăpa cu viaţă. Lupta ta în lume a fost bună. răul înaintează în lume şi nu este nimeni care să-i stea împotrivă. într-una din zile bătrînul episcop 1-a che­ mat la sine şi i-a zis: . Dumnezeu va trimite urgie asupra conducătorilor nedrepţi şi va ridica alţii în locul lor care să conducă potrivit poruncilor Lui. pe care nu ţi-aş fi descoperit-o dacă nu aş fi văzut sinceritatea cu care te macini. Sau crezi că Dumnezeul Care a trimis cele zece plăgi peste Faraon nu este acelaşi şi astăzi? Te-ai întrebat vreodată de ce vre­ me de patru sute de ani Dumnezeu nu i-a pedepsit pe egiptenii care-i asupreau pe israeliţi. petrecîndu-şi restul vieţii în comunitatea Preasfinţitului. Atunci cînd rugăciuni­ le celor nedreptăţiţi ajung la cer.M-am gîndit că Dumnezeu Se răz­ bună! . . . pentru că El este nemuritor şi atotputernic. ră­ puşi în ceasul în care nu se aşteaptă? Te-ai gîndit vreodată de ce se întîmplă acest lucru? 172 . Iacob îşi aminteşte ieşirile furioase ale lui Narcis. Adevă­ rul trebuie rostit în public. dar care te-ar putea pierde. Dar El a zis că îşi va răzbuna robii care l-au slujit cu credinţă. îţi voi spune o taină. ci prin blîndeţe şi îndrăzneala pe care o avea îna­ intea Dumnezeului Celui Viu. Iţi spun că Moise nu s-a slăvit prin cuvîntări şi nici prin organizare de revolte. Aşa este în toate timpurile. mi se pare că în timp ce eu stau aici. ţi se pare că lupta pe care o poţi duce aici e mai prejos decît cea pe care ai dus-o scandînd în pieţe? . Oricum. Ai văzut oare cum cad cei puternici de pe scaune.Fratele meu. răpus de o răceală la plămîni.Frate Narcis. care zicea că degeaba şi-a pre­ lungit zilele dacă nu poate lupta. Dum­ nezeu pune jăratec aprins pe capul asu­ pritorilor. zi­ lele lui nu au fost chiar atît de multe. numărîndu-se printre victimele tragicelor eveni­ mente din aprilie.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT şi-a întocmit un deces fals.La asta nu m-am gîndit. nu ţinut în inimă. A ve173 .Da.

îndată ce a intrat înă­ untru.Garik. dar arăţi mai bine! Garik. Să nu uiţi asta niciodată. N-avem cu ce-1 primi.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT nit vremea să deprinzi o lucrare mult mai cumplită pentru duşman: rugăciunea.. De fapt. Tu ai mîncat ultima felie de salam. îm­ brăcat într-un furou murdar. Am vrea să ple­ căm în Israel. îşi ţinea buzele ţapene.. Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut în tăcere şi rugăciu­ ne. Iacob nu-şi dădu seama dacă Râul se ruşinează pentru Garik sau pen­ tru sine. Trupul lui se subţiase de post şi oricine îl cunos­ cuse mai înainte nu l-ar fi recunoscut. însă. Din dormitor. Iacob văzu că are negru sub unghii.Ce să mai fac? Bine. Narcis a devenit alt om. jenîndu-se de starea în care şi-a găsit fratele. .. ruşinîndu-se de felul în care arăta Garik. nu-1 băga în seamă. Vorbind. întreaga încăpere mirosea a urină şi fum de ţiga­ ră. Nu mai rămăsese nimic din pedanterismul 174 cu care venise. Ceea ce la oameni este cu ne­ putinţă. Am venit doar să te văd. ci mai mult le-a întărit puterea. băgîndu-i pe oameni în deznădejde. i . sau pentru amîndoi deodată.. şi nu te-ai gîndit deloc la mine.. Râul a crezut că e unul din vechii clienţi. ca un poponar împuţit ce eşti. răspunse Iacob. la Dumnezeu este cu putinţă.. . se scuză Râul. numai privindu-1. iar cînd a întins mîna să se salute. dar nu avem bani de drum. . Faţa nerasă era plină de riduri şi deasupra pleoapelor îi crescuse o dungă groasă de tuleie nepensate. E ameţit. Cînd a deschis uşa. brader! Era să nu te recunosc! Ce e cu tine? Ai bolit de cancer sau de tifos? Ah. te aprindeai de dorinţa de a-I sluji lui Dumnezeu.Nu-i nimic. vino să faci cunoştinţă cu fratele meu! Râul se schimbase şi el între timp. un bătrîn îşi scoase ca­ pul nepieptănat ameţit de băutură. . Vei vedea cum prin puterea rugăciunii cad de pe scaune cei pe care nici o revoltă ome­ nească nu i-a putut urni.Şi ce-i cu asta? bolborosi Garik. Ia­ cob încărunţise. uite cine-a venit! El e Iacob. Iacob era de acum preot de mai mulţi ani. încît. 175 . La ultima întîlnire cu Râul. sprijinindu-se de uşă. După această discuţie cu Preasfinţitul. Voiam să ştiu ce mai faci. dar părea parcă mai tînăr decît acum cinsprezece ani.O. 1-a recunoscut după voce. . fratele meu mai mic. încercînd să-şi ascundă cei cîţiva dinţi lipsă...Iacob. zise Râul.

Nu ştiu de ce mi se părea că paisprezece.. nici nu ne-am dat seama cînd a trecut timpul.Nu... fără a li se mai cer­ ceta identitatea. Această măsură a fost luată pentru a preveni conflictele dintre pacienţi şi muncitori.. 177 . Qţi ani au trecut de cînd am venit încoace? . mulţumesc. după care s-a sinucis.. din care îşi revin cu greu.Cincisprezece. Uarik i-a tîrît cadavrul sub un pod. eu ţi-i întorc cu pri­ ma ocazie Te rog. O i în această dimineaţă la azilul de ^ ) bătrîni Euthanasius detaşamentele de copii au venit să sădească puieţi. ... Ştii. Această hotărîre a fost luată de conduce­ rea azilului. care a ajuns la concluzia că cireşii. am mare nevoie să beau ceva. De frică să nu fie condamnat pentru şedere ilegală în ţară. rupîndu-şi venele de la mînă cu dinţii..IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI Nu ne-am mai rezolvat nici problema cu locuinţa acolo. unde odinioară părintele Ioan îşi slujea Liturghiile. El a murit peste două luni. provoa­ că pacienţilor stări nostalgice. la şaizeci şi unu de ani neîmpliniţi. care la unii trec în depresii. . Bătrînii. In locul lor urmau să fie sădiţi piupi şi mesteceni.. Dacă te duci să cumperi. Bei un whisky? .Cincisprezece? Ah da!. Aceasta a fost ultima întîlnire cu Râul. Uşile şi ferestrele azilului erau închise şi păzite pe durata lucrărilor.Aş fi băut un whisky. au ieşit la geam. dar dacă iei un whisky.... se auzea bîrnîitul lucrătorilor care tăiau cireşii. Ştii... atunci cînd dau în floare. nu am bani acum. treziţi de numărătoarea şi cîntecele pionierilor. Amîndoi au fost arşi în crematoriul oraşului. în fundul grădinii.

despre vînt sau despre cum arde focul. adică pe Alexan179 . îmbrăcaţi în că măşi de forţă. Cîntecele erau despre cerul senin. Lor li s-au alăturat şi ceilalţi bătrîni. Dincolo de sticlă. fără să se au­ dă.Trei. Era greu să-i vezi pe acei copii în uniforme care se bucură în timp ce cîntă despre ceva care nu are nici un sens.Trei. cînd planul de a tăia cireşii a ajuns la urechile bătrînilor. In această dimineaţă iniţiatorii protes­ tului stăteau \a geam. mîndri şi isteţi! Apoi pionierii reluau numărătoarea de la început. Dar unde urmau să fie ele duse nu se ştia. Feţele lor nu trădau nici vîrsta. au văzut în revolta organizată în grădină un fel distractiv de a ucide vremea. perechi! Sîntem fete şi bă­ ieţi. despre ploaie. . care nu ştie altceva decît să cînte şi să muncească. clinchetul lor fiind acoperit de zgo­ motul drujbelor şi al tractoarelor.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI Cu două zile în urmă. o parte din ei a ieşit în grădină. Pio­ nierii erau supravegheaţi de tineri îmbră­ caţi în uniforme asemănătoare. doi! . Uneori puteau sa cm'te. chiar dacă nu erau atît de preocupaţi de soarta cireşilor. Controlul medical i-a depis­ tat nereguli ale aparatului cardiovascu­ lar.Un. De acolo alt grup le încărca într-un tractor. La etajul al doi­ lea unul din cei legaţi s-a lovit cu capul de geam şi 1-a spart. Privindu-i. iar pe cei mai îndărătnici i-au legat şi i-au adormit cu injecţii. declarînd greva foamei. nici sexul. înainte de moartea sa. Obezitatea de care suferise atîţia ani îşi lăsase amprenta asupra sănătăţii lui Iacob şi el a fost internat la azil înainte de timp. Pînă la urmă gardienii i-au convins să se retragă în pavilioane. Cioburile au căzut pe pavamentul de piatră. patru! . Orice lucrare a lor era însoţită de numărătoare.Sîntem schimbul lumii vechi şi pă­ şim perechi. care.Un. ţi se părea că ai de a face cu o nouă rasă de oameni. un grup de pionieri îmbrăcaţi în uniforme cărau crengile înflorite de cireş şi le adu­ nau într-o grămadă. veseli. doi! . Preasfinţitul 1-a hirotonit preot pe Vik. patru! 178 I I DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT . Zgomotul drujbelor îi tre­ zise din somnul greoi pe care li-1 provocaseră injecţiile.Cine merge-n pas cu noi? . Iacob Kohner a fost adus la azilul Euthanasius fiind în vîrstă de şaizeci şi doi de ani.

care avea de acum mai mulţi ani de slujire. un fes.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT dru. hala­ tul. Dar am ştiut cui să plătesc. maşinile cu pionieri şi muncitori tocmai plecau. patru! Trei. N-ai ştiut să te descurci. . o pereche de şlapi. Asfaltul era presărat cu flori de cireş. Privindu-i. să se plimbe sau să stea pe bancă. ei îşi căutau acum un adăpost. Ridicaţi-vă de pe iarbă. Şi eu trebuia să fiu adus acu' trei ani. aliniaţi în rînduri. Iacob însă. doi!". Obişnuiţi să se ascundă pe sub copaci să fumeze. uşile pavilioanelor au fost deschise şi bătrînii au năvălit afară.Am probleme de sănătate. . un pieptene.Dar mie îmi e indiferent. gălă­ gioşi ca nişte copii care ies de la şcoală. doi! Trei. . în locul cireşilor bătrîni erau plantaţi acum puieţi de plop şi de mesteacăn. 180 o blondă tînără îmbrăcată în uniformă. periuţa şi pasta de dinţi. că murdăriţi halatele! Aveţi bănci pentru aşezat! Iacob şi-a luat în primire patul. încununîndu-i rugăciunile de mai mulţi ani. Pînă atunci. fără să vrei îţi răsunau în minte cuvintele aiuri­ toare ale numărătoarei: „Un.. Am cîştigat doi ani. .Nu vă aşezaţi jos. Hainele în care a venit i-au fost luate. . După masa de prînz urma să fie prezentat colegilor. cu bonetă albastră pe cap.Q ţ i ani ai? .N-ai putut să mai aştepţi? .Şaizeci şi doi. care avea pe atunci şaizeci şi opt de ani.Ce. Se aşeză lîngă un bărbat cărunt care fuma singur pe o bancă. Atunci cînd a intrat în curtea azilului. săpunul şi două prosoape. nu ai pe nimeni? Nu ai familie? 181 . Această binecuvîntare a coincis cu dorin­ ţa lui Iacob. pe urmele părintelui Ioan. El avea să rămînă preotul comunită­ ţii. . putea să meargă afară. din acelaşi motiv. . patru! Un. a fost binecuvîntat să meargă la azil. După ce au plecat detaşamentele în uniforme. asemenea celor care i-au plantat. iar pămîntul proaspăt răscolit era plin de rîme. să nu răciţi! se auzi glasul piţigăiat al supraveghetoarei.Toţi avem probleme de sănătate. Unii din ei s-au aşezat pe iarbă şi şi-au aprins ţigările.Eşti nou? -Da. Această procedură era necesară pentru a preveni evadarea din azil.. un şampon şi o ciocolată.

E evreu. . . n-o să vă afecteze. dar care au murit în cele mai umilitoare moduri. Acum mulţi ani. 183 . Cred că în felul cum mori se cuprinde şi felul în care ai trăit. .Atunci eu o să mai trag una.C e mult.Nu m-am gîndit la asta. Totul e să ştii unde să cauţi.Şi ce te împiedică să fii ca ei? .înseamnă că nu e creştin. .Numai cei care cred în Dumnezeu glumesc cînd ajung aici. îmi place că ai umor.Nu ştiu. .Minţi. Dar poate şi mai mult. . Crezi în Dumnezeu? . zise bărbatul. . . . Poate că sînt prea raţional.Fumezi? . .Iar eu cred că în vreo treizeci de ani. există.Am cunoscut doi. Nu mă pricep la copaci. Dar avînd în vedere că a crezut în Hristos şi L-a propovăduit.Mi s-a mai spus asta. 182 . M-am lăsat. Ăştia mor rîzînd. .Eşti un ciudat. îi invidiez. .Ăsta cine mai e? E creştin? -Da.Ne-au tăiat cireşii. De pildă. Bărbatul se căută în buzunarul de la halat şi scoase o ţigară.Ba da. în cît timp vor creşte copacii ăştia? . Am chiar o familie foarte mare.Nu ne-ar lăsa să murim aici ca nişte cîini.. glumi Iacob. Cum crezi. Moartea încununează viaţa. Ne-au pus plopi.Există atîţia oameni care au trăit măreţ. Dar cred că dacă Dumnezeu ar exista. ..Da.Contează cum mori? . n-ar permite una ca asta.Oricum. De ce? .Dar ce contează? .Dar pe cine a botezat? . parşivii. e creştin. Ioan Bote­ zătorul a murit decapitat la comanda unei dansatoare. cel puţin în această viaţă.Ba da.Nu ştiu. . .Pe Hristos. -Ce? . aprinzîndu-şi ţigara de la mu­ cul celei arse.Nu. ai dreptate. Familii mari nu există.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT .Cred că mai mult contează cum trăieşti. .. .Nu ştiu.Hm.. . . E evreu? . Iar eu sînt alergic la plopi. mulţumesc.

Se auzi o sirenă. oamenii devin ei înşişi. Procedura era obligatorie. Lor le place să moară. în casa Tatălui Meu multe locaşuri sînt. credeţi şi în Mine. Să nu se tulbure inima voastră. şi ştiţi şi calea. In faţa morţii. Am citit cîndva o carte. ca să fiţi şi voi unde sînt Eu. de ce nu S-a împotrivit? . Toată după-amiaza a petrecut-o în gră­ dină. De acum înainte pentru el începea numărătoarea inversă. După prînz. Şi unde Mă duc eu voi ştiţi.. cînd eram adolescent. supraveghetoarea 1-a prezentat pe lacob restului adunării. Sînt nişte nebuni. Mă duc să vă gătesc loc. Dacă era Dumnezeu. Probabil fi­ ecare dintre ei a avut o tinereţe asemenea tinerilor dintotdeauna. Să mergem. dar acum feţele lor erau strînse de tăcere şi cuminţenie. amestecînd la un loc tre­ cutul. Gîndurile căpă­ tau o limpezime pe care mai înainte nu o cunoscuse. ce să zic. Numai cîţiva ci­ teau. După aceea lacob a rămas singur. v-aş fi spus. Unii priveau la televizor. el parcă sparse timpul. . Oare cum ar fi arătat aceşti oameni dacă fiecare din ei nu şi-ar fi ştiut cu exactitate ziua şi ceasul cînd va pleca din viată? După cină. în care se povestea cum îi dădeau pe creştini la lei şi la tigri în cir­ curile romane. nu ştim unde Te duci. deşi toţi o ştiau de acum pe de rost şi le trezea un gust amar.Poate tocmai pentru că este Dumne­ zeu şi pentru El moartea nu înseamnă nimic. Din pricina focului pe care îl simţea în inimă i se părea că nu va ador­ mi niciodată. credeţi în Dumnezeu.. la care toţi s-au ridicat de pe unde erau şi au alergat înăuntru. alţii se jucau la calculator. Fesu­ rile. să fie ucişi. lacob se retrase în sala de agrement. prezentul şi viitorul.Creştinii sînt toţi nişte ciudaţi. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc. şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sînt 185 . iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine. Toma I-a zis: Doamne. Chiar şi Hristos al lor S-a lăsat răs­ tignit pe cruce. pe care cei de acolo nu şi le scoteau niciodată.E ora mesei. Dacă se poate. lacob se aşeză la masa la care cu mulţi ani în urmă îşi întîlnise pentru ul­ tima dată mama. Mai vor­ bim şi altă dată despre Hristosul tău. 184 DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT La cină au băut suc cu prăjituri. îi păreau lui lacob că seamănă cu nişte nimburi prost desenate.IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI . Scoţînd Biblia. Iar de nu.

IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decît prin Mine [...] Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.1 Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iu­ bit şi Eu pe voi; rămîneţi întru iubirea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămîne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit porun­ cile Tatălui Meu şi rămîn întru iubirea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit şi Eu pe voi. Mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca sufletul său să şi-1 pună pentru prietenii săi. Voi sînteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpînul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate cîte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscu­ te. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rînduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roadă voastră să rămînă, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decît pe voi M-a urît. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sînteţi din lume, ci Eu

v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte...1 Acestea vi le-am spus ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine cea­ sul cînd tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Iată, vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi sin­ gur. Dar nu sînt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.2

Se spune că Iacob Kohner nu a murit niciodată. într-una din nopţi el a fost vă­ zut cum se ridică din grădină şi zboară spre cer. Cine anume a văzut asta nu se mai ştie, dar credinţa aceasta a rămas pentru totdeauna printre cei de la azilul Euthanasius.

Din „profeţiile" lui Bertrand Russel Şapte răsărituri de soare pentru lacob Kohner Trista poveste a lui Iosif şi a Rozăi Kohner Moştenirea

5 7 23 37

Să priveşti un cireş înflorit prin fereastra azilului de bătrîni 51 Paradisul bătrînilor Sfîrşitul lumii Dialog în sala de Să mori strivit de mulţime Soarele de aprilie Batalioanele de copii Semnele vremii Fratele mai mare lacob Kohner zboară la cer 189 fitness 63 75 87 101 117 133 151 165 177

S.C. Supergraph S.R.L. Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3, 031216, Bucureşti Tel: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84 e-mail: contact@supergraph.ro www.librariasophia.ro www.sophia.ro Societatea de Difuzare SUPERGRAPH vă oferă posibilitatea de a primi prin poştă cele mai bune cărţi de spiritualitate, teologie, cultură religioasă, artă, filozofie apărute la edituri de prestigiu. Plata se face ramburs la primirea cărţilor; taxele poştale sînt suportate de Supergraph. Vă aşteptăm la LIBRĂRIA SOPHIA str. Bibescu Vodă nr. 19, 040151, Bucureşti, sector 4 (lîngă Facultatea de Teologie) tel. 021-336.10.00; 0722.266.618 www.librariasophia.ro

Sacrifică puţină vreme pentru a răsfoi cărţile noastre: este cu neputinţă să nu găseşti ceva pe gustul şi spre folosul tău!

rJ.60. Bucureşti tel.211.32.212. luminatipo.29. corn .com www.C.27 E-mail: ofnce@luminatipo.Tiparul executat la S. sect. str. 20 bis. Luigi Galvani nr. 2. tel./fax 021. 021. LUMINA TIPOs.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful