1

Cuprins
cap.1 Piaţa muncii – piaţă esenţială a factorilor de producţie.............................................................. .2 1.1.Ce este piaţa muncii ............................................................................................................... .2 1.2. Cererea de muncă şi determinanţii săi ............................................................................ 3 1.2.1. Curba cererii de muncă ..................................................................................................... .4 1.2.2. Influenţa modificării salariilor asupra cererii de muncă ......................................... 5 1.2.3. Efectul schimbării altor factori determinanţi ai cererii de muncă ....................... .5 1.3. Oferta de muncă şi determinanţii săi ............................................................................... .7 1.3.1. Oferta de muncă şi resursele de muncă ........................................................................ 7 1.3.2. Numărul de ore lucrate...................................................................................................... 10. 1.3.3. Oferta de muncă şi capitalul uman .............................................................................. .13 1.3.4. Oferta de muncă şi mobilitatea populaţiei ................................................................ .15. 1.4. Indicatori de caracterizare a pieţei muncii ..................................................................... 17 Rezumat ............................................................................................................................................. 20. Concepte ............................................................................................................................................. 21 Cap. II Salariul – preţ al factorului muncă ......................................................................................... 22 2.1. Formarea salariului de echilibru ....................................................................................... 22 2.2. Salariul nominal şi salariul real. Formele de salarizare .............................................. .23. 2.3. Abateri ale mărimii salariilor de la nivelul de echilibru .............................................. 25. 2.4. Diferenţieri ale salariilor datorate discriminării ............................................................. 25 2.5. Diferenţieri de salarii determinate de structura pieţei forţei de muncă .................. .27 2.5.1. Monopsonul .......................................................................................................................... .27 2.5.2. Monopolul .............................................................................................................................. 28 2.6. Legea salariului minim şi consecinţele ei asupra ocupării forţei de muncă ........... .29. Rezumat ............................................................................................................................................ .29 Concepte ............................................................................................................................................ .30 Cap. III: Şomajul ............................................................................................. 31 3.1. Şomajul şi consecinţele lui .................................................................................................... 31 3.2. Caracteristici ale şomajului ................................................................................................. ..32 3.3. Formele şomajului ................................................................................................................... .33 3.4. Reducerea şomajului ................................................................................................................ 36. Rezumat ............................................................................................................................................... 37 Concepte .............................................................................................................................................. 37 Cap. IV Pieţe regionale ale muncii şi determinanţii lor .......................................................................... 38 4.1. Regiunea – subansamblu al economiei naţionale ........................................................... 38 4.2. Cererea de muncă pe piaţa regională a muncii ................................................................. .39 4.3. Oferta de muncă pe pieţele regionale ale muncii ............................................................. .40 4.4. Migraţia interregională şi pieţele regionale ale muncii ................................................ .41 4.4.2. Teorii explicative ale migraţiei interregionale .............................................................. .42 4.4.2.1. Teoria clasică a migraţiei forţei de muncă ................................................................... .42 4.4.2.2. Neajunsuri ale modelului clasic al migraţiei forţei de muncă ............................... .44 4.4.2.3. Alte abordări teoretice ale migraţiei forţei de muncă ............................................... .45 4.5 Migraţia interregională în România ....................................................................................... 46 Rezumat ................................................................................................................................................... 49 Concepte ................................................................................................................................................. .50

1

2

CAP. 1 PIAŢA MUNCII – PIAŢĂ ESENŢIALĂ A FACTORILOR DE PRODUCŢIE Obiective Studiind acest capitol: • Vom şti ce este piaţa muncii şi care sunt trăsăturile sale specifice; • Vom putea face demarcaţia între piaţa a muncii naţională şi piaţă a muncii locală, între pieţe primare şi pieţe secundare ale muncii; • Vom şti ce este cererea de muncă şi modul cum se trasează curba ei; • Vom înţelege influenţa modificării salariilor şi altor factori – cererea de produse, preţul capitalului etc. – asupra cererii de muncă, putând delimita efectul de scară şi efectul de substituţie ; • Vom cunoaşte ce este oferta de muncă şi care sunt resursele sale şi vom înţelege ce reprezintă o serie de variabile demoeconomice cum sunt populaţia activă, populaţia ocupată şi populaţia activă neocupată (şomerii) ; • Vom înţelege mai bine raţionamentul prin care fiecare individ decide în legătură cu numărul de ore pe care le alocă muncii remunerate ; • Vom cunoaşte câteva aspecte ale relaţiei dintre oferta de muncă şi capitalul uman ; • Vom vedea cum influenţează mobilitatea populaţiei oferta de muncă . 1.1.Ce este piaţa muncii Desfăşurarea activităţii înseamnă, în esenţă, un continuu proces de combinare a trei factori de producţie elementari: munca, natura şi capitalul. Combinarea are loc la nivelul întreprinderii, sub coordonarea actorului esenţial al vieţii economice – întreprinzătorul – al cărui rol a fost subliniat în urmă cu peste două secole de economistul francez Jean Baptiste Say. Pentru a putea fi combinaţi, factorii de producţie trebuie să fie mai întîi achiziţionaţi. Procurarea factorilor de producţie se realizează prin cumpărarea lor de pe pieţe specializate : piaţa muncii, piaţa capitalului şi piaţa factorilor naturali. Piaţa muncii poate fi definită ca « loc de întîlnire, în spaţiu şi timp, pe total şi pe structură, a cererii de muncă cu oferta de muncă »1 Ea se află într-o relaţie de dependenţă, atît cu celelalte pieţe ale factorilor de producţie, cât şi cu piaţa bunurilor şi serviciilor. Având ca obiect al tranzacţiilor factorul muncă, piaţa muncii, prin structurarea şi funcţionarea sa, se detaşează de celelalte prin trăsături specifice : - piaţa muncii este segmentată şi nu unică şi atotcuprinzătoare la scara întregii economii naţionale. Structurarea sa pe două sau mai multe subansamble face ca mobilitatea
1

Ion Ignat, Ion Pohoaţă, Gh. Luţac, Gabriela Pascariu, Economie Politică , ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.255

2

3 forţei de muncă să fie foarte ridicată în interiorul fiecărui sector, dar mai redusă între ele, datorită lipsei de omogenitate a condiţiilor de angajare şi remunerare. - piaţa muncii este reglementată. În economia contemporană piaţa muncii nu mai este perfect concurenţială, cum probabil nici nu a fost vreodată. Astăzi însă jocul între cererea şi oferta de muncă are loc într-un cadru instituţional şi juridic bine definit, raporturile între vânzători şi cumpărători fiind reglementate prin acte normative şi acorduri încheiate între exponenţii intereselor angajaţilor, angajatorilor şi uneori şi ale puterii publice. - Ca pe oricare altă piaţă, aici se întîlnesc o mulţime de cumpărători şi vânzători. Cumpărătorii sunt angajatorii, iar vânzătorii sunt lucrătorii. Ei realizează în permanenţă tranzacţii cu serviciile de muncă, fiind influenţaţi de deciziile celorlalţi participanţi. Chiar dacă unii dintre participanţi nu sunt activi în fiecare moment, adică nu se află în căutarea unor noi angajaţi sau a unei noi slujbe, pe piaţă există în permanenţă mii de firme şi lucrători care tranzacţionează. - Dacă obiectul tranzacţiilor îl constituie servicii de muncă de înaltă calificare, ce nu pot fi oferite decât de persoane cu pregătire superioară, cum ar fi, de exemplu, ingineri, medici, informaticieni, aria de căutare şi întîlnire a cererii cu oferta se poate extinde la scara întregii economii naţionale. Vorbim în acest caz de o piaţă a muncii naţională. Când căutarea se poate limita pe plan local, cum este în cazul unor instalatori, mecanici auto sau cameriste de hotel, avem de a face cu o piaţă a muncii locală. - Segmentarea pieţei muncii îi conferă o anumită dualitate. Astfel, unele pieţe ale muncii, în special cele în care vânzătorii de muncă, adică lucrătorii, sunt reprezentaţi de sindicate, operează în baza unui set formal de reguli care guvernează parţial tranzacţiile cumpărători - vânzători. Angajatorii sunt obligaţi ca, în cazul unor profesii sindicalizate, să ţină seama de lista membrilor eligibili ai sindicatului respectiv. Alteori, unele acorduri sindicate - management prevăd anumite reguli privind ordinea în care sunt angajaţi sau concediaţi membrii de sindicat, procedurile de rezolvare a nemulţumirilor angajaţilor, promovarea, sarcinile sau ritmul de muncă, sistemul de stimulente, care să asigure un tratament just, echitabil, al tuturor. Un astfel de set formal de reguli şi proceduri care constrîng relaţiile de angajare în interiorul firmei conferă caracter de piaţă internală a muncii.2 - Adesea însă tranzacţiile cu servicii de muncă se pot desfăşura şi în afara unor astfel de reguli scrise, într-un sector al pieţei muncii în care slujbele pot fi stabile şi bine plătite sau, dimpotrivă, instabile şi prost plătite. Se consideră că instabilitatea locurilor de muncă şi nivelul scăzut al remunerării lor sunt atribute ale pieţei secundare a muncii. În contrast cu acestea, pieţele muncii caracterizate prin niveluri relativ ridicate de remunerare şi stabilitate a locurilor de muncă sunt pieţe primare ale muncii. - Toate segmentele pieţei muncii – piaţa electroniştilor, piaţa constructorilor, zidarilor, instalatorilor, piaţa şoferilor de taxi, a camionagiilor etc. – sunt interrelaţionate : participanţii, atât lucrători cât şi angajatori, pot oricând să-şi schimbe intenţia, să facă tranzacţii pe oricare altă piaţă. 1.2. Cererea de muncă şi determinanţii săi Ca pe orice altă piaţă, şi pe piaţa muncii se întâlnesc cererea şi oferta de muncă. Purtătorii cererii de muncă – angajatorii – cu purtătorii ofertei de muncă – lucrătorii.
2

Ronald G. Ehrenberg, Robert S. Smith, Modern Labor Economics, Theory and Public Policy, Sixth Edition, Addison – Wesley, New York, Amsterdam, 1996, p.26

3

4 Cererea de muncă reprezintă cantitatea de muncă pe care angajatorii sunt dispuşi să o achiziţioneze la diferite niveluri ale salariului, pentru a-şi desfaşură activitatea în indiferent care domeniu din cadrul economiei naţionale, exprimându-se prin numărul de locuri de muncă oferite de ei. Angajatorii caută să achiziţioneze pe piaţa muncii cantităţi suplimentare de muncă în măsura în care constată creşteri ale cererii pe piaţa bunurilor sau serviciilor care constituie obiectul activităţii lor. De aceea, cererea de muncă este o cerere derivată din cererea de pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Ce factori determină mărimea cererii de muncă ? Altfel spus : care sunt determinanţii ei ? Fiind o cerere derivată din cererea de bunuri, este evident că evoluţia acesteia din urmă are un rol hotărîtor: în caz extrem, dispariţia cererii pentru un anumit bun pe piaţa acestuia provoacă fără îndoială dispariţia cererii înseşi pentru forţa de muncă de calificarea respectivă. De-a lungul timpului evoluţia modului de consum a determinat dispariţia multor profesii. 1.2.1. Curba cererii de muncă Ca şi în cazul oricărei alte mărfi, pe piaţa muncii cererea este în dependenţă inversă de preţul obiectului tranzacţionat – salariul. La nivel microeconomic, în conformitate cu analiza marginalistă, firma va achiziţiona factorii de producţie în acele cantităţi pentru care fiecare unitate adiţională de factori aduce o contribuţie la creşterea producţiei mai mare decât costul ∗ ei. Altfel spus, productivitatea marginală a factorului, în expresie valorică (PmV) , să fie mai mare decât costul său marginal (Cm). Maximum de profit – unicul obiectiv al firmei care defineşte echilibrul ei în teoria neoclasică – se obţine când : PmV= Cm (1)

Produsul marginal al factorilor (sau productivitatea lor marginală) reprezintă sporul producţiei datorat creşterii factorului cu o unitate. Dacă acest spor fizic al producţiei este ponderat cu preţul se obţine productivitatea marginală a factorului în expresie valorică (PmV).

4

5

Salariul

S1 S2 . Si Sn 0 L1 L2 .. Li …………. Ln Cantitatea de muncă cerută Curba produsului (productivităţii) marginal al muncii în expresie valorică (PmV)

Figura 1.1 Determinarea de către firmă a cantităţii de muncă cerute pe piaţa muncii

Cum costul factorului muncă nu este altceva decât salariul, venitul posesorului său, o mărime exogenă firmei angajatoare, rezultă că pentru a determina grafic cererea de muncă, vom reprezenta mai întâi curba productivităţii marginale a muncii (descrescătoare a urmare a acţiunii legii randamentelor descrescânde) şi, înscriind pe ordonată mărimea salariului unitar, vom constata că firma va majora cererea de muncă pe măsură ce salariul se diminuează. Fiecărui nivel al salariului (S1, S2, ...., Si, ......, Sn) îi corespund cantităţile de muncă (L1, L2, ......, Li, ......, Ln) pentru care PmV să egaleze Cm, adică salariul. Ca urmare, ansamblul punctelor de coordonate (Li, Si) pentru care PmV = Cm , care nu este altceva decât curba productivităţii marginale a muncii respective, reprezintă curba cererii de muncă. 1.2.2. Influenţa modificării salariilor asupra cererii de muncă Să studiem în continuare ce efect va avea asupra numărului de lucrători pe care îi angajează o firmă sau asupra cererii de muncă modificările survenite în factorii care o influenţează : mărimea salariului, cererea de produse, cantitatea de capital ce poate fi achiziţionată la preţurile date şi tehnologia corespunzătoare. Pentru simplificarea raţionamentului vom folosi clauza « caeteris paribus » (adică atunci când studiem efectul schimbării unui factor, pe toţi ceilalti îi considerăm constanţi). Ce se întîmplă când salariile cresc ? În primul rând, se majorează costurile output-ului firmei, ceea ce va avea ca efect diminuarea ofertei ei şi, în consecinţă, reducerea cantităţii de muncă necesare realizării acestui nivel mai scăzut al producţiei. Această diminuare a nivelului

5

se modifică cererea pentru un anumit produs în sensul creşterii ei. 1. În al doilea rând. Acest al doilea efect al creşterii salariului. inclusiv preţul capitalului). angajatorii) vor dori să-şi diminueze costul prin adoptarea unei tehnologii mai capital intensive (adică prin care se combină într-o proporţie mai mare capitalul şi într-o proporţie mai mică munca). Efectul schimbării altor factori determinanţi ai cererii de muncă Dacă. În sus când mărimea salariului creşte. Aplicând din nou clauza caeteris paribus (considerînd că tehnologia şi capitalul nu se modifică). nivelul dorit al ocupării forţei de muncă se află aşadar într-o dependenţă inversă faţă de mărimea salariului. purtătorii cererii de muncă (firmele. Determinarea efectului modificării salariului asupra cantităţii de muncă cerute se poate evidenţia prin deplasarea în sus sau în jos de-a lungul curbei cererii de muncă. ca urmare a creşterii veniturilor. constând în înlocuirea muncii de către capital în procesul de producţie poate fi denumit efect de substituţie. ci tot un efect de scară. deoarece la aceleaşi niveluri ale mărimii salariului cantitatea cerută de muncă sporeşte ca urmare a creşterii cererii pentru produsul la fabricarea căruia este necesară.2. dintr-un motiv sau altul. producţia acestuia ar trebui să crească pentru a mări pe această cale profitul. din poziţia C1 în C2. dacă salariile cresc (toate celelalte lucruri rămânând neschimbate.3. de exemplu. Cererea de muncă. Şi consecinţa acestei tendinţe va fi diminuarea ocupării forţei de muncă. ci prin deplasarea întregii curbe a cererii spre dreapta. iar în jos când salariul scade. rezultă că sporirea output-ului pentru care cererea a crescut se va putea realiza doar pe seama creşterii cererii de muncă.6 de ocupare de pe piaţa muncii ca urmare a reducerii volumului producţiei se numeşte efect de scară. paralel cu ea însăşi. 6 . cel puţin în faza iniţială. Întrucât am presupus prin clauza caeteris paribus că toţi ceilalţi factori rămân neschimbaţi (inclusiv preţurile relative ale muncii şi capitalului) această creştere a cererii de muncă nu poate fi un efect de substituţie. De această dată creşterea cererii de muncă nu se va mai evidenţia grafic prin deplasarea pe curba iniţială a cererii de muncă.

Acesta nu este însă singurul efect al scăderii preţului capitalului. Dar dacă cererea pentru un anumit produs rămîne neschimbată la fel ca şi tehnologia. orientându-se spre una mai capital intensivă. şi 7 . ceea ce înseamnă cantităţi de muncă mai mici cerute la aceleaşi niveluri ale salariului. Cererea de muncă se va diminua. Concomitent vom avea şi un efect de substituţie negativ. Ce efect va avea această scădere a preţului capitalului asupra cererii de muncă ? Pe de o parte. cu capital. devenită mai scumpă. ieftinirea capitalului duce la diminuarea costului producţiei.7 Salariul Si C2 C1 0 Li0 Li1 Cantitatea de muncă cerută Figura 1. care împinge curba cererii de muncă spre dreapta. ca răspuns la ieftinirea capitalului vor modifica tehnologia. deoarece firmele producătoare. reducerea preţului capitalului generează asupra cererii de muncă două efecte opuse : efectul de scară. creşterea ocupării.2. se observă că la fiecare nivel al salariului înscris pe ordonată (Si). condiţiile de ofertă a muncii şi se modifică de această dată oferta de capital ? Presupunând că aceasta creşte. desigur. angajatorii. Influenţa creşterii cererii pentru un produs asupra cererii de muncă necesară fabricării acestuia Din figura 1. Curba cererii de muncă se va deplasa spre stânga. astfel încât o cantitate mai mare de output va fi obţinută cu un volum mai mic de muncă. implicit. preţul capitalului scade într-o anumită proporţie faţă de nivelul său anterior. creşterea cererii de muncă la aceleaşi niveluri ale salariului şi.2. adică vor substitui munca. ceea ce va avea ca efect o tendinţă de creştere a producţiei. Avem de-a face în acest caz cu un efect de scară pozitiv. care va atrage după sine. În concluzie. pozitiv. Curba cererii de muncă se va deplasa paralel cu ea însăşi spre dreapta. cantitatea de muncă cerută este mai mare (Li1 în loc de Li0).

iar C2 este curba finală a cererii de muncă. deoarece o parte din capital este substituită cu munca devenită relativ mai ieftină. 8 . ca urmare.8 efectul de substituţie negativ. sporirea exporturilor. care trage curba cererii de muncă spre stînga. deoarece. Efectele scăderii preţului capitalului asupra cererii de muncă Cererea de muncă şi. toţi factorii care stimulează cererea globală pot influenţa şi cererea de muncă.3. în consecinţă. Astfel. după scăderea preţului capitalului. în sensul creşterii ei dar şi al scăderii. efectele asupra cererii de muncă s-ar inversa : efectul de scară ar fi negativ (curba cererii de muncă s-ar deplasa spre stânga).3. curba acesteia se va deplasa paralel cu ea însăşi spre stânga. Când efectul de scară domină Muncă C1 C2 Muncă b). înainte de reducerea preţului capitalului. Dacă preţul capitalului ar creşte. aşa cum se prezintă în cele două diagrame din figura 1. Creşterea cererii de muncă indusă de acţiunea acestor factori este exprimată grafic prin deplasarea curbei cererii de muncă spre dreapta. Nivelul ocupării ar creşte în cazul a). Salariu Salariu C2 C1 a). firmele producătoare vor opta de această dată pentru tehnologii intensive în muncă. şi ar suferi o contracţie în cazul b). implicit. Când domină efectul de substituţie Figura 1. deoarece scumpirea capitalului ar mări costul producţiei. implicarea guvernului în economie prin demararea unor proiecte de lucrări publice sau de restructurare a unor ramuri sau activităţi din economia naţională pot determina modificări esenţiale ale cererii de muncă. Pot rezulta în final două situaţii. în timp ce efectul de substituţie ar fi pozitiv (curba cererii de muncă s-ar deplasa spre dreapta). capitalul devenind mai scump. Ori de câte ori acţiunea acestor factori va avea ca efect o restrângere a cererii de muncă. Creşterea investiţiilor. nivelul ocupării pot fi influenţate şi de alţi factori. obţinând o producţie mai mică. ceea ce ar avea ca efect diminuarea producţiei bunului respectiv şi. a diminuării ofertei acestui factor de producţie. C1 este curba iniţială a cererii de muncă. dar cu o cantitate mai mare de muncă. cu acţiune indirectă. de exemplu. reducerea cererii de muncă.

factori demografici . . Bucureşti. 12 9 . 1. Resursele umane în România. De exemplu. p. mortalitate. Oferta de muncă şi determinanţii săi A doua componentă esenţială a mecanismului funcţionării pieţei muncii este oferta de muncă. mai ales. Ele constituie partea cea mai numeroasă şi mai importantă din populaţia totală a unei ţări. Editura ASE. Oferta de muncă şi resursele de muncă Resursele de muncă reprezintă de fapt izvorul care determină fluxul ofertei de muncă. speranţa medie de viată. 2002. cea superioară) sunt influenţate de nivelul de dezvoltare economică.3. de mărimea populaţiei care poate şi doreşte să muncească şi de numărul de ore pe care fiecare individ le alocă din timpul său pentru muncă. exprimându-se prin cererea de locuri de muncă. 3 Daniela – Luminiţa Constantin şi colab. disponibilă de muncă. limitele de vârstă ale resurselor de muncă (atât cea inferioară cât şi. doreşte să o presteze la diferite niveluri ale salariului. de legislaţia muncii din fiecare ţară şi în special de legislaţia privind pensionarea. Dimensiunea ofertei de muncă este determinată. fluxurile migratorii etc.4.9 1.3 Dimensiunea resurselor de muncă se află sub influenţa a două categorii de factori : .3. prin însuşirile lor biologice. în esenţă. Structura populaţiei totale a unei ţări din punctul de vedere al participării sale la realizarea ofertei de muncă se prezintă ca în figura 1. Aceasta reprezintă cantitatea de muncă pe care populaţia activă .. Mobilitatea teritorială. . fizice şi intelectuale. constituindu-se din ansamblul persoanelor care.factori social economici. .1. pot participa în mod direct şi permanent la o activitate social economică utilă. care se referă la natalitate.

fiind constituită din persoanele în vârstă de 4 Ibidem 10 .10 Fig.4. populaţia activă .populaţia în vârstă legală de muncă . de regulă diferenţiat pe bărbaţi şi femei. aşa cum este stabilită în legislaţia muncii din fiecare ţară. din punct de vedere economic. . reprezentată de persoanele cuprinse între limita inferioară şi cea superioară a vârstei de angajare. accidente de muncă etc. . mărime pe care o notăm cu PVM . furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producerea de bunuri şi servicii. în care se includ tinerii care muncesc sub limita inferioară a vârstei de muncă şi persoanele care mai muncesc după vârsta de pensionare . 1. (PIM) Rezultă că : RMT = PVM + PAVMA – PIM4 Pornind de la aceste variabile putem defini cel mai important factor al ofertei de muncă.populaţia în vârstă de muncă aflată în incapacitate de muncă din cauza unor boli profesionale.populaţia activă în afara vârstei de muncă (PAVMA) . Structura populaţiei în funcţie de participarea sa la formarea ofertei de muncă În determinarea resurselor de muncă totale (RMT) de care dispune o economie naţională se iau în considerare următoarele variabile : . care.

putînd începe lucrul oricând în următoarele 15 zile. în România. alte persoane asistate. îndeplineşte concomitent următoarele condiţii : 1. elevii şi studenţii care nu exercită o activitate aducătoare de venit..populaţia activă neocupată (şomerii ). pensionarii care nu mai lucrează pentru obţinerea unui venit suplimentar. lucrătorii familiali. este formată din ansamblul persoanelor în vârstă legală de muncă. fiind remunerate sub formă de salarii. în decursul perioadei de referinţă. populaţia activă cuprinde două componente : . nu are un loc de muncă din care să obţină un venit . transformându-se în populaţie ocupată. evoluţia acestor mărimi demoeconomice în perioada 1997 – 2005. din care o parte ocupă locurile de muncă oferite de angajatori... Tabelul nr. lucrătorii pe cont propriu. personalul militar. este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată. patronii. ucenicii şi stagiarii remuneraţi. Aceştia. împreună cu studenţii şi elevii apţi şi în vârstă de muncă dar care nu lucrează.1 de mai jos : Se constată că. în perioada de referinţă. plată în natură sau alte beneficii. În concluzie. 9912 9598 2001 22326 15277 11151 . ocupată de 15-64 ani 1997 1999 22328 2234 6 15158 1518 9 11756 1156 6 . Acestea pot accede oricând pe piaţa muncii. . Diferenţa între populaţia totală a unei ţări şi populaţia activă se numeşte populaţie inactivă. .4. care.. populaţia casnică în vârstă de muncă şi aptă de a lucra şi cu militarii în termen. sporind dimensiunea ofertei de muncă. cu 777 mii persoane (3. constituie. desfăşoară o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră.. dat publicităţii în octombrie 2008 . iar restul rămâne neocupată. aşa cum se vede din figura 1. disponibile pentru muncă. adică apte de a lucra. 9529 2003 21686 14933 9915 9569 8602 2004 21638 14964 9957 9410 8635 2005 21609 15021 9851 9267 865 1 2006 21575 15035 9562 9526 8838 2007 2155 1 1504 6 9479 9643 8843 11 . Conform informaţiior oferite de Raportul Comisiei Europene Employment in Europe 2008 . statistic. în perioada 1997 – 2007. pe fondul unei diminuări constante a populaţiei totale a României.populaţia ocupată . 1 Participarea populaţiei la forţa de muncă în România 1997 – 2007 (mii persoane) Populaţia totală Populatia de 15-64 ani Populaţia activă Total populatie ocupată Pop.11 muncă.iar populaţia ocupată de 15 – 64 ani a scăzut cu 1069 mii (11. care. 2.0 %). populaţia activă a scăzut cu 2277 mii persoane (19. 3. apte de muncă şi care.. oferta curentă de muncă este reprezentată de populaţia activă. este prezentată în tabelul nr. este în căutarea unui loc de muncă ..00 %). rezervele de muncă. Populaţia ocupată cuprinde salariaţii civili..00 %). în care se înclud populaţia casnică indiferent de vârstă. Conform definiţiei Biroului Internaţional al Muncii (BIM) şomerul este persoana aptă de muncă în vârstă de 15 ani şi peste. ca şomeri... La rândul său.

2 :Numarul mediu anual de ore de munca pe lucrator intr-o serie de tari din OCDE in perioada 2000 . cu 65.google. numărul mediu anual de ore-muncă prestate de un lucrător în ţări membre ale OCDE are tendinţa să scadă. între 1392 ore în Olanda (ceea ce înseamnă 26. unde cu şapte ani în urmă (în anul 2000).3. Numărul de ore lucrate de un individ într-o companie nu este de obicei la latitudinea angajatului. situându-se .p. numărul mediu anual de ore muncă pe un lucrător era de 1372.2007 Ţara 0 Australia Austria Belgia Canada Republica Cehă Danemarca Finlanda Franţa Germania Grecia Ungaria Islanda 0 Irlanda 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 1 1 785 1 632 1 554 1 768 2 092 1 581 1 750 1 591 1 473 2 080 2 061 1 885 1 1 719 2 1 755 1 630 1 577 1 762 2 000 1 587 1 734 1 578 1 458 2 086 2 019 1 847 2 1 709 3 1 740 1 632 1 579 1 744 1 980 1 579 1 728 1 536 1 445 2 087 2 026 1 812 3 1 695 4 1 737 1 642 1 575 1 734 1 972 1 577 1 720 1 531 1 439 2 087 1 997 1 807 4 1 671 5 1 747 1 650 1 549 1 753 1 986 1 579 1 724 1 558 1 442 2 060 1 996 1 810 5 1 668 6 1 732 1 656 1 565 1 738 2 002 1 564 1 718 1 550 1 435 2 053 1 994 1 794 6 1 654 7 1 723 1 655 1 571 1 738 1 997 1 574 1 714 1 568 1 433 . Aşa cum rezultă din tabelul nr. ci este definit prin programul de lucru..58% mai mult. http://www.12 Şomerii BIM 706 790 750 692 800 704 728 641 Sursa : preluat şi prelucrat după raportul Employment in Europe 2008..2..ro/search? hl=ro&q=employment+in+europe+2008&meta=&aq=0&oq=employment+in+Europe 1.32 ore pe săptămână). 40 sau chiar mai multe ore pe săptămână. 1 989 1 795 7 1 640 8 1 722 1 652 1 566 1 736 1 985 . Excepţiile sunt chiar Olanda. iar la scara ramurii se stabileşte prin acordurile încheiate pe baza unor negocieri complexe. 1 986 1 807 8 1 630 12 . 2 de mai jos. Austria (cu o creştere de 20 de ore în 2007 faţă de 2000) şi Belgia (cu o creştere de 12 ore muncă în acelaşi interval de timp Tabelul nr. Numărul de ore lucrate. diminuându-se până la 1348 în anul 2002. cu puţine excepţii.266.76 ore pe sătămână) şi 2305 ore (date disponibile pentru anul 2006) în Corea de Sud ( ceea ce înseamnă 44. la nivelul anului 2007. 1 698 1 561 1 433 . Se lucrează 37.

1 652 1 562 .. Marea Britanie...53 % în Corea de Sud (unde nivelul săptămânal era...13 Italia Japonia Corea de Sud Luxembourg Mexic Olanda Noua Zeelandă Norvegia Polonia Portugalia Republica Slovacă Spania Suedia Turcia Regatul Unit al Marii Britanii Germania de Vest Statele Unite ale Americii 1 861 1 821 2 520 1 662 1 888 1 372 1 830 1 455 1 988 1 765 1 811 1 731 1 574 1 685 . ele vizează comportamentul individual în actul de alegere între timp de lucru şi timp liber. Acest comportament are ca rezultat o anumită configuraţie a curbei ofertei individuale de muncă.17 ore. . Oricine poate hotărî dacă îşi caută un loc de muncă sau mai multe concomitent. 1 677 1 422 1 797 1 826 1 787 2 394 1 586 1 849 1 362 1 827 1 417 1 983 1 763 1 708 1 690 1 575 1 669 1 918 1 672 1 426 1 799 1 819 1 775 2 354 1 570 1 909 1 375 1 810 1 420 1 994 1 752 1 741 1 672 1 607 1 669 1 918 1 676 1 419 1 795 1 814 1 784 2 305 1 604 1 883 1 391 1 787 1 408 1 985 1 758 1 749 1 655 1 576 1 657 . 5. Belgia. 1 711 1 451 1 832 1 843 1 809 2 506 1 646 1 864 1 372 1 817 1 429 1 974 1 769 1 799 1 727 1 527 1 646 . Germania. format din cantităţi de două bunuri.58 % mai mult decât în primele). reducere ce se încadrează între circa 2 % (SUA. în 2006.oecd. Olanda.org/wbos/Index. din Olanda). dacă îşi întrerupe timpul de muncă pentru a-şi continua pregătirea profesională sau pentru a-şi lua o vacanţă mai îndelungată etc. în condiţiile restricţiei sale bugetare. cu cel mai înalt nivel fiind însă Coreea de Sud (2520 ore în anul 2000... pornind de la premiza că timpul total de care dispune fiecare este dat..time sau part-time. unde durata timpului de muncă este deja redusă).22 % în Luxemburg sau chiar 8. Timpul total de muncă de-a lungul unei vieţi este însă rezultatul deciziei fiecărui individ.77 ore) şi 1986 ore în Cehia şi Ungaria (ceea ce înseamnă o medie săptămânală de 38. 1 542 1 871 1 392 1 771 1 411 1 976 1 728 . 1 714 1 439 1 811 1 831 1 798 2 465 1 634 1 888 1 348 1 817 1 414 1 979 1 767 1 746 1 721 1 534 1 629 ..33 ore. cu 65. în perioada anilor 2000 – 2007 am asistat la un proces de reducere în continuare a acestui indicator. dacă se angajează într-o slujbă full .56 % în Spania.18 % în Irlanda. tot aşa 13 . de 44. X şi Y.59 % mai mult decât cea mai scurtă durată săptămânală. 7. Exceptând un număr redus de ţări (Austria. cu 42. la nivelul anului 2007. 1 669 1 418 1 797 1 824 1 785 . adică o medie săptămânală de 48.aspx?DatasetCode=ANHRS Se constată faptul că în ţările membre ale OCDE (care cuprinde ţările dezvoltate ale lumii) durata timpului anual de muncă se situează. între 1392 ore în Olanda (ceea ce înseamnă o medie săptămânală de 26. Portugalia etc) şi 4. Aşa cum în teoria microeconomică a consumatorului acesta alegea un « coş » optimal. Aceste alegeri au devenit mai posibile pe măsură ce flexibilitatea programelor de lucru a sporit. iar folosirea mijloacelor informatice s-a extins. 1 696 1 428 1 807 1 826 1 799 2 434 1 630 1 857 1 363 1 813 1 399 1 984 1 742 1 673 1 706 1 559 1 639 . 1 670 1 419 1 794 sursa: http://stats. În esenţă.66 ore).

Fig. După cum se observă în figura 1. care acţionează concomitent cu efectul de substituţie. care îi asigură un nivel de satisfacţie suficient de ridicat pentru a-l determina să nu-şi mai sporească insatisfacţia dată de reducerea timpului liber în aceeaşi proporţie. iar oferta sa individuală de muncă se va mări. O majorare a salariului peste nivelul S3 (suficient de ridicat). individul va substitui timpul liber cu timp de muncă. adică de consumul salariului real. până la S4 permite salariatului să-şi asigure un standard de viaţă dorit cu mai puţine ore lucrate şi mai mult timp liber. Chiar dacă timpul liber şi consumarea timpului în forme neremunerate pot constitui factori importanţi ai bunăstării.1. oferta individuală de muncă reducându-se la nivelul H2. creşterea salariului generând o creştere a ofertei de muncă. Atât timp cât satisfacţia sacrificată este compensată de plăcerea obţinută din consumul bunurilor şi serviciilor achiziţionate cu ajutorul salariului pentru fiecare oră suplimentară de muncă. Avem de-a face aici cu un efect de substituţie pozitiv.. Acesta este un efect de venit negativ. atât timp cât salariul orar nu depăşeşte nivelul S3. Venitul mai mare îi permite angajatului să achiziţioneze mai multe bunuri şi servicii.5.14 ofertantul de muncă alege o combinaţie formată din timp liber şi din timp de muncă. Pe măsură însă ce creşte salariul real pe ora de muncă suplimentară. nivelul înalt al civilizaţiei materiale şi spirituale la care au ajuns unele state avansate nu a putut fi obţinut fără o participare susţinută a populaţiei 14 .5. costul de oportunitate al fiecărei ore de timp liber sacrificate devine tot mai mare. efectul de substituţie este mai mare decât efectul de venit. Orice oră de muncă prestată în plus înseamnă o oră de timp liber sacrificată. Efectul de venit domină efectul de substituţie. Curba individuală cotită a ofertei de muncă Iată cum teoria ofertei de muncă ne ajută să înţelegem tendinţele pe termen lung ale participării la muncă.

sau a continua studiile. în speranţa că. de bază. constând în costurile participării la cursuri. în faţa aceluiaşi mediu. Asemeni oricărei alte investiţii. mai mică decât vârsta legală de muncă. diferitele tipuri de impozite sau o serie de politici de asigurare a anumitor niveluri ale venitului. valorile şi resursele altora în timpul copilăriei fiecăruia. în cel mai bun caz. Aceste decizii sunt influenţate de calităţi care diferă de la om la om : uşurinţa şi viteza cu care învaţă. 2. cheltuieli directe. dar lucrarea de referinţă care a consacrat termenul este Human Capital. Aceste costuri pentru suplimentarea capitalului uman pot fi grupate pe trei mari categorii : 1. reprezintă o investiţie făcută de societate şi de părinţi. pierderi psihice. în viitor. apoi şcoala postliceală. Peste vârsta de muncă. sub aspect cantitativ. realizându-se în special pe baza resurselor părinţilor. Teoria încearcă să răspundă la întrebarea de ce. Oferta de muncă şi capitalul uman Capitalul uman desemnează ansamblul cunoştinţelor. de familie. între a pătrunde pe piaţa muncii. calificărilor. Opţiunile legate de acest subiect constituie o latură importantă a comportamentului pieţei muncii. o investiţie în capitalul uman presupune costuri efectuate în prezent în speranţa că vor fi compensate de beneficiile suplimentare sub formă de salarii mai mari. deoarece învăţarea este adesea dificilă.3. într-un anumit mediu educaţional cultural. apoi la o creştere a satisfacţiei slujbei 15 . de la învăţământul elementar la cel superior şi apoi în producţie. veniturile pierdute. with Special Reference to Education. obositoare şi stresantă. prost remunerată. colegiul. universitatea. Neafectând populaţia în vârstă de muncă. al cărei rezultat se concretizează într-un stoc de capital uman elementar. necâştigate. deoarece pe perioada acestei investiţii în capital uman individul nu lucrează sau. 3. deprinderilor.15 lor la muncă. De aceea se poate afirma că diferenţele de comportament în deciziile privind investiţia în capital uman pe care le iau lucrătorii adolescenţi şi adulţii sunt influenţate de deciziile. formarea capitalului uman este o problemă de alegere individuală. nu lucrează în regim de full – time . Cunoştinţele educaţionale şi averea părinţilor joacă un rol important în dezvoltarea aptitudinilor cognitive de bază ale copilului şi în formarea atitudinilor lui faţă de învăţare şi muncă. pe segmentul ei cu pregătire profesională inferioară. va putea fi găsită o slujbă mult mai bine remunerată. pentru a se încadra în oferta de muncă. 1. la lecţii şi cheltuielile cu achiziţionarea cărţilor sau altor materiale . a absolvi liceul. studii postuniversitare de înaltă calificare. publicată de Gary Becker în 1964 Educaţia elementară a populaţiei de vârstă şcolară. Ea este opţiunea altora. pe care individul le foloseşte în cursul activităţii sale economice.3. prin articolul Investment in Human Capital and Personal Income Distribution publicat în The Journal of Political Economy în 1958. chiar de muncă necalificată. Acest concept a fost introdus în literatura economică modernă neoclasică de Iacob Mincer. De aceea este importantă scoaterea în evidenţă a efectelor stimulante pentru muncă pe care le pot avea salariile ridicate. oamenii fac elegeri diferite referitoare la deciziile privind investiţia în capitalul uman. accesul la resurse financiare. A Theoretical and Empirical Analysis. dobândirea acestui capital uman nu influenţează oferta de mucă. abilităţilor şi aptitudinilor dobândite prin procesul de instruire şi formare. aspiraţiile şi aşteptările din viitor. Beneficiile viitoare aşteptate pentru a compensa aceste costuri se referă în primul rând la un nivel mai înalt al venitului ce va putea fi obţinut. ce vor fi obţinute în viitor. cu consecinţe asupra mărimii şi mai ales structurii ofertei de muncă.

Realitatea confirmă o relaţie pozitivă între nivelul câştigurilor obţinute din muncă şi gradul de pregătire profesională. cit. cit. dar şi cu mare capacitate de adaptare şi potenţial de a învăţa eficient.. În general.000 $ US pe persoană. După unele estimări. decizia de a face investiţia în capital uman va fi luată doar dacă valoarea prezentă (Vp) a fluxului de beneficii viitoare (Bi) este mai mare decât costurile angajate în prezent (C). 315..000 $ / persoană. mai educaţi au rate de mortalitate mai mici.5. era sub forma capitalului uman. Robert S. 2. Ehrenberg. Investiţia în capital uman nu are însă numai influenţe directe asupra ofertei de muncă... SUA de exemplu. anticipată a dobânzii. depăşeşte costul suportat care. Smith. Dacă răspunsul este afirmativ. Concurenţa între lucrători depăşeşte graniţele naţionale. dar cea viitoare se va mări. include costurile directe angajate de societate împreună cu pierderea de produs naţional aferentă celor implicaţi în acest proces. Capitalul uman pe persoană era de 155.. . Robert S. 1 + d ' (1 + d ' ) 2 (1 + d ' ) n unde Bi ( i = 1..6 În esenţă. oamenii cu mai mulţi ani de şcoală. Studiile empirice efectuate în Statele Unite pun în evidenţă faptul că există o strânsă corelaţie statistică între educaţie şi starea de sănătate. Sumele alocate pe student sunt însă cele mai mari.000 $ US în Japonia.. valoarea prezentă a unui flux de venituri viitoare se determină prin relaţia : Bn B B2 Vp = 1 + + . Smith.16 care va fi ocupată. op.) 5 6 Ronald G. 294 Ronald G. 16 . După cum este cunoscut. 287. Noile produse şi sisteme de producţie întemeiate pe tehnologia informaţiei pretind angajaţi de înaltă competenţă. oferta prezentă de muncă se reduce. investiţia în capital uman este profitabilă atunci când sporul de productivitate a muncii. Investiţiile în capital uman sunt o componentă foarte importantă a bogăţiei.). cu cunoştinţe temeinice. care şi-au completat studiile universitare. nivelul este de două ori mai mare decât în oricare altă ţară europeană dezvoltată (vezi tabelul 1. mai puţine simptoame de boală (tensiune arterială mai scăzută. la o mai mare apreciere a celor din jur. p. n) sunt beneficiile aşteptate a fi obţinute în fiecare an i al vieţii active viitoare . bogăţia totală a SUA era în 1990 de circa 421. pentru societate. iar în ceea ce priveşte ponderea persoanelor de vârstă cuprinsă între 25 şi 44 ani.. adică 59%. Ehrenberg. o mai mare preocupare pentru medicina preventivă.000 $ US în Canada. d’ = o rată de actualizare. de regulă egală cu o rată aşteptată. p. şi în acest caz. Merită dacă valoarea prezentă a fluxului de câştiguri viitoare este mai mare decât costul investiţiei. la întrebarea finală « merită să fie realizată o investiţie în capital uman ? ». Se globalizează pieţele produselor şi serviciilor dar şi pieţele muncii. Care este răspunsul societăţii la aceeaşi întrebare ? În era competiţiei globale nici o ţară nu-şi mai poate concepe destinul fără cunoaştere şi educaţie la cel mai înalt nivel permis de resursele de care dispune.. o grijă mai mare pentru propria sănătate. Se estimează că 64% din bogăţia mondială pe persoană reprezintă capital uman. Presupunând că atât costurile cât şi beneficiile pot fi exprimate în formă bănească. mai ales. + . în expresie calitativă.5 La acelaşi nivel de venit. din care 248. persoanele care investesc în capital uman au un comportament pe termen lung mai adecvat. atât în termeni cantitativi cât şi. în expresie valorică. op.000 $ US în Germania şi 458. o persoană va răspunde în funcţie de relaţia între costul prezent al investiţiei şi valoarea prezentă a câştigurilor viitoare generate de îmbunătăţirea capitalului uman. De aceea.. un nivel mai scăzut al colesterolului etc. alocă pentru educaţia elementară şi secundară resurse la un nivel mai ridicat dar destul de apropiat de cel al altor ţări dezvoltate.

2 11. fără schimbarea domiciliului.9 Marea Britanie 2492 19. Aceasta ar presupune transparenţa perfectă a pieţei. 1. atunci când lucrătorii îşi schimbă locul de muncă.2 90. op.316 Cu circa 8 procente din produsul său intern brut alocat acoperirii costurilor directe ale educaţiei formale (elementare. Robert S. Ea este segmentată după criterii ocupaţionale.4.0 17.7 65.6 Germania 2750 17. cit. înclinaţiile şi dorinţele individului. 3917 18 86.7 89. Oferta de muncă şi mobilitatea populaţiei Oamenii îşi pot schimba domiciliul pentru multe motive : familiale.A. cunoscută sub numele de migraţie a forţei de muncă. mobilitatea ocupaţională ar fi şi ea deplină.7 S. Motivele economice se referă îndeosebi la posibilitatea de a munci pentru a obţine un câştig superior celui din locul de origine sau de a găsi o ocupaţie mai potrivită pentru pregătirea. de sănătate.3 11. Ea se poate prezenta ca mobilitate între firme sau mobilitate între ramuri.7 Sursa : Ronald G. din motive economice.. Ţara 17 . SUA alocă o parte substanţială din resursele sale disponibile investiţiilor în capital uman. politice.5 Japonia 2115 21. ceea ce ar avea ca efect deplasări permanente ale factorului muncă în funcţie de nivelul mai convenabil al salariului sau de condiţiile mai bune de muncă. secundare şi colegiu) la care se adaugă 4-5 procente din PIB reprezentând câştigurile pierdute aferente persoanelor în vârstă de muncă aflate în procesul de şcolarizare (în special studenţii). Smith.17 Tabelul 1. p. Aceasta este o mobilitate geografică . Dacă piaţa muncii ar fi perfect concurenţială.6 22.5 Franţa 2627 15. profesionale.5. omogenitatea perfectă a angajaţilor. ocupaţia sau chiar profesia. cel mai adesea.3.U.3 86. Comparaţii internaţionale ale şcolarizării în 1991 Cheltuieli Copii care % din persoanele în vârstă de publice pe revin la un 25-44 ani care şi-au terminat : copil din profesor în Scoala Universitatea clasele 1 – 12 şcolile secundar (în $) elementare ă Canada 3508 15. Pe piaţa muncii ne întîlnim însă şi cu mobilitatea ocupaţională a forţei de muncă.1 23. Ehremberg.9 11. astfel încât se poate afirma că lucrătorii aparţin unor grupuri neconcurente. în cadrul mobilităţii populaţiei un loc important îl ocupă mobilitatea forţei de muncă. de plecare la studii sau.7 79. În realitate însă piaţa muncii nu este perfect concurenţială. De aceea.

pe vârste. atunci când părăsesc un anumit spaţiu se numesc emigrare . migraţia poate fi : . p. poate îmbrăca următoarele forme: . în funcţie de durata şi scopul deplasării.18 adică unor categorii distincte de persoane care nu concurează unele cu altele pentru locurile de muncă unde se cer calităţi şi înclinaţii speciale. 2002. şi migraţia temporară. interjudeţeanî sau intraregională. John Langmead. p. Editura Polirom. Oferta de muncă totală a zonei va creşte (dacă numărul imigranţilor este mai mare decât cel al emigranţilor). Introducere în economia politică modernă. rural-rural sau urban-urban.migraţie de week-end sau migraţie turistică. a apropierii acestuia de locul de muncă (migraţie definitivă). doar atunci când avantajul obţinut dintr-o astfel de schimbare acoperă costurile mobilităţii.. iar atunci când sosesc la o anumită destinaţie se numesc imigrare. ca migraţie interregională. când fluxurile migraţioniste se desfăşoară în interiorul graniţelor. întâlnită îndeosebi în agricultură .369 8 Daniela – Luminiţa Constantin şi colab. Migraţia afectează nu numai numărul. neînsoţită de schimbarea domiciliului stabil al migrantului.migraţie zilnică. inclusiv pe cele ale informării. Bahadur Khan. Efectele migraţiei sunt însă mult mai complexe decât simpla schimbare cantitativă a ofertei de muncă. migraţia temporară. ceea ce s-ar putea realiza doar pe baza unor costuri legate de recalificare. ci şi structura populaţiei.16 18 . există migraţie definitivă. 7 Philip Hardwick. respectiv intrajudeţeană.7 În aceste condiţii. Ea se realizează. fie prin păstrarea domiciliului şi deplasarea la locul de muncă (migraţie pendulatorie sau navetism). denumită şi navetism. o deplasare a populaţiei dintr-o localitate în alta. . Iaşi. cu schimbarea totală sau parţială a domiciliului. Migraţia forţei de muncă se prezintă sub forma unor fluxuri de persoane care.8 Ea îmbracă mai multe forme: • în funcţie de mediul din care fac parte localităţile între care se produce acest proces există migraţie rural-urban. cit.internă.internaţională. realizat fie sub forma schimbării domiciliului. de la domiciliu la sediul locului de muncă. care este o mişcare pendulatorie a populaţiei. mobilitatea ocupaţională presupune trecerea dintr-o astfel de categorie în alta. se va diminua (în situaţia inversă) sau va rămâne neschimbată cantitativ (când cele două fluxuri sunt egale). . între regiuni aparţinând aceleiaşi ţări. • La rândul ei. op. urban-rural.. devine mişcare migratorie flotantă. Acelaşi teritoriu poate fi concomitent zonă de emigrare şi zonă de imigrare. când are loc între ţări. pentru un lucrător raţional. Dacă migraţia temporară acoperă o durată mai îndelungată şi necesită aprobarea organelor administrative locale de destinaţie. putându+se preyenta. Oportunitatea acestei decizii poate fi analizată ca în cazul investiţiei în capital uman. la rândul săi. • În funcţie de teritoriul pe care se desfăşoară acest fenomen.migraţie sezonieră. Efectul acestui tip de mobilitate asupra ofertei de muncă ar fi majorarea acesteia în sectorul unde are loc afluxul de forţă de muncă şi diminuarea ei în sectorul din care pleacă. Mobilitatea geografică sau teritorială a forţei de muncă numită şi migraţie reprezintă un proces spaţial de adaptare a forţei de muncă la cererea sistemului productiv. . • În funcţie de durată.

al îndepărtării de familie. atât pentru individ cât şi pentru societate. în baza aprecierilor sale subiective. pe profesii şi nivel de pregătire. de instalare.19 sexe. migraţia forţei de muncă favorizează o folosire mai eficientă a factorului muncă la scara economiei naţionale. Acestea reprezintă o pierdere adesea irecuperabilă din potenţialul productiv al economiei naţionale. afectează potenţialul demografic naţional. după o anumită perioadă de timp. Cercetarea structurii emigranţilor. indiferent de formele ei. de prieteni etc. cât şi consumul psihic dat de efortul de adaptare. fizic. În plus.4. nivel de pregătire. 1. cât şi psihic. Migraţia presupune însă şi un cost. apţi să înfrunte necunoscutul şi să-şi deschidă noi orizonturi. dar şi la nivelul individului. cunoştinţe în utilizarea unor tehnologii de înalt nivel tehnic. actualizate. Permiţînd valorificarea oportunităţilor de ocupare dintr-o zonă de către oferta de muncă disponibilă în altă zonă. Toate aceste avantaje şi dezavantaje ale migraţiei forţei de muncă. abilităţi. Pe de o parte. Pe de altă parte. de noi deprinderi. Ele sunt deosebit de complexe şi contradictorii. a cererii de muncă. pe termen lung. a celor plecaţi la muncă în străinătate înseamnă aport important de un nou comportament în muncă. mai uşor adaptabil. de stresul înfruntării necunoscutului. emigraţia internaţională poate constitui o supapă binefăcătoare de reducere a presiunii şi dezechilibrului pe piaţa muncii. În costul individual se includ cheltuielile directe legate de deplasare. individul ajunge la concluzia că beneficiile emigrării. pe vârste. un factor de stimulare a cererii globale pentru impulsionarea activităţii economice. evoluţia unor fenomene demografice şi chiar a modelelor comportamentale de pe piaţa muncii. scoate în evidenţă faptul că o pondere importantă o deţine segmentul cel mai dinamic. Decizia de a emigra este luată doar atunci când. mai productiv al forţei de muncă : persoane în vârstă de 25 – 45 ani. Pentru individ costul este atât monetar. reîntoarcerea. profesii. în acelaşi timp. Veniturile repatriate de emigranţi pot constitui o sursă importantă de refacere a echilibrului balanţei de plăţi şi. cu atât sporeşte şi capacitatea de absorbţie a persoanelor disponibilizate în procesele de restructurare şi modernizare a sistemului productiv. mai flexibil. când gradul de ocupare se reduce pe seama creşterii şomajului. calificări. Pericolul se accentuează atunci când creşte ponderea emigraţiei definitive. de disciplină. de informare în legătură cu oportunităţile existente în zona ţintă. pe structura sa profesională şi teritorială. mai ales atunci când economia se află într-o situaţie de subocupare provocată în mare măsură de restructurări masive ale aparatului productiv. pentru o ţară cu un nivel scăzut de dezvoltare economică. O analiză specială o merită consecinţele migraţiei internaţionale. care poate contribui apoi la dezvoltarea activităţilor economice naţionale. Cu cât mobilitatea forţei de muncă este mai mare. din capitalul său uman. de sentimentul înstrăinării. aceste venituri contribuie şi la crearea de noi locuri de muncă sau la menţinerea celor existente. emigrarea de regulă depăşeşte imigrarea. adică de capital uman. al celui care ia în final decizia de a emigra sau nu. pot fi cuantificate la nivel macroeconomic. Indicatori de caracterizare a pieţei muncii 19 . Prin migraţia internă a forţei de muncă se realizează o relativă echilibrare a dimensiunilor forţei de muncă (număr. depăşesc într-o anumită proporţie costurile ei. când sistemul de asistenţă socială se află în criză. când emigraţia externă este temporară. rezultând astfel un sold migrator negativ care. cu pregătire superioară. structură de ocupare şi distribuire teritorială) cu mărimea sistemului productiv. aducându-şi o contribuţie reală la creşterea venitului naţional la un nivel mai apropiat de cel potenţial.În măsura în care sunt cheltuite pentru achiziţionarea unor bunuri produse în ţară.

MAI. de acelaşi nivel sau de niveluri diferite (de exemplu. SRI. care permite efectuarea unor comparaţii între diferite pieţe. Ea exprimă de fapt rata de participare a populaţiei cu această vârstă la formarea forţei de muncă. între o piaţă regională a muncii şi piaţa naţională a muncii căreia îi aparţine). aşa cum se calculează de către Institutul Naţional de Statistică din ţara noastră. cu excepţia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora (personalul MapN. rata şomajului are la numitor o altă mărime (populaţia activă). mai mică decât populaţia activă). Este uşor de constatat că între rata şomajului şi celelalte două rate (rata de activitate şi rata ocupării) există o strânsă interdependenţă. Când creşte rata ocupării rata şomajului scade (nu cu acelaşi procent). c). 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.rata de ocupare reprezintă raportul procentual dintre populaţia ocupată şi populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste. în anul de referinţă.rata şomajului . populaţia ocupată la populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste. a salariaţilor organizaţiilor politice şi obşteşti şi a deţinuţilor. militari în termen). este evident că rata de activitate este mai mare decât rata de ocupare (se raportează la aceeaşi mărime – populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste – în primul caz populaţia activă. nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât indemnizaţia de somaj ce li s-ar cuveni potrivit legii . De aceea nu se poate determina rata şomajului scăzând din rata de activitatet rata ocupării aşa cum am fi tentaţi să o facem. 20 . Când creşte rata de activitate. . Este de subliniat că.20 Din confruntarea cererii şi ofertei de forţă de muncă. Indicatorii exprimaţi în mărime absolută au fost prezentaţi în paragraful « Oferta de muncă şi resursele de muncă » : populaţia activă. reprezintă raportul procentual dintre numărul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi populaţia activă civilă (şomeri plus populaţie ocupată civilă). la nivel global şi pe componente. Populaţia ocupată civilă . dacă rata de activitate şi rata de ocupare se determină raportând populaţia activă. respectiv. Cum populaţia activă este constituită din populaţia ocupată şi şomeri. şomerii înregistraţi sunt persoanele care îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile : a). au desfăşurat o activitate economico-socială aducătoare de venit. conform metodologiei balanţei forţei de muncă. b). Indicatorii folosiţi pentru a caracteriza potenţialul unei pieţe a muncii sunt exprimaţi în mărime absolută şî în mărime relativă. Nu au loc de muncă. . rezultă un anumit nivel de ocupare a forţei de muncă şi de şomaj. Starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice le fac apte pentru prestarea unei munci .rata de activitate (sau de participare la forţa de muncă) reprezintă raportul procentual dintre populaţia activă şi populaţia totală în vârstă de 15 ani şi peste. În baza prevederilor Legii nr. Sunt în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimul 16 ani şi până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare . . pe total şi în structură. include toate persoanele care. populaţia ocupată şi şomerii (populaţia activă neocupată).rata şomajului BIM reprezintă raportul procentual între numărul şomerilor BIM şi populaţia activă. iar în al doilea caz populaţia ocupată. rata şomajului are tendinţa să scadă dacă nu cumva sporul de populaţie activă ajunge într-o proporţie mai mare în rândul şomerilor decât în cel al populaţiei ocupate. În mărime relativă ei se exprimă ca rate : .

2 79.0 62.2 63. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană.6 41.4 6.8 din pop.de 15-64 ani) Rata ocuparii (% in 36.de 25-54 ani) Rata ocuparii (% in 52.6 42.2 83.5 50.0 30.7 pop.3 4.1 3.3 4.de 15-24 ani) Rata ocuparii (% in 80.8 37.9 24.4 67. care funcţionează în condiţiile prevăzute de lege.7 20.2 63. 2: Evoluţia indicatorilor cheie ai ocupării în România.0 81.6 din pop.0 62.8 % în Statele Unite ale Americii şi 70.4 41.4 27. obiectivele stabilite prin Strategia de la Lisabona privesc şi performanţele pieţei muncii din ţara noastră.7 57.2 19.6 58.3 74.de 15-24 ani) Rata de activitate (% 84.8 4. 66.7 26.4 57.54 ani ) Rata de activitate (% 52.21 d).2 termen lung (% din 2007 58.6 23.3 78.9 68. 65.6 7.9 3. 71.2 21 .4 62.6 78.1 72.4 (% din forta de m-ca de 15-24 ani) Rata somajului de 2.4 32.6 28.8 pop.4 20.6 49. Sunt înregistrate la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau la alt furnizor de servicii de ocupare.9 39.6 78. România înregistra în 2007 un nivel de 58.2 21.6 57.5 83.de 15-64 ani) Rata de activitate (% 45.4 63.6 72.0 37.2 7.1 36.0 4.9 24.6 57.2 30. La indicatorul rata ocupării ca procent în populaţia de 15-64 ani.0 48.5 79. 2 de mai jos .5 48.3 63. în perioada 1997 .7 % în Japonia.7 3.3 63. Se constată că atât rata ocupării cât şi rata de activitate au cunoscut o diminuare continuă din 1997 până în 2003.0 pop.conform raportului Comisiei Europene Employment in Europe 2008.9 40.0 8.1 41.4 40.9 % în EU-15.7 73.7 pop. faţă de 65. obiectivul fixat prin Strategia de la Lisabona este de 70 % (pentru întreaga Uniune şi nu pe fiecare stat în parte.6 8.1 32.sunt prezentaţi în tabelul nr.8 % în EU-25 .6 78.3 18.9 20.8 31.7 37.5 2. Indicatorii cheie în expresie relativă ai ocupării mâinii de lucru în România .5 33. cu o slabă tendinţă de creştere în perioada următoare.1 49.8 %.4 68.4 7.1 7.3 38.8 24. Pentru 2010.3 6.2007 1997 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Rata ocuparii (% in 65.6 din pop.de55-64 ani) Rata de activitate (% 69.0 42.4 % în EU27.1 77. de 55-64 ani) Rata somajului (% 5.4 74.4 63.5 76. dar este mobilizator şi pentru România) Tabel nr.6 21.4 42. e).9 35.3 din forta de munca de peste 15 ani) Rata somaj la tineri 16.2 37.1 50. Sunt disponibile să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi locuri de muncă .5 33.9 73.de 25.0 18.0 78.2 6.9 din pop.6 4. fapt datorat într-o mare măsură schimbărilor structurale din economie.9 38.

European Economy. 5.1-2. când căutarea se poate limita pe plan local.google.5 8.1 8.cea mai gravă în perioada de după al doilea Război Mondial. în spaţiu şi timp. Prezintă un deosebit interes indicatorii de structură (structura pe vârste. 3. pe profesii. de către capital. Cererea de muncă reprezintă cantitatea de muncă pe care angajatorii sunt dispuşi să o achiziţioneze la diferite niveluri ale salariului. având trăsături specifice care o delimitează de alte pieţe ale factorilor de producţie. La nivelul Uniunii Europene.eu/economy_finance/publications/publication15048_en.8 6.5 milioane locuri de muncă.de 15-24 ani Sursa: Employment in Europe 2008. a cererii de muncă cu oferta de muncă. Efectele modificării salariilor asupra cererii de muncă se evidenţiază grafic prin 22 . ceea ce pe piaţa muncii ar avea drept consecinţă o diminuare a ocupării cu 2. pe activităţi ale economiei naţionale etc. p. Într-o asemenea situaţie. pe nivel de pregătire. decidenţii politicilor economice la nivelul Uniunii Europene cât şi la nivelul fiecărui stat membru au ca obiective prioritare susţinerea activităţilor economice prin programe şi strategii care să permită menţinerea locurilor de muncă actuale şi crearea posibilităţilor de extindere a lor. se anticipează o contractare a creşterii economice cu circa 4 % în anul 2009 (3 % în US şi 5.5 7.5 % în Japonia). în timp ce pieţele secundare ale muncii sunt cele caracterizate prin instabilitate şi niveluri reduse ale salariilor. http://ec. 4.5 % în 2009 şi cu 1. constând în înlocuirea muncii.1 tineri in totalul pop. Pieţele primare ale muncii sunt cele caracterizate prin stabilitate şi niveluri ridicate ale salariilor.) . afectează situaţia ocupării din lume. când aria de căutare şi întâlnire a cererii cu oferta se extinde la sacră naţională.266. Creşterea salariilor determină reducerea cererii de muncă prin două efecte : efectul de scară determinat de diminuarea ofertei de produse a firmei ca urmare a creşterii costurilor ei şi efectul de substituţie. devenite mai scumpe. Curba cererii de muncă exprimă relaţia grafică dintre cererea de muncă şi salariu – preţul ei – confundându-se însă cu curba productivităţii marginale a muncii în expresie valorică. 6.europa. pierderea a 8. Piaţă muncii poate fi naţională. indicatorii de persistenţă a unor fenomene cum este şomajul etc. Piaţa muncii este locul de întâlnire.7 6.ro/search? hl=ro&q=employment+in+europe+2008&meta=&aq=0&oq=employment+in+Europe Pentru o analiză a pieţei muncii nu ne putem limita doar la aceşti indicatori. Rezumat 1. sau locală.pdf].3 7.6 8. în cifre absolute. exprimându-se prin numărul de locuri de muncă oferite de ei. 3/2009.faţă de 9.6 6. Aceasta ar însemna . http://www. Este o cerere derivată din cererea de pe piaţa bunurilor şi serviciilor. Actuala criză economică globală. pe total şi pe structură.p. deteriorând indicatorii de performanţă ai pieţei muncii.22 forta de m-ca) Ponderea somerilor 9.5 % în 2010. 2.5 milioane create în perioada 2006 – 2008 [Economic Forecast Spring 2009.3 6.

ultima fiind numită şi migraţia forţi de muncă. ocupaţională şi geografică sau teritorială. când creşte. sau spre stânga. 8. exprimându-se prin cererea de locuri de muncă. efectul de scară al modificării va fi evidenţiat prin deplasarea întregii curbe a cererii spre dreapta. iar restul rămâne neocupată. 7. din care o parte ocupă locurile de muncă oferite de angajator. pe care individul le foloseşte în cursul activităţii sale economice. Oferta de muncă reprezintă cantitatea de muncă pe care populaţia activă. când cererea de muncă sporeşte. Fluxurile migratorii se numesc emigrare atunci când părăsesc un anumit teritoriu sau imigrare când sosesc la o anumită destinaţie. Oferta de muncă este influenţată şi de mobilitatea forţei de muncă. 13. calificărilor. 12. mai ales. spre dreapta. 9. Oferta curentă de muncă este reprezentata de populaţia activă. De această dată însă. Efectul creşterii preţului capitalului este invers. Capitalul uman desemnează ansamblul cunoştinţelor. a apropierii acestuia de locul de muncă (migraţie definitivă). Efectul scăderii preţului capitalului ca urmare a creşterii ofertei lui se va descompune şi el într-un efect de scară pozitiv (determinat de creşterea producţiei firmei ca urmare a reducerii costurilor ei) şi un efect de substituţie negativ (determinat de înlocuirea factorului muncă de către factorul capital devenit mai ieftin). fie prin păstrarea domiciliului si deplasarea la locul de muncă (migraţie pendulatorie sau navetism). Concepte : • • • • • • piaţa muncii piaţa muncii naţională piaţa muncii locală piaţă primară a muncii piaţă secundară a muncii cererea de muncă • • • • • cerere derivată efect de scară efect de substituţie oferta de muncă resursele de muncă 23 . Numărul de ore lucrate de fiecare individ de-a lungul vieţii sale depinde de mărimea salariului şi este rezultatul alegerii sale individuale sub forma a două efecte : efectul de substituţie pozitiv (înlocuirea timpului liber cu timp de lucru remunerat) şi efectul de venit negativ (diminuarea timpului de lucru şi creşterea timpului liber la un nivel suficient de ridicat al salariului). Investiţia în capitalul uman are ca efect reducerea ofertei prezente de muncă şi creşterea ofertei viitoare de muncă. spre stânga. Acelaşi teritoriu poate fi concomitent zonă de emigrare şi zonă de imigrare. deprinderilor.23 deplasări pe curba cererii de muncă : în jos. abilităţilor şi aptitudinilor dobândite prin procesul de instruire şi formare. doreşte să o presteze la diferite niveluri ale salariului. transformându-se în populaţie ocupată. disponibilă de muncă. efectul modificării cererii pentru un anumit produs pe care îl fabrică firma constă într-o modificare de acelaşi sens a cererii de muncă deoarece aceasta din urmă este o cerere derivată din cea dintâi. când scade. Migraţia forţe de muncă reprezintă un proces spaţial de adaptare a forţei de muncă la cererea sistemului productiv. atunci când cererea de muncă scade. 11. de la învăţământul elementar la cel superior şi apoi în producţie. ca şomeri. şi în sus. 10. realizat fie sub forma schimbării domiciliului. atât în termeni cantitativi cât şi. în expresie calitativă. grafic.

24 • populaţia în vârstă legală de muncă • populaţia activă în afara vârstei de muncă • populaţia în vârstă de muncă în incapacitate de muncă • populaţia activă • populaţia ocupată • populaţia activă neocupată (şomerii) • populaţia inactivă • rezervele de muncă • efect de substituţie în determinarea numărului orelor de muncă • efect de venit în determinarea numărului orelor de muncă • capitalul uman • mobilitatea forţei de muncă • mobilitatea ocupaţională a forţei de muncă • mobilitatea geografică. teritorială a forţei de muncă (migraţia forţei de muncă) • migraţie definitivă a forţei de muncă • migraţie temporară • mişcare migratorie flotantă • emigrare • imigrare 24 .

mărimea salariului la care cererea de muncă egalează oferta de muncă este salariul de echilibru (Se) . 25 . • vom vedea efectele legii salariului minima supra pieţei muncii .1. publică sau privată. dar cu preţul dezechilibrării pieţei muncii de ansamblu şi înrăutăţirii situaţiei altor lucrători. poate avea efecte pozitive pe termen scurt asupra unor categorii mai mult sau mai puţin restrânse de salariaţi. • vom înţelege mecanismul diferenţierii salariului prin discriminare . . Formarea salariului de echilibru Salariul este remunerarea factorului muncă.1. salariul este elementul luat în considerare şi de purtătorul cererii de muncă – angajatorul – atunci când îşi dimensionează cantitatea necesară din acest factor şi de purtătorul ofertei de muncă – lucrătorul – atunci când decide câte ore din timpul său total le alocă pentru muncă remunerată. • vom înţelege mecanismul diferenţierii salariului într-o piaţă cu concurenţă imperfectă de tim monopson sau monopol . Aşa cum se observă în figura 2. lucrătorul îşi măreşte timpul alocat muncii pe măsură ce creşte nivelul remunerării serviciilor sale.25 Capitolul II SALARIUL – PREŢ AL FACTORULUI MUNCǍ Obiective După studierea acestui capitol : • vom înţelege mecanismul formării salariului de echilibru şi factorii care îl influenţează . Pe partea cealaltă. 2. a ofertei de muncă. • vom cunoaşte motive ale abaterii mărimii salariului de la nivelul salariului de echilibru . • vom înţelege în final că orice intervenţie în mecanismul intern al funcţionării pieţei muncii. Pe piaţa muncii salariul este preţul factorului muncă. aşă cum profitul este remunerarea factorului capital iar renta remunerarea factorului natură. corespunzător unui anumit nivel al ocupării de echilibru (Le). angajatorul urmăreşte echilibrarea produsului marginal al muncii cu costul marginal salarial. În modelul neoclasic standard elaborat în ipoteza concurenţei perfecte. După cum s-a văzut în subcapitolele anterioare.

2. la un moment dat. de exemplu. p. Acest cost este format din salariul brut plătit angajatului şi din diferitele alte contribuţii aferente salariilor pe care angajatorul este obligat să le achite : pentru asigurare socială. pentru asigurarea de sănătate etc. mai exact. Salariul real se află în relaţie direct proporţională cu salariul nominal şi în relaţie invers proporţională cu nivelul preţurilor: S Sr = n p Dinamica salariului real se determină cu ajutorul indicelui de creştere (ISR): 9 Richard G. Vârsta sau. Salariul real (Sr) reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată. 397-399. Deoarece putem presupune că productivitatea creşte în funcţie de capitalul uman general şi de capitalul uman specific întreprinderii. Salariul nominal şi salariul real. creşterile de productivitate generate de investiţiile specifice în termeni de capital uman general şi specific dau curbei salariu – vechime în muncă o pantă pozitivă. rezultă o corelaţie pozitivă între vârstă. Lipsey.Alec Chrystal. 2.1. pe de altă parte. Determinările obiective ale productivităţii nu prevalează asupra clasamentelor sau evaluărilor subiective ale rezultatelor din cauza dificultăţilor inerente în identificarea metodelor obiective capabile să cuantifice într-o manieră convingătoare adevărata valoare a unui lucrător pentru întreprinderea în care este angajat. Formarea salariului de echilibru Nivelul Se al salariului corespunde. 26 . Bucureşti. şi mărimea salariului. Mărimea salariului primit de lucrător variază deci în funcţie de caracteristicile care-i determină productivitatea : vârsta. pe de o parte. experienţă şi vechimea pe piaţa muncii. 1999. Economia pozitivă. mărimii produsului marginal al muncii în expresie valorică (PmV). Această împrejurare explică de ce salariul este privit ca nominal sau real. primiţi ca salariu. Astfel este justificat prin modelul capitalului uman sistemul de salarii legate de vechimea în muncă. Vechimea pe post sau timpul petrecut în acelaşi loc de muncă reprezintă o măsură a capitalului uman specific întreprinderii angajatoare9. Editura Economică. Nu există suficiente probe empirice care să confirme că această corelaţie pozitivă între vechimea în muncă şi remunerarea ei ar fi legată exclusiv de productivitate. experienţa pe piaţa muncii sunt considerate o măsură a capitalului uman general dobândit de individ de-a lungul carierei sale. Altfel spus. nu au valoare şi sens decât dacă se raportează la bunurile şi serviciile de care posesorul forţei de muncă are nevoie. O asemenea explicaţie nu poate da răspuns tuturor situaţiilor dintr-o realitate mult mai complexă a pieţei muncii. în esenţă. K.a unitate de muncă decât dacă aceasta va genera un output suplimentar a cărui valoare este cel puţin egală cu mărimea costului ei. Altfel spus. Salariul nominal (Sn) reprezintă suma de bani pe care angajatul o primeşte în schimbul muncii depuse. întreprinderea nu va angaja a ˝ Le ˝ . Formele de salarizare Banii în sine. experienţa sau nivelul de pregătire. cu ajutorul salariului nominal.26 Fig. 2. pentru şomaj.

boli profesionale etc. 27 . într-o anumită perioadă salariul nominal se dublează. În funcţie de modul cum şi le îndeplineşte.5 ori. gradaţii. în acord. ale muncii cu veniturile. devine în final: În afară de venitul obţinut pe o cale directă. în timp ce preţurile cresc. apărare naţională. iar prin rearanjarea termenilor: I S r Sn0 P I Sr = I Sn Sn1 ⋅ 100 S n0 ⋅ 100 . Ip Dacă.) sau. ceea ce înseamnă că salariul real a scăzut cu 250 20%. iar S r0 este salariul real din perioada de referinţă. de exemplu. cantitative şi calitative. eventualele sancţiuni sau diminuări de salariu. justiţie. pe bază de cote procentuale. printr-o fişă a postului. aici. unde S r1 este salariul real din perioada curentă. dacă este cazul. Salarizarea în regie sau după timpul de lucru se practică în acele unităţi sau pentru acele categorii de salariaţi unde rezultatele muncii nu sunt pe deplin comensurabile: învăţământ. in practică sunt folosite trei forme principale de salarizare: în regie. Pentru a pune în relaţie cât mai directă rezultatele. indicele de creştere a salariului real este: 200 I Sr = ⋅ 100 = 80% .27 S r1 S r0 I Sr = ⋅ 100 . angajatul mai poate fi beneficiarul salariului colectiv şi al salariului social. Salariul social se obţine în urma redistribuirii venitului national în vederea asigurării de venituri unor categorii de salariaţi care se confruntă cu probleme deosebite sau se află într-o situaţie materială precară (şomaj. de 2. proporţional cu munca depusă. accidente de munca. în medie. Salarizarea în acord se practică la firmele a căror activitate este relativ omogenă iar rezultatele muncii sunt pe deplin măsurabile. ceea ce P1 ⋅ 100 P0 I Sr ⋅ 100 . Înlocuind. Fiecărui lucrător îi sunt fixate. ca un produs între tariful orar şi numărul de ore prestate. sarcinile şi responsabilităţile ce-i revin. Salariul colectiv este acela atribuit tuturor salariatilor unei firme ca participare la rezultatele acesteia (profit) sau prin acordarea a diferite facilităţi. gratificaţii etc. relaţia devine: Sn1 P = 1 ⋅ 100 . administraţie etc. Venitul se determină. in mod individual. salariatul poate primi şi eventuale recompense (premii. sănătate.).

Pentru stimularea salariatului în obţinerea unor performanţe superioare constând.3. poate proceda la o combinare de elemente aparţinând a două sau chiar trei forme de salarizare. pe de o parte. lucrătorii acestor unităţi sunt salarizaţi în cote procentuale aplicate valorii vânzărilor. un nivel al salariului situat peste cel numit « de echilibru » care egalează productivitatea marginală. care are lucrări de executat şi o formaţiune de lucru. metru cub. în aplicarea politicii de salarizare. Aceştia determină. ansamblu. Poate practica. niveluri mai ridicate de salarii pot fi determinate de motive de incitaţii. care permit stabilirea unor relaţii pe termen lung între angajator şi salariaţii săi. fiecare firmă pleacă şi de la premisa că proprii săi salariati pot fi coparticipanţi la salariul colectiv sau social. de asigurare sau de instituţii. De asemenea. Ei se referă la particularităţi ale locului de muncă sau ale întreprinderii cât şi la o serie de parametri instituţionali. O corelaţie pozitivă între vechimea în muncă şi salariu ar putea avea în vedere stimularea lucrătorilor mai productivi pentru o stabilitate pe o perioadă mai îndelungată a relaţiei lor cu angajatorul. îndeosebi. Abateri ale mărimii salariilor de la nivelul de echilibru Modelul salarial competitiv de mai sus nu este compatibil cu avantajele salariale întâlnite în anumite industrii sau în marile întreprinderi. Mărimea salariului se află şi sub influenţa unor factori care nu ţin de caracteristicile lucrătorului. adecvate situaţiilor de pe pieţele internale ale muncii. caracterizate printr-o mare rotaţie a posturilor şi prin relaţii de muncă de durată mai scurtă. 28 . altfel spus. Fiecare din cele trei forme uzuale de salarizare îşi are avantajele şi dezavantajele ei. în unităţile comerciale. în virtutea autonomiei sale funcţionale. o salarizare mixtă. De asemenea. Cracteristicile nefavorabile ale muncii concretizate în riscurile de accidente sau de sănătate. pot fi beneficiarii sistemului de participare la impărţirea profiturilor etc.). Tariful se fixează pe unitate fizică de lucrare executată (bucată. El este cu atât mai necesar cu cât piaţa muncii este mai puţin reglementată şi mai flexibilă. pe de alta parte. proporţională cu indicele realizării indicatorului de performanţă convenit. de exemplu. aceeaşi firmă. se practică alcătuirea salariului dintr-o parte fixă şi una variabilă. metru patrat.28 Acordul ia forma unei înţelegri între cele două părţi: firma. în creşterea cifrei de afaceri sau în sporirea profitului. care se angajează ca într-un anumit interval de timp să execute lucrarea la parametrii cantitativi şi calitativi descrişi. subansamblu etc. Salarizarea în cote procentuale se practică. De multe ori. piesă. alte riscuri cum ar fi variaţiile veniturilor anticipate în cazul unor opţiuni personale educative sau profesionale sau riscul de şomaj determină necesitatea unui spor salarial compensator. Astfel de motive nu mai sunt însă atât de prezente pe pieţele muncii mai flexibile. Pentru a fi stimulaţi în promovarea imaginii şi vânzarea mărfurilor şi serviciilor. de regulă. 2. condiţiile grele de muncă sau lipsa de atracţie a regiunii locului de muncă.

remuneraţia salariaţilor care ocupă o slujbă temporară sau pe durată determinată. De exemplu. În plus. op. Reducând oferta de locuri de muncă adresate persoanelor discriminate din anumite sectoare rezervate doar grupurilor privilegiate. 29 . Cele mai cunoscute forme de discriminare sunt în funcţie de sex. 2. care să aibă ca rezultat un spor de rezultate. Există insă şi situaţii în care întreprinderile sunt dispuse să plătească salarii la un nivel superior celui de echilibru şi peste sporul compensator. Krystal. în pofida unor niveluri similare de productivitate a muncii. p. 2. chiard acă acestea au aptitudinile şi pregătirea profesională necesare. chiar dacă în prezent în cele mai multe state ale lumii sunt ilegale. nediscriminate.. pentru a atrage o mână de lucru de calitate mai bună. 399. Diferenţieri ale salariilor datorate discriminării Au fost prezentate mai sus câteva exemple de diferenţiere a salariilor. lucrători mai competenţi. cu o siguranţă scăzută a locului de muncă şi cu perspective mai reduse de vechime pe post. de rasă. Alec. în special din motive ce ţin de capitalul uman. de productivitate şi de rentabilitate a firmei. numite salarii de eficienţă. Lipsey şi K.cit.4. pentru a stimula creşterea interesului angajaţilor pentru un efort mai ridicat. este într-o măsură mai mare în funcţie de rezultatele obţinute. societăţile care angajează mai multă forţă de muncă în sectorul cercetării şi dezvoltării sau în sectoare de servicii cu intensitate puternică a cunoaşterii pot oferi un salariu net superior celui din sectoarele cu intensitate capitalistică puternică.2 Discriminare economică: efectele asupra nivelului salariilor Sursa: prelucrat după Richard G. Fig.29 Pe de altă parte. Pot exista însă situaţii când diferenţierile sunt datorate unor forme de discriminare prin care se creează dificultăţi în obţinerea unor slujbe de către anumite grupuri de persoane. de etnie sau de religie. în timp ce în celelalte procesul va fi invers. Discriminările îşi au originea profundă în prejudecăţile celor care efectuează angajările sau în preferinţele clienţilor şi angajaţilor. oferta de locuri de muncă se va diminua în raport cu cererea de muncă din aceste sectoare. unele sectoare pot fi determinate să remunereze în mod diferit un anumit personal şi anumite caracteristici ale ocupării.

Aceasta înseamnă că monopsonistul ia decizia cu privire la cantitatea de muncă angajată în funcţie de costul marginal. iar nivelul salariului de echilibru ar fi W0 la un nivel al ocupării egal cu L0 . al patronului. le-ar plăti mai puţin. adică mutându-se pe o altă piaţă a muncii. curba ofertei de muncă se va deplasa din poziţia SL0 în SL2. un singur angajator acţionează şi ia decizii. ). Aceasta poate lua forma monopsonului sau monopolului. 2. dacă ar angaja persoane discriminate. pe piaţa muncii fără discriminare ( diagrama din dreapta. pot refuza să lucreze împreună cu acestea. piaţa determină firmele care-şi maximizează profitul să răspundă la aceste prejudecăţi. 28 unităţi monetare. Monopsonul este acea structură a pieţei în care un singur cumpărător se află în faţa unei multitudini de vânzători. mărind nivelul ocupării la L2 . Sursa lor nemaifiind comportamentul angajatorului. 2. respectiv. pe piaţa muncii cu discriminare (diagrama din stânga. firma discriminatoare sacrifică o parte din profitul ei potenţial pentru a menţine acest comportament. De aceea curba ofertei de muncă de pe piaţa monopsonică reprezintă pentru monopsonist curba costului mediu al muncii. vor mări oferta de muncă.5. plătindu-le un salariu egal cu valoarea produsului lor marginal. lipsite de discriminare. Acesta constituie costul mediu al muncii pe care trebuie să-l suporte angajatorul unic. a) ). mărind salariul la W1 şi reducând nivelul ocupării la L1 (curba DL reprezintă cererea de muncă de pe această piaţă). curba ofertei de muncă indică salariul la care sunt dispuşi să se angajeze lucrătorii. pe piaţa muncii. îi corespunde o scară crescătoare a salariului mediu orar ( a costului mediu al muncii) de la 20 la 22. 26. fie că îl refuză. 13. deşi. Diferenţieri de salarii determinate de structura pieţei forţei de muncă Abaterea salariului pe care angajatorii îl plătesc lucrătorilor faţă de nivelul său de echilibru poate fi determinată şi de o structură neconcurenţială a pieţei muncii.1. în cele din urmă se va găsi o firmă care să dorească să-şi majoreze profitul pe calea renunţării la discriminare.30 Aşa cum se poate observa în figura 2. Pe o piaţă mai concurenţială. Atunci când monopsonistul decide să angajeze un anumit număr de lucrători. 12.2. Dacă discriminarea îşi are cauza în preferinţele clienţilor sau angajaţilor. deoarece angajează numai lucrători din grupul privilegiat. 14. a cărui curbă este mereu deasupra curbei costului ∗ mediu dacă acesta din urmă este crescător . abandonarea acestui comportament poate fi realizată pe calea relocalizării activităţii firmei în alte spaţii economice. oferta de muncă diminuându-se. să presupunem că. al căror acces a fost îngrădit pe prima piaţă. dar reducând salariul la W2. În cazul pieţei muncii. Atunci când discriminarea are drept cauză prejudecăţile angajatorului. Lucrătorii nu au decât două variante de răspuns : fie că îl acceptă. ceea ce ar putea avea ca efect abandonarea generală a comportamentului discriminatoriu. unei creşteri a numărului de ore muncă oferite de la 10 la 11. schimbându-şi ocupaţia sau locaţia. Regula generală a căutării profitului maxim este ca angajatorul să compare rezultatul adus de ultimul lucrător angajat cu costul angajării acestuia. În schimb. curba ei ajunge în poziţia SL1 . b). faţă de situaţia în care nu ar fi restricţionată intrarea grupurilor discriminate. mai ales în contextul ieftinirii transporturilor şi comunicaţiilor din secolul XX.  Pentru a înţelege acest fapt. impunând lucrătorilor pe care îi angajează orice nivel al salariului pe care îl doreşte. Costul marginal al celei de-a unsprezecea ore de muncă va fi: 11x22- 30 . când oferta de muncă ar fi reprezentată de curba SL0 .5. care pot refuza achiziţionarea bunurilor executate de persoane discrimininate sau. 24. persoanele discriminate.

monopsonistul opreşte angajarea forţei de muncă la nivelul Lm. dar nu găsesc locuri de muncă. Echilibrul în acest caz se realizează însă în punctul B. Monopolul este acea structură a pieţei în care un singur vânzător se află în faţa unei multitudini de cumpărători. Costul marginal al celei de-a douăsprezecea ore de muncă va fi 24x12-20x11=46. L acest nivel de angajare.2.d.2. pe o piaţă a muncii de tip monopson se înregistrează un nivel mai scăzut al gradului de ocupare şi al salariului mediu decât atunci când forţa de muncă este angajată pe o piaţă concurenţială.31 Fig. 10x20x= 42. după care creşte de-a lungul curbei SL. salariul mediu plătit este Wm. mai mic decât pe o piaţă a muncii concurenţială (când ocuparea de echilibru ar fi Le). În concluzie. fără ca pe acea piaţă să existe un substituient apropiat al bunului care face obiectul tranzacţiilor. cu LM lucrători angajaţi. devenind perfect elastică pe porţiunea WMC. monopolistul. Proiecţia punctului C pe abscisă este LWM. de asemenea mai mic decât pe o piaţă concurenţială (când ar fi We). 31 . curba ofertei de muncă se modifică. care reprezintă cantitatea de muncă disponibilă să se angajeze la nivelul WM al salariului. .a. Angajarea si salariile pe o piaţă a muncii tip monopson Aşa cum rezultă din figura 2. Aşa cum se prezintă situaţia în figura 2. Ca urmare. este reprezentat de un sindicat al salariaţilor care caută să impună tuturor firmelor care doresc să angajeze membrii săi un nivel al salariului superior celui de echilibru. 2.3.m.5. pentru a treisprezecea oră de muncă va fi 13x26-12x24=50 ş.4. în timp ce LWM – LM reprezintă numărul de persoane care doresc să se angajeze la nivelul existent WM al salariului.3. rezultă evident că fiecare unitate de muncă suplimentară are un cost marginal mai mare decât costul mediu. când costul marginal al muncii egalează produsul marginal al muncii în expresie valorică (PmV). În cazul pieţei muncii unicul vânzător. nivel care este mai mare decât salariul de echilibru We format pe o piaţă concurenţială. sindicatul impune mebrilor săi să nu accepte un salariu mai mic decât WM. iar venitul obţinut de forţa de muncă angajată (Lm) este suprafaţa dreptunghiului OLmAWm. Venitul lucrătorilor angajaţi este suprafaţa dreptunghiului OLMBWM.

se înregistrează un nivel mai ridicat al salariului .. În cadrul politicii veniturilor guvernul poate impune.6. sub care ei să refuze angajarea. După cum am văzut. de regulă neînregimentată în sindicate. pe o piaţă concurenţială a muncii. Angajarea şi salariile pe o piaţă a muncii cu situaţie de monopol generată de sindicat Este evident că apare un conflict între interesele membrilor angajaţi ai sindicatului. dar cu preţul unui grad mai scăzut de ocupare a forţei de muncă. Gradul de ocupare scade. şi cei rămaşi fără slujbă. dar efectele legii salariului minim sunt similare cu cele ale intervenţiei sindicatelor prezentate mai sus. publică sau privată. dar creează de asemenea şomaj. poate avea efecte pozitive pe termen scurt asupra unor categorii mai mult sau mai puţin 32 . printr-o lege a salariului minim.4. un nivel minim pe care trebuie să-l plătească angajaţilor lor. pe o piaţă a muncii cu situaţie de monopol determinată de prezenţa unui sindicat puternic al salariaţilor. Aceştia din urmă vor fi tentaţi să facă presiuni pentru reducerea nivelului salariului astfel încât să poată fi angajaţi şi ei. aplicarea legii salariului minim prin fixarea acestuia peste nivelul de echilibru (WM) are drept consecinţă reducerea cantităţii de muncă cerute (de la Le la LM) şi creşterea cantităţii de muncă oferite (de la Le la LWM). 2. 2. În concluzie. şomajul se amplifică. Şi în acest caz. sindicatele impun membrilor săi un salariu minim. pe pieţele de muncă concurenţiale legile efective ale salariilor minime ridică salariile celor care rămân angajaţi. Şi o concluzie generală la sfârşitul acestui subcapitol : Orice intervenţie în mecanismul intern al funcţionării pieţei muncii. de această dată firmelor. Nivelul salariilor acestor categorii se va ridica. pentru membrii angajaţi ai sindicatului. Acest nivel se aplică tuturor sectoarelor de activitate. avantajarea unor grupuri de salariaţi se face pe seama înrăutăţirii situaţiei altora.4. Legea salariului minim şi consecinţele ei asupra ocupării forţei de muncă. dar va beneficia de el în special munca necalificată sau slab calificată. Ca în figura 2. În concluzie.32 Fig.

Orice intervenţie în mecanismul intern al funcţionării pieţei muncii. determinată de prezenţa unui sindicat puternic al salariaţilor. 3. dar cu preţul unui grad mai scăzut de ocupare a forţei de muncă. de condiţii grele de muncă. numite salariu de eficienţă. publică sau privată. care se referă la diferite interese ale angajatorului : de incitaţii. de lipsa de atracţie a regiunii în care se află locul de muncă sau de alte riscuri determină necesitatea unui spor salarial compensator. poate avea efecte pozitive pe termen scurt asupra unor categorii mai mult sau mai puţin restrânse de salariaţi. pe de o parte. pe de altă parte. se înregistrează un nivel mai ridicat al salariului pentru membrii angajaţi ai sindicatului. Pe o piaţă concurenţială salariul de echilibru se formează la nivelul la care produsul marginal al muncii egalează costul său marginal. 11. Există numeroase motive pentru abateri în sus ale mărimii salariilor faţă de nivelul de echilibru. se înregistrează un nivel mai scăzut al gradului de ocupare şi al salariului mediu decât atunci când forţa de muncă este angajată pe o piaţă concurenţială. care este plătită adesea prin pierderi suferite de angajator. determinând un nivel al ocupării de echilibru. dar cu preţul dezechilibrării pieţei muncii de ansamblu şi înrăutăţirii situaţiei altor lucrători. Diferenţe de salarii pot să apară şi din cauza discriminării. pentru a stimula creşterea interesului salariaţilor pentru o eficienţă mai ridicată. Deoarece productivitatea muncii creşte în funcţie de capitalul uman general şi capitalul uman specific întreprinderii. 33 . Pentru a atrage lucrătorii mai competenţi.33 restrânse de salariaţi. Pe pieţe ale muncii concurenţiale legile salariilor minime ridică salariile celor care rămân angajaţi cu preţul creşterii şomajului. 5. 9. de asigurare. dar cu preţul dezechilibrării pieţei muncii de ansamblu şi înrăutăţirii situaţiei altor lucrători. 4. impunând lucrătorilor pe care îi angajează orice nivel al salariului pe care îl doreşte. 7. O serie de factori care nu se referă la caracteristicile angajatului. Concepte : • salariul de echilibru . 2. când un singur angajator acţionează şi ia decizii pe piaţa muncii. Salariul reprezintă un semnal esenţial al pieţei muncii. ci ţin de riscuri de accidente sau de sănătate. rezultă o corelaţie pozitivă între vârstă. întreprinderile pot fi dispuse să plăteasca salarii peste nivelul de echilibru şi peste sporul salarial compensator. Rezumat 1. Pe o piaţă a muncii cu situaţie de monopol. În condiţiile unei pieţe a muncii cu structură de monopson. 8. de menţinere a unor relaţii pe termen lung cu salariaţii etc. 6. • capitalul uman specific întreprinderii . experienţă şi vechimea pe piaţa muncii. 10. atât pentru lucrătorii purtători ai ofertei de muncă. • capitalul uman general . şi mărimea salariului. cât şi pentru angajatorii purtători ai cererii de muncă.

• Vom cunoaşte formele şomajului. • Vom înţelege ce înseamnă şomajul ciclic şi factorii care îl generează . 3. CAPITOLUL III: ŞOMAJUL Obiective Studiind acest capitol : • vom înţelege că şomajul este un fenomen deosebit de preocupant.34 • • • • spor salarial compensator . de la nivel macroeconomic. preponderent microeconomică. 34 . pentru a-i înţelege mai bine cauzele . monopsinul . a mecanismului funcţionării pieţei muncii. Şomajul şi consecinţele lui După o analiză succintă. asupra celui mai grav dezechilibru al ei – şomajul – pentru a-l caracteriza. monopolul. • Vom cunoaşte diferitele situaţii de ocupare a forţei de muncă definite prin compararea şomajului curent cu şomajul de echilibru (NAIRU) . a-i înţelege cauzele şi formele de manifestare şi a prezenta câteva din căile posibile pentru limitarea şi diminuarea lui. • Vom vedea în final ce căi posibile există la îndemîna decidenţilor de politică economică pentru reducerea şomajului. • Vom vedea care sunt caracteristicile şomajului.1. atât pentru fiecare individ în parte cât şi pentru societate în ansamblul său. să aruncăm o scurtă privire. • Vom înţelege ce înseamnă şomaj fricţional şi şomaj structural şi în ce constă şomajul natural sau de echilibru supranumit NAIRU . formându-ne o imagine mai cuprinzătoare asupra dimensiunilor acestuia . salarii de eficienţă . prin consecinţele negative pe care le are .

ca rată a şomajului. întrucât şomerii pierd mai mult decât cei angajaţi. ca număr de şomeri. 8. în anul 2007. cit. Caracteristici ale şomajului Studiile efectuate asupra modului de manifestare a şomajului permit să fie puse în evidenţă o serie de caracteristici : . pentru societate : neputând-o vinde. în final.1 % în Slovacia. 881. Forţa de muncă nu este însă o marfă ca oricare alta. o parte din factorii productivi sunt disponibilizaţi. această pierdere este importantă. Şomajul erodează capitalul uman.10 3. 35 . El afectează zeci de milioane de oameni aflaţi în deplinătatea aptitudinilor de muncă. 9. dar sunt pierdute pentru totdeauna. care înseamnă o gravă deteriorare a înseşi condiţiei lui umane.2. nu se poate relua procesul de producţie măcar la scara anterioară. psihice.4 % în Austria şi 8.2 % în Olanda.. familiale. În general el reduce producţia şi venitul total.4 % în Germania. în timp ce la nivelul UE . El creşte inegalitatea. «Pierderea cumulativă a producţiei Regatului Unit în cei trei ani 1991 – 1993 a fost de 70 miliarde £ (la preţurile din 1990) .şomajul oscilează de la o ţară la alta. iar la nivelul fiecărui individ afectat de acest flagel în deteriorarea condiţiei lui materiale.35 Dincolo de definiţiile cu caracter tehnic date (cum este şi cea aparţinând Biroului Internaţional al Muncii prezentată mai sus). nu se recuperează cheltuielile efectuate cu fabricarea ei. în deziluzia neputinţei încadrării într-o activitate utilă. atât pentru fiecare individ care-i poate cădea victimă. implică şi costuri psihice. »1 . dar şi cu numeroasele lor eforturi pe care le-au făcut de-a lungul vieţii pentru a fi apţi să constituie această « ofertă de muncă ». gradul de utilizare a capacităţilor de producţie scade. Grecia.27 1 10 Richard G. implicit. 11. Există peste 35 de milioane de şomeri în ţările membre ale OCDE şi se apreciază că încă 15 milioane au renunţat să mai caute un loc de muncă sau au acceptat fără voia lor o slujbă cu normă redusă. Şomajul. aceasta înseamnă cca. 880. Deşi prin şomaj creşte timpul liber. Într-o lume a rarităţii.8% în Danemarca sau 4. aşa cum s-a prezentat şi la primul capitol. se poate determina în mărimi absolute. din perspectiva pieţei muncii şomajul este o ofertă excedentară de forţa de muncă. Astfel. valoarea acestuia este de departe anulată de durerea respingerii. K. şi în mărimi relative. op. Iată de ce şomajul contează. Şi. cu multe nevoi nesatisfăcute. Lipsey. p. şi Franţa. Alec Chrystal.6 % în Polonia. cât şi pentru politicienii responsabili de gestionarea echilibrelor macroeconomice. Ea reprezintă bunuri şi servicii care ar fi putut fi produse. 1200 £ pentru fiecare membru al forţei de muncă. Chiar şi dacă o marfă oarecare este produsă într-o cantitate excedentară. Cu mult mai gravă este problema în cazul ofertei excedentare de forţă de muncă. peste cererea pieţei pentru ea. 3. consecinţele sunt negative pentru producător şi. chiar şi în interiorul unor spaţii integrate cum este Uniunea Europeană. p. fiindcă în spatele acestei sintagme neutre se află oamenii cu multiplele lor nevoi. rata şomajului oscila între 3. Şomajul reprezintă probabil fenomenul economic cel mai îngrijorător. Ibidem.3 % în Spania. Oamenii simt nevoia să fie utili. calculată prin raportarea numărului şomerilor la populaţia activă (forţa de muncă) Consecinţele şomajului constau la nivelul economiei naţionale în producţia potenţială aferentă resurselor de muncă ale şomerilor irosită pentru totdeauna.

3. sub media UE.5%. la circa 15 % în Letonia.4 % (dublu faţă de media UE). Letonia şi Romania) La extreme. De altfel. şomajul este mai ridicat la femei decât la bărbaţi.2 %. . . în timp ce în Spania ea s-a situat . mai expuşi acestui fenomen.2 %. şomajului diplomelor. de intensitatea lui sau de cauzele care l-au generat. odată cu fazele ciclului economic. şomajului « negrilor » comparativ cu cel al « albilor » etc. . şi rata ocupării la populaţia de 25 – 54 ani a fost aproape dublă faţă de cea a populaţiei de 15 – 24 ani în aceeaşi perioadă. în aceeaşi perioadă. fie de ocupaţie. se mai caracterizează printr-o rată mult mai ridicată a şomajului de lungă durată.4 % şi 18.2% în Luxemburg şi 19. rata şomajului a variat între 3.8% în Spania. în timp ce la nivelul UE era de 10. în timp ce în ţări mari ca Polonia sau Germania să scadă la 7.). 1997 – 2007 ( a oscilat între 25. necalificaţi. Desigur. 10% din şomajul total.şomajul oscilează de-a lungul timpului în aceeaşi ţară. cu câteva excepţii (În anul 2007 : Estonia. Marea Britanie. Dacă în SUA acesta reprezintă doar cca. iar în Olanda să ajungă la un nivel foarte scăzut. rasa etc. nivelul de instruire. sexul. În consecinţă. de durata şomajului. şomajul este preponderent involuntar şi nu voluntar cum apărea în abordarea teoriei neoclasice.1 % la tineri de 15 – 24 ani şi între 62. Se înregistrează şi se discută pe seama şomajului tinerilor . în UE rata şomajului de lungă durată se situează la aproape jumătate din şomajul total. la 17.8 % .şomajul afectează într-o proporţie mai mare categoria lucrătorilor necalificaţi. . În martie 2009. Aceste diferenţe au fost şi mai mari în anii ’90 ai secolului trecut. în Spania şomajul feminin era de 10. Formele şomajului Şomajului i se pot identifica mai multe forme în funcţie de o serie de criterii care ţin fie de caracteristicile personale (cum ar fi vârsta.7 %.36 era de 7.3. în 1994.6 % în 2001 şi 14. există şi şomaj pe termen scurt.şomajul din UE. după declanşarea crizei globale.1 %. rata şomajului a crescut dramatic în Spania.3 % şi 39.7 %. În UE rata şomajului tinerilor (populaţia de 15 – 24 ani ) a oscilat în anii 1997 – 2007 între 19. Exemplele de mai sus sunt concludente când comparăm datele din 1994 cu cele din 2007 şi din martie 2009 . De exemplu. etnia.1 % şi 76.9 % în timp ce cel masculin era de 6. În perioada de restructurare a mineritului s-a vorbit şi de şomajul minerilor.8 % faţă de 5.o ultimă caracteristică se referă la faptul că majoritatea şomerilor nu ajung în această situaţie ca urmare a părăsirii voluntare a locului de muncă.6 %. şomajului feminin. în majoritatea ţărilor membre ale UE.tinerii sunt mai afectaţi de şomaj decât adulţii. comparativ cu cel SUA .de asemenea. 36 . cinci ori mai expusă decât cei calificaţi. Circa 75% din bărbaţii şomeri sunt lucrători manuali. Lituania şi Estonia.4 %. şomajului unor populaţii minoritare. care este de patru.8 % la populaţia de 25 – 54 ani). între 36. respectiv 7. Irlanda. Deja s-a amintit la caracteristicile şomajului de şomajul pe termen lung. de doar 2. ci a evoluţiei economice. în timp ce în Grecia este mai mult decât dublu 12.

ne dăm seama că rata scăzută a şomajului din ţara noastră are o explicaţie şi în şomajul deghizat din mediul rural. chiar şi în condiţiile unui echilibru între cererea globală şi oferta globală de muncă. îngroşînd numărul celor care solicită o slujbă. unor noi oportunităţi de angajare. se va modifica şi ea. pentru o ocupaţie mai atractivă. Mărimea sa este influenţată de comportamentul specific al anumitor categorii de persoane (mai ales cele tinere). şomajul deghizat se transformă în şomaj efectiv. prost remunerat. devine şomer. de mare importanţă practică deoarece serveşte la acordarea indemnizaţiei de şomaj şi la raportarea statistică a fenomenului. Cererea de muncă. în activităţi preponderent sezoniere. poartă denumirea de şomaj structural. din populaţia activă. condiţii mai bune de lucru şi. În acelaşi timp economia se află într-un proces continuu de restructurare. dar şi de dinamismul însuşi al pieţei muncii. la momentul şi locul unde sunt necesare. creînd doar aparenţa ocupării. al economiei. pentru a desemna acea situaţie specifică ţărilor slab dezvoltate când oamenilor li se oferă un loc de muncă de eficienţă foarte redusă. modificarea modului de consum determină schimbări în structura cererii de bunuri şi servicii. căruia îi corespunde o rată naturală a şomajului. De îndată ce o asemenea activitate ajunge să se confrunte cu exigenţele pieţei concurenţiale. Altfel spus. dar care ies practic din forţa de muncă. Această formă de şomaj. Într-o economie dinamică numeroşi oameni caută noi oportunităţi de angajare. Primul înseamnă pierderea totală a locului de muncă. creşterii copiilor etc. pretinzând anumite caracteristici ale forţei de muncă şi în special calificări pentru care oferta de muncă nu este pregătită să le asigure. Din momentul în care şi-au părăsit locul de muncă anterior până la ocuparea celui nou. persoana respectivă este fără slujbă. de ritmul apariţiei unor noi activităţi. Dacă avem în vedere faptul că 45. Se foloseşte şi noţiunea de şomaj deghizat. fiind o cerere derivată din cererea de produse. Dacă ne reîntoarcem însă la definiţia legală a şomerilor. Alteori se foloseşte noţiunea de şomaj aparent pentru a desemna acele persoane rămase fără loc de muncă. caracteristica definitorie este că şomerul caută un loc de muncă. va exista o neconcordanţă între structura ofertei de muncă şi structura cererii de muncă. generată de neconcordanţa între caracteristicile cererii de muncă şi cele ale ofertei de muncă. desigur. De exemplu.08 % din populaţia ocupată a României se situa în anul 2006 în mediul rural. de calitatea capitalului uman. de adaptare a producţiei la modificările cererii. un acronim de la « non-accelerating –inflation rate of unemployment » (rata de 37 . Oricând însă asemenea persoane (în special femei) se pot reîntoarce pe piaţa muncii. cu mare risipă de forţă de muncă. Şomajul fricţional şi structural care există atunci când venitul naţional se află la nivelul său potenţial reprezintă aşa numitul şomaj normal sau şomaj de echilibru. în timp ce al doilea înseamnă diminuarea timpului de muncă şi reducerea corespunzătoare a salariului. un salariu mai motivant. De aceea va exista mereu o neconcordanţă între caracteristicile forţei de muncă şi caracteristicile locurilor de muncă disponibile. Formele de şomaj care prezintă o mai mare importanţă teoretică şi practică sunt şomajul fricţional.37 În funcţie de intensitatea şomajului poate exista şomaj total sau şomaj parţial. Această formă de şomaj se numeşte şomaj fricţional şi corespunde mişcării normale a forţei de muncă. În acest context formele şomajului amintite mai sus îşi pierd relevanţa. şomajul structural şi şomajul ciclic. denumită prin termenul generic de NAIRU. dedicându-se activităţilor casnice. adică el a depus o cerere în acest sens şi este înscris la Oficiul de Muncă.

Ca urmare. Schimbarea preţurilor şi salariilor ca răspuns la fiecare modificare minoră a cererii ar fi o activitate costisitoare şi care consumă timp. adică a salariilor. menţinerea echilibrului s-ar putea realiza prin diminuarea preţului. De aceea. determinându-le să crească mai repede decât productivitatea şi generând astfel tensiuni inflaţioniste. ea a ajuns la 5 – 6% şi chiar la 8% spre finele acestei perioade. Consecinţa unui astfel de comportament colectiv al firmelor constă în faptul că producţia şi ocuparea vor reacţiona la modificări ale cererii agregate. Dacă rata curentă a şomajului este mai mică decât NAIRU . activitatea economică se reduce. în condiţiile menţinerii neschimbate a preţurilor. Astăzi. în condiţiile crizei globale care se manifestă şi printr-o comprimare vizibilă a cererii.38 şomaj care nu duce la o accelerare a inflaţiei). producţia reală devine mai mică decât producţia potenţială. În realitate însă. înregistrându-se un decalaj recesionist. nivelul salariilor nu se schimbă de fiecare dată când se modifică cererea sau oferta de muncă. atunci când cererea de muncă se reduce ca efect al intrării economiei în recesiune. fiind remuneraţi cu o anumită cotă procentuală din salariul obţinut anterior. Acest şomaj datorat faptului că cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta potenţială se numeşte şomaj ciclic (sau şomaj datorat insuficienţei cererii). Când şomajul ciclic este zero. Estimările efectuate arată că în perioada de stabilitate şi şomaj redus a anilor 1950 şi 1960 rata naturală a şomajului se situa la cca. tot şomajul existent este fricţional şi / sau structural . firmele consideră că este mai avantajos să-şi menţină listele de preţuri (meniul) pe o perioadă mai îndelungată. O astfel de altă formă este legată de evoluţia ciclică a economiei. cererea globală se diminuează. Nivelul şomajului ciclic poate fi determinat ca diferenţă între numărul de persoane care ar putea fi angajate în condiţiile venitului naţional potenţial şi numărul de persoane angajate curent. În aceste condiţii ocuparea deplină a forţei de muncă nu mai coincide cu rata zero a şomajului curent. firmele îşi reglează situaţia financiară prin modificarea volumului producţiei şi numărului de salariaţi. din cauza lipsei de comenzi. 2%. Când economia se află în recesiune. ci este luată în considerare rata reală a şomajului. odată cu creşterea şomajului şi instabilităţii economiei din anii 1970 – 1980. în timp ce. Forţele cererii vor exercita presiuni asupra salariilor. Deci. În conformitate cu concepţia neoclasică a echilibrului pe pieţe concurenţiale. pentru a desemna situaţia în care angajaţii îşi încetează lucrul pentru o perioadă determinată. numit în literatura economică şi şomaj de echilibru. În plus. Când rata curentă a şomajului este mai mare decât NAIRU există o situaţie de subocupare a forţei de muncă. când nu se mai exercită presiuni asupra salariilor nici în sus şi nici în jos. există o situaţie de supraocupare a forţei de muncă. Doar atunci când rata curentă a şomajului este egală cu NAIRU se poate spune că există o situaţie de ocupare deplină a forţei de muncă. rigiditatea 38 . iar şomajul creşte cu mult peste ceea ce reprezintă şomaj fricţional sau structural. se foloseşte şi noţiunea de şomaj tehnic. Acţionând pe pieţe cu concurenţă imperfectă. Majoritatea încercărilor de a explica şomajul ciclic vizează maniera în care se determină mărimea salariilor şi se iau deciziile de angajare. când o cerere mai mică de forţă de muncă faţă de oferta existentă face ca salariile să crească mai lent decât productivitatea sau chiar să scadă. în situaţia de ocupare deplină a forţei de muncă există doar şomaj fricţional şi şomaj structural. Nivelul său diferă în timp şi spaţiu. Când nu există ocupare deplină înseamnă că apar şi alte forme de şomaj. determinată prin scăderea ratei naturale a şomajului din rata curentă a şomajului. de şomaj real. un echilibru pe piaţa muncii. de ciclul economic cu fazele sale ascendente şi descendente.

o amplificare a vieţii economice ar determina pericolul derapajului inflaţionist. ar avea ca obiect o mai mare fluidizare a pieţei muncii. de un an şi chiar mai mult. cât şi a investiţiilor publice. În vederea realizării acestui obiectiv. degrevându-le în primul rând de grija creşterii copiilor.4. atât pentru fiecare individ cât şi pentru societate în ansamblul său. constatând că printre ele se numără şi rigiditatea salariilor nominale sau reale. În aceste condiţii orice şoc al cererii poate genera creşteri ale şomajului. pornind de la cauza profundă a şomajului. a altor condiţii impuse prin negocieri cu sindicate puternice sau chiar prin lege. încă insuficient folosit. În acest sens Consiliul European de la Lisabona din anul 2000 a stabilit ca obiectiv global al politicilor economice şi de ocupare a forţei de muncă din Uniunea Europeană aducerea ratei ocupării la un nivel cât mai apropiat de 70% până în anul 2010. O astfel de reformă. greu de înfăptuit deoarece atentează la privilegiile unor parteneri sociali importanţi. stimularea investiţiilor. al venitului naţional de echilibru.9 %. Relaţiile între patroni şi salariaţi sunt pe termen lung. având în vedere gradul încă scăzut de acoperire a nevoilor oamenilor. un motiv de stres cotidian. Soluţia cea mai evidentă. înlăturarea unor rigidităţi astfel încât capacitatea de adaptare la şocuri să fie mai promptă . Dacă nivelul activităţii economice. Oricum. de standard de viaţă. prin măsuri de politică fiscală sau monetară. potenţialul enorm al factorului uman. ci şi o creştere a gradului de participare a populaţiei la forţa de muncă. la nivelul fiecărui stat. Reducerea şomajului Având în vedere consecinţele nefaste. O altă cale posibilă de reducere a şomajului vizează modificarea politicii de protecţie socială printr-un accent mai mare pus pe măsurile active. se urmăreşte nu numai o reducere cât mai mult posibilă a şomajului. pentru ocuparea feminină pragul fiind stabilit la 60% (în 2007. reducerea şomajului este o preocupare majoră a guvernelor dar şi o grijă esenţială a celor mai mulţi oameni. Marja de acţiune pe această direcţie este însă limitată de potenţialul economiei naţionale. Numeroase sunt mijloacele realizării acestui obiectiv şi. de recalificare a şomerilor şi de sprijinire a lor pentru o reîntoarcere mai rapidă pe piaţa forţei de muncă. De aceea remedierea lui implică intervenţia inevitabilă a guvernului. Atât a investiţiilor private. se ajunge la concluzia că este necesară şi o reformă a pieţelor forţei de muncă. Consiliul European de la Barcelona recomanda ca statele membre să înlăture barierele din calea participării femeilor pe piaţa muncii. Şomajul este.7 %). Pentru aceasta. dar şi la scară internaţională. constă în stimularea cererii agregate prin intermediul politicii economice. astfel încât indemnizaţia de şomaj să nu reducă motivaţia şomerului de a căuta urgent un nou loc de muncă. în primul rând. 59. până în 39 . Cercetând cauzele perpetuării şi amplificării şomajului. este apropiat de nivelul venitului naţional potenţial. un eşec răsunător al pieţei. 3.iar salariile sunt mai puţin sensibile la fluctuaţiile curente ale activităţii economice. în ultimă instanţă.39 salariilor nominale este determinată şi de faptul că nivelul lor este stabilit prin contractele de muncă pe perioade de timp mai îndelungate. în condiţiile în care în această perioadă numărul persoanelor active a mai crescut cu peste 10 milioane. respectiv. pentru UE 15 aceste niveluri erau de 66. marile discrepanţe de venit. Aceasta înseamnă că între 2002 şi 2010 în UE ar fi necesară crearea a 15 milioane noi locuri de muncă. Aceasta presupune şi o reformă a sistemului de ajutoare.

Reducerea şomajului presupune intervenţia guvernului prin măsuri de politică economică prin care să se realizeze stimularea cererii agregate. în situaţia inversă există o situaţie de subocupare care generează decalaj recesionist. şomaj fricţional . la care se poate asigura un venit naţional la un nivel apropiat de venitul naţional potenţial. Printre caracteristicile şomajului se înscriu : oscilează de la o ţară la alta. familiale. afectează într-o proporţie mai mare lucrătorii necalificaţi.40 2010 se prevede crearea unor structuri de îngrijire pentru cel puţin 90% din copii având între 3 ani şi vârsta de şcolarizare obligatorie şi pentru cel puţin 33% din copii mai mici de trei ani. sex. şomaj total . nivel de instruire. de supraocupare sau de subocupare a forţei de muncă se determină luând în considerare nivelul NAIRU. 6. iar cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta potenţială. şomaj deghizat . Majoritatea încercărilor de a explica acest tip de şomaj au în vedere rigidităţile de pe piaţa muncii şi în special rigidităţile salariilor. Şomajul ciclic sau şomajul datorat insuficienţei cererii apare când economia se află în recesiune. Rezumat 1. • şomaj de echilibru . structural şi ciclic. şomaj parţial . denumită NAIRU. şomaj aparent . natural. Şomajul fricţional şi cel structural reprezintă şomajul normal. avem de-a face cu o situatie de ocupare deplină a forţei de muncă. Concepte : • • • • • • • şomajul . 3. deziluzia neputinţei încadrării într-o activitate utilă care înseamnă o gravă deteriorare a înseşi condiţiei lui umane) dar şi asupra întregii economii (pierderea de bunuri şi servicii care ar fi putut fi produse dar sunt pierdute pentru totdeauna). 7. căruia îi corespunde o rată naturală a şomajului. Şomajul ca ofertă excedentară de forţă de muncă este dezechilibrul macroeconomic cu cele mai nocive efecte asupra individului (deteriorarea condiţiei lui materiale. şomaj structural . 2. are un caracter preponderent involuntar . 40 . Situaţia de ocupare deplină. de echilibru. prin modificarea politicii de protecţie socială în favoarea politicilor active şi prin reforma pieţelor forţei de muncă. etnie. psihice. 5. dar cele mai importante sunt şomajul fricţional. • situaţia de ocupare deplină a forţei de muncă . tinerii şi femeile . rasă etc. • rata reală a şomajului . Când rata şomajului curent este inferioar ratei naturale a şomajului există o situaţie de supraocupare a forţei de muncă şi se înregistrează tensiuni inflaţioniste.). 4. • NAIRU sau rată naturală a şomajului . în funcţie de diferite criterii (vârstă. iar atunci când rata şomajului curent este egală cu NAIRU. Şomajul îmbracă numeroase forme.

Vezi. analizată. ASEAN sau altele. în general. 4. • şomaj ciclic . • vom vedea ce factori determină oferta de muncă pe pieţele regionale ale muncii.41 • situaţia de subocupare a forţei de muncă . • vom cunoaşte şi alte abordări teoretice ale migraţiei forţei de muncă şo în special explicaţia dată prin prisma teoriei capitalului uman. • vom înţelege ce factori influenţează cererea pe piaţa regională a muncii. • vom şti care sunt unităţile teritoriale conform Nomenclatorului Unităţilor teritoriale pentru Statistică din UE (NUTS). îmbunătăţirea bunăstării regionale. piaţa regională a muncii desemnează întâlnirea cererii cu oferta de muncă în interiorul unui teritoriu delimitat sub denumirea de regiune.1. • vom înţelege câteva aspecte ale migraţiei interregionale din România şi ale impactului ei asupra pieţelor regionale ale muncii. până la cel de zonă care cuprinde mai multe economii naţionale. conştientizarea unui interes regional comun. CAP. La modul cel mai simplu. planificată în vederea aplicării unei anumite politici economice. de la sensul de subansamblu. De exemplu. • vom şti ce este migraţia interregională a muncii şi cum poate fi exprimată. • vom cunoaşte care sunt regiunile de dezvoltare din România. de exemplu. 41 . Este o piaţă teritorială sau locală a cărei dimensiune depinde de definiţia regiunii. După ce ne-am lămurit aspectele cele mai generale legate de piaţa muncii. referirile la cooperarea economică regională care are în vedere blocuri economice cum ar fi NAFTA. Regiunea – subansamblu al economiei naţionale Regiunea este un concept cu conotaţii multiple. regiunea este un teritoriu considerat ca o entitate delimitată pentru a fi descrisă. Delimitarea are la bază omogenitatea sa internă sau integrarea funcţională. • vom lua cunoştinţă de teoria clasică a migraţiei fortelor de muncă şi de neajunsurile ei. de unitate teritorială a unei economii naţionale. Un atribut esenţial al regiunii este. În contextual pieţei regionale a muncii şi în accepţiunea cel mai adesea utilizată. • situaţia de supraocupare a forţei de muncă . IV PIEŢELE REGIONALE ALE MUNCII ŞI DETERMINANŢII LOR Obiective După studierea acestui capitol: • vom înţelege ce este regiunea ca subansamblu al economiei naţionale. administrată. este uşor să încercăm o definiţie a pieţei regionale a muncii.

Giurgiu. Vrancea cu sediul ADR la Brăila. Hunedoara. cu o populaţie cuprinsă între 3 milioane şi 7 milioane locuitori. 42 . cu sediul ADR la Călăraşi.2. Timiş. avem în vedere aceste regiuni de tip NUTS 2. prin asociere benevolă a unor judeţe vecine. Suceava. Buzău. Satu Mare.entităţi teritoriale naţionale. Constanţa. Bucureşti – Ilfov: Municipil Bucureşti.8 milioane locuitori. modificat ultima dată în luna mai 2003. Mureş. Centru: Alba. cu sediul ADR la Bucureşti. creşterea bruscă a nivelului de activitate ca urmare. Atunci când ne referim la pieţe regionale ale muncii. fără a fi unităţi administrativ teritoriale şi fără a avea personalitate juridică. Vest: Arad. având o populaţie de până la 2. de exemplu. de regulă. constituite de regulă de-a lungul istoriei.NUTS 2 .42 La nivelul Uniunii Europene s-a stabilit. Sau. modificându-se odată cu nivelul activităţii economice. o pierdere a unui segment de piaţă internă sau externă pot provoca însă scăderi importante ale cererii de muncă dintr-o anumită regiune. 8. ele sunt regiuni de tip NUTS 2. pot genera o creştere semnificativă a cererii de muncă. Călăraşi. 4. Gorj. în scopuri statistice. cu sediul ADR la Craiova. Creşterea cererii de muncă nu constituie o problemă preocupantă decât poate pentru potenţiali investitori din regiune. se află sub influenţa a numeroşi factori economici. Sud Muntenia: Argeş. 11 Cele 8 regiuni de dezvoltare şi judeţele care le compun sunt: 1. 6. Neamţ. 5. Ialomiţa. cu o populaţie cuprinsă între 800 mii şi 3 milioane locuitori. fiind o cerere derivată din cererea de bunuri şi servicii. Iaşi.11 Conform Nomenclatorului Unităţilor Teritoriale pentru Statistică.entităţi teritoriale naţionale cu dimensiunea cea mai mare. Mehedinţi. Teleorman. dimpotrivă. Evoluţia nivelului activităţii economice nu cunoaşte. social culturali şi politici. Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică (NUTS). Cluj. s-au constituit 8 regiuni de dezvoltare regională. Cererea de muncă pe piaţa regională a muncii Cererea de muncă. O restructurare masivă a ramurilor economiei naţionale. Prahova.NUTS 1 . a descoperirii unui zăcământ important. Bistriţa – Năsăud. Botoşani. Sud – Est: Brăila. Galaţi. 7. Sibiu. 4. cu atât mai semnificative cu cât regiunea respectivă are o structură mai concentrată a output-ului. cu sediul ADR la Alba Iulia. În România. demararea unei ample investiţii în zonă. cu sediul ADR la Cluj. UE 25 cuprinde 254 regiuni de dezvoltare la care se vor mai adăuga 6 din Bulgaria şi 8 din România. Vîlcea. salturi deosebite în timp. care determină cererea de bunuri şi servicii. cu sediul ADR la Timişoara. de tipul districtelor. 3. Dîmboviţa. constituite special pentru a putea fi implementată politica de dezvoltare regională. cu populaţie cuprinsă între 150 mii – 800 mii locuitori. Covasna. . departamentelor. Nord – Vest: Bihor. Nord – Est: Bacău. Acesta delimitează diviziunile teritoriale ale ţărilor membre pe trei niveluri: . Harghita. judeţul Ilfov. Maramureş. Sud – Vest Oltenia: Dolj. Unitatea teritorială de implementare a politicii de dezvoltare regională este regiunea de dezvoltare. Braşov. părţi distincte. 2. .NUTS 3 -entităţi administrative teritoriale. prefecturilor sau judeţelor. Olt. Tulcea. care se gândesc la competitivitatea ce poate fi afectată de o tendinţă de creştere a salariilor. Sălaj. Sediul Agenţiei de Dezvoltare Regională (ADR) este la Piatra Neamţ. de genul unor provincii. Caraş – Severin.

adică ale cererii de muncă. să sporească gradul de atractivitate a exercitării unei activităţi remunerate. expansiunea sau boom-ul sunt însoţite.3. din ţară sau din afara ei. Este foarte posibil ca într-o fază de creştere a numărului locurilor de muncă. Nivelul cererii regionale de muncă variază şi odată cu succesiunea fazelor ciclului economic. sub forma migraţiei temporare sau navetismului . Munca nu este omogenă.43 Scăderea cererii de muncă generează însă numeroase probleme. mai ales atunci când noile locuri de muncă nu şi-ar avea un corespondent în structura forţei de muncă disponibile din regiune din punctual de vedere al calificărilor solicitate. fie spre regiuni mai îndepărtate. de îmbunătăţire a situaţiei pieţei muncii. numărul celor care intră sau reintră în forţa de muncă (mărind rata de participare la forţa de muncă) să fie mai mare decât numărul noilor locuri de muncă. sub forma migraţiei definitive. 4. Fazele ascendente ale ciclului. în primul rând pentru populaţia regiunii (al cărei standard de viaţă este afectat deoarece scade rata ocupării. Numai o parte a ei se întâlneşte însă cu cererea de muncă. între rata de participare şi rata de ocupare nu există o similitudine perfectă. Când în interiorul unei regiuni o anumită arie cu caracter monoindustrial este afectată de o restrângere masivă a unui tip de activitate (de exemplu. de nivel de pregătire profesională etc. a mineritului în procesul restructurării balanţei energetice şi creşterii eficienţei acestui sector). astfel încât imigraţia să absoarbă o parte din cererea regională a muncii. creşte şomajul ) şi apoi pentru decidenţii de politică economică. de regulă. avem de-a face cu o zonă defavorabilă pentru care politica regională are instrumentele necesare de intervenţie. poate creşte atractivitatea regiunii pentru forţă de muncă din afara ei. în timp ce fazele descendente. Nici transparenţa perfectă nu există deoarece forţa de muncă nu este perfect informată. fie pe o rază mai restrânsă. astfel încât o parte dintre cei în vârstă legală de muncă dar retraşi dintr-un motiv sau altul de pe piaţa muncii să dorească să reintre în categoria populaţiei active. este posibil ca în faza de expansiune sau de boom a ciclului economic. Şi piaţa muncii nu este perfect concurenţială sub toate caracteristicile ei definitorii. Nu întotdeauna o creştere a cererii de muncă se reflectă într-o diminuare a şomajului. care are ca efect o reducere drastică a cererii de muncă pentru anumite profesii sau calificări. interne sau externe. De asemenea. La o creştere a ratei de participare se poate înregistra o diminuare a ratei de ocupare pe seama amplificării şomajului. 43 . restul rămânând neocupată şi îngroşînd numărul şomerilor. atât la scară regională câţ şi naţională. După cum anticipam deja în paragraful anterior. o diminuare a cererii de muncă. de creşteri ale numărului locurilor de muncă. pe fondul creşterii prosperităţii generale. O cerere redusă de muncă poate avea ca efect şi deplasarea forţei de muncă în afara regiunii. depresiunea sau recesiunea. ci diferenţiată pe un evantai mai larg sau mai restrâns de profesii. înregistrează pierderi de locuri de muncă. disponibilizarea forţei de muncă şi creşterea şomajului. dacă există oportunităţi de ocupare în regiunile învecinate. pe fondul creşterii salariilor ca efect al expansiunii economice din regiune. Oferta de muncă pe pieţele regionale ale muncii Oferta de muncă este asigurată pe piaţa regională a muncii de populaţia în vârstă legală de muncă din regiunea respectivă care participă la forţa de muncă. De aceea. informaţia despre locurile de muncă disponibile şi despre condiţiile de muncă nu este imediat disponibilă şi nici gratuită. care trebuie să caute căi şi mijloace pentru a compensa acest proces.

4. dacă numărul imigranţilor este mai mare decât cel al emigranţilor. de exemplu. oferind oamenilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi nivelul de trai prin deplasarea în zone cu condiţii de angajare şi de viaţă mai bune.4. În interiorul populaţiei unei ţări se constată că pentru grupa de vârstă de 25 – 44 ani ratele migraţiei sunt mai mari decât la celelalte categorii de vârstă. prietenii.1. care poate fi pozitiv. ratele mobilităţii teritoriale sunt mult mai ridicate decât în Europa. Migraţia interregională a muncii şi cuantificarea ei Un rol important în redistribuirea ofertei de muncă revine mobilităţii geografice a forţei de muncă. cu capital sau cu idei spre zone asistate. care măsoară amploarea fenomenului şi în mărimi relative care pun în evidenţă intensitatea. Introducerea progresului tehnic. El depinde de multe împrejurări printre care şi o anumită înclinaţie spre mobilitate teritorială specifică unor populaţii sau subgrupe ale acesteia. Migraţia interregională şi pieţele regionale ale muncii 4. o anumită imobilitate determinată şi de problemele legate de căutarea şi descoperirea unei noi locuinţe etc.4. În SUA. Iată cum calitatea factorului uman. Mobilitatea geografică a lucrătorilor şi familiilor lor între localităţi şi regiuni cu condiţii diferite ale pieţei muncii este o importantă componentă a creşterii populaţiei la nivel regional şi o importantă dimensiune a flexibilităţii pieţei muncii. în timp ce fluxurile nete sunt exprimate prin sporul sau soldul migratoriu al regiunii (diferenţa între numărul imigranţilor şi cel al emigranţilor). În mărime absolută. De asemenea. Canada sau Japonia. prin numărul de emigranţi (cei care pleacă dintr-o anumită regiune) sau prin migraţia brută sau totală (suma imigranţilor şi a emigranţilor). familia. La fel de posibil este ca noii intraţi sau cei reintraţi să nu-şi mai găsească locul de muncă adecvat pregătirii lor. ai restabilirii echilibrului pe piaţa regională a muncii. pentru a caracteriza eficienţa unui asemenea instrument de politică regională se pune adesea întrebarea: este mai potrivit să mişcăm oamenii spre locuri de muncă din alte regiuni sau să aducem locurile de muncă spre oameni? Răspunsul nu poate fi atât de simplu. sau negativ.44 mărind oferta de muncă într-un ritm superior celui de creştere a numărului locurilor de muncă. Mobilitatea geografică sau migraţia forţei de muncă reprezintă o reacţie de adaptare a ofertei de forţă de muncă la modificările survenite în localizarea teritorială a cererii. Migraţia este una din căile prin care regiunile se pot ajusta la schimbările economice. nivelul de calificare dar şi condiţiile oferite de sistemul educativ formativ pentru policalificare pot constitui factori importanţi ai creşterii gradului de adaptabilitate a forţei de muncă. Fluxurile migratorii pot acţiona ca un “stabilizator automat” pentru regiuni. 44 . Având în vedere costurile migraţiei. atunci când acestea caută să atragă persoane superior calificate. în situaţia inversă. noile tehnologii înregistrează un deosebit dinamism. în mărimi absolute. migraţia poate fi şi efectul politicilor economice de dezvoltare regională. fluxurile brute sunt exprimate prin numărul de imigranţi (cei care sosesc într-o anumită regiune).. Migraţia interregională poate fi studiată în termeni de fluxuri brute şi nete. o anumită reticenţă în faţa perspectivei de a părăsi locul de viaţă şi muncă. ai mobilităţii ocupaţionale. adică migraţiei regionale.

2. şi populaţia regiunii. mai rar. Aceasta înseamnă deplasarea populaţiei în afara graniţelor ţării în căutarea unor locuri de muncă mai atractive în primul rând din punctul de vedere al remunerării. poate contribui la o schimbare calitativă semnificativă a ofertei de muncă. pot fi un element vital în ajustările pieţei regionale a muncii deoarece permit o mai bună corelare între locurile de muncă şi calificările caracteristice ale lucrătorilor. pe seama sporirii investiţiilor ). aceste fluxuri depind de mărimea regiunilor luate în considerare. fluxurile brute migraţioniste exprimate prin rata imigrării (raport procentual între numărul imigranţilor şi mărimea populaţiei regiunii).4. Dacă regiunea se află într-un proces amplu de restructurare economică. generator de numeroase disponibilizări de lucrători. În plus. cu atât vor creşte fluxurile brute interregionale înregistrate. comparaţiile între ţări din punctul de vedere al fluxurilor brute interregionale sunt incerte. Oricum. Se pare că în ţările dezvoltate se manifestă tendinţa de diminuare şi stabilizare a fluxurilor migratorii interregionale ca urmare a îmbunătăţirii condiţiilor pieţei muncii. În plus. din cauza diferenţelor de mărime ale regiunilor. dar poate contribui la realizarea echilibrului pieţei muncii în plan regional atunci când migraţia netă pozitivă este orientată dinspre regiunile cu rată ridicată a şomajului spre cele cu o rată mai scăzută. iar fluxurile nete sunt puse în evidenţă prin rata migraţiei nete sau rata sporului migratoriu (calculată ca raport procentual între soldul migratoriu al regiunii şi populaţia totală a ei). cu un aport concret de capital uman. care va stimula cererea globală (fie pe seama creşterii consumului regional. chiar atunci când sunt compensate în termeni cantitativi. reîntoarcerea celor care au lucrat o perioadă de timp în străinătate. dar uneori şi al afirmării. Fluxurile nete constituie o măsură corespunzătoare a efectelor directe ale migraţiei asupra populaţiei şi asupra ofertei excedentare de muncă la nivel regional. pe de altă parte). De aceea. a înviorării vieţii economice locale. Pe măsura restabilirii echilibrului pieţei regionale a muncii. Piaţa regională a muncii este influenţată insă şi de migraţia internaţională a forţei de muncă. migraţia interregională are un effect mai scăzut asupra ratei şomajului la scară naţională. emigraţia internaţională poate constitui o supapă importantă pentru atenuarea presiunii ofertei excedentare de muncă. rata emigrării (raport procentual între numărul emigranţilor dintr-o regiune şi mărimea populaţiei ei) şi rata migraţiei brute sau totale (raportul procentual dintre suma imigranţilor şi emigranţilor. un grad mai mare de agregare a regiunilor le va reduce. La nivelul economiei naţionale fluxurile migratorii interregionale brute se măsoară prin proporţia populaţiei rezidente în interiorul fiecărei economii naţionale care-şi schimbă regiunea de rezidenţă într-un an. în măsura în care emigraţia nu este definitivă. fie. Teorii explicative ale migraţiei interregionale 45 .45 În mărime relativă. În schimb. Fluxurile brute. pe de o parte. fluxul migratoriu invers. se constată că nivelul ridicat al şomajului dintr-o ţară este mai curînd un factor de descurajare decât de încurajare a migraţiei. Ca urmare. Cu cât o ţară este subdivizată în mai multe regiuni. veniturile repatriate de emigranţi vor putea avea ca efect o creştere relativă a prosperităţii în regiune. 4. încurajând crearea de noi locuri de muncă.

cu cerere şi ofertă de muncă perfect identice.4. Teoria clasică a migraţiei forţei de muncă se întemeiază pe o serie de ipoteze foarte restrictive (concurenţa perfectă există pe toate pieţele. posesorii factorilor sunt perfect informaţi)12. A şi B. Efectul migraţiei interregionale a forţei de muncă asupra pieţelor regionale ale muncii 12 Harvey Armstrong.1. egal cu productivitatea marginală a muncii în expresie valorică (deoarece producătorii maximizează profitul total). p. London. SR0 . 46 . Dacă se presupune.. că economia este formată din două regiuni.4. Jim Taylor. second edition. funcţiile de producţie sunt cu randamente de scară constante. New York..46 Pentru înţelegerea acestui fenomen cu influenţe importante asupra echilibrului pieţei regionale a muncii vom trece succint în revistă câteva teorii care încearcă să-i explice cauzalitatea şi efectele. 4. 4. migraţia factorilor este fără costuri şi fără alte bariere în calea sa. conform fig. iniţial salariul real ar fi identic în fiecare din cele două regiuni. preţurile factorilor sunt perfect flexibile. în care se produc aceleaşi mărfuri cu aceleaşi funcţii de producţie. 199 .2. Fig.112. harvester wheatsheaf. iar pieţele muncii din cele două regiuni ar fi în echilibru.1. …. factorii de producţie sunt omogeni. Regional economics & policy.1.

cererea de muncă rămânând neschimbată.2. Neajunsuri ale modelului clasic al migraţiei forţei de muncă Migraţia interregională este determinată de factori şi prin mecanisme mai complexe decât în modelul clasic unde echilibrarea pieţei muncii prin migrare se face în funcţie doar de nivelul salariului real curent.migranţii nu sunt o masă omogenă de indivizi. . dacă am presupune că. De aceea. dar pentru migranţii care se reîntorc la locurile lor de baştină pot conta mai mult considerente care ţin de atractivitatea zonei lor de origine. al capului familiei sau salariu principal.4. Migrând în regiunea A. din dreapta figurii 4. ci nivelul salariului real ce poate fi obţinut de-a lungul întregii vieţi active. o parte din oferta de muncă din regiunea B.modelul clasic nu are capacitatea de a recunoaşte printre cauzele migraţiei şi alte motive decât cele pecuniare. este nerealistă ipoteza perfectei flexibilităţi a salariilor şi capacităţii pieţei muncii de ajustare automată în situaţia de dezechilibru.în plus. Deplasarea celor două curbe spre stânga pe piaţa muncii A şi. cererii şi ofertei 47 . SR0 din regiunea B până la nivelul SR2. se exprimă prin deplasarea curbei ofertei de muncă spre dreapta. De aceea factorul determinant al migraţiei nu este salariul real ci venitul familiei. Salariile sunt foarte inflexibile la modificările în jos. ci ia în considerare toate salariile membrilor ei. aşa cum indică săgeata pe diagrama b).atunci când se are în vedere diferenţa de salariu între cele două regiuni.47 Dacă dintr-un motiv sau altul (de exemplu. Ca urmare a creşterii salariului real. .. spre dreapta pe piaţa muncii B are loc până când salariul real se egalează pe cele două pieţe regionale: prin reducerea lui SR1 din regiunea A şi prin creşterea salariului real. Alături de avantajele pecuniare ale regiunii de destinaţie pot exista şi satisfacţii ce ţin de climat. salariul real de echilibru ar ajunge la nivelul SR1. ceea ce. plăcerea de a reveni în locurile natale. Problema cauzelor migraţiei este mult mai complexă: . Comportamentul lor diferă în funcţie de caracteristicile persoanelor. grafic. Acestea sunt efectele de echilibrare ale migraţiei interregionale a forţei de muncă.1. Pentru cei care se deplasează într-o altă regiune din motive de carieră contează solicitarea angajatorului mai mult decât diferenţa de salariu. iar mărimea salariului nu este singurul motiv al migraţiei. Grafic. temporare sau navetismului. în poziţia OA1. a)] s-ar deplasa spre stânga. în condiţiile flexibilităţii perfecte a pieţelor regionale ale muncii. de alte atracţii din zonă. 4. cu salariu mai ridicat. acest model are o capacitate predictivă mai redusă.1. în condiţiile reducerii forţei de muncă la nivelul L1.comportamentul migranţilor are în vedere nu salariul real curent. curba ofertei de muncă OB0 se va deplasa spre stânga. .2. identic pe cele două pieţe. salariul mai mic trebuie văzut şi prin prisma capacităţii lui de a finanţa costul migraţiei. curba ofertei de muncă OA0 [din figura 4. . Construit pe baza unor ipoteze de lucru îndepărtate de realitate. reducerea vârstei de pensionare sau o diminuare în timp a populaţiei) oferta de muncă de pe piaţa regională A s-ar reduce. faţă de o egalitate perfectă între două regiuni din punctul de vedere al nivelului salariilor. .decizia de a migra sau nu a unei familii nu depinde doar de un singur salariu. Astfel. diferenţa de salariu poate constitui un imbold spre migrare pentru persoanele tinere. farmecul acestora. Efectul va fi diminuarea ofertei de muncă din regiunea B. va fi atrasă spre regiunea A şi se va deplasa în această regiune sub forma migraţiei definitive. cu salarii reale rămase la nivelul SR 0. oferta de muncă de aici va creşte. respectiv. astfel încât.

Constatând astfel inconsistenţa argumentului că diferenţele de salarii sunt un factor explicativ al migraţiei.la fel de nerealistă este şi ipoteza migraţiei gratuite şi perfectei informări din modelul clasic. 48 . concomitent. legate de înfruntarea dificultăţilor din noul mediu. am putea constata că acolo unde a apărut excedentul de ofertă salariile. ci iau în considerare câştigurile mai mari pe care speră să le obţină din migraţie de-a lungul întregii lor vieţi active care le-a mai rămas. Cu cât avantajele migraţiei cresc mai curând. Jim Taylor. cât şi costuri nepecuniare sau “psihice”. dar cu dezavantajul că necesită un volum mult mai mare de informaţii. Alte abordări teoretice ale migraţiei forţei de muncă O alternativă la modelul clasic al migraţiei. s-ar produce brusc un exces de ofertă de muncă în prima regiune şi. În această teorie lumea cercetată nu mai este atemporală. De aceea diferenţa de câştig pe care migrantul speră să o obţină se determină ca valoare prezentă a unor fluxuri de avantaje viitoare: V pbij 13 Yit − Yit =∑ . cu atât mai atractiv este să te deplasezi. Oricum. Costurile nepecuniare şi lipsa de informaţii sunt bariere serioase în calea migraţiei. întrucât în regiunile prospere există numeroase persoane care au deja experienţa imigrării.. este teoria capitalului uman a emigraţiei interregionale a forţei de muncă.8 ori mai mult să migreze decât cei angajaţi. Este foarte posibil ca în final să constatăm salarii reale mai ridicate şi noi oportunităţi de angajare în a doua regiune. De aceea sunt îndreptăţite opiniile conform cărora migraţia interregională a forţei de muncă. în cealaltă regiune. de stresul acomodării la noile condiţii de muncă etc. legate de transferul gospodăriei. iar lucrătorii nu mai reacţionează instantaneu la diferenţele de salariu regional curent.13 . dacă avem în vedere multiplele bariere în calea mobilităţii muncii. ocuparea şi şomajul sunt variabile mutual interdependente.48 de muncă. fiecare dintre ele aducându-şi aportul la realizarea echilibrului pieţei muncii. este greu de acceptat că în realitate migraţia forţei de muncă din prima regiune spre cea de a doua va reuşi să compenseze întreaga cerere excedentară de muncă.2. De aceea se constată că migraţia între regiuni prospere este adesea mai mare decât de la regiuni sărace spre cele prospere. rămân relative neschimbate. cit.4.118-120. un deficit de cerere de muncă în a doua. (1 + d ) t +1 T Harvey Armstrong. 4. Cercetări empirice au demonstrat că în Marea Britanie şomerii preferă de 1. în timp ce. p. Migraţia forţei de muncă presupune atât costuri pecuniare. de cheltuielile efectuate în perioada căutării unui loc de muncă în regiunea de destinaţie. op. excedentul de cerere de muncă va provoca sau nu o creştere a salariilor reale în funcţie de viteza de reacţie a migraţiei forţei de muncă. Migranţii. cu o putere explicativă şi predictivă mai mare. Explicaţia ar fi legată tocmai de aceste costuri ale migraţiei şi de o mai bună posibilitate de informare. ca oricare alte persoane. concomitant cu existenţa unui şomaj ridicat şi a unui nivel relativ neschimbat al salariilor reale în prima.3. ceea ce va avea ca efect apariţia şomajului. inflexibile la tensiuni de reducere. afişează o prioritate pentru timp. se poate concluziona că o influenţă mult mai puternică ar avea-o diferenţele de şomaj şi oportunităţile de angajare.

Yjt = câştigul sperat a fi obţinut în regiunea de destinaţie a migraţiei în anul t. Comportamentul migraţionist este diferit pentru lucrătorii tineri. Puterea explicativă a acestei teorii constă şi în capacitatea ei de a lua în considerare natura selectivă a migraţiei. O cercetare mai atentă poate descoperi însă că în regiunea mai săracă pot fi oferite salarii mai ridicate pentru anumite ocupaţii. În determinarea acestor variabile modelul capitalului uman ia în considerare şi riscurile şi incertitudinea care decurg. atât cele determinabile pecuniar cât şi cele nonpecuniare. pervers. restructurările operate în economia naţională după 1990 au 49 . iar personalul de înaltă calificare. dispunând de venituri mai ridicate. manageri deoarece diferenţele de salarii între regiuni pentru ocupaţiile lor sunt mai mari. unde Cij reprezintă costurile migraţiei. Un astfel de exemplu este emigrarea dintr-o regiune prosperă în una săracă. Teoria capitalului uman oferă prin instrumentele sale o mai cuprinzătoare explicaţie a comportamentului migraţionist. iar pe de altă parte din pericolul şomajului căruia îi poate cădea victimă migrantul în regiunea de destinaţie. politica guvernamentală adoptată în domeniul impozitelor. T = număr de ani ai vieţii active rămaşi după migrare. cu pregătire superioară. În explicarea cauzalităţii migraţiei cercetări mai recente subliniază şi importanţa altor două categorii de factori: 1. Dacă Vpnij este pozitivă. Caracteristicile personale şi ale familiilor celor care emigrează. Avansul omenirii pe calea spre societatea cunoaşterii. factorii care operează pe piaţa locuinţelor. au un acces mai bun la informaţiile referitoare la locurile de muncă şi condiţiile de viaţă din alte regiuni şi. Noile tehnologii informaţionale vor permite într-o măsură mai mare realizarea dezideratului mişcării locurilor de muncă spre oameni. are loc migraţia. faţă de celelalte categorii. nevoile impuse de cariera unuia sau altuia dintre soţi. 2. referitoare la relaţiile de familie. ceea ce va determina o încetinire a fluxurilor migratorii interregionale. efectele ciclului de viaţă cum ar fi migrarea la pensionare etc. inclusiv al celui care poate să apară ciudat la prima vedere.5 Migraţia interregională în România Şi în România evoluţia vieţii economice. transformările survenite în procesul dezvoltării economice. Cadrul instituţional în care are loc migraţia. Yit = câştigul sperat a fi obţinut în regiunea de origine în anul t. Valoarea prezentă netă a migraţiei dintr-o regiune în alta (Vpnij) este: Vpnij = Vpbij – Cij . deoarece au la dispoziţie timpul necesar pentru a recupera orice costuri pe care le-ar presupune migraţia. a protecţiei sociale a şomerilor etc. în special pentru categoriile de lucrători cu înaltă pregătire în domeniul tehnicii informatice. din informaţia săracă despre condiţiile economice şi sociale din alte regiuni. va aduce importante modificări şi în fenomenul migraţionist. instituţiile financiare. referitor la autorităţile locale. Tinerii. 4. calificaţi şi cu educaţie superioară. îşi pot acoperi mai uşor costurile pe care le presupune migraţia.49 unde: Vpbij = valoarea prezentă brută a diferenţelor de câştig viitoare sperate a fi obţinute în urma migraţiei din regiunea i în regiunea j. informatizată. Cei nominalizaţi mai sus se caracterizează printr-o mult mai mare mobilitate comparativ cu ceilalţi. efectele divorţului. pe de o parte.

30 1.19 1.07 1.63 3.71 2.26 1. 2002. Ed. 1990 şi 1999.12 2.79 1. Regiunea Judeţul A Nord –Est Bacău Botoşani Iaşi Neamţ Suceava Vaslui Sud – Est Brăila Buzău Constanţa Galaţi Tulcea Vrancea Sud Argeş Călăraşi Dîmboviţa Giurgiu Ialomiţa Prahova Teleorman Sud – Vest Dolj Gorj Mehedinţi Olt Vîlcea Rata de emigrare 1969 1 1.35 1.30 1.38 1.31 Regiunea Judeţul A Vest Arad Caraş Severin Hunedoara Timiş Nord –Vest Bihor Bistriţa Năsăud Cluj Maramureş Satu Mare Sălaj Centru Alba Braşov Covasna Harghita Mureş Sibiu Bucureşti Ilfov Rata de emigrare 1969 1 1.84 50 .65 1.12 1.30 1.46 0.86 3.07 2.62 5.22 1. Tabelul 4.10 2.99 0.13 2.88 6.89 1.04 1. în anii 1969.45 1.94 1. . pe regiuni şi pe judeţe.93 5.72 1.53 1.52 1. p.1.04 1.57 1990 2 3.23 1. 1990 şi 1999 este prezentată în tabelul 4.58 1.97 2.15 1.07 1.97 3.74 1999 3 0.62 1. ASE.95 3.49 1.60 1.24 1. Resursele umane în România. migrarea ei dintr-o regiune în alta.97 1.17 5.20 1.34 1. în anii 1969.72 1.77 0.34 1.08 1.60 1. Repartiţia ratei de emigrare.53 1.39 2.60 5.84 3.61 1. Evoluţia ratei de emigrare.90 3.44 4.01 1.10 1.37 1.06 1. Bucureşti.09 1.38 2. Mobilitatea teritorială.99 2.85 4.06 1.15 1.33 1999 3 1.05 1.1.95 0.24 0.74 5.50 determinat şi mobilitatea populaţiei.41 1.04 1.74 3.98 1.56 1.67 5.15 1.28 1.42 1.58 1.93 1.36 1.53 4.56 Sursa: Daniela – Luminiţa Constantin şi colab.13 4.65 1.83 1.24 1.09 0. pe regiuni şi judeţe.26 3.67 1.91 1.83 2.33 1.33 1.03 1.35 2.56 1.78 1.35 1.86 1990 2 3. din motive preponderent economice.57 5.16 1.61 1.66 1.79 1.27 1.94 3.19 1.71 1.45 1.25 4.33 1.01 1.23 3.49 1.

de 2 – 3 ori.6 30283 35667 1. Nivelul relativ al fenomenului migraţionist nu diferă cu mult de la o regiune la alta. după 1991. În celelalte regiuni. între 0.5 +400 -645 9 1 Sud 3374. Pe aceeaşi motivaţie 51 .4 30291 35226 1.2.1 37950 42246 1. cu restricţii şi în domeniul liberei circulaţii a oamenilor. în 1999. ambele rate variază într-o plajă mult mai retrânsă. a fost datorat liberalizării circulaţiei persoanelor după o perioadă de câteva decenii de economie centralizată.51 Se constată că nivelul ratei de emigrare nu înregistrează diferenţe deosebite între judeţe. Nivelul mult mai ridicat al ratei de emigrare.4 -1504 -896 7 0 Sud-Vest 2341.9 +2550 +4376 i Ilfov 1 1 Sursa: prelucrat după Institutul Naţional de Statistică şi Planul Naţional de Dezvoltare 2004 – 2006 Se constată că modificări semnificative în nivelul imigraţiei sau emigraţiei regionale nu au survenit în intervalul de şapte ani luat în observare. Tabelul 4.3 -8 +441 0 8 Bucureşt 2210. ceea ce confirmă motivaţia economică a migraţiei. care au determinat o tendinţă de reîntoarcere în judeţele de origine a celor disponibilizaţi.9 40347 42735 1.3 +5349 +2325 7 5 Nord2755.4 -3757 -3883 6 6 Sud-Est 2867.3 40500 46622 2. Fluxurile migratorii pe regiuni sunt prezentate în tabelul 4. în timp ce rata emigrării variază între 1. între 1.4 24073 26462 1.9 30841 33433 1.3 54260 54821 1. rata imigrării variind între 1. 16% în regiunea Centru şi în regiunea Bucureşti Ilfov. din 1990.2 33011 34827 1.55%.91% în aceleaşi regiuni. cu excepţia unor creşteri de 28% în regiunea Sud – Vest Oltenia sau de cca.2 -2170 -854 Vest 1 6 Centru 2546.71% în judeţul Gorj.9 39329 46394 1.5 -860 -324 5 6 Vest 1954.35% şi 1. % 50503 50938 Migraţia din regiune (număr persoane) 1995 2002 pers % Sold migratoriu 1995 2002 Nord-Est 1.5 29126 36567 1.2 Migraţia către regiune (număr persoane) 1995 2002 pers.3 40833 47290 1. această regiune fiind cea mai puţin dezvoltată dintre cele opt regiuni ale României.4 39947 43380 1. situându-se.11% în Regiunea Bucureşti Ilfov. Nivelul mai ridicat din judeţul Gorj a fost determinat în special de marile disponibilizări din mineritul zonei. Evoluţia fluxurilor migratorii dinspre şi înspre regiuni Regiune a Populaţi a 2002 (mii persoan e) 3743.21% în regiunea de Nord – Vest şi 2.2. Soldul migratoriu negativ cel mai ridicat se situează la nivelul regiunii Nord – Est.79% în Maramureş şi 1.7 29422 28787 1.26% şi 1.1 28266 36243 1.

cit.96-97 Constatăm că 46. proveneau din regiunea Nord – Est din care face parte. în perioada 1991. respectiv -404 persoane.2002 este înfăţişată în tabelul 4. pe regiuni de provenienţă în anii 1995 şi 1999 (număr persoane) Spor Regiunea de migratoriu provenienţă 1995 1999 1995 1999 1995 1999 1995 .. sporul migratoriu al judeţului Iaşi. Imigranţi Emigranţi 52 .54% la « imigranţi » şi 18. Iată. de -189. cele mai dezvoltate. Rezultă că fluxurile migratorii intraregionale au o pondere semnificativă. Evoluţia populaţiei rurale pe cele opt regiuni. 22.3. 34.4. respectiv. Aportul lor în cazul judeţului luat de exemplu înseamnă un spor migratoriu pozitiv. Sporul migratoriu al judeţului Iaşi. cantitativ.66% la « emigranţi ». cu spor migratoriu negativ în ambii ani.Est 248 220 412 369 -164 -149 Sud Muntenia 135 97 173 144 -38 -47 Sud – Vest Oltenia 559 645 869 481 -310 +164 Vest 146 90 123 84 +23 +6 Nord . op. respectiv 1999. respectiv.52 se înscrie şi faptul că soldul migratoriu pozitiv este înregistrat în regiunile Bucureşti Ilfov şi Vest.. destul de consistent. de 584 persoane în 1995 şi 611 persoane în 1999. Pentru a cunoaşte sursele regionale ale imigraţiei dintr-un anumit judeţ ca şi destinaţiile fluxurilor lui emigrante se poate elabora balanţa şah a migraţiei. Dintre fluxurile migratorii interregionale cu sursa şi destinaţia în judeţul Iaşi. 37.Est 695 566 884 970 -189 -404 Sud . respectiv. Pe total judeţ observăm că numărul imigranţilor este relativ apropiat de cel al emigranţilor.71%. deci aproape jumătate din numărul total al imigranţilor în judeţul Iaşi în anii 1995. în anii 1995. 49. de exemplu. respectiv 1999.3%. Soldurile migratorii relativ mici la nivelul regiunilor sunt datorate faptului că schimbările de domiciliu se fac de obicei între judeţele componente ale aceleiaşi regiuni sau chiar în cadrul aceluiaşi judeţ.36% şi. cele mai importante sunt cu regiunea Sud – Est. p. de 14. nu poate prezenta importanţă pentru piaţa muncii. ceea ce.1%. respectiv.1999 2260 2225 1676 1614 +584 +611 Nord .7% din numărul total al emigranţilor aveau ca destinaţie tot regiunea Nord – Est.30%. 12. pe regiuni de provenienţă. situându-se în jurul a 4200 – 4900 persoane. în anii 1995 şi 1999. O tendinţă interesantă care se accentuează în ultimul deceniu în procesul migraţionist o reprezintă migraţia urban – rural şi rural – rural. aşa cum rezultă din tabelul 5.3.Vest 405 305 375 333 +30 -28 Centru 390 365 373 286 +17 +79 Bucureşti Ilfov 4838 4513 4885 4281 -47 +232 TOTAL Sursa : Daniela – Luminiţa Constantin şi colab.. Tabelul 4.

Aceste evoluţii sunt consecinţa a două fluxuri migratorii de sens invers : un flux rural – urban. 6. planificată în vederea aplicării unei anumite politici economice.88 56. aceşti oameni desfăşoară activităţi agricole de subzistenţă. 5. sub forma migraţiei temporare (navetism) sau migraţiei definitive. Reducerea cererii de muncă poate provoca deplasarea forţei de muncă în afara regiunii. administrată. mai ales în contextul intrării României în Uniunea Europeană. regiunea este un teritoriu considerat ca o entitate delimitată pentru a fi descrisă.48 43.50 39.25 55.18 12. NUTS 2 şi NUTS 3.28 11.86 37.4. Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică (NUTS).58 48. 53 . care nu a mai reuşit să se recalifice în meserii căutate pe piaţa muncii. La nivelul Uniunii Europene s-a stabilit.79 42. Evoluţia populaţiei rurale în cele opt regiuni. care pot determina scăderea sau creşterea ei.60 58.60 43. când importante fonduri structurale au ca ţinte dezvoltarea acestor zone. la care se vor mai adăuga 6 din Bulgaria şi 8 din România.38 1995 55. Cererea de muncă pe piaţa regională a muncii se află sub influenţa a numeroşi factori.68 11. UE 25 cuprinde 254 de regiuni de dezvoltare de tip NUTS 2. Iaşi. În contextul pieţeo regionale a muncii şi în accepţiunea cel mai des utilizată.35 54.78 10. Piaţa regională a muncii desemnează întâlnirea cererii cu oferta de muncă în interiorul unui teritoriu delimitat sub denumirea de regiune. în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate şi a unui mod de viaţă mai interesant. Rezumat 1.35 47. Regiu Nord Sud Sud Sud Vest Nord Centru Bucurest ni .08 37.23 39.43 39.41 59.30 39.40 47. în perioada 1991 2002.20 2002 56. din apropierea a trei mari centre urbane : Bucureşti.53 Tabelul 4. Migraţia de revenire din mediul urban spre cel rural este mai intensă în judeţele mai puţin dezvoltate economic. realizat mai ales de către populaţia activă tânără.26 58. şi un flux urban – rural.82 Sursa: Planul Naional de Dezvoltare 2004 – 2005.24 42. Cluj. 2.08 2000 56.65 37. fluxurile migratorii urban – rural pot avea o influenţă pozitivă asupra pieţei muncii. care delimitează diviziunile teritoriale ale ţărilor membre pe trei niveluri: NUTS 1. interne sau externe.Est Est Vest . înregistrat mai ales la nivelul populaţiei în vârstă de 50 – 60 ani. infirmând astfel principiul că zonele de destinaţie trebuie să fie mai dezvoltate decât zonele de origine a migraţiei. analizată. În măsura în care mediul rural va fi atras mai mult în orbita activităţii economice. îndeosebi cea disponibilizată din fostele întreprinderi de stat. formând de fapt aşa numitul « şomaj deghizat ».17 58.41 54. Reîntorşi în mediul rural.Vest i Ilfov Ani 1991 57. în scopuri statistice. 4.84 47.56 37. 3. de slabă eficienţă economică.

dar prezintă dezavantajul că necesită un volum mai mare de informaţii. Migraţia interregională a forţei de muncă poate fi studiată în termeni de fluxuri brute (număr de emigranţi şi rata emigrării. astfel încât nu este obligatorie realizarea unei corelaţii pozitive între rata de participare a populaţiei ka forţa de muncă (rata de activitate) şi rata de ocupare. care poate constitui uneori o supapă importantă pentru atenuarea presiunii ofertei excedentare de muncă. 11. Ea este o reacţie de adaptare a ofertei de muncă la modificările survenite în localizarea teritorială a cererii 10. întemeiată pe numeroase ipoteze restrictive. Piaţa regională a muncii este influenţată şi de migraţia internaţională a muncii.54 7. teoria clasică a migraţiei forţei de muncă. Oferta de muncă pe pieţele rtegionale ale muncii se află sub incidenţa a numeroşi factori şi comportamente. 14. Tendinţa din ţările dezvoltate este de diminuare şi stabilizare a fluxurilor migratorii interregionale ca urmare a îmbunătăţirii condiţiilor pieţei muncii. Nu întotdeauna o creştere a cererii de muncă se reflectă într-o diminuare a şomajului. migraţia interregională a fost influenţată de restructurările produse în economie după 1990. În România. 9. 15. număr de imigranţi şi rata imigrării. teoria capitalului uman a migraţiei interregionale a forţei de muncă are o mai mare putere explicativă şi predictivă. Concepte 54 . Unul din factorii importanţi ce pot influenţa oferta regională de muncă şi pot flexibiliza piaţa regională a muncii este mobilitatea geografică sau migraţia forţei de muncă. migraţia brută sau totală şi rata migraţiei brute sau totale) şi în termeni de fluxuri nete (sporul sau soldul migratoriu al regiunii şi rata migraţiei nete sau rata sporului migratoriu). 12. întâmpinând multe neajunsuri. 8. 13. dar se constată că se amplifică mai mult migraţia intraregională. are o scăzură capacitate explicativă şi predictivă.

Ion Pohoaţă. EU employment situation and social outlook. European Commission. OECD Stat Extract: http://stats. Ronald G. Richard G. Gh. European Commission .86 – 104) 1.p df 10.55 • piaţa regională • regiunea • Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale de statistică (NUTS 1.google. K. Luţac. Bucureşti. NUTS 3) • regiunea de dezvoltare • zonă defavorabilă • cerere regională de muncă • ofertă regională de muncă • migraţia interregională a forţei de muncă • migraţia intraregională a forţei de muncă imigraţia regională • emigraţia regională • migraţia regională brută sau totală Bibliografie Daniela – Luminiţa Constantin şi colab. preluat de pe http://www.aspx? DatasetCode=ANHRS 8.Alec Chrystal. Addison – Wesley. Editura Economică. Economia pozitivă. Philip Hardwick. 1999 6. Gabriela Pascariu. Ehrenberg.3/2009. Lipsey. • rata imigrării regionale • rata emigrării regionale • rata migraţiei brute sau totale • rata migraţiei nete • rata sporului migratoriu • migraţia internaţională a forţei de muncă • costuri pecuniare ale migraţiei • costuri nepecuniare ale migraţiei • valoarea prezentă brută a câştigurilor din migraţia interregională • valoarea prezentă netă a migraţiei interregionale • balanţa şah a migraţiei 55 . Modern Labor Economics.zukunfteuropa. 2002 4. Smith. European Commission. Bucureşti. Editura Polirom. Guvernul României – Programul Naţional de Reforme RAPORT DE IMPLEMENTARE PIATA MUNCII (pag. Employment in Europe 2008. Monthly monitor. Iaşi. . New York. ediţia a II-a.ro/search?hl=ro&q=employment+in+europe+2008 7. NUTS 2. Bucureşti. 2002 5. John Langmead. preluat de pe http://www. Introducere în economia politică modernă.org/wbos/Index. Robert S. Economic Forecast Spring 2009. Mobilitatea teritorială. Sixth Edition..oecd. Amsterdam. Editura ASE. 2002 2.axd?CobId=34789 9.eu/economy_finance/publications/publication15048_en. 1996 3. Economie Politică . European Economy. Bahadur Khan. Resursele umane în România. May 2009. Editura Economică. preluat de pe http://ec.europa. nr.at/DocView. Theory and Public Policy. Ion Ignat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful