5. STILURILE SI GENURILE PEISAJULUI 5.1.

GENERALITATI In arta gradinilor stilul a devenit un fel de grila in care daca doresti sa-ti inscri produsul conceptual,trebuie sa accepti unele conditionari. In peisagistica, stilul indica modul de armonizare a elementelor naturale (sol,apa,vegetatie) cu cele artificiale(alei,fantani,bazine,edicule, arhitectura, obiecte de arta plastica) in vederea realizarii unei ‘tinute artistice distincte’ si unitare.Aceasta insumare de elemente trebuie sa raspunda unor deziderate (ecologice, functionale si estetice) si sa nu produca dezechilibre in ecosistemele locale sau regionale. Primele criterii dupa care sa se faca o departajare a modelelor si o triere a acestora pe categorii sau stiluri, apar in sec.XVIII (Watelet si Hirscfeld )In 1823, G.Thoin,in lucrarea sa “Planuri rationale ale tuturor categoriilor de gradini”,face urmatoare clasificare: - gradini simetrice,care nu admit in compozitia lor decat forme regulate si suprafete plane. - gradini chinezesti,engleze sau neregulate,care ofera intr-un spatiu limitat forme fantastice,variate,fara a fi intr-un raport unele cu altele. -gradini de peisaj,peisager ,peisagiste sau din natura care imita cele mai frumoase scene din natura,facand sa dispara arta care a servit sa le stabileasca. In sec.XX J. Vacherot/1925 si H.Hubbard/1938 vor propune stilurile clasice si stilurile romantice. La noi in tara, Carmaziu Cacovschi,in “Arhitectura peisajelor”-1957,opteaza pt. stilurile : geometric (maur si italo-francez din Renastere si Baroc) liber,peisager ( chino-japonez si anglo-american),mixt,contemporan (combinarea primelor doua) Filofteia Negrutiu (“ Spatii verzi-1980) subscrie pt cele 3 stiluri,in timp ce Viorica Constantinescu (“Arta gradinii-1992) evita sa faca o clasificare,tratandu-le exhaustiv. Departajarea celor 3 stiluri s-a facut pe baza modului de articulare al suprafetelor functionale prin intermediul circulatiei si forma utilizata in plan si spatiu. 5.2STILUL GEOMETRIC 1.Scurt istoric Stilul geometric s-a folosit din cele mai vechi timpuri (Mesopotamia –acum 6000 de ani sau Egiptul antic-acum 5000 de ani), fiind remarcabil pus in valoare de catre romani (acum 2000 de ani).Gradinile romane au impus unele elemente care au dainuit pana astazi: peristilul,porticul,patio-ul si vegetatia fasonata in forme geometrice,elementele care fac legatura arhitectura-gradina.La acestea se adauga “monumentalul” si inceputurile “parcului sportiv”(parcul Hadrian) In Europa geometrismul va face un salt remarcabil prin gradinile maure. In Renasterea italiana , stilul geometric (inexistent in ev.mediu) va relua relatia stransa gradina-arhitectura, va promova terasele ,elementele de legatura cu arh. si va favoriza apa in miscare asociind-o cu decorativul sculptural. Clasicismul, prin parcul de la Versailles, adauga stilului si celelalte trasaturi caracteristice. In sec.XVIII, el ajunge la maturitate.In sec. nostru stilul geometric in maniera clasica, nu prea a fost agreat,( decat la nivel de scuaruri,parviuri,esplanade), nici simetria perfecta. 2.Structura generala : a) Compozitia are ca suport axe riguros trasate si ierarhizate, ce rezulta dintr-o subordonare a spatiilor exterioare fata de obiectul(e) de arhitectura.Descresterea interesului se face de la dominanta (cladirea) spre periferie ,unde grila circulatiei devine mai lata, cu ochiuri mai mari si cu vegetatie mai bogata si necontrolata formal.Punerea in valoare a constructiilor si a axului major se face prin deschideri generoase ,succesiuni de terase, mari partere cu decoratii savante si policrome din flori ,suprafete de apa , ritmuri exprimate categoric (prin arbori ,fantani arhitectura minora,sculpturi) si un control riguros al rapoartelor. Statuile creaza sau acuza un anumit ritm,atentioneaza asupra punctelor de interes ale compozitiei.Se prefera perspectivele de capat iar cele lungi,racoleaza si departarile. b) Apa –e o componenta preferata a stilului, ea aducand visare ,miscare, stralucire,prospetime, inedit. O intalnim in bazine(cu forme geom.,borduri decorative),sub forma de fantani(de la ‘clocot’ pana la’jeturi’ de zeci de metri),in compozitii acvatice impreuna cu sculptura,in cascade sau prelungindu-se in cazul unor grote. c) Vegetatia –este adaptata compozitiei,in centrul compozitiei avand o forma arhitecturala,iar spre periferie fiind fireasca. 3.Exemple: -gradina Tuilleries/Paris,-parcul Sceaux/Paris,parcul Sanssouci/Postdame,parcul Petrodvoret/SanktPtersburg,gradina Balcescu/Bucuresti 5.3.STILUL PEISAGER 1.Scurt istoric Desi studiile de specialitate incep tratarea acestui stil o data cu sec.XVIII, originea lui se afla in Orientul indepartat,in gradina chineza si cea japoneza.Pentru orientali, gradina avea o motivatie religioasa,era o ‘reverie’;viata adevarata neputand fi rupta de contemplarea naturii. Gradinarul chinez era un artist complet,filozof,iar arta gradinaritului-o arta regala. Asimiland experienta chineza,japonezii vor adauga subtiliati noi gradinii peisagiste,vor acuza mai mult simbolistica,diminuand grafismul chinez in favoarea expresiei formale si au facut sa se simta o dinamica a conceptelor spre deosebire de imobilismul chinez. In Europa primele intentii ‘peisagere’ le vom intalni in tratate sau lucrari literare din sec.XVII, dar primele marturii concrete sunt cele din sec.XVIII,cand influenta orientala vor conduce la cautarea unui nou model de gradina, cea peisagera. In cautarea firescului se va urmari o continuitate a gradinii si dincolo de limitele sale,evitandu-se prezenta ‘zidului’ de delimitare.Ambianta se va apropia mai mult de pictura engleza,din modelul chinez preluandu-se cateva elemente decorative exotice:pagode,ruine). Cei mai multi dintre teoreticienii gradinaritului erau diletanti,ei fiind de fapt pictori,poeti,filozofi etc.Noua gradina va atrage atentia si prin disputa in jurul ‘frumosului natural’ si a’frumosului artistic’. Astfel,pt.Kant ‘arta gradinii’ nu era decat impodobirea pamantului cu aceeasi diversitate cu care natura il prezinta privirii,doar combinarea elementelor este alta,conform unor idei; Schiller ,adversar al artificialului,era pt. o gradina in care natura sa nu-si piarda firescul si autonomia; August Schlegel Indeamna la prudenta,pt. a nu se ajunge la o natura contrafacuta. O prima incercare va fi creatia lui Alexander Pope ,parcul Twickenham (combinatie neomogena de elemente clasice-romane,baroce si iluministe),urmat ulterior,la inc.sec.XVIII de Wiliam Kent (considerat parintele artei moderne a gradinilor), gradina Chiswick , Stowe . Joseph Addison(jurnalist) va semnala intr-un studiu din 1712,dedicat peisajului,doua categorii estetice, pitorescul si sublimul, reamintind egalitatile gradina=poezie, gradina=paradis.Thomas Whatley va pleda pt.natura libera, iar Girardi in “Despre compozitia peisajelor” va selecta caracteristicile care definesc stilul. In sec.XIX asistam la o maturizare a stilului,(pe masura inmultirii nr. de parcuri si a gradinilor) dar si la o imbacsire a mijloacelor de expresie. In sec. nostru ,stilul peisager va ajunge in multe cazuri la a “face naturalul mai natural” 2.Caracteristici: a) Compozitia va urmari inscrierea fireasca in suite de forme si curbe (deci se prefera terenurile cu o topologie animata) si o valorificare in cat mai multe “scene” a acestora. Astfel,ineditul devine scop. iar interesul nu mai este dirijat ci tentat,inlocuindu-se perspectivele lungi cu cele spre ambiante oferite din loc in loc. O asemenea conceptie va exclude simetria,aliniamentele, suprafetele plate prea intinse si riguros delimitate. Obiectele de arhitectura nu mai dicteaza ci vor fi mult mai discrete ( exceptie palatul si gloreta),cautand o consonanta cu cadrul inconjurator. Sunt evitate terasele ,scarile monumentale si colonadele sau porticile ample.Aleile conduc spre ambiante sau puncte de interes unde vegetalul (un arbore solitar,o grupare laborioasa),apa (oglinzi,cascade) si arta monumentala,pot fi actorii principali ai acestor scene. b)Vegetatia este componenta majora a amenajarii, de la peluza pana la masivul plantat, dar distributia ei aparent neglijenta, are niste reguli bine stabilite care permit acele “scene pe anotimpri”. Lumina are aceeasi importanta ca si in scenografie (directa, insinuanta,filtranta) in timp ce arta topiara este consultata foarte rar. c) Apa- induce sentimentul de calm, meditati, visare, dar nu va fi obligata la exhibitionism, nu va mai fi un mijloc de a acuza fastul sau de a oferi giumbuslucuri distractive. Ca si forme de manifestare amintim: helesteul,cursul sinuos, cascada “naturala” sau izvorul. 3.Exemple :gradinile “Buttes Chaumont, “Montsouris”,“Monceau”/ Paris sau parcul “Bois de Boulogne” tot din Paris ( Deschamps si Alphand) 5.3.STILUL MIXT 1.Scurt istoric

XIX). in sec.clasicismul si rococoul trebuiau sa se impace cu sentimentalismul preromantic. c) Apa – se prezinta sub forme diverse: bazine. genul vesel apeleaza la combinatii contrastante (de dispunere. semnificatia elementelor.stres. atitudinea fata de natura.se acuza perspective.ale colectivitatii. contemplatie si meditatie. sperie (ex: gradinile fantastice de la Bomarzo) Odata cu sec. prin exagerare /lipsa de discernamant. La noi.XIX si XX. Aceste delimitari categorice sunt riscante. de tendinta spre utilitar cu redescoperirea ruralului/a fermei . Lorenz Hirschfield. joc de apa. se cauta ritmuri. lacuri.Evolutia genurilor In China peisajul putea fi:de veselie. Ch. iar exemplele se vor inmulti in sec. Expresivitatea artistica.de basm. Gradinile “Beloeil” si “Worliz”.Caracteristici Daca genul unui peisaj rezulta din “atitudinea emotionala” ce ti-o provoca.. peluze linistite sau alveole in masive plantate.XVII. ritmul dispunerii. aliniamentele. atunci trebuie avuti in vedere doi factori: realitatea fizica a cadrului si starea sufleteasca a celui ce e supus unei trairi in acel cadru. perspectivele. Pana in sec. unde caracterul peisager poate ocupa 6070% din totalul suprafetei.Genul unui peisaj reprezinta caracterul general al exprisivitatii sale artistice si influenta acestuia asupra starii sufletesti. denivelari.Vremea.(1769) Stlul mixt va ajunge si in Anglia. se creaza fundaluri. diverse. imbucurator.XVI-XVII in Franta si Anglia.Calinescu) De asemenea..mediu si Renasterea nu-si pun problema unor departajari a tipurilor de panorame naturale sau amenajate. 3.In partea de primire si reprezentativa. recreere si sport ale individului. pot duce la senzatia de imbacseala.XV peisajul amenajat era destinat declansarii bucuriei si visarii.prezenta apei (fara manifestari salbatice sau fortate). arbustii si arborii sunt alesi dupa ofertele decorative si posibilitatile de prelucrare a coroanei. 2.Caracteristici a)Compozitia . Cromatica :verde.Ercoli Silva-“Arta gradinilor englezesti”) si scriitori(Goethe). surprize . volumetria. obiecte. “Gradina simulata” este o replica la fosta “gradina arhitectonica” .genul visator poate asocia fantezia cu misterul. unde se creaza ambianta adecvata pt plimbarea solitara. 2. aceste gradini neglijeaza functia spatiilor verzi de preintampinare a unui dezechilibru ecologic. genurile: grandios.In zonele destinate evadarii din urban . putand fi foarte bune elemente de articulare intre diversele tratari.XIX) In sec. in timp ce varsta. b) Vegetalul –supune si el acelorasi reguli. 5. genurile sau clasificarile aparute de la o epoca la alta se datoreaza unui numar mare de factori.genul monumental este supus unor rigori arhitecturale de ansamblu. cateva elemente exotice.caracteristicile cadrului natural .mediu sau in sec. fantani decorative) In general. apei.6. stilul mixt castiga teren. paleta cromatica a florilor este maxima.estetica.din cauza impuritatilor structurale” (G. in unele gradini regale.XX. naturalul. peluze cu flori monocrome sau in combinatii pastelate. de bucurie. deoarece “nu exista in realitate un fenomen artistic pur.XVIII a fost o lume a contrastelor.In sec. cromatica simpla. trimiteri in trecut (edicule sau chiar arta figurativa). 3. si in antichitate. evolutia tehnico-stiintifica. “The Hill”. tratarea libera. unde materialele de sinteza iau locul solului. alei cu trasee libere neimplicate in circulatia pietonala. Barocul si Clasicismul vor da viata “gradinei cantatoare”. visator si protector) si minore (calmant.Au un efect major relationarile de scara intre circulatie-vegetal-arhitectura.Parasind centrul major de interes al compozitiei. La noi in tara. axele. clasic. scene de natura virgina.Clasificare: 1. scurte.O data natura amenajata. entuziast.5. tratarea geometrica este mai substantiala la scuaruri si mai diminuata la parcuri. Totul este o inscenare. Carmazinu Cacovschi propune 2 categorii de genuri :majore (inspirat.se va urmari pitorescul. toate sunt riguros controlate. visator. efectul dorit putandu-se obtine mai ales prin stilul peisager. vegetalului. la o scara mai mica. obiectele de arta monumentala . albastru cenusiu. ierarhizarea spatiilor.XVI-XVII el uimeste prin inventivitate si bogatia de elemente. 4.cultura si odihna” realizate dupa 1950. Hubbard va propune genurile: grandios. Posibilitati de obtinere: evitarea socurilor. Watelet. alcatuiri. lungi sunt evitate. cand se va cauta sa se satisfaca nevoile de destindere.genul calmant e realizat din spatii controlabile sau protejate. forma si culoare) fara a se afecta unitatea. cascade. suprafete nemiscate de apa. In Europa . in timp ce Fiofteia Negrutiu retine ca semnificative. masivele clar conturate. la spatii mai generoase pt. cu toate ca prezenta acestuia s-a facut resimtita.optarea in zonele reprezentative si in cele destinate marelui public.teoretician al parcului mixt) intr-o maniera romantica.STILUL SIMULARII Stilul simulat nu se pretinde a fi o categorie demna de a intra intr-o clasificare ci doar o atentionare asupra unei tendinte. pt. cursuri de apa etc. provoaca. Ev.anotimpurile pot induce efecte diferite primului factor. devansandu-l pe cel geometric. melancolic).ca si de unii teoreticieni (Hirschfeld-“Teoria artei gradinilor”si Watelet-“Eseuri asupra gradinii”.Stlul mixt (amestec intre stilul geometric si cel peisager) ia nastere in sec. dar mai ales in sec. gradarea interesului. dar in acelasi tip. datorita jocului de apelor si orgilor animate de acestea. gradina intra in atentia esteticienilor si teoreticienilor ( Home. 2. subordonandu-se principiilor stilului practicat in zona respectiva. la spatii deschise. XX. unde persp. peisajul fiind doar sugerat prin succesiuni de planuri. fantani arteziene.XVIII. 4. linistit sau calmant. 5. o epoca de mare deruta stilistica in care barocul. opteaza pt. destinderea in grup. a printului Leopold von Dessau vor urmari realizarea noului model.Mayersec. jardiniere etc. unde natura este mai putin acuzata. Sec. ea devine si obiect de contemplatie estetica.diversitate ambientala. parcul Carol din p-ta Libertatii (1906) si mai ales la “parcurile pt. realizata din plasmuiri anorganice.de groaza. R. Orientarea catre solutia mixta este favorizata nu numai de dezordinea stilistica ci si de preferintele ‘naturalistilor’. pune mai mult in valoare constructiile.in ev. trist si melancolic.cum ar fi: necesitatile biologice . organizarea circulatiei si a spatiilor functionale.atributele individului influenteaza pe cel de al doilea factor. Parcul “Betz”a fost realizat dupa ‘Tratatul despre decoratia exterioarelor a parcurilor si a gradinilor’ (1775-Haracourt. Cele mai multe gradini sau parcuri sunt o asociere de ambiante in care una este dominanta iar reusita amenajarii depinde de maiestria asocierii acestora. GENURILE PEISAJULUI 1. ( ex: gradina Palatului culturii/ Sofia) d) Elementele decorative cunosc o gama variata. permite profile transversale largi si platforme generoase in fata cladirilor semnificative ale parcului sau in jurul unor obiective decorative majore (lucrari de arta. stilul mixt il intalnim la gradina “Cismigiu” (sec. arbori solitari sau siluete de munti in fundal. la persp. persp. religioasa.XIX. tratarea ‘geometrica’ care: poate asigura monumentaliatea. evadarea din urban si cotidian.