UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIA PERSONALIT II
Curs pentru înv mânt la distan

PSIHOLOGIA PERSONALIT

II

.INTRODUCERE

1.Autor: prof. univ. dr. Mihai Golu 2.Tutorele este asist.univ.mst Ileana Costache.

CURSUL
1.Introducere ♦ PP2206 este un curs de un semestru, creditat cu un num r de 5 credite.

2.Prescriere ♦ Cursul const în prezentarea conceptelor de baz cu care opereaz psihologia personalit ii.

3.Con inut ♦ În acest curs vor fi studiate principalele aspecte ale personalit ii, din punct de vedere psihologic : teoretice, metodologice, temperamentul, caracterul, aptitudinile.

4.Obiectivele cursului ♦ Cursul de psihologie a personalit ii –– a a cum arat i numele –– are rosturi de ini iere în psihologia personalit ii, în interpretarea aspectelor esen iale sub care este perceput termenul de personalitate, prin prezentarea unor idei problematizatoare, a unor curente, teorii, sisteme, metode.

♦ Cerin e : 1.aplicarea unor cuno tin e generale problematicii dezb tute în curs i specifice, dobândite i prin parcurgerea simultan a altor discipline (cum este Introducere în filosofia min ii, Introducere în psihologie, Istoria psihologiei); 2.demonstrarea unor abilit i de analiz , sintez i evaluare critic a informa iei prin diferite modalit i de evaluarre ; 3.participare la activit ile anun ate în calendarul disciplinei. 5.Organizarea cursului Cursul de psihologia personalit ii –– înv 1. 2. mânt la distan –– este structurat astfel :

Aspecte teoretice i metodologice în abordarea personalit ii. Temperament –– caracter –– aptitudini.

2

3

esen ial în studiul disciplinelor din planul de înv mânt. a intrat în circuitul comunic rii din cele mai vechi timpuri. În latina clasic se folosea numai cuvântul persona. s coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei . însemna masc . 4 . ini ial.PSIHOLOGIA PERSONALIT II PRELEGEREA 1 Aspecte teoretice i metodologice în abordarea personalit ii Introducere Aceast prim prelegere asigur o introducere în problematica personalit ii. Treptat. studentul va putea : s aib o în elegere mai larg a diferitelor aspecte ale problematicii personalit ii din punct de vedere psihologic . Obiective La sfâr itul acestei prelegeri. Con inut i tematizare ASPECTE TEORETICE I METODOLOGICE Termenul personalitate –– cu r d cina în persona ––‚‚ în pofida faptului c are un caracter foarte abstract. care. s î i configureze mai eficace elementele esen iale ale tiin ei psihologiei. aparen . concentrându-se asupra aspectelor teoretico-metodologice în abordarea problematicii personalit ii. s dobândeasc abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte i ra ionamente ce in de psihologie .

noi am încercat s g sim anumite criterii i repere pentru o asemenea distinc ie. Abordarea problematicii legate de personalitate include trei secven e interdependente. b) o cercetare tiin ific nu se poate limita la descrierea i relevarea unor caracteristici de ordin general ale temei abordate. din perspectiv pur teoretic . f r a dezv lui structura i organizarea lor intern . termenul de individ desemneaz „„acea totalitate a elementelor i însu irilor fizice. cele trei secven e se prezint astfel: secven a general-abstract s-a referit la definirea i prezentarea psihicului în general. Fiind o entitate biologic i o unitate structural i func ional indivizibil . persoan . f r a avea cuno tin despre con inuturile i caracteristicile diferitelor func ii i procese psihice particulare. metodologic . biochimice. opera ia de sintez va reflecta datele semnificative i relevante oferite de secven a analitic––concret .sensul termenului s-a întregit. În comunicarea comun . deoarece suntem în posesia a trei termeni: individ. VI): Persona est substantia individua rationalis naturae (persoana este o substan individual de natur ra ional ). omul este. Golu. nu se poate opri la prezentarea i descrierea elementelor i p r ilor componente în sine ale obiectului studiat. nesprijinite pe date experimentale verificate obiectiv. În cazul nostru. 1972. secven a 5 . termenul individ se aplic tuturor organismelor vii. folosindu-se pentru a desemna un om important (personaj. în raport cu alte domenii. Dup aprecierea lui G. manifestare care se subordoneaz unui anumit rol. paroh). de asemenea. ei se folosesc ca sinonimi. primordial. 239). dar în cea tiin ific se recunoa te necesitatea de a opera o distinc ie. secven a analitic-concret i secven a sintetic-integrativ Aceste secven e se succed strict în aceast ordine. În lucrarea Introducere în psihologie (1972). personalitate. c) i. persona a ajuns s exprime reunirea tr s turilor psihomorale interne i psihofizice externe. Dicu. p. i anume: secven a general-abstract . fiind imperios necesar o opera ie de asamblare i reconstituire a întregului ini ial. biologice i psihofiziologice –– înn scute sau dobândite –– care se integreaz într-un sistem pe baza mecanismului adapt rii la mediu““ (M. Astfel. De asemenea. Personalitatea am asociat-o cu mecanismul i logica general de organizare i integrare în sistem generic supraordonat a componentelor bioconstitu ionale. pentru c : a) nu se pot efectua opera ii de cercetare i analiz intensional asupra unui domeniu (obiect). un individ. cea mai relevant defini ie a termenului persona a fost formulat de Boethius (sec. Astfel. înainte de a-l defini i circumscrise în plan general. în care obiectul va fi privit i interpretat prin prisma tuturor determina iilor sale esen iale i necesare. Desemnând unitatea integrativ indivizibil rezultat în virtutea procesului vie ii i a ac iunii legilor evolu iei biologice. a con tiin ei în general. dificult ile semantice sunt i mai mari. Allport. Persoana am legat-o de manifestarea actual a omului într-o situa ie social dat . Persoana i personalitatea sunt determina ii pe care le atribuim exclusiv omului. Termenul a fost apoi asociat i cu aspectele diferen iale. În prezent. conferindu-i-se o func ie designativ nou –– aceea de a reprezenta i actorul din spatele m tii. biserica l-a introdus în limbajul religios pentru a distinge i nominaliza cele trei entit i ale Sfintei Treimi. psihice i socio-culturale. A.

secven a sintetic-integrativ trebuie s constea în refacerea unit ii ini iale a psihicului. percep ii. De atunci. motiva ie. ea ne atribuie calificativul „„personalitate““. Deosebirile semantice se eviden iaz în cadrul principalelor discipline socio-umane care i-l includ în sistemul lor conceptual: sociologia. el coordonând i corelând func ional-dinamic con inuturile no iunilor referitoare la multitudinea componentelor bioconstitu ionale. psihologia. la diferen ierea i identificarea unor func ii i procese psihice specifice –– senza ii. analitic . i a componentelor socio-culturale. Aceast din urm secven se realizeaz în sec iunea despre personalitate. pedagogia. conceptul de personalitate apare ca integrator semantic de ordin superior. Accep iuni ale termenului de personalitate În lumina considera iilor de mai sus. pentru a desemna orice om normal ca membru al unei comunit i sociale (personalitatea exprimând. a adar. modul specific de organizare psiho-comportamental a omului în contextul vie ii sociale. voin etc. c psihologia opereaz cu termenul de personalitate în referirea sa la orice om normal: fiec ruia dintre noi. Dar. transformându-le în realit i sui generis. Cu toate c acest aspect este suficient de evident pentru a fi (aproape) unanim acceptat. Sinteza conceptual ne oblig astfel s nu hipostaziem percep ia. cu structur eterogen . gândirea etc. se define te no iunea ca atare. ca domeniu relativ distinct de cercetare i cunoa tere. pe care le-am prezentat în sec iunea a II-a. cea de a doua. Stern. prin lucrarea Die menschliche Persönlichkeit (1923). ca i în cazul 6 . memoria. gândire. de i exist un consens în ceea ce prive te sfera no iunii. a proceselor. cât i de natura con inuturilor dup care. dobândind astfel un caracter înalt polisemic. asist m la cre terea continu a interesului i preocup rilor pentru studiul personalit ii în cadrul unei ramuri speciale a psihologiei –– psihologia personalit ii. S lu m. prin contribu ia adus într-un sector sau altul al culturii materiale i spirituale se ridic deasupra celorlal i. ca i în domeniul cunoa terii tiin ifice. în cadrul psihologiei i al lucr rilor din acest domeniu întâlnim mari diferen e între autori în ceea ce prive te con inutul care se introduce în sfera astfel acceptat . politologia. al culturii i istoriei). ci s le consider m permanent ca manifest ri i dimensiuni ale unui sistem integral supraordonat –– personalitatea. de sine st t toare. afectivitate. de pild . termenul ca atare de personalitate se folose te în accep iuni foarte diferite. istoria. folose te acest termen în sens larg.analitic-concret a constat în trecerea la dezv luirea structurii interne a vie ii psihice a omului. reprezent ri. prin relevarea interac iunilor i conexiunilor dintre p r ile componente i prin desprinderea unor entit i integrative supraordonate fa de func iile i procesele individuale. a lucr rii de fa . Diferen ele sunt generate atât de perspectiva metodologic din care se abordeaz personalitatea ca „„obiect““ de investiga ie tiin ific i de explicare/interpretare teoretic generalizatoare. Re inem.. trebuie socotit psihologul german W. ajungând astfel la constatarea c psihicul uman este o realitate extrem de complex . Divergen e metodologice Fondatorul psihologiei personalit ii. memorie. st rilor i condi iilor psihice particulare. în acest caz. în comunicarea cotidian . Dar. atribuindu-l indivizilor care. sociologia i psihologia: prima folose te termenul respectiv în sens diferen ialrestrictiv. i prin intermediul c rora. etica. dimpotriv . –– i la investigarea lor în profunzime.

Dar nu este mai pu in evident faptul c personalitatea este o unitate indisociabil a individualului (unicului). ca urmare. Aceast direc ie s-a conturat i tinde s se impun în prezent sub denumirea de ideografic (ideo –– ceea ce este v zut. cât i concrete. investigând un num r mare de persoane. La rândul s u. ele nu permit s prevedem în mod absolut comportamentul în plan individual (structura emergent ). r mânând sub influen a principiului „„ori-ori““. iar individualul artei. atât abstracte. Chiar dac tr s tura este definit ca ceea ce predispune i condi ioneaz din interior o persoan s se comporte într-un anume fel. trebuie s se ocupe exclusiv de dezv luirea generalului i de formularea unor legi cu aplicabilitate general . Individualul luat în sine i absolutizat nu poate fi în eles i explicat. i în psihologia personalit ii s-au f cut i se fac puternic resim ite divergen ele de ordin metodologic. O prim divergen a fost generat de modul de în elegere i rezolvare a problemei raportului particular (individual. Spranger.psihologiei generale. marea divergen metodologic dintre orientarea idiografic (idios –– propriu. fie c tre cel lalt. în virtutea universalit ii tr s turilor. particularului (tipicului) i generalului. Luând universalele (tr s turile) în sine. interac iunea ei cu altele poate s modifice semnificativ dependen a ini ial . prima bazându-se pe metoda analizei i explica iei cauzale. este cea a împletirii demersului individual-concret cu cel general. „„sau-sau““. generalul personalit ii nu exist decât în forme individuale. a doua –– pe metoda „„în elegerii““ a „„comprehensiunii““. Dilthey. În consecin . potrivit c reia psihologia personalit ii. i orientarea nomotetic (nomos –– lege. solu ia pe care trebuie s-o adopte psihologia personalit ii. concret)/general (universal). Prima a fost declarat o tiin a „„elementelor““. în elegerea i explicarea oric rui lucru presupune raportarea lui la un cadru de referin . dac se dore te a intra în categoria tiin elor autentice. reu im s punem în eviden anumite apropieri i asem n ri între ele i s le grup m în tipuri sau clase. 7 . 1927. 1928). la un etalon. O. unitate complex ). a „„omului concret în situa ii concrete““ (G. Dilema tiin -unicitate (nomotetic-ideografic) a dus la formularea a dou solu ii diferite. Normal este ca psihologia s tind spre st pânirea complet a fenomenelor. Politzer. este aceea de a admite existen a a dou psihologii distincte: una nomotetic . Este în afara oric rei îndoieli c individul întruchipeaz un sistem al unit ii structurate. iar cea de a doua –– o psihologie a „„structurii““. sau invers. Dar nu este mai pu in important de subliniat c . i prin direc ionarea cercet rilor fie c tre un pol. este indiscutabil c tiin a vizeaz i tinde spre universal i nu spre particular. i alta ideografic . O alt solu ie. De asemenea. de fapt. admiterea unor limite ale tiin ei i ne apare ca o solu ie disperat . combina ia acestora se realizeaz într-o formul unic (sau aproape unic ). sus inut îndeosebi de autori germani (E. nomothetikos –– promulgare de legi). 1947). Ea vizeaz . Unicitatea este expresia combin rii unor componente i tr s turi generale. norm . Admi ând c to i oamenii sunt alc tui i din acelea i tr s turi sau componente (universale). specific). Astfel. form . analiza i explicarea individualului. Apare. Particularul este ceea ce este în virtutea faptului c reprezint o combina ie complex de universale. ca de altfel i psihologia general . gândirea psihologic a operat prin opunerea particularului –– generalului. Solu ia cea mai tran ant este aceea care propune ca generalul s apar in tiin ei. potrivit c reia cercetarea personalit ii trebuie s se centreze pe eviden ierea.

H. Allport. 2. subliniaz G. Dar s ne întreb m: nu poate dimensiunea A s interac ioneze cu dimensiunea B. deoarece m sur torile sale cu semnifica ie statistic sunt raportabile la o popula ie mare i nu la un caz individual luat separat. de aceea. nu poate fi X un discipol inteligent. Allport vine cu un exemplu edificator. ca to i ceilal i oameni (norme generale). în a a fel încât s se formeze un nou element (efect)? De pild . Ei au pornit de la întrebarea „„cum cunoa tem o persoan ?““. G. devine metodologic fertil c utarea printre principiile generale ale biologiei i psihologiei dinamice a acelor procese care genereaz unicitatea. de con tiin a sa i de restul personalit ii sale. in a a fel. 21). este dat comparând-o sau raportând-o la trei serii de norme. Orientarea nomotetic tinde s favorizeze pe cele dintâi i s le neglijeze pe celelalte. Aceast afirma ie ar trebui admis ca prim lege a psihologiei personalit ii. ci în modul în care inteligen a lui X este legat de dominan a sa. Apoi. cu atât reu im s ne form m ni te expecta ii mai veridice i s emitem predic ii mai realiste în leg tur cu modul s u de reac ie i comportare în diferite situa ii ( i. ca nici un alt om (norme idiosincratice). este aceea c structurile personale ale individualit ii sunt unice.Referindu-se la aceasta. Schneider (1953) au propus o alt cale pentru ie irea din dilema general-particular. urm rind modul lor de reprezentare i combinare la dou persoane concrete: persoane Dimensiunea A Dimensiunea B Inteligen a Dominan a X 90% 10% Y 10% 90% Observând tabloul de mai sus putem spune: persoana X este foarte inteligent . Murray i D. p. Pân aici totul pare a fi în regul . El ia doar dou dimensiuni generale –– inteligen a i dominan a. mai ales. Allport. R spunsul. ne confrunt m cu problema raportului dintre regularit ile statistice i cele legice (în sensul legii dinamice) ale personalit ii individuale. Acest mod intern de structurare/organizare este cel care r stoarn tiin a conven ional a universalelor (G. Acestea caracterizeaz fiecare existen individual i pot fi surprinse printr-o cunoa tere mai mult sau mai pu in aprofundat : cu cât suntem mai mult timp al turi de cineva i mai apropia i. iar persoana Y este proast . cit. de valorile sale. M. clar obedient . nu trebuie pierdut din vedere nici faptul c organizarea în plan individual a comportamentului î i are propriile sale legi. 1981). Astfel. 8 . 3. Allport. A.). În fine. structura emergent s nu poat fi predictibil pornind de la universale? Problema individualit ii nu va consta atunci în modul în care se compar inteligen a sau dominan a persoanei X cu acelea i tr s turi abstracte de la alte persoane. tiin a conven ional este derutat de faptul c nu poate vedea modul în care organizarea intern a individului s-ar putea insera în paradigma nomotetic a legilor generale. ne ofer din plin asemenea legi generale care genereaz unicitatea. Nu este nevoie s studiem fiecare caz individual în parte pentru a ne da seama de existen a unor regularit i legice ale vie ii i comportamentului. (G. Dar. iar Y un agresor stupid? Iar specificul conduitei lor va fi modificat ulterior de alte tr s turi (dimensiuni) care le apar in. op. În acest punct. par ial. pe bun dreptate. nu avem neap rat nevoie de cunoa terea naturii umane în general). Allport. Genetica. cu putere de lege. C. cel pu in. încât. Kluckhohn. 1981. dar dominatoare. (Apud G. ca unii oameni (norme de grup). fiecare om este sub anumite aspecte: l. cum. o afirma ie universal adev rat i. pentru aceasta.

În plus. ci unul singur. influen a organiz rii biologice interne asupra form rii func iilor psihocomportamentale de rela ie. în opozi ie cu supraEul. atât func ion rile normale. i. formula respectiv poate l sa s se în eleag c cele trei determina ii –– generalul. diferitelor capacit i i tr s turi trebuie s le corespund anumite gene specifice. Psihologia personalit ii trebuie s accepte i existen a psihologiei diferen iale în calitate de cadru de referin . punând în prim plan rela ia de interac iune i condi ionare reciproc nonlinear . în plan psihologic. Mead. Mead. 1945. lucrurile stau cu totul altfel: într-o personalitate concret nu exist trei sisteme distincte (general. s-au delimitat i s-au confruntat în mod direct orientarea biologist . grupalul (tipicul) i individualul se afl în rela ie de simpl juxtapunere i c fiecare din ele reprezint ceea ce r mâne dup înl turarea (sc derea) celorlalte dou . cu modificarea periodic a raporturilor de pondere i de dominan dintre factorii biologici i cei socio-culturali. 1970). În acela i timp. Kardiner. 1934. care încearc s derive în mod direct tr s turile de personalitate din gene (a a cum. Orientarea sociologist-culturologic î i are originea în psihologia mul imilor (Le Bonne. O a doua divergen important de ordin metodologic a fost generat de modul de abordare i rezolvare a raportului de determinare. în psihologia personalit ii. E. G. deoarece diferen ele interindividuale (respectiv. în plan biologic. i orientarea sociologist-culturologic . Aceasta exclude din start hipostazierea i absolutizarea unor componente sau determina ii în detrimentul celorlalte. norma general se desprinde i se formuleaz pe baza evalu rii nu a tuturor persoanelor individuale. întrucât etaloanele de referin (generale. O asemenea paradigm o ofer metodologia interac ionistsistemic . care postula existen a Unor pattern-uri psihocomportamentale ancestrale. de biopsihologie. instinctelor). de grup. dar i formula de mai sus ascunde o capcan metodologic . naturali) i cei sociali i istorici (secundari. culturali). M. 1960). cât i cele socio-culturale i istorice. începând cu 9 . tot astfel. care atribuie rolul determinant atât în structurarea personalit ii. la rândul s u. Linton. R. tipice comunit ilor umane. Ambele orient ri p c tuiesc prin absolutizare i exclusivism. cât i diferitele maladii au la baz anumite gene. individual). i în studiile de antropologie cultural comparativ (A. condi ionare în cadrul sistemului personalit ii dintre factorii biologici (primari. Orientarea biologist este reprezentat cel mai bine de freudism (psihanaliz ). (De exemplu. potrivit c reia personalitatea trebuie considerat exclusiv produsul ac iunii sau mo tenirii condi iilor i factorilor socio-culturali genera i istorice te. 1956. Or. ulterior. idiosincratice) au o semnifica ie relativ . determin rile (m sur torile) fiind limitate situa ional. tipic. cât i în desf urarea activit ii i comportamentului factorilor biologici (trebuin elor biologice primare. În orice moment. îns . 1945. Astfel. am ar tat deja. care integreaz în manier emergent toate cele trei genuri de determina ii. (1. prin conceptele i teoria despre incon tient i despre sine. Durkheim). variabilitatea intragrupal ) au un caracter la fel de obiectiv i legic ca i universalele i ele constituie veriga de leg tur dintre unicitate i generalitate. Depistarea acestor gene ar oferi r spunsul complet la întreaga problematic a psihologiei personalit ii).Este adev rat c psihologia personalit ii trebuie s opereze cu toate aceste trei categorii de norme. ci doar a unui e antion restrâns dintr-o popula ie actual ). R. Influen a exercitat de mediul socio-cultural se filtreaz i se decanteaz întotdeauna prin mecanismele i structurile biologice. personalitatea r mâne o unitate bio-psihosocial (cultural ). ceea ce impune g sirea unei noi paradigme în care s se considere la fel de necesare i legice atât determina iile biologice. sub aspect dinamic evolutiv. paradigma interac ionistsistemic reclam admiterea caracterului stadial i ierarhic al procesului de devenire i integrare a personalit ii. Williams.

nu poate fi decât tot o paradigm interac ionist-sistemic . În realitate. modelele i etaloanele socio-culturale interiorizate i integrate pân la momentul dat sau existente în plan obiectiv extern. f r a reduce partea la întreg (ceea ce ar însemna negarea existen ei ei) sau întregul la parte (ceea ce ar însemna reducerea întregului la o simpl sum aritmetic de p r i în sine independente). înn scut . nici una nu poate fi acceptat ca atare. Tendin a ierarhic se bazeaz pe admiterea raportului inferior-superior i a principiului subordon rii. ea concepe i prezint organizarea intern a personalit ii printr-un model multinivelar. din punct de vedere metodologic. explicarea adev ratei esen e a personalit ii umane trebuie f cut prin prisma legilor istorico-socio-culturale. echipoten ial. Observ m c . rezultând structurile plurimodale i transmodale înglobante (unitatea în diversitate). cât i cu întregul. Accentele diferen iatoare le pune cercet torul. Ca organizare sistemic . ob inându-se structurile monomodale. studiul ei trebuind s dezv luie specificul acestei integralit i i legile interne de structur . Aceasta înseamn c . Tendin a plan i-a g sit concretizarea în elaborarea teoriei i a modelului tr s turilor (G. personalitatea se subordoneaz defini iei generale a sistemului: „„un ansamblu de elemente distincte aflate într-o rela ie nonîntâmpl toare (legic ). în func ie de ipoteza i obiectivul pe care i-l stabile te. f r determinarea ponderilor sau a gradului lor de intensitate. în virtutea principiului subordon rii i integr rii inferiorului de c tre superior (în plan evolutiv). dobândite. sarcina psihologiei rezid în a identifica i a lua sub lupa analizei cât mai multe asemenea elemente. potrivit c reia orice organizare are un caracter predeterminat (imanent) i integral. În principiu. Cattell. Allport. reprezint imaginea fidel i suficient a organiz rii interne a personalit ii. din care deriv o emergen de structur ireductibil ““. toate elementele componente fiind la fel de importante i în irându-se unele lâng altele precum m rgelele pe a . cât i pe vertical (ierarhic). i nivelurile de natur secundar . se procedeaz de o manier dihotomic . A treia divergen important în modul principial de abordare a personalit ii o consemn m între orientarea atomar-descriptivist i cea sintetic structuralist . Ca urmare. A patra divergen metodologic deriv din modul de a concepe i prezenta organizarea intern a personalit ii. 10 . supraetajat: niveluri bazale. i în acest caz. cea de a doua î i are originea i se subordoneaz paradigmei gestaltiste. este mediat i decantat prin normele. apoi. în care se recunoa te i se opereaz atât cu partea. niveluri terminale sau supraordonate. Corect . procesul integr rii sistemice a personalit ii se realizeaz atât pe orizontal (în plan). Dar. potrivit c reia explicarea unei organiz ri psihice de nivel superior trebuie s constea în descompunerea ei în elemente i în studiul acestora separat. pe vertical . Întrucât cele dou orient ri s-au delimitat pin separarea i absolutizarea termenilor raportului „„parte-întreg““. Murray).percep ia i terminând cu atitudinile. luându-se o singur dimensiune a organiz rii –– orizontal sau vertical –– i absolutizându-le. Astfel. niveluri intermediare. Inventarul liniar al tr s turilor. Prima deriv i se subordoneaz paradigmei asocia ioniste. se delimiteaz nivelurile de natur ereditar . în ultim instan . Între niveluri se instituie diferen ieri de ordin genetic i func ional. se disting niveluri inferioare i niveluri superioare sau niveluri auxiliare i niveluri principale (determinante). în evolu ia istoric i ontogenetic a personalit ii trebuie s admitem introducerea treptat a controlului legilor socio-culturale asupra legilor biologice. dup importan func ional . S-au constituit astfel dou tendin e: tendin a plan i tendin a ierarhic Prima concepe organizarea intern a personalit ii în mod liniar.

asupra c rora s . se delimiteaz dou subclase: a) subclasa sistemelor cu organizare dat . instinctul erotico-sexual (complexul libidoului). care r mân ca atare invariante de-a lungul timpului. În interiorul spa iului fizic. Un punct de vedere similar îl g sim i la coala gestaltist . care se m soar în intensitatea tension rii interioare. de-a lungul întregii succesiuni a momentelor temporale. orientarea dinamic nu este omogen . Orientarea dinamic se întemeiaz pe admiterea caracterului devenit i evolutiv al organiz rii interne a personalit ii i a principiului variabilit ii temporare intraindividuale. Dinamica personalit ii este imprimat din afar de ac iunea for elor câmpului extern. care a delimitat i opus orientarea static i orientarea dinamic . Orientarea static î i are r d cinile în concep ia nativist i frenologic (Franz Gall 1758-1828). interac ionist . Spre deosebire de cea static . care considera structura ca fiind o entitate imanent i invariant . pe baza teoriei câmpurilor. Dep irea unilateralit ii celor dou variante o realizeaz cea de a treia. Nucleul dinamogen cel mai important este. impus de teoria sistemelor. neevolutive (ex. bazal . Freud. care. care se produc în interiorul incon tientului. în cadrul ei delimitându-se cel pu in trei variante: una internalist una proiectiv-externalist i cea de a treia. Lewin. dup S. Esen ial pentru psihologie este s pun în eviden i s caute s descopere legit ile dinamicii situa ionale i temporale a comportamentului. mul imea sistemelor statice (independente de timp) fiind vid .În sfâr it. Varianta internalist porne te de la teoria instinctualist a lui W. varianta interac ionist . a oric rui sistem de ac iune a legii timpului: sistemul î i modific starea sa ini ial ca simplu r spuns sau efect al scurgerii ireversibile a timpului. dinamica unui sistem. Preocuparea principal a orient rii statice va fi aceea de a dezv lui constantele organiz rii interne a personalit ii i de a demonstra c aceasta r mâne identic . întruchipat în cele dou instan e ale personalit ii –– sinele i supraeul ––‚‚ r mâne neschimbat. Acestea fac s se actualizeze pulsiuni. sistemele neînsufle ite) i b) 11 .i identifice anumite obiecte-scop. Dinamica personalit ii apare totu i ca o determina ie secundar . care considera func iile i capacit ile psihice ca datum-uri înn scute. Chestiunea care se pune în acest caz este aceea de a stabili cu ce fel de sistem dinamic avem de a face. ea neafectând structura de fond care r mâne constant . predeterminate. Varianta proiectiv-externalist a fost formulat i dezvoltat de c tre K. Anume. se delimiteaz i se individualizeaz spa iul psihologic. Din acest punct de vedere. a a cum am ar tat în partea introductiv a cursului nostru. Ca i în cazul variantei internaliste. Caracteristica sa definitorie rezid în localizarea sursei dinamicii personalit ii exclusiv în desc rc rile energetice spontane. tendin e i trebuin e diferite. la rândul ei. este o func ie de timp [f(t)]. dinamica personalit ii este o manifestare pur fenomenologic . nefiind expus evolu iei ulterioare. toate sistemele reale sunt dinamice.i proiecteze tendin a determinant actualizat . este propor ional cu dificultatea sau cu num rul sau complexitatea obstacolelor (barierelor) ce trebuie surmontate pentru atingerea obiectivului. incon tientul. Iar în interiorul clasei sistemelor dinamice. indiferent de natura lui substan ial-calitativ . Ea rezult din dependen a fundamental . de vreme ce ni se spune c de-a lungul întregii vie i. McDougal (1908) i este amplu reprezentat de psihanaliz . experien ial . trebuie s mai men ion m i o a cincia divergen legat de dimensiunea temporal a personalit ii. care modific orientarea comportamental actual a sistemului personalit ii. Aceasta pune problema dinamicii personalit ii în cu totul al i termeni decât cele dintâi. în care individul poate s . lipsit de genez i de evolu ie. egal cu sine îns i. sistemele ma iniste.

Allport întreprinde un l udabil efort de sistematizare a defini iilor care se confrunt pe scena tiin ific . sta ionar (relativ stabilitate în planul organiz rii interne i al manifest rii comportamentale) sau descendent (involutiv). Rezultatul va fi. se întreab Allport: cum am putea fi cunoscu i? Dar dac influen m oameni diferi i în moduri diferite. evolutiv. par ial . atunci. •• ce cred al ii despre tine. personalitatea este definit ca: •• suma total a efectului produs de un individ asupra societ ii. lb. structuralist. •• r spunsuri date de al ii la un individ considerat ca stimul. o defini ie în sine corect . Allport observ c defini iile prin efect extern confund personalitatea cu reputa ia i cineva poate avea mai multe reputa ii (în contacte rela ionale diferite). cumulativ. •• deprinderi sau ac iuni care influen eaz cu succes al i oameni. trad. 1961. De aceea. corelativ. dar fragmentar i cu aplicabilitate limitat . defini ii prin structur intern i defini ii pozitiviste sau formale. Sâmburele rela ional al acestui gen de defini ii rezid în faptul c numai prin judec ile altora despre noi personalitatea noastr este cunoscut ca atare. 12 . situarea în interiorul unuia din cele trei segmente care compun traiectoria dinamicii generale: ascendent (evolutiv). identificând i re inând acele calit i i tr s turi prin care o persoan concret oarecare determin o anumit impresie sau un anumit efect (pozitiv sau negativ) asupra celor din jur. Corespunz tor. ea implicând i organizarea sau structura intern . inevitabil. existent cu adev rat. func ional. explica ia constând în rela ionarea adecvat a dinamicii i staticii func ionale a sistemului. pe bun dreptate. G. Cea de a doua categorie de dispute i divergen e ine de con inutul care se introduce în sfera no iunii de personalitate i de modul de a defini propriu-zis personalitatea. suntem obliga i s recurgem la alte procedee –– de tip enumerativ. Rezult de aici c în interiorul fiin ei noastre trebuie s existe ceva care s constituie adev rata noastr „„natur ““ (chiar dac aceasta poate fi i variabil ). valoric (axiologic). aceasta înseamn c un observator poate s . Rezult c personalitatea este un sistem dinamic cu autoorganizare. adic a realit ii pe care o desemn m prin termenul de personalitate. Din capul locului este clar c o defini ie prin gen proxim i diferen specific este practic imposibil . Dinamica devine astfel o determina ie bazal absolut . Trebuie s remarc m. Defini iile din cea de a doua grup se întemeiaz pe considera ia de principiu c personalitatea trebuie s fie o entitate obiectiv . de la început. iar statica –– o determina ie relativ . analiza ei reclam . De i este deschis spre lume i sufer influen ele acesteia. În abordarea personalit ii trebuie s lu m în considera ie ambele termina ii. indiferent de modul în care influen eaz sau este perceput de al ii. Ca atare. sistemic etc. descriptiv. român . Înc în 1937. el împarte aceste defini ii în trei grupe: defini ii pin efect extern. Aici. evolutive (toate organismele vii). Dac prin modul nostru de a fi i de a ne manifesta nu producem nici o influen asupra celor din jur. Aceasta arata. iar altul –– una eronat . ne vine în ajutor metodologia sistemico-cibernetic prin procedeele profilului de stare i portretului fazic. în primul rând. înseamn oare c avem mai multe personalit i? Mai curând. 1981). În esen . G. Allport indica nu mai pu in de 50 de defini ii diferite ale no iunii de personalitate. pe care le-am prezentat în partea introductiv . o dat in plus complexitatea extraordinar a ceea ce vrem s definim. În lucrarea sa Structura i dezvoltarea personalit ii (ed. iar în 1951 Mc Cleland inventaria peste 100. Defini iile din prima grup se centreaz pe latura fenomenologic a personalit ii.i formeze despre noi o p rere corect . existen a unui num r foarte mare de defini ii.subclasa sistemelor cu autoorganizare.

Cele ce tim despre personalitate sunt numai „„opera iile““ noastre. Warren i L. impulsurilor. moralitate i fiecare atitudine care s-a format în cursul vie ii cuiva““ (p. Kant): personalitatea este singurul lucru din lume care are o „„valoare suprem ““. 20). tendin elor. 1951. în lucrarea amintit . fiind astfel impus necesitatea respect rii integralit ii i demnit ii umane. Nu putem cunoa te „„unitatea multiform dinamic ““ existent cu adev rat „„acolo““. 1924. Chiar dac exist . Defini iile pozitiviste au la baz convingerea autorilor lor c „„structura intern ““ este inaccesibil tiin ei. 13 . O defini ie mai structural este cea propus de H.personalitatea are o consisten proprie. ca primul autor care încearc a defini personalitatea pin trimitere la structura intern . Prince. 4. Ea îmbr i eaz fiecare aspect al caracterului uman: intelect. Psihologii occidentali renun îns la scoaterea în prim plan a dimensiunii integralit ii i demnit ii. o organizare de valori care sunt compatibile între ele““ (p.) Dup cum se poate observa cu u urin . c) ca organizare sistemic supraordonat personalitatea include sisteme particulare. Lecky (1945) care subliniaz rolul factorului cognitiv subiectiv în organizarea intern „„Personalitatea este o schem unificat a experien ei. precum i a dispozi iilor i a tendin elor dobândite prin experien ”” (M. Carmichael (1930): „„Personalitatea este întreaga organizare mental a fiin ei umane în orice stadiu al dezvolt rii sale. Stern. 84). dar ea nu reu e te s surprind integrarea în structur a componentelor specificate. Aceast formulare pune în eviden urm toarele aspecte esen iale care nu pot lipsi dintr-o teorie generalizat a personalit ii: a) personalitatea nu este nici un conglomerat. personalitatea este ansamblul organizat al proceselor i st rilor psihofiziologice apar inând individului (1945. nici pur biologic (nervoas ). op.90).cit. sentimente. structura intern pur i simplu nu poate fi studiat direct. la a c rui clasificare ne referim în acest paragraf: „„Personalitatea este organizarea dinamic în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determin gândirea i comportamentul s u caracteristice““ (1981. temperament. p. 69).. el afirmând c personalitatea este „„o unitate multiform dinamic ““ (W. p. simte i face omul. ci o unitate complex psihofizic .. dorin elor i instinctelor biologice înn scute ale individului. Iar conceptualizarea nu trebuie s treac dincolo de limitele metodelor tiin ifice pe care le folosim. se dezv luie în ceea ce gânde te. diferen iate i la rândul lor integrate –– deprinderi. de genul: personalitatea este: „„suma total a tuturor dispozi iilor. abilitate. Cel mai bun lucru pe care putem s -l facem este s formul m ipoteze i s conceptualiz m rezultatele m sur torilor efectuate.. C. apud G. De aceea i factur poate fi considerat i defini ia lui R. nici o sum static de elemente în sine independente. Linton: . op. ci o organizare dinamic emergent b) personalitatea nu este nici pur psihic . Stern este men ionat. concepte. preferând defini ii mai sobre i descriptiviste. st ri de motiva ie etc. defini ia de mai sus ne prezint personalitatea ca o realitate obiectiv accesibil studiului. 532. Allport. o structur intern specific . p. pag. Încheiem seria defini iilor prin structura intern cu formularea pe care ne-o propune însu i G. d) personalitatea se manifest . Ea nu trebuie confundat cu societatea i nici cu percep iile pe care al i oameni le au despre ea. W. Printre reprezentan ii recunoscu i ai orient rii pozitiviste se num r D.333). Men ion m i defini ia propus de P. Allport. p. pe care omul de tiin o poate da la o un moment dat““ (Mc Clelland. care d urm toarea defini ie: „„Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvat a comportamentului unei persoane în toate detaliile sale. Mc Clelland. Unii adaug acestui tip de defini ie o und de „„valoare““: personalitatea este ceva ce trebuie apreciat (Goethe.40).cit.

Personalitatea este redus la un „„construct””. în care s se articuleze. de cele mai multe ori la componenta dispozi ional (afectiv-motiva ional ). Un exemplu de acest gen este defini ia propus de G. Allport i comentat de noi mai sus. teleonomic. unii psihologi behaviori ti sus in c nici n-ar trebui s apel m la termenul de personalitate. pentru abord rile concrete.i absolutizeaz propria abordare. care nu poate fi studiat i epuizat de o singur tiin . i mai relevante sunt urm toarele dou defini ii: „„Personalitatea este unitatea bio-psiho-social constituit în procesul adapt rii individului la mediu i care determin un mod specific. Consider m c . individualizat ““(M. func ia de cadru de referin i s oblige la corelarea i integrarea datelor particulare. în cazul în care nu cunoa tem destul despre „„stimul”” i despre „„r spuns““. Personologia sau tiin a personalit ii nu poate fi decât o construc ie interdisciplinar integrat . în unitatea i intercondi ionarea complex . eterogen . Fig. Defini iile reduc ionist-unidimensionale reduc personalitatea la una din componente. defini iile de tip global sunt mai adecvate decât cele reduc ioniste. din punct de vedere metodologic. Mergând mai departe pe aceast line. 1971) i: „„Personalitatea este un sistem hipercomplex. cu autoorganizare. Majoritatea chestionarelor i probelor proiective care se folosesc pentru investigarea i diagnosticarea personalit ii sunt axate pe eviden ierea factorilor dispozi ionali sau temperamental-caracteriali. Se delimiteaz astfel înc dou categorii de defini ii: reduc ionist-unidimensionale i multidimensional-globale. Wiggins. în teoria lui H. întreaga personalitate este redus la interac iunea i jocul a dou dimensiuni temperamentale polare: introversie-extraversie i stabilitate-instabilitate. 1993). 14 . fiindc . determinat biologic i socio-cultural. datele celor trei grupe de discipline. Pe lâng clasificarea lui G. Defini ia global . cu o dinamic specific . la ceva ce poate fi gândit. într-o structur teoretico-explicativ unitar . Opera ia de corelare i integrare interdisciplinar este cu atât mai u oar . Golu. psihic i socio-cultural (fig. nonliniar a celor trei determina ii i „„subansamble““ esen iale –– biologic. se impune s lu m în seam i pe aceea realizat dup criteriul sferei. Ca urmare. Eysenck. ele reflectând mai veridic rolul integrator supraordonat al conceptului de personalitate. 48). vom observa imediat c personalitatea este o realitate complex i eterogen din punct de vedere substan ial-calitativ. la temperament sau la caracter (atunci când se face distinc ie între acestea dou ). dup natura substan ial-calitativ a „„elementelor““ care o compun. 1972. în raport cu celelalte concepte prin care se desemneaz diferitele componente particulare. care are la baz criteriul con inutului. psihologice i socio-culturologice. 1968. apt s îndeplineasc ulterior. E mai mult decât evident faptul c ea trebuie s fac obiectul a cel pu in trei grupe de tiin e: biologice. Allport. 48 Schema-bloc a sistemului personalit ii Acceptând o asemenea defini ie de lucru. De pild . nu ar trebui s ne mai complic m cu o „„variabil intermediar ““ ca personalitatea. Defini iile multidimensional-globale prezint personalitatea ca entitate complex . caracteristic i unic de comportare în diversitatea situa iilor externe (Mischel. dar nu exist ca atare „„acolo undeva““. pe care o consider din capul locului complementar celorlalte. cu cât disciplinele particulare implicate nu. nu poate fi decât cea care prezerv realitatea integral a fiin ei umane.

care definesc domeniul de studiu al psihologiei personalit ii. psihologia personalit ii trebuie s . rela ional-social i instrumental performan ional . i 15 . Întreb ri i exerci ii : 1. Procesul integr rii pe cele trei coordonate duce la elaborarea a trei subsisteme func ionale interdependente.Din cele de mai sus. enumera i-le caracteriza i-le.i poate revendica dreptul de monopol sau de exclusivitate în studiul personalit ii. Cum se define te personalitatea? 2. i anume: temperamentul. rezult c psihologia nu. În acest caz.i focalizeze aten ia asupra modului în care procesele. Care sunt divergen ele metodologice în definirea personalit ii . caracterul i aptitudinile. func iile i st rile psihice individuale se integreaz pe cele trei coordonate principale: dinamico-energetic . Domeniul s u de competen îl reprezint doar componenta psihic .

precum intensitatea. Obiective La sfâr itul acestei prelegeri. al turi de predispozi ii. structura temperamental i. s î i configureze mai eficace elementele esen iale ale tiin ei psihologiei. studentul va putea : s aib o în elegere mai larg a diferitelor aspecte ale problematicii temperamentului –– caracter –– aptitudini. îns . aceste însu iri bioenergetice se imprim ca atare pe tabloul comportamental.aptitudini Introducere Aceast a doua prelegere asigur o introducere în problematica temperamentului. acuitatea. se realizeaz în ontogenez .PRELEGEREA 2 Temperament –– caracter. d structura temperamental a personalit ii. aspecte esen iale ale caracteriz rii personalit ii din punct de vedere psihologic. integrarea lor în plan psiho-comportamental. s dobândeasc abilitatea de a folosi din punct de vedere teoretic concepte i ra ionamente ce in de psihologie . precum i a rela iei dintre acestea . adic în dinamica proceselor psihice i a actelor motorii. respectiv. esen ial în studiul disciplinelor din planul de înv mânt. „„elementul““ ereditar în organizarea intern a personalit ii. Întrucât. ce se elaboreaz stadial în cursul vie ii individului. Dac însu irile dinamico-energetice ca atare sunt înn scute. pregnan a. determinate genetic. 16 . tipul temperamental este înn scut reprezentând astfel. Con inut i tematizare TEMPERAMENTUL Defini ie si caracterizare general Integrarea însu irilor i tr s turilor de ordin dinamico-energetic ale proceselor psihice i actelor motorii. a caracterului i a aptitudinilor.. s coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale psihologiei . modalitatea. echilibrul etc.

Astfel, de pild , N. Sillamy, în al s u Dic ionar de psihologie (1995, trad. lb. român , 1996), define te f r rezerve temperamentul ca,,un ansamblu de elemente biologice, care, împreun cu factorii psihologici, constituie personalitatea““. Probabil, cel mai corect este s consider m c temperamentul reprezint modul în care variabilele bioconstitu ionale i bioenergetice se psihizeaz (adic , se implic în organizarea i desf urarea proceselor psihice –– percep ie, memorie, gândire, afectivitate) i se reflect în comportament. Astfel în eles, temperamentul dobânde te obligatoriu un con inut i o conota ie psihologic , devenind obiect de studiu al psihologiei. Când vorbim de temperament în plan psihologic, noi nu ne gândim direct la constitu ia fizic sau la procesele neuroendocrine sau metabolice care au loc în organism, ci la modul cum reac ioneaz i se manifest individul, sub aspect dinamico-energetic, în diferite situa ii externe: rapiditatea percep iei, a r spunsurilor verbale la întreb ri, a reac iilor motorii; intensitatea tr irilor emo ionale i durata lor; intensitatea sau for a ac iunilor voluntare; echilibrul sau impulsivitatea derul rii r spunsurilor la succesiunea stimul rii externe; gradul de impresionabilitate la semnifica ia stimulilor; direc ia orient rii dominante –– spre lumea extern (extraversie) sau spre lumea interioar (introversie); locul controlului (dependen a de stimularea extern sau dependen a de activismul intern propriu); disponibilitatea la comunicare interpersonal ; ascenden a sau obedien a rela ional ; capacitatea general de lucru i rezisten a la solicit ri puternice i de lung durat ; rezisten a la frustra ii, la stres, la situa ii afectogene i conflictuale. Toate aceste tr s turi se exprim i se concretizeaz numai la persoana care se manifest , se comport i ac ioneaz într-o împrejurare de via sau alta; ele nu pot fi observate în stare pasiv , în somn sau în com . De aceea, temperamentul, de i are o condi ionare biologic direct i ereditar , dobânde te valen e i sens real numai în plan psihocomportamental. El reprezint , astfel, pecetea i dimensiunea dinamico-energetic a oric rei unit i psihocomportamentale. Temperamentul se reg se te i începe s - i dezv luie tr s turile sale specifice de îndat ce omul începe s deschid gura, s ridice mâna, s gesticuleze. De aceea, spunem, c temperamentul se manifest în orice situa ie, în orice împrejurare, fiind prima determina ie a personalit ii care se impune nemijlocit observa iei. A a se i explic de ce, primele descrieri i clasific ri ale lui dateaz înc din antichitate (Hippocrate, Galenus). Depinzând direct de structura biologic , temperamentul este propriu nu numai omului, ci i animalelor. Se tie c I. P. Pavlov i-a elaborat teoria sa despre temperamente prin cercet ri efectuate pe animale. Am putea spune c temperamentul ine de latura formal , de suprafa , a personalit ii, iar nu de cea intern , de con inut. El nu are o semnifica ie axiologic , nereclamând o împ r ire a oamenilor în buni sau r i, în superiori sau inferiori. Întrebarea la care ne r spunde temperamentul este una de ordin pur fenomenologic, dinamico-energetic: cum se exteriorizeaz i se manifest o persoan , într-o situa ie concret sau alta, sub aspectul intensit ii sau for ei, al mobilit ii i echilibrului diferitelor tendin e, pulsiuni i procese biologice de semn contrar (for -sl biciune, labilitate-iner ie, excita ie-inhibi ie, controlimpulsivitate, impresionabilitate etc.).

17

Din punct de vedere biomedical, se poate afirma doar c o formul temperamental este mai avantajoas decât alta în ceea ce prive te rezisten a la stresuri i gradul de predispunere la anumite tulbur ri de ordin psihiatric-nevrotic sau psihotic. Dar, din punct de vedere educa ional, nu se poate eviden ia un temperament ca fiind absolut favorabil sau superior, iar altul, ca fiind total nefavorabil, inferior. În principiu, tipurile temperamentale sunt echipoten iale: pe fondul unor scheme temperamentale diferite, în ontogenez , se pot edifica profiluri de personalitate asem n toare din punct de vedere aptitudinal i caracterial, dup cum pe fondul aceleia i formule temperamentale se elaboreaz profiluri de personalitate diferite. Concluzie Din cele de mai sus, decurge concluzia c temperamentul nu este o variabil neutr din punct de vedere adaptativ. Dimpotriv , a a cum am men ionat, structura comportamental este o interfa între persoan i lume i îndepline te rol de mediator între intensitatea, durata t semnifica ia influen elor externe i efectele în sfera psihocomportamentala O importan special dobândesc tr s turile temperamentale în cadrul rela iilor interpersonale, atrac iile i respingerile, simpatiile t antipatiile dintre membrii unui grup fiind condi ionate de ele.

Clasificare temperamentelor
În pofida faptului c temperamentul a fost cea dintâi component a personalit ii care s-a impus aten iei, observa iei i evalu rii, identificarea i clasificarea tipurilor temperamentale s-au dovedit a fi o problem complicat i controversat . Disputele au fost generate de în elegerea diferit , atât a naturii criteriilor de clasificare, cât i a num rului de dimensiuni dup care trebuie f cut descrierea calitativ , modal , a temperamentelor. În ceea ce prive te criteriile care, în decursul timpului, au stat la baza schemelor de clasificare, ele pot fi împ r ite în trei categorii: a) criterii morfologice sau bioconstitu ionale; b) criterii fiziologice i c) criterii psihologice. La rândul s u, criteriul legat de num rul dimensiunilor dup care se delimiteaz i se identific tipurile temperamentale permite dou genuri de clasific ri: a) multidimensionale, care opereaz cu un num r mai mare de dou dimensiuni i binare sau dihotomice, care se limiteaz la doar dou dimensiuni, de regul , polare sau antagonice. A. Tipologiile morfologice sau bioconstitu ionale Criteriile de ordin morfologic, bioconstitu ional au fost de mult vreme luate în aten ie pentru explicarea lor. Asemenea criterii au fost identificate i utilizate pentru prima dat de c tre Hippocrate. Acesta a folosit no iunea de tip corporal, determinat de aspectul constitu ional exterior, de raportul dintre esutul muscular i cel osos, precum i de cel dintre cutia toracic i abdomen. Hippocrate a delimitat tipul corporal ftizic, caracterizat pin aspect scheletic, fragil, alungit, temperamental rece, calculat, t cut, reflexiv; medical, predispus la tuberculoz , i tipul apoplectic, caracterizat prin aspect musculos-obez, abdomen dezvoltat, statur mijlocie sau mic ,

18

temperamental jovial, afectuos, impulsiv, instabil, emo ional, necontrolat; medical, predispus la tulbur ri circulatorii i digestive. Criteriile de ordin morfo-constitu ional au revenit puternic în actualitate spre finele secolului XIX i în primele trei decenii ale secolului XX, gra ie dezvolt rii antropologiei fizice i a cercet rilor asupra raselor. S-a pus în eviden faptul c , în interiorul unui tip rasial, exist o variabilitate notabil a indivizilor, de unde s-a dedus posibilitatea de a determina, în ordine secund , morfotipuri. Factorii cei mai eviden i i capabili de a genera varia ie sunt vârsta i sexul. Dar, chiar dup luarea sub control a lor (respectiv, dup neutralizare), prezint diferen e individuale considerabile. Tocmai cu inventarierea i sistematizarea lor se ocup morfotipologia. Dar lucrurile nu s-au oprit la simpla identificare i clasificare a tipurilor morfologice, bioconstitu ionale. A a cum a procedat la timpul s u Hippocrate, autorii din perioada contemporan au procedat la stabilirea unei leg turi corelative i chiar cauzale între aceste morfotipuri i tr s turile (temperamentale) de personalitate, realizându-se astfel clasificarea temperamentelor dup criterii bioconstitu ionale. Punctul de plecare al unor asemenea tipologii a fost observa ia sistematic efectuat asupra subiec ilor adul i s n to i, iar uneori i asupra celor care prezentau diferite tulbur ri patologice. În acest din urm caz, s-a pornit de la ipoteza c maladia realiza o exagerare, într-un anume fel caricatural , a tipologiei normale i oferea posibilit i de observa ie privilegiate. Tipologiile n scute din observarea persoanelor bolnave, dar ale c ror concluzii au fost extinse la domeniul normal pot fi nu numai morfologice, ci la fel de bine fiziologice sau psihologice. Tipologia lui E. Kretschmer. Medic psihiatru german, E. Kretschmer (1888-1964), desf urându- i activitatea în cadrul clinicii de neurologie a Universit ii din Tübingen (19131926), i studiind bolnavi psihici, a sesizat o coresponden frecvent între simptomatologia psihocomportamental i aspectul bioconstitu ional extern. Astfel, a ajuns la ideea elabor rii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce i-a g sit finalizarea în lucrarea „„Structura corpului i caracterul““ (1921). Limitat ini ial la dou tipuri principale, clasificarea lui Kretschmer va ajunge în final s cuprind trei tipuri principale i un tip accesoriu, mai pu in individualizat. Cele trei tipuri principale sunt: a. picnic –– ciclotim; b. leptosom (sau astenic) –– schizotim; c. atletic –– vâscos. a. Tipul picnic –– ciclotim, din punct de vedere morfologic se caracterizeaz prin: constitu ie orizontal , abdomen voluminos, obezitate, piele întins , fa moale, sistem osos fragil. b. Tipul leptosom (astenic)-schizotim se distinge prin: constitu ie vertical , trunchi cilindric, cutie toracic plat (turtit ), umeri apropia i i îngu ti, cap mic i rotund, mu chi i oase sub iri (aspect scheletic), nas lung i ascu it, paloarea fe ei, tr s turi feminine la b rba i i masculine la femei. c. Tipul atletic-vâscos se deosebe te printr-o constitu ie fizic propor ionat , dezvoltare robust a sistemului osos i muscular, umeri la i i bazin îngust. Ca accesoriu este men ionat tipul displastic, care reune te numeroase variet i dismorfice i este mai pu in individualizat în plan caracterial (temperamental). Din punct de vedere medical, tipurile delimitate se asociaz cu predispozi ii psihopatologice diferite: tipul picnic-ciclotim predispune la tulbur ri maniaco - depresive; tipul leptosom (astenic)-schizotim predispune la tulbur ri de natur schizoid (schizofrenic .); tipul atleticvâscos i cel displastic predispun la epilepsie.

19

G. sistematic. Pende. Hipomaniac. 2. euforic. cu temperament hipertiroidian i hipogenital. Ideea de baz a clasific rii elaborate este c biotipurile reprezint în sine faze într-o singur dimensiune. Temperamente schizotimice: . 3. expansiv. st pân pe sine. respira ia. Sigaud. iritabilitate. longilin astenic. Biotipologia italian . praguri senzoriale ridicate. fatigabil. Pende raporteaz temperamentul numai la gradele de activare. mobilitate. caracterizat prin spirit realist. caracterizat prin lentoare. în Fran a. cu 16%. renumit medic i criminolog. Biotipologia francez . lent. 2. i continuând cu cele ale lui G. Mijlocul suprafe ei de distribu ie cuprinde normosplahnicii (constitu ie normal . indolent. nervos. 4. caracterizat prin nervozitate. Rostan i C. propor ionat ). interiorizare. Lombroso (1836-1909). pragmatism. Dup Sigaud. brevilin astenic. rece.Pe baza combina iilor în interiorul tipurilor morfologice picnic i astenic. energic. puternic. 20 . se situeaz tot cu 16% reprezentând macrosplahnicii (constitu ie înalt . cu temperament hipertiroidian armonic cu o func ie normal sau exagerat a glandelor genitale. fiind unimodale. sociabilitate. reprezentând microsplahnicii (constitu ie redus submijlocie). potrivit dimensiunii picnic-leptosom. Acest lucru îl va face elevul s u N. Greoi. cu temperament hipergenital i hipersuprarenal. toleran . Kretschmer a încercat s arate c tipologia sa –– care se definea ini ial prin structura morfologic i predispozi ia c tre anumite psihoze –– corespundea. Începând cu lucr rile lui C. Distribu ia frecven elor lor se supune legii lui Gauss. idealism. La criteriul morfologic. diferen elor fiziologice (în metabolism i func ionarea endocrin ) i diferen elor psihologice în diverse alte sfere decât cea emo ional . 3. Cei mai utiliza i sunt indicele Strömgren i indicele Eysenck i Rees. 2. pe care le pune pe seama interac iunilor din interiorul sistemului endocrin. inaccesibil pasiunilor. la stânga mediei se situeaz . Schizotimic –– intermediar. Anestezic –– rece. cercet tori precum L. brevilin stenic. Kretschmer a ob inut 6 tipuri temperamentale: 3 ciclotimice i 3 schizotimice. care se exprim prin formula Talie x 100 Diametru transversal x 6 ‚‚valoarea medie fiind în jur de 100. calm. logic. de asemenea. 3. Toate verific rile experimentale efectuate au confirmat diferen ele între picnici i leptosomi. dar au clasat atleticii într-o pozi ie intermediar . au elaborat o biotipologie în care se introduce importan a mediului i se iau în considera ie cele patru sisteme ale organismului. torace proeminent i picioare sub iri). for a muscular i activitatea creierului. comunicativitate exagerat . la dreapta mediei. diver i autori au încercat s stabileasc un indice numeric care s permit clasificarea liniar a subiec ilor într-o manier simpl . dezvoltarea organismului depinde de func iunile pe care le solicit mediul: digestia. Sintonic. Viola. bimodale i trimodale. Tipologia kretschmerian continu s fie folosit pe scar larg în medicin . identificând patru tipuri biopsihice: 1. deprimat. fatigabil. sim ul umorului. îndeosebi în rile de limb german . Hiperestezic. delicate e. coala italian a reu it s impun propria biotipologie. caracterizat prin dispozi ie euforic . timpi de reac ie mari. Constatându-se îns caracterul s u impresionist. hipotiroidian. longilin stenic. Pende adaug i pe cel fiziologic. energic. Viola nu trece îns mai departe de aspectele biotipologice. iner ie. Criteriile i clasific rile morfoconstitu ionale s-au bucurat de mare aten ie i în rândul cercet torilor italieni. cu temperament hipotiroidian i hipo-hipofizar. lene . Temperamente ciclotimice: 1. pentru a le pune în coresponden psihotipuri. obtuz. N. circumspec ie.

tipul respirator. în S. În via a cotidian . coeficien i structurali. tipul cerebral. slab. Prin urmare. Sheldon i-a continuat studiile de specializare cu Kretschmer i Jung. În final au fost identificate i re inute 17 variabile. agresivitate. tipul digestiv. Ca urmare. lungimea mâinilor i picioarelor. la universitatea din Chicago. cu co ul pieptului turtit. Mezomorful este greu i rectangular. Inova ia respectiv se întemeiaz pe convingerea c biotipul nu este o entitate pur . H. 2. atletic i astenic. energie. Biotipologia american . împreun cu S. tipul muscular. constitu ia sa general este slab pentru efortul fizic.Corespunz tor predomin rii unuia sau altuia din cele patru sisteme. care a permis recoltarea celui mai bogat i relevant material faptic. S. greutatea. precum i cu tipurile brevilin. 3. Acestea corespund cu tipurile picnic. diferen ele apar i din modul de combinare. caracterizat prin sedentarism. dar în propor ii diferite. c cele 17 variabile. cu caracter absolut. Sheldon a luat cele trei membrane embriogenetice (din care deriv organele interne. cele trei tipuri reprezint . interesându-se i de cercet rile biotipologie ale colii franceze i italiene. În contextul disputelor dintre sus in torii biotipologiei lui Kretschmer i adversarii ei. printre care: în l imea. lentoare. Biotipologia lui Sigaud nu s-a bucurat de o prea larg recunoa tere i aplicare. organizare a acestor componente. W. mezoderma i ectoderma. în termenii c rora este realizat determinarea biotipului. la el întâlnim predominarea greut ii asupra suprafe ei corporale i greutatea cea mai mare a creierului în raport cu masa corpului. înalt. caracterizat prin activism intelectual. fragil. esutul muscular i osos. În vederea stabilirii i descrierii cât mai exacte a tipurilor morfologice. ea având ast zi mai mult o valoare istoric . pe seama c rora au fost delimitate cele trei biotipuri principale: endomorf. Interpretarea lor nu se supune îns principiului discontinuit ii. ci el include toate cele trei componente. în context. Sheldon procedeaz la fotografierea a 4. De la acesta din urm va împrumuta interpretarea biotipurilor în contextul curbei lui Gauss. ci celui al continuit ii. fine ea pielii. este.000 de studen i. Sigaud delimiteaz patru biotipuri: 1. Dup sus inerea a dou doctorate. conjugare. proprii celorlalte biotipuri. Inova ia esen ial pe care a introdus-o Sheldon este aceea c un biotip se determin prin gradul ridicat de dezvoltare a tr s turilor sale specifice dar i prin nivelul sc zut de exprimare al celorlalte tr s turi. Ra ia cea mai relevant este cea dintre greutate i în l ime. în sine. dezvoltarea sistemului muscular i osos. biotipul va fi definit prin: a) precump nirea tr s turilor proprii 21 . cu mu chii pu in dezvolta i. nu m rimi scalare. a adar. aventurierii. mobilitate. pe care îi supune apoi studiului pentru identificarea variabilelor principale. 4. întreprinde o cercetare de anvergur . Endomorful se diferen iaz prin modul s u de a fi metodic i prin constitu ie dezvoltat pe orizontal . V. organele de sim i sistemul nervos): endoderma. sunt. De la Kretschmer i Jung va lua descrierea calitativ i interpretarea logic . Stevens. normal i longilin. dispune de un echipament adecvat pentru licitarea efortului fizic. Trebuie s preciz m. caracterizat prin for . De asemenea. Sheldon (1899-1977). A. distan a de la m rul lui Adam la ombilic i sex. descrise de Kretschmer. îndeosebi de cele efectuate Viola. mezomorf i ectomorf. dintre reprezentan ii acestui tip se recruteaz atle ii. Ca element de baz pentru delimitarea biotipurilor. în primul rând. faze de dezvoltare în curba de varia ie. interiorizare. dezvoltarea toracelui i a capului. unul în psihologie i cel lalt în medicin . Ectomorful se distinge prin predominarea liniei verticale de dezvoltare asupra celei orizontale. U. solda ii de profesie. suprafa a pielii etc. cu o dezvoltare superioar a oaselor i a mu chilor. stabilite de Pende. fiind unimodale. sferic : dezvoltarea sub medie a mu chilor i oaselor i un coeficient redus al suprafe ei corporale. caracterizat prin dinamism.

fiecare constela ie cuprinde 22 de tr s turi din lista ini ial . Efectuând îns estim ri pe mai mul i ani. somnul profund. siguran a în afirmare. mezomorfului i ectomorfului. b) modul de articulare-organizare structural a componen elor. cu tr s turi endo i mezomorfe slabe. nevoia de ac iune imediat la necaz. integrate in curba de varia ie. Un biotip trebuie s aib tr s turile specifice constitu iei sale de la nota 4 în sus. f r re ineri de a se purta în contextul rela iilor interpersonale.60. Sheldon a procedat. sociofobia. proiec ii i reverii tinere ti de compensa ie. Au fost identificate i re inute 650 de tr s turi pe care le coreleaz cu fiecare biotip. nevoia de consolare la necaz. B rbatul este preponderat mezomorf i apoi ectomorf. Sheldon i Stevens au elaborat o scal de cotare de la 1 la 7 (pe baza not rilor f cute de judec tori neutri). Aceasta confirm ipoteza formulat de Kretschmer. deci pe plan filogenetic). precum i profesiunea pot schimba valorile concrete ale parametrilor biotipului. pl cerea digestiei. dependen a de aprobarea social . Unul dintre acestea este cel displastic. În final. atest un tip ectomorf bine determinat. Tr s turile respective coreleaz cu ectomorful (cerebroton) 22 . maniera deschis . (Uneori poate fi vorba de o hipodezvoltare a speciei îns i. Diagnosticul final al biotipului este stabilit prin media parametrilor care determin gradul de dezvoltare a endomorfului. somn nervos. În acest scop. neinhibat . Al treilea biotip este cel hipodezvoltat. respectiv 10-20. depistat i de Kretschmer. nevoia de a p rea mai în vârst . la stabilirea psihotipului corespunz tor. Altul este cel masculin-feminin. preferin a pentru confort. având tr s turi mezomorfe aproape de medie i ectomorfe slabe. Au fost luate în seam numai acele tr s turi care coreleaz pozitiv. Nota 1 semnific dezvoltarea minim a unei tr s turi. care coreleaz cu cele biotipologice. Asemenea tr s turi coreleaz cu endomorful (visceroton). direct . nevoia de afec iune i suport social. la un coeficient de 0. care exprim întregirea reciproc a sexelor. în vreme ce femeia este cu prec dere endomorf sau ectomorf . Prima constela ie cuprinde: dorin a de odihn i relaxare. c) gradul de dezvoltare a tr s turilor corelative celor trei componente. cu tr s turile celorlalte dou biotipuri. ob inute pe cale experimental obiectiv i prin m sur tori riguros controlate. A doua constela ie include: atitudinea asertiv . potrivit c reia biotipul este precump nitor genotip i mai pu in fenotip. iar pe cele proprii celorlalte dou biotipuri –– de la 4 în jos. vocea sigur . deci unimodale i cu frecven a maxim pentru mezomorf. la fel ca Kretschmer i Pende. Dup determinarea biotipului. cu tr s turi endo i ectomorfe slab exprimate. 5––3––2 indic un tip endomorf suficient de individualizat. 2––2––6. s-a ajuns la ob inerea a trei constela ii psihice. el a apelat la datele psihologiei tiin ifice. re inere vocal . Nutri ia i boala. persisten a în maniere i deprinderi. numit i tip infantiloid. Aceste tr s turi coreleaz cu mezomorful (somatoton). cu unul sau altul din cele trei biotipuri i cele care coreleaz negativ. Pe lâng cele trei biotipuri. nevoia de singur tate. se va putea constata c raportul dintre diver ii parametri tinde s r mân constant. la un coeficient de 0.30. a a cum considera Sigaud. inhibi ie rela ional . nevoia de exerci iu. Astfel: indicii 1––7––2 arat un tip mezomorf bine individualizat. în continuare. iar nota 7 –– dezvoltarea maxim .i slaba exprimare a tr s turilor nespecifice. A treia constela ie cuprinde: re inerea în atitudini. Sheldon a mai identificat i o serie de biotipuri care se abat de la acest continuum semimodal al curbei de varia ie. Pentru evaluarea exact i obiectiv a biotipurilor. energia în vorb i fapt . mod nervos de a reac iona.

4) între mezomorfie i viscerotonie –– 0. constitu ia fizic ) i structura psihocomportamental nu poate fi pus la îndoial . biotipurile au dat corela ii relevante cu anumite tipuri de maladii psihice: endomorfia d o corela ie de + 0. profund . cu tulbur ri heboide. Corela ia cea mai semnificativ este între biotip i firea vesel i deschis versus trist i introvertit . cele fenotipice (care presupun influen a factorilor externi. 5) între mezomorfie i somatotonie + 0. a diver ilor parametri. cu tulbur ri afective. ce las în umbr multe aspecte esen iale ale integr rii componentelor dinamico –– energetice ale personalit ii. cu tulbur ri paranoide i de + 0.accelerare versus domolire –– încetinire. Inversiunea masculinit ii i feminit ii sau gynandromorfia inversat d predispozi ie la homosexualitate. inclusiv a celor educa ionali) inând de structura caracterului. Încercând acum s facem o apreciere global asupra biotipologiei.23.40. Determinarea i interpretarea matematic a biotipurilor nu ne ofer nici o informa ie despre semnifica ia i direc ia de evolu ie. 9) între ectomorfie i cerebrotonie + 0. Leg tura dintre som (respectiv. cu tulbur ri paranoide i de –– 0. 3) între endomorfie i cerebrotonie –– 0. mezomorfia d o corela ie de + 0.32. varia iile uneia putând fi puse în coresponden direct (pozitiv ) sau indirect (negativ ) cu varia iile celeilalte. 8) între ectomorfie i somatotonie –– 0. 4. În ceea ce prive te temperamentul. putem formula urm toarele idei principale: 1.59. cu boli afective.83. ci de natur corelativ : cele dou variabile –– constitu ia fizic i structura psihic –– covariaz împreun .58.Cercetând corela ia dintre biotip i psihotip pe un e antion de 200 subiec i. plurimodal . cu tulbur ri paranoide i de –– 0. pe care nu o cunoa tem înc . ectomorfia d o corela ie de –– 0.54. 2) între endomorfie i somatotonie –– 0. pe de o parte. de –– 0. Aceasta face ca întinderea combina iilor între parametrii individuali ai biotipului s ia valori mult mai mari decât cele oferite de varia ia unimodal . Ca urmare. 6) între mezomorfie i cerebrotonie –– 0. ci o configura ie complex . Aceast leg tur nu este îns de natur cauzal sau genetic . Aceast leg tur este precump nitor genotipic . trebuie s ne limit m numai la corela iile i tr s turile genotipice. cu tulbur ri heboide.57.29. Încadrarea biotipului pe o curb de varia ie unimodal reprezint o simplificare.53.79. în cazuri grave. În realitate. de + 0. i la schizofrenie. a c rei varia ie se petrece într-un spa iu n-dimensional. Sheldon ob ine urm torii coeficien i: 1) între endomorfie i viscerotonie + 0.64. Aceste covaria ii au o cauz comun . Noutatea care apare aici în raport cu datele lui Kretschmer i Pende o constituie corela ia pozitiv a mezomorfului cu schizofrenia paranoid i paranoia. 2.32. cu tulbur ri afective. În plan medical. 3.34. biotipul nu este o m rime scalar . 7) între ectomorfie i viscerotonie –– 0.4 l. Displasticul predispune la complexul de inferioritate i reac ii isterice în cazuri u oare. este obligat s apeleze i la analiza logic func ional (calitativ ). psihologia personalit ii care trebuie s se intereseze i de individualul concret.82.04.68. cu tulbur ri heboide. în plan individual. pe de alt parte. de –– 0. i gradele de activare . 23 .

Acestea sunt: for a. crearea unei situa ii 24 . Aceasta este determinat genetic i define te atât excita ia cât i inhibi ia. s). se delimiteaz dou tipuri generale de sistem nervos: tipul puternic i tipul slab. rapiditatea restructur rii vechilor sisteme de leg turi temporare i stereotipii. care împreun alc tuiesc ceea ce el a numit tip general de sistem nervos sau tip general de activitate nervoas superioar (tip a. au fost delimitate dou tipuri de sistem nervos: mobil i inert. Pavlov a pornit de la principiul nevrismului. În elaborarea schemei sale de clasificare. i invers). La diferi i indivizi ia valori diferite. Tipul de probe prin care se testeaz echilibrul este urm torul: stimularea la r spuns sau ripost într-o situa ie în care consemnul sau regula este „„ab inerea le la orice r spuns““. Pavlov. exprimat ca func ie de durat i de gradul de dificultate i complexitate a sarcinilor. nivel ridicat al pragurilor senzoriale (sensibilitate sc zut ). În func ie de valorile pe care le iau ace ti indicatori. Asemenea criterii au fost stabilite în plan fiziologic i psihofiziologic. În lumina acestor considera ii. rapiditatea trecerii de la unul la cel lalt. îl joac creierul. precum: rapiditatea form rii noilor leg turi temporare. precum i de la teza de baz a neuropsihologiei i psihologiei tiin ifice. potrivit c ruia rolul principal în reglarea raporturilor organismului cu mediul extern i a func ion rii organelor interne.5. ea reflectând înc rc tura energetic a neuronului. rapiditatea i u urin a adapt rii la schimbare. rapiditatea trecerii de la o activitate la alta. ea se va exprima în unit i de timp i va fi evaluat pe baza unor indicatori. inclusiv cea temperamental . prin indicatori cuantificabili. Echilibrul este proprietatea care rezult din raportul de for dintre excita ie i inhibi ie i se obiectiveaz în trei tendin e: tendin a spre impulsivitate (predominarea for ei excita iei asupra for ei inhibi iei). P. cât i onto i sociogenetic. Cea mai cunoscut tipologie fundamentat fiziologic se leag de numele lui I. respectiv. Indicatorii comportamentali dup care putem evalua for a sistemului nervos sunt: capacitatea general de lucru. respectiv viteza i durata instal rii lor. Dup valorile acestor indicatori. este func ie a creierului. For a este considerat proprietatea primordial i determinant . Ca atare. rezisten la ac iunea alcoolului i substan elor farmacodinamice. ob inute prin metoda reflexelor condi ionate. rapiditatea form rii frânelor condi ionate. mobilitatea i echilibrul. devine necesar introducerea unor criterii suplimentare pentru identificarea i evaluarea tr s turilor temperamentale. devine logic s se presupun c func ionarea creierului. ceea ce face ca for a s varieze pe un continuum foarte întins. potrivit c reia psihicul. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice Limitele biotipologiilor au determinat orientarea c tre criterii mai relevante i mai credibile pentru descrierea i clasificarea temperamentelor ca entit i psihologice. n. Pe baza datelor experimentale de laborator. cantitativ. Mobilitatea define te dinamica proceselor nervoase fundamentale. rezisten a la ac iunea factorilor stresan i i afectogeni. inclusiv a sistemului endocrin. rezisten a obiectiv la experien ele dure i dramatice ale vie ii. trei propriet i naturale. tendin a spre inhibare (predominarea for ei inhibi iei asupra for ei excita iei) i tendin a spre echilibru (for a excita iei aproximativ egal cu cea a inhibi iei. propriet ile naturale înn scute ale celor dou procese nervoase fundamentale –– excita ia i inhibi ia –– reprezint principalii factori care condi ioneaz tipul temperamental. dinamico-energetic . Pavlov a reu it s desprind i s evalueze. B. în toate componentele i laturile sale. Leg tura dintre biotip i psihotip fiind condi ionat i mediat atât genetic.

Pavlov a elaborat o tipologie valabil numai pentru om.antagonice. anume: dinamismul. 25 . dând 16 tipuri mixte. b) tipul puternic––echilibrat––inert are corespondent temperamentul flegmatic: calm. care se distinge de mobilitate. Pavlov. vioi. dilematice. verbomotor sau emo ional. impulsiv. d) tipul slab are drept corespondent temperamentul melancolic: interiorizat. calculat. instabilitate comportamental . exist dou subtipuri: neechilibrat excitabil i neechilibrat inhibabil. caracterizat prin valori ridicate ale for ei i prin valori sc zute ale echilibrului. obiectuali) s-a asociat cu diferen ierea i afirmarea tipului special artistic (impresionabil. M. iar predominarea func ional a celui de al doilea sistem de semnalizare (sistemul leg turilor temporare formate pe baza cuvântului) s-a asociat cu diferen ierea i afirmarea tipului special gânditor (abstract. c) tipul puternic––neechilibrat––excitabil are corespondent temperamentul coleric: rezistent.i amprenta pe otice r spuns motor. neimplicat afectiv). expunerea la situa ii frustrante i înregistrarea raportului dintre calm i irascibilitate. (Pavlov considera c . sociabil. „„tipul pur““ fiind o entitate mai mult teoretic . în condi ii normale. Pavlov a pus în coresponden tipurile generale de sistem nervos. caracterizat prin valori ridicate ale tuturor celor trei însu iri. Astfel: a) tipul puternic––echilibrat––mobil are drept corespondent temperamentul sangvinic: vioi. pruden . tensiune prelungit (iner ie tensional ). echilibrul este cea dintâi însu ire care ni se impune observa iei în plan comportamental. cu cele patru temperamente stabilite în antichitate. în cadrul celui neechilibrat. Drept criteriu în acest scop a ales raportul dintre cele dou sisteme de semnalizare: predominarea func ional a primului sistem (leg turi temporare bazate pe stimulii fizici. nesociabil. tipul puternic––echilibrat––mobil. delicat. lent. tendin de dominare în rela iile interpersonale. greu adaptabil la situa ii noi. imprudent. emotivitate. I. hiperactiv. P. obiectiv. satura ie i plictiseal rapid la monotonie. tipul puternic––echilibrat––inert. Cele trei însu iri naturale men ionate mai sus interac ioneaz i se combin între ele. el definind viteza cu care celulele nervoase genereaz procesele de excita ie sau inhibi ie. caracterizat prin valori ridicate ale for ei i echilibrului i prin valori sc zute ale mobilit ii. pu in impresionabil. imagistic.) au dus la îmbog irea tabloului posibil al criteriilor i dimensiunilor de ordin neuro i psihofiziologic de descriere i clasificare. Pavlov a demonstrat c cele patru tipuri considerate „„pure““ se combin între ele. comune omului i animalelor. IV. tr iri emo ionale explozive. cu predominarea excita iei asupra inhibi iei. II. rezistent la stres i frustra ii. t cut. intuitiv. tipul puternic––neechilibrat––excitabil. caracterizat prin valori sc zute ale for ei i insuficienta individualizare a mobilit ii i echilibrului: sensibilitate emo ional crescut . formând patru tipuri generale de activitate nervoas superioar : I. Cercet rile postpavloviene (V. Merlin. tipul slab. irascibil. comunicativ. impulsivitatea sau calmul punându. B. retras. Între ele a introdus tipul intermediar. a. critic.V. au fost delimitate dou tipuri de sistem nervos: echilibrat i neechilibrat. afectiv). adaptabil. R mânând tot pe terenul neurofiziologiei. III. o existen real o posed numai subtipul neechilibrat excitabil). Dup cum a remarcat I. rezisten sc zut la stres i frustra ie etc. Pe baza acestei însu iri. D. merit a fi men ionate: introducerea unei a patra dimensiuni a tipului de sistem nervos. sensibil. controlat. Printre altele. în care subiectul trebuie s ia o decizie în timp dat. P. Nebâli in . tipul par ial de sistem nervos. Teplov. caracterizat printr-un echilibru func ional al ambelor. singurele care se întâlnesc în realitate.

Pornind de la acelea i rela ii. reactivitatea reprezint o dimensiune corelativ a sensibilit ii i responsivit ii neurosenzoriale i se estimeaz prin pragul senzorial i prin capacitatea de rezisten a subiectului la stimuli puternici sau de lung durat . 2. emo ional. adaptându-se f r dificultate la situa ii. Se face distinc ia între ac iuni de baz . De asemenea. care completeaz schema ac iunii de baz i sus in desf urarea general a activit ii. valorile pragului senzorial absolut i ale rezisten ei la stimuli puternici sau de lung durat sunt. Aceast schem se bucur deja de o larg recunoa tere în rândul speciali tilor i în prezent se încearc introducerea ei în practica psihodiagnosticului. dup cum urmeaz : 1. Pornind de la cercet rile lui Mac Lean (1949) i W. grupei sanguine B îi corespunde temperamentul ritmic. rezistent la frustra ii. Subiec ii apar inând temperamentului ritmic sunt slab sensibili la mediu.). Clasificarea potrivit grupelor sanguine. care duc nemijlocit i pe o cale scurt la atingerea obiectivului. auditiv. iar cele cu reactivitate sc zut au un indice de procesare mai redus. este exprimat de nivelul pragurilor senzoriale i se afl în raport invers propor ional cu for a: for mare –– reactivitate sc zut . ingenios. Au fost astfel delimitate i identificate patru tipuri cerebrale func ionale. S. amabil.). Ned Hermann (1976) a pus la punct o clasificare a temperamentelor luând drept criteriu gradul de folosire în rezolvarea diferitelor genuri de sarcini a celor dou emisfere cerebrale. 2.care stabile te tabloul neurodinamicii corticale în cadrul unor subsisteme func ionale individuale. stabil. tipul cortical stâng (C. organizat. Clasificarea bazat pe asimetria func ional a emisferelor cerebrale. Subiec ii apar inând temperamentului melodic se afl întotdeauna în „„consonan ““ cu mediul extern. 26 . neputându-se dezvolta i realiza decât în aceast condi ie. J. tr ind i exprimându-se în ritmul lor propriu. reactivitatea. grupei sanguine AB îi corespunde temperamentul complex. i viceversa. 3. i ac iuni auxiliare. având. for redus –– reactivitate crescut . tipul limbic drept (L. r mân relativ independen i la varia iile ambian ei. determinat. logic. În concep ia acestui autor. în consecin . mai sc zute. chinestezic.). c rora le corespund tablouri temperamentale distincte: 1. deschis. vizual. 4. Pornind de la lucr rile compatriotului s u Léone Bourdel (1960. La persoanele cu reactivtatea mare. Strelau (1984) a elaborat o tipologie temperamental bazat pe cuplul reactivitate/activitate. instabil. serviabil. 4. grupei sanguine A îi corespunde temperamentul armonic. 3. grupei sanguine 0 îi corespunde temperamentul melodic. tipul limbic stâng (L. Subiec ii apar inând temperamentului armonic se caracterizeaz prin c utarea permanent a armoniei cu anturajul lor. Activitatea este definit prin volumul i întinderea ac iunilor (opera iilor) întreprinse în raport cu un stimul dat. ca de pild . medicul francez Bernard Montain (1992) a elaborat o nou tipologie fiziologic a temperamentelor. sigur pe sine.). comunicativ. Clasificarea pune în coresponden fiecare grup sanguin cu un tip temperamental distinct. tipul cortical drept (C. activ. D. conservator. S. afectuos. Subiec ii apar inând temperamentului complex reunesc tr s turile contradictorii ale celorlalte trei temperamente. în func ie de specificul situa iei. creativ. Sperry (1974). D. intuitiv. distinct de for . 1961). dificult i în g sirea unui echilibru satisf c tor. reactivitatea se pune în rela ie i cu nivelul sau „„indicele““ de procesare a stimulilor: persoanele cu reactivitate crescut au i un indice de procesare mai ridicat. Ponderea ac iunilor auxiliare în tabloul de ansamblu al activit ii cre te propor ional cu nivelul reactivit ii: este mare la persoanele cu reactivitate crescut i mic la persoanele cu reactivitate sc zut . propor ional. bazat pe grupele sanguine.

Acestea se prezint ca în tabelul de mai jos: Emotivitate I Activitate I Primaritate-Secundaritate I Tipul În tabelul de mai sus. Cele trei dimensiuni (tr s turi) sunt: emotivitatea sau instabilitatea emo ional . subiec ilor cu func ionare mental profund . Tipologia francez : R. la care func ia secundar este mult prelungit . pe baza a trei dimensiuni pe care ei le-au identificat cu ajutorul unor sc ri de evaluare.C. Ele apar ca i cum ar fi opuse func iei cerebrale primare i func iei cerebrale secundare. Este o tipologie cu caracter tranzitoriu. pe lâng cele trei utilizate de Heymans i Wiersma. prin analiz factorial . respectiv secundare. Acest ansamblu constituie un sistem de referin de la care pornind devine posibil descrierea unui mare num r de tipuri particulare. care s-au bucurat sau se bucur de o recunoa tere mai larg . În Fran a. Vom prezenta în continuare pe cele mai importante. Pentru Gross. semnul „„––““ arat c subiec ii se situeaz sub media pentru dimensiunea considerat . sub raport temperamental. aviditatea. cei doi autori olandezi pornind. René Le Senne (1945) a f cut cunoscute lucr rile lui Heymans i Wiersma i coala creat de el. Obiec ia principal care se invoc este de ordin metodologic: descrierea i clasificarea unui fenomen de o anumit natur calitativ –– psihologic –– pe baza unor dimensiuni i criterii deduse dintr-un fenomen de o alt natur –– neurofiziologic . formulat de psihiatrul Otto Gross. de la o ipotez neurofiziologic . Gross opunea astfel subiec ii cu activitate mental superficial . mai ales prin Gaston Berger. influen ând incon tient activit ile ulterioare ale spiritului. D. nici ele nu satisfac toate exigen ele. 27 . activitatea sau for a pulsional general i primaritate-secundaritate. interesele senzoriale. Studiile ulterioare (F. în elaborarea ei. tandre ea i pasiunea intelectual . incluzând. Tipologia olandez –– Heymans i Wiersma. literele P i S indic predominarea func iei primare. Tipologiile psihologice Cu toate c tipologiile fiziologice ofer mai multe elemente i deschid posibilit i mai largi pentru analiza psihologic a temperamentului decât cele morfo-constitu ionale. Astfel. a dezvoltat tipologia olandez . Wiersma. semnul „„+““ semnific faptul c subiec ii se situeaz deasupra mediei pentru dimensiunea considerat . Le Senne. folosind aceste concepte. s-a trecut la elaborarea unor tipologii temperamentale specific psihologice. la care func ia primar este rapid . de unde dificultatea de integrare a fenomenelor psihice. Decupând fiecare distribu ie de tr s turi în dou p r i. orice fenomen psihic (de exemplu. o emo ie) declan eaz o activitate a celulelor nervoase care persist i dup terminarea lui. corespunzând combina iilor posibile ale celor trei tr s turi. corespunzând unei activit i psihice de tip reactiv fa de stimul. determinat dup predominarea uneia dintre cele dou func ii identificate de Gross. clasificarea propus se bazeaz pe analiza i evaluarea unui set de nou tr s turi. G. la doi factori independen i –– emotivitate i primaritate-secundaritate. autorii de mai sus au stabilit opt tipuri psihologice. l rgimea sau întinderea câmpului con tiin ei. G. polaritatea. Gauchet i R. Berger. Heymans i E. sub motivul c un fenomen trebuie identificat i analizat pe baza unor dimensiuni de aceea i natur calitativ . i-au propus s descrie personalitatea. Lambert. În formularea sa definitiv . 1959) au ar tat c aceste dimensiuni –– cele trei ale lui Heymans i Wiersma sau cele nou utilizate de Berger –– pot fi reduse.

orientare cumulativ . Tipul genital corespunde „„normalit ii ideale““ a personalit ii. Are inhibi ii pu ine. S. Astfel el a stabilit urm toarele tipuri de baz : oral. de unde deriv cinci tipuri de orient ri principale: orientare receptiv . iritabilitate i pedanterie (ordine). Tipul falic are un comportament caracterizat prin temeritate. iar introvertitul –– tipului profund. tipologiile elaborate din aceast perspectiv au fost denumite „„pur psihologice““ (J. Karen Horney ia ca premise direc iile principale pe care le poate lua copilul în rela iile sale cu anturajul: de a se apropia de oameni. Aceast atitudine fundamental pasiv-dependent este acompaniat de tr s turi care pot fi opuse. Extravertitul acord valoare lumii externe (bog iei.Tipologiile psihanalitice. care se afl în raport invers cu ru inea. El este întruchipat numai de subiec ii care parcurg f r probleme i st ri remanente toate stadiile evolu iei libidinale. varia ia. ceea ce reprezint în mare m sur realizarea dorin ei în raport cu angoasa de castrare. Astfel au procedat. Dac tipologiile analitice culturaliste iau ca baz de pornire rela iile cu celelalte persoane. Ca urmare. printr-o func ie secundar prelungit ““. De aici.a primi”” (generozitate-avari ie. Adept al determinismului intrapsihic. Dup Jung. în care subiectul î i fondeaz securitatea sa pe economisirea i conservarea a ceea ce posed . de a se opune sau de a se îndep rta. pentru c „„introversiunea se caracterizeaz printr-o func ie primar intens i. agresiv i deta at. spre sine (introversiune). orientare de exploatare. Fromm. Aspectul ei principal prive te tendin a pe care o posed libidoul. Fromm. în fine. Tipul uretral are ca tr s turi esen iale ambi ia i dorin a de competi ie. dar care se raporteaz la aspectul „„a da . el caut aprobarea social . iube te activitatea exterioar . dar sunt superficiale. volubilitate-t cere obstinat ). 1990). în care subiectul î i consider propria persoan ca o marf care poate fi cump rat i vândut . de a se orienta preponderent fie spre lumea extern . extravertitul corespunde tipului superficial al lui Gross. întreprinse de Karen Horney i E. altele apeleaz la orientarea spre lume.i foloseasc aptitudinile sale i s . Pentru E. 28 .i putea men ine respectul de sine. determinare. G. Delay. Jung i H. tinde s fie conformist. este sociabil. Rorschach (sub influen a celui dintâi). de pild . În lumina acestei paradigme. în cadrul psihanalizei culturaliste consemn m numeroase alte încerc ri. Pe lâng aceast tipologie „„ortodox ““. orientare productiv care face ca individul s .i realizeze poten ialit ile care-i sunt proprii. în care subiectul a teapt tot ceea ce dore te de la o surs extern . prestigiului). în care individul încearc s ia totul de la al ii prin for . Tipul anal se distinge prin trei tr s turi principale: parcimonie. interac iunea cu p rin ii determin tipul de orientare special . Tipul oral caracterizat prin „„nevoia““ de a depinde excesiv de al ii pentru a. falic i genital. uretral. într-o perspectiv apropiat . siguran . schimbarea. P. respectiv energiile instinctuale ale individului (care pentru Jung nu sunt de natur exclusiv sexual ). orientare comercial . anal. fie spre lumea interioar . sunt deduse trei tipuri de temperamente: complezent. Tipologia lui Jung se refer direct la cea a lui Gross. C. de moment. spre obiecte (extraversiune). Freud a deschis calea unei abord ri în „„cerc închis““ a fenomenelor psihice particulare i a organiz rii sistemului personalit ii în ansamblu. în consecin . Pichot. Freud a elaborat o tipologie. orice compara ie i orice explica ie cauzal trebuie s vehiculeze numai entit i psihice nu fiziologice i nici morfoconstitu ionale. Emo iile sale sunt u or de activat. pornind de la stadiile evolu iei sexualit ii.

în medicin . coartat se ia în sens de retractat). Trebuie spus c tipologia lui Jung. devine posibil s aplic m aceast tipologie la personalitatea normal . D. Acest tip are leg tur cu insuficien a paratiroidian (tipul tetanic). Rorschach a ad ugat un al treilea –– coartat. Tipologia lui Jaensch are la baz trei tr s turi: integrarea variabil fundamental . Prin extensiune. ocup o pozi ie intermediar între integrate i neintegrate. care corespunde sl biciunii energiilor instinctuale. Sistemul cel mai cunoscut este cel elaborat de Kurt Schneider i care are avantajul de a include principalele tipuri descrise de majoritatea autorilor. cu care este confundat adesea prin asimilarea ciclotimului cu extravertitul i a schizotimului cu introvertitul. R. cu toate c nu opereaz decât cu o singur tr s tur de personalitate. de-a dreptul delirante. dou tipuri „„dezintegrate““ i considerate ca „„degenerate““: (S1 –– dezintegrat pur i S2) la care exist o compensa ie. care oscileaz între integrarea absolut i dezintegrare (care se aseam n cu no iunea de disocia ie a lui Kretschmer). Jaensch. la comand . de asemenea. aceasta nu este o psihoz . Combina iile între cele trei tr s turi au permis stabilirea a apte tipuri de personalitate: patru tipuri zise integrate (B –– exagerat integrat. La cele dou tipuri. Din p cate. Ea se întemeiaz pe opozi ia între extratensiv (corespunz tor în mare parte extravertitului) i introversiv (corespunz tor introvertitului). a fost acceptat pe scar larg . De i este vorba de o stare permanent . Jaensch i W. pe care ei nu le pot evoca voluntar. dar orientat spre lumea interioar . raporturi cu hiperfunc ionarea tiroidian (tip basedowian). deduse de aici. Sunt delimitate zece tipuri: Tipul hipertimic. Unii subiec i sunt capabili de a evoca dup voie reprezent ri vizuale i de a le face s dispar . se întemeiaz pe o serie de experien e interesante asupra „„memoriei eidetice a percep iilor vizuale““. acestea orientate spre lumea exterioar . fie spre obiecte. întrucât serve te ca baz pentru cel mai utilizat test proiectiv de personalitate. interesul s u esen ial situându-se în sfera ideilor. Ea ofer numeroase coresponden e cu tipologia lui Kretschmer. în absen a unei orient ri. 29 . un tip S/vital. Acest tip ar avea. Tipologia lui Rorschach prezint un interes particular. fie spre via a interioar . dup Jaensch. aplica iile ideologice. (Ast zi. O direc ie interesant de analiz tipologic a personalit ii în plan temperamental este cea care ia ca punct de pornire specificul percep iei. se situeaz subiec ii domina i de aceste reprezent ri vizuale. inteligen a hipertrofiat ocupând locul primordial în raport cu afectivitatea. La cel lalt pol. Tipologiile clinice Observa ia clinic asupra devia iilor personalit ii permite s se izoleze în manier concret un anumit num r de tipuri empirice. diferen ierea (care corespunde sensibil introversiunii-extraversiunii lui Jung) i polaritatea sentimente-gândire. sau hipomaniac. Aceast tipologie. care au fost descrise ini ial ca anomalii ale personalit ii.Introvertitul se caracterizeaz prin tr s turi opuse. J2 –– par ial i ocazional integrat. au f cut ca lucr rile elaborate de cei doi autori s fie sever repudiate. i J3 –– normal integrat. prezentat într-un limbaj adesea obscur. cu hipomanie la limita inferioar . caracterizat printr-o stare permanent deviat spre euforie hiperactivitate maniac . J1 –– normal integrat. Efortul cel mai intens în vederea elabor rii unei tipologii perceptive îl dator m lui E.

caracterizat prin oscila ie emo ional . Tipul astenic. Tipul instabil. falsitatea spiritului. vom constata. diversitatea termenilor folosi i. tipul instabil corespunde sensibil dezechilibrului mintal. În expresia sa patologic . tendin spre fabula ie i mitomanie. componentele morfologice. secven iale. caracterizat printr-o sensibilitate crescut pentru toate experien ele tr ite. în limbaj comun). În forma sa patologic . histrionic sau mitomaniac. La o analiz atent . Tipul isteroid. Oscila iile umorii instabilului sunt net distincte de cele ale ciclotimului lui Kretschmer. simultan. i prin fatigabilitate. totu i. îns . i subtipul anancastic. r mâne o sarcin a viitorului. paralogism (ra ionament hiper-logic pe baza unor premise false. CARACTERUL Defini ie i descriere general Ini ial. hipertrofia Eului (orgoliu). Unificarea tipologiilor par iale. prezentând la minimum tr s turile melancoliei. sinonim dac nu chiar identic cu tipul anal descris de psihanali ti. caracterizat prin fragilitate neuropsihic la influen a situa iilor tensionate. este vorba de o stare permanent . afectogene.Tipul depresiv. Complexitatea extrem a unui asemenea travaliu de sintez explic aspectul particular i adesea contradictoriu al datelor existente. multiplicitatea abord rilor pot da impresia de confuzie. Cuprinde dou subtipuri –– subtipul senzitiv descris de Kretschmer. termenul „„caracter““ se asocia cu un semn (de exemplu. adesea denumit paranoic. Tipul nelini tit. fiziologice i psihologice. semnifica ia lui s-a extins. agresive numite „„de scurt-circuit““ (Kretschmer). c exist numeroase coresponden e în schemele de clasificare. o tipologie veritabil ar trebui s ia în considerare. Oricum. fiind incapabil de desc rcare. chiar i în forma lor actual . În acest caz. Ca i în cazul precedent. caracterizat printr-o umoare permanent deviat spre depresie i durere moral . El corespunde unor tr s turi ale tipului schizoid al lui Kretschmer. multidimensional . antrenând de obicei o instabilitate în plan social i ducând frecvent la delincven minora. caracterizat prin reac ii emo ionale violente. în greaca veche. adesea denumit obsesional sau compulsiv. Tipul abulic. F r îndoial . Tipul fanatic. majoritatea tipologiilor existente au tendin a de a lua în seam doar aspecte par iale ale temperamentului. Tipul apatic. Concluzii asupra tipologiilor temperamentale. fiind utilizat 30 . tipologiile temperamentale î i dovedesc valoarea lor teoretic i mai ales practic . Tipul exploziv. un b ) care se folosea pentru a separa dou terenuri (mejdin ). el ar corespunde unor variet i ale „„nebuniei morale““ i „„perversiunii constitu ionale““. care are drept tr s tur fundamental insensibilitatea i r ceala afectiv . caracterizat prin triada rigiditate. superficialitatea sentimentelor contrastând cu aspectul zgomotos al expresiei lor. a a cum a fost descris el în literatura psihiatric francez . Num rul tipologiilor. într-o tipologie integratoare. definit prin tr s tura influen abilit ii i prin „„maleabilitatea voin ei““ (u or manevrabil de cei din jur). caracterizat prin egocentrism. Ulterior.

pentru a exprima ceea ce distinge un lucru de altul. define te orice personalitate individual în contextul rela iilor sociale. respectiv codului moral al societ ii. În fond. cât i pe cele fenotipice dobândite sub influen a mediului natural i social. d) con inutul aspira iilor i idealurilor. structurii i rolului adaptativ pentru individ. Spre deosebire de temperament. talia. pe de o parte. termenul este folosit în sens de însu ire sau tr s tur diferen iatoare sau asem n toare (comun ). Noi consider m mai adecvat. de studiul caracterului sub aspectul mecanismelor. se afirm c cineva are sau nu are caracter. înl tur m i confuzia pe care o produce experien a cotidian a bunului sim între caracter ca structur psihic real i valoarea social a caracterului. Toate aceste „„elemente““ sunt corelate i integrate într-o structur func ional unitar . c el se structureaz numai în interac iunea individului cu mediul socio-cultural. ereditar sau dobândit . În biologie. caracterul exprim schema logic de organizare a profilului psiho––social al personalit ii. c) con inutul i scopurile activit ilor. acest al doilea curent i vom aborda caracterul ca entitate distinct a sistemului personalit ii. când importan a acestuia din urm este recunoscut se terge orice deosebire calitativ dintre caracter i temperament (reprezentan ii orient rilor biologizante i fiziologizante) i un altul care raporteaz no iunea de caracter numai la personalitatea uman . prin intermediul unui mecanism de selec ie. b) sfera convingerilor i sentimentelor socio-morale. Aici se impune a face distinc ie între planul psihologic de abordare i cel etic. culoarea ochilor. în func ie de criteriul de valoare care se aplic . Psihologia trebuie s se ocupe. iar cea de-a doua. el include: a) concep ia general despre lume i via a subiectului. se impune operarea cu o accep iune l rgit i cu una restrâns . prima fiind cadru general de referin . ireductibil la temperament. principiile i modelele morale proprii mediului socio-cultural în care tr ie te individul. etica trebuie s aib în prim-planul preocup rilor sale evaluarea caracterului din punctul de vedere al concordan ei sau discordan ei lui cu normele. din punct de vedere metodologic i tiin ific. Astfel. F când aceast distinc ie. 31 . astfel. putem spune. Într-o prim aproximare. Astfel. care permite descrierea i clasificarea indivizilor. instrument de abordare i cercetare concret . diferen iaz mai mult sau mai pu in semnificativ personalit ile individuale între ele. un organism de altul. marc . sunt caractere. se întâlnesc dou curente: unul care include în sfera no iunii de caracter atât însu irile genotipice determinate biologic. subliniind astfel existen a unei deosebiri calitative între caracter i temperament (reprezentan ii orient rii socioantropo-culturologice). Culoarea pielii. care se implic i se manifest în orice situa ie –– natural sau social ––‚‚ caracterul se implic i se manifest numai în situa iile sociale. în care se includ însu irile fenotipice de esen socio-cultural . caracterul reprezint o dimensiune (structur ) esen ial care. Luat în sens restrâns. no iunea de caracter desemneaz un ansamblu închegat de atitudini. ca mecanism specific de rela ionare i adaptare la particularit ile i exigen ele acestui mediu. În accep iune extins . În acest caz. În definirea caracterului. la societate în ansamblu t la sine însu i. etico-axiologic . considerat din perspectiva unor norme i criterii valorice. În psihologie. el va însemna pecete. conforma ia fizic etc. în mod deosebit. iar pe de alt parte. una este caracterul ca entitate psihologic i alta m sura în care el corespunde sau nu a tept rilor noastre. apreciere i valorizare. care determin un mod relativ stabil de orientare i raportare a omului la ceilal i semeni.

Este cu totul altceva. pe care societatea le formuleaz fa de individ.spre care se poate tinde. dezv luirea tr s turilor de caracter este incomparabil mai dificil decât a celor temperamentale. aceasta numai dup ce i-a îndeplinit func ia sa explicativ . ea desemnând o limit ideal . Dac inem s eviden iem latura axiologic a caracterului. n scut i crescut într-un mediu social.Dup ce a dezv luit i explicat natura. i individul este îndrept it s aib i s manifeste anumite exigen e i a tept ri de la societate. Nu trebuie. afectiv. ca „„pozitiv““ sau „„negativ““. teoretic . –– cu membrii familiei. Societatea este perfect îndrept it s pretind i s a tepte de la membrii ei s -i accepte normele i exigen ele. În latura sa aplicativ . motiva ional i volitiv a ceea ce este semnificativ pentru individ în situa iile. Ca urmare. cu colegii de coal . Atunci când plaja de intersec ie se îngusteaz pân la un anumit prag. i aceast situa ie trebuie considerat ca având doar o semnifica ie teoretic . Caracterul se structureaz prin integrarea în plan cognitiv. evenimentele i experien ele sociale. un anumit mod de raportare i reac ie la situa iile sociale. orice individ cât de cât normal. la rândul s u. de interven ie optimizatoare. aceasta este situa ia real . b) de respingere reciproc total (cele dou mul imi de solicit ri nu concord în nici un punct). repet m. formulate din perspectiva concep iei sale despre lume i via . Din punct de vedere psihologic. dac acest profil va fi etichetat ca „„bun““ sau „„r u““. acum. iar individul consider criteriile i etaloanele societ ii ca fiind i ale lui. iar individul declar criteriile i etaloanele impuse de societate ca inacceptabile. ar tând ce anse de integrare într-un anume mediu socio-cultural au indivizii cu un profil caracterial sau altul. psihologia poate merge mai departe în întâmpinarea eticii. atunci trebuie s lu m în considera ie interac iunea dintre cele dou mul imi de „„solicit ri““: „„mul imea solicit rilor interne““. determina iile i mecanismele caracterului în sine. psihologia trebuie s se raporteze la normativitatea socio-cultural (în cazul dat. De aceea. neîntâlnindu-se ca atare în realitate. El poate pune individul în urm toarele trei ipostaze: a) de concordan deplin cu societatea (toate solicit rile sociale sunt acceptate i integrate ca norme proprii de conduit i toate solicit rile proprii se încadreaz în limitele normelor i etaloanelor societ ii). etica). s pierdem din vedere faptul c psihologia este o tiin explicativ ( i trebuie s r mân astfel). societatea declar individul ca lipsit de caracter. cu dasc lii. el se manifest numai în asemenea împrejur ri. trebuind s fie revizuite (reformate). adic un anumit profil caracterial. afectiv. cu cercul de prieteni etc. în lumina acestora. motiva ional. societatea declar individul ca având caracter. c) concordan par ial -discordan par ial (cele dou mul imi de solicit ri intersectânduse pe o plaj mai îngust sau mai întins ). i „„mul imea solicit rilor externe““. care reflect natura contradictorie a raportului individ-societate. de pild . a criteriilor i etaloanelor sale valorice. admi ând caracterele „„pozitive““ i respingând pe cele „„negative““. 32 . normativitatea etic ) i s in seama de ea. Caracterul apare ca mod individual specific de rela ionare i integrare a celor dou mul imi de solicit ri. în comunicare i interac iune cu al i semeni. iar nu una normativ (cum este. pe care individul le are fa de societate. dar. –– î i structureaz pe baza unor complexe transform ri în plan cognitiv. deci. o asemenea situa ie nu se întâlne te în realitate. Dar. când plaja de intersec ie se l rge te tinzând spre limita superioar de concordan .

integrarea caracterial se realizeaz preponderent pe dimensiunile afectiv i motiva ional (formarea supra. Oare. a adar. c în structura caracterului se reg sesc „„elemente““ de ordin afectiv (emo ii. nobil. atâtea câ i evaluatori? Evident. În primul caz.Nu este suficient s punem subiectul într-o situa ie oarecare. la vârstele mai mari. va fi etichetat ca mare. suntem nevoi i s ne mul umim cu analiza i evaluarea comportamentelor interpersonale: «““X““ se poart cu „„Y““ a a. cognitiv (reprezent ri. integrarea caracterial se realizeaz cu prec dere pe dimensiunile cognitiv (analiza i evaluarea critic a normelor i modelelor socio-culturale) i volitiv (autodeterminarea. în cazul al doilea. ea putând constitui criteriu de clasificare tipologic . c modalitatea cea mai eficient de cunoa terea l evaluare a caracterului o reprezint analiza actelor de conduit în situa ii sociale înalt semnificative pentru individ. individul î i va demonstra întreaga for a caracterului s u în ac iunile îndreptate spre atingerea scopurilor personale. În diferitele perioade ale evolu iei ontogenetice. „„rece““. Ponderea celor patru tipuri de comportamente în structura caracterului este diferit la diferi i indivizi. cogni ia i voin a. motiva ia. 33 . tr s turi). va fi etichetat ca m runt. o structur caracterial „„reflexiv ““ va fi mai „„ezitant ““ în luarea unei hot râri decât una „„voluntar ““ etc. înseamn c are un caracter r u». dar i diametral opus de diferi i „„parteneri““ sau „„judec tori““. când se structureaz pe dominanta semnificativului general (supraordonat). ca în cazul temperamentului. ca una i aceea i persoan s fie evaluat caracterial nu numai diferit. «““X““ se poart cu „„Y““ altfel. idealuri). Rezult . care in de existen a social a individului i mediaz raporturile lui cu ceilal i semeni i cu societatea în ansamblu. a adar. judec i) i volitiv (însu iri. mercantil. Semnificativul se poate împ r i în individual i general. Structura psihologic a caracterului Caracterul trebuie considerat rezultatul unui ir de integr ri a func iilor i proceselor psihice particulare din perspectiva rela ion rii omului cu semenii i a adapt rii sale la mediul sociocultural în care tr ie te. concepte. Se ajunge. nu. înseamn c are un caracter bun ». sentimente). motiva ional (interese. La vârstele mici. Ceea ce difer este efectul pe care unul i acela i caracter îl produce asupra mai multor „„destinatari““ (evaluatori). astfel. o structur în care prevaleaz componentele afective pozitive va fi predispus mai mult la acte de caritate decât una în care predomin judecata obiectiv . de aici trebuie tras concluzia c cineva poate avea mai multe caractere. (De exemplu. for a caracterului se va dezv lui cu adev rat numai în ac iunile subordonate atingerii unor scopuri cu valoare social mare. trebuin e. o structur caracterial în care predomin motiva ia personal va avea tr s tura „„egoist" mai puternic decât tr s tura „„altruist““. Când caracterul se structureaz pe dominanta semnificativului individual. Putem afirma. integr rile respective angajeaz în m sur diferit afectivitatea. respectiv. ci neap rat într-o situa ie social semnificativ .Eului în concep ia freudist se întemeiaz pe acceptarea de c tre copil a consemnelor morale ale autorit ii paternale pentru a evita sanc iunile i a ob ine satisfacerea trebuin elor sale). începând mai ales cu adolescen a. Acest lucru fiind foarte greu de realizat în mod curent. angajarea pe o direc ie sau alta a orient rii i modului de conduit ).).

Din punct de vedere func ional. puternic variabile. Lewin a demonstrat gradualitatea structurilor personalit ii. care 34 . În plan social. structura presupune o anumit stabilitate. stabilitatea structurii caracteriale nu este de acela i ordin ca cea a structurii temperamentale. I. invizibil a caracterului. „„reorganizarea““. formeaz latura intern . care se aplic unei situa ii sau alteia. K. mediu sau superior (înalt diferen iere i integrare a tuturor componentelor). Din punct de vedere psihologic. unui context rela ional sau altuia. M. Prin defini ie. mergându-se pân la acceptarea sacrificiului de sine (cazul martirilor: C. de esen a personalit ii ca subiect social i ne impune valorizarea etic a comportamentului. se apreciaz pozitiv renun area la o convingere anterioar (de exemplu. i. 1999). structura caracterial trebuie s posede i un anumit coeficient de flexibilitate. o convingere tiin ific ) sau modificarea unei tr s turi negative (de pild . care cuprinde mecanismele voluntare de preg tire. activitatea blocului de comand se impune a fi corelat cu activitatea blocului de execu ie. într-o situa ie. Ea este absolut necesar . se apreciaz atât stabilitatea/constan a caracterului. Zlate. putem s prevedem modul în care se va comporta o persoan în diferite situa ii sociale. se apreciaz la cea mai înalt cot valoric nerenun area la un crez. De pild . conectare i reglare a conduitei în situa ia concret dat (Levitov. potrivit acesteia. în alt situa ie. Golu. Totu i. În principiu. caracterul este modelabil pe toat durata vie ii individului. caracterul trebuie s satisfac i el aceast condi ie. maleabilitatea lui în func ie de criteriile i etaloanele valorice. b) o structur motiva ional de testare. acest bloc include: a) operatorii de conectare. Astfel. invidia) într-o tr s tur pozitiv (de pild . dar insuficient pentru realizarea caracterului în act pentru atingerea unui efect adaptativ concret în diferite situa ii sociale. „„starea de set““ fa de situa ie. spre deosebire de temperament. existen a anumitor invarian i. putând deveni unul pozitiv (dac situa iile i experien ele sunt suficient de semnificative). Aceast „„schem ““ se aplic i structurii caracterului. De la niveluri ini ial difuze. Ca structur . filtrare. cât i flexibilitatea. Brâncoveanu i familia sa au „„preferat““ s moar decât s renun e la credin ). Din cele de mai sus se poate constata c . Mediind i reglând raporturile persoanei cu cei din jur i cu situa iile sociale. M. structura caracterial include dou „„blocuri““: a) blocul de comand sau direc ional. în m sura în care reu im s -l cunoa tem. Toate aceste elemente. cu componente i articula ii nediferen iate se trece prin niveluri intermediare (diferen ieri de la slab la mediu a componentelor i articula iilor) i se ajunge la niveluri mature (diferen ieri de la mediu la superior a componentelor i articula iilor). care s -i permit „„perfec ionarea““. 1993. strâns interdependente. În mod obiectiv. sistemic articulate. 1962. valorile alese i recunoscute de individ. i b) blocul de execu ie. drumul de via ales.Gradul de elaborare a structurii caracteriale nu este acela i la to i oamenii. trebuie s administr m existen a urm toarelor elemente esen iale: a) o structur cognitiv de receptare. la o convingere. dintr-unul ini ial negativ. „„corec ia““. în care intr scopurile mari ale activit ii. 1991. identificare i evaluare a situa iilor sociale. care genereaz tr irea pozitiv sau negativ a modelului „„cognitiv““ i „„motiva ional““ al situa iei i. c) o structur afectiv . solicitudinea sau m rinimia). Radu. caracterul reflect i ne trimite întotdeauna la latura de con inut. într-adev r. ea se poate afla la unul din cele trei niveluri de elaborare: incipient (elementar). prin care se stabile te concordan a sau discordan a dintre valen ele situa iei i starea de necesitate actual sau de perspectiv a subiectului. În cadrul blocului de comand .

în timp ce altele r mân. Atitudinea ne apare ca verig de leg tur între starea psihologic intern dominant a persoanei i mul imea situa iilor la care se raporteaz în contextul vie ii sale sociale. de pild . constând în num rul de însu iri accesibile observa iei i în elegerii. profund a caracterului i conduita manifest o constituie subsistemul atitudinal. afectiv. dat de semnul pozitiv (favorabil) sau negativ (nefavorabil) al tr irii afective fa de obiect (situa ie): atitudinea pozitiv imprim persoanei tendin a de a se apropia de obiect. d) operatorii conexiunii inverse. motiva ionale afective –– i determin modul în care va r spunde i ac iona o persoan într-o situa ie sau alta. a unor componente psihice diferite –– cognitive. în vreme ce altul cu semnifica ie negativ mare determin o atitudine de respingere puternic .primesc i proiecteaz „„starea de set““ pe „„repertoriul comportamental““. Newcomb. care rezid în aceea c „„obiectele sociale““ (îndeosebi celelalte persoane) reprezint principala surs de formare a atitudinilor. vom 35 . de îndep rtare. Un obiect cu semnifica ie negativ mic induce o atitudine de respingere de intensitate slab . valorile gradului de intensitate care depind de „„m rimea semnifica iei““ obiectului (situa iei) i care determin intensitatea tr irii. în cadrul lor se realizeaz cele mai variate configura ii atitudinale. Absen a semnifica iei corespunde unei atitudini neutre. b) gradul de intensitate. care exprim grada iile celor dou segmente ale tr irii –– pozitiv i negativ ––‚‚ trecând prin punctul neutru 0 (zero). respectiv. care nu introduce nici o schimbare în situa ie. mergând de la stimuli unidimensionali pân la cei mai complec i. c) centralitatea psihologic a obiectului pentru subiect. De aici. constând din judec i de valoare i de acceptare (acord) sau de respingere (dezacord) în leg tur cu diferitele situa ii. sunt: a) dimensionalitatea. îndep rtate de subiect. în vreme ce atitudinea negativ creeaz o tendin opus . care extrag i retransmit blocului de comand informa ia despre efectele comportamentului sau ac iunii. M. b) operatorii de activare. Integrarea la nivel cognitiv. care înseamn c unele obiecte se situeaz aproape permanent în prim-planul con tiin ei. cum sunt cei socioumani. putem deduce i caracteristicile principale ale atitudinii: a) direc ia sau orientarea. d) socialitatea. Opinia este o modalitate constatativ-pasiv de raportare la lume. la fel stau lucrurile i în cazul semnifica iei pozitive i. Expresia extern a atitudinii o reprezint opinia i ac iunea. Dup T. evenimente i sisteme de valori. constând în num rul i varietatea elementelor care-l compun. c) operatorii de declan are. care realizeaz stabilirea atitudinii fa de situa ie. când acesta abordeaz o situa ie nou . Ea se constituie prin organizarea selectiv . în func ie de con inut i de raportul dintre polul pozitiv i cel negativ. Atitudinea este pozi ia intern adoptat de o persoan fa de situa ia social în care este pus . Dinamica atitudinii este condi ionat de caracteristicile obiectului de referin . b) suprafa a sau întinderea comprehensibil a obiectului. Newcomb. conservat i organizat la individ. psihologic. Când atitudinile individuale converg într-o m sur semnificativ . motiva ional i voli ional a semnifica iilor pozitive i negative ale obiectelor i situa iilor socio-umane se realizeaz în mod individual specific.i formeze o atitudine definit i generalizat . a atitudinii pozitive. fa de care subiectul a reu it s . relativ durabil . care actualizeaz i pun în func iune aparatele de r spuns (verbale i motorii). dup T. atitudinea reflect fidel forma în care experien a anterioar este acumulat . care. M. principala surs a diferen ei de centralitate aflându-se în sfera motiva ional . ducând astfel la elaborarea unei game foarte întinse de structuri caracteriale. Opinia este forma verbalpropozi ional de exteriorizare a atitudinii. de indiferen . Observ m c interfa a între structura intern .

opinia sau ac iunea subiectului se dau în concordan cu ablonul). În limite rezonabile. neîncredere în sine. Ele se diferen iaz i se structureaz la dou niveluri: unul segmentar i altul global. dar repudiat social. –– favorizeaz tr s turi caracteriale nefavorabile pentru subiect –– modestie exagerat . În mod normal. atitudinea fa de normele. iar când se subordoneaz negativismului poate fi favorabil individului. În primul caz.). dedublarea are o valoare adaptativ de necontestat. opinia i ac iunea vor fi de semn contrar din pl cerea de a contrazice sau de a nu fi la fel cu ceilal i). pe de alt parte. familial. Apare astfel dedublarea. vom avea atitudinea fa de Eul fizic. Gra ie func iei reglatorii a con tiin ei. Dup obiectul de referin . care face posibil disocierea temporar i periodic între planul intern al convingerilor i atitudinilor i planul extern al opiniilor i ac iunilor. ca atare. ac iunea devine mai relevant pentru dezv luirea esen ei caracterului unei persoane decât opinia: faptele atârn mai greu în aprecierea personalit ii unui om decât vorbele. principiile i etaloanele morale. autoevaluare în hiper (supraestimare).avea. afective. autoevaluare în hipo (subestimare). atunci când ea se subordoneaz conformismului poate fi benefic din punct de vedere social. civic). 36 . nu exist o concordan perfect i necondi ionat . motiva ionale) i atitudinea fa de Eul social (efectele conduitelor i reu itelor în cadrul rela iilor noastre cotidiene în cadrul profesional. Atitudinile fa de sine reflect caracteristicile imaginii de sine. putem delimita atitudinea fa de munc (în sens larg. se transform într-o frân în calea unei interac iuni optime între individ i cei din jur. Dar. pe de o parte. atitudinea fa de Eul psihic (nivelul diferitelor func ii i capacit i intelectuale. atitudinea fa de ceilal i semeni etc. atitudinea fa de diferitele institu ii (familie. în structura caracterial se elaboreaz un mecanism special de comutare. complex de superioritate –– i creeaz serioase probleme de adaptare la grup. armat etc. Astfel. i a percep iei i evalu rii celor din jur. de modificare a ei sau de îndep rtare. ea realizând acel compromis convenabil între individ i societate. coal . –– induce tr s turi etichetate de cei din jur ca negative –– arogan . dispre . dar defavorabil pentru individ. ce poate fi interpretat ca dimensiune a caracterului social de care vorbea E. complexe de inferioritate. opinia public . este vorba de pozi ia global pe care o adopt m fa de propria personalitate în unitatea componentelor sale bio-psiho-sociale. Între atitudine i manifestarea ei extern . elaborate pe baza autopercep iei i autoevalu rii. ea se poate structura pe grade de autoevaluare diferite: autoevaluare obiectiv-realist . Atitudinile fa de societate se diferen iaz i se individualizeaz potrivit diversit ii „„obiectelor““ i „„situa iilor““ generate de realitate. Fromm. Astfel. atitudinea fa de structura i forma organiz rii politice. subsumat fie conformismului (de i atitudinea este de semn opus a tept rii sociale. ca ansamblu de sarcini i solicit ri impuse social). Gradul de angajare psihologic în cadrul ac iunii este cu mult mai ridicat decât în cadrul opiniei i. fie negativismului (de i semnul atitudinii concord cu etalonul social. –– asigur cele mai bune premise psihologice de rela ionare. Ac iunea reprezint intrarea subiectului în rela ie direct (senzorial i motorie) cu situa ia i efectuarea unor demersuri (transform ri) de integrare în situa ie. în forma opiniei sau ac iunii. obligatorie a unei adapt ri satisf c toare la via a social . în plan extern. atitudinile se împart în dou categorii: a) atitudinile fa de sine i b) atitudinile fa de societate. atitudinea global fa de sine este ( i trebuie s fie) de semn pozitiv. la diferi i indivizi. Dar atunci când se impune ca tr s tur dominant . biseric . În cazul al doilea. aceasta fiind o premis necesar .

când valoarea tr s turilor de la polul pozitiv atârn mai greu decât cea a tr s turilor de la polul negativ. de pild . Astfel. ca i cele temperamentale. trebuie s -l raport m la alte persoane sau la un etalon pentru onestitate. G. însu irile pe care le evoc atribuirea unei tr s turi sunt suficient de distincte pentru a putea fi deosebite de altele. respectuos-nepoliticos. slab determinat. avar-cheltuitor. W. dar cu grade diferite de dezvoltare a fiec rei tr s turi. i.Semnul i intensitatea acestor atitudini determin valoarea caracterului poten ialul adaptativ al personalit ii în sfera vie ii sociale. avem de a face cu un caracter socialmente negativ.: egoist-altruist. s ne asigur m c însu irile atribuite unei persoane sunt efectiv proprii acelei persane i c ele au fost observate în mai multe situa ii. ele formând. a adar. o întreit importan : a) „„arat i explic mecanismul psihologic al form rii caracterului. au o dinamic polar . dup M. avem de a face cu un caracter ambiguu. de genul celui factorial. Este important de subliniat faptul c la fiecare persoan se întâlne te întreaga gam de perechi. care const în principal în opozi ia dintre contrarii. tr s tura trebuie s r mân constant ). luând aspectul unei balan e cu dou talere: când tr s turile polare se echilibreaz reciproc. curajos-la etc. Allport (1981) împarte tr s turile de personalitate în: comune (cele care îi apropie pe oameni i dup care pot fi g site compara ii intermediare) i individuale (care diferen iaz o 37 . profilul caracterial va integra tr s turi care tind preponderent spre polul pozitiv sau preponderent spre cel negativ. de regul . stabilit pentru indivizi apar inând contextului socio-cultural dat. muncitor-lene . Pentru a formula aser iunea „„X este onest““. perechi antagonice (ex. cu participarea activ a individului““. avem un caracter socialmente pozitiv. Aceasta deoarece nu exist un standard absolut pentru nici o variabil (categorie) calitativ . Identificabile în desf urarea comportamentelor sociale. Trebuie. Tr s turile caracteriale. b) „„sugereaz interpretarea caracterului nu doar ca formându-se (din afar ). nu doar ca rezultat automat i exclusiv al determin rilor sociale. Modelul balan ei prezint . alte procedee mai sintetice. Totodat . care confer constan a modului de comportare a unui individ în situa ii sociale semnificative pentru el (spre deosebire de tr s tura temperamentului care determin parametrii dinamico-energetici ai comportamentului în orice fel de situa ii). în ciocnirea i lupta lor““. fiind mai pu in operante.). Tr s tura caracterial poate fi definit ca structur psihic intern . Tr s turile caracteriale Descrierea i evaluarea structurii caracterului se bazeaz preponderent pe procedeul tr s turilor. 40). este necesar ca elementele onestit ii s se fi manifestat într-o serie semnificativ de comportamente i într-o diversitate de situa ii concrete (variind comportamentele i situa iile. ci i ca autoformându-se (din interior). Astfel. corespunz tor. Zlate (1999). determinarea i atribuirea tr s turilor se realizeaz întotdeauna cu referire la descrierile interindividuale. for a motrice a dezvolt rii acestuia. c) „„conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale““ (p. tr s turile caracteriale se evalueaz numai printr-o opera ie de compara ie a unei persoane cu altele. datorit complexit ii deosebite a câmpului de interac iune a variabilelor psihologice implicate. Pentru a caracteriza pe cineva ca „„onest““. în evolu ia sa. când valoarea tr s turilor de la polul negativ atârn mai greu decât cea a tr s turilor de la polul pozitiv.

persoan de alta). secundare (periferice. care define te „„disponibilitatea““ structurilor caracteriale de a se schimba. Acest model surprinde rela iile i interac iunile dintre tr s turi din care deriv . b) pregnan a. Din categoria tr s turilor globale. care exprim specificitatea i individualitatea integr rii caracterului. corespunz tor. exprim rezisten a caracterului la influen ele i presiunile perturbatoare (negative) din afar . oscila ia. pe de o parte. care indic . tr s turi de natur motiva ional (l comia. rezisten a la diferitele genuri de tenta ii. Tr s turile particulare poart în ele amprenta componentei psihice. în ultim instan . care definesc sistemul caracterial în ansamblu. efectul de emergen al structurii caracteriale. care face ca. ele putând fi grupate în: tr s turi de natur cognitiv (reflexivitatea.i p streze o anumit constan i identitate. care deosebe te o persoan de alta pe fondul comunalit ii tr s turilor constitutive. punându. men ion m: a) unitatea caracterului. 38 . finalitatea lui major . cu semnifica ie major pentru individ. d) plasticitatea. Vâgotski i cu piramida motiva ional propus de L. mai pu in active. iar pe de alt parte. Vom delimita. i tr s turile particulare. Tr s turile ca atare se formeaz i se individualizeaz pe fondul interac iunii con inuturilor proprii diferitelor procese psihic –– cognitive. tr s turile globale. Tr s turile individuale sunt. 1999). f) integritatea. c) originalitatea. În fine. S. gradul de deosebire a unui profil caracterial de altul. cotidiene). Cercul interior subsumeaz tr s turile cardinale. supraordonat . centrale (numeric mai multe. cel mediu include tr s turile centrale. S. tr s tur -corolar a celor anterioare. exprimând aspecte mai pu in esen iale ale activit ii i conduitei individului). în ciuda varia iilor situa ionale accidentale. tr s turi de natur afectiv (sentimentalismul. astfel. piramidal prin analogie cu piramida no iunilor propus de L. pe baza c reia se diferen iaz i se manifest fiecare om.i amprenta pe fiecare act de conduit ). rapacitatea. motiva ionale i voli ional-valorizate de subiect i implicate în determinarea atitudinii lui fa de „„obiectele sociale““. la rândul lor. tr s turi de natur intersubiectiv (solicitudinea. Clasificarea tr s turilor individuale permite prezentarea caracterului ca sistem organizat concentric. spiritul de cooperare. spiritul critic i opusul lor). mercantilismul i opusele lor). caractere mobile care îmbin adecvat stabilitatea i schimbarea i caractere labile. în care predomin varia ia. cinstea. Un asemenea model pune în eviden dinamica evolutiv a caracterului. obiectivitatea. iar cel exterior cuprinde tr s turile secundare (M. afective. instabilitatea e) stabilitatea scopului reflect gradul de ierarhizare i integrare a motivelor care imprim orientarea general a subiectului în via . Zlate. care definesc semnifica ia rela ional-social a componentelor psihice. de a se adecva la dinamica realit ii sociale (distingându-se. tr s turi de natur moral (bun tatea. avari ia. caractere conservator rigide. posibilitatea de consolidare i generalizare a unei tr s turi (dezirabile) i de sl bire i restrângere a razei de influen a altei tr s turi (indezirabile). eficien a reglatoradaptativ a caracterului ca sistem integral. Zlate (1999). timiditatea). cardinale (dominante. Maslow. în modelul piramidal se pun în eviden gradul de valorizare dominan a de semnifica ie a unor tr s turi în raport cu altele. altruismul i opusele lor). spiritul de întrajutorare. din a c ror interac iune rezult structura caracterului. modul de ierarhizare a semnifica iilor i atitudinilor în cadrul profilului caracterial general. se poate avansa i un model de tip multinivelar. controleaz o gam întins de situa ii obi nuite. Cum pe bun dreptate subliniaz M. linia de conduit a unei persoane s . gradul de intensitate i consolidare (a componentelor dominante.

timpul necesar ob inerii unui „„produs finit““. tr s turi de natur voli ional (curajul.i satisfac st rile de necesitate. fire te. aceasta ine de logica intern a dezvolt rii oric rui organism animal. care reclam un minimum de diferen ieri i 39 . Pe de alt parte. se conchide absen a aptitudinii pentru categoria respectiv de sarcini. În evaluarea laturii cantitative a performan ei. valoarea în sine a „„produsului final““ în domeniul dat. hot rârea. De aici rezult c orice aptitudine pune în eviden un aspect absolut i unul relativ. Pentru evaluarea laturii calitative ne folosim de indicatori precum: gradul de dificultate i complexitate a „„sarcinii““ rezolvate. Aceasta. autocontrolul i opusele lor). timpul necesar rezolv rii unei sarcini individuale. termenul de aptitudine îl putem folosi într-o accep iune l rgit i într-una restrâns . demnitatea. Cu cât cele dou laturi ale performan ei iau valori mai ridicate. cu atât aptitudinea este mai bine structurat . noutatea i originalitatea „„produsului final““. Lista tr s turilor particulare este în realitate mult mai lung . Aspectul relativ ne indic faptul cât de mult i cât de bine realizeaz un subiect într-o activitate (sau sarcin particular ) în raport cu al ii i ce pozi ie ocup el într-o clasificare valoric . Primul rezid în ceea ce un subiect luat separat reu e te s fac într-o sarcin sau situa ie dat (de exemplu. diversitatea modal a sarcinilor accesibile rezolv rii. Din acest punct de vedere. modestia i opusele lor). se poate afirma c aptitudinea este o component inalienabil a oric rei structuri normale de personalitate. el exprim poten ialul adaptativ general al individului uman. r mâne observarea i analiza comportamentelor reale în situa ii mai mult sau mai pu in semnificative pentru subiect. independen a. De altfel. pe baza c ruia el reu e te s fac fa mat mult sau mai pun bine multitudinii situa iilor i solicit rilor externe i s . Aten ie! În sens larg. dac rezultatul este pozitiv. apreciindu-se c num rul lor dep e te cu mult zece mii. astfel încât sursa cea mai bogat de informa ii. i invers. volumul „„produselor finite““ ob inute. corespunz tor. fermitatea. Trebuie subliniat c repertoriul probelor i tehnicilor de determinare a caracterului este înc s rac t pu in elaborat.corectitudinea. în dublul s u în eles: cantitativ i calitativ. apel m la indicatori precum: volumul total al sarcinilor rezolvate i. la un test de matematic sau de literatur ): dac rezultatul este nul. consecven a. creeaz mari dificult i în tentativele de a realiza un tablou descriptiv exhaustiv al caracterului i de a oferi un instrument unitar i eficient de diagnosticare-evaluare. perseveren a. procedeul folosit în rezolvarea sarcinii. Ea ne r spunde la întrebarea: „„ce poate i ce face efectiv un anumit individ în cadrul activit ii pe care o desf oar ?““ i se leag întotdeauna de performan i eficien . intensitatea efortului depus. se conchide prezen a aptitudinii considerate. APTITUDINILE Defini ie si descriere general Aptitudinea ne d m sura gradului de organizare a sistemului personalit ii sub aspect adaptativinstrumental concret.

în elegeri i interpret ri despre domeniul obiectiv al activit ii. b) veriga procesual-operatorie. termenul de aptitudine este aplicabil numai omului i el desemneaz un asemenea poten ial instrumental-adaptativ care permite celui ce-l posed realizarea. Radu . înv area i munca. Pieron (1973). Aptitudinea. a unor performan e superioare mediei comune. muzic . Cazul obiectiv în care se valideaz o aptitudine îl constituie formele fundamentale de activitate ale omului: jocul. dup o schem i formul în acela i timp comun mai multor indivizi i diferit de la un individ la altul: categorial.i aproprie i s ..specializ ri func ionale.““) (I. iar pe de alt parte.. memorie. modul de interac iune i articulare a lor. capacitatea poate face obiectul evalu rii. în cele dou variante ale sale –– fizic i intelectual . în unitatea celor dou verigi –– executiv i creatoare. O interpretare necorelat cu o activitate specific a termenului de aptitudine o g sim i în Dictionaire de psychologie al lui H. la rândul ei. care st la baza desf ur rii i finaliz rii ei.a. p. trebuie s includ toate acele componente care concur direct sau indirect la ob inerea performan elor specifice. Aceasta înseamn c i pentru evaluarea veridic a aptitudinilor. performan ial –– i aptitudinea. În sprijinul punctului nostru de vedere aducem cazul subiectului cu memorie fenomenal .. în care se articuleaz i se integreaz diverse entit i psihice. genereaz o activitate (cum este cazul aptitudinilor de crea ie). în pofida extraordinarei performan e în memorarea i reproducerea oric rui gen de material. Iar cum activitatea solicit personalitatea ca tot –– sub raport instrumental. aptitudinea nu este reductibil la un proces psihic particular. cuno tin e. de exemplu: memoria. în ceea ce prive te. urm toarele verigi: a) veriga informa ional . Singur . Testele zise de aptitudini nu ne ofer decât „„fragmente““ mai mult sau mai pu in relevante i reprezentative din complexa structur a aptitudinii reale. gândire. pentru asigurarea supravie uirii în condi iile variabile ale mediului i atingerea finalit ii proprii i a celei de specie.). dar ea prezint diferen e mai mult sau mai pu in semnificative de la o persoan la alta. multidimensional . care.R. nivelul de dezvoltare al componentelor de baz . n-a reu it s . Astfel. unde aptitudinea este „„substratul constitu ional al unei capacit i. În sens restrâns. idei. 332). o aceea i aptitudine este proprie mai multor indivizi (ex. pe de o parte. metoda cea mai eficient este analiza produselor activit ii. în eleas ca ansamblu organizat de reprezent ri. pân la urm . ea reprezint o matrice intern care se „„muleaz ““ pe o form de activitate i care. Schema structural a unei aptitudini cuprinde. descris de A. noi leg m termenul de aptitudine de o structur complex . fie de cea luat în accep iunea restrâns .. 32). în principiu. a a cum se afirm în unele lucr ri („„Orice însu ire sau proces psihic privit sub unghiul eficien ei devine aptitudine. 1991. se diferen iaz i se individualizeaz în concordan cu structura obiectiv a sarcinilor (solicit rilor) i scopurilor care compun o activitate integral . fie c este vorba de cea luat în accep iunea l rgit . oricare ar fi acesta –– percep ie. preexistent acesteia (. spiritul de observa ie etc. Ca nivel integrativ de rang superior. aptitudinea pentru tehnic ). aptitudinea fiind o virtualitate (p. într-unul sau în mai multe domenii de activitate recunoscute social.i integreze structura nici uneia din profesiile (activit ile) la care a aspirat –– limbi str ine. matematic medicin ––‚‚ fiind nevoit. motorii i fizico-constitu ionale. s r mân un simplu actor de circ. ca sistem 40 . De aceea. Luria (1953). imagina ie.

o apari ie precoce. spunea Edison).închegat de operatori i condi ii logice care se aplic elementelor informa ionale pentru realizarea modelului intern (mental) al produsului ce se propune a fi ob inut. reprezentat de func ia evaluativ-critic a con tiin ei i de voin . putem constata c aptitudinea are o istorie. sl birea memoriei. în vreme ce la al ii. precum Cattell i Terman. cu reducerea capacit ii de achizi ie. în mod special. care include ac iuni i procedee mentale i motorii de punere în aplicare i de finalizare a „„proiectului““ (modelului). atingând un nivel superior. sc derea mobilit ii i flexibilit ii structurilor intelectuale. e) veriga de reglare. în cadrul c reia rolul principal revine sistemului atitudinal. Structura aptitudinii are un caracter dinamic. cât i de vârst . Începând. în general. în lucr rile lor asupra necesit ii de protejare a talentelor. abordarea ei s-a f cut de pe pozi ii unilateral-absolutizante. Pe durata maturit ii. valorificare) i procentajul cazurilor de aptitudini dezvoltate la nivel superior. î i face apari ia diminuarea acuit ii senzoriale. dificult ilor i e ecurilor („„Geniul este 90% transpira ie i numai 10% inspira ie““. reprezentat de motiva ie i afectivitate. stimulare. evolu ia. Ambele î i au originea în filosofie: prima în 41 . Dac lu m via a omului în ansamblul ei. Accelerat la unii. Evolu ia aptitudinilor nu are un caracter rectiliniu. În psihologia clasic . pe care o putem rezuma în trei stadii: de structurare i maturizare. pre uire. dac nu beneficiaz de condi iile favorabile necesare structur rii i manifest rii lor. când apari ia unor noi nevoi. atât în func ie de natura sarcinilor i situa iilor. îns . a a cum se întâmpl în demen a precoce. Exist vârste critice. c) veriga executiv . La mul i indivizi aptitudinile se pot pierde. Ritmul dezvolt rii depinde de condi ii multiple: biologice. continu timp mai îndelungat. Dar dezvoltarea aptitudinilor nu se supune doar legilor vârstei. optimizare i perfec ionare. dac nu intervin anumite condi ii patologice care pot s duc la o devia ie brusc i la o modificare profund a personalit ii. cu o anumit vârst (dup 70 de ani). lent la început. i alta de coordonare. a unor tendin e. de optimum func ional i de regresie. pune în eviden o traiectorie evolutiv . ceea ce face ca obiectivarea ei în cadrul acelea i activit i i la acela i individ s capete un caracter înalt variabil. de pild . în care delimit m dou secven e: una de selectare i orientare valoric . Mari psihologi. Viteza lor de dezvoltare nu este identic la to i indivizii. produsele realizate nesituându-se toate la acela i nivel valoric i neavând aceea i frecven pe toat coordonata timpului. Copiii din mediul urban au un ritm mai rapid al dezvolt rii psihice generale decât cei din mediul rural. Luate în accep iunea restrâns . ei au g sit o corela ie pozitiv înalt semnificativ între caracterul favorabil al condi iilor de mediu (educa ie. se acompaniaz cu trecerea în stare latent sau cu regresia temporar a aptitudinilor manifestate anterior. ea se poate opri brusc la un nivel inferior. delimitându-se dou orient ri diametral opuse –– ineist i genetist . geografice. care d m sura capacit ii de mobilizare i perpetuare a efortului pentru surmontarea obstacolelor. aptitudinile au. de mediu. ea fiind influen at în mod esen ial i de împrejur rile externe. sociale. Astfel. Raportul înn scut-dobândit în structura aptitudinilor Problema privind natura i determinismul aptitudinilor a fost i continu înc s fie puternic controversat . copiii din zona meridional sunt ceva mai precoce decât cei din zona nordic . aptitudinea r mâne la un nivel relativ constant. tocirea curiozit ii i a interesului pentru ceea ce se întâmpl în jur etc. au insistat. d) veriga dinamogen i de autoînt rire. sl birea capacit ii de concentrare.

ele sunt insuficiente pentru a infera o legitate atât de general . care reclam admiterea determinismului complex al aptitudinilor –– ereditate x mediu. în sine. În plan tiin ific. XVIII. îndeosebi de cei ai mediului socio-cultural i economic. mai cu seam în asocia ionismul de factur behaviorist i în psihologia de sorginte materialist-dialectic . muzicii.filosofia idealist-ra ionalist . în cadrul psihobiologiei. fidel principiului „„tabula rasa““. În sus inerea ideilor sale. influen ele mediului introduc. cel pu in sub aspect statistic. în filosofia empirist-pozitivist (senzualismul lui J. fiziologic . veridice. Ca i ineismul. reducând la zero valoarea fondului ereditar. aptitudinea. Astfel. Printr-un program educa ional adecvat. în secolul XIX. care determin i controleaz integral procesul înv rii i dezvolt rii. iar cea genetist . materialismul francez al sec. O asemenea explica ie nu poate fi g sit decât de pe pozi iile principiului interac iunii. Ea se constituie în ontogenez pe baza interac iunii complexe. a a cum am definit-o noi. tendin e evolutive. Locke. Prin natura lor substan ial-calitativ i prin semnifica ia pe care o dobândesc. unde se încearc s se demonstreze determinarea direct a aptitudinilor de c tre gene specifice. ineismul absolutizeaz rolul eredit ii. cu faimosul principiu „„tabula rasa““). oricât de prielnice ar fi condi iile externe. trebuie s spunem c ineismul i-a g sit numero i partizani. Geniul este integral înn scut i nicicum f cut. in cadrul a a numitei psihologii a facult ilor. contradictorii dintre „„fondul ereditar““ i mediu (acesta din urm considerat în cele dou forme generice –– intrauterin i extrauterin). nu poate fi nicicum înn scut . ori nu exist i atunci nu are de unde i cum s se manifeste. Descartes. Kant. în materie de aptitudini. literaturii. mediului fiindu-i recunoscut cel mult doar rolul de factor activator-declan ator. faptele invocate au totu i un caracter fragmentar. Galton. ele referindu-se doar la cazurile reu ite. Într-o form r spicat . tehnicii. în celebra sa lucrare Hereditary Genius (1914). „„Fondul ereditar““ este constituit dintr-un ansamblu eterogen –– diferit de la un individ la altul –– de predispozi ii. Hegel). De i. o aptitudine ori exist ca dat ereditar. Aptitudinea este considerat un produs exclusiv al mediului.i va pune amprenta pe modul de receptare. de Morgan i Mendell. pe teoria evolu ionist a lui Darwin. diferen ierile între ei în structura vie ii psihice fiind introduse de factorii mediului extern. Genetismul. la rândul lor. însu iri i st ri de natur bioconstitu ional . cele nereu ite nefiind luate în calcul. ambele orient ri sunt la fel de eronate. dar nici „„introdus ““ ca atare din afar de c tre mediu. De aceea. Astfel. În lumina acestui principiu. orientarea ineist se sprijin pe teoria eredit ii elaborat . senzorial i cerebral . iar în prezent. procedeaz la absolutizarea rolului mediului extern. modific ri i transform ri în 42 . care. care r mâne în structura i esen a sa neschimbat. Privite prin prisma metodologiei contemporane. se afirm oricât de nefavorabile i vitrege ar fi condi iile externe. Galton se sprijin pe datele oferite de analiza comparativ a arborilor genealogici din care au provenit unele mari personalit i creatoare în domeniile matematicii. Oricum. mediul nead ugând nimic semnificativ la el. Se admite ideea c de la natur to i oamenii sunt egali sau la fel. pe baza unui exerci iu sistematic i îndelungat. la orice individ se poate forma orice aptitudine. aceast idee este afirmat i sus inut de savantul englez Fr. Nivelul de exprimare i de articulare a acestora determin un anumit „„profil intern de stare““. maximal ideologizat i politizat . mai prolific sau mai steril. iar cea de a doua. prelucrare i integrare a tuturor influen elor mediului extern. i atunci ea se manifest . Galton afirm c individul se na te cu un poten ial aptitudinal mai s rac sau mai bogat. nici una nici cealalt neputând oferi o explica ie satisf c toare a aptitudinilor. care afirma caracterul înn scut i imanent al ideilor i principiilor (Platon. genetismul a fost îmbr i at pe scar larg în psihologia secolului XX.

Fond ereditar mediocru mediu neprielnic (compensare pozitiv din partea eredit ii. gemeni heterozigo i. (Preponderent nu înseamn nici absolut. Raportul ereditate/mediu nu are un caracter liniar i invariant. pu i în acelea i condi ii de mediu. într-un anumit moment i într-o anumit situa ie. conexiuni instrumentale între stimuli i r spunsuri etc. Differential Psychology. trei tipuri de componente: a) componente care in preponderent de ereditate. Apari ia unor diferen e semnificative în profilul aptitudinal i în nivelul de dezvoltare al aceleia i aptitudini atest rolul important al eredit ii. motive. De i g si i anatomice te normali. dezvoltarea aptitudinii r mâne sub nivelul mediu). trebuie s studiem subiec i cu structur ereditar diferit . se modific ponderile i greutatea specific a efectelor celor doi factori. Anastasi. 1937). d. e. tr iri emo ionale.16 ani (Cf. surori. în care. În studiul raportului ereditate/mediu apel m la metoda analizei comparative. pentru eviden ierea prezen ei i influen ei factorului ereditar. 43 . repertoriul lor comportamental fiind legat exclusiv de satisfacerea trebuin elor biologice în situa iile naturale date. individualizarea i consolidarea structurilor aptitudinale. dominant poate deveni rolul mediului. gemeni monozigo i). Ca urmare. pu i în condi ii de mediu semnificativ diferite. putem delimita din punct de vedere genetic. Esen ial este raportul de compensare reciproc dintre cei doi factori. c. în diferite momente de timp. Fond ereditar superior mediu neprielnic. Rolul mediului se demonstreaz i prin referirea la cazurile unor copii pierdu i în jungl i descoperi i la vârst târzie. f. astfel c împ r irea înn scut-dobândit este relativ ).). cu neutralizarea (relativ ) când a unei variabile. doar în mod excep ional se poate atinge un nivel înalt de dezvoltare a aptitudinilor). ace tia nu dispuneau de nici o aptitudine specific uman . Fond ereditar mediocru mediu înalt favorabil (compensare pozitiv din partea mediului. Fond ereditar slab mediu înalt favorabil (compensare pozitiv din partea mediului. Fond ereditar slab mediu neprielnic (conjugarea efectului negativ al ambilor factori –– nivelul cel mai sc zut de dezvoltare a aptitudinilor). „„profilul ini ial de stare““ se transform succesiv. nici pur. Apari ia unor diferen e relevante în profilul aptitudinal i în nivelul de dezvoltare al aceleia i aptitudini atest interven ia activ a mediului în determinismul poten ialului aptitudinal. nefavorabil (ereditatea poate compensa „„deficitul““ de mediu. ci prezint un tablou dinamic complex. p rin i-copii. dezvoltarea aptitudinii deasupra nivelului fondului ereditar). b) componente care in preponderent de mediu i c) componente care in preponderent de interac iunea ereditate mediu. aptitudinea poate atinge un nivel de dezvoltare superior mediei). Fond ereditar superior mediu înalt favorabil (cazul ideal. Astfel. când a celeilalte. asigur nivelul cel mai înalt de dezvoltare a aptitudinilor). iar în alt moment i în alt situa ie. preponderent se poate dovedi rolul eredit ii. dup 14. Pot fi identificate urm toarele variante rela ionale: a. trebuie s studiem subiec i cu structur ereditar asem n toare sau identic (fra i. A. ducând la diferen ierea. b. În structura general a unei aptitudini.valorile i în raporturile dintre elementele „„profilului intern de stare““ i creeaz noi „„entit i““ (modele informa ionale ale obiectelor i fenomenelor externe. Pentru eviden ierea prezen ei i influen ei mediului.

Criteriul cel mai larg acceptat în acest scop este sfera de solicitare i implicare în cadrul activit ii. au fost delimitate: a) aptitudinile generale i b) aptitudinile speciale. acuitatea senzorial . capacitatea de fixare-p strare etc. imagina ia i inteligen a propriu-zis . Acestea sunt memoria. ra ionament. ei subsumându-i-se atât memoria. se compune din scorurile par iale ob inute la fiecare sub-test. rezolutivitate numeric i logico-verbal . coordonare. Prin aceasta îns . Cunoa terea comun ne prezint inteligen a drept capacitate general de adaptare la mediu.) i caracteristicile structural-dinamice ale aparatelor motor (vitez /rapiditate. Scorul final. se poate formula ipoteza c . în vederea satisfacerii unor nevoi curente. Dup cum se tie. de g sire a solu iilor optime în situa ii noi. sunt implicate în toate formele de activitate. structura unei aptitudini integrale se datore te deopotriv eredit ii i mediului i numai o mic parte ac iunii „„separate““ a unuia sau a altuia din cei doi factori. sunt proprii tuturor oamenilor. fine ea i melodicitatea mi c rilor. considerat indicator al nivelului de dezvoltare a inteligen ei generale. pe de o parte. cu multiple conexiuni de ordonare. imagina ie. Aptitudinea general este socotit acea aptitudine care este solicitat i intervine în orice fel de activitate a omului sau în rezolvarea unor clase diferite de sarcini. fenomene i evenimente cât mai diverse. no iunea de inteligen devine mai greu de definit. aten ie. termenul provine din latinescul inter-legere. capacitatea de procesare informa ional . De aici.cât i imagina ia. Etimologic. Pe baza lui. Aptitudinile generale alc tuiesc repertoriul instrumental-adaptativ bazal al oric rui individ. în cea mai mare parte. Ele pot fi împ r ite în sensorio-motorii i intelectuale. fapt ce i-a g sit concretizarea practic în elaborarea i validarea sc rilor de inteligen (Binet-Simon. apare necesar o diferen iere i o clasificare în interiorul subsistemului aptitudinal. Alexander). Psihologia o leag de activitatea de cunoa tere sub dublul s u aspect: extensional (diversitatea modal a situa iilor problematice abordabile i rezolvabile) i intensional (profunzimea 44 .). De aici. Sub eticheta de aptitudini generale intelectuale se reunesc mai multe func iuni psihice. diferi i autori conferindu-i con inuturi diferite. Terman Wechsler-Bellvue. în calitate de aptitudine general se ia doar inteligen a. care înseamn în acela i timp a discrimina (disocia) i a lega. În schema lor de organizare i func ionare se includ caracteristicile rezolutiv-integrative ale analizatorilor (pragurile sensibilit ii. în cadrul acestor sc ri exist sub-teste distincte pentru toate principalele func iuni psihice mentale –– memorie. dinamica general a sensibilit ii. el incluzând entit i de modalit i psihofiziologice i psihologice diferite. iar pe de alt parte. Aceast ipotez este valabil pentru toate coordonatele de defini ie ale sistemului personalit ii. oprim defini ie: inteligen a este capacitatea de a stabili rela ii între obiecte. capacitatea de admisie. Aptitudinile sensorio-motorii se leag de toate situa iile concrete care reclam discriminarea i identificarea obiectelor i efectuarea unor ac iuni directe cu ele sau asupra lor. Cum clasific m aptitudinile Subsistemul aptitudinal al personalit ii pune în eviden o organizare intern complex . ritm. precizie. care asigur o rela ionare i o adaptare cât de cât satisf c toare în condi iile variabile ale mediului. complexitatea ac iunilor etc. integrare i subordonare între ele. În mod curent. a. for . care. tempo. inedite.Pe baza cercet rilor efectuate pân la ora actual .

se dovede te mai eficient în situa ii problematice slab definite. s au identificat trei categorii de factori: un factor general (G). întrucât scorul global se poate ob ine prin combin ri foarte diferite ale scorurilor par iale (pe componente). Astfel. de asemenea. respectiv. care se dezv luie cu ajutorul probelor saturate într-unul din factorii de grup. B. sus ine. Astfel. definit ca aptitudinea de a opera u or i adecvat cu materialul verbal i simbolic. se recurge la trei unit i de m sur : quotientul intelectual (Q. inteligen a prezint un tablou eterogen. un factor imaginativ (I).). i. coerent . Întâlnim i o defini ie relativizant . se exclud din structura inteligen ei în eleas ca aptitudine general .I. solicitat în rezolvarea sarcinilor de transformare i combinare. într-adev r. un factor mecanic (W). Ace ti din urm factori coreleaz mai puternic cu diferitele aptitudini speciale i. Modul diferit de combinare i articulare a componentelor de baz determin forme diferite de manifestare a inteligen ei. Înc în 1920. semnificative i esen iale ale unui obiect sau situa ii). descoperit pentru prima dat de C. a adar. ca. Thurstone. caracterul complex. Hebb i. Teoria factorial .I. un factor numeric (N). pe baza compar rii i corel rii rezultatelor la diferite teste. implicat în sarcinile de calcul. L. bine definite. ca atare. caracterizat prin desf urare liber . prin consisten i rigoare în argumentare i fluid (inteligen de tip A). la vârsta cronologic (Vc): Q.I.). inteligen a practic . caracterizat prin desf urare ordonat . D. E. cu organizare heteronom strict individualizat . imprevizibil . Cattell au delimitat dou forme de inteligen –– cristalizat (inteligen de tip B). un factor verbal (V). în elegerea propozi iilor etc.p trunderii i a în elegerii aspectelor relevante. La rândul s u. Spearman. = Vm/Vc x 100 ambele vârste fiind exprimate în luni. prin schimbare rapid a unghiului de abordare a uneia i a aceleia i probleme. Multitudinea accep iunilor i defini iilor trebuie luat ca un indicator al complexit ii excep ionale a fenomenului. multicomponen ial. multidimensional al inteligen ei. implicat în rezolvarea sarcinilor verbale (ordonarea cuvintelor. obiectual i de a ob ine performan e ridicate la sarcini cu caracter situa ional-concret. inteligen a social . existen a a dou forme de inteligen : o inteligen general . este un indicator ce se ob ine prin raportarea scorurilor ob inute la testul de inteligen care dau a a-numita vârst mintal (Vm). de obicei. i un num r i mai mare de factori specifici (SI). cea de a doua. dimpotriv .). 45 . logic . Prima permite ob inerea unui randament bun în situa ii structurate. Thorndike delimita cel pu in trei tipuri de inteligen : inteligen a conceptual sau abstract . care rezid în capacitatea individului de a se descurca în situa iile sociale. Din teoria factorial re inem. În acest scop. de genul: inteligen a este ceea ce m soar testele de inteligen sau ceea ce ne indic testele de inteligen . de pild . s-a impus determinarea inteligen ei generale. care intervin în rezolvarea unei anumite clase de sarcini (probe). chiar în cazul unor scoruri globale egale. În practic . configura ia difer semnificativ de la un individ la altul. care se eviden iaz cu ajutorul probelor puternic saturate în factorul G i o inteligen particular (în mai multe modus-uri de fiin are). care intervin în rezolvarea unor sarcini individuale din cadrul unei clase. definit ca aptitudinea de a opera cu material intuitiv. implicat în dezv luirea i în elegerea raporturilor func ionale dintre elementele unui „„agregat““ (construc ii etc. care intervine în rezolvare-a oric rui gen de sarcini (probe). Q. ei. mai mul i factori de grup (6-7). a celor speciale). de a se rela iona i în elege cu ceilal i semeni. în varianta elaborat de L. centila i scara în abateri-etalon (ultimele dou fiind aplicabile i în evaluarea altor aptitudini.

Gardner (1983) a introdus no iunea de inteligen multipl . legat de contextul cultural în care se manifest comportamentul inteligent. care controleaz nivelul elementelor. Dac un subiect ob ine nota 115. este îns necesar o împ r ire neambigu a sarcinilor în familiare i nonfamiliare. teoria triarhic este înc insuficient elaborat i întemeiat în plan experimental i 46 .I = 100. inteligen a interpersonal . dar nu i în alta. Sternberg (1985) dezvolt teoria triarhic a inteligen ei. Trebuie subliniat c . cea legat de noutate i cea legat de prelucrarea automatizat a informa iei. în pofida preten iei de a surprinde inteligen a în contextul s u real de manifestare. iar abaterea standard 15. care nu poate fi realizat decât printr-o bun cunoa tere a contextului cultural. A doua subteorie este cea componen ial . incluzând componente care in mai de grab de domeniul aptitudinilor speciale. Scara în abatere-etalon tinde s fie generalizat în prezent. planificarea. Se poete observa c aceast clasificare dep e te limitele inteligen ei ca aptitudine general . În definirea inteligen ei noutatea trebuie considerat mai important decât automatismul sau rutina. un Q. prin raportare la un e antion de 100 subiec i reprezentând popula ia de referin . Un Q. Se indic locul subiectului prin distan a sa în abaterea standard fa de media aritmetic . Spre deosebire de situa ia de test. în via a real exist întotdeauna o motiva ie a comportamentului inteligent. se convine s se atribuie mediei i abaterii etalon o valoare arbitrar . Pentru a evita valorile negative i numerele zecimale. vârsta lui mintal fiind egal cu vârsta cronologic . în scara de inteligen Wechsler-Bellvue.I < 4). Cea de a treia subteorie vizeaz cele dou fa ete ale inteligen ei.I < 100 indic o inteligen inferioar mediei. H.Prin defini ie. autorul citat desprinde metacomponentele. Pentru eviden ierea nout ii. iar cel cu scorul cel mai slab –– centila 1. inteligen a spa ial . putându-se ajunge pân la categoria „„debilitate mintal ““ (Q. obiect nemijlocit al analizei urmând s fie componentele procesului de tratare a informa iilor. Prima este subteoria contextual .I. > 100 indic o inteligen superioar mediei. care exprim modul în care experien ele noastre anterioare afecteaz felul în care ne comport m (rolul deprinderilor. De pild . O decizie sau o ac iune pot fi considerate inteligente într-o cultur . combinarea i articularea componentelor simple. se calculeaz media aritmetic i abaterea standard (etalon). al schemelor automatizate de procesare a informa iilor i de rezolvare a problemelor: asimilarea noului prin structurile elaborate anterior). inteligen a muzical . Pe lâng componente. inteligen a intrapersonal . aceasta înseamn c el se situeaz pe curba de distribu ie la o abatere standard deasupra mediei rezultatelor. Sternberg pledeaz la acest punct pentru o abordare cognitivist a inteligen ei. iar ce înseamn o motiva ie bun i ce înseamn una rea difer de la o cultur la alta. inteligen a kinestezic a corpului. cel cu scorul mediu –– centila 50. R. media aritmetic este 100. Pornind de la scorurile e antionului. inteligen a logico-matematic . Autorul respectiv sus ine c exist trei aspecte distincte ale inteligen ei i c fiecare se combin cu celelalte dou pentru a produce ceea ce numim comportament inteligent. Fiec rui aspect îi corespunde o subteorie. subiectul normal mediu are un Q. Subiectul cu scorul cel mai mare prime te centila 99. ajungând pân la categoria „„super““ („„super inteligent““). care ar trebui s fie acelea i pretutindeni. Centila este o unitate care permite clasificarea unui subiect în func ie de scorul ob inut la testul de inteligen . determinând alegerea. identificând nu mai pu in de apte forme (tipuri): inteligen a lingvistic . În fine.

subsistemul vizual (sensibilitatea cromatic . De altminteri. Ulterior. pentru muzic . pe principiul interac iunii ereditate mediu. s-a considerat c aceasta ar fi vârsta de 14 ani ( i testele de inteligen se concepeau pân la vârsta limitat de 14 ani). fiind suficient i o inteligen de nivel mediu. Ini ial. Clasificarea aptitudinilor speciale o facem de regul dup genul activit ii în cadrul c reia se manifest . subsistemul cognitiv (rezolutivitatea figural sau simbolic . Ele sunt sus inute din interior de predispozi ii ereditare pregnant diferen iate i de mare intensitate. de aten ie i de imagina ie.logic. de pild . a a cum am subliniat deja. este special în raport cu inteligen a. Controversat este i problema definirii inteligen ei. i nici pe cel al reu itei profesionale.I. De i reprezint o condi ie esen ial a unei adapt ri i rela ion ri optime cu mediul. de memorie. însu i autorul ei recunoa te c tentativa de sintez se afl înc într-o faz incipient . cât i cea care prive te natura i determinismul ei. inând doar de ereditate. vivacitatea reprezentan ilor.). Aptitudinile speciale se structureaz i se dezvolt selectiv în interac iunea sistematic a subiectului cu con inuturile obiective i condi iile diferitelor forme ale activit ii profesionale. Aptitudinea matematic . Aceasta înseamn c performan a într-o activitate complex specific este condi ionat i de al i factori: nivelul unor aptitudini speciale. voin a. aptitudini tiin ifice (pentru matematic . Termenul trebuie luat în sens relativ: o aptitudine este special în raport cu o alta mai general . combinativitatea imagerial etc. memoria structurilor muzicale). Cercet rile experimentale au stabilit c ob inerea unor performan e colare i profesionale ridicate nu reclam obligatoriu existen a unei inteligen e superioare. atitudinea. motiva ia. memoria verbal i numeric . b. sensibilizarea în raport cu multitudinea influen elor mediului extern. Astfel. sub presiunea faptelor. în vreme ce unii autori consider c este integral înn scut . îndeosebi decât unele aptitudini speciale. preferen ialitatea în procesarea i integrarea lor pentru „„uzul““ ulterior. inteligen a general nu determin prin sine îns i nici nivelul reu itei colare. al c rei caz particular este i poate fi general în raport cu alta cu sfer i mai îngust de ac iune. memoria formelor). pentru actorie etc. Cel mai devreme i în m sura cea mai mare vor fi afectate scorurile la probele perceptive. Înaintarea în vârst antreneaz cu sine în mod implacabil un proces de deteriorare a eficien ei structurilor inteligen ei i o sc dere a Q. cu acordarea unei ponderi mai mari eredit ii. Aptitudinile speciale sunt structuri instrumentale ale personalit ii care asigur ob inerea unor performan e deasupra mediei în anumite sfere particulare de activitatea profesional . dar general în raport cu diferite moduri ale gândirii matematice. Discu ii aprinse s-au purtat i în leg tur cu vârsta la care structurarea inteligen ei poate fi considerat încheiat . cert r mâne constatarea c dezvoltarea inteligen ei are o traiectorie semnificativ mai scurt decât alte capacit i. urmând ca cercet rile ulterioare s duc la ob inerea unei forme mai închegate. i în m sura cea mai mic . pentru sculptur . Rezolvarea corect nu poate fi decât aceea care se întemeiaz . scorurile la testele verbale i de ra ionament. 47 . delimitându-se. care se eviden iaz în cadrul unor subsisteme strict individualizate ale personalit ii: subsistemul auditiv (auzul absolut. Dac valoarea exact a acestei limite mai poate fi înc discutat . vârsta-limit s-a mutat mult mai încolo –– 21 sau chiar 25 de ani. al ii o consider dobândit sub ac iunea direct a mediului. Dar nu toate componentele vor fi afectate în aceea i m sur i în acela i ritm. care „„dicteaz ““ direc ia de evolu ie a personalit ii.). printre altele: aptitudini artistice (pentru literatur . iar cel mai târziu. aptitudinile speciale se bazeaz pe ac iunea factorilor specifici. Potrivit modelului multifactorial. pentru pictur .

care marcheaz trecerea în „„comun““. aptitudinilor i tr s turilor caracteriale. bun-r u etc. îmbog ind într-o anumit continuitate logic tezaurul existent. o imagine mai mult sau mai pu in fidel i obiectiv despre Eul s u psihic. se situeaz procentul semnificativ mai sc zut al persoanelor care ating nivelul talentului. formându. înzestrat-neînzestrat. la un etaj mai sus. aptitudinea pentru jocul cu mingea etc. punând bazele unui nou curent. Dar cele dou structuri se deosebesc i între ele. în paralel i în strâns interac iune cu elaborarea con tiin ei lumii obiective. performan ele geniului creeaz o epoc nou într-un domeniu sau în mai multe domenii. pân la punctul valoric cel mai înalt care marcheaz geniul. ca înf i are exterioar . aptitudini tehnice (aptitudinea pentru proiectarea. care face ca subiec ii cu acela i tip de aptitudine s se deosebeasc i s se distan eze între ei. Astfel. ele se pot afla în 48 . tolerant-intolerant. de altul care nu posed o asemenea aptitudine –– subiectul comun. nefiind echivalente. aptitudinea pentru conducere-comand ). capacit ilor. de asemenea.). clasificare-ierarhizare. De i aptitudinea special se leag de realizarea unor performan e superioare mediei. A adar. care se elaboreaz treptat în cursul evolu iei ontogenetice a individului. de exemplu. rolul ei reglator în sistemul personalit ii Omul percepe i. Nivelul cel mai înalt la care se poate realiza dezvoltarea i integrarea aptitudinilor speciale i a celor generale este cel al talentului i geniului. asociat i aceasta cu judec i de valoare (capabil-incapabil. aptitudini manageriale (aptitudinea pentru organizare.pentru fizic . i b) nivelul de dezvoltare al aptitudinii speciale date. cât i geniul se distan eaz semnificativ prin performan ele lor de restul reprezentan ilor domeniului sau domeniilor considerate. se percepe. Atât talentul. Imaginea de sine. A a. pentru astronomie. Astfel. agreabil-dezagreabil. persoanele cu aptitudini muzicale se în ir pe o scar valoric întins –– între punctul liminal inferior. organizarea i integrarea subsistemului aptitudinal în plan individual ia aspectul unei piramide. Cele dou componente de baz ale ei (imaginea Eului fizic i imaginea Eului spiritual. pentru biologie etc.i o imagine mai mult sau mai pu in obiectiv i complet despre Eul fizic. sub aspectul posibilit ilor. psihic i psihosocial) nu numai c se întregesc reciproc. formându. În interiorul fiec rei clase. aptitudini sportive (aptitudinea pentru atletism.). printr-un lung ir de procese i opera ii de compara ie. f când ca persoanele care o posed s se diferen ieze semnificativ între ele. se autoanalizeaz i se autointerpreteaz ca realitate psihosocial . spiritual. despre statusul social. în vreme ce performan ele talentului se încadreaz în coordonatele valorice ale „„epocii““. imaginea de sine ne apare ca un complex construct mintal.i. la baza c reia se situeaz procentul relativ ridicat al persoanelor cu poten ial aptitudinal special deasupra mediei comune. dar interac ioneaz i se intercondi ioneaz în mod dialectic. O atare distribu ie se poate constata în toate profesiile în care sunt implicate aptitudinile speciale.). la vârful piramidei se situeaz procentul foarte mic al persoanelor de geniu.). ea prezint tabloul unui continuum valoric destul de întins. Aspectul diferen ial trebuie considerat într-un dublu sens: a) ceea ce deosebe te i distan eaz pe curba performan ei un subiect care posed o aptitudine special . unui nou stil. aptitudinea pentru gimnastic . aptitudinea pentru administra ie. iar în al doilea rând. asociat cu judec ile de valoare corespunz toare (frumos-urât. puternic-slab etc. el se percepe i pe sine însu i. se autoanalizeaz i se autointerpreteaz în primul rând ca realitate fizic . producerea i între inerea a tot ceea ce înseamn ma in ). unui nou mod de gândire etc.i formeaz un model informa ional-cognitiv nu numai despre obiectele i fenomenele lumii externe. se eviden iaz aptitudini cu un grad de individualizare i de specializare i mai ridicat. generalizare-integrare.

Astfel. hot rârilor i ac iunilor vor depinde nemijlocit de calitatea imaginii de sine (completitudine. este permanent deschis spre lume. este structurat mai mult pe criterii de ordin impresiv-subiectiv decât pe criterii de ordin cognitiv-obiectiv. care se desf oar cumva pe lâng dinamica evolutiv a organiz rii interne a personalit ii. Celelalte dou stau la baza proceselor interne de automodelare i autoperfec ionare i a regl rii rela ion rii interpersonale. introducând medierile sale în raportul dintre solicit rile interne i cele externe. Prin intermediul acestei capacit i. 49 . Tocmai prin intermediul opiniilor i aprecierilor celorlal i. Modul general de raportare a individului la realitate. dimpotriv . individul este în acela i timp i subiect (cel care realizeaz procesele de prelucrare-integrare a informa iei. ai revizuirii critice i ai accept rii eventualelor influen e de schimbare. fa eta „„a a cum ar dori subiectul s fie i s par ““ i fa eta „„a a cum crede subiectul c este perceput i apreciat de al ii““. imaginea de sine se include înc de la început ca factor mediator principal între st rile interne de necesitate (motiva ie) i situa iile i solicit rile externe. imaginea despre sine prezint trei fa ete interconectate: fa eta „„a a cum se percepe i se apreciaz subiectul la momentul dat““. Indiferent c ne convin sau nu. Ori. având acela i rang valoric în complexul vie ii i activit ii individului. gradul de veridicitate i adecvare a op iunilor. Fiecare din aceste fa ete îndepline te o func ie reglatoare specific în organizarea i desf urarea comportamentului. participând nemijlocit la formularea scopurilor i alegerea mijloacelor. ci i prin rela ionare interpersonal . comparând indivizii între ei. în componen a imaginii despre sine. el începe s se raporteze la sine cât de cât obiectiv i s întreprind o ac iune sistematic de autocunoa tere. aceasta are un caracter difuz. are sus in registrul deosebirilor interindividuale în plan comportamental. prin compararea succesiv cu imaginile pe care el i le formeaz despre al ii i cu imaginile pe care al ii i le formeaz despre el. obiectivitate). cel ce este supus investiga iei cognitive). aceea de a face propriul s u suport i mecanism obiect al investiga iei i analizei. implic operatorii compara iei. fidelitate. vag. În planul cunoa terii. de coordonare. este rigid i refractar la influen e externe care reclam schimbare.rela ii de consonan sau de disonan . sau de subordonare. Formarea imaginii de sine nu este nici un proces exterior. Prima fa et („„a a cum se percepe i se consider individul la momentul dat““) se include ca verig mediatoare în organizarea i desf urarea comportamentului situa ional curent. la cel lalt pol se situeaz persoanele la care aceast imagine este elaborat la un grad înalt de completitudine i obiectivitate. formarea imaginii despre sine devine posibil datorit capacit ii de autoscindare pe care o posed con tiin a uman . la unii. În virtutea simplului fapt c omul este o fiin intrinsec activ . imaginile celorlal i despre noi intr necondi ionat. ea se întrep trunde organic i constituie o direc ie esen ial a deveniri personalit ii îns i i. chiar i prin intermediul incon tientului. Omul ajunge la o anumit imagine despre sine nu numai pe calea autoperceperii i autocontempl rii izolate. uneia atribuindu-i-se o valoare (un pre de cost) mai mare decât celeilalte. Între cele dou extreme se interpune o gam întins de varia ii i nuan e. se constat existen a unor mari deosebiri în ceea ce prive te caracteristicile structural-func ionale ale imaginii de sine. i obiect (cel ce furnizeaz informa ii. nici un lux complicativ inutil. Din punct de vedere direc ional sau vectorial. sub aspect pragmatic-instrumental reprezint o cerin legic necesar a unei rela ion ri i coechilibr ri adecvate cu lumea extern .

Semnele de identitate transmise sunt cele pe care individul le prime te prin însu i faptul c s-a n scut: numele. care îl determin s mearg pe un f ga asem n tor. Lorentz spune: „„în comportamentul lor fa de membrii propriei comunit i. bunici. grupul socio-profesional de la locul de munc . diferen ierii indivizilor în cadrul familial. Desigur. fiind destinat . c reia îi revine un rol esen ial în delimitarea solicit rilor interne de cele externe. A avea o identitate înseamn . faptele meritorii din trecut constituite în tradi ie. în mod practic. se accentueaz . un substrat biologic. Referindu-se la acest aspect. servind la fundamentarea rela iilor cu oamenii din afara familiei de apartenen . individul începe s . Se tie. animalele pe care le vom descrie constituie adev rate modele în ceea ce prive te virtu ile lor sociale. c . în unitatea celor trei fa ete men ionate. numele propriu. se dezvolt în imaginea despre sine. Se poate vorbi de existen a a dou categorii mari de semne de identitate: transmise (înn scute) i dobândite. 1935). una semnificând apartenen a la o familie prin care în imaginea despre sine se introduc i caracteristici definitorii ale arborelui genealogic. 1983). Numele constituie una dintre cele mai importante „„surse““ ale identit ii în raporturile cu lumea i factorul integrativ central al imaginii despre sine. nu exist nici un temei pentru a presupune c odat cu numele de familie individul prime te efectiv i calit ile sau defectele prin care antecesorii s i i-au creat în timp statutul lor profesional i social. cercul rudelor i prietenilor. Dar ele se preschimb în autentice fiare de îndat ce au de-a face cu membri ai unei comunit i diferite de cea proprie““ (Lorentz. În multe limbi. cel pu in într-o 50 . tr s turile bioconstitu ionale i fizionomice. în cadrul c rora „„membrii““ se accept pentru c se recunosc reciproc. cealalt . rezid în ob inerea i men inerea identit ii. animalele de aceea i specie se constituie în diverse forma ii (cast . K.). a juca un anumit rol. ulterior. în stabilirea atât a punctelor de concordan . grani ele identit ii lor individuale nu se anuleaz . organiza ia profesional sau politic . i oricât de ample i intense ar fi schimburile i transferurile reciproce de experien între indivizii unui grup. veri etc. dimpotriv . de a dispune de un anumit statut. data i locul na terii.Pe plan mai general. Nevoia de identitate are. grupul celor care exercit aceea i profesie. na iunea etc. presupunem. copilul este investit cu identitatea de familie. str bunici. întrucât prin îns i structura lor denot c purt torul este „„fiul lui O““ (Ceau u. s ac ioneze dac nu la fel. chiar dac apar in aceleia i specii. Ele reprezint tot atâtea forme de realizare a schimburilor dintre individ i colectivitate i de confruntare a solicit rilor interne i a celor externe. exercit un gen de presiune asupra individului. Intru ii sunt respin i. prin care se preia la nivel individual întreaga înc rc tur de statut social (ridicat sau sc zut) a spi ei. structura temperamental . ale antecesorilor (p rin i. ci. în primul rând. îns . El este alc tuit de regul din dou secven e semantice distincte. unchi. De îndat ce imaginea i con tiin a de sine prind contur. a ocupa o anumit pozi ie în contextul social. func ia imaginii despre sine. Formele de via social ale omului sunt foarte diferite: familia. a fi cineva. numeroase nume de familie au caracter patronimic. Înc de la na tere. cât i a celor de incompatibilitate i opozi ie dintre ele. care. m tu i. turm ).i afirme propria sa identitate în raporturile cu lumea. clasa social . în orice societate. opunându-se din interior oric rei uniformiz ri i dizolv ri în ceilal i. Astfel.

a limbajului. informa ia despre unicitate. a deprinderilor sensori-motorii. Exist îns altele –– particularit ile bioconstitu ionale de ras . încât consider c în mod necondi ionat i automat acest prestigiu trebuie s treac i asupra lor. de performan ele efective ob inute la locul de munc i de aprecierea lor social . generând rela ion ri i preferin e mult prea subiective i superficiale. Ele se fixeaz de asemenea în imaginea despre sine i influen eaz modul de rela ionare i comportare a individului în diferite situa ii i contexte. a asem n rii cu al ii. oamenii pot fi împ r i i în dou categorii: cei care. prin simpla apartenen la o anumit familie. A a cum am subliniat mai înainte. de asemenea. Astfel.manier care s învedereze acelea i virtu i. Ulterior. arbitrariu i prejudec i. Ele încep a se releva i impune înc din primii ani de via ai copilului. Unele persoane se identific atât de mult cu imaginea trecutului familial. acordându-se o aten ie exagerat originii familiale i sociale a individului. –– care ac ioneaz numai prin prezen a purt torului lor. devenind o frân în calea implic rii mai directe a proceselor cognitive de care ine realizarea cerin elor fidelit ii i obiectivit ii în evaluare. iar pe de alt parte. unele premise sunt create chiar de mecanismele sociale de evaluare i selec ie. cât i individului însu i. adolescen a i tinere ea –– principalele perioade în care se pl m de te i se consolideaz structura personalit ii). pe lâng con tiin a comunit ii. Pentru aceasta. respectiv. Data i locul na terii particularizeaz . mai ales dac acesta este prestigios. ele servesc la diferen ierea indivizilor între ei la prima vedere. În acela i timp. individul. artistice. (Acestea cap t semnifica ie deosebit în constituirea imaginii despre sine a individului în cazul în care popula ia este stabil în locul respectiv i individul î i petrece în cadrul ei copil ria. a memoriei. În anumite elemente ale lor. dimensiunea motiva ional-afectiv are o pondere precump nitoare. Dinamica ulterioar a comportamentului va depinde. rezultatele în diferite competi ii sportive. atingând un anumit plafon. culoarea p rului. ceea ce explic de la început o serie de particularit i de conduit . de conduit ale popula iei din regiunea respectiv . evident. a a cum se dezv luie el în comportament i în performan e. acestora li se adaug performan ele colare. de „„fa eta proiectiv ““ a imaginii despre sine („„cum ar dori s fie““). Semnele dobândite ale identit ii furnizeaz informa ie despre con inutul însu i al personalit ii. caut s se men in la acel nivel. oferind elemente ce servesc la identificarea lui. prin care se deosebe te de to i ceilal i. prin abilit ile manifestate în dezvoltarea mersului. Aici. pentru a asigura o eficien optim a activit ilor. indiferent de realiz rile i meritele personale. Momentul îns cel mai important sub aspectul dobândirii unei identit i autentice i al verific rii obiective a imaginii despre sine îl reprezint debutul integr rii active în via a social prin profesie. ele nefiind condi ionate de prezen a fizic a individului. Dup acest din urm aspect. la amplasarea într-un anumit loc al contextului social. tiin ifice. acestea sunt dominate de subiectivism. 51 . Semnele enumerate mai sus func ioneaz permanent. individul. înainte ca ace tia s se fi manifestat comportamental furnizând atât observatorilor externi. aten iei i inteligen ei. Trebuie men ionat c semnele acestea exterioare pot deveni principale în evaluare i autoevaluare. unii indivizi sunt prefera i favorizându-li-se mai mult decât altora mi carea pe orbita rela iilor i ierarhiei sociale. a a numitele semne particulare etc. a unor caracteristici proprii exclusiv ei. înainte de a fi f cut dovada unor competen e i a unor merite personale. talie. pe de o parte. ochilor. vârsta. fiecare persoan posed con tiin a unicit ii sale individuale. Locul na terii evoc particularit ile de mentalitate. conforma ie. Data indic .

Pentru prima dat .i mai dea seama de existen a lor. Printr-o atare autodecep ie. În acest cadru. toate celelalte fiind doar varia ii ale ei. persoana se angajeaz în Self-deception în ceea ce prive te natura acestor solicit ri conflictuale i în felul acesta pare s se rezolve conflictul i s se reduc stresul pricinuit de el. Astfel. o persoan poate nega c este sup rat . Reprimarea era considerat ini ial de c tre Freud ca forma fundamental a ap r rii. Întâlnim persoane care. Ap rarea const în modalit i speciale de efort pentru a face fa stresului psihic care rezult din conflictul dintre solicit ri (interne i externe). f când proiecte i planificând activit i viitoare. persoana se protejeaz împotriva unui pericol i a unei anxiet i subiective intolerabile care ar fi putut apare dac i s-ar fi permis impulsului s se manifeste. În esen . Ulterior. afirmând 52 . putem spune c imaginea despre sine reprezint un gen de filtru prin care trec i se compar atât solicit rile interne proprii ale individului (motivele i scopurile activit ii lui). pe de alt parte. În jurul imaginii despre sine se elaboreaz i mecanismele de ap rare a Eului. dezvoltând impulsul sau tr irile i ideile legate de ea. i a r spunderilor i obliga iilor. Strâns legat de reprimare i negare este starea reactiv (reaction formation). pe de o parte. Ea se eviden iaz i în modul de ierarhizare i integrare a preten iilor. în pofida faptului c sufer de un cancer incurabil. o modalitate de a ne men ine echilibrul în fa a inevitabilit ii mor ii este de a înceta s ne mai gândim sau s mai vorbim despre acest subiect (cea mai mare parte a timpului). dimpotriv . De exemplu. Corespunz tor. bulversante a f cut-o Freud.Concluzionând. Recurgând la un mecanism de ap rare. un factor predispozant la dereglare i tulburare patologic . cât i solicit rile externe. ca i când ar mai avea de tr it înc o via . vom enumera pe cele mai importante. condi ionând modul concret de a proceda al persoanei la fiecare împrejurare i situa ie particular . în ciuda eviden ei comportamentale a st rii de sup rare. astfel încât acesta s nu. fiecare din ei încercând s identifice i mijloacele sau mecanismele concrete prin care tendin a de ap rare s poat fi realizat efectiv. o analiz sistematic a fenomenului de ap rare împotriva tensiunilor psihologice nocive. f r a mai continua s înfrunte problemele care sunt prea dificile pentru a se coechilibra cu ele într-un mod mai bun. În acest gen de ap rare. reprimarea este procesul prin intermediul c ruia evenimentele amenin toare generatoare de tensiune i anxietate ca i ideile i tr irile asociate cu ele sunt împinse în afara con tiin ei subiectului. persoana face un pas mai departe în negarea impulsului. refuz s admit c sfâr itul lor este inevitabil i apropiat. ea devine un factor optimizator i protector al echilibrului i s n t ii psihice sau. În cazul acestui mecanism de ap rare. problema a fost abordat i de al i autori. drepturilor. Autodecep ia sau ap rarea este comun tuturor i ea capaciteaz pe majoritatea oamenilor s tr iasc rezonabil. persoana poate s distorsioneze mai departe realitatea amenin toare.

Astfel. prin repetarea continu a unui impuls. În intelectualizare. Numai reactualizând-o i rev zând-o iar i i iar i i manipulând-o într-un anumit mod. Prima lui analiz i disec ie par ial a unul cadavru uman este o experien poten ial terifiant i o reac ie emo ional la aceasta ar putea s -l descalifice în str dania ulterioar de a deveni un medic. una din ipotezele curente în medicina psihosomatic privind etiologia ulcerelor este legat de o asemenea forma iune reactiv : victima ulcerului este adesea o persoan puternic controlat . care înva s abordeze esuturile umane. Dac mecanismele de ap rare sunt bune sau rele. suferin a uman i chiar moartea într-o manier destul de deta at . Cele dou pattern-uri experien iale r mân izolate unul de cel lalt. izolarea i anularea. ra ional. s le sl beasc i s le ia sub control. Incidental. subiectul poate re ine ambele valori incompatibile. În loc s dea uit rii experien a perturbatoare anterioar individul poate visa la ea în mod repetat. În raporturile sale cu familia. subiectul se decupleaz de con inutul emo ional al unei experien e sau al unei situa ii i îl examineaz integral din punct de vedere obiectiv. întocmai cum în intelectualizare percep ia i gândirea se men in separat de sentimente. f r distress. persoana poate separa dou activit i mentale incompatibile dup modalitatea de reducere a conflictului. care manifest actualmente opusul puternicelor i cronicelor impulsuri de dependen . Astfel. deoarece în intelectualizare subiectul izoleaz sau separ experien a sa emo ional de activitatea intelectual . o persoan poate fi amabil i afectuoas . ca orice gen de aranjament. În virtutea acestui fapt. nu numai c neag sentimentul de ur fa de cineva. cum am mai men ionat mai sus. a unor tr iri sau ac iuni. Aceasta este o ap rare destinat a face fa amenin rilor care î i au originea în mediul extern. în timp ce negarea este o manevr direc ional specific asupra unui singur eveniment. pentru a se proteja împotriva supra-implic rii afective ce l-ar face ineficient în exercitarea atribu iilor i r spunderilor medicale. Un exemplu edificator al unui astfel de mecanism în func ionare normal îl g sim în experien a studentului în medicin . Dar folosirea extensiv a acestor mecanisme poate avea pentru individ consecin e nefaste în sfera s n t ii psihice (mintale). în timp ce în raporturile cu al ii se manifest r ut cios i intolerant. într-un efort de a o în elege i st pâni. În mecanismul defensiv al izol rii. Intim legat de intelectualizare i izolare este mecanismul anul rii. poate discuta despre ea sau o poate reexamina recurent. aceasta este o chestiune de valori i. Atitudinile dezvoltate în forma iunea reactiv sunt considerate continui pentru a edifica o calitate conving toare i stabil a personalit ii. în care o persoan încearc . Acest mecanism este strâns legat de intelectualizare. men inându-le separat una de alta.vehement unul opus. puternic ambi ioas i perseverent . mul i cercet tori consider comportamentele defensive ca patologice i orice gen de ap rare a Eului dus la extrem pare s se asocieze cu un anumit pattern de simptome psihopatologice. implic aceea i problem a judec ii de valoare. 53 . O alt categorie de mecanisme de ap rare include intelectualizarea. În izolare. dar î i declar cu putere dragostea pentru persoana respectiv . individul simte c se elibereaz de stresul pe care experien a respectiv i l-a provocat. studentul trebuie s se deta eze intelectual atunci când efectueaz o disec ie sau examineaz un organism bolnav i s se comporte în plan afectiv ca i când ar vedea asemenea lucruri în c r i sau atlase.

Astfel. ca Eu““). ansamblul trebuin elor biofiziologice etc. dac în psihanaliz el semnific o instan particular a personalit ii. care face ca toate componentele i subsistemele particulare s se articuleze i s se subordoneze finalit ii de ansamblu a sistemului. când. Prima manifestare Eului va consta în trecerea copilului din ipostaza pasiv de obiect în cea activ de subiect Verbalizarea acestui salt prin cuvântul autoreferen ial Eu va imprima un curs cu totul nou dezvolt rii ulterioare a personalit ii. Vom numi acest nivel. Astfel. Procesul de integrare pe vertical continu la un nivel i mai înalt. la lume.) i Eul social (imaginea despre locul i rolul propriu în societate. prin autodeterminare i autoînchidere. cu centrarea pe nevoia de statut.). imaginea valorizat a constitu iei fizice –– morfotipului. pe crea ie). personalit ii în raport cu mediul. unde se produce cu adev rat efectul de emergen psihologic global . sistemul valorilor sociale interiorizate i integrate. voin a de interac iune i integrare social ). a atingerii anumitor obiective i standarde existen iale. de prestigiu 54 . teleonomia (orientarea finalist . a centr rii pe cunoa tere. s-ar putea delimita patru profile de baz : 1) somatic (dominan a în cadrul Eului a componentei bioconstitu ionale. d consisten ontologic i delimitare. adresabilitatea („„Eu m raportez la cei din jur. 2) spiritual (dominan a în cadrul Eului a componentei psihice. Ca nivel func ional specific. Structurarea personalit ii la nivelul Eului se realizeaz printr-o corelare dinamic i complex . Tr s turile sale definitorii sunt reflexivitatea („„Eu sunt Eu. Eul psihologic (imaginea despre propria organizare psihic intern . de autoperfec ionare. narcisismul fiind o form particular a acestei rela ii). spre scopuri). Termenul are un sens diferit de cel în care este utilizat în psihanaliz . vorbe te despre sine la persoana a treia: ac iunea sau starea nu sunt ale Eului. se produce acea restructurare calitativ care face posibil autoraportarea (reflexivitatea). dialectic-contradictorie. tr irile afective legate de acestea.EUL Nivelul blocurilor sau subsistemelor structural-func ionale de care ne-am ocupat în cadrul acestui capitol. nu reprezint punctul integrativ terminal. 3) social (dominan a in cadrul Eului a componentei sociale. Din punct de vedere structural. supraordonat. motivele de statut. a con tiin ei despre lumea extern i a con tiin ei de sine. nivelul Eului. motiva ia –– nevoia de autorealizare. în tot cursul ontogenezei. transpozabilitatea („„Eu m compar cu al ii i m transpun în situa ia lor). Pân la aceast vârst . pe nevoia de în elegere. Aceasta se va desf ura sub semnul accentu rii i afirm rii propriei identit i. nici el sau ei““). individualizeaz . ci ale lui Georgel sau lonel (cum îl cheam pe el). în contextul de fa el desemneaz chintesen a întregului proces de devenire i integrare a personalit ii. Eul începe s se manifeste de-abia în jurul vârstei de trei ani. Eul este ceea ce diferen iaz . de i constituie un pas esen ial în realizarea unit ii i integralit ii sistemului personalit ii. Gradul de elaborare a celor trei componente. ca i modul de articulare i integrare a lor. rezultând astfel profile variate ale Eului. nu sunt tu. sentimentele sociale. copilul se raporteaz la sine ca la o alt persoan . voin a de ac iune etc. Eul include trei componente intercorelate i reciproc integrate: Eul corporal (imaginea valorizant a mediului intern al organismului –– cenestezia. motivele sociale. în plan psihologic intern. difer de la un individ la altul. tr irile afective legate de aceasta.

sau pe motiva ia supraordonat a binelui general). individul fiind permanent preocupat de Eul s u. Ce este temperamentul ? 2. M. ceea ce face ca Eul s nu r mân o entitate static . Cum defini i caracterul? 4. Întreb ri i exerci ii : 1. personalitatea ideal . Eul ideal (tabloul atributelor Eului pe care subiectul i-ar dori s le aib ). Credem c ea se poate aplica i Eului. Zlate (1999) a elaborat o schem de diferen iere pentru personalitate (personalitatea real . neraportate la un evaluator). Ce sunt aptitudinile? 6. putem distinge: Eul real (ansamblul atributelor structural-func ionale a a cum se prezint ele la un moment dat. Eul obiectivat (tr s turile i particularit ile exprimate în comportament). personalitatea perceput . Care sunt verigile schemei structurale ale unei aptitudini? 55 . Care este structura psihologic a caracterului? 5. Eul autoevaluat (imaginea retroproiectat a subiectului despre „„atributele““ Eului s u). personalitatea autoevaluat . personalitatea proiectat i personalitatea manifestat ). p rerilor i aprecierilor pe care subiectul crede c al ii le au despre Eul s u). ci s fie o realitate înalt dinamic . Astfel. Aceste laturi interac ioneaz i se condi ioneaz reciproc. considerat în plan dinamic. Eul perceput (ansamblul reprezent rilor ideilor i aprecierilor pe care subiectul i le formeaz despre Eul celorlal i). 4) mixt (relativ echilibrata integrare a celor trei componente „„primare““). Care este clasificarea temperamentului? Care dintre tipologii vi se pare mai relevant ? De ce? 3. Eul proiectat (ansamblul reprezent rilor.

CUPRINS Prelegerea 1 Prelegerea 2 4 16 56 .

J.. Dawes.B. Bourdel. 1996.). I ––IX). Intelligence. 1990. von.. H. în „„The Social Sciences. von. Cognitive Psychology –– a Student Handbook. Paris... Growth and Action. Eysenck. Theories of Perception and the Concept of Structure. 1996. Cosmovici. Beniuc. Ia i. C. Sensul vie ii.. Golu. Ey. George Braziler Inc. New York. J.. S. M. Cherry. F.. Delay. Brody. 1968.... C. Abrégé de Psychanalise. N. Paris. En chescu. Development Applications. Forgus.. Attneave. Berger. Press. Anderson. C.. Structure.. Bucure ti. Editura Didactic i Pedagogic . 57 .J. UNESCO. H. Press. Piaget. 1966. Arseni.. A. Abrégé de psychologie. Applications of Information Theory to Psychology. Paris..T. Bucure ti. London. Eysenck. General System Theory: Foundation. M. Bucure ti. Paris. A Cognitive Theory. Mathematical Psychology. C.. New York. Bechtel. Coombs. Groupes sanguins et tempéraments. R. Holt. Paris. Holt.F. Blackwel Publ. 1992.. Editura IRI. Abrahamsen. M. Le language et la pensée. Filoux. 1974. Boston. Editura Didactic i Pedagogic .. 1970. M. R. Bucure ti. (red.T. Adler. 1964. Masson.U. 1990. 1959... Lawrence Erlbaum Assoc. Fraisse. New York. P. Payot. L.. Voicu.. Acad. Bucure ti. Editura Militar . L.. Intelligence and Development. Pichot. Houghton Mifflin Co. C.. The Structure of Human Personality. Editura Academiei. 1950. 1978. Paris. 1970.(eds).. (3-rd ed. Abilities: Theory. Mouton. Anderson. G. Allport. 1960. W. On Human Communication. Bertalanffy. Ceau u. J. General Theory of System: Application to Psychology. 1978.). 1955. The Factors of Mind. Traité pratique d’’analyse du caractère. N. New York. Oxford. En chescu. Psihoneurologie. P.).. M. 1983. ed. Perception.. Con tiin a. Editura Didactic i Pedagogic . P. Cambridge. C. Golu.. V. L. Cunoa terea omului. Bertalanffy. D n il . Bucure ti. A. New York. Bucure ti. N. London. 1971 (3-rd.. San Diego.. J. Allport.. Psihologie animal . Burt..F. London. Blackwel. 1983.BIBLIOGRAFIE SELECTIV Adler. Bucure ti. 1975. Paris. Tratat de psihanaliz i psihoterapie. La personalité. 1970. R. (3-me ed.. Tversky. Bucure ti.. Tratat de psihofiziologie. Psihologie general .. Editura Polirom.. A. Chomsky.. 1971.. Mc Millan. M. A.U.. J. Structura i dezvoltarea personalit ii. P.. Editura tiin ific i Enciclopedic .. 1990. Cunoa terea psihologic i condi ia incertitudinii. Connectionism and the Mind. F.. 1966... Kean M. 1941. Press. Cattell. Editura IRI. P.. 1981. Bucure ti. Problems and orientations““. M. P.). Editura Academiei.U. Prentice Hal Inc.. C. Editura tiin ific . Freud.F. McGraw Hill. I. C. Oxford. L. 1998. New York. 1966. Maloine. Harvard Univ.. A.1990. 1996. Traité de Psychologie Expérimentale (vol.F. 1995. The Architecture of Cognition.U. G. Ciofu. Paris.. 1983. Tratat de igien mintal . H.

. Golu...N. Bucure ti... Les débuts de l’’intelligence. W. The Nature of Human Intelligence. B. S.. Jonson-Laird.. Bucure ti. Oeuvres. A. Golu. Hayes. Editura tiin ific . Paris. Sh. P. New York 1951. soznanie... P. 1994. M. L. J. C. A. Island. Introducere în psihologie. M.. Bowers.P. Bucure ti.. Wiley. Oxford. Introducere în psihologie. New York. Norton. Oxford. M.. G. The Presentation of Self in Everyday Life. The Individual and his Society. Leontiev. New York. Bucure ti. New York. New York.U. Bucure ti. Deiatelnost. Editura Asklepios. 1977..Gesel. 1953. Mc Graw-Hill.. 1995 (vol I. Lewin.. Editura tiin ific .. Culoare i comportament. Editura Humanitas. Koffka. 1975.. 1971.. 1995. A Dynamic Theory of Personality. Înv are i dezvoltare. Houghton Mifflin. 1972. 1970. M. Mc Graw. Goffman. Principles of Comparative Psychology. Golu. L ‘‘automatisme psychologique. Kelso. Lagache... Yale Univ. New York. Hull. H. Précis de psychologie. Fundamentul cultural al personalit ii. Direc ii noi în psihanaliz .. D.. Mc Milan. Bucure ti. Systems Psycholgy. Tulbur rile personalit ii. Payot. Bucure ti. C. E. Boston. Principles of Topological Psychology. W. Editura tiin ific . G.. G. Bucure ti. Penguin Books.. 1938. Harcourt. Gibson. E.. (eds).. 1995. Reasoning and Decision Making. L‘‘inconscient dans la vie psychique normale et anormale. New York. 1974. Köhler.. Golu. Paris. Essentials of Behavior. Editura Didactic i Pedagogic . E. 1945. Editura tiin ific i Enciclopedic .. polit.. A. Gerald. Golu. Free Press.. The Psychology of Mental Constructs. Kolb. Editura tiin ific i Enciclopedic . J. 1982. G. R. Hilgard. 1935. 1961. N. 1993. 1968. Dicu. Mc Graw-Hil. „„Sinteze de psihologie contemporan ““. The Perception of the Visual World. (coord.II.F. Blackwell.. Bucure ti.. N. 1935... Lecky. The Human Senses. Cambridge. Goldberg. Editura tiin ific ... 1997. E. 58 . E. Bucure ti. Columbia Univ. K. New York. Mc Graw. Brain Plasticity and Behaviour. Principii de psihologie cibernetic . Editura Didactic i Pedagogic . Percep ie i activitate. P. Handbook of Stress. Press. Bazele neurofiziologice ale psihicului. Hebb. Horney. Flammarion. Bucure ti. E. New York. Editura Academiei. 1929. J. Dinamica personalit ii. Editura Scrisul Românesc. Richele. Shafir. Erlbaum. Mc Milan. Lzd. Blackwell. A.. M. New York. K. Janet.. 1889. G. Guilford. D. Golu. Kely. Gestalt Psychology.. O. 1935. Macdonald. 1985. Linton. Self-consistency: a Theory of Personality.. Bucure ti. Macdonald. K. New York. 1979. 1950. K.T. R. Editura Geneze. lit.. Green. Brezniz. Press. 1972. Editura tiin ific ... Janet. Paris. 1969. P. Psihosomatica. Lewin. B. 1985. Craiova. G. P. 1995. Paris. Alcan. New York. 1929. (Eds). Moskva. 1982. Erlbaum. New York. Press. Bucure ti.A.A. K. 11). F. M. N. Dicu. Ionescu.. A. L. Ionescu. 1936.. Brace.. Infancy and Human Growth. Teorii ale înv rii. James. Paris. Univers enciclopedic.) Psihologia clinic . 1993. Hayes... Jung. M. Ionescu. 1928. Connectionism. New York. licinost. Golu. 1997. Organization of Behavior. 1967. London. 1979. Bucure ti. Kardiner. 1995. 1939.. Liveright. Principles of Gestalt Psychology. 1974.. P.. Psihologia creativit ii. M. Dynamic Patterns: the Selforganization of Brain and Behaviour. Marcel Rivière Edit.I. London. Landau.

A. V. Editura Pro Humanitas. Theorie de la motivation humaine. F. U. Ann Arbor. J. Condi ia uman . Paris. Pribram. vol. Press. Niveau d’’aspiration et d’’éxpectation. I. Attention. t. Press. Bucure ti. Editura Enciclopedic . H. D. Miclea. Bucure ti. 1999.A.S. Payot. 11.M. Chammah. Plans and the Structures of Behavior. H. R. 1968.Mackworth. Richele. 1983. Newell. C. Bucure ti. 1970. Vigilance and Attention. Models of Human Memory.. 1978.T. Thinking. Drama psihologiei. Parot. Bucure ti. Reuchlin. Pavelcu. Sensibilitatea. Miller. E. I. Botez. Dimensiunile interdisciplinare ale psihologiei. Editura Sincron. Histoire de la psychologie. Popescu-Neveanu. Introducere în psihologia contemporan . Podar. Psihologia înv rii. Holt. în: Commons. Scrieri din trecut în filosofie. Ralea. Armon (Eds. 1970. Rapoport. Paris.U. I. Bucure ti.. P. Mischel. V. N. Personality. Psihologia inteligen ei.. Politzer. 1984.. Bucure ti. Freeman and Co. M. A.P. 1970. J. 1965.U.. 1969. 1981.. 1971. Penguin Books. 1 988. 1944.. Robaye. 182-215. P. New York. Editura Scrisul Românesc. Tip... Paris. Neisser. Odobleja. Craiova. Editura tiin ific . Editura Humanitas.. 1972 (ed. Personalitatea i cunoa terea ei. Dialectic and Mental Efforts: Toward an Organismic Theory of Life Stages. Psihologia consonantist . 11). Editura tiin ific . I. Editura Didactic i Pedagogic . Problem-Solving. 1982. M. Cognition and Reality.). Odobleja. Cunoa terea de sine i cunoa terea personalit ii. 1967.. 1995.. Psychologie. P. Mead. M. London. 1976. Mare. Bucure ti. Groupe sanguin –– clé de votre caractère. G. Sloane.. Preda. N. 1970. Z. Univ... Human Problem Solving. The Univ. Nouveles. Dru u. Bucure ti.. 1947. New York. Doubleday. 1972. Wiley.J. Preda.L. Explorarea vizual . San Francisco. Radu. F. Prisoner’’s Dilemma. 1980. Bucure ti. New York. F. Bucure ti. 1957. A. Introducere în psihologie. New York. Editura tiin ific i Enciclopedic . 1972. 1 992.F. Simon. Editura Didactic i Pedagogic . Nuttin. M. Mayer.... M.A.. Culture and Commitment. Galanter. M rgineanu.. 1970.. F. F. G. Piaget. Norman.T.H. 1972. 1977.F. 1973. Cognition and Computation. Mc Cleland. Mountain. 1969. Cognition. Motivation and Personality. P.... K.. H. Golu. Press. Editura Academiei. P. M.. T. V. Bucure ti.. Cluj. Editura tiin ific . Richards.I. 11). Reinhart and Winston Inc. I. New York. V. Paris. Pascual-Leone.. 1984.. Mânzat... Paris. V. Press. W.L. M. New York.. Istoria psihologiei. A. J.. Acad.. P. J. Pavelcu. Personality and Assessmen . p. Beyond Formal Operations. 1951. M. D. Editura tiin ific i Enciclopedic . Maslow. 1976.. Editura Militar . Bucure ti. M rgineanu. M. Mueller. B.. Editura Didactic i Pedagogic .I. 59 . Bucure ti. 1958. Bucure ti. t.A. vol. Presses Internationales. Radu.T. 1957 Ralea.F.U.. La crise de la psychologie contemporaine. C.. E. Cercet ri fundamentale i aplicative. Bucure ti.. New York. Psihologia sinergetic . (vol. Popescu-Neveanu. Harper & Row. Popescu-Neveanu... Praeger.. Piaget. M.. W. Payot... Psihologia consonantist i cibernetica. New York.. A.. New York. Pylyshyn. of Michigan Press. Curs de psihologie general . Paris. Psihologia persoanei. 1991... Cluj-Napoca.I. 1982.

1991. Sartre. 1981. Editura Tehnic . 2. T. M.. C. E. M. New York. L. Statistic informatizat pentru tiin e despre om. Sheldon. K.. Zlate. Harper. Editura tiin ific . Psychology from Stand Point of a Behaviorist. 1930.. 1971. De la act la gândire. Toronto. The Varieties of Temperament: an Introduction to Constitutional Psychology. Acad. Connaitre. S. J. The Evolution of Stress Concept. Wertheimer. M. Los Altos. 1932.). M. Vasilescu.Ro ca. I. Watson. J. Editura ansa. U.. Harper & Row. Tulving. 1999.. Zapan. L. Skinner. Editura Didactic i Pedagogic . Press. Hermann. edition). Biochemical Individuality. F. 1972. Elements of Psychology. Al. Cunoa terea i aprecierea obiectiv a personalit ii. J. 1973. Cibernetica.I. B. 1978. Handbook of Human Intelligence..). Columbia Univ. Editura Militar . Wiggins. P. H. H. L. 1924. Omul fa în fa cu lumea. New York. M. Fr.. Ro ca. 1965.. 1988. Carmichael.. în: „„Intelligence and Ability““. Wiley.. chiopu. 1992.R. Bucure ti. Thorndike.. Biology of Memory. Bucure ti.. Esquise d’’une théorie des émotions. Zlate.. I...T. Zlate. Science and Human Behavior.I. 1983. Creativitatea general i de grup. The Hierarchy of Ability. New York. Philadelphia. Vâgotski. 1965. R. Eul i personalitatea. Psihologie general . Editura tiin ific i Enciclopedic . Vernon. 1993. Wiserman (Ed. Bucure ti. 1996 (ed. Williams.J. Bucure ti. Varela. 1978. Wiener.. 1995. 1959. N. R.). Bucure ti. and Donaldson. Waren.T. Psihologia vârstelor. Paris. M. 1942.)... Productive Thinking. 1971. S. Bucure ti. New York. Bucure ti. E. P. J. New York. 1970. W. Wallon. R. The Psychology of Personality. Press. Solso. Janis (Ed. Psihologia mecanismelor cognitive. vol. Press. et al. Models of Discovery. (Ed. Al. Paris. W. Wiley and Sons. B. Opere psihologice alese. Introducere în psihologie. Editura Didactic i Pedagogic . 1999. a II-a). New York. Seuil. Cognitive Psychology. Alyen & Bacon.. Bucure ti. H. Gh. New York.. E. în: „„Current Trends in Psychology““. Simon.. Press.. Editura Didactic i Pedagogic . London. Co. 1977. 1953. Mc Milan. Editura Albatros. Addison –– Wesley Publ. The Fundamentals of Learning. L. Bucure ti.. Verza. 1984. 60 .. (2-nd. L. Stenberg. Editura Polirom. 1988. Selye. H. vol. P. Houghton Mifflin. M. 1978. H. Strongman. E. 1956.. Les sciences cognitives tendances et perspectives.. The Psychology of Emotion. Editura Academiei. Editura Trei. (Eds. Boston. Zlate.. Boston. Penguin Books. Bucure ti.. Ia i. New York. Bucure ti..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful