P. 1
01. PSIHOLOGIA PERSONALITATII

01. PSIHOLOGIA PERSONALITATII

|Views: 3|Likes:

More info:

Published by: Maria Laurentia Ciocalau on Feb 03, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/03/2013

pdf

text

original

Defini ie si caracterizare general

Integrarea însu irilor i tr s turilor de ordin dinamico-energetic ale proceselor psihice i actelor
motorii, precum intensitatea, pregnan a, acuitatea, modalitatea, echilibrul etc., d structura
temperamental a personalit ii. Dac însu irile dinamico-energetice ca atare sunt înn scute,
determinate genetic, integrarea lor în plan psiho-comportamental, adic în dinamica proceselor
psihice i a actelor motorii, se realizeaz în ontogenez . Întrucât, îns , aceste însu iri
bioenergetice se imprim ca atare pe tabloul comportamental, ce se elaboreaz stadial în cursul
vie ii individului, structura temperamental i, respectiv, tipul temperamental este înn scut
reprezentând astfel, al turi de predispozi ii, elementul ereditar în organizarea intern a
personalit ii.

16

Astfel, de pild , N. Sillamy, în al s u Dic ionar de psihologie (1995, trad. lb. român ,
1996), define te f r rezerve temperamentul ca,,un ansamblu de elemente biologice, care,
împreun cu factorii psihologici, constituie personalitatea .

Probabil, cel mai corect este s consider m c temperamentul reprezint modul în care
variabilele bioconstitu ionale i bioenergetice se psihizeaz (adic , se implic în organizarea i
desf urarea proceselor psihice percep ie, memorie, gândire, afectivitate) i se reflect în
comportament. Astfel în eles, temperamentul dobânde te obligatoriu un con inut i o conota ie
psihologic , devenind obiect de studiu al psihologiei.

Când vorbim de temperament în plan psihologic, noi nu ne gândim direct la constitu ia fizic sau
la procesele neuroendocrine sau metabolice care au loc în organism, ci la modul cum
reac ioneaz i se manifest individul, sub aspect dinamico-energetic, în diferite situa ii externe:
rapiditatea percep iei, a r spunsurilor verbale la întreb ri, a reac iilor motorii; intensitatea
tr irilor emo ionale i durata lor; intensitatea sau for a ac iunilor voluntare; echilibrul sau
impulsivitatea derul rii r spunsurilor la succesiunea stimul rii externe; gradul de
impresionabilitate la semnifica ia stimulilor; direc ia orient rii dominante spre lumea extern
(extraversie) sau spre lumea interioar (introversie); locul controlului (dependen a de stimularea
extern sau dependen a de activismul intern propriu); disponibilitatea la comunicare
interpersonal ; ascenden a sau obedien a rela ional ; capacitatea general de lucru i rezisten a la
solicit ri puternice i de lung durat ; rezisten a la frustra ii, la stres, la situa ii afectogene i
conflictuale.
Toate aceste tr s turi se exprim i se concretizeaz numai la persoana care se manifest , se
comport i ac ioneaz într-o împrejurare de via sau alta; ele nu pot fi observate în stare pasiv ,
în somn sau în com . De aceea, temperamentul, de i are o condi ionare biologic direct i
ereditar , dobânde te valen e i sens real numai în plan psihocomportamental. El reprezint ,
astfel, pecetea i dimensiunea dinamico-energetic a oric rei unit i psihocomportamentale.
Temperamentul se reg se te i începe s - i dezv luie tr s turile sale specifice de îndat ce omul
începe s deschid gura, s ridice mâna, s gesticuleze. De aceea, spunem, c temperamentul se
manifest în orice situa ie, în orice împrejurare, fiind prima determina ie a personalit ii care se
impune nemijlocit observa iei. A a se i explic de ce, primele descrieri i clasific ri ale lui
dateaz înc din antichitate (Hippocrate, Galenus).

Depinzând direct de structura biologic , temperamentul este propriu nu numai omului, ci
i animalelor. Se tie c I. P. Pavlov i-a elaborat teoria sa despre temperamente prin
cercet ri efectuate pe animale.
Am putea spune c temperamentul ine de latura formal , de suprafa , a personalit ii,
iar nu de cea intern , de con inut. El nu are o semnifica ie axiologic , nereclamând o
împ r ire a oamenilor în buni sau r i, în superiori sau inferiori. Întrebarea la care ne
r spunde temperamentul este una de ordin pur fenomenologic, dinamico-energetic: cum
se exteriorizeaz i se manifest o persoan , într-o situa ie concret sau alta, sub aspectul
intensit ii sau for ei, al mobilit ii i echilibrului diferitelor tendin e, pulsiuni i procese
biologice de semn contrar (for -sl biciune, labilitate-iner ie, excita ie-inhibi ie, control-
impulsivitate, impresionabilitate etc.).

17

Din punct de vedere biomedical, se poate afirma doar c o formul temperamental este
mai avantajoas decât alta în ceea ce prive te rezisten a la stresuri i gradul de
predispunere la anumite tulbur ri de ordin psihiatric-nevrotic sau psihotic. Dar, din punct
de vedere educa ional, nu se poate eviden ia un temperament ca fiind absolut favorabil
sau superior, iar altul, ca fiind total nefavorabil, inferior. În principiu, tipurile
temperamentale sunt echipoten iale: pe fondul unor scheme temperamentale diferite, în
ontogenez , se pot edifica profiluri de personalitate asem n toare din punct de vedere
aptitudinal i caracterial, dup cum pe fondul aceleia i formule temperamentale se
elaboreaz profiluri de personalitate diferite.

Concluzie

Din cele de mai sus, decurge concluzia c temperamentul nu este o variabil neutr din punct de
vedere adaptativ. Dimpotriv , a a cum am men ionat, structura comportamental este o interfa
între persoan i lume i îndepline te rol de mediator între intensitatea, durata t semnifica ia
influen elor externe i efectele în sfera psihocomportamentala O importan special dobândesc
tr s turile temperamentale în cadrul rela iilor interpersonale, atrac iile i respingerile, simpatiile
t antipatiile dintre membrii unui grup fiind condi ionate de ele.

Clasificare temperamentelor

În pofida faptului c temperamentul a fost cea dintâi component a personalit ii care s-a impus
aten iei, observa iei i evalu rii, identificarea i clasificarea tipurilor temperamentale s-au
dovedit a fi o problem complicat i controversat . Disputele au fost generate de în elegerea
diferit , atât a naturii criteriilor de clasificare, cât i a num rului de dimensiuni dup care trebuie
f cut descrierea calitativ , modal , a temperamentelor.
În ceea ce prive te criteriile care, în decursul timpului, au stat la baza schemelor de clasificare,
ele pot fi împ r ite în trei categorii: a) criterii morfologice sau bioconstitu ionale; b) criterii
fiziologice i c) criterii psihologice. La rândul s u, criteriul legat de num rul dimensiunilor dup
care se delimiteaz i se identific tipurile temperamentale permite dou genuri de clasific ri: a)
multidimensionale, care opereaz cu un num r mai mare de dou dimensiuni i binare sau
dihotomice, care se limiteaz la doar dou dimensiuni, de regul , polare sau antagonice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->