Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor.

Numãrul este ilustrat cu fotografii reproduse din albumele Arta strãzii. Salonul Internaþional al Artiºtilor Fotografi Români ºi Maghiari de Pretutindeni, Ediþia a VI-a, Oradea, 2012, Eurofotoart, Salonul Internaþional de Artã Fotograficã, Ediþia a IV-a, Bucureºti Oradea, 2012 ºi Luna Fotografiei din România. Festival naþional cu participare internaþionalã, Ediþia a III-a, Oradea, 2012

Seria a V-a iulie - august 2012 anul 48 (148) Nr. 7-8 (560-561)

REDACÞIA:
Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REVISTÃ DE CULTURÃ Apare la Oradea Seriile Revistei Familia
 Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906  Seria a doua: 1926 - 1929

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:
Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 E-mail: revistafamilia1865@gmail.com (Print) I.S.S.N 1220-3149 (Online) I.S.S.N 1841-0278 www.revistafamilia.ro TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213
Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

M. G. Samarineanu
 Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu
 Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu  Seria a cincea: 1965-1989 Alexandru Andriþoiu din 1990 Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul instituþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

FAMILIA
REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ
Fondată în 1865 de

IOSIF VULCAN

DIRECTOR:

IOAN MOLDOVAN

CURPINS
Editorial Traian Ştef - Căldură mare. Politică Asterisc Gheorghe Grigurcu - Rolul iluziei în lume Tangenţe Alex Cistelecan - Jocul de-a societatea Magistr(u)ale Luca Piţu - Chanson de gest(uelle) paillarde (V) Fusion jazz & blues de Daniel Vighi Replay @ Forward de Ioan Moldovan Poeme de Gheorghe Vidican Cronica literară Liana Cozea - Teama de a fi fericit Dan-Liviu Boeriu - Lucruri strigătoare la cer Mircea Pascariu - Umbrele n-au picioare Explorări de Mircea Morariu Anchetele Familiei Scriitorii români şi imperativul identităţii naţionale Viorel Chirilă - Literatura, o cenuşăreasă a învăţământului liceal Poemul preferat - O antologie din GELLU NAUM Au ales: Ioan Matiuţ, Viorel Mureşan, Ion Maria, Leo Butnaru, Romulus Bucur, Radu Ulmeanu, Radu Vancu, Constantin Abăluţă, Dumitru Chioaru, O. Nimigean, Andreea Răsuceanu, Cristina Ispas, Gabriel Hasmaţuchi, Daniel D. Marin, Kocsis Francisko, Adrian Alui Gheorghe, Luiza Palanciuc, Claudiu Komartin, Paul Aretzu, Niculina Oprea, Vasile Spiridon, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Ion Pop, Robert Şerban, Mihai Şora, Ion Groşan 50% + 1 - Proza verii 2012 Adrian Buzdugan Nicolae Cornescian Dumitru Hurubă Ştefan Jurcă Gheorghe Miron Radu Ilarion Munteanu Cornel Nistea Paul Tumanian Boér Petér Pál Rafik Ben Salah 5 15 19 24 29 34 37 39 45 49 52

59

65 97 105 115 121 129 139 150 155 167 174

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbăcescu - Et in Ego. Redactor la E.S.P.L.A Lecturi după lecturi Gabriela Aprodu Octavian D. Curpaş Lia Faur Constantin Iftime Cristina Sava Poeme Andrei Zanca Leo Butnaru Lizette Ardelean Mihai Marianov Muzica Adrian Gagiu - Celi Cronica teatrală de Mircea Morariu Cartea de teatru de Mircea Morariu Vitrina cu cărţi Parodia fără frontiere de Lucian Perţa

180 197 202 209 215 223 227 233 239 242 245 248 260 265 271

Editorial Traian ªtef

Cãldurã mare. Politicã

Vara asta a fost ca în anii de secetã de dupã rãzboi, cînd, îmi povestea moºul meu, familii de moldoveni ajunseserã pînã în Þara Beiuºului. A gãzduit ºi el una care fugea de foamete ºi venise cu cal, cãruþã, copii mulþi. Faþã de seceta datã de Sus, oamenii, dar mai ales conducãtorii þãrii nu s-au arãtat mai vrednici în aceste luni de varã. Sã trecem în revistã, pentru istorie, cum zice Ion Cristoiu, evenimentele. În 6 februarie, premierul Emil Boc demisioneazã ºi odatã cu el tot guvernul format de Partidul Democrat Liberal. Imediat, preºedintele Traian Bãsescu îl desemneazã în funcþia de prim-ministru pe dl. Mihai Rãzvan Ungureanu care formeazã noul guvern. Timp de douã luni se instaureazã mai multã liniºte ºi o siguranþã care creºte încrederea în noul premier. Provoacã ºi nemulþumiri inclusiv printre susþinãtorii sãi pentru refuzul de a împãrþi bani politici. Pãrea destul de stãpîn pe uneltele lui. La 27 aprilie, însã, Uniunea Social Liberalã reuºeºte sã treacã prin Parlament o moþiune de cenzurã care duce la cãderea Guvernului Ungureanu. Au loc cele mai surprinzãtoare trãdãri, de rãsunet fiind a primvicepreºedintelui PDL, Sorin Frunzãverde. Unii trec la PNL, alþii, la PSD, cu primari de oraºe ºi comune, cu organizaþii întregi. PDL e în degringoladã, iar Emil Boc îi lasã locul de preºedinte lui Vasile Blaga. În 7 mai, este învestit un nou guvern, condus de Victor Ponta. Lumea se întreabã ce l-a apucat pe preºedinte pentru cã din atitudinea anterioarã era exclusã o astfel de nominalizare. Dar mai existase, totuºi, propunerea, însã domnii Ponta ºi An tonescu nu au luat-o în serios. Mai mulþi miniºtri au însã probleme de incompatibilitate ºi renunþã, iar la Învãþãmînt e un du-te-vino, cu trei miniºtri într-o lunã. În acest moment se înteþesc atacurile împotriva preºedintelui, polemica mai acerbã ducîndu-se pe reprezentarea la Consiliul European. S-a ajuns pînã la a trimite lista dele-

5

Atunci a pornit o altã tevaturã. este anulat controlul Curþii Constituþionale asupra hotãrîrilor Parlamentului. care este pragul. prilej cu care a fost remaniat Guvernul. iar Crin Antonescu. Victor Ponta iese cam ºifonat. ci doar o încãlcare a regulilor citãrii. preºedinte interimar. este desfiinþatã comisia care ar fi trebuit sã constate plagiatul prim-ministrului. USL hotãrãºte sã-l suspende pe preºedinte. În 5 iulie este cititã în Parlamentul reunit cererea de suspendare a preºedintelui.Traian ªtef gaþiei fãrã numele preºedintelui. dupã bãtãlii la care participã ºi Comisia Europeanã. iar în 6 iulie este votatã suspendarea. netrecerea pragului ducînd la invalidare. dar aceasta se pronunþã. ziariºti de pe tot mapamondul. Claudiu Sãftoiu. Referendumul din 29 iulie a oferit trei posibilitãþi de rãspuns: vot cu Da sau Nu ºi neprezentare. prin trecerea ICR în subordinea Senatului ºi schimbarea funcþiei unui Institut care a prezentat Vestului o Românie cu valori sincrone (aici nu sînt de acord cu expresia din numarul anterior a colegului meu Seres care îl considera pe Patapievici un „agent de influenþã”al lui Traian Bãsescu). ºi ambasadorul SUA. este schimbat Avocatul Poporului pentru a nu fi contestate ordonanþele de urgenþã. Acesta acceptã prag de prezenþã la referendum. iar referendumul urma sã fie invalidat. Este instalat un nou preºedinte la Televiziunea publicã. este înfiinþatã o altã comisie care spune cã nu e plagiat. Pentru asta. începînd cu Vladimir Tismãneanu. Nu se prezentaserã suficienþi votanþi. Pînã la referendum sînt mitinguri unde se acuzã o loviturã de stat. Ministrul de Interne a anunþat care este numãrul de alegãtori. USL dorind sã facã un recensãmînt adhoc. sînt schimbaþi preºedintele Senatului ºi al Camerei Deputaþilor.-R. intrã. în rolul acuzat la Traian Bãsescu. PDL ºi Traian Bãsescu au îndemnat la neprezentare. totuºi. ca ºi comisia Universitãþii Bucureºti. cu precãdere a Curþii Constituþionale. Europa reacþioneazã ºi-i impune ºefului guvernului respectarea Constituþiei ºi a instituþiilor. încep sã dea foc în jurul lui. este anulat pragul prezenþei la votul pentru referendum. Ministrul de Interne Ioan Rus ºi-a dat demisia. Patapievici. ºi Cancelarul Germaniei. sau sã-i ºteargã de pe liste pe cetãþenii români din strãinãtate. Sînt eliberaþi din funcþii toþi aceia care-l susþinuserã la alegerile prezidenþiale. Apare ºi acuza de plagiat adusã premierului într-o revistã de prestigiu. este dat semnalul ºi pentru H. Referendumul are loc în 29 iulie. este trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului. apoi este condamnat cu executare Adrian Nãstase ºi lucrurile se rostogolesc cu ºi mai mare putere. iar CCR îi este redatã puterea prin declararea neconstituþionalã a Ordonanþei de Urgenþã. parcã. fiind trimis acasã fãrã explicaþii ºi 6 . nevoind sã fie pãrtaº.

manifestîndu-se împotriva atitudinii Guvernului faþã de ICR ºi conducerea lui (Patapievici ºi Mircea Mihãieº au demisionat) sau pentru explicarea în alþi termeni a situaþiei din þarã.Cãldurã mare. Ideea aceasta de rãzboi dus cu toate armele este îngrijorãtoare ºi nu aratã deloc înþelepciune. Oare ce-i mînã în luptã este întrebarea la care nu ºtim cine ºi cînd va rãspunde. economia dã înapoi. dar ieri sã arate cã nu poate susþine numãrul de oameni de pe listele electorale permanente? Cum este posibil sã fie confirmate alegerile din iunie (locale) ºi doar o lunã mai târziu electoratul de pe liste sã nu mai fie valid? Pentru mine. cercetãri penale pînã la miniºtri. demisii. românul a avut numai de pierdut. Tensiune. În 2 august. în aceastã sãptãmânã sã reafirme aceleaºi date. Justiþia a rãmas o perioadã fãrã ministru. ca ºi urechelile din afarã. liste. restanþele la bãnci ºi de toate felurile au crescut. dar în 14 august revine. limbaj dublu. În toatã aceastã tulburare consideratã cea mai mare crizã politicã de dupã 1990. semnînd apeluri pentru apãrarea statului de drept. Leul s-a devalorizat rãu. solicitînd din partea guvernului cifra alegãtorilor români pînã în 21 august. Europenii nu înþeleg democraþia noastrã originalã: „Sunt uimit de ceea ce suþine Uniunea Socialist-Liberalã. ca mai apoi. Citatul este din Crin Antonescu. reacþii europene dure.. unii prieteni ai “Familiei”: „Suntem acum profund îngrijoraþi de reacþiile externe la recentele evenimente politice din þara noastrã. suplinind Victor Ponta. printre mulþi universitari liberali. CCR amînã pronunþarea privind referendumul pentru 12 septembrie. reguli care nu servesc interesului partidelor lor”. Redau o parte a scrisorii de explicare semnatã. investotorii strãini nu mai vin. de mai mulþi literaþi. inclusiv de la Departamentul de Sat al SUA. ºi s-au stricat alte lucruri ce þin de macroeconomie. Populaþia a intrat în acest joc politic. ministrul de Externe. voturi de douã ori mai multe decît alegãtorii în unele localitãþi. Politicã Andrei Marga. dupã tergiversãri. ci pleacã. sã jure pe Biblie doamna Mona Pivniceru. au crescut preþurile combustibililor ºi ale tuturor produselor. acest guvern aratã încã odatã cã este gata sã schimbe orice: legi. Mã întreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister sã publice cu câteva sãptãmâni înainte de referendum documentul oficial care aratã numãrul de alegãtori. Sperãm ca aceastã scrisoare sã ajute la clarificarea oricãror concepþii eronate cu privire la situaþia curentã ºi va 7 . Bãtãlia pentru liste e în toi. antagonizîndu-se ºi ea. USL a pornit “un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte” împotriva lui Traian Bãsescu. Intelectualitatea însãºi s-a divizat. este opinia preºedintelui Partidului Popular European. România trece printr-un moment de risc.

ca în Federaþia Rusã. el i-a rãspuns cã nu. ci a prelungit mandatul guvernului demis. Preºedintele Bãsescu a încãlcat principiul fundamental al separaþiei ºi echilibrului puterilor. folosind experienþa noastrã de cercetare ºi cunoaºterea directã a climatului politic din þara noastrã sã vã prezentãm doar câteva puncte pe scurt: • Curtea Constituþionalã nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Guvernul României nu a mai rãspuns în faþa Parlamentului. Parlamentul a tins sã devinã o cochilie vidã. în ciuda faptului cã un atare rol contravine definiþiei constituþionale a Preºedintelui României ca mediator. Parlamentul a votat o moþiune de cenzurã împotriva guvernului. care în conformitate cu legea este propus de cãtre Ministrul Justiþiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. cum se cuvenea. în conformitate cu legea. Klaus Johannis. În consecinþã. susþinut de o largã majoritate. care. • Acum câteva zile. organism independent. care a fost demis în conformitate cu legea. aºa cum se întâmplã în toate statele democratice din Uniunea Europeanã. suspendarea Preºedintelui este conformã cu Constituþia României ºi urmeazã sã fie confirmatã sau nu de un referendum naþional. • Curtea Constituþionalã a recunoscut cã. ci în fapt în faþa Preºedintelui. Este vorba de o instituþie unde numirile se fac politic ºi care are ca unicã vocaþie arbitrajul în chestiuni constituþionale. Vã rugãm sã ne permiteþi ca. doar ca sã fie sigur cã o echipã favorabilã îi va organiza realegerea ca Preºedinte al României. audiatur et altera pars. organizat deasemenea în strictul repect al legii. aºa cum a recunoscut-o Curtea Constituþionalã. dna Angela Merkel. Preºedintele Bãsescu vorbeºte deschis ºi liber despre rolul sãu de jucãtor. atunci când Cancelarul Germaniei. De curând a adãugat cã ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General.. nu existã. ºi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl.Traian ªtef deschide un dialog în legãturã cu viitorul. Cãci suntem profund preocupaþi de recentele acuzaþii care pretind cã Parlamentul ºi Guvernul României ar fi subminat statul de drept ºi independenþa justiþiei în încercarea de a-l demite pe preºedintele Traian Basescu. Preºedintele a refuzat sã accepte propunerea majoritãþii. E greu pentru noi sã vedem cã reprezentanþi de seamã ai Uniunii Europene iºi exprimã poziþia ignorând un principiu fundamental al dreptului. trebuie sã fie numiþi de Parlament. Preºedintele i-a povestit în direct unui reporter TV cã. l-a întrebat dacã existã în Constituþia României reglementãri privitoare la suspendarea Preºedintelui. atunci când majoritatea guvernamentalã nu a avut voie sã voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. A fost poate o eroare de exprimare. Alte incidente recente confirmã temerile noastre referitoare la modul în care Presedintele Bãsescu îºi înþelege competenþele: • In 2009. Aceastã poziþie nu a putut fi formulatã decât pe temeiul unor informaþii înºelãtoare sau incomplete cu privire la adevârata naturã a situaþiei din România. dar cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini? 8 . • Preºedintele a declarat în direct într-un interviu televizat cã i-a numit din proprie voinþã pe cei doi ºefi ai Serviciilor Secrete. Primarul Municipiului Sibiu. substituindu-se Primului Ministru.

de cadre medicale. ºi ar trebui sã fie înlocuit de o societate “competitivã” în care doar cei mai adaptaþi ºi mai puternici sã supravieþuiascã. Stelian Tãnase. ºi defineºte procedura de suspendare. cetãþenii obiºnuiþi ai României au devenit tot mai îngrijoraþi de acþiunile întreprinse de Preºedintele Bãsescu ºi de apropiaþii sãi. echitate ºi bunãstare a cetãþenilor. Mihai Dinu Gheorghiu. ªerban Foarþã. decimând astfel clasa mijlocie în formare. Mihaela Grancea. fie cã era vorba de profesori. Octavian Hoandrã. Bianca Burta-Cernat. Lideri ai partidului care îl susþine au declarat cã minoritatea Roma din România este “genetic programatã” sã încalce legile. în ultimii ani. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au fãcut sã explodeze în iarna trecutã demonstraþii civice în peste 60 de oraºe ale României. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. Semnatarii literaþi sînt Horia Barna. fondurile publice care plãteau pe clienþii partidului dominant au crescut an de an. Sorin Mãrculescu. Monica Spiridon. Florin Lãzãrescu. În acelaºi timp. Preºedintele însuºi a asumat un rol executiv direct când a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Politicã Articolul 95 al Constituþiei României este explicit. faptul cã în Constituþia Germaniei sau a oricãrui alt stat din Uniune Europeanã – nu existã o asemenea prevedere nu are nicio semnificaþie în aceastã materie. Ni se repetã constant – în ecou cu declaraþiile Preºedintelui – cã idealul european al unei societãþi care garanteazã o viaþã decentã pentru toþi este perimat. Liviu Ioan Stoiciu. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniune Europeanã”. Andrei Bodiu. de la iniþierea ei la sfârºitul procesului. Ei au fost votaþi pe baza unui program de justiþie. Marius Oprea. în dispreþul retoricii de austeritate generalã. ºi care priveºte climatul politic al României într-un moment delicat. de judecãtori ºi funcionari publici. Marius Ghilezan. Aceastã formã brutalã de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene aºa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douãzeci de ani. Apreciem din toatã inima timpul ºi preocuparea pe care le cheltuiþi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat. ºi cã. Corina Bernic. împreunã. Poate încã ºi mai îngrijorãtoare au devenit manifestãrile de intoleranþã printre susþinãtorii Preºedintelui. Georgeta Dimisianu. Carmen Muºat. Sperãm cu toatã sinceritatea cã acest referendum va dovedi cã idealurile democratice au rãdãcini adânci în societatea româneascã. Ovidiu Pecican. Paul Cernat. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului cã societatea româneascã refuza intoleranþa ºi discrepanþele economice din ultimii ani. Dimpotrivã. Ion Bogdan Lefter. de militari. sunt vibrante ºi pline de viaþã. Textul e cam plîngãcios-feminin ºi nu se înþelege care este altera pars care trebuie ascultatã în Europa. Monica Ghetz . o altã parte politicã decît preºe- 9 . Ildiko Gabor-Foarþã. Lucian Dan Teodorovici.Cãldurã mare. Iatã de ce. Sperãm cã declaraþiile Dvs de susþinere a democraþiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe.

CCR se reuneºte pentru a discuta contestaþiile USL. Ceilalþi.Traian ªtef dintele ºi PDL sau o altã parte a intelectualitãþii. Preºedintele Curþii. care nu prevede condiþia de prezenþã pentru validarea referendumului. Ulterior. dar ºi pentru a decide validarea sau invalidarea referendumului. 31 iulie. 10 .292. Dupã ce BEC a anunþat datele finale ale referendumului conform cãrora la urne s-au prezentat 46. Nu se spune cum l-a deranjat preºedintele pe dl. susþinând cã în România sunt mai puþini alegãtori decât aratã datele pe baza cãrora s-a organizat consultarea popularã de pe 29 iulie. mirat-interogativ „cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini”. Miercuri. citind textul. încheindu-se protocolar-diplomatic: cu speranþa cã „împreunã. Dezbaterile se amânã pentru 2 august. Petru Filip. Ministrul Administraþiei ºi Internelor. 1 august. Ponta. cînd s-a citit în Parlament hotãrîrea CCR. Tot atunci. Valeriu Zgonea. Sînt acuzele obiºnuite la adresa lui Traian Bãsescu. ºi preºedintele interimar al Senatului. Luni. care a afectat participarea la vot. considerînduse reprezentaþi ºi reprezentanþii celor care au votat. Preiau sinteza din presã. anunþatse cã numãrul total al cetãþenilor cu drept de vot este de 18. MAI transmite CCR un document în care spune cã pe listele electorale sunt înscrise18. pe blog. ideea cã referendumul trebuie validat. fie cã era vorba de profesori. cã „a declarat”. de judecãtori ºi funcþionari publici. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniunea Europeanã”. de cadre medicale. Augustin Zegrean. Preºedintele de onoare al PSD. pe zile. USL a încercat sã modifice cvorumul de prezenþã prin diferite mijloace. „profund îngrijorat” pentru „idealurile vibrante ºi pline de viaþã” ale democraþiei româneºti. necesare înainte de a se pronunþa asupra referendumului. spunând cã la declanºarea procedurii de demitere a preºedintelui Bãsescu în vigoare se afla OUG 41/2012. decimând astfel clasa mijlocie în formare”. au depus o sesizare la Curtea Constituþionalã. comunicatorii USL ºi comentatorii care i-au însoþit au preluat aceastã ipotezã. care au spus NU referendumului însuºi au manifestat.514 de persoane.24% din cetãþenii cu drept de vot ai României. Marþi. cã e „jucãtor”. preºedintele Camerei Deputaþilor.514. 30 iulie. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. al cãrei glas parcã îl aud. acuzînd ºi boicotul PDL. pînã la 27 august. de militari. au lansat liste de semnãturi. Ion Iliescu a lansat. arãtînd cã ºi ei sînt în viaþã. cã „a povestit”.292. Ioan Rus. declarã cã s-au cerut informaþii de la MAI ºi INS. cã „a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Pe listã figureazã ºi doamna Zoe Petre. de nu mai poate guverna.

ministrul demisionar pentru Administraþie. Victor Ponta anunþã cã renunþã la realizarea mini-recensãmântului. între timp. Duminicã. 2 august. Joi. 3 august. Dl. la solicitarea ministrului delegat pentru Administraþie. 9 august. În plus. 7 august. Monitorul Oficial publicã erata CCR emisã de Curte pe 6 august în care se spune cã listele electorale permanente îi cuprind pe toþi românii cu vârsta de peste 18 ani. CCR anunþã cã a modificat data ºedinþei privind referendumul pentru 31 august. este acuzat de abuz. 11 .Cãldurã mare. Noul ministru de Interne ºi al Administraþiei. Într-un document prezentat de Liviu Dragnea (PSD). prin care pe listele electorale permanente se regãsesc toþi cetãþenii care au împlinit 18 ani pânã la 29 iulie 2012. chestorul Constantin Manoloiu a întocmit o completare la solicitarea deja transmisã CCR care spunea cã MAI nu îºi asumã numãrul de 18. plus cei decedaþi din þarã ºi cei care aveau buletinul expirat la referendum.315. Premierul Victor Ponta anunþã cã va organiza un mini-recensãmânt. în baza cãruia prefecþii ºi primarii trebuie sã facã actualizarea listelor electorale permamente valabile pentru referendumul din 29 iulie. Victor Paul Dobre. Politicã Joi.2 milioane de alegãtori de pe listele electorale. trimit în teritoriu un Memorandum. Curtea Constituþionalã face publicã o adresã transmisã cãtre MAI din care reiese cã CCR a solicitat listele electorale permanente actualizate. Vineri. organizarea mini-recensãmântului. Ioan Rus declarã cã pe listele electorale pentru alegerile locale au fost 18. este un fals. Luni. CCR respinge ca neîntemeiate contestaþiile USL privind desfãºurarea ºi organizarea referendumului. Tot pe 2 august. într-o discuþie cu Victor Paul Dobre. se noteazã cã aceastã completare are un caracter fictiv ºi scopul este reducerea numãrului de votanþi de pe liste. Dobre îi spune unui colocutor cã nu vrea “sã participe la un grup infracþional organizat”. 6 august. se aratã cã numai din Spania ºi Italia pot fi scoºi aproximativ 1.880 de cetãþeni cu drept de vot. Victor Paul Dobre. 5 august. argumentând cã a primit date contradictorii. 10 august. Radu Stroe declarã cã erata CCR.9 milioane de persoane. care au drept de vot. Mircea Duºa. Ioan Rus ºi Victor Paul Dobre demisioneazã. În dosarul „Referendumul” deschis de procurori ºi în care. Ioan Rus anunþã la rândul sãu. care a apãrut în dosarul „Referendumul”. ºi noul ministru delegat pentru Administraþie. CCR anunþã cã amânã luarea unei decizii privind referendumul pentru 12 septembrie. ºi nu actualizarea listelor printr-un mini-recensãmânt. cu întrebarea peste gard despre vecini. Vineri. Radu Stroe. Ioan Rus îi spune acestuia cã „nu vrea sã-ºi petreacã bãtrîneþile la puºcãrie”. Marþi.

care pot duce la rãsturnarea situaþiei la CCR. o sumedenie de miniºtri ºi ambasadori occidentali 12 . asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina. 14 august. Duminicã. Luni. Radu Stroe declarã cã în listele electorale permanente sunt modificãri majore. dna Reding. nu fãrã o anumitã perplexitate. Adversarii sãi politici au reuºit sã mã convingã cã. Victor Ponta e în Africa de Sud. mapamondul. fireºte. Angela Merkel. ba chiar o infracþiune. Se amînã mereu intrarea în salã a parlamentarilor PSD ºi PNL. 19 august. „ãl mai tare om din lume”. un om lucid. Bãsescu are o putere trans-instituþionalã. tremurînd. dl Barroso. Crin Antonescu. cu totul opus cãuzãºeniei lui Mircea Dinescu. Curtea de la Veneþia (de Curtea Constituþionalã a României nu mai vorbim). invalidîndu-l. manevraþi. (Ale lui ºi. Cã e un campion al inadecvãrii. 13 august. omul e de o anvergurã aproape cosmicã. De la o vreme. Curtea Constituþionalã recunoaºte legalitatea desfãºurãrii referendumului ºi admite datele oferite de BEC. dincolo de defectele lui. un amestec de sentimentalism ºi agresivitate. se întruneºte Parlamentul pentru a putea fi cititã hotãrîrea CC. Statele Unite. 21 august. Marþi. ale „clicii” de pîrîcioºi trãdãtori. am putea pentru ca sã spunem. constat. unii zic cã ar fi în Italia în vacanþã. un nãrãvit al obiceiului de a-ºi pune toatã lumea-n cap. mereu în pericol de a face gesturi ºi declaraþii nepotrivite. pentru data de 21 august. de exemplu. E. CCR a decis în controversata chestiune a eratei cã este „legalã” ºi a cerut Guvernului sã predea datele cuprinse în listele electorale permanente actualizate pânã la data de 10 iulie. Pentru cã îl consider pe Dl. Termenul pentu o decizie în cazul referendumului de demitere a lui Traian Bãsescu a fost preschimbat pentru a treia oarã. Marþi. 27 august. citez dintr-un cunoscut text al sãu apãrut în „Dilema Veche” : „Am spus ºi am scris. Premierul Victor Ponta declarã cã nu va opri mini-recensãmântul. evacuat de la Cotroceni de guvern. cã nu l-am citit cum trebuie. Îl slujesc. Traian Bãsescu pune zilnic în miºcare þara ºi. fãrã telefon operativ. Dintr-un garaj prãpãdit. parlament ºi o bunã parte din popor. cã Traian Bãsescu e departe de a fi preºedintele ideal. ministrul delegat pentru Administraþie. tot de el. Uniunea Europeanã e o micã sectã de fraieri. o naturã frustã.Traian ªtef Luni. nu se ºtie. Andrei Pleºu un bun cunoscãtor al mediului politic românesc. de mai multe ori. Ioan Ghiºe considerã nelegalã hotãrîrea CCR. ca niºte guguºtiuci decerebraþi). iar Traian Bãsescu tace de o sãptãmînã. care reacþioneazã prompt la manevrele lui destabilizatoare.

Se pare cã. Frankfurter Allgemeine Zeitung. Occidentul alege predictibilitatea. cã ricoºeul va lovi în partea celor care l-au sprijinit. încep sã fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlãnþuitã. Singura speranþã rãmîne colonelul Dogaru. Politicã ºi mai toate publicaþiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel. dar sperã. în ascuns. evident. sã blocheze activitatea guvernului. care promite sã îl detroneze printrun bine organizat haos popular. în viitorul apropiat. Traian Bãsescu ar putea cîºtiga ºi alegerile din America. ci tocmai cei de la Administraþie ºi Interne) sînt agenþi sub acoperire ai preºedintelui suspendat.Cãldurã mare. Sînt iar destule motive de întoarcere spre dl. prin malversaþiuni subtile. Toþi ºi-au fãcut un program de viaþã din susþinerea lui Traian Bãsescu ºi urmãresc. Încet-încet. poate. nu acceptã atitudinea USL ºi a celor doi copreºedinþi ai sãi faþã de ICR. Dar chiar ºi unii miniºtri ai guvernului inamic (ºi nu oricare. Dl. Nu dã bine sã vorbeºti franceza ºi engleza mai prost decît cineva care le-a învãþat la Moscova ºi mai ºtie. acum. „simplul cetãþean din garaj” sau „cetãþeanul în tricou albastru”. nici naþionalismul þîfnos al domnului Antonescu. sã doboare moneda naþionalã. domnii Ponta ºi Antonescu sînt în offside. iar domnul Mugur Isãrescu s-a enervat ºi le-a cam spus-o cum gura bate fundul. Plagiatul primului ministru e o fãcãturã a machiaverlîcurilor sale politice. pentru cã nu i-au stat bine nici engleza. strategia USL s-a redus la demonizarea preºedintelui Traian Bãsescu. Isãrescu ºtie cît am pierdut. Deocamdatã. ºi ruseºte. nici preºedinþia. Dl. dar n- 13 . Dl Ponta e. A reuºit. Rãmîne de vãzut dacã nu cumva a pus la cale ºi seceta. Ponta nu se ºtie dacã guverneazã. Individul e de nestãvilit. Dar poate surpriza domnului Antonescu ar putea fi limba rusã. The Economist etc. nici toatã desfãºurarea rãzboinicã împotriva preºedintelui. dupã spusele preºedintelui interimar. sã goneascã investitorii strãini. Traian Bãsescu. nici aventurismul politic al celor doi. Occidentul îl cunoaºte mai bine.” O mare parte dintre intelectualii care-l sprijiniserã pe Traian Bãsescu la ultimele alegeri ºi care s-au cam despãrþit de el mai ales dupã reacþiile împotriva regelui Mihai. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. nici identificarea prim-ministrului României cu un plagiator. Nu l-au bãtut niciodatã cu asta. pentru invalidarea lui. peripeþiile referendumului dîmboviþean. într-adevãr. Dl. Se zvoneºte cã. Pînã atunci. ºi aici ºefii USL au dezamãgit. iar preºedintele interimar e atît de tulburat încît ºi-a uitat engleza. abia dacã mai putem îngãima mici obrãznicii: îi spunem. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. cu o ironie zdrobitoare. Antonescu chiar mai tare. „intimidat”. cu sufletul la gurã. lucrînd.

cã suportãm. în care a fost atrasã pe front populaþia þãrii. unde prostul nu e prost destul dacã nu e ºi fudul. pînã acum. o aplicaþie în care cartuºele de manevrã au fost înlocuite de multe ori cu altele reale. în care s-au încercat alianþe externe. într-o perfectã definiþie a ridicolului.Traian ªtef o sã ne spunã. dar nu ºtim cît ne-a costat pe fiecare. dar totul a ieºit prost. Guvernarea Antonescu-Ponta a fost. Ironia sorþii este cã parcã fiecare schimbare ne aratã cã se poate ºi mai rãu. 14 . ªtim ºi noi cît a costat referendumul din bugetul de stat ºi cît au cheltuit partidele.

Oamenii sînt complet înnoiþi. grasã. George Drãghescu). Gesturile sale poeticeºti au ºi ele o trufie grosolanã. cel care. de nerecunoscut. cînd cu 21 de ani în urmã. cu personal primenit. * „Temniþa cea mai de temut este aceea în care te simþi bine”. altfel zugrãvite. cu un minunat cap de bacantã. Iorga cum pot sã nu mã gîndesc la C.U. prostituatele. Nici nu erau poate nãscute. Noutate: lîngã treptele Teatrului. Habar n-au. Trifa. despre cîte un lãutar de odinioarã. Citind aceste vorbe ale lui N. cu aerul cuiva care-ºi face loc cu coatele într-un local aglomerat de periferie. „isteþ” ºi rãzbãtãtor. altfel luminate. M-am simþit ca un cadavru decongelat peste un secol. la Oradea. Dl. pãrãseam urbea ce pãrea atît de „a mea”. stau aliniate precum niºte concurenþi la start. localurile par mai mari. tot mai fanat (a ajuns a-ºi cãni pãrul). nimerit într-o lume necunoscutã.cum s-ar fi putut altminteri? . Întreb cîteva tinere despre cîte un chelner. dintre care una blondã. cãzînd s-ar zice „absolut din întîmplare”! Iatã-l pe unul dintre beneficiarii sãi. Cele douã-trei cunoºtinþe întîlnite au un aer de strigoi . N. tipul e un „fante de obor”. fostul vecin. mi-l reaminteºte . apare cu un doberman uriaº de care mã ciocnesc noaptea pe stradã (cred cã e cel mai mare cîine pe care l-am vãzut vreodatã. 15 . Noica? * Cît de neaºteptat se manifestã cîteodatã „darul” poeziei. ca ºi cum ar fi dorit a suci rapid capul unei slujnice. e drept. de rang modest. ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã la Oradea).Asterisc Gheorghe Grigurcu „Rolul iluziei în lume” Septembrie 1999. are amabilitatea de-a ne oferi o masã gratuitã (eram însoþit de tînãrul meu prieten. Chelneriþa Maricica. Rãdãcina psihologiei sale este seducþia primitivã.pe Nero. ajunsã ºefã de local. Funciarmente. din fericire.

„curios” ºi bîrfitor. o elasticitate care-l poate face pe moment „simpatic”. socotindu-se irezistibil. conform lui Adrian Pãunescu. Nu o datã în stihurile sale dã cu tifla lui Dumnezeu. abia stãpînit. cu trucuri de „cuceritor” vulgar. Scriu în cîrciumi de unde nu mai ies. ºi cu lumea celestã. Desigur. Ea face ca lumea sã fie de fapt altfel. ci. om în vîrstã. cu prilejul unei vizite ce i-am fãcut-o acasã. asemenea mahalagiului care locuieºte-n faþa ferestrelor mele. conform formulei Purtãtorului de servietã al d-lui E. * Rolul iluziei în lume e covîrºitor. pe care mi-a înfãþiºat-o chiar autorul sãu. ilustrat de Marcel Iancu ºi tipãrit într-un tiraj redus. cã.Gheorghe Grigurcu E „rebel” dintr-un mãrunt teribilism. arboreazã sacouri roºii sau galbene. Nu e la largul sãu dacã nu atrage atenþia asupra sa. vai. animalele sînt imprevizibile”. * V. mereu „interesant”. singular. un domn jurnalist din Amarul Tîrg îmi spune. Are mereu replici ºmechereºti. însã nici nu acceptã uºor s-o rupi cu el. dã mîna cu un asasin). C. salutîndu-mã. nu doar în raport cu lumea terestrã.P. Simion) ba am devenit ºi criminal (aº fi ucis o femeie cu autoturismul pe care-l conduceam. cînd mã vede cu cîinele Vulpiþã: „Trebuie sã mã feresc. nu te poþi simþi bine cu un asemenea individ. Nu-þi poþi da seama în ce mãsurã se supraliciteazã în forul intim sau doar pe dinafarã. Se vrea „altfel”. cu care am „bucuria” de-a mã vedea zilnic ºi care. Din fericire poetul tîrgului face parte dintr-o categorie pe care am ajuns a o cunoaºte suficient de bine datoritã lui O. ºi el „viclean copil de casã”. O carte rarã în somptuoasa-i licenþiozitate. la finele anilor ’60… 16 . pe care l-am avut în preajmã la începutul deceniului opt la Oradea ºi cãruia îi rãmîn îndatorat pentru lecþia ce mi-a oferit-o. * Am intrat într-o legendã sordidã. mã droghez („un aurolac al literaturii române”. mînat de interesul cras care-i poate acorda chiar un grad de entuziasm în adulare. Camil Baltazar. * Nu sînt convins cã poeþii „pornografi” de azi (de la Emil Brumaru la Mihail Gãlãþanu ºi la puzderia de tineri gãzduiþi cu mare generozitate în Vatra) îl cunosc pe un precursor al lor. instabil ºi intrigant cît încape. Eu: „Oare oamenii nu sînt mult mai imprevizibili?”. cu volumul sãu intitulat Strigãri trupeºti lîngã glezne (1927). „cel mai tare din parcare”. un mic sistem de paratrãsnete viclene. În rest.

* Dan Ceachir îmi comunicã la telefon solidarizarea d-sale cu opiniile mele privitoare la Nichita Stãnescu: „Cred cã veþi rãmîne pentru ele în vederile favorabile ale posteritãþii. în urmã cu 70. a declarat agenþiei italiene de presã ANSA profesorul-antropolog Brunetto Chiarelli. orice s-ar zice. În opinia sa. un geniu. rãstignit pe cruce. 17 . Precum o pasãre a cerului. în masa prozaicã a vieþii curente. actualii locuitori ai continentului nostru sînt foarte leneºi în privinþa reproducerii. dispariþia strãmoºului de Neanderthal a fost determinatã de obiceiul sãu de a mînca prea multã carne. Cultura omului european de azi este una agresivã. individualistã. Poate doar prin introducerea maternitãþii obligatorii. îi mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am ajuns a suferi de foame. se hrãnea cu vegetale ºi peºte. Toþi îl ascultã. Profesorul italian considerã cã ar fi extrem de dificilã refacerea echilibrului efectelor demografice ale modelului cultural actual al omului european. crede el” (Adevãrul. dar nici unul nu se gîndeºte sã-l elibereze” (Jules Renard). predicã douã zile în ºir. În plus. Nichita nu e. în faþa a douãzeci de mii de persoane. * Chiar dacã sînt zile în care mã vãd nevoit a-mi cumpãra hrana cu bani împrumutaþi. Homo Sapiens. care i-a luat locul. aºa cum unele relicve organice se pãstreazã în anumite straturi ale pãmîntului. care populase odinioarã Europa ºi care a fost înlocuit de omul originar din Africa. dupã cum s-ar pãrea. membrii societãþii umane actuale consumã mai mult decît este necesar pentru a trãi. 2003). captivaþi. ci se conservã un timp indefinit. dispariþia acelui strãmoº a fost cauzatã de formele strãvechi ale prionilor de atunci care provoacã actuala boalã a vacii nebune.„Rolul iluziei în lume” * „Sfîntul Andrei . ba chiar de canibalismul sãu. * „Tipul uman european este în pericol de dispariþie. au tras semnalul de alarmã participanþii la Congresul Mondial al Antropologilor. a omului de Neanderthal. Spre deosebire de omul de Neanderthal. deoarece omul a devenit prea carnivor ºi procreeazã urmaºi puþini. * Sentimentele adînci nu se pierd. Mai exact. care are loc la Florenþa. Este foarte îngrijorãtoare analogia care poate fi observatã între tendinþele demografice actuale ºi dispariþia.000 de ani. Cîteodatã e chiar gãunos”. trãiesc fie ºi din fãrîmiturile vieþii.

Marcovici Sebastian – Canonizare .

olimpicã regimurilor autoritare care le gãzduiesc. Marc Perelman. care e la fel de tristã ºi lipsitã de surprize ca un meci de fotbal în care pierde Italia. ascund realitatea politicã ºi socialã opresivã în care au loc. Just. Londra & New York. este identificat de cãtre autor doar în câteva contexte excepþionale: Berlin 1936. într-adevãr. Cartea e cam aºa cum lasã sã se înþeleagã titlul ei: o criticã de facturã conservatoare a sportului. Perelman începe bine ºi pare sã situeze chestiunea sportului într-un context imediat politic. oferind astfel o legitimare spectacularã. cât de contextualizarea ºi articularea specificã a acestora.Tangenþe Alex Cistelecan Jocul de-a societatea La 4-0 pentru Spania mi-a devenit perfect clar ceea ce începeam sã bãnuiesc la 1-0: mie de fapt nu-mi place fotbalul. îndeplinit de marile evenimente sportive. sportul spectacular. 2012 19 . una mai degrabã de perspectivã: ea nu þine atât de caracterul eronat al argumentelor sale. Drept pentru care m-am hotãrât sã-mi documentez indiferenþa microbisticã proaspãt (re)descoperitã apelând la ultimele cercetãri din domeniul „teoriei critice a sportului”: Marc Perelman. A Global Plague1. Barbaric Sport. Barbaric Sport. Beijing 2008. În contextul nostru. abordarea lui Perelman pãcãtuieºte identificând o problemã ºi o cauzã eficientã (desigur. Argentina 1978. A Global Plague. Problema e însã cã acest rol de mistificare ºi legitimare a nedreptãþilor sociale. Moscova 1980. sportul) acolo unde nu e vorba decât de-un simptom a ceva mai structural. Iar problema cu abordarea conservatoare e. Dar dacã lucrarea nu ne spune prea multe lucruri noi despre obiectul sãu. ne permite în schimb sã surprindem câteva chestii interesante legate de perspectiva conservatoare în general. Dar sã nu anticipãm. argumenteazã Perelman. Marile evenimente sportive. Verso. Ceea ce pãrea sã fie o 1.

efectiv. când în realitate masacrele. Cu alte cuvinte. argumenteazã Perelman. din nou. 20). alegeri libere ale elitelor desemnate ºi piaþã liberã). precum capitalul la Deleuze. 24). mai puþin stridente. Perelman dã semne cã ar fi pe punctul de a surprinde ºi aceste aspecte structurale. torturã) ºi societãþi libere (i. . e adevãrat. aºternând un voal de fair play ºi fraternitate peste realitãþile mai puþin vizibile. Sportul. egalitate. Sã le trecem aici rapid în revistã. oferã un vehicul pentru naþionalizarea maselor. teroare. o criticã a sportului din perspectiva globalizãrii: sportul. chiar în þara care gãzduieºte Jocurile (precum în China în 2008)” (p. Avem. adicã. crimele ºi tortura continuã nestingherite în cele mai multe þãri ºi. uralele ºi scandãrile de pe stadion acoperã convenabil urletele din camerele de torturã – dar nu are nici o problemã cu rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care însuºi cadrul politic ºi mediatic îl joacã în regimurile democraþiei burgheze – acolo unde. în acelaºi timp în care reprezintã unul din principalii catalizatori ai globalizãrii. ci reia ºi întãreºte rolul deja mistificator al acestuia. Corect. Dar.Alex Cistelecan criticã structuralã a funcþiei politice a sportului se dovedeºte a fi o simplã reluare. a acelui vechi cliºeu – dar mereu tânãr – care e critica totalitarismului. Aceeaºi abilitate în a evidenþia evidenþa ºi a face invizibil cadrul invizibil este desfãºuratã de autor ºi atunci când vine vorba de Carta Olimpicã: „Carta Olimpicã proiecteazã o iluzie de acelaºi fel: ideea unui moment de fraternitate. printre altele. care împarte tranºant ºi decontextualizant între state eºuate ºi democraþii funcþionale. ci sã transforme viaþa cotidianã în întregime în activitate sportivã” (p. în context olimpic sau fotbalistic. câteodatã. s-ar spune. teroarea. pânã sã ajungem la chestiunea principalã. carta capitalistã rezumatã de Marx în „libertate. într-o misiune generalã de pace pe durata Jocurilor. pe atât de eclecticã e în perspectivele critice pe care le etaleazã. Dar oare principiile pieþei libere ºi ale eficienþei economice. reteritorializeazã pe mãsurã ce deteritorializeazã. Însã 20 . Perelman e foarte sensibil la rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care sportul îl are în regimurile nedemocratice – acolo unde. dar nu mai puþin scandaloase ale violenþei structurale ºi nedreptãþii sistematice? Uneori.e. proprietate ºi Bentham” nu joacã deja un rol similar Cartei Olimpice. altfel imperceptibile pentru o lecturã moralistã: „Ceea ce carta sugereazã ºi ceea ce ea încearcã sã promoveze: nu doar sã facã din sport un element ireductibil al vieþii cotidiene. între nerespectãri flagrante ale drepturilor omului (masacre. invizibile ale sportului. modul în care autorul îºi argumenteazã acest gen de intuiþii corecte le reduce la o simplã confirmare a consensului moralist de la Washington. Pe cât e de scurtã cartea. sportul nu ascunde cadrul social ºi politic. domnia iconicã a fair play-ului.

Pe lângã aceste unghiuri de abordare. ca standardizare ºi privilegiere a vizualului în detrimentul celorlalte simþuri ºi ca regresie organizatã la sexualitatea infantilã polimorfã pe care o pune în scenã sportul – pagini care meritã citite.Jocul de-a societatea aceastã idee corectã este. ºi care reprezintã. din nou. aproape ºterse de cãtre acest fenomen care a apãrut în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care s-a rãspândit în lume în secolul care a urmat”. Marcuse ºi Horkheimer (pp. singurele puncte în care textul sãu se întâlneºte cu teoria criticã sunt aceste citate numeroase din autorii ºcolii de la Frankfurt). se „spaþializeazã” desfãºurându-ºi propria suprafaþã ºi propriul volum. problema nu e una a sportului. dacã nu din alt motiv. sau de amândouã. 35). Gãsim. aºadar. într-o formã sau alta. „acest fenomen” denotã aici sportul. în ciuda declaraþiilor programatice ale autorului. izbucnirile sale. Avem. ºi o criticã medicalã a sportului. Dar sã revenim la principala problemã. ci a ceea ce sportul reflectã din societatea noastrã. în faptul cã sportul este taxat aici drept principalã cauzã eficientã a ceea ce el nu e. de solidaritate. ci a ajuns sã constituie chiar baza acestuia” (p. mai putem citi ºi o criticã a sportului din perspectiva temporalitãþii – unde sportul e acuzat pentru efectul de sincronizare ºi aplatizare a timpului. nu capitalismul – or tocmai aceastã relaþie strânsã dintre sportul contemporan ºi capi- 21 . totodatã. strigãtele. ºi o criticã esteticã ºi psihanaliticã a sportului. Din pãcate. aºa cum am anunþat deja. dupã cum aratã datele din spaþiul capitalismului împlinit care e SUA. de antidepresive. 95-100). (De fapt. de asemenea. Încã o datã. 65). ªi care constã. (p. aproape toatã lumea funcþioneazã pe bazã de energizante. de creaþie au fost rãsturnate în opusele lor. din nou. intratã în transã prin cântecele. o criticã urbanisticã a sportului. un fel de reluare pe stadion a criticii heideggeriene a conceptului metafizic de timp. în funcþie de repartizarea fiecãruia în cadrul diviziunii sociale a muncii. a devenit practic ceva necesar supravieþuirii în societatea actualã ºi cã. cu consideraþii interesante în legãturã cu funcþia socialã a stadionului ca element spaþial: „Masa spectatoare. ilustratã în mod eronat. Stadionul e ceva ca transpunerea spaþializatã a vocii masei” (p. Dar. în raport cu design-ul arhitectural autoritar al structurii – un inel monumental. decât un simptom: „Idealurile ºi proiectele de emancipare. mãcar pentru abundenþa de citate din Adorno. 51). care insistã asupra prezenþei tot mai extinse a dopajului în cadrul acestui fenomen: „Dopajul nu e extern sportului. în realitate. printr-un argument absolut aiuristic conform cãruia opoziþia marxistã dintre valoarea de întrebuinþare ºi valoarea de schimb ar fi analogã opoziþiei (?) dintre recordurile naþionale ºi recordurile internaþionale (p. X). autorului îi scapã faptul cã dopajul.

locul de naºtere (conform lui Marx) a modului capitalist de producþie. se conecteazã ºi se combinã… Modul sportiv de producþie nu presupune transformarea muncii izolate în muncã socialã pentru a o face mai profitabilã. existenþã ºi producþie. (p. sportul a devenit un model dominant de mod de producþie. A apãrut în Anglia. cel puþin corespondenþa istoricã ºi geograficã dintre aceste douã fenomene este evidenþiatã de autor: „Desigur. chiar un lumpen-proletariat iau naºtere aici. Cele douã moduri nu sunt antagoniste sau în competiþie. Mãrturisesc cã nu reuºesc sã pricep ce înþelege Perelman prin modul sportiv de producþie ºi mãsura în care se deosebeºte (sau nu) de modul capitalist – dar asta poate tocmai deoarece lectura lui Perelman a teoriei marxiste a modului capitalist de producþie e deja extrem de ciudatã. acum planetar ca întindere” (p. Însã sportul ºi-a creat cu siguranþã propriul sãu sistem de clasã. în care capitalul apropriazã corpul pentru a-l transforma într-o maºinã victorioasã… În cele din urmã. Ele coabiteazã. 37). În cel mai bun caz. Burghezia afaceristã a devenit rapid interesatã de lumea sportivã ºi a luat control asupra cluburilor ºi federaþiilor internaþionale. În cel mai rãu caz. ºi un proletariat ºi semi-proletariat. Nu pe direcþia modului comun de producþie ar trebui cãutatã legãtura dintre 22 . modul sportiv de producþie pare sã nu fie altceva decât reluarea. s-a dezvoltat un mod sportiv de producþie. Însã aceastã observaþie corectã se pierde imediat într-o analizã micro: „Cluburile. exploatarea etc. al unor elemente ºi relaþii specifice lumii capitaliste (existenþa claselor. Dar nu aceste similaritãþi în modul de organizare a relaþiilor sociale sunt cele care demonstreazã legãtura strânsã dintre capitalism ºi sport. alungând aristocraþii ºi militarii”. sportul nu este „la fel de vechi precum lumea” [dupã cum pretinde Carta Olimpicã]. Autorul încearcã astfel sã identifice un neverosimil „mod sportiv de producþie” a cãrui relaþie cu modul capitalist de producþie rãmâne cu totul neclarã: „Alãturi de modul capitalist de producþie. funcþioneazã de fapt ca niºte întreprinderi aflate în competiþie: jucãtorii talentaþi sunt cumpãraþi ºi vânduþi celui care oferã mai mult. fãrã puncte de contact – dintre sport ºi capitalism. modul sportiv de producþie al lui Perelman ar putea fi o combinaþie între ceea ce Marx numeºte faza subsumãrii reale a muncii în capital ºi ceea ce Antonio Negri ºi apropiaþii sãi numesc muncã imaterialã: aºadar ºtergerea oricãrei bariere între viaþã ºi capital. 79). În general. în domeniul sportiv. unitãþile de bazã ale acestei instituþii.)2. cu un proletariat ºi o burghezie” (p. 37). în sensul tradiþional al analizei lui Marx a modului capitalist de producþie (sic!). cam aceasta este direcþia în care Perelman urmãreºte paralela – cãci paralelã rãmâne. în care capitalul apropriazã munca în condiþiile tehnice atinse de propriul sãu proces istoric.Alex Cistelecan talismul dezvoltat pare sã-i scape autorului. Uneori.

astfel. (p. aºa cum susþine Perelman.Jocul de-a societatea sport ºi economia actualã – cu siguranþã nu structurarea pe model capitalist a fenomenului sportiv e cea care îi explicã atât popularitatea planetarã cât ºi caracterul sãu necesar pentru societatea contemporanã. al reprezentãrii ºi al antagonismului mai poate fi pus în scenã. aceastã veritabilã „desublimare represivã” opiumul sãu necesar. de „unic proiect al unei societãþi fãrã proiecte. feritã de politic. În aceeaºi direcþie intrã ºi argumentul cã sportul a devenit astãzi o economie la fel de profitabilã ca turismul sau armamentul – ceea ce e evident corect. compensatoriu. de „suflet al unei lumi fãrã de suflet”. O politizare abstractã. pe care Perelman le citeazã admirativ fãrã însã a le pãtrunde semnificaþia. ci cã repolitizeazã. ar fi astfel ceea ce sportul însceneazã: de altfel. Dacã stadioanele ºi ceea ce gãzduiesc ele sunt astãzi o problemã. precum în Tezele critice despre sport. într-un cadru izolat de orice posibilã influenþã socialã ºi politicã efectivã. ci relaþiile sociale pe care el le reflectã în formã rãsturnatã ºi compensatã. sau. nu e deoarece ele ar reprezenta niºte insule de barbarie într-un ocean de lume civilizatã. ºi încã în forma purã. ci a lumii capitaliste care face aceastã defulare spectacularã. Barbaria nu e a sportului. Or. 37). în mod spectacular. toate þãrile care au gãzduit mari evenimente sportive au obþinut o creºtere economicã sub nivelul lor normal. În acest context. însã nu demonstreazã existenþa unui mod sportiv de producþie. conform unui studiu realizat de Bank of America ºi Merill Lynch pe perioada 1954-2006. Sportul joacã. necontaminatã de orice fel de considerente (economice. ci pentru cã sunt singurele locuri în care spectacolul politic al solidaritãþii. exact rolul pe care religia îl juca la tânãrul Marx. Forza Italia! 2. Pariul meu ar merge mai degrabã pe acea ideologie obiectivã. reluatã ºi rãsturnatã în fenomenul sportiv. doar cã în altã parte. formulate în 1968. este pe stadion. 130) 23 . Dar asta ar însemna ºi cã problema cu sportul nu e. cã depolitizeazã (p. materializatã care e fetiºismul mãrfii – aºadar acea socializare pe la spatele societãþii pe care o implicã modul de producþie capitalist ºi care e cumva. problema nu e sportul. singurul loc în care definiþia schmittianã a politicului (opoziþia dintre prieten ºi duºman) mai poate fi regãsitã. culoare a unei lumi fãrã de culoare”. e însã extrem de interesant un argument pe care-l gãsim în anexa volumului ºi care ar putea sã mai reteze din elanul autoritãþilor politice – de la noi ºi din tot estul european – de a construi stadioane ºi a gãzdui mari evenimente sportive. dacã aºa stau lucrurile. cu argumentul câºtigurilor economice uriaºe care ar rezulta din asta: astfel. istorice) în care o cerea Carl Schmitt. sociale.

Proust ocupîndu-i locul. Dont les miaulements inaudibles remplissent l’univers Sans toutefois épouvanter les psylles5. cîte ºanse ar exista ca sã cadã alegerea-þi asupra romancierului Céline. hou… Mais pas du chat Bébert4. Mort en exil. maintes ruses + force astuces: J’aurais vachement savouré ce tableau. servantã la bazã. Ce chié-d’oeuvre de Rimbaud2.Magistr(u)ale Luca Piþu Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã V La chanson du clebs de Céline A son clébard1 cherchant des puces. *** HAROLD BOOM: Dac-ar fi sã dai o invitaþie de searã. unui singur canonizabil de la mijlocul veacului 20. 24 . fata de salã a Spitalelor pentru Asistenþã Metafizicã. nu i-a mai rãmas decît sã ºi-l aproprieze pe cela al bunicii sale bretone. Digne des Chercheuses de poux. Céline devait être très rigolo. cãruia. JEAN-EDERN HALLIER: Nici una. Hou. la cutare joli petit restaurant parigotique. célinianul prenume. cãreia îi va fi rebranduit ºi/sau pseudonimizat prenumele. pentru mine. Inventant. Fiindcã Louis-Ferdinand Destouches îi. hou. îi mai telefonai din an în Paºte. Ou de L’Opéra de quat’ sous3. în adolescenþã. Mon beau. dans ce but.

doar cã e acum vorba de Israeliþi. HAROLD BOOM: Mi-l închipuluiesc lesne. ca un Charlie Parker al cîrpei ude. cu o nouã recãdere sub incidenþa corectitudinii politiceºti.. cu aceastã temã a dezinfecþiei. dulciuri. ca Jochann Sebastian Bach al mãturii. Ei se plîng bunãoarã cã în cultura ianchee.. reglementate: de la tiutiun.. ca sã se usuce.. De nu o fi cumva în joc prostia transfiguratã de poezie. nu? Altminteri... informatã de Puritani. în ciudata-i patologie a curãþatului. Se poate. toate îi miros urît: el halucineazã peste tot necurãþenia. pornografie. epilat. slujnicã. femeie de serviciu. iar editorialiºtii întrã în campanie pentru dreptul la miros ºi adulmecare. iar dezinfecþia rãmîne tema predilectã a capodopurilor sale. dacã nu fiindcã are un jeg specific – sudoarea omeneascã a muncitorului strãin sau transpiraþia prinþului saudian descins la Hotelul George V? JEAN-EDERN HALLIER: Nu e alb Magrebinul: a devenit albicios de atîta poncit. de vreme ce nu izbuteºte sã o scoaþã nici un parfum de Arabia? Faptul de a fi prea curat îl face dubios în ochii noºtri. Il urãºte pentru cã îi e teamã de ce fojgãie prin canale. cãci o universitate americanã – ne semnaleazã The New Republic. un raton spãlãreþ. Antisemit implacabil.. apoi politizate ºi. Bab-el-Shakespeare. Ne apare. ca un Billie Halliday al aspiratorului. sursele universale de plãcere vor fi fost rînd pe rînd medicalizate. cadavru vertical. Pentru Negru. Care-i totuºi pata sa invizibilã (precum la Lady Macbeth ori la fatma din Plaza Ateneului). Pentru Alb. punîndu-ºi un pince-nez pentru ca sã exclame: «Nu pute frumos! Nu pute frumos!» JEAN-EDERN HALLIER: De unde ºi rasismul sãu! Care vine poate dintr-o scenã primitivã a copilãriei sale bretone: întîlnirea lautréamontianã dintre un cleºte de homar armorican ºi o violetã de Parma pe bucile abia întrezãrite ale doicii sale în rada Brestului. acesta. ce ar scrie cu apã de Javel ºi ºi-ar atîrna paginile în cîrlige de rufe.. de ce s-ar spãla dumnealui atît de frecuent. inventa orice pe tema cu pricina. Arabul miroase a ºobolan. frecat. îi lua pe Evrei drept Arabi. hebdoul lui Leo Wieseltier – tocmai a creat o zonã liberã de parfumuri în campusul sãu.. HAROLD BOOM: Or. care îi repugnã cel mai mult. de altfel.. de unde prezenþa masivã. pînã la efluvii corporale ºi autoerotism. Albul miroase a hoit. din cartierele bogaþilor ºi de pe culoarele wallstreetiene. jogger spectral. HAROLD BOOM: C’est un raton-laveur. în delirul sãu. plutim în miezul aprins al actualitãþii. la urmã.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) Tehnicianã de suprafaþã. iar Céline ar visa sã-i mãture din palasuri. Un coprofil e. ameninþat. 25 . a punctelor de suspensie. în scrierile sale. haºiº.

continuînd cu pamfletele gen Mea culpa. s-ar fi sufocat. dacã scîrba ianchee faþã de miroaznele tari ºi creºterea vînzãriilor la toaleticele ape nu se origineazã cumva într-o fricã iraþionalã de moarte.Luca Piþu JEAN-EDERN HALLIER: Incît ajungi sã te întrebi. profitã de ocazie pentru a lupta împotriva prejudecãþilor tale urbane. dar alegîndu-ºi drept loc exilic Iutlanda. tanatologul binecunoscut. camarade! Doream sã revin la dezinfecþie. Laval. unde nimeni nu se spãla. cu Mareºalul Pétain. obiºnuia sã inspire amoniac. dulce visãtor al casei natale ce vedea pãianjeni pe tavan ºi termite în toate hârþogãriile stãrii civile globalizate. HAROLD BOOM: Unde ni-s timpurile binecuvîntate cînd omul europeic se spãla mai puþin ºi «degaja parfumul acela de amoniac. dupã ce am fãcut un stagiu în imundiþia spitalelor sovietice.. reinspirã puternic. dar profunzimile inconºtientului sãu casnic îl fãceau pe Céline incapace sã suporte vreun miros. Marcel Déat ori Lucien Rebatet. tema întregii opere céliniene. la Sigmaringen. pentru genocidul armenesc. HAROLD BOOM: Ar fi putut fi Turc sau Kurd. American pentru Pieile Roºii. începînd chiar cu teza în medicinã despre metodul de prevenire a putrefacþiei la Doctorul Sammelweiss. Rus pentru ofiþerii polonezi lichidaþi la Katyn. închis într-o salã de disecþie. cînd voia sã se îmbete cu popor. inspirã-l încã o datã. Era un boschetar ce voia sã treacã drept Domnul Curatu. Aici voiai sã vii? JEAN-EDERN HALLIER: Cîtuºi de puþin. silit sã se refugieze. Doriot. La curtea Regelui Galant. adicã un realist îndrãcit... sireacul: Istoria Europeanã ajungîndu-i din din urmã fantasmele. N-a avut noroc. Les beaux draps sau L’Ecole des cadavres. prin eseul asupra decesului în Occident. pe urmã atacã un alt miros ºi. Englez pentru Irlandezi ori Zuluºi. cînd ajung sã suport cuminte damful cuiva. recognoscibil dintr-o mie. nu era decît Breton. luatã în colimator chiar de Philippe Ariès. odatã cu elevii lui Leo Wieseltier. Odatã cu Bagatelles pour un massacre. nu dispera! De captezi un efluviu corporal ce þi se pare dezagreabil.. Istoricul Jules Michelet. ce mereu va fi definit aceastã culturã. JEAN-EDERN HALLIER: Din fericire. din fidelitate faþã de sine însuºi… 26 . devenea colabou prin coincidenþã. voi descoperi cã vechea mea antipatie se va fi preschimbat în ceva similar cu plãcerea sau dragostea. ce dezvãluia tutulor activitatea intensã a falului sãu»? Unde-i neaua de acum cîteva secole cîn Regele Solar ºtia sã preþãluiascã la justa lor valoare «domniºoarele cu miros urît»? JEAN-EDERN HALLIER: Prietene. dãm peste un medicinist patetic. HAROLD BOOM: Iar la sfîrºit.

à cette fin. azi. fie… de quatre sous./ Inventant. nibe de nibe./ Céline devait être très rigolo. «medic» sau macache ( din care am crezut. cãutat în doi. spunem fie. peau de zob. poet al omului. nu am la îndemãnã. deocamdatã. elogiul insectei cu pricina din Gog. româno-þigãnescul canci insemnînd. a timºoreanului Vasile Popovici. JEAN-EDERN HALLIER: Hmmm! HAROLD BOOM: . De ce? why? warum? pourquoi? In hexagonala curentã. cã se trage. aflat la muzeul ducal din Nancy: La femme à la puce. unde puricele. à deux sous. el. ar fi vituperat sionismul alãturi de Dieudoné M’Bala M’Bala. dragã istoricilor revizioniºti din Hexagonerie). Die Dreigroschenoper. Tocmai a mai apãrut un dicþionar de termeni arabi adoptaþi în limba lui Camus. y en a pas). se refugiazã în abisul bughigãilor feminine. Da. nepontagioasã. prin filierã turcã.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) HAROLD BOOM: Acolo. a grãit despre cîiinele sãu la modul racinian. «de doi lei». de cãtre un el ºi o ea.. ca în româneºte. în teza doctoralã. înºelîndu-mã amarniceºte. stîlpul canonului occidental. unde nu gãsim însã la bibliografie. Cu exegeza puricelui verlainean ne-am întîlnit într-un capitol tudor-vianesc din Arghezi. ca ºi toubib. Poemul rimbaldian al despãduchitoarelor exegetat iaºte. de unde aflãm cã vocabulul clebs? chien. ºi sã clameze cu Hamlet: «E putred totul în regatul Danemarcei!» JEAN-EDERN HALLIER: Cînd nu a mai avut nemica de zis. 2.. maintes ruses + force astuces:/ J’aurais vachement savouré ce tableau! JEAN-EDERN HALLIER: Ptiu. se desfatã cu numere impare. rien. publicatã la Cartea Româneascã. A-t-on lu Rimbaud? de Robert Faurisson (nemuritã. The Threepenny Oper. Opera de trei parale versus L’Opéra de qaut’sous: certains préfèrent l’impair. un et trine.. ar fi îmbrãþiºat cauza palestinianã. doar cã-i preferãm un tablou de Georges La Tour. ºi un capitolaº musilian din Omul fãrã însuºiri. atât de sagace. graþie casei editoriale La Vieille Taupe. creºtinul Dumnezeu. putea sã-l reciteascã pe Shakespeare. cînd ceva nu pare sã aibã mare valoare. Sã relaþionãm oare pasiunea franþuzã pentru 27 .. în danezã. pentru a-þi rãstãlmãci gãselniþa. unul în trei. «câine»? e magrebin. cartea. Michel Collon sau Alain Soral… ºi l-ar fi dat pe Bernie Madoff cu curul de Terra pînã i-ar fi plesnit perciunii… HAROLD BOOM: A son clébard cherchant des puces. folosindu-se de fiecare datã numarul par. HAROLD BOOM: Alte stihuri mai bune. Et pour cause! 3. romanul lui Papini. trou de balle. dar… impari Deus numero gaudet. dupã ce va fi denunþat ºi pericolul galben.. *** 1.. Cu siguranþã cã îl cãuta de pãduchi Anarhistul nostru de dreapta ce. ºi stim de ce.

la Hexagonali. 28 . un pet d’âne mort. Luat de Céline cu el în refugiul pétainist de la Sigmaringen ºi purtat. spre cuplãri. Precum în: cela ne vaut pas un zeste de citron. adicãtelea în doi timpi ºi trei miºcãri. valahii. uºor dominique-strauss-kahnianã. un clou. Cu trimitere ºi la insectele aceluiaºi nume. reale. ºi la manipulatorii de ºerpi ai Antichitaþii. nu-i bai. Ori cu puricii în numãr indeterminat. se poate implementa. mãmãligarii. inclusiv cînd venea ora mesei. nu ºtim cît de imaginari. în Naturalis historia. însã la purecat ne ia lumea par-impar. vag. defilãm cu ceapa degeratã. numai cã devaluarea. pacsãri. Aºa: Les psylles et l’onde ont péri. Noi. 4. la piept. 5.Luca Piþu par cu atracþia. povestiþi de Pliniu cel Bãtrin. ºi evocaþi de Apollinaire în Colinele. en sautoir. Entwertung aller Werte. Nu facem mulþi purici. într-o sacoºicã marsupialã. ºi cu zero ºi cu 1. cum relateazã Lucien Rebatet în Memoriile unui fascist. dreptu-i. un iota. faimosu-i poem. partuze ºi alte partide patrate? Ne-ar veni bine. un kopeck.

al celor douã scânduri. cã nu e scãpare ºi cã e lipsit de decenþã sã te ºi gândeºti la muzica asta. clopotar. ªi despre aceea. pe urmã a dat nume uliþei copilãriei pe care se afla ºi bodega Zorii care se zicea La cãþaua leºinatã printre locuitorii beþivi ai strãzii. fiecare poate cânta cu ce are la îndemânã. o minune fãrã putinþã de pricepere. e aproape imposibil sã o povesteºti. militant comunist ilegalist ce s-a fost botezat la început József Rangecz. fost dascãl al lui Piotr Muzica. un fusion de pe vremea când þarii de la Moscova încep sã se prenumere din familia Romanovilor prin Mihail I. adaugã un du-te vino al gesturilor. pe strada care se numea odinioarã Rangheþ.Fusion jazz & blues Daniel Vighi Pe muzica lui Mily Balakirev. Muzicã de atunci. cu alte sonuri. anul când Carlo îºi dã suflarea cea de pe urmã. kitschul lopeþilor. acelea ale clopotelor din turnul bisericii neogotice din Piaþa Lahovari ºi clopotul de la capela cimitirului de pe Rusu ªirianu pe care îl trage profesional un gropar devenit. Muzicã de acum. mai bine muzica baroc cum ar fi Peccantem me quotidie de Carlo Gesundo în care apar de toate. inevitabil. asta la anul 1613. kitschul lopeþilor. kitschul mirosului de cetinã de la coroane. a sirenei din cartierul Fabric. subiectul unui asemenea kitsch. un mai nimic al convoiului care merge kitschos la groapã. din nevoi ceremoniale. Noi cu texte ºi cu 29 . ºi gândul cã vei fi ºi tu. aºadar muzica Iosif Rangheþ-utca. apoi kitschul mirosului de pãmânt reavãn. kitschul efortului pe care-l fac ei mînuind cu frânghii copârºeul. apoi altele. Acum e adevãrat cã muzicã au ºi picãturile de apã în chiuvetã. sau de prin marginea Elisabetinului. cele de prin jgheaburile casei la vremea ploilor de toamnã. ºi despre asta nu poþi vorbi. muzicã e ºi aceea a turturelei. despre muzicã poþi vorbi doar cântând. muzica clopotelor de la Biserica de pe lângã Casa Studenþilor din fostul liceu Notre Dame. restul sunt aproximaþii inutile.

ªi Mily compune despre neaoºismul Rusiei prin Leonid Kharitonov & Russian Red Army Choir . din strãluciri de nickel pe nume Fanny och Alexander.” Adãugaþi acum ºi neaoºismele locului. a cifrelor. despre care un anonim scrie pe youtube cã ar fi un PURE? TESTOSTERONE (majusculele îi aparþin ãluia). plini de umor. a calului din nichel cabrat voiniceºte în douã picioare pe farfuria pendulei. a rotiþelor dinþate. A crescut elevul de liceu care am fost în fascinaþia „ºoroafelor”. viaþa ne-a adus aici încã din copilãrie. pe când tocmai izbucnea revoluþia maghiarã. respectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le reveneau ca vânãtori AJVPS. îmi spunea pe undeva printr-un restaurant din Herculane cã privirea îngrijoratã aruncatã ceasului este semnul intrãrii în cadrele nemiloase ale civi- 30 . Fie-iertatul Valeriu Leu. în pãdurile munþilor Zarandului. asemenea cântecului naþionalist rusesc al lui Mily îmi pare a fi urmãtoarele fraze prin care mã autoplagiez înspre un cât mai deplin scandal public: Suntem în oraºul Lipova. Din naºtere. prin grija partidului ºi autoritãþilor locale din comunele Neudorf ºi Zãbrani. a pendulei din vecini cu strãlucirea alamei. Le punem laolaltã ºi le ascultãm muzica.The Song of the Volga Boatmen. pe malul celãlalt al râului pe dealurile podiºului Lipovei acoperite. spre deosebire de alþi concetãþeni care practicau cu fervoare braconajul pe Valea ªoimoºului.Daniel Vighi citate. Aºadar. doi grãsani simpatici. alamã. asemenea filmului aceluia feeric. pe Banat. Adaptaþi-o la muzica din frazele autoplagiate care urmeazã. muzica vânãtorilor cum e asta de se cheamã I'm a Hunter . vânãtori înscriºi cu acte la Asociaþia judeþeanã de vânãtoare ºi pescuit sportiv.World of Warcraft Hunter Song. Înainte de toate. fost dascãl al lui Piotr. de hectare de livezi cu piersici ºi meri. Care cântã la fel: “Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lângã atelierul de ceasornicãrie al fraþilor Wenczel. ºi felul în care cântã ele precum compoziþiile naþionalismului muzical al lui Mily Balakirev. marele istoric al Banatului. cu vagi înfiorãri de lume nordicã. mai apoi aceiaºi bântuiau ºi dincolo. Este o tradiþie a lucrurilor meºteºugite din mâna priceputã a tradiþiei nemþeºti. tatãl cunoscut al ºi mai cunoscutului Lac al lebedelor. maºinãrii din fier la care se holba cu plãcerea cu care fãcea acelaºi lucru bãieþelul din feeria lui Ingmar Bergman – filmul halucinaþiei lucrurilor strãlucitoare din sticlã.

ªi care dintre ele este 31 . devine poezie. Le potrivim cu Besame. dacã muntele. mucho! interpretatã de un adevãrat american romantic singer pe care l-am uitat. lizaþiei capitaliste. a doua oarã ivitã din devenirea ei. Aºa e. laolaltã cu primii simboliºti autohtoni. valea. prin recontextualizare. boschetul. „se întâlneºte. cu o strategie discursivã anume. ajung parte dintr-un limbaj edenic. prin intermediul cãreia . îmi zice. Asta îmi spune ºi se întâlneºte în observaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic Vali Leu. ºi aleea. Le combinã în acord cu ideea de „translare de la starea vegetalã mutã la aceea cu sens” care se petrece „prin intermediul unui meºteºug” (al Domnului) care domesticeºte „natura sãlbaticã” fãrã a o artificializa. aºa ca Glenn Millers cântând Moonligth Serenade înainte de a pieri în apele Canalului Mânecii la vreme de rãzboi. p. 380). Soacra mea din satul Parþa. Ceea ce o desparte de natura lui Alecsandri sau Coºbuc. pe alte coordonate muzicale fusion. preotul Constantin Jinga zice altfel. 2009.. este faptul cã a poetei este „grãdinã” ºi nicidecum „naturã”.” (Jinga. Aici îl ia de martor pe Rosario Assunto ºi scrierile sale despre artã ºi despre estetica grãdinii. grãdinã. arbustul. 1984.. Revin la Alice Cãlugãru ºi la grãdina ei. Sau. Arta grãdinii. la Peciu Nou sau Gottlob. 7). numai cã de vom þine aproape de Baruch Spinoza. uiþi tot. Trec mai departe. în vreme ce dincolo e natura naturans.Pe muzica lui Mily Balakirev. Sigur cã ni se poate reproºa cã punem în parantezã grãdina dintâi a Edenului care este ºi ea tot. Edenul e mai degrabã natura naturata care ºi-a pierdut intrinsecul de natura naturans. îmi spune acelaºi lucru. banca ºi pervazul cu viorele sunt ºi ele tot naturã. de ce nu. unde firescul vegetal îºi depãºeºte funcþiunea pur biologicã ºi. toate bisericile nemþeºti au ceas pe turn”. aflat la nici cincisprezece kilometri de Timiºoara. La cei înainte pomeniþi avem natura naturata. zice Costi Jinga. dar. p. „fie la Jebel. eºti ca la porþile grãdinii cu flori a lui Alice Cãlugãru la care revin dupã un ocol prin aceea a lui Dimitrie Anghel.aratã Paul Ricoeur . copacul îºi pãstreazã naturaleþea. podeþul. dar ºi Eminescu. cum se ºi cuvine în asemenea momente de mare trãire bleagã când.limbajul este scos din cãmaºa mult prea strâmtã a funcþiei sale de descriere. în beneficiul funcþiei cognitive a acestuia” (Ricoeur.. teologie. adicã (ºi) prin mâinile omului. „În toate satele pe unde mergi”. nu mai ºti nimic.. Fostul nostru student. germinând întrun univers metaforic. undeva la nivelurile profunde ale sevelor hrãnitoare. rîul ºi dealul sunt naturã. în mod natural . Ne întrebãm. Simplificând: o datã e natura ieºitã din eternitatea Domnului. ªi iatã urmarea acestei întâlniri între natura naturata cu natura naturans : „Floarea.

florile care „dezmiardã ochii”: amestec de eros ºi magie a efectelor halucinogene ale lui Carlos Castaneda ascultându-ºi maestrul. 2005. Sãlbãticia ºi parcul. Majuscularea aceasta întrebãtoare mãsoarã distanþa faþã de estetica romanticã. creatorii Fundaþiei Internaþionale pentru Libertate Internã. pur ºi simplu. gesturile: întâmplãrile stau sub vraja ca de medicamente psihotrope. este „sãlbãticia” dintâi. gândurile sunt „blânde” ºi „alintã”. e aºa ca în extazul cu marijuana sau canabis. „Vraja dulce”. psihedelismul ºi consumul de droguri (cum ar fi mescalina). o beþie policromã. tonifiant ºi edenic. Gallimard. „norocul zilelor de varã” totul e mignon. viaþa curge lent. Mãreþia e intimism olfactiv: „miresme dulci de flori” îmbatã vizitatorul. mãreþ ºi sempitern coboarã. 7) 32 . prin anul 1905. 1994 (apud Jinga. Jungla ºi grãdina zoo. 212) Beþia din grãdina lui Dimitrie Anghel este o faptã miraculoasã pe care o povesteºte Castaneda. iar lentoare asta este ºi ea o diminuare. Edenul ca Naturã este expresia unei desãvârºite întâmplãri meºteºugãreºti care adunã laolaltã „arta grãdinilor. Toate dobândesc sensuri psihedelice. 2009. ocrotitoare ºi liberã de orice fel de sãlbãticie?”1 (Jinga. o binevenitã diminutivare. gândul este „iertãtor ºi bun”. un om obiºnuit reuºeºte (…) sã intre într-o altã lume.” (Laura Rosca. p. vorba poetului. ºi florile-mi dezmiardã ochii” seamãnã “procesului acelei «lãrgiri de conºtiinþã» (la care) participã doctrinele oculte ºi religiile orientale. plãcut. aºa ca dupã o beþie zdravãnã cu mescalinã. o alunecare într-un mai puþin odihnitor. Se poate ºi una ºi alta! Dovada supremã mielul care doarme ferice. sfioºenia. grãdinã fiind. între labele leului. 1996. pe post de sacerdot al LSD-ului ºi de ucenic al ºamanului Maltus: „Cîteodatã. pe bãtrânul vrãjitor Juan Maltus. Tot în grãdinã. calde. intrã Dimitrie Anghel ºi dã peste Eden: „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. Gabrielle van Zuylen. 7). melancolia.Daniel Vighi Natura. Tous les jardins du monde. Cu observaþia cã Edenul. p. nostalgia omului dupã starea paradisiacã a unei naturi originare. Versurile „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare/Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. o beþie ca acelea ale lui Timothy Leary ºi Richard Alpert. 2009. dintr-un noroc. p. p. Dar fapta lui este imediat 1. editorii revistei „Psychedelic Review" ale cãrei pagini gãzduiau sloganurile publicitare: „Mescalinã! Misticism experimental! Ciuperci! Extaz! LSD-25! Expansiunea conºtiinþei! Transcendenþã! Haºiº! Botanicã vizionarã! Psihologia religiei! Libertate interioarã! Volburã! Politica Sistemului Nervos!” (Winkler. 121). ºi florile-mi dezmiardã ochii” Poteca dinspre cosmic. amintirile.

(1989). P. p. adicã “a that developed from mixing and rhythms and the amplification and electronic of ” (http://en. 33 . o lume greu de perceput raþional despre care ucenicul întreabã naiv ºi copilãros maestrul: “. Winkler. Bucureºti: Editura Albatros. (2000). (1996). Castaneda. Bucureºti: Editura Univers. C. (Castaneda. Rosca. C.Ne aflãm din nou. Braga. P. 8). Bucureºti: Editura RAO.” Acea altã lume este dincolo de portiþã.org/wiki/Jazz_fusion): Ricoeur. Studiu de caz: Carlos Castaneda. L. spre grãdina cu “vraja dulce”. In C. (2009).Pe muzica lui Mily Balakirev. Vârsta nouã a religiozitãþii. în acelaºi loc.. Arta visatului.wikipedia. 2000. Cluj: Editura Dacia. 100) Bibliografia folositã în bucãþica de faþã care e “jazz fusion. CAIETELE ECHINOX. Eseuri ºi documente despre America de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Cluj: Editura Dacia. Cinci lecturi biblice despre om. Existã aceastã lume sau este ea doar o plãsmuire a minþii mele?”. A. ªamanismul postmodern (Vol.. or jazz-rock”. Trecutul apropiat. D. Metafora vie. Jinga. etichetatã drept nebunie sau halucinaþie. fusion. don Juan. (2005). în care am mai fost. (1984). Versuri ºi prozã. Timiºoara: Editura Marineasa. Anghel. M.

poeþi tineri ºi adevãraþi.Replay @ Forward Ioan Moldovan  POEZIA E (TOT) LA BISTRIÞA. toate dispuse ºi bine dispuse sã facã faþã cât mai convingãtor condiþiei exigente de invitat al Festivalului de poezie ºi muzicã de camerã – Poezia e la Bistriþa. Lansãrile de carte au prilejuit întâlnirea cu Pãzitoarea Anei Dragu. cu inteligenþã. cu personaje bine conturate. Grigore Þãrmure. admirabil cunoscãtor al poeziei tuturor celor despre care a vorbit. La a patra ediþie. au fost gazde ireproºabile ºi organizatori inteligenþi. subtilitate ºi putere de seducþie. Aºa e. Aºa a fost. secondaþi eficient de echipa lor bistriþeanã. sper. Majoritatea secvenþelor acestui „film” cu poeþi s-au derulat la Centrul Multicultural Sinagoga. venit de la Sibiu. sperãm. credem. toþi dovedind cã 34 . avându-i ca invitaþi pe Oana Vãsieº ºi Andrei Gamarþ. Dan Coman ºi Marin Malaicu-Hondrari. Claudiu Komartin ºi Bogdan Coºa au prezentat revista Poes:s International ºi au girat ediþia LX a Clubului de lecturã Institutul Blecher. cu Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu. Aºa va fi. O Bistriþã care tocmai îºi trãia cu fast ºi antren Zilele. plini de imaginaþie ºi solicitudine ai acestei petreceri poetice. cu Gringo de Radu Niþescu. generoºi. între 12-15 iulie 2012. stilul. dincolo de vârsta. iar moderatorul lor a fost poetul Radu Vancu. faima ori farmecul individual.

de curând apãrut la Polirom. invitatul special al poeþilor de la Bistriþa. Olga ªtefan. Andrei Gamarþ. poeþi. ºi prozatorul Alexandru Vlad. cititori etc. atenþie ºi interes viu.Apocalipsa dupã Marta. La acest capitol doi invitaþi seniori. cãruia un triumvirat format din Ovidiu Pecican. Andrei Dósa. La Plan B Club Café Radu Vancu i-a provocat pe Ioan Moldovan. integrala poeziei sale ºi volumul O zi din viaþa mea fãrã durere. Alex Vãsieº. au prilejuit lecturile poeþilor invitaþi: Ion Mureºan. 35 . cu o audienþã de invidiat pentru numãr. cãreia i-au fost prezentate douã cãrþi . Alexandru Uiuiu ºi Ion Vlad i-a lansat romanul Ploile amare (Charmides. Radu Vancu. prozatori. distins cu Premiul USR pentru prozã. Doina Ioanid. Irina Bruma. Aurel Pantea ºi Nichita Danilov sã se confeseze cu privire la felul lor de a trãi ºi scrie poezie. Ana Dragu. Sorin Gherguþ.Replay @ Forward valoarea nu aºteaptã adunarea anilor ca sã se adevereascã. Momente de desfãtare. 2011). Elena Vlãdãreanu ºi Marta Petreu – în cea de-a treia searã. Robert ªerban ºi Ioan Moldovan – în prima searã. Claudiu Komartin. nume de top ale literaturii: Marta Petreu. Nichita Danilov ºi Aurel Pantea – în seara a doua. Radu Niþescu. Domnica Drumea. prestaþia acestora fiind îmbelºugat extinsã prin intervenþiile celor de faþã.

Ioan Moldovan U n recital la patru mâini – mâinile de maeºtri ai Corinei Rãducanu ºi Eugen Dumitrescu – având în program compoziþii de Claude Debussy. principalul organizator ºi susþinãtor al Festivalului. Maurice Ravel ºi George Enescu. Beethoven. un altul susþinut de Rãzvan Dragnea cu piese de Bach/ Bussoni. este o instituþie de indubitabil profesionalism. Serghei Prokofiev ºi George Enescu ºi un recital cameral susþinut de Ávéd Éva (pian) ºi Kozma Péter (violoncel) – cu creaþii din Luigi Boccherini. ªi cu o atenþie programatic îndreptatã spre muzicienii tineri de valoare. Max Bruch ºi David Popper – au asigurat poeziei o nobilã ºi emoþionantã însoþire cu muzica de înaltã clasã. Franz Liszt. cu irepresibila dorinþã de a spune pe faþã: fericit cel care a fost ori va fi invitat la Bistriþa! 36 . M-am întors de la Bistriþa cu certitudinea ºi cu bucuria de a fi avut o privilegiatã întâlnire la cel mai înalt nivel cu poezia. dovedind cã Societatea de Concerte Bistriþa (director Grigore Þãrmure).

Poeme Gheorghe Vidican PATUL NUPÞIAL sânge strãin împrospãteazã trupul miresei cu nechezatul mirositor al ierburilor în nopþile de varã paºii mirelui lasã poftele altor femei roºiatic giulgiul miresei se prelinge sub pleoapa nuntaºilor PRIVIREA BUNICII mersul pe bicicletã prin praful zilei macinã oasele de exil ale bunicii trecãtorii sunt ochii pãmântului în setea amiezii poartã tânguirea fântânii pe umeri liniile obosite ale orizontului în privirea bunicii mersul pe bicicletã al îngerilor nãpãdite de ierburi clipele de exil ale bunicii împart zarva de pietoni în cerºetori ASTORIA proaspãt ca ºi tinereþea mãrunþiºul din buzunarul liceanului foºneºte prin jocul de cãrþi plantaþia de cafea împodobeºte sânii chelneriþei plescãitul cojilor de seminþe e o ceremonie pentru fumul de þigarã mirosul a ajuns bãtrân în ceaºca de cafea mirosul cafelei alungã rãsãritul ZI DE VARÃ fumul din pipa bunicului aºeazã amiaza pe coama dealului merele cu chip de copil putrezesc în literele braille degetele orbului ridicã din 37 .

Gheorghe Vidican umeri suportã filã cu filã altceva izvorãºte din coasta dealului cu braþele pline de ochi fântâna adapã caii sãlbatici ai nisipului leagã la ochi pasãrea oarbã ºi stinsã OCHIUL ochiul din ochiul mamei lumineazã celãlalt ochi sparge sângele meu ºoaptele descompun poemele mele în susur celor neauziþi le spune mânia din ochiul mamei picãturã roºiaticã a nopþii în oglinda proaspãt trezitã TOAMNA ochii degetele creºtineazã frigul toamna îºi odihneºte paharul de oboseli rãsturnat peste coapsele tale strivesc liniºtea din merele coapte coaja de nucã descopãr nechezatul cailor în crãpãturile secetei peste sânii tãi se prelinge umbra pãsãrilor de pradã picurã în sârma ghimpatã sângele ritualic al brumei lipsit de luminã mirosul mustului curge spre pivniþele din deal memoria lumineazã icoana din degetele oarbe LA PUªCÃRIE îmbrãþiºãrile tale personalizeazã frigul virtual al iubirii trãieºte anotimpurile în zãngãnitul uºilor jocul are zãbrele argintii strecurat violul scuturã noaptea în palmele femeii de serviciu dragostea lor uimeºte câinele lãþos al patrulei o voce precoce recitã din serghei esenin SÂNGELE MEU mângâie piatra coapsa felceriþei din petid sudoarea cosaºului înroºeºte fânul barba bunicului stãruie în sângele meu susurul robinetelor umple în bucãtãrie gamela soldatului sudoarea cosaºului disperseazã unitatea de artilerie în femei posomorâte raveica se plimbã cu ligheanul printre insomniile cimitirului sângele meu încurcã mersul pe bicicletã al învãþãtoarei râsul copiilor bate o pendulã fãrã scãpare degetele orbilor leagã mirosul fânului tot mai departe de poartã 38 .

ca în mai toate romanele din ultima perioadã. o voluptate a narãrii se întrevede în paginile sale de prozã. posedã un talent al povestirii. om de bunã credinþã. este nefericita poveste a unui naiv profesor de francezã. dar remarcabile mai ales prin incongruenþele naturii lor iscusit realizate din straturi. recompensat cu prestigiosul Premiu pentru prozã al Uniunii Scriitorilor (2010) ºi Premiul pentru prozã al Filialei Cluj a U. a încordãrii firului narativ ºi a dezvãluirii parcimonioase.S. Radu Mareº. puþine la numãr. menit parcã a sublinia ilustrativ aceastã perioadã fastã a creaþiei sale. dens prin dramele concentrate în paginile sale. preocupat. creând o stare de încordatã aºteptare. reconstituind cu migalã. (2010). dar ºi pe personajele.Cronica literarã Liana Cozea Teama de a fi fericit Radu Mareº Deplasarea spre roºu Editura Polirom. sã tensioneze textul. Prozatorul reuºeºte. jupuite deceleazã ascunziºurile unor existenþe aparent banale. Radu Mareº publicã la Editura Polirom romanul Deplasarea spre roºu. 2012 La mai puþin de doi ani de la apariþia romanului Când ne vom întoarce (Cluj. 2010). De aceea se poate vorbi de o tensiune retrospectivã ºi de una anticipativã care pãstreazã treaz interesul la lecturã. se sprijinã atât pe trama inteligent alcãtuitã. fericit un numãr de ani ºi ingenuu în a crede în 39 . ce descojite. Scriitor remarcabil. de sincronizarea istoriei mici cu istoria mare. prelungind-o intensiv pânã în momentul final al revelãrii adevãrului descumpãnitor. El are ºtiinþa dozãrii dramatice. de plasare a dramelor individuale în conjunctura istoricã atent reclãditã. când talentul sãu se menþine la un zenit prelungit ºi durabil. Acest roman al sãu. Editura Limes. În esenþã.

fãrã „a family name“. „nebunul“. ziua. prin ajutorul acordat de o bisericã catolicã londonezã ºi Crucea Roºie. „halucinaþiile insomniei“ deveneau spre dimineaþã „îngrozitoare. cu caracter de generalitate – profesor de francezã. rãmas în Germania. Romi ºi atât – absenþa numelui de familie îl plaseazã într-un soi de anonimat. Diana avea „o nepãsare de sus faþã de tot restul lumii sesizabilã în zâmbetul mecanic ºi privirea inexpresivã“. doi inºi de o singurãtate „care-i sãlbãticeºte pe oameni“. cu mama sa – justificatoare a crizei domestice ºi a abandonului lor rãmas neexplicat. plin de amintiri dureroase. Radu Mareº este un fin analist ºi un autor delicat cu personajele sale. Capitolul întâi debuteazã în manierã balzacianã. deºi „asemenea melcului“. peste tot „delirurile ºi nebuniile nocturne. tãcuta englezoaicã – Diana ºi atât. de care era imposibil sã mã separ complet“.Liana Cozea durabilitatea stãrii sale de bine. amintiri împotriva voinþei sale ºi „tocmai de aceea atroce. la fel de anonimã. îi puteau asigura un somn chinuit ºi vremelnica uitare. implacabil. dupã 1989. Romanul are douã pãrþi al cãror liant este protagonistul. îngrozitoare“. Romulus. de o individualitate aparte. „cãci nu existã nici cea mai micã amprentã a suferinþei ºi a nebuniei care sã se deconspire pentru un ochi indiscret“. Diana. izbutind. eroul se îndreaptã spre locurile descrise minuþios. 40 . În lipsa alcoolului anesteziant ºi abrutizant. sã se întoarcã în bârlogul sãu de la etajul trei. pe lângã „compunerea“ atmosferei. la volanul maºinii sale. devenit în timpul liber. o permanenþã aparent indestructibilã a micului sãu univers. Dimineaþã de dimineaþã ieºea în lume cu cea de a doua faþã a sa. anihilând în parte amintirile fulgurante. insuficient înþeles ºi asimilat. ameninþat permanent de prezentul instabil. în lumea ei – însoþitoarea convoiului de ajutoare. pentru a cãrui „nebunie“. cumpãnit. ca într-un ritual. antrenat sã scrie reportaje despre una din terifiantele case de copii handicapaþi. de parcã „se contaminase ºi ea cu virusul valah al poveºtii“. în prag de normalizare ºi modernizare. Cu aerul ei somnolent. îºi cãra. Este relatarea – folosind pretextul unei scrisori adresate fiului sãu. ecranul opac cu valenþe protectoare. iar þiuitul singurãtãþii amplificat în urechi ºi craniu e în sine o torturã“. apatic. absent. era nevoie sã vinã seara. acolo. unde cele douã sticle de vodcã bãute ritmat. Ascuþimea intelectului ºi subtilitatea demersului sãu analitic se îmbinã fericit. Seara. Romi. ziarist de ocazie. îl ajungea din urmã ºi intra iarãºi în „cercul de foc al nopþii“. de nesuportat. asemenea loviturilor în plex. dar mai ales de reminiscenþele unui trecut. sã redea intensitatea interioritãþii personajelor sale. devine prin destãinuirea ei elementul declanºator al amintirilor adânc reprimate ale lui Romi.

iar sinceritãþile lor.. încercarea de a se autoconvinge cã trãieºte starea de fericire a omului mãrunt. ceea ce îi dezvãluie oglinzile sale interioare. derutat. franceza. desfãºuratã la ani-luminã de orice prilej sau sentiment de fericire. Este masca omului ce trebuie sã accepte inadecvarea dintre el ºi femeia iubitã. se poate sã fi provocat destãinuirea lui Romi. cea care-i cunoaºte „visele mediocre de spirit mulþumit cu puþinul pe care viaþa i-l oferã fãrã preþul coºmarurilor“. Tocmai viaþa Dianei. el îºi cânta melodia „la care ea asista din loja aflatã la o distanþã cosmicã“ ºi se întreba cu amãrãciune. „nu descoperise vreodatã motive puternice de bucurie sau încântare care s-o facã sã încetineascã paºii. dar ºi neîndurare. fãrã voinþa sa. obligat sã accepte. în momentele sale de luciditate. chiar 41 . Diana. niciodatã nu avusese ocazia sã-ºi utilizeze „calificarea“ împotriva lui însuºi. „fãrã sã ezite o clipitã când ajungea în proximitatea rãnii“ ºi al doilea era limba strãinã. Subtil blazaþi sunt amândoi eroii acestei prime pãrþi. era „un atom anonim ºi bezmetic. capabil sã sesizeze „nebunia purã. cu rãbdare ºi empatie reconstituie migãlos felii din trecutul ce are pentru ambele personaje o mare relevanþã. atunci când. stupefiante.] ºi nici nu mã simþeam în stare sã spânzuri comuniºti de felinarele de pe strãzile oraºului“. poveºtile lor sunt diferite. iar lumile lor diverse. înainte de a-i scrie fiului sãu: „siguranþa ºi rãceala“. pânã nu cu multã vreme în urmã trãind într-o stare de „fericire“ obliterantã. cu o biografie atipicã. fericirea „care se prelungeºte din ea însãºi“ – este o mascã. cosmicei distanþe“ care îi separa.Teama de a fi fericit Cuvintele sale scormonesc cu delicateþe totuºi ascunziºurile sufleteºti. cu infinitã tandreþe. Obsesia fericirii lui Romi. masca vulnerabilitãþii lui. care urma sã se instaleze între noi. ne luam parcã la întrecere care mãrturiseºte ceva mai îngrozitor. în formele ei delirante. mai de ne-spus despre sine“. Diana a fost singura fiinþã cãreia îºi deschide Romi sufletul. sã zãboveascã“. cã este „inapt de vise grandioase cu care apoi sã mã grozãvesc. dupã adopþie. drumurile lor s-au încruciºat „doar ca sã ne spunem unul altuia povestea“. completa detaºare cu care povestise despre sine. Fiinþã bizarã. unele uitate de tot [. pierdut în puhoaiele umane de la periferia metropolei“. aproape sublime. admite resemnat cã în cuplul pe care îl alcãtuieºte cu Grete. fosta Wagner. Tãmaº. „în ce ierarhie mã situez eu. Romi.. fost navetist plin de cicatricile secrete ale vanitãþii rãnite. ca ºi sinceritatea totalã ce numai în prezenþa unei persoane asexuate o poþi arãta. Romi având „revelaþia uriaºei. îºi mânuieºte scalpelul. ca apucaþii. Din douã motive. o fiinþã de o singurãtate aproape absolutã.

Autorul. lãsaþi de capul lor au rãtãcit prin gospodãria nemþeascã din Transilvania ca „printr-o pãdure sãlbaticã“ ase- 42 . cascã gura la vitrine“. copiii salvându-se. au trãit în fragedã copilãrie. de unde destinul lui Grete de om rãnit. Grete ºi fratele ei geamãn. refugiaþi într-o ascunzãtoare. la rândul sãu. care dupã moartea lui Moºu. îºi duce existenþa solitarã. muziciana. pe lângã aceste îndoieli era însã ºi graba ei febrilã cu care „dupã ce ne scoteam hainele. cu predilecþie trãirile eroului confruntat cu ceva camuflat. violonista din orchestra operei oraºului transilvãnean.] ºi câtã afecþiune e în stare sã acorde cuiva“. În abandonul ºi abulia de un soi aparte. venea sã mi se adãposteascã în braþe în camera ei de pe colþ. îi împrumutã protagonistului sãu calitãþi de analist. aºa cum îºi ducea cutia neagrã a viorii. fãrã fisurã. Grete. bântuiþi de coºmaruri nocturne terifiante. cu real talent interpretativ. a aceleiaºi traume. „cum îºi trag mamele dupã ele pe stradã câte un copil care se împiedicã.. ascunzãtoare gãsitã întâmplãtor în jocul lor. consolare. fugit în Germania înainte de 1989.. „se descoperise într-un vid absolut. rãmânând în casa pustie. insuficient dezvãluit ºi care îl depãºeºte. în niºte vremuri tulburi. Grete. iubita ºi apoi soþia sa. Hans. arestarea pãrinþilor ºi dispariþia lor definitivã.. traumã pe care nu au depãºit-o nici la anii maturitãþii. Hans. cãci „peste interdicþia sau blocajul. o traumã. o perioadã lungã de timp. la vârsta de patru ani. Grete. sprijin ºi probabil uitare. nu mai mare decât o cutie. peste refuzul indus sau impus [. cei doi copii. marcat el însuºi de amintiri. îºi târa dupã sine amintirile din vremea prunciei. tatãl adoptiv al gemenilor presupuºi orfani. îi depãºeºte capacitatea de înþelegere ºi previziunea ocrotitoare. Textul are coerenþã tocmai prin aceste caractere bine construite ºi credibile ºi transmite o stare de emoþie autenticã.. amplasându-i în situaþii revelatoare pentru profilul lor. iar hazardul fãcuse sã fiu eu cel care m-am apropiat sã o iau de mânã“.Liana Cozea ºi în afara familiei ei [. abstrasã ºi pãrelnic docilã în viaþa cu Romi.] n-a trecut niciunul din gemeni ºi în fond asta conteazã“. Radu Mareº are o delicateþe în a-ºi mânui eroii. pe când se aflau în Germania îi transferã „geamãnului – în cel mai firesc mod cu putinþã – aceeiaºi neîmpotrivire“. neîndoielnic. cu porþile sigilate. consecinþã. însã insuficient calificat pentru complexitatea situaþiei cu care se confruntã. de unde imensa sa vulnerabilitate. cãutând ocrotire. Dupã plecarea autoritãþilor. cu rãsfrângeri dramatice ºi asupra partenerului ei de viaþã. ineficient în faþa sufletului blindat. medic stomatolog. dar ºi Hans. unde era mereu frig“. al Gretei. Personajul Romi este un „scafandru“ al propriului sãu suflet.

a acceptat iubirea ocrotitoare a lui Romi. dintr-un instinct orb. se cumuleazã în coºmarurile Gretei „poarta ferecatã apãrea pânã la urmã ºi la fel uºile. ca într-un soi de autoinducere progresivã. foamea. printr-un salt spectaculos. Mãrturisirea lui Romi. cãci casa ei nu poate fi decât acolo unde se aflã ºi Hans. pentru care a optat. în plinã cecitate. spaimele trãite intens. într-o lume închisã. inabil sã descopere. ºtie cã „încã un pas mai departe. încã un milimetru în plus ºi urma ceva înfricoºãtor de care. maºinã. asistând. frigul ºi neputinþa de a-ºi explica ce li se întâmplã. cãrãmidã cu cãrãmidã. pe care el mizeazã cu un soi de resemnare entuziastã. dar fericire. Separarea lor de lumea de afarã era totalã. sau sã prevadã drama la care va asista ca martor ºi erou implicat ºi nici deznodãmântul. cãsnicia ei devenind o punte spre acel acasã dupã care tânjeºte. Mult prea preocupat de fericirea sa modestã: soþie. se precipitã totul dintr-o datã ºi surprinde printr-o dezvãluire învãluitã. pe care îl pregãteºte cu infinitezimale precauþii ºi aluzii. continuã sã se rãsfeþe. parcã nemeritatã. Autorul îºi înzestreazã personajul narator cu o luciditate care îl edificã numai parþial asupra lucrurilor. ªi în acest roman al sãu. ca pe ceva pasager. bãrbatul ei de tranzit înþelegând mult prea târziu sensul exact al respingerii categorice a ideii de familie. ci din contra. repetându-ºi cu încãpãþânare. refuzam sã iau cunoºtinþã“. cum o fi fiind ea. Singurãtatea lor. cã „fericirea. socotind ºi cã n-ar fi îndrãznit nimeni sã intre rupând sigiliile“. Grete. convingerea cã trãieºte o stare de fericire. detaºat ironicã. deºi proiectat pe distanþã lungã. Radu Mareº mizeazã pe elementul surprizã. la persoana întâi. Deºi are tenacitatea omului ce-ºi urmãreºte drumul spre fericire. bãrbatul ei. personajul se abstrage istoriei mari. „privitor ca la teatru“. fãrã a ignora enigmatica pasivitate a lui Grete. eroul sãu are totuºi conºtiinþa unui iminent dezastru: clãdindu-ºi fericirea. Romi nu sesizeazã provizoratul în care s-a cuibãrit Grete. copil. înaintând. de unde ºi refuzul de a avea copii. la derularea evenimentelor de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. implicat sentimental. de fapt de mimarea acestei stãri. Finalul este cu atât mai impresionant. mic-burghezã. limitatã la cercul familial.Teama de a fi fericit menea lui Hansel ºi Gretel din basmul fraþilor Grimm. E un clopot de sticlã transparentã. totul rãmas neînþeles. era înso- 43 . apartament de trei camere. cu cât. în care era ºi o disperare enormã. „ca sã mã eliberez de teroare“. autorul derobându-se de elementele ºi detaliile derizorii. se încarcã de dramatism pe mãsurã ce. spaþiu de tranziþie în care s-a refugiat ea. provizorat pânã la „reîntoarcerea acasã“ ºi regãsirea lui Hans. din fotoliul sãu. greu de spart ºi cu toporul. dar ºi incasabilã.

aproape „narcotizat de fericirea“ în care exista un „reziduu imatur. 44 . dar ºi în stilul expunerii dã dovada remarcabilei sale originalitãþi. uitându-se de la unul la altul. „geamãnul – era ca ºi cum ar fi fost ea însãºi. este elementul surprizã al romanului de atmosferã. demolând într-o clipã întregul edificiu de fericire precarã.) Ultimele pagini ale romanului îl reconecteazã pe erou la evenimentele sângeroase de reprimare a protestatarilor. dar ºi de o micã. chiar dacã nu interpretabil. dupã ce ºi-au purtat cu ele trauma niciodatã uitatã. dezvãluind tragedia fraþilor Grete ºi Hans: „toatã copilãria. Metonimia din final îi conferã ºi acestei cãrþi a lui Radu Mareº calitatea de prozã gânditã ºi finisatã cu voluptate neînfrânatã. prin aprobare de sus. mãrturisirea fãcutã de Hans celuilalt Tãmaº. acþiunea punitivã a minerilor. agravatã de ani. Abia atunci. de care Romi era conºtient. Dezvãluirea brutalã depãºeºte cu mult ciudãþenia condiþiei speciale de geamãn. dar ºi cu delicateþea scriitorului care atât în povestire. cu un rol presupus malefic. Romi are revelaþia actului abominabil la care este martor de facto. cel puþin unul care incitã spiritul ºi imaginaþia. rafinamentului ºi forþei expresive. Romi simþea cã ameþeºte ca între douã oglinzi paralele“. a „golanilor“ din Piaþa Universitãþii. dar episod instinctiv curativ. dar ºi mai târziu m-au chinuit înspãimântãtor coºmarurile surorii mele care nici azi nu e vindecatã ºi nici nu mai sper cã va fi vreodatã“ (subl. din spate. sau mãcar. întâmplare zguduitoare. m. de data aceasta. în compoziþie. poate pueril“. o infimã tresãrire interogativã de spaimã”. În cea din urmã zi petrecutã în Germania. dobândeºte semnificaþia deplinã. sau chiar împrejurarea cã faþã-n faþã cu Hans. aceluiaºi „corp astral. dar ºi roman politic. în actul narãrii. scris într-o manierã aluzivã. salvator pentru cele douã fiinþe pierdute care se regãsesc. niciodatã depãºitã. Finalul este. iscã întrebãri la care e obligatoriu sã oferi ºi rãspunsuri. cã gemenii ar aparþine aceluiaºi corp. individuale.Liana Cozea þitã de îndoiala care-i cãlca pe urme. în care cercul istoriei mari încorporeazã ºi supune cercul istoriei mici. având aceeaºi aurã“.

2012 Grea misie sã scrii despre vreo carte a lui Gabriel Liiceanu.Cronica literarã Dan-Liviu Boeriu Lucruri strigãtoare la cer Gabriel Liiceanu Estul naivitãþilor noastre Editura Humanitas. „Estul naivitãþilor noastre”. clar ºi concis. vreo personalitate culturalã mai controversatã decât filosoful pãltiniºan. Nu ºtiu sã existe. cu trimiteri la logica elementarã ºi la o minimã eticã salvatoare. Liiceanu a avut mereu postura unui ins aflat într-o perpetuã stare de consternare. Gabriel Liiceanu are un har extraordinar în a desface un concept în pãrþile sale esenþiale ºi de a-l dezvãlui. De aceea e atât de greu de înþeles cum de un discurs elegant. încãrcat de valenþe culturale. cã zilnic se loveºte de ceea ce el ar numi „lucruri strigãtoare la cer” dar care. 45 . dezaprobarea asiduã a unora dintre contemporanii sãi. volumul de interviuri pe care l-a publicat recent la editura Humanitas. în toatã splendoarea sau. însã nici nu cred cã majoritatea aserþiunilor sale despre ce sa întâmplat cu societatea româneascã de dupã 1989 pot fi desfiinþate prea lesne. rãmâne necunoscut. vor spune scepticii) „Oare ne putem apãra prin cuvinte?”. dupã caz. poartã subtitlul (naiv. Frapant în tot acest demers al lui Liiceanu de a se face ascultat este modul în care reuºeºte sã comunice chestiuni aparent complicate. în anii postdecembriºti. stârneºte. Privit deopotrivã cu admiraþie ºi cu urã. totuºi. la un moment dat. Nu sunt dintre aceia care considerã cã orice atac la ideile lui Gabriel Liiceanu constituie un mod abject de argumentare ad hominem. devin banale. A ºi declarat. tocmai datoritã enormitãþii lor ºi uºurinþei cu care contemporanii le digerã. dupã parcurgerea celor 27 de convorbiri. hidoºenia sa. Rãspunsul.

În primul rând. nu doar preluarea abuzivã a puterii de cãtre figurile reºapate ale vechilor tovarãºi. Amãrãciunea cu care autorul „Apelului cãtre lichele” constatã acest lucru nu are nimic de-a face cu vreo tentivã de incriminare a unor concetãþeni debusolaþi ºi manevraþi miºeleºte (Liiceanu e strãin. editorul Humanitasului a traversat o perioadã de prelungi frãmântãri interioare. ci doar ºi-a tãiat cuvintele în stofa discursului de tip nou ºi. aºadar. evident.] Mi-am zis cã dacã Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeºte exprimarea. ce-i drept. exprimându-mã” (p. ci mai degrabã cu stupoarea provocatã de faptul cã un asemenea demers naþional de re-îndobitocire e posibil pe fondul unui scenariu al dobândirii libertãþii. când „Apelul cãtre lichele” fãcea sã se trezeascã în unii conºtiinþa refuzului de a fi cãlcaþi din nou în picioare. Limba de lemn a foºtilor activiºti nu s-a schimbat fundamental în intenþii.Dan-Liviu Boeriu Filosoful. În al doilea rând. rãspicat. [. tragedia primordialã a noii orânduiri de dupã 1989 a fost. de verva demolatoare a unui Þuþea care considera cã a fãcut temniþã pentru un popor de idioþi). mai ales. dacã pot sã exprim mai bine ceea ce alþii simt ºi nu pot exprima. atunci eu am o obligaþie faþã de ceilalþi. Trebuie sã-i exprim. printr-o perioadã de restructurare ideologicã.. care se soldeazã cu cãrþi pline de note de subsol ºi cu o anumitã paradã de erudiþie. dacã ai ceva de spus. Gabriel Liiceanu are. ci. ºi în aceastã 46 . provocate. am început sã cred cã. în volumul de faþã: „Dupã ’90. „ieuropean”. ºi pânã la acest volum cuprinzãtor care înglobeazã aproape toate luãrile semnificative de poziþie ale lui Gabriel Liiceanu. Cu vârsta.246). O ºi spune. ci ºi-a continuat nestingherit drumul cãtre pervertirea conºtiinþelor. confiscarea brutalã a discursului public ºi. pe care de consecinþã. s-a hotãrât sã iasã în agora ºi sã punã la dispoziþia celor dispuºi sã-l asculte toatã priceperea sa. a unui „pupat toþi piaþa endependenþi”. trivializarea acestuia. surprinzãtoare prin sofismul etic care îi stã ca fundament este ideea unei reconcilieri candide cu trecutul comunist. trebuie sã poþi s-o faci în cuvinte care ajung la toþi ºi cã toatã lumea are sã se recunoascã într-un dialog cu tine. Limbajul – devenit din nou armã a manipulãrii – nu a trecut. exilat din austeritatea turnului de fildeº unde l-au plasat toate cliºeele rãsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecþie solitarã. de convulsiile lumii în care i-a fost dat sã trãiascã.. cum altfel. în opinia lui Liiceanu. Radiografia tuturor acestor tare ale societãþii româneºti este preocuparea constantã a autorului ºi temã centralã a acestui volum. Începând din primele zile ale acelui tulbure 1990. mi-a devenit din ce în ce mai limpede cã nu mai cred în discursul pur filozofic de tip speculativ-german.

cu modalitãþi de a-þi face mai uºoarã resemnarea în faþa destinului colectiv românesc în tranziþie ºi.a. ci din con- 47 . Vlad Zografi º. referitor la acuzaþiile aberante de plagiat formulate de ziariºii de la Ziua. Mai puþin relaxat – deºi se strãduieºte sã pozeze în individul neatins de calomniile îndreptate împotriva sa – ni se aratã Liiceanu în dialogul cu Cristian Teodorescu. care au încropit un adevãrat serial al demolãrii ºi al demitizãrii unui personaj public aflat. rezolvãri spectaculos de simple. pornite nu din furie revanºardã. cu imaginea unei lumi în care lucrurile cele mai complexe au. mai grav. discutabile. Cu ce rãmâi dupã lectura acestei colecþii de întrebãri ºi rãspunsuri? Cu o mãrturie curatã ºi clarã a nedumeririlor legitime. moralmente vorbind. Monica Lovinescu. Despre dificultatea traducerii lui Heidegger în româneºte. un adevãrat scandal etic. În dialogul purtat cu Iosif Sava („Seratã muzicalã. nu putem. el traseazã clar contururile etice ale putinþei de a ierta. precum ºi despre receptarea publicã a volumului „Fiinþã ºi timp”. sã practicãm uitarea milioanelor de victime ale opresiunii comuniste ºi iertarea celor vinovaþi de aceastã tragedie istoricã. în care editorul trebuie sã dea seamã de fiecare leuþ al editurii pe care o patroneazã) ºi nici desele evocãri fulgurante ale prietenilor (Andrei Pleºu. ºi anume în acele cazuri în care însãºi victima decide sã-l izbãveascã pe cãlãu de pãcatul sãu. p. Pe care de consecinþã. cu reþete sãnãtoase pentru depãºirea unor rãfuieli sterile ºi obositoare în marginea unui trecut voit volatil. într-o aproape perfectã stare de intangibilitate.). operând chiar ºi în cazurile. considerând cã intenþia defãimãtoare a publicaþiei respective are mai degrabã conotaþii politice decât mizã culturalã. ale piruetelor cu iz legionar ale maestrului). Un astfel de gest – global. peste toate acestea. sugerând cã acest act nu are „eficienþã” moralã decât atunci când rãul care stã la baza iertãrii a fost individual. Gabriel Liiceanu vorbeºte cu pasiunea dascãlului care-ºi vede înfãptuite aspiraþiile. cu o colecþie vivantã de portrete ale epocii.79-140). Liiceanu rãspunde cu calm ºi cu migalã tuturor acuzelor. una dintre cele mai ambiþioase proiecte filosofice ale secolului XX. Zece oameni care trebuie împuºcaþi pentru a avea liniºte în þarã” – straºnic titlu!. diluat ºi esenþialmente fals – ar reprezenta nu doar o depãºire a calitãþii morale proprii ci.Lucruri strigãtoare la cer chestiune. Virgil ierunca. Nu lipsesc din acest volum exhaustiv nici referirile la Noica (strãbãtute mereu de un fior al admiraþiei nesmintite a emulului faþã de profesorul sãu. nici viaþa culturalã româneascã de azi (unul dintre cele mai agasante interviuri este cel acordat de Gabriel Liiceanu lui Ovidiu ªimonca. pânã la acel moment. o pãrere fermã. de regulã.

Patima cu care vorbesc acum nu vine din îndârjire.102). Nu poþi sã închizi ochii în faþa unor asemenea crime. 48 . pentru cã atunci îþi baþi joc de istoria ta ºi degradezi ideea de om.Dan-Liviu Boeriu statarea maturã a evidentului: „Nu poþi sã treci prin patruzeci ºi cinci de ani de teroare fãrã sã te întrebi cine i-a fãcut cu putinþã. pentru cã atunci acreditezi crima ca mijloc de viaþã ºi ca formã fireascã de funcþionare a unei societãþi. care se scaldã în evidenþã” (p. ci ea e provocatã de obtuzitatea unora la lucruri ca acestea.

desigur. în fotografie alb-negru. îmi dãdea impresia de accesibilitate a lecturii. Pe copertã. mãrturisesc. precum ºi o serie de Inedite. o consolidare? Cumpãna cuprinde selecþii vaste din cele zece volume (19852008) ale lui Cassian Maria Spiridon. cu niºte dosare sau cãrþi în fundal. cu un total de peste cinci sute de pagini. din pricina registrului contrapunctic în care am fost obligat sã o citesc (ºi în care a fost scrisã). fiind un laitmotiv generos. apãrut la editura Tipo Moldova (Iaºi. rolul ei distinct. Piteºti. 2011 Volumul Cumpãna al lui Cassian Maria Spiridon. inflaþia având.Cronica literarã Mircea Pascariu Umbrele n-au picioare Cassian Maria Spiridon Cumpãna Editura Tipo Moldova. confesiuni ºi directive care dau tonul întregii suite antologate. Editura Paralela 45. M-am îngrijorat când am fãcut legãtura dintre antologia despre care scriu ºi cea de acum cinci ani (Noduri pe linia vieþii. Primul text. 2007). o figurã bonomã. din volumul Pornind de la zero (1985) este ºi primul amalgam de imagini. Glãsuirea bufonului. dar nu magic: „mã locuiesc oarecum cu indiferenþa/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spaþiu/ fãrã adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hîrtie nu se ridicã-n picioare/ pipãi golul/ sau trec prin el/ … / prin noapte vine cu paºi ca de umbrã/ sufletul/ poartã-n spinare capul palid/ cu pãr de cenuºã/ îmi aduc umbra bolnavã de rãu/ furiºatã/ cu petele vineþi/ … / important e/ primul pas/ mîine voi afla uºa camerei/ smulsã/ 49 . în medalion. 2011) în colecþia Opera Omnia. întrebându-mã de ce autorul a considerat necesarã o nouã antologie? E o nouã finisare. prin rotunjime. este o antologie dificilã.

7-10) Jocurile provocate de elipse multiple. din 1985 încoace stilul îi este acelaºi. lãudabilã în sine. Aº face douã observaþii: încercând sã caut suiºurile sau coborâºurile traseului poetic al lui Cassian Maria Spiridon. acoperitã de tristeþe. prin lipsa progresului. uneori chiar foarte aspre. din volumul Clipa zboarã c-un zîmbet ironic. 240-241). pp. de paradoxuri neajutãtoare. Unele texte sunt reci. încât ce rãmâne este doar o impresie vagã. sensibil chiar: „ºtiu sã montez maºini/ ºtiu sã le pun în funcþiune/ sã le alcãtuiesc/ din ºuruburi/ din mici ºi/ mari subansamble/ ºtiu sã fac un cofraj/ sã torn beton/ sã folosesc cheia fixã/ sã repar maºini la fel de bine/ cum le montez/ am citit cãrþile lumii/ atît cît s-a putut/ pentru cã timpul nu-mi aparþine/ am vãzut atîtea filme/ cît s-a putut/ mi-am format totdeauna/ singur orizontul/ pãrerea/ n-am avut învãþãtori/ decît viaþa // ºtiu sã lucrez/ sã repar/ sã clãdesc/ sã îndrept/ îndrãznesc sã iubesc frunzele/ marea/ femeia// am auzit cã în lume sunt oameni/ care nu ºtiu sã monteze maºini” (Sînt omul care ºtie sã monteze maºini. pe de altã parte. Când se descotoroseºte de intelectualism. A doua observaþie este legatã de tematicile abordate. 1994. 1999. din volumul Zodia nopþii. 50 . absconse.” (pp. efectul creat fiind acela al imaginii unui poet care încearcã sã-ºi obstrucþioneze propriile-i versuri. acoperite de cliºee. pp. p. ca la primul volum. dorind parcã sã-ºi ascundã simþirile: „…/corbul se-nvîrte în jurul frunþii/ adevãrat/ semn negru/ pe un cer abstract/ grîul pe cîmpul lui Van Gogh/ ºi ochii înnodaþi pe venele ºi arterele mîinii/ un ornic în timpanele inimii/ cheamã vecernia/ am ºtiut sã pãtrund esenþa globularã/ (a ochiului)/ mi-am pregãtit instrumentele de eliberare/ (a sîngelui)/ le-am lustruit în piramidã sub apãsarea astrelor/ în cer precum ºi pe pãmînt/ iubirea aproapelui/ apologie ºi diatribã în septuaginta/ . 49).” (Poem singur. care sunt atât de diversificate. 1994.Mircea Pascariu hîrtii împrãºtiate pe toatã cîmpia/ lebede lipsite de zbor/ pete pe faþa nevãzutã/ poeme sinucise.. 67-68) ºi exemplele pot continua. dar ºi de cuanticile încifrate. am constatat cã ele nu existã. Cassian Maria Spiridon reuºeºte sã devinã poetic.. uneori obositoare pânã la pierderea totalã a centrelor care le genereazã. uman. abundã în volum: „am vãzut închipuirea sfîrºitului/ am vãzut materia/ mumã razelor de soi/ am vãzut pînã la copacul numerelor…/ ombilicul lumii” (Primus movens. diluate. metafore rãsucite. din volumul Zodia nopþii. pe de-o parte. dar care s-ar putea traduce ºi printr-o platitudine. ceea ce ar presupune o anumitã constanþã.

352-353) Asta am auzit ºi eu.Umbrele n-au picioare Amestecul planurilor ideatice. cã în lume sunt oameni care nu ºtiu sã monteze maºini. Dar nu cred cã e vorba despre dorinþa de a epata: „în vremea cînd tu pozai Fuji/ Fuji din munþii Carpaþi/ abia începea primãvara/ ºi frunzele abia apãreau / se topeau zãpezile iernii/ un zbucium de ape însoþeau/ pozele tale cu muntele Fuji/ în fapt/ un deal rãtãcit prin Carpaþi/ dar / aºa i-a rãmas numele/ cînd tu ai rostit: Uite-l pe Fuji/ . 51 .” (Prin munþii Carpaþi.. 2004. În rest. Realitãþile rezultate pot fi derutante atunci când apar influenþe din alte culturi ori spiritualitãþi total diferite ºi de multe ori neînþelese pe deplin. din volumul Nimic nu tulburã ca viaþa. dar mai ales al celor nãscute din imagine. o carte pe care n-ar fi bine s-o pierdeþi în tren. ori din sentimente estompate. ªi cã umbrele n-au picioare. / au taine mulþime sã-ºi spunã/ fapte adunate prin ere/ la care muritorii nicicînd nu au dreptul/ sînt taine de viaþã ºi moarte/ primite cîndva de la zei.. sunt oarecum caracteristice pentru textele lui Cassian Maria Spiridon. p.

Angelo Mitchievici a încercat ºocul trecerii frontierei (un ºoc cu totul special o spun din proprie experienþã. prin recursul la pluridisciplinaritate. Au mai contat experienþa imensitãþii .mai cu seamã datoritã manevrei tehnice de adaptare a vagoanelor la ecartamentul specific cãilor ferate din întreg spaþiul ex sovietic). dupã însãºi mãrturisirea autorului.experienþa frontierei rituri de trecere sovietice).adicã ceea ce Angelo Mitchievici numeºte în capitolul Oraºul ºi stepa din aceeaºi parte a 52 . prin capacitatea ordonãrii (în funcþie nu doar de teme ci ºi de concepte). prin vastitatea materialului primar reprezentat de corpusul de texte cercetat. Primul este de facturã viaticã – o cãlãtorie din anul 2005 în fosta URSS. Cu ocazia cãlãtoriei. ºoc prin care au trecut ºi marea majoritate a scriitorilor ale cãror mãrturii sunt comentate în volum (cf.Partea a patra Prima impresie . prin metodã. cel de-al doilea þine de antecedentele de cercetare concretizate în volumele colective Explorãri în comunismul românesc. Volumul îºi aflã originea. într-un dublu detaliu biografic.Explorãri Mircea Morariu Umbrele paradisului Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã de Angelo Mitchievici Impresionantã nu doar prin dimensiuni (aproape 570 de pagini format mare). sub semnãtura lui Angelo Mitchievici. o experienþã consumatã pentru întâia oarã la vârsta copilãriei. ci mai cu seamã prin amploarea ºi profunzimea analizei. cãlãtorie facilitatã de o bursã de studii. ”cãlãtorind în vagonul imens dotat la capãtul lui cu un samovar”. dar ºi ºocul ciocnirii cu un spaþiu “vast ºi monoton”. prin aspiraþia spre problematizare. cartea Umbrele paradisului .Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã apãrutã în 2011. în colecþia Istorie contemporanã a Editurii Humanitas.

mai apoi Tudor Arghezi. intelectuali. Petru Dumitriu. Cezar Petrescu.. un personaj prezent nu doar în capitolul Panait Istrati.d. ci ºi în România. libertatea lor limitându-se la alegerea a cum vor scrie. ci numai admiraþia dictatã de condiþia lor de scriitori dar ºi de activiºti comuniºti. datoritã vizitelor sale repetate în þara noastrã.Explorãri patra “experienþa mãreþiei cadastrale” cu care s-au confruntat ºi cei mai mulþi dintre vizitatorii de odinioarã. ci recurent.a. Henri Béraud º. categoric precizatã ºi care plecau la schimburi de experienþã ºtiind cã la întoarcere. dar ºi Emil Cioran (am citit cu mare interes capitolul Cioran ºi Revoluþia bolºevicã din partea a treia a cãrþii). cvasi-omniprezent în întreaga carte. tânãrul care a ajuns în anul 2005 Rusia lui Putin. Ion Pas. G.) care. Cãlinescu. mai întâi Alexandru Sahia ºi Mitiþã Constantinescu. cum numea într-o carte respectivul spaþiu regretata jurnalistã Anna Politkovskai. Demostene Botez. vor trebui sã marcheze ideea cã experienþa e în Uniunea Sovieticã iar ei nu au fãcut decât sã se bucure de ea. despre ale cãrui funcþie. dar ºi iluºtri necunoscuþi care azi nu mai înseamnã nimic pentru literele franceze precum André Beucler. Bujor. Marc Chadourne. Angelo Mitchievici scrie tocmai despre esenþa fascinaþiei (uneori sincerã. Oameni. Mihail Sadoveanu. Zaharia Stancu.m. Altfel spus. frecvent retribuitã) încercatã în momentul întâlnirii cu þara socialismului biruitor de feluriþi scriitori români ºi francezi. de extracþie suprarealistã dintre un comunism ce nu se dã înlãturat ºi un capitalism agresiv. retrãind ceea ce a trãit odinioarã Marchizul de Custine. combinaþie graþie cãreia în curtea unei mânãstiri mai putea fi vãzut un tanc de pe vremea eroicei Armate Roºii ca ºi melanjul dintre însemnele occidentalizãrii ºi rãmãºiþele sovietizãrii. Geo Bogza. artiºti deveniþi personaje învestite cu roluri a cãror dramaturgie era în mod clar dinainte ferm.a. ªi nu o vor face doar prin recursul la epitete ornante. Ion Manu ºi Mihail Gh. E.revoluþionarul rãtãcitor. moda- 53 . amestecul dintre însemnele noului ºi vestigiile trecutului. ºi care a ajuns acolo graþie unui organism modern ºi nu datoritã INTURISTULUI. Am citit despre vrãjirea ºi dezvrãjirea încercate de Panait Istrati. Scarlat Callimachi. indiferent de stilul în care îºi vor redacta însemnãrile de cãlãtorie. misiune ºi despre mitologia cãruia gãsim iarãºi numeroase referiri ºi nuanþãri în carte. Tudor Teodorescu Braniºte. Într-un fel. în spaþiul cultural românesc. respectiv combinaþia halucinatorie. aducând pentru aceasta prinos de recunoºtinþã. e atent relevatã de Angelo Mitchievici). A. Baconsky (subliniez referirile la strategiile de publicare la care a recurs poetul) º. Despre fascinaþia cãreia i-au dat expresie. alteori comandatã. pelerini în spaþiul sovietic cãrora nu le era îngãduitã nici mãcar o urmã de îndoialã. a semãnat cu fascinaþia semnatarilor testimonialelor comentate cu rãbdare ºi aplicaþie în lucrarea ce face obiectul acestor însemnãri. românii care au vizitat dupã 1945 Uniunea Sovieticã aproape cã ºtiau dinainte nu doar cã trebuie sã scrie ci ºi ce vor scrie. Despre cum au depus mãrturie despre ce au vãzut (“ce que j’ai vu”) în Uniunea Sovieticã scriitori francezi asemenea lui Henri Barbusse (a cãrui misiune de agent de influenþã nu numai în Franþa. din felurite motive au simþit nevoia sã îºi împãrtãºeascã experienþa iniþiaticã.

le este asociat cel aproape subînþeles.Mircea Morariu lizându-ºi sau adaptându-ºi chipul în care au aºternut pe hârtie mãrturia. antropologic ºi. preþul plãtit pentru spunerea adevãrului fiind doar o punere zdravãnã la punct în nenumãratele gazete de stânga. Marele merit al lui Angelo Mitchievici ºi. bunãoarã ( a se vedea capitolul Sahiapionierul cãlãtoriilor în U. Una era sã cãlãtoreºti inocent. care acþioneazã nu doar la nivel geografic ci ºi politic. cu totul alþii însã prin raportare la cei cãrora erau obligaþi sã li se supunã confraþii lor români. act ce a intervenit la zece ani dupã ce Parisul fãcuse acest lucru. Acestora. Felul cãlãtoriilor ºi tipurile cãlãtorilor în URSS sunt studiate în funcþie de o clasificare (o “galerie de portrete”) propusã de Tzvetan Todorov în studiul Noi ºi ceilalþi ºi cu toate cã Angelo Mitchievici nu îºi transformã cercetarea într-un rechizitoriu. ºi anume palierul istoric. fãrã sã beneficiezi de serviciile miticului ºi totodatã maleficului INTURIST (aºa cum a fãcut-o Alexandru Sahia. mulþuminduse doar cu o serie de reflecþii critice ºi cu demonstrarea faptului cã nimic din ceea ce au scris cãlãtorii români de 54 . chiar ºi în anii în care comunismul.) ºi alta en officiel. topologic. fascismul ºi comunismul (gemeni heterozigoþi conform definiþiei lui Pierre Chaunu) mai aveau un viitor ºi cu totul alta dupã ce parveniserã veºtile ca ºi dovezile despre diversele aspecte ale terorii. într-o vreme în care nu aveai nici o ºansã sã îþi publici notele de cãlãtorie dacã nu respectai scenariul prestabilit ºi lauda necondiþionatã ºi alta era sã vii din Franþa. de aici. una era sã vizitezi Uniunea Sovieticã la începuturile existenþei sale sau chiar în anii ’30. istoric. ideologic. Cooperarea scriitorilor români dupã 1945 ºi cãlãtoria sau hagialâcul). recuperând însã în chip stahanovist timpul pierdut îndatã dupã 23 august 1944. în funcþie de o seamã de parametri. palierul estetic. aºa dupã cum afirma François Furet. Ci o cercetare problematizatã. tipologic. aºa cum a fost România. Fiindcã. ARLUS ºi alte legãturi cu URSS). mai mult sau mai puþin complet – exegetul nu e încercat de ambiþia exhaustivitãþii .S. aservite PCF. atunci când.al condeierilor ce au mãrturisit despre vizitele lor în Uniunea Sovieticã. principalul atu al cãrþii Umbrele paradisului . etc. în fine.R. enunþate ca atare de cercetãtor dar ºi respectate ca atare. Lucrarea nu e un inventar. ordonatã pe cinci paliere aflate în distribuþie complementarã. aproape deloc pânã la restabilirea relaþiilor diplomatice cu Moscova.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e cã s-a evitat calea oarecum simplistã a studiului pe autori. Francezii au cãlãtorit liber în URSS la puþinã vreme dupã octombrie 1917 (cu o rezervã de timp foarte bine explicatã de semnatarul cãrþii).S. oricum în cãlãtorii-delegaþie asupra morfologiei cãrora Angelo Mitchievici stãruieºte într-un capitol din partea a treia a lucrãrii sale (cf. dupã cum spunea cineva. Amicii URSS. de exemplu. În fine. Una era sã provii dintr-o þarã cãzutã pradã comunizãrii. cu sau fãrã ajutorul ARLUS-ului (cf. românii au fãcut-o extrem de rar. am citit în cartea lui Angelo Mitchievici despre modul în care au mãrturisit sincer sau atipic despre ceea ce au vãzut în Uniunea Sovieticã André Gide ºi Georges Duhamel. o pasiune francezã. de naturã comparativã. ºi rar ºi dupã aceea.

cu certitudine o izbândã ºi o carte importantã prin recursul fericit ºi atent cumpãnit. opoziþii ireductibile între burghez ºi omul nou. între altele. E însã obligatoriu sã precizez cã. nu doarme niciodatã. a cãrei modalitate de concepere e fundamentatã pe teoria locurilor memoriei a lui Pierre Nora (frontiera ca intrare-ieºire într-un imens areal straniu.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e. cartea nu e una de istorie în sensul pur ori primar al sintagmei. bisericile ºi catedralele transformate în “muzee antireligioase”. Umbrele Paradisului . uriaºii Mihail Sadoveanu ºi G. Obiectivele vizitate. în primul rând prin ridicolul sãu. aºa dupã cum spuneam la început. colhozul ºi sovhozul. deloc bravat ºi nicidecum gratuit. raportul dintre oraº ºi stepã). Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa Studiul Moºtenirea regimului comunist în perioada postsovieticã: memorie. continuitãþi. mausoleul lui Lenin ºi realitatea magicdemonicã a omniprezenþei lui Stalin. în care Angelo Mitchievici stabileºte. iar sinteza e demnã de toatã lauda. oraºele-industriale ºi oraºele-ºantier. cel ce nu se odihneºte. la detaliul istoric ºi la cãrþi de istorie e abundent. aºadar. sunt înregistrate în partea a patra a cãrþii.Explorãri dupã 1945 nu are însemnãtate în ansamblul operei lor (cf. Umbrele Paradisului . puºcãria-model. Latura tipologicã e abordatã în partea a cincea a cãrþii. consecinþe. Fãrã termen de prescripþie. scris de Igor ªarov ºi de Andrei Cuºco ºi inclus în secvenþa finalã a masivului 55 . la multidisciplinaritate. Cãlinescu (cu toate ironiile sale ºi în pofida recursului la paradigme culturale savante) se dovedesc încã o datã a fi fost de un oportunism ucigãtor. parte a ritualului specific voiajului iniþiatic. între oblomovist ºi stahanovist. în seria Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. metroul ca punct forte al mândriei de a fi cetãþean sovietic. cu toate cã metoda comparativistã ºi derivatele moderne ale acesteia sunt convocate cu succes . în pofida faptului cã pregãtirea în domeniu a semnatarului volumului se dovedeºte extrem de solidã ºi de utilã demersului sãu. Nu e nici una de literaturã comparatã. Receptarea criticã a relatãrilor de cãlãtorie ale scriitorilor români în URSS din partea a ºaptea a volumului). Nu e nici una de politologie. E însã câte ceva din fiecare.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã a apãrut. deºi recursul la istorie.

Adrian Cioflâncã) sau preocupaþi de istoria României sub comunism (aºa cum e Dennis Deletant) abordeazã teme interesante precum modificãrile de atitudine. Un articol (Recepþionarea posturilor de radio strãine în Uniunea Sovieticã ºi reacþia Kremlinului) semnat de istoricul ºi jurnalistul ceh Vladimir Tolz urmãreºte impactul operaþiunilor radiofonice internaþionale îndreptate cãtre þãrile din Est de staþii precum Vocea Americii. o seamã de probleme de metodã ºi de atitudine ce pot fi adoptate în faþa acelor douã rele ale secolului (Tzvetan Todorov) care au fost nazismul ºi comunismul.m. din amestecul lor firesc fiind sã se iveascã spiritul de colaborare. de altfel. Cazul comuniºtilor români. reia. cum îl numea Vlad Georgescu în studiul sãu Politicã ºi istorie. aºa cum e cel semnat de Vladimir Tismãneanu (Comunismul – de la Marx ºi Lenin la viaþa de apoi). accesul la documente ºi la arhive. ºocând într-un fel cititorul român prin opinia cã celebrul atentat de la 21 februarie 1981 împotriva radioului din Capitala Bavariei a vizat totuºi Departamentul ceh (în perimetrul cãruia s-a consumat. Cristian Vultur. afirmându-se limpede cã crimele ºi monstruozitãþile comise în cei aproape 70 de ani de comunism nu pot fi ºterse cu buretele. Slovacia. nu încape îndoialã. de mentalitate dar ºi de acþiune ale frontului istoric. sau diferenþele dintre ele sunt considerabile? De ce în cazul nazismului acþioneazã ceea ce Charles S.a. aºa cum îi socoteau Pierre Chaunu. explozia) ºi nu cel românesc. nu din motive revanºarde. dar ºi de proiectarea ceva mai sigurã a viitorului. Cehoslovacia. Poate tocmai de aceea s-a optat pentru titlul categoric Fãrã termen de prescripþie.conþine un numãr consistent de articole referitoare la aspecte teoretice ºi de sintezã. ª. Bulgaria. sub coordonarea conferenþiarilor Sergiu Musteaþã ºi Igor Caºu. Alina Pavelescu. Cum funcþioneazã memoria în raport cu ele? Au fost nazismul ºi comunismul gemeni heterozigoþi. cooperativizarea sau rolul Uniunii Tineretului Comu- 56 . BBC ori Radio Europa Liberã. ci din raþiuni ce þin de igiena.Mircea Morariu volum colectiv ( 789 de pagini) Fãrã termen de prescipþie: Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa apãrut în anul 2011 la Editura Cartier din Chiºinãu. în prima lui parte. cum depãºim trecutul? (Timothy Garton Ash) fãrã a ne pune între paranteze memoria de care istoricii profesioniºti nu se poate sã nu þinã seamã. de sãnãtatea prezentului. Maier numea memoria fierbinte. relaþiile de contrarietate dar ºi de complementarite dintre istorici ºi arhiviºti. împãrtãºitã. Mai concret. Prima parte a volumului . Istorici români (Smaranda Vultur. Opinia semnatarilor articolului.Experienþa þãrilor ex-socialiste în studierea ºi condamnarea regimului comunist .d. iar în cel al comunismului memoria rece? E mai bine sã þinem minte ori sã uitãm faptele rele ale trecutului? Totuºi. Octavian Roske. studii de caz vizând aspecte concrete din Þãrile Baltice. de toþi contributorii la alcãtuirea cãrþii e cã “fragmentele murdare ale trecutului trebuie clarificate tocmai pentru a nu putea fi folosite ºi manipulate în disputele politice curente”. aºa cum se afirmã la Bucureºti.

sã se fi spus ceva mai rãspicat cã aceste probleme identitare nu au început odatã cu ocupaþia sovieticã. ci ºi moldoveneascã. Cea de-a doua secvenþã a cãrþii Studierea regimului comunist în Moldova . cu toatele intrate în diverse momente ale istoriei în componenþa Uniunii Sovietice. despre problemele identitare ale Basarabiei. pe de-o parte. Numãrul documentelor consultate de autorii studiilor inserate în a doua parte a cãrþii este impresionant. despre asemãnãrile ori deosebirile dintre Moldova. cu o oarecare încãpãþânare. În spatele unor instituþii precum KGB sau PCRM se aflã oameni ºi foarte adesea ei nu au fost doar de origine rusã. Nicolae Ceauºescu l-a livrat organelor de represiune sovietice pe un cetãþean al RSSM care i-a adresat un memoriu legat tocmai de problemele identitare ale românilor din Moldova). cã ele au un trecut.surprinde aspecte referitoare la moldovenism ºi politici identitare (Octavian Þîcu). apã la moarã agresivei propagande sovietice antiromâneºti). Identificarea vinovaþilor ºi publicarea numelor lor sunt ºi ele fãrã termen de prescripþie. instrumentalizarea învãþãmântului ºi a ºcolii in scopul sovietizãrii forþate a Basarabiei (Sergiu Musteaþã ºi Petru Negurã). analizeazã amãnunþit deportãrile din Basarabia (Viorica Olaru-Cemîrtan). ºi Þãrile Baltice ori þãrile asiatice. ca sã folosim conceptele lansate de Tzvetan Todorov. respectiv sovieticã a Basarabiei a amplificat respectivele probleme. vini ce s-au accentuat în vremea comunistã (de pildã. moldoveni. respectiv Gheorghe Negru ºi Mihai Teaºcã). cei trimiºi sã administreze atât Basarabia cât ºi Transnistria nu au fost tocmai de cea mai bunã calitate ºi nici chiar foarte oneºti nu au fost. adicã la parcurgerea drumului de la stabilirea faptelor la construcþia sensului. pe de altã parte. Ar mai fi fost de lucru la rafinarea interpretãrii. atitudinea faþã de opozanþii politici (Igor Caºu) sau faþã de religie ºi Bisericã (Ludmila Tihonov). siluirea istoriografiei dar ºi a lingvisticii întru dovedirea faptului cã românii dintre Prut ºi Nistru sunt. nu s-a creat niciodatã o universitate la Chiºinãu. 57 . de fapt. Mai precis. Cred cã nu ar fi fost rãu ca. adicã românã. cã Bucureºtiul are o seamã de vini (de pildã. foametea din 1946-1947 ºi reflectãrile ei în memorialisticã (Aurelia Felea).Explorãri nist în angrenajul totalitar ºi în contextul în care regimul de la Bucureºti era ferm hotãrât sã nu îi permitã nici unui cetãþean român sã rãmânã în afara unei organizaþii direct sau indirect controlatã de partid sau/ºi de Securitate. însã o încãpãþânare mai mult decât îndreptãþitã. iar moldovenii nu ar avea nimic în comun cu românii (Demir Dragnev ºi Pavel Parasca). Nu e mai puþin adevãrat însã cã ocupaþia rusã. la marea teroare ºi la represiunile comuniste în spaþiul RASSM sau al Republicii Moldova (Ion Varta ºi Tatiana Varta. dând astfel. Se vorbeºte în mai toate studiile menþionate mai sus. în numele respectãrii adevãrului. prin malversaþiunile comise. mai târziu. incredibila ºi deopotrivã deranjanta supravieþuire a toponimiei bolºevice pe teritoriul actual al Republicii Moldova (Anatol Petrencu).

György Kopány (Ungaria) – Oropsit .

Anchetele FAMILIEI Scriitorii români ºi imperativul identitãþii naþionale Anchetă realizată de Traian ŞTEF .

Atãdatã liceul era mediul în care orice intelectual în devenire gãsea condiþii ºi era stimulat sã se familiarizeze cu valorile literare ale neamului. Prin numeroasele schimbãri ºi experimente de la nivelul învãþãmântului postdecembrist. pentru cã lipseºte ca pondere veritabilã din probele de examene. Marginalizarea literaturii în liceu se înscrie în contextul mai larg al declinului valorilor spirituale în comparaþie cu cele materiale. studiul literaturii naþionale în preuniversitar a intrat într-un con de umbrã. Liceanul era promovat în mãsura în care ºi-a însuºit setul de cunoºtinþe literare. Tãvãlugul sincronizãrii cu Europa liberal-democraticã. deocamdatã aproape o cenuºãreasã a învãþãmântului liceal Problema corelaþiei dintre studiul literaturii române în gimnaziu ºi liceu ºi imperativul identitãþii naþionale este astãzi o temã delicatã. Cert e cã în condiþiile de acum. a parcurs operele din bibliografie. Noþiunile de limbã ºi teoria comunicãrii. Premisa teoreticã propusã – „formarea identitãþii noastre se realizeazã ºi prin studiul literaturii” – nu mai este valabilã în liceul de azi pentru cã studiul literaturii nu mai este o mizã importantã. materialistã ºi con- 60 .Anchetele Familiei Viorel Chirilã Literatura. Iar ceea ce nu se evalueazã îºi pierde importanþa. Literatura existã în programe mai mult cu numele. În locul receptãrii unor texte literare. De altfel acesta este ºi specificul probei orale de limba românã de la bacalaureat. trece în planul al doilea. care în fapt nu folosesc nimãnui dupã terminarea liceului. statutul literaturii în liceu ºi mai ales în structura examenului de bacalaureat nu-i asigurã o astfel de funcþie. Afirm deschis cã azi literatura românã a ajuns un fel de cenuºãreasã între obiectele de studiu din liceu. a fãcut dovada competenþelor de analizã ºi interpretare a textelor studiate. examenele evalueazã mai ales competenþe de limbã ºi comunicare. sunt acum la modã în toate programele ºi manualele. Astãzi condiþiile sunt altele.

a personalitãþilor culturale majore. Dar nici exponenþii canonului nu sunt reþinuþi prin ansamblul operei lor durabile. Aici formele de discreditare sunt mai subtile. al formãrii tinerei generaþii. bareme de notare. contestaþii. contestaþia nu face decât sã fortifice statutul operelor ºi al personalitãþilor autentice. ispita globalizãrii. În locul lor au fost asimilate demersului didactic noþiuni noi: manuale alternative. Acum nu ne mai intereseazã toþi scriitorii reprezentativi din diversele perioade literare. autorii fenomenului. cultural ºi spiritual. benefice pentru spaþiul exegezei. Poate cã aceste puneri în discuþie a reperelor unei culturi. paralela etc. nu ar trebui sã reverbereze ºi la nivelul ºcolii. valul discreditãrii ºi al bagatelizãrii valorilor autohtone a atins nu numai studiul istoriei naþionale ci ºi cel al literaturii. studii de caz. Aºa s-a ajuns la demitizarea istoriei. cu care sã se identifice. Când oferta aceasta este realizatã ºi însoþitã de ezitãri. o personalitate. dorinþa de a ieºi din ghetoul comunist ºi de a intra în structurile americano-europene au avut ca efect marginalizarea ºi bagatelizarea a tot ce ne deosebea ºi ne definea ca specific etnic. aplicat restrictiv. îndoiala legatã de o valoare. autori canonici. de relevare a individualitãþii autohtone e considerat un simptom de gândire retrogradã. temele de sintezã. va fi înclinat sã creadã cã „marfa” care i se oferã nu e autenticã. Conceptul lui Harold Bloom. Pentru a fi în pas cu noile schimbãri de la nivel social. El are nevoie de un fond de valori certe în care sã creadã. e un fenomen benefic. universul literar al scriitorilor reprezentativi. liceanul va deveni precaut. teste de evaluare. culegeri de subiecte rezolvate pentru examene. Aici neîncrederea. util într-o literaturã cu o tradiþie de zece secole. puneri sub lupa îndoielii. a marilor scriitori. orice impuls conservator.Imperativul identitãþii naþionale curenþialã. o creaþie. ci numai cei „canonici”. Multe bune ºi frumoase. dar în absenþa lecturii directe a operelor acestea nu au nici o valoare. itemi de diferite tipuri. nãruie întregul eºafodaj mental ºi spiritual al tânãrului invitat sã facã efort intelectual de asimilare a acestora. adicã ai „noului curriculum de dupã 1997” au eliminat cea mai mare parte a literaturii române din programe. mai puþin agresive. semne de întrebare. Orice accent pus pe cuvântul „naþional” a devenit suspect. îndoieli. ci doar prin eºantioane din ceea ce au scris. analiza literarã. Din pãcate. fie aceasta ºi una tânãrã cum e a noastrã. ambiguitãþi. devine neproductiv ºi nesemnificativ în cazul literaturii române care numãrã abia douã veacuri ºi unde valorile ºi reuºitele sunt totuºi puþine. eseu structurat ºi nestructurat. Dar aceste confruntãri. sã îmbogãþeascã seria evaluãrilor ºi reevaluãrilor. S-a ajuns ca literatura naþionalã sã fie redusã la 61 . criteriul cronologic ca modalitate de ordonare a operelor.

Din aceastã permanentã schimbare a criteriilor elevul nu are decât de pierdut. acesta va fi în stare sã analizeze. iar diversitatea ºi diferenþa specificã e redusã la reconfortantul element comun. Liceenii de dupã mutilãrile curriculare din 1997. Altã loviturã datã literaturii din postliceal vine dinspre programele tot mai incoerente ºi dinspre modalitãþile de evaluare. Aceºtia reprezintã excepþia de la regulã. alta cea de bacalaureat. În prezent fiecare an de studiu are alt criteriu de selectare a operelor: în clasa a IX-a se opereazã cu criteriul tematic (adolescenþã. Trecerea de la o operã la alta nu mai favorizeazã formarea unei viziuni despre ce înseamnã travaliul diferitelor generaþii de scriitori. Enorm de puþin din programa celor patru ani de liceu se regãseºte în cea de la bacalaureat. mai ales de cãtre elevi. familie etc. povestire. Profesorii nu mai pot impune liste cu lecturi obligatorii afarã de cele ce se cer la bacalaureat. Modul acesta de a degusta pilule de literaturã canonicã doar din câteva epoci privilegiate (marii clasici ºi interbelic) limiteazã enorm deschiderea elevilor spre o lecturã cât mai diversificatã. Aici se porneºte de la impresia cã dacã elevul analizeazã la clasã una-douã poezii de Blaga. au în bagajul lor de experienþe lecturale maxim patru romane: Ion.). de atunci înainte. Prima sarcinã mimeazã analiza pe un text la prima vedere. liricã romanticã etc. în clasele a XI-a ºi a XII-a e folosit criteriul curentelor literare. roman. orice text din autorul 62 . fie ºi sumar. Argumentul educabililor este cã altele nu se cer la examen. roman. doar a cerinþelor din cea din urmã. elevii au de rezolvat sarcini aplicate în marea lor majoritate doar pe fragmente de texte nonliterare. Proba scrisã s-a standardizat ºi ea. Consecinþa imediatã este luarea în considerare. nuvelã. Arghezi etc. Marginalizarea literaturii e generatã mai ales de structura probelor de evaluare care au fost standardizate aberant. Majoritatea rãmân doar cu fragmentele din manuale. comedie. Ultima selecteazã drastic a doua oarã materia ce se va evalua. În cel mai fericit caz. plusul de noutate ºi expresivitate adus de fiecare. Mostra selectatã trebuie sã releve cât mai bine trãsãturile genului. lirism romantic. fenomenul literar nu mai este perceput ca evoluþie organicã unitarã. modernist etc.. Proba oralã de bacalaureat nu mai are legãturã cu textele literare. Ultima noapte….). Dacã programele nu mai cer. care mai citesc. elevii nu sunt dispuºi sã citeascã ceea ce nu intrã în canon. iubire.Imperativul identitãþii naþionale „pilule” de nuvelã. în a X-a operele sunt selectate pe baza speciilor canonice (basm cult. Lectura ca investigare pe cont propriu a geografiei literare ºi ca fundament al culturii oricãrui intelectual a fost înlocuitã de lectura minimalã. Enigma Otiliei ºi Moromeþii. Una e programa de studiu.

Elevilor li se cere sã redacteze un text argumentativ pe diverse teme extraliterare. Comentariul la prima vedere se opreºte doar la aspecte de ordin formal. descifrarea textului inedit se reduce la nouã întrebãri care sunt în cea mai mare mãsurã de nivel gimnazial. o figurã de stil sau sã comenteze semnificaþia unui vers sau a unei strofe din textul dat. care nu presupun intrarea în esenþa ideatico-esteticã a acestuia. abordarea lor fiind standardizatã. acestea îndepãrteazã elevii de valorile perene ale literaturii naþionale. pentru cã ºcoala îi invitã sã ignore lectura prin felul cum îi evalueazã. îl conving pe elevul de liceu cã nu trebuie sã mai citeascã ºi alte texte decât cele din manual pentru cã.Imperativul identitãþii naþionale respectiv. trãirile personale. Rezultatul este cã asemenea întrebãri. În baza acestei supoziþii s-a introdus proba de analizã a unor texte la prima vedere. Nici strategia actualã de abordare a puþinelor opere din programe nu e prea stimulativã. consultarea criticii de specialitate etc. De aceea cei mai mulþi elevi ce promoveazã proba de limba românã nu-i dã nicio importanþã. dar altfel. adicã fãrã sã fi citit mãcar un roman în liceu. adesea infantile. sã identifice un motiv literar. inhibã apetitul pentru lecturã. cele mai multe de educaþie civicã. Aceasta suferã de exces de analizã. ea rãmâne formã fãrã fond. a înþelege ºi interpreta literatura. În locul comentariului global privind semnificaþia ºi structura respectivei opere. nu conteazã nuanþele. A doua sarcinã din proba scrisã vizeazã orice în afara literaturii. Se intrã în aspecte de strictã specialitate. Proba ar fi excelentã într-o ºcoalã care încurajeazã lectura. analiza devine un chin. în loc sã fie o abordare relaxatã a aspectelor pe 63 . Elevii. sã dezvolte capacitatea de a recepta. notele de lecturã. impresiile provocate de lecturã. citirea cãrþii. În loc ca probele actuale de limba ºi literatura românã de la bacalaureat sã stimuleze o cunoaºtere temeinicã a valorilor literare autohtone. abordarea e prea rigidã ºi prea specializatã. Abia a treia sarcinã îl pune pe elev în relaþie cu operele citite. acestuia i se cere sã redacteze un eseu despre unele aspecte dintr-o operã studiatã anterior. care citesc din ce în ce mai puþin. liceanului i se cere sã identifice niscai sinonime. sã explice semnificaþia titlului. Dar ºi aici intervin unele mistificãri. sã construiascã enunþuri cu anumite expresii. cu totul exterioare. Cele mai multe rãspunsuri ºi explicaþii sunt admise chiar ºi în enunþuri nominale. Marele act de descifrare a sensurilor unui text inedit e coborât în derizoriu. sarcinã ce ar putea releva achiziþiile estetico-literare ºi culturale ale elevului. valoreazã doar 30 de puncte din o sutã. Oricine poate lua bacalaureatul fãrã sã rezolve eseul despre opera literarã. meditaþia în marginea ei. sunt puºi astfel sã judece texte pe care nu le-au mai vãzut niciodatã. Dar eseul are o pondere derizorie în baremul de notare.

Miron Costin. Ion Neculce. Ana Blandiana. ªtefan Bãnulescu. Se naºte întrebarea ce se doreºte de la absolventul de învãþãmânt preuniversitar prin studiul literaturii? Sã obþinem un analist. iar deocamdatã rolul literaturii e marginal. Din pãcate. viziunea liberal-democraticã de la noi care structureazã deocamdatã componentele învãþãmântului nu se prea împacã cu elementul naþional. Mircea Cãrtãrescu. Ion Mureºan ºi Gheorghe Crãciun – pentru literatura postbelicã. Vasile Alecsandri. o mai mare diversitate de registre ºi modalitãþi de reflectare a lumii autohtone în literaturã. Mircea Eliade – pentru epoca interbelicã. George Coºbuc.Imperativul identitãþii naþionale care fiecare fiecare elev le-a reþinut. Am obþine astfel o imagine mai echilibratã a perioadelor literare. exprimarea liberã a achiziþiilor de lecturã ºi cunoaºterea diversitãþii operelor ºi autorilor. Grigore Alexandrescu – pentru epoca paºoptistã. Vasile Voiculescu. Caragiale. Hibele sunt multe. care e la curent cu diversitatea ºi bogãþia literaturii ºi care sã poatã alege singur ce sã citeascã ? E de discutat. Puþin ºi în profunzime sau mai multe opere ºi o abordare mai puþin sofisticatã. Ion Budai-Deleanu – pentru perioada veche. condiþia femeii. Alexandru Macedonski – pentru începutul de secol XX. aºa cum este abordat acum în subiectele de bacalaureat romanul subiectiv) sau un cititor orientat. un cunoscãtor în profunzime a unui numãr minim de opere canonice. axatã pe impresia directã. mult prea deprinsã a mima studiul ºi a copia la examene. În ce priveºte o eventualã extindere a canonului. direcþia axatã pe aprofundare ºi câþi sunt cei care sunt apþi doar pentru cea de a doua. relaþia timp obiectiv-timp subiectiv în roman. Dimitrie Cantemir. Octavian Goga. În fond liceul îºi atinge þinta la acest obiect de studiu în mãsura în care îl determinã pe elev sã deschidã cât mai multe cãrþi valoroase. fiind mai deschiºi pentru diversitatea ºi bogãþia fenomenului literar? Pentru marea masã de liceeni ar fi mai de folos o abordare mai puþin sofisticatã. din perspective tematice diverse (viziune despre lume. construcþia personajelor etc. Câþi din elevii învãþãmântului preuniversitar pot urma prima strategie de studiu. Hortensia Papadat-Bengescu. Sondãrile ºi aprofundãrile ar fi adecvate pentru clasele de specialitate. aºa cã poziþia literaturii române în preuniversitar mai are de aºteptat pânã va deveni un element de modelare profundã a junilor din generaþia globalizãrii. structurã narativã. Nicolae Breban. 64 . Leonid Dimov. acesta ar putea cuprinde ºi urmãtoarele nume: Dosoftei. Mateiu I.. mai la suprafaþa operei.

POEMUL PREFERAT O antologie din GELLU NAUM .

Au ales: Ioan Matiuþ Viorel Mureºan Ion Maria Leo Butnaru Romulus Bucur Radu Ulmeanu Radu Vancu Constantin Abãluþã Dumitru Chioaru O. Marin Kocsis Francisko Adrian Alui Gheorghe Luiza Palanciuc Claudiu Komartin Paul Aretzu Niculina Oprea Vasile Spiridon Gellu Dorian Iulian Boldea Ion Pop Robert ªerban Mihai ªora Ion Groºan 66 . Nimigean Andreea Rãsuceanu Cristina Ispas Gabriel Hasmaþuchi Daniel D.

ceea ce se va constitui într-o listã de poeme naumiene ce meritã recitite. Ioan Moldovan *** LEUL VERDE PELICAN NESIGUR Un pelican vine spre noi în labirint Învãluit în ceþuri verzi acoperit cu sticle colorate ºi strigã Tatãl nostru de opt ori pentru cã râde îl lovesc peste ochi cu palmele mele decupate ºi triste dupã un timp soseºte ºi Omul de pazã iubita mã sãrutã albinele din Labirinturi îmi dau miere Omul de Pazã stã neclintit „se însereazã” ne anunþa el un nor de pãmânt ne acoperã cerul (Ioan Matiuþ) *** OGLINDA OARBà Firul de sânge care îmi iese din buzunar firul de lânã care îmi iese din ochi firul de tutun care îmi iese din urechi firul de flãcãri care îmi iese din nãri 67 . Vã invit sã participaþi trimiþându-mi poemul dumneavoastrã preferat din Gellu Naum. va fi anunþat împreunã cu titlul poemului preferat. Cu mulþumiri anticipate. Astfel ne putem aduce aminte de mari poeþi ºi poeme ºi putem împãrtãºi ºi celuilalt bucuria noastrã.Poemul preferat din Gellu Naum Intenþionez sã pornesc aceastã rubricã în Familia. Numele dv.

Poemul preferat din Gellu Naum tu poþi crede cã urechile mele fumeazã dar oamenii au rãmas þintuiþi în mijlocul strãzii pentru cã în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile ºi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaºte o insomnie oarecare de cretã ºi de argilã o insomnie ca o sobã sau ca o uºã sau mai bine ca golul unei uºi ºi în dosul acestei uºi vreau sã vorbim despre memorie vreau sã mã miroºi ca pe o fereastrã vreau sã mã auzi ca pe un arbore vreau sã mã pipãi ca pe o scarã vreau sã mã vezi ca pe un turn (Viorel Mureºan) *** CÃLDURà GLACIARà Cineva auzea numai ce-i spunea motoraºul plasat în ureche cu un ºnur frumuºel peste reverul hainei altul þinea motoraºul între dinþi vorbea cu motoraºul între dinþi spunea aºa ºi pe dincolo ºi celãlalt auzea numai ce-i spunea motoraºul (Ion Maria) *** PASÃREA VIOLETà Ciorapii de sticlã sînt aici ar fi loc ºi pentru cîþiva pãianjeni se aduc somptuoasele tãvi de dantelã sînii în borcanele strãvezii ºi în mîinile celor mai frumoase femei meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan 68 .

Poemul preferat din Gellu Naum vom fi la timp la aceastã întâlnire vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor la aceasta întîlnire la care ne aºteaptã umbrele noastre ca niºte pantofi uzaþi fluturii de sugativã care ne vor suge sîngele toate mãnuºile uitate toate pleoapele pe care ne-a plãcut sã le sãrutam tot ce am gãsit pentru niciodatã gurile care ne-au rãmas lipite de sîni ca niºte inele plantele care ne-au crescut pe faþã în timpul somnului apa limpede din pahare spînzuraþii cu mîinile de cretã în aceste castele negre ne aºteaptã crepusculul ºi piepturile noastre se vor freca de tãcerile lui piepturile noastre de vatã ºi de întuneric ne aºteaptã cutia cu muzicã a morþii capetele de cearã ale femeilor pe care nu le-am întîlnit încã perdelele groase dupã care ne vom putea ucide în liniºte steaua pierdutã a unei dimineþi ne-aºteaptã privirea lucidã a somnambulilor am dormit atît încît am pierdut obiceiul imobilitãþii (Leo Butnaru) *** DISCURS CÃTRE PIETRE Pe o cale feratã pustie le vorbeam pietrelor cu un foºnet prelung seara cãdea ceva se surpa printre crengi se nãruia într-o haoticã geometrie calea ducea în patru direcþii diferite peste câmpiile grele ale cerului 69 .

Poemul preferat din Gellu Naum mecanicul fuma liniºtit puteam alege locul îl alegeam atunci se nãºtea în noi o asprã penitenþã seara ne cãdea pãrul îl puneam deoparte cu un foºnet prelung cerul cãdea ceva se surpa în noi se nãruia (Radu Ulmeanu) *** CÃLÃTORIA CU STELICà Buzele mielului sîngerau în rãcoarea de searã cînd am vãzut soarele lucind deasupra soarelui cãlcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelicã de o strãlucitoare frumuseþe pe lîngã el se tîrau ºopîrle îmbrãcate în aur strãveziu aceasta se chema prietenie ºi în ea putrezea adolescenþa verigheta de sîrmã lucea pe degete ºi în gurile noastre scînceau cuvinte de sîrmã discutam liniºtiþi ca greierii cînd învelit în spaþiul sãu Stelicã a murit eram prea tulburat ºi mã gîndeam la inevitabila lui cãlãtorie spre delta unde marele fluviu îngrãmãdea ruini omeneºti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur ºi fraþii lui Stelicã veneau dintr-un elan de iubire prin ceaþa deasã a sfîrºitului înfãºuraþi în piei neargãsite veneau cîntînd în pumni veneau sã-l scoatã pe Stelicã din corabia lui de zinc sã-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sãrutau furca pieptului pe la mijloc pe rouã dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluþã peste gene murise atîta cît sã plîngã maicã-sa ºi încã din leagãn citea o carte de 70 .

Poemul preferat din Gellu Naum rugãciuni un bãtrîn îi spãla prune i le dãdea ºi el se oprea din citit îi spunea maicã-si „alãpteazã-mã pentru ultima oarã de mic copil îmi plãcea alãptarea” acum umblam amîndoi pe meleaguri natale ºi corbii ne dãdeau tîrcoale adolescenþi nenorociþi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se vãitau „tu cine eºti de mic copil cine eºti de nu mai ºtii nici cuvinte ca sã ne spui cine eºti de mic copil cine eºti” îl învãþam aºa „sã le spui doamnelor ºi domnilor mã recomand Stelicã” eram doi adolescenþi amãrîþi el era mort de mic copil locuiam într-o vãgãunã ne creºteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amîndoi prin ceaþa mlaºtinii de dinaintea naºterii întrebam de unu Bacuta nu-l ºtia nimeni Stelicã stãtea în bisericã întins frumos pe o masã mai mult plutea în corabia lui de zinc edificînd fraternitatea noastrã agresivã în zori cîntau vreo 2000 de cocoºi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mînã sãrbãtoream nunta de aur simþeam o delicatã anxietate o surditate fecundã ºi iatã cã ne cãram miresele în spinare spre altar ele simþeau o uºoarã cutremurare îºi simþeau pîntecele umede simþeau cum se destramã luna în mii de fire ºi cum se ascunde în iarbã rumegam pãmînt împreunã cu ele cu miresele amazoane ºi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vînt aveau coliere de plumb privirea fiecãreia ne confirma pe fiecare stea împãcatã cu tãcerea prin semnele beznei sfîrºitul nopþilor acelora întîrzia trecea vîntul scria pe valuri ne împingea la mal ne tîram cum puteam spre focurile aprinse prin curþile oamenilor au trecut mulþi ani de atunci am avut mãrturii despre o amarã agonie ºi am rãmas acolo istovit 71 .

Poemul preferat din Gellu Naum cu pãlãria cãzutã în praf o cît e de mult de cînd vedeam soarele lucind deasupra soarelui (Radu Vancu) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã În tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând (Constantin Abãluþã) *** ACUM PERDELELE SUNT BÃRBILE PIEPTÃNATE Acum perdelele sunt bãrbile pieptãnate frumos ale caselor ºi luna e o ranã în burta cerului acum fiecare deget e o preþioasã mîncare fiecare voce e o listã de subscripþie fiecare pictor e un senator roman acum fiecare mãtanie e o crispare sexualã fiecare dimineaþã e o rufã roºie la orizont fiecare clopot e o invitare la o scenã acum fiecare cãlugãriþã iubeºte falusul singurãtãþii acum dicþionarele urlã TREBUIE SÃ URLE acum fiecare poem e un arsenal de revolte pãdurea e o patã pe conºtiinþa pãdurii ºi femeile au 14 picioare ºi 120 de sîni acum poetul gîdilã puful cãlduþ al odihnei ºi spune: 72 .

ªi peste toate acestea se simte nevoia unei lupte finale. (Dumitru Chioaru) *** SOSIREA ÎN CYTHERA Vai ce frumos ni se pãrea la barierele deschise de limpezimea semnelor noastre lente era ca într-un vis ºi vis era Ca ºi cînd s-ar fi dezvãluit deodatã locul intrãrii de dincolo de vuiete ºi spaime de pretutindeni muzicile trimeteau ecouri mistuitoare ºi noi ca niºte soli pierduþi abia ne mai tîram printre poienele atunci ivite pe degetele de la mîinile noastre stîngise aºezau pãrinþii preschimbaþi 73 .Poemul preferat din Gellu Naum e caldã noaptea sau altã imagine clarã acum Dumnezeu danseazã la baluri costumat în fetiþã insectele au pantaloni de tifon ºi la parãzi soldaþii duc în vîrful baionetelor capete surîzãtoare de copii olandezi acum vîntul e o cocardã utilã agricultorii scuipã hoitul fierbinte al secetei domniºorii ne miros femeile cu eleganþã distinctã uzinele scrîºnesc din mãsele ºi fiecare piatrã fiecare par viseazã virajii prin aer. Acum femeia mea se culcã cu un aparat de radio mustãþile lui îi gîdilã urechile: „ºomajul e o poziþie necesarã corectã gravele distracþii în masã jocuri pentru adulþi foametea e o pasãre cu inele de gîzã” ea spune: ÎNCà ºi ÎNCà ºi ÎNCÃ.

Nimigean) *** GRAMATICA LABIRINTULUI Înainte de a muri mama avea o barbã de patriarh îi crescuse între timp Mã încuia în pod într-o imensitate albã într-o pãdure fãrã amintiri atunci aparþineam comunitãþii sigure adeseori pierdutã ºi oricum invizibilã aflatã undeva în prelungirea noastrã într-un þinut în care mã plimbam prin limpezimi ºi umbre venite de departe nedefinit ca o rãcoare (vorbesc de mine din obiºnuinþã) acolo o femeie uriaºã mã obliga sã-mi port barca pe piept Reinventa DISCONTINUITATEA Firul de iarbã ne acoperea castelul Roþatia se ºi evaporase de câte ori mã vizita îmi scutura covorul bea din mine ca dintr-o gãleatã de lemn era un cui acolo care vorbea cu noi (Andreea Rãsuceanu) 74 .Poemul preferat din Gellu Naum în pãsãrele albãstrii pe cele de la mîinile noastre drepte se aºezau ca boabele de rouã surorile ºi fraþii rãposaþi ºi toþi eram uitaþi ºi nerecunoscuþi prin vuiete ºi spaime (O.

Poemul preferat din Gellu Naum *** SORA FÂNTÂNÃ Stau singur ºi mã uit pe o stradã pustie stau singur cu buzunarele pline de câini stau singur ºi ascult foºnetul oaselor e ca ºi cum ar adia vântul peste un clopot de cearã dar dupã primul colþ la prima rãspântie s-ar putea oricând sã aparã cineva învãluit într-o ploaie de luminã ºi va trebui sã mã acopere cu mantia lui pentru cã s-ar putea odatã cu el sã vinã o ploaie sau o ninsoare sau chiar o afurisitã de lapoviþã sã ne îngheþe oasele proaspãt spãlate deºi ieri a fost mai frig decât azi deasupra mea zboarã câþiva porumbei cerºetori filantropii le-au pus fãrâmituri de pâine pe balcoane ºi eu mort de mult cu o piatrã de moarã pe piept am hotãrât în sfârºit sã plec sã pornesc de pildã dintr-un grajd înecat în aburi sã merg aºa pânã la un crâng (tufiº) unde mã aºteaptã sora Fântânã sã mã reazem acolo de prãbuºirea ei (Cristina Ispas) *** TRIUNGHIUL În barcã un pescar surd vorbeºte cu apa Crede cã nu-l aude nimeni Zenobia îmi þine amîndouã mâinile pe inimã Îngenunchez cu adoraþie ºi mã gîndesc la altceva Zenobia zice sã nu mîncãm cocoºi albi pentru cã se supãrã cineva pe noi Pescarul întoarce capul ºi ne priveºte bãnuitor 75 .

Poemul preferat din Gellu Naum Un înþelept scoate o clipã capul din apã ne strigã disperat apoi se scufundã De data asta pentru totdeauna Zenobia îmi spune Între noi fie vorba sîntem victimele imaginaþiei celorlalþi Nu pot sã-i rãspund pentru cã mi-ar intra tot cerul în gurã Acum pescarul a scãpat un peºtiºor Îl ceartã cu glas tare Laºule zice n-ai avut curajul sã stai sã te mãnînc Zenobia mã întreabã ce este un baldachin Îi arãt lopata Deasupra noastrã unii vor sã ne înveþe de bine Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume sã se adapteze Pescarul a tras la mal Vrea sã vorbeascã ºi cu pãmîntul Crede cã nu-l aude nimeni (Gabriel Hasmaþuchi) *** BÃTRÂNUL ªEDEA MORT Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure venea aceeaºi barcã doar pasagerii se schimbau ei îi dãdeau târcoale îl comemorau bãtrânul stãtea mort cu o pãlãrie veche pe cap câþiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdari scormoneau bãlegarul cu degetele cãutau râme pentru pescuit noi ne adoram cum se spune Ne aflam acolo poate din întâmplare ceilalþi veneau mereu Aveau cãrþi ºi caiete se apropiau de bãtrân îi puneau întrebãri 76 .

Poemul preferat din Gellu Naum (erau aceleaºi întrebãri doar pasagerii se schimbau) spuneau Te respectãm Iatã are loc solemna ta comemorare luãm notiþe stenografiem dar de ce nu-þi înþelegem bine ºoapta aceea ajunsã pânã la noi încearcã sã fii mai clar Avem bilete dus întors inclusiv douã mese Debiteazã câteva adevãruri noi le notãm le învãþãm le transmitem urmaºilor pe scurt Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã discipolii îºi mai dregeau zdrenþele se fãceau cã nu vãd era un spectacol mai degrabã trist Noi stãteam deoparte susþineam cã studiem poliglota Ne medita o doamnã care ºtia multe o botanistã severã Ceilalþi se apropiau de bãtrân îi puneau decoraþii pe scutece îl fotografiau în scutece în mijlocul lor era fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau) noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate ne descurcam cum puteam discipolii cântau la ghitarã dupã ureche ceilalþi puneau întrebãri Era un cer albastru câþiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuri ceilalþi spuneau Te respectãm eºti un al doilea Marconi Edison Exprimã câteva aforisme douã trei adevãruri Bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar îºi sfâºia scutecele noi stãteam deoparte Trecea printre noi o seninãtate fãrã început ºi fãrã sfârºit ne simþeam bine cu umerii sprijiniþi de aer ceilalþi fãcuserã un amfiteatru Îl înconjurau pe bãtrân îi turteau pãlãria îl stropeau cu furtunul îi cereau câteva adevãruri el îºi acoperea ochii îºi umplea gura cu bãlegar veneau vapoare trenuri pline (erau aceleaºi doar pasagerii se schimbau) eu îþi spuneam ceva fãrã importanþã Discipolii se fãceau cã nu ne aud tu îmi spuneai Endrigo vorbeºti ca în 33 când îþi dãdeai bacalaureatul eu vorbeam ca în 33 îmi dãdeam bacalaureatul studiam filozofia într-o camerã cu vedere la stradã 77 .

sã asculþi bãtaia clopotului din turla care se zãreºte vag ºi de pe malul nostru. Copiii þi-au întins vîsla. DE CE Mà URUGUAY Fiindu-mi dor de iarba ei elementarã de cavitãþile în care îºi ascunde mierea 78 . Marin Romulus Bucur) *** CLOPOTUL Vroiai sã faci drumul prin stuf. despre mulþimea de þînþari.Poemul preferat din Gellu Naum ceilalþi spuneau Te comemorãm ne târâm pe plãji rãniþi în rãzboaie exprimã-ne clar ºoapta aceea la care iþi dã dreptul chitanþa ta de bãtrân Discipolii repetau în gând eroarea iniþialã noi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatru Cântau muzici Veneau vapoare ºi trenuri acolo Se petreceau defilãri bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar ªoptea NU Atâta ºoptea (Daniel D. ªi toþi ºtiam cã faci zadarnic o traversare plinã de primejdii cãci. despre fragilitatea luntrii fãcutã numai pentru o persoanã ºi. eu am fluturat braþul. în orice caz. din pãcate. singura în stare sã strãbatã încîlceala vegetaþiei. În privirile lor licãrea admiraþia dar stãruia ºi umbra unei tãcute avertizãri. Tu mi-ai rãspuns cã totul va dura foarte puþin ºi cã. Copiii þi-au adus luntrea. Þineai sã vezi pajiºtile ºi. mai ales. e neapãratã nevoie sã nu fii singur. despre ochii triºti ai broaºtelor þestoase care trãiesc la câþiva paºi de mal. pînã la malul celãlalt. clopotul meritã osteneala. pentru a putea pricepe limba clopotului aceluia. Eu þi-am vorbit despre pericolele minime.

mistica lui mã þine captiv.. Kocsis Francisko) 79 . Dacã-i musai sã alegi unul numai. iartã-mã cã nu m-am oprit la numai unul.. ia-l pe cel dintâi. trei este numãrul sfânt.Poemul preferat din Gellu Naum într-o bunã zi lîngã o streaºinã pe o ploaie torenþialã am ieºit din pãmânt cu o carabinã în mînã UITAT ÎN STUF DE CINCI ORE Mai stai lîngã mine sã-mi pun pe faþã voalul tãu de voyageusã ºi peste pleoape nu ºtiu ce albastru sã mã uit în dreapta ºi în stânga cu mîna streaºinã la ochi spre cuiburile care ne justificã sã defilez prin faþa ta cu piciorul bine întins sã mã comport onorabil sã-mi torn plumb în buzunarul cãmãºii peste tot ce mai e pe acolo sã nu rãmînã decît pîcla în care ne-am nãscut am crescut ºi ne-au vizitat un fel de instalatori sanitari oh ce rãsãrit ce apus ºi calc peste ape cu ghetele mele galbene ca un explorator venit de departe dar tu nu ºi nu tu aºtepþi apariþia unei ameþeli insalubre degeaba trec de partea cealaltã mã uit în sus dupã berze de fapt cine eºti tu domnule ce cauþi în þinutul ãsta unde nu se mai vede þipenie de om ai venit ca o penumbrã ºi eu încerc sã te conving cã ai greºit adresa dar tu nu ºi nu cã de ce sã dãm înapoi ca tînãra Werther ce mare lucru În toatã lumea îndrãgostiþii sînt hotãrîþi le cîntã unul din harfã ºi ei se þin de mînã ºi plîng ºi aþipesc în virulenta lor stare de graþie (Dragã Ioane Moldovane. Dar ordinea mea de astãzi e cea în care transcriu poemele. pe care ºi eu m-aº bucura sã-l fi scris...

Poemul preferat din Gellu Naum *** ÎNTRE BINE ªI RECE Între bine ºi rece între negru ºi clar între opac ºi lichid între incert ºi salubru ºi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna ºi celelalte seara când ne retragem în blocul nostru de gheaþã când urmaºul nostru direct îºi rupe elasticul când meditãm cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetã când hidra de la Lerna ºi celelalte ies din anonimat ca sã cureþe grajdurile ºi noi degetãm la lucruri ºi aºa mai departe Câte unu are picior ochean ºi trident altul pe cine mai ºtie ce insulã sihastrã Tiga se face fluture sau rac sau cãlãtor pe apã seara când autobuzele se retrag în noi ºi noi garajele noi muncile crepusculare noi care cântãrim cu precizie natura semnificantului semãnãm pãsãri ºi ne acuplãm cu hidra de la Lerna pe când stãpânii tainici ai planetelor ne reconstituiesc ºi celelalte Dar dupã cum spuneam a ºaptea oarã se va naºte copacul-animal ºi nimeni nu va întreba nimic cuib pe sub cuib þiglã sub þiglã scoarþã sub scoarþã pentru noi nedumerirea agreabilã mâna perfect spãlatã pragul neprevizibil pentru noi cãlãuza intimã insatisfacþiei O datã mai mult aceleaºi degete umede pe feþele noastre (pe un pãmânt pãtrat pe suprafeþele ademenitoare nãuca descifrare a gesturilor-mame) Ascunsã în sincera ei capcanã ºi a celor ce n-o cunosc memoria noastrã de zmeurã 80 .

dar se poate sã nu le vezi pentru cã intervine rutina. 4. pentru cã o parte din piele este completamente curãþatã. chiar dacã þi se pare plinã de renunþãri.Poemul preferat din Gellu Naum (Dragã Ioan Moldovan. Aici eºti pe muchie de cuþit. adicã a publicului larg. ªi la Gellu Naum. Nu te lãsa sã cazi. e greu sã preferi cînd ai de unde alege. În aceste zone ale miezului fii foarte atent. slavã Domnului!. poziþia ta. Lipsesc puncte de reazim vizibile ºi tot mai crezi în ochi. Obiceiurile încep sã fie ale tale. de data asta. Adrian Alui Gheorghe) *** CALEA ªEARPELUI Bagã de seamã 7. Dar se ºtie cã în literaturã iubirile tîrzii consacrã iubirea dintotdeauna. trei texte identitare. 5. Ai încredere! Nu lãsa exteriorul sã te tragã înapoi! Adoptã poziþia care trebuie în faþa lui. Totuºi dansul tãu generos poate fi destul de uºor. pentru cã la el gãseºti poezie „pentru toate zilele”. ai de unde alege „texte identitare”. Aceleaºi lucruri. chiar Cãrþile cu Apolodor. Bagã de seamã Bagã de seamã Bagã de seamã 81 . devine ºi mai uºor. cu care se confundã „în memoria celor fãrã memorie”. Doi poeþi m-au cucerit foarte tîrziu. Pe mãsurã ce este mai greu. Aº alege. schimbatã cu propria ta piele. convins cã mîine aº alege alt text. Zona în care începi sã întâlneºti alte plinuri. 6. „Între bine ºi rece”. în anii aceºtia: Gellu Naum ºi Mircea Ivãnescu. dintre poemele lui Gellu Naum. la un moment dat. Semnele se înmulþesc. Aleg. De multã vreme spun cã poeþii importanþi rãmîn în conºtiinþele cititoare ºi chiar necititoare prin cîte unul. dar prãpastia e la picioarele tale. douã. integral sau Zenobia ºi sînt convins cã mulþi alþii dintre cititori ar face asta. Chiar cu ea eºti destul de sus.

Într-un fel sau altul. ceva care þi se pare neînsemnat. Trage-te tot.Poemul preferat din Gellu Naum Bagã de seamã 3. sus. (Luiza Palanciuc) Bagã de seamã Bagã de seamã *** AVEAM MULTà Aveam multã iarbã Foarte multã mã nãºteam ºi mã încãlþam pe iarbã pe dinãuntru eram calcar pe dinafarã iarbã ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina mã asurzea peste tot sunetul acela când era frig îmi þiuiau mâinile poate ciocãneam eu uºor într-un gard poate creºtea iarbã înãuntru calcarului ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina poate ciocãneam eu înãuntru calcarului (Claudiu Komartin) 82 . De oriunde ºi oricum ai începe. Eºti. porneºte. ai pornit. 2. firul albastru existã. Totuºi. Pentru cã trebuie sã te tragi în întregime aici (fãrã piele). în cea mai mare parte aici. Ai ajuns aici. Poþi sã începi de oriunde. De aici. Nu lãsa nimic în urmã. dupã cum unele erau jos. Nu existã nimicuri. Lupta e tot mai grea. înãbuºit de câine. de dibuit. Zonã de mare luptã. 1. în întregime. Ceva poate rãmâne jos. Nu lãsa nimic. Ai sã gãseºti pãrþi ale tale.

Mãrile se ridicã. sângele alunecã lin pentru cã sângele 83 . Se scuturã palmele. sã nu vezi. Se ia o foarfecã de altoit ºi se decupeazã. Când. ce sã vezi? Po(h)emul meu favorit: Scara vieþii. Aici cuvintele devin de prisos. Absolut la întâmplare. ea este aceea care aduce corabia salvatoare. ce sã vezi? Gellu Naum – Poezii. Paul Aretzu) *** [NU EXISTÃ NIMIC CARE SÃ-I POATÃ FI COMPARABIL] Nu existã nimic care sã-i poatã fi comparabil Ea este piatra sacrosantã din cufãrul lui Dyonysios. Apoi se lipeºte pe fereastrã. Se deschide apoi cartea. ªi. ca în ºedinþele de magie livrescã. Toþi cititorii trecãtori vor spune: Ce frumos poem ar fi fost acesta. Se închid ochii cât de mult se poate.Poemul preferat din Gellu Naum *** SCARA VIEÞII Când a murit ãl bãtrân un cocoºel sfios a intrat în odaia lui s-a dezbrãcat de aripi s-a descãlþat de gheare ºi s-a întins în pat câteva zile a rãmas acolo dormea ca oamenii pe-o parte cu perna pusã bine sub cap ºi se uita la noi doar cu un ochi „s-a întors ãl bãtrân” ziceam „acum doarme sã ne miºcãm încet sã nu-l trezim” (Reþetã pentru alegerea poemului preferat Se ia o carte la întâmplare. dacã geamul nu ar fi fost împâclit. Se deschide cu mare emoþie ºi cu dragoste de cititor. din bibliotecã. cu literele spre interior. Trebuie sã fii cu spatele la ea.

Aºtept trãsura. drumurile cele mai simple. În interior sunt mãrile moarte pentru ochii orbilor. Ochiul ei este strãlucitor. mãrile pline de forþe. magic. arzând ºi purificând în propria ei strãlucire. Apropie-te în tãcere : ai sã-i auzi paºii sub care sunã cenuºa craterului stins. E un vulcan tãcut. vegetal.Poemul preferat din Gellu Naum este lichidul ei. (Niculina Oprea) *** CALUL EROTIC Femeia se freacã de arbori pielea îi fluturã ca un drapel subþire prin el trec alizeele ºi mâinile arborilor se rãcoresc la ele ca la un tub de rãcoare Dincolo de aceste mâini Calul Erotic doarme pe orizont el e mare cât orizontul din carnea lui violacee meduzele închipuiesc coame coame vii care agitã tentacule dejurîmprejur 84 . de vânturi puternice împingând corãbiile care trebuie sã vinã pentru cei liniºtiþi. Înãlþimile cele mai mari le mângâie ºi fundul prãpastiilor. La ivirea ei trebuie sã-þi atingi fruntea cu aur. Mai strãlucitoare decât orice. Ea cunoaºte cele mai ascunse poteci.

Poemul preferat din Gellu Naum coamele prind oamenii ºi-i mãnâncã tentaculele îi sug ca pe o apã piepturile singure rãmân afarã ºi fug sunt piepturi goale ca niºte câini piepturi cu amprente vinete de sãruturi piepturi pe care dinþii mari ai câmpurilor le muºcã ºi amprentele vinete rãmân pe câmpuri ca niºte guri imense fãrã dinþi [..] copitã care se bucurã ca un copil când întâlneºte 85 ..] Calul Erotic se plimbã pe case Calul Erotic care miroase femeile Calul Erotic care are sandalele aspirante Calul Erotic din care curg evantaie Calul Erotic care se topeºte la cãldurã ca ceara ºi din stropii lui mari se nasc statuile cu sâni statuile care se plimbã prin oraºe când e cald ºi se topesc la rândul lor în ape vagi ape care duc departe spre strãzile de carne pe care patinezi ca într-un abator apele pe care le aºtepþi sã vinã cu pieptul scos înainte ca un cal de paradã legat bine de ziduri cu sfori Apele rup furioase pieptul umflã sforile ºi nãvãlesc mai departe spre noile forme unde Calul Erotic doarme la umbrã ºi viseazã femei care-i trec pe spinare halucinate ca pe un pod peste prãpãstii fãrã sã-l atingã femei care se þin de mânã ca în vis cu ochii pe jumãtate închiºi Ele nu vãd soarele nu vãd nimic nu se gândesc la nimic ele merg înainte ºi Calul Erotic le miroase ºaua cu unghia le scoate pielea capului acoperindu-ºi fereastra [...

Poemul preferat din Gellu Naum pomul viu cu lipitori pe sâni din care fructele se sug prin lipitori zeama bunã a visului curge prin aceste lipitori ele se umflã pânã când umflã gurile sufocate degetele cautã beregata o scot cu grabã ºi o pun lângã o rãdãcinã de pâine rãdãcina creºte cât orizontul ºi din ea curg milioane de fluturi enormi fluturi cu aripi cât casele care produc uraganele fluturi pictaþi pe spate cu scene nocturne fluturi mari care aduc somnul trecându-ºi antenele tãcute prin capetele noastre ºi ne sug visele fluturi care ne ronþãie faþa cu ferocitate ºi scot din toracele crispat mâini pricepute pentru fãcut mulaje [..] Acum fluturii au devenit imense statui imobile ºi se retrag cu un ultim salut pe aripile lor uriaºe oamenii se lipesc lãsând sã le scape din braþe lâna somnului ca o apã mare (Vasile Spiridon) *** NIMENI N-O ªTIA Nimeni n-o ºtia pe cînd dormea în cutia ei de carton În camerã totul era dat cu var Bãtrînul bunicul-foc bîiguia undeva soarele ºi luna treceau mohorîþi pe sub grinzi pusesem pe masã un hrean pentru foamea albã a pereþilor 86 ..

Poemul preferat din Gellu Naum totul era liniºtit Cuvintele intraserã în pietre ºi în ciorapi Atunci m-am culcat lîngã ea în cutia ei de carton pe ºapte fire de paie pe apele ei verticale m-am culcat în mine în oasele mele m-am culcat în topoarele ºi în gutuile mele în pretutindeni în al ºaptelea tron Ea mã iubea ºi dormea în ea dormea în mine în cutia ei de carton Era cam frig ºi bunicul-foc Ne-a învelit în bîiguielile lui (Gellu Dorian) *** ALUNECAREA LUMILOR Azi sunt în mare formã mi-am ros fruntea de zid o tanti s-a lovit cu sârmã Dormea la soare pe dãrâmãturi habar n-avea de numerele care tunã pe deasupra noastrã cerul s-a deplasat dar nu-i nimic pune-þi inelul ºi eºarfa strãvezie hai sã mâncãm o îngheþatã verde cu beþiºorul ãla bun pe când afarã se petrece alunecarea lumilor (Iulian Boldea) *** DRUMEÞUL INCENDIAR drumeþul incendiar îºi ascute luminile ochilor în caietele cu statistici 87 .

Poemul preferat din Gellu Naum el îºi aranjeazã coafura în ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru pãrul de pe þâþele feciorelnice îºi lasã câte o mãsea infectatã la fiecare geam cu firme cu grãdini mici) se-ncruntã în faþa ciorapilor de mãtase vegetalã pipãie cu degete de cunoscãtor paharele pline ale somnului aleargã dupã mugurii care cresc în repedea învârtire pe loc a arborilor cunoaºte menajeriile din cãptuºeala fiecãrei pãlãrii e-n fiecare pachet cu ºuncã sau cu manifeste face de gardã smirna cu felinarele el saltã veveriþa în fluierele cu guºe ale vardiºtilor ºi pipãie chiloþii strãvezii ai istoriei creierul lui face semne cu o batistã ºi dacã nu s-ar teme de ridicol ar putea sã fie un popã sau o cravatã inima lui e o pãdure autonomã ºi el spune domnii ne aleg poemele dupã panglicuþe ca pe curve gazetele scriu este un fioros asasin are o mustaþã sub nas ca o vrabie ºi poate fi recunoscut dupã ciorapi dar el trece nevãzut mai departe uneori se agaþã de perdele administrative ºi-atunci mulþimile cu gurile cãscate vãd forfoteala ploºniþelor prin sticle alteori se fotografiazã în cãmaºã ºi cu un brâu colorat de fluxuri lângã pãlãria de paie a baligilor aºa trece cu pãunii de foc ai ghetelor dermata cu miezul de zi arþãgos prins la butonierã el ascultã în toate punctele cardinale 88 .

Poemul preferat din Gellu Naum având drept cornet acustic un samovar încins pune urechea la madrid bine din alaska vin fluturii luminoºi ai genunchilor portugalia portugalia avem un bãtrân cu voce subþire ca sângele monedelor zãngãne muºcat de cleºtele coclit portugalia portugalia biblia este o funestã mustaþã pentru nasul privighetorilor din alaska poeþii au orificiile inspiraþiilor lipite cu gumã arabicã fiecare orificiu este o floare cafenie portugalia ºi alaska mamele fac nebunii în dupã-amieze balcanice am sã mã duc în pãmânt gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie tu mi-ai ucis bãtrâneþele ei bine am sã ºtiu sã-mi destup urechile degetele sã fluiere singure (aºa cum ghetele stau cu urechea la cer) din fese sã scot fluturii ºi lulelele visului cãptuºit cu lânã voi ºti sã-mi scot ventuzele de la creier sã se scurgã zeama puturoasã a viersului dulceag voi ºti mamã în ceasurile de glorie sã-mi flutur ciorapii împuþiþi lângã porþile academiei române timpanele sunã stins ca un diapazon pãmântul a adormit bivol în mlaºtinile universului drumeþul incendiar e un garderob sau un cântec pãstrat în buzunarele redingotei de galã smulgeþi penele tuturor pãsãrilor din balcani sã ne scriem cronici noi (pãsãrile cele mai mari casele au ºters-o) despre tine am sã scriu cu litere groase când îþi scoþi rochia verde rãmâi goalã ca o peniþã domnilor 89 .

Poemul preferat din Gellu Naum mi-am uitat mustãþile în vagonul de dormit lângã sacii cu monede ai rotschildzilor ºi singurul chior din þinut acela care masturbeazã sexul imens al aerului repezind automat mâna dupã rachiul unui gologan mi-a încredinþat cel mai mare secret al gãrii lumea a început sã putã e o descompunere generalã o felie de carte un as de treflã sau un pepene galben cu roiuri de muºte þâþele fetelor atârnã berze cãldura ºi frigul liane la ferestrele hotelului curva de la numãrul 8 râde gâdilatã profesional closetele au lampioane imperiale ºi duduile surâd graþios gândind izmenele gingaºe o ce mâini aristocratice ce lebede pãmântul însuºi ar sta drepþi ca un bãtrân militãros daca i-ar face un benghi glumeþ aceste degete pletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe ele ca pe flaute buzele s-ar þuguia asemeni cerceilor plãmânii ar izbi veseli copitele ºi dinþii ar rânji galeº doamna aici sub masã e un poet nu daþi cu piciorul doare dar pãdurile au în lenea lor ceva de pisicã cu ghiarele ascunse în muguri ele se freacã de trenurile repezi ling vata fierbinte a locomotivelor ºi salutã salutã cu batistele potecilor burþile putrede din clasa I-a drumeþul incendiar îºi pipãie geanta cu semnele vremii el ºi-a lustruit pantofii în piaþa publicã a fost la 7 fix în calea unirii ºi-a auzit poeþi buboºi apostrofând ºcolari pe strãzile craiovei tinere ºi zeii au fost oameni el s-a hrãnit cu bojoci ºi cu piersici a urinat repede în toate gãrile din drum în cinstea primarilor 90 .

Poemul preferat din Gellu Naum ºi-a desenat o sãgeatã ascuþitã pe ziduri cu semnul þ ºi cu o floare de busuioc la ureche seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã acolo la hotel pãduche 15 vânzãtori de gazete cântau porumbiþele înserãrii drumeþul incendiar a fâlfâit din cearceafuri ºi toate femeile din oraº au ejaculat imnuri drumeþul incendiar ºi-a aºezat creierul la fereastrã a scotocit sertarele coastelor ºi a scos un sunet gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie era acolo ea în sertare în sânge în geantã cu zâmbetul ca un sâmbure amãrui cu fãina cãldurii pe carne în adâncuri cu mingiile de migrenã ale þâþelor degetele degetele erau de gheaþã ºi peste pulpele veºtede înainte de vreme cu o pânzã subþire de nãduºealã zicea pântecul meu e o salcie tristã hei strãzile mi-au biciuit tãlpile ca niºte zbiri pomii au scrâºnit din mãsele ºi bananele ºi focurile maºinile diplomatice ºi-au ºters nasul cu steaguri subþiri în puºcãrii am ucis destule ploºniþe în serile când dumnezeu se gâdila pe spinare voi putea sã-mi suflec mânecile tinereþii ºi cu degete vânjoase sã-mi suflu mucii peste aceste sãlcii de amintire voi putea sã-mi privesc viaþa de pânã acum ca pe un atelier oarecare îmbâcsit în care am lucrat voi putea sã-mi scurg fluviile ºi gârlele ºi tobele spre pulpele de sticlã spre feþele de masã spre caietele subþiri ale pletelor 91 .

Poemul preferat din Gellu Naum nu-i nimic dacã ferestrele n-au dinþi frigul se poate înveli frumos în saltele fetele mele toate sãracele fetele mele ca niºte cuþite se pupã cu boierii ºi mã uitã dar aici la tine e bine ºi tu eºti un pahar cu ceai cald drumeþul incendiar îºi priveºte faþa cu grijã ochiul stâng în care e o floare cu pãr roºu despletitã ochiul stâng a devenit pe rând o pãlãrie de pâslã o aripã o cutie cu febre apoi mormãie eau de cologne ºi seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã (Ion Pop) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã în tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând. (Robert ªerban) 92 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** CA DOUÃ CLOPOTE Când într-o bunã zi totul va fi trecut ºi pãlãria mea din foaie de cort va arde încet pe un foc de gunoaie vei crede cã nimic nu mai existã pe lume în afarã de jalnica dugheanã a memoriei Dar în ciudata lor încãpãþânare toate vor rãmâne intacte sub cenuºa posacã a vremii toate vor fi ca acum când în groapa lucrurilor ºtiute în mãcinarea umedã a certitudinilor niciun cuvânt nu poate acoperi lentul ecou al ecoului ªi vor fi încã forma lui fãrã margini funia lui fãrã capete va fi îmbrãþiºarea noastrã ca o cãsãtorie sacrã între frate ºi sorã printre cutii de conserve goale va fi noaptea de iulie când cineva ne deschide o uºiþã neºtiutã în perete grãmada de zgurã aruncatã lângã linia feratã mirosul dulceag al sãlciilor roiurile de insecte înnebunite care ne dau târcoale barza care tropãie pe acoperiº aburul cald al mlaºtinei ostrovul care se strâmbã la noi în ameninþãtoarele ore ale înserãrii va fi întunericul din sala de cinematograf în care ne înfiorãm de plãcere la apariþia cãlãreþului singuratic sau la scena când te ridic în braþe ºi eºti foarte uºoarã vor fi nopþile de furtunã când lumina se stinge brusc ºi se aud vocile oamenilor pe care nu-i vezi niciodatã la faþã va fi ploaia care se prãbuºeºte peste noi ca o imensã pasãre moartã pâlpâitul luminãrii pâlpâitul cuvintelor tresãrirea ta la foºnetul unei crengi pe când pãdurea vuieºte va fi bubuitul adânc al tunetului care zguduie munþii de beznã va fi clipa când se va face deodatã liniºte ºi noi vorbim singuri ca douã clopote abia miºcate de vânt (Mihai ªora) 93 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** LA SFÂRªITUL NOPÞII DE VARà Pe la sfârºitul nopþii de varã când unii poate mai aºteaptã zorile ºi eu arhimandrit al ºerpilor condotier al unei liniºtite dezordini ascult izbirea apei de maluri acum când mi se fâlfâie de toate acum când în camera mea goalã sunã telefonul speriind pãsãrile care acum când în pieptul deschis ca o uºã aºtept apariþia unui semnal care nu spune nimic acum când vãd cum arde pãdurea cu arborii ei iluzorii acum când cineva îmi aduce o monedã anticã furatã de nu ºtiu unde acum când se trage de pe balcoane fiindcã cineva a inventat acest nou viciu acum când mã gândesc la cheltuiala inutilã fãcutã de bravii mei pãrinþi cu educaþia ºi altele o pasãre imobilã mã pândeºte la o rãspântie ºi eu magistru-obosit al pãsãrilor moarte îmi reîncep chemãrile de cuc (Ion Groºan) 94 .

50% + 1 PROZA VERII 2012 Desen de Goya .

Adrian Buzdugan Dumitru Hurubã Gheorghe Miron Cornel Nistea Boér Petér Pál Nicolae Cornescian ªtefan Jurcã Radu Ilarion Munteanu Paul Tumanian Rafik Ben Salah Desen de Goya .

„Carmen Burana” de Carl Orf sau „Les Cariatides” de Louis Hanneton. c’est créer un morceau de monde. el fu primul care sparse monotonia stropilor grei de ploaie ce cãdeau pe pervaz: 97 . „Messiah” de Händel sau „Mesa în Si minor” a inegalabilului Bach.. luând neputiincios notiþe. Nu conta cã era „Noche oscura” a lui Petrassi. de gonguri ºi tobe lãsarã locul instrumentelor ºuierãtoare ºi potopul se porni din nou.” Boris CYRULNIK Hajnalka. Miºcãrile-i cumpãnite din bucãtãrie. sutele de talgere. insipidului reflex de a perpetua specia? Îmi era imposibil sã las fãrâma de divin trãitã alãturi de steaua mea de-aici sã fie strivitã de ºenilatele unei naturi surde. Pentru atât de puþin timp – aproape un an -. îmi oferise pacea ºi liniºtea de care avea nevoie sangvinicul obosit de viaþã ºi care.. îmi venea ºi mie greu sã accept înjositoarea condiþie a unei maimuþe care face sluj la vederea unui paner cu fructe exotice.. Cum aº fi putut sã asimilez minunatul sentiment ce ne þinuse la un loc. în cele din urmã. indiferente. totdeauna într-un balet graþios. însoþite de-un fredonat uºor pe care arareori îndrãzneam sã i-l întrerup. Bucãþi negrii de cer învolburat se ciocneau ºi rãsciocneau într-o stranie ºi înfricoºãtoare operã celestã.Proza Adrian Buzdugan Citadela de fier (fragment de roman) „Parler. încercase cu prize colerice sã stãpâneascã absurdul unui regim becisnic. „Athalia”. Ca ºi lui Ducray. Mi-am închipuit un Wagner cu ochii înlãcrimaþi ºi umerii cãzuþi.. Într-un târziu. Deºi crezusem cu toþii cã Brokoff aþipise din nou. triluri voioase sau triste mã rãsuciserã înspre Pãmânt ºi-mi încãlziserã sufletul rãcit de prea multa contemplare a infinitului.

fãcu iritat Hallac. cel puþin. Vorbeºte el de transparenta strategie de perpetuare a speciei. Îl privi în ochi pe Hallac. Murambadze? Fabricius nu bãgã în seamã micile turbioane. maimuþãri Hallac tonul blând al bãtrânului. — Da. de soliditatea. nu-i aºa. mãi.. sau. fluturând zeci de concepte.nadã aruncatã de naturã. nu întru totul. nu se prind toþi în pânza lui. graþioasã ori majestuoasã. Revino-þi! — Pare sã fie un adevãr. de cea care aprinde iubirea în firile delicate. — Pãi astea nu-s sinonime? — Doamne sfinte. spune cã frumuseþea e o enigmã! Hallac era roºu la faþã. nu toþi dintre noi se avântã ca niºte tauri comunali sã facã pe plac naturii. avea un ton împãciuitor. — Înseamnã cã l-ai citit degeaba. Neclintit. ce treabã au gesturile nervoase ale copulaþiei ºi malforfmaþiile gestaþiei cu frumuseþea. de rezistenþa produsului. E o tâmpenie! În primul rând ce înþelegi tu ºi ce înþelegea el prin frumuseþe. cu arta? Câte reprezentãri ai vãzut tu cu fecioara gravidã ºi câte cu fecioara ºi pruncul? Frumuseþe – Artã. — Ai citit Idiotul? — Da. nu binele sau echitatea. — Pânã ºi Dostoievski. enigmaticã sau suavã. e pânza întinsã de naturã. e frumuseþea ..Adrian Buzdugan — Stilou n-are dreptate. — Ce naiba.. nu teorii ºtiinþifice. nu o simplã teorie. apologetul suferinþei. pentru sufletele lui închircite ºi chinuite. Ducray era în continuare nemulþumit. e o aburealã hermeneuticã scornitã de tine sau cititã prin vreun rapãn exegetic. — Nu te-ntreb dacã ai rãsfoit-o. pentru tine ce e? — De ce frumuseþea ºi nu armonia.. — Da’ nu-i pânza lui. echilibrul? întrebã Falkenhurst.. cã frumuseþea e libertate. Fabricius îi tãie protestele vehemente: — Dostoievski nu spune explicit nicãieri chestia asta. — Da.. ºi poþi s-o þii tot aºa. sã nu-l fi citit ºi înþeles el pe Dostoievski? asta era o palmã mult prea mare 98 . spunea cã frumuseþea va salva lumea ºi nu adevãrul sau dreptatea.. frumuseþea va salva lumea. frumuseþea era libertatea. de muierea fiabilã. Frumuseþe. l-am citit integral pe Dostoievski. dar nu de femeia frumoasã. mã Ducray. eºti înfiorãtor de prost! — Sunteþi cu toþii niºte proºti! Nimic nu va salva lumea. Khaziel. reveni Brokoff.. nu înþelepciunea sau iubirea. — ªtiu. eºti scriitor cu acte în regulã.

fascinantã.Citadela de fier ºi rãsunãtoare. pentru Dostoievski. am tot sperat sajung sã prind sfârºitul acestei perioade romantice a teleologiei. murmurã abãtut Sahil Murambadze. frumuseþea femininã care poate rãsturna lumea. rãpitoare. — Nu pare ºi nu este o variantã. tu zici cã sensul graviteazã în jurul iubirii. — Cãcat Mata Hari! se enervã Fabricius. cel puþin.. Dacã vrei sã ºtii. Cât am fost afarã. frumuseþea e clar definitã. în liniºtea dinaintea furtunii. cu picãturi de fantastic ºi demonic. Mata Hari. 99 . Doar sã încerce sã se salveze pe ei înºiºi. contesa Walewska. Cleopatra. interveni oarecum nesigur Sahil Murambadze. Dacã n-ai fãcut ceva cu pasiune în viaþã – sã fi iubit. parcã. sã te fi risipit cumva pentru ceilalþi – înseamnã c-ai trãit degeaba.. e realitatea! — Auzi. e suprema luciditate! Se uitã întrebãtor spre Ducray care tot dãduse sã intervinã. — Chiar. poate salva ceva lumea? — Nu cred cã lumea poate fi salvatã. — Aici gãsea el frumuseþea. frumos e ºi mântuitorul pe cruce. sã accepte cã doar la nivel de specie poate exista un þel viabil ºi nu chestii puerile. Frumuseþea nu e nicidecum o enigmã. ce-ai spus tu pare o variantã interesantã ºi viabilã.. — Voiam sã spun cã dacã ar fi trãit în zilele noastre ar fi identificat frumuseþea cu altceva. da’ n-am putea lãsa doar „Frumuseþea va salva lumea”? Sunã aºa. însã aici. Elena din Troia. Pentru prinþul Mîºkin frumoasã e ºi natura ºi promenada petersburghezilor. numai cã erau legate intrinsec de epilepsia lui ºi nu de frumuseþe. — Deci. sã fi creat. — A ºi rãsturnat-o adeseori. dinaintea atacurilor de epilepsie. liniºtitor. de specia asta ciudatã în care fiecare dobitoc crede cã are un scop individual sau mãcar se simte dator sã-ºi caute unul. are o adiere de optimism. se întoarse posomorât Ducray spre gânditorul cu acte pe care-l aveam în celulã. în Tehnopolis. tunã Fabricius. frumoasã e ºi Aglaia Ivanovna.. în niciun caz! Pãmântul se va scutura odatã ºi-odatã ºi va scãpa de noi.. dacã nu mã-nºel. creaþiei ºi altruismului. — Am studiat filosofia lui Dostoievski. dar nu mai sunt aºa sigur. zugrãvit de pictori. Murambadze. e vorba de acele clipe sublime de trãire superioarã. în clipele suspendate. Zâmbetul inofensiv al lui Brokoff temperã orice reacþie.. sunt acele sclipiri „de supremã autopercepere senzitivã ºi de intensã conºtiinþã de sine”... de oameni. m-am convins cã oamenii nu sunt ºi nu vor fi pregãtiþi niciodatã sã-ºi accepte micimea.

Adrian Buzdugan — Mai mult sau mai puþin.. Din câte-am înþeles. — Dacã pânã ºi iubirea e un sentiment perisabil. cãci peste câteva clipe mã înhãþã sãlbatic de mânã: — Dar dac-aº zice-aºa. e vorba de conservarea speciei. cum spunea Schopenhauer. care nu putea sã-i tolereze nicicum orientarea homosexualã. „Se-nclinã sprijinite din fereºti / Hidropicoase înþepate în caleºti. nu vãd pentru ce prostia altora m-ar sili sã respect minciuna ºi înºelãtoria. „Se-nclinã înþepate din caleºti / Hidropicoase sprijinite în fereºti”? Ba nu! N-ar fi mai bine. prin cãzute foste garduri ºi stâlpi îmbâcsiþi de fum ochi sticlind în gri ºiraguri ºobolanii îºi fac drum — Þi-am mai spus. ºi sã nu uitãm îndemnul lui Socrate.. ce alt sentiment – mai puternic! – îi face pe oameni sã con-locuiascã? — Dar nu e vorba de vreun sentiment. Iubirea e Totul! E suprema diferenþã specificã. numai cã ei sunt experþii. — Astea-þi plac? Acum le-am scris.”? Am dat din umeri. dar asta doar ca sã-mi facã pe plac. citez din memorie. Am fost surprins cã menestrelul de serviciu nu era interesat de ceea ce se discuta. — Dãdu mohorât din cap. adunat au scris vreo douã biblioteci. L-am lãsat sã vorbeascã ºi mi-am îndreptat atenþia spre discuþia care sãrise iute de la frumuseþe la iubire. cunoaºteþi-vã pe voi între voi! ºi Hallac. nu ºtiam ce-nseamnã „hidropicoase”.. M-am uitat rapid ºi puþin indispus pe caietul pe care Kadia mi-l vârîse sub nas. 100 . mãi Khaziel. nu-mi doream vreo analizã pe text ºi nici saltul de la cãruþele cu dinamitã ale cailor mozaicaþi la caleºtile regale nu mã pasiona. ºi imaginile ºi cum sunã. — Da. — Domnu’ Murambadze.. îi fãcu complice din ochi lui Nöel. era clar cã nu-i convenea poziþia sa. goangele astea ºtiinþifice. fãrã ea n-am fi decât niºte animale printre atâtea altele. ºi dacã Falkenhurst ajunsese sã-l domneascã pe Sahil. mie-mi plac. ºi-am fãcut un semn cu caietul spre ceilalþi din celulã. de pulsiuni elementare.

fãcând aluzie la ferma pe care Fabricius fusese silit sã o pãrãseascã. tare rãi sunt cei în care nu ajung sã se dezvolte capacitãþile empatice. — Lãtrãu nenorocit! De ce nu pleci tu? — Eu sunt cel mai vechi din celulã! — Nu-i Brokoff? Mai are un an ºi-l dezgroapã. în altã celulã dacã te-ai sãturat? Hm?! Oricum. la brahilogii. ce mai ai tu pe-acolo ºi sã dovedeascã cã-i o scriere de rahat! — Fabricius nu vrea sã mai vorbim de religie pentru cã a început un eseu pe tema asta. polisindetoane ºi aposiopeze. iubirea aproapelui cuprinde ºi înþelegerea lui. nu mã-ntrebaþi. — Þine-þi gura. 101 . se vede cã nu-þi rezistã creieru’ la fraze inteligente. nu-i mai punea atâtea-n cârcã Platon. reveni Sahil. The Great Candlemaker.... mãi. — Pãi. care sã nu-þi dea drumul în veci! Sã-þi ia capodopera la bani mãrunþi. — Ho. la punct ºi virgulã.”. „Omul cugetã” a lui Spinoza. i-am admirat încã o datã eleganþa cu care dezamorsase conflictul dând discuþia înapoi cu o turã. Eu unul m-am sãturat de paradele lui Falkenhurst. ho! Lãsaþi chestiile astea cã iar vorbim de religie pânã-n noapte. ce amãrãºteni. — ªi de ce nu te duci. din cauza senilitãþii. nu le recunoaºte ca pe oi! se rãzbunã Hallac pe sfert. — Du-te dracului de nebun! Eºti conºtient cã eºti un monstru ºi asta þi-e o povarã a naibii de grea! Sper sã ai o pereche în Citadelã. de-atât am mai fi avut nevoie. ºi doar câteva cuvinte. „pe când turla bisericii era cel mai înalt lucru pe care-l vedeau. E-n stare sã foloseascã ºi rahaturi de truisme gen. raþionamentul cartezian pãrea o construcþie barocã în comparaþie cu platitudinea asta. intri-n creºtinism! — Intru o laie! Creºtinismul derivã din filosofie. — .Citadela de fier — Fugi. — Deosebit de inspirat! aruncã imediat o ironie Hallac. mai degrabã scria naibii câteva rânduri. bã. întotdeauna fractureazã conversaþia cu citate inutile... nu mai bãtea atâta toba junioru’ cu Fiinþa lui protocreºtinã. Scãpam naibii de-atâta rãutate. — Ba chiar a ºi demonstrat-o în Etica.. — Pe bune. cine. chiar a spus Spinoza asta? fãcui eu mirat. de-aici! — ªi ãsta. Chiar dacã. chicoti Brokoff. tataie! — Am zãrit titlul. „Înþelege-l pe celãlalt ca pe tine însuþi!”. era desconsiderat adesea. dar Hallac o infirmã permanent.

îmi lipsea accesul la unele site-uri ºtiinþifice. iar graba nu venea din reþinerea faþã de ceilalþi. ascunzând incompetenþa guvernului sub o perdea de fum. iar ei atotputernicia o respectã scrâºnind din dinþi ori sperând la bonusuri viitoare. Fabricius se aplecã din nou asupra textului: „Oare ce comportament ar avea aceºti farisei dacã ar avea certitudinea cã nu existã o fiinþã atotputernicã? Legile pãmânteºti. treceau nepãsãtori pe lângã acel loc? Dumnezeu încã nu era acolo. — „Am vãzut zeci de mii de oameni închinându-se pe stradã. respectând deja viitoarea «Casã a Domnului». Dar de ce nu salutau ºi groapa în care excavatorul muºcase pãmântul pentru fundaþia unui acelaºi tip de stabiliment.. când treceau pe lângã biserici. hai! Nu te mai coti! — Citeºte Guillaume! l-am îndemnat ºi eu. ridicatã pe jumãtate. Am vãzut ºi sute de creºtini fãcându-ºi acelaºi semn trecând pe lângã o catedralã aflatã în construcþie. agãþat deo piatrã de temelie?” — Dacã era aici Tilcotil. personal. nici istericele de la televiziunile de ºtiri.Adrian Buzdugan — Hai. deºi ºtiau lucrul acesta. iar creºtinii din zonã. nici cabotinii de la talk-show-urile comandate de patroni. nu te mai fandosi! — Abia am legat cîteva idei. în lipsa accesului la reþea sau la canalele de televiziune era singura modalitate de divertisment. Stilou ºi Khaziel ne amuzau adeseori. încruntate îi situau undeva la antipodul blândeþii ºi bunãtãþii pretinse de creºtinism. în rest nu-mi lipseau nici filmele trase la indigo. — Hai. miop. a fragmentelor scrise peste zi ºi nu era vorba de vreo vanã emulaþie sau de-un nesecat izvor de inspiraþie.. Mie. mãi! Acuma citeºte. Nu numai în celula noastrã. care ajunseserã pentru mulþi sã fie mai apropiate decât rudele. Ducray. ci în întregul Tehnopolis se practica obiceiul ãsta. — Da’ chestia aia cu turla? îºi þuguie nemulþumit buzele Brokoff. pot fi eludate. gesturile tãioase sub feþe morocãnoase.. vede oricine. curiºtii ºi analiºtii care ajunseserã sã inoculeze tot felul de stupizenii mulþimii hipnotizate. Fabricius ºi Murambadze ne puneau pe gânduri în tot atâtea rânduri. cãci am vãzut ºi un teren pe care trebuia sã se ridice o capelã. Îndeplineau o obligaþie fãcându-ºi semnul crucii cu gesturi grãbite. lectura prospãturilor... — Am ºters-o.” 102 . Aproape în totalitate fãceau semnul crucii din teamã. începu Fabricius cu o voce sigurã ºi pãtrunzãtoare. Dacã Tilcotil.. iar nu cu evlavie. îþi spunea el unde-l gãseºti agãþat pe Dumnezeu.

Sahil Murambadze îi întinse mâna: — Bravo! — Felicitãri. da’ aici chiar are dreptate!. întãrind pentru o ultimã datã religia monoteistã.. mã. 103 .” Vãzând cã nu mai are de gând sã citeascã ºi alt fragment. o sã fie un succes Shoemaker-ul ãsta al tãu! nu scãpã ºi Hallac ocazia de a-l ironiza. sunt necesare schimbãri majore în creºtinism. Fabricius. globul anomic sunt mai aproape decât s-ar crede!.Citadela de fier — Nu.. anarhia ºi federaþia anomicã. „revelate”. încãrcate de lumânãri elecrice. construirea de spaþii monumentale cu candelabre grele. Omul nu este pregãtit sã meargã pe propriile-i picioare.. în locul zidirii unor case pentru tineri. precum ºi în religiile existente. — „Înainte ca sutele de milioane de potenþiali criminali sã-ºi dea seama cã e anacronicã gestionarea fondurilor comunitãþii.. a creãrii de noi locuri de muncã sau a îngijirii bãtrânilor. iar dacã mai-marii instituþiilor bisericeºti nu vor proceda mai repede la unificarea poveºtilor moralizatoare. întãri ºi Murambadze. în afara câtorva ºi nesemnificative excepþii.

László Vinczefi – Faþã în faþã .

Lipsitã de orice temei indubitabil. iubeam strãinul de la celãlalt capãt pentru cuvintele sale. în sufletul ºi în mintea mea. dar niciodatã nu ne-am interesat unul de realitatea celuilalt. de apelãri ºi întreruperi bruºte. de fiecare datã. ceva ce-mi lipsea.Proza Nicolae Cornescian Incognito …ignorând timpul ºi alte impedimente. Însã. adevãrata mea vârstã. o asemenea tainã? Strãinul de la celãlalt capãt. foarte mult. cât timp puteam sã suport ºi sã port ca pe o ranã veºnic sângerândã. atât de imposibil. la un moment dat. un suflet atât de fragil. celei care a înþeles cã e tocmai Ea Nu exista un început clar. când reuºeam sã-mi înving toate temerile ºi sã-mi spun: „Fie ce-o fi!”. de cuvinte alese cu atenþie. cred cã te-ar fi îndepãrtat pentru totdeauna. ªi acest fapt mã fãcea sã cred cã noi nu existam doar în spaþii atât de variate. undeva într-un nodul incert al acestui pãienjeniº eterogen. Mã întrebam cum ai fi reacþionat dacã mi-ai fi aflat vârsta. de unde electromagnetice. se asemuia ecourilor respiraþiei din orele de nesomn. expediate abia în ultimele clipe. de ceva ce m-ar fi obligat sã-mi croiesc chiar ºi o banalã imagine despre fãptura ta. pentru tot ce-mi scria ºi ce mi se pãrea a fi tocmai o continuare idealã a gândurilor mele. de cealaltã parte. încât. o pozã. ci. mai degrabã. cum îmi plãcea sã te numesc. de care m-am îndrãgostit fãrã sã-l fi vãzut vreodatã. cum nu putea sã existe niciun final cert. bãnuiam. 105 . ce abia cã învãþa sã facã primii paºi pe tãrâmul anevoios al sentimentelor nãucitoare. ºtiam cã existai tocmai tu. eram chiar locuitorii timpurilor total diferite. am înþeles cã faþã de tine nu ar trebui sã am niciun secret. simþeam. când inima pãrea cã nu mai suporta acel supliciu. era atât de misterios ºi de ireal. acel om. spre exemplu. Cât. citite ºi recitite. Cã eram doar un copil. Ne scriam mult. Era doar un haos de fire.

pe atunci. îndeosebi în lunile de iulie ori de august. îmi era atât de cunoscut. într-o noapte de iulie. Însã. sã ºtii cã nu te ignor. Concomitent. În gândul meu te voi purta mereu ºi pretutindeni. când hotãrâsem sã-þi mãrturisesc o mare parte din adevãr. Izbãvindu-mã de toate prejudecãþile ºi de toate poverile adunate în ultimii ani. „Privindu-te. cu mici pauze de somn. mai bine zis. treptat. se vor intersecta tocmai în punctul în care voi descoperi un suflet bizar. Pentru cã nici nu ºtiu de pot numi „om” acea fãpturã ce mi-a schimbat tot restul vieþii. cã nu mã ascund. Eram liber. mi-au rãsunat ca un ecou de pumnal ce tocmai a lovit o bucatã de fier ruginit: „Voi lipsi un timp. libertatea mea o compara cu cea a unui pescãruº. cã nu te-am uitat. cuvintele tale. poate. 106 . fictivul ºi realul. mã purta pe culmile nesperate ale visului neþãrmurit. Dar cine s-ar fi gândit cã cele douã dimensiuni. întotdeauna mã simþeam lipsit de orice povarã. în prezenþa ta (fie chiar ºi una atât de fictivã) cãpãta sens. Acolo. Romanul la care lucram zi ºi noapte. inconºtient citite cu glas tare. misterioasã ºi lipsitã de acea zburdãlnicie atât de caracteristicã fetiþelor de vârsta ei. Mã opuneam oricãrei plecãri. sufletul ei. poate chiar ultima din viaþa mea. ªi chiar îmi plãcea când Karla. La un moment dat. aº fi vrut sã cred. nu puteam sã-þi ascund absolut nimic. În favoarea aventurii. O idee stupidã. De aceea. realitatea mã obliga sã înþeleg cã sunt doar un simplu cãlãtor prin aceastã viaþã. în urmã cu cinci ani.” Însã tu nu ºtiai cã numele rudei de care îmi povesteai. Însã. Evident cã era doar o coincidenþã. am impresia cã tu nu cunoºti nicio limitã. acceptându-i toate provocãrile. Îl puteam birui. Nu voiam. ceva ce-mi inducea frica ºi mã dezarma de orice împotrivire. la ei. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume îl pronunþam amândoi. Pânã la urmã am acceptat totul. chiar ºi în timpuri diferite. Exista ceva mult mai tainic decât presimþirea. în anii precedenþi. Nu puteam schimba destinul.” Zâmbeam ºi-mi îmbrãþiºam nepoata.Nicolae Cornescian Pentru cã te iubeam atât de mult. încercând sã mã imite. ori. dar în spaþii ºi. uneori. tu îmi ofereai o libertate totalã. la porunca veriºoarei ce locuia în apropierea fluviului. Mã fãceai sã visez cu ochii deschiºi ºi sã conºtientizez cã viaþa mea. dacã nu voi reuºi sã mã conectez. care. de ce gândeam atât de pesimist? Chiar pierdeam noþiunea realitãþii? Doar am mai fost ºi de alte dãþi în acele locuri ºi cunoºteam destul de bine întregul þinut. pãrea doar o umbrã firavã. am pornit în acea cãlãtorie. singura ei fiicã. Trebuie sã plec. veriºoara mea.

numele fetei. în staþie nu mã aºtepta nimeni. ci chiar ºi amintirile. aici. Ziceam cã existã ºi o vârstã la care uitarea are un rol hotãrâtor: elibereazã mintea de amintiri inutile. Mãcar acum. mai precis. ce noapte de noapte îmi trimitea zeci de mesaje la care mã simþeam obligat sã rãspund. Era nepoata mea. Spre marea mea surprindere. Uitam cã în faþa mea se afla doar un copil. linia orizontului de apus. ameþitor chiar. mi se pãrea cã începeam sã mã adâncesc în abis. Nici urmã de Karla. când trãiam o bizarã senzaþie cã. Pe moment avusesem impresia cã plãsmuirile mele cãpãtau forme clare. — ªtii. acel user bizar. „Aþi ajuns? Aºa repede? Abia aºteptam sã vã revãd. dureroase. Ea existã ºi pe acest pãmânt. Chiar ºi ora imprimatã pe biletul de cãlãtorie mi-a confirmat gândul. — Tocmai dumneavoastrã? a suspinat ea. Probabil cã ceva esenþial se schimba tocmai în interiorul meu. fe- 107 . emana o graþie ºi o gentileþe ce mã fãceau sã cred cã perfecþiunea nu e doar o noþiune abstractã. Nu-mi mai aminteam numele. unicei mele nepoate. ci. înþelegeam cã încep sã îmbãtrânesc. Copila a privit cerul. ºoferul autocarului mia zâmbit laconic. Frumoasã. aºa mi s-a pãrut.Incognito Abia acum. probabil cã acea fiinþã deþinea o armã secretã. Neschimbat”. Probabil cã Incognito. Dumneavoastrã? Unicul meu unchi? Unchiul meu iubit? Aþi uitat cã mã numesc Elza? Mi-am cerut scuzele de rigoare. Aþi rãmas acelaºi. capabilã sã-mi ºteargã nu doar realitatea. Mi-a spus cã în ziua de azi nimeni nu mai respectã programul impus. m-am trezit îmbrãþiºat de o fetiþã pe care nu o vãzusem în viaþa mea pânã în acea clipã. Nu mai era acel copil din urmã cu cinci ani. de fapt. — Vârsta? ªi dacã între amintirile voastre ºi speranþele noastre existã o sinonimie aproximativã? „Aºa ceva puteam sã scriu doar eu”. copila vorbea fãrã oprire. când mã reîntorceam pe acele meleaguri. Cel puþin. aranjatã. gândeam. Probabil cã am ajuns prea departe cu explicaþiile mele ºi aºa destul de stranii. Apãrutã de nicãieri. într-un loc secret al creierului ºi nicidecum în exterior. mã afundam nu într-o realitate a naibii de prezentã. ficþiunile ori imaginarul. Acum era o domniºoarã în toatã firea. se materializau în ceva real. O lacrimã i s-a prelins pe faþã. Era clar. þi-am uitat numele. pãrãsindu-mi visele. Zâmbind. în aceste locuri în care ajunsesem mai devreme decât mã aºteptam. Încercam sã mã explic. am recunoscut. de cele mai multe ori. Incognito! Trebuia s-o uit pentru o vreme. Înþelegându-mi nedumerirea. Brusc. O uºoarã urmã de amãrãciune a umbrit acel chip angelic. sub ochii mei.

dar în spaþii ºi. conducându-mã într-o încãpere spaþioasã. Crezi cã nu ºtiu? Te temi de inocenþã. Vã aºtept în sufragerie. Am întrebat-o de Karla. dar înþelegeam cã îl cunoºteam atât de bine. abia acasã. ºtiam cã nu îmbrãþiºãrile mele te vor reþine. 108 . mai bine zis. eu cãutam calculatorul ce mi-ar fi permis sã mã întorc la unica mea obsesie: Incognito. am strigat. Concomitent. obsesiv ºi atât de stãruitor. de acest nume torturant. dar din clipa în care te-am reîntâlnit. ori. însã. Exista ceva mult mai profund. Cartea rãmãsese deschisã la pagina în care descriai o posibilã evadare din prezentul acaparator. uneori. brusc. Nu puteam sã mã despart de omul pe care nu l-am întâlnit niciodatã. Uitasem s-o înºtiinþez de brusca schimbare a planului meu. Atentã la fiece amãnunt.Nicolae Cornescian tiþa mi-a dat de înþeles cã mi-a iertat greºeala. în universul ei. ceva ce pur ºi simplu mã întorcea într-o lume mult prea posibilã. prinsã în mareea de umbre strãine. Condus în camera ei. e ca un ciob absent din inima ta mult prea transparentã. dar lipsitã de geamuri. — Elza. — Aici e camera dumneavoastrã. mi-am amintit ce mi-ai scris în una din acele nopþi atât de insuportabile în absenþa ta. lãsându-mi timp necesar pentru acomodare. Iubeam totul. Iubeam felul în care gândea. Îmi aminteam destul de bine cã. Incognito nu era doar o fiinþã ce îmi etala în cel mai direct mod posibil toate sentimentele sale. Te cunoºteam mult prea bine. înainte de plecare. mi-am verificat contul de Facebook. te-aº fi simþit. Bãnuiam cã în timpul cãlãtoriei trebuia sã fi primit pagini întregi de mesaje. adãugã. te-aº fi recunoscut. Vinietele mi-au atras atenþia. îmi diseca ideile în sumedenii de imagini. Veriºoara ºtiuse cã voi sosi abia spre searã. zise Elza. Iartã-mi nevrozele. Pentru cã (nu-i aºa?) ritmul scrierilor tale rima cu ritmul respiraþiei pe care o resimþeam alãturi. chiar ºi în timpuri diferite. poate. de aceastã persoanã. dacã mi se permite o asemenea interpretare. dupã cinci ani. probabil cã îl pronunþam amândoi. nici ceea ce ne este interzis. Apoi. Numai tãcerea mea ºi suferinþa vor fi acele arme ce te vor rãni profund. Chiar ºi cu ochii închiºi. în casa lor. am coborât tonul ºi am întrebat-o de unde aº putea accesa internetul. Evident cã în lumina odihnitoare ce pãtrundea prin uºa rãmasã deschisã. Oarecum speriat de neaºteptata-i apariþie. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume. Neprihãnirea mea-i sacralitate în gândul tãu. Ea era ºi una dintre cele mai bune cititoare. mi-am promis cã voi încerca sã mã izbãvesc de aceastã idee. am aflat cã pânã la întoarcerea mamei sale aveam de aºteptat câteva ore. Aºa gândeam. fãrã sã-mi dau seama cã fata se afla chiar în spatele meu.

dupã un timp. atunci încã nu iubeam doar un om adevãrat. ar fi ucis misterul iubirii noastre aproape nepãmântene. Probabil cã nu ºtiai. Mã refer la comunicãrile noastre on-line. când am pronunþat numele. În noi doi. Nu eram doar un copil ce se gândea cã aceastã ignoranþã te va face sã mã cauþi neîncetat. Sincerã sã fiu. E destinul tãu. Mi-am amintit de tãrâmul tãu preferat. Nu-þi mai rãspundeam la niciun mesaj. la mai puþin de o sutã de metri. dar. Vãzduhul de acolo era înþesat cu acele timbre spectrale ce. pentru tine. în realitatea mea. ci simpla amintire a faptului cã eternul existã. Iubeam o imposibilitate. Am aflat mult prea târziu. e unchiul tãu”. dacã. Nu-l izgoni. de fapt. Mã temeam sã nu devin doar o umbrã searbãdã. pomenit ºi în comunicãrile noastre. Nu voiam sã par doar o povarã. Începeam sã te evit. trebuia sã-i ofer rãgazul necesar singurãtãþii tale creatoare. uneori. pentru cã tot ce se ºtie ºi se posedã.Incognito „Dacã într-o zi. dincolo de care. Dar. 109 . Acel om nu va îndrãzni sã-þi cearã iertare. dacã privirea lui va întârzia mai mult decât se cuvine. Era aici. descris nu doar în cãrþile tale. Nu doream sã ºtii. când nu mai exista nicio cale de întoarcere. Îþi aminteºti ce îmi spuneai? Crezi cã nu ºtiu? Iubirea adevãratã e o iubire delirantã ºi plinã de necunoscute. nu se mai cere cãutat. Tu nu-mi erai doar un strãin. ªtiam unde e locul. când se va întoarce. Tocmai terminam de citit una din povestirile tale. Preferam sã sufãr. începe hotarul vidului. M-am îndrãgostit de ideile tale. l-a nimicit. imposibilitãþii de care eram conºtienþi. „Cine-i autorul?”. Nu vorbele mele te-ar fi convins sã ne-ndreptãm spre mal. Asta te-ar fi îndepãrtat. de felul în care priveai dincolo de aceastã lume. aºteptat ºi râvnit cu atâta ardoare ºi pacoste. Amândoi. ce sã mai vorbim? ªtiai mult prea bine cã mai aproape de vis ori de iluzie se aflã doar locurile necunoscute. Absenþa ta i-a distrus toate speranþele. m-a întrebat ea. real sau spune-i cum vrei. însã eu credeam în margini clare. uneori. Trebuia oare ca într-o searã de august sã înþeleg cã exiºti? Mama m-a gãsit plângând. Spaþiul acela se afla dincolo de imaginarul tãu. Nu te puteai opune. continuã sã-l aºtepþi. A zâmbit.” Ai greºit într-un singur punct. erau doar niºte figuri stilistice. a completat ca ºi cum ar fi împins un cuþit într-o ranã deschisã. Uneori. „Prostuþo. Aceleaºi sentimente le nutream ºi eu. Nu îndrãzneam sã-þi recunosc adevãrul. aflatã în cel mai sensibil loc al sufletului meu. Te evitam. Nu vroiam sã te simþi sastisit de prezenþa mea persuasivã. aflând motivul deziluziilor mele. n-ai sã reuºeºti sã-l uiþi. chiar ºi pentru o clipã. probabil. Acolo urma sã te duc. probabil. locuri strãine. curgea acelaºi sânge. un strãin va trece pragul casei tale.

trãiam senzaþii stranii. în cele din urmã. mi s-a pãrut cã trecusem dincolo de toate stavilele posibile. aplecându-ºi capul. spuse ea în timp ce. undeva în apropierea lizierei. între noi. induse de patetismul cuvintelor auzite. am gândit. modul în care se exprima. Felul în care m-ai privit. Doar cã mâna ta a refuzat un gest atât de banal. Era ca ºi cum. Pentru mine ea nu mai era doar un copil. ce nu reuºisem sã pricep în acea dupã-amiazã toridã: „V-am aºteptat de-o veºnicie!” Deliberat. iluminate de o prezenþã atât de misticã ºi de incredibilã. În urma acestui gest atât de familial. vreun semn concis ca o mãrturie a stãrilor mele atât de ambigue în acele momente. I-am zâmbit ºi. pricepeam esenþialul: fascinant nu e tocmai ceea ce vedem în cel mai direct mod posibil. Nu te puteai opune. — Aici e locul. izbãvit de forþa negãrii. m-a fãcut sã-þi înþeleg acceptul. Omul de alãturi. Îmbrãþiºându-mã. atunci când te trezeºti.Nicolae Cornescian — Plecãm? te-am întrebat. m-a apucat de încheietura mâinii stângi ºi. Mi-am permis. te rog sã ignori asemenea gesturi. Pãrul ei iradia un iz bizar. Chiar ºi felul în care gândea. probabil cã se prelinge în tenebrele reveriei de undeva dintr-o altã viaþã. apoi a rostit ceea ce m-a pus pe gânduri. iartã-mi nesãbuinþa! Rãspunsul ei era la fel de neaºteptat. i-am îndepãrtat câteva ºuviþe de pãr. — Elza. mi-ai spus… — Elza. s-ar fi deschis genunea aproape necesarã. „Aici e spaþiul sufletelor”. i-am zis. Cu o aviditate de nedescris. Amintea exalãrile prezente doar în puterea visului. cuprins de o frenezie neînþeleasã. tocmai în acea clipã. pentru prima datã. ai refuzat sã mã prinzi de mânã ºi. încercam sã mã explic. de tot ce definea teluricul ºi cãpãta aspectul nemãrginirii. când þi-am întins mâna. comportamentul ei. Indubitabil. nepoata m-a privit drept în ochi. pentru o clipã. scrutam împrejurimile de parcã aº fi încercat sã descopãr în vreun cotlon tainic. de fapt. întrucât acel melanj indefinibil. absolut totul mã fãcea sã cred cã aceastã fiinþã a ajuns mult prea devreme la maturitate. de care uiþi. a oftat prelung. uitând sã adaug particularitatea decisivã a sufletelor noastre: „distruse”. fata ºi-a închis ochii. cum era ºi fãptura ei. Feerice sunt doar imaginile focalizate concomitent ºi de o altã privire. totuºi. începeam sã fiu. M-ai precis. sã-i ating umãrul dezgolit. mi-am dat seama cã am greºit: am sãrutat-o pe frunte. acea fetiþã ce semãna tot mai mult cu imaginea copilei ideale din imaginarul meu (ºi când spun „copilã”. m-am întrebat dacã începeai sã bãnuieºti cine eram. — Elza. 110 .

mã purta printr-un labirint complex al necunoscutului. Îi scriu noapte de noapte. cu o singurã excepþie: aceastã realitate atât de ºtearsã. ignorând. iubesc o idee. Însã ea nu m-a ascultat. dar. Abia când mi s-a alãturat. impus de mintea mea cu un scop precis: refuzul oricãror dorinþe ori sentimente neadecvate. dupã formã ºi mãrime. sensului ales. Iubesc cu adevãrat. Iubesc o incertitudine. Ignorându-mi replica. — Se spune cã pescãruºii mor în cer. începea sã-mi explice de prezenþa acestor obiecte. îmi rãspunde mereu. Aici era ºi ea. în primul rând. Oftã prelung. Mã temeam sã mã apropii mai mult decât mi se permitea. Rãmas pe mal. — Ai citit prea multe cãrþi. Apoi.. Îi povestesc totul. acel suflet strãin ºi atât de singuratic. periplului. ceva ce. fata mi-a întins aripa de sticlã ºi m-a întrebat de ce acel obiect era atât de rece. Simt cã ne aparþine poate chiar totul. o lãmuream cã nu aveam nevoie de peripeþii deºarte. Mai degrabã. sã nu doresc decât privirea ta. filtratã de aceste sticle stranii. a continuat atât de neaºteptat. Doar un cuvânt aºtept. Apoi… tãcerea ta distrugãtoare. Era clar cã nu aveam niciun rãspuns ferm. — Aici e plin de ºerpi. existã tocmai acea persoanã ce îmi suportã toate suferinþele. dar cred în mister ºi în forþa sa de a schimba vulgaritatea acestei lumi. ªi el. Undeva. am glumit.” N-am îndrãznit. indiferent de spaþiu ºi de timp. adãugã la fel de nostalgic: Înþelegeþi de ce aceastã aripã e atât de rece?.Incognito am în vedere. un zãgaz vãdit. Trecusem de perioada poveºtilor. Eram aici ºi asta era cel mai important. Aº fi vrut sã-þi spun ceea ce gândeam. încerca sã mã lãmureascã. Pentru cã ºtiu sã rabd. acel copil mi-a arãtat nu doar cãrarea ce ducea chiar dincolo de realitatea mea. — Iubesc un singur om. pe acest pãmânt. un semn tastat chiar din greºealã. totuºi. pas cu pas.. ciudat. o ºoaptã. De aceea te iubesc atât de endemic. sã sufãr. aspectul frigiditãþii). Simþeam cã nici nu mai puteam sã-i mai spun pe nume. Nu cred în fantasmagorii. Ai fi putut sã-mi auzi bãtãile inimii vibrând la unison cu inima ta. Înþelegi? — Înþelegi? te-am întrebat ºi am aruncat triunghiul de sticlã tocmai acolo unde îi era locul: în fluviu. S-a aplecat ºi a scos din apã ceva transparent. „ªtii cât de multe-ndur? N-au fost ºi nu vor exista atingeri. însã. amintea o aripã de pasãre. situat la hotarele visului. ªi atunci ai fi înþeles totul. zise. Alãturi de tine respiram tot mai greu. Copila fãcu o pauzã. ºtiu cã nu putem cunoaºte absolut totul. privind în zare. aproape imposibil. Nimeni nu se putea opune râvnelor mele. Mã temeam cã umbra mea îþi va pãta sufle- 111 .

Alãturi de tine… Dacã s-ar fi atins. Observai cã pe oglinda apei tremura doar o singurã umbrã? Umbra noastrã comunã. în privirile noastre. neostenit strãbatem itinerariul timpului. imprimate pe pânza lichidã a cerului? Probabil cã acest amãnunt nu þi-a stârnit nicio curiozitate. Vor rãmâne pete. de-acest pustiu fluid. — Fiica mea. Erau doar niºte suflete ce pãrãseau visul. — Întinde-mi mâna! te-am rugat. de fapt. Tot ce râvneam. amprente eterne în amintirea ta. — Unii oameni. glumeai tu. în gândul ºi în visele tale. — ªtii cã ºi eu m-am gândit cât de plãcut ar fi fost sã am un asemenea tatã? m-am confesat. Doar aºa putea începe apusul. subterfugiile ce nasc suferinþele de nestãvilit. Probabil cã înþelegeai totul. noi nu ne-am oprit doar în dreptul acelui estuar. Nu-mi pot explica de ce toate umbrele se miºcau. temându-mã sã nu înþelegi totul. sã nu plângi niciodatã. încercam sã înlãtur liniºtea mormântalã. sufletele noastre ar fi sângerat. îmi ziceam. de nemãrginire ºi timp iluzoriu? Nu vedeai cã malul era lipsit de urmele paºilor noºtri? Poate cã nici nu eram acolo. Însã. Erau douã pete prelungi. ne era interzis. era imposibil. Ai observat cã ºi pescãruºii pãreau doar niºte pete cenuºii. dar lasã amprente dureroase. inexplicabil ºi atât de straniu. închegau în ceva material. Cum. Probabil cã nici nu se cerea sã fim prezenþi acolo. nu-mi spunea absolut nimic. doar umbrele noastre rãmâneau în nemiºcare. Bizar e cã tocmai aceºti strãini îþi confirmã cele mai tainice gânduri. îmbrãcau forme posibile ºi atât de prezente. desprins de orizont. unite într-o singurã formã. încetinea treptat. diluatã de acel aer atât de insuportabil ºi purtate pânã la deschizãtura estuarului. de ce? Nu ºtiai cã acel gol putea fi umplut doar cu umbra sufletului tãu? Cum de îndrãzneai sã-mi vorbeºti de umbra mea lichidã. aveai perfectã dreptate. Voi rãmâne aici. alãturi îþi rãmân doar pentru câteva clipe. iar pe apã ar fi rãsãrit pete de luminã rubinie. Chiar ºi acel fluviu. dar te fereai sã recunoºti adevãrul. ceva mult mai profund. — Cu toþii. gândeam. pete de vãzduh reavãn pe braþul ºi pe umãrul tãu. Dar eu ºtiam cã în acea searã. lipsiþi de forþa împotrivirii. De ce ai privit în adâncul sufletului strãin? Spune-mi. ai schimbat sensul vorbelor mele. Noi ne-am oprit la marginea destinului nostru. Cu tãcerile noastre ºi cu lacrimile ce peste noapte sar fi preschimbat în mãrgãritare de rouã. se ivesc atât de spontan. ca o ranã de cer.Nicolae Cornescian tul atât de strãveziu. prelungã ºi azurã. Închega 112 . gândeam cã în sufletul meu dospea altceva. Nimic nu ne mai aparþinea din tot ce doream. nici felul în care mã priveai uneori.

Incognito
într-o singurã lacrimã, chihlimbarie; o lacrimã pe care nu puteai, n-aveai cum s-o observi. ªtiai totul, dar te fereai sã-mi recunoºti. — Când ai înþeles? te-am întrebat. — Când mi-am cerut scuzele de rigoare, cãci uitasem numele tãu, numele adevãrat. Când o lacrimã þi s-a prelins pe obraz… „Incognito!”, ai adãugat, „nu uita cã tu nu eºti doar un cãlãtor anonim prin acest spaþiu. Tu, de fapt, strãbaþi un timp imposibil, un destin nefiresc”. A urmat o strângere de mânã, ca între doi prieteni apropiaþi. Nimic mai mult. Absolut nimic. — De ce eºti atât de rece? m-ai întrebat. N-aveam nevoie de alte cuvinte. Rãspunsul era clar. Am privit înspre fluviu. Bãnuiai câte aripi de sticlã se aflau acolo? Doar în prezenþa ta se putea petrece o astfel de scenã: valurile au scos la mal un acvariu închis ermetic ºi umplut cu fluturi albaºtri. — Din adânc, spuneai tu. — Din înalt, te contraziceam. Exista vreo cale de mijloc? Un singur om ºi douã feluri de a iubi. Nu-mi imaginam sufletul ca pe ceva înaripat, întâlnit în cãrþile recomandate. Însã, ºtiam cã sufletul meu avea douã umbre. De nuanþe apropiate: azurul celest ºi vernilul marin. Iar între aceste alungiri fragile, ca pe o membranã de sticlã, tremurau niºte lumini violacee, se zbãteau. — Pescãruºii mor în cer, ai silabisit. — E atât de pustiu pe acest pãmânt! — Trebuia, m-ai întrebat, trebuia sã fii tocmai nepoata mea? — Trebuia, þi-am rãspuns, trebuia sã-þi fiu Incognito. Nu ºtiu de observai… Nu! Nu vedeai. Tu nu mã vedeai toþi aceºti ani. Însã acum, când trebuia sã plec, când rãmâneai singur ºi închideai ochii, de undeva de nicãieri, revenea imaginea chipului meu. Vezi cât de stranie e aceastã iubire? Între douã inimi s-a spart o clepsidrã. Între douã destine curge un timp strãin. Tu ai ales ultimul din toate drumurile posibile: cel de nisip. Mie mi-a rãmas doar sticla: geamuri ºi oglinzi ce pãstreazã luciul privirilor tale, þin minte contururi bizare, mâini ce se ating doar pe suprafeþe plane, tot ce putea fi dacã ai fi înþeles cã închipuirile tale, de fapt, îmi reflectau realitatea. Eram o parte din visul tãu. Eram doar o umbrã. Atât de fragilã ºi atât de fireascã; desprinsã, probabil, de sufletul tãu strãlucitor. Eram totul. Tot ce doreai. Dar, de ce, spune-mi de ce, de ce trebuia sã fii tocmai unchiul meu? Am îngenuncheat în faþa ta. Îþi aminteºti? Te-am rugat sã-mi întinzi mâna. Ai refuzat. I-am sãrutat numai umbra, acea patã de forma aripii ce tremura pe nisipul de nuanþe sângerii.

113

Nicolae Cornescian
— Elza, mi-ai spus, nu te voi ierta niciodatã! O voce strãinã te chema dintr-o depãrtare incertã. Probabil cã era mama mea. Nu ºtiam. Nu înþelegeam. Nu mai înþelegeam absolut nimic. Ecoul valurilor era mult prea puternic, iar aripile, acele aripi de sticlã, erau atât de reci. Tot mai reci. Poate cã vei primi ºi alte mesaje. Poate le vei citi, ori, poate le vei ºterge ºi nu vei înþelege cã într-o zi am întâlnit un om minunat. Exista un loc pe acest pãmânt, un singur punct în care drumurile noastre s-au intersectat. Timpul, însã, timpul ne era strãin, interzis, blestemat. ªtiam mult prea bine: noi nu eram nãscuþi pentru aceastã viaþã. Ne rãmânea o ultimã oprire: veºnicia. Nu mi-a mai rãmas absolut nimic. Noapte de noapte, în faþa calculatorului, ascult toate sunetele posibile, izvorând din cele mai tainice unghere ale acestei lumi. Poate chiar ºi din lumea de dincolo. Aud valuri ce se sparg de eternele stânci, zbateri de aripi ce ating oglinzile întunecate ale apei, mii de ecouri amintind paºii strãini, îndepãrtându-se de maluri necunoscute. Aud totul. ªi, uneori, când toate aceste reverberaþii se retrag, lãsând loc tãcerii, adeseori, în cel mai obscur cotlon al închipuirii mele, se aude ecoul respiraþiei cunoscute. Probabil cã totul se petrece undeva în preajma mea. Aici. În aceastã casã. Tocmai la acea distanþã pe care ne-o interziceam întotdeauna. ªtiu cã ea mi-e alãturi. Încerc sã-mi reþin respiraþia, dar prezenþa ei conferã aerului izuri edenice. Mã obligã, pur ºi simplu, mã obligã sã respir. Încã… sã respir. Primesc zeci de mesaje. Noapte de noapte. Refuz sã rãspund. ªtiu cã într-o dimineaþã de august voi primi tocmai rãspunsul ei: „…însã eu team iertat”.

114

Proza

Dumitru Hurubã

Neamuri de decembrie

Ah, decembrie, Bacovia, Te uitã cum ninge decembre, Nicu Alifantis – ah-aaah-AH!!! S-apropiau sãrbãtorile iernii ºi conveniserãm cu nevastã-mea sã nu ne mai certãm aºa des, mãcar în ultima perioadã a marelui Post de Iarnã. În consecinþã, ne certam destul de rar, iar când o fãceam, nu cred sã fi aflat mai mult de-un sfert din populaþia cartierului, fiindcã nevastãmea ieºea pe balcon ºi începea sã þipe: — Asasinule! Sãriþi, oameni buni, cã-mi bagã cuþitu’, mã omoarããããã...! Mã omoarãããããã! Cum-cum? Ei, Doamne! cum sã rãmân indiferent la un asemenea þipãt disperat? Sigur cã îi sãream în ajutor îndemnând-o: — Mai cu viaþã, dragã, mai cu viaþã! Ce e cu þipãtul ãsta anemic? Parcã a-i fi rahiticã la minte… Nu eºti convingãtoare deloc!… Vrei sã urlãm amândoi? Hai: unu, doooooi-trei! Adevãrul e cã nu mi-a trecut, încã, prin minte s-o ajut efectiv, considerând cã ar fi putut rãmâne cu vreo neputinþã, iar femeia la casa omului este, aºa cum se ºtie din vremuri imemoriale ºi chiar biblice, un ceva fãrã de care viaþa poate deveni anodinã, tristã ºi culminând cu dorinþa de… Mã rog, sã nu-i spunem chiar apocalipsã, însã disperare, prag de sinucidere, azil politic în Afganistan sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar trebuie sã precizez ºi cã – ea din sãptãmâna Crãciunului, sau joia? – am ieºit dupã ea pe balcon cu gând s-o arunc de la etajul ºapte. ªi, cât de nervos eram, aº fi fãcut gestul – iresponsabil pânã la urmã – însã m-am oprit din douã motive: întâi, fiindcã nu voiam sã-i nenorocesc pe niºte colocatari care se înjurau fermecãtor ºi conºtiincios la un ºeptic american în faþa blocului ºi n-am vrut sã le stric relaþia cu Dumnezeu, relaþie pe care, în momentele-acelea premergãtoare unui asasinat, le consideram armonioase. Ei, dacã vecinii ar fi jucat ruleta ruseascããããã, alta ar fi fost situa-

115

Dumitru Hurubã
þia… ªi doi, pentru cã nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teologie cu mine, acum cucernicã faþã bisericeascã, spunându-mi confidenþial cu o zi înainte: — Bãtrâne, Domnu’ sã te binecuvânteze! — Amin! am rãspuns în calitate de berbec. Ei, oaie am fost când am pãrãsit turma Domnului – acum sunt oaie emancipatã, adicã berbec… Iar cucernicia sa a continuat: — Fiule, îmi dai o sutã de euroi, ºi-þi implementez un prohod trãsnet! Þi-o trimit pe Malaghenia în Rai fãrã stagiaturã în Purgatoriu, sau test-grilã la Poarta Raiului... — Cât, mã, Puiule? 4 milioane, mã? Ai tu sufletul ãsta, mã? — Bãtrâne, nu te lua dupã veºmântul meu: sutana e sutanã, iar viaþa e viaþã… — Am înþeles, da’, Doamne fereºte! – n-aº vrea sã rãmânã Grãdina Domnului fãrã suflete! am exclamat temãtor. Doar o ºtii pe nevastãmea… — Tomna’ d-aia… Mã rog... Apoi, unul dintre jucãtorii de ºeptic era tatãl a treisprezece copii pe care îi rânduise Dumnezeu ºi Revoluþia din '89, de când nevastã-sa se aflã în concediu de maternitate fãrã întrerupere. În prezent i se întocmeºte dosarul pentru Guiness Book, fiind gravidã, iar ginecologul de familie prezicându-i cel puþin patru gemeni. Mulþi au zis cã nu-i normal. Medicul. Dar, e Decembrie, e…, A prins promoroacã ºi clampa – era sã scriu clanþa – neveste-mi, însã la ea nu se întâmplã acest fenomen, poate doar la –2730K. Însã e puþin probabil, drept care e periculos sã alunecãm spre doleanþe zadarnice… Deci ultima datã ne-am certat cu Malaghenia din cauza neamurilor, pentru cã ne-am pomenit cã noi nu avem, nu ne viziteazã nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneazã nimeni ºi, în general, pentru cã suntem atât de singuri, încât ne-a cuprins nervozitatea, disperarea ºi spaima pânã ºi de Uniunea Europeanã ºi International Monetary Fund de care Fund depindem oriºicâtuºi... Apoi au venit reproºurile reciproc dezavantajoase, iar de-aici pânã la istericale ºi jigniri n-a mai fost decât un pas mic pentru un om ca nevastã-mea, pe care ea l-a ºi fãcut rapid. Pânã la un punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut de unde ºi nici rãbdare, aºa cã i-am strigat: — Auzi, doamnã, în definitiv, dumeatale ce neamuri ai?

116

Neamuri de decembrie
Trebuie sã spun cã, inclusiv în momentele de vârf ale certurilor noastre, când o cratiþã sau sucitorul pot avea conotaþii extraprofesionale, dãm dovadã de respect reciproc, adicã evitãm sã ne tutuim. Dar atunci astea sunt detalii lipsite de interes ºi importanþã. Esenþialul rãmânea lipsa neamurilor, adicã, la toatã lumea mai venea cineva, chiar de la þarã, mai aducea un lãptic, un curcan, o poalã de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibãr... La noi, nimeni-nimic! Însã, pânã la urmã, tot scotocind prin arborele ginecologic – cum spune analfabeta de Malaghenia, dãdurãm de niºte rude ºi le-am scris pe loc o scrisoricã duioasã cum cã, deoarece am rãmas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragã inimã, chiar dacã în momentalul de faþã o ducem cam prost din cauza tranziþiei ºi a devalorizãrii leuþilor personali. Dar oameni suntem ºi gãsim noi ceva sã ciugulim douã-trei zile. Adicã, am bãtut ºaua spre ceva produse zootehnice ºi, în acelaºi timp, spre durata vizitei, aluzie din care ei trebuiau sã priceapã cã vizitele, cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai plãcute. Contrar tuturor aºteptãrilor noastre, neamurile au sosit dupã trei zile, aproape de ajunul Crãciunului... — Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am scuipat repede în sân), iar ea e mãtuºa voastrã Parmenica, a fãcut prezentãrile un ins care aº fi jurat cã nu trecuse vreodatã prin judeþul nostru de baºtinã, sau cã ar avea altceva în comun cu noi, în timp ce nevastã-sa avea un cap semãnând biniºor cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu ºtiu de ce alcoolic, dar aºa mi s-a pãrut… În momentele urmãtoare, printre picioarele lor ºi-a fãcut apariþia o javrã cu figurã de maidanez þinut în ploaie, chestie care m-a bucurat cu rãutate pentru nevastã-mea care nu iubeºte de loc câinii. În consecinþã, nu m-am rãbdat sã nu exclam: — Uay, ce cuþu fain! Nu i-l donaþi Malagheniei? Nevastã-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înþeles… — Cum-cum? au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fereºte! Nici vorbã! Rexy e sufleþelul nostru, e fiinþa care ne îndulceºte viaþa zi de zi, ºi-i de-o inteligenþã pur ºi simplu genialã… Dotat cu fler, patrupedul ºi-a dat seama repede de antipatia Malagheniei, aºa cã a început sã latre la ea cu o înverºunare care mi-a adus aminte de colega noastrã de la serviciul „Dealuri ºi pajiºti” când nu era trecutã la primã. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai putut înþelege decât prin semne, comunicare cam deficitarã, din moment ce unchiul Haralampy, în loc sã intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mãtuºa Parmenica a priceput lesne cã nevastã-mea era, de fapt, o vecinã ºi-i tot fãcea loc sã plece... Pânã una-alta, javra a sfârtecat o bucatã din

117

credeam noi. mai eram liberi ºi teferi.Dumitru Hurubã rochiþa de lamè a Malagheniei. caz mai aparte.. pe lângã care postdecembrismul era o „nenorocitã de anexã a materialismului dialectic infestat cu ceauºism multilateral dezvoltat”. — Nu înþelegi nimic. — Sunt nepoþeii. miºcând mobilele din loc. — Mare noroc. undeva prin Retezat sau. sã facem ºi noi ceva dacã tot am venit la copiii ãºtia.. de fapt. foºtii stãpâni ai casei. pentru cã atunci ne aflam sub ocupaþie strãinã – ne-am dat seama cã nu eram decât niºte amãrâþi de diletanþi în comparaþie cu ei. fãrã ca medicii. am gândit noi cât de cât veseli. Am citat dintr-un discurs al vecinului de la „trei” la o adunare generalã a Asociaþiei de locatari. datoritã gravei neglijenþe a organelor menþionate. Ne ºi miram cum de putusem trãi atâþia ani fãrã sã ni se întâmple o mulþime de nenorociri. minunându-ne de inteligenþa ºi inventivitatea nepoþeilor în ceea ce privea distrugerea bunurilor din apartament. Am privit cu alþi ochi atât nepoþeii cât ºi javra dispãrutã în proporþie de trei sferturi în oala cu sarmale pusã la rãcit lângã frigider. murmura unchiul Haralampy din când în când. nu e decât un dobitoc. trebuie doar sã ºtii cum sã-l tratezi. se mai schimbã viaþa. ne-a lãmurit unchiul.. La urma urmei. în timp ce pe uºa rãmasã deschisã au nãvãlit trei arãtãri cãrora nu le-a trebuit decât foarte puþin pentru a întoarce toatã casa pe dos. noi – de fapt... a aprobat mãtuºa Parmenica. am zis gândindu-mã la câte catastrofe s-au abãtut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor ºi de care au trecut. Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy spunând: — Hai. am început sã ne bucurãm din tot sufletul cã. Cel puþin aceasta ne era convingerea. scoþând uºile din balamale ºi înfãptuind. Dragii de ei. Aºa da. chiar dacã acestea au lãsat urme de neºters în unele cazuri.. cum ar fi tornada în care tocmai intrasem.. mare noroc. liniºtindu-se brusc sub masa din bucãtãrie. pentru care a fost lovit brutal cu polonicul de cãtre 118 . Unchiul ºi mãtuºa erau oameni practici: în câteva minute. activitate însoþitã de îndemnul mãtuºii: — Buni-mamã! Buni-mamã! Aveþi grijã sã nu stricaþi ceva. un suflet ca oricare dintre noi. procuratura ºi vreo ordonanþã de urgenþã a guvernului sã ne fi izolat într-o rezervaþie.. cea mai mare reformã din istoria cãsniciei noastre. i-am zis când am vãzut cã începe sã miorlãie. — Sigur-sigur. prin mangrovele australiene. Ca atare. Parmeni dragã. — Sunt foarte vioi.

dacã am fost tot singuri. toatã lumea la treabã – sã facem ordine pe-aci! În trei zile apartamentul nostru ajunsese de nerecunoscut: douã geamuri sparte. ne amuzam cu sadism auzind cum sar purecii câineºti pe ziarele întinse pe jos. Oricum.Neamuri de decembrie nevastã-sa – ºefã de scarã. într-un timp record. sã fie clar!. covorul persan gãurit în câteva locuri de chiºtoacele unchiului a cãrui devizã este cã: un bãrbat.. Mai bine spart! Pânã ºi acest lucru de nimic a trebuit sã-l învãþãm de la nepoþei. ne-a reproºat mãtuºa.... — Adicã. cu lumina stinsã. plutea maiestuos mirosul de urinã ºi excremente de câine. deºi e cam mult dacã avem în vedere viteza cu care se desfãºura dezastrul. Nu ne îndoiam cã natura-mamã ne trimisese niºte rude cu statut de unicat ºi de care eram mândri. pânã o sã ne luãm altã mobilã. ne-am gândit.. iar noi. Dar ce sã mai discutãm. dragilor. dacã nu miroase a þigarã. uºa de la baie se þinea într-o singurã balama ºi o sfoarã. — Trãiþi la oraº ºi v-aþi aranjat apartamentul ca o cocioabã de la þarã. unchiul Haralampy ne-a spus bãtându-ne pãrinteºte pe umeri: — Dragii mei. asta-i mentalitate comunistã. nimic nu mai era la locul sãu. Cum-cum? A. funcþie dupã care a tânjit timp de patru legislaturi. Când toate lucrurile din apartament ºi-au schimbat locul sau poziþia.. aºezaþi pe podea. aºa cã gândiþi-vã ºi voi la un moºtenitor… — Pãi. ªi am rãspuns ºcolãreºte: vaza este un obiect din casa omului care poate deveni incomod în anumite situaþii tot trebuind sã-l deplasezi de colo-colo. ce este o vazã? ne-am întrebat noi. ªi. La treabã ºi… 119 . …Nimic nu era bine. dragii de. avem ºi noi socotelile noastre… Sigur cã avem în vedere sã… — Nu. vom dormi pe jos. Am crezut cã nu are rost sã. nici vorbã de vreun semn de nebunie. iar seara. am încercat noi sã mai salvãm câte ceva din onoare. acum nu mai sunteþi nici voi tineri.. Copii nu aveþi. din moment ce uºa de la intrare am schimbat-o cu o bucatã de PeFeLe – e adevãrat cã gros ºi trainic! Insã. peste tot haosul acesta. inclusiv câte un cui bãtut în perete. — Pãi. cum n-are? ne-a privit ea crunt în timp ce aduna cioburile singurei noastre vaze de cristal în care trãsese cu praºtia unul dintre dragii nepoþei. Muþi! Sã fi trecut vreo trei ore? S-ar putea. în ultimã instanþã. nu mai poate fi considerat bãrbat.. unchiul Haralampy a ordonat: — ªi-acum. În preziua terminãrii vizitei.. stând seara la cinã. unele chiar forma..

. zice ea râzând permanent. s-a impacientat Malaghenia: ne daþi ordin sã… avem copii? — Ei.ro. nu se cade sã-i despãrþim. la drept vorbind.. cu Parmenica.. Bacovia etc. Iar unchiul completã imediat: Eu... la Ocazii. Decembre. — Toþi trei ? am strigat fãrã sã vreau... fereasca-ne Bunul ºi Luminatul! pãru speriatã mãtuºa Parmenica. A. inclusiv când ne certãm. cuminþi.Dumitru Hurubã — Adicã. ne-am gândit cã ar fi cel mai bine sã-i înfiaþi pe nepoþei. 120 . dragã. Dar. nevastã-mea se pretinde Antigona ºi sapã toatã ziua gropi în jurul blocului pentru îndeplinirea nu-ºtiu-cãrui ritual mitic. uitam: gãsisem rudele pe internet.De-atunci.. Ehe. nu pricep. — Apoi.. ca niºte draci în miniaturã. ce ziceþi ? Sunt mari. etc. e mai convenabil decât un trio de nepoþei imprevizibili ºi drãgãlaºi..

om al dracului? ªi-a pus mâna în faþa ferestrãului ºi gaterul i-a retezat-o într-o clipã. Evreul a dat faliment. lemnele n-au mai fost aduse cu pluta. Apa din vale a secat. Într-un an s-au abãtut necazurile peste lumea de-aici aºa cum a fost ºi anul acesta cu doi ºeptici la urmã. Nu o ºtie multã lume. Unii spun cã în nopþile cu lunã ºi pe timp de secetã din pãmînt ies flãcãri verzui care sunt banii pe care evreul i-a luat dracului cu înºelãciune. în pãdure. iar la vale-i spune Valea Dracului pentru cã omul de afaceri lucrase cu dracu sã-ºi scoatã banii. legenda o ºtia din scrierile ungureºti. Omul îºi asigurase mâna. Sunt bani blestemaþi dupã care plînge dracul. iar gaterul nu mai avea cu ce sã funcþioneze. de a fost cutremur peste þara româneascã. M-am convins cã-i o legendã. De atunci toatã lumea fuge de locul acesta.Proza ªtefan Jurcã Garajul de pe Valea Dracului 1 Dincolo de garaj. pentru cã sunt sub puterea dracului. curge o vale despre care am aflat o poveste. însã eu am sã þi-o spun. Ce credeþi cã a fãcut omul descurcãreþ. O vale spalã faþa garajului. Oricum ar fi ºi orice s-ar zice. Am cãutat ºi eu valea respectivã de care-mi vorbea Linda cea poliglotã. acolo funcþioneazã Garajul cu o vechime de 50 de ani. Adicã este un loc între ape unde 121 . cu banii primiþi ºi-a salvat afacerile ºi s-a cãrat spre o lume mai bunã ºi mai prosperã. acolo este un loc rãu ºi cine este prins de vrajã cu greu mai scapã nevãtãmat din puterea lui. treaba mergea strunã. Oricum l-ar spãla. Un comerciant avea un gater. însã treaba cu banii pare sã fie realã. locul rãmîne plin de pãcate ºi valea rãmîne tot Valea Dracului. Comerþul este comerþ ºi lumea merge înainte. iar o alta spatele. Dacã te gîndeºti bine. cã avea carte. iar banii nu s-au terminat niciodatã. Apa cobora la vale. de buºteni era plinã pãdurea.

Falconeti a avansat pentru cã el spunea lucrurilor pe nume. cine ºtie. Azi. S-a angajat la Comunalã. Doar Garajul a rãmas pe vechiul loc. cum ar veni mai literar. acela înfiinþat de doctorul Rujdea. nevasta taxatoare. Nu ar fi cine ºtie ce. Înalt.. pe locul ei au apãrut altele care adunã oameni ºi se învîrt bani. nu era mai mult decît o ruinã. unul a propus ca în faþa noii clãdiri a dispeceratului troleibuzelor sã se ridice o capelã în memoria tuturor acelora care au trudit ºi au pierit ca urmare a faptului cã aceste roþi se învîrt fãrã încetare de mai bine de 50 de ani. apoi pe autobuz. a fost promovat pînã la funcþia de secretar de partid. la fostele bãi. aºa cum am vãzut cã au minerii pe Valea Roºie la o intersecþie de strãzi. ciurdarul. Acest fapt ar umaniza lumea. mãsliniu. ar da un aer de sfinþenie locului atît de înfricoºãtor numit Valea Dracului. aºa. Peste un timp.. cînd am vãzut-o ºi eu. mai întîi a lucrat pe cisternã. el spunea cã autobuzele noi 122 . Este o zonã unde s-au derulat marile acþiuni economice. bihoreanul. Fusese vãcarul satului. Nu îi dãdea aºa de mult cu trãiascã. cinstiþi ºi harnici. o troiþã acoperitã. Ba.. Era nevoie de cadre medicale pentru noul spital de boli pulmonare. cu falca de jos ca o lunã rãsãritã pe sfert. unde momentan se învîrt autovehicolele alimentate electric.. un cuplu model de tineri de la þarã. Sã poþi sã aprinzi o lumînare. Dar s-a calificat ca ºofer.. niºte pereþi igrasioºi ºi plini de funingine de la coºurile fabricilor. 2 Falconeti este ºeful secþiei autobuze. dincolo de drumul spre Ferneziu s-a ridicat o nouã platformã industrialã. eu cel puþin scriind mã simt exonerat de rãspunderea moralã cã n-am fãcut nimic pentru locul pe care am trebãluit mai bine de 30 de ani. deºi marea platformã industriala din est s-a dus de rîpã. În urmã cu vreo 30 de ani. Cineva a încercat sã alunge rãul de pe Valea Dracului ºi a ridicat o bisericuþã care cu timpul a ajuns în incinta uzinei de plumb din Ferneziu. ºi acolo se vor învîrti mulþi bani. aºa cum era mare lipsã de oameni care sã lucreze la exploatãrile miniere. Avea ºi origine sãnãtoasã. Nevasta a ajuns cadru medical la spitalul TBC.ªtefan Jurcã unii au spor la afaceri. Vorba unuia dintre vechii directori ai Garajului: „Banul e o micã roatã / Care-nvîrte lumea toatã! “ Mica roatã face parte dintr-un angrenaj universal care învîrte lumea dupã cum îi este scris. probabil cã nici nu mai existã. era doar o umbrã. deºi. încã pe atunci nu-i spunea acestei meserii conducãtor auto. Încã nu s-a oferit nimeni sã întreprindã aºa ceva. sã poþi rosti o rugãciune la vreme de rãspîntii ori de aducere aminte. el ºofer.. dupã jumãtate de secol.

A coborît jos pe scara care duce sus. are mersul greoi. Pe toate acestea Falconeti le ºtia de la învãþãmîntul de partid unde au predat lectori cu multã ºcoalã. Din halã.. Rezultatele nu se aratã. Economii ºi iar economii. ori în centru? Cu birja ori. Îi ºtiu de fricã. A rãmas ºef de secþie. Mecanicii ºi ºoferii se ascund din calea lui. urmaºii de azi ai cãruþaºilor de ieri. fumul de la turaþia motoarelor e tot mai albastru ºi mai urît 123 . cum îi spune el la inspecþia de dimineaþã. Umblã prin curte cu o bundã pe el. oamenii sunt la locurile lor de muncã. Aºa erau vremurile. de acum. ªi ei aveau un program dupã care îºi serveau clienþii în funcþie de sosirea trenurilor de la Satu Mare ori Zãlau. apoi se calmeazã: — Vorbim la mine în birou. adicã cu damigene de pãlincã. Falconeti se þine bine în ºa. nu devine nimic concret. Falconeti. adicã nu le dãdeau salariu cît meritau. ori la Bucureºti ori unii la Moscova. venit de la Centru s-a enervat rãu de tot ºi l-a dat jos din funcþie. Falconeti a finalizat „curtea”. cã de fapt ei asta sunt. dar politic era cu ciocul mic. sã arate cã ºeful de secþie trebuie sã-i semneze lui cînd cere producþia ºi nu cînd are el chef. îl repede. cu autobuzul sau taxiul.i. mai bine. 3 S-au întocmit procese verbale. Nu sunt piese auto.Garajul de pe Valea Dracului se obþin de la cei din capitalã numai cu „valutã dã Maramureº”. anvelope ºi acumulatori auto. ulei de motor. dar Zaharie Zaharel tocmai asta vrea. de þopîrlan. cum s-ar zice între cãruþaºi. devenit Cluj-Napoca. Chestia este cã de cînd s-a reorganizat transportul toate merg greu. Cum se întorceau oamenii de la garã pînã la „otel “. secretarul de partid. pare distins. Curãþenia predominã. Îi aduce un bon la semnat. conchide Falconeti. Dacã întrebi. adicã organul ierarhic superior. cum frumos se exprimase un toar㺠ziarist. lumea tace. De unde ºtiau ei lucrurile astea? Au studiat ba la Cluj. burghezo-moºiereºti. dar în afarã de mai mult. apoi rapoarte cãtre o. Nici nu încap oamenii în autobuze cînd îi duci sau îi aduci la schimburi. Apare Zaharie Zaharel. fost prim-topitor la Combinat. ªi tot aºa a continuat sã combatã Falconeti pînã ce un to’ar㺠de sus. unde studiaserã toarãºii din aparatul superior de partid ºi de stat. are halat nou. ci cît sã nu crape de foame. adicã de la Budapesta ori Koloºvar. Adicã nu se cuvine ca el sã se arate mai sus decît ºeful de secþie. ºeful de secþie.s. Nimeni nu are curajul sã spunã ceva. ca tov Harabor ºi tov Chiuleanu. Mãcar în viitor sã ni se promitã cã va fi mai bine. cînd oamenii muncii munceau iar burghejii îi exploatau.

cu revizorii tehnici dupã el se miºca preocupaþ de ceva. unul examinã o pernã de aer. el face foc sub baia de ulei a autobuzelor sã nu se întãreascã uleiul motor ? Autobuzul cu absolvenþi se opri în dreptul halei noi. Avea la buzunarul din stînga al halatului o bucatã de textolit peste care erau înfipte cîteva pixuri. avea un aer teatral cu care se afiºa vrînd sã parã un bonom. unde fãcuse practica de an nu vãzuse atîta dorinþã de a exprima prin semne ceea ce robotesc oamenii care deservesc parcul auto. Urcã în birou. aºa cum are el. — Dar ce… crezi cã statul are bani de aruncat sã-i dea ºi lui Zaharie Zaharel vestã îmblãnitã… Ce. Probabil cã era cea mai eficientã secþie. uzinã veche cu duºumele gãurite ºi cu garduri sprijinite de grãmezi de ºpan ruginit. Cãlin îºi aminti de Electrotimiº pentru cã acolo simþise noul mai mult decît la Înfrãþirea din Oradea. beton pãtat cu scurgeri de la baia de ulei. ºtiau fiecare cîtã brînzã face ºeful lor. Directorul general avea o minã veselã. tot aºa. Veni cineva cu un bon de consum la ºeful de seþie. Îl cheamã la el pe Zaharia Zaharel. etichetã. Pe pereþii uneia dintre sãlile secþiei un panou cu unelte executate cu forþã proprie: ciocane. ordonaþi. Nu aveau astîmpãr. nici nu mai auzise de mult expresia asta. ªeful de secþie. Zaharia Zaharel doreºte o vestã îmblãnitã. bine dispuºi. oameni trebãluind sub burta neagrã plinã de þevãrii ºi mecanisme.ªtefan Jurcã mirositor. negre ºi unsuroase în hala veche. pile. un colãcel din cauciuc negru. Cîþiva îºi aprinserã þigãrile. Magazionerii se plîngeau cã duc lipsa acestor perne. Poate era o chestie de etichetã. zgomotul se prãvãli ca un morman de pietre dintr-o carierã de piatrã. Cineva turã un motor diesel. intrarã în Sala de ºedinþe. el umblã noaptea sã porneascã motoarele pe timp friguros. burghie etc. cleºti patent. Existã un singur furnizor. la sem- 124 . poate doar laboratorul de la uzina de apã sã fi arãtat mai bine decît secþia de reparatii. în hala nouã. Nu pãrea sã fie natural. Coborîrã cîte unul pe uºa din faþã. Pe þeava de eºapament cuplatã la un furtun izbucni un nor toxic ºi albicios. dupã care. sã vadã de ce are nevoie. Ce se poate vedea într-o secþie de reparaþii auto? Canale placate cu faianþã. Nici la Electrotimiº. avea un pãr negru ca pana corbului. Apoi autobuze cu roþile desfãcute suspendate pe cricuri. La ce i-o fi trebuind o îmbrãcãminte aparte pentru a putea fi deosebit de cei care munceau acolo. Voia probabil sã exprime o clasã de pregãtire tehnicã superioarã. Mirosea a ulei ars ºi a oxid de carbon. Ce bon sã-i semneze? La ºedinþa operativã a tãcut mîlc… Da. ondulat chiar. explicã unul dintre revizorii tehnici. cã oamenii se cunoºteau între ei. frumos dat pe spate.

pãrea coloratã ca într-un pastel de toamnã. iar în niºe luceau tuburile de neon. Nici o piatrã. Statuia lui Vida Geza. cu vopsea roºie pe un panou atîrnat deasupra maºinilor. apoi constatarã cã Centrul nou se termina deja în dreptul Palatului administrativ. Sana rãmãsese la uºa biroului. parcã anume sositã sã înveseleascã lumea din jur. Înaintarã cãtre Centrul 125 . Acesta îl expedie rapid. pleacã la noapte. se prezentã bãrbatul. desfãceau cu o cheie tubularã prezoanele. Romi Romicã purta hainã de piele care se potrivea perfect cu pãrul sãu ca pana corbului dat peste cap. în faþa librãriei cu standurile ieºite pe trotuar. la aprovizionare…. rãspunse absolventul. Se pregãteau sã facã o panã. înconjuratã de iarbã domina zona. o chemã înãuntru. Primirã douã scaune tapiþate pe care le ocuparã sfioºi. Aveþi unde sã locuiþi? întrebã Bizantinu. Sfatul bãtrînilor. FUMATUL STRICT INTERZIS! scria mare. supravegheaþi de maistru. Privirã la cãrþi. Deocamdata la neamurile ei… ªi doamna? Doamna se va întoarce la Iaºi. tot cu vopsea roºie scria mare: „Conducãtori auto! Din benzina economisitã sã lucrãm o zi pe lunã!” În jurul unei anvelope mari. culcatã lîngã canalul de vizitare doi muncitori. Sã mai aºtepte. dupã Sfînta Paraschiva. Se oprirã în Centrul nou. ocupat de douã dame ºi un mascul cu pãrul rar ºi castaniu rãsfirat într-o parte peste fruntea mare deasupra unei feþe senine. mirii anului 77. îngãimã absolventul. începe serviciu… se lamentã Cãlin. Citea cu atenþie repartiþia pe care i-o înmînase Cãlin. lumina zilei. ªeful de personal îl însoþi la parter indicîndu-i un birou minuscul. O sã te repartizez la aprovizionare… Piatra de încercare…. Era o miºcare de neimaginat ºi mult zgomot. Pe lîngã pereþii halei erau canalele de vizitare luminate cu lãmpi portative.Garajul de pe Valea Dracului nat. Daa… am înþeles. ªi-a terminat concediul… În luna octombrie. Cãlin Drumeagu. roºu în obraz pãrea mereu vesel ºi bine dispus. Ilie Bizantinu. nu ºtiau ce o sã se întîmple. de om bãutor de vin. Pe un perete.

. apoi un turn pãtrat din piatrã galbenã ºi altã piaþã: Centrul vechi. Cînd sã-l aºeze în punga de plastic... rula filmul Corsarul negru. Mergem la Silu..... Cãlin cumpãrã din mãrunþiº un borcan cu piure de castane. 5 Ajunserã pe o stradã îngustã cu clãdiri cu pereþii scorojiþi... Nici un peºte nu trãieºte mai mult de ºapte secunde în apa aceasta. sã vadã un film cînd îl poate vedea la televizor? — Atunci. cine mai suportã azi douã ore de foºgãialã într-o salã de cinema.. mînioasã.. Sana… Încep sã-mi pierd încredea în tine.. O cotirã la stînga ºi intrarã iar pe strada cu grupul statuar al Sfatului bãtrînilor. — Oxid de fier. Poate voi avea ºi casã.. mirosul de usturoi ne anunþã cã este apã rezidualã de la spãlatul minereului de cupru ºi plumb. Borcanul se sparse. Mai tîrziu aflã cã pe strada Horea este cimitirul. avea sã afle.. nervoasã.. arseniu. fãcuþi la comandã. ne plimbãm. Tribunalul. Dar cum vor ajunge înapoi pe strada cu librãria cu standul de cãrþi? Trebui sã întrebe. Sana. Ce mare scofalã. — Ce apã murdarã are Valea Sãsarului. — Mergem la film ? Eºti nebun.. Eu am vechime. iar strada Cloºca tocmai o traversaserã ieºind de la Piaþa Centralã unde se spãrsese borcanul cu piureul de castane. Înseamnã cã pe aproape este ºi Cloºca ºi Horia. oxid de plumb ºi de cupru. Cinema Dacia.. Uite un cinematograf. scãpã borcanul din mâini. — ªi tu vrei sã rãmînem noi aici . luã obiectul ºi-l aruncã la coºul de gunoi. — Oxidul de fier se vede dupã culoarea roºieticã a pietrelor de pe margine.ªtefan Jurcã vechi. strada Criºan. cioburile intraserã în conþinutul pireului. Nu-i mai plãceau ºi voia sã-i ia la purtat. pantofii de la nuntã.. — În altã parte e mai bine ? 126 . Vezi cã de acum am ºi eu servici. — Mare chimistã mai eºti.. Nu poate avea omul încredere în tine… N-am vrut asta. Pantofii noi scîrþîiau. ajunserã apoi la Piaþa centrala.... citi pe o plãcuþã... O clãdire masivã.

Una zicem ºi alta fumãm. O toamnã lungã se instaurase în nordul þãrii. — Nu se prea înghesuie absolvenþii în zonã. unde se pune harta în cui. — Vãd... — Vezi. ce lume e acolo.. toate par noi. gama cromaticã a pãdurii care acoperea munþii din preajma oraºului îl fãceau ireal de cuceritor.. casa de culturã. Hoinãrirã pe strãzi cu lume puþinã. care ne promite „mai mult. Ajunse aproape de sala sporturilor.dar pînã te aduc ºi pe tine aici o sã curgã destulã apã pe Sãsar... munþii verzi ºi ruginii. au un aer proaspãt... de colegii de liceu ºi de cei din facultate.. Unde s-a mai pomenit aºa ceva? Grija faþã de om. — E romantic sã luãm viaþa de la capãt. — Sã avem lumea noastrã. Ce nevoie or fi avînd ei de acidul sulfuric de la combinatul chimic.... Minerii ies de sub pãmînt sã respire noxele din atmosfera oraºului.. Nici nu mai trebuie a întreba. La întoarcere privi fumul de la combinatul chimic coborînd gros ºi compact ca un deal aburos peste cartierul Vasile Alecsandri. nu-l mai strîngeau.. — Mi s-a promis casã în cîteva sãptãmîni. piticul bîlbîit. Dacã stau bine sã mã gîndesc.. era ora douã noaptea. de cupru ºi zinc.. — Pînã la urmã tot vom fi împreunã. cãtre Sala sporturilor încolãcindu-se cãtre Dealul tâlharilor.. — Drept este cã oraºul acesta este cam la capãtul lumii.. era luna octombrie a anului 1977... de care om? De cel ce apare pe ecrane. cît de elegant se profileazã pe fundal. nici nu ºtiu ce regret.Garajul de pe Valea Dracului — Dar sîntem mai aproape de pãrinþii mei.. (Fragmente) 127 .. Cãlin simþi cã pantofii de mire încep sã se acomodeze la drumul deaici.. — De casã o sã-mi fie mereu dor.. numai a noastrã. 6 Noaptea o conduse la garã. mai bine!” Cîtã vorbãrie ºi cîte fapte numai bunul dumnezeu ºtie. o luminã calmã ºi plãcutã.. — Priveºte hotelul Carpaþi... Oare nimeni nu vede tîmpenia asta cu care sufocã oamenii aflaþi în somnul de noapte.. îºi dorea sã mai apuce cîteva ore de somn pînã dimineaþa..

László Kovács – Viscol .

soþ ºi soþie. cu o carte. cu un ziar îndoit sau cu o paletã specialã. Îi dãm ce vrea sã vadã. dar voi. V-am spus sã nu mai lãsaþi uºa deschisã ºi geamul. de ce sã înþelegeþi!? Atât ºtiþi. Aproape cã nu e film american fãrã sânge. sã nu îþi fie scârbã când intri. Dar oare cine e de vinã? Romanele de succes sunt acelea în care sângele curge în valuri. — Cine dracu a murdãrit peretele. copii. Cei doi formau o familie fericitã. carne sfârmatã. Zdrobiþi muºte ºi îmi murdãriþi pereþii!. 129 . O hiperbolã a crimei la dimensinea Terrei. Arma crimei se alege dupã cât de nervos eºti. Telespectatorul vrea asta. iar sângele frãmântat cu carnea neagrã lasã o patã scârboasã pe zid.Proza Gheorghe Miron Trup ºi sânge (fragment de roman) Pe o muscã o striveºti cu o loviturã de palmã. În toate e un mare neajuns: trupul fragil al insectei este zdrobit. mama dracu’? Toatã ziua mã chinui sã fac curat. unde am fost blestemaþi sã ne ducem existenþa ºi sã înflorim unul dupã altul. De multe ori. sângele împrãºtiat peste tot. o mai poþi zdrobi cu un papuc. cu un pantof sau cu un tricou mai vechi. pânã la sfârºitul sfârºitului. oase zdrobite. chiar shit. dacã va exista. Unora s-ar putea sã le placã ºi chiar le plac scârboºeniile. cã. adicã. crima ºi sexul ne þin cu atenþia sporitã ºi cu ochii larg deschiºi? Cu ochii larg închiºi –film artistic cu Tom Cruise ºi Nicole Kidman. se utilizeazã o hainã uzatã sau papucul ºi mai rar paleta specialã sau palma. Nu suntem ahtiaþi dupã sânge ºi sex? Nu sângele. un roman al scriitorului american multipremiat. Meridianul sângelui – o monstruozitate literar-artisticã. în grajd sau unde. urinã. spermã. nu vreþi sã înþelegeþi. pe atunci. de pumn. pãi. nu. dar voi nu. unde dracu vã credeþi. cã v-am zis de atâtea ori sã nu mai striviþi muºtele. cã intrã insectele. acesta e glasul mamei. A ucide o muscã e o scârboºenie. Cormac McCarthy. sã þin casa.

pasta execrabilã noroioasã curgea prin maþ în acea clipã cãtre ieºire. Ce prostie ! Poate cã una dintre cele mai mari orori ce le putea trãi Bestean era faptul cã el simþea acest shit în propriul trup. fãrã nicio legãturã. tradus la noi cu drace. de aceea artiºtii ºtiu sã le dea o formã atractivã. ce ai bãgat-o în tine. pare a fi la îndemâna oricui. De crimã. nu pe shit american. 130 . shit. Eu nu vreau sã fiu grasã. Mai bine ar fi suferit de o maladie rarã. E dovada puterii absolute a celei mai ticãloase creaturi care e omul sau e dovada slãbiciunii? — Bestiane. mai lasã-mã! Uite-te mai bine ce ai sub nasul tãu. cu dureri. un bar sau vreo groapã unde a curs sânge. Nu reuºea sã scape de blestem. Prãjeala ce a bãgat-o în el dimineaþã. — Aºa zici tu? Pãi cum nu e nicio legãturã? Nu se fac atâtea crime pentru mâncare. A ucide o muscã. iar aceasta nu e transformatã în shit?! Toþi suntem niºte maºini de produs shit. pentru care ar fi luat medicamente ºi i-ar fi trecut.Gheorghe Miron Titlul aratã cã nu e vorba numai de un locuºor anume. Aºa însã nu. Nu vreau sã devin ºoldoasã. sex ºi violenþã nu vom scãpa. — Da’ ce te-a apucat? Sari de la crimã ºi shit la mâncare. dar tocmai de aceea nu îi plãcea. eu nu am bãgat în mine fripturã. la dracu! Dar ce înseamnã shit? Filmele americane ne bagã pe gât shit. uºor. Aceste scârboºenii devin plãcute ºi privim fascinaþi cum oamenii sunt uciºi. imperceptibil. — Tu ce ai mâncat azi. sunt sfãrmaþi în bucãþi. o stradã. shit. anihilându-þi friptura în sucurile gastrice. iar sângelui curge în valuri . cu pâine ºi magiun chiar în acea clipã o transforma în shit. o casã. Nu duci tu o adevãratã luptã zilnicã pentru a face rost de mâncare sã îi dai maºinii? Fatã prostuþã ce eºti! Parcã îþi vãd maºinãria infernalã cum lucreazã zi ºi noapte. ci e vorba de un întreg meridian al pãmântului. dragã? Tânãra a fãcut o piruietã ºi s-a întins pe spate. miroase! Petliþia i-a bãgat chiloþii în buza bãietanului. Era o maºinã de produs shit.imagini care ne transformã în fiare sau în îngeri. — Eºti prost. na. dar ºi ne elibereazã de venin. Nici nu îmi place friptura. cã oricum nu îmi place de tine. fac sex. cã nu îþi va mai plãcea de mine. merdre. — N-ai grijã. Nu era ceva dureros. în draci. pentru a seduce individul. — Miroase-i. nu îmi vorbi mie de sânge ºi crimã ! Simte ce ai lângã tine ! Înfruptã-te! Pãºeºte pe pãmânt. cã mã îngraºã.

Ucizi pentru a trãi. tot te umfli în chinurile facerii. Ce îþi spune raþiunea ta de om? Te simþi bine cã devorezi o pasãre? Dacã trupul þi-ai fi devorat la rândul tãu de corbi. Sfinterul dã sã se deschidã. Maþul se zbate în tine. Nu îi schimbase de patru zile. Tremuri. Nu conteazã cã nu o faci tu cu mâna ta. O viaþã ucisã. ce poate fi o faptã mai nemernicã decât asta? Înghiþi cadavre de animale nevinovate pentru a trãi. Mirosul greu de shit te izbeºte în nãri. dar nu ai ce face ºi îl inspiri. Un munte de shit. îþi dai seama cã problema este foarte serioasã ºi te spintecã un gând înfiorãtor: dacã nu reuºesc. simþi cã te umfli. respiraþia se opreºte ai senzaþia cã inima înceteazã sã mai batã.Trup ºi sânge — Minþi ! — Bineînþeleas cã mint. dar cu siguranþã vrei sã scapi de gogoloiul ce alunecã pe maþ ºi îþi forþeazã sfincterul. li s-ar pãrea îngrozitor. E un blestem de care nu poþi scãpa niciodatã. Nu eºti obiºnuitã cu fructele ºi legumele. Sigur cã da. Groaznic. ce ar zice mama ºi tatãl tãu ? Te-ar jeli. Câtã apã pe Bega ai otrãvit? Îþi place sã stai pe tron sã te uºurezi. stomacul tresare. cã în urmãtoarea clipã vei da ortul popii. Te scârbeºte. icneºti. de aceea preferi gustul sângeriu al cãrnii. Te bucuri. gogoloiul alunecã. Sã nu ucizi! Iatã porunca supremã. dar faptul cã eºti o maºinã de fãcut shit nu mai e o minciunã. Un fior te ia din cap pânã în tãlpi. inima îþi bate tare. sângele se adunã în creier. Gogoloiul alunecã tot mai greu. Greºealã fatalã. Oare familia acelui animal pe care tu îl mânânci cum se simte? Raþiunea ta ce îþi rãspunde sau nu funcþioneazã raþiunea în acest caz? E prea slabã. animal carnivor ce eºti! Ce ai în farfurie? Trup ºi sânge. Întunericul trupului este pãtruns de un fir de luminã. te hrãneºti cu viaþa lui. ar fi disperaþi cã ai fost mâncat. iar secreþiile trupului amestecate cu res- 131 . Încã o zvâcnire ºi începe sã se deschidã. De când produci? De-o viaþã. Nu ºtii ce simþi exact. dar poate cã gestul tãu este mai grav. chiar în stradã. cã tu urãºti produsele naturale ale pãmântului. Te-am vãzut de multe ori. încã un spasm ºi încã unul. Petliþia a dat sã îºi arunce chiloþeii pe fereastra deschisã. sfincterul se despicã dureros. dacã totul se blocheazã ºi voi exploda? Este clar cã de la carnea pe care ai mâncat-o cu pâine þi se trage. odatã cu gogoloiul ce iese din maþ. o bucatã de carne pe care tu o înghiþi pentru a exista. Te copleºeºte oroarea. Muºchiul elastic se destinde. dar ºi plãcerea. simþi cã explodezi. tensiunea creºte. de peste douãzeci de ani. fiindcã devorezi acel animal.

Priveliºtea asupra lumii este grandioasã. dar ºi din curiozitate. Îi duse la nas sã îi miroase din obiºnuinþã. decât ca o îngrãmãdire de oase ºi carne în drumul dezintegrãrii. sã nu mori. înapoi. Era pregãtit sã o prindã vie cu cealaltã mânã. brusc. O ucigaºã tãcutã. atrasã de luminã. cum fãcea de fiecare datã când se dezbrãca. fãrã ca sã fie luat în seamã. ci în timp. iar bãiatul nu avea o paletã în mânã pentru a o omorî. sã nu-i împrãºtie sângele pe tifel. nu era o ucidere instantanee. sã îºi simtã propriile urdori ºi izuri fetide. la weceu în grajduri dupã hranã ºi carã pe obrazul nostru. Bestian avea douã variante – sã arunce cu tricoul din mânã ºi sã o anihileze. pe shit. De aceea zborul ei este haotic ºi foarte greu de monitorizat. pentru a se asigura cã totul e în regulã. specific unei femei tinere aflate în permanenþã în cãutarea sexualitãþii. sã-þi anihileze personalitatea. cã nu era vorba de o boalã. Poposeºte cu picioruºele ei de aþã pe toate mizeriile. Se zãreau urme de grãsime de la mâinile Petliþiei poate de la ale mamei ei sau cine ºtie de unde. apoi tot la dreapta. pânã la o distanþã de braþ. sã-i demonstreze tinerei strategia proprie de ucidere a unei muºte.Gheorghe Miron turi de urinã fãcuserã o patã maronie pe pânzã. A pãºit pe pat cu un tricou mototolit în mânã. De fapt. înaripata s-a oprit pe geam. pe masa din bucãtãrie sau în farfurie cele mai periculoase bacterii ºi 132 . A fãcut un pas. Bestian a mers în colþul opus al încãperii cu ochii pe ziduri. Soarele dupã amiezii înfierbânta sticla. putea sã o prindã vie. pe hoituri ºi pe alte putreziciuni. Amuºina sticla cu trompa. de dictatorii sadici. O caracteristicã a muºtei este faptul cã are o privire tridimensionalã a realitãþii. Bestian s-a dus cãtre fereastrã. o esteticã a crimei utilizatã de ucigaºii perverºi. se oprise ºi lingea sticla cu trompa. ci sã fii anihilat ca individ capabil de gândire ºi iniþiativã. înapoi. la stânga ºi. înainte. iar mâna ucigaºã devine neputincioasã. Zborul zigzagat era foarte greu de monitorizat. poate chiar sã o striveascã sau sã se apropie încet. Musca s-a îndepãrtat din raza lui de acþiune ºi el a sãrit de pe pat ºi a continuat sã o urmãreascã. gata sã loveascã insecta neobrãzatã ce tulbura liniºtea cu bâzâitul infect. Geamul conþinea hranã foarte utilã. iarãºi la dreapta. urmãrind musca ºi nu i-a dat atenþie fetei. Atunci. Musca zbura în toate direcþiile prin aerul fierbinte. Musca este una dintre cele mai ticãloase insecte. sã nu mai exiºti. Erau trei paºi pânã acolo. dar în urmãtoarea clipã zburãtoarea ºi-a schimbat ruta ºi a luat-o la dreapta. Zburãtoarea se ridica pe picioarele din faþã ºi îºi spãla aripile cu picioarele din spate. ci de ceva natural. Acolo.

ucigând zeci de muºte. exact când ea a dat sã îºi ia zborul. Poate bãga în ea orice produs mâncabil ºi redus la orificiul trompei sale. dar el ºi-a dat seama cã tocmai aici stãtea magia. A învins. fiindcã tãia cu sabia sau cu cuþitul. dragã Petli? — Care e? a rãspuns fata. Motiv foarte bun pentru dracii de copii de a se distra. ies larvele ºi ne mãnâncã de vii. i-a fost greu sã reþinã toate denumirile degetelor. fãrã sã se murdãreascã de sânge. ucigaºul trebuia sã se murdãreascã de sângele victimei. Exemplul cel mai elocvent este secvenþa cu ceaslovul bisericesc din Amintiri din copilãrie. într-un anumit mod. La grãdiniþã. când omul îl poate ucide pe om de la distanþã. La începuturi. Musca încerca sã se zbatã. Crima era traumatizantã. aflatã într-o continuã cãutare de stârvuri ºi prãzi pentru a se hrãni. κi lasã ouãle pe ranã acestea se dezvoltã. aºa cum l-a învãþat educatoarea. Nu voia sã o mai oboseascã. Problema cea mare a individului a fost chiar asta – crima sângeroasã. Nu avea altã cale. — Sã ucidã. Este o nesãtulã. A fost primele informaþii ce i-au ridicat nedumeriri pe care le-a aflat despre propriul trup. El simþea o gâdilãturã în palmã ºi îi dãdea un sentiment de biruinþã. crima a devenit magie ºi seducþie. dar el ucidea ºi vrãbii ºi porumbei. De ce avea o plãcere deosebitã de a ucide muºte.Trup ºi sânge viruºi. încã de mic copil. prin smulgerea capului? Asta trãdeazã o personalitate de dictator sadic. 133 . — ªtii care e secretul criminalului. încã din primii ani ai copilãriei. pe care îi bãgãm în noi. sã îl miroase. sã îi simtã fierbinþeala seducãtoare pe mâini. a introdus degetul mare ºi a prins zumzãitoarea ajutat cu degetul arãtãtor. A închis pumnul. O urmã de deget uman are grãsimi utile pentru o zumzãitoare. de aceea a slãbit strânsoarea pumnului. prin respiraþie sau cu propriile noastre degete când ne scobim în nas sau în dinþi. inutil. Bãiatul þinea insecta de aripi. dar ºi banalitate. Elevii îl lãsau deschis. dar urma a doua parte cu adevãrat interesantã. iar zburãtoarele veneau cu zecile pentru a linge cu trompele unsoarea lãsatã de degetele preotului de-a lungul anilor pe marginea filelor. Ar fi vrut sã îi mai atragã atenþia fetei încã o datã. fiindcã era cel mai mic dintre toate în lungime. El nu a înþeles niciodatã de ce i se zice degetul mare la degetul mare. odatã cu mâncarea. În timpurile moderne. — Sã nu ucizi? Iatã porunca încãlcatã de diavol! Bestian a prins bâzâitoarea vie printr-o miºcare bruscã a mâinii cu palma deschisã. prin închiderea bruscã a ceaslovului. de Ion Creangã.

Puteai gãsi acolo bacterii ºi substanþe de toatã frumuseþea. Trupul va încerca sã reacþioneze. pe care fata o va consuma de-a lungul vieþii. Fata nu va da atenþie 134 . A aruncat corpul decapitat cuprins de spasmele morþii la picioarele Petliþiei. carnea era fragedã. Organele îi erau sãnãtoase. dar încet. cumpãratã din hipermarketurile occidentale împrãºtiate prin oraº. energiile ºi bucuria de a trãi vor fi prea puternice. Petliþia avea chiloþii pãtaþi ºi i-a arãtat printre labii un lichid maroniu ce se prelingea încet.Gheorghe Miron Sã nu te murdãreºti de sânge! iatã porunca diavolului. încet. — Ce zici? Petliþia a rãmas cu piciorul ridicat. κi cãsca puþa rozalie cu degetele. printre pulpele desfãcute. i-a spus. numai dacã încercai sã îl atingi cu degetul sau cu limba. cu fiecare înghiþiturã de hranã chimicã. Ce putea fi scârbos în secreþiile amestecate cu urinã pe chilotul unei fete? Dimpotrivã. zi de zi. pentru a-i privi sexul fertil al fetei. Bolile zãceau deocamdatã tãinuite în trup. dar tocmai asta îi plãcea. lunã de lunã. Bestian i-a prins capul muºtei ºi i l-a smuls. Nu. Nu erau rezultatul unui trup bolnav. dar nesãbuinþa vieþii va fi prea mare. Vibrau. sã-i trimitã semnale creierului pentru a-i atrage atenþia de pericol. dupã ce ºi-a ridicat un picior pe canapea. iar în contact cu aerul îi conferea o culoare maronie. Numai în teorie. nerespectatã nici de diavol. iar unghiile false îi smintiserã pieliþa finã de sub labii ºi-i producea o senzaþie plãcutã. Cu siguranþã cã la vârsta ei fata nu era mãcinatã de racile ascunse. — Îmi place aºa! Era sânge menstrual amestecat cu sucuri vaginale. Îi amintea cã trupul îi era tânãr ºi plin de viaþã. Nu puteau decât sã îl umple cu energie. maladiile vor fi trezite. — Iatã aici ? El a renunþat sã mai urmãreascã musca decapitatã cum se zbãtea inutil pe covor. — Îþi place. Viruºii ºi infecþiile îi vor copleºi celulele. prin fiecare gest necugetat. iar sângele neinfectat cu otrãvurile maladiilor. Era foarte bine aºa. era ceva provocator ºi pervers ºi tocmai asta îi trezea forþele obscure din trup. Bãiatul îºi simþea ºarpele dintre picioare zvâcnind în capcanã. surogat. — Iatã ofranda ! Ceea ce spusese fata despre chiloþeii ei murdari cu acel îndemn pervers era tulburãtor. desfãcându-ºi pulpa.

ce prostii spui! Eu mai ºtiu? În tinereþele mele. aici la ºold. Zeiþa vânãtorii? Proasto! Marº la pat ºi sã te ridici de acolo când m-oi plicti de sângele ºi trupul tãu. Aºadar. înþepãturi sau junghiuri. dar ºi a mediului în care a trãit. la ºold! — Cine a spus asta? Chelbeºan completa în registru numele ºi boala ultimului pacient ºi îºi dãdea seama cã vocea noului concurent la moarte era plãcutã. Ne futem. Sã angrenezi un întreg sistem sanitar sã þii în viaþã un om grav bolnav nu înseamnã prostie? În data de 31 octombrie 2011 am atins numãrul ºapte miliarde de mâncãi pe lume. animalele. team prins! A mea eºti. Probabil de o sutã de ori. mã doare într-o parte. 135 . de pace ºi de speranþã. nu o sã mai avem hranã naturalã de bãgat la maþ. Dacã lua în seamã suferinþã umanã cu care se confrunta zilnic ar fi înnebunit. — Mã doare. nevasta lui Zeus sau Diana. E vina pãrinþilor. Bolnavii veneau la uºa lui sã îi salveze de la moarte. ne vom transforma încet-încet în monºtri. Atunci. Sãnãtate neglijatã. maladia. sã-i ia durerea ticãloasã. iar el trebuia sã le spuporte jalea ºi umilinþa. Fetiþa aºa a fost învãþatã. unei înþepãturi la ficat sau la ºold? Sã fim serioºi! Când ai fãcut ultimele analize medicale? Vai. te-am dus. dintr-o parte sau alta a corpului. — Domnu doctor. care îþi ia banii ºi te lasã în ploaie cu pantalonii în vine. dintr-un organ sau altul. Boala ºi moartea individului înseamnã bogãþie pentru medic. Na! Pãi. fraiero! Cine te credeai. Nu-i nimic! Sunt prostii! Ãsta s-ar numi viciu de procedurã. îi va face în ciudã boala. Persoana prea puþin conta sau nu conta deloc. Omul bolnav nu mai avea nicio valoare pentru nimeni. Gest fatal. O disperare fãrã limite îi împingea. cine dã atenþie bolii cât e tânãr ºi în putere. Hera. dar boala de ce nu þinea cont de asta? Dacã îi plãcea de vocea cuiva sã nu îl mai atace. aici. Chelbeºan cãuta sã-l vindece. de aceea ºi-a cãutat o supapã de aerisire: ignoranþa. ne înmulþim ºi distrugem natura cu o vitezã ucigaºã. dã. Umanitate are nevoie de frumuseþe. o târfã. pãsãrile ºi secãtuiesc seva pãmântului. În câteva zeci de ani. ªapte miliarde de guri hãmesite împinse de foamea neostoitã devorã plantele. iar politicieni cât mai ticãloºi. pacientul era important. iar perspectivele sunt sumbre. când m-am angajat. Asta-i viaþa. Dacã m-oi plicti vreodatã.Trup ºi sânge micilor dureri. în afarã de medic. Doctorul Milcu Chelbeºan a încercat sã îºi aminteascã de câte ori a auzit în acea zi cele douã cuvinte „Mã doare!”. cât mai mulþi oameni bolnavi ºi cât mai puþini doctori. Aha. ci numai preparate din chimicale. Doamne.

Sfidãm natura. da’ dumneavoastrã vreþi sã vã bãteþi joc de mine? Adicã noi venim cu copchilu’ sã ni-l salvaþi ºi dumneastrã vã bãteþi joc? Pãi. nu cu ea l-ai fãcut pe þânc? — Cu ea domnu’ medic. uite aiºea.. fãºeþi ºeva. înþelegeþi? E sluga þâganului. în acest moment. þigane. — Domnu’ medic. pur ºi simpu? a râs Chelbeºan. pe de lãturi.. Un miros de sânge i-a înfiorat nãrile. Era clar cã. Când þâganu sã inerveazã. Pare cinic? Sigur cã da. în timp ce a tras de buza sacoºei ca sã vadã ce anume putea fi în ea.. l-am tãiat pentru dumneavoastrã sã îmi salvaþi copchilaºu. — E un curcan. iar peste 50 de ani pãmântul va mai avea resurse sã ne hrãneascã. ea trebuie sã îl slujascã. futu-i Dumnezãu ei. sã tacã ºi sã ia bãtaie. sau îmi tragi plasã. sã faci ceva. dar ºi un iz delicios de usturoi. ne vom mânca unul pe celãlalt. Rezultatul? Alþi mâncãi. el i-o trage lui nevastã-sa. pur ºi simplu. domnu doctor. fãrã sã þinã cont de ceilalþi bolnavi care aºteptau la coadã. — Þi-am zis sã aºtepþi sã îþi vinã rândul. Pãi. sã aibã pe cine sã îºi verse supãrarea. — Cum adicã e pentru mata. nu mai cãutaþi. — Da’ acu’ de ce nu plânge? Aºteptaþi la rând ! Ce om netrebnic a inventat medicina? Salvezi vieþi pentru a distruge alte vieþi. Pânã în 2050. ticãloasa de moarte a venit la uºa cabinetului în sacoºã. Numai þâgana e de vinã. nãduºitã. tu i-o tragi lui nevastã-ta. nu existau atâtea miliarde de mâncãi. de ce dai buzna aºa? 136 . da’ vã rog eu. — Dar de ce vorbeºti la singular. Þiganu a împins-o pe nevastã înãuntru ºi a intrat cu copilaºul în braþe. salvaþi-mi copchilu ? — Ce sã-þi salvez? — Copchilu. E pentru mata.. mai e acolo ºi niºte caltaboº ºi cârnaþi ºi douã kile de þuicã! Bunãtãþi pentru domn medic. nu va mai avea resurse sã ne mai hrãneascã ºi. — De ce vrei sã îþi salvezi. domnule? Îmi dai o plasã aºa. probabil.Gheorghe Miron Eu i-o trag lui nevastã-mea. Dacã nu exista medicina. Nu mai poate sã miºte picioru ºi numai plânge. un iz de carne crudã. cã-i bai rãu. ia de aiºea. în timp ce el se lupta sã-i salveze pe oameni de la moarte. sã nu ne laºi aºa. nenorocitul ãsta de pãmânt pe care cãlcãm zilnic va fi de nerecunoscut. uite plasa asta cu de toate. dar þâgana nu conteazã pentru þâgan. iar natura ne sfideazã la rândul ei mult mai rãu. copchilu? — Domnu’ doctor. cum ai zis .. cã vãd cã nu eºti singur? Pe nevastã-ta nu o pui. dacã ne lãsãm conduºi de un ciolan chelbos nu e de mirare cã am ajuns într-o asemenea situaþie sumbrã. Aºa e la noi. însã acesta e crudul adevãr. domnu’ doctor. ceea ce este imposibil.

cum o fost smuls?! — Normal cã îl mai are. vrem sã ajungã director ºi ministru. Deºi primul impuls al tatãlui a fost sã sarã pe nevastã sã o ia la omor. pãi ce nume e ãsta. — Nu-i bai. Când l-a nãscut nevastã-sa pe copil. De aia plânge micuþul ºi se vaitã. þiganul Avaramu a chefuit trei zile. a încercat Chelbeºan sã îl îmbãrbãteze pe tatã. Asta nu trebuia sã se întâmple. adicã mutat? Omul a sãrit ºi i-a pipãit membru micuþului. ca de obicei. de aºeia vreu foarte tare sã-mi salvaþi bãiatu. a cumpãrat trei porci vii ºi douãzeci de gãini tot vii. îþi dau o veste foarte proastã. L-a înjurat întotdeauna de când se ºtia. Îl doare. cã numai ea era de vinã. hai sã ne jucãm? — Da. fiindcã o nenorocire ºi mai mare l-a lovit în moalele capului – cum micuþul avea picioruºul dislocat. de fapt. e dislocat. þâncul tãu are un picior rupt de la ºold. nai grijã. numai cã nu mai e la locul lui. Nimeni nu a observat cã. E sãrit de la ºold. dar nu vreu sã îmi moarã copchilaºu în braþe. adã-l aici. domnu medic. A mai luat un butoi de vin de o sutã de litri ºi unul de bere tot de o sutã ºi a început dezmãþul. de fapt. ce ºtiu eu de raze?! — Bine. la încheieturã. Avaramu. ªi-a chemat neamul a scos grãtarele. — Dar mai are picioru. l-a sfidat pe Dumnezeul pe care el. Directore. omul a amânat pentru câteva clipe acþiunea. rezolvãm. Cu siguranþã cã moaºa i l-a mutat când l-a scos din nãscãtoarea mamei.Trup ºi sânge — Nu dau buzna. — Aºa îl cheamã pe þânc. Cât are micuþul ? — Aproape o lunã. — Cum sã îl duc la raze. noul venit pe lume suferise o mare nenorocire. dar cineva a greºit fatal. sã dea cu pumnul în nevastã ºi în oricine are tupeul 137 . le-a sacrificat ºi le-a bãgat la jar. e nevinovat. — I-ai fãcut tomografie? — Ce sâ-i fac? — Raze. de când s-a nãscut pe pãmântul mizer ºi a auzit de la tatãl lui cã un bãrbat trebuie sã înjure. cum o sã-l strige copiii. pune-l pe pat sã vedem! Cum îl cheamã? — Pe cine? — Pe þânc? -— Director Ministru. facem noi ca Director sã ajungã pânã la urmã director ºi chiar ministru. aºa ne place nouã. — Omule. aºa o sã-l strige. sã îl duci la raze. a pãcãtuit.

Era clar cã el îl sfida ºi pe Dumnezeul pe care îl înjura fãrã încetare. Cum îl mai privea pieziº ºi numai nu îi striga „Hai. „Fã ce vrei cu mine!” a ºoptit nemernica atât de încet.. de aceea nu putea sub nicio formã sã spunã cu claritate ce s-a întâmplat exact cu el ºi cu Renica. Dumnezeu nu l-a iertat. sã îºi aminteascã sieºi ºi ei cine era stãpânul. Dumnezeu l-a înzestrat cu putere. cã bãietanul a avut senzaþia cã Dumnezeu i-a vorbit în ureche.Gheorghe Miron sã îl sfideze ºi sã nu-i pese de nimeni ºi de nimic. de aceea el o bãtea de atunci. miros pe care nu l-a uitat ºi nu îl va uita niciodatã. Ce fragilã ºi supusã era fetiþa. ce mai aºtepþi? Ia-mã!” El a pãcãtuit grav. Numai a prins-o de încheietura mâinii ºi grãmadã a picat la picioarele lui. de aceea Avaramu nu a fãcut decât sã o împingã pe spate pe Renica ºi sã îi desfacã pulpele. dar de ce a trebuit sã arunce pedeapsa pe copil. pe Director Ministru. 138 . supus de puterea înrobitoare a vampiriþei. Mintea i s-a înceþoºat ºi numai i-a apucat chiloþeii ºi i-a rupt.. Renica l-a sfidat cu trupul ei de vampiriþã cum nicio þigãncuºã nu o mai fãcuse. În dupã amiaza de varã târzie sub nucul rãmuros. în acele momente. Atunci a vãzut feriga sãlbaticã dintre picioarele copilei. iar fetiþa de la picioarele lui îi recunoºtea puterea aºa cum nimeni nu o mai fãcuse într-o aºa manierã. þâgane. dar tocmai vârsta ei l-a înnebunit. ºi nu pe el. Era simbolul fericirii sale sau a nenorocirii sale. era clar ºi pedeapsa e pe mãsurã. plutea un miros dulceag de mentã. fãrã sã îºi dea seama cã suferinþa se adâncea ºi mai ºi. pãcãtosul? Cât avea Renica când s-au cunoscut? 11 aniºori ºi ceva. dar oare cine a fost fragil ºi supus? El era stãpânul? Nicidecum. el era omul slab. sã se culce cu orice femeie poate ºi sã priveascã numai înainte nepãsãtor. netedã ºi albã aºa cum nu mai vãzuse în viaþa lui ºi atât a fost. dar ºi pe copila care îngenunchea înaintea lui ºi îi cerea sã o pedepseascã. iar trupuºorul subþiratic i-a pus capac bãietanului. în colþul grãdinii. pe Avaramu.

Marea carte se subþia ca un fum. ce drakku nu-nþelegi. adunat pe-un ghem pe care nici pisicile nu-l mai bagã în seamã. perora. eu îmi fãceam numãru’. N-am nimica nobil. Ei. ªi cãte un literat mai glumeþ. eu îmi vedeam de treabã. în Bazar. lupoaica. Eram de-a dreptul încântat de mine sã atrag încã un cititor din generaþia urmãtoare pe fiecare ciclul keplerian. n-ai scris marea ta carte ºi timpul trece… Cam aºa bãtea capu’ tuºa Amalia. Amalia Moruzi. poate-i vinde Effendi Hagop un taxid de mãtase chinezeascã fabricatã la Viscofil. puºtoaicele se mai lãsau seduse de giumbuºlukurile mele ieftine. Putea sã batã capu’. scriu ce mi se pune pata sã scriu. perora. poþi publica un volum de prozã scurtã. Amalia? Eu nu-s nici mãcar un medalion împletit din fir de argint. prozã pãstoasã ºi epigrame letale. protejatã de ciorul ei tutelar plecase în drakku ºtie ce misiune. era mai departe decât o pânzã-n depãrtare. glumind la rãstimpuri cu musul deghizat în duh 139 . lasã-mã-n pacele meu. ºarpele. Nu þi-ai atins nivelul peterologic. unde magistrul prosper se hodinea de veacuri de singurãtate. sau poþi publica o sutã. între timp fãcând muzee din muze). cea cu registrul larg. nu le mai repet. în zilele de shabat personale. neatins de nici un alt membru al fostulu cenaclu Joc Secund: poezie adolescentinã. eu sunt derbedeu.Proza Radu Ilarion Munteanu Preludiu (fragment de roman) Te repeþi. ca FNM (fratele nostru mai mare. nu-s grohotiº tropotitor. Sunt doar un fir croºetat din markamé. ilustrat de Lucicã-peniþã-subþire. nu numai puºtoaicele. tot aia. cui nu-i convine sã intre alãturi. lãsându-mã cu irepresibila nostalgie dupã sora mea de steaua lui David ce era) ºi mai ales nu-s avalanºã. cu argumente de piaþã liberã. când sunt ºi ãºtia darnici. Kepler înºira pe deget raza vectoare de aþã ºi numãra turele de stadion eliptic. le ºtiþi. te învârþi în cerc. cã nici eu nu mai puteam deosebi de-o ia cãtre Avalon. Eu nu-s lavinã. iapa mustang. nu-s herghelie de mustangi (Hana. Tuºa Amalia nu se lãsa.

iar oasele tale nu distorsioneazã. sfinþia ta. Padre Ildefonso gãsi momentul sã-mi transmitã salutãri de la pãrintele sãu. oricum nici asta nu-i de colo. dar pulsând de viaþã al iezuitului. dacã un câmp eletromagnetic e nimic. faþã de el). ca la harpã. descãrnat. îþi voi spune o poveste stranie. Karel Èapek. din paharul cu ceai sedativ gustam. ai urche bunã. dar poate cã la senectutea mea eram. sfinþia ta. Dar ce-i asta. ci opusul ei. dar adevãratã. de culoarea moaºtelor lustruite de închinãciuni. Dar ce muzicã vine din inima mea zbârcitã spre tine. aproape n-o deosebeºti de lyra pãgânilor adusã din Delos de fiul curvarului stãpân al trãznetelor. fabricantul de absolut. barocul e viaþã biruitoare). Vibratoul e acelaºi ca la harpã. cu care m-am întâlnit ºi care-mi ºade grea pe suflet. nu ãla cu nuca. Senhor Allegro. deºi vibratoul. biroul însuºi îl vedeam ca o masã asortatã. la modul ce mai faci.. o pânzã (sic) neguroasã se strãduia sã acopere apusul mereu triumfãtor. harpa de monopolul îngerilor. culorile dogoritoare ale doamnei Toamne mai rãzbãteau printre picuri porniþi la asalt ca nisipurile Asiei. aici ºeful mare a triºat puþin. nu ating nimic. la un pahar cu lapte acru. nici Christian Huygens n-au visat. Fotoliul meu rotativ. m-ai fãcur deja curios. cel de la poalele unei pãduri cu o singurã scorburã. ocupatã cu poporul ei. acuma cine se prinde primul cã fraza asta e furatã are tot timpul sã se prefacã a nu se fi prins. în faciesul cu sprâncene unite peste ochi pãtrunzãtori. inventatorul ºtiinþei roboticii. îþi pune la dispoziþie muzica sferelor tale. cãci e singura cãreia nu i-am gãsit soluþia. Degetele se miºcã aerian. Ce imagine barocã! Cine-a zis cã scriu baroc? Ei. fix când mi-am amintit cã barocul fusese inventat de iezuiþi. fãcut cu Leda. ceea ce vibreazã precum aerul ce îmbrãþiºeazã harpa nu-i strãin de materia primitivã stãpânitã de curvarul metamorf. Ascultã. abia dac-aþi învãþat sã mutaþi ceasul calendarului cu 10 zile. topologic. cavalerul convertit monah nu vindea otravã. Dar e o sculã cum nici Pytagora. iar monitorul însuºi se convertise. bine ºi eram satisfãcuþi la capitolul comunicare. brandul purtând sigiliul sfântului Ignaþiu de Loyola (nu. Îmi fãcea plãcere sã-mi imaginez cã stau la taclale cu Don Ildefonso de societate Jesu. fierbinte. tinere (sic. armonicele transmit muzica sferelor 140 . Ei. care te-a inventat ca sursã epicã. Mai ºedeam la taclale cu Scînteina. brucina e otravã vegetalã. imaginaþia mea. cel care descoperise. Era o dupã-masã aºa ºi aºa. cum spun.. impotenþa lui Don Juan. cu dragoste ºi înþelegere.Radu Ilarion Munteanu atoatecreator. nu ºtii ce-i aia. sau gãsise un canal inexistent spre apele dulci ale lacului cu nume muzical. din faþa calculatorului devenise unul de nuiele alb-gãlbui. eu aud sunetul propagat prin bãtrânele mele oase ºi tot îmi pare îngereascã. lapte acru.

Nãscut ºi decedat în acelaºi oraº: Belgrad. din anii 30 ai secolului trecut. denumirea datã de regimul postbelic echipei. da. A jucat pentru Beogradski Sport Klub. un atacant. citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. aproape toatã viaþa fotbalisticã îi fu legatã de oraºul natal. am rãmas la nivelul întâlnirii cu micul preot confesor al acelui nenorocit Juan Tenorio. în fine. dupã rãzboi. Dau de un fotbalist sîrb. parcã Eugenio. pânã la o consoanã în plus sau în minus în nume ºi personajul unui misterios Eugenio? Nimic pe Google.Preludiu celeste. Rãmâne un anume mister cum un om dãruit pentru fotbal. cum îl cheamã. Cum. Dar ce legãturã aº putea face între numele unui fotbalist interbelic. senhor Allegro. gãsise. cea din 1930. care conta drept campionat mondial interþãri. în romanul Unsprezece. dacã-s confinat în biblioteci. din care pescuiesc fraza: care se pricepe la fotbal ca Moºa Mariancovici. Singurul nume de scriitor latinofon de care-mi amintesc la prima mânã ar fi italianul Eugenio Montale. ia stai. preºedintele colectivului sportiv. poreclit tunul sîrb ºi-ºi însuºise identiatea vedetei. impostura e doveditã (ne aflam în plin realism socialist). personajul unuia. personajele literare au viaþa lor realã. Moºa Mariancovici? Unde am mai întâlnit numele ãsta cumva ciudat? Sunt una din ultimele generaþii-bibliotecã. Participant la prima ediþie. castiliana. un vraf de ziare despre marele fotbalist omonim. nu prea conteazã. 141 . la Montevideo. personajul sîrb al lui Eugen Barbu. Realã în virtualitate. Blagoje Marjanoviæ. poreclit Moša. Care nu are nici un personaj Moºa Mariancovici. a mai trãit încã un sfert de secol în afara fotbalului. în Italia. viaþa personajelor literare în biblioteci e ficþiune? Degeaba te dai scriitor. Cãile uzuale se înfundã. a Cupei Jules Rimet. 52 ani. a antrenat. Mai ales cã. dar reflexul google-wikipedia nu-mi lipseºte. locul acþiunii romanului. Citeºte ºi vei învãþa. în echipa a ceea ce atunci se numea regatul Yugoslav. sã nu crezi cã. În fine. Dar stai! Padre Ildefonso de societate Jesu vobra spaniola. pe parcursul naraþiunii. în tulburii ani ai rãzboiului. Totuºi ºi-a încheiat cariera de antrenor la o vârstã relativ tânãrã. Eugenio ar putea fi Eugen. al cãrui centru de greutate e o echipã de fotbal. OFK Beograd. senhor Allegro. Dar iatã cã alãturarea numelor Eugen ºi Moºa Mariancovici gãseºte un singur item. o naivã imposturã din microbul fotbalului devine aproape simpaticã. Iar lectura romanului îmi explicã legãtura: frizerul silozului din oraºul dunãrean. dedicat fotbalului. a. Faþã de nenumãratele crime pe care vâltoarea le-a adunat în anii aceia. nu-þi stricã. 9 septembrie 1907 – 1 octombrie 1984. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. primul jucãtor sîrb profesionist.

nu pot sã nu admit cã sunt impresionat de personalitatea ºi statura oaspetelui meu neinvitat. Iar efectul schimbu- 142 . Realã în virtualitate. În fine. Citeºte ºi vei învãþa. ca cititori. ªi chiar non literar. va plictisi inevitabil. Ce legãturã are personajul scriitorului pe care ectoplasma iezuitului îl pronunþã cu accentul limbii sale materne. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. senhor Allegro. Comunicarea e mult mai subtilã. ia stai. Padre Ildefonso ºtia bine. Acuma. Cãci cheia Moºa Mariancovici nu dã nici o informaþie despre alt autor decât romancierul consacrat. ce mai ºtia bine cãlugãrul. în loc sã ridice tensiunea. Eu nu uit cã a fost un conciliu iezuit cel care a calculat. Habar n-aveþi ce posibilitãþi nebãnuite oferã biblioteca pentru un personaj literar. “tunul sârb”. personajul unuia.. Misterul unei fraze e demn de un iezuit. personajele literare au viaþa lor realã. sã nu credeþi cã personajele stau noaptea la taifas. Dar cum dãm de acest autor anonim? Padre Ildefonso ºtia bine. conform cliºeelor prozei fantastice a secolului XIX. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã faþã de mama naturã în ceva mai mult de 16 veacuri de sincronicitate. cine mai e ºi ãsta ºi ce am eu de învãþat de la acest anonim despre viaþa realã a personajelor? Înainte de a porni la aceastã nouã anchetã. sã mã întreb. puþin înainte ca Johannes Kepler sã facã minuni cu calculul orbitelor planetare. cu tot lustrul dat de cãlãtoriile unei vedete. la solicitarea papei Grigore al XIII-lea. din goana calului. cum îl cheamã. Deci crema matematicienior la sfârºitul secolului XVI. pas cu pas. ºtia cã de voi continua sã narez. indiferent de forma în care-mi apãrea? Evrika! Evident. monotonia epicã. uneori. luni de zile. Dar. ca o valenþã intelectualã a ordinului iezuit. Aduce cu o osmozã secretã.Radu Ilarion Munteanu Dar abia acum cuvintele fantomaticului personaj al lui Èapek mi se repercutarã exploziv în minte: citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. de unde ºtiam o grãmadã de lucruri pe care frizerul silozului din orãºelul dunãrean (eu eram acela. Nici chiar vedeta fotbalisticã interbelicã. nu-þi stricã. abia de aici încolo începe adevãrata dificultate. nu prea conteazã. se gãsea la Vatican. Eugenio cu autorul anonim. când m-a pus în braþe cimilitura. personajul de roman) nu avea de unde sã le afle. în mãsura în care vi se pare de mirare. a. da. Aici nu merge decât o tãieturã de montaj: ªi eu am apucat. banali oameni vii.. parcã Eugenio. propria anchetã. a cãrui identitate o uzurpasem. cã oricât efort ar fi cerut identificarea romanului în care personajul omonim cu un mare fotbalist apare. pentru care coperþile ºi chiar pereþii rafturilor au grade diferite de transparenþã. nu e decât pentru cã voi sunteþi.

sau cu douã-trei reþete ale maestrului Anthèlme Brillat-Savarin într-a dumnealui. nu mai suntm aºa de lipsiþi de mijloace ca atunci. Accentuez. ceþos. nu mult. Oricum nu ºtiu sã invoc. Vedera perifericã a singurului ochi cât de cât activ prinde razele apusului. Nici nu ajunsei la capãtul concluziei logice ºi o miºcare turbionarã. care e unicul meu instrrument? Folosit ºi când e ºi când nu e cazul. Dar de ce se strãduise cãlugãrul iezuit sã pricep o astfel de relaþie? Întrebãrile ºi rãspunsurile de deruleazã. concentrat. ºi nu ne duce pe noi în ispitã. neþãsare amãsurat. un aer rãcoros. vorba celebrului Ricã Rãducanu. Dar cu ce? În nici un caz cu o invocaþie. Pe ultima silabã a cuvântului amin aud vocea de bas a cãlugãrului.Preludiu lui permanent de informaþii depinde. totuºi. adicã. cu care un anume imbroglio. Cãlugãrul avea nevoie sã-i înþeleg. Iatã ce-i spunea Moºa Mariancovici. decât dacã ºi în mãsura în care câte un personaj e smuls din letargie de o experienþa ca a mea. E forþat. care nu face parte din ce povestesc. sã iasã din paginile în care fusese încastrat ºi în care vegeta paºnic. Privesc printre gene ceaþa lãptoasã. personajul lui Eugen Barbu. ªi pronunþ. îmi ocultã. vremurile când simbolul crucii îl incomoda au trecut. ªi. imaginea junglei vegetale care-mi filtra razele apusului triumfãtor. vorba pedagogului de ºcoalã nouã. de componenþa ei. Dar nici rugãciuni nu ºtiu. natura pentru a se putea materializa. de ordinea fiecãrei biblioteci în parte. Deschid ochii. Dar ºtiu cã dacã aº ºti aº refuza. în anume fel. Calmã. Fabrizio del Dongo se poate procopsi cu douã-trei idei ale sfântului Augustin în biblioteca dumitale. uscat ºi lipsit de miros. Padre Ildefonso ºade în pi- 143 . Atâta cã nu-ºi dau seama. Atunci. fireºte. la ce bun? Oamneii pot fi sanctificaþi. de structura rafturilor. odatã cu el. oamenii. liniºtitoare. Licitaþia permanentã între armele de atac ºi cele de apãrare fac problematicã orice cãlãtorie în timp fãrã precauþiile adecvate. prin comparaþie. autorului anonim. Dar nici noi. N-ar rãmâne nici cât de-un zid al plângerii. chiar de-aº ºti. personajul lui Caragiale. Dar sora mea de steaua lui David mi-a spus cã e cazul întotdeauna. Imaginându-mi cã ºi cel valid e la fel. fãrã grabã. dar personajele de ficþiune pot? Un eventual rãspuns pozitiv ar da peste cap întregul dicþionar al sfinþilor ºi. Nu deoarece diavolul s-ar jena sã ia forma unui cãlugãr iezuit. îl adusese în contact. Închid pleaoapele peste câteva raze. Simþii cã. templul formei de credinþã dezvoltat de civilizaþia în care m-am format s-ar ruina. rotitoare. Panta rhei. trebuie sã vin ºi eu cu ceva. Cu ochiul lipsit de vedere centralã închis. Tatãl nostru. limpede. Turbionul ce ceaþã lãptoasã pãrea stabil. ªi nici nu se manifestã ca atare.

Dar. hm. pot ºi eu. V-aº oferi ºi o canã cu lapte acru. tinere. înainte de orice. fiule. vrând-nevrând. Cine crezi tu cã sunt? Întrebat abrupt nu mai sunt aºa de sigur. ªi nici ai medicului Caterinei. A fãcut-o instinctul meu. Abia acum sesizez o umbrã de ironie sub calmul liniºtitor. fiule. habar n-aveam de aceastã viaþã secretã a personajelor. Kos. iar când am aflat de ea* uitasem de Cartea apocrifelor. Abia acum semnificaþia cuvintelor ajunge la mintea mea. nu-þi pot oferi un accelerator de timp subiectiv. soarele mai are exact 2. fiule. n-am tot timpul din lume ºi dacã ne vom tot învârti în jurul degetului mic nu ajungem la motivul vizitei mele. padre. Hyppokrates. le poþi spune medicilor medici. dar nu fãcusem conexiunea. dar mi-e teamã cã forma în care se gãseºte acum s-ar putea sã nu vã fie pe gustul sfinþiei tale. laptelui acru recomandabil mie de urmaºii lui Michel de nostre Dame îi va veni rândul puþin mai târziu. padre. cum sã-þi spun. tot ce poþi beat u. conciliabule de care nici nu trebuie sã ºtii dar nici nu-þi sunt de neimaginat. între momentul în care îmi imaginam cã discut cu sfinþia ta ºi cel present. facialã. Se pare cã repetam. dezvãluindu-i secretul: ilustrul seducãtor fusese… impotent. În anumite limite. o infuzie de Hypericum perforatum. sunt þinut sã respect codul celor de la care. schiþa lui Èapek. ºtiu. îºi regãsi tonul sfãtos.71 diametre pânã ce va trece sub orizont. câd ai apãrut. ªi asemãnarea somatic. nu numai doctrina pe care o practic ºi o pãzesc cu strãºnicie. dar însãºi persoana Mântuitorului purcede. eu la ora asta beau o bãuturã cu care nu cred cã sunteþi cu totul neobiºnuit. Originar dintr-o insulã egeeanã. Un personaj literar care lucreaza asupra altui personaj literar. rãmãsese una din cãrþile mele de cãpãtâi. Nu-mi oferi un scaun. Dar nu pot dilate timpul. Dar ºtiu cã nu eºti produsul imaginaþiei mele. chiar tremurând pe dinlãuntru. cu personajul literar descris de autor e relativã. Cãci nu v-am mai vãzut. în urma unor. Sã trecem la subiect.Radu Ilarion Munteanu cioare între mine ºi jungla din faþa ferestrei. Sunt urmaºii unui grec. Padre. intuitiv. cu zeci de ani în urmã. Mai exact. Nu putem trece peste asta ºi. Dar. Eram demult deprins sã servesc replici ca ºi cum aº fi sigur pe mine. 144 . Suntem pe acelaºi fus orar cu þara unde evenimentul ãsta marcheazã începutul shabbatului. Mai degrabã un inefabil. dar mai degrabã instinctual. din care ironia fusese filtratã. iatã. Iar eu. ca iezuit. tinere? Aici nu mã putea prinde nicicum pe picior greºit. sã evitãm orice confuzie. ªtiu cã nu-s urmaºii familiei Florentine. nu trebuie sã dispar la miezul nopþii. Când am citit prima datã. sfinþia ta. bunul cãlugãr. Nu sunt fantomã. îmi spune cã sunteþi Padre Ildefonso de societate Jesu. habar n-am cum. sunt limitat de apariþia pe boltã a primei stele. Cel care a descifrat natura personajului don Juan Tenorio. Nu te osteni degeaba. Fiule.

cu litere mai mici. La urma urmei nici nu conteazã a cui agent era. cu litere mai mici: par Jaume… ºi hârtia era ruptã în dreptul numelui. nu îngãlbenitã. tot aplecate. fãrã desen ºi trebuia sã le articulez. ªcolãreºti. N-am gustat niciodatã telenovelele. Interesant. De argint. ce pãrea gata de a se descompune în petice. ªi atunci Z încercã sã înþeleagã totul. Fraza îmi zumzãia în urechile minþii. Dar fãrã a avea motivarea aceluia. ci de culoarea oaselor lustruite. ceva ce pãrea o dedicaþie: À ma bien aimeé Carmen. în francezã. singur. gândindu-se. Mã gândii cã bãtrânul iezuit n-avea cum sã nu ºtie asta. Ceva mai jos. sfredelitori. un act fizic. apariþia acestuia trebuia sã aibã un motiv. Mintea mea scosese la suprafaþã citatul din lene. avui de înfruntat ochii ironici. De un dolar gãurit. Nu a lui. între care cel mai important era creditul de care mã bucuram. precum cronicile de fotbal ale aceluia. era ºi el o piesã. pe care avui inspiraþia s-o pescuiesc dintr-un bãruleþ inserat în rafturile bibliotecii. experienþa naratorului din proza citatã. tot de mânã. Iar asta i-a fost fatal. Titlul mã ºocã: L’Arcturienne. turnat din ambalajul de PCV într-o ulcicã de pãmânt ars. Dedesupt. Pãrea a fi partea de sus a unei prime pagini de manuscris. la belle. fãrã a fi fost implicat prin ceva. În particular cã n-aº fi deloc tentat sã citesc o poveste care sã înceapã cu o dedicaþie aºa de autocompãtimitoare. Bãtrânul sorbi iaurtul de bãut. sub sprâncenele groase ca o mustaþã de cavalerist. Scris cu litere aplecate. Ce prostie! Dar însãºi prezenþa iezuitului dovedea încredere. pentru a gãsi singur tabloul. Sã mã avertizeze cã efortul de a o biciui în urmãrirea jocului de puzzle mi-ar putea dãuna.Preludiu fãrã sã mi-o fi propus. resuscitat din bibliotecã de folosirea 145 . Din inerþie. un mesager. rostul prezenþei lui cu petecul acela de hârtie friabilã. Ceva îmi dãdea cu virgulã. cu bifidus. Bãtrânul aºtepta sã gãsesc singur soluþia. apoi îºi vîrî mâinile descãrnate printre faldurile rasei uluitor de albe. Procesul meu de gândire pãrea transparent. negri. Aveam în faþã o cutie cu piese de puzzle. la terasa ce pãrea extrasã direct din roman. Important e cã-mi tranmsisese mai multe mesaje. scoase o terfeloagã îngãlbenitã de vreme. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. element care-l adusese pe personajul lui Eugen Barbu în faþa lui. dupã un minut de effort mental intens îmi picã o fisã mare. prenumele autorului era scris. o netezi grijuliu cu muchia palmei ºi mi-o întinse. În nuvela despre Moºa Mariancovici. rostul autorului narator era sã-l elibereze pe nefericitul personaj. peltelele ºi alte produse literare siropoase. N-aveam decât sã aºtept sã-l aflu. misterieuse et inoubliable arcturienne. Dar dacã nu-l chemasem eu însumi pe cãlugãrul iezuit. ªtiam de unde vine ºi. Când ridicai spre oaspete o privire scepticã. dar cu litere aproape drepte.

ªtiu. dar e un cod care deschide canale de comunicare pe care tu le numeºti. Ce se presupune cã aº avea de fãcut. fie sufletul ei în paza nemãrginitei bunãvoinþe a lui Alla’. fiule. Gândeºte. padre? Sper cã aveþi cel puþin o parte importantã a documentului. cã acest text nu e o rugãciune în sens strict. Jucând. de regãsire chiar. deci nu puteam rãspunde unei rugãciuni. începând cu faptul de a fi început prin a-þi imagina cã vorbeºti cu mine. un nume de autor ºi o dedicaþie mai mult sau mai puþin lacrimogenã. pânã la orizont nu mai are mult. de îndatã de ai spus Tatãl nostru. Sã dea de ºtire. ªtiam deja cã nu voi mai cãpãta nimic peste acea jumãtate de paginã de manuscris. Aveai totul în minte ºi în suflet încã înainte ca autorul schiþei. pe limba ta. Ceea ce personajul însuºi înþelesese cã i se întâmpla. nu atât cu personajul lui Tirso de Molina. de unde ºtiu. Trebuia sã încep prin a-mi reprezenta o situaþie ºi abia apoi sã vãd ce mi se cerea sã fac cu ea. Karel Èapek sã te introducã în scenã. nu te mai recunosc. urmând cu prezenþa mea aici. Nu poþi ignora evidenþa cã am apãrut în spaþiul tãu intim. ai spus cã nu ai prea mult timp. Pe Atotputernicul cu numele dat de musulmani. ªtii deja bine ºi ºtim amândoi de unde ºtii. fiule. Sã-i redea liniºtea.Radu Ilarion Munteanu numelui sãu ca pseudonim. Dar mesagerul trebuia provocat sã-ºi descarce tolba. cât cu rigidul confesor de provincie nu fusese decât ocazia de a exprima sintetic o temã de meditaþie despre care îi mãrturisiseºi chiar eroului moribund cã te preocupase. În timp ce povestea asta tocmai ai început prin a mãrturisi cã povestea lui Jaume e singura cãreia nu i-ai 146 . pe care nici nu ºtii s-o scandezi are ºi nu are sens. padre. Padre. cuprinzând untitlu. Dar sã revenim. de aceastã sorã a mea. completã sau incompletã. parafizice ºi n-are importanþã cum se numesc în lumea mea. Confruntarea ta. Sau cã nu va face nimic mai mult decât un minim care sã mã provoace pe mine sã fac ceva. pentru o serie de cronici de fotbal. deci apariþia mea nu e rezultatul magiei. padre. care continuã sã trãiascã deoarece un numãr de apropiaþi n-o uitã. Raþionamentul tãu ca nu sunt un sfânt. povestea acestui Jaume. culmea. devenit symbol. De la sora mea de steaua lui David. de lucru. Sã tragic concluzia logicã din toate elementele. Chiar ºtiind cã n-o va face. numai faþã de ea. Era una din manifestãrile humorului ei de evreicã atipicã. toutes proportion gardées. Poþi spune Dumnezeu. rolul lui Horatio. numai faþã de ea îl chem. Pot. murmurai. Rolul meu avea sã fie mult mai greu. conºtientizând cã nu sunt o entitate care rãspunde unei invocãri. Rãspunsul la întrebare va rezulta din ce vei fi gândit. Coroborând elementele asupra cãrora mi-ai atras atenþia tot nu rezultã dacã mai ai sau nu. De altfel nici nu eºti capabil de magie. soarele se ascunde deja dupã cladirile din zare. Uite.

cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã în mai bine 147 .. fie povestea ºi misterul ei se dezvãluie simultan. O ºtii. Dar dacã n-ai dezlegat misterul. Sunt condiþionat de concepþia autorului care m-a creat ºi nu-mi pot depãºi prea mult standardul proiectat. o ficþiune. fiule. ca ficþiune. un personaj literar. fiule. Mai puternic decât omul în aceste limite. Înþelepciunea unui iezuit e deasupra multor categorii de înþelepþi. Dar în ambele variante diferenþa e între noi doi: sfinþia ta. fie chiar eviþi. Apoi. cu mijloace de observare precarã a cerului. ºi crezi cã are în ea ceva inexplicabil. Evrika! Seamãnã cu un robot. Doamneee! Dar mi-ai dat soluþia. Deci drama lui Jaume trebuie sã fie de o naturã îndeajuns de diferitã de a lui don Juan. sã continuãm. autorul ºi dedicaþia. oricâþi critici ai fi pus la murat. nu-i imposibil sã vrei sã-mi sugerezi cã ceea ce-mi ceri. Mã tragi cãtre petecul de hârtie. nici prea prost. un simplu om. padre! Cu ce seamãnã un personaj literar? Chiar unul supus efectului Moºa. Ca personaj de ficþiune nu pot avea resurse infinite. mai dificil de pãtruns decât falsa faimã a lui don Juan ºi mai ºtii cã aici. înseamnã douã lucruri: ºtii povestea. sau chiar sã-l gãsesc în locul tãu. iar un robot e neajutorat. Dar destul de obiºnuit cu ficþiunea... Capabil de adaptare la situaþii în care un personaj se simte stigherit. Hm. Ceea ce explicã prezenþa sfinþiei tale aici. dar lipsit de flexibilitatea practic nelimitatã a unui om antrenat. tatãl nostru n-a fãcut decât sã regleze optica. þi-a scãpat un amãnunt. oricâþi cititori ai fi încântat. Sigur. sã te ajut sã lãmureºti misterul poveºtii. pe baza informaþiilor pe care le am deja. Important. dar nu trece dincolo de problemele naturii umane. nu te grãbi. ºarful imaginii 3D. mi-ar ºedea în puteri sã fac fãrã a-mi spune povestea. duce la rezolvarea misterului. cum de nu m-am gândit mai iute? În ce sens? În sensul cã nu-ºi poate depãºi prea mult limitele preproiectate. sau mãcar a ceva din ea. nici prea deºtept. ai sã-mi aminteºti cã un conciliu iezuit a calculate. nu indepdendnet d epoveste. tragi de timp cu povestea. poate cu o putere dindefinitã ºi eu. înseamnã cã ºtii povestea. ia stai.. Ar însemna fie cã deducerea poveºtii. Altfel ai fi rãmas sã te odihneºti între paginile Cãrþii apocrifelor. dar cu o putere mentalã definitã ca atare mult mai mare ca a mea ºi.. Daaaa.Preludiu gãsit soluþia. Daaaaa. în aceastã jumãtate de paginã e cel puþin o cheie. ci fãrã sã mi-o spui. Continuã sã raþionezi.. Dacã mi-ai arãtat o jumãtate de filã cu titlul. la ce þi-aº mai fi cerut ajutorul? Continuã. O cheie sau cheia.. Atenþie. Stai. Doar autorul care te-a creat e inventatorul cuvântului robot. dar fie üntârzii sã mi-o spui. Dar trebuie ºi sã aibã cevaceva în comun. cum îl numise autorulo acelei nuvele. Ce am eu ºi n-are sfinþia ta? Când aparent toate ºansele sunt de partea ta.. dacã nu chiar cheia.

Câteva secunde fui prea ocupat cu evaluarea propriei poziþii ca sã-l privesc pe bunul cãlugãr. el îºi feri privirea. Dincolo de Pirinei e un amestec de dialecte. tinere. ergo una social.. un eufemism (aici schimbarãm zâmbete cu fineþe). Regulile tacticii îmi cereau sã-mi consolidez poziþia. Ceea ce ar putea explica tonul elegiac.Radu Ilarion Munteanu de 16 secole. Unde ai mai întâlnit forma Jaume. mitocosite de Scipione da Ferro si Niccolo Tartaglia. dau de un website cu nume provensale. Preludiul suitei lui Bizet îmi explodeazã în ambele urechi. Dar. Simþeam cã atinsesem un aliniat strategic al campaniei. sã-mi pregãtesc urmãtorii paºi. iezuitul. Arc-tu-ri-a-na. Dar nu vãd legãtura între un nume cosmic ºi unul mediteranean. Dar. la câteva zeci de kilometric de Rin. Adicã tot umanã. Langue d’oc. sur place. fie sunt în tamjã cu iezuitul. Nu era un moment de odihnã. M-am simþit ca Patton. Când ridicai ochii. Am noroc. aruncã vorba. minute ºin ºir. ca ºi cum s-ar fi sprijinit pe un toiag invizibil. Neghiniþã ºi Gimminy fie dorm în papuci. pe care sfinþia ta o cunoaºte ºi eu nu. avem mijloace pe care voi nu le cunoºteaþi. Dar… Arcturiana… apoi un nume provensal… urechea mea muzicalã prinde o sonoritate. sã-mi adun. precum un atout pe masã: continuã. mã destinsei. sã coboare obloanele pleoapelor îndeajuns de iute ca sã nu bãnui fulgerul. voi eraþi la sfârºitul secolului XVI crema matematicienilor. Deci ceea ce te incomodeazã la povestea lui Jaume. dar care sã fie? Continui 148 . Tãcurãm câteva minute. în toamna lui paº’patru. când rãmân ambii. Am înghiþit în sec ºi am continuat: Sã venim la petecul de hârtie. termenul generic e occitanã. e de naturã extraumanã. ca sã folosim. sfinþia ta. fata din Arles. Undeva aici e legãtura. ci acea pândã reciprocã a cicliºtilor de velodrom. rãmas fãrã benzinã. Oricum mediteranean. Dar destinderea nu mai avea cum s-o ascundã.. reforma calendarului era o problemã economicã. Puþin. uneori. butonam. Ia’n-tã-tã! Ce vãd? Jaume se poartã ºi pe valea Rhonului. provensalã. Atunci simþii cã în acele câteva secunde mã privise intens. Catalana seamãnã mai mult decât orice limbã romanicã cu ceea ce era latina vulgarã. sã-mi organizeze resursele. ªi vorbind. sunã ca Ar-le-zi-a-na. Daaaa. singurul lucru concret. Nu reuºise. Pe când ecuaþiile italienilor erau cu cel puþin o treaptã mai abstracte. sfinþia ta. tinere? Numai în Catalunya? ªtiu eu? Nu prea mã pricep la subtilitãþi lingvistice. sfinþia ta. în cursa de vitezã. Înainte ca unul sã declanºeze sprintul fulgurant. Cu un calm deja studiat. în ciuda antrenamentului. Fãrã sã vreau. cu mâinile una peste alta. Ce avem aici? Un titlu care sunã cosmic ºi un nume de autor care sunã catalan. deºi Gerolamo Cardano publicase cu 47 ani înainte soluþiile iraþionale ale ecuaþiilor de gradul 3. Habar n-aveam.

Pe care va trebui s-o explici. Pãrintele celebrului Tartarin din Tarascon. nu portughez. Ai intuit perfect cã. Aºadar: À ma bien aimeé Carmen. Care n-a scris decât despre Provenþa. cu mijloacele tale. dar ºi faþã de epoca lui Karel Èapek. dacã aº fi cunoscut-o. stelele mai întârzie puþin. care face parte din culegerea Scrisori din moara mea. Pune mâna ºi continuã povestea. la belle. Nu mult. Nu. Tragic. Padre Ildefonso de societate Jesu zâmbeºte cumva absent. Alphonse Daudet. începând cu primul rând de dupã dedicaþie. nu înþelegi propriul rol în dezlegarea misterului. Hm. nu am textul ºi nu cunosc povestea. te-ai apropiat mai mult decât mã aºteptam. sã fie legatã cumva de drama culeasã de scriitorul provensal ºi sã rãspundã dedicaþiei. atenþie. Gãsesc ambele texte în biblioteci online. Am tradus pur ºi simplu cele douã componente ale numelui tãu. Tinere. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. plonjat adânc. pentru a n-o mai resimþi ca doar sentimentalã. Dar mai ales tu. ºi faþã de epoca mea ºi a lui don Juan Tenorio. Sfinþia ta. Cerul e aproape negru. în fine. misterieuse et inoubliable arcturienne. Diferenþa de informaþie datoratã diferenþei de epocã. E simplu. Citesc lacom. Lunã plinã. tinere. Pare a introduce un element extrauman ºi e adevãrat cã nu înþeleg. are ºansa sã compenseze puterea de pãtrundere a unui iezuit. Castilian. inventatorul cuvântului robot ºi al Fabricii de absolut. Cel care va apãrea pe coperta cãrþii al cãrei prin capitol tocmai s-a încheiat cu aceastã dedicaþie. 149 . Tocmai deoarece numele cosmic mã deruteazã. O poveste de dragoste. tinere. dar eºti departe. dar relatatã cu naturaleþe… Uitasem de apus.Preludiu sã butonez. nu întrebi ce eºti curios sã afli. uitând de cãlugãr. Pe care te-aº ruga sã-mi faci hatârul de a o citi în esenþa ei. rãmânea posibil sã n-o înþeleg. Aºa aflu cã piesa muzicalã a ilustrat muzical o piesã omonimã. pot eu sã nu accept provocarea? Dar mai e un singur amãnunt. care sã suporte perfect titlul Arcturiana. eºti subtil. Priveºte cerul. Scrisã dupã o nuvelã tot omonimã. De ce-mi spui senhor Allegro? Sfinþia ta e spaniol. Povestea.

am nevoie de timp sã mã acomodez cu ele. care uneori seamãnã cu al unui copil cãruia i-ai refuzat un hatâr. — Alo. dar asta nu înseamnã sã mã neglijezi în felul ãsta. Îmi plãcea plânsul ei. ar trebui sã iubeºti ºi ceea ce fac eu. Întâlnesc acolo o lume nouã de care nu prea am habar. nu vor sã mã mai asculte. Unele personaje au luat-o razna. cã scrii. iar tu mã vei ajuta sã rezolv o dilemã. Îþi place sã exagerezi. draga mea. Eram uºor iritat. Ce bine-mi pare cã mã suni. mi-e dor de tine. Personajele mele din roman au început sã nu mã mai asculte. 150 . când a sunat ea. personajele. Desigur. Te iubesc mult. asta e… Dupã câteva minute de tãcere. am auzit-o plângând. Fac acum cunoºtinþã pentru prima datã cu ea. — Exagerezi ca de obicei. În ultima vreme mã laºi mereu singurã. ba ºi-n cealaltã. Nu ºtiu ce sã mã mai fac cu ele. — Te admir ºi te preþuiesc pentru ce faci tu. Dacã mã iubeºti cu adevãrat. cum mai fãcuse ºi altãdatã. pentru cã ele. Ai început sã mã neglijezi… — Nu. ca mai apoi sã încerc din nou sã le dirijez. mai exiºti? Te-ai ascuns în cãmãruþa ta de la etajul opt ºi nu mai vrei sã ºtii de mine. Trebuia s-o liniºtesc cumva ºi nu ºtiam cum. Sunt uºor derutat. au început sã fie altfel decât sunt eu. Problema e cã tocmai am ajuns într-un impas. — Salut. Ai gãsit un pretext nu chiar onest sã amâi la nesfârºit întâlnirile noastre la care altãdatã þineai atât de mult. — ªtii ceva? Asta mi-ai spus-o ºi sãptãmâna trecutã. iubito. pe când credeam cã a închis telefonul. dar acum lucrez la romanul ãsta… Am scris toatã ziua.Proza Cornel Nistea Ea ºi romanul Toatã sãptãmâna am trudit la romanul meu.

Nu-i mai auzeam plânsul. Am încercat din nou s-o asigur de iubirea mea. scumpa mea. — Nu. Gelozia ºi neîncrederea sunt ucigãtoare. Uite. Pompiliu. — Vorbeºti de parcã n-am fi trãit mereu în pasiune. Dragostea noastrã se pare cã a eºuat ºi nu ºtiu de ce. Iubirea se nãruie când apare suspiciunea. Am probleme cu personajele… — Dragul meu. — Minciuna aceasta mi-ai spus-o ºi altãdatã. Pompiliu. Tot ce-am scris în ultima vreme e inspirat din iubirea noastrã… — Mã minþi! ªtiu sigur cã mã minþi ºi asta mã sperie cel mai tare. — E frumos ce-mi spui. — Gândeºti cu totul fals. ªtiai cã eºti un ticãlos? De când scrii la romanul ãsta. Te-am aºteptat aici searã de searã ºi n-ai venit. o declaraþie de dragoste… — Nu fi rea. M-am sãturat sã-mi furnizezi la nesfârºit iluzii. cã nu ºtii din ce motive mi-ai creat iluzia cã ne iubim. pentru tine nu mai exist. scrii romane… — Va fi romanul vieþii mele. termin de scris capitolul ãsta. am treizeci de ani. Plânsul tãu mã întristezã. Ce-ai mai fãcut sãptãmâna asta? — N-am fãcut nimic. sunt femeie. de când mã neglijezi. eu zic s-o lãsãm baltã. mi-e dor de tine… — Eºti un ticãlos. Þi-am oferit de fiecare datã toatã iubirea mea. 151 . nu face asta. La scrierea fiecãrui roman din cele zece mi-ai spus aceeaºi poveste.Ea ºi romanul — Iubito. De ce nu ai curajul sã recunoºti asta. ºi rãu. — De când nu ne mai vedem. Asta putea fi ºi bine. Asta am simþit tot timpul de când suntem împreunã. — Mã minþi iar. acum e ceva foarte serios. Þi-am mai spus asta. nu. în loc sã vii aici. Nimic trainic nu se poate întâmpla în lumea asta fãrã iubire. la care scrii. Mã întrebi ce-am fãcut? Aº fi vrut sã iubesc. în sufletul tãu nu mai e loc ºi pentru mine. însã ea îi dãdea înainte cu varianta ei. dar iubirea îmi e refuzatã. Mi-eºti dragã. — Ascultã-mã cu atenþie. A tãcut iar. pare sã fie o replicã a unui personaj din noul tãu roman. — Exagerezi din nou. Scântecele ei au devenit tot mai pronunþate. Nu înþeleg de ce mã faci sã sufãr… De ce taci? Fã un efort din sinceritate ºi spune-mi cã totul n-a fost decât o minciunã. iar tu. Tu îþi iubeºti doar romanul ãsta. tocmai sunt pe final ºi voi veni la tine sã te vãd. — Te înºeli foarte tare. — De ce taci? Mai spune ceva.

nu romanul meu. Chiar în clipa asta trebuie sã alegi: eu sau romanul tãu. — Draga mea. Mã temeam grozav cã de data aceasta îºi va respecta ameninþarea. — Nu-i adevãrat. Vinovatã pentru tot ce se întâmplã e doar gelozia ta. prea þi-ai cultivat orgoliul ºi egoismul. Pa! În continuare am auzit sunetul cu care receptorul a lovit furca aparatului telefonic. — Eºti o neînduratã. — Alo. mã îmbrac îndatã ºi-n zece minute sunt la tine. acordând atât de mult timp romanului ºi ei atât de puþin. — Nu mai vreau. Parcã îºi recãpãtase modulaþiile de altãdatã. un lucru însã îmi e foarte clar. Greºisem. cã nu mai pot. Am alergat pe scãri. nu eu. Un scriitor adevãrat îºi iubeºte dincolo de orice închipuire opera. pentru cã pe parcursul scrierii ei îi creeazã numeroase neplãceri. iar ultimele mele cuvinte au zburat în vãzduh. Ea era soarele ºi ploaia vieþii mele. Ce voia oare sã-mi mai spunã? Vocea ei pãrea liniºtitã. A închis din nou telefonul. Tu nu mai iubeºti nimic altceva pe lume decât romanul acesta la care scrii. desigur. Þineam în egalã mãsurã la ea ºi la romanul la care scriam. Simþeam cã mor dacã mã va pãrãsi. am traversat în goanã cartierul. Pompiliu. Când am sosit la ea. — ªtii. dar totul s-a terminat. mã simt datoare sã-þi spun încã o datã cã nu mai merge. Cu siguranþã te-ai îndrãgostit de vreun personaj din romanul la care lucrezi…. fã un efort ºi nu mã urî. 152 . ca sã nu mai vorbim câte deziluzii încearcã… Recunosc cã în ultima vreme te-am cam neglijat. eºti acolo? Vreau sã vorbim. nu mai era. O zi mai târziu a sunat din nou. — ªi de ce trebuie sã suport eu pedeapsa asta? Numai pentru cã un personaj din romanul acesta al tãu îþi face hachiþe? — Ieri ai plecat de acasã ºi m-ai fãcut sã sufãr foarte tare. — De ce mai insiºti de vreme ce nu mã mai iubeºti. aºa cã am sunat-o eu. — În ultima vreme ai devenit egoist. te iubesc la fel de mult ca totdeauna. Doar lucrul ãsta îl mai doresc de la tine.Cornel Nistea — S-a terminat. Tu þi-ai propus de la început sã mã faci sã sufãr. Mã dispera. dupã cum sunt momente în care o urãºte. Regret. Mi s-a pãrut cã-i aud din nou plânsul. Pompiliu. iubito. Meritam eu sã-mi faci asta? — Nu ºtiu dacã meritai sau nu. Uite. — Nu neg deloc ce spui. E de ajuns.

nu mai mergea nici romanul. Nu mai speram de acum sã mã caute. personajele nu vor sã mã mai asculte. draga mea. 153 . Prea eºti posesivã ºi exclusivistã. m-a fãcut sã-l detest ºi asta nu era bine. dar de-o vreme simþeam o ºfârºealã cumplitã. mai exiºti? Ai terminat de scris romanul? — A. — ªi eu sunt unul dintre personajele astea ale tale? — Uite. în zadar briza înserãrii îmi lovea tandrã faþa. cum nu mai trãisem. cât de mult mã bucur cã m-ai sunat. o sãptãmânã mai târziu am vãzut-o în parc cu un bãrbat de braþ pe chiar aleea pe care ne plimbaserãm noi odinioarã. l-am terminat. sã las personajele sã se manifeste în deplina lor libertate. dar acum am început deodatã s-o urãsc nu atât pentru cã o vedeaam plimbndu-se cu un bãrbat de braþ. Nu puteam sã-mi vãd iubita în parc cu un altul. Te-am sunat sã-þi spun adio. O sãptãmânã mai târziu am încercat o conciliere cu ea. a sunat ea. doar þi-am spus data trecutã cã am ajuns într-un impas. Oare unde ne va duce atitudinea asta a ta? — Dragule. Aºa am procedat. ba sã accept inclusiv dureroasa substituþie. Mã simþeam nu doar trãdat în ce aveam mai scump. cât mai ales pentru cã personajul meu feminin din roman începuse sã-i urmeze exemplul. salut. — Alo. Ei. Parcã am mai discutat cândva problema asta. — Cum adicã. sã renunþ la chiar viaþa mea numai pentru cã tu mã iubeºti? — Ai promis cã te muþi aici dupã ce vei termina Pasiunea din urmã ºi n-ai fãcut-o… Acum ai început un nou roman.Ea ºi romanul — Nu prea înþeleg ce vrei sã spui. N-a acceptat-o ºi m-am umplut de tristeþe. mãcar cã nu m-am gândit pânã acum la asta. Eram dezolat. O iubeam mult. nimic altceva. ba eram chiar convins cã totul se terminase. Îmi pãrea atât de rãu pentru ea cã mã substituia cu un altul. dar tot nu mergea. Eram convins de acum cã nu mai era o glumã ce se întâmpla. Trãiam de acum un coºmar. Spre uimirea mea. iubirea este jertfã. însã poate fi o variantã. la ce mã mai pot aºtepta? Mi-ajunge. spui tu ceva. Mai rãu era cã nu mai scrisesem la romanul meu vreun rând de aproape douã sãptãmâni. Au trecut câteva zile ºi n-a mai sunat. chestia mã dispera. dar oare ce mai puteam face decât sã-mi pãstrez calmul ºi luciditatea. Pe când nu mai aveam nicio speranþã. Pompiliu. Prea era furioasã pe romanul la care scriam de câteva luni încoace. Nu mai trãisem nenorocirea asta vreodatã. — ªi se va stinge lumina ei dacã arderea e prea puternicã?… — Nu-þi cer decât sã-þi iubeºti mai puþin romanul. au luat-o razna.

desigur. te-am sunat ca sã-þi cer o favoare. acesta este preþul trãdãrii tale. glumeºti. nu pot sã cred.Cornel Nistea — ªtii ceva. am fost prieteni atâta vreme.. De acum eram leoarcã de transpiraþie. ce faci acolo. Doamne. — A. — Nu. N-ai vrea sã mã conduci tu la altar? Am rãmas siderat cu receptorul aparatului telefonic în mânã. Sã fie oare asta lovitura ei de graþie? — Hei. 154 . cu mare plãcere. de ce nu spui ceva? — Ce pot sã spun… N-ai putea gãsi totuºi pe altcineva sã te însoþeascã la altar. te invit mâine searã la concertul trupei Sfinx de la Ateneu. cum poate sã-mi facã una ca asta? La un moment dat mi s-a pãrut cã delirez. Doamne. — Iubito. Am hotãrât sã mã cãsãtoresc. Duminicã am cununia religioasã. — Eu sunt strãinã în oraºul ãsta. ªi personajele tale din roman le vei lãsa singure? — Of. Dumnezeule. — Ei. m-am gândit bine. dacã tot am intrat în conflict cu ele ºi nu vor sã mã mai asculte.. nu te am apropiat decât pe tine. ce tot spui acolo! Personajele n-au decât sã mai aºtepte.

uitase pentru moment de ele. care dãdea în coridorul unde se aflau toaletele. în drum spre locul de întâlnire. Actriþa trecea de la o masã la alta. ºi aºteptã. Olga 155 . recita un vers. Un pic iritat se aºezã la o masã liberã. Un timp ºezu cu ochii pe uºa de intrare. Constantin se gândi cã aratã cu totul altfel decât Olga.Proza Paul Tumanian La cafeneaua Calea Lactee Când Constantin ajunse la cafeneaua Calea Lactee seara de poezie era în plinã desfãºurare. Auzise de serile de poezie de acolo dar. aplecându-se provocatoare.Ciocãnitoarea se muta pe-un trunchi Pãdurea îºi încorda urechea vegetalã Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. o cãutã din priviri pe Olga. întindea microfonul unui client la întâmplare.. Actriþa terminã de recitat ºi se înfiinþã alta. Nicio chelneriþã nu se apropie sã-l întrebe dacã doreºte ceva. Fãcu abstracþie de actriþa care tocmai recita în picioare în centrul ringului dintre bar ºi primele mese ocupate de clienþi ºi. Nimeni nu se ridica la înãlþimea patosului ei melancolic dar cu toþii îºi dãdeau silinþa. Dar Olga nu se vedea nicãieri. neliniºtit. Mai bine: i-ar fi spus cã nu doreºte nimic. Recita ceva despre fluturi. cât mai departe de ring. Apoi. flori ºi o ciocãnitoare din adâncul pãdurii. De undeva de-afarã venea zgomotul unui pichamãr dar pe recitatoare acel zgomot nu pãrea s-o deranjeze. una micã ºi grãsuþã. . Era greu sã te concentrezi. cânta în surdinã.. Toatã lumea asculta cu atenþie... pentru câteva minute îºi mutã privirea spre uºa cealaltã. Nimic nu pãrea s-o deranjeze. undeva într-un colþ. dupã care. Un pian. Întârziase câteva minute. Sau poate nu la întâmplare. Olga nu-ºi fãcu apariþia nici dintr-acolo. Versurile se tot repetau. Iar clientul de la masã trebuia sã repete imitând cât mai fidel intonaþia actriþei.

cu siguranþa afiºatã cã totul în jurul ei. Actriþa îi mulþumi cu o uºoarã reverenþã ºi se întoarse în ring. Era cât pe-aci sã-i strige sã se ducã dracului cu prigoriile ºi cu fumurile ei de chihlimbar cu tot.. Venele de 156 .... Constantin o vãzu deodatã pe actriþã strecurându-se în chip neaºteptat cãtre masa lui. Pe Constantin microfonul întins cãtre el îl iritã teribil. fãrã Olga. prin meritul ei ºi cu participarea tuturor.. Toate privirile clienþilor din Calea Lactee erau îndreptate cãtre el ºi cãtre masa lui unde ºedea singur.. Nu-i împãrtãºeam pãrerea dar totodatã eram nevoit sã recunosc cã da. Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. nu þi se pare?” De fapt nu era o întrebare pe care mama mi-o adresa mie. Surprinzãtor ºi dezgustãtor. fiindcã ea era deja edificatã în privinþa aspectului feþei omului cântãtor. De ce? Pentru cã îl vedea singur? Ceea ce fãcea actriþa era o invitaþie adresatã lui în public. dacã nu auzi sunetul vocii sau faci într-un fel oarecare abstracþie de el. cu voce joasã.în fumuri de chihlimbar... Mai ales arii de operã. spuse în microfon: Picoteau prigoriile. înfrângându-ºi enervarea. trebuia sã fie o armonie perfectã. stãrui actriþa impunându-ºi armonia pacificatoare pânã la capãt. ºi simþi un dezgust apãsãtor cã fãrã voia sa îi imitase pânã ºi intonaþia vocii. purta un sarafan negru peste o bluzã albã.. aplecatã spre el cu microfonul întins. Dar în loc de asta repetã docil: . gura cântãreþului se schimonoseºte penibil în efortul de a cânta.. Totuºi.. Actriþa. .Paul Tumanian lipsea în continuare.. recunoscu în propria-i voce ºoapta ei melancolicã. într-adevãr.în fumuri de chihlimbar. Naturalia sunt turpia „Ce faþã urâtã are omul când cântã.

poate în cãlãtoriile lui Gulliver.Cinci proze la gât i se umflã sã plesneascã. sã mã minunez cât sunt de caraghioºi în efortul lor disperat de a emite sunete.. ochii i se mãresc cât cepele ºi aruncã sãgeþi. Când pãºeºte. dacã. împreunã cu alte câteva zeci de oameni. Era doar un joc al imaginaþiei. fãrã niciun rost. lãsând... decât doar. Sigur cã nu poate sã se înalþe în aer prin forþe proprii. leneºã ºi greoaie. ai zice. „Astãzi. Aºa cã de atunci încoace. care vorbea cu dispreþ de alcãtuirea omului. ori de câte ori vedeam spectacole de operã. te aºezi în fotoliu. te legi de el cu o curea aºa cum te-ai lega la pantaloni. Asta sã fie oare împlinirea marelui vis de zbor al omului de la Icar încoace?!”. dacã n-ai realiza. nu mã puteam împiedica sã-mi îndrept atenþia asupra feþelor cântãreþilor. iar pe cele anterioare ºi le leagãnã pe lângã trup. urmãrindu-i pe stradã pe bipezii care suntem. Dar cât de pãgubitor! La data când mama îmi vorbea de urâþenia omului care cântã cred cã deja citisem pe undeva. Trebuia sã fii deci conºtient cã expresia feþei ºi vocea sunt de fapt inseparabile — asta era concluzia. maºinãria se înalþã în aer. de ce mãcar nu le þinem drepte ºi nemiºcate pe lângã corp ci le legãnãm neîncetat încoace ºi încolo? Am întâlnit apoi cârcotaºi dezamãgiþi de felul în care omul a reuºit în cele din urmã sã se înalþe în zbor. poate chiar — mâine-poimâine. cã de fapt cântãreþul îºi strigã iubirea înflãcãratã. ªi te trezeºti la destinaþie. câteva sute. sã comand urechilor sã nu audã sunetul vocii ºi. sunetul sã-þi atingã din nou urechile. te urci.. îºi adaugã niscaiva prelungiri mecanice la membre. auzi cum se pornesc sã vuiascã motoarele undeva în exterior. ba mai ºi cuibãrinduse pentru un pui de somn unii dintre ei. li se aduce demâncare ºi ceva bãuturicã.” ªi. într-o incintã uriaºã. despre un personaj. aºtepþi cuminte. încãrcate de mânie. N-am înþeles! Adicã ce-ar fi vrut cârcotaºii? Musai zborul individual sã fi însemnat. probabil neuman (fiindcã sunt asemenea personaje în povestea lui Gulliver). dupã caz. cu chiu cu vai. pe care nu binevoise sã mi le transmitã genetic. dupã care îi vezi stând de vorbã înveseliþi. restabilind sonorul. cine ºtie —. la fel ºi în privinþa asta. „Ce caraghios! denunþa acel personaj nevolnicia corpului. împlinirea marelui vis? Fiecare pe cont propriu? Ar fi vrut sã le creascã oamenilor aripi în spate. vezi în jurul tãu oameni citind ziarul sau uitându-se afarã pe niºte ochiuri de geam nu mai mari decât o clãtitã. sau. Dar mama avea pesemne sensibilitãþi aparte. Asta-i situaþia! N-ai ce 157 . într-o tãcere obþinutã printr-un exerciþiu de voinþã. precum îngerilor?.. omul se foloseºte doar de membrele posterioare. dupã mintea lor. mã întrebam de fiecare datã dezaprobator: dacã tot nu ne folosim la mers de membrele superioare.. ºi. ziceau ei. Sigur cã omul n-are forþa pãsãrilor. uzând de ingeniozitatea sa. prin puterea voinþei.

Paul Tumanian sã faci. Eu unul nu aveam nimic de obiectat la actualul mod de a zbura: cu avionul. dacã ar fi fost sã se mãsoare. Avea sã-mi slãbeascã încrederea în propriu-mi corp. arãtând — zicea scriitorul — cu nimic mai breaz decât un cuier. ªi ajungeau la concluzia cã. Sigur! trebuia sã se gãseascã cineva sã observe. îl comparau cu boul.. care nici aºa nu era prea mare. cu o asemenea obârºie. Ceea ce nu înseamnã însã cã dezamãgirea cârcotaºilor nu mã influenþa totuºi.. ªi era un mare poet acela care fãcea incriminanta ºi respingãtoarea descoperire ºi o trâmbiþa lumii întregi. Aveam sã continui la nesfârºit jocul de-a defãimarea — fãrã voie! — a speciei umane. Dar chiar ºi-aºa imaginea bãrbatului-cuier avea sã compromitã romantismul viitoarelor mele întâlniri amoroase. un cuier! Sigur. Altfel spus. îl comparau pânã ºi cu puricele. de exemplu. se gãsea.. aveam sã evit cu strãºnicie de-aci înainte plajele pentru nudiºti. Dar tot nu era îndeajuns de nevolnic sãrmanul om. omul ar fi trebuit sã fie în stare sã sarã peste un bloc cu zece etaje. aveam sã mã îndoiesc de frãgezimea ºi de puritatea pruncilor. la margine de prãpastie. De parcã exista riscul ca vreunui cititor sã-i treacã prin cap sã ia drept poezie remarca sa cu privire la fecale ºi urinã. cã pânã ºi locul zãmislirii sale se plaseazã undeva între fecale ºi urinã. ªi ale minþii. aveam sã fiu încã ºi mai puþin sigur cã îmi voi putea stãvili impulsul sinucigaº de a trage brusc de volanul automobilului în plinã vitezã pe serpentine. aveam sã-mi compromit plãcerea spectacolelor de operã. ca putere. mai presus de orice. 158 . Asta. cum sã te mai aºtepþi ca omul sã fie o fiinþã nobilã? Dar. ªi. matur ºi viril. datã de Dumnezeu. ca nu cumva nepoeþii sã-l judece cu prea multã asprime. Iar pe plan personal. iatã.. ªi fiindcã scriitorii ºi poeþii s-au dovedit de-a lungul timpului a fi mai zeloºi decât anatomiºtii în a da în vileag neîmplinirile corpului omenesc ºi ale funcþiilor sale. puteai s-o iei în glumã. strecurându-mi în suflet o nouã umbrã de îndoialã cu privire la înzestrarea fizicã a omului. avea sã-mi fie ºi mai mare fricã de înãlþimi. stând în faþa femeii goale. declara ritos cã nu existã poezie moralã ºi poezie amoralã ci doar poezie scrisã cu talent ºi poezie scrisã fãrã talent. Dumnezeule. cu membrul învârtoºat. un altul sã adauge la toate mizeriile de pânã atunci monstruozitatea sexului bãrbãtesc: bãrbatul gol. cãutând de-aci încolo noi ºi noi slãbiciuni ale trupului. Trebuia sã piardã — dupã voia unora — chiar ºi ceea ce avea bun. pânã atunci de netãgãduit. cu puricele. pe plan general. obiect al atracþiei sale sexuale. dezgustat. cu tigrul. Alþi cârcotaºi îl comparau pe om.

. Apropiaþi unul de celãlalt dar nu chiar lipiþi. iatã-i: un Audi bleumarin c-un tip lângã ºofer care ºade cu mâna scoasã pe fereastrã. unde drumul se ramificã. N-au rãmas decât vreo doi. autobuzul sã parã cã a gãsit cale liberã ºi sã le-o ia maºinilor mici înainte. Doar se uitã cu o atenþie abia disimulatã.Cinci proze În autobuz. La fiecare dezmorþire aparentã a traficului maºinile mici accelereazã sprinten. Printre acestea. ªi probabil nici nu este. cu o þigarã fumegând între degete. urmeazã la fel de discret jocul genunchilor. Prin ferestruica maºinuþei s-a vãzut o pereche de genunchi tineri în ciorapi negri înãlþându-se ºi coborând discret pe pedale. Ciºmigiul. Evadarea dureazã doar câþiva metri. rezervat persoanelor cu handicap ºi cãrucioarelor cu copii. Au ieºit de la ºcoalã.. bate tactul cu degetele pe volan. Doar cã unul din ei îºi întoarce din întâmplare privirea spre maºinile blocate în trafic ºi rãmâne cu ochii pironiþi afarã pe geam. Îi recunoºti. Evadaþii s-au cuminþit. Se întâmplã ºi invers. mai rãbdãtori. toate strãzile care dau în bulevardul Magheru au devenit râuri încremenite de maºini. Câteva însã i-au devenit însoþitoare pe o bucatã de cale. Rând pe rând îºi întorc ºi ei privirile în aceeaºi direcþie ca ºi colegul lor. apoi strada Poiana Narciselor. probabil pânã la strada Luteranã. De partea cealaltã. Timp de câteva secunde. Spre satisfacþia cãlãtorilor. Cel dintâi observã. Pe fereastra autobuzului 137 se succed. la o palmã deasupra genunchilor. un Opel în care ºoferul. aproape toþi au coborât.. sacadat. Tivul fustei de stofã groasã... doar ºuvoiul de maºini nemiºcate de toate mãrcile ºi de toate culorile. Cam o datã la fiecare minut maºinile se pun totuºi în miºcare. Palatul Creþulescu. oricât ar fi de greoi. Dupã care încremenesc din nou. Nimeni nu comenteazã. cu o încântare iluzorie. Acum toþi patru privesc în tãcere. strada ªtirbei Vodã. Între ceilalþi trei discuþia începe sã lâncezeascã. discutã relaxaþi ºi se simt la largul lor de parcã ceea ce se-ntâmplã în jur n-ar fi câtuºi de puþin treaba lor. aºezaþi pe scaune. nervos. Conservatorul. pe un ton neutru. pe mâna dreaptã. dupã care autobuzul. ºi patru liceeni care au pus stãpânire pe spaþiul de la mijloc. Un Tico verde-închis a ajuns din urmã autobuzul ºi opreºte la o distanþã prudentã în urma Opel-ului. le ajunge din urmã c-un mârâit de satisfacþie. în contrast vãdit cu interesul care i se citeºte în ochi: — Are ciorapi negri. privind pe geam Din cauza marºului de protest al sindicatelor. Dar care cãlãtori? Exasperaþi. o Toyota roºie în care ºoferul þine pe volan un ziar desfãºurat larg ºi citeºte în timpul opririlor (ba poate chiar ºi între opriri). Dupã câteva opriri le poþi deja identifica. Din capul femeii de la volan nu se vede decât tãietura 159 . absorbiþi..

în sus pe strada ªtirbei Vodã. sã menþinã maºinuþa ei demodatã (dar perfect funcþionalã) în rând cu maºinile mari ºi puternice care o premerg ºi o taloneazã. Genunchii tineri joacã dulce pe pedale. O diferenþã de zece ani?. în timp ce Tico-ul cu ciorapi negri mulaþi pe genunchi tineri de femeie þâºneºte. dumnezeule! pe ce se muleazã? ªi pânã cât de sus? Dar tinerei femei pare sã nu-i pese de toate astea. Liceenii ºi-au aruncat unul altuia. cãtre hotelul Hilton–Athénée Palace. E un privilegiu al femeilor. Vernisaj Nu singura preocupare dar. Ciorapii ei negri care se muleazã în jos pe gambã. Cei patru liceeni. Dar ciorapii. aºa cã e de dorit sã vii — nu-i aºa? 160 . era aceea cã înãuntru era întotdeauna singur. În definitiv. Nu se ºtie niciodatã.. încearcã cel care a observat-o primul. Emilian a intrat singur la vernisajul expoziþiei sculptorului Corneliu Negoi... mâna ei albã aºteaptã pe mãciulie urmãtorul prilej de a schimba vitezele. Orice vernisaj este o festivitate. lipiþi de geam. o privire triumfãtoare. buza de jos. Autobuzul cârmeºte greoi spre stânga. Dar tentativa de evadare a maºinilor mici eºueazã ºi de astã datã: autobuzul se aliniazã cu fereastra mare de la mijloc la ferestruica lateralã a maºinuþei. Nu reuºea niciodatã sã convingã pe cineva sã-l însoþeascã. Prin geamul de la spate nu i se mai vede acum decât partea de jos a pãrului ºi mâna pe mãciulia schimbãtorului de viteze.Paul Tumanian dreaptã a pãrului negru ºi lins. intermitent. La fel s-a întâmplat ºi de data asta.. oricum. Are abilitatea sã schimbe vitezele. Îndeajuns pentru a-i trãda vârsta tânãrã. eliberat. În sfârºit coloana ajunge în dreptul Bisericii Luterane. de la galeria UnicArt de pe Calea Victoriei. pe strada Luteranã. — În ce sã ºi-i agaþe? replicã unul din ceilalþi. Lumea manifesta indiferenþã faþã de arte. Dar în sus. pentru Emilian. Cei patru bãieþi pot sã se bucure din nou de priveliºte. cu cât ar putea fi ea mai în vârstã decât ei? Zece ani? Sau chiar mai puþin? — Poate îºi agaþã ciorapii. sã apese pe ambreiaj ºi pe frânã. Cu toþii se gândesc cã într-adevãr e puþin probabil sã existe ceva þepos în jurul genunchilor ei tineri. bãrbia ºi. ªi ei îl regretã. discret. Coloana de maºini de pe banda alãturatã autobuzului se pune brusc în miºcare ºi Tico-ul face o tentativã de evadare.. una din preocupãri. la fel ca ºi cu ocazia altor vernisaje. se uitã dezamãgiþi în urma maºinuþei. ehei! sunt un lucru pe care niciunul din ei n-o sã-l poarte vreodatã în viaþã..

cu care schimbau priviri aprobative ºi amicale. sau alte persoane. Dar mãcar sã simþi cã cineva care îþi este apropiat sau mãcar cunoscut.. Iar ceea ce întâlneau aici înãuntru pãrea sã nu facã altceva decât sã le confirme motivele de încântare avute dinainte. acum mai des chiar decât la fiecare minut o datã. Deºi. li se transmitea acestora. erau. mai rãuvoitori.. veneau montaþi pentru a se delecta. se hrãnea din încântarea cititã pe feþele cunoscuþilor prezenþi la vernisaj.. le-ar fi numit þipãtoare). înnodate peste rever. da. cu destul timp înainte de ora anunþatã. aproape inexplicabil. La fel ºi cele mai multe din femeile care îi însoþeau. poate fi ºi asta. Unii nuºi ascundeau încântarea de a fi acolo ºi se putea presupune cu uºurinþã cã trãiserã acea încântare înainte chiar de a fi pãºit pragul galeriei. aproape plinã de vizitatori. ºi încã mai veneau. dar sfârºea prin se dilua într-o oarecare mãsurã pentru cã atmosfera din salã nu putea fi decât una. sau nici mãcar atât..Cinci proze — cu o anumitã stare de spirit. care nu purtau ºal defel. încãperea era deja. Toþi bãrbaþii aceia care continuau sã intre. Nu cã trebuie neapãrat sã schimbi o impresie cu cineva de lângã tine. în culori vii (alþii. expunându-ºi tinereºte. parcã fãrã voia lor. fãrã niciun fel de cravatã. asta însemnând o primã diagnosticare a atmosferei din salã. Cu alte cuvinte. tot de sex bãrbãtesc. în pas cu moda. sã zicem. o luare la cunoºtinþã de prezenþa unor persoane cunoscute sau necunoscute dar de o oarecare notorietate. iar el sã-þi rãspundã ºoptindu-þi la rândul lui la ureche cã în definitiv nu denumirea conteazã ci vibraþia pe care þi-o transmit acele exponate. Alþii îºi aduceau de acasã blazarea profesionistã fãuritã de-a lungul multor ani. foarte înalþi. Ca niciodatã. doar de un guler descheiat. Uºa se deschidea la fiecare minut ºi feþe noi ºi necunoscute descindeau venind din frigul de afarã ºi încercau sã se acomodeze cu ambianþa. Iar dacã discuþia ar fi continuat sau s-ar fi oprit aici (cel mai probabil) era o chestiune secundarã. Încântarea acestora persista dupã trecerea pragului. priveºte exponatele lângã umãrul tãu ºi sã-i poþi ºopti cã urãºti cuvântul exponate. Emilian le studia cu interes fizionomiile ºi constata cât era de diversã paleta de expresii pe care le întâlnea. Pe mãsurã ce intrau. dupã câteva minute petrecute printre aceºti connaisseurs. în prezenþa spiritului artei. Parte din 161 . în marea lor majoritate. pieptul neprotejat decât de piepþii subþiri ai unei cãmãºi albe ºi de o cravatã. la frigul de-afarã.. la gât cu ºaluri de asemenea lungi pânã cãtre poala paltonului. dar o umbrã de înviorare le colora un pic obrajii sufletului. Intrau persoane de sex bãrbãtesc purtând paltoane lungi pânã la cãlcâie (aproape).. aceea de confort nobil ºi reþinut în comuniune cu toatã suflarea dinãuntru. Ceea ce nu era deloc rãu. sigur.

Emilian n-avea faþã de cine sã-ºi arate interesul. între douã vârste. îºi zise Emilian. Era clar. îºi zise cã pe viitor avea sã se abþinã sã participe la asemenea evenimente. ºi danturã albã.. dupã toate semnele. dar erau destule persoane în salã care sã poatã fi luate. Ce prostie. ºi cascade de cuvinte entuziaste. ceva mai tânãrã. vreun secretar de stat sau poate însuºi ministrul culturii ºi al cultelor. sã i se aºeze în faþã. de astã cu mai mult succes. Navea niciun rost. chiar dacã se putea presupune cã grupuleþele prezente se cunoºteau în realitate destul de puþin. navea cu cine sã fie politicos ºi binevoitor. Dar era oare posibil sã crezi cã toatã acea atenþie plinã de luminã îl lãsa cu adevãrat indiferent?. încât parcã nu te mai sãturai sã le urmãreºti vivacitatea. ªi Emilian realizã cã de fapt nu obturarea era cea care îl deranja cel mai tare. pas cu pas. Deci nu era chip sã ai vedere neîngrãditã spre masa lângã care stãtea sculptorul. în aparenþã fãrã voia lor.Paul Tumanian acei vizitatori se opreau în preajma lui Emilian ºi îi obturau vederea spre masa de la perete. aºa cã Emilian încercã sã-ºi gãseascã un alt loc strecurându-se printre vizitatori (pe dupã spinãrile lor masive ºi înalte) care nu-i dãdeau nicio atenþie. Dar trebuie sã fi fost pentru ei plãcut chiar ºi-aºa. unde Corneliu Negoi putea fi vãzut stând de vorbã cu o femeie elegantã.. absorbiþi cu toþii de grupuleþele a cãror parte erau. deplasându-se în salã. Emilian încercã sã se amuze cãutând cu privirea persoanele cele mai suspuse din galerie. ºi iar ochi strãlucitori. Sala devenise de-a dreptul aglomeratã. ambele îndreptând asupra sculptorului efluvii de entuziasm artistic în ambalajul cunoscut al admiraþiei lor personale fãrã limitã. dintr-o parte întralta. prima cuvântare sta sã înceapã. alþi vizitatori înalþi se interpuserã. Un zid!. Cel puþin. Neºtiindu-se totuºi 162 . judecând dupã prestanþa lor impozantã. ºi o altã femeie. cei mai înalþi aplecându-ºi capul cãtre cei mai puþin înalþi spre a-ºi arãta interesul pentru spusele interlocutorului.. la un moment dat. la prima vedere. Emilian îºi cãutã încã o datã un alt loc cu deschidere. De îndatã însã ce reuºi sã-ºi gãseascã alt loc. Bineînþeles cã ºi în acest nou loc se gãsirã în scurtã vreme destule persoane înalte care. între el ºi masa de unde aveau sã izvodeascã foarte curând discursurile de prezentare. iar de întâlnit se întâlneau numai cu asemenea ocazii.. Vizitatorii înalþi fãceau un zid. chiar dacã nu compact. ºi râs. imposibil de escaladat. Ba chiar. custodele galeriei. drept asemenea notabilitãþi. cei mai mulþi vizitatori se cunoºteau între ei ºi stãteau de vorbã cu o politeþe afectuoasã. Ochi strãlucitori. acum când. desigur fãrã premeditare. Admiraþie la care sculptorul pãrea a fi imun. limitându-se la o politeþe oarecum distantã. Politeþea binevoitoare era în elementul ei în toatã acea adunare de amatori de artã.

. Gunoaiele erau vechi. o suprafaþã întinsã. Strada aceea fusese cândva asfaltatã. ªi toatã rumoarea acelei mulþimi educate ºi disciplinate se stinse în urmãtoarele douã secunde. în dreptul mormanelor de gunoaie aruncate la marginea strãzii. a aruncat chiºtocul 163 . de sticlã albastrã. la piciorul cãreia. ºezând pe treapta uºii din faþã a autobuzului. exponatele — sculptorului. cu alþi doi ºoferi care între timp ajunseserã ºi ei la capãtul liniei ºi îºi opriserã autobuzele unul în urma celuilalt. pe care lumina o arunca pe perete trecând prin acea coloanã. Cel puþin ei n-au stat în soare ci la piciorul unuia din piloni. Stând de vorbã cu ceilalþi doi. ºi pata albastrã. cerând liniºte. În cele din urmã ºoferul s-a ridicat plictisit de pe treaptã. Se gândea cu ce fruct ar fi putut compara culoarea respectivã. Apoi privi cea mai mare din lucrãrile — ba nu. κi îndreptã spinarea cât putu. de diferite mãrimi. în umbra jilavã cu miros de baltã stãtutã a pasajului ºi au ascultat indiferenþi vâjâitul maºinilor care le treceau pe deasupra capului într-un sens ºi în celãlalt. ºoferul a avut gesturi deºucheate. orizontalã. trebuia sã fii atent ca sã vezi urmele de asfalt. de cernealã diluatã. A fumat douã þigãri ºi a sporovãit. reveni cu obstinaþie la cuvântul exponate —. sau peacolo printre piloni. dar la masa luminatã (pe care n-o putea vedea) cineva îºi drese glasul ºi bãtu uºor cu creionul într-un pahar gol. dar n-aveau ei cãderea sã-ºi dea cu pãrerea în privinþa asta. În tot acest timp ºoferul nici nu ºi-a întors privirea spre ei. Observã o coloanã uºor ºerpuitã. Cãlãtorii au aºteptat ºi ei în staþia terminus. de care cei din jur habar n-aveau. κi mutã privirea la lucrãri — ba nu. Paltoane foarte lungi.Cinci proze mic de stat. care se atingeau ºi pe alocuri se încãlecau.. Privi cu mai multã atenþie în jur ºi constatã cã erau destui vizitatori mai scunzi decât el. umeri foarte largi — toate astea îl întorceau pe dos. asta a putut observa oricare din cãlãtori. oarecum masivã. În staþia terminus Autobuzul a staþionat cel puþin un sfert de orã la capãtul liniei.. cãrora nimeni nu le dãdea deocamdatã nicio atenþie. dacã ar fi avut deschiderea necesarã. dospite ºi nãpãdite de bãlãrii. aproape de capãtul buclei ce trecea pe sub pasajul peste calea feratã de centurã. rãbdãtori.. era sigur cã ar fi vãzut pe pardosealã spoturi inegale de suc de. de sfere de sticlã roºie. scurte foarte voluminoase. pânã o simþi þeapãnã ca un arac dar prin asta nu reuºi decât sã-ºi creeze un fel de miniprestanþã. nu reuºea sã se dumireascã de unde îi venea acea senzaþie stupidã de zid. fragilã ºi trecãtoare. pe drumul naþional. Cei înalþi însã iatã cã fãceau legea în sala galeriei. în soare.

la marginea culoarului. care îi erau strãini. împiedicându-se de pietrele terasamentului. toate cele. ªoferul se aplecã spre oglinda retrovizoare de afarã ºi îl urmãri cu curiozitate pe bãtrânul care alerga ºi el cum putea sã prindã autobuzul plecat în cursã dar care mergea încã destul de încet. înainte sã treacã de dugheana de la capãt de linie unde pe vremuri se vindeau merdenele. Acuº aveau sã-nceapã sã defileze mormanele de gunoi de pe cealaltã parte a buclei. iuþi pasul... cele douã jumãtãþi pliate armonicã s-au ciocnit între ele cu zgomot de tinichea hodorogitã. Cei mai mulþi dintre cãlãtori erau oameni de la þarã ºi aveau treburi în oraº. Te uitai la faþa lui ºi te întrebai: ce fel de zâmbet sã fie ãsta? Fericit cã pânã la urmã n-a scãpat totuºi autobuzul? Stânjenit cã îi face.. Iatã însã cã.. el acuma picase. Dar bãtrânul n-avea mai mult decât vioiciunea þãranului care nu se dã în lãturi de la nicio încercare atâta vreme cât mai întrezãreºte o ºansã. Las’ sã vinã un pic de aer înãuntru. Uºa din faþã s-a bãlãngãnit ºleampãtã. Cu toate cã aerul venea încins de cãldura de-afarã ºi plin de praf. Cu ultimul efort. un bãtrân cu o târnã în spinare s-a trezit cã autobuzul îi pleca de sub nas. mai ales cã uºa din faþã rãmãsese deschisã. ºi-or fi zis cãlãtorii aºezaþi ceva mai în faþã vãzând uºa rãmasã deschisã. Apãsã pe frânã ºi autobuzul aproape cã se opri. dupã ce traversase ºontâcãind liniile ferate. S-au bulucit sã intre ºi apoi au rãsuflat uºuraþi cã au putut sã se instaleze pe scaune dupã ce ºi-au lãsat la piciorul scaunului sarsanalele.Paul Tumanian trimiþându-l c-un bobârnac departe în bãlãrii ºi s-a urcat într-o lehamite la volan. mãnunchiurile de ºipci vechi legate cu sârmã. Motorul a pornit de la prima cheie dar bãgarea în vitezã s-a produs cu trosnituri zgomotoase de parcã niºte beþe groase s-ar fi frânt acolo înãuntru. asta era toatã. dar dupã aceea autobuzul avea sã intre pe drumul naþional îndreptându-se spre oraº. legãnându-se peste hârtoape. ºi autobuzul s-a urnit cu greutate sã plece în cursã. Uºa din faþã a rãmas deschisã când ºoferul s-a opintit încã o datã sã bage în vitezã cu aceleaºi trosnituri de beþe frânte. Mai multã vioiciune n-avea. Autobuzul s-a deplasat anevoie. Bãtrânul cu târna în spinare se însufleþi de îndatã. Gata. acuma da. ºi a oprit în dreptul stâlpului unde stãtea scris CFR Centurã. ªi nimeni n-a protestat cã ºipcile se întindeau pe sub mai multe scaune. pe toþi oamenii ãia dinãuntru. ªoferul încã nu bãgase în viteza a doua ºi continua sã se uite c-un rânjet uºor amuzat în oglinda retrovizoare. bidoanele. se ºi vedeau plecaþi. Nu se aflase printre cei ce aºteptaserã în umbra pasajului. iatã. ºi mai ales pe ºofer sã piardã 164 ... Aproape. Pentru cineva mai tânãr n-ar fi fost nicio greutate sã-l ajungã din urmã ºi sã sarã pe treaptã... se ºi vãzu urcat în autobuz. Fiindcã totuºi încã mai avea o urmã de miºcare. sau cã sarsanalele ocupau mai mult de jumãtate din lãþimea culoarului.

se înãlþarã un pic de pe scaune ºi se întoarserã hohotind înveseliþi cãtre bãtrânul în iþari caraghioºi de dimie. Bãtrânul dãdu sã se lase pãgubaº. cã fãcuse tot ce se putea face. spre uºa deschisã. 165 . încetini pasul rãmânând în urmã ºi ridicã mâna fãcând un semn. În clipa aceea ºoferul apãsã din nou pe frânã. Chiar ºi cãlãtorii de pe partea din stânga a autobuzului..Cinci proze timp pentru un bãtrân nevolnic ca el? Sau zâmbetul unui copil pus pe ºotii în ciuda umbletului sãu bãtrânesc? Întinse mâna sã se apuce de barã. Bãtrânul cu târna în spinare rãmase iarãºi în urmã. apãsã pe acceleraþie ºi rânjetul i se lãþi pe faþã când îl vãzu rãmânând în urmã. când mai încet. încercase ºi el ºi mãcar atâta putea spune despre el însuºi. n-a fost sã fie. Cãlãtorii de la geamurile de pe partea bãtrânului se înviorarã ºi îºi dãdurã coate hlizindu-se la bãtrânul ai cãrui paºi se rãreau istoviþi ºi resemnaþi. cu o vagã curiozitate. Dupã toþi paºii aceia alergaþi dupã autobuz. Vreo doi tipi de la fereastrã. Dar.. de pe partea lui.. Ce fel de semn? Un semn cãtre ºofer sã-l aºtepte? Sau un semn de rãmas bun cãtre el ºi cãtre toþi ceilalþi cãlãtori din autobuz? Zâmbetul lui nu mai arãtã de astã datã altceva decât cã. moment în care ºoferul. întoarserã capul spre el. încordarea îi dispãru de pe faþã. alergã alþi câþiva paºi. în timp ce târna i se bãlãngãnea încã în spinare. Speranþa bãtrânului renãscu: autobuzul era cel care avea toane. Iuþi pasul. uite. cu sufletul la gurã. observând cã se întâmplã ceva pe partea cealaltã. Încã un pic ºi avea sã iasã la drumul naþional. de. ce puteai sã te aºtepþi de la o rablã ca aia? Uite cã mergea poticnit. de astã datã degetele chiar îi atinserã bara de care urma sã se apuce. cu genunchii moi. continuând sã-l fixeze pe bãtrân prin oglinda retrovizoare. bãtrânul ajunsese de-acum destul de mult dincolo de dugheana unde pe vremuri se vindeau merdenele.. Bãtrânul rãmãsese pe loc ºi încã se mai uita lung în urma autobuzului care se îndepãrta. când mai iute. dar în clipa aceea ºoferul apãsã uºor pe acceleraþie.

Agócs József (Ungaria) – Eu ºi camaradul meu .

nu-ºi poate miºca nici mîinile. însã acum abia de mai e ceva de mâncare. asta nu era o problemã. Aºa cã nu are cum sã-ºi scrie textele. toatã lumea! – zise încet Caºcaval cel bãtrân. în miezul iernii. dinastia Caºcaval este vitregitã de soartã. numãrul membrilor ei scãzând drastic de la ºaizeci ºi opt la nouãsprezece.Proza Boér Petér Pál* Nuvele Supravieþuire În cãmara familiei Kovács nimic nu mai e cum fusese odinioarã. altfel nu mai apucãm primãvara ºi asta e tot ce conteazã acum. Înainte erau provizii din belºug. – Sunteþi aici cu toþii? – Suntem – îi rãspunserã disciplinaþi. când încã nu era nici vorbã de frigider. – Sper cã ºtiþi ordinea în care se va face degustarea? ªtiu cã ºtiþi. * Boér Petér Pál e un scriitor mai aparte: paralizat de vreme îndelungatã. – Adunarea. ai s-o încerci tu. dupã care i le reciteºte. ºtiu exact cã ºtii cã eu urmez – zise Duda –. în vremurile bune. 167 . dacã aia nu e o capcanã! – ªtiu! Acuºi o sã ne convingem. pe hardul calculatorului. iar ºoarecii dinastiei Caºcaval îºi aveau asiguratã. iar omul nãscoceºte tot mai multe metode noi de a ucide. dar ce rost are. Am trãit boiereºte. prin activare vocalã. Astfel s-au nãscut ºi prozele pe care le publicãm în acest numãr al revistei. Azi cine-i la rând? – Uite. Soþia sa le transcrie. ci le înregistreazã. Capcana metalicã o cunoºteam bine. – Vezi bucata aia de lemn cu o mare bucatã de slãninã la mijloc? Sã nu-mi ziceþi mie ºoarece. asta o ºtii ºi tu. Acum. nici picioarele. au pierit deja 49 în urma degustãrilor zilnice. Caºcaval. o masã copioasã. – Familia trebuie sã apuce primãvara. zilnic.

Boér Petér Pál
– Urraa… – Dacã azi ar fi rândul meu, aº încerca-o eu. În afarã de mama, le vine rândul la toþi. Vezi grãmada aia de grãunþe, acolo, în colþ? Femeia a pus-o ieri, mâine urmeazã s-o degust eu. Dupã lãsarea serii ºi dupã ce toatã lumea s-a culcat, pânã ºi pisica, Duda pãrãseºte gaura de ºoareci, urmãrit de o mulþime de priviri îngrijorate. Ajunge în mijlocul cãmãrii, se uitã în jur, apoi se apropie de capcanã. O studiazã temeinic, cântãreºte situaþia ºi se furiºeazã înapoi la intrarea culcuºului lor. – Hei, Caºcaval! – Spune! – E cu siguranþã o capcanã, slãnina e prinsã cu douã sfori. – Du-te ºi roade sforile. – Vorbeºti serios, Caºcaval? – Cât se poate de serios. Duda înghiþi în sec ºi renunþã la precauþii. Ca un condamnat la moarte, care priveºte pentru ultima oarã, cu mirare, o gâzã ºi mai inspirã o datã adânc din aerul proaspãt, lucruri fãcute cu naturaleþe pânã atunci, ºi Duda luã o gurã de aer, îºi roti privirile prin încãpere, rãmase un moment pe gânduri, apoi intrã hotãrât în capcanã. Adulmecã slãnina ºi studie sfoara. E timpul – îºi zise ºi, cu dinþii-i ascuþiþi, începu sã roadã sfoara. Arcul se puse în acþiune ºi începu lupta. Lupta cea din urmã. Nu mai avea nicio scãpare, însã continuã sã încerce. Asta învãþase toatã viaþa. ªi asta îl menþinuse în viaþã ºi pânã acum. Nu renunþase niciodatã! Din gaura de ºoarece, cu figuri amãrâte, familia se uita la el compãtimitor. – Spune, Caºcaval, pentru ce era nevoie de asta? – Pentru supravieþuirea noastrã. – Crezi cã Duda, care abia mai miºcã, va supravieþui? – Nu cred, sunt absolut sigur cã nu, în schimba familia, da. – O tot þii aºa, cu familia, ºi între timp vom pieri cu toþii. – Mâine voi mânca eu grãunþele. – Vezi ºi tu cã sunt neverosimil de multe. Zile întregi ne-am putea sãtura cu ele. – Atunci de ce nu le mâncãm acum? – interveni Jigãritul. – Credeam cã þi-ai dat seama cã orice hranã care apare ca din senin pentru noi, este periculoasã. Adu-þi aminte… – Nu mai enumera toþi morþii! – Gerdon, vino-n’coa! – Nu mai da ordine, ºtiu oricum cã tu eºti ºeful!

168

Nuvele
– Tocmai asta voiam sã-þi spun, în caz cã se terminã cu mine, de mâine tu vei purta numele de Caºcaval. ªi te sfãtuiesc sã-þi numeºti ºi tu un urmaº… – Dar, mãi Caºcaval, adineaori încã vorbeai de supravieþuire… – De supravieþuirea familiei! Mulþi am fost, puþini am rãmas. ªi puþini vor apuca primãvara, dar dacã o apucã mãcar trei-patru, atunci familia a trecut cu bine iarna! – Mã bucur, Caºcaval, cã am avut… am… un astfel de ºef… dar pânã când…

Ultimul copac
Dragi Spectatori! Ne aflãm în deºertul toxic Albastrudemetal din valea Amazonului. Puteþi vedea ceva care… dupã pãrerea mea, nici mãcar nu vã trezeºte curiozitatea. Stau aici… o clipã… sã-mi iau notiþele. Ceo fi asta? A, da: copac. Stãm deci lângã… o plantã numitã copac. Este foarte, foarte frumos acest deºert! O valoare eternã. De aceea a devenit necesarã îndepãrtarea acestei orori. Acum 150 de ani, acest ceva s-a ºi folosit, deºi nu pot sã-mi închipui la ce. Alãturi de mine se aflã un – o clipã, sã mã uit pe notiþe – aºa-numit tãietor de lemne. Un moºneag, are deja 34 de ani ºi încã nu-i pensionar! – Spuneþi-mi, dumneavoastrã ce credeþi, ce vârstã are acest… copac? – Pãi, vã rog frumos, strã-strãbunicul meu ne-ar fi putut spune doar aruncând o privire. Staþi, sã-mi iau aparatul digital de-determinarea-vârstei. O clipã, copacul ãsta sã tot aibã vreo 716 ani. – Groaznic! Nu credeþi cã e o aberaþie sã aibã o viaþã atât de lungã, orice-ar fi? ªi dumneavoastrã aveþi deja 34 de ani ºi încã nu sunteþi pensionar. – Strã-strãbunicul meu a trãit 98 de ani! – ªi strã-strãbunicul dumneavoastrã a fost tot tãietor de lemne? – Da. La 95 de ani încã mai tãia lemne. Strãbunicul meu a trãit 83, bunicul meu 62, iar tatãl meu 54. – Ce grozãvie! În familia dumneavoastrã s-a ajuns la asemenea vârste matusalemice? – Pãi, trebuie sã spun cã asta a fost demult, în condiþiile din prezent nu mai e nevoie de aºa ceva.

169

Boér Petér Pál
– Pãi vedeþi! N-are niciun rost sã trãieºti atât de mult. Ce naiba þineþi în mânã? – Asta, vã rog frumos, e o secure. – Ce? – Un topor. – Pânã la urmã ce-i: secure sau topor? – Pe vremuri s-a numit ºi aºa, ºi aºa. Mã gândeam ca acum, înainte de a ieºi la pensie, sã nu folosesc unealta cu laser cu care, în 0,7 sutimi de secundã, aº putea sã tai acest copac. – Ce? A, da, tocmai despre asta facem interviul. – Mã gândeam sã folosesc unealta strã-strãbunicului meu. – Înþeleg. ªi ia spuneþi, cât o sã dureze? – Pãi, având în vedere cã e un copac foarte vechi, are diametrul pe puþin 10 metri, cred cã o sã-mi ia vreo sãptãmânã. – Vedeþi, dragi Spectatori, de ce era necesar, în vremurile de demult, sã se trãiascã atâta amar de vreme: o muncã de câteva sutimi de secundã îþi lua o sãptãmânã întreagã. – Înspãimântãtor! – Cum spuneþi? – A, nimic, a fost doar aºa, un gând. Îmi povestea odatã bunicul cum a scãpat el când a fost atacat de un rechin, ºi a spus atunci: avea înnotãtoare înspãimântãtoare, de-acolo vorba asta. – Rechin? A, dumneavoastrã vorbiþi de vremurile când apele oceanelor nu erau înspumate ºi pline de bule mirifice ºi multicolore ci erau, în mod absolut dezgustãtor, populate de vieþuitoare! Ce aberaþie! Incredibil! Imaginaþi-vã ce ar face turistul, care vrea sã meargã la plajã ºi sã îngãlbeneascã la soare, dacã n-ar putea sã sufle din apa mãrii aceste bule galben-roºietice ºi albastru-verzui, iar apa mãrii nu i-ar rãspunde, suflându-i-le înapoi. – Înþeleg, înþeleg, aºa e. – Na, atunci daþi-i bãtaie ºi tãiaþi acest… copac! Când sunteþi gata, mã întorc. Mãcar nu mai stricã peisajul ºi deºertul va arãta frumos! Iar oamenii care vor trece pe aici, sã nu uite sã-ºi aducã aparatele respiratorii, pentru cã în caz de furtunã de nisip, aici, printre dunele verzui, totul se schimbã într-atât, încât supravieþuirea devine de-a dreptul imposibilã. – ªefu’ ! Am fãcut reportajul. Dumneavoastrã mi-aþi spus sã fie un interviu profund analitic. Însã toatã tâmpenia asta n-are rost. Un interviu profund analitic dureazã pânã la 4-5 minute. Eu n-aº vrea sã irosesc atâta timp, dacã ºi Domnu’ ªef e de acord.

170

Nuvele
– ªi la ce te-ai gândit? – Eu sunt de pãrere sã arãtãm chestia aia… cum îi zice… copacul, ºi pe tipul ãla ciudat. Anunþãm cã s-a tãiat ºi ultimul copac de pe Pãmânt ºi bãgãm publicitate. – Se vede cã eºti isteþ, bãiete, tu ai sã fii urmaºul meu! Câþi ani ai de fapt? – 19, Domnule. – Pãi, ai toatã viaþa înaintea ta! Cel puþin 15 ani de muncã ºi alþi câþiva de pensie. Tu o sã faci carierã la noi!

Cuib buimac
– Nu râde, mãi copile, disimulându-þi rânjetul insinuant! Józsi va fi numele tãu în brigada asta! Cu cãpãþâna ta turtitã ca o turtã, cu spatele gârbovit, stai la pândã ca sã vezi unde-i rost de pomanã. Stai drept, ºtii tu, precum cucuruzul în sac, tu eºti de unul singur, nu-i de nasul tãu pomana! Carã-te, nu-mi place apropierea ta apãsãtoare, lumea asta e prea micã pentru atâþia oportuniºti. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentru cã ai fi tu atât blajin ºi supus îþi tragi gâtul între umeri sau, dacã ai avea, coada între picioare, ci pentru cã vrei sã-mi iei postul! Dar voi fi cu ochii pe tine, cu toþi trei! Nu mã întreba cã de unde trei, o sã vezi tu, ºi pe piele vei avea ochi, nu unul, ci o mie. Sã ne ferim de-alde ãºtia! Prietene, tu vrei sã tragi scaunul de sub mine, cu mârºãvie. Dar þine minte cã ãsta-i tronul meu, ai înþeles? Acest scãunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei, singur mi l-am confecþionat, ciordind pentru asta o bucatã de scândurã, aºa cã nu-l cedez nimãnui! Ceea ce am obþinut, e al meu, nu-l împart cu nimeni. ªi o poziþie oricât de micã e o poziþie. Unii spun cã e o dispoziþie, dar nu e! Nu-mi pasã mie de dispoziþii, pur ºi simplu nu scot la mezat – nici mãcar teoretic –, statutul meu obþinut dând din coate. Nu-i de vânzare! Eºti tânãr, la fel de slugarnic-fãþarnic cum am fost ºi eu, umil, scump la vorbã, de parcã nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ãsta… Nu cedez! Am sã fac totul ca sã dispari din preajma mea, pentru cã infectezi liniºtea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îþi dau voie sã rãmâi în picioare ºi sã te uiþi la mine cum mãnânc. Porc nesimþit ce eºti, eu nu þi-am spus sã te aºezi pe jos ºi sã-þi scoþi merindele din traistã! Ai cam sãrit peste cal! Voi avea grijã ca, începând cu ziua de mâine – dacã o mai apuc –, sã-þi punã bãieþii jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar mai sunt ºi multe alte corvezi. De asta eºti bun, dupã cum aº fi fost ºi eu, însã

171

Boér Petér Pál
acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniºtit, cu botul pe labe, crezi cã poþi sã mã joci pe degete, dar nici vorbã, nici vorbã! – Nea Józsi, nea Józsi! Eºti cam roºu la faþã, nu mai bea atâta vodcã, ar trebui sã te duci acasã! Dai din gurã de unul singur de vreo orã. Bãieþi, ia umflaþi-l ºi depuneþi-l în faþa crâºmei! – Dacã n-ai nimic împotrivã, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbagajul meu de la bicicletã ºi-l împing pânã acasã. Vorbesc eu cu soacrã-sa, îl pune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de ºef sau ce. Probabil cã a pierdut mult… Ei, aºa-i când eºti cãsãtorit, trebuie sã renunþi la multe. Nu-i aºa? De-aia nu mã-nsor eu! – Vrãbiuþã ce eºti, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul? Eu pe bune cã nu sunt însurat, în schimb tu eºti! Du-l acasã pe nenorocitul ãsta, dupã care ia-o repede la picior, cã rupe muierea sucitorul pe spinarea ta. Hai, pas alergãtor, acasã!

Metamorfoze
A fost o fetiþã foarte drãgãlaºã, cu pãrul ei castaniu împletit în douã codiþe. Întreaga ei fiinþã era înveºmântatã în genele-i lungi, podoaba ochilor ei cu pupile mari. Fâlfâind din gene peste privirea-i plecatã, zâmbea fermecãtor mulþimii de Feþi-Frumoºi blonzi care, cum se face în asemenea ocazii, defilau cãlare pe cai albi înaintea ei. Nu-ºi întinse mâna pentru a primi salutul mâinilor întinse spre ea. Însã la un moment dat, pe neaºteptate, ºi-o oferi cu hotãrâre unui cãlãreþ cam plictisit ºi arogant, care nu prea-ºi dãdea silinþa s-o cucereascã ºi care, într-o clipitã, o sãltã lângã el în ºa, lãsând mascã toatã adunarea adulatoare. A trecut vremea, iar la un an dupã nunta de ºapte zile ºi ºapte nopþi s-au nãscut ºi progeniturile. Încã mai era acea apariþie, cu ochi rotunzi ºi pupile mari, înveºmântatã în superbele-i gene lungi, doar cã acum divizatã în douã. Mamã ºi soþie, soþie ºi mamã. Odatã cu apariþia primelor fire argintii din pãrul ei, i s-a mãritat una din fete, apoi s-a însurat ºi bãiatul cel mare. Când nora începuse sã-i gãteascã altfel bãiatului ei, iar ginerele pentru prima oarã n-o salutã cu „Sãru’mâna”, a început metamorfoza. Genele lungi ale ochilor cãprui cu pupile mari, care o înveºmântaserã pânã atunci, s-au scurtat. Ochii i s-au micºorat, faþa i s-a înãsprit, practic a suferit procesul invers al transformãrii unei larve în fluture. Se fãcuse soacrã! În mod cu totul surprinzãtor, devenise

172

acum însã nu se putea ignora faptul cã. ea cu soþul fiind declaraþi inamicii numãrul unu ai acestora. iar ca protectoare a micuþilor gânguritori s-a fãcut o scorpie insuportabilã. cãlare pe cal alb. S-au scurs decenii. nurorile. deºi încã din a doua zi a cãsniciei ºi-au dus traiul într-o permanentã controversã. niciodatã agreatã. soacrei. în cazul ei. la rândul lor. socrii. ochii mari ºi înveºmântatã în genele-i albe. bunicii. neglijându-ºi copiii. devenind din nou acea apariþie iubitoare ºi demnã de iubit. într-un balaur. cu inima deschisã. Numãrul anilor nu i-a scãzut. care ºi-a risipit întreaga viaþã pe un prinþ arogant. fãcuþi. ginerii ºi bãrbatul. Nici prietenii de odinioarã n-o mai recunoºteau. ªi aspectul i se schimbase complet. în strãbunicã. dupã care a început transformarea inversã: nu-ºi mai ignora ginerii ºi nurorile.Nuvele copia fidelã a propriei soacre. cu pãrul ca neaua. soacre ºi bunici. când i s-a nãscut primul nepot. Aceastã stare a durat pânã la naºterea strãnepoþilor. definitoriu a devenit statutul de bunicã. în scurt timp. Uneori povestea nepoþilor despre o prea-frumoasã fatã. mamei. (Traducere din limba maghiarã de Ildikó Gábor-Foarþã) 173 . a fetei frumoase. adorate. devenise o adevãratã soacrã. cum scrie la carte. Drept urmare a intrat în colaps. Rolul de soacrã s-a menþinut dar. κi chinui familia cu priviri fulgerãtoare ºi bombãneli de soacrã. încât pânã ºi bãrbatului ei începuse sã-i fie silã de ea. devenind bunicã. Iar acum ºi ea fãcea la fel! Parcã am fi martorii metamorfozei fluturelui splendid în larvã. Înainte nu-i prea pãsa de vârstã. a nevestei. Uitase cã. a transformat-o pe soacra ei. Nu chiar multe. cel mai nesuferit lucru din partea soacrei a fost îngrãdirea relaþiei cu proprii ei copii. Devenise o bunicã total dedicatã nepoþilor. însã douã cel puþin.

Lausanne. 2004 La Mort du Sid. Rafik Ben Salah este un povestitor captivant. după o licenţă în litere la Sorbona şi o diplomă de jurnalist. 2005 La véritable histoire de Gayoum Ben Tell.Proza Rafik Ben Salah Haremul în pericol1 Născut în 1948 la Moknine (Tunisia). Lausanne. L'Âge d'Homme. Autor prolific romane şi nuvele. L'Âge d'Homme. După lectura celor zece povestiri ale volumului. 2009 1. éd. publicat în editura L’Age d’Homme. care consumă fuziunea oralităţii şi a scrisului. 1987 Lettres scellées au président (roman). Rousseau. 1991 La Prophétie du chameau (roman). J. începând cu prima povestire (Viande morte Carnea moartă) a suferinţelor atroce îndurate de Selma. 1999 L'Œil du frère. se instalează în Elveţia şi lucrează în învăţământ. Din volumul cu acelaºi titlu apãrut în 2005. Amestec de vervă caustică şi de compasiune. Rousseau. Jacques Chessex decelează aici o formă de deschidere care îl apropie atît de Ramuz. Suisse 174 . éd. Limmat Verlag. Editions L’Age d’Homme. atinsă de o tumoare şi pe care ai săi o acuză de a fi „păcătuit” pentru că i se umflă burta. Lausanne. éd. cele două surse ale autorului fecundându-se reciproc. fini examinatori ai spaţiilor interioare. profesor şi scriitor de naţionalitate tunisiană şi elveţiană.LKuffer spunea în cronica sa din 24 heures: „Toate aceste istorii sunt marcate de pecetea crudă a autenticităţii. Genève. Paris. Jean-Louis Kuffer. Iată ce spunea criticul vis-a-vis de volumul Le Harem en peril: „Încă de la primele cuvinte cititorul este atras de această scriitură puternică şi concentrată”. éd. scriitor şi membru al juriului. Un alt critic elveţian. Publisud. Haremul în pericol. éd. remarcă cele două componente ale talentului său: amestecul de revoltă şi vitalitatea observaţiei sale. Xenia. éd. 2001 Récits de Tunisie. Vevey. éd. 2007 L'invasion des criquets de terre et autres nouvelles de la dérive ordinaire. predând limba franceză şi istoria. scriitorul este elogiat de Jacques Chessex. L'Âge d'Homme. este apreciat de critica literară. acest volum este la fel de interesant din punct de vedere al limbii. Laureat al premiului Lipp. 1993 La femme du cousin (nuvele în germana). éd. éd. L'Âge d'Homme. cît şi de Gustave Roux. éd. Lausanne. L'Âge d'Homme. dublat de un observator implacabil. Lausanne. 1998 Le Harem en péril (nuvele). Genève. 1999. Retour d'exil (roman). fapt dovedit şi de premiile ce i-au fost acordate. Zurich. Referindu-se la acelaşi volum. Lausanne.

Cum darã? Acest începãtor urma sã piardã ºase sau ºapte ani din viaþã ca sã înveþe singura artã de a scoate dinþii oamenilor. în vreme ce el însuºi.. fãrã ajutorul vreunei ºcoli. dus de Peugeot-ul de închiriat al satului. Bijo. Tatãl sãu. ºi apoi ce confrate. haide. în primul rând! Peste tot Nawas fu primit ca un erou. care pretindea cã-ºi va însuºi ºtiinþa ghiaurilor ºi va egala priceperea dentiºtilor occidentali. Cum. nu þi-e ruºine Fartas. poseda trei meserii într-una. fiu al lui Adam. în original 175 . Singur. care rãspunse rezervelor tuturor cu mândrie ºi condescendenþã ºi dispãru la sfârºitul verii. înþelegeþi. asta-i bunã. norocul sã te însoþeascã! 2. un doctor. tinere. haideþi. zicînd: vi-l prezint pe primul ºi unicul doctor pe care regiunea l-a produs vreodatã. oamenii sunt pe cale sã disparã imitându-i prea mult pe ghiauri. Sid El Haj? mucosului ãstuia i-au trebuit ºapte ani ca sã înveþe sã tragã un dinte. zicând: secondat. în fine. un pic de ruºine. dentist cu cleºte emerit ºi chirurg-tãietor împrejur. La sfîrºitul celui de-al ºaptelea an de absenþã. în timp ce Nawas îl trãgea de braþ. Marzouk rãmase un moment încremenit.Haremul în pericol *** Nimeni din sat nu-i acordase încredere fiului familiei Nawas. secondat. îmbrãþiºaþi-l pe doctor. doar prin simpla observare! Fãrã sã zdruncine voinþa familiei Nawas. o sã mi-o plãteºti. confratele tãu.. îl plimbã din prãvãlie în prãvãlie. apoi conchise pe un ton fals solemn: vezi tu asta. bine ai venit. Fartas. pe doctorul vostru. apoi fãcu un pas spre Fartas. o sã mi-o plãteºti. frizerul nu se clinti ºi lãsã sã-i plece vizitatorii fãrã sã rãspundã. declarând dupã o lungã tãcere cã era fericit de a fi secondat de acum încolo de un tînãr confrate. Dar tatãl se mînie dintr-odatã. rîdea în hohote frizerul Fartas. În ciuda mâniei tatãlui Marzouk. cãci el ne aparþine nouã tuturor. aceste sarcasme ºi alte cîteva semãnarã deci îndoialã în anturajul tînãrului bacalaureat. servitorului vostru. care era în acelaºi timp bãrbier din tatã în fiu. Fartas. Marzouk. frizerul rãmase cam neîncrezãtor. Îl terminã de ras pe ultimul client pe care îl þinea sub briciul lui. Nawas puse piciorul pe pãmîntul sfânt al satului. dã ceea ce Prea-Puternicul a scris.2 ªapte ani trecurã: multe lacrimi ºi numeroase rugãciuni jalonarã exilul în care se afundase viitorul doctor în medicinã dentarã. dã Sid.

într-o zi. Soaþele acestor domni din Ksar aflarã ºi ele despre virtuþile detartrajului ºi binefacerile frezei. orãºel detestat ºi. Pungile cu stare din Ksar cucerirã deci cabinetul dentar ºi notabilii din acest orãºel se îngrijeau care mai de care. 176 . totul îngrãmãdindu-se în singurul imobil cu douã etaje aflat în centrul satului. învãluitoare ºi insidioasã. aceste vorbe se confirmarã. de-acum încolo proprietatea tânãrului doctor. Se duceau de la Ksar la Nawarine doar cu scopul de a se putea fãli cu asta. urma sã se instaleze. care-i ura. cãci de unde ne vii tu. Cîteva zile mai tîrziu. miracolule. locuitorii din Ksar începurã sã dea nãvalã. ªi apoi. Dar nefericirea era cã zvonul începuse sã avertizeze deja cã dentistul Nawas. cineva aduse o vorbã furatã pe terasa unei cafenele. ªi apoi. strãlucit cãutãtor de aur ºi nu e ºtiinþã decît în mîinile Atot-Puternicului! Aºa tuna vocea publicã. Incidentul ar fi putut sã-ºi afle deznodãmântul la ora aceea. existã la Nawarine un doctor plin de ºtiinþã. înþelegeþi. cu domiciliul ºi cabinetul. În curând acest flux de strãini fu urmat de un altul. ºi nu în altã parte. se difuzã deci acest zvon: Auzi. ziceau cei bãtrâni. cu toate cã domeniul lui Allah nu cunoaºte nici o limitã! Era oare doar o provocare? Oamenii au speculat atunci asupra motivelor care-l putuserã împinge pe un savant eminent cum era doctorul sã se mulþumeascã cu atât de puþin. pe care el îi înlocuia cu dinþi din aur masiv. care scoate dinþii fãrã cleºti. o. pretindeau cei mai sceptici. de optsprezece carate. dupã care Nawas s-ar fi înfuriat aºa de tare cu scopul doar de a spune: deoarece Fartas are extrema generozitate de a accepta sã fie secondat de un tânãr confrate. care nu ºtii încã. nocturn de data asta ºi feminin în exclusivitate. cu cocioabã ºi prãvãlie. într-o zi. la rîndul sãu. îºi aranjã sculele ºi-ºi închise prãvãlia. au vãzut debarcând niºte cartoane enorme. se difuzã în sat ºi în împrejurimile lui. În acelaºi timp. o. tare în cunoºtinþele date de diplomele gheaure. cã doctorul urma sã se instaleze chiar în sat. Cei care nu aveau nimic de reparat îi cereau doctorului sã le scoatã dinþii din faþã. în special în Ksar. care plombeazã fãrã plumb. Au pus chiar la îndoialã autenticitatea pretinselor sale diplome. o sã vadã el ceea ce nici un ochi n-a vãzut ºi va auzi ce nici o ureche n-a mai auzit! Din zvon. numeroase ambalaje luxoase. oamenii din Nawarine rãmâneau totuºi neîncrezãtori ºi puþin dispuºi sã deschidã punga. luarã alura unei veºti care luã amploare ºi se rãspîndi vreme de mai multe sãptãmâni.Rafik Ben Salah Cu aceste cuvinte Fartas îºi petrecu clientul. tu.

ca o gangrenã. Se ºtie cît de pãcãtoasã e cea mai micã deviere de la norma sexualã în jocul social al acestor regiuni. dar opuºi totuºi.. — ªi eu sã te compãtimesc. scuip pe ele. fãrã îngrãmãdeala ºi inconfortul cuplului care. aºa cum o fatã obiºnuitã are dreptul sã numere sub pãlãria ei. Apoi cuþitul înlocui verbul. fetele tinere începurã sã viseze maºini americane. îºi repetau ei trãgând cu ochiul. pe smochin. 3. Mînat deci de aceastã disperare. o opoziþie sãlbaticã ºi definitivã.. tatã. replicã celãlalt.. cu obiceiuri obligatoriu uºoare. nu suportã douã fiinþe aºa de opuse ca un bãrbat ºi o femeie. Invocaþii specifice lumii arabe 177 . ale cãrui bogãþii crescuserã pe neaºteptate! Ca urmare a acestei etalãri3. Apoi atracþia cabinetului deveni aºa de vãditã ºi irezistibilã cã le cuprinse. ceea ce poate bãnui cititorul. pe arborii noºtri sacri. Marzouk îºi simþi inima în vîrful limbii.. pe Allah. sortiþi rãzboiului în ciuda marii inteligenþe care-i leagã pe unul de celãlalt. Nawas îngriji mai întâi pe soþiile notabililor strãini de sat. în timp ce bãrbaþii rãspândeau în mod incidental ideea cã faimosul dentist nu era în realitate (de ce sã te împotriveºti. pe Satan cel chior! Zvonul conform cãruia doctorul Nawas ar fi un.Haremul în pericol Din acest aflux feminin va veni drama.. de bogãþie.. n. ºi pe sãtencele din Nawarine. vile maure ºi servitori în livrea. subjugate de acum încolo de insuportabila prosperitate a tînãrului Nawas.. De aceea tatãl Marzouk nu mai îndurã mult aluziile dezonorante ale þãranilor ºi începu sã se punã cu gura pe el. dupã el. Cîteva zile mai tîrziu. al naibii. Iatã în ce mod. îmi vrei deci nefericirea? Ptiu. înþelegeþi ce vreau sã zic. — Am motiv sã mã plâng de tine. vã jur cã-i adevãrat. om respectat ºi adesea solicitat ca arbitru. aºteaptã. pe mãslin ºi mai tîrziu pe Prea-Înaltul!4 Dar Nawas se încãpãþâna ºi zicea cã e foarte bine aºa. sã-l convingã pe fiul sãu sã-ºi ia o femeie ºi sã închidã acest capitol. chiar în momentul în care trecea felahul5 Milad. acest zvon reveni deci fuga-fuguþa.. gata sã-ºi pãrãseascã locul.n 4. chit cã dezonorezi satul) cã deci acest tânãr ºi ilustru dentist nu era un bãrbat veritabil. „donator” de. el merse de urgenþã la Fartas ca sã-l tãvãleascã pe jos ca pe un mãgar rîios.

ºi numai lor! Ca urmare a acestei proaste veºti. atinsã de acest doctor îndrãcit. Ulterior ºi ca prin contagiune. sete ºi mai ales de chinurile abstinenþei la fumãtorii înveteraþi. apoi i se raportã lui Marzouk cã Fartas. tremurând cã vreuna dintrale lor ar fi putut fi vãzutã. Cãci cu cît e mai puþin lungã ziua. care îºi bãgase în cap sã dea consultaþii nocturne femeilor. dintre care mulþi îºi petreceau vremea prefãcându-se cã iau aer (în ciuda frigului umed ºi pãtrunzãtor). verii. cine poate garanta cã toate aceste femei care erau vãzute intrând la el vin într-adevãr din satul vecin? Cãci. de îndatã ce aþa neagrã ºi aþa albã nu se mai pot distinge! Din respect pentru tatãl sãu ºi pentru a risipi temerile nefondate ale oamenilor. fiecare þinând sã-ºi pãstreze secretul. cãzuse în teama (judecatã ca legitimã prin vocea publicului) ca fetele sale sã nu fie subjugate. ca pe furiº. ªi apoi. vor fi admise de acum încolo noaptea. reînviind astfel temerile oamenilor. nu e nimic care sã semene cu o femeie cu vãl decît o altã femeie cu vãl! Aceste argumente ºi alte cîteva fãcurã ca. al cãrui cabinet. acelea strãine. ºi nu numai el. toþi începurã asiduu sã umble de-a lungul ºi de-a latul în jurul cabinetului. adãuga vocea rãutãcioasã. La primul etaj al imobilului. proprietatea lui Nawas. exacerbate de foame. Dar când veni iarna. încercaþi numai sã-l contraziceþi! Siluetele sunau deci. locuia scriitorul public Staline. În primele zile ale lunii de Ramadan. taþii. el þinea sã-l numeascã aºa. Asta puse capãt zvonurilor despre obiceiurile doctorului. fraþii. întãreau incredulii ireductibili. Marzouk crezu de datoria lui sã-l lãmureascã pe fiul sãu sã-ºi suspende consultaþiile. în jurul cabinetului dentar al lui Nawas. vecinii. noaptea acoperi multe consultaþii reputate diurne. Se vedeau siluete voalate sunînd la uºa ºarlatanului. fabulaþiile ºi bîrfele erau în toi. un halat alb deschidea ºi o clientã era înghiþitã. Nici mãcar festivitãþile serii nu uºurarã cu nimic neliniºtea oamenilor. mai ales. cã doar pacientele din Ksar. 5. cu atît e mai scurtã claustrarea femeilor. devenit o fortãreaþã bîntuitã exact în mijlocul satului. ºi mai rãu încã. era deschis zi ºi noapte. Trecurã zile ºi altele venirã. Nawas dãdu îndatã de ºtire prin toboºarul satului. sau vrãjite de doctor. suspiciunile se înteþirã.Rafik Ben Salah Milad îi separã pe protagoniºti fãrã sã aibã ce arbitra. bãrbaþii. iernatic în anul acela. ºi nu existã Doctor decît Allah. soþii. Era un lucru admis de drept. în cabinet. Þãran arab 178 .

înainte de a dispãrea în spatele obloanelor metalice reputate a fi inexpugnabile.. ca niºte suspine. Asta nu-l împiedicã pe frizerul Fartas sã-ºi multiplice vizitele nocturne la Staline. De aceea îºi scoase într-o strãfulgerare de lamã briciul sãu de frizer. pînã într-o anumitã searã. Staline îl urmã atunci discret pe Fartas ºi-l putu vedea sunând la uºa doctorului.. ºi chiar odatã. nu primeºte vreo tîrfã sau Domnul ºtie ce încã. Apoi scriitorul public îºi vãzu musafirul dezlipindu-se cu o surprinzãtoare grabã ºi urcând scara într-o clipitã. pãrul atîrnând. conversaþia ajunse la obiºnuinþele. un om de valoarea ta. dupã ce l-a pus la pãmânt pe asistentul lui Nawas. rupt de scris cu stiloul ºi pana. în timp ce lua al nu ºtiu cîtelea ceai cu Fartas.. Apoi din vorbã în vorbã. pacea ºi mila divinã ºi norocul Sãu ºi bunãtatea Sa... prin care fiinþa îºi cîºtigã nobleþea. Sângele tatãlui Fartas se aprinse fãrã foc. pãºi deodatã pragul uºii lui Staline zicînd: pace þie. Ai auzit vreodatã lucruri. apoi un altul. biete Staline. a sa proprie.M-ai înþeles. cea mai frumoasã din toate rozele. rãspundea celãlalt. Allah iartã ºi te absolvã. mi-e greu cu clienþii... Prezentare ºi traducere de LUCIA MATIUÞA 179 . uneori parã pentru garã.. ajunse pe furiº în cabinetul dentistului unde se dãdea o consultaþie. îl desfãcu ºi se nãpusti asupra mîinii care pãcãtuise cu roza. e oare doar bizar cã nu ºi-a luat soþie..Haremul în pericol Or într-o searã a acelui Ramadan. apoi la nãravurile doctorului. imagineazã-þi un pic un scriitor public aproape surd. fãrã sã-l lase sã repete.. în fine. El zãri mai întâi douã picioare goale pânã la jumãtatea coapsei. corpul doctorului aplecat pe atributele feminine. frate. oare cum se descurcã. Staline.. Dar cine nu-ºi mai aminteºte de asta în sat? Staline povesti cã într-una din ultimele seri de veghe ale Ramadanului. vãzu chipul tovarãºului sãu transfigurându-se.. respiraþii. fiicei sale Ourda.. tu trebuie sã suferi. doar mã auzi totuºi bine cînd îþi vorbesc! — Nu.. Staline. haide. S-a aflat apoi cã frizerul.vezi pentru musulmanii ce suntem. Fãcând un pas. Staline? Dar scriitorul zicea cã are urechea grea în prezent. . respiraþia lui bãloasã se accelerã deodatã gata sã-l înãbuºe.. frizerul Fartas.. ce mai. Fartas. — Taci.. ros de îndoialã ºi nemaiavând stare din cauza secretului sãu. scriitorule. transcriu uneori far pentru bar?.. cum sã spun.. frizerul vãzu dosul mîinii drepte a doctorului pus pe obrazul.

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbãcescu

Et in Arcadia ego. Redactor la E.S.P.L.A

Aproape de sfârºitul anului IV, facultatea noastrã, Filologia, a organizat o excursie la Cluj pentru a-i cunoaºte pe colegii de acolo. Cum cineva trebuia sã întocmeascã un referat, profesorul Paul Georgescu m-a desemnat pe mine fixându-mi ca temã romanul lui Mihail Sadoveanu, Nicoarã Potcoavã, care tocmai apãruse. La întoarcerea la Bucureºti au urmat examenele de sfârºit de an ºi examenul de stat. Când toate s-au încheiat, am fost cãutatã de profesorul Paul Georgescu. Dându-mi un bileþel cu un numãr de telefon, mi-a spus: ,,Dacã ai necazuri cu încadrarea sã mã suni”. În anii aceea, la terminarea studiilor, niciun absolvent nu era lãsat la voia întâmplãrii. Toþi primeau o repartiþie ºi aveau un loc de muncã asigurat, bun sau rãu, aproape de casã, ori într-un fund de þarã, dar acesta exista. Curând mi-a sosit repartiþia guvernamentalã prin care eram informatã sã mã prezint la Editura Politicã. Plinã de entuziasm – era Bucureºti! – m-am dus ºi m-am înfãþiºat la „Cadre”. M-a întâmpinat ºefa – o femeie mai degrabã bãtrânã – am remarcat cã avea sprâncene albe, - care a început sã þipe la mine, sã-mi spunã cã nu are posturi libere ºi sã plec. Nici n-a vrut sã se uite la hârtia ministerului pe care i-o înmânasem. Speriatã ºi dezamãgitã, am plecat. Seara i-am dat telefon lui Paul Georgescu ºi i-am relatat ce mi se întamplase. Dupã ce m-a ascultat, mia spus sã îl caut a doua zi la Casa Scânteii, la ora 10, la ,,gard”. Deºi locul întâlnirii era cam imprecis, m-am dus. Casa Scânteii nu era terminatã în totalitate, dar se mutaserã deja acolo redacþiile marilor ziare: Scânteia, Scânteia Tineretului etc. precum ºi Secþia de culturã a C.C.-ului la care lucra Paul Georgescu. Palatul avea în faþã un mare teren gol, înconjurat de un înalt gard de sârmã. În acel spaþiu nu se putea intra decât cu autorizaþie specialã ºi eu n-aveam. De aceea întâlnirea a avut loc „la gard”, aºa cum o stabilise profesorul. La ora fixatã, profesorul a ieºit din uriaºa clã-

180

Et in Arcadia ego
dire, a strãbãtut incinta pânã la mine ºi i-am povestit din nou, la gard, cele petrecute la Editura Politicã. Dupã ce m-a ascultat, mi-a dat o adresã la care sã mã prezint a doua zi. Dimineaþa urmãtoare, la ora 11, am ajuns în bulevardul Ana Ipãtescu nr. 39, unde era o clãdire – de fapt un palat – cum sunt multe în Bucureºti: gard de fier forjat, balcoane la fel, ferestre înalte, faþada impunãtoare cu marchizã. Suind câteva trepte de marmurã, am împins uºa monumentalã ºi am intrat într-un hol mare cu pereþi lambrisaþi în damasc de mãtase grenat. Din el se deschideau uºi cu tãblii de cristal, una era cu oglinzi de sus pâna jos. Uºor intimidatã de acest cadru elegant ºi sobru, am urcat o scarã largã de stejar. În holul de la etaj, mã aºteptau Paul Georgescu, Silvian Iosifescu – alt fost profesor al meu de la facultate – ºi Mihail Petroveanu, Milo, cum aveam sã aflu mai târziu cã i se spunea. Dupã un scurt dialog amabil ºi amical, Silvian Iosifescu – pe atunci redactor ºef la E.S.P.L.A. – fãrã sã-mi cearã repartiþia, mi-a spus cã sunt angajatã redactor ºi sã mã prezint la lucru. Nu îmi venea sã cred! Ce uºor se rezolvase totul! ªi ce diferenþã de atitudine: la Editura Politicã – datã afarã, dar primitã cu zâmbete la E.S.P.L.A. Cãci E.S.P.L.A. era sanctuarul în care intram ºi despre care nu ºtiam încã nimic. Am fost încadratã la redacþia ,,Clasici”, unde se pregãteau ediþiile scriitorilor clasici români, cum sugera ºi numele. Acolo lucrau trei foºti colegi de facultate, mai mari: Gheorghe Pienescu (Gigi), viitorul mare editor al lui Arghezi, socotit un exeget al operei argheziene, Andrei Rusu, cunoscut ca unul din cei mai strãluciþi ºi zeloºi editori ºi textologi pe care i-am avut, de o ireproºabilã competenþã, cum îl va caracteriza, pe bunã dreptate colegul meu, Teodor Vârgolici ºi Alexandru Sãndulescu, viitorul istoric ºi critic literar. Cãrþile sale de mai târziu printre care Literatura epistolarã ni-l aratã ca un critic documentat, profund în judecãþi, drept în aprecieri, serios în atitudine, formulând observaþii de mare fineþe. Un intelectual rasat. Remarcabilele sale articole apãrute în noul Adevãrul literar ºi artistic, publicaþie care din pãcate nu mai apare demult, îndreptãþesc aprecierile de mai sus. Iatã cateva titluri: Mai mult ca portretul, Rãdulescu-Motru, Constantin Argentoianu, Sextil Puºcariu, Un mare cãrturar - la moartea lui Zigu Ornea. *** În editurã mai lucrau, la secþia de „Prozã contemporanã” alþi foºti colegi: Cornel Popescu, viitorul editor al romanelor lui Marin Preda ºi Liviu Cãlin care, secondându-l pe Alexandru Rosetti, va publica ediþia

181

Doina Hanganu-Bumbãcescu
Opere a lui I. L. Caragiale. Ca începãtoare, am parcurs toate etapele muncii redacþionale: paginare, control dactilografic, alcãtuire de sumare, confruntare (colaþionare) cu manuscrisele originale sau cu ediþiile princeps, dupã caz, corecturã în ºpalturi, bun de tipar ºi bun de difuzare. În afarã de acestea erau discuþiile cu corectorii, tehnoredactorul, ºi ce era mai important, discuþia cu autorul de ediþie sau cu traducãtorul. Urma sã aparã o mare Antologie a poeziei româneºti de la începuturi pânã astãzi, proiectatã în mai multe volume. La ea au lucrat mai mulþi. Mie mi s-a dat sã alcãtuiesc sumarul capitolului George Coºbuc. Nu mai ºtiu din care motive nu a apãrut decât voluml I în 1954, cuprinzând creaþii de la Poezia popularã pânã la Panait Cerna inclusiv, adicã cincizeci ºi opt de nume. A fost o ediþie frumoasã, elegantã, legatã în pânzã. În redacþie ne consultam reciproc. ªeful nostru era Ion Roman, ºi el autor de ediþii. Lucra atunci la Opere de ªtefan Octavian Iosif, pentru care a realizat studiul introductiv, notele ºi bibliografia. Pentru editarea acestui volum, editura trebuia sã ia legãtura cu singura persoanã încã în viaþã care putea furniza informaþii despre poet: Natalia Negru, fosta lui soþie. Cum ea locuia la Dorohoi cred, nu se putea pune problema invitãrii sale la Bucureºti, aºa cã cineva trebuia sã se ducã acolo. S-a hotãrât sã fie trimis Milo Petroveanu. La întoarcere ne-a povestit: a intrat într-o curte cu apartamente de raport, a bãtut la o uºã ºi rãspunzându-i-se a intrat. De lângã o sobã de gãtit, de pe un scãunel, s-a ridicat o femeie grasã ºi bãtrânã, nepieptãnatã ºi cu un neg pãros lângã nas: „– O caut pe doamna Natalia Negru”, a zis Milo. Cu glas dogit, bãtrâna a rãspuns: „– Eu sunt”. Milo a rãmas încremenit; ºi-a amintit de cântecele iubirii deznãdãjduite, de poeziile de dragoste dedicate ei de Iosif ca ºi de durerea despãrþirii de ea din poeziile acestuia. ªi-a spus în gând: Asta este femeia pentru care au murit doi mari poeti… Toþi am tãcut impresionaþi ºi întristaþi: Sic transit gloria mundi! Dar în redacþie erau ºi momente de veselie. Când ieºea de sub tipar cartea vreunuia dintre colegi, evenimentul era sãrbãtorit. La apariþia volumului Poezii de George Topârceanu, îngrijit ºi prefaþat de Alexandru Sãndulescu, autorul a trimis-o în Piaþa Amzei pe tanti Lenuþa, „bufetiera”, sã aducã tãvi cu vol-au-vent cu ciuperci ºi vin. Invitat era de regulã ºi redactorul ºef al editurii. Ion Roman, spiritual ºi agreabil, dãdea tonul. Mare admirator al lui Caragiale, când ciocnea paharul spunea: „Hai noroc ºi sã trãieºti, ceea ce nu cred… cã eºti supãrat pe mine”.

182

Et in Arcadia ego
*** În redacþie ne vizitau deseori colaboratorii, personalitãþi ale vieþii noastre literare: Petre Pandrea, Alex Duiliu Zamfirescu – zis Duilã, fiul autorului Vieþii la þarã, G.C. Nicolescu, editorul operei lui Vasile Alecsandri, Sergiu Dan, Niculae Gheran, sef al serviciului de literaturã ºi artã din centrala editorialã. Datoritã poziþiei pe care o avea, Gheran discuta mai ales cu redactorul-ºef, dar venea ºi în redacþie ºi stãtea de vorba cu Andrei Rusu pe care îl consulta în calitate de specialist. Gheran elabora de pe atunci marea sa ediþie definitivã, Liviu Rebreanu. Apãrea uneori Paul Georgescu, inteligenþã aprigã deseori, caustic ºi ironic. Ne sfãtuia: „Nu fã azi ce poþi lãsa pe mâine!”. Auzind cã unul dintre noi voia sã divorþeze, îi recita mereu: „Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze…”. A contribuit mult la promovarea tinerilor. Într-un amplu articol din Scânteia a menþionat numele celor pe care îi credea talentaþi. Am fost mândrã gãsind printre ei ºi numele meu. Îmi aparuserã cateva articole în Viaþa româneascã. Întoarsã dintr-o delegaþie la Moscova, a venit ºi Veronica Porumbacu sã povesteascã despre ce a fãcut ºi ce a vãzut. ªi ne-a adus o… bananã. Fiecare am avut câte o bucãþicã din trufandaua pe care n-o mai vãzuserãm de ani de zile. Când eram la secþia traduceri, ne-a vizitat ºi Dan Deºliu, venit ºi el dintr-o cãlãtorie de la Paris, de data asta. Ne-a adus, cu titlu de împrumut, ultimul mare succes literar, romanul Bonjour Tristesse de Francoise Sagan. L-am þinut fiecare o noapte. *** Între noi ºtiam unii despre alþii aproape tot, pentru cã dimineaþa, înainte de a începe lucrul, povesteam ce am mai auzit, ce a mai fãcut copilul, ce s-a mai întamplat în familie. Andrei Rusu primise „ordin de convocare” – cuvântul „concentrare” era interzis. Ne-a relatat dialogul pe care l-a avut la unitate pentru întocmirea dosarului. Dupã întrebãrile de rutinã: nume, vârstã, adresã – gradatul le-a intrebat: „– Ce studii ai ?”; „ – Sunt absolvent al facultãþii de filologie”, a rãspuns Andrei. Militarul plictisit: „– Lasã astea, carte ºtii ?” Aveam o colegã din alt serviciu care dorea cu ardoare un singur lucru: sã aibã un copil. Dar fiind nemãritatã, îi era teama cã dacã-l face, va fi datã afarã pe motiv de imoralitate. (Puterea era foarte vigilentã în astfel de probleme). ªi atunci s-a dus la preºedintele de sindicat, tovarã-

183

Doina Hanganu-Bumbãcescu
ºul Luca, (era tatãl criticului ºi profesorului Paul Cornea) cãruia lumea îi spune „Papa Luca”, sã-i cearã voie. El a râs ºi … a aprobat. Noi am aflat dialogul chiar de la ea ºi s-a þinut de cuvânt. ªefa serviciului de cadre, serviciu care era spaima în toate intreprinderile, era o femeie destul de retrasã. Nu vizita redacþiile, nu controla pe nimeni. O singurã datã ºtiu cã i-a spus lui Romulus Vulpescu sã nu mai poarte cãmãºi maro: „Ce, eºti în frãþiile brune ?” – parcã aºa se numea o organizaþie subversivã. Nu cred sã fi fãcut rãu cuiva. A povestit unei colege cã nu are niciun merit politic, n-a fost nici ilegalistã, dar primise postul pentru cã soþul ei murise în pogromul de la Iaºi. În faþa directorilor nu avea niciun cuvânt ºi când vreunul o chema, alerga onoratã, speriatã ºi supusã. De altfel toþi o ºtiau de „tanti Dora” ºi asta spunea tot. Ce diferenþã între ea ºi cadrista de la Editura Politicã ce mã primise cu urã, parcã aº fi fost cel mai periculos duºman de clasã ! *** Primele volume redactate de mine au fost Poezii de Emil Isac, pe care l-am citit ºi alcãtuit fãrã plãcere din cauza limbii greoaie, lipsitã de armonie ºi supleþe, ºi, spre nefericirea mea, oribilul volum Poezii de A. Toma. Acesta era director , se credea un talent veritabil ºi trona în biroul cu uºi de oglinzi care fusese al lui Al. Rosetti, pe vremea când el era director la Fundaþiile Regale, clãdire ocupatã acum de E.S.P.L.A. A. Toma era tatãl lui Sorin Toma, redactor ºef la Scânteia ºi autorul acelui ruºinos pamflet Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, de care, acum, din Israel, se dezice. Ca director, A. Toma, nu fãcea nimic, era ca o fantomã, toate problemele editurii fiind rezolvate de ceilalþi ºefi, Al. I. Stefãnescu, Ben Marian ºi Alexandru Balaci. Despre orgoliul penibilului proletcultist A. Toma circula o poveste lansatã probabil de ºoferul care, zilnic îl aducea ºi-l ducea acasã, Chemendia. Acesta, ºugubãþ, l-a întrebat curajos: „ – Tovarãºe director, spuneþi-mi, vã rog, cine e mai mare poet, Eminescu ori dumneavoastrã?” La care Toma a rãspuns: „– Ei dragã, Eminescu e mare în felul lui, eu în felul meu!” Prin grija lui Chemendia, ºofer moºtenit de la vechea Editurã a Fundaþiilor Regale, a doua zi, toatã editura a aflat opinia lui A. Toma ºi apoi tot Bucureºtiul. Întâmplarea o relateazã ºi Nicolae Gheran în Arta de a fi pãgubaº, vol. II.

184

în decembrie. Traducerea în versuri o fãcuse poeta Maria Banuº. Scandalul a izbucnit pentru cã poeta s-a simþit ofensatã. Vulpescu a tradus Aminta de Torquanto Tasso. Anton Pann. de 12-17000 de exemplare: Bãlcescu. cred. numit de noi Vulpicã. hispanist. Era tânãr. la cutremurul din 1977. în calitate de traducãtor. Urmând calea obligatorie pe care trebuia sã o parcurgã manuscrisul. Coca Botez ºi cu mine am fãcut parte din aceastã echipã. a valorificat operele lui Adrian Maniu sau Ion Vinea. punctul de vedere al redactorului Vulpescu s-a impus. a avut de redactat un volum de Pablo Neruda. A scris mult despre Mateiu Caragiale. Era mai sobru decât noi. Au urmat discuþii furtunoase . lucrând la Casa Scanteii unde. o echipã formatã din douã persoane era detaºatã în tipografie pentru 2-3 sãptãmâni. era bun. avea loc „Luna cãrþii la sate”. dar în cele din urmã. Este. Menþionez cã traducerea se confrunta cu textul original cu scopul de a verifica fidelitatea versiuni româneºti. Pentru aceasta. am citit împreunã sute de ºpalturi. Pentru aceastã operaþiune a fost ales profesorul Edgar Papu. realizând aproape o nouã ºi o mult mai bunã transpunere în limba românã. dar ºi splendidul volum Operele magistrului François Villon. Tudor Arghezi. cu pãr negru. adicã îngãduitor cu subalternii. Creangã. La un moment dat. a scris un excelent studiu despre Bucovia. cea mai frumoasã ºi de valoare transpunere în limba 185 . eveniment pregãtit din vreme. sã fie trecut ºi numele lui Edgar Papu. dar cu un rang superior. Anual. Când manuscrisul s-a întors în redacþie. cu tiraje mari. A pierit odatã cu posesorul ei ºi cu Veronica. Drept care a propus ca pe copertã. soþul Veronicãi Porumbacu. Dintre colegi. Avea acasã o bibliotecã foarte bogatã de care s-a ales praful. ceilalþi.Et in Arcadia ego *** În redacþia „Clasici” au vãzut lumina tiparului Opere complete ale scriitorilor români în ediþii critice. Ele au rãmas pânã azi ediþii de referinþã pentru cã erau alcãtuite dupã criterii ºtiinþifice. fãcea parte ºi Milo Petroveanu. redactorul l-a dat la confruntare. Într-un an. fiind „cap limpede”. *** La redacþia de „Poezie” am fost colegã cu Romulus Vulpescu. alãturi de numele Mariei Banuº . Vulpescu a constatat cã profesorul fãcuse mari modificãri. Erau planificate multe titluri care trebuiau sã aparã la timp. frumos. cârlionþat. Neculce.

foarte bun versificator. N-am putut sã fiu de acod cu toate opiniile traducãtorului. Antokolski. Tot la „Poezie” mai lucra Ion Acsan.A. În anii furtunoºi care au urmat. letin în loc de latin. viitorul traducãtor din autori clasici latini ºi Gheorghe Tomozei. unde am fost invitatã ºi unde am cunoscut-o pe doamna Dolores. Dupã ºedinþa respectivã. se tipãreau cãrþi ºi pentru naþionalitãþile conlocuitoare.Doina Hanganu-Bumbãcescu noastrã a poeziei lui Villon. germanã ºi idiº. care nu se potriveau în context. Era prieten bun cu N. Cam tot în aceeaºi perioadã a tradus ºi Dan Botta aceleaºi balade. Redactorul-ºef la nemþi era colegul nostru Lamm care lucra în aceeaºi încãpere cu „Poezia”. Se versifica mult ºi prost în anii aceia ai literaturii proletcultiste. Folosea uneori arhaisme prea specific româneºti: velit. Labiº. Discuþiile au fost ºi la editurã ºi la Botta acasã. latinist. modifica unele cuvinte: ghiere pentru ghiare. a cãrui admiratoare rãmãsese. De altfel. accident la care fusese martor cu o searã înainte. fiica foarte cunoscutului personaj Wilhelm Filderman ºi fosta soþie a gazetarului Oscar Lemnaru. 186 .P. Corecta cu succes creaþiile unor poeþi mai puþin meºteri. ascultând sfaturile lui Balaci. ne-a povestit furios dar ºi ironic: – Asta e culmea! Eu sunt membru P. Acesta fusese cãsãtorit cu frumoasa Dolores. În 1955 i-a apãrut traducerea unui volum de Versuri alese de P. Puþine observaþii a acceptat. Sunt nebuni! Am auzit cã ulterior ar fi plecat în Israel. îndrepta versurile ºchioape sau rimele nepotrivite.L. Tot el m-a sfãtuit ca în discuþiile pe care le voi avea cu poetul. devenitã ulterior soþia lui Botta. traducerea lui Romulus Vulpescu a fost ºi a rãmas net superioarã. de dragul rimei. *** În redacþia de „Poezie” am mai fost colegã cu H.S. Contractul pentru acest volum al lui Dan Botta. Erau redacþii de maghiarã. aflasem de la el amãnuntul respectiv ºi chiar îmi recitase câteva poezii pe care le scrisese pentru Dolores cu ani în urmã. Deºi numele poetului Botta era mai rãsunãtor la acea datã decât al tânãrului sãu confrate. din ilegalitate ºi ãºtia mã exclud din partid. Vulpescu era un mare cunoscãtor al limbii române vechi dar ºi al francezei medievale. La E. Secretara acestei redacþii era Zita Lemnaru. proaspãt absolvent al „ªcolii de literaturã” de la ªosea. sã-i accept pãrerile. dar volumele erau în plan ºi trebuiau sã aparã.C. Balaci m-a desemnat pe mine redactor de carte.R. l-a încheiat redactorul-ºef Alexandru Balaci. sluger. Lamm a fost exclus din partid. Grãmescu. iar eu n-am insistat. El ne-a adus ºtirea despre accidentul fatal al tânãrului poet. Sau.

Intrând în curte.” Noi toþi care ascultam. Pe marele poet l-am vãzut o singurã datã. i-am luat pe amândoi. A fost soþul Magdei Isanos. când a venit pe la editurã.Et in Arcadia ego *** Primul volum pe care Lucian Blaga a avut permisiunea sã-l iscãleascã. Scrie…” *** Printre persoanele care. veneau la noi o datã pe lunã. el ºi soþia s-au hotãrât sã adopte unul. „– A. marele folclorist. Dar directoarea a zâmbit stânjenitã ºi a spus: „– Pe acesta nu îl puteþi lua !”. a fost Din lirica universalã.C. Acesta era un om delicat ºi sensibil aºa cum se vede ºi din minunatele versuri ale volumului. tãticul nu face nimic. bãieþelul acesta are un frate geamãn. Poetul Cicerone Theodorescu ne vizita des. obligatoriu. Neputând avea copii. nu. traduceri. deºi i-am fost redactor de carte. Venind cineva la ei a întrebat-o: „– Ce face tãticu. toate societãþile internaþionale al cãror preºedinte a 187 . „– De ce ?” au intrebat cei doi. în traducerea Veronicãi Porumbacu ºi Poeme chineze clasice în tãlmãcirea lui Eusebiu Camilar. era tovarãºul Homenco. Am comunicat cu el despre unele modificãri. emoþionat l-a luat în braþe ºi i-a spus soþiei sale: „– Pe el îl luãm!” . Ne-a povestit despre fetiþa lui care avea vreo patru ani. introducerea sau scoaterea unor poezii din cuprins. mai stãtea ºi de poveºti. cu ochii umezi: „– Pãi.” *** La secþia „Poezie” am editat frumoasa ediþie bilingvã Sonete de Louise Labé. Era prietenos ºi în afarã de controlul pe care trebuia sã-l facã. am întrebat într-un glas: „– ªi ce-aþi fãcut ?” Homenco a rãspuns zâmbind. prin intermediul redactorului-ºef. un bãieþel ºi-a lãsat jucãria ºi s-a repezit la el strigând: „– Tãticule!” Homenco. Într-o zi m-a luat la plimbare pe strãzile care mai pãstrau încã amintirea poetei ºi mi-a vorbit cu nostalgie despre ea. ªi au mers la un orfelinat. ªi au plecat la direcþie sã comunice hotãrârea lor. Nu pot înºira aici toate titlurile ºtiinþifice. În aceastã redacþie am avut bucuria de cunoaºte douã mari personalitãþi ale culturii noastre. Iatã ce ne-a relatat într-o zi. „– ªtiþi. instructor al secþiei de Culturã ºi Propagandã a C. Una a fost Mihail Pop.-ului. e ocupat?”. Alexandru Balaci. editat în 1957. dupã ani de ostracizare.

Lovinescu. Pentru cã aveam unele mãrunte observaþii ºi nu puteam interveni în text fãrã aprobarea autorului. eseurile din Remember. II. Sãndulescu dã informaþia cã Alfred Margul Sperber ar fi scãpat de deportare cu ajutorul lui E. voia sã facã impresie. Apoi mi-a trântit telefonul. pe noi niºte tineri intimidaþi de prezenþa sa. E. din înãlþimea talentului. a vârstei ºi a celor aproape doi metri. Apariþia în birou a redactorului-ºef de la revista Steaua (Cluj). zâmbitor. dacã nu-l puteam vedea. mãcar îi auzeam vocea. a început sã þipe cu furie: „– Cum îndrãzneºti dumneata sã-i faci observaþii lui Cezar Petrescu? …” ºi a continuat sã-ºi reverse revolta minute în ºir. gest care ne impresiona profund. Iordan Datcu îi face o amplã prezentare în Dicþionarul etnologilor români. fãrã sã mã lase sã-i spun ceva. i-am dat telefon. Când intra în redacþie. îi contactam telefonic sau ne deplasam noi la ei. 1999. peste cinci minute intrã în redacþie doamna Adriana. împreunã cu familia Petroveanu ºi Gafiþa. pe atunci ministru. Colegii îºi întrerupserã lucrul ºi ascultau uimiþi. traducãtori. frumos. sept. Volumul Teatru de Corneille îl avea ca prefaþator pe Cezar Petrescu. referenþi etc. scriitorul cu har. Corabia lui Sebastian. m-am prezentat ºi i-am spus motivul apelului meu. Întâmplãtor. inspirate din „agricultura socialistã”. Toþi erau revoltaþi. dar când nu se putea. a culturii. socotit autorul „comediei umane” în literatura noastrã. în cutremurul din 1977. secretara maestru- 188 .Doina Hanganu-Bumbãcescu fost. cum s-a dovedit a fi în volumele: Cadavre în vid. De obicei aceºtia veneau la editurã. nu se puteau manifesta cu toatã forþa talentului lor. Am sunat. medievalã. toatã lumea lãsa jos creioanele ºi-l asculta. Eram departe atunci de poetul revoltat de mai târziu. fostã colegã de liceu cu mine. ne saluta teatral cu o plecãciune afectuoasã. Când sosea el. foarte elegant. Celalalt pe care vreau sã-l amintesc era poetul Alfred Margul Sperber. era un spectacol care merita vãzut: era înalt. Într-un articol publicat în Adevãrul literar ºi artistic. a educaþiei alese. ªi fãcea! A pierit ºi el cu soþia lui. Clara. Când a auzit cã e vorba de „observaþii”. Am redactat ºi un volum de poezii specifice epocii. Scriitorii erau nevoiþi sã facã grave concesii poeziei politice. intelectualul rafinat. acesta apelând la rândul sãu la prietenul Ioan Petrovici. Al. Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri. stilizatori. Eram emoþionatã ºi fericitã cã. vol. al lui A. A fãcut cea mai frumoasã traducere în limba englezã a Mioriþei. la Craiova. toate academiile al cãror membru era. *** Redactorii þineau o legãturã permanentã cu toþi colaboratorii: autori. Baconsky.

cea care a negociatat contractul – cu un acut spirit mercantil – a fost soþia sa. Cum poetul era foarte rãu bolnav. M-a privit trist. Ce s-o mai fi întâmplat cu ei? *** Într-o perioada când începuserã sã fie publicaþi scriitori interziºi pânã atunci. n-a scos nicio vorbã ºi ºi-a continuat ocupaþia. de lemn. iar eu umblu dupã colaborãri. M-am uitat întrebãtoare la însoþitorul meu: – Vedeþi. Ce sã fac? Trebuie sã mâncam. Stã toatã ziua singur. A doua zi a revenit cu scuzele scriitorului. cu intrare direct din curte. A încercat sã-ºi scuze ºeful. Avea în faþã o cãrþulie cu desene pe care le colora.Et in Arcadia ego lui. Nici glasul disperat al tatãlui. Era prima datã când se acceptase reeditarea versurilor sale. Am pãtruns într-o locuinþã modestã. de la mijloc în jos. cãreia i-am relatat cele întâmplate. Îl cunoºteam de la seminarii. pe bulevardul Magheru. Soþia mea lucreazã. redactor-ºef era Olga Zaicic. Tudor Vianu. e paralizat din naºtere. colabora ºi el cu traduceri. *** La sectorul „Traduceri”. într-un scãunel înalt. Nici azi. care avea sediul în altã parte. dupã atâþia zeci de ani. Pe drum mi-a spus cã m-a chemat fiindcã vrea sã-mi arate ceva. a luat manuscrisul ºi a plecat repede. peste drum de marele magazin Leonida. cãruia îi trecuse furia ºi ca semn de împãcare mi-a trimis cadou un fular. Am ajuns la o cãsutã joasã. un fost asistent al profesorului meu. Venea destul de des sã urgenteze apariþia cãrþii. Ne-am întâlnit în oraº. *** George Dumitrescu. în redacþia de „Poezie” era în pregãtire un volum Bacovia. Acolo am lucrat volumul Teatru de Racine al cãrui traducã- 189 . mi-am stãpânit cu greu lacrimile. Într-o zi m-a rugat sã mã duc la el acasã pentru discuþii. era aºezat un bãieþel de vreo trei-patru ani. Amuþitã. n-am uitat ochii inteligenþi ºi expresia mâhnitã a copilului. A deschis uºa la dormitor ºi acolo. Agatha Bacovia. de o frumuseþe îngereascã.

o narghilea ºi doua taburete la fel ca mãsuþa. m-a instruit în prealabil: – Îþi va arãta casa. Mentora mea. A fost singurul scriitor care ºi-a fãcut statuie din timpul vieþii. delicatese imposibil de gãsit pe piaþã. Dupã ce-am intrat. Dar avea un semn distinctiv: în faþa intrãrii se aflã bustul în marmurã al poetului. m-a plimbat ºi prin alte camere: camera turceascã. soþia maestrului. Am trecut într-un salon mare cu un ºemineu în faþa cãruia trona o harpã auritã. Astfel pregãtitã. În spatele lor. Pentru discutarea volumului Teatru m-a invitat la el acasã. mai ales fragmente din feeria sa „Înºir’te mãrgãrite”. Vizita acestuia în redacþie era o adevãratã sãrbãtoare. Era un mare ºi veºnic admirator al sexului slab. Blocul în care locuia era în marginea Ciºmigiului ºi nu avea gard despãrþitor de marele parc. societarã a Teatrului Naþional. care mã aºtepta. *** La „Traduceri” ºeful nostru direct era Dumitru Hâncu. Era un om tãcut ºi sobru. iar la despãrþire maestrul Eftimiu mi-a dat o tablã de ºocolatã ºi un pachet de Kent. Nimeni nu mai lucra. muzeele ºi palatele Parisului. Îmi pare rãu când vãd frumuseþile de altãdatã c-au îmbãtrânit”. iar pe pereþi multe tablouri cu semnãturile celebre ale unor pictori români. Fii atentã! Sã deschizi bine urechile ºi ochii. Câteva o reprezentau pe Agepsina-Macri. Într-una din amintirile sale scrie cu tristeþe: „Nu-mi pare rãu cã îmbãtrânesc. Apoi ne-a pãrãsit. specialist în lim- 190 . îþi va spune povestea fiecãruia. Aceasta era marea actriþã. Nici mãcar cu Dudu Olaru. deºi nu ºtiu sã fi avut un cât de mãrunt conflict cu cineva. nu prea bãga de seamã flecãrelile noastre ºi de aceea ne insufla un sentiment de uºoarã teamã. Am plecat ºi eu dupã ce mi-am îndeplinit misiunea. Mai juca încã ºi am apucat sã o vãd ºi eu în rolul de succes al Vrãjitoarei din feeria Înºir’te mãrgãrite. Toþi pereþii camerei erau ocupaþi de o bibliotecã de stejar cu uºi de cristal taillé. Poetul avea un admirabil dar de povestitor. Suzi Gredinger. Dupã ce mi-a arãtat volumele ºi m-a lãsat sã le admir.Doina Hanganu-Bumbãcescu tor ºi prefaþator era Victor Eftimiu. având la mijloc o mãsuþã din lemn scump cu intarsii de sidef. toþi îl ascultam vrãjiþi ºi manuscrisele zãceau. Ne spunea despre lumea pe care o cunoscuse. m-am dus. am fost introdusã în biroul elegant al maestrului. La un moment dat a intrat chiar ea pe uºã aducând o tavã cu felii de cozonac ºi cupe cu vin. cãrþile erau legate în piele roºie. cu un real talent actoricesc. biblioteca. Ai s-o cunoºti ºi pe doamna. despre strãzile. tablourile. cã vei avea ce vedea. unde trãise câþiva ani ºi pe care le cunoºtea bine. Dar mai ales ne recita.

traducãtor fiind Emil Serghie. cu expresii cãutate ºi nefireºti. mi-a tãiat vorba ºi mi-a spus: – Fã ce modificãri socoteºti.Þara huzurului. Martha Bibescu. iar când am dat manuscrisul la tipar. în ce stadiu se aflã manuscrisul. Nu la fel s-au petrecut lucrurile cu Decameronul de G. Am lucrat la acest manuscris. Tot la „Traduceri” am lucrat la editarea unei piese de Alfred de Musset – On ne badine pas avec l'amour (Cu dragostea nu-i de glumit). Arthur SchnitzlerÎntoarcerea lui Casanova. care deseori întârzia dimineaþa sau chiar dispãrea câte-o orã. Kogãlniceanu. HeineOpere alese (prozã). În afarã de traduceri a creat ºi lucrãri originale: Heinrich Heine. Profesorul Klaus Heitmann a afirmat în prefaþa volumului despre Th. Când am vrut sã-i comunic doamnei Eta Boeriu. Colega Þuþi Georgescu redacta un volum Shakespeare în traducerea lui Mihnea.Jurnal berlinez '38 ºi multe altele. cu fraze contorsionate. O traducere exactã nu asigurã obligatoriu ºi calitate artisticã. voi fi de acord cu toate. apelând deseori la colegul Florin Chiriþescu. întunecos ºi necirculat. vestitor al timpurilor noi. acesta a telefonat.Et in Arcadia ego ba maghiarã. Cartea a fost una din reuºitele mele ca redactor. Cu Emil Serghie a fost o luptã acerbã. Heinrich Mann. Boccaccio tradus impecabil de Eta Boeriu. jignit la ideea cã traduc- 191 . Am lucrat la acest manuscris cu multã plãcere. Conexiuni cu „ Vrãjitorul" (Thomas Mann în România). a spus „e la confruntat” (ceea ce înseamnã verificarea traducerii din punct de vedere al corectitudinii). în loc sã spunã cã l-a trimis la dactilografiat. venitã de la Cluj într-o scurtã vizitã. anglistul nostru necontestat era Mihnea Gheorghiu (a murit ºi el). În decursul anilor a tradus mult din germanã. Venea la discuþii aproape sãptãmânal ºi pentru cã dialogurile se purtau deseori cu ton ridicat. Am avut astfel prilejul sãmi însuºesc într-o oarecare mãsurã limba italianã. emoþionatã. Hâncu „în calitate de prieten al literaturii germane a fãcut mult pentru cunoaºterea ºi rãspândirea ei în România”. minuþios. Cu multã greutate mi-am impus punctul de vedere. cu originalul în limba italianã alãturi pentru eventualele confruntãri. din perioada ieºeanã. pe o canapea a nimãnui. În Germania a publicat Rezonanþe româneºti în primele decenii ale sec. italienistul redacþiei. al XIX-lea. întrebând-o pe Þuþi. autorul ei trebuie sã respecte litera originalului dar ºi sã pãstreze atmosfera. Într-o zi. unde trãgea un pui de somn. Mihnea. unele observaþii. retrãgându-se discret într-un culoar mic. Folosea o limbã greoaie. vechi colaborator al Vieþii Româneºti. peste o mie cinci sute de pagini: H. ne retrãgeam pe balcon ºi închideam uºa. Mann cã D. sã utilizeze o limbã cursivã ºi fireascã în conformitate cu epoca ºi locul unde este plasatã opera originalã. Ea. Dintre colaboratorii externi. am fost de-a dreptul fericitã. dar pânã la urmã am reuºit.

Tot la „Traduceri” am cunoscut-o pe doamna Alice Voinescu. s-a sinucis bãgându-ºi capul printre gratiile liftului. împreunã cu Leviþchi.S.L. Avea o fetiþã de vreo nouã ani. peste ani am citit în Jurnalul sãu cã a fost impresionatã de cei de la E. cã. a început sã urle la ea. celebru ºi el pentru traduceri din Shakespeare. a doua zi. care escalada ºi el munþii cu lotul naþional. O vreme a fost ºi el ostracizat. pe care o chema Taina – nume rar ºi poetic. Era un om cumsecade ºi un foarte bun editor. dar mai apoi a revenit la catedrã ºi a fost cooptat în colectivul Shakespeare împreunã cu profesorul Leon Leviþchi. Nu era numai un cunoscãtor în profunzime al limbii engleze. atunci când a fost „ridicat”.P. Duþescu era un foarte bun cunoscãtor al limbii engleze pe care o vorbea minunat.P.S. ci ºi un adevãrat artist al cuvântului. Este traducãtorul poemului anglo-saxon Beowulf. în cadrul serilor de teatru (care acum au dispãrut). oarecum nemulþumitã de condiþia de traducãtoare. Mi-a spus cã accentul perfect l-a dobândit în timpul rãzboiului pe care îl fãcuse la transmisiuni când asculta emisiunile englezeºti. Balaci. cã munca de traducãtor este „modestã ºi obscurã”. Dintre personalitãþile de notorietate pe care le-am cunoscut la E.S. A fost primitã cu multã condescendenþã de Hâncu ºi i s-au dat traduceri. Alexandru Balaci. sau cã „este o muncã umilã”. Þuþi s-a speriat atât de tare. D. Din pãcate. Cu acest prilej i-am cunoscut ºi familia. Dan Duþescu fãcea prezentarea acesteia. difuza vreo piesã shakespearianã. . *** Când am intrat eu la E. foarte bine plãtite. Învãþaþi limba englezã fãrã profesor. O trimisese la noi redactorul ºef. nu pot sã-l uit pe Dan Duþescu. când a auzit cã vine Mihnea. care au fost „colosal de gentili”. a iniþiat-o în acest sport pe care Taina l-a practicat. Dar a devenit ºi mare alpinistã. S-a oferit sã-mi dea câteva ore de conversaþie în limba englezã. am auzit într-o zi de la radio cã alpinista Taina Duþescu a dispãrut într-o crevasã din Himalaya. Ca responsabilã de carte a volumului Flori ºi ghimpi de Tudor Mãinescu. Toatã lumea îi spunea „tovarãºul Ali”. Ea s-a specializat în limba englezã ºi a plecat cu o bursã în Statele Unite. Nu pot sã-i dau dreptate. afirma. Fusese studentul profesorului Dragoº Protopopescu. ci ca o specialistã.A. I. Spre marea mea dezamãgire.Doina Hanganu-Bumbãcescu erea lui poate fi pusã sub semnul întrebãrii. dar care. Am rãmas noi sã lãmurim ºi sã calmãm spiritele.L.P.A. a traduce artistic dintr-o limbã în alta este o muncã de adevãratã creaþie. a fugit ºi s-a încuiat într-o debara. Personal am avut o singura întrevedere cu el. pe vremea aceea. director era Al. Când televiziunea românã.A. A mai scos ºi acel best-seller. ªtefãnescu. A escaladat munþii din Alaska ºi Himalaya. în acord cu auto- 192 . nu numai ca o amatoare.L.

vreai sã fii frumoasã / Ca un fir de chiparoasã. se interesa de problemele stringente: tiraje. pleca. iubit de toþi pentru înzestrarea lui sufleteascã ieºitã cu totul din comun”. Balaci venea mereu prin redacþii. ministere. dãdea telefoane persoanelor sus-puse cu care avea relaþii amicale ºi care la rândul lor. Dar înainte de-a ieºi din biroul sãu mi-a spus: „– Îmi place cã ºtii sã-þi susþii punctul de vedere. Ne povestea despre ascensiunile lui temerare. A lãsat în urmã regrete ºi o amintire luminoasã. ne-am prezentat fiecare cu volumul. Excelent profesionist. Venea la birou. Ben Marian era directorul tehnic. Pienescu la Mãrþiºor. La apariþia volumului. 193 . mare succes ºi pentru editurã ºi pentru autor. Era respectat peste tot ºi iubit pentru cã avea grijã de oamenii lui. Alexandru Balaci. Ne-am fãcut orarul în aºa fel încât redacþia sã nu fie niciodatã goalã. Avea cunoºtinþe peste tot: fabrici de hârtie. Greul cãdea pe el.Et in Arcadia ego rul. „Tovarãºul Ali” m-a chemat sã mã lãmureascã de ce poezia nu poate intra: misticism. redactorul ºef. Balaci s-a zbãtut ºi a reuºit sã-l readucã pe Arghezi în viaþa literarã. director a fost prozatorul Petru Dumitriu. vorbind despre el. a trecut prin toate redacþiile. spune totdeauna „mult regretatul Alexandru Balaci”. am vrut sã introducem în sumar poezia O fata micã se-nchinã. Nu era lucru pe care sã nu-l ºtie ºi sã nu-l descurce. a fost mai apoi director la Comitetul de Stat pentru Culturã ºi Artã. directoratul sãu a fost o manã cereascã. distant. ºi figura i se lumina de entuziasm. nume rãsunãtor ºi în literaturã ºi în viaþa literarã a epocii. Rezolvând toate doleanþele. Vizitele lui erau aºteptate ºi primite cu bucurie. nu a schimbat o vorba cu nimeni. L-a detaºat pe Gh.” Dupã Ali. hârtie. ulterior a condus ªcoala românã de la Roma „Academia di Romania”. În cele din urmã am renunþat. Ne-a fãcut un program special: o zi lucram în editurã („zi neagrã”). Arogant. sã dai luminã / Tuturora sã le placi. Pentru redactori. Arghezi i-a scris o dedicaþie pe care cu îndreptãþitã mândrie. s-a aºezat la birou. o zi ne fãceam norma acasã („zi albã”). telefonau altora ºi astfel primea ºi hârtie./ Ca sã creºti. manuscrise reþinute la Direcþia Presei (cenzura). „Figurã luminoasã ºi distinsã. ne-a arãtat-o ºi nouã: „Carte. ºi aviz favorabil pentru manuscrisele reþinute de cenzurã. unde editorul a lucrat câteva luni cu poetul pentru pregãtirea manuscrisului în vederea publicãrii. tipografii. La apariþia romanului Cronica de familie. / Mulþumeºte-i ºi te închinã / Alexandrului Balaci”. Plecând de la editurã. Era o personalitate în lumea editurilor. agãþat în corzi. unde rãmânea doua-trei ore – nu ca Ali care stãtea toatã ziua – chema pe ceilalþi ºefi. italienistul en-titre era îndrãgostit de Petrarca ºi Dante din care recita cu deosebitã artã ºi pasiune. Sunt cuvintele lui Nicolae Gheran care l-a cunoscut bine ºi care. ne-a dat autograful ºi a plecat.

ediþii.A.S. e ciudat. Am devenit oameni cu respect faþã de valorile literei scrise. la care. Una dintre ele a fost furtunoasã pentru cã se discuta editarea primului volum de poezii al lui Tudor Arghezi – interzis pânã atunci. Am cunoscut sau am lucrat cu mari cãrturari. tiraje. Altã dovadã. au fost deosebit de violente. Am învãþat cum se realizeazã o ediþie ºtiinþificã ºi ce aspre sunt exigenþele ei. soþia lui Ali ªtefãnescu. Deºi se desfãºurau cu uºile închise.L. Nina Cassian face excepþie.A. emoþionant. mai aflam ºi noi câte ceva. Acolo printre noi ºi-au format mâna pentru a deveni mai târziu importanþi scriitori: Constantin Þoiu. câteodatã. editura a fixat 20. Alexandru Sever (5 premii 194 . Munca redactorului este preluatã astãzi de computer. Uniunea Scriitorilor. La o astfel de întrunire. de stil. planul de predare la tipografie. dar parcã nu pun nici sentiment. Auzind aceastã cifrã uriaºã.000?” Discuþiile care au urmat. a fost o ºcoalã pentru noi toþi. Am cunoscut ºi un scriitor român din Canada care ºi-a tipãrit o carte în România. Dar pentru Arghezi. inadvertenþe.P. de traducere. Acestea aveau loc seara. Se discutau planurile editurii. E. prezenþa numeroaselor greºeli de limbã. comparaþii ciudate. fiind vorba de o marfã greu vandabilã. Nimeni nu venea cu soþul ori soþia. Nu toþi editorii de azi sunt oameni de carte. În general. a sãrit ca ars: „– Cum. L-am întrebat dacã redactorul de carte nu i le-a semnalat. Mirat mi-a rãspuns: – „Redactorul? Nici nu l-am cunoscut. N-a stat nimeni de vorbã cu mine”. nu accentueazã. Profesiunea de redactor nici nu mai existã. a fost prezentã ºi poeta Nina Cassian. ªi-a spus poezia patetic.Doina Hanganu-Bumbãcescu *** Lunar aveau loc ºedinþe de analizã a muncii.C.P. am gãsit multe erori ºi de limbã ºi de conþinut. tirajul în general era de 3-5000 de exemplare. când clãdirea era goalã ºi la ele participau somitãþi de la C.. situaþia financiarã etc. erau invitaþi ºi unii colaboratori externi.S. La volumele de versuri. mãcar evenimentele greºit datate sau confuziile. Ministerul Culturii. Beniuc.L. deseori continuate de serate. impresionant. eu preºedintele Uniunii Scriitorilor primesc 5000 ºi Arghezi 20. a fost ºi o pepinierã. *** E. Direcþia Presei. Ne-a recitat poezia ei Balada femeii care ºi-a pierdut iubitul în rãzboi. am constatat cã poeþii nu ºtiu sã-ºi citeascã versurile proprii: nu intoneazã. dovadã cã pe ultima paginã a majoritãþii volumelor nu mai este „caseta tehnicã” unde se menþioneazã ºi redactorul. dar în cele din urmã propunerea editurii a fost acceptatã. Trimestrial se þineau Consilii editoriale. Mi-a oferit-o ºi citind-o. ºi el prezent în salã. Profesiunea de redactor ne-a obligat sã citim sau sã recitim scriitori clasici români sau universali.000 de exemplare.

Pienescu.S.S. coperta albastrã-scriitori strãini). Dupã mai puþin de o sãptãmânã m-a sunat directorul Marian sã mã duc urgent acolo. Comarnescu ºi-a primit de la Ionel Jianu toate drepturile bãneºti. s-a dus acasã ºi s-a spânzurat. Foarte multe nume din cele menþionate în rândurile de faþã au trecut de mult deja la „masa umbrelor”.P. a ajuns directorul Bibliotecii Române de la New York. (coperta roºie-scriitori români. Directorii n-au ºtiut nimic dinainte. la editurã. autori de ediþii: Andrei Rusu. ºeful redacþiei de Arte Plastice. spre cinstea lor. încheiase pe numele sãu. care. au ajutat mulþi oameni de culturã. Madelaine Scarlat din redacþia vecinã.L. în acele vremuri de tristã amintire erau proaspãt ieºiþi din închisori. Nimeni nu ºtia de ce nu mai corespunde. Dar nu toþi cei excluºi au avut aceastã ºansã.P. Ion Roman. scoºi de la catedre sau nu aveau drept de semnãturã. trecând mai multe etape. E adevãrat cã peste ani.000 de exemplare. Gh. scriitori sau profesori. istorici ºi critici literari: D. luminoºi. pânã la 50. printre care ºi eu. Încã o datã ºi-a dovedit grija faþã de salariaþii sãi ºi umanitatea personalitaþii sale. Ei au început toþi ca redactori de carte. La ieºirea de sub tipar a volumului. când a aflat cã a fost datã afarã. au apãrut colecþiile B. Mulþi aflaserã cã Ionel Jianu. anii petrecuþi la E. L-am gãsit grav ºi agitat. Mi-a spus cã mi-a aranjat o reîncadrare la Direcþia Difuzãrii Cãrþii din Ministerul Culturii. Clasici români. Hâncu. Al. Mie mi-a dat vestea Olga Zaicic – ºefa sectorului de traduceri. profesor universitar ºi academician. Clasicii literaturii universale-opere complete (Balzac de exemplu a apãrut în 11 volume) în tiraje mari. se îngãlbenise ºi abia putea vorbi. În ciuda acestui final nefericit. Nici mãcar biata tanti Dora. Am predat totul ºi am plecat.L. aºa dictase cineva de la C. La E. Dar la E. Când mi-a spus. Tomozei. care nu avea drept de semnãturã. a hotãrât cã un mare numãr de redactori trebuie scoºi.P. 195 . Gh. Sãndulescu.T. Dan Grigorescu. Toþi directorii noºtri. sã mã prezint la directorul Virgil Olteanu ºi sã-i spun cã vin din partea lui. Cineva.P. poeþi ºi traducãtori: Romulus Vulpescu. tremura toatã.Et in Arcadia ego ale Uniunii Scriitorilor). Grãmescu. în biroul ei. nu fusese bun. Memoria are uneori darul de a înveli trecutul în aureole.A. *** Dar a venit ºi dezastrul. Geo ªerban. un contract pentru Petru Comarnescu.L.A.A. Cam 20. H.S. Unii au ajuns vânzãtori în librãrii sau la standuri de cãrþi ca Dan Grigorescu. unde mã chemase. Majoritatea aveau dosarele curate. acolo sus. Hotãrârea s-a luat peste capul lor ºi a avut ºi o urmare tragicã. au rãmas în amintirea mea.C.

Alexandru Hrenciuc – Mica Sirenã .

într-un scurt „Cuvânt înainte”. cardiac sub tratament. hepatitã cronicã. demisec. ceea ce este din start un oximoron. ne-am întrebat ºi noi ce este vinul de post. întrebãri. Iar cartea se constituie. junghi în coaste. în urechea stângã ºi cu pensia grav ciuntitã de Bãsescu? Întrebãri. ne-o spune însuºi autorul dintru început. sau dulce? Ce soi de viþã produce Vinul de Post? Este alb. sau negru? Cât este de scump? Cât trebuie sã „consumi” ca sã te faci mangã? Poate sã bea asemenea vin ºi bunicul meu bolnav de diabet. ºi eu.„Vinul de post”.reacþii fireºti noile la condiþiile existente acum pe acest picior de plai numit România. ºi aºa a rãmas. multe întrebãri care mi se pun. decât cã Vinul de post a fost denumit aºa. Ca sã nu ne þinã cu sufletul la gurã ºi ca sã nu ne mai stresãm cãutând prin cãrþi de învãþãturi creºtine ce o fi acela un „vin de post” (despre care nici cel mai tolerant monah nu a rostit vreodatã mãcar un cuvinþel). cu junghi în spate. pe întreg parcursul celor 332 de pagini într-un uriaº pamflet. se pare cã autorul ne lãmureºte buºtean iar pentru asta. De fapt. iar alb se numeºte alb. ghiurghiuliu. de la un cap la celãlalt. de ce miercuri se numeºte miercuri. angoasele ºi tresãririle sale de cetãþean demn . Ca ºi dumneavoastrã. De ce a ales aceastã formã de manifestare? Dar mai bine sã-l ascultãm din 197 . ºi basta. habar n-am ce sã le rãspund. junghi dupã ceafã. roºu. Pânã la urmã. Adicã este ceva ce s-a numit aºa fãrã prea multe marafeturi.” Observãm încã din incipit cã autorul a conceput aceastã carte ca o pe o ºaradã izvorâtã din nedumeririle. mai bine o sã-i dãm lui cuvântul: „De ce Vinul de Post? Ce este Vinul de Post? Unde se gãseºte Vin de Post? Este sec.Lecturi dupã lecturi Gabriela Aprodu Vinul de post ºi viaþa românului Noua carte ieºitã de la editura PIM ºi semnatã de Ioan Mititelu ne incitã chiar din titlul acesteia . reumatism degenerativ.

Pãstrând proporþiile. condiþia umanã grav mutilatã a românului se transformã într-un diform sunet de alarmã pe care cautã sã-l punã în scenã. pe-un picior de plai”. „De ce adunã bãrbaþii scame în buric”. Cartea este formatã din circa 80 de schiþe cu o tentã vãdit umoristicã. bântuit de spectrul celor peste 20. ori crapã iapa”. „Din categoria „ba pe-a mãtii”. timp în care s-au închis peste 300 de spitale 198 . doar ca la final sã-þi descoperi o lacrimã strivitã în colþul ochiului.” ªi trage autorul. cu pamfletul. a situaþiilor halucinante. care aparent stârneºte râsul.Gabriela Aprodu nou explicaþiile autorului însuºi din acelaºi „Cuvânt înainte”: „Cât priveºte cartea aceasta. al ceasului când nu mai e cale de întors . ci bine „scos din þâþâni”. „Agresiune la capra podului”. Nãucit de invazia agresivã ºi pretins salvatoare a bisericii asupra nenorocitului de român. am ales ca sã trag aºa cum pot. sau nimic”. situaþii care pânã la urmã se contureazã ca niºte pastile cumplit de reale ºi dureros de amare pentru mioriticul popor român pornit acum pe o cale divergentã de curgerea milenarã a timpului pe acest colþ de lume. mi-am cam ieºit un pic din þâþâni ºi atunci. dat fiind cã situaþiile în care se regãsesc personajele. Moartea tragicã a statului social”.000 de biserici construite dupã 1990. deºi cunosc la perfecþie sã trag cu puºca ºi mitraliera. „Sfânta pãruialã”. Ceea ce atrage atenþia încã de la prima vedere sunt titlurile care încearcã sã sugereze plastic ºi incitant conþinutul schiþei. sã încerce la modul literar pregãtirea românului obiºnuit pentru iminenta sosire al ceasului al doisprezecelea. acel personaj mic. Sã trecem cu privirea peste o serie de titluri: „Mãru’ mai mic. din toate poziþiile folosind arma de temut a umorului fin. „Imuni ca oaia cãpiatã”. sã-l deconspire. deºi descrise în limbaj voit umoristic. ciudat. „Chiu ºi vai. care se dovedeºte un fin receptor al evenimentelor cotidiene. sã-l aducã la cunoºtinþa tuturor. Se pare cã pentru autorul cãrþii. trage la foc cu foc ºi la foc automat. filozofie”. cum ar trage cineva nu numai lejer indispus. „Eu cu cine fac banking”. Nãucit de o politicã dezastruoasã. dar simpatic. „De doi bani. majoritatea schiþelor din carte par desprinse din lumea lui Charlot. când s-a ajuns la situaþia-limitã în care „ori se rupe hamul. ºi multe altele cu titluri tot aºa de „instructive”. „Pensionaru’ informat”. pot sã vã dau unele relaþii. sã-l arate cu degetul ºi poate. „S-a suit scroafa-n copac”. dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilã manifestare. se aflã de fapt în situaþia de a fi compãtimite pentru soarta nedreaptã la care sunt supuse printre meandrele unei democraþii ciudate ºi uneori cu tente abracadabrante. ca sã nu audã ºi ceilalþi. în care autorul se joacã mereu de-a „râsu-plânsu”. doar aºa la ureche.

pe care ºi-o mãrturiseºte chiar ºi în cântecul fredonat în baie. „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. nu vã miraþi. „Biblia a scris-o popa?” ºi altele. Parcã-l ºi vedem pe autor rugându-se în stilul descris în carte: „Iartã ºi miluieºte Doamne Dumnezeule. în câteva dintre schiþe. autorul iese din tiparele „omului nou. deºi din lemnul Sfintei Cruci sunt atâtea aºchii încât se depãºeºte cubajul a trei pãduri. Dupã cum spune autorul „Poate cã la înapoiere spre România. dintr-o specie perfect spinoasã ºi necunoscutã. o schiþã scrisã la persoana întâi autorul îºi dezvãluie firea avidã de cunoaºtere. din ultima vreme. pe care îi considerã un popor fãrã istorie ºi fãrã nici un respect pentru istoria altora. Cred cã asemenea multor oameni care mai credeau în ceva sfânt pe lumea aceasta. ce mai rãmãsese din Babilonul antic aflat la nord de Bagdad. locul unde se gãsesc multe obiecte care mãrturisesc existenþa vechilor sfinþi. care nu poate fi stârnit decât de o glumã bunã. din coroana pe care a purtat-o Mântuitorul. Regãsim ºi acest aspect în schiþe precum „Distracþie cu Iov”. se mai gãsesc astãzi numai 32 de capete ale acestui sfânt.Vinul de post ºi viaþa românului ºi aproape 1000 de ºcoli. cu prea mare mila Ta. doar pe timpul lui Isus!!!). cã mari tâmpenii ºi monumentale gogomãnii. unde cicã s-a fãcut o altã descoperire de proporþii. în ceea ce priveºte capul Sfântului Ioan Botezãtorul. a fost singurul popor din 199 . Autorul este puþin încurcat de avalanºa de mãrturii materiale ale existenþei înaintaºilor bisericii deoarece. În „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. „Sfânta pãruialã”. de unde zilnic se aude „un cântecel plin ochi. ºi el ºi-a pierdut cu totul credinþa în ceea ce propovãduieºte un cler corupt ºi lacom. mustind de prostie.” Este normal ca gândul sã îl poarte spre Italia. valabilã cu documente în regulã. au distrus podurile Florenþei. De asemenea. cu dor de ducã spre cele zãri. þara unde se gãseºte „kit-ul de supravieþuire prin înviere al Mîntuitorului nostru Isus Hristos”.) dându-ºi cu falsã smerenie ochii peste cap ºi abþinându-se sã nu izbucneascã într-un râs din acela sãnãtos. s-o dau niþel cotitã ºi prin Marea Britanie. populatã de popi burtoºi cu buzele veºnic unse cu grãsime. ne aratã cu degetul o altã faþã a lumii acesteia. un popor din rândul cãrora vãcari ajunºi la manºa unor pãsãri de oþel au distrus centrul istoric al Dresdei. atestate de cãtre bisericã precum cã i-ar fi aparþinut de drept sfântului. una bucatã spin. kit care ni se înfãþiºeazã acum sub forma unui linþoliu pictat. autorul îºi manifestã în unele schiþe aversiunea sa faþã de americani. se mai întâlnesc în cãrþile Tale…”(Distracþie cu Iov n. De data aceasta este vorba de un spin (da. în Italia au fãcut una cu pãmântul lãcaºuri de cult aflate în picioare de peste un mileniu ºi jumãtate. a aºa-zisului om cu frica lui Dumnezeu ºi. postdecembrist”.n.

iar urnele erau pregãtite din timp ºi apoi folosite pentru a pãstra rãmãºiþele pãmânteºti ale Opoziþiei. Goethe 200 . personajul se comportã apoteotic: „… asemeni lui ªtefan cel Mare. un popor care a ridicat barbaria ºi dreptul celui mai tare la rang de lege organicã. aºa cum îi este obiceiul la ocazii festive. considerând cã are în felul acesta un oarece avantaj. când ºi aºa nu te citeºte nimeni. ªi. irakieni. majoritatea schiþelor se axeazã pe situaþii care pot fi deseori observate în þara noastrã în conduita politicienilor noºtri. loviturile politice se dãdeau mai ales în zona gâtului. ªi în încheiere sã tragã o înghiþiturã de trãscãu. vietnamezi. de ieri. sau a creatorului contemporan în general. Mircea a trasat ferm circumscripþia.” sau: „Alegerile pe timpul acela. „Osama bin Laden ºi þaþa Veta”. sã poatã glãsui în faþa mulþimilor. Vlad. autorul împãrtãºeºte întru totul pãrerea multora dintre cei care încercã sã aducã ºi ei ceva nou pe pãmântul acesta într-o perioadã în care amorþeala creierelor devine logaritmic pandemicã ºi chiar spune aceasta cu un fel de rictus amar în schiþa „Am vrut sã mã fac Einstein”: „De ce sã mai scrii în ziua de azi. Balzac. fiind ev mediu ºi deci era necesarã o strictã economie bugetarã. direct din sticlã.”. Iar în încheiere. în educaþie etc… Se vede cã autorul nu considerã invenþiile politice ca fiind de azi. a ucis coreeni. ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Þineþi minte! România nu este a voastrã. pânã în veacul veacurilor. urmaºilor mei. mai ceva decât Dostoievski. se þineau într-o singurã circumscripþie electoralã. Poþi sã ai tu talent.” În ceea ce priveºte situaþia scriitorului. Tolstoi. sârbi. România este a mea ºi a urmaºilor mei. de unde observãm cã prezenta comasare a alegerilor are un precedent ilustru în istorie. Din aceastã categorie pot fi amintite schiþele: „Sfânta prostie americanã”. cu centrul electoral la Rovine în câmpii. „De-i Osama sau Obama…” Totuºi. ci ca datând din zorii istoriei acestui popor iar aceasta se poate sesiza mai ales în schiþa: „Micã istorie electoralã” în care eroul. personaj important al zilelor noastre se documenteazã citind circa patru pagini ºi jumãtate dintr-o carte numitã „Istoria României”. pornind de la aceastã rivalitate. Acesta s-a trezit pe nepusã masã cu un contracandidat la domnie în persona unuia. afgani ºi cetãþeni ale altor popoare care nu au atacat ºi nici nu aveau de gând sã atace vreodatã Statele Unite. ºi a urmaºilor. în care se dã ca exemplu o situaþie din timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân. autorul face unele precizãri: „Cu ocazia scrutinului electoral.Gabriela Aprodu lume care a folosit arme de nimicire în masã. nu este a urmaºilor voºtri. aºa cã pentru motive doar de el cunoscute.

s-au apucat ºi ei de ceva curat nefolositor. faþã de un Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger. Tolstoi. Din pãcate… 201 . nu sunt decât niºte rataþi. Faulkner ºi alþii din aceeaºi categorie sunt niºte bieþi amãrãºteni rãtãciþi în jungla umanã. care sã le aducã dureri de cap ºi tulburãri de memorie urmaºilor. Max Plank. Shakespeare. Sylvester Stalone. sau a lui Adrian Puradelu’ Minune. care în lipsã de muºchi. Newton. Einstein. ci a întregii lumi cunoscute la ora asta. Arhimede.Vinul de post ºi viaþa românului la un loc ºi tot în materie de audienþã la marele public de azi. nu ajungi nici la nivelul unghiei mici de la mâna stângã a lui Florin Salam. O fi poate dureros. este un copilaº mic în materie de popularitate. Messi. Pitagora. aºa cã dacã e sã te iei dupã un sondaj de opinie în marea masã a cetãþenilor. ajungi la concluzia certã cã Dostoievski. Balzac. Kaka. dar asta-i realitatea. nu a þãrii noastre.

Mirela Roznoveanu obþine un Master in Science magna cum laude. într-un registru sumbru. la Universitatea din Bucureºti. din propriile pagini de jurnal sau din amintirile celorlalte personaje. Tema este iubirea ºi cãsãtoria. aceasta devine redactor al 202 . Sentimentele. limpede. eseist. romancier. iar din 1971. New York. cum ar fi „O moarte care nu dovedeºte nimic” de Anton Holban. este un roman de dragoste de un profund lirism. jurnalist. ce poate fi aºezat cu succes alãturi de scrieri celebre. „Nuntã în cer” de Mircea Eliade sau „Ultima noapte de dragoste. alteori. Debutul literar al Mirelei Roznoveanu se produce în 1970 în Revista "Tomis" din Constanþa.” La prima vedere. critic literar.Lecturi dupã lecturi Octavian D. „Platonia”. MIRELA ROZNOVEANU . de Camil Petrescu. redactor de reviste. Pe mãsurã ce avansãm cu lectura însã. din scrisori. aceasta îºi ia licenþa în filologie.sunt redate ºi refãcute din evenimente prezente. cartea scrisã de Mirela Roznoveanu. Locul acþiunii este oraºul Constanþa. într-un registru luminos. trãieºte din 1991 la New York City. Curpaº Mirela Roznoveanu O definiþie narativã a vieþii ca scenã „Destinul nu poate fi pãcãlit. Nãscutã la Tulcea. În SUA. School of Information Science. vom descoperi cã avem de-a face cu un autentic roman de analizã psihologicã. grav. cu o lucrare de gramaticã istoricã. strãin ºi comparat. prin contrast. trãirile sufleteºti ale eroinei – Platonia Elena.UN NUME SINONIM CU TITLUL MAGNA CUM LAUDE Mirela Roznoveanu. gândurile. în 1996 de la Pratt Institute. în SUA. solistã de operã . poet. întâia noapte de rãzboi”. într-o familie de intelectuali. tratate uneori. cercetãtor de origine românã în dreptul internaþional.

în urma aºa-zisului “proces al ziariºtilor” din “Grupul Bãcanu”. poeme. "Convorbiri Literare". O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote”. "Contemporanul". În 1996 aceasta devine membru al Facultãþii de Drept a New York University (NYU) ºi ocupã funcþia de cercetãtor în dreptul internaþional ºi comparat. "Viaþa Româneascã". 1999). Mirela Roznoveanu este „transferatã disciplinar” la Ziarul "Muncitorul Sanitar". „Totdeauna toamna” (roman. 2004). „Viaþa pe fugã” (roman. volumul II . În 1978. etc.1991). autoarea colaboreazã la emisiunile culturale ale Televiziunii Române. În 2008. Mirela Roznoveanu publicã criticã literarã în revistele "Luceafãrul". „Born Again – in Exile” („M-am nãscut a doua oarã în exil”. jurnal online de cercetare juridicã. „Timpul celor aleºi” (roman. 1997). propus pentru premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. 1988). Mirela Roznoveanu este membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi membrã a Academy of American Poets. 1999). „Toward a Cyberlegal Culture” („Cãtre o culturã juridicã virtualã. Între 1975-1978. „Platonia” (roman. „Elegies from New York City” (2008).. Mirela Roznoveanu se stabileºte la New York. scriitoarea este redactor ºef al GlobaLex. "România Literarã". aceasta obþine Premiul pentru literaturã comparatã 2008 al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã din România. transformându-l în primul ziar independent ºi anticomunist din România. 203 . „Civilizaþia romanului.. având gradul academic de profesor asistent. publicat de NYU Hauser Global Program (Web site-ul jurnalului) ºi cercetãtor cu gradul de profesor asociat.O definiþie narativã. MIRELA ROZNOVEANU – SCRIITOARE PROLIFICÃ Din ianuarie 1991. 2002). Autoarea face parte din grupul de ziariºti care în 23 decembrie 1989 scoate ziarul "România Liberã" de sub tutela administraþiei comuniste. aceasta este publicist-comentator la Ziarul "România Liberã". îi apare la Editura "Cartea Româneascã" volumul „Lecturi moderne”. Printre volumele semnate Mirela Roznoveanu se numãrã: „Civilizaþia romanului” (eseu despre romanul universal. Eseuri”. Între 25 decembrie 1989 ºi 31 ianuarie 1991.1989 lucreazã ca redactor principal la revista "Magazin" editatã de ziarul "România Liberã". În 2005. În aprilie 1989. volumul I 1983. iar între 1978 . aceleiaºi publicaþii. membru în Consiliul de Conducere ºi membru fondator al Societãþii “R”. (2008). etc.

semeþie ºi chiar orgoliu. hotãrârea ºi tenacitatea de care Marian Moga dã dovadã în cercetãrile pe care le face pentru a o întâlni pe aceastã necunoscutã. în prezent soþia lui Virgil ºi mamã a trei copii. dar suntem purtaþi ºi înapoi.CHEIA PENTRU PREZENT ºI VIITOR Trebuie remarcate însã. în timp. prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de Adrian Morariu ºi Matei.Octavian D. Înþelepciunea vârstei ºi buna cuviinþã nu îi dau voie lui Marian Moga sã îºi mãrturiseascã direct dragostea pentru o himerã – Platonia. curajul. Doamne Dumnezeule. Ar fi vrut.. Intriga amoroasã se împleteºte cu elemente de suspans. Marian se lãsã invadat de farmecul acelei femei. Dan Cristea spunea: „Romanul semnat de Mirela Roznoveanu este romanul intimitãþii ºi identitãþii unei femei. Acþiunea romanului începe în iarna lui 1988 ºi se încheie în noiembrie 1989. Matei ºi Octav Niculescu au fost îndrãgostiþi de aceeaºi femeie. notele unei personalitãþi puternice. în 1972. Îl surprindeau nu doar chipul ºi vocea aceea. vai. „În luna februarie a anului de graþie 1989”. în perioade diferite ale vieþii acesteia. 1973. dar ºi a lumii care face acest eu. Curpaº Despre romanul „Platonia”. Jean Dumbravã. acesta vizioneazã o casetã cu o înregistrare de la unul din spectacolele artistei. Jean Dumbravã. ci mai cu seamã un aer difuz de inteligenþã. dar care.” MARIAN MOGA Patru bãrbaþi. iubita lui. ei îl vor include ºi pe Marian în „celula de rezistenþã” din care fac parte. paradoxal. care aflã întâmplãtor de existenþa Platoniei. Adrian Morariu. de la prietenul sãu. despre care crede cã este femeia visurilor sale. Ceea ce visase cã ar fi putut exista se afla înregistrat pe o biatã peliculã?” TRECUTUL . 1974. „Cu rãsuflarea tãiatã. prin prejudecãþi ºi tabuuri sociale. încredinþându-i o misiune ce va atrage dupã sine sfârºitul tragic al personajului. Platoniei. identitate deloc fixã sau fixatã. sã fie a lui.. Dacã ne gândim la romanul „Adam ºi Eva”. Romanul ne poartã de-a lungul unei existenþe a cãrei povestire este deopotrivã o istorie a eului numit Platonia. Lor li se alãturã Marian Moga. Aflat în vizitã la amicul sãu. am putea spune cã Marian 204 . Cea pe care au iubit-o ºi încã o mai iubesc este Platonia. doar superficial. Jean Dumbravã. pentru cã Adrian Morariu ºi Matei sunt implicaþi în lupta anticomunistã. pãrea cã nu voia cu niciun chip sã iasã în evidenþã.

în speranþa cã vor descoperi acolo cheia pentru un prezent ºi un viitor ideal..” Povestea de iubire pe care acesta o trãieºte cu Platonia are în ea ceva de aventurã eroticã. Mã gândeam cã pentru cariera mea era mai confortabil un cãmin liniºtit. Moga se aflã în cãutarea perechii divine. în care sã pot lucra la muzica mea. ªi eram otrãvit de gelozie. Vrei sã spui cã-mi era fricã? Mã simþeam ca un animal ameninþat în echilibrul lui. Niciunul dintre ei nu îºi propune sã disimuleze. Tocmai de aceea. Voiam sã fiu liber ºi nu dominat de ceva care mã modifica. spune el.” Platoniei.. acelaºi sentiment al aflãrii femeii ideale în persoana Platoniei îl trãiesc ºi ceilalþi bãrbaþi care au fost. nu are puterea sã se implice într-o relaþie de duratã. Eram însurat. la Cluj. ºi el nu hotãra nimic.” Platonia are conºtiinþa cã „depindea de hotãrârea acelui om care o þinea în braþe.” 205 .. cândva. Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu ani buni în urmã. Destinul se plictisise sã-i tot mâne din spate. o iubire imensã. Adrian Morariu însuºi îºi mãrturiseºte laºitatea ºi cruzimea cu care s-a despãrþit de cea pe care o dorea. de patetismul ei. de care se înlãnþuise. þine minte. Mã inhiba. ºi toate astea erau amestecate cu iubire. Mã temeam sã nu mã anexeze talentului ei. Mã enerva prin directeþe. un compozitor de excepþie. decât o viaþã alãturi de neliniºtile. Platonia simbolizeazã trecutul cu care aceºti oameni încã mai încearcã sã comunice.O definiþie narativã. „am fugit ca sã nu mã angajez prea mult. distrugându-i lucrarea. poveºtile lor alcãtuind încã un roman în interiorul romanului. pentru Jean Dumbravã. relaþia cu Adrian Morariu îi aduce convingerea nestrãmutatã cã el este soarta ei. pentru cã el este un bãrbat cãsãtorit. un om respectabil. Platonia afirmã cã „este într-adevãr. „Dacã vrei”. aºa cum ºi-ar dori Platonia. îmi deturna pur ºi simplu gândirea. îmi modifica cele mai adânci structuri ale existenþei. Nu are adâncimi ameþitoare. ADRIAN MORARIU Despre Adrian Morariu. Ei. drumul lor era hotãrât doar de ei doi. pe vremea studenþiei ei. de forþa ei vijelioasã. îndrãgostiþi de ea. eram invidios pe intuiþiile ei. Adrian Morariu ºi Matei. De fapt. Totuºi. Aºa este ºi muzica lui. da.. De acum înainte. sã nege interesul pentru soþia ºi mama copiilor lui Virgil. ce se impun ca o obsesie. „Faptul cã pânã ºi amintirile lor se completau le dovedea cã fuseserã predestinaþi dintotdeauna ºi cã dacã soarta fusese bunã adunându-i. ci doar suprafeþe calme. pe care crede cã a descoperito în Platonia. ei reuºeau de minune sã-ºi batã joc de ea.

frenezia cu care doresc sã o regãseascã pe cea pierdutã au un sens aparte. o gelozie stupidã. a pus la cale un fals: a corectat în cartea de 206 . La fel ca ºi Adrian. alãturi de Platonia. Ajunsã la momentul în care ar fi putut sã se simtã împlinitã ca soþie ºi mamã.” Cu toate acestea. Adrian Morariu ºi Matei o cred pe Platonia moartã.. Cu ajutorul lui Titi. împreunã cu care îºi clãdeºte un cãmin. de a remedia acea rupturã totalã pe care ei o iniþiaserã. vãrul ei care o iubea în tainã încã din copilãrie.. Platonia se decide sã pãrãseascã definitiv Clujul... atunci când a trebuit sã o ucid în minte pe Platonia.ATUNCI CÂND A TREBUIT Sà O UCID ÎN MINTE PE PLATONIA. devine primordialã. romanul lui Mircea Eliade. dacã încã mai trãia. nu este fãcutã sã rãmânã o simplã gospodinã sau o voce oarecare în corul operei din Constanþa. ofiþer în marina comercialã. Platonia este legatã de aceºti patru bãrbaþi prin legãturi puternice. ªi asta mã ucidea ºi pe mine. o urmãreºte ºi o împiedicã pe Platonia sã se mai bucure de ceea ce îi aparþine. Este genul de „soþie devotatã ºi ambiþioasã sã aibã o casã cât mai frumoasã ºi mai curatã. Ea este femeia alãturi de care s-ar fi realizat sufleteºte ºi de aceea. cu Matei ori cu Octav Niculescu. mai sclipitoare. κi gãseºte o slujbã la Constanþa...” Dupã acest eºec. Pentru cã o iubeam nemãsurat de mult. dragostea pentru ea rãzbate din fiecare cuvânt ºi gând al lor..” „NOIEMBRIE 1989” Universul în care trãiesc Adrian. Dramaticã de altfel. este ºi evoluþia Platoniei. lipsit de simplitatea mãrii”. se cãsãtoreºte cu Virgil. femeia despre care Marian Moga gândeºte cã are „ceva ademenitor.fãrã a mai ºti nimic despre ea. Matei mãrturiseºte: „ªi mie mi-a fost greu. Andrei Mavrodin ºi Barbu Hasnaº evocã imaginea celei pe care o iubiserã – Ileana . nevãzute. cu Jean Dumbravã. Trecutul nãvãleºte în prezent. aceasta începe sã retrãiascã trecutul ºi de aici se naºte drama. iar dorinþa de a o regãsi. dar totuºi prea complicat. Lucruri banale îi trezesc amintiri puternice. Fiecare dintre aceºti bãrbaþi a refuzat ºansa oferitã de destin de a se împlini prin dragoste. Jean. din vremea relaþiei ei cu Adrian. cãutarea lor. κi dãduse demisia de la Operã. Chiar ºi aºa.. Mai întâi plecase din casa lui Jean. Tot astfel dupã cum în „Nuntã în cer”. „În vara în care l-a cunoscut pe Virgil fugise de un an din Cluj. Jean ºi Matei este dramatic.Octavian D. tot mai furios pe darul ei nenorocit de a ieºi în evidenþã ºi de a avea întotdeauna dreptate. în corul operei. tot mai bolnav de gelozie. Curpaº „.

minunatã ºi bunã”. simþi cum intrã parcã încet în pãmânt.” În mod paradoxal.. din care doi ochi aprinºi.” „AI CÂNTAT EXTRAORDINAR” Aflatã în pragul divorþului de Virgil ºi fãrã nãdejdea de a-l mai întâlni vreodatã pe cel drag. Dacã este bun ºi frumos va cânta splendid. curtenitor. minunatã ºi bunã.” Motivul mãrii simbolizeazã sacrificiul de sine al artistului care a reuºit sã îºi împlineascã menirea.. pe întinderea malului ºi a cerului oglindit în apã. „tu eºti frumoasã.. pentru cã nici iubirea ei cu Marian Moga nu va avea finalitate.. este înghiþitã de valurile sãrate ºi îngheþate. Poate cã îºi identificase prea mult viaþa cu iubirea ei pentru Marian.” 207 .O definiþie narativã. pierduse orice speranþã de a mai avea un cãmin al ei. copii. Dacã un solist este urât sau meschin. Platonia „a înþeles cã soarta lui Marian era pentru mulþi ani de aici înainte pecetluitã. muncã „solistã” cu „coristã”. era singurã aici. Platonia este Carmen. Avea 28 de ani împliniþi. Platonia avea privilegiul albului imaculat al veºtmântului de scenã. este capabilã de a realiza un rol perfect ºi unic prin frumuseþea ºi mãreþia lui. o Carmen despre care cei care asistã la spectacol spun cã a fost „extraordinarã. glasul îi va suna urât ºi meschin. apuca din când în când franjurii frumosului fular ºi îi ridica alintându-i Platoniei obrajii reci.” Povestea vieþii Platoniei este una neîmplinitã. De altfel. plini de o resemnare împãcatã ºi demnã mai nãzuiau sã cuprindã imensitatea mãrii. Ca artistã însã. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva. divinã. rolul vieþii ei. magnificã. un bãrbat care s-o iubeascã ºi cãruia sã-i dãruiascã întreaga ei iubire. asemeni unui braþ tandru. Tu eºti frumoasã.. Toate celelalte din jur îºi trãiserã moartea.. Ai cântat extraordinar. moartea Platoniei se produce imediat dupã momentul unui imens succes de scenã. „Între statuarii stabilopozi... Acesta este reþinut de autoritãþile comuniste. Iar vântul. ea dovedeºte genialitate. ªi a ei o datã cu a lui.. iar iubirea ºi devotamentul ei rãmân fãrã rãspuns. Noiembrie 1989. Adrian Morariu are premoniþia faptului cã Platonia va reuºi pânã la urmã. Aceeaºi moarte care o îmbrãþiºa acum ca o bucurie de al cãrei înþeles nu mai ºtia nimeni. Platoniei i se refuzã ºansa de a gãsi dragostea. Platonia alege sã îºi punã capãt zilelor în mare.. care arbora masca unei vieþi trãite. Cine sã mai aibã vreo speranþã? În timp ce pleca acasã. În viaþa personalã. atunci când îi spune: „Un cântãreþ cântã aºa cum este. arestat pentru „o chestie politicã”.

ea reprezintã idealul. lãsându-se îngheþate. al iluziilor urmãrite cu tenacitate ºi consecvenþã de personaje. paradisul pierdut este o realitate cãreia ca pãmânteni. Arizona 208 . Platonia zãri deºertul cãutãrii a ceea ce avea sã piardã. pentru cã toate aceste fapte mãrunte au declanºat sfârºitul. zbuciumului.” – capãtã semnificaþii majore.. Nici în ruptul capului Nona nu voia sã meargã mai aproape de hotar. mersese pe placa îngheþatã a mãrii ceva mai mult de un kilometru. Într-o dupã-amiazã foarte geroasã. þãrmul era deja departe.. Curpaº ULTIMUL SPECTACOL Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmaþia unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizatã. Adrian urma sã plece. Prin numele pe care îl poartã.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real ºi fabulos. ajunsese aproape. Romanul se încheie simetric. ce pune în evidenþã drama profundã. chinul interior. Deznodãmântul are loc în preajma apei. atunci când aceasta rememoreazã perioada de început la Constanþa. Voia sã se uite pe ea. Tragismul destinului ei reiese cu precãdere din aceastã imagine terifiantã de la sfârºitul cãrþii. cu cer încã senin ºi fãrã vânt. Iatã de ce.” Phoenix.. atunci când ea se uneºte cu marea. Platonia pare a fi predestinatã pentru eºec în dragoste. care de obicei rãmâne intangibil. Din nefericire. Mai avea puþin. ne dãm seama cã toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidã. dar poate hipnotiza. trebuie sã îi facem faþã. „În anul în care ea venise la Constanþa. În simbol. marea îngheþase pânã în larg.Octavian D. Suferinþa cutremurãtoare a Platoniei poate fi ghicitã încã din primele pagini ale cãrþii. de locul acela care pe ea o atrãgea atât de mult ºi unde valurile cedau frigului. fãcând haz de spaimele Nonei. Patina curajoasã.. Într-un astfel de context. aproape irealã a acestei femei. Pentru cã „toatã lumea din teatru aflase cã este ultimul spectacol al Platoniei. acest lucru probabil cã nu va mira pe nimeni. suferinþa îndelungatã trãite de eroinã. faptele mãrunte – „Înainte.. ca simbol al zbuciumului interior.” În final. Apa este elementul central al romanului.

legãtura de prietenie care existã între cei patru. Cel puþin trei dintre ei se cunosc de o viaþã ºi participã la evenimentele literare cu constanþã ºi autoritate. Gheorghe Mocuþa (Balada profului de francã). e chiar legãtura proprie optzeciºtilor. cel puþin doi câte doi dintre ei. Gheorghe Mocuþa. descoperã originalitatea artisticã de la un volum la altul ºi se descoperã pe sine prin fiecare poem. priveºte mu(l)t ºi vorbeºte puþin. iar dacã se întâmplã sã le priveºti întinse pe masã. Ioan Matiuþ. Traian ªtef e un poet cuminte. în parte. Cred cã *Vasile Dan. Întreaga colecþie atrage atenþia prin condiþiile grafice deosebite. Alexandru Cistelecan îl numeºte pe Traian ªtef „ultimul mohican” al generaþiei 80. dacã este vreuna. au apãrut la Editura Tipo Moldova. ºi toþi cei patru scriitori trãiesc în vestul þãrii: Vasile Dan (întâmplãri crepusculare ºi alte poeme). prin modul de abordare a criticilor. legãtura. mereu tãcut. se intersecteazã. diferiþi.Lecturi dupã lecturi Lia Faur Ceremonia respiraþiei ºi alte întâmplãri din vest* Cele patru cãrþi despre care mi-am propus sã scriu au câteva trãsãturi în comun. dintre verbal ºi paraverbal. totuºi. respirã sã nu uiþi. Ioan Matiuþ (respirã sã nu uiþi) ºi Traian ªtef (Ceremoniile). în colecþia Opera Omnia. iar cititorului nu-i rãmâne decât sã jaloneze printre texte ºi sã dezlege marca stilisticã. cu o copertã lucioasã ce încadreazã în roºu chipul din medalion al fiecãrui autor. 2011 209 . datã de valoarea scrisului fiecãruia. dintre poeme. mai cã-þi inspirã un poem: „respirã/ sã nu uiþi/ Balada profului de francã/ Ceremoniile/ întâmplãri crepusculare ºi alte poeme” Volumele adunã grupaje reprezentative de poezii din creaþia celor patru autori. Iaºi. Editura TIPO MOLDOVA. Traian ªtef Ceremoniile. dar ºi ca generaþie. Balada profului de francã. întâmplãri crepusculare. Colecþia OPERA OMNIA. care.

ºi nu se fereºte sã-ºi clãdeascã o lume idealã. p. sau cã Alexandros a murit demult… 210 . dar cuvintele sale nu vor fi bilete închise în sticle. care trimitea scrisori în neant). dintr-un acut spirit patriotic (îmi aminteºte de un film cu Russel Crowe. 192) Fãrã a lua vreo mãsurã. dimpotrivã. Cu accente de teatru antic. „în altfel”. Traian ªtef are aerul unui tribun. în vântul Criºurilor. În grupajul de poeme Epistolele cãtre Alexandros. ce îi conferã anonimatul existenþial. însã doar în final (ca pentru a nu lua numele Domnului în deºert. mascându-ºi în acest fel dramatismul existenþial. dar îi oferã ºi un suport unde se poate exprima în continuare. p. nu devine un psihotic. Generaþiei 80 i s-a reproºat cã „scrie la fel”. selecþia de poezii a lui Traian ªtef începe cu „Fericirile” (cum îmi amintesc de „Fericirile” îngânate la stranã în sãrbãtoarea de Paºti!). În volumul de faþã. scrisul sãu diferã de la un an la altul. 9) Existã în poezia sa o resemnare obositã. suavitatea versurilor din unele poeme este agresatã de realitatea asupra cãreia pare a întocmi rapoarte: „În teatrul de situaþii mãsluitorii/ Cu surâsul dezlipit/ Ca o broascã râioasã înotând/ Sã iasã din propria lânã/ Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat în prag/ O ducem la bun sfârºit/ Se auzi rãspunsul” (Înotând în propria lânã. pentru cã ele sunt însãºi vocea scepticã a poetului din vest.copil mare. unde poemele sale parcã ºi-ar pune palma pe gurã. în rolul principal. care scot la ivealã un Poet . cu toga pe umeri. cu sandale din piele. ci îºi pãstreazã la limitã starea de luciditate apelând la sentimente. poezia lui Traian ªtef variazã între esenþã ºi derizoriu. a înþeleptului faþã de existenþa textualã banalã. „Fericirile” fiindu-i frânturi de existenþã fericitã. „când mâzgãlind o foaie de hârtie”. dar e.Lia Faur aceastã „muþenie” îi este caracteristicã ºi în scris. dar vie încã. sau descifrându-se de la sine. încifrându-se. comunicând doar din priviri. ºi am cãutat sã descopãr acest „la fel” la Traian ªtef. Poetul – copil mare se revoltã în faþa celui care grãieºte. „când cu degetul pe nisip”. Tristeþea se insinueazã doar când te gândeºti cã interogaþiile poetice nu sunt pentru a primi vreun rãspuns. poate?). dar nu îmblânzeºte animalul sensibil: „Le-aº da drumul sã prindã roºeaþã ºi dragoste/ De viaþã barem cât o gãinã beatã/ ªi mai ales sã-l plezneascã peste gurã/ Pe acela care crede cã le ºtie pe toate/ Cum i-aº plezni eu peste gurã/ Cu o coadã bãloasã de peºte/ Pe aceia care se cred poeþi/ Când scuipã printre consoane/ Care pânã la urmã tot în creierul meu/ Se rostogolesc ca într-o prãpastie” (Litera A. care trimite epistole lui Alexandros. marcatã în unele poeme. adesea.

a lui Vasile Dan.Ceremonia respiraþiei. poeme din experienþa parizianã. e o Golgotã a celui ales sã-ºi poarte crucea.. Persoana a II-a ºi a III-a înlocuiesc în mai toate textele persoana I ca ºi cum el trãieºte în fiecare câte puþin: „într-o zi visã cum va fi. Al treilea. de vocea bibliotecii în care moartea ºi viaþa se contopesc. dar ºi din cruda experienþã româneascã. conteazã cum o faci. dacã existã vreo suspiciune.” (Stare. din decupaje geometrizate. Eu devine Tu. tare. aparent. el este departe de a fi livresc. e încastratã într-un material solid. asemenea unei uitãri de sine./ Cu claritate vedea totul. iar vocea sa se naºte dintr-un îndelung exerciþiu de sincronizare a trãirilor sale cu exprimarea voit echidistantã ºi. iar Tu devine Ea. „totul sau nimic”. 160) Poetul se teme de propria fiinþã. masculin sau feminin. Gheorghe Mocuþa încadreazã în antologia sa poeme mai vechi (1992-1994-1998). p. pufos. de eul gemuitor. 115) Starea poeticã este redatã în volute uºoare care schimbã sensul realitãþii banale. iar el este printre puþinii poeþi care surprind esenþa întâmplãrii ºi o redau apoi ornamentatã stilistic. în spirale consistente de culoare. experienþa sa e una sfâºietoare. oriunde s-ar sãvârºi./ cu celãlalt în pãmântul moale. cât despre interpretare. p. ori acolo. privindu-ºi ca prin sticlã mãruntaiele poetice. O prefer pe cea de-a doua pentru cã poetul ignorã balastul lingvistic ºi schiþeazã delicat în spatele concretului. în manierã camilpetrescianã. în rãstimpuri. dupã cum scrie: „din câte vãd eu tinere/ poemul ãsta al dumitale/ e o armã cu douã tãiºuri/ câtã luciditate atâtea drahme/ pe ruinele vechilor convenþii. femeie cu sexul indolent ºi mereu receptor/ care te naºte/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte. vigilentã ºi analiticã sau destinsã ºi visãtoare. deloc facil sau ostentativ. 179) cã „Vasile Dan creeazã un spaþiu spiritualizat. cu degetele ca niºte sfîrcuri roºii/ ºi palpitânde/ cu care îi apeºi uºor pielea pântecului ce tremurã/ excitat. Textele lui Vasile Dan sunt ca unele vise./ Dimineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit. livrescã. iar poemul e singurul mod de a rezista sau de a pieri. În discursul sãu liric se regãseºte un cod al artei manieriste de un erotism estetizant care sporeºte taina suprapunerii de semnificaþii: „o. dar ºi mai noi (2002-2007).. p./ umed. Poezia celui de-al doilea (fãrã vreun criteriu de selecþie. aº putea spune cruda experienþã parizianã.” . chiar/ el împotrivindu-se/ laº. ci pur ºi simplu).” (biblioteca devastatã. În ciuda afirmaþiilor lui Bucur Demetrian (Referinþe critice. prea frumoase sã fie ignorate. caraghios. prea profunde sã fie interpretate. poate doar sceptic în privinþa realitãþilor 211 . sedus de expresivitatea cuvintelor.” (poemul. 52) Discursul sãu nu e deloc revoltat. ori aici./ cu un picior în aerul negru. p. Aºadar. ºi îºi transferã identitatea asupra celuilalt.

mai „artist”. cu o anumitã candoare.”. viaþa sau poezia. palpabile: „stâlp 1. În ciuda încercãrilor la care l-a supus viaþa. a prostituatei. dar care. Exil (2007). p. Dumnezeu îi aratã drumul spre cer. fãrã resentimente sau judecãþi vindicative. Nu ºtii exact ce îºi trãieºte. p. le-a „înghiþit/ de atâtea ori aerul” (autobuzul cu navetiºti. prin fundul paharului. fãrã nicio justificare: „între douã majorãri de preþuri/ visez sã scriu un poem despre/ nemurirea sufletului… „ (ºapte vaci slabe.Lia Faur sociale ºi a prezenþei divine. ba dimpotrivã. ironizând adesea realitatea. Gheorghe Mocuþa e un poet fecund. privire 2 etc. imateriale: „umbrã 1. doar cã a fost înzestrat cu darul cuvântãrii poetice. trezesc la realitate pe cel adormit în ignoranþa clipei. poate de aceea versurile sale seamãnã cu niºte gloanþe. „Mocutzini”. dintre cei trei. a preotului. iar trezirea (privirea). ci prin gura copilului. cum îl numesc prietenii. ci în lumea celorlalþi. un fior. ce îmbinã notaþia cotidianã cu discursul ideatic. Iubeºte vânãtoarea. aºa cum îi stã bine unuia greu încercat. „privire 1. 226) Ioan Matiuþ este poetul cel mai nonconformist în viaþa realã. a fiinþelor care au un rol în viaþa pãmânteascã a unui poet: „unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe copil/ în turnul bisericii a rãspuns copilul/ fãrã sã clipeascã/ unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe sinucigaº/ în spatele gãrii mi-a rãspuns încurcat/ sinucigaºul/ tapându-mã de o þigarã/ dar unde-i drumul spre cer/ am îngãimat în faþa femeii fierbinþi/ ehei între picioarele unei femei/ a fãcut prostituata… ” (drumul spre cer. iar închiderea ochiului echivaleazã cu însãºi moartea. cum o face ºi în scris. a pãrinþilor. 124) În cele douã selecþii pregãtiri pentru marea cãlãtorie (2002) ºi cãlãtorie. a pianistului. p. ºi. stâlp 2 etc. nu ca lui Ion Mureºan. poemele sale exprimã fragilitatea fiinþei în faþa unor hotãrâri dramatice ale destinului. pe care nu le poate ignora ºi atunci nu-i rãmâne decât sã le consemneze lucid. El nu este tipul oratorului care face impresie la vreo lansare de carte. 79). scrie cu bun-simþ de „provincie” despre „profesorul de francã” (în stilul binecunoscut al lui ªerban Foarþã) sau despre „navetiºtii” cãrora le-a „respirat de atâtea ori cuvintele”. el nu trãieºte într-o lume proprie. dar spune mereu ceva care sã destindã încruntarea gravã a cutãrui critic. nu ºtie sã-ºi îmbrace speech-ul în gesturi ºi intonaþie. cu naºterea: „adorm/ trag întunericul/ 212 .” Îþi lasã impresia cã nici un zbor palpebral al pleoapei nu are loc fãrã a determina o stare.” sau titluri volatile. Existenþa sa e marcatã de ceea ce vede. a sinucigaºului. umbrã 2 etc. Pentru el miracolul scurt este cel care compune intensitatea vieþii ºi de aceea îl consemneazã lapidar ºi concentrat în poeme delicate ce poartã titluri grele. în loc sã ucidã.

Este poezie.. 213 . el îmbracã haina unui medium care face legãtura între cele douã lumi. 157) Ioan Matiuþ creeazã dependenþã.. Aºadar. ca o constatare: „ªi dracul vede multe. aºa cum o mai face alt „muschetar” din vest. patru poeþi în patru feluri de poezie. cu rolul. textele sale citite la rând. în intimitate. ritmic. oferã un spectacol interesant al ideilor prin pluralitatea vocilor exprimate. 171) Eu nu mai caut alt rãspuns. el continuã. p.Ceremonia respiraþiei. poetul nu cunoaºte cale de mijloc.. 116) sau „în fiecare dimineaþã/ mã trezesc din moarte/ lângã mine” (între ceruri 15. Între cele douã existenþe. dar exuberantã în exterior: „pe malul tãu/ cresc munþi îmbrãcaþi/ în rochii de flori/ copaci topiþi/ în aburul crud/ al dimineþii pãscute/ de cãprioarele/ împuºcate de mine/ pe malul meu/ creºte piatrã/ peste piatrã/ peste piatrã/ cât pentru un pod” (între ceruri 49. peste mine/ exerciþiu/ al morþii (între ceruri 8.” (Referinþe critice. de a menþine vigilenþa cititorului prin participarea la însuºi misterul scrisului. neexprimat. inoculeazã starea de hipnozã ºi sentimentul apartenenþei la specia pe cale de dispariþie. din aceastã colecþie. p. „Cine este cel ce vrea ca ochiul autorului sã vadã ceea ce vede?” Apoi. selectaþi dupã criteriul subiectivitãþii (doar cãrþile lor au ajuns. Petru M. Haº. p. p. care este poetul.. la mine în bibliotecã). iar starea sa de viu devine grea. somnul ºi privitul. multã poezie în cele patru volume. angoasatã.. 123) Mã întreb. ca legãturã între lumi.

Bogdan Turtoi – În zbor .

modelul mã ajutã sã structurez ºi acest discurs. mai ales în spaþiul poeziei. fizica spaþiului cosmic sau cea a atomului. Unul se referã la un limbaj poetic puternic. prin cunoaºterea atâtor ºtiinþe rafinate (ramuri din biologie. asociat utilizãrii structurilor ºi viziunilor noi sau asociat lucrurilor poetice ºi stãrilor descoperite ºi propuse. noile ºtiinþe ale comunicãrii). istoria comparatã. inventate de fapt. fireºte. Cu al doilea concept. pe orizontalã. Desfãºurarea acestor aventuri poate avea loc. cât ºi în adâncime. aº putea pune în discuþie în ce fel e posibil adâncirea diversitãþii culturale. Asociez poezia ºi arta în ansamblu unei fiinþe vii. Primul. Pot fi aºa uºor asimilate toate uneltele noi ale cunoaºterii actuale ºi apoi puse la lucru. asumându-ne coeziuni ºi raþiuni diverse.Lecturi dupã lecturi Constantin Iftime Pentru o limbã poeticã puternicã ºi pentru adâncirea diversitãþii culturale 1. cu totul la îndemânã. gândindu-mã la Ahile. mergând pe modelul geografiei culturale fãrã margini. În adâncime. determinã extinderea imaginarului prin curaj. putem ajunge în spaþii noi. În adâncime. voi propune aici un model simplu. apoi ºi la grecii înflãcãraþi de curajul lui. prin tehnologiile moderne ale comunicãrii. Desigur. unei structuri nesfârºite ºi organice. coerente. pe care-l voi descrie pe parcurs. spre redescoperirea raþiunilor sau coeziunilor din diferite istorii. aºezate în memoria modernitãþii. bine conturate. Prin energia acelei 215 . Pentru a înþelege cum se nasc modele în poezia modernã. am putea þine seama de beneficiile ºtiinþelor colaterale literaturii – lingvistica. În viziunea mea. preluat din marea literaturã. de poeþii lansaþi dupã 1990. sociologii de diferite genuri. presãrate cu multe delicii. câteva concepte ce mi-au fost folositoare în aceastã perioadã. Cele douã caractere au deschis douã mari cãi. Vreau sã fac vizibile. semiotica. în acest fel. precum cea descrisã de Homer în „Iliada” ºi „Odiseea”. aflate în mare ascensiune. unde coexistã douã caractere.

aflatã la marginea lumii. conferã expresia fiinþei aflate în ascensiune. Caracterul lui Ahile. urmându-ºi îndemnul de cuceritori. se aflã ºi focul lui Orfeu. divine. El lucreazã indirect. Ahile. toate atributele lui Ahile. Fiinþa puternicã. a creat poezia. are ºi conºtiinþã criticã. îºi pot putea închipui uºor cum arta lor li se aratã ca o fiinþã vie. îºi recãpãtã starea de organicitate. dupã cum spun filozofii moderni. Curajul acestui caracter þinteºte cruciº. mereu cãtre o altã realitate. poate sã o rãstoarne pe cea realã. Orfeu. Prin acest model general. O smintealã divinã. de la început. în termenii cunoaºterii generale. poate sã-ºi anihileze astfel spaima morþii. Ahile ºtie cum sã se mintã singur în legãturã cu prezenþa morþii. Sentimentele puternice ºi vitale ale acelei regãsiri a naturii primare dau strãlucire expresiei fiinþei. focul poeziei. spune poetul. Ahile. în genul Ulise. Prin sminteala divinã. Spiritul acestui caracter este dominat de raþiune. De fapt. ca un întreg viu. eroul din „Iliada”. El poate sã-ºi asume marile experienþe culturale. El determinã aprinderea focului în sufletul oricãrei fiinþe. Sau prin câte o frumoasã minciunã. deschid orizontul cãtre noi sensibilitãþi ºi noi tipuri de autenticitãþi. polemic. Realitatea inventatã astfel. de altfel. cu sintaxe vii. Curajul aratã ca o mânie divinã deci. În miezul ei. în aceastã serie. Cel puþin o concureazã mai ales la nivelul fragilitãþii noastre sau la nivelul conºtiinþei. a creat lirismul. Are curajul pur. De aici înþelegem 216 . cu expresii ºi cuvinte vii. Intuieºte când ºi cum va arde focul divin spaimele create de conºtiinþã. unul lângã altul. gãsim toate elementele acestui caracter. mânia divinã a lui Ahile. Grecii au ajuns sub zidul Troiei. Una magnificã. deci. strãinã. vedem cum poezia. Poezia modernã ºi-a fãcut un blazon din numele lui. Dacã aºezãm. Adicã pe cea incompletã. tocitã. curaj sau mânie divinã. ne face sã uitãm de moarte cam în acelaºi fel. Nu are doar atitudine. precum curajul. cel al lui Ulise. Troia este expresia acelei depãºiri a limitei. Ulise. logosul. Stãrile lui. ºi prin aceastã atitudine. sufletul vital. Aheii din jurul lui Ahile se lasã însufleþiþi de curajul lui divin ºi cuceresc Troia. care trimit la o cunoaºtere aflatã în ascensiune. zeiþã. Unul primar. ne oferã expresia maturizãrii fiinþei. Intuieºte o cale de ascensiune a omului. îºi asumã istoria fiinþei cu toate capcanele ei. „cel iute de picior”. mai ales asupra formei poeziei. reliefeazã nous-ul. Cântã. utilizând o mulþime de mijloace. care þine seama de cele douã cãi. fãrã complexele neîmplinirii. cum se spune. de desprindere de spaima morþii. ca în cazul lui Ahile. Poeþii. fermecãtoare viclenie.Constantin Iftime sminteli de altã datã. Poezia. Troia ar fi. maturã. Al doilea caracter. Anticipez. prima mare culturã asimilatã. a geografiei primare. Prin patos. în ordine spiritualã. cu o structurã vie.

fãrã de care omul nu ar fi om. au inventat realitãþi poetice de o originalitate frapantã. în ordinea istoriei. Vrea expansiune doar. au apãrut ºi mulþimi de epigoni. Pe drumul întoarcerii acasã. Universul poeziei se extinde mereu.. cu o mulþime de lucruri.. Dupã victorie. culturale. ªi-i legitimeazã elanul. în amurgul modernitãþii secolului XX. a cãror mulþime ºi diversitate este determinatã tocmai de ascensiunea ºtiinþelor ºi tehnologiilor. istoriile ºi culturile. În felul acesta. Omul modern. merg pe mâna ta”. li se întâmplã tragedii la fel de mari. Ele îl ademenesc precum sirenele pe Ulise. În volumul meu de poezie. le-am numit. Sau a revenit la istorii culturale occidentale. neconsumate bine în comunism. grecii devin vulnerabili. Îi conferã frica.. 217 . stabil. cum ar fi cele din domeniul sexualitãþii sau ale argoului. 2. cum expansiunea omului nu are margini. În cele din urmã. Conºtiinþa puternicã dã un sens acestui drum. Câte mode ale poeziei europene n-au trecut pe lângã noi. ai acestui timp. aºa au apãrut viziuni. Neaderenþa la acest fundament al naturi clasice al lucrurilor noi ºi la coerenþele ºi raþiunile artificiale. Ele apar dintr-o prea mare contorsionare a spiritului. cum s-a spus de atâtea ori. se îndepãrteazã de patosul ºi logosul de care vorbesc grecii. Geografia culturalã a lui este infinitã. spaima creºte. ca în timpul asaltului Troiei. dotate cu cuvinte noi. îngrãºate de elanul fanteziei. ca expresie a metamorfozelor formelor culturale. Fantasme. Dupã 1990. Poeþii au avut aºa multã materie de prelucrat. Desigur. omul nu-ºi asimileazã bine memoria. Aºezat astfel. Apoi îi sunt puse la dispoziþie o mulþime de unelte ale cunoaºterii ºtiinþifice. Îl înfricoºeazã. conºtiinþa criticã premerge elanului creator. La el. Aceastã modernitate este însetatã de multele utopii ale naþiunii. sau cu canoane ºi sintaxe originale. „Vreau altã realitate. Artã. regula simplificãrii. este marcat de conºtiinþã cu ale ei frãmântãri.Pentru o limbã poeticã puternicã. De fapt. Deviazã de la fundamentul clasic. în anii comunismului?! În poezie. în mare parte. noua literatura. care-l potopesc cu plãceri. Tinerii poeþi au lucrat mai ales cu marii pro.. Spaime K. altãdatã interzise de ideologia comunistã. Neliniºtile îi sunt determinate de mulþimea lucrurilor culturale ºi concrete. sunt descrise toate confruntãrile interioare ale cuceritorului. dar îl ºi armeazã cu elan puternic. în jurul creatorilor. am inventat un tip de spaime. cu o conºtiinþã ºi un elan puternic. a regãsit realitãþi diverse. cu ghimpele ºi fantasmele conºtiinþei. Modernitatea vrea extinderea canonului. primii moderni. În „Odiseea”.

în poem. Ale lui Ulise. modele literare care le-au hrãnit bine imaginaþia. a debutat majoritatea. restricþiilor ideologice. deseori mi-am închipuit revenirea lui Ulise în Ithaca. Scriitorii. lui Ahile. noi realitãþi culturale. de asemenea. Noi atitudini. Pe aceºtia. Aceasta-i imaginea plinã de forþã a curajului pur. i-a fost luatã tânãra iubitã. Foarte mulþi din corifeii acestei promoþii au citit în cenaclurile lor: „Universitas”. Aceastã poezie a fost sincronã cu marea poezie europeanã. în genul vital al lui Ahile. Ulise îi mãcelãreºte la urmã fãrã cruþare. astfel. în spaþiul strâmt al comunismului. Face ce a fãcut Ahile când a fost tulburat. optzeciºtii au mizat pe tehnici 218 . sincerã. În plan existenþial. la Timiºoara. mi-am închipuit cum s-au reaºezat.Constantin Iftime Când am încercat sã mã gândesc la felul cum s-a aºezat literatura. care ºi-a dus viaþa calm înainte. prospeþimea ei ºi a structurilor inventate. în interiorul lui. Când se lasã tulburat de mânia divinã. În absenþa lui. din diferite locuri geografice. Furia divinã îl face sã mãcelãreascã turme de vite. A acelui Ulise trecut prin experienþele maturizãrii. noi modele literare. la începutul „Iliadei”. dupã 1990. dupã zece ani de absenþã. pânã la sintaxe ºi ritmuri. au avut abilitãþi diverse ca sã facã faþã. i-a fost periclitatã prietenia cu Patrocles. Cu acest curaj se va lupta ºi cu troienii. între timp. ºi bogãþiile fabuloase ale regatului sãu. are ceva ºi din logosul lui Ulise. Generaþia ’80. Relaþiile dintre aceste douã caractere – Ahile cel tânãr ºi vital ºi Ulise cel matur ºi plin de vicleniile fermecãtoare ale raþiunii. la Bucureºti. a ucenicit mai ales sub optzeciºti. lansate la începutul perioadei interbelice. ªi pe Penelopa. specificã în eul modern. pe scurt. cum aflãm undeva. iar companionii l-au trãdat. de fapt. Consider cã. la noi. În poezia lor modernistã. fãrã teamã. culturalã sau metafizicã. Erau bine ºcoliþi ºi cu instincte puternice. vor sã jefuiascã tot. Aceastã realitate a fost produsã ºi de poeþi. pe care îl vor prelua uºor compatrioþii sãi. vitalã. Atunci. Generaþia ’90. cum sunt ele descrise în „Odiseea”. dupã 1990. fervoarea poeziei. pornind de la cuvinte. ceºi asumã încercãrile istoriei – le asociez cu relaþiile dintre generaþiile de poeþi de la noi: generaþia ’80 ºi generaþia de dupã ’90. Ea a consumat ultimele resurse ale marii noastre poezii moderniste. Ce forþã are natura acestui regat. Literatura optzecistã a adus în spaþiul nostru. cum s-a spus. fãrã Ulise? Vorbesc aici mai ales de o naturã artificialã. ªi-au ales. imaginea regatului ºi a casei sale. în interior. expresia modernitãþii aflate la maturitate. Ithaca. Peþitorii. spiritul. expresia unui centru al lumii. la Iaºi sau la Cluj. a fost. la fel. timp de 10 ani. În revistele dominate de spiritul optzeciºtilor.Faima lui Ulise s-a pierdut. în parte. a mers mai departe fãrã Ulise. intrã în curtea casei sale.

universul familiaritãþii º. Într-un fel. Au aºteptat destul dupã ’90. nemaiîntâlnitã în literatura noastrã. au generat structuri noi de poezie. au construit poeme despre noul social ºi noile politici. Vãd în arta lor manierism. apoi sexul. De fapt. jucându-ºi foarte bine maturitatea. câteva rezultate ale acestei aventuri magnifice. Poeþii de dupã ’90 vor folosi calmi. au reactualizat suprarealismul. prezenteism. Spiritul rãnit al acestui rafinament formal. idealisme. stare determinatã de ideologii ce forþau discursul cu solemnitãþi. negativiºtii vor mereu revoltã. pornind de la semn ºi sintaxe. deja readuce în atenþie spiritul de revoltã. precum imagism. plini de energie. a cucerit repede în manualele ºcolare. a douãmiiºtilor. accelerând. Apariþia tinerilor poeþi seamãnã apoi cu apariþia beatnicilor în America. Lasã sã se înþeleagã cã mai au multe de învãþat asupra formei. înainte de 1990. în raport cu ei. Plini de revoltã. Au lucrat amãnunþit asupra limbii. Pe asemenea structuri au reluat chiar. La ei. Între ei ºi optzeciºti se instaleazã o relaþie clasicã. ªi ei vin. Au salvat astfel poezia de închistare. Au învigorat. fireºte ironic. aceºtia suferã o rapidã clasicizare. dupã o acalmie de dupã o depresiune postrãzboi. în felul acesta obiectivizarea expresiei poetice. nu au putut asimila cultura poeziei din alte literaturi. ei dau de o imagine a cataclismului social de 219 . a trupului. Fracturiºtii. Sunt provocatori mereu. Au întreprins o aventurã. Beatnicii. cuvintele puternice din zona corporalitãþii. Dupã 1990.. naþionalisme (ºi alte -isme. Au lansat avangarde. Au pus la lucru o diversitate de „eu-uri” poetice. Ei vor avea curajul sã readucã în orizontul poeziei realitãþi obstrucþionate. Se raporteazã mai ales la optzeciºti. pe o aºa-zisã realitate. argoul. tinerii poeþi urãsc arta rafinatã a optzeciºtilor. cum au putut. Pe argou. Optzeciºtii au manierismele formulei rafinate. din seria ideologiei restrictive de dinainte de ’90). Nu þin seama uneori de tehnica predecesorilor. optzecismul ajunge. În ochii lor. Vechea ceartã dintre nominaliºti ºi realiºti. Fireºte. Faþã de aripa Cãrtãrescu. Sub presiunea unui nou mesaj. teme patriotice. ªi atât. noi. însã. Vor redescoperi trupul. Mutã atenþia de pe cuvânt. Optzecismul. Într-o formulã cu totul ironicã ºi plãcutã. teoriile acestor mari scriitori suferã acum de o uºoarã inflaþie. în rândul modelor academice. ei par mai legitimi. În zona învãþãmântului. personism (ºi alte –isme din aceastã serie de marcã americanã).Pentru o limbã poeticã puternicã. cuvintele fãrã vlagã ale naþionalismului solemn ºi împietrit. Generaþia fracturiºtilor.. dupã ’90. a sexului. Rãmân la acest nivel cultural. cãtre Cuvânt. indirect sparg discursul încãrcat ºi rafinat al optzeciºtilor. poate ironici. au fost modelul ºi pentru o mare parte din optzeciºti. plãcerea ºi senzualitatea.a. Ei au ceva urgent de comunicat.

în ultima perioadã. presãrat cu contrapuncte prozastice. lupte ca într-un asalt. Poezia s-a îmbogãþit. Prin manifestele lor. Ei cultivã o sensibilitate a rezistenþei. determinate de estetica lui. pot spune. Viziunea încãrcatã ºi de manierismele unei culturi. în aceastã relaþie dintre generaþii. Au ceva din mânia de tip Ahile. uneori simpliste. se reîncarcã de sacru. cu aceste energii sau cu lucruri noi. dominã o viziune negativistã. mergând pe ideea de generaþie poeticã. excesiv în câteva formule. dintr-un real aflat în ruinã. Ei trimit cum pot la istorii neconsumate în întregime. care se luptã sub zidurile Troiei. Aceastã poezie trimite chiar la experienþe mari culturale. Ei aduc focul ºi mânia divinã a revoltei. înainte de 1990. asociatã cu o alta care vrea o reîntoarcere la organicitatea culturii acestei naturi artificiale. ale politicului. Mai degrabã retorica ºi manierismele ei. care freamãtã. specifice în Europa anilor ’70. ªi eu am vãzut. adepþi ai acestui gen de lirism. care vor altceva decât rafinamentul existenþialismului francez. cãpãtate din socialul periferic. la o istorie plinã de cataclisme. tineri poeþi. Acolo domneºte lirismul. a postapocalipsei. cercetând textele lui Catul sau Sappho. În felul acesta. rafinat. În cazul lor. Totuºi. au propus nu numai o esteticã nouã. se aud rãcnete. Ca ºi beatnicii. ca troienii. Se cultivã mai ales un lirism pur. sau din reacþia negativistã a noilor ideologii. Simt deja o tendinþã spre adâncirea lirismului. Un discurs polemic bogat au propus optzeciºtii în raport cu generaþiile anilor ’60 ºi ’70. se repetã cam ce s-a întâmplat ºi în alte asemenea ciocniri de viziuni din istoria recentã. la noi. Adicã învãþând meºteºugurile vechi ale poeziei. Raportãrile în discursul teoretic al douãmiiºtilor nu depãºesc provincia noastrã literarã. una a depresiunii. În poemele lor. energie negativã. calm. Apar oaze cu totul noi în spaþiul acestei generaþii. discursul lor este puternic. ªi aici poate fi resimþitã o prea mare uºurinþã a revoltei. au spirit de frondã. angrenat în scleroze ale socialului. Diferenþele dintre generaþii nu ajung sã fie fãcute cu trimiteri la modele 220 . Au ceva din manifestarea ºi curajul lui Ahile. toate trimit la exerciþii spirituale. Depresiunea lor cuprinde ºi stãri de tip existenþialist. Poate de aceea. cu lucruri noi. care au determinat noi extinderi. cu tehnicã bunã. simplificat. Realul.Constantin Iftime dinainte de 1989. Realitãþile poeziei de dupã nouãzeci au beneficiat de aceste energii. Deºi foarte scheletic. se simte o revenire la calma descriere. spaþiul poeziei douãmiiste se extinde. cel al unui prezent mãrunt. dar ºi o nouã reprezentare despre lume. Desigur. a realitãþii la orizontalã. apoi calmul ºi împãcarea. Chiar jocul excesiv sau practicarea limbajului frust ºi violent. De exorcizare sau de sacralizare. La greci sau la latini.

Cel de a fi un om dedicat ºtiinþei.. pleacã pentru un an în Egipt. Criza vine drept urmare a neacceptãrii acestei prime opere de cãtre grupul sãu de prieteni. Acel Ulise la care predominã conºtiijnþa criticã. cu câþiva creatori de viziuni în vârf. În aceastã viziune necruþãtoare. Aceastã atitudine face ca poezia lor sã nu aibã adâncime. în 221 . ca ºi criticii maturi le-au reproºat poeþilor de dupã ’90 cã practicã în arta lor un prezenteism sau un minimalism excesiv. Privind dinspre modelul propus de la început. oferã soluþii ºi modele pentru depãºirea unor astfel de crize ale poeziei. istoricii literari. poezia aceasta are ceva din atmosfera momentului reîntoarcerii lui Ulise. ªi aº încheia cu evocarea unui asemenea caz. va produce mutaþii ºi-n politica literarã. pornind de la depãºirea unei crize personale ºi complicatã dar ºi general specificã unui creator modern. de la început.. mai ales al diversitãþii. Tatãl. Astfel înþelegem cã experienþa fabuloasã a acestor tineri poeþi a fost necesarã pentru creºterea puterii limbii poetice ºi a diversitãþii expresiei. Când scrie prima operã maturã. ºi epigoni la poale. Are o sinceritate de tip Ahile. fratele – mari chirurgi în Rouen. cu postmodernismul. Crizele apar ca urmare a extinderii. o istorie magnificã. Apoi îºi urmeazã instinctul de a se desprinde de ipocrita culturã a romantismului decadent. Flaubert s-a salvat doar prin culturalizare. suferã a doua crizã. exemplar. are prima crizã de epilepsie. G. Experienþa culturalizãrii. care domneºte peste orizontul acelui veac. Timpul sãu dominat de mari romantici. cum se spune. fie a uneltelor ºi metodelor de lucru. Ca tânãr. de a renunþa la toate proiectele venite din afara vocaþiei lui. când a renunþat la studiile de drept. Deseori. Flaubert îºi începe marea lui creaþie. Renunþã la proiectul impus de familia sa. sau modelul capitalei ºi al provinciei literare. Atunci suferã prima crizã profundã. cât ºi de romantismul acelui timp. Ceea ce propune poate fi valabil ºi pentru criza literaturii de la noi. Are puterea. Cazul Flaubert. ªi culturale. mari ale poeziei moderne.Pentru o limbã poeticã puternicã. În drumul de la Paris. Ca sã uite. Viaþa. pe orizontalã ºi în adâncime. Flaubert oferã o viziune completã de ieºire din crizã a spiritului creator. prima variantã a „Ispitirii Sfântului Anton”. dar are ºi soluþiile specifice maturitãþii. Vorbim ºi de conjunctura modernismului cu altceva. spre casã. fie de ascuþirea uneltelor sensibilitãþii ºi ale expresiei politice. Urmeazã o crizã a supravieþuirii fizice. cum sugeram la început. poezia actualã ar fi expresia unei crize profunde la noi. Care are neliniºti de tot felul. mãrturiseºte chiar el. fie a viziunii. Crize determinate fie de extinderea viziunii. ar putea deveni în sfârºit istorie. ca ºi opera lui capãtã o cale. Modelul piramidei. bineînþeles. Spiritul cultivat de ei. era legat cu toatã fiinþa atât de realitatea lui.

îl gãsim simplu descris în „Corespondenþa” sa. aº spune tipice scriitorului modern. le-a depãºit printr-un exerciþiu continuu de culturalizare. astfel. cum am spune astãzi. 222 . obiectivizarea viului. Atunci se apucã brusc de „Madame Bovary”. rãrite. Se întoarce cu totul rãpus ºi fizic. Tot el oferã ºi un model pentru romanul post-modernist. în toatã modernitatea: concreteþea bizarã a imaginilor. Toate momentele. romantice. care au fãcut carierã. Toate aceste tehnici vor fi reluate cu succes de Kafka ºi de Joyce.Constantin Iftime Grecia ºi Asia Micã. reinventeazã. dupã aceea. o realitate nouã esteticã. Crizele literare rezolvate astfel îi oferã un model ºi de supravieþuire fizicã. creator. modernitatea. O fotografie din acei ani ni-l aratã cu umerii cãzuþi ºi cu pletele blonde. Prin lecturi multiple. Un roman într-o viziune. vezi „Bouvard et Pécuchet”. Romanul acestor experienþe. Pe toate fronturile se aflã în agonie. prezenteistã ºi minimalistã. însufleþirea lucrurilor. ºi sufleteºte. determinate de disputa dintre conºtiinþa criticã ºi elanul vital. Opera lui Flaubert deschide. Impune tehnici narative noi. în proza occidentalã. prin antrenamente culturale. de-a lungul scrierii romanului.

ºi nu doar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune”3. Zaharia Stancu. 223 . Cistelecan. În lirismul voiculescian. Al. în revista Argeº. modalitãþi înnoitoare ale lirismului românesc interbelic. urmãrind o reconºtientizare a sacrului într-o lume. poate. Ibidem. 47 2.Lecturi dupã lecturi Cristina Sava Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã Vasile Voiculescu Personalitatea lui Vasile Voiculescu este. sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale. „spirit pur religios”2. aºa dupã cum a constatat Zaharia Stancu. o nouã ºi surprinzãtor de simplã eticã”1. Critica a sesizat cã în parcursul liric voiculescian. Locuri de mormânt. inepuizabile variaþiuni ale unui limbaj ce abundã în simboluri. o dezvoltare arborescentã. Diacritice. se contureazã. XIV. 1971. prin simboluri ºi alegorii în teme ca: Naºterea. o subordonare a întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea 1. ianuarie 2007 3.poet pe a V-a parte. Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folosit alegoreza biblicã. Voiculescu resimte ca un firesc al naturii interioare. moartea Mântuitorului. tot mai pronunþat. venirea Magilor. traseul spiritual al creaþiei sale. un „complicat profil de camee purã. în „Luceafãrul”. Vasile Voiculescu – poet pe a V-a parte. sufletul devine spaþiul unor frãmântãri cu tentã apocalipticã. „se aratã un homo duplex. desacralizatã. spirituale. ce nu numai cã nu s-a trãdat prin vreo concesie tentaþiilor de orice fel. dar ºi-a articulat prin adãugare sau retopire vecinã miracolului. prin cele douã modalitãþi lirice: alegoria ºi meditaþia ca rugãciune. Sunt prezente semnele expresionismului: tumultul vieþii pulsând în vegetaþia din jur. poetul revine constant la imagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice. Teluricul ºi sentimentul religios sunt puse în vers prin semnificate. afirma Alexandru Cistelecan în Vasile Voiculescu. Vasile Voiculescu. nr.

pe de o parte. dincolo de legile fixe ale materiei. iar pe de alta. nu ca sã reconcilieze. Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceritãþii. a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretului existã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã”4. constituie esenþa ciclului de poeme religioase voiculesciene. Propensiunea psihico-misticã. Linia definitorie a operei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomitent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. Acestea ne conving de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiritualã ºi literarã. 1976. a fãpturiisonet cu sonetul care se scrie. ci sã unifice prin întrepãtrundere. cu realizarea acelui complexio oppositorum. atribut esenþial al firii sale religioase. imaginile rãmân misterioase ºi se plaseazã dincolo de orizontul palpabil. Poetul. a putut realiza o interpretare spiritualã a conºtiinþelor. Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean. Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care. se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferele realului perceptibil. fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora. unul de origine slavonã. Mircea Muthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean: „Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) se completeazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noastre vechi. este iubirea prin care Omul-poem comunicã cu Cel Etern. prin intermediul poemului. conturând un stil meºteºugit de juxtapuneri.286 224 . dovedindu-se cã alegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de „homo religiosus”. indiferent dacã este de tip religios. a fost posibilã ca miracol prin iubire. p. Interpretarea conºtiinþelor. ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul religios. Slava ºi gloria lui Dumnezeu sunt vocabule sinonime. ca ºi condiþia creaþiei. Bucureºti. aceasta alunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior.Cristina Sava unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea. Ambele identificãri renãscând într-un alt eu. se regãseºte în cele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului–creator îndrãgostit cu Creatorul Etern. sufletul nu poate sã realizeze acea osmozã de care are nevoie spre a se înalþa. În acest loc. Mircea Muthu. celãlat-latinã ºi reprezintã în 4. o conversiune spre starea de sfinþenie. ca intertextualitate. Fãrã iubire. Poemele din Pârgã ºi Poemul cu îngeri trãdeazã punctul de rãscruce al propriei sale experienþe în jurul unui mecanism de rãsfrângere a imaginii într-un desen care se dematerializeazã între cer ºi pãmânt. care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii. Editura Minerva. Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. Condiþia rugãciunii.

881 7. prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor. „capteazã. III. mai apoi. creioneazã impecabilul portret moral al poetului: „V. actori ca Sufletul ºi Trupul. dintre Bine ºi Rãu”7. la Voiculescu. E. George Cãlinescu.P. prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exterioare. Opera literarã a lui VasileVoiculescu. modest. emanaþie a unei naturi lirice nu doar robuste. 1966 8. Vladimir Streinu. Voiculescu a fost un om simplu. dezbat totuºi între ele.Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã creaþia voiculescianã o deschidere. Bucureºti. 1996. Poeme cu îngeri a constituit multã vreme emblema acordatã de critici lui Vasile Voiculescu. p. cântatã prin trupul-poem. 2003. trup ºi suflet. Poetul ortodoxist reconstituie în acest volum episoade biblice. din care rãzbate dramatismul confruntãrii dintre cer ºi pãmânt. un fel de corespondenþe simboliste care ajutã omului sã se elibereze din cãtuºele teluricului.332 225 . o ascensiune spre zenit. declarat conceptualiste. 1982. Editura Humanitas. George Cãlinescu observã ºi noteazã în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent cã Vasile Voiculescu „izbeºte cu acea notã care-i dã originalitate. dintre Virtute ºi Pãcat. Ion Caraion. în Istoria literaturii II. Aceste personaje strãvezii. afirmã Iulian Boldea. poetul identificându-se prin iubirea – rugãciune.L. Studiu introductiv la „Capul de zimbru”. Târgu-Mureº. punându-l de altfel într-un grup de poeþi pentru care îngerul este un instrument mitologic elementar. Scrima sublinia în Timpul Rugului Aprins: „Doxa e slava în sensul foarte misterios dar paradoxal accesibil de luminã increatã. Pentru alþii. de credinþã. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Editura Universitãþii „Petru Maior”. astãzi. auster. Lirismul voiculescian. aidoma celei înscrise în cartea sfântã. Timpul Rugului Aprins. volumul cu îngeri însemna ceva greu de definit. cu mare aprindere conflictul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã. considerându-l drept autorul unor versuri de inspiraþie religioasã pline de pioºenie. În poezia lui Voiculescu. o culme a tradiþionalismului „gândirist”. Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine. aºa cum afirma Vladimir Streinu. 28 6. Îngerii sunt. în fulgurante clipe privilegiate prin acestea”8. p. dintre Spirit ºi Carne. Iulian Boldea. dar ºi profunde. interesul prin douã aspecte mai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic. Acum poetul este ortodoxist. Andre Scrima. „pe scena conºtiinþei. un fapt de istorie literarã. Povestiri. Ar fi cea mai apropiatã încadrare conceptualã – nu metaforicã – ºi în acelaºi timp substanþialã a slavei”5. spirite pure. dar traductibile. Despre aceastã slavã A. prin graþia detaliului. Bucureºti. 5. Istoria literaturii române II. p. tradiþionalist ºi continuã alãturi de Blaga cîntarea jalei metafizice”6. ce-i vin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. în articolul Vasile Voiculescu. Editura Minerva. care preface în lirism toate lucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi.

încã nestudiatã. în „România literarã”..Cristina Sava însã mândru. Poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu exprimã o exageratã decenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal. acea faþã ascunsã ce nu se regãseºte decât printr-o “lecturã” poeticã a lumii. p. în limitele decenþei. 226 . de modestia. e logos purificator ºi întemeietor. op. 9. Ion Caraion. deºi nu i-au lipsit prietenii. apud. oglindind. Cuvântul poetic are însuºiri demiurgice.cit. Vasile Voiculescu. marcat de un lirism ce invocã esenþele. oct. o realitate contingentã ºi. ºi mai mult cu obsesiile lui privitoare la o foarte largã arie. desemneazã lumea prin prisma ficþionalitãþii. o înãlþare la rosturile arhetipale ale cunoaºterii mitice. 1970. austeritãþile ºi simplitatea lui demnã un om care vorbea mai ales cu sine. pe de o parte. o transfigurare a poeziei. în acelaºi timp. a crizei semenului nostru modern”9. redându-i marja de idealitate. 22. a dramei conºtiinþei. Liviu Grãsoiu. pe de alta.

o voce chemînd. aerul fremãtînd peste lan înspre liziere unde abia adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã. glasuri susurînd. întorcîndu-te acasã în þîrîitul greierilor trãgînd de fermoarul nopþii ºi doar tropãitul surd al vreunui cal îngînat de borboroseala înnoptatã a cãlãreþului ne arunca în zodii supuse clipei ºi-n zori poarta casei era mereu alta printre colinele arse de soare. deodatã în aceastã lume þie aproape cotrobãindu-i cotloanele. abia bãgat în seamã în dupã-amiezele fãrã de moarte înspre seara sfãºiatã de-un liliac.Un singur poem Andrei Zanca verile mele desculþe sã te trezeºti vara într-o luminã împovãratã de cãldurã. veri dupã veri aidoma peºtilor mereu în altã apã huºuind înþãrcaþi de maluri fãrã de ºtiinþa altor lumi 227 . lovituri de baros scrîºnetul carelor înspre tîrg ºi tu.

dangãtul de amiazã ºi zidurile mai negre în spulberarea albã. frunzele castanului afarã doar tresãrind sub molcoma. rãbdãtor adãstînd lîngã pradã pregãtindu-se despãrþirii mele de zbereguialã pe cãrarea abãtutã dintre bãrbatul ºi femeia cãutînd încã a se smulge din mine înspre calea lor de nepãtruns ce-s pricina unei dureri ºi nostalgii fãrã de nume zãmislind neînþelegeri. eram însuºi jocul ºi soarta aluneca alãturi nebãgatã în seamã. fulgi învîrtejindu-se peste ape. totul sub povara suavã a zãpezii înspre seara înstelatã de becuri clãtinîndu-se în vîntul ghimpat. ºi urmele-n zori ale cîinelui 228 . neîntrerupta curgere a rîului într-o dimineaþã pe veci pierdutã iernile erau scãldate într-o luminã de pietre rare timpul hiberna în zidurile catedralei. în hãmãitul iernatic iar noi.Andrei Zanca încît acum din depãrtarea aceasta îmi pare cã o lume subteranã atît de niciodatã îºi poartã la vale povestea ochii atîtor dispãruþi. zãpadã. Decembrie. atîtor prieteni lepãdîndu-ºi copilãria aidoma ºarpelui pielea se-ntredeschid în mine înspre o lume rostogolindu-se pustiind. maluri zimþate de gheaþã ºi deodatã. aidoma unei întrebãri ce încet încet ia chipul trupului tãu gîrbovit întru stingere. odãi mirosind a cearã. împovãrînd fãrã rost.

. iar azi adie un ecou de dincolo de morminte: copile.þipetele scãldãtorilor doar toamna. îngînatã de ziua naºterii ºapte note muzicale învãluite într-o palã majorã ori minorã timp înghiþit de timp aidoma ºarpelui devorîndu-se ne rugam a nu fi duºi în ispitã neºtiind cã acolo unde nu existã timp nu existã nici ispita pe atunci însã. unde toate se sting în retinã unde a scrie e un gest antic fiinþe prin care cineva neîndestulat e însãmînþat ºi cules de moarte printre buzele cãlugãriþelor murmurînde / straturi de vreme unite de stingere. chelãind. cîntare de soartã.Un singur poem dinspre adãpost înspre poarta înaltã. alãturi. pãduream zori-noapte adieri de rãºinã ciuruite de ploaie vãlureau sub soarele zvîntînd frunzele dinspre sãlcii . pregãtindu-se alipirii mele de soartã. rãspîndind fiecare o cu totul altã luminã. inele ºi inele îngemãnate într-o luminã de negrãit.. totul sã fi fost doar o presimþire a acestui teritoriu al nordului. cu mirosul ei de belfer ºi ploile 229 . ºi jocul acum. nemînat de foame.. îmi repeta tata mereu. sãtul de lumire. zgãriindu-i lemnul.. fã-te om.

crengi-nnegrite zbãtîndu-se pe zid cînd hãlãduind însingurat eºti însoþit doar de tine îndelung întîrziind pe un pod privirea. ºi-o altã primãvarã se-nfiripã acum din întîlnirea ei cu lutul. mirt.Andrei Zanca ne-alungau în odãi aburite de fructele coapte iar primãvara era doar o salã de aºteptare a verii ºi era vremea cînd anotimpurile mai viau încã sub pulsul minunãrii. mereu alta nicicînd aceeaºi. eram însortit un tînjitor. peste aºezãminte 230 . cînd dintr-odatã aceastã stare de asediu într-un tîrziu septembrie cînd apa picurã de pe olane. femeile doar adieri într-un sentiment strãbãtut de pale de sîn abia-ntrezãrit ºi fãrã a bãnui. un giulgiu între lumînãri ºi stele. buzele deodatã uscate murmurînd slove de neînþeles beznã-n jãratec. oriunde aº fi fost însã memoria alungã vorbe ºi gesturi ce hrãnesc uitarea într-o camerã obscurã l u m i n a învãluind tãcutã cele petrecute. cumpãnindu-se în noaptea învierii-n brize de tãmîie. înmuiatã de burniþã – undele – vãlurind masca de aramã a burgului deodatã necunoscut.

între muribunzi ºi prunci. peste înstrãinaþi ºi-nsinguraþi mutilaþi ºi drepþi. doar susurul rîului printre frunzele de mai an întîmpinînd zorile între falduri de iarbã ºi eu. învãluit de aburul pãmîntului de rãcoarea rãspînditã de ropotul peste verzuiri unde de neînþeleasã jinduire ciuruite de ploaia cãzînd peste priviri urbanizate în plin martie.Un singur poem bolniþe ºi închisori. nimeni pe cîmp sã deºtepte pãsãrile pudrate de amoniu învineþind aerul din jurul pinilor. apoi. voci de boltã dinspre zãpezi. ziduri. 231 . aºadar. clipa însãmînþatã. peste maluri anul zace în ecou. atît de strãin dangãtul de sub ape. seara lãsata pradã parcurilor. delãsãtor în faþa trezirii unui arbust în scrîºnetul roþilor dinþate descojind pînã ºi dimineaþa. atît de strãin glasul unui prunc în vacarmul irositor ºerpuind prin vechiul bandoneon printre desfrunziri. mîzgãlituri. din mîine o stea prãbuºindu-se-n depãrtare ºi mîine doar o vorbã cuvintele zãgãzuind simþirea pe care un prunc nu o împarte cu nimeni. lîngã un arbore într-o aversã. unde nimeni nu se mai întîlneºte cu nimeni. inscripþii. obrazul de pergament al unui anticar o oazã de tandreþe învãluirea caldã a vîntului.

pãtruns de freamãtul deszãpezirii: ºi poate a fost doar o dupã-amiazã de rãmas bun lîngã un arbore. unde abia mai adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã 232 . manipulaþi nu numai de auz ne pustiim. prietene fãrã a ºti de unde aceste vrejuri ale unei dureri ce scapã mai întotdeauna memoriei mîntuite prin secvenþe sub zbaterea-nvolburatã a sîngelui înspre cine cãlãtorind – pe tãpºan un cal îºi înalþã-acum coama-nspre brazi.Andrei Zanca în creierele vide de copilãrie laºitatea nãscînd bestia. sila.

Prozatorul dar mai ales poetul Nabokov zice cã ar fi fost în perioada când aceastã via urbis era deja vrãjitã ºi înfrumuseþatã de una din cele trei dimineþi firave de la început de varã în care ici-acolo scânteiazã raze fugare-n geamuri în sticle rotunde de lucarne chiar pe penetul sidefiu al hulubilor toate aste cuprinse parcã în generalã unduire ºi neadecvatã lene matinalã sorã s-ar putea spune 233 . Strada se numea Principala mie unuia uneori venindu-mi sã-i zic Principiala în special când treceam pe partea ei mereu sinilie privind spre partea-i opusã de culoare opalinã.Poeme Leo Butnaru Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Motto: A arunca scãldãtoarea cu tot cu prunc. (Lolita. I/19 .2/25) Nu-mi dau seama dacã aici precum în romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare) ar avea vreun rost anume exactitatea cronologicã dar probabil nu e în plus sã se spunã cã era ora nouã (nu douãzeci ºi unu) conform fusului orar respectiv ºi a respectivei zone montane.

Leo Butnaru semi-leºinului din oboseala nopþii trecute ceea ce nu prinde deloc bine în perspectiva unei insuportabile zile de arºiþã dar pentru omul lucid e potrivit sã mai remarce anumite amãnunte ce s-ar putea dovedi importante mie unuia însã fiindu-mi suficient sã mã rezum la impresii (poetice) de ordin general adicã infinit: în viaþã în plin zbor se poate deschide – ca trântitã de perete – o uºã lateralã (în configuraþia cosmicã… circularã) prin ea sã nãboiascã nãucitor urletul negrei eternitãþi cu ºuierãtoarele-i rafale acoperind þipãtul unei pieiri strigãtele tuturor pieirilor – înspãimântãtoarea dementa strãdanie a întunecatei eternitãþi de a se arunca pe sine – din sine… 24. ACEASTà FINALITATE (Darul. I) ªi totuºi el continua sã stea ºi sã fumeze miºcându-ºi pendulat vârful piciorului dupã toate cele spuse de ceilalþi dupã cele spuse chiar de el însuºi strãduindu-se acum – precum oriunde ºi oricând – sã-ºi imagineze lãuntrica miºcare transparentã trans-omeneascã a unui alt om cuibãrindu-se cu mare atenþie în interlocutorul sãu precum într-un fotoliu relativ încãpãtor încât antebraþele celuilalt sã-i serveascã de sprijin sub coate iar sufletul sãu totdeauna se poate plia pe sufletul altuia – atunci dintr-o datã se modificã spectrul de luminã ºi de culoare al lumii pentru scurt timp el devenind cu adevãrat Aleksandr Iakovlevici sau Liubov Markovna 234 .VI.2011 ACEASTà LUME.

Poeme sau Eugen Ionescu – prin transbordare în toþi aceºtia ºi în alþii posibili simþindu-se îmbelºugat de sine – sieºi aducându-ºi disculparea trãind ºansa de a fi fost iertat de propria sa umbrã de propriile lor umbre care au renunþat de a mai fi spulberate aiurea anume de suflul luminii intens emanate din firea omului umbre ce erau de fapt ultima stare ce mai despãrþea sensibilitatea de nervii dezgoliþi ai misterului ca un prilej otova de-a jubila ermetic alias cosmic. Altãdatã cu rãcoarea ºi uºoarele înþepãturi ale apei de Narzan primenitoare se poate-amesteca entuziasmul oarecum sportiv al satisfacþiei de sine ºi el se simte mãgulit când un cuvânt întâmplãtor confirmã abil cursivitatea derulãrii gândurilor pe care le ghiceºte în conºtiinþa altuia ale lui Samuel Beckett sã zicem chiar dacã în lume coincidenþele sunt tot mai puþine asemãnãrile – tot mai multe stare propice artelor ºi filosofiei ca permanentã trecere peste marile ºi învolburatele fluvii în speranþa unei simple vindecãri sau a unei adânci revelaþii ce priveºte efectul benefic al suferinþei spre a conºtientiza cã nici moartea nu e ceva netrãit ci – ca toate celelalte – ceva vieþuit nefiinþa fiind un altfel-de-trãire ca absoluta surdinizare a melancoliei sufletului ºi obturare a splendorilor în prizonieratul rezervaþiilor de plante carnivore – fiindcã este important ca omul sã nu poatã da vina pe om ci pe cu totul altceva – gândeºte el cel pentru care aºa-numita politicã (aceastã tâmpitã înºiruite de pacte pãcate conflicte acuzãri acutizãri de situaþii tensiuni divergenþe cãderi implicaþii de orãºele cu nimic vinovate de oribilele convenþii internaþionale…) nu înseamnã nimic astfel cã – precum se întâmplã – uºor cutremurat ºi curios el pogoarã în spaþiosul înãuntru al lui Gogol sã zicem ºi 235 .

Dar ºi în absenþa predecesorilor ºi în parþiala absenþã a celor prezenþi el întreabã neconsolat: unde eºti totuºi aproapele meu ca sã-mi mãrturisesc iubirea de tine? Dacã nu te arãþi dacã nu rãspunzi – am sã urlu aceastã iubire ºi tu vei crede cã sunt fiarã ºi nu te vei înfãþiºa spre a te lãuda. Aici totul este îngãduit pentru cã totul poate fi ºi trebuie sã fie supus discernãmântului ca dezrobire de orice orbire a inimii – în aceastã lume a eternelor supoziþii preziceri presimþiri a tainicilor combinaþii lume care în esenþa ei este de o mie de ori mai iluzorie chiar decât visul..Leo Butnaru câteva clipe vieþuieºte anume cu ajutorul mecanismului interior al acestuia undea alãturi de butonul „Locarno” se aflã butonul „Lookout” ºi unde într-un joc fals inteligent fals acaparant sunt mobilizate simboluri de calibre diferite: „mahãrii din Kremlin” sau „rãscoala curzilor” sau unele nume aparte ce ºi-au pierdut cu desãvârºire apartenenþa la vreun chip omenesc: Grinberg Marx Penelopa Errio – atât de frecvente în coloanele gazetelor – toþi aceºtia ºi precedenþii sau cei ce le urmeazã aflându-se cândva aflându-se astãzi aproape de mormântul otova în care o sfârºesc toþi pribegii precum ºi cei statornici la vetre pe unde-n zile de vineri vântul re-pune la cale recensãmântul eclesiastic al îndrumãrilor folositoare vieþii sufletului care chiar de o face pe supusul întru generalã acceptare oricum e în dezacord cu deºertãciunea deºertãciunii. Astfel cã atunci când Fiodor Konstantinovici (acesta-i este numele) se cuibãreºte în Aleksandra Iakovlevna Cernâºevskaia 236 ..

2011 237 .VI.VII.-3.Poeme sau în Godot el se pomeneºte într-un sufletul în care toate îi sunt strãine însã deopotrivã uimindu-l precum pe un peregrin nãzuros îl pot uimi obiceiurile unei þãri de peste nouã (sau… zece?) mãri ºi þãri piaþã lãrmuitoare încã de la revãrsatul zorilor copiii goi fructele de o mãrime monstruoasã mai mari decât pomul care le-a izvodit ºi parcã nefolositoare în aceastã finalitate ce duce – a ºi ajuns! – la pururea netrãire ca deºertãciunea pre deºertãciune cãlcând întru proprie strivire. 28.

Adriana Bozsoki – Picturã cu spray .

cele ce sunt vor fi împlinite ºi. nu poate fi decît o bucurie rarissimã faptul cã o elevã de liceu. alãturi de melancolia disimulatã ce rãzbate dintre rînduri mã îndeamnã sã cred în traiectul ei poetic. Seninãtatea excursului liric. pe nopþi tãlpile tale. Ingeniozitatea bine temperatã. tot mai rar.Poeme Debut Lizette Ardelean* pulsuri poftim! un exerciþiu de muþenie. Tot mai puþini sînt aceia care încearcã tãrîmul fascinant ºi devorator al culturii scrise. POP 239 . desigur. s-a sfârºit. precum Lizette Ardelean. te rog sã observi cu câtã meticulozitate ºi scrupulozitate nu trântesc uºa. Ioan F. De aceea. privirea ludico-ironicã. se consacrã cu diafanitate ºi cu o bunã încercare a exerciþiului poetic. unghii ºi suflet * Rar. bate vreun tînãr la „porþile” debutului literar. te-au dat ai tãi la lighioane te-au crescut împreunã cu alþi fraþi pe întuneric cãpãtând toþi aceeaºi culoare-n obraji. mâncate de corbi. de mii de ani ºi doar urma-ntâmplãrii. alãturi de un sunet personal al armonizãrii unor imagini ºi tonuri elegiace dau o amprentã distinctã scrisului sãu. ºerpii când erai mic.

o alungam prin oase dar ãsta e pur mecanism ºi nu mai ºtiu dacã nu cumva eu nu m-am întors la roche un balet tandru de femei nenãscute. un pumn de gloanþe oarbe. am visat cã s-a tuns de tot ºi-a tuns ºi elanul când m-am trezit. am visat-o.Lizette Ardelean în somn. libere. amurgul e fruntea mea. cuvinte solare. cuvinte 240 . a lãsat ochi. ºi-a luat haina ºi-a pus pantofii grei ºi geanta roasã din piele pe umerii ei copþi ºi-a mai spus ºi cã: mã întorc la voi. ea a plecat. fãrã cuget. femeia din lac pe când aveam opt neîmpliniþi ºi-n bucle-mi dormeau viespi. având aripile mai zdravene ºi mai uºoare decât rochia. special ca sã te urmãreascã ca om. fãrã direcþie. alungite impecabil. pe tine ca bucatã de carne. mi-e fricã de afinitãþi ºi de cuvinte. o rãzvrãtire ce are gust de cenuºã. amiaza e cerul. dar cred cã a uitat drumul spre casã în miezul calendarului stors îmi amintesc cã era varã.

cu mâna la ochi. halucinante. cu mâna la spate. ºi cetãþi de dragoste în oase au spus o rugãciune. ºi-a luat micuþul grec mireasa de mânã ºi-au paºit încruciºaþi pe degete -mpletite ºi-a pus o cununã de flori de cireºe ºi apropiindu-se de-altar. cuvinte indiferente. pãrul de pe frunte. cã-mi place sã te þin pe furiº de mânã 241 . o sã stau lângã tine ºi-o sã te þin de mânã pe furiº. sau o sã-þi þin degetele ºi atât. pe furiº. o þinea strâns ºi-i ºoptea: n-am sã te las ma petite amie de mânã ochii lucioºi ºi frunþile înalte. al lupilor ºi-al câinilor a uitat de mânã ºi-a coborât de pe umerii mei dând foc la fluturi mi-aºez coatele-ntre coaste ºi le dau fluturilor de noapte sã guste miere din umerii mei de-atâta grijã la dreapta inima. cade uºor pe umeri. dar când s-o sãrute. aº umple casa de oglinzi roºii muºcat de foarfecã.Poeme lunare. ºi-a pierdut ochii. a cãzut adânc plãpânda. cuvinte de teamã. ºi-a rupt ºi rochia fiu al pustiei.

. 242 . *** La distileriile Poeziei lucrează lumina.Poeme Mihai Marianov Poeme frumoase Poeme frumoase şi inutile ca stelele cerului mereu noi taine vă desluşesc prin cărţi şi astfel ştiu tot mai puţin şi tot mai departe mă duce drumul ninselor iluzii. . Iar eu nimic nu visez. Filtre vii adună puterea neasemuitelor frumuseţi.. Mîna mea stîngă visează că mîna mea dreaptă scrie.numai trăiesc. Oniria Mîna mea dreaptă visează că scrie.

Fac şi refac (scriu şi rescriu) la capăt să duc Inutilitatea. Ci eu. 243 . Departe îmi arzi.Poeme Ca şi cum Ca şi cum aş scrie Viaţa o păguboasă meteahnă de care nu pot să mă lepăd. Dacă minunea. cum aş trăi? Scrisoare (Mariei) De-o boală celestă nu pot să mă vindec. miracolul nu m-ar ademeni cum aş trăi.. Rana mea vie şi dulce veşnică pare să fie. Toate-mi apar şi dispar. dispar şi apar în ciudata alcătuire.. De îngerul meu părăsit cu bucuria deplină nu pot să fiu asemenea ţie. în ceruri străine.

cu tine in gînd mă topesc şi curg în pămînt.Mihai Marianov mereu subsumat materiei pieritoare. Şi mă simt răzbunat. plăcut sau frumos se întîmplă în viaţa mea viitoare. sărbătorii inelelor vii să mă dedau? Tu. Un diavol auriu cu zilele mele se joacă. O aripă anume parcă m-atinge şi nu-i simt umbra ci lumina îi simt. 244 . în inima mea. ce blîndă răzbunaresînt fericit în contra voinţei generale. O aripă anume Uneori sînt fericit din senin: ceva bun.. (Halucinaţie? Stare de graţie?) Cine să mă răzbune de plutirea neomenească..) *** Cu delicioase şi mici amănunte nu mă mai maturizez. ca o imagine fericită într-un poem. (Ce răzbunare frumoasă.

sau de idiosincraziile lui. de Simfonia a IX-a de Beethoven sau de Karajan (ca sã nu mai pomenim de foarte diferita concepþie a specialiºtilor de azi asupra stilurilor baroc ºi clasic. deci în mod contrar spontaneitãþii pe care o predica).Muzica Adrian Gagiu Celi „Tu nu faci nimic. Fãrã a cãdea în poliloghia liricoidã. zic unii. ca Daniel Barenboim sau sir Simon Rattle). goalã de sens sau „lustruinduse pe sine” ce prolifereazã de prea multe ori în vorbãria noastrã despre culturã (inclusiv în ciclul de emisiuni omagiale dedicate lui la TVR Cultural). unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. mai ales cele din repertoriul romantic târziu (inclusiv Bruckner. sunt fascinante la „Celi”. exigenþa lui ºi aerul lui sentenþios din repetiþii 245 .” (Sergiu Celibidache) Acum 100 de ani s-a nãscut Sergiu Celibidache (1912-1996). cum îi spun muzicienii. E adevãrat cã muzicienii n-ar trebui sã fie decât unelte ale muzicii. cu putere de exemplu. mai ales cele legate de tempo. reconstituitã în ani de cercetãri ºi practici serioase). Însã dincolo de calitatea extraordinarã a sunetului orchestral pe care o pretindea ºi o construia (uneori constrângãtor. dar vremurile moderne însetate de subiectivism ºi individualism îºi aleg uneori eroi dintre cei a cãror valoare e dublatã de o personalitate pe mãsurã. evident). dar ºi sceptici rezervaþi („Nu eºti ban de aur. are ºi azi în lumea asta largã admiratori înfocaþi (inclusiv printre cei mai mari muzicieni contemporani. tu doar laºi sã evolueze. rãmân încã destule aspecte cu adevãrat fascinante legate de el ºi de interpretãrile lui. „Celi”. cum cicã ar fi zis Bach. dragostea lui absolutã faþã de muzicã. sã placi la toatã lumea”).

ideile ºi interpretãrile?). ºi când le-a tãiat-o scurt: „Mã. fãrã a-l idealiza. adicã sunt atât de profunde încât sunt adevãrate în orice domeniu (…)” (acad. „Unde se grãbesc toþi ãºtia?”).Adrian Gagiu ºi din cursurile de mãiestrie dirijoralã. dar îþi dai seama imediat cã ele sunt general valabile. izvorâtã din concepþia. Cam aici ne învârtim. organizat cu entuziasm ºi bun gust de fiul lui. Pânã ºi aversiunea lui faþã de înregistrãri. o premierã mondialã: suita româneascã „Haz de necaz” de Sergiu Celibidache. mãcar de pe YouTube. dacã nu din filmele documentare dedicate lui). Existã douã feluri de lucruri în aceastã carte: unele pe care Sergiu Celibidache le pune în raport cu muzica. care îmbinã douã trãsãturi caracteristice personalitãþii autorului: sarcasmul ºi contemplaþia poeticã. nu numai în artã (vorba lui Brâncuºi. mai ales dintre cei taxaþi de el.. e de urmãrit. 246 . Se mai adaugã printre evenimente cursuri de mãiestrie instrumentalã ºi dirijoralã. mãcar în transmisiunile televizate în exclusivitate de TVR Cultural. mai mult decât promiþãtor ºi semnificativ pe mai multe planuri. Serge Ioan. înconjurat de zeci de muzicieni care-i dãdeau cu „maestre” în sus ºi în jos. o expoziþie de fotografii. „O informaþie foarte importantã despre Sergiu Celibidache este cã a studiat ºi matematica ºi filosofia. printre care „Despre fenomenologia muzicii”. prima ediþie a Festivalului Celibidache de la Bucureºti (3 mai – 7 iulie). pline de învãþãminte adânci pentru cine le poate prinde (orice muzician are trebui sã le devoreze. El a dat! ªi mi se pare cã respectivul era chiar de faþã!). când ºedea supãrat. a aceluiaºi Celibidache. ce îi venea din buddhism ºi fenomenologie. de exemplu suita „Grãdina de buzunar” (1978). – nu dãm nume. concertul de închidere a Festivalului programeazã. Dar dând la o parte festivismul encomiastic ºi anost al aniversãrilor sau comemorãrilor (de ce avem nevoie sã treacã 100 de ani ca sã-i studiem cu obiectivitate. Solomon Marcus). de extracþie impresionistã ºi buddhistã. proiecþii de filme ºi lansãri de cãrþi. nu râdeþi! Aveþi cu toþii o enormã vinã! Cum a fost posibil ca un nimeni…” etc. În 7 iulie. cã actul artistic e „darul unei clipe” (cum zicea ºi Beethoven)… Sau minunata expresie prin care justifica un tempo mai larg: „muzica trebuie sã aibã spaþiu sã se dezvolte…” E ceva atât de profund încât n-are rost sã mai insist. Concertele includ ºi câteva dintre compoziþiile marelui dirijor. e o atitudine radical diferitã celei care a ajuns sã predomine. evident. între haz de necaz ºi fenomenologie. îi deranjeazã încã intransigenþa lui (apropo de o prea scurtã filmare de la vizita lui la Bucureºti în 1990. Probabil cã pe unii. ºi de Fundaþia Celibidache. dirijatã de Cristian Mandeal la Ateneu în 30 iun.

can be a little wobbly as regards tuning.) – în mod ciudat. staþi. deºi puternic din punct de vedere ritmic.Muzica Cum ne aud alþii. iar muzica. e uneori ezitant în privinþa acordajului (aoleu! – n. mai ales Simfoniile în Do major ºi în re minor (CD 0CD407). n. Totuºi. iar unele dintre înregistrãri au o tentã neclarã/plictisitoare (dull) ºi învechitã/mucegãitã (musty) (vai… . dar în general stilul e convingãtor. din 1990. acestea sunt lipsuri relativ minore. una dintre cele mai importante reviste muzicale din lume. aºa cã acum o cronicã de disc similarã ar suna probabil ºi mai rezervat. totul fiind perfect mai ales când eviþi termenele de comparaþie cu alþii).n. iar interpreþii fac rareori greºeala de a vedea în pãrþile lente profunzimi mai mari decât pare sã fi intenþionat compozitorul. cele mai recente sunã cel mai puþin plãcut (i-auzi evoluþie – n. iatã doar paragraful referitor la calitatea interpretãrii: „None of the performances is lacking in feeling: some of the faster movements dance a little heavily. în „Gramophone”. conform protagoniºtilor. o vorbã în vânt: omul inferior dã toatã vina pe alþii.). invariabil încununate de succes. cã avem ceva cu maeºtrii orãdeni (fiindcã în provincie nimeni nu poate fi atins nici cu o floare. Ansamblul. poate oferi nu doar satisfacþii trecãtoare. Ensemble. iar omul superior învaþã din greºelile sale. A. 247 . cea cu nenumãratele turnee estivale în toatã lumea. though rhythmically fairly strong... and some of the recordings have a dull. n. n. despre unele înregistrãri din „epoca de aur” a Filarmonicii din Oradea. Ce mai gãsim noi bântuind pe net? De exemplu. these are relatively minor drawbacks. musty flavour — oddly enough it’s the more recent ones that sound less pleasing.” Sã mai remarcãm cã în 1990 maniera de interpretare corectã stilistic a muzicii vechi era mai puþin rãspânditã ºi acceptatã în lumea muzicalã internaþionalã. but on the whole the style is convincing. and the music — especially the C major and D minor symphonies (CD 0CD407) — can offer more than passing rewards.” Adicã: „Interpretãrile nu sunt lipsite de trãire: unele pãrþi rapide danseazã cam greoi. Ca sã nu creadã cineva. Adicã despre marea noastrã orchestrã. o mai veche cronicã de disc. cu Acél Ervin ºi Miron Raþiu dirijori (cu simfonii de Michael Haydn).). and the players rarely make the mistake of reading greater profundities into slow movements than the composer seems to have intended. Still. cum s-a mai ofuscat câte unul pe la noi. cã acum nici nu se mai fac înregistrãri cu Filarmonica… În încheierea acestei pastile contra excesului de patriotism local.

Cronica teatral[

Mircea Morariu

Tragicul nãscut din comic
CENTRUL CULTURAL PENTRU UNESCO NICOLAE BÃLCESCU din Bucureºti - FAMILIA TOT de Õrkeny István; Traducerea: Adriana Grand; Direcþia de scenã: Victor Ioan Frunzã; Decorurile ºi costumele: Adriana Grand; Cu: George Costin, Adrian Nicolae; Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion; Data reprezentaþiei: 7 aprilie 2012

Dürrenmatt fãcea undeva observaþia de substanþã în conformitate cu care tragicul se poate naºte adesea ºi din comic. La urma urmei, aºa stau lucrurile în cazul imensei majoritãþi a pieselor ivite sub zodia absurdului, aºa stau prin urmare lucrurile ºi în Familia Tót, piesã în descendenþã absurdoidã datoratã dramaturgului maghiar Õrkeny István, de la a cãrui naºtere se împlinesc în 2012 o sutã de ani. Un dramaturg mai cunoscut publicului de limbã românã datoritã unui alt text al sãu, Joc de pisici, care prin anii 70 ai secolului trecut a cunoscut, într-un interval de timp foarte scurt, trei puneri în scenã, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Stat din Arad ºi la Naþionalul clujean. Nici Familia Tót nu a trecut neobservatã la vremea apariþiei sale, spectacolul de la Teatrul Naþional din Cluj, din stagiunea 1978-1979, regizat de Gheorghe Harag, deºi nu s-a numãrat printre reuºitele de prim rang ale legendarului regizor, a contat mai cu seamã prin felul în care parodia era pusã în serviciul relevãrii dramei omului ce ajunge la conºtiinþa de sine prin descoperirea sen-

surilor tragice ale evenimentelor cãrora le cade victimã. La aproape 35 de ani de la spectacolul lui Harag, beneficiind de o traducere nouã, datoratã Adrianei Grand, piesa lui Õrkeny revine în atenþie graþie unei montãri de considerabilã, de admirabilã profesionalitate semnatã regizoral de Victor Ioan Frunzã. O montare importantã nu doar din punct de vedere estetic, nu numai prin faptul cã trece cu calificative maxime pânã ºi cele mai pretenþioase teste ce îºi propun sã îi verifice artisticitatea, teatralitatea ºi încãrcãtura ideaticã, ci ºi prin aceea cã ilustreazã continuitatea unor preocupãri majore în domeniul cercetãrii teatrale ale lui Victor Ioan Frunzã, ale Adrianei Grand ºi ale unui nucleu de trei tineri ºi foarte talentaþi actori - George Costin, Sorin Miron ºi Alexandru Ion - cãrora, pe parcurs, li s-au alãturat ºi alþii, preocupãri cãrora le-a dat expresie, în urmã cu doi ani, spectacolul cu Furtuna de la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bãlcescu din Bucureºti, transformat întrun laborator sui-generis. Întocmind scenariul viitorului sãu spectacol, înfãptuit în acelaºi spaþiu, un spaþiu aparent neprietenos, îmblânzit însã prin talent ºi dãruire, contând cu folos pe inteligenþa ºi complicitatea spectatorilor, Victor Ioan Frunzã a redus cu mãsurã numãrul personajelor, pe unele le-a eliminat, pe altele s-a mulþumit sã le evoce printr-o suitã de referinþe ce sporesc într-o primã instanþã cuantumul de comicitate al repre-

248

Cronica teatralã
zentaþiei, pe o a treia categorie s-a gândit sã le sugereze recurgând la mijloace economicoase ce îºi dovedesc, datoritã neostoitei inventivitãþi creatoare a Adrianei Grand, o miraculoasã putere de semnificare. Pentru Victor Ioan Frunzã Familia Tót este un basm ce debuteazã vesel ºi sfârºeºte în coºmar. Studierea ºi exploatarea scenicã a acestei evoluþii, asociatã cu studierea progresiei nebuniei Maiorului, noul locatar ce anuleazã la modul despotic normalitatea senin- jucãuºã, suprimând pânã ºi specificul relaþiilor de familie din casa bunului comandant de pompieri Tót, reprezintã cele douã mari teme ale spectacolului. Teme explorate într-un mod hotãrât antididactic ºi programatic nedemonstrativ. Totul începe ca ºi cum am fi poftiþi sã citim o poveste, ori ca ºi cum am fi invitaþi sã luãm parte la un spectacol de teatru de pãpuºi, interpretat de cinci actori tineri care, în primã instanþã, se amuzã în faþa perspectivei de a interpreta câteodatã mai multe personaje de ale cãror vârste sunt biologic departe. Personajele se aseamãnã cu niºte pãpuºi scoase din cutii cu grijã întreþinute, pãpuºi ce poartã costume ºi adevãrate, ºi false deopotrivã, curate, apretate, concepute cu maximã atenþie la detalii ºi la elementele de recuzitã. Îl vedem mai întâi pe Poºtaºul din sat, un fel de Pãcalã maghiar, care prin felul în care e imaginat de regizor ºi datoritã modului impecabil în care e jucat de Alexandru Ion trimite cu gândul la arhetipul nebunului cãruia i se îngãduie orice, ce îºi poate permite orice ºotie, ºtiind cã îi este iertat à priori totul. Poºtaºul e îmbrãcat fercheº, în costumul sãu de un roºu intens, cu epoleþi ºi accesorii aurii, cu trompeta de rigoare, parcã descins dintr-o carte de poveºti. Îi vedem mai apoi pe doamna Tót, într-un travesti savuros cãzut în sarcina lui Sorin Miron, ºi pe fiica ei, Mariska, interpretatã de Nicoleta Hâncu, înveºmântate aºa cum cer cutumele ºi cum reclamã imaginarul colectiv, personaje la rându-le parcã descinse din cãrþile de odinioarã, de pe vremea copilãriei mele, al cãror rost era sã îi familiarizeze pe copiii de vârstã preºcolarã cu specificul naþionalitãþilor. ªi, în fine, îl zãrim pe bunul domn Tót, maghiarul ideal, maghiarul din fotografie, maghiarul de operetã, cu mustãþi negre, imense, fãrã cusur rãsucite, dar ºi pompierul de album jucat voit îngroºat de foarte tânãrul ºi promiþãtorul Adrian Nicolae. Cu toþii se miºcã, se agitã în interiorul unei cutii cu trei pereþi (evidentã aluzie la formula teatrului în teatru), îºi duc viaþa cotidianã în vreme de rãzboi, o viaþã perfect rânduitã de reguli pe care nimeni nu se gândeºte sã le punã la îndoialã, aºteptând veºtile de pe front cenzurate capricios, în funcþie de simpatii ºi de antipatii personale, de Poºtaº ºi aºteptând mai cu seamã scrisorile de la fiul ºi fratele lor, Gyula-Gyuluºka. ªi iatã cã pe neaºteptate o astfel de scrisoare le anunþã iminenta vizitã a Maiorului pe care George Costin îl joacã la marea performanþã, îl construieºte asemenea unei pãpuºi cu arcuri, îl elaboreazã sub forma unui amestec de stãri ºi de atitudini contradictoriu-complementare, care prin imprevizibilul specific oricãrui dictator extind nebunia dinspre personajul individual cãtre întregul univers uman din piesã. Alte ºi alte scrisori, remise ori reþinute, însã împãrtãºite nouã, complice de Poºtaº, completeazã informaþiile despre Maiorul a cãrui devizã pare a fi, precum cea a unui personaj din Woyzeck, activitate. În prima parte a spectacolului suntem confruntaþi cu un intenþionat, bine plãnuit ºi riguros pus în paginã amalgam de stiluri, cu un fel de parodie în extincþie, cu o suitã de mimate ezitãri actoriceºti al cãror rost e acela de a sublinia procesul de preluare ºi de intrare în rol, de asumare a acestuia de fiecare interpret în parte. Astfel încât, dacã la început cei cinci actori ne lasã sã credem cã încã se joacã profesionist de-a teatrul, cã uneori le place ceea ce fac dar cã alteori mai-mai cã ar fi gata sã lase totul baltã, pe mãsurã ce gluma se

249

Mircea Morariu
îngroaºã ºi nebunia Maiorului devine tot mai acaparatoare, parodia dispare fãcând loc seriosului celui mai serios din lume. Zâmbetul ºugubãþ de pe chipul lui Alexandru Ion – raisonneur-ul spectacolului - se stinge, face loc emoþiei, iar, cãtre final, lacrimei subtil sugerate ºi controlate. Momentul-cheie al descoperirii plãcerii sadice a fãcutului de cutii cu care Maiorul îi va teroriza pe stãpânii casei e magistral rezolvat de regizor ºi de actorul George Costin, în faþa ochilor noºtri construindu-se o secvenþã în ritm alert, diavolesc, endiablé, parcã decupatã dintr-un film mut. Iar dupã pauzã, când spaþiul de joc e sufocant ocupat de nenumãratele cutii confecþionate prin muncã forþatã, numai aparent consimþitã de cei ai casei, comandaþi precum într-un lagãr de muncã de Maior, Poºtaºul va purta un costum ce trimite cu gândul la scrisorile ºi telegramele pe care trebuie sã le distribuie, în vreme ce toate celelalte personaje vor fi înveºmântate în carton. Tot la fel cum o seamã de personaje ca ºi elementele de recuzitã ori de decor sunt confecþionate eminamente din cartonul ce invadeazã întreg spaþiul, aºa cum o fãceau scaunele imaginare, cadavrul în putrefacþie (Amedeu), mobilele nenumãrate (Noul locatar) din piesele ionesciene, talentul creator al Adrianei Grand spunându-ºi din nou, în chip admirabil ºi inconfundabil, cuvântul. E teatru, e ºcoalã, e joc, e meditaþie deghizatã în râs, e comedie scrisã cu tocul muiat în cerneala înþelepciunii ºi a reflecþiei, e o lecþie de minuþioasã citire a unui text, de evaluare din perspectivã teatralã a valorii ºi a impactului fiecãrui cuvânt, dar e în primul rând o faptã artisticã cum nu se poate mai serioasã ceea ce ne propun în acest superb spectacol Victor Ioan Frunzã ºi Adriana Grand. ªi mai e, de asemenea, o extraordinarã ºansã pe care aceºti importanþi creatori, ce ºi-au gãsit în micul teatru din vechiul Bucureºti, teatru þinut în viaþã datoritã eforturilor directorului Cristian ªofron, un loc în care e limpede cã se simt bine. Mai e, cred, o extraordinarã ºansã acordatã unor minunaþi tineri actori de a se manifesta exemplar în profesia pentru care s-au pregãtit, pe care indiscutabil o îndrãgesc ºi pentru care nu încape îndoialã cã au o chemare aparte ce se cuvine pe mai departe stimulatã. încât distanþa dar ºi mijloacele de transport deloc prietenoase nu reprezintã impedimente majore. Dar cum la teatru loviturile de teatru sunt cum, bine se ºtie, la ele acasã, iatã cã a intervenit ºi accidentul nedorit. Am plecat, aºadar, la Sfântu Gheorghe, nu doar în calitate de spectator iubitor de teatru, nu numai în calitate de critic interesat de ce se mai întâmplã într-o instituþie ce tocmai a gãzduit Reflex 2, un festival important, la care am fost invitat, dar la care nu am putut sã ajung din cauze obiective, ci ºi ca membru în juriul final UNITER spre a vedea Trahinienele de Sofocle, spectacol ce i-a adus tânãrului regizor Balogh Attila o nominalizare la premiul de debut. Ceea ce am vãzut nu a fost însã deloc de naturã sã îmi placã. Textul de specta-

Oare de ce?
Teatrul TAMÁSI ÁRON din Sfântu Gheorghe - TRAHINIENELE de Sofocle; Traducerea ºi dramaturgia: Benedek Zsolt; Regia: Balogh Attila, Decoruri: Golicza Elód; Costumele: Dobre-Kóthay Judit; Colaborator muzical: Cserkész Emese; Cu: D. Albu Annamária; Kónya-Ûtó Bence; Sándor Anna, Pálffy Tibor, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella, º.a. Data reprezentaþiei: 11 aprilie 2012

De obicei, vizitele la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe reprezentau pentru mine motive de satisfacþie. O trupã performantã, condusã de un foarte bun regizor- Bocsárdi László -, un repertoriu profesionist ales, spectacolele bune vãzute acolo însemnau tot atâtea argumente sã-mi doresc sã ajung în acel loc unde chiar se face teatru, ºi nu oricum, ci la autentice cote de profesionalitate, aºa

250

Cronica teatralã
col, întocmit de Benedek Zsolt, la rândul sãu un tânãr care a absolvit ori e pe cale sã absolve cursurile Secþiei de Teatrologie a Universitãþii de Teatru din Târgu Mureº, e extrem de precar, într-o relaþie foarte liberã ºi nu cred cã foarte prietenoasã cu marele tragic grec. O relaþie aproape de indiferenþã. Stilul în care e montat spectacolul e neprecizat dar ºi imprecis, nesigur, tremurat, foarte puþin creator, mai curând re-productiv decât provocator de sensuri noi, mimând ceea ce s-ar reclama a fi o viziune contemporanã asupra unei tragedii clasice. De altfel, e greu de vorbit despre un singur stil, mai corect fiind sã aducem în discuþie existenþa a cel puþin douã stiluri, aflate într-o relaþie deloc complementarã, ci concurentã. Practic, întrun anume fel se scurge montarea pânã la apariþia prea îngroºatã, extrem de îngroºatã ºi tocmai de aceea dezamãgitoare, a binecunoscutului actor Pálffy Tibor, distribuit în rolul lui Heracles, ºi în cu totul alt mod dupã aceea. Amalgamul stilistic e completat ºi amplificat de muzica utilizatã, cântatã ba în maghiarã, ba în greceºte, totul culminând, deloc justificat, cu finalul ce se slujeºte de celebra melodie Zorba grecul. De ce, în ce scop, cu ce justificãri artistice numai Balogh Attila, Cserkész Emese ºi, probabil, bunul Dumnezeu ar putea sã ne spunã. ªi tot cei trei ar avea, cred, îndrituirea, sã ne explice de ce actori apreciaþi,precum D. Albu Annamária, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella ºi, desigur, Pálffy Tibor, sau tineri talentaþi asemenea lui Kónjya-Ûtö Bence ºi Sándor Anna au fost puºi în situaþii nicidecum confortabile.

Cum mai e Scrisoarea?
Teatrul de Comedie din Bucureºti- O SCRISOARE PIERDUTÃ de I.L. Caragiale; Regia: Alexandru Dabija; Decoruri: Puiu Antemir; Costume: Anca Rãduþã; Muzica: Ada Milea; Cu: Marcel Iureº, George Mihãiþã, Valentin Teodosiu, Marius Florea Vizante, Dorina Chiriac, Mihaela Teleoacã, Florin Dobrovici,Dragoº Huluba,Eugen Racoþi, Dan Rãdulescu; Data reprezentaþiei: 26 mai 2012

Nu ºtiu cum se face, dar nu prea am noroc atunci când e vorba despre spectacolele Caragiale semnate de regizorul Alexandru Dabija. Nu am norocul de a le vedea la premierã, nu am norocul de a le vedea nici la o lunã, nici la douã de la momentul primei ridicãri de cortinã. Nu am norocul de a scrie despre ele la cald, ci dupã ce s-au pronunþat ºi s-au contrat pe seama lor diverºi colegi. Aºa mi s-a întâmplat cu Noaptea furtunoasã de la Iaºi, aºa mi se întâmplã acum cu Scrisoarea pierdutã de la Teatrul de Comedie din Bucureºti. Dar dacã Noaptea... chiar a stârnit furtuni, Scrisoarea...nu a fost nici ea generatoare de unanimitãþi, unii confraþi ºi-au declarat

dezamãgirea (nu prea ºtiu bine de ce), însã nu se poate spune cã spectacolul ar fi provocat dispute. Nici nu prea avea de ce. Cãci, deºi e credincioasã toposului mahalalei în care era plasatã ºi Noaptea furtunoasã - fiindcã numai aºa se explicã altminteri inexplicabilul decor al spectacolului, decor semnat de Puiu Antemir- o încãpere sordidã, cu o chiuvetã ca vai de capul ei, o încãpere care este totuºi locuinþa prefectului, cu o masã de lemn, vreo douã scaune, niºte lãzi cu ciuperci (unii comentatori au scris cã acþiunea piesei s-ar consuma într-o ciupercãrie,numai cã eu nu consimt la opinia lor), ciuperci cu care se vor gratula prin aruncare combatanþii (ciurperci de dar, echivalentul în naturã al mitei în bani încasatã de Trahanache ºi pe care acesta o numãrã tacticos,bãtrâneºte) ºi un perete din spatele cãruia se ivesc, asemenea unor spioni, mai toate personajele, montarea de acum nu e de naturã sã ne arate cã Alexandru Dabija ar vrea scandal cu orice preþ. Nu tu procese fiziologice, nu tu sex, nu tu alte drãcovenii. Dar nici în formula lui Sicã Alexandrescu, nici în cea a lui Ciulei nu e

251

Mircea Morariu
spectacolul de acum. Sau, mai corect spus, spectacolul de acum un an fiindcã un an s-a scurs de la premierã, de atunci montarea jucându-se cu casa închisã ºi cu un necesar de bilete niciodatã pe mãsura ofertei,mult mai limitate. Ceea ce, la urma urmei, e foarte bine ºi nu poate decât sã îl mulþumeascã pe George Mihãiþã, directorul Teatrului ºi salvatorul lui. Dabija nu forþeazã deloc textul, nu îl “hãcuie”, nu îl “silueºte”. Textul poate fi auzit în integralitatea lui. Mi se pare cã lipseºte doar replica Zoe, Zoe, fii bãrbatã! Aºadar, Caragiale din Scrisoare nu e amputat. Numai personajele secundare, cele ce se manifestã în adunarea electoralã (Ionescu, Popescu, dãscãlimea, Popa Pripici, º.a.m.d) sunt comprimate într-unul singur, excelent jucat de Dan Rãdulescu. Interesant cã acesta e plasat în salã, e destul de greu de dibuit de noi, spectatorii, e multã vreme doar o voce. E cvasi-invizibil, dacã nu chiar total invizibil pentru cei aflaþi pe scenã. De fapt, cred cã vrea sã ne spunã Dabija, personajele acestea nici nu conteazã pentru cei ce fac cu adevãrat jocurile, ei sunt figuranþii, echipa de zgomote, oamenii de coloraturã ºi de umpluturã ºi nimic mai mult. Caragiale e completat în spectacolul lui Alexandru Dabija. Mai întâi cu muzica Adei Milea, în care noutãþile personale absolute sunt asociate cu cântecele din folclorul patriotic, cântate voit lãbãrþat de Dorina Chiriac, actriþã ce face dovada cã ar putea rivaliza în orice clipã cu un contorsionist în reuºitul ei travesti din Cetãþeanul turmentat. Caragiale mai e asezonat ºi cu niºte versuri din Cartea Alcool de Ioan Mureºan, versuri a cãror inserare în spectacol mi se pare niþeluº cam forþatã. Regizorul nu vrea sã ia ochii, nu propune soluþii miraculoase, nu cautã originalitãþi de suprafaþã. De aceea poate cã intervin uneori în reprezentaþie momente în care interesul spectatorului scade. Momente care nu sunt nicidecum însã unele de plictisealã absolutã. Deºi plictisit, cu rost ºi cu folos e totuºi cineva în spectacolul de la Comedie. Plictisitul e Pristanda, interpretat numai aparent, doar înºelãtor ºters, de fapt voit ºters de Dragoº Huluba. Pristanda e omul care ºtie el foarte bine ce e cu politicienii ºi cu puternicii zilei, care pune nesmintit ºi ca la carte în practicã îndemnul pupã-i în bot ºi papã tot! ºi care se pare cã face asta cu mult succes ºi de foarte multã vreme. Dabija e preocupat de lucrul cu actorii numai cã nu obþine peste tot aceleaºi rezultate. Tipãtescu, jucat de Marius Florea Vizante, e bun, însã bun cu mãsurã. Bun ºi ar mai încãpea. Personajul sãu e ezitant, sperios, labil. Mihaela Teleoacã (Zoe) aduce pe scenã o femeie energicã, temperamentalã, omniprezentã, dar care nu prea face exces de farmecele ei feminine. Probabil cã Zoe a ei e foarte sigurã cã Tipãtescu nu o va supune nici unei traduceri în amor. Iar cu conu Zaharia lucrurile sunt mai mult decât clare. Dacã þinem seama de felul în care e conturat scenic prefectul, jocul Mihaelei Teleoacã e perfect valabil. Marcel Iureº e senzaþional în Nae Caþavencu. Chiar dacã uneori se autociteazã în intonaþii sau chiar dacã îl citeazã pe Octavian Cotescu. Apare îmbrãcat în negru, e sigur pe sine, Caþavencu al sãu e convins cã a câºtigat partida ºi cã va fi candidat. Anticipat- victoriosul Caþavencu e foarte bine în interpretarea lui Iureº. Caþavencu în interpretarea lui Marcel Iureº devine fabulos, savuros, de un comic integral în clipa în care învins ºi acceptã toate capitolele din sentinþa pronunþatã cu un sadism conþinut de Zoe. George Mihãiþã propune o schimbare de perspectivã asupra lui Agamemnon Dandanache. Agamiþã al lui e mai puþin Gagamiþã decât îl ºtim din montãri anterioare, nu e foarte zaharisit, se cam rãsfaþã în confuziile sale parcã voite. Esenþialmente e ticãlos cât încape, ticãlos cât nu se mai poate. De fapt, asta conteazã. Florin Dobrovici e foarte bun în Farfuridi, însã Eugen Racoþi e încã ºi mai bun în Brânzovenescu. Încã un actor care ar fi meritat o nominalizare la un premiu UNITER pen-

252

Ozana Barabancea (Matroana). Raluca Vermeºan. în persoana lui Vladimir Iuganu (asistent decor) ºi în cea a Ioanei Pascha (asistent costume). Augustin Pop. Gilda Stan. Aº fi nedrept dacã aº spune cã ideea nu existã. trebuie subliniatã evoluþia de excepþie a lui Valentin Teodosiu în Zaharia Trahanache. e elementul de esenþã scos în faþã de spectacolul de la Metropolis. Coregrafia: Felicia Dalu. luxuriante. cu un glas catifelat. melodios. costume în care sunt înveºmântate persoane subliniat louches. . bogate. Ana Covalciuc. tacticos. recunosc. Preeminenþa formei Teatrul Metropolis din Bucureºti . Avem în faþa ochilor o lume a corpurilor etalate cu voluptate. Iulia Vântur. cum spuneam. În realizarea imaginii care trebuie sã admit cã face toþi banii ºi care. Raluca Dinculescu. De fapt. Lautrec la bordel impresioneazã mai cu seamã prin scenografia lui Dragoº Buhagiar ºi de abia apoi prin celelalte elemente specifice macrosemnului spectacular. Dragoº Buhagiar a luat decizia de a se sluji de toate modalitãþie spre a pune în evidenþã corpurile interpreþilor. plasând într-o poziþie net secundarã fondul. E cum nu l-am vãzut niciodatã pânã acum. Cu: George Ivaºcu. în repetate rânduri afirmatã pe faþã ºi încã o datã formulatã la sfârºitul reprezentaþiei. Mai concret spus. o lume a a amorului tarifat. Împreunã cu regizorul montãrii ºi nu mã îndoiesc cã la sugestia acestuia binecunoscutul actor Horaþiu Mãlãele (el însuºi recunoscut ºi pentru talentul sãu de artist plastic). Ozana Barabancea. spectacolul de la Teatrul Metropolis este unul preponderent al formei. Traducerea: Angela Ioan. Lui.reprezentante ale unei lumi fetide. Oana Dragnea. complet lipsitã de ºana de a marca în vreun fel un moment în istoria literaturii dramatice. îndatã dupã consumarea pro- logului. cu multe elemente supradimensionate. în fine. Ruxandra Maniu. a cãrui claviaturã ocupã întreaga lungime a scenei ºi care se relevã. Un pian ale cãrui valenþe vizuale sunt amplificate de utilizarea unor oglinzi.Cronica teatralã tru un rol secundar jucat exemplar. ea e însã una destul de plãpândã. de un tratament special beneficiind . mergând nu ca un bãtrân ci parcã ar sãri ca o mingiucã. susurat. surprinzãtor. Orlando Petriceanu. mai totul excitã în decorul acestui spectacol. cu un umor milimetric dozat. a cãrnurilor umane supraabundente expuse cu o voluptate cvasi-maladivã. toate puse în voit contrast cu dimensiunile actorului distribuit în rolul principal. Regia: Horaþiu Mãlãele. de a miza pe contraste. cauciucat. Valentin Teodosiu e formidabil. Personaje parcã descinse din tablouri specifice picturii decadente. Muzica: Rãzvan Alexandru Diaconu. Scenografia: Dragoº Buhagiar. îi rimeazã costumele. Un decor a cãrui piesã de bazã o constituie un pian imens. de a arãta ceea ce nu e tocmai perfect în alcãtuirea acestora. a trupurilor de vânzare. poate tocmai de aceea. mai totul surprinde. Contribuþii 253 .George Ivaºcu (interpretul rolului titular). foarte puþin surprinzãtoare ºi. Ruxandra Maniu (Matroana 1) ºi Raluca Vermeºan (Matroana 2). la rându-le cu un bine calculat impact vizual. E magistral. de altminteri. cu ochelari. decorului. înveºmântat în negru (costume: Anca Rãduþã). pupãcios în exces. Dragoº Buhagiar a avut doi colaboratori importanþi ºi foarte talentaþi. Simona Pop.aºa cum era cazul. Masiv. ªi. Valentin Florea. la rândul lor multicolore. Vlad Ivanov. Cristina Ilin. Data reprezentaþiei: 28 mai 2012 Extrem de deficitar la capitolul dramaturgie fiindcã piesa lui Mario Moretti Lautrec la bordel este una oarecare. E vorba despre un decor în culori bogate (preponderent este roºul).LAUTREC LA BORDEL de Mario Moretti. situatã la intersecþia dintre cabaret ºi bordel.

care înainte de a fi actriþã. înfãptuit în urmã cu câþiva ani la Teatrul Bulandra de regretatul Alexandru Tocilescu ºi. mustind de un decandentism apãsat. Spectacolul e construit ca o succesiune de astfel de fragmente de memorie (des bribes de mémoire . Primul þine de reconstituirea atmosferei de bordel de lux (ºi aici îi menþionez pe actorii Ana Covalciuc. Augustin Pop. realizare recentã a Teatrului Naþional “Radu Stanca” din Sibiu. parte de o dezamãgire. Amândouã se topesc în scopul final. Adrian Neacºu. Raluca Iani. În schimb. actorul Vlad Ivanov. îºi poate îngãdui clipa de rãgaz necesarã reamintirii uneia dintre fundamentalele sale experienþe de lecturã.au toate motivele sã fie mulþumiþi. Aici. acei spectatori familiarizaþi cu stilul de teatru agreat de regizor. ceea ce se aude în spectacol. Consultant scenariu: Lia Bugnar. Corina Viºinescu. Cu: Veronia Arizancu. Oana Dragnea. Cristina Ilin. Practic. Alexandru Malaicu. Caliban nu a izbutit sã îi ardã cãrþile. Muzica de scenã: Shaun Davey. Eduard Pãtraºcu. înzestrat cu o voce de excepþie. a Feliciei Dalu. atmosferã pentru întruchiparea cãreia contribuie coregrafia utilã.Exerciþii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swifft. a regizorului Silviu Purcãrete. Scenografie ºi light design: Dragoº Buhagiar.cum spun francezii) asociate cu fragmente de lecturã. Cristian Stanca. a scenografului Dragoº Buhagiar ºi a numeroºilor lor colaboratori. un rezumat. cei mai mulþi parte a unui grup compact al cãrui rol este unul dublu. cu creaþiile sale anterioare. Valentin Florea) combinat cu aceea de cabaret. Gilda Stan. un compozitor de muzicã de scenã încã tânãr. Coordonator: Silviu Purcãrete. reiteratã. dupã pãrerea mea. în spectacolul de la Naþionalul sibian. Diana Fufezan.ºi mã gândesc în primul rând la Cumnata lui Pantagruel . o încercare de sumarizare a celebrului roman al lui Jonathan Swift în integralitatea lui. îndatã dupã ce s-a potolit furtuna. Ciprian Scurtea. simbiozã. copilul Alexandru Nicoarã. Silviu Purcãrete ni se înfãþiºeazã asemenea unui Prospero cãruia nu. fãrã îndoialã foarte talentat ºi de care sunt sigur cã vom mai auzi. Simona Pop. alþii de datã mai recentã. cum spuneam. pe care am mai apreciat-o ºi cu ocazia spectacolului cu opera bufã Elizaveta Bam. au avut. Orlando Petriceanu.Mircea Morariu deloc de neglijat în punerea în aplicare a intenþiilor scenografic-regizorale (prefer aceastã ordine fiindcã. Adrian Matioc. Tomohiko Kogi. Data premierei: 31 mai 2012 Acei spectatori ce se aºteptau ca montarea cu Cãlãtoriile lui Gulliver. Cristina Ragos. este cântãreaþã profesionistã. niþeluº didactic în corul de la sfârºit: Viaþa e un bordel. Gulliver cu parfum de fân Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu – CÃLÃTORIILE LUI GULLIVER . Natalie Sigg. Acela de a construi imaginea unui theatrum mundi. Purcãrete rememoreazã fragmente din romanul lui Swift (în speþã partea a patra) ºi o face din dublã perspectivã. adicã pe ceea ce înseamnã relaþie. O asociere întru înfãptuirea cãreia îºi 254 . sã fie o reconstituire fidelã. Cel de-al doilea scop vizeazã reconstituirea unei atmosfere fin de siècle. Traducerea ºi adaptarea textelor: Crista Bilciu. emoþie) au ºi ceilalþi interpreþi. în acest spectacol. spectacolul este mai cu seamã unul de scenografie. Ofelia Popii. Serenela Mureºan. Ozana Barabancea. Cãtãlin Pãtru. Iulia Vântur. repet. Raluca Dinculescu.unii mai vechi. totuºi fãrã numere ori rezolvãri senzaþionale. probabil. Asistent miºcare scenicã: Attila Bordas. creaþii prin intermediul cãrora Silviu Purcãrete îºi propunea sã aducã pe scenã marile cãrþi ale omenirii . de a sublinia o afirmaþie a personajului Toulouse Lautrec –“toatã viaþa am trãit într-un bordel”. din nou. unul bazat pe valorarea impactului vizual ºi de abia apoi unul de regie. melodiile semnate de Alexandru Diaconu. Pali Vecsei. La orgã: Radu Iancu/ Theodora Cârciumariu. dar care.

iepe cu chip de femeie. preluatã de vocea regizorului). într-o voitã ºi fireascã dezordine. oameni ce descoperã teritorii ajutaþi de bastoane. Diana Fufezan. cãlãtoriei. Chiar dacã prin cunoaºtere ajungi sã te întâlneºti cu lumi ºi fiinþe diforme. Raluca Iani. de la nenumãratele valize la oamenii porniþi în marº ( asistent miºcare scenicã: Attila Bordás). a rãsfãþului de imagini (un rol aparte îi revine aici fabuloasei scenografii semnate de Dragoº Buhagiar). Prin aceasta arãtându-ni-se clar cã Silviu Purcãrete nu s-a concentrat pe plata unor datorii literare. nu o defineºte totuºi drept work in progress. dincolo de riscurile pe care le incumbã acestea. de sunete (pianul se însoþeºte în spectacol cu orga la care a cântat. Ciprian Scurtea. în miniaturã. dintre urât ºi frumos. cel de-al doilea e maturul ce recupereazã cu subiectivitãþile inerente. cu murdarul existenþei. desigur. pe actorii Veronica Arizancu. în afara celor amintiþi deja. înºirate într-un superb continuum imagistic nenumãrate simboluri ale cãlãtoriei. probabil. Primul e copilul fascinat de taina descoperirii unuia dintre textele ce cu siguranþã îi vor marca întreaga existenþã. Corina Viºinescu. lingvistic. ca o premoniþie a devenirii. la un moment dat. Silviu Purcãrete îºi doreºte în mod limpede sã îºi afle în cei aflaþi în salã companioni întru ale rememorãrii fiindcã ceea ce propune el nu se adreseazã cu nici un chip celor ce acum ar descoperi romanul lui Swift. Eduard Pãtraºcu. Sunt pe scenã. Pot sã fie recunoscute. Natalie Sigg. Serenela Mureºan. text zãmislit la limita dintre memorie ºi uitare. ci. sugerat scenic de actorul Cristian Stanca. Pali Vecsei. Mai exact spus. ºi copilul Alexandru Nicoarã (va exista. Cãtãlin Pãtru. Tomohiko Kogi.un spectacol ce poate fi pus în relaþie nu doar cu Cumnata lui Pantagruel. a cãrui voce se aude din off. în spectacolul vãzut de mine. iar pe sine se recomandã drept coordonator al acestor exerciþii întru realizarea cãrora îºi mai ia ca parteneri. dintre bine ºi rãu. Alexandru Malaicu. textul s-a metamorfozat încã de la primul impact cu el într-o explozie de imagini ºi s-a metamorfozat într-o luxurianþã a vizualului ºi a sunetelor (muzica de scenã e semnatã de Shaun Davey). Cãlãtoriile lui Gulliver e un elogiu adus acelei fiinþe umane mereu dornicã de noi descoperiri.Cronica teatralã dau mâna douã personaje. Ofelia Popii.forte a teatralitãþii. multe altele dintre simbolurile recurente în spectacolele lui Purcãrete. O lecturã cu ocazia cãreia fascinaþia textului nu s-a cantonat la un nivel strict literar. cu urâtul din lume. o socoteºte a fi un pachet de exerciþii scenice. dar ºi de mici agresiuni fizice la propriu cu care e copleºit spectatorul (fulgii din partea finalã). ci pe convertirea lor în valuta. ci celor care l-au citit deja ºi cãrora li se oferã ºansa reîntâlnirii cu acesta. fireºte. Cristina Ragos. Se mizeazã pe contrastul dintre uriaº ºi minuscul. corãbioare în miniaturã. de senzaþii olfactive. Spectacolul de la Teatrul Naþional “Radu Stanca”. dintre extremele vieþii. Purcãrete nu vrea nici ca montarea de acum sã fie catalogatã drept spectacol încheiat. Radu Iancu). Funcþia de narator e împãrþitã în montare între maturul Purcãrete. ci ºi cu Pilafuri ºi parfumuri de mãgar îmi apare drept un elogiu adus cãrþii. Adrian Matioc. o variaþiune pe tema homo viator) ºi permanent dornic de alte ºi alte aventuri. Câteodatã se citeazã 255 . Montarea se foloseºte de un text voit lacunar (alcãtuit de Silviu Purcãrete în colaborare cu Lia Bugnar ºi cu Crista Bilciu). cunoaºterii. Adrian Neacºu. uneori ajutat de recursul la carte lectura de odinioarã. urâte. un semnificativ transfer de voce între cei doi ºi astfel lectura copilului va fi intermediatã. de experienþe inedite un omagiu adus cãlãtorului mereu curios (montarea e. lecturii. celor deja menþionate trebuind sã le adaug oamenii în costume negre ºi cãmãºi albe. între cei doi interpunându-se însuºi Jonathan Swift. de la superbul cal (real) ce se plimbã liniºtit pe scena presãratã cu fân proaspãt pânã la cãluþii de lemn.

Mãniuþiu era primul regizor român ce se încumeta sã punã în scenã unul dintre marile. Ion Rizea. Marius Lupoianu. Adriana Sâncrãian.Mircea Morariu inteligent ba din Danaidele. Cãlin Stanciu jr. Mihaela Tomceanu. Colin Bozoianu ºi Mãlina Manovici. Ana. în intervenþii publice. Richard Haldik. premiere al cãror cap de serie a fost Perºii. alãturi de Prinþul constant. Scenografia: Adrian Damian. spectacologicã pe care le conþine. încã ºi mai puþin izbutitã. în conferinþe de presã prilejuite de premierele înscrise în aceastã sferã de preocupãri. pânã acum. ci cu mintea fecundatã de idei. Ilustraþia muzicalã: ªerban Ursachi. Atunci. dinspre ªtefan Iordãnescu. O ediþie desfãºuratã sub emblema Crize . În repetate rânduri. în iarna lui 1984. Mãdãlina Toderaº. dar ºi dificilele texte ale Secolului de aur spaniol. Light design: Lucian Moga. fãrã teama de a greºi. Corina Dohanici. nereuºitã fiindcã era extrem de confuzã.Mihãilescu într-un articol din Dilema veche. nicidecum emoþionat. Anca Rãdulea. ªi. montarea aceasta a fost o superbã ilustrare a devizei. text repus în scenã în 2004 la Sibiu. Râlea. regizor ce a încercat o actualizare drasticã a partiturii. atât de confuzã încât era aproape imposibil de înþeles despre ce e vorba în piesã dar ºi în spectacol. Cu: Marian. Prima a venit cândva. în ciuda incontestabilelor ei valenþe plastice. Calderon îºi justificã alãturarea de Lope de Vega. Valentin Ivanciuc. în regia lui Dragoº Galgoþiu. Mãniuþiu a produs nenumãrate ºi solide argumente în favoarea opþiunii sale. Victoria Rusu. Cred cã decizia lui Mihai Mãniuþiu de a reveni asupra unei piese montatã odinioarã trebuie pusã în directã relaþie cu planul de revizitare a unor texte asupra cãrora regizorul s-a mai aplecat cândva. Premiera spectacolului (eu. mai exact în stagiunea 1994-1995. Scenariu de: Mihai Mãniuþiu. Claudia Ieremia. Traducerea: Sorin Mãrculescu. o partiturã datoritã cãreia. ºi s-a înregistrat la Teatrul din Arad. Ionuþ Iova. aºa cum pleci de la un spectacol Cehov. ba din Orestia. Regia artisticã: Mihai Mãniuþiu. Alina Chelba. Sabina Bijan.Maria Cizler. îl numesc astfel) cu Cãlãtoriile lui Gulliver a avut loc în cadrul ediþiei a XIX-a Festivalului Internaþional de Teatru de la Sibiu. Tragedii în a cãror neºtirbitã actualitate binecunoscutul director de scenã crede cu îndreptãþitã obstinaþie.VIAÞA E VIS dupã Calderon de la Barca. ªtefan Roman.Cultura face diferenþa. dupã o primã montare sãvârºitã la Cluj ºi datând din anul 1979. s-a consumat în stagiunea trecutã la Teatrul Odeon din Bucureºti. pusã într-o relaþie oarecum circumstanþialã ºi evident forþatã cu evenimentele petrecute în România în decembrie 1989. Video: Lucian Matei. ca de la toate celelalte “mari manevre purcãretiene” aºa dupã cum excelent observa inegalabilul Dan C. predilect fiind apetitul pentru marile tragedii ale Antichitãþii. Nicolae Pârvulescu. O revizitare reuºitã Teatrul Naþional Mihai Eminescu din Timiºoara . de extrem de puþine replici. Gestul temerar al unui director de scenã aflat la acea vreme încã la început de drum în profesie a avut parte. teatralã. prin anii 90. Data premierei: 25 iunie 2012 Mihai Mãniuþiu a înscenat în generosul spaþiu teatral al Sãlii 2 de la Teatrul Naþional “Mihai Eminescu” din Timiºoara Viaþa e vis de Calderon de la Barca la o distanþã de 28 de ani dupã ce a montat acelaºi text pe scena Naþionalului clujean. totuºi. Ana.Maria Pandele. cu mijloacele teatru- 256 .. Cristina König. Flavius Retea. hotãrârea regizorului de a mai monta o datã Viaþa e vis se cuvine relaþionatã ºi cu constanta preocupare a artistului de a elucida. Alina Ilea. Cea de-a doua. De la Cãlãtoriile lui Gulliver pleci. Pe de altã parte. dar ºi a îndemnului la diferenþã pe care a mizat Festivalul. pot afirma cã prin cultura literarã.

complexa problematicã a hãþiºurilor puterii politice. Adrian Damian creeazã un al doilea spaþiu. scenariul e croit inteligent ºi eficient. clarificând fãrã brutalitãþi ambiguitãþile acesteia. O traducere modernã.ºi lucrul mi se pare demn de semnalat ºi de lãudat . pe de alta potenþatã de mãºti similare. Popescu-Telega. ca ºi aceea a gândirii deviante a tiranului vãzut ca un “erudit al fricii”. Adrian Damian construieºte mai întâi o camerã asepticã ºi rece de spital. de data aceasta el s-a adresat unei versiuni de datã mai recentã. volum apãrut într-o primã ediþie în anul 1996 în Biblioteca Apostrof.în mod cert .prin imagini ºi metafore teatrale. O face fãrã a-i afecta combinatorica savantã. uneori. nota regizorul în Exorcismele sale. mai conformã specificitãþilor scenei ar fi fost încã ºi mai aptã în a-i ajuta pe unii dintre interpreþii timiºoreni sã nu cadã în greºeala de a rosti versurile ce fac substanþa replicilor din Viaþa e vis asemenea tiradelor din Apus de soare. Altminteri. unde pânã ºi statuile îþi lasã impresia cã ar avea o rãsuflare urât mirositoare”. Un singur moment de cvasi-neclaritate am a-i reproºa regizorului-scenarist. ºi totuºi nu suficient de modernã ºi . cu pereþi metalici. graþie unor perfuzii abundente. detectatã ºi analizatã ca atare într-o carte celebrã datoratã lui Gustav René Hocke. Un Segismundo bântuit mai cu seamã de imaginea fiului condamnat pe nedrept la claustrare. cei mai mulþi extrem de deficitari la acest capitol. ”Sunt locuri sau þãri unde. Dacã pentru montarea din anul 1984. dintr-un capriciu al aceluiaºi Basilio. bântuit de fantasmele propriilor sosii. bãtrânul ºi cvasi-neputinciosul tatã al lui Segismundo. la rându-le înveºmântate în alb. purtând semnãtura lui Sorin Mãrculescu. nu prin exces de cuvinte. cu expresia feþei pe de-o parte anulatã. parcã vãruite. acela în care Segismundo e reîncãtuºat. regizorul s-a slujit de o traducere mai veche. pânã ºi aerul pare sã fie bolnav. cel în care se aflã izolat Segismundo. c i. intens luminat în clipele de maximã dramaticitate (light design: Lucian Moga). Înveliºul vizual al spectacolului e completat adecvat ºi organic de ilustraþia muzicalã asiguratã de ªerban Ursachi. a cãrui prezenþã obsesivã e revelatã într-un prim moment în spectacol graþie proiecþiilor video iscãlite de Lucian Matei. Mihai Mãniuþiu ºi-a întocmit singur scenariul propriului sãu spectacol. prin ceea ce odinioarã Crin Teodorescu numea ansamblul ideogramei teatrale.nu îndeajuns de conformã cu exigenþele scenei dar ºi cu aptitudinile de rostire a versului clasic ale actorilor de azi. unul invadat de seringi al cãror rost e sã semnifice sedarea continuã la care a fost supus fiul nedorit ºi condamnat la captivitate. cel de-al treilea spaþiu imaginat de Adrian Damian e unul a cãrui piesã dominantã e reprezentatã de un tunel metalic masiv. În spaþiul scenic al Sãlii 2 a Naþionalului timiºorean. purtãtor al unei mãºti albe. mai suplã. O fac sub rezerva cã nu exclud deloc ipoteza cã modul neaºteptat ºi încãrcat de ambiguitate în care se petrece reîncarcerarea sã fie plãnuit deliberat ca atare de Mihai Mãniuþiu 257 . E în spectacolul de acum în primul rând un controlat rãsfãþ vizual întru împlinirea cãruia Mihai Mãniuþiu îºi gãseºte un aliat de nãdejde în tânãrul scenograf Adrian Damian.Cronica teatralã lui. cu o masã chirurgicalã pe care se aflã întins Basilio. Poate cã o altã traducere. datoratã lui Al. mai dinamicã. o alternanþã cu rigoare controlatã de regizor. fãrã a submina obsesia de exprimare specificã manierismului. Spectacolul rãspunde obsesiei în cauzã nu prin mijloace lingvistice. constanþã probatã ºi de recenta republicare (2011) la editura clujeanã bybliotek a Exorcismelor. a cãrui cineticã valoreazã adâncimea scenei ºi e subsumatã alternanþei nodurilor ºi catalizelor din spectacol. mai avântatã. readus la viaþã. luminând atât cât se cuvine ºi atât cât o cere amestecul de realitate ºi vis în care Calderon de la Barca îºi scaldã ideile nenumãratele labirinturi ale piesei. În fine.

Joacã aproape fãrã cusur fiecare secvenþã. e unul al bolii. înzestratã. Însã e sigur cã ambele apariþii sunt minuþios concepute. Spectatorului dezorientat de neaºteptata rãsturnare de situaþie nu îi rãmâne decât sã aºtepte clarificãrile ulterioare care vin treptat. alter ego al mitologicului Janus. Se vede cu ochiul liber cã de generozitatea lui Marian Râlea. Claudia Ieremia semneazã iarãºi o foarte bunã evoluþie care dobândeºte un carat superior atunci când personajul sãu intrã în relaþie cu cel jucat de Marian Râlea. Dacã Ion Rizea propune un joc sigur. marcheazã un moment de aur în economia spectacolului. Ana Maria Pandele. moment cu moment. pentru a fãuri un tot închegat. adecvat cerinþelor rolului (Basilio). chiar dacã plãteºte pentru ea un preþ mare. dezolante ceremonii ale servituþii) ”. bolnavul de neiubire (“sã nu fii iubit e o vinovãþie”. temeinic ºi inspirat deþinãtor al rolului Segismundo. dacã bogata figuraþie. admirabil lecþia de actorie susþinutã de Marian Râlea. Segismundo înþelege cã vindecarea nu-i poate veni exclusiv din afarã (cf. tocmai pentru a sublinia tema principalã a piesei: fragila.scria Mãniuþiu în Exorcisme). înþelege cã locul în care a trãit. gradat. jucat de Marian Râlea. Iar când ajunge la aceastã libertate. devine capabil de generozitate. când personajul jucat de el îºi asumã statutul de clovn. bine elaborate ºi cã actorului nu îi va fi deloc imposibil ca. în care a domnit o vreme. menit sã-l individulizeze pe Segismundo. I-am admirat-o ºi apreciat-o cu câteva luni în urmã în spectacolul Ultima zi a tinereþii de la Sibiu. dar e mai ales. Provoacã nedumeriri stilurile diferite în care sunt concepute cele douã mari pãrþi ce îi compun apariþia. Râlea e convingãtor în toate momentele spectacolului. Felul în care Marian Râlea rosteºte monologul de încheiere. brutalitatea trecerii de la o stare la alta. dar care se pare cã a avut nevoie de un sprijin din partea protagonistului. nici un indiciu nu o prefaþeazã. altul e Cãlin Stanciu jr. actriþã formatã. bolnavul de resentiment (“în utopia totalitarã natura umanã apare ca anume creatã pentru resentiment”).. iar acest sprijin a venit exact când trebuia. indiferent dacã domnia lui a fost în vis ori a fost în realitate. nuanþat. de altminteri. sã gãseascã mijloacele necesare pentru dorita lor unificare. Sabina Bijan) alãturi de studenþi la 258 . Sigur cã modul în care Cãlin Stanciu jr. bolnavul de putere (“sãrbãtorile patronate de statul totalitar se dovedesc în toate aspectele lor. Segismundo. Marius Lupoian. adunã cu grijã detaliu cu detaliu. atunci când ni se înfãþiºeazã ca însoþitor al Rosaurei. niciodatã sigura frontierã dintre viaþã ºi vis. moment ce încununeazã. Exorcisme) ºi cã are nevoie sã fie liber în sine dar ºi de sine. avem ºansa de a i-o admira din nou în Viaþa e vis de la Timiºoara. în partea finalã. cu un moment culminant în final. Cristina König. amestec de disperare ºi împãcare. O generozitate pe care actorul Marian Râlea o risipeºte în mai toate spectacolele în care joacã ºi în relaþie cu toþi partenerii sãi. mai dãtãtoare de speranþa cã avem în el unul dintre liderii generaþiei lui. mai solidã. tânãr actor a cãrui ascensiune profesionalã e din ce în ce mai sigurã ºi mai interesantã. O menþiune aparte meritã Cãlin Stanciu jr. Unul e Cãlin Stanciu jr. Se insinueazã chiar riscul ca spectatorii necunoscãtori ai textului ºi care nu au avut intuiþia de a consulta înainte caietul-program sã creadã cã e vorba despre personaje diferite.Mircea Morariu însuºi. de furie împotriva propriului comportament ºi de tandreþe pentru cei din jur. de nimic fisurat. împreunã cu regizorul. Neîndoielnic. E succesiv bolnavul fizic. bolnavul de umanitate. Nici un antecedent nu explicã metamorfoza. în componenþa cãreia regãsim actori profesioniºti (precum Mãlina Manovici. de capacitatea lui de a stabili relaþii ºi de a transmite ºi împãrþi energii beneficiazã în primul rând Claudia Ieremia. rezolvã rolul Clarin poate suporta oarecare amendamente.

Întreg spectacolul va avea de profitat de cele câteva repetiþii ce mi s-a spus cã sunt programate pentru toamnã. 259 . Dincolo însã de aceste observaþii. e dincolo de orice dubiu cã revizitarea textului lui Calderon la care s-a angajat Mihai Mãniuþiu. e condusã ferm.Cronica teatralã Facultatea de Teatru a Universitãþii din Timiºoara. dar ºi cu cei mai noi (actorii Teatrului Naþional din Timiºoara) e una reuºitã. socotesc cã mai e de lucrat în cazul rolurilor interpretate de Alina Ilea (Estrella). împreunã cu câþiva dintre colaboratorii sãi apropiaþi (Marian Râlea. Valentin Ivanciuc (Clotaldo) ºi Colin Buzoianu (Astolfo). Adrian Damian ºi ªerban Ursachi). înainte de începerea noii stagiuni.

criticul care. când de abia începusem sã scriu cronicã de teatru.Cartea de teatru Mircea Morariu Manea-meteoritul Aureliu Manea Texte regãsite Casa Cãrþii de ªtiinþã. în micul bar ce se afla vis-à-vis de Teatru. L-am cunoscut absolut în treacãt pe marele regizor. ºi eu aº putea face exact aceleaºi mãrturisiri. unul mai bun decât altul: pe regretatul Vlad Mugur ºi pe Aureliu Manea. în anii 60-70 ai secolului trecut. între altele. mai exact i-am fost prezentat cândva prin anii 80. Manea a vorbit extrem de puþin. Era înconjurat de câþiva actori ai Teatrului Naþional din Cluj. Cluj-Napoca. oricum era tare departe de acel locvace Aureliu Manea despre care mi-a povestit adesea Ion Cocora. Am vãzut totuºi câteva spectacole semnate de Aureliu Manea. iar în 1984 se 260 . fãrã doar ºi poate. regizorul-legendã despre care dorea sã scrie. Deºi – hélas! – fac parte dintro altã generaþie decât Marina Constantinescu. cel care a fãcut oficiile de prezentator. printre ei Marius Bodochi. prin 1984. mai exact în nr. cã nu i-a vãzut nici un spectacol. 6/2007 al revistei România literarã. îi cunoaºte cel mai bine creaþia. montat la Naþionalul clujean. 2012 În urmã cu câþiva ani. cândva. Cu mici nuanþe ºi diferenþe. destinat sã rãspundã unei comenzi politice (piesa vorbeºte. În rãstimpul cât i-am stat în preajmã. recunoscând cã nu îl cunoaºte pe Aureliu Manea. evident un spectacol de serviciu. Care critic a avut doi mari profesori de teatru. despre mult controversatul act de la 23 august 1944 ºi intra în repertorii tocmai din acest motiv. la urma urmei nesemnificative. cu amândoi având norocul de a fi vorbit zile ºi nopþi despre teatru în restaurantul hotelului Continental. Marina Constantinescu publica un articol intitulat El condor passa. regizorul m-a privit amabil. Marina îºi începea textul oarecum ºocant ºi abrupt. echivalentul clujean al Capºei bucureºtene interbelice. Surorile Boga. mi-a zâmbit ºi cam atât.

apãrutã în anul 2003. Liviu Ciulei. protagonistul volumului mi-a lãmurit motivele pentru care spectacolul cu A douãsprezecea noapte. dacã îmi aduc bine aminte. prin 1991. început de Aureliu Manea la Teatrul Bulandra. dacã nu sunt total ignorant la capitolul Manea. apãrut în anul 2000 sub egida Fundaþiei Culturale Camil Petrescu. Seara. George Banu a introdus ºi un capitol dedicat lui Manea. Volumul El. o montare cu (Proºtii) Sub clar de lunã. E vorba apoi de ciclul Privitor ca la teatru semnat de Ion Cocora. în modul cel mai limpede. dar ºi de a-i fi republicat cãrþile. în drumul spre hotel. mult mai complexul A doua conºtiinþã. în care marca Manea era ceva mai evidentã. un spectacol-legendã. are meritul de a fi scos la ivealã confesiuni inedite ale lui Aureliu Manea. în chip inexplicabil. Acum câþiva ani. el reprezintã doar une étoile 261 . ce reunesc între copertele lor articole scrise de regizor pentru revista Tribuna. doamna Liliana Alexandrescu. Pentru cei care ne-au urmat ºi pânã la legenda care a persistat. tot din 1984. revenitã de la Amsterdam. nu a fost terminat de acesta. ºi Trei surori de la Teatrul din Ploieºti. la editura Paralela 45. din iniþiativa Floricãi Ichim. aceasta se datoreazã cãrþilor. la Timiºoara ori la Reºiþa. realizatã la Naþionalul clujean. am luat-o de la Manea”. în traducerea Deliei Voicu. mãrturisea Ciulei în 1970. cãrþi din care am aflat despre ce ºi cum a montat Manea nu doar la Turda ori la Cluj. În versiunea româneascã a cãrþii Ultimul sfert de secol teatralo panoramã subiectivã. la o Galã a tinerilor actori de la Costineºti. „Una dintre cele mai importante – ºi puþinele – lecþii de regie pe care le-am luat în viaþã. care a coordonat ultimele repetiþii. insistând asupra faptului cã atunci când spectacolul a ieºit în sfârºit la public. ci ºi la Sibiu. apãrut de-a lungul anilor la Dacia. la Iaºi. vizionarul. Caramitru mi-a relatat avatarurile montãrii. respectiv. Cândva. o refacere la care Manea nu luase parte ºi care nu ºtiu cât mai conserva din original. Mai întâi celor semnate de Aureliu Manea însuºi. care cred cã a fost ultima sa creaþie regizoralã.Cartea de teatru sãrbãtoreau 40 de ani de la respectivul eveniment). a insistat sã fie respectat proiectul regizoral iniþial. în 1986). Era. ªi totuºi. a vrut sã îmi afle pãrerea despre ceea ce am vãzut ºi mi-a mai povestit câte ceva despre adevãratul Manea. la îndemnul aceluiaºi Ion Cocora. E vorba despre Energiile spectacolului ºi despre Spectacole imaginare. ambele apãrute la editura clujeanã Dacia (în 1983 ºi. când lucram la cartea Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet ºi mai departe. Mi-a scãpat. am vãzut în condiþii destul de improprii Medeea de la Teatrul din Turda. iar pe afiº scria regia colectivã. Capitolul se numeºte Un meteorit ºi începe astfel: „Aureliu Manea a fost pentru noi un meteorit.

El era atunci monarhul nopþii. El nu s-a ajutat de nimeni. al lecturii ºi analizei. Volumul beneficiazã de o superbã prefaþã scrisã de George Banu. întortocheate ale personajului”. în excelente condiþii grafice la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj-Napoca. astfel. dar afirmatã. Limbajele ºi modul de utilizare a acestora argumenteazã teatralitatea. „Pentru Aureliu Manea – scria Justin Ceuca – violenþa înseamnã un mod de manifestare a energiilor spectacolului. – scrie George Banu – „era liber ºi nimeni nu-l depãºea în aptitudinea sa de a trezi ºi de a se servi de ceea ce doar scenei îi aparþine”. Amândoi au incarnat o idee de teatru. „nu trãia veritabil decât în sala întunecatã de repetiþii unde uimirile sale se întrupau. Aureliu Manea a practicat ceea ce semnatarul monografiei defineºte drept realismul violent. el a fãcut totul numai la persoana I. Nedusã pânã la capãt. Cartea Aureliu Manea – Texte regãsite. El a fost un autor ce ºi-a scris textele pe scenã. Aureliu Manea. cu ceea ce se întâmpla la Living Theater cam în acelaºi timp în care tânãrul Manea monta la Teatrul din Sibiu legendarul sãu Rosmersholm sau – aº adãuga eu – la Iaºi. al subiectivitãþii ce se asuma cu aceleaºi drepturi ca în picturã sau literaturã. Singurul sãu personaj mitic. adaugã George Banu. Concluzia? „Spectacolele lui Manea au reprezentat momente de trãire intimã. Absolutã”. unde dezordinea sa se impunea. ceea ce înseamnã de fapt o sintezã de limbaje scenice. o mare vitalitate”. ci un teatru al afirmãrii de sine. În fine. Manea. El nu 262 . convenþia. Într-o vreme în care mai toþi românii resimþeau chingile regimului comunist. Aici. a publicat în 2007 la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj volumul Aureliu ManeaEseu despre un Regizor. sora regizorului. Nu un teatru al deturului ºi al retragerii. înseamnã o nouã ºansã de a-l cunoaºte pe Artist. ci ºi cu Kantor. el. Justin Ceuca.Mircea Morariu filante pe firmamentul teatrului românesc. venite din zonele adânci. apãrutã în anul 2012. Aureliu Manea. ªi. secretar literar la Naþionalul clujean în cea mai bunã perioadã a lui Manea. prefaþã ce se cheamã tot Un meteorit. Filoctet. un regizor mult mai puþin cunoscut la noi). de tensiune maximã a existenþei” ºi au ajuns „sã conþinã ºi sã degaje o energie concentratã. de eliberare ºi exprimare a forþelor adesea iraþionale. Manea nu a servit pe nimeni. poate. antirealismul actului teatral”. cãci se situeazã în exstensia studiului apãrut în 2003. continuând într-un anume mod lecþia lui Antonin Artaud ori cea a lui Grotowski. teatrologul francez de origine românã nu îl aseamãnã pe Manea doar cu Ion Sava ori cu Antonin Artaud. sub îngrijirea Vioricãi Samson Manea. ca orice rege. întunecate. Scria Justin Ceuca: „Manea ºi-a conceput spectacolele sub semnul unificator al imaginii teatrale complexe. unde derutele sale perturbau. cu Victor Garcia (din pãcate. alãturi. de Ion Sava.

Aureliu Manea . Dar ºi la Improvizaþia de la Alma a lui Ionesco. ºtiu însã cã ele sunt pe placul lui Andrei ªerban. tot pe sine. ascunzând câteodatã un gând altfel profund ce invitã la rândul lui la meditaþie. un scriitor care dã impresia cã se desparte pentru ceva vreme de teatru ori de profesia de regizor doar spre a se regãsi ceva mai târziu. În Repetiþia de teatru gãsim. îl regãsim pe Manea-regizorul în metapiesa Repetiþia de teatru. „Atunci când actorii repetã într-o salã fãrã spectatori în ritualul se strecoarã Moartea”. multiple referinþe la teatru. Paul Salzberger a pus la dispoziþia editorilor cãrþii o suitã de imagini care. În toate gãsim un Manea deopotrivã ludic ºi reflexiv. iar muzica era decisivã. Aici mai gãsim o observaþie demnã de semnalat: „Ritmul – noteazã Paul Salzberger – avea o mare importanþã în spectacole ºi l-aº numi aproape tribal. al nocturnului. sudoriþa din Penelopa rãmâne îngânduratã. scenograful preferat al regizorului de la Teatrul din Turda. omul nopþii. ele trebuie vãzute ºi simþite. text scris de Paul Salzberger. evocat de altminteri într-o replicã: „Voi muri ca un banal dramaturg clasic francez. de altfel. spune la un moment dat Mireasa I. al întunericului. spirit vital prin excelenþã. pânã la un punct. ca o coardã de ghitarã electricã super-întinsã intervenea în spectacol ºi rupea atmosfera fãcând din Manea un Jimmy Hendrix al teatrului.Cartea de teatru ºi-a fost prizonier decât lui însuºi ºi.Texte regãsite mai are atuul de a beneficia de un Creion. Nu ºtiu dacã Aureliu Manea agrea repetiþiile cu public. Îl regãsim mereu pe Manea. cum îl definea George Banu („Doresc sã mã acopere întunericul”. ºtiu cã marele dirijor român Sergiu Celibidache. Te apropii de ele mai mult cu sufletul ºi sensibilitatea decât cu raþiunea”. Repetiþia de teatru ºi Zâna de la rãsãrit) o nuvelã compusã într-un registru cinematografic-teatral. un sunet strident. Volumul conþine trei piese de teatru datorate lui Manea (Penelopa rãmâne îngânduratã. „nu au intenþia de ilustrare literalã a textelor. E greu de povestit un spectacol Manea. Sunt mai degrabã un fel de poeme vizuale ºi virtuale ale lumii lui Aureliu Manea aºa cum mi-au apãrut citind cuvintele ºi amintindu-mi ideile ºi temele pe care le discutam pe fondul gri al Turdei ”. scriere în care dramaturgul sare pe neaºteptate de la realul minor la mitologie). ironia drapând. unul dintre cele trei personaje feminine. Din când în când. cu decupaje în 11 secvenþe ºi un eseu intitulat Singurãtatea omului sau Narcis. pe un scaun de teatru”. ºi le dorea 263 . unele ironice. scriere ce ne duce cu gândul mai cu seamã la Improvizaþia de la Versailles a lui Molière. regizorul. Ca ºi filmele lui Tarkovski. singur stãpân”. pe neaºteptate. profund admirator al lui Manea. La fel ºi textele. cum nu se poate mai firesc. dupã spusele lui.

Acel Celibidache care respingea înregistrãrile pe disc.. El a gãsit toate cuvintele lumii”.. viaþã. extaz.. bucurie. graþie cãrþilor sale..Mircea Morariu din tot sufletul. ca un jurnal al cãutãrilor de sine al omului Aureliu Manea.. totodatã mãrturisire de credinþã: „Am scris aceastã schiþã pentru nevoia de artã. În secvenþa Pagini de jurnal ne întâmpinã alte reflecþii asemãnãtoare.. dupã pãrerea mea. unele fãcute într-o doarã („Visul meu era sã întâlnesc o scenografã care sã rãtãceascã cu mine pe cãile teatrului”). Cine nu crede în teatru nu crede cã un actor care moare pe scenã rãmâne totuºi viu. trecere...”. teatru. ªi în Nuvelã. Vreau teatru în revoluþie. Iar Declaraþia finalã conþine o confesiune.. noapte ºi zi. într-un sanatoriu din judeþul Alba: „Boala m-a ascuns de vãzul lumii”. luminã. Un personaj timid ºi uºor caraghios. de acelaºi calibru: „Doresc un teatru etic. þigãneºti. va spune „Ce bine ar fi fost sã fi avut talentul marelui William Shakespeare. filosofic.. aºa cum e Fiul din Zâna de la rãsãriti. altele cum nu se poate mai riguroase ºi mai incitante... joc. 264 . ale morþii?). În secvenþele Din jurnalul de teatru al fiului risipitor desprind „Teatrul este o artã a Zeilor. construitã în bunã mãsurã pe schema clasicã a cãlãtoriei. aºteptând sã rãsarã un soare de primãvarã peste noi toþi însetaþi de razele sale bune ºi calde ca o pâine de Duminicã”. În fine. Iar pentru admiraþia lui Aureliu Manea faþã de William Shakespeare stã mãrturie volumul Spectacole imaginare. Vreau sã întemeiez o trupã care sã colinde lumea în cãruþe mari. scriere cu un subtil hallo oniric.. Aº monta un Tartuffe în robã papalã. aflãm multiple referinþe la teatru.. eseul Singurãtatea omului sau Narcis poate fi citit. ªocant sã gãsim aici o premoniþie a regizorului ce se aflã acum internat undeva. cãruia nu îi erau pe plac filmãrile (cine ºtie. cel ascuns de boalã. adicã plin de adevãr bine ºi frumos. poate cã vedea în ele însemnele absenþei. Avem norocul de a-l redescoperi pe Manea. Vreau revoluþie în teatru. o carte din categoria recuperãrilor esenþiale. Învierea va avea loc în fiecare spectacol. Aºa cum e aceasta a Textelor regãsite. Teatrul meu va avea un conducãtor spiritual conceput în cuvintele dialogurilor lui Platon”. voia sã repete cu public în salã fiindcã aºa dobândea senzaþia palpitului vieþii reale. tot asemenea unei confesiuni. care scrie ºi el o piesã de teatru. estetic.

Dincolo de acþiunea simplã. dar ºi în nuanþe dostoievskiene. nuanþã care ar putea trimite spre fotografia din buzunarul lui. Povestea e cît se poate de simplã. Aº zice chiar cã se poate prevedea în el un nou scriitor de succes. cu scene tandre. deci. mai mult dupã uniformã. ci de un pretext. Titlul. cu unele adîncimi pentru cei mai pretenþioºi. ºi o femeie pe care de asemenea o recunoaºte.nu în sensul brutalitãþii. poliþist. E bihorean prin naºtere. Mi-am amintit cã o bunã prietenã are perioade de relaxare cînd citeºte cãrþi poliþiste. de urmãrirea psihozei proprii. dr. Tînãrul poliþist este acostat de doi tipi care nu-ºi dezvãluie identitatea ºi intenþiile. dar îi oferã o fotografie în care apar într-o situaþie foarte intimã ºeful lui. Traian ªTEF IOAN RUS ICOANA PÃMÂNTULUI1 Dupã 1990. POLIÞISTUL LUI DUMNEZEU Primesc. Cãpitanul. îmi plãcea sã rãsfoiesc cãrþi vechi. ci al prospeþimii -. naraþiunea are mai multe paliere cu grade diferite de complexitate. de urmãriri inteligente. profesorul de Hronologie. Virgil Bercea 265 . o carte de la Daniel Sur. e un roman de succes. cu suspans. Parodiere a cãrþilor uºoare. când am lucrat câþiva ani la Biblioteca Documentarã „Timotei Cipariu”. deci. dar se întîlnesc destul de rar. care se exerseazã ºi în scenariul de film. ci de poezie. Poza ºi relaþia cu Cãpitanul. dar nu legat de romanul poliþist. trãieºte la Bucureºti. Daniel Sur scrie foarte bine. îmi zic. dintre care unul. ci cu poliþiºti. Poate va veni ºi pentru mine clipa. Geografie ºi Istoriea Universalã la Liceul episcopesc din Blaj. el însuºi truditor la aranjarea cãrþilor în vechea Bibliotecã Arhidiecezanã. de vreo crimã. cuvînt. nu e o carte poliþistã. dar ºi cu amoruri violente. având convingerea cã ele sunt monumente ale culturii româneºti. ºlefuit cît trebuie. turnate într-un limbaj direct. sau dominate de tragism. autorul. L-aº putea compara pe Daniel Sur cu Petru Popescu. ediþiile princeps ale cãrturarilor ªcolii Ardelene ºi ale marilor dascãli ai Blajului. bucãþile autobiografice crude . a coºmarurilor fantastice. pr. cã e vorba de un roman poliþist. Poliþistul lui Dumnezeu nu este însã o carte poliþistã. numele nu-mi este tocmai strãin. cînd am desfãcut plicul. de un obiect care declanºeazã ca în teatru drama ºi trama. o reþetã de succes parcã parodiatã în multe locuri. Doina-Elena Horhoi. care este ºi protectorul lui ºi cãruia i se alãturã pentru un trafic de diamante. Pe Cãpitan îl întîlneºte zilnic ºi-i urmãreºte fiecare gest. pe femeie a cunoscut-o la mare ºi o iubeºte platonic. Este unul dintre acei prozatori. Aºa mi s-a pãrut. ªtie sã þinã atenþia încordatã. ªi a venit dupã vreo douã sau trei luni. cu lume diversã ºi cunoscutã cititorului. Icoana Pãmântului sau Carte de Geografie scrisã de Ioan Rus. care a fost decenii în ºir fala 1. ºtie cum sã-i menþinã cititorului treazã curiozitatea. Ediþie de Prof. Florica-Elisabeta Nuþiu. considerînduse prieteni. Prof. Poza aceasta va deveni coºmarul lui pînã la finele cãrþii. dr. Uºor cît sã prindã ºi îngreunat cît sã nu-i fie jenã autorului cu o conºtiinþã literarã vizibilã. de la operele lui ªincai ºi Maior. cu poveste. Nu e vorba. coperta spre asta trimit. Cuvânt înainte de P. O carte cu de toate. prin bunãvoinþa surorii lui. prof. M-am pãcãlit.S. Un Petru Popescu trecut prin experienþa americanã. pânã la scrierile lui ªtefan Manciulea.Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi DANIEL SUR. dr. puþini la noi. dr. Adrian-Vasile Podar.S. respectînd reþeta de succes.

Habic. deci consãtean cu Preasfinþia Sa. în trei volume. Cel care a „schimbat” numele în „Rusu” este primul sãu biograf. 2-3 ºi nr. 6-7. Ioan Raþiu a simþit mustrãri de cuget pentru aceastã omisiune ºi a început sã se informeze ca sã scrie mãcar o sumarã „schiþã biograficã” despre acest „dascãl fãrã noroc”. Un geografist uitat: Ioan Rusu. Ediþie de Ioan Chindriº ºi Niculina iacob. dar ºi poezii. care se va concretiza mai târziu prin tãlmãcirea câtorva din cele mai cunoscute balade schilleriene. Poezii ºi traduceri. adicã bursier din fundaþia episcopului Ioan Bob. (1842-1843). Datele biografice pe care ni le comunicã Ioan Raþiu. Cu ajutorul moral ºi material al acestui memorabil unchi ºi-a fãcut studiile mai întâi gimnaziul ºi humanioarele la Alba Iulia. va avea o preþuire deosebitã. 2010. având o clasificare ºcolarã eminentã. Vasile Netea: Un scriitor transilvãnean premodern. Între acestea pe un raft.S. care a iniþiat în 1842 protestul dascãlilor ºi clerului blãjean împotriva legii care prevedea introducerea limbii maghiare în biserica ºi ºcoala româneascã. în „Limbã ºi literaturã”. trei tomuri cu citeþe litere chirilice. în 1908. numele era cvasinecunoscut chiar blãjenilor: se cunoºteau doar menþiunile elogioase din istoriile transilvane ale lui George Bariþiu ºi Al. A trãit numai 32 de ani. cu un titlu frumos de metaforã biblicã. istoricul literar en titre al Blajului. Icoana Pãmântului.e drept sumare – sunt în mare cele pe care le cunoaºtem ºi azi. 2010. Pentru Schiller. Este invitat probabil Augustin Bunea. prea ocupat fiind cu scrierile sale despre istoria Transilvaniei ºi a Bisericii Româneºti nu poate onora aceastã invitaþie. 1937. dar în care dupã î ndemnul evanghelic nu a îngropat talantul. apãrutã la Blaj. 1966. Când se editeazã Enciclopedia Românã – sub egida Astrei. La absolvirea studiilor vieneze în 1831. p. Ioan Rusu. ca ºi George Bariþiu. apãrute la Tipografia Seminarului Diecezan. Icoana Pãmântului de Ioan Rus2. Cine este Ioan Rus? Pânã la apariþia broºurii lui Ioan Rusu în 1908. în 25 martie 1811. Ioan Rusu a avut o existenþã pãmânteascã dureros de scurtã. ºi. Scrieri. An XVII. ci l-a sporit. An XII. Contribuþii ºi precizãri la cunoaºterea vieþii ºi activitãþii lui Ioan Rusu. era nepotul lui Simeon Crainic vestitul preposit capitular ºi vicarul Episcopului Ioan Lemeni. se întoarce la Blaj ca profesor. de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai secolului al XX-lea. tot astfel îºi semna scrisorile lui cãtre George Bariþiu. o geografã ( Doina-Elena Horhoi) ºi un preot profesor (Adrian-Vasile Podar). dar a lãsat amintirea unui profesor blãjean de înaltã þinutã pedagogicã ºi moralã ºi o operã didacticã valoroasã. dar ºi cu admiraþie pentru „necunoscutul” Ioan Rus. prin strãdania a douã profesoare: o lingvistã (FloricaElisabeta Nuþiu). nr. Virgil . Astfel ºi-a semnat opera lui principalã Icoana Pãmântului ºi. foarte bine conservate. . traduceri ºi corespondenþã pe care cercetãtorii de mai târziu le-au identificat cu surprindere. prefaþã ºi bibliografie de Ion Buzaºi. În timpul studiilor vieneze citeºte pe marii scriitori romantici germani Goethe ºi Schiller. Dupã mamã. El nu ºtia decât lucruri vagi despre Ioan Rus ºi-ºi declinã competenþa de a onora aceastã colaborare. Antologie. în „Cultura creºtinã”. între 1827-1831. este trimis la Facultatea din Viena. care ºtia cã Ioan Rusu este din Habic. Galaxia Gutenberg. lucru care se realizeazã acum. De aici au preluat aceastã formã a numelui toþi care au scris despre Ioan Rus: ªtefan Manciulea. din apropierea Reghinului. aºa cã numele lui Ioan Rus nu 2 Acesta este numele corect al dascãlului blãjean: Ioan RUS. Iosif” din Cluj ca „stipendist bobian”. istoricul literar blãjean Ioan Raþiu. apare în prima mare Enciclopedie româneascã. care.sunt solicitaþi blãjeni sã scrie despre Ioan Rus. autorul primei schiþe biografice a lui Ioan Rus. . a fost de pãrere cã aceastã operã ar trebui reeditatã. Chiar ºi ediþiile care au apãrut au adoptat acest nume: Ioan Rusu.Vitrina cu cãrþi Blajului. Editura Dacia XXI. Într-una din vizitele sale la Biblioteca Documentarã a Blajului. S-a nãscut într-un sat din judeþul Mureº. ªi atunci sarcina redactãrii acestui articol în Enciclopedie este transferatã lui Ioan Raþiu. P. Papiu Ilarian. 85-97. unde studiazã timp de patru ani. apoi filozofia la Seminarul „Sf. Timp de 12 ani 266 .

aºa cum Eugen Drãguþescu a imaginat chipul unui alt învãþat blãjean. catedrã. Simion Bãrnuþiu. documentarea ºi apoi redactarea operei sale fundamentale. Contemporanii ne-au transmis imaginea unui dascãl distins. ci mai ales cu talent pedagogic ºi cu însufleþire patrioticã. înalt. domnule. Se documenteazã temeinic. iar Cipariu îl informa tot pe George Bariþiu cã Rus a fost la începutul anului 1842 „rãu bolnav”. Gândul alcãtuirii unui asemenea manual – operã de pionierat în didactica româneascã. Ioan Budai-Deleanu) Dintre colegii de catedrã se simþea mai ataºat sufleteºte de Simion Bãrnuþiu. la lucrarea acestei cãrþi m-au îndemnat <Gazeta> Domniei Tale. fie de la Bariþiu. considerã cã oraºul de la poalele Tâmpei ar fi mai potrivit pentru apariþia unui periodic românesc. a unei gazete. iniþiazã miºcarea teatralã din Transilvania – tãlmãcind alãturi de George Bariþiu piese de teatru. nu 267 . Icoana Pãmântului). e tot mai convins de necesitatea unei „geografii româneºti”. colaborãri la periodicele lui George Bariþiu. suspectã) a fost o mare pierdere nu numai pentru învãþãmântul blãjean. Reuºeºte. era greu de prevãzut cã acest dascãl blãjean îºi va sfârºi viaþa pãmânteascã la numai 32 de ani.Vitrina cu cãrþi a onorat catedra liceului blãjean. îl mãrturiseºte într-o scrisoare cãtre George Bariþiu: „Pe mine. (Pãcat cã nu ni s-a pãstrat nici un portret al lui Ioan Rus. fie din discuþiile cu colegii sãi de profesorat blãjean. îl informeazã pe Bariþiu despre greutatea tipãririi unei asemenea cãrþi la Blaj. lângã o jurnalisticã româneascã. 2010 p. îl roagã sã-l sprijine cu „publicitate” pentru a obþine prenumeranþi. Ioan Rusu Scrieri. marele sãu prieten. colaboreazã la foile braºovene ale lui George Bariþiu cu pseudonime care au fost identificate mai târziu. aºa cã volumul III – apare postum. alãturi de alþi dascãli blãjeni corespondeazã cu George Bariþiu. Cu o activitate atât de laborioasã (preoþie. 169). Colaboreazã cu poezii ºi traduceri dupã Schiller. interpretate de ºcolarii Blajului. deºi în scrisorile cãtre redactorul foilor braºovene se plângea uneori de sãnãtate (în una din ultimele scrisori îl informeazã cã „abia s-a ridicat din pat de vreo douã zile”). predând istoria ºi geografia universalã ºi având colegi de profesorat nume ilustre ale învãþãmântului ºi culturii româneºti: Timotei Cipariu. face cãlãtorii în Transilvania ºi în ?ãrile Româneºti. preocupat de studiile ºi de cursurile ce urmau sã fie susþinute. socotind. Moartea sa pretimpurie (ºi dupã unele scrisori ale lui Simion Bãrnuþiu. inimã ºi literaturã”. . cu care se simte solidar în orientarea ideologicã. la „Foaie pentru minte. la care Ioan Rusu îºi aduce. Predã nu numai cu o bogãþie de informaþie ºtiinþificã.a.. dar dupã plecarea lui Bariþiu la Braºov. cu toatã însufleþirea contribuþia: împreunã cu colegii sãi se gândeºte la apariþia unei publicaþii periodice. pe baza corespondenþei sale cu redactorul „Gazetei de Transilvania” ºi al „Foii pentru minte. prin sugestia. Este pentru învãþãmântul blãjean o perioadã de ample înnoiri. îi gãsesc ºi un nume – „Nunþiul”. meditativ. Dumitru Boer º. fãrã îndoialã ºi cu urmãri asupra sãnãtãþii sale ºi aºa fragile. Scopul cãrþii este mãrturisit de autor în Precuvântare: „Cugetul meu a fost a scrie o Carte de Geografie.prima din Transilvania . se strãduieºte sã menþinã un ritm constant în redactare. mai ales. Nicolae Marcu. mai cu seamã pentru Românii din Transilvania. inimã ºi literaturã” ºi. fiind unul din dascãlii blãjeni cei mai îndrãgiþi din perioada premergãtoare Revoluþiei de la 1848. Dumitru Cristocean. George Bariþiu. Am ales aceastã ºtiinþã pentru literara mea cuprindere. dar dupã câteva mãrturii ale contemporanilor – ce pot fi socotite tuºe pentru un portret imaginar – un pictor t alentat ºi cu imaginaþie ar putea reconstitui chipul lui Ioan Rus. poeticã ºi culturalã. ci ºi pentru literatura ºi cultura românã. la ºase luni de la trecerea lui Ioan Rus la cele veºnice. Galaxia Gutenberg. ºi. a fi la locul sãu o geografie româneascã (v.

Pãmântul îºi gãseºte un cititor. ed. Pentru „descriere”. este deopotrivã „ecoul” protestului iniþiat de curajosul sãu unchi Simeon Crainic. Arhipeleagul indiesc. urmatã de prezentarea þãrilor: Portugalia. Cu Icoana Pãmântului plãsmuirea divinã are un interpret. naraþiunea cãpãta ºi concreteþe vizualã. Ioan Rusu aratã izvoarele lucrãrii sale în prezentarea Þãrilor Româneºti (Iosif Genilie. Monarhia Dãneascã. Monarhia austriacã. ed. Icoana. p. autorul a preferat un termen religios. acestora le-a acordat un spaþiu privilegiat:„În descrierea prinþipaturilor vecine. Franz Sulzer ºi I. inimã ºi literaturã”. þãri ºi oraºe din lume. Dincolo de vastitatea materialului cuprins 268 . Marea Britanie. deoarece. încât ajutatã de imaginaþia noastrã. socotesc a fi mai scump omului sufletul.39). Italia. Asia: Rusia asiascã.III. Oceania. India dincolo. rumâneºte s-ar putea zice Descrierea Pãmântului. vie ºi atrãgãtoare. Rãpublica Cracoviei. Ioan Rus face o clasificare a geografiei (matematicã. în care e datoriu a-ºi apãra viaþa… Rumânii nu mai pot fi în starea de pânã acum. care va reveni la prezentarea fiecãrui continent. Africa. Turcia asiascã. 37. ªvecia cu Norvegia. printr-o povestire accesibilã. V. mai departe decât m-au lãsat firea compendiului nu m-am putut întinde. Persia. pãmântul este asemãnãtor unei icoane.Schutz). geografie sau gheografie. prin profesorul de la Habic. cultura ºi caracteristicile lor. (Ioan Rusu. Cartea de geografie scrisã de cãtre dascãlul mureºean are o semnificaþie profundã. Belgiul. Reprezentarea destinatã cultului se scrie pentru ca. Spania.S. Icoana Pãmântului. vol. India dincoace. se numeºte cu numire împrumutatã din limba greceascã.II. care ne înfãþiºa la hartã. Elveþia. Dupã Precuvântare urmeazã definirea geografiei ca ºtiinþã: „ªtiinþa carea mai în toate limbile europeneºti. dar ºi o prefigurare a unor idei din Discursul lui Simion Bãrnuþiu în Catedrala Blajului susþinând dreptul popoarelor la exprimare în limba maternã ºi egalitatea în drepturi a naþiunilor: „…Românii nu se pot cultiva prin limba ungureascã. ºi aceasta în limba româneascã” (Icoana Pãmântului. ºi în acea formã ar fi un popor datoriu a-ºi apãra limba. Eu.Vitrina cu cãrþi doarã cã aº fi presâmþit în ea mai puþine greutãþi. . cit. ºi unui popor limba. mai apoi. ºi de a proporþione le-am descris mai pe larg decât alte þãri ale Europei.I. Popescu-Scriban. Arabia. trãitor între 1811 ºi 1843.B. lor le este de lipsã cultura. Andora.Virgil în Cuvânt înainte: „Pentru Ioan Rus. este plinã de solemnitate”(p. Turchestania de Apus. ci spre a plini o lipsã a literaturii româneºti în aceastã þarã de mult ºi de mulþi sâmþitã (subl. Holandia.prezentarea generalã). sau cum am zice astãzi „noþiuni preliminare”. Monarhia pruseascã. care a fost publicatã ºi în „Foaia pentru minte. sau ca trup firesc sau ca un loc în care vieþuieºte neamul omenesc” (p. a fiecãrei þãri – Ioan Rus înþelege. aºa cum îi comunicã lui Bariþiu. sã fie cititã. cã ea ne învaþã a cunoaºte pãmântul sau ca trup ceresc. Imperiul Hinezãsc. 35). Rodul muncii Domnului oferit omenirii. Rusia Europeascã cu Polonia. ºi titlul cãrþii a fost explicat sugestiv ºi convingãtor de P. ºi pe câteva zeci de pagini dã cititorului „cunoºtinþe gãtitoare”. p. Japonia.51). prin care sã înveþe ei acea limbã întru atâta ca sã le poatã fi mijloc spre culturã….). Germania. Grecia. America. Insulele Ionice. are un contemplator. n.” Volumul I se deschide cu o Precuvântare. cu titlul Literariu ºi care este o strãlucitã paginã de polemicã literarã. Turcia Europeascã cu Principaturile tributare. Într-o altã scrisoare. din parte-mi. Europa peste tot (Prin aceastã sintagmã. Dupã definirea obiectului. cu bogãþiile. Cartea lui Ioan Rus este în limbajul ºtiinþei de azi o geografie a continentelor ºi la citirea unor pagini mi-am adus aminte de studiul acestui obiect în anii mei de liceu ºi de buna noastrã profesoarã Elena Ciuruº. pentru cã nu se poate afla ceva modru. fizicã ºi politicã). Cele trei volume au urmãtorul cuprins: vol. vol.7). cit.

palate pompoase lângã cãºi amãrâte ºi dinaintea multora grãdini lungi. ca ºi atunci când vorbeºte despre ?ãrile Româneºti ºi despre conaþionalii sãi.” ( Precuvântare. p. cã popoarele înfloresc prin preþuirea acestora. parte oblu…. mai târziu. dupã 269 . manualele acestuia fiind interzise în Transilvania în epoca dualismului austro-ungar. Grigore Alexandrescu în Epistolã cãtre Voltaire:„ Altfel e-n þarã la noi. darã lin ºi cu cea mai mare cruþare”ºi. p. un alt autor blãjean de manuale de geografie ºi istorie. de vrem a scrie ceva. Iatã un fragment din descrierea oraºului Bucureºti:„ Bucureºtii. Descrierea oraºelor din Muntenia se aseamãnã cu notele de cãlãtorie ale lui Timotei Cipariu. aºa cum recomandã ºi Ion Heliade Rãdulescu în Prefaþa Gramaticii româneºti din 1828 – fie prin derivare din cuvinte româneºti. Ei au forma cetãþilor turceºti: uliþi strâmbe. vol. ci trãbuie toate sã le plineascã unul. la care are a se întinde o Geografie ºi de rând”./ Pe nebãtute cãrãri loc de trecut sã gãsim. Bucureºtii. spre a putea esprima toate ideile. e totuºi de o parte sãracã de cuvinte. nice va numi ca Chinezul þara sa ca Floarea de mijloc sau Împãrãþia ceriului sau va socoti ca acesta pre toþi alþii barbari. Limba româneascã pe lângã multe alte însuºiri. în care am scris aceastã carte. un ton limbii în care lucrãm. Va cunoaºte mai încolo cã ºi ºtiinþele ºi arþile au parte în cultivarea ºi fericirea omenirii. ºi rãmân în miºãlãtate prin nepreþuirea lor. a dregãtoriilor mai înalte. orânduit fãrã simetrie. cu inflexiuni de grai popular ardelenesc: „Urmeazã – spune Ioan Rus în Precuvântare – sã vorbesc ceva ºi despre limba. 46) Faptul cã acordã prezentãrii Munteniei ºi Moldovei un spaþiu privilegiat are un sens politic profund. autorul vrând sã demonstreze ca. Iatã ce-i scrie referitor la acestea lui George Bariþiu în epistola din 9 oct. din ceva depãrtare./ ªi nelucrate câmpii de ghimpi sã le curãþim. cã pe noi. nu se pot numi totuºi cetate frumoasã. „Nice pot fi acestea cunoºtinþe fãrã influinþã pentru minte ºi inimã.. Înfãþiºarea continentelor ºi þãrilor are pentru profesorul blãjean un rost educativ. iar pe la noi nu-i încã aºa. Va vedea iarãºi cã ºi afarã de patria lui este viaþã. ed. ne sãleºte lipsa ºi peste voie. le face avute ºi puternice. torc ºi vãpsesc lâna ºi alþii þãs apoi pãnura. cartea se remarcã prin capacitatea autorului de a extrage din izvoarele bibliografice consultate esenþialul ºi de a-l expune într-o limbã accesibilã.145) Ca ºi predecesorul sãu Ion BudaiDeleanu. fie prin împrumuturi adaptate limbii române. Cetitoriul se va convinge cã industria rãdicã pre popoare. vedere plãcutã. alþii scarmãnã. cit. la popoarele avute.Vitrina cu cãrþi în cele trei tomuri (o geografie de asemenea cuprindere nu s-a mai scris în didactica româneascã pânã în 1842). sã fie obiectiv. Rumânii. prin pietruirea ºi luminarea uliþelor ºi prin ridicarea mai multor ziduri strãlucite. totuºi. noi trebuie sã formãm. 1841:„ În toate m-am strãduit a zice adevãrul sine ira et studio. a bisericilor ºi a altor ziduri mari ce se ridicã printre desfãtatele case. în osãbite forme. de voieºte a þese pãnurã. a Mitropolitului ºi a Consulilor puterilor strãine. sãracã ºi fãrã putere. mai bunã sau mai rea. ba nu a rare ori ºi în contra chemãrii a ne cuprinde cât de puþin ºi cu filologia./ Sã dãm un aer. El va vedea: Holandia cu pãmânt sterp încãrcatã de cetãþi pompoase ºi avute ºi Portugalia înzestratã de la fire cu toate darurile.41-42).” Al doilea merit important al lucrãrii este efortul de a crea o terminologie ºtiinþificã geograficã. Ion Micu Moldovan. îºi propune. cãlãtor în prima jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. capitala Valahiei. unitatea de neam a românilor. aºa cum avea Însemnarea cãlãtoriei pentru Dinicu Golescu. alþii spalã. cit. rãºãdinþa Princepelui. I. îi dau.(p. pe loc parte ridicat puþin. înguste. Mulþimea turnurilor totuºi. Idee exprimatã în epocã de contemporanul sãu din Þara Româneascã.”( ed. mãcar cã au luat în timpurile de curând trecute faþã cu mult mai plãcutã ca mai înainte. cetate mare ziditã pe amândoi þãrmurii Dâmboviþei în judeþul Ilfovului. În fãuriºtile mari.

Iorga în revista sa „Floarea darurilor” spunea cã este „una din cele mai frumoase scrieri geografice din toatã literatura românã”. 188) Reeditarea acestei scrieri însemnã un eveniment major în restituirea literarã a spiritualitãþii blãjene..a. încheie cu aceastã întrebare:„ Ce judeci. ed. nr. Cãci pânã la aceastã ediþie. p. cit. Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania de Coriolan Suciu. cu bogate citate. domnule. aºa cum obiºnuia profesorul blãjean. a unui scriitor puþin cunoscut ºi a unei opere cvasinecunoscute. a fãcut cunoscutã aceastã carte. 187. Discursul din Catedrala Blajului al lui Simion Bãrnuþiu. 2-3 ºi 6-7/1937. Episcopul Ioan Inocenþiu Micu Klein de Augustin Bunea. oare drept. care i-au conferit oraºului faima de deschizãtor de drumuri în cultura românã: Biblia de la Blaj (1795) Hronicul românilor ºi a mai multor neamuri de Gheorghe ªincai. Graniþa de Vest de ªtefan Manciulea. Ion BUZAªI 270 .Vitrina cu cãrþi ce îi oferã douã fragmente despre ºtiinþã ºi culturã în Valahia ºi Moldova. despre care N. am grãit despre punctul acesta delicat?” (Ioan Rusu. de fapt o antologie de texte comentate. nevãtãmând. Istoria învãþãmântului românesc de Nicolae Albu º. doar studiul amplu de 40 de pagini al lui ªtefan Manciulea din „Cultura creºtinã”. Ea se alãturã acelor scrieri fundamentale ale dascãlilor Blajului. Scrieri.

aproape în nemiºcare. precum oriunde-n societate. nu vei putea (ºi pe bunã dreptate) sã deschizi nicio uºã în deplinã concordanþã cu fusul orar al zonei poetice respective. Privit din sens opus. aproape semi-leºinatã.Parodia fãrã frontiere Lucian Perþa LEO BUTNARU Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Îmi dau foarte bine seama cã-n poezie. Avangardismul european. în special cel ucrainean ºi rus. Dar pentru poetul lucid. acest avangardism aratã perspectiva unei miºcãri literare deja consumate. dacã nu stai sub o aripã de luminã a unui ºoim de aur. sau din ce-o sã fie. creeazã în suficientã mãsurã iluzia necesarã cã ar fi o zonã poeticã precum altele nu-s nici pe departe atât de conturate la noi în þarã. ceea ce-i face pe mulþi sã o creadã insuportabilã ºi s-o lase deoparte. având strictul necesar de culturã poeticã (ºi nu numai!) uºa deschisã spre avangardism e un dar ce poate deveni foarte important dacã stai 271 .

. intrat pe uºã.Lucian Perþa sã-þi faci ordine de zi ºi ordine de noapte în viaþã ºi în scris – adicã pe ici-pe colo – (în configuraþie poeticã – pe la muzã) ºi. 272 . mai învãþaþi!. sã nu o trânteºti. mai învãþaþi. cã se poate.. mai învãþaþi. fãrã nicio formulã de politeþe sau scuzã. sã þi se trânteascã ºi ea tocmai în nas (au mai pãþit-o niºte confraþi)! aºa cã ascultaþi-mã cât mai am glas: înainte de a intra pe uºã-n poezie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful