Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor.

Numãrul este ilustrat cu fotografii reproduse din albumele Arta strãzii. Salonul Internaþional al Artiºtilor Fotografi Români ºi Maghiari de Pretutindeni, Ediþia a VI-a, Oradea, 2012, Eurofotoart, Salonul Internaþional de Artã Fotograficã, Ediþia a IV-a, Bucureºti Oradea, 2012 ºi Luna Fotografiei din România. Festival naþional cu participare internaþionalã, Ediþia a III-a, Oradea, 2012

Seria a V-a iulie - august 2012 anul 48 (148) Nr. 7-8 (560-561)

REDACÞIA:
Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REVISTÃ DE CULTURÃ Apare la Oradea Seriile Revistei Familia
 Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906  Seria a doua: 1926 - 1929

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:
Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 E-mail: revistafamilia1865@gmail.com (Print) I.S.S.N 1220-3149 (Online) I.S.S.N 1841-0278 www.revistafamilia.ro TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213
Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

M. G. Samarineanu
 Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu
 Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu  Seria a cincea: 1965-1989 Alexandru Andriþoiu din 1990 Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul instituþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

FAMILIA
REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ
Fondată în 1865 de

IOSIF VULCAN

DIRECTOR:

IOAN MOLDOVAN

CURPINS
Editorial Traian Ştef - Căldură mare. Politică Asterisc Gheorghe Grigurcu - Rolul iluziei în lume Tangenţe Alex Cistelecan - Jocul de-a societatea Magistr(u)ale Luca Piţu - Chanson de gest(uelle) paillarde (V) Fusion jazz & blues de Daniel Vighi Replay @ Forward de Ioan Moldovan Poeme de Gheorghe Vidican Cronica literară Liana Cozea - Teama de a fi fericit Dan-Liviu Boeriu - Lucruri strigătoare la cer Mircea Pascariu - Umbrele n-au picioare Explorări de Mircea Morariu Anchetele Familiei Scriitorii români şi imperativul identităţii naţionale Viorel Chirilă - Literatura, o cenuşăreasă a învăţământului liceal Poemul preferat - O antologie din GELLU NAUM Au ales: Ioan Matiuţ, Viorel Mureşan, Ion Maria, Leo Butnaru, Romulus Bucur, Radu Ulmeanu, Radu Vancu, Constantin Abăluţă, Dumitru Chioaru, O. Nimigean, Andreea Răsuceanu, Cristina Ispas, Gabriel Hasmaţuchi, Daniel D. Marin, Kocsis Francisko, Adrian Alui Gheorghe, Luiza Palanciuc, Claudiu Komartin, Paul Aretzu, Niculina Oprea, Vasile Spiridon, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Ion Pop, Robert Şerban, Mihai Şora, Ion Groşan 50% + 1 - Proza verii 2012 Adrian Buzdugan Nicolae Cornescian Dumitru Hurubă Ştefan Jurcă Gheorghe Miron Radu Ilarion Munteanu Cornel Nistea Paul Tumanian Boér Petér Pál Rafik Ben Salah 5 15 19 24 29 34 37 39 45 49 52

59

65 97 105 115 121 129 139 150 155 167 174

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbăcescu - Et in Ego. Redactor la E.S.P.L.A Lecturi după lecturi Gabriela Aprodu Octavian D. Curpaş Lia Faur Constantin Iftime Cristina Sava Poeme Andrei Zanca Leo Butnaru Lizette Ardelean Mihai Marianov Muzica Adrian Gagiu - Celi Cronica teatrală de Mircea Morariu Cartea de teatru de Mircea Morariu Vitrina cu cărţi Parodia fără frontiere de Lucian Perţa

180 197 202 209 215 223 227 233 239 242 245 248 260 265 271

Editorial Traian ªtef

Cãldurã mare. Politicã

Vara asta a fost ca în anii de secetã de dupã rãzboi, cînd, îmi povestea moºul meu, familii de moldoveni ajunseserã pînã în Þara Beiuºului. A gãzduit ºi el una care fugea de foamete ºi venise cu cal, cãruþã, copii mulþi. Faþã de seceta datã de Sus, oamenii, dar mai ales conducãtorii þãrii nu s-au arãtat mai vrednici în aceste luni de varã. Sã trecem în revistã, pentru istorie, cum zice Ion Cristoiu, evenimentele. În 6 februarie, premierul Emil Boc demisioneazã ºi odatã cu el tot guvernul format de Partidul Democrat Liberal. Imediat, preºedintele Traian Bãsescu îl desemneazã în funcþia de prim-ministru pe dl. Mihai Rãzvan Ungureanu care formeazã noul guvern. Timp de douã luni se instaureazã mai multã liniºte ºi o siguranþã care creºte încrederea în noul premier. Provoacã ºi nemulþumiri inclusiv printre susþinãtorii sãi pentru refuzul de a împãrþi bani politici. Pãrea destul de stãpîn pe uneltele lui. La 27 aprilie, însã, Uniunea Social Liberalã reuºeºte sã treacã prin Parlament o moþiune de cenzurã care duce la cãderea Guvernului Ungureanu. Au loc cele mai surprinzãtoare trãdãri, de rãsunet fiind a primvicepreºedintelui PDL, Sorin Frunzãverde. Unii trec la PNL, alþii, la PSD, cu primari de oraºe ºi comune, cu organizaþii întregi. PDL e în degringoladã, iar Emil Boc îi lasã locul de preºedinte lui Vasile Blaga. În 7 mai, este învestit un nou guvern, condus de Victor Ponta. Lumea se întreabã ce l-a apucat pe preºedinte pentru cã din atitudinea anterioarã era exclusã o astfel de nominalizare. Dar mai existase, totuºi, propunerea, însã domnii Ponta ºi An tonescu nu au luat-o în serios. Mai mulþi miniºtri au însã probleme de incompatibilitate ºi renunþã, iar la Învãþãmînt e un du-te-vino, cu trei miniºtri într-o lunã. În acest moment se înteþesc atacurile împotriva preºedintelui, polemica mai acerbã ducîndu-se pe reprezentarea la Consiliul European. S-a ajuns pînã la a trimite lista dele-

5

ci doar o încãlcare a regulilor citãrii. Sînt eliberaþi din funcþii toþi aceia care-l susþinuserã la alegerile prezidenþiale. Apare ºi acuza de plagiat adusã premierului într-o revistã de prestigiu. apoi este condamnat cu executare Adrian Nãstase ºi lucrurile se rostogolesc cu ºi mai mare putere. Atunci a pornit o altã tevaturã.Traian ªtef gaþiei fãrã numele preºedintelui. nevoind sã fie pãrtaº. În 5 iulie este cititã în Parlamentul reunit cererea de suspendare a preºedintelui. este dat semnalul ºi pentru H. este înfiinþatã o altã comisie care spune cã nu e plagiat. dar aceasta se pronunþã. iar în 6 iulie este votatã suspendarea. încep sã dea foc în jurul lui. iar CCR îi este redatã puterea prin declararea neconstituþionalã a Ordonanþei de Urgenþã. ºi ambasadorul SUA. cu precãdere a Curþii Constituþionale. Pentru asta. dupã bãtãlii la care participã ºi Comisia Europeanã. iar Crin Antonescu. Este instalat un nou preºedinte la Televiziunea publicã. USL hotãrãºte sã-l suspende pe preºedinte. sînt schimbaþi preºedintele Senatului ºi al Camerei Deputaþilor. preºedinte interimar. Europa reacþioneazã ºi-i impune ºefului guvernului respectarea Constituþiei ºi a instituþiilor. Referendumul are loc în 29 iulie. Victor Ponta iese cam ºifonat. iar referendumul urma sã fie invalidat. este schimbat Avocatul Poporului pentru a nu fi contestate ordonanþele de urgenþã. ºi Cancelarul Germaniei. fiind trimis acasã fãrã explicaþii ºi 6 . începînd cu Vladimir Tismãneanu. este anulat controlul Curþii Constituþionale asupra hotãrîrilor Parlamentului. netrecerea pragului ducînd la invalidare. Acesta acceptã prag de prezenþã la referendum. care este pragul. este anulat pragul prezenþei la votul pentru referendum. este desfiinþatã comisia care ar fi trebuit sã constate plagiatul prim-ministrului. USL dorind sã facã un recensãmînt adhoc. în rolul acuzat la Traian Bãsescu. ca ºi comisia Universitãþii Bucureºti. PDL ºi Traian Bãsescu au îndemnat la neprezentare. sau sã-i ºteargã de pe liste pe cetãþenii români din strãinãtate. Nu se prezentaserã suficienþi votanþi. Pînã la referendum sînt mitinguri unde se acuzã o loviturã de stat. Referendumul din 29 iulie a oferit trei posibilitãþi de rãspuns: vot cu Da sau Nu ºi neprezentare. ziariºti de pe tot mapamondul. Patapievici. este trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului. Claudiu Sãftoiu. Ministrul de Interne Ioan Rus ºi-a dat demisia. totuºi. prilej cu care a fost remaniat Guvernul. Ministrul de Interne a anunþat care este numãrul de alegãtori. prin trecerea ICR în subordinea Senatului ºi schimbarea funcþiei unui Institut care a prezentat Vestului o Românie cu valori sincrone (aici nu sînt de acord cu expresia din numarul anterior a colegului meu Seres care îl considera pe Patapievici un „agent de influenþã”al lui Traian Bãsescu).-R. intrã. parcã.

Ideea aceasta de rãzboi dus cu toate armele este îngrijorãtoare ºi nu aratã deloc înþelepciune. demisii. manifestîndu-se împotriva atitudinii Guvernului faþã de ICR ºi conducerea lui (Patapievici ºi Mircea Mihãieº au demisionat) sau pentru explicarea în alþi termeni a situaþiei din þarã. Leul s-a devalorizat rãu. restanþele la bãnci ºi de toate felurile au crescut. unii prieteni ai “Familiei”: „Suntem acum profund îngrijoraþi de reacþiile externe la recentele evenimente politice din þara noastrã. antagonizîndu-se ºi ea.Cãldurã mare. Oare ce-i mînã în luptã este întrebarea la care nu ºtim cine ºi cînd va rãspunde. inclusiv de la Departamentul de Sat al SUA. Citatul este din Crin Antonescu. În toatã aceastã tulburare consideratã cea mai mare crizã politicã de dupã 1990. voturi de douã ori mai multe decît alegãtorii în unele localitãþi. investotorii strãini nu mai vin. este opinia preºedintelui Partidului Popular European. Tensiune. suplinind Victor Ponta. sã jure pe Biblie doamna Mona Pivniceru. limbaj dublu. reacþii europene dure. semnînd apeluri pentru apãrarea statului de drept. ministrul de Externe. ca ºi urechelile din afarã. au crescut preþurile combustibililor ºi ale tuturor produselor. Justiþia a rãmas o perioadã fãrã ministru. Mã întreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister sã publice cu câteva sãptãmâni înainte de referendum documentul oficial care aratã numãrul de alegãtori. dar ieri sã arate cã nu poate susþine numãrul de oameni de pe listele electorale permanente? Cum este posibil sã fie confirmate alegerile din iunie (locale) ºi doar o lunã mai târziu electoratul de pe liste sã nu mai fie valid? Pentru mine. în aceastã sãptãmânã sã reafirme aceleaºi date. Europenii nu înþeleg democraþia noastrã originalã: „Sunt uimit de ceea ce suþine Uniunea Socialist-Liberalã. Intelectualitatea însãºi s-a divizat. Populaþia a intrat în acest joc politic. dupã tergiversãri. În 2 august. cercetãri penale pînã la miniºtri. românul a avut numai de pierdut. România trece printr-un moment de risc. ºi s-au stricat alte lucruri ce þin de macroeconomie. solicitînd din partea guvernului cifra alegãtorilor români pînã în 21 august. Redau o parte a scrisorii de explicare semnatã. reguli care nu servesc interesului partidelor lor”. Sperãm ca aceastã scrisoare sã ajute la clarificarea oricãror concepþii eronate cu privire la situaþia curentã ºi va 7 . Politicã Andrei Marga. dar în 14 august revine. USL a pornit “un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte” împotriva lui Traian Bãsescu. ci pleacã. ca mai apoi. printre mulþi universitari liberali. economia dã înapoi. Bãtãlia pentru liste e în toi. CCR amînã pronunþarea privind referendumul pentru 12 septembrie. liste. de mai mulþi literaþi. acest guvern aratã încã odatã cã este gata sã schimbe orice: legi..

atunci când Cancelarul Germaniei. care. organism independent. nu existã. aºa cum a recunoscut-o Curtea Constituþionalã. folosind experienþa noastrã de cercetare ºi cunoaºterea directã a climatului politic din þara noastrã sã vã prezentãm doar câteva puncte pe scurt: • Curtea Constituþionalã nu este parte a sistemului judiciar independent din România. el i-a rãspuns cã nu. substituindu-se Primului Ministru. ci în fapt în faþa Preºedintelui. ca în Federaþia Rusã. cum se cuvenea. E greu pentru noi sã vedem cã reprezentanþi de seamã ai Uniunii Europene iºi exprimã poziþia ignorând un principiu fundamental al dreptului. Parlamentul a votat o moþiune de cenzurã împotriva guvernului. • Curtea Constituþionalã a recunoscut cã.Traian ªtef deschide un dialog în legãturã cu viitorul. în conformitate cu legea. Preºedintele Bãsescu vorbeºte deschis ºi liber despre rolul sãu de jucãtor. suspendarea Preºedintelui este conformã cu Constituþia României ºi urmeazã sã fie confirmatã sau nu de un referendum naþional. dar cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini? 8 . Cãci suntem profund preocupaþi de recentele acuzaþii care pretind cã Parlamentul ºi Guvernul României ar fi subminat statul de drept ºi independenþa justiþiei în încercarea de a-l demite pe preºedintele Traian Basescu. ci a prelungit mandatul guvernului demis. Alte incidente recente confirmã temerile noastre referitoare la modul în care Presedintele Bãsescu îºi înþelege competenþele: • In 2009. Parlamentul a tins sã devinã o cochilie vidã. care în conformitate cu legea este propus de cãtre Ministrul Justiþiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. ºi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. • Acum câteva zile. dna Angela Merkel. trebuie sã fie numiþi de Parlament. Preºedintele Bãsescu a încãlcat principiul fundamental al separaþiei ºi echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai rãspuns în faþa Parlamentului. doar ca sã fie sigur cã o echipã favorabilã îi va organiza realegerea ca Preºedinte al României. în ciuda faptului cã un atare rol contravine definiþiei constituþionale a Preºedintelui României ca mediator. Aceastã poziþie nu a putut fi formulatã decât pe temeiul unor informaþii înºelãtoare sau incomplete cu privire la adevârata naturã a situaþiei din România. susþinut de o largã majoritate. De curând a adãugat cã ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General. Este vorba de o instituþie unde numirile se fac politic ºi care are ca unicã vocaþie arbitrajul în chestiuni constituþionale. atunci când majoritatea guvernamentalã nu a avut voie sã voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. Primarul Municipiului Sibiu. audiatur et altera pars. • Preºedintele a declarat în direct într-un interviu televizat cã i-a numit din proprie voinþã pe cei doi ºefi ai Serviciilor Secrete. Preºedintele a refuzat sã accepte propunerea majoritãþii. aºa cum se întâmplã în toate statele democratice din Uniunea Europeanã. Klaus Johannis. care a fost demis în conformitate cu legea.. Vã rugãm sã ne permiteþi ca. l-a întrebat dacã existã în Constituþia României reglementãri privitoare la suspendarea Preºedintelui. organizat deasemenea în strictul repect al legii. În consecinþã. Preºedintele i-a povestit în direct unui reporter TV cã. A fost poate o eroare de exprimare.

Monica Spiridon. Ildiko Gabor-Foarþã. Georgeta Dimisianu. În acelaºi timp. Marius Ghilezan. Octavian Hoandrã. Mihaela Grancea. Sorin Mãrculescu. în dispreþul retoricii de austeritate generalã. Lucian Dan Teodorovici. Paul Cernat.Cãldurã mare. Ovidiu Pecican. echitate ºi bunãstare a cetãþenilor. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au fãcut sã explodeze în iarna trecutã demonstraþii civice în peste 60 de oraºe ale României. Florin Lãzãrescu. Carmen Muºat. de militari. cetãþenii obiºnuiþi ai României au devenit tot mai îngrijoraþi de acþiunile întreprinse de Preºedintele Bãsescu ºi de apropiaþii sãi. Liviu Ioan Stoiciu. Aceastã formã brutalã de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene aºa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douãzeci de ani. Corina Bernic. ºi defineºte procedura de suspendare. Sperãm cã declaraþiile Dvs de susþinere a democraþiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe. Semnatarii literaþi sînt Horia Barna. sunt vibrante ºi pline de viaþã. fie cã era vorba de profesori. Andrei Bodiu. Poate încã ºi mai îngrijorãtoare au devenit manifestãrile de intoleranþã printre susþinãtorii Preºedintelui. împreunã. ºi care priveºte climatul politic al României într-un moment delicat. o altã parte politicã decît preºe- 9 . de judecãtori ºi funcionari publici. Sperãm cu toatã sinceritatea cã acest referendum va dovedi cã idealurile democratice au rãdãcini adânci în societatea româneascã. Textul e cam plîngãcios-feminin ºi nu se înþelege care este altera pars care trebuie ascultatã în Europa. de la iniþierea ei la sfârºitul procesului. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului cã societatea româneascã refuza intoleranþa ºi discrepanþele economice din ultimii ani. ªerban Foarþã. Apreciem din toatã inima timpul ºi preocuparea pe care le cheltuiþi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat. Dimpotrivã. Mihai Dinu Gheorghiu. Lideri ai partidului care îl susþine au declarat cã minoritatea Roma din România este “genetic programatã” sã încalce legile. Ei au fost votaþi pe baza unui program de justiþie. Ni se repetã constant – în ecou cu declaraþiile Preºedintelui – cã idealul european al unei societãþi care garanteazã o viaþã decentã pentru toþi este perimat. ºi cã. fondurile publice care plãteau pe clienþii partidului dominant au crescut an de an. decimând astfel clasa mijlocie în formare. Bianca Burta-Cernat. faptul cã în Constituþia Germaniei sau a oricãrui alt stat din Uniune Europeanã – nu existã o asemenea prevedere nu are nicio semnificaþie în aceastã materie. Politicã Articolul 95 al Constituþiei României este explicit. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. Ion Bogdan Lefter. de cadre medicale. Stelian Tãnase. ºi ar trebui sã fie înlocuit de o societate “competitivã” în care doar cei mai adaptaþi ºi mai puternici sã supravieþuiascã. Iatã de ce. în ultimii ani. Monica Ghetz . Marius Oprea. Preºedintele însuºi a asumat un rol executiv direct când a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniune Europeanã”.

care nu prevede condiþia de prezenþã pentru validarea referendumului. Preºedintele de onoare al PSD. anunþatse cã numãrul total al cetãþenilor cu drept de vot este de 18. decimând astfel clasa mijlocie în formare”. ºi preºedintele interimar al Senatului. Ministrul Administraþiei ºi Internelor. cã „a povestit”. pînã la 27 august. acuzînd ºi boicotul PDL. spunând cã la declanºarea procedurii de demitere a preºedintelui Bãsescu în vigoare se afla OUG 41/2012. 10 . cã „a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Ion Iliescu a lansat. de militari. pe blog. Dupã ce BEC a anunþat datele finale ale referendumului conform cãrora la urne s-au prezentat 46. pe zile. Miercuri. MAI transmite CCR un document în care spune cã pe listele electorale sunt înscrise18. Ioan Rus. Dezbaterile se amânã pentru 2 august. Marþi.Traian ªtef dintele ºi PDL sau o altã parte a intelectualitãþii. citind textul. 1 august. Luni. considerînduse reprezentaþi ºi reprezentanþii celor care au votat. de cadre medicale. care au spus NU referendumului însuºi au manifestat.292. Augustin Zegrean. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniunea Europeanã”.514 de persoane. Ponta. fie cã era vorba de profesori. care a afectat participarea la vot. declarã cã s-au cerut informaþii de la MAI ºi INS. Valeriu Zgonea. 30 iulie. comunicatorii USL ºi comentatorii care i-au însoþit au preluat aceastã ipotezã. cã e „jucãtor”. Petru Filip. Ulterior. de judecãtori ºi funcþionari publici.514. Preºedintele Curþii. ideea cã referendumul trebuie validat. Preiau sinteza din presã. Tot atunci. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. „profund îngrijorat” pentru „idealurile vibrante ºi pline de viaþã” ale democraþiei româneºti. USL a încercat sã modifice cvorumul de prezenþã prin diferite mijloace. încheindu-se protocolar-diplomatic: cu speranþa cã „împreunã. CCR se reuneºte pentru a discuta contestaþiile USL. Pe listã figureazã ºi doamna Zoe Petre. necesare înainte de a se pronunþa asupra referendumului. 31 iulie. dar ºi pentru a decide validarea sau invalidarea referendumului. mirat-interogativ „cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini”. de nu mai poate guverna. al cãrei glas parcã îl aud. preºedintele Camerei Deputaþilor.24% din cetãþenii cu drept de vot ai României. Sînt acuzele obiºnuite la adresa lui Traian Bãsescu. Ceilalþi. au depus o sesizare la Curtea Constituþionalã. susþinând cã în România sunt mai puþini alegãtori decât aratã datele pe baza cãrora s-a organizat consultarea popularã de pe 29 iulie. cã „a declarat”.292. cînd s-a citit în Parlament hotãrîrea CCR. au lansat liste de semnãturi. Nu se spune cum l-a deranjat preºedintele pe dl. arãtînd cã ºi ei sînt în viaþã.

într-o discuþie cu Victor Paul Dobre. ºi noul ministru delegat pentru Administraþie. prin care pe listele electorale permanente se regãsesc toþi cetãþenii care au împlinit 18 ani pânã la 29 iulie 2012. în baza cãruia prefecþii ºi primarii trebuie sã facã actualizarea listelor electorale permamente valabile pentru referendumul din 29 iulie. În plus. 5 august. la solicitarea ministrului delegat pentru Administraþie. trimit în teritoriu un Memorandum.880 de cetãþeni cu drept de vot. Radu Stroe. Curtea Constituþionalã face publicã o adresã transmisã cãtre MAI din care reiese cã CCR a solicitat listele electorale permanente actualizate. care au drept de vot. Noul ministru de Interne ºi al Administraþiei. 3 august. 2 august.Cãldurã mare. CCR anunþã cã amânã luarea unei decizii privind referendumul pentru 12 septembrie. Tot pe 2 august. 11 . 10 august. plus cei decedaþi din þarã ºi cei care aveau buletinul expirat la referendum. 9 august. Mircea Duºa. ministrul demisionar pentru Administraþie. Într-un document prezentat de Liviu Dragnea (PSD). cu întrebarea peste gard despre vecini. Monitorul Oficial publicã erata CCR emisã de Curte pe 6 august în care se spune cã listele electorale permanente îi cuprind pe toþi românii cu vârsta de peste 18 ani. Ioan Rus declarã cã pe listele electorale pentru alegerile locale au fost 18. care a apãrut în dosarul „Referendumul”. Ioan Rus îi spune acestuia cã „nu vrea sã-ºi petreacã bãtrîneþile la puºcãrie”. Dl. Radu Stroe declarã cã erata CCR. este acuzat de abuz. Luni. între timp. Victor Paul Dobre.315. Joi. Politicã Joi. chestorul Constantin Manoloiu a întocmit o completare la solicitarea deja transmisã CCR care spunea cã MAI nu îºi asumã numãrul de 18. 7 august. Premierul Victor Ponta anunþã cã va organiza un mini-recensãmânt. Vineri. În dosarul „Referendumul” deschis de procurori ºi în care. Victor Ponta anunþã cã renunþã la realizarea mini-recensãmântului.2 milioane de alegãtori de pe listele electorale. CCR anunþã cã a modificat data ºedinþei privind referendumul pentru 31 august.9 milioane de persoane. organizarea mini-recensãmântului. Victor Paul Dobre. se noteazã cã aceastã completare are un caracter fictiv ºi scopul este reducerea numãrului de votanþi de pe liste. se aratã cã numai din Spania ºi Italia pot fi scoºi aproximativ 1. CCR respinge ca neîntemeiate contestaþiile USL privind desfãºurarea ºi organizarea referendumului. Duminicã. Dobre îi spune unui colocutor cã nu vrea “sã participe la un grup infracþional organizat”. Vineri. este un fals. ºi nu actualizarea listelor printr-un mini-recensãmânt. argumentând cã a primit date contradictorii. Ioan Rus ºi Victor Paul Dobre demisioneazã. Ioan Rus anunþã la rândul sãu. Marþi. 6 august.

Adversarii sãi politici au reuºit sã mã convingã cã. Victor Ponta e în Africa de Sud. 14 august. mapamondul. Curtea Constituþionalã recunoaºte legalitatea desfãºurãrii referendumului ºi admite datele oferite de BEC. De la o vreme. Marþi. cu totul opus cãuzãºeniei lui Mircea Dinescu. mereu în pericol de a face gesturi ºi declaraþii nepotrivite. E. Marþi. Statele Unite. nu se ºtie. Pentru cã îl consider pe Dl. Radu Stroe declarã cã în listele electorale permanente sunt modificãri majore. Crin Antonescu. tot de el. dl Barroso. Angela Merkel. Uniunea Europeanã e o micã sectã de fraieri. cã nu l-am citit cum trebuie. Premierul Victor Ponta declarã cã nu va opri mini-recensãmântul. 19 august. CCR a decis în controversata chestiune a eratei cã este „legalã” ºi a cerut Guvernului sã predea datele cuprinse în listele electorale permanente actualizate pânã la data de 10 iulie. se întruneºte Parlamentul pentru a putea fi cititã hotãrîrea CC. (Ale lui ºi. de exemplu. ba chiar o infracþiune. de mai multe ori. care reacþioneazã prompt la manevrele lui destabilizatoare. Îl slujesc. dincolo de defectele lui. Luni. Se amînã mereu intrarea în salã a parlamentarilor PSD ºi PNL. pentru data de 21 august. fireºte. dna Reding. o naturã frustã.Traian ªtef Luni. iar Traian Bãsescu tace de o sãptãmînã. cã Traian Bãsescu e departe de a fi preºedintele ideal. 27 august. asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina. un om lucid. care pot duce la rãsturnarea situaþiei la CCR. Termenul pentu o decizie în cazul referendumului de demitere a lui Traian Bãsescu a fost preschimbat pentru a treia oarã. Ioan Ghiºe considerã nelegalã hotãrîrea CCR. nu fãrã o anumitã perplexitate. ale „clicii” de pîrîcioºi trãdãtori. constat. Cã e un campion al inadecvãrii. 21 august. evacuat de la Cotroceni de guvern. Andrei Pleºu un bun cunoscãtor al mediului politic românesc. manevraþi. citez dintr-un cunoscut text al sãu apãrut în „Dilema Veche” : „Am spus ºi am scris. am putea pentru ca sã spunem. o sumedenie de miniºtri ºi ambasadori occidentali 12 . ca niºte guguºtiuci decerebraþi). „ãl mai tare om din lume”. un amestec de sentimentalism ºi agresivitate. Curtea de la Veneþia (de Curtea Constituþionalã a României nu mai vorbim). Bãsescu are o putere trans-instituþionalã. Traian Bãsescu pune zilnic în miºcare þara ºi. invalidîndu-l. Dintr-un garaj prãpãdit. un nãrãvit al obiceiului de a-ºi pune toatã lumea-n cap. Duminicã. fãrã telefon operativ. parlament ºi o bunã parte din popor. omul e de o anvergurã aproape cosmicã. unii zic cã ar fi în Italia în vacanþã. 13 august. tremurînd. ministrul delegat pentru Administraþie.

nu acceptã atitudinea USL ºi a celor doi copreºedinþi ai sãi faþã de ICR. Politicã ºi mai toate publicaþiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel. „simplul cetãþean din garaj” sau „cetãþeanul în tricou albastru”. Dar chiar ºi unii miniºtri ai guvernului inamic (ºi nu oricare. nici preºedinþia. dar n- 13 . iar domnul Mugur Isãrescu s-a enervat ºi le-a cam spus-o cum gura bate fundul. nici naþionalismul þîfnos al domnului Antonescu. evident. Nu dã bine sã vorbeºti franceza ºi engleza mai prost decît cineva care le-a învãþat la Moscova ºi mai ºtie. ºi aici ºefii USL au dezamãgit. în viitorul apropiat. A reuºit.” O mare parte dintre intelectualii care-l sprijiniserã pe Traian Bãsescu la ultimele alegeri ºi care s-au cam despãrþit de el mai ales dupã reacþiile împotriva regelui Mihai. Antonescu chiar mai tare. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. Se pare cã. Occidentul îl cunoaºte mai bine. Dl. abia dacã mai putem îngãima mici obrãznicii: îi spunem. Dl. Pînã atunci. încep sã fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlãnþuitã. pentru cã nu i-au stat bine nici engleza. cu o ironie zdrobitoare. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. dupã spusele preºedintelui interimar. iar preºedintele interimar e atît de tulburat încît ºi-a uitat engleza. Toþi ºi-au fãcut un program de viaþã din susþinerea lui Traian Bãsescu ºi urmãresc. Traian Bãsescu ar putea cîºtiga ºi alegerile din America. prin malversaþiuni subtile. peripeþiile referendumului dîmboviþean. într-adevãr. în ascuns. poate. Dar poate surpriza domnului Antonescu ar putea fi limba rusã. Încet-încet. The Economist etc. Dl Ponta e. nici aventurismul politic al celor doi. Rãmîne de vãzut dacã nu cumva a pus la cale ºi seceta. nici identificarea prim-ministrului României cu un plagiator. „intimidat”. Individul e de nestãvilit. Plagiatul primului ministru e o fãcãturã a machiaverlîcurilor sale politice. sã blocheze activitatea guvernului. ci tocmai cei de la Administraþie ºi Interne) sînt agenþi sub acoperire ai preºedintelui suspendat. Traian Bãsescu. acum. Singura speranþã rãmîne colonelul Dogaru. Dl. cu sufletul la gurã. Se zvoneºte cã. strategia USL s-a redus la demonizarea preºedintelui Traian Bãsescu. Frankfurter Allgemeine Zeitung. cã ricoºeul va lovi în partea celor care l-au sprijinit. Sînt iar destule motive de întoarcere spre dl. sã goneascã investitorii strãini. sã doboare moneda naþionalã. ºi ruseºte. Occidentul alege predictibilitatea. lucrînd. care promite sã îl detroneze printrun bine organizat haos popular. nici toatã desfãºurarea rãzboinicã împotriva preºedintelui. domnii Ponta ºi Antonescu sînt în offside.Cãldurã mare. Deocamdatã. Ponta nu se ºtie dacã guverneazã. pentru invalidarea lui. Nu l-au bãtut niciodatã cu asta. Isãrescu ºtie cît am pierdut. dar sperã.

în care a fost atrasã pe front populaþia þãrii. în care s-au încercat alianþe externe. 14 . ªtim ºi noi cît a costat referendumul din bugetul de stat ºi cît au cheltuit partidele. pînã acum.Traian ªtef o sã ne spunã. într-o perfectã definiþie a ridicolului. o aplicaþie în care cartuºele de manevrã au fost înlocuite de multe ori cu altele reale. cã suportãm. dar nu ºtim cît ne-a costat pe fiecare. dar totul a ieºit prost. Guvernarea Antonescu-Ponta a fost. unde prostul nu e prost destul dacã nu e ºi fudul. Ironia sorþii este cã parcã fiecare schimbare ne aratã cã se poate ºi mai rãu.

cu un minunat cap de bacantã. Oamenii sînt complet înnoiþi. apare cu un doberman uriaº de care mã ciocnesc noaptea pe stradã (cred cã e cel mai mare cîine pe care l-am vãzut vreodatã. localurile par mai mari. Funciarmente. Nici nu erau poate nãscute. Întreb cîteva tinere despre cîte un chelner. grasã. ca ºi cum ar fi dorit a suci rapid capul unei slujnice. cel care. Gesturile sale poeticeºti au ºi ele o trufie grosolanã. „isteþ” ºi rãzbãtãtor. Rãdãcina psihologiei sale este seducþia primitivã. M-am simþit ca un cadavru decongelat peste un secol. ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã la Oradea).cum s-ar fi putut altminteri? . 15 . mi-l reaminteºte .U. din fericire. cu aerul cuiva care-ºi face loc cu coatele într-un local aglomerat de periferie. la Oradea. Trifa. Dl. Noutate: lîngã treptele Teatrului. Citind aceste vorbe ale lui N. prostituatele. fostul vecin.Asterisc Gheorghe Grigurcu „Rolul iluziei în lume” Septembrie 1999. George Drãghescu). cãzînd s-ar zice „absolut din întîmplare”! Iatã-l pe unul dintre beneficiarii sãi. tipul e un „fante de obor”. nimerit într-o lume necunoscutã. stau aliniate precum niºte concurenþi la start. altfel luminate. Iorga cum pot sã nu mã gîndesc la C. altfel zugrãvite. dintre care una blondã. Cele douã-trei cunoºtinþe întîlnite au un aer de strigoi . e drept. de rang modest. cu personal primenit. are amabilitatea de-a ne oferi o masã gratuitã (eram însoþit de tînãrul meu prieten. Noica? * Cît de neaºteptat se manifestã cîteodatã „darul” poeziei. pãrãseam urbea ce pãrea atît de „a mea”. cînd cu 21 de ani în urmã. * „Temniþa cea mai de temut este aceea în care te simþi bine”. N. tot mai fanat (a ajuns a-ºi cãni pãrul). Habar n-au. Chelneriþa Maricica. de nerecunoscut. ajunsã ºefã de local.pe Nero. despre cîte un lãutar de odinioarã.

nu doar în raport cu lumea terestrã. * Rolul iluziei în lume e covîrºitor. cu volumul sãu intitulat Strigãri trupeºti lîngã glezne (1927). Nu-þi poþi da seama în ce mãsurã se supraliciteazã în forul intim sau doar pe dinafarã. ci. cã. C. pe care l-am avut în preajmã la începutul deceniului opt la Oradea ºi cãruia îi rãmîn îndatorat pentru lecþia ce mi-a oferit-o. Camil Baltazar. Nu o datã în stihurile sale dã cu tifla lui Dumnezeu. însã nici nu acceptã uºor s-o rupi cu el. mereu „interesant”. un mic sistem de paratrãsnete viclene. Nu e la largul sãu dacã nu atrage atenþia asupra sa. o elasticitate care-l poate face pe moment „simpatic”. ilustrat de Marcel Iancu ºi tipãrit într-un tiraj redus. singular. socotindu-se irezistibil. Ea face ca lumea sã fie de fapt altfel. cu trucuri de „cuceritor” vulgar. „cel mai tare din parcare”. Scriu în cîrciumi de unde nu mai ies. Simion) ba am devenit ºi criminal (aº fi ucis o femeie cu autoturismul pe care-l conduceam. Eu: „Oare oamenii nu sînt mult mai imprevizibili?”. conform formulei Purtãtorului de servietã al d-lui E. salutîndu-mã. om în vîrstã. dã mîna cu un asasin).P. mînat de interesul cras care-i poate acorda chiar un grad de entuziasm în adulare. conform lui Adrian Pãunescu. cînd mã vede cu cîinele Vulpiþã: „Trebuie sã mã feresc. mã droghez („un aurolac al literaturii române”. ºi cu lumea celestã. la finele anilor ’60… 16 . abia stãpînit.Gheorghe Grigurcu E „rebel” dintr-un mãrunt teribilism. * Am intrat într-o legendã sordidã. nu te poþi simþi bine cu un asemenea individ. pe care mi-a înfãþiºat-o chiar autorul sãu. Din fericire poetul tîrgului face parte dintr-o categorie pe care am ajuns a o cunoaºte suficient de bine datoritã lui O. În rest. Desigur. cu prilejul unei vizite ce i-am fãcut-o acasã. vai. asemenea mahalagiului care locuieºte-n faþa ferestrelor mele. cu care am „bucuria” de-a mã vedea zilnic ºi care. Se vrea „altfel”. * Nu sînt convins cã poeþii „pornografi” de azi (de la Emil Brumaru la Mihail Gãlãþanu ºi la puzderia de tineri gãzduiþi cu mare generozitate în Vatra) îl cunosc pe un precursor al lor. arboreazã sacouri roºii sau galbene. Are mereu replici ºmechereºti. O carte rarã în somptuoasa-i licenþiozitate. „curios” ºi bîrfitor. * V. instabil ºi intrigant cît încape. ºi el „viclean copil de casã”. animalele sînt imprevizibile”. un domn jurnalist din Amarul Tîrg îmi spune.

a omului de Neanderthal. În opinia sa. dar nici unul nu se gîndeºte sã-l elibereze” (Jules Renard). * Dan Ceachir îmi comunicã la telefon solidarizarea d-sale cu opiniile mele privitoare la Nichita Stãnescu: „Cred cã veþi rãmîne pentru ele în vederile favorabile ale posteritãþii. * Sentimentele adînci nu se pierd. 2003). Cîteodatã e chiar gãunos”. aºa cum unele relicve organice se pãstreazã în anumite straturi ale pãmîntului.000 de ani. Este foarte îngrijorãtoare analogia care poate fi observatã între tendinþele demografice actuale ºi dispariþia. în faþa a douãzeci de mii de persoane.„Rolul iluziei în lume” * „Sfîntul Andrei . Spre deosebire de omul de Neanderthal. dispariþia acelui strãmoº a fost cauzatã de formele strãvechi ale prionilor de atunci care provoacã actuala boalã a vacii nebune. care populase odinioarã Europa ºi care a fost înlocuit de omul originar din Africa. îi mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am ajuns a suferi de foame. Nichita nu e. Mai exact. dispariþia strãmoºului de Neanderthal a fost determinatã de obiceiul sãu de a mînca prea multã carne. dupã cum s-ar pãrea. Toþi îl ascultã. predicã douã zile în ºir. În plus. actualii locuitori ai continentului nostru sînt foarte leneºi în privinþa reproducerii. orice s-ar zice. care are loc la Florenþa. se hrãnea cu vegetale ºi peºte. individualistã. ci se conservã un timp indefinit. Poate doar prin introducerea maternitãþii obligatorii. membrii societãþii umane actuale consumã mai mult decît este necesar pentru a trãi. * Chiar dacã sînt zile în care mã vãd nevoit a-mi cumpãra hrana cu bani împrumutaþi. Profesorul italian considerã cã ar fi extrem de dificilã refacerea echilibrului efectelor demografice ale modelului cultural actual al omului european. trãiesc fie ºi din fãrîmiturile vieþii. care i-a luat locul. ba chiar de canibalismul sãu. rãstignit pe cruce. în urmã cu 70. un geniu. au tras semnalul de alarmã participanþii la Congresul Mondial al Antropologilor. Homo Sapiens. Precum o pasãre a cerului. captivaþi. Cultura omului european de azi este una agresivã. în masa prozaicã a vieþii curente. * „Tipul uman european este în pericol de dispariþie. 17 . crede el” (Adevãrul. deoarece omul a devenit prea carnivor ºi procreeazã urmaºi puþini. a declarat agenþiei italiene de presã ANSA profesorul-antropolog Brunetto Chiarelli.

Marcovici Sebastian – Canonizare .

olimpicã regimurilor autoritare care le gãzduiesc. Londra & New York. care e la fel de tristã ºi lipsitã de surprize ca un meci de fotbal în care pierde Italia. Moscova 1980.Tangenþe Alex Cistelecan Jocul de-a societatea La 4-0 pentru Spania mi-a devenit perfect clar ceea ce începeam sã bãnuiesc la 1-0: mie de fapt nu-mi place fotbalul. Argentina 1978. Iar problema cu abordarea conservatoare e. Verso. Marc Perelman. Dar dacã lucrarea nu ne spune prea multe lucruri noi despre obiectul sãu. Just. 2012 19 . A Global Plague. Problema e însã cã acest rol de mistificare ºi legitimare a nedreptãþilor sociale. sportul spectacular. A Global Plague1. ascund realitatea politicã ºi socialã opresivã în care au loc. Beijing 2008. argumenteazã Perelman. Drept pentru care m-am hotãrât sã-mi documentez indiferenþa microbisticã proaspãt (re)descoperitã apelând la ultimele cercetãri din domeniul „teoriei critice a sportului”: Marc Perelman. este identificat de cãtre autor doar în câteva contexte excepþionale: Berlin 1936. Cartea e cam aºa cum lasã sã se înþeleagã titlul ei: o criticã de facturã conservatoare a sportului. Marile evenimente sportive. abordarea lui Perelman pãcãtuieºte identificând o problemã ºi o cauzã eficientã (desigur. îndeplinit de marile evenimente sportive. Barbaric Sport. într-adevãr. sportul) acolo unde nu e vorba decât de-un simptom a ceva mai structural. una mai degrabã de perspectivã: ea nu þine atât de caracterul eronat al argumentelor sale. oferind astfel o legitimare spectacularã. Ceea ce pãrea sã fie o 1. cât de contextualizarea ºi articularea specificã a acestora. În contextul nostru. Perelman începe bine ºi pare sã situeze chestiunea sportului într-un context imediat politic. ne permite în schimb sã surprindem câteva chestii interesante legate de perspectiva conservatoare în general. Barbaric Sport. Dar sã nu anticipãm.

e. Aceeaºi abilitate în a evidenþia evidenþa ºi a face invizibil cadrul invizibil este desfãºuratã de autor ºi atunci când vine vorba de Carta Olimpicã: „Carta Olimpicã proiecteazã o iluzie de acelaºi fel: ideea unui moment de fraternitate. Cu alte cuvinte. printre altele. chiar în þara care gãzduieºte Jocurile (precum în China în 2008)” (p. din nou. s-ar spune. . Perelman dã semne cã ar fi pe punctul de a surprinde ºi aceste aspecte structurale. în context olimpic sau fotbalistic. a acelui vechi cliºeu – dar mereu tânãr – care e critica totalitarismului. Pe cât e de scurtã cartea. pe atât de eclecticã e în perspectivele critice pe care le etaleazã. invizibile ale sportului. între nerespectãri flagrante ale drepturilor omului (masacre. într-o misiune generalã de pace pe durata Jocurilor. sportul nu ascunde cadrul social ºi politic. teroare. egalitate. dar nu mai puþin scandaloase ale violenþei structurale ºi nedreptãþii sistematice? Uneori. Dar. Dar oare principiile pieþei libere ºi ale eficienþei economice. mai puþin stridente. care împarte tranºant ºi decontextualizant între state eºuate ºi democraþii funcþionale. argumenteazã Perelman. Avem. torturã) ºi societãþi libere (i. modul în care autorul îºi argumenteazã acest gen de intuiþii corecte le reduce la o simplã confirmare a consensului moralist de la Washington. când în realitate masacrele. în acelaºi timp în care reprezintã unul din principalii catalizatori ai globalizãrii. ci reia ºi întãreºte rolul deja mistificator al acestuia. uralele ºi scandãrile de pe stadion acoperã convenabil urletele din camerele de torturã – dar nu are nici o problemã cu rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care însuºi cadrul politic ºi mediatic îl joacã în regimurile democraþiei burgheze – acolo unde. crimele ºi tortura continuã nestingherite în cele mai multe þãri ºi. ci sã transforme viaþa cotidianã în întregime în activitate sportivã” (p. Perelman e foarte sensibil la rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care sportul îl are în regimurile nedemocratice – acolo unde. reteritorializeazã pe mãsurã ce deteritorializeazã. carta capitalistã rezumatã de Marx în „libertate. pânã sã ajungem la chestiunea principalã. 20). alegeri libere ale elitelor desemnate ºi piaþã liberã). precum capitalul la Deleuze.Alex Cistelecan criticã structuralã a funcþiei politice a sportului se dovedeºte a fi o simplã reluare. altfel imperceptibile pentru o lecturã moralistã: „Ceea ce carta sugereazã ºi ceea ce ea încearcã sã promoveze: nu doar sã facã din sport un element ireductibil al vieþii cotidiene. adicã. 24). Sportul. e adevãrat. Sã le trecem aici rapid în revistã. proprietate ºi Bentham” nu joacã deja un rol similar Cartei Olimpice. teroarea. oferã un vehicul pentru naþionalizarea maselor. câteodatã. efectiv. o criticã a sportului din perspectiva globalizãrii: sportul. domnia iconicã a fair play-ului. Însã 20 . aºternând un voal de fair play ºi fraternitate peste realitãþile mai puþin vizibile. Corect.

într-o formã sau alta. dupã cum aratã datele din spaþiul capitalismului împlinit care e SUA. aºa cum am anunþat deja. (p. în ciuda declaraþiilor programatice ale autorului. sau de amândouã. ci a ceea ce sportul reflectã din societatea noastrã. 51). „acest fenomen” denotã aici sportul. ilustratã în mod eronat. printr-un argument absolut aiuristic conform cãruia opoziþia marxistã dintre valoarea de întrebuinþare ºi valoarea de schimb ar fi analogã opoziþiei (?) dintre recordurile naþionale ºi recordurile internaþionale (p. autorului îi scapã faptul cã dopajul. Încã o datã. din nou. aºadar. aproape toatã lumea funcþioneazã pe bazã de energizante. ºi o criticã esteticã ºi psihanaliticã a sportului. singurele puncte în care textul sãu se întâlneºte cu teoria criticã sunt aceste citate numeroase din autorii ºcolii de la Frankfurt). ca standardizare ºi privilegiere a vizualului în detrimentul celorlalte simþuri ºi ca regresie organizatã la sexualitatea infantilã polimorfã pe care o pune în scenã sportul – pagini care meritã citite. nu capitalismul – or tocmai aceastã relaþie strânsã dintre sportul contemporan ºi capi- 21 . 35). de antidepresive. problema nu e una a sportului. decât un simptom: „Idealurile ºi proiectele de emancipare. strigãtele. Dar. în funcþie de repartizarea fiecãruia în cadrul diviziunii sociale a muncii. Din pãcate. de creaþie au fost rãsturnate în opusele lor. cu consideraþii interesante în legãturã cu funcþia socialã a stadionului ca element spaþial: „Masa spectatoare. din nou. Gãsim. în raport cu design-ul arhitectural autoritar al structurii – un inel monumental. a devenit practic ceva necesar supravieþuirii în societatea actualã ºi cã. Marcuse ºi Horkheimer (pp. intratã în transã prin cântecele. în faptul cã sportul este taxat aici drept principalã cauzã eficientã a ceea ce el nu e. o criticã urbanisticã a sportului. izbucnirile sale. Pe lângã aceste unghiuri de abordare. Avem. ºi care reprezintã. mãcar pentru abundenþa de citate din Adorno. 65). 95-100). X). de solidaritate. ci a ajuns sã constituie chiar baza acestuia” (p. Stadionul e ceva ca transpunerea spaþializatã a vocii masei” (p. un fel de reluare pe stadion a criticii heideggeriene a conceptului metafizic de timp.Jocul de-a societatea aceastã idee corectã este. care insistã asupra prezenþei tot mai extinse a dopajului în cadrul acestui fenomen: „Dopajul nu e extern sportului. ºi o criticã medicalã a sportului. de asemenea. totodatã. se „spaþializeazã” desfãºurându-ºi propria suprafaþã ºi propriul volum. în realitate. ªi care constã. dacã nu din alt motiv. Dar sã revenim la principala problemã. mai putem citi ºi o criticã a sportului din perspectiva temporalitãþii – unde sportul e acuzat pentru efectul de sincronizare ºi aplatizare a timpului. (De fapt. aproape ºterse de cãtre acest fenomen care a apãrut în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care s-a rãspândit în lume în secolul care a urmat”.

În cel mai rãu caz. al unor elemente ºi relaþii specifice lumii capitaliste (existenþa claselor. Dar nu aceste similaritãþi în modul de organizare a relaþiilor sociale sunt cele care demonstreazã legãtura strânsã dintre capitalism ºi sport. sportul a devenit un model dominant de mod de producþie.Alex Cistelecan talismul dezvoltat pare sã-i scape autorului. existenþã ºi producþie. Cele douã moduri nu sunt antagoniste sau în competiþie. 37). funcþioneazã de fapt ca niºte întreprinderi aflate în competiþie: jucãtorii talentaþi sunt cumpãraþi ºi vânduþi celui care oferã mai mult. Ele coabiteazã. (p. acum planetar ca întindere” (p. Uneori. unitãþile de bazã ale acestei instituþii. modul sportiv de producþie pare sã nu fie altceva decât reluarea. exploatarea etc. Burghezia afaceristã a devenit rapid interesatã de lumea sportivã ºi a luat control asupra cluburilor ºi federaþiilor internaþionale. În general. Însã sportul ºi-a creat cu siguranþã propriul sãu sistem de clasã. locul de naºtere (conform lui Marx) a modului capitalist de producþie.)2. Autorul încearcã astfel sã identifice un neverosimil „mod sportiv de producþie” a cãrui relaþie cu modul capitalist de producþie rãmâne cu totul neclarã: „Alãturi de modul capitalist de producþie. alungând aristocraþii ºi militarii”. se conecteazã ºi se combinã… Modul sportiv de producþie nu presupune transformarea muncii izolate în muncã socialã pentru a o face mai profitabilã. ºi un proletariat ºi semi-proletariat. cu un proletariat ºi o burghezie” (p. A apãrut în Anglia. sportul nu este „la fel de vechi precum lumea” [dupã cum pretinde Carta Olimpicã]. Însã aceastã observaþie corectã se pierde imediat într-o analizã micro: „Cluburile. s-a dezvoltat un mod sportiv de producþie. cel puþin corespondenþa istoricã ºi geograficã dintre aceste douã fenomene este evidenþiatã de autor: „Desigur. modul sportiv de producþie al lui Perelman ar putea fi o combinaþie între ceea ce Marx numeºte faza subsumãrii reale a muncii în capital ºi ceea ce Antonio Negri ºi apropiaþii sãi numesc muncã imaterialã: aºadar ºtergerea oricãrei bariere între viaþã ºi capital. chiar un lumpen-proletariat iau naºtere aici. în care capitalul apropriazã munca în condiþiile tehnice atinse de propriul sãu proces istoric. fãrã puncte de contact – dintre sport ºi capitalism. În cel mai bun caz. 79). în sensul tradiþional al analizei lui Marx a modului capitalist de producþie (sic!). în domeniul sportiv. Nu pe direcþia modului comun de producþie ar trebui cãutatã legãtura dintre 22 . cam aceasta este direcþia în care Perelman urmãreºte paralela – cãci paralelã rãmâne. Mãrturisesc cã nu reuºesc sã pricep ce înþelege Perelman prin modul sportiv de producþie ºi mãsura în care se deosebeºte (sau nu) de modul capitalist – dar asta poate tocmai deoarece lectura lui Perelman a teoriei marxiste a modului capitalist de producþie e deja extrem de ciudatã. 37). în care capitalul apropriazã corpul pentru a-l transforma într-o maºinã victorioasã… În cele din urmã.

e însã extrem de interesant un argument pe care-l gãsim în anexa volumului ºi care ar putea sã mai reteze din elanul autoritãþilor politice – de la noi ºi din tot estul european – de a construi stadioane ºi a gãzdui mari evenimente sportive. doar cã în altã parte. sociale. ºi încã în forma purã. sau. Sportul joacã. Barbaria nu e a sportului. însã nu demonstreazã existenþa unui mod sportiv de producþie. de „suflet al unei lumi fãrã de suflet”. 130) 23 . Dacã stadioanele ºi ceea ce gãzduiesc ele sunt astãzi o problemã. Pariul meu ar merge mai degrabã pe acea ideologie obiectivã. formulate în 1968. (p. feritã de politic. de „unic proiect al unei societãþi fãrã proiecte. În acest context. Or. într-un cadru izolat de orice posibilã influenþã socialã ºi politicã efectivã. cã depolitizeazã (p. toate þãrile care au gãzduit mari evenimente sportive au obþinut o creºtere economicã sub nivelul lor normal. culoare a unei lumi fãrã de culoare”. exact rolul pe care religia îl juca la tânãrul Marx. ar fi astfel ceea ce sportul însceneazã: de altfel. 37). dacã aºa stau lucrurile. materializatã care e fetiºismul mãrfii – aºadar acea socializare pe la spatele societãþii pe care o implicã modul de producþie capitalist ºi care e cumva. Dar asta ar însemna ºi cã problema cu sportul nu e. aceastã veritabilã „desublimare represivã” opiumul sãu necesar. compensatoriu. cu argumentul câºtigurilor economice uriaºe care ar rezulta din asta: astfel. astfel. ci relaþiile sociale pe care el le reflectã în formã rãsturnatã ºi compensatã. În aceeaºi direcþie intrã ºi argumentul cã sportul a devenit astãzi o economie la fel de profitabilã ca turismul sau armamentul – ceea ce e evident corect. conform unui studiu realizat de Bank of America ºi Merill Lynch pe perioada 1954-2006. ci pentru cã sunt singurele locuri în care spectacolul politic al solidaritãþii. al reprezentãrii ºi al antagonismului mai poate fi pus în scenã. pe care Perelman le citeazã admirativ fãrã însã a le pãtrunde semnificaþia. Forza Italia! 2. în mod spectacular. precum în Tezele critice despre sport. este pe stadion. necontaminatã de orice fel de considerente (economice. ci a lumii capitaliste care face aceastã defulare spectacularã. reluatã ºi rãsturnatã în fenomenul sportiv. istorice) în care o cerea Carl Schmitt. nu e deoarece ele ar reprezenta niºte insule de barbarie într-un ocean de lume civilizatã. ci cã repolitizeazã. O politizare abstractã.Jocul de-a societatea sport ºi economia actualã – cu siguranþã nu structurarea pe model capitalist a fenomenului sportiv e cea care îi explicã atât popularitatea planetarã cât ºi caracterul sãu necesar pentru societatea contemporanã. problema nu e sportul. aºa cum susþine Perelman. singurul loc în care definiþia schmittianã a politicului (opoziþia dintre prieten ºi duºman) mai poate fi regãsitã.

hou. în adolescenþã. JEAN-EDERN HALLIER: Nici una. Fiindcã Louis-Ferdinand Destouches îi. hou… Mais pas du chat Bébert4. servantã la bazã. 24 . nu i-a mai rãmas decît sã ºi-l aproprieze pe cela al bunicii sale bretone. cãruia. Hou. maintes ruses + force astuces: J’aurais vachement savouré ce tableau. Mort en exil. *** HAROLD BOOM: Dac-ar fi sã dai o invitaþie de searã. Mon beau. célinianul prenume. Dont les miaulements inaudibles remplissent l’univers Sans toutefois épouvanter les psylles5. pentru mine. Ou de L’Opéra de quat’ sous3.Magistr(u)ale Luca Piþu Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã V La chanson du clebs de Céline A son clébard1 cherchant des puces. Céline devait être très rigolo. fata de salã a Spitalelor pentru Asistenþã Metafizicã. Ce chié-d’oeuvre de Rimbaud2. cîte ºanse ar exista ca sã cadã alegerea-þi asupra romancierului Céline. Inventant. Digne des Chercheuses de poux. dans ce but. unui singur canonizabil de la mijlocul veacului 20. cãreia îi va fi rebranduit ºi/sau pseudonimizat prenumele. Proust ocupîndu-i locul. îi mai telefonai din an în Paºte. la cutare joli petit restaurant parigotique.

cu aceastã temã a dezinfecþiei. îi lua pe Evrei drept Arabi. nu? Altminteri.. ca un Billie Halliday al aspiratorului.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) Tehnicianã de suprafaþã. din cartierele bogaþilor ºi de pe culoarele wallstreetiene. de altfel. reglementate: de la tiutiun. frecat.. un raton spãlãreþ. sursele universale de plãcere vor fi fost rînd pe rînd medicalizate. a punctelor de suspensie.. inventa orice pe tema cu pricina. în ciudata-i patologie a curãþatului. femeie de serviciu.. de vreme ce nu izbuteºte sã o scoaþã nici un parfum de Arabia? Faptul de a fi prea curat îl face dubios în ochii noºtri. slujnicã. Ne apare. informatã de Puritani. epilat.. Pentru Alb. în delirul sãu.. 25 .. toate îi miros urît: el halucineazã peste tot necurãþenia. în scrierile sale. jogger spectral. la urmã. ca sã se usuce. Il urãºte pentru cã îi e teamã de ce fojgãie prin canale. dulciuri. de ce s-ar spãla dumnealui atît de frecuent. ca un Charlie Parker al cîrpei ude.. HAROLD BOOM: C’est un raton-laveur. apoi politizate ºi. Un coprofil e. Care-i totuºi pata sa invizibilã (precum la Lady Macbeth ori la fatma din Plaza Ateneului). Arabul miroase a ºobolan. care îi repugnã cel mai mult. punîndu-ºi un pince-nez pentru ca sã exclame: «Nu pute frumos! Nu pute frumos!» JEAN-EDERN HALLIER: De unde ºi rasismul sãu! Care vine poate dintr-o scenã primitivã a copilãriei sale bretone: întîlnirea lautréamontianã dintre un cleºte de homar armorican ºi o violetã de Parma pe bucile abia întrezãrite ale doicii sale în rada Brestului. Antisemit implacabil. iar dezinfecþia rãmîne tema predilectã a capodopurilor sale. Pentru Negru. cãci o universitate americanã – ne semnaleazã The New Republic. haºiº. cadavru vertical. doar cã e acum vorba de Israeliþi. Ei se plîng bunãoarã cã în cultura ianchee. pînã la efluvii corporale ºi autoerotism. Bab-el-Shakespeare. ce ar scrie cu apã de Javel ºi ºi-ar atîrna paginile în cîrlige de rufe.. iar editorialiºtii întrã în campanie pentru dreptul la miros ºi adulmecare. de unde prezenþa masivã. iar Céline ar visa sã-i mãture din palasuri. De nu o fi cumva în joc prostia transfiguratã de poezie. acesta. HAROLD BOOM: Or.. ameninþat. ca Jochann Sebastian Bach al mãturii. pornografie. dacã nu fiindcã are un jeg specific – sudoarea omeneascã a muncitorului strãin sau transpiraþia prinþului saudian descins la Hotelul George V? JEAN-EDERN HALLIER: Nu e alb Magrebinul: a devenit albicios de atîta poncit. cu o nouã recãdere sub incidenþa corectitudinii politiceºti. Se poate. HAROLD BOOM: Mi-l închipuluiesc lesne. plutim în miezul aprins al actualitãþii. hebdoul lui Leo Wieseltier – tocmai a creat o zonã liberã de parfumuri în campusul sãu. Albul miroase a hoit.

inspirã-l încã o datã. N-a avut noroc. devenea colabou prin coincidenþã. nu dispera! De captezi un efluviu corporal ce þi se pare dezagreabil. cu Mareºalul Pétain. La curtea Regelui Galant. JEAN-EDERN HALLIER: Din fericire. prin eseul asupra decesului în Occident. tanatologul binecunoscut. din fidelitate faþã de sine însuºi… 26 . Les beaux draps sau L’Ecole des cadavres. profitã de ocazie pentru a lupta împotriva prejudecãþilor tale urbane. închis într-o salã de disecþie. Odatã cu Bagatelles pour un massacre. Istoricul Jules Michelet. HAROLD BOOM: Unde ni-s timpurile binecuvîntate cînd omul europeic se spãla mai puþin ºi «degaja parfumul acela de amoniac. Doriot. dulce visãtor al casei natale ce vedea pãianjeni pe tavan ºi termite în toate hârþogãriile stãrii civile globalizate. începînd chiar cu teza în medicinã despre metodul de prevenire a putrefacþiei la Doctorul Sammelweiss.. Laval.. HAROLD BOOM: Iar la sfîrºit. Aici voiai sã vii? JEAN-EDERN HALLIER: Cîtuºi de puþin. ce dezvãluia tutulor activitatea intensã a falului sãu»? Unde-i neaua de acum cîteva secole cîn Regele Solar ºtia sã preþãluiascã la justa lor valoare «domniºoarele cu miros urît»? JEAN-EDERN HALLIER: Prietene. s-ar fi sufocat. Englez pentru Irlandezi ori Zuluºi. pentru genocidul armenesc. cînd ajung sã suport cuminte damful cuiva. pe urmã atacã un alt miros ºi. tema întregii opere céliniene.. voi descoperi cã vechea mea antipatie se va fi preschimbat în ceva similar cu plãcerea sau dragostea. HAROLD BOOM: Ar fi putut fi Turc sau Kurd. American pentru Pieile Roºii. dupã ce am fãcut un stagiu în imundiþia spitalelor sovietice. reinspirã puternic. Marcel Déat ori Lucien Rebatet. nu era decît Breton. dãm peste un medicinist patetic. ce mereu va fi definit aceastã culturã. cînd voia sã se îmbete cu popor. sireacul: Istoria Europeanã ajungîndu-i din din urmã fantasmele.Luca Piþu JEAN-EDERN HALLIER: Incît ajungi sã te întrebi. unde nimeni nu se spãla. dacã scîrba ianchee faþã de miroaznele tari ºi creºterea vînzãriilor la toaleticele ape nu se origineazã cumva într-o fricã iraþionalã de moarte.. odatã cu elevii lui Leo Wieseltier. continuînd cu pamfletele gen Mea culpa. camarade! Doream sã revin la dezinfecþie. dar alegîndu-ºi drept loc exilic Iutlanda. Rus pentru ofiþerii polonezi lichidaþi la Katyn. recognoscibil dintr-o mie. adicã un realist îndrãcit. obiºnuia sã inspire amoniac. dar profunzimile inconºtientului sãu casnic îl fãceau pe Céline incapace sã suporte vreun miros. Era un boschetar ce voia sã treacã drept Domnul Curatu. luatã în colimator chiar de Philippe Ariès. silit sã se refugieze. la Sigmaringen.

ar fi vituperat sionismul alãturi de Dieudoné M’Bala M’Bala. se desfatã cu numere impare. *** 1. dragã istoricilor revizioniºti din Hexagonerie). nepontagioasã. de unde aflãm cã vocabulul clebs? chien. elogiul insectei cu pricina din Gog. «medic» sau macache ( din care am crezut. aflat la muzeul ducal din Nancy: La femme à la puce. un et trine. dupã ce va fi denunþat ºi pericolul galben. Da. putea sã-l reciteascã pe Shakespeare. unde puricele. în danezã. Cu exegeza puricelui verlainean ne-am întîlnit într-un capitol tudor-vianesc din Arghezi. stîlpul canonului occidental.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) HAROLD BOOM: Acolo. ºi sã clameze cu Hamlet: «E putred totul în regatul Danemarcei!» JEAN-EDERN HALLIER: Cînd nu a mai avut nemica de zis. nu am la îndemãnã.. spunem fie. se refugiazã în abisul bughigãilor feminine. maintes ruses + force astuces:/ J’aurais vachement savouré ce tableau! JEAN-EDERN HALLIER: Ptiu. a timºoreanului Vasile Popovici.. Et pour cause! 3./ Inventant. cã se trage. Tocmai a mai apãrut un dicþionar de termeni arabi adoptaþi în limba lui Camus. à cette fin. poet al omului. ca ºi toubib. romanul lui Papini. el.. înºelîndu-mã amarniceºte. De ce? why? warum? pourquoi? In hexagonala curentã. 2. a grãit despre cîiinele sãu la modul racinian. dar… impari Deus numero gaudet. azi. y en a pas)... româno-þigãnescul canci insemnînd. ar fi îmbrãþiºat cauza palestinianã. ca în româneºte. peau de zob. doar cã-i preferãm un tablou de Georges La Tour. trou de balle. de cãtre un el ºi o ea. «câine»? e magrebin. The Threepenny Oper. Opera de trei parale versus L’Opéra de qaut’sous: certains préfèrent l’impair. rien. Sã relaþionãm oare pasiunea franþuzã pentru 27 . Cu siguranþã cã îl cãuta de pãduchi Anarhistul nostru de dreapta ce. ºi stim de ce. pentru a-þi rãstãlmãci gãselniþa. Michel Collon sau Alain Soral… ºi l-ar fi dat pe Bernie Madoff cu curul de Terra pînã i-ar fi plesnit perciunii… HAROLD BOOM: A son clébard cherchant des puces. Die Dreigroschenoper. unul în trei. folosindu-se de fiecare datã numarul par. publicatã la Cartea Româneascã. JEAN-EDERN HALLIER: Hmmm! HAROLD BOOM: . cînd ceva nu pare sã aibã mare valoare. nibe de nibe. à deux sous. ºi un capitolaº musilian din Omul fãrã însuºiri. atât de sagace. fie… de quatre sous. prin filierã turcã. Poemul rimbaldian al despãduchitoarelor exegetat iaºte. unde nu gãsim însã la bibliografie. HAROLD BOOM: Alte stihuri mai bune./ Céline devait être très rigolo. «de doi lei». deocamdatã.. A-t-on lu Rimbaud? de Robert Faurisson (nemuritã. în teza doctoralã. cãutat în doi. graþie casei editoriale La Vieille Taupe. creºtinul Dumnezeu. cartea.

un pet d’âne mort. la Hexagonali. adicãtelea în doi timpi ºi trei miºcãri. Nu facem mulþi purici. inclusiv cînd venea ora mesei. 5. un kopeck. Cu trimitere ºi la insectele aceluiaºi nume. cum relateazã Lucien Rebatet în Memoriile unui fascist. nu-i bai. în Naturalis historia. reale. defilãm cu ceapa degeratã. un clou. se poate implementa. en sautoir. Aºa: Les psylles et l’onde ont péri. spre cuplãri. însã la purecat ne ia lumea par-impar. numai cã devaluarea. un iota. ºi cu zero ºi cu 1. ºi la manipulatorii de ºerpi ai Antichitaþii. Precum în: cela ne vaut pas un zeste de citron. într-o sacoºicã marsupialã. partuze ºi alte partide patrate? Ne-ar veni bine. Entwertung aller Werte. pacsãri. valahii. vag. nu ºtim cît de imaginari. 28 . la piept. 4. faimosu-i poem. ºi evocaþi de Apollinaire în Colinele. povestiþi de Pliniu cel Bãtrin. dreptu-i. Noi.Luca Piþu par cu atracþia. mãmãligarii. uºor dominique-strauss-kahnianã. Luat de Céline cu el în refugiul pétainist de la Sigmaringen ºi purtat. Ori cu puricii în numãr indeterminat.

muzica clopotelor de la Biserica de pe lângã Casa Studenþilor din fostul liceu Notre Dame. kitschul efortului pe care-l fac ei mînuind cu frânghii copârºeul. un fusion de pe vremea când þarii de la Moscova încep sã se prenumere din familia Romanovilor prin Mihail I. kitschul lopeþilor. asta la anul 1613. apoi kitschul mirosului de pãmânt reavãn. despre muzicã poþi vorbi doar cântând. aºadar muzica Iosif Rangheþ-utca. mai bine muzica baroc cum ar fi Peccantem me quotidie de Carlo Gesundo în care apar de toate. muzicã e ºi aceea a turturelei. inevitabil. subiectul unui asemenea kitsch. sau de prin marginea Elisabetinului. cele de prin jgheaburile casei la vremea ploilor de toamnã. ªi despre aceea. kitschul lopeþilor. Muzicã de atunci. restul sunt aproximaþii inutile. ºi despre asta nu poþi vorbi. ºi gândul cã vei fi ºi tu. cã nu e scãpare ºi cã e lipsit de decenþã sã te ºi gândeºti la muzica asta. kitschul mirosului de cetinã de la coroane. cu alte sonuri. al celor douã scânduri. a sirenei din cartierul Fabric. e aproape imposibil sã o povesteºti. anul când Carlo îºi dã suflarea cea de pe urmã. acelea ale clopotelor din turnul bisericii neogotice din Piaþa Lahovari ºi clopotul de la capela cimitirului de pe Rusu ªirianu pe care îl trage profesional un gropar devenit. o minune fãrã putinþã de pricepere. pe urmã a dat nume uliþei copilãriei pe care se afla ºi bodega Zorii care se zicea La cãþaua leºinatã printre locuitorii beþivi ai strãzii. clopotar. militant comunist ilegalist ce s-a fost botezat la început József Rangecz. Noi cu texte ºi cu 29 .Fusion jazz & blues Daniel Vighi Pe muzica lui Mily Balakirev. fost dascãl al lui Piotr Muzica. fiecare poate cânta cu ce are la îndemânã. Acum e adevãrat cã muzicã au ºi picãturile de apã în chiuvetã. din nevoi ceremoniale. adaugã un du-te vino al gesturilor. apoi altele. pe strada care se numea odinioarã Rangheþ. un mai nimic al convoiului care merge kitschos la groapã. Muzicã de acum.

tatãl cunoscut al ºi mai cunoscutului Lac al lebedelor. pe malul celãlalt al râului pe dealurile podiºului Lipovei acoperite. de hectare de livezi cu piersici ºi meri. ºi felul în care cântã ele precum compoziþiile naþionalismului muzical al lui Mily Balakirev. pe Banat.Daniel Vighi citate. respectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le reveneau ca vânãtori AJVPS. a pendulei din vecini cu strãlucirea alamei. plini de umor. Le punem laolaltã ºi le ascultãm muzica. Aºadar.” Adãugaþi acum ºi neaoºismele locului. Care cântã la fel: “Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lângã atelierul de ceasornicãrie al fraþilor Wenczel. mai apoi aceiaºi bântuiau ºi dincolo. vânãtori înscriºi cu acte la Asociaþia judeþeanã de vânãtoare ºi pescuit sportiv. în pãdurile munþilor Zarandului. marele istoric al Banatului.The Song of the Volga Boatmen. asemenea filmului aceluia feeric. pe când tocmai izbucnea revoluþia maghiarã. Este o tradiþie a lucrurilor meºteºugite din mâna priceputã a tradiþiei nemþeºti. din strãluciri de nickel pe nume Fanny och Alexander. A crescut elevul de liceu care am fost în fascinaþia „ºoroafelor”. îmi spunea pe undeva printr-un restaurant din Herculane cã privirea îngrijoratã aruncatã ceasului este semnul intrãrii în cadrele nemiloase ale civi- 30 . Adaptaþi-o la muzica din frazele autoplagiate care urmeazã. Fie-iertatul Valeriu Leu. doi grãsani simpatici. Din naºtere. despre care un anonim scrie pe youtube cã ar fi un PURE? TESTOSTERONE (majusculele îi aparþin ãluia). asemenea cântecului naþionalist rusesc al lui Mily îmi pare a fi urmãtoarele fraze prin care mã autoplagiez înspre un cât mai deplin scandal public: Suntem în oraºul Lipova. ªi Mily compune despre neaoºismul Rusiei prin Leonid Kharitonov & Russian Red Army Choir . fost dascãl al lui Piotr. a rotiþelor dinþate. viaþa ne-a adus aici încã din copilãrie.World of Warcraft Hunter Song. cu vagi înfiorãri de lume nordicã. muzica vânãtorilor cum e asta de se cheamã I'm a Hunter . spre deosebire de alþi concetãþeni care practicau cu fervoare braconajul pe Valea ªoimoºului. alamã. Înainte de toate. a cifrelor. maºinãrii din fier la care se holba cu plãcerea cu care fãcea acelaºi lucru bãieþelul din feeria lui Ingmar Bergman – filmul halucinaþiei lucrurilor strãlucitoare din sticlã. prin grija partidului ºi autoritãþilor locale din comunele Neudorf ºi Zãbrani. a calului din nichel cabrat voiniceºte în douã picioare pe farfuria pendulei.

Revin la Alice Cãlugãru ºi la grãdina ei. în vreme ce dincolo e natura naturans. Sau. uiþi tot. Aici îl ia de martor pe Rosario Assunto ºi scrierile sale despre artã ºi despre estetica grãdinii. „fie la Jebel. germinând întrun univers metaforic.. este faptul cã a poetei este „grãdinã” ºi nicidecum „naturã”. Le combinã în acord cu ideea de „translare de la starea vegetalã mutã la aceea cu sens” care se petrece „prin intermediul unui meºteºug” (al Domnului) care domesticeºte „natura sãlbaticã” fãrã a o artificializa.limbajul este scos din cãmaºa mult prea strâmtã a funcþiei sale de descriere. prin recontextualizare. mucho! interpretatã de un adevãrat american romantic singer pe care l-am uitat. Asta îmi spune ºi se întâlneºte în observaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic Vali Leu. Soacra mea din satul Parþa. pe alte coordonate muzicale fusion. prin intermediul cãreia . 7). cu o strategie discursivã anume. banca ºi pervazul cu viorele sunt ºi ele tot naturã. eºti ca la porþile grãdinii cu flori a lui Alice Cãlugãru la care revin dupã un ocol prin aceea a lui Dimitrie Anghel. la Peciu Nou sau Gottlob. boschetul. ajung parte dintr-un limbaj edenic. toate bisericile nemþeºti au ceas pe turn”. 380). 1984. nu mai ºti nimic. îmi spune acelaºi lucru. p. preotul Constantin Jinga zice altfel. teologie. ªi care dintre ele este 31 . 2009.Pe muzica lui Mily Balakirev. aflat la nici cincisprezece kilometri de Timiºoara. Edenul e mai degrabã natura naturata care ºi-a pierdut intrinsecul de natura naturans.aratã Paul Ricoeur . „se întâlneºte. cum se ºi cuvine în asemenea momente de mare trãire bleagã când. în beneficiul funcþiei cognitive a acestuia” (Ricoeur. Trec mai departe. Sigur cã ni se poate reproºa cã punem în parantezã grãdina dintâi a Edenului care este ºi ea tot. grãdinã.” (Jinga. arbustul. Simplificând: o datã e natura ieºitã din eternitatea Domnului. dar. dar ºi Eminescu. dacã muntele. a doua oarã ivitã din devenirea ei. Arta grãdinii. lizaþiei capitaliste. de ce nu. p. ªi iatã urmarea acestei întâlniri între natura naturata cu natura naturans : „Floarea. copacul îºi pãstreazã naturaleþea. adicã (ºi) prin mâinile omului. La cei înainte pomeniþi avem natura naturata. valea. laolaltã cu primii simboliºti autohtoni. „În toate satele pe unde mergi”. devine poezie. unde firescul vegetal îºi depãºeºte funcþiunea pur biologicã ºi. Fostul nostru student. ºi aleea. zice Costi Jinga. Le potrivim cu Besame. rîul ºi dealul sunt naturã. numai cã de vom þine aproape de Baruch Spinoza. podeþul. Ne întrebãm.. Ceea ce o desparte de natura lui Alecsandri sau Coºbuc. undeva la nivelurile profunde ale sevelor hrãnitoare. Aºa e. aºa ca Glenn Millers cântând Moonligth Serenade înainte de a pieri în apele Canalului Mânecii la vreme de rãzboi... îmi zice. în mod natural .

tonifiant ºi edenic. p. sfioºenia.” (Laura Rosca. Edenul ca Naturã este expresia unei desãvârºite întâmplãri meºteºugãreºti care adunã laolaltã „arta grãdinilor. 121).Daniel Vighi Natura. o beþie ca acelea ale lui Timothy Leary ºi Richard Alpert. Majuscularea aceasta întrebãtoare mãsoarã distanþa faþã de estetica romanticã. „Vraja dulce”. creatorii Fundaþiei Internaþionale pentru Libertate Internã. este „sãlbãticia” dintâi. pe bãtrânul vrãjitor Juan Maltus. Gallimard. 2009. „norocul zilelor de varã” totul e mignon. Se poate ºi una ºi alta! Dovada supremã mielul care doarme ferice. Tous les jardins du monde. editorii revistei „Psychedelic Review" ale cãrei pagini gãzduiau sloganurile publicitare: „Mescalinã! Misticism experimental! Ciuperci! Extaz! LSD-25! Expansiunea conºtiinþei! Transcendenþã! Haºiº! Botanicã vizionarã! Psihologia religiei! Libertate interioarã! Volburã! Politica Sistemului Nervos!” (Winkler. o binevenitã diminutivare. o alunecare într-un mai puþin odihnitor. p. psihedelismul ºi consumul de droguri (cum ar fi mescalina). melancolia. mãreþ ºi sempitern coboarã. Gabrielle van Zuylen. iar lentoare asta este ºi ea o diminuare. o beþie policromã. p. 1996. ºi florile-mi dezmiardã ochii” Poteca dinspre cosmic. gesturile: întâmplãrile stau sub vraja ca de medicamente psihotrope. Toate dobândesc sensuri psihedelice. dintr-un noroc. Versurile „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare/Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. Tot în grãdinã. 2009. aºa ca dupã o beþie zdravãnã cu mescalinã. Jungla ºi grãdina zoo. între labele leului. p. ocrotitoare ºi liberã de orice fel de sãlbãticie?”1 (Jinga. vorba poetului. intrã Dimitrie Anghel ºi dã peste Eden: „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. viaþa curge lent. 1994 (apud Jinga. gândurile sunt „blânde” ºi „alintã”. 7). Dar fapta lui este imediat 1. pe post de sacerdot al LSD-ului ºi de ucenic al ºamanului Maltus: „Cîteodatã. gândul este „iertãtor ºi bun”. amintirile. 7) 32 . Mãreþia e intimism olfactiv: „miresme dulci de flori” îmbatã vizitatorul. ºi florile-mi dezmiardã ochii” seamãnã “procesului acelei «lãrgiri de conºtiinþã» (la care) participã doctrinele oculte ºi religiile orientale. florile care „dezmiardã ochii”: amestec de eros ºi magie a efectelor halucinogene ale lui Carlos Castaneda ascultându-ºi maestrul. grãdinã fiind. 2005. prin anul 1905. 212) Beþia din grãdina lui Dimitrie Anghel este o faptã miraculoasã pe care o povesteºte Castaneda. nostalgia omului dupã starea paradisiacã a unei naturi originare. pur ºi simplu. Sãlbãticia ºi parcul. calde. e aºa ca în extazul cu marijuana sau canabis. plãcut. un om obiºnuit reuºeºte (…) sã intre într-o altã lume. Cu observaþia cã Edenul.

org/wiki/Jazz_fusion): Ricoeur. Versuri ºi prozã. P. Jinga. (1996). (Castaneda.. Anghel. Castaneda.wikipedia. D. Rosca. M. Cinci lecturi biblice despre om. Eseuri ºi documente despre America de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Timiºoara: Editura Marineasa. Bucureºti: Editura RAO. (1984).Ne aflãm din nou. Arta visatului. C. 100) Bibliografia folositã în bucãþica de faþã care e “jazz fusion. 8). o lume greu de perceput raþional despre care ucenicul întreabã naiv ºi copilãros maestrul: “. (2000). Existã aceastã lume sau este ea doar o plãsmuire a minþii mele?”. Vârsta nouã a religiozitãþii. Trecutul apropiat. don Juan. Braga. A. L. în care am mai fost. 33 .. CAIETELE ECHINOX. 2000. or jazz-rock”.” Acea altã lume este dincolo de portiþã. adicã “a that developed from mixing and rhythms and the amplification and electronic of ” (http://en. ªamanismul postmodern (Vol. (1989). Studiu de caz: Carlos Castaneda. Cluj: Editura Dacia. P. Bucureºti: Editura Albatros. In C.Pe muzica lui Mily Balakirev. spre grãdina cu “vraja dulce”. Bucureºti: Editura Univers. (2009). în acelaºi loc. p. Metafora vie. fusion. etichetatã drept nebunie sau halucinaþie. Winkler. C. (2005). Cluj: Editura Dacia.

Aºa va fi.Replay @ Forward Ioan Moldovan  POEZIA E (TOT) LA BISTRIÞA. între 12-15 iulie 2012. venit de la Sibiu. Aºa a fost. cu inteligenþã. generoºi. O Bistriþã care tocmai îºi trãia cu fast ºi antren Zilele. La a patra ediþie. cu personaje bine conturate. iar moderatorul lor a fost poetul Radu Vancu. cu Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu. Dan Coman ºi Marin Malaicu-Hondrari. dincolo de vârsta. faima ori farmecul individual. Grigore Þãrmure. au fost gazde ireproºabile ºi organizatori inteligenþi. stilul. toate dispuse ºi bine dispuse sã facã faþã cât mai convingãtor condiþiei exigente de invitat al Festivalului de poezie ºi muzicã de camerã – Poezia e la Bistriþa. avându-i ca invitaþi pe Oana Vãsieº ºi Andrei Gamarþ. credem. Majoritatea secvenþelor acestui „film” cu poeþi s-au derulat la Centrul Multicultural Sinagoga. subtilitate ºi putere de seducþie. cu Gringo de Radu Niþescu. Aºa e. sper. toþi dovedind cã 34 . secondaþi eficient de echipa lor bistriþeanã. admirabil cunoscãtor al poeziei tuturor celor despre care a vorbit. poeþi tineri ºi adevãraþi. Claudiu Komartin ºi Bogdan Coºa au prezentat revista Poes:s International ºi au girat ediþia LX a Clubului de lecturã Institutul Blecher. sperãm. plini de imaginaþie ºi solicitudine ai acestei petreceri poetice. Lansãrile de carte au prilejuit întâlnirea cu Pãzitoarea Anei Dragu.

Elena Vlãdãreanu ºi Marta Petreu – în cea de-a treia searã. Sorin Gherguþ. La Plan B Club Café Radu Vancu i-a provocat pe Ioan Moldovan. Robert ªerban ºi Ioan Moldovan – în prima searã. Domnica Drumea. distins cu Premiul USR pentru prozã. de curând apãrut la Polirom. poeþi. Ana Dragu. prozatori. Andrei Dósa. au prilejuit lecturile poeþilor invitaþi: Ion Mureºan. cititori etc. 2011). Andrei Gamarþ. integrala poeziei sale ºi volumul O zi din viaþa mea fãrã durere. Radu Niþescu. cãreia i-au fost prezentate douã cãrþi . Radu Vancu. Aurel Pantea ºi Nichita Danilov sã se confeseze cu privire la felul lor de a trãi ºi scrie poezie. Nichita Danilov ºi Aurel Pantea – în seara a doua. Irina Bruma. Doina Ioanid. La acest capitol doi invitaþi seniori. Alexandru Uiuiu ºi Ion Vlad i-a lansat romanul Ploile amare (Charmides. Alex Vãsieº.Replay @ Forward valoarea nu aºteaptã adunarea anilor ca sã se adevereascã. Claudiu Komartin. Olga ªtefan. cãruia un triumvirat format din Ovidiu Pecican. Momente de desfãtare. invitatul special al poeþilor de la Bistriþa. 35 .Apocalipsa dupã Marta. ºi prozatorul Alexandru Vlad. nume de top ale literaturii: Marta Petreu. cu o audienþã de invidiat pentru numãr. atenþie ºi interes viu. prestaþia acestora fiind îmbelºugat extinsã prin intervenþiile celor de faþã.

M-am întors de la Bistriþa cu certitudinea ºi cu bucuria de a fi avut o privilegiatã întâlnire la cel mai înalt nivel cu poezia. Beethoven. un altul susþinut de Rãzvan Dragnea cu piese de Bach/ Bussoni.Ioan Moldovan U n recital la patru mâini – mâinile de maeºtri ai Corinei Rãducanu ºi Eugen Dumitrescu – având în program compoziþii de Claude Debussy. cu irepresibila dorinþã de a spune pe faþã: fericit cel care a fost ori va fi invitat la Bistriþa! 36 . principalul organizator ºi susþinãtor al Festivalului. Franz Liszt. Max Bruch ºi David Popper – au asigurat poeziei o nobilã ºi emoþionantã însoþire cu muzica de înaltã clasã. este o instituþie de indubitabil profesionalism. Serghei Prokofiev ºi George Enescu ºi un recital cameral susþinut de Ávéd Éva (pian) ºi Kozma Péter (violoncel) – cu creaþii din Luigi Boccherini. ªi cu o atenþie programatic îndreptatã spre muzicienii tineri de valoare. Maurice Ravel ºi George Enescu. dovedind cã Societatea de Concerte Bistriþa (director Grigore Þãrmure).

Poeme Gheorghe Vidican PATUL NUPÞIAL sânge strãin împrospãteazã trupul miresei cu nechezatul mirositor al ierburilor în nopþile de varã paºii mirelui lasã poftele altor femei roºiatic giulgiul miresei se prelinge sub pleoapa nuntaºilor PRIVIREA BUNICII mersul pe bicicletã prin praful zilei macinã oasele de exil ale bunicii trecãtorii sunt ochii pãmântului în setea amiezii poartã tânguirea fântânii pe umeri liniile obosite ale orizontului în privirea bunicii mersul pe bicicletã al îngerilor nãpãdite de ierburi clipele de exil ale bunicii împart zarva de pietoni în cerºetori ASTORIA proaspãt ca ºi tinereþea mãrunþiºul din buzunarul liceanului foºneºte prin jocul de cãrþi plantaþia de cafea împodobeºte sânii chelneriþei plescãitul cojilor de seminþe e o ceremonie pentru fumul de þigarã mirosul a ajuns bãtrân în ceaºca de cafea mirosul cafelei alungã rãsãritul ZI DE VARÃ fumul din pipa bunicului aºeazã amiaza pe coama dealului merele cu chip de copil putrezesc în literele braille degetele orbului ridicã din 37 .

Gheorghe Vidican umeri suportã filã cu filã altceva izvorãºte din coasta dealului cu braþele pline de ochi fântâna adapã caii sãlbatici ai nisipului leagã la ochi pasãrea oarbã ºi stinsã OCHIUL ochiul din ochiul mamei lumineazã celãlalt ochi sparge sângele meu ºoaptele descompun poemele mele în susur celor neauziþi le spune mânia din ochiul mamei picãturã roºiaticã a nopþii în oglinda proaspãt trezitã TOAMNA ochii degetele creºtineazã frigul toamna îºi odihneºte paharul de oboseli rãsturnat peste coapsele tale strivesc liniºtea din merele coapte coaja de nucã descopãr nechezatul cailor în crãpãturile secetei peste sânii tãi se prelinge umbra pãsãrilor de pradã picurã în sârma ghimpatã sângele ritualic al brumei lipsit de luminã mirosul mustului curge spre pivniþele din deal memoria lumineazã icoana din degetele oarbe LA PUªCÃRIE îmbrãþiºãrile tale personalizeazã frigul virtual al iubirii trãieºte anotimpurile în zãngãnitul uºilor jocul are zãbrele argintii strecurat violul scuturã noaptea în palmele femeii de serviciu dragostea lor uimeºte câinele lãþos al patrulei o voce precoce recitã din serghei esenin SÂNGELE MEU mângâie piatra coapsa felceriþei din petid sudoarea cosaºului înroºeºte fânul barba bunicului stãruie în sângele meu susurul robinetelor umple în bucãtãrie gamela soldatului sudoarea cosaºului disperseazã unitatea de artilerie în femei posomorâte raveica se plimbã cu ligheanul printre insomniile cimitirului sângele meu încurcã mersul pe bicicletã al învãþãtoarei râsul copiilor bate o pendulã fãrã scãpare degetele orbilor leagã mirosul fânului tot mai departe de poartã 38 .

Cronica literarã Liana Cozea Teama de a fi fericit Radu Mareº Deplasarea spre roºu Editura Polirom.S. Editura Limes. 2012 La mai puþin de doi ani de la apariþia romanului Când ne vom întoarce (Cluj. când talentul sãu se menþine la un zenit prelungit ºi durabil. de sincronizarea istoriei mici cu istoria mare. Scriitor remarcabil. prelungind-o intensiv pânã în momentul final al revelãrii adevãrului descumpãnitor. posedã un talent al povestirii. creând o stare de încordatã aºteptare. a încordãrii firului narativ ºi a dezvãluirii parcimonioase. Acest roman al sãu. Prozatorul reuºeºte. (2010). În esenþã. preocupat. ca în mai toate romanele din ultima perioadã. ce descojite. Radu Mareº. jupuite deceleazã ascunziºurile unor existenþe aparent banale. dar remarcabile mai ales prin incongruenþele naturii lor iscusit realizate din straturi. reconstituind cu migalã. dens prin dramele concentrate în paginile sale. de plasare a dramelor individuale în conjunctura istoricã atent reclãditã. o voluptate a narãrii se întrevede în paginile sale de prozã. 2010). se sprijinã atât pe trama inteligent alcãtuitã. dar ºi pe personajele. De aceea se poate vorbi de o tensiune retrospectivã ºi de una anticipativã care pãstreazã treaz interesul la lecturã. este nefericita poveste a unui naiv profesor de francezã. sã tensioneze textul. puþine la numãr. menit parcã a sublinia ilustrativ aceastã perioadã fastã a creaþiei sale. Radu Mareº publicã la Editura Polirom romanul Deplasarea spre roºu. recompensat cu prestigiosul Premiu pentru prozã al Uniunii Scriitorilor (2010) ºi Premiul pentru prozã al Filialei Cluj a U. fericit un numãr de ani ºi ingenuu în a crede în 39 . El are ºtiinþa dozãrii dramatice. om de bunã credinþã.

ameninþat permanent de prezentul instabil. ziarist de ocazie. În lipsa alcoolului anesteziant ºi abrutizant. o permanenþã aparent indestructibilã a micului sãu univers. era nevoie sã vinã seara. îi puteau asigura un somn chinuit ºi vremelnica uitare. tãcuta englezoaicã – Diana ºi atât. sã redea intensitatea interioritãþii personajelor sale. acolo. devenit în timpul liber. îºi cãra. „cãci nu existã nici cea mai micã amprentã a suferinþei ºi a nebuniei care sã se deconspire pentru un ochi indiscret“. Cu aerul ei somnolent. iar þiuitul singurãtãþii amplificat în urechi ºi craniu e în sine o torturã“. îl ajungea din urmã ºi intra iarãºi în „cercul de foc al nopþii“. dupã 1989.Liana Cozea durabilitatea stãrii sale de bine. prin ajutorul acordat de o bisericã catolicã londonezã ºi Crucea Roºie. Radu Mareº este un fin analist ºi un autor delicat cu personajele sale. la fel de anonimã. Seara. dar mai ales de reminiscenþele unui trecut. Diana. de nesuportat. în prag de normalizare ºi modernizare. anihilând în parte amintirile fulgurante. absent. asemenea loviturilor în plex. doi inºi de o singurãtate „care-i sãlbãticeºte pe oameni“. în lumea ei – însoþitoarea convoiului de ajutoare. devine prin destãinuirea ei elementul declanºator al amintirilor adânc reprimate ale lui Romi. cu mama sa – justificatoare a crizei domestice ºi a abandonului lor rãmas neexplicat. plin de amintiri dureroase. rãmas în Germania. apatic. unde cele douã sticle de vodcã bãute ritmat. izbutind. de parcã „se contaminase ºi ea cu virusul valah al poveºtii“. cumpãnit. Romulus. Romanul are douã pãrþi al cãror liant este protagonistul. Ascuþimea intelectului ºi subtilitatea demersului sãu analitic se îmbinã fericit. 40 . ecranul opac cu valenþe protectoare. Romi. Este relatarea – folosind pretextul unei scrisori adresate fiului sãu. Diana avea „o nepãsare de sus faþã de tot restul lumii sesizabilã în zâmbetul mecanic ºi privirea inexpresivã“. Capitolul întâi debuteazã în manierã balzacianã. ziua. peste tot „delirurile ºi nebuniile nocturne. fãrã „a family name“. de o individualitate aparte. amintiri împotriva voinþei sale ºi „tocmai de aceea atroce. insuficient înþeles ºi asimilat. eroul se îndreaptã spre locurile descrise minuþios. antrenat sã scrie reportaje despre una din terifiantele case de copii handicapaþi. deºi „asemenea melcului“. la volanul maºinii sale. cu caracter de generalitate – profesor de francezã. ca într-un ritual. implacabil. îngrozitoare“. pentru a cãrui „nebunie“. pe lângã „compunerea“ atmosferei. sã se întoarcã în bârlogul sãu de la etajul trei. „nebunul“. de care era imposibil sã mã separ complet“. „halucinaþiile insomniei“ deveneau spre dimineaþã „îngrozitoare. Romi ºi atât – absenþa numelui de familie îl plaseazã într-un soi de anonimat. Dimineaþã de dimineaþã ieºea în lume cu cea de a doua faþã a sa.

el îºi cânta melodia „la care ea asista din loja aflatã la o distanþã cosmicã“ ºi se întreba cu amãrãciune. Fiinþã bizarã. chiar 41 . care urma sã se instaleze între noi.] ºi nici nu mã simþeam în stare sã spânzuri comuniºti de felinarele de pe strãzile oraºului“. mai de ne-spus despre sine“. poveºtile lor sunt diferite. Romi având „revelaþia uriaºei. Tocmai viaþa Dianei. încercarea de a se autoconvinge cã trãieºte starea de fericire a omului mãrunt. aproape sublime. Romi. cu rãbdare ºi empatie reconstituie migãlos felii din trecutul ce are pentru ambele personaje o mare relevanþã. unele uitate de tot [. pânã nu cu multã vreme în urmã trãind într-o stare de „fericire“ obliterantã. cã este „inapt de vise grandioase cu care apoi sã mã grozãvesc. drumurile lor s-au încruciºat „doar ca sã ne spunem unul altuia povestea“. obligat sã accepte. fericirea „care se prelungeºte din ea însãºi“ – este o mascã. „nu descoperise vreodatã motive puternice de bucurie sau încântare care s-o facã sã încetineascã paºii. admite resemnat cã în cuplul pe care îl alcãtuieºte cu Grete. dupã adopþie. se poate sã fi provocat destãinuirea lui Romi. pierdut în puhoaiele umane de la periferia metropolei“. cu infinitã tandreþe. Diana.Teama de a fi fericit Cuvintele sale scormonesc cu delicateþe totuºi ascunziºurile sufleteºti. iar lumile lor diverse. ca apucaþii. în formele ei delirante. niciodatã nu avusese ocazia sã-ºi utilizeze „calificarea“ împotriva lui însuºi. cea care-i cunoaºte „visele mediocre de spirit mulþumit cu puþinul pe care viaþa i-l oferã fãrã preþul coºmarurilor“.. Tãmaº. fost navetist plin de cicatricile secrete ale vanitãþii rãnite. capabil sã sesizeze „nebunia purã. fosta Wagner. fãrã voinþa sa. Obsesia fericirii lui Romi. sã zãboveascã“. dar ºi neîndurare. înainte de a-i scrie fiului sãu: „siguranþa ºi rãceala“. stupefiante. în momentele sale de luciditate. Diana a fost singura fiinþã cãreia îºi deschide Romi sufletul. ne luam parcã la întrecere care mãrturiseºte ceva mai îngrozitor. Din douã motive. atunci când. ceea ce îi dezvãluie oglinzile sale interioare. completa detaºare cu care povestise despre sine. „fãrã sã ezite o clipitã când ajungea în proximitatea rãnii“ ºi al doilea era limba strãinã. Este masca omului ce trebuie sã accepte inadecvarea dintre el ºi femeia iubitã. ca ºi sinceritatea totalã ce numai în prezenþa unei persoane asexuate o poþi arãta. derutat. era „un atom anonim ºi bezmetic. franceza.. cu o biografie atipicã. masca vulnerabilitãþii lui. o fiinþã de o singurãtate aproape absolutã. „în ce ierarhie mã situez eu. cosmicei distanþe“ care îi separa. Subtil blazaþi sunt amândoi eroii acestei prime pãrþi. iar sinceritãþile lor. îºi mânuieºte scalpelul. desfãºuratã la ani-luminã de orice prilej sau sentiment de fericire.

„se descoperise într-un vid absolut. îºi duce existenþa solitarã. arestarea pãrinþilor ºi dispariþia lor definitivã. Hans. iubita ºi apoi soþia sa.Liana Cozea ºi în afara familiei ei [. cei doi copii. Dupã plecarea autoritãþilor. bântuiþi de coºmaruri nocturne terifiante. muziciana. Textul are coerenþã tocmai prin aceste caractere bine construite ºi credibile ºi transmite o stare de emoþie autenticã. ineficient în faþa sufletului blindat. traumã pe care nu au depãºit-o nici la anii maturitãþii. cu predilecþie trãirile eroului confruntat cu ceva camuflat. îºi târa dupã sine amintirile din vremea prunciei. violonista din orchestra operei oraºului transilvãnean. ascunzãtoare gãsitã întâmplãtor în jocul lor. o perioadã lungã de timp. consolare. consecinþã. aºa cum îºi ducea cutia neagrã a viorii. insuficient dezvãluit ºi care îl depãºeºte. amplasându-i în situaþii revelatoare pentru profilul lor. unde era mereu frig“. îi împrumutã protagonistului sãu calitãþi de analist. marcat el însuºi de amintiri. Grete. Personajul Romi este un „scafandru“ al propriului sãu suflet. cu porþile sigilate. venea sã mi se adãposteascã în braþe în camera ei de pe colþ. pe când se aflau în Germania îi transferã „geamãnului – în cel mai firesc mod cu putinþã – aceeiaºi neîmpotrivire“. Autorul. tatãl adoptiv al gemenilor presupuºi orfani. copiii salvându-se. o traumã. Hans. medic stomatolog. iar hazardul fãcuse sã fiu eu cel care m-am apropiat sã o iau de mânã“.. însã insuficient calificat pentru complexitatea situaþiei cu care se confruntã.. al Gretei. În abandonul ºi abulia de un soi aparte. la rândul sãu. Grete ºi fratele ei geamãn. în niºte vremuri tulburi. „cum îºi trag mamele dupã ele pe stradã câte un copil care se împiedicã. cascã gura la vitrine“. de unde imensa sa vulnerabilitate. fãrã fisurã. îi depãºeºte capacitatea de înþelegere ºi previziunea ocrotitoare. care dupã moartea lui Moºu. cu rãsfrângeri dramatice ºi asupra partenerului ei de viaþã. pe lângã aceste îndoieli era însã ºi graba ei febrilã cu care „dupã ce ne scoteam hainele. dar ºi Hans. neîndoielnic. cu real talent interpretativ. lãsaþi de capul lor au rãtãcit prin gospodãria nemþeascã din Transilvania ca „printr-o pãdure sãlbaticã“ ase- 42 . cãci „peste interdicþia sau blocajul. sprijin ºi probabil uitare. abstrasã ºi pãrelnic docilã în viaþa cu Romi. au trãit în fragedã copilãrie. cãutând ocrotire. a aceleiaºi traume. peste refuzul indus sau impus [. rãmânând în casa pustie. Grete. Radu Mareº are o delicateþe în a-ºi mânui eroii. fugit în Germania înainte de 1989. refugiaþi într-o ascunzãtoare. la vârsta de patru ani. nu mai mare decât o cutie.] ºi câtã afecþiune e în stare sã acorde cuiva“. de unde destinul lui Grete de om rãnit.. Grete.] n-a trecut niciunul din gemeni ºi în fond asta conteazã“..

repetându-ºi cu încãpãþânare. autorul derobându-se de elementele ºi detaliile derizorii. Deºi are tenacitatea omului ce-ºi urmãreºte drumul spre fericire. sau sã prevadã drama la care va asista ca martor ºi erou implicat ºi nici deznodãmântul. dar ºi incasabilã. a acceptat iubirea ocrotitoare a lui Romi. încã un milimetru în plus ºi urma ceva înfricoºãtor de care. deºi proiectat pe distanþã lungã. la persoana întâi. socotind ºi cã n-ar fi îndrãznit nimeni sã intre rupând sigiliile“. în care era ºi o disperare enormã. dintr-un instinct orb. mic-burghezã. „ca sã mã eliberez de teroare“. Grete. refuzam sã iau cunoºtinþã“. în plinã cecitate. pentru care a optat. Autorul îºi înzestreazã personajul narator cu o luciditate care îl edificã numai parþial asupra lucrurilor. cãci casa ei nu poate fi decât acolo unde se aflã ºi Hans. Mãrturisirea lui Romi. detaºat ironicã. se cumuleazã în coºmarurile Gretei „poarta ferecatã apãrea pânã la urmã ºi la fel uºile. într-o lume închisã. de unde ºi refuzul de a avea copii. foamea. cãrãmidã cu cãrãmidã. de fapt de mimarea acestei stãri. E un clopot de sticlã transparentã. ca pe ceva pasager. bãrbatul ei de tranzit înþelegând mult prea târziu sensul exact al respingerii categorice a ideii de familie. dar fericire. bãrbatul ei. spaimele trãite intens.Teama de a fi fericit menea lui Hansel ºi Gretel din basmul fraþilor Grimm. „privitor ca la teatru“. copil. înaintând. ºtie cã „încã un pas mai departe. din fotoliul sãu. personajul se abstrage istoriei mari. se precipitã totul dintr-o datã ºi surprinde printr-o dezvãluire învãluitã. cãsnicia ei devenind o punte spre acel acasã dupã care tânjeºte. cu cât. greu de spart ºi cu toporul. Romi nu sesizeazã provizoratul în care s-a cuibãrit Grete. Finalul este cu atât mai impresionant. ca într-un soi de autoinducere progresivã. ªi în acest roman al sãu. implicat sentimental. spaþiu de tranziþie în care s-a refugiat ea. inabil sã descopere. Separarea lor de lumea de afarã era totalã. parcã nemeritatã. Radu Mareº mizeazã pe elementul surprizã. convingerea cã trãieºte o stare de fericire. totul rãmas neînþeles. limitatã la cercul familial. frigul ºi neputinþa de a-ºi explica ce li se întâmplã. provizorat pânã la „reîntoarcerea acasã“ ºi regãsirea lui Hans. cum o fi fiind ea. era înso- 43 . cã „fericirea. Singurãtatea lor. continuã sã se rãsfeþe. fãrã a ignora enigmatica pasivitate a lui Grete. eroul sãu are totuºi conºtiinþa unui iminent dezastru: clãdindu-ºi fericirea. apartament de trei camere. maºinã. pe care el mizeazã cu un soi de resemnare entuziastã. ci din contra. asistând. se încarcã de dramatism pe mãsurã ce. pe care îl pregãteºte cu infinitezimale precauþii ºi aluzii. Mult prea preocupat de fericirea sa modestã: soþie. la derularea evenimentelor de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. printr-un salt spectaculos.

Romi simþea cã ameþeºte ca între douã oglinzi paralele“. de data aceasta. este elementul surprizã al romanului de atmosferã. individuale. Abia atunci.) Ultimele pagini ale romanului îl reconecteazã pe erou la evenimentele sângeroase de reprimare a protestatarilor. cã gemenii ar aparþine aceluiaºi corp. salvator pentru cele douã fiinþe pierdute care se regãsesc. Finalul este. din spate. demolând într-o clipã întregul edificiu de fericire precarã. niciodatã depãºitã. cel puþin unul care incitã spiritul ºi imaginaþia. chiar dacã nu interpretabil. m. Metonimia din final îi conferã ºi acestei cãrþi a lui Radu Mareº calitatea de prozã gânditã ºi finisatã cu voluptate neînfrânatã. În cea din urmã zi petrecutã în Germania. dar ºi în stilul expunerii dã dovada remarcabilei sale originalitãþi. întâmplare zguduitoare. o infimã tresãrire interogativã de spaimã”. dupã ce ºi-au purtat cu ele trauma niciodatã uitatã. având aceeaºi aurã“. scris într-o manierã aluzivã. 44 . prin aprobare de sus. poate pueril“. acþiunea punitivã a minerilor. iscã întrebãri la care e obligatoriu sã oferi ºi rãspunsuri. „geamãnul – era ca ºi cum ar fi fost ea însãºi. rafinamentului ºi forþei expresive. a „golanilor“ din Piaþa Universitãþii. aceluiaºi „corp astral. mãrturisirea fãcutã de Hans celuilalt Tãmaº. în compoziþie. dezvãluind tragedia fraþilor Grete ºi Hans: „toatã copilãria. Romi are revelaþia actului abominabil la care este martor de facto. dar ºi mai târziu m-au chinuit înspãimântãtor coºmarurile surorii mele care nici azi nu e vindecatã ºi nici nu mai sper cã va fi vreodatã“ (subl. dar ºi cu delicateþea scriitorului care atât în povestire. în care cercul istoriei mari încorporeazã ºi supune cercul istoriei mici.Liana Cozea þitã de îndoiala care-i cãlca pe urme. dobândeºte semnificaþia deplinã. aproape „narcotizat de fericirea“ în care exista un „reziduu imatur. sau chiar împrejurarea cã faþã-n faþã cu Hans. în actul narãrii. uitându-se de la unul la altul. de care Romi era conºtient. Dezvãluirea brutalã depãºeºte cu mult ciudãþenia condiþiei speciale de geamãn. dar ºi de o micã. cu un rol presupus malefic. sau mãcar. agravatã de ani. dar ºi roman politic. dar episod instinctiv curativ.

„Estul naivitãþilor noastre”. poartã subtitlul (naiv. tocmai datoritã enormitãþii lor ºi uºurinþei cu care contemporanii le digerã. încãrcat de valenþe culturale. rãmâne necunoscut. Nu ºtiu sã existe. dezaprobarea asiduã a unora dintre contemporanii sãi. Gabriel Liiceanu are un har extraordinar în a desface un concept în pãrþile sale esenþiale ºi de a-l dezvãlui. 2012 Grea misie sã scrii despre vreo carte a lui Gabriel Liiceanu. în anii postdecembriºti. 45 . Frapant în tot acest demers al lui Liiceanu de a se face ascultat este modul în care reuºeºte sã comunice chestiuni aparent complicate. totuºi. în toatã splendoarea sau. Privit deopotrivã cu admiraþie ºi cu urã. cu trimiteri la logica elementarã ºi la o minimã eticã salvatoare. cã zilnic se loveºte de ceea ce el ar numi „lucruri strigãtoare la cer” dar care. stârneºte. Liiceanu a avut mereu postura unui ins aflat într-o perpetuã stare de consternare. însã nici nu cred cã majoritatea aserþiunilor sale despre ce sa întâmplat cu societatea româneascã de dupã 1989 pot fi desfiinþate prea lesne. clar ºi concis. dupã parcurgerea celor 27 de convorbiri. De aceea e atât de greu de înþeles cum de un discurs elegant. devin banale. A ºi declarat. la un moment dat. Rãspunsul. dupã caz. volumul de interviuri pe care l-a publicat recent la editura Humanitas. hidoºenia sa. Nu sunt dintre aceia care considerã cã orice atac la ideile lui Gabriel Liiceanu constituie un mod abject de argumentare ad hominem. vreo personalitate culturalã mai controversatã decât filosoful pãltiniºan. vor spune scepticii) „Oare ne putem apãra prin cuvinte?”.Cronica literarã Dan-Liviu Boeriu Lucruri strigãtoare la cer Gabriel Liiceanu Estul naivitãþilor noastre Editura Humanitas.

dacã ai ceva de spus. Începând din primele zile ale acelui tulbure 1990. Limbajul – devenit din nou armã a manipulãrii – nu a trecut. În primul rând. ci doar ºi-a tãiat cuvintele în stofa discursului de tip nou ºi.246). În al doilea rând. Limba de lemn a foºtilor activiºti nu s-a schimbat fundamental în intenþii. ºi pânã la acest volum cuprinzãtor care înglobeazã aproape toate luãrile semnificative de poziþie ale lui Gabriel Liiceanu. confiscarea brutalã a discursului public ºi. exilat din austeritatea turnului de fildeº unde l-au plasat toate cliºeele rãsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecþie solitarã. de convulsiile lumii în care i-a fost dat sã trãiascã. „ieuropean”. Trebuie sã-i exprim. editorul Humanitasului a traversat o perioadã de prelungi frãmântãri interioare. pe care de consecinþã. când „Apelul cãtre lichele” fãcea sã se trezeascã în unii conºtiinþa refuzului de a fi cãlcaþi din nou în picioare. dacã pot sã exprim mai bine ceea ce alþii simt ºi nu pot exprima.Dan-Liviu Boeriu Filosoful. ce-i drept. O ºi spune. ºi în aceastã 46 . Amãrãciunea cu care autorul „Apelului cãtre lichele” constatã acest lucru nu are nimic de-a face cu vreo tentivã de incriminare a unor concetãþeni debusolaþi ºi manevraþi miºeleºte (Liiceanu e strãin. tragedia primordialã a noii orânduiri de dupã 1989 a fost. [. nu doar preluarea abuzivã a puterii de cãtre figurile reºapate ale vechilor tovarãºi. evident. de verva demolatoare a unui Þuþea care considera cã a fãcut temniþã pentru un popor de idioþi). a unui „pupat toþi piaþa endependenþi”. surprinzãtoare prin sofismul etic care îi stã ca fundament este ideea unei reconcilieri candide cu trecutul comunist. exprimându-mã” (p.] Mi-am zis cã dacã Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeºte exprimarea. cum altfel. ci. ci ºi-a continuat nestingherit drumul cãtre pervertirea conºtiinþelor.. am început sã cred cã. rãspicat. în opinia lui Liiceanu. care se soldeazã cu cãrþi pline de note de subsol ºi cu o anumitã paradã de erudiþie. provocate. trivializarea acestuia. Radiografia tuturor acestor tare ale societãþii româneºti este preocuparea constantã a autorului ºi temã centralã a acestui volum. Cu vârsta. Gabriel Liiceanu are. printr-o perioadã de restructurare ideologicã. mi-a devenit din ce în ce mai limpede cã nu mai cred în discursul pur filozofic de tip speculativ-german. mai ales. s-a hotãrât sã iasã în agora ºi sã punã la dispoziþia celor dispuºi sã-l asculte toatã priceperea sa. trebuie sã poþi s-o faci în cuvinte care ajung la toþi ºi cã toatã lumea are sã se recunoascã într-un dialog cu tine. atunci eu am o obligaþie faþã de ceilalþi. în volumul de faþã: „Dupã ’90.. ci mai degrabã cu stupoarea provocatã de faptul cã un asemenea demers naþional de re-îndobitocire e posibil pe fondul unui scenariu al dobândirii libertãþii. aºadar.

79-140).Lucruri strigãtoare la cer chestiune. Monica Lovinescu. nu putem. peste toate acestea. ºi anume în acele cazuri în care însãºi victima decide sã-l izbãveascã pe cãlãu de pãcatul sãu. o pãrere fermã. ci din con- 47 . sã practicãm uitarea milioanelor de victime ale opresiunii comuniste ºi iertarea celor vinovaþi de aceastã tragedie istoricã. Vlad Zografi º. în care editorul trebuie sã dea seamã de fiecare leuþ al editurii pe care o patroneazã) ºi nici desele evocãri fulgurante ale prietenilor (Andrei Pleºu.a. Liiceanu rãspunde cu calm ºi cu migalã tuturor acuzelor. considerând cã intenþia defãimãtoare a publicaþiei respective are mai degrabã conotaþii politice decât mizã culturalã. Gabriel Liiceanu vorbeºte cu pasiunea dascãlului care-ºi vede înfãptuite aspiraþiile. care au încropit un adevãrat serial al demolãrii ºi al demitizãrii unui personaj public aflat. el traseazã clar contururile etice ale putinþei de a ierta. de regulã. nici viaþa culturalã româneascã de azi (unul dintre cele mai agasante interviuri este cel acordat de Gabriel Liiceanu lui Ovidiu ªimonca. Un astfel de gest – global. Pe care de consecinþã. Cu ce rãmâi dupã lectura acestei colecþii de întrebãri ºi rãspunsuri? Cu o mãrturie curatã ºi clarã a nedumeririlor legitime.). discutabile. un adevãrat scandal etic. mai grav. rezolvãri spectaculos de simple. operând chiar ºi în cazurile. Virgil ierunca. într-o aproape perfectã stare de intangibilitate. Mai puþin relaxat – deºi se strãduieºte sã pozeze în individul neatins de calomniile îndreptate împotriva sa – ni se aratã Liiceanu în dialogul cu Cristian Teodorescu. cu reþete sãnãtoase pentru depãºirea unor rãfuieli sterile ºi obositoare în marginea unui trecut voit volatil. moralmente vorbind. cu imaginea unei lumi în care lucrurile cele mai complexe au. una dintre cele mai ambiþioase proiecte filosofice ale secolului XX. Nu lipsesc din acest volum exhaustiv nici referirile la Noica (strãbãtute mereu de un fior al admiraþiei nesmintite a emulului faþã de profesorul sãu. În dialogul purtat cu Iosif Sava („Seratã muzicalã. Zece oameni care trebuie împuºcaþi pentru a avea liniºte în þarã” – straºnic titlu!. referitor la acuzaþiile aberante de plagiat formulate de ziariºii de la Ziua. p. precum ºi despre receptarea publicã a volumului „Fiinþã ºi timp”. pânã la acel moment. Despre dificultatea traducerii lui Heidegger în româneºte. diluat ºi esenþialmente fals – ar reprezenta nu doar o depãºire a calitãþii morale proprii ci. pornite nu din furie revanºardã. cu o colecþie vivantã de portrete ale epocii. ale piruetelor cu iz legionar ale maestrului). sugerând cã acest act nu are „eficienþã” moralã decât atunci când rãul care stã la baza iertãrii a fost individual. cu modalitãþi de a-þi face mai uºoarã resemnarea în faþa destinului colectiv românesc în tranziþie ºi.

102). ci ea e provocatã de obtuzitatea unora la lucruri ca acestea.Dan-Liviu Boeriu statarea maturã a evidentului: „Nu poþi sã treci prin patruzeci ºi cinci de ani de teroare fãrã sã te întrebi cine i-a fãcut cu putinþã. 48 . Patima cu care vorbesc acum nu vine din îndârjire. pentru cã atunci acreditezi crima ca mijloc de viaþã ºi ca formã fireascã de funcþionare a unei societãþi. pentru cã atunci îþi baþi joc de istoria ta ºi degradezi ideea de om. care se scaldã în evidenþã” (p. Nu poþi sã închizi ochii în faþa unor asemenea crime.

mãrturisesc. M-am îngrijorat când am fãcut legãtura dintre antologia despre care scriu ºi cea de acum cinci ani (Noduri pe linia vieþii. Glãsuirea bufonului. 2007). o figurã bonomã. din pricina registrului contrapunctic în care am fost obligat sã o citesc (ºi în care a fost scrisã). Pe copertã. cu niºte dosare sau cãrþi în fundal. cu un total de peste cinci sute de pagini. din volumul Pornind de la zero (1985) este ºi primul amalgam de imagini. 2011 Volumul Cumpãna al lui Cassian Maria Spiridon. precum ºi o serie de Inedite. dar nu magic: „mã locuiesc oarecum cu indiferenþa/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spaþiu/ fãrã adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hîrtie nu se ridicã-n picioare/ pipãi golul/ sau trec prin el/ … / prin noapte vine cu paºi ca de umbrã/ sufletul/ poartã-n spinare capul palid/ cu pãr de cenuºã/ îmi aduc umbra bolnavã de rãu/ furiºatã/ cu petele vineþi/ … / important e/ primul pas/ mîine voi afla uºa camerei/ smulsã/ 49 . inflaþia având. prin rotunjime. în medalion. rolul ei distinct. apãrut la editura Tipo Moldova (Iaºi. o consolidare? Cumpãna cuprinde selecþii vaste din cele zece volume (19852008) ale lui Cassian Maria Spiridon.Cronica literarã Mircea Pascariu Umbrele n-au picioare Cassian Maria Spiridon Cumpãna Editura Tipo Moldova. fiind un laitmotiv generos. este o antologie dificilã. Editura Paralela 45. în fotografie alb-negru. desigur. confesiuni ºi directive care dau tonul întregii suite antologate. întrebându-mã de ce autorul a considerat necesarã o nouã antologie? E o nouã finisare. Piteºti. Primul text. 2011) în colecþia Opera Omnia. îmi dãdea impresia de accesibilitate a lecturii.

acoperitã de tristeþe.. 1994. efectul creat fiind acela al imaginii unui poet care încearcã sã-ºi obstrucþioneze propriile-i versuri. 49).Mircea Pascariu hîrtii împrãºtiate pe toatã cîmpia/ lebede lipsite de zbor/ pete pe faþa nevãzutã/ poeme sinucise. dar ºi de cuanticile încifrate. pp. p. pe de altã parte. absconse. 67-68) ºi exemplele pot continua. Aº face douã observaþii: încercând sã caut suiºurile sau coborâºurile traseului poetic al lui Cassian Maria Spiridon. abundã în volum: „am vãzut închipuirea sfîrºitului/ am vãzut materia/ mumã razelor de soi/ am vãzut pînã la copacul numerelor…/ ombilicul lumii” (Primus movens. uneori obositoare pânã la pierderea totalã a centrelor care le genereazã.” (Poem singur. din volumul Zodia nopþii. prin lipsa progresului.” (pp. sensibil chiar: „ºtiu sã montez maºini/ ºtiu sã le pun în funcþiune/ sã le alcãtuiesc/ din ºuruburi/ din mici ºi/ mari subansamble/ ºtiu sã fac un cofraj/ sã torn beton/ sã folosesc cheia fixã/ sã repar maºini la fel de bine/ cum le montez/ am citit cãrþile lumii/ atît cît s-a putut/ pentru cã timpul nu-mi aparþine/ am vãzut atîtea filme/ cît s-a putut/ mi-am format totdeauna/ singur orizontul/ pãrerea/ n-am avut învãþãtori/ decît viaþa // ºtiu sã lucrez/ sã repar/ sã clãdesc/ sã îndrept/ îndrãznesc sã iubesc frunzele/ marea/ femeia// am auzit cã în lume sunt oameni/ care nu ºtiu sã monteze maºini” (Sînt omul care ºtie sã monteze maºini. pp. lãudabilã în sine. încât ce rãmâne este doar o impresie vagã. din volumul Clipa zboarã c-un zîmbet ironic. uman. din 1985 încoace stilul îi este acelaºi. dorind parcã sã-ºi ascundã simþirile: „…/corbul se-nvîrte în jurul frunþii/ adevãrat/ semn negru/ pe un cer abstract/ grîul pe cîmpul lui Van Gogh/ ºi ochii înnodaþi pe venele ºi arterele mîinii/ un ornic în timpanele inimii/ cheamã vecernia/ am ºtiut sã pãtrund esenþa globularã/ (a ochiului)/ mi-am pregãtit instrumentele de eliberare/ (a sîngelui)/ le-am lustruit în piramidã sub apãsarea astrelor/ în cer precum ºi pe pãmînt/ iubirea aproapelui/ apologie ºi diatribã în septuaginta/ . de paradoxuri neajutãtoare.. Unele texte sunt reci. A doua observaþie este legatã de tematicile abordate. Când se descotoroseºte de intelectualism. diluate. uneori chiar foarte aspre. ceea ce ar presupune o anumitã constanþã. dar care s-ar putea traduce ºi printr-o platitudine. din volumul Zodia nopþii. ca la primul volum. metafore rãsucite. 1994. Cassian Maria Spiridon reuºeºte sã devinã poetic. 7-10) Jocurile provocate de elipse multiple. 1999. 240-241). am constatat cã ele nu existã. acoperite de cliºee. 50 . care sunt atât de diversificate. pe de-o parte.

o carte pe care n-ar fi bine s-o pierdeþi în tren. În rest. Realitãþile rezultate pot fi derutante atunci când apar influenþe din alte culturi ori spiritualitãþi total diferite ºi de multe ori neînþelese pe deplin. din volumul Nimic nu tulburã ca viaþa. dar mai ales al celor nãscute din imagine...” (Prin munþii Carpaþi. 2004. cã în lume sunt oameni care nu ºtiu sã monteze maºini.Umbrele n-au picioare Amestecul planurilor ideatice. Dar nu cred cã e vorba despre dorinþa de a epata: „în vremea cînd tu pozai Fuji/ Fuji din munþii Carpaþi/ abia începea primãvara/ ºi frunzele abia apãreau / se topeau zãpezile iernii/ un zbucium de ape însoþeau/ pozele tale cu muntele Fuji/ în fapt/ un deal rãtãcit prin Carpaþi/ dar / aºa i-a rãmas numele/ cînd tu ai rostit: Uite-l pe Fuji/ . sunt oarecum caracteristice pentru textele lui Cassian Maria Spiridon. p. ªi cã umbrele n-au picioare. / au taine mulþime sã-ºi spunã/ fapte adunate prin ere/ la care muritorii nicicînd nu au dreptul/ sînt taine de viaþã ºi moarte/ primite cîndva de la zei. ori din sentimente estompate. 51 . 352-353) Asta am auzit ºi eu.

cãlãtorie facilitatã de o bursã de studii. în colecþia Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. cartea Umbrele paradisului .Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã apãrutã în 2011. ºoc prin care au trecut ºi marea majoritate a scriitorilor ale cãror mãrturii sunt comentate în volum (cf. sub semnãtura lui Angelo Mitchievici. într-un dublu detaliu biografic. prin vastitatea materialului primar reprezentat de corpusul de texte cercetat. prin capacitatea ordonãrii (în funcþie nu doar de teme ci ºi de concepte). dar ºi ºocul ciocnirii cu un spaþiu “vast ºi monoton”.mai cu seamã datoritã manevrei tehnice de adaptare a vagoanelor la ecartamentul specific cãilor ferate din întreg spaþiul ex sovietic). prin metodã. Primul este de facturã viaticã – o cãlãtorie din anul 2005 în fosta URSS. Angelo Mitchievici a încercat ºocul trecerii frontierei (un ºoc cu totul special o spun din proprie experienþã.Explorãri Mircea Morariu Umbrele paradisului Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã de Angelo Mitchievici Impresionantã nu doar prin dimensiuni (aproape 570 de pagini format mare). prin recursul la pluridisciplinaritate. o experienþã consumatã pentru întâia oarã la vârsta copilãriei. Volumul îºi aflã originea. cel de-al doilea þine de antecedentele de cercetare concretizate în volumele colective Explorãri în comunismul românesc. ”cãlãtorind în vagonul imens dotat la capãtul lui cu un samovar”.adicã ceea ce Angelo Mitchievici numeºte în capitolul Oraºul ºi stepa din aceeaºi parte a 52 . Au mai contat experienþa imensitãþii . Cu ocazia cãlãtoriei. ci mai cu seamã prin amploarea ºi profunzimea analizei. prin aspiraþia spre problematizare.experienþa frontierei rituri de trecere sovietice).Partea a patra Prima impresie . dupã însãºi mãrturisirea autorului.

Oameni. aducând pentru aceasta prinos de recunoºtinþã. alteori comandatã. pelerini în spaþiul sovietic cãrora nu le era îngãduitã nici mãcar o urmã de îndoialã. Bujor. Am citit despre vrãjirea ºi dezvrãjirea încercate de Panait Istrati. Demostene Botez. cvasi-omniprezent în întreaga carte. despre ale cãrui funcþie. în spaþiul cultural românesc. Marc Chadourne. misiune ºi despre mitologia cãruia gãsim iarãºi numeroase referiri ºi nuanþãri în carte. Baconsky (subliniez referirile la strategiile de publicare la care a recurs poetul) º. artiºti deveniþi personaje învestite cu roluri a cãror dramaturgie era în mod clar dinainte ferm. indiferent de stilul în care îºi vor redacta însemnãrile de cãlãtorie. Zaharia Stancu. Scarlat Callimachi. Altfel spus.revoluþionarul rãtãcitor. ci recurent. Ion Pas. din felurite motive au simþit nevoia sã îºi împãrtãºeascã experienþa iniþiaticã. un personaj prezent nu doar în capitolul Panait Istrati. frecvent retribuitã) încercatã în momentul întâlnirii cu þara socialismului biruitor de feluriþi scriitori români ºi francezi.a. dar ºi iluºtri necunoscuþi care azi nu mai înseamnã nimic pentru literele franceze precum André Beucler. vor trebui sã marcheze ideea cã experienþa e în Uniunea Sovieticã iar ei nu au fãcut decât sã se bucure de ea. Tudor Teodorescu Braniºte. tânãrul care a ajuns în anul 2005 Rusia lui Putin.m. Angelo Mitchievici scrie tocmai despre esenþa fascinaþiei (uneori sincerã. Ion Manu ºi Mihail Gh. a semãnat cu fascinaþia semnatarilor testimonialelor comentate cu rãbdare ºi aplicaþie în lucrarea ce face obiectul acestor însemnãri. ªi nu o vor face doar prin recursul la epitete ornante. moda- 53 .d. Într-un fel. ºi care a ajuns acolo graþie unui organism modern ºi nu datoritã INTURISTULUI. Despre fascinaþia cãreia i-au dat expresie. ci numai admiraþia dictatã de condiþia lor de scriitori dar ºi de activiºti comuniºti. intelectuali.Explorãri patra “experienþa mãreþiei cadastrale” cu care s-au confruntat ºi cei mai mulþi dintre vizitatorii de odinioarã.. ci ºi în România. Despre cum au depus mãrturie despre ce au vãzut (“ce que j’ai vu”) în Uniunea Sovieticã scriitori francezi asemenea lui Henri Barbusse (a cãrui misiune de agent de influenþã nu numai în Franþa. E. combinaþie graþie cãreia în curtea unei mânãstiri mai putea fi vãzut un tanc de pe vremea eroicei Armate Roºii ca ºi melanjul dintre însemnele occidentalizãrii ºi rãmãºiþele sovietizãrii. Petru Dumitriu. retrãind ceea ce a trãit odinioarã Marchizul de Custine. românii care au vizitat dupã 1945 Uniunea Sovieticã aproape cã ºtiau dinainte nu doar cã trebuie sã scrie ci ºi ce vor scrie. amestecul dintre însemnele noului ºi vestigiile trecutului. mai apoi Tudor Arghezi. Cãlinescu. Cezar Petrescu. e atent relevatã de Angelo Mitchievici). cum numea într-o carte respectivul spaþiu regretata jurnalistã Anna Politkovskai. categoric precizatã ºi care plecau la schimburi de experienþã ºtiind cã la întoarcere. mai întâi Alexandru Sahia ºi Mitiþã Constantinescu. Mihail Sadoveanu. Henri Béraud º. libertatea lor limitându-se la alegerea a cum vor scrie. de extracþie suprarealistã dintre un comunism ce nu se dã înlãturat ºi un capitalism agresiv. datoritã vizitelor sale repetate în þara noastrã. Geo Bogza. G.) care. dar ºi Emil Cioran (am citit cu mare interes capitolul Cioran ºi Revoluþia bolºevicã din partea a treia a cãrþii). respectiv combinaþia halucinatorie. A.a.

mai mult sau mai puþin complet – exegetul nu e încercat de ambiþia exhaustivitãþii . românii au fãcut-o extrem de rar. într-o vreme în care nu aveai nici o ºansã sã îþi publici notele de cãlãtorie dacã nu respectai scenariul prestabilit ºi lauda necondiþionatã ºi alta era sã vii din Franþa.Mircea Morariu lizându-ºi sau adaptându-ºi chipul în care au aºternut pe hârtie mãrturia. act ce a intervenit la zece ani dupã ce Parisul fãcuse acest lucru. le este asociat cel aproape subînþeles. recuperând însã în chip stahanovist timpul pierdut îndatã dupã 23 august 1944. una era sã vizitezi Uniunea Sovieticã la începuturile existenþei sale sau chiar în anii ’30. principalul atu al cãrþii Umbrele paradisului .al condeierilor ce au mãrturisit despre vizitele lor în Uniunea Sovieticã. cu totul alþii însã prin raportare la cei cãrora erau obligaþi sã li se supunã confraþii lor români. etc. Una era sã provii dintr-o þarã cãzutã pradã comunizãrii. de exemplu. mulþuminduse doar cu o serie de reflecþii critice ºi cu demonstrarea faptului cã nimic din ceea ce au scris cãlãtorii români de 54 . Cooperarea scriitorilor români dupã 1945 ºi cãlãtoria sau hagialâcul). ideologic. aservite PCF. ºi anume palierul istoric. cu sau fãrã ajutorul ARLUS-ului (cf. topologic. Felul cãlãtoriilor ºi tipurile cãlãtorilor în URSS sunt studiate în funcþie de o clasificare (o “galerie de portrete”) propusã de Tzvetan Todorov în studiul Noi ºi ceilalþi ºi cu toate cã Angelo Mitchievici nu îºi transformã cercetarea într-un rechizitoriu. care acþioneazã nu doar la nivel geografic ci ºi politic. aproape deloc pânã la restabilirea relaþiilor diplomatice cu Moscova. chiar ºi în anii în care comunismul. o pasiune francezã. Francezii au cãlãtorit liber în URSS la puþinã vreme dupã octombrie 1917 (cu o rezervã de timp foarte bine explicatã de semnatarul cãrþii). fascismul ºi comunismul (gemeni heterozigoþi conform definiþiei lui Pierre Chaunu) mai aveau un viitor ºi cu totul alta dupã ce parveniserã veºtile ca ºi dovezile despre diversele aspecte ale terorii. Ci o cercetare problematizatã. ordonatã pe cinci paliere aflate în distribuþie complementarã. Marele merit al lui Angelo Mitchievici ºi. în funcþie de o seamã de parametri. fãrã sã beneficiezi de serviciile miticului ºi totodatã maleficului INTURIST (aºa cum a fãcut-o Alexandru Sahia.R. am citit în cartea lui Angelo Mitchievici despre modul în care au mãrturisit sincer sau atipic despre ceea ce au vãzut în Uniunea Sovieticã André Gide ºi Georges Duhamel. dupã cum spunea cineva. aºa dupã cum afirma François Furet. de aici. Lucrarea nu e un inventar.) ºi alta en officiel. antropologic ºi. palierul estetic. Una era sã cãlãtoreºti inocent. oricum în cãlãtorii-delegaþie asupra morfologiei cãrora Angelo Mitchievici stãruieºte într-un capitol din partea a treia a lucrãrii sale (cf. aºa cum a fost România. în fine. ºi rar ºi dupã aceea. Amicii URSS. În fine.S. enunþate ca atare de cercetãtor dar ºi respectate ca atare. atunci când. de naturã comparativã.S. tipologic.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e cã s-a evitat calea oarecum simplistã a studiului pe autori. Acestora. bunãoarã ( a se vedea capitolul Sahiapionierul cãlãtoriilor în U. Fiindcã. ARLUS ºi alte legãturi cu URSS). istoric. preþul plãtit pentru spunerea adevãrului fiind doar o punere zdravãnã la punct în nenumãratele gazete de stânga.

continuitãþi. aºa dupã cum spuneam la început. Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa Studiul Moºtenirea regimului comunist în perioada postsovieticã: memorie. Cãlinescu (cu toate ironiile sale ºi în pofida recursului la paradigme culturale savante) se dovedesc încã o datã a fi fost de un oportunism ucigãtor. uriaºii Mihail Sadoveanu ºi G. cu certitudine o izbândã ºi o carte importantã prin recursul fericit ºi atent cumpãnit. colhozul ºi sovhozul. aºadar. Obiectivele vizitate. Nu e nici una de literaturã comparatã. deºi recursul la istorie. bisericile ºi catedralele transformate în “muzee antireligioase”. raportul dintre oraº ºi stepã). E însã câte ceva din fiecare. în primul rând prin ridicolul sãu.Explorãri dupã 1945 nu are însemnãtate în ansamblul operei lor (cf. sunt înregistrate în partea a patra a cãrþii. în care Angelo Mitchievici stabileºte. Umbrele Paradisului . consecinþe. Fãrã termen de prescripþie. cel ce nu se odihneºte. metroul ca punct forte al mândriei de a fi cetãþean sovietic. a cãrei modalitate de concepere e fundamentatã pe teoria locurilor memoriei a lui Pierre Nora (frontiera ca intrare-ieºire într-un imens areal straniu. opoziþii ireductibile între burghez ºi omul nou. cartea nu e una de istorie în sensul pur ori primar al sintagmei. Latura tipologicã e abordatã în partea a cincea a cãrþii. iar sinteza e demnã de toatã lauda. la multidisciplinaritate. Receptarea criticã a relatãrilor de cãlãtorie ale scriitorilor români în URSS din partea a ºaptea a volumului).Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã a apãrut. E însã obligatoriu sã precizez cã. între altele. între oblomovist ºi stahanovist. nu doarme niciodatã. cu toate cã metoda comparativistã ºi derivatele moderne ale acesteia sunt convocate cu succes . în seria Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. Nu e nici una de politologie. Umbrele Paradisului . în pofida faptului cã pregãtirea în domeniu a semnatarului volumului se dovedeºte extrem de solidã ºi de utilã demersului sãu. deloc bravat ºi nicidecum gratuit. scris de Igor ªarov ºi de Andrei Cuºco ºi inclus în secvenþa finalã a masivului 55 . parte a ritualului specific voiajului iniþiatic. puºcãria-model. mausoleul lui Lenin ºi realitatea magicdemonicã a omniprezenþei lui Stalin. oraºele-industriale ºi oraºele-ºantier. la detaliul istoric ºi la cãrþi de istorie e abundent.

Octavian Roske. iar în cel al comunismului memoria rece? E mai bine sã þinem minte ori sã uitãm faptele rele ale trecutului? Totuºi. Poate tocmai de aceea s-a optat pentru titlul categoric Fãrã termen de prescripþie. cooperativizarea sau rolul Uniunii Tineretului Comu- 56 . de mentalitate dar ºi de acþiune ale frontului istoric. accesul la documente ºi la arhive. cum depãºim trecutul? (Timothy Garton Ash) fãrã a ne pune între paranteze memoria de care istoricii profesioniºti nu se poate sã nu þinã seamã. nu încape îndoialã. Alina Pavelescu. reia. sub coordonarea conferenþiarilor Sergiu Musteaþã ºi Igor Caºu. Cristian Vultur. afirmându-se limpede cã crimele ºi monstruozitãþile comise în cei aproape 70 de ani de comunism nu pot fi ºterse cu buretele. ºocând într-un fel cititorul român prin opinia cã celebrul atentat de la 21 februarie 1981 împotriva radioului din Capitala Bavariei a vizat totuºi Departamentul ceh (în perimetrul cãruia s-a consumat. de toþi contributorii la alcãtuirea cãrþii e cã “fragmentele murdare ale trecutului trebuie clarificate tocmai pentru a nu putea fi folosite ºi manipulate în disputele politice curente”. studii de caz vizând aspecte concrete din Þãrile Baltice. împãrtãºitã. dar ºi de proiectarea ceva mai sigurã a viitorului. de altfel. relaþiile de contrarietate dar ºi de complementarite dintre istorici ºi arhiviºti. aºa cum e cel semnat de Vladimir Tismãneanu (Comunismul – de la Marx ºi Lenin la viaþa de apoi). o seamã de probleme de metodã ºi de atitudine ce pot fi adoptate în faþa acelor douã rele ale secolului (Tzvetan Todorov) care au fost nazismul ºi comunismul. Un articol (Recepþionarea posturilor de radio strãine în Uniunea Sovieticã ºi reacþia Kremlinului) semnat de istoricul ºi jurnalistul ceh Vladimir Tolz urmãreºte impactul operaþiunilor radiofonice internaþionale îndreptate cãtre þãrile din Est de staþii precum Vocea Americii. Cehoslovacia. aºa cum se afirmã la Bucureºti. nu din motive revanºarde. din amestecul lor firesc fiind sã se iveascã spiritul de colaborare. Cazul comuniºtilor români. BBC ori Radio Europa Liberã. în prima lui parte.Mircea Morariu volum colectiv ( 789 de pagini) Fãrã termen de prescipþie: Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa apãrut în anul 2011 la Editura Cartier din Chiºinãu.conþine un numãr consistent de articole referitoare la aspecte teoretice ºi de sintezã. Bulgaria. cum îl numea Vlad Georgescu în studiul sãu Politicã ºi istorie. Slovacia. explozia) ºi nu cel românesc. Cum funcþioneazã memoria în raport cu ele? Au fost nazismul ºi comunismul gemeni heterozigoþi. ª. Mai concret. sau diferenþele dintre ele sunt considerabile? De ce în cazul nazismului acþioneazã ceea ce Charles S. Istorici români (Smaranda Vultur. Prima parte a volumului .a. Opinia semnatarilor articolului. de sãnãtatea prezentului.d.m. Maier numea memoria fierbinte. Adrian Cioflâncã) sau preocupaþi de istoria României sub comunism (aºa cum e Dennis Deletant) abordeazã teme interesante precum modificãrile de atitudine. ci din raþiuni ce þin de igiena.Experienþa þãrilor ex-socialiste în studierea ºi condamnarea regimului comunist . aºa cum îi socoteau Pierre Chaunu.

prin malversaþiunile comise. vini ce s-au accentuat în vremea comunistã (de pildã. 57 . atitudinea faþã de opozanþii politici (Igor Caºu) sau faþã de religie ºi Bisericã (Ludmila Tihonov). iar moldovenii nu ar avea nimic în comun cu românii (Demir Dragnev ºi Pavel Parasca). Nicolae Ceauºescu l-a livrat organelor de represiune sovietice pe un cetãþean al RSSM care i-a adresat un memoriu legat tocmai de problemele identitare ale românilor din Moldova). Mai precis. de fapt. mai târziu. la marea teroare ºi la represiunile comuniste în spaþiul RASSM sau al Republicii Moldova (Ion Varta ºi Tatiana Varta. însã o încãpãþânare mai mult decât îndreptãþitã. Identificarea vinovaþilor ºi publicarea numelor lor sunt ºi ele fãrã termen de prescripþie. ca sã folosim conceptele lansate de Tzvetan Todorov. respectiv Gheorghe Negru ºi Mihai Teaºcã). cu toatele intrate în diverse momente ale istoriei în componenþa Uniunii Sovietice.Explorãri nist în angrenajul totalitar ºi în contextul în care regimul de la Bucureºti era ferm hotãrât sã nu îi permitã nici unui cetãþean român sã rãmânã în afara unei organizaþii direct sau indirect controlatã de partid sau/ºi de Securitate. foametea din 1946-1947 ºi reflectãrile ei în memorialisticã (Aurelia Felea). În spatele unor instituþii precum KGB sau PCRM se aflã oameni ºi foarte adesea ei nu au fost doar de origine rusã. analizeazã amãnunþit deportãrile din Basarabia (Viorica Olaru-Cemîrtan). dând astfel. cã Bucureºtiul are o seamã de vini (de pildã. cei trimiºi sã administreze atât Basarabia cât ºi Transnistria nu au fost tocmai de cea mai bunã calitate ºi nici chiar foarte oneºti nu au fost. despre asemãnãrile ori deosebirile dintre Moldova. în numele respectãrii adevãrului. apã la moarã agresivei propagande sovietice antiromâneºti). Cred cã nu ar fi fost rãu ca. pe de altã parte. cu o oarecare încãpãþânare.surprinde aspecte referitoare la moldovenism ºi politici identitare (Octavian Þîcu). adicã românã. adicã la parcurgerea drumului de la stabilirea faptelor la construcþia sensului. Nu e mai puþin adevãrat însã cã ocupaþia rusã. cã ele au un trecut. instrumentalizarea învãþãmântului ºi a ºcolii in scopul sovietizãrii forþate a Basarabiei (Sergiu Musteaþã ºi Petru Negurã). nu s-a creat niciodatã o universitate la Chiºinãu. respectiv sovieticã a Basarabiei a amplificat respectivele probleme. pe de-o parte. Ar mai fi fost de lucru la rafinarea interpretãrii. despre problemele identitare ale Basarabiei. siluirea istoriografiei dar ºi a lingvisticii întru dovedirea faptului cã românii dintre Prut ºi Nistru sunt. ºi Þãrile Baltice ori þãrile asiatice. sã se fi spus ceva mai rãspicat cã aceste probleme identitare nu au început odatã cu ocupaþia sovieticã. Numãrul documentelor consultate de autorii studiilor inserate în a doua parte a cãrþii este impresionant. incredibila ºi deopotrivã deranjanta supravieþuire a toponimiei bolºevice pe teritoriul actual al Republicii Moldova (Anatol Petrencu). moldoveni. Se vorbeºte în mai toate studiile menþionate mai sus. Cea de-a doua secvenþã a cãrþii Studierea regimului comunist în Moldova . ci ºi moldoveneascã.

György Kopány (Ungaria) – Oropsit .

Anchetele FAMILIEI Scriitorii români ºi imperativul identitãþii naþionale Anchetă realizată de Traian ŞTEF .

De altfel acesta este ºi specificul probei orale de limba românã de la bacalaureat. Liceanul era promovat în mãsura în care ºi-a însuºit setul de cunoºtinþe literare.Anchetele Familiei Viorel Chirilã Literatura. trece în planul al doilea. Noþiunile de limbã ºi teoria comunicãrii. statutul literaturii în liceu ºi mai ales în structura examenului de bacalaureat nu-i asigurã o astfel de funcþie. care în fapt nu folosesc nimãnui dupã terminarea liceului. Iar ceea ce nu se evalueazã îºi pierde importanþa. Afirm deschis cã azi literatura românã a ajuns un fel de cenuºãreasã între obiectele de studiu din liceu. Cert e cã în condiþiile de acum. În locul receptãrii unor texte literare. examenele evalueazã mai ales competenþe de limbã ºi comunicare. Tãvãlugul sincronizãrii cu Europa liberal-democraticã. deocamdatã aproape o cenuºãreasã a învãþãmântului liceal Problema corelaþiei dintre studiul literaturii române în gimnaziu ºi liceu ºi imperativul identitãþii naþionale este astãzi o temã delicatã. sunt acum la modã în toate programele ºi manualele. Literatura existã în programe mai mult cu numele. Premisa teoreticã propusã – „formarea identitãþii noastre se realizeazã ºi prin studiul literaturii” – nu mai este valabilã în liceul de azi pentru cã studiul literaturii nu mai este o mizã importantã. Astãzi condiþiile sunt altele. a parcurs operele din bibliografie. materialistã ºi con- 60 . Marginalizarea literaturii în liceu se înscrie în contextul mai larg al declinului valorilor spirituale în comparaþie cu cele materiale. a fãcut dovada competenþelor de analizã ºi interpretare a textelor studiate. Prin numeroasele schimbãri ºi experimente de la nivelul învãþãmântului postdecembrist. Atãdatã liceul era mediul în care orice intelectual în devenire gãsea condiþii ºi era stimulat sã se familiarizeze cu valorile literare ale neamului. studiul literaturii naþionale în preuniversitar a intrat într-un con de umbrã. pentru cã lipseºte ca pondere veritabilã din probele de examene.

e un fenomen benefic. contestaþia nu face decât sã fortifice statutul operelor ºi al personalitãþilor autentice. temele de sintezã. Conceptul lui Harold Bloom. Dar nici exponenþii canonului nu sunt reþinuþi prin ansamblul operei lor durabile. semne de întrebare. Aici formele de discreditare sunt mai subtile. al formãrii tinerei generaþii. Aºa s-a ajuns la demitizarea istoriei. benefice pentru spaþiul exegezei. îndoiala legatã de o valoare. ispita globalizãrii. Acum nu ne mai intereseazã toþi scriitorii reprezentativi din diversele perioade literare. paralela etc. Din pãcate. mai puþin agresive. adicã ai „noului curriculum de dupã 1997” au eliminat cea mai mare parte a literaturii române din programe. sã îmbogãþeascã seria evaluãrilor ºi reevaluãrilor. dorinþa de a ieºi din ghetoul comunist ºi de a intra în structurile americano-europene au avut ca efect marginalizarea ºi bagatelizarea a tot ce ne deosebea ºi ne definea ca specific etnic. devine neproductiv ºi nesemnificativ în cazul literaturii române care numãrã abia douã veacuri ºi unde valorile ºi reuºitele sunt totuºi puþine. Orice accent pus pe cuvântul „naþional” a devenit suspect. nãruie întregul eºafodaj mental ºi spiritual al tânãrului invitat sã facã efort intelectual de asimilare a acestora. bareme de notare. cultural ºi spiritual. a marilor scriitori. a personalitãþilor culturale majore. util într-o literaturã cu o tradiþie de zece secole. dar în absenþa lecturii directe a operelor acestea nu au nici o valoare. orice impuls conservator. analiza literarã. eseu structurat ºi nestructurat. Aici neîncrederea. autori canonici. ambiguitãþi. va fi înclinat sã creadã cã „marfa” care i se oferã nu e autenticã. În locul lor au fost asimilate demersului didactic noþiuni noi: manuale alternative.Imperativul identitãþii naþionale curenþialã. valul discreditãrii ºi al bagatelizãrii valorilor autohtone a atins nu numai studiul istoriei naþionale ci ºi cel al literaturii. autorii fenomenului. Dar aceste confruntãri. de relevare a individualitãþii autohtone e considerat un simptom de gândire retrogradã. itemi de diferite tipuri. o personalitate. Multe bune ºi frumoase. îndoieli. Poate cã aceste puneri în discuþie a reperelor unei culturi. liceanul va deveni precaut. ci doar prin eºantioane din ceea ce au scris. S-a ajuns ca literatura naþionalã sã fie redusã la 61 . teste de evaluare. o creaþie. nu ar trebui sã reverbereze ºi la nivelul ºcolii. studii de caz. criteriul cronologic ca modalitate de ordonare a operelor. Când oferta aceasta este realizatã ºi însoþitã de ezitãri. universul literar al scriitorilor reprezentativi. El are nevoie de un fond de valori certe în care sã creadã. Pentru a fi în pas cu noile schimbãri de la nivel social. fie aceasta ºi una tânãrã cum e a noastrã. culegeri de subiecte rezolvate pentru examene. contestaþii. aplicat restrictiv. puneri sub lupa îndoielii. ci numai cei „canonici”. cu care sã se identifice.

au în bagajul lor de experienþe lecturale maxim patru romane: Ion.. comedie. modernist etc. alta cea de bacalaureat. iubire. plusul de noutate ºi expresivitate adus de fiecare. liricã romanticã etc. Enorm de puþin din programa celor patru ani de liceu se regãseºte în cea de la bacalaureat.). Ultima noapte….Imperativul identitãþii naþionale „pilule” de nuvelã. Consecinþa imediatã este luarea în considerare. fie ºi sumar. în clasele a XI-a ºi a XII-a e folosit criteriul curentelor literare.). Ultima selecteazã drastic a doua oarã materia ce se va evalua. Majoritatea rãmân doar cu fragmentele din manuale. Profesorii nu mai pot impune liste cu lecturi obligatorii afarã de cele ce se cer la bacalaureat. Enigma Otiliei ºi Moromeþii. În cel mai fericit caz. Mostra selectatã trebuie sã releve cât mai bine trãsãturile genului. Modul acesta de a degusta pilule de literaturã canonicã doar din câteva epoci privilegiate (marii clasici ºi interbelic) limiteazã enorm deschiderea elevilor spre o lecturã cât mai diversificatã. în a X-a operele sunt selectate pe baza speciilor canonice (basm cult. Altã loviturã datã literaturii din postliceal vine dinspre programele tot mai incoerente ºi dinspre modalitãþile de evaluare. Liceenii de dupã mutilãrile curriculare din 1997. orice text din autorul 62 . care mai citesc. Marginalizarea literaturii e generatã mai ales de structura probelor de evaluare care au fost standardizate aberant. Din aceastã permanentã schimbare a criteriilor elevul nu are decât de pierdut. nuvelã. elevii au de rezolvat sarcini aplicate în marea lor majoritate doar pe fragmente de texte nonliterare. Argumentul educabililor este cã altele nu se cer la examen. Proba scrisã s-a standardizat ºi ea. iar diversitatea ºi diferenþa specificã e redusã la reconfortantul element comun. elevii nu sunt dispuºi sã citeascã ceea ce nu intrã în canon. Dacã programele nu mai cer. Una e programa de studiu. Aceºtia reprezintã excepþia de la regulã. Lectura ca investigare pe cont propriu a geografiei literare ºi ca fundament al culturii oricãrui intelectual a fost înlocuitã de lectura minimalã. Proba oralã de bacalaureat nu mai are legãturã cu textele literare. Prima sarcinã mimeazã analiza pe un text la prima vedere. familie etc. roman. povestire. Trecerea de la o operã la alta nu mai favorizeazã formarea unei viziuni despre ce înseamnã travaliul diferitelor generaþii de scriitori. Arghezi etc. fenomenul literar nu mai este perceput ca evoluþie organicã unitarã. În prezent fiecare an de studiu are alt criteriu de selectare a operelor: în clasa a IX-a se opereazã cu criteriul tematic (adolescenþã. Aici se porneºte de la impresia cã dacã elevul analizeazã la clasã una-douã poezii de Blaga. de atunci înainte. lirism romantic. doar a cerinþelor din cea din urmã. mai ales de cãtre elevi. acesta va fi în stare sã analizeze. roman.

Rezultatul este cã asemenea întrebãri. impresiile provocate de lecturã. Comentariul la prima vedere se opreºte doar la aspecte de ordin formal. sarcinã ce ar putea releva achiziþiile estetico-literare ºi culturale ale elevului. notele de lecturã. Se intrã în aspecte de strictã specialitate. nu conteazã nuanþele. De aceea cei mai mulþi elevi ce promoveazã proba de limba românã nu-i dã nicio importanþã. meditaþia în marginea ei. trãirile personale. Dar ºi aici intervin unele mistificãri. ea rãmâne formã fãrã fond. cu totul exterioare. Elevii. Nici strategia actualã de abordare a puþinelor opere din programe nu e prea stimulativã. A doua sarcinã din proba scrisã vizeazã orice în afara literaturii. care nu presupun intrarea în esenþa ideatico-esteticã a acestuia. sã explice semnificaþia titlului. dar altfel. În baza acestei supoziþii s-a introdus proba de analizã a unor texte la prima vedere. Oricine poate lua bacalaureatul fãrã sã rezolve eseul despre opera literarã. a înþelege ºi interpreta literatura. Marele act de descifrare a sensurilor unui text inedit e coborât în derizoriu. sã identifice un motiv literar.Imperativul identitãþii naþionale respectiv. sã construiascã enunþuri cu anumite expresii. sunt puºi astfel sã judece texte pe care nu le-au mai vãzut niciodatã. acestuia i se cere sã redacteze un eseu despre unele aspecte dintr-o operã studiatã anterior. sã dezvolte capacitatea de a recepta. pentru cã ºcoala îi invitã sã ignore lectura prin felul cum îi evalueazã. Elevilor li se cere sã redacteze un text argumentativ pe diverse teme extraliterare. valoreazã doar 30 de puncte din o sutã. citirea cãrþii. abordarea lor fiind standardizatã. inhibã apetitul pentru lecturã. o figurã de stil sau sã comenteze semnificaþia unui vers sau a unei strofe din textul dat. În locul comentariului global privind semnificaþia ºi structura respectivei opere. Proba ar fi excelentã într-o ºcoalã care încurajeazã lectura. îl conving pe elevul de liceu cã nu trebuie sã mai citeascã ºi alte texte decât cele din manual pentru cã. acestea îndepãrteazã elevii de valorile perene ale literaturii naþionale. care citesc din ce în ce mai puþin. adesea infantile. cele mai multe de educaþie civicã. Dar eseul are o pondere derizorie în baremul de notare. liceanului i se cere sã identifice niscai sinonime. Abia a treia sarcinã îl pune pe elev în relaþie cu operele citite. Aceasta suferã de exces de analizã. Cele mai multe rãspunsuri ºi explicaþii sunt admise chiar ºi în enunþuri nominale. abordarea e prea rigidã ºi prea specializatã. descifrarea textului inedit se reduce la nouã întrebãri care sunt în cea mai mare mãsurã de nivel gimnazial. consultarea criticii de specialitate etc. analiza devine un chin. În loc ca probele actuale de limba ºi literatura românã de la bacalaureat sã stimuleze o cunoaºtere temeinicã a valorilor literare autohtone. în loc sã fie o abordare relaxatã a aspectelor pe 63 . adicã fãrã sã fi citit mãcar un roman în liceu.

Vasile Alecsandri. acesta ar putea cuprinde ºi urmãtoarele nume: Dosoftei. Alexandru Macedonski – pentru începutul de secol XX.Imperativul identitãþii naþionale care fiecare fiecare elev le-a reþinut. o mai mare diversitate de registre ºi modalitãþi de reflectare a lumii autohtone în literaturã. Ion Neculce. 64 . Din pãcate. Mircea Eliade – pentru epoca interbelicã. direcþia axatã pe aprofundare ºi câþi sunt cei care sunt apþi doar pentru cea de a doua.. un cunoscãtor în profunzime a unui numãr minim de opere canonice. Sondãrile ºi aprofundãrile ar fi adecvate pentru clasele de specialitate. Miron Costin. Câþi din elevii învãþãmântului preuniversitar pot urma prima strategie de studiu. Mateiu I. Ana Blandiana. relaþia timp obiectiv-timp subiectiv în roman. ªtefan Bãnulescu. Ion Mureºan ºi Gheorghe Crãciun – pentru literatura postbelicã. viziunea liberal-democraticã de la noi care structureazã deocamdatã componentele învãþãmântului nu se prea împacã cu elementul naþional. Vasile Voiculescu. care e la curent cu diversitatea ºi bogãþia literaturii ºi care sã poatã alege singur ce sã citeascã ? E de discutat. În fond liceul îºi atinge þinta la acest obiect de studiu în mãsura în care îl determinã pe elev sã deschidã cât mai multe cãrþi valoroase. axatã pe impresia directã. Leonid Dimov. Hortensia Papadat-Bengescu. În ce priveºte o eventualã extindere a canonului. Mircea Cãrtãrescu. structurã narativã. din perspective tematice diverse (viziune despre lume. Octavian Goga. Dimitrie Cantemir. Caragiale. iar deocamdatã rolul literaturii e marginal. aºa cã poziþia literaturii române în preuniversitar mai are de aºteptat pânã va deveni un element de modelare profundã a junilor din generaþia globalizãrii. mai la suprafaþa operei. exprimarea liberã a achiziþiilor de lecturã ºi cunoaºterea diversitãþii operelor ºi autorilor. Am obþine astfel o imagine mai echilibratã a perioadelor literare. Nicolae Breban. Grigore Alexandrescu – pentru epoca paºoptistã. Se naºte întrebarea ce se doreºte de la absolventul de învãþãmânt preuniversitar prin studiul literaturii? Sã obþinem un analist. George Coºbuc. Puþin ºi în profunzime sau mai multe opere ºi o abordare mai puþin sofisticatã. fiind mai deschiºi pentru diversitatea ºi bogãþia fenomenului literar? Pentru marea masã de liceeni ar fi mai de folos o abordare mai puþin sofisticatã. aºa cum este abordat acum în subiectele de bacalaureat romanul subiectiv) sau un cititor orientat. Ion Budai-Deleanu – pentru perioada veche. condiþia femeii. Hibele sunt multe. construcþia personajelor etc. mult prea deprinsã a mima studiul ºi a copia la examene.

POEMUL PREFERAT O antologie din GELLU NAUM .

Au ales: Ioan Matiuþ Viorel Mureºan Ion Maria Leo Butnaru Romulus Bucur Radu Ulmeanu Radu Vancu Constantin Abãluþã Dumitru Chioaru O. Nimigean Andreea Rãsuceanu Cristina Ispas Gabriel Hasmaþuchi Daniel D. Marin Kocsis Francisko Adrian Alui Gheorghe Luiza Palanciuc Claudiu Komartin Paul Aretzu Niculina Oprea Vasile Spiridon Gellu Dorian Iulian Boldea Ion Pop Robert ªerban Mihai ªora Ion Groºan 66 .

Ioan Moldovan *** LEUL VERDE PELICAN NESIGUR Un pelican vine spre noi în labirint Învãluit în ceþuri verzi acoperit cu sticle colorate ºi strigã Tatãl nostru de opt ori pentru cã râde îl lovesc peste ochi cu palmele mele decupate ºi triste dupã un timp soseºte ºi Omul de pazã iubita mã sãrutã albinele din Labirinturi îmi dau miere Omul de Pazã stã neclintit „se însereazã” ne anunþa el un nor de pãmânt ne acoperã cerul (Ioan Matiuþ) *** OGLINDA OARBà Firul de sânge care îmi iese din buzunar firul de lânã care îmi iese din ochi firul de tutun care îmi iese din urechi firul de flãcãri care îmi iese din nãri 67 . Vã invit sã participaþi trimiþându-mi poemul dumneavoastrã preferat din Gellu Naum. va fi anunþat împreunã cu titlul poemului preferat.Poemul preferat din Gellu Naum Intenþionez sã pornesc aceastã rubricã în Familia. ceea ce se va constitui într-o listã de poeme naumiene ce meritã recitite. Numele dv. Astfel ne putem aduce aminte de mari poeþi ºi poeme ºi putem împãrtãºi ºi celuilalt bucuria noastrã. Cu mulþumiri anticipate.

Poemul preferat din Gellu Naum tu poþi crede cã urechile mele fumeazã dar oamenii au rãmas þintuiþi în mijlocul strãzii pentru cã în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile ºi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaºte o insomnie oarecare de cretã ºi de argilã o insomnie ca o sobã sau ca o uºã sau mai bine ca golul unei uºi ºi în dosul acestei uºi vreau sã vorbim despre memorie vreau sã mã miroºi ca pe o fereastrã vreau sã mã auzi ca pe un arbore vreau sã mã pipãi ca pe o scarã vreau sã mã vezi ca pe un turn (Viorel Mureºan) *** CÃLDURà GLACIARà Cineva auzea numai ce-i spunea motoraºul plasat în ureche cu un ºnur frumuºel peste reverul hainei altul þinea motoraºul între dinþi vorbea cu motoraºul între dinþi spunea aºa ºi pe dincolo ºi celãlalt auzea numai ce-i spunea motoraºul (Ion Maria) *** PASÃREA VIOLETà Ciorapii de sticlã sînt aici ar fi loc ºi pentru cîþiva pãianjeni se aduc somptuoasele tãvi de dantelã sînii în borcanele strãvezii ºi în mîinile celor mai frumoase femei meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan 68 .

Poemul preferat din Gellu Naum vom fi la timp la aceastã întâlnire vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor la aceasta întîlnire la care ne aºteaptã umbrele noastre ca niºte pantofi uzaþi fluturii de sugativã care ne vor suge sîngele toate mãnuºile uitate toate pleoapele pe care ne-a plãcut sã le sãrutam tot ce am gãsit pentru niciodatã gurile care ne-au rãmas lipite de sîni ca niºte inele plantele care ne-au crescut pe faþã în timpul somnului apa limpede din pahare spînzuraþii cu mîinile de cretã în aceste castele negre ne aºteaptã crepusculul ºi piepturile noastre se vor freca de tãcerile lui piepturile noastre de vatã ºi de întuneric ne aºteaptã cutia cu muzicã a morþii capetele de cearã ale femeilor pe care nu le-am întîlnit încã perdelele groase dupã care ne vom putea ucide în liniºte steaua pierdutã a unei dimineþi ne-aºteaptã privirea lucidã a somnambulilor am dormit atît încît am pierdut obiceiul imobilitãþii (Leo Butnaru) *** DISCURS CÃTRE PIETRE Pe o cale feratã pustie le vorbeam pietrelor cu un foºnet prelung seara cãdea ceva se surpa printre crengi se nãruia într-o haoticã geometrie calea ducea în patru direcþii diferite peste câmpiile grele ale cerului 69 .

Poemul preferat din Gellu Naum mecanicul fuma liniºtit puteam alege locul îl alegeam atunci se nãºtea în noi o asprã penitenþã seara ne cãdea pãrul îl puneam deoparte cu un foºnet prelung cerul cãdea ceva se surpa în noi se nãruia (Radu Ulmeanu) *** CÃLÃTORIA CU STELICà Buzele mielului sîngerau în rãcoarea de searã cînd am vãzut soarele lucind deasupra soarelui cãlcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelicã de o strãlucitoare frumuseþe pe lîngã el se tîrau ºopîrle îmbrãcate în aur strãveziu aceasta se chema prietenie ºi în ea putrezea adolescenþa verigheta de sîrmã lucea pe degete ºi în gurile noastre scînceau cuvinte de sîrmã discutam liniºtiþi ca greierii cînd învelit în spaþiul sãu Stelicã a murit eram prea tulburat ºi mã gîndeam la inevitabila lui cãlãtorie spre delta unde marele fluviu îngrãmãdea ruini omeneºti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur ºi fraþii lui Stelicã veneau dintr-un elan de iubire prin ceaþa deasã a sfîrºitului înfãºuraþi în piei neargãsite veneau cîntînd în pumni veneau sã-l scoatã pe Stelicã din corabia lui de zinc sã-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sãrutau furca pieptului pe la mijloc pe rouã dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluþã peste gene murise atîta cît sã plîngã maicã-sa ºi încã din leagãn citea o carte de 70 .

Poemul preferat din Gellu Naum rugãciuni un bãtrîn îi spãla prune i le dãdea ºi el se oprea din citit îi spunea maicã-si „alãpteazã-mã pentru ultima oarã de mic copil îmi plãcea alãptarea” acum umblam amîndoi pe meleaguri natale ºi corbii ne dãdeau tîrcoale adolescenþi nenorociþi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se vãitau „tu cine eºti de mic copil cine eºti de nu mai ºtii nici cuvinte ca sã ne spui cine eºti de mic copil cine eºti” îl învãþam aºa „sã le spui doamnelor ºi domnilor mã recomand Stelicã” eram doi adolescenþi amãrîþi el era mort de mic copil locuiam într-o vãgãunã ne creºteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amîndoi prin ceaþa mlaºtinii de dinaintea naºterii întrebam de unu Bacuta nu-l ºtia nimeni Stelicã stãtea în bisericã întins frumos pe o masã mai mult plutea în corabia lui de zinc edificînd fraternitatea noastrã agresivã în zori cîntau vreo 2000 de cocoºi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mînã sãrbãtoream nunta de aur simþeam o delicatã anxietate o surditate fecundã ºi iatã cã ne cãram miresele în spinare spre altar ele simþeau o uºoarã cutremurare îºi simþeau pîntecele umede simþeau cum se destramã luna în mii de fire ºi cum se ascunde în iarbã rumegam pãmînt împreunã cu ele cu miresele amazoane ºi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vînt aveau coliere de plumb privirea fiecãreia ne confirma pe fiecare stea împãcatã cu tãcerea prin semnele beznei sfîrºitul nopþilor acelora întîrzia trecea vîntul scria pe valuri ne împingea la mal ne tîram cum puteam spre focurile aprinse prin curþile oamenilor au trecut mulþi ani de atunci am avut mãrturii despre o amarã agonie ºi am rãmas acolo istovit 71 .

Poemul preferat din Gellu Naum cu pãlãria cãzutã în praf o cît e de mult de cînd vedeam soarele lucind deasupra soarelui (Radu Vancu) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã În tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând (Constantin Abãluþã) *** ACUM PERDELELE SUNT BÃRBILE PIEPTÃNATE Acum perdelele sunt bãrbile pieptãnate frumos ale caselor ºi luna e o ranã în burta cerului acum fiecare deget e o preþioasã mîncare fiecare voce e o listã de subscripþie fiecare pictor e un senator roman acum fiecare mãtanie e o crispare sexualã fiecare dimineaþã e o rufã roºie la orizont fiecare clopot e o invitare la o scenã acum fiecare cãlugãriþã iubeºte falusul singurãtãþii acum dicþionarele urlã TREBUIE SÃ URLE acum fiecare poem e un arsenal de revolte pãdurea e o patã pe conºtiinþa pãdurii ºi femeile au 14 picioare ºi 120 de sîni acum poetul gîdilã puful cãlduþ al odihnei ºi spune: 72 .

(Dumitru Chioaru) *** SOSIREA ÎN CYTHERA Vai ce frumos ni se pãrea la barierele deschise de limpezimea semnelor noastre lente era ca într-un vis ºi vis era Ca ºi cînd s-ar fi dezvãluit deodatã locul intrãrii de dincolo de vuiete ºi spaime de pretutindeni muzicile trimeteau ecouri mistuitoare ºi noi ca niºte soli pierduþi abia ne mai tîram printre poienele atunci ivite pe degetele de la mîinile noastre stîngise aºezau pãrinþii preschimbaþi 73 . Acum femeia mea se culcã cu un aparat de radio mustãþile lui îi gîdilã urechile: „ºomajul e o poziþie necesarã corectã gravele distracþii în masã jocuri pentru adulþi foametea e o pasãre cu inele de gîzã” ea spune: ÎNCà ºi ÎNCà ºi ÎNCÃ.Poemul preferat din Gellu Naum e caldã noaptea sau altã imagine clarã acum Dumnezeu danseazã la baluri costumat în fetiþã insectele au pantaloni de tifon ºi la parãzi soldaþii duc în vîrful baionetelor capete surîzãtoare de copii olandezi acum vîntul e o cocardã utilã agricultorii scuipã hoitul fierbinte al secetei domniºorii ne miros femeile cu eleganþã distinctã uzinele scrîºnesc din mãsele ºi fiecare piatrã fiecare par viseazã virajii prin aer. ªi peste toate acestea se simte nevoia unei lupte finale.

Nimigean) *** GRAMATICA LABIRINTULUI Înainte de a muri mama avea o barbã de patriarh îi crescuse între timp Mã încuia în pod într-o imensitate albã într-o pãdure fãrã amintiri atunci aparþineam comunitãþii sigure adeseori pierdutã ºi oricum invizibilã aflatã undeva în prelungirea noastrã într-un þinut în care mã plimbam prin limpezimi ºi umbre venite de departe nedefinit ca o rãcoare (vorbesc de mine din obiºnuinþã) acolo o femeie uriaºã mã obliga sã-mi port barca pe piept Reinventa DISCONTINUITATEA Firul de iarbã ne acoperea castelul Roþatia se ºi evaporase de câte ori mã vizita îmi scutura covorul bea din mine ca dintr-o gãleatã de lemn era un cui acolo care vorbea cu noi (Andreea Rãsuceanu) 74 .Poemul preferat din Gellu Naum în pãsãrele albãstrii pe cele de la mîinile noastre drepte se aºezau ca boabele de rouã surorile ºi fraþii rãposaþi ºi toþi eram uitaþi ºi nerecunoscuþi prin vuiete ºi spaime (O.

Poemul preferat din Gellu Naum *** SORA FÂNTÂNÃ Stau singur ºi mã uit pe o stradã pustie stau singur cu buzunarele pline de câini stau singur ºi ascult foºnetul oaselor e ca ºi cum ar adia vântul peste un clopot de cearã dar dupã primul colþ la prima rãspântie s-ar putea oricând sã aparã cineva învãluit într-o ploaie de luminã ºi va trebui sã mã acopere cu mantia lui pentru cã s-ar putea odatã cu el sã vinã o ploaie sau o ninsoare sau chiar o afurisitã de lapoviþã sã ne îngheþe oasele proaspãt spãlate deºi ieri a fost mai frig decât azi deasupra mea zboarã câþiva porumbei cerºetori filantropii le-au pus fãrâmituri de pâine pe balcoane ºi eu mort de mult cu o piatrã de moarã pe piept am hotãrât în sfârºit sã plec sã pornesc de pildã dintr-un grajd înecat în aburi sã merg aºa pânã la un crâng (tufiº) unde mã aºteaptã sora Fântânã sã mã reazem acolo de prãbuºirea ei (Cristina Ispas) *** TRIUNGHIUL În barcã un pescar surd vorbeºte cu apa Crede cã nu-l aude nimeni Zenobia îmi þine amîndouã mâinile pe inimã Îngenunchez cu adoraþie ºi mã gîndesc la altceva Zenobia zice sã nu mîncãm cocoºi albi pentru cã se supãrã cineva pe noi Pescarul întoarce capul ºi ne priveºte bãnuitor 75 .

Poemul preferat din Gellu Naum Un înþelept scoate o clipã capul din apã ne strigã disperat apoi se scufundã De data asta pentru totdeauna Zenobia îmi spune Între noi fie vorba sîntem victimele imaginaþiei celorlalþi Nu pot sã-i rãspund pentru cã mi-ar intra tot cerul în gurã Acum pescarul a scãpat un peºtiºor Îl ceartã cu glas tare Laºule zice n-ai avut curajul sã stai sã te mãnînc Zenobia mã întreabã ce este un baldachin Îi arãt lopata Deasupra noastrã unii vor sã ne înveþe de bine Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume sã se adapteze Pescarul a tras la mal Vrea sã vorbeascã ºi cu pãmîntul Crede cã nu-l aude nimeni (Gabriel Hasmaþuchi) *** BÃTRÂNUL ªEDEA MORT Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure venea aceeaºi barcã doar pasagerii se schimbau ei îi dãdeau târcoale îl comemorau bãtrânul stãtea mort cu o pãlãrie veche pe cap câþiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdari scormoneau bãlegarul cu degetele cãutau râme pentru pescuit noi ne adoram cum se spune Ne aflam acolo poate din întâmplare ceilalþi veneau mereu Aveau cãrþi ºi caiete se apropiau de bãtrân îi puneau întrebãri 76 .

Poemul preferat din Gellu Naum (erau aceleaºi întrebãri doar pasagerii se schimbau) spuneau Te respectãm Iatã are loc solemna ta comemorare luãm notiþe stenografiem dar de ce nu-þi înþelegem bine ºoapta aceea ajunsã pânã la noi încearcã sã fii mai clar Avem bilete dus întors inclusiv douã mese Debiteazã câteva adevãruri noi le notãm le învãþãm le transmitem urmaºilor pe scurt Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã discipolii îºi mai dregeau zdrenþele se fãceau cã nu vãd era un spectacol mai degrabã trist Noi stãteam deoparte susþineam cã studiem poliglota Ne medita o doamnã care ºtia multe o botanistã severã Ceilalþi se apropiau de bãtrân îi puneau decoraþii pe scutece îl fotografiau în scutece în mijlocul lor era fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau) noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate ne descurcam cum puteam discipolii cântau la ghitarã dupã ureche ceilalþi puneau întrebãri Era un cer albastru câþiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuri ceilalþi spuneau Te respectãm eºti un al doilea Marconi Edison Exprimã câteva aforisme douã trei adevãruri Bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar îºi sfâºia scutecele noi stãteam deoparte Trecea printre noi o seninãtate fãrã început ºi fãrã sfârºit ne simþeam bine cu umerii sprijiniþi de aer ceilalþi fãcuserã un amfiteatru Îl înconjurau pe bãtrân îi turteau pãlãria îl stropeau cu furtunul îi cereau câteva adevãruri el îºi acoperea ochii îºi umplea gura cu bãlegar veneau vapoare trenuri pline (erau aceleaºi doar pasagerii se schimbau) eu îþi spuneam ceva fãrã importanþã Discipolii se fãceau cã nu ne aud tu îmi spuneai Endrigo vorbeºti ca în 33 când îþi dãdeai bacalaureatul eu vorbeam ca în 33 îmi dãdeam bacalaureatul studiam filozofia într-o camerã cu vedere la stradã 77 .

pentru a putea pricepe limba clopotului aceluia. Copiii þi-au întins vîsla. DE CE Mà URUGUAY Fiindu-mi dor de iarba ei elementarã de cavitãþile în care îºi ascunde mierea 78 .Poemul preferat din Gellu Naum ceilalþi spuneau Te comemorãm ne târâm pe plãji rãniþi în rãzboaie exprimã-ne clar ºoapta aceea la care iþi dã dreptul chitanþa ta de bãtrân Discipolii repetau în gând eroarea iniþialã noi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatru Cântau muzici Veneau vapoare ºi trenuri acolo Se petreceau defilãri bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar ªoptea NU Atâta ºoptea (Daniel D. În privirile lor licãrea admiraþia dar stãruia ºi umbra unei tãcute avertizãri. Copiii þi-au adus luntrea. despre mulþimea de þînþari. eu am fluturat braþul. Þineai sã vezi pajiºtile ºi. în orice caz. ªi toþi ºtiam cã faci zadarnic o traversare plinã de primejdii cãci. mai ales. e neapãratã nevoie sã nu fii singur. Eu þi-am vorbit despre pericolele minime. sã asculþi bãtaia clopotului din turla care se zãreºte vag ºi de pe malul nostru. din pãcate. singura în stare sã strãbatã încîlceala vegetaþiei. despre ochii triºti ai broaºtelor þestoase care trãiesc la câþiva paºi de mal. Tu mi-ai rãspuns cã totul va dura foarte puþin ºi cã. Marin Romulus Bucur) *** CLOPOTUL Vroiai sã faci drumul prin stuf. clopotul meritã osteneala. despre fragilitatea luntrii fãcutã numai pentru o persoanã ºi. pînã la malul celãlalt.

Dacã-i musai sã alegi unul numai. mistica lui mã þine captiv. pe care ºi eu m-aº bucura sã-l fi scris. Kocsis Francisko) 79 ..Poemul preferat din Gellu Naum într-o bunã zi lîngã o streaºinã pe o ploaie torenþialã am ieºit din pãmânt cu o carabinã în mînã UITAT ÎN STUF DE CINCI ORE Mai stai lîngã mine sã-mi pun pe faþã voalul tãu de voyageusã ºi peste pleoape nu ºtiu ce albastru sã mã uit în dreapta ºi în stânga cu mîna streaºinã la ochi spre cuiburile care ne justificã sã defilez prin faþa ta cu piciorul bine întins sã mã comport onorabil sã-mi torn plumb în buzunarul cãmãºii peste tot ce mai e pe acolo sã nu rãmînã decît pîcla în care ne-am nãscut am crescut ºi ne-au vizitat un fel de instalatori sanitari oh ce rãsãrit ce apus ºi calc peste ape cu ghetele mele galbene ca un explorator venit de departe dar tu nu ºi nu tu aºtepþi apariþia unei ameþeli insalubre degeaba trec de partea cealaltã mã uit în sus dupã berze de fapt cine eºti tu domnule ce cauþi în þinutul ãsta unde nu se mai vede þipenie de om ai venit ca o penumbrã ºi eu încerc sã te conving cã ai greºit adresa dar tu nu ºi nu cã de ce sã dãm înapoi ca tînãra Werther ce mare lucru În toatã lumea îndrãgostiþii sînt hotãrîþi le cîntã unul din harfã ºi ei se þin de mînã ºi plîng ºi aþipesc în virulenta lor stare de graþie (Dragã Ioane Moldovane.. ia-l pe cel dintâi. trei este numãrul sfânt... Dar ordinea mea de astãzi e cea în care transcriu poemele. iartã-mã cã nu m-am oprit la numai unul.

Poemul preferat din Gellu Naum *** ÎNTRE BINE ªI RECE Între bine ºi rece între negru ºi clar între opac ºi lichid între incert ºi salubru ºi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna ºi celelalte seara când ne retragem în blocul nostru de gheaþã când urmaºul nostru direct îºi rupe elasticul când meditãm cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetã când hidra de la Lerna ºi celelalte ies din anonimat ca sã cureþe grajdurile ºi noi degetãm la lucruri ºi aºa mai departe Câte unu are picior ochean ºi trident altul pe cine mai ºtie ce insulã sihastrã Tiga se face fluture sau rac sau cãlãtor pe apã seara când autobuzele se retrag în noi ºi noi garajele noi muncile crepusculare noi care cântãrim cu precizie natura semnificantului semãnãm pãsãri ºi ne acuplãm cu hidra de la Lerna pe când stãpânii tainici ai planetelor ne reconstituiesc ºi celelalte Dar dupã cum spuneam a ºaptea oarã se va naºte copacul-animal ºi nimeni nu va întreba nimic cuib pe sub cuib þiglã sub þiglã scoarþã sub scoarþã pentru noi nedumerirea agreabilã mâna perfect spãlatã pragul neprevizibil pentru noi cãlãuza intimã insatisfacþiei O datã mai mult aceleaºi degete umede pe feþele noastre (pe un pãmânt pãtrat pe suprafeþele ademenitoare nãuca descifrare a gesturilor-mame) Ascunsã în sincera ei capcanã ºi a celor ce n-o cunosc memoria noastrã de zmeurã 80 .

la un moment dat. e greu sã preferi cînd ai de unde alege. ªi la Gellu Naum. integral sau Zenobia ºi sînt convins cã mulþi alþii dintre cititori ar face asta. douã. Adrian Alui Gheorghe) *** CALEA ªEARPELUI Bagã de seamã 7. Pe mãsurã ce este mai greu. Dar se ºtie cã în literaturã iubirile tîrzii consacrã iubirea dintotdeauna. Aleg. Aceleaºi lucruri.Poemul preferat din Gellu Naum (Dragã Ioan Moldovan. chiar Cãrþile cu Apolodor. Doi poeþi m-au cucerit foarte tîrziu. 5. dintre poemele lui Gellu Naum. dar se poate sã nu le vezi pentru cã intervine rutina. 4. Obiceiurile încep sã fie ale tale. ai de unde alege „texte identitare”. „Între bine ºi rece”. 6. slavã Domnului!. În aceste zone ale miezului fii foarte atent. Aº alege. Ai încredere! Nu lãsa exteriorul sã te tragã înapoi! Adoptã poziþia care trebuie în faþa lui. Totuºi dansul tãu generos poate fi destul de uºor. adicã a publicului larg. Chiar cu ea eºti destul de sus. dar prãpastia e la picioarele tale. devine ºi mai uºor. Lipsesc puncte de reazim vizibile ºi tot mai crezi în ochi. convins cã mîine aº alege alt text. Bagã de seamã Bagã de seamã Bagã de seamã 81 . de data asta. pentru cã la el gãseºti poezie „pentru toate zilele”. De multã vreme spun cã poeþii importanþi rãmîn în conºtiinþele cititoare ºi chiar necititoare prin cîte unul. Aici eºti pe muchie de cuþit. trei texte identitare. Semnele se înmulþesc. cu care se confundã „în memoria celor fãrã memorie”. pentru cã o parte din piele este completamente curãþatã. schimbatã cu propria ta piele. în anii aceºtia: Gellu Naum ºi Mircea Ivãnescu. Zona în care începi sã întâlneºti alte plinuri. Nu te lãsa sã cazi. chiar dacã þi se pare plinã de renunþãri. poziþia ta.

Ceva poate rãmâne jos. (Luiza Palanciuc) Bagã de seamã Bagã de seamã *** AVEAM MULTà Aveam multã iarbã Foarte multã mã nãºteam ºi mã încãlþam pe iarbã pe dinãuntru eram calcar pe dinafarã iarbã ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina mã asurzea peste tot sunetul acela când era frig îmi þiuiau mâinile poate ciocãneam eu uºor într-un gard poate creºtea iarbã înãuntru calcarului ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina poate ciocãneam eu înãuntru calcarului (Claudiu Komartin) 82 . sus. Zonã de mare luptã. Lupta e tot mai grea. Nu lãsa nimic. Pentru cã trebuie sã te tragi în întregime aici (fãrã piele). în întregime. Nu existã nimicuri. ai pornit. Eºti. De oriunde ºi oricum ai începe. Într-un fel sau altul. De aici. înãbuºit de câine. Ai ajuns aici. dupã cum unele erau jos. Ai sã gãseºti pãrþi ale tale. Poþi sã începi de oriunde. Nu lãsa nimic în urmã. de dibuit. firul albastru existã. ceva care þi se pare neînsemnat. 2. porneºte.Poemul preferat din Gellu Naum Bagã de seamã 3. în cea mai mare parte aici. Totuºi. Trage-te tot. 1.

Se deschide cu mare emoþie ºi cu dragoste de cititor.Poemul preferat din Gellu Naum *** SCARA VIEÞII Când a murit ãl bãtrân un cocoºel sfios a intrat în odaia lui s-a dezbrãcat de aripi s-a descãlþat de gheare ºi s-a întins în pat câteva zile a rãmas acolo dormea ca oamenii pe-o parte cu perna pusã bine sub cap ºi se uita la noi doar cu un ochi „s-a întors ãl bãtrân” ziceam „acum doarme sã ne miºcãm încet sã nu-l trezim” (Reþetã pentru alegerea poemului preferat Se ia o carte la întâmplare. Mãrile se ridicã. Se scuturã palmele. Se închid ochii cât de mult se poate. Paul Aretzu) *** [NU EXISTÃ NIMIC CARE SÃ-I POATÃ FI COMPARABIL] Nu existã nimic care sã-i poatã fi comparabil Ea este piatra sacrosantã din cufãrul lui Dyonysios. Când. Apoi se lipeºte pe fereastrã. sângele alunecã lin pentru cã sângele 83 . Se deschide apoi cartea. cu literele spre interior. sã nu vezi. Toþi cititorii trecãtori vor spune: Ce frumos poem ar fi fost acesta. ªi. dacã geamul nu ar fi fost împâclit. Aici cuvintele devin de prisos. ea este aceea care aduce corabia salvatoare. din bibliotecã. ca în ºedinþele de magie livrescã. Se ia o foarfecã de altoit ºi se decupeazã. Trebuie sã fii cu spatele la ea. Absolut la întâmplare. ce sã vezi? Gellu Naum – Poezii. ce sã vezi? Po(h)emul meu favorit: Scara vieþii.

drumurile cele mai simple. de vânturi puternice împingând corãbiile care trebuie sã vinã pentru cei liniºtiþi. Apropie-te în tãcere : ai sã-i auzi paºii sub care sunã cenuºa craterului stins. arzând ºi purificând în propria ei strãlucire. vegetal. Ea cunoaºte cele mai ascunse poteci. La ivirea ei trebuie sã-þi atingi fruntea cu aur. Mai strãlucitoare decât orice. (Niculina Oprea) *** CALUL EROTIC Femeia se freacã de arbori pielea îi fluturã ca un drapel subþire prin el trec alizeele ºi mâinile arborilor se rãcoresc la ele ca la un tub de rãcoare Dincolo de aceste mâini Calul Erotic doarme pe orizont el e mare cât orizontul din carnea lui violacee meduzele închipuiesc coame coame vii care agitã tentacule dejurîmprejur 84 . E un vulcan tãcut. În interior sunt mãrile moarte pentru ochii orbilor.Poemul preferat din Gellu Naum este lichidul ei. Aºtept trãsura. Înãlþimile cele mai mari le mângâie ºi fundul prãpastiilor. mãrile pline de forþe. Ochiul ei este strãlucitor. magic.

] copitã care se bucurã ca un copil când întâlneºte 85 .] Calul Erotic se plimbã pe case Calul Erotic care miroase femeile Calul Erotic care are sandalele aspirante Calul Erotic din care curg evantaie Calul Erotic care se topeºte la cãldurã ca ceara ºi din stropii lui mari se nasc statuile cu sâni statuile care se plimbã prin oraºe când e cald ºi se topesc la rândul lor în ape vagi ape care duc departe spre strãzile de carne pe care patinezi ca într-un abator apele pe care le aºtepþi sã vinã cu pieptul scos înainte ca un cal de paradã legat bine de ziduri cu sfori Apele rup furioase pieptul umflã sforile ºi nãvãlesc mai departe spre noile forme unde Calul Erotic doarme la umbrã ºi viseazã femei care-i trec pe spinare halucinate ca pe un pod peste prãpãstii fãrã sã-l atingã femei care se þin de mânã ca în vis cu ochii pe jumãtate închiºi Ele nu vãd soarele nu vãd nimic nu se gândesc la nimic ele merg înainte ºi Calul Erotic le miroase ºaua cu unghia le scoate pielea capului acoperindu-ºi fereastra [..Poemul preferat din Gellu Naum coamele prind oamenii ºi-i mãnâncã tentaculele îi sug ca pe o apã piepturile singure rãmân afarã ºi fug sunt piepturi goale ca niºte câini piepturi cu amprente vinete de sãruturi piepturi pe care dinþii mari ai câmpurilor le muºcã ºi amprentele vinete rãmân pe câmpuri ca niºte guri imense fãrã dinþi [....

Poemul preferat din Gellu Naum pomul viu cu lipitori pe sâni din care fructele se sug prin lipitori zeama bunã a visului curge prin aceste lipitori ele se umflã pânã când umflã gurile sufocate degetele cautã beregata o scot cu grabã ºi o pun lângã o rãdãcinã de pâine rãdãcina creºte cât orizontul ºi din ea curg milioane de fluturi enormi fluturi cu aripi cât casele care produc uraganele fluturi pictaþi pe spate cu scene nocturne fluturi mari care aduc somnul trecându-ºi antenele tãcute prin capetele noastre ºi ne sug visele fluturi care ne ronþãie faþa cu ferocitate ºi scot din toracele crispat mâini pricepute pentru fãcut mulaje [.] Acum fluturii au devenit imense statui imobile ºi se retrag cu un ultim salut pe aripile lor uriaºe oamenii se lipesc lãsând sã le scape din braþe lâna somnului ca o apã mare (Vasile Spiridon) *** NIMENI N-O ªTIA Nimeni n-o ºtia pe cînd dormea în cutia ei de carton În camerã totul era dat cu var Bãtrînul bunicul-foc bîiguia undeva soarele ºi luna treceau mohorîþi pe sub grinzi pusesem pe masã un hrean pentru foamea albã a pereþilor 86 ...

Poemul preferat din Gellu Naum totul era liniºtit Cuvintele intraserã în pietre ºi în ciorapi Atunci m-am culcat lîngã ea în cutia ei de carton pe ºapte fire de paie pe apele ei verticale m-am culcat în mine în oasele mele m-am culcat în topoarele ºi în gutuile mele în pretutindeni în al ºaptelea tron Ea mã iubea ºi dormea în ea dormea în mine în cutia ei de carton Era cam frig ºi bunicul-foc Ne-a învelit în bîiguielile lui (Gellu Dorian) *** ALUNECAREA LUMILOR Azi sunt în mare formã mi-am ros fruntea de zid o tanti s-a lovit cu sârmã Dormea la soare pe dãrâmãturi habar n-avea de numerele care tunã pe deasupra noastrã cerul s-a deplasat dar nu-i nimic pune-þi inelul ºi eºarfa strãvezie hai sã mâncãm o îngheþatã verde cu beþiºorul ãla bun pe când afarã se petrece alunecarea lumilor (Iulian Boldea) *** DRUMEÞUL INCENDIAR drumeþul incendiar îºi ascute luminile ochilor în caietele cu statistici 87 .

Poemul preferat din Gellu Naum el îºi aranjeazã coafura în ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru pãrul de pe þâþele feciorelnice îºi lasã câte o mãsea infectatã la fiecare geam cu firme cu grãdini mici) se-ncruntã în faþa ciorapilor de mãtase vegetalã pipãie cu degete de cunoscãtor paharele pline ale somnului aleargã dupã mugurii care cresc în repedea învârtire pe loc a arborilor cunoaºte menajeriile din cãptuºeala fiecãrei pãlãrii e-n fiecare pachet cu ºuncã sau cu manifeste face de gardã smirna cu felinarele el saltã veveriþa în fluierele cu guºe ale vardiºtilor ºi pipãie chiloþii strãvezii ai istoriei creierul lui face semne cu o batistã ºi dacã nu s-ar teme de ridicol ar putea sã fie un popã sau o cravatã inima lui e o pãdure autonomã ºi el spune domnii ne aleg poemele dupã panglicuþe ca pe curve gazetele scriu este un fioros asasin are o mustaþã sub nas ca o vrabie ºi poate fi recunoscut dupã ciorapi dar el trece nevãzut mai departe uneori se agaþã de perdele administrative ºi-atunci mulþimile cu gurile cãscate vãd forfoteala ploºniþelor prin sticle alteori se fotografiazã în cãmaºã ºi cu un brâu colorat de fluxuri lângã pãlãria de paie a baligilor aºa trece cu pãunii de foc ai ghetelor dermata cu miezul de zi arþãgos prins la butonierã el ascultã în toate punctele cardinale 88 .

Poemul preferat din Gellu Naum având drept cornet acustic un samovar încins pune urechea la madrid bine din alaska vin fluturii luminoºi ai genunchilor portugalia portugalia avem un bãtrân cu voce subþire ca sângele monedelor zãngãne muºcat de cleºtele coclit portugalia portugalia biblia este o funestã mustaþã pentru nasul privighetorilor din alaska poeþii au orificiile inspiraþiilor lipite cu gumã arabicã fiecare orificiu este o floare cafenie portugalia ºi alaska mamele fac nebunii în dupã-amieze balcanice am sã mã duc în pãmânt gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie tu mi-ai ucis bãtrâneþele ei bine am sã ºtiu sã-mi destup urechile degetele sã fluiere singure (aºa cum ghetele stau cu urechea la cer) din fese sã scot fluturii ºi lulelele visului cãptuºit cu lânã voi ºti sã-mi scot ventuzele de la creier sã se scurgã zeama puturoasã a viersului dulceag voi ºti mamã în ceasurile de glorie sã-mi flutur ciorapii împuþiþi lângã porþile academiei române timpanele sunã stins ca un diapazon pãmântul a adormit bivol în mlaºtinile universului drumeþul incendiar e un garderob sau un cântec pãstrat în buzunarele redingotei de galã smulgeþi penele tuturor pãsãrilor din balcani sã ne scriem cronici noi (pãsãrile cele mai mari casele au ºters-o) despre tine am sã scriu cu litere groase când îþi scoþi rochia verde rãmâi goalã ca o peniþã domnilor 89 .

Poemul preferat din Gellu Naum mi-am uitat mustãþile în vagonul de dormit lângã sacii cu monede ai rotschildzilor ºi singurul chior din þinut acela care masturbeazã sexul imens al aerului repezind automat mâna dupã rachiul unui gologan mi-a încredinþat cel mai mare secret al gãrii lumea a început sã putã e o descompunere generalã o felie de carte un as de treflã sau un pepene galben cu roiuri de muºte þâþele fetelor atârnã berze cãldura ºi frigul liane la ferestrele hotelului curva de la numãrul 8 râde gâdilatã profesional closetele au lampioane imperiale ºi duduile surâd graþios gândind izmenele gingaºe o ce mâini aristocratice ce lebede pãmântul însuºi ar sta drepþi ca un bãtrân militãros daca i-ar face un benghi glumeþ aceste degete pletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe ele ca pe flaute buzele s-ar þuguia asemeni cerceilor plãmânii ar izbi veseli copitele ºi dinþii ar rânji galeº doamna aici sub masã e un poet nu daþi cu piciorul doare dar pãdurile au în lenea lor ceva de pisicã cu ghiarele ascunse în muguri ele se freacã de trenurile repezi ling vata fierbinte a locomotivelor ºi salutã salutã cu batistele potecilor burþile putrede din clasa I-a drumeþul incendiar îºi pipãie geanta cu semnele vremii el ºi-a lustruit pantofii în piaþa publicã a fost la 7 fix în calea unirii ºi-a auzit poeþi buboºi apostrofând ºcolari pe strãzile craiovei tinere ºi zeii au fost oameni el s-a hrãnit cu bojoci ºi cu piersici a urinat repede în toate gãrile din drum în cinstea primarilor 90 .

Poemul preferat din Gellu Naum ºi-a desenat o sãgeatã ascuþitã pe ziduri cu semnul þ ºi cu o floare de busuioc la ureche seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã acolo la hotel pãduche 15 vânzãtori de gazete cântau porumbiþele înserãrii drumeþul incendiar a fâlfâit din cearceafuri ºi toate femeile din oraº au ejaculat imnuri drumeþul incendiar ºi-a aºezat creierul la fereastrã a scotocit sertarele coastelor ºi a scos un sunet gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie era acolo ea în sertare în sânge în geantã cu zâmbetul ca un sâmbure amãrui cu fãina cãldurii pe carne în adâncuri cu mingiile de migrenã ale þâþelor degetele degetele erau de gheaþã ºi peste pulpele veºtede înainte de vreme cu o pânzã subþire de nãduºealã zicea pântecul meu e o salcie tristã hei strãzile mi-au biciuit tãlpile ca niºte zbiri pomii au scrâºnit din mãsele ºi bananele ºi focurile maºinile diplomatice ºi-au ºters nasul cu steaguri subþiri în puºcãrii am ucis destule ploºniþe în serile când dumnezeu se gâdila pe spinare voi putea sã-mi suflec mânecile tinereþii ºi cu degete vânjoase sã-mi suflu mucii peste aceste sãlcii de amintire voi putea sã-mi privesc viaþa de pânã acum ca pe un atelier oarecare îmbâcsit în care am lucrat voi putea sã-mi scurg fluviile ºi gârlele ºi tobele spre pulpele de sticlã spre feþele de masã spre caietele subþiri ale pletelor 91 .

(Robert ªerban) 92 .Poemul preferat din Gellu Naum nu-i nimic dacã ferestrele n-au dinþi frigul se poate înveli frumos în saltele fetele mele toate sãracele fetele mele ca niºte cuþite se pupã cu boierii ºi mã uitã dar aici la tine e bine ºi tu eºti un pahar cu ceai cald drumeþul incendiar îºi priveºte faþa cu grijã ochiul stâng în care e o floare cu pãr roºu despletitã ochiul stâng a devenit pe rând o pãlãrie de pâslã o aripã o cutie cu febre apoi mormãie eau de cologne ºi seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã (Ion Pop) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã în tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând.

Poemul preferat din Gellu Naum *** CA DOUÃ CLOPOTE Când într-o bunã zi totul va fi trecut ºi pãlãria mea din foaie de cort va arde încet pe un foc de gunoaie vei crede cã nimic nu mai existã pe lume în afarã de jalnica dugheanã a memoriei Dar în ciudata lor încãpãþânare toate vor rãmâne intacte sub cenuºa posacã a vremii toate vor fi ca acum când în groapa lucrurilor ºtiute în mãcinarea umedã a certitudinilor niciun cuvânt nu poate acoperi lentul ecou al ecoului ªi vor fi încã forma lui fãrã margini funia lui fãrã capete va fi îmbrãþiºarea noastrã ca o cãsãtorie sacrã între frate ºi sorã printre cutii de conserve goale va fi noaptea de iulie când cineva ne deschide o uºiþã neºtiutã în perete grãmada de zgurã aruncatã lângã linia feratã mirosul dulceag al sãlciilor roiurile de insecte înnebunite care ne dau târcoale barza care tropãie pe acoperiº aburul cald al mlaºtinei ostrovul care se strâmbã la noi în ameninþãtoarele ore ale înserãrii va fi întunericul din sala de cinematograf în care ne înfiorãm de plãcere la apariþia cãlãreþului singuratic sau la scena când te ridic în braþe ºi eºti foarte uºoarã vor fi nopþile de furtunã când lumina se stinge brusc ºi se aud vocile oamenilor pe care nu-i vezi niciodatã la faþã va fi ploaia care se prãbuºeºte peste noi ca o imensã pasãre moartã pâlpâitul luminãrii pâlpâitul cuvintelor tresãrirea ta la foºnetul unei crengi pe când pãdurea vuieºte va fi bubuitul adânc al tunetului care zguduie munþii de beznã va fi clipa când se va face deodatã liniºte ºi noi vorbim singuri ca douã clopote abia miºcate de vânt (Mihai ªora) 93 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** LA SFÂRªITUL NOPÞII DE VARà Pe la sfârºitul nopþii de varã când unii poate mai aºteaptã zorile ºi eu arhimandrit al ºerpilor condotier al unei liniºtite dezordini ascult izbirea apei de maluri acum când mi se fâlfâie de toate acum când în camera mea goalã sunã telefonul speriind pãsãrile care acum când în pieptul deschis ca o uºã aºtept apariþia unui semnal care nu spune nimic acum când vãd cum arde pãdurea cu arborii ei iluzorii acum când cineva îmi aduce o monedã anticã furatã de nu ºtiu unde acum când se trage de pe balcoane fiindcã cineva a inventat acest nou viciu acum când mã gândesc la cheltuiala inutilã fãcutã de bravii mei pãrinþi cu educaþia ºi altele o pasãre imobilã mã pândeºte la o rãspântie ºi eu magistru-obosit al pãsãrilor moarte îmi reîncep chemãrile de cuc (Ion Groºan) 94 .

50% + 1 PROZA VERII 2012 Desen de Goya .

Adrian Buzdugan Dumitru Hurubã Gheorghe Miron Cornel Nistea Boér Petér Pál Nicolae Cornescian ªtefan Jurcã Radu Ilarion Munteanu Paul Tumanian Rafik Ben Salah Desen de Goya .

Deºi crezusem cu toþii cã Brokoff aþipise din nou. insipidului reflex de a perpetua specia? Îmi era imposibil sã las fãrâma de divin trãitã alãturi de steaua mea de-aici sã fie strivitã de ºenilatele unei naturi surde. Ca ºi lui Ducray.. Mi-am închipuit un Wagner cu ochii înlãcrimaþi ºi umerii cãzuþi. încercase cu prize colerice sã stãpâneascã absurdul unui regim becisnic. luând neputiincios notiþe. îmi oferise pacea ºi liniºtea de care avea nevoie sangvinicul obosit de viaþã ºi care. „Messiah” de Händel sau „Mesa în Si minor” a inegalabilului Bach. totdeauna într-un balet graþios. îmi venea ºi mie greu sã accept înjositoarea condiþie a unei maimuþe care face sluj la vederea unui paner cu fructe exotice. c’est créer un morceau de monde.Proza Adrian Buzdugan Citadela de fier (fragment de roman) „Parler. Miºcãrile-i cumpãnite din bucãtãrie. Cum aº fi putut sã asimilez minunatul sentiment ce ne þinuse la un loc.. „Carmen Burana” de Carl Orf sau „Les Cariatides” de Louis Hanneton. de gonguri ºi tobe lãsarã locul instrumentelor ºuierãtoare ºi potopul se porni din nou. Nu conta cã era „Noche oscura” a lui Petrassi. el fu primul care sparse monotonia stropilor grei de ploaie ce cãdeau pe pervaz: 97 .” Boris CYRULNIK Hajnalka. însoþite de-un fredonat uºor pe care arareori îndrãzneam sã i-l întrerup. sutele de talgere... în cele din urmã. triluri voioase sau triste mã rãsuciserã înspre Pãmânt ºi-mi încãlziserã sufletul rãcit de prea multa contemplare a infinitului. Într-un târziu. indiferente. Pentru atât de puþin timp – aproape un an -. Bucãþi negrii de cer învolburat se ciocneau ºi rãsciocneau într-o stranie ºi înfricoºãtoare operã celestã. „Athalia”.

avea un ton împãciuitor. — Ce naiba. cel puþin. de rezistenþa produsului. — Ai citit Idiotul? — Da. ce treabã au gesturile nervoase ale copulaþiei ºi malforfmaþiile gestaþiei cu frumuseþea.. Ducray era în continuare nemulþumit. — Da. l-am citit integral pe Dostoievski. — Pânã ºi Dostoievski. pentru sufletele lui închircite ºi chinuite. nu întru totul.. e frumuseþea . echilibrul? întrebã Falkenhurst. E o tâmpenie! În primul rând ce înþelegi tu ºi ce înþelegea el prin frumuseþe. nu binele sau echitatea. spune cã frumuseþea e o enigmã! Hallac era roºu la faþã. Frumuseþe. — Înseamnã cã l-ai citit degeaba. dar nu de femeia frumoasã. Neclintit. enigmaticã sau suavã. e o aburealã hermeneuticã scornitã de tine sau cititã prin vreun rapãn exegetic. mã Ducray. de soliditatea. graþioasã ori majestuoasã.nadã aruncatã de naturã. mãi. de cea care aprinde iubirea în firile delicate.Adrian Buzdugan — Stilou n-are dreptate. Fabricius îi tãie protestele vehemente: — Dostoievski nu spune explicit nicãieri chestia asta. — Da. cã frumuseþea e libertate. Murambadze? Fabricius nu bãgã în seamã micile turbioane. nu-i aºa. Khaziel. nu înþelepciunea sau iubirea. cu arta? Câte reprezentãri ai vãzut tu cu fecioara gravidã ºi câte cu fecioara ºi pruncul? Frumuseþe – Artã. eºti înfiorãtor de prost! — Sunteþi cu toþii niºte proºti! Nimic nu va salva lumea. — Nu te-ntreb dacã ai rãsfoit-o. eºti scriitor cu acte în regulã. reveni Brokoff. e pânza întinsã de naturã. nu o simplã teorie.. Vorbeºte el de transparenta strategie de perpetuare a speciei. maimuþãri Hallac tonul blând al bãtrânului... fãcu iritat Hallac. nu toþi dintre noi se avântã ca niºte tauri comunali sã facã pe plac naturii. fluturând zeci de concepte. — Pãi astea nu-s sinonime? — Doamne sfinte. sã nu-l fi citit ºi înþeles el pe Dostoievski? asta era o palmã mult prea mare 98 . de muierea fiabilã. Revino-þi! — Pare sã fie un adevãr. — Da’ nu-i pânza lui. nu se prind toþi în pânza lui. spunea cã frumuseþea va salva lumea ºi nu adevãrul sau dreptatea. frumuseþea va salva lumea. Îl privi în ochi pe Hallac. apologetul suferinþei.. ºi poþi s-o þii tot aºa. sau. pentru tine ce e? — De ce frumuseþea ºi nu armonia. nu teorii ºtiinþifice. frumuseþea era libertatea. — ªtiu...

. sã fi creat. cu picãturi de fantastic ºi demonic.. poate salva ceva lumea? — Nu cred cã lumea poate fi salvatã. tu zici cã sensul graviteazã în jurul iubirii. rãpitoare. în liniºtea dinaintea furtunii. frumoasã e ºi Aglaia Ivanovna. contesa Walewska. m-am convins cã oamenii nu sunt ºi nu vor fi pregãtiþi niciodatã sã-ºi accepte micimea. dacã nu mã-nºel. Doar sã încerce sã se salveze pe ei înºiºi. — Deci. interveni oarecum nesigur Sahil Murambadze. frumuseþea femininã care poate rãsturna lumea. în Tehnopolis. Dacã n-ai fãcut ceva cu pasiune în viaþã – sã fi iubit. are o adiere de optimism. zugrãvit de pictori... de specia asta ciudatã în care fiecare dobitoc crede cã are un scop individual sau mãcar se simte dator sã-ºi caute unul.. ce-ai spus tu pare o variantã interesantã ºi viabilã. liniºtitor. am tot sperat sajung sã prind sfârºitul acestei perioade romantice a teleologiei. e vorba de acele clipe sublime de trãire superioarã. pentru Dostoievski. da’ n-am putea lãsa doar „Frumuseþea va salva lumea”? Sunã aºa. Pentru prinþul Mîºkin frumoasã e ºi natura ºi promenada petersburghezilor. — Nu pare ºi nu este o variantã. — Chiar. Cât am fost afarã. Murambadze. parcã. sã te fi risipit cumva pentru ceilalþi – înseamnã c-ai trãit degeaba. fascinantã. 99 . — Am studiat filosofia lui Dostoievski. frumuseþea e clar definitã. însã aici.. e realitatea! — Auzi. Mata Hari. murmurã abãtut Sahil Murambadze. creaþiei ºi altruismului. Frumuseþea nu e nicidecum o enigmã. dar nu mai sunt aºa sigur.. Dacã vrei sã ºtii. în niciun caz! Pãmântul se va scutura odatã ºi-odatã ºi va scãpa de noi.Citadela de fier ºi rãsunãtoare. frumos e ºi mântuitorul pe cruce. Cleopatra. — Voiam sã spun cã dacã ar fi trãit în zilele noastre ar fi identificat frumuseþea cu altceva. Zâmbetul inofensiv al lui Brokoff temperã orice reacþie. se întoarse posomorât Ducray spre gânditorul cu acte pe care-l aveam în celulã. în clipele suspendate.. tunã Fabricius. de oameni. — Cãcat Mata Hari! se enervã Fabricius. dinaintea atacurilor de epilepsie. sã accepte cã doar la nivel de specie poate exista un þel viabil ºi nu chestii puerile. numai cã erau legate intrinsec de epilepsia lui ºi nu de frumuseþe. cel puþin. — A ºi rãsturnat-o adeseori. — Aici gãsea el frumuseþea. Elena din Troia. e suprema luciditate! Se uitã întrebãtor spre Ducray care tot dãduse sã intervinã. sunt acele sclipiri „de supremã autopercepere senzitivã ºi de intensã conºtiinþã de sine”.

— Dacã pânã ºi iubirea e un sentiment perisabil. „Se-nclinã înþepate din caleºti / Hidropicoase sprijinite în fereºti”? Ba nu! N-ar fi mai bine. cum spunea Schopenhauer. — Dãdu mohorât din cap. 100 . ºi-am fãcut un semn cu caietul spre ceilalþi din celulã. dar asta doar ca sã-mi facã pe plac. cãci peste câteva clipe mã înhãþã sãlbatic de mânã: — Dar dac-aº zice-aºa. nu ºtiam ce-nseamnã „hidropicoase”. — Da. numai cã ei sunt experþii. nu-mi doream vreo analizã pe text ºi nici saltul de la cãruþele cu dinamitã ale cailor mozaicaþi la caleºtile regale nu mã pasiona. ce alt sentiment – mai puternic! – îi face pe oameni sã con-locuiascã? — Dar nu e vorba de vreun sentiment. era clar cã nu-i convenea poziþia sa. ºi sã nu uitãm îndemnul lui Socrate. cunoaºteþi-vã pe voi între voi! ºi Hallac. mãi Khaziel. goangele astea ºtiinþifice. „Se-nclinã sprijinite din fereºti / Hidropicoase înþepate în caleºti. fãrã ea n-am fi decât niºte animale printre atâtea altele..Adrian Buzdugan — Mai mult sau mai puþin. e vorba de conservarea speciei.”? Am dat din umeri. nu vãd pentru ce prostia altora m-ar sili sã respect minciuna ºi înºelãtoria. Am fost surprins cã menestrelul de serviciu nu era interesat de ceea ce se discuta. îi fãcu complice din ochi lui Nöel.. M-am uitat rapid ºi puþin indispus pe caietul pe care Kadia mi-l vârîse sub nas. prin cãzute foste garduri ºi stâlpi îmbâcsiþi de fum ochi sticlind în gri ºiraguri ºobolanii îºi fac drum — Þi-am mai spus. care nu putea sã-i tolereze nicicum orientarea homosexualã. de pulsiuni elementare. mie-mi plac. citez din memorie. Din câte-am înþeles. adunat au scris vreo douã biblioteci... — Astea-þi plac? Acum le-am scris. — Domnu’ Murambadze. Iubirea e Totul! E suprema diferenþã specificã. L-am lãsat sã vorbeascã ºi mi-am îndreptat atenþia spre discuþia care sãrise iute de la frumuseþe la iubire. ºi imaginile ºi cum sunã. ºi dacã Falkenhurst ajunsese sã-l domneascã pe Sahil.

. nu mai bãtea atâta toba junioru’ cu Fiinþa lui protocreºtinã. polisindetoane ºi aposiopeze. raþionamentul cartezian pãrea o construcþie barocã în comparaþie cu platitudinea asta. din cauza senilitãþii. mãi. tataie! — Am zãrit titlul. se vede cã nu-þi rezistã creieru’ la fraze inteligente. era desconsiderat adesea. — Ba chiar a ºi demonstrat-o în Etica. „Omul cugetã” a lui Spinoza. tare rãi sunt cei în care nu ajung sã se dezvolte capacitãþile empatice. care sã nu-þi dea drumul în veci! Sã-þi ia capodopera la bani mãrunþi. i-am admirat încã o datã eleganþa cu care dezamorsase conflictul dând discuþia înapoi cu o turã. mai degrabã scria naibii câteva rânduri. ce amãrãºteni. întotdeauna fractureazã conversaþia cu citate inutile. — Ho. — ªi de ce nu te duci. ho! Lãsaþi chestiile astea cã iar vorbim de religie pânã-n noapte. nu le recunoaºte ca pe oi! se rãzbunã Hallac pe sfert. ce mai ai tu pe-acolo ºi sã dovedeascã cã-i o scriere de rahat! — Fabricius nu vrea sã mai vorbim de religie pentru cã a început un eseu pe tema asta. — Pãi. nu mã-ntrebaþi.Citadela de fier — Fugi. „pe când turla bisericii era cel mai înalt lucru pe care-l vedeau.”. la punct ºi virgulã.. Eu unul m-am sãturat de paradele lui Falkenhurst. dar Hallac o infirmã permanent. reveni Sahil.. iubirea aproapelui cuprinde ºi înþelegerea lui.. intri-n creºtinism! — Intru o laie! Creºtinismul derivã din filosofie. nu-i mai punea atâtea-n cârcã Platon. bã.. — Þine-þi gura. Scãpam naibii de-atâta rãutate. — Du-te dracului de nebun! Eºti conºtient cã eºti un monstru ºi asta þi-e o povarã a naibii de grea! Sper sã ai o pereche în Citadelã. — Pe bune. E-n stare sã foloseascã ºi rahaturi de truisme gen. — Lãtrãu nenorocit! De ce nu pleci tu? — Eu sunt cel mai vechi din celulã! — Nu-i Brokoff? Mai are un an ºi-l dezgroapã. „Înþelege-l pe celãlalt ca pe tine însuþi!”. la brahilogii. 101 . — . chicoti Brokoff. — Deosebit de inspirat! aruncã imediat o ironie Hallac.. cine. de-aici! — ªi ãsta. în altã celulã dacã te-ai sãturat? Hm?! Oricum. Chiar dacã. chiar a spus Spinoza asta? fãcui eu mirat. The Great Candlemaker. de-atât am mai fi avut nevoie. ºi doar câteva cuvinte. fãcând aluzie la ferma pe care Fabricius fusese silit sã o pãrãseascã.

— „Am vãzut zeci de mii de oameni închinându-se pe stradã. îþi spunea el unde-l gãseºti agãþat pe Dumnezeu. iar graba nu venea din reþinerea faþã de ceilalþi.. Îndeplineau o obligaþie fãcându-ºi semnul crucii cu gesturi grãbite. a fragmentelor scrise peste zi ºi nu era vorba de vreo vanã emulaþie sau de-un nesecat izvor de inspiraþie. — Am ºters-o.. mãi! Acuma citeºte. Ducray. iar ei atotputernicia o respectã scrâºnind din dinþi ori sperând la bonusuri viitoare.Adrian Buzdugan — Hai.. — Hai. lectura prospãturilor. îmi lipsea accesul la unele site-uri ºtiinþifice. — Da’ chestia aia cu turla? îºi þuguie nemulþumit buzele Brokoff. personal. Fabricius ºi Murambadze ne puneau pe gânduri în tot atâtea rânduri. cãci am vãzut ºi un teren pe care trebuia sã se ridice o capelã. nici istericele de la televiziunile de ºtiri. Mie. când treceau pe lângã biserici. Aproape în totalitate fãceau semnul crucii din teamã.” 102 . nici cabotinii de la talk-show-urile comandate de patroni. vede oricine. ascunzând incompetenþa guvernului sub o perdea de fum. miop. respectând deja viitoarea «Casã a Domnului». agãþat deo piatrã de temelie?” — Dacã era aici Tilcotil. ci în întregul Tehnopolis se practica obiceiul ãsta. deºi ºtiau lucrul acesta. Dacã Tilcotil. în rest nu-mi lipseau nici filmele trase la indigo.... hai! Nu te mai coti! — Citeºte Guillaume! l-am îndemnat ºi eu. Dar de ce nu salutau ºi groapa în care excavatorul muºcase pãmântul pentru fundaþia unui acelaºi tip de stabiliment. încruntate îi situau undeva la antipodul blândeþii ºi bunãtãþii pretinse de creºtinism. curiºtii ºi analiºtii care ajunseserã sã inoculeze tot felul de stupizenii mulþimii hipnotizate. Nu numai în celula noastrã. gesturile tãioase sub feþe morocãnoase. Am vãzut ºi sute de creºtini fãcându-ºi acelaºi semn trecând pe lângã o catedralã aflatã în construcþie. iar nu cu evlavie. începu Fabricius cu o voce sigurã ºi pãtrunzãtoare. pot fi eludate. treceau nepãsãtori pe lângã acel loc? Dumnezeu încã nu era acolo. în lipsa accesului la reþea sau la canalele de televiziune era singura modalitate de divertisment. nu te mai fandosi! — Abia am legat cîteva idei. Fabricius se aplecã din nou asupra textului: „Oare ce comportament ar avea aceºti farisei dacã ar avea certitudinea cã nu existã o fiinþã atotputernicã? Legile pãmânteºti. ridicatã pe jumãtate. care ajunseserã pentru mulþi sã fie mai apropiate decât rudele. iar creºtinii din zonã. Stilou ºi Khaziel ne amuzau adeseori.

în afara câtorva ºi nesemnificative excepþii. o sã fie un succes Shoemaker-ul ãsta al tãu! nu scãpã ºi Hallac ocazia de a-l ironiza. în locul zidirii unor case pentru tineri. globul anomic sunt mai aproape decât s-ar crede!.. „revelate”. construirea de spaþii monumentale cu candelabre grele. iar dacã mai-marii instituþiilor bisericeºti nu vor proceda mai repede la unificarea poveºtilor moralizatoare. întãrind pentru o ultimã datã religia monoteistã. — „Înainte ca sutele de milioane de potenþiali criminali sã-ºi dea seama cã e anacronicã gestionarea fondurilor comunitãþii. Fabricius.. a creãrii de noi locuri de muncã sau a îngijirii bãtrânilor. da’ aici chiar are dreptate!. încãrcate de lumânãri elecrice.Citadela de fier — Nu. Sahil Murambadze îi întinse mâna: — Bravo! — Felicitãri.” Vãzând cã nu mai are de gând sã citeascã ºi alt fragment. întãri ºi Murambadze. precum ºi în religiile existente.. 103 . sunt necesare schimbãri majore în creºtinism.. anarhia ºi federaþia anomicã. mã. Omul nu este pregãtit sã meargã pe propriile-i picioare.

László Vinczefi – Faþã în faþã .

era atât de misterios ºi de ireal. se asemuia ecourilor respiraþiei din orele de nesomn. cum îmi plãcea sã te numesc. atât de imposibil. cred cã te-ar fi îndepãrtat pentru totdeauna. 105 . Mã întrebam cum ai fi reacþionat dacã mi-ai fi aflat vârsta. în sufletul ºi în mintea mea. Cã eram doar un copil. eram chiar locuitorii timpurilor total diferite. o asemenea tainã? Strãinul de la celãlalt capãt. de unde electromagnetice. de ceva ce m-ar fi obligat sã-mi croiesc chiar ºi o banalã imagine despre fãptura ta. un suflet atât de fragil. bãnuiam. foarte mult. expediate abia în ultimele clipe. adevãrata mea vârstã. celei care a înþeles cã e tocmai Ea Nu exista un început clar. o pozã. pentru tot ce-mi scria ºi ce mi se pãrea a fi tocmai o continuare idealã a gândurilor mele. când reuºeam sã-mi înving toate temerile ºi sã-mi spun: „Fie ce-o fi!”. ce abia cã învãþa sã facã primii paºi pe tãrâmul anevoios al sentimentelor nãucitoare. de care m-am îndrãgostit fãrã sã-l fi vãzut vreodatã. Era doar un haos de fire. încât. spre exemplu. cum nu putea sã existe niciun final cert. de cuvinte alese cu atenþie. ºtiam cã existai tocmai tu. iubeam strãinul de la celãlalt capãt pentru cuvintele sale. acel om.Proza Nicolae Cornescian Incognito …ignorând timpul ºi alte impedimente. am înþeles cã faþã de tine nu ar trebui sã am niciun secret. dar niciodatã nu ne-am interesat unul de realitatea celuilalt. Lipsitã de orice temei indubitabil. ceva ce-mi lipsea. Cât. ci. de cealaltã parte. Însã. ªi acest fapt mã fãcea sã cred cã noi nu existam doar în spaþii atât de variate. undeva într-un nodul incert al acestui pãienjeniº eterogen. la un moment dat. Ne scriam mult. când inima pãrea cã nu mai suporta acel supliciu. mai degrabã. citite ºi recitite. de fiecare datã. simþeam. de apelãri ºi întreruperi bruºte. cât timp puteam sã suport ºi sã port ca pe o ranã veºnic sângerândã.

acceptându-i toate provocãrile. uneori. cu mici pauze de somn. pe atunci.” Zâmbeam ºi-mi îmbrãþiºam nepoata. ceva ce-mi inducea frica ºi mã dezarma de orice împotrivire. poate. dar în spaþii ºi. „Privindu-te. Însã. În favoarea aventurii. am impresia cã tu nu cunoºti nicio limitã. care. Mã opuneam oricãrei plecãri. Însã. Pânã la urmã am acceptat totul. nu puteam sã-þi ascund absolut nimic. Eram liber. ori. Evident cã era doar o coincidenþã. mã purta pe culmile nesperate ale visului neþãrmurit. sã ºtii cã nu te ignor. pãrea doar o umbrã firavã. cã nu te-am uitat. Pentru cã nici nu ºtiu de pot numi „om” acea fãpturã ce mi-a schimbat tot restul vieþii. am pornit în acea cãlãtorie. Romanul la care lucram zi ºi noapte. la ei. în prezenþa ta (fie chiar ºi una atât de fictivã) cãpãta sens. La un moment dat. încercând sã mã imite. cã nu mã ascund. Concomitent. misterioasã ºi lipsitã de acea zburdãlnicie atât de caracteristicã fetiþelor de vârsta ei. fictivul ºi realul. Nu puteam schimba destinul. tu îmi ofereai o libertate totalã. 106 . se vor intersecta tocmai în punctul în care voi descoperi un suflet bizar. mi-au rãsunat ca un ecou de pumnal ce tocmai a lovit o bucatã de fier ruginit: „Voi lipsi un timp. sufletul ei. aº fi vrut sã cred. de ce gândeam atât de pesimist? Chiar pierdeam noþiunea realitãþii? Doar am mai fost ºi de alte dãþi în acele locuri ºi cunoºteam destul de bine întregul þinut. ªi chiar îmi plãcea când Karla. Izbãvindu-mã de toate prejudecãþile ºi de toate poverile adunate în ultimii ani. în urmã cu cinci ani. când hotãrâsem sã-þi mãrturisesc o mare parte din adevãr. cuvintele tale.” Însã tu nu ºtiai cã numele rudei de care îmi povesteai. într-o noapte de iulie. inconºtient citite cu glas tare. poate chiar ultima din viaþa mea. Dar cine s-ar fi gândit cã cele douã dimensiuni. Trebuie sã plec.Nicolae Cornescian Pentru cã te iubeam atât de mult. Nu voiam. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume îl pronunþam amândoi. Exista ceva mult mai tainic decât presimþirea. Mã fãceai sã visez cu ochii deschiºi ºi sã conºtientizez cã viaþa mea. mai bine zis. îndeosebi în lunile de iulie ori de august. singura ei fiicã. în anii precedenþi. dacã nu voi reuºi sã mã conectez. îmi era atât de cunoscut. De aceea. chiar ºi în timpuri diferite. În gândul meu te voi purta mereu ºi pretutindeni. treptat. Acolo. libertatea mea o compara cu cea a unui pescãruº. la porunca veriºoarei ce locuia în apropierea fluviului. veriºoara mea. Îl puteam birui. realitatea mã obliga sã înþeleg cã sunt doar un simplu cãlãtor prin aceastã viaþã. întotdeauna mã simþeam lipsit de orice povarã. O idee stupidã.

Uitam cã în faþa mea se afla doar un copil. capabilã sã-mi ºteargã nu doar realitatea. Probabil cã ceva esenþial se schimba tocmai în interiorul meu. Spre marea mea surprindere. Neschimbat”. fe- 107 . într-un loc secret al creierului ºi nicidecum în exterior. se materializau în ceva real. gândeam. Ea existã ºi pe acest pãmânt. Incognito! Trebuia s-o uit pentru o vreme. probabil cã acea fiinþã deþinea o armã secretã. — ªtii. în staþie nu mã aºtepta nimeni. acel user bizar. emana o graþie ºi o gentileþe ce mã fãceau sã cred cã perfecþiunea nu e doar o noþiune abstractã. Aþi rãmas acelaºi. Înþelegându-mi nedumerirea. aranjatã. Ziceam cã existã ºi o vârstã la care uitarea are un rol hotãrâtor: elibereazã mintea de amintiri inutile. m-am trezit îmbrãþiºat de o fetiþã pe care nu o vãzusem în viaþa mea pânã în acea clipã. — Tocmai dumneavoastrã? a suspinat ea. Frumoasã. aºa mi s-a pãrut. linia orizontului de apus. Probabil cã am ajuns prea departe cu explicaþiile mele ºi aºa destul de stranii. Acum era o domniºoarã în toatã firea. ameþitor chiar. când trãiam o bizarã senzaþie cã. Cel puþin. înþelegeam cã încep sã îmbãtrânesc. Brusc. þi-am uitat numele. Dumneavoastrã? Unicul meu unchi? Unchiul meu iubit? Aþi uitat cã mã numesc Elza? Mi-am cerut scuzele de rigoare. O lacrimã i s-a prelins pe faþã. de cele mai multe ori. numele fetei. mi se pãrea cã începeam sã mã adâncesc în abis. Era nepoata mea. am recunoscut. — Vârsta? ªi dacã între amintirile voastre ºi speranþele noastre existã o sinonimie aproximativã? „Aºa ceva puteam sã scriu doar eu”. pãrãsindu-mi visele. când mã reîntorceam pe acele meleaguri. dureroase. de fapt. mai precis. Zâmbind. în aceste locuri în care ajunsesem mai devreme decât mã aºteptam. Nu-mi mai aminteam numele. Chiar ºi ora imprimatã pe biletul de cãlãtorie mi-a confirmat gândul. unicei mele nepoate. Probabil cã Incognito. Mãcar acum. O uºoarã urmã de amãrãciune a umbrit acel chip angelic. ºoferul autocarului mia zâmbit laconic. Nici urmã de Karla. Mi-a spus cã în ziua de azi nimeni nu mai respectã programul impus. aici. Nu mai era acel copil din urmã cu cinci ani. ci. „Aþi ajuns? Aºa repede? Abia aºteptam sã vã revãd. ficþiunile ori imaginarul. Încercam sã mã explic.Incognito Abia acum. Era clar. sub ochii mei. ce noapte de noapte îmi trimitea zeci de mesaje la care mã simþeam obligat sã rãspund. ci chiar ºi amintirile. Copila a privit cerul. Apãrutã de nicãieri. mã afundam nu într-o realitate a naibii de prezentã. Pe moment avusesem impresia cã plãsmuirile mele cãpãtau forme clare. copila vorbea fãrã oprire.

înainte de plecare. Uitasem s-o înºtiinþez de brusca schimbare a planului meu. dar din clipa în care te-am reîntâlnit. poate. e ca un ciob absent din inima ta mult prea transparentã. Îmi aminteam destul de bine cã. dacã mi se permite o asemenea interpretare. brusc. uneori. Condus în camera ei. Exista ceva mult mai profund. adãugã. Te cunoºteam mult prea bine. zise Elza. Chiar ºi cu ochii închiºi. chiar ºi în timpuri diferite. conducându-mã într-o încãpere spaþioasã. îmi diseca ideile în sumedenii de imagini. însã. mi-am amintit ce mi-ai scris în una din acele nopþi atât de insuportabile în absenþa ta. Vinietele mi-au atras atenþia. Incognito nu era doar o fiinþã ce îmi etala în cel mai direct mod posibil toate sentimentele sale. Concomitent. Bãnuiam cã în timpul cãlãtoriei trebuia sã fi primit pagini întregi de mesaje. te-aº fi simþit. nici ceea ce ne este interzis. Veriºoara ºtiuse cã voi sosi abia spre searã. Ea era ºi una dintre cele mai bune cititoare. abia acasã. de acest nume torturant. Iubeam felul în care gândea. lãsându-mi timp necesar pentru acomodare. în casa lor. Aºa gândeam. dupã cinci ani. prinsã în mareea de umbre strãine. am strigat. mi-am promis cã voi încerca sã mã izbãvesc de aceastã idee. fãrã sã-mi dau seama cã fata se afla chiar în spatele meu. eu cãutam calculatorul ce mi-ar fi permis sã mã întorc la unica mea obsesie: Incognito. de aceastã persoanã. 108 . probabil cã îl pronunþam amândoi. Neprihãnirea mea-i sacralitate în gândul tãu. Oarecum speriat de neaºteptata-i apariþie. ceva ce pur ºi simplu mã întorcea într-o lume mult prea posibilã. am aflat cã pânã la întoarcerea mamei sale aveam de aºteptat câteva ore. Atentã la fiece amãnunt. Evident cã în lumina odihnitoare ce pãtrundea prin uºa rãmasã deschisã. dar înþelegeam cã îl cunoºteam atât de bine. mai bine zis. Vã aºtept în sufragerie. Iubeam totul. ºtiam cã nu îmbrãþiºãrile mele te vor reþine. Am întrebat-o de Karla. Nu puteam sã mã despart de omul pe care nu l-am întâlnit niciodatã. am coborât tonul ºi am întrebat-o de unde aº putea accesa internetul.Nicolae Cornescian tiþa mi-a dat de înþeles cã mi-a iertat greºeala. Apoi. dar lipsitã de geamuri. mi-am verificat contul de Facebook. — Elza. obsesiv ºi atât de stãruitor. ori. Cartea rãmãsese deschisã la pagina în care descriai o posibilã evadare din prezentul acaparator. Numai tãcerea mea ºi suferinþa vor fi acele arme ce te vor rãni profund. dar în spaþii ºi. Pentru cã (nu-i aºa?) ritmul scrierilor tale rima cu ritmul respiraþiei pe care o resimþeam alãturi. Iartã-mi nevrozele. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume. în universul ei. Crezi cã nu ºtiu? Te temi de inocenþã. te-aº fi recunoscut. — Aici e camera dumneavoastrã.

pentru tine. Nu-l izgoni. ci simpla amintire a faptului cã eternul existã. Nu te puteai opune. aflând motivul deziluziilor mele. Acolo urma sã te duc. când nu mai exista nicio cale de întoarcere. Uneori. trebuia sã-i ofer rãgazul necesar singurãtãþii tale creatoare. probabil. când se va întoarce. de felul în care priveai dincolo de aceastã lume. Te evitam. dar. când am pronunþat numele. Nu îndrãzneam sã-þi recunosc adevãrul. Începeam sã te evit. real sau spune-i cum vrei. pomenit ºi în comunicãrile noastre. chiar ºi pentru o clipã. A zâmbit. atunci încã nu iubeam doar un om adevãrat. Mã refer la comunicãrile noastre on-line. În noi doi. descris nu doar în cãrþile tale. uneori. imposibilitãþii de care eram conºtienþi. Nu eram doar un copil ce se gândea cã aceastã ignoranþã te va face sã mã cauþi neîncetat. aºteptat ºi râvnit cu atâta ardoare ºi pacoste. la mai puþin de o sutã de metri. pentru cã tot ce se ºtie ºi se posedã. dacã privirea lui va întârzia mai mult decât se cuvine. Nu vorbele mele te-ar fi convins sã ne-ndreptãm spre mal. Era aici.” Ai greºit într-un singur punct. nu se mai cere cãutat. dupã un timp. ce sã mai vorbim? ªtiai mult prea bine cã mai aproape de vis ori de iluzie se aflã doar locurile necunoscute. Am aflat mult prea târziu. E destinul tãu. erau doar niºte figuri stilistice. Iubeam o imposibilitate. Nu doream sã ºtii. ªtiam unde e locul. M-am îndrãgostit de ideile tale. m-a întrebat ea. locuri strãine. 109 . Absenþa ta i-a distrus toate speranþele. Acel om nu va îndrãzni sã-þi cearã iertare. în realitatea mea. Sincerã sã fiu. de fapt. ar fi ucis misterul iubirii noastre aproape nepãmântene. aflatã în cel mai sensibil loc al sufletului meu. Trebuia oare ca într-o searã de august sã înþeleg cã exiºti? Mama m-a gãsit plângând. e unchiul tãu”. Asta te-ar fi îndepãrtat. dincolo de care. un strãin va trece pragul casei tale. l-a nimicit. „Prostuþo. a completat ca ºi cum ar fi împins un cuþit într-o ranã deschisã. „Cine-i autorul?”. Spaþiul acela se afla dincolo de imaginarul tãu. Amândoi. Mi-am amintit de tãrâmul tãu preferat. Vãzduhul de acolo era înþesat cu acele timbre spectrale ce. dacã. probabil. Aceleaºi sentimente le nutream ºi eu. n-ai sã reuºeºti sã-l uiþi. Nu voiam sã par doar o povarã. Îþi aminteºti ce îmi spuneai? Crezi cã nu ºtiu? Iubirea adevãratã e o iubire delirantã ºi plinã de necunoscute. continuã sã-l aºtepþi. Mã temeam sã nu devin doar o umbrã searbãdã.Incognito „Dacã într-o zi. însã eu credeam în margini clare. Probabil cã nu ºtiai. Nu vroiam sã te simþi sastisit de prezenþa mea persuasivã. începe hotarul vidului. Nu-þi mai rãspundeam la niciun mesaj. Dar. curgea acelaºi sânge. Tocmai terminam de citit una din povestirile tale. Preferam sã sufãr. Tu nu-mi erai doar un strãin. uneori.

trãiam senzaþii stranii. pentru o clipã. comportamentul ei. mi-am dat seama cã am greºit: am sãrutat-o pe frunte. a oftat prelung. Doar cã mâna ta a refuzat un gest atât de banal. totuºi. atunci când te trezeºti. Nu te puteai opune. m-a fãcut sã-þi înþeleg acceptul. pricepeam esenþialul: fascinant nu e tocmai ceea ce vedem în cel mai direct mod posibil. I-am zâmbit ºi. aplecându-ºi capul. Amintea exalãrile prezente doar în puterea visului. „Aici e spaþiul sufletelor”. i-am zis. apoi a rostit ceea ce m-a pus pe gânduri. Omul de alãturi. între noi. de fapt. ai refuzat sã mã prinzi de mânã ºi. scrutam împrejurimile de parcã aº fi încercat sã descopãr în vreun cotlon tainic. am gândit. m-am întrebat dacã începeai sã bãnuieºti cine eram. încercam sã mã explic. Era ca ºi cum. — Elza. sã-i ating umãrul dezgolit. Cu o aviditate de nedescris. când þi-am întins mâna. Indubitabil. cum era ºi fãptura ei. undeva în apropierea lizierei. Felul în care m-ai privit. vreun semn concis ca o mãrturie a stãrilor mele atât de ambigue în acele momente. i-am îndepãrtat câteva ºuviþe de pãr. — Elza. tocmai în acea clipã. spuse ea în timp ce. pentru prima datã. absolut totul mã fãcea sã cred cã aceastã fiinþã a ajuns mult prea devreme la maturitate. mi-ai spus… — Elza. cuprins de o frenezie neînþeleasã. începeam sã fiu. nepoata m-a privit drept în ochi. acea fetiþã ce semãna tot mai mult cu imaginea copilei ideale din imaginarul meu (ºi când spun „copilã”. te rog sã ignori asemenea gesturi. Feerice sunt doar imaginile focalizate concomitent ºi de o altã privire. M-ai precis. m-a apucat de încheietura mâinii stângi ºi. de tot ce definea teluricul ºi cãpãta aspectul nemãrginirii. întrucât acel melanj indefinibil. Chiar ºi felul în care gândea. mi s-a pãrut cã trecusem dincolo de toate stavilele posibile. Pentru mine ea nu mai era doar un copil. Pãrul ei iradia un iz bizar. În urma acestui gest atât de familial. de care uiþi. iluminate de o prezenþã atât de misticã ºi de incredibilã. Îmbrãþiºându-mã. izbãvit de forþa negãrii. Mi-am permis. 110 . fata ºi-a închis ochii. uitând sã adaug particularitatea decisivã a sufletelor noastre: „distruse”. — Aici e locul. s-ar fi deschis genunea aproape necesarã.Nicolae Cornescian — Plecãm? te-am întrebat. modul în care se exprima. ce nu reuºisem sã pricep în acea dupã-amiazã toridã: „V-am aºteptat de-o veºnicie!” Deliberat. probabil cã se prelinge în tenebrele reveriei de undeva dintr-o altã viaþã. induse de patetismul cuvintelor auzite. iartã-mi nesãbuinþa! Rãspunsul ei era la fel de neaºteptat. în cele din urmã.

Apoi. privind în zare. Ai fi putut sã-mi auzi bãtãile inimii vibrând la unison cu inima ta.Incognito am în vedere. adãugã la fel de nostalgic: Înþelegeþi de ce aceastã aripã e atât de rece?. Pentru cã ºtiu sã rabd. pe acest pãmânt. sensului ales. Simt cã ne aparþine poate chiar totul. De aceea te iubesc atât de endemic. sã sufãr. ignorând. Iubesc cu adevãrat. cu o singurã excepþie: aceastã realitate atât de ºtearsã. — Ai citit prea multe cãrþi.” N-am îndrãznit. indiferent de spaþiu ºi de timp. îmi rãspunde mereu. în primul rând. începea sã-mi explice de prezenþa acestor obiecte. Rãmas pe mal. — Se spune cã pescãruºii mor în cer. — Aici e plin de ºerpi.. Era clar cã nu aveam niciun rãspuns ferm. acel suflet strãin ºi atât de singuratic. ciudat. aproape imposibil. o ºoaptã. Mai degrabã. Mã temeam sã mã apropii mai mult decât mi se permitea. existã tocmai acea persoanã ce îmi suportã toate suferinþele. sã nu doresc decât privirea ta. Oftã prelung. filtratã de aceste sticle stranii. Mã temeam cã umbra mea îþi va pãta sufle- 111 . Înþelegi? — Înþelegi? te-am întrebat ºi am aruncat triunghiul de sticlã tocmai acolo unde îi era locul: în fluviu. ºtiu cã nu putem cunoaºte absolut totul. periplului. Aº fi vrut sã-þi spun ceea ce gândeam. dupã formã ºi mãrime. dar. iubesc o idee. mã purta printr-un labirint complex al necunoscutului. ceva ce. „ªtii cât de multe-ndur? N-au fost ºi nu vor exista atingeri. Iubesc o incertitudine. Alãturi de tine respiram tot mai greu. acel copil mi-a arãtat nu doar cãrarea ce ducea chiar dincolo de realitatea mea. zise. un semn tastat chiar din greºealã. Simþeam cã nici nu mai puteam sã-i mai spun pe nume. Doar un cuvânt aºtept. un zãgaz vãdit. Îi povestesc totul. a continuat atât de neaºteptat. o lãmuream cã nu aveam nevoie de peripeþii deºarte. Undeva. — Iubesc un singur om. Trecusem de perioada poveºtilor. Abia când mi s-a alãturat. Eram aici ºi asta era cel mai important. Nimeni nu se putea opune râvnelor mele.. Ignorându-mi replica. Aici era ºi ea. ªi atunci ai fi înþeles totul. fata mi-a întins aripa de sticlã ºi m-a întrebat de ce acel obiect era atât de rece. Nu cred în fantasmagorii. pas cu pas. S-a aplecat ºi a scos din apã ceva transparent. am glumit. aspectul frigiditãþii). însã. impus de mintea mea cu un scop precis: refuzul oricãror dorinþe ori sentimente neadecvate. amintea o aripã de pasãre. ªi el. situat la hotarele visului. încerca sã mã lãmureascã. Însã ea nu m-a ascultat. Îi scriu noapte de noapte. Apoi… tãcerea ta distrugãtoare. dar cred în mister ºi în forþa sa de a schimba vulgaritatea acestei lumi. totuºi. Copila fãcu o pauzã.

Însã. ceva mult mai profund. închegau în ceva material. Vor rãmâne pete. temându-mã sã nu înþelegi totul. Ai observat cã ºi pescãruºii pãreau doar niºte pete cenuºii. Bizar e cã tocmai aceºti strãini îþi confirmã cele mai tainice gânduri. desprins de orizont. sufletele noastre ar fi sângerat. amprente eterne în amintirea ta. — Cu toþii. Doar aºa putea începe apusul. Nu-mi pot explica de ce toate umbrele se miºcau. diluatã de acel aer atât de insuportabil ºi purtate pânã la deschizãtura estuarului. Dar eu ºtiam cã în acea searã. gândeam. dar lasã amprente dureroase. se ivesc atât de spontan. Erau douã pete prelungi. subterfugiile ce nasc suferinþele de nestãvilit. unite într-o singurã formã. de fapt. îmi ziceam. dar te fereai sã recunoºti adevãrul. nu-mi spunea absolut nimic. — Fiica mea. Noi ne-am oprit la marginea destinului nostru. Chiar ºi acel fluviu. Nimic nu ne mai aparþinea din tot ce doream. Cu tãcerile noastre ºi cu lacrimile ce peste noapte sar fi preschimbat în mãrgãritare de rouã. lipsiþi de forþa împotrivirii. Alãturi de tine… Dacã s-ar fi atins. încetinea treptat. doar umbrele noastre rãmâneau în nemiºcare. ca o ranã de cer. gândeam cã în sufletul meu dospea altceva. inexplicabil ºi atât de straniu. prelungã ºi azurã. încercam sã înlãtur liniºtea mormântalã. ai schimbat sensul vorbelor mele. Observai cã pe oglinda apei tremura doar o singurã umbrã? Umbra noastrã comunã. iar pe apã ar fi rãsãrit pete de luminã rubinie.Nicolae Cornescian tul atât de strãveziu. Cum. de ce? Nu ºtiai cã acel gol putea fi umplut doar cu umbra sufletului tãu? Cum de îndrãzneai sã-mi vorbeºti de umbra mea lichidã. glumeai tu. Tot ce râvneam. pete de vãzduh reavãn pe braþul ºi pe umãrul tãu. de-acest pustiu fluid. neostenit strãbatem itinerariul timpului. noi nu ne-am oprit doar în dreptul acelui estuar. era imposibil. imprimate pe pânza lichidã a cerului? Probabil cã acest amãnunt nu þi-a stârnit nicio curiozitate. — ªtii cã ºi eu m-am gândit cât de plãcut ar fi fost sã am un asemenea tatã? m-am confesat. îmbrãcau forme posibile ºi atât de prezente. sã nu plângi niciodatã. alãturi îþi rãmân doar pentru câteva clipe. aveai perfectã dreptate. în gândul ºi în visele tale. Probabil cã înþelegeai totul. Închega 112 . Probabil cã nici nu se cerea sã fim prezenþi acolo. Erau doar niºte suflete ce pãrãseau visul. — Unii oameni. în privirile noastre. de nemãrginire ºi timp iluzoriu? Nu vedeai cã malul era lipsit de urmele paºilor noºtri? Poate cã nici nu eram acolo. De ce ai privit în adâncul sufletului strãin? Spune-mi. nici felul în care mã priveai uneori. Voi rãmâne aici. ne era interzis. — Întinde-mi mâna! te-am rugat.

Incognito
într-o singurã lacrimã, chihlimbarie; o lacrimã pe care nu puteai, n-aveai cum s-o observi. ªtiai totul, dar te fereai sã-mi recunoºti. — Când ai înþeles? te-am întrebat. — Când mi-am cerut scuzele de rigoare, cãci uitasem numele tãu, numele adevãrat. Când o lacrimã þi s-a prelins pe obraz… „Incognito!”, ai adãugat, „nu uita cã tu nu eºti doar un cãlãtor anonim prin acest spaþiu. Tu, de fapt, strãbaþi un timp imposibil, un destin nefiresc”. A urmat o strângere de mânã, ca între doi prieteni apropiaþi. Nimic mai mult. Absolut nimic. — De ce eºti atât de rece? m-ai întrebat. N-aveam nevoie de alte cuvinte. Rãspunsul era clar. Am privit înspre fluviu. Bãnuiai câte aripi de sticlã se aflau acolo? Doar în prezenþa ta se putea petrece o astfel de scenã: valurile au scos la mal un acvariu închis ermetic ºi umplut cu fluturi albaºtri. — Din adânc, spuneai tu. — Din înalt, te contraziceam. Exista vreo cale de mijloc? Un singur om ºi douã feluri de a iubi. Nu-mi imaginam sufletul ca pe ceva înaripat, întâlnit în cãrþile recomandate. Însã, ºtiam cã sufletul meu avea douã umbre. De nuanþe apropiate: azurul celest ºi vernilul marin. Iar între aceste alungiri fragile, ca pe o membranã de sticlã, tremurau niºte lumini violacee, se zbãteau. — Pescãruºii mor în cer, ai silabisit. — E atât de pustiu pe acest pãmânt! — Trebuia, m-ai întrebat, trebuia sã fii tocmai nepoata mea? — Trebuia, þi-am rãspuns, trebuia sã-þi fiu Incognito. Nu ºtiu de observai… Nu! Nu vedeai. Tu nu mã vedeai toþi aceºti ani. Însã acum, când trebuia sã plec, când rãmâneai singur ºi închideai ochii, de undeva de nicãieri, revenea imaginea chipului meu. Vezi cât de stranie e aceastã iubire? Între douã inimi s-a spart o clepsidrã. Între douã destine curge un timp strãin. Tu ai ales ultimul din toate drumurile posibile: cel de nisip. Mie mi-a rãmas doar sticla: geamuri ºi oglinzi ce pãstreazã luciul privirilor tale, þin minte contururi bizare, mâini ce se ating doar pe suprafeþe plane, tot ce putea fi dacã ai fi înþeles cã închipuirile tale, de fapt, îmi reflectau realitatea. Eram o parte din visul tãu. Eram doar o umbrã. Atât de fragilã ºi atât de fireascã; desprinsã, probabil, de sufletul tãu strãlucitor. Eram totul. Tot ce doreai. Dar, de ce, spune-mi de ce, de ce trebuia sã fii tocmai unchiul meu? Am îngenuncheat în faþa ta. Îþi aminteºti? Te-am rugat sã-mi întinzi mâna. Ai refuzat. I-am sãrutat numai umbra, acea patã de forma aripii ce tremura pe nisipul de nuanþe sângerii.

113

Nicolae Cornescian
— Elza, mi-ai spus, nu te voi ierta niciodatã! O voce strãinã te chema dintr-o depãrtare incertã. Probabil cã era mama mea. Nu ºtiam. Nu înþelegeam. Nu mai înþelegeam absolut nimic. Ecoul valurilor era mult prea puternic, iar aripile, acele aripi de sticlã, erau atât de reci. Tot mai reci. Poate cã vei primi ºi alte mesaje. Poate le vei citi, ori, poate le vei ºterge ºi nu vei înþelege cã într-o zi am întâlnit un om minunat. Exista un loc pe acest pãmânt, un singur punct în care drumurile noastre s-au intersectat. Timpul, însã, timpul ne era strãin, interzis, blestemat. ªtiam mult prea bine: noi nu eram nãscuþi pentru aceastã viaþã. Ne rãmânea o ultimã oprire: veºnicia. Nu mi-a mai rãmas absolut nimic. Noapte de noapte, în faþa calculatorului, ascult toate sunetele posibile, izvorând din cele mai tainice unghere ale acestei lumi. Poate chiar ºi din lumea de dincolo. Aud valuri ce se sparg de eternele stânci, zbateri de aripi ce ating oglinzile întunecate ale apei, mii de ecouri amintind paºii strãini, îndepãrtându-se de maluri necunoscute. Aud totul. ªi, uneori, când toate aceste reverberaþii se retrag, lãsând loc tãcerii, adeseori, în cel mai obscur cotlon al închipuirii mele, se aude ecoul respiraþiei cunoscute. Probabil cã totul se petrece undeva în preajma mea. Aici. În aceastã casã. Tocmai la acea distanþã pe care ne-o interziceam întotdeauna. ªtiu cã ea mi-e alãturi. Încerc sã-mi reþin respiraþia, dar prezenþa ei conferã aerului izuri edenice. Mã obligã, pur ºi simplu, mã obligã sã respir. Încã… sã respir. Primesc zeci de mesaje. Noapte de noapte. Refuz sã rãspund. ªtiu cã într-o dimineaþã de august voi primi tocmai rãspunsul ei: „…însã eu team iertat”.

114

Proza

Dumitru Hurubã

Neamuri de decembrie

Ah, decembrie, Bacovia, Te uitã cum ninge decembre, Nicu Alifantis – ah-aaah-AH!!! S-apropiau sãrbãtorile iernii ºi conveniserãm cu nevastã-mea sã nu ne mai certãm aºa des, mãcar în ultima perioadã a marelui Post de Iarnã. În consecinþã, ne certam destul de rar, iar când o fãceam, nu cred sã fi aflat mai mult de-un sfert din populaþia cartierului, fiindcã nevastãmea ieºea pe balcon ºi începea sã þipe: — Asasinule! Sãriþi, oameni buni, cã-mi bagã cuþitu’, mã omoarããããã...! Mã omoarãããããã! Cum-cum? Ei, Doamne! cum sã rãmân indiferent la un asemenea þipãt disperat? Sigur cã îi sãream în ajutor îndemnând-o: — Mai cu viaþã, dragã, mai cu viaþã! Ce e cu þipãtul ãsta anemic? Parcã a-i fi rahiticã la minte… Nu eºti convingãtoare deloc!… Vrei sã urlãm amândoi? Hai: unu, doooooi-trei! Adevãrul e cã nu mi-a trecut, încã, prin minte s-o ajut efectiv, considerând cã ar fi putut rãmâne cu vreo neputinþã, iar femeia la casa omului este, aºa cum se ºtie din vremuri imemoriale ºi chiar biblice, un ceva fãrã de care viaþa poate deveni anodinã, tristã ºi culminând cu dorinþa de… Mã rog, sã nu-i spunem chiar apocalipsã, însã disperare, prag de sinucidere, azil politic în Afganistan sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar trebuie sã precizez ºi cã – ea din sãptãmâna Crãciunului, sau joia? – am ieºit dupã ea pe balcon cu gând s-o arunc de la etajul ºapte. ªi, cât de nervos eram, aº fi fãcut gestul – iresponsabil pânã la urmã – însã m-am oprit din douã motive: întâi, fiindcã nu voiam sã-i nenorocesc pe niºte colocatari care se înjurau fermecãtor ºi conºtiincios la un ºeptic american în faþa blocului ºi n-am vrut sã le stric relaþia cu Dumnezeu, relaþie pe care, în momentele-acelea premergãtoare unui asasinat, le consideram armonioase. Ei, dacã vecinii ar fi jucat ruleta ruseascããããã, alta ar fi fost situa-

115

Dumitru Hurubã
þia… ªi doi, pentru cã nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teologie cu mine, acum cucernicã faþã bisericeascã, spunându-mi confidenþial cu o zi înainte: — Bãtrâne, Domnu’ sã te binecuvânteze! — Amin! am rãspuns în calitate de berbec. Ei, oaie am fost când am pãrãsit turma Domnului – acum sunt oaie emancipatã, adicã berbec… Iar cucernicia sa a continuat: — Fiule, îmi dai o sutã de euroi, ºi-þi implementez un prohod trãsnet! Þi-o trimit pe Malaghenia în Rai fãrã stagiaturã în Purgatoriu, sau test-grilã la Poarta Raiului... — Cât, mã, Puiule? 4 milioane, mã? Ai tu sufletul ãsta, mã? — Bãtrâne, nu te lua dupã veºmântul meu: sutana e sutanã, iar viaþa e viaþã… — Am înþeles, da’, Doamne fereºte! – n-aº vrea sã rãmânã Grãdina Domnului fãrã suflete! am exclamat temãtor. Doar o ºtii pe nevastãmea… — Tomna’ d-aia… Mã rog... Apoi, unul dintre jucãtorii de ºeptic era tatãl a treisprezece copii pe care îi rânduise Dumnezeu ºi Revoluþia din '89, de când nevastã-sa se aflã în concediu de maternitate fãrã întrerupere. În prezent i se întocmeºte dosarul pentru Guiness Book, fiind gravidã, iar ginecologul de familie prezicându-i cel puþin patru gemeni. Mulþi au zis cã nu-i normal. Medicul. Dar, e Decembrie, e…, A prins promoroacã ºi clampa – era sã scriu clanþa – neveste-mi, însã la ea nu se întâmplã acest fenomen, poate doar la –2730K. Însã e puþin probabil, drept care e periculos sã alunecãm spre doleanþe zadarnice… Deci ultima datã ne-am certat cu Malaghenia din cauza neamurilor, pentru cã ne-am pomenit cã noi nu avem, nu ne viziteazã nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneazã nimeni ºi, în general, pentru cã suntem atât de singuri, încât ne-a cuprins nervozitatea, disperarea ºi spaima pânã ºi de Uniunea Europeanã ºi International Monetary Fund de care Fund depindem oriºicâtuºi... Apoi au venit reproºurile reciproc dezavantajoase, iar de-aici pânã la istericale ºi jigniri n-a mai fost decât un pas mic pentru un om ca nevastã-mea, pe care ea l-a ºi fãcut rapid. Pânã la un punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut de unde ºi nici rãbdare, aºa cã i-am strigat: — Auzi, doamnã, în definitiv, dumeatale ce neamuri ai?

116

Neamuri de decembrie
Trebuie sã spun cã, inclusiv în momentele de vârf ale certurilor noastre, când o cratiþã sau sucitorul pot avea conotaþii extraprofesionale, dãm dovadã de respect reciproc, adicã evitãm sã ne tutuim. Dar atunci astea sunt detalii lipsite de interes ºi importanþã. Esenþialul rãmânea lipsa neamurilor, adicã, la toatã lumea mai venea cineva, chiar de la þarã, mai aducea un lãptic, un curcan, o poalã de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibãr... La noi, nimeni-nimic! Însã, pânã la urmã, tot scotocind prin arborele ginecologic – cum spune analfabeta de Malaghenia, dãdurãm de niºte rude ºi le-am scris pe loc o scrisoricã duioasã cum cã, deoarece am rãmas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragã inimã, chiar dacã în momentalul de faþã o ducem cam prost din cauza tranziþiei ºi a devalorizãrii leuþilor personali. Dar oameni suntem ºi gãsim noi ceva sã ciugulim douã-trei zile. Adicã, am bãtut ºaua spre ceva produse zootehnice ºi, în acelaºi timp, spre durata vizitei, aluzie din care ei trebuiau sã priceapã cã vizitele, cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai plãcute. Contrar tuturor aºteptãrilor noastre, neamurile au sosit dupã trei zile, aproape de ajunul Crãciunului... — Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am scuipat repede în sân), iar ea e mãtuºa voastrã Parmenica, a fãcut prezentãrile un ins care aº fi jurat cã nu trecuse vreodatã prin judeþul nostru de baºtinã, sau cã ar avea altceva în comun cu noi, în timp ce nevastã-sa avea un cap semãnând biniºor cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu ºtiu de ce alcoolic, dar aºa mi s-a pãrut… În momentele urmãtoare, printre picioarele lor ºi-a fãcut apariþia o javrã cu figurã de maidanez þinut în ploaie, chestie care m-a bucurat cu rãutate pentru nevastã-mea care nu iubeºte de loc câinii. În consecinþã, nu m-am rãbdat sã nu exclam: — Uay, ce cuþu fain! Nu i-l donaþi Malagheniei? Nevastã-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înþeles… — Cum-cum? au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fereºte! Nici vorbã! Rexy e sufleþelul nostru, e fiinþa care ne îndulceºte viaþa zi de zi, ºi-i de-o inteligenþã pur ºi simplu genialã… Dotat cu fler, patrupedul ºi-a dat seama repede de antipatia Malagheniei, aºa cã a început sã latre la ea cu o înverºunare care mi-a adus aminte de colega noastrã de la serviciul „Dealuri ºi pajiºti” când nu era trecutã la primã. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai putut înþelege decât prin semne, comunicare cam deficitarã, din moment ce unchiul Haralampy, în loc sã intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mãtuºa Parmenica a priceput lesne cã nevastã-mea era, de fapt, o vecinã ºi-i tot fãcea loc sã plece... Pânã una-alta, javra a sfârtecat o bucatã din

117

Parmeni dragã. cum ar fi tornada în care tocmai intrasem. pentru care a fost lovit brutal cu polonicul de cãtre 118 . foºtii stãpâni ai casei. pentru cã atunci ne aflam sub ocupaþie strãinã – ne-am dat seama cã nu eram decât niºte amãrâþi de diletanþi în comparaþie cu ei. — Nu înþelegi nimic. ne-a lãmurit unchiul. în timp ce pe uºa rãmasã deschisã au nãvãlit trei arãtãri cãrora nu le-a trebuit decât foarte puþin pentru a întoarce toatã casa pe dos. un suflet ca oricare dintre noi. minunându-ne de inteligenþa ºi inventivitatea nepoþeilor în ceea ce privea distrugerea bunurilor din apartament. noi – de fapt. cea mai mare reformã din istoria cãsniciei noastre.. sã facem ºi noi ceva dacã tot am venit la copiii ãºtia. fãrã ca medicii. Aºa da. scoþând uºile din balamale ºi înfãptuind. credeam noi. nu e decât un dobitoc. Cel puþin aceasta ne era convingerea. de fapt. liniºtindu-se brusc sub masa din bucãtãrie. am zis gândindu-mã la câte catastrofe s-au abãtut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor ºi de care au trecut.. Ca atare. murmura unchiul Haralampy din când în când. undeva prin Retezat sau. mare noroc. pe lângã care postdecembrismul era o „nenorocitã de anexã a materialismului dialectic infestat cu ceauºism multilateral dezvoltat”. se mai schimbã viaþa. — Mare noroc. — Sunt nepoþeii. miºcând mobilele din loc. chiar dacã acestea au lãsat urme de neºters în unele cazuri. Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy spunând: — Hai.. mai eram liberi ºi teferi. — Sunt foarte vioi. am gândit noi cât de cât veseli.... Unchiul ºi mãtuºa erau oameni practici: în câteva minute. procuratura ºi vreo ordonanþã de urgenþã a guvernului sã ne fi izolat într-o rezervaþie. datoritã gravei neglijenþe a organelor menþionate. prin mangrovele australiene. am început sã ne bucurãm din tot sufletul cã. Am citat dintr-un discurs al vecinului de la „trei” la o adunare generalã a Asociaþiei de locatari. La urma urmei. Dragii de ei. — Sigur-sigur.Dumitru Hurubã rochiþa de lamè a Malagheniei. Ne ºi miram cum de putusem trãi atâþia ani fãrã sã ni se întâmple o mulþime de nenorociri. a aprobat mãtuºa Parmenica. trebuie doar sã ºtii cum sã-l tratezi.. activitate însoþitã de îndemnul mãtuºii: — Buni-mamã! Buni-mamã! Aveþi grijã sã nu stricaþi ceva. i-am zis când am vãzut cã începe sã miorlãie.. Am privit cu alþi ochi atât nepoþeii cât ºi javra dispãrutã în proporþie de trei sferturi în oala cu sarmale pusã la rãcit lângã frigider. caz mai aparte.

În preziua terminãrii vizitei. Mai bine spart! Pânã ºi acest lucru de nimic a trebuit sã-l învãþãm de la nepoþei. …Nimic nu era bine. — Adicã. inclusiv câte un cui bãtut în perete. într-un timp record. deºi e cam mult dacã avem în vedere viteza cu care se desfãºura dezastrul. Cum-cum? A... ªi.. vom dormi pe jos. Când toate lucrurile din apartament ºi-au schimbat locul sau poziþia. uºa de la baie se þinea într-o singurã balama ºi o sfoarã. cu lumina stinsã. aºa cã gândiþi-vã ºi voi la un moºtenitor… — Pãi. toatã lumea la treabã – sã facem ordine pe-aci! În trei zile apartamentul nostru ajunsese de nerecunoscut: douã geamuri sparte. ne amuzam cu sadism auzind cum sar purecii câineºti pe ziarele întinse pe jos. unele chiar forma. în ultimã instanþã. nici vorbã de vreun semn de nebunie. Dar ce sã mai discutãm. unchiul Haralampy a ordonat: — ªi-acum. Am crezut cã nu are rost sã. ªi am rãspuns ºcolãreºte: vaza este un obiect din casa omului care poate deveni incomod în anumite situaþii tot trebuind sã-l deplasezi de colo-colo.. acum nu mai sunteþi nici voi tineri. avem ºi noi socotelile noastre… Sigur cã avem în vedere sã… — Nu. dragilor.. dragii de.. La treabã ºi… 119 . pânã o sã ne luãm altã mobilã. din moment ce uºa de la intrare am schimbat-o cu o bucatã de PeFeLe – e adevãrat cã gros ºi trainic! Insã.. plutea maiestuos mirosul de urinã ºi excremente de câine.. ce este o vazã? ne-am întrebat noi. ne-am gândit. iar noi. dacã nu miroase a þigarã. nimic nu mai era la locul sãu. Muþi! Sã fi trecut vreo trei ore? S-ar putea. ne-a reproºat mãtuºa. — Trãiþi la oraº ºi v-aþi aranjat apartamentul ca o cocioabã de la þarã. cum n-are? ne-a privit ea crunt în timp ce aduna cioburile singurei noastre vaze de cristal în care trãsese cu praºtia unul dintre dragii nepoþei. stând seara la cinã... Copii nu aveþi.Neamuri de decembrie nevastã-sa – ºefã de scarã. asta-i mentalitate comunistã. iar seara. unchiul Haralampy ne-a spus bãtându-ne pãrinteºte pe umeri: — Dragii mei. — Pãi. funcþie dupã care a tânjit timp de patru legislaturi. sã fie clar!. Oricum. dacã am fost tot singuri. covorul persan gãurit în câteva locuri de chiºtoacele unchiului a cãrui devizã este cã: un bãrbat. aºezaþi pe podea. nu mai poate fi considerat bãrbat. Nu ne îndoiam cã natura-mamã ne trimisese niºte rude cu statut de unicat ºi de care eram mândri. peste tot haosul acesta. am încercat noi sã mai salvãm câte ceva din onoare.

Iar unchiul completã imediat: Eu. nu se cade sã-i despãrþim... uitam: gãsisem rudele pe internet. cuminþi.De-atunci.. cu Parmenica.. inclusiv când ne certãm. .. fereasca-ne Bunul ºi Luminatul! pãru speriatã mãtuºa Parmenica. nevastã-mea se pretinde Antigona ºi sapã toatã ziua gropi în jurul blocului pentru îndeplinirea nu-ºtiu-cãrui ritual mitic. etc.ro. e mai convenabil decât un trio de nepoþei imprevizibili ºi drãgãlaºi.. la Ocazii. ne-am gândit cã ar fi cel mai bine sã-i înfiaþi pe nepoþei. — Apoi.. Bacovia etc. A. Ehe. ca niºte draci în miniaturã.. nu pricep. Decembre.Dumitru Hurubã — Adicã. — Toþi trei ? am strigat fãrã sã vreau.. zice ea râzând permanent. 120 . ce ziceþi ? Sunt mari. la drept vorbind. dragã. s-a impacientat Malaghenia: ne daþi ordin sã… avem copii? — Ei. Dar.

om al dracului? ªi-a pus mâna în faþa ferestrãului ºi gaterul i-a retezat-o într-o clipã.Proza ªtefan Jurcã Garajul de pe Valea Dracului 1 Dincolo de garaj. însã eu am sã þi-o spun. Nu o ºtie multã lume. locul rãmîne plin de pãcate ºi valea rãmîne tot Valea Dracului. Oricum l-ar spãla. iar o alta spatele. Apa cobora la vale. Evreul a dat faliment. Un comerciant avea un gater. Sunt bani blestemaþi dupã care plînge dracul. Într-un an s-au abãtut necazurile peste lumea de-aici aºa cum a fost ºi anul acesta cu doi ºeptici la urmã. De atunci toatã lumea fuge de locul acesta. lemnele n-au mai fost aduse cu pluta. Am cãutat ºi eu valea respectivã de care-mi vorbea Linda cea poliglotã. Comerþul este comerþ ºi lumea merge înainte. Unii spun cã în nopþile cu lunã ºi pe timp de secetã din pãmînt ies flãcãri verzui care sunt banii pe care evreul i-a luat dracului cu înºelãciune. cã avea carte. de buºteni era plinã pãdurea. Adicã este un loc între ape unde 121 . treaba mergea strunã. pentru cã sunt sub puterea dracului. iar gaterul nu mai avea cu ce sã funcþioneze. O vale spalã faþa garajului. iar banii nu s-au terminat niciodatã. acolo funcþioneazã Garajul cu o vechime de 50 de ani. Omul îºi asigurase mâna. Apa din vale a secat. curge o vale despre care am aflat o poveste. legenda o ºtia din scrierile ungureºti. Oricum ar fi ºi orice s-ar zice. în pãdure. de a fost cutremur peste þara româneascã. M-am convins cã-i o legendã. iar la vale-i spune Valea Dracului pentru cã omul de afaceri lucrase cu dracu sã-ºi scoatã banii. acolo este un loc rãu ºi cine este prins de vrajã cu greu mai scapã nevãtãmat din puterea lui. Ce credeþi cã a fãcut omul descurcãreþ. Dacã te gîndeºti bine. însã treaba cu banii pare sã fie realã. cu banii primiþi ºi-a salvat afacerile ºi s-a cãrat spre o lume mai bunã ºi mai prosperã.

o troiþã acoperitã.. apoi pe autobuz. Este o zonã unde s-au derulat marile acþiuni economice.. el ºofer. ºi acolo se vor învîrti mulþi bani. probabil cã nici nu mai existã. În urmã cu vreo 30 de ani. Înalt. ciurdarul. el spunea cã autobuzele noi 122 . aºa cum era mare lipsã de oameni care sã lucreze la exploatãrile miniere. Doar Garajul a rãmas pe vechiul loc.. nu era mai mult decît o ruinã. Nevasta a ajuns cadru medical la spitalul TBC. era doar o umbrã. deºi. la fostele bãi.. bihoreanul. eu cel puþin scriind mã simt exonerat de rãspunderea moralã cã n-am fãcut nimic pentru locul pe care am trebãluit mai bine de 30 de ani. deºi marea platformã industriala din est s-a dus de rîpã. Ba. dincolo de drumul spre Ferneziu s-a ridicat o nouã platformã industrialã. cinstiþi ºi harnici. Fusese vãcarul satului. cînd am vãzut-o ºi eu. acela înfiinþat de doctorul Rujdea. cum ar veni mai literar. Peste un timp. cu falca de jos ca o lunã rãsãritã pe sfert. aºa cum am vãzut cã au minerii pe Valea Roºie la o intersecþie de strãzi.. un cuplu model de tineri de la þarã. Sã poþi sã aprinzi o lumînare. Azi. Avea ºi origine sãnãtoasã. Dar s-a calificat ca ºofer.ªtefan Jurcã unii au spor la afaceri. ar da un aer de sfinþenie locului atît de înfricoºãtor numit Valea Dracului. 2 Falconeti este ºeful secþiei autobuze. aºa. sã poþi rosti o rugãciune la vreme de rãspîntii ori de aducere aminte. a fost promovat pînã la funcþia de secretar de partid. mãsliniu. Acest fapt ar umaniza lumea. niºte pereþi igrasioºi ºi plini de funingine de la coºurile fabricilor. cine ºtie. mai întîi a lucrat pe cisternã. Era nevoie de cadre medicale pentru noul spital de boli pulmonare. unde momentan se învîrt autovehicolele alimentate electric. Cineva a încercat sã alunge rãul de pe Valea Dracului ºi a ridicat o bisericuþã care cu timpul a ajuns în incinta uzinei de plumb din Ferneziu. dupã jumãtate de secol. S-a angajat la Comunalã. Nu ar fi cine ºtie ce. Vorba unuia dintre vechii directori ai Garajului: „Banul e o micã roatã / Care-nvîrte lumea toatã! “ Mica roatã face parte dintr-un angrenaj universal care învîrte lumea dupã cum îi este scris. unul a propus ca în faþa noii clãdiri a dispeceratului troleibuzelor sã se ridice o capelã în memoria tuturor acelora care au trudit ºi au pierit ca urmare a faptului cã aceste roþi se învîrt fãrã încetare de mai bine de 50 de ani. pe locul ei au apãrut altele care adunã oameni ºi se învîrt bani. încã pe atunci nu-i spunea acestei meserii conducãtor auto. Nu îi dãdea aºa de mult cu trãiascã.. Falconeti a avansat pentru cã el spunea lucrurilor pe nume. nevasta taxatoare. Încã nu s-a oferit nimeni sã întreprindã aºa ceva.

fumul de la turaþia motoarelor e tot mai albastru ºi mai urît 123 . Îi ºtiu de fricã. adicã organul ierarhic superior. Nici nu încap oamenii în autobuze cînd îi duci sau îi aduci la schimburi. Dacã întrebi. Îi aduce un bon la semnat. Aºa erau vremurile. are mersul greoi. fost prim-topitor la Combinat. 3 S-au întocmit procese verbale. are halat nou.s. apoi se calmeazã: — Vorbim la mine în birou. de acum. Chestia este cã de cînd s-a reorganizat transportul toate merg greu. lumea tace. Cum se întorceau oamenii de la garã pînã la „otel “. Umblã prin curte cu o bundã pe el.Garajul de pe Valea Dracului se obþin de la cei din capitalã numai cu „valutã dã Maramureº”. cã de fapt ei asta sunt. Nu sunt piese auto. burghezo-moºiereºti. secretarul de partid. pare distins. Apare Zaharie Zaharel. venit de la Centru s-a enervat rãu de tot ºi l-a dat jos din funcþie. anvelope ºi acumulatori auto. Rezultatele nu se aratã. urmaºii de azi ai cãruþaºilor de ieri. ca tov Harabor ºi tov Chiuleanu. mai bine. Mãcar în viitor sã ni se promitã cã va fi mai bine. dar Zaharie Zaharel tocmai asta vrea. adicã cu damigene de pãlincã. sã arate cã ºeful de secþie trebuie sã-i semneze lui cînd cere producþia ºi nu cînd are el chef. Adicã nu se cuvine ca el sã se arate mai sus decît ºeful de secþie. apoi rapoarte cãtre o. Pe toate acestea Falconeti le ºtia de la învãþãmîntul de partid unde au predat lectori cu multã ºcoalã. cînd oamenii muncii munceau iar burghejii îi exploatau. cum s-ar zice între cãruþaºi. de þopîrlan. dar în afarã de mai mult. A rãmas ºef de secþie. nu devine nimic concret. cu autobuzul sau taxiul. adicã nu le dãdeau salariu cît meritau. De unde ºtiau ei lucrurile astea? Au studiat ba la Cluj. cum frumos se exprimase un toar㺠ziarist. dar politic era cu ciocul mic. oamenii sunt la locurile lor de muncã.. adicã de la Budapesta ori Koloºvar. ci cît sã nu crape de foame. Economii ºi iar economii.i. ori în centru? Cu birja ori. Falconeti se þine bine în ºa. ªi tot aºa a continuat sã combatã Falconeti pînã ce un to’ar㺠de sus. Falconeti. Falconeti a finalizat „curtea”. ulei de motor. Mecanicii ºi ºoferii se ascund din calea lui. ªi ei aveau un program dupã care îºi serveau clienþii în funcþie de sosirea trenurilor de la Satu Mare ori Zãlau. Din halã. ºeful de secþie. A coborît jos pe scara care duce sus. unde studiaserã toarãºii din aparatul superior de partid ºi de stat. Nimeni nu are curajul sã spunã ceva. Curãþenia predominã. devenit Cluj-Napoca. conchide Falconeti. cum îi spune el la inspecþia de dimineaþã. ori la Bucureºti ori unii la Moscova. îl repede.

nici nu mai auzise de mult expresia asta. etichetã. Apoi autobuze cu roþile desfãcute suspendate pe cricuri. negre ºi unsuroase în hala veche. poate doar laboratorul de la uzina de apã sã fi arãtat mai bine decît secþia de reparatii. bine dispuºi. ordonaþi. ºtiau fiecare cîtã brînzã face ºeful lor. cã oamenii se cunoºteau între ei. Probabil cã era cea mai eficientã secþie. Avea la buzunarul din stînga al halatului o bucatã de textolit peste care erau înfipte cîteva pixuri. Pe pereþii uneia dintre sãlile secþiei un panou cu unelte executate cu forþã proprie: ciocane. Poate era o chestie de etichetã. Cîþiva îºi aprinserã þigãrile. Cãlin îºi aminti de Electrotimiº pentru cã acolo simþise noul mai mult decît la Înfrãþirea din Oradea. explicã unul dintre revizorii tehnici. aºa cum are el. La ce i-o fi trebuind o îmbrãcãminte aparte pentru a putea fi deosebit de cei care munceau acolo. avea un pãr negru ca pana corbului. sã vadã de ce are nevoie. Îl cheamã la el pe Zaharia Zaharel. Voia probabil sã exprime o clasã de pregãtire tehnicã superioarã. Existã un singur furnizor. în hala nouã. Nu aveau astîmpãr. Pe þeava de eºapament cuplatã la un furtun izbucni un nor toxic ºi albicios. frumos dat pe spate. Ce se poate vedea într-o secþie de reparaþii auto? Canale placate cu faianþã. Mirosea a ulei ars ºi a oxid de carbon. Ce bon sã-i semneze? La ºedinþa operativã a tãcut mîlc… Da. unul examinã o pernã de aer. la sem- 124 . beton pãtat cu scurgeri de la baia de ulei. ªeful de secþie. Nici la Electrotimiº. Directorul general avea o minã veselã.ªtefan Jurcã mirositor. un colãcel din cauciuc negru. Cineva turã un motor diesel. uzinã veche cu duºumele gãurite ºi cu garduri sprijinite de grãmezi de ºpan ruginit. Magazionerii se plîngeau cã duc lipsa acestor perne. cu revizorii tehnici dupã el se miºca preocupaþ de ceva. burghie etc. avea un aer teatral cu care se afiºa vrînd sã parã un bonom. cleºti patent. Nu pãrea sã fie natural. pile. Veni cineva cu un bon de consum la ºeful de seþie. unde fãcuse practica de an nu vãzuse atîta dorinþã de a exprima prin semne ceea ce robotesc oamenii care deservesc parcul auto. dupã care. ondulat chiar. — Dar ce… crezi cã statul are bani de aruncat sã-i dea ºi lui Zaharie Zaharel vestã îmblãnitã… Ce. intrarã în Sala de ºedinþe. el umblã noaptea sã porneascã motoarele pe timp friguros. tot aºa. zgomotul se prãvãli ca un morman de pietre dintr-o carierã de piatrã. el face foc sub baia de ulei a autobuzelor sã nu se întãreascã uleiul motor ? Autobuzul cu absolvenþi se opri în dreptul halei noi. Coborîrã cîte unul pe uºa din faþã. Zaharia Zaharel doreºte o vestã îmblãnitã. oameni trebãluind sub burta neagrã plinã de þevãrii ºi mecanisme. Urcã în birou.

Sana rãmãsese la uºa biroului. lumina zilei. Citea cu atenþie repartiþia pe care i-o înmînase Cãlin. Deocamdata la neamurile ei… ªi doamna? Doamna se va întoarce la Iaºi. Pe lîngã pereþii halei erau canalele de vizitare luminate cu lãmpi portative. Nici o piatrã. Se pregãteau sã facã o panã. Aveþi unde sã locuiþi? întrebã Bizantinu. mirii anului 77. culcatã lîngã canalul de vizitare doi muncitori. apoi constatarã cã Centrul nou se termina deja în dreptul Palatului administrativ. Primirã douã scaune tapiþate pe care le ocuparã sfioºi. roºu în obraz pãrea mereu vesel ºi bine dispus. Sã mai aºtepte. nu ºtiau ce o sã se întîmple. Ilie Bizantinu. ocupat de douã dame ºi un mascul cu pãrul rar ºi castaniu rãsfirat într-o parte peste fruntea mare deasupra unei feþe senine. Privirã la cãrþi. iar în niºe luceau tuburile de neon. desfãceau cu o cheie tubularã prezoanele. O sã te repartizez la aprovizionare… Piatra de încercare…. Era o miºcare de neimaginat ºi mult zgomot. parcã anume sositã sã înveseleascã lumea din jur. Statuia lui Vida Geza. Cãlin Drumeagu. în faþa librãriei cu standurile ieºite pe trotuar. Daa… am înþeles. înconjuratã de iarbã domina zona. FUMATUL STRICT INTERZIS! scria mare. cu vopsea roºie pe un panou atîrnat deasupra maºinilor. rãspunse absolventul. tot cu vopsea roºie scria mare: „Conducãtori auto! Din benzina economisitã sã lucrãm o zi pe lunã!” În jurul unei anvelope mari. supravegheaþi de maistru. pãrea coloratã ca într-un pastel de toamnã. Romi Romicã purta hainã de piele care se potrivea perfect cu pãrul sãu ca pana corbului dat peste cap. începe serviciu… se lamentã Cãlin. ªeful de personal îl însoþi la parter indicîndu-i un birou minuscul. pleacã la noapte. o chemã înãuntru. Acesta îl expedie rapid. la aprovizionare…. Înaintarã cãtre Centrul 125 . îngãimã absolventul. Pe un perete.Garajul de pe Valea Dracului nat. se prezentã bãrbatul. Sfatul bãtrînilor. dupã Sfînta Paraschiva. Se oprirã în Centrul nou. de om bãutor de vin. ªi-a terminat concediul… În luna octombrie.

avea sã afle. Mai tîrziu aflã cã pe strada Horea este cimitirul. Tribunalul. strada Criºan. — Oxid de fier...... mînioasã. luã obiectul ºi-l aruncã la coºul de gunoi... arseniu... — Mergem la film ? Eºti nebun.. 5 Ajunserã pe o stradã îngustã cu clãdiri cu pereþii scorojiþi. oxid de plumb ºi de cupru. Poate voi avea ºi casã. Pantofii noi scîrþîiau.. O clãdire masivã. iar strada Cloºca tocmai o traversaserã ieºind de la Piaþa Centralã unde se spãrsese borcanul cu piureul de castane. Nici un peºte nu trãieºte mai mult de ºapte secunde în apa aceasta. mirosul de usturoi ne anunþã cã este apã rezidualã de la spãlatul minereului de cupru ºi plumb. Ce mare scofalã. Mergem la Silu.. Eu am vechime. Sana. Dar cum vor ajunge înapoi pe strada cu librãria cu standul de cãrþi? Trebui sã întrebe. cioburile intraserã în conþinutul pireului. pantofii de la nuntã.ªtefan Jurcã vechi.. nervoasã. Borcanul se sparse. fãcuþi la comandã. apoi un turn pãtrat din piatrã galbenã ºi altã piaþã: Centrul vechi. O cotirã la stînga ºi intrarã iar pe strada cu grupul statuar al Sfatului bãtrînilor.. — Ce apã murdarã are Valea Sãsarului. Înseamnã cã pe aproape este ºi Cloºca ºi Horia. — În altã parte e mai bine ? 126 . — Oxidul de fier se vede dupã culoarea roºieticã a pietrelor de pe margine. Nu poate avea omul încredere în tine… N-am vrut asta. Cînd sã-l aºeze în punga de plastic. Nu-i mai plãceau ºi voia sã-i ia la purtat. rula filmul Corsarul negru.. — ªi tu vrei sã rãmînem noi aici . Uite un cinematograf... Cinema Dacia. — Mare chimistã mai eºti.. Vezi cã de acum am ºi eu servici. ajunserã apoi la Piaþa centrala.. cine mai suportã azi douã ore de foºgãialã într-o salã de cinema... sã vadã un film cînd îl poate vedea la televizor? — Atunci. ne plimbãm... Sana… Încep sã-mi pierd încredea în tine. citi pe o plãcuþã.. Cãlin cumpãrã din mãrunþiº un borcan cu piure de castane. scãpã borcanul din mâini.

. cît de elegant se profileazã pe fundal. au un aer proaspãt. Minerii ies de sub pãmînt sã respire noxele din atmosfera oraºului..Garajul de pe Valea Dracului — Dar sîntem mai aproape de pãrinþii mei..... — De casã o sã-mi fie mereu dor. mai bine!” Cîtã vorbãrie ºi cîte fapte numai bunul dumnezeu ºtie. 6 Noaptea o conduse la garã. de care om? De cel ce apare pe ecrane. era luna octombrie a anului 1977.. de cupru ºi zinc. gama cromaticã a pãdurii care acoperea munþii din preajma oraºului îl fãceau ireal de cuceritor.. Ce nevoie or fi avînd ei de acidul sulfuric de la combinatul chimic. era ora douã noaptea.. cãtre Sala sporturilor încolãcindu-se cãtre Dealul tâlharilor. o luminã calmã ºi plãcutã.. care ne promite „mai mult. La întoarcere privi fumul de la combinatul chimic coborînd gros ºi compact ca un deal aburos peste cartierul Vasile Alecsandri.. — E romantic sã luãm viaþa de la capãt... Una zicem ºi alta fumãm. — Nu se prea înghesuie absolvenþii în zonã. ce lume e acolo..dar pînã te aduc ºi pe tine aici o sã curgã destulã apã pe Sãsar. Oare nimeni nu vede tîmpenia asta cu care sufocã oamenii aflaþi în somnul de noapte. piticul bîlbîit. nu-l mai strîngeau. — Drept este cã oraºul acesta este cam la capãtul lumii. — Priveºte hotelul Carpaþi. — Pînã la urmã tot vom fi împreunã. — Vezi. Unde s-a mai pomenit aºa ceva? Grija faþã de om... (Fragmente) 127 . nici nu ºtiu ce regret.. — Sã avem lumea noastrã..... Ajunse aproape de sala sporturilor.. îºi dorea sã mai apuce cîteva ore de somn pînã dimineaþa... Dacã stau bine sã mã gîndesc. — Mi s-a promis casã în cîteva sãptãmîni. casa de culturã. numai a noastrã.. toate par noi. de colegii de liceu ºi de cei din facultate. — Vãd... O toamnã lungã se instaurase în nordul þãrii. Cãlin simþi cã pantofii de mire încep sã se acomodeze la drumul deaici... Hoinãrirã pe strãzi cu lume puþinã. unde se pune harta în cui. munþii verzi ºi ruginii. Nici nu mai trebuie a întreba.

László Kovács – Viscol .

spermã. o mai poþi zdrobi cu un papuc. V-am spus sã nu mai lãsaþi uºa deschisã ºi geamul. de pumn. oase zdrobite. crima ºi sexul ne þin cu atenþia sporitã ºi cu ochii larg deschiºi? Cu ochii larg închiºi –film artistic cu Tom Cruise ºi Nicole Kidman. cu o carte. un roman al scriitorului american multipremiat. Cei doi formau o familie fericitã. sângele împrãºtiat peste tot. de ce sã înþelegeþi!? Atât ºtiþi. iar sângele frãmântat cu carnea neagrã lasã o patã scârboasã pe zid. acesta e glasul mamei. Cormac McCarthy. cu un ziar îndoit sau cu o paletã specialã. Unora s-ar putea sã le placã ºi chiar le plac scârboºeniile. se utilizeazã o hainã uzatã sau papucul ºi mai rar paleta specialã sau palma. dacã va exista. Nu suntem ahtiaþi dupã sânge ºi sex? Nu sângele. cã v-am zis de atâtea ori sã nu mai striviþi muºtele. Aproape cã nu e film american fãrã sânge. pãi. În toate e un mare neajuns: trupul fragil al insectei este zdrobit. unde am fost blestemaþi sã ne ducem existenþa ºi sã înflorim unul dupã altul. cu un pantof sau cu un tricou mai vechi. soþ ºi soþie. cã. unde dracu vã credeþi. urinã. Zdrobiþi muºte ºi îmi murdãriþi pereþii!. în grajd sau unde. Îi dãm ce vrea sã vadã. A ucide o muscã e o scârboºenie. O hiperbolã a crimei la dimensinea Terrei. pe atunci. dar voi. mama dracu’? Toatã ziua mã chinui sã fac curat. De multe ori. Telespectatorul vrea asta. adicã. sã þin casa. Dar oare cine e de vinã? Romanele de succes sunt acelea în care sângele curge în valuri. cã intrã insectele. carne sfârmatã. copii. dar voi nu. chiar shit. nu.Proza Gheorghe Miron Trup ºi sânge (fragment de roman) Pe o muscã o striveºti cu o loviturã de palmã. 129 . nu vreþi sã înþelegeþi. sã nu îþi fie scârbã când intri. — Cine dracu a murdãrit peretele. Meridianul sângelui – o monstruozitate literar-artisticã. pânã la sfârºitul sfârºitului. Arma crimei se alege dupã cât de nervos eºti.

Gheorghe Miron Titlul aratã cã nu e vorba numai de un locuºor anume. un bar sau vreo groapã unde a curs sânge. Aºa însã nu. cã oricum nu îmi place de tine. nu îmi vorbi mie de sânge ºi crimã ! Simte ce ai lângã tine ! Înfruptã-te! Pãºeºte pe pãmânt. iar sângelui curge în valuri . miroase! Petliþia i-a bãgat chiloþii în buza bãietanului. fac sex. Mai bine ar fi suferit de o maladie rarã. De crimã. anihilându-þi friptura în sucurile gastrice. — N-ai grijã. dragã? Tânãra a fãcut o piruietã ºi s-a întins pe spate. merdre. Nu era ceva dureros. de aceea artiºtii ºtiu sã le dea o formã atractivã. mai lasã-mã! Uite-te mai bine ce ai sub nasul tãu. iar aceasta nu e transformatã în shit?! Toþi suntem niºte maºini de produs shit. Nici nu îmi place friptura. la dracu! Dar ce înseamnã shit? Filmele americane ne bagã pe gât shit. — Tu ce ai mâncat azi. cu pâine ºi magiun chiar în acea clipã o transforma în shit. — Miroase-i. cu dureri. nu pe shit american. A ucide o muscã. cã mã îngraºã. ce ai bãgat-o în tine. Nu reuºea sã scape de blestem. — Eºti prost. shit. imperceptibil. sex ºi violenþã nu vom scãpa. Prãjeala ce a bãgat-o în el dimineaþã. shit. pasta execrabilã noroioasã curgea prin maþ în acea clipã cãtre ieºire. sunt sfãrmaþi în bucãþi. Aceste scârboºenii devin plãcute ºi privim fascinaþi cum oamenii sunt uciºi. 130 . cã nu îþi va mai plãcea de mine. uºor. ci e vorba de un întreg meridian al pãmântului. o casã. dar ºi ne elibereazã de venin. Eu nu vreau sã fiu grasã. eu nu am bãgat în mine fripturã. dar tocmai de aceea nu îi plãcea. o stradã. — Aºa zici tu? Pãi cum nu e nicio legãturã? Nu se fac atâtea crime pentru mâncare. în draci. Nu vreau sã devin ºoldoasã. pentru care ar fi luat medicamente ºi i-ar fi trecut. — Da’ ce te-a apucat? Sari de la crimã ºi shit la mâncare. tradus la noi cu drace. fãrã nicio legãturã. na. Nu duci tu o adevãratã luptã zilnicã pentru a face rost de mâncare sã îi dai maºinii? Fatã prostuþã ce eºti! Parcã îþi vãd maºinãria infernalã cum lucreazã zi ºi noapte. pentru a seduce individul. E dovada puterii absolute a celei mai ticãloase creaturi care e omul sau e dovada slãbiciunii? — Bestiane. pare a fi la îndemâna oricui. Ce prostie ! Poate cã una dintre cele mai mari orori ce le putea trãi Bestean era faptul cã el simþea acest shit în propriul trup.imagini care ne transformã în fiare sau în îngeri. Era o maºinã de produs shit.

încã un spasm ºi încã unul. fiindcã devorezi acel animal. dar ºi plãcerea. animal carnivor ce eºti! Ce ai în farfurie? Trup ºi sânge. O viaþã ucisã. Groaznic. Sã nu ucizi! Iatã porunca supremã. Sigur cã da. Mirosul greu de shit te izbeºte în nãri. cã în urmãtoarea clipã vei da ortul popii. gogoloiul alunecã. Încã o zvâcnire ºi începe sã se deschidã. dar faptul cã eºti o maºinã de fãcut shit nu mai e o minciunã. odatã cu gogoloiul ce iese din maþ. Oare familia acelui animal pe care tu îl mânânci cum se simte? Raþiunea ta ce îþi rãspunde sau nu funcþioneazã raþiunea în acest caz? E prea slabã. iar secreþiile trupului amestecate cu res- 131 . De când produci? De-o viaþã. sfincterul se despicã dureros. dar cu siguranþã vrei sã scapi de gogoloiul ce alunecã pe maþ ºi îþi forþeazã sfincterul. ce ar zice mama ºi tatãl tãu ? Te-ar jeli. îþi dai seama cã problema este foarte serioasã ºi te spintecã un gând înfiorãtor: dacã nu reuºesc. Nu eºti obiºnuitã cu fructele ºi legumele. dar poate cã gestul tãu este mai grav. tensiunea creºte. Greºealã fatalã. Ce îþi spune raþiunea ta de om? Te simþi bine cã devorezi o pasãre? Dacã trupul þi-ai fi devorat la rândul tãu de corbi. Te-am vãzut de multe ori. chiar în stradã. te hrãneºti cu viaþa lui.Trup ºi sânge — Minþi ! — Bineînþeleas cã mint. Un munte de shit. Nu ºtii ce simþi exact. de peste douãzeci de ani. tot te umfli în chinurile facerii. dar nu ai ce face ºi îl inspiri. respiraþia se opreºte ai senzaþia cã inima înceteazã sã mai batã. Maþul se zbate în tine. Muºchiul elastic se destinde. Sfinterul dã sã se deschidã. o bucatã de carne pe care tu o înghiþi pentru a exista. E un blestem de care nu poþi scãpa niciodatã. inima îþi bate tare. simþi cã te umfli. ce poate fi o faptã mai nemernicã decât asta? Înghiþi cadavre de animale nevinovate pentru a trãi. li s-ar pãrea îngrozitor. sângele se adunã în creier. Tremuri. ar fi disperaþi cã ai fost mâncat. dacã totul se blocheazã ºi voi exploda? Este clar cã de la carnea pe care ai mâncat-o cu pâine þi se trage. cã tu urãºti produsele naturale ale pãmântului. stomacul tresare. de aceea preferi gustul sângeriu al cãrnii. Petliþia a dat sã îºi arunce chiloþeii pe fereastra deschisã. Ucizi pentru a trãi. Un fior te ia din cap pânã în tãlpi. Nu îi schimbase de patru zile. icneºti. Nu conteazã cã nu o faci tu cu mâna ta. Te copleºeºte oroarea. Întunericul trupului este pãtruns de un fir de luminã. Te scârbeºte. Te bucuri. Câtã apã pe Bega ai otrãvit? Îþi place sã stai pe tron sã te uºurezi. simþi cã explodezi. Gogoloiul alunecã tot mai greu.

Atunci. sã nu-i împrãºtie sângele pe tifel. atrasã de luminã. Musca s-a îndepãrtat din raza lui de acþiune ºi el a sãrit de pe pat ºi a continuat sã o urmãreascã. dar ºi din curiozitate. A pãºit pe pat cu un tricou mototolit în mânã. putea sã o prindã vie. Priveliºtea asupra lumii este grandioasã. Bestian s-a dus cãtre fereastrã.Gheorghe Miron turi de urinã fãcuserã o patã maronie pe pânzã. Zborul zigzagat era foarte greu de monitorizat. iarãºi la dreapta. decât ca o îngrãmãdire de oase ºi carne în drumul dezintegrãrii. Geamul conþinea hranã foarte utilã. Bestian avea douã variante – sã arunce cu tricoul din mânã ºi sã o anihileze. sã nu mori. iar bãiatul nu avea o paletã în mânã pentru a o omorî. se oprise ºi lingea sticla cu trompa. O caracteristicã a muºtei este faptul cã are o privire tridimensionalã a realitãþii. la weceu în grajduri dupã hranã ºi carã pe obrazul nostru. Bestian a mers în colþul opus al încãperii cu ochii pe ziduri. înapoi. Musca este una dintre cele mai ticãloase insecte. la stânga ºi. nu era o ucidere instantanee. iar mâna ucigaºã devine neputincioasã. sã îºi simtã propriile urdori ºi izuri fetide. ci în timp. Soarele dupã amiezii înfierbânta sticla. de dictatorii sadici. ci sã fii anihilat ca individ capabil de gândire ºi iniþiativã. înainte. Erau trei paºi pânã acolo. cã nu era vorba de o boalã. o esteticã a crimei utilizatã de ucigaºii perverºi. Musca zbura în toate direcþiile prin aerul fierbinte. Îi duse la nas sã îi miroase din obiºnuinþã. Amuºina sticla cu trompa. pe masa din bucãtãrie sau în farfurie cele mai periculoase bacterii ºi 132 . Acolo. gata sã loveascã insecta neobrãzatã ce tulbura liniºtea cu bâzâitul infect. apoi tot la dreapta. dar în urmãtoarea clipã zburãtoarea ºi-a schimbat ruta ºi a luat-o la dreapta. sã-þi anihileze personalitatea. Era pregãtit sã o prindã vie cu cealaltã mânã. înapoi. De fapt. De aceea zborul ei este haotic ºi foarte greu de monitorizat. Poposeºte cu picioruºele ei de aþã pe toate mizeriile. sã-i demonstreze tinerei strategia proprie de ucidere a unei muºte. cum fãcea de fiecare datã când se dezbrãca. Zburãtoarea se ridica pe picioarele din faþã ºi îºi spãla aripile cu picioarele din spate. pentru a se asigura cã totul e în regulã. sã nu mai exiºti. specific unei femei tinere aflate în permanenþã în cãutarea sexualitãþii. pe hoituri ºi pe alte putreziciuni. ci de ceva natural. O ucigaºã tãcutã. înaripata s-a oprit pe geam. fãrã ca sã fie luat în seamã. brusc. Se zãreau urme de grãsime de la mâinile Petliþiei poate de la ale mamei ei sau cine ºtie de unde. A fãcut un pas. urmãrind musca ºi nu i-a dat atenþie fetei. pe shit. poate chiar sã o striveascã sau sã se apropie încet. pânã la o distanþã de braþ.

Trup ºi sânge viruºi. fiindcã era cel mai mic dintre toate în lungime. Ar fi vrut sã îi mai atragã atenþia fetei încã o datã. Poate bãga în ea orice produs mâncabil ºi redus la orificiul trompei sale. Elevii îl lãsau deschis. A fost primele informaþii ce i-au ridicat nedumeriri pe care le-a aflat despre propriul trup. de Ion Creangã. ucigaºul trebuia sã se murdãreascã de sângele victimei. Exemplul cel mai elocvent este secvenþa cu ceaslovul bisericesc din Amintiri din copilãrie. fãrã sã se murdãreascã de sânge. El nu a înþeles niciodatã de ce i se zice degetul mare la degetul mare. Problema cea mare a individului a fost chiar asta – crima sângeroasã. A învins. inutil. aflatã într-o continuã cãutare de stârvuri ºi prãzi pentru a se hrãni. sã îl miroase. iar zburãtoarele veneau cu zecile pentru a linge cu trompele unsoarea lãsatã de degetele preotului de-a lungul anilor pe marginea filelor. Motiv foarte bun pentru dracii de copii de a se distra. dragã Petli? — Care e? a rãspuns fata. ucigând zeci de muºte. a introdus degetul mare ºi a prins zumzãitoarea ajutat cu degetul arãtãtor. κi lasã ouãle pe ranã acestea se dezvoltã. De ce avea o plãcere deosebitã de a ucide muºte. când omul îl poate ucide pe om de la distanþã. La grãdiniþã. încã din primii ani ai copilãriei. dar el ucidea ºi vrãbii ºi porumbei. sã îi simtã fierbinþeala seducãtoare pe mâini. prin respiraþie sau cu propriile noastre degete când ne scobim în nas sau în dinþi. i-a fost greu sã reþinã toate denumirile degetelor. într-un anumit mod. El simþea o gâdilãturã în palmã ºi îi dãdea un sentiment de biruinþã. O urmã de deget uman are grãsimi utile pentru o zumzãitoare. aºa cum l-a învãþat educatoarea. odatã cu mâncarea. dar urma a doua parte cu adevãrat interesantã. prin smulgerea capului? Asta trãdeazã o personalitate de dictator sadic. dar el ºi-a dat seama cã tocmai aici stãtea magia. ies larvele ºi ne mãnâncã de vii. Nu avea altã cale. crima a devenit magie ºi seducþie. pe care îi bãgãm în noi. În timpurile moderne. Este o nesãtulã. A închis pumnul. exact când ea a dat sã îºi ia zborul. — ªtii care e secretul criminalului. La începuturi. — Sã nu ucizi? Iatã porunca încãlcatã de diavol! Bestian a prins bâzâitoarea vie printr-o miºcare bruscã a mâinii cu palma deschisã. Bãiatul þinea insecta de aripi. încã de mic copil. fiindcã tãia cu sabia sau cu cuþitul. Musca încerca sã se zbatã. de aceea a slãbit strânsoarea pumnului. dar ºi banalitate. 133 . prin închiderea bruscã a ceaslovului. — Sã ucidã. Crima era traumatizantã. Nu voia sã o mai oboseascã.

carnea era fragedã. maladiile vor fi trezite. sã-i trimitã semnale creierului pentru a-i atrage atenþia de pericol. — Îmi place aºa! Era sânge menstrual amestecat cu sucuri vaginale. — Iatã aici ? El a renunþat sã mai urmãreascã musca decapitatã cum se zbãtea inutil pe covor. iar în contact cu aerul îi conferea o culoare maronie. A aruncat corpul decapitat cuprins de spasmele morþii la picioarele Petliþiei. Vibrau. Bãiatul îºi simþea ºarpele dintre picioare zvâcnind în capcanã. pentru a-i privi sexul fertil al fetei. surogat. printre pulpele desfãcute. desfãcându-ºi pulpa. Era foarte bine aºa. i-a spus. prin fiecare gest necugetat. zi de zi. Îi amintea cã trupul îi era tânãr ºi plin de viaþã. pe care fata o va consuma de-a lungul vieþii. Numai în teorie. încet. Nu. Viruºii ºi infecþiile îi vor copleºi celulele. — Îþi place. cumpãratã din hipermarketurile occidentale împrãºtiate prin oraº. Ce putea fi scârbos în secreþiile amestecate cu urinã pe chilotul unei fete? Dimpotrivã. Bestian i-a prins capul muºtei ºi i l-a smuls. Petliþia avea chiloþii pãtaþi ºi i-a arãtat printre labii un lichid maroniu ce se prelingea încet. cu fiecare înghiþiturã de hranã chimicã. dar tocmai asta îi plãcea. numai dacã încercai sã îl atingi cu degetul sau cu limba. — Iatã ofranda ! Ceea ce spusese fata despre chiloþeii ei murdari cu acel îndemn pervers era tulburãtor. dar încet. — Ce zici? Petliþia a rãmas cu piciorul ridicat. energiile ºi bucuria de a trãi vor fi prea puternice. Cu siguranþã cã la vârsta ei fata nu era mãcinatã de racile ascunse. Nu puteau decât sã îl umple cu energie. Fata nu va da atenþie 134 . iar unghiile false îi smintiserã pieliþa finã de sub labii ºi-i producea o senzaþie plãcutã. Bolile zãceau deocamdatã tãinuite în trup.Gheorghe Miron Sã nu te murdãreºti de sânge! iatã porunca diavolului. Nu erau rezultatul unui trup bolnav. dar nesãbuinþa vieþii va fi prea mare. κi cãsca puþa rozalie cu degetele. lunã de lunã. nerespectatã nici de diavol. Organele îi erau sãnãtoase. dupã ce ºi-a ridicat un picior pe canapea. iar sângele neinfectat cu otrãvurile maladiilor. era ceva provocator ºi pervers ºi tocmai asta îi trezea forþele obscure din trup. Trupul va încerca sã reacþioneze. Puteai gãsi acolo bacterii ºi substanþe de toatã frumuseþea.

îi va face în ciudã boala. Na! Pãi. Doctorul Milcu Chelbeºan a încercat sã îºi aminteascã de câte ori a auzit în acea zi cele douã cuvinte „Mã doare!”. aici la ºold. de pace ºi de speranþã. nu o sã mai avem hranã naturalã de bãgat la maþ. pacientul era important. E vina pãrinþilor. iar perspectivele sunt sumbre. când m-am angajat. dã. care îþi ia banii ºi te lasã în ploaie cu pantalonii în vine. Asta-i viaþa. team prins! A mea eºti. ne vom transforma încet-încet în monºtri. Chelbeºan cãuta sã-l vindece. maladia. aici. Omul bolnav nu mai avea nicio valoare pentru nimeni. Hera. — Domnu doctor. Persoana prea puþin conta sau nu conta deloc. Gest fatal. dintr-o parte sau alta a corpului. Dacã m-oi plicti vreodatã. Sã angrenezi un întreg sistem sanitar sã þii în viaþã un om grav bolnav nu înseamnã prostie? În data de 31 octombrie 2011 am atins numãrul ºapte miliarde de mâncãi pe lume. Bolnavii veneau la uºa lui sã îi salveze de la moarte. te-am dus. Nu-i nimic! Sunt prostii! Ãsta s-ar numi viciu de procedurã. la ºold! — Cine a spus asta? Chelbeºan completa în registru numele ºi boala ultimului pacient ºi îºi dãdea seama cã vocea noului concurent la moarte era plãcutã. în afarã de medic. Zeiþa vânãtorii? Proasto! Marº la pat ºi sã te ridici de acolo când m-oi plicti de sângele ºi trupul tãu. cât mai mulþi oameni bolnavi ºi cât mai puþini doctori. dintr-un organ sau altul. animalele. Fetiþa aºa a fost învãþatã. ªapte miliarde de guri hãmesite împinse de foamea neostoitã devorã plantele. Atunci. Doamne. cine dã atenþie bolii cât e tânãr ºi în putere. Dacã lua în seamã suferinþã umanã cu care se confrunta zilnic ar fi înnebunit. iar el trebuia sã le spuporte jalea ºi umilinþa. ci numai preparate din chimicale. Aºadar. o târfã. de aceea ºi-a cãutat o supapã de aerisire: ignoranþa. Sãnãtate neglijatã. 135 . ce prostii spui! Eu mai ºtiu? În tinereþele mele. unei înþepãturi la ficat sau la ºold? Sã fim serioºi! Când ai fãcut ultimele analize medicale? Vai. — Mã doare. Aha.Trup ºi sânge micilor dureri. Ne futem. În câteva zeci de ani. Probabil de o sutã de ori. înþepãturi sau junghiuri. Umanitate are nevoie de frumuseþe. Boala ºi moartea individului înseamnã bogãþie pentru medic. nevasta lui Zeus sau Diana. O disperare fãrã limite îi împingea. ne înmulþim ºi distrugem natura cu o vitezã ucigaºã. iar politicieni cât mai ticãloºi. dar ºi a mediului în care a trãit. fraiero! Cine te credeai. mã doare într-o parte. dar boala de ce nu þinea cont de asta? Dacã îi plãcea de vocea cuiva sã nu îl mai atace. pãsãrile ºi secãtuiesc seva pãmântului. sã-i ia durerea ticãloasã.

uite plasa asta cu de toate. futu-i Dumnezãu ei.. nu existau atâtea miliarde de mâncãi. dar ºi un iz delicios de usturoi. fãrã sã þinã cont de ceilalþi bolnavi care aºteptau la coadã.Gheorghe Miron Eu i-o trag lui nevastã-mea.. salvaþi-mi copchilu ? — Ce sã-þi salvez? — Copchilu. sã nu ne laºi aºa. þigane. ne vom mânca unul pe celãlalt. sã tacã ºi sã ia bãtaie. ticãloasa de moarte a venit la uºa cabinetului în sacoºã. ea trebuie sã îl slujascã. ceea ce este imposibil. Pânã în 2050. Numai þâgana e de vinã. în timp ce a tras de buza sacoºei ca sã vadã ce anume putea fi în ea. domnule? Îmi dai o plasã aºa. înþelegeþi? E sluga þâganului. — Da’ acu’ de ce nu plânge? Aºteptaþi la rând ! Ce om netrebnic a inventat medicina? Salvezi vieþi pentru a distruge alte vieþi. nu mai cãutaþi. iar natura ne sfideazã la rândul ei mult mai rãu. Când þâganu sã inerveazã. copchilu? — Domnu’ doctor. cã vãd cã nu eºti singur? Pe nevastã-ta nu o pui. uite aiºea. Rezultatul? Alþi mâncãi. el i-o trage lui nevastã-sa. Dacã nu exista medicina. pur ºi simpu? a râs Chelbeºan. — Cum adicã e pentru mata. în timp ce el se lupta sã-i salveze pe oameni de la moarte. Sfidãm natura. E pentru mata.. Pãi. dar þâgana nu conteazã pentru þâgan. sã faci ceva. mai e acolo ºi niºte caltaboº ºi cârnaþi ºi douã kile de þuicã! Bunãtãþi pentru domn medic. pur ºi simplu. iar peste 50 de ani pãmântul va mai avea resurse sã ne hrãneascã. nenorocitul ãsta de pãmânt pe care cãlcãm zilnic va fi de nerecunoscut. de ce dai buzna aºa? 136 . Þiganu a împins-o pe nevastã înãuntru ºi a intrat cu copilaºul în braþe. în acest moment. Un miros de sânge i-a înfiorat nãrile. tu i-o tragi lui nevastã-ta. da’ vã rog eu. sau îmi tragi plasã. Era clar cã. — E un curcan. da’ dumneavoastrã vreþi sã vã bãteþi joc de mine? Adicã noi venim cu copchilu’ sã ni-l salvaþi ºi dumneastrã vã bãteþi joc? Pãi. nu va mai avea resurse sã ne mai hrãneascã ºi. — De ce vrei sã îþi salvezi. însã acesta e crudul adevãr. cã-i bai rãu. domnu’ doctor. Nu mai poate sã miºte picioru ºi numai plânge. Pare cinic? Sigur cã da. dacã ne lãsãm conduºi de un ciolan chelbos nu e de mirare cã am ajuns într-o asemenea situaþie sumbrã. sã aibã pe cine sã îºi verse supãrarea. — Þi-am zis sã aºtepþi sã îþi vinã rândul. nãduºitã.. pe de lãturi. fãºeþi ºeva. ia de aiºea. — Dar de ce vorbeºti la singular. Aºa e la noi. cum ai zis .. domnu doctor. un iz de carne crudã. l-am tãiat pentru dumneavoastrã sã îmi salvaþi copchilaºu. probabil. nu cu ea l-ai fãcut pe þânc? — Cu ea domnu’ medic. — Domnu’ medic.

pune-l pe pat sã vedem! Cum îl cheamã? — Pe cine? — Pe þânc? -— Director Ministru. — Cum sã îl duc la raze. ce ºtiu eu de raze?! — Bine. Cu siguranþã cã moaºa i l-a mutat când l-a scos din nãscãtoarea mamei. dar nu vreu sã îmi moarã copchilaºu în braþe. aºa ne place nouã. A mai luat un butoi de vin de o sutã de litri ºi unul de bere tot de o sutã ºi a început dezmãþul. Avaramu. la încheieturã.Trup ºi sânge — Nu dau buzna. nai grijã. de aºeia vreu foarte tare sã-mi salvaþi bãiatu. — Dar mai are picioru. îþi dau o veste foarte proastã. Directore. cã numai ea era de vinã. hai sã ne jucãm? — Da. cum o sã-l strige copiii. domnu medic. dar cineva a greºit fatal. de fapt. de când s-a nãscut pe pãmântul mizer ºi a auzit de la tatãl lui cã un bãrbat trebuie sã înjure. adicã mutat? Omul a sãrit ºi i-a pipãit membru micuþului. Cât are micuþul ? — Aproape o lunã. ªi-a chemat neamul a scos grãtarele. þiganul Avaramu a chefuit trei zile. rezolvãm. omul a amânat pentru câteva clipe acþiunea. — Aºa îl cheamã pe þânc. e dislocat. facem noi ca Director sã ajungã pânã la urmã director ºi chiar ministru. þâncul tãu are un picior rupt de la ºold. a pãcãtuit. — Nu-i bai. Îl doare. de fapt. Asta nu trebuia sã se întâmple. Deºi primul impuls al tatãlui a fost sã sarã pe nevastã sã o ia la omor. a cumpãrat trei porci vii ºi douãzeci de gãini tot vii. Când l-a nãscut nevastã-sa pe copil. fiindcã o nenorocire ºi mai mare l-a lovit în moalele capului – cum micuþul avea picioruºul dislocat. e nevinovat. Nimeni nu a observat cã. pãi ce nume e ãsta. cum o fost smuls?! — Normal cã îl mai are. sã dea cu pumnul în nevastã ºi în oricine are tupeul 137 . le-a sacrificat ºi le-a bãgat la jar. adã-l aici. — I-ai fãcut tomografie? — Ce sâ-i fac? — Raze. sã îl duci la raze. vrem sã ajungã director ºi ministru. a încercat Chelbeºan sã îl îmbãrbãteze pe tatã. numai cã nu mai e la locul lui. — Omule. l-a sfidat pe Dumnezeul pe care el. L-a înjurat întotdeauna de când se ºtia. E sãrit de la ºold. noul venit pe lume suferise o mare nenorocire. De aia plânge micuþul ºi se vaitã. aºa o sã-l strige. ca de obicei.

þâgane. netedã ºi albã aºa cum nu mai vãzuse în viaþa lui ºi atât a fost. pãcãtosul? Cât avea Renica când s-au cunoscut? 11 aniºori ºi ceva. dar oare cine a fost fragil ºi supus? El era stãpânul? Nicidecum. Dumnezeu l-a înzestrat cu putere. de aceea el o bãtea de atunci.. în acele momente. dar tocmai vârsta ei l-a înnebunit. plutea un miros dulceag de mentã. cã bãietanul a avut senzaþia cã Dumnezeu i-a vorbit în ureche. dar ºi pe copila care îngenunchea înaintea lui ºi îi cerea sã o pedepseascã. „Fã ce vrei cu mine!” a ºoptit nemernica atât de încet. Dumnezeu nu l-a iertat. pe Director Ministru. Cum îl mai privea pieziº ºi numai nu îi striga „Hai. Mintea i s-a înceþoºat ºi numai i-a apucat chiloþeii ºi i-a rupt. Era clar cã el îl sfida ºi pe Dumnezeul pe care îl înjura fãrã încetare. Renica l-a sfidat cu trupul ei de vampiriþã cum nicio þigãncuºã nu o mai fãcuse. În dupã amiaza de varã târzie sub nucul rãmuros. fãrã sã îºi dea seama cã suferinþa se adâncea ºi mai ºi. Numai a prins-o de încheietura mâinii ºi grãmadã a picat la picioarele lui. sã se culce cu orice femeie poate ºi sã priveascã numai înainte nepãsãtor. Ce fragilã ºi supusã era fetiþa. el era omul slab. miros pe care nu l-a uitat ºi nu îl va uita niciodatã. dar de ce a trebuit sã arunce pedeapsa pe copil. Era simbolul fericirii sale sau a nenorocirii sale. iar fetiþa de la picioarele lui îi recunoºtea puterea aºa cum nimeni nu o mai fãcuse într-o aºa manierã. 138 . Atunci a vãzut feriga sãlbaticã dintre picioarele copilei.Gheorghe Miron sã îl sfideze ºi sã nu-i pese de nimeni ºi de nimic. era clar ºi pedeapsa e pe mãsurã. sã îºi aminteascã sieºi ºi ei cine era stãpânul.. supus de puterea înrobitoare a vampiriþei. în colþul grãdinii. ºi nu pe el. pe Avaramu. ce mai aºtepþi? Ia-mã!” El a pãcãtuit grav. de aceea Avaramu nu a fãcut decât sã o împingã pe spate pe Renica ºi sã îi desfacã pulpele. iar trupuºorul subþiratic i-a pus capac bãietanului. de aceea nu putea sub nicio formã sã spunã cu claritate ce s-a întâmplat exact cu el ºi cu Renica.

perora. poate-i vinde Effendi Hagop un taxid de mãtase chinezeascã fabricatã la Viscofil. Tuºa Amalia nu se lãsa. neatins de nici un alt membru al fostulu cenaclu Joc Secund: poezie adolescentinã. protejatã de ciorul ei tutelar plecase în drakku ºtie ce misiune. ilustrat de Lucicã-peniþã-subþire. lupoaica. ºarpele. eu îmi vedeam de treabã. Marea carte se subþia ca un fum.Proza Radu Ilarion Munteanu Preludiu (fragment de roman) Te repeþi. Ei. lasã-mã-n pacele meu. eu sunt derbedeu. Amalia Moruzi. lãsându-mã cu irepresibila nostalgie dupã sora mea de steaua lui David ce era) ºi mai ales nu-s avalanºã. unde magistrul prosper se hodinea de veacuri de singurãtate. nu le mai repet. puºtoaicele se mai lãsau seduse de giumbuºlukurile mele ieftine. cui nu-i convine sã intre alãturi. nu numai puºtoaicele. ce drakku nu-nþelegi. ca FNM (fratele nostru mai mare. între timp fãcând muzee din muze). Putea sã batã capu’. te învârþi în cerc. cea cu registrul larg. N-am nimica nobil. glumind la rãstimpuri cu musul deghizat în duh 139 . adunat pe-un ghem pe care nici pisicile nu-l mai bagã în seamã. cã nici eu nu mai puteam deosebi de-o ia cãtre Avalon. scriu ce mi se pune pata sã scriu. Kepler înºira pe deget raza vectoare de aþã ºi numãra turele de stadion eliptic. sau poþi publica o sutã. în Bazar. era mai departe decât o pânzã-n depãrtare. cu argumente de piaþã liberã. nu-s grohotiº tropotitor. Amalia? Eu nu-s nici mãcar un medalion împletit din fir de argint. iapa mustang. nu-s herghelie de mustangi (Hana. n-ai scris marea ta carte ºi timpul trece… Cam aºa bãtea capu’ tuºa Amalia. le ºtiþi. poþi publica un volum de prozã scurtã. când sunt ºi ãºtia darnici. Eu nu-s lavinã. perora. în zilele de shabat personale. ªi cãte un literat mai glumeþ. prozã pãstoasã ºi epigrame letale. Eram de-a dreptul încântat de mine sã atrag încã un cititor din generaþia urmãtoare pe fiecare ciclul keplerian. Nu þi-ai atins nivelul peterologic. tot aia. Sunt doar un fir croºetat din markamé. eu îmi fãceam numãru’.

din paharul cu ceai sedativ gustam. iar oasele tale nu distorsioneazã. în faciesul cu sprâncene unite peste ochi pãtrunzãtori. sfinþia ta. imaginaþia mea. din faþa calculatorului devenise unul de nuiele alb-gãlbui. îþi voi spune o poveste stranie. dar pulsând de viaþã al iezuitului. Padre Ildefonso gãsi momentul sã-mi transmitã salutãri de la pãrintele sãu. fabricantul de absolut. cel de la poalele unei pãduri cu o singurã scorburã. Dar e o sculã cum nici Pytagora. brucina e otravã vegetalã. dar poate cã la senectutea mea eram.. Vibratoul e acelaºi ca la harpã. faþã de el). fierbinte. deºi vibratoul. Fotoliul meu rotativ. Karel Èapek. sfinþia ta. armonicele transmit muzica sferelor 140 . îþi pune la dispoziþie muzica sferelor tale. cu dragoste ºi înþelegere. dar adevãratã. oricum nici asta nu-i de colo. Degetele se miºcã aerian. topologic. Ascultã. cãci e singura cãreia nu i-am gãsit soluþia. inventatorul ºtiinþei roboticii. aproape n-o deosebeºti de lyra pãgânilor adusã din Delos de fiul curvarului stãpân al trãznetelor. de culoarea moaºtelor lustruite de închinãciuni. tinere (sic. nu ãla cu nuca. sau gãsise un canal inexistent spre apele dulci ale lacului cu nume muzical. cu care m-am întâlnit ºi care-mi ºade grea pe suflet. Dar ce muzicã vine din inima mea zbârcitã spre tine. harpa de monopolul îngerilor. biroul însuºi îl vedeam ca o masã asortatã. nu ºtii ce-i aia. m-ai fãcur deja curios. care te-a inventat ca sursã epicã. Ce imagine barocã! Cine-a zis cã scriu baroc? Ei. ci opusul ei. ceea ce vibreazã precum aerul ce îmbrãþiºeazã harpa nu-i strãin de materia primitivã stãpânitã de curvarul metamorf. bine ºi eram satisfãcuþi la capitolul comunicare. impotenþa lui Don Juan. Mai ºedeam la taclale cu Scînteina. Senhor Allegro. Dar ce-i asta. la modul ce mai faci. fix când mi-am amintit cã barocul fusese inventat de iezuiþi.Radu Ilarion Munteanu atoatecreator. acuma cine se prinde primul cã fraza asta e furatã are tot timpul sã se prefacã a nu se fi prins. abia dac-aþi învãþat sã mutaþi ceasul calendarului cu 10 zile. Ei. Era o dupã-masã aºa ºi aºa. Îmi fãcea plãcere sã-mi imaginez cã stau la taclale cu Don Ildefonso de societate Jesu. ocupatã cu poporul ei. iar monitorul însuºi se convertise. dacã un câmp eletromagnetic e nimic. brandul purtând sigiliul sfântului Ignaþiu de Loyola (nu. eu aud sunetul propagat prin bãtrânele mele oase ºi tot îmi pare îngereascã.. nici Christian Huygens n-au visat. ai urche bunã. fãcut cu Leda. o pânzã (sic) neguroasã se strãduia sã acopere apusul mereu triumfãtor. ca la harpã. nu ating nimic. lapte acru. cel care descoperise. descãrnat. aici ºeful mare a triºat puþin. cavalerul convertit monah nu vindea otravã. la un pahar cu lapte acru. barocul e viaþã biruitoare). cum spun. culorile dogoritoare ale doamnei Toamne mai rãzbãteau printre picuri porniþi la asalt ca nisipurile Asiei.

a mai trãit încã un sfert de secol în afara fotbalului. Dau de un fotbalist sîrb. Blagoje Marjanoviæ. locul acþiunii romanului. OFK Beograd. la Montevideo. din anii 30 ai secolului trecut. A jucat pentru Beogradski Sport Klub. Cãile uzuale se înfundã. cum îl cheamã. în romanul Unsprezece. Faþã de nenumãratele crime pe care vâltoarea le-a adunat în anii aceia. personajul unuia. Realã în virtualitate. aproape toatã viaþa fotbalisticã îi fu legatã de oraºul natal. ia stai. pânã la o consoanã în plus sau în minus în nume ºi personajul unui misterios Eugenio? Nimic pe Google. primul jucãtor sîrb profesionist. am rãmas la nivelul întâlnirii cu micul preot confesor al acelui nenorocit Juan Tenorio. un vraf de ziare despre marele fotbalist omonim. castiliana. nu prea conteazã. cea din 1930. dacã-s confinat în biblioteci. senhor Allegro. poreclit tunul sîrb ºi-ºi însuºise identiatea vedetei. în echipa a ceea ce atunci se numea regatul Yugoslav. a antrenat. un atacant. dar reflexul google-wikipedia nu-mi lipseºte. Mai ales cã. parcã Eugenio. dedicat fotbalului. Care nu are nici un personaj Moºa Mariancovici. Singurul nume de scriitor latinofon de care-mi amintesc la prima mânã ar fi italianul Eugenio Montale. Cum. personajul sîrb al lui Eugen Barbu. din care pescuiesc fraza: care se pricepe la fotbal ca Moºa Mariancovici. da. 52 ani. în Italia. dupã rãzboi. Totuºi ºi-a încheiat cariera de antrenor la o vârstã relativ tânãrã. impostura e doveditã (ne aflam în plin realism socialist). în fine. al cãrui centru de greutate e o echipã de fotbal. pe parcursul naraþiunii. 141 . nu-þi stricã. gãsise. în tulburii ani ai rãzboiului. care conta drept campionat mondial interþãri. denumirea datã de regimul postbelic echipei. Participant la prima ediþie. Moºa Mariancovici? Unde am mai întâlnit numele ãsta cumva ciudat? Sunt una din ultimele generaþii-bibliotecã. Nãscut ºi decedat în acelaºi oraº: Belgrad. Rãmâne un anume mister cum un om dãruit pentru fotbal. sã nu crezi cã. senhor Allegro. Dar stai! Padre Ildefonso de societate Jesu vobra spaniola. Eugenio ar putea fi Eugen. preºedintele colectivului sportiv.Preludiu celeste. Dar ce legãturã aº putea face între numele unui fotbalist interbelic. a. o naivã imposturã din microbul fotbalului devine aproape simpaticã. Iar lectura romanului îmi explicã legãtura: frizerul silozului din oraºul dunãrean. 9 septembrie 1907 – 1 octombrie 1984. citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. În fine. personajele literare au viaþa lor realã. Citeºte ºi vei învãþa. viaþa personajelor literare în biblioteci e ficþiune? Degeaba te dai scriitor. a Cupei Jules Rimet. Dar iatã cã alãturarea numelor Eugen ºi Moºa Mariancovici gãseºte un singur item. poreclit Moša.

da. pentru care coperþile ºi chiar pereþii rafturilor au grade diferite de transparenþã. cu tot lustrul dat de cãlãtoriile unei vedete. monotonia epicã.. Deci crema matematicienior la sfârºitul secolului XVI. propria anchetã. de unde ºtiam o grãmadã de lucruri pe care frizerul silozului din orãºelul dunãrean (eu eram acela. a cãrui identitate o uzurpasem. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã faþã de mama naturã în ceva mai mult de 16 veacuri de sincronicitate. Acuma. Dar cum dãm de acest autor anonim? Padre Ildefonso ºtia bine. conform cliºeelor prozei fantastice a secolului XIX. Iar efectul schimbu- 142 . Cãci cheia Moºa Mariancovici nu dã nici o informaþie despre alt autor decât romancierul consacrat. banali oameni vii.. nu prea conteazã. ia stai. luni de zile. cine mai e ºi ãsta ºi ce am eu de învãþat de la acest anonim despre viaþa realã a personajelor? Înainte de a porni la aceastã nouã anchetã. Padre Ildefonso ºtia bine. Citeºte ºi vei învãþa. senhor Allegro. sã mã întreb. parcã Eugenio. Comunicarea e mult mai subtilã. ce mai ºtia bine cãlugãrul. Aici nu merge decât o tãieturã de montaj: ªi eu am apucat. Eugenio cu autorul anonim. a. nu e decât pentru cã voi sunteþi. cum îl cheamã. ca o valenþã intelectualã a ordinului iezuit. când m-a pus în braþe cimilitura. ªi chiar non literar. pas cu pas. cã oricât efort ar fi cerut identificarea romanului în care personajul omonim cu un mare fotbalist apare. Ce legãturã are personajul scriitorului pe care ectoplasma iezuitului îl pronunþã cu accentul limbii sale materne. în loc sã ridice tensiunea. Eu nu uit cã a fost un conciliu iezuit cel care a calculat. puþin înainte ca Johannes Kepler sã facã minuni cu calculul orbitelor planetare. abia de aici încolo începe adevãrata dificultate. Realã în virtualitate. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. ºtia cã de voi continua sã narez. la solicitarea papei Grigore al XIII-lea. Habar n-aveþi ce posibilitãþi nebãnuite oferã biblioteca pentru un personaj literar. din goana calului. nu pot sã nu admit cã sunt impresionat de personalitatea ºi statura oaspetelui meu neinvitat. indiferent de forma în care-mi apãrea? Evrika! Evident. în mãsura în care vi se pare de mirare. ca cititori.Radu Ilarion Munteanu Dar abia acum cuvintele fantomaticului personaj al lui Èapek mi se repercutarã exploziv în minte: citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. Aduce cu o osmozã secretã. Dar. nu-þi stricã. personajele literare au viaþa lor realã. uneori. personajul unuia. va plictisi inevitabil. se gãsea la Vatican. Nici chiar vedeta fotbalisticã interbelicã. În fine. personajul de roman) nu avea de unde sã le afle. Misterul unei fraze e demn de un iezuit. “tunul sârb”. sã nu credeþi cã personajele stau noaptea la taifas.

liniºtitoare. Cãlugãrul avea nevoie sã-i înþeleg. templul formei de credinþã dezvoltat de civilizaþia în care m-am format s-ar ruina. Panta rhei. Privesc printre gene ceaþa lãptoasã. chiar de-aº ºti. fireºte. în anume fel. Dar de ce se strãduise cãlugãrul iezuit sã pricep o astfel de relaþie? Întrebãrile ºi rãspunsurile de deruleazã. Cu ochiul lipsit de vedere centralã închis. uscat ºi lipsit de miros. sã iasã din paginile în care fusese încastrat ºi în care vegeta paºnic. nu mai suntm aºa de lipsiþi de mijloace ca atunci. Calmã. Vedera perifericã a singurului ochi cât de cât activ prinde razele apusului. Dar cu ce? În nici un caz cu o invocaþie. Iatã ce-i spunea Moºa Mariancovici. vorba celebrului Ricã Rãducanu. natura pentru a se putea materializa. autorului anonim. totuºi. vremurile când simbolul crucii îl incomoda au trecut. limpede. neþãsare amãsurat. imaginea junglei vegetale care-mi filtra razele apusului triumfãtor. ªi nici nu se manifestã ca atare. ceþos. odatã cu el. ªi pronunþ. Dar sora mea de steaua lui David mi-a spus cã e cazul întotdeauna. de ordinea fiecãrei biblioteci în parte. trebuie sã vin ºi eu cu ceva. Închid pleaoapele peste câteva raze. Nu deoarece diavolul s-ar jena sã ia forma unui cãlugãr iezuit. dar personajele de ficþiune pot? Un eventual rãspuns pozitiv ar da peste cap întregul dicþionar al sfinþilor ºi. personajul lui Caragiale. un aer rãcoros. Oricum nu ºtiu sã invoc. Fabrizio del Dongo se poate procopsi cu douã-trei idei ale sfântului Augustin în biblioteca dumitale. concentrat. care nu face parte din ce povestesc. ªi. prin comparaþie. nu mult. Imaginându-mi cã ºi cel valid e la fel. Turbionul ce ceaþã lãptoasã pãrea stabil. Tatãl nostru. de structura rafturilor. Padre Ildefonso ºade în pi- 143 . îmi ocultã. adicã. care e unicul meu instrrument? Folosit ºi când e ºi când nu e cazul. la ce bun? Oamneii pot fi sanctificaþi. Licitaþia permanentã între armele de atac ºi cele de apãrare fac problematicã orice cãlãtorie în timp fãrã precauþiile adecvate. personajul lui Eugen Barbu. de componenþa ei. Dar ºtiu cã dacã aº ºti aº refuza. Simþii cã. oamenii. Dar nici noi. sau cu douã-trei reþete ale maestrului Anthèlme Brillat-Savarin într-a dumnealui. Dar nici rugãciuni nu ºtiu. Atâta cã nu-ºi dau seama. ºi nu ne duce pe noi în ispitã. Deschid ochii. decât dacã ºi în mãsura în care câte un personaj e smuls din letargie de o experienþa ca a mea. rotitoare. E forþat. Pe ultima silabã a cuvântului amin aud vocea de bas a cãlugãrului. Atunci. îl adusese în contact.Preludiu lui permanent de informaþii depinde. Accentuez. fãrã grabã. Nici nu ajunsei la capãtul concluziei logice ºi o miºcare turbionarã. N-ar rãmâne nici cât de-un zid al plângerii. cu care un anume imbroglio. vorba pedagogului de ºcoalã nouã.

tot ce poþi beat u. nu trebuie sã dispar la miezul nopþii. habar n-aveam de aceastã viaþã secretã a personajelor. hm. o infuzie de Hypericum perforatum. ca iezuit. schiþa lui Èapek. A fãcut-o instinctul meu. dar însãºi persoana Mântuitorului purcede. bunul cãlugãr. Nu-mi oferi un scaun. sã evitãm orice confuzie. dar nu fãcusem conexiunea. între momentul în care îmi imaginam cã discut cu sfinþia ta ºi cel present. intuitiv. ªi nici ai medicului Caterinei. Cine crezi tu cã sunt? Întrebat abrupt nu mai sunt aºa de sigur. vrând-nevrând. Originar dintr-o insulã egeeanã. iar când am aflat de ea* uitasem de Cartea apocrifelor. facialã. habar n-am cum. Dar nu pot dilate timpul. îºi regãsi tonul sfãtos. Dar. dar mi-e teamã cã forma în care se gãseºte acum s-ar putea sã nu vã fie pe gustul sfinþiei tale. câd ai apãrut. padre. Abia acum sesizez o umbrã de ironie sub calmul liniºtitor. Nu te osteni degeaba. pot ºi eu. fiule. sunt limitat de apariþia pe boltã a primei stele. le poþi spune medicilor medici. cu zeci de ani în urmã. Abia acum semnificaþia cuvintelor ajunge la mintea mea.Radu Ilarion Munteanu cioare între mine ºi jungla din faþa ferestrei. dar mai degrabã instinctual. Hyppokrates. înainte de orice. V-aº oferi ºi o canã cu lapte acru.71 diametre pânã ce va trece sub orizont. cu personajul literar descris de autor e relativã. fiule. În anumite limite. chiar tremurând pe dinlãuntru. Iar eu. Se pare cã repetam. Padre. Eram demult deprins sã servesc replici ca ºi cum aº fi sigur pe mine. îmi spune cã sunteþi Padre Ildefonso de societate Jesu. ªtiu cã nu-s urmaºii familiei Florentine. dezvãluindu-i secretul: ilustrul seducãtor fusese… impotent. laptelui acru recomandabil mie de urmaºii lui Michel de nostre Dame îi va veni rândul puþin mai târziu. Când am citit prima datã. nu-þi pot oferi un accelerator de timp subiectiv. Mai degrabã un inefabil. Sã trecem la subiect. ºtiu. Mai exact. rãmãsese una din cãrþile mele de cãpãtâi. în urma unor. iatã. Cel care a descifrat natura personajului don Juan Tenorio. 144 . nu numai doctrina pe care o practic ºi o pãzesc cu strãºnicie. n-am tot timpul din lume ºi dacã ne vom tot învârti în jurul degetului mic nu ajungem la motivul vizitei mele. eu la ora asta beau o bãuturã cu care nu cred cã sunteþi cu totul neobiºnuit. Nu putem trece peste asta ºi. soarele mai are exact 2. Nu sunt fantomã. fiule. Un personaj literar care lucreaza asupra altui personaj literar. Sunt urmaºii unui grec. tinere. Suntem pe acelaºi fus orar cu þara unde evenimentul ãsta marcheazã începutul shabbatului. sfinþia ta. Cãci nu v-am mai vãzut. tinere? Aici nu mã putea prinde nicicum pe picior greºit. conciliabule de care nici nu trebuie sã ºtii dar nici nu-þi sunt de neimaginat. din care ironia fusese filtratã. sunt þinut sã respect codul celor de la care. ªi asemãnarea somatic. Dar ºtiu cã nu eºti produsul imaginaþiei mele. Fiule. Dar. Kos. padre. cum sã-þi spun.

cu litere mai mici: par Jaume… ºi hârtia era ruptã în dreptul numelui. între care cel mai important era creditul de care mã bucuram. Sã mã avertizeze cã efortul de a o biciui în urmãrirea jocului de puzzle mi-ar putea dãuna. Mã gândii cã bãtrânul iezuit n-avea cum sã nu ºtie asta. N-aveam decât sã aºtept sã-l aflu. Ceva mai jos. era ºi el o piesã. La urma urmei nici nu conteazã a cui agent era. scoase o terfeloagã îngãlbenitã de vreme. avui de înfruntat ochii ironici. tot de mânã. sfredelitori. singur. Dedesupt. Scris cu litere aplecate. ceva ce pãrea o dedicaþie: À ma bien aimeé Carmen. ce pãrea gata de a se descompune în petice. nu îngãlbenitã. Titlul mã ºocã: L’Arcturienne. Din inerþie. În nuvela despre Moºa Mariancovici. precum cronicile de fotbal ale aceluia. apoi îºi vîrî mâinile descãrnate printre faldurile rasei uluitor de albe. un mesager. negri. De un dolar gãurit. la terasa ce pãrea extrasã direct din roman. Interesant. element care-l adusese pe personajul lui Eugen Barbu în faþa lui. gândindu-se. la belle. rostul prezenþei lui cu petecul acela de hârtie friabilã. fãrã desen ºi trebuia sã le articulez. ªi atunci Z încercã sã înþeleagã totul. În particular cã n-aº fi deloc tentat sã citesc o poveste care sã înceapã cu o dedicaþie aºa de autocompãtimitoare. experienþa naratorului din proza citatã. turnat din ambalajul de PCV într-o ulcicã de pãmânt ars. misterieuse et inoubliable arcturienne. Fraza îmi zumzãia în urechile minþii. resuscitat din bibliotecã de folosirea 145 . apariþia acestuia trebuia sã aibã un motiv. cu bifidus. rostul autorului narator era sã-l elibereze pe nefericitul personaj. Ce prostie! Dar însãºi prezenþa iezuitului dovedea încredere. dar cu litere aproape drepte. peltelele ºi alte produse literare siropoase. Procesul meu de gândire pãrea transparent. Ceva îmi dãdea cu virgulã. Dar fãrã a avea motivarea aceluia. Iar asta i-a fost fatal. pe care avui inspiraþia s-o pescuiesc dintr-un bãruleþ inserat în rafturile bibliotecii. Nu a lui. Bãtrânul aºtepta sã gãsesc singur soluþia. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. Pãrea a fi partea de sus a unei prime pagini de manuscris. Bãtrânul sorbi iaurtul de bãut. Când ridicai spre oaspete o privire scepticã. fãrã a fi fost implicat prin ceva. sub sprâncenele groase ca o mustaþã de cavalerist. o netezi grijuliu cu muchia palmei ºi mi-o întinse. ci de culoarea oaselor lustruite. în francezã. tot aplecate.Preludiu fãrã sã mi-o fi propus. Aveam în faþã o cutie cu piese de puzzle. Mintea mea scosese la suprafaþã citatul din lene. ªcolãreºti. Dar dacã nu-l chemasem eu însumi pe cãlugãrul iezuit. Important e cã-mi tranmsisese mai multe mesaje. N-am gustat niciodatã telenovelele. ªtiam de unde vine ºi. pentru a gãsi singur tabloul. De argint. cu litere mai mici. dupã un minut de effort mental intens îmi picã o fisã mare. un act fizic. prenumele autorului era scris.

deci nu puteam rãspunde unei rugãciuni. Jucând. de regãsire chiar. Aveai totul în minte ºi în suflet încã înainte ca autorul schiþei. culmea. parafizice ºi n-are importanþã cum se numesc în lumea mea. Rolul meu avea sã fie mult mai greu. De la sora mea de steaua lui David. numai faþã de ea. dar e un cod care deschide canale de comunicare pe care tu le numeºti. Sau cã nu va face nimic mai mult decât un minim care sã mã provoace pe mine sã fac ceva. Sã-i redea liniºtea. povestea acestui Jaume. Pe Atotputernicul cu numele dat de musulmani. care continuã sã trãiascã deoarece un numãr de apropiaþi n-o uitã. nu atât cu personajul lui Tirso de Molina. devenit symbol. Gândeºte. Pot. Dar sã revenim.Radu Ilarion Munteanu numelui sãu ca pseudonim. cã acest text nu e o rugãciune în sens strict. de unde ºtiu. padre? Sper cã aveþi cel puþin o parte importantã a documentului. Karel Èapek sã te introducã în scenã. Ceea ce personajul însuºi înþelesese cã i se întâmpla. rolul lui Horatio. fiule. urmând cu prezenþa mea aici. Poþi spune Dumnezeu. Raþionamentul tãu ca nu sunt un sfânt. cât cu rigidul confesor de provincie nu fusese decât ocazia de a exprima sintetic o temã de meditaþie despre care îi mãrturisiseºi chiar eroului moribund cã te preocupase. ªtiam deja cã nu voi mai cãpãta nimic peste acea jumãtate de paginã de manuscris. padre. deci apariþia mea nu e rezultatul magiei. un nume de autor ºi o dedicaþie mai mult sau mai puþin lacrimogenã. Confruntarea ta. conºtientizând cã nu sunt o entitate care rãspunde unei invocãri. Rãspunsul la întrebare va rezulta din ce vei fi gândit. toutes proportion gardées. de aceastã sorã a mea. pe care nici nu ºtii s-o scandezi are ºi nu are sens. Uite. Trebuia sã încep prin a-mi reprezenta o situaþie ºi abia apoi sã vãd ce mi se cerea sã fac cu ea. de îndatã de ai spus Tatãl nostru. completã sau incompletã. nu te mai recunosc. padre. pânã la orizont nu mai are mult. cuprinzând untitlu. pentru o serie de cronici de fotbal. ªtii deja bine ºi ºtim amândoi de unde ºtii. Nu poþi ignora evidenþa cã am apãrut în spaþiul tãu intim. Coroborând elementele asupra cãrora mi-ai atras atenþia tot nu rezultã dacã mai ai sau nu. soarele se ascunde deja dupã cladirile din zare. Padre. ai spus cã nu ai prea mult timp. Chiar ºtiind cã n-o va face. În timp ce povestea asta tocmai ai început prin a mãrturisi cã povestea lui Jaume e singura cãreia nu i-ai 146 . pe limba ta. de lucru. Dar mesagerul trebuia provocat sã-ºi descarce tolba. ªtiu. numai faþã de ea îl chem. De altfel nici nu eºti capabil de magie. Ce se presupune cã aº avea de fãcut. Sã dea de ºtire. fie sufletul ei în paza nemãrginitei bunãvoinþe a lui Alla’. Sã tragic concluzia logicã din toate elementele. începând cu faptul de a fi început prin a-þi imagina cã vorbeºti cu mine. fiule. Era una din manifestãrile humorului ei de evreicã atipicã. murmurai.

pe baza informaþiilor pe care le am deja. nu-i imposibil sã vrei sã-mi sugerezi cã ceea ce-mi ceri. înseamnã douã lucruri: ºtii povestea. înseamnã cã ºtii povestea. Stai. ci fãrã sã mi-o spui. Sunt condiþionat de concepþia autorului care m-a creat ºi nu-mi pot depãºi prea mult standardul proiectat. ºarful imaginii 3D. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã în mai bine 147 . tragi de timp cu povestea. nici prea prost. ai sã-mi aminteºti cã un conciliu iezuit a calculate. dar cu o putere mentalã definitã ca atare mult mai mare ca a mea ºi. dar nu trece dincolo de problemele naturii umane. oricâþi cititori ai fi încântat. fiule. Mã tragi cãtre petecul de hârtie. Evrika! Seamãnã cu un robot. Dar trebuie ºi sã aibã cevaceva în comun.. Mai puternic decât omul în aceste limite. Deci drama lui Jaume trebuie sã fie de o naturã îndeajuns de diferitã de a lui don Juan. cum de nu m-am gândit mai iute? În ce sens? În sensul cã nu-ºi poate depãºi prea mult limitele preproiectate.. dacã nu chiar cheia. cum îl numise autorulo acelei nuvele. cu mijloace de observare precarã a cerului.. Atenþie. un personaj literar. Doar autorul care te-a creat e inventatorul cuvântului robot. dar lipsit de flexibilitatea practic nelimitatã a unui om antrenat. tatãl nostru n-a fãcut decât sã regleze optica.. Hm. sau mãcar a ceva din ea. ca ficþiune. sau chiar sã-l gãsesc în locul tãu. Daaaa. Dar dacã n-ai dezlegat misterul. nu indepdendnet d epoveste.. sã te ajut sã lãmureºti misterul poveºtii. poate cu o putere dindefinitã ºi eu. la ce þi-aº mai fi cerut ajutorul? Continuã. ºi crezi cã are în ea ceva inexplicabil. Continuã sã raþionezi. oricâþi critici ai fi pus la murat. Dar destul de obiºnuit cu ficþiunea. autorul ºi dedicaþia. Ceea ce explicã prezenþa sfinþiei tale aici.. ia stai. fie chiar eviþi. mai dificil de pãtruns decât falsa faimã a lui don Juan ºi mai ºtii cã aici. fie povestea ºi misterul ei se dezvãluie simultan.. padre! Cu ce seamãnã un personaj literar? Chiar unul supus efectului Moºa. sã continuãm. Capabil de adaptare la situaþii în care un personaj se simte stigherit. Doamneee! Dar mi-ai dat soluþia.. o ficþiune. O ºtii. Important. duce la rezolvarea misterului. nici prea deºtept.Preludiu gãsit soluþia. Daaaaa. un simplu om. fiule. þi-a scãpat un amãnunt. dar fie üntârzii sã mi-o spui. O cheie sau cheia. Ar însemna fie cã deducerea poveºtii. Dar în ambele variante diferenþa e între noi doi: sfinþia ta. iar un robot e neajutorat. Înþelepciunea unui iezuit e deasupra multor categorii de înþelepþi. Ce am eu ºi n-are sfinþia ta? Când aparent toate ºansele sunt de partea ta. nu te grãbi. mi-ar ºedea în puteri sã fac fãrã a-mi spune povestea. în aceastã jumãtate de paginã e cel puþin o cheie. Dacã mi-ai arãtat o jumãtate de filã cu titlul. Ca personaj de ficþiune nu pot avea resurse infinite. Apoi. Altfel ai fi rãmas sã te odihneºti între paginile Cãrþii apocrifelor. Sigur.

Deci ceea ce te incomodeazã la povestea lui Jaume. în cursa de vitezã. Când ridicai ochii. Oricum mediteranean. ergo una social. e de naturã extraumanã. Unde ai mai întâlnit forma Jaume. Adicã tot umanã. fie sunt în tamjã cu iezuitul. Cu un calm deja studiat. uneori. iezuitul. în toamna lui paº’patru. Catalana seamãnã mai mult decât orice limbã romanicã cu ceea ce era latina vulgarã. ca sã folosim. butonam. sã coboare obloanele pleoapelor îndeajuns de iute ca sã nu bãnui fulgerul. Arc-tu-ri-a-na. Dar… Arcturiana… apoi un nume provensal… urechea mea muzicalã prinde o sonoritate. cu mâinile una peste alta. în ciuda antrenamentului. ci acea pândã reciprocã a cicliºtilor de velodrom. Neghiniþã ºi Gimminy fie dorm în papuci. deºi Gerolamo Cardano publicase cu 47 ani înainte soluþiile iraþionale ale ecuaþiilor de gradul 3. Tãcurãm câteva minute. Regulile tacticii îmi cereau sã-mi consolidez poziþia. Ce avem aici? Un titlu care sunã cosmic ºi un nume de autor care sunã catalan. Puþin. Daaaa. Dar nu vãd legãtura între un nume cosmic ºi unul mediteranean. Preludiul suitei lui Bizet îmi explodeazã în ambele urechi. avem mijloace pe care voi nu le cunoºteaþi. sfinþia ta. Câteva secunde fui prea ocupat cu evaluarea propriei poziþii ca sã-l privesc pe bunul cãlugãr. reforma calendarului era o problemã economicã. la câteva zeci de kilometric de Rin. provensalã. când rãmân ambii. sã-mi adun. Dincolo de Pirinei e un amestec de dialecte. rãmas fãrã benzinã. M-am simþit ca Patton. Nu reuºise. sunã ca Ar-le-zi-a-na. el îºi feri privirea. Pe când ecuaþiile italienilor erau cu cel puþin o treaptã mai abstracte. minute ºin ºir. Langue d’oc.. aruncã vorba. Fãrã sã vreau. pe care sfinþia ta o cunoaºte ºi eu nu. termenul generic e occitanã. Undeva aici e legãtura. Dar destinderea nu mai avea cum s-o ascundã. singurul lucru concret. mã destinsei. sfinþia ta. tinere? Numai în Catalunya? ªtiu eu? Nu prea mã pricep la subtilitãþi lingvistice. Înainte ca unul sã declanºeze sprintul fulgurant. dar care sã fie? Continui 148 . Habar n-aveam. tinere. Simþeam cã atinsesem un aliniat strategic al campaniei. Ceea ce ar putea explica tonul elegiac. Atunci simþii cã în acele câteva secunde mã privise intens. un eufemism (aici schimbarãm zâmbete cu fineþe). Am înghiþit în sec ºi am continuat: Sã venim la petecul de hârtie. Dar. precum un atout pe masã: continuã. mitocosite de Scipione da Ferro si Niccolo Tartaglia..Radu Ilarion Munteanu de 16 secole. fata din Arles. sã-mi organizeze resursele. ªi vorbind. sur place. sã-mi pregãtesc urmãtorii paºi. voi eraþi la sfârºitul secolului XVI crema matematicienilor. Am noroc. Dar. Nu era un moment de odihnã. ca ºi cum s-ar fi sprijinit pe un toiag invizibil. dau de un website cu nume provensale. Ia’n-tã-tã! Ce vãd? Jaume se poartã ºi pe valea Rhonului. sfinþia ta.

dar ºi faþã de epoca lui Karel Èapek. sã fie legatã cumva de drama culeasã de scriitorul provensal ºi sã rãspundã dedicaþiei. O poveste de dragoste. Nu mult. Castilian. Sfinþia ta. nu întrebi ce eºti curios sã afli. Tinere. rãmânea posibil sã n-o înþeleg. De ce-mi spui senhor Allegro? Sfinþia ta e spaniol. Aºa aflu cã piesa muzicalã a ilustrat muzical o piesã omonimã. inventatorul cuvântului robot ºi al Fabricii de absolut. stelele mai întârzie puþin. atenþie. nu am textul ºi nu cunosc povestea. care sã suporte perfect titlul Arcturiana. la belle. Priveºte cerul. care face parte din culegerea Scrisori din moara mea. Cerul e aproape negru. misterieuse et inoubliable arcturienne. Gãsesc ambele texte în biblioteci online. Ai intuit perfect cã. Tragic. E simplu. Care n-a scris decât despre Provenþa. Citesc lacom. Pe care va trebui s-o explici. tinere. Pãrintele celebrului Tartarin din Tarascon. Nu. Aºadar: À ma bien aimeé Carmen. 149 . nu portughez. Diferenþa de informaþie datoratã diferenþei de epocã. Lunã plinã. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. Dar mai ales tu. dar eºti departe. Cel care va apãrea pe coperta cãrþii al cãrei prin capitol tocmai s-a încheiat cu aceastã dedicaþie. Pe care te-aº ruga sã-mi faci hatârul de a o citi în esenþa ei. Hm. Pare a introduce un element extrauman ºi e adevãrat cã nu înþeleg. uitând de cãlugãr.Preludiu sã butonez. în fine. dacã aº fi cunoscut-o. Scrisã dupã o nuvelã tot omonimã. pot eu sã nu accept provocarea? Dar mai e un singur amãnunt. pentru a n-o mai resimþi ca doar sentimentalã. începând cu primul rând de dupã dedicaþie. eºti subtil. plonjat adânc. are ºansa sã compenseze puterea de pãtrundere a unui iezuit. Tocmai deoarece numele cosmic mã deruteazã. Povestea. Am tradus pur ºi simplu cele douã componente ale numelui tãu. dar relatatã cu naturaleþe… Uitasem de apus. ºi faþã de epoca mea ºi a lui don Juan Tenorio. nu înþelegi propriul rol în dezlegarea misterului. cu mijloacele tale. Pune mâna ºi continuã povestea. Padre Ildefonso de societate Jesu zâmbeºte cumva absent. te-ai apropiat mai mult decât mã aºteptam. Alphonse Daudet. tinere.

ca mai apoi sã încerc din nou sã le dirijez. cã scrii. — Exagerezi ca de obicei. ba ºi-n cealaltã. — Te admir ºi te preþuiesc pentru ce faci tu. — Salut.Proza Cornel Nistea Ea ºi romanul Toatã sãptãmâna am trudit la romanul meu. 150 . Nu ºtiu ce sã mã mai fac cu ele. care uneori seamãnã cu al unui copil cãruia i-ai refuzat un hatâr. Problema e cã tocmai am ajuns într-un impas. pentru cã ele. nu vor sã mã mai asculte. Unele personaje au luat-o razna. Personajele mele din roman au început sã nu mã mai asculte. Dacã mã iubeºti cu adevãrat. — Alo. pe când credeam cã a închis telefonul. draga mea. dar asta nu înseamnã sã mã neglijezi în felul ãsta. Fac acum cunoºtinþã pentru prima datã cu ea. mi-e dor de tine. Eram uºor iritat. au început sã fie altfel decât sunt eu. mai exiºti? Te-ai ascuns în cãmãruþa ta de la etajul opt ºi nu mai vrei sã ºtii de mine. cum mai fãcuse ºi altãdatã. Întâlnesc acolo o lume nouã de care nu prea am habar. Îþi place sã exagerezi. Ai început sã mã neglijezi… — Nu. personajele. am auzit-o plângând. Ce bine-mi pare cã mã suni. asta e… Dupã câteva minute de tãcere. iubito. iar tu mã vei ajuta sã rezolv o dilemã. Desigur. când a sunat ea. Te iubesc mult. dar acum lucrez la romanul ãsta… Am scris toatã ziua. Sunt uºor derutat. Ai gãsit un pretext nu chiar onest sã amâi la nesfârºit întâlnirile noastre la care altãdatã þineai atât de mult. În ultima vreme mã laºi mereu singurã. Trebuia s-o liniºtesc cumva ºi nu ºtiam cum. — ªtii ceva? Asta mi-ai spus-o ºi sãptãmâna trecutã. Îmi plãcea plânsul ei. am nevoie de timp sã mã acomodez cu ele. ar trebui sã iubeºti ºi ceea ce fac eu.

mi-e dor de tine… — Eºti un ticãlos. Mã întrebi ce-am fãcut? Aº fi vrut sã iubesc. dar iubirea îmi e refuzatã. 151 . sunt femeie. — Te înºeli foarte tare. la care scrii. Mi-eºti dragã. Uite. Asta am simþit tot timpul de când suntem împreunã. eu zic s-o lãsãm baltã. Plânsul tãu mã întristezã. scrii romane… — Va fi romanul vieþii mele. M-am sãturat sã-mi furnizezi la nesfârºit iluzii. nu. — De ce taci? Mai spune ceva. însã ea îi dãdea înainte cu varianta ei. ºi rãu. Nimic trainic nu se poate întâmpla în lumea asta fãrã iubire. Tot ce-am scris în ultima vreme e inspirat din iubirea noastrã… — Mã minþi! ªtiu sigur cã mã minþi ºi asta mã sperie cel mai tare. în sufletul tãu nu mai e loc ºi pentru mine. Tu îþi iubeºti doar romanul ãsta. Iubirea se nãruie când apare suspiciunea. Þi-am mai spus asta. nu face asta. cã nu ºtii din ce motive mi-ai creat iluzia cã ne iubim. — E frumos ce-mi spui. — Vorbeºti de parcã n-am fi trãit mereu în pasiune. Þi-am oferit de fiecare datã toatã iubirea mea. Am încercat din nou s-o asigur de iubirea mea. A tãcut iar. în loc sã vii aici. ªtiai cã eºti un ticãlos? De când scrii la romanul ãsta. Asta putea fi ºi bine.Ea ºi romanul — Iubito. Ce-ai mai fãcut sãptãmâna asta? — N-am fãcut nimic. o declaraþie de dragoste… — Nu fi rea. tocmai sunt pe final ºi voi veni la tine sã te vãd. — Nu. Pompiliu. — Mã minþi iar. Am probleme cu personajele… — Dragul meu. pentru tine nu mai exist. De ce nu ai curajul sã recunoºti asta. — De când nu ne mai vedem. pare sã fie o replicã a unui personaj din noul tãu roman. termin de scris capitolul ãsta. am treizeci de ani. — Gândeºti cu totul fals. iar tu. de când mã neglijezi. — Ascultã-mã cu atenþie. Gelozia ºi neîncrederea sunt ucigãtoare. Nu înþeleg de ce mã faci sã sufãr… De ce taci? Fã un efort din sinceritate ºi spune-mi cã totul n-a fost decât o minciunã. Scântecele ei au devenit tot mai pronunþate. — Exagerezi din nou. — Minciuna aceasta mi-ai spus-o ºi altãdatã. Dragostea noastrã se pare cã a eºuat ºi nu ºtiu de ce. Te-am aºteptat aici searã de searã ºi n-ai venit. acum e ceva foarte serios. Nu-i mai auzeam plânsul. La scrierea fiecãrui roman din cele zece mi-ai spus aceeaºi poveste. scumpa mea. Pompiliu.

Cornel Nistea — S-a terminat. Simþeam cã mor dacã mã va pãrãsi. O zi mai târziu a sunat din nou. — Alo. — ªi de ce trebuie sã suport eu pedeapsa asta? Numai pentru cã un personaj din romanul acesta al tãu îþi face hachiþe? — Ieri ai plecat de acasã ºi m-ai fãcut sã sufãr foarte tare. A închis din nou telefonul. — Nu neg deloc ce spui. nu mai era. Pompiliu. prea þi-ai cultivat orgoliul ºi egoismul. 152 . Tu þi-ai propus de la început sã mã faci sã sufãr. Greºisem. — Nu-i adevãrat. dar totul s-a terminat. desigur. Ea era soarele ºi ploaia vieþii mele. — Eºti o neînduratã. am traversat în goanã cartierul. Când am sosit la ea. — În ultima vreme ai devenit egoist. dupã cum sunt momente în care o urãºte. Am alergat pe scãri. acordând atât de mult timp romanului ºi ei atât de puþin. mã simt datoare sã-þi spun încã o datã cã nu mai merge. Uite. iubito. Mã dispera. pentru cã pe parcursul scrierii ei îi creeazã numeroase neplãceri. Þineam în egalã mãsurã la ea ºi la romanul la care scriam. nu eu. fã un efort ºi nu mã urî. Meritam eu sã-mi faci asta? — Nu ºtiu dacã meritai sau nu. Mã temeam grozav cã de data aceasta îºi va respecta ameninþarea. Regret. ca sã nu mai vorbim câte deziluzii încearcã… Recunosc cã în ultima vreme te-am cam neglijat. Doar lucrul ãsta îl mai doresc de la tine. Chiar în clipa asta trebuie sã alegi: eu sau romanul tãu. Mi s-a pãrut cã-i aud din nou plânsul. te iubesc la fel de mult ca totdeauna. mã îmbrac îndatã ºi-n zece minute sunt la tine. cã nu mai pot. iar ultimele mele cuvinte au zburat în vãzduh. Un scriitor adevãrat îºi iubeºte dincolo de orice închipuire opera. — Nu mai vreau. Pompiliu. un lucru însã îmi e foarte clar. Vinovatã pentru tot ce se întâmplã e doar gelozia ta. Ce voia oare sã-mi mai spunã? Vocea ei pãrea liniºtitã. — Draga mea. Pa! În continuare am auzit sunetul cu care receptorul a lovit furca aparatului telefonic. Tu nu mai iubeºti nimic altceva pe lume decât romanul acesta la care scrii. E de ajuns. aºa cã am sunat-o eu. Parcã îºi recãpãtase modulaþiile de altãdatã. — ªtii. Cu siguranþã te-ai îndrãgostit de vreun personaj din romanul la care lucrezi…. nu romanul meu. — De ce mai insiºti de vreme ce nu mã mai iubeºti. eºti acolo? Vreau sã vorbim.

O sãptãmânã mai târziu am încercat o conciliere cu ea. doar þi-am spus data trecutã cã am ajuns într-un impas. în zadar briza înserãrii îmi lovea tandrã faþa. Prea era furioasã pe romanul la care scriam de câteva luni încoace. Te-am sunat sã-þi spun adio. mãcar cã nu m-am gândit pânã acum la asta. Mai rãu era cã nu mai scrisesem la romanul meu vreun rând de aproape douã sãptãmâni. însã poate fi o variantã. Eram convins de acum cã nu mai era o glumã ce se întâmpla. chestia mã dispera.Ea ºi romanul — Nu prea înþeleg ce vrei sã spui. Pompiliu. iubirea este jertfã. Ei. sã renunþ la chiar viaþa mea numai pentru cã tu mã iubeºti? — Ai promis cã te muþi aici dupã ce vei termina Pasiunea din urmã ºi n-ai fãcut-o… Acum ai început un nou roman. Trãiam de acum un coºmar. cât de mult mã bucur cã m-ai sunat. Prea eºti posesivã ºi exclusivistã. draga mea. ba sã accept inclusiv dureroasa substituþie. la ce mã mai pot aºtepta? Mi-ajunge. a sunat ea. 153 . O iubeam mult. sã las personajele sã se manifeste în deplina lor libertate. m-a fãcut sã-l detest ºi asta nu era bine. Oare unde ne va duce atitudinea asta a ta? — Dragule. salut. Aºa am procedat. Eram dezolat. Nu mai trãisem nenorocirea asta vreodatã. Îmi pãrea atât de rãu pentru ea cã mã substituia cu un altul. mai exiºti? Ai terminat de scris romanul? — A. Mã simþeam nu doar trãdat în ce aveam mai scump. — Cum adicã. dar de-o vreme simþeam o ºfârºealã cumplitã. dar tot nu mergea. — ªi se va stinge lumina ei dacã arderea e prea puternicã?… — Nu-þi cer decât sã-þi iubeºti mai puþin romanul. Au trecut câteva zile ºi n-a mai sunat. Nu mai speram de acum sã mã caute. o sãptãmânã mai târziu am vãzut-o în parc cu un bãrbat de braþ pe chiar aleea pe care ne plimbaserãm noi odinioarã. cum nu mai trãisem. dar oare ce mai puteam face decât sã-mi pãstrez calmul ºi luciditatea. Nu puteam sã-mi vãd iubita în parc cu un altul. cât mai ales pentru cã personajul meu feminin din roman începuse sã-i urmeze exemplul. au luat-o razna. N-a acceptat-o ºi m-am umplut de tristeþe. Pe când nu mai aveam nicio speranþã. ba eram chiar convins cã totul se terminase. Spre uimirea mea. nimic altceva. spui tu ceva. nu mai mergea nici romanul. — Alo. dar acum am început deodatã s-o urãsc nu atât pentru cã o vedeaam plimbndu-se cu un bãrbat de braþ. personajele nu vor sã mã mai asculte. Parcã am mai discutat cândva problema asta. — ªi eu sunt unul dintre personajele astea ale tale? — Uite. l-am terminat.

Duminicã am cununia religioasã. Doamne. Sã fie oare asta lovitura ei de graþie? — Hei. Dumnezeule. ªi personajele tale din roman le vei lãsa singure? — Of. N-ai vrea sã mã conduci tu la altar? Am rãmas siderat cu receptorul aparatului telefonic în mânã. de ce nu spui ceva? — Ce pot sã spun… N-ai putea gãsi totuºi pe altcineva sã te însoþeascã la altar. dacã tot am intrat în conflict cu ele ºi nu vor sã mã mai asculte. — Ei. nu te am apropiat decât pe tine. Doamne. nu pot sã cred. ce tot spui acolo! Personajele n-au decât sã mai aºtepte. — Eu sunt strãinã în oraºul ãsta. am fost prieteni atâta vreme. De acum eram leoarcã de transpiraþie. cum poate sã-mi facã una ca asta? La un moment dat mi s-a pãrut cã delirez. cu mare plãcere.. — A.Cornel Nistea — ªtii ceva. acesta este preþul trãdãrii tale. — Iubito. Am hotãrât sã mã cãsãtoresc. ce faci acolo. — Nu. te-am sunat ca sã-þi cer o favoare. te invit mâine searã la concertul trupei Sfinx de la Ateneu.. m-am gândit bine. glumeºti. desigur. 154 .

Fãcu abstracþie de actriþa care tocmai recita în picioare în centrul ringului dintre bar ºi primele mese ocupate de clienþi ºi. neliniºtit. Actriþa terminã de recitat ºi se înfiinþã alta. Era greu sã te concentrezi. Versurile se tot repetau. Nicio chelneriþã nu se apropie sã-l întrebe dacã doreºte ceva. în drum spre locul de întâlnire. Recita ceva despre fluturi. Olga nu-ºi fãcu apariþia nici dintr-acolo.Proza Paul Tumanian La cafeneaua Calea Lactee Când Constantin ajunse la cafeneaua Calea Lactee seara de poezie era în plinã desfãºurare.. Mai bine: i-ar fi spus cã nu doreºte nimic. Întârziase câteva minute. Un pian. pentru câteva minute îºi mutã privirea spre uºa cealaltã. dupã care. Actriþa trecea de la o masã la alta. recita un vers. o cãutã din priviri pe Olga. uitase pentru moment de ele. Iar clientul de la masã trebuia sã repete imitând cât mai fidel intonaþia actriþei. întindea microfonul unui client la întâmplare. ºi aºteptã. De undeva de-afarã venea zgomotul unui pichamãr dar pe recitatoare acel zgomot nu pãrea s-o deranjeze. Auzise de serile de poezie de acolo dar. undeva într-un colþ.Ciocãnitoarea se muta pe-un trunchi Pãdurea îºi încorda urechea vegetalã Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. Nimeni nu se ridica la înãlþimea patosului ei melancolic dar cu toþii îºi dãdeau silinþa. Nimic nu pãrea s-o deranjeze. Un pic iritat se aºezã la o masã liberã. Dar Olga nu se vedea nicãieri.. cât mai departe de ring. cânta în surdinã. Toatã lumea asculta cu atenþie. Constantin se gândi cã aratã cu totul altfel decât Olga. Apoi. una micã ºi grãsuþã. Olga 155 .. Un timp ºezu cu ochii pe uºa de intrare. care dãdea în coridorul unde se aflau toaletele.. flori ºi o ciocãnitoare din adâncul pãdurii. Sau poate nu la întâmplare. . aplecându-se provocatoare.

fiindcã ea era deja edificatã în privinþa aspectului feþei omului cântãtor. prin meritul ei ºi cu participarea tuturor. gura cântãreþului se schimonoseºte penibil în efortul de a cânta. Totuºi.Paul Tumanian lipsea în continuare. Constantin o vãzu deodatã pe actriþã strecurându-se în chip neaºteptat cãtre masa lui. spuse în microfon: Picoteau prigoriile. stãrui actriþa impunându-ºi armonia pacificatoare pânã la capãt.. recunoscu în propria-i voce ºoapta ei melancolicã. Mai ales arii de operã. aplecatã spre el cu microfonul întins. .. Actriþa îi mulþumi cu o uºoarã reverenþã ºi se întoarse în ring. înfrângându-ºi enervarea. Naturalia sunt turpia „Ce faþã urâtã are omul când cântã... Toate privirile clienþilor din Calea Lactee erau îndreptate cãtre el ºi cãtre masa lui unde ºedea singur.în fumuri de chihlimbar. într-adevãr.. ºi simþi un dezgust apãsãtor cã fãrã voia sa îi imitase pânã ºi intonaþia vocii. Pe Constantin microfonul întins cãtre el îl iritã teribil. cu siguranþa afiºatã cã totul în jurul ei. Venele de 156 .în fumuri de chihlimbar.. fãrã Olga. Era cât pe-aci sã-i strige sã se ducã dracului cu prigoriile ºi cu fumurile ei de chihlimbar cu tot. Surprinzãtor ºi dezgustãtor. Dar în loc de asta repetã docil: .. Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar.. nu þi se pare?” De fapt nu era o întrebare pe care mama mi-o adresa mie. Nu-i împãrtãºeam pãrerea dar totodatã eram nevoit sã recunosc cã da.. purta un sarafan negru peste o bluzã albã... De ce? Pentru cã îl vedea singur? Ceea ce fãcea actriþa era o invitaþie adresatã lui în public. Actriþa. trebuia sã fie o armonie perfectã. dacã nu auzi sunetul vocii sau faci într-un fel oarecare abstracþie de el.. cu voce joasã.

cu chiu cu vai. de ce mãcar nu le þinem drepte ºi nemiºcate pe lângã corp ci le legãnãm neîncetat încoace ºi încolo? Am întâlnit apoi cârcotaºi dezamãgiþi de felul în care omul a reuºit în cele din urmã sã se înalþe în zbor. li se aduce demâncare ºi ceva bãuturicã. dupã care îi vezi stând de vorbã înveseliþi. vezi în jurul tãu oameni citind ziarul sau uitându-se afarã pe niºte ochiuri de geam nu mai mari decât o clãtitã. ºi.Cinci proze la gât i se umflã sã plesneascã. aºtepþi cuminte. N-am înþeles! Adicã ce-ar fi vrut cârcotaºii? Musai zborul individual sã fi însemnat. câteva sute. lãsând. „Ce caraghios! denunþa acel personaj nevolnicia corpului. ochii i se mãresc cât cepele ºi aruncã sãgeþi. leneºã ºi greoaie. nu mã puteam împiedica sã-mi îndrept atenþia asupra feþelor cântãreþilor.” ªi. auzi cum se pornesc sã vuiascã motoarele undeva în exterior. prin puterea voinþei. urmãrindu-i pe stradã pe bipezii care suntem. ba mai ºi cuibãrinduse pentru un pui de somn unii dintre ei.. restabilind sonorul.. la fel ºi în privinþa asta.. despre un personaj. Asta sã fie oare împlinirea marelui vis de zbor al omului de la Icar încoace?!”. dacã. Sigur cã nu poate sã se înalþe în aer prin forþe proprii. sunetul sã-þi atingã din nou urechile. împlinirea marelui vis? Fiecare pe cont propriu? Ar fi vrut sã le creascã oamenilor aripi în spate.. pe care nu binevoise sã mi le transmitã genetic. probabil neuman (fiindcã sunt asemenea personaje în povestea lui Gulliver). cine ºtie —. sã mã minunez cât sunt de caraghioºi în efortul lor disperat de a emite sunete. ai zice. Era doar un joc al imaginaþiei. ziceau ei. Dar mama avea pesemne sensibilitãþi aparte. te urci. uzând de ingeniozitatea sa. precum îngerilor?. poate chiar — mâine-poimâine. cã de fapt cântãreþul îºi strigã iubirea înflãcãratã. dupã caz. într-o incintã uriaºã.. sau.. Asta-i situaþia! N-ai ce 157 . Trebuia sã fii deci conºtient cã expresia feþei ºi vocea sunt de fapt inseparabile — asta era concluzia. încãrcate de mânie. decât doar. iar pe cele anterioare ºi le leagãnã pe lângã trup. care vorbea cu dispreþ de alcãtuirea omului. te legi de el cu o curea aºa cum te-ai lega la pantaloni. te aºezi în fotoliu. Dar cât de pãgubitor! La data când mama îmi vorbea de urâþenia omului care cântã cred cã deja citisem pe undeva. într-o tãcere obþinutã printr-un exerciþiu de voinþã. dupã mintea lor. Sigur cã omul n-are forþa pãsãrilor. ªi te trezeºti la destinaþie. împreunã cu alte câteva zeci de oameni. maºinãria se înalþã în aer. ori de câte ori vedeam spectacole de operã. fãrã niciun rost. poate în cãlãtoriile lui Gulliver. omul se foloseºte doar de membrele posterioare. Când pãºeºte. Aºa cã de atunci încoace. mã întrebam de fiecare datã dezaprobator: dacã tot nu ne folosim la mers de membrele superioare. îºi adaugã niscaiva prelungiri mecanice la membre. dacã n-ai realiza. sã comand urechilor sã nu audã sunetul vocii ºi. „Astãzi.

iatã. omul ar fi trebuit sã fie în stare sã sarã peste un bloc cu zece etaje. pe plan general.. Avea sã-mi slãbeascã încrederea în propriu-mi corp. Ceea ce nu înseamnã însã cã dezamãgirea cârcotaºilor nu mã influenþa totuºi. puteai s-o iei în glumã. cãutând de-aci încolo noi ºi noi slãbiciuni ale trupului. se gãsea. stând în faþa femeii goale. cã pânã ºi locul zãmislirii sale se plaseazã undeva între fecale ºi urinã. un cuier! Sigur. Altfel spus. 158 . care nici aºa nu era prea mare. matur ºi viril. Iar pe plan personal. ªi. de exemplu. dezgustat.. Dar tot nu era îndeajuns de nevolnic sãrmanul om. ªi ale minþii. ªi era un mare poet acela care fãcea incriminanta ºi respingãtoarea descoperire ºi o trâmbiþa lumii întregi. un altul sã adauge la toate mizeriile de pânã atunci monstruozitatea sexului bãrbãtesc: bãrbatul gol. ªi fiindcã scriitorii ºi poeþii s-au dovedit de-a lungul timpului a fi mai zeloºi decât anatomiºtii în a da în vileag neîmplinirile corpului omenesc ºi ale funcþiilor sale. Dar chiar ºi-aºa imaginea bãrbatului-cuier avea sã compromitã romantismul viitoarelor mele întâlniri amoroase. declara ritos cã nu existã poezie moralã ºi poezie amoralã ci doar poezie scrisã cu talent ºi poezie scrisã fãrã talent. la margine de prãpastie. aveam sã evit cu strãºnicie de-aci înainte plajele pentru nudiºti.. De parcã exista riscul ca vreunui cititor sã-i treacã prin cap sã ia drept poezie remarca sa cu privire la fecale ºi urinã.Paul Tumanian sã faci. îl comparau cu boul. mai presus de orice. obiect al atracþiei sale sexuale. aveam sã mã îndoiesc de frãgezimea ºi de puritatea pruncilor. ca nu cumva nepoeþii sã-l judece cu prea multã asprime. cum sã te mai aºtepþi ca omul sã fie o fiinþã nobilã? Dar. îl comparau pânã ºi cu puricele. aveam sã fiu încã ºi mai puþin sigur cã îmi voi putea stãvili impulsul sinucigaº de a trage brusc de volanul automobilului în plinã vitezã pe serpentine. Trebuia sã piardã — dupã voia unora — chiar ºi ceea ce avea bun. Alþi cârcotaºi îl comparau pe om. Eu unul nu aveam nimic de obiectat la actualul mod de a zbura: cu avionul. cu o asemenea obârºie. Aveam sã continui la nesfârºit jocul de-a defãimarea — fãrã voie! — a speciei umane. cu puricele. Asta. ªi ajungeau la concluzia cã. cu membrul învârtoºat. datã de Dumnezeu. pânã atunci de netãgãduit. arãtând — zicea scriitorul — cu nimic mai breaz decât un cuier. ca putere. aveam sã-mi compromit plãcerea spectacolelor de operã. strecurându-mi în suflet o nouã umbrã de îndoialã cu privire la înzestrarea fizicã a omului. dacã ar fi fost sã se mãsoare.. avea sã-mi fie ºi mai mare fricã de înãlþimi. Dumnezeule. cu tigrul. Sigur! trebuia sã se gãseascã cineva sã observe.

. Un Tico verde-închis a ajuns din urmã autobuzul ºi opreºte la o distanþã prudentã în urma Opel-ului. Dupã câteva opriri le poþi deja identifica. unde drumul se ramificã. Acum toþi patru privesc în tãcere. Doar cã unul din ei îºi întoarce din întâmplare privirea spre maºinile blocate în trafic ºi rãmâne cu ochii pironiþi afarã pe geam. De partea cealaltã. Evadarea dureazã doar câþiva metri.. aproape toþi au coborât. Se întâmplã ºi invers. rezervat persoanelor cu handicap ºi cãrucioarelor cu copii. în contrast vãdit cu interesul care i se citeºte în ochi: — Are ciorapi negri. le ajunge din urmã c-un mârâit de satisfacþie. toate strãzile care dau în bulevardul Magheru au devenit râuri încremenite de maºini. Dar care cãlãtori? Exasperaþi. pe un ton neutru. Tivul fustei de stofã groasã. Între ceilalþi trei discuþia începe sã lâncezeascã. strada ªtirbei Vodã.. bate tactul cu degetele pe volan. Printre acestea. Câteva însã i-au devenit însoþitoare pe o bucatã de cale. ºi patru liceeni care au pus stãpânire pe spaþiul de la mijloc. Cam o datã la fiecare minut maºinile se pun totuºi în miºcare. doar ºuvoiul de maºini nemiºcate de toate mãrcile ºi de toate culorile. probabil pânã la strada Luteranã. o Toyota roºie în care ºoferul þine pe volan un ziar desfãºurat larg ºi citeºte în timpul opririlor (ba poate chiar ºi între opriri). aºezaþi pe scaune.. nervos. Apropiaþi unul de celãlalt dar nu chiar lipiþi. Ciºmigiul. Doar se uitã cu o atenþie abia disimulatã. iatã-i: un Audi bleumarin c-un tip lângã ºofer care ºade cu mâna scoasã pe fereastrã. absorbiþi. urmeazã la fel de discret jocul genunchilor. apoi strada Poiana Narciselor. cu o încântare iluzorie. Palatul Creþulescu. oricât ar fi de greoi. Au ieºit de la ºcoalã. N-au rãmas decât vreo doi. Prin ferestruica maºinuþei s-a vãzut o pereche de genunchi tineri în ciorapi negri înãlþându-se ºi coborând discret pe pedale. Evadaþii s-au cuminþit. dupã care autobuzul. Din capul femeii de la volan nu se vede decât tãietura 159 . sacadat. Pe fereastra autobuzului 137 se succed. Conservatorul. Timp de câteva secunde. Rând pe rând îºi întorc ºi ei privirile în aceeaºi direcþie ca ºi colegul lor. Spre satisfacþia cãlãtorilor. La fiecare dezmorþire aparentã a traficului maºinile mici accelereazã sprinten. autobuzul sã parã cã a gãsit cale liberã ºi sã le-o ia maºinilor mici înainte. la o palmã deasupra genunchilor. Dupã care încremenesc din nou. Îi recunoºti. pe mâna dreaptã.. ªi probabil nici nu este. un Opel în care ºoferul.Cinci proze În autobuz. mai rãbdãtori. Nimeni nu comenteazã. privind pe geam Din cauza marºului de protest al sindicatelor. cu o þigarã fumegând între degete. Cel dintâi observã.. discutã relaxaþi ºi se simt la largul lor de parcã ceea ce se-ntâmplã în jur n-ar fi câtuºi de puþin treaba lor.

eliberat. în timp ce Tico-ul cu ciorapi negri mulaþi pe genunchi tineri de femeie þâºneºte. cãtre hotelul Hilton–Athénée Palace. sã apese pe ambreiaj ºi pe frânã. se uitã dezamãgiþi în urma maºinuþei. Prin geamul de la spate nu i se mai vede acum decât partea de jos a pãrului ºi mâna pe mãciulia schimbãtorului de viteze.. În definitiv. aºa cã e de dorit sã vii — nu-i aºa? 160 . bãrbia ºi. Nu reuºea niciodatã sã convingã pe cineva sã-l însoþeascã. oricum. lipiþi de geam. era aceea cã înãuntru era întotdeauna singur. Cu toþii se gândesc cã într-adevãr e puþin probabil sã existe ceva þepos în jurul genunchilor ei tineri. ªi ei îl regretã. în sus pe strada ªtirbei Vodã. — În ce sã ºi-i agaþe? replicã unul din ceilalþi. Autobuzul cârmeºte greoi spre stânga. mâna ei albã aºteaptã pe mãciulie urmãtorul prilej de a schimba vitezele. Orice vernisaj este o festivitate. pentru Emilian.Paul Tumanian dreaptã a pãrului negru ºi lins. O diferenþã de zece ani?... Dar în sus.. discret. dumnezeule! pe ce se muleazã? ªi pânã cât de sus? Dar tinerei femei pare sã nu-i pese de toate astea. E un privilegiu al femeilor. la fel ca ºi cu ocazia altor vernisaje. încearcã cel care a observat-o primul. Îndeajuns pentru a-i trãda vârsta tânãrã. Coloana de maºini de pe banda alãturatã autobuzului se pune brusc în miºcare ºi Tico-ul face o tentativã de evadare. Dar ciorapii. Cei patru liceeni. una din preocupãri. Emilian a intrat singur la vernisajul expoziþiei sculptorului Corneliu Negoi.. sã menþinã maºinuþa ei demodatã (dar perfect funcþionalã) în rând cu maºinile mari ºi puternice care o premerg ºi o taloneazã. de la galeria UnicArt de pe Calea Victoriei. Nu se ºtie niciodatã. Lumea manifesta indiferenþã faþã de arte. cu cât ar putea fi ea mai în vârstã decât ei? Zece ani? Sau chiar mai puþin? — Poate îºi agaþã ciorapii. În sfârºit coloana ajunge în dreptul Bisericii Luterane. La fel s-a întâmplat ºi de data asta. pe strada Luteranã. Dar tentativa de evadare a maºinilor mici eºueazã ºi de astã datã: autobuzul se aliniazã cu fereastra mare de la mijloc la ferestruica lateralã a maºinuþei. Liceenii ºi-au aruncat unul altuia. o privire triumfãtoare.. intermitent. Cei patru bãieþi pot sã se bucure din nou de priveliºte. Ciorapii ei negri care se muleazã în jos pe gambã. buza de jos. ehei! sunt un lucru pe care niciunul din ei n-o sã-l poarte vreodatã în viaþã. Genunchii tineri joacã dulce pe pedale. Vernisaj Nu singura preocupare dar. Are abilitatea sã schimbe vitezele.

Încântarea acestora persista dupã trecerea pragului.. mai rãuvoitori. li se transmitea acestora. poate fi ºi asta. Ceea ce nu era deloc rãu. care nu purtau ºal defel. Dar mãcar sã simþi cã cineva care îþi este apropiat sau mãcar cunoscut. Iar ceea ce întâlneau aici înãuntru pãrea sã nu facã altceva decât sã le confirme motivele de încântare avute dinainte. dar o umbrã de înviorare le colora un pic obrajii sufletului. la gât cu ºaluri de asemenea lungi pânã cãtre poala paltonului. cu care schimbau priviri aprobative ºi amicale. priveºte exponatele lângã umãrul tãu ºi sã-i poþi ºopti cã urãºti cuvântul exponate. sau alte persoane. La fel ºi cele mai multe din femeile care îi însoþeau. Iar dacã discuþia ar fi continuat sau s-ar fi oprit aici (cel mai probabil) era o chestiune secundarã. sã zicem.. Nu cã trebuie neapãrat sã schimbi o impresie cu cineva de lângã tine. înnodate peste rever. foarte înalþi.. Cu alte cuvinte. Pe mãsurã ce intrau.. aproape plinã de vizitatori. încãperea era deja. în pas cu moda. asta însemnând o primã diagnosticare a atmosferei din salã. Emilian le studia cu interes fizionomiile ºi constata cât era de diversã paleta de expresii pe care le întâlnea. dupã câteva minute petrecute printre aceºti connaisseurs. Ca niciodatã.Cinci proze — cu o anumitã stare de spirit. în culori vii (alþii.. o luare la cunoºtinþã de prezenþa unor persoane cunoscute sau necunoscute dar de o oarecare notorietate. cu destul timp înainte de ora anunþatã. Intrau persoane de sex bãrbãtesc purtând paltoane lungi pânã la cãlcâie (aproape).. Unii nuºi ascundeau încântarea de a fi acolo ºi se putea presupune cu uºurinþã cã trãiserã acea încântare înainte chiar de a fi pãºit pragul galeriei. sigur. Parte din 161 . expunându-ºi tinereºte. aproape inexplicabil. dar sfârºea prin se dilua într-o oarecare mãsurã pentru cã atmosfera din salã nu putea fi decât una. da. Uºa se deschidea la fiecare minut ºi feþe noi ºi necunoscute descindeau venind din frigul de afarã ºi încercau sã se acomodeze cu ambianþa. Deºi. doar de un guler descheiat. Toþi bãrbaþii aceia care continuau sã intre. pieptul neprotejat decât de piepþii subþiri ai unei cãmãºi albe ºi de o cravatã. se hrãnea din încântarea cititã pe feþele cunoscuþilor prezenþi la vernisaj. tot de sex bãrbãtesc. fãrã niciun fel de cravatã. erau. Alþii îºi aduceau de acasã blazarea profesionistã fãuritã de-a lungul multor ani. parcã fãrã voia lor. la frigul de-afarã. aceea de confort nobil ºi reþinut în comuniune cu toatã suflarea dinãuntru. ºi încã mai veneau. sau nici mãcar atât. în marea lor majoritate. veneau montaþi pentru a se delecta. în prezenþa spiritului artei. le-ar fi numit þipãtoare). iar el sã-þi rãspundã ºoptindu-þi la rândul lui la ureche cã în definitiv nu denumirea conteazã ci vibraþia pe care þi-o transmit acele exponate. acum mai des chiar decât la fiecare minut o datã.

Navea niciun rost. Emilian încercã sã se amuze cãutând cu privirea persoanele cele mai suspuse din galerie. Admiraþie la care sculptorul pãrea a fi imun. ºi iar ochi strãlucitori. la un moment dat. Politeþea binevoitoare era în elementul ei în toatã acea adunare de amatori de artã. desigur fãrã premeditare. De îndatã însã ce reuºi sã-ºi gãseascã alt loc. Sala devenise de-a dreptul aglomeratã. navea cu cine sã fie politicos ºi binevoitor. dar erau destule persoane în salã care sã poatã fi luate. judecând dupã prestanþa lor impozantã. cei mai mulþi vizitatori se cunoºteau între ei ºi stãteau de vorbã cu o politeþe afectuoasã. iar de întâlnit se întâlneau numai cu asemenea ocazii.. între el ºi masa de unde aveau sã izvodeascã foarte curând discursurile de prezentare. ªi Emilian realizã cã de fapt nu obturarea era cea care îl deranja cel mai tare. limitându-se la o politeþe oarecum distantã. pas cu pas. Un zid!. dupã toate semnele. dintr-o parte întralta. Dar era oare posibil sã crezi cã toatã acea atenþie plinã de luminã îl lãsa cu adevãrat indiferent?. Ba chiar. Bineînþeles cã ºi în acest nou loc se gãsirã în scurtã vreme destule persoane înalte care. absorbiþi cu toþii de grupuleþele a cãror parte erau. ºi râs. Cel puþin. Ce prostie. ambele îndreptând asupra sculptorului efluvii de entuziasm artistic în ambalajul cunoscut al admiraþiei lor personale fãrã limitã. Emilian n-avea faþã de cine sã-ºi arate interesul. la prima vedere. Era clar. drept asemenea notabilitãþi. imposibil de escaladat. chiar dacã nu compact. acum când. îºi zise Emilian. unde Corneliu Negoi putea fi vãzut stând de vorbã cu o femeie elegantã. Emilian îºi cãutã încã o datã un alt loc cu deschidere. prima cuvântare sta sã înceapã. ceva mai tânãrã. sã i se aºeze în faþã.. chiar dacã se putea presupune cã grupuleþele prezente se cunoºteau în realitate destul de puþin. încât parcã nu te mai sãturai sã le urmãreºti vivacitatea. cei mai înalþi aplecându-ºi capul cãtre cei mai puþin înalþi spre a-ºi arãta interesul pentru spusele interlocutorului. aºa cã Emilian încercã sã-ºi gãseascã un alt loc strecurându-se printre vizitatori (pe dupã spinãrile lor masive ºi înalte) care nu-i dãdeau nicio atenþie. alþi vizitatori înalþi se interpuserã.. de astã cu mai mult succes. Deci nu era chip sã ai vedere neîngrãditã spre masa lângã care stãtea sculptorul. ºi cascade de cuvinte entuziaste. Ochi strãlucitori. Dar trebuie sã fi fost pentru ei plãcut chiar ºi-aºa. în aparenþã fãrã voia lor. vreun secretar de stat sau poate însuºi ministrul culturii ºi al cultelor. între douã vârste. ºi danturã albã. Neºtiindu-se totuºi 162 .Paul Tumanian acei vizitatori se opreau în preajma lui Emilian ºi îi obturau vederea spre masa de la perete. îºi zise cã pe viitor avea sã se abþinã sã participe la asemenea evenimente. deplasându-se în salã. ºi o altã femeie.. Vizitatorii înalþi fãceau un zid. custodele galeriei.

În staþia terminus Autobuzul a staþionat cel puþin un sfert de orã la capãtul liniei.. de sfere de sticlã roºie. fragilã ºi trecãtoare. oarecum masivã. ºoferul a avut gesturi deºucheate. dar la masa luminatã (pe care n-o putea vedea) cineva îºi drese glasul ºi bãtu uºor cu creionul într-un pahar gol. dacã ar fi avut deschiderea necesarã. de diferite mãrimi. Apoi privi cea mai mare din lucrãrile — ba nu. dar n-aveau ei cãderea sã-ºi dea cu pãrerea în privinþa asta. asta a putut observa oricare din cãlãtori. care se atingeau ºi pe alocuri se încãlecau. reveni cu obstinaþie la cuvântul exponate —. de care cei din jur habar n-aveau. Privi cu mai multã atenþie în jur ºi constatã cã erau destui vizitatori mai scunzi decât el. În tot acest timp ºoferul nici nu ºi-a întors privirea spre ei. Stând de vorbã cu ceilalþi doi. de sticlã albastrã. nu reuºea sã se dumireascã de unde îi venea acea senzaþie stupidã de zid. Se gândea cu ce fruct ar fi putut compara culoarea respectivã. în umbra jilavã cu miros de baltã stãtutã a pasajului ºi au ascultat indiferenþi vâjâitul maºinilor care le treceau pe deasupra capului într-un sens ºi în celãlalt. orizontalã. a aruncat chiºtocul 163 . ºezând pe treapta uºii din faþã a autobuzului. Gunoaiele erau vechi. Paltoane foarte lungi. sau peacolo printre piloni. Cei înalþi însã iatã cã fãceau legea în sala galeriei. ªi toatã rumoarea acelei mulþimi educate ºi disciplinate se stinse în urmãtoarele douã secunde. o suprafaþã întinsã. umeri foarte largi — toate astea îl întorceau pe dos. pânã o simþi þeapãnã ca un arac dar prin asta nu reuºi decât sã-ºi creeze un fel de miniprestanþã. de cernealã diluatã.. era sigur cã ar fi vãzut pe pardosealã spoturi inegale de suc de. Cel puþin ei n-au stat în soare ci la piciorul unuia din piloni. exponatele — sculptorului. pe care lumina o arunca pe perete trecând prin acea coloanã. la piciorul cãreia. rãbdãtori. Cãlãtorii au aºteptat ºi ei în staþia terminus.Cinci proze mic de stat. κi îndreptã spinarea cât putu. în dreptul mormanelor de gunoaie aruncate la marginea strãzii. ºi pata albastrã. Observã o coloanã uºor ºerpuitã.. Strada aceea fusese cândva asfaltatã. cu alþi doi ºoferi care între timp ajunseserã ºi ei la capãtul liniei ºi îºi opriserã autobuzele unul în urma celuilalt. în soare. A fumat douã þigãri ºi a sporovãit. cãrora nimeni nu le dãdea deocamdatã nicio atenþie.. În cele din urmã ºoferul s-a ridicat plictisit de pe treaptã. aproape de capãtul buclei ce trecea pe sub pasajul peste calea feratã de centurã. cerând liniºte. trebuia sã fii atent ca sã vezi urmele de asfalt. κi mutã privirea la lucrãri — ba nu. scurte foarte voluminoase. dospite ºi nãpãdite de bãlãrii. pe drumul naþional.

la marginea culoarului. cele douã jumãtãþi pliate armonicã s-au ciocnit între ele cu zgomot de tinichea hodorogitã. asta era toatã. se ºi vãzu urcat în autobuz. iuþi pasul. legãnându-se peste hârtoape. Te uitai la faþa lui ºi te întrebai: ce fel de zâmbet sã fie ãsta? Fericit cã pânã la urmã n-a scãpat totuºi autobuzul? Stânjenit cã îi face. Iatã însã cã.. împiedicându-se de pietrele terasamentului. Dar bãtrânul n-avea mai mult decât vioiciunea þãranului care nu se dã în lãturi de la nicio încercare atâta vreme cât mai întrezãreºte o ºansã.. dupã ce traversase ºontâcãind liniile ferate. Las’ sã vinã un pic de aer înãuntru. Mai multã vioiciune n-avea. Cu toate cã aerul venea încins de cãldura de-afarã ºi plin de praf.. care îi erau strãini. pe toþi oamenii ãia dinãuntru. ºi a oprit în dreptul stâlpului unde stãtea scris CFR Centurã. Apãsã pe frânã ºi autobuzul aproape cã se opri. Nu se aflase printre cei ce aºteptaserã în umbra pasajului. ªoferul se aplecã spre oglinda retrovizoare de afarã ºi îl urmãri cu curiozitate pe bãtrânul care alerga ºi el cum putea sã prindã autobuzul plecat în cursã dar care mergea încã destul de încet. ºi autobuzul s-a urnit cu greutate sã plece în cursã. un bãtrân cu o târnã în spinare s-a trezit cã autobuzul îi pleca de sub nas. Acuº aveau sã-nceapã sã defileze mormanele de gunoi de pe cealaltã parte a buclei. ªi nimeni n-a protestat cã ºipcile se întindeau pe sub mai multe scaune. Uºa din faþã a rãmas deschisã când ºoferul s-a opintit încã o datã sã bage în vitezã cu aceleaºi trosnituri de beþe frânte. Gata. bidoanele. mãnunchiurile de ºipci vechi legate cu sârmã. Autobuzul s-a deplasat anevoie. toate cele. ºi-or fi zis cãlãtorii aºezaþi ceva mai în faþã vãzând uºa rãmasã deschisã. mai ales cã uºa din faþã rãmãsese deschisã.. Cu ultimul efort. înainte sã treacã de dugheana de la capãt de linie unde pe vremuri se vindeau merdenele. ªoferul încã nu bãgase în viteza a doua ºi continua sã se uite c-un rânjet uºor amuzat în oglinda retrovizoare. acuma da. ºi mai ales pe ºofer sã piardã 164 . el acuma picase. dar dupã aceea autobuzul avea sã intre pe drumul naþional îndreptându-se spre oraº.. se ºi vedeau plecaþi. Motorul a pornit de la prima cheie dar bãgarea în vitezã s-a produs cu trosnituri zgomotoase de parcã niºte beþe groase s-ar fi frânt acolo înãuntru. Fiindcã totuºi încã mai avea o urmã de miºcare. Uºa din faþã s-a bãlãngãnit ºleampãtã. S-au bulucit sã intre ºi apoi au rãsuflat uºuraþi cã au putut sã se instaleze pe scaune dupã ce ºi-au lãsat la piciorul scaunului sarsanalele. Aproape.Paul Tumanian trimiþându-l c-un bobârnac departe în bãlãrii ºi s-a urcat într-o lehamite la volan. Pentru cineva mai tânãr n-ar fi fost nicio greutate sã-l ajungã din urmã ºi sã sarã pe treaptã. Cei mai mulþi dintre cãlãtori erau oameni de la þarã ºi aveau treburi în oraº. sau cã sarsanalele ocupau mai mult de jumãtate din lãþimea culoarului... iatã. Bãtrânul cu târna în spinare se însufleþi de îndatã..

Cinci proze timp pentru un bãtrân nevolnic ca el? Sau zâmbetul unui copil pus pe ºotii în ciuda umbletului sãu bãtrânesc? Întinse mâna sã se apuce de barã. Ce fel de semn? Un semn cãtre ºofer sã-l aºtepte? Sau un semn de rãmas bun cãtre el ºi cãtre toþi ceilalþi cãlãtori din autobuz? Zâmbetul lui nu mai arãtã de astã datã altceva decât cã. încetini pasul rãmânând în urmã ºi ridicã mâna fãcând un semn. continuând sã-l fixeze pe bãtrân prin oglinda retrovizoare. Cãlãtorii de la geamurile de pe partea bãtrânului se înviorarã ºi îºi dãdurã coate hlizindu-se la bãtrânul ai cãrui paºi se rãreau istoviþi ºi resemnaþi. Bãtrânul cu târna în spinare rãmase iarãºi în urmã. uite. spre uºa deschisã. de astã datã degetele chiar îi atinserã bara de care urma sã se apuce. bãtrânul ajunsese de-acum destul de mult dincolo de dugheana unde pe vremuri se vindeau merdenele. încordarea îi dispãru de pe faþã. ce puteai sã te aºtepþi de la o rablã ca aia? Uite cã mergea poticnit.. observând cã se întâmplã ceva pe partea cealaltã. dar în clipa aceea ºoferul apãsã uºor pe acceleraþie. de pe partea lui... cã fãcuse tot ce se putea face. cu sufletul la gurã. 165 .. Dupã toþi paºii aceia alergaþi dupã autobuz. Bãtrânul dãdu sã se lase pãgubaº. Speranþa bãtrânului renãscu: autobuzul era cel care avea toane. Vreo doi tipi de la fereastrã. Iuþi pasul. Dar. întoarserã capul spre el. se înãlþarã un pic de pe scaune ºi se întoarserã hohotind înveseliþi cãtre bãtrânul în iþari caraghioºi de dimie. alergã alþi câþiva paºi. Chiar ºi cãlãtorii de pe partea din stânga a autobuzului. când mai încet. de. încercase ºi el ºi mãcar atâta putea spune despre el însuºi. cu o vagã curiozitate. apãsã pe acceleraþie ºi rânjetul i se lãþi pe faþã când îl vãzu rãmânând în urmã. moment în care ºoferul. în timp ce târna i se bãlãngãnea încã în spinare. Bãtrânul rãmãsese pe loc ºi încã se mai uita lung în urma autobuzului care se îndepãrta. n-a fost sã fie. când mai iute. Încã un pic ºi avea sã iasã la drumul naþional. În clipa aceea ºoferul apãsã din nou pe frânã. cu genunchii moi.

Agócs József (Ungaria) – Eu ºi camaradul meu .

dinastia Caºcaval este vitregitã de soartã. însã acum abia de mai e ceva de mâncare. – Sunteþi aici cu toþii? – Suntem – îi rãspunserã disciplinaþi. nu-ºi poate miºca nici mîinile. Astfel s-au nãscut ºi prozele pe care le publicãm în acest numãr al revistei. dacã aia nu e o capcanã! – ªtiu! Acuºi o sã ne convingem. altfel nu mai apucãm primãvara ºi asta e tot ce conteazã acum. iar ºoarecii dinastiei Caºcaval îºi aveau asiguratã. – Adunarea. dupã care i le reciteºte. când încã nu era nici vorbã de frigider. asta o ºtii ºi tu. Capcana metalicã o cunoºteam bine.Proza Boér Petér Pál* Nuvele Supravieþuire În cãmara familiei Kovács nimic nu mai e cum fusese odinioarã. toatã lumea! – zise încet Caºcaval cel bãtrân. * Boér Petér Pál e un scriitor mai aparte: paralizat de vreme îndelungatã. ºtiu exact cã ºtii cã eu urmez – zise Duda –. în miezul iernii. Am trãit boiereºte. zilnic. Aºa cã nu are cum sã-ºi scrie textele. – Vezi bucata aia de lemn cu o mare bucatã de slãninã la mijloc? Sã nu-mi ziceþi mie ºoarece. ai s-o încerci tu. prin activare vocalã. – Sper cã ºtiþi ordinea în care se va face degustarea? ªtiu cã ºtiþi. pe hardul calculatorului. în vremurile bune. Soþia sa le transcrie. asta nu era o problemã. nici picioarele. – Familia trebuie sã apuce primãvara. Acum. iar omul nãscoceºte tot mai multe metode noi de a ucide. Înainte erau provizii din belºug. Azi cine-i la rând? – Uite. dar ce rost are. 167 . numãrul membrilor ei scãzând drastic de la ºaizeci ºi opt la nouãsprezece. Caºcaval. ci le înregistreazã. o masã copioasã. au pierit deja 49 în urma degustãrilor zilnice.

Boér Petér Pál
– Urraa… – Dacã azi ar fi rândul meu, aº încerca-o eu. În afarã de mama, le vine rândul la toþi. Vezi grãmada aia de grãunþe, acolo, în colþ? Femeia a pus-o ieri, mâine urmeazã s-o degust eu. Dupã lãsarea serii ºi dupã ce toatã lumea s-a culcat, pânã ºi pisica, Duda pãrãseºte gaura de ºoareci, urmãrit de o mulþime de priviri îngrijorate. Ajunge în mijlocul cãmãrii, se uitã în jur, apoi se apropie de capcanã. O studiazã temeinic, cântãreºte situaþia ºi se furiºeazã înapoi la intrarea culcuºului lor. – Hei, Caºcaval! – Spune! – E cu siguranþã o capcanã, slãnina e prinsã cu douã sfori. – Du-te ºi roade sforile. – Vorbeºti serios, Caºcaval? – Cât se poate de serios. Duda înghiþi în sec ºi renunþã la precauþii. Ca un condamnat la moarte, care priveºte pentru ultima oarã, cu mirare, o gâzã ºi mai inspirã o datã adânc din aerul proaspãt, lucruri fãcute cu naturaleþe pânã atunci, ºi Duda luã o gurã de aer, îºi roti privirile prin încãpere, rãmase un moment pe gânduri, apoi intrã hotãrât în capcanã. Adulmecã slãnina ºi studie sfoara. E timpul – îºi zise ºi, cu dinþii-i ascuþiþi, începu sã roadã sfoara. Arcul se puse în acþiune ºi începu lupta. Lupta cea din urmã. Nu mai avea nicio scãpare, însã continuã sã încerce. Asta învãþase toatã viaþa. ªi asta îl menþinuse în viaþã ºi pânã acum. Nu renunþase niciodatã! Din gaura de ºoarece, cu figuri amãrâte, familia se uita la el compãtimitor. – Spune, Caºcaval, pentru ce era nevoie de asta? – Pentru supravieþuirea noastrã. – Crezi cã Duda, care abia mai miºcã, va supravieþui? – Nu cred, sunt absolut sigur cã nu, în schimba familia, da. – O tot þii aºa, cu familia, ºi între timp vom pieri cu toþii. – Mâine voi mânca eu grãunþele. – Vezi ºi tu cã sunt neverosimil de multe. Zile întregi ne-am putea sãtura cu ele. – Atunci de ce nu le mâncãm acum? – interveni Jigãritul. – Credeam cã þi-ai dat seama cã orice hranã care apare ca din senin pentru noi, este periculoasã. Adu-þi aminte… – Nu mai enumera toþi morþii! – Gerdon, vino-n’coa! – Nu mai da ordine, ºtiu oricum cã tu eºti ºeful!

168

Nuvele
– Tocmai asta voiam sã-þi spun, în caz cã se terminã cu mine, de mâine tu vei purta numele de Caºcaval. ªi te sfãtuiesc sã-þi numeºti ºi tu un urmaº… – Dar, mãi Caºcaval, adineaori încã vorbeai de supravieþuire… – De supravieþuirea familiei! Mulþi am fost, puþini am rãmas. ªi puþini vor apuca primãvara, dar dacã o apucã mãcar trei-patru, atunci familia a trecut cu bine iarna! – Mã bucur, Caºcaval, cã am avut… am… un astfel de ºef… dar pânã când…

Ultimul copac
Dragi Spectatori! Ne aflãm în deºertul toxic Albastrudemetal din valea Amazonului. Puteþi vedea ceva care… dupã pãrerea mea, nici mãcar nu vã trezeºte curiozitatea. Stau aici… o clipã… sã-mi iau notiþele. Ceo fi asta? A, da: copac. Stãm deci lângã… o plantã numitã copac. Este foarte, foarte frumos acest deºert! O valoare eternã. De aceea a devenit necesarã îndepãrtarea acestei orori. Acum 150 de ani, acest ceva s-a ºi folosit, deºi nu pot sã-mi închipui la ce. Alãturi de mine se aflã un – o clipã, sã mã uit pe notiþe – aºa-numit tãietor de lemne. Un moºneag, are deja 34 de ani ºi încã nu-i pensionar! – Spuneþi-mi, dumneavoastrã ce credeþi, ce vârstã are acest… copac? – Pãi, vã rog frumos, strã-strãbunicul meu ne-ar fi putut spune doar aruncând o privire. Staþi, sã-mi iau aparatul digital de-determinarea-vârstei. O clipã, copacul ãsta sã tot aibã vreo 716 ani. – Groaznic! Nu credeþi cã e o aberaþie sã aibã o viaþã atât de lungã, orice-ar fi? ªi dumneavoastrã aveþi deja 34 de ani ºi încã nu sunteþi pensionar. – Strã-strãbunicul meu a trãit 98 de ani! – ªi strã-strãbunicul dumneavoastrã a fost tot tãietor de lemne? – Da. La 95 de ani încã mai tãia lemne. Strãbunicul meu a trãit 83, bunicul meu 62, iar tatãl meu 54. – Ce grozãvie! În familia dumneavoastrã s-a ajuns la asemenea vârste matusalemice? – Pãi, trebuie sã spun cã asta a fost demult, în condiþiile din prezent nu mai e nevoie de aºa ceva.

169

Boér Petér Pál
– Pãi vedeþi! N-are niciun rost sã trãieºti atât de mult. Ce naiba þineþi în mânã? – Asta, vã rog frumos, e o secure. – Ce? – Un topor. – Pânã la urmã ce-i: secure sau topor? – Pe vremuri s-a numit ºi aºa, ºi aºa. Mã gândeam ca acum, înainte de a ieºi la pensie, sã nu folosesc unealta cu laser cu care, în 0,7 sutimi de secundã, aº putea sã tai acest copac. – Ce? A, da, tocmai despre asta facem interviul. – Mã gândeam sã folosesc unealta strã-strãbunicului meu. – Înþeleg. ªi ia spuneþi, cât o sã dureze? – Pãi, având în vedere cã e un copac foarte vechi, are diametrul pe puþin 10 metri, cred cã o sã-mi ia vreo sãptãmânã. – Vedeþi, dragi Spectatori, de ce era necesar, în vremurile de demult, sã se trãiascã atâta amar de vreme: o muncã de câteva sutimi de secundã îþi lua o sãptãmânã întreagã. – Înspãimântãtor! – Cum spuneþi? – A, nimic, a fost doar aºa, un gând. Îmi povestea odatã bunicul cum a scãpat el când a fost atacat de un rechin, ºi a spus atunci: avea înnotãtoare înspãimântãtoare, de-acolo vorba asta. – Rechin? A, dumneavoastrã vorbiþi de vremurile când apele oceanelor nu erau înspumate ºi pline de bule mirifice ºi multicolore ci erau, în mod absolut dezgustãtor, populate de vieþuitoare! Ce aberaþie! Incredibil! Imaginaþi-vã ce ar face turistul, care vrea sã meargã la plajã ºi sã îngãlbeneascã la soare, dacã n-ar putea sã sufle din apa mãrii aceste bule galben-roºietice ºi albastru-verzui, iar apa mãrii nu i-ar rãspunde, suflându-i-le înapoi. – Înþeleg, înþeleg, aºa e. – Na, atunci daþi-i bãtaie ºi tãiaþi acest… copac! Când sunteþi gata, mã întorc. Mãcar nu mai stricã peisajul ºi deºertul va arãta frumos! Iar oamenii care vor trece pe aici, sã nu uite sã-ºi aducã aparatele respiratorii, pentru cã în caz de furtunã de nisip, aici, printre dunele verzui, totul se schimbã într-atât, încât supravieþuirea devine de-a dreptul imposibilã. – ªefu’ ! Am fãcut reportajul. Dumneavoastrã mi-aþi spus sã fie un interviu profund analitic. Însã toatã tâmpenia asta n-are rost. Un interviu profund analitic dureazã pânã la 4-5 minute. Eu n-aº vrea sã irosesc atâta timp, dacã ºi Domnu’ ªef e de acord.

170

Nuvele
– ªi la ce te-ai gândit? – Eu sunt de pãrere sã arãtãm chestia aia… cum îi zice… copacul, ºi pe tipul ãla ciudat. Anunþãm cã s-a tãiat ºi ultimul copac de pe Pãmânt ºi bãgãm publicitate. – Se vede cã eºti isteþ, bãiete, tu ai sã fii urmaºul meu! Câþi ani ai de fapt? – 19, Domnule. – Pãi, ai toatã viaþa înaintea ta! Cel puþin 15 ani de muncã ºi alþi câþiva de pensie. Tu o sã faci carierã la noi!

Cuib buimac
– Nu râde, mãi copile, disimulându-þi rânjetul insinuant! Józsi va fi numele tãu în brigada asta! Cu cãpãþâna ta turtitã ca o turtã, cu spatele gârbovit, stai la pândã ca sã vezi unde-i rost de pomanã. Stai drept, ºtii tu, precum cucuruzul în sac, tu eºti de unul singur, nu-i de nasul tãu pomana! Carã-te, nu-mi place apropierea ta apãsãtoare, lumea asta e prea micã pentru atâþia oportuniºti. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentru cã ai fi tu atât blajin ºi supus îþi tragi gâtul între umeri sau, dacã ai avea, coada între picioare, ci pentru cã vrei sã-mi iei postul! Dar voi fi cu ochii pe tine, cu toþi trei! Nu mã întreba cã de unde trei, o sã vezi tu, ºi pe piele vei avea ochi, nu unul, ci o mie. Sã ne ferim de-alde ãºtia! Prietene, tu vrei sã tragi scaunul de sub mine, cu mârºãvie. Dar þine minte cã ãsta-i tronul meu, ai înþeles? Acest scãunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei, singur mi l-am confecþionat, ciordind pentru asta o bucatã de scândurã, aºa cã nu-l cedez nimãnui! Ceea ce am obþinut, e al meu, nu-l împart cu nimeni. ªi o poziþie oricât de micã e o poziþie. Unii spun cã e o dispoziþie, dar nu e! Nu-mi pasã mie de dispoziþii, pur ºi simplu nu scot la mezat – nici mãcar teoretic –, statutul meu obþinut dând din coate. Nu-i de vânzare! Eºti tânãr, la fel de slugarnic-fãþarnic cum am fost ºi eu, umil, scump la vorbã, de parcã nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ãsta… Nu cedez! Am sã fac totul ca sã dispari din preajma mea, pentru cã infectezi liniºtea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îþi dau voie sã rãmâi în picioare ºi sã te uiþi la mine cum mãnânc. Porc nesimþit ce eºti, eu nu þi-am spus sã te aºezi pe jos ºi sã-þi scoþi merindele din traistã! Ai cam sãrit peste cal! Voi avea grijã ca, începând cu ziua de mâine – dacã o mai apuc –, sã-þi punã bãieþii jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar mai sunt ºi multe alte corvezi. De asta eºti bun, dupã cum aº fi fost ºi eu, însã

171

Boér Petér Pál
acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniºtit, cu botul pe labe, crezi cã poþi sã mã joci pe degete, dar nici vorbã, nici vorbã! – Nea Józsi, nea Józsi! Eºti cam roºu la faþã, nu mai bea atâta vodcã, ar trebui sã te duci acasã! Dai din gurã de unul singur de vreo orã. Bãieþi, ia umflaþi-l ºi depuneþi-l în faþa crâºmei! – Dacã n-ai nimic împotrivã, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbagajul meu de la bicicletã ºi-l împing pânã acasã. Vorbesc eu cu soacrã-sa, îl pune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de ºef sau ce. Probabil cã a pierdut mult… Ei, aºa-i când eºti cãsãtorit, trebuie sã renunþi la multe. Nu-i aºa? De-aia nu mã-nsor eu! – Vrãbiuþã ce eºti, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul? Eu pe bune cã nu sunt însurat, în schimb tu eºti! Du-l acasã pe nenorocitul ãsta, dupã care ia-o repede la picior, cã rupe muierea sucitorul pe spinarea ta. Hai, pas alergãtor, acasã!

Metamorfoze
A fost o fetiþã foarte drãgãlaºã, cu pãrul ei castaniu împletit în douã codiþe. Întreaga ei fiinþã era înveºmântatã în genele-i lungi, podoaba ochilor ei cu pupile mari. Fâlfâind din gene peste privirea-i plecatã, zâmbea fermecãtor mulþimii de Feþi-Frumoºi blonzi care, cum se face în asemenea ocazii, defilau cãlare pe cai albi înaintea ei. Nu-ºi întinse mâna pentru a primi salutul mâinilor întinse spre ea. Însã la un moment dat, pe neaºteptate, ºi-o oferi cu hotãrâre unui cãlãreþ cam plictisit ºi arogant, care nu prea-ºi dãdea silinþa s-o cucereascã ºi care, într-o clipitã, o sãltã lângã el în ºa, lãsând mascã toatã adunarea adulatoare. A trecut vremea, iar la un an dupã nunta de ºapte zile ºi ºapte nopþi s-au nãscut ºi progeniturile. Încã mai era acea apariþie, cu ochi rotunzi ºi pupile mari, înveºmântatã în superbele-i gene lungi, doar cã acum divizatã în douã. Mamã ºi soþie, soþie ºi mamã. Odatã cu apariþia primelor fire argintii din pãrul ei, i s-a mãritat una din fete, apoi s-a însurat ºi bãiatul cel mare. Când nora începuse sã-i gãteascã altfel bãiatului ei, iar ginerele pentru prima oarã n-o salutã cu „Sãru’mâna”, a început metamorfoza. Genele lungi ale ochilor cãprui cu pupile mari, care o înveºmântaserã pânã atunci, s-au scurtat. Ochii i s-au micºorat, faþa i s-a înãsprit, practic a suferit procesul invers al transformãrii unei larve în fluture. Se fãcuse soacrã! În mod cu totul surprinzãtor, devenise

172

cãlare pe cal alb. bunicii. cu pãrul ca neaua. Nu chiar multe. Înainte nu-i prea pãsa de vârstã. deºi încã din a doua zi a cãsniciei ºi-au dus traiul într-o permanentã controversã. a transformat-o pe soacra ei. dupã care a început transformarea inversã: nu-ºi mai ignora ginerii ºi nurorile. fãcuþi. cum scrie la carte. Uitase cã. când i s-a nãscut primul nepot. κi chinui familia cu priviri fulgerãtoare ºi bombãneli de soacrã. mamei. acum însã nu se putea ignora faptul cã. devenind bunicã. ªi aspectul i se schimbase complet. Nici prietenii de odinioarã n-o mai recunoºteau. în strãbunicã. la rândul lor. nurorile. în scurt timp. Devenise o bunicã total dedicatã nepoþilor. definitoriu a devenit statutul de bunicã. a fetei frumoase. adorate. neglijându-ºi copiii. soacre ºi bunici. socrii. cel mai nesuferit lucru din partea soacrei a fost îngrãdirea relaþiei cu proprii ei copii. a nevestei. Iar acum ºi ea fãcea la fel! Parcã am fi martorii metamorfozei fluturelui splendid în larvã. însã douã cel puþin. cu inima deschisã. ochii mari ºi înveºmântatã în genele-i albe. care ºi-a risipit întreaga viaþã pe un prinþ arogant. devenise o adevãratã soacrã. Numãrul anilor nu i-a scãzut. Drept urmare a intrat în colaps. S-au scurs decenii. într-un balaur. iar ca protectoare a micuþilor gânguritori s-a fãcut o scorpie insuportabilã. devenind din nou acea apariþie iubitoare ºi demnã de iubit.Nuvele copia fidelã a propriei soacre. încât pânã ºi bãrbatului ei începuse sã-i fie silã de ea. Aceastã stare a durat pânã la naºterea strãnepoþilor. Uneori povestea nepoþilor despre o prea-frumoasã fatã. (Traducere din limba maghiarã de Ildikó Gábor-Foarþã) 173 . în cazul ei. niciodatã agreatã. Rolul de soacrã s-a menþinut dar. ea cu soþul fiind declaraþi inamicii numãrul unu ai acestora. soacrei. ginerii ºi bãrbatul.

Rousseau. éd. éd. se instalează în Elveţia şi lucrează în învăţământ. 1987 Lettres scellées au président (roman). scriitorul este elogiat de Jacques Chessex. Lausanne. după o licenţă în litere la Sorbona şi o diplomă de jurnalist. Haremul în pericol. Xenia. acest volum este la fel de interesant din punct de vedere al limbii. L'Âge d'Homme. remarcă cele două componente ale talentului său: amestecul de revoltă şi vitalitatea observaţiei sale. 1999 L'Œil du frère. începând cu prima povestire (Viande morte Carnea moartă) a suferinţelor atroce îndurate de Selma. Rousseau. éd. Jean-Louis Kuffer. Un alt critic elveţian. J. Suisse 174 . Iată ce spunea criticul vis-a-vis de volumul Le Harem en peril: „Încă de la primele cuvinte cititorul este atras de această scriitură puternică şi concentrată”. cele două surse ale autorului fecundându-se reciproc. Lausanne. Laureat al premiului Lipp. Autor prolific romane şi nuvele. Limmat Verlag. L'Âge d'Homme. 2007 L'invasion des criquets de terre et autres nouvelles de la dérive ordinaire. atinsă de o tumoare şi pe care ai săi o acuză de a fi „păcătuit” pentru că i se umflă burta. éd. éd. Jacques Chessex decelează aici o formă de deschidere care îl apropie atît de Ramuz. fapt dovedit şi de premiile ce i-au fost acordate. L'Âge d'Homme. Retour d'exil (roman). Rafik Ben Salah este un povestitor captivant. Lausanne. Din volumul cu acelaºi titlu apãrut în 2005. fini examinatori ai spaţiilor interioare.Proza Rafik Ben Salah Haremul în pericol1 Născut în 1948 la Moknine (Tunisia). Genève. Genève. 1991 La Prophétie du chameau (roman). predând limba franceză şi istoria. este apreciat de critica literară. L'Âge d'Homme. 2001 Récits de Tunisie. 1999. Lausanne. 1998 Le Harem en péril (nuvele). dublat de un observator implacabil. care consumă fuziunea oralităţii şi a scrisului. Vevey. scriitor şi membru al juriului. 2005 La véritable histoire de Gayoum Ben Tell. Paris. L'Âge d'Homme. éd. Zurich. Publisud. éd. profesor şi scriitor de naţionalitate tunisiană şi elveţiană. Referindu-se la acelaşi volum. Lausanne. Lausanne. éd. 2009 1. 1993 La femme du cousin (nuvele în germana).LKuffer spunea în cronica sa din 24 heures: „Toate aceste istorii sunt marcate de pecetea crudă a autenticităţii. Amestec de vervă caustică şi de compasiune. 2004 La Mort du Sid. Editions L’Age d’Homme. éd. publicat în editura L’Age d’Homme. éd. cît şi de Gustave Roux. După lectura celor zece povestiri ale volumului.

ºi apoi ce confrate. îl plimbã din prãvãlie în prãvãlie. frizerul nu se clinti ºi lãsã sã-i plece vizitatorii fãrã sã rãspundã.. care era în acelaºi timp bãrbier din tatã în fiu. apoi conchise pe un ton fals solemn: vezi tu asta. Marzouk rãmase un moment încremenit. Fartas. în timp ce Nawas îl trãgea de braþ. Dar tatãl se mînie dintr-odatã. care rãspunse rezervelor tuturor cu mândrie ºi condescendenþã ºi dispãru la sfârºitul verii. Bijo. oamenii sunt pe cale sã disparã imitându-i prea mult pe ghiauri. secondat.2 ªapte ani trecurã: multe lacrimi ºi numeroase rugãciuni jalonarã exilul în care se afundase viitorul doctor în medicinã dentarã. Nawas puse piciorul pe pãmîntul sfânt al satului. declarând dupã o lungã tãcere cã era fericit de a fi secondat de acum încolo de un tînãr confrate. tinere. fiu al lui Adam. servitorului vostru. nu þi-e ruºine Fartas. Îl terminã de ras pe ultimul client pe care îl þinea sub briciul lui. Sid El Haj? mucosului ãstuia i-au trebuit ºapte ani ca sã înveþe sã tragã un dinte. înþelegeþi. Cum darã? Acest începãtor urma sã piardã ºase sau ºapte ani din viaþã ca sã înveþe singura artã de a scoate dinþii oamenilor. o sã mi-o plãteºti. norocul sã te însoþeascã! 2. Cum. dus de Peugeot-ul de închiriat al satului. În ciuda mâniei tatãlui Marzouk. aceste sarcasme ºi alte cîteva semãnarã deci îndoialã în anturajul tînãrului bacalaureat. în vreme ce el însuºi. La sfîrºitul celui de-al ºaptelea an de absenþã. Marzouk. Tatãl sãu. un doctor.Haremul în pericol *** Nimeni din sat nu-i acordase încredere fiului familiei Nawas. bine ai venit. Singur. o sã mi-o plãteºti. în original 175 . confratele tãu. haide. care pretindea cã-ºi va însuºi ºtiinþa ghiaurilor ºi va egala priceperea dentiºtilor occidentali.. rîdea în hohote frizerul Fartas. în primul rând! Peste tot Nawas fu primit ca un erou. dã ceea ce Prea-Puternicul a scris. dentist cu cleºte emerit ºi chirurg-tãietor împrejur. poseda trei meserii într-una. pe doctorul vostru. un pic de ruºine. zicând: secondat. apoi fãcu un pas spre Fartas. haideþi. în fine. îmbrãþiºaþi-l pe doctor. doar prin simpla observare! Fãrã sã zdruncine voinþa familiei Nawas. dã Sid. fãrã ajutorul vreunei ºcoli. Fartas. zicînd: vi-l prezint pe primul ºi unicul doctor pe care regiunea l-a produs vreodatã. cãci el ne aparþine nouã tuturor. asta-i bunã. frizerul rãmase cam neîncrezãtor.

aceste vorbe se confirmarã. În curând acest flux de strãini fu urmat de un altul. o. tu. înþelegeþi. în special în Ksar. nocturn de data asta ºi feminin în exclusivitate. tare în cunoºtinþele date de diplomele gheaure. se difuzã deci acest zvon: Auzi. urma sã se instaleze. Incidentul ar fi putut sã-ºi afle deznodãmântul la ora aceea. ºi nu în altã parte. cineva aduse o vorbã furatã pe terasa unei cafenele. Soaþele acestor domni din Ksar aflarã ºi ele despre virtuþile detartrajului ºi binefacerile frezei. Au pus chiar la îndoialã autenticitatea pretinselor sale diplome. existã la Nawarine un doctor plin de ºtiinþã. pretindeau cei mai sceptici. Pungile cu stare din Ksar cucerirã deci cabinetul dentar ºi notabilii din acest orãºel se îngrijeau care mai de care. cã doctorul urma sã se instaleze chiar în sat. îºi aranjã sculele ºi-ºi închise prãvãlia. într-o zi.Rafik Ben Salah Cu aceste cuvinte Fartas îºi petrecu clientul. 176 . care plombeazã fãrã plumb. o. care nu ºtii încã. cu domiciliul ºi cabinetul. care-i ura. învãluitoare ºi insidioasã. cu cocioabã ºi prãvãlie. Cei care nu aveau nimic de reparat îi cereau doctorului sã le scoatã dinþii din faþã. se difuzã în sat ºi în împrejurimile lui. Se duceau de la Ksar la Nawarine doar cu scopul de a se putea fãli cu asta. de optsprezece carate. Cîteva zile mai tîrziu. locuitorii din Ksar începurã sã dea nãvalã. la rîndul sãu. orãºel detestat ºi. În acelaºi timp. cu toate cã domeniul lui Allah nu cunoaºte nici o limitã! Era oare doar o provocare? Oamenii au speculat atunci asupra motivelor care-l putuserã împinge pe un savant eminent cum era doctorul sã se mulþumeascã cu atât de puþin. cãci de unde ne vii tu. ªi apoi. luarã alura unei veºti care luã amploare ºi se rãspîndi vreme de mai multe sãptãmâni. de-acum încolo proprietatea tânãrului doctor. Dar nefericirea era cã zvonul începuse sã avertizeze deja cã dentistul Nawas. oamenii din Nawarine rãmâneau totuºi neîncrezãtori ºi puþin dispuºi sã deschidã punga. într-o zi. o sã vadã el ceea ce nici un ochi n-a vãzut ºi va auzi ce nici o ureche n-a mai auzit! Din zvon. ªi apoi. totul îngrãmãdindu-se în singurul imobil cu douã etaje aflat în centrul satului. numeroase ambalaje luxoase. ziceau cei bãtrâni. au vãzut debarcând niºte cartoane enorme. strãlucit cãutãtor de aur ºi nu e ºtiinþã decît în mîinile Atot-Puternicului! Aºa tuna vocea publicã. miracolule. care scoate dinþii fãrã cleºti. dupã care Nawas s-ar fi înfuriat aºa de tare cu scopul doar de a spune: deoarece Fartas are extrema generozitate de a accepta sã fie secondat de un tânãr confrate. pe care el îi înlocuia cu dinþi din aur masiv.

în timp ce bãrbaþii rãspândeau în mod incidental ideea cã faimosul dentist nu era în realitate (de ce sã te împotriveºti. ceea ce poate bãnui cititorul.. nu suportã douã fiinþe aºa de opuse ca un bãrbat ºi o femeie. dar opuºi totuºi. Invocaþii specifice lumii arabe 177 . chit cã dezonorezi satul) cã deci acest tânãr ºi ilustru dentist nu era un bãrbat veritabil. aºa cum o fatã obiºnuitã are dreptul sã numere sub pãlãria ei. vã jur cã-i adevãrat. Cîteva zile mai tîrziu. — ªi eu sã te compãtimesc.. acest zvon reveni deci fuga-fuguþa. pe mãslin ºi mai tîrziu pe Prea-Înaltul!4 Dar Nawas se încãpãþâna ºi zicea cã e foarte bine aºa.. n. Apoi cuþitul înlocui verbul. pe Satan cel chior! Zvonul conform cãruia doctorul Nawas ar fi un. Apoi atracþia cabinetului deveni aºa de vãditã ºi irezistibilã cã le cuprinse.. de bogãþie.Haremul în pericol Din acest aflux feminin va veni drama. el merse de urgenþã la Fartas ca sã-l tãvãleascã pe jos ca pe un mãgar rîios. scuip pe ele. îmi vrei deci nefericirea? Ptiu. sortiþi rãzboiului în ciuda marii inteligenþe care-i leagã pe unul de celãlalt. chiar în momentul în care trecea felahul5 Milad. îºi repetau ei trãgând cu ochiul..n 4. replicã celãlalt. o opoziþie sãlbaticã ºi definitivã.. ºi pe sãtencele din Nawarine. subjugate de acum încolo de insuportabila prosperitate a tînãrului Nawas. Marzouk îºi simþi inima în vîrful limbii. cu obiceiuri obligatoriu uºoare.. — Am motiv sã mã plâng de tine. fãrã îngrãmãdeala ºi inconfortul cuplului care. ca o gangrenã. pe arborii noºtri sacri. Mînat deci de aceastã disperare. „donator” de. gata sã-ºi pãrãseascã locul. aºteaptã. De aceea tatãl Marzouk nu mai îndurã mult aluziile dezonorante ale þãranilor ºi începu sã se punã cu gura pe el. vile maure ºi servitori în livrea.. pe Allah. 3. Nawas îngriji mai întâi pe soþiile notabililor strãini de sat. ale cãrui bogãþii crescuserã pe neaºteptate! Ca urmare a acestei etalãri3. Se ºtie cît de pãcãtoasã e cea mai micã deviere de la norma sexualã în jocul social al acestor regiuni. Iatã în ce mod. om respectat ºi adesea solicitat ca arbitru. fetele tinere începurã sã viseze maºini americane. pe smochin. sã-l convingã pe fiul sãu sã-ºi ia o femeie ºi sã închidã acest capitol. dupã el. al naibii. înþelegeþi ce vreau sã zic. tatã.

nu e nimic care sã semene cu o femeie cu vãl decît o altã femeie cu vãl! Aceste argumente ºi alte cîteva fãcurã ca. adãuga vocea rãutãcioasã. taþii. care îºi bãgase în cap sã dea consultaþii nocturne femeilor.Rafik Ben Salah Milad îi separã pe protagoniºti fãrã sã aibã ce arbitra. al cãrui cabinet. ºi mai rãu încã. Marzouk crezu de datoria lui sã-l lãmureascã pe fiul sãu sã-ºi suspende consultaþiile. Þãran arab 178 . bãrbaþii. devenit o fortãreaþã bîntuitã exact în mijlocul satului. acelea strãine. de îndatã ce aþa neagrã ºi aþa albã nu se mai pot distinge! Din respect pentru tatãl sãu ºi pentru a risipi temerile nefondate ale oamenilor. toþi începurã asiduu sã umble de-a lungul ºi de-a latul în jurul cabinetului. ºi numai lor! Ca urmare a acestei proaste veºti. tremurând cã vreuna dintrale lor ar fi putut fi vãzutã. În primele zile ale lunii de Ramadan. în cabinet. Nawas dãdu îndatã de ºtire prin toboºarul satului. fabulaþiile ºi bîrfele erau în toi. sau vrãjite de doctor. atinsã de acest doctor îndrãcit. dintre care mulþi îºi petreceau vremea prefãcându-se cã iau aer (în ciuda frigului umed ºi pãtrunzãtor). suspiciunile se înteþirã. Asta puse capãt zvonurilor despre obiceiurile doctorului. Era un lucru admis de drept. în jurul cabinetului dentar al lui Nawas. era deschis zi ºi noapte. apoi i se raportã lui Marzouk cã Fartas. 5. Trecurã zile ºi altele venirã. verii. el þinea sã-l numeascã aºa. reînviind astfel temerile oamenilor. ªi apoi. întãreau incredulii ireductibili. încercaþi numai sã-l contraziceþi! Siluetele sunau deci. Ulterior ºi ca prin contagiune. ºi nu existã Doctor decît Allah. iernatic în anul acela. ca pe furiº. cine poate garanta cã toate aceste femei care erau vãzute intrând la el vin într-adevãr din satul vecin? Cãci. proprietatea lui Nawas. Nici mãcar festivitãþile serii nu uºurarã cu nimic neliniºtea oamenilor. vecinii. un halat alb deschidea ºi o clientã era înghiþitã. cu atît e mai scurtã claustrarea femeilor. La primul etaj al imobilului. exacerbate de foame. fiecare þinând sã-ºi pãstreze secretul. mai ales. ºi nu numai el. cã doar pacientele din Ksar. sete ºi mai ales de chinurile abstinenþei la fumãtorii înveteraþi. fraþii. Dar când veni iarna. Cãci cu cît e mai puþin lungã ziua. noaptea acoperi multe consultaþii reputate diurne. cãzuse în teama (judecatã ca legitimã prin vocea publicului) ca fetele sale sã nu fie subjugate. soþii. vor fi admise de acum încolo noaptea. Se vedeau siluete voalate sunînd la uºa ºarlatanului. locuia scriitorul public Staline.

ºi chiar odatã. . Staline? Dar scriitorul zicea cã are urechea grea în prezent.. ajunse pe furiº în cabinetul dentistului unde se dãdea o consultaþie.. ca niºte suspine. transcriu uneori far pentru bar?. apoi la nãravurile doctorului. Staline. Apoi din vorbã în vorbã. Ai auzit vreodatã lucruri... prin care fiinþa îºi cîºtigã nobleþea. Staline. rãspundea celãlalt.. De aceea îºi scoase într-o strãfulgerare de lamã briciul sãu de frizer. respiraþia lui bãloasã se accelerã deodatã gata sã-l înãbuºe. conversaþia ajunse la obiºnuinþele. S-a aflat apoi cã frizerul. a sa proprie.. Sângele tatãlui Fartas se aprinse fãrã foc. pacea ºi mila divinã ºi norocul Sãu ºi bunãtatea Sa. ce mai.. uneori parã pentru garã. Prezentare ºi traducere de LUCIA MATIUÞA 179 . El zãri mai întâi douã picioare goale pânã la jumãtatea coapsei. Dar cine nu-ºi mai aminteºte de asta în sat? Staline povesti cã într-una din ultimele seri de veghe ale Ramadanului.. mi-e greu cu clienþii. pãrul atîrnând. biete Staline. Asta nu-l împiedicã pe frizerul Fartas sã-ºi multiplice vizitele nocturne la Staline. pãºi deodatã pragul uºii lui Staline zicînd: pace þie. cum sã spun. dupã ce l-a pus la pãmânt pe asistentul lui Nawas.Haremul în pericol Or într-o searã a acelui Ramadan. scriitorule. oare cum se descurcã. Fartas. vãzu chipul tovarãºului sãu transfigurându-se. înainte de a dispãrea în spatele obloanelor metalice reputate a fi inexpugnabile.M-ai înþeles. în timp ce lua al nu ºtiu cîtelea ceai cu Fartas... frizerul Fartas... pînã într-o anumitã searã. frizerul vãzu dosul mîinii drepte a doctorului pus pe obrazul.vezi pentru musulmanii ce suntem.. tu trebuie sã suferi... Fãcând un pas... Apoi scriitorul public îºi vãzu musafirul dezlipindu-se cu o surprinzãtoare grabã ºi urcând scara într-o clipitã.. Staline îl urmã atunci discret pe Fartas ºi-l putu vedea sunând la uºa doctorului. corpul doctorului aplecat pe atributele feminine. fiicei sale Ourda. nu primeºte vreo tîrfã sau Domnul ºtie ce încã. îl desfãcu ºi se nãpusti asupra mîinii care pãcãtuise cu roza. haide. frate. fãrã sã-l lase sã repete.. rupt de scris cu stiloul ºi pana. ros de îndoialã ºi nemaiavând stare din cauza secretului sãu. apoi un altul. Allah iartã ºi te absolvã. respiraþii. cea mai frumoasã din toate rozele. doar mã auzi totuºi bine cînd îþi vorbesc! — Nu. e oare doar bizar cã nu ºi-a luat soþie. un om de valoarea ta. imagineazã-þi un pic un scriitor public aproape surd. — Taci. în fine.

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbãcescu

Et in Arcadia ego. Redactor la E.S.P.L.A

Aproape de sfârºitul anului IV, facultatea noastrã, Filologia, a organizat o excursie la Cluj pentru a-i cunoaºte pe colegii de acolo. Cum cineva trebuia sã întocmeascã un referat, profesorul Paul Georgescu m-a desemnat pe mine fixându-mi ca temã romanul lui Mihail Sadoveanu, Nicoarã Potcoavã, care tocmai apãruse. La întoarcerea la Bucureºti au urmat examenele de sfârºit de an ºi examenul de stat. Când toate s-au încheiat, am fost cãutatã de profesorul Paul Georgescu. Dându-mi un bileþel cu un numãr de telefon, mi-a spus: ,,Dacã ai necazuri cu încadrarea sã mã suni”. În anii aceea, la terminarea studiilor, niciun absolvent nu era lãsat la voia întâmplãrii. Toþi primeau o repartiþie ºi aveau un loc de muncã asigurat, bun sau rãu, aproape de casã, ori într-un fund de þarã, dar acesta exista. Curând mi-a sosit repartiþia guvernamentalã prin care eram informatã sã mã prezint la Editura Politicã. Plinã de entuziasm – era Bucureºti! – m-am dus ºi m-am înfãþiºat la „Cadre”. M-a întâmpinat ºefa – o femeie mai degrabã bãtrânã – am remarcat cã avea sprâncene albe, - care a început sã þipe la mine, sã-mi spunã cã nu are posturi libere ºi sã plec. Nici n-a vrut sã se uite la hârtia ministerului pe care i-o înmânasem. Speriatã ºi dezamãgitã, am plecat. Seara i-am dat telefon lui Paul Georgescu ºi i-am relatat ce mi se întamplase. Dupã ce m-a ascultat, mia spus sã îl caut a doua zi la Casa Scânteii, la ora 10, la ,,gard”. Deºi locul întâlnirii era cam imprecis, m-am dus. Casa Scânteii nu era terminatã în totalitate, dar se mutaserã deja acolo redacþiile marilor ziare: Scânteia, Scânteia Tineretului etc. precum ºi Secþia de culturã a C.C.-ului la care lucra Paul Georgescu. Palatul avea în faþã un mare teren gol, înconjurat de un înalt gard de sârmã. În acel spaþiu nu se putea intra decât cu autorizaþie specialã ºi eu n-aveam. De aceea întâlnirea a avut loc „la gard”, aºa cum o stabilise profesorul. La ora fixatã, profesorul a ieºit din uriaºa clã-

180

Et in Arcadia ego
dire, a strãbãtut incinta pânã la mine ºi i-am povestit din nou, la gard, cele petrecute la Editura Politicã. Dupã ce m-a ascultat, mi-a dat o adresã la care sã mã prezint a doua zi. Dimineaþa urmãtoare, la ora 11, am ajuns în bulevardul Ana Ipãtescu nr. 39, unde era o clãdire – de fapt un palat – cum sunt multe în Bucureºti: gard de fier forjat, balcoane la fel, ferestre înalte, faþada impunãtoare cu marchizã. Suind câteva trepte de marmurã, am împins uºa monumentalã ºi am intrat într-un hol mare cu pereþi lambrisaþi în damasc de mãtase grenat. Din el se deschideau uºi cu tãblii de cristal, una era cu oglinzi de sus pâna jos. Uºor intimidatã de acest cadru elegant ºi sobru, am urcat o scarã largã de stejar. În holul de la etaj, mã aºteptau Paul Georgescu, Silvian Iosifescu – alt fost profesor al meu de la facultate – ºi Mihail Petroveanu, Milo, cum aveam sã aflu mai târziu cã i se spunea. Dupã un scurt dialog amabil ºi amical, Silvian Iosifescu – pe atunci redactor ºef la E.S.P.L.A. – fãrã sã-mi cearã repartiþia, mi-a spus cã sunt angajatã redactor ºi sã mã prezint la lucru. Nu îmi venea sã cred! Ce uºor se rezolvase totul! ªi ce diferenþã de atitudine: la Editura Politicã – datã afarã, dar primitã cu zâmbete la E.S.P.L.A. Cãci E.S.P.L.A. era sanctuarul în care intram ºi despre care nu ºtiam încã nimic. Am fost încadratã la redacþia ,,Clasici”, unde se pregãteau ediþiile scriitorilor clasici români, cum sugera ºi numele. Acolo lucrau trei foºti colegi de facultate, mai mari: Gheorghe Pienescu (Gigi), viitorul mare editor al lui Arghezi, socotit un exeget al operei argheziene, Andrei Rusu, cunoscut ca unul din cei mai strãluciþi ºi zeloºi editori ºi textologi pe care i-am avut, de o ireproºabilã competenþã, cum îl va caracteriza, pe bunã dreptate colegul meu, Teodor Vârgolici ºi Alexandru Sãndulescu, viitorul istoric ºi critic literar. Cãrþile sale de mai târziu printre care Literatura epistolarã ni-l aratã ca un critic documentat, profund în judecãþi, drept în aprecieri, serios în atitudine, formulând observaþii de mare fineþe. Un intelectual rasat. Remarcabilele sale articole apãrute în noul Adevãrul literar ºi artistic, publicaþie care din pãcate nu mai apare demult, îndreptãþesc aprecierile de mai sus. Iatã cateva titluri: Mai mult ca portretul, Rãdulescu-Motru, Constantin Argentoianu, Sextil Puºcariu, Un mare cãrturar - la moartea lui Zigu Ornea. *** În editurã mai lucrau, la secþia de „Prozã contemporanã” alþi foºti colegi: Cornel Popescu, viitorul editor al romanelor lui Marin Preda ºi Liviu Cãlin care, secondându-l pe Alexandru Rosetti, va publica ediþia

181

Doina Hanganu-Bumbãcescu
Opere a lui I. L. Caragiale. Ca începãtoare, am parcurs toate etapele muncii redacþionale: paginare, control dactilografic, alcãtuire de sumare, confruntare (colaþionare) cu manuscrisele originale sau cu ediþiile princeps, dupã caz, corecturã în ºpalturi, bun de tipar ºi bun de difuzare. În afarã de acestea erau discuþiile cu corectorii, tehnoredactorul, ºi ce era mai important, discuþia cu autorul de ediþie sau cu traducãtorul. Urma sã aparã o mare Antologie a poeziei româneºti de la începuturi pânã astãzi, proiectatã în mai multe volume. La ea au lucrat mai mulþi. Mie mi s-a dat sã alcãtuiesc sumarul capitolului George Coºbuc. Nu mai ºtiu din care motive nu a apãrut decât voluml I în 1954, cuprinzând creaþii de la Poezia popularã pânã la Panait Cerna inclusiv, adicã cincizeci ºi opt de nume. A fost o ediþie frumoasã, elegantã, legatã în pânzã. În redacþie ne consultam reciproc. ªeful nostru era Ion Roman, ºi el autor de ediþii. Lucra atunci la Opere de ªtefan Octavian Iosif, pentru care a realizat studiul introductiv, notele ºi bibliografia. Pentru editarea acestui volum, editura trebuia sã ia legãtura cu singura persoanã încã în viaþã care putea furniza informaþii despre poet: Natalia Negru, fosta lui soþie. Cum ea locuia la Dorohoi cred, nu se putea pune problema invitãrii sale la Bucureºti, aºa cã cineva trebuia sã se ducã acolo. S-a hotãrât sã fie trimis Milo Petroveanu. La întoarcere ne-a povestit: a intrat într-o curte cu apartamente de raport, a bãtut la o uºã ºi rãspunzându-i-se a intrat. De lângã o sobã de gãtit, de pe un scãunel, s-a ridicat o femeie grasã ºi bãtrânã, nepieptãnatã ºi cu un neg pãros lângã nas: „– O caut pe doamna Natalia Negru”, a zis Milo. Cu glas dogit, bãtrâna a rãspuns: „– Eu sunt”. Milo a rãmas încremenit; ºi-a amintit de cântecele iubirii deznãdãjduite, de poeziile de dragoste dedicate ei de Iosif ca ºi de durerea despãrþirii de ea din poeziile acestuia. ªi-a spus în gând: Asta este femeia pentru care au murit doi mari poeti… Toþi am tãcut impresionaþi ºi întristaþi: Sic transit gloria mundi! Dar în redacþie erau ºi momente de veselie. Când ieºea de sub tipar cartea vreunuia dintre colegi, evenimentul era sãrbãtorit. La apariþia volumului Poezii de George Topârceanu, îngrijit ºi prefaþat de Alexandru Sãndulescu, autorul a trimis-o în Piaþa Amzei pe tanti Lenuþa, „bufetiera”, sã aducã tãvi cu vol-au-vent cu ciuperci ºi vin. Invitat era de regulã ºi redactorul ºef al editurii. Ion Roman, spiritual ºi agreabil, dãdea tonul. Mare admirator al lui Caragiale, când ciocnea paharul spunea: „Hai noroc ºi sã trãieºti, ceea ce nu cred… cã eºti supãrat pe mine”.

182

Et in Arcadia ego
*** În redacþie ne vizitau deseori colaboratorii, personalitãþi ale vieþii noastre literare: Petre Pandrea, Alex Duiliu Zamfirescu – zis Duilã, fiul autorului Vieþii la þarã, G.C. Nicolescu, editorul operei lui Vasile Alecsandri, Sergiu Dan, Niculae Gheran, sef al serviciului de literaturã ºi artã din centrala editorialã. Datoritã poziþiei pe care o avea, Gheran discuta mai ales cu redactorul-ºef, dar venea ºi în redacþie ºi stãtea de vorba cu Andrei Rusu pe care îl consulta în calitate de specialist. Gheran elabora de pe atunci marea sa ediþie definitivã, Liviu Rebreanu. Apãrea uneori Paul Georgescu, inteligenþã aprigã deseori, caustic ºi ironic. Ne sfãtuia: „Nu fã azi ce poþi lãsa pe mâine!”. Auzind cã unul dintre noi voia sã divorþeze, îi recita mereu: „Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze…”. A contribuit mult la promovarea tinerilor. Într-un amplu articol din Scânteia a menþionat numele celor pe care îi credea talentaþi. Am fost mândrã gãsind printre ei ºi numele meu. Îmi aparuserã cateva articole în Viaþa româneascã. Întoarsã dintr-o delegaþie la Moscova, a venit ºi Veronica Porumbacu sã povesteascã despre ce a fãcut ºi ce a vãzut. ªi ne-a adus o… bananã. Fiecare am avut câte o bucãþicã din trufandaua pe care n-o mai vãzuserãm de ani de zile. Când eram la secþia traduceri, ne-a vizitat ºi Dan Deºliu, venit ºi el dintr-o cãlãtorie de la Paris, de data asta. Ne-a adus, cu titlu de împrumut, ultimul mare succes literar, romanul Bonjour Tristesse de Francoise Sagan. L-am þinut fiecare o noapte. *** Între noi ºtiam unii despre alþii aproape tot, pentru cã dimineaþa, înainte de a începe lucrul, povesteam ce am mai auzit, ce a mai fãcut copilul, ce s-a mai întamplat în familie. Andrei Rusu primise „ordin de convocare” – cuvântul „concentrare” era interzis. Ne-a relatat dialogul pe care l-a avut la unitate pentru întocmirea dosarului. Dupã întrebãrile de rutinã: nume, vârstã, adresã – gradatul le-a intrebat: „– Ce studii ai ?”; „ – Sunt absolvent al facultãþii de filologie”, a rãspuns Andrei. Militarul plictisit: „– Lasã astea, carte ºtii ?” Aveam o colegã din alt serviciu care dorea cu ardoare un singur lucru: sã aibã un copil. Dar fiind nemãritatã, îi era teama cã dacã-l face, va fi datã afarã pe motiv de imoralitate. (Puterea era foarte vigilentã în astfel de probleme). ªi atunci s-a dus la preºedintele de sindicat, tovarã-

183

Doina Hanganu-Bumbãcescu
ºul Luca, (era tatãl criticului ºi profesorului Paul Cornea) cãruia lumea îi spune „Papa Luca”, sã-i cearã voie. El a râs ºi … a aprobat. Noi am aflat dialogul chiar de la ea ºi s-a þinut de cuvânt. ªefa serviciului de cadre, serviciu care era spaima în toate intreprinderile, era o femeie destul de retrasã. Nu vizita redacþiile, nu controla pe nimeni. O singurã datã ºtiu cã i-a spus lui Romulus Vulpescu sã nu mai poarte cãmãºi maro: „Ce, eºti în frãþiile brune ?” – parcã aºa se numea o organizaþie subversivã. Nu cred sã fi fãcut rãu cuiva. A povestit unei colege cã nu are niciun merit politic, n-a fost nici ilegalistã, dar primise postul pentru cã soþul ei murise în pogromul de la Iaºi. În faþa directorilor nu avea niciun cuvânt ºi când vreunul o chema, alerga onoratã, speriatã ºi supusã. De altfel toþi o ºtiau de „tanti Dora” ºi asta spunea tot. Ce diferenþã între ea ºi cadrista de la Editura Politicã ce mã primise cu urã, parcã aº fi fost cel mai periculos duºman de clasã ! *** Primele volume redactate de mine au fost Poezii de Emil Isac, pe care l-am citit ºi alcãtuit fãrã plãcere din cauza limbii greoaie, lipsitã de armonie ºi supleþe, ºi, spre nefericirea mea, oribilul volum Poezii de A. Toma. Acesta era director , se credea un talent veritabil ºi trona în biroul cu uºi de oglinzi care fusese al lui Al. Rosetti, pe vremea când el era director la Fundaþiile Regale, clãdire ocupatã acum de E.S.P.L.A. A. Toma era tatãl lui Sorin Toma, redactor ºef la Scânteia ºi autorul acelui ruºinos pamflet Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, de care, acum, din Israel, se dezice. Ca director, A. Toma, nu fãcea nimic, era ca o fantomã, toate problemele editurii fiind rezolvate de ceilalþi ºefi, Al. I. Stefãnescu, Ben Marian ºi Alexandru Balaci. Despre orgoliul penibilului proletcultist A. Toma circula o poveste lansatã probabil de ºoferul care, zilnic îl aducea ºi-l ducea acasã, Chemendia. Acesta, ºugubãþ, l-a întrebat curajos: „ – Tovarãºe director, spuneþi-mi, vã rog, cine e mai mare poet, Eminescu ori dumneavoastrã?” La care Toma a rãspuns: „– Ei dragã, Eminescu e mare în felul lui, eu în felul meu!” Prin grija lui Chemendia, ºofer moºtenit de la vechea Editurã a Fundaþiilor Regale, a doua zi, toatã editura a aflat opinia lui A. Toma ºi apoi tot Bucureºtiul. Întâmplarea o relateazã ºi Nicolae Gheran în Arta de a fi pãgubaº, vol. II.

184

cred. Ele au rãmas pânã azi ediþii de referinþã pentru cã erau alcãtuite dupã criterii ºtiinþifice. Dintre colegi. Vulpescu a tradus Aminta de Torquanto Tasso. era bun. Coca Botez ºi cu mine am fãcut parte din aceastã echipã. dar ºi splendidul volum Operele magistrului François Villon. Drept care a propus ca pe copertã. Era tânãr. o echipã formatã din douã persoane era detaºatã în tipografie pentru 2-3 sãptãmâni. a avut de redactat un volum de Pablo Neruda. Menþionez cã traducerea se confrunta cu textul original cu scopul de a verifica fidelitatea versiuni româneºti. cu pãr negru. Anual. a valorificat operele lui Adrian Maniu sau Ion Vinea. Erau planificate multe titluri care trebuiau sã aparã la timp. ceilalþi. cârlionþat. Urmând calea obligatorie pe care trebuia sã o parcurgã manuscrisul. Vulpescu a constatat cã profesorul fãcuse mari modificãri. Avea acasã o bibliotecã foarte bogatã de care s-a ales praful. sã fie trecut ºi numele lui Edgar Papu. Pentru aceasta. Scandalul a izbucnit pentru cã poeta s-a simþit ofensatã. numit de noi Vulpicã. Creangã. *** La redacþia de „Poezie” am fost colegã cu Romulus Vulpescu. fiind „cap limpede”. hispanist. Era mai sobru decât noi. dar cu un rang superior. cea mai frumoasã ºi de valoare transpunere în limba 185 . lucrând la Casa Scanteii unde. A scris mult despre Mateiu Caragiale. A pierit odatã cu posesorul ei ºi cu Veronica. dar în cele din urmã. adicã îngãduitor cu subalternii. Au urmat discuþii furtunoase . cu tiraje mari. fãcea parte ºi Milo Petroveanu. avea loc „Luna cãrþii la sate”.Et in Arcadia ego *** În redacþia „Clasici” au vãzut lumina tiparului Opere complete ale scriitorilor români în ediþii critice. soþul Veronicãi Porumbacu. Când manuscrisul s-a întors în redacþie. punctul de vedere al redactorului Vulpescu s-a impus. la cutremurul din 1977. redactorul l-a dat la confruntare. La un moment dat. Traducerea în versuri o fãcuse poeta Maria Banuº. Neculce. Pentru aceastã operaþiune a fost ales profesorul Edgar Papu. eveniment pregãtit din vreme. Într-un an. Este. am citit împreunã sute de ºpalturi. frumos. Anton Pann. în calitate de traducãtor. în decembrie. de 12-17000 de exemplare: Bãlcescu. alãturi de numele Mariei Banuº . realizând aproape o nouã ºi o mult mai bunã transpunere în limba românã. Tudor Arghezi. a scris un excelent studiu despre Bucovia.

El ne-a adus ºtirea despre accidentul fatal al tânãrului poet. traducerea lui Romulus Vulpescu a fost ºi a rãmas net superioarã. aflasem de la el amãnuntul respectiv ºi chiar îmi recitase câteva poezii pe care le scrisese pentru Dolores cu ani în urmã. Deºi numele poetului Botta era mai rãsunãtor la acea datã decât al tânãrului sãu confrate. Balaci m-a desemnat pe mine redactor de carte. iar eu n-am insistat. ne-a povestit furios dar ºi ironic: – Asta e culmea! Eu sunt membru P.C.A. modifica unele cuvinte: ghiere pentru ghiare. l-a încheiat redactorul-ºef Alexandru Balaci. N-am putut sã fiu de acod cu toate opiniile traducãtorului.Doina Hanganu-Bumbãcescu noastrã a poeziei lui Villon. În 1955 i-a apãrut traducerea unui volum de Versuri alese de P. Se versifica mult ºi prost în anii aceia ai literaturii proletcultiste. sluger. de dragul rimei. latinist. a cãrui admiratoare rãmãsese. Tot el m-a sfãtuit ca în discuþiile pe care le voi avea cu poetul. unde am fost invitatã ºi unde am cunoscut-o pe doamna Dolores. De altfel. Acesta fusese cãsãtorit cu frumoasa Dolores. Lamm a fost exclus din partid. Tot la „Poezie” mai lucra Ion Acsan. Corecta cu succes creaþiile unor poeþi mai puþin meºteri. devenitã ulterior soþia lui Botta. dar volumele erau în plan ºi trebuiau sã aparã. proaspãt absolvent al „ªcolii de literaturã” de la ªosea. Sunt nebuni! Am auzit cã ulterior ar fi plecat în Israel. fiica foarte cunoscutului personaj Wilhelm Filderman ºi fosta soþie a gazetarului Oscar Lemnaru. *** În redacþia de „Poezie” am mai fost colegã cu H. îndrepta versurile ºchioape sau rimele nepotrivite. Puþine observaþii a acceptat. Sau.S.L. letin în loc de latin. Secretara acestei redacþii era Zita Lemnaru. viitorul traducãtor din autori clasici latini ºi Gheorghe Tomozei. Discuþiile au fost ºi la editurã ºi la Botta acasã. sã-i accept pãrerile. Labiº. germanã ºi idiº. Vulpescu era un mare cunoscãtor al limbii române vechi dar ºi al francezei medievale. Dupã ºedinþa respectivã. Erau redacþii de maghiarã. foarte bun versificator. În anii furtunoºi care au urmat. accident la care fusese martor cu o searã înainte. Antokolski. Redactorul-ºef la nemþi era colegul nostru Lamm care lucra în aceeaºi încãpere cu „Poezia”. Cam tot în aceeaºi perioadã a tradus ºi Dan Botta aceleaºi balade. ascultând sfaturile lui Balaci. 186 . Contractul pentru acest volum al lui Dan Botta. se tipãreau cãrþi ºi pentru naþionalitãþile conlocuitoare.R. Era prieten bun cu N.P. care nu se potriveau în context. din ilegalitate ºi ãºtia mã exclud din partid. La E. Grãmescu. Folosea uneori arhaisme prea specific româneºti: velit.

„– ªtiþi. marele folclorist. Una a fost Mihail Pop. era tovarãºul Homenco. Alexandru Balaci. am întrebat într-un glas: „– ªi ce-aþi fãcut ?” Homenco a rãspuns zâmbind. instructor al secþiei de Culturã ºi Propagandã a C. prin intermediul redactorului-ºef. „– De ce ?” au intrebat cei doi. Venind cineva la ei a întrebat-o: „– Ce face tãticu.C. când a venit pe la editurã. Scrie…” *** Printre persoanele care. Pe marele poet l-am vãzut o singurã datã. Am comunicat cu el despre unele modificãri.-ului. Într-o zi m-a luat la plimbare pe strãzile care mai pãstrau încã amintirea poetei ºi mi-a vorbit cu nostalgie despre ea. toate societãþile internaþionale al cãror preºedinte a 187 .” *** La secþia „Poezie” am editat frumoasa ediþie bilingvã Sonete de Louise Labé. cu ochii umezi: „– Pãi. e ocupat?”. în traducerea Veronicãi Porumbacu ºi Poeme chineze clasice în tãlmãcirea lui Eusebiu Camilar. dupã ani de ostracizare. i-am luat pe amândoi. a fost Din lirica universalã. A fost soþul Magdei Isanos. Dar directoarea a zâmbit stânjenitã ºi a spus: „– Pe acesta nu îl puteþi lua !”. Acesta era un om delicat ºi sensibil aºa cum se vede ºi din minunatele versuri ale volumului. nu. deºi i-am fost redactor de carte. editat în 1957. Iatã ce ne-a relatat într-o zi.” Noi toþi care ascultam. Nu pot înºira aici toate titlurile ºtiinþifice. Ne-a povestit despre fetiþa lui care avea vreo patru ani. introducerea sau scoaterea unor poezii din cuprins. Intrând în curte.Et in Arcadia ego *** Primul volum pe care Lucian Blaga a avut permisiunea sã-l iscãleascã. Neputând avea copii. un bãieþel ºi-a lãsat jucãria ºi s-a repezit la el strigând: „– Tãticule!” Homenco. el ºi soþia s-au hotãrât sã adopte unul. Poetul Cicerone Theodorescu ne vizita des. tãticul nu face nimic. „– A. ªi au plecat la direcþie sã comunice hotãrârea lor. traduceri. veneau la noi o datã pe lunã. emoþionat l-a luat în braþe ºi i-a spus soþiei sale: „– Pe el îl luãm!” . ªi au mers la un orfelinat. mai stãtea ºi de poveºti. obligatoriu. În aceastã redacþie am avut bucuria de cunoaºte douã mari personalitãþi ale culturii noastre. bãieþelul acesta are un frate geamãn. Era prietenos ºi în afarã de controlul pe care trebuia sã-l facã.

zâmbitor. Iordan Datcu îi face o amplã prezentare în Dicþionarul etnologilor români. a vârstei ºi a celor aproape doi metri. Toþi erau revoltaþi. fostã colegã de liceu cu mine. vol. Clara. împreunã cu familia Petroveanu ºi Gafiþa. nu se puteau manifesta cu toatã forþa talentului lor. frumos. stilizatori. eseurile din Remember.Doina Hanganu-Bumbãcescu fost. voia sã facã impresie. Când intra în redacþie. acesta apelând la rândul sãu la prietenul Ioan Petrovici. medievalã. traducãtori. *** Redactorii þineau o legãturã permanentã cu toþi colaboratorii: autori. De obicei aceºtia veneau la editurã. ªi fãcea! A pierit ºi el cu soþia lui. Lovinescu. foarte elegant. E. Eram emoþionatã ºi fericitã cã. Celalalt pe care vreau sã-l amintesc era poetul Alfred Margul Sperber. Colegii îºi întrerupserã lucrul ºi ascultau uimiþi. secretara maestru- 188 . m-am prezentat ºi i-am spus motivul apelului meu. Întâmplãtor. Într-un articol publicat în Adevãrul literar ºi artistic. îi contactam telefonic sau ne deplasam noi la ei. a educaþiei alese. Când a auzit cã e vorba de „observaþii”. al lui A. referenþi etc. gest care ne impresiona profund. II. a culturii. la Craiova. era un spectacol care merita vãzut: era înalt. Am sunat. Pentru cã aveam unele mãrunte observaþii ºi nu puteam interveni în text fãrã aprobarea autorului. Scriitorii erau nevoiþi sã facã grave concesii poeziei politice. toatã lumea lãsa jos creioanele ºi-l asculta. pe noi niºte tineri intimidaþi de prezenþa sa. toate academiile al cãror membru era. sept. A fãcut cea mai frumoasã traducere în limba englezã a Mioriþei. Baconsky. dacã nu-l puteam vedea. intelectualul rafinat. fãrã sã mã lase sã-i spun ceva. Corabia lui Sebastian. cum s-a dovedit a fi în volumele: Cadavre în vid. Am redactat ºi un volum de poezii specifice epocii. i-am dat telefon. în cutremurul din 1977. inspirate din „agricultura socialistã”. Al. Apoi mi-a trântit telefonul. Volumul Teatru de Corneille îl avea ca prefaþator pe Cezar Petrescu. Sãndulescu dã informaþia cã Alfred Margul Sperber ar fi scãpat de deportare cu ajutorul lui E. 1999. din înãlþimea talentului. socotit autorul „comediei umane” în literatura noastrã. a început sã þipe cu furie: „– Cum îndrãzneºti dumneata sã-i faci observaþii lui Cezar Petrescu? …” ºi a continuat sã-ºi reverse revolta minute în ºir. pe atunci ministru. scriitorul cu har. Eram departe atunci de poetul revoltat de mai târziu. ne saluta teatral cu o plecãciune afectuoasã. Când sosea el. dar când nu se putea. mãcar îi auzeam vocea. Apariþia în birou a redactorului-ºef de la revista Steaua (Cluj). Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri. peste cinci minute intrã în redacþie doamna Adriana.

Îl cunoºteam de la seminarii. Soþia mea lucreazã. *** La sectorul „Traduceri”. un fost asistent al profesorului meu. redactor-ºef era Olga Zaicic. n-am uitat ochii inteligenþi ºi expresia mâhnitã a copilului. mi-am stãpânit cu greu lacrimile. dupã atâþia zeci de ani. de la mijloc în jos. M-a privit trist. Avea în faþã o cãrþulie cu desene pe care le colora. cãruia îi trecuse furia ºi ca semn de împãcare mi-a trimis cadou un fular. de lemn. peste drum de marele magazin Leonida. *** George Dumitrescu. e paralizat din naºtere. Venea destul de des sã urgenteze apariþia cãrþii. Ce s-o mai fi întâmplat cu ei? *** Într-o perioada când începuserã sã fie publicaþi scriitori interziºi pânã atunci. Nici azi. Era prima datã când se acceptase reeditarea versurilor sale. Într-o zi m-a rugat sã mã duc la el acasã pentru discuþii. de o frumuseþe îngereascã. Amuþitã. Nici glasul disperat al tatãlui. Am pãtruns într-o locuinþã modestã. cea care a negociatat contractul – cu un acut spirit mercantil – a fost soþia sa. Am ajuns la o cãsutã joasã. Ce sã fac? Trebuie sã mâncam. Ne-am întâlnit în oraº. cãreia i-am relatat cele întâmplate. cu intrare direct din curte. Stã toatã ziua singur. iar eu umblu dupã colaborãri. A doua zi a revenit cu scuzele scriitorului. M-am uitat întrebãtoare la însoþitorul meu: – Vedeþi. Cum poetul era foarte rãu bolnav. n-a scos nicio vorbã ºi ºi-a continuat ocupaþia. A deschis uºa la dormitor ºi acolo. pe bulevardul Magheru. a luat manuscrisul ºi a plecat repede.Et in Arcadia ego lui. colabora ºi el cu traduceri. era aºezat un bãieþel de vreo trei-patru ani. care avea sediul în altã parte. Tudor Vianu. într-un scãunel înalt. în redacþia de „Poezie” era în pregãtire un volum Bacovia. Agatha Bacovia. A încercat sã-ºi scuze ºeful. Acolo am lucrat volumul Teatru de Racine al cãrui traducã- 189 . Pe drum mi-a spus cã m-a chemat fiindcã vrea sã-mi arate ceva.

deºi nu ºtiu sã fi avut un cât de mãrunt conflict cu cineva. soþia maestrului. Blocul în care locuia era în marginea Ciºmigiului ºi nu avea gard despãrþitor de marele parc. La un moment dat a intrat chiar ea pe uºã aducând o tavã cu felii de cozonac ºi cupe cu vin. Fii atentã! Sã deschizi bine urechile ºi ochii. Dupã ce mi-a arãtat volumele ºi m-a lãsat sã le admir. Vizita acestuia în redacþie era o adevãratã sãrbãtoare. specialist în lim- 190 . cãrþile erau legate în piele roºie. iar pe pereþi multe tablouri cu semnãturile celebre ale unor pictori români. cu un real talent actoricesc.Doina Hanganu-Bumbãcescu tor ºi prefaþator era Victor Eftimiu. despre strãzile. Dar mai ales ne recita. unde trãise câþiva ani ºi pe care le cunoºtea bine. care mã aºtepta. societarã a Teatrului Naþional. Era un mare ºi veºnic admirator al sexului slab. Astfel pregãtitã. am fost introdusã în biroul elegant al maestrului. Nici mãcar cu Dudu Olaru. Suzi Gredinger. Câteva o reprezentau pe Agepsina-Macri. Am trecut într-un salon mare cu un ºemineu în faþa cãruia trona o harpã auritã. Ai s-o cunoºti ºi pe doamna. muzeele ºi palatele Parisului. Dupã ce-am intrat. Ne spunea despre lumea pe care o cunoscuse. nu prea bãga de seamã flecãrelile noastre ºi de aceea ne insufla un sentiment de uºoarã teamã. având la mijloc o mãsuþã din lemn scump cu intarsii de sidef. mai ales fragmente din feeria sa „Înºir’te mãrgãrite”. În spatele lor. Nimeni nu mai lucra. Poetul avea un admirabil dar de povestitor. Dar avea un semn distinctiv: în faþa intrãrii se aflã bustul în marmurã al poetului. Mai juca încã ºi am apucat sã o vãd ºi eu în rolul de succes al Vrãjitoarei din feeria Înºir’te mãrgãrite. m-a plimbat ºi prin alte camere: camera turceascã. Mentora mea. m-am dus. toþi îl ascultam vrãjiþi ºi manuscrisele zãceau. îþi va spune povestea fiecãruia. A fost singurul scriitor care ºi-a fãcut statuie din timpul vieþii. o narghilea ºi doua taburete la fel ca mãsuþa. Îmi pare rãu când vãd frumuseþile de altãdatã c-au îmbãtrânit”. Toþi pereþii camerei erau ocupaþi de o bibliotecã de stejar cu uºi de cristal taillé. *** La „Traduceri” ºeful nostru direct era Dumitru Hâncu. Apoi ne-a pãrãsit. m-a instruit în prealabil: – Îþi va arãta casa. Era un om tãcut ºi sobru. cã vei avea ce vedea. tablourile. Aceasta era marea actriþã. Am plecat ºi eu dupã ce mi-am îndeplinit misiunea. iar la despãrþire maestrul Eftimiu mi-a dat o tablã de ºocolatã ºi un pachet de Kent. biblioteca. Într-una din amintirile sale scrie cu tristeþe: „Nu-mi pare rãu cã îmbãtrânesc. Pentru discutarea volumului Teatru m-a invitat la el acasã. delicatese imposibil de gãsit pe piaþã.

Colega Þuþi Georgescu redacta un volum Shakespeare în traducerea lui Mihnea. a spus „e la confruntat” (ceea ce înseamnã verificarea traducerii din punct de vedere al corectitudinii). Mann cã D. Când am vrut sã-i comunic doamnei Eta Boeriu. O traducere exactã nu asigurã obligatoriu ºi calitate artisticã. minuþios. Dintre colaboratorii externi. Ea. În decursul anilor a tradus mult din germanã.Et in Arcadia ego ba maghiarã. Venea la discuþii aproape sãptãmânal ºi pentru cã dialogurile se purtau deseori cu ton ridicat. vestitor al timpurilor noi. Heinrich Mann. cu fraze contorsionate. unele observaþii. apelând deseori la colegul Florin Chiriþescu. pe o canapea a nimãnui. acesta a telefonat. Conexiuni cu „ Vrãjitorul" (Thomas Mann în România). Hâncu „în calitate de prieten al literaturii germane a fãcut mult pentru cunoaºterea ºi rãspândirea ei în România”. anglistul nostru necontestat era Mihnea Gheorghiu (a murit ºi el).Þara huzurului. Am avut astfel prilejul sãmi însuºesc într-o oarecare mãsurã limba italianã. am fost de-a dreptul fericitã. peste o mie cinci sute de pagini: H. italienistul redacþiei. voi fi de acord cu toate. al XIX-lea. Martha Bibescu. care deseori întârzia dimineaþa sau chiar dispãrea câte-o orã. Am lucrat la acest manuscris. în ce stadiu se aflã manuscrisul. Cu multã greutate mi-am impus punctul de vedere.Jurnal berlinez '38 ºi multe altele. autorul ei trebuie sã respecte litera originalului dar ºi sã pãstreze atmosfera. întunecos ºi necirculat. ne retrãgeam pe balcon ºi închideam uºa. sã utilizeze o limbã cursivã ºi fireascã în conformitate cu epoca ºi locul unde este plasatã opera originalã. Arthur SchnitzlerÎntoarcerea lui Casanova. Profesorul Klaus Heitmann a afirmat în prefaþa volumului despre Th. HeineOpere alese (prozã). emoþionatã. dar pânã la urmã am reuºit. vechi colaborator al Vieþii Româneºti. unde trãgea un pui de somn. Cu Emil Serghie a fost o luptã acerbã. Boccaccio tradus impecabil de Eta Boeriu. retrãgându-se discret într-un culoar mic. În Germania a publicat Rezonanþe româneºti în primele decenii ale sec. Mihnea. Într-o zi. Kogãlniceanu. Folosea o limbã greoaie. cu originalul în limba italianã alãturi pentru eventualele confruntãri. din perioada ieºeanã. Tot la „Traduceri” am lucrat la editarea unei piese de Alfred de Musset – On ne badine pas avec l'amour (Cu dragostea nu-i de glumit). Nu la fel s-au petrecut lucrurile cu Decameronul de G. iar când am dat manuscrisul la tipar. în loc sã spunã cã l-a trimis la dactilografiat. Am lucrat la acest manuscris cu multã plãcere. Cartea a fost una din reuºitele mele ca redactor. cu expresii cãutate ºi nefireºti. mi-a tãiat vorba ºi mi-a spus: – Fã ce modificãri socoteºti. În afarã de traduceri a creat ºi lucrãri originale: Heinrich Heine. traducãtor fiind Emil Serghie. întrebând-o pe Þuþi. venitã de la Cluj într-o scurtã vizitã. jignit la ideea cã traduc- 191 .

a fugit ºi s-a încuiat într-o debara.A.P. Era un om cumsecade ºi un foarte bun editor. dar care. Nu era numai un cunoscãtor în profunzime al limbii engleze. dar mai apoi a revenit la catedrã ºi a fost cooptat în colectivul Shakespeare împreunã cu profesorul Leon Leviþchi. Toatã lumea îi spunea „tovarãºul Ali”. Avea o fetiþã de vreo nouã ani.P. celebru ºi el pentru traduceri din Shakespeare. Învãþaþi limba englezã fãrã profesor. Ca responsabilã de carte a volumului Flori ºi ghimpi de Tudor Mãinescu. A escaladat munþii din Alaska ºi Himalaya.A. a început sã urle la ea. împreunã cu Leviþchi. ci ca o specialistã. Dar a devenit ºi mare alpinistã. a traduce artistic dintr-o limbã în alta este o muncã de adevãratã creaþie. afirma. pe care o chema Taina – nume rar ºi poetic. Este traducãtorul poemului anglo-saxon Beowulf. a doua zi. foarte bine plãtite. Nu pot sã-i dau dreptate. în cadrul serilor de teatru (care acum au dispãrut). O vreme a fost ºi el ostracizat. Þuþi s-a speriat atât de tare. Mi-a spus cã accentul perfect l-a dobândit în timpul rãzboiului pe care îl fãcuse la transmisiuni când asculta emisiunile englezeºti. Din pãcate. nu numai ca o amatoare. difuza vreo piesã shakespearianã. sau cã „este o muncã umilã”. pe vremea aceea. O trimisese la noi redactorul ºef. S-a oferit sã-mi dea câteva ore de conversaþie în limba englezã.S. .A. A fost primitã cu multã condescendenþã de Hâncu ºi i s-au dat traduceri. Duþescu era un foarte bun cunoscãtor al limbii engleze pe care o vorbea minunat. Cu acest prilej i-am cunoscut ºi familia.P. care au fost „colosal de gentili”. Personal am avut o singura întrevedere cu el.S. D. cã munca de traducãtor este „modestã ºi obscurã”. director era Al. s-a sinucis bãgându-ºi capul printre gratiile liftului. Ea s-a specializat în limba englezã ºi a plecat cu o bursã în Statele Unite. Spre marea mea dezamãgire. A mai scos ºi acel best-seller. Dan Duþescu fãcea prezentarea acesteia. cã. ci ºi un adevãrat artist al cuvântului. I. atunci când a fost „ridicat”. ªtefãnescu. Fusese studentul profesorului Dragoº Protopopescu. care escalada ºi el munþii cu lotul naþional. *** Când am intrat eu la E. Am rãmas noi sã lãmurim ºi sã calmãm spiritele. a iniþiat-o în acest sport pe care Taina l-a practicat.L. Tot la „Traduceri” am cunoscut-o pe doamna Alice Voinescu.L. Când televiziunea românã. Balaci. când a auzit cã vine Mihnea. în acord cu auto- 192 . nu pot sã-l uit pe Dan Duþescu. oarecum nemulþumitã de condiþia de traducãtoare.Doina Hanganu-Bumbãcescu erea lui poate fi pusã sub semnul întrebãrii.L. peste ani am citit în Jurnalul sãu cã a fost impresionatã de cei de la E. am auzit într-o zi de la radio cã alpinista Taina Duþescu a dispãrut într-o crevasã din Himalaya. Dintre personalitãþile de notorietate pe care le-am cunoscut la E.S. Alexandru Balaci.

nume rãsunãtor ºi în literaturã ºi în viaþa literarã a epocii. Ne-am fãcut orarul în aºa fel încât redacþia sã nu fie niciodatã goalã. La apariþia volumului. tipografii. Arghezi i-a scris o dedicaþie pe care cu îndreptãþitã mândrie. Nu era lucru pe care sã nu-l ºtie ºi sã nu-l descurce. Alexandru Balaci. Ben Marian era directorul tehnic. italienistul en-titre era îndrãgostit de Petrarca ºi Dante din care recita cu deosebitã artã ºi pasiune. „Figurã luminoasã ºi distinsã. Vizitele lui erau aºteptate ºi primite cu bucurie. ºi figura i se lumina de entuziasm. Sunt cuvintele lui Nicolae Gheran care l-a cunoscut bine ºi care. agãþat în corzi. dãdea telefoane persoanelor sus-puse cu care avea relaþii amicale ºi care la rândul lor. director a fost prozatorul Petru Dumitriu. Pentru redactori. vreai sã fii frumoasã / Ca un fir de chiparoasã. Balaci s-a zbãtut ºi a reuºit sã-l readucã pe Arghezi în viaþa literarã. am vrut sã introducem în sumar poezia O fata micã se-nchinã. ºi aviz favorabil pentru manuscrisele reþinute de cenzurã. Venea la birou.Et in Arcadia ego rul. nu a schimbat o vorba cu nimeni. redactorul ºef. se interesa de problemele stringente: tiraje. vorbind despre el. Ne povestea despre ascensiunile lui temerare. Era o personalitate în lumea editurilor. mare succes ºi pentru editurã ºi pentru autor. Balaci venea mereu prin redacþii. Ne-a fãcut un program special: o zi lucram în editurã („zi neagrã”). hârtie. / Mulþumeºte-i ºi te închinã / Alexandrului Balaci”. unde rãmânea doua-trei ore – nu ca Ali care stãtea toatã ziua – chema pe ceilalþi ºefi. ne-a dat autograful ºi a plecat. L-a detaºat pe Gh. Plecând de la editurã. Avea cunoºtinþe peste tot: fabrici de hârtie. iubit de toþi pentru înzestrarea lui sufleteascã ieºitã cu totul din comun”. s-a aºezat la birou. pleca. Rezolvând toate doleanþele. sã dai luminã / Tuturora sã le placi. unde editorul a lucrat câteva luni cu poetul pentru pregãtirea manuscrisului în vederea publicãrii. Era respectat peste tot ºi iubit pentru cã avea grijã de oamenii lui. „Tovarãºul Ali” m-a chemat sã mã lãmureascã de ce poezia nu poate intra: misticism. A lãsat în urmã regrete ºi o amintire luminoasã. Pienescu la Mãrþiºor. manuscrise reþinute la Direcþia Presei (cenzura). Greul cãdea pe el. directoratul sãu a fost o manã cereascã. spune totdeauna „mult regretatul Alexandru Balaci”. a trecut prin toate redacþiile. Arogant. ministere. o zi ne fãceam norma acasã („zi albã”). 193 . Dar înainte de-a ieºi din biroul sãu mi-a spus: „– Îmi place cã ºtii sã-þi susþii punctul de vedere. În cele din urmã am renunþat. ulterior a condus ªcoala românã de la Roma „Academia di Romania”. Excelent profesionist. telefonau altora ºi astfel primea ºi hârtie. ne-a arãtat-o ºi nouã: „Carte. La apariþia romanului Cronica de familie. a fost mai apoi director la Comitetul de Stat pentru Culturã ºi Artã. distant./ Ca sã creºti. ne-am prezentat fiecare cu volumul.” Dupã Ali.

emoþionant. Acolo printre noi ºi-au format mâna pentru a deveni mai târziu importanþi scriitori: Constantin Þoiu. Direcþia Presei. E. soþia lui Ali ªtefãnescu. situaþia financiarã etc. e ciudat. În general. tirajul în general era de 3-5000 de exemplare. de stil. Ne-a recitat poezia ei Balada femeii care ºi-a pierdut iubitul în rãzboi. ºi el prezent în salã. Munca redactorului este preluatã astãzi de computer.L. am gãsit multe erori ºi de limbã ºi de conþinut. Nu toþi editorii de azi sunt oameni de carte. a fost prezentã ºi poeta Nina Cassian.. N-a stat nimeni de vorbã cu mine”. câteodatã. am constatat cã poeþii nu ºtiu sã-ºi citeascã versurile proprii: nu intoneazã. Beniuc. L-am întrebat dacã redactorul de carte nu i le-a semnalat. Acestea aveau loc seara.C.Doina Hanganu-Bumbãcescu *** Lunar aveau loc ºedinþe de analizã a muncii.P. Nimeni nu venea cu soþul ori soþia. fiind vorba de o marfã greu vandabilã. mai aflam ºi noi câte ceva. Uniunea Scriitorilor. Mi-a oferit-o ºi citind-o. *** E. Am cunoscut ºi un scriitor român din Canada care ºi-a tipãrit o carte în România. comparaþii ciudate. dar parcã nu pun nici sentiment. Se discutau planurile editurii. nu accentueazã.A. tiraje. eu preºedintele Uniunii Scriitorilor primesc 5000 ºi Arghezi 20. dovadã cã pe ultima paginã a majoritãþii volumelor nu mai este „caseta tehnicã” unde se menþioneazã ºi redactorul. Una dintre ele a fost furtunoasã pentru cã se discuta editarea primului volum de poezii al lui Tudor Arghezi – interzis pânã atunci. inadvertenþe. Am cunoscut sau am lucrat cu mari cãrturari. mãcar evenimentele greºit datate sau confuziile. Alexandru Sever (5 premii 194 . de traducere. planul de predare la tipografie. au fost deosebit de violente. La o astfel de întrunire. Mirat mi-a rãspuns: – „Redactorul? Nici nu l-am cunoscut. Am învãþat cum se realizeazã o ediþie ºtiinþificã ºi ce aspre sunt exigenþele ei. dar în cele din urmã propunerea editurii a fost acceptatã. Trimestrial se þineau Consilii editoriale. Nina Cassian face excepþie.A. erau invitaþi ºi unii colaboratori externi. Altã dovadã.L. ediþii. editura a fixat 20. deseori continuate de serate. când clãdirea era goalã ºi la ele participau somitãþi de la C. prezenþa numeroaselor greºeli de limbã. Dar pentru Arghezi. Deºi se desfãºurau cu uºile închise. la care. impresionant. a fost ºi o pepinierã.P. ªi-a spus poezia patetic. Profesiunea de redactor nici nu mai existã. a sãrit ca ars: „– Cum. a fost o ºcoalã pentru noi toþi.S.S. Auzind aceastã cifrã uriaºã. Profesiunea de redactor ne-a obligat sã citim sau sã recitim scriitori clasici români sau universali. Am devenit oameni cu respect faþã de valorile literei scrise. La volumele de versuri. Ministerul Culturii.000?” Discuþiile care au urmat.000 de exemplare.

în biroul ei. Dar la E.P. L-am gãsit grav ºi agitat. aºa dictase cineva de la C. a hotãrât cã un mare numãr de redactori trebuie scoºi.A.L. Tomozei. au rãmas în amintirea mea. Foarte multe nume din cele menþionate în rândurile de faþã au trecut de mult deja la „masa umbrelor”.L. unde mã chemase. Nici mãcar biata tanti Dora. Nimeni nu ºtia de ce nu mai corespunde. Hâncu. trecând mai multe etape.T. Clasicii literaturii universale-opere complete (Balzac de exemplu a apãrut în 11 volume) în tiraje mari. Mulþi aflaserã cã Ionel Jianu. poeþi ºi traducãtori: Romulus Vulpescu. când a aflat cã a fost datã afarã. scoºi de la catedre sau nu aveau drept de semnãturã. ºeful redacþiei de Arte Plastice. Cineva. Am predat totul ºi am plecat. la editurã. Grãmescu.P.P.P. sã mã prezint la directorul Virgil Olteanu ºi sã-i spun cã vin din partea lui. nu fusese bun. scriitori sau profesori. autori de ediþii: Andrei Rusu. printre care ºi eu. E adevãrat cã peste ani. coperta albastrã-scriitori strãini). în acele vremuri de tristã amintire erau proaspãt ieºiþi din închisori. Când mi-a spus. Ion Roman.Et in Arcadia ego ale Uniunii Scriitorilor). a ajuns directorul Bibliotecii Române de la New York. (coperta roºie-scriitori români. un contract pentru Petru Comarnescu. pânã la 50. Geo ªerban. La E. Pienescu. care nu avea drept de semnãturã. Cam 20. Gh. se îngãlbenise ºi abia putea vorbi. Dar nu toþi cei excluºi au avut aceastã ºansã.S. profesor universitar ºi academician.A. Directorii n-au ºtiut nimic dinainte. Dan Grigorescu. Comarnescu ºi-a primit de la Ionel Jianu toate drepturile bãneºti. Majoritatea aveau dosarele curate. 195 . Toþi directorii noºtri. încheiase pe numele sãu. luminoºi. H. s-a dus acasã ºi s-a spânzurat. Mie mi-a dat vestea Olga Zaicic – ºefa sectorului de traduceri. Al. Mi-a spus cã mi-a aranjat o reîncadrare la Direcþia Difuzãrii Cãrþii din Ministerul Culturii.C. care. istorici ºi critici literari: D.S.L. Unii au ajuns vânzãtori în librãrii sau la standuri de cãrþi ca Dan Grigorescu.A. Ei au început toþi ca redactori de carte. La ieºirea de sub tipar a volumului. tremura toatã. au apãrut colecþiile B.000 de exemplare. În ciuda acestui final nefericit. Memoria are uneori darul de a înveli trecutul în aureole. *** Dar a venit ºi dezastrul. acolo sus. Clasici români. Madelaine Scarlat din redacþia vecinã. Sãndulescu. spre cinstea lor. Hotãrârea s-a luat peste capul lor ºi a avut ºi o urmare tragicã. anii petrecuþi la E. au ajutat mulþi oameni de culturã. Încã o datã ºi-a dovedit grija faþã de salariaþii sãi ºi umanitatea personalitaþii sale.S. Dupã mai puþin de o sãptãmânã m-a sunat directorul Marian sã mã duc urgent acolo. Gh.

Alexandru Hrenciuc – Mica Sirenã .

pe întreg parcursul celor 332 de pagini într-un uriaº pamflet. cu junghi în spate. junghi dupã ceafã. ne-o spune însuºi autorul dintru început. Iar cartea se constituie. ne-am întrebat ºi noi ce este vinul de post. ghiurghiuliu.reacþii fireºti noile la condiþiile existente acum pe acest picior de plai numit România. întrebãri. roºu. habar n-am ce sã le rãspund. Ca ºi dumneavoastrã. de ce miercuri se numeºte miercuri. de la un cap la celãlalt. într-un scurt „Cuvânt înainte”. multe întrebãri care mi se pun. ºi aºa a rãmas. reumatism degenerativ. se pare cã autorul ne lãmureºte buºtean iar pentru asta. demisec.„Vinul de post”.” Observãm încã din incipit cã autorul a conceput aceastã carte ca o pe o ºaradã izvorâtã din nedumeririle. Ca sã nu ne þinã cu sufletul la gurã ºi ca sã nu ne mai stresãm cãutând prin cãrþi de învãþãturi creºtine ce o fi acela un „vin de post” (despre care nici cel mai tolerant monah nu a rostit vreodatã mãcar un cuvinþel).Lecturi dupã lecturi Gabriela Aprodu Vinul de post ºi viaþa românului Noua carte ieºitã de la editura PIM ºi semnatã de Ioan Mititelu ne incitã chiar din titlul acesteia . Pânã la urmã. ceea ce este din start un oximoron. sau dulce? Ce soi de viþã produce Vinul de Post? Este alb. mai bine o sã-i dãm lui cuvântul: „De ce Vinul de Post? Ce este Vinul de Post? Unde se gãseºte Vin de Post? Este sec. Adicã este ceva ce s-a numit aºa fãrã prea multe marafeturi. ºi basta. angoasele ºi tresãririle sale de cetãþean demn . în urechea stângã ºi cu pensia grav ciuntitã de Bãsescu? Întrebãri. junghi în coaste. hepatitã cronicã. De ce a ales aceastã formã de manifestare? Dar mai bine sã-l ascultãm din 197 . ºi eu. sau negru? Cât este de scump? Cât trebuie sã „consumi” ca sã te faci mangã? Poate sã bea asemenea vin ºi bunicul meu bolnav de diabet. decât cã Vinul de post a fost denumit aºa. cardiac sub tratament. De fapt. iar alb se numeºte alb.

000 de biserici construite dupã 1990. condiþia umanã grav mutilatã a românului se transformã într-un diform sunet de alarmã pe care cautã sã-l punã în scenã. Se pare cã pentru autorul cãrþii. Moartea tragicã a statului social”. „Imuni ca oaia cãpiatã”. sã-l deconspire. pot sã vã dau unele relaþii. timp în care s-au închis peste 300 de spitale 198 . situaþii care pânã la urmã se contureazã ca niºte pastile cumplit de reale ºi dureros de amare pentru mioriticul popor român pornit acum pe o cale divergentã de curgerea milenarã a timpului pe acest colþ de lume. dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilã manifestare. „Chiu ºi vai. cu pamfletul. Ceea ce atrage atenþia încã de la prima vedere sunt titlurile care încearcã sã sugereze plastic ºi incitant conþinutul schiþei. doar ca la final sã-þi descoperi o lacrimã strivitã în colþul ochiului. se aflã de fapt în situaþia de a fi compãtimite pentru soarta nedreaptã la care sunt supuse printre meandrele unei democraþii ciudate ºi uneori cu tente abracadabrante. bântuit de spectrul celor peste 20. ori crapã iapa”. deºi descrise în limbaj voit umoristic. mi-am cam ieºit un pic din þâþâni ºi atunci. a situaþiilor halucinante. „Eu cu cine fac banking”. ca sã nu audã ºi ceilalþi. Nãucit de invazia agresivã ºi pretins salvatoare a bisericii asupra nenorocitului de român. Cartea este formatã din circa 80 de schiþe cu o tentã vãdit umoristicã. sã-l arate cu degetul ºi poate. deºi cunosc la perfecþie sã trag cu puºca ºi mitraliera. Nãucit de o politicã dezastruoasã. Sã trecem cu privirea peste o serie de titluri: „Mãru’ mai mic. majoritatea schiþelor din carte par desprinse din lumea lui Charlot. care se dovedeºte un fin receptor al evenimentelor cotidiene. „Sfânta pãruialã”. „Agresiune la capra podului”. ciudat. ci bine „scos din þâþâni”. filozofie”. dar simpatic. în care autorul se joacã mereu de-a „râsu-plânsu”. dat fiind cã situaþiile în care se regãsesc personajele. din toate poziþiile folosind arma de temut a umorului fin. ºi multe altele cu titluri tot aºa de „instructive”. „De ce adunã bãrbaþii scame în buric”. cum ar trage cineva nu numai lejer indispus. am ales ca sã trag aºa cum pot. „Pensionaru’ informat”. „De doi bani. doar aºa la ureche. când s-a ajuns la situaþia-limitã în care „ori se rupe hamul. trage la foc cu foc ºi la foc automat. „Din categoria „ba pe-a mãtii”. Pãstrând proporþiile. acel personaj mic. sã încerce la modul literar pregãtirea românului obiºnuit pentru iminenta sosire al ceasului al doisprezecelea. sã-l aducã la cunoºtinþa tuturor. sau nimic”. pe-un picior de plai”.” ªi trage autorul. al ceasului când nu mai e cale de întors . „S-a suit scroafa-n copac”. care aparent stârneºte râsul.Gabriela Aprodu nou explicaþiile autorului însuºi din acelaºi „Cuvânt înainte”: „Cât priveºte cartea aceasta.

nu vã miraþi. cã mari tâmpenii ºi monumentale gogomãnii. unde cicã s-a fãcut o altã descoperire de proporþii. Autorul este puþin încurcat de avalanºa de mãrturii materiale ale existenþei înaintaºilor bisericii deoarece. cu dor de ducã spre cele zãri. atestate de cãtre bisericã precum cã i-ar fi aparþinut de drept sfântului. locul unde se gãsesc multe obiecte care mãrturisesc existenþa vechilor sfinþi. populatã de popi burtoºi cu buzele veºnic unse cu grãsime. cu prea mare mila Ta. „Sfânta pãruialã”. De data aceasta este vorba de un spin (da. În „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. deºi din lemnul Sfintei Cruci sunt atâtea aºchii încât se depãºeºte cubajul a trei pãduri. ºi el ºi-a pierdut cu totul credinþa în ceea ce propovãduieºte un cler corupt ºi lacom. de unde zilnic se aude „un cântecel plin ochi.n. s-o dau niþel cotitã ºi prin Marea Britanie. în câteva dintre schiþe. din coroana pe care a purtat-o Mântuitorul. De asemenea. se mai gãsesc astãzi numai 32 de capete ale acestui sfânt. Regãsim ºi acest aspect în schiþe precum „Distracþie cu Iov”. autorul îºi manifestã în unele schiþe aversiunea sa faþã de americani. „Biblia a scris-o popa?” ºi altele. postdecembrist”. una bucatã spin. Parcã-l ºi vedem pe autor rugându-se în stilul descris în carte: „Iartã ºi miluieºte Doamne Dumnezeule. Cred cã asemenea multor oameni care mai credeau în ceva sfânt pe lumea aceasta. mustind de prostie.” Este normal ca gândul sã îl poarte spre Italia. pe care ºi-o mãrturiseºte chiar ºi în cântecul fredonat în baie. ne aratã cu degetul o altã faþã a lumii acesteia. doar pe timpul lui Isus!!!). dintr-o specie perfect spinoasã ºi necunoscutã. a aºa-zisului om cu frica lui Dumnezeu ºi. ce mai rãmãsese din Babilonul antic aflat la nord de Bagdad.) dându-ºi cu falsã smerenie ochii peste cap ºi abþinându-se sã nu izbucneascã într-un râs din acela sãnãtos. valabilã cu documente în regulã. a fost singurul popor din 199 . „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. autorul iese din tiparele „omului nou. în Italia au fãcut una cu pãmântul lãcaºuri de cult aflate în picioare de peste un mileniu ºi jumãtate. o schiþã scrisã la persoana întâi autorul îºi dezvãluie firea avidã de cunoaºtere. un popor din rândul cãrora vãcari ajunºi la manºa unor pãsãri de oþel au distrus centrul istoric al Dresdei. care nu poate fi stârnit decât de o glumã bunã. în ceea ce priveºte capul Sfântului Ioan Botezãtorul.Vinul de post ºi viaþa românului ºi aproape 1000 de ºcoli. kit care ni se înfãþiºeazã acum sub forma unui linþoliu pictat. þara unde se gãseºte „kit-ul de supravieþuire prin înviere al Mîntuitorului nostru Isus Hristos”. din ultima vreme. se mai întâlnesc în cãrþile Tale…”(Distracþie cu Iov n. au distrus podurile Florenþei. Dupã cum spune autorul „Poate cã la înapoiere spre România. pe care îi considerã un popor fãrã istorie ºi fãrã nici un respect pentru istoria altora.

de ieri. sã poatã glãsui în faþa mulþimilor. Iar în încheiere. nu este a urmaºilor voºtri. personaj important al zilelor noastre se documenteazã citind circa patru pagini ºi jumãtate dintr-o carte numitã „Istoria României”. în educaþie etc… Se vede cã autorul nu considerã invenþiile politice ca fiind de azi. ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Þineþi minte! România nu este a voastrã. majoritatea schiþelor se axeazã pe situaþii care pot fi deseori observate în þara noastrã în conduita politicienilor noºtri. sârbi. cu centrul electoral la Rovine în câmpii. a ucis coreeni. ªi. sau a creatorului contemporan în general. „De-i Osama sau Obama…” Totuºi. Goethe 200 . vietnamezi. Mircea a trasat ferm circumscripþia. Tolstoi. ºi a urmaºilor. Din aceastã categorie pot fi amintite schiþele: „Sfânta prostie americanã”. Poþi sã ai tu talent. ci ca datând din zorii istoriei acestui popor iar aceasta se poate sesiza mai ales în schiþa: „Micã istorie electoralã” în care eroul. autorul face unele precizãri: „Cu ocazia scrutinului electoral. Acesta s-a trezit pe nepusã masã cu un contracandidat la domnie în persona unuia. România este a mea ºi a urmaºilor mei. în care se dã ca exemplu o situaþie din timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân. iar urnele erau pregãtite din timp ºi apoi folosite pentru a pãstra rãmãºiþele pãmânteºti ale Opoziþiei. fiind ev mediu ºi deci era necesarã o strictã economie bugetarã.Gabriela Aprodu lume care a folosit arme de nimicire în masã. personajul se comportã apoteotic: „… asemeni lui ªtefan cel Mare. irakieni. pânã în veacul veacurilor. aºa cum îi este obiceiul la ocazii festive. afgani ºi cetãþeni ale altor popoare care nu au atacat ºi nici nu aveau de gând sã atace vreodatã Statele Unite.” sau: „Alegerile pe timpul acela. mai ceva decât Dostoievski. Vlad. aºa cã pentru motive doar de el cunoscute. ªi în încheiere sã tragã o înghiþiturã de trãscãu. pornind de la aceastã rivalitate.” În ceea ce priveºte situaþia scriitorului. autorul împãrtãºeºte întru totul pãrerea multora dintre cei care încercã sã aducã ºi ei ceva nou pe pãmântul acesta într-o perioadã în care amorþeala creierelor devine logaritmic pandemicã ºi chiar spune aceasta cu un fel de rictus amar în schiþa „Am vrut sã mã fac Einstein”: „De ce sã mai scrii în ziua de azi. de unde observãm cã prezenta comasare a alegerilor are un precedent ilustru în istorie. se þineau într-o singurã circumscripþie electoralã. loviturile politice se dãdeau mai ales în zona gâtului. direct din sticlã. urmaºilor mei. un popor care a ridicat barbaria ºi dreptul celui mai tare la rang de lege organicã.”. când ºi aºa nu te citeºte nimeni. Balzac. considerând cã are în felul acesta un oarece avantaj. „Osama bin Laden ºi þaþa Veta”.

Tolstoi. care în lipsã de muºchi. Din pãcate… 201 . nu a þãrii noastre. care sã le aducã dureri de cap ºi tulburãri de memorie urmaºilor. Faulkner ºi alþii din aceeaºi categorie sunt niºte bieþi amãrãºteni rãtãciþi în jungla umanã. dar asta-i realitatea. Newton. Pitagora. Kaka. s-au apucat ºi ei de ceva curat nefolositor. Balzac. aºa cã dacã e sã te iei dupã un sondaj de opinie în marea masã a cetãþenilor. sau a lui Adrian Puradelu’ Minune. Shakespeare. ci a întregii lumi cunoscute la ora asta. Arhimede. faþã de un Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger. ajungi la concluzia certã cã Dostoievski. O fi poate dureros. este un copilaº mic în materie de popularitate. Einstein. nu ajungi nici la nivelul unghiei mici de la mâna stângã a lui Florin Salam. Max Plank. Sylvester Stalone.Vinul de post ºi viaþa românului la un loc ºi tot în materie de audienþã la marele public de azi. Messi. nu sunt decât niºte rataþi.

la Universitatea din Bucureºti. întâia noapte de rãzboi”. Debutul literar al Mirelei Roznoveanu se produce în 1970 în Revista "Tomis" din Constanþa. din scrisori. gândurile. într-un registru luminos.UN NUME SINONIM CU TITLUL MAGNA CUM LAUDE Mirela Roznoveanu. aceasta îºi ia licenþa în filologie. strãin ºi comparat. este un roman de dragoste de un profund lirism.sunt redate ºi refãcute din evenimente prezente. eseist. cum ar fi „O moarte care nu dovedeºte nimic” de Anton Holban. Locul acþiunii este oraºul Constanþa. aceasta devine redactor al 202 . Sentimentele. solistã de operã . tratate uneori. în SUA. prin contrast. School of Information Science. iar din 1971. în 1996 de la Pratt Institute. Curpaº Mirela Roznoveanu O definiþie narativã a vieþii ca scenã „Destinul nu poate fi pãcãlit.Lecturi dupã lecturi Octavian D. cartea scrisã de Mirela Roznoveanu. din propriile pagini de jurnal sau din amintirile celorlalte personaje. „Nuntã în cer” de Mircea Eliade sau „Ultima noapte de dragoste. „Platonia”. redactor de reviste. trãieºte din 1991 la New York City.” La prima vedere. vom descoperi cã avem de-a face cu un autentic roman de analizã psihologicã. MIRELA ROZNOVEANU . cu o lucrare de gramaticã istoricã. Tema este iubirea ºi cãsãtoria. într-o familie de intelectuali. jurnalist. grav. cercetãtor de origine românã în dreptul internaþional. ce poate fi aºezat cu succes alãturi de scrieri celebre. critic literar. Mirela Roznoveanu obþine un Master in Science magna cum laude. Nãscutã la Tulcea. New York. romancier. de Camil Petrescu. În SUA. Pe mãsurã ce avansãm cu lectura însã. poet. limpede. trãirile sufleteºti ale eroinei – Platonia Elena. alteori. într-un registru sumbru.

etc. Între 1975-1978.1989 lucreazã ca redactor principal la revista "Magazin" editatã de ziarul "România Liberã". În aprilie 1989.O definiþie narativã.. volumul I 1983. transformându-l în primul ziar independent ºi anticomunist din România. În 1996 aceasta devine membru al Facultãþii de Drept a New York University (NYU) ºi ocupã funcþia de cercetãtor în dreptul internaþional ºi comparat. Mirela Roznoveanu se stabileºte la New York. "Convorbiri Literare". 2004). propus pentru premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. aceasta obþine Premiul pentru literaturã comparatã 2008 al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã din România. "România Literarã". jurnal online de cercetare juridicã. 1988). "Viaþa Româneascã". Între 25 decembrie 1989 ºi 31 ianuarie 1991. poeme. aceleiaºi publicaþii. autoarea colaboreazã la emisiunile culturale ale Televiziunii Române. În 2005. membru în Consiliul de Conducere ºi membru fondator al Societãþii “R”. În 1978. "Contemporanul". având gradul academic de profesor asistent.. În 2008. 1999). etc. 1997). „Viaþa pe fugã” (roman. publicat de NYU Hauser Global Program (Web site-ul jurnalului) ºi cercetãtor cu gradul de profesor asociat. volumul II . MIRELA ROZNOVEANU – SCRIITOARE PROLIFICÃ Din ianuarie 1991. Mirela Roznoveanu publicã criticã literarã în revistele "Luceafãrul". în urma aºa-zisului “proces al ziariºtilor” din “Grupul Bãcanu”.1991). 203 . aceasta este publicist-comentator la Ziarul "România Liberã". Eseuri”. „Timpul celor aleºi” (roman. îi apare la Editura "Cartea Româneascã" volumul „Lecturi moderne”. „Elegies from New York City” (2008). Mirela Roznoveanu este „transferatã disciplinar” la Ziarul "Muncitorul Sanitar". „Civilizaþia romanului. Mirela Roznoveanu este membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi membrã a Academy of American Poets. „Born Again – in Exile” („M-am nãscut a doua oarã în exil”. „Toward a Cyberlegal Culture” („Cãtre o culturã juridicã virtualã. iar între 1978 . 1999). 2002). „Platonia” (roman. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote”. Printre volumele semnate Mirela Roznoveanu se numãrã: „Civilizaþia romanului” (eseu despre romanul universal. (2008). „Totdeauna toamna” (roman. scriitoarea este redactor ºef al GlobaLex. Autoarea face parte din grupul de ziariºti care în 23 decembrie 1989 scoate ziarul "România Liberã" de sub tutela administraþiei comuniste.

iubita lui. dar ºi a lumii care face acest eu. Ceea ce visase cã ar fi putut exista se afla înregistrat pe o biatã peliculã?” TRECUTUL . dar suntem purtaþi ºi înapoi.. doar superficial. hotãrârea ºi tenacitatea de care Marian Moga dã dovadã în cercetãrile pe care le face pentru a o întâlni pe aceastã necunoscutã. acesta vizioneazã o casetã cu o înregistrare de la unul din spectacolele artistei. notele unei personalitãþi puternice. prin prejudecãþi ºi tabuuri sociale. în prezent soþia lui Virgil ºi mamã a trei copii. Dacã ne gândim la romanul „Adam ºi Eva”.Octavian D. ei îl vor include ºi pe Marian în „celula de rezistenþã” din care fac parte. Aflat în vizitã la amicul sãu. „Cu rãsuflarea tãiatã. Platoniei. în timp. Ar fi vrut. Lor li se alãturã Marian Moga. semeþie ºi chiar orgoliu. prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de Adrian Morariu ºi Matei.. Acþiunea romanului începe în iarna lui 1988 ºi se încheie în noiembrie 1989. în 1972.” MARIAN MOGA Patru bãrbaþi. Matei ºi Octav Niculescu au fost îndrãgostiþi de aceeaºi femeie. pentru cã Adrian Morariu ºi Matei sunt implicaþi în lupta anticomunistã. ci mai cu seamã un aer difuz de inteligenþã. care aflã întâmplãtor de existenþa Platoniei. Curpaº Despre romanul „Platonia”. vai. Adrian Morariu. Marian se lãsã invadat de farmecul acelei femei. Jean Dumbravã. Doamne Dumnezeule. Romanul ne poartã de-a lungul unei existenþe a cãrei povestire este deopotrivã o istorie a eului numit Platonia. pãrea cã nu voia cu niciun chip sã iasã în evidenþã. curajul. dar care. sã fie a lui. 1973. Înþelepciunea vârstei ºi buna cuviinþã nu îi dau voie lui Marian Moga sã îºi mãrturiseascã direct dragostea pentru o himerã – Platonia. Jean Dumbravã. Dan Cristea spunea: „Romanul semnat de Mirela Roznoveanu este romanul intimitãþii ºi identitãþii unei femei. încredinþându-i o misiune ce va atrage dupã sine sfârºitul tragic al personajului. „În luna februarie a anului de graþie 1989”. Jean Dumbravã. am putea spune cã Marian 204 . de la prietenul sãu. Îl surprindeau nu doar chipul ºi vocea aceea. Cea pe care au iubit-o ºi încã o mai iubesc este Platonia. Intriga amoroasã se împleteºte cu elemente de suspans. în perioade diferite ale vieþii acesteia. paradoxal.CHEIA PENTRU PREZENT ºI VIITOR Trebuie remarcate însã. 1974. identitate deloc fixã sau fixatã. despre care crede cã este femeia visurilor sale.

” Platonia are conºtiinþa cã „depindea de hotãrârea acelui om care o þinea în braþe. De fapt. ªi eram otrãvit de gelozie. Platonia simbolizeazã trecutul cu care aceºti oameni încã mai încearcã sã comunice.. un compozitor de excepþie. drumul lor era hotãrât doar de ei doi. ce se impun ca o obsesie. „am fugit ca sã nu mã angajez prea mult. Mã enerva prin directeþe. spune el.O definiþie narativã. eram invidios pe intuiþiile ei. Tocmai de aceea. Mã inhiba. pe care crede cã a descoperito în Platonia. Vrei sã spui cã-mi era fricã? Mã simþeam ca un animal ameninþat în echilibrul lui. Ei. de patetismul ei. un om respectabil. Voiam sã fiu liber ºi nu dominat de ceva care mã modifica. „Faptul cã pânã ºi amintirile lor se completau le dovedea cã fuseserã predestinaþi dintotdeauna ºi cã dacã soarta fusese bunã adunându-i.” 205 . ei reuºeau de minune sã-ºi batã joc de ea. în speranþa cã vor descoperi acolo cheia pentru un prezent ºi un viitor ideal. distrugându-i lucrarea. De acum înainte. ci doar suprafeþe calme. Totuºi. „Dacã vrei”. Adrian Morariu ºi Matei. Mã temeam sã nu mã anexeze talentului ei. la Cluj. Niciunul dintre ei nu îºi propune sã disimuleze. de care se înlãnþuise. sã nege interesul pentru soþia ºi mama copiilor lui Virgil. þine minte. da. acelaºi sentiment al aflãrii femeii ideale în persoana Platoniei îl trãiesc ºi ceilalþi bãrbaþi care au fost. Destinul se plictisise sã-i tot mâne din spate. ºi el nu hotãra nimic.. Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu ani buni în urmã. pentru cã el este un bãrbat cãsãtorit. pe vremea studenþiei ei. Platonia afirmã cã „este într-adevãr.. cândva. îmi modifica cele mai adânci structuri ale existenþei. de forþa ei vijelioasã. Moga se aflã în cãutarea perechii divine. Eram însurat. îmi deturna pur ºi simplu gândirea. îndrãgostiþi de ea. Nu are adâncimi ameþitoare. relaþia cu Adrian Morariu îi aduce convingerea nestrãmutatã cã el este soarta ei. ºi toate astea erau amestecate cu iubire. nu are puterea sã se implice într-o relaþie de duratã. ADRIAN MORARIU Despre Adrian Morariu. poveºtile lor alcãtuind încã un roman în interiorul romanului.. Aºa este ºi muzica lui.” Povestea de iubire pe care acesta o trãieºte cu Platonia are în ea ceva de aventurã eroticã. în care sã pot lucra la muzica mea. Adrian Morariu însuºi îºi mãrturiseºte laºitatea ºi cruzimea cu care s-a despãrþit de cea pe care o dorea. aºa cum ºi-ar dori Platonia.” Platoniei. pentru Jean Dumbravã. o iubire imensã. decât o viaþã alãturi de neliniºtile. Mã gândeam cã pentru cariera mea era mai confortabil un cãmin liniºtit.

cãutarea lor.. dacã încã mai trãia. Platonia este legatã de aceºti patru bãrbaþi prin legãturi puternice. Pentru cã o iubeam nemãsurat de mult. Fiecare dintre aceºti bãrbaþi a refuzat ºansa oferitã de destin de a se împlini prin dragoste. Cu ajutorul lui Titi. Jean ºi Matei este dramatic. ªi asta mã ucidea ºi pe mine. Ajunsã la momentul în care ar fi putut sã se simtã împlinitã ca soþie ºi mamã.Octavian D. Adrian Morariu ºi Matei o cred pe Platonia moartã. o urmãreºte ºi o împiedicã pe Platonia sã se mai bucure de ceea ce îi aparþine. Mai întâi plecase din casa lui Jean. Dramaticã de altfel. ofiþer în marina comercialã. „În vara în care l-a cunoscut pe Virgil fugise de un an din Cluj.fãrã a mai ºti nimic despre ea. Platonia se decide sã pãrãseascã definitiv Clujul. alãturi de Platonia.. dragostea pentru ea rãzbate din fiecare cuvânt ºi gând al lor.. Matei mãrturiseºte: „ªi mie mi-a fost greu. cu Jean Dumbravã. se cãsãtoreºte cu Virgil. romanul lui Mircea Eliade. a pus la cale un fals: a corectat în cartea de 206 .... atunci când a trebuit sã o ucid în minte pe Platonia. este ºi evoluþia Platoniei. în corul operei. lipsit de simplitatea mãrii”. Andrei Mavrodin ºi Barbu Hasnaº evocã imaginea celei pe care o iubiserã – Ileana . femeia despre care Marian Moga gândeºte cã are „ceva ademenitor. Chiar ºi aºa. cu Matei ori cu Octav Niculescu. Trecutul nãvãleºte în prezent. Ea este femeia alãturi de care s-ar fi realizat sufleteºte ºi de aceea. La fel ca ºi Adrian. de a remedia acea rupturã totalã pe care ei o iniþiaserã. tot mai furios pe darul ei nenorocit de a ieºi în evidenþã ºi de a avea întotdeauna dreptate. din vremea relaþiei ei cu Adrian. vãrul ei care o iubea în tainã încã din copilãrie. Tot astfel dupã cum în „Nuntã în cer”. aceasta începe sã retrãiascã trecutul ºi de aici se naºte drama. dar totuºi prea complicat.ATUNCI CÂND A TREBUIT Sà O UCID ÎN MINTE PE PLATONIA. tot mai bolnav de gelozie.. mai sclipitoare. Este genul de „soþie devotatã ºi ambiþioasã sã aibã o casã cât mai frumoasã ºi mai curatã. o gelozie stupidã. Curpaº „. κi dãduse demisia de la Operã. nu este fãcutã sã rãmânã o simplã gospodinã sau o voce oarecare în corul operei din Constanþa.” „NOIEMBRIE 1989” Universul în care trãiesc Adrian. nevãzute.” Dupã acest eºec. frenezia cu care doresc sã o regãseascã pe cea pierdutã au un sens aparte. devine primordialã. iar dorinþa de a o regãsi.” Cu toate acestea. κi gãseºte o slujbã la Constanþa. Jean.. Lucruri banale îi trezesc amintiri puternice. împreunã cu care îºi clãdeºte un cãmin.

Ai cântat extraordinar. atunci când îi spune: „Un cântãreþ cântã aºa cum este. Cine sã mai aibã vreo speranþã? În timp ce pleca acasã. este capabilã de a realiza un rol perfect ºi unic prin frumuseþea ºi mãreþia lui.. Platoniei i se refuzã ºansa de a gãsi dragostea. plini de o resemnare împãcatã ºi demnã mai nãzuiau sã cuprindã imensitatea mãrii. În viaþa personalã. era singurã aici. pe întinderea malului ºi a cerului oglindit în apã. Adrian Morariu are premoniþia faptului cã Platonia va reuºi pânã la urmã. Platonia avea privilegiul albului imaculat al veºtmântului de scenã.” Povestea vieþii Platoniei este una neîmplinitã.O definiþie narativã. minunatã ºi bunã. divinã. glasul îi va suna urât ºi meschin. De altfel. magnificã. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva. Noiembrie 1989. Poate cã îºi identificase prea mult viaþa cu iubirea ei pentru Marian.. simþi cum intrã parcã încet în pãmânt.. rolul vieþii ei. Avea 28 de ani împliniþi.. Toate celelalte din jur îºi trãiserã moartea. Platonia este Carmen. Acesta este reþinut de autoritãþile comuniste. Platonia „a înþeles cã soarta lui Marian era pentru mulþi ani de aici înainte pecetluitã. Tu eºti frumoasã. iar iubirea ºi devotamentul ei rãmân fãrã rãspuns. pentru cã nici iubirea ei cu Marian Moga nu va avea finalitate. ea dovedeºte genialitate.. din care doi ochi aprinºi. pierduse orice speranþã de a mai avea un cãmin al ei.” Motivul mãrii simbolizeazã sacrificiul de sine al artistului care a reuºit sã îºi împlineascã menirea. moartea Platoniei se produce imediat dupã momentul unui imens succes de scenã. asemeni unui braþ tandru.. o Carmen despre care cei care asistã la spectacol spun cã a fost „extraordinarã. Dacã un solist este urât sau meschin.” „AI CÂNTAT EXTRAORDINAR” Aflatã în pragul divorþului de Virgil ºi fãrã nãdejdea de a-l mai întâlni vreodatã pe cel drag. Aceeaºi moarte care o îmbrãþiºa acum ca o bucurie de al cãrei înþeles nu mai ºtia nimeni. Platonia alege sã îºi punã capãt zilelor în mare. copii. curtenitor. „tu eºti frumoasã.. minunatã ºi bunã”. care arbora masca unei vieþi trãite. este înghiþitã de valurile sãrate ºi îngheþate. un bãrbat care s-o iubeascã ºi cãruia sã-i dãruiascã întreaga ei iubire. ªi a ei o datã cu a lui..” 207 . Dacã este bun ºi frumos va cânta splendid. Ca artistã însã. arestat pentru „o chestie politicã”. Iar vântul. „Între statuarii stabilopozi.. muncã „solistã” cu „coristã”.” În mod paradoxal.. apuca din când în când franjurii frumosului fular ºi îi ridica alintându-i Platoniei obrajii reci.

Platonia pare a fi predestinatã pentru eºec în dragoste. paradisul pierdut este o realitate cãreia ca pãmânteni. Platonia zãri deºertul cãutãrii a ceea ce avea sã piardã. Adrian urma sã plece. „În anul în care ea venise la Constanþa.” Phoenix. ajunsese aproape. atunci când aceasta rememoreazã perioada de început la Constanþa. Romanul se încheie simetric. zbuciumului. Curpaº ULTIMUL SPECTACOL Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmaþia unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizatã. pentru cã toate aceste fapte mãrunte au declanºat sfârºitul.. Tragismul destinului ei reiese cu precãdere din aceastã imagine terifiantã de la sfârºitul cãrþii. aproape irealã a acestei femei. ne dãm seama cã toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidã. chinul interior. Deznodãmântul are loc în preajma apei.. lãsându-se îngheþate. Într-o dupã-amiazã foarte geroasã. care de obicei rãmâne intangibil. dar poate hipnotiza. Apa este elementul central al romanului. marea îngheþase pânã în larg. Nici în ruptul capului Nona nu voia sã meargã mai aproape de hotar. ca simbol al zbuciumului interior. Patina curajoasã. faptele mãrunte – „Înainte. de locul acela care pe ea o atrãgea atât de mult ºi unde valurile cedau frigului. mersese pe placa îngheþatã a mãrii ceva mai mult de un kilometru. ea reprezintã idealul. Pentru cã „toatã lumea din teatru aflase cã este ultimul spectacol al Platoniei. Suferinþa cutremurãtoare a Platoniei poate fi ghicitã încã din primele pagini ale cãrþii. suferinþa îndelungatã trãite de eroinã. fãcând haz de spaimele Nonei.” – capãtã semnificaþii majore.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real ºi fabulos.Octavian D. Prin numele pe care îl poartã. Iatã de ce. al iluziilor urmãrite cu tenacitate ºi consecvenþã de personaje. Voia sã se uite pe ea. În simbol. atunci când ea se uneºte cu marea. Arizona 208 . cu cer încã senin ºi fãrã vânt.. trebuie sã îi facem faþã. Într-un astfel de context. acest lucru probabil cã nu va mira pe nimeni.. Din nefericire.. Mai avea puþin. ce pune în evidenþã drama profundã.” În final. þãrmul era deja departe.

legãtura de prietenie care existã între cei patru. respirã sã nu uiþi. priveºte mu(l)t ºi vorbeºte puþin. care. Gheorghe Mocuþa (Balada profului de francã). Iaºi. cu o copertã lucioasã ce încadreazã în roºu chipul din medalion al fiecãrui autor. mai cã-þi inspirã un poem: „respirã/ sã nu uiþi/ Balada profului de francã/ Ceremoniile/ întâmplãri crepusculare ºi alte poeme” Volumele adunã grupaje reprezentative de poezii din creaþia celor patru autori. cel puþin doi câte doi dintre ei. Editura TIPO MOLDOVA. e chiar legãtura proprie optzeciºtilor. Întreaga colecþie atrage atenþia prin condiþiile grafice deosebite. mereu tãcut. Ioan Matiuþ (respirã sã nu uiþi) ºi Traian ªtef (Ceremoniile). se intersecteazã.Lecturi dupã lecturi Lia Faur Ceremonia respiraþiei ºi alte întâmplãri din vest* Cele patru cãrþi despre care mi-am propus sã scriu au câteva trãsãturi în comun. prin modul de abordare a criticilor. dacã este vreuna. dar ºi ca generaþie. au apãrut la Editura Tipo Moldova. descoperã originalitatea artisticã de la un volum la altul ºi se descoperã pe sine prin fiecare poem. iar cititorului nu-i rãmâne decât sã jaloneze printre texte ºi sã dezlege marca stilisticã. Traian ªtef Ceremoniile. Ioan Matiuþ. Colecþia OPERA OMNIA. iar dacã se întâmplã sã le priveºti întinse pe masã. ºi toþi cei patru scriitori trãiesc în vestul þãrii: Vasile Dan (întâmplãri crepusculare ºi alte poeme). legãtura. totuºi. Balada profului de francã. datã de valoarea scrisului fiecãruia. întâmplãri crepusculare. în parte. Traian ªtef e un poet cuminte. Cel puþin trei dintre ei se cunosc de o viaþã ºi participã la evenimentele literare cu constanþã ºi autoritate. în colecþia Opera Omnia. Alexandru Cistelecan îl numeºte pe Traian ªtef „ultimul mohican” al generaþiei 80. dintre verbal ºi paraverbal. Cred cã *Vasile Dan. diferiþi. dintre poeme. 2011 209 . Gheorghe Mocuþa.

dar cuvintele sale nu vor fi bilete închise în sticle. „Fericirile” fiindu-i frânturi de existenþã fericitã.copil mare. care scot la ivealã un Poet . Tristeþea se insinueazã doar când te gândeºti cã interogaþiile poetice nu sunt pentru a primi vreun rãspuns. comunicând doar din priviri. 192) Fãrã a lua vreo mãsurã. sau cã Alexandros a murit demult… 210 . 9) Existã în poezia sa o resemnare obositã.Lia Faur aceastã „muþenie” îi este caracteristicã ºi în scris. care trimite epistole lui Alexandros. pentru cã ele sunt însãºi vocea scepticã a poetului din vest. „în altfel”. însã doar în final (ca pentru a nu lua numele Domnului în deºert. Traian ªtef are aerul unui tribun. ºi nu se fereºte sã-ºi clãdeascã o lume idealã. încifrându-se. în rolul principal. mascându-ºi în acest fel dramatismul existenþial. care trimitea scrisori în neant). dar îi oferã ºi un suport unde se poate exprima în continuare. sau descifrându-se de la sine. Cu accente de teatru antic. cu toga pe umeri. Poetul – copil mare se revoltã în faþa celui care grãieºte. În volumul de faþã. p. adesea. ºi am cãutat sã descopãr acest „la fel” la Traian ªtef. dintr-un acut spirit patriotic (îmi aminteºte de un film cu Russel Crowe. „când cu degetul pe nisip”. unde poemele sale parcã ºi-ar pune palma pe gurã. selecþia de poezii a lui Traian ªtef începe cu „Fericirile” (cum îmi amintesc de „Fericirile” îngânate la stranã în sãrbãtoarea de Paºti!). a înþeleptului faþã de existenþa textualã banalã. dimpotrivã. ce îi conferã anonimatul existenþial. ci îºi pãstreazã la limitã starea de luciditate apelând la sentimente. p. poezia lui Traian ªtef variazã între esenþã ºi derizoriu. În grupajul de poeme Epistolele cãtre Alexandros. dar vie încã. suavitatea versurilor din unele poeme este agresatã de realitatea asupra cãreia pare a întocmi rapoarte: „În teatrul de situaþii mãsluitorii/ Cu surâsul dezlipit/ Ca o broascã râioasã înotând/ Sã iasã din propria lânã/ Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat în prag/ O ducem la bun sfârºit/ Se auzi rãspunsul” (Înotând în propria lânã. scrisul sãu diferã de la un an la altul. dar nu îmblânzeºte animalul sensibil: „Le-aº da drumul sã prindã roºeaþã ºi dragoste/ De viaþã barem cât o gãinã beatã/ ªi mai ales sã-l plezneascã peste gurã/ Pe acela care crede cã le ºtie pe toate/ Cum i-aº plezni eu peste gurã/ Cu o coadã bãloasã de peºte/ Pe aceia care se cred poeþi/ Când scuipã printre consoane/ Care pânã la urmã tot în creierul meu/ Se rostogolesc ca într-o prãpastie” (Litera A. în vântul Criºurilor. Generaþiei 80 i s-a reproºat cã „scrie la fel”. poate?). cu sandale din piele. dar e. „când mâzgãlind o foaie de hârtie”. nu devine un psihotic. marcatã în unele poeme.

el este departe de a fi livresc. În ciuda afirmaþiilor lui Bucur Demetrian (Referinþe critice.” . femeie cu sexul indolent ºi mereu receptor/ care te naºte/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte. 179) cã „Vasile Dan creeazã un spaþiu spiritualizat. în manierã camilpetrescianã. masculin sau feminin./ umed. ori acolo. de eul gemuitor. sedus de expresivitatea cuvintelor. Aºadar. iar poemul e singurul mod de a rezista sau de a pieri. iar el este printre puþinii poeþi care surprind esenþa întâmplãrii ºi o redau apoi ornamentatã stilistic./ Cu claritate vedea totul. aº putea spune cruda experienþã parizianã. Gheorghe Mocuþa încadreazã în antologia sa poeme mai vechi (1992-1994-1998). prea frumoase sã fie ignorate. ci pur ºi simplu). e încastratã într-un material solid. iar vocea sa se naºte dintr-un îndelung exerciþiu de sincronizare a trãirilor sale cu exprimarea voit echidistantã ºi. deloc facil sau ostentativ. poate doar sceptic în privinþa realitãþilor 211 ./ cu un picior în aerul negru. p. prea profunde sã fie interpretate. pufos. O prefer pe cea de-a doua pentru cã poetul ignorã balastul lingvistic ºi schiþeazã delicat în spatele concretului. dacã existã vreo suspiciune./ Dimineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit. asemenea unei uitãri de sine. tare. Al treilea. aparent. vigilentã ºi analiticã sau destinsã ºi visãtoare.. conteazã cum o faci. Persoana a II-a ºi a III-a înlocuiesc în mai toate textele persoana I ca ºi cum el trãieºte în fiecare câte puþin: „într-o zi visã cum va fi. 52) Discursul sãu nu e deloc revoltat. „totul sau nimic”. ori aici.” (poemul.” (Stare. poeme din experienþa parizianã. În discursul sãu liric se regãseºte un cod al artei manieriste de un erotism estetizant care sporeºte taina suprapunerii de semnificaþii: „o. 115) Starea poeticã este redatã în volute uºoare care schimbã sensul realitãþii banale. e o Golgotã a celui ales sã-ºi poarte crucea.. dupã cum scrie: „din câte vãd eu tinere/ poemul ãsta al dumitale/ e o armã cu douã tãiºuri/ câtã luciditate atâtea drahme/ pe ruinele vechilor convenþii. p. Eu devine Tu. dar ºi mai noi (2002-2007). cu degetele ca niºte sfîrcuri roºii/ ºi palpitânde/ cu care îi apeºi uºor pielea pântecului ce tremurã/ excitat. ºi îºi transferã identitatea asupra celuilalt. a lui Vasile Dan. privindu-ºi ca prin sticlã mãruntaiele poetice. livrescã. dar ºi din cruda experienþã româneascã. de vocea bibliotecii în care moartea ºi viaþa se contopesc. iar Tu devine Ea. Poezia celui de-al doilea (fãrã vreun criteriu de selecþie. în spirale consistente de culoare. caraghios. din decupaje geometrizate.Ceremonia respiraþiei. 160) Poetul se teme de propria fiinþã./ cu celãlalt în pãmântul moale. în rãstimpuri. cât despre interpretare. p.” (biblioteca devastatã. chiar/ el împotrivindu-se/ laº. Textele lui Vasile Dan sunt ca unele vise. p. oriunde s-ar sãvârºi. experienþa sa e una sfâºietoare.

cum o face ºi în scris.Lia Faur sociale ºi a prezenþei divine. ba dimpotrivã. p. poemele sale exprimã fragilitatea fiinþei în faþa unor hotãrâri dramatice ale destinului. dar care. prin fundul paharului. „privire 1. scrie cu bun-simþ de „provincie” despre „profesorul de francã” (în stilul binecunoscut al lui ªerban Foarþã) sau despre „navetiºtii” cãrora le-a „respirat de atâtea ori cuvintele”. cu o anumitã candoare. ci prin gura copilului. umbrã 2 etc. le-a „înghiþit/ de atâtea ori aerul” (autobuzul cu navetiºti. ce îmbinã notaþia cotidianã cu discursul ideatic. dintre cei trei. În ciuda încercãrilor la care l-a supus viaþa. Exil (2007). pe care nu le poate ignora ºi atunci nu-i rãmâne decât sã le consemneze lucid. fãrã resentimente sau judecãþi vindicative. 124) În cele douã selecþii pregãtiri pentru marea cãlãtorie (2002) ºi cãlãtorie.”. ci în lumea celorlalþi. Pentru el miracolul scurt este cel care compune intensitatea vieþii ºi de aceea îl consemneazã lapidar ºi concentrat în poeme delicate ce poartã titluri grele. 226) Ioan Matiuþ este poetul cel mai nonconformist în viaþa realã. imateriale: „umbrã 1. a prostituatei. El nu este tipul oratorului care face impresie la vreo lansare de carte. privire 2 etc. a pãrinþilor. palpabile: „stâlp 1. iar închiderea ochiului echivaleazã cu însãºi moartea. Dumnezeu îi aratã drumul spre cer. Gheorghe Mocuþa e un poet fecund. fãrã nicio justificare: „între douã majorãri de preþuri/ visez sã scriu un poem despre/ nemurirea sufletului… „ (ºapte vaci slabe. doar cã a fost înzestrat cu darul cuvântãrii poetice. p. cu naºterea: „adorm/ trag întunericul/ 212 . în loc sã ucidã. stâlp 2 etc. nu ºtie sã-ºi îmbrace speech-ul în gesturi ºi intonaþie. 79). a sinucigaºului. aºa cum îi stã bine unuia greu încercat. mai „artist”. el nu trãieºte într-o lume proprie. Existenþa sa e marcatã de ceea ce vede. ºi. poate de aceea versurile sale seamãnã cu niºte gloanþe. ironizând adesea realitatea. Iubeºte vânãtoarea. viaþa sau poezia. a preotului.” Îþi lasã impresia cã nici un zbor palpebral al pleoapei nu are loc fãrã a determina o stare. a fiinþelor care au un rol în viaþa pãmânteascã a unui poet: „unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe copil/ în turnul bisericii a rãspuns copilul/ fãrã sã clipeascã/ unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe sinucigaº/ în spatele gãrii mi-a rãspuns încurcat/ sinucigaºul/ tapându-mã de o þigarã/ dar unde-i drumul spre cer/ am îngãimat în faþa femeii fierbinþi/ ehei între picioarele unei femei/ a fãcut prostituata… ” (drumul spre cer. Nu ºtii exact ce îºi trãieºte. p. dar spune mereu ceva care sã destindã încruntarea gravã a cutãrui critic. un fior. a pianistului. cum îl numesc prietenii. trezesc la realitate pe cel adormit în ignoranþa clipei. iar trezirea (privirea). „Mocutzini”.” sau titluri volatile. nu ca lui Ion Mureºan.

123) Mã întreb. Haº. 171) Eu nu mai caut alt rãspuns. 213 . oferã un spectacol interesant al ideilor prin pluralitatea vocilor exprimate. la mine în bibliotecã).. aºa cum o mai face alt „muschetar” din vest. Aºadar. ca legãturã între lumi. cu rolul. inoculeazã starea de hipnozã ºi sentimentul apartenenþei la specia pe cale de dispariþie. în intimitate. angoasatã. „Cine este cel ce vrea ca ochiul autorului sã vadã ceea ce vede?” Apoi. Petru M. p.. neexprimat.Ceremonia respiraþiei. ritmic. multã poezie în cele patru volume. care este poetul. p. el continuã. de a menþine vigilenþa cititorului prin participarea la însuºi misterul scrisului. somnul ºi privitul. p.. ca o constatare: „ªi dracul vede multe. 116) sau „în fiecare dimineaþã/ mã trezesc din moarte/ lângã mine” (între ceruri 15. Între cele douã existenþe. 157) Ioan Matiuþ creeazã dependenþã. textele sale citite la rând. Este poezie. el îmbracã haina unui medium care face legãtura între cele douã lumi. iar starea sa de viu devine grea.. patru poeþi în patru feluri de poezie. peste mine/ exerciþiu/ al morþii (între ceruri 8. selectaþi dupã criteriul subiectivitãþii (doar cãrþile lor au ajuns. poetul nu cunoaºte cale de mijloc.” (Referinþe critice. p. din aceastã colecþie.. dar exuberantã în exterior: „pe malul tãu/ cresc munþi îmbrãcaþi/ în rochii de flori/ copaci topiþi/ în aburul crud/ al dimineþii pãscute/ de cãprioarele/ împuºcate de mine/ pe malul meu/ creºte piatrã/ peste piatrã/ peste piatrã/ cât pentru un pod” (între ceruri 49.

Bogdan Turtoi – În zbor .

precum cea descrisã de Homer în „Iliada” ºi „Odiseea”. Asociez poezia ºi arta în ansamblu unei fiinþe vii. inventate de fapt. noile ºtiinþe ale comunicãrii). aº putea pune în discuþie în ce fel e posibil adâncirea diversitãþii culturale.Lecturi dupã lecturi Constantin Iftime Pentru o limbã poeticã puternicã ºi pentru adâncirea diversitãþii culturale 1. unde coexistã douã caractere. cu totul la îndemânã. bine conturate. modelul mã ajutã sã structurez ºi acest discurs. Primul. asociat utilizãrii structurilor ºi viziunilor noi sau asociat lucrurilor poetice ºi stãrilor descoperite ºi propuse. Desfãºurarea acestor aventuri poate avea loc. Unul se referã la un limbaj poetic puternic. mai ales în spaþiul poeziei. aºezate în memoria modernitãþii. prin tehnologiile moderne ale comunicãrii. presãrate cu multe delicii. câteva concepte ce mi-au fost folositoare în aceastã perioadã. Desigur. cât ºi în adâncime. determinã extinderea imaginarului prin curaj. apoi ºi la grecii înflãcãraþi de curajul lui. Vreau sã fac vizibile. În adâncime. În viziunea mea. prin cunoaºterea atâtor ºtiinþe rafinate (ramuri din biologie. fireºte. Cele douã caractere au deschis douã mari cãi. în acest fel. mergând pe modelul geografiei culturale fãrã margini. asumându-ne coeziuni ºi raþiuni diverse. spre redescoperirea raþiunilor sau coeziunilor din diferite istorii. fizica spaþiului cosmic sau cea a atomului. Prin energia acelei 215 . sociologii de diferite genuri. pe orizontalã. preluat din marea literaturã. În adâncime. voi propune aici un model simplu. Pentru a înþelege cum se nasc modele în poezia modernã. de poeþii lansaþi dupã 1990. gândindu-mã la Ahile. unei structuri nesfârºite ºi organice. putem ajunge în spaþii noi. semiotica. aflate în mare ascensiune. am putea þine seama de beneficiile ºtiinþelor colaterale literaturii – lingvistica. pe care-l voi descrie pe parcurs. istoria comparatã. Pot fi aºa uºor asimilate toate uneltele noi ale cunoaºterii actuale ºi apoi puse la lucru. Cu al doilea concept. coerente.

poate sã-ºi anihileze astfel spaima morþii. focul poeziei. Unul primar. mereu cãtre o altã realitate. în genul Ulise. mai ales asupra formei poeziei. Caracterul lui Ahile. Sentimentele puternice ºi vitale ale acelei regãsiri a naturii primare dau strãlucire expresiei fiinþei. poate sã o rãstoarne pe cea realã. cel al lui Ulise. în termenii cunoaºterii generale. Are curajul pur. Intuieºte când ºi cum va arde focul divin spaimele create de conºtiinþã. ca în cazul lui Ahile. gãsim toate elementele acestui caracter. În miezul ei. Intuieºte o cale de ascensiune a omului. de desprindere de spaima morþii. de la început. Aheii din jurul lui Ahile se lasã însufleþiþi de curajul lui divin ºi cuceresc Troia. El lucreazã indirect. Al doilea caracter. Curajul acestui caracter þinteºte cruciº. ne oferã expresia maturizãrii fiinþei. mânia divinã a lui Ahile. cu sintaxe vii. De fapt. de altfel. Ulise. ºi prin aceastã atitudine. a creat poezia. Dacã aºezãm. maturã. cum se spune. unul lângã altul. reliefeazã nous-ul. Ahile. în aceastã serie. logosul. prima mare culturã asimilatã. polemic. Prin patos. Adicã pe cea incompletã. cu o structurã vie. Orfeu. urmându-ºi îndemnul de cuceritori. Prin sminteala divinã. Troia este expresia acelei depãºiri a limitei. Prin acest model general. Curajul aratã ca o mânie divinã deci. deci. Poezia modernã ºi-a fãcut un blazon din numele lui. vedem cum poezia. Cel puþin o concureazã mai ales la nivelul fragilitãþii noastre sau la nivelul conºtiinþei. utilizând o mulþime de mijloace. zeiþã. îºi pot putea închipui uºor cum arta lor li se aratã ca o fiinþã vie. care þine seama de cele douã cãi. se aflã ºi focul lui Orfeu. Anticipez. a geografiei primare. divine. Spiritul acestui caracter este dominat de raþiune. Una magnificã.Constantin Iftime sminteli de altã datã. Troia ar fi. O smintealã divinã. spune poetul. Ahile ºtie cum sã se mintã singur în legãturã cu prezenþa morþii. precum curajul. Cântã. Poeþii. Fiinþa puternicã. deschid orizontul cãtre noi sensibilitãþi ºi noi tipuri de autenticitãþi. Stãrile lui. fermecãtoare viclenie. Sau prin câte o frumoasã minciunã. „cel iute de picior”. Ahile. a creat lirismul. ne face sã uitãm de moarte cam în acelaºi fel. Poezia. care trimit la o cunoaºtere aflatã în ascensiune. Realitatea inventatã astfel. strãinã. De aici înþelegem 216 . dupã cum spun filozofii moderni. Grecii au ajuns sub zidul Troiei. eroul din „Iliada”. în ordine spiritualã. toate atributele lui Ahile. El determinã aprinderea focului în sufletul oricãrei fiinþe. conferã expresia fiinþei aflate în ascensiune. aflatã la marginea lumii. tocitã. curaj sau mânie divinã. are ºi conºtiinþã criticã. ca un întreg viu. îºi recãpãtã starea de organicitate. îºi asumã istoria fiinþei cu toate capcanele ei. Nu are doar atitudine. fãrã complexele neîmplinirii. El poate sã-ºi asume marile experienþe culturale. sufletul vital. cu expresii ºi cuvinte vii.

în amurgul modernitãþii secolului XX. au inventat realitãþi poetice de o originalitate frapantã. care-l potopesc cu plãceri. Neaderenþa la acest fundament al naturi clasice al lucrurilor noi ºi la coerenþele ºi raþiunile artificiale. La el. noua literatura. Deviazã de la fundamentul clasic. Îl înfricoºeazã. regula simplificãrii. altãdatã interzise de ideologia comunistã. sunt descrise toate confruntãrile interioare ale cuceritorului. Dupã 1990. ai acestui timp. „Vreau altã realitate.. cum s-a spus de atâtea ori. sau cu canoane ºi sintaxe originale. este marcat de conºtiinþã cu ale ei frãmântãri. Artã. Pe drumul întoarcerii acasã. fãrã de care omul nu ar fi om. dotate cu cuvinte noi. Îi conferã frica. Dupã victorie. cu ghimpele ºi fantasmele conºtiinþei. grecii devin vulnerabili. Aceastã modernitate este însetatã de multele utopii ale naþiunii. Omul modern. Câte mode ale poeziei europene n-au trecut pe lângã noi. ca expresie a metamorfozelor formelor culturale. primii moderni. aºa au apãrut viziuni. îngrãºate de elanul fanteziei. în anii comunismului?! În poezie. în ordinea istoriei. Tinerii poeþi au lucrat mai ales cu marii pro. a cãror mulþime ºi diversitate este determinatã tocmai de ascensiunea ºtiinþelor ºi tehnologiilor. neconsumate bine în comunism. Vrea expansiune doar. cum expansiunea omului nu are margini. omul nu-ºi asimileazã bine memoria. Conºtiinþa puternicã dã un sens acestui drum. dar îl ºi armeazã cu elan puternic. au apãrut ºi mulþimi de epigoni. cum ar fi cele din domeniul sexualitãþii sau ale argoului. culturale. în mare parte. Spaime K.. Modernitatea vrea extinderea canonului. Poeþii au avut aºa multã materie de prelucrat. În volumul meu de poezie. li se întâmplã tragedii la fel de mari.. stabil. cu o mulþime de lucruri. Desigur. ca în timpul asaltului Troiei. Ele apar dintr-o prea mare contorsionare a spiritului. 217 .Pentru o limbã poeticã puternicã. merg pe mâna ta”. Universul poeziei se extinde mereu. am inventat un tip de spaime. spaima creºte. cu o conºtiinþã ºi un elan puternic. conºtiinþa criticã premerge elanului creator.. Aºezat astfel. În cele din urmã. în jurul creatorilor. În „Odiseea”. 2. Sau a revenit la istorii culturale occidentale. ªi-i legitimeazã elanul. Neliniºtile îi sunt determinate de mulþimea lucrurilor culturale ºi concrete. se îndepãrteazã de patosul ºi logosul de care vorbesc grecii. le-am numit. istoriile ºi culturile. Fantasme. Apoi îi sunt puse la dispoziþie o mulþime de unelte ale cunoaºterii ºtiinþifice. În felul acesta. Ele îl ademenesc precum sirenele pe Ulise. Geografia culturalã a lui este infinitã. De fapt. a regãsit realitãþi diverse.

ceºi asumã încercãrile istoriei – le asociez cu relaþiile dintre generaþiile de poeþi de la noi: generaþia ’80 ºi generaþia de dupã ’90. Cu acest curaj se va lupta ºi cu troienii. a mers mai departe fãrã Ulise. între timp. Foarte mulþi din corifeii acestei promoþii au citit în cenaclurile lor: „Universitas”. ªi pe Penelopa. în interior. expresia modernitãþii aflate la maturitate. la noi. pânã la sintaxe ºi ritmuri. în spaþiul strâmt al comunismului. de fapt. Generaþia ’90. prospeþimea ei ºi a structurilor inventate. Consider cã. fãrã Ulise? Vorbesc aici mai ales de o naturã artificialã. vor sã jefuiascã tot. Aceastã poezie a fost sincronã cu marea poezie europeanã. pornind de la cuvinte. în interiorul lui. În revistele dominate de spiritul optzeciºtilor. În plan existenþial. spiritul. noi modele literare. Aceastã realitate a fost produsã ºi de poeþi. Atunci. au avut abilitãþi diverse ca sã facã faþã. expresia unui centru al lumii. i-a fost luatã tânãra iubitã. Generaþia ’80. la începutul „Iliadei”. deseori mi-am închipuit revenirea lui Ulise în Ithaca. optzeciºtii au mizat pe tehnici 218 . cum s-a spus. ªi-au ales. Furia divinã îl face sã mãcelãreascã turme de vite. a ucenicit mai ales sub optzeciºti. la Timiºoara. pe scurt. Noi atitudini. sincerã. A acelui Ulise trecut prin experienþele maturizãrii. În poezia lor modernistã. Când se lasã tulburat de mânia divinã. la Bucureºti. Relaþiile dintre aceste douã caractere – Ahile cel tânãr ºi vital ºi Ulise cel matur ºi plin de vicleniile fermecãtoare ale raþiunii. Ithaca. a fost. Pe aceºtia.Constantin Iftime Când am încercat sã mã gândesc la felul cum s-a aºezat literatura. Aceasta-i imaginea plinã de forþã a curajului pur. la Iaºi sau la Cluj. Literatura optzecistã a adus în spaþiul nostru. are ceva ºi din logosul lui Ulise. de asemenea. ºi bogãþiile fabuloase ale regatului sãu. în genul vital al lui Ahile. fãrã teamã. cum sunt ele descrise în „Odiseea”. astfel. noi realitãþi culturale. cum aflãm undeva. vitalã. la fel. Ale lui Ulise. dupã 1990. care ºi-a dus viaþa calm înainte. fervoarea poeziei. mi-am închipuit cum s-au reaºezat. dupã 1990. Peþitorii. În absenþa lui. timp de 10 ani. restricþiilor ideologice. lansate la începutul perioadei interbelice. iar companionii l-au trãdat. din diferite locuri geografice. Ce forþã are natura acestui regat. Scriitorii. culturalã sau metafizicã. Ulise îi mãcelãreºte la urmã fãrã cruþare. i-a fost periclitatã prietenia cu Patrocles. modele literare care le-au hrãnit bine imaginaþia. intrã în curtea casei sale. imaginea regatului ºi a casei sale. în poem.Faima lui Ulise s-a pierdut. în parte. lui Ahile. specificã în eul modern. a debutat majoritatea. pe care îl vor prelua uºor compatrioþii sãi. dupã zece ani de absenþã. Erau bine ºcoliþi ºi cu instincte puternice. Ea a consumat ultimele resurse ale marii noastre poezii moderniste. Face ce a fãcut Ahile când a fost tulburat.

cuvintele puternice din zona corporalitãþii.a. plini de energie. naþionalisme (ºi alte -isme. În ochii lor. cum au putut. Într-o formulã cu totul ironicã ºi plãcutã. Optzecismul. indirect sparg discursul încãrcat ºi rafinat al optzeciºtilor. negativiºtii vor mereu revoltã. Vor redescoperi trupul. Au învigorat. Lasã sã se înþeleagã cã mai au multe de învãþat asupra formei. dupã o acalmie de dupã o depresiune postrãzboi. au fost modelul ºi pentru o mare parte din optzeciºti. nu au putut asimila cultura poeziei din alte literaturi. câteva rezultate ale acestei aventuri magnifice. apoi sexul. nemaiîntâlnitã în literatura noastrã. Poeþii de dupã ’90 vor folosi calmi. Ei au ceva urgent de comunicat. ªi ei vin. Fracturiºtii. Rãmân la acest nivel cultural. stare determinatã de ideologii ce forþau discursul cu solemnitãþi. plãcerea ºi senzualitatea. teoriile acestor mari scriitori suferã acum de o uºoarã inflaþie. Vechea ceartã dintre nominaliºti ºi realiºti. Apariþia tinerilor poeþi seamãnã apoi cu apariþia beatnicilor în America. Nu þin seama uneori de tehnica predecesorilor. a sexului. precum imagism. tinerii poeþi urãsc arta rafinatã a optzeciºtilor. Pe argou. a cucerit repede în manualele ºcolare. idealisme. Ei vor avea curajul sã readucã în orizontul poeziei realitãþi obstrucþionate. poate ironici. În zona învãþãmântului. Pe asemenea structuri au reluat chiar. în rândul modelor academice. Plini de revoltã. noi. au construit poeme despre noul social ºi noile politici. au generat structuri noi de poezie. La ei. Într-un fel. a douãmiiºtilor. în felul acesta obiectivizarea expresiei poetice. Au pus la lucru o diversitate de „eu-uri” poetice. jucându-ºi foarte bine maturitatea. în raport cu ei. Au lansat avangarde. optzecismul ajunge. Generaþia fracturiºtilor. Fireºte. pornind de la semn ºi sintaxe. înainte de 1990. Au întreprins o aventurã. însã. cuvintele fãrã vlagã ale naþionalismului solemn ºi împietrit... din seria ideologiei restrictive de dinainte de ’90). ei par mai legitimi. Faþã de aripa Cãrtãrescu. dupã ’90. personism (ºi alte –isme din aceastã serie de marcã americanã). fireºte ironic. argoul. au reactualizat suprarealismul. Dupã 1990. Beatnicii. Sunt provocatori mereu. Au aºteptat destul dupã ’90. Sub presiunea unui nou mesaj. Au lucrat amãnunþit asupra limbii. Mutã atenþia de pe cuvânt. pe o aºa-zisã realitate. deja readuce în atenþie spiritul de revoltã. De fapt. teme patriotice. aceºtia suferã o rapidã clasicizare. prezenteism. Între ei ºi optzeciºti se instaleazã o relaþie clasicã. ªi atât. accelerând.Pentru o limbã poeticã puternicã. Au salvat astfel poezia de închistare. Se raporteazã mai ales la optzeciºti. cãtre Cuvânt. Vãd în arta lor manierism. ei dau de o imagine a cataclismului social de 219 . a trupului. universul familiaritãþii º. Optzeciºtii au manierismele formulei rafinate. Spiritul rãnit al acestui rafinament formal.

Viziunea încãrcatã ºi de manierismele unei culturi. înainte de 1990. care au determinat noi extinderi. Simt deja o tendinþã spre adâncirea lirismului. tineri poeþi. rafinat. au spirit de frondã. la o istorie plinã de cataclisme. care vor altceva decât rafinamentul existenþialismului francez. în aceastã relaþie dintre generaþii. În cazul lor. mergând pe ideea de generaþie poeticã. În poemele lor. care freamãtã. Realul. presãrat cu contrapuncte prozastice. cercetând textele lui Catul sau Sappho. Ei cultivã o sensibilitate a rezistenþei. Mai degrabã retorica ºi manierismele ei. În felul acesta. excesiv în câteva formule. pot spune. Aceastã poezie trimite chiar la experienþe mari culturale. adepþi ai acestui gen de lirism. Chiar jocul excesiv sau practicarea limbajului frust ºi violent. care se luptã sub zidurile Troiei. cu aceste energii sau cu lucruri noi. dominã o viziune negativistã. sau din reacþia negativistã a noilor ideologii. energie negativã. asociatã cu o alta care vrea o reîntoarcere la organicitatea culturii acestei naturi artificiale. a postapocalipsei.Constantin Iftime dinainte de 1989. la noi. specifice în Europa anilor ’70. La greci sau la latini. Au ceva din manifestarea ºi curajul lui Ahile. ªi aici poate fi resimþitã o prea mare uºurinþã a revoltei. toate trimit la exerciþii spirituale. dintr-un real aflat în ruinã. se simte o revenire la calma descriere. dar ºi o nouã reprezentare despre lume. Ei aduc focul ºi mânia divinã a revoltei. Se cultivã mai ales un lirism pur. simplificat. Desigur. cu tehnicã bunã. calm. Realitãþile poeziei de dupã nouãzeci au beneficiat de aceste energii. Acolo domneºte lirismul. Prin manifestele lor. ca troienii. angrenat în scleroze ale socialului. discursul lor este puternic. se reîncarcã de sacru. se aud rãcnete. cel al unui prezent mãrunt. au propus nu numai o esteticã nouã. Apar oaze cu totul noi în spaþiul acestei generaþii. se repetã cam ce s-a întâmplat ºi în alte asemenea ciocniri de viziuni din istoria recentã. Deºi foarte scheletic. spaþiul poeziei douãmiiste se extinde. Poezia s-a îmbogãþit. ªi eu am vãzut. Un discurs polemic bogat au propus optzeciºtii în raport cu generaþiile anilor ’60 ºi ’70. Poate de aceea. Ca ºi beatnicii. Au ceva din mânia de tip Ahile. Diferenþele dintre generaþii nu ajung sã fie fãcute cu trimiteri la modele 220 . determinate de estetica lui. ale politicului. una a depresiunii. în ultima perioadã. Adicã învãþând meºteºugurile vechi ale poeziei. Depresiunea lor cuprinde ºi stãri de tip existenþialist. lupte ca într-un asalt. uneori simpliste. Ei trimit cum pot la istorii neconsumate în întregime. a realitãþii la orizontalã. apoi calmul ºi împãcarea. De exorcizare sau de sacralizare. Raportãrile în discursul teoretic al douãmiiºtilor nu depãºesc provincia noastrã literarã. Totuºi. cãpãtate din socialul periferic. cu lucruri noi.

Ca tânãr. Aceastã atitudine face ca poezia lor sã nu aibã adâncime. fie a viziunii. Spiritul cultivat de ei.. poezia aceasta are ceva din atmosfera momentului reîntoarcerii lui Ulise. era legat cu toatã fiinþa atât de realitatea lui. mai ales al diversitãþii. cu câþiva creatori de viziuni în vârf. Crize determinate fie de extinderea viziunii. care domneºte peste orizontul acelui veac. ªi aº încheia cu evocarea unui asemenea caz.Pentru o limbã poeticã puternicã. Ceea ce propune poate fi valabil ºi pentru criza literaturii de la noi. cum sugeram la început. poezia actualã ar fi expresia unei crize profunde la noi. Renunþã la proiectul impus de familia sa. pe orizontalã ºi în adâncime. În drumul de la Paris. Privind dinspre modelul propus de la început. Flaubert s-a salvat doar prin culturalizare. mãrturiseºte chiar el. sau modelul capitalei ºi al provinciei literare. Urmeazã o crizã a supravieþuirii fizice. Flaubert îºi începe marea lui creaþie. Viaþa. Are puterea. ca ºi criticii maturi le-au reproºat poeþilor de dupã ’90 cã practicã în arta lor un prezenteism sau un minimalism excesiv. va produce mutaþii ºi-n politica literarã. în 221 . istoricii literari. o istorie magnificã. Când scrie prima operã maturã. În aceastã viziune necruþãtoare. Criza vine drept urmare a neacceptãrii acestei prime opere de cãtre grupul sãu de prieteni. Vorbim ºi de conjunctura modernismului cu altceva. ªi culturale. Ca sã uite. Timpul sãu dominat de mari romantici. mari ale poeziei moderne. dar are ºi soluþiile specifice maturitãþii. pleacã pentru un an în Egipt. Modelul piramidei. Atunci suferã prima crizã profundã. ar putea deveni în sfârºit istorie. Deseori. are prima crizã de epilepsie. pornind de la depãºirea unei crize personale ºi complicatã dar ºi general specificã unui creator modern. ca ºi opera lui capãtã o cale. Tatãl. Are o sinceritate de tip Ahile. fie a uneltelor ºi metodelor de lucru. de la început. Cel de a fi un om dedicat ºtiinþei. exemplar. cum se spune. spre casã. prima variantã a „Ispitirii Sfântului Anton”. Experienþa culturalizãrii. Astfel înþelegem cã experienþa fabuloasã a acestor tineri poeþi a fost necesarã pentru creºterea puterii limbii poetice ºi a diversitãþii expresiei. Care are neliniºti de tot felul. oferã soluþii ºi modele pentru depãºirea unor astfel de crize ale poeziei. cât ºi de romantismul acelui timp. Acel Ulise la care predominã conºtiijnþa criticã. G. Apoi îºi urmeazã instinctul de a se desprinde de ipocrita culturã a romantismului decadent. când a renunþat la studiile de drept. suferã a doua crizã. Flaubert oferã o viziune completã de ieºire din crizã a spiritului creator. cu postmodernismul. ºi epigoni la poale. fie de ascuþirea uneltelor sensibilitãþii ºi ale expresiei politice. Crizele apar ca urmare a extinderii. fratele – mari chirurgi în Rouen. Cazul Flaubert.. de a renunþa la toate proiectele venite din afara vocaþiei lui. bineînþeles.

reinventeazã. în toatã modernitatea: concreteþea bizarã a imaginilor. Se întoarce cu totul rãpus ºi fizic. în proza occidentalã. dupã aceea. Toate momentele. însufleþirea lucrurilor. obiectivizarea viului. îl gãsim simplu descris în „Corespondenþa” sa. 222 . rãrite. care au fãcut carierã. romantice. Prin lecturi multiple. ºi sufleteºte. o realitate nouã esteticã. astfel. Opera lui Flaubert deschide. Crizele literare rezolvate astfel îi oferã un model ºi de supravieþuire fizicã. le-a depãºit printr-un exerciþiu continuu de culturalizare. aº spune tipice scriitorului modern. prezenteistã ºi minimalistã. Tot el oferã ºi un model pentru romanul post-modernist. creator. Impune tehnici narative noi. O fotografie din acei ani ni-l aratã cu umerii cãzuþi ºi cu pletele blonde. determinate de disputa dintre conºtiinþa criticã ºi elanul vital. modernitatea. cum am spune astãzi. Toate aceste tehnici vor fi reluate cu succes de Kafka ºi de Joyce. prin antrenamente culturale. Atunci se apucã brusc de „Madame Bovary”. de-a lungul scrierii romanului.Constantin Iftime Grecia ºi Asia Micã. Romanul acestor experienþe. Pe toate fronturile se aflã în agonie. vezi „Bouvard et Pécuchet”. Un roman într-o viziune.

1971. sufletul devine spaþiul unor frãmântãri cu tentã apocalipticã. aºa dupã cum a constatat Zaharia Stancu. Teluricul ºi sentimentul religios sunt puse în vers prin semnificate. tot mai pronunþat. în „Luceafãrul”. o dezvoltare arborescentã. modalitãþi înnoitoare ale lirismului românesc interbelic. Al. Diacritice. 223 . 47 2. moartea Mântuitorului. în revista Argeº. Zaharia Stancu. Cistelecan. Ibidem. sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale. XIV. traseul spiritual al creaþiei sale. poetul revine constant la imagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice. Critica a sesizat cã în parcursul liric voiculescian. ianuarie 2007 3. Vasile Voiculescu – poet pe a V-a parte.poet pe a V-a parte. desacralizatã. În lirismul voiculescian. ºi nu doar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune”3. Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folosit alegoreza biblicã. prin simboluri ºi alegorii în teme ca: Naºterea. poate. inepuizabile variaþiuni ale unui limbaj ce abundã în simboluri. o subordonare a întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea 1. nr. ce nu numai cã nu s-a trãdat prin vreo concesie tentaþiilor de orice fel. Vasile Voiculescu.Lecturi dupã lecturi Cristina Sava Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã Vasile Voiculescu Personalitatea lui Vasile Voiculescu este. dar ºi-a articulat prin adãugare sau retopire vecinã miracolului. o nouã ºi surprinzãtor de simplã eticã”1. afirma Alexandru Cistelecan în Vasile Voiculescu. prin cele douã modalitãþi lirice: alegoria ºi meditaþia ca rugãciune. un „complicat profil de camee purã. se contureazã. spirituale. „spirit pur religios”2. Voiculescu resimte ca un firesc al naturii interioare. venirea Magilor. Sunt prezente semnele expresionismului: tumultul vieþii pulsând în vegetaþia din jur. „se aratã un homo duplex. urmãrind o reconºtientizare a sacrului într-o lume. Locuri de mormânt.

ca intertextualitate. prin intermediul poemului.286 224 . p. iar pe de alta. 1976. Poemele din Pârgã ºi Poemul cu îngeri trãdeazã punctul de rãscruce al propriei sale experienþe în jurul unui mecanism de rãsfrângere a imaginii într-un desen care se dematerializeazã între cer ºi pãmânt. se regãseºte în cele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului–creator îndrãgostit cu Creatorul Etern. În acest loc. ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul religios. Mircea Muthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean: „Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) se completeazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noastre vechi. a fost posibilã ca miracol prin iubire. dincolo de legile fixe ale materiei. Slava ºi gloria lui Dumnezeu sunt vocabule sinonime. sufletul nu poate sã realizeze acea osmozã de care are nevoie spre a se înalþa. Ambele identificãri renãscând într-un alt eu. Condiþia rugãciunii. Propensiunea psihico-misticã. a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretului existã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã”4. ca ºi condiþia creaþiei. Poetul. Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care.Cristina Sava unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea. Bucureºti. conturând un stil meºteºugit de juxtapuneri. care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii. Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceritãþii. a fãpturiisonet cu sonetul care se scrie. atribut esenþial al firii sale religioase. pe de o parte. indiferent dacã este de tip religios. o conversiune spre starea de sfinþenie. Interpretarea conºtiinþelor. Acestea ne conving de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiritualã ºi literarã. Mircea Muthu. nu ca sã reconcilieze. este iubirea prin care Omul-poem comunicã cu Cel Etern. unul de origine slavonã. celãlat-latinã ºi reprezintã în 4. Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. dovedindu-se cã alegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de „homo religiosus”. fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora. aceasta alunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior. imaginile rãmân misterioase ºi se plaseazã dincolo de orizontul palpabil. Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean. Fãrã iubire. Linia definitorie a operei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomitent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. ci sã unifice prin întrepãtrundere. constituie esenþa ciclului de poeme religioase voiculesciene. a putut realiza o interpretare spiritualã a conºtiinþelor. Editura Minerva. cu realizarea acelui complexio oppositorum. se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferele realului perceptibil.

o ascensiune spre zenit. „capteazã. Ar fi cea mai apropiatã încadrare conceptualã – nu metaforicã – ºi în acelaºi timp substanþialã a slavei”5.Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã creaþia voiculescianã o deschidere. un fapt de istorie literarã. ce-i vin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. Voiculescu a fost un om simplu. Despre aceastã slavã A. 1996. poetul identificându-se prin iubirea – rugãciune. aºa cum afirma Vladimir Streinu. creioneazã impecabilul portret moral al poetului: „V. interesul prin douã aspecte mai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic. declarat conceptualiste. Îngerii sunt. dintre Virtute ºi Pãcat. Povestiri. astãzi. p. actori ca Sufletul ºi Trupul. dar traductibile. în Istoria literaturii II. p. modest. spirite pure. 881 7. E. prin graþia detaliului. mai apoi. Editura Universitãþii „Petru Maior”. Scrima sublinia în Timpul Rugului Aprins: „Doxa e slava în sensul foarte misterios dar paradoxal accesibil de luminã increatã. „pe scena conºtiinþei. p. Bucureºti. cântatã prin trupul-poem. Andre Scrima. Târgu-Mureº. considerându-l drept autorul unor versuri de inspiraþie religioasã pline de pioºenie. Bucureºti. Poetul ortodoxist reconstituie în acest volum episoade biblice. afirmã Iulian Boldea. dar ºi profunde. Opera literarã a lui VasileVoiculescu. Ion Caraion. de credinþã. prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor. George Cãlinescu. care preface în lirism toate lucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi. 1982. dezbat totuºi între ele. un fel de corespondenþe simboliste care ajutã omului sã se elibereze din cãtuºele teluricului. cu mare aprindere conflictul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã. George Cãlinescu observã ºi noteazã în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent cã Vasile Voiculescu „izbeºte cu acea notã care-i dã originalitate. Editura Minerva. Studiu introductiv la „Capul de zimbru”. III. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. auster. Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine. prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exterioare. emanaþie a unei naturi lirice nu doar robuste.L. Iulian Boldea. în articolul Vasile Voiculescu. În poezia lui Voiculescu. Poeme cu îngeri a constituit multã vreme emblema acordatã de critici lui Vasile Voiculescu. volumul cu îngeri însemna ceva greu de definit. Pentru alþii. punându-l de altfel într-un grup de poeþi pentru care îngerul este un instrument mitologic elementar. din care rãzbate dramatismul confruntãrii dintre cer ºi pãmânt. dintre Spirit ºi Carne.P. dintre Bine ºi Rãu”7. Editura Humanitas. 5. aidoma celei înscrise în cartea sfântã.332 225 . Timpul Rugului Aprins. 2003. 28 6. în fulgurante clipe privilegiate prin acestea”8. 1966 8. tradiþionalist ºi continuã alãturi de Blaga cîntarea jalei metafizice”6. Lirismul voiculescian. Acum poetul este ortodoxist. trup ºi suflet. o culme a tradiþionalismului „gândirist”. la Voiculescu. Vladimir Streinu. Istoria literaturii române II. Aceste personaje strãvezii.

o înãlþare la rosturile arhetipale ale cunoaºterii mitice. o transfigurare a poeziei. încã nestudiatã. ºi mai mult cu obsesiile lui privitoare la o foarte largã arie. op. oglindind. Ion Caraion.cit. austeritãþile ºi simplitatea lui demnã un om care vorbea mai ales cu sine. deºi nu i-au lipsit prietenii. marcat de un lirism ce invocã esenþele. 9. pe de alta.. 22. în limitele decenþei. Poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu exprimã o exageratã decenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal. p. a crizei semenului nostru modern”9.Cristina Sava însã mândru. e logos purificator ºi întemeietor. Vasile Voiculescu. 226 . de modestia. a dramei conºtiinþei. desemneazã lumea prin prisma ficþionalitãþii. acea faþã ascunsã ce nu se regãseºte decât printr-o “lecturã” poeticã a lumii. oct. Liviu Grãsoiu. redându-i marja de idealitate. o realitate contingentã ºi. în „România literarã”. 1970. apud. pe de o parte. în acelaºi timp. Cuvântul poetic are însuºiri demiurgice.

aerul fremãtînd peste lan înspre liziere unde abia adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã. o voce chemînd. întorcîndu-te acasã în þîrîitul greierilor trãgînd de fermoarul nopþii ºi doar tropãitul surd al vreunui cal îngînat de borboroseala înnoptatã a cãlãreþului ne arunca în zodii supuse clipei ºi-n zori poarta casei era mereu alta printre colinele arse de soare. lovituri de baros scrîºnetul carelor înspre tîrg ºi tu. abia bãgat în seamã în dupã-amiezele fãrã de moarte înspre seara sfãºiatã de-un liliac. glasuri susurînd. deodatã în aceastã lume þie aproape cotrobãindu-i cotloanele.Un singur poem Andrei Zanca verile mele desculþe sã te trezeºti vara într-o luminã împovãratã de cãldurã. veri dupã veri aidoma peºtilor mereu în altã apã huºuind înþãrcaþi de maluri fãrã de ºtiinþa altor lumi 227 .

ºi urmele-n zori ale cîinelui 228 . aidoma unei întrebãri ce încet încet ia chipul trupului tãu gîrbovit întru stingere. în hãmãitul iernatic iar noi. eram însuºi jocul ºi soarta aluneca alãturi nebãgatã în seamã. zãpadã. totul sub povara suavã a zãpezii înspre seara înstelatã de becuri clãtinîndu-se în vîntul ghimpat. frunzele castanului afarã doar tresãrind sub molcoma. împovãrînd fãrã rost. fulgi învîrtejindu-se peste ape. neîntrerupta curgere a rîului într-o dimineaþã pe veci pierdutã iernile erau scãldate într-o luminã de pietre rare timpul hiberna în zidurile catedralei. dangãtul de amiazã ºi zidurile mai negre în spulberarea albã. maluri zimþate de gheaþã ºi deodatã. rãbdãtor adãstînd lîngã pradã pregãtindu-se despãrþirii mele de zbereguialã pe cãrarea abãtutã dintre bãrbatul ºi femeia cãutînd încã a se smulge din mine înspre calea lor de nepãtruns ce-s pricina unei dureri ºi nostalgii fãrã de nume zãmislind neînþelegeri. atîtor prieteni lepãdîndu-ºi copilãria aidoma ºarpelui pielea se-ntredeschid în mine înspre o lume rostogolindu-se pustiind. Decembrie. odãi mirosind a cearã.Andrei Zanca încît acum din depãrtarea aceasta îmi pare cã o lume subteranã atît de niciodatã îºi poartã la vale povestea ochii atîtor dispãruþi.

pãduream zori-noapte adieri de rãºinã ciuruite de ploaie vãlureau sub soarele zvîntînd frunzele dinspre sãlcii . îmi repeta tata mereu. chelãind.. ºi jocul acum. cîntare de soartã. rãspîndind fiecare o cu totul altã luminã.. cu mirosul ei de belfer ºi ploile 229 . inele ºi inele îngemãnate într-o luminã de negrãit. nemînat de foame. pregãtindu-se alipirii mele de soartã.þipetele scãldãtorilor doar toamna. fã-te om. alãturi..Un singur poem dinspre adãpost înspre poarta înaltã. iar azi adie un ecou de dincolo de morminte: copile. zgãriindu-i lemnul. îngînatã de ziua naºterii ºapte note muzicale învãluite într-o palã majorã ori minorã timp înghiþit de timp aidoma ºarpelui devorîndu-se ne rugam a nu fi duºi în ispitã neºtiind cã acolo unde nu existã timp nu existã nici ispita pe atunci însã. sãtul de lumire. totul sã fi fost doar o presimþire a acestui teritoriu al nordului.. unde toate se sting în retinã unde a scrie e un gest antic fiinþe prin care cineva neîndestulat e însãmînþat ºi cules de moarte printre buzele cãlugãriþelor murmurînde / straturi de vreme unite de stingere.

femeile doar adieri într-un sentiment strãbãtut de pale de sîn abia-ntrezãrit ºi fãrã a bãnui. oriunde aº fi fost însã memoria alungã vorbe ºi gesturi ce hrãnesc uitarea într-o camerã obscurã l u m i n a învãluind tãcutã cele petrecute. înmuiatã de burniþã – undele – vãlurind masca de aramã a burgului deodatã necunoscut. ºi-o altã primãvarã se-nfiripã acum din întîlnirea ei cu lutul. un giulgiu între lumînãri ºi stele. eram însortit un tînjitor. cînd dintr-odatã aceastã stare de asediu într-un tîrziu septembrie cînd apa picurã de pe olane. buzele deodatã uscate murmurînd slove de neînþeles beznã-n jãratec. mereu alta nicicînd aceeaºi. peste aºezãminte 230 . cumpãnindu-se în noaptea învierii-n brize de tãmîie. crengi-nnegrite zbãtîndu-se pe zid cînd hãlãduind însingurat eºti însoþit doar de tine îndelung întîrziind pe un pod privirea. mirt.Andrei Zanca ne-alungau în odãi aburite de fructele coapte iar primãvara era doar o salã de aºteptare a verii ºi era vremea cînd anotimpurile mai viau încã sub pulsul minunãrii.

mîzgãlituri. apoi. delãsãtor în faþa trezirii unui arbust în scrîºnetul roþilor dinþate descojind pînã ºi dimineaþa. obrazul de pergament al unui anticar o oazã de tandreþe învãluirea caldã a vîntului. aºadar. seara lãsata pradã parcurilor. voci de boltã dinspre zãpezi. învãluit de aburul pãmîntului de rãcoarea rãspînditã de ropotul peste verzuiri unde de neînþeleasã jinduire ciuruite de ploaia cãzînd peste priviri urbanizate în plin martie. atît de strãin glasul unui prunc în vacarmul irositor ºerpuind prin vechiul bandoneon printre desfrunziri. peste înstrãinaþi ºi-nsinguraþi mutilaþi ºi drepþi. ziduri.Un singur poem bolniþe ºi închisori. clipa însãmînþatã. atît de strãin dangãtul de sub ape. nimeni pe cîmp sã deºtepte pãsãrile pudrate de amoniu învineþind aerul din jurul pinilor. lîngã un arbore într-o aversã. 231 . între muribunzi ºi prunci. din mîine o stea prãbuºindu-se-n depãrtare ºi mîine doar o vorbã cuvintele zãgãzuind simþirea pe care un prunc nu o împarte cu nimeni. unde nimeni nu se mai întîlneºte cu nimeni. inscripþii. doar susurul rîului printre frunzele de mai an întîmpinînd zorile între falduri de iarbã ºi eu. peste maluri anul zace în ecou.

pãtruns de freamãtul deszãpezirii: ºi poate a fost doar o dupã-amiazã de rãmas bun lîngã un arbore. unde abia mai adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã 232 . prietene fãrã a ºti de unde aceste vrejuri ale unei dureri ce scapã mai întotdeauna memoriei mîntuite prin secvenþe sub zbaterea-nvolburatã a sîngelui înspre cine cãlãtorind – pe tãpºan un cal îºi înalþã-acum coama-nspre brazi.Andrei Zanca în creierele vide de copilãrie laºitatea nãscînd bestia. sila. manipulaþi nu numai de auz ne pustiim.

Poeme Leo Butnaru Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Motto: A arunca scãldãtoarea cu tot cu prunc. (Lolita. Prozatorul dar mai ales poetul Nabokov zice cã ar fi fost în perioada când aceastã via urbis era deja vrãjitã ºi înfrumuseþatã de una din cele trei dimineþi firave de la început de varã în care ici-acolo scânteiazã raze fugare-n geamuri în sticle rotunde de lucarne chiar pe penetul sidefiu al hulubilor toate aste cuprinse parcã în generalã unduire ºi neadecvatã lene matinalã sorã s-ar putea spune 233 . Strada se numea Principala mie unuia uneori venindu-mi sã-i zic Principiala în special când treceam pe partea ei mereu sinilie privind spre partea-i opusã de culoare opalinã.2/25) Nu-mi dau seama dacã aici precum în romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare) ar avea vreun rost anume exactitatea cronologicã dar probabil nu e în plus sã se spunã cã era ora nouã (nu douãzeci ºi unu) conform fusului orar respectiv ºi a respectivei zone montane. I/19 .

VI.Leo Butnaru semi-leºinului din oboseala nopþii trecute ceea ce nu prinde deloc bine în perspectiva unei insuportabile zile de arºiþã dar pentru omul lucid e potrivit sã mai remarce anumite amãnunte ce s-ar putea dovedi importante mie unuia însã fiindu-mi suficient sã mã rezum la impresii (poetice) de ordin general adicã infinit: în viaþã în plin zbor se poate deschide – ca trântitã de perete – o uºã lateralã (în configuraþia cosmicã… circularã) prin ea sã nãboiascã nãucitor urletul negrei eternitãþi cu ºuierãtoarele-i rafale acoperind þipãtul unei pieiri strigãtele tuturor pieirilor – înspãimântãtoarea dementa strãdanie a întunecatei eternitãþi de a se arunca pe sine – din sine… 24. I) ªi totuºi el continua sã stea ºi sã fumeze miºcându-ºi pendulat vârful piciorului dupã toate cele spuse de ceilalþi dupã cele spuse chiar de el însuºi strãduindu-se acum – precum oriunde ºi oricând – sã-ºi imagineze lãuntrica miºcare transparentã trans-omeneascã a unui alt om cuibãrindu-se cu mare atenþie în interlocutorul sãu precum într-un fotoliu relativ încãpãtor încât antebraþele celuilalt sã-i serveascã de sprijin sub coate iar sufletul sãu totdeauna se poate plia pe sufletul altuia – atunci dintr-o datã se modificã spectrul de luminã ºi de culoare al lumii pentru scurt timp el devenind cu adevãrat Aleksandr Iakovlevici sau Liubov Markovna 234 . ACEASTà FINALITATE (Darul.2011 ACEASTà LUME.

Altãdatã cu rãcoarea ºi uºoarele înþepãturi ale apei de Narzan primenitoare se poate-amesteca entuziasmul oarecum sportiv al satisfacþiei de sine ºi el se simte mãgulit când un cuvânt întâmplãtor confirmã abil cursivitatea derulãrii gândurilor pe care le ghiceºte în conºtiinþa altuia ale lui Samuel Beckett sã zicem chiar dacã în lume coincidenþele sunt tot mai puþine asemãnãrile – tot mai multe stare propice artelor ºi filosofiei ca permanentã trecere peste marile ºi învolburatele fluvii în speranþa unei simple vindecãri sau a unei adânci revelaþii ce priveºte efectul benefic al suferinþei spre a conºtientiza cã nici moartea nu e ceva netrãit ci – ca toate celelalte – ceva vieþuit nefiinþa fiind un altfel-de-trãire ca absoluta surdinizare a melancoliei sufletului ºi obturare a splendorilor în prizonieratul rezervaþiilor de plante carnivore – fiindcã este important ca omul sã nu poatã da vina pe om ci pe cu totul altceva – gândeºte el cel pentru care aºa-numita politicã (aceastã tâmpitã înºiruite de pacte pãcate conflicte acuzãri acutizãri de situaþii tensiuni divergenþe cãderi implicaþii de orãºele cu nimic vinovate de oribilele convenþii internaþionale…) nu înseamnã nimic astfel cã – precum se întâmplã – uºor cutremurat ºi curios el pogoarã în spaþiosul înãuntru al lui Gogol sã zicem ºi 235 .Poeme sau Eugen Ionescu – prin transbordare în toþi aceºtia ºi în alþii posibili simþindu-se îmbelºugat de sine – sieºi aducându-ºi disculparea trãind ºansa de a fi fost iertat de propria sa umbrã de propriile lor umbre care au renunþat de a mai fi spulberate aiurea anume de suflul luminii intens emanate din firea omului umbre ce erau de fapt ultima stare ce mai despãrþea sensibilitatea de nervii dezgoliþi ai misterului ca un prilej otova de-a jubila ermetic alias cosmic.

Leo Butnaru câteva clipe vieþuieºte anume cu ajutorul mecanismului interior al acestuia undea alãturi de butonul „Locarno” se aflã butonul „Lookout” ºi unde într-un joc fals inteligent fals acaparant sunt mobilizate simboluri de calibre diferite: „mahãrii din Kremlin” sau „rãscoala curzilor” sau unele nume aparte ce ºi-au pierdut cu desãvârºire apartenenþa la vreun chip omenesc: Grinberg Marx Penelopa Errio – atât de frecvente în coloanele gazetelor – toþi aceºtia ºi precedenþii sau cei ce le urmeazã aflându-se cândva aflându-se astãzi aproape de mormântul otova în care o sfârºesc toþi pribegii precum ºi cei statornici la vetre pe unde-n zile de vineri vântul re-pune la cale recensãmântul eclesiastic al îndrumãrilor folositoare vieþii sufletului care chiar de o face pe supusul întru generalã acceptare oricum e în dezacord cu deºertãciunea deºertãciunii. Dar ºi în absenþa predecesorilor ºi în parþiala absenþã a celor prezenþi el întreabã neconsolat: unde eºti totuºi aproapele meu ca sã-mi mãrturisesc iubirea de tine? Dacã nu te arãþi dacã nu rãspunzi – am sã urlu aceastã iubire ºi tu vei crede cã sunt fiarã ºi nu te vei înfãþiºa spre a te lãuda... Astfel cã atunci când Fiodor Konstantinovici (acesta-i este numele) se cuibãreºte în Aleksandra Iakovlevna Cernâºevskaia 236 . Aici totul este îngãduit pentru cã totul poate fi ºi trebuie sã fie supus discernãmântului ca dezrobire de orice orbire a inimii – în aceastã lume a eternelor supoziþii preziceri presimþiri a tainicilor combinaþii lume care în esenþa ei este de o mie de ori mai iluzorie chiar decât visul.

28.VI.Poeme sau în Godot el se pomeneºte într-un sufletul în care toate îi sunt strãine însã deopotrivã uimindu-l precum pe un peregrin nãzuros îl pot uimi obiceiurile unei þãri de peste nouã (sau… zece?) mãri ºi þãri piaþã lãrmuitoare încã de la revãrsatul zorilor copiii goi fructele de o mãrime monstruoasã mai mari decât pomul care le-a izvodit ºi parcã nefolositoare în aceastã finalitate ce duce – a ºi ajuns! – la pururea netrãire ca deºertãciunea pre deºertãciune cãlcând întru proprie strivire.VII.-3.2011 237 .

Adriana Bozsoki – Picturã cu spray .

Seninãtatea excursului liric. pe nopþi tãlpile tale. s-a sfârºit. de mii de ani ºi doar urma-ntâmplãrii. tot mai rar. De aceea. alãturi de melancolia disimulatã ce rãzbate dintre rînduri mã îndeamnã sã cred în traiectul ei poetic. POP 239 . se consacrã cu diafanitate ºi cu o bunã încercare a exerciþiului poetic. ºerpii când erai mic. Ingeniozitatea bine temperatã. Tot mai puþini sînt aceia care încearcã tãrîmul fascinant ºi devorator al culturii scrise. desigur. precum Lizette Ardelean. te rog sã observi cu câtã meticulozitate ºi scrupulozitate nu trântesc uºa. bate vreun tînãr la „porþile” debutului literar. nu poate fi decît o bucurie rarissimã faptul cã o elevã de liceu. Ioan F. unghii ºi suflet * Rar. privirea ludico-ironicã. mâncate de corbi. cele ce sunt vor fi împlinite ºi. te-au dat ai tãi la lighioane te-au crescut împreunã cu alþi fraþi pe întuneric cãpãtând toþi aceeaºi culoare-n obraji. alãturi de un sunet personal al armonizãrii unor imagini ºi tonuri elegiace dau o amprentã distinctã scrisului sãu.Poeme Debut Lizette Ardelean* pulsuri poftim! un exerciþiu de muþenie.

o rãzvrãtire ce are gust de cenuºã. mi-e fricã de afinitãþi ºi de cuvinte. fãrã direcþie. ºi-a luat haina ºi-a pus pantofii grei ºi geanta roasã din piele pe umerii ei copþi ºi-a mai spus ºi cã: mã întorc la voi. pe tine ca bucatã de carne. ea a plecat. am visat-o. fãrã cuget. a lãsat ochi. un pumn de gloanþe oarbe. dar cred cã a uitat drumul spre casã în miezul calendarului stors îmi amintesc cã era varã. cuvinte 240 . am visat cã s-a tuns de tot ºi-a tuns ºi elanul când m-am trezit. amurgul e fruntea mea. o alungam prin oase dar ãsta e pur mecanism ºi nu mai ºtiu dacã nu cumva eu nu m-am întors la roche un balet tandru de femei nenãscute. amiaza e cerul. cuvinte solare.Lizette Ardelean în somn. femeia din lac pe când aveam opt neîmpliniþi ºi-n bucle-mi dormeau viespi. alungite impecabil. libere. special ca sã te urmãreascã ca om. având aripile mai zdravene ºi mai uºoare decât rochia.

sau o sã-þi þin degetele ºi atât. cade uºor pe umeri. o þinea strâns ºi-i ºoptea: n-am sã te las ma petite amie de mânã ochii lucioºi ºi frunþile înalte. a cãzut adânc plãpânda. ºi-a luat micuþul grec mireasa de mânã ºi-au paºit încruciºaþi pe degete -mpletite ºi-a pus o cununã de flori de cireºe ºi apropiindu-se de-altar. halucinante. cu mâna la ochi. pãrul de pe frunte. aº umple casa de oglinzi roºii muºcat de foarfecã. cu mâna la spate. ºi cetãþi de dragoste în oase au spus o rugãciune. o sã stau lângã tine ºi-o sã te þin de mânã pe furiº. cuvinte de teamã. al lupilor ºi-al câinilor a uitat de mânã ºi-a coborât de pe umerii mei dând foc la fluturi mi-aºez coatele-ntre coaste ºi le dau fluturilor de noapte sã guste miere din umerii mei de-atâta grijã la dreapta inima. cã-mi place sã te þin pe furiº de mânã 241 . cuvinte indiferente. ºi-a pierdut ochii. pe furiº.Poeme lunare. ºi-a rupt ºi rochia fiu al pustiei. dar când s-o sãrute.

. . 242 . Filtre vii adună puterea neasemuitelor frumuseţi. Mîna mea stîngă visează că mîna mea dreaptă scrie. Iar eu nimic nu visez.numai trăiesc.Poeme Mihai Marianov Poeme frumoase Poeme frumoase şi inutile ca stelele cerului mereu noi taine vă desluşesc prin cărţi şi astfel ştiu tot mai puţin şi tot mai departe mă duce drumul ninselor iluzii.. *** La distileriile Poeziei lucrează lumina. Oniria Mîna mea dreaptă visează că scrie.

Toate-mi apar şi dispar. De îngerul meu părăsit cu bucuria deplină nu pot să fiu asemenea ţie. cum aş trăi? Scrisoare (Mariei) De-o boală celestă nu pot să mă vindec. în ceruri străine. Ci eu. miracolul nu m-ar ademeni cum aş trăi. Dacă minunea.. Rana mea vie şi dulce veşnică pare să fie. Fac şi refac (scriu şi rescriu) la capăt să duc Inutilitatea.. dispar şi apar în ciudata alcătuire.Poeme Ca şi cum Ca şi cum aş scrie Viaţa o păguboasă meteahnă de care nu pot să mă lepăd. 243 . Departe îmi arzi.

cu tine in gînd mă topesc şi curg în pămînt. Un diavol auriu cu zilele mele se joacă. (Halucinaţie? Stare de graţie?) Cine să mă răzbune de plutirea neomenească. Şi mă simt răzbunat. O aripă anume parcă m-atinge şi nu-i simt umbra ci lumina îi simt. plăcut sau frumos se întîmplă în viaţa mea viitoare. în inima mea. O aripă anume Uneori sînt fericit din senin: ceva bun. ca o imagine fericită într-un poem. (Ce răzbunare frumoasă. 244 .Mihai Marianov mereu subsumat materiei pieritoare.. ce blîndă răzbunaresînt fericit în contra voinţei generale..) *** Cu delicioase şi mici amănunte nu mă mai maturizez. sărbătorii inelelor vii să mă dedau? Tu.

sau de idiosincraziile lui. cu putere de exemplu. E adevãrat cã muzicienii n-ar trebui sã fie decât unelte ale muzicii. de Simfonia a IX-a de Beethoven sau de Karajan (ca sã nu mai pomenim de foarte diferita concepþie a specialiºtilor de azi asupra stilurilor baroc ºi clasic. reconstituitã în ani de cercetãri ºi practici serioase). dar vremurile moderne însetate de subiectivism ºi individualism îºi aleg uneori eroi dintre cei a cãror valoare e dublatã de o personalitate pe mãsurã.” (Sergiu Celibidache) Acum 100 de ani s-a nãscut Sergiu Celibidache (1912-1996). ca Daniel Barenboim sau sir Simon Rattle). unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. „Celi”. Însã dincolo de calitatea extraordinarã a sunetului orchestral pe care o pretindea ºi o construia (uneori constrângãtor. sunt fascinante la „Celi”. goalã de sens sau „lustruinduse pe sine” ce prolifereazã de prea multe ori în vorbãria noastrã despre culturã (inclusiv în ciclul de emisiuni omagiale dedicate lui la TVR Cultural). are ºi azi în lumea asta largã admiratori înfocaþi (inclusiv printre cei mai mari muzicieni contemporani. exigenþa lui ºi aerul lui sentenþios din repetiþii 245 .Muzica Adrian Gagiu Celi „Tu nu faci nimic. dragostea lui absolutã faþã de muzicã. evident). cum îi spun muzicienii. dar ºi sceptici rezervaþi („Nu eºti ban de aur. mai ales cele din repertoriul romantic târziu (inclusiv Bruckner. rãmân încã destule aspecte cu adevãrat fascinante legate de el ºi de interpretãrile lui. mai ales cele legate de tempo. cum cicã ar fi zis Bach. sã placi la toatã lumea”). deci în mod contrar spontaneitãþii pe care o predica). tu doar laºi sã evolueze. zic unii. Fãrã a cãdea în poliloghia liricoidã.

cã actul artistic e „darul unei clipe” (cum zicea ºi Beethoven)… Sau minunata expresie prin care justifica un tempo mai larg: „muzica trebuie sã aibã spaþiu sã se dezvolte…” E ceva atât de profund încât n-are rost sã mai insist. Serge Ioan. izvorâtã din concepþia. printre care „Despre fenomenologia muzicii”. mãcar de pe YouTube. „Unde se grãbesc toþi ãºtia?”). fãrã a-l idealiza. îi deranjeazã încã intransigenþa lui (apropo de o prea scurtã filmare de la vizita lui la Bucureºti în 1990. mai ales dintre cei taxaþi de el. Dar dând la o parte festivismul encomiastic ºi anost al aniversãrilor sau comemorãrilor (de ce avem nevoie sã treacã 100 de ani ca sã-i studiem cu obiectivitate. Probabil cã pe unii. de extracþie impresionistã ºi buddhistã. Concertele includ ºi câteva dintre compoziþiile marelui dirijor. Pânã ºi aversiunea lui faþã de înregistrãri. adicã sunt atât de profunde încât sunt adevãrate în orice domeniu (…)” (acad. „O informaþie foarte importantã despre Sergiu Celibidache este cã a studiat ºi matematica ºi filosofia. pline de învãþãminte adânci pentru cine le poate prinde (orice muzician are trebui sã le devoreze. o expoziþie de fotografii. organizat cu entuziasm ºi bun gust de fiul lui. dar îþi dai seama imediat cã ele sunt general valabile. ce îi venea din buddhism ºi fenomenologie. ºi când le-a tãiat-o scurt: „Mã. e o atitudine radical diferitã celei care a ajuns sã predomine.. – nu dãm nume. dacã nu din filmele documentare dedicate lui). nu numai în artã (vorba lui Brâncuºi. prima ediþie a Festivalului Celibidache de la Bucureºti (3 mai – 7 iulie). între haz de necaz ºi fenomenologie. când ºedea supãrat. nu râdeþi! Aveþi cu toþii o enormã vinã! Cum a fost posibil ca un nimeni…” etc. În 7 iulie. concertul de închidere a Festivalului programeazã. ºi de Fundaþia Celibidache. mai mult decât promiþãtor ºi semnificativ pe mai multe planuri. ideile ºi interpretãrile?). e de urmãrit. înconjurat de zeci de muzicieni care-i dãdeau cu „maestre” în sus ºi în jos. 246 . mãcar în transmisiunile televizate în exclusivitate de TVR Cultural. a aceluiaºi Celibidache.Adrian Gagiu ºi din cursurile de mãiestrie dirijoralã. o premierã mondialã: suita româneascã „Haz de necaz” de Sergiu Celibidache. Cam aici ne învârtim. Solomon Marcus). evident. El a dat! ªi mi se pare cã respectivul era chiar de faþã!). Se mai adaugã printre evenimente cursuri de mãiestrie instrumentalã ºi dirijoralã. de exemplu suita „Grãdina de buzunar” (1978). dirijatã de Cristian Mandeal la Ateneu în 30 iun. Existã douã feluri de lucruri în aceastã carte: unele pe care Sergiu Celibidache le pune în raport cu muzica. proiecþii de filme ºi lansãri de cãrþi. care îmbinã douã trãsãturi caracteristice personalitãþii autorului: sarcasmul ºi contemplaþia poeticã.

n. iar muzica. cea cu nenumãratele turnee estivale în toatã lumea.) – în mod ciudat. iatã doar paragraful referitor la calitatea interpretãrii: „None of the performances is lacking in feeling: some of the faster movements dance a little heavily. o vorbã în vânt: omul inferior dã toatã vina pe alþii. Ce mai gãsim noi bântuind pe net? De exemplu. iar unele dintre înregistrãri au o tentã neclarã/plictisitoare (dull) ºi învechitã/mucegãitã (musty) (vai… . Totuºi. e uneori ezitant în privinþa acordajului (aoleu! – n. Adicã despre marea noastrã orchestrã.). conform protagoniºtilor. these are relatively minor drawbacks. cu Acél Ervin ºi Miron Raþiu dirijori (cu simfonii de Michael Haydn).n. acestea sunt lipsuri relativ minore. totul fiind perfect mai ales când eviþi termenele de comparaþie cu alþii).” Sã mai remarcãm cã în 1990 maniera de interpretare corectã stilistic a muzicii vechi era mai puþin rãspânditã ºi acceptatã în lumea muzicalã internaþionalã. and some of the recordings have a dull. aºa cã acum o cronicã de disc similarã ar suna probabil ºi mai rezervat. deºi puternic din punct de vedere ritmic. în „Gramophone”. staþi. Ca sã nu creadã cineva. iar omul superior învaþã din greºelile sale. cele mai recente sunã cel mai puþin plãcut (i-auzi evoluþie – n. Still. A.). cã avem ceva cu maeºtrii orãdeni (fiindcã în provincie nimeni nu poate fi atins nici cu o floare. though rhythmically fairly strong. poate oferi nu doar satisfacþii trecãtoare. cum s-a mai ofuscat câte unul pe la noi. din 1990. una dintre cele mai importante reviste muzicale din lume. and the music — especially the C major and D minor symphonies (CD 0CD407) — can offer more than passing rewards. Ansamblul. but on the whole the style is convincing..Muzica Cum ne aud alþii.. n. musty flavour — oddly enough it’s the more recent ones that sound less pleasing. can be a little wobbly as regards tuning. Ensemble. n. mai ales Simfoniile în Do major ºi în re minor (CD 0CD407). o mai veche cronicã de disc. and the players rarely make the mistake of reading greater profundities into slow movements than the composer seems to have intended. despre unele înregistrãri din „epoca de aur” a Filarmonicii din Oradea.” Adicã: „Interpretãrile nu sunt lipsite de trãire: unele pãrþi rapide danseazã cam greoi. 247 . dar în general stilul e convingãtor. cã acum nici nu se mai fac înregistrãri cu Filarmonica… În încheierea acestei pastile contra excesului de patriotism local. iar interpreþii fac rareori greºeala de a vedea în pãrþile lente profunzimi mai mari decât pare sã fi intenþionat compozitorul. invariabil încununate de succes.

Cronica teatral[

Mircea Morariu

Tragicul nãscut din comic
CENTRUL CULTURAL PENTRU UNESCO NICOLAE BÃLCESCU din Bucureºti - FAMILIA TOT de Õrkeny István; Traducerea: Adriana Grand; Direcþia de scenã: Victor Ioan Frunzã; Decorurile ºi costumele: Adriana Grand; Cu: George Costin, Adrian Nicolae; Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion; Data reprezentaþiei: 7 aprilie 2012

Dürrenmatt fãcea undeva observaþia de substanþã în conformitate cu care tragicul se poate naºte adesea ºi din comic. La urma urmei, aºa stau lucrurile în cazul imensei majoritãþi a pieselor ivite sub zodia absurdului, aºa stau prin urmare lucrurile ºi în Familia Tót, piesã în descendenþã absurdoidã datoratã dramaturgului maghiar Õrkeny István, de la a cãrui naºtere se împlinesc în 2012 o sutã de ani. Un dramaturg mai cunoscut publicului de limbã românã datoritã unui alt text al sãu, Joc de pisici, care prin anii 70 ai secolului trecut a cunoscut, într-un interval de timp foarte scurt, trei puneri în scenã, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Stat din Arad ºi la Naþionalul clujean. Nici Familia Tót nu a trecut neobservatã la vremea apariþiei sale, spectacolul de la Teatrul Naþional din Cluj, din stagiunea 1978-1979, regizat de Gheorghe Harag, deºi nu s-a numãrat printre reuºitele de prim rang ale legendarului regizor, a contat mai cu seamã prin felul în care parodia era pusã în serviciul relevãrii dramei omului ce ajunge la conºtiinþa de sine prin descoperirea sen-

surilor tragice ale evenimentelor cãrora le cade victimã. La aproape 35 de ani de la spectacolul lui Harag, beneficiind de o traducere nouã, datoratã Adrianei Grand, piesa lui Õrkeny revine în atenþie graþie unei montãri de considerabilã, de admirabilã profesionalitate semnatã regizoral de Victor Ioan Frunzã. O montare importantã nu doar din punct de vedere estetic, nu numai prin faptul cã trece cu calificative maxime pânã ºi cele mai pretenþioase teste ce îºi propun sã îi verifice artisticitatea, teatralitatea ºi încãrcãtura ideaticã, ci ºi prin aceea cã ilustreazã continuitatea unor preocupãri majore în domeniul cercetãrii teatrale ale lui Victor Ioan Frunzã, ale Adrianei Grand ºi ale unui nucleu de trei tineri ºi foarte talentaþi actori - George Costin, Sorin Miron ºi Alexandru Ion - cãrora, pe parcurs, li s-au alãturat ºi alþii, preocupãri cãrora le-a dat expresie, în urmã cu doi ani, spectacolul cu Furtuna de la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bãlcescu din Bucureºti, transformat întrun laborator sui-generis. Întocmind scenariul viitorului sãu spectacol, înfãptuit în acelaºi spaþiu, un spaþiu aparent neprietenos, îmblânzit însã prin talent ºi dãruire, contând cu folos pe inteligenþa ºi complicitatea spectatorilor, Victor Ioan Frunzã a redus cu mãsurã numãrul personajelor, pe unele le-a eliminat, pe altele s-a mulþumit sã le evoce printr-o suitã de referinþe ce sporesc într-o primã instanþã cuantumul de comicitate al repre-

248

Cronica teatralã
zentaþiei, pe o a treia categorie s-a gândit sã le sugereze recurgând la mijloace economicoase ce îºi dovedesc, datoritã neostoitei inventivitãþi creatoare a Adrianei Grand, o miraculoasã putere de semnificare. Pentru Victor Ioan Frunzã Familia Tót este un basm ce debuteazã vesel ºi sfârºeºte în coºmar. Studierea ºi exploatarea scenicã a acestei evoluþii, asociatã cu studierea progresiei nebuniei Maiorului, noul locatar ce anuleazã la modul despotic normalitatea senin- jucãuºã, suprimând pânã ºi specificul relaþiilor de familie din casa bunului comandant de pompieri Tót, reprezintã cele douã mari teme ale spectacolului. Teme explorate într-un mod hotãrât antididactic ºi programatic nedemonstrativ. Totul începe ca ºi cum am fi poftiþi sã citim o poveste, ori ca ºi cum am fi invitaþi sã luãm parte la un spectacol de teatru de pãpuºi, interpretat de cinci actori tineri care, în primã instanþã, se amuzã în faþa perspectivei de a interpreta câteodatã mai multe personaje de ale cãror vârste sunt biologic departe. Personajele se aseamãnã cu niºte pãpuºi scoase din cutii cu grijã întreþinute, pãpuºi ce poartã costume ºi adevãrate, ºi false deopotrivã, curate, apretate, concepute cu maximã atenþie la detalii ºi la elementele de recuzitã. Îl vedem mai întâi pe Poºtaºul din sat, un fel de Pãcalã maghiar, care prin felul în care e imaginat de regizor ºi datoritã modului impecabil în care e jucat de Alexandru Ion trimite cu gândul la arhetipul nebunului cãruia i se îngãduie orice, ce îºi poate permite orice ºotie, ºtiind cã îi este iertat à priori totul. Poºtaºul e îmbrãcat fercheº, în costumul sãu de un roºu intens, cu epoleþi ºi accesorii aurii, cu trompeta de rigoare, parcã descins dintr-o carte de poveºti. Îi vedem mai apoi pe doamna Tót, într-un travesti savuros cãzut în sarcina lui Sorin Miron, ºi pe fiica ei, Mariska, interpretatã de Nicoleta Hâncu, înveºmântate aºa cum cer cutumele ºi cum reclamã imaginarul colectiv, personaje la rându-le parcã descinse din cãrþile de odinioarã, de pe vremea copilãriei mele, al cãror rost era sã îi familiarizeze pe copiii de vârstã preºcolarã cu specificul naþionalitãþilor. ªi, în fine, îl zãrim pe bunul domn Tót, maghiarul ideal, maghiarul din fotografie, maghiarul de operetã, cu mustãþi negre, imense, fãrã cusur rãsucite, dar ºi pompierul de album jucat voit îngroºat de foarte tânãrul ºi promiþãtorul Adrian Nicolae. Cu toþii se miºcã, se agitã în interiorul unei cutii cu trei pereþi (evidentã aluzie la formula teatrului în teatru), îºi duc viaþa cotidianã în vreme de rãzboi, o viaþã perfect rânduitã de reguli pe care nimeni nu se gândeºte sã le punã la îndoialã, aºteptând veºtile de pe front cenzurate capricios, în funcþie de simpatii ºi de antipatii personale, de Poºtaº ºi aºteptând mai cu seamã scrisorile de la fiul ºi fratele lor, Gyula-Gyuluºka. ªi iatã cã pe neaºteptate o astfel de scrisoare le anunþã iminenta vizitã a Maiorului pe care George Costin îl joacã la marea performanþã, îl construieºte asemenea unei pãpuºi cu arcuri, îl elaboreazã sub forma unui amestec de stãri ºi de atitudini contradictoriu-complementare, care prin imprevizibilul specific oricãrui dictator extind nebunia dinspre personajul individual cãtre întregul univers uman din piesã. Alte ºi alte scrisori, remise ori reþinute, însã împãrtãºite nouã, complice de Poºtaº, completeazã informaþiile despre Maiorul a cãrui devizã pare a fi, precum cea a unui personaj din Woyzeck, activitate. În prima parte a spectacolului suntem confruntaþi cu un intenþionat, bine plãnuit ºi riguros pus în paginã amalgam de stiluri, cu un fel de parodie în extincþie, cu o suitã de mimate ezitãri actoriceºti al cãror rost e acela de a sublinia procesul de preluare ºi de intrare în rol, de asumare a acestuia de fiecare interpret în parte. Astfel încât, dacã la început cei cinci actori ne lasã sã credem cã încã se joacã profesionist de-a teatrul, cã uneori le place ceea ce fac dar cã alteori mai-mai cã ar fi gata sã lase totul baltã, pe mãsurã ce gluma se

249

Mircea Morariu
îngroaºã ºi nebunia Maiorului devine tot mai acaparatoare, parodia dispare fãcând loc seriosului celui mai serios din lume. Zâmbetul ºugubãþ de pe chipul lui Alexandru Ion – raisonneur-ul spectacolului - se stinge, face loc emoþiei, iar, cãtre final, lacrimei subtil sugerate ºi controlate. Momentul-cheie al descoperirii plãcerii sadice a fãcutului de cutii cu care Maiorul îi va teroriza pe stãpânii casei e magistral rezolvat de regizor ºi de actorul George Costin, în faþa ochilor noºtri construindu-se o secvenþã în ritm alert, diavolesc, endiablé, parcã decupatã dintr-un film mut. Iar dupã pauzã, când spaþiul de joc e sufocant ocupat de nenumãratele cutii confecþionate prin muncã forþatã, numai aparent consimþitã de cei ai casei, comandaþi precum într-un lagãr de muncã de Maior, Poºtaºul va purta un costum ce trimite cu gândul la scrisorile ºi telegramele pe care trebuie sã le distribuie, în vreme ce toate celelalte personaje vor fi înveºmântate în carton. Tot la fel cum o seamã de personaje ca ºi elementele de recuzitã ori de decor sunt confecþionate eminamente din cartonul ce invadeazã întreg spaþiul, aºa cum o fãceau scaunele imaginare, cadavrul în putrefacþie (Amedeu), mobilele nenumãrate (Noul locatar) din piesele ionesciene, talentul creator al Adrianei Grand spunându-ºi din nou, în chip admirabil ºi inconfundabil, cuvântul. E teatru, e ºcoalã, e joc, e meditaþie deghizatã în râs, e comedie scrisã cu tocul muiat în cerneala înþelepciunii ºi a reflecþiei, e o lecþie de minuþioasã citire a unui text, de evaluare din perspectivã teatralã a valorii ºi a impactului fiecãrui cuvânt, dar e în primul rând o faptã artisticã cum nu se poate mai serioasã ceea ce ne propun în acest superb spectacol Victor Ioan Frunzã ºi Adriana Grand. ªi mai e, de asemenea, o extraordinarã ºansã pe care aceºti importanþi creatori, ce ºi-au gãsit în micul teatru din vechiul Bucureºti, teatru þinut în viaþã datoritã eforturilor directorului Cristian ªofron, un loc în care e limpede cã se simt bine. Mai e, cred, o extraordinarã ºansã acordatã unor minunaþi tineri actori de a se manifesta exemplar în profesia pentru care s-au pregãtit, pe care indiscutabil o îndrãgesc ºi pentru care nu încape îndoialã cã au o chemare aparte ce se cuvine pe mai departe stimulatã. încât distanþa dar ºi mijloacele de transport deloc prietenoase nu reprezintã impedimente majore. Dar cum la teatru loviturile de teatru sunt cum, bine se ºtie, la ele acasã, iatã cã a intervenit ºi accidentul nedorit. Am plecat, aºadar, la Sfântu Gheorghe, nu doar în calitate de spectator iubitor de teatru, nu numai în calitate de critic interesat de ce se mai întâmplã într-o instituþie ce tocmai a gãzduit Reflex 2, un festival important, la care am fost invitat, dar la care nu am putut sã ajung din cauze obiective, ci ºi ca membru în juriul final UNITER spre a vedea Trahinienele de Sofocle, spectacol ce i-a adus tânãrului regizor Balogh Attila o nominalizare la premiul de debut. Ceea ce am vãzut nu a fost însã deloc de naturã sã îmi placã. Textul de specta-

Oare de ce?
Teatrul TAMÁSI ÁRON din Sfântu Gheorghe - TRAHINIENELE de Sofocle; Traducerea ºi dramaturgia: Benedek Zsolt; Regia: Balogh Attila, Decoruri: Golicza Elód; Costumele: Dobre-Kóthay Judit; Colaborator muzical: Cserkész Emese; Cu: D. Albu Annamária; Kónya-Ûtó Bence; Sándor Anna, Pálffy Tibor, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella, º.a. Data reprezentaþiei: 11 aprilie 2012

De obicei, vizitele la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe reprezentau pentru mine motive de satisfacþie. O trupã performantã, condusã de un foarte bun regizor- Bocsárdi László -, un repertoriu profesionist ales, spectacolele bune vãzute acolo însemnau tot atâtea argumente sã-mi doresc sã ajung în acel loc unde chiar se face teatru, ºi nu oricum, ci la autentice cote de profesionalitate, aºa

250

Cronica teatralã
col, întocmit de Benedek Zsolt, la rândul sãu un tânãr care a absolvit ori e pe cale sã absolve cursurile Secþiei de Teatrologie a Universitãþii de Teatru din Târgu Mureº, e extrem de precar, într-o relaþie foarte liberã ºi nu cred cã foarte prietenoasã cu marele tragic grec. O relaþie aproape de indiferenþã. Stilul în care e montat spectacolul e neprecizat dar ºi imprecis, nesigur, tremurat, foarte puþin creator, mai curând re-productiv decât provocator de sensuri noi, mimând ceea ce s-ar reclama a fi o viziune contemporanã asupra unei tragedii clasice. De altfel, e greu de vorbit despre un singur stil, mai corect fiind sã aducem în discuþie existenþa a cel puþin douã stiluri, aflate într-o relaþie deloc complementarã, ci concurentã. Practic, întrun anume fel se scurge montarea pânã la apariþia prea îngroºatã, extrem de îngroºatã ºi tocmai de aceea dezamãgitoare, a binecunoscutului actor Pálffy Tibor, distribuit în rolul lui Heracles, ºi în cu totul alt mod dupã aceea. Amalgamul stilistic e completat ºi amplificat de muzica utilizatã, cântatã ba în maghiarã, ba în greceºte, totul culminând, deloc justificat, cu finalul ce se slujeºte de celebra melodie Zorba grecul. De ce, în ce scop, cu ce justificãri artistice numai Balogh Attila, Cserkész Emese ºi, probabil, bunul Dumnezeu ar putea sã ne spunã. ªi tot cei trei ar avea, cred, îndrituirea, sã ne explice de ce actori apreciaþi,precum D. Albu Annamária, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella ºi, desigur, Pálffy Tibor, sau tineri talentaþi asemenea lui Kónjya-Ûtö Bence ºi Sándor Anna au fost puºi în situaþii nicidecum confortabile.

Cum mai e Scrisoarea?
Teatrul de Comedie din Bucureºti- O SCRISOARE PIERDUTÃ de I.L. Caragiale; Regia: Alexandru Dabija; Decoruri: Puiu Antemir; Costume: Anca Rãduþã; Muzica: Ada Milea; Cu: Marcel Iureº, George Mihãiþã, Valentin Teodosiu, Marius Florea Vizante, Dorina Chiriac, Mihaela Teleoacã, Florin Dobrovici,Dragoº Huluba,Eugen Racoþi, Dan Rãdulescu; Data reprezentaþiei: 26 mai 2012

Nu ºtiu cum se face, dar nu prea am noroc atunci când e vorba despre spectacolele Caragiale semnate de regizorul Alexandru Dabija. Nu am norocul de a le vedea la premierã, nu am norocul de a le vedea nici la o lunã, nici la douã de la momentul primei ridicãri de cortinã. Nu am norocul de a scrie despre ele la cald, ci dupã ce s-au pronunþat ºi s-au contrat pe seama lor diverºi colegi. Aºa mi s-a întâmplat cu Noaptea furtunoasã de la Iaºi, aºa mi se întâmplã acum cu Scrisoarea pierdutã de la Teatrul de Comedie din Bucureºti. Dar dacã Noaptea... chiar a stârnit furtuni, Scrisoarea...nu a fost nici ea generatoare de unanimitãþi, unii confraþi ºi-au declarat

dezamãgirea (nu prea ºtiu bine de ce), însã nu se poate spune cã spectacolul ar fi provocat dispute. Nici nu prea avea de ce. Cãci, deºi e credincioasã toposului mahalalei în care era plasatã ºi Noaptea furtunoasã - fiindcã numai aºa se explicã altminteri inexplicabilul decor al spectacolului, decor semnat de Puiu Antemir- o încãpere sordidã, cu o chiuvetã ca vai de capul ei, o încãpere care este totuºi locuinþa prefectului, cu o masã de lemn, vreo douã scaune, niºte lãzi cu ciuperci (unii comentatori au scris cã acþiunea piesei s-ar consuma într-o ciupercãrie,numai cã eu nu consimt la opinia lor), ciuperci cu care se vor gratula prin aruncare combatanþii (ciurperci de dar, echivalentul în naturã al mitei în bani încasatã de Trahanache ºi pe care acesta o numãrã tacticos,bãtrâneºte) ºi un perete din spatele cãruia se ivesc, asemenea unor spioni, mai toate personajele, montarea de acum nu e de naturã sã ne arate cã Alexandru Dabija ar vrea scandal cu orice preþ. Nu tu procese fiziologice, nu tu sex, nu tu alte drãcovenii. Dar nici în formula lui Sicã Alexandrescu, nici în cea a lui Ciulei nu e

251

Mircea Morariu
spectacolul de acum. Sau, mai corect spus, spectacolul de acum un an fiindcã un an s-a scurs de la premierã, de atunci montarea jucându-se cu casa închisã ºi cu un necesar de bilete niciodatã pe mãsura ofertei,mult mai limitate. Ceea ce, la urma urmei, e foarte bine ºi nu poate decât sã îl mulþumeascã pe George Mihãiþã, directorul Teatrului ºi salvatorul lui. Dabija nu forþeazã deloc textul, nu îl “hãcuie”, nu îl “silueºte”. Textul poate fi auzit în integralitatea lui. Mi se pare cã lipseºte doar replica Zoe, Zoe, fii bãrbatã! Aºadar, Caragiale din Scrisoare nu e amputat. Numai personajele secundare, cele ce se manifestã în adunarea electoralã (Ionescu, Popescu, dãscãlimea, Popa Pripici, º.a.m.d) sunt comprimate într-unul singur, excelent jucat de Dan Rãdulescu. Interesant cã acesta e plasat în salã, e destul de greu de dibuit de noi, spectatorii, e multã vreme doar o voce. E cvasi-invizibil, dacã nu chiar total invizibil pentru cei aflaþi pe scenã. De fapt, cred cã vrea sã ne spunã Dabija, personajele acestea nici nu conteazã pentru cei ce fac cu adevãrat jocurile, ei sunt figuranþii, echipa de zgomote, oamenii de coloraturã ºi de umpluturã ºi nimic mai mult. Caragiale e completat în spectacolul lui Alexandru Dabija. Mai întâi cu muzica Adei Milea, în care noutãþile personale absolute sunt asociate cu cântecele din folclorul patriotic, cântate voit lãbãrþat de Dorina Chiriac, actriþã ce face dovada cã ar putea rivaliza în orice clipã cu un contorsionist în reuºitul ei travesti din Cetãþeanul turmentat. Caragiale mai e asezonat ºi cu niºte versuri din Cartea Alcool de Ioan Mureºan, versuri a cãror inserare în spectacol mi se pare niþeluº cam forþatã. Regizorul nu vrea sã ia ochii, nu propune soluþii miraculoase, nu cautã originalitãþi de suprafaþã. De aceea poate cã intervin uneori în reprezentaþie momente în care interesul spectatorului scade. Momente care nu sunt nicidecum însã unele de plictisealã absolutã. Deºi plictisit, cu rost ºi cu folos e totuºi cineva în spectacolul de la Comedie. Plictisitul e Pristanda, interpretat numai aparent, doar înºelãtor ºters, de fapt voit ºters de Dragoº Huluba. Pristanda e omul care ºtie el foarte bine ce e cu politicienii ºi cu puternicii zilei, care pune nesmintit ºi ca la carte în practicã îndemnul pupã-i în bot ºi papã tot! ºi care se pare cã face asta cu mult succes ºi de foarte multã vreme. Dabija e preocupat de lucrul cu actorii numai cã nu obþine peste tot aceleaºi rezultate. Tipãtescu, jucat de Marius Florea Vizante, e bun, însã bun cu mãsurã. Bun ºi ar mai încãpea. Personajul sãu e ezitant, sperios, labil. Mihaela Teleoacã (Zoe) aduce pe scenã o femeie energicã, temperamentalã, omniprezentã, dar care nu prea face exces de farmecele ei feminine. Probabil cã Zoe a ei e foarte sigurã cã Tipãtescu nu o va supune nici unei traduceri în amor. Iar cu conu Zaharia lucrurile sunt mai mult decât clare. Dacã þinem seama de felul în care e conturat scenic prefectul, jocul Mihaelei Teleoacã e perfect valabil. Marcel Iureº e senzaþional în Nae Caþavencu. Chiar dacã uneori se autociteazã în intonaþii sau chiar dacã îl citeazã pe Octavian Cotescu. Apare îmbrãcat în negru, e sigur pe sine, Caþavencu al sãu e convins cã a câºtigat partida ºi cã va fi candidat. Anticipat- victoriosul Caþavencu e foarte bine în interpretarea lui Iureº. Caþavencu în interpretarea lui Marcel Iureº devine fabulos, savuros, de un comic integral în clipa în care învins ºi acceptã toate capitolele din sentinþa pronunþatã cu un sadism conþinut de Zoe. George Mihãiþã propune o schimbare de perspectivã asupra lui Agamemnon Dandanache. Agamiþã al lui e mai puþin Gagamiþã decât îl ºtim din montãri anterioare, nu e foarte zaharisit, se cam rãsfaþã în confuziile sale parcã voite. Esenþialmente e ticãlos cât încape, ticãlos cât nu se mai poate. De fapt, asta conteazã. Florin Dobrovici e foarte bun în Farfuridi, însã Eugen Racoþi e încã ºi mai bun în Brânzovenescu. Încã un actor care ar fi meritat o nominalizare la un premiu UNITER pen-

252

poate tocmai de aceea. de un tratament special beneficiind . costume în care sunt înveºmântate persoane subliniat louches. Valentin Teodosiu e formidabil. Aº fi nedrept dacã aº spune cã ideea nu existã. Iulia Vântur. de a arãta ceea ce nu e tocmai perfect în alcãtuirea acestora. complet lipsitã de ºana de a marca în vreun fel un moment în istoria literaturii dramatice. Cristina Ilin. Împreunã cu regizorul montãrii ºi nu mã îndoiesc cã la sugestia acestuia binecunoscutul actor Horaþiu Mãlãele (el însuºi recunoscut ºi pentru talentul sãu de artist plastic). a cãrnurilor umane supraabundente expuse cu o voluptate cvasi-maladivã. a cãrui claviaturã ocupã întreaga lungime a scenei ºi care se relevã. spectacolul de la Teatrul Metropolis este unul preponderent al formei. Traducerea: Angela Ioan. melodios. Personaje parcã descinse din tablouri specifice picturii decadente. Valentin Florea. cu multe elemente supradimensionate. Preeminenþa formei Teatrul Metropolis din Bucureºti . E magistral. Un decor a cãrui piesã de bazã o constituie un pian imens. situatã la intersecþia dintre cabaret ºi bordel. Vlad Ivanov. e elementul de esenþã scos în faþã de spectacolul de la Metropolis. mergând nu ca un bãtrân ci parcã ar sãri ca o mingiucã. susurat. în fine. îndatã dupã consumarea pro- logului. Ozana Barabancea (Matroana). Coregrafia: Felicia Dalu. în persoana lui Vladimir Iuganu (asistent decor) ºi în cea a Ioanei Pascha (asistent costume).aºa cum era cazul. decorului. E cum nu l-am vãzut niciodatã pânã acum. ea e însã una destul de plãpândã. la rându-le cu un bine calculat impact vizual. Augustin Pop. Orlando Petriceanu. Masiv. Simona Pop. Data reprezentaþiei: 28 mai 2012 Extrem de deficitar la capitolul dramaturgie fiindcã piesa lui Mario Moretti Lautrec la bordel este una oarecare. Gilda Stan. Dragoº Buhagiar a avut doi colaboratori importanþi ºi foarte talentaþi. Lautrec la bordel impresioneazã mai cu seamã prin scenografia lui Dragoº Buhagiar ºi de abia apoi prin celelalte elemente specifice macrosemnului spectacular. de altminteri. toate puse în voit contrast cu dimensiunile actorului distribuit în rolul principal. cauciucat. bogate. plasând într-o poziþie net secundarã fondul. foarte puþin surprinzãtoare ºi. înveºmântat în negru (costume: Anca Rãduþã). la rândul lor multicolore. pupãcios în exces. trebuie subliniatã evoluþia de excepþie a lui Valentin Teodosiu în Zaharia Trahanache. Mai concret spus. cu ochelari. cum spuneam. Scenografia: Dragoº Buhagiar. Dragoº Buhagiar a luat decizia de a se sluji de toate modalitãþie spre a pune în evidenþã corpurile interpreþilor. mai totul surprinde. Ruxandra Maniu (Matroana 1) ºi Raluca Vermeºan (Matroana 2). Contribuþii 253 . Regia: Horaþiu Mãlãele. Muzica: Rãzvan Alexandru Diaconu. Ozana Barabancea. cu un umor milimetric dozat. Ruxandra Maniu. mai totul excitã în decorul acestui spectacol.George Ivaºcu (interpretul rolului titular). Ana Covalciuc. o lume a a amorului tarifat.LAUTREC LA BORDEL de Mario Moretti. surprinzãtor. Lui. luxuriante. a trupurilor de vânzare. de a miza pe contraste. E vorba despre un decor în culori bogate (preponderent este roºul).Cronica teatralã tru un rol secundar jucat exemplar. tacticos. în repetate rânduri afirmatã pe faþã ºi încã o datã formulatã la sfârºitul reprezentaþiei. Cu: George Ivaºcu. cu un glas catifelat. . recunosc.reprezentante ale unei lumi fetide. ªi. îi rimeazã costumele. De fapt. Raluca Vermeºan. În realizarea imaginii care trebuie sã admit cã face toþi banii ºi care. Avem în faþa ochilor o lume a corpurilor etalate cu voluptate. Oana Dragnea. Raluca Dinculescu. Un pian ale cãrui valenþe vizuale sunt amplificate de utilizarea unor oglinzi.

simbiozã. a scenografului Dragoº Buhagiar ºi a numeroºilor lor colaboratori. cu creaþiile sale anterioare.Mircea Morariu deloc de neglijat în punerea în aplicare a intenþiilor scenografic-regizorale (prefer aceastã ordine fiindcã. copilul Alexandru Nicoarã. actorul Vlad Ivanov. Cristina Ragos. Consultant scenariu: Lia Bugnar. emoþie) au ºi ceilalþi interpreþi. acei spectatori familiarizaþi cu stilul de teatru agreat de regizor. Tomohiko Kogi. creaþii prin intermediul cãrora Silviu Purcãrete îºi propunea sã aducã pe scenã marile cãrþi ale omenirii . Pali Vecsei. pe care am mai apreciat-o ºi cu ocazia spectacolului cu opera bufã Elizaveta Bam. dupã pãrerea mea. Data premierei: 31 mai 2012 Acei spectatori ce se aºteptau ca montarea cu Cãlãtoriile lui Gulliver. totuºi fãrã numere ori rezolvãri senzaþionale. repet. o încercare de sumarizare a celebrului roman al lui Jonathan Swift în integralitatea lui. Raluca Dinculescu. Augustin Pop. atmosferã pentru întruchiparea cãreia contribuie coregrafia utilã. realizare recentã a Teatrului Naþional “Radu Stanca” din Sibiu. spectacolul este mai cu seamã unul de scenografie. Coordonator: Silviu Purcãrete. Corina Viºinescu. probabil. a Feliciei Dalu. Ciprian Scurtea. Practic. Adrian Neacºu. dar care. din nou. La orgã: Radu Iancu/ Theodora Cârciumariu. melodiile semnate de Alexandru Diaconu. înzestrat cu o voce de excepþie. niþeluº didactic în corul de la sfârºit: Viaþa e un bordel.Exerciþii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swifft. Valentin Florea) combinat cu aceea de cabaret. Adrian Matioc. care înainte de a fi actriþã. cei mai mulþi parte a unui grup compact al cãrui rol este unul dublu. îndatã dupã ce s-a potolit furtuna. Serenela Mureºan. în spectacolul de la Naþionalul sibian. Asistent miºcare scenicã: Attila Bordas. Cel de-al doilea scop vizeazã reconstituirea unei atmosfere fin de siècle.au toate motivele sã fie mulþumiþi. Cãtãlin Pãtru. Primul þine de reconstituirea atmosferei de bordel de lux (ºi aici îi menþionez pe actorii Ana Covalciuc. mustind de un decandentism apãsat. sã fie o reconstituire fidelã. Cu: Veronia Arizancu. Traducerea ºi adaptarea textelor: Crista Bilciu. parte de o dezamãgire. Gilda Stan. Iulia Vântur. îºi poate îngãdui clipa de rãgaz necesarã reamintirii uneia dintre fundamentalele sale experienþe de lecturã. Natalie Sigg. Spectacolul e construit ca o succesiune de astfel de fragmente de memorie (des bribes de mémoire . Simona Pop. de a sublinia o afirmaþie a personajului Toulouse Lautrec –“toatã viaþa am trãit într-un bordel”.ºi mã gândesc în primul rând la Cumnata lui Pantagruel . O asociere întru înfãptuirea cãreia îºi 254 . Muzica de scenã: Shaun Davey. adicã pe ceea ce înseamnã relaþie. alþii de datã mai recentã. reiteratã. Diana Fufezan. Acela de a construi imaginea unui theatrum mundi. Cristian Stanca. Purcãrete rememoreazã fragmente din romanul lui Swift (în speþã partea a patra) ºi o face din dublã perspectivã. Ozana Barabancea.cum spun francezii) asociate cu fragmente de lecturã. fãrã îndoialã foarte talentat ºi de care sunt sigur cã vom mai auzi. ceea ce se aude în spectacol. au avut. cum spuneam. un compozitor de muzicã de scenã încã tânãr. Cristina Ilin. unul bazat pe valorarea impactului vizual ºi de abia apoi unul de regie. Alexandru Malaicu. Scenografie ºi light design: Dragoº Buhagiar. Caliban nu a izbutit sã îi ardã cãrþile. este cântãreaþã profesionistã. un rezumat. Ofelia Popii. Aici. Silviu Purcãrete ni se înfãþiºeazã asemenea unui Prospero cãruia nu. Gulliver cu parfum de fân Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu – CÃLÃTORIILE LUI GULLIVER . Raluca Iani. Eduard Pãtraºcu. înfãptuit în urmã cu câþiva ani la Teatrul Bulandra de regretatul Alexandru Tocilescu ºi. a regizorului Silviu Purcãrete. în acest spectacol.unii mai vechi. Orlando Petriceanu. În schimb. Oana Dragnea. Amândouã se topesc în scopul final.

Montarea se foloseºte de un text voit lacunar (alcãtuit de Silviu Purcãrete în colaborare cu Lia Bugnar ºi cu Crista Bilciu). desigur. lingvistic. Silviu Purcãrete îºi doreºte în mod limpede sã îºi afle în cei aflaþi în salã companioni întru ale rememorãrii fiindcã ceea ce propune el nu se adreseazã cu nici un chip celor ce acum ar descoperi romanul lui Swift. cãlãtoriei. Raluca Iani. cunoaºterii. Spectacolul de la Teatrul Naþional “Radu Stanca”. a rãsfãþului de imagini (un rol aparte îi revine aici fabuloasei scenografii semnate de Dragoº Buhagiar). textul s-a metamorfozat încã de la primul impact cu el într-o explozie de imagini ºi s-a metamorfozat într-o luxurianþã a vizualului ºi a sunetelor (muzica de scenã e semnatã de Shaun Davey). Diana Fufezan. Alexandru Malaicu.forte a teatralitãþii. într-o voitã ºi fireascã dezordine. corãbioare în miniaturã. ci.Cronica teatralã dau mâna douã personaje. Funcþia de narator e împãrþitã în montare între maturul Purcãrete. ca o premoniþie a devenirii. de la superbul cal (real) ce se plimbã liniºtit pe scena presãratã cu fân proaspãt pânã la cãluþii de lemn. pe actorii Veronica Arizancu. Serenela Mureºan.un spectacol ce poate fi pus în relaþie nu doar cu Cumnata lui Pantagruel. Purcãrete nu vrea nici ca montarea de acum sã fie catalogatã drept spectacol încheiat. între cei doi interpunându-se însuºi Jonathan Swift. la un moment dat. urâte. Eduard Pãtraºcu. cu urâtul din lume. în miniaturã. Cristina Ragos. Se mizeazã pe contrastul dintre uriaº ºi minuscul. Sunt pe scenã. Adrian Matioc. Adrian Neacºu. de experienþe inedite un omagiu adus cãlãtorului mereu curios (montarea e. Prin aceasta arãtându-ni-se clar cã Silviu Purcãrete nu s-a concentrat pe plata unor datorii literare. ci pe convertirea lor în valuta. Pali Vecsei. Câteodatã se citeazã 255 . o socoteºte a fi un pachet de exerciþii scenice. Cãtãlin Pãtru. de sunete (pianul se însoþeºte în spectacol cu orga la care a cântat. probabil. dintre urât ºi frumos. înºirate într-un superb continuum imagistic nenumãrate simboluri ale cãlãtoriei. Cãlãtoriile lui Gulliver e un elogiu adus acelei fiinþe umane mereu dornicã de noi descoperiri. dincolo de riscurile pe care le incumbã acestea. în afara celor amintiþi deja. în spectacolul vãzut de mine. uneori ajutat de recursul la carte lectura de odinioarã. nu o defineºte totuºi drept work in progress. iepe cu chip de femeie. a cãrui voce se aude din off. Corina Viºinescu. Mai exact spus. cu murdarul existenþei. preluatã de vocea regizorului). ci ºi cu Pilafuri ºi parfumuri de mãgar îmi apare drept un elogiu adus cãrþii. ºi copilul Alexandru Nicoarã (va exista. Natalie Sigg. text zãmislit la limita dintre memorie ºi uitare. sugerat scenic de actorul Cristian Stanca. Chiar dacã prin cunoaºtere ajungi sã te întâlneºti cu lumi ºi fiinþe diforme. Tomohiko Kogi. de senzaþii olfactive. dintre bine ºi rãu. cel de-al doilea e maturul ce recupereazã cu subiectivitãþile inerente. o variaþiune pe tema homo viator) ºi permanent dornic de alte ºi alte aventuri. multe altele dintre simbolurile recurente în spectacolele lui Purcãrete. ci celor care l-au citit deja ºi cãrora li se oferã ºansa reîntâlnirii cu acesta. celor deja menþionate trebuind sã le adaug oamenii în costume negre ºi cãmãºi albe. Radu Iancu). lecturii. O lecturã cu ocazia cãreia fascinaþia textului nu s-a cantonat la un nivel strict literar. iar pe sine se recomandã drept coordonator al acestor exerciþii întru realizarea cãrora îºi mai ia ca parteneri. dintre extremele vieþii. fireºte. dar ºi de mici agresiuni fizice la propriu cu care e copleºit spectatorul (fulgii din partea finalã). de la nenumãratele valize la oamenii porniþi în marº ( asistent miºcare scenicã: Attila Bordás). Pot sã fie recunoscute. oameni ce descoperã teritorii ajutaþi de bastoane. un semnificativ transfer de voce între cei doi ºi astfel lectura copilului va fi intermediatã. Ofelia Popii. Ciprian Scurtea. Primul e copilul fascinat de taina descoperirii unuia dintre textele ce cu siguranþã îi vor marca întreaga existenþã.

dinspre ªtefan Iordãnescu. Marius Lupoianu. aºa cum pleci de la un spectacol Cehov. Râlea. pot afirma cã prin cultura literarã. Ilustraþia muzicalã: ªerban Ursachi. atât de confuzã încât era aproape imposibil de înþeles despre ce e vorba în piesã dar ºi în spectacol. ªi. îl numesc astfel) cu Cãlãtoriile lui Gulliver a avut loc în cadrul ediþiei a XIX-a Festivalului Internaþional de Teatru de la Sibiu. în conferinþe de presã prilejuite de premierele înscrise în aceastã sferã de preocupãri. nicidecum emoþionat. Mihaela Tomceanu. Valentin Ivanciuc. prin anii 90. Nicolae Pârvulescu. în regia lui Dragoº Galgoþiu. Data premierei: 25 iunie 2012 Mihai Mãniuþiu a înscenat în generosul spaþiu teatral al Sãlii 2 de la Teatrul Naþional “Mihai Eminescu” din Timiºoara Viaþa e vis de Calderon de la Barca la o distanþã de 28 de ani dupã ce a montat acelaºi text pe scena Naþionalului clujean. Anca Rãdulea. Ion Rizea. Cu: Marian. Adriana Sâncrãian. text repus în scenã în 2004 la Sibiu. teatralã.Maria Cizler. Traducerea: Sorin Mãrculescu. Richard Haldik. Alina Chelba.Cultura face diferenþa. hotãrârea regizorului de a mai monta o datã Viaþa e vis se cuvine relaþionatã ºi cu constanta preocupare a artistului de a elucida.Mihãilescu într-un articol din Dilema veche. Colin Bozoianu ºi Mãlina Manovici. regizor ce a încercat o actualizare drasticã a partiturii. s-a consumat în stagiunea trecutã la Teatrul Odeon din Bucureºti. Claudia Ieremia. Ionuþ Iova. În repetate rânduri. ªtefan Roman. cu mijloacele teatru- 256 . ci cu mintea fecundatã de idei.Maria Pandele. de extrem de puþine replici. în ciuda incontestabilelor ei valenþe plastice. alãturi de Prinþul constant. Gestul temerar al unui director de scenã aflat la acea vreme încã la început de drum în profesie a avut parte. în iarna lui 1984. premiere al cãror cap de serie a fost Perºii. Regia artisticã: Mihai Mãniuþiu. dar ºi a îndemnului la diferenþã pe care a mizat Festivalul. nereuºitã fiindcã era extrem de confuzã.VIAÞA E VIS dupã Calderon de la Barca. Ana. Pe de altã parte. predilect fiind apetitul pentru marile tragedii ale Antichitãþii. ba din Orestia. pânã acum. ca de la toate celelalte “mari manevre purcãretiene” aºa dupã cum excelent observa inegalabilul Dan C. Mãdãlina Toderaº. De la Cãlãtoriile lui Gulliver pleci. Cred cã decizia lui Mihai Mãniuþiu de a reveni asupra unei piese montatã odinioarã trebuie pusã în directã relaþie cu planul de revizitare a unor texte asupra cãrora regizorul s-a mai aplecat cândva. Corina Dohanici. Prima a venit cândva. în intervenþii publice. Cãlin Stanciu jr. O ediþie desfãºuratã sub emblema Crize . pusã într-o relaþie oarecum circumstanþialã ºi evident forþatã cu evenimentele petrecute în România în decembrie 1989. Scenografia: Adrian Damian. dar ºi dificilele texte ale Secolului de aur spaniol. totuºi. Video: Lucian Matei. încã ºi mai puþin izbutitã. dupã o primã montare sãvârºitã la Cluj ºi datând din anul 1979. Atunci. ºi s-a înregistrat la Teatrul din Arad. Mãniuþiu era primul regizor român ce se încumeta sã punã în scenã unul dintre marile. mai exact în stagiunea 1994-1995. Calderon îºi justificã alãturarea de Lope de Vega. Tragedii în a cãror neºtirbitã actualitate binecunoscutul director de scenã crede cu îndreptãþitã obstinaþie. Flavius Retea. Scenariu de: Mihai Mãniuþiu. Cristina König.. montarea aceasta a fost o superbã ilustrare a devizei.Mircea Morariu inteligent ba din Danaidele. Mãniuþiu a produs nenumãrate ºi solide argumente în favoarea opþiunii sale. o partiturã datoritã cãreia. Premiera spectacolului (eu. Ana. spectacologicã pe care le conþine. fãrã teama de a greºi. Alina Ilea. O revizitare reuºitã Teatrul Naþional Mihai Eminescu din Timiºoara . Cea de-a doua. Victoria Rusu. Sabina Bijan. Light design: Lucian Moga.

mai dinamicã. cu o masã chirurgicalã pe care se aflã întins Basilio. uneori. O fac sub rezerva cã nu exclud deloc ipoteza cã modul neaºteptat ºi încãrcat de ambiguitate în care se petrece reîncarcerarea sã fie plãnuit deliberat ca atare de Mihai Mãniuþiu 257 . Un Segismundo bântuit mai cu seamã de imaginea fiului condamnat pe nedrept la claustrare. dintr-un capriciu al aceluiaºi Basilio. a cãrui prezenþã obsesivã e revelatã într-un prim moment în spectacol graþie proiecþiilor video iscãlite de Lucian Matei. cel în care se aflã izolat Segismundo. ºi totuºi nu suficient de modernã ºi . mai suplã.în mod cert . O traducere modernã. prin ceea ce odinioarã Crin Teodorescu numea ansamblul ideogramei teatrale. Spectacolul rãspunde obsesiei în cauzã nu prin mijloace lingvistice. ca ºi aceea a gândirii deviante a tiranului vãzut ca un “erudit al fricii”. acela în care Segismundo e reîncãtuºat. complexa problematicã a hãþiºurilor puterii politice. Altminteri. nu prin exces de cuvinte.Cronica teatralã lui.ºi lucrul mi se pare demn de semnalat ºi de lãudat . mai avântatã. Înveliºul vizual al spectacolului e completat adecvat ºi organic de ilustraþia muzicalã asiguratã de ªerban Ursachi.nu îndeajuns de conformã cu exigenþele scenei dar ºi cu aptitudinile de rostire a versului clasic ale actorilor de azi. În fine. luminând atât cât se cuvine ºi atât cât o cere amestecul de realitate ºi vis în care Calderon de la Barca îºi scaldã ideile nenumãratele labirinturi ale piesei. O face fãrã a-i afecta combinatorica savantã. pânã ºi aerul pare sã fie bolnav. mai conformã specificitãþilor scenei ar fi fost încã ºi mai aptã în a-i ajuta pe unii dintre interpreþii timiºoreni sã nu cadã în greºeala de a rosti versurile ce fac substanþa replicilor din Viaþa e vis asemenea tiradelor din Apus de soare. constanþã probatã ºi de recenta republicare (2011) la editura clujeanã bybliotek a Exorcismelor. nota regizorul în Exorcismele sale. intens luminat în clipele de maximã dramaticitate (light design: Lucian Moga). cel de-al treilea spaþiu imaginat de Adrian Damian e unul a cãrui piesã dominantã e reprezentatã de un tunel metalic masiv.prin imagini ºi metafore teatrale. Popescu-Telega. fãrã a submina obsesia de exprimare specificã manierismului. cu expresia feþei pe de-o parte anulatã. parcã vãruite. Un singur moment de cvasi-neclaritate am a-i reproºa regizorului-scenarist. pe de alta potenþatã de mãºti similare. purtând semnãtura lui Sorin Mãrculescu. datoratã lui Al. clarificând fãrã brutalitãþi ambiguitãþile acesteia. cu pereþi metalici. Poate cã o altã traducere. de data aceasta el s-a adresat unei versiuni de datã mai recentã. regizorul s-a slujit de o traducere mai veche. În spaþiul scenic al Sãlii 2 a Naþionalului timiºorean. unde pânã ºi statuile îþi lasã impresia cã ar avea o rãsuflare urât mirositoare”. purtãtor al unei mãºti albe. a cãrui cineticã valoreazã adâncimea scenei ºi e subsumatã alternanþei nodurilor ºi catalizelor din spectacol. o alternanþã cu rigoare controlatã de regizor. detectatã ºi analizatã ca atare într-o carte celebrã datoratã lui Gustav René Hocke. ”Sunt locuri sau þãri unde. scenariul e croit inteligent ºi eficient. graþie unor perfuzii abundente. Adrian Damian construieºte mai întâi o camerã asepticã ºi rece de spital. c i. volum apãrut într-o primã ediþie în anul 1996 în Biblioteca Apostrof. la rându-le înveºmântate în alb. readus la viaþã. Adrian Damian creeazã un al doilea spaþiu. bântuit de fantasmele propriilor sosii. E în spectacolul de acum în primul rând un controlat rãsfãþ vizual întru împlinirea cãruia Mihai Mãniuþiu îºi gãseºte un aliat de nãdejde în tânãrul scenograf Adrian Damian. Dacã pentru montarea din anul 1984. cei mai mulþi extrem de deficitari la acest capitol. bãtrânul ºi cvasi-neputinciosul tatã al lui Segismundo. unul invadat de seringi al cãror rost e sã semnifice sedarea continuã la care a fost supus fiul nedorit ºi condamnat la captivitate. Mihai Mãniuþiu ºi-a întocmit singur scenariul propriului sãu spectacol.

Marius Lupoian. Se insinueazã chiar riscul ca spectatorii necunoscãtori ai textului ºi care nu au avut intuiþia de a consulta înainte caietul-program sã creadã cã e vorba despre personaje diferite. Unul e Cãlin Stanciu jr. O menþiune aparte meritã Cãlin Stanciu jr. actriþã formatã. Segismundo înþelege cã vindecarea nu-i poate veni exclusiv din afarã (cf. în care a domnit o vreme. tânãr actor a cãrui ascensiune profesionalã e din ce în ce mai sigurã ºi mai interesantã. moment cu moment. nuanþat. menit sã-l individulizeze pe Segismundo. bolnavul de resentiment (“în utopia totalitarã natura umanã apare ca anume creatã pentru resentiment”). mai solidã. când personajul jucat de el îºi asumã statutul de clovn. Neîndoielnic. alter ego al mitologicului Janus. Segismundo. Claudia Ieremia semneazã iarãºi o foarte bunã evoluþie care dobândeºte un carat superior atunci când personajul sãu intrã în relaþie cu cel jucat de Marian Râlea. tocmai pentru a sublinia tema principalã a piesei: fragila. chiar dacã plãteºte pentru ea un preþ mare.Mircea Morariu însuºi. cu un moment culminant în final. Iar când ajunge la aceastã libertate. dacã bogata figuraþie. Nici un antecedent nu explicã metamorfoza. Însã e sigur cã ambele apariþii sunt minuþios concepute. altul e Cãlin Stanciu jr. Spectatorului dezorientat de neaºteptata rãsturnare de situaþie nu îi rãmâne decât sã aºtepte clarificãrile ulterioare care vin treptat. bolnavul de neiubire (“sã nu fii iubit e o vinovãþie”.scria Mãniuþiu în Exorcisme). marcheazã un moment de aur în economia spectacolului. pentru a fãuri un tot închegat. Felul în care Marian Râlea rosteºte monologul de încheiere. Râlea e convingãtor în toate momentele spectacolului. Dacã Ion Rizea propune un joc sigur. atunci când ni se înfãþiºeazã ca însoþitor al Rosaurei. înþelege cã locul în care a trãit. de furie împotriva propriului comportament ºi de tandreþe pentru cei din jur. Sabina Bijan) alãturi de studenþi la 258 . O generozitate pe care actorul Marian Râlea o risipeºte în mai toate spectacolele în care joacã ºi în relaþie cu toþi partenerii sãi. brutalitatea trecerii de la o stare la alta. în componenþa cãreia regãsim actori profesioniºti (precum Mãlina Manovici. mai dãtãtoare de speranþa cã avem în el unul dintre liderii generaþiei lui. amestec de disperare ºi împãcare. Joacã aproape fãrã cusur fiecare secvenþã. în partea finalã. de nimic fisurat. de altminteri. Cristina König. Sigur cã modul în care Cãlin Stanciu jr. bine elaborate ºi cã actorului nu îi va fi deloc imposibil ca. adecvat cerinþelor rolului (Basilio). niciodatã sigura frontierã dintre viaþã ºi vis. gradat. bolnavul de umanitate. devine capabil de generozitate. nici un indiciu nu o prefaþeazã. rezolvã rolul Clarin poate suporta oarecare amendamente. avem ºansa de a i-o admira din nou în Viaþa e vis de la Timiºoara. Se vede cu ochiul liber cã de generozitatea lui Marian Râlea. I-am admirat-o ºi apreciat-o cu câteva luni în urmã în spectacolul Ultima zi a tinereþii de la Sibiu. de capacitatea lui de a stabili relaþii ºi de a transmite ºi împãrþi energii beneficiazã în primul rând Claudia Ieremia. E succesiv bolnavul fizic. bolnavul de putere (“sãrbãtorile patronate de statul totalitar se dovedesc în toate aspectele lor. e unul al bolii. înzestratã. dar e mai ales. dar care se pare cã a avut nevoie de un sprijin din partea protagonistului. moment ce încununeazã. Ana Maria Pandele. Exorcisme) ºi cã are nevoie sã fie liber în sine dar ºi de sine. dezolante ceremonii ale servituþii) ”. sã gãseascã mijloacele necesare pentru dorita lor unificare. adunã cu grijã detaliu cu detaliu.. indiferent dacã domnia lui a fost în vis ori a fost în realitate. împreunã cu regizorul. iar acest sprijin a venit exact când trebuia. jucat de Marian Râlea. temeinic ºi inspirat deþinãtor al rolului Segismundo. Provoacã nedumeriri stilurile diferite în care sunt concepute cele douã mari pãrþi ce îi compun apariþia. admirabil lecþia de actorie susþinutã de Marian Râlea.

înainte de începerea noii stagiuni.Cronica teatralã Facultatea de Teatru a Universitãþii din Timiºoara. împreunã cu câþiva dintre colaboratorii sãi apropiaþi (Marian Râlea. Adrian Damian ºi ªerban Ursachi). e dincolo de orice dubiu cã revizitarea textului lui Calderon la care s-a angajat Mihai Mãniuþiu. Întreg spectacolul va avea de profitat de cele câteva repetiþii ce mi s-a spus cã sunt programate pentru toamnã. socotesc cã mai e de lucrat în cazul rolurilor interpretate de Alina Ilea (Estrella). 259 . dar ºi cu cei mai noi (actorii Teatrului Naþional din Timiºoara) e una reuºitã. Valentin Ivanciuc (Clotaldo) ºi Colin Buzoianu (Astolfo). e condusã ferm. Dincolo însã de aceste observaþii.

regizorul m-a privit amabil. echivalentul clujean al Capºei bucureºtene interbelice. Manea a vorbit extrem de puþin. criticul care. între altele. iar în 1984 se 260 . 2012 În urmã cu câþiva ani. oricum era tare departe de acel locvace Aureliu Manea despre care mi-a povestit adesea Ion Cocora. prin 1984. 6/2007 al revistei România literarã. în anii 60-70 ai secolului trecut. mai exact i-am fost prezentat cândva prin anii 80. mai exact în nr. Era înconjurat de câþiva actori ai Teatrului Naþional din Cluj. regizorul-legendã despre care dorea sã scrie. cel care a fãcut oficiile de prezentator. montat la Naþionalul clujean. fãrã doar ºi poate. Am vãzut totuºi câteva spectacole semnate de Aureliu Manea. în micul bar ce se afla vis-à-vis de Teatru. îi cunoaºte cel mai bine creaþia.Cartea de teatru Mircea Morariu Manea-meteoritul Aureliu Manea Texte regãsite Casa Cãrþii de ªtiinþã. Cluj-Napoca. Deºi – hélas! – fac parte dintro altã generaþie decât Marina Constantinescu. la urma urmei nesemnificative. L-am cunoscut absolut în treacãt pe marele regizor. ºi eu aº putea face exact aceleaºi mãrturisiri. Care critic a avut doi mari profesori de teatru. recunoscând cã nu îl cunoaºte pe Aureliu Manea. printre ei Marius Bodochi. când de abia începusem sã scriu cronicã de teatru. Cu mici nuanþe ºi diferenþe. evident un spectacol de serviciu. cândva. destinat sã rãspundã unei comenzi politice (piesa vorbeºte. cu amândoi având norocul de a fi vorbit zile ºi nopþi despre teatru în restaurantul hotelului Continental. despre mult controversatul act de la 23 august 1944 ºi intra în repertorii tocmai din acest motiv. În rãstimpul cât i-am stat în preajmã. unul mai bun decât altul: pe regretatul Vlad Mugur ºi pe Aureliu Manea. cã nu i-a vãzut nici un spectacol. Marina îºi începea textul oarecum ºocant ºi abrupt. Marina Constantinescu publica un articol intitulat El condor passa. mi-a zâmbit ºi cam atât. Surorile Boga.

dar ºi de a-i fi republicat cãrþile. Capitolul se numeºte Un meteorit ºi începe astfel: „Aureliu Manea a fost pentru noi un meteorit. Acum câþiva ani. apãrut în anul 2000 sub egida Fundaþiei Culturale Camil Petrescu. un spectacol-legendã. „Una dintre cele mai importante – ºi puþinele – lecþii de regie pe care le-am luat în viaþã. În versiunea româneascã a cãrþii Ultimul sfert de secol teatralo panoramã subiectivã. început de Aureliu Manea la Teatrul Bulandra. o refacere la care Manea nu luase parte ºi care nu ºtiu cât mai conserva din original. vizionarul. când lucram la cartea Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet ºi mai departe. Volumul El. a vrut sã îmi afle pãrerea despre ceea ce am vãzut ºi mi-a mai povestit câte ceva despre adevãratul Manea. dacã îmi aduc bine aminte. în drumul spre hotel. la Timiºoara ori la Reºiþa. am vãzut în condiþii destul de improprii Medeea de la Teatrul din Turda. în care marca Manea era ceva mai evidentã. din iniþiativa Floricãi Ichim. George Banu a introdus ºi un capitol dedicat lui Manea. ambele apãrute la editura clujeanã Dacia (în 1983 ºi. E vorba apoi de ciclul Privitor ca la teatru semnat de Ion Cocora. care cred cã a fost ultima sa creaþie regizoralã. la editura Paralela 45. ªi totuºi. el reprezintã doar une étoile 261 . tot din 1984. doamna Liliana Alexandrescu. în traducerea Deliei Voicu. Mai întâi celor semnate de Aureliu Manea însuºi. în 1986). Pentru cei care ne-au urmat ºi pânã la legenda care a persistat. apãrut de-a lungul anilor la Dacia. mãrturisea Ciulei în 1970. la îndemnul aceluiaºi Ion Cocora. care a coordonat ultimele repetiþii. Caramitru mi-a relatat avatarurile montãrii. apãrutã în anul 2003. în chip inexplicabil. insistând asupra faptului cã atunci când spectacolul a ieºit în sfârºit la public. nu a fost terminat de acesta. revenitã de la Amsterdam. am luat-o de la Manea”. ci ºi la Sibiu. ºi Trei surori de la Teatrul din Ploieºti. la Iaºi. Liviu Ciulei. în modul cel mai limpede. mult mai complexul A doua conºtiinþã. Seara. iar pe afiº scria regia colectivã. are meritul de a fi scos la ivealã confesiuni inedite ale lui Aureliu Manea. respectiv. cãrþi din care am aflat despre ce ºi cum a montat Manea nu doar la Turda ori la Cluj. a insistat sã fie respectat proiectul regizoral iniþial. ce reunesc între copertele lor articole scrise de regizor pentru revista Tribuna. Cândva. o montare cu (Proºtii) Sub clar de lunã.Cartea de teatru sãrbãtoreau 40 de ani de la respectivul eveniment). protagonistul volumului mi-a lãmurit motivele pentru care spectacolul cu A douãsprezecea noapte. aceasta se datoreazã cãrþilor. la o Galã a tinerilor actori de la Costineºti. realizatã la Naþionalul clujean. dacã nu sunt total ignorant la capitolul Manea. E vorba despre Energiile spectacolului ºi despre Spectacole imaginare. Mi-a scãpat. prin 1991. Era.

„nu trãia veritabil decât în sala întunecatã de repetiþii unde uimirile sale se întrupau. dar afirmatã. Aureliu Manea a practicat ceea ce semnatarul monografiei defineºte drept realismul violent.Mircea Morariu filante pe firmamentul teatrului românesc. el. Cartea Aureliu Manea – Texte regãsite. Volumul beneficiazã de o superbã prefaþã scrisã de George Banu. Manea. a publicat în 2007 la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj volumul Aureliu ManeaEseu despre un Regizor. Aici. un regizor mult mai puþin cunoscut la noi). Filoctet. Limbajele ºi modul de utilizare a acestora argumenteazã teatralitatea. o mare vitalitate”. el a fãcut totul numai la persoana I. continuând într-un anume mod lecþia lui Antonin Artaud ori cea a lui Grotowski. convenþia. apãrutã în anul 2012. sora regizorului. El nu s-a ajutat de nimeni. ci un teatru al afirmãrii de sine. – scrie George Banu – „era liber ºi nimeni nu-l depãºea în aptitudinea sa de a trezi ºi de a se servi de ceea ce doar scenei îi aparþine”. cu ceea ce se întâmpla la Living Theater cam în acelaºi timp în care tânãrul Manea monta la Teatrul din Sibiu legendarul sãu Rosmersholm sau – aº adãuga eu – la Iaºi. Singurul sãu personaj mitic. El nu 262 . al subiectivitãþii ce se asuma cu aceleaºi drepturi ca în picturã sau literaturã. în excelente condiþii grafice la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj-Napoca. ci ºi cu Kantor. Concluzia? „Spectacolele lui Manea au reprezentat momente de trãire intimã. poate. Nu un teatru al deturului ºi al retragerii. Manea nu a servit pe nimeni. venite din zonele adânci. întortocheate ale personajului”. ªi. teatrologul francez de origine românã nu îl aseamãnã pe Manea doar cu Ion Sava ori cu Antonin Artaud. Justin Ceuca. alãturi. El era atunci monarhul nopþii. antirealismul actului teatral”. Aureliu Manea. Într-o vreme în care mai toþi românii resimþeau chingile regimului comunist. secretar literar la Naþionalul clujean în cea mai bunã perioadã a lui Manea. Nedusã pânã la capãt. înseamnã o nouã ºansã de a-l cunoaºte pe Artist. de Ion Sava. Aureliu Manea. În fine. unde derutele sale perturbau. Scria Justin Ceuca: „Manea ºi-a conceput spectacolele sub semnul unificator al imaginii teatrale complexe. ceea ce înseamnã de fapt o sintezã de limbaje scenice. de tensiune maximã a existenþei” ºi au ajuns „sã conþinã ºi sã degaje o energie concentratã. de eliberare ºi exprimare a forþelor adesea iraþionale. întunecate. El a fost un autor ce ºi-a scris textele pe scenã. ca orice rege. prefaþã ce se cheamã tot Un meteorit. cu Victor Garcia (din pãcate. sub îngrijirea Vioricãi Samson Manea. unde dezordinea sa se impunea. astfel. al lecturii ºi analizei. adaugã George Banu. Absolutã”. cãci se situeazã în exstensia studiului apãrut în 2003. „Pentru Aureliu Manea – scria Justin Ceuca – violenþa înseamnã un mod de manifestare a energiilor spectacolului. Amândoi au incarnat o idee de teatru.

omul nopþii. Paul Salzberger a pus la dispoziþia editorilor cãrþii o suitã de imagini care. ºtiu cã marele dirijor român Sergiu Celibidache. Sunt mai degrabã un fel de poeme vizuale ºi virtuale ale lumii lui Aureliu Manea aºa cum mi-au apãrut citind cuvintele ºi amintindu-mi ideile ºi temele pe care le discutam pe fondul gri al Turdei ”. multiple referinþe la teatru. În toate gãsim un Manea deopotrivã ludic ºi reflexiv. Nu ºtiu dacã Aureliu Manea agrea repetiþiile cu public. iar muzica era decisivã. tot pe sine. scenograful preferat al regizorului de la Teatrul din Turda. un sunet strident. sudoriþa din Penelopa rãmâne îngânduratã. La fel ºi textele. un scriitor care dã impresia cã se desparte pentru ceva vreme de teatru ori de profesia de regizor doar spre a se regãsi ceva mai târziu. ironia drapând. Repetiþia de teatru ºi Zâna de la rãsãrit) o nuvelã compusã într-un registru cinematografic-teatral. Îl regãsim mereu pe Manea. pânã la un punct. text scris de Paul Salzberger. spune la un moment dat Mireasa I. E greu de povestit un spectacol Manea. scriere ce ne duce cu gândul mai cu seamã la Improvizaþia de la Versailles a lui Molière. pe un scaun de teatru”. pe neaºteptate. ascunzând câteodatã un gând altfel profund ce invitã la rândul lui la meditaþie. spirit vital prin excelenþã. Aureliu Manea . „nu au intenþia de ilustrare literalã a textelor. ºi le dorea 263 . Ca ºi filmele lui Tarkovski. Te apropii de ele mai mult cu sufletul ºi sensibilitatea decât cu raþiunea”. unul dintre cele trei personaje feminine.Texte regãsite mai are atuul de a beneficia de un Creion. unele ironice. Din când în când. Dar ºi la Improvizaþia de la Alma a lui Ionesco. regizorul. al întunericului. cum îl definea George Banu („Doresc sã mã acopere întunericul”. singur stãpân”. „Atunci când actorii repetã într-o salã fãrã spectatori în ritualul se strecoarã Moartea”. Aici mai gãsim o observaþie demnã de semnalat: „Ritmul – noteazã Paul Salzberger – avea o mare importanþã în spectacole ºi l-aº numi aproape tribal. dupã spusele lui. Volumul conþine trei piese de teatru datorate lui Manea (Penelopa rãmâne îngânduratã. În Repetiþia de teatru gãsim. de altfel. profund admirator al lui Manea. ºtiu însã cã ele sunt pe placul lui Andrei ªerban. îl regãsim pe Manea-regizorul în metapiesa Repetiþia de teatru. ca o coardã de ghitarã electricã super-întinsã intervenea în spectacol ºi rupea atmosfera fãcând din Manea un Jimmy Hendrix al teatrului.Cartea de teatru ºi-a fost prizonier decât lui însuºi ºi. cum nu se poate mai firesc. scriere în care dramaturgul sare pe neaºteptate de la realul minor la mitologie). ele trebuie vãzute ºi simþite. evocat de altminteri într-o replicã: „Voi muri ca un banal dramaturg clasic francez. cu decupaje în 11 secvenþe ºi un eseu intitulat Singurãtatea omului sau Narcis. al nocturnului.

trecere. ale morþii?). În secvenþa Pagini de jurnal ne întâmpinã alte reflecþii asemãnãtoare. ªocant sã gãsim aici o premoniþie a regizorului ce se aflã acum internat undeva. totodatã mãrturisire de credinþã: „Am scris aceastã schiþã pentru nevoia de artã.. estetic.. Un personaj timid ºi uºor caraghios. viaþã. joc. poate cã vedea în ele însemnele absenþei. Aº monta un Tartuffe în robã papalã. unele fãcute într-o doarã („Visul meu era sã întâlnesc o scenografã care sã rãtãceascã cu mine pe cãile teatrului”). o carte din categoria recuperãrilor esenþiale.. cãruia nu îi erau pe plac filmãrile (cine ºtie. Învierea va avea loc în fiecare spectacol. Acel Celibidache care respingea înregistrãrile pe disc. altele cum nu se poate mai riguroase ºi mai incitante. va spune „Ce bine ar fi fost sã fi avut talentul marelui William Shakespeare. Iar Declaraþia finalã conþine o confesiune. extaz. aºteptând sã rãsarã un soare de primãvarã peste noi toþi însetaþi de razele sale bune ºi calde ca o pâine de Duminicã”. luminã. tot asemenea unei confesiuni. Aºa cum e aceasta a Textelor regãsite. construitã în bunã mãsurã pe schema clasicã a cãlãtoriei.... În secvenþele Din jurnalul de teatru al fiului risipitor desprind „Teatrul este o artã a Zeilor. bucurie. ªi în Nuvelã. Avem norocul de a-l redescoperi pe Manea. aflãm multiple referinþe la teatru. aºa cum e Fiul din Zâna de la rãsãriti. într-un sanatoriu din judeþul Alba: „Boala m-a ascuns de vãzul lumii”. care scrie ºi el o piesã de teatru.Mircea Morariu din tot sufletul... dupã pãrerea mea. noapte ºi zi. filosofic. adicã plin de adevãr bine ºi frumos. teatru. eseul Singurãtatea omului sau Narcis poate fi citit... Cine nu crede în teatru nu crede cã un actor care moare pe scenã rãmâne totuºi viu. Vreau teatru în revoluþie. El a gãsit toate cuvintele lumii”. Iar pentru admiraþia lui Aureliu Manea faþã de William Shakespeare stã mãrturie volumul Spectacole imaginare. Vreau sã întemeiez o trupã care sã colinde lumea în cãruþe mari. þigãneºti.. În fine.. voia sã repete cu public în salã fiindcã aºa dobândea senzaþia palpitului vieþii reale. ca un jurnal al cãutãrilor de sine al omului Aureliu Manea. cel ascuns de boalã.. Vreau revoluþie în teatru.”. Teatrul meu va avea un conducãtor spiritual conceput în cuvintele dialogurilor lui Platon”. graþie cãrþilor sale. de acelaºi calibru: „Doresc un teatru etic.. scriere cu un subtil hallo oniric. 264 .

dar nu legat de romanul poliþist. profesorul de Hronologie. cu poveste. turnate într-un limbaj direct. îmi zic. deci. Pe Cãpitan îl întîlneºte zilnic ºi-i urmãreºte fiecare gest. Traian ªTEF IOAN RUS ICOANA PÃMÂNTULUI1 Dupã 1990. când am lucrat câþiva ani la Biblioteca Documentarã „Timotei Cipariu”. pr. Dincolo de acþiunea simplã. ªi a venit dupã vreo douã sau trei luni. ci de un pretext. deci.Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi DANIEL SUR. având convingerea cã ele sunt monumente ale culturii româneºti. dr. E bihorean prin naºtere. Icoana Pãmântului sau Carte de Geografie scrisã de Ioan Rus. Parodiere a cãrþilor uºoare. Ediþie de Prof. Poate va veni ºi pentru mine clipa. considerînduse prieteni.nu în sensul brutalitãþii. Cuvânt înainte de P. dar îi oferã o fotografie în care apar într-o situaþie foarte intimã ºeful lui. Daniel Sur scrie foarte bine. a coºmarurilor fantastice. cu scene tandre. cu suspans. de un obiect care declanºeazã ca în teatru drama ºi trama. puþini la noi. ªtie sã þinã atenþia încordatã. Mi-am amintit cã o bunã prietenã are perioade de relaxare cînd citeºte cãrþi poliþiste. numele nu-mi este tocmai strãin. e un roman de succes. Prof. Aº zice chiar cã se poate prevedea în el un nou scriitor de succes. care este ºi protectorul lui ºi cãruia i se alãturã pentru un trafic de diamante. nu e o carte poliþistã. Uºor cît sã prindã ºi îngreunat cît sã nu-i fie jenã autorului cu o conºtiinþã literarã vizibilã. naraþiunea are mai multe paliere cu grade diferite de complexitate. Geografie ºi Istoriea Universalã la Liceul episcopesc din Blaj. coperta spre asta trimit. sau dominate de tragism. de la operele lui ªincai ºi Maior. autorul. Titlul. ºi o femeie pe care de asemenea o recunoaºte. Florica-Elisabeta Nuþiu. dar ºi în nuanþe dostoievskiene. o reþetã de succes parcã parodiatã în multe locuri. ºtie cum sã-i menþinã cititorului treazã curiozitatea. Povestea e cît se poate de simplã. ci al prospeþimii -. ediþiile princeps ale cãrturarilor ªcolii Ardelene ºi ale marilor dascãli ai Blajului. dar ºi cu amoruri violente. dintre care unul. Un Petru Popescu trecut prin experienþa americanã. dar se întîlnesc destul de rar. pânã la scrierile lui ªtefan Manciulea. îmi plãcea sã rãsfoiesc cãrþi vechi. Cãpitanul. pe femeie a cunoscut-o la mare ºi o iubeºte platonic. Aºa mi s-a pãrut. Nu e vorba. Poliþistul lui Dumnezeu nu este însã o carte poliþistã. Doina-Elena Horhoi. trãieºte la Bucureºti. Poza aceasta va deveni coºmarul lui pînã la finele cãrþii. cu lume diversã ºi cunoscutã cititorului. dr. cã e vorba de un roman poliþist. nuanþã care ar putea trimite spre fotografia din buzunarul lui. Tînãrul poliþist este acostat de doi tipi care nu-ºi dezvãluie identitatea ºi intenþiile. prof. prin bunãvoinþa surorii lui.S. cînd am desfãcut plicul. mai mult dupã uniformã. cu unele adîncimi pentru cei mai pretenþioºi. dr. de urmãrirea psihozei proprii. POLIÞISTUL LUI DUMNEZEU Primesc. el însuºi truditor la aranjarea cãrþilor în vechea Bibliotecã Arhidiecezanã. L-aº putea compara pe Daniel Sur cu Petru Popescu. o carte de la Daniel Sur. Poza ºi relaþia cu Cãpitanul. Adrian-Vasile Podar. cuvînt. M-am pãcãlit. care a fost decenii în ºir fala 1. bucãþile autobiografice crude . Este unul dintre acei prozatori. de vreo crimã. dr. O carte cu de toate. respectînd reþeta de succes. ci de poezie. de urmãriri inteligente. Virgil Bercea 265 .S. ci cu poliþiºti. poliþist. care se exerseazã ºi în scenariul de film. ºlefuit cît trebuie.

numele era cvasinecunoscut chiar blãjenilor: se cunoºteau doar menþiunile elogioase din istoriile transilvane ale lui George Bariþiu ºi Al. cu un titlu frumos de metaforã biblicã. ªi atunci sarcina redactãrii acestui articol în Enciclopedie este transferatã lui Ioan Raþiu. este trimis la Facultatea din Viena. Între acestea pe un raft. Cine este Ioan Rus? Pânã la apariþia broºurii lui Ioan Rusu în 1908. apare în prima mare Enciclopedie româneascã. Icoana Pãmântului. prefaþã ºi bibliografie de Ion Buzaºi. apãrute la Tipografia Seminarului Diecezan. 1966. unde studiazã timp de patru ani. Ioan Rusu a avut o existenþã pãmânteascã dureros de scurtã. în 1908. ci l-a sporit. Cel care a „schimbat” numele în „Rusu” este primul sãu biograf. nr. An XVII. foarte bine conservate. El nu ºtia decât lucruri vagi despre Ioan Rus ºi-ºi declinã competenþa de a onora aceastã colaborare. 1937. dar în care dupã î ndemnul evanghelic nu a îngropat talantul. se întoarce la Blaj ca profesor. istoricul literar en titre al Blajului. 2010.S. Ediþie de Ioan Chindriº ºi Niculina iacob. având o clasificare ºcolarã eminentã. Chiar ºi ediþiile care au apãrut au adoptat acest nume: Ioan Rusu. apãrutã la Blaj. în „Cultura creºtinã”. Contribuþii ºi precizãri la cunoaºterea vieþii ºi activitãþii lui Ioan Rusu. 2010. Antologie.e drept sumare – sunt în mare cele pe care le cunoaºtem ºi azi. lucru care se realizeazã acum. aºa cã numele lui Ioan Rus nu 2 Acesta este numele corect al dascãlului blãjean: Ioan RUS. p. De aici au preluat aceastã formã a numelui toþi care au scris despre Ioan Rus: ªtefan Manciulea. în trei volume. Într-una din vizitele sale la Biblioteca Documentarã a Blajului. Galaxia Gutenberg. care ºtia cã Ioan Rusu este din Habic. trei tomuri cu citeþe litere chirilice. La absolvirea studiilor vieneze în 1831. Datele biografice pe care ni le comunicã Ioan Raþiu. . ca ºi George Bariþiu. între 1827-1831. Scrieri. An XII. Iosif” din Cluj ca „stipendist bobian”. traduceri ºi corespondenþã pe care cercetãtorii de mai târziu le-au identificat cu surprindere. va avea o preþuire deosebitã. prea ocupat fiind cu scrierile sale despre istoria Transilvaniei ºi a Bisericii Româneºti nu poate onora aceastã invitaþie. A trãit numai 32 de ani. În timpul studiilor vieneze citeºte pe marii scriitori romantici germani Goethe ºi Schiller. Virgil . Dupã mamã. Habic. Astfel ºi-a semnat opera lui principalã Icoana Pãmântului ºi. Ioan Raþiu a simþit mustrãri de cuget pentru aceastã omisiune ºi a început sã se informeze ca sã scrie mãcar o sumarã „schiþã biograficã” despre acest „dascãl fãrã noroc”. prin strãdania a douã profesoare: o lingvistã (FloricaElisabeta Nuþiu). care a iniþiat în 1842 protestul dascãlilor ºi clerului blãjean împotriva legii care prevedea introducerea limbii maghiare în biserica ºi ºcoala româneascã. Icoana Pãmântului de Ioan Rus2. Este invitat probabil Augustin Bunea. care se va concretiza mai târziu prin tãlmãcirea câtorva din cele mai cunoscute balade schilleriene. apoi filozofia la Seminarul „Sf. dar ºi cu admiraþie pentru „necunoscutul” Ioan Rus. adicã bursier din fundaþia episcopului Ioan Bob. Timp de 12 ani 266 . P. Ioan Rusu. Editura Dacia XXI. Poezii ºi traduceri. deci consãtean cu Preasfinþia Sa. (1842-1843). Papiu Ilarian. care. ºi. dar a lãsat amintirea unui profesor blãjean de înaltã þinutã pedagogicã ºi moralã ºi o operã didacticã valoroasã. a fost de pãrere cã aceastã operã ar trebui reeditatã.sunt solicitaþi blãjeni sã scrie despre Ioan Rus. de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai secolului al XX-lea. tot astfel îºi semna scrisorile lui cãtre George Bariþiu. în „Limbã ºi literaturã”. 2-3 ºi nr. S-a nãscut într-un sat din judeþul Mureº. Pentru Schiller. era nepotul lui Simeon Crainic vestitul preposit capitular ºi vicarul Episcopului Ioan Lemeni. 6-7. Cu ajutorul moral ºi material al acestui memorabil unchi ºi-a fãcut studiile mai întâi gimnaziul ºi humanioarele la Alba Iulia. din apropierea Reghinului.Vitrina cu cãrþi Blajului. autorul primei schiþe biografice a lui Ioan Rus. în 25 martie 1811. Când se editeazã Enciclopedia Românã – sub egida Astrei. 85-97. . o geografã ( Doina-Elena Horhoi) ºi un preot profesor (Adrian-Vasile Podar). Vasile Netea: Un scriitor transilvãnean premodern. istoricul literar blãjean Ioan Raþiu. dar ºi poezii. Un geografist uitat: Ioan Rusu.

documentarea ºi apoi redactarea operei sale fundamentale. îl informeazã pe Bariþiu despre greutatea tipãririi unei asemenea cãrþi la Blaj. cu care se simte solidar în orientarea ideologicã. face cãlãtorii în Transilvania ºi în ?ãrile Româneºti.. inimã ºi literaturã” ºi. . Icoana Pãmântului). aºa cum Eugen Drãguþescu a imaginat chipul unui alt învãþat blãjean. fãrã îndoialã ºi cu urmãri asupra sãnãtãþii sale ºi aºa fragile. Ioan Rusu Scrieri. Dumitru Boer º. dar dupã câteva mãrturii ale contemporanilor – ce pot fi socotite tuºe pentru un portret imaginar – un pictor t alentat ºi cu imaginaþie ar putea reconstitui chipul lui Ioan Rus. inimã ºi literaturã”. pe baza corespondenþei sale cu redactorul „Gazetei de Transilvania” ºi al „Foii pentru minte. cu toatã însufleþirea contribuþia: împreunã cu colegii sãi se gândeºte la apariþia unei publicaþii periodice. 2010 p. catedrã. deºi în scrisorile cãtre redactorul foilor braºovene se plângea uneori de sãnãtate (în una din ultimele scrisori îl informeazã cã „abia s-a ridicat din pat de vreo douã zile”). la care Ioan Rusu îºi aduce. Contemporanii ne-au transmis imaginea unui dascãl distins. îi gãsesc ºi un nume – „Nunþiul”. prin sugestia. îl mãrturiseºte într-o scrisoare cãtre George Bariþiu: „Pe mine. ci ºi pentru literatura ºi cultura românã. lângã o jurnalisticã româneascã. mai cu seamã pentru Românii din Transilvania. a unei gazete. interpretate de ºcolarii Blajului. Gândul alcãtuirii unui asemenea manual – operã de pionierat în didactica româneascã. la ºase luni de la trecerea lui Ioan Rus la cele veºnice. Scopul cãrþii este mãrturisit de autor în Precuvântare: „Cugetul meu a fost a scrie o Carte de Geografie. ci mai ales cu talent pedagogic ºi cu însufleþire patrioticã. Dumitru Cristocean. predând istoria ºi geografia universalã ºi având colegi de profesorat nume ilustre ale învãþãmântului ºi culturii româneºti: Timotei Cipariu. la lucrarea acestei cãrþi m-au îndemnat <Gazeta> Domniei Tale. era greu de prevãzut cã acest dascãl blãjean îºi va sfârºi viaþa pãmânteascã la numai 32 de ani.Vitrina cu cãrþi a onorat catedra liceului blãjean. Se documenteazã temeinic. la „Foaie pentru minte. fie de la Bariþiu. Galaxia Gutenberg. meditativ. Predã nu numai cu o bogãþie de informaþie ºtiinþificã.a. preocupat de studiile ºi de cursurile ce urmau sã fie susþinute. Moartea sa pretimpurie (ºi dupã unele scrisori ale lui Simion Bãrnuþiu. aºa cã volumul III – apare postum. a fi la locul sãu o geografie româneascã (v. iar Cipariu îl informa tot pe George Bariþiu cã Rus a fost la începutul anului 1842 „rãu bolnav”.prima din Transilvania . Am ales aceastã ºtiinþã pentru literara mea cuprindere. mai ales. considerã cã oraºul de la poalele Tâmpei ar fi mai potrivit pentru apariþia unui periodic românesc. îl roagã sã-l sprijine cu „publicitate” pentru a obþine prenumeranþi. George Bariþiu. fiind unul din dascãlii blãjeni cei mai îndrãgiþi din perioada premergãtoare Revoluþiei de la 1848. dar dupã plecarea lui Bariþiu la Braºov. Reuºeºte. colaboreazã la foile braºovene ale lui George Bariþiu cu pseudonime care au fost identificate mai târziu. Cu o activitate atât de laborioasã (preoþie. socotind. Este pentru învãþãmântul blãjean o perioadã de ample înnoiri. 169). e tot mai convins de necesitatea unei „geografii româneºti”. colaborãri la periodicele lui George Bariþiu. ºi. se strãduieºte sã menþinã un ritm constant în redactare. Nicolae Marcu. Ioan Budai-Deleanu) Dintre colegii de catedrã se simþea mai ataºat sufleteºte de Simion Bãrnuþiu. domnule. alãturi de alþi dascãli blãjeni corespondeazã cu George Bariþiu. Colaboreazã cu poezii ºi traduceri dupã Schiller. nu 267 . suspectã) a fost o mare pierdere nu numai pentru învãþãmântul blãjean. (Pãcat cã nu ni s-a pãstrat nici un portret al lui Ioan Rus. marele sãu prieten. fie din discuþiile cu colegii sãi de profesorat blãjean. poeticã ºi culturalã. Simion Bãrnuþiu. înalt. iniþiazã miºcarea teatralã din Transilvania – tãlmãcind alãturi de George Bariþiu piese de teatru.

ºi de a proporþione le-am descris mai pe larg decât alte þãri ale Europei. ºi titlul cãrþii a fost explicat sugestiv ºi convingãtor de P. Într-o altã scrisoare.Schutz).Virgil în Cuvânt înainte: „Pentru Ioan Rus. pentru cã nu se poate afla ceva modru. Rusia Europeascã cu Polonia. sau ca trup firesc sau ca un loc în care vieþuieºte neamul omenesc” (p. acestora le-a acordat un spaþiu privilegiat:„În descrierea prinþipaturilor vecine. fizicã ºi politicã). cã ea ne învaþã a cunoaºte pãmântul sau ca trup ceresc. p. Persia. Turcia Europeascã cu Principaturile tributare. Elveþia. Dupã Precuvântare urmeazã definirea geografiei ca ºtiinþã: „ªtiinþa carea mai în toate limbile europeneºti.prezentarea generalã). dar ºi o prefigurare a unor idei din Discursul lui Simion Bãrnuþiu în Catedrala Blajului susþinând dreptul popoarelor la exprimare în limba maternã ºi egalitatea în drepturi a naþiunilor: „…Românii nu se pot cultiva prin limba ungureascã.Vitrina cu cãrþi doarã cã aº fi presâmþit în ea mai puþine greutãþi. este plinã de solemnitate”(p. Spania. socotesc a fi mai scump omului sufletul. . vie ºi atrãgãtoare. Popescu-Scriban. Cele trei volume au urmãtorul cuprins: vol. Rãpublica Cracoviei.7). Franz Sulzer ºi I. Eu. cultura ºi caracteristicile lor. printr-o povestire accesibilã. prin profesorul de la Habic.S. Rodul muncii Domnului oferit omenirii. pãmântul este asemãnãtor unei icoane. Arhipeleagul indiesc. n. Monarhia Dãneascã. Dupã definirea obiectului. ºi în acea formã ar fi un popor datoriu a-ºi apãra limba. Belgiul. Cartea lui Ioan Rus este în limbajul ºtiinþei de azi o geografie a continentelor ºi la citirea unor pagini mi-am adus aminte de studiul acestui obiect în anii mei de liceu ºi de buna noastrã profesoarã Elena Ciuruº. este deopotrivã „ecoul” protestului iniþiat de curajosul sãu unchi Simeon Crainic. Turcia asiascã. Reprezentarea destinatã cultului se scrie pentru ca.III. Europa peste tot (Prin aceastã sintagmã. care ne înfãþiºa la hartã. Pentru „descriere”. Germania.39). inimã ºi literaturã”. cu titlul Literariu ºi care este o strãlucitã paginã de polemicã literarã.). prin care sã înveþe ei acea limbã întru atâta ca sã le poatã fi mijloc spre culturã…. Imperiul Hinezãsc. mai apoi. care va reveni la prezentarea fiecãrui continent. Icoana Pãmântului. Cu Icoana Pãmântului plãsmuirea divinã are un interpret. Japonia. din parte-mi. cit. vol. 35).51). Insulele Ionice. urmatã de prezentarea þãrilor: Portugalia. Turchestania de Apus. care a fost publicatã ºi în „Foaia pentru minte. ºi aceasta în limba româneascã” (Icoana Pãmântului. ºi unui popor limba. trãitor între 1811 ºi 1843. lor le este de lipsã cultura. sau cum am zice astãzi „noþiuni preliminare”. Andora. Monarhia pruseascã. p. America. þãri ºi oraºe din lume. vol. Pãmântul îºi gãseºte un cititor.II. Icoana. Marea Britanie. cit. rumâneºte s-ar putea zice Descrierea Pãmântului. Ioan Rusu aratã izvoarele lucrãrii sale în prezentarea Þãrilor Româneºti (Iosif Genilie. ci spre a plini o lipsã a literaturii româneºti în aceastã þarã de mult ºi de mulþi sâmþitã (subl. ºi pe câteva zeci de pagini dã cititorului „cunoºtinþe gãtitoare”. ed. naraþiunea cãpãta ºi concreteþe vizualã. Arabia. India dincolo. Ioan Rus face o clasificare a geografiei (matematicã. Grecia. Dincolo de vastitatea materialului cuprins 268 . Italia. încât ajutatã de imaginaþia noastrã. Oceania. Asia: Rusia asiascã. în care e datoriu a-ºi apãra viaþa… Rumânii nu mai pot fi în starea de pânã acum. sã fie cititã. Cartea de geografie scrisã de cãtre dascãlul mureºean are o semnificaþie profundã. (Ioan Rusu. ed. Monarhia austriacã. cu bogãþiile. Holandia.” Volumul I se deschide cu o Precuvântare. India dincoace. deoarece. autorul a preferat un termen religios. Africa. a fiecãrei þãri – Ioan Rus înþelege. are un contemplator.B. geografie sau gheografie. se numeºte cu numire împrumutatã din limba greceascã. ªvecia cu Norvegia. aºa cum îi comunicã lui Bariþiu. 37.I. V. mai departe decât m-au lãsat firea compendiului nu m-am putut întinde.

Bucureºtii./ Pe nebãtute cãrãri loc de trecut sã gãsim. mai bunã sau mai rea. I. înguste. sã fie obiectiv. Ion Micu Moldovan. Cetitoriul se va convinge cã industria rãdicã pre popoare.. Va vedea iarãºi cã ºi afarã de patria lui este viaþã. ci trãbuie toate sã le plineascã unul. mãcar cã au luat în timpurile de curând trecute faþã cu mult mai plãcutã ca mai înainte. „Nice pot fi acestea cunoºtinþe fãrã influinþã pentru minte ºi inimã. Idee exprimatã în epocã de contemporanul sãu din Þara Româneascã. pe loc parte ridicat puþin.Vitrina cu cãrþi în cele trei tomuri (o geografie de asemenea cuprindere nu s-a mai scris în didactica româneascã pânã în 1842).”( ed. orânduit fãrã simetrie. cit. Rumânii. de vrem a scrie ceva. În fãuriºtile mari. Grigore Alexandrescu în Epistolã cãtre Voltaire:„ Altfel e-n þarã la noi. un ton limbii în care lucrãm. unitatea de neam a românilor. din ceva depãrtare. ed.” Al doilea merit important al lucrãrii este efortul de a crea o terminologie ºtiinþificã geograficã. îºi propune. prin pietruirea ºi luminarea uliþelor ºi prin ridicarea mai multor ziduri strãlucite. parte oblu…. ºi rãmân în miºãlãtate prin nepreþuirea lor. cu inflexiuni de grai popular ardelenesc: „Urmeazã – spune Ioan Rus în Precuvântare – sã vorbesc ceva ºi despre limba. Descrierea oraºelor din Muntenia se aseamãnã cu notele de cãlãtorie ale lui Timotei Cipariu. Iatã un fragment din descrierea oraºului Bucureºti:„ Bucureºtii. El va vedea: Holandia cu pãmânt sterp încãrcatã de cetãþi pompoase ºi avute ºi Portugalia înzestratã de la fire cu toate darurile. iar pe la noi nu-i încã aºa. manualele acestuia fiind interzise în Transilvania în epoca dualismului austro-ungar. cartea se remarcã prin capacitatea autorului de a extrage din izvoarele bibliografice consultate esenþialul ºi de a-l expune într-o limbã accesibilã. la popoarele avute. vedere plãcutã. torc ºi vãpsesc lâna ºi alþii þãs apoi pãnura. a Mitropolitului ºi a Consulilor puterilor strãine. fie prin împrumuturi adaptate limbii române. vol.” ( Precuvântare. autorul vrând sã demonstreze ca. ca ºi atunci când vorbeºte despre ?ãrile Româneºti ºi despre conaþionalii sãi. cã pe noi. p. cetate mare ziditã pe amândoi þãrmurii Dâmboviþei în judeþul Ilfovului. nu se pot numi totuºi cetate frumoasã. îi dau. totuºi. în osãbite forme. nice va numi ca Chinezul þara sa ca Floarea de mijloc sau Împãrãþia ceriului sau va socoti ca acesta pre toþi alþii barbari. Va cunoaºte mai încolo cã ºi ºtiinþele ºi arþile au parte în cultivarea ºi fericirea omenirii. în care am scris aceastã carte. le face avute ºi puternice. la care are a se întinde o Geografie ºi de rând”./ ªi nelucrate câmpii de ghimpi sã le curãþim./ Sã dãm un aer. sãracã ºi fãrã putere. rãºãdinþa Princepelui. a dregãtoriilor mai înalte. Mulþimea turnurilor totuºi. un alt autor blãjean de manuale de geografie ºi istorie.(p. alþii scarmãnã. de voieºte a þese pãnurã. dupã 269 . capitala Valahiei. a bisericilor ºi a altor ziduri mari ce se ridicã printre desfãtatele case.145) Ca ºi predecesorul sãu Ion BudaiDeleanu. Înfãþiºarea continentelor ºi þãrilor are pentru profesorul blãjean un rost educativ. cãlãtor în prima jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. 46) Faptul cã acordã prezentãrii Munteniei ºi Moldovei un spaþiu privilegiat are un sens politic profund. e totuºi de o parte sãracã de cuvinte. noi trebuie sã formãm. mai târziu.41-42). ne sãleºte lipsa ºi peste voie. darã lin ºi cu cea mai mare cruþare”ºi. p. 1841:„ În toate m-am strãduit a zice adevãrul sine ira et studio. cit. cã popoarele înfloresc prin preþuirea acestora. Iatã ce-i scrie referitor la acestea lui George Bariþiu în epistola din 9 oct. palate pompoase lângã cãºi amãrâte ºi dinaintea multora grãdini lungi. aºa cum avea Însemnarea cãlãtoriei pentru Dinicu Golescu. alþii spalã. ba nu a rare ori ºi în contra chemãrii a ne cuprinde cât de puþin ºi cu filologia. spre a putea esprima toate ideile. Limba româneascã pe lângã multe alte însuºiri. aºa cum recomandã ºi Ion Heliade Rãdulescu în Prefaþa Gramaticii româneºti din 1828 – fie prin derivare din cuvinte româneºti. Ei au forma cetãþilor turceºti: uliþi strâmbe.

188) Reeditarea acestei scrieri însemnã un eveniment major în restituirea literarã a spiritualitãþii blãjene. Cãci pânã la aceastã ediþie. a unui scriitor puþin cunoscut ºi a unei opere cvasinecunoscute. ed. p. despre care N. Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania de Coriolan Suciu. oare drept. de fapt o antologie de texte comentate. Ion BUZAªI 270 . nevãtãmând. Discursul din Catedrala Blajului al lui Simion Bãrnuþiu. cit.. Istoria învãþãmântului românesc de Nicolae Albu º.Vitrina cu cãrþi ce îi oferã douã fragmente despre ºtiinþã ºi culturã în Valahia ºi Moldova. aºa cum obiºnuia profesorul blãjean. nr. cu bogate citate. Graniþa de Vest de ªtefan Manciulea. încheie cu aceastã întrebare:„ Ce judeci. am grãit despre punctul acesta delicat?” (Ioan Rusu. domnule. 2-3 ºi 6-7/1937. Scrieri. doar studiul amplu de 40 de pagini al lui ªtefan Manciulea din „Cultura creºtinã”. care i-au conferit oraºului faima de deschizãtor de drumuri în cultura românã: Biblia de la Blaj (1795) Hronicul românilor ºi a mai multor neamuri de Gheorghe ªincai. a fãcut cunoscutã aceastã carte. 187. Ea se alãturã acelor scrieri fundamentale ale dascãlilor Blajului. Iorga în revista sa „Floarea darurilor” spunea cã este „una din cele mai frumoase scrieri geografice din toatã literatura românã”. Episcopul Ioan Inocenþiu Micu Klein de Augustin Bunea.a.

creeazã în suficientã mãsurã iluzia necesarã cã ar fi o zonã poeticã precum altele nu-s nici pe departe atât de conturate la noi în þarã. în special cel ucrainean ºi rus. având strictul necesar de culturã poeticã (ºi nu numai!) uºa deschisã spre avangardism e un dar ce poate deveni foarte important dacã stai 271 . ceea ce-i face pe mulþi sã o creadã insuportabilã ºi s-o lase deoparte. Privit din sens opus. Avangardismul european. aproape semi-leºinatã. aproape în nemiºcare. dacã nu stai sub o aripã de luminã a unui ºoim de aur. acest avangardism aratã perspectiva unei miºcãri literare deja consumate. nu vei putea (ºi pe bunã dreptate) sã deschizi nicio uºã în deplinã concordanþã cu fusul orar al zonei poetice respective. Dar pentru poetul lucid. precum oriunde-n societate.Parodia fãrã frontiere Lucian Perþa LEO BUTNARU Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Îmi dau foarte bine seama cã-n poezie. sau din ce-o sã fie.

mai învãþaþi!.. mai învãþaþi.. 272 . fãrã nicio formulã de politeþe sau scuzã. intrat pe uºã.Lucian Perþa sã-þi faci ordine de zi ºi ordine de noapte în viaþã ºi în scris – adicã pe ici-pe colo – (în configuraþie poeticã – pe la muzã) ºi. sã þi se trânteascã ºi ea tocmai în nas (au mai pãþit-o niºte confraþi)! aºa cã ascultaþi-mã cât mai am glas: înainte de a intra pe uºã-n poezie. cã se poate. mai învãþaþi. sã nu o trânteºti.