Revista "Familia"

Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor.

Numãrul este ilustrat cu fotografii reproduse din albumele Arta strãzii. Salonul Internaþional al Artiºtilor Fotografi Români ºi Maghiari de Pretutindeni, Ediþia a VI-a, Oradea, 2012, Eurofotoart, Salonul Internaþional de Artã Fotograficã, Ediþia a IV-a, Bucureºti Oradea, 2012 ºi Luna Fotografiei din România. Festival naþional cu participare internaþionalã, Ediþia a III-a, Oradea, 2012

Seria a V-a iulie - august 2012 anul 48 (148) Nr. 7-8 (560-561)

REDACÞIA:
Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REVISTÃ DE CULTURÃ Apare la Oradea Seriile Revistei Familia
 Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906  Seria a doua: 1926 - 1929

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:
Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 E-mail: revistafamilia1865@gmail.com (Print) I.S.S.N 1220-3149 (Online) I.S.S.N 1841-0278 www.revistafamilia.ro TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213
Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

M. G. Samarineanu
 Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu
 Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu  Seria a cincea: 1965-1989 Alexandru Andriþoiu din 1990 Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul instituþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

FAMILIA
REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ
Fondată în 1865 de

IOSIF VULCAN

DIRECTOR:

IOAN MOLDOVAN

CURPINS
Editorial Traian Ştef - Căldură mare. Politică Asterisc Gheorghe Grigurcu - Rolul iluziei în lume Tangenţe Alex Cistelecan - Jocul de-a societatea Magistr(u)ale Luca Piţu - Chanson de gest(uelle) paillarde (V) Fusion jazz & blues de Daniel Vighi Replay @ Forward de Ioan Moldovan Poeme de Gheorghe Vidican Cronica literară Liana Cozea - Teama de a fi fericit Dan-Liviu Boeriu - Lucruri strigătoare la cer Mircea Pascariu - Umbrele n-au picioare Explorări de Mircea Morariu Anchetele Familiei Scriitorii români şi imperativul identităţii naţionale Viorel Chirilă - Literatura, o cenuşăreasă a învăţământului liceal Poemul preferat - O antologie din GELLU NAUM Au ales: Ioan Matiuţ, Viorel Mureşan, Ion Maria, Leo Butnaru, Romulus Bucur, Radu Ulmeanu, Radu Vancu, Constantin Abăluţă, Dumitru Chioaru, O. Nimigean, Andreea Răsuceanu, Cristina Ispas, Gabriel Hasmaţuchi, Daniel D. Marin, Kocsis Francisko, Adrian Alui Gheorghe, Luiza Palanciuc, Claudiu Komartin, Paul Aretzu, Niculina Oprea, Vasile Spiridon, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Ion Pop, Robert Şerban, Mihai Şora, Ion Groşan 50% + 1 - Proza verii 2012 Adrian Buzdugan Nicolae Cornescian Dumitru Hurubă Ştefan Jurcă Gheorghe Miron Radu Ilarion Munteanu Cornel Nistea Paul Tumanian Boér Petér Pál Rafik Ben Salah 5 15 19 24 29 34 37 39 45 49 52

59

65 97 105 115 121 129 139 150 155 167 174

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbăcescu - Et in Ego. Redactor la E.S.P.L.A Lecturi după lecturi Gabriela Aprodu Octavian D. Curpaş Lia Faur Constantin Iftime Cristina Sava Poeme Andrei Zanca Leo Butnaru Lizette Ardelean Mihai Marianov Muzica Adrian Gagiu - Celi Cronica teatrală de Mircea Morariu Cartea de teatru de Mircea Morariu Vitrina cu cărţi Parodia fără frontiere de Lucian Perţa

180 197 202 209 215 223 227 233 239 242 245 248 260 265 271

Editorial Traian ªtef

Cãldurã mare. Politicã

Vara asta a fost ca în anii de secetã de dupã rãzboi, cînd, îmi povestea moºul meu, familii de moldoveni ajunseserã pînã în Þara Beiuºului. A gãzduit ºi el una care fugea de foamete ºi venise cu cal, cãruþã, copii mulþi. Faþã de seceta datã de Sus, oamenii, dar mai ales conducãtorii þãrii nu s-au arãtat mai vrednici în aceste luni de varã. Sã trecem în revistã, pentru istorie, cum zice Ion Cristoiu, evenimentele. În 6 februarie, premierul Emil Boc demisioneazã ºi odatã cu el tot guvernul format de Partidul Democrat Liberal. Imediat, preºedintele Traian Bãsescu îl desemneazã în funcþia de prim-ministru pe dl. Mihai Rãzvan Ungureanu care formeazã noul guvern. Timp de douã luni se instaureazã mai multã liniºte ºi o siguranþã care creºte încrederea în noul premier. Provoacã ºi nemulþumiri inclusiv printre susþinãtorii sãi pentru refuzul de a împãrþi bani politici. Pãrea destul de stãpîn pe uneltele lui. La 27 aprilie, însã, Uniunea Social Liberalã reuºeºte sã treacã prin Parlament o moþiune de cenzurã care duce la cãderea Guvernului Ungureanu. Au loc cele mai surprinzãtoare trãdãri, de rãsunet fiind a primvicepreºedintelui PDL, Sorin Frunzãverde. Unii trec la PNL, alþii, la PSD, cu primari de oraºe ºi comune, cu organizaþii întregi. PDL e în degringoladã, iar Emil Boc îi lasã locul de preºedinte lui Vasile Blaga. În 7 mai, este învestit un nou guvern, condus de Victor Ponta. Lumea se întreabã ce l-a apucat pe preºedinte pentru cã din atitudinea anterioarã era exclusã o astfel de nominalizare. Dar mai existase, totuºi, propunerea, însã domnii Ponta ºi An tonescu nu au luat-o în serios. Mai mulþi miniºtri au însã probleme de incompatibilitate ºi renunþã, iar la Învãþãmînt e un du-te-vino, cu trei miniºtri într-o lunã. În acest moment se înteþesc atacurile împotriva preºedintelui, polemica mai acerbã ducîndu-se pe reprezentarea la Consiliul European. S-a ajuns pînã la a trimite lista dele-

5

Ministrul de Interne a anunþat care este numãrul de alegãtori. dar aceasta se pronunþã. ziariºti de pe tot mapamondul. este desfiinþatã comisia care ar fi trebuit sã constate plagiatul prim-ministrului. iar Crin Antonescu. totuºi. Referendumul are loc în 29 iulie. este anulat controlul Curþii Constituþionale asupra hotãrîrilor Parlamentului. care este pragul. cu precãdere a Curþii Constituþionale. prin trecerea ICR în subordinea Senatului ºi schimbarea funcþiei unui Institut care a prezentat Vestului o Românie cu valori sincrone (aici nu sînt de acord cu expresia din numarul anterior a colegului meu Seres care îl considera pe Patapievici un „agent de influenþã”al lui Traian Bãsescu). Patapievici. Claudiu Sãftoiu. În 5 iulie este cititã în Parlamentul reunit cererea de suspendare a preºedintelui. fiind trimis acasã fãrã explicaþii ºi 6 . ci doar o încãlcare a regulilor citãrii. este înfiinþatã o altã comisie care spune cã nu e plagiat. USL hotãrãºte sã-l suspende pe preºedinte.Traian ªtef gaþiei fãrã numele preºedintelui. preºedinte interimar. PDL ºi Traian Bãsescu au îndemnat la neprezentare. începînd cu Vladimir Tismãneanu. Atunci a pornit o altã tevaturã. este anulat pragul prezenþei la votul pentru referendum. Pînã la referendum sînt mitinguri unde se acuzã o loviturã de stat. dupã bãtãlii la care participã ºi Comisia Europeanã. iar referendumul urma sã fie invalidat. este trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului. este dat semnalul ºi pentru H. sînt schimbaþi preºedintele Senatului ºi al Camerei Deputaþilor. Este instalat un nou preºedinte la Televiziunea publicã. Ministrul de Interne Ioan Rus ºi-a dat demisia. nevoind sã fie pãrtaº. iar în 6 iulie este votatã suspendarea. Nu se prezentaserã suficienþi votanþi.-R. este schimbat Avocatul Poporului pentru a nu fi contestate ordonanþele de urgenþã. prilej cu care a fost remaniat Guvernul. în rolul acuzat la Traian Bãsescu. ºi Cancelarul Germaniei. Sînt eliberaþi din funcþii toþi aceia care-l susþinuserã la alegerile prezidenþiale. netrecerea pragului ducînd la invalidare. Apare ºi acuza de plagiat adusã premierului într-o revistã de prestigiu. iar CCR îi este redatã puterea prin declararea neconstituþionalã a Ordonanþei de Urgenþã. sau sã-i ºteargã de pe liste pe cetãþenii români din strãinãtate. Europa reacþioneazã ºi-i impune ºefului guvernului respectarea Constituþiei ºi a instituþiilor. parcã. intrã. Pentru asta. ºi ambasadorul SUA. ca ºi comisia Universitãþii Bucureºti. Victor Ponta iese cam ºifonat. Acesta acceptã prag de prezenþã la referendum. USL dorind sã facã un recensãmînt adhoc. Referendumul din 29 iulie a oferit trei posibilitãþi de rãspuns: vot cu Da sau Nu ºi neprezentare. apoi este condamnat cu executare Adrian Nãstase ºi lucrurile se rostogolesc cu ºi mai mare putere. încep sã dea foc în jurul lui.

suplinind Victor Ponta. solicitînd din partea guvernului cifra alegãtorilor români pînã în 21 august. Redau o parte a scrisorii de explicare semnatã. au crescut preþurile combustibililor ºi ale tuturor produselor. dar în 14 august revine. ºi s-au stricat alte lucruri ce þin de macroeconomie. românul a avut numai de pierdut. În toatã aceastã tulburare consideratã cea mai mare crizã politicã de dupã 1990. restanþele la bãnci ºi de toate felurile au crescut. Intelectualitatea însãºi s-a divizat. investotorii strãini nu mai vin. voturi de douã ori mai multe decît alegãtorii în unele localitãþi. CCR amînã pronunþarea privind referendumul pentru 12 septembrie. România trece printr-un moment de risc. manifestîndu-se împotriva atitudinii Guvernului faþã de ICR ºi conducerea lui (Patapievici ºi Mircea Mihãieº au demisionat) sau pentru explicarea în alþi termeni a situaþiei din þarã. Mã întreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister sã publice cu câteva sãptãmâni înainte de referendum documentul oficial care aratã numãrul de alegãtori. Bãtãlia pentru liste e în toi. liste. Populaþia a intrat în acest joc politic. Leul s-a devalorizat rãu. printre mulþi universitari liberali. limbaj dublu. Sperãm ca aceastã scrisoare sã ajute la clarificarea oricãror concepþii eronate cu privire la situaþia curentã ºi va 7 . demisii. ministrul de Externe. inclusiv de la Departamentul de Sat al SUA.Cãldurã mare. Justiþia a rãmas o perioadã fãrã ministru. reacþii europene dure. dar ieri sã arate cã nu poate susþine numãrul de oameni de pe listele electorale permanente? Cum este posibil sã fie confirmate alegerile din iunie (locale) ºi doar o lunã mai târziu electoratul de pe liste sã nu mai fie valid? Pentru mine. ci pleacã. de mai mulþi literaþi. Tensiune. este opinia preºedintelui Partidului Popular European. antagonizîndu-se ºi ea. economia dã înapoi. unii prieteni ai “Familiei”: „Suntem acum profund îngrijoraþi de reacþiile externe la recentele evenimente politice din þara noastrã. În 2 august. Oare ce-i mînã în luptã este întrebarea la care nu ºtim cine ºi cînd va rãspunde.. Europenii nu înþeleg democraþia noastrã originalã: „Sunt uimit de ceea ce suþine Uniunea Socialist-Liberalã. ca ºi urechelile din afarã. Ideea aceasta de rãzboi dus cu toate armele este îngrijorãtoare ºi nu aratã deloc înþelepciune. acest guvern aratã încã odatã cã este gata sã schimbe orice: legi. Citatul este din Crin Antonescu. în aceastã sãptãmânã sã reafirme aceleaºi date. USL a pornit “un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte” împotriva lui Traian Bãsescu. sã jure pe Biblie doamna Mona Pivniceru. dupã tergiversãri. semnînd apeluri pentru apãrarea statului de drept. reguli care nu servesc interesului partidelor lor”. cercetãri penale pînã la miniºtri. Politicã Andrei Marga. ca mai apoi.

el i-a rãspuns cã nu.Traian ªtef deschide un dialog în legãturã cu viitorul. care. substituindu-se Primului Ministru. ci în fapt în faþa Preºedintelui. Preºedintele i-a povestit în direct unui reporter TV cã. ci a prelungit mandatul guvernului demis. Guvernul României nu a mai rãspuns în faþa Parlamentului. Cãci suntem profund preocupaþi de recentele acuzaþii care pretind cã Parlamentul ºi Guvernul României ar fi subminat statul de drept ºi independenþa justiþiei în încercarea de a-l demite pe preºedintele Traian Basescu. Klaus Johannis.. atunci când majoritatea guvernamentalã nu a avut voie sã voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. Primarul Municipiului Sibiu. cum se cuvenea. A fost poate o eroare de exprimare. care a fost demis în conformitate cu legea. Preºedintele Bãsescu a încãlcat principiul fundamental al separaþiei ºi echilibrului puterilor. În consecinþã. E greu pentru noi sã vedem cã reprezentanþi de seamã ai Uniunii Europene iºi exprimã poziþia ignorând un principiu fundamental al dreptului. ca în Federaþia Rusã. aºa cum a recunoscut-o Curtea Constituþionalã. atunci când Cancelarul Germaniei. audiatur et altera pars. l-a întrebat dacã existã în Constituþia României reglementãri privitoare la suspendarea Preºedintelui. trebuie sã fie numiþi de Parlament. De curând a adãugat cã ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General. Parlamentul a tins sã devinã o cochilie vidã. Aceastã poziþie nu a putut fi formulatã decât pe temeiul unor informaþii înºelãtoare sau incomplete cu privire la adevârata naturã a situaþiei din România. susþinut de o largã majoritate. Alte incidente recente confirmã temerile noastre referitoare la modul în care Presedintele Bãsescu îºi înþelege competenþele: • In 2009. dar cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini? 8 . • Acum câteva zile. care în conformitate cu legea este propus de cãtre Ministrul Justiþiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. folosind experienþa noastrã de cercetare ºi cunoaºterea directã a climatului politic din þara noastrã sã vã prezentãm doar câteva puncte pe scurt: • Curtea Constituþionalã nu este parte a sistemului judiciar independent din România. ºi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. nu existã. organizat deasemenea în strictul repect al legii. Preºedintele Bãsescu vorbeºte deschis ºi liber despre rolul sãu de jucãtor. organism independent. în conformitate cu legea. Preºedintele a refuzat sã accepte propunerea majoritãþii. aºa cum se întâmplã în toate statele democratice din Uniunea Europeanã. doar ca sã fie sigur cã o echipã favorabilã îi va organiza realegerea ca Preºedinte al României. Este vorba de o instituþie unde numirile se fac politic ºi care are ca unicã vocaþie arbitrajul în chestiuni constituþionale. Vã rugãm sã ne permiteþi ca. • Preºedintele a declarat în direct într-un interviu televizat cã i-a numit din proprie voinþã pe cei doi ºefi ai Serviciilor Secrete. Parlamentul a votat o moþiune de cenzurã împotriva guvernului. dna Angela Merkel. în ciuda faptului cã un atare rol contravine definiþiei constituþionale a Preºedintelui României ca mediator. suspendarea Preºedintelui este conformã cu Constituþia României ºi urmeazã sã fie confirmatã sau nu de un referendum naþional. • Curtea Constituþionalã a recunoscut cã.

Florin Lãzãrescu. ªerban Foarþã. Lucian Dan Teodorovici. Iatã de ce. Monica Spiridon. Ovidiu Pecican. Sperãm cu toatã sinceritatea cã acest referendum va dovedi cã idealurile democratice au rãdãcini adânci în societatea româneascã. de militari. în dispreþul retoricii de austeritate generalã. Carmen Muºat. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului cã societatea româneascã refuza intoleranþa ºi discrepanþele economice din ultimii ani. Aceastã formã brutalã de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene aºa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douãzeci de ani. faptul cã în Constituþia Germaniei sau a oricãrui alt stat din Uniune Europeanã – nu existã o asemenea prevedere nu are nicio semnificaþie în aceastã materie. Paul Cernat. Preºedintele însuºi a asumat un rol executiv direct când a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Ni se repetã constant – în ecou cu declaraþiile Preºedintelui – cã idealul european al unei societãþi care garanteazã o viaþã decentã pentru toþi este perimat. Sperãm cã declaraþiile Dvs de susþinere a democraþiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe. ºi defineºte procedura de suspendare. Lideri ai partidului care îl susþine au declarat cã minoritatea Roma din România este “genetic programatã” sã încalce legile. Poate încã ºi mai îngrijorãtoare au devenit manifestãrile de intoleranþã printre susþinãtorii Preºedintelui. de judecãtori ºi funcionari publici. Stelian Tãnase. Dimpotrivã. Liviu Ioan Stoiciu. Octavian Hoandrã. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. în ultimii ani. Semnatarii literaþi sînt Horia Barna. Corina Bernic. de la iniþierea ei la sfârºitul procesului. fie cã era vorba de profesori. de cadre medicale. împreunã. echitate ºi bunãstare a cetãþenilor. Andrei Bodiu. Sorin Mãrculescu. Bianca Burta-Cernat. Ildiko Gabor-Foarþã. Mihai Dinu Gheorghiu. Monica Ghetz . În acelaºi timp. fondurile publice care plãteau pe clienþii partidului dominant au crescut an de an. ºi care priveºte climatul politic al României într-un moment delicat.Cãldurã mare. Politicã Articolul 95 al Constituþiei României este explicit. ºi ar trebui sã fie înlocuit de o societate “competitivã” în care doar cei mai adaptaþi ºi mai puternici sã supravieþuiascã. Ion Bogdan Lefter. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniune Europeanã”. Marius Ghilezan. Ei au fost votaþi pe baza unui program de justiþie. cetãþenii obiºnuiþi ai României au devenit tot mai îngrijoraþi de acþiunile întreprinse de Preºedintele Bãsescu ºi de apropiaþii sãi. ºi cã. Georgeta Dimisianu. Marius Oprea. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au fãcut sã explodeze în iarna trecutã demonstraþii civice în peste 60 de oraºe ale României. Textul e cam plîngãcios-feminin ºi nu se înþelege care este altera pars care trebuie ascultatã în Europa. sunt vibrante ºi pline de viaþã. Apreciem din toatã inima timpul ºi preocuparea pe care le cheltuiþi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat. o altã parte politicã decît preºe- 9 . Mihaela Grancea. decimând astfel clasa mijlocie în formare.

citind textul. arãtînd cã ºi ei sînt în viaþã. Nu se spune cum l-a deranjat preºedintele pe dl. comunicatorii USL ºi comentatorii care i-au însoþit au preluat aceastã ipotezã. ideea cã referendumul trebuie validat. pe blog. necesare înainte de a se pronunþa asupra referendumului.514. 31 iulie. cã e „jucãtor”.292. care au spus NU referendumului însuºi au manifestat. fie cã era vorba de profesori. 10 . Dupã ce BEC a anunþat datele finale ale referendumului conform cãrora la urne s-au prezentat 46. care nu prevede condiþia de prezenþã pentru validarea referendumului. „profund îngrijorat” pentru „idealurile vibrante ºi pline de viaþã” ale democraþiei româneºti. Ministrul Administraþiei ºi Internelor. dar ºi pentru a decide validarea sau invalidarea referendumului. 1 august. Ion Iliescu a lansat. de judecãtori ºi funcþionari publici. Luni. Preºedintele Curþii. încheindu-se protocolar-diplomatic: cu speranþa cã „împreunã. care a afectat participarea la vot. de cadre medicale. ºi preºedintele interimar al Senatului. Sînt acuzele obiºnuite la adresa lui Traian Bãsescu. cã „a povestit”.24% din cetãþenii cu drept de vot ai României. de nu mai poate guverna. cã „a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Preºedintele de onoare al PSD. Ioan Rus. cã „a declarat”. Marþi. preºedintele Camerei Deputaþilor. decimând astfel clasa mijlocie în formare”. Augustin Zegrean. Miercuri. Pe listã figureazã ºi doamna Zoe Petre. Preiau sinteza din presã. Tot atunci. au lansat liste de semnãturi. USL a încercat sã modifice cvorumul de prezenþã prin diferite mijloace. considerînduse reprezentaþi ºi reprezentanþii celor care au votat.Traian ªtef dintele ºi PDL sau o altã parte a intelectualitãþii. de militari. 30 iulie. Petru Filip. susþinând cã în România sunt mai puþini alegãtori decât aratã datele pe baza cãrora s-a organizat consultarea popularã de pe 29 iulie. declarã cã s-au cerut informaþii de la MAI ºi INS. anunþatse cã numãrul total al cetãþenilor cu drept de vot este de 18. acuzînd ºi boicotul PDL. Dezbaterile se amânã pentru 2 august. au depus o sesizare la Curtea Constituþionalã. al cãrei glas parcã îl aud.292. CCR se reuneºte pentru a discuta contestaþiile USL. Ponta. Valeriu Zgonea. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniunea Europeanã”. pe zile. cînd s-a citit în Parlament hotãrîrea CCR. pînã la 27 august. spunând cã la declanºarea procedurii de demitere a preºedintelui Bãsescu în vigoare se afla OUG 41/2012. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. Ulterior. MAI transmite CCR un document în care spune cã pe listele electorale sunt înscrise18. mirat-interogativ „cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini”.514 de persoane. Ceilalþi.

ºi noul ministru delegat pentru Administraþie.315. Curtea Constituþionalã face publicã o adresã transmisã cãtre MAI din care reiese cã CCR a solicitat listele electorale permanente actualizate. În dosarul „Referendumul” deschis de procurori ºi în care. ºi nu actualizarea listelor printr-un mini-recensãmânt. CCR anunþã cã amânã luarea unei decizii privind referendumul pentru 12 septembrie. între timp. Dobre îi spune unui colocutor cã nu vrea “sã participe la un grup infracþional organizat”. 2 august. În plus. Victor Ponta anunþã cã renunþã la realizarea mini-recensãmântului. chestorul Constantin Manoloiu a întocmit o completare la solicitarea deja transmisã CCR care spunea cã MAI nu îºi asumã numãrul de 18. în baza cãruia prefecþii ºi primarii trebuie sã facã actualizarea listelor electorale permamente valabile pentru referendumul din 29 iulie. 7 august. plus cei decedaþi din þarã ºi cei care aveau buletinul expirat la referendum. Marþi. Ioan Rus îi spune acestuia cã „nu vrea sã-ºi petreacã bãtrîneþile la puºcãrie”. ministrul demisionar pentru Administraþie. 6 august. Premierul Victor Ponta anunþã cã va organiza un mini-recensãmânt. Vineri. Duminicã. Politicã Joi. Radu Stroe declarã cã erata CCR. Ioan Rus anunþã la rândul sãu. trimit în teritoriu un Memorandum. cu întrebarea peste gard despre vecini.Cãldurã mare. 11 . care au drept de vot. se noteazã cã aceastã completare are un caracter fictiv ºi scopul este reducerea numãrului de votanþi de pe liste.2 milioane de alegãtori de pe listele electorale. Luni. Victor Paul Dobre. CCR respinge ca neîntemeiate contestaþiile USL privind desfãºurarea ºi organizarea referendumului. la solicitarea ministrului delegat pentru Administraþie. Vineri. Dl. prin care pe listele electorale permanente se regãsesc toþi cetãþenii care au împlinit 18 ani pânã la 29 iulie 2012. 10 august. Într-un document prezentat de Liviu Dragnea (PSD). 9 august.9 milioane de persoane. Monitorul Oficial publicã erata CCR emisã de Curte pe 6 august în care se spune cã listele electorale permanente îi cuprind pe toþi românii cu vârsta de peste 18 ani. CCR anunþã cã a modificat data ºedinþei privind referendumul pentru 31 august. Tot pe 2 august. se aratã cã numai din Spania ºi Italia pot fi scoºi aproximativ 1.880 de cetãþeni cu drept de vot. Mircea Duºa. Ioan Rus ºi Victor Paul Dobre demisioneazã. care a apãrut în dosarul „Referendumul”. într-o discuþie cu Victor Paul Dobre. organizarea mini-recensãmântului. Radu Stroe. Ioan Rus declarã cã pe listele electorale pentru alegerile locale au fost 18. 5 august. argumentând cã a primit date contradictorii. 3 august. Joi. este acuzat de abuz. este un fals. Noul ministru de Interne ºi al Administraþiei. Victor Paul Dobre.

mapamondul. de exemplu. constat. iar Traian Bãsescu tace de o sãptãmînã. nu se ºtie. Marþi. 21 august. Ioan Ghiºe considerã nelegalã hotãrîrea CCR. am putea pentru ca sã spunem. invalidîndu-l. Adversarii sãi politici au reuºit sã mã convingã cã. Curtea de la Veneþia (de Curtea Constituþionalã a României nu mai vorbim). Uniunea Europeanã e o micã sectã de fraieri. Cã e un campion al inadecvãrii. CCR a decis în controversata chestiune a eratei cã este „legalã” ºi a cerut Guvernului sã predea datele cuprinse în listele electorale permanente actualizate pânã la data de 10 iulie.Traian ªtef Luni. evacuat de la Cotroceni de guvern. Premierul Victor Ponta declarã cã nu va opri mini-recensãmântul. ba chiar o infracþiune. 19 august. nu fãrã o anumitã perplexitate. cu totul opus cãuzãºeniei lui Mircea Dinescu. (Ale lui ºi. Crin Antonescu. Radu Stroe declarã cã în listele electorale permanente sunt modificãri majore. Duminicã. se întruneºte Parlamentul pentru a putea fi cititã hotãrîrea CC. unii zic cã ar fi în Italia în vacanþã. Bãsescu are o putere trans-instituþionalã. cã nu l-am citit cum trebuie. 13 august. Andrei Pleºu un bun cunoscãtor al mediului politic românesc. tot de el. o naturã frustã. mereu în pericol de a face gesturi ºi declaraþii nepotrivite. ca niºte guguºtiuci decerebraþi). de mai multe ori. care reacþioneazã prompt la manevrele lui destabilizatoare. Traian Bãsescu pune zilnic în miºcare þara ºi. 14 august. Pentru cã îl consider pe Dl. un om lucid. Luni. Angela Merkel. un nãrãvit al obiceiului de a-ºi pune toatã lumea-n cap. Se amînã mereu intrarea în salã a parlamentarilor PSD ºi PNL. un amestec de sentimentalism ºi agresivitate. Îl slujesc. care pot duce la rãsturnarea situaþiei la CCR. dincolo de defectele lui. asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina. dna Reding. De la o vreme. parlament ºi o bunã parte din popor. E. fireºte. Curtea Constituþionalã recunoaºte legalitatea desfãºurãrii referendumului ºi admite datele oferite de BEC. omul e de o anvergurã aproape cosmicã. manevraþi. tremurînd. Victor Ponta e în Africa de Sud. Marþi. dl Barroso. ale „clicii” de pîrîcioºi trãdãtori. cã Traian Bãsescu e departe de a fi preºedintele ideal. citez dintr-un cunoscut text al sãu apãrut în „Dilema Veche” : „Am spus ºi am scris. Termenul pentu o decizie în cazul referendumului de demitere a lui Traian Bãsescu a fost preschimbat pentru a treia oarã. „ãl mai tare om din lume”. Dintr-un garaj prãpãdit. Statele Unite. fãrã telefon operativ. ministrul delegat pentru Administraþie. 27 august. pentru data de 21 august. o sumedenie de miniºtri ºi ambasadori occidentali 12 .

ci tocmai cei de la Administraþie ºi Interne) sînt agenþi sub acoperire ai preºedintelui suspendat. Dl Ponta e. cu sufletul la gurã. nici toatã desfãºurarea rãzboinicã împotriva preºedintelui. peripeþiile referendumului dîmboviþean. Toþi ºi-au fãcut un program de viaþã din susþinerea lui Traian Bãsescu ºi urmãresc. cu o ironie zdrobitoare. pentru invalidarea lui. într-adevãr. sã doboare moneda naþionalã. Plagiatul primului ministru e o fãcãturã a machiaverlîcurilor sale politice. Occidentul îl cunoaºte mai bine. Deocamdatã. Nu dã bine sã vorbeºti franceza ºi engleza mai prost decît cineva care le-a învãþat la Moscova ºi mai ºtie. Occidentul alege predictibilitatea. The Economist etc. poate. sã goneascã investitorii strãini. nici identificarea prim-ministrului României cu un plagiator. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. pentru cã nu i-au stat bine nici engleza. „intimidat”. Sînt iar destule motive de întoarcere spre dl. în viitorul apropiat. Încet-încet. în ascuns. Se pare cã. Ponta nu se ºtie dacã guverneazã. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. ºi ruseºte.” O mare parte dintre intelectualii care-l sprijiniserã pe Traian Bãsescu la ultimele alegeri ºi care s-au cam despãrþit de el mai ales dupã reacþiile împotriva regelui Mihai. Nu l-au bãtut niciodatã cu asta. nici preºedinþia. dar n- 13 . lucrînd. sã blocheze activitatea guvernului. nici aventurismul politic al celor doi. Antonescu chiar mai tare. Dar chiar ºi unii miniºtri ai guvernului inamic (ºi nu oricare. Frankfurter Allgemeine Zeitung. abia dacã mai putem îngãima mici obrãznicii: îi spunem. Pînã atunci. acum. Se zvoneºte cã.Cãldurã mare. Isãrescu ºtie cît am pierdut. încep sã fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlãnþuitã. cã ricoºeul va lovi în partea celor care l-au sprijinit. nu acceptã atitudinea USL ºi a celor doi copreºedinþi ai sãi faþã de ICR. care promite sã îl detroneze printrun bine organizat haos popular. domnii Ponta ºi Antonescu sînt în offside. dar sperã. prin malversaþiuni subtile. dupã spusele preºedintelui interimar. nici naþionalismul þîfnos al domnului Antonescu. ºi aici ºefii USL au dezamãgit. „simplul cetãþean din garaj” sau „cetãþeanul în tricou albastru”. evident. Dar poate surpriza domnului Antonescu ar putea fi limba rusã. Dl. strategia USL s-a redus la demonizarea preºedintelui Traian Bãsescu. Dl. Dl. Rãmîne de vãzut dacã nu cumva a pus la cale ºi seceta. Politicã ºi mai toate publicaþiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel. Singura speranþã rãmîne colonelul Dogaru. iar domnul Mugur Isãrescu s-a enervat ºi le-a cam spus-o cum gura bate fundul. Traian Bãsescu ar putea cîºtiga ºi alegerile din America. iar preºedintele interimar e atît de tulburat încît ºi-a uitat engleza. Traian Bãsescu. Individul e de nestãvilit. A reuºit.

în care a fost atrasã pe front populaþia þãrii. Guvernarea Antonescu-Ponta a fost. unde prostul nu e prost destul dacã nu e ºi fudul. într-o perfectã definiþie a ridicolului. dar totul a ieºit prost.Traian ªtef o sã ne spunã. pînã acum. în care s-au încercat alianþe externe. Ironia sorþii este cã parcã fiecare schimbare ne aratã cã se poate ºi mai rãu. o aplicaþie în care cartuºele de manevrã au fost înlocuite de multe ori cu altele reale. 14 . cã suportãm. ªtim ºi noi cît a costat referendumul din bugetul de stat ºi cît au cheltuit partidele. dar nu ºtim cît ne-a costat pe fiecare.

Rãdãcina psihologiei sale este seducþia primitivã. grasã. prostituatele. Cele douã-trei cunoºtinþe întîlnite au un aer de strigoi . despre cîte un lãutar de odinioarã. pãrãseam urbea ce pãrea atît de „a mea”. tot mai fanat (a ajuns a-ºi cãni pãrul). M-am simþit ca un cadavru decongelat peste un secol. Trifa. cu personal primenit. Funciarmente. ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã la Oradea). are amabilitatea de-a ne oferi o masã gratuitã (eram însoþit de tînãrul meu prieten. ca ºi cum ar fi dorit a suci rapid capul unei slujnice. din fericire.cum s-ar fi putut altminteri? . Citind aceste vorbe ale lui N. dintre care una blondã. localurile par mai mari. ajunsã ºefã de local. George Drãghescu). Noica? * Cît de neaºteptat se manifestã cîteodatã „darul” poeziei. N. „isteþ” ºi rãzbãtãtor. cãzînd s-ar zice „absolut din întîmplare”! Iatã-l pe unul dintre beneficiarii sãi. Oamenii sînt complet înnoiþi. nimerit într-o lume necunoscutã. altfel zugrãvite. Întreb cîteva tinere despre cîte un chelner. tipul e un „fante de obor”. de nerecunoscut. cu un minunat cap de bacantã. stau aliniate precum niºte concurenþi la start. la Oradea. Nici nu erau poate nãscute. cînd cu 21 de ani în urmã. Gesturile sale poeticeºti au ºi ele o trufie grosolanã. de rang modest. * „Temniþa cea mai de temut este aceea în care te simþi bine”. mi-l reaminteºte . Dl. cel care. Noutate: lîngã treptele Teatrului. Iorga cum pot sã nu mã gîndesc la C. apare cu un doberman uriaº de care mã ciocnesc noaptea pe stradã (cred cã e cel mai mare cîine pe care l-am vãzut vreodatã. fostul vecin.U. altfel luminate. Habar n-au. cu aerul cuiva care-ºi face loc cu coatele într-un local aglomerat de periferie.pe Nero. Chelneriþa Maricica. e drept.Asterisc Gheorghe Grigurcu „Rolul iluziei în lume” Septembrie 1999. 15 .

abia stãpînit. Ea face ca lumea sã fie de fapt altfel. „curios” ºi bîrfitor. însã nici nu acceptã uºor s-o rupi cu el. conform lui Adrian Pãunescu. cu care am „bucuria” de-a mã vedea zilnic ºi care. Eu: „Oare oamenii nu sînt mult mai imprevizibili?”. Are mereu replici ºmechereºti. nu te poþi simþi bine cu un asemenea individ.P. vai. conform formulei Purtãtorului de servietã al d-lui E. un domn jurnalist din Amarul Tîrg îmi spune. salutîndu-mã. asemenea mahalagiului care locuieºte-n faþa ferestrelor mele. C. nu doar în raport cu lumea terestrã. pe care mi-a înfãþiºat-o chiar autorul sãu. Camil Baltazar. ºi cu lumea celestã. ilustrat de Marcel Iancu ºi tipãrit într-un tiraj redus. Se vrea „altfel”. cu volumul sãu intitulat Strigãri trupeºti lîngã glezne (1927). ci. * Am intrat într-o legendã sordidã. mã droghez („un aurolac al literaturii române”. Din fericire poetul tîrgului face parte dintr-o categorie pe care am ajuns a o cunoaºte suficient de bine datoritã lui O. animalele sînt imprevizibile”. O carte rarã în somptuoasa-i licenþiozitate. Scriu în cîrciumi de unde nu mai ies. Nu-þi poþi da seama în ce mãsurã se supraliciteazã în forul intim sau doar pe dinafarã. arboreazã sacouri roºii sau galbene. mînat de interesul cras care-i poate acorda chiar un grad de entuziasm în adulare. instabil ºi intrigant cît încape. socotindu-se irezistibil. Simion) ba am devenit ºi criminal (aº fi ucis o femeie cu autoturismul pe care-l conduceam. o elasticitate care-l poate face pe moment „simpatic”. Desigur. cînd mã vede cu cîinele Vulpiþã: „Trebuie sã mã feresc. mereu „interesant”.Gheorghe Grigurcu E „rebel” dintr-un mãrunt teribilism. singular. cu prilejul unei vizite ce i-am fãcut-o acasã. un mic sistem de paratrãsnete viclene. cu trucuri de „cuceritor” vulgar. dã mîna cu un asasin). pe care l-am avut în preajmã la începutul deceniului opt la Oradea ºi cãruia îi rãmîn îndatorat pentru lecþia ce mi-a oferit-o. În rest. * Rolul iluziei în lume e covîrºitor. * V. ºi el „viclean copil de casã”. la finele anilor ’60… 16 . * Nu sînt convins cã poeþii „pornografi” de azi (de la Emil Brumaru la Mihail Gãlãþanu ºi la puzderia de tineri gãzduiþi cu mare generozitate în Vatra) îl cunosc pe un precursor al lor. Nu o datã în stihurile sale dã cu tifla lui Dumnezeu. Nu e la largul sãu dacã nu atrage atenþia asupra sa. „cel mai tare din parcare”. cã. om în vîrstã.

Mai exact. Homo Sapiens. Spre deosebire de omul de Neanderthal. În opinia sa. * Sentimentele adînci nu se pierd.000 de ani. se hrãnea cu vegetale ºi peºte. Precum o pasãre a cerului. * Chiar dacã sînt zile în care mã vãd nevoit a-mi cumpãra hrana cu bani împrumutaþi. * „Tipul uman european este în pericol de dispariþie. Toþi îl ascultã. predicã douã zile în ºir. dar nici unul nu se gîndeºte sã-l elibereze” (Jules Renard). Cîteodatã e chiar gãunos”. care are loc la Florenþa. captivaþi. au tras semnalul de alarmã participanþii la Congresul Mondial al Antropologilor. dupã cum s-ar pãrea. un geniu. actualii locuitori ai continentului nostru sînt foarte leneºi în privinþa reproducerii. în masa prozaicã a vieþii curente. în faþa a douãzeci de mii de persoane. crede el” (Adevãrul. Profesorul italian considerã cã ar fi extrem de dificilã refacerea echilibrului efectelor demografice ale modelului cultural actual al omului european. aºa cum unele relicve organice se pãstreazã în anumite straturi ale pãmîntului. dispariþia strãmoºului de Neanderthal a fost determinatã de obiceiul sãu de a mînca prea multã carne. Poate doar prin introducerea maternitãþii obligatorii. membrii societãþii umane actuale consumã mai mult decît este necesar pentru a trãi. a declarat agenþiei italiene de presã ANSA profesorul-antropolog Brunetto Chiarelli. dispariþia acelui strãmoº a fost cauzatã de formele strãvechi ale prionilor de atunci care provoacã actuala boalã a vacii nebune. care i-a luat locul. orice s-ar zice. Nichita nu e. în urmã cu 70. a omului de Neanderthal. Este foarte îngrijorãtoare analogia care poate fi observatã între tendinþele demografice actuale ºi dispariþia. rãstignit pe cruce. * Dan Ceachir îmi comunicã la telefon solidarizarea d-sale cu opiniile mele privitoare la Nichita Stãnescu: „Cred cã veþi rãmîne pentru ele în vederile favorabile ale posteritãþii. ba chiar de canibalismul sãu. 17 . îi mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am ajuns a suferi de foame. individualistã. Cultura omului european de azi este una agresivã. ci se conservã un timp indefinit. trãiesc fie ºi din fãrîmiturile vieþii. 2003). În plus. deoarece omul a devenit prea carnivor ºi procreeazã urmaºi puþini.„Rolul iluziei în lume” * „Sfîntul Andrei . care populase odinioarã Europa ºi care a fost înlocuit de omul originar din Africa.

Marcovici Sebastian – Canonizare .

Cartea e cam aºa cum lasã sã se înþeleagã titlul ei: o criticã de facturã conservatoare a sportului. oferind astfel o legitimare spectacularã. Moscova 1980. Perelman începe bine ºi pare sã situeze chestiunea sportului într-un context imediat politic. Drept pentru care m-am hotãrât sã-mi documentez indiferenþa microbisticã proaspãt (re)descoperitã apelând la ultimele cercetãri din domeniul „teoriei critice a sportului”: Marc Perelman. A Global Plague1. Barbaric Sport. Iar problema cu abordarea conservatoare e. sportul) acolo unde nu e vorba decât de-un simptom a ceva mai structural. Ceea ce pãrea sã fie o 1. În contextul nostru. Verso. Dar sã nu anticipãm. sportul spectacular. într-adevãr. olimpicã regimurilor autoritare care le gãzduiesc. Dar dacã lucrarea nu ne spune prea multe lucruri noi despre obiectul sãu. 2012 19 . Argentina 1978. îndeplinit de marile evenimente sportive. Marc Perelman. ne permite în schimb sã surprindem câteva chestii interesante legate de perspectiva conservatoare în general. Problema e însã cã acest rol de mistificare ºi legitimare a nedreptãþilor sociale. abordarea lui Perelman pãcãtuieºte identificând o problemã ºi o cauzã eficientã (desigur. argumenteazã Perelman. Londra & New York. Marile evenimente sportive.Tangenþe Alex Cistelecan Jocul de-a societatea La 4-0 pentru Spania mi-a devenit perfect clar ceea ce începeam sã bãnuiesc la 1-0: mie de fapt nu-mi place fotbalul. care e la fel de tristã ºi lipsitã de surprize ca un meci de fotbal în care pierde Italia. cât de contextualizarea ºi articularea specificã a acestora. una mai degrabã de perspectivã: ea nu þine atât de caracterul eronat al argumentelor sale. ascund realitatea politicã ºi socialã opresivã în care au loc. A Global Plague. Barbaric Sport. Just. Beijing 2008. este identificat de cãtre autor doar în câteva contexte excepþionale: Berlin 1936.

Perelman dã semne cã ar fi pe punctul de a surprinde ºi aceste aspecte structurale. domnia iconicã a fair play-ului. pânã sã ajungem la chestiunea principalã. carta capitalistã rezumatã de Marx în „libertate. oferã un vehicul pentru naþionalizarea maselor. pe atât de eclecticã e în perspectivele critice pe care le etaleazã. crimele ºi tortura continuã nestingherite în cele mai multe þãri ºi. chiar în þara care gãzduieºte Jocurile (precum în China în 2008)” (p. Corect. Cu alte cuvinte. Avem. în context olimpic sau fotbalistic. invizibile ale sportului. Sã le trecem aici rapid în revistã. între nerespectãri flagrante ale drepturilor omului (masacre. argumenteazã Perelman. când în realitate masacrele. e adevãrat. care împarte tranºant ºi decontextualizant între state eºuate ºi democraþii funcþionale. alegeri libere ale elitelor desemnate ºi piaþã liberã). uralele ºi scandãrile de pe stadion acoperã convenabil urletele din camerele de torturã – dar nu are nici o problemã cu rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care însuºi cadrul politic ºi mediatic îl joacã în regimurile democraþiei burgheze – acolo unde. ci sã transforme viaþa cotidianã în întregime în activitate sportivã” (p. sportul nu ascunde cadrul social ºi politic. proprietate ºi Bentham” nu joacã deja un rol similar Cartei Olimpice. printre altele. ci reia ºi întãreºte rolul deja mistificator al acestuia. mai puþin stridente. .e. altfel imperceptibile pentru o lecturã moralistã: „Ceea ce carta sugereazã ºi ceea ce ea încearcã sã promoveze: nu doar sã facã din sport un element ireductibil al vieþii cotidiene. adicã. câteodatã. Aceeaºi abilitate în a evidenþia evidenþa ºi a face invizibil cadrul invizibil este desfãºuratã de autor ºi atunci când vine vorba de Carta Olimpicã: „Carta Olimpicã proiecteazã o iluzie de acelaºi fel: ideea unui moment de fraternitate. din nou. într-o misiune generalã de pace pe durata Jocurilor. Dar. în acelaºi timp în care reprezintã unul din principalii catalizatori ai globalizãrii. precum capitalul la Deleuze. Dar oare principiile pieþei libere ºi ale eficienþei economice. teroarea. modul în care autorul îºi argumenteazã acest gen de intuiþii corecte le reduce la o simplã confirmare a consensului moralist de la Washington. 20). a acelui vechi cliºeu – dar mereu tânãr – care e critica totalitarismului. dar nu mai puþin scandaloase ale violenþei structurale ºi nedreptãþii sistematice? Uneori. egalitate. teroare. o criticã a sportului din perspectiva globalizãrii: sportul. reteritorializeazã pe mãsurã ce deteritorializeazã. efectiv. s-ar spune. Perelman e foarte sensibil la rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care sportul îl are în regimurile nedemocratice – acolo unde. Pe cât e de scurtã cartea. aºternând un voal de fair play ºi fraternitate peste realitãþile mai puþin vizibile. torturã) ºi societãþi libere (i.Alex Cistelecan criticã structuralã a funcþiei politice a sportului se dovedeºte a fi o simplã reluare. 24). Sportul. Însã 20 .

Gãsim. în funcþie de repartizarea fiecãruia în cadrul diviziunii sociale a muncii. ilustratã în mod eronat. dacã nu din alt motiv. cu consideraþii interesante în legãturã cu funcþia socialã a stadionului ca element spaþial: „Masa spectatoare. aproape ºterse de cãtre acest fenomen care a apãrut în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care s-a rãspândit în lume în secolul care a urmat”. în ciuda declaraþiilor programatice ale autorului. mai putem citi ºi o criticã a sportului din perspectiva temporalitãþii – unde sportul e acuzat pentru efectul de sincronizare ºi aplatizare a timpului. Dar. într-o formã sau alta. autorului îi scapã faptul cã dopajul. o criticã urbanisticã a sportului. din nou. ºi care reprezintã. aproape toatã lumea funcþioneazã pe bazã de energizante. de asemenea. Pe lângã aceste unghiuri de abordare. (De fapt. 65). nu capitalismul – or tocmai aceastã relaþie strânsã dintre sportul contemporan ºi capi- 21 . Avem. 35). „acest fenomen” denotã aici sportul. singurele puncte în care textul sãu se întâlneºte cu teoria criticã sunt aceste citate numeroase din autorii ºcolii de la Frankfurt). se „spaþializeazã” desfãºurându-ºi propria suprafaþã ºi propriul volum. de creaþie au fost rãsturnate în opusele lor. Marcuse ºi Horkheimer (pp. decât un simptom: „Idealurile ºi proiectele de emancipare. (p. Încã o datã. în realitate. care insistã asupra prezenþei tot mai extinse a dopajului în cadrul acestui fenomen: „Dopajul nu e extern sportului. 95-100). ca standardizare ºi privilegiere a vizualului în detrimentul celorlalte simþuri ºi ca regresie organizatã la sexualitatea infantilã polimorfã pe care o pune în scenã sportul – pagini care meritã citite. sau de amândouã. aºa cum am anunþat deja. X). un fel de reluare pe stadion a criticii heideggeriene a conceptului metafizic de timp. de solidaritate. ºi o criticã esteticã ºi psihanaliticã a sportului. de antidepresive. izbucnirile sale. 51). a devenit practic ceva necesar supravieþuirii în societatea actualã ºi cã. ºi o criticã medicalã a sportului. ci a ceea ce sportul reflectã din societatea noastrã. ci a ajuns sã constituie chiar baza acestuia” (p. problema nu e una a sportului. Din pãcate. totodatã. din nou. în faptul cã sportul este taxat aici drept principalã cauzã eficientã a ceea ce el nu e. în raport cu design-ul arhitectural autoritar al structurii – un inel monumental. ªi care constã. strigãtele. printr-un argument absolut aiuristic conform cãruia opoziþia marxistã dintre valoarea de întrebuinþare ºi valoarea de schimb ar fi analogã opoziþiei (?) dintre recordurile naþionale ºi recordurile internaþionale (p. aºadar. intratã în transã prin cântecele. dupã cum aratã datele din spaþiul capitalismului împlinit care e SUA. Stadionul e ceva ca transpunerea spaþializatã a vocii masei” (p. Dar sã revenim la principala problemã. mãcar pentru abundenþa de citate din Adorno.Jocul de-a societatea aceastã idee corectã este.

În cel mai bun caz. existenþã ºi producþie. în care capitalul apropriazã corpul pentru a-l transforma într-o maºinã victorioasã… În cele din urmã. În cel mai rãu caz. sportul nu este „la fel de vechi precum lumea” [dupã cum pretinde Carta Olimpicã]. cu un proletariat ºi o burghezie” (p. funcþioneazã de fapt ca niºte întreprinderi aflate în competiþie: jucãtorii talentaþi sunt cumpãraþi ºi vânduþi celui care oferã mai mult. În general. Cele douã moduri nu sunt antagoniste sau în competiþie. modul sportiv de producþie al lui Perelman ar putea fi o combinaþie între ceea ce Marx numeºte faza subsumãrii reale a muncii în capital ºi ceea ce Antonio Negri ºi apropiaþii sãi numesc muncã imaterialã: aºadar ºtergerea oricãrei bariere între viaþã ºi capital. exploatarea etc. 37). fãrã puncte de contact – dintre sport ºi capitalism. al unor elemente ºi relaþii specifice lumii capitaliste (existenþa claselor. cam aceasta este direcþia în care Perelman urmãreºte paralela – cãci paralelã rãmâne. alungând aristocraþii ºi militarii”. A apãrut în Anglia. în domeniul sportiv. ºi un proletariat ºi semi-proletariat. în care capitalul apropriazã munca în condiþiile tehnice atinse de propriul sãu proces istoric. Ele coabiteazã. 79). Mãrturisesc cã nu reuºesc sã pricep ce înþelege Perelman prin modul sportiv de producþie ºi mãsura în care se deosebeºte (sau nu) de modul capitalist – dar asta poate tocmai deoarece lectura lui Perelman a teoriei marxiste a modului capitalist de producþie e deja extrem de ciudatã. Uneori. unitãþile de bazã ale acestei instituþii.)2. (p. Însã sportul ºi-a creat cu siguranþã propriul sãu sistem de clasã. acum planetar ca întindere” (p. Însã aceastã observaþie corectã se pierde imediat într-o analizã micro: „Cluburile. Nu pe direcþia modului comun de producþie ar trebui cãutatã legãtura dintre 22 .Alex Cistelecan talismul dezvoltat pare sã-i scape autorului. se conecteazã ºi se combinã… Modul sportiv de producþie nu presupune transformarea muncii izolate în muncã socialã pentru a o face mai profitabilã. Burghezia afaceristã a devenit rapid interesatã de lumea sportivã ºi a luat control asupra cluburilor ºi federaþiilor internaþionale. sportul a devenit un model dominant de mod de producþie. modul sportiv de producþie pare sã nu fie altceva decât reluarea. Autorul încearcã astfel sã identifice un neverosimil „mod sportiv de producþie” a cãrui relaþie cu modul capitalist de producþie rãmâne cu totul neclarã: „Alãturi de modul capitalist de producþie. chiar un lumpen-proletariat iau naºtere aici. cel puþin corespondenþa istoricã ºi geograficã dintre aceste douã fenomene este evidenþiatã de autor: „Desigur. în sensul tradiþional al analizei lui Marx a modului capitalist de producþie (sic!). locul de naºtere (conform lui Marx) a modului capitalist de producþie. s-a dezvoltat un mod sportiv de producþie. Dar nu aceste similaritãþi în modul de organizare a relaþiilor sociale sunt cele care demonstreazã legãtura strânsã dintre capitalism ºi sport. 37).

de „unic proiect al unei societãþi fãrã proiecte. În aceeaºi direcþie intrã ºi argumentul cã sportul a devenit astãzi o economie la fel de profitabilã ca turismul sau armamentul – ceea ce e evident corect. cã depolitizeazã (p. în mod spectacular. ar fi astfel ceea ce sportul însceneazã: de altfel. toate þãrile care au gãzduit mari evenimente sportive au obþinut o creºtere economicã sub nivelul lor normal. aºa cum susþine Perelman. feritã de politic. formulate în 1968. nu e deoarece ele ar reprezenta niºte insule de barbarie într-un ocean de lume civilizatã.Jocul de-a societatea sport ºi economia actualã – cu siguranþã nu structurarea pe model capitalist a fenomenului sportiv e cea care îi explicã atât popularitatea planetarã cât ºi caracterul sãu necesar pentru societatea contemporanã. 130) 23 . aceastã veritabilã „desublimare represivã” opiumul sãu necesar. e însã extrem de interesant un argument pe care-l gãsim în anexa volumului ºi care ar putea sã mai reteze din elanul autoritãþilor politice – de la noi ºi din tot estul european – de a construi stadioane ºi a gãzdui mari evenimente sportive. conform unui studiu realizat de Bank of America ºi Merill Lynch pe perioada 1954-2006. compensatoriu. sociale. ci a lumii capitaliste care face aceastã defulare spectacularã. reluatã ºi rãsturnatã în fenomenul sportiv. Dar asta ar însemna ºi cã problema cu sportul nu e. astfel. Dacã stadioanele ºi ceea ce gãzduiesc ele sunt astãzi o problemã. istorice) în care o cerea Carl Schmitt. într-un cadru izolat de orice posibilã influenþã socialã ºi politicã efectivã. necontaminatã de orice fel de considerente (economice. 37). doar cã în altã parte. sau. În acest context. ºi încã în forma purã. pe care Perelman le citeazã admirativ fãrã însã a le pãtrunde semnificaþia. O politizare abstractã. ci cã repolitizeazã. al reprezentãrii ºi al antagonismului mai poate fi pus în scenã. însã nu demonstreazã existenþa unui mod sportiv de producþie. culoare a unei lumi fãrã de culoare”. Barbaria nu e a sportului. de „suflet al unei lumi fãrã de suflet”. Sportul joacã. Pariul meu ar merge mai degrabã pe acea ideologie obiectivã. ci relaþiile sociale pe care el le reflectã în formã rãsturnatã ºi compensatã. ci pentru cã sunt singurele locuri în care spectacolul politic al solidaritãþii. singurul loc în care definiþia schmittianã a politicului (opoziþia dintre prieten ºi duºman) mai poate fi regãsitã. materializatã care e fetiºismul mãrfii – aºadar acea socializare pe la spatele societãþii pe care o implicã modul de producþie capitalist ºi care e cumva. problema nu e sportul. exact rolul pe care religia îl juca la tânãrul Marx. precum în Tezele critice despre sport. dacã aºa stau lucrurile. Or. este pe stadion. Forza Italia! 2. (p. cu argumentul câºtigurilor economice uriaºe care ar rezulta din asta: astfel.

la cutare joli petit restaurant parigotique. Mort en exil. unui singur canonizabil de la mijlocul veacului 20. Ce chié-d’oeuvre de Rimbaud2. pentru mine.Magistr(u)ale Luca Piþu Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã V La chanson du clebs de Céline A son clébard1 cherchant des puces. îi mai telefonai din an în Paºte. *** HAROLD BOOM: Dac-ar fi sã dai o invitaþie de searã. Proust ocupîndu-i locul. 24 . cîte ºanse ar exista ca sã cadã alegerea-þi asupra romancierului Céline. nu i-a mai rãmas decît sã ºi-l aproprieze pe cela al bunicii sale bretone. Dont les miaulements inaudibles remplissent l’univers Sans toutefois épouvanter les psylles5. maintes ruses + force astuces: J’aurais vachement savouré ce tableau. fata de salã a Spitalelor pentru Asistenþã Metafizicã. Mon beau. Fiindcã Louis-Ferdinand Destouches îi. hou. JEAN-EDERN HALLIER: Nici una. Ou de L’Opéra de quat’ sous3. hou… Mais pas du chat Bébert4. Céline devait être très rigolo. cãruia. Hou. Digne des Chercheuses de poux. dans ce but. servantã la bazã. célinianul prenume. cãreia îi va fi rebranduit ºi/sau pseudonimizat prenumele. Inventant. în adolescenþã.

slujnicã. informatã de Puritani. în delirul sãu..Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) Tehnicianã de suprafaþã. Il urãºte pentru cã îi e teamã de ce fojgãie prin canale.. sursele universale de plãcere vor fi fost rînd pe rînd medicalizate.. inventa orice pe tema cu pricina. ca sã se usuce. Se poate. ce ar scrie cu apã de Javel ºi ºi-ar atîrna paginile în cîrlige de rufe. Antisemit implacabil. a punctelor de suspensie. Pentru Negru. cu o nouã recãdere sub incidenþa corectitudinii politiceºti. nu? Altminteri. Arabul miroase a ºobolan. cu aceastã temã a dezinfecþiei. îi lua pe Evrei drept Arabi. Care-i totuºi pata sa invizibilã (precum la Lady Macbeth ori la fatma din Plaza Ateneului). femeie de serviciu. iar dezinfecþia rãmîne tema predilectã a capodopurilor sale. de vreme ce nu izbuteºte sã o scoaþã nici un parfum de Arabia? Faptul de a fi prea curat îl face dubios în ochii noºtri. Albul miroase a hoit. ca un Billie Halliday al aspiratorului. ameninþat. Pentru Alb. în ciudata-i patologie a curãþatului.. reglementate: de la tiutiun. iar editorialiºtii întrã în campanie pentru dreptul la miros ºi adulmecare. de ce s-ar spãla dumnealui atît de frecuent. acesta. 25 . Ei se plîng bunãoarã cã în cultura ianchee. pornografie.. hebdoul lui Leo Wieseltier – tocmai a creat o zonã liberã de parfumuri în campusul sãu.. ca Jochann Sebastian Bach al mãturii. în scrierile sale. cãci o universitate americanã – ne semnaleazã The New Republic. un raton spãlãreþ. jogger spectral. punîndu-ºi un pince-nez pentru ca sã exclame: «Nu pute frumos! Nu pute frumos!» JEAN-EDERN HALLIER: De unde ºi rasismul sãu! Care vine poate dintr-o scenã primitivã a copilãriei sale bretone: întîlnirea lautréamontianã dintre un cleºte de homar armorican ºi o violetã de Parma pe bucile abia întrezãrite ale doicii sale în rada Brestului. HAROLD BOOM: Or. haºiº. toate îi miros urît: el halucineazã peste tot necurãþenia. pînã la efluvii corporale ºi autoerotism. apoi politizate ºi. Bab-el-Shakespeare. ca un Charlie Parker al cîrpei ude. doar cã e acum vorba de Israeliþi. de altfel. dulciuri.. din cartierele bogaþilor ºi de pe culoarele wallstreetiene.. plutim în miezul aprins al actualitãþii. epilat. iar Céline ar visa sã-i mãture din palasuri. la urmã. frecat. De nu o fi cumva în joc prostia transfiguratã de poezie. HAROLD BOOM: Mi-l închipuluiesc lesne. de unde prezenþa masivã. care îi repugnã cel mai mult.. Un coprofil e. cadavru vertical. Ne apare. dacã nu fiindcã are un jeg specific – sudoarea omeneascã a muncitorului strãin sau transpiraþia prinþului saudian descins la Hotelul George V? JEAN-EDERN HALLIER: Nu e alb Magrebinul: a devenit albicios de atîta poncit. HAROLD BOOM: C’est un raton-laveur..

adicã un realist îndrãcit.. camarade! Doream sã revin la dezinfecþie. dupã ce am fãcut un stagiu în imundiþia spitalelor sovietice. nu dispera! De captezi un efluviu corporal ce þi se pare dezagreabil.. La curtea Regelui Galant. continuînd cu pamfletele gen Mea culpa. Les beaux draps sau L’Ecole des cadavres. cînd ajung sã suport cuminte damful cuiva. inspirã-l încã o datã. începînd chiar cu teza în medicinã despre metodul de prevenire a putrefacþiei la Doctorul Sammelweiss. pe urmã atacã un alt miros ºi.Luca Piþu JEAN-EDERN HALLIER: Incît ajungi sã te întrebi. închis într-o salã de disecþie. Doriot. Odatã cu Bagatelles pour un massacre. N-a avut noroc. nu era decît Breton. silit sã se refugieze. ce dezvãluia tutulor activitatea intensã a falului sãu»? Unde-i neaua de acum cîteva secole cîn Regele Solar ºtia sã preþãluiascã la justa lor valoare «domniºoarele cu miros urît»? JEAN-EDERN HALLIER: Prietene. tanatologul binecunoscut. HAROLD BOOM: Iar la sfîrºit. unde nimeni nu se spãla. HAROLD BOOM: Unde ni-s timpurile binecuvîntate cînd omul europeic se spãla mai puþin ºi «degaja parfumul acela de amoniac. Englez pentru Irlandezi ori Zuluºi. prin eseul asupra decesului în Occident. Aici voiai sã vii? JEAN-EDERN HALLIER: Cîtuºi de puþin. dãm peste un medicinist patetic. s-ar fi sufocat. luatã în colimator chiar de Philippe Ariès. HAROLD BOOM: Ar fi putut fi Turc sau Kurd. Istoricul Jules Michelet. ce mereu va fi definit aceastã culturã. Era un boschetar ce voia sã treacã drept Domnul Curatu. dar alegîndu-ºi drept loc exilic Iutlanda. cu Mareºalul Pétain... dulce visãtor al casei natale ce vedea pãianjeni pe tavan ºi termite în toate hârþogãriile stãrii civile globalizate. voi descoperi cã vechea mea antipatie se va fi preschimbat în ceva similar cu plãcerea sau dragostea. reinspirã puternic. la Sigmaringen. dacã scîrba ianchee faþã de miroaznele tari ºi creºterea vînzãriilor la toaleticele ape nu se origineazã cumva într-o fricã iraþionalã de moarte. Marcel Déat ori Lucien Rebatet. JEAN-EDERN HALLIER: Din fericire. tema întregii opere céliniene. American pentru Pieile Roºii. Laval. profitã de ocazie pentru a lupta împotriva prejudecãþilor tale urbane. pentru genocidul armenesc. odatã cu elevii lui Leo Wieseltier. recognoscibil dintr-o mie. devenea colabou prin coincidenþã. obiºnuia sã inspire amoniac. Rus pentru ofiþerii polonezi lichidaþi la Katyn. sireacul: Istoria Europeanã ajungîndu-i din din urmã fantasmele. dar profunzimile inconºtientului sãu casnic îl fãceau pe Céline incapace sã suporte vreun miros. din fidelitate faþã de sine însuºi… 26 . cînd voia sã se îmbete cu popor.

De ce? why? warum? pourquoi? In hexagonala curentã. rien. Opera de trei parale versus L’Opéra de qaut’sous: certains préfèrent l’impair. atât de sagace. înºelîndu-mã amarniceºte. putea sã-l reciteascã pe Shakespeare. prin filierã turcã. JEAN-EDERN HALLIER: Hmmm! HAROLD BOOM: . ca ºi toubib./ Inventant. de unde aflãm cã vocabulul clebs? chien. nu am la îndemãnã. *** 1. a grãit despre cîiinele sãu la modul racinian.. cartea. Cu exegeza puricelui verlainean ne-am întîlnit într-un capitol tudor-vianesc din Arghezi. unde puricele. «câine»? e magrebin.. cãutat în doi. fie… de quatre sous. ºi un capitolaº musilian din Omul fãrã însuºiri. stîlpul canonului occidental. el. cã se trage. pentru a-þi rãstãlmãci gãselniþa. folosindu-se de fiecare datã numarul par. publicatã la Cartea Româneascã. ca în româneºte. maintes ruses + force astuces:/ J’aurais vachement savouré ce tableau! JEAN-EDERN HALLIER: Ptiu. în danezã. cînd ceva nu pare sã aibã mare valoare.. a timºoreanului Vasile Popovici. «medic» sau macache ( din care am crezut. romanul lui Papini. peau de zob. Da. creºtinul Dumnezeu. Poemul rimbaldian al despãduchitoarelor exegetat iaºte. Tocmai a mai apãrut un dicþionar de termeni arabi adoptaþi în limba lui Camus. spunem fie. y en a pas). dar… impari Deus numero gaudet. aflat la muzeul ducal din Nancy: La femme à la puce.. HAROLD BOOM: Alte stihuri mai bune. Sã relaþionãm oare pasiunea franþuzã pentru 27 . The Threepenny Oper. nibe de nibe. 2.. româno-þigãnescul canci insemnînd.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) HAROLD BOOM: Acolo. se refugiazã în abisul bughigãilor feminine. ºi sã clameze cu Hamlet: «E putred totul în regatul Danemarcei!» JEAN-EDERN HALLIER: Cînd nu a mai avut nemica de zis. de cãtre un el ºi o ea. trou de balle. à deux sous. nepontagioasã. graþie casei editoriale La Vieille Taupe. ar fi îmbrãþiºat cauza palestinianã. unde nu gãsim însã la bibliografie. azi. dupã ce va fi denunþat ºi pericolul galben. Et pour cause! 3. ar fi vituperat sionismul alãturi de Dieudoné M’Bala M’Bala. deocamdatã. doar cã-i preferãm un tablou de Georges La Tour. «de doi lei». unul în trei. à cette fin. Cu siguranþã cã îl cãuta de pãduchi Anarhistul nostru de dreapta ce./ Céline devait être très rigolo. A-t-on lu Rimbaud? de Robert Faurisson (nemuritã. se desfatã cu numere impare. Michel Collon sau Alain Soral… ºi l-ar fi dat pe Bernie Madoff cu curul de Terra pînã i-ar fi plesnit perciunii… HAROLD BOOM: A son clébard cherchant des puces. dragã istoricilor revizioniºti din Hexagonerie). elogiul insectei cu pricina din Gog. ºi stim de ce. Die Dreigroschenoper. poet al omului.. în teza doctoralã. un et trine.

ºi la manipulatorii de ºerpi ai Antichitaþii. Entwertung aller Werte. Ori cu puricii în numãr indeterminat. numai cã devaluarea. cum relateazã Lucien Rebatet în Memoriile unui fascist. un pet d’âne mort. Nu facem mulþi purici. un iota. Noi. 28 . valahii. dreptu-i. adicãtelea în doi timpi ºi trei miºcãri. en sautoir. un kopeck. ºi cu zero ºi cu 1.Luca Piþu par cu atracþia. vag. Precum în: cela ne vaut pas un zeste de citron. partuze ºi alte partide patrate? Ne-ar veni bine. se poate implementa. 5. faimosu-i poem. nu-i bai. însã la purecat ne ia lumea par-impar. într-o sacoºicã marsupialã. în Naturalis historia. mãmãligarii. Cu trimitere ºi la insectele aceluiaºi nume. la Hexagonali. nu ºtim cît de imaginari. Luat de Céline cu el în refugiul pétainist de la Sigmaringen ºi purtat. 4. reale. ºi evocaþi de Apollinaire în Colinele. la piept. uºor dominique-strauss-kahnianã. pacsãri. Aºa: Les psylles et l’onde ont péri. defilãm cu ceapa degeratã. spre cuplãri. inclusiv cînd venea ora mesei. un clou. povestiþi de Pliniu cel Bãtrin.

despre muzicã poþi vorbi doar cântând. mai bine muzica baroc cum ar fi Peccantem me quotidie de Carlo Gesundo în care apar de toate. sau de prin marginea Elisabetinului. Muzicã de atunci. al celor douã scânduri. cu alte sonuri.Fusion jazz & blues Daniel Vighi Pe muzica lui Mily Balakirev. kitschul efortului pe care-l fac ei mînuind cu frânghii copârºeul. fiecare poate cânta cu ce are la îndemânã. clopotar. Acum e adevãrat cã muzicã au ºi picãturile de apã în chiuvetã. inevitabil. pe urmã a dat nume uliþei copilãriei pe care se afla ºi bodega Zorii care se zicea La cãþaua leºinatã printre locuitorii beþivi ai strãzii. acelea ale clopotelor din turnul bisericii neogotice din Piaþa Lahovari ºi clopotul de la capela cimitirului de pe Rusu ªirianu pe care îl trage profesional un gropar devenit. anul când Carlo îºi dã suflarea cea de pe urmã. kitschul lopeþilor. muzicã e ºi aceea a turturelei. kitschul mirosului de cetinã de la coroane. un fusion de pe vremea când þarii de la Moscova încep sã se prenumere din familia Romanovilor prin Mihail I. cã nu e scãpare ºi cã e lipsit de decenþã sã te ºi gândeºti la muzica asta. e aproape imposibil sã o povesteºti. Muzicã de acum. pe strada care se numea odinioarã Rangheþ. asta la anul 1613. din nevoi ceremoniale. Noi cu texte ºi cu 29 . apoi altele. ºi despre asta nu poþi vorbi. fost dascãl al lui Piotr Muzica. ªi despre aceea. aºadar muzica Iosif Rangheþ-utca. restul sunt aproximaþii inutile. kitschul lopeþilor. militant comunist ilegalist ce s-a fost botezat la început József Rangecz. muzica clopotelor de la Biserica de pe lângã Casa Studenþilor din fostul liceu Notre Dame. un mai nimic al convoiului care merge kitschos la groapã. subiectul unui asemenea kitsch. a sirenei din cartierul Fabric. ºi gândul cã vei fi ºi tu. apoi kitschul mirosului de pãmânt reavãn. adaugã un du-te vino al gesturilor. o minune fãrã putinþã de pricepere. cele de prin jgheaburile casei la vremea ploilor de toamnã.

muzica vânãtorilor cum e asta de se cheamã I'm a Hunter . prin grija partidului ºi autoritãþilor locale din comunele Neudorf ºi Zãbrani. Adaptaþi-o la muzica din frazele autoplagiate care urmeazã. Fie-iertatul Valeriu Leu. marele istoric al Banatului.The Song of the Volga Boatmen. tatãl cunoscut al ºi mai cunoscutului Lac al lebedelor. alamã. A crescut elevul de liceu care am fost în fascinaþia „ºoroafelor”. ªi Mily compune despre neaoºismul Rusiei prin Leonid Kharitonov & Russian Red Army Choir . pe când tocmai izbucnea revoluþia maghiarã. vânãtori înscriºi cu acte la Asociaþia judeþeanã de vânãtoare ºi pescuit sportiv. respectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le reveneau ca vânãtori AJVPS. Este o tradiþie a lucrurilor meºteºugite din mâna priceputã a tradiþiei nemþeºti. a pendulei din vecini cu strãlucirea alamei. asemenea filmului aceluia feeric. în pãdurile munþilor Zarandului. mai apoi aceiaºi bântuiau ºi dincolo. viaþa ne-a adus aici încã din copilãrie. spre deosebire de alþi concetãþeni care practicau cu fervoare braconajul pe Valea ªoimoºului. Le punem laolaltã ºi le ascultãm muzica. maºinãrii din fier la care se holba cu plãcerea cu care fãcea acelaºi lucru bãieþelul din feeria lui Ingmar Bergman – filmul halucinaþiei lucrurilor strãlucitoare din sticlã. fost dascãl al lui Piotr. pe Banat.World of Warcraft Hunter Song.Daniel Vighi citate. Înainte de toate. pe malul celãlalt al râului pe dealurile podiºului Lipovei acoperite. cu vagi înfiorãri de lume nordicã. de hectare de livezi cu piersici ºi meri. doi grãsani simpatici. din strãluciri de nickel pe nume Fanny och Alexander. a rotiþelor dinþate. Din naºtere. îmi spunea pe undeva printr-un restaurant din Herculane cã privirea îngrijoratã aruncatã ceasului este semnul intrãrii în cadrele nemiloase ale civi- 30 . a cifrelor. a calului din nichel cabrat voiniceºte în douã picioare pe farfuria pendulei. ºi felul în care cântã ele precum compoziþiile naþionalismului muzical al lui Mily Balakirev. plini de umor. Care cântã la fel: “Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lângã atelierul de ceasornicãrie al fraþilor Wenczel. despre care un anonim scrie pe youtube cã ar fi un PURE? TESTOSTERONE (majusculele îi aparþin ãluia). Aºadar. asemenea cântecului naþionalist rusesc al lui Mily îmi pare a fi urmãtoarele fraze prin care mã autoplagiez înspre un cât mai deplin scandal public: Suntem în oraºul Lipova.” Adãugaþi acum ºi neaoºismele locului.

ºi aleea. dar.. Sigur cã ni se poate reproºa cã punem în parantezã grãdina dintâi a Edenului care este ºi ea tot. p. copacul îºi pãstreazã naturaleþea. cum se ºi cuvine în asemenea momente de mare trãire bleagã când. valea. germinând întrun univers metaforic. în vreme ce dincolo e natura naturans. eºti ca la porþile grãdinii cu flori a lui Alice Cãlugãru la care revin dupã un ocol prin aceea a lui Dimitrie Anghel. Trec mai departe. numai cã de vom þine aproape de Baruch Spinoza. ªi care dintre ele este 31 . Arta grãdinii. Ceea ce o desparte de natura lui Alecsandri sau Coºbuc. „În toate satele pe unde mergi”. 7). undeva la nivelurile profunde ale sevelor hrãnitoare. 380). în beneficiul funcþiei cognitive a acestuia” (Ricoeur. preotul Constantin Jinga zice altfel. a doua oarã ivitã din devenirea ei. îmi zice. Soacra mea din satul Parþa. podeþul.Pe muzica lui Mily Balakirev. ªi iatã urmarea acestei întâlniri între natura naturata cu natura naturans : „Floarea. îmi spune acelaºi lucru. devine poezie.. Le potrivim cu Besame. Asta îmi spune ºi se întâlneºte în observaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic Vali Leu. „fie la Jebel. Aºa e. la Peciu Nou sau Gottlob. zice Costi Jinga. teologie. 2009. cu o strategie discursivã anume.limbajul este scos din cãmaºa mult prea strâmtã a funcþiei sale de descriere. laolaltã cu primii simboliºti autohtoni. unde firescul vegetal îºi depãºeºte funcþiunea pur biologicã ºi. mucho! interpretatã de un adevãrat american romantic singer pe care l-am uitat. este faptul cã a poetei este „grãdinã” ºi nicidecum „naturã”. uiþi tot. boschetul.” (Jinga. Ne întrebãm. de ce nu. dar ºi Eminescu. aºa ca Glenn Millers cântând Moonligth Serenade înainte de a pieri în apele Canalului Mânecii la vreme de rãzboi. nu mai ºti nimic. adicã (ºi) prin mâinile omului. banca ºi pervazul cu viorele sunt ºi ele tot naturã. dacã muntele. aflat la nici cincisprezece kilometri de Timiºoara.. p.aratã Paul Ricoeur . lizaþiei capitaliste. „se întâlneºte. ajung parte dintr-un limbaj edenic. prin recontextualizare. rîul ºi dealul sunt naturã. Edenul e mai degrabã natura naturata care ºi-a pierdut intrinsecul de natura naturans. 1984. prin intermediul cãreia . toate bisericile nemþeºti au ceas pe turn”.. Aici îl ia de martor pe Rosario Assunto ºi scrierile sale despre artã ºi despre estetica grãdinii. Simplificând: o datã e natura ieºitã din eternitatea Domnului. La cei înainte pomeniþi avem natura naturata. grãdinã. Revin la Alice Cãlugãru ºi la grãdina ei. arbustul. Fostul nostru student. Sau. în mod natural . Le combinã în acord cu ideea de „translare de la starea vegetalã mutã la aceea cu sens” care se petrece „prin intermediul unui meºteºug” (al Domnului) care domesticeºte „natura sãlbaticã” fãrã a o artificializa. pe alte coordonate muzicale fusion.

o alunecare într-un mai puþin odihnitor. Majuscularea aceasta întrebãtoare mãsoarã distanþa faþã de estetica romanticã. grãdinã fiind. un om obiºnuit reuºeºte (…) sã intre într-o altã lume. „Vraja dulce”. editorii revistei „Psychedelic Review" ale cãrei pagini gãzduiau sloganurile publicitare: „Mescalinã! Misticism experimental! Ciuperci! Extaz! LSD-25! Expansiunea conºtiinþei! Transcendenþã! Haºiº! Botanicã vizionarã! Psihologia religiei! Libertate interioarã! Volburã! Politica Sistemului Nervos!” (Winkler. 121). nostalgia omului dupã starea paradisiacã a unei naturi originare. iar lentoare asta este ºi ea o diminuare. Gabrielle van Zuylen. Tous les jardins du monde. ocrotitoare ºi liberã de orice fel de sãlbãticie?”1 (Jinga. 1994 (apud Jinga. plãcut. prin anul 1905. aºa ca dupã o beþie zdravãnã cu mescalinã. psihedelismul ºi consumul de droguri (cum ar fi mescalina). gândul este „iertãtor ºi bun”. ºi florile-mi dezmiardã ochii” Poteca dinspre cosmic. ºi florile-mi dezmiardã ochii” seamãnã “procesului acelei «lãrgiri de conºtiinþã» (la care) participã doctrinele oculte ºi religiile orientale. „norocul zilelor de varã” totul e mignon. calde. Tot în grãdinã. Toate dobândesc sensuri psihedelice. 7) 32 . Edenul ca Naturã este expresia unei desãvârºite întâmplãri meºteºugãreºti care adunã laolaltã „arta grãdinilor. creatorii Fundaþiei Internaþionale pentru Libertate Internã. sfioºenia.Daniel Vighi Natura. gândurile sunt „blânde” ºi „alintã”. Se poate ºi una ºi alta! Dovada supremã mielul care doarme ferice. amintirile. florile care „dezmiardã ochii”: amestec de eros ºi magie a efectelor halucinogene ale lui Carlos Castaneda ascultându-ºi maestrul. 2009. o binevenitã diminutivare. p. p. pe post de sacerdot al LSD-ului ºi de ucenic al ºamanului Maltus: „Cîteodatã. Dar fapta lui este imediat 1. melancolia. tonifiant ºi edenic. Cu observaþia cã Edenul. Mãreþia e intimism olfactiv: „miresme dulci de flori” îmbatã vizitatorul. intrã Dimitrie Anghel ºi dã peste Eden: „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. Sãlbãticia ºi parcul. o beþie policromã. dintr-un noroc. p. 7). între labele leului. viaþa curge lent. p. pur ºi simplu.” (Laura Rosca. 2009. o beþie ca acelea ale lui Timothy Leary ºi Richard Alpert. Gallimard. vorba poetului. 2005. mãreþ ºi sempitern coboarã. 212) Beþia din grãdina lui Dimitrie Anghel este o faptã miraculoasã pe care o povesteºte Castaneda. Jungla ºi grãdina zoo. pe bãtrânul vrãjitor Juan Maltus. Versurile „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare/Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. gesturile: întâmplãrile stau sub vraja ca de medicamente psihotrope. e aºa ca în extazul cu marijuana sau canabis. 1996. este „sãlbãticia” dintâi.

în care am mai fost. Winkler. 100) Bibliografia folositã în bucãþica de faþã care e “jazz fusion. Metafora vie. or jazz-rock”. A. Cluj: Editura Dacia. Versuri ºi prozã. etichetatã drept nebunie sau halucinaþie. Jinga. Bucureºti: Editura Univers. don Juan.org/wiki/Jazz_fusion): Ricoeur. L. Eseuri ºi documente despre America de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial.Pe muzica lui Mily Balakirev. (1984). M. Timiºoara: Editura Marineasa. Bucureºti: Editura RAO. P. D. C. p. Anghel.. Arta visatului. Cinci lecturi biblice despre om.Ne aflãm din nou. Studiu de caz: Carlos Castaneda. P. adicã “a that developed from mixing and rhythms and the amplification and electronic of ” (http://en. spre grãdina cu “vraja dulce”. fusion. Vârsta nouã a religiozitãþii.wikipedia. 33 . 8). (Castaneda. Rosca. Existã aceastã lume sau este ea doar o plãsmuire a minþii mele?”. (2005). ªamanismul postmodern (Vol. C. CAIETELE ECHINOX. (1996). 2000. (2009).. (2000). în acelaºi loc. (1989). Braga. In C. Castaneda. Trecutul apropiat. Bucureºti: Editura Albatros. Cluj: Editura Dacia. o lume greu de perceput raþional despre care ucenicul întreabã naiv ºi copilãros maestrul: “.” Acea altã lume este dincolo de portiþã.

generoºi. dincolo de vârsta. poeþi tineri ºi adevãraþi. Aºa e. Grigore Þãrmure. Majoritatea secvenþelor acestui „film” cu poeþi s-au derulat la Centrul Multicultural Sinagoga. O Bistriþã care tocmai îºi trãia cu fast ºi antren Zilele. toate dispuse ºi bine dispuse sã facã faþã cât mai convingãtor condiþiei exigente de invitat al Festivalului de poezie ºi muzicã de camerã – Poezia e la Bistriþa. iar moderatorul lor a fost poetul Radu Vancu. Dan Coman ºi Marin Malaicu-Hondrari. cu personaje bine conturate. venit de la Sibiu. Lansãrile de carte au prilejuit întâlnirea cu Pãzitoarea Anei Dragu. Aºa va fi. au fost gazde ireproºabile ºi organizatori inteligenþi. cu inteligenþã. cu Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu. între 12-15 iulie 2012. cu Gringo de Radu Niþescu.Replay @ Forward Ioan Moldovan  POEZIA E (TOT) LA BISTRIÞA. faima ori farmecul individual. Claudiu Komartin ºi Bogdan Coºa au prezentat revista Poes:s International ºi au girat ediþia LX a Clubului de lecturã Institutul Blecher. secondaþi eficient de echipa lor bistriþeanã. Aºa a fost. admirabil cunoscãtor al poeziei tuturor celor despre care a vorbit. avându-i ca invitaþi pe Oana Vãsieº ºi Andrei Gamarþ. stilul. subtilitate ºi putere de seducþie. toþi dovedind cã 34 . La a patra ediþie. sper. plini de imaginaþie ºi solicitudine ai acestei petreceri poetice. credem. sperãm.

La acest capitol doi invitaþi seniori. Andrei Gamarþ. Alex Vãsieº. cãruia un triumvirat format din Ovidiu Pecican.Replay @ Forward valoarea nu aºteaptã adunarea anilor ca sã se adevereascã. Olga ªtefan. Irina Bruma. Momente de desfãtare. Doina Ioanid.Apocalipsa dupã Marta. nume de top ale literaturii: Marta Petreu. integrala poeziei sale ºi volumul O zi din viaþa mea fãrã durere. Nichita Danilov ºi Aurel Pantea – în seara a doua. Elena Vlãdãreanu ºi Marta Petreu – în cea de-a treia searã. prozatori. Radu Vancu. atenþie ºi interes viu. cu o audienþã de invidiat pentru numãr. au prilejuit lecturile poeþilor invitaþi: Ion Mureºan. Domnica Drumea. prestaþia acestora fiind îmbelºugat extinsã prin intervenþiile celor de faþã. Sorin Gherguþ. poeþi. invitatul special al poeþilor de la Bistriþa. La Plan B Club Café Radu Vancu i-a provocat pe Ioan Moldovan. cãreia i-au fost prezentate douã cãrþi . cititori etc. de curând apãrut la Polirom. Alexandru Uiuiu ºi Ion Vlad i-a lansat romanul Ploile amare (Charmides. Ana Dragu. 35 . Claudiu Komartin. Robert ªerban ºi Ioan Moldovan – în prima searã. Radu Niþescu. Aurel Pantea ºi Nichita Danilov sã se confeseze cu privire la felul lor de a trãi ºi scrie poezie. 2011). distins cu Premiul USR pentru prozã. ºi prozatorul Alexandru Vlad. Andrei Dósa.

ªi cu o atenþie programatic îndreptatã spre muzicienii tineri de valoare. Maurice Ravel ºi George Enescu. Max Bruch ºi David Popper – au asigurat poeziei o nobilã ºi emoþionantã însoþire cu muzica de înaltã clasã. un altul susþinut de Rãzvan Dragnea cu piese de Bach/ Bussoni. este o instituþie de indubitabil profesionalism. dovedind cã Societatea de Concerte Bistriþa (director Grigore Þãrmure). Beethoven. cu irepresibila dorinþã de a spune pe faþã: fericit cel care a fost ori va fi invitat la Bistriþa! 36 .Ioan Moldovan U n recital la patru mâini – mâinile de maeºtri ai Corinei Rãducanu ºi Eugen Dumitrescu – având în program compoziþii de Claude Debussy. M-am întors de la Bistriþa cu certitudinea ºi cu bucuria de a fi avut o privilegiatã întâlnire la cel mai înalt nivel cu poezia. principalul organizator ºi susþinãtor al Festivalului. Franz Liszt. Serghei Prokofiev ºi George Enescu ºi un recital cameral susþinut de Ávéd Éva (pian) ºi Kozma Péter (violoncel) – cu creaþii din Luigi Boccherini.

Poeme Gheorghe Vidican PATUL NUPÞIAL sânge strãin împrospãteazã trupul miresei cu nechezatul mirositor al ierburilor în nopþile de varã paºii mirelui lasã poftele altor femei roºiatic giulgiul miresei se prelinge sub pleoapa nuntaºilor PRIVIREA BUNICII mersul pe bicicletã prin praful zilei macinã oasele de exil ale bunicii trecãtorii sunt ochii pãmântului în setea amiezii poartã tânguirea fântânii pe umeri liniile obosite ale orizontului în privirea bunicii mersul pe bicicletã al îngerilor nãpãdite de ierburi clipele de exil ale bunicii împart zarva de pietoni în cerºetori ASTORIA proaspãt ca ºi tinereþea mãrunþiºul din buzunarul liceanului foºneºte prin jocul de cãrþi plantaþia de cafea împodobeºte sânii chelneriþei plescãitul cojilor de seminþe e o ceremonie pentru fumul de þigarã mirosul a ajuns bãtrân în ceaºca de cafea mirosul cafelei alungã rãsãritul ZI DE VARÃ fumul din pipa bunicului aºeazã amiaza pe coama dealului merele cu chip de copil putrezesc în literele braille degetele orbului ridicã din 37 .

Gheorghe Vidican umeri suportã filã cu filã altceva izvorãºte din coasta dealului cu braþele pline de ochi fântâna adapã caii sãlbatici ai nisipului leagã la ochi pasãrea oarbã ºi stinsã OCHIUL ochiul din ochiul mamei lumineazã celãlalt ochi sparge sângele meu ºoaptele descompun poemele mele în susur celor neauziþi le spune mânia din ochiul mamei picãturã roºiaticã a nopþii în oglinda proaspãt trezitã TOAMNA ochii degetele creºtineazã frigul toamna îºi odihneºte paharul de oboseli rãsturnat peste coapsele tale strivesc liniºtea din merele coapte coaja de nucã descopãr nechezatul cailor în crãpãturile secetei peste sânii tãi se prelinge umbra pãsãrilor de pradã picurã în sârma ghimpatã sângele ritualic al brumei lipsit de luminã mirosul mustului curge spre pivniþele din deal memoria lumineazã icoana din degetele oarbe LA PUªCÃRIE îmbrãþiºãrile tale personalizeazã frigul virtual al iubirii trãieºte anotimpurile în zãngãnitul uºilor jocul are zãbrele argintii strecurat violul scuturã noaptea în palmele femeii de serviciu dragostea lor uimeºte câinele lãþos al patrulei o voce precoce recitã din serghei esenin SÂNGELE MEU mângâie piatra coapsa felceriþei din petid sudoarea cosaºului înroºeºte fânul barba bunicului stãruie în sângele meu susurul robinetelor umple în bucãtãrie gamela soldatului sudoarea cosaºului disperseazã unitatea de artilerie în femei posomorâte raveica se plimbã cu ligheanul printre insomniile cimitirului sângele meu încurcã mersul pe bicicletã al învãþãtoarei râsul copiilor bate o pendulã fãrã scãpare degetele orbilor leagã mirosul fânului tot mai departe de poartã 38 .

se sprijinã atât pe trama inteligent alcãtuitã. dar ºi pe personajele. menit parcã a sublinia ilustrativ aceastã perioadã fastã a creaþiei sale. jupuite deceleazã ascunziºurile unor existenþe aparent banale. recompensat cu prestigiosul Premiu pentru prozã al Uniunii Scriitorilor (2010) ºi Premiul pentru prozã al Filialei Cluj a U. Radu Mareº publicã la Editura Polirom romanul Deplasarea spre roºu. 2010). 2012 La mai puþin de doi ani de la apariþia romanului Când ne vom întoarce (Cluj. ce descojite. Radu Mareº. de plasare a dramelor individuale în conjunctura istoricã atent reclãditã. prelungind-o intensiv pânã în momentul final al revelãrii adevãrului descumpãnitor. De aceea se poate vorbi de o tensiune retrospectivã ºi de una anticipativã care pãstreazã treaz interesul la lecturã. (2010).S. Prozatorul reuºeºte. Acest roman al sãu. posedã un talent al povestirii. sã tensioneze textul. În esenþã. Scriitor remarcabil.Cronica literarã Liana Cozea Teama de a fi fericit Radu Mareº Deplasarea spre roºu Editura Polirom. preocupat. dens prin dramele concentrate în paginile sale. este nefericita poveste a unui naiv profesor de francezã. fericit un numãr de ani ºi ingenuu în a crede în 39 . creând o stare de încordatã aºteptare. când talentul sãu se menþine la un zenit prelungit ºi durabil. ca în mai toate romanele din ultima perioadã. a încordãrii firului narativ ºi a dezvãluirii parcimonioase. o voluptate a narãrii se întrevede în paginile sale de prozã. Editura Limes. dar remarcabile mai ales prin incongruenþele naturii lor iscusit realizate din straturi. El are ºtiinþa dozãrii dramatice. puþine la numãr. om de bunã credinþã. de sincronizarea istoriei mici cu istoria mare. reconstituind cu migalã.

era nevoie sã vinã seara. Radu Mareº este un fin analist ºi un autor delicat cu personajele sale. „cãci nu existã nici cea mai micã amprentã a suferinþei ºi a nebuniei care sã se deconspire pentru un ochi indiscret“. deºi „asemenea melcului“. devine prin destãinuirea ei elementul declanºator al amintirilor adânc reprimate ale lui Romi. ecranul opac cu valenþe protectoare. cu mama sa – justificatoare a crizei domestice ºi a abandonului lor rãmas neexplicat. amintiri împotriva voinþei sale ºi „tocmai de aceea atroce. îngrozitoare“. la fel de anonimã. Romi. peste tot „delirurile ºi nebuniile nocturne. Diana avea „o nepãsare de sus faþã de tot restul lumii sesizabilã în zâmbetul mecanic ºi privirea inexpresivã“. 40 . pentru a cãrui „nebunie“. de o individualitate aparte. În lipsa alcoolului anesteziant ºi abrutizant. pe lângã „compunerea“ atmosferei. sã redea intensitatea interioritãþii personajelor sale. eroul se îndreaptã spre locurile descrise minuþios. în lumea ei – însoþitoarea convoiului de ajutoare. de parcã „se contaminase ºi ea cu virusul valah al poveºtii“. insuficient înþeles ºi asimilat. tãcuta englezoaicã – Diana ºi atât. de care era imposibil sã mã separ complet“. Romulus. ameninþat permanent de prezentul instabil. ziarist de ocazie. iar þiuitul singurãtãþii amplificat în urechi ºi craniu e în sine o torturã“. Seara. Este relatarea – folosind pretextul unei scrisori adresate fiului sãu. antrenat sã scrie reportaje despre una din terifiantele case de copii handicapaþi. Diana. implacabil. anihilând în parte amintirile fulgurante. îl ajungea din urmã ºi intra iarãºi în „cercul de foc al nopþii“. absent. sã se întoarcã în bârlogul sãu de la etajul trei. îºi cãra. Dimineaþã de dimineaþã ieºea în lume cu cea de a doua faþã a sa. fãrã „a family name“. apatic. dupã 1989. Romi ºi atât – absenþa numelui de familie îl plaseazã într-un soi de anonimat. doi inºi de o singurãtate „care-i sãlbãticeºte pe oameni“. cu caracter de generalitate – profesor de francezã. Romanul are douã pãrþi al cãror liant este protagonistul. devenit în timpul liber. la volanul maºinii sale. ca într-un ritual. Capitolul întâi debuteazã în manierã balzacianã. de nesuportat. rãmas în Germania. asemenea loviturilor în plex. Ascuþimea intelectului ºi subtilitatea demersului sãu analitic se îmbinã fericit. „halucinaþiile insomniei“ deveneau spre dimineaþã „îngrozitoare. izbutind. „nebunul“. Cu aerul ei somnolent. ziua. prin ajutorul acordat de o bisericã catolicã londonezã ºi Crucea Roºie.Liana Cozea durabilitatea stãrii sale de bine. în prag de normalizare ºi modernizare. plin de amintiri dureroase. acolo. cumpãnit. o permanenþã aparent indestructibilã a micului sãu univers. unde cele douã sticle de vodcã bãute ritmat. dar mai ales de reminiscenþele unui trecut. îi puteau asigura un somn chinuit ºi vremelnica uitare.

niciodatã nu avusese ocazia sã-ºi utilizeze „calificarea“ împotriva lui însuºi. iar sinceritãþile lor. în formele ei delirante. cu rãbdare ºi empatie reconstituie migãlos felii din trecutul ce are pentru ambele personaje o mare relevanþã. obligat sã accepte. atunci când. ca ºi sinceritatea totalã ce numai în prezenþa unei persoane asexuate o poþi arãta. masca vulnerabilitãþii lui. capabil sã sesizeze „nebunia purã.] ºi nici nu mã simþeam în stare sã spânzuri comuniºti de felinarele de pe strãzile oraºului“. care urma sã se instaleze între noi. aproape sublime. „nu descoperise vreodatã motive puternice de bucurie sau încântare care s-o facã sã încetineascã paºii. franceza. ceea ce îi dezvãluie oglinzile sale interioare. „fãrã sã ezite o clipitã când ajungea în proximitatea rãnii“ ºi al doilea era limba strãinã. poveºtile lor sunt diferite. Obsesia fericirii lui Romi. derutat. o fiinþã de o singurãtate aproape absolutã. cosmicei distanþe“ care îi separa. Fiinþã bizarã. pierdut în puhoaiele umane de la periferia metropolei“. îºi mânuieºte scalpelul. Tocmai viaþa Dianei. completa detaºare cu care povestise despre sine. Tãmaº. în momentele sale de luciditate. chiar 41 . cã este „inapt de vise grandioase cu care apoi sã mã grozãvesc. fãrã voinþa sa. Este masca omului ce trebuie sã accepte inadecvarea dintre el ºi femeia iubitã. „în ce ierarhie mã situez eu. Romi având „revelaþia uriaºei. Romi. se poate sã fi provocat destãinuirea lui Romi. stupefiante. sã zãboveascã“. el îºi cânta melodia „la care ea asista din loja aflatã la o distanþã cosmicã“ ºi se întreba cu amãrãciune. drumurile lor s-au încruciºat „doar ca sã ne spunem unul altuia povestea“. iar lumile lor diverse. cea care-i cunoaºte „visele mediocre de spirit mulþumit cu puþinul pe care viaþa i-l oferã fãrã preþul coºmarurilor“. fosta Wagner. pânã nu cu multã vreme în urmã trãind într-o stare de „fericire“ obliterantã. fericirea „care se prelungeºte din ea însãºi“ – este o mascã. ca apucaþii.. Din douã motive. Subtil blazaþi sunt amândoi eroii acestei prime pãrþi. cu infinitã tandreþe. era „un atom anonim ºi bezmetic. fost navetist plin de cicatricile secrete ale vanitãþii rãnite. dupã adopþie. Diana. Diana a fost singura fiinþã cãreia îºi deschide Romi sufletul. admite resemnat cã în cuplul pe care îl alcãtuieºte cu Grete. ne luam parcã la întrecere care mãrturiseºte ceva mai îngrozitor. unele uitate de tot [. cu o biografie atipicã. desfãºuratã la ani-luminã de orice prilej sau sentiment de fericire. încercarea de a se autoconvinge cã trãieºte starea de fericire a omului mãrunt. mai de ne-spus despre sine“. dar ºi neîndurare. înainte de a-i scrie fiului sãu: „siguranþa ºi rãceala“..Teama de a fi fericit Cuvintele sale scormonesc cu delicateþe totuºi ascunziºurile sufleteºti.

Hans. peste refuzul indus sau impus [.Liana Cozea ºi în afara familiei ei [. venea sã mi se adãposteascã în braþe în camera ei de pe colþ. de unde destinul lui Grete de om rãnit. consecinþã.. Grete. însã insuficient calificat pentru complexitatea situaþiei cu care se confruntã.. Hans. insuficient dezvãluit ºi care îl depãºeºte. violonista din orchestra operei oraºului transilvãnean. marcat el însuºi de amintiri. nu mai mare decât o cutie. în niºte vremuri tulburi.] ºi câtã afecþiune e în stare sã acorde cuiva“. la rândul sãu. consolare. care dupã moartea lui Moºu. al Gretei. o perioadã lungã de timp. Personajul Romi este un „scafandru“ al propriului sãu suflet. fãrã fisurã. „cum îºi trag mamele dupã ele pe stradã câte un copil care se împiedicã. muziciana. refugiaþi într-o ascunzãtoare. aºa cum îºi ducea cutia neagrã a viorii.] n-a trecut niciunul din gemeni ºi în fond asta conteazã“. tatãl adoptiv al gemenilor presupuºi orfani. Grete. ascunzãtoare gãsitã întâmplãtor în jocul lor. lãsaþi de capul lor au rãtãcit prin gospodãria nemþeascã din Transilvania ca „printr-o pãdure sãlbaticã“ ase- 42 . Grete ºi fratele ei geamãn. pe când se aflau în Germania îi transferã „geamãnului – în cel mai firesc mod cu putinþã – aceeiaºi neîmpotrivire“. cu rãsfrângeri dramatice ºi asupra partenerului ei de viaþã. unde era mereu frig“. Radu Mareº are o delicateþe în a-ºi mânui eroii. abstrasã ºi pãrelnic docilã în viaþa cu Romi. iubita ºi apoi soþia sa.. îºi târa dupã sine amintirile din vremea prunciei. cu predilecþie trãirile eroului confruntat cu ceva camuflat. copiii salvându-se. cei doi copii. îi depãºeºte capacitatea de înþelegere ºi previziunea ocrotitoare. cu porþile sigilate.. medic stomatolog. arestarea pãrinþilor ºi dispariþia lor definitivã. la vârsta de patru ani. îi împrumutã protagonistului sãu calitãþi de analist. cãci „peste interdicþia sau blocajul. neîndoielnic. „se descoperise într-un vid absolut. fugit în Germania înainte de 1989. Autorul. au trãit în fragedã copilãrie. Grete. cãutând ocrotire. cascã gura la vitrine“. Textul are coerenþã tocmai prin aceste caractere bine construite ºi credibile ºi transmite o stare de emoþie autenticã. amplasându-i în situaþii revelatoare pentru profilul lor. de unde imensa sa vulnerabilitate. rãmânând în casa pustie. traumã pe care nu au depãºit-o nici la anii maturitãþii. ineficient în faþa sufletului blindat. îºi duce existenþa solitarã. iar hazardul fãcuse sã fiu eu cel care m-am apropiat sã o iau de mânã“. Dupã plecarea autoritãþilor. o traumã. bântuiþi de coºmaruri nocturne terifiante. cu real talent interpretativ. a aceleiaºi traume. dar ºi Hans. sprijin ºi probabil uitare. pe lângã aceste îndoieli era însã ºi graba ei febrilã cu care „dupã ce ne scoteam hainele. În abandonul ºi abulia de un soi aparte.

ªi în acest roman al sãu. în care era ºi o disperare enormã. apartament de trei camere. ca pe ceva pasager. Mãrturisirea lui Romi. pe care îl pregãteºte cu infinitezimale precauþii ºi aluzii. fãrã a ignora enigmatica pasivitate a lui Grete. a acceptat iubirea ocrotitoare a lui Romi. limitatã la cercul familial. eroul sãu are totuºi conºtiinþa unui iminent dezastru: clãdindu-ºi fericirea. dintr-un instinct orb. „privitor ca la teatru“. frigul ºi neputinþa de a-ºi explica ce li se întâmplã. sau sã prevadã drama la care va asista ca martor ºi erou implicat ºi nici deznodãmântul. bãrbatul ei de tranzit înþelegând mult prea târziu sensul exact al respingerii categorice a ideii de familie. spaimele trãite intens. printr-un salt spectaculos. se precipitã totul dintr-o datã ºi surprinde printr-o dezvãluire învãluitã. implicat sentimental. înaintând. personajul se abstrage istoriei mari. ca într-un soi de autoinducere progresivã. copil. „ca sã mã eliberez de teroare“. totul rãmas neînþeles. era înso- 43 . cã „fericirea. ci din contra. de unde ºi refuzul de a avea copii.Teama de a fi fericit menea lui Hansel ºi Gretel din basmul fraþilor Grimm. în plinã cecitate. deºi proiectat pe distanþã lungã. maºinã. dar ºi incasabilã. continuã sã se rãsfeþe. inabil sã descopere. autorul derobându-se de elementele ºi detaliile derizorii. provizorat pânã la „reîntoarcerea acasã“ ºi regãsirea lui Hans. cãsnicia ei devenind o punte spre acel acasã dupã care tânjeºte. refuzam sã iau cunoºtinþã“. cu cât. ºtie cã „încã un pas mai departe. din fotoliul sãu. bãrbatul ei. asistând. dar fericire. se încarcã de dramatism pe mãsurã ce. la derularea evenimentelor de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. socotind ºi cã n-ar fi îndrãznit nimeni sã intre rupând sigiliile“. Mult prea preocupat de fericirea sa modestã: soþie. parcã nemeritatã. repetându-ºi cu încãpãþânare. pe care el mizeazã cu un soi de resemnare entuziastã. cãci casa ei nu poate fi decât acolo unde se aflã ºi Hans. într-o lume închisã. Separarea lor de lumea de afarã era totalã. Radu Mareº mizeazã pe elementul surprizã. la persoana întâi. Finalul este cu atât mai impresionant. cãrãmidã cu cãrãmidã. cum o fi fiind ea. încã un milimetru în plus ºi urma ceva înfricoºãtor de care. foamea. Autorul îºi înzestreazã personajul narator cu o luciditate care îl edificã numai parþial asupra lucrurilor. E un clopot de sticlã transparentã. pentru care a optat. convingerea cã trãieºte o stare de fericire. Romi nu sesizeazã provizoratul în care s-a cuibãrit Grete. Singurãtatea lor. de fapt de mimarea acestei stãri. Grete. spaþiu de tranziþie în care s-a refugiat ea. mic-burghezã. Deºi are tenacitatea omului ce-ºi urmãreºte drumul spre fericire. se cumuleazã în coºmarurile Gretei „poarta ferecatã apãrea pânã la urmã ºi la fel uºile. greu de spart ºi cu toporul. detaºat ironicã.

dar ºi mai târziu m-au chinuit înspãimântãtor coºmarurile surorii mele care nici azi nu e vindecatã ºi nici nu mai sper cã va fi vreodatã“ (subl. poate pueril“. dupã ce ºi-au purtat cu ele trauma niciodatã uitatã. având aceeaºi aurã“. aproape „narcotizat de fericirea“ în care exista un „reziduu imatur. m. dar ºi cu delicateþea scriitorului care atât în povestire. Romi are revelaþia actului abominabil la care este martor de facto.) Ultimele pagini ale romanului îl reconecteazã pe erou la evenimentele sângeroase de reprimare a protestatarilor. în compoziþie. Finalul este. cã gemenii ar aparþine aceluiaºi corp. în actul narãrii. de care Romi era conºtient. o infimã tresãrire interogativã de spaimã”. Metonimia din final îi conferã ºi acestei cãrþi a lui Radu Mareº calitatea de prozã gânditã ºi finisatã cu voluptate neînfrânatã. dezvãluind tragedia fraþilor Grete ºi Hans: „toatã copilãria. agravatã de ani. 44 . dar episod instinctiv curativ. Dezvãluirea brutalã depãºeºte cu mult ciudãþenia condiþiei speciale de geamãn. acþiunea punitivã a minerilor. uitându-se de la unul la altul. cu un rol presupus malefic. iscã întrebãri la care e obligatoriu sã oferi ºi rãspunsuri. este elementul surprizã al romanului de atmosferã. din spate. sau mãcar. întâmplare zguduitoare. salvator pentru cele douã fiinþe pierdute care se regãsesc. în care cercul istoriei mari încorporeazã ºi supune cercul istoriei mici. aceluiaºi „corp astral. de data aceasta. dar ºi roman politic. individuale. sau chiar împrejurarea cã faþã-n faþã cu Hans. În cea din urmã zi petrecutã în Germania. prin aprobare de sus. dar ºi de o micã. niciodatã depãºitã. a „golanilor“ din Piaþa Universitãþii. demolând într-o clipã întregul edificiu de fericire precarã. chiar dacã nu interpretabil. dar ºi în stilul expunerii dã dovada remarcabilei sale originalitãþi. cel puþin unul care incitã spiritul ºi imaginaþia. „geamãnul – era ca ºi cum ar fi fost ea însãºi. Romi simþea cã ameþeºte ca între douã oglinzi paralele“. mãrturisirea fãcutã de Hans celuilalt Tãmaº. rafinamentului ºi forþei expresive. dobândeºte semnificaþia deplinã. scris într-o manierã aluzivã.Liana Cozea þitã de îndoiala care-i cãlca pe urme. Abia atunci.

însã nici nu cred cã majoritatea aserþiunilor sale despre ce sa întâmplat cu societatea româneascã de dupã 1989 pot fi desfiinþate prea lesne. la un moment dat. De aceea e atât de greu de înþeles cum de un discurs elegant. Rãspunsul. încãrcat de valenþe culturale. Frapant în tot acest demers al lui Liiceanu de a se face ascultat este modul în care reuºeºte sã comunice chestiuni aparent complicate. totuºi. Nu ºtiu sã existe. vreo personalitate culturalã mai controversatã decât filosoful pãltiniºan. Nu sunt dintre aceia care considerã cã orice atac la ideile lui Gabriel Liiceanu constituie un mod abject de argumentare ad hominem. în anii postdecembriºti. hidoºenia sa. stârneºte. A ºi declarat. tocmai datoritã enormitãþii lor ºi uºurinþei cu care contemporanii le digerã. 2012 Grea misie sã scrii despre vreo carte a lui Gabriel Liiceanu. Privit deopotrivã cu admiraþie ºi cu urã. vor spune scepticii) „Oare ne putem apãra prin cuvinte?”. „Estul naivitãþilor noastre”. devin banale. volumul de interviuri pe care l-a publicat recent la editura Humanitas. rãmâne necunoscut. poartã subtitlul (naiv. Gabriel Liiceanu are un har extraordinar în a desface un concept în pãrþile sale esenþiale ºi de a-l dezvãlui. dupã caz. dupã parcurgerea celor 27 de convorbiri.Cronica literarã Dan-Liviu Boeriu Lucruri strigãtoare la cer Gabriel Liiceanu Estul naivitãþilor noastre Editura Humanitas. dezaprobarea asiduã a unora dintre contemporanii sãi. cã zilnic se loveºte de ceea ce el ar numi „lucruri strigãtoare la cer” dar care. cu trimiteri la logica elementarã ºi la o minimã eticã salvatoare. în toatã splendoarea sau. clar ºi concis. Liiceanu a avut mereu postura unui ins aflat într-o perpetuã stare de consternare. 45 .

. ºi pânã la acest volum cuprinzãtor care înglobeazã aproape toate luãrile semnificative de poziþie ale lui Gabriel Liiceanu. Radiografia tuturor acestor tare ale societãþii româneºti este preocuparea constantã a autorului ºi temã centralã a acestui volum. a unui „pupat toþi piaþa endependenþi”. s-a hotãrât sã iasã în agora ºi sã punã la dispoziþia celor dispuºi sã-l asculte toatã priceperea sa. Cu vârsta. atunci eu am o obligaþie faþã de ceilalþi. Amãrãciunea cu care autorul „Apelului cãtre lichele” constatã acest lucru nu are nimic de-a face cu vreo tentivã de incriminare a unor concetãþeni debusolaþi ºi manevraþi miºeleºte (Liiceanu e strãin. Trebuie sã-i exprim. provocate. ci. când „Apelul cãtre lichele” fãcea sã se trezeascã în unii conºtiinþa refuzului de a fi cãlcaþi din nou în picioare. surprinzãtoare prin sofismul etic care îi stã ca fundament este ideea unei reconcilieri candide cu trecutul comunist. confiscarea brutalã a discursului public ºi. Gabriel Liiceanu are. cum altfel. Limba de lemn a foºtilor activiºti nu s-a schimbat fundamental în intenþii. care se soldeazã cu cãrþi pline de note de subsol ºi cu o anumitã paradã de erudiþie. nu doar preluarea abuzivã a puterii de cãtre figurile reºapate ale vechilor tovarãºi. în volumul de faþã: „Dupã ’90. Limbajul – devenit din nou armã a manipulãrii – nu a trecut. [. de verva demolatoare a unui Þuþea care considera cã a fãcut temniþã pentru un popor de idioþi). O ºi spune. ci doar ºi-a tãiat cuvintele în stofa discursului de tip nou ºi. În primul rând. dacã ai ceva de spus. mi-a devenit din ce în ce mai limpede cã nu mai cred în discursul pur filozofic de tip speculativ-german. aºadar. exilat din austeritatea turnului de fildeº unde l-au plasat toate cliºeele rãsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecþie solitarã. tragedia primordialã a noii orânduiri de dupã 1989 a fost. pe care de consecinþã. am început sã cred cã. Începând din primele zile ale acelui tulbure 1990.. în opinia lui Liiceanu. printr-o perioadã de restructurare ideologicã. ci ºi-a continuat nestingherit drumul cãtre pervertirea conºtiinþelor. rãspicat. exprimându-mã” (p. trivializarea acestuia. mai ales. ce-i drept. „ieuropean”. trebuie sã poþi s-o faci în cuvinte care ajung la toþi ºi cã toatã lumea are sã se recunoascã într-un dialog cu tine. În al doilea rând. ci mai degrabã cu stupoarea provocatã de faptul cã un asemenea demers naþional de re-îndobitocire e posibil pe fondul unui scenariu al dobândirii libertãþii. ºi în aceastã 46 . evident. editorul Humanitasului a traversat o perioadã de prelungi frãmântãri interioare. de convulsiile lumii în care i-a fost dat sã trãiascã.246). dacã pot sã exprim mai bine ceea ce alþii simt ºi nu pot exprima.Dan-Liviu Boeriu Filosoful.] Mi-am zis cã dacã Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeºte exprimarea.

considerând cã intenþia defãimãtoare a publicaþiei respective are mai degrabã conotaþii politice decât mizã culturalã.Lucruri strigãtoare la cer chestiune. diluat ºi esenþialmente fals – ar reprezenta nu doar o depãºire a calitãþii morale proprii ci. un adevãrat scandal etic. Virgil ierunca. nu putem. ale piruetelor cu iz legionar ale maestrului). Nu lipsesc din acest volum exhaustiv nici referirile la Noica (strãbãtute mereu de un fior al admiraþiei nesmintite a emulului faþã de profesorul sãu. rezolvãri spectaculos de simple. mai grav.a. În dialogul purtat cu Iosif Sava („Seratã muzicalã. într-o aproape perfectã stare de intangibilitate. operând chiar ºi în cazurile. Despre dificultatea traducerii lui Heidegger în româneºte. nici viaþa culturalã româneascã de azi (unul dintre cele mai agasante interviuri este cel acordat de Gabriel Liiceanu lui Ovidiu ªimonca. Liiceanu rãspunde cu calm ºi cu migalã tuturor acuzelor. el traseazã clar contururile etice ale putinþei de a ierta. peste toate acestea. sã practicãm uitarea milioanelor de victime ale opresiunii comuniste ºi iertarea celor vinovaþi de aceastã tragedie istoricã. una dintre cele mai ambiþioase proiecte filosofice ale secolului XX. Cu ce rãmâi dupã lectura acestei colecþii de întrebãri ºi rãspunsuri? Cu o mãrturie curatã ºi clarã a nedumeririlor legitime. în care editorul trebuie sã dea seamã de fiecare leuþ al editurii pe care o patroneazã) ºi nici desele evocãri fulgurante ale prietenilor (Andrei Pleºu. cu reþete sãnãtoase pentru depãºirea unor rãfuieli sterile ºi obositoare în marginea unui trecut voit volatil. Gabriel Liiceanu vorbeºte cu pasiunea dascãlului care-ºi vede înfãptuite aspiraþiile. referitor la acuzaþiile aberante de plagiat formulate de ziariºii de la Ziua. de regulã. cu o colecþie vivantã de portrete ale epocii. moralmente vorbind. pornite nu din furie revanºardã. ci din con- 47 . Monica Lovinescu. sugerând cã acest act nu are „eficienþã” moralã decât atunci când rãul care stã la baza iertãrii a fost individual. cu modalitãþi de a-þi face mai uºoarã resemnarea în faþa destinului colectiv românesc în tranziþie ºi. p. Zece oameni care trebuie împuºcaþi pentru a avea liniºte în þarã” – straºnic titlu!. Pe care de consecinþã. o pãrere fermã. ºi anume în acele cazuri în care însãºi victima decide sã-l izbãveascã pe cãlãu de pãcatul sãu. pânã la acel moment.79-140). discutabile. cu imaginea unei lumi în care lucrurile cele mai complexe au. precum ºi despre receptarea publicã a volumului „Fiinþã ºi timp”. Vlad Zografi º. Un astfel de gest – global. care au încropit un adevãrat serial al demolãrii ºi al demitizãrii unui personaj public aflat. Mai puþin relaxat – deºi se strãduieºte sã pozeze în individul neatins de calomniile îndreptate împotriva sa – ni se aratã Liiceanu în dialogul cu Cristian Teodorescu.).

102). pentru cã atunci îþi baþi joc de istoria ta ºi degradezi ideea de om. Patima cu care vorbesc acum nu vine din îndârjire.Dan-Liviu Boeriu statarea maturã a evidentului: „Nu poþi sã treci prin patruzeci ºi cinci de ani de teroare fãrã sã te întrebi cine i-a fãcut cu putinþã. care se scaldã în evidenþã” (p. 48 . Nu poþi sã închizi ochii în faþa unor asemenea crime. pentru cã atunci acreditezi crima ca mijloc de viaþã ºi ca formã fireascã de funcþionare a unei societãþi. ci ea e provocatã de obtuzitatea unora la lucruri ca acestea.

fiind un laitmotiv generos. cu un total de peste cinci sute de pagini. în fotografie alb-negru. mãrturisesc. precum ºi o serie de Inedite. 2007). o consolidare? Cumpãna cuprinde selecþii vaste din cele zece volume (19852008) ale lui Cassian Maria Spiridon. prin rotunjime. Piteºti. rolul ei distinct. întrebându-mã de ce autorul a considerat necesarã o nouã antologie? E o nouã finisare. o figurã bonomã. îmi dãdea impresia de accesibilitate a lecturii. Primul text. inflaþia având. 2011) în colecþia Opera Omnia. în medalion. cu niºte dosare sau cãrþi în fundal. desigur. 2011 Volumul Cumpãna al lui Cassian Maria Spiridon. M-am îngrijorat când am fãcut legãtura dintre antologia despre care scriu ºi cea de acum cinci ani (Noduri pe linia vieþii. este o antologie dificilã. apãrut la editura Tipo Moldova (Iaºi. dar nu magic: „mã locuiesc oarecum cu indiferenþa/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spaþiu/ fãrã adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hîrtie nu se ridicã-n picioare/ pipãi golul/ sau trec prin el/ … / prin noapte vine cu paºi ca de umbrã/ sufletul/ poartã-n spinare capul palid/ cu pãr de cenuºã/ îmi aduc umbra bolnavã de rãu/ furiºatã/ cu petele vineþi/ … / important e/ primul pas/ mîine voi afla uºa camerei/ smulsã/ 49 . confesiuni ºi directive care dau tonul întregii suite antologate. Editura Paralela 45. Pe copertã. din pricina registrului contrapunctic în care am fost obligat sã o citesc (ºi în care a fost scrisã).Cronica literarã Mircea Pascariu Umbrele n-au picioare Cassian Maria Spiridon Cumpãna Editura Tipo Moldova. Glãsuirea bufonului. din volumul Pornind de la zero (1985) este ºi primul amalgam de imagini.

acoperitã de tristeþe. Când se descotoroseºte de intelectualism. 1994. 7-10) Jocurile provocate de elipse multiple.” (pp. A doua observaþie este legatã de tematicile abordate. uman. încât ce rãmâne este doar o impresie vagã.Mircea Pascariu hîrtii împrãºtiate pe toatã cîmpia/ lebede lipsite de zbor/ pete pe faþa nevãzutã/ poeme sinucise. efectul creat fiind acela al imaginii unui poet care încearcã sã-ºi obstrucþioneze propriile-i versuri. absconse. din volumul Zodia nopþii. 240-241). abundã în volum: „am vãzut închipuirea sfîrºitului/ am vãzut materia/ mumã razelor de soi/ am vãzut pînã la copacul numerelor…/ ombilicul lumii” (Primus movens. Unele texte sunt reci. din 1985 încoace stilul îi este acelaºi. dorind parcã sã-ºi ascundã simþirile: „…/corbul se-nvîrte în jurul frunþii/ adevãrat/ semn negru/ pe un cer abstract/ grîul pe cîmpul lui Van Gogh/ ºi ochii înnodaþi pe venele ºi arterele mîinii/ un ornic în timpanele inimii/ cheamã vecernia/ am ºtiut sã pãtrund esenþa globularã/ (a ochiului)/ mi-am pregãtit instrumentele de eliberare/ (a sîngelui)/ le-am lustruit în piramidã sub apãsarea astrelor/ în cer precum ºi pe pãmînt/ iubirea aproapelui/ apologie ºi diatribã în septuaginta/ . metafore rãsucite. diluate. lãudabilã în sine. din volumul Zodia nopþii. de paradoxuri neajutãtoare. prin lipsa progresului. Cassian Maria Spiridon reuºeºte sã devinã poetic. 1999. dar care s-ar putea traduce ºi printr-o platitudine... acoperite de cliºee. 67-68) ºi exemplele pot continua. p. pp. 49). care sunt atât de diversificate. Aº face douã observaþii: încercând sã caut suiºurile sau coborâºurile traseului poetic al lui Cassian Maria Spiridon. sensibil chiar: „ºtiu sã montez maºini/ ºtiu sã le pun în funcþiune/ sã le alcãtuiesc/ din ºuruburi/ din mici ºi/ mari subansamble/ ºtiu sã fac un cofraj/ sã torn beton/ sã folosesc cheia fixã/ sã repar maºini la fel de bine/ cum le montez/ am citit cãrþile lumii/ atît cît s-a putut/ pentru cã timpul nu-mi aparþine/ am vãzut atîtea filme/ cît s-a putut/ mi-am format totdeauna/ singur orizontul/ pãrerea/ n-am avut învãþãtori/ decît viaþa // ºtiu sã lucrez/ sã repar/ sã clãdesc/ sã îndrept/ îndrãznesc sã iubesc frunzele/ marea/ femeia// am auzit cã în lume sunt oameni/ care nu ºtiu sã monteze maºini” (Sînt omul care ºtie sã monteze maºini. pe de altã parte. 50 . din volumul Clipa zboarã c-un zîmbet ironic. 1994.” (Poem singur. pp. uneori obositoare pânã la pierderea totalã a centrelor care le genereazã. uneori chiar foarte aspre. pe de-o parte. am constatat cã ele nu existã. ca la primul volum. dar ºi de cuanticile încifrate. ceea ce ar presupune o anumitã constanþã.

Realitãþile rezultate pot fi derutante atunci când apar influenþe din alte culturi ori spiritualitãþi total diferite ºi de multe ori neînþelese pe deplin.. ori din sentimente estompate.Umbrele n-au picioare Amestecul planurilor ideatice.. p. În rest. din volumul Nimic nu tulburã ca viaþa. sunt oarecum caracteristice pentru textele lui Cassian Maria Spiridon. 2004. o carte pe care n-ar fi bine s-o pierdeþi în tren. ªi cã umbrele n-au picioare. 51 . cã în lume sunt oameni care nu ºtiu sã monteze maºini. dar mai ales al celor nãscute din imagine.” (Prin munþii Carpaþi. 352-353) Asta am auzit ºi eu. / au taine mulþime sã-ºi spunã/ fapte adunate prin ere/ la care muritorii nicicînd nu au dreptul/ sînt taine de viaþã ºi moarte/ primite cîndva de la zei. Dar nu cred cã e vorba despre dorinþa de a epata: „în vremea cînd tu pozai Fuji/ Fuji din munþii Carpaþi/ abia începea primãvara/ ºi frunzele abia apãreau / se topeau zãpezile iernii/ un zbucium de ape însoþeau/ pozele tale cu muntele Fuji/ în fapt/ un deal rãtãcit prin Carpaþi/ dar / aºa i-a rãmas numele/ cînd tu ai rostit: Uite-l pe Fuji/ .

Primul este de facturã viaticã – o cãlãtorie din anul 2005 în fosta URSS. o experienþã consumatã pentru întâia oarã la vârsta copilãriei.adicã ceea ce Angelo Mitchievici numeºte în capitolul Oraºul ºi stepa din aceeaºi parte a 52 . Angelo Mitchievici a încercat ºocul trecerii frontierei (un ºoc cu totul special o spun din proprie experienþã. cãlãtorie facilitatã de o bursã de studii. prin capacitatea ordonãrii (în funcþie nu doar de teme ci ºi de concepte).Partea a patra Prima impresie .Explorãri Mircea Morariu Umbrele paradisului Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã de Angelo Mitchievici Impresionantã nu doar prin dimensiuni (aproape 570 de pagini format mare). Au mai contat experienþa imensitãþii . în colecþia Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. dar ºi ºocul ciocnirii cu un spaþiu “vast ºi monoton”. într-un dublu detaliu biografic. prin aspiraþia spre problematizare. prin metodã.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã apãrutã în 2011. cartea Umbrele paradisului .experienþa frontierei rituri de trecere sovietice). ”cãlãtorind în vagonul imens dotat la capãtul lui cu un samovar”. prin vastitatea materialului primar reprezentat de corpusul de texte cercetat.mai cu seamã datoritã manevrei tehnice de adaptare a vagoanelor la ecartamentul specific cãilor ferate din întreg spaþiul ex sovietic). ci mai cu seamã prin amploarea ºi profunzimea analizei. Volumul îºi aflã originea. dupã însãºi mãrturisirea autorului. Cu ocazia cãlãtoriei. ºoc prin care au trecut ºi marea majoritate a scriitorilor ale cãror mãrturii sunt comentate în volum (cf. prin recursul la pluridisciplinaritate. cel de-al doilea þine de antecedentele de cercetare concretizate în volumele colective Explorãri în comunismul românesc. sub semnãtura lui Angelo Mitchievici.

indiferent de stilul în care îºi vor redacta însemnãrile de cãlãtorie. moda- 53 . Altfel spus. ªi nu o vor face doar prin recursul la epitete ornante.a. Marc Chadourne. Am citit despre vrãjirea ºi dezvrãjirea încercate de Panait Istrati. românii care au vizitat dupã 1945 Uniunea Sovieticã aproape cã ºtiau dinainte nu doar cã trebuie sã scrie ci ºi ce vor scrie. Tudor Teodorescu Braniºte.m. dar ºi Emil Cioran (am citit cu mare interes capitolul Cioran ºi Revoluþia bolºevicã din partea a treia a cãrþii). Angelo Mitchievici scrie tocmai despre esenþa fascinaþiei (uneori sincerã. Ion Manu ºi Mihail Gh. de extracþie suprarealistã dintre un comunism ce nu se dã înlãturat ºi un capitalism agresiv. datoritã vizitelor sale repetate în þara noastrã. Ion Pas. Cezar Petrescu. E. misiune ºi despre mitologia cãruia gãsim iarãºi numeroase referiri ºi nuanþãri în carte. tânãrul care a ajuns în anul 2005 Rusia lui Putin. a semãnat cu fascinaþia semnatarilor testimonialelor comentate cu rãbdare ºi aplicaþie în lucrarea ce face obiectul acestor însemnãri.a. Bujor. din felurite motive au simþit nevoia sã îºi împãrtãºeascã experienþa iniþiaticã.) care. cvasi-omniprezent în întreaga carte. A. Petru Dumitriu. dar ºi iluºtri necunoscuþi care azi nu mai înseamnã nimic pentru literele franceze precum André Beucler.Explorãri patra “experienþa mãreþiei cadastrale” cu care s-au confruntat ºi cei mai mulþi dintre vizitatorii de odinioarã. mai întâi Alexandru Sahia ºi Mitiþã Constantinescu. Mihail Sadoveanu. aducând pentru aceasta prinos de recunoºtinþã. alteori comandatã. ci ºi în România. Geo Bogza. Demostene Botez. categoric precizatã ºi care plecau la schimburi de experienþã ºtiind cã la întoarcere.. în spaþiul cultural românesc. Baconsky (subliniez referirile la strategiile de publicare la care a recurs poetul) º. cum numea într-o carte respectivul spaþiu regretata jurnalistã Anna Politkovskai.d. Henri Béraud º. pelerini în spaþiul sovietic cãrora nu le era îngãduitã nici mãcar o urmã de îndoialã. artiºti deveniþi personaje învestite cu roluri a cãror dramaturgie era în mod clar dinainte ferm. libertatea lor limitându-se la alegerea a cum vor scrie. Zaharia Stancu. vor trebui sã marcheze ideea cã experienþa e în Uniunea Sovieticã iar ei nu au fãcut decât sã se bucure de ea. Oameni. Cãlinescu. e atent relevatã de Angelo Mitchievici). amestecul dintre însemnele noului ºi vestigiile trecutului. G. Într-un fel. Despre cum au depus mãrturie despre ce au vãzut (“ce que j’ai vu”) în Uniunea Sovieticã scriitori francezi asemenea lui Henri Barbusse (a cãrui misiune de agent de influenþã nu numai în Franþa. respectiv combinaþia halucinatorie. combinaþie graþie cãreia în curtea unei mânãstiri mai putea fi vãzut un tanc de pe vremea eroicei Armate Roºii ca ºi melanjul dintre însemnele occidentalizãrii ºi rãmãºiþele sovietizãrii.revoluþionarul rãtãcitor. ºi care a ajuns acolo graþie unui organism modern ºi nu datoritã INTURISTULUI. intelectuali. ci recurent. un personaj prezent nu doar în capitolul Panait Istrati. retrãind ceea ce a trãit odinioarã Marchizul de Custine. mai apoi Tudor Arghezi. Despre fascinaþia cãreia i-au dat expresie. ci numai admiraþia dictatã de condiþia lor de scriitori dar ºi de activiºti comuniºti. frecvent retribuitã) încercatã în momentul întâlnirii cu þara socialismului biruitor de feluriþi scriitori români ºi francezi. despre ale cãrui funcþie. Scarlat Callimachi.

atunci când.) ºi alta en officiel. de exemplu. în funcþie de o seamã de parametri. Ci o cercetare problematizatã. le este asociat cel aproape subînþeles.S. etc. ordonatã pe cinci paliere aflate în distribuþie complementarã. Lucrarea nu e un inventar. Francezii au cãlãtorit liber în URSS la puþinã vreme dupã octombrie 1917 (cu o rezervã de timp foarte bine explicatã de semnatarul cãrþii). tipologic.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e cã s-a evitat calea oarecum simplistã a studiului pe autori. antropologic ºi. Cooperarea scriitorilor români dupã 1945 ºi cãlãtoria sau hagialâcul). mai mult sau mai puþin complet – exegetul nu e încercat de ambiþia exhaustivitãþii . enunþate ca atare de cercetãtor dar ºi respectate ca atare. act ce a intervenit la zece ani dupã ce Parisul fãcuse acest lucru. cu totul alþii însã prin raportare la cei cãrora erau obligaþi sã li se supunã confraþii lor români. chiar ºi în anii în care comunismul. fãrã sã beneficiezi de serviciile miticului ºi totodatã maleficului INTURIST (aºa cum a fãcut-o Alexandru Sahia. preþul plãtit pentru spunerea adevãrului fiind doar o punere zdravãnã la punct în nenumãratele gazete de stânga.al condeierilor ce au mãrturisit despre vizitele lor în Uniunea Sovieticã. aºa cum a fost România. Amicii URSS. Una era sã provii dintr-o þarã cãzutã pradã comunizãrii. palierul estetic. o pasiune francezã. aservite PCF. istoric. Acestora. de aici. aºa dupã cum afirma François Furet. românii au fãcut-o extrem de rar. în fine.S. ARLUS ºi alte legãturi cu URSS).Mircea Morariu lizându-ºi sau adaptându-ºi chipul în care au aºternut pe hârtie mãrturia. de naturã comparativã. cu sau fãrã ajutorul ARLUS-ului (cf. Marele merit al lui Angelo Mitchievici ºi. principalul atu al cãrþii Umbrele paradisului . oricum în cãlãtorii-delegaþie asupra morfologiei cãrora Angelo Mitchievici stãruieºte într-un capitol din partea a treia a lucrãrii sale (cf. topologic. bunãoarã ( a se vedea capitolul Sahiapionierul cãlãtoriilor în U. una era sã vizitezi Uniunea Sovieticã la începuturile existenþei sale sau chiar în anii ’30. Felul cãlãtoriilor ºi tipurile cãlãtorilor în URSS sunt studiate în funcþie de o clasificare (o “galerie de portrete”) propusã de Tzvetan Todorov în studiul Noi ºi ceilalþi ºi cu toate cã Angelo Mitchievici nu îºi transformã cercetarea într-un rechizitoriu. aproape deloc pânã la restabilirea relaþiilor diplomatice cu Moscova. recuperând însã în chip stahanovist timpul pierdut îndatã dupã 23 august 1944. dupã cum spunea cineva.R. Fiindcã. ºi rar ºi dupã aceea. fascismul ºi comunismul (gemeni heterozigoþi conform definiþiei lui Pierre Chaunu) mai aveau un viitor ºi cu totul alta dupã ce parveniserã veºtile ca ºi dovezile despre diversele aspecte ale terorii. am citit în cartea lui Angelo Mitchievici despre modul în care au mãrturisit sincer sau atipic despre ceea ce au vãzut în Uniunea Sovieticã André Gide ºi Georges Duhamel. într-o vreme în care nu aveai nici o ºansã sã îþi publici notele de cãlãtorie dacã nu respectai scenariul prestabilit ºi lauda necondiþionatã ºi alta era sã vii din Franþa. Una era sã cãlãtoreºti inocent. ºi anume palierul istoric. În fine. care acþioneazã nu doar la nivel geografic ci ºi politic. ideologic. mulþuminduse doar cu o serie de reflecþii critice ºi cu demonstrarea faptului cã nimic din ceea ce au scris cãlãtorii români de 54 .

la detaliul istoric ºi la cãrþi de istorie e abundent. Latura tipologicã e abordatã în partea a cincea a cãrþii. Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa Studiul Moºtenirea regimului comunist în perioada postsovieticã: memorie. în pofida faptului cã pregãtirea în domeniu a semnatarului volumului se dovedeºte extrem de solidã ºi de utilã demersului sãu. Obiectivele vizitate. Cãlinescu (cu toate ironiile sale ºi în pofida recursului la paradigme culturale savante) se dovedesc încã o datã a fi fost de un oportunism ucigãtor. Fãrã termen de prescripþie. uriaºii Mihail Sadoveanu ºi G. colhozul ºi sovhozul. Umbrele Paradisului . deloc bravat ºi nicidecum gratuit. puºcãria-model. a cãrei modalitate de concepere e fundamentatã pe teoria locurilor memoriei a lui Pierre Nora (frontiera ca intrare-ieºire într-un imens areal straniu. la multidisciplinaritate. raportul dintre oraº ºi stepã). mausoleul lui Lenin ºi realitatea magicdemonicã a omniprezenþei lui Stalin. deºi recursul la istorie. cu certitudine o izbândã ºi o carte importantã prin recursul fericit ºi atent cumpãnit. scris de Igor ªarov ºi de Andrei Cuºco ºi inclus în secvenþa finalã a masivului 55 . în care Angelo Mitchievici stabileºte. aºadar. cartea nu e una de istorie în sensul pur ori primar al sintagmei. aºa dupã cum spuneam la început. Nu e nici una de politologie. opoziþii ireductibile între burghez ºi omul nou. parte a ritualului specific voiajului iniþiatic. între altele. Umbrele Paradisului . E însã câte ceva din fiecare. Receptarea criticã a relatãrilor de cãlãtorie ale scriitorilor români în URSS din partea a ºaptea a volumului). bisericile ºi catedralele transformate în “muzee antireligioase”. E însã obligatoriu sã precizez cã. continuitãþi. metroul ca punct forte al mândriei de a fi cetãþean sovietic. sunt înregistrate în partea a patra a cãrþii.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e.Explorãri dupã 1945 nu are însemnãtate în ansamblul operei lor (cf. iar sinteza e demnã de toatã lauda. în seria Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. nu doarme niciodatã. oraºele-industriale ºi oraºele-ºantier. între oblomovist ºi stahanovist. în primul rând prin ridicolul sãu. Nu e nici una de literaturã comparatã. cu toate cã metoda comparativistã ºi derivatele moderne ale acesteia sunt convocate cu succes . cel ce nu se odihneºte. consecinþe.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã a apãrut.

sau diferenþele dintre ele sunt considerabile? De ce în cazul nazismului acþioneazã ceea ce Charles S. explozia) ºi nu cel românesc. Alina Pavelescu. Cazul comuniºtilor români. Mai concret. dar ºi de proiectarea ceva mai sigurã a viitorului.d. reia. o seamã de probleme de metodã ºi de atitudine ce pot fi adoptate în faþa acelor douã rele ale secolului (Tzvetan Todorov) care au fost nazismul ºi comunismul. de sãnãtatea prezentului. Octavian Roske.Mircea Morariu volum colectiv ( 789 de pagini) Fãrã termen de prescipþie: Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa apãrut în anul 2011 la Editura Cartier din Chiºinãu. Un articol (Recepþionarea posturilor de radio strãine în Uniunea Sovieticã ºi reacþia Kremlinului) semnat de istoricul ºi jurnalistul ceh Vladimir Tolz urmãreºte impactul operaþiunilor radiofonice internaþionale îndreptate cãtre þãrile din Est de staþii precum Vocea Americii. Istorici români (Smaranda Vultur. BBC ori Radio Europa Liberã. ci din raþiuni ce þin de igiena. de toþi contributorii la alcãtuirea cãrþii e cã “fragmentele murdare ale trecutului trebuie clarificate tocmai pentru a nu putea fi folosite ºi manipulate în disputele politice curente”. cooperativizarea sau rolul Uniunii Tineretului Comu- 56 .a. ª. Prima parte a volumului . afirmându-se limpede cã crimele ºi monstruozitãþile comise în cei aproape 70 de ani de comunism nu pot fi ºterse cu buretele. studii de caz vizând aspecte concrete din Þãrile Baltice. iar în cel al comunismului memoria rece? E mai bine sã þinem minte ori sã uitãm faptele rele ale trecutului? Totuºi. relaþiile de contrarietate dar ºi de complementarite dintre istorici ºi arhiviºti.conþine un numãr consistent de articole referitoare la aspecte teoretice ºi de sintezã. Cum funcþioneazã memoria în raport cu ele? Au fost nazismul ºi comunismul gemeni heterozigoþi. Maier numea memoria fierbinte. accesul la documente ºi la arhive. Adrian Cioflâncã) sau preocupaþi de istoria României sub comunism (aºa cum e Dennis Deletant) abordeazã teme interesante precum modificãrile de atitudine. Opinia semnatarilor articolului. de altfel. sub coordonarea conferenþiarilor Sergiu Musteaþã ºi Igor Caºu. din amestecul lor firesc fiind sã se iveascã spiritul de colaborare. ºocând într-un fel cititorul român prin opinia cã celebrul atentat de la 21 februarie 1981 împotriva radioului din Capitala Bavariei a vizat totuºi Departamentul ceh (în perimetrul cãruia s-a consumat. aºa cum se afirmã la Bucureºti. Slovacia. împãrtãºitã. aºa cum e cel semnat de Vladimir Tismãneanu (Comunismul – de la Marx ºi Lenin la viaþa de apoi). Cristian Vultur. cum depãºim trecutul? (Timothy Garton Ash) fãrã a ne pune între paranteze memoria de care istoricii profesioniºti nu se poate sã nu þinã seamã. în prima lui parte. de mentalitate dar ºi de acþiune ale frontului istoric. nu din motive revanºarde.m. aºa cum îi socoteau Pierre Chaunu. Cehoslovacia. nu încape îndoialã.Experienþa þãrilor ex-socialiste în studierea ºi condamnarea regimului comunist . cum îl numea Vlad Georgescu în studiul sãu Politicã ºi istorie. Poate tocmai de aceea s-a optat pentru titlul categoric Fãrã termen de prescripþie. Bulgaria.

Explorãri nist în angrenajul totalitar ºi în contextul în care regimul de la Bucureºti era ferm hotãrât sã nu îi permitã nici unui cetãþean român sã rãmânã în afara unei organizaþii direct sau indirect controlatã de partid sau/ºi de Securitate. iar moldovenii nu ar avea nimic în comun cu românii (Demir Dragnev ºi Pavel Parasca). siluirea istoriografiei dar ºi a lingvisticii întru dovedirea faptului cã românii dintre Prut ºi Nistru sunt. Cea de-a doua secvenþã a cãrþii Studierea regimului comunist în Moldova . Ar mai fi fost de lucru la rafinarea interpretãrii. apã la moarã agresivei propagande sovietice antiromâneºti). Numãrul documentelor consultate de autorii studiilor inserate în a doua parte a cãrþii este impresionant. adicã românã. pe de-o parte. Se vorbeºte în mai toate studiile menþionate mai sus. sã se fi spus ceva mai rãspicat cã aceste probleme identitare nu au început odatã cu ocupaþia sovieticã. Nu e mai puþin adevãrat însã cã ocupaþia rusã. nu s-a creat niciodatã o universitate la Chiºinãu. ca sã folosim conceptele lansate de Tzvetan Todorov. adicã la parcurgerea drumului de la stabilirea faptelor la construcþia sensului. analizeazã amãnunþit deportãrile din Basarabia (Viorica Olaru-Cemîrtan). însã o încãpãþânare mai mult decât îndreptãþitã. dând astfel. ºi Þãrile Baltice ori þãrile asiatice. moldoveni. atitudinea faþã de opozanþii politici (Igor Caºu) sau faþã de religie ºi Bisericã (Ludmila Tihonov). cã Bucureºtiul are o seamã de vini (de pildã. cã ele au un trecut. cei trimiºi sã administreze atât Basarabia cât ºi Transnistria nu au fost tocmai de cea mai bunã calitate ºi nici chiar foarte oneºti nu au fost. cu o oarecare încãpãþânare. mai târziu. cu toatele intrate în diverse momente ale istoriei în componenþa Uniunii Sovietice. Nicolae Ceauºescu l-a livrat organelor de represiune sovietice pe un cetãþean al RSSM care i-a adresat un memoriu legat tocmai de problemele identitare ale românilor din Moldova). instrumentalizarea învãþãmântului ºi a ºcolii in scopul sovietizãrii forþate a Basarabiei (Sergiu Musteaþã ºi Petru Negurã). ci ºi moldoveneascã. pe de altã parte. de fapt. incredibila ºi deopotrivã deranjanta supravieþuire a toponimiei bolºevice pe teritoriul actual al Republicii Moldova (Anatol Petrencu). prin malversaþiunile comise. despre problemele identitare ale Basarabiei. în numele respectãrii adevãrului. În spatele unor instituþii precum KGB sau PCRM se aflã oameni ºi foarte adesea ei nu au fost doar de origine rusã. despre asemãnãrile ori deosebirile dintre Moldova. respectiv sovieticã a Basarabiei a amplificat respectivele probleme. la marea teroare ºi la represiunile comuniste în spaþiul RASSM sau al Republicii Moldova (Ion Varta ºi Tatiana Varta. respectiv Gheorghe Negru ºi Mihai Teaºcã). vini ce s-au accentuat în vremea comunistã (de pildã. Identificarea vinovaþilor ºi publicarea numelor lor sunt ºi ele fãrã termen de prescripþie. Mai precis. foametea din 1946-1947 ºi reflectãrile ei în memorialisticã (Aurelia Felea). 57 . Cred cã nu ar fi fost rãu ca.surprinde aspecte referitoare la moldovenism ºi politici identitare (Octavian Þîcu).

György Kopány (Ungaria) – Oropsit .

Anchetele FAMILIEI Scriitorii români ºi imperativul identitãþii naþionale Anchetă realizată de Traian ŞTEF .

trece în planul al doilea. a fãcut dovada competenþelor de analizã ºi interpretare a textelor studiate. Astãzi condiþiile sunt altele. Literatura existã în programe mai mult cu numele. Marginalizarea literaturii în liceu se înscrie în contextul mai larg al declinului valorilor spirituale în comparaþie cu cele materiale. Iar ceea ce nu se evalueazã îºi pierde importanþa. Prin numeroasele schimbãri ºi experimente de la nivelul învãþãmântului postdecembrist. În locul receptãrii unor texte literare. Premisa teoreticã propusã – „formarea identitãþii noastre se realizeazã ºi prin studiul literaturii” – nu mai este valabilã în liceul de azi pentru cã studiul literaturii nu mai este o mizã importantã. studiul literaturii naþionale în preuniversitar a intrat într-un con de umbrã. care în fapt nu folosesc nimãnui dupã terminarea liceului.Anchetele Familiei Viorel Chirilã Literatura. Liceanul era promovat în mãsura în care ºi-a însuºit setul de cunoºtinþe literare. Atãdatã liceul era mediul în care orice intelectual în devenire gãsea condiþii ºi era stimulat sã se familiarizeze cu valorile literare ale neamului. statutul literaturii în liceu ºi mai ales în structura examenului de bacalaureat nu-i asigurã o astfel de funcþie. Tãvãlugul sincronizãrii cu Europa liberal-democraticã. a parcurs operele din bibliografie. pentru cã lipseºte ca pondere veritabilã din probele de examene. Cert e cã în condiþiile de acum. sunt acum la modã în toate programele ºi manualele. deocamdatã aproape o cenuºãreasã a învãþãmântului liceal Problema corelaþiei dintre studiul literaturii române în gimnaziu ºi liceu ºi imperativul identitãþii naþionale este astãzi o temã delicatã. Noþiunile de limbã ºi teoria comunicãrii. Afirm deschis cã azi literatura românã a ajuns un fel de cenuºãreasã între obiectele de studiu din liceu. De altfel acesta este ºi specificul probei orale de limba românã de la bacalaureat. materialistã ºi con- 60 . examenele evalueazã mai ales competenþe de limbã ºi comunicare.

paralela etc. devine neproductiv ºi nesemnificativ în cazul literaturii române care numãrã abia douã veacuri ºi unde valorile ºi reuºitele sunt totuºi puþine. Orice accent pus pe cuvântul „naþional” a devenit suspect. e un fenomen benefic. a personalitãþilor culturale majore. puneri sub lupa îndoielii. culegeri de subiecte rezolvate pentru examene. cultural ºi spiritual. În locul lor au fost asimilate demersului didactic noþiuni noi: manuale alternative. Aici formele de discreditare sunt mai subtile. benefice pentru spaþiul exegezei. analiza literarã. adicã ai „noului curriculum de dupã 1997” au eliminat cea mai mare parte a literaturii române din programe. Dar nici exponenþii canonului nu sunt reþinuþi prin ansamblul operei lor durabile. al formãrii tinerei generaþii. ispita globalizãrii. orice impuls conservator. de relevare a individualitãþii autohtone e considerat un simptom de gândire retrogradã. studii de caz. îndoiala legatã de o valoare. Din pãcate. o creaþie. fie aceasta ºi una tânãrã cum e a noastrã. va fi înclinat sã creadã cã „marfa” care i se oferã nu e autenticã. autorii fenomenului. dar în absenþa lecturii directe a operelor acestea nu au nici o valoare. Multe bune ºi frumoase.Imperativul identitãþii naþionale curenþialã. ambiguitãþi. Când oferta aceasta este realizatã ºi însoþitã de ezitãri. îndoieli. criteriul cronologic ca modalitate de ordonare a operelor. contestaþia nu face decât sã fortifice statutul operelor ºi al personalitãþilor autentice. contestaþii. bareme de notare. Conceptul lui Harold Bloom. cu care sã se identifice. temele de sintezã. El are nevoie de un fond de valori certe în care sã creadã. valul discreditãrii ºi al bagatelizãrii valorilor autohtone a atins nu numai studiul istoriei naþionale ci ºi cel al literaturii. Aici neîncrederea. aplicat restrictiv. semne de întrebare. autori canonici. eseu structurat ºi nestructurat. S-a ajuns ca literatura naþionalã sã fie redusã la 61 . o personalitate. Poate cã aceste puneri în discuþie a reperelor unei culturi. Pentru a fi în pas cu noile schimbãri de la nivel social. ci doar prin eºantioane din ceea ce au scris. ci numai cei „canonici”. sã îmbogãþeascã seria evaluãrilor ºi reevaluãrilor. liceanul va deveni precaut. Dar aceste confruntãri. universul literar al scriitorilor reprezentativi. a marilor scriitori. nãruie întregul eºafodaj mental ºi spiritual al tânãrului invitat sã facã efort intelectual de asimilare a acestora. itemi de diferite tipuri. util într-o literaturã cu o tradiþie de zece secole. Aºa s-a ajuns la demitizarea istoriei. dorinþa de a ieºi din ghetoul comunist ºi de a intra în structurile americano-europene au avut ca efect marginalizarea ºi bagatelizarea a tot ce ne deosebea ºi ne definea ca specific etnic. mai puþin agresive. teste de evaluare. Acum nu ne mai intereseazã toþi scriitorii reprezentativi din diversele perioade literare. nu ar trebui sã reverbereze ºi la nivelul ºcolii.

nuvelã. au în bagajul lor de experienþe lecturale maxim patru romane: Ion. de atunci înainte. Altã loviturã datã literaturii din postliceal vine dinspre programele tot mai incoerente ºi dinspre modalitãþile de evaluare. În cel mai fericit caz. acesta va fi în stare sã analizeze. fenomenul literar nu mai este perceput ca evoluþie organicã unitarã. Proba oralã de bacalaureat nu mai are legãturã cu textele literare. în a X-a operele sunt selectate pe baza speciilor canonice (basm cult. Una e programa de studiu. liricã romanticã etc. Liceenii de dupã mutilãrile curriculare din 1997. care mai citesc.). mai ales de cãtre elevi. roman. Din aceastã permanentã schimbare a criteriilor elevul nu are decât de pierdut. Mostra selectatã trebuie sã releve cât mai bine trãsãturile genului. comedie. modernist etc. Prima sarcinã mimeazã analiza pe un text la prima vedere. roman. În prezent fiecare an de studiu are alt criteriu de selectare a operelor: în clasa a IX-a se opereazã cu criteriul tematic (adolescenþã. iubire. în clasele a XI-a ºi a XII-a e folosit criteriul curentelor literare. Aceºtia reprezintã excepþia de la regulã. familie etc. lirism romantic. Proba scrisã s-a standardizat ºi ea. Enorm de puþin din programa celor patru ani de liceu se regãseºte în cea de la bacalaureat. doar a cerinþelor din cea din urmã..). plusul de noutate ºi expresivitate adus de fiecare. Marginalizarea literaturii e generatã mai ales de structura probelor de evaluare care au fost standardizate aberant. fie ºi sumar. elevii au de rezolvat sarcini aplicate în marea lor majoritate doar pe fragmente de texte nonliterare. Argumentul educabililor este cã altele nu se cer la examen. Trecerea de la o operã la alta nu mai favorizeazã formarea unei viziuni despre ce înseamnã travaliul diferitelor generaþii de scriitori. Ultima selecteazã drastic a doua oarã materia ce se va evalua. povestire. Enigma Otiliei ºi Moromeþii. Ultima noapte…. elevii nu sunt dispuºi sã citeascã ceea ce nu intrã în canon. Arghezi etc. iar diversitatea ºi diferenþa specificã e redusã la reconfortantul element comun. Lectura ca investigare pe cont propriu a geografiei literare ºi ca fundament al culturii oricãrui intelectual a fost înlocuitã de lectura minimalã. Aici se porneºte de la impresia cã dacã elevul analizeazã la clasã una-douã poezii de Blaga. Modul acesta de a degusta pilule de literaturã canonicã doar din câteva epoci privilegiate (marii clasici ºi interbelic) limiteazã enorm deschiderea elevilor spre o lecturã cât mai diversificatã. Profesorii nu mai pot impune liste cu lecturi obligatorii afarã de cele ce se cer la bacalaureat. Majoritatea rãmân doar cu fragmentele din manuale.Imperativul identitãþii naþionale „pilule” de nuvelã. alta cea de bacalaureat. orice text din autorul 62 . Dacã programele nu mai cer. Consecinþa imediatã este luarea în considerare.

cu totul exterioare. abordarea e prea rigidã ºi prea specializatã. cele mai multe de educaþie civicã. în loc sã fie o abordare relaxatã a aspectelor pe 63 . descifrarea textului inedit se reduce la nouã întrebãri care sunt în cea mai mare mãsurã de nivel gimnazial. care citesc din ce în ce mai puþin. sã explice semnificaþia titlului. Cele mai multe rãspunsuri ºi explicaþii sunt admise chiar ºi în enunþuri nominale. inhibã apetitul pentru lecturã. În loc ca probele actuale de limba ºi literatura românã de la bacalaureat sã stimuleze o cunoaºtere temeinicã a valorilor literare autohtone. Aceasta suferã de exces de analizã. În locul comentariului global privind semnificaþia ºi structura respectivei opere. Comentariul la prima vedere se opreºte doar la aspecte de ordin formal. citirea cãrþii. sunt puºi astfel sã judece texte pe care nu le-au mai vãzut niciodatã. A doua sarcinã din proba scrisã vizeazã orice în afara literaturii. Dar ºi aici intervin unele mistificãri. sã identifice un motiv literar. Proba ar fi excelentã într-o ºcoalã care încurajeazã lectura. care nu presupun intrarea în esenþa ideatico-esteticã a acestuia.Imperativul identitãþii naþionale respectiv. pentru cã ºcoala îi invitã sã ignore lectura prin felul cum îi evalueazã. adicã fãrã sã fi citit mãcar un roman în liceu. acestuia i se cere sã redacteze un eseu despre unele aspecte dintr-o operã studiatã anterior. ea rãmâne formã fãrã fond. impresiile provocate de lecturã. îl conving pe elevul de liceu cã nu trebuie sã mai citeascã ºi alte texte decât cele din manual pentru cã. De aceea cei mai mulþi elevi ce promoveazã proba de limba românã nu-i dã nicio importanþã. notele de lecturã. sã dezvolte capacitatea de a recepta. trãirile personale. Se intrã în aspecte de strictã specialitate. sã construiascã enunþuri cu anumite expresii. În baza acestei supoziþii s-a introdus proba de analizã a unor texte la prima vedere. consultarea criticii de specialitate etc. valoreazã doar 30 de puncte din o sutã. analiza devine un chin. adesea infantile. a înþelege ºi interpreta literatura. dar altfel. meditaþia în marginea ei. acestea îndepãrteazã elevii de valorile perene ale literaturii naþionale. Marele act de descifrare a sensurilor unui text inedit e coborât în derizoriu. sarcinã ce ar putea releva achiziþiile estetico-literare ºi culturale ale elevului. abordarea lor fiind standardizatã. Rezultatul este cã asemenea întrebãri. Elevii. Nici strategia actualã de abordare a puþinelor opere din programe nu e prea stimulativã. o figurã de stil sau sã comenteze semnificaþia unui vers sau a unei strofe din textul dat. Oricine poate lua bacalaureatul fãrã sã rezolve eseul despre opera literarã. Elevilor li se cere sã redacteze un text argumentativ pe diverse teme extraliterare. liceanului i se cere sã identifice niscai sinonime. Abia a treia sarcinã îl pune pe elev în relaþie cu operele citite. nu conteazã nuanþele. Dar eseul are o pondere derizorie în baremul de notare.

Hibele sunt multe. viziunea liberal-democraticã de la noi care structureazã deocamdatã componentele învãþãmântului nu se prea împacã cu elementul naþional. Hortensia Papadat-Bengescu. Ion Budai-Deleanu – pentru perioada veche. Sondãrile ºi aprofundãrile ar fi adecvate pentru clasele de specialitate. iar deocamdatã rolul literaturii e marginal. Vasile Alecsandri. Din pãcate. Miron Costin. Am obþine astfel o imagine mai echilibratã a perioadelor literare. mai la suprafaþa operei. o mai mare diversitate de registre ºi modalitãþi de reflectare a lumii autohtone în literaturã. Grigore Alexandrescu – pentru epoca paºoptistã. Puþin ºi în profunzime sau mai multe opere ºi o abordare mai puþin sofisticatã. George Coºbuc. aºa cã poziþia literaturii române în preuniversitar mai are de aºteptat pânã va deveni un element de modelare profundã a junilor din generaþia globalizãrii. din perspective tematice diverse (viziune despre lume. axatã pe impresia directã. mult prea deprinsã a mima studiul ºi a copia la examene. Alexandru Macedonski – pentru începutul de secol XX. un cunoscãtor în profunzime a unui numãr minim de opere canonice. ªtefan Bãnulescu. Ion Mureºan ºi Gheorghe Crãciun – pentru literatura postbelicã. care e la curent cu diversitatea ºi bogãþia literaturii ºi care sã poatã alege singur ce sã citeascã ? E de discutat. În ce priveºte o eventualã extindere a canonului. relaþia timp obiectiv-timp subiectiv în roman. Se naºte întrebarea ce se doreºte de la absolventul de învãþãmânt preuniversitar prin studiul literaturii? Sã obþinem un analist. Ana Blandiana. construcþia personajelor etc. fiind mai deschiºi pentru diversitatea ºi bogãþia fenomenului literar? Pentru marea masã de liceeni ar fi mai de folos o abordare mai puþin sofisticatã. structurã narativã. acesta ar putea cuprinde ºi urmãtoarele nume: Dosoftei. condiþia femeii. Mateiu I. Mircea Cãrtãrescu. Vasile Voiculescu. exprimarea liberã a achiziþiilor de lecturã ºi cunoaºterea diversitãþii operelor ºi autorilor.. Nicolae Breban. aºa cum este abordat acum în subiectele de bacalaureat romanul subiectiv) sau un cititor orientat.Imperativul identitãþii naþionale care fiecare fiecare elev le-a reþinut. 64 . Leonid Dimov. În fond liceul îºi atinge þinta la acest obiect de studiu în mãsura în care îl determinã pe elev sã deschidã cât mai multe cãrþi valoroase. Câþi din elevii învãþãmântului preuniversitar pot urma prima strategie de studiu. direcþia axatã pe aprofundare ºi câþi sunt cei care sunt apþi doar pentru cea de a doua. Ion Neculce. Caragiale. Octavian Goga. Dimitrie Cantemir. Mircea Eliade – pentru epoca interbelicã.

POEMUL PREFERAT O antologie din GELLU NAUM .

Au ales: Ioan Matiuþ Viorel Mureºan Ion Maria Leo Butnaru Romulus Bucur Radu Ulmeanu Radu Vancu Constantin Abãluþã Dumitru Chioaru O. Marin Kocsis Francisko Adrian Alui Gheorghe Luiza Palanciuc Claudiu Komartin Paul Aretzu Niculina Oprea Vasile Spiridon Gellu Dorian Iulian Boldea Ion Pop Robert ªerban Mihai ªora Ion Groºan 66 . Nimigean Andreea Rãsuceanu Cristina Ispas Gabriel Hasmaþuchi Daniel D.

Cu mulþumiri anticipate. Vã invit sã participaþi trimiþându-mi poemul dumneavoastrã preferat din Gellu Naum.Poemul preferat din Gellu Naum Intenþionez sã pornesc aceastã rubricã în Familia. Astfel ne putem aduce aminte de mari poeþi ºi poeme ºi putem împãrtãºi ºi celuilalt bucuria noastrã. Numele dv. ceea ce se va constitui într-o listã de poeme naumiene ce meritã recitite. va fi anunþat împreunã cu titlul poemului preferat. Ioan Moldovan *** LEUL VERDE PELICAN NESIGUR Un pelican vine spre noi în labirint Învãluit în ceþuri verzi acoperit cu sticle colorate ºi strigã Tatãl nostru de opt ori pentru cã râde îl lovesc peste ochi cu palmele mele decupate ºi triste dupã un timp soseºte ºi Omul de pazã iubita mã sãrutã albinele din Labirinturi îmi dau miere Omul de Pazã stã neclintit „se însereazã” ne anunþa el un nor de pãmânt ne acoperã cerul (Ioan Matiuþ) *** OGLINDA OARBà Firul de sânge care îmi iese din buzunar firul de lânã care îmi iese din ochi firul de tutun care îmi iese din urechi firul de flãcãri care îmi iese din nãri 67 .

Poemul preferat din Gellu Naum tu poþi crede cã urechile mele fumeazã dar oamenii au rãmas þintuiþi în mijlocul strãzii pentru cã în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile ºi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaºte o insomnie oarecare de cretã ºi de argilã o insomnie ca o sobã sau ca o uºã sau mai bine ca golul unei uºi ºi în dosul acestei uºi vreau sã vorbim despre memorie vreau sã mã miroºi ca pe o fereastrã vreau sã mã auzi ca pe un arbore vreau sã mã pipãi ca pe o scarã vreau sã mã vezi ca pe un turn (Viorel Mureºan) *** CÃLDURà GLACIARà Cineva auzea numai ce-i spunea motoraºul plasat în ureche cu un ºnur frumuºel peste reverul hainei altul þinea motoraºul între dinþi vorbea cu motoraºul între dinþi spunea aºa ºi pe dincolo ºi celãlalt auzea numai ce-i spunea motoraºul (Ion Maria) *** PASÃREA VIOLETà Ciorapii de sticlã sînt aici ar fi loc ºi pentru cîþiva pãianjeni se aduc somptuoasele tãvi de dantelã sînii în borcanele strãvezii ºi în mîinile celor mai frumoase femei meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan 68 .

Poemul preferat din Gellu Naum vom fi la timp la aceastã întâlnire vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor la aceasta întîlnire la care ne aºteaptã umbrele noastre ca niºte pantofi uzaþi fluturii de sugativã care ne vor suge sîngele toate mãnuºile uitate toate pleoapele pe care ne-a plãcut sã le sãrutam tot ce am gãsit pentru niciodatã gurile care ne-au rãmas lipite de sîni ca niºte inele plantele care ne-au crescut pe faþã în timpul somnului apa limpede din pahare spînzuraþii cu mîinile de cretã în aceste castele negre ne aºteaptã crepusculul ºi piepturile noastre se vor freca de tãcerile lui piepturile noastre de vatã ºi de întuneric ne aºteaptã cutia cu muzicã a morþii capetele de cearã ale femeilor pe care nu le-am întîlnit încã perdelele groase dupã care ne vom putea ucide în liniºte steaua pierdutã a unei dimineþi ne-aºteaptã privirea lucidã a somnambulilor am dormit atît încît am pierdut obiceiul imobilitãþii (Leo Butnaru) *** DISCURS CÃTRE PIETRE Pe o cale feratã pustie le vorbeam pietrelor cu un foºnet prelung seara cãdea ceva se surpa printre crengi se nãruia într-o haoticã geometrie calea ducea în patru direcþii diferite peste câmpiile grele ale cerului 69 .

Poemul preferat din Gellu Naum mecanicul fuma liniºtit puteam alege locul îl alegeam atunci se nãºtea în noi o asprã penitenþã seara ne cãdea pãrul îl puneam deoparte cu un foºnet prelung cerul cãdea ceva se surpa în noi se nãruia (Radu Ulmeanu) *** CÃLÃTORIA CU STELICà Buzele mielului sîngerau în rãcoarea de searã cînd am vãzut soarele lucind deasupra soarelui cãlcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelicã de o strãlucitoare frumuseþe pe lîngã el se tîrau ºopîrle îmbrãcate în aur strãveziu aceasta se chema prietenie ºi în ea putrezea adolescenþa verigheta de sîrmã lucea pe degete ºi în gurile noastre scînceau cuvinte de sîrmã discutam liniºtiþi ca greierii cînd învelit în spaþiul sãu Stelicã a murit eram prea tulburat ºi mã gîndeam la inevitabila lui cãlãtorie spre delta unde marele fluviu îngrãmãdea ruini omeneºti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur ºi fraþii lui Stelicã veneau dintr-un elan de iubire prin ceaþa deasã a sfîrºitului înfãºuraþi în piei neargãsite veneau cîntînd în pumni veneau sã-l scoatã pe Stelicã din corabia lui de zinc sã-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sãrutau furca pieptului pe la mijloc pe rouã dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluþã peste gene murise atîta cît sã plîngã maicã-sa ºi încã din leagãn citea o carte de 70 .

Poemul preferat din Gellu Naum rugãciuni un bãtrîn îi spãla prune i le dãdea ºi el se oprea din citit îi spunea maicã-si „alãpteazã-mã pentru ultima oarã de mic copil îmi plãcea alãptarea” acum umblam amîndoi pe meleaguri natale ºi corbii ne dãdeau tîrcoale adolescenþi nenorociþi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se vãitau „tu cine eºti de mic copil cine eºti de nu mai ºtii nici cuvinte ca sã ne spui cine eºti de mic copil cine eºti” îl învãþam aºa „sã le spui doamnelor ºi domnilor mã recomand Stelicã” eram doi adolescenþi amãrîþi el era mort de mic copil locuiam într-o vãgãunã ne creºteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amîndoi prin ceaþa mlaºtinii de dinaintea naºterii întrebam de unu Bacuta nu-l ºtia nimeni Stelicã stãtea în bisericã întins frumos pe o masã mai mult plutea în corabia lui de zinc edificînd fraternitatea noastrã agresivã în zori cîntau vreo 2000 de cocoºi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mînã sãrbãtoream nunta de aur simþeam o delicatã anxietate o surditate fecundã ºi iatã cã ne cãram miresele în spinare spre altar ele simþeau o uºoarã cutremurare îºi simþeau pîntecele umede simþeau cum se destramã luna în mii de fire ºi cum se ascunde în iarbã rumegam pãmînt împreunã cu ele cu miresele amazoane ºi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vînt aveau coliere de plumb privirea fiecãreia ne confirma pe fiecare stea împãcatã cu tãcerea prin semnele beznei sfîrºitul nopþilor acelora întîrzia trecea vîntul scria pe valuri ne împingea la mal ne tîram cum puteam spre focurile aprinse prin curþile oamenilor au trecut mulþi ani de atunci am avut mãrturii despre o amarã agonie ºi am rãmas acolo istovit 71 .

Poemul preferat din Gellu Naum cu pãlãria cãzutã în praf o cît e de mult de cînd vedeam soarele lucind deasupra soarelui (Radu Vancu) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã În tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând (Constantin Abãluþã) *** ACUM PERDELELE SUNT BÃRBILE PIEPTÃNATE Acum perdelele sunt bãrbile pieptãnate frumos ale caselor ºi luna e o ranã în burta cerului acum fiecare deget e o preþioasã mîncare fiecare voce e o listã de subscripþie fiecare pictor e un senator roman acum fiecare mãtanie e o crispare sexualã fiecare dimineaþã e o rufã roºie la orizont fiecare clopot e o invitare la o scenã acum fiecare cãlugãriþã iubeºte falusul singurãtãþii acum dicþionarele urlã TREBUIE SÃ URLE acum fiecare poem e un arsenal de revolte pãdurea e o patã pe conºtiinþa pãdurii ºi femeile au 14 picioare ºi 120 de sîni acum poetul gîdilã puful cãlduþ al odihnei ºi spune: 72 .

Acum femeia mea se culcã cu un aparat de radio mustãþile lui îi gîdilã urechile: „ºomajul e o poziþie necesarã corectã gravele distracþii în masã jocuri pentru adulþi foametea e o pasãre cu inele de gîzã” ea spune: ÎNCà ºi ÎNCà ºi ÎNCÃ. ªi peste toate acestea se simte nevoia unei lupte finale. (Dumitru Chioaru) *** SOSIREA ÎN CYTHERA Vai ce frumos ni se pãrea la barierele deschise de limpezimea semnelor noastre lente era ca într-un vis ºi vis era Ca ºi cînd s-ar fi dezvãluit deodatã locul intrãrii de dincolo de vuiete ºi spaime de pretutindeni muzicile trimeteau ecouri mistuitoare ºi noi ca niºte soli pierduþi abia ne mai tîram printre poienele atunci ivite pe degetele de la mîinile noastre stîngise aºezau pãrinþii preschimbaþi 73 .Poemul preferat din Gellu Naum e caldã noaptea sau altã imagine clarã acum Dumnezeu danseazã la baluri costumat în fetiþã insectele au pantaloni de tifon ºi la parãzi soldaþii duc în vîrful baionetelor capete surîzãtoare de copii olandezi acum vîntul e o cocardã utilã agricultorii scuipã hoitul fierbinte al secetei domniºorii ne miros femeile cu eleganþã distinctã uzinele scrîºnesc din mãsele ºi fiecare piatrã fiecare par viseazã virajii prin aer.

Poemul preferat din Gellu Naum în pãsãrele albãstrii pe cele de la mîinile noastre drepte se aºezau ca boabele de rouã surorile ºi fraþii rãposaþi ºi toþi eram uitaþi ºi nerecunoscuþi prin vuiete ºi spaime (O. Nimigean) *** GRAMATICA LABIRINTULUI Înainte de a muri mama avea o barbã de patriarh îi crescuse între timp Mã încuia în pod într-o imensitate albã într-o pãdure fãrã amintiri atunci aparþineam comunitãþii sigure adeseori pierdutã ºi oricum invizibilã aflatã undeva în prelungirea noastrã într-un þinut în care mã plimbam prin limpezimi ºi umbre venite de departe nedefinit ca o rãcoare (vorbesc de mine din obiºnuinþã) acolo o femeie uriaºã mã obliga sã-mi port barca pe piept Reinventa DISCONTINUITATEA Firul de iarbã ne acoperea castelul Roþatia se ºi evaporase de câte ori mã vizita îmi scutura covorul bea din mine ca dintr-o gãleatã de lemn era un cui acolo care vorbea cu noi (Andreea Rãsuceanu) 74 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** SORA FÂNTÂNÃ Stau singur ºi mã uit pe o stradã pustie stau singur cu buzunarele pline de câini stau singur ºi ascult foºnetul oaselor e ca ºi cum ar adia vântul peste un clopot de cearã dar dupã primul colþ la prima rãspântie s-ar putea oricând sã aparã cineva învãluit într-o ploaie de luminã ºi va trebui sã mã acopere cu mantia lui pentru cã s-ar putea odatã cu el sã vinã o ploaie sau o ninsoare sau chiar o afurisitã de lapoviþã sã ne îngheþe oasele proaspãt spãlate deºi ieri a fost mai frig decât azi deasupra mea zboarã câþiva porumbei cerºetori filantropii le-au pus fãrâmituri de pâine pe balcoane ºi eu mort de mult cu o piatrã de moarã pe piept am hotãrât în sfârºit sã plec sã pornesc de pildã dintr-un grajd înecat în aburi sã merg aºa pânã la un crâng (tufiº) unde mã aºteaptã sora Fântânã sã mã reazem acolo de prãbuºirea ei (Cristina Ispas) *** TRIUNGHIUL În barcã un pescar surd vorbeºte cu apa Crede cã nu-l aude nimeni Zenobia îmi þine amîndouã mâinile pe inimã Îngenunchez cu adoraþie ºi mã gîndesc la altceva Zenobia zice sã nu mîncãm cocoºi albi pentru cã se supãrã cineva pe noi Pescarul întoarce capul ºi ne priveºte bãnuitor 75 .

Poemul preferat din Gellu Naum Un înþelept scoate o clipã capul din apã ne strigã disperat apoi se scufundã De data asta pentru totdeauna Zenobia îmi spune Între noi fie vorba sîntem victimele imaginaþiei celorlalþi Nu pot sã-i rãspund pentru cã mi-ar intra tot cerul în gurã Acum pescarul a scãpat un peºtiºor Îl ceartã cu glas tare Laºule zice n-ai avut curajul sã stai sã te mãnînc Zenobia mã întreabã ce este un baldachin Îi arãt lopata Deasupra noastrã unii vor sã ne înveþe de bine Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume sã se adapteze Pescarul a tras la mal Vrea sã vorbeascã ºi cu pãmîntul Crede cã nu-l aude nimeni (Gabriel Hasmaþuchi) *** BÃTRÂNUL ªEDEA MORT Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure venea aceeaºi barcã doar pasagerii se schimbau ei îi dãdeau târcoale îl comemorau bãtrânul stãtea mort cu o pãlãrie veche pe cap câþiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdari scormoneau bãlegarul cu degetele cãutau râme pentru pescuit noi ne adoram cum se spune Ne aflam acolo poate din întâmplare ceilalþi veneau mereu Aveau cãrþi ºi caiete se apropiau de bãtrân îi puneau întrebãri 76 .

Poemul preferat din Gellu Naum (erau aceleaºi întrebãri doar pasagerii se schimbau) spuneau Te respectãm Iatã are loc solemna ta comemorare luãm notiþe stenografiem dar de ce nu-þi înþelegem bine ºoapta aceea ajunsã pânã la noi încearcã sã fii mai clar Avem bilete dus întors inclusiv douã mese Debiteazã câteva adevãruri noi le notãm le învãþãm le transmitem urmaºilor pe scurt Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã discipolii îºi mai dregeau zdrenþele se fãceau cã nu vãd era un spectacol mai degrabã trist Noi stãteam deoparte susþineam cã studiem poliglota Ne medita o doamnã care ºtia multe o botanistã severã Ceilalþi se apropiau de bãtrân îi puneau decoraþii pe scutece îl fotografiau în scutece în mijlocul lor era fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau) noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate ne descurcam cum puteam discipolii cântau la ghitarã dupã ureche ceilalþi puneau întrebãri Era un cer albastru câþiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuri ceilalþi spuneau Te respectãm eºti un al doilea Marconi Edison Exprimã câteva aforisme douã trei adevãruri Bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar îºi sfâºia scutecele noi stãteam deoparte Trecea printre noi o seninãtate fãrã început ºi fãrã sfârºit ne simþeam bine cu umerii sprijiniþi de aer ceilalþi fãcuserã un amfiteatru Îl înconjurau pe bãtrân îi turteau pãlãria îl stropeau cu furtunul îi cereau câteva adevãruri el îºi acoperea ochii îºi umplea gura cu bãlegar veneau vapoare trenuri pline (erau aceleaºi doar pasagerii se schimbau) eu îþi spuneam ceva fãrã importanþã Discipolii se fãceau cã nu ne aud tu îmi spuneai Endrigo vorbeºti ca în 33 când îþi dãdeai bacalaureatul eu vorbeam ca în 33 îmi dãdeam bacalaureatul studiam filozofia într-o camerã cu vedere la stradã 77 .

clopotul meritã osteneala. pînã la malul celãlalt. despre mulþimea de þînþari. e neapãratã nevoie sã nu fii singur. Þineai sã vezi pajiºtile ºi. DE CE Mà URUGUAY Fiindu-mi dor de iarba ei elementarã de cavitãþile în care îºi ascunde mierea 78 . singura în stare sã strãbatã încîlceala vegetaþiei. Copiii þi-au întins vîsla. eu am fluturat braþul. despre fragilitatea luntrii fãcutã numai pentru o persoanã ºi. Copiii þi-au adus luntrea.Poemul preferat din Gellu Naum ceilalþi spuneau Te comemorãm ne târâm pe plãji rãniþi în rãzboaie exprimã-ne clar ºoapta aceea la care iþi dã dreptul chitanþa ta de bãtrân Discipolii repetau în gând eroarea iniþialã noi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatru Cântau muzici Veneau vapoare ºi trenuri acolo Se petreceau defilãri bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar ªoptea NU Atâta ºoptea (Daniel D. despre ochii triºti ai broaºtelor þestoase care trãiesc la câþiva paºi de mal. ªi toþi ºtiam cã faci zadarnic o traversare plinã de primejdii cãci. mai ales. Tu mi-ai rãspuns cã totul va dura foarte puþin ºi cã. Eu þi-am vorbit despre pericolele minime. pentru a putea pricepe limba clopotului aceluia. din pãcate. Marin Romulus Bucur) *** CLOPOTUL Vroiai sã faci drumul prin stuf. în orice caz. sã asculþi bãtaia clopotului din turla care se zãreºte vag ºi de pe malul nostru. În privirile lor licãrea admiraþia dar stãruia ºi umbra unei tãcute avertizãri.

Poemul preferat din Gellu Naum într-o bunã zi lîngã o streaºinã pe o ploaie torenþialã am ieºit din pãmânt cu o carabinã în mînã UITAT ÎN STUF DE CINCI ORE Mai stai lîngã mine sã-mi pun pe faþã voalul tãu de voyageusã ºi peste pleoape nu ºtiu ce albastru sã mã uit în dreapta ºi în stânga cu mîna streaºinã la ochi spre cuiburile care ne justificã sã defilez prin faþa ta cu piciorul bine întins sã mã comport onorabil sã-mi torn plumb în buzunarul cãmãºii peste tot ce mai e pe acolo sã nu rãmînã decît pîcla în care ne-am nãscut am crescut ºi ne-au vizitat un fel de instalatori sanitari oh ce rãsãrit ce apus ºi calc peste ape cu ghetele mele galbene ca un explorator venit de departe dar tu nu ºi nu tu aºtepþi apariþia unei ameþeli insalubre degeaba trec de partea cealaltã mã uit în sus dupã berze de fapt cine eºti tu domnule ce cauþi în þinutul ãsta unde nu se mai vede þipenie de om ai venit ca o penumbrã ºi eu încerc sã te conving cã ai greºit adresa dar tu nu ºi nu cã de ce sã dãm înapoi ca tînãra Werther ce mare lucru În toatã lumea îndrãgostiþii sînt hotãrîþi le cîntã unul din harfã ºi ei se þin de mînã ºi plîng ºi aþipesc în virulenta lor stare de graþie (Dragã Ioane Moldovane. Dar ordinea mea de astãzi e cea în care transcriu poemele. Kocsis Francisko) 79 .. iartã-mã cã nu m-am oprit la numai unul.. ia-l pe cel dintâi. Dacã-i musai sã alegi unul numai.. trei este numãrul sfânt.. pe care ºi eu m-aº bucura sã-l fi scris. mistica lui mã þine captiv.

Poemul preferat din Gellu Naum *** ÎNTRE BINE ªI RECE Între bine ºi rece între negru ºi clar între opac ºi lichid între incert ºi salubru ºi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna ºi celelalte seara când ne retragem în blocul nostru de gheaþã când urmaºul nostru direct îºi rupe elasticul când meditãm cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetã când hidra de la Lerna ºi celelalte ies din anonimat ca sã cureþe grajdurile ºi noi degetãm la lucruri ºi aºa mai departe Câte unu are picior ochean ºi trident altul pe cine mai ºtie ce insulã sihastrã Tiga se face fluture sau rac sau cãlãtor pe apã seara când autobuzele se retrag în noi ºi noi garajele noi muncile crepusculare noi care cântãrim cu precizie natura semnificantului semãnãm pãsãri ºi ne acuplãm cu hidra de la Lerna pe când stãpânii tainici ai planetelor ne reconstituiesc ºi celelalte Dar dupã cum spuneam a ºaptea oarã se va naºte copacul-animal ºi nimeni nu va întreba nimic cuib pe sub cuib þiglã sub þiglã scoarþã sub scoarþã pentru noi nedumerirea agreabilã mâna perfect spãlatã pragul neprevizibil pentru noi cãlãuza intimã insatisfacþiei O datã mai mult aceleaºi degete umede pe feþele noastre (pe un pãmânt pãtrat pe suprafeþele ademenitoare nãuca descifrare a gesturilor-mame) Ascunsã în sincera ei capcanã ºi a celor ce n-o cunosc memoria noastrã de zmeurã 80 .

dar prãpastia e la picioarele tale. Nu te lãsa sã cazi. ªi la Gellu Naum. poziþia ta. „Între bine ºi rece”. Totuºi dansul tãu generos poate fi destul de uºor. Ai încredere! Nu lãsa exteriorul sã te tragã înapoi! Adoptã poziþia care trebuie în faþa lui. Semnele se înmulþesc. pentru cã la el gãseºti poezie „pentru toate zilele”. convins cã mîine aº alege alt text. Aici eºti pe muchie de cuþit. schimbatã cu propria ta piele. ai de unde alege „texte identitare”. Zona în care începi sã întâlneºti alte plinuri. în anii aceºtia: Gellu Naum ºi Mircea Ivãnescu. chiar Cãrþile cu Apolodor. adicã a publicului larg. 4. Doi poeþi m-au cucerit foarte tîrziu. Aceleaºi lucruri. Bagã de seamã Bagã de seamã Bagã de seamã 81 . Adrian Alui Gheorghe) *** CALEA ªEARPELUI Bagã de seamã 7. 6. De multã vreme spun cã poeþii importanþi rãmîn în conºtiinþele cititoare ºi chiar necititoare prin cîte unul. dar se poate sã nu le vezi pentru cã intervine rutina. cu care se confundã „în memoria celor fãrã memorie”. În aceste zone ale miezului fii foarte atent. devine ºi mai uºor.Poemul preferat din Gellu Naum (Dragã Ioan Moldovan. pentru cã o parte din piele este completamente curãþatã. Pe mãsurã ce este mai greu. 5. dintre poemele lui Gellu Naum. trei texte identitare. chiar dacã þi se pare plinã de renunþãri. Obiceiurile încep sã fie ale tale. Lipsesc puncte de reazim vizibile ºi tot mai crezi în ochi. slavã Domnului!. Aº alege. la un moment dat. Aleg. integral sau Zenobia ºi sînt convins cã mulþi alþii dintre cititori ar face asta. e greu sã preferi cînd ai de unde alege. Dar se ºtie cã în literaturã iubirile tîrzii consacrã iubirea dintotdeauna. Chiar cu ea eºti destul de sus. de data asta. douã.

Zonã de mare luptã. sus. Ceva poate rãmâne jos. Ai ajuns aici. ceva care þi se pare neînsemnat. în cea mai mare parte aici. De aici. Lupta e tot mai grea. Nu lãsa nimic. Trage-te tot. De oriunde ºi oricum ai începe.Poemul preferat din Gellu Naum Bagã de seamã 3. porneºte. 1. (Luiza Palanciuc) Bagã de seamã Bagã de seamã *** AVEAM MULTà Aveam multã iarbã Foarte multã mã nãºteam ºi mã încãlþam pe iarbã pe dinãuntru eram calcar pe dinafarã iarbã ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina mã asurzea peste tot sunetul acela când era frig îmi þiuiau mâinile poate ciocãneam eu uºor într-un gard poate creºtea iarbã înãuntru calcarului ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina poate ciocãneam eu înãuntru calcarului (Claudiu Komartin) 82 . Poþi sã începi de oriunde. dupã cum unele erau jos. 2. ai pornit. Nu existã nimicuri. Într-un fel sau altul. firul albastru existã. Ai sã gãseºti pãrþi ale tale. Nu lãsa nimic în urmã. Totuºi. înãbuºit de câine. de dibuit. Eºti. Pentru cã trebuie sã te tragi în întregime aici (fãrã piele). în întregime.

Se deschide apoi cartea. ea este aceea care aduce corabia salvatoare.Poemul preferat din Gellu Naum *** SCARA VIEÞII Când a murit ãl bãtrân un cocoºel sfios a intrat în odaia lui s-a dezbrãcat de aripi s-a descãlþat de gheare ºi s-a întins în pat câteva zile a rãmas acolo dormea ca oamenii pe-o parte cu perna pusã bine sub cap ºi se uita la noi doar cu un ochi „s-a întors ãl bãtrân” ziceam „acum doarme sã ne miºcãm încet sã nu-l trezim” (Reþetã pentru alegerea poemului preferat Se ia o carte la întâmplare. Absolut la întâmplare. Aici cuvintele devin de prisos. Se închid ochii cât de mult se poate. dacã geamul nu ar fi fost împâclit. ªi. Paul Aretzu) *** [NU EXISTÃ NIMIC CARE SÃ-I POATÃ FI COMPARABIL] Nu existã nimic care sã-i poatã fi comparabil Ea este piatra sacrosantã din cufãrul lui Dyonysios. sã nu vezi. Apoi se lipeºte pe fereastrã. sângele alunecã lin pentru cã sângele 83 . Când. Toþi cititorii trecãtori vor spune: Ce frumos poem ar fi fost acesta. cu literele spre interior. din bibliotecã. ce sã vezi? Po(h)emul meu favorit: Scara vieþii. ca în ºedinþele de magie livrescã. Se deschide cu mare emoþie ºi cu dragoste de cititor. Mãrile se ridicã. Se scuturã palmele. ce sã vezi? Gellu Naum – Poezii. Se ia o foarfecã de altoit ºi se decupeazã. Trebuie sã fii cu spatele la ea.

Poemul preferat din Gellu Naum este lichidul ei. de vânturi puternice împingând corãbiile care trebuie sã vinã pentru cei liniºtiþi. E un vulcan tãcut. Ea cunoaºte cele mai ascunse poteci. (Niculina Oprea) *** CALUL EROTIC Femeia se freacã de arbori pielea îi fluturã ca un drapel subþire prin el trec alizeele ºi mâinile arborilor se rãcoresc la ele ca la un tub de rãcoare Dincolo de aceste mâini Calul Erotic doarme pe orizont el e mare cât orizontul din carnea lui violacee meduzele închipuiesc coame coame vii care agitã tentacule dejurîmprejur 84 . Ochiul ei este strãlucitor. mãrile pline de forþe. magic. În interior sunt mãrile moarte pentru ochii orbilor. Apropie-te în tãcere : ai sã-i auzi paºii sub care sunã cenuºa craterului stins. drumurile cele mai simple. vegetal. Aºtept trãsura. Mai strãlucitoare decât orice. Înãlþimile cele mai mari le mângâie ºi fundul prãpastiilor. La ivirea ei trebuie sã-þi atingi fruntea cu aur. arzând ºi purificând în propria ei strãlucire.

...] Calul Erotic se plimbã pe case Calul Erotic care miroase femeile Calul Erotic care are sandalele aspirante Calul Erotic din care curg evantaie Calul Erotic care se topeºte la cãldurã ca ceara ºi din stropii lui mari se nasc statuile cu sâni statuile care se plimbã prin oraºe când e cald ºi se topesc la rândul lor în ape vagi ape care duc departe spre strãzile de carne pe care patinezi ca într-un abator apele pe care le aºtepþi sã vinã cu pieptul scos înainte ca un cal de paradã legat bine de ziduri cu sfori Apele rup furioase pieptul umflã sforile ºi nãvãlesc mai departe spre noile forme unde Calul Erotic doarme la umbrã ºi viseazã femei care-i trec pe spinare halucinate ca pe un pod peste prãpãstii fãrã sã-l atingã femei care se þin de mânã ca în vis cu ochii pe jumãtate închiºi Ele nu vãd soarele nu vãd nimic nu se gândesc la nimic ele merg înainte ºi Calul Erotic le miroase ºaua cu unghia le scoate pielea capului acoperindu-ºi fereastra [.Poemul preferat din Gellu Naum coamele prind oamenii ºi-i mãnâncã tentaculele îi sug ca pe o apã piepturile singure rãmân afarã ºi fug sunt piepturi goale ca niºte câini piepturi cu amprente vinete de sãruturi piepturi pe care dinþii mari ai câmpurilor le muºcã ºi amprentele vinete rãmân pe câmpuri ca niºte guri imense fãrã dinþi [..] copitã care se bucurã ca un copil când întâlneºte 85 .

] Acum fluturii au devenit imense statui imobile ºi se retrag cu un ultim salut pe aripile lor uriaºe oamenii se lipesc lãsând sã le scape din braþe lâna somnului ca o apã mare (Vasile Spiridon) *** NIMENI N-O ªTIA Nimeni n-o ºtia pe cînd dormea în cutia ei de carton În camerã totul era dat cu var Bãtrînul bunicul-foc bîiguia undeva soarele ºi luna treceau mohorîþi pe sub grinzi pusesem pe masã un hrean pentru foamea albã a pereþilor 86 ...Poemul preferat din Gellu Naum pomul viu cu lipitori pe sâni din care fructele se sug prin lipitori zeama bunã a visului curge prin aceste lipitori ele se umflã pânã când umflã gurile sufocate degetele cautã beregata o scot cu grabã ºi o pun lângã o rãdãcinã de pâine rãdãcina creºte cât orizontul ºi din ea curg milioane de fluturi enormi fluturi cu aripi cât casele care produc uraganele fluturi pictaþi pe spate cu scene nocturne fluturi mari care aduc somnul trecându-ºi antenele tãcute prin capetele noastre ºi ne sug visele fluturi care ne ronþãie faþa cu ferocitate ºi scot din toracele crispat mâini pricepute pentru fãcut mulaje [.

Poemul preferat din Gellu Naum totul era liniºtit Cuvintele intraserã în pietre ºi în ciorapi Atunci m-am culcat lîngã ea în cutia ei de carton pe ºapte fire de paie pe apele ei verticale m-am culcat în mine în oasele mele m-am culcat în topoarele ºi în gutuile mele în pretutindeni în al ºaptelea tron Ea mã iubea ºi dormea în ea dormea în mine în cutia ei de carton Era cam frig ºi bunicul-foc Ne-a învelit în bîiguielile lui (Gellu Dorian) *** ALUNECAREA LUMILOR Azi sunt în mare formã mi-am ros fruntea de zid o tanti s-a lovit cu sârmã Dormea la soare pe dãrâmãturi habar n-avea de numerele care tunã pe deasupra noastrã cerul s-a deplasat dar nu-i nimic pune-þi inelul ºi eºarfa strãvezie hai sã mâncãm o îngheþatã verde cu beþiºorul ãla bun pe când afarã se petrece alunecarea lumilor (Iulian Boldea) *** DRUMEÞUL INCENDIAR drumeþul incendiar îºi ascute luminile ochilor în caietele cu statistici 87 .

Poemul preferat din Gellu Naum el îºi aranjeazã coafura în ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru pãrul de pe þâþele feciorelnice îºi lasã câte o mãsea infectatã la fiecare geam cu firme cu grãdini mici) se-ncruntã în faþa ciorapilor de mãtase vegetalã pipãie cu degete de cunoscãtor paharele pline ale somnului aleargã dupã mugurii care cresc în repedea învârtire pe loc a arborilor cunoaºte menajeriile din cãptuºeala fiecãrei pãlãrii e-n fiecare pachet cu ºuncã sau cu manifeste face de gardã smirna cu felinarele el saltã veveriþa în fluierele cu guºe ale vardiºtilor ºi pipãie chiloþii strãvezii ai istoriei creierul lui face semne cu o batistã ºi dacã nu s-ar teme de ridicol ar putea sã fie un popã sau o cravatã inima lui e o pãdure autonomã ºi el spune domnii ne aleg poemele dupã panglicuþe ca pe curve gazetele scriu este un fioros asasin are o mustaþã sub nas ca o vrabie ºi poate fi recunoscut dupã ciorapi dar el trece nevãzut mai departe uneori se agaþã de perdele administrative ºi-atunci mulþimile cu gurile cãscate vãd forfoteala ploºniþelor prin sticle alteori se fotografiazã în cãmaºã ºi cu un brâu colorat de fluxuri lângã pãlãria de paie a baligilor aºa trece cu pãunii de foc ai ghetelor dermata cu miezul de zi arþãgos prins la butonierã el ascultã în toate punctele cardinale 88 .

Poemul preferat din Gellu Naum având drept cornet acustic un samovar încins pune urechea la madrid bine din alaska vin fluturii luminoºi ai genunchilor portugalia portugalia avem un bãtrân cu voce subþire ca sângele monedelor zãngãne muºcat de cleºtele coclit portugalia portugalia biblia este o funestã mustaþã pentru nasul privighetorilor din alaska poeþii au orificiile inspiraþiilor lipite cu gumã arabicã fiecare orificiu este o floare cafenie portugalia ºi alaska mamele fac nebunii în dupã-amieze balcanice am sã mã duc în pãmânt gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie tu mi-ai ucis bãtrâneþele ei bine am sã ºtiu sã-mi destup urechile degetele sã fluiere singure (aºa cum ghetele stau cu urechea la cer) din fese sã scot fluturii ºi lulelele visului cãptuºit cu lânã voi ºti sã-mi scot ventuzele de la creier sã se scurgã zeama puturoasã a viersului dulceag voi ºti mamã în ceasurile de glorie sã-mi flutur ciorapii împuþiþi lângã porþile academiei române timpanele sunã stins ca un diapazon pãmântul a adormit bivol în mlaºtinile universului drumeþul incendiar e un garderob sau un cântec pãstrat în buzunarele redingotei de galã smulgeþi penele tuturor pãsãrilor din balcani sã ne scriem cronici noi (pãsãrile cele mai mari casele au ºters-o) despre tine am sã scriu cu litere groase când îþi scoþi rochia verde rãmâi goalã ca o peniþã domnilor 89 .

Poemul preferat din Gellu Naum mi-am uitat mustãþile în vagonul de dormit lângã sacii cu monede ai rotschildzilor ºi singurul chior din þinut acela care masturbeazã sexul imens al aerului repezind automat mâna dupã rachiul unui gologan mi-a încredinþat cel mai mare secret al gãrii lumea a început sã putã e o descompunere generalã o felie de carte un as de treflã sau un pepene galben cu roiuri de muºte þâþele fetelor atârnã berze cãldura ºi frigul liane la ferestrele hotelului curva de la numãrul 8 râde gâdilatã profesional closetele au lampioane imperiale ºi duduile surâd graþios gândind izmenele gingaºe o ce mâini aristocratice ce lebede pãmântul însuºi ar sta drepþi ca un bãtrân militãros daca i-ar face un benghi glumeþ aceste degete pletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe ele ca pe flaute buzele s-ar þuguia asemeni cerceilor plãmânii ar izbi veseli copitele ºi dinþii ar rânji galeº doamna aici sub masã e un poet nu daþi cu piciorul doare dar pãdurile au în lenea lor ceva de pisicã cu ghiarele ascunse în muguri ele se freacã de trenurile repezi ling vata fierbinte a locomotivelor ºi salutã salutã cu batistele potecilor burþile putrede din clasa I-a drumeþul incendiar îºi pipãie geanta cu semnele vremii el ºi-a lustruit pantofii în piaþa publicã a fost la 7 fix în calea unirii ºi-a auzit poeþi buboºi apostrofând ºcolari pe strãzile craiovei tinere ºi zeii au fost oameni el s-a hrãnit cu bojoci ºi cu piersici a urinat repede în toate gãrile din drum în cinstea primarilor 90 .

Poemul preferat din Gellu Naum ºi-a desenat o sãgeatã ascuþitã pe ziduri cu semnul þ ºi cu o floare de busuioc la ureche seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã acolo la hotel pãduche 15 vânzãtori de gazete cântau porumbiþele înserãrii drumeþul incendiar a fâlfâit din cearceafuri ºi toate femeile din oraº au ejaculat imnuri drumeþul incendiar ºi-a aºezat creierul la fereastrã a scotocit sertarele coastelor ºi a scos un sunet gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie era acolo ea în sertare în sânge în geantã cu zâmbetul ca un sâmbure amãrui cu fãina cãldurii pe carne în adâncuri cu mingiile de migrenã ale þâþelor degetele degetele erau de gheaþã ºi peste pulpele veºtede înainte de vreme cu o pânzã subþire de nãduºealã zicea pântecul meu e o salcie tristã hei strãzile mi-au biciuit tãlpile ca niºte zbiri pomii au scrâºnit din mãsele ºi bananele ºi focurile maºinile diplomatice ºi-au ºters nasul cu steaguri subþiri în puºcãrii am ucis destule ploºniþe în serile când dumnezeu se gâdila pe spinare voi putea sã-mi suflec mânecile tinereþii ºi cu degete vânjoase sã-mi suflu mucii peste aceste sãlcii de amintire voi putea sã-mi privesc viaþa de pânã acum ca pe un atelier oarecare îmbâcsit în care am lucrat voi putea sã-mi scurg fluviile ºi gârlele ºi tobele spre pulpele de sticlã spre feþele de masã spre caietele subþiri ale pletelor 91 .

Poemul preferat din Gellu Naum nu-i nimic dacã ferestrele n-au dinþi frigul se poate înveli frumos în saltele fetele mele toate sãracele fetele mele ca niºte cuþite se pupã cu boierii ºi mã uitã dar aici la tine e bine ºi tu eºti un pahar cu ceai cald drumeþul incendiar îºi priveºte faþa cu grijã ochiul stâng în care e o floare cu pãr roºu despletitã ochiul stâng a devenit pe rând o pãlãrie de pâslã o aripã o cutie cu febre apoi mormãie eau de cologne ºi seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã (Ion Pop) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã în tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând. (Robert ªerban) 92 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** CA DOUÃ CLOPOTE Când într-o bunã zi totul va fi trecut ºi pãlãria mea din foaie de cort va arde încet pe un foc de gunoaie vei crede cã nimic nu mai existã pe lume în afarã de jalnica dugheanã a memoriei Dar în ciudata lor încãpãþânare toate vor rãmâne intacte sub cenuºa posacã a vremii toate vor fi ca acum când în groapa lucrurilor ºtiute în mãcinarea umedã a certitudinilor niciun cuvânt nu poate acoperi lentul ecou al ecoului ªi vor fi încã forma lui fãrã margini funia lui fãrã capete va fi îmbrãþiºarea noastrã ca o cãsãtorie sacrã între frate ºi sorã printre cutii de conserve goale va fi noaptea de iulie când cineva ne deschide o uºiþã neºtiutã în perete grãmada de zgurã aruncatã lângã linia feratã mirosul dulceag al sãlciilor roiurile de insecte înnebunite care ne dau târcoale barza care tropãie pe acoperiº aburul cald al mlaºtinei ostrovul care se strâmbã la noi în ameninþãtoarele ore ale înserãrii va fi întunericul din sala de cinematograf în care ne înfiorãm de plãcere la apariþia cãlãreþului singuratic sau la scena când te ridic în braþe ºi eºti foarte uºoarã vor fi nopþile de furtunã când lumina se stinge brusc ºi se aud vocile oamenilor pe care nu-i vezi niciodatã la faþã va fi ploaia care se prãbuºeºte peste noi ca o imensã pasãre moartã pâlpâitul luminãrii pâlpâitul cuvintelor tresãrirea ta la foºnetul unei crengi pe când pãdurea vuieºte va fi bubuitul adânc al tunetului care zguduie munþii de beznã va fi clipa când se va face deodatã liniºte ºi noi vorbim singuri ca douã clopote abia miºcate de vânt (Mihai ªora) 93 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** LA SFÂRªITUL NOPÞII DE VARà Pe la sfârºitul nopþii de varã când unii poate mai aºteaptã zorile ºi eu arhimandrit al ºerpilor condotier al unei liniºtite dezordini ascult izbirea apei de maluri acum când mi se fâlfâie de toate acum când în camera mea goalã sunã telefonul speriind pãsãrile care acum când în pieptul deschis ca o uºã aºtept apariþia unui semnal care nu spune nimic acum când vãd cum arde pãdurea cu arborii ei iluzorii acum când cineva îmi aduce o monedã anticã furatã de nu ºtiu unde acum când se trage de pe balcoane fiindcã cineva a inventat acest nou viciu acum când mã gândesc la cheltuiala inutilã fãcutã de bravii mei pãrinþi cu educaþia ºi altele o pasãre imobilã mã pândeºte la o rãspântie ºi eu magistru-obosit al pãsãrilor moarte îmi reîncep chemãrile de cuc (Ion Groºan) 94 .

50% + 1 PROZA VERII 2012 Desen de Goya .

Adrian Buzdugan Dumitru Hurubã Gheorghe Miron Cornel Nistea Boér Petér Pál Nicolae Cornescian ªtefan Jurcã Radu Ilarion Munteanu Paul Tumanian Rafik Ben Salah Desen de Goya .

Bucãþi negrii de cer învolburat se ciocneau ºi rãsciocneau într-o stranie ºi înfricoºãtoare operã celestã. luând neputiincios notiþe. „Carmen Burana” de Carl Orf sau „Les Cariatides” de Louis Hanneton. sutele de talgere. Deºi crezusem cu toþii cã Brokoff aþipise din nou. c’est créer un morceau de monde.” Boris CYRULNIK Hajnalka. îmi oferise pacea ºi liniºtea de care avea nevoie sangvinicul obosit de viaþã ºi care. Pentru atât de puþin timp – aproape un an -. Nu conta cã era „Noche oscura” a lui Petrassi. „Messiah” de Händel sau „Mesa în Si minor” a inegalabilului Bach. indiferente... insipidului reflex de a perpetua specia? Îmi era imposibil sã las fãrâma de divin trãitã alãturi de steaua mea de-aici sã fie strivitã de ºenilatele unei naturi surde. de gonguri ºi tobe lãsarã locul instrumentelor ºuierãtoare ºi potopul se porni din nou. el fu primul care sparse monotonia stropilor grei de ploaie ce cãdeau pe pervaz: 97 . Cum aº fi putut sã asimilez minunatul sentiment ce ne þinuse la un loc. însoþite de-un fredonat uºor pe care arareori îndrãzneam sã i-l întrerup. Într-un târziu. Mi-am închipuit un Wagner cu ochii înlãcrimaþi ºi umerii cãzuþi. triluri voioase sau triste mã rãsuciserã înspre Pãmânt ºi-mi încãlziserã sufletul rãcit de prea multa contemplare a infinitului..Proza Adrian Buzdugan Citadela de fier (fragment de roman) „Parler. „Athalia”. îmi venea ºi mie greu sã accept înjositoarea condiþie a unei maimuþe care face sluj la vederea unui paner cu fructe exotice. totdeauna într-un balet graþios. Ca ºi lui Ducray. încercase cu prize colerice sã stãpâneascã absurdul unui regim becisnic. Miºcãrile-i cumpãnite din bucãtãrie.. în cele din urmã.

Vorbeºte el de transparenta strategie de perpetuare a speciei. Neclintit. fluturând zeci de concepte. de muierea fiabilã. — Pãi astea nu-s sinonime? — Doamne sfinte. nu o simplã teorie. — Nu te-ntreb dacã ai rãsfoit-o. pentru tine ce e? — De ce frumuseþea ºi nu armonia. enigmaticã sau suavã. ºi poþi s-o þii tot aºa. Frumuseþe. fãcu iritat Hallac. ce treabã au gesturile nervoase ale copulaþiei ºi malforfmaþiile gestaþiei cu frumuseþea. nu-i aºa. mã Ducray. Murambadze? Fabricius nu bãgã în seamã micile turbioane. Îl privi în ochi pe Hallac.nadã aruncatã de naturã. e o aburealã hermeneuticã scornitã de tine sau cititã prin vreun rapãn exegetic. nu binele sau echitatea. maimuþãri Hallac tonul blând al bãtrânului. e pânza întinsã de naturã. cu arta? Câte reprezentãri ai vãzut tu cu fecioara gravidã ºi câte cu fecioara ºi pruncul? Frumuseþe – Artã. nu se prind toþi în pânza lui. Fabricius îi tãie protestele vehemente: — Dostoievski nu spune explicit nicãieri chestia asta. Revino-þi! — Pare sã fie un adevãr. de rezistenþa produsului.. spunea cã frumuseþea va salva lumea ºi nu adevãrul sau dreptatea. avea un ton împãciuitor. graþioasã ori majestuoasã. frumuseþea era libertatea. nu teorii ºtiinþifice.. dar nu de femeia frumoasã.. — Înseamnã cã l-ai citit degeaba. Ducray era în continuare nemulþumit. — Da.. echilibrul? întrebã Falkenhurst. de soliditatea. l-am citit integral pe Dostoievski. E o tâmpenie! În primul rând ce înþelegi tu ºi ce înþelegea el prin frumuseþe.. nu întru totul.. cã frumuseþea e libertate. — Ai citit Idiotul? — Da. — ªtiu. — Ce naiba. — Da’ nu-i pânza lui. mãi. sã nu-l fi citit ºi înþeles el pe Dostoievski? asta era o palmã mult prea mare 98 . nu toþi dintre noi se avântã ca niºte tauri comunali sã facã pe plac naturii. cel puþin. Khaziel. pentru sufletele lui închircite ºi chinuite... de cea care aprinde iubirea în firile delicate. eºti înfiorãtor de prost! — Sunteþi cu toþii niºte proºti! Nimic nu va salva lumea.Adrian Buzdugan — Stilou n-are dreptate. eºti scriitor cu acte în regulã. frumuseþea va salva lumea. — Pânã ºi Dostoievski. — Da. reveni Brokoff. e frumuseþea . nu înþelepciunea sau iubirea. spune cã frumuseþea e o enigmã! Hallac era roºu la faþã. apologetul suferinþei. sau.

— Deci. frumuseþea e clar definitã. sunt acele sclipiri „de supremã autopercepere senzitivã ºi de intensã conºtiinþã de sine”.. pentru Dostoievski... în liniºtea dinaintea furtunii. dacã nu mã-nºel. parcã. — Chiar. are o adiere de optimism. dar nu mai sunt aºa sigur. tunã Fabricius. e realitatea! — Auzi. e vorba de acele clipe sublime de trãire superioarã. e suprema luciditate! Se uitã întrebãtor spre Ducray care tot dãduse sã intervinã. în niciun caz! Pãmântul se va scutura odatã ºi-odatã ºi va scãpa de noi. poate salva ceva lumea? — Nu cred cã lumea poate fi salvatã. Pentru prinþul Mîºkin frumoasã e ºi natura ºi promenada petersburghezilor. Dacã n-ai fãcut ceva cu pasiune în viaþã – sã fi iubit.. dinaintea atacurilor de epilepsie. în clipele suspendate. — Nu pare ºi nu este o variantã. Elena din Troia. frumos e ºi mântuitorul pe cruce. rãpitoare. în Tehnopolis. am tot sperat sajung sã prind sfârºitul acestei perioade romantice a teleologiei. — Am studiat filosofia lui Dostoievski. numai cã erau legate intrinsec de epilepsia lui ºi nu de frumuseþe.. frumoasã e ºi Aglaia Ivanovna. — A ºi rãsturnat-o adeseori. Dacã vrei sã ºtii.. Cleopatra. se întoarse posomorât Ducray spre gânditorul cu acte pe care-l aveam în celulã.. Doar sã încerce sã se salveze pe ei înºiºi. 99 . cel puþin. Cât am fost afarã. Murambadze. sã fi creat. — Aici gãsea el frumuseþea. cu picãturi de fantastic ºi demonic. interveni oarecum nesigur Sahil Murambadze. — Cãcat Mata Hari! se enervã Fabricius. zugrãvit de pictori. da’ n-am putea lãsa doar „Frumuseþea va salva lumea”? Sunã aºa. Mata Hari.. Zâmbetul inofensiv al lui Brokoff temperã orice reacþie. liniºtitor. sã te fi risipit cumva pentru ceilalþi – înseamnã c-ai trãit degeaba. sã accepte cã doar la nivel de specie poate exista un þel viabil ºi nu chestii puerile. frumuseþea femininã care poate rãsturna lumea.Citadela de fier ºi rãsunãtoare. de specia asta ciudatã în care fiecare dobitoc crede cã are un scop individual sau mãcar se simte dator sã-ºi caute unul. creaþiei ºi altruismului. m-am convins cã oamenii nu sunt ºi nu vor fi pregãtiþi niciodatã sã-ºi accepte micimea. fascinantã. contesa Walewska. murmurã abãtut Sahil Murambadze. Frumuseþea nu e nicidecum o enigmã. ce-ai spus tu pare o variantã interesantã ºi viabilã. de oameni. tu zici cã sensul graviteazã în jurul iubirii. — Voiam sã spun cã dacã ar fi trãit în zilele noastre ar fi identificat frumuseþea cu altceva. însã aici.

”? Am dat din umeri.. — Dãdu mohorât din cap. 100 . îi fãcu complice din ochi lui Nöel. prin cãzute foste garduri ºi stâlpi îmbâcsiþi de fum ochi sticlind în gri ºiraguri ºobolanii îºi fac drum — Þi-am mai spus. L-am lãsat sã vorbeascã ºi mi-am îndreptat atenþia spre discuþia care sãrise iute de la frumuseþe la iubire. cum spunea Schopenhauer. fãrã ea n-am fi decât niºte animale printre atâtea altele. mie-mi plac. Din câte-am înþeles. ºi imaginile ºi cum sunã.. nu vãd pentru ce prostia altora m-ar sili sã respect minciuna ºi înºelãtoria. — Astea-þi plac? Acum le-am scris. nu ºtiam ce-nseamnã „hidropicoase”. mãi Khaziel. ce alt sentiment – mai puternic! – îi face pe oameni sã con-locuiascã? — Dar nu e vorba de vreun sentiment. ºi sã nu uitãm îndemnul lui Socrate. de pulsiuni elementare. — Da. M-am uitat rapid ºi puþin indispus pe caietul pe care Kadia mi-l vârîse sub nas. — Domnu’ Murambadze. ºi-am fãcut un semn cu caietul spre ceilalþi din celulã. care nu putea sã-i tolereze nicicum orientarea homosexualã. citez din memorie. — Dacã pânã ºi iubirea e un sentiment perisabil. Iubirea e Totul! E suprema diferenþã specificã. era clar cã nu-i convenea poziþia sa. nu-mi doream vreo analizã pe text ºi nici saltul de la cãruþele cu dinamitã ale cailor mozaicaþi la caleºtile regale nu mã pasiona.. „Se-nclinã sprijinite din fereºti / Hidropicoase înþepate în caleºti. goangele astea ºtiinþifice. cãci peste câteva clipe mã înhãþã sãlbatic de mânã: — Dar dac-aº zice-aºa. dar asta doar ca sã-mi facã pe plac. Am fost surprins cã menestrelul de serviciu nu era interesat de ceea ce se discuta. „Se-nclinã înþepate din caleºti / Hidropicoase sprijinite în fereºti”? Ba nu! N-ar fi mai bine. ºi dacã Falkenhurst ajunsese sã-l domneascã pe Sahil. cunoaºteþi-vã pe voi între voi! ºi Hallac. numai cã ei sunt experþii. e vorba de conservarea speciei..Adrian Buzdugan — Mai mult sau mai puþin. adunat au scris vreo douã biblioteci.

. — Ho. chicoti Brokoff. „Omul cugetã” a lui Spinoza. raþionamentul cartezian pãrea o construcþie barocã în comparaþie cu platitudinea asta. 101 . chiar a spus Spinoza asta? fãcui eu mirat. de-atât am mai fi avut nevoie. — . cine. — Pãi. tataie! — Am zãrit titlul.. nu mã-ntrebaþi. — Lãtrãu nenorocit! De ce nu pleci tu? — Eu sunt cel mai vechi din celulã! — Nu-i Brokoff? Mai are un an ºi-l dezgroapã.. ho! Lãsaþi chestiile astea cã iar vorbim de religie pânã-n noapte.. tare rãi sunt cei în care nu ajung sã se dezvolte capacitãþile empatice. se vede cã nu-þi rezistã creieru’ la fraze inteligente. ºi doar câteva cuvinte.. polisindetoane ºi aposiopeze. — ªi de ce nu te duci. — Deosebit de inspirat! aruncã imediat o ironie Hallac. dar Hallac o infirmã permanent. mãi. în altã celulã dacã te-ai sãturat? Hm?! Oricum. The Great Candlemaker. i-am admirat încã o datã eleganþa cu care dezamorsase conflictul dând discuþia înapoi cu o turã. iubirea aproapelui cuprinde ºi înþelegerea lui. de-aici! — ªi ãsta. — Pe bune. ce mai ai tu pe-acolo ºi sã dovedeascã cã-i o scriere de rahat! — Fabricius nu vrea sã mai vorbim de religie pentru cã a început un eseu pe tema asta..”. nu le recunoaºte ca pe oi! se rãzbunã Hallac pe sfert. din cauza senilitãþii. — Þine-þi gura. intri-n creºtinism! — Intru o laie! Creºtinismul derivã din filosofie. întotdeauna fractureazã conversaþia cu citate inutile. Scãpam naibii de-atâta rãutate. — Ba chiar a ºi demonstrat-o în Etica. ce amãrãºteni. — Du-te dracului de nebun! Eºti conºtient cã eºti un monstru ºi asta þi-e o povarã a naibii de grea! Sper sã ai o pereche în Citadelã. era desconsiderat adesea. nu-i mai punea atâtea-n cârcã Platon. „pe când turla bisericii era cel mai înalt lucru pe care-l vedeau. la brahilogii. reveni Sahil. fãcând aluzie la ferma pe care Fabricius fusese silit sã o pãrãseascã. Chiar dacã.Citadela de fier — Fugi. la punct ºi virgulã. bã. Eu unul m-am sãturat de paradele lui Falkenhurst. E-n stare sã foloseascã ºi rahaturi de truisme gen. mai degrabã scria naibii câteva rânduri. care sã nu-þi dea drumul în veci! Sã-þi ia capodopera la bani mãrunþi. nu mai bãtea atâta toba junioru’ cu Fiinþa lui protocreºtinã. „Înþelege-l pe celãlalt ca pe tine însuþi!”.

vede oricine. ci în întregul Tehnopolis se practica obiceiul ãsta. Stilou ºi Khaziel ne amuzau adeseori. personal. care ajunseserã pentru mulþi sã fie mai apropiate decât rudele. treceau nepãsãtori pe lângã acel loc? Dumnezeu încã nu era acolo. a fragmentelor scrise peste zi ºi nu era vorba de vreo vanã emulaþie sau de-un nesecat izvor de inspiraþie. lectura prospãturilor. cãci am vãzut ºi un teren pe care trebuia sã se ridice o capelã. îþi spunea el unde-l gãseºti agãþat pe Dumnezeu. ridicatã pe jumãtate. pot fi eludate. — „Am vãzut zeci de mii de oameni închinându-se pe stradã. nici cabotinii de la talk-show-urile comandate de patroni. gesturile tãioase sub feþe morocãnoase. iar creºtinii din zonã. încruntate îi situau undeva la antipodul blândeþii ºi bunãtãþii pretinse de creºtinism. Am vãzut ºi sute de creºtini fãcându-ºi acelaºi semn trecând pe lângã o catedralã aflatã în construcþie. iar ei atotputernicia o respectã scrâºnind din dinþi ori sperând la bonusuri viitoare. Nu numai în celula noastrã. ascunzând incompetenþa guvernului sub o perdea de fum. Îndeplineau o obligaþie fãcându-ºi semnul crucii cu gesturi grãbite.” 102 . Ducray.. iar nu cu evlavie.Adrian Buzdugan — Hai. curiºtii ºi analiºtii care ajunseserã sã inoculeze tot felul de stupizenii mulþimii hipnotizate. — Hai. respectând deja viitoarea «Casã a Domnului». Dacã Tilcotil. deºi ºtiau lucrul acesta. — Da’ chestia aia cu turla? îºi þuguie nemulþumit buzele Brokoff. Fabricius se aplecã din nou asupra textului: „Oare ce comportament ar avea aceºti farisei dacã ar avea certitudinea cã nu existã o fiinþã atotputernicã? Legile pãmânteºti. Fabricius ºi Murambadze ne puneau pe gânduri în tot atâtea rânduri... Mie. iar graba nu venea din reþinerea faþã de ceilalþi. nu te mai fandosi! — Abia am legat cîteva idei. — Am ºters-o.. agãþat deo piatrã de temelie?” — Dacã era aici Tilcotil. nici istericele de la televiziunile de ºtiri. Dar de ce nu salutau ºi groapa în care excavatorul muºcase pãmântul pentru fundaþia unui acelaºi tip de stabiliment. miop. în lipsa accesului la reþea sau la canalele de televiziune era singura modalitate de divertisment. începu Fabricius cu o voce sigurã ºi pãtrunzãtoare.. în rest nu-mi lipseau nici filmele trase la indigo. Aproape în totalitate fãceau semnul crucii din teamã. când treceau pe lângã biserici. îmi lipsea accesul la unele site-uri ºtiinþifice. mãi! Acuma citeºte. hai! Nu te mai coti! — Citeºte Guillaume! l-am îndemnat ºi eu..

sunt necesare schimbãri majore în creºtinism. iar dacã mai-marii instituþiilor bisericeºti nu vor proceda mai repede la unificarea poveºtilor moralizatoare. 103 .” Vãzând cã nu mai are de gând sã citeascã ºi alt fragment. întãrind pentru o ultimã datã religia monoteistã.. Sahil Murambadze îi întinse mâna: — Bravo! — Felicitãri. întãri ºi Murambadze. globul anomic sunt mai aproape decât s-ar crede!. în afara câtorva ºi nesemnificative excepþii. „revelate”. încãrcate de lumânãri elecrice. — „Înainte ca sutele de milioane de potenþiali criminali sã-ºi dea seama cã e anacronicã gestionarea fondurilor comunitãþii. Omul nu este pregãtit sã meargã pe propriile-i picioare. da’ aici chiar are dreptate!.. în locul zidirii unor case pentru tineri. Fabricius..Citadela de fier — Nu. precum ºi în religiile existente. anarhia ºi federaþia anomicã. mã. construirea de spaþii monumentale cu candelabre grele. o sã fie un succes Shoemaker-ul ãsta al tãu! nu scãpã ºi Hallac ocazia de a-l ironiza.. a creãrii de noi locuri de muncã sau a îngijirii bãtrânilor.

László Vinczefi – Faþã în faþã .

era atât de misterios ºi de ireal. de care m-am îndrãgostit fãrã sã-l fi vãzut vreodatã. am înþeles cã faþã de tine nu ar trebui sã am niciun secret. celei care a înþeles cã e tocmai Ea Nu exista un început clar. undeva într-un nodul incert al acestui pãienjeniº eterogen. de unde electromagnetice. Cât. ªi acest fapt mã fãcea sã cred cã noi nu existam doar în spaþii atât de variate. Cã eram doar un copil. spre exemplu. Lipsitã de orice temei indubitabil. pentru tot ce-mi scria ºi ce mi se pãrea a fi tocmai o continuare idealã a gândurilor mele. dar niciodatã nu ne-am interesat unul de realitatea celuilalt. simþeam. când inima pãrea cã nu mai suporta acel supliciu. ci. o asemenea tainã? Strãinul de la celãlalt capãt. citite ºi recitite. ceva ce-mi lipsea. mai degrabã. cum îmi plãcea sã te numesc. 105 . ºtiam cã existai tocmai tu. atât de imposibil. de fiecare datã. se asemuia ecourilor respiraþiei din orele de nesomn. o pozã. un suflet atât de fragil. bãnuiam. de cealaltã parte. Mã întrebam cum ai fi reacþionat dacã mi-ai fi aflat vârsta. eram chiar locuitorii timpurilor total diferite. expediate abia în ultimele clipe. ce abia cã învãþa sã facã primii paºi pe tãrâmul anevoios al sentimentelor nãucitoare.Proza Nicolae Cornescian Incognito …ignorând timpul ºi alte impedimente. de apelãri ºi întreruperi bruºte. cred cã te-ar fi îndepãrtat pentru totdeauna. foarte mult. de ceva ce m-ar fi obligat sã-mi croiesc chiar ºi o banalã imagine despre fãptura ta. adevãrata mea vârstã. cât timp puteam sã suport ºi sã port ca pe o ranã veºnic sângerândã. la un moment dat. Ne scriam mult. când reuºeam sã-mi înving toate temerile ºi sã-mi spun: „Fie ce-o fi!”. încât. iubeam strãinul de la celãlalt capãt pentru cuvintele sale. Însã. Era doar un haos de fire. în sufletul ºi în mintea mea. de cuvinte alese cu atenþie. cum nu putea sã existe niciun final cert. acel om.

mi-au rãsunat ca un ecou de pumnal ce tocmai a lovit o bucatã de fier ruginit: „Voi lipsi un timp. chiar ºi în timpuri diferite. tu îmi ofereai o libertate totalã. pãrea doar o umbrã firavã. cã nu mã ascund. cu mici pauze de somn. într-o noapte de iulie. încercând sã mã imite. O idee stupidã. se vor intersecta tocmai în punctul în care voi descoperi un suflet bizar. pe atunci. Nu voiam. De aceea. Romanul la care lucram zi ºi noapte. Concomitent. Trebuie sã plec. Nu puteam schimba destinul. libertatea mea o compara cu cea a unui pescãruº. care. poate chiar ultima din viaþa mea. dacã nu voi reuºi sã mã conectez. „Privindu-te. Mã fãceai sã visez cu ochii deschiºi ºi sã conºtientizez cã viaþa mea. Mã opuneam oricãrei plecãri. În gândul meu te voi purta mereu ºi pretutindeni. uneori. mai bine zis. În favoarea aventurii. Însã. nu puteam sã-þi ascund absolut nimic. Acolo. îndeosebi în lunile de iulie ori de august. misterioasã ºi lipsitã de acea zburdãlnicie atât de caracteristicã fetiþelor de vârsta ei. Îl puteam birui. fictivul ºi realul. poate. Însã. am impresia cã tu nu cunoºti nicio limitã. în urmã cu cinci ani. Pânã la urmã am acceptat totul. mã purta pe culmile nesperate ale visului neþãrmurit. singura ei fiicã. Dar cine s-ar fi gândit cã cele douã dimensiuni. Exista ceva mult mai tainic decât presimþirea. în anii precedenþi. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume îl pronunþam amândoi. La un moment dat. de ce gândeam atât de pesimist? Chiar pierdeam noþiunea realitãþii? Doar am mai fost ºi de alte dãþi în acele locuri ºi cunoºteam destul de bine întregul þinut. în prezenþa ta (fie chiar ºi una atât de fictivã) cãpãta sens. treptat.” Însã tu nu ºtiai cã numele rudei de care îmi povesteai.Nicolae Cornescian Pentru cã te iubeam atât de mult. Pentru cã nici nu ºtiu de pot numi „om” acea fãpturã ce mi-a schimbat tot restul vieþii.” Zâmbeam ºi-mi îmbrãþiºam nepoata. cã nu te-am uitat. Izbãvindu-mã de toate prejudecãþile ºi de toate poverile adunate în ultimii ani. la porunca veriºoarei ce locuia în apropierea fluviului. veriºoara mea. când hotãrâsem sã-þi mãrturisesc o mare parte din adevãr. îmi era atât de cunoscut. ori. am pornit în acea cãlãtorie. Eram liber. aº fi vrut sã cred. întotdeauna mã simþeam lipsit de orice povarã. sufletul ei. ªi chiar îmi plãcea când Karla. Evident cã era doar o coincidenþã. 106 . sã ºtii cã nu te ignor. la ei. ceva ce-mi inducea frica ºi mã dezarma de orice împotrivire. dar în spaþii ºi. inconºtient citite cu glas tare. realitatea mã obliga sã înþeleg cã sunt doar un simplu cãlãtor prin aceastã viaþã. acceptându-i toate provocãrile. cuvintele tale.

copila vorbea fãrã oprire. într-un loc secret al creierului ºi nicidecum în exterior. Pe moment avusesem impresia cã plãsmuirile mele cãpãtau forme clare. sub ochii mei. Mi-a spus cã în ziua de azi nimeni nu mai respectã programul impus. mã afundam nu într-o realitate a naibii de prezentã. Chiar ºi ora imprimatã pe biletul de cãlãtorie mi-a confirmat gândul. „Aþi ajuns? Aºa repede? Abia aºteptam sã vã revãd. Ziceam cã existã ºi o vârstã la care uitarea are un rol hotãrâtor: elibereazã mintea de amintiri inutile. Înþelegându-mi nedumerirea. Copila a privit cerul. Spre marea mea surprindere. acel user bizar. Apãrutã de nicãieri. Zâmbind. fe- 107 . unicei mele nepoate. Aþi rãmas acelaºi. m-am trezit îmbrãþiºat de o fetiþã pe care nu o vãzusem în viaþa mea pânã în acea clipã. Era nepoata mea. de cele mai multe ori. O uºoarã urmã de amãrãciune a umbrit acel chip angelic. probabil cã acea fiinþã deþinea o armã secretã. de fapt. Acum era o domniºoarã în toatã firea. Incognito! Trebuia s-o uit pentru o vreme. þi-am uitat numele. ce noapte de noapte îmi trimitea zeci de mesaje la care mã simþeam obligat sã rãspund. Cel puþin. când mã reîntorceam pe acele meleaguri. mai precis. Încercam sã mã explic. înþelegeam cã încep sã îmbãtrânesc. Nu-mi mai aminteam numele. în aceste locuri în care ajunsesem mai devreme decât mã aºteptam. în staþie nu mã aºtepta nimeni. — Tocmai dumneavoastrã? a suspinat ea. Brusc. ameþitor chiar. aici. Uitam cã în faþa mea se afla doar un copil. Nici urmã de Karla. Probabil cã am ajuns prea departe cu explicaþiile mele ºi aºa destul de stranii. ºoferul autocarului mia zâmbit laconic. ci. — Vârsta? ªi dacã între amintirile voastre ºi speranþele noastre existã o sinonimie aproximativã? „Aºa ceva puteam sã scriu doar eu”. Probabil cã ceva esenþial se schimba tocmai în interiorul meu. gândeam. — ªtii. am recunoscut. linia orizontului de apus. ficþiunile ori imaginarul. emana o graþie ºi o gentileþe ce mã fãceau sã cred cã perfecþiunea nu e doar o noþiune abstractã. mi se pãrea cã începeam sã mã adâncesc în abis. Dumneavoastrã? Unicul meu unchi? Unchiul meu iubit? Aþi uitat cã mã numesc Elza? Mi-am cerut scuzele de rigoare. se materializau în ceva real. Mãcar acum. Probabil cã Incognito. dureroase. Era clar. aºa mi s-a pãrut. Frumoasã. Ea existã ºi pe acest pãmânt. Nu mai era acel copil din urmã cu cinci ani. capabilã sã-mi ºteargã nu doar realitatea. Neschimbat”. ci chiar ºi amintirile. pãrãsindu-mi visele. numele fetei. când trãiam o bizarã senzaþie cã.Incognito Abia acum. aranjatã. O lacrimã i s-a prelins pe faþã.

adãugã. Nu puteam sã mã despart de omul pe care nu l-am întâlnit niciodatã. te-aº fi simþit. Iubeam felul în care gândea. dar în spaþii ºi. ori. Ea era ºi una dintre cele mai bune cititoare. Veriºoara ºtiuse cã voi sosi abia spre searã. Îmi aminteam destul de bine cã. Te cunoºteam mult prea bine.Nicolae Cornescian tiþa mi-a dat de înþeles cã mi-a iertat greºeala. prinsã în mareea de umbre strãine. dupã cinci ani. lãsându-mi timp necesar pentru acomodare. Atentã la fiece amãnunt. îmi diseca ideile în sumedenii de imagini. eu cãutam calculatorul ce mi-ar fi permis sã mã întorc la unica mea obsesie: Incognito. fãrã sã-mi dau seama cã fata se afla chiar în spatele meu. înainte de plecare. în universul ei. Bãnuiam cã în timpul cãlãtoriei trebuia sã fi primit pagini întregi de mesaje. Vinietele mi-au atras atenþia. Chiar ºi cu ochii închiºi. Uitasem s-o înºtiinþez de brusca schimbare a planului meu. dar din clipa în care te-am reîntâlnit. — Elza. zise Elza. dar înþelegeam cã îl cunoºteam atât de bine. Iartã-mi nevrozele. dar lipsitã de geamuri. am strigat. Evident cã în lumina odihnitoare ce pãtrundea prin uºa rãmasã deschisã. Incognito nu era doar o fiinþã ce îmi etala în cel mai direct mod posibil toate sentimentele sale. Vã aºtept în sufragerie. Aºa gândeam. mi-am amintit ce mi-ai scris în una din acele nopþi atât de insuportabile în absenþa ta. Numai tãcerea mea ºi suferinþa vor fi acele arme ce te vor rãni profund. nici ceea ce ne este interzis. în casa lor. am coborât tonul ºi am întrebat-o de unde aº putea accesa internetul. Condus în camera ei. probabil cã îl pronunþam amândoi. am aflat cã pânã la întoarcerea mamei sale aveam de aºteptat câteva ore. ºtiam cã nu îmbrãþiºãrile mele te vor reþine. Crezi cã nu ºtiu? Te temi de inocenþã. obsesiv ºi atât de stãruitor. te-aº fi recunoscut. Am întrebat-o de Karla. Oarecum speriat de neaºteptata-i apariþie. Exista ceva mult mai profund. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume. mai bine zis. poate. de acest nume torturant. e ca un ciob absent din inima ta mult prea transparentã. mi-am promis cã voi încerca sã mã izbãvesc de aceastã idee. uneori. Cartea rãmãsese deschisã la pagina în care descriai o posibilã evadare din prezentul acaparator. dacã mi se permite o asemenea interpretare. chiar ºi în timpuri diferite. — Aici e camera dumneavoastrã. Iubeam totul. Neprihãnirea mea-i sacralitate în gândul tãu. 108 . mi-am verificat contul de Facebook. ceva ce pur ºi simplu mã întorcea într-o lume mult prea posibilã. Apoi. brusc. Pentru cã (nu-i aºa?) ritmul scrierilor tale rima cu ritmul respiraþiei pe care o resimþeam alãturi. însã. conducându-mã într-o încãpere spaþioasã. Concomitent. abia acasã. de aceastã persoanã.

m-a întrebat ea. dincolo de care. Sincerã sã fiu.” Ai greºit într-un singur punct. Începeam sã te evit. Mã refer la comunicãrile noastre on-line. continuã sã-l aºtepþi. însã eu credeam în margini clare. Te evitam. E destinul tãu. curgea acelaºi sânge. l-a nimicit. un strãin va trece pragul casei tale. trebuia sã-i ofer rãgazul necesar singurãtãþii tale creatoare. Mi-am amintit de tãrâmul tãu preferat. M-am îndrãgostit de ideile tale. Tu nu-mi erai doar un strãin. începe hotarul vidului. probabil. nu se mai cere cãutat. Îþi aminteºti ce îmi spuneai? Crezi cã nu ºtiu? Iubirea adevãratã e o iubire delirantã ºi plinã de necunoscute. când am pronunþat numele. aflând motivul deziluziilor mele. „Prostuþo. descris nu doar în cãrþile tale. uneori. Am aflat mult prea târziu. Spaþiul acela se afla dincolo de imaginarul tãu. Nu te puteai opune. Acolo urma sã te duc. A zâmbit. ce sã mai vorbim? ªtiai mult prea bine cã mai aproape de vis ori de iluzie se aflã doar locurile necunoscute. Tocmai terminam de citit una din povestirile tale. Asta te-ar fi îndepãrtat. locuri strãine. ar fi ucis misterul iubirii noastre aproape nepãmântene. Nu-l izgoni. Preferam sã sufãr. probabil. Nu-þi mai rãspundeam la niciun mesaj.Incognito „Dacã într-o zi. când nu mai exista nicio cale de întoarcere. Nu voiam sã par doar o povarã. dupã un timp. la mai puþin de o sutã de metri. Amândoi. dar. erau doar niºte figuri stilistice. n-ai sã reuºeºti sã-l uiþi. dacã privirea lui va întârzia mai mult decât se cuvine. Acel om nu va îndrãzni sã-þi cearã iertare. pentru tine. Nu vroiam sã te simþi sastisit de prezenþa mea persuasivã. în realitatea mea. Uneori. În noi doi. ci simpla amintire a faptului cã eternul existã. Era aici. Aceleaºi sentimente le nutream ºi eu. pentru cã tot ce se ºtie ºi se posedã. de fapt. Vãzduhul de acolo era înþesat cu acele timbre spectrale ce. Nu vorbele mele te-ar fi convins sã ne-ndreptãm spre mal. aflatã în cel mai sensibil loc al sufletului meu. a completat ca ºi cum ar fi împins un cuþit într-o ranã deschisã. Nu eram doar un copil ce se gândea cã aceastã ignoranþã te va face sã mã cauþi neîncetat. Trebuia oare ca într-o searã de august sã înþeleg cã exiºti? Mama m-a gãsit plângând. ªtiam unde e locul. Dar. Iubeam o imposibilitate. Nu îndrãzneam sã-þi recunosc adevãrul. Mã temeam sã nu devin doar o umbrã searbãdã. dacã. e unchiul tãu”. 109 . real sau spune-i cum vrei. Probabil cã nu ºtiai. de felul în care priveai dincolo de aceastã lume. atunci încã nu iubeam doar un om adevãrat. imposibilitãþii de care eram conºtienþi. „Cine-i autorul?”. Absenþa ta i-a distrus toate speranþele. aºteptat ºi râvnit cu atâta ardoare ºi pacoste. chiar ºi pentru o clipã. când se va întoarce. pomenit ºi în comunicãrile noastre. Nu doream sã ºtii. uneori.

acea fetiþã ce semãna tot mai mult cu imaginea copilei ideale din imaginarul meu (ºi când spun „copilã”. absolut totul mã fãcea sã cred cã aceastã fiinþã a ajuns mult prea devreme la maturitate. trãiam senzaþii stranii. te rog sã ignori asemenea gesturi. probabil cã se prelinge în tenebrele reveriei de undeva dintr-o altã viaþã. Feerice sunt doar imaginile focalizate concomitent ºi de o altã privire. spuse ea în timp ce. aplecându-ºi capul. I-am zâmbit ºi. pricepeam esenþialul: fascinant nu e tocmai ceea ce vedem în cel mai direct mod posibil. izbãvit de forþa negãrii. Amintea exalãrile prezente doar în puterea visului. i-am îndepãrtat câteva ºuviþe de pãr. — Aici e locul. Indubitabil. în cele din urmã. Doar cã mâna ta a refuzat un gest atât de banal. m-a fãcut sã-þi înþeleg acceptul. Omul de alãturi. Chiar ºi felul în care gândea. încercam sã mã explic. când þi-am întins mâna. În urma acestui gest atât de familial. Felul în care m-ai privit. i-am zis. tocmai în acea clipã. ce nu reuºisem sã pricep în acea dupã-amiazã toridã: „V-am aºteptat de-o veºnicie!” Deliberat. vreun semn concis ca o mãrturie a stãrilor mele atât de ambigue în acele momente. mi s-a pãrut cã trecusem dincolo de toate stavilele posibile. sã-i ating umãrul dezgolit. de care uiþi.Nicolae Cornescian — Plecãm? te-am întrebat. s-ar fi deschis genunea aproape necesarã. cuprins de o frenezie neînþeleasã. ai refuzat sã mã prinzi de mânã ºi. începeam sã fiu. m-am întrebat dacã începeai sã bãnuieºti cine eram. iartã-mi nesãbuinþa! Rãspunsul ei era la fel de neaºteptat. scrutam împrejurimile de parcã aº fi încercat sã descopãr în vreun cotlon tainic. a oftat prelung. mi-ai spus… — Elza. 110 . nepoata m-a privit drept în ochi. M-ai precis. uitând sã adaug particularitatea decisivã a sufletelor noastre: „distruse”. atunci când te trezeºti. fata ºi-a închis ochii. comportamentul ei. de tot ce definea teluricul ºi cãpãta aspectul nemãrginirii. Mi-am permis. mi-am dat seama cã am greºit: am sãrutat-o pe frunte. apoi a rostit ceea ce m-a pus pe gânduri. modul în care se exprima. totuºi. — Elza. Era ca ºi cum. pentru prima datã. Nu te puteai opune. Cu o aviditate de nedescris. de fapt. cum era ºi fãptura ei. undeva în apropierea lizierei. între noi. am gândit. m-a apucat de încheietura mâinii stângi ºi. induse de patetismul cuvintelor auzite. — Elza. „Aici e spaþiul sufletelor”. întrucât acel melanj indefinibil. Pãrul ei iradia un iz bizar. pentru o clipã. iluminate de o prezenþã atât de misticã ºi de incredibilã. Îmbrãþiºându-mã. Pentru mine ea nu mai era doar un copil.

Mã temeam sã mã apropii mai mult decât mi se permitea. Îi scriu noapte de noapte. Undeva. am glumit. De aceea te iubesc atât de endemic. pe acest pãmânt. a continuat atât de neaºteptat. Înþelegi? — Înþelegi? te-am întrebat ºi am aruncat triunghiul de sticlã tocmai acolo unde îi era locul: în fluviu. — Iubesc un singur om. — Ai citit prea multe cãrþi. un zãgaz vãdit. în primul rând. Trecusem de perioada poveºtilor. Iubesc cu adevãrat. Nu cred în fantasmagorii.. o ºoaptã. dar cred în mister ºi în forþa sa de a schimba vulgaritatea acestei lumi. privind în zare.. Nimeni nu se putea opune râvnelor mele. Simþeam cã nici nu mai puteam sã-i mai spun pe nume. Aici era ºi ea. Apoi. Mai degrabã. Rãmas pe mal. „ªtii cât de multe-ndur? N-au fost ºi nu vor exista atingeri. iubesc o idee. impus de mintea mea cu un scop precis: refuzul oricãror dorinþe ori sentimente neadecvate. fata mi-a întins aripa de sticlã ºi m-a întrebat de ce acel obiect era atât de rece. S-a aplecat ºi a scos din apã ceva transparent. ºtiu cã nu putem cunoaºte absolut totul. Aº fi vrut sã-þi spun ceea ce gândeam.Incognito am în vedere. Apoi… tãcerea ta distrugãtoare. Îi povestesc totul. dar. un semn tastat chiar din greºealã. acel suflet strãin ºi atât de singuratic. amintea o aripã de pasãre. încerca sã mã lãmureascã. îmi rãspunde mereu. periplului. — Aici e plin de ºerpi. adãugã la fel de nostalgic: Înþelegeþi de ce aceastã aripã e atât de rece?. Pentru cã ºtiu sã rabd. acel copil mi-a arãtat nu doar cãrarea ce ducea chiar dincolo de realitatea mea. situat la hotarele visului. începea sã-mi explice de prezenþa acestor obiecte. Eram aici ºi asta era cel mai important. aproape imposibil. cu o singurã excepþie: aceastã realitate atât de ºtearsã. sã sufãr. Oftã prelung. Ignorându-mi replica. Ai fi putut sã-mi auzi bãtãile inimii vibrând la unison cu inima ta. — Se spune cã pescãruºii mor în cer. Era clar cã nu aveam niciun rãspuns ferm. Alãturi de tine respiram tot mai greu. filtratã de aceste sticle stranii. aspectul frigiditãþii). ªi atunci ai fi înþeles totul. pas cu pas. indiferent de spaþiu ºi de timp. Însã ea nu m-a ascultat.” N-am îndrãznit. dupã formã ºi mãrime. mã purta printr-un labirint complex al necunoscutului. Doar un cuvânt aºtept. Abia când mi s-a alãturat. Mã temeam cã umbra mea îþi va pãta sufle- 111 . ciudat. Iubesc o incertitudine. o lãmuream cã nu aveam nevoie de peripeþii deºarte. totuºi. Simt cã ne aparþine poate chiar totul. zise. existã tocmai acea persoanã ce îmi suportã toate suferinþele. Copila fãcu o pauzã. sensului ales. ignorând. însã. ªi el. ceva ce. sã nu doresc decât privirea ta.

Nimic nu ne mai aparþinea din tot ce doream. Bizar e cã tocmai aceºti strãini îþi confirmã cele mai tainice gânduri. Închega 112 . îmi ziceam. imprimate pe pânza lichidã a cerului? Probabil cã acest amãnunt nu þi-a stârnit nicio curiozitate. subterfugiile ce nasc suferinþele de nestãvilit. neostenit strãbatem itinerariul timpului. Cu tãcerile noastre ºi cu lacrimile ce peste noapte sar fi preschimbat în mãrgãritare de rouã. — Unii oameni. alãturi îþi rãmân doar pentru câteva clipe. încetinea treptat. Ai observat cã ºi pescãruºii pãreau doar niºte pete cenuºii. Dar eu ºtiam cã în acea searã. — Fiica mea. Doar aºa putea începe apusul. noi nu ne-am oprit doar în dreptul acelui estuar. se ivesc atât de spontan. temându-mã sã nu înþelegi totul. diluatã de acel aer atât de insuportabil ºi purtate pânã la deschizãtura estuarului. sufletele noastre ar fi sângerat. în privirile noastre. nu-mi spunea absolut nimic. de nemãrginire ºi timp iluzoriu? Nu vedeai cã malul era lipsit de urmele paºilor noºtri? Poate cã nici nu eram acolo. în gândul ºi în visele tale. dar te fereai sã recunoºti adevãrul. desprins de orizont. prelungã ºi azurã. De ce ai privit în adâncul sufletului strãin? Spune-mi. ne era interzis. Chiar ºi acel fluviu. gândeam cã în sufletul meu dospea altceva. de-acest pustiu fluid. sã nu plângi niciodatã. Erau douã pete prelungi. Alãturi de tine… Dacã s-ar fi atins. ca o ranã de cer. Voi rãmâne aici. Cum. îmbrãcau forme posibile ºi atât de prezente. gândeam. închegau în ceva material. Vor rãmâne pete. aveai perfectã dreptate. ceva mult mai profund. nici felul în care mã priveai uneori. — Cu toþii. Noi ne-am oprit la marginea destinului nostru. iar pe apã ar fi rãsãrit pete de luminã rubinie. Însã. — ªtii cã ºi eu m-am gândit cât de plãcut ar fi fost sã am un asemenea tatã? m-am confesat. Observai cã pe oglinda apei tremura doar o singurã umbrã? Umbra noastrã comunã. amprente eterne în amintirea ta. Probabil cã înþelegeai totul.Nicolae Cornescian tul atât de strãveziu. lipsiþi de forþa împotrivirii. de ce? Nu ºtiai cã acel gol putea fi umplut doar cu umbra sufletului tãu? Cum de îndrãzneai sã-mi vorbeºti de umbra mea lichidã. Tot ce râvneam. glumeai tu. inexplicabil ºi atât de straniu. doar umbrele noastre rãmâneau în nemiºcare. Probabil cã nici nu se cerea sã fim prezenþi acolo. era imposibil. Erau doar niºte suflete ce pãrãseau visul. ai schimbat sensul vorbelor mele. unite într-o singurã formã. dar lasã amprente dureroase. Nu-mi pot explica de ce toate umbrele se miºcau. pete de vãzduh reavãn pe braþul ºi pe umãrul tãu. de fapt. — Întinde-mi mâna! te-am rugat. încercam sã înlãtur liniºtea mormântalã.

Incognito
într-o singurã lacrimã, chihlimbarie; o lacrimã pe care nu puteai, n-aveai cum s-o observi. ªtiai totul, dar te fereai sã-mi recunoºti. — Când ai înþeles? te-am întrebat. — Când mi-am cerut scuzele de rigoare, cãci uitasem numele tãu, numele adevãrat. Când o lacrimã þi s-a prelins pe obraz… „Incognito!”, ai adãugat, „nu uita cã tu nu eºti doar un cãlãtor anonim prin acest spaþiu. Tu, de fapt, strãbaþi un timp imposibil, un destin nefiresc”. A urmat o strângere de mânã, ca între doi prieteni apropiaþi. Nimic mai mult. Absolut nimic. — De ce eºti atât de rece? m-ai întrebat. N-aveam nevoie de alte cuvinte. Rãspunsul era clar. Am privit înspre fluviu. Bãnuiai câte aripi de sticlã se aflau acolo? Doar în prezenþa ta se putea petrece o astfel de scenã: valurile au scos la mal un acvariu închis ermetic ºi umplut cu fluturi albaºtri. — Din adânc, spuneai tu. — Din înalt, te contraziceam. Exista vreo cale de mijloc? Un singur om ºi douã feluri de a iubi. Nu-mi imaginam sufletul ca pe ceva înaripat, întâlnit în cãrþile recomandate. Însã, ºtiam cã sufletul meu avea douã umbre. De nuanþe apropiate: azurul celest ºi vernilul marin. Iar între aceste alungiri fragile, ca pe o membranã de sticlã, tremurau niºte lumini violacee, se zbãteau. — Pescãruºii mor în cer, ai silabisit. — E atât de pustiu pe acest pãmânt! — Trebuia, m-ai întrebat, trebuia sã fii tocmai nepoata mea? — Trebuia, þi-am rãspuns, trebuia sã-þi fiu Incognito. Nu ºtiu de observai… Nu! Nu vedeai. Tu nu mã vedeai toþi aceºti ani. Însã acum, când trebuia sã plec, când rãmâneai singur ºi închideai ochii, de undeva de nicãieri, revenea imaginea chipului meu. Vezi cât de stranie e aceastã iubire? Între douã inimi s-a spart o clepsidrã. Între douã destine curge un timp strãin. Tu ai ales ultimul din toate drumurile posibile: cel de nisip. Mie mi-a rãmas doar sticla: geamuri ºi oglinzi ce pãstreazã luciul privirilor tale, þin minte contururi bizare, mâini ce se ating doar pe suprafeþe plane, tot ce putea fi dacã ai fi înþeles cã închipuirile tale, de fapt, îmi reflectau realitatea. Eram o parte din visul tãu. Eram doar o umbrã. Atât de fragilã ºi atât de fireascã; desprinsã, probabil, de sufletul tãu strãlucitor. Eram totul. Tot ce doreai. Dar, de ce, spune-mi de ce, de ce trebuia sã fii tocmai unchiul meu? Am îngenuncheat în faþa ta. Îþi aminteºti? Te-am rugat sã-mi întinzi mâna. Ai refuzat. I-am sãrutat numai umbra, acea patã de forma aripii ce tremura pe nisipul de nuanþe sângerii.

113

Nicolae Cornescian
— Elza, mi-ai spus, nu te voi ierta niciodatã! O voce strãinã te chema dintr-o depãrtare incertã. Probabil cã era mama mea. Nu ºtiam. Nu înþelegeam. Nu mai înþelegeam absolut nimic. Ecoul valurilor era mult prea puternic, iar aripile, acele aripi de sticlã, erau atât de reci. Tot mai reci. Poate cã vei primi ºi alte mesaje. Poate le vei citi, ori, poate le vei ºterge ºi nu vei înþelege cã într-o zi am întâlnit un om minunat. Exista un loc pe acest pãmânt, un singur punct în care drumurile noastre s-au intersectat. Timpul, însã, timpul ne era strãin, interzis, blestemat. ªtiam mult prea bine: noi nu eram nãscuþi pentru aceastã viaþã. Ne rãmânea o ultimã oprire: veºnicia. Nu mi-a mai rãmas absolut nimic. Noapte de noapte, în faþa calculatorului, ascult toate sunetele posibile, izvorând din cele mai tainice unghere ale acestei lumi. Poate chiar ºi din lumea de dincolo. Aud valuri ce se sparg de eternele stânci, zbateri de aripi ce ating oglinzile întunecate ale apei, mii de ecouri amintind paºii strãini, îndepãrtându-se de maluri necunoscute. Aud totul. ªi, uneori, când toate aceste reverberaþii se retrag, lãsând loc tãcerii, adeseori, în cel mai obscur cotlon al închipuirii mele, se aude ecoul respiraþiei cunoscute. Probabil cã totul se petrece undeva în preajma mea. Aici. În aceastã casã. Tocmai la acea distanþã pe care ne-o interziceam întotdeauna. ªtiu cã ea mi-e alãturi. Încerc sã-mi reþin respiraþia, dar prezenþa ei conferã aerului izuri edenice. Mã obligã, pur ºi simplu, mã obligã sã respir. Încã… sã respir. Primesc zeci de mesaje. Noapte de noapte. Refuz sã rãspund. ªtiu cã într-o dimineaþã de august voi primi tocmai rãspunsul ei: „…însã eu team iertat”.

114

Proza

Dumitru Hurubã

Neamuri de decembrie

Ah, decembrie, Bacovia, Te uitã cum ninge decembre, Nicu Alifantis – ah-aaah-AH!!! S-apropiau sãrbãtorile iernii ºi conveniserãm cu nevastã-mea sã nu ne mai certãm aºa des, mãcar în ultima perioadã a marelui Post de Iarnã. În consecinþã, ne certam destul de rar, iar când o fãceam, nu cred sã fi aflat mai mult de-un sfert din populaþia cartierului, fiindcã nevastãmea ieºea pe balcon ºi începea sã þipe: — Asasinule! Sãriþi, oameni buni, cã-mi bagã cuþitu’, mã omoarããããã...! Mã omoarãããããã! Cum-cum? Ei, Doamne! cum sã rãmân indiferent la un asemenea þipãt disperat? Sigur cã îi sãream în ajutor îndemnând-o: — Mai cu viaþã, dragã, mai cu viaþã! Ce e cu þipãtul ãsta anemic? Parcã a-i fi rahiticã la minte… Nu eºti convingãtoare deloc!… Vrei sã urlãm amândoi? Hai: unu, doooooi-trei! Adevãrul e cã nu mi-a trecut, încã, prin minte s-o ajut efectiv, considerând cã ar fi putut rãmâne cu vreo neputinþã, iar femeia la casa omului este, aºa cum se ºtie din vremuri imemoriale ºi chiar biblice, un ceva fãrã de care viaþa poate deveni anodinã, tristã ºi culminând cu dorinþa de… Mã rog, sã nu-i spunem chiar apocalipsã, însã disperare, prag de sinucidere, azil politic în Afganistan sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar trebuie sã precizez ºi cã – ea din sãptãmâna Crãciunului, sau joia? – am ieºit dupã ea pe balcon cu gând s-o arunc de la etajul ºapte. ªi, cât de nervos eram, aº fi fãcut gestul – iresponsabil pânã la urmã – însã m-am oprit din douã motive: întâi, fiindcã nu voiam sã-i nenorocesc pe niºte colocatari care se înjurau fermecãtor ºi conºtiincios la un ºeptic american în faþa blocului ºi n-am vrut sã le stric relaþia cu Dumnezeu, relaþie pe care, în momentele-acelea premergãtoare unui asasinat, le consideram armonioase. Ei, dacã vecinii ar fi jucat ruleta ruseascããããã, alta ar fi fost situa-

115

Dumitru Hurubã
þia… ªi doi, pentru cã nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teologie cu mine, acum cucernicã faþã bisericeascã, spunându-mi confidenþial cu o zi înainte: — Bãtrâne, Domnu’ sã te binecuvânteze! — Amin! am rãspuns în calitate de berbec. Ei, oaie am fost când am pãrãsit turma Domnului – acum sunt oaie emancipatã, adicã berbec… Iar cucernicia sa a continuat: — Fiule, îmi dai o sutã de euroi, ºi-þi implementez un prohod trãsnet! Þi-o trimit pe Malaghenia în Rai fãrã stagiaturã în Purgatoriu, sau test-grilã la Poarta Raiului... — Cât, mã, Puiule? 4 milioane, mã? Ai tu sufletul ãsta, mã? — Bãtrâne, nu te lua dupã veºmântul meu: sutana e sutanã, iar viaþa e viaþã… — Am înþeles, da’, Doamne fereºte! – n-aº vrea sã rãmânã Grãdina Domnului fãrã suflete! am exclamat temãtor. Doar o ºtii pe nevastãmea… — Tomna’ d-aia… Mã rog... Apoi, unul dintre jucãtorii de ºeptic era tatãl a treisprezece copii pe care îi rânduise Dumnezeu ºi Revoluþia din '89, de când nevastã-sa se aflã în concediu de maternitate fãrã întrerupere. În prezent i se întocmeºte dosarul pentru Guiness Book, fiind gravidã, iar ginecologul de familie prezicându-i cel puþin patru gemeni. Mulþi au zis cã nu-i normal. Medicul. Dar, e Decembrie, e…, A prins promoroacã ºi clampa – era sã scriu clanþa – neveste-mi, însã la ea nu se întâmplã acest fenomen, poate doar la –2730K. Însã e puþin probabil, drept care e periculos sã alunecãm spre doleanþe zadarnice… Deci ultima datã ne-am certat cu Malaghenia din cauza neamurilor, pentru cã ne-am pomenit cã noi nu avem, nu ne viziteazã nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneazã nimeni ºi, în general, pentru cã suntem atât de singuri, încât ne-a cuprins nervozitatea, disperarea ºi spaima pânã ºi de Uniunea Europeanã ºi International Monetary Fund de care Fund depindem oriºicâtuºi... Apoi au venit reproºurile reciproc dezavantajoase, iar de-aici pânã la istericale ºi jigniri n-a mai fost decât un pas mic pentru un om ca nevastã-mea, pe care ea l-a ºi fãcut rapid. Pânã la un punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut de unde ºi nici rãbdare, aºa cã i-am strigat: — Auzi, doamnã, în definitiv, dumeatale ce neamuri ai?

116

Neamuri de decembrie
Trebuie sã spun cã, inclusiv în momentele de vârf ale certurilor noastre, când o cratiþã sau sucitorul pot avea conotaþii extraprofesionale, dãm dovadã de respect reciproc, adicã evitãm sã ne tutuim. Dar atunci astea sunt detalii lipsite de interes ºi importanþã. Esenþialul rãmânea lipsa neamurilor, adicã, la toatã lumea mai venea cineva, chiar de la þarã, mai aducea un lãptic, un curcan, o poalã de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibãr... La noi, nimeni-nimic! Însã, pânã la urmã, tot scotocind prin arborele ginecologic – cum spune analfabeta de Malaghenia, dãdurãm de niºte rude ºi le-am scris pe loc o scrisoricã duioasã cum cã, deoarece am rãmas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragã inimã, chiar dacã în momentalul de faþã o ducem cam prost din cauza tranziþiei ºi a devalorizãrii leuþilor personali. Dar oameni suntem ºi gãsim noi ceva sã ciugulim douã-trei zile. Adicã, am bãtut ºaua spre ceva produse zootehnice ºi, în acelaºi timp, spre durata vizitei, aluzie din care ei trebuiau sã priceapã cã vizitele, cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai plãcute. Contrar tuturor aºteptãrilor noastre, neamurile au sosit dupã trei zile, aproape de ajunul Crãciunului... — Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am scuipat repede în sân), iar ea e mãtuºa voastrã Parmenica, a fãcut prezentãrile un ins care aº fi jurat cã nu trecuse vreodatã prin judeþul nostru de baºtinã, sau cã ar avea altceva în comun cu noi, în timp ce nevastã-sa avea un cap semãnând biniºor cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu ºtiu de ce alcoolic, dar aºa mi s-a pãrut… În momentele urmãtoare, printre picioarele lor ºi-a fãcut apariþia o javrã cu figurã de maidanez þinut în ploaie, chestie care m-a bucurat cu rãutate pentru nevastã-mea care nu iubeºte de loc câinii. În consecinþã, nu m-am rãbdat sã nu exclam: — Uay, ce cuþu fain! Nu i-l donaþi Malagheniei? Nevastã-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înþeles… — Cum-cum? au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fereºte! Nici vorbã! Rexy e sufleþelul nostru, e fiinþa care ne îndulceºte viaþa zi de zi, ºi-i de-o inteligenþã pur ºi simplu genialã… Dotat cu fler, patrupedul ºi-a dat seama repede de antipatia Malagheniei, aºa cã a început sã latre la ea cu o înverºunare care mi-a adus aminte de colega noastrã de la serviciul „Dealuri ºi pajiºti” când nu era trecutã la primã. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai putut înþelege decât prin semne, comunicare cam deficitarã, din moment ce unchiul Haralampy, în loc sã intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mãtuºa Parmenica a priceput lesne cã nevastã-mea era, de fapt, o vecinã ºi-i tot fãcea loc sã plece... Pânã una-alta, javra a sfârtecat o bucatã din

117

am zis gândindu-mã la câte catastrofe s-au abãtut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor ºi de care au trecut.. — Sunt foarte vioi. am gândit noi cât de cât veseli. credeam noi. undeva prin Retezat sau. pentru care a fost lovit brutal cu polonicul de cãtre 118 . Parmeni dragã. a aprobat mãtuºa Parmenica. Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy spunând: — Hai.. ne-a lãmurit unchiul. — Mare noroc. trebuie doar sã ºtii cum sã-l tratezi. sã facem ºi noi ceva dacã tot am venit la copiii ãºtia. prin mangrovele australiene. un suflet ca oricare dintre noi. chiar dacã acestea au lãsat urme de neºters în unele cazuri. — Sigur-sigur. pentru cã atunci ne aflam sub ocupaþie strãinã – ne-am dat seama cã nu eram decât niºte amãrâþi de diletanþi în comparaþie cu ei.. de fapt. miºcând mobilele din loc. mai eram liberi ºi teferi. scoþând uºile din balamale ºi înfãptuind. minunându-ne de inteligenþa ºi inventivitatea nepoþeilor în ceea ce privea distrugerea bunurilor din apartament. Am citat dintr-un discurs al vecinului de la „trei” la o adunare generalã a Asociaþiei de locatari. am început sã ne bucurãm din tot sufletul cã. caz mai aparte. Dragii de ei. foºtii stãpâni ai casei. pe lângã care postdecembrismul era o „nenorocitã de anexã a materialismului dialectic infestat cu ceauºism multilateral dezvoltat”.. Cel puþin aceasta ne era convingerea. fãrã ca medicii. Aºa da. i-am zis când am vãzut cã începe sã miorlãie..Dumitru Hurubã rochiþa de lamè a Malagheniei. liniºtindu-se brusc sub masa din bucãtãrie. în timp ce pe uºa rãmasã deschisã au nãvãlit trei arãtãri cãrora nu le-a trebuit decât foarte puþin pentru a întoarce toatã casa pe dos.. — Sunt nepoþeii. Ca atare. noi – de fapt. cea mai mare reformã din istoria cãsniciei noastre. Am privit cu alþi ochi atât nepoþeii cât ºi javra dispãrutã în proporþie de trei sferturi în oala cu sarmale pusã la rãcit lângã frigider. La urma urmei.. mare noroc. nu e decât un dobitoc. murmura unchiul Haralampy din când în când. Unchiul ºi mãtuºa erau oameni practici: în câteva minute.. activitate însoþitã de îndemnul mãtuºii: — Buni-mamã! Buni-mamã! Aveþi grijã sã nu stricaþi ceva. — Nu înþelegi nimic. Ne ºi miram cum de putusem trãi atâþia ani fãrã sã ni se întâmple o mulþime de nenorociri. datoritã gravei neglijenþe a organelor menþionate. se mai schimbã viaþa. cum ar fi tornada în care tocmai intrasem. procuratura ºi vreo ordonanþã de urgenþã a guvernului sã ne fi izolat într-o rezervaþie.

. — Pãi. unele chiar forma. nu mai poate fi considerat bãrbat. vom dormi pe jos. stând seara la cinã. nimic nu mai era la locul sãu. plutea maiestuos mirosul de urinã ºi excremente de câine.. Cum-cum? A. asta-i mentalitate comunistã. Când toate lucrurile din apartament ºi-au schimbat locul sau poziþia. pânã o sã ne luãm altã mobilã. sã fie clar!. unchiul Haralampy ne-a spus bãtându-ne pãrinteºte pe umeri: — Dragii mei. aºa cã gândiþi-vã ºi voi la un moºtenitor… — Pãi. acum nu mai sunteþi nici voi tineri. La treabã ºi… 119 .. Am crezut cã nu are rost sã. iar seara. — Trãiþi la oraº ºi v-aþi aranjat apartamentul ca o cocioabã de la þarã. Copii nu aveþi. Mai bine spart! Pânã ºi acest lucru de nimic a trebuit sã-l învãþãm de la nepoþei. uºa de la baie se þinea într-o singurã balama ºi o sfoarã. inclusiv câte un cui bãtut în perete. ªi am rãspuns ºcolãreºte: vaza este un obiect din casa omului care poate deveni incomod în anumite situaþii tot trebuind sã-l deplasezi de colo-colo. ce este o vazã? ne-am întrebat noi... aºezaþi pe podea. în ultimã instanþã. Muþi! Sã fi trecut vreo trei ore? S-ar putea. funcþie dupã care a tânjit timp de patru legislaturi. într-un timp record. dacã am fost tot singuri.. Dar ce sã mai discutãm.. cu lumina stinsã. dragilor. unchiul Haralampy a ordonat: — ªi-acum. ne amuzam cu sadism auzind cum sar purecii câineºti pe ziarele întinse pe jos. — Adicã. În preziua terminãrii vizitei. Nu ne îndoiam cã natura-mamã ne trimisese niºte rude cu statut de unicat ºi de care eram mândri. iar noi. dacã nu miroase a þigarã. ªi. toatã lumea la treabã – sã facem ordine pe-aci! În trei zile apartamentul nostru ajunsese de nerecunoscut: douã geamuri sparte. nici vorbã de vreun semn de nebunie. …Nimic nu era bine. am încercat noi sã mai salvãm câte ceva din onoare. peste tot haosul acesta. avem ºi noi socotelile noastre… Sigur cã avem în vedere sã… — Nu. deºi e cam mult dacã avem în vedere viteza cu care se desfãºura dezastrul. covorul persan gãurit în câteva locuri de chiºtoacele unchiului a cãrui devizã este cã: un bãrbat.. dragii de.Neamuri de decembrie nevastã-sa – ºefã de scarã. cum n-are? ne-a privit ea crunt în timp ce aduna cioburile singurei noastre vaze de cristal în care trãsese cu praºtia unul dintre dragii nepoþei. din moment ce uºa de la intrare am schimbat-o cu o bucatã de PeFeLe – e adevãrat cã gros ºi trainic! Insã.. ne-a reproºat mãtuºa.. ne-am gândit. Oricum.

. 120 . inclusiv când ne certãm. uitam: gãsisem rudele pe internet. s-a impacientat Malaghenia: ne daþi ordin sã… avem copii? — Ei.. ca niºte draci în miniaturã. .. ne-am gândit cã ar fi cel mai bine sã-i înfiaþi pe nepoþei. la Ocazii. Decembre. ce ziceþi ? Sunt mari... — Apoi. la drept vorbind. etc.. nu pricep. — Toþi trei ? am strigat fãrã sã vreau. Ehe.Dumitru Hurubã — Adicã. e mai convenabil decât un trio de nepoþei imprevizibili ºi drãgãlaºi. cuminþi. dragã... Iar unchiul completã imediat: Eu..ro. cu Parmenica. Dar.De-atunci. A. Bacovia etc. nevastã-mea se pretinde Antigona ºi sapã toatã ziua gropi în jurul blocului pentru îndeplinirea nu-ºtiu-cãrui ritual mitic. nu se cade sã-i despãrþim. fereasca-ne Bunul ºi Luminatul! pãru speriatã mãtuºa Parmenica. zice ea râzând permanent.

însã eu am sã þi-o spun. Omul îºi asigurase mâna. în pãdure. curge o vale despre care am aflat o poveste. Unii spun cã în nopþile cu lunã ºi pe timp de secetã din pãmînt ies flãcãri verzui care sunt banii pe care evreul i-a luat dracului cu înºelãciune. cã avea carte. Am cãutat ºi eu valea respectivã de care-mi vorbea Linda cea poliglotã. Apa din vale a secat. de a fost cutremur peste þara româneascã. De atunci toatã lumea fuge de locul acesta. Adicã este un loc între ape unde 121 . Evreul a dat faliment. legenda o ºtia din scrierile ungureºti. M-am convins cã-i o legendã. lemnele n-au mai fost aduse cu pluta.Proza ªtefan Jurcã Garajul de pe Valea Dracului 1 Dincolo de garaj. acolo funcþioneazã Garajul cu o vechime de 50 de ani. iar o alta spatele. iar la vale-i spune Valea Dracului pentru cã omul de afaceri lucrase cu dracu sã-ºi scoatã banii. însã treaba cu banii pare sã fie realã. om al dracului? ªi-a pus mâna în faþa ferestrãului ºi gaterul i-a retezat-o într-o clipã. Comerþul este comerþ ºi lumea merge înainte. de buºteni era plinã pãdurea. locul rãmîne plin de pãcate ºi valea rãmîne tot Valea Dracului. Dacã te gîndeºti bine. treaba mergea strunã. Nu o ºtie multã lume. acolo este un loc rãu ºi cine este prins de vrajã cu greu mai scapã nevãtãmat din puterea lui. Oricum ar fi ºi orice s-ar zice. iar banii nu s-au terminat niciodatã. O vale spalã faþa garajului. Oricum l-ar spãla. Ce credeþi cã a fãcut omul descurcãreþ. pentru cã sunt sub puterea dracului. Un comerciant avea un gater. Sunt bani blestemaþi dupã care plînge dracul. iar gaterul nu mai avea cu ce sã funcþioneze. cu banii primiþi ºi-a salvat afacerile ºi s-a cãrat spre o lume mai bunã ºi mai prosperã. Într-un an s-au abãtut necazurile peste lumea de-aici aºa cum a fost ºi anul acesta cu doi ºeptici la urmã. Apa cobora la vale.

cine ºtie. Era nevoie de cadre medicale pentru noul spital de boli pulmonare. Falconeti a avansat pentru cã el spunea lucrurilor pe nume. cu falca de jos ca o lunã rãsãritã pe sfert. Peste un timp. acela înfiinþat de doctorul Rujdea.. pe locul ei au apãrut altele care adunã oameni ºi se învîrt bani. aºa cum era mare lipsã de oameni care sã lucreze la exploatãrile miniere.. eu cel puþin scriind mã simt exonerat de rãspunderea moralã cã n-am fãcut nimic pentru locul pe care am trebãluit mai bine de 30 de ani.ªtefan Jurcã unii au spor la afaceri. ºi acolo se vor învîrti mulþi bani. încã pe atunci nu-i spunea acestei meserii conducãtor auto. apoi pe autobuz. cinstiþi ºi harnici.. o troiþã acoperitã. cum ar veni mai literar. bihoreanul. Înalt. Încã nu s-a oferit nimeni sã întreprindã aºa ceva. probabil cã nici nu mai existã. În urmã cu vreo 30 de ani.. unul a propus ca în faþa noii clãdiri a dispeceratului troleibuzelor sã se ridice o capelã în memoria tuturor acelora care au trudit ºi au pierit ca urmare a faptului cã aceste roþi se învîrt fãrã încetare de mai bine de 50 de ani. a fost promovat pînã la funcþia de secretar de partid. Azi. 2 Falconeti este ºeful secþiei autobuze. Nevasta a ajuns cadru medical la spitalul TBC.. Cineva a încercat sã alunge rãul de pe Valea Dracului ºi a ridicat o bisericuþã care cu timpul a ajuns în incinta uzinei de plumb din Ferneziu. Dar s-a calificat ca ºofer. la fostele bãi. Fusese vãcarul satului. Este o zonã unde s-au derulat marile acþiuni economice. Avea ºi origine sãnãtoasã. S-a angajat la Comunalã. Sã poþi sã aprinzi o lumînare. Vorba unuia dintre vechii directori ai Garajului: „Banul e o micã roatã / Care-nvîrte lumea toatã! “ Mica roatã face parte dintr-un angrenaj universal care învîrte lumea dupã cum îi este scris. sã poþi rosti o rugãciune la vreme de rãspîntii ori de aducere aminte. era doar o umbrã. ar da un aer de sfinþenie locului atît de înfricoºãtor numit Valea Dracului. dupã jumãtate de secol. un cuplu model de tineri de la þarã. Doar Garajul a rãmas pe vechiul loc. mai întîi a lucrat pe cisternã. deºi marea platformã industriala din est s-a dus de rîpã. niºte pereþi igrasioºi ºi plini de funingine de la coºurile fabricilor. mãsliniu. unde momentan se învîrt autovehicolele alimentate electric. nevasta taxatoare. Nu ar fi cine ºtie ce. Acest fapt ar umaniza lumea. nu era mai mult decît o ruinã. cînd am vãzut-o ºi eu. aºa. ciurdarul. Ba. deºi. el spunea cã autobuzele noi 122 .. Nu îi dãdea aºa de mult cu trãiascã. dincolo de drumul spre Ferneziu s-a ridicat o nouã platformã industrialã. aºa cum am vãzut cã au minerii pe Valea Roºie la o intersecþie de strãzi. el ºofer.

Mãcar în viitor sã ni se promitã cã va fi mai bine. Adicã nu se cuvine ca el sã se arate mai sus decît ºeful de secþie. de acum. ci cît sã nu crape de foame. Nu sunt piese auto. dar în afarã de mai mult. cum îi spune el la inspecþia de dimineaþã. Îi ºtiu de fricã. unde studiaserã toarãºii din aparatul superior de partid ºi de stat. ca tov Harabor ºi tov Chiuleanu. Nici nu încap oamenii în autobuze cînd îi duci sau îi aduci la schimburi. dar Zaharie Zaharel tocmai asta vrea. apoi se calmeazã: — Vorbim la mine în birou. secretarul de partid. de þopîrlan. devenit Cluj-Napoca. Apare Zaharie Zaharel. apoi rapoarte cãtre o. venit de la Centru s-a enervat rãu de tot ºi l-a dat jos din funcþie. A rãmas ºef de secþie.i. cînd oamenii muncii munceau iar burghejii îi exploatau. Falconeti a finalizat „curtea”. Rezultatele nu se aratã. cã de fapt ei asta sunt.. Din halã. Economii ºi iar economii. adicã de la Budapesta ori Koloºvar. Dacã întrebi. Mecanicii ºi ºoferii se ascund din calea lui. urmaºii de azi ai cãruþaºilor de ieri. anvelope ºi acumulatori auto. are mersul greoi. Umblã prin curte cu o bundã pe el. Chestia este cã de cînd s-a reorganizat transportul toate merg greu. adicã cu damigene de pãlincã.s. cum frumos se exprimase un toar㺠ziarist. oamenii sunt la locurile lor de muncã. Falconeti se þine bine în ºa. îl repede. dar politic era cu ciocul mic. fumul de la turaþia motoarelor e tot mai albastru ºi mai urît 123 . ori în centru? Cu birja ori.Garajul de pe Valea Dracului se obþin de la cei din capitalã numai cu „valutã dã Maramureº”. sã arate cã ºeful de secþie trebuie sã-i semneze lui cînd cere producþia ºi nu cînd are el chef. adicã nu le dãdeau salariu cît meritau. ºeful de secþie. mai bine. Îi aduce un bon la semnat. pare distins. 3 S-au întocmit procese verbale. cu autobuzul sau taxiul. A coborît jos pe scara care duce sus. are halat nou. fost prim-topitor la Combinat. lumea tace. Cum se întorceau oamenii de la garã pînã la „otel “. nu devine nimic concret. Curãþenia predominã. ªi ei aveau un program dupã care îºi serveau clienþii în funcþie de sosirea trenurilor de la Satu Mare ori Zãlau. conchide Falconeti. Falconeti. Aºa erau vremurile. ulei de motor. cum s-ar zice între cãruþaºi. De unde ºtiau ei lucrurile astea? Au studiat ba la Cluj. adicã organul ierarhic superior. Nimeni nu are curajul sã spunã ceva. Pe toate acestea Falconeti le ºtia de la învãþãmîntul de partid unde au predat lectori cu multã ºcoalã. burghezo-moºiereºti. ori la Bucureºti ori unii la Moscova. ªi tot aºa a continuat sã combatã Falconeti pînã ce un to’ar㺠de sus.

nici nu mai auzise de mult expresia asta. Nu aveau astîmpãr. poate doar laboratorul de la uzina de apã sã fi arãtat mai bine decît secþia de reparatii. uzinã veche cu duºumele gãurite ºi cu garduri sprijinite de grãmezi de ºpan ruginit. Coborîrã cîte unul pe uºa din faþã. Pe þeava de eºapament cuplatã la un furtun izbucni un nor toxic ºi albicios. beton pãtat cu scurgeri de la baia de ulei. Apoi autobuze cu roþile desfãcute suspendate pe cricuri. avea un aer teatral cu care se afiºa vrînd sã parã un bonom. sã vadã de ce are nevoie. Cãlin îºi aminti de Electrotimiº pentru cã acolo simþise noul mai mult decît la Înfrãþirea din Oradea. Ce se poate vedea într-o secþie de reparaþii auto? Canale placate cu faianþã. avea un pãr negru ca pana corbului. explicã unul dintre revizorii tehnici. Voia probabil sã exprime o clasã de pregãtire tehnicã superioarã. Pe pereþii uneia dintre sãlile secþiei un panou cu unelte executate cu forþã proprie: ciocane. zgomotul se prãvãli ca un morman de pietre dintr-o carierã de piatrã. Nu pãrea sã fie natural. unul examinã o pernã de aer. Poate era o chestie de etichetã. intrarã în Sala de ºedinþe. frumos dat pe spate. ondulat chiar. ªeful de secþie. pile. oameni trebãluind sub burta neagrã plinã de þevãrii ºi mecanisme. Cîþiva îºi aprinserã þigãrile. la sem- 124 . Existã un singur furnizor. Magazionerii se plîngeau cã duc lipsa acestor perne. tot aºa. Urcã în birou.ªtefan Jurcã mirositor. el umblã noaptea sã porneascã motoarele pe timp friguros. Ce bon sã-i semneze? La ºedinþa operativã a tãcut mîlc… Da. Îl cheamã la el pe Zaharia Zaharel. bine dispuºi. La ce i-o fi trebuind o îmbrãcãminte aparte pentru a putea fi deosebit de cei care munceau acolo. în hala nouã. un colãcel din cauciuc negru. aºa cum are el. el face foc sub baia de ulei a autobuzelor sã nu se întãreascã uleiul motor ? Autobuzul cu absolvenþi se opri în dreptul halei noi. Veni cineva cu un bon de consum la ºeful de seþie. unde fãcuse practica de an nu vãzuse atîta dorinþã de a exprima prin semne ceea ce robotesc oamenii care deservesc parcul auto. Mirosea a ulei ars ºi a oxid de carbon. cã oamenii se cunoºteau între ei. Avea la buzunarul din stînga al halatului o bucatã de textolit peste care erau înfipte cîteva pixuri. Directorul general avea o minã veselã. Cineva turã un motor diesel. negre ºi unsuroase în hala veche. ordonaþi. Zaharia Zaharel doreºte o vestã îmblãnitã. etichetã. Nici la Electrotimiº. — Dar ce… crezi cã statul are bani de aruncat sã-i dea ºi lui Zaharie Zaharel vestã îmblãnitã… Ce. ºtiau fiecare cîtã brînzã face ºeful lor. cleºti patent. Probabil cã era cea mai eficientã secþie. burghie etc. cu revizorii tehnici dupã el se miºca preocupaþ de ceva. dupã care.

în faþa librãriei cu standurile ieºite pe trotuar. Pe lîngã pereþii halei erau canalele de vizitare luminate cu lãmpi portative. Pe un perete. FUMATUL STRICT INTERZIS! scria mare. se prezentã bãrbatul. roºu în obraz pãrea mereu vesel ºi bine dispus. Înaintarã cãtre Centrul 125 . de om bãutor de vin. înconjuratã de iarbã domina zona. Sfatul bãtrînilor. Acesta îl expedie rapid. Romi Romicã purta hainã de piele care se potrivea perfect cu pãrul sãu ca pana corbului dat peste cap. culcatã lîngã canalul de vizitare doi muncitori. Deocamdata la neamurile ei… ªi doamna? Doamna se va întoarce la Iaºi. începe serviciu… se lamentã Cãlin. Primirã douã scaune tapiþate pe care le ocuparã sfioºi. Nici o piatrã. îngãimã absolventul. Aveþi unde sã locuiþi? întrebã Bizantinu. nu ºtiau ce o sã se întîmple. cu vopsea roºie pe un panou atîrnat deasupra maºinilor. ocupat de douã dame ºi un mascul cu pãrul rar ºi castaniu rãsfirat într-o parte peste fruntea mare deasupra unei feþe senine. Privirã la cãrþi. Citea cu atenþie repartiþia pe care i-o înmînase Cãlin. Cãlin Drumeagu. lumina zilei. rãspunse absolventul. dupã Sfînta Paraschiva. iar în niºe luceau tuburile de neon. la aprovizionare…. Statuia lui Vida Geza. Era o miºcare de neimaginat ºi mult zgomot.Garajul de pe Valea Dracului nat. Se oprirã în Centrul nou. tot cu vopsea roºie scria mare: „Conducãtori auto! Din benzina economisitã sã lucrãm o zi pe lunã!” În jurul unei anvelope mari. parcã anume sositã sã înveseleascã lumea din jur. Ilie Bizantinu. mirii anului 77. ªeful de personal îl însoþi la parter indicîndu-i un birou minuscul. ªi-a terminat concediul… În luna octombrie. pãrea coloratã ca într-un pastel de toamnã. Sana rãmãsese la uºa biroului. pleacã la noapte. desfãceau cu o cheie tubularã prezoanele. apoi constatarã cã Centrul nou se termina deja în dreptul Palatului administrativ. supravegheaþi de maistru. Se pregãteau sã facã o panã. Daa… am înþeles. o chemã înãuntru. O sã te repartizez la aprovizionare… Piatra de încercare…. Sã mai aºtepte.

. — Mergem la film ? Eºti nebun. Cãlin cumpãrã din mãrunþiº un borcan cu piure de castane. Mergem la Silu. cioburile intraserã în conþinutul pireului.... Ce mare scofalã. citi pe o plãcuþã. — Ce apã murdarã are Valea Sãsarului.. O clãdire masivã. Nu-i mai plãceau ºi voia sã-i ia la purtat... O cotirã la stînga ºi intrarã iar pe strada cu grupul statuar al Sfatului bãtrînilor. Cinema Dacia. cine mai suportã azi douã ore de foºgãialã într-o salã de cinema... — Mare chimistã mai eºti. oxid de plumb ºi de cupru.. rula filmul Corsarul negru. Vezi cã de acum am ºi eu servici. iar strada Cloºca tocmai o traversaserã ieºind de la Piaþa Centralã unde se spãrsese borcanul cu piureul de castane. Sana… Încep sã-mi pierd încredea în tine. nervoasã.. Dar cum vor ajunge înapoi pe strada cu librãria cu standul de cãrþi? Trebui sã întrebe. strada Criºan..ªtefan Jurcã vechi. Mai tîrziu aflã cã pe strada Horea este cimitirul. apoi un turn pãtrat din piatrã galbenã ºi altã piaþã: Centrul vechi. 5 Ajunserã pe o stradã îngustã cu clãdiri cu pereþii scorojiþi. Tribunalul. mînioasã.. arseniu. ajunserã apoi la Piaþa centrala. Nici un peºte nu trãieºte mai mult de ºapte secunde în apa aceasta. sã vadã un film cînd îl poate vedea la televizor? — Atunci. Poate voi avea ºi casã.. Eu am vechime. pantofii de la nuntã.. scãpã borcanul din mâini..... Sana. avea sã afle.. Pantofii noi scîrþîiau. fãcuþi la comandã.. mirosul de usturoi ne anunþã cã este apã rezidualã de la spãlatul minereului de cupru ºi plumb.. Cînd sã-l aºeze în punga de plastic. Nu poate avea omul încredere în tine… N-am vrut asta. ne plimbãm. — Oxidul de fier se vede dupã culoarea roºieticã a pietrelor de pe margine. — Oxid de fier. luã obiectul ºi-l aruncã la coºul de gunoi. Borcanul se sparse. Uite un cinematograf. Înseamnã cã pe aproape este ºi Cloºca ºi Horia.. — ªi tu vrei sã rãmînem noi aici . — În altã parte e mai bine ? 126 ..

— Pînã la urmã tot vom fi împreunã. Ce nevoie or fi avînd ei de acidul sulfuric de la combinatul chimic.... nu-l mai strîngeau. — Mi s-a promis casã în cîteva sãptãmîni.. au un aer proaspãt. cãtre Sala sporturilor încolãcindu-se cãtre Dealul tâlharilor. de care om? De cel ce apare pe ecrane. de cupru ºi zinc. care ne promite „mai mult. Oare nimeni nu vede tîmpenia asta cu care sufocã oamenii aflaþi în somnul de noapte. — Nu se prea înghesuie absolvenþii în zonã......dar pînã te aduc ºi pe tine aici o sã curgã destulã apã pe Sãsar. toate par noi. — Vãd. — Priveºte hotelul Carpaþi.. Una zicem ºi alta fumãm. munþii verzi ºi ruginii. numai a noastrã.Garajul de pe Valea Dracului — Dar sîntem mai aproape de pãrinþii mei. La întoarcere privi fumul de la combinatul chimic coborînd gros ºi compact ca un deal aburos peste cartierul Vasile Alecsandri... Cãlin simþi cã pantofii de mire încep sã se acomodeze la drumul deaici.... gama cromaticã a pãdurii care acoperea munþii din preajma oraºului îl fãceau ireal de cuceritor.. cît de elegant se profileazã pe fundal. — E romantic sã luãm viaþa de la capãt. Minerii ies de sub pãmînt sã respire noxele din atmosfera oraºului.. nici nu ºtiu ce regret. era ora douã noaptea... ce lume e acolo. — De casã o sã-mi fie mereu dor. Hoinãrirã pe strãzi cu lume puþinã. o luminã calmã ºi plãcutã.. — Vezi. — Drept este cã oraºul acesta este cam la capãtul lumii. casa de culturã. O toamnã lungã se instaurase în nordul þãrii.. (Fragmente) 127 .. 6 Noaptea o conduse la garã. piticul bîlbîit. Unde s-a mai pomenit aºa ceva? Grija faþã de om. Dacã stau bine sã mã gîndesc. era luna octombrie a anului 1977. mai bine!” Cîtã vorbãrie ºi cîte fapte numai bunul dumnezeu ºtie.... unde se pune harta în cui.. îºi dorea sã mai apuce cîteva ore de somn pînã dimineaþa. Nici nu mai trebuie a întreba. — Sã avem lumea noastrã.... de colegii de liceu ºi de cei din facultate. Ajunse aproape de sala sporturilor.

László Kovács – Viscol .

dacã va exista. urinã. de pumn. o mai poþi zdrobi cu un papuc. copii.Proza Gheorghe Miron Trup ºi sânge (fragment de roman) Pe o muscã o striveºti cu o loviturã de palmã. În toate e un mare neajuns: trupul fragil al insectei este zdrobit. pe atunci. cu o carte. cu un ziar îndoit sau cu o paletã specialã. oase zdrobite. cu un pantof sau cu un tricou mai vechi. — Cine dracu a murdãrit peretele. iar sângele frãmântat cu carnea neagrã lasã o patã scârboasã pe zid. Telespectatorul vrea asta. cã v-am zis de atâtea ori sã nu mai striviþi muºtele. Aproape cã nu e film american fãrã sânge. cã. unde am fost blestemaþi sã ne ducem existenþa ºi sã înflorim unul dupã altul. de ce sã înþelegeþi!? Atât ºtiþi. adicã. V-am spus sã nu mai lãsaþi uºa deschisã ºi geamul. chiar shit. sângele împrãºtiat peste tot. se utilizeazã o hainã uzatã sau papucul ºi mai rar paleta specialã sau palma. nu. Arma crimei se alege dupã cât de nervos eºti. carne sfârmatã. Cei doi formau o familie fericitã. un roman al scriitorului american multipremiat. Cormac McCarthy. O hiperbolã a crimei la dimensinea Terrei. soþ ºi soþie. Dar oare cine e de vinã? Romanele de succes sunt acelea în care sângele curge în valuri. pãi. acesta e glasul mamei. Îi dãm ce vrea sã vadã. Meridianul sângelui – o monstruozitate literar-artisticã. crima ºi sexul ne þin cu atenþia sporitã ºi cu ochii larg deschiºi? Cu ochii larg închiºi –film artistic cu Tom Cruise ºi Nicole Kidman. A ucide o muscã e o scârboºenie. nu vreþi sã înþelegeþi. în grajd sau unde. spermã. Nu suntem ahtiaþi dupã sânge ºi sex? Nu sângele. dar voi nu. dar voi. Unora s-ar putea sã le placã ºi chiar le plac scârboºeniile. sã þin casa. 129 . cã intrã insectele. Zdrobiþi muºte ºi îmi murdãriþi pereþii!. unde dracu vã credeþi. pânã la sfârºitul sfârºitului. De multe ori. mama dracu’? Toatã ziua mã chinui sã fac curat. sã nu îþi fie scârbã când intri.

o casã. shit. merdre. Eu nu vreau sã fiu grasã. de aceea artiºtii ºtiu sã le dea o formã atractivã. Prãjeala ce a bãgat-o în el dimineaþã. fac sex. cã oricum nu îmi place de tine. — Da’ ce te-a apucat? Sari de la crimã ºi shit la mâncare. — Miroase-i. — Eºti prost. un bar sau vreo groapã unde a curs sânge. miroase! Petliþia i-a bãgat chiloþii în buza bãietanului. dar tocmai de aceea nu îi plãcea. pentru care ar fi luat medicamente ºi i-ar fi trecut.imagini care ne transformã în fiare sau în îngeri. Nu vreau sã devin ºoldoasã. Aceste scârboºenii devin plãcute ºi privim fascinaþi cum oamenii sunt uciºi. fãrã nicio legãturã. nu îmi vorbi mie de sânge ºi crimã ! Simte ce ai lângã tine ! Înfruptã-te! Pãºeºte pe pãmânt. Era o maºinã de produs shit. Nici nu îmi place friptura. ci e vorba de un întreg meridian al pãmântului. iar sângelui curge în valuri . dragã? Tânãra a fãcut o piruietã ºi s-a întins pe spate. anihilându-þi friptura în sucurile gastrice. Ce prostie ! Poate cã una dintre cele mai mari orori ce le putea trãi Bestean era faptul cã el simþea acest shit în propriul trup. tradus la noi cu drace. Nu duci tu o adevãratã luptã zilnicã pentru a face rost de mâncare sã îi dai maºinii? Fatã prostuþã ce eºti! Parcã îþi vãd maºinãria infernalã cum lucreazã zi ºi noapte. sex ºi violenþã nu vom scãpa. sunt sfãrmaþi în bucãþi. pare a fi la îndemâna oricui. eu nu am bãgat în mine fripturã. iar aceasta nu e transformatã în shit?! Toþi suntem niºte maºini de produs shit. pasta execrabilã noroioasã curgea prin maþ în acea clipã cãtre ieºire. cu dureri. E dovada puterii absolute a celei mai ticãloase creaturi care e omul sau e dovada slãbiciunii? — Bestiane. shit. în draci. dar ºi ne elibereazã de venin. Nu reuºea sã scape de blestem. cã mã îngraºã. cã nu îþi va mai plãcea de mine.Gheorghe Miron Titlul aratã cã nu e vorba numai de un locuºor anume. — N-ai grijã. ce ai bãgat-o în tine. la dracu! Dar ce înseamnã shit? Filmele americane ne bagã pe gât shit. uºor. Mai bine ar fi suferit de o maladie rarã. mai lasã-mã! Uite-te mai bine ce ai sub nasul tãu. — Tu ce ai mâncat azi. pentru a seduce individul. imperceptibil. A ucide o muscã. na. nu pe shit american. Aºa însã nu. cu pâine ºi magiun chiar în acea clipã o transforma în shit. — Aºa zici tu? Pãi cum nu e nicio legãturã? Nu se fac atâtea crime pentru mâncare. Nu era ceva dureros. o stradã. 130 . De crimã.

dar poate cã gestul tãu este mai grav. Întunericul trupului este pãtruns de un fir de luminã. E un blestem de care nu poþi scãpa niciodatã. iar secreþiile trupului amestecate cu res- 131 . Un munte de shit. chiar în stradã. sfincterul se despicã dureros. Câtã apã pe Bega ai otrãvit? Îþi place sã stai pe tron sã te uºurezi. Nu conteazã cã nu o faci tu cu mâna ta. De când produci? De-o viaþã. ce ar zice mama ºi tatãl tãu ? Te-ar jeli. inima îþi bate tare. Greºealã fatalã. odatã cu gogoloiul ce iese din maþ. Tremuri. te hrãneºti cu viaþa lui. Ce îþi spune raþiunea ta de om? Te simþi bine cã devorezi o pasãre? Dacã trupul þi-ai fi devorat la rândul tãu de corbi. li s-ar pãrea îngrozitor. Mirosul greu de shit te izbeºte în nãri. simþi cã te umfli. Sã nu ucizi! Iatã porunca supremã. Sigur cã da. tot te umfli în chinurile facerii. dar cu siguranþã vrei sã scapi de gogoloiul ce alunecã pe maþ ºi îþi forþeazã sfincterul. sângele se adunã în creier. îþi dai seama cã problema este foarte serioasã ºi te spintecã un gând înfiorãtor: dacã nu reuºesc. Groaznic. Un fior te ia din cap pânã în tãlpi. Gogoloiul alunecã tot mai greu. de aceea preferi gustul sângeriu al cãrnii. Te bucuri. icneºti. dacã totul se blocheazã ºi voi exploda? Este clar cã de la carnea pe care ai mâncat-o cu pâine þi se trage. Oare familia acelui animal pe care tu îl mânânci cum se simte? Raþiunea ta ce îþi rãspunde sau nu funcþioneazã raþiunea în acest caz? E prea slabã. animal carnivor ce eºti! Ce ai în farfurie? Trup ºi sânge. simþi cã explodezi. ar fi disperaþi cã ai fost mâncat. Te scârbeºte. gogoloiul alunecã. respiraþia se opreºte ai senzaþia cã inima înceteazã sã mai batã. Te copleºeºte oroarea. Nu ºtii ce simþi exact. Te-am vãzut de multe ori. Ucizi pentru a trãi. o bucatã de carne pe care tu o înghiþi pentru a exista. Muºchiul elastic se destinde. fiindcã devorezi acel animal. Sfinterul dã sã se deschidã. cã tu urãºti produsele naturale ale pãmântului. O viaþã ucisã. dar faptul cã eºti o maºinã de fãcut shit nu mai e o minciunã. ce poate fi o faptã mai nemernicã decât asta? Înghiþi cadavre de animale nevinovate pentru a trãi. dar nu ai ce face ºi îl inspiri. stomacul tresare.Trup ºi sânge — Minþi ! — Bineînþeleas cã mint. tensiunea creºte. dar ºi plãcerea. Petliþia a dat sã îºi arunce chiloþeii pe fereastra deschisã. Încã o zvâcnire ºi începe sã se deschidã. de peste douãzeci de ani. cã în urmãtoarea clipã vei da ortul popii. încã un spasm ºi încã unul. Nu eºti obiºnuitã cu fructele ºi legumele. Maþul se zbate în tine. Nu îi schimbase de patru zile.

Musca este una dintre cele mai ticãloase insecte. înapoi. la weceu în grajduri dupã hranã ºi carã pe obrazul nostru. sã îºi simtã propriile urdori ºi izuri fetide. apoi tot la dreapta. iar bãiatul nu avea o paletã în mânã pentru a o omorî. Bestian s-a dus cãtre fereastrã. Musca s-a îndepãrtat din raza lui de acþiune ºi el a sãrit de pe pat ºi a continuat sã o urmãreascã. sã nu mori. Acolo. înainte. atrasã de luminã. pentru a se asigura cã totul e în regulã. sã nu mai exiºti. poate chiar sã o striveascã sau sã se apropie încet. sã-i demonstreze tinerei strategia proprie de ucidere a unei muºte. ci în timp. ci sã fii anihilat ca individ capabil de gândire ºi iniþiativã. Soarele dupã amiezii înfierbânta sticla. ci de ceva natural. Erau trei paºi pânã acolo. A fãcut un pas. decât ca o îngrãmãdire de oase ºi carne în drumul dezintegrãrii. înapoi. sã-þi anihileze personalitatea. iarãºi la dreapta. de dictatorii sadici. Atunci. Musca zbura în toate direcþiile prin aerul fierbinte. O ucigaºã tãcutã. pe shit. urmãrind musca ºi nu i-a dat atenþie fetei. pe hoituri ºi pe alte putreziciuni. fãrã ca sã fie luat în seamã. pe masa din bucãtãrie sau în farfurie cele mai periculoase bacterii ºi 132 . Poposeºte cu picioruºele ei de aþã pe toate mizeriile. cum fãcea de fiecare datã când se dezbrãca. Era pregãtit sã o prindã vie cu cealaltã mânã. sã nu-i împrãºtie sângele pe tifel. Îi duse la nas sã îi miroase din obiºnuinþã. A pãºit pe pat cu un tricou mototolit în mânã. Priveliºtea asupra lumii este grandioasã. specific unei femei tinere aflate în permanenþã în cãutarea sexualitãþii. o esteticã a crimei utilizatã de ucigaºii perverºi. De aceea zborul ei este haotic ºi foarte greu de monitorizat. Amuºina sticla cu trompa. putea sã o prindã vie. Zburãtoarea se ridica pe picioarele din faþã ºi îºi spãla aripile cu picioarele din spate. Bestian a mers în colþul opus al încãperii cu ochii pe ziduri. cã nu era vorba de o boalã. la stânga ºi. se oprise ºi lingea sticla cu trompa. Geamul conþinea hranã foarte utilã. O caracteristicã a muºtei este faptul cã are o privire tridimensionalã a realitãþii. Se zãreau urme de grãsime de la mâinile Petliþiei poate de la ale mamei ei sau cine ºtie de unde. dar în urmãtoarea clipã zburãtoarea ºi-a schimbat ruta ºi a luat-o la dreapta. gata sã loveascã insecta neobrãzatã ce tulbura liniºtea cu bâzâitul infect. De fapt. nu era o ucidere instantanee. brusc.Gheorghe Miron turi de urinã fãcuserã o patã maronie pe pânzã. înaripata s-a oprit pe geam. Zborul zigzagat era foarte greu de monitorizat. iar mâna ucigaºã devine neputincioasã. dar ºi din curiozitate. pânã la o distanþã de braþ. Bestian avea douã variante – sã arunce cu tricoul din mânã ºi sã o anihileze.

pe care îi bãgãm în noi. — Sã nu ucizi? Iatã porunca încãlcatã de diavol! Bestian a prins bâzâitoarea vie printr-o miºcare bruscã a mâinii cu palma deschisã. ucigaºul trebuia sã se murdãreascã de sângele victimei. 133 . sã îi simtã fierbinþeala seducãtoare pe mâini. într-un anumit mod. dar el ºi-a dat seama cã tocmai aici stãtea magia. La începuturi. exact când ea a dat sã îºi ia zborul. de Ion Creangã. Este o nesãtulã. prin respiraþie sau cu propriile noastre degete când ne scobim în nas sau în dinþi. O urmã de deget uman are grãsimi utile pentru o zumzãitoare. El simþea o gâdilãturã în palmã ºi îi dãdea un sentiment de biruinþã. fãrã sã se murdãreascã de sânge. De ce avea o plãcere deosebitã de a ucide muºte. iar zburãtoarele veneau cu zecile pentru a linge cu trompele unsoarea lãsatã de degetele preotului de-a lungul anilor pe marginea filelor. — ªtii care e secretul criminalului. dar urma a doua parte cu adevãrat interesantã. — Sã ucidã. încã de mic copil. A învins. La grãdiniþã. κi lasã ouãle pe ranã acestea se dezvoltã. Bãiatul þinea insecta de aripi. A închis pumnul. sã îl miroase. prin smulgerea capului? Asta trãdeazã o personalitate de dictator sadic. El nu a înþeles niciodatã de ce i se zice degetul mare la degetul mare. încã din primii ani ai copilãriei. de aceea a slãbit strânsoarea pumnului. Musca încerca sã se zbatã. A fost primele informaþii ce i-au ridicat nedumeriri pe care le-a aflat despre propriul trup. În timpurile moderne. ies larvele ºi ne mãnâncã de vii. dar ºi banalitate.Trup ºi sânge viruºi. aºa cum l-a învãþat educatoarea. Exemplul cel mai elocvent este secvenþa cu ceaslovul bisericesc din Amintiri din copilãrie. i-a fost greu sã reþinã toate denumirile degetelor. Problema cea mare a individului a fost chiar asta – crima sângeroasã. când omul îl poate ucide pe om de la distanþã. odatã cu mâncarea. Nu avea altã cale. inutil. Poate bãga în ea orice produs mâncabil ºi redus la orificiul trompei sale. Crima era traumatizantã. Motiv foarte bun pentru dracii de copii de a se distra. crima a devenit magie ºi seducþie. Elevii îl lãsau deschis. Nu voia sã o mai oboseascã. aflatã într-o continuã cãutare de stârvuri ºi prãzi pentru a se hrãni. ucigând zeci de muºte. a introdus degetul mare ºi a prins zumzãitoarea ajutat cu degetul arãtãtor. prin închiderea bruscã a ceaslovului. Ar fi vrut sã îi mai atragã atenþia fetei încã o datã. fiindcã era cel mai mic dintre toate în lungime. dar el ucidea ºi vrãbii ºi porumbei. dragã Petli? — Care e? a rãspuns fata. fiindcã tãia cu sabia sau cu cuþitul.

— Iatã aici ? El a renunþat sã mai urmãreascã musca decapitatã cum se zbãtea inutil pe covor. A aruncat corpul decapitat cuprins de spasmele morþii la picioarele Petliþiei. Bestian i-a prins capul muºtei ºi i l-a smuls. desfãcându-ºi pulpa. Era foarte bine aºa. pe care fata o va consuma de-a lungul vieþii. Nu puteau decât sã îl umple cu energie. Organele îi erau sãnãtoase. numai dacã încercai sã îl atingi cu degetul sau cu limba. — Îþi place. pentru a-i privi sexul fertil al fetei. cumpãratã din hipermarketurile occidentale împrãºtiate prin oraº. dar nesãbuinþa vieþii va fi prea mare. Nu erau rezultatul unui trup bolnav. Bãiatul îºi simþea ºarpele dintre picioare zvâcnind în capcanã. Viruºii ºi infecþiile îi vor copleºi celulele. zi de zi. maladiile vor fi trezite. nerespectatã nici de diavol. surogat. sã-i trimitã semnale creierului pentru a-i atrage atenþia de pericol. κi cãsca puþa rozalie cu degetele. prin fiecare gest necugetat. dupã ce ºi-a ridicat un picior pe canapea. cu fiecare înghiþiturã de hranã chimicã. Îi amintea cã trupul îi era tânãr ºi plin de viaþã. energiile ºi bucuria de a trãi vor fi prea puternice. i-a spus. — Îmi place aºa! Era sânge menstrual amestecat cu sucuri vaginale. dar tocmai asta îi plãcea. — Ce zici? Petliþia a rãmas cu piciorul ridicat. dar încet. Nu. Bolile zãceau deocamdatã tãinuite în trup. Numai în teorie. carnea era fragedã. Cu siguranþã cã la vârsta ei fata nu era mãcinatã de racile ascunse. iar sângele neinfectat cu otrãvurile maladiilor. printre pulpele desfãcute. Ce putea fi scârbos în secreþiile amestecate cu urinã pe chilotul unei fete? Dimpotrivã. încet. Trupul va încerca sã reacþioneze. — Iatã ofranda ! Ceea ce spusese fata despre chiloþeii ei murdari cu acel îndemn pervers era tulburãtor. era ceva provocator ºi pervers ºi tocmai asta îi trezea forþele obscure din trup. Puteai gãsi acolo bacterii ºi substanþe de toatã frumuseþea. lunã de lunã. iar în contact cu aerul îi conferea o culoare maronie. Fata nu va da atenþie 134 . iar unghiile false îi smintiserã pieliþa finã de sub labii ºi-i producea o senzaþie plãcutã.Gheorghe Miron Sã nu te murdãreºti de sânge! iatã porunca diavolului. Vibrau. Petliþia avea chiloþii pãtaþi ºi i-a arãtat printre labii un lichid maroniu ce se prelingea încet.

nevasta lui Zeus sau Diana. dintr-un organ sau altul. cât mai mulþi oameni bolnavi ºi cât mai puþini doctori. pacientul era important. cine dã atenþie bolii cât e tânãr ºi în putere. — Domnu doctor. unei înþepãturi la ficat sau la ºold? Sã fim serioºi! Când ai fãcut ultimele analize medicale? Vai. iar perspectivele sunt sumbre. în afarã de medic. Gest fatal. ªapte miliarde de guri hãmesite împinse de foamea neostoitã devorã plantele. Dacã lua în seamã suferinþã umanã cu care se confrunta zilnic ar fi înnebunit. Fetiþa aºa a fost învãþatã. ne înmulþim ºi distrugem natura cu o vitezã ucigaºã. dã. dintr-o parte sau alta a corpului. dar boala de ce nu þinea cont de asta? Dacã îi plãcea de vocea cuiva sã nu îl mai atace. Na! Pãi. Umanitate are nevoie de frumuseþe. sã-i ia durerea ticãloasã. Omul bolnav nu mai avea nicio valoare pentru nimeni. care îþi ia banii ºi te lasã în ploaie cu pantalonii în vine. ci numai preparate din chimicale. Bolnavii veneau la uºa lui sã îi salveze de la moarte. la ºold! — Cine a spus asta? Chelbeºan completa în registru numele ºi boala ultimului pacient ºi îºi dãdea seama cã vocea noului concurent la moarte era plãcutã. când m-am angajat. O disperare fãrã limite îi împingea. Sã angrenezi un întreg sistem sanitar sã þii în viaþã un om grav bolnav nu înseamnã prostie? În data de 31 octombrie 2011 am atins numãrul ºapte miliarde de mâncãi pe lume. Doctorul Milcu Chelbeºan a încercat sã îºi aminteascã de câte ori a auzit în acea zi cele douã cuvinte „Mã doare!”. fraiero! Cine te credeai. Zeiþa vânãtorii? Proasto! Marº la pat ºi sã te ridici de acolo când m-oi plicti de sângele ºi trupul tãu. dar ºi a mediului în care a trãit. te-am dus. — Mã doare. pãsãrile ºi secãtuiesc seva pãmântului. Asta-i viaþa. Atunci. de pace ºi de speranþã. animalele. aici la ºold. Dacã m-oi plicti vreodatã. o târfã. nu o sã mai avem hranã naturalã de bãgat la maþ. Probabil de o sutã de ori. Hera. Chelbeºan cãuta sã-l vindece. Nu-i nimic! Sunt prostii! Ãsta s-ar numi viciu de procedurã. ce prostii spui! Eu mai ºtiu? În tinereþele mele. E vina pãrinþilor. 135 . mã doare într-o parte. maladia.Trup ºi sânge micilor dureri. În câteva zeci de ani. Boala ºi moartea individului înseamnã bogãþie pentru medic. înþepãturi sau junghiuri. Aha. Persoana prea puþin conta sau nu conta deloc. aici. Doamne. Aºadar. iar politicieni cât mai ticãloºi. team prins! A mea eºti. ne vom transforma încet-încet în monºtri. Sãnãtate neglijatã. de aceea ºi-a cãutat o supapã de aerisire: ignoranþa. îi va face în ciudã boala. iar el trebuia sã le spuporte jalea ºi umilinþa. Ne futem.

sã aibã pe cine sã îºi verse supãrarea. ea trebuie sã îl slujascã. dar ºi un iz delicios de usturoi. nu cu ea l-ai fãcut pe þânc? — Cu ea domnu’ medic. uite aiºea. pe de lãturi. nu va mai avea resurse sã ne mai hrãneascã ºi. pur ºi simplu. înþelegeþi? E sluga þâganului. Sfidãm natura. el i-o trage lui nevastã-sa. — Da’ acu’ de ce nu plânge? Aºteptaþi la rând ! Ce om netrebnic a inventat medicina? Salvezi vieþi pentru a distruge alte vieþi. salvaþi-mi copchilu ? — Ce sã-þi salvez? — Copchilu. Când þâganu sã inerveazã. — Þi-am zis sã aºtepþi sã îþi vinã rândul. dar þâgana nu conteazã pentru þâgan. Pãi. — Dar de ce vorbeºti la singular. ia de aiºea. de ce dai buzna aºa? 136 . — E un curcan. E pentru mata. uite plasa asta cu de toate. sau îmi tragi plasã. sã tacã ºi sã ia bãtaie. tu i-o tragi lui nevastã-ta. probabil. în timp ce a tras de buza sacoºei ca sã vadã ce anume putea fi în ea. þigane. fãrã sã þinã cont de ceilalþi bolnavi care aºteptau la coadã. Nu mai poate sã miºte picioru ºi numai plânge. ticãloasa de moarte a venit la uºa cabinetului în sacoºã. copchilu? — Domnu’ doctor.. Pânã în 2050. nu existau atâtea miliarde de mâncãi.. iar natura ne sfideazã la rândul ei mult mai rãu. în timp ce el se lupta sã-i salveze pe oameni de la moarte. cã vãd cã nu eºti singur? Pe nevastã-ta nu o pui. domnule? Îmi dai o plasã aºa. — Domnu’ medic. în acest moment. da’ dumneavoastrã vreþi sã vã bãteþi joc de mine? Adicã noi venim cu copchilu’ sã ni-l salvaþi ºi dumneastrã vã bãteþi joc? Pãi.Gheorghe Miron Eu i-o trag lui nevastã-mea. futu-i Dumnezãu ei. nãduºitã. Dacã nu exista medicina. mai e acolo ºi niºte caltaboº ºi cârnaþi ºi douã kile de þuicã! Bunãtãþi pentru domn medic. cum ai zis . sã faci ceva. ne vom mânca unul pe celãlalt. Aºa e la noi. dacã ne lãsãm conduºi de un ciolan chelbos nu e de mirare cã am ajuns într-o asemenea situaþie sumbrã.. însã acesta e crudul adevãr. Rezultatul? Alþi mâncãi. l-am tãiat pentru dumneavoastrã sã îmi salvaþi copchilaºu. — De ce vrei sã îþi salvezi. un iz de carne crudã. Þiganu a împins-o pe nevastã înãuntru ºi a intrat cu copilaºul în braþe. Numai þâgana e de vinã. nenorocitul ãsta de pãmânt pe care cãlcãm zilnic va fi de nerecunoscut. Pare cinic? Sigur cã da. fãºeþi ºeva.. domnu doctor. — Cum adicã e pentru mata. Un miros de sânge i-a înfiorat nãrile. iar peste 50 de ani pãmântul va mai avea resurse sã ne hrãneascã. domnu’ doctor. sã nu ne laºi aºa. Era clar cã. nu mai cãutaþi. pur ºi simpu? a râs Chelbeºan. ceea ce este imposibil.. da’ vã rog eu. cã-i bai rãu.

a pãcãtuit. l-a sfidat pe Dumnezeul pe care el. — Cum sã îl duc la raze. E sãrit de la ºold. nai grijã. Cu siguranþã cã moaºa i l-a mutat când l-a scos din nãscãtoarea mamei. L-a înjurat întotdeauna de când se ºtia. þâncul tãu are un picior rupt de la ºold. e nevinovat. ce ºtiu eu de raze?! — Bine. a încercat Chelbeºan sã îl îmbãrbãteze pe tatã. — Nu-i bai. dar cineva a greºit fatal. domnu medic. fiindcã o nenorocire ºi mai mare l-a lovit în moalele capului – cum micuþul avea picioruºul dislocat. sã îl duci la raze. de fapt. pãi ce nume e ãsta. ca de obicei. hai sã ne jucãm? — Da. pune-l pe pat sã vedem! Cum îl cheamã? — Pe cine? — Pe þânc? -— Director Ministru. Îl doare. noul venit pe lume suferise o mare nenorocire. þiganul Avaramu a chefuit trei zile.Trup ºi sânge — Nu dau buzna. A mai luat un butoi de vin de o sutã de litri ºi unul de bere tot de o sutã ºi a început dezmãþul. a cumpãrat trei porci vii ºi douãzeci de gãini tot vii. Nimeni nu a observat cã. de fapt. ªi-a chemat neamul a scos grãtarele. rezolvãm. Deºi primul impuls al tatãlui a fost sã sarã pe nevastã sã o ia la omor. cum o fost smuls?! — Normal cã îl mai are. sã dea cu pumnul în nevastã ºi în oricine are tupeul 137 . De aia plânge micuþul ºi se vaitã. de când s-a nãscut pe pãmântul mizer ºi a auzit de la tatãl lui cã un bãrbat trebuie sã înjure. Directore. Cât are micuþul ? — Aproape o lunã. — Dar mai are picioru. cum o sã-l strige copiii. adicã mutat? Omul a sãrit ºi i-a pipãit membru micuþului. — Omule. vrem sã ajungã director ºi ministru. la încheieturã. cã numai ea era de vinã. numai cã nu mai e la locul lui. — I-ai fãcut tomografie? — Ce sâ-i fac? — Raze. îþi dau o veste foarte proastã. aºa o sã-l strige. adã-l aici. omul a amânat pentru câteva clipe acþiunea. aºa ne place nouã. de aºeia vreu foarte tare sã-mi salvaþi bãiatu. Asta nu trebuia sã se întâmple. le-a sacrificat ºi le-a bãgat la jar. e dislocat. Când l-a nãscut nevastã-sa pe copil. Avaramu. — Aºa îl cheamã pe þânc. facem noi ca Director sã ajungã pânã la urmã director ºi chiar ministru. dar nu vreu sã îmi moarã copchilaºu în braþe.

supus de puterea înrobitoare a vampiriþei. Dumnezeu nu l-a iertat. era clar ºi pedeapsa e pe mãsurã. fãrã sã îºi dea seama cã suferinþa se adâncea ºi mai ºi. de aceea el o bãtea de atunci. „Fã ce vrei cu mine!” a ºoptit nemernica atât de încet. miros pe care nu l-a uitat ºi nu îl va uita niciodatã. În dupã amiaza de varã târzie sub nucul rãmuros. iar fetiþa de la picioarele lui îi recunoºtea puterea aºa cum nimeni nu o mai fãcuse într-o aºa manierã. netedã ºi albã aºa cum nu mai vãzuse în viaþa lui ºi atât a fost. Cum îl mai privea pieziº ºi numai nu îi striga „Hai.. Era clar cã el îl sfida ºi pe Dumnezeul pe care îl înjura fãrã încetare. în colþul grãdinii. pe Avaramu. sã se culce cu orice femeie poate ºi sã priveascã numai înainte nepãsãtor. el era omul slab. cã bãietanul a avut senzaþia cã Dumnezeu i-a vorbit în ureche. dar ºi pe copila care îngenunchea înaintea lui ºi îi cerea sã o pedepseascã. dar oare cine a fost fragil ºi supus? El era stãpânul? Nicidecum. Era simbolul fericirii sale sau a nenorocirii sale. dar de ce a trebuit sã arunce pedeapsa pe copil. pe Director Ministru. sã îºi aminteascã sieºi ºi ei cine era stãpânul.. 138 . Mintea i s-a înceþoºat ºi numai i-a apucat chiloþeii ºi i-a rupt. þâgane. iar trupuºorul subþiratic i-a pus capac bãietanului. Ce fragilã ºi supusã era fetiþa.Gheorghe Miron sã îl sfideze ºi sã nu-i pese de nimeni ºi de nimic. Atunci a vãzut feriga sãlbaticã dintre picioarele copilei. de aceea Avaramu nu a fãcut decât sã o împingã pe spate pe Renica ºi sã îi desfacã pulpele. ce mai aºtepþi? Ia-mã!” El a pãcãtuit grav. pãcãtosul? Cât avea Renica când s-au cunoscut? 11 aniºori ºi ceva. Renica l-a sfidat cu trupul ei de vampiriþã cum nicio þigãncuºã nu o mai fãcuse. Numai a prins-o de încheietura mâinii ºi grãmadã a picat la picioarele lui. ºi nu pe el. dar tocmai vârsta ei l-a înnebunit. Dumnezeu l-a înzestrat cu putere. plutea un miros dulceag de mentã. de aceea nu putea sub nicio formã sã spunã cu claritate ce s-a întâmplat exact cu el ºi cu Renica. în acele momente.

Ei. cui nu-i convine sã intre alãturi. cea cu registrul larg. nu numai puºtoaicele. cã nici eu nu mai puteam deosebi de-o ia cãtre Avalon. Tuºa Amalia nu se lãsa. în zilele de shabat personale. lupoaica. nu le mai repet. lasã-mã-n pacele meu. sau poþi publica o sutã. nu-s herghelie de mustangi (Hana. când sunt ºi ãºtia darnici. puºtoaicele se mai lãsau seduse de giumbuºlukurile mele ieftine. eu îmi vedeam de treabã. Eram de-a dreptul încântat de mine sã atrag încã un cititor din generaþia urmãtoare pe fiecare ciclul keplerian. nu-s grohotiº tropotitor. între timp fãcând muzee din muze). Eu nu-s lavinã. eu îmi fãceam numãru’.Proza Radu Ilarion Munteanu Preludiu (fragment de roman) Te repeþi. Sunt doar un fir croºetat din markamé. prozã pãstoasã ºi epigrame letale. eu sunt derbedeu. poþi publica un volum de prozã scurtã. cu argumente de piaþã liberã. ºarpele. perora. era mai departe decât o pânzã-n depãrtare. perora. protejatã de ciorul ei tutelar plecase în drakku ºtie ce misiune. N-am nimica nobil. Nu þi-ai atins nivelul peterologic. Amalia Moruzi. adunat pe-un ghem pe care nici pisicile nu-l mai bagã în seamã. neatins de nici un alt membru al fostulu cenaclu Joc Secund: poezie adolescentinã. unde magistrul prosper se hodinea de veacuri de singurãtate. ce drakku nu-nþelegi. ilustrat de Lucicã-peniþã-subþire. le ºtiþi. ca FNM (fratele nostru mai mare. te învârþi în cerc. tot aia. poate-i vinde Effendi Hagop un taxid de mãtase chinezeascã fabricatã la Viscofil. iapa mustang. în Bazar. lãsându-mã cu irepresibila nostalgie dupã sora mea de steaua lui David ce era) ºi mai ales nu-s avalanºã. Marea carte se subþia ca un fum. ªi cãte un literat mai glumeþ. glumind la rãstimpuri cu musul deghizat în duh 139 . n-ai scris marea ta carte ºi timpul trece… Cam aºa bãtea capu’ tuºa Amalia. Putea sã batã capu’. Kepler înºira pe deget raza vectoare de aþã ºi numãra turele de stadion eliptic. Amalia? Eu nu-s nici mãcar un medalion împletit din fir de argint. scriu ce mi se pune pata sã scriu.

iar oasele tale nu distorsioneazã. aici ºeful mare a triºat puþin. ca la harpã. Karel Èapek. acuma cine se prinde primul cã fraza asta e furatã are tot timpul sã se prefacã a nu se fi prins. cavalerul convertit monah nu vindea otravã. la un pahar cu lapte acru. îþi pune la dispoziþie muzica sferelor tale. în faciesul cu sprâncene unite peste ochi pãtrunzãtori. îþi voi spune o poveste stranie. deºi vibratoul. ai urche bunã. Ce imagine barocã! Cine-a zis cã scriu baroc? Ei. cel care descoperise. Senhor Allegro. cu care m-am întâlnit ºi care-mi ºade grea pe suflet. Mai ºedeam la taclale cu Scînteina. sfinþia ta. Dar ce-i asta. ceea ce vibreazã precum aerul ce îmbrãþiºeazã harpa nu-i strãin de materia primitivã stãpânitã de curvarul metamorf. lapte acru. inventatorul ºtiinþei roboticii. dar pulsând de viaþã al iezuitului. culorile dogoritoare ale doamnei Toamne mai rãzbãteau printre picuri porniþi la asalt ca nisipurile Asiei. sau gãsise un canal inexistent spre apele dulci ale lacului cu nume muzical. abia dac-aþi învãþat sã mutaþi ceasul calendarului cu 10 zile. la modul ce mai faci. Vibratoul e acelaºi ca la harpã. tinere (sic. Fotoliul meu rotativ. barocul e viaþã biruitoare). harpa de monopolul îngerilor. oricum nici asta nu-i de colo. Degetele se miºcã aerian. brucina e otravã vegetalã. faþã de el). Ascultã. din faþa calculatorului devenise unul de nuiele alb-gãlbui. sfinþia ta. Ei. Era o dupã-masã aºa ºi aºa. biroul însuºi îl vedeam ca o masã asortatã. bine ºi eram satisfãcuþi la capitolul comunicare. de culoarea moaºtelor lustruite de închinãciuni. eu aud sunetul propagat prin bãtrânele mele oase ºi tot îmi pare îngereascã. care te-a inventat ca sursã epicã. Padre Ildefonso gãsi momentul sã-mi transmitã salutãri de la pãrintele sãu. cel de la poalele unei pãduri cu o singurã scorburã. imaginaþia mea. brandul purtând sigiliul sfântului Ignaþiu de Loyola (nu. din paharul cu ceai sedativ gustam. aproape n-o deosebeºti de lyra pãgânilor adusã din Delos de fiul curvarului stãpân al trãznetelor. impotenþa lui Don Juan. dacã un câmp eletromagnetic e nimic. ocupatã cu poporul ei. iar monitorul însuºi se convertise. fierbinte. cu dragoste ºi înþelegere.Radu Ilarion Munteanu atoatecreator. m-ai fãcur deja curios. nici Christian Huygens n-au visat. fãcut cu Leda. Dar e o sculã cum nici Pytagora. descãrnat. cãci e singura cãreia nu i-am gãsit soluþia.. nu ãla cu nuca. o pânzã (sic) neguroasã se strãduia sã acopere apusul mereu triumfãtor. armonicele transmit muzica sferelor 140 . dar poate cã la senectutea mea eram. fabricantul de absolut. Dar ce muzicã vine din inima mea zbârcitã spre tine.. topologic. Îmi fãcea plãcere sã-mi imaginez cã stau la taclale cu Don Ildefonso de societate Jesu. nu ºtii ce-i aia. cum spun. ci opusul ei. fix când mi-am amintit cã barocul fusese inventat de iezuiþi. dar adevãratã. nu ating nimic.

castiliana. un atacant. la Montevideo. Singurul nume de scriitor latinofon de care-mi amintesc la prima mânã ar fi italianul Eugenio Montale. din care pescuiesc fraza: care se pricepe la fotbal ca Moºa Mariancovici. Totuºi ºi-a încheiat cariera de antrenor la o vârstã relativ tânãrã. impostura e doveditã (ne aflam în plin realism socialist). care conta drept campionat mondial interþãri. a mai trãit încã un sfert de secol în afara fotbalului. preºedintele colectivului sportiv. Mai ales cã. da. Citeºte ºi vei învãþa. în Italia. Faþã de nenumãratele crime pe care vâltoarea le-a adunat în anii aceia. în tulburii ani ai rãzboiului. nu-þi stricã. nu prea conteazã. în echipa a ceea ce atunci se numea regatul Yugoslav. un vraf de ziare despre marele fotbalist omonim. în romanul Unsprezece. 52 ani. locul acþiunii romanului. personajul sîrb al lui Eugen Barbu. Dar ce legãturã aº putea face între numele unui fotbalist interbelic. ia stai. pe parcursul naraþiunii. Participant la prima ediþie. dacã-s confinat în biblioteci. a Cupei Jules Rimet. senhor Allegro. am rãmas la nivelul întâlnirii cu micul preot confesor al acelui nenorocit Juan Tenorio. dedicat fotbalului. Blagoje Marjanoviæ. cea din 1930. personajele literare au viaþa lor realã. din anii 30 ai secolului trecut. aproape toatã viaþa fotbalisticã îi fu legatã de oraºul natal. OFK Beograd. Nãscut ºi decedat în acelaºi oraº: Belgrad. Rãmâne un anume mister cum un om dãruit pentru fotbal. citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. 141 . Eugenio ar putea fi Eugen. Dar iatã cã alãturarea numelor Eugen ºi Moºa Mariancovici gãseºte un singur item. poreclit tunul sîrb ºi-ºi însuºise identiatea vedetei. denumirea datã de regimul postbelic echipei. a antrenat. dupã rãzboi. sã nu crezi cã. personajul unuia. gãsise. pânã la o consoanã în plus sau în minus în nume ºi personajul unui misterios Eugenio? Nimic pe Google. În fine. în fine. Cãile uzuale se înfundã. al cãrui centru de greutate e o echipã de fotbal. Cum. Dar stai! Padre Ildefonso de societate Jesu vobra spaniola. poreclit Moša. senhor Allegro. a. parcã Eugenio. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. Moºa Mariancovici? Unde am mai întâlnit numele ãsta cumva ciudat? Sunt una din ultimele generaþii-bibliotecã. Iar lectura romanului îmi explicã legãtura: frizerul silozului din oraºul dunãrean. Realã în virtualitate. 9 septembrie 1907 – 1 octombrie 1984. cum îl cheamã. viaþa personajelor literare în biblioteci e ficþiune? Degeaba te dai scriitor. Care nu are nici un personaj Moºa Mariancovici. dar reflexul google-wikipedia nu-mi lipseºte. primul jucãtor sîrb profesionist. Dau de un fotbalist sîrb. A jucat pentru Beogradski Sport Klub.Preludiu celeste. o naivã imposturã din microbul fotbalului devine aproape simpaticã.

indiferent de forma în care-mi apãrea? Evrika! Evident. ia stai. în loc sã ridice tensiunea. banali oameni vii. în mãsura în care vi se pare de mirare. luni de zile. Aduce cu o osmozã secretã.. nu-þi stricã. la solicitarea papei Grigore al XIII-lea. propria anchetã. Habar n-aveþi ce posibilitãþi nebãnuite oferã biblioteca pentru un personaj literar. Comunicarea e mult mai subtilã. nu prea conteazã. personajele literare au viaþa lor realã. parcã Eugenio. nu e decât pentru cã voi sunteþi. cu tot lustrul dat de cãlãtoriile unei vedete. abia de aici încolo începe adevãrata dificultate. personajul de roman) nu avea de unde sã le afle. ce mai ºtia bine cãlugãrul. a. personajul unuia. Aici nu merge decât o tãieturã de montaj: ªi eu am apucat. Eu nu uit cã a fost un conciliu iezuit cel care a calculat. senhor Allegro. da. pentru care coperþile ºi chiar pereþii rafturilor au grade diferite de transparenþã. Misterul unei fraze e demn de un iezuit. Eugenio cu autorul anonim. Ce legãturã are personajul scriitorului pe care ectoplasma iezuitului îl pronunþã cu accentul limbii sale materne. de unde ºtiam o grãmadã de lucruri pe care frizerul silozului din orãºelul dunãrean (eu eram acela. În fine. ca o valenþã intelectualã a ordinului iezuit. “tunul sârb”. sã mã întreb. Cãci cheia Moºa Mariancovici nu dã nici o informaþie despre alt autor decât romancierul consacrat. ªi chiar non literar. Padre Ildefonso ºtia bine. uneori. cã oricât efort ar fi cerut identificarea romanului în care personajul omonim cu un mare fotbalist apare. ca cititori. a cãrui identitate o uzurpasem. din goana calului. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã faþã de mama naturã în ceva mai mult de 16 veacuri de sincronicitate. Dar. cine mai e ºi ãsta ºi ce am eu de învãþat de la acest anonim despre viaþa realã a personajelor? Înainte de a porni la aceastã nouã anchetã. sã nu credeþi cã personajele stau noaptea la taifas. va plictisi inevitabil. ºtia cã de voi continua sã narez. Iar efectul schimbu- 142 . se gãsea la Vatican.Radu Ilarion Munteanu Dar abia acum cuvintele fantomaticului personaj al lui Èapek mi se repercutarã exploziv în minte: citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. Citeºte ºi vei învãþa.. când m-a pus în braþe cimilitura. pas cu pas. puþin înainte ca Johannes Kepler sã facã minuni cu calculul orbitelor planetare. conform cliºeelor prozei fantastice a secolului XIX. Acuma. Nici chiar vedeta fotbalisticã interbelicã. Deci crema matematicienior la sfârºitul secolului XVI. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. Dar cum dãm de acest autor anonim? Padre Ildefonso ºtia bine. nu pot sã nu admit cã sunt impresionat de personalitatea ºi statura oaspetelui meu neinvitat. monotonia epicã. cum îl cheamã. Realã în virtualitate.

Imaginându-mi cã ºi cel valid e la fel. odatã cu el. îl adusese în contact. Iatã ce-i spunea Moºa Mariancovici. E forþat.Preludiu lui permanent de informaþii depinde. ºi nu ne duce pe noi în ispitã. vorba pedagogului de ºcoalã nouã. natura pentru a se putea materializa. un aer rãcoros. în anume fel. N-ar rãmâne nici cât de-un zid al plângerii. fãrã grabã. Privesc printre gene ceaþa lãptoasã. dar personajele de ficþiune pot? Un eventual rãspuns pozitiv ar da peste cap întregul dicþionar al sfinþilor ºi. care nu face parte din ce povestesc. uscat ºi lipsit de miros. de ordinea fiecãrei biblioteci în parte. templul formei de credinþã dezvoltat de civilizaþia în care m-am format s-ar ruina. Accentuez. care e unicul meu instrrument? Folosit ºi când e ºi când nu e cazul. Dar nici noi. Atunci. Atâta cã nu-ºi dau seama. ªi pronunþ. Padre Ildefonso ºade în pi- 143 . sau cu douã-trei reþete ale maestrului Anthèlme Brillat-Savarin într-a dumnealui. adicã. ªi. Dar ºtiu cã dacã aº ºti aº refuza. ªi nici nu se manifestã ca atare. Panta rhei. sã iasã din paginile în care fusese încastrat ºi în care vegeta paºnic. totuºi. îmi ocultã. Nu deoarece diavolul s-ar jena sã ia forma unui cãlugãr iezuit. Deschid ochii. limpede. trebuie sã vin ºi eu cu ceva. Închid pleaoapele peste câteva raze. vorba celebrului Ricã Rãducanu. liniºtitoare. neþãsare amãsurat. cu care un anume imbroglio. nu mai suntm aºa de lipsiþi de mijloace ca atunci. Cu ochiul lipsit de vedere centralã închis. autorului anonim. Nici nu ajunsei la capãtul concluziei logice ºi o miºcare turbionarã. personajul lui Caragiale. Dar sora mea de steaua lui David mi-a spus cã e cazul întotdeauna. Calmã. concentrat. Dar de ce se strãduise cãlugãrul iezuit sã pricep o astfel de relaþie? Întrebãrile ºi rãspunsurile de deruleazã. rotitoare. de componenþa ei. fireºte. la ce bun? Oamneii pot fi sanctificaþi. Oricum nu ºtiu sã invoc. Pe ultima silabã a cuvântului amin aud vocea de bas a cãlugãrului. decât dacã ºi în mãsura în care câte un personaj e smuls din letargie de o experienþa ca a mea. imaginea junglei vegetale care-mi filtra razele apusului triumfãtor. prin comparaþie. vremurile când simbolul crucii îl incomoda au trecut. ceþos. Cãlugãrul avea nevoie sã-i înþeleg. Simþii cã. oamenii. chiar de-aº ºti. Licitaþia permanentã între armele de atac ºi cele de apãrare fac problematicã orice cãlãtorie în timp fãrã precauþiile adecvate. de structura rafturilor. Dar cu ce? În nici un caz cu o invocaþie. Tatãl nostru. nu mult. Fabrizio del Dongo se poate procopsi cu douã-trei idei ale sfântului Augustin în biblioteca dumitale. Vedera perifericã a singurului ochi cât de cât activ prinde razele apusului. Dar nici rugãciuni nu ºtiu. Turbionul ce ceaþã lãptoasã pãrea stabil. personajul lui Eugen Barbu.

facialã. Nu putem trece peste asta ºi. rãmãsese una din cãrþile mele de cãpãtâi. Originar dintr-o insulã egeeanã. dar nu fãcusem conexiunea. Fiule. Cãci nu v-am mai vãzut. Mai exact. sfinþia ta. înainte de orice. padre. Padre. vrând-nevrând. cum sã-þi spun. fiule.Radu Ilarion Munteanu cioare între mine ºi jungla din faþa ferestrei. padre. Dar. Nu sunt fantomã. tot ce poþi beat u. habar n-aveam de aceastã viaþã secretã a personajelor. îmi spune cã sunteþi Padre Ildefonso de societate Jesu. nu-þi pot oferi un accelerator de timp subiectiv. chiar tremurând pe dinlãuntru. Mai degrabã un inefabil.71 diametre pânã ce va trece sub orizont. fiule. câd ai apãrut. A fãcut-o instinctul meu. Un personaj literar care lucreaza asupra altui personaj literar. Abia acum semnificaþia cuvintelor ajunge la mintea mea. conciliabule de care nici nu trebuie sã ºtii dar nici nu-þi sunt de neimaginat. cu zeci de ani în urmã. sunt limitat de apariþia pe boltã a primei stele. Suntem pe acelaºi fus orar cu þara unde evenimentul ãsta marcheazã începutul shabbatului. ca iezuit. În anumite limite. laptelui acru recomandabil mie de urmaºii lui Michel de nostre Dame îi va veni rândul puþin mai târziu. Dar. Dar ºtiu cã nu eºti produsul imaginaþiei mele. ªtiu cã nu-s urmaºii familiei Florentine. ªi nici ai medicului Caterinei. Dar nu pot dilate timpul. eu la ora asta beau o bãuturã cu care nu cred cã sunteþi cu totul neobiºnuit. dezvãluindu-i secretul: ilustrul seducãtor fusese… impotent. nu trebuie sã dispar la miezul nopþii. între momentul în care îmi imaginam cã discut cu sfinþia ta ºi cel present. în urma unor. Hyppokrates. din care ironia fusese filtratã. sunt þinut sã respect codul celor de la care. schiþa lui Èapek. soarele mai are exact 2. ªi asemãnarea somatic. dar mi-e teamã cã forma în care se gãseºte acum s-ar putea sã nu vã fie pe gustul sfinþiei tale. dar însãºi persoana Mântuitorului purcede. Sã trecem la subiect. nu numai doctrina pe care o practic ºi o pãzesc cu strãºnicie. fiule. sã evitãm orice confuzie. Nu te osteni degeaba. Cel care a descifrat natura personajului don Juan Tenorio. Abia acum sesizez o umbrã de ironie sub calmul liniºtitor. o infuzie de Hypericum perforatum. îºi regãsi tonul sfãtos. Cine crezi tu cã sunt? Întrebat abrupt nu mai sunt aºa de sigur. Sunt urmaºii unui grec. Când am citit prima datã. hm. habar n-am cum. cu personajul literar descris de autor e relativã. Iar eu. le poþi spune medicilor medici. bunul cãlugãr. iar când am aflat de ea* uitasem de Cartea apocrifelor. intuitiv. Se pare cã repetam. ºtiu. tinere? Aici nu mã putea prinde nicicum pe picior greºit. V-aº oferi ºi o canã cu lapte acru. dar mai degrabã instinctual. pot ºi eu. tinere. Eram demult deprins sã servesc replici ca ºi cum aº fi sigur pe mine. Kos. 144 . n-am tot timpul din lume ºi dacã ne vom tot învârti în jurul degetului mic nu ajungem la motivul vizitei mele. iatã. Nu-mi oferi un scaun.

rostul autorului narator era sã-l elibereze pe nefericitul personaj. N-am gustat niciodatã telenovelele. gândindu-se. ce pãrea gata de a se descompune în petice. Iar asta i-a fost fatal.Preludiu fãrã sã mi-o fi propus. cu litere mai mici: par Jaume… ºi hârtia era ruptã în dreptul numelui. De argint. ªcolãreºti. apoi îºi vîrî mâinile descãrnate printre faldurile rasei uluitor de albe. pe care avui inspiraþia s-o pescuiesc dintr-un bãruleþ inserat în rafturile bibliotecii. între care cel mai important era creditul de care mã bucuram. turnat din ambalajul de PCV într-o ulcicã de pãmânt ars. Interesant. era ºi el o piesã. Fraza îmi zumzãia în urechile minþii. peltelele ºi alte produse literare siropoase. ªtiam de unde vine ºi. Pãrea a fi partea de sus a unei prime pagini de manuscris. Nu a lui. Bãtrânul sorbi iaurtul de bãut. Când ridicai spre oaspete o privire scepticã. scoase o terfeloagã îngãlbenitã de vreme. cu litere mai mici. element care-l adusese pe personajul lui Eugen Barbu în faþa lui. De un dolar gãurit. Dedesupt. avui de înfruntat ochii ironici. tot aplecate. ci de culoarea oaselor lustruite. resuscitat din bibliotecã de folosirea 145 . sub sprâncenele groase ca o mustaþã de cavalerist. Procesul meu de gândire pãrea transparent. Important e cã-mi tranmsisese mai multe mesaje. la belle. În nuvela despre Moºa Mariancovici. Ceva îmi dãdea cu virgulã. apariþia acestuia trebuia sã aibã un motiv. Aveam în faþã o cutie cu piese de puzzle. Din inerþie. fãrã a fi fost implicat prin ceva. un mesager. N-aveam decât sã aºtept sã-l aflu. Dar fãrã a avea motivarea aceluia. o netezi grijuliu cu muchia palmei ºi mi-o întinse. pentru a gãsi singur tabloul. nu îngãlbenitã. Scris cu litere aplecate. prenumele autorului era scris. Mã gândii cã bãtrânul iezuit n-avea cum sã nu ºtie asta. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. Mintea mea scosese la suprafaþã citatul din lene. Titlul mã ºocã: L’Arcturienne. la terasa ce pãrea extrasã direct din roman. tot de mânã. precum cronicile de fotbal ale aceluia. ªi atunci Z încercã sã înþeleagã totul. rostul prezenþei lui cu petecul acela de hârtie friabilã. sfredelitori. dupã un minut de effort mental intens îmi picã o fisã mare. În particular cã n-aº fi deloc tentat sã citesc o poveste care sã înceapã cu o dedicaþie aºa de autocompãtimitoare. Bãtrânul aºtepta sã gãsesc singur soluþia. La urma urmei nici nu conteazã a cui agent era. cu bifidus. fãrã desen ºi trebuia sã le articulez. Ceva mai jos. singur. negri. misterieuse et inoubliable arcturienne. experienþa naratorului din proza citatã. dar cu litere aproape drepte. Sã mã avertizeze cã efortul de a o biciui în urmãrirea jocului de puzzle mi-ar putea dãuna. Ce prostie! Dar însãºi prezenþa iezuitului dovedea încredere. ceva ce pãrea o dedicaþie: À ma bien aimeé Carmen. Dar dacã nu-l chemasem eu însumi pe cãlugãrul iezuit. în francezã. un act fizic.

Dar mesagerul trebuia provocat sã-ºi descarce tolba. Ce se presupune cã aº avea de fãcut. de lucru. dar e un cod care deschide canale de comunicare pe care tu le numeºti. Dar sã revenim. cã acest text nu e o rugãciune în sens strict. devenit symbol. Pe Atotputernicul cu numele dat de musulmani. nu te mai recunosc. De altfel nici nu eºti capabil de magie. Ceea ce personajul însuºi înþelesese cã i se întâmpla. completã sau incompletã. De la sora mea de steaua lui David. pe limba ta. Nu poþi ignora evidenþa cã am apãrut în spaþiul tãu intim. Sã tragic concluzia logicã din toate elementele. începând cu faptul de a fi început prin a-þi imagina cã vorbeºti cu mine. ªtiam deja cã nu voi mai cãpãta nimic peste acea jumãtate de paginã de manuscris. murmurai. cât cu rigidul confesor de provincie nu fusese decât ocazia de a exprima sintetic o temã de meditaþie despre care îi mãrturisiseºi chiar eroului moribund cã te preocupase. nu atât cu personajul lui Tirso de Molina. fiule. un nume de autor ºi o dedicaþie mai mult sau mai puþin lacrimogenã. Gândeºte. padre? Sper cã aveþi cel puþin o parte importantã a documentului. cuprinzând untitlu. Uite.Radu Ilarion Munteanu numelui sãu ca pseudonim. Coroborând elementele asupra cãrora mi-ai atras atenþia tot nu rezultã dacã mai ai sau nu. deci apariþia mea nu e rezultatul magiei. rolul lui Horatio. ai spus cã nu ai prea mult timp. fie sufletul ei în paza nemãrginitei bunãvoinþe a lui Alla’. pentru o serie de cronici de fotbal. Aveai totul în minte ºi în suflet încã înainte ca autorul schiþei. de regãsire chiar. Karel Èapek sã te introducã în scenã. ªtiu. de îndatã de ai spus Tatãl nostru. În timp ce povestea asta tocmai ai început prin a mãrturisi cã povestea lui Jaume e singura cãreia nu i-ai 146 . fiule. Rolul meu avea sã fie mult mai greu. toutes proportion gardées. care continuã sã trãiascã deoarece un numãr de apropiaþi n-o uitã. Poþi spune Dumnezeu. ªtii deja bine ºi ºtim amândoi de unde ºtii. Sau cã nu va face nimic mai mult decât un minim care sã mã provoace pe mine sã fac ceva. Jucând. pe care nici nu ºtii s-o scandezi are ºi nu are sens. Trebuia sã încep prin a-mi reprezenta o situaþie ºi abia apoi sã vãd ce mi se cerea sã fac cu ea. Chiar ºtiind cã n-o va face. parafizice ºi n-are importanþã cum se numesc în lumea mea. Raþionamentul tãu ca nu sunt un sfânt. soarele se ascunde deja dupã cladirile din zare. padre. Pot. Confruntarea ta. culmea. povestea acestui Jaume. pânã la orizont nu mai are mult. deci nu puteam rãspunde unei rugãciuni. numai faþã de ea îl chem. Sã-i redea liniºtea. padre. numai faþã de ea. de aceastã sorã a mea. Sã dea de ºtire. Padre. Rãspunsul la întrebare va rezulta din ce vei fi gândit. de unde ºtiu. Era una din manifestãrile humorului ei de evreicã atipicã. urmând cu prezenþa mea aici. conºtientizând cã nu sunt o entitate care rãspunde unei invocãri.

Dar trebuie ºi sã aibã cevaceva în comun. mi-ar ºedea în puteri sã fac fãrã a-mi spune povestea. nu te grãbi. poate cu o putere dindefinitã ºi eu. Doar autorul care te-a creat e inventatorul cuvântului robot. Dar dacã n-ai dezlegat misterul.. duce la rezolvarea misterului. padre! Cu ce seamãnã un personaj literar? Chiar unul supus efectului Moºa. Doamneee! Dar mi-ai dat soluþia. Hm.. dar cu o putere mentalã definitã ca atare mult mai mare ca a mea ºi. înseamnã douã lucruri: ºtii povestea. un personaj literar.. Dar destul de obiºnuit cu ficþiunea. Înþelepciunea unui iezuit e deasupra multor categorii de înþelepþi. oricâþi cititori ai fi încântat. Mai puternic decât omul în aceste limite. dacã nu chiar cheia.. ai sã-mi aminteºti cã un conciliu iezuit a calculate.. nici prea prost. fie chiar eviþi. Sigur. Dacã mi-ai arãtat o jumãtate de filã cu titlul. Continuã sã raþionezi. Capabil de adaptare la situaþii în care un personaj se simte stigherit. oricâþi critici ai fi pus la murat.. Sunt condiþionat de concepþia autorului care m-a creat ºi nu-mi pot depãºi prea mult standardul proiectat. sã te ajut sã lãmureºti misterul poveºtii. un simplu om. ºarful imaginii 3D. Altfel ai fi rãmas sã te odihneºti între paginile Cãrþii apocrifelor. O ºtii. dar fie üntârzii sã mi-o spui. Evrika! Seamãnã cu un robot. cu mijloace de observare precarã a cerului. sã continuãm. fiule. nici prea deºtept. Mã tragi cãtre petecul de hârtie. sau chiar sã-l gãsesc în locul tãu. ci fãrã sã mi-o spui. fie povestea ºi misterul ei se dezvãluie simultan. ia stai. în aceastã jumãtate de paginã e cel puþin o cheie. dar nu trece dincolo de problemele naturii umane.Preludiu gãsit soluþia. nu-i imposibil sã vrei sã-mi sugerezi cã ceea ce-mi ceri. tatãl nostru n-a fãcut decât sã regleze optica. tragi de timp cu povestea. mai dificil de pãtruns decât falsa faimã a lui don Juan ºi mai ºtii cã aici. nu indepdendnet d epoveste. O cheie sau cheia. Important. sau mãcar a ceva din ea. fiule. la ce þi-aº mai fi cerut ajutorul? Continuã. cum de nu m-am gândit mai iute? În ce sens? În sensul cã nu-ºi poate depãºi prea mult limitele preproiectate. Ar însemna fie cã deducerea poveºtii. pe baza informaþiilor pe care le am deja. autorul ºi dedicaþia. Ca personaj de ficþiune nu pot avea resurse infinite. ºi crezi cã are în ea ceva inexplicabil. înseamnã cã ºtii povestea. Stai. Atenþie. Daaaa. Daaaaa. o ficþiune. Ceea ce explicã prezenþa sfinþiei tale aici. iar un robot e neajutorat. þi-a scãpat un amãnunt. ca ficþiune.. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã în mai bine 147 . cum îl numise autorulo acelei nuvele. dar lipsit de flexibilitatea practic nelimitatã a unui om antrenat. Apoi. Dar în ambele variante diferenþa e între noi doi: sfinþia ta. Deci drama lui Jaume trebuie sã fie de o naturã îndeajuns de diferitã de a lui don Juan. Ce am eu ºi n-are sfinþia ta? Când aparent toate ºansele sunt de partea ta..

voi eraþi la sfârºitul secolului XVI crema matematicienilor. dau de un website cu nume provensale. Pe când ecuaþiile italienilor erau cu cel puþin o treaptã mai abstracte. în cursa de vitezã. Daaaa. Ia’n-tã-tã! Ce vãd? Jaume se poartã ºi pe valea Rhonului. sã-mi pregãtesc urmãtorii paºi..Radu Ilarion Munteanu de 16 secole. ca ºi cum s-ar fi sprijinit pe un toiag invizibil. Oricum mediteranean. Catalana seamãnã mai mult decât orice limbã romanicã cu ceea ce era latina vulgarã. sunã ca Ar-le-zi-a-na. în ciuda antrenamentului. un eufemism (aici schimbarãm zâmbete cu fineþe). minute ºin ºir. Arc-tu-ri-a-na. cu mâinile una peste alta. Fãrã sã vreau. el îºi feri privirea. M-am simþit ca Patton. la câteva zeci de kilometric de Rin. Am noroc. Preludiul suitei lui Bizet îmi explodeazã în ambele urechi.. fata din Arles. Câteva secunde fui prea ocupat cu evaluarea propriei poziþii ca sã-l privesc pe bunul cãlugãr. Adicã tot umanã. Dar. deºi Gerolamo Cardano publicase cu 47 ani înainte soluþiile iraþionale ale ecuaþiilor de gradul 3. e de naturã extraumanã. provensalã. rãmas fãrã benzinã. sur place. ergo una social. Langue d’oc. tinere? Numai în Catalunya? ªtiu eu? Nu prea mã pricep la subtilitãþi lingvistice. Dar destinderea nu mai avea cum s-o ascundã. Nu era un moment de odihnã. Unde ai mai întâlnit forma Jaume. tinere. Am înghiþit în sec ºi am continuat: Sã venim la petecul de hârtie. Atunci simþii cã în acele câteva secunde mã privise intens. Neghiniþã ºi Gimminy fie dorm în papuci. Regulile tacticii îmi cereau sã-mi consolidez poziþia. sfinþia ta. sã-mi adun. Deci ceea ce te incomodeazã la povestea lui Jaume. sã-mi organizeze resursele. Puþin. când rãmân ambii. termenul generic e occitanã. Dar… Arcturiana… apoi un nume provensal… urechea mea muzicalã prinde o sonoritate. sã coboare obloanele pleoapelor îndeajuns de iute ca sã nu bãnui fulgerul. mã destinsei. Simþeam cã atinsesem un aliniat strategic al campaniei. sfinþia ta. în toamna lui paº’patru. butonam. fie sunt în tamjã cu iezuitul. ªi vorbind. Dar. mitocosite de Scipione da Ferro si Niccolo Tartaglia. iezuitul. Habar n-aveam. Cu un calm deja studiat. sfinþia ta. dar care sã fie? Continui 148 . singurul lucru concret. Ceea ce ar putea explica tonul elegiac. Nu reuºise. Dincolo de Pirinei e un amestec de dialecte. aruncã vorba. ci acea pândã reciprocã a cicliºtilor de velodrom. ca sã folosim. avem mijloace pe care voi nu le cunoºteaþi. Înainte ca unul sã declanºeze sprintul fulgurant. reforma calendarului era o problemã economicã. Când ridicai ochii. Dar nu vãd legãtura între un nume cosmic ºi unul mediteranean. pe care sfinþia ta o cunoaºte ºi eu nu. Tãcurãm câteva minute. Ce avem aici? Un titlu care sunã cosmic ºi un nume de autor care sunã catalan. uneori. precum un atout pe masã: continuã. Undeva aici e legãtura.

rãmânea posibil sã n-o înþeleg. plonjat adânc. Priveºte cerul. Pare a introduce un element extrauman ºi e adevãrat cã nu înþeleg. dar ºi faþã de epoca lui Karel Èapek. E simplu. Hm. sã fie legatã cumva de drama culeasã de scriitorul provensal ºi sã rãspundã dedicaþiei. dar eºti departe. care face parte din culegerea Scrisori din moara mea. Ai intuit perfect cã. dar relatatã cu naturaleþe… Uitasem de apus. atenþie. Tinere. eºti subtil. nu înþelegi propriul rol în dezlegarea misterului. pentru a n-o mai resimþi ca doar sentimentalã. Aºadar: À ma bien aimeé Carmen. Castilian. Gãsesc ambele texte în biblioteci online. Lunã plinã. nu am textul ºi nu cunosc povestea. tinere. Aºa aflu cã piesa muzicalã a ilustrat muzical o piesã omonimã. are ºansa sã compenseze puterea de pãtrundere a unui iezuit. Citesc lacom. Tocmai deoarece numele cosmic mã deruteazã. Pãrintele celebrului Tartarin din Tarascon. Sfinþia ta. inventatorul cuvântului robot ºi al Fabricii de absolut. cu mijloacele tale. începând cu primul rând de dupã dedicaþie. misterieuse et inoubliable arcturienne. Dar mai ales tu. Scrisã dupã o nuvelã tot omonimã. Padre Ildefonso de societate Jesu zâmbeºte cumva absent. care sã suporte perfect titlul Arcturiana. Pune mâna ºi continuã povestea. O poveste de dragoste. în fine. Cerul e aproape negru. Pe care va trebui s-o explici. 149 . Nu. Nu mult. Pe care te-aº ruga sã-mi faci hatârul de a o citi în esenþa ei. nu portughez. pot eu sã nu accept provocarea? Dar mai e un singur amãnunt. la belle. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. Alphonse Daudet. Tragic. Diferenþa de informaþie datoratã diferenþei de epocã. stelele mai întârzie puþin. tinere. Am tradus pur ºi simplu cele douã componente ale numelui tãu. De ce-mi spui senhor Allegro? Sfinþia ta e spaniol. dacã aº fi cunoscut-o. te-ai apropiat mai mult decât mã aºteptam.Preludiu sã butonez. uitând de cãlugãr. Cel care va apãrea pe coperta cãrþii al cãrei prin capitol tocmai s-a încheiat cu aceastã dedicaþie. ºi faþã de epoca mea ºi a lui don Juan Tenorio. nu întrebi ce eºti curios sã afli. Care n-a scris decât despre Provenþa. Povestea.

cum mai fãcuse ºi altãdatã. Nu ºtiu ce sã mã mai fac cu ele. pentru cã ele. draga mea. — Te admir ºi te preþuiesc pentru ce faci tu. am auzit-o plângând. Personajele mele din roman au început sã nu mã mai asculte. — ªtii ceva? Asta mi-ai spus-o ºi sãptãmâna trecutã. Fac acum cunoºtinþã pentru prima datã cu ea. asta e… Dupã câteva minute de tãcere. am nevoie de timp sã mã acomodez cu ele. Îmi plãcea plânsul ei. dar acum lucrez la romanul ãsta… Am scris toatã ziua. ba ºi-n cealaltã. pe când credeam cã a închis telefonul. Ce bine-mi pare cã mã suni. ca mai apoi sã încerc din nou sã le dirijez. Îþi place sã exagerezi. Ai început sã mã neglijezi… — Nu.Proza Cornel Nistea Ea ºi romanul Toatã sãptãmâna am trudit la romanul meu. Unele personaje au luat-o razna. Eram uºor iritat. ar trebui sã iubeºti ºi ceea ce fac eu. iubito. — Exagerezi ca de obicei. Desigur. când a sunat ea. nu vor sã mã mai asculte. În ultima vreme mã laºi mereu singurã. dar asta nu înseamnã sã mã neglijezi în felul ãsta. — Salut. Trebuia s-o liniºtesc cumva ºi nu ºtiam cum. 150 . personajele. mai exiºti? Te-ai ascuns în cãmãruþa ta de la etajul opt ºi nu mai vrei sã ºtii de mine. Te iubesc mult. Întâlnesc acolo o lume nouã de care nu prea am habar. mi-e dor de tine. — Alo. Ai gãsit un pretext nu chiar onest sã amâi la nesfârºit întâlnirile noastre la care altãdatã þineai atât de mult. Problema e cã tocmai am ajuns într-un impas. Sunt uºor derutat. Dacã mã iubeºti cu adevãrat. au început sã fie altfel decât sunt eu. iar tu mã vei ajuta sã rezolv o dilemã. care uneori seamãnã cu al unui copil cãruia i-ai refuzat un hatâr. cã scrii.

am treizeci de ani. A tãcut iar. Am încercat din nou s-o asigur de iubirea mea. Scântecele ei au devenit tot mai pronunþate. ªtiai cã eºti un ticãlos? De când scrii la romanul ãsta. Am probleme cu personajele… — Dragul meu. sunt femeie. — Vorbeºti de parcã n-am fi trãit mereu în pasiune. ºi rãu. — Gândeºti cu totul fals. de când mã neglijezi. — Minciuna aceasta mi-ai spus-o ºi altãdatã. nu. — Ascultã-mã cu atenþie. scumpa mea. — Mã minþi iar. cã nu ºtii din ce motive mi-ai creat iluzia cã ne iubim. acum e ceva foarte serios. Mi-eºti dragã. Plânsul tãu mã întristezã. — Te înºeli foarte tare. Gelozia ºi neîncrederea sunt ucigãtoare. Nimic trainic nu se poate întâmpla în lumea asta fãrã iubire. iar tu. — De când nu ne mai vedem. Þi-am oferit de fiecare datã toatã iubirea mea. Te-am aºteptat aici searã de searã ºi n-ai venit. tocmai sunt pe final ºi voi veni la tine sã te vãd. însã ea îi dãdea înainte cu varianta ei. Þi-am mai spus asta. Tu îþi iubeºti doar romanul ãsta. — E frumos ce-mi spui. De ce nu ai curajul sã recunoºti asta. nu face asta. termin de scris capitolul ãsta. Mã întrebi ce-am fãcut? Aº fi vrut sã iubesc. pentru tine nu mai exist. Pompiliu. Uite. eu zic s-o lãsãm baltã. Pompiliu. M-am sãturat sã-mi furnizezi la nesfârºit iluzii. Tot ce-am scris în ultima vreme e inspirat din iubirea noastrã… — Mã minþi! ªtiu sigur cã mã minþi ºi asta mã sperie cel mai tare. pare sã fie o replicã a unui personaj din noul tãu roman. dar iubirea îmi e refuzatã. o declaraþie de dragoste… — Nu fi rea. 151 . Iubirea se nãruie când apare suspiciunea. La scrierea fiecãrui roman din cele zece mi-ai spus aceeaºi poveste. în loc sã vii aici. mi-e dor de tine… — Eºti un ticãlos. Nu înþeleg de ce mã faci sã sufãr… De ce taci? Fã un efort din sinceritate ºi spune-mi cã totul n-a fost decât o minciunã. Dragostea noastrã se pare cã a eºuat ºi nu ºtiu de ce. — De ce taci? Mai spune ceva. Nu-i mai auzeam plânsul. la care scrii. — Exagerezi din nou.Ea ºi romanul — Iubito. în sufletul tãu nu mai e loc ºi pentru mine. — Nu. Ce-ai mai fãcut sãptãmâna asta? — N-am fãcut nimic. Asta putea fi ºi bine. scrii romane… — Va fi romanul vieþii mele. Asta am simþit tot timpul de când suntem împreunã.

prea þi-ai cultivat orgoliul ºi egoismul. — În ultima vreme ai devenit egoist. — Nu mai vreau. A închis din nou telefonul.Cornel Nistea — S-a terminat. Parcã îºi recãpãtase modulaþiile de altãdatã. Mi s-a pãrut cã-i aud din nou plânsul. nu romanul meu. 152 . nu mai era. Simþeam cã mor dacã mã va pãrãsi. dupã cum sunt momente în care o urãºte. te iubesc la fel de mult ca totdeauna. — ªtii. Þineam în egalã mãsurã la ea ºi la romanul la care scriam. Regret. iubito. Vinovatã pentru tot ce se întâmplã e doar gelozia ta. Uite. Tu þi-ai propus de la început sã mã faci sã sufãr. Un scriitor adevãrat îºi iubeºte dincolo de orice închipuire opera. — Alo. O zi mai târziu a sunat din nou. Când am sosit la ea. — Eºti o neînduratã. nu eu. iar ultimele mele cuvinte au zburat în vãzduh. Cu siguranþã te-ai îndrãgostit de vreun personaj din romanul la care lucrezi…. Pa! În continuare am auzit sunetul cu care receptorul a lovit furca aparatului telefonic. cã nu mai pot. un lucru însã îmi e foarte clar. fã un efort ºi nu mã urî. ca sã nu mai vorbim câte deziluzii încearcã… Recunosc cã în ultima vreme te-am cam neglijat. Pompiliu. desigur. Chiar în clipa asta trebuie sã alegi: eu sau romanul tãu. Greºisem. Am alergat pe scãri. Ea era soarele ºi ploaia vieþii mele. — Draga mea. Tu nu mai iubeºti nimic altceva pe lume decât romanul acesta la care scrii. — Nu neg deloc ce spui. Mã temeam grozav cã de data aceasta îºi va respecta ameninþarea. E de ajuns. — De ce mai insiºti de vreme ce nu mã mai iubeºti. Pompiliu. dar totul s-a terminat. am traversat în goanã cartierul. Mã dispera. acordând atât de mult timp romanului ºi ei atât de puþin. mã simt datoare sã-þi spun încã o datã cã nu mai merge. mã îmbrac îndatã ºi-n zece minute sunt la tine. Doar lucrul ãsta îl mai doresc de la tine. eºti acolo? Vreau sã vorbim. — ªi de ce trebuie sã suport eu pedeapsa asta? Numai pentru cã un personaj din romanul acesta al tãu îþi face hachiþe? — Ieri ai plecat de acasã ºi m-ai fãcut sã sufãr foarte tare. — Nu-i adevãrat. pentru cã pe parcursul scrierii ei îi creeazã numeroase neplãceri. Ce voia oare sã-mi mai spunã? Vocea ei pãrea liniºtitã. aºa cã am sunat-o eu. Meritam eu sã-mi faci asta? — Nu ºtiu dacã meritai sau nu.

personajele nu vor sã mã mai asculte. Oare unde ne va duce atitudinea asta a ta? — Dragule. Pe când nu mai aveam nicio speranþã. mãcar cã nu m-am gândit pânã acum la asta. mai exiºti? Ai terminat de scris romanul? — A. nimic altceva. Eram convins de acum cã nu mai era o glumã ce se întâmpla. dar oare ce mai puteam face decât sã-mi pãstrez calmul ºi luciditatea. spui tu ceva. Ei. Mai rãu era cã nu mai scrisesem la romanul meu vreun rând de aproape douã sãptãmâni. salut. cum nu mai trãisem. ba eram chiar convins cã totul se terminase. ba sã accept inclusiv dureroasa substituþie. chestia mã dispera. cât de mult mã bucur cã m-ai sunat. Trãiam de acum un coºmar. Nu mai trãisem nenorocirea asta vreodatã. — ªi se va stinge lumina ei dacã arderea e prea puternicã?… — Nu-þi cer decât sã-þi iubeºti mai puþin romanul. draga mea.Ea ºi romanul — Nu prea înþeleg ce vrei sã spui. O sãptãmânã mai târziu am încercat o conciliere cu ea. în zadar briza înserãrii îmi lovea tandrã faþa. sã las personajele sã se manifeste în deplina lor libertate. doar þi-am spus data trecutã cã am ajuns într-un impas. Spre uimirea mea. Nu puteam sã-mi vãd iubita în parc cu un altul. Mã simþeam nu doar trãdat în ce aveam mai scump. Pompiliu. Îmi pãrea atât de rãu pentru ea cã mã substituia cu un altul. m-a fãcut sã-l detest ºi asta nu era bine. O iubeam mult. dar acum am început deodatã s-o urãsc nu atât pentru cã o vedeaam plimbndu-se cu un bãrbat de braþ. Au trecut câteva zile ºi n-a mai sunat. însã poate fi o variantã. cât mai ales pentru cã personajul meu feminin din roman începuse sã-i urmeze exemplul. N-a acceptat-o ºi m-am umplut de tristeþe. Nu mai speram de acum sã mã caute. l-am terminat. au luat-o razna. nu mai mergea nici romanul. iubirea este jertfã. Prea era furioasã pe romanul la care scriam de câteva luni încoace. Te-am sunat sã-þi spun adio. — ªi eu sunt unul dintre personajele astea ale tale? — Uite. Aºa am procedat. dar tot nu mergea. Prea eºti posesivã ºi exclusivistã. — Alo. Eram dezolat. — Cum adicã. Parcã am mai discutat cândva problema asta. o sãptãmânã mai târziu am vãzut-o în parc cu un bãrbat de braþ pe chiar aleea pe care ne plimbaserãm noi odinioarã. dar de-o vreme simþeam o ºfârºealã cumplitã. 153 . sã renunþ la chiar viaþa mea numai pentru cã tu mã iubeºti? — Ai promis cã te muþi aici dupã ce vei termina Pasiunea din urmã ºi n-ai fãcut-o… Acum ai început un nou roman. a sunat ea. la ce mã mai pot aºtepta? Mi-ajunge.

nu te am apropiat decât pe tine. — Ei. — Iubito. desigur. — Eu sunt strãinã în oraºul ãsta. Dumnezeule. Doamne. De acum eram leoarcã de transpiraþie. nu pot sã cred. dacã tot am intrat în conflict cu ele ºi nu vor sã mã mai asculte. — A. ce faci acolo. Am hotãrât sã mã cãsãtoresc. m-am gândit bine. ªi personajele tale din roman le vei lãsa singure? — Of.Cornel Nistea — ªtii ceva. cu mare plãcere. de ce nu spui ceva? — Ce pot sã spun… N-ai putea gãsi totuºi pe altcineva sã te însoþeascã la altar. glumeºti. Sã fie oare asta lovitura ei de graþie? — Hei. te-am sunat ca sã-þi cer o favoare. Duminicã am cununia religioasã. acesta este preþul trãdãrii tale.. Doamne. — Nu. 154 . ce tot spui acolo! Personajele n-au decât sã mai aºtepte. te invit mâine searã la concertul trupei Sfinx de la Ateneu. N-ai vrea sã mã conduci tu la altar? Am rãmas siderat cu receptorul aparatului telefonic în mânã.. cum poate sã-mi facã una ca asta? La un moment dat mi s-a pãrut cã delirez. am fost prieteni atâta vreme.

Actriþa terminã de recitat ºi se înfiinþã alta. aplecându-se provocatoare. Apoi. Iar clientul de la masã trebuia sã repete imitând cât mai fidel intonaþia actriþei. întindea microfonul unui client la întâmplare. Mai bine: i-ar fi spus cã nu doreºte nimic. uitase pentru moment de ele. cânta în surdinã. Actriþa trecea de la o masã la alta. Versurile se tot repetau. Un timp ºezu cu ochii pe uºa de intrare.Ciocãnitoarea se muta pe-un trunchi Pãdurea îºi încorda urechea vegetalã Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. recita un vers. Auzise de serile de poezie de acolo dar. Sau poate nu la întâmplare. De undeva de-afarã venea zgomotul unui pichamãr dar pe recitatoare acel zgomot nu pãrea s-o deranjeze. Dar Olga nu se vedea nicãieri. în drum spre locul de întâlnire. Întârziase câteva minute. Nicio chelneriþã nu se apropie sã-l întrebe dacã doreºte ceva. flori ºi o ciocãnitoare din adâncul pãdurii. o cãutã din priviri pe Olga. Un pian. undeva într-un colþ. Nimeni nu se ridica la înãlþimea patosului ei melancolic dar cu toþii îºi dãdeau silinþa. Recita ceva despre fluturi. pentru câteva minute îºi mutã privirea spre uºa cealaltã. Era greu sã te concentrezi. Fãcu abstracþie de actriþa care tocmai recita în picioare în centrul ringului dintre bar ºi primele mese ocupate de clienþi ºi. Toatã lumea asculta cu atenþie. .. ºi aºteptã.Proza Paul Tumanian La cafeneaua Calea Lactee Când Constantin ajunse la cafeneaua Calea Lactee seara de poezie era în plinã desfãºurare. care dãdea în coridorul unde se aflau toaletele. dupã care.. Olga nu-ºi fãcu apariþia nici dintr-acolo.. Un pic iritat se aºezã la o masã liberã. Olga 155 . Nimic nu pãrea s-o deranjeze. Constantin se gândi cã aratã cu totul altfel decât Olga. neliniºtit.. cât mai departe de ring. una micã ºi grãsuþã.

Paul Tumanian lipsea în continuare. dacã nu auzi sunetul vocii sau faci într-un fel oarecare abstracþie de el. cu siguranþa afiºatã cã totul în jurul ei. Mai ales arii de operã. Venele de 156 . spuse în microfon: Picoteau prigoriile. purta un sarafan negru peste o bluzã albã.. Actriþa. aplecatã spre el cu microfonul întins. Actriþa îi mulþumi cu o uºoarã reverenþã ºi se întoarse în ring.. Dar în loc de asta repetã docil: . nu þi se pare?” De fapt nu era o întrebare pe care mama mi-o adresa mie. Nu-i împãrtãºeam pãrerea dar totodatã eram nevoit sã recunosc cã da. într-adevãr. stãrui actriþa impunându-ºi armonia pacificatoare pânã la capãt... Totuºi... Pe Constantin microfonul întins cãtre el îl iritã teribil. prin meritul ei ºi cu participarea tuturor.. Naturalia sunt turpia „Ce faþã urâtã are omul când cântã. Constantin o vãzu deodatã pe actriþã strecurându-se în chip neaºteptat cãtre masa lui. recunoscu în propria-i voce ºoapta ei melancolicã. Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. cu voce joasã. trebuia sã fie o armonie perfectã. Era cât pe-aci sã-i strige sã se ducã dracului cu prigoriile ºi cu fumurile ei de chihlimbar cu tot. Toate privirile clienþilor din Calea Lactee erau îndreptate cãtre el ºi cãtre masa lui unde ºedea singur. fiindcã ea era deja edificatã în privinþa aspectului feþei omului cântãtor. . gura cântãreþului se schimonoseºte penibil în efortul de a cânta.în fumuri de chihlimbar.. De ce? Pentru cã îl vedea singur? Ceea ce fãcea actriþa era o invitaþie adresatã lui în public.în fumuri de chihlimbar. Surprinzãtor ºi dezgustãtor. ºi simþi un dezgust apãsãtor cã fãrã voia sa îi imitase pânã ºi intonaþia vocii... înfrângându-ºi enervarea... fãrã Olga.

dacã. restabilind sonorul. poate chiar — mâine-poimâine. ochii i se mãresc cât cepele ºi aruncã sãgeþi. poate în cãlãtoriile lui Gulliver. fãrã niciun rost. omul se foloseºte doar de membrele posterioare. auzi cum se pornesc sã vuiascã motoarele undeva în exterior. Asta sã fie oare împlinirea marelui vis de zbor al omului de la Icar încoace?!”. ªi te trezeºti la destinaþie. dacã n-ai realiza. Sigur cã omul n-are forþa pãsãrilor. „Ce caraghios! denunþa acel personaj nevolnicia corpului. leneºã ºi greoaie. sã mã minunez cât sunt de caraghioºi în efortul lor disperat de a emite sunete. care vorbea cu dispreþ de alcãtuirea omului.. îºi adaugã niscaiva prelungiri mecanice la membre. li se aduce demâncare ºi ceva bãuturicã. împlinirea marelui vis? Fiecare pe cont propriu? Ar fi vrut sã le creascã oamenilor aripi în spate. Sigur cã nu poate sã se înalþe în aer prin forþe proprii. Când pãºeºte. câteva sute. ba mai ºi cuibãrinduse pentru un pui de somn unii dintre ei.. cu chiu cu vai. încãrcate de mânie. decât doar. probabil neuman (fiindcã sunt asemenea personaje în povestea lui Gulliver). Aºa cã de atunci încoace. împreunã cu alte câteva zeci de oameni. te legi de el cu o curea aºa cum te-ai lega la pantaloni. sã comand urechilor sã nu audã sunetul vocii ºi. dupã caz. cã de fapt cântãreþul îºi strigã iubirea înflãcãratã. Era doar un joc al imaginaþiei. într-o tãcere obþinutã printr-un exerciþiu de voinþã..” ªi. într-o incintã uriaºã. maºinãria se înalþã în aer. despre un personaj. mã întrebam de fiecare datã dezaprobator: dacã tot nu ne folosim la mers de membrele superioare. aºtepþi cuminte. Dar cât de pãgubitor! La data când mama îmi vorbea de urâþenia omului care cântã cred cã deja citisem pe undeva. sunetul sã-þi atingã din nou urechile. de ce mãcar nu le þinem drepte ºi nemiºcate pe lângã corp ci le legãnãm neîncetat încoace ºi încolo? Am întâlnit apoi cârcotaºi dezamãgiþi de felul în care omul a reuºit în cele din urmã sã se înalþe în zbor. ziceau ei. Asta-i situaþia! N-ai ce 157 . te urci. iar pe cele anterioare ºi le leagãnã pe lângã trup. cine ºtie —.. Trebuia sã fii deci conºtient cã expresia feþei ºi vocea sunt de fapt inseparabile — asta era concluzia.Cinci proze la gât i se umflã sã plesneascã. dupã care îi vezi stând de vorbã înveseliþi. nu mã puteam împiedica sã-mi îndrept atenþia asupra feþelor cântãreþilor. la fel ºi în privinþa asta. vezi în jurul tãu oameni citind ziarul sau uitându-se afarã pe niºte ochiuri de geam nu mai mari decât o clãtitã.. „Astãzi. urmãrindu-i pe stradã pe bipezii care suntem. N-am înþeles! Adicã ce-ar fi vrut cârcotaºii? Musai zborul individual sã fi însemnat. ºi. precum îngerilor?. pe care nu binevoise sã mi le transmitã genetic. te aºezi în fotoliu.. uzând de ingeniozitatea sa. ai zice. dupã mintea lor. ori de câte ori vedeam spectacole de operã. lãsând. sau. Dar mama avea pesemne sensibilitãþi aparte. prin puterea voinþei.

avea sã-mi fie ºi mai mare fricã de înãlþimi. Dumnezeule. cãutând de-aci încolo noi ºi noi slãbiciuni ale trupului. Trebuia sã piardã — dupã voia unora — chiar ºi ceea ce avea bun. Altfel spus. Aveam sã continui la nesfârºit jocul de-a defãimarea — fãrã voie! — a speciei umane. stând în faþa femeii goale. matur ºi viril.. îl comparau pânã ºi cu puricele. declara ritos cã nu existã poezie moralã ºi poezie amoralã ci doar poezie scrisã cu talent ºi poezie scrisã fãrã talent. 158 . cu o asemenea obârºie. mai presus de orice. Alþi cârcotaºi îl comparau pe om. Dar chiar ºi-aºa imaginea bãrbatului-cuier avea sã compromitã romantismul viitoarelor mele întâlniri amoroase.. ªi ajungeau la concluzia cã. Asta. cu puricele. Iar pe plan personal. îl comparau cu boul. ca putere. la margine de prãpastie.. De parcã exista riscul ca vreunui cititor sã-i treacã prin cap sã ia drept poezie remarca sa cu privire la fecale ºi urinã. ªi era un mare poet acela care fãcea incriminanta ºi respingãtoarea descoperire ºi o trâmbiþa lumii întregi. aveam sã evit cu strãºnicie de-aci înainte plajele pentru nudiºti. Dar tot nu era îndeajuns de nevolnic sãrmanul om. aveam sã-mi compromit plãcerea spectacolelor de operã.. cu tigrul. Avea sã-mi slãbeascã încrederea în propriu-mi corp. obiect al atracþiei sale sexuale. omul ar fi trebuit sã fie în stare sã sarã peste un bloc cu zece etaje. puteai s-o iei în glumã. dezgustat. ca nu cumva nepoeþii sã-l judece cu prea multã asprime. de exemplu. care nici aºa nu era prea mare.Paul Tumanian sã faci. pânã atunci de netãgãduit. dacã ar fi fost sã se mãsoare. un cuier! Sigur. cã pânã ºi locul zãmislirii sale se plaseazã undeva între fecale ºi urinã. aveam sã fiu încã ºi mai puþin sigur cã îmi voi putea stãvili impulsul sinucigaº de a trage brusc de volanul automobilului în plinã vitezã pe serpentine. strecurându-mi în suflet o nouã umbrã de îndoialã cu privire la înzestrarea fizicã a omului. cum sã te mai aºtepþi ca omul sã fie o fiinþã nobilã? Dar. ªi ale minþii. un altul sã adauge la toate mizeriile de pânã atunci monstruozitatea sexului bãrbãtesc: bãrbatul gol. ªi. iatã. pe plan general. Eu unul nu aveam nimic de obiectat la actualul mod de a zbura: cu avionul. Sigur! trebuia sã se gãseascã cineva sã observe. cu membrul învârtoºat. aveam sã mã îndoiesc de frãgezimea ºi de puritatea pruncilor. arãtând — zicea scriitorul — cu nimic mai breaz decât un cuier. se gãsea. datã de Dumnezeu. ªi fiindcã scriitorii ºi poeþii s-au dovedit de-a lungul timpului a fi mai zeloºi decât anatomiºtii în a da în vileag neîmplinirile corpului omenesc ºi ale funcþiilor sale. Ceea ce nu înseamnã însã cã dezamãgirea cârcotaºilor nu mã influenþa totuºi.

Dar care cãlãtori? Exasperaþi. mai rãbdãtori. doar ºuvoiul de maºini nemiºcate de toate mãrcile ºi de toate culorile. Doar se uitã cu o atenþie abia disimulatã.. autobuzul sã parã cã a gãsit cale liberã ºi sã le-o ia maºinilor mici înainte. Între ceilalþi trei discuþia începe sã lâncezeascã. nervos. pe mâna dreaptã. Nimeni nu comenteazã. N-au rãmas decât vreo doi. cu o þigarã fumegând între degete. Ciºmigiul. Au ieºit de la ºcoalã. bate tactul cu degetele pe volan. Spre satisfacþia cãlãtorilor. un Opel în care ºoferul. aºezaþi pe scaune. Conservatorul.. aproape toþi au coborât. Evadarea dureazã doar câþiva metri. ºi patru liceeni care au pus stãpânire pe spaþiul de la mijloc. Palatul Creþulescu. le ajunge din urmã c-un mârâit de satisfacþie. discutã relaxaþi ºi se simt la largul lor de parcã ceea ce se-ntâmplã în jur n-ar fi câtuºi de puþin treaba lor. Se întâmplã ºi invers. Câteva însã i-au devenit însoþitoare pe o bucatã de cale. Printre acestea. iatã-i: un Audi bleumarin c-un tip lângã ºofer care ºade cu mâna scoasã pe fereastrã. Din capul femeii de la volan nu se vede decât tãietura 159 . unde drumul se ramificã. cu o încântare iluzorie. Îi recunoºti. pe un ton neutru. La fiecare dezmorþire aparentã a traficului maºinile mici accelereazã sprinten. în contrast vãdit cu interesul care i se citeºte în ochi: — Are ciorapi negri. rezervat persoanelor cu handicap ºi cãrucioarelor cu copii.. Un Tico verde-închis a ajuns din urmã autobuzul ºi opreºte la o distanþã prudentã în urma Opel-ului. Apropiaþi unul de celãlalt dar nu chiar lipiþi. Pe fereastra autobuzului 137 se succed. sacadat.. la o palmã deasupra genunchilor. Doar cã unul din ei îºi întoarce din întâmplare privirea spre maºinile blocate în trafic ºi rãmâne cu ochii pironiþi afarã pe geam. De partea cealaltã. probabil pânã la strada Luteranã.. privind pe geam Din cauza marºului de protest al sindicatelor. strada ªtirbei Vodã. Dupã câteva opriri le poþi deja identifica. absorbiþi. Evadaþii s-au cuminþit. apoi strada Poiana Narciselor. o Toyota roºie în care ºoferul þine pe volan un ziar desfãºurat larg ºi citeºte în timpul opririlor (ba poate chiar ºi între opriri). Tivul fustei de stofã groasã. Prin ferestruica maºinuþei s-a vãzut o pereche de genunchi tineri în ciorapi negri înãlþându-se ºi coborând discret pe pedale. urmeazã la fel de discret jocul genunchilor. Cam o datã la fiecare minut maºinile se pun totuºi în miºcare. Rând pe rând îºi întorc ºi ei privirile în aceeaºi direcþie ca ºi colegul lor. dupã care autobuzul. toate strãzile care dau în bulevardul Magheru au devenit râuri încremenite de maºini. Acum toþi patru privesc în tãcere. Dupã care încremenesc din nou. Cel dintâi observã..Cinci proze În autobuz. Timp de câteva secunde. oricât ar fi de greoi. ªi probabil nici nu este.

intermitent. Liceenii ºi-au aruncat unul altuia. Dar ciorapii.Paul Tumanian dreaptã a pãrului negru ºi lins. — În ce sã ºi-i agaþe? replicã unul din ceilalþi. Autobuzul cârmeºte greoi spre stânga. Ciorapii ei negri care se muleazã în jos pe gambã... oricum. cãtre hotelul Hilton–Athénée Palace.. eliberat. Coloana de maºini de pe banda alãturatã autobuzului se pune brusc în miºcare ºi Tico-ul face o tentativã de evadare. se uitã dezamãgiþi în urma maºinuþei. Dar tentativa de evadare a maºinilor mici eºueazã ºi de astã datã: autobuzul se aliniazã cu fereastra mare de la mijloc la ferestruica lateralã a maºinuþei. Emilian a intrat singur la vernisajul expoziþiei sculptorului Corneliu Negoi.. sã apese pe ambreiaj ºi pe frânã. În sfârºit coloana ajunge în dreptul Bisericii Luterane. La fel s-a întâmplat ºi de data asta. Nu reuºea niciodatã sã convingã pe cineva sã-l însoþeascã. Cei patru bãieþi pot sã se bucure din nou de priveliºte. dumnezeule! pe ce se muleazã? ªi pânã cât de sus? Dar tinerei femei pare sã nu-i pese de toate astea. Cei patru liceeni. mâna ei albã aºteaptã pe mãciulie urmãtorul prilej de a schimba vitezele. ehei! sunt un lucru pe care niciunul din ei n-o sã-l poarte vreodatã în viaþã. pentru Emilian. încearcã cel care a observat-o primul. discret. bãrbia ºi.. O diferenþã de zece ani?. aºa cã e de dorit sã vii — nu-i aºa? 160 . Îndeajuns pentru a-i trãda vârsta tânãrã. Cu toþii se gândesc cã într-adevãr e puþin probabil sã existe ceva þepos în jurul genunchilor ei tineri. era aceea cã înãuntru era întotdeauna singur. Genunchii tineri joacã dulce pe pedale. una din preocupãri. ªi ei îl regretã. de la galeria UnicArt de pe Calea Victoriei. Nu se ºtie niciodatã. Dar în sus. o privire triumfãtoare. buza de jos. Prin geamul de la spate nu i se mai vede acum decât partea de jos a pãrului ºi mâna pe mãciulia schimbãtorului de viteze. cu cât ar putea fi ea mai în vârstã decât ei? Zece ani? Sau chiar mai puþin? — Poate îºi agaþã ciorapii. în sus pe strada ªtirbei Vodã. În definitiv. sã menþinã maºinuþa ei demodatã (dar perfect funcþionalã) în rând cu maºinile mari ºi puternice care o premerg ºi o taloneazã. Orice vernisaj este o festivitate. E un privilegiu al femeilor. lipiþi de geam. în timp ce Tico-ul cu ciorapi negri mulaþi pe genunchi tineri de femeie þâºneºte. Lumea manifesta indiferenþã faþã de arte.. Vernisaj Nu singura preocupare dar. pe strada Luteranã. la fel ca ºi cu ocazia altor vernisaje. Are abilitatea sã schimbe vitezele.

Alþii îºi aduceau de acasã blazarea profesionistã fãuritã de-a lungul multor ani. priveºte exponatele lângã umãrul tãu ºi sã-i poþi ºopti cã urãºti cuvântul exponate. doar de un guler descheiat. aproape plinã de vizitatori. La fel ºi cele mai multe din femeile care îi însoþeau. dar o umbrã de înviorare le colora un pic obrajii sufletului. iar el sã-þi rãspundã ºoptindu-þi la rândul lui la ureche cã în definitiv nu denumirea conteazã ci vibraþia pe care þi-o transmit acele exponate. tot de sex bãrbãtesc. parcã fãrã voia lor. ºi încã mai veneau. poate fi ºi asta. Iar ceea ce întâlneau aici înãuntru pãrea sã nu facã altceva decât sã le confirme motivele de încântare avute dinainte. Ca niciodatã. dupã câteva minute petrecute printre aceºti connaisseurs. sigur. în culori vii (alþii. aproape inexplicabil. li se transmitea acestora. în prezenþa spiritului artei. Încântarea acestora persista dupã trecerea pragului. la frigul de-afarã. dar sfârºea prin se dilua într-o oarecare mãsurã pentru cã atmosfera din salã nu putea fi decât una. sau nici mãcar atât. cu care schimbau priviri aprobative ºi amicale... Ceea ce nu era deloc rãu. care nu purtau ºal defel. fãrã niciun fel de cravatã. asta însemnând o primã diagnosticare a atmosferei din salã. pieptul neprotejat decât de piepþii subþiri ai unei cãmãºi albe ºi de o cravatã. înnodate peste rever. se hrãnea din încântarea cititã pe feþele cunoscuþilor prezenþi la vernisaj. Pe mãsurã ce intrau. Nu cã trebuie neapãrat sã schimbi o impresie cu cineva de lângã tine.. Cu alte cuvinte. veneau montaþi pentru a se delecta. mai rãuvoitori. la gât cu ºaluri de asemenea lungi pânã cãtre poala paltonului. da. le-ar fi numit þipãtoare). Dar mãcar sã simþi cã cineva care îþi este apropiat sau mãcar cunoscut. Parte din 161 . Uºa se deschidea la fiecare minut ºi feþe noi ºi necunoscute descindeau venind din frigul de afarã ºi încercau sã se acomodeze cu ambianþa. sau alte persoane. Intrau persoane de sex bãrbãtesc purtând paltoane lungi pânã la cãlcâie (aproape). Iar dacã discuþia ar fi continuat sau s-ar fi oprit aici (cel mai probabil) era o chestiune secundarã. în pas cu moda. foarte înalþi. Emilian le studia cu interes fizionomiile ºi constata cât era de diversã paleta de expresii pe care le întâlnea.. încãperea era deja. acum mai des chiar decât la fiecare minut o datã. o luare la cunoºtinþã de prezenþa unor persoane cunoscute sau necunoscute dar de o oarecare notorietate.. sã zicem. cu destul timp înainte de ora anunþatã. Unii nuºi ascundeau încântarea de a fi acolo ºi se putea presupune cu uºurinþã cã trãiserã acea încântare înainte chiar de a fi pãºit pragul galeriei. aceea de confort nobil ºi reþinut în comuniune cu toatã suflarea dinãuntru.. expunându-ºi tinereºte. Toþi bãrbaþii aceia care continuau sã intre. în marea lor majoritate. Deºi.Cinci proze — cu o anumitã stare de spirit. erau.

Navea niciun rost.Paul Tumanian acei vizitatori se opreau în preajma lui Emilian ºi îi obturau vederea spre masa de la perete. încât parcã nu te mai sãturai sã le urmãreºti vivacitatea.. ºi cascade de cuvinte entuziaste. acum când. judecând dupã prestanþa lor impozantã. Era clar. Emilian n-avea faþã de cine sã-ºi arate interesul. cei mai mulþi vizitatori se cunoºteau între ei ºi stãteau de vorbã cu o politeþe afectuoasã. îºi zise Emilian. de astã cu mai mult succes. Ce prostie. ªi Emilian realizã cã de fapt nu obturarea era cea care îl deranja cel mai tare. la prima vedere. Cel puþin. Dar era oare posibil sã crezi cã toatã acea atenþie plinã de luminã îl lãsa cu adevãrat indiferent?. Neºtiindu-se totuºi 162 . custodele galeriei. absorbiþi cu toþii de grupuleþele a cãror parte erau. Deci nu era chip sã ai vedere neîngrãditã spre masa lângã care stãtea sculptorul. Admiraþie la care sculptorul pãrea a fi imun. Emilian îºi cãutã încã o datã un alt loc cu deschidere. Sala devenise de-a dreptul aglomeratã. Un zid!. vreun secretar de stat sau poate însuºi ministrul culturii ºi al cultelor. dar erau destule persoane în salã care sã poatã fi luate.. între el ºi masa de unde aveau sã izvodeascã foarte curând discursurile de prezentare.. prima cuvântare sta sã înceapã. ºi râs. limitându-se la o politeþe oarecum distantã. între douã vârste. chiar dacã nu compact. drept asemenea notabilitãþi. pas cu pas. alþi vizitatori înalþi se interpuserã. unde Corneliu Negoi putea fi vãzut stând de vorbã cu o femeie elegantã. navea cu cine sã fie politicos ºi binevoitor. la un moment dat. Ba chiar. chiar dacã se putea presupune cã grupuleþele prezente se cunoºteau în realitate destul de puþin. dupã toate semnele.. sã i se aºeze în faþã. ambele îndreptând asupra sculptorului efluvii de entuziasm artistic în ambalajul cunoscut al admiraþiei lor personale fãrã limitã. iar de întâlnit se întâlneau numai cu asemenea ocazii. Dar trebuie sã fi fost pentru ei plãcut chiar ºi-aºa. Politeþea binevoitoare era în elementul ei în toatã acea adunare de amatori de artã. Vizitatorii înalþi fãceau un zid. dintr-o parte întralta. ºi danturã albã. ºi o altã femeie. cei mai înalþi aplecându-ºi capul cãtre cei mai puþin înalþi spre a-ºi arãta interesul pentru spusele interlocutorului. Emilian încercã sã se amuze cãutând cu privirea persoanele cele mai suspuse din galerie. deplasându-se în salã. imposibil de escaladat. îºi zise cã pe viitor avea sã se abþinã sã participe la asemenea evenimente. Ochi strãlucitori. desigur fãrã premeditare. ceva mai tânãrã. De îndatã însã ce reuºi sã-ºi gãseascã alt loc. în aparenþã fãrã voia lor. aºa cã Emilian încercã sã-ºi gãseascã un alt loc strecurându-se printre vizitatori (pe dupã spinãrile lor masive ºi înalte) care nu-i dãdeau nicio atenþie. ºi iar ochi strãlucitori. Bineînþeles cã ºi în acest nou loc se gãsirã în scurtã vreme destule persoane înalte care.

A fumat douã þigãri ºi a sporovãit. Privi cu mai multã atenþie în jur ºi constatã cã erau destui vizitatori mai scunzi decât el. în dreptul mormanelor de gunoaie aruncate la marginea strãzii.Cinci proze mic de stat. În staþia terminus Autobuzul a staþionat cel puþin un sfert de orã la capãtul liniei. Paltoane foarte lungi. cu alþi doi ºoferi care între timp ajunseserã ºi ei la capãtul liniei ºi îºi opriserã autobuzele unul în urma celuilalt. la piciorul cãreia. umeri foarte largi — toate astea îl întorceau pe dos. ªi toatã rumoarea acelei mulþimi educate ºi disciplinate se stinse în urmãtoarele douã secunde. pe care lumina o arunca pe perete trecând prin acea coloanã. Cel puþin ei n-au stat în soare ci la piciorul unuia din piloni. Apoi privi cea mai mare din lucrãrile — ba nu. dar la masa luminatã (pe care n-o putea vedea) cineva îºi drese glasul ºi bãtu uºor cu creionul într-un pahar gol. dar n-aveau ei cãderea sã-ºi dea cu pãrerea în privinþa asta. rãbdãtori. exponatele — sculptorului. în soare. dospite ºi nãpãdite de bãlãrii. cerând liniºte. asta a putut observa oricare din cãlãtori. în umbra jilavã cu miros de baltã stãtutã a pasajului ºi au ascultat indiferenþi vâjâitul maºinilor care le treceau pe deasupra capului într-un sens ºi în celãlalt. de diferite mãrimi. oarecum masivã... nu reuºea sã se dumireascã de unde îi venea acea senzaþie stupidã de zid. o suprafaþã întinsã. cãrora nimeni nu le dãdea deocamdatã nicio atenþie. fragilã ºi trecãtoare. Cei înalþi însã iatã cã fãceau legea în sala galeriei. pânã o simþi þeapãnã ca un arac dar prin asta nu reuºi decât sã-ºi creeze un fel de miniprestanþã. κi îndreptã spinarea cât putu.. era sigur cã ar fi vãzut pe pardosealã spoturi inegale de suc de. pe drumul naþional. de cernealã diluatã. Cãlãtorii au aºteptat ºi ei în staþia terminus. scurte foarte voluminoase. reveni cu obstinaþie la cuvântul exponate —. sau peacolo printre piloni. a aruncat chiºtocul 163 . Observã o coloanã uºor ºerpuitã. care se atingeau ºi pe alocuri se încãlecau. de sticlã albastrã. Se gândea cu ce fruct ar fi putut compara culoarea respectivã. aproape de capãtul buclei ce trecea pe sub pasajul peste calea feratã de centurã. ºezând pe treapta uºii din faþã a autobuzului. trebuia sã fii atent ca sã vezi urmele de asfalt. ºi pata albastrã. orizontalã. Stând de vorbã cu ceilalþi doi. Gunoaiele erau vechi. În cele din urmã ºoferul s-a ridicat plictisit de pe treaptã. κi mutã privirea la lucrãri — ba nu. dacã ar fi avut deschiderea necesarã. ºoferul a avut gesturi deºucheate. de sfere de sticlã roºie. Strada aceea fusese cândva asfaltatã. de care cei din jur habar n-aveau. În tot acest timp ºoferul nici nu ºi-a întors privirea spre ei..

Gata. se ºi vedeau plecaþi. cele douã jumãtãþi pliate armonicã s-au ciocnit între ele cu zgomot de tinichea hodorogitã. Aproape. Pentru cineva mai tânãr n-ar fi fost nicio greutate sã-l ajungã din urmã ºi sã sarã pe treaptã. Mai multã vioiciune n-avea. Nu se aflase printre cei ce aºteptaserã în umbra pasajului. Fiindcã totuºi încã mai avea o urmã de miºcare. ºi autobuzul s-a urnit cu greutate sã plece în cursã. Apãsã pe frânã ºi autobuzul aproape cã se opri.. sau cã sarsanalele ocupau mai mult de jumãtate din lãþimea culoarului. la marginea culoarului. el acuma picase. Acuº aveau sã-nceapã sã defileze mormanele de gunoi de pe cealaltã parte a buclei. se ºi vãzu urcat în autobuz. iatã. ªi nimeni n-a protestat cã ºipcile se întindeau pe sub mai multe scaune. Motorul a pornit de la prima cheie dar bãgarea în vitezã s-a produs cu trosnituri zgomotoase de parcã niºte beþe groase s-ar fi frânt acolo înãuntru. ªoferul încã nu bãgase în viteza a doua ºi continua sã se uite c-un rânjet uºor amuzat în oglinda retrovizoare. acuma da. Bãtrânul cu târna în spinare se însufleþi de îndatã. legãnându-se peste hârtoape. iuþi pasul. Cei mai mulþi dintre cãlãtori erau oameni de la þarã ºi aveau treburi în oraº. Dar bãtrânul n-avea mai mult decât vioiciunea þãranului care nu se dã în lãturi de la nicio încercare atâta vreme cât mai întrezãreºte o ºansã. ºi-or fi zis cãlãtorii aºezaþi ceva mai în faþã vãzând uºa rãmasã deschisã.. Cu ultimul efort. Te uitai la faþa lui ºi te întrebai: ce fel de zâmbet sã fie ãsta? Fericit cã pânã la urmã n-a scãpat totuºi autobuzul? Stânjenit cã îi face. care îi erau strãini. asta era toatã. mãnunchiurile de ºipci vechi legate cu sârmã. Uºa din faþã a rãmas deschisã când ºoferul s-a opintit încã o datã sã bage în vitezã cu aceleaºi trosnituri de beþe frânte.Paul Tumanian trimiþându-l c-un bobârnac departe în bãlãrii ºi s-a urcat într-o lehamite la volan.. ªoferul se aplecã spre oglinda retrovizoare de afarã ºi îl urmãri cu curiozitate pe bãtrânul care alerga ºi el cum putea sã prindã autobuzul plecat în cursã dar care mergea încã destul de încet.. bidoanele. dupã ce traversase ºontâcãind liniile ferate. Uºa din faþã s-a bãlãngãnit ºleampãtã. înainte sã treacã de dugheana de la capãt de linie unde pe vremuri se vindeau merdenele.. Las’ sã vinã un pic de aer înãuntru. toate cele. S-au bulucit sã intre ºi apoi au rãsuflat uºuraþi cã au putut sã se instaleze pe scaune dupã ce ºi-au lãsat la piciorul scaunului sarsanalele.. ºi a oprit în dreptul stâlpului unde stãtea scris CFR Centurã. un bãtrân cu o târnã în spinare s-a trezit cã autobuzul îi pleca de sub nas. mai ales cã uºa din faþã rãmãsese deschisã. pe toþi oamenii ãia dinãuntru. Iatã însã cã. ºi mai ales pe ºofer sã piardã 164 . dar dupã aceea autobuzul avea sã intre pe drumul naþional îndreptându-se spre oraº. Autobuzul s-a deplasat anevoie. împiedicându-se de pietrele terasamentului... Cu toate cã aerul venea încins de cãldura de-afarã ºi plin de praf.

bãtrânul ajunsese de-acum destul de mult dincolo de dugheana unde pe vremuri se vindeau merdenele.. de pe partea lui. continuând sã-l fixeze pe bãtrân prin oglinda retrovizoare. cu o vagã curiozitate. Vreo doi tipi de la fereastrã. spre uºa deschisã. ce puteai sã te aºtepþi de la o rablã ca aia? Uite cã mergea poticnit. apãsã pe acceleraþie ºi rânjetul i se lãþi pe faþã când îl vãzu rãmânând în urmã. Bãtrânul cu târna în spinare rãmase iarãºi în urmã. moment în care ºoferul.. de astã datã degetele chiar îi atinserã bara de care urma sã se apuce. cã fãcuse tot ce se putea face.. de. se înãlþarã un pic de pe scaune ºi se întoarserã hohotind înveseliþi cãtre bãtrânul în iþari caraghioºi de dimie. cu genunchii moi. Dupã toþi paºii aceia alergaþi dupã autobuz. alergã alþi câþiva paºi.. observând cã se întâmplã ceva pe partea cealaltã. Dar. cu sufletul la gurã. încordarea îi dispãru de pe faþã. Bãtrânul dãdu sã se lase pãgubaº. Bãtrânul rãmãsese pe loc ºi încã se mai uita lung în urma autobuzului care se îndepãrta. În clipa aceea ºoferul apãsã din nou pe frânã. Ce fel de semn? Un semn cãtre ºofer sã-l aºtepte? Sau un semn de rãmas bun cãtre el ºi cãtre toþi ceilalþi cãlãtori din autobuz? Zâmbetul lui nu mai arãtã de astã datã altceva decât cã. uite. când mai iute. întoarserã capul spre el. încetini pasul rãmânând în urmã ºi ridicã mâna fãcând un semn. 165 . când mai încet. dar în clipa aceea ºoferul apãsã uºor pe acceleraþie. Chiar ºi cãlãtorii de pe partea din stânga a autobuzului. Cãlãtorii de la geamurile de pe partea bãtrânului se înviorarã ºi îºi dãdurã coate hlizindu-se la bãtrânul ai cãrui paºi se rãreau istoviþi ºi resemnaþi. Încã un pic ºi avea sã iasã la drumul naþional. Speranþa bãtrânului renãscu: autobuzul era cel care avea toane. în timp ce târna i se bãlãngãnea încã în spinare.Cinci proze timp pentru un bãtrân nevolnic ca el? Sau zâmbetul unui copil pus pe ºotii în ciuda umbletului sãu bãtrânesc? Întinse mâna sã se apuce de barã. n-a fost sã fie. Iuþi pasul. încercase ºi el ºi mãcar atâta putea spune despre el însuºi.

Agócs József (Ungaria) – Eu ºi camaradul meu .

iar ºoarecii dinastiei Caºcaval îºi aveau asiguratã. asta o ºtii ºi tu. Caºcaval. în vremurile bune. când încã nu era nici vorbã de frigider. dacã aia nu e o capcanã! – ªtiu! Acuºi o sã ne convingem. Capcana metalicã o cunoºteam bine. Azi cine-i la rând? – Uite. pe hardul calculatorului. nici picioarele. nu-ºi poate miºca nici mîinile. au pierit deja 49 în urma degustãrilor zilnice. * Boér Petér Pál e un scriitor mai aparte: paralizat de vreme îndelungatã. zilnic. asta nu era o problemã. altfel nu mai apucãm primãvara ºi asta e tot ce conteazã acum. Înainte erau provizii din belºug. dar ce rost are. toatã lumea! – zise încet Caºcaval cel bãtrân. – Sunteþi aici cu toþii? – Suntem – îi rãspunserã disciplinaþi. prin activare vocalã.Proza Boér Petér Pál* Nuvele Supravieþuire În cãmara familiei Kovács nimic nu mai e cum fusese odinioarã. – Vezi bucata aia de lemn cu o mare bucatã de slãninã la mijloc? Sã nu-mi ziceþi mie ºoarece. ai s-o încerci tu. iar omul nãscoceºte tot mai multe metode noi de a ucide. în miezul iernii. 167 . Acum. Am trãit boiereºte. o masã copioasã. dupã care i le reciteºte. Astfel s-au nãscut ºi prozele pe care le publicãm în acest numãr al revistei. Aºa cã nu are cum sã-ºi scrie textele. dinastia Caºcaval este vitregitã de soartã. ºtiu exact cã ºtii cã eu urmez – zise Duda –. – Adunarea. – Familia trebuie sã apuce primãvara. însã acum abia de mai e ceva de mâncare. Soþia sa le transcrie. numãrul membrilor ei scãzând drastic de la ºaizeci ºi opt la nouãsprezece. – Sper cã ºtiþi ordinea în care se va face degustarea? ªtiu cã ºtiþi. ci le înregistreazã.

Boér Petér Pál
– Urraa… – Dacã azi ar fi rândul meu, aº încerca-o eu. În afarã de mama, le vine rândul la toþi. Vezi grãmada aia de grãunþe, acolo, în colþ? Femeia a pus-o ieri, mâine urmeazã s-o degust eu. Dupã lãsarea serii ºi dupã ce toatã lumea s-a culcat, pânã ºi pisica, Duda pãrãseºte gaura de ºoareci, urmãrit de o mulþime de priviri îngrijorate. Ajunge în mijlocul cãmãrii, se uitã în jur, apoi se apropie de capcanã. O studiazã temeinic, cântãreºte situaþia ºi se furiºeazã înapoi la intrarea culcuºului lor. – Hei, Caºcaval! – Spune! – E cu siguranþã o capcanã, slãnina e prinsã cu douã sfori. – Du-te ºi roade sforile. – Vorbeºti serios, Caºcaval? – Cât se poate de serios. Duda înghiþi în sec ºi renunþã la precauþii. Ca un condamnat la moarte, care priveºte pentru ultima oarã, cu mirare, o gâzã ºi mai inspirã o datã adânc din aerul proaspãt, lucruri fãcute cu naturaleþe pânã atunci, ºi Duda luã o gurã de aer, îºi roti privirile prin încãpere, rãmase un moment pe gânduri, apoi intrã hotãrât în capcanã. Adulmecã slãnina ºi studie sfoara. E timpul – îºi zise ºi, cu dinþii-i ascuþiþi, începu sã roadã sfoara. Arcul se puse în acþiune ºi începu lupta. Lupta cea din urmã. Nu mai avea nicio scãpare, însã continuã sã încerce. Asta învãþase toatã viaþa. ªi asta îl menþinuse în viaþã ºi pânã acum. Nu renunþase niciodatã! Din gaura de ºoarece, cu figuri amãrâte, familia se uita la el compãtimitor. – Spune, Caºcaval, pentru ce era nevoie de asta? – Pentru supravieþuirea noastrã. – Crezi cã Duda, care abia mai miºcã, va supravieþui? – Nu cred, sunt absolut sigur cã nu, în schimba familia, da. – O tot þii aºa, cu familia, ºi între timp vom pieri cu toþii. – Mâine voi mânca eu grãunþele. – Vezi ºi tu cã sunt neverosimil de multe. Zile întregi ne-am putea sãtura cu ele. – Atunci de ce nu le mâncãm acum? – interveni Jigãritul. – Credeam cã þi-ai dat seama cã orice hranã care apare ca din senin pentru noi, este periculoasã. Adu-þi aminte… – Nu mai enumera toþi morþii! – Gerdon, vino-n’coa! – Nu mai da ordine, ºtiu oricum cã tu eºti ºeful!

168

Nuvele
– Tocmai asta voiam sã-þi spun, în caz cã se terminã cu mine, de mâine tu vei purta numele de Caºcaval. ªi te sfãtuiesc sã-þi numeºti ºi tu un urmaº… – Dar, mãi Caºcaval, adineaori încã vorbeai de supravieþuire… – De supravieþuirea familiei! Mulþi am fost, puþini am rãmas. ªi puþini vor apuca primãvara, dar dacã o apucã mãcar trei-patru, atunci familia a trecut cu bine iarna! – Mã bucur, Caºcaval, cã am avut… am… un astfel de ºef… dar pânã când…

Ultimul copac
Dragi Spectatori! Ne aflãm în deºertul toxic Albastrudemetal din valea Amazonului. Puteþi vedea ceva care… dupã pãrerea mea, nici mãcar nu vã trezeºte curiozitatea. Stau aici… o clipã… sã-mi iau notiþele. Ceo fi asta? A, da: copac. Stãm deci lângã… o plantã numitã copac. Este foarte, foarte frumos acest deºert! O valoare eternã. De aceea a devenit necesarã îndepãrtarea acestei orori. Acum 150 de ani, acest ceva s-a ºi folosit, deºi nu pot sã-mi închipui la ce. Alãturi de mine se aflã un – o clipã, sã mã uit pe notiþe – aºa-numit tãietor de lemne. Un moºneag, are deja 34 de ani ºi încã nu-i pensionar! – Spuneþi-mi, dumneavoastrã ce credeþi, ce vârstã are acest… copac? – Pãi, vã rog frumos, strã-strãbunicul meu ne-ar fi putut spune doar aruncând o privire. Staþi, sã-mi iau aparatul digital de-determinarea-vârstei. O clipã, copacul ãsta sã tot aibã vreo 716 ani. – Groaznic! Nu credeþi cã e o aberaþie sã aibã o viaþã atât de lungã, orice-ar fi? ªi dumneavoastrã aveþi deja 34 de ani ºi încã nu sunteþi pensionar. – Strã-strãbunicul meu a trãit 98 de ani! – ªi strã-strãbunicul dumneavoastrã a fost tot tãietor de lemne? – Da. La 95 de ani încã mai tãia lemne. Strãbunicul meu a trãit 83, bunicul meu 62, iar tatãl meu 54. – Ce grozãvie! În familia dumneavoastrã s-a ajuns la asemenea vârste matusalemice? – Pãi, trebuie sã spun cã asta a fost demult, în condiþiile din prezent nu mai e nevoie de aºa ceva.

169

Boér Petér Pál
– Pãi vedeþi! N-are niciun rost sã trãieºti atât de mult. Ce naiba þineþi în mânã? – Asta, vã rog frumos, e o secure. – Ce? – Un topor. – Pânã la urmã ce-i: secure sau topor? – Pe vremuri s-a numit ºi aºa, ºi aºa. Mã gândeam ca acum, înainte de a ieºi la pensie, sã nu folosesc unealta cu laser cu care, în 0,7 sutimi de secundã, aº putea sã tai acest copac. – Ce? A, da, tocmai despre asta facem interviul. – Mã gândeam sã folosesc unealta strã-strãbunicului meu. – Înþeleg. ªi ia spuneþi, cât o sã dureze? – Pãi, având în vedere cã e un copac foarte vechi, are diametrul pe puþin 10 metri, cred cã o sã-mi ia vreo sãptãmânã. – Vedeþi, dragi Spectatori, de ce era necesar, în vremurile de demult, sã se trãiascã atâta amar de vreme: o muncã de câteva sutimi de secundã îþi lua o sãptãmânã întreagã. – Înspãimântãtor! – Cum spuneþi? – A, nimic, a fost doar aºa, un gând. Îmi povestea odatã bunicul cum a scãpat el când a fost atacat de un rechin, ºi a spus atunci: avea înnotãtoare înspãimântãtoare, de-acolo vorba asta. – Rechin? A, dumneavoastrã vorbiþi de vremurile când apele oceanelor nu erau înspumate ºi pline de bule mirifice ºi multicolore ci erau, în mod absolut dezgustãtor, populate de vieþuitoare! Ce aberaþie! Incredibil! Imaginaþi-vã ce ar face turistul, care vrea sã meargã la plajã ºi sã îngãlbeneascã la soare, dacã n-ar putea sã sufle din apa mãrii aceste bule galben-roºietice ºi albastru-verzui, iar apa mãrii nu i-ar rãspunde, suflându-i-le înapoi. – Înþeleg, înþeleg, aºa e. – Na, atunci daþi-i bãtaie ºi tãiaþi acest… copac! Când sunteþi gata, mã întorc. Mãcar nu mai stricã peisajul ºi deºertul va arãta frumos! Iar oamenii care vor trece pe aici, sã nu uite sã-ºi aducã aparatele respiratorii, pentru cã în caz de furtunã de nisip, aici, printre dunele verzui, totul se schimbã într-atât, încât supravieþuirea devine de-a dreptul imposibilã. – ªefu’ ! Am fãcut reportajul. Dumneavoastrã mi-aþi spus sã fie un interviu profund analitic. Însã toatã tâmpenia asta n-are rost. Un interviu profund analitic dureazã pânã la 4-5 minute. Eu n-aº vrea sã irosesc atâta timp, dacã ºi Domnu’ ªef e de acord.

170

Nuvele
– ªi la ce te-ai gândit? – Eu sunt de pãrere sã arãtãm chestia aia… cum îi zice… copacul, ºi pe tipul ãla ciudat. Anunþãm cã s-a tãiat ºi ultimul copac de pe Pãmânt ºi bãgãm publicitate. – Se vede cã eºti isteþ, bãiete, tu ai sã fii urmaºul meu! Câþi ani ai de fapt? – 19, Domnule. – Pãi, ai toatã viaþa înaintea ta! Cel puþin 15 ani de muncã ºi alþi câþiva de pensie. Tu o sã faci carierã la noi!

Cuib buimac
– Nu râde, mãi copile, disimulându-þi rânjetul insinuant! Józsi va fi numele tãu în brigada asta! Cu cãpãþâna ta turtitã ca o turtã, cu spatele gârbovit, stai la pândã ca sã vezi unde-i rost de pomanã. Stai drept, ºtii tu, precum cucuruzul în sac, tu eºti de unul singur, nu-i de nasul tãu pomana! Carã-te, nu-mi place apropierea ta apãsãtoare, lumea asta e prea micã pentru atâþia oportuniºti. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentru cã ai fi tu atât blajin ºi supus îþi tragi gâtul între umeri sau, dacã ai avea, coada între picioare, ci pentru cã vrei sã-mi iei postul! Dar voi fi cu ochii pe tine, cu toþi trei! Nu mã întreba cã de unde trei, o sã vezi tu, ºi pe piele vei avea ochi, nu unul, ci o mie. Sã ne ferim de-alde ãºtia! Prietene, tu vrei sã tragi scaunul de sub mine, cu mârºãvie. Dar þine minte cã ãsta-i tronul meu, ai înþeles? Acest scãunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei, singur mi l-am confecþionat, ciordind pentru asta o bucatã de scândurã, aºa cã nu-l cedez nimãnui! Ceea ce am obþinut, e al meu, nu-l împart cu nimeni. ªi o poziþie oricât de micã e o poziþie. Unii spun cã e o dispoziþie, dar nu e! Nu-mi pasã mie de dispoziþii, pur ºi simplu nu scot la mezat – nici mãcar teoretic –, statutul meu obþinut dând din coate. Nu-i de vânzare! Eºti tânãr, la fel de slugarnic-fãþarnic cum am fost ºi eu, umil, scump la vorbã, de parcã nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ãsta… Nu cedez! Am sã fac totul ca sã dispari din preajma mea, pentru cã infectezi liniºtea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îþi dau voie sã rãmâi în picioare ºi sã te uiþi la mine cum mãnânc. Porc nesimþit ce eºti, eu nu þi-am spus sã te aºezi pe jos ºi sã-þi scoþi merindele din traistã! Ai cam sãrit peste cal! Voi avea grijã ca, începând cu ziua de mâine – dacã o mai apuc –, sã-þi punã bãieþii jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar mai sunt ºi multe alte corvezi. De asta eºti bun, dupã cum aº fi fost ºi eu, însã

171

Boér Petér Pál
acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniºtit, cu botul pe labe, crezi cã poþi sã mã joci pe degete, dar nici vorbã, nici vorbã! – Nea Józsi, nea Józsi! Eºti cam roºu la faþã, nu mai bea atâta vodcã, ar trebui sã te duci acasã! Dai din gurã de unul singur de vreo orã. Bãieþi, ia umflaþi-l ºi depuneþi-l în faþa crâºmei! – Dacã n-ai nimic împotrivã, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbagajul meu de la bicicletã ºi-l împing pânã acasã. Vorbesc eu cu soacrã-sa, îl pune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de ºef sau ce. Probabil cã a pierdut mult… Ei, aºa-i când eºti cãsãtorit, trebuie sã renunþi la multe. Nu-i aºa? De-aia nu mã-nsor eu! – Vrãbiuþã ce eºti, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul? Eu pe bune cã nu sunt însurat, în schimb tu eºti! Du-l acasã pe nenorocitul ãsta, dupã care ia-o repede la picior, cã rupe muierea sucitorul pe spinarea ta. Hai, pas alergãtor, acasã!

Metamorfoze
A fost o fetiþã foarte drãgãlaºã, cu pãrul ei castaniu împletit în douã codiþe. Întreaga ei fiinþã era înveºmântatã în genele-i lungi, podoaba ochilor ei cu pupile mari. Fâlfâind din gene peste privirea-i plecatã, zâmbea fermecãtor mulþimii de Feþi-Frumoºi blonzi care, cum se face în asemenea ocazii, defilau cãlare pe cai albi înaintea ei. Nu-ºi întinse mâna pentru a primi salutul mâinilor întinse spre ea. Însã la un moment dat, pe neaºteptate, ºi-o oferi cu hotãrâre unui cãlãreþ cam plictisit ºi arogant, care nu prea-ºi dãdea silinþa s-o cucereascã ºi care, într-o clipitã, o sãltã lângã el în ºa, lãsând mascã toatã adunarea adulatoare. A trecut vremea, iar la un an dupã nunta de ºapte zile ºi ºapte nopþi s-au nãscut ºi progeniturile. Încã mai era acea apariþie, cu ochi rotunzi ºi pupile mari, înveºmântatã în superbele-i gene lungi, doar cã acum divizatã în douã. Mamã ºi soþie, soþie ºi mamã. Odatã cu apariþia primelor fire argintii din pãrul ei, i s-a mãritat una din fete, apoi s-a însurat ºi bãiatul cel mare. Când nora începuse sã-i gãteascã altfel bãiatului ei, iar ginerele pentru prima oarã n-o salutã cu „Sãru’mâna”, a început metamorfoza. Genele lungi ale ochilor cãprui cu pupile mari, care o înveºmântaserã pânã atunci, s-au scurtat. Ochii i s-au micºorat, faþa i s-a înãsprit, practic a suferit procesul invers al transformãrii unei larve în fluture. Se fãcuse soacrã! În mod cu totul surprinzãtor, devenise

172

cu inima deschisã. S-au scurs decenii. Înainte nu-i prea pãsa de vârstã. soacre ºi bunici. niciodatã agreatã. în scurt timp. Rolul de soacrã s-a menþinut dar. când i s-a nãscut primul nepot.Nuvele copia fidelã a propriei soacre. ginerii ºi bãrbatul. încât pânã ºi bãrbatului ei începuse sã-i fie silã de ea. (Traducere din limba maghiarã de Ildikó Gábor-Foarþã) 173 . Aceastã stare a durat pânã la naºterea strãnepoþilor. în strãbunicã. Devenise o bunicã total dedicatã nepoþilor. a transformat-o pe soacra ei. cu pãrul ca neaua. iar ca protectoare a micuþilor gânguritori s-a fãcut o scorpie insuportabilã. definitoriu a devenit statutul de bunicã. ªi aspectul i se schimbase complet. devenind bunicã. a fetei frumoase. cãlare pe cal alb. Uitase cã. neglijându-ºi copiii. devenind din nou acea apariþie iubitoare ºi demnã de iubit. Numãrul anilor nu i-a scãzut. adorate. socrii. însã douã cel puþin. Iar acum ºi ea fãcea la fel! Parcã am fi martorii metamorfozei fluturelui splendid în larvã. Nu chiar multe. Uneori povestea nepoþilor despre o prea-frumoasã fatã. acum însã nu se putea ignora faptul cã. deºi încã din a doua zi a cãsniciei ºi-au dus traiul într-o permanentã controversã. soacrei. fãcuþi. care ºi-a risipit întreaga viaþã pe un prinþ arogant. Nici prietenii de odinioarã n-o mai recunoºteau. cum scrie la carte. ochii mari ºi înveºmântatã în genele-i albe. într-un balaur. la rândul lor. Drept urmare a intrat în colaps. dupã care a început transformarea inversã: nu-ºi mai ignora ginerii ºi nurorile. a nevestei. mamei. devenise o adevãratã soacrã. bunicii. în cazul ei. ea cu soþul fiind declaraþi inamicii numãrul unu ai acestora. nurorile. cel mai nesuferit lucru din partea soacrei a fost îngrãdirea relaþiei cu proprii ei copii. κi chinui familia cu priviri fulgerãtoare ºi bombãneli de soacrã.

éd. Zurich. L'Âge d'Homme. Referindu-se la acelaşi volum. Editions L’Age d’Homme. se instalează în Elveţia şi lucrează în învăţământ. éd. cele două surse ale autorului fecundându-se reciproc. Laureat al premiului Lipp.Proza Rafik Ben Salah Haremul în pericol1 Născut în 1948 la Moknine (Tunisia). publicat în editura L’Age d’Homme. după o licenţă în litere la Sorbona şi o diplomă de jurnalist. cît şi de Gustave Roux. scriitor şi membru al juriului. Genève. este apreciat de critica literară. 2005 La véritable histoire de Gayoum Ben Tell. Lausanne. Lausanne. 1999 L'Œil du frère. fini examinatori ai spaţiilor interioare. 2001 Récits de Tunisie. Un alt critic elveţian. acest volum este la fel de interesant din punct de vedere al limbii. Haremul în pericol. Rousseau. începând cu prima povestire (Viande morte Carnea moartă) a suferinţelor atroce îndurate de Selma. Rafik Ben Salah este un povestitor captivant. éd.LKuffer spunea în cronica sa din 24 heures: „Toate aceste istorii sunt marcate de pecetea crudă a autenticităţii. Genève. Lausanne. 1999. Iată ce spunea criticul vis-a-vis de volumul Le Harem en peril: „Încă de la primele cuvinte cititorul este atras de această scriitură puternică şi concentrată”. éd. Amestec de vervă caustică şi de compasiune. Vevey. scriitorul este elogiat de Jacques Chessex. Lausanne. 2009 1. L'Âge d'Homme. 1991 La Prophétie du chameau (roman). 1987 Lettres scellées au président (roman). Lausanne. éd. Limmat Verlag. 2007 L'invasion des criquets de terre et autres nouvelles de la dérive ordinaire. profesor şi scriitor de naţionalitate tunisiană şi elveţiană. J. L'Âge d'Homme. Xenia. Suisse 174 . care consumă fuziunea oralităţii şi a scrisului. 1993 La femme du cousin (nuvele în germana). L'Âge d'Homme. Din volumul cu acelaºi titlu apãrut în 2005. Lausanne. éd. După lectura celor zece povestiri ale volumului. Publisud. éd. dublat de un observator implacabil. Jean-Louis Kuffer. L'Âge d'Homme. Rousseau. Retour d'exil (roman). 1998 Le Harem en péril (nuvele). Paris. 2004 La Mort du Sid. atinsă de o tumoare şi pe care ai săi o acuză de a fi „păcătuit” pentru că i se umflă burta. éd. predând limba franceză şi istoria. Jacques Chessex decelează aici o formă de deschidere care îl apropie atît de Ramuz. remarcă cele două componente ale talentului său: amestecul de revoltă şi vitalitatea observaţiei sale. éd. fapt dovedit şi de premiile ce i-au fost acordate. Autor prolific romane şi nuvele. éd.

o sã mi-o plãteºti. un pic de ruºine. în primul rând! Peste tot Nawas fu primit ca un erou. doar prin simpla observare! Fãrã sã zdruncine voinþa familiei Nawas. La sfîrºitul celui de-al ºaptelea an de absenþã. nu þi-e ruºine Fartas.. frizerul rãmase cam neîncrezãtor. în timp ce Nawas îl trãgea de braþ. un doctor. bine ai venit. haideþi. confratele tãu. poseda trei meserii într-una.Haremul în pericol *** Nimeni din sat nu-i acordase încredere fiului familiei Nawas. În ciuda mâniei tatãlui Marzouk. în fine. Tatãl sãu. fiu al lui Adam. în original 175 . Marzouk. Marzouk rãmase un moment încremenit. servitorului vostru. cãci el ne aparþine nouã tuturor. secondat. dentist cu cleºte emerit ºi chirurg-tãietor împrejur. tinere.. aceste sarcasme ºi alte cîteva semãnarã deci îndoialã în anturajul tînãrului bacalaureat. care rãspunse rezervelor tuturor cu mândrie ºi condescendenþã ºi dispãru la sfârºitul verii. oamenii sunt pe cale sã disparã imitându-i prea mult pe ghiauri. Fartas. Cum darã? Acest începãtor urma sã piardã ºase sau ºapte ani din viaþã ca sã înveþe singura artã de a scoate dinþii oamenilor. Fartas. Nawas puse piciorul pe pãmîntul sfânt al satului. în vreme ce el însuºi. Singur. Bijo. zicând: secondat. o sã mi-o plãteºti. înþelegeþi. asta-i bunã. dã ceea ce Prea-Puternicul a scris. care pretindea cã-ºi va însuºi ºtiinþa ghiaurilor ºi va egala priceperea dentiºtilor occidentali. declarând dupã o lungã tãcere cã era fericit de a fi secondat de acum încolo de un tînãr confrate. care era în acelaºi timp bãrbier din tatã în fiu. Dar tatãl se mînie dintr-odatã. dã Sid. Cum. norocul sã te însoþeascã! 2. Îl terminã de ras pe ultimul client pe care îl þinea sub briciul lui. dus de Peugeot-ul de închiriat al satului. rîdea în hohote frizerul Fartas. îl plimbã din prãvãlie în prãvãlie. zicînd: vi-l prezint pe primul ºi unicul doctor pe care regiunea l-a produs vreodatã. Sid El Haj? mucosului ãstuia i-au trebuit ºapte ani ca sã înveþe sã tragã un dinte. haide. apoi fãcu un pas spre Fartas.2 ªapte ani trecurã: multe lacrimi ºi numeroase rugãciuni jalonarã exilul în care se afundase viitorul doctor în medicinã dentarã. pe doctorul vostru. frizerul nu se clinti ºi lãsã sã-i plece vizitatorii fãrã sã rãspundã. îmbrãþiºaþi-l pe doctor. fãrã ajutorul vreunei ºcoli. ºi apoi ce confrate. apoi conchise pe un ton fals solemn: vezi tu asta.

o. cu domiciliul ºi cabinetul. aceste vorbe se confirmarã. care scoate dinþii fãrã cleºti. de-acum încolo proprietatea tânãrului doctor. se difuzã în sat ºi în împrejurimile lui. urma sã se instaleze. totul îngrãmãdindu-se în singurul imobil cu douã etaje aflat în centrul satului. într-o zi. numeroase ambalaje luxoase.Rafik Ben Salah Cu aceste cuvinte Fartas îºi petrecu clientul. o sã vadã el ceea ce nici un ochi n-a vãzut ºi va auzi ce nici o ureche n-a mai auzit! Din zvon. ªi apoi. îºi aranjã sculele ºi-ºi închise prãvãlia. cu toate cã domeniul lui Allah nu cunoaºte nici o limitã! Era oare doar o provocare? Oamenii au speculat atunci asupra motivelor care-l putuserã împinge pe un savant eminent cum era doctorul sã se mulþumeascã cu atât de puþin. pe care el îi înlocuia cu dinþi din aur masiv. Soaþele acestor domni din Ksar aflarã ºi ele despre virtuþile detartrajului ºi binefacerile frezei. care plombeazã fãrã plumb. locuitorii din Ksar începurã sã dea nãvalã. nocturn de data asta ºi feminin în exclusivitate. În curând acest flux de strãini fu urmat de un altul. care-i ura. au vãzut debarcând niºte cartoane enorme. Se duceau de la Ksar la Nawarine doar cu scopul de a se putea fãli cu asta. 176 . cã doctorul urma sã se instaleze chiar în sat. învãluitoare ºi insidioasã. tu. existã la Nawarine un doctor plin de ºtiinþã. strãlucit cãutãtor de aur ºi nu e ºtiinþã decît în mîinile Atot-Puternicului! Aºa tuna vocea publicã. pretindeau cei mai sceptici. Cîteva zile mai tîrziu. o. se difuzã deci acest zvon: Auzi. miracolule. la rîndul sãu. de optsprezece carate. Pungile cu stare din Ksar cucerirã deci cabinetul dentar ºi notabilii din acest orãºel se îngrijeau care mai de care. Dar nefericirea era cã zvonul începuse sã avertizeze deja cã dentistul Nawas. ziceau cei bãtrâni. ºi nu în altã parte. cãci de unde ne vii tu. orãºel detestat ºi. dupã care Nawas s-ar fi înfuriat aºa de tare cu scopul doar de a spune: deoarece Fartas are extrema generozitate de a accepta sã fie secondat de un tânãr confrate. Au pus chiar la îndoialã autenticitatea pretinselor sale diplome. Incidentul ar fi putut sã-ºi afle deznodãmântul la ora aceea. ªi apoi. tare în cunoºtinþele date de diplomele gheaure. în special în Ksar. cineva aduse o vorbã furatã pe terasa unei cafenele. Cei care nu aveau nimic de reparat îi cereau doctorului sã le scoatã dinþii din faþã. oamenii din Nawarine rãmâneau totuºi neîncrezãtori ºi puþin dispuºi sã deschidã punga. care nu ºtii încã. cu cocioabã ºi prãvãlie. într-o zi. înþelegeþi. luarã alura unei veºti care luã amploare ºi se rãspîndi vreme de mai multe sãptãmâni. În acelaºi timp.

ºi pe sãtencele din Nawarine.. Marzouk îºi simþi inima în vîrful limbii. ca o gangrenã. o opoziþie sãlbaticã ºi definitivã.Haremul în pericol Din acest aflux feminin va veni drama. Apoi atracþia cabinetului deveni aºa de vãditã ºi irezistibilã cã le cuprinse. ale cãrui bogãþii crescuserã pe neaºteptate! Ca urmare a acestei etalãri3. chit cã dezonorezi satul) cã deci acest tânãr ºi ilustru dentist nu era un bãrbat veritabil. aºa cum o fatã obiºnuitã are dreptul sã numere sub pãlãria ei. tatã.. înþelegeþi ce vreau sã zic. dar opuºi totuºi. Iatã în ce mod. Se ºtie cît de pãcãtoasã e cea mai micã deviere de la norma sexualã în jocul social al acestor regiuni. pe Allah. de bogãþie. Apoi cuþitul înlocui verbul. vile maure ºi servitori în livrea. nu suportã douã fiinþe aºa de opuse ca un bãrbat ºi o femeie. replicã celãlalt. dupã el.. vã jur cã-i adevãrat. subjugate de acum încolo de insuportabila prosperitate a tînãrului Nawas. De aceea tatãl Marzouk nu mai îndurã mult aluziile dezonorante ale þãranilor ºi începu sã se punã cu gura pe el. Invocaþii specifice lumii arabe 177 .. acest zvon reveni deci fuga-fuguþa. îmi vrei deci nefericirea? Ptiu. scuip pe ele. pe mãslin ºi mai tîrziu pe Prea-Înaltul!4 Dar Nawas se încãpãþâna ºi zicea cã e foarte bine aºa. al naibii.. aºteaptã. pe Satan cel chior! Zvonul conform cãruia doctorul Nawas ar fi un. Cîteva zile mai tîrziu. — Am motiv sã mã plâng de tine. „donator” de.. fetele tinere începurã sã viseze maºini americane. în timp ce bãrbaþii rãspândeau în mod incidental ideea cã faimosul dentist nu era în realitate (de ce sã te împotriveºti. cu obiceiuri obligatoriu uºoare.n 4. fãrã îngrãmãdeala ºi inconfortul cuplului care. — ªi eu sã te compãtimesc. ceea ce poate bãnui cititorul. pe smochin. el merse de urgenþã la Fartas ca sã-l tãvãleascã pe jos ca pe un mãgar rîios. pe arborii noºtri sacri.. 3. Nawas îngriji mai întâi pe soþiile notabililor strãini de sat. chiar în momentul în care trecea felahul5 Milad. gata sã-ºi pãrãseascã locul. n.. sortiþi rãzboiului în ciuda marii inteligenþe care-i leagã pe unul de celãlalt. îºi repetau ei trãgând cu ochiul. om respectat ºi adesea solicitat ca arbitru. sã-l convingã pe fiul sãu sã-ºi ia o femeie ºi sã închidã acest capitol. Mînat deci de aceastã disperare.

ºi nu numai el. fiecare þinând sã-ºi pãstreze secretul. în cabinet. Era un lucru admis de drept. fraþii. era deschis zi ºi noapte. tremurând cã vreuna dintrale lor ar fi putut fi vãzutã. atinsã de acest doctor îndrãcit. locuia scriitorul public Staline. cu atît e mai scurtã claustrarea femeilor. care îºi bãgase în cap sã dea consultaþii nocturne femeilor. taþii. Marzouk crezu de datoria lui sã-l lãmureascã pe fiul sãu sã-ºi suspende consultaþiile. exacerbate de foame. acelea strãine. Trecurã zile ºi altele venirã. Ulterior ºi ca prin contagiune. dintre care mulþi îºi petreceau vremea prefãcându-se cã iau aer (în ciuda frigului umed ºi pãtrunzãtor). adãuga vocea rãutãcioasã. sete ºi mai ales de chinurile abstinenþei la fumãtorii înveteraþi. noaptea acoperi multe consultaþii reputate diurne. cãzuse în teama (judecatã ca legitimã prin vocea publicului) ca fetele sale sã nu fie subjugate. ca pe furiº. proprietatea lui Nawas. Cãci cu cît e mai puþin lungã ziua. verii. ºi mai rãu încã. Asta puse capãt zvonurilor despre obiceiurile doctorului. ºi nu existã Doctor decît Allah. Dar când veni iarna. ºi numai lor! Ca urmare a acestei proaste veºti. apoi i se raportã lui Marzouk cã Fartas. sau vrãjite de doctor. mai ales. Se vedeau siluete voalate sunînd la uºa ºarlatanului. reînviind astfel temerile oamenilor. soþii. ªi apoi. întãreau incredulii ireductibili. un halat alb deschidea ºi o clientã era înghiþitã.Rafik Ben Salah Milad îi separã pe protagoniºti fãrã sã aibã ce arbitra. Nici mãcar festivitãþile serii nu uºurarã cu nimic neliniºtea oamenilor. 5. vor fi admise de acum încolo noaptea. La primul etaj al imobilului. vecinii. el þinea sã-l numeascã aºa. În primele zile ale lunii de Ramadan. cã doar pacientele din Ksar. încercaþi numai sã-l contraziceþi! Siluetele sunau deci. bãrbaþii. de îndatã ce aþa neagrã ºi aþa albã nu se mai pot distinge! Din respect pentru tatãl sãu ºi pentru a risipi temerile nefondate ale oamenilor. cine poate garanta cã toate aceste femei care erau vãzute intrând la el vin într-adevãr din satul vecin? Cãci. Þãran arab 178 . Nawas dãdu îndatã de ºtire prin toboºarul satului. în jurul cabinetului dentar al lui Nawas. toþi începurã asiduu sã umble de-a lungul ºi de-a latul în jurul cabinetului. al cãrui cabinet. iernatic în anul acela. nu e nimic care sã semene cu o femeie cu vãl decît o altã femeie cu vãl! Aceste argumente ºi alte cîteva fãcurã ca. suspiciunile se înteþirã. devenit o fortãreaþã bîntuitã exact în mijlocul satului. fabulaþiile ºi bîrfele erau în toi.

Fartas... Fãcând un pas.. rãspundea celãlalt. respiraþii. Ai auzit vreodatã lucruri. oare cum se descurcã. biete Staline. un om de valoarea ta. imagineazã-þi un pic un scriitor public aproape surd. Sângele tatãlui Fartas se aprinse fãrã foc. apoi un altul.Haremul în pericol Or într-o searã a acelui Ramadan. fãrã sã-l lase sã repete.vezi pentru musulmanii ce suntem.. mi-e greu cu clienþii. tu trebuie sã suferi. rupt de scris cu stiloul ºi pana. e oare doar bizar cã nu ºi-a luat soþie. cea mai frumoasã din toate rozele. uneori parã pentru garã.... S-a aflat apoi cã frizerul. nu primeºte vreo tîrfã sau Domnul ºtie ce încã.. vãzu chipul tovarãºului sãu transfigurându-se. ºi chiar odatã. Staline. scriitorule. transcriu uneori far pentru bar?. respiraþia lui bãloasã se accelerã deodatã gata sã-l înãbuºe. Staline? Dar scriitorul zicea cã are urechea grea în prezent.. ajunse pe furiº în cabinetul dentistului unde se dãdea o consultaþie.. corpul doctorului aplecat pe atributele feminine.. pãrul atîrnând. Prezentare ºi traducere de LUCIA MATIUÞA 179 . în timp ce lua al nu ºtiu cîtelea ceai cu Fartas. cum sã spun. pãºi deodatã pragul uºii lui Staline zicînd: pace þie. . Allah iartã ºi te absolvã. El zãri mai întâi douã picioare goale pânã la jumãtatea coapsei. haide. prin care fiinþa îºi cîºtigã nobleþea. frate. pînã într-o anumitã searã. dupã ce l-a pus la pãmânt pe asistentul lui Nawas..M-ai înþeles. conversaþia ajunse la obiºnuinþele. Staline. Dar cine nu-ºi mai aminteºte de asta în sat? Staline povesti cã într-una din ultimele seri de veghe ale Ramadanului. în fine. pacea ºi mila divinã ºi norocul Sãu ºi bunãtatea Sa. Staline îl urmã atunci discret pe Fartas ºi-l putu vedea sunând la uºa doctorului.. fiicei sale Ourda.. ros de îndoialã ºi nemaiavând stare din cauza secretului sãu. ce mai. frizerul Fartas.... înainte de a dispãrea în spatele obloanelor metalice reputate a fi inexpugnabile. De aceea îºi scoase într-o strãfulgerare de lamã briciul sãu de frizer. Apoi din vorbã în vorbã. — Taci. apoi la nãravurile doctorului. ca niºte suspine. doar mã auzi totuºi bine cînd îþi vorbesc! — Nu.. îl desfãcu ºi se nãpusti asupra mîinii care pãcãtuise cu roza. a sa proprie. Apoi scriitorul public îºi vãzu musafirul dezlipindu-se cu o surprinzãtoare grabã ºi urcând scara într-o clipitã. frizerul vãzu dosul mîinii drepte a doctorului pus pe obrazul.. Asta nu-l împiedicã pe frizerul Fartas sã-ºi multiplice vizitele nocturne la Staline.

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbãcescu

Et in Arcadia ego. Redactor la E.S.P.L.A

Aproape de sfârºitul anului IV, facultatea noastrã, Filologia, a organizat o excursie la Cluj pentru a-i cunoaºte pe colegii de acolo. Cum cineva trebuia sã întocmeascã un referat, profesorul Paul Georgescu m-a desemnat pe mine fixându-mi ca temã romanul lui Mihail Sadoveanu, Nicoarã Potcoavã, care tocmai apãruse. La întoarcerea la Bucureºti au urmat examenele de sfârºit de an ºi examenul de stat. Când toate s-au încheiat, am fost cãutatã de profesorul Paul Georgescu. Dându-mi un bileþel cu un numãr de telefon, mi-a spus: ,,Dacã ai necazuri cu încadrarea sã mã suni”. În anii aceea, la terminarea studiilor, niciun absolvent nu era lãsat la voia întâmplãrii. Toþi primeau o repartiþie ºi aveau un loc de muncã asigurat, bun sau rãu, aproape de casã, ori într-un fund de þarã, dar acesta exista. Curând mi-a sosit repartiþia guvernamentalã prin care eram informatã sã mã prezint la Editura Politicã. Plinã de entuziasm – era Bucureºti! – m-am dus ºi m-am înfãþiºat la „Cadre”. M-a întâmpinat ºefa – o femeie mai degrabã bãtrânã – am remarcat cã avea sprâncene albe, - care a început sã þipe la mine, sã-mi spunã cã nu are posturi libere ºi sã plec. Nici n-a vrut sã se uite la hârtia ministerului pe care i-o înmânasem. Speriatã ºi dezamãgitã, am plecat. Seara i-am dat telefon lui Paul Georgescu ºi i-am relatat ce mi se întamplase. Dupã ce m-a ascultat, mia spus sã îl caut a doua zi la Casa Scânteii, la ora 10, la ,,gard”. Deºi locul întâlnirii era cam imprecis, m-am dus. Casa Scânteii nu era terminatã în totalitate, dar se mutaserã deja acolo redacþiile marilor ziare: Scânteia, Scânteia Tineretului etc. precum ºi Secþia de culturã a C.C.-ului la care lucra Paul Georgescu. Palatul avea în faþã un mare teren gol, înconjurat de un înalt gard de sârmã. În acel spaþiu nu se putea intra decât cu autorizaþie specialã ºi eu n-aveam. De aceea întâlnirea a avut loc „la gard”, aºa cum o stabilise profesorul. La ora fixatã, profesorul a ieºit din uriaºa clã-

180

Et in Arcadia ego
dire, a strãbãtut incinta pânã la mine ºi i-am povestit din nou, la gard, cele petrecute la Editura Politicã. Dupã ce m-a ascultat, mi-a dat o adresã la care sã mã prezint a doua zi. Dimineaþa urmãtoare, la ora 11, am ajuns în bulevardul Ana Ipãtescu nr. 39, unde era o clãdire – de fapt un palat – cum sunt multe în Bucureºti: gard de fier forjat, balcoane la fel, ferestre înalte, faþada impunãtoare cu marchizã. Suind câteva trepte de marmurã, am împins uºa monumentalã ºi am intrat într-un hol mare cu pereþi lambrisaþi în damasc de mãtase grenat. Din el se deschideau uºi cu tãblii de cristal, una era cu oglinzi de sus pâna jos. Uºor intimidatã de acest cadru elegant ºi sobru, am urcat o scarã largã de stejar. În holul de la etaj, mã aºteptau Paul Georgescu, Silvian Iosifescu – alt fost profesor al meu de la facultate – ºi Mihail Petroveanu, Milo, cum aveam sã aflu mai târziu cã i se spunea. Dupã un scurt dialog amabil ºi amical, Silvian Iosifescu – pe atunci redactor ºef la E.S.P.L.A. – fãrã sã-mi cearã repartiþia, mi-a spus cã sunt angajatã redactor ºi sã mã prezint la lucru. Nu îmi venea sã cred! Ce uºor se rezolvase totul! ªi ce diferenþã de atitudine: la Editura Politicã – datã afarã, dar primitã cu zâmbete la E.S.P.L.A. Cãci E.S.P.L.A. era sanctuarul în care intram ºi despre care nu ºtiam încã nimic. Am fost încadratã la redacþia ,,Clasici”, unde se pregãteau ediþiile scriitorilor clasici români, cum sugera ºi numele. Acolo lucrau trei foºti colegi de facultate, mai mari: Gheorghe Pienescu (Gigi), viitorul mare editor al lui Arghezi, socotit un exeget al operei argheziene, Andrei Rusu, cunoscut ca unul din cei mai strãluciþi ºi zeloºi editori ºi textologi pe care i-am avut, de o ireproºabilã competenþã, cum îl va caracteriza, pe bunã dreptate colegul meu, Teodor Vârgolici ºi Alexandru Sãndulescu, viitorul istoric ºi critic literar. Cãrþile sale de mai târziu printre care Literatura epistolarã ni-l aratã ca un critic documentat, profund în judecãþi, drept în aprecieri, serios în atitudine, formulând observaþii de mare fineþe. Un intelectual rasat. Remarcabilele sale articole apãrute în noul Adevãrul literar ºi artistic, publicaþie care din pãcate nu mai apare demult, îndreptãþesc aprecierile de mai sus. Iatã cateva titluri: Mai mult ca portretul, Rãdulescu-Motru, Constantin Argentoianu, Sextil Puºcariu, Un mare cãrturar - la moartea lui Zigu Ornea. *** În editurã mai lucrau, la secþia de „Prozã contemporanã” alþi foºti colegi: Cornel Popescu, viitorul editor al romanelor lui Marin Preda ºi Liviu Cãlin care, secondându-l pe Alexandru Rosetti, va publica ediþia

181

Doina Hanganu-Bumbãcescu
Opere a lui I. L. Caragiale. Ca începãtoare, am parcurs toate etapele muncii redacþionale: paginare, control dactilografic, alcãtuire de sumare, confruntare (colaþionare) cu manuscrisele originale sau cu ediþiile princeps, dupã caz, corecturã în ºpalturi, bun de tipar ºi bun de difuzare. În afarã de acestea erau discuþiile cu corectorii, tehnoredactorul, ºi ce era mai important, discuþia cu autorul de ediþie sau cu traducãtorul. Urma sã aparã o mare Antologie a poeziei româneºti de la începuturi pânã astãzi, proiectatã în mai multe volume. La ea au lucrat mai mulþi. Mie mi s-a dat sã alcãtuiesc sumarul capitolului George Coºbuc. Nu mai ºtiu din care motive nu a apãrut decât voluml I în 1954, cuprinzând creaþii de la Poezia popularã pânã la Panait Cerna inclusiv, adicã cincizeci ºi opt de nume. A fost o ediþie frumoasã, elegantã, legatã în pânzã. În redacþie ne consultam reciproc. ªeful nostru era Ion Roman, ºi el autor de ediþii. Lucra atunci la Opere de ªtefan Octavian Iosif, pentru care a realizat studiul introductiv, notele ºi bibliografia. Pentru editarea acestui volum, editura trebuia sã ia legãtura cu singura persoanã încã în viaþã care putea furniza informaþii despre poet: Natalia Negru, fosta lui soþie. Cum ea locuia la Dorohoi cred, nu se putea pune problema invitãrii sale la Bucureºti, aºa cã cineva trebuia sã se ducã acolo. S-a hotãrât sã fie trimis Milo Petroveanu. La întoarcere ne-a povestit: a intrat într-o curte cu apartamente de raport, a bãtut la o uºã ºi rãspunzându-i-se a intrat. De lângã o sobã de gãtit, de pe un scãunel, s-a ridicat o femeie grasã ºi bãtrânã, nepieptãnatã ºi cu un neg pãros lângã nas: „– O caut pe doamna Natalia Negru”, a zis Milo. Cu glas dogit, bãtrâna a rãspuns: „– Eu sunt”. Milo a rãmas încremenit; ºi-a amintit de cântecele iubirii deznãdãjduite, de poeziile de dragoste dedicate ei de Iosif ca ºi de durerea despãrþirii de ea din poeziile acestuia. ªi-a spus în gând: Asta este femeia pentru care au murit doi mari poeti… Toþi am tãcut impresionaþi ºi întristaþi: Sic transit gloria mundi! Dar în redacþie erau ºi momente de veselie. Când ieºea de sub tipar cartea vreunuia dintre colegi, evenimentul era sãrbãtorit. La apariþia volumului Poezii de George Topârceanu, îngrijit ºi prefaþat de Alexandru Sãndulescu, autorul a trimis-o în Piaþa Amzei pe tanti Lenuþa, „bufetiera”, sã aducã tãvi cu vol-au-vent cu ciuperci ºi vin. Invitat era de regulã ºi redactorul ºef al editurii. Ion Roman, spiritual ºi agreabil, dãdea tonul. Mare admirator al lui Caragiale, când ciocnea paharul spunea: „Hai noroc ºi sã trãieºti, ceea ce nu cred… cã eºti supãrat pe mine”.

182

Et in Arcadia ego
*** În redacþie ne vizitau deseori colaboratorii, personalitãþi ale vieþii noastre literare: Petre Pandrea, Alex Duiliu Zamfirescu – zis Duilã, fiul autorului Vieþii la þarã, G.C. Nicolescu, editorul operei lui Vasile Alecsandri, Sergiu Dan, Niculae Gheran, sef al serviciului de literaturã ºi artã din centrala editorialã. Datoritã poziþiei pe care o avea, Gheran discuta mai ales cu redactorul-ºef, dar venea ºi în redacþie ºi stãtea de vorba cu Andrei Rusu pe care îl consulta în calitate de specialist. Gheran elabora de pe atunci marea sa ediþie definitivã, Liviu Rebreanu. Apãrea uneori Paul Georgescu, inteligenþã aprigã deseori, caustic ºi ironic. Ne sfãtuia: „Nu fã azi ce poþi lãsa pe mâine!”. Auzind cã unul dintre noi voia sã divorþeze, îi recita mereu: „Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze…”. A contribuit mult la promovarea tinerilor. Într-un amplu articol din Scânteia a menþionat numele celor pe care îi credea talentaþi. Am fost mândrã gãsind printre ei ºi numele meu. Îmi aparuserã cateva articole în Viaþa româneascã. Întoarsã dintr-o delegaþie la Moscova, a venit ºi Veronica Porumbacu sã povesteascã despre ce a fãcut ºi ce a vãzut. ªi ne-a adus o… bananã. Fiecare am avut câte o bucãþicã din trufandaua pe care n-o mai vãzuserãm de ani de zile. Când eram la secþia traduceri, ne-a vizitat ºi Dan Deºliu, venit ºi el dintr-o cãlãtorie de la Paris, de data asta. Ne-a adus, cu titlu de împrumut, ultimul mare succes literar, romanul Bonjour Tristesse de Francoise Sagan. L-am þinut fiecare o noapte. *** Între noi ºtiam unii despre alþii aproape tot, pentru cã dimineaþa, înainte de a începe lucrul, povesteam ce am mai auzit, ce a mai fãcut copilul, ce s-a mai întamplat în familie. Andrei Rusu primise „ordin de convocare” – cuvântul „concentrare” era interzis. Ne-a relatat dialogul pe care l-a avut la unitate pentru întocmirea dosarului. Dupã întrebãrile de rutinã: nume, vârstã, adresã – gradatul le-a intrebat: „– Ce studii ai ?”; „ – Sunt absolvent al facultãþii de filologie”, a rãspuns Andrei. Militarul plictisit: „– Lasã astea, carte ºtii ?” Aveam o colegã din alt serviciu care dorea cu ardoare un singur lucru: sã aibã un copil. Dar fiind nemãritatã, îi era teama cã dacã-l face, va fi datã afarã pe motiv de imoralitate. (Puterea era foarte vigilentã în astfel de probleme). ªi atunci s-a dus la preºedintele de sindicat, tovarã-

183

Doina Hanganu-Bumbãcescu
ºul Luca, (era tatãl criticului ºi profesorului Paul Cornea) cãruia lumea îi spune „Papa Luca”, sã-i cearã voie. El a râs ºi … a aprobat. Noi am aflat dialogul chiar de la ea ºi s-a þinut de cuvânt. ªefa serviciului de cadre, serviciu care era spaima în toate intreprinderile, era o femeie destul de retrasã. Nu vizita redacþiile, nu controla pe nimeni. O singurã datã ºtiu cã i-a spus lui Romulus Vulpescu sã nu mai poarte cãmãºi maro: „Ce, eºti în frãþiile brune ?” – parcã aºa se numea o organizaþie subversivã. Nu cred sã fi fãcut rãu cuiva. A povestit unei colege cã nu are niciun merit politic, n-a fost nici ilegalistã, dar primise postul pentru cã soþul ei murise în pogromul de la Iaºi. În faþa directorilor nu avea niciun cuvânt ºi când vreunul o chema, alerga onoratã, speriatã ºi supusã. De altfel toþi o ºtiau de „tanti Dora” ºi asta spunea tot. Ce diferenþã între ea ºi cadrista de la Editura Politicã ce mã primise cu urã, parcã aº fi fost cel mai periculos duºman de clasã ! *** Primele volume redactate de mine au fost Poezii de Emil Isac, pe care l-am citit ºi alcãtuit fãrã plãcere din cauza limbii greoaie, lipsitã de armonie ºi supleþe, ºi, spre nefericirea mea, oribilul volum Poezii de A. Toma. Acesta era director , se credea un talent veritabil ºi trona în biroul cu uºi de oglinzi care fusese al lui Al. Rosetti, pe vremea când el era director la Fundaþiile Regale, clãdire ocupatã acum de E.S.P.L.A. A. Toma era tatãl lui Sorin Toma, redactor ºef la Scânteia ºi autorul acelui ruºinos pamflet Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, de care, acum, din Israel, se dezice. Ca director, A. Toma, nu fãcea nimic, era ca o fantomã, toate problemele editurii fiind rezolvate de ceilalþi ºefi, Al. I. Stefãnescu, Ben Marian ºi Alexandru Balaci. Despre orgoliul penibilului proletcultist A. Toma circula o poveste lansatã probabil de ºoferul care, zilnic îl aducea ºi-l ducea acasã, Chemendia. Acesta, ºugubãþ, l-a întrebat curajos: „ – Tovarãºe director, spuneþi-mi, vã rog, cine e mai mare poet, Eminescu ori dumneavoastrã?” La care Toma a rãspuns: „– Ei dragã, Eminescu e mare în felul lui, eu în felul meu!” Prin grija lui Chemendia, ºofer moºtenit de la vechea Editurã a Fundaþiilor Regale, a doua zi, toatã editura a aflat opinia lui A. Toma ºi apoi tot Bucureºtiul. Întâmplarea o relateazã ºi Nicolae Gheran în Arta de a fi pãgubaº, vol. II.

184

frumos. Vulpescu a tradus Aminta de Torquanto Tasso. Dintre colegi. o echipã formatã din douã persoane era detaºatã în tipografie pentru 2-3 sãptãmâni. cârlionþat. Pentru aceasta. Ele au rãmas pânã azi ediþii de referinþã pentru cã erau alcãtuite dupã criterii ºtiinþifice. Scandalul a izbucnit pentru cã poeta s-a simþit ofensatã. Avea acasã o bibliotecã foarte bogatã de care s-a ales praful. a scris un excelent studiu despre Bucovia. în calitate de traducãtor. Neculce. lucrând la Casa Scanteii unde. am citit împreunã sute de ºpalturi. hispanist. *** La redacþia de „Poezie” am fost colegã cu Romulus Vulpescu. Este. Vulpescu a constatat cã profesorul fãcuse mari modificãri. cea mai frumoasã ºi de valoare transpunere în limba 185 .Et in Arcadia ego *** În redacþia „Clasici” au vãzut lumina tiparului Opere complete ale scriitorilor români în ediþii critice. a valorificat operele lui Adrian Maniu sau Ion Vinea. dar cu un rang superior. Creangã. Într-un an. Coca Botez ºi cu mine am fãcut parte din aceastã echipã. cred. era bun. Menþionez cã traducerea se confrunta cu textul original cu scopul de a verifica fidelitatea versiuni româneºti. ceilalþi. sã fie trecut ºi numele lui Edgar Papu. alãturi de numele Mariei Banuº . Anton Pann. dar ºi splendidul volum Operele magistrului François Villon. Urmând calea obligatorie pe care trebuia sã o parcurgã manuscrisul. eveniment pregãtit din vreme. Anual. punctul de vedere al redactorului Vulpescu s-a impus. Era tânãr. Tudor Arghezi. Pentru aceastã operaþiune a fost ales profesorul Edgar Papu. Au urmat discuþii furtunoase . Era mai sobru decât noi. Erau planificate multe titluri care trebuiau sã aparã la timp. Traducerea în versuri o fãcuse poeta Maria Banuº. la cutremurul din 1977. în decembrie. redactorul l-a dat la confruntare. Drept care a propus ca pe copertã. realizând aproape o nouã ºi o mult mai bunã transpunere în limba românã. adicã îngãduitor cu subalternii. cu tiraje mari. fiind „cap limpede”. a avut de redactat un volum de Pablo Neruda. dar în cele din urmã. soþul Veronicãi Porumbacu. La un moment dat. cu pãr negru. Când manuscrisul s-a întors în redacþie. avea loc „Luna cãrþii la sate”. de 12-17000 de exemplare: Bãlcescu. numit de noi Vulpicã. A pierit odatã cu posesorul ei ºi cu Veronica. A scris mult despre Mateiu Caragiale. fãcea parte ºi Milo Petroveanu.

S. Erau redacþii de maghiarã. La E. *** În redacþia de „Poezie” am mai fost colegã cu H. Secretara acestei redacþii era Zita Lemnaru. Puþine observaþii a acceptat.P. Redactorul-ºef la nemþi era colegul nostru Lamm care lucra în aceeaºi încãpere cu „Poezia”. Grãmescu. modifica unele cuvinte: ghiere pentru ghiare.L. ascultând sfaturile lui Balaci. foarte bun versificator. devenitã ulterior soþia lui Botta. Discuþiile au fost ºi la editurã ºi la Botta acasã. traducerea lui Romulus Vulpescu a fost ºi a rãmas net superioarã. de dragul rimei. Sau. l-a încheiat redactorul-ºef Alexandru Balaci. se tipãreau cãrþi ºi pentru naþionalitãþile conlocuitoare. fiica foarte cunoscutului personaj Wilhelm Filderman ºi fosta soþie a gazetarului Oscar Lemnaru. a cãrui admiratoare rãmãsese. ne-a povestit furios dar ºi ironic: – Asta e culmea! Eu sunt membru P. Contractul pentru acest volum al lui Dan Botta. Acesta fusese cãsãtorit cu frumoasa Dolores. Vulpescu era un mare cunoscãtor al limbii române vechi dar ºi al francezei medievale. În 1955 i-a apãrut traducerea unui volum de Versuri alese de P.A. Labiº. din ilegalitate ºi ãºtia mã exclud din partid. accident la care fusese martor cu o searã înainte. N-am putut sã fiu de acod cu toate opiniile traducãtorului. Se versifica mult ºi prost în anii aceia ai literaturii proletcultiste. viitorul traducãtor din autori clasici latini ºi Gheorghe Tomozei. De altfel. care nu se potriveau în context. Lamm a fost exclus din partid.C. Antokolski. În anii furtunoºi care au urmat. unde am fost invitatã ºi unde am cunoscut-o pe doamna Dolores. proaspãt absolvent al „ªcolii de literaturã” de la ªosea. dar volumele erau în plan ºi trebuiau sã aparã. Era prieten bun cu N. sluger. Folosea uneori arhaisme prea specific româneºti: velit. Sunt nebuni! Am auzit cã ulterior ar fi plecat în Israel. îndrepta versurile ºchioape sau rimele nepotrivite. letin în loc de latin. aflasem de la el amãnuntul respectiv ºi chiar îmi recitase câteva poezii pe care le scrisese pentru Dolores cu ani în urmã.R. Tot la „Poezie” mai lucra Ion Acsan. Deºi numele poetului Botta era mai rãsunãtor la acea datã decât al tânãrului sãu confrate. sã-i accept pãrerile. latinist. El ne-a adus ºtirea despre accidentul fatal al tânãrului poet. Dupã ºedinþa respectivã.Doina Hanganu-Bumbãcescu noastrã a poeziei lui Villon. iar eu n-am insistat. Cam tot în aceeaºi perioadã a tradus ºi Dan Botta aceleaºi balade. Corecta cu succes creaþiile unor poeþi mai puþin meºteri. Tot el m-a sfãtuit ca în discuþiile pe care le voi avea cu poetul. 186 . germanã ºi idiº. Balaci m-a desemnat pe mine redactor de carte.

i-am luat pe amândoi. Era prietenos ºi în afarã de controlul pe care trebuia sã-l facã. prin intermediul redactorului-ºef. Una a fost Mihail Pop. Dar directoarea a zâmbit stânjenitã ºi a spus: „– Pe acesta nu îl puteþi lua !”. „– ªtiþi. era tovarãºul Homenco.-ului. în traducerea Veronicãi Porumbacu ºi Poeme chineze clasice în tãlmãcirea lui Eusebiu Camilar. e ocupat?”. am întrebat într-un glas: „– ªi ce-aþi fãcut ?” Homenco a rãspuns zâmbind. Poetul Cicerone Theodorescu ne vizita des.Et in Arcadia ego *** Primul volum pe care Lucian Blaga a avut permisiunea sã-l iscãleascã. traduceri. Scrie…” *** Printre persoanele care. mai stãtea ºi de poveºti. un bãieþel ºi-a lãsat jucãria ºi s-a repezit la el strigând: „– Tãticule!” Homenco. ªi au mers la un orfelinat. tãticul nu face nimic. a fost Din lirica universalã. deºi i-am fost redactor de carte. emoþionat l-a luat în braþe ºi i-a spus soþiei sale: „– Pe el îl luãm!” .C. „– De ce ?” au intrebat cei doi. editat în 1957. toate societãþile internaþionale al cãror preºedinte a 187 . Ne-a povestit despre fetiþa lui care avea vreo patru ani. Intrând în curte. el ºi soþia s-au hotãrât sã adopte unul. când a venit pe la editurã. dupã ani de ostracizare. Acesta era un om delicat ºi sensibil aºa cum se vede ºi din minunatele versuri ale volumului. În aceastã redacþie am avut bucuria de cunoaºte douã mari personalitãþi ale culturii noastre. Într-o zi m-a luat la plimbare pe strãzile care mai pãstrau încã amintirea poetei ºi mi-a vorbit cu nostalgie despre ea. instructor al secþiei de Culturã ºi Propagandã a C. nu.” Noi toþi care ascultam. introducerea sau scoaterea unor poezii din cuprins. marele folclorist. Pe marele poet l-am vãzut o singurã datã.” *** La secþia „Poezie” am editat frumoasa ediþie bilingvã Sonete de Louise Labé. „– A. A fost soþul Magdei Isanos. obligatoriu. Nu pot înºira aici toate titlurile ºtiinþifice. Neputând avea copii. veneau la noi o datã pe lunã. cu ochii umezi: „– Pãi. bãieþelul acesta are un frate geamãn. Iatã ce ne-a relatat într-o zi. Am comunicat cu el despre unele modificãri. Venind cineva la ei a întrebat-o: „– Ce face tãticu. Alexandru Balaci. ªi au plecat la direcþie sã comunice hotãrârea lor.

Scriitorii erau nevoiþi sã facã grave concesii poeziei politice. Am sunat. pe noi niºte tineri intimidaþi de prezenþa sa. Toþi erau revoltaþi.Doina Hanganu-Bumbãcescu fost. pe atunci ministru. De obicei aceºtia veneau la editurã. Eram departe atunci de poetul revoltat de mai târziu. vol. Corabia lui Sebastian. al lui A. Sãndulescu dã informaþia cã Alfred Margul Sperber ar fi scãpat de deportare cu ajutorul lui E. Colegii îºi întrerupserã lucrul ºi ascultau uimiþi. peste cinci minute intrã în redacþie doamna Adriana. E. fãrã sã mã lase sã-i spun ceva. foarte elegant. a vârstei ºi a celor aproape doi metri. mãcar îi auzeam vocea. zâmbitor. a educaþiei alese. era un spectacol care merita vãzut: era înalt. Baconsky. II. Celalalt pe care vreau sã-l amintesc era poetul Alfred Margul Sperber. acesta apelând la rândul sãu la prietenul Ioan Petrovici. Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri. îi contactam telefonic sau ne deplasam noi la ei. Lovinescu. A fãcut cea mai frumoasã traducere în limba englezã a Mioriþei. ne saluta teatral cu o plecãciune afectuoasã. în cutremurul din 1977. Într-un articol publicat în Adevãrul literar ºi artistic. Volumul Teatru de Corneille îl avea ca prefaþator pe Cezar Petrescu. Când intra în redacþie. Am redactat ºi un volum de poezii specifice epocii. inspirate din „agricultura socialistã”. Al. fostã colegã de liceu cu mine. cum s-a dovedit a fi în volumele: Cadavre în vid. Când a auzit cã e vorba de „observaþii”. frumos. referenþi etc. 1999. *** Redactorii þineau o legãturã permanentã cu toþi colaboratorii: autori. secretara maestru- 188 . Eram emoþionatã ºi fericitã cã. dacã nu-l puteam vedea. nu se puteau manifesta cu toatã forþa talentului lor. scriitorul cu har. a culturii. Apoi mi-a trântit telefonul. gest care ne impresiona profund. toatã lumea lãsa jos creioanele ºi-l asculta. Iordan Datcu îi face o amplã prezentare în Dicþionarul etnologilor români. dar când nu se putea. Pentru cã aveam unele mãrunte observaþii ºi nu puteam interveni în text fãrã aprobarea autorului. i-am dat telefon. Când sosea el. toate academiile al cãror membru era. Întâmplãtor. traducãtori. a început sã þipe cu furie: „– Cum îndrãzneºti dumneata sã-i faci observaþii lui Cezar Petrescu? …” ºi a continuat sã-ºi reverse revolta minute în ºir. socotit autorul „comediei umane” în literatura noastrã. la Craiova. ªi fãcea! A pierit ºi el cu soþia lui. din înãlþimea talentului. împreunã cu familia Petroveanu ºi Gafiþa. intelectualul rafinat. medievalã. eseurile din Remember. Clara. voia sã facã impresie. stilizatori. m-am prezentat ºi i-am spus motivul apelului meu. Apariþia în birou a redactorului-ºef de la revista Steaua (Cluj). sept.

Ce sã fac? Trebuie sã mâncam. n-a scos nicio vorbã ºi ºi-a continuat ocupaþia. care avea sediul în altã parte. Stã toatã ziua singur. peste drum de marele magazin Leonida. a luat manuscrisul ºi a plecat repede. un fost asistent al profesorului meu. de la mijloc în jos. redactor-ºef era Olga Zaicic. *** George Dumitrescu. cãruia îi trecuse furia ºi ca semn de împãcare mi-a trimis cadou un fular. Am ajuns la o cãsutã joasã. cãreia i-am relatat cele întâmplate. pe bulevardul Magheru. A doua zi a revenit cu scuzele scriitorului. Venea destul de des sã urgenteze apariþia cãrþii. M-a privit trist. Nici azi. Acolo am lucrat volumul Teatru de Racine al cãrui traducã- 189 . de lemn. Avea în faþã o cãrþulie cu desene pe care le colora. Ne-am întâlnit în oraº. Soþia mea lucreazã. Agatha Bacovia. A încercat sã-ºi scuze ºeful. colabora ºi el cu traduceri. Cum poetul era foarte rãu bolnav. M-am uitat întrebãtoare la însoþitorul meu: – Vedeþi. Amuþitã.Et in Arcadia ego lui. Pe drum mi-a spus cã m-a chemat fiindcã vrea sã-mi arate ceva. Îl cunoºteam de la seminarii. Am pãtruns într-o locuinþã modestã. n-am uitat ochii inteligenþi ºi expresia mâhnitã a copilului. Ce s-o mai fi întâmplat cu ei? *** Într-o perioada când începuserã sã fie publicaþi scriitori interziºi pânã atunci. Într-o zi m-a rugat sã mã duc la el acasã pentru discuþii. era aºezat un bãieþel de vreo trei-patru ani. Era prima datã când se acceptase reeditarea versurilor sale. A deschis uºa la dormitor ºi acolo. *** La sectorul „Traduceri”. de o frumuseþe îngereascã. iar eu umblu dupã colaborãri. într-un scãunel înalt. mi-am stãpânit cu greu lacrimile. cu intrare direct din curte. în redacþia de „Poezie” era în pregãtire un volum Bacovia. e paralizat din naºtere. dupã atâþia zeci de ani. Nici glasul disperat al tatãlui. Tudor Vianu. cea care a negociatat contractul – cu un acut spirit mercantil – a fost soþia sa.

Am plecat ºi eu dupã ce mi-am îndeplinit misiunea. cãrþile erau legate în piele roºie. Ai s-o cunoºti ºi pe doamna. biblioteca. delicatese imposibil de gãsit pe piaþã. iar pe pereþi multe tablouri cu semnãturile celebre ale unor pictori români. Era un mare ºi veºnic admirator al sexului slab. Îmi pare rãu când vãd frumuseþile de altãdatã c-au îmbãtrânit”. nu prea bãga de seamã flecãrelile noastre ºi de aceea ne insufla un sentiment de uºoarã teamã. Pentru discutarea volumului Teatru m-a invitat la el acasã. am fost introdusã în biroul elegant al maestrului. Fii atentã! Sã deschizi bine urechile ºi ochii. Aceasta era marea actriþã. tablourile. Nimeni nu mai lucra. Ne spunea despre lumea pe care o cunoscuse. mai ales fragmente din feeria sa „Înºir’te mãrgãrite”. Nici mãcar cu Dudu Olaru. În spatele lor. cu un real talent actoricesc. societarã a Teatrului Naþional. îþi va spune povestea fiecãruia. Am trecut într-un salon mare cu un ºemineu în faþa cãruia trona o harpã auritã. unde trãise câþiva ani ºi pe care le cunoºtea bine. Dupã ce-am intrat. Poetul avea un admirabil dar de povestitor. deºi nu ºtiu sã fi avut un cât de mãrunt conflict cu cineva. Dupã ce mi-a arãtat volumele ºi m-a lãsat sã le admir. Apoi ne-a pãrãsit. având la mijloc o mãsuþã din lemn scump cu intarsii de sidef. specialist în lim- 190 . Într-una din amintirile sale scrie cu tristeþe: „Nu-mi pare rãu cã îmbãtrânesc. iar la despãrþire maestrul Eftimiu mi-a dat o tablã de ºocolatã ºi un pachet de Kent. m-a plimbat ºi prin alte camere: camera turceascã. soþia maestrului. Câteva o reprezentau pe Agepsina-Macri.Doina Hanganu-Bumbãcescu tor ºi prefaþator era Victor Eftimiu. A fost singurul scriitor care ºi-a fãcut statuie din timpul vieþii. care mã aºtepta. toþi îl ascultam vrãjiþi ºi manuscrisele zãceau. Mai juca încã ºi am apucat sã o vãd ºi eu în rolul de succes al Vrãjitoarei din feeria Înºir’te mãrgãrite. despre strãzile. m-a instruit în prealabil: – Îþi va arãta casa. *** La „Traduceri” ºeful nostru direct era Dumitru Hâncu. Dar avea un semn distinctiv: în faþa intrãrii se aflã bustul în marmurã al poetului. Toþi pereþii camerei erau ocupaþi de o bibliotecã de stejar cu uºi de cristal taillé. Suzi Gredinger. Mentora mea. o narghilea ºi doua taburete la fel ca mãsuþa. Dar mai ales ne recita. Astfel pregãtitã. Era un om tãcut ºi sobru. La un moment dat a intrat chiar ea pe uºã aducând o tavã cu felii de cozonac ºi cupe cu vin. cã vei avea ce vedea. m-am dus. muzeele ºi palatele Parisului. Vizita acestuia în redacþie era o adevãratã sãrbãtoare. Blocul în care locuia era în marginea Ciºmigiului ºi nu avea gard despãrþitor de marele parc.

în ce stadiu se aflã manuscrisul. Boccaccio tradus impecabil de Eta Boeriu. vechi colaborator al Vieþii Româneºti. Într-o zi. Când am vrut sã-i comunic doamnei Eta Boeriu.Jurnal berlinez '38 ºi multe altele. Heinrich Mann. jignit la ideea cã traduc- 191 . Colega Þuþi Georgescu redacta un volum Shakespeare în traducerea lui Mihnea. vestitor al timpurilor noi. Am lucrat la acest manuscris. anglistul nostru necontestat era Mihnea Gheorghiu (a murit ºi el). Cu Emil Serghie a fost o luptã acerbã. În decursul anilor a tradus mult din germanã. al XIX-lea. unde trãgea un pui de somn. emoþionatã. O traducere exactã nu asigurã obligatoriu ºi calitate artisticã.Þara huzurului. Venea la discuþii aproape sãptãmânal ºi pentru cã dialogurile se purtau deseori cu ton ridicat. întunecos ºi necirculat. Am lucrat la acest manuscris cu multã plãcere. italienistul redacþiei. întrebând-o pe Þuþi. voi fi de acord cu toate. acesta a telefonat. Cartea a fost una din reuºitele mele ca redactor. cu originalul în limba italianã alãturi pentru eventualele confruntãri. Cu multã greutate mi-am impus punctul de vedere. Conexiuni cu „ Vrãjitorul" (Thomas Mann în România). minuþios. peste o mie cinci sute de pagini: H. iar când am dat manuscrisul la tipar. venitã de la Cluj într-o scurtã vizitã. În afarã de traduceri a creat ºi lucrãri originale: Heinrich Heine. Arthur SchnitzlerÎntoarcerea lui Casanova. am fost de-a dreptul fericitã. sã utilizeze o limbã cursivã ºi fireascã în conformitate cu epoca ºi locul unde este plasatã opera originalã. dar pânã la urmã am reuºit. traducãtor fiind Emil Serghie. Ea. din perioada ieºeanã. Mann cã D. cu fraze contorsionate. pe o canapea a nimãnui. mi-a tãiat vorba ºi mi-a spus: – Fã ce modificãri socoteºti. a spus „e la confruntat” (ceea ce înseamnã verificarea traducerii din punct de vedere al corectitudinii). Hâncu „în calitate de prieten al literaturii germane a fãcut mult pentru cunoaºterea ºi rãspândirea ei în România”. În Germania a publicat Rezonanþe româneºti în primele decenii ale sec. Nu la fel s-au petrecut lucrurile cu Decameronul de G. unele observaþii. ne retrãgeam pe balcon ºi închideam uºa. Kogãlniceanu. retrãgându-se discret într-un culoar mic.Et in Arcadia ego ba maghiarã. apelând deseori la colegul Florin Chiriþescu. Folosea o limbã greoaie. HeineOpere alese (prozã). autorul ei trebuie sã respecte litera originalului dar ºi sã pãstreze atmosfera. cu expresii cãutate ºi nefireºti. Am avut astfel prilejul sãmi însuºesc într-o oarecare mãsurã limba italianã. în loc sã spunã cã l-a trimis la dactilografiat. Martha Bibescu. Mihnea. care deseori întârzia dimineaþa sau chiar dispãrea câte-o orã. Tot la „Traduceri” am lucrat la editarea unei piese de Alfred de Musset – On ne badine pas avec l'amour (Cu dragostea nu-i de glumit). Dintre colaboratorii externi. Profesorul Klaus Heitmann a afirmat în prefaþa volumului despre Th.

O trimisese la noi redactorul ºef. D. I. Þuþi s-a speriat atât de tare. când a auzit cã vine Mihnea. Învãþaþi limba englezã fãrã profesor. Când televiziunea românã. *** Când am intrat eu la E. director era Al.L. Am rãmas noi sã lãmurim ºi sã calmãm spiritele. Balaci. Spre marea mea dezamãgire. Mi-a spus cã accentul perfect l-a dobândit în timpul rãzboiului pe care îl fãcuse la transmisiuni când asculta emisiunile englezeºti.P. difuza vreo piesã shakespearianã. Fusese studentul profesorului Dragoº Protopopescu. A escaladat munþii din Alaska ºi Himalaya. celebru ºi el pentru traduceri din Shakespeare. pe vremea aceea.A. . Este traducãtorul poemului anglo-saxon Beowulf.P. Duþescu era un foarte bun cunoscãtor al limbii engleze pe care o vorbea minunat.A. Alexandru Balaci. nu pot sã-l uit pe Dan Duþescu. Dar a devenit ºi mare alpinistã. Avea o fetiþã de vreo nouã ani. cã. care escalada ºi el munþii cu lotul naþional. ci ºi un adevãrat artist al cuvântului. dar care.P. a fugit ºi s-a încuiat într-o debara. în acord cu auto- 192 .S. Dan Duþescu fãcea prezentarea acesteia. afirma. Cu acest prilej i-am cunoscut ºi familia. Nu pot sã-i dau dreptate. Ca responsabilã de carte a volumului Flori ºi ghimpi de Tudor Mãinescu. pe care o chema Taina – nume rar ºi poetic.S.L. Din pãcate. ªtefãnescu.Doina Hanganu-Bumbãcescu erea lui poate fi pusã sub semnul întrebãrii. foarte bine plãtite. sau cã „este o muncã umilã”. Toatã lumea îi spunea „tovarãºul Ali”. a început sã urle la ea. în cadrul serilor de teatru (care acum au dispãrut). Tot la „Traduceri” am cunoscut-o pe doamna Alice Voinescu. peste ani am citit în Jurnalul sãu cã a fost impresionatã de cei de la E. am auzit într-o zi de la radio cã alpinista Taina Duþescu a dispãrut într-o crevasã din Himalaya. oarecum nemulþumitã de condiþia de traducãtoare. a iniþiat-o în acest sport pe care Taina l-a practicat. a doua zi. dar mai apoi a revenit la catedrã ºi a fost cooptat în colectivul Shakespeare împreunã cu profesorul Leon Leviþchi. a traduce artistic dintr-o limbã în alta este o muncã de adevãratã creaþie. Dintre personalitãþile de notorietate pe care le-am cunoscut la E. s-a sinucis bãgându-ºi capul printre gratiile liftului. S-a oferit sã-mi dea câteva ore de conversaþie în limba englezã. A mai scos ºi acel best-seller. atunci când a fost „ridicat”. cã munca de traducãtor este „modestã ºi obscurã”.L. Nu era numai un cunoscãtor în profunzime al limbii engleze. Era un om cumsecade ºi un foarte bun editor. Ea s-a specializat în limba englezã ºi a plecat cu o bursã în Statele Unite. împreunã cu Leviþchi. Personal am avut o singura întrevedere cu el.S. nu numai ca o amatoare. O vreme a fost ºi el ostracizat. care au fost „colosal de gentili”. ci ca o specialistã.A. A fost primitã cu multã condescendenþã de Hâncu ºi i s-au dat traduceri.

/ Mulþumeºte-i ºi te închinã / Alexandrului Balaci”. nu a schimbat o vorba cu nimeni. nume rãsunãtor ºi în literaturã ºi în viaþa literarã a epocii.” Dupã Ali. se interesa de problemele stringente: tiraje. iubit de toþi pentru înzestrarea lui sufleteascã ieºitã cu totul din comun”. a fost mai apoi director la Comitetul de Stat pentru Culturã ºi Artã. Pienescu la Mãrþiºor. Alexandru Balaci. Avea cunoºtinþe peste tot: fabrici de hârtie. spune totdeauna „mult regretatul Alexandru Balaci”.Et in Arcadia ego rul. tipografii. Greul cãdea pe el. a trecut prin toate redacþiile. mare succes ºi pentru editurã ºi pentru autor. ne-a dat autograful ºi a plecat. ºi aviz favorabil pentru manuscrisele reþinute de cenzurã. s-a aºezat la birou. 193 . am vrut sã introducem în sumar poezia O fata micã se-nchinã. ministere. italienistul en-titre era îndrãgostit de Petrarca ºi Dante din care recita cu deosebitã artã ºi pasiune. Nu era lucru pe care sã nu-l ºtie ºi sã nu-l descurce. Vizitele lui erau aºteptate ºi primite cu bucurie. ne-am prezentat fiecare cu volumul. distant. Plecând de la editurã. unde rãmânea doua-trei ore – nu ca Ali care stãtea toatã ziua – chema pe ceilalþi ºefi. Dar înainte de-a ieºi din biroul sãu mi-a spus: „– Îmi place cã ºtii sã-þi susþii punctul de vedere. agãþat în corzi. Venea la birou. Rezolvând toate doleanþele. Pentru redactori. „Figurã luminoasã ºi distinsã. Ne-am fãcut orarul în aºa fel încât redacþia sã nu fie niciodatã goalã./ Ca sã creºti. pleca. Ne povestea despre ascensiunile lui temerare. L-a detaºat pe Gh. dãdea telefoane persoanelor sus-puse cu care avea relaþii amicale ºi care la rândul lor. Arogant. Arghezi i-a scris o dedicaþie pe care cu îndreptãþitã mândrie. Balaci s-a zbãtut ºi a reuºit sã-l readucã pe Arghezi în viaþa literarã. vorbind despre el. „Tovarãºul Ali” m-a chemat sã mã lãmureascã de ce poezia nu poate intra: misticism. La apariþia romanului Cronica de familie. Balaci venea mereu prin redacþii. o zi ne fãceam norma acasã („zi albã”). Era o personalitate în lumea editurilor. unde editorul a lucrat câteva luni cu poetul pentru pregãtirea manuscrisului în vederea publicãrii. Excelent profesionist. Ben Marian era directorul tehnic. director a fost prozatorul Petru Dumitriu. Sunt cuvintele lui Nicolae Gheran care l-a cunoscut bine ºi care. vreai sã fii frumoasã / Ca un fir de chiparoasã. ºi figura i se lumina de entuziasm. directoratul sãu a fost o manã cereascã. În cele din urmã am renunþat. telefonau altora ºi astfel primea ºi hârtie. manuscrise reþinute la Direcþia Presei (cenzura). redactorul ºef. Ne-a fãcut un program special: o zi lucram în editurã („zi neagrã”). A lãsat în urmã regrete ºi o amintire luminoasã. La apariþia volumului. ulterior a condus ªcoala românã de la Roma „Academia di Romania”. ne-a arãtat-o ºi nouã: „Carte. hârtie. sã dai luminã / Tuturora sã le placi. Era respectat peste tot ºi iubit pentru cã avea grijã de oamenii lui.

situaþia financiarã etc. erau invitaþi ºi unii colaboratori externi.L. a sãrit ca ars: „– Cum. fiind vorba de o marfã greu vandabilã. când clãdirea era goalã ºi la ele participau somitãþi de la C. ºi el prezent în salã. tirajul în general era de 3-5000 de exemplare. Direcþia Presei. Auzind aceastã cifrã uriaºã.S. La o astfel de întrunire. La volumele de versuri.L. dar în cele din urmã propunerea editurii a fost acceptatã. Deºi se desfãºurau cu uºile închise. Nina Cassian face excepþie. eu preºedintele Uniunii Scriitorilor primesc 5000 ºi Arghezi 20. mãcar evenimentele greºit datate sau confuziile.. mai aflam ºi noi câte ceva. dovadã cã pe ultima paginã a majoritãþii volumelor nu mai este „caseta tehnicã” unde se menþioneazã ºi redactorul. a fost ºi o pepinierã. impresionant. *** E. Alexandru Sever (5 premii 194 . Beniuc. Am cunoscut sau am lucrat cu mari cãrturari. Profesiunea de redactor nici nu mai existã. ediþii.S. câteodatã. E. de stil. Se discutau planurile editurii.A.000 de exemplare. L-am întrebat dacã redactorul de carte nu i le-a semnalat. Munca redactorului este preluatã astãzi de computer. Profesiunea de redactor ne-a obligat sã citim sau sã recitim scriitori clasici români sau universali.000?” Discuþiile care au urmat. prezenþa numeroaselor greºeli de limbã. au fost deosebit de violente. a fost prezentã ºi poeta Nina Cassian. comparaþii ciudate. N-a stat nimeni de vorbã cu mine”. e ciudat. soþia lui Ali ªtefãnescu. Dar pentru Arghezi. Am cunoscut ºi un scriitor român din Canada care ºi-a tipãrit o carte în România. la care.C. tiraje. Altã dovadã. Uniunea Scriitorilor.A. Am devenit oameni cu respect faþã de valorile literei scrise. Ministerul Culturii. În general. planul de predare la tipografie.P. Nimeni nu venea cu soþul ori soþia. de traducere. Nu toþi editorii de azi sunt oameni de carte. Am învãþat cum se realizeazã o ediþie ºtiinþificã ºi ce aspre sunt exigenþele ei. Ne-a recitat poezia ei Balada femeii care ºi-a pierdut iubitul în rãzboi.P. a fost o ºcoalã pentru noi toþi. am gãsit multe erori ºi de limbã ºi de conþinut. ªi-a spus poezia patetic. am constatat cã poeþii nu ºtiu sã-ºi citeascã versurile proprii: nu intoneazã. nu accentueazã. Una dintre ele a fost furtunoasã pentru cã se discuta editarea primului volum de poezii al lui Tudor Arghezi – interzis pânã atunci. Acolo printre noi ºi-au format mâna pentru a deveni mai târziu importanþi scriitori: Constantin Þoiu. emoþionant. Mi-a oferit-o ºi citind-o. Acestea aveau loc seara. dar parcã nu pun nici sentiment. Trimestrial se þineau Consilii editoriale.Doina Hanganu-Bumbãcescu *** Lunar aveau loc ºedinþe de analizã a muncii. editura a fixat 20. deseori continuate de serate. Mirat mi-a rãspuns: – „Redactorul? Nici nu l-am cunoscut. inadvertenþe.

Al. istorici ºi critici literari: D. Clasicii literaturii universale-opere complete (Balzac de exemplu a apãrut în 11 volume) în tiraje mari. Cam 20. la editurã. un contract pentru Petru Comarnescu. Când mi-a spus.Et in Arcadia ego ale Uniunii Scriitorilor). Hotãrârea s-a luat peste capul lor ºi a avut ºi o urmare tragicã. La ieºirea de sub tipar a volumului. Hâncu. care nu avea drept de semnãturã. L-am gãsit grav ºi agitat. care. Unii au ajuns vânzãtori în librãrii sau la standuri de cãrþi ca Dan Grigorescu. Gh. Majoritatea aveau dosarele curate. au apãrut colecþiile B. ºeful redacþiei de Arte Plastice. unde mã chemase.A. tremura toatã.P. Ei au început toþi ca redactori de carte. nu fusese bun. Dar nu toþi cei excluºi au avut aceastã ºansã. coperta albastrã-scriitori strãini). Gh.T. Grãmescu. H. spre cinstea lor. E adevãrat cã peste ani. scoºi de la catedre sau nu aveau drept de semnãturã.S. a hotãrât cã un mare numãr de redactori trebuie scoºi. Clasici români. au ajutat mulþi oameni de culturã. anii petrecuþi la E. când a aflat cã a fost datã afarã. Memoria are uneori darul de a înveli trecutul în aureole.S. Ion Roman.P. Cineva.C. au rãmas în amintirea mea. a ajuns directorul Bibliotecii Române de la New York. Directorii n-au ºtiut nimic dinainte. *** Dar a venit ºi dezastrul. La E. Foarte multe nume din cele menþionate în rândurile de faþã au trecut de mult deja la „masa umbrelor”. Madelaine Scarlat din redacþia vecinã. În ciuda acestui final nefericit. Mi-a spus cã mi-a aranjat o reîncadrare la Direcþia Difuzãrii Cãrþii din Ministerul Culturii. sã mã prezint la directorul Virgil Olteanu ºi sã-i spun cã vin din partea lui. aºa dictase cineva de la C.A.L. Comarnescu ºi-a primit de la Ionel Jianu toate drepturile bãneºti. Nici mãcar biata tanti Dora. trecând mai multe etape. Încã o datã ºi-a dovedit grija faþã de salariaþii sãi ºi umanitatea personalitaþii sale. Pienescu.000 de exemplare. scriitori sau profesori.A. Sãndulescu. 195 . Tomozei. profesor universitar ºi academician. poeþi ºi traducãtori: Romulus Vulpescu.P. în acele vremuri de tristã amintire erau proaspãt ieºiþi din închisori.S. Geo ªerban. Dan Grigorescu. acolo sus. Mie mi-a dat vestea Olga Zaicic – ºefa sectorului de traduceri. în biroul ei. luminoºi. (coperta roºie-scriitori români.L.P. Toþi directorii noºtri. pânã la 50. Mulþi aflaserã cã Ionel Jianu. se îngãlbenise ºi abia putea vorbi. printre care ºi eu. Am predat totul ºi am plecat. Dar la E.L. încheiase pe numele sãu. s-a dus acasã ºi s-a spânzurat. autori de ediþii: Andrei Rusu. Dupã mai puþin de o sãptãmânã m-a sunat directorul Marian sã mã duc urgent acolo. Nimeni nu ºtia de ce nu mai corespunde.

Alexandru Hrenciuc – Mica Sirenã .

ceea ce este din start un oximoron. Ca sã nu ne þinã cu sufletul la gurã ºi ca sã nu ne mai stresãm cãutând prin cãrþi de învãþãturi creºtine ce o fi acela un „vin de post” (despre care nici cel mai tolerant monah nu a rostit vreodatã mãcar un cuvinþel). sau negru? Cât este de scump? Cât trebuie sã „consumi” ca sã te faci mangã? Poate sã bea asemenea vin ºi bunicul meu bolnav de diabet. cu junghi în spate. angoasele ºi tresãririle sale de cetãþean demn . ºi aºa a rãmas. junghi dupã ceafã. ºi basta. demisec.„Vinul de post”. De fapt. habar n-am ce sã le rãspund. Iar cartea se constituie. Ca ºi dumneavoastrã. într-un scurt „Cuvânt înainte”. ghiurghiuliu.reacþii fireºti noile la condiþiile existente acum pe acest picior de plai numit România.Lecturi dupã lecturi Gabriela Aprodu Vinul de post ºi viaþa românului Noua carte ieºitã de la editura PIM ºi semnatã de Ioan Mititelu ne incitã chiar din titlul acesteia . ne-o spune însuºi autorul dintru început. de la un cap la celãlalt. pe întreg parcursul celor 332 de pagini într-un uriaº pamflet. cardiac sub tratament. de ce miercuri se numeºte miercuri. decât cã Vinul de post a fost denumit aºa. Adicã este ceva ce s-a numit aºa fãrã prea multe marafeturi. roºu. sau dulce? Ce soi de viþã produce Vinul de Post? Este alb. De ce a ales aceastã formã de manifestare? Dar mai bine sã-l ascultãm din 197 . multe întrebãri care mi se pun. se pare cã autorul ne lãmureºte buºtean iar pentru asta. ne-am întrebat ºi noi ce este vinul de post. hepatitã cronicã. întrebãri. Pânã la urmã. reumatism degenerativ. în urechea stângã ºi cu pensia grav ciuntitã de Bãsescu? Întrebãri. ºi eu.” Observãm încã din incipit cã autorul a conceput aceastã carte ca o pe o ºaradã izvorâtã din nedumeririle. mai bine o sã-i dãm lui cuvântul: „De ce Vinul de Post? Ce este Vinul de Post? Unde se gãseºte Vin de Post? Este sec. junghi în coaste. iar alb se numeºte alb.

Nãucit de o politicã dezastruoasã. „Chiu ºi vai. trage la foc cu foc ºi la foc automat. deºi descrise în limbaj voit umoristic. Sã trecem cu privirea peste o serie de titluri: „Mãru’ mai mic. cu pamfletul. pe-un picior de plai”. mi-am cam ieºit un pic din þâþâni ºi atunci. ci bine „scos din þâþâni”. „Agresiune la capra podului”. din toate poziþiile folosind arma de temut a umorului fin. sã-l arate cu degetul ºi poate. bântuit de spectrul celor peste 20. acel personaj mic.000 de biserici construite dupã 1990. Moartea tragicã a statului social”. sã încerce la modul literar pregãtirea românului obiºnuit pentru iminenta sosire al ceasului al doisprezecelea. pot sã vã dau unele relaþii. condiþia umanã grav mutilatã a românului se transformã într-un diform sunet de alarmã pe care cautã sã-l punã în scenã. „Eu cu cine fac banking”. sã-l aducã la cunoºtinþa tuturor. care se dovedeºte un fin receptor al evenimentelor cotidiene. „Din categoria „ba pe-a mãtii”.Gabriela Aprodu nou explicaþiile autorului însuºi din acelaºi „Cuvânt înainte”: „Cât priveºte cartea aceasta. Cartea este formatã din circa 80 de schiþe cu o tentã vãdit umoristicã. ori crapã iapa”. „Sfânta pãruialã”. care aparent stârneºte râsul. „Pensionaru’ informat”. ºi multe altele cu titluri tot aºa de „instructive”. sã-l deconspire. timp în care s-au închis peste 300 de spitale 198 . „Imuni ca oaia cãpiatã”. ca sã nu audã ºi ceilalþi. deºi cunosc la perfecþie sã trag cu puºca ºi mitraliera. în care autorul se joacã mereu de-a „râsu-plânsu”. doar aºa la ureche. dat fiind cã situaþiile în care se regãsesc personajele. se aflã de fapt în situaþia de a fi compãtimite pentru soarta nedreaptã la care sunt supuse printre meandrele unei democraþii ciudate ºi uneori cu tente abracadabrante. filozofie”. situaþii care pânã la urmã se contureazã ca niºte pastile cumplit de reale ºi dureros de amare pentru mioriticul popor român pornit acum pe o cale divergentã de curgerea milenarã a timpului pe acest colþ de lume. dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilã manifestare. sau nimic”. am ales ca sã trag aºa cum pot. ciudat. a situaþiilor halucinante. „De ce adunã bãrbaþii scame în buric”.” ªi trage autorul. „De doi bani. Ceea ce atrage atenþia încã de la prima vedere sunt titlurile care încearcã sã sugereze plastic ºi incitant conþinutul schiþei. Pãstrând proporþiile. Se pare cã pentru autorul cãrþii. „S-a suit scroafa-n copac”. majoritatea schiþelor din carte par desprinse din lumea lui Charlot. doar ca la final sã-þi descoperi o lacrimã strivitã în colþul ochiului. dar simpatic. când s-a ajuns la situaþia-limitã în care „ori se rupe hamul. Nãucit de invazia agresivã ºi pretins salvatoare a bisericii asupra nenorocitului de român. cum ar trage cineva nu numai lejer indispus. al ceasului când nu mai e cale de întors .

Regãsim ºi acest aspect în schiþe precum „Distracþie cu Iov”. cu prea mare mila Ta. autorul îºi manifestã în unele schiþe aversiunea sa faþã de americani. de unde zilnic se aude „un cântecel plin ochi. locul unde se gãsesc multe obiecte care mãrturisesc existenþa vechilor sfinþi. dintr-o specie perfect spinoasã ºi necunoscutã. Parcã-l ºi vedem pe autor rugându-se în stilul descris în carte: „Iartã ºi miluieºte Doamne Dumnezeule. „Biblia a scris-o popa?” ºi altele. De data aceasta este vorba de un spin (da.) dându-ºi cu falsã smerenie ochii peste cap ºi abþinându-se sã nu izbucneascã într-un râs din acela sãnãtos.n. De asemenea. Dupã cum spune autorul „Poate cã la înapoiere spre România. un popor din rândul cãrora vãcari ajunºi la manºa unor pãsãri de oþel au distrus centrul istoric al Dresdei. kit care ni se înfãþiºeazã acum sub forma unui linþoliu pictat. valabilã cu documente în regulã. în câteva dintre schiþe. în Italia au fãcut una cu pãmântul lãcaºuri de cult aflate în picioare de peste un mileniu ºi jumãtate. ce mai rãmãsese din Babilonul antic aflat la nord de Bagdad. nu vã miraþi. populatã de popi burtoºi cu buzele veºnic unse cu grãsime. s-o dau niþel cotitã ºi prin Marea Britanie.” Este normal ca gândul sã îl poarte spre Italia. care nu poate fi stârnit decât de o glumã bunã. doar pe timpul lui Isus!!!). Cred cã asemenea multor oameni care mai credeau în ceva sfânt pe lumea aceasta. ºi el ºi-a pierdut cu totul credinþa în ceea ce propovãduieºte un cler corupt ºi lacom. a fost singurul popor din 199 . ne aratã cu degetul o altã faþã a lumii acesteia. deºi din lemnul Sfintei Cruci sunt atâtea aºchii încât se depãºeºte cubajul a trei pãduri. una bucatã spin. pe care îi considerã un popor fãrã istorie ºi fãrã nici un respect pentru istoria altora. pe care ºi-o mãrturiseºte chiar ºi în cântecul fredonat în baie. autorul iese din tiparele „omului nou. a aºa-zisului om cu frica lui Dumnezeu ºi. din ultima vreme. se mai gãsesc astãzi numai 32 de capete ale acestui sfânt. în ceea ce priveºte capul Sfântului Ioan Botezãtorul. postdecembrist”. din coroana pe care a purtat-o Mântuitorul. mustind de prostie. au distrus podurile Florenþei. cã mari tâmpenii ºi monumentale gogomãnii. þara unde se gãseºte „kit-ul de supravieþuire prin înviere al Mîntuitorului nostru Isus Hristos”. „Sfânta pãruialã”. se mai întâlnesc în cãrþile Tale…”(Distracþie cu Iov n. „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. atestate de cãtre bisericã precum cã i-ar fi aparþinut de drept sfântului. Autorul este puþin încurcat de avalanºa de mãrturii materiale ale existenþei înaintaºilor bisericii deoarece.Vinul de post ºi viaþa românului ºi aproape 1000 de ºcoli. o schiþã scrisã la persoana întâi autorul îºi dezvãluie firea avidã de cunoaºtere. unde cicã s-a fãcut o altã descoperire de proporþii. În „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. cu dor de ducã spre cele zãri.

un popor care a ridicat barbaria ºi dreptul celui mai tare la rang de lege organicã. cu centrul electoral la Rovine în câmpii. iar urnele erau pregãtite din timp ºi apoi folosite pentru a pãstra rãmãºiþele pãmânteºti ale Opoziþiei. sârbi. se þineau într-o singurã circumscripþie electoralã. Vlad. afgani ºi cetãþeni ale altor popoare care nu au atacat ºi nici nu aveau de gând sã atace vreodatã Statele Unite. ºi a urmaºilor.Gabriela Aprodu lume care a folosit arme de nimicire în masã. Poþi sã ai tu talent. Acesta s-a trezit pe nepusã masã cu un contracandidat la domnie în persona unuia.” În ceea ce priveºte situaþia scriitorului.”. Goethe 200 . irakieni. aºa cã pentru motive doar de el cunoscute. aºa cum îi este obiceiul la ocazii festive. România este a mea ºi a urmaºilor mei. de ieri. ªi în încheiere sã tragã o înghiþiturã de trãscãu. Mircea a trasat ferm circumscripþia. de unde observãm cã prezenta comasare a alegerilor are un precedent ilustru în istorie. când ºi aºa nu te citeºte nimeni. mai ceva decât Dostoievski. ci ca datând din zorii istoriei acestui popor iar aceasta se poate sesiza mai ales în schiþa: „Micã istorie electoralã” în care eroul. sã poatã glãsui în faþa mulþimilor. personaj important al zilelor noastre se documenteazã citind circa patru pagini ºi jumãtate dintr-o carte numitã „Istoria României”. personajul se comportã apoteotic: „… asemeni lui ªtefan cel Mare. sau a creatorului contemporan în general. autorul împãrtãºeºte întru totul pãrerea multora dintre cei care încercã sã aducã ºi ei ceva nou pe pãmântul acesta într-o perioadã în care amorþeala creierelor devine logaritmic pandemicã ºi chiar spune aceasta cu un fel de rictus amar în schiþa „Am vrut sã mã fac Einstein”: „De ce sã mai scrii în ziua de azi. majoritatea schiþelor se axeazã pe situaþii care pot fi deseori observate în þara noastrã în conduita politicienilor noºtri. urmaºilor mei. ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Þineþi minte! România nu este a voastrã. autorul face unele precizãri: „Cu ocazia scrutinului electoral.” sau: „Alegerile pe timpul acela. loviturile politice se dãdeau mai ales în zona gâtului. în care se dã ca exemplu o situaþie din timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân. Iar în încheiere. direct din sticlã. „Osama bin Laden ºi þaþa Veta”. Din aceastã categorie pot fi amintite schiþele: „Sfânta prostie americanã”. Balzac. a ucis coreeni. Tolstoi. în educaþie etc… Se vede cã autorul nu considerã invenþiile politice ca fiind de azi. fiind ev mediu ºi deci era necesarã o strictã economie bugetarã. pornind de la aceastã rivalitate. ªi. considerând cã are în felul acesta un oarece avantaj. „De-i Osama sau Obama…” Totuºi. vietnamezi. pânã în veacul veacurilor. nu este a urmaºilor voºtri.

ajungi la concluzia certã cã Dostoievski. nu ajungi nici la nivelul unghiei mici de la mâna stângã a lui Florin Salam. ci a întregii lumi cunoscute la ora asta. sau a lui Adrian Puradelu’ Minune. Messi. aºa cã dacã e sã te iei dupã un sondaj de opinie în marea masã a cetãþenilor. Max Plank. care în lipsã de muºchi. este un copilaº mic în materie de popularitate. nu a þãrii noastre. dar asta-i realitatea. Tolstoi. Einstein. care sã le aducã dureri de cap ºi tulburãri de memorie urmaºilor. Sylvester Stalone. Arhimede. Din pãcate… 201 . Faulkner ºi alþii din aceeaºi categorie sunt niºte bieþi amãrãºteni rãtãciþi în jungla umanã. Shakespeare. s-au apucat ºi ei de ceva curat nefolositor. Kaka.Vinul de post ºi viaþa românului la un loc ºi tot în materie de audienþã la marele public de azi. Balzac. nu sunt decât niºte rataþi. faþã de un Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger. Pitagora. O fi poate dureros. Newton.

redactor de reviste. School of Information Science. critic literar. Nãscutã la Tulcea. la Universitatea din Bucureºti. Curpaº Mirela Roznoveanu O definiþie narativã a vieþii ca scenã „Destinul nu poate fi pãcãlit. din scrisori. aceasta devine redactor al 202 . din propriile pagini de jurnal sau din amintirile celorlalte personaje. Tema este iubirea ºi cãsãtoria. iar din 1971. este un roman de dragoste de un profund lirism. limpede. tratate uneori. Mirela Roznoveanu obþine un Master in Science magna cum laude. cartea scrisã de Mirela Roznoveanu. solistã de operã . cercetãtor de origine românã în dreptul internaþional. grav. MIRELA ROZNOVEANU . trãieºte din 1991 la New York City. New York. poet. cu o lucrare de gramaticã istoricã.UN NUME SINONIM CU TITLUL MAGNA CUM LAUDE Mirela Roznoveanu. Pe mãsurã ce avansãm cu lectura însã. într-un registru luminos. aceasta îºi ia licenþa în filologie. într-un registru sumbru. în 1996 de la Pratt Institute. jurnalist. gândurile. „Nuntã în cer” de Mircea Eliade sau „Ultima noapte de dragoste. romancier. trãirile sufleteºti ale eroinei – Platonia Elena.sunt redate ºi refãcute din evenimente prezente. Debutul literar al Mirelei Roznoveanu se produce în 1970 în Revista "Tomis" din Constanþa. în SUA. strãin ºi comparat. Locul acþiunii este oraºul Constanþa. vom descoperi cã avem de-a face cu un autentic roman de analizã psihologicã. întâia noapte de rãzboi”. „Platonia”. Sentimentele. cum ar fi „O moarte care nu dovedeºte nimic” de Anton Holban. de Camil Petrescu.Lecturi dupã lecturi Octavian D. eseist. într-o familie de intelectuali.” La prima vedere. ce poate fi aºezat cu succes alãturi de scrieri celebre. prin contrast. În SUA. alteori.

aceleiaºi publicaþii.1991).1989 lucreazã ca redactor principal la revista "Magazin" editatã de ziarul "România Liberã". 203 .. etc. autoarea colaboreazã la emisiunile culturale ale Televiziunii Române. îi apare la Editura "Cartea Româneascã" volumul „Lecturi moderne”. membru în Consiliul de Conducere ºi membru fondator al Societãþii “R”. în urma aºa-zisului “proces al ziariºtilor” din “Grupul Bãcanu”. iar între 1978 .. Mirela Roznoveanu este membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi membrã a Academy of American Poets. "Viaþa Româneascã". transformându-l în primul ziar independent ºi anticomunist din România. Între 1975-1978. jurnal online de cercetare juridicã. „Platonia” (roman. „Toward a Cyberlegal Culture” („Cãtre o culturã juridicã virtualã. Între 25 decembrie 1989 ºi 31 ianuarie 1991. MIRELA ROZNOVEANU – SCRIITOARE PROLIFICÃ Din ianuarie 1991. Eseuri”. 1999). „Civilizaþia romanului. "România Literarã". „Elegies from New York City” (2008). 1997). Printre volumele semnate Mirela Roznoveanu se numãrã: „Civilizaþia romanului” (eseu despre romanul universal. Mirela Roznoveanu este „transferatã disciplinar” la Ziarul "Muncitorul Sanitar". volumul I 1983. Autoarea face parte din grupul de ziariºti care în 23 decembrie 1989 scoate ziarul "România Liberã" de sub tutela administraþiei comuniste. volumul II . „Born Again – in Exile” („M-am nãscut a doua oarã în exil”. „Totdeauna toamna” (roman. propus pentru premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. având gradul academic de profesor asistent. poeme. În 1978. publicat de NYU Hauser Global Program (Web site-ul jurnalului) ºi cercetãtor cu gradul de profesor asociat. Mirela Roznoveanu publicã criticã literarã în revistele "Luceafãrul". 1999). „Timpul celor aleºi” (roman.O definiþie narativã. În 2005. 2004). În aprilie 1989. "Convorbiri Literare". 2002). scriitoarea este redactor ºef al GlobaLex. (2008). aceasta este publicist-comentator la Ziarul "România Liberã". „Viaþa pe fugã” (roman. 1988). Mirela Roznoveanu se stabileºte la New York. "Contemporanul". O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote”. În 2008. aceasta obþine Premiul pentru literaturã comparatã 2008 al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã din România. etc. În 1996 aceasta devine membru al Facultãþii de Drept a New York University (NYU) ºi ocupã funcþia de cercetãtor în dreptul internaþional ºi comparat.

hotãrârea ºi tenacitatea de care Marian Moga dã dovadã în cercetãrile pe care le face pentru a o întâlni pe aceastã necunoscutã. Platoniei. Matei ºi Octav Niculescu au fost îndrãgostiþi de aceeaºi femeie. pãrea cã nu voia cu niciun chip sã iasã în evidenþã. vai. Adrian Morariu. în perioade diferite ale vieþii acesteia. sã fie a lui. Lor li se alãturã Marian Moga. ci mai cu seamã un aer difuz de inteligenþã. doar superficial. în timp. în 1972. Jean Dumbravã.” MARIAN MOGA Patru bãrbaþi. Înþelepciunea vârstei ºi buna cuviinþã nu îi dau voie lui Marian Moga sã îºi mãrturiseascã direct dragostea pentru o himerã – Platonia. Jean Dumbravã. Cea pe care au iubit-o ºi încã o mai iubesc este Platonia. Intriga amoroasã se împleteºte cu elemente de suspans. Dacã ne gândim la romanul „Adam ºi Eva”. Ar fi vrut. „În luna februarie a anului de graþie 1989”. Curpaº Despre romanul „Platonia”. Ceea ce visase cã ar fi putut exista se afla înregistrat pe o biatã peliculã?” TRECUTUL . de la prietenul sãu. iubita lui.CHEIA PENTRU PREZENT ºI VIITOR Trebuie remarcate însã. acesta vizioneazã o casetã cu o înregistrare de la unul din spectacolele artistei. Jean Dumbravã. încredinþându-i o misiune ce va atrage dupã sine sfârºitul tragic al personajului. semeþie ºi chiar orgoliu. 1974. prin prejudecãþi ºi tabuuri sociale.. Marian se lãsã invadat de farmecul acelei femei. despre care crede cã este femeia visurilor sale. Îl surprindeau nu doar chipul ºi vocea aceea. dar ºi a lumii care face acest eu.. pentru cã Adrian Morariu ºi Matei sunt implicaþi în lupta anticomunistã. Dan Cristea spunea: „Romanul semnat de Mirela Roznoveanu este romanul intimitãþii ºi identitãþii unei femei. Aflat în vizitã la amicul sãu. Acþiunea romanului începe în iarna lui 1988 ºi se încheie în noiembrie 1989. prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de Adrian Morariu ºi Matei. „Cu rãsuflarea tãiatã. dar suntem purtaþi ºi înapoi. identitate deloc fixã sau fixatã. notele unei personalitãþi puternice. ei îl vor include ºi pe Marian în „celula de rezistenþã” din care fac parte. Romanul ne poartã de-a lungul unei existenþe a cãrei povestire este deopotrivã o istorie a eului numit Platonia. am putea spune cã Marian 204 . dar care. care aflã întâmplãtor de existenþa Platoniei. paradoxal. 1973. Doamne Dumnezeule. în prezent soþia lui Virgil ºi mamã a trei copii. curajul.Octavian D.

cândva. pe vremea studenþiei ei. Mã enerva prin directeþe. þine minte. sã nege interesul pentru soþia ºi mama copiilor lui Virgil. Niciunul dintre ei nu îºi propune sã disimuleze. distrugându-i lucrarea. De acum înainte. Vrei sã spui cã-mi era fricã? Mã simþeam ca un animal ameninþat în echilibrul lui. ei reuºeau de minune sã-ºi batã joc de ea. ADRIAN MORARIU Despre Adrian Morariu.” Platoniei. spune el. pentru Jean Dumbravã. Totuºi.” 205 . de care se înlãnþuise.. poveºtile lor alcãtuind încã un roman în interiorul romanului.O definiþie narativã. Aºa este ºi muzica lui. eram invidios pe intuiþiile ei. la Cluj. nu are puterea sã se implice într-o relaþie de duratã. acelaºi sentiment al aflãrii femeii ideale în persoana Platoniei îl trãiesc ºi ceilalþi bãrbaþi care au fost. De fapt... Platonia simbolizeazã trecutul cu care aceºti oameni încã mai încearcã sã comunice. „Dacã vrei”. pentru cã el este un bãrbat cãsãtorit.” Platonia are conºtiinþa cã „depindea de hotãrârea acelui om care o þinea în braþe. în care sã pot lucra la muzica mea. îmi deturna pur ºi simplu gândirea. da. Ei. un om respectabil. de patetismul ei. „am fugit ca sã nu mã angajez prea mult. ce se impun ca o obsesie. „Faptul cã pânã ºi amintirile lor se completau le dovedea cã fuseserã predestinaþi dintotdeauna ºi cã dacã soarta fusese bunã adunându-i. Eram însurat. un compozitor de excepþie. Tocmai de aceea.” Povestea de iubire pe care acesta o trãieºte cu Platonia are în ea ceva de aventurã eroticã. ªi eram otrãvit de gelozie. o iubire imensã. îmi modifica cele mai adânci structuri ale existenþei. îndrãgostiþi de ea. Voiam sã fiu liber ºi nu dominat de ceva care mã modifica. Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu ani buni în urmã. Destinul se plictisise sã-i tot mâne din spate. Moga se aflã în cãutarea perechii divine. pe care crede cã a descoperito în Platonia. Adrian Morariu însuºi îºi mãrturiseºte laºitatea ºi cruzimea cu care s-a despãrþit de cea pe care o dorea. decât o viaþã alãturi de neliniºtile.. Adrian Morariu ºi Matei. ºi toate astea erau amestecate cu iubire. Mã inhiba. Platonia afirmã cã „este într-adevãr. relaþia cu Adrian Morariu îi aduce convingerea nestrãmutatã cã el este soarta ei. drumul lor era hotãrât doar de ei doi. ºi el nu hotãra nimic. Nu are adâncimi ameþitoare. aºa cum ºi-ar dori Platonia. Mã temeam sã nu mã anexeze talentului ei. Mã gândeam cã pentru cariera mea era mai confortabil un cãmin liniºtit. în speranþa cã vor descoperi acolo cheia pentru un prezent ºi un viitor ideal. ci doar suprafeþe calme. de forþa ei vijelioasã.

dar totuºi prea complicat. Trecutul nãvãleºte în prezent. în corul operei. este ºi evoluþia Platoniei. Platonia se decide sã pãrãseascã definitiv Clujul. cãutarea lor. se cãsãtoreºte cu Virgil. Lucruri banale îi trezesc amintiri puternice. dacã încã mai trãia. Platonia este legatã de aceºti patru bãrbaþi prin legãturi puternice. tot mai bolnav de gelozie. κi dãduse demisia de la Operã. aceasta începe sã retrãiascã trecutul ºi de aici se naºte drama. Pentru cã o iubeam nemãsurat de mult. Tot astfel dupã cum în „Nuntã în cer”... o gelozie stupidã. romanul lui Mircea Eliade. Dramaticã de altfel. nevãzute. Adrian Morariu ºi Matei o cred pe Platonia moartã. de a remedia acea rupturã totalã pe care ei o iniþiaserã.” Dupã acest eºec.. La fel ca ºi Adrian.. o urmãreºte ºi o împiedicã pe Platonia sã se mai bucure de ceea ce îi aparþine. împreunã cu care îºi clãdeºte un cãmin.Octavian D. Jean ºi Matei este dramatic. Este genul de „soþie devotatã ºi ambiþioasã sã aibã o casã cât mai frumoasã ºi mai curatã.. Jean. dragostea pentru ea rãzbate din fiecare cuvânt ºi gând al lor. Matei mãrturiseºte: „ªi mie mi-a fost greu. femeia despre care Marian Moga gândeºte cã are „ceva ademenitor. frenezia cu care doresc sã o regãseascã pe cea pierdutã au un sens aparte. iar dorinþa de a o regãsi. vãrul ei care o iubea în tainã încã din copilãrie. Mai întâi plecase din casa lui Jean.fãrã a mai ºti nimic despre ea.. Ea este femeia alãturi de care s-ar fi realizat sufleteºte ºi de aceea. Fiecare dintre aceºti bãrbaþi a refuzat ºansa oferitã de destin de a se împlini prin dragoste.ATUNCI CÂND A TREBUIT Sà O UCID ÎN MINTE PE PLATONIA. nu este fãcutã sã rãmânã o simplã gospodinã sau o voce oarecare în corul operei din Constanþa. ofiþer în marina comercialã. ªi asta mã ucidea ºi pe mine. Ajunsã la momentul în care ar fi putut sã se simtã împlinitã ca soþie ºi mamã.. κi gãseºte o slujbã la Constanþa.” Cu toate acestea. mai sclipitoare. Curpaº „.. alãturi de Platonia. Andrei Mavrodin ºi Barbu Hasnaº evocã imaginea celei pe care o iubiserã – Ileana . Chiar ºi aºa. din vremea relaþiei ei cu Adrian. tot mai furios pe darul ei nenorocit de a ieºi în evidenþã ºi de a avea întotdeauna dreptate. „În vara în care l-a cunoscut pe Virgil fugise de un an din Cluj. lipsit de simplitatea mãrii”. a pus la cale un fals: a corectat în cartea de 206 . devine primordialã. atunci când a trebuit sã o ucid în minte pe Platonia.” „NOIEMBRIE 1989” Universul în care trãiesc Adrian. cu Matei ori cu Octav Niculescu. Cu ajutorul lui Titi. cu Jean Dumbravã.

apuca din când în când franjurii frumosului fular ºi îi ridica alintându-i Platoniei obrajii reci. minunatã ºi bunã. Dacã este bun ºi frumos va cânta splendid. Adrian Morariu are premoniþia faptului cã Platonia va reuºi pânã la urmã. glasul îi va suna urât ºi meschin. rolul vieþii ei. arestat pentru „o chestie politicã”. pentru cã nici iubirea ei cu Marian Moga nu va avea finalitate. Platonia alege sã îºi punã capãt zilelor în mare. divinã. Avea 28 de ani împliniþi. Dacã un solist este urât sau meschin.. Platonia este Carmen. plini de o resemnare împãcatã ºi demnã mai nãzuiau sã cuprindã imensitatea mãrii. În viaþa personalã.” Motivul mãrii simbolizeazã sacrificiul de sine al artistului care a reuºit sã îºi împlineascã menirea. Platonia „a înþeles cã soarta lui Marian era pentru mulþi ani de aici înainte pecetluitã.” Povestea vieþii Platoniei este una neîmplinitã. „Între statuarii stabilopozi. muncã „solistã” cu „coristã”. pe întinderea malului ºi a cerului oglindit în apã. Aceeaºi moarte care o îmbrãþiºa acum ca o bucurie de al cãrei înþeles nu mai ºtia nimeni. un bãrbat care s-o iubeascã ºi cãruia sã-i dãruiascã întreaga ei iubire. din care doi ochi aprinºi. pierduse orice speranþã de a mai avea un cãmin al ei... curtenitor. Ca artistã însã.” 207 . simþi cum intrã parcã încet în pãmânt. Acesta este reþinut de autoritãþile comuniste. magnificã. Iar vântul. o Carmen despre care cei care asistã la spectacol spun cã a fost „extraordinarã.O definiþie narativã. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva. atunci când îi spune: „Un cântãreþ cântã aºa cum este. Platoniei i se refuzã ºansa de a gãsi dragostea. minunatã ºi bunã”.. Toate celelalte din jur îºi trãiserã moartea.. Cine sã mai aibã vreo speranþã? În timp ce pleca acasã. iar iubirea ºi devotamentul ei rãmân fãrã rãspuns. Platonia avea privilegiul albului imaculat al veºtmântului de scenã. ea dovedeºte genialitate. Poate cã îºi identificase prea mult viaþa cu iubirea ei pentru Marian. este înghiþitã de valurile sãrate ºi îngheþate. Tu eºti frumoasã.. Noiembrie 1989..” În mod paradoxal. ªi a ei o datã cu a lui.” „AI CÂNTAT EXTRAORDINAR” Aflatã în pragul divorþului de Virgil ºi fãrã nãdejdea de a-l mai întâlni vreodatã pe cel drag.. moartea Platoniei se produce imediat dupã momentul unui imens succes de scenã. era singurã aici. asemeni unui braþ tandru. Ai cântat extraordinar.. copii. este capabilã de a realiza un rol perfect ºi unic prin frumuseþea ºi mãreþia lui. „tu eºti frumoasã.. De altfel. care arbora masca unei vieþi trãite.

fãcând haz de spaimele Nonei.” În final. zbuciumului. lãsându-se îngheþate. aproape irealã a acestei femei. Pentru cã „toatã lumea din teatru aflase cã este ultimul spectacol al Platoniei.” Phoenix. de locul acela care pe ea o atrãgea atât de mult ºi unde valurile cedau frigului.. Patina curajoasã. faptele mãrunte – „Înainte.” – capãtã semnificaþii majore. Din nefericire. atunci când aceasta rememoreazã perioada de început la Constanþa. Voia sã se uite pe ea. Arizona 208 . ajunsese aproape. „În anul în care ea venise la Constanþa. Suferinþa cutremurãtoare a Platoniei poate fi ghicitã încã din primele pagini ale cãrþii. acest lucru probabil cã nu va mira pe nimeni.. paradisul pierdut este o realitate cãreia ca pãmânteni.. ne dãm seama cã toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidã. Platonia pare a fi predestinatã pentru eºec în dragoste. marea îngheþase pânã în larg. ea reprezintã idealul. Prin numele pe care îl poartã. trebuie sã îi facem faþã. mersese pe placa îngheþatã a mãrii ceva mai mult de un kilometru. ce pune în evidenþã drama profundã.Octavian D. Mai avea puþin. Apa este elementul central al romanului. dar poate hipnotiza. Deznodãmântul are loc în preajma apei. Adrian urma sã plece. Iatã de ce. Nici în ruptul capului Nona nu voia sã meargã mai aproape de hotar.. În simbol. Într-un astfel de context.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real ºi fabulos. Curpaº ULTIMUL SPECTACOL Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmaþia unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizatã. Romanul se încheie simetric. al iluziilor urmãrite cu tenacitate ºi consecvenþã de personaje. Tragismul destinului ei reiese cu precãdere din aceastã imagine terifiantã de la sfârºitul cãrþii. þãrmul era deja departe. atunci când ea se uneºte cu marea.. care de obicei rãmâne intangibil. ca simbol al zbuciumului interior. Într-o dupã-amiazã foarte geroasã. suferinþa îndelungatã trãite de eroinã. cu cer încã senin ºi fãrã vânt. chinul interior. Platonia zãri deºertul cãutãrii a ceea ce avea sã piardã. pentru cã toate aceste fapte mãrunte au declanºat sfârºitul.

în colecþia Opera Omnia. Traian ªtef Ceremoniile. cu o copertã lucioasã ce încadreazã în roºu chipul din medalion al fiecãrui autor. prin modul de abordare a criticilor. Gheorghe Mocuþa (Balada profului de francã). datã de valoarea scrisului fiecãruia. e chiar legãtura proprie optzeciºtilor. legãtura. Iaºi. Balada profului de francã. în parte. Întreaga colecþie atrage atenþia prin condiþiile grafice deosebite. Cred cã *Vasile Dan. legãtura de prietenie care existã între cei patru. dintre verbal ºi paraverbal. respirã sã nu uiþi. se intersecteazã. cel puþin doi câte doi dintre ei.Lecturi dupã lecturi Lia Faur Ceremonia respiraþiei ºi alte întâmplãri din vest* Cele patru cãrþi despre care mi-am propus sã scriu au câteva trãsãturi în comun. 2011 209 . descoperã originalitatea artisticã de la un volum la altul ºi se descoperã pe sine prin fiecare poem. Gheorghe Mocuþa. Ioan Matiuþ (respirã sã nu uiþi) ºi Traian ªtef (Ceremoniile). Ioan Matiuþ. Cel puþin trei dintre ei se cunosc de o viaþã ºi participã la evenimentele literare cu constanþã ºi autoritate. Colecþia OPERA OMNIA. iar dacã se întâmplã sã le priveºti întinse pe masã. Editura TIPO MOLDOVA. totuºi. au apãrut la Editura Tipo Moldova. Alexandru Cistelecan îl numeºte pe Traian ªtef „ultimul mohican” al generaþiei 80. ºi toþi cei patru scriitori trãiesc în vestul þãrii: Vasile Dan (întâmplãri crepusculare ºi alte poeme). întâmplãri crepusculare. care. dacã este vreuna. diferiþi. mai cã-þi inspirã un poem: „respirã/ sã nu uiþi/ Balada profului de francã/ Ceremoniile/ întâmplãri crepusculare ºi alte poeme” Volumele adunã grupaje reprezentative de poezii din creaþia celor patru autori. iar cititorului nu-i rãmâne decât sã jaloneze printre texte ºi sã dezlege marca stilisticã. Traian ªtef e un poet cuminte. dintre poeme. mereu tãcut. dar ºi ca generaþie. priveºte mu(l)t ºi vorbeºte puþin.

dar nu îmblânzeºte animalul sensibil: „Le-aº da drumul sã prindã roºeaþã ºi dragoste/ De viaþã barem cât o gãinã beatã/ ªi mai ales sã-l plezneascã peste gurã/ Pe acela care crede cã le ºtie pe toate/ Cum i-aº plezni eu peste gurã/ Cu o coadã bãloasã de peºte/ Pe aceia care se cred poeþi/ Când scuipã printre consoane/ Care pânã la urmã tot în creierul meu/ Se rostogolesc ca într-o prãpastie” (Litera A. dimpotrivã. dintr-un acut spirit patriotic (îmi aminteºte de un film cu Russel Crowe. p. care trimitea scrisori în neant). a înþeleptului faþã de existenþa textualã banalã. unde poemele sale parcã ºi-ar pune palma pe gurã. „când cu degetul pe nisip”. 192) Fãrã a lua vreo mãsurã. În volumul de faþã.copil mare. dar îi oferã ºi un suport unde se poate exprima în continuare.Lia Faur aceastã „muþenie” îi este caracteristicã ºi în scris. dar vie încã. în rolul principal. Cu accente de teatru antic. p. Poetul – copil mare se revoltã în faþa celui care grãieºte. marcatã în unele poeme. poezia lui Traian ªtef variazã între esenþã ºi derizoriu. în vântul Criºurilor. ce îi conferã anonimatul existenþial. „în altfel”. cu toga pe umeri. sau cã Alexandros a murit demult… 210 . selecþia de poezii a lui Traian ªtef începe cu „Fericirile” (cum îmi amintesc de „Fericirile” îngânate la stranã în sãrbãtoarea de Paºti!). dar e. ºi am cãutat sã descopãr acest „la fel” la Traian ªtef. pentru cã ele sunt însãºi vocea scepticã a poetului din vest. Tristeþea se insinueazã doar când te gândeºti cã interogaþiile poetice nu sunt pentru a primi vreun rãspuns. ci îºi pãstreazã la limitã starea de luciditate apelând la sentimente. adesea. Generaþiei 80 i s-a reproºat cã „scrie la fel”. 9) Existã în poezia sa o resemnare obositã. În grupajul de poeme Epistolele cãtre Alexandros. ºi nu se fereºte sã-ºi clãdeascã o lume idealã. sau descifrându-se de la sine. Traian ªtef are aerul unui tribun. poate?). cu sandale din piele. nu devine un psihotic. însã doar în final (ca pentru a nu lua numele Domnului în deºert. comunicând doar din priviri. mascându-ºi în acest fel dramatismul existenþial. „când mâzgãlind o foaie de hârtie”. suavitatea versurilor din unele poeme este agresatã de realitatea asupra cãreia pare a întocmi rapoarte: „În teatrul de situaþii mãsluitorii/ Cu surâsul dezlipit/ Ca o broascã râioasã înotând/ Sã iasã din propria lânã/ Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat în prag/ O ducem la bun sfârºit/ Se auzi rãspunsul” (Înotând în propria lânã. „Fericirile” fiindu-i frânturi de existenþã fericitã. dar cuvintele sale nu vor fi bilete închise în sticle. scrisul sãu diferã de la un an la altul. care trimite epistole lui Alexandros. încifrându-se. care scot la ivealã un Poet .

/ umed. ori aici. O prefer pe cea de-a doua pentru cã poetul ignorã balastul lingvistic ºi schiþeazã delicat în spatele concretului. Poezia celui de-al doilea (fãrã vreun criteriu de selecþie. chiar/ el împotrivindu-se/ laº. p. caraghios. 52) Discursul sãu nu e deloc revoltat. Aºadar. 179) cã „Vasile Dan creeazã un spaþiu spiritualizat./ cu celãlalt în pãmântul moale. a lui Vasile Dan./ Cu claritate vedea totul. asemenea unei uitãri de sine.” (biblioteca devastatã. sedus de expresivitatea cuvintelor. în rãstimpuri.” . pufos. În ciuda afirmaþiilor lui Bucur Demetrian (Referinþe critice. p./ Dimineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit. iar Tu devine Ea. vigilentã ºi analiticã sau destinsã ºi visãtoare.” (Stare. privindu-ºi ca prin sticlã mãruntaiele poetice. în spirale consistente de culoare.” (poemul. Persoana a II-a ºi a III-a înlocuiesc în mai toate textele persoana I ca ºi cum el trãieºte în fiecare câte puþin: „într-o zi visã cum va fi.Ceremonia respiraþiei. livrescã. În discursul sãu liric se regãseºte un cod al artei manieriste de un erotism estetizant care sporeºte taina suprapunerii de semnificaþii: „o. conteazã cum o faci. iar el este printre puþinii poeþi care surprind esenþa întâmplãrii ºi o redau apoi ornamentatã stilistic. p.. de eul gemuitor. poeme din experienþa parizianã. 160) Poetul se teme de propria fiinþã. prea profunde sã fie interpretate. Eu devine Tu. aº putea spune cruda experienþã parizianã. dupã cum scrie: „din câte vãd eu tinere/ poemul ãsta al dumitale/ e o armã cu douã tãiºuri/ câtã luciditate atâtea drahme/ pe ruinele vechilor convenþii. cu degetele ca niºte sfîrcuri roºii/ ºi palpitânde/ cu care îi apeºi uºor pielea pântecului ce tremurã/ excitat. ci pur ºi simplu). în manierã camilpetrescianã. Al treilea. aparent. prea frumoase sã fie ignorate. ori acolo. iar poemul e singurul mod de a rezista sau de a pieri. cât despre interpretare. experienþa sa e una sfâºietoare. de vocea bibliotecii în care moartea ºi viaþa se contopesc. deloc facil sau ostentativ./ cu un picior în aerul negru. Gheorghe Mocuþa încadreazã în antologia sa poeme mai vechi (1992-1994-1998). masculin sau feminin. femeie cu sexul indolent ºi mereu receptor/ care te naºte/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte. tare. e o Golgotã a celui ales sã-ºi poarte crucea.. dacã existã vreo suspiciune. oriunde s-ar sãvârºi. dar ºi din cruda experienþã româneascã. poate doar sceptic în privinþa realitãþilor 211 . iar vocea sa se naºte dintr-un îndelung exerciþiu de sincronizare a trãirilor sale cu exprimarea voit echidistantã ºi. p. 115) Starea poeticã este redatã în volute uºoare care schimbã sensul realitãþii banale. Textele lui Vasile Dan sunt ca unele vise. din decupaje geometrizate. e încastratã într-un material solid. dar ºi mai noi (2002-2007). el este departe de a fi livresc. ºi îºi transferã identitatea asupra celuilalt. „totul sau nimic”.

ba dimpotrivã. poemele sale exprimã fragilitatea fiinþei în faþa unor hotãrâri dramatice ale destinului. 124) În cele douã selecþii pregãtiri pentru marea cãlãtorie (2002) ºi cãlãtorie. fãrã nicio justificare: „între douã majorãri de preþuri/ visez sã scriu un poem despre/ nemurirea sufletului… „ (ºapte vaci slabe. un fior. cum o face ºi în scris. El nu este tipul oratorului care face impresie la vreo lansare de carte. el nu trãieºte într-o lume proprie. poate de aceea versurile sale seamãnã cu niºte gloanþe. ci prin gura copilului. doar cã a fost înzestrat cu darul cuvântãrii poetice. nu ºtie sã-ºi îmbrace speech-ul în gesturi ºi intonaþie. dintre cei trei. palpabile: „stâlp 1. „Mocutzini”. ce îmbinã notaþia cotidianã cu discursul ideatic. în loc sã ucidã. Gheorghe Mocuþa e un poet fecund. cum îl numesc prietenii. Dumnezeu îi aratã drumul spre cer. aºa cum îi stã bine unuia greu încercat. viaþa sau poezia. Iubeºte vânãtoarea. prin fundul paharului. dar spune mereu ceva care sã destindã încruntarea gravã a cutãrui critic. ironizând adesea realitatea. umbrã 2 etc. p. privire 2 etc. 79). cu o anumitã candoare. pe care nu le poate ignora ºi atunci nu-i rãmâne decât sã le consemneze lucid. ci în lumea celorlalþi. trezesc la realitate pe cel adormit în ignoranþa clipei. „privire 1. 226) Ioan Matiuþ este poetul cel mai nonconformist în viaþa realã. p. stâlp 2 etc. Existenþa sa e marcatã de ceea ce vede. Exil (2007). scrie cu bun-simþ de „provincie” despre „profesorul de francã” (în stilul binecunoscut al lui ªerban Foarþã) sau despre „navetiºtii” cãrora le-a „respirat de atâtea ori cuvintele”. a pianistului. nu ca lui Ion Mureºan. p. Pentru el miracolul scurt este cel care compune intensitatea vieþii ºi de aceea îl consemneazã lapidar ºi concentrat în poeme delicate ce poartã titluri grele. fãrã resentimente sau judecãþi vindicative.Lia Faur sociale ºi a prezenþei divine. le-a „înghiþit/ de atâtea ori aerul” (autobuzul cu navetiºti.” sau titluri volatile. a prostituatei. a preotului. Nu ºtii exact ce îºi trãieºte. În ciuda încercãrilor la care l-a supus viaþa. iar închiderea ochiului echivaleazã cu însãºi moartea. mai „artist”.”. iar trezirea (privirea). imateriale: „umbrã 1. dar care. a pãrinþilor. cu naºterea: „adorm/ trag întunericul/ 212 . a fiinþelor care au un rol în viaþa pãmânteascã a unui poet: „unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe copil/ în turnul bisericii a rãspuns copilul/ fãrã sã clipeascã/ unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe sinucigaº/ în spatele gãrii mi-a rãspuns încurcat/ sinucigaºul/ tapându-mã de o þigarã/ dar unde-i drumul spre cer/ am îngãimat în faþa femeii fierbinþi/ ehei între picioarele unei femei/ a fãcut prostituata… ” (drumul spre cer. ºi.” Îþi lasã impresia cã nici un zbor palpebral al pleoapei nu are loc fãrã a determina o stare. a sinucigaºului.

somnul ºi privitul. ca legãturã între lumi. p. aºa cum o mai face alt „muschetar” din vest.. iar starea sa de viu devine grea. patru poeþi în patru feluri de poezie. neexprimat. ca o constatare: „ªi dracul vede multe. Haº. peste mine/ exerciþiu/ al morþii (între ceruri 8. inoculeazã starea de hipnozã ºi sentimentul apartenenþei la specia pe cale de dispariþie. la mine în bibliotecã).. el continuã. 157) Ioan Matiuþ creeazã dependenþã. selectaþi dupã criteriul subiectivitãþii (doar cãrþile lor au ajuns. textele sale citite la rând. el îmbracã haina unui medium care face legãtura între cele douã lumi.. Este poezie. 171) Eu nu mai caut alt rãspuns. Aºadar. p. Între cele douã existenþe.. 213 . p. dar exuberantã în exterior: „pe malul tãu/ cresc munþi îmbrãcaþi/ în rochii de flori/ copaci topiþi/ în aburul crud/ al dimineþii pãscute/ de cãprioarele/ împuºcate de mine/ pe malul meu/ creºte piatrã/ peste piatrã/ peste piatrã/ cât pentru un pod” (între ceruri 49. ritmic. 116) sau „în fiecare dimineaþã/ mã trezesc din moarte/ lângã mine” (între ceruri 15. în intimitate. multã poezie în cele patru volume. care este poetul. p. Petru M. 123) Mã întreb. „Cine este cel ce vrea ca ochiul autorului sã vadã ceea ce vede?” Apoi. angoasatã.Ceremonia respiraþiei. cu rolul.. poetul nu cunoaºte cale de mijloc. oferã un spectacol interesant al ideilor prin pluralitatea vocilor exprimate. din aceastã colecþie.” (Referinþe critice. de a menþine vigilenþa cititorului prin participarea la însuºi misterul scrisului.

Bogdan Turtoi – În zbor .

de poeþii lansaþi dupã 1990. aº putea pune în discuþie în ce fel e posibil adâncirea diversitãþii culturale. Cu al doilea concept. presãrate cu multe delicii. În viziunea mea. asociat utilizãrii structurilor ºi viziunilor noi sau asociat lucrurilor poetice ºi stãrilor descoperite ºi propuse. Primul. În adâncime. cât ºi în adâncime. semiotica. istoria comparatã. cu totul la îndemânã. noile ºtiinþe ale comunicãrii). Asociez poezia ºi arta în ansamblu unei fiinþe vii. bine conturate. mai ales în spaþiul poeziei. Pentru a înþelege cum se nasc modele în poezia modernã. prin tehnologiile moderne ale comunicãrii. mergând pe modelul geografiei culturale fãrã margini. Prin energia acelei 215 . Pot fi aºa uºor asimilate toate uneltele noi ale cunoaºterii actuale ºi apoi puse la lucru. În adâncime. Desigur. fizica spaþiului cosmic sau cea a atomului.Lecturi dupã lecturi Constantin Iftime Pentru o limbã poeticã puternicã ºi pentru adâncirea diversitãþii culturale 1. coerente. aflate în mare ascensiune. pe care-l voi descrie pe parcurs. pe orizontalã. voi propune aici un model simplu. prin cunoaºterea atâtor ºtiinþe rafinate (ramuri din biologie. gândindu-mã la Ahile. inventate de fapt. Cele douã caractere au deschis douã mari cãi. aºezate în memoria modernitãþii. spre redescoperirea raþiunilor sau coeziunilor din diferite istorii. în acest fel. fireºte. preluat din marea literaturã. determinã extinderea imaginarului prin curaj. putem ajunge în spaþii noi. unei structuri nesfârºite ºi organice. precum cea descrisã de Homer în „Iliada” ºi „Odiseea”. câteva concepte ce mi-au fost folositoare în aceastã perioadã. unde coexistã douã caractere. Vreau sã fac vizibile. apoi ºi la grecii înflãcãraþi de curajul lui. Desfãºurarea acestor aventuri poate avea loc. modelul mã ajutã sã structurez ºi acest discurs. Unul se referã la un limbaj poetic puternic. asumându-ne coeziuni ºi raþiuni diverse. am putea þine seama de beneficiile ºtiinþelor colaterale literaturii – lingvistica. sociologii de diferite genuri.

Spiritul acestui caracter este dominat de raþiune. Aheii din jurul lui Ahile se lasã însufleþiþi de curajul lui divin ºi cuceresc Troia. El determinã aprinderea focului în sufletul oricãrei fiinþe. ne face sã uitãm de moarte cam în acelaºi fel. divine. Fiinþa puternicã. are ºi conºtiinþã criticã. În miezul ei. dupã cum spun filozofii moderni. Sau prin câte o frumoasã minciunã. sufletul vital. se aflã ºi focul lui Orfeu. în aceastã serie. strãinã. El lucreazã indirect. ºi prin aceastã atitudine. Prin sminteala divinã. Troia este expresia acelei depãºiri a limitei. Al doilea caracter. a creat lirismul. Sentimentele puternice ºi vitale ale acelei regãsiri a naturii primare dau strãlucire expresiei fiinþei. a creat poezia. conferã expresia fiinþei aflate în ascensiune. Unul primar. îºi asumã istoria fiinþei cu toate capcanele ei. de altfel. care trimit la o cunoaºtere aflatã în ascensiune. Adicã pe cea incompletã. îºi recãpãtã starea de organicitate. cu o structurã vie. Ahile ºtie cum sã se mintã singur în legãturã cu prezenþa morþii. Cântã. deci. De fapt. unul lângã altul. Orfeu. ca în cazul lui Ahile. de la început. cel al lui Ulise. toate atributele lui Ahile. fãrã complexele neîmplinirii. Caracterul lui Ahile. Anticipez. eroul din „Iliada”. utilizând o mulþime de mijloace. Prin acest model general. Nu are doar atitudine. O smintealã divinã. maturã. Poeþii. Una magnificã. mereu cãtre o altã realitate. Dacã aºezãm. aflatã la marginea lumii. reliefeazã nous-ul. deschid orizontul cãtre noi sensibilitãþi ºi noi tipuri de autenticitãþi. fermecãtoare viclenie. Curajul aratã ca o mânie divinã deci. Ahile. Realitatea inventatã astfel. Intuieºte când ºi cum va arde focul divin spaimele create de conºtiinþã. mai ales asupra formei poeziei. urmându-ºi îndemnul de cuceritori. Curajul acestui caracter þinteºte cruciº. logosul. de desprindere de spaima morþii. Ulise. Prin patos. Intuieºte o cale de ascensiune a omului. poate sã-ºi anihileze astfel spaima morþii. De aici înþelegem 216 . curaj sau mânie divinã. ne oferã expresia maturizãrii fiinþei. Poezia modernã ºi-a fãcut un blazon din numele lui. mânia divinã a lui Ahile. a geografiei primare. ca un întreg viu. Are curajul pur. polemic. cu sintaxe vii. cum se spune. tocitã. vedem cum poezia. în termenii cunoaºterii generale. Cel puþin o concureazã mai ales la nivelul fragilitãþii noastre sau la nivelul conºtiinþei. Stãrile lui. prima mare culturã asimilatã. Grecii au ajuns sub zidul Troiei.Constantin Iftime sminteli de altã datã. în genul Ulise. cu expresii ºi cuvinte vii. Poezia. poate sã o rãstoarne pe cea realã. îºi pot putea închipui uºor cum arta lor li se aratã ca o fiinþã vie. spune poetul. care þine seama de cele douã cãi. Troia ar fi. în ordine spiritualã. El poate sã-ºi asume marile experienþe culturale. precum curajul. focul poeziei. Ahile. „cel iute de picior”. zeiþã. gãsim toate elementele acestui caracter.

cu o mulþime de lucruri. sau cu canoane ºi sintaxe originale. culturale. istoriile ºi culturile. fãrã de care omul nu ar fi om. Modernitatea vrea extinderea canonului. Câte mode ale poeziei europene n-au trecut pe lângã noi. primii moderni. În felul acesta. cum s-a spus de atâtea ori.. Aceastã modernitate este însetatã de multele utopii ale naþiunii. altãdatã interzise de ideologia comunistã. Îl înfricoºeazã. dotate cu cuvinte noi. Spaime K. În volumul meu de poezie. Deviazã de la fundamentul clasic. în jurul creatorilor. am inventat un tip de spaime. în anii comunismului?! În poezie. Poeþii au avut aºa multã materie de prelucrat. ca expresie a metamorfozelor formelor culturale. Universul poeziei se extinde mereu. conºtiinþa criticã premerge elanului creator. a cãror mulþime ºi diversitate este determinatã tocmai de ascensiunea ºtiinþelor ºi tehnologiilor. cu ghimpele ºi fantasmele conºtiinþei. Artã. dar îl ºi armeazã cu elan puternic.. au inventat realitãþi poetice de o originalitate frapantã. care-l potopesc cu plãceri. omul nu-ºi asimileazã bine memoria. Aºezat astfel. 217 . grecii devin vulnerabili.. Dupã victorie. Pe drumul întoarcerii acasã. sunt descrise toate confruntãrile interioare ale cuceritorului. li se întâmplã tragedii la fel de mari. merg pe mâna ta”. Tinerii poeþi au lucrat mai ales cu marii pro. în ordinea istoriei. În cele din urmã. se îndepãrteazã de patosul ºi logosul de care vorbesc grecii. 2. Neliniºtile îi sunt determinate de mulþimea lucrurilor culturale ºi concrete.Pentru o limbã poeticã puternicã. cum ar fi cele din domeniul sexualitãþii sau ale argoului. „Vreau altã realitate. ai acestui timp. aºa au apãrut viziuni. Sau a revenit la istorii culturale occidentale. a regãsit realitãþi diverse. Ele îl ademenesc precum sirenele pe Ulise. Omul modern. Ele apar dintr-o prea mare contorsionare a spiritului. în mare parte. este marcat de conºtiinþã cu ale ei frãmântãri. Îi conferã frica. îngrãºate de elanul fanteziei. Apoi îi sunt puse la dispoziþie o mulþime de unelte ale cunoaºterii ºtiinþifice. le-am numit. neconsumate bine în comunism. noua literatura. ªi-i legitimeazã elanul. cum expansiunea omului nu are margini. Vrea expansiune doar. În „Odiseea”. Geografia culturalã a lui este infinitã. spaima creºte.. Desigur. au apãrut ºi mulþimi de epigoni. La el. ca în timpul asaltului Troiei. De fapt. Fantasme. Conºtiinþa puternicã dã un sens acestui drum. regula simplificãrii. Dupã 1990. stabil. Neaderenþa la acest fundament al naturi clasice al lucrurilor noi ºi la coerenþele ºi raþiunile artificiale. în amurgul modernitãþii secolului XX. cu o conºtiinþã ºi un elan puternic.

Ithaca. sincerã. ºi bogãþiile fabuloase ale regatului sãu. la Timiºoara. fãrã teamã. Aceastã poezie a fost sincronã cu marea poezie europeanã. Literatura optzecistã a adus în spaþiul nostru. dupã 1990.Faima lui Ulise s-a pierdut. de fapt. Erau bine ºcoliþi ºi cu instincte puternice. a mers mai departe fãrã Ulise. iar companionii l-au trãdat. restricþiilor ideologice. la Iaºi sau la Cluj. a fost. cum sunt ele descrise în „Odiseea”. astfel. fãrã Ulise? Vorbesc aici mai ales de o naturã artificialã. în poem. Atunci. ceºi asumã încercãrile istoriei – le asociez cu relaþiile dintre generaþiile de poeþi de la noi: generaþia ’80 ºi generaþia de dupã ’90. specificã în eul modern. în parte. au avut abilitãþi diverse ca sã facã faþã. modele literare care le-au hrãnit bine imaginaþia. În poezia lor modernistã. În plan existenþial. Ulise îi mãcelãreºte la urmã fãrã cruþare. Noi atitudini. timp de 10 ani. spiritul. la noi. Când se lasã tulburat de mânia divinã. în spaþiul strâmt al comunismului. expresia unui centru al lumii. care ºi-a dus viaþa calm înainte. mi-am închipuit cum s-au reaºezat. pe care îl vor prelua uºor compatrioþii sãi. are ceva ºi din logosul lui Ulise.Constantin Iftime Când am încercat sã mã gândesc la felul cum s-a aºezat literatura. În absenþa lui. În revistele dominate de spiritul optzeciºtilor. în interior. optzeciºtii au mizat pe tehnici 218 . de asemenea. intrã în curtea casei sale. pe scurt. dupã zece ani de absenþã. Scriitorii. vor sã jefuiascã tot. pânã la sintaxe ºi ritmuri. fervoarea poeziei. expresia modernitãþii aflate la maturitate. Relaþiile dintre aceste douã caractere – Ahile cel tânãr ºi vital ºi Ulise cel matur ºi plin de vicleniile fermecãtoare ale raþiunii. a debutat majoritatea. între timp. imaginea regatului ºi a casei sale. în genul vital al lui Ahile. Ale lui Ulise. i-a fost luatã tânãra iubitã. ªi-au ales. la începutul „Iliadei”. cum aflãm undeva. la fel. Furia divinã îl face sã mãcelãreascã turme de vite. vitalã. deseori mi-am închipuit revenirea lui Ulise în Ithaca. Ce forþã are natura acestui regat. noi modele literare. prospeþimea ei ºi a structurilor inventate. la Bucureºti. A acelui Ulise trecut prin experienþele maturizãrii. Generaþia ’80. Foarte mulþi din corifeii acestei promoþii au citit în cenaclurile lor: „Universitas”. Face ce a fãcut Ahile când a fost tulburat. Pe aceºtia. dupã 1990. lansate la începutul perioadei interbelice. i-a fost periclitatã prietenia cu Patrocles. pornind de la cuvinte. noi realitãþi culturale. în interiorul lui. Consider cã. din diferite locuri geografice. culturalã sau metafizicã. ªi pe Penelopa. Aceasta-i imaginea plinã de forþã a curajului pur. a ucenicit mai ales sub optzeciºti. Generaþia ’90. lui Ahile. Aceastã realitate a fost produsã ºi de poeþi. cum s-a spus. Ea a consumat ultimele resurse ale marii noastre poezii moderniste. Peþitorii. Cu acest curaj se va lupta ºi cu troienii.

noi. Rãmân la acest nivel cultural. Au lansat avangarde. La ei. înainte de 1990. personism (ºi alte –isme din aceastã serie de marcã americanã). idealisme. Beatnicii. cuvintele puternice din zona corporalitãþii. Vor redescoperi trupul. Într-un fel. nu au putut asimila cultura poeziei din alte literaturi. accelerând. Între ei ºi optzeciºti se instaleazã o relaþie clasicã. teme patriotice. Au salvat astfel poezia de închistare. au generat structuri noi de poezie. Vãd în arta lor manierism. Pe argou.Pentru o limbã poeticã puternicã. apoi sexul. nemaiîntâlnitã în literatura noastrã. a trupului. în rândul modelor academice. Optzeciºtii au manierismele formulei rafinate. au fost modelul ºi pentru o mare parte din optzeciºti.. Vechea ceartã dintre nominaliºti ºi realiºti. jucându-ºi foarte bine maturitatea. Fireºte. Optzecismul. deja readuce în atenþie spiritul de revoltã. dupã o acalmie de dupã o depresiune postrãzboi. din seria ideologiei restrictive de dinainte de ’90). Ei vor avea curajul sã readucã în orizontul poeziei realitãþi obstrucþionate. în felul acesta obiectivizarea expresiei poetice. negativiºtii vor mereu revoltã. tinerii poeþi urãsc arta rafinatã a optzeciºtilor. ei dau de o imagine a cataclismului social de 219 . prezenteism. a douãmiiºtilor. Sunt provocatori mereu. Au întreprins o aventurã. Spiritul rãnit al acestui rafinament formal. Ei au ceva urgent de comunicat. Dupã 1990. Într-o formulã cu totul ironicã ºi plãcutã. precum imagism. Nu þin seama uneori de tehnica predecesorilor. În zona învãþãmântului. Se raporteazã mai ales la optzeciºti. a sexului. Au pus la lucru o diversitate de „eu-uri” poetice. în raport cu ei. ªi ei vin. fireºte ironic. Plini de revoltã. De fapt. ei par mai legitimi. plãcerea ºi senzualitatea. Mutã atenþia de pe cuvânt. Au aºteptat destul dupã ’90. însã. Sub presiunea unui nou mesaj. naþionalisme (ºi alte -isme. Poeþii de dupã ’90 vor folosi calmi. Au învigorat. ªi atât. pe o aºa-zisã realitate.. aceºtia suferã o rapidã clasicizare. teoriile acestor mari scriitori suferã acum de o uºoarã inflaþie. au reactualizat suprarealismul.a. indirect sparg discursul încãrcat ºi rafinat al optzeciºtilor. Au lucrat amãnunþit asupra limbii. dupã ’90. argoul. stare determinatã de ideologii ce forþau discursul cu solemnitãþi. Apariþia tinerilor poeþi seamãnã apoi cu apariþia beatnicilor în America. Lasã sã se înþeleagã cã mai au multe de învãþat asupra formei. a cucerit repede în manualele ºcolare. optzecismul ajunge. plini de energie. poate ironici. Pe asemenea structuri au reluat chiar. cum au putut. Faþã de aripa Cãrtãrescu. Fracturiºtii. universul familiaritãþii º. cãtre Cuvânt. au construit poeme despre noul social ºi noile politici. cuvintele fãrã vlagã ale naþionalismului solemn ºi împietrit. pornind de la semn ºi sintaxe. Generaþia fracturiºtilor. câteva rezultate ale acestei aventuri magnifice. În ochii lor.

Au ceva din mânia de tip Ahile. Ei aduc focul ºi mânia divinã a revoltei. una a depresiunii. la o istorie plinã de cataclisme. a realitãþii la orizontalã. dominã o viziune negativistã. au propus nu numai o esteticã nouã. energie negativã. Aceastã poezie trimite chiar la experienþe mari culturale. simplificat. se simte o revenire la calma descriere. specifice în Europa anilor ’70. Ei cultivã o sensibilitate a rezistenþei. Diferenþele dintre generaþii nu ajung sã fie fãcute cu trimiteri la modele 220 . determinate de estetica lui. La greci sau la latini. În poemele lor. adepþi ai acestui gen de lirism. Raportãrile în discursul teoretic al douãmiiºtilor nu depãºesc provincia noastrã literarã. Prin manifestele lor. spaþiul poeziei douãmiiste se extinde. la noi. Poate de aceea. tineri poeþi. Desigur. a postapocalipsei. ca troienii. cu tehnicã bunã. Viziunea încãrcatã ºi de manierismele unei culturi. care se luptã sub zidurile Troiei. Un discurs polemic bogat au propus optzeciºtii în raport cu generaþiile anilor ’60 ºi ’70. asociatã cu o alta care vrea o reîntoarcere la organicitatea culturii acestei naturi artificiale. care freamãtã. toate trimit la exerciþii spirituale. apoi calmul ºi împãcarea. În cazul lor. care vor altceva decât rafinamentul existenþialismului francez. cu lucruri noi. pot spune. se reîncarcã de sacru. Depresiunea lor cuprinde ºi stãri de tip existenþialist.Constantin Iftime dinainte de 1989. Simt deja o tendinþã spre adâncirea lirismului. se repetã cam ce s-a întâmplat ºi în alte asemenea ciocniri de viziuni din istoria recentã. ªi aici poate fi resimþitã o prea mare uºurinþã a revoltei. lupte ca într-un asalt. Totuºi. Acolo domneºte lirismul. care au determinat noi extinderi. au spirit de frondã. presãrat cu contrapuncte prozastice. Adicã învãþând meºteºugurile vechi ale poeziei. cercetând textele lui Catul sau Sappho. Deºi foarte scheletic. înainte de 1990. rafinat. dar ºi o nouã reprezentare despre lume. În felul acesta. discursul lor este puternic. mergând pe ideea de generaþie poeticã. Ca ºi beatnicii. Ei trimit cum pot la istorii neconsumate în întregime. Realul. uneori simpliste. cu aceste energii sau cu lucruri noi. calm. Poezia s-a îmbogãþit. cel al unui prezent mãrunt. De exorcizare sau de sacralizare. Au ceva din manifestarea ºi curajul lui Ahile. cãpãtate din socialul periferic. în aceastã relaþie dintre generaþii. Apar oaze cu totul noi în spaþiul acestei generaþii. angrenat în scleroze ale socialului. se aud rãcnete. ale politicului. ªi eu am vãzut. Mai degrabã retorica ºi manierismele ei. în ultima perioadã. sau din reacþia negativistã a noilor ideologii. Se cultivã mai ales un lirism pur. Chiar jocul excesiv sau practicarea limbajului frust ºi violent. dintr-un real aflat în ruinã. excesiv în câteva formule. Realitãþile poeziei de dupã nouãzeci au beneficiat de aceste energii.

are prima crizã de epilepsie. sau modelul capitalei ºi al provinciei literare. fie a viziunii. o istorie magnificã. pornind de la depãºirea unei crize personale ºi complicatã dar ºi general specificã unui creator modern. mãrturiseºte chiar el. Cel de a fi un om dedicat ºtiinþei. Viaþa. Vorbim ºi de conjunctura modernismului cu altceva. ªi aº încheia cu evocarea unui asemenea caz. pe orizontalã ºi în adâncime. de a renunþa la toate proiectele venite din afara vocaþiei lui. Apoi îºi urmeazã instinctul de a se desprinde de ipocrita culturã a romantismului decadent. prima variantã a „Ispitirii Sfântului Anton”. Care are neliniºti de tot felul. ºi epigoni la poale. Cazul Flaubert. suferã a doua crizã. Când scrie prima operã maturã. Crizele apar ca urmare a extinderii. Are o sinceritate de tip Ahile. de la început. poezia aceasta are ceva din atmosfera momentului reîntoarcerii lui Ulise. În drumul de la Paris. Ceea ce propune poate fi valabil ºi pentru criza literaturii de la noi. cum se spune. oferã soluþii ºi modele pentru depãºirea unor astfel de crize ale poeziei. Spiritul cultivat de ei. Privind dinspre modelul propus de la început. Crize determinate fie de extinderea viziunii. Aceastã atitudine face ca poezia lor sã nu aibã adâncime. Tatãl. mai ales al diversitãþii. Flaubert îºi începe marea lui creaþie. cum sugeram la început. în 221 . cu câþiva creatori de viziuni în vârf. Renunþã la proiectul impus de familia sa. pleacã pentru un an în Egipt. istoricii literari.. Timpul sãu dominat de mari romantici. Atunci suferã prima crizã profundã. fie de ascuþirea uneltelor sensibilitãþii ºi ale expresiei politice. Deseori. bineînþeles. când a renunþat la studiile de drept. era legat cu toatã fiinþa atât de realitatea lui. mari ale poeziei moderne. Ca sã uite. dar are ºi soluþiile specifice maturitãþii. care domneºte peste orizontul acelui veac. Are puterea. va produce mutaþii ºi-n politica literarã.. fie a uneltelor ºi metodelor de lucru. ar putea deveni în sfârºit istorie. exemplar. Ca tânãr. Criza vine drept urmare a neacceptãrii acestei prime opere de cãtre grupul sãu de prieteni. Urmeazã o crizã a supravieþuirii fizice. cu postmodernismul. Astfel înþelegem cã experienþa fabuloasã a acestor tineri poeþi a fost necesarã pentru creºterea puterii limbii poetice ºi a diversitãþii expresiei. ca ºi opera lui capãtã o cale. Modelul piramidei. G. În aceastã viziune necruþãtoare. ªi culturale. Flaubert oferã o viziune completã de ieºire din crizã a spiritului creator. Acel Ulise la care predominã conºtiijnþa criticã. poezia actualã ar fi expresia unei crize profunde la noi. fratele – mari chirurgi în Rouen.Pentru o limbã poeticã puternicã. Flaubert s-a salvat doar prin culturalizare. Experienþa culturalizãrii. ca ºi criticii maturi le-au reproºat poeþilor de dupã ’90 cã practicã în arta lor un prezenteism sau un minimalism excesiv. spre casã. cât ºi de romantismul acelui timp.

Prin lecturi multiple. 222 . determinate de disputa dintre conºtiinþa criticã ºi elanul vital. dupã aceea. Impune tehnici narative noi. prezenteistã ºi minimalistã. Pe toate fronturile se aflã în agonie. Toate aceste tehnici vor fi reluate cu succes de Kafka ºi de Joyce. le-a depãºit printr-un exerciþiu continuu de culturalizare. Opera lui Flaubert deschide. în toatã modernitatea: concreteþea bizarã a imaginilor. obiectivizarea viului. modernitatea. rãrite. prin antrenamente culturale. Crizele literare rezolvate astfel îi oferã un model ºi de supravieþuire fizicã. reinventeazã. în proza occidentalã. creator. romantice. Se întoarce cu totul rãpus ºi fizic. care au fãcut carierã. Toate momentele. cum am spune astãzi. îl gãsim simplu descris în „Corespondenþa” sa. aº spune tipice scriitorului modern. Atunci se apucã brusc de „Madame Bovary”.Constantin Iftime Grecia ºi Asia Micã. O fotografie din acei ani ni-l aratã cu umerii cãzuþi ºi cu pletele blonde. Romanul acestor experienþe. vezi „Bouvard et Pécuchet”. o realitate nouã esteticã. Un roman într-o viziune. de-a lungul scrierii romanului. Tot el oferã ºi un model pentru romanul post-modernist. astfel. ºi sufleteºte. însufleþirea lucrurilor.

Ibidem. inepuizabile variaþiuni ale unui limbaj ce abundã în simboluri. afirma Alexandru Cistelecan în Vasile Voiculescu. venirea Magilor. nr. 47 2. Vasile Voiculescu. sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale. 223 . în „Luceafãrul”. se contureazã. 1971. o dezvoltare arborescentã. o subordonare a întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea 1. XIV. Teluricul ºi sentimentul religios sunt puse în vers prin semnificate. Al. un „complicat profil de camee purã. ce nu numai cã nu s-a trãdat prin vreo concesie tentaþiilor de orice fel. sufletul devine spaþiul unor frãmântãri cu tentã apocalipticã. Critica a sesizat cã în parcursul liric voiculescian. aºa dupã cum a constatat Zaharia Stancu. Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folosit alegoreza biblicã. ianuarie 2007 3. tot mai pronunþat. „spirit pur religios”2. În lirismul voiculescian. Diacritice. prin simboluri ºi alegorii în teme ca: Naºterea. Voiculescu resimte ca un firesc al naturii interioare. spirituale.poet pe a V-a parte. Locuri de mormânt. desacralizatã. prin cele douã modalitãþi lirice: alegoria ºi meditaþia ca rugãciune. „se aratã un homo duplex.Lecturi dupã lecturi Cristina Sava Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã Vasile Voiculescu Personalitatea lui Vasile Voiculescu este. Zaharia Stancu. poetul revine constant la imagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice. Vasile Voiculescu – poet pe a V-a parte. poate. o nouã ºi surprinzãtor de simplã eticã”1. ºi nu doar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune”3. urmãrind o reconºtientizare a sacrului într-o lume. modalitãþi înnoitoare ale lirismului românesc interbelic. traseul spiritual al creaþiei sale. moartea Mântuitorului. Sunt prezente semnele expresionismului: tumultul vieþii pulsând în vegetaþia din jur. Cistelecan. dar ºi-a articulat prin adãugare sau retopire vecinã miracolului. în revista Argeº.

1976. imaginile rãmân misterioase ºi se plaseazã dincolo de orizontul palpabil. unul de origine slavonã. a putut realiza o interpretare spiritualã a conºtiinþelor. p.Cristina Sava unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea. sufletul nu poate sã realizeze acea osmozã de care are nevoie spre a se înalþa. aceasta alunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior. ca ºi condiþia creaþiei. pe de o parte. Propensiunea psihico-misticã. Ambele identificãri renãscând într-un alt eu. Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceritãþii. dincolo de legile fixe ale materiei. Linia definitorie a operei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomitent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. Poemele din Pârgã ºi Poemul cu îngeri trãdeazã punctul de rãscruce al propriei sale experienþe în jurul unui mecanism de rãsfrângere a imaginii într-un desen care se dematerializeazã între cer ºi pãmânt. conturând un stil meºteºugit de juxtapuneri. Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. Editura Minerva. Mircea Muthu. Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean. celãlat-latinã ºi reprezintã în 4. Poetul. a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretului existã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã”4. iar pe de alta. se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferele realului perceptibil. o conversiune spre starea de sfinþenie. se regãseºte în cele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului–creator îndrãgostit cu Creatorul Etern. Slava ºi gloria lui Dumnezeu sunt vocabule sinonime. atribut esenþial al firii sale religioase. Interpretarea conºtiinþelor. Bucureºti. cu realizarea acelui complexio oppositorum. dovedindu-se cã alegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de „homo religiosus”. Condiþia rugãciunii. În acest loc. nu ca sã reconcilieze. este iubirea prin care Omul-poem comunicã cu Cel Etern. a fost posibilã ca miracol prin iubire. Acestea ne conving de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiritualã ºi literarã. prin intermediul poemului. indiferent dacã este de tip religios. ci sã unifice prin întrepãtrundere.286 224 . Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care. fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora. ca intertextualitate. care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii. Mircea Muthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean: „Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) se completeazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noastre vechi. a fãpturiisonet cu sonetul care se scrie. Fãrã iubire. ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul religios. constituie esenþa ciclului de poeme religioase voiculesciene.

Povestiri. ce-i vin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. mai apoi.P. de credinþã. un fapt de istorie literarã. dintre Bine ºi Rãu”7. Editura Minerva. poetul identificându-se prin iubirea – rugãciune. dintre Spirit ºi Carne. spirite pure. Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine. Îngerii sunt. Bucureºti. prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor. Acum poetul este ortodoxist. George Cãlinescu. dar traductibile. volumul cu îngeri însemna ceva greu de definit. Lirismul voiculescian. Ar fi cea mai apropiatã încadrare conceptualã – nu metaforicã – ºi în acelaºi timp substanþialã a slavei”5. emanaþie a unei naturi lirice nu doar robuste. p. E. 881 7. Bucureºti. în Istoria literaturii II. declarat conceptualiste. auster. Voiculescu a fost un om simplu. 1996. Despre aceastã slavã A. aºa cum afirma Vladimir Streinu. 28 6. Târgu-Mureº. prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exterioare. 1982. Studiu introductiv la „Capul de zimbru”. Vladimir Streinu.332 225 . În poezia lui Voiculescu. Ion Caraion. cu mare aprindere conflictul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã. în fulgurante clipe privilegiate prin acestea”8. p. „capteazã. p. cântatã prin trupul-poem. Editura Universitãþii „Petru Maior”. George Cãlinescu observã ºi noteazã în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent cã Vasile Voiculescu „izbeºte cu acea notã care-i dã originalitate. Istoria literaturii române II. Timpul Rugului Aprins. Iulian Boldea. 5. o culme a tradiþionalismului „gândirist”. astãzi. „pe scena conºtiinþei. din care rãzbate dramatismul confruntãrii dintre cer ºi pãmânt. Editura Humanitas. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. dezbat totuºi între ele. care preface în lirism toate lucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi. dar ºi profunde. la Voiculescu. prin graþia detaliului. Poeme cu îngeri a constituit multã vreme emblema acordatã de critici lui Vasile Voiculescu.Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã creaþia voiculescianã o deschidere. afirmã Iulian Boldea. Opera literarã a lui VasileVoiculescu. actori ca Sufletul ºi Trupul. Pentru alþii. punându-l de altfel într-un grup de poeþi pentru care îngerul este un instrument mitologic elementar. 1966 8. modest. Aceste personaje strãvezii. trup ºi suflet. Andre Scrima. interesul prin douã aspecte mai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic. creioneazã impecabilul portret moral al poetului: „V. aidoma celei înscrise în cartea sfântã.L. un fel de corespondenþe simboliste care ajutã omului sã se elibereze din cãtuºele teluricului. Scrima sublinia în Timpul Rugului Aprins: „Doxa e slava în sensul foarte misterios dar paradoxal accesibil de luminã increatã. considerându-l drept autorul unor versuri de inspiraþie religioasã pline de pioºenie. o ascensiune spre zenit. tradiþionalist ºi continuã alãturi de Blaga cîntarea jalei metafizice”6. 2003. dintre Virtute ºi Pãcat. în articolul Vasile Voiculescu. III. Poetul ortodoxist reconstituie în acest volum episoade biblice.

în limitele decenþei. op. ºi mai mult cu obsesiile lui privitoare la o foarte largã arie. marcat de un lirism ce invocã esenþele. 226 . de modestia. în „România literarã”. redându-i marja de idealitate. Cuvântul poetic are însuºiri demiurgice.cit. Poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu exprimã o exageratã decenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal. oct. o transfigurare a poeziei.. Liviu Grãsoiu. a crizei semenului nostru modern”9. oglindind. p. o realitate contingentã ºi. apud. acea faþã ascunsã ce nu se regãseºte decât printr-o “lecturã” poeticã a lumii. o înãlþare la rosturile arhetipale ale cunoaºterii mitice. pe de o parte. Ion Caraion. e logos purificator ºi întemeietor. 9. în acelaºi timp. austeritãþile ºi simplitatea lui demnã un om care vorbea mai ales cu sine. 22. desemneazã lumea prin prisma ficþionalitãþii. a dramei conºtiinþei. deºi nu i-au lipsit prietenii.Cristina Sava însã mândru. 1970. Vasile Voiculescu. încã nestudiatã. pe de alta.

aerul fremãtînd peste lan înspre liziere unde abia adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã. veri dupã veri aidoma peºtilor mereu în altã apã huºuind înþãrcaþi de maluri fãrã de ºtiinþa altor lumi 227 . glasuri susurînd. o voce chemînd.Un singur poem Andrei Zanca verile mele desculþe sã te trezeºti vara într-o luminã împovãratã de cãldurã. lovituri de baros scrîºnetul carelor înspre tîrg ºi tu. deodatã în aceastã lume þie aproape cotrobãindu-i cotloanele. abia bãgat în seamã în dupã-amiezele fãrã de moarte înspre seara sfãºiatã de-un liliac. întorcîndu-te acasã în þîrîitul greierilor trãgînd de fermoarul nopþii ºi doar tropãitul surd al vreunui cal îngînat de borboroseala înnoptatã a cãlãreþului ne arunca în zodii supuse clipei ºi-n zori poarta casei era mereu alta printre colinele arse de soare.

Decembrie. frunzele castanului afarã doar tresãrind sub molcoma. zãpadã. odãi mirosind a cearã. în hãmãitul iernatic iar noi. eram însuºi jocul ºi soarta aluneca alãturi nebãgatã în seamã. aidoma unei întrebãri ce încet încet ia chipul trupului tãu gîrbovit întru stingere.Andrei Zanca încît acum din depãrtarea aceasta îmi pare cã o lume subteranã atît de niciodatã îºi poartã la vale povestea ochii atîtor dispãruþi. neîntrerupta curgere a rîului într-o dimineaþã pe veci pierdutã iernile erau scãldate într-o luminã de pietre rare timpul hiberna în zidurile catedralei. atîtor prieteni lepãdîndu-ºi copilãria aidoma ºarpelui pielea se-ntredeschid în mine înspre o lume rostogolindu-se pustiind. rãbdãtor adãstînd lîngã pradã pregãtindu-se despãrþirii mele de zbereguialã pe cãrarea abãtutã dintre bãrbatul ºi femeia cãutînd încã a se smulge din mine înspre calea lor de nepãtruns ce-s pricina unei dureri ºi nostalgii fãrã de nume zãmislind neînþelegeri. maluri zimþate de gheaþã ºi deodatã. ºi urmele-n zori ale cîinelui 228 . dangãtul de amiazã ºi zidurile mai negre în spulberarea albã. fulgi învîrtejindu-se peste ape. totul sub povara suavã a zãpezii înspre seara înstelatã de becuri clãtinîndu-se în vîntul ghimpat. împovãrînd fãrã rost.

nemînat de foame. totul sã fi fost doar o presimþire a acestui teritoriu al nordului. cu mirosul ei de belfer ºi ploile 229 . chelãind.. alãturi. pãduream zori-noapte adieri de rãºinã ciuruite de ploaie vãlureau sub soarele zvîntînd frunzele dinspre sãlcii . îngînatã de ziua naºterii ºapte note muzicale învãluite într-o palã majorã ori minorã timp înghiþit de timp aidoma ºarpelui devorîndu-se ne rugam a nu fi duºi în ispitã neºtiind cã acolo unde nu existã timp nu existã nici ispita pe atunci însã. sãtul de lumire.Un singur poem dinspre adãpost înspre poarta înaltã. ºi jocul acum. unde toate se sting în retinã unde a scrie e un gest antic fiinþe prin care cineva neîndestulat e însãmînþat ºi cules de moarte printre buzele cãlugãriþelor murmurînde / straturi de vreme unite de stingere. zgãriindu-i lemnul. cîntare de soartã.. îmi repeta tata mereu. rãspîndind fiecare o cu totul altã luminã. iar azi adie un ecou de dincolo de morminte: copile.. inele ºi inele îngemãnate într-o luminã de negrãit. pregãtindu-se alipirii mele de soartã.þipetele scãldãtorilor doar toamna.. fã-te om.

peste aºezãminte 230 . oriunde aº fi fost însã memoria alungã vorbe ºi gesturi ce hrãnesc uitarea într-o camerã obscurã l u m i n a învãluind tãcutã cele petrecute. eram însortit un tînjitor.Andrei Zanca ne-alungau în odãi aburite de fructele coapte iar primãvara era doar o salã de aºteptare a verii ºi era vremea cînd anotimpurile mai viau încã sub pulsul minunãrii. crengi-nnegrite zbãtîndu-se pe zid cînd hãlãduind însingurat eºti însoþit doar de tine îndelung întîrziind pe un pod privirea. femeile doar adieri într-un sentiment strãbãtut de pale de sîn abia-ntrezãrit ºi fãrã a bãnui. ºi-o altã primãvarã se-nfiripã acum din întîlnirea ei cu lutul. mereu alta nicicînd aceeaºi. cînd dintr-odatã aceastã stare de asediu într-un tîrziu septembrie cînd apa picurã de pe olane. mirt. cumpãnindu-se în noaptea învierii-n brize de tãmîie. buzele deodatã uscate murmurînd slove de neînþeles beznã-n jãratec. un giulgiu între lumînãri ºi stele. înmuiatã de burniþã – undele – vãlurind masca de aramã a burgului deodatã necunoscut.

231 . inscripþii. peste înstrãinaþi ºi-nsinguraþi mutilaþi ºi drepþi. atît de strãin glasul unui prunc în vacarmul irositor ºerpuind prin vechiul bandoneon printre desfrunziri. seara lãsata pradã parcurilor. ziduri. unde nimeni nu se mai întîlneºte cu nimeni. doar susurul rîului printre frunzele de mai an întîmpinînd zorile între falduri de iarbã ºi eu. nimeni pe cîmp sã deºtepte pãsãrile pudrate de amoniu învineþind aerul din jurul pinilor.Un singur poem bolniþe ºi închisori. între muribunzi ºi prunci. clipa însãmînþatã. obrazul de pergament al unui anticar o oazã de tandreþe învãluirea caldã a vîntului. mîzgãlituri. aºadar. voci de boltã dinspre zãpezi. învãluit de aburul pãmîntului de rãcoarea rãspînditã de ropotul peste verzuiri unde de neînþeleasã jinduire ciuruite de ploaia cãzînd peste priviri urbanizate în plin martie. apoi. lîngã un arbore într-o aversã. atît de strãin dangãtul de sub ape. peste maluri anul zace în ecou. din mîine o stea prãbuºindu-se-n depãrtare ºi mîine doar o vorbã cuvintele zãgãzuind simþirea pe care un prunc nu o împarte cu nimeni. delãsãtor în faþa trezirii unui arbust în scrîºnetul roþilor dinþate descojind pînã ºi dimineaþa.

pãtruns de freamãtul deszãpezirii: ºi poate a fost doar o dupã-amiazã de rãmas bun lîngã un arbore. prietene fãrã a ºti de unde aceste vrejuri ale unei dureri ce scapã mai întotdeauna memoriei mîntuite prin secvenþe sub zbaterea-nvolburatã a sîngelui înspre cine cãlãtorind – pe tãpºan un cal îºi înalþã-acum coama-nspre brazi.Andrei Zanca în creierele vide de copilãrie laºitatea nãscînd bestia. sila. unde abia mai adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã 232 . manipulaþi nu numai de auz ne pustiim.

Poeme Leo Butnaru Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Motto: A arunca scãldãtoarea cu tot cu prunc.2/25) Nu-mi dau seama dacã aici precum în romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare) ar avea vreun rost anume exactitatea cronologicã dar probabil nu e în plus sã se spunã cã era ora nouã (nu douãzeci ºi unu) conform fusului orar respectiv ºi a respectivei zone montane. Prozatorul dar mai ales poetul Nabokov zice cã ar fi fost în perioada când aceastã via urbis era deja vrãjitã ºi înfrumuseþatã de una din cele trei dimineþi firave de la început de varã în care ici-acolo scânteiazã raze fugare-n geamuri în sticle rotunde de lucarne chiar pe penetul sidefiu al hulubilor toate aste cuprinse parcã în generalã unduire ºi neadecvatã lene matinalã sorã s-ar putea spune 233 . (Lolita. I/19 . Strada se numea Principala mie unuia uneori venindu-mi sã-i zic Principiala în special când treceam pe partea ei mereu sinilie privind spre partea-i opusã de culoare opalinã.

Leo Butnaru semi-leºinului din oboseala nopþii trecute ceea ce nu prinde deloc bine în perspectiva unei insuportabile zile de arºiþã dar pentru omul lucid e potrivit sã mai remarce anumite amãnunte ce s-ar putea dovedi importante mie unuia însã fiindu-mi suficient sã mã rezum la impresii (poetice) de ordin general adicã infinit: în viaþã în plin zbor se poate deschide – ca trântitã de perete – o uºã lateralã (în configuraþia cosmicã… circularã) prin ea sã nãboiascã nãucitor urletul negrei eternitãþi cu ºuierãtoarele-i rafale acoperind þipãtul unei pieiri strigãtele tuturor pieirilor – înspãimântãtoarea dementa strãdanie a întunecatei eternitãþi de a se arunca pe sine – din sine… 24.VI.2011 ACEASTà LUME. I) ªi totuºi el continua sã stea ºi sã fumeze miºcându-ºi pendulat vârful piciorului dupã toate cele spuse de ceilalþi dupã cele spuse chiar de el însuºi strãduindu-se acum – precum oriunde ºi oricând – sã-ºi imagineze lãuntrica miºcare transparentã trans-omeneascã a unui alt om cuibãrindu-se cu mare atenþie în interlocutorul sãu precum într-un fotoliu relativ încãpãtor încât antebraþele celuilalt sã-i serveascã de sprijin sub coate iar sufletul sãu totdeauna se poate plia pe sufletul altuia – atunci dintr-o datã se modificã spectrul de luminã ºi de culoare al lumii pentru scurt timp el devenind cu adevãrat Aleksandr Iakovlevici sau Liubov Markovna 234 . ACEASTà FINALITATE (Darul.

Altãdatã cu rãcoarea ºi uºoarele înþepãturi ale apei de Narzan primenitoare se poate-amesteca entuziasmul oarecum sportiv al satisfacþiei de sine ºi el se simte mãgulit când un cuvânt întâmplãtor confirmã abil cursivitatea derulãrii gândurilor pe care le ghiceºte în conºtiinþa altuia ale lui Samuel Beckett sã zicem chiar dacã în lume coincidenþele sunt tot mai puþine asemãnãrile – tot mai multe stare propice artelor ºi filosofiei ca permanentã trecere peste marile ºi învolburatele fluvii în speranþa unei simple vindecãri sau a unei adânci revelaþii ce priveºte efectul benefic al suferinþei spre a conºtientiza cã nici moartea nu e ceva netrãit ci – ca toate celelalte – ceva vieþuit nefiinþa fiind un altfel-de-trãire ca absoluta surdinizare a melancoliei sufletului ºi obturare a splendorilor în prizonieratul rezervaþiilor de plante carnivore – fiindcã este important ca omul sã nu poatã da vina pe om ci pe cu totul altceva – gândeºte el cel pentru care aºa-numita politicã (aceastã tâmpitã înºiruite de pacte pãcate conflicte acuzãri acutizãri de situaþii tensiuni divergenþe cãderi implicaþii de orãºele cu nimic vinovate de oribilele convenþii internaþionale…) nu înseamnã nimic astfel cã – precum se întâmplã – uºor cutremurat ºi curios el pogoarã în spaþiosul înãuntru al lui Gogol sã zicem ºi 235 .Poeme sau Eugen Ionescu – prin transbordare în toþi aceºtia ºi în alþii posibili simþindu-se îmbelºugat de sine – sieºi aducându-ºi disculparea trãind ºansa de a fi fost iertat de propria sa umbrã de propriile lor umbre care au renunþat de a mai fi spulberate aiurea anume de suflul luminii intens emanate din firea omului umbre ce erau de fapt ultima stare ce mai despãrþea sensibilitatea de nervii dezgoliþi ai misterului ca un prilej otova de-a jubila ermetic alias cosmic.

Aici totul este îngãduit pentru cã totul poate fi ºi trebuie sã fie supus discernãmântului ca dezrobire de orice orbire a inimii – în aceastã lume a eternelor supoziþii preziceri presimþiri a tainicilor combinaþii lume care în esenþa ei este de o mie de ori mai iluzorie chiar decât visul. Astfel cã atunci când Fiodor Konstantinovici (acesta-i este numele) se cuibãreºte în Aleksandra Iakovlevna Cernâºevskaia 236 . Dar ºi în absenþa predecesorilor ºi în parþiala absenþã a celor prezenþi el întreabã neconsolat: unde eºti totuºi aproapele meu ca sã-mi mãrturisesc iubirea de tine? Dacã nu te arãþi dacã nu rãspunzi – am sã urlu aceastã iubire ºi tu vei crede cã sunt fiarã ºi nu te vei înfãþiºa spre a te lãuda.Leo Butnaru câteva clipe vieþuieºte anume cu ajutorul mecanismului interior al acestuia undea alãturi de butonul „Locarno” se aflã butonul „Lookout” ºi unde într-un joc fals inteligent fals acaparant sunt mobilizate simboluri de calibre diferite: „mahãrii din Kremlin” sau „rãscoala curzilor” sau unele nume aparte ce ºi-au pierdut cu desãvârºire apartenenþa la vreun chip omenesc: Grinberg Marx Penelopa Errio – atât de frecvente în coloanele gazetelor – toþi aceºtia ºi precedenþii sau cei ce le urmeazã aflându-se cândva aflându-se astãzi aproape de mormântul otova în care o sfârºesc toþi pribegii precum ºi cei statornici la vetre pe unde-n zile de vineri vântul re-pune la cale recensãmântul eclesiastic al îndrumãrilor folositoare vieþii sufletului care chiar de o face pe supusul întru generalã acceptare oricum e în dezacord cu deºertãciunea deºertãciunii...

-3.2011 237 . 28.VI.VII.Poeme sau în Godot el se pomeneºte într-un sufletul în care toate îi sunt strãine însã deopotrivã uimindu-l precum pe un peregrin nãzuros îl pot uimi obiceiurile unei þãri de peste nouã (sau… zece?) mãri ºi þãri piaþã lãrmuitoare încã de la revãrsatul zorilor copiii goi fructele de o mãrime monstruoasã mai mari decât pomul care le-a izvodit ºi parcã nefolositoare în aceastã finalitate ce duce – a ºi ajuns! – la pururea netrãire ca deºertãciunea pre deºertãciune cãlcând întru proprie strivire.

Adriana Bozsoki – Picturã cu spray .

te rog sã observi cu câtã meticulozitate ºi scrupulozitate nu trântesc uºa. desigur. s-a sfârºit. se consacrã cu diafanitate ºi cu o bunã încercare a exerciþiului poetic. de mii de ani ºi doar urma-ntâmplãrii. cele ce sunt vor fi împlinite ºi. unghii ºi suflet * Rar. POP 239 . privirea ludico-ironicã.Poeme Debut Lizette Ardelean* pulsuri poftim! un exerciþiu de muþenie. pe nopþi tãlpile tale. bate vreun tînãr la „porþile” debutului literar. Ioan F. mâncate de corbi. Ingeniozitatea bine temperatã. De aceea. precum Lizette Ardelean. te-au dat ai tãi la lighioane te-au crescut împreunã cu alþi fraþi pe întuneric cãpãtând toþi aceeaºi culoare-n obraji. alãturi de un sunet personal al armonizãrii unor imagini ºi tonuri elegiace dau o amprentã distinctã scrisului sãu. tot mai rar. alãturi de melancolia disimulatã ce rãzbate dintre rînduri mã îndeamnã sã cred în traiectul ei poetic. ºerpii când erai mic. Tot mai puþini sînt aceia care încearcã tãrîmul fascinant ºi devorator al culturii scrise. nu poate fi decît o bucurie rarissimã faptul cã o elevã de liceu. Seninãtatea excursului liric.

un pumn de gloanþe oarbe.Lizette Ardelean în somn. alungite impecabil. fãrã direcþie. mi-e fricã de afinitãþi ºi de cuvinte. a lãsat ochi. amiaza e cerul. dar cred cã a uitat drumul spre casã în miezul calendarului stors îmi amintesc cã era varã. cuvinte solare. pe tine ca bucatã de carne. amurgul e fruntea mea. femeia din lac pe când aveam opt neîmpliniþi ºi-n bucle-mi dormeau viespi. special ca sã te urmãreascã ca om. am visat cã s-a tuns de tot ºi-a tuns ºi elanul când m-am trezit. ºi-a luat haina ºi-a pus pantofii grei ºi geanta roasã din piele pe umerii ei copþi ºi-a mai spus ºi cã: mã întorc la voi. fãrã cuget. ea a plecat. cuvinte 240 . o rãzvrãtire ce are gust de cenuºã. o alungam prin oase dar ãsta e pur mecanism ºi nu mai ºtiu dacã nu cumva eu nu m-am întors la roche un balet tandru de femei nenãscute. libere. având aripile mai zdravene ºi mai uºoare decât rochia. am visat-o.

cuvinte de teamã. ºi cetãþi de dragoste în oase au spus o rugãciune. cã-mi place sã te þin pe furiº de mânã 241 . o þinea strâns ºi-i ºoptea: n-am sã te las ma petite amie de mânã ochii lucioºi ºi frunþile înalte. pãrul de pe frunte. cu mâna la ochi. ºi-a rupt ºi rochia fiu al pustiei. o sã stau lângã tine ºi-o sã te þin de mânã pe furiº. a cãzut adânc plãpânda. ºi-a luat micuþul grec mireasa de mânã ºi-au paºit încruciºaþi pe degete -mpletite ºi-a pus o cununã de flori de cireºe ºi apropiindu-se de-altar. halucinante. cuvinte indiferente. cu mâna la spate. cade uºor pe umeri.Poeme lunare. dar când s-o sãrute. pe furiº. sau o sã-þi þin degetele ºi atât. ºi-a pierdut ochii. al lupilor ºi-al câinilor a uitat de mânã ºi-a coborât de pe umerii mei dând foc la fluturi mi-aºez coatele-ntre coaste ºi le dau fluturilor de noapte sã guste miere din umerii mei de-atâta grijã la dreapta inima. aº umple casa de oglinzi roºii muºcat de foarfecã.

. Filtre vii adună puterea neasemuitelor frumuseţi. Mîna mea stîngă visează că mîna mea dreaptă scrie. 242 .numai trăiesc. *** La distileriile Poeziei lucrează lumina...Poeme Mihai Marianov Poeme frumoase Poeme frumoase şi inutile ca stelele cerului mereu noi taine vă desluşesc prin cărţi şi astfel ştiu tot mai puţin şi tot mai departe mă duce drumul ninselor iluzii. Iar eu nimic nu visez. Oniria Mîna mea dreaptă visează că scrie.

Dacă minunea.. în ceruri străine. Rana mea vie şi dulce veşnică pare să fie. Departe îmi arzi. Fac şi refac (scriu şi rescriu) la capăt să duc Inutilitatea.Poeme Ca şi cum Ca şi cum aş scrie Viaţa o păguboasă meteahnă de care nu pot să mă lepăd.. miracolul nu m-ar ademeni cum aş trăi. Toate-mi apar şi dispar. cum aş trăi? Scrisoare (Mariei) De-o boală celestă nu pot să mă vindec. dispar şi apar în ciudata alcătuire. Ci eu. De îngerul meu părăsit cu bucuria deplină nu pot să fiu asemenea ţie. 243 .

Un diavol auriu cu zilele mele se joacă. (Ce răzbunare frumoasă. (Halucinaţie? Stare de graţie?) Cine să mă răzbune de plutirea neomenească. ca o imagine fericită într-un poem. în inima mea.Mihai Marianov mereu subsumat materiei pieritoare.. O aripă anume parcă m-atinge şi nu-i simt umbra ci lumina îi simt.) *** Cu delicioase şi mici amănunte nu mă mai maturizez. Şi mă simt răzbunat. O aripă anume Uneori sînt fericit din senin: ceva bun. ce blîndă răzbunaresînt fericit în contra voinţei generale. plăcut sau frumos se întîmplă în viaţa mea viitoare. sărbătorii inelelor vii să mă dedau? Tu.. 244 . cu tine in gînd mă topesc şi curg în pămînt.

Fãrã a cãdea în poliloghia liricoidã. sunt fascinante la „Celi”. zic unii. cum cicã ar fi zis Bach. goalã de sens sau „lustruinduse pe sine” ce prolifereazã de prea multe ori în vorbãria noastrã despre culturã (inclusiv în ciclul de emisiuni omagiale dedicate lui la TVR Cultural). exigenþa lui ºi aerul lui sentenþios din repetiþii 245 . sau de idiosincraziile lui. deci în mod contrar spontaneitãþii pe care o predica). mai ales cele din repertoriul romantic târziu (inclusiv Bruckner. dar ºi sceptici rezervaþi („Nu eºti ban de aur. mai ales cele legate de tempo. dragostea lui absolutã faþã de muzicã. cu putere de exemplu. cum îi spun muzicienii. Însã dincolo de calitatea extraordinarã a sunetului orchestral pe care o pretindea ºi o construia (uneori constrângãtor.Muzica Adrian Gagiu Celi „Tu nu faci nimic. rãmân încã destule aspecte cu adevãrat fascinante legate de el ºi de interpretãrile lui. dar vremurile moderne însetate de subiectivism ºi individualism îºi aleg uneori eroi dintre cei a cãror valoare e dublatã de o personalitate pe mãsurã. reconstituitã în ani de cercetãri ºi practici serioase). sã placi la toatã lumea”). tu doar laºi sã evolueze. E adevãrat cã muzicienii n-ar trebui sã fie decât unelte ale muzicii. de Simfonia a IX-a de Beethoven sau de Karajan (ca sã nu mai pomenim de foarte diferita concepþie a specialiºtilor de azi asupra stilurilor baroc ºi clasic.” (Sergiu Celibidache) Acum 100 de ani s-a nãscut Sergiu Celibidache (1912-1996). „Celi”. ca Daniel Barenboim sau sir Simon Rattle). evident). are ºi azi în lumea asta largã admiratori înfocaþi (inclusiv printre cei mai mari muzicieni contemporani. unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii.

dacã nu din filmele documentare dedicate lui). cã actul artistic e „darul unei clipe” (cum zicea ºi Beethoven)… Sau minunata expresie prin care justifica un tempo mai larg: „muzica trebuie sã aibã spaþiu sã se dezvolte…” E ceva atât de profund încât n-are rost sã mai insist. nu numai în artã (vorba lui Brâncuºi. Cam aici ne învârtim. ºi de Fundaþia Celibidache. de extracþie impresionistã ºi buddhistã. e o atitudine radical diferitã celei care a ajuns sã predomine. mai mult decât promiþãtor ºi semnificativ pe mai multe planuri. 246 . evident. Serge Ioan. pline de învãþãminte adânci pentru cine le poate prinde (orice muzician are trebui sã le devoreze. o premierã mondialã: suita româneascã „Haz de necaz” de Sergiu Celibidache. mãcar în transmisiunile televizate în exclusivitate de TVR Cultural. „O informaþie foarte importantã despre Sergiu Celibidache este cã a studiat ºi matematica ºi filosofia. dirijatã de Cristian Mandeal la Ateneu în 30 iun. El a dat! ªi mi se pare cã respectivul era chiar de faþã!). care îmbinã douã trãsãturi caracteristice personalitãþii autorului: sarcasmul ºi contemplaþia poeticã. Se mai adaugã printre evenimente cursuri de mãiestrie instrumentalã ºi dirijoralã. îi deranjeazã încã intransigenþa lui (apropo de o prea scurtã filmare de la vizita lui la Bucureºti în 1990. organizat cu entuziasm ºi bun gust de fiul lui. Existã douã feluri de lucruri în aceastã carte: unele pe care Sergiu Celibidache le pune în raport cu muzica. Dar dând la o parte festivismul encomiastic ºi anost al aniversãrilor sau comemorãrilor (de ce avem nevoie sã treacã 100 de ani ca sã-i studiem cu obiectivitate. când ºedea supãrat. înconjurat de zeci de muzicieni care-i dãdeau cu „maestre” în sus ºi în jos.Adrian Gagiu ºi din cursurile de mãiestrie dirijoralã. prima ediþie a Festivalului Celibidache de la Bucureºti (3 mai – 7 iulie). Pânã ºi aversiunea lui faþã de înregistrãri. fãrã a-l idealiza. „Unde se grãbesc toþi ãºtia?”). În 7 iulie. Concertele includ ºi câteva dintre compoziþiile marelui dirijor. e de urmãrit. nu râdeþi! Aveþi cu toþii o enormã vinã! Cum a fost posibil ca un nimeni…” etc. de exemplu suita „Grãdina de buzunar” (1978). ºi când le-a tãiat-o scurt: „Mã. o expoziþie de fotografii. Solomon Marcus). ideile ºi interpretãrile?). printre care „Despre fenomenologia muzicii”. mãcar de pe YouTube. adicã sunt atât de profunde încât sunt adevãrate în orice domeniu (…)” (acad. ce îi venea din buddhism ºi fenomenologie. Probabil cã pe unii. a aceluiaºi Celibidache. dar îþi dai seama imediat cã ele sunt general valabile. mai ales dintre cei taxaþi de el.. – nu dãm nume. izvorâtã din concepþia. concertul de închidere a Festivalului programeazã. proiecþii de filme ºi lansãri de cãrþi. între haz de necaz ºi fenomenologie.

) – în mod ciudat. but on the whole the style is convincing. and some of the recordings have a dull.). conform protagoniºtilor. Ca sã nu creadã cineva. iar unele dintre înregistrãri au o tentã neclarã/plictisitoare (dull) ºi învechitã/mucegãitã (musty) (vai… .n. n. aºa cã acum o cronicã de disc similarã ar suna probabil ºi mai rezervat. Ensemble. n.” Sã mai remarcãm cã în 1990 maniera de interpretare corectã stilistic a muzicii vechi era mai puþin rãspânditã ºi acceptatã în lumea muzicalã internaþionalã. and the players rarely make the mistake of reading greater profundities into slow movements than the composer seems to have intended. musty flavour — oddly enough it’s the more recent ones that sound less pleasing.. Ce mai gãsim noi bântuind pe net? De exemplu. e uneori ezitant în privinþa acordajului (aoleu! – n.). Ansamblul. Totuºi. staþi. and the music — especially the C major and D minor symphonies (CD 0CD407) — can offer more than passing rewards. Adicã despre marea noastrã orchestrã. o vorbã în vânt: omul inferior dã toatã vina pe alþii. these are relatively minor drawbacks.” Adicã: „Interpretãrile nu sunt lipsite de trãire: unele pãrþi rapide danseazã cam greoi. cea cu nenumãratele turnee estivale în toatã lumea. cã avem ceva cu maeºtrii orãdeni (fiindcã în provincie nimeni nu poate fi atins nici cu o floare. acestea sunt lipsuri relativ minore. cum s-a mai ofuscat câte unul pe la noi. Still. can be a little wobbly as regards tuning. una dintre cele mai importante reviste muzicale din lume. deºi puternic din punct de vedere ritmic. iar omul superior învaþã din greºelile sale. invariabil încununate de succes. o mai veche cronicã de disc. dar în general stilul e convingãtor. cele mai recente sunã cel mai puþin plãcut (i-auzi evoluþie – n.Muzica Cum ne aud alþii. totul fiind perfect mai ales când eviþi termenele de comparaþie cu alþii). iar muzica. n. A. 247 . cu Acél Ervin ºi Miron Raþiu dirijori (cu simfonii de Michael Haydn). cã acum nici nu se mai fac înregistrãri cu Filarmonica… În încheierea acestei pastile contra excesului de patriotism local. poate oferi nu doar satisfacþii trecãtoare.. în „Gramophone”. din 1990. iar interpreþii fac rareori greºeala de a vedea în pãrþile lente profunzimi mai mari decât pare sã fi intenþionat compozitorul. mai ales Simfoniile în Do major ºi în re minor (CD 0CD407). despre unele înregistrãri din „epoca de aur” a Filarmonicii din Oradea. iatã doar paragraful referitor la calitatea interpretãrii: „None of the performances is lacking in feeling: some of the faster movements dance a little heavily. though rhythmically fairly strong.

Cronica teatral[

Mircea Morariu

Tragicul nãscut din comic
CENTRUL CULTURAL PENTRU UNESCO NICOLAE BÃLCESCU din Bucureºti - FAMILIA TOT de Õrkeny István; Traducerea: Adriana Grand; Direcþia de scenã: Victor Ioan Frunzã; Decorurile ºi costumele: Adriana Grand; Cu: George Costin, Adrian Nicolae; Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion; Data reprezentaþiei: 7 aprilie 2012

Dürrenmatt fãcea undeva observaþia de substanþã în conformitate cu care tragicul se poate naºte adesea ºi din comic. La urma urmei, aºa stau lucrurile în cazul imensei majoritãþi a pieselor ivite sub zodia absurdului, aºa stau prin urmare lucrurile ºi în Familia Tót, piesã în descendenþã absurdoidã datoratã dramaturgului maghiar Õrkeny István, de la a cãrui naºtere se împlinesc în 2012 o sutã de ani. Un dramaturg mai cunoscut publicului de limbã românã datoritã unui alt text al sãu, Joc de pisici, care prin anii 70 ai secolului trecut a cunoscut, într-un interval de timp foarte scurt, trei puneri în scenã, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Stat din Arad ºi la Naþionalul clujean. Nici Familia Tót nu a trecut neobservatã la vremea apariþiei sale, spectacolul de la Teatrul Naþional din Cluj, din stagiunea 1978-1979, regizat de Gheorghe Harag, deºi nu s-a numãrat printre reuºitele de prim rang ale legendarului regizor, a contat mai cu seamã prin felul în care parodia era pusã în serviciul relevãrii dramei omului ce ajunge la conºtiinþa de sine prin descoperirea sen-

surilor tragice ale evenimentelor cãrora le cade victimã. La aproape 35 de ani de la spectacolul lui Harag, beneficiind de o traducere nouã, datoratã Adrianei Grand, piesa lui Õrkeny revine în atenþie graþie unei montãri de considerabilã, de admirabilã profesionalitate semnatã regizoral de Victor Ioan Frunzã. O montare importantã nu doar din punct de vedere estetic, nu numai prin faptul cã trece cu calificative maxime pânã ºi cele mai pretenþioase teste ce îºi propun sã îi verifice artisticitatea, teatralitatea ºi încãrcãtura ideaticã, ci ºi prin aceea cã ilustreazã continuitatea unor preocupãri majore în domeniul cercetãrii teatrale ale lui Victor Ioan Frunzã, ale Adrianei Grand ºi ale unui nucleu de trei tineri ºi foarte talentaþi actori - George Costin, Sorin Miron ºi Alexandru Ion - cãrora, pe parcurs, li s-au alãturat ºi alþii, preocupãri cãrora le-a dat expresie, în urmã cu doi ani, spectacolul cu Furtuna de la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bãlcescu din Bucureºti, transformat întrun laborator sui-generis. Întocmind scenariul viitorului sãu spectacol, înfãptuit în acelaºi spaþiu, un spaþiu aparent neprietenos, îmblânzit însã prin talent ºi dãruire, contând cu folos pe inteligenþa ºi complicitatea spectatorilor, Victor Ioan Frunzã a redus cu mãsurã numãrul personajelor, pe unele le-a eliminat, pe altele s-a mulþumit sã le evoce printr-o suitã de referinþe ce sporesc într-o primã instanþã cuantumul de comicitate al repre-

248

Cronica teatralã
zentaþiei, pe o a treia categorie s-a gândit sã le sugereze recurgând la mijloace economicoase ce îºi dovedesc, datoritã neostoitei inventivitãþi creatoare a Adrianei Grand, o miraculoasã putere de semnificare. Pentru Victor Ioan Frunzã Familia Tót este un basm ce debuteazã vesel ºi sfârºeºte în coºmar. Studierea ºi exploatarea scenicã a acestei evoluþii, asociatã cu studierea progresiei nebuniei Maiorului, noul locatar ce anuleazã la modul despotic normalitatea senin- jucãuºã, suprimând pânã ºi specificul relaþiilor de familie din casa bunului comandant de pompieri Tót, reprezintã cele douã mari teme ale spectacolului. Teme explorate într-un mod hotãrât antididactic ºi programatic nedemonstrativ. Totul începe ca ºi cum am fi poftiþi sã citim o poveste, ori ca ºi cum am fi invitaþi sã luãm parte la un spectacol de teatru de pãpuºi, interpretat de cinci actori tineri care, în primã instanþã, se amuzã în faþa perspectivei de a interpreta câteodatã mai multe personaje de ale cãror vârste sunt biologic departe. Personajele se aseamãnã cu niºte pãpuºi scoase din cutii cu grijã întreþinute, pãpuºi ce poartã costume ºi adevãrate, ºi false deopotrivã, curate, apretate, concepute cu maximã atenþie la detalii ºi la elementele de recuzitã. Îl vedem mai întâi pe Poºtaºul din sat, un fel de Pãcalã maghiar, care prin felul în care e imaginat de regizor ºi datoritã modului impecabil în care e jucat de Alexandru Ion trimite cu gândul la arhetipul nebunului cãruia i se îngãduie orice, ce îºi poate permite orice ºotie, ºtiind cã îi este iertat à priori totul. Poºtaºul e îmbrãcat fercheº, în costumul sãu de un roºu intens, cu epoleþi ºi accesorii aurii, cu trompeta de rigoare, parcã descins dintr-o carte de poveºti. Îi vedem mai apoi pe doamna Tót, într-un travesti savuros cãzut în sarcina lui Sorin Miron, ºi pe fiica ei, Mariska, interpretatã de Nicoleta Hâncu, înveºmântate aºa cum cer cutumele ºi cum reclamã imaginarul colectiv, personaje la rându-le parcã descinse din cãrþile de odinioarã, de pe vremea copilãriei mele, al cãror rost era sã îi familiarizeze pe copiii de vârstã preºcolarã cu specificul naþionalitãþilor. ªi, în fine, îl zãrim pe bunul domn Tót, maghiarul ideal, maghiarul din fotografie, maghiarul de operetã, cu mustãþi negre, imense, fãrã cusur rãsucite, dar ºi pompierul de album jucat voit îngroºat de foarte tânãrul ºi promiþãtorul Adrian Nicolae. Cu toþii se miºcã, se agitã în interiorul unei cutii cu trei pereþi (evidentã aluzie la formula teatrului în teatru), îºi duc viaþa cotidianã în vreme de rãzboi, o viaþã perfect rânduitã de reguli pe care nimeni nu se gândeºte sã le punã la îndoialã, aºteptând veºtile de pe front cenzurate capricios, în funcþie de simpatii ºi de antipatii personale, de Poºtaº ºi aºteptând mai cu seamã scrisorile de la fiul ºi fratele lor, Gyula-Gyuluºka. ªi iatã cã pe neaºteptate o astfel de scrisoare le anunþã iminenta vizitã a Maiorului pe care George Costin îl joacã la marea performanþã, îl construieºte asemenea unei pãpuºi cu arcuri, îl elaboreazã sub forma unui amestec de stãri ºi de atitudini contradictoriu-complementare, care prin imprevizibilul specific oricãrui dictator extind nebunia dinspre personajul individual cãtre întregul univers uman din piesã. Alte ºi alte scrisori, remise ori reþinute, însã împãrtãºite nouã, complice de Poºtaº, completeazã informaþiile despre Maiorul a cãrui devizã pare a fi, precum cea a unui personaj din Woyzeck, activitate. În prima parte a spectacolului suntem confruntaþi cu un intenþionat, bine plãnuit ºi riguros pus în paginã amalgam de stiluri, cu un fel de parodie în extincþie, cu o suitã de mimate ezitãri actoriceºti al cãror rost e acela de a sublinia procesul de preluare ºi de intrare în rol, de asumare a acestuia de fiecare interpret în parte. Astfel încât, dacã la început cei cinci actori ne lasã sã credem cã încã se joacã profesionist de-a teatrul, cã uneori le place ceea ce fac dar cã alteori mai-mai cã ar fi gata sã lase totul baltã, pe mãsurã ce gluma se

249

Mircea Morariu
îngroaºã ºi nebunia Maiorului devine tot mai acaparatoare, parodia dispare fãcând loc seriosului celui mai serios din lume. Zâmbetul ºugubãþ de pe chipul lui Alexandru Ion – raisonneur-ul spectacolului - se stinge, face loc emoþiei, iar, cãtre final, lacrimei subtil sugerate ºi controlate. Momentul-cheie al descoperirii plãcerii sadice a fãcutului de cutii cu care Maiorul îi va teroriza pe stãpânii casei e magistral rezolvat de regizor ºi de actorul George Costin, în faþa ochilor noºtri construindu-se o secvenþã în ritm alert, diavolesc, endiablé, parcã decupatã dintr-un film mut. Iar dupã pauzã, când spaþiul de joc e sufocant ocupat de nenumãratele cutii confecþionate prin muncã forþatã, numai aparent consimþitã de cei ai casei, comandaþi precum într-un lagãr de muncã de Maior, Poºtaºul va purta un costum ce trimite cu gândul la scrisorile ºi telegramele pe care trebuie sã le distribuie, în vreme ce toate celelalte personaje vor fi înveºmântate în carton. Tot la fel cum o seamã de personaje ca ºi elementele de recuzitã ori de decor sunt confecþionate eminamente din cartonul ce invadeazã întreg spaþiul, aºa cum o fãceau scaunele imaginare, cadavrul în putrefacþie (Amedeu), mobilele nenumãrate (Noul locatar) din piesele ionesciene, talentul creator al Adrianei Grand spunându-ºi din nou, în chip admirabil ºi inconfundabil, cuvântul. E teatru, e ºcoalã, e joc, e meditaþie deghizatã în râs, e comedie scrisã cu tocul muiat în cerneala înþelepciunii ºi a reflecþiei, e o lecþie de minuþioasã citire a unui text, de evaluare din perspectivã teatralã a valorii ºi a impactului fiecãrui cuvânt, dar e în primul rând o faptã artisticã cum nu se poate mai serioasã ceea ce ne propun în acest superb spectacol Victor Ioan Frunzã ºi Adriana Grand. ªi mai e, de asemenea, o extraordinarã ºansã pe care aceºti importanþi creatori, ce ºi-au gãsit în micul teatru din vechiul Bucureºti, teatru þinut în viaþã datoritã eforturilor directorului Cristian ªofron, un loc în care e limpede cã se simt bine. Mai e, cred, o extraordinarã ºansã acordatã unor minunaþi tineri actori de a se manifesta exemplar în profesia pentru care s-au pregãtit, pe care indiscutabil o îndrãgesc ºi pentru care nu încape îndoialã cã au o chemare aparte ce se cuvine pe mai departe stimulatã. încât distanþa dar ºi mijloacele de transport deloc prietenoase nu reprezintã impedimente majore. Dar cum la teatru loviturile de teatru sunt cum, bine se ºtie, la ele acasã, iatã cã a intervenit ºi accidentul nedorit. Am plecat, aºadar, la Sfântu Gheorghe, nu doar în calitate de spectator iubitor de teatru, nu numai în calitate de critic interesat de ce se mai întâmplã într-o instituþie ce tocmai a gãzduit Reflex 2, un festival important, la care am fost invitat, dar la care nu am putut sã ajung din cauze obiective, ci ºi ca membru în juriul final UNITER spre a vedea Trahinienele de Sofocle, spectacol ce i-a adus tânãrului regizor Balogh Attila o nominalizare la premiul de debut. Ceea ce am vãzut nu a fost însã deloc de naturã sã îmi placã. Textul de specta-

Oare de ce?
Teatrul TAMÁSI ÁRON din Sfântu Gheorghe - TRAHINIENELE de Sofocle; Traducerea ºi dramaturgia: Benedek Zsolt; Regia: Balogh Attila, Decoruri: Golicza Elód; Costumele: Dobre-Kóthay Judit; Colaborator muzical: Cserkész Emese; Cu: D. Albu Annamária; Kónya-Ûtó Bence; Sándor Anna, Pálffy Tibor, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella, º.a. Data reprezentaþiei: 11 aprilie 2012

De obicei, vizitele la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe reprezentau pentru mine motive de satisfacþie. O trupã performantã, condusã de un foarte bun regizor- Bocsárdi László -, un repertoriu profesionist ales, spectacolele bune vãzute acolo însemnau tot atâtea argumente sã-mi doresc sã ajung în acel loc unde chiar se face teatru, ºi nu oricum, ci la autentice cote de profesionalitate, aºa

250

Cronica teatralã
col, întocmit de Benedek Zsolt, la rândul sãu un tânãr care a absolvit ori e pe cale sã absolve cursurile Secþiei de Teatrologie a Universitãþii de Teatru din Târgu Mureº, e extrem de precar, într-o relaþie foarte liberã ºi nu cred cã foarte prietenoasã cu marele tragic grec. O relaþie aproape de indiferenþã. Stilul în care e montat spectacolul e neprecizat dar ºi imprecis, nesigur, tremurat, foarte puþin creator, mai curând re-productiv decât provocator de sensuri noi, mimând ceea ce s-ar reclama a fi o viziune contemporanã asupra unei tragedii clasice. De altfel, e greu de vorbit despre un singur stil, mai corect fiind sã aducem în discuþie existenþa a cel puþin douã stiluri, aflate într-o relaþie deloc complementarã, ci concurentã. Practic, întrun anume fel se scurge montarea pânã la apariþia prea îngroºatã, extrem de îngroºatã ºi tocmai de aceea dezamãgitoare, a binecunoscutului actor Pálffy Tibor, distribuit în rolul lui Heracles, ºi în cu totul alt mod dupã aceea. Amalgamul stilistic e completat ºi amplificat de muzica utilizatã, cântatã ba în maghiarã, ba în greceºte, totul culminând, deloc justificat, cu finalul ce se slujeºte de celebra melodie Zorba grecul. De ce, în ce scop, cu ce justificãri artistice numai Balogh Attila, Cserkész Emese ºi, probabil, bunul Dumnezeu ar putea sã ne spunã. ªi tot cei trei ar avea, cred, îndrituirea, sã ne explice de ce actori apreciaþi,precum D. Albu Annamária, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella ºi, desigur, Pálffy Tibor, sau tineri talentaþi asemenea lui Kónjya-Ûtö Bence ºi Sándor Anna au fost puºi în situaþii nicidecum confortabile.

Cum mai e Scrisoarea?
Teatrul de Comedie din Bucureºti- O SCRISOARE PIERDUTÃ de I.L. Caragiale; Regia: Alexandru Dabija; Decoruri: Puiu Antemir; Costume: Anca Rãduþã; Muzica: Ada Milea; Cu: Marcel Iureº, George Mihãiþã, Valentin Teodosiu, Marius Florea Vizante, Dorina Chiriac, Mihaela Teleoacã, Florin Dobrovici,Dragoº Huluba,Eugen Racoþi, Dan Rãdulescu; Data reprezentaþiei: 26 mai 2012

Nu ºtiu cum se face, dar nu prea am noroc atunci când e vorba despre spectacolele Caragiale semnate de regizorul Alexandru Dabija. Nu am norocul de a le vedea la premierã, nu am norocul de a le vedea nici la o lunã, nici la douã de la momentul primei ridicãri de cortinã. Nu am norocul de a scrie despre ele la cald, ci dupã ce s-au pronunþat ºi s-au contrat pe seama lor diverºi colegi. Aºa mi s-a întâmplat cu Noaptea furtunoasã de la Iaºi, aºa mi se întâmplã acum cu Scrisoarea pierdutã de la Teatrul de Comedie din Bucureºti. Dar dacã Noaptea... chiar a stârnit furtuni, Scrisoarea...nu a fost nici ea generatoare de unanimitãþi, unii confraþi ºi-au declarat

dezamãgirea (nu prea ºtiu bine de ce), însã nu se poate spune cã spectacolul ar fi provocat dispute. Nici nu prea avea de ce. Cãci, deºi e credincioasã toposului mahalalei în care era plasatã ºi Noaptea furtunoasã - fiindcã numai aºa se explicã altminteri inexplicabilul decor al spectacolului, decor semnat de Puiu Antemir- o încãpere sordidã, cu o chiuvetã ca vai de capul ei, o încãpere care este totuºi locuinþa prefectului, cu o masã de lemn, vreo douã scaune, niºte lãzi cu ciuperci (unii comentatori au scris cã acþiunea piesei s-ar consuma într-o ciupercãrie,numai cã eu nu consimt la opinia lor), ciuperci cu care se vor gratula prin aruncare combatanþii (ciurperci de dar, echivalentul în naturã al mitei în bani încasatã de Trahanache ºi pe care acesta o numãrã tacticos,bãtrâneºte) ºi un perete din spatele cãruia se ivesc, asemenea unor spioni, mai toate personajele, montarea de acum nu e de naturã sã ne arate cã Alexandru Dabija ar vrea scandal cu orice preþ. Nu tu procese fiziologice, nu tu sex, nu tu alte drãcovenii. Dar nici în formula lui Sicã Alexandrescu, nici în cea a lui Ciulei nu e

251

Mircea Morariu
spectacolul de acum. Sau, mai corect spus, spectacolul de acum un an fiindcã un an s-a scurs de la premierã, de atunci montarea jucându-se cu casa închisã ºi cu un necesar de bilete niciodatã pe mãsura ofertei,mult mai limitate. Ceea ce, la urma urmei, e foarte bine ºi nu poate decât sã îl mulþumeascã pe George Mihãiþã, directorul Teatrului ºi salvatorul lui. Dabija nu forþeazã deloc textul, nu îl “hãcuie”, nu îl “silueºte”. Textul poate fi auzit în integralitatea lui. Mi se pare cã lipseºte doar replica Zoe, Zoe, fii bãrbatã! Aºadar, Caragiale din Scrisoare nu e amputat. Numai personajele secundare, cele ce se manifestã în adunarea electoralã (Ionescu, Popescu, dãscãlimea, Popa Pripici, º.a.m.d) sunt comprimate într-unul singur, excelent jucat de Dan Rãdulescu. Interesant cã acesta e plasat în salã, e destul de greu de dibuit de noi, spectatorii, e multã vreme doar o voce. E cvasi-invizibil, dacã nu chiar total invizibil pentru cei aflaþi pe scenã. De fapt, cred cã vrea sã ne spunã Dabija, personajele acestea nici nu conteazã pentru cei ce fac cu adevãrat jocurile, ei sunt figuranþii, echipa de zgomote, oamenii de coloraturã ºi de umpluturã ºi nimic mai mult. Caragiale e completat în spectacolul lui Alexandru Dabija. Mai întâi cu muzica Adei Milea, în care noutãþile personale absolute sunt asociate cu cântecele din folclorul patriotic, cântate voit lãbãrþat de Dorina Chiriac, actriþã ce face dovada cã ar putea rivaliza în orice clipã cu un contorsionist în reuºitul ei travesti din Cetãþeanul turmentat. Caragiale mai e asezonat ºi cu niºte versuri din Cartea Alcool de Ioan Mureºan, versuri a cãror inserare în spectacol mi se pare niþeluº cam forþatã. Regizorul nu vrea sã ia ochii, nu propune soluþii miraculoase, nu cautã originalitãþi de suprafaþã. De aceea poate cã intervin uneori în reprezentaþie momente în care interesul spectatorului scade. Momente care nu sunt nicidecum însã unele de plictisealã absolutã. Deºi plictisit, cu rost ºi cu folos e totuºi cineva în spectacolul de la Comedie. Plictisitul e Pristanda, interpretat numai aparent, doar înºelãtor ºters, de fapt voit ºters de Dragoº Huluba. Pristanda e omul care ºtie el foarte bine ce e cu politicienii ºi cu puternicii zilei, care pune nesmintit ºi ca la carte în practicã îndemnul pupã-i în bot ºi papã tot! ºi care se pare cã face asta cu mult succes ºi de foarte multã vreme. Dabija e preocupat de lucrul cu actorii numai cã nu obþine peste tot aceleaºi rezultate. Tipãtescu, jucat de Marius Florea Vizante, e bun, însã bun cu mãsurã. Bun ºi ar mai încãpea. Personajul sãu e ezitant, sperios, labil. Mihaela Teleoacã (Zoe) aduce pe scenã o femeie energicã, temperamentalã, omniprezentã, dar care nu prea face exces de farmecele ei feminine. Probabil cã Zoe a ei e foarte sigurã cã Tipãtescu nu o va supune nici unei traduceri în amor. Iar cu conu Zaharia lucrurile sunt mai mult decât clare. Dacã þinem seama de felul în care e conturat scenic prefectul, jocul Mihaelei Teleoacã e perfect valabil. Marcel Iureº e senzaþional în Nae Caþavencu. Chiar dacã uneori se autociteazã în intonaþii sau chiar dacã îl citeazã pe Octavian Cotescu. Apare îmbrãcat în negru, e sigur pe sine, Caþavencu al sãu e convins cã a câºtigat partida ºi cã va fi candidat. Anticipat- victoriosul Caþavencu e foarte bine în interpretarea lui Iureº. Caþavencu în interpretarea lui Marcel Iureº devine fabulos, savuros, de un comic integral în clipa în care învins ºi acceptã toate capitolele din sentinþa pronunþatã cu un sadism conþinut de Zoe. George Mihãiþã propune o schimbare de perspectivã asupra lui Agamemnon Dandanache. Agamiþã al lui e mai puþin Gagamiþã decât îl ºtim din montãri anterioare, nu e foarte zaharisit, se cam rãsfaþã în confuziile sale parcã voite. Esenþialmente e ticãlos cât încape, ticãlos cât nu se mai poate. De fapt, asta conteazã. Florin Dobrovici e foarte bun în Farfuridi, însã Eugen Racoþi e încã ºi mai bun în Brânzovenescu. Încã un actor care ar fi meritat o nominalizare la un premiu UNITER pen-

252

Dragoº Buhagiar a luat decizia de a se sluji de toate modalitãþie spre a pune în evidenþã corpurile interpreþilor. tacticos. Vlad Ivanov. Coregrafia: Felicia Dalu. a cãrui claviaturã ocupã întreaga lungime a scenei ºi care se relevã. cu un glas catifelat. în repetate rânduri afirmatã pe faþã ºi încã o datã formulatã la sfârºitul reprezentaþiei. Gilda Stan. Un pian ale cãrui valenþe vizuale sunt amplificate de utilizarea unor oglinzi. îndatã dupã consumarea pro- logului. Mai concret spus. de a arãta ceea ce nu e tocmai perfect în alcãtuirea acestora. Augustin Pop. Simona Pop. luxuriante. . Personaje parcã descinse din tablouri specifice picturii decadente.Cronica teatralã tru un rol secundar jucat exemplar. cu multe elemente supradimensionate. Valentin Teodosiu e formidabil. susurat. Lautrec la bordel impresioneazã mai cu seamã prin scenografia lui Dragoº Buhagiar ºi de abia apoi prin celelalte elemente specifice macrosemnului spectacular. E cum nu l-am vãzut niciodatã pânã acum. de a miza pe contraste. surprinzãtor. Orlando Petriceanu. a trupurilor de vânzare. Traducerea: Angela Ioan. mai totul excitã în decorul acestui spectacol. decorului. Cristina Ilin. costume în care sunt înveºmântate persoane subliniat louches. E magistral. Scenografia: Dragoº Buhagiar. Raluca Dinculescu. mai totul surprinde. îi rimeazã costumele. Masiv. Un decor a cãrui piesã de bazã o constituie un pian imens. înveºmântat în negru (costume: Anca Rãduþã). Dragoº Buhagiar a avut doi colaboratori importanþi ºi foarte talentaþi. spectacolul de la Teatrul Metropolis este unul preponderent al formei. în persoana lui Vladimir Iuganu (asistent decor) ºi în cea a Ioanei Pascha (asistent costume). la rându-le cu un bine calculat impact vizual. cu un umor milimetric dozat.LAUTREC LA BORDEL de Mario Moretti. foarte puþin surprinzãtoare ºi. E vorba despre un decor în culori bogate (preponderent este roºul). Valentin Florea. Ozana Barabancea (Matroana). de altminteri. bogate. Lui. de un tratament special beneficiind . situatã la intersecþia dintre cabaret ºi bordel. a cãrnurilor umane supraabundente expuse cu o voluptate cvasi-maladivã. cum spuneam. Oana Dragnea. Raluca Vermeºan. De fapt. Data reprezentaþiei: 28 mai 2012 Extrem de deficitar la capitolul dramaturgie fiindcã piesa lui Mario Moretti Lautrec la bordel este una oarecare. În realizarea imaginii care trebuie sã admit cã face toþi banii ºi care.reprezentante ale unei lumi fetide. Ozana Barabancea. pupãcios în exces. mergând nu ca un bãtrân ci parcã ar sãri ca o mingiucã. Regia: Horaþiu Mãlãele. melodios. poate tocmai de aceea. cauciucat. cu ochelari. Iulia Vântur. e elementul de esenþã scos în faþã de spectacolul de la Metropolis. în fine. Avem în faþa ochilor o lume a corpurilor etalate cu voluptate. ea e însã una destul de plãpândã. recunosc. Contribuþii 253 . Preeminenþa formei Teatrul Metropolis din Bucureºti . toate puse în voit contrast cu dimensiunile actorului distribuit în rolul principal.George Ivaºcu (interpretul rolului titular). la rândul lor multicolore. Ana Covalciuc. Ruxandra Maniu. trebuie subliniatã evoluþia de excepþie a lui Valentin Teodosiu în Zaharia Trahanache. complet lipsitã de ºana de a marca în vreun fel un moment în istoria literaturii dramatice. Împreunã cu regizorul montãrii ºi nu mã îndoiesc cã la sugestia acestuia binecunoscutul actor Horaþiu Mãlãele (el însuºi recunoscut ºi pentru talentul sãu de artist plastic). Cu: George Ivaºcu. Ruxandra Maniu (Matroana 1) ºi Raluca Vermeºan (Matroana 2).aºa cum era cazul. plasând într-o poziþie net secundarã fondul. Aº fi nedrept dacã aº spune cã ideea nu existã. Muzica: Rãzvan Alexandru Diaconu. ªi. o lume a a amorului tarifat.

o încercare de sumarizare a celebrului roman al lui Jonathan Swift în integralitatea lui. Scenografie ºi light design: Dragoº Buhagiar. Cristina Ragos. din nou. creaþii prin intermediul cãrora Silviu Purcãrete îºi propunea sã aducã pe scenã marile cãrþi ale omenirii . Orlando Petriceanu. sã fie o reconstituire fidelã. Adrian Matioc. dar care. a regizorului Silviu Purcãrete. acei spectatori familiarizaþi cu stilul de teatru agreat de regizor. a Feliciei Dalu. simbiozã. Natalie Sigg. adicã pe ceea ce înseamnã relaþie. alþii de datã mai recentã. un rezumat. atmosferã pentru întruchiparea cãreia contribuie coregrafia utilã. Caliban nu a izbutit sã îi ardã cãrþile. cu creaþiile sale anterioare. Diana Fufezan. Spectacolul e construit ca o succesiune de astfel de fragmente de memorie (des bribes de mémoire . melodiile semnate de Alexandru Diaconu. niþeluº didactic în corul de la sfârºit: Viaþa e un bordel. Cãtãlin Pãtru.ºi mã gândesc în primul rând la Cumnata lui Pantagruel . Silviu Purcãrete ni se înfãþiºeazã asemenea unui Prospero cãruia nu. care înainte de a fi actriþã. Serenela Mureºan. Oana Dragnea. pe care am mai apreciat-o ºi cu ocazia spectacolului cu opera bufã Elizaveta Bam. Consultant scenariu: Lia Bugnar. Primul þine de reconstituirea atmosferei de bordel de lux (ºi aici îi menþionez pe actorii Ana Covalciuc. Cristina Ilin. dupã pãrerea mea. realizare recentã a Teatrului Naþional “Radu Stanca” din Sibiu. a scenografului Dragoº Buhagiar ºi a numeroºilor lor colaboratori. Asistent miºcare scenicã: Attila Bordas. Gulliver cu parfum de fân Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu – CÃLÃTORIILE LUI GULLIVER . înzestrat cu o voce de excepþie. Cel de-al doilea scop vizeazã reconstituirea unei atmosfere fin de siècle. Simona Pop. Iulia Vântur. îºi poate îngãdui clipa de rãgaz necesarã reamintirii uneia dintre fundamentalele sale experienþe de lecturã. Cristian Stanca. Tomohiko Kogi. de a sublinia o afirmaþie a personajului Toulouse Lautrec –“toatã viaþa am trãit într-un bordel”.cum spun francezii) asociate cu fragmente de lecturã. Corina Viºinescu. Eduard Pãtraºcu.unii mai vechi. probabil. Coordonator: Silviu Purcãrete. un compozitor de muzicã de scenã încã tânãr. Raluca Dinculescu. în acest spectacol. spectacolul este mai cu seamã unul de scenografie. Data premierei: 31 mai 2012 Acei spectatori ce se aºteptau ca montarea cu Cãlãtoriile lui Gulliver. ceea ce se aude în spectacol. fãrã îndoialã foarte talentat ºi de care sunt sigur cã vom mai auzi. Traducerea ºi adaptarea textelor: Crista Bilciu. reiteratã. Ofelia Popii. Cu: Veronia Arizancu. actorul Vlad Ivanov. Gilda Stan. îndatã dupã ce s-a potolit furtuna. emoþie) au ºi ceilalþi interpreþi. parte de o dezamãgire. Raluca Iani.Mircea Morariu deloc de neglijat în punerea în aplicare a intenþiilor scenografic-regizorale (prefer aceastã ordine fiindcã. Ciprian Scurtea.au toate motivele sã fie mulþumiþi. în spectacolul de la Naþionalul sibian. Practic. Ozana Barabancea. înfãptuit în urmã cu câþiva ani la Teatrul Bulandra de regretatul Alexandru Tocilescu ºi. au avut. Pali Vecsei. unul bazat pe valorarea impactului vizual ºi de abia apoi unul de regie. Amândouã se topesc în scopul final. Alexandru Malaicu. La orgã: Radu Iancu/ Theodora Cârciumariu. mustind de un decandentism apãsat. O asociere întru înfãptuirea cãreia îºi 254 . cum spuneam. copilul Alexandru Nicoarã. Acela de a construi imaginea unui theatrum mundi. Augustin Pop. Purcãrete rememoreazã fragmente din romanul lui Swift (în speþã partea a patra) ºi o face din dublã perspectivã. cei mai mulþi parte a unui grup compact al cãrui rol este unul dublu. repet. Valentin Florea) combinat cu aceea de cabaret. În schimb.Exerciþii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swifft. Adrian Neacºu. Muzica de scenã: Shaun Davey. este cântãreaþã profesionistã. totuºi fãrã numere ori rezolvãri senzaþionale. Aici.

Cãtãlin Pãtru.Cronica teatralã dau mâna douã personaje. sugerat scenic de actorul Cristian Stanca. Corina Viºinescu. dintre urât ºi frumos. Funcþia de narator e împãrþitã în montare între maturul Purcãrete. nu o defineºte totuºi drept work in progress. ci. o socoteºte a fi un pachet de exerciþii scenice. Prin aceasta arãtându-ni-se clar cã Silviu Purcãrete nu s-a concentrat pe plata unor datorii literare. cunoaºterii. oameni ce descoperã teritorii ajutaþi de bastoane. Cãlãtoriile lui Gulliver e un elogiu adus acelei fiinþe umane mereu dornicã de noi descoperiri. Spectacolul de la Teatrul Naþional “Radu Stanca”. Adrian Neacºu. Chiar dacã prin cunoaºtere ajungi sã te întâlneºti cu lumi ºi fiinþe diforme. la un moment dat. în spectacolul vãzut de mine. un semnificativ transfer de voce între cei doi ºi astfel lectura copilului va fi intermediatã. fireºte. iepe cu chip de femeie. Adrian Matioc. Mai exact spus. Pali Vecsei. desigur. o variaþiune pe tema homo viator) ºi permanent dornic de alte ºi alte aventuri. Se mizeazã pe contrastul dintre uriaº ºi minuscul. Raluca Iani. Eduard Pãtraºcu. ci ºi cu Pilafuri ºi parfumuri de mãgar îmi apare drept un elogiu adus cãrþii. în miniaturã. într-o voitã ºi fireascã dezordine. a cãrui voce se aude din off. corãbioare în miniaturã. dar ºi de mici agresiuni fizice la propriu cu care e copleºit spectatorul (fulgii din partea finalã). în afara celor amintiþi deja. între cei doi interpunându-se însuºi Jonathan Swift. Primul e copilul fascinat de taina descoperirii unuia dintre textele ce cu siguranþã îi vor marca întreaga existenþã. cãlãtoriei. probabil. iar pe sine se recomandã drept coordonator al acestor exerciþii întru realizarea cãrora îºi mai ia ca parteneri. ca o premoniþie a devenirii. Câteodatã se citeazã 255 . de la nenumãratele valize la oamenii porniþi în marº ( asistent miºcare scenicã: Attila Bordás). textul s-a metamorfozat încã de la primul impact cu el într-o explozie de imagini ºi s-a metamorfozat într-o luxurianþã a vizualului ºi a sunetelor (muzica de scenã e semnatã de Shaun Davey). ci pe convertirea lor în valuta. de la superbul cal (real) ce se plimbã liniºtit pe scena presãratã cu fân proaspãt pânã la cãluþii de lemn. Montarea se foloseºte de un text voit lacunar (alcãtuit de Silviu Purcãrete în colaborare cu Lia Bugnar ºi cu Crista Bilciu). Alexandru Malaicu. ci celor care l-au citit deja ºi cãrora li se oferã ºansa reîntâlnirii cu acesta. multe altele dintre simbolurile recurente în spectacolele lui Purcãrete. pe actorii Veronica Arizancu. de senzaþii olfactive. lingvistic. Diana Fufezan. Purcãrete nu vrea nici ca montarea de acum sã fie catalogatã drept spectacol încheiat. înºirate într-un superb continuum imagistic nenumãrate simboluri ale cãlãtoriei. dintre bine ºi rãu.un spectacol ce poate fi pus în relaþie nu doar cu Cumnata lui Pantagruel. ºi copilul Alexandru Nicoarã (va exista. Silviu Purcãrete îºi doreºte în mod limpede sã îºi afle în cei aflaþi în salã companioni întru ale rememorãrii fiindcã ceea ce propune el nu se adreseazã cu nici un chip celor ce acum ar descoperi romanul lui Swift. Ofelia Popii. dintre extremele vieþii. de experienþe inedite un omagiu adus cãlãtorului mereu curios (montarea e. de sunete (pianul se însoþeºte în spectacol cu orga la care a cântat. Sunt pe scenã. Cristina Ragos. uneori ajutat de recursul la carte lectura de odinioarã. Pot sã fie recunoscute. Serenela Mureºan. Radu Iancu). a rãsfãþului de imagini (un rol aparte îi revine aici fabuloasei scenografii semnate de Dragoº Buhagiar). cu murdarul existenþei. lecturii. Natalie Sigg. cel de-al doilea e maturul ce recupereazã cu subiectivitãþile inerente. O lecturã cu ocazia cãreia fascinaþia textului nu s-a cantonat la un nivel strict literar. celor deja menþionate trebuind sã le adaug oamenii în costume negre ºi cãmãºi albe. preluatã de vocea regizorului). Ciprian Scurtea.forte a teatralitãþii. text zãmislit la limita dintre memorie ºi uitare. urâte. cu urâtul din lume. Tomohiko Kogi. dincolo de riscurile pe care le incumbã acestea.

Adriana Sâncrãian. Râlea. Light design: Lucian Moga. cu mijloacele teatru- 256 . O ediþie desfãºuratã sub emblema Crize . mai exact în stagiunea 1994-1995. Sabina Bijan. dar ºi a îndemnului la diferenþã pe care a mizat Festivalul. o partiturã datoritã cãreia. Marius Lupoianu. pânã acum. Cristina König. Regia artisticã: Mihai Mãniuþiu. Ana. fãrã teama de a greºi. Cred cã decizia lui Mihai Mãniuþiu de a reveni asupra unei piese montatã odinioarã trebuie pusã în directã relaþie cu planul de revizitare a unor texte asupra cãrora regizorul s-a mai aplecat cândva. dupã o primã montare sãvârºitã la Cluj ºi datând din anul 1979. Atunci. Gestul temerar al unui director de scenã aflat la acea vreme încã la început de drum în profesie a avut parte. O revizitare reuºitã Teatrul Naþional Mihai Eminescu din Timiºoara . ca de la toate celelalte “mari manevre purcãretiene” aºa dupã cum excelent observa inegalabilul Dan C. prin anii 90.Maria Cizler. în regia lui Dragoº Galgoþiu. Calderon îºi justificã alãturarea de Lope de Vega. Ion Rizea. Victoria Rusu. ºi s-a înregistrat la Teatrul din Arad. nereuºitã fiindcã era extrem de confuzã. teatralã. Pe de altã parte. Alina Ilea. Nicolae Pârvulescu. Cu: Marian. predilect fiind apetitul pentru marile tragedii ale Antichitãþii. dar ºi dificilele texte ale Secolului de aur spaniol. Prima a venit cândva. Corina Dohanici. în conferinþe de presã prilejuite de premierele înscrise în aceastã sferã de preocupãri. ªtefan Roman. Claudia Ieremia. Cea de-a doua. în intervenþii publice. Data premierei: 25 iunie 2012 Mihai Mãniuþiu a înscenat în generosul spaþiu teatral al Sãlii 2 de la Teatrul Naþional “Mihai Eminescu” din Timiºoara Viaþa e vis de Calderon de la Barca la o distanþã de 28 de ani dupã ce a montat acelaºi text pe scena Naþionalului clujean. în iarna lui 1984.Mihãilescu într-un articol din Dilema veche. aºa cum pleci de la un spectacol Cehov. s-a consumat în stagiunea trecutã la Teatrul Odeon din Bucureºti. Richard Haldik. Ionuþ Iova. text repus în scenã în 2004 la Sibiu.Mircea Morariu inteligent ba din Danaidele.. Mãniuþiu era primul regizor român ce se încumeta sã punã în scenã unul dintre marile. ci cu mintea fecundatã de idei. alãturi de Prinþul constant. premiere al cãror cap de serie a fost Perºii. nicidecum emoþionat. dinspre ªtefan Iordãnescu. ba din Orestia. totuºi. Premiera spectacolului (eu. Tragedii în a cãror neºtirbitã actualitate binecunoscutul director de scenã crede cu îndreptãþitã obstinaþie. În repetate rânduri. îl numesc astfel) cu Cãlãtoriile lui Gulliver a avut loc în cadrul ediþiei a XIX-a Festivalului Internaþional de Teatru de la Sibiu. hotãrârea regizorului de a mai monta o datã Viaþa e vis se cuvine relaþionatã ºi cu constanta preocupare a artistului de a elucida. Mãdãlina Toderaº. regizor ce a încercat o actualizare drasticã a partiturii. de extrem de puþine replici.Maria Pandele. Ilustraþia muzicalã: ªerban Ursachi. ªi. Colin Bozoianu ºi Mãlina Manovici. pusã într-o relaþie oarecum circumstanþialã ºi evident forþatã cu evenimentele petrecute în România în decembrie 1989. De la Cãlãtoriile lui Gulliver pleci. în ciuda incontestabilelor ei valenþe plastice. Cãlin Stanciu jr. Mihaela Tomceanu. Mãniuþiu a produs nenumãrate ºi solide argumente în favoarea opþiunii sale. Scenografia: Adrian Damian.VIAÞA E VIS dupã Calderon de la Barca. spectacologicã pe care le conþine. Alina Chelba. Traducerea: Sorin Mãrculescu. Flavius Retea. montarea aceasta a fost o superbã ilustrare a devizei. Anca Rãdulea. atât de confuzã încât era aproape imposibil de înþeles despre ce e vorba în piesã dar ºi în spectacol. Ana. pot afirma cã prin cultura literarã. Video: Lucian Matei. Valentin Ivanciuc. încã ºi mai puþin izbutitã.Cultura face diferenþa. Scenariu de: Mihai Mãniuþiu.

ºi lucrul mi se pare demn de semnalat ºi de lãudat . readus la viaþã. intens luminat în clipele de maximã dramaticitate (light design: Lucian Moga). mai avântatã. Înveliºul vizual al spectacolului e completat adecvat ºi organic de ilustraþia muzicalã asiguratã de ªerban Ursachi. cu o masã chirurgicalã pe care se aflã întins Basilio. acela în care Segismundo e reîncãtuºat. fãrã a submina obsesia de exprimare specificã manierismului.în mod cert . Altminteri. nota regizorul în Exorcismele sale. uneori. graþie unor perfuzii abundente. purtãtor al unei mãºti albe. E în spectacolul de acum în primul rând un controlat rãsfãþ vizual întru împlinirea cãruia Mihai Mãniuþiu îºi gãseºte un aliat de nãdejde în tânãrul scenograf Adrian Damian. unde pânã ºi statuile îþi lasã impresia cã ar avea o rãsuflare urât mirositoare”. cu expresia feþei pe de-o parte anulatã. mai suplã. O traducere modernã. cel în care se aflã izolat Segismundo. la rându-le înveºmântate în alb. Un singur moment de cvasi-neclaritate am a-i reproºa regizorului-scenarist. În spaþiul scenic al Sãlii 2 a Naþionalului timiºorean. mai conformã specificitãþilor scenei ar fi fost încã ºi mai aptã în a-i ajuta pe unii dintre interpreþii timiºoreni sã nu cadã în greºeala de a rosti versurile ce fac substanþa replicilor din Viaþa e vis asemenea tiradelor din Apus de soare. Adrian Damian construieºte mai întâi o camerã asepticã ºi rece de spital. a cãrui cineticã valoreazã adâncimea scenei ºi e subsumatã alternanþei nodurilor ºi catalizelor din spectacol. parcã vãruite. complexa problematicã a hãþiºurilor puterii politice. constanþã probatã ºi de recenta republicare (2011) la editura clujeanã bybliotek a Exorcismelor. ºi totuºi nu suficient de modernã ºi . o alternanþã cu rigoare controlatã de regizor. luminând atât cât se cuvine ºi atât cât o cere amestecul de realitate ºi vis în care Calderon de la Barca îºi scaldã ideile nenumãratele labirinturi ale piesei. Popescu-Telega. nu prin exces de cuvinte. Dacã pentru montarea din anul 1984. pânã ºi aerul pare sã fie bolnav. c i. dintr-un capriciu al aceluiaºi Basilio. a cãrui prezenþã obsesivã e revelatã într-un prim moment în spectacol graþie proiecþiilor video iscãlite de Lucian Matei. purtând semnãtura lui Sorin Mãrculescu. mai dinamicã. bãtrânul ºi cvasi-neputinciosul tatã al lui Segismundo. de data aceasta el s-a adresat unei versiuni de datã mai recentã. bântuit de fantasmele propriilor sosii. Spectacolul rãspunde obsesiei în cauzã nu prin mijloace lingvistice. În fine. Adrian Damian creeazã un al doilea spaþiu. Un Segismundo bântuit mai cu seamã de imaginea fiului condamnat pe nedrept la claustrare. unul invadat de seringi al cãror rost e sã semnifice sedarea continuã la care a fost supus fiul nedorit ºi condamnat la captivitate. scenariul e croit inteligent ºi eficient. cel de-al treilea spaþiu imaginat de Adrian Damian e unul a cãrui piesã dominantã e reprezentatã de un tunel metalic masiv. volum apãrut într-o primã ediþie în anul 1996 în Biblioteca Apostrof. O fac sub rezerva cã nu exclud deloc ipoteza cã modul neaºteptat ºi încãrcat de ambiguitate în care se petrece reîncarcerarea sã fie plãnuit deliberat ca atare de Mihai Mãniuþiu 257 . O face fãrã a-i afecta combinatorica savantã. clarificând fãrã brutalitãþi ambiguitãþile acesteia. datoratã lui Al.prin imagini ºi metafore teatrale. regizorul s-a slujit de o traducere mai veche.Cronica teatralã lui. pe de alta potenþatã de mãºti similare. ”Sunt locuri sau þãri unde. prin ceea ce odinioarã Crin Teodorescu numea ansamblul ideogramei teatrale. cei mai mulþi extrem de deficitari la acest capitol.nu îndeajuns de conformã cu exigenþele scenei dar ºi cu aptitudinile de rostire a versului clasic ale actorilor de azi. ca ºi aceea a gândirii deviante a tiranului vãzut ca un “erudit al fricii”. detectatã ºi analizatã ca atare într-o carte celebrã datoratã lui Gustav René Hocke. Mihai Mãniuþiu ºi-a întocmit singur scenariul propriului sãu spectacol. Poate cã o altã traducere. cu pereþi metalici.

dar care se pare cã a avut nevoie de un sprijin din partea protagonistului. marcheazã un moment de aur în economia spectacolului. pentru a fãuri un tot închegat. tocmai pentru a sublinia tema principalã a piesei: fragila. mai dãtãtoare de speranþa cã avem în el unul dintre liderii generaþiei lui. Unul e Cãlin Stanciu jr. Segismundo. devine capabil de generozitate. dezolante ceremonii ale servituþii) ”. atunci când ni se înfãþiºeazã ca însoþitor al Rosaurei.Mircea Morariu însuºi. Se insinueazã chiar riscul ca spectatorii necunoscãtori ai textului ºi care nu au avut intuiþia de a consulta înainte caietul-program sã creadã cã e vorba despre personaje diferite. Ana Maria Pandele. Marius Lupoian. Râlea e convingãtor în toate momentele spectacolului. E succesiv bolnavul fizic. O menþiune aparte meritã Cãlin Stanciu jr. mai solidã. nici un indiciu nu o prefaþeazã. înzestratã. în componenþa cãreia regãsim actori profesioniºti (precum Mãlina Manovici. de nimic fisurat. bolnavul de putere (“sãrbãtorile patronate de statul totalitar se dovedesc în toate aspectele lor. bolnavul de neiubire (“sã nu fii iubit e o vinovãþie”. în care a domnit o vreme. Felul în care Marian Râlea rosteºte monologul de încheiere. Neîndoielnic. altul e Cãlin Stanciu jr. adecvat cerinþelor rolului (Basilio). jucat de Marian Râlea. rezolvã rolul Clarin poate suporta oarecare amendamente. Nici un antecedent nu explicã metamorfoza. e unul al bolii. de capacitatea lui de a stabili relaþii ºi de a transmite ºi împãrþi energii beneficiazã în primul rând Claudia Ieremia. admirabil lecþia de actorie susþinutã de Marian Râlea. Iar când ajunge la aceastã libertate. temeinic ºi inspirat deþinãtor al rolului Segismundo. de furie împotriva propriului comportament ºi de tandreþe pentru cei din jur. în partea finalã. amestec de disperare ºi împãcare.scria Mãniuþiu în Exorcisme). dar e mai ales. Provoacã nedumeriri stilurile diferite în care sunt concepute cele douã mari pãrþi ce îi compun apariþia. înþelege cã locul în care a trãit. cu un moment culminant în final. sã gãseascã mijloacele necesare pentru dorita lor unificare. Joacã aproape fãrã cusur fiecare secvenþã. Exorcisme) ºi cã are nevoie sã fie liber în sine dar ºi de sine. Claudia Ieremia semneazã iarãºi o foarte bunã evoluþie care dobândeºte un carat superior atunci când personajul sãu intrã în relaþie cu cel jucat de Marian Râlea. Segismundo înþelege cã vindecarea nu-i poate veni exclusiv din afarã (cf. tânãr actor a cãrui ascensiune profesionalã e din ce în ce mai sigurã ºi mai interesantã. iar acest sprijin a venit exact când trebuia. Sigur cã modul în care Cãlin Stanciu jr. când personajul jucat de el îºi asumã statutul de clovn. dacã bogata figuraþie. Sabina Bijan) alãturi de studenþi la 258 . bolnavul de resentiment (“în utopia totalitarã natura umanã apare ca anume creatã pentru resentiment”). adunã cu grijã detaliu cu detaliu. bolnavul de umanitate. avem ºansa de a i-o admira din nou în Viaþa e vis de la Timiºoara. chiar dacã plãteºte pentru ea un preþ mare. alter ego al mitologicului Janus. moment cu moment. I-am admirat-o ºi apreciat-o cu câteva luni în urmã în spectacolul Ultima zi a tinereþii de la Sibiu. actriþã formatã. Dacã Ion Rizea propune un joc sigur. Însã e sigur cã ambele apariþii sunt minuþios concepute. gradat. menit sã-l individulizeze pe Segismundo. de altminteri. moment ce încununeazã. nuanþat. Spectatorului dezorientat de neaºteptata rãsturnare de situaþie nu îi rãmâne decât sã aºtepte clarificãrile ulterioare care vin treptat. Se vede cu ochiul liber cã de generozitatea lui Marian Râlea. O generozitate pe care actorul Marian Râlea o risipeºte în mai toate spectacolele în care joacã ºi în relaþie cu toþi partenerii sãi.. bine elaborate ºi cã actorului nu îi va fi deloc imposibil ca. Cristina König. brutalitatea trecerii de la o stare la alta. niciodatã sigura frontierã dintre viaþã ºi vis. împreunã cu regizorul. indiferent dacã domnia lui a fost în vis ori a fost în realitate.

socotesc cã mai e de lucrat în cazul rolurilor interpretate de Alina Ilea (Estrella). e dincolo de orice dubiu cã revizitarea textului lui Calderon la care s-a angajat Mihai Mãniuþiu. Întreg spectacolul va avea de profitat de cele câteva repetiþii ce mi s-a spus cã sunt programate pentru toamnã. 259 . înainte de începerea noii stagiuni. Valentin Ivanciuc (Clotaldo) ºi Colin Buzoianu (Astolfo). e condusã ferm. împreunã cu câþiva dintre colaboratorii sãi apropiaþi (Marian Râlea.Cronica teatralã Facultatea de Teatru a Universitãþii din Timiºoara. dar ºi cu cei mai noi (actorii Teatrului Naþional din Timiºoara) e una reuºitã. Dincolo însã de aceste observaþii. Adrian Damian ºi ªerban Ursachi).

regizorul m-a privit amabil. la urma urmei nesemnificative. printre ei Marius Bodochi. oricum era tare departe de acel locvace Aureliu Manea despre care mi-a povestit adesea Ion Cocora. Marina Constantinescu publica un articol intitulat El condor passa. Manea a vorbit extrem de puþin. L-am cunoscut absolut în treacãt pe marele regizor. când de abia începusem sã scriu cronicã de teatru. Deºi – hélas! – fac parte dintro altã generaþie decât Marina Constantinescu. evident un spectacol de serviciu. În rãstimpul cât i-am stat în preajmã. cel care a fãcut oficiile de prezentator. prin 1984. destinat sã rãspundã unei comenzi politice (piesa vorbeºte. îi cunoaºte cel mai bine creaþia.Cartea de teatru Mircea Morariu Manea-meteoritul Aureliu Manea Texte regãsite Casa Cãrþii de ªtiinþã. mi-a zâmbit ºi cam atât. mai exact în nr. fãrã doar ºi poate. Am vãzut totuºi câteva spectacole semnate de Aureliu Manea. unul mai bun decât altul: pe regretatul Vlad Mugur ºi pe Aureliu Manea. 6/2007 al revistei România literarã. montat la Naþionalul clujean. criticul care. Cu mici nuanþe ºi diferenþe. echivalentul clujean al Capºei bucureºtene interbelice. Surorile Boga. Era înconjurat de câþiva actori ai Teatrului Naþional din Cluj. Care critic a avut doi mari profesori de teatru. iar în 1984 se 260 . ºi eu aº putea face exact aceleaºi mãrturisiri. despre mult controversatul act de la 23 august 1944 ºi intra în repertorii tocmai din acest motiv. Cluj-Napoca. între altele. Marina îºi începea textul oarecum ºocant ºi abrupt. în anii 60-70 ai secolului trecut. cândva. 2012 În urmã cu câþiva ani. cã nu i-a vãzut nici un spectacol. în micul bar ce se afla vis-à-vis de Teatru. regizorul-legendã despre care dorea sã scrie. mai exact i-am fost prezentat cândva prin anii 80. recunoscând cã nu îl cunoaºte pe Aureliu Manea. cu amândoi având norocul de a fi vorbit zile ºi nopþi despre teatru în restaurantul hotelului Continental.

la o Galã a tinerilor actori de la Costineºti. nu a fost terminat de acesta. Pentru cei care ne-au urmat ºi pânã la legenda care a persistat. prin 1991. respectiv. în drumul spre hotel. Era. început de Aureliu Manea la Teatrul Bulandra. ambele apãrute la editura clujeanã Dacia (în 1983 ºi. realizatã la Naþionalul clujean. Liviu Ciulei. revenitã de la Amsterdam. dar ºi de a-i fi republicat cãrþile. care a coordonat ultimele repetiþii. Cândva. la îndemnul aceluiaºi Ion Cocora. cãrþi din care am aflat despre ce ºi cum a montat Manea nu doar la Turda ori la Cluj. are meritul de a fi scos la ivealã confesiuni inedite ale lui Aureliu Manea. ci ºi la Sibiu. apãrut în anul 2000 sub egida Fundaþiei Culturale Camil Petrescu. am vãzut în condiþii destul de improprii Medeea de la Teatrul din Turda. dacã nu sunt total ignorant la capitolul Manea. am luat-o de la Manea”. a insistat sã fie respectat proiectul regizoral iniþial. în care marca Manea era ceva mai evidentã. care cred cã a fost ultima sa creaþie regizoralã. un spectacol-legendã. când lucram la cartea Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet ºi mai departe. tot din 1984. din iniþiativa Floricãi Ichim. aceasta se datoreazã cãrþilor. Mi-a scãpat. Mai întâi celor semnate de Aureliu Manea însuºi. ºi Trei surori de la Teatrul din Ploieºti. În versiunea româneascã a cãrþii Ultimul sfert de secol teatralo panoramã subiectivã. la editura Paralela 45. protagonistul volumului mi-a lãmurit motivele pentru care spectacolul cu A douãsprezecea noapte. la Timiºoara ori la Reºiþa. în 1986). ªi totuºi. în chip inexplicabil. mãrturisea Ciulei în 1970. apãrutã în anul 2003. Acum câþiva ani. Volumul El. E vorba despre Energiile spectacolului ºi despre Spectacole imaginare. mult mai complexul A doua conºtiinþã. Seara. apãrut de-a lungul anilor la Dacia. insistând asupra faptului cã atunci când spectacolul a ieºit în sfârºit la public. la Iaºi. dacã îmi aduc bine aminte. el reprezintã doar une étoile 261 . iar pe afiº scria regia colectivã. în traducerea Deliei Voicu. doamna Liliana Alexandrescu. vizionarul. a vrut sã îmi afle pãrerea despre ceea ce am vãzut ºi mi-a mai povestit câte ceva despre adevãratul Manea. Caramitru mi-a relatat avatarurile montãrii. Capitolul se numeºte Un meteorit ºi începe astfel: „Aureliu Manea a fost pentru noi un meteorit. „Una dintre cele mai importante – ºi puþinele – lecþii de regie pe care le-am luat în viaþã. ce reunesc între copertele lor articole scrise de regizor pentru revista Tribuna. o refacere la care Manea nu luase parte ºi care nu ºtiu cât mai conserva din original. în modul cel mai limpede. E vorba apoi de ciclul Privitor ca la teatru semnat de Ion Cocora. George Banu a introdus ºi un capitol dedicat lui Manea.Cartea de teatru sãrbãtoreau 40 de ani de la respectivul eveniment). o montare cu (Proºtii) Sub clar de lunã.

Justin Ceuca. Manea nu a servit pe nimeni. cãci se situeazã în exstensia studiului apãrut în 2003. poate. El a fost un autor ce ºi-a scris textele pe scenã. În fine. a publicat în 2007 la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj volumul Aureliu ManeaEseu despre un Regizor. în excelente condiþii grafice la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj-Napoca. secretar literar la Naþionalul clujean în cea mai bunã perioadã a lui Manea. cu Victor Garcia (din pãcate. Aureliu Manea. adaugã George Banu. Cartea Aureliu Manea – Texte regãsite. al subiectivitãþii ce se asuma cu aceleaºi drepturi ca în picturã sau literaturã. El nu s-a ajutat de nimeni. unde derutele sale perturbau. Singurul sãu personaj mitic. Aureliu Manea a practicat ceea ce semnatarul monografiei defineºte drept realismul violent. o mare vitalitate”. alãturi. ªi. el. un regizor mult mai puþin cunoscut la noi). sora regizorului. venite din zonele adânci. de Ion Sava. apãrutã în anul 2012. „nu trãia veritabil decât în sala întunecatã de repetiþii unde uimirile sale se întrupau. al lecturii ºi analizei. Nedusã pânã la capãt. Aici. dar afirmatã. întortocheate ale personajului”. înseamnã o nouã ºansã de a-l cunoaºte pe Artist. Volumul beneficiazã de o superbã prefaþã scrisã de George Banu. Filoctet. „Pentru Aureliu Manea – scria Justin Ceuca – violenþa înseamnã un mod de manifestare a energiilor spectacolului. întunecate. ca orice rege. sub îngrijirea Vioricãi Samson Manea. convenþia. El era atunci monarhul nopþii. ceea ce înseamnã de fapt o sintezã de limbaje scenice. – scrie George Banu – „era liber ºi nimeni nu-l depãºea în aptitudinea sa de a trezi ºi de a se servi de ceea ce doar scenei îi aparþine”. astfel. prefaþã ce se cheamã tot Un meteorit. de eliberare ºi exprimare a forþelor adesea iraþionale. el a fãcut totul numai la persoana I. Manea. Concluzia? „Spectacolele lui Manea au reprezentat momente de trãire intimã. unde dezordinea sa se impunea. Nu un teatru al deturului ºi al retragerii. Scria Justin Ceuca: „Manea ºi-a conceput spectacolele sub semnul unificator al imaginii teatrale complexe. Limbajele ºi modul de utilizare a acestora argumenteazã teatralitatea. antirealismul actului teatral”. teatrologul francez de origine românã nu îl aseamãnã pe Manea doar cu Ion Sava ori cu Antonin Artaud. El nu 262 . continuând într-un anume mod lecþia lui Antonin Artaud ori cea a lui Grotowski. Amândoi au incarnat o idee de teatru.Mircea Morariu filante pe firmamentul teatrului românesc. Într-o vreme în care mai toþi românii resimþeau chingile regimului comunist. ci un teatru al afirmãrii de sine. de tensiune maximã a existenþei” ºi au ajuns „sã conþinã ºi sã degaje o energie concentratã. cu ceea ce se întâmpla la Living Theater cam în acelaºi timp în care tânãrul Manea monta la Teatrul din Sibiu legendarul sãu Rosmersholm sau – aº adãuga eu – la Iaºi. ci ºi cu Kantor. Aureliu Manea. Absolutã”.

Sunt mai degrabã un fel de poeme vizuale ºi virtuale ale lumii lui Aureliu Manea aºa cum mi-au apãrut citind cuvintele ºi amintindu-mi ideile ºi temele pe care le discutam pe fondul gri al Turdei ”. Din când în când. La fel ºi textele. tot pe sine. scriere ce ne duce cu gândul mai cu seamã la Improvizaþia de la Versailles a lui Molière. singur stãpân”. E greu de povestit un spectacol Manea. Volumul conþine trei piese de teatru datorate lui Manea (Penelopa rãmâne îngânduratã. spune la un moment dat Mireasa I. ascunzând câteodatã un gând altfel profund ce invitã la rândul lui la meditaþie. ºi le dorea 263 . „Atunci când actorii repetã într-o salã fãrã spectatori în ritualul se strecoarã Moartea”. cum nu se poate mai firesc.Texte regãsite mai are atuul de a beneficia de un Creion. regizorul. Dar ºi la Improvizaþia de la Alma a lui Ionesco. Ca ºi filmele lui Tarkovski. „nu au intenþia de ilustrare literalã a textelor. un scriitor care dã impresia cã se desparte pentru ceva vreme de teatru ori de profesia de regizor doar spre a se regãsi ceva mai târziu. îl regãsim pe Manea-regizorul în metapiesa Repetiþia de teatru. ºtiu cã marele dirijor român Sergiu Celibidache. pânã la un punct. spirit vital prin excelenþã. ca o coardã de ghitarã electricã super-întinsã intervenea în spectacol ºi rupea atmosfera fãcând din Manea un Jimmy Hendrix al teatrului. omul nopþii. unul dintre cele trei personaje feminine. ele trebuie vãzute ºi simþite. text scris de Paul Salzberger. ºtiu însã cã ele sunt pe placul lui Andrei ªerban. În toate gãsim un Manea deopotrivã ludic ºi reflexiv. cu decupaje în 11 secvenþe ºi un eseu intitulat Singurãtatea omului sau Narcis. scenograful preferat al regizorului de la Teatrul din Turda. pe un scaun de teatru”. dupã spusele lui. Repetiþia de teatru ºi Zâna de la rãsãrit) o nuvelã compusã într-un registru cinematografic-teatral. Aici mai gãsim o observaþie demnã de semnalat: „Ritmul – noteazã Paul Salzberger – avea o mare importanþã în spectacole ºi l-aº numi aproape tribal. În Repetiþia de teatru gãsim. Îl regãsim mereu pe Manea. profund admirator al lui Manea. scriere în care dramaturgul sare pe neaºteptate de la realul minor la mitologie). unele ironice. evocat de altminteri într-o replicã: „Voi muri ca un banal dramaturg clasic francez. Aureliu Manea . Nu ºtiu dacã Aureliu Manea agrea repetiþiile cu public. iar muzica era decisivã. al nocturnului. de altfel. Paul Salzberger a pus la dispoziþia editorilor cãrþii o suitã de imagini care. sudoriþa din Penelopa rãmâne îngânduratã. multiple referinþe la teatru. Te apropii de ele mai mult cu sufletul ºi sensibilitatea decât cu raþiunea”. al întunericului. cum îl definea George Banu („Doresc sã mã acopere întunericul”. un sunet strident.Cartea de teatru ºi-a fost prizonier decât lui însuºi ºi. ironia drapând. pe neaºteptate.

.. estetic. dupã pãrerea mea. graþie cãrþilor sale... va spune „Ce bine ar fi fost sã fi avut talentul marelui William Shakespeare. teatru. aºa cum e Fiul din Zâna de la rãsãriti. unele fãcute într-o doarã („Visul meu era sã întâlnesc o scenografã care sã rãtãceascã cu mine pe cãile teatrului”). adicã plin de adevãr bine ºi frumos. poate cã vedea în ele însemnele absenþei. extaz. într-un sanatoriu din judeþul Alba: „Boala m-a ascuns de vãzul lumii”. joc.. Teatrul meu va avea un conducãtor spiritual conceput în cuvintele dialogurilor lui Platon”. þigãneºti. scriere cu un subtil hallo oniric. ca un jurnal al cãutãrilor de sine al omului Aureliu Manea. eseul Singurãtatea omului sau Narcis poate fi citit.Mircea Morariu din tot sufletul. ale morþii?). Iar Declaraþia finalã conþine o confesiune. În secvenþele Din jurnalul de teatru al fiului risipitor desprind „Teatrul este o artã a Zeilor. Avem norocul de a-l redescoperi pe Manea. Vreau sã întemeiez o trupã care sã colinde lumea în cãruþe mari.. ªocant sã gãsim aici o premoniþie a regizorului ce se aflã acum internat undeva. aºteptând sã rãsarã un soare de primãvarã peste noi toþi însetaþi de razele sale bune ºi calde ca o pâine de Duminicã”. ªi în Nuvelã. care scrie ºi el o piesã de teatru. Aºa cum e aceasta a Textelor regãsite. Vreau teatru în revoluþie. filosofic.. de acelaºi calibru: „Doresc un teatru etic.. noapte ºi zi. construitã în bunã mãsurã pe schema clasicã a cãlãtoriei.. Acel Celibidache care respingea înregistrãrile pe disc. tot asemenea unei confesiuni. Cine nu crede în teatru nu crede cã un actor care moare pe scenã rãmâne totuºi viu.. altele cum nu se poate mai riguroase ºi mai incitante. El a gãsit toate cuvintele lumii”. În secvenþa Pagini de jurnal ne întâmpinã alte reflecþii asemãnãtoare. Aº monta un Tartuffe în robã papalã. voia sã repete cu public în salã fiindcã aºa dobândea senzaþia palpitului vieþii reale. Învierea va avea loc în fiecare spectacol. luminã. totodatã mãrturisire de credinþã: „Am scris aceastã schiþã pentru nevoia de artã. aflãm multiple referinþe la teatru.. Un personaj timid ºi uºor caraghios. Iar pentru admiraþia lui Aureliu Manea faþã de William Shakespeare stã mãrturie volumul Spectacole imaginare. Vreau revoluþie în teatru. În fine.”. cãruia nu îi erau pe plac filmãrile (cine ºtie... cel ascuns de boalã. viaþã. 264 . trecere.. o carte din categoria recuperãrilor esenþiale. bucurie.

Adrian-Vasile Podar. de vreo crimã. respectînd reþeta de succes. cu scene tandre. ediþiile princeps ale cãrturarilor ªcolii Ardelene ºi ale marilor dascãli ai Blajului. de un obiect care declanºeazã ca în teatru drama ºi trama. autorul.nu în sensul brutalitãþii. profesorul de Hronologie. având convingerea cã ele sunt monumente ale culturii româneºti. Florica-Elisabeta Nuþiu. dr. ºlefuit cît trebuie. o reþetã de succes parcã parodiatã în multe locuri. sau dominate de tragism. Prof. naraþiunea are mai multe paliere cu grade diferite de complexitate. care se exerseazã ºi în scenariul de film. deci. e un roman de succes. cu unele adîncimi pentru cei mai pretenþioºi. dintre care unul. dar ºi în nuanþe dostoievskiene. ci de un pretext. ci cu poliþiºti. Aºa mi s-a pãrut. Aº zice chiar cã se poate prevedea în el un nou scriitor de succes. cu suspans. Pe Cãpitan îl întîlneºte zilnic ºi-i urmãreºte fiecare gest. a coºmarurilor fantastice. de la operele lui ªincai ºi Maior. când am lucrat câþiva ani la Biblioteca Documentarã „Timotei Cipariu”. ºtie cum sã-i menþinã cititorului treazã curiozitatea. ºi o femeie pe care de asemenea o recunoaºte. Mi-am amintit cã o bunã prietenã are perioade de relaxare cînd citeºte cãrþi poliþiste. de urmãriri inteligente. Doina-Elena Horhoi. cuvînt. care a fost decenii în ºir fala 1. Un Petru Popescu trecut prin experienþa americanã. Daniel Sur scrie foarte bine. Povestea e cît se poate de simplã. Poate va veni ºi pentru mine clipa. E bihorean prin naºtere. Ediþie de Prof. coperta spre asta trimit. nu e o carte poliþistã. L-aº putea compara pe Daniel Sur cu Petru Popescu. de urmãrirea psihozei proprii. POLIÞISTUL LUI DUMNEZEU Primesc. bucãþile autobiografice crude . dr. cînd am desfãcut plicul. Poza aceasta va deveni coºmarul lui pînã la finele cãrþii. considerînduse prieteni. numele nu-mi este tocmai strãin. Virgil Bercea 265 . care este ºi protectorul lui ºi cãruia i se alãturã pentru un trafic de diamante. O carte cu de toate. cu lume diversã ºi cunoscutã cititorului. îmi plãcea sã rãsfoiesc cãrþi vechi. dar nu legat de romanul poliþist. mai mult dupã uniformã. Cuvânt înainte de P. pe femeie a cunoscut-o la mare ºi o iubeºte platonic. Icoana Pãmântului sau Carte de Geografie scrisã de Ioan Rus. pânã la scrierile lui ªtefan Manciulea. M-am pãcãlit. pr. o carte de la Daniel Sur. dr. nuanþã care ar putea trimite spre fotografia din buzunarul lui. dr. prin bunãvoinþa surorii lui. Este unul dintre acei prozatori. poliþist. puþini la noi. turnate într-un limbaj direct.S. Geografie ºi Istoriea Universalã la Liceul episcopesc din Blaj. îmi zic. dar îi oferã o fotografie în care apar într-o situaþie foarte intimã ºeful lui. ci al prospeþimii -.S. Parodiere a cãrþilor uºoare. Poza ºi relaþia cu Cãpitanul. ªi a venit dupã vreo douã sau trei luni. Cãpitanul. el însuºi truditor la aranjarea cãrþilor în vechea Bibliotecã Arhidiecezanã.Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi DANIEL SUR. dar se întîlnesc destul de rar. ci de poezie. prof. Poliþistul lui Dumnezeu nu este însã o carte poliþistã. Traian ªTEF IOAN RUS ICOANA PÃMÂNTULUI1 Dupã 1990. Tînãrul poliþist este acostat de doi tipi care nu-ºi dezvãluie identitatea ºi intenþiile. deci. Titlul. Uºor cît sã prindã ºi îngreunat cît sã nu-i fie jenã autorului cu o conºtiinþã literarã vizibilã. Nu e vorba. dar ºi cu amoruri violente. cu poveste. cã e vorba de un roman poliþist. ªtie sã þinã atenþia încordatã. trãieºte la Bucureºti. Dincolo de acþiunea simplã.

în trei volume. An XII. 1966. de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai secolului al XX-lea. foarte bine conservate. nr. era nepotul lui Simeon Crainic vestitul preposit capitular ºi vicarul Episcopului Ioan Lemeni. ºi. Papiu Ilarian. cu un titlu frumos de metaforã biblicã. Este invitat probabil Augustin Bunea. istoricul literar blãjean Ioan Raþiu. între 1827-1831. prin strãdania a douã profesoare: o lingvistã (FloricaElisabeta Nuþiu). Virgil . o geografã ( Doina-Elena Horhoi) ºi un preot profesor (Adrian-Vasile Podar). autorul primei schiþe biografice a lui Ioan Rus. An XVII. 2010.sunt solicitaþi blãjeni sã scrie despre Ioan Rus. Ioan Rusu. Galaxia Gutenberg. numele era cvasinecunoscut chiar blãjenilor: se cunoºteau doar menþiunile elogioase din istoriile transilvane ale lui George Bariþiu ºi Al. Ediþie de Ioan Chindriº ºi Niculina iacob. 2-3 ºi nr. De aici au preluat aceastã formã a numelui toþi care au scris despre Ioan Rus: ªtefan Manciulea. lucru care se realizeazã acum. Poezii ºi traduceri. P. deci consãtean cu Preasfinþia Sa. Iosif” din Cluj ca „stipendist bobian”. unde studiazã timp de patru ani. care ºtia cã Ioan Rusu este din Habic. El nu ºtia decât lucruri vagi despre Ioan Rus ºi-ºi declinã competenþa de a onora aceastã colaborare. istoricul literar en titre al Blajului.e drept sumare – sunt în mare cele pe care le cunoaºtem ºi azi. În timpul studiilor vieneze citeºte pe marii scriitori romantici germani Goethe ºi Schiller. Dupã mamã. Astfel ºi-a semnat opera lui principalã Icoana Pãmântului ºi. Contribuþii ºi precizãri la cunoaºterea vieþii ºi activitãþii lui Ioan Rusu. . A trãit numai 32 de ani. Când se editeazã Enciclopedia Românã – sub egida Astrei. Editura Dacia XXI. apoi filozofia la Seminarul „Sf. aºa cã numele lui Ioan Rus nu 2 Acesta este numele corect al dascãlului blãjean: Ioan RUS. p. care.S. Cu ajutorul moral ºi material al acestui memorabil unchi ºi-a fãcut studiile mai întâi gimnaziul ºi humanioarele la Alba Iulia. 85-97. traduceri ºi corespondenþã pe care cercetãtorii de mai târziu le-au identificat cu surprindere. Icoana Pãmântului. având o clasificare ºcolarã eminentã. tot astfel îºi semna scrisorile lui cãtre George Bariþiu. Vasile Netea: Un scriitor transilvãnean premodern. (1842-1843). ªi atunci sarcina redactãrii acestui articol în Enciclopedie este transferatã lui Ioan Raþiu. care se va concretiza mai târziu prin tãlmãcirea câtorva din cele mai cunoscute balade schilleriene.Vitrina cu cãrþi Blajului. Ioan Raþiu a simþit mustrãri de cuget pentru aceastã omisiune ºi a început sã se informeze ca sã scrie mãcar o sumarã „schiþã biograficã” despre acest „dascãl fãrã noroc”. Ioan Rusu a avut o existenþã pãmânteascã dureros de scurtã. în „Cultura creºtinã”. . La absolvirea studiilor vieneze în 1831. Antologie. se întoarce la Blaj ca profesor. din apropierea Reghinului. care a iniþiat în 1842 protestul dascãlilor ºi clerului blãjean împotriva legii care prevedea introducerea limbii maghiare în biserica ºi ºcoala româneascã. în 1908. ca ºi George Bariþiu. 6-7. 1937. în 25 martie 1811. Un geografist uitat: Ioan Rusu. S-a nãscut într-un sat din judeþul Mureº. Chiar ºi ediþiile care au apãrut au adoptat acest nume: Ioan Rusu. 2010. dar ºi poezii. Între acestea pe un raft. prea ocupat fiind cu scrierile sale despre istoria Transilvaniei ºi a Bisericii Româneºti nu poate onora aceastã invitaþie. Cine este Ioan Rus? Pânã la apariþia broºurii lui Ioan Rusu în 1908. trei tomuri cu citeþe litere chirilice. Cel care a „schimbat” numele în „Rusu” este primul sãu biograf. ci l-a sporit. dar ºi cu admiraþie pentru „necunoscutul” Ioan Rus. a fost de pãrere cã aceastã operã ar trebui reeditatã. va avea o preþuire deosebitã. apãrute la Tipografia Seminarului Diecezan. este trimis la Facultatea din Viena. Datele biografice pe care ni le comunicã Ioan Raþiu. în „Limbã ºi literaturã”. Pentru Schiller. apãrutã la Blaj. dar în care dupã î ndemnul evanghelic nu a îngropat talantul. adicã bursier din fundaþia episcopului Ioan Bob. Scrieri. Habic. apare în prima mare Enciclopedie româneascã. Icoana Pãmântului de Ioan Rus2. Timp de 12 ani 266 . prefaþã ºi bibliografie de Ion Buzaºi. dar a lãsat amintirea unui profesor blãjean de înaltã þinutã pedagogicã ºi moralã ºi o operã didacticã valoroasã. Într-una din vizitele sale la Biblioteca Documentarã a Blajului.

la lucrarea acestei cãrþi m-au îndemnat <Gazeta> Domniei Tale. preocupat de studiile ºi de cursurile ce urmau sã fie susþinute. socotind. Ioan Rusu Scrieri. Simion Bãrnuþiu. inimã ºi literaturã”. colaboreazã la foile braºovene ale lui George Bariþiu cu pseudonime care au fost identificate mai târziu. ci ºi pentru literatura ºi cultura românã. considerã cã oraºul de la poalele Tâmpei ar fi mai potrivit pentru apariþia unui periodic românesc. era greu de prevãzut cã acest dascãl blãjean îºi va sfârºi viaþa pãmânteascã la numai 32 de ani. nu 267 . iniþiazã miºcarea teatralã din Transilvania – tãlmãcind alãturi de George Bariþiu piese de teatru. Predã nu numai cu o bogãþie de informaþie ºtiinþificã. alãturi de alþi dascãli blãjeni corespondeazã cu George Bariþiu. documentarea ºi apoi redactarea operei sale fundamentale.Vitrina cu cãrþi a onorat catedra liceului blãjean. poeticã ºi culturalã. predând istoria ºi geografia universalã ºi având colegi de profesorat nume ilustre ale învãþãmântului ºi culturii româneºti: Timotei Cipariu. îi gãsesc ºi un nume – „Nunþiul”. cu toatã însufleþirea contribuþia: împreunã cu colegii sãi se gândeºte la apariþia unei publicaþii periodice. se strãduieºte sã menþinã un ritm constant în redactare. la ºase luni de la trecerea lui Ioan Rus la cele veºnice. Este pentru învãþãmântul blãjean o perioadã de ample înnoiri. Scopul cãrþii este mãrturisit de autor în Precuvântare: „Cugetul meu a fost a scrie o Carte de Geografie. Moartea sa pretimpurie (ºi dupã unele scrisori ale lui Simion Bãrnuþiu. domnule. pe baza corespondenþei sale cu redactorul „Gazetei de Transilvania” ºi al „Foii pentru minte. 2010 p. dar dupã plecarea lui Bariþiu la Braºov. fiind unul din dascãlii blãjeni cei mai îndrãgiþi din perioada premergãtoare Revoluþiei de la 1848. colaborãri la periodicele lui George Bariþiu. interpretate de ºcolarii Blajului. fãrã îndoialã ºi cu urmãri asupra sãnãtãþii sale ºi aºa fragile. îl informeazã pe Bariþiu despre greutatea tipãririi unei asemenea cãrþi la Blaj. Icoana Pãmântului). mai ales. ci mai ales cu talent pedagogic ºi cu însufleþire patrioticã. George Bariþiu. Contemporanii ne-au transmis imaginea unui dascãl distins. aºa cum Eugen Drãguþescu a imaginat chipul unui alt învãþat blãjean. fie din discuþiile cu colegii sãi de profesorat blãjean. (Pãcat cã nu ni s-a pãstrat nici un portret al lui Ioan Rus. inimã ºi literaturã” ºi. mai cu seamã pentru Românii din Transilvania. Gândul alcãtuirii unui asemenea manual – operã de pionierat în didactica româneascã. e tot mai convins de necesitatea unei „geografii româneºti”. . a fi la locul sãu o geografie româneascã (v. prin sugestia.prima din Transilvania . face cãlãtorii în Transilvania ºi în ?ãrile Româneºti. îl roagã sã-l sprijine cu „publicitate” pentru a obþine prenumeranþi. lângã o jurnalisticã româneascã. Reuºeºte. suspectã) a fost o mare pierdere nu numai pentru învãþãmântul blãjean. la care Ioan Rusu îºi aduce. marele sãu prieten. Se documenteazã temeinic. Am ales aceastã ºtiinþã pentru literara mea cuprindere. iar Cipariu îl informa tot pe George Bariþiu cã Rus a fost la începutul anului 1842 „rãu bolnav”. dar dupã câteva mãrturii ale contemporanilor – ce pot fi socotite tuºe pentru un portret imaginar – un pictor t alentat ºi cu imaginaþie ar putea reconstitui chipul lui Ioan Rus. Nicolae Marcu. fie de la Bariþiu. Ioan Budai-Deleanu) Dintre colegii de catedrã se simþea mai ataºat sufleteºte de Simion Bãrnuþiu. îl mãrturiseºte într-o scrisoare cãtre George Bariþiu: „Pe mine. deºi în scrisorile cãtre redactorul foilor braºovene se plângea uneori de sãnãtate (în una din ultimele scrisori îl informeazã cã „abia s-a ridicat din pat de vreo douã zile”). ºi. înalt. 169). Galaxia Gutenberg. aºa cã volumul III – apare postum. Dumitru Boer º. a unei gazete. catedrã. la „Foaie pentru minte. cu care se simte solidar în orientarea ideologicã. meditativ. Colaboreazã cu poezii ºi traduceri dupã Schiller.. Dumitru Cristocean.a. Cu o activitate atât de laborioasã (preoþie.

III. Europa peste tot (Prin aceastã sintagmã. Franz Sulzer ºi I. p. Andora. Icoana.Vitrina cu cãrþi doarã cã aº fi presâmþit în ea mai puþine greutãþi. Turcia asiascã. Monarhia austriacã. Popescu-Scriban. . Rãpublica Cracoviei. Arhipeleagul indiesc. Cele trei volume au urmãtorul cuprins: vol. Persia. Eu. Holandia. ºi titlul cãrþii a fost explicat sugestiv ºi convingãtor de P. aºa cum îi comunicã lui Bariþiu.39). Germania. Japonia. ci spre a plini o lipsã a literaturii româneºti în aceastã þarã de mult ºi de mulþi sâmþitã (subl. cã ea ne învaþã a cunoaºte pãmântul sau ca trup ceresc. lor le este de lipsã cultura. ed.51). Spania. Oceania. Cartea de geografie scrisã de cãtre dascãlul mureºean are o semnificaþie profundã. Belgiul. naraþiunea cãpãta ºi concreteþe vizualã. deoarece. ºi aceasta în limba româneascã” (Icoana Pãmântului. V. fizicã ºi politicã). India dincoace. cultura ºi caracteristicile lor. din parte-mi.B.).I. þãri ºi oraºe din lume. urmatã de prezentarea þãrilor: Portugalia. p. Cu Icoana Pãmântului plãsmuirea divinã are un interpret. Asia: Rusia asiascã. mai departe decât m-au lãsat firea compendiului nu m-am putut întinde. Rusia Europeascã cu Polonia. se numeºte cu numire împrumutatã din limba greceascã. n.Schutz). acestora le-a acordat un spaþiu privilegiat:„În descrierea prinþipaturilor vecine. pentru cã nu se poate afla ceva modru. India dincolo. are un contemplator. printr-o povestire accesibilã. încât ajutatã de imaginaþia noastrã. Monarhia Dãneascã. Cartea lui Ioan Rus este în limbajul ºtiinþei de azi o geografie a continentelor ºi la citirea unor pagini mi-am adus aminte de studiul acestui obiect în anii mei de liceu ºi de buna noastrã profesoarã Elena Ciuruº. pãmântul este asemãnãtor unei icoane. vol. Marea Britanie. cu bogãþiile. Turchestania de Apus. cit. cit. sau ca trup firesc sau ca un loc în care vieþuieºte neamul omenesc” (p. America. Icoana Pãmântului. Africa. Arabia. prin care sã înveþe ei acea limbã întru atâta ca sã le poatã fi mijloc spre culturã…. vie ºi atrãgãtoare. ºi în acea formã ar fi un popor datoriu a-ºi apãra limba. ed. 37. Într-o altã scrisoare. Reprezentarea destinatã cultului se scrie pentru ca. vol.S. 35). Dincolo de vastitatea materialului cuprins 268 . geografie sau gheografie. a fiecãrei þãri – Ioan Rus înþelege. este plinã de solemnitate”(p. Rodul muncii Domnului oferit omenirii. inimã ºi literaturã”. (Ioan Rusu.” Volumul I se deschide cu o Precuvântare. Dupã Precuvântare urmeazã definirea geografiei ca ºtiinþã: „ªtiinþa carea mai în toate limbile europeneºti. care ne înfãþiºa la hartã. autorul a preferat un termen religios. Dupã definirea obiectului.7). cu titlul Literariu ºi care este o strãlucitã paginã de polemicã literarã. sau cum am zice astãzi „noþiuni preliminare”. Imperiul Hinezãsc. Ioan Rusu aratã izvoarele lucrãrii sale în prezentarea Þãrilor Româneºti (Iosif Genilie.prezentarea generalã). ºi de a proporþione le-am descris mai pe larg decât alte þãri ale Europei. prin profesorul de la Habic. Pãmântul îºi gãseºte un cititor.II.Virgil în Cuvânt înainte: „Pentru Ioan Rus. mai apoi. Monarhia pruseascã. trãitor între 1811 ºi 1843. ºi pe câteva zeci de pagini dã cititorului „cunoºtinþe gãtitoare”. este deopotrivã „ecoul” protestului iniþiat de curajosul sãu unchi Simeon Crainic. Elveþia. care va reveni la prezentarea fiecãrui continent. rumâneºte s-ar putea zice Descrierea Pãmântului. Grecia. Ioan Rus face o clasificare a geografiei (matematicã. socotesc a fi mai scump omului sufletul. Pentru „descriere”. care a fost publicatã ºi în „Foaia pentru minte. Turcia Europeascã cu Principaturile tributare. dar ºi o prefigurare a unor idei din Discursul lui Simion Bãrnuþiu în Catedrala Blajului susþinând dreptul popoarelor la exprimare în limba maternã ºi egalitatea în drepturi a naþiunilor: „…Românii nu se pot cultiva prin limba ungureascã. ºi unui popor limba. sã fie cititã. ªvecia cu Norvegia. Insulele Ionice. în care e datoriu a-ºi apãra viaþa… Rumânii nu mai pot fi în starea de pânã acum. Italia.

Limba româneascã pe lângã multe alte însuºiri. Iatã un fragment din descrierea oraºului Bucureºti:„ Bucureºtii. 46) Faptul cã acordã prezentãrii Munteniei ºi Moldovei un spaþiu privilegiat are un sens politic profund. I.” ( Precuvântare. manualele acestuia fiind interzise în Transilvania în epoca dualismului austro-ungar./ Sã dãm un aer. iar pe la noi nu-i încã aºa. Ei au forma cetãþilor turceºti: uliþi strâmbe. mai târziu. Bucureºtii. nu se pot numi totuºi cetate frumoasã. p. parte oblu…. e totuºi de o parte sãracã de cuvinte. ne sãleºte lipsa ºi peste voie. a Mitropolitului ºi a Consulilor puterilor strãine. îºi propune. palate pompoase lângã cãºi amãrâte ºi dinaintea multora grãdini lungi./ Pe nebãtute cãrãri loc de trecut sã gãsim. darã lin ºi cu cea mai mare cruþare”ºi. le face avute ºi puternice. cãlãtor în prima jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. prin pietruirea ºi luminarea uliþelor ºi prin ridicarea mai multor ziduri strãlucite. Descrierea oraºelor din Muntenia se aseamãnã cu notele de cãlãtorie ale lui Timotei Cipariu.145) Ca ºi predecesorul sãu Ion BudaiDeleanu. înguste. ci trãbuie toate sã le plineascã unul. dupã 269 . ba nu a rare ori ºi în contra chemãrii a ne cuprinde cât de puþin ºi cu filologia. aºa cum recomandã ºi Ion Heliade Rãdulescu în Prefaþa Gramaticii româneºti din 1828 – fie prin derivare din cuvinte româneºti. Iatã ce-i scrie referitor la acestea lui George Bariþiu în epistola din 9 oct. vedere plãcutã. în care am scris aceastã carte. torc ºi vãpsesc lâna ºi alþii þãs apoi pãnura.. El va vedea: Holandia cu pãmânt sterp încãrcatã de cetãþi pompoase ºi avute ºi Portugalia înzestratã de la fire cu toate darurile. p. cetate mare ziditã pe amândoi þãrmurii Dâmboviþei în judeþul Ilfovului. 1841:„ În toate m-am strãduit a zice adevãrul sine ira et studio. Înfãþiºarea continentelor ºi þãrilor are pentru profesorul blãjean un rost educativ. sã fie obiectiv. cit. Ion Micu Moldovan. Va cunoaºte mai încolo cã ºi ºtiinþele ºi arþile au parte în cultivarea ºi fericirea omenirii. totuºi. Rumânii. alþii spalã.(p. fie prin împrumuturi adaptate limbii române. în osãbite forme. cit. la care are a se întinde o Geografie ºi de rând”. rãºãdinþa Princepelui. ca ºi atunci când vorbeºte despre ?ãrile Româneºti ºi despre conaþionalii sãi.41-42). din ceva depãrtare. Mulþimea turnurilor totuºi. mãcar cã au luat în timpurile de curând trecute faþã cu mult mai plãcutã ca mai înainte./ ªi nelucrate câmpii de ghimpi sã le curãþim. alþii scarmãnã. Va vedea iarãºi cã ºi afarã de patria lui este viaþã. sãracã ºi fãrã putere. noi trebuie sã formãm. Idee exprimatã în epocã de contemporanul sãu din Þara Româneascã. cã pe noi. ed. aºa cum avea Însemnarea cãlãtoriei pentru Dinicu Golescu. îi dau. Grigore Alexandrescu în Epistolã cãtre Voltaire:„ Altfel e-n þarã la noi. a bisericilor ºi a altor ziduri mari ce se ridicã printre desfãtatele case.”( ed. pe loc parte ridicat puþin. mai bunã sau mai rea. a dregãtoriilor mai înalte. orânduit fãrã simetrie. nice va numi ca Chinezul þara sa ca Floarea de mijloc sau Împãrãþia ceriului sau va socoti ca acesta pre toþi alþii barbari. spre a putea esprima toate ideile. de vrem a scrie ceva. un ton limbii în care lucrãm. unitatea de neam a românilor.Vitrina cu cãrþi în cele trei tomuri (o geografie de asemenea cuprindere nu s-a mai scris în didactica româneascã pânã în 1842). un alt autor blãjean de manuale de geografie ºi istorie. cã popoarele înfloresc prin preþuirea acestora. În fãuriºtile mari. cartea se remarcã prin capacitatea autorului de a extrage din izvoarele bibliografice consultate esenþialul ºi de a-l expune într-o limbã accesibilã. „Nice pot fi acestea cunoºtinþe fãrã influinþã pentru minte ºi inimã. de voieºte a þese pãnurã. autorul vrând sã demonstreze ca. ºi rãmân în miºãlãtate prin nepreþuirea lor. vol. capitala Valahiei.” Al doilea merit important al lucrãrii este efortul de a crea o terminologie ºtiinþificã geograficã. cu inflexiuni de grai popular ardelenesc: „Urmeazã – spune Ioan Rus în Precuvântare – sã vorbesc ceva ºi despre limba. la popoarele avute. Cetitoriul se va convinge cã industria rãdicã pre popoare.

Cãci pânã la aceastã ediþie. Graniþa de Vest de ªtefan Manciulea. Istoria învãþãmântului românesc de Nicolae Albu º.a. am grãit despre punctul acesta delicat?” (Ioan Rusu. ed. 187. Ea se alãturã acelor scrieri fundamentale ale dascãlilor Blajului. 188) Reeditarea acestei scrieri însemnã un eveniment major în restituirea literarã a spiritualitãþii blãjene. a fãcut cunoscutã aceastã carte.Vitrina cu cãrþi ce îi oferã douã fragmente despre ºtiinþã ºi culturã în Valahia ºi Moldova. despre care N. Episcopul Ioan Inocenþiu Micu Klein de Augustin Bunea.. cit. 2-3 ºi 6-7/1937. cu bogate citate. Scrieri. p. Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania de Coriolan Suciu. de fapt o antologie de texte comentate. încheie cu aceastã întrebare:„ Ce judeci. oare drept. aºa cum obiºnuia profesorul blãjean. Ion BUZAªI 270 . Iorga în revista sa „Floarea darurilor” spunea cã este „una din cele mai frumoase scrieri geografice din toatã literatura românã”. a unui scriitor puþin cunoscut ºi a unei opere cvasinecunoscute. Discursul din Catedrala Blajului al lui Simion Bãrnuþiu. nr. doar studiul amplu de 40 de pagini al lui ªtefan Manciulea din „Cultura creºtinã”. care i-au conferit oraºului faima de deschizãtor de drumuri în cultura românã: Biblia de la Blaj (1795) Hronicul românilor ºi a mai multor neamuri de Gheorghe ªincai. domnule. nevãtãmând.

sau din ce-o sã fie. Privit din sens opus. precum oriunde-n societate. dacã nu stai sub o aripã de luminã a unui ºoim de aur. Dar pentru poetul lucid. Avangardismul european. creeazã în suficientã mãsurã iluzia necesarã cã ar fi o zonã poeticã precum altele nu-s nici pe departe atât de conturate la noi în þarã. nu vei putea (ºi pe bunã dreptate) sã deschizi nicio uºã în deplinã concordanþã cu fusul orar al zonei poetice respective. ceea ce-i face pe mulþi sã o creadã insuportabilã ºi s-o lase deoparte. aproape semi-leºinatã. acest avangardism aratã perspectiva unei miºcãri literare deja consumate. având strictul necesar de culturã poeticã (ºi nu numai!) uºa deschisã spre avangardism e un dar ce poate deveni foarte important dacã stai 271 . aproape în nemiºcare.Parodia fãrã frontiere Lucian Perþa LEO BUTNARU Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Îmi dau foarte bine seama cã-n poezie. în special cel ucrainean ºi rus.

sã þi se trânteascã ºi ea tocmai în nas (au mai pãþit-o niºte confraþi)! aºa cã ascultaþi-mã cât mai am glas: înainte de a intra pe uºã-n poezie. mai învãþaþi. mai învãþaþi. fãrã nicio formulã de politeþe sau scuzã.. cã se poate. 272 . intrat pe uºã.Lucian Perþa sã-þi faci ordine de zi ºi ordine de noapte în viaþã ºi în scris – adicã pe ici-pe colo – (în configuraþie poeticã – pe la muzã) ºi. mai învãþaþi!. sã nu o trânteºti..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful