Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor.

Numãrul este ilustrat cu fotografii reproduse din albumele Arta strãzii. Salonul Internaþional al Artiºtilor Fotografi Români ºi Maghiari de Pretutindeni, Ediþia a VI-a, Oradea, 2012, Eurofotoart, Salonul Internaþional de Artã Fotograficã, Ediþia a IV-a, Bucureºti Oradea, 2012 ºi Luna Fotografiei din România. Festival naþional cu participare internaþionalã, Ediþia a III-a, Oradea, 2012

Seria a V-a iulie - august 2012 anul 48 (148) Nr. 7-8 (560-561)

REDACÞIA:
Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REVISTÃ DE CULTURÃ Apare la Oradea Seriile Revistei Familia
 Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906  Seria a doua: 1926 - 1929

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:
Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 E-mail: revistafamilia1865@gmail.com (Print) I.S.S.N 1220-3149 (Online) I.S.S.N 1841-0278 www.revistafamilia.ro TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213
Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

M. G. Samarineanu
 Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu
 Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu  Seria a cincea: 1965-1989 Alexandru Andriþoiu din 1990 Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul instituþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

FAMILIA
REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ
Fondată în 1865 de

IOSIF VULCAN

DIRECTOR:

IOAN MOLDOVAN

CURPINS
Editorial Traian Ştef - Căldură mare. Politică Asterisc Gheorghe Grigurcu - Rolul iluziei în lume Tangenţe Alex Cistelecan - Jocul de-a societatea Magistr(u)ale Luca Piţu - Chanson de gest(uelle) paillarde (V) Fusion jazz & blues de Daniel Vighi Replay @ Forward de Ioan Moldovan Poeme de Gheorghe Vidican Cronica literară Liana Cozea - Teama de a fi fericit Dan-Liviu Boeriu - Lucruri strigătoare la cer Mircea Pascariu - Umbrele n-au picioare Explorări de Mircea Morariu Anchetele Familiei Scriitorii români şi imperativul identităţii naţionale Viorel Chirilă - Literatura, o cenuşăreasă a învăţământului liceal Poemul preferat - O antologie din GELLU NAUM Au ales: Ioan Matiuţ, Viorel Mureşan, Ion Maria, Leo Butnaru, Romulus Bucur, Radu Ulmeanu, Radu Vancu, Constantin Abăluţă, Dumitru Chioaru, O. Nimigean, Andreea Răsuceanu, Cristina Ispas, Gabriel Hasmaţuchi, Daniel D. Marin, Kocsis Francisko, Adrian Alui Gheorghe, Luiza Palanciuc, Claudiu Komartin, Paul Aretzu, Niculina Oprea, Vasile Spiridon, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Ion Pop, Robert Şerban, Mihai Şora, Ion Groşan 50% + 1 - Proza verii 2012 Adrian Buzdugan Nicolae Cornescian Dumitru Hurubă Ştefan Jurcă Gheorghe Miron Radu Ilarion Munteanu Cornel Nistea Paul Tumanian Boér Petér Pál Rafik Ben Salah 5 15 19 24 29 34 37 39 45 49 52

59

65 97 105 115 121 129 139 150 155 167 174

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbăcescu - Et in Ego. Redactor la E.S.P.L.A Lecturi după lecturi Gabriela Aprodu Octavian D. Curpaş Lia Faur Constantin Iftime Cristina Sava Poeme Andrei Zanca Leo Butnaru Lizette Ardelean Mihai Marianov Muzica Adrian Gagiu - Celi Cronica teatrală de Mircea Morariu Cartea de teatru de Mircea Morariu Vitrina cu cărţi Parodia fără frontiere de Lucian Perţa

180 197 202 209 215 223 227 233 239 242 245 248 260 265 271

Editorial Traian ªtef

Cãldurã mare. Politicã

Vara asta a fost ca în anii de secetã de dupã rãzboi, cînd, îmi povestea moºul meu, familii de moldoveni ajunseserã pînã în Þara Beiuºului. A gãzduit ºi el una care fugea de foamete ºi venise cu cal, cãruþã, copii mulþi. Faþã de seceta datã de Sus, oamenii, dar mai ales conducãtorii þãrii nu s-au arãtat mai vrednici în aceste luni de varã. Sã trecem în revistã, pentru istorie, cum zice Ion Cristoiu, evenimentele. În 6 februarie, premierul Emil Boc demisioneazã ºi odatã cu el tot guvernul format de Partidul Democrat Liberal. Imediat, preºedintele Traian Bãsescu îl desemneazã în funcþia de prim-ministru pe dl. Mihai Rãzvan Ungureanu care formeazã noul guvern. Timp de douã luni se instaureazã mai multã liniºte ºi o siguranþã care creºte încrederea în noul premier. Provoacã ºi nemulþumiri inclusiv printre susþinãtorii sãi pentru refuzul de a împãrþi bani politici. Pãrea destul de stãpîn pe uneltele lui. La 27 aprilie, însã, Uniunea Social Liberalã reuºeºte sã treacã prin Parlament o moþiune de cenzurã care duce la cãderea Guvernului Ungureanu. Au loc cele mai surprinzãtoare trãdãri, de rãsunet fiind a primvicepreºedintelui PDL, Sorin Frunzãverde. Unii trec la PNL, alþii, la PSD, cu primari de oraºe ºi comune, cu organizaþii întregi. PDL e în degringoladã, iar Emil Boc îi lasã locul de preºedinte lui Vasile Blaga. În 7 mai, este învestit un nou guvern, condus de Victor Ponta. Lumea se întreabã ce l-a apucat pe preºedinte pentru cã din atitudinea anterioarã era exclusã o astfel de nominalizare. Dar mai existase, totuºi, propunerea, însã domnii Ponta ºi An tonescu nu au luat-o în serios. Mai mulþi miniºtri au însã probleme de incompatibilitate ºi renunþã, iar la Învãþãmînt e un du-te-vino, cu trei miniºtri într-o lunã. În acest moment se înteþesc atacurile împotriva preºedintelui, polemica mai acerbã ducîndu-se pe reprezentarea la Consiliul European. S-a ajuns pînã la a trimite lista dele-

5

prilej cu care a fost remaniat Guvernul. Europa reacþioneazã ºi-i impune ºefului guvernului respectarea Constituþiei ºi a instituþiilor. ºi Cancelarul Germaniei. prin trecerea ICR în subordinea Senatului ºi schimbarea funcþiei unui Institut care a prezentat Vestului o Românie cu valori sincrone (aici nu sînt de acord cu expresia din numarul anterior a colegului meu Seres care îl considera pe Patapievici un „agent de influenþã”al lui Traian Bãsescu). este schimbat Avocatul Poporului pentru a nu fi contestate ordonanþele de urgenþã. Pentru asta. iar CCR îi este redatã puterea prin declararea neconstituþionalã a Ordonanþei de Urgenþã. USL dorind sã facã un recensãmînt adhoc. care este pragul. încep sã dea foc în jurul lui. Apare ºi acuza de plagiat adusã premierului într-o revistã de prestigiu. este anulat controlul Curþii Constituþionale asupra hotãrîrilor Parlamentului. iar referendumul urma sã fie invalidat. este anulat pragul prezenþei la votul pentru referendum. sînt schimbaþi preºedintele Senatului ºi al Camerei Deputaþilor.Traian ªtef gaþiei fãrã numele preºedintelui.-R. începînd cu Vladimir Tismãneanu. fiind trimis acasã fãrã explicaþii ºi 6 . dar aceasta se pronunþã. este desfiinþatã comisia care ar fi trebuit sã constate plagiatul prim-ministrului. apoi este condamnat cu executare Adrian Nãstase ºi lucrurile se rostogolesc cu ºi mai mare putere. este dat semnalul ºi pentru H. PDL ºi Traian Bãsescu au îndemnat la neprezentare. iar în 6 iulie este votatã suspendarea. în rolul acuzat la Traian Bãsescu. Ministrul de Interne a anunþat care este numãrul de alegãtori. Referendumul din 29 iulie a oferit trei posibilitãþi de rãspuns: vot cu Da sau Nu ºi neprezentare. Nu se prezentaserã suficienþi votanþi. parcã. Acesta acceptã prag de prezenþã la referendum. Ministrul de Interne Ioan Rus ºi-a dat demisia. Este instalat un nou preºedinte la Televiziunea publicã. sau sã-i ºteargã de pe liste pe cetãþenii români din strãinãtate. Referendumul are loc în 29 iulie. ci doar o încãlcare a regulilor citãrii. preºedinte interimar. Atunci a pornit o altã tevaturã. este trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului. ca ºi comisia Universitãþii Bucureºti. Patapievici. Sînt eliberaþi din funcþii toþi aceia care-l susþinuserã la alegerile prezidenþiale. ziariºti de pe tot mapamondul. iar Crin Antonescu. netrecerea pragului ducînd la invalidare. nevoind sã fie pãrtaº. este înfiinþatã o altã comisie care spune cã nu e plagiat. intrã. USL hotãrãºte sã-l suspende pe preºedinte. ºi ambasadorul SUA. totuºi. În 5 iulie este cititã în Parlamentul reunit cererea de suspendare a preºedintelui. Victor Ponta iese cam ºifonat. cu precãdere a Curþii Constituþionale. Pînã la referendum sînt mitinguri unde se acuzã o loviturã de stat. dupã bãtãlii la care participã ºi Comisia Europeanã. Claudiu Sãftoiu.

Tensiune. România trece printr-un moment de risc. dar ieri sã arate cã nu poate susþine numãrul de oameni de pe listele electorale permanente? Cum este posibil sã fie confirmate alegerile din iunie (locale) ºi doar o lunã mai târziu electoratul de pe liste sã nu mai fie valid? Pentru mine. solicitînd din partea guvernului cifra alegãtorilor români pînã în 21 august. acest guvern aratã încã odatã cã este gata sã schimbe orice: legi. manifestîndu-se împotriva atitudinii Guvernului faþã de ICR ºi conducerea lui (Patapievici ºi Mircea Mihãieº au demisionat) sau pentru explicarea în alþi termeni a situaþiei din þarã.Cãldurã mare. demisii. dupã tergiversãri. ministrul de Externe. voturi de douã ori mai multe decît alegãtorii în unele localitãþi. inclusiv de la Departamentul de Sat al SUA. au crescut preþurile combustibililor ºi ale tuturor produselor. restanþele la bãnci ºi de toate felurile au crescut. sã jure pe Biblie doamna Mona Pivniceru. Sperãm ca aceastã scrisoare sã ajute la clarificarea oricãror concepþii eronate cu privire la situaþia curentã ºi va 7 . unii prieteni ai “Familiei”: „Suntem acum profund îngrijoraþi de reacþiile externe la recentele evenimente politice din þara noastrã. Bãtãlia pentru liste e în toi. CCR amînã pronunþarea privind referendumul pentru 12 septembrie. USL a pornit “un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte” împotriva lui Traian Bãsescu. Mã întreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister sã publice cu câteva sãptãmâni înainte de referendum documentul oficial care aratã numãrul de alegãtori. Leul s-a devalorizat rãu. Populaþia a intrat în acest joc politic. limbaj dublu. Intelectualitatea însãºi s-a divizat. economia dã înapoi. printre mulþi universitari liberali. Redau o parte a scrisorii de explicare semnatã. ca mai apoi. dar în 14 august revine. suplinind Victor Ponta. Oare ce-i mînã în luptã este întrebarea la care nu ºtim cine ºi cînd va rãspunde. reguli care nu servesc interesului partidelor lor”. ci pleacã. românul a avut numai de pierdut. reacþii europene dure. ºi s-au stricat alte lucruri ce þin de macroeconomie. investotorii strãini nu mai vin. liste. de mai mulþi literaþi. Justiþia a rãmas o perioadã fãrã ministru. este opinia preºedintelui Partidului Popular European. antagonizîndu-se ºi ea. Citatul este din Crin Antonescu. Politicã Andrei Marga. ca ºi urechelile din afarã. În 2 august. Ideea aceasta de rãzboi dus cu toate armele este îngrijorãtoare ºi nu aratã deloc înþelepciune. cercetãri penale pînã la miniºtri. În toatã aceastã tulburare consideratã cea mai mare crizã politicã de dupã 1990. Europenii nu înþeleg democraþia noastrã originalã: „Sunt uimit de ceea ce suþine Uniunea Socialist-Liberalã. în aceastã sãptãmânã sã reafirme aceleaºi date.. semnînd apeluri pentru apãrarea statului de drept.

aºa cum se întâmplã în toate statele democratice din Uniunea Europeanã. Klaus Johannis. atunci când majoritatea guvernamentalã nu a avut voie sã voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. care. Cãci suntem profund preocupaþi de recentele acuzaþii care pretind cã Parlamentul ºi Guvernul României ar fi subminat statul de drept ºi independenþa justiþiei în încercarea de a-l demite pe preºedintele Traian Basescu. Primarul Municipiului Sibiu. Preºedintele i-a povestit în direct unui reporter TV cã. Guvernul României nu a mai rãspuns în faþa Parlamentului. aºa cum a recunoscut-o Curtea Constituþionalã. folosind experienþa noastrã de cercetare ºi cunoaºterea directã a climatului politic din þara noastrã sã vã prezentãm doar câteva puncte pe scurt: • Curtea Constituþionalã nu este parte a sistemului judiciar independent din România. În consecinþã. el i-a rãspuns cã nu.. Vã rugãm sã ne permiteþi ca. cum se cuvenea. audiatur et altera pars. Preºedintele Bãsescu vorbeºte deschis ºi liber despre rolul sãu de jucãtor. Alte incidente recente confirmã temerile noastre referitoare la modul în care Presedintele Bãsescu îºi înþelege competenþele: • In 2009. Aceastã poziþie nu a putut fi formulatã decât pe temeiul unor informaþii înºelãtoare sau incomplete cu privire la adevârata naturã a situaþiei din România. ci a prelungit mandatul guvernului demis. ºi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. în conformitate cu legea. atunci când Cancelarul Germaniei. care a fost demis în conformitate cu legea. Preºedintele a refuzat sã accepte propunerea majoritãþii. • Preºedintele a declarat în direct într-un interviu televizat cã i-a numit din proprie voinþã pe cei doi ºefi ai Serviciilor Secrete. nu existã. dna Angela Merkel. ca în Federaþia Rusã. dar cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini? 8 . organizat deasemenea în strictul repect al legii. care în conformitate cu legea este propus de cãtre Ministrul Justiþiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. în ciuda faptului cã un atare rol contravine definiþiei constituþionale a Preºedintelui României ca mediator. l-a întrebat dacã existã în Constituþia României reglementãri privitoare la suspendarea Preºedintelui. substituindu-se Primului Ministru. trebuie sã fie numiþi de Parlament. A fost poate o eroare de exprimare. ci în fapt în faþa Preºedintelui. suspendarea Preºedintelui este conformã cu Constituþia României ºi urmeazã sã fie confirmatã sau nu de un referendum naþional. De curând a adãugat cã ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General. E greu pentru noi sã vedem cã reprezentanþi de seamã ai Uniunii Europene iºi exprimã poziþia ignorând un principiu fundamental al dreptului. Parlamentul a votat o moþiune de cenzurã împotriva guvernului. susþinut de o largã majoritate. • Curtea Constituþionalã a recunoscut cã. Preºedintele Bãsescu a încãlcat principiul fundamental al separaþiei ºi echilibrului puterilor. Parlamentul a tins sã devinã o cochilie vidã.Traian ªtef deschide un dialog în legãturã cu viitorul. • Acum câteva zile. doar ca sã fie sigur cã o echipã favorabilã îi va organiza realegerea ca Preºedinte al României. organism independent. Este vorba de o instituþie unde numirile se fac politic ºi care are ca unicã vocaþie arbitrajul în chestiuni constituþionale.

faptul cã în Constituþia Germaniei sau a oricãrui alt stat din Uniune Europeanã – nu existã o asemenea prevedere nu are nicio semnificaþie în aceastã materie. Liviu Ioan Stoiciu. Paul Cernat. ºi ar trebui sã fie înlocuit de o societate “competitivã” în care doar cei mai adaptaþi ºi mai puternici sã supravieþuiascã. Iatã de ce. Poate încã ºi mai îngrijorãtoare au devenit manifestãrile de intoleranþã printre susþinãtorii Preºedintelui. de cadre medicale. Bianca Burta-Cernat. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. decimând astfel clasa mijlocie în formare. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului cã societatea româneascã refuza intoleranþa ºi discrepanþele economice din ultimii ani. ºi cã. Sorin Mãrculescu. Mihaela Grancea. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniune Europeanã”. ºi care priveºte climatul politic al României într-un moment delicat. Sperãm cã declaraþiile Dvs de susþinere a democraþiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe. Sperãm cu toatã sinceritatea cã acest referendum va dovedi cã idealurile democratice au rãdãcini adânci în societatea româneascã. Ildiko Gabor-Foarþã. Textul e cam plîngãcios-feminin ºi nu se înþelege care este altera pars care trebuie ascultatã în Europa. de militari. Georgeta Dimisianu. sunt vibrante ºi pline de viaþã. Mihai Dinu Gheorghiu. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au fãcut sã explodeze în iarna trecutã demonstraþii civice în peste 60 de oraºe ale României. În acelaºi timp. fie cã era vorba de profesori. Ovidiu Pecican. ºi defineºte procedura de suspendare. Florin Lãzãrescu. echitate ºi bunãstare a cetãþenilor.Cãldurã mare. o altã parte politicã decît preºe- 9 . în dispreþul retoricii de austeritate generalã. Preºedintele însuºi a asumat un rol executiv direct când a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Lideri ai partidului care îl susþine au declarat cã minoritatea Roma din România este “genetic programatã” sã încalce legile. Monica Ghetz . Dimpotrivã. în ultimii ani. Andrei Bodiu. Corina Bernic. de la iniþierea ei la sfârºitul procesului. ªerban Foarþã. Ion Bogdan Lefter. Aceastã formã brutalã de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene aºa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douãzeci de ani. Marius Oprea. cetãþenii obiºnuiþi ai României au devenit tot mai îngrijoraþi de acþiunile întreprinse de Preºedintele Bãsescu ºi de apropiaþii sãi. Politicã Articolul 95 al Constituþiei României este explicit. Monica Spiridon. Marius Ghilezan. Octavian Hoandrã. Apreciem din toatã inima timpul ºi preocuparea pe care le cheltuiþi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat. Ni se repetã constant – în ecou cu declaraþiile Preºedintelui – cã idealul european al unei societãþi care garanteazã o viaþã decentã pentru toþi este perimat. de judecãtori ºi funcionari publici. Ei au fost votaþi pe baza unui program de justiþie. împreunã. Carmen Muºat. fondurile publice care plãteau pe clienþii partidului dominant au crescut an de an. Stelian Tãnase. Lucian Dan Teodorovici. Semnatarii literaþi sînt Horia Barna.

Sînt acuzele obiºnuite la adresa lui Traian Bãsescu. CCR se reuneºte pentru a discuta contestaþiile USL. care au spus NU referendumului însuºi au manifestat. Preºedintele Curþii. „profund îngrijorat” pentru „idealurile vibrante ºi pline de viaþã” ale democraþiei româneºti. ideea cã referendumul trebuie validat. considerînduse reprezentaþi ºi reprezentanþii celor care au votat. Pe listã figureazã ºi doamna Zoe Petre. preºedintele Camerei Deputaþilor. 10 . Miercuri. cã „a povestit”. au lansat liste de semnãturi. dar ºi pentru a decide validarea sau invalidarea referendumului. cã e „jucãtor”. pe blog. MAI transmite CCR un document în care spune cã pe listele electorale sunt înscrise18.514 de persoane. Ion Iliescu a lansat. 30 iulie. Preºedintele de onoare al PSD. Ceilalþi. Ulterior. Ioan Rus.292. încheindu-se protocolar-diplomatic: cu speranþa cã „împreunã. au depus o sesizare la Curtea Constituþionalã. al cãrei glas parcã îl aud. Augustin Zegrean. Preiau sinteza din presã. fie cã era vorba de profesori. de judecãtori ºi funcþionari publici. cînd s-a citit în Parlament hotãrîrea CCR. cã „a declarat”. de nu mai poate guverna. Ministrul Administraþiei ºi Internelor. arãtînd cã ºi ei sînt în viaþã. susþinând cã în România sunt mai puþini alegãtori decât aratã datele pe baza cãrora s-a organizat consultarea popularã de pe 29 iulie.514.24% din cetãþenii cu drept de vot ai României. Nu se spune cum l-a deranjat preºedintele pe dl. comunicatorii USL ºi comentatorii care i-au însoþit au preluat aceastã ipotezã. de militari. de cadre medicale. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. 31 iulie. Tot atunci. necesare înainte de a se pronunþa asupra referendumului. Valeriu Zgonea. ºi preºedintele interimar al Senatului. acuzînd ºi boicotul PDL. citind textul. care nu prevede condiþia de prezenþã pentru validarea referendumului. decimând astfel clasa mijlocie în formare”. Ponta.292. Dupã ce BEC a anunþat datele finale ale referendumului conform cãrora la urne s-au prezentat 46. declarã cã s-au cerut informaþii de la MAI ºi INS. mirat-interogativ „cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini”. spunând cã la declanºarea procedurii de demitere a preºedintelui Bãsescu în vigoare se afla OUG 41/2012. Luni. Marþi.Traian ªtef dintele ºi PDL sau o altã parte a intelectualitãþii. Dezbaterile se amânã pentru 2 august. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniunea Europeanã”. anunþatse cã numãrul total al cetãþenilor cu drept de vot este de 18. care a afectat participarea la vot. pe zile. USL a încercat sã modifice cvorumul de prezenþã prin diferite mijloace. cã „a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Petru Filip. 1 august. pînã la 27 august.

Victor Ponta anunþã cã renunþã la realizarea mini-recensãmântului. care au drept de vot. este acuzat de abuz. Victor Paul Dobre. 7 august. Joi. Vineri. CCR anunþã cã a modificat data ºedinþei privind referendumul pentru 31 august. Noul ministru de Interne ºi al Administraþiei. CCR anunþã cã amânã luarea unei decizii privind referendumul pentru 12 septembrie. ºi nu actualizarea listelor printr-un mini-recensãmânt. Monitorul Oficial publicã erata CCR emisã de Curte pe 6 august în care se spune cã listele electorale permanente îi cuprind pe toþi românii cu vârsta de peste 18 ani. în baza cãruia prefecþii ºi primarii trebuie sã facã actualizarea listelor electorale permamente valabile pentru referendumul din 29 iulie. 6 august. cu întrebarea peste gard despre vecini. 5 august. se noteazã cã aceastã completare are un caracter fictiv ºi scopul este reducerea numãrului de votanþi de pe liste. într-o discuþie cu Victor Paul Dobre. care a apãrut în dosarul „Referendumul”. Victor Paul Dobre. 10 august. este un fals. Mircea Duºa. între timp. În dosarul „Referendumul” deschis de procurori ºi în care. Curtea Constituþionalã face publicã o adresã transmisã cãtre MAI din care reiese cã CCR a solicitat listele electorale permanente actualizate. Premierul Victor Ponta anunþã cã va organiza un mini-recensãmânt. Ioan Rus declarã cã pe listele electorale pentru alegerile locale au fost 18.Cãldurã mare. 11 . Luni. Radu Stroe. 3 august. Ioan Rus îi spune acestuia cã „nu vrea sã-ºi petreacã bãtrîneþile la puºcãrie”. argumentând cã a primit date contradictorii. Ioan Rus anunþã la rândul sãu. trimit în teritoriu un Memorandum. Dl.9 milioane de persoane. Tot pe 2 august. se aratã cã numai din Spania ºi Italia pot fi scoºi aproximativ 1. ºi noul ministru delegat pentru Administraþie. CCR respinge ca neîntemeiate contestaþiile USL privind desfãºurarea ºi organizarea referendumului.315. În plus. ministrul demisionar pentru Administraþie. Ioan Rus ºi Victor Paul Dobre demisioneazã.880 de cetãþeni cu drept de vot. Vineri. Radu Stroe declarã cã erata CCR. organizarea mini-recensãmântului. Într-un document prezentat de Liviu Dragnea (PSD). Politicã Joi. Marþi.2 milioane de alegãtori de pe listele electorale. la solicitarea ministrului delegat pentru Administraþie. Dobre îi spune unui colocutor cã nu vrea “sã participe la un grup infracþional organizat”. 9 august. prin care pe listele electorale permanente se regãsesc toþi cetãþenii care au împlinit 18 ani pânã la 29 iulie 2012. 2 august. chestorul Constantin Manoloiu a întocmit o completare la solicitarea deja transmisã CCR care spunea cã MAI nu îºi asumã numãrul de 18. Duminicã. plus cei decedaþi din þarã ºi cei care aveau buletinul expirat la referendum.

Se amînã mereu intrarea în salã a parlamentarilor PSD ºi PNL. cã Traian Bãsescu e departe de a fi preºedintele ideal. de mai multe ori. ca niºte guguºtiuci decerebraþi). tot de el. care pot duce la rãsturnarea situaþiei la CCR. constat. fireºte. Duminicã. 13 august. Cã e un campion al inadecvãrii. 21 august. Traian Bãsescu pune zilnic în miºcare þara ºi. CCR a decis în controversata chestiune a eratei cã este „legalã” ºi a cerut Guvernului sã predea datele cuprinse în listele electorale permanente actualizate pânã la data de 10 iulie. care reacþioneazã prompt la manevrele lui destabilizatoare. manevraþi. pentru data de 21 august. fãrã telefon operativ. Radu Stroe declarã cã în listele electorale permanente sunt modificãri majore. Angela Merkel. 14 august. E. Victor Ponta e în Africa de Sud. mapamondul. Marþi. Îl slujesc. parlament ºi o bunã parte din popor. dl Barroso. Crin Antonescu. un om lucid. un amestec de sentimentalism ºi agresivitate. Uniunea Europeanã e o micã sectã de fraieri. de exemplu. citez dintr-un cunoscut text al sãu apãrut în „Dilema Veche” : „Am spus ºi am scris. „ãl mai tare om din lume”. Curtea Constituþionalã recunoaºte legalitatea desfãºurãrii referendumului ºi admite datele oferite de BEC. Adversarii sãi politici au reuºit sã mã convingã cã. Pentru cã îl consider pe Dl. (Ale lui ºi. mereu în pericol de a face gesturi ºi declaraþii nepotrivite. 19 august. dincolo de defectele lui. am putea pentru ca sã spunem. dna Reding. Termenul pentu o decizie în cazul referendumului de demitere a lui Traian Bãsescu a fost preschimbat pentru a treia oarã. se întruneºte Parlamentul pentru a putea fi cititã hotãrîrea CC. ale „clicii” de pîrîcioºi trãdãtori. tremurînd. cu totul opus cãuzãºeniei lui Mircea Dinescu. cã nu l-am citit cum trebuie. Bãsescu are o putere trans-instituþionalã. unii zic cã ar fi în Italia în vacanþã. invalidîndu-l. o naturã frustã. Marþi. ba chiar o infracþiune. Premierul Victor Ponta declarã cã nu va opri mini-recensãmântul. Luni. un nãrãvit al obiceiului de a-ºi pune toatã lumea-n cap. omul e de o anvergurã aproape cosmicã. ministrul delegat pentru Administraþie. Curtea de la Veneþia (de Curtea Constituþionalã a României nu mai vorbim). iar Traian Bãsescu tace de o sãptãmînã. nu fãrã o anumitã perplexitate.Traian ªtef Luni. 27 august. nu se ºtie. asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina. evacuat de la Cotroceni de guvern. Andrei Pleºu un bun cunoscãtor al mediului politic românesc. Dintr-un garaj prãpãdit. Ioan Ghiºe considerã nelegalã hotãrîrea CCR. o sumedenie de miniºtri ºi ambasadori occidentali 12 . Statele Unite. De la o vreme.

Încet-încet. sã blocheze activitatea guvernului. nici identificarea prim-ministrului României cu un plagiator. într-adevãr. abia dacã mai putem îngãima mici obrãznicii: îi spunem. Toþi ºi-au fãcut un program de viaþã din susþinerea lui Traian Bãsescu ºi urmãresc. ºi aici ºefii USL au dezamãgit. Frankfurter Allgemeine Zeitung.Cãldurã mare. în ascuns. Pînã atunci. Isãrescu ºtie cît am pierdut. Se pare cã. sã goneascã investitorii strãini. iar preºedintele interimar e atît de tulburat încît ºi-a uitat engleza. Occidentul îl cunoaºte mai bine. Dl. domnii Ponta ºi Antonescu sînt în offside. Politicã ºi mai toate publicaþiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel. poate. peripeþiile referendumului dîmboviþean. Ponta nu se ºtie dacã guverneazã. încep sã fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlãnþuitã. „simplul cetãþean din garaj” sau „cetãþeanul în tricou albastru”. care promite sã îl detroneze printrun bine organizat haos popular. lucrînd. Rãmîne de vãzut dacã nu cumva a pus la cale ºi seceta. Sînt iar destule motive de întoarcere spre dl. nici naþionalismul þîfnos al domnului Antonescu. cu o ironie zdrobitoare. Individul e de nestãvilit. Dl. Nu l-au bãtut niciodatã cu asta. în viitorul apropiat. Dl. dar sperã. Dar poate surpriza domnului Antonescu ar putea fi limba rusã. Traian Bãsescu. Nu dã bine sã vorbeºti franceza ºi engleza mai prost decît cineva care le-a învãþat la Moscova ºi mai ºtie. Plagiatul primului ministru e o fãcãturã a machiaverlîcurilor sale politice. ci tocmai cei de la Administraþie ºi Interne) sînt agenþi sub acoperire ai preºedintelui suspendat. Singura speranþã rãmîne colonelul Dogaru. nici toatã desfãºurarea rãzboinicã împotriva preºedintelui. Deocamdatã. Antonescu chiar mai tare. The Economist etc. nici aventurismul politic al celor doi. nici preºedinþia. pentru invalidarea lui. Occidentul alege predictibilitatea. Se zvoneºte cã. cu sufletul la gurã. dar n- 13 . ºi ruseºte. Dar chiar ºi unii miniºtri ai guvernului inamic (ºi nu oricare. prin malversaþiuni subtile. nu acceptã atitudinea USL ºi a celor doi copreºedinþi ai sãi faþã de ICR. evident. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. dupã spusele preºedintelui interimar. „intimidat”. strategia USL s-a redus la demonizarea preºedintelui Traian Bãsescu. pentru cã nu i-au stat bine nici engleza. A reuºit. cã ricoºeul va lovi în partea celor care l-au sprijinit. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. iar domnul Mugur Isãrescu s-a enervat ºi le-a cam spus-o cum gura bate fundul.” O mare parte dintre intelectualii care-l sprijiniserã pe Traian Bãsescu la ultimele alegeri ºi care s-au cam despãrþit de el mai ales dupã reacþiile împotriva regelui Mihai. sã doboare moneda naþionalã. Traian Bãsescu ar putea cîºtiga ºi alegerile din America. Dl Ponta e. acum.

Guvernarea Antonescu-Ponta a fost. Ironia sorþii este cã parcã fiecare schimbare ne aratã cã se poate ºi mai rãu. ªtim ºi noi cît a costat referendumul din bugetul de stat ºi cît au cheltuit partidele. dar totul a ieºit prost. în care s-au încercat alianþe externe. unde prostul nu e prost destul dacã nu e ºi fudul. dar nu ºtim cît ne-a costat pe fiecare. 14 . cã suportãm. în care a fost atrasã pe front populaþia þãrii. pînã acum.Traian ªtef o sã ne spunã. într-o perfectã definiþie a ridicolului. o aplicaþie în care cartuºele de manevrã au fost înlocuite de multe ori cu altele reale.

Nici nu erau poate nãscute. Chelneriþa Maricica.Asterisc Gheorghe Grigurcu „Rolul iluziei în lume” Septembrie 1999. fostul vecin. ajunsã ºefã de local. stau aliniate precum niºte concurenþi la start. are amabilitatea de-a ne oferi o masã gratuitã (eram însoþit de tînãrul meu prieten. altfel luminate. M-am simþit ca un cadavru decongelat peste un secol. Gesturile sale poeticeºti au ºi ele o trufie grosolanã. Citind aceste vorbe ale lui N. 15 . e drept. cu personal primenit. tipul e un „fante de obor”. Dl. Noutate: lîngã treptele Teatrului. * „Temniþa cea mai de temut este aceea în care te simþi bine”. Oamenii sînt complet înnoiþi. cu un minunat cap de bacantã. cãzînd s-ar zice „absolut din întîmplare”! Iatã-l pe unul dintre beneficiarii sãi. ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã la Oradea).U. altfel zugrãvite. apare cu un doberman uriaº de care mã ciocnesc noaptea pe stradã (cred cã e cel mai mare cîine pe care l-am vãzut vreodatã. „isteþ” ºi rãzbãtãtor. mi-l reaminteºte . Iorga cum pot sã nu mã gîndesc la C. dintre care una blondã. Cele douã-trei cunoºtinþe întîlnite au un aer de strigoi . de nerecunoscut. pãrãseam urbea ce pãrea atît de „a mea”.cum s-ar fi putut altminteri? . localurile par mai mari. George Drãghescu). de rang modest. cînd cu 21 de ani în urmã. tot mai fanat (a ajuns a-ºi cãni pãrul). Funciarmente. Rãdãcina psihologiei sale este seducþia primitivã. din fericire. Întreb cîteva tinere despre cîte un chelner. prostituatele. grasã. N. despre cîte un lãutar de odinioarã. ca ºi cum ar fi dorit a suci rapid capul unei slujnice. Noica? * Cît de neaºteptat se manifestã cîteodatã „darul” poeziei.pe Nero. Trifa. cel care. cu aerul cuiva care-ºi face loc cu coatele într-un local aglomerat de periferie. la Oradea. Habar n-au. nimerit într-o lume necunoscutã.

Scriu în cîrciumi de unde nu mai ies. * Rolul iluziei în lume e covîrºitor. * Am intrat într-o legendã sordidã. conform lui Adrian Pãunescu. Nu o datã în stihurile sale dã cu tifla lui Dumnezeu. abia stãpînit. ºi cu lumea celestã. „cel mai tare din parcare”. * V. Se vrea „altfel”. arboreazã sacouri roºii sau galbene. conform formulei Purtãtorului de servietã al d-lui E. O carte rarã în somptuoasa-i licenþiozitate. Nu-þi poþi da seama în ce mãsurã se supraliciteazã în forul intim sau doar pe dinafarã. nu te poþi simþi bine cu un asemenea individ. mã droghez („un aurolac al literaturii române”. Camil Baltazar. însã nici nu acceptã uºor s-o rupi cu el.P. ci. „curios” ºi bîrfitor. la finele anilor ’60… 16 . Desigur. mereu „interesant”. Simion) ba am devenit ºi criminal (aº fi ucis o femeie cu autoturismul pe care-l conduceam. pe care mi-a înfãþiºat-o chiar autorul sãu. instabil ºi intrigant cît încape. mînat de interesul cras care-i poate acorda chiar un grad de entuziasm în adulare. salutîndu-mã. dã mîna cu un asasin). * Nu sînt convins cã poeþii „pornografi” de azi (de la Emil Brumaru la Mihail Gãlãþanu ºi la puzderia de tineri gãzduiþi cu mare generozitate în Vatra) îl cunosc pe un precursor al lor. cu trucuri de „cuceritor” vulgar. pe care l-am avut în preajmã la începutul deceniului opt la Oradea ºi cãruia îi rãmîn îndatorat pentru lecþia ce mi-a oferit-o. cu care am „bucuria” de-a mã vedea zilnic ºi care. Ea face ca lumea sã fie de fapt altfel. un mic sistem de paratrãsnete viclene. Eu: „Oare oamenii nu sînt mult mai imprevizibili?”. ilustrat de Marcel Iancu ºi tipãrit într-un tiraj redus. Are mereu replici ºmechereºti. În rest. animalele sînt imprevizibile”. singular. nu doar în raport cu lumea terestrã.Gheorghe Grigurcu E „rebel” dintr-un mãrunt teribilism. cu prilejul unei vizite ce i-am fãcut-o acasã. Din fericire poetul tîrgului face parte dintr-o categorie pe care am ajuns a o cunoaºte suficient de bine datoritã lui O. cu volumul sãu intitulat Strigãri trupeºti lîngã glezne (1927). C. cã. cînd mã vede cu cîinele Vulpiþã: „Trebuie sã mã feresc. om în vîrstã. vai. socotindu-se irezistibil. asemenea mahalagiului care locuieºte-n faþa ferestrelor mele. o elasticitate care-l poate face pe moment „simpatic”. un domn jurnalist din Amarul Tîrg îmi spune. Nu e la largul sãu dacã nu atrage atenþia asupra sa. ºi el „viclean copil de casã”.

Mai exact. care i-a luat locul. membrii societãþii umane actuale consumã mai mult decît este necesar pentru a trãi.000 de ani. * Chiar dacã sînt zile în care mã vãd nevoit a-mi cumpãra hrana cu bani împrumutaþi. dispariþia acelui strãmoº a fost cauzatã de formele strãvechi ale prionilor de atunci care provoacã actuala boalã a vacii nebune. captivaþi. îi mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am ajuns a suferi de foame. a omului de Neanderthal. ba chiar de canibalismul sãu. Precum o pasãre a cerului. * „Tipul uman european este în pericol de dispariþie. au tras semnalul de alarmã participanþii la Congresul Mondial al Antropologilor. în masa prozaicã a vieþii curente. în urmã cu 70. actualii locuitori ai continentului nostru sînt foarte leneºi în privinþa reproducerii. crede el” (Adevãrul. aºa cum unele relicve organice se pãstreazã în anumite straturi ale pãmîntului. rãstignit pe cruce. individualistã. În opinia sa. Toþi îl ascultã. Profesorul italian considerã cã ar fi extrem de dificilã refacerea echilibrului efectelor demografice ale modelului cultural actual al omului european. care populase odinioarã Europa ºi care a fost înlocuit de omul originar din Africa. Spre deosebire de omul de Neanderthal. 17 . Cîteodatã e chiar gãunos”.„Rolul iluziei în lume” * „Sfîntul Andrei . dupã cum s-ar pãrea. În plus. dispariþia strãmoºului de Neanderthal a fost determinatã de obiceiul sãu de a mînca prea multã carne. a declarat agenþiei italiene de presã ANSA profesorul-antropolog Brunetto Chiarelli. dar nici unul nu se gîndeºte sã-l elibereze” (Jules Renard). se hrãnea cu vegetale ºi peºte. Este foarte îngrijorãtoare analogia care poate fi observatã între tendinþele demografice actuale ºi dispariþia. * Dan Ceachir îmi comunicã la telefon solidarizarea d-sale cu opiniile mele privitoare la Nichita Stãnescu: „Cred cã veþi rãmîne pentru ele în vederile favorabile ale posteritãþii. predicã douã zile în ºir. Poate doar prin introducerea maternitãþii obligatorii. orice s-ar zice. 2003). în faþa a douãzeci de mii de persoane. Homo Sapiens. un geniu. care are loc la Florenþa. * Sentimentele adînci nu se pierd. Nichita nu e. ci se conservã un timp indefinit. deoarece omul a devenit prea carnivor ºi procreeazã urmaºi puþini. Cultura omului european de azi este una agresivã. trãiesc fie ºi din fãrîmiturile vieþii.

Marcovici Sebastian – Canonizare .

Ceea ce pãrea sã fie o 1. Beijing 2008. olimpicã regimurilor autoritare care le gãzduiesc. Perelman începe bine ºi pare sã situeze chestiunea sportului într-un context imediat politic. una mai degrabã de perspectivã: ea nu þine atât de caracterul eronat al argumentelor sale. cât de contextualizarea ºi articularea specificã a acestora. sportul) acolo unde nu e vorba decât de-un simptom a ceva mai structural. care e la fel de tristã ºi lipsitã de surprize ca un meci de fotbal în care pierde Italia. A Global Plague. Argentina 1978. ascund realitatea politicã ºi socialã opresivã în care au loc. abordarea lui Perelman pãcãtuieºte identificând o problemã ºi o cauzã eficientã (desigur. 2012 19 . într-adevãr. ne permite în schimb sã surprindem câteva chestii interesante legate de perspectiva conservatoare în general. Marile evenimente sportive. Barbaric Sport.Tangenþe Alex Cistelecan Jocul de-a societatea La 4-0 pentru Spania mi-a devenit perfect clar ceea ce începeam sã bãnuiesc la 1-0: mie de fapt nu-mi place fotbalul. Marc Perelman. Barbaric Sport. Dar sã nu anticipãm. Iar problema cu abordarea conservatoare e. A Global Plague1. argumenteazã Perelman. Dar dacã lucrarea nu ne spune prea multe lucruri noi despre obiectul sãu. îndeplinit de marile evenimente sportive. Drept pentru care m-am hotãrât sã-mi documentez indiferenþa microbisticã proaspãt (re)descoperitã apelând la ultimele cercetãri din domeniul „teoriei critice a sportului”: Marc Perelman. Moscova 1980. este identificat de cãtre autor doar în câteva contexte excepþionale: Berlin 1936. În contextul nostru. sportul spectacular. oferind astfel o legitimare spectacularã. Verso. Just. Londra & New York. Problema e însã cã acest rol de mistificare ºi legitimare a nedreptãþilor sociale. Cartea e cam aºa cum lasã sã se înþeleagã titlul ei: o criticã de facturã conservatoare a sportului.

mai puþin stridente. din nou. Perelman e foarte sensibil la rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care sportul îl are în regimurile nedemocratice – acolo unde. pânã sã ajungem la chestiunea principalã. domnia iconicã a fair play-ului. între nerespectãri flagrante ale drepturilor omului (masacre. printre altele. o criticã a sportului din perspectiva globalizãrii: sportul. invizibile ale sportului. în context olimpic sau fotbalistic. torturã) ºi societãþi libere (i. reteritorializeazã pe mãsurã ce deteritorializeazã. crimele ºi tortura continuã nestingherite în cele mai multe þãri ºi. alegeri libere ale elitelor desemnate ºi piaþã liberã). Cu alte cuvinte. chiar în þara care gãzduieºte Jocurile (precum în China în 2008)” (p. ci reia ºi întãreºte rolul deja mistificator al acestuia. efectiv. 20).Alex Cistelecan criticã structuralã a funcþiei politice a sportului se dovedeºte a fi o simplã reluare. Sportul. altfel imperceptibile pentru o lecturã moralistã: „Ceea ce carta sugereazã ºi ceea ce ea încearcã sã promoveze: nu doar sã facã din sport un element ireductibil al vieþii cotidiene. s-ar spune. carta capitalistã rezumatã de Marx în „libertate. precum capitalul la Deleuze. aºternând un voal de fair play ºi fraternitate peste realitãþile mai puþin vizibile. 24). oferã un vehicul pentru naþionalizarea maselor. câteodatã. . Corect. e adevãrat. a acelui vechi cliºeu – dar mereu tânãr – care e critica totalitarismului. Avem. Aceeaºi abilitate în a evidenþia evidenþa ºi a face invizibil cadrul invizibil este desfãºuratã de autor ºi atunci când vine vorba de Carta Olimpicã: „Carta Olimpicã proiecteazã o iluzie de acelaºi fel: ideea unui moment de fraternitate. pe atât de eclecticã e în perspectivele critice pe care le etaleazã. când în realitate masacrele. ci sã transforme viaþa cotidianã în întregime în activitate sportivã” (p. Perelman dã semne cã ar fi pe punctul de a surprinde ºi aceste aspecte structurale. egalitate. în acelaºi timp în care reprezintã unul din principalii catalizatori ai globalizãrii. care împarte tranºant ºi decontextualizant între state eºuate ºi democraþii funcþionale. Dar oare principiile pieþei libere ºi ale eficienþei economice. adicã. teroarea. uralele ºi scandãrile de pe stadion acoperã convenabil urletele din camerele de torturã – dar nu are nici o problemã cu rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care însuºi cadrul politic ºi mediatic îl joacã în regimurile democraþiei burgheze – acolo unde. într-o misiune generalã de pace pe durata Jocurilor. Dar. teroare. sportul nu ascunde cadrul social ºi politic. Însã 20 . modul în care autorul îºi argumenteazã acest gen de intuiþii corecte le reduce la o simplã confirmare a consensului moralist de la Washington. argumenteazã Perelman. Pe cât e de scurtã cartea. dar nu mai puþin scandaloase ale violenþei structurale ºi nedreptãþii sistematice? Uneori.e. Sã le trecem aici rapid în revistã. proprietate ºi Bentham” nu joacã deja un rol similar Cartei Olimpice.

X). printr-un argument absolut aiuristic conform cãruia opoziþia marxistã dintre valoarea de întrebuinþare ºi valoarea de schimb ar fi analogã opoziþiei (?) dintre recordurile naþionale ºi recordurile internaþionale (p. Gãsim. ilustratã în mod eronat. Dar. Marcuse ºi Horkheimer (pp. Din pãcate. ca standardizare ºi privilegiere a vizualului în detrimentul celorlalte simþuri ºi ca regresie organizatã la sexualitatea infantilã polimorfã pe care o pune în scenã sportul – pagini care meritã citite. sau de amândouã. de creaþie au fost rãsturnate în opusele lor. dupã cum aratã datele din spaþiul capitalismului împlinit care e SUA. cu consideraþii interesante în legãturã cu funcþia socialã a stadionului ca element spaþial: „Masa spectatoare. o criticã urbanisticã a sportului. „acest fenomen” denotã aici sportul. în ciuda declaraþiilor programatice ale autorului. ºi o criticã esteticã ºi psihanaliticã a sportului. din nou. (De fapt. nu capitalismul – or tocmai aceastã relaþie strânsã dintre sportul contemporan ºi capi- 21 . intratã în transã prin cântecele. un fel de reluare pe stadion a criticii heideggeriene a conceptului metafizic de timp. care insistã asupra prezenþei tot mai extinse a dopajului în cadrul acestui fenomen: „Dopajul nu e extern sportului. în faptul cã sportul este taxat aici drept principalã cauzã eficientã a ceea ce el nu e. din nou. ci a ajuns sã constituie chiar baza acestuia” (p. 95-100). dacã nu din alt motiv. 65). Pe lângã aceste unghiuri de abordare. autorului îi scapã faptul cã dopajul. ºi o criticã medicalã a sportului. Încã o datã. mai putem citi ºi o criticã a sportului din perspectiva temporalitãþii – unde sportul e acuzat pentru efectul de sincronizare ºi aplatizare a timpului. Stadionul e ceva ca transpunerea spaþializatã a vocii masei” (p. aºa cum am anunþat deja. aproape ºterse de cãtre acest fenomen care a apãrut în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care s-a rãspândit în lume în secolul care a urmat”. mãcar pentru abundenþa de citate din Adorno. de asemenea. în realitate. ci a ceea ce sportul reflectã din societatea noastrã. de antidepresive. în raport cu design-ul arhitectural autoritar al structurii – un inel monumental. strigãtele. decât un simptom: „Idealurile ºi proiectele de emancipare. singurele puncte în care textul sãu se întâlneºte cu teoria criticã sunt aceste citate numeroase din autorii ºcolii de la Frankfurt). ªi care constã. aproape toatã lumea funcþioneazã pe bazã de energizante. (p. Dar sã revenim la principala problemã. ºi care reprezintã. totodatã. Avem. 35). în funcþie de repartizarea fiecãruia în cadrul diviziunii sociale a muncii. aºadar. problema nu e una a sportului. într-o formã sau alta. izbucnirile sale. de solidaritate.Jocul de-a societatea aceastã idee corectã este. 51). a devenit practic ceva necesar supravieþuirii în societatea actualã ºi cã. se „spaþializeazã” desfãºurându-ºi propria suprafaþã ºi propriul volum.

A apãrut în Anglia. în domeniul sportiv. Cele douã moduri nu sunt antagoniste sau în competiþie. sportul nu este „la fel de vechi precum lumea” [dupã cum pretinde Carta Olimpicã]. cu un proletariat ºi o burghezie” (p. Nu pe direcþia modului comun de producþie ar trebui cãutatã legãtura dintre 22 . sportul a devenit un model dominant de mod de producþie. acum planetar ca întindere” (p. în care capitalul apropriazã corpul pentru a-l transforma într-o maºinã victorioasã… În cele din urmã. În general. (p. Ele coabiteazã. în sensul tradiþional al analizei lui Marx a modului capitalist de producþie (sic!). modul sportiv de producþie al lui Perelman ar putea fi o combinaþie între ceea ce Marx numeºte faza subsumãrii reale a muncii în capital ºi ceea ce Antonio Negri ºi apropiaþii sãi numesc muncã imaterialã: aºadar ºtergerea oricãrei bariere între viaþã ºi capital. locul de naºtere (conform lui Marx) a modului capitalist de producþie. 79). Autorul încearcã astfel sã identifice un neverosimil „mod sportiv de producþie” a cãrui relaþie cu modul capitalist de producþie rãmâne cu totul neclarã: „Alãturi de modul capitalist de producþie. fãrã puncte de contact – dintre sport ºi capitalism.)2. în care capitalul apropriazã munca în condiþiile tehnice atinse de propriul sãu proces istoric. În cel mai rãu caz. modul sportiv de producþie pare sã nu fie altceva decât reluarea. se conecteazã ºi se combinã… Modul sportiv de producþie nu presupune transformarea muncii izolate în muncã socialã pentru a o face mai profitabilã. cam aceasta este direcþia în care Perelman urmãreºte paralela – cãci paralelã rãmâne. al unor elemente ºi relaþii specifice lumii capitaliste (existenþa claselor. cel puþin corespondenþa istoricã ºi geograficã dintre aceste douã fenomene este evidenþiatã de autor: „Desigur. Însã sportul ºi-a creat cu siguranþã propriul sãu sistem de clasã. s-a dezvoltat un mod sportiv de producþie. chiar un lumpen-proletariat iau naºtere aici. existenþã ºi producþie. alungând aristocraþii ºi militarii”. Mãrturisesc cã nu reuºesc sã pricep ce înþelege Perelman prin modul sportiv de producþie ºi mãsura în care se deosebeºte (sau nu) de modul capitalist – dar asta poate tocmai deoarece lectura lui Perelman a teoriei marxiste a modului capitalist de producþie e deja extrem de ciudatã. Uneori. În cel mai bun caz. Dar nu aceste similaritãþi în modul de organizare a relaþiilor sociale sunt cele care demonstreazã legãtura strânsã dintre capitalism ºi sport. unitãþile de bazã ale acestei instituþii. 37). Însã aceastã observaþie corectã se pierde imediat într-o analizã micro: „Cluburile. exploatarea etc.Alex Cistelecan talismul dezvoltat pare sã-i scape autorului. Burghezia afaceristã a devenit rapid interesatã de lumea sportivã ºi a luat control asupra cluburilor ºi federaþiilor internaþionale. 37). funcþioneazã de fapt ca niºte întreprinderi aflate în competiþie: jucãtorii talentaþi sunt cumpãraþi ºi vânduþi celui care oferã mai mult. ºi un proletariat ºi semi-proletariat.

ci a lumii capitaliste care face aceastã defulare spectacularã. Pariul meu ar merge mai degrabã pe acea ideologie obiectivã. într-un cadru izolat de orice posibilã influenþã socialã ºi politicã efectivã. 37). aceastã veritabilã „desublimare represivã” opiumul sãu necesar. În aceeaºi direcþie intrã ºi argumentul cã sportul a devenit astãzi o economie la fel de profitabilã ca turismul sau armamentul – ceea ce e evident corect. de „unic proiect al unei societãþi fãrã proiecte. însã nu demonstreazã existenþa unui mod sportiv de producþie. (p. astfel. Dar asta ar însemna ºi cã problema cu sportul nu e. necontaminatã de orice fel de considerente (economice. formulate în 1968. singurul loc în care definiþia schmittianã a politicului (opoziþia dintre prieten ºi duºman) mai poate fi regãsitã. Or. conform unui studiu realizat de Bank of America ºi Merill Lynch pe perioada 1954-2006. feritã de politic. materializatã care e fetiºismul mãrfii – aºadar acea socializare pe la spatele societãþii pe care o implicã modul de producþie capitalist ºi care e cumva. compensatoriu. al reprezentãrii ºi al antagonismului mai poate fi pus în scenã. de „suflet al unei lumi fãrã de suflet”. ºi încã în forma purã. exact rolul pe care religia îl juca la tânãrul Marx. precum în Tezele critice despre sport. Dacã stadioanele ºi ceea ce gãzduiesc ele sunt astãzi o problemã. doar cã în altã parte. ci relaþiile sociale pe care el le reflectã în formã rãsturnatã ºi compensatã. ar fi astfel ceea ce sportul însceneazã: de altfel. pe care Perelman le citeazã admirativ fãrã însã a le pãtrunde semnificaþia. Barbaria nu e a sportului. O politizare abstractã. 130) 23 . este pe stadion. cã depolitizeazã (p. toate þãrile care au gãzduit mari evenimente sportive au obþinut o creºtere economicã sub nivelul lor normal. problema nu e sportul. culoare a unei lumi fãrã de culoare”. sau. reluatã ºi rãsturnatã în fenomenul sportiv. aºa cum susþine Perelman. nu e deoarece ele ar reprezenta niºte insule de barbarie într-un ocean de lume civilizatã. Sportul joacã. cu argumentul câºtigurilor economice uriaºe care ar rezulta din asta: astfel.Jocul de-a societatea sport ºi economia actualã – cu siguranþã nu structurarea pe model capitalist a fenomenului sportiv e cea care îi explicã atât popularitatea planetarã cât ºi caracterul sãu necesar pentru societatea contemporanã. e însã extrem de interesant un argument pe care-l gãsim în anexa volumului ºi care ar putea sã mai reteze din elanul autoritãþilor politice – de la noi ºi din tot estul european – de a construi stadioane ºi a gãzdui mari evenimente sportive. sociale. în mod spectacular. istorice) în care o cerea Carl Schmitt. ci cã repolitizeazã. În acest context. dacã aºa stau lucrurile. ci pentru cã sunt singurele locuri în care spectacolul politic al solidaritãþii. Forza Italia! 2.

hou… Mais pas du chat Bébert4. la cutare joli petit restaurant parigotique. Proust ocupîndu-i locul. *** HAROLD BOOM: Dac-ar fi sã dai o invitaþie de searã.Magistr(u)ale Luca Piþu Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã V La chanson du clebs de Céline A son clébard1 cherchant des puces. Mort en exil. Céline devait être très rigolo. Digne des Chercheuses de poux. cîte ºanse ar exista ca sã cadã alegerea-þi asupra romancierului Céline. Fiindcã Louis-Ferdinand Destouches îi. cãruia. servantã la bazã. nu i-a mai rãmas decît sã ºi-l aproprieze pe cela al bunicii sale bretone. Dont les miaulements inaudibles remplissent l’univers Sans toutefois épouvanter les psylles5. unui singur canonizabil de la mijlocul veacului 20. Inventant. 24 . cãreia îi va fi rebranduit ºi/sau pseudonimizat prenumele. Ou de L’Opéra de quat’ sous3. Ce chié-d’oeuvre de Rimbaud2. îi mai telefonai din an în Paºte. pentru mine. dans ce but. JEAN-EDERN HALLIER: Nici una. maintes ruses + force astuces: J’aurais vachement savouré ce tableau. Mon beau. în adolescenþã. Hou. célinianul prenume. fata de salã a Spitalelor pentru Asistenþã Metafizicã. hou.

. Antisemit implacabil. Se poate.. dacã nu fiindcã are un jeg specific – sudoarea omeneascã a muncitorului strãin sau transpiraþia prinþului saudian descins la Hotelul George V? JEAN-EDERN HALLIER: Nu e alb Magrebinul: a devenit albicios de atîta poncit.. HAROLD BOOM: Mi-l închipuluiesc lesne. de unde prezenþa masivã. Un coprofil e. femeie de serviciu. hebdoul lui Leo Wieseltier – tocmai a creat o zonã liberã de parfumuri în campusul sãu.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) Tehnicianã de suprafaþã. reglementate: de la tiutiun. ce ar scrie cu apã de Javel ºi ºi-ar atîrna paginile în cîrlige de rufe. Albul miroase a hoit. care îi repugnã cel mai mult. Care-i totuºi pata sa invizibilã (precum la Lady Macbeth ori la fatma din Plaza Ateneului). ca sã se usuce. în ciudata-i patologie a curãþatului. dulciuri. HAROLD BOOM: Or. epilat. haºiº.. de altfel. Pentru Alb.. inventa orice pe tema cu pricina. în scrierile sale. nu? Altminteri. pînã la efluvii corporale ºi autoerotism. ca Jochann Sebastian Bach al mãturii. ca un Billie Halliday al aspiratorului. informatã de Puritani. a punctelor de suspensie. jogger spectral. pornografie. ameninþat. în delirul sãu. frecat. doar cã e acum vorba de Israeliþi. iar Céline ar visa sã-i mãture din palasuri. Ei se plîng bunãoarã cã în cultura ianchee. sursele universale de plãcere vor fi fost rînd pe rînd medicalizate. acesta. 25 . apoi politizate ºi. punîndu-ºi un pince-nez pentru ca sã exclame: «Nu pute frumos! Nu pute frumos!» JEAN-EDERN HALLIER: De unde ºi rasismul sãu! Care vine poate dintr-o scenã primitivã a copilãriei sale bretone: întîlnirea lautréamontianã dintre un cleºte de homar armorican ºi o violetã de Parma pe bucile abia întrezãrite ale doicii sale în rada Brestului. HAROLD BOOM: C’est un raton-laveur. cu o nouã recãdere sub incidenþa corectitudinii politiceºti. iar editorialiºtii întrã în campanie pentru dreptul la miros ºi adulmecare... din cartierele bogaþilor ºi de pe culoarele wallstreetiene. la urmã. Il urãºte pentru cã îi e teamã de ce fojgãie prin canale.. Pentru Negru. Arabul miroase a ºobolan.. cu aceastã temã a dezinfecþiei. un raton spãlãreþ. de vreme ce nu izbuteºte sã o scoaþã nici un parfum de Arabia? Faptul de a fi prea curat îl face dubios în ochii noºtri. îi lua pe Evrei drept Arabi. cadavru vertical. cãci o universitate americanã – ne semnaleazã The New Republic. iar dezinfecþia rãmîne tema predilectã a capodopurilor sale. plutim în miezul aprins al actualitãþii. ca un Charlie Parker al cîrpei ude. slujnicã. de ce s-ar spãla dumnealui atît de frecuent. toate îi miros urît: el halucineazã peste tot necurãþenia. Bab-el-Shakespeare.. De nu o fi cumva în joc prostia transfiguratã de poezie. Ne apare.

dar profunzimile inconºtientului sãu casnic îl fãceau pe Céline incapace sã suporte vreun miros. HAROLD BOOM: Unde ni-s timpurile binecuvîntate cînd omul europeic se spãla mai puþin ºi «degaja parfumul acela de amoniac. dar alegîndu-ºi drept loc exilic Iutlanda. continuînd cu pamfletele gen Mea culpa.. ce dezvãluia tutulor activitatea intensã a falului sãu»? Unde-i neaua de acum cîteva secole cîn Regele Solar ºtia sã preþãluiascã la justa lor valoare «domniºoarele cu miros urît»? JEAN-EDERN HALLIER: Prietene. Englez pentru Irlandezi ori Zuluºi. pe urmã atacã un alt miros ºi. Istoricul Jules Michelet. Doriot. dulce visãtor al casei natale ce vedea pãianjeni pe tavan ºi termite în toate hârþogãriile stãrii civile globalizate. inspirã-l încã o datã. din fidelitate faþã de sine însuºi… 26 . reinspirã puternic. odatã cu elevii lui Leo Wieseltier. unde nimeni nu se spãla..Luca Piþu JEAN-EDERN HALLIER: Incît ajungi sã te întrebi. ce mereu va fi definit aceastã culturã. pentru genocidul armenesc. sireacul: Istoria Europeanã ajungîndu-i din din urmã fantasmele. HAROLD BOOM: Iar la sfîrºit. la Sigmaringen. Odatã cu Bagatelles pour un massacre. La curtea Regelui Galant. luatã în colimator chiar de Philippe Ariès. voi descoperi cã vechea mea antipatie se va fi preschimbat în ceva similar cu plãcerea sau dragostea. obiºnuia sã inspire amoniac. închis într-o salã de disecþie. silit sã se refugieze. tanatologul binecunoscut. recognoscibil dintr-o mie. cînd voia sã se îmbete cu popor. N-a avut noroc. începînd chiar cu teza în medicinã despre metodul de prevenire a putrefacþiei la Doctorul Sammelweiss. Aici voiai sã vii? JEAN-EDERN HALLIER: Cîtuºi de puþin. adicã un realist îndrãcit. prin eseul asupra decesului în Occident. dãm peste un medicinist patetic. JEAN-EDERN HALLIER: Din fericire. dacã scîrba ianchee faþã de miroaznele tari ºi creºterea vînzãriilor la toaleticele ape nu se origineazã cumva într-o fricã iraþionalã de moarte. Laval. profitã de ocazie pentru a lupta împotriva prejudecãþilor tale urbane. camarade! Doream sã revin la dezinfecþie. cînd ajung sã suport cuminte damful cuiva.. devenea colabou prin coincidenþã.. Marcel Déat ori Lucien Rebatet. nu era decît Breton. nu dispera! De captezi un efluviu corporal ce þi se pare dezagreabil. Les beaux draps sau L’Ecole des cadavres. s-ar fi sufocat. Era un boschetar ce voia sã treacã drept Domnul Curatu. tema întregii opere céliniene. cu Mareºalul Pétain. dupã ce am fãcut un stagiu în imundiþia spitalelor sovietice. American pentru Pieile Roºii. Rus pentru ofiþerii polonezi lichidaþi la Katyn. HAROLD BOOM: Ar fi putut fi Turc sau Kurd.

Et pour cause! 3. «de doi lei». folosindu-se de fiecare datã numarul par. graþie casei editoriale La Vieille Taupe.. *** 1. peau de zob. Die Dreigroschenoper. à cette fin.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) HAROLD BOOM: Acolo. el.. Poemul rimbaldian al despãduchitoarelor exegetat iaºte. publicatã la Cartea Româneascã. ºi stim de ce. de unde aflãm cã vocabulul clebs? chien. Cu siguranþã cã îl cãuta de pãduchi Anarhistul nostru de dreapta ce. a grãit despre cîiinele sãu la modul racinian. se desfatã cu numere impare. A-t-on lu Rimbaud? de Robert Faurisson (nemuritã. fie… de quatre sous. azi. creºtinul Dumnezeu. în danezã. cartea. Opera de trei parale versus L’Opéra de qaut’sous: certains préfèrent l’impair./ Inventant. ca în româneºte. nibe de nibe.. dar… impari Deus numero gaudet. «medic» sau macache ( din care am crezut. a timºoreanului Vasile Popovici. De ce? why? warum? pourquoi? In hexagonala curentã. Michel Collon sau Alain Soral… ºi l-ar fi dat pe Bernie Madoff cu curul de Terra pînã i-ar fi plesnit perciunii… HAROLD BOOM: A son clébard cherchant des puces.. de cãtre un el ºi o ea. y en a pas). à deux sous. Sã relaþionãm oare pasiunea franþuzã pentru 27 . înºelîndu-mã amarniceºte. putea sã-l reciteascã pe Shakespeare. unde nu gãsim însã la bibliografie. în teza doctoralã. poet al omului. cînd ceva nu pare sã aibã mare valoare. Cu exegeza puricelui verlainean ne-am întîlnit într-un capitol tudor-vianesc din Arghezi.. pentru a-þi rãstãlmãci gãselniþa. româno-þigãnescul canci insemnînd. ar fi vituperat sionismul alãturi de Dieudoné M’Bala M’Bala. romanul lui Papini./ Céline devait être très rigolo. elogiul insectei cu pricina din Gog. HAROLD BOOM: Alte stihuri mai bune. ar fi îmbrãþiºat cauza palestinianã. stîlpul canonului occidental. se refugiazã în abisul bughigãilor feminine. cã se trage. unde puricele. spunem fie. ca ºi toubib. «câine»? e magrebin. dupã ce va fi denunþat ºi pericolul galben. unul în trei. nepontagioasã. nu am la îndemãnã. rien. The Threepenny Oper. atât de sagace. maintes ruses + force astuces:/ J’aurais vachement savouré ce tableau! JEAN-EDERN HALLIER: Ptiu. Da. deocamdatã. doar cã-i preferãm un tablou de Georges La Tour. trou de balle. JEAN-EDERN HALLIER: Hmmm! HAROLD BOOM: . ºi sã clameze cu Hamlet: «E putred totul în regatul Danemarcei!» JEAN-EDERN HALLIER: Cînd nu a mai avut nemica de zis. un et trine. dragã istoricilor revizioniºti din Hexagonerie). cãutat în doi. 2. ºi un capitolaº musilian din Omul fãrã însuºiri. aflat la muzeul ducal din Nancy: La femme à la puce.. prin filierã turcã. Tocmai a mai apãrut un dicþionar de termeni arabi adoptaþi în limba lui Camus.

spre cuplãri. valahii. dreptu-i. 4. reale. povestiþi de Pliniu cel Bãtrin. în Naturalis historia. Entwertung aller Werte. faimosu-i poem. ºi la manipulatorii de ºerpi ai Antichitaþii. pacsãri. un kopeck. uºor dominique-strauss-kahnianã. ºi evocaþi de Apollinaire în Colinele. en sautoir. la Hexagonali. se poate implementa. un pet d’âne mort. 28 . defilãm cu ceapa degeratã. nu ºtim cît de imaginari. Ori cu puricii în numãr indeterminat. Aºa: Les psylles et l’onde ont péri. nu-i bai. Noi. ºi cu zero ºi cu 1. numai cã devaluarea. Luat de Céline cu el în refugiul pétainist de la Sigmaringen ºi purtat. Precum în: cela ne vaut pas un zeste de citron. un clou. mãmãligarii. vag. Cu trimitere ºi la insectele aceluiaºi nume. într-o sacoºicã marsupialã. la piept. Nu facem mulþi purici. partuze ºi alte partide patrate? Ne-ar veni bine. 5. însã la purecat ne ia lumea par-impar. un iota. adicãtelea în doi timpi ºi trei miºcãri. cum relateazã Lucien Rebatet în Memoriile unui fascist.Luca Piþu par cu atracþia. inclusiv cînd venea ora mesei.

ºi despre asta nu poþi vorbi. din nevoi ceremoniale. sau de prin marginea Elisabetinului. kitschul lopeþilor. o minune fãrã putinþã de pricepere. un mai nimic al convoiului care merge kitschos la groapã. kitschul efortului pe care-l fac ei mînuind cu frânghii copârºeul. asta la anul 1613. clopotar. Muzicã de atunci. pe urmã a dat nume uliþei copilãriei pe care se afla ºi bodega Zorii care se zicea La cãþaua leºinatã printre locuitorii beþivi ai strãzii. kitschul lopeþilor. cele de prin jgheaburile casei la vremea ploilor de toamnã. muzica clopotelor de la Biserica de pe lângã Casa Studenþilor din fostul liceu Notre Dame. un fusion de pe vremea când þarii de la Moscova încep sã se prenumere din familia Romanovilor prin Mihail I. muzicã e ºi aceea a turturelei. ºi gândul cã vei fi ºi tu. anul când Carlo îºi dã suflarea cea de pe urmã. apoi kitschul mirosului de pãmânt reavãn. acelea ale clopotelor din turnul bisericii neogotice din Piaþa Lahovari ºi clopotul de la capela cimitirului de pe Rusu ªirianu pe care îl trage profesional un gropar devenit. fiecare poate cânta cu ce are la îndemânã. Muzicã de acum. restul sunt aproximaþii inutile. Noi cu texte ºi cu 29 . militant comunist ilegalist ce s-a fost botezat la început József Rangecz. apoi altele. subiectul unui asemenea kitsch. kitschul mirosului de cetinã de la coroane. despre muzicã poþi vorbi doar cântând. adaugã un du-te vino al gesturilor. a sirenei din cartierul Fabric. inevitabil.Fusion jazz & blues Daniel Vighi Pe muzica lui Mily Balakirev. mai bine muzica baroc cum ar fi Peccantem me quotidie de Carlo Gesundo în care apar de toate. cu alte sonuri. Acum e adevãrat cã muzicã au ºi picãturile de apã în chiuvetã. e aproape imposibil sã o povesteºti. cã nu e scãpare ºi cã e lipsit de decenþã sã te ºi gândeºti la muzica asta. al celor douã scânduri. fost dascãl al lui Piotr Muzica. ªi despre aceea. pe strada care se numea odinioarã Rangheþ. aºadar muzica Iosif Rangheþ-utca.

despre care un anonim scrie pe youtube cã ar fi un PURE? TESTOSTERONE (majusculele îi aparþin ãluia). viaþa ne-a adus aici încã din copilãrie. pe când tocmai izbucnea revoluþia maghiarã. doi grãsani simpatici. ªi Mily compune despre neaoºismul Rusiei prin Leonid Kharitonov & Russian Red Army Choir . alamã. maºinãrii din fier la care se holba cu plãcerea cu care fãcea acelaºi lucru bãieþelul din feeria lui Ingmar Bergman – filmul halucinaþiei lucrurilor strãlucitoare din sticlã. îmi spunea pe undeva printr-un restaurant din Herculane cã privirea îngrijoratã aruncatã ceasului este semnul intrãrii în cadrele nemiloase ale civi- 30 .Daniel Vighi citate. a pendulei din vecini cu strãlucirea alamei. mai apoi aceiaºi bântuiau ºi dincolo. din strãluciri de nickel pe nume Fanny och Alexander. Fie-iertatul Valeriu Leu. Adaptaþi-o la muzica din frazele autoplagiate care urmeazã. fost dascãl al lui Piotr. cu vagi înfiorãri de lume nordicã. în pãdurile munþilor Zarandului. tatãl cunoscut al ºi mai cunoscutului Lac al lebedelor. a calului din nichel cabrat voiniceºte în douã picioare pe farfuria pendulei. Este o tradiþie a lucrurilor meºteºugite din mâna priceputã a tradiþiei nemþeºti. respectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le reveneau ca vânãtori AJVPS. Aºadar. Care cântã la fel: “Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lângã atelierul de ceasornicãrie al fraþilor Wenczel. A crescut elevul de liceu care am fost în fascinaþia „ºoroafelor”.World of Warcraft Hunter Song. asemenea filmului aceluia feeric. pe Banat. spre deosebire de alþi concetãþeni care practicau cu fervoare braconajul pe Valea ªoimoºului. prin grija partidului ºi autoritãþilor locale din comunele Neudorf ºi Zãbrani. de hectare de livezi cu piersici ºi meri. Din naºtere. asemenea cântecului naþionalist rusesc al lui Mily îmi pare a fi urmãtoarele fraze prin care mã autoplagiez înspre un cât mai deplin scandal public: Suntem în oraºul Lipova. a rotiþelor dinþate. a cifrelor. muzica vânãtorilor cum e asta de se cheamã I'm a Hunter .The Song of the Volga Boatmen.” Adãugaþi acum ºi neaoºismele locului. ºi felul în care cântã ele precum compoziþiile naþionalismului muzical al lui Mily Balakirev. marele istoric al Banatului. pe malul celãlalt al râului pe dealurile podiºului Lipovei acoperite. plini de umor. Înainte de toate. vânãtori înscriºi cu acte la Asociaþia judeþeanã de vânãtoare ºi pescuit sportiv. Le punem laolaltã ºi le ascultãm muzica.

aratã Paul Ricoeur . în vreme ce dincolo e natura naturans. în mod natural . 7). Ceea ce o desparte de natura lui Alecsandri sau Coºbuc. Arta grãdinii. Sigur cã ni se poate reproºa cã punem în parantezã grãdina dintâi a Edenului care este ºi ea tot. Sau. este faptul cã a poetei este „grãdinã” ºi nicidecum „naturã”. 1984. unde firescul vegetal îºi depãºeºte funcþiunea pur biologicã ºi. Simplificând: o datã e natura ieºitã din eternitatea Domnului. banca ºi pervazul cu viorele sunt ºi ele tot naturã. Fostul nostru student. grãdinã. podeþul. la Peciu Nou sau Gottlob. toate bisericile nemþeºti au ceas pe turn”. p. Ne întrebãm. Trec mai departe. dar ºi Eminescu. lizaþiei capitaliste. Revin la Alice Cãlugãru ºi la grãdina ei. dacã muntele. Le combinã în acord cu ideea de „translare de la starea vegetalã mutã la aceea cu sens” care se petrece „prin intermediul unui meºteºug” (al Domnului) care domesticeºte „natura sãlbaticã” fãrã a o artificializa. aflat la nici cincisprezece kilometri de Timiºoara. boschetul. ªi care dintre ele este 31 . „se întâlneºte. nu mai ºti nimic.limbajul este scos din cãmaºa mult prea strâmtã a funcþiei sale de descriere. ªi iatã urmarea acestei întâlniri între natura naturata cu natura naturans : „Floarea.. „fie la Jebel. uiþi tot. Asta îmi spune ºi se întâlneºte în observaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic Vali Leu. rîul ºi dealul sunt naturã. teologie. „În toate satele pe unde mergi”. în beneficiul funcþiei cognitive a acestuia” (Ricoeur. Soacra mea din satul Parþa. Aºa e. devine poezie. ajung parte dintr-un limbaj edenic. a doua oarã ivitã din devenirea ei. cu o strategie discursivã anume. mucho! interpretatã de un adevãrat american romantic singer pe care l-am uitat.. eºti ca la porþile grãdinii cu flori a lui Alice Cãlugãru la care revin dupã un ocol prin aceea a lui Dimitrie Anghel. germinând întrun univers metaforic. pe alte coordonate muzicale fusion.. îmi spune acelaºi lucru. p. laolaltã cu primii simboliºti autohtoni. Le potrivim cu Besame. numai cã de vom þine aproape de Baruch Spinoza.Pe muzica lui Mily Balakirev. de ce nu. aºa ca Glenn Millers cântând Moonligth Serenade înainte de a pieri în apele Canalului Mânecii la vreme de rãzboi. preotul Constantin Jinga zice altfel. Edenul e mai degrabã natura naturata care ºi-a pierdut intrinsecul de natura naturans. prin intermediul cãreia . ºi aleea.. valea.” (Jinga. dar. La cei înainte pomeniþi avem natura naturata. Aici îl ia de martor pe Rosario Assunto ºi scrierile sale despre artã ºi despre estetica grãdinii. arbustul. 380). cum se ºi cuvine în asemenea momente de mare trãire bleagã când. îmi zice. undeva la nivelurile profunde ale sevelor hrãnitoare. copacul îºi pãstreazã naturaleþea. zice Costi Jinga. prin recontextualizare. adicã (ºi) prin mâinile omului. 2009.

p. p. Tous les jardins du monde. 212) Beþia din grãdina lui Dimitrie Anghel este o faptã miraculoasã pe care o povesteºte Castaneda. 1996. Edenul ca Naturã este expresia unei desãvârºite întâmplãri meºteºugãreºti care adunã laolaltã „arta grãdinilor. creatorii Fundaþiei Internaþionale pentru Libertate Internã. 2009. prin anul 1905. Se poate ºi una ºi alta! Dovada supremã mielul care doarme ferice. Mãreþia e intimism olfactiv: „miresme dulci de flori” îmbatã vizitatorul. p. Toate dobândesc sensuri psihedelice. calde. vorba poetului. tonifiant ºi edenic. gândurile sunt „blânde” ºi „alintã”. Gallimard. 7) 32 . un om obiºnuit reuºeºte (…) sã intre într-o altã lume. 7). o beþie ca acelea ale lui Timothy Leary ºi Richard Alpert. Tot în grãdinã. iar lentoare asta este ºi ea o diminuare. intrã Dimitrie Anghel ºi dã peste Eden: „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare Cã mã cuprinde-o vrajã dulce.” (Laura Rosca. „norocul zilelor de varã” totul e mignon.Daniel Vighi Natura. editorii revistei „Psychedelic Review" ale cãrei pagini gãzduiau sloganurile publicitare: „Mescalinã! Misticism experimental! Ciuperci! Extaz! LSD-25! Expansiunea conºtiinþei! Transcendenþã! Haºiº! Botanicã vizionarã! Psihologia religiei! Libertate interioarã! Volburã! Politica Sistemului Nervos!” (Winkler. Cu observaþia cã Edenul. o binevenitã diminutivare. pur ºi simplu. melancolia. Versurile „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare/Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. 2005. ocrotitoare ºi liberã de orice fel de sãlbãticie?”1 (Jinga. mãreþ ºi sempitern coboarã. psihedelismul ºi consumul de droguri (cum ar fi mescalina). gândul este „iertãtor ºi bun”. ºi florile-mi dezmiardã ochii” Poteca dinspre cosmic. o alunecare într-un mai puþin odihnitor. nostalgia omului dupã starea paradisiacã a unei naturi originare. plãcut. 1994 (apud Jinga. Gabrielle van Zuylen. 2009. aºa ca dupã o beþie zdravãnã cu mescalinã. grãdinã fiind. Jungla ºi grãdina zoo. pe post de sacerdot al LSD-ului ºi de ucenic al ºamanului Maltus: „Cîteodatã. Dar fapta lui este imediat 1. Majuscularea aceasta întrebãtoare mãsoarã distanþa faþã de estetica romanticã. 121). între labele leului. Sãlbãticia ºi parcul. amintirile. dintr-un noroc. o beþie policromã. pe bãtrânul vrãjitor Juan Maltus. p. este „sãlbãticia” dintâi. gesturile: întâmplãrile stau sub vraja ca de medicamente psihotrope. florile care „dezmiardã ochii”: amestec de eros ºi magie a efectelor halucinogene ale lui Carlos Castaneda ascultându-ºi maestrul. viaþa curge lent. „Vraja dulce”. e aºa ca în extazul cu marijuana sau canabis. ºi florile-mi dezmiardã ochii” seamãnã “procesului acelei «lãrgiri de conºtiinþã» (la care) participã doctrinele oculte ºi religiile orientale. sfioºenia.

fusion. (2005). ªamanismul postmodern (Vol. C. 33 . (1996). Anghel. Arta visatului.org/wiki/Jazz_fusion): Ricoeur.Pe muzica lui Mily Balakirev.. Jinga.wikipedia. Bucureºti: Editura RAO. p. Metafora vie. don Juan. Versuri ºi prozã. (1989). (1984). adicã “a that developed from mixing and rhythms and the amplification and electronic of ” (http://en. în care am mai fost. Bucureºti: Editura Univers. CAIETELE ECHINOX. Braga. (Castaneda. Trecutul apropiat. 2000. Rosca.. 8). (2000). Winkler. Castaneda. Vârsta nouã a religiozitãþii.Ne aflãm din nou. în acelaºi loc. A. Cluj: Editura Dacia. Existã aceastã lume sau este ea doar o plãsmuire a minþii mele?”. Cinci lecturi biblice despre om. (2009). spre grãdina cu “vraja dulce”. Eseuri ºi documente despre America de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Bucureºti: Editura Albatros. C. or jazz-rock”. P.” Acea altã lume este dincolo de portiþã. Studiu de caz: Carlos Castaneda. P. 100) Bibliografia folositã în bucãþica de faþã care e “jazz fusion. o lume greu de perceput raþional despre care ucenicul întreabã naiv ºi copilãros maestrul: “. Cluj: Editura Dacia. etichetatã drept nebunie sau halucinaþie. M. In C. D. Timiºoara: Editura Marineasa. L.

avându-i ca invitaþi pe Oana Vãsieº ºi Andrei Gamarþ.Replay @ Forward Ioan Moldovan  POEZIA E (TOT) LA BISTRIÞA. sper. subtilitate ºi putere de seducþie. toate dispuse ºi bine dispuse sã facã faþã cât mai convingãtor condiþiei exigente de invitat al Festivalului de poezie ºi muzicã de camerã – Poezia e la Bistriþa. Grigore Þãrmure. Majoritatea secvenþelor acestui „film” cu poeþi s-au derulat la Centrul Multicultural Sinagoga. toþi dovedind cã 34 . iar moderatorul lor a fost poetul Radu Vancu. cu personaje bine conturate. faima ori farmecul individual. Lansãrile de carte au prilejuit întâlnirea cu Pãzitoarea Anei Dragu. Aºa a fost. Aºa e. între 12-15 iulie 2012. cu Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu. plini de imaginaþie ºi solicitudine ai acestei petreceri poetice. admirabil cunoscãtor al poeziei tuturor celor despre care a vorbit. secondaþi eficient de echipa lor bistriþeanã. Dan Coman ºi Marin Malaicu-Hondrari. Aºa va fi. dincolo de vârsta. cu Gringo de Radu Niþescu. sperãm. La a patra ediþie. stilul. O Bistriþã care tocmai îºi trãia cu fast ºi antren Zilele. Claudiu Komartin ºi Bogdan Coºa au prezentat revista Poes:s International ºi au girat ediþia LX a Clubului de lecturã Institutul Blecher. credem. generoºi. cu inteligenþã. poeþi tineri ºi adevãraþi. au fost gazde ireproºabile ºi organizatori inteligenþi. venit de la Sibiu.

integrala poeziei sale ºi volumul O zi din viaþa mea fãrã durere.Apocalipsa dupã Marta. cãreia i-au fost prezentate douã cãrþi . Alex Vãsieº. prestaþia acestora fiind îmbelºugat extinsã prin intervenþiile celor de faþã. Robert ªerban ºi Ioan Moldovan – în prima searã. invitatul special al poeþilor de la Bistriþa.Replay @ Forward valoarea nu aºteaptã adunarea anilor ca sã se adevereascã. ºi prozatorul Alexandru Vlad. Doina Ioanid. nume de top ale literaturii: Marta Petreu. Andrei Gamarþ. Momente de desfãtare. Nichita Danilov ºi Aurel Pantea – în seara a doua. Alexandru Uiuiu ºi Ion Vlad i-a lansat romanul Ploile amare (Charmides. Domnica Drumea. Andrei Dósa. Sorin Gherguþ. Ana Dragu. La acest capitol doi invitaþi seniori. Radu Vancu. de curând apãrut la Polirom. Elena Vlãdãreanu ºi Marta Petreu – în cea de-a treia searã. Claudiu Komartin. atenþie ºi interes viu. cãruia un triumvirat format din Ovidiu Pecican. cititori etc. cu o audienþã de invidiat pentru numãr. Irina Bruma. 2011). au prilejuit lecturile poeþilor invitaþi: Ion Mureºan. 35 . poeþi. Aurel Pantea ºi Nichita Danilov sã se confeseze cu privire la felul lor de a trãi ºi scrie poezie. distins cu Premiul USR pentru prozã. Olga ªtefan. La Plan B Club Café Radu Vancu i-a provocat pe Ioan Moldovan. prozatori. Radu Niþescu.

Beethoven. ªi cu o atenþie programatic îndreptatã spre muzicienii tineri de valoare. cu irepresibila dorinþã de a spune pe faþã: fericit cel care a fost ori va fi invitat la Bistriþa! 36 .Ioan Moldovan U n recital la patru mâini – mâinile de maeºtri ai Corinei Rãducanu ºi Eugen Dumitrescu – având în program compoziþii de Claude Debussy. M-am întors de la Bistriþa cu certitudinea ºi cu bucuria de a fi avut o privilegiatã întâlnire la cel mai înalt nivel cu poezia. Franz Liszt. dovedind cã Societatea de Concerte Bistriþa (director Grigore Þãrmure). un altul susþinut de Rãzvan Dragnea cu piese de Bach/ Bussoni. Max Bruch ºi David Popper – au asigurat poeziei o nobilã ºi emoþionantã însoþire cu muzica de înaltã clasã. Serghei Prokofiev ºi George Enescu ºi un recital cameral susþinut de Ávéd Éva (pian) ºi Kozma Péter (violoncel) – cu creaþii din Luigi Boccherini. Maurice Ravel ºi George Enescu. principalul organizator ºi susþinãtor al Festivalului. este o instituþie de indubitabil profesionalism.

Poeme Gheorghe Vidican PATUL NUPÞIAL sânge strãin împrospãteazã trupul miresei cu nechezatul mirositor al ierburilor în nopþile de varã paºii mirelui lasã poftele altor femei roºiatic giulgiul miresei se prelinge sub pleoapa nuntaºilor PRIVIREA BUNICII mersul pe bicicletã prin praful zilei macinã oasele de exil ale bunicii trecãtorii sunt ochii pãmântului în setea amiezii poartã tânguirea fântânii pe umeri liniile obosite ale orizontului în privirea bunicii mersul pe bicicletã al îngerilor nãpãdite de ierburi clipele de exil ale bunicii împart zarva de pietoni în cerºetori ASTORIA proaspãt ca ºi tinereþea mãrunþiºul din buzunarul liceanului foºneºte prin jocul de cãrþi plantaþia de cafea împodobeºte sânii chelneriþei plescãitul cojilor de seminþe e o ceremonie pentru fumul de þigarã mirosul a ajuns bãtrân în ceaºca de cafea mirosul cafelei alungã rãsãritul ZI DE VARÃ fumul din pipa bunicului aºeazã amiaza pe coama dealului merele cu chip de copil putrezesc în literele braille degetele orbului ridicã din 37 .

Gheorghe Vidican umeri suportã filã cu filã altceva izvorãºte din coasta dealului cu braþele pline de ochi fântâna adapã caii sãlbatici ai nisipului leagã la ochi pasãrea oarbã ºi stinsã OCHIUL ochiul din ochiul mamei lumineazã celãlalt ochi sparge sângele meu ºoaptele descompun poemele mele în susur celor neauziþi le spune mânia din ochiul mamei picãturã roºiaticã a nopþii în oglinda proaspãt trezitã TOAMNA ochii degetele creºtineazã frigul toamna îºi odihneºte paharul de oboseli rãsturnat peste coapsele tale strivesc liniºtea din merele coapte coaja de nucã descopãr nechezatul cailor în crãpãturile secetei peste sânii tãi se prelinge umbra pãsãrilor de pradã picurã în sârma ghimpatã sângele ritualic al brumei lipsit de luminã mirosul mustului curge spre pivniþele din deal memoria lumineazã icoana din degetele oarbe LA PUªCÃRIE îmbrãþiºãrile tale personalizeazã frigul virtual al iubirii trãieºte anotimpurile în zãngãnitul uºilor jocul are zãbrele argintii strecurat violul scuturã noaptea în palmele femeii de serviciu dragostea lor uimeºte câinele lãþos al patrulei o voce precoce recitã din serghei esenin SÂNGELE MEU mângâie piatra coapsa felceriþei din petid sudoarea cosaºului înroºeºte fânul barba bunicului stãruie în sângele meu susurul robinetelor umple în bucãtãrie gamela soldatului sudoarea cosaºului disperseazã unitatea de artilerie în femei posomorâte raveica se plimbã cu ligheanul printre insomniile cimitirului sângele meu încurcã mersul pe bicicletã al învãþãtoarei râsul copiilor bate o pendulã fãrã scãpare degetele orbilor leagã mirosul fânului tot mai departe de poartã 38 .

puþine la numãr. Scriitor remarcabil. jupuite deceleazã ascunziºurile unor existenþe aparent banale. când talentul sãu se menþine la un zenit prelungit ºi durabil. creând o stare de încordatã aºteptare. preocupat. Radu Mareº. se sprijinã atât pe trama inteligent alcãtuitã. El are ºtiinþa dozãrii dramatice. ca în mai toate romanele din ultima perioadã. de sincronizarea istoriei mici cu istoria mare. dar remarcabile mai ales prin incongruenþele naturii lor iscusit realizate din straturi. dar ºi pe personajele. om de bunã credinþã. o voluptate a narãrii se întrevede în paginile sale de prozã. menit parcã a sublinia ilustrativ aceastã perioadã fastã a creaþiei sale. dens prin dramele concentrate în paginile sale. 2010). ce descojite. De aceea se poate vorbi de o tensiune retrospectivã ºi de una anticipativã care pãstreazã treaz interesul la lecturã. reconstituind cu migalã. posedã un talent al povestirii.Cronica literarã Liana Cozea Teama de a fi fericit Radu Mareº Deplasarea spre roºu Editura Polirom.S. fericit un numãr de ani ºi ingenuu în a crede în 39 . recompensat cu prestigiosul Premiu pentru prozã al Uniunii Scriitorilor (2010) ºi Premiul pentru prozã al Filialei Cluj a U. Prozatorul reuºeºte. este nefericita poveste a unui naiv profesor de francezã. Editura Limes. de plasare a dramelor individuale în conjunctura istoricã atent reclãditã. (2010). sã tensioneze textul. Radu Mareº publicã la Editura Polirom romanul Deplasarea spre roºu. a încordãrii firului narativ ºi a dezvãluirii parcimonioase. În esenþã. Acest roman al sãu. 2012 La mai puþin de doi ani de la apariþia romanului Când ne vom întoarce (Cluj. prelungind-o intensiv pânã în momentul final al revelãrii adevãrului descumpãnitor.

În lipsa alcoolului anesteziant ºi abrutizant. Este relatarea – folosind pretextul unei scrisori adresate fiului sãu. eroul se îndreaptã spre locurile descrise minuþios. sã se întoarcã în bârlogul sãu de la etajul trei. de care era imposibil sã mã separ complet“. ca într-un ritual. o permanenþã aparent indestructibilã a micului sãu univers. asemenea loviturilor în plex. pe lângã „compunerea“ atmosferei. cu mama sa – justificatoare a crizei domestice ºi a abandonului lor rãmas neexplicat. ziua. îi puteau asigura un somn chinuit ºi vremelnica uitare. în prag de normalizare ºi modernizare. doi inºi de o singurãtate „care-i sãlbãticeºte pe oameni“. ameninþat permanent de prezentul instabil. apatic. dar mai ales de reminiscenþele unui trecut. izbutind. insuficient înþeles ºi asimilat.Liana Cozea durabilitatea stãrii sale de bine. unde cele douã sticle de vodcã bãute ritmat. absent. îl ajungea din urmã ºi intra iarãºi în „cercul de foc al nopþii“. anihilând în parte amintirile fulgurante. îngrozitoare“. la fel de anonimã. fãrã „a family name“. Dimineaþã de dimineaþã ieºea în lume cu cea de a doua faþã a sa. Diana. peste tot „delirurile ºi nebuniile nocturne. de nesuportat. Capitolul întâi debuteazã în manierã balzacianã. de o individualitate aparte. antrenat sã scrie reportaje despre una din terifiantele case de copii handicapaþi. Seara. Romi ºi atât – absenþa numelui de familie îl plaseazã într-un soi de anonimat. sã redea intensitatea interioritãþii personajelor sale. amintiri împotriva voinþei sale ºi „tocmai de aceea atroce. devenit în timpul liber. „halucinaþiile insomniei“ deveneau spre dimineaþã „îngrozitoare. ziarist de ocazie. tãcuta englezoaicã – Diana ºi atât. prin ajutorul acordat de o bisericã catolicã londonezã ºi Crucea Roºie. în lumea ei – însoþitoarea convoiului de ajutoare. 40 . Radu Mareº este un fin analist ºi un autor delicat cu personajele sale. deºi „asemenea melcului“. „nebunul“. Romi. plin de amintiri dureroase. iar þiuitul singurãtãþii amplificat în urechi ºi craniu e în sine o torturã“. dupã 1989. rãmas în Germania. era nevoie sã vinã seara. cumpãnit. cu caracter de generalitate – profesor de francezã. Cu aerul ei somnolent. pentru a cãrui „nebunie“. la volanul maºinii sale. ecranul opac cu valenþe protectoare. Diana avea „o nepãsare de sus faþã de tot restul lumii sesizabilã în zâmbetul mecanic ºi privirea inexpresivã“. Ascuþimea intelectului ºi subtilitatea demersului sãu analitic se îmbinã fericit. de parcã „se contaminase ºi ea cu virusul valah al poveºtii“. Romulus. Romanul are douã pãrþi al cãror liant este protagonistul. devine prin destãinuirea ei elementul declanºator al amintirilor adânc reprimate ale lui Romi. „cãci nu existã nici cea mai micã amprentã a suferinþei ºi a nebuniei care sã se deconspire pentru un ochi indiscret“. acolo. îºi cãra. implacabil.

era „un atom anonim ºi bezmetic. iar sinceritãþile lor. obligat sã accepte. iar lumile lor diverse. care urma sã se instaleze între noi. unele uitate de tot [. fost navetist plin de cicatricile secrete ale vanitãþii rãnite. „nu descoperise vreodatã motive puternice de bucurie sau încântare care s-o facã sã încetineascã paºii. dupã adopþie. poveºtile lor sunt diferite. ceea ce îi dezvãluie oglinzile sale interioare. atunci când. completa detaºare cu care povestise despre sine. „fãrã sã ezite o clipitã când ajungea în proximitatea rãnii“ ºi al doilea era limba strãinã. chiar 41 . pânã nu cu multã vreme în urmã trãind într-o stare de „fericire“ obliterantã. niciodatã nu avusese ocazia sã-ºi utilizeze „calificarea“ împotriva lui însuºi. în momentele sale de luciditate. el îºi cânta melodia „la care ea asista din loja aflatã la o distanþã cosmicã“ ºi se întreba cu amãrãciune. ne luam parcã la întrecere care mãrturiseºte ceva mai îngrozitor. ca apucaþii. înainte de a-i scrie fiului sãu: „siguranþa ºi rãceala“. o fiinþã de o singurãtate aproape absolutã. în formele ei delirante. ca ºi sinceritatea totalã ce numai în prezenþa unei persoane asexuate o poþi arãta. derutat..Teama de a fi fericit Cuvintele sale scormonesc cu delicateþe totuºi ascunziºurile sufleteºti.] ºi nici nu mã simþeam în stare sã spânzuri comuniºti de felinarele de pe strãzile oraºului“. Romi având „revelaþia uriaºei. Din douã motive. cosmicei distanþe“ care îi separa. „în ce ierarhie mã situez eu. stupefiante. aproape sublime. cu rãbdare ºi empatie reconstituie migãlos felii din trecutul ce are pentru ambele personaje o mare relevanþã. cã este „inapt de vise grandioase cu care apoi sã mã grozãvesc. Este masca omului ce trebuie sã accepte inadecvarea dintre el ºi femeia iubitã. pierdut în puhoaiele umane de la periferia metropolei“. Obsesia fericirii lui Romi. masca vulnerabilitãþii lui. desfãºuratã la ani-luminã de orice prilej sau sentiment de fericire. cea care-i cunoaºte „visele mediocre de spirit mulþumit cu puþinul pe care viaþa i-l oferã fãrã preþul coºmarurilor“. Diana. admite resemnat cã în cuplul pe care îl alcãtuieºte cu Grete. capabil sã sesizeze „nebunia purã. Fiinþã bizarã. încercarea de a se autoconvinge cã trãieºte starea de fericire a omului mãrunt. Tãmaº. Romi. franceza. Tocmai viaþa Dianei. mai de ne-spus despre sine“. Diana a fost singura fiinþã cãreia îºi deschide Romi sufletul. cu o biografie atipicã. fosta Wagner. dar ºi neîndurare. fãrã voinþa sa. se poate sã fi provocat destãinuirea lui Romi. cu infinitã tandreþe. îºi mânuieºte scalpelul.. Subtil blazaþi sunt amândoi eroii acestei prime pãrþi. drumurile lor s-au încruciºat „doar ca sã ne spunem unul altuia povestea“. fericirea „care se prelungeºte din ea însãºi“ – este o mascã. sã zãboveascã“.

cãci „peste interdicþia sau blocajul. îi împrumutã protagonistului sãu calitãþi de analist. al Gretei. insuficient dezvãluit ºi care îl depãºeºte. cascã gura la vitrine“. amplasându-i în situaþii revelatoare pentru profilul lor. de unde imensa sa vulnerabilitate. iar hazardul fãcuse sã fiu eu cel care m-am apropiat sã o iau de mânã“. bântuiþi de coºmaruri nocturne terifiante.. însã insuficient calificat pentru complexitatea situaþiei cu care se confruntã. în niºte vremuri tulburi. Hans. În abandonul ºi abulia de un soi aparte. refugiaþi într-o ascunzãtoare. sprijin ºi probabil uitare. Grete. venea sã mi se adãposteascã în braþe în camera ei de pe colþ. au trãit în fragedã copilãrie. tatãl adoptiv al gemenilor presupuºi orfani. o traumã. „cum îºi trag mamele dupã ele pe stradã câte un copil care se împiedicã. ascunzãtoare gãsitã întâmplãtor în jocul lor. ineficient în faþa sufletului blindat. Dupã plecarea autoritãþilor. arestarea pãrinþilor ºi dispariþia lor definitivã. pe lângã aceste îndoieli era însã ºi graba ei febrilã cu care „dupã ce ne scoteam hainele. nu mai mare decât o cutie. Hans. Grete. Textul are coerenþã tocmai prin aceste caractere bine construite ºi credibile ºi transmite o stare de emoþie autenticã. marcat el însuºi de amintiri. pe când se aflau în Germania îi transferã „geamãnului – în cel mai firesc mod cu putinþã – aceeiaºi neîmpotrivire“. violonista din orchestra operei oraºului transilvãnean. aºa cum îºi ducea cutia neagrã a viorii. cei doi copii. „se descoperise într-un vid absolut. peste refuzul indus sau impus [. cu rãsfrângeri dramatice ºi asupra partenerului ei de viaþã. Radu Mareº are o delicateþe în a-ºi mânui eroii. la vârsta de patru ani. traumã pe care nu au depãºit-o nici la anii maturitãþii. neîndoielnic. îi depãºeºte capacitatea de înþelegere ºi previziunea ocrotitoare. unde era mereu frig“.Liana Cozea ºi în afara familiei ei [. îºi târa dupã sine amintirile din vremea prunciei.. iubita ºi apoi soþia sa. o perioadã lungã de timp. medic stomatolog. abstrasã ºi pãrelnic docilã în viaþa cu Romi. care dupã moartea lui Moºu. îºi duce existenþa solitarã. la rândul sãu. lãsaþi de capul lor au rãtãcit prin gospodãria nemþeascã din Transilvania ca „printr-o pãdure sãlbaticã“ ase- 42 . fugit în Germania înainte de 1989. cu porþile sigilate. consecinþã. fãrã fisurã.] ºi câtã afecþiune e în stare sã acorde cuiva“. Grete ºi fratele ei geamãn. Autorul. a aceleiaºi traume. muziciana. cu predilecþie trãirile eroului confruntat cu ceva camuflat. copiii salvându-se.. Grete.] n-a trecut niciunul din gemeni ºi în fond asta conteazã“. Personajul Romi este un „scafandru“ al propriului sãu suflet. cãutând ocrotire. cu real talent interpretativ. dar ºi Hans.. consolare. de unde destinul lui Grete de om rãnit. rãmânând în casa pustie.

ca într-un soi de autoinducere progresivã. înaintând. fãrã a ignora enigmatica pasivitate a lui Grete. mic-burghezã. Romi nu sesizeazã provizoratul în care s-a cuibãrit Grete. convingerea cã trãieºte o stare de fericire. totul rãmas neînþeles. maºinã. personajul se abstrage istoriei mari. în care era ºi o disperare enormã. dintr-un instinct orb. Mult prea preocupat de fericirea sa modestã: soþie. cã „fericirea. ªi în acest roman al sãu. „ca sã mã eliberez de teroare“. apartament de trei camere. de unde ºi refuzul de a avea copii. repetându-ºi cu încãpãþânare. implicat sentimental. se încarcã de dramatism pe mãsurã ce. pe care îl pregãteºte cu infinitezimale precauþii ºi aluzii. detaºat ironicã. pe care el mizeazã cu un soi de resemnare entuziastã. cum o fi fiind ea. socotind ºi cã n-ar fi îndrãznit nimeni sã intre rupând sigiliile“. cãci casa ei nu poate fi decât acolo unde se aflã ºi Hans. de fapt de mimarea acestei stãri. pentru care a optat. încã un milimetru în plus ºi urma ceva înfricoºãtor de care. se precipitã totul dintr-o datã ºi surprinde printr-o dezvãluire învãluitã. la derularea evenimentelor de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. dar fericire. Grete. cãsnicia ei devenind o punte spre acel acasã dupã care tânjeºte. cãrãmidã cu cãrãmidã. limitatã la cercul familial. într-o lume închisã. autorul derobându-se de elementele ºi detaliile derizorii. asistând. Mãrturisirea lui Romi. copil. deºi proiectat pe distanþã lungã. Deºi are tenacitatea omului ce-ºi urmãreºte drumul spre fericire. spaþiu de tranziþie în care s-a refugiat ea. Finalul este cu atât mai impresionant. Singurãtatea lor. Autorul îºi înzestreazã personajul narator cu o luciditate care îl edificã numai parþial asupra lucrurilor. continuã sã se rãsfeþe. bãrbatul ei. provizorat pânã la „reîntoarcerea acasã“ ºi regãsirea lui Hans. ºtie cã „încã un pas mai departe. sau sã prevadã drama la care va asista ca martor ºi erou implicat ºi nici deznodãmântul.Teama de a fi fericit menea lui Hansel ºi Gretel din basmul fraþilor Grimm. refuzam sã iau cunoºtinþã“. dar ºi incasabilã. foamea. inabil sã descopere. la persoana întâi. „privitor ca la teatru“. se cumuleazã în coºmarurile Gretei „poarta ferecatã apãrea pânã la urmã ºi la fel uºile. greu de spart ºi cu toporul. era înso- 43 . eroul sãu are totuºi conºtiinþa unui iminent dezastru: clãdindu-ºi fericirea. spaimele trãite intens. ci din contra. a acceptat iubirea ocrotitoare a lui Romi. bãrbatul ei de tranzit înþelegând mult prea târziu sensul exact al respingerii categorice a ideii de familie. parcã nemeritatã. printr-un salt spectaculos. Separarea lor de lumea de afarã era totalã. ca pe ceva pasager. frigul ºi neputinþa de a-ºi explica ce li se întâmplã. Radu Mareº mizeazã pe elementul surprizã. în plinã cecitate. din fotoliul sãu. E un clopot de sticlã transparentã. cu cât.

Dezvãluirea brutalã depãºeºte cu mult ciudãþenia condiþiei speciale de geamãn. Finalul este. cã gemenii ar aparþine aceluiaºi corp. rafinamentului ºi forþei expresive. de data aceasta. dezvãluind tragedia fraþilor Grete ºi Hans: „toatã copilãria. având aceeaºi aurã“. în compoziþie. dar ºi de o micã. 44 . dar ºi mai târziu m-au chinuit înspãimântãtor coºmarurile surorii mele care nici azi nu e vindecatã ºi nici nu mai sper cã va fi vreodatã“ (subl. demolând într-o clipã întregul edificiu de fericire precarã. aceluiaºi „corp astral. dobândeºte semnificaþia deplinã. „geamãnul – era ca ºi cum ar fi fost ea însãºi. În cea din urmã zi petrecutã în Germania. Romi are revelaþia actului abominabil la care este martor de facto. aproape „narcotizat de fericirea“ în care exista un „reziduu imatur.) Ultimele pagini ale romanului îl reconecteazã pe erou la evenimentele sângeroase de reprimare a protestatarilor. scris într-o manierã aluzivã. din spate. acþiunea punitivã a minerilor. iscã întrebãri la care e obligatoriu sã oferi ºi rãspunsuri. individuale. poate pueril“. o infimã tresãrire interogativã de spaimã”. Abia atunci. a „golanilor“ din Piaþa Universitãþii. cel puþin unul care incitã spiritul ºi imaginaþia. sau mãcar. niciodatã depãºitã. uitându-se de la unul la altul. sau chiar împrejurarea cã faþã-n faþã cu Hans. dar episod instinctiv curativ. agravatã de ani. este elementul surprizã al romanului de atmosferã. Romi simþea cã ameþeºte ca între douã oglinzi paralele“. întâmplare zguduitoare.Liana Cozea þitã de îndoiala care-i cãlca pe urme. în actul narãrii. de care Romi era conºtient. m. chiar dacã nu interpretabil. salvator pentru cele douã fiinþe pierdute care se regãsesc. prin aprobare de sus. Metonimia din final îi conferã ºi acestei cãrþi a lui Radu Mareº calitatea de prozã gânditã ºi finisatã cu voluptate neînfrânatã. dar ºi în stilul expunerii dã dovada remarcabilei sale originalitãþi. dupã ce ºi-au purtat cu ele trauma niciodatã uitatã. în care cercul istoriei mari încorporeazã ºi supune cercul istoriei mici. cu un rol presupus malefic. dar ºi roman politic. dar ºi cu delicateþea scriitorului care atât în povestire. mãrturisirea fãcutã de Hans celuilalt Tãmaº.

vreo personalitate culturalã mai controversatã decât filosoful pãltiniºan. în anii postdecembriºti. Rãspunsul. Frapant în tot acest demers al lui Liiceanu de a se face ascultat este modul în care reuºeºte sã comunice chestiuni aparent complicate. hidoºenia sa. Liiceanu a avut mereu postura unui ins aflat într-o perpetuã stare de consternare. stârneºte. poartã subtitlul (naiv. însã nici nu cred cã majoritatea aserþiunilor sale despre ce sa întâmplat cu societatea româneascã de dupã 1989 pot fi desfiinþate prea lesne. dupã parcurgerea celor 27 de convorbiri.Cronica literarã Dan-Liviu Boeriu Lucruri strigãtoare la cer Gabriel Liiceanu Estul naivitãþilor noastre Editura Humanitas. Nu ºtiu sã existe. încãrcat de valenþe culturale. Privit deopotrivã cu admiraþie ºi cu urã. Nu sunt dintre aceia care considerã cã orice atac la ideile lui Gabriel Liiceanu constituie un mod abject de argumentare ad hominem. Gabriel Liiceanu are un har extraordinar în a desface un concept în pãrþile sale esenþiale ºi de a-l dezvãlui. dezaprobarea asiduã a unora dintre contemporanii sãi. „Estul naivitãþilor noastre”. clar ºi concis. în toatã splendoarea sau. cã zilnic se loveºte de ceea ce el ar numi „lucruri strigãtoare la cer” dar care. vor spune scepticii) „Oare ne putem apãra prin cuvinte?”. A ºi declarat. dupã caz. devin banale. tocmai datoritã enormitãþii lor ºi uºurinþei cu care contemporanii le digerã. 45 . 2012 Grea misie sã scrii despre vreo carte a lui Gabriel Liiceanu. totuºi. volumul de interviuri pe care l-a publicat recent la editura Humanitas. la un moment dat. cu trimiteri la logica elementarã ºi la o minimã eticã salvatoare. rãmâne necunoscut. De aceea e atât de greu de înþeles cum de un discurs elegant.

provocate. exilat din austeritatea turnului de fildeº unde l-au plasat toate cliºeele rãsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecþie solitarã. O ºi spune.] Mi-am zis cã dacã Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeºte exprimarea. surprinzãtoare prin sofismul etic care îi stã ca fundament este ideea unei reconcilieri candide cu trecutul comunist. dacã pot sã exprim mai bine ceea ce alþii simt ºi nu pot exprima. confiscarea brutalã a discursului public ºi. Radiografia tuturor acestor tare ale societãþii româneºti este preocuparea constantã a autorului ºi temã centralã a acestui volum. a unui „pupat toþi piaþa endependenþi”. mi-a devenit din ce în ce mai limpede cã nu mai cred în discursul pur filozofic de tip speculativ-german. care se soldeazã cu cãrþi pline de note de subsol ºi cu o anumitã paradã de erudiþie. ºi pânã la acest volum cuprinzãtor care înglobeazã aproape toate luãrile semnificative de poziþie ale lui Gabriel Liiceanu. când „Apelul cãtre lichele” fãcea sã se trezeascã în unii conºtiinþa refuzului de a fi cãlcaþi din nou în picioare. Amãrãciunea cu care autorul „Apelului cãtre lichele” constatã acest lucru nu are nimic de-a face cu vreo tentivã de incriminare a unor concetãþeni debusolaþi ºi manevraþi miºeleºte (Liiceanu e strãin. în opinia lui Liiceanu.Dan-Liviu Boeriu Filosoful. În primul rând. ci ºi-a continuat nestingherit drumul cãtre pervertirea conºtiinþelor.. ci. pe care de consecinþã. în volumul de faþã: „Dupã ’90. mai ales. cum altfel. rãspicat. nu doar preluarea abuzivã a puterii de cãtre figurile reºapate ale vechilor tovarãºi. ci mai degrabã cu stupoarea provocatã de faptul cã un asemenea demers naþional de re-îndobitocire e posibil pe fondul unui scenariu al dobândirii libertãþii. În al doilea rând. Cu vârsta. ce-i drept. [. Trebuie sã-i exprim. de verva demolatoare a unui Þuþea care considera cã a fãcut temniþã pentru un popor de idioþi). aºadar. exprimându-mã” (p. Gabriel Liiceanu are. de convulsiile lumii în care i-a fost dat sã trãiascã.246). tragedia primordialã a noii orânduiri de dupã 1989 a fost. am început sã cred cã. atunci eu am o obligaþie faþã de ceilalþi. ci doar ºi-a tãiat cuvintele în stofa discursului de tip nou ºi. Începând din primele zile ale acelui tulbure 1990. editorul Humanitasului a traversat o perioadã de prelungi frãmântãri interioare. trivializarea acestuia. „ieuropean”. trebuie sã poþi s-o faci în cuvinte care ajung la toþi ºi cã toatã lumea are sã se recunoascã într-un dialog cu tine. ºi în aceastã 46 . s-a hotãrât sã iasã în agora ºi sã punã la dispoziþia celor dispuºi sã-l asculte toatã priceperea sa. dacã ai ceva de spus. Limba de lemn a foºtilor activiºti nu s-a schimbat fundamental în intenþii. Limbajul – devenit din nou armã a manipulãrii – nu a trecut. printr-o perioadã de restructurare ideologicã. evident..

rezolvãri spectaculos de simple. o pãrere fermã. cu modalitãþi de a-þi face mai uºoarã resemnarea în faþa destinului colectiv românesc în tranziþie ºi. Pe care de consecinþã. Vlad Zografi º. referitor la acuzaþiile aberante de plagiat formulate de ziariºii de la Ziua. nu putem. considerând cã intenþia defãimãtoare a publicaþiei respective are mai degrabã conotaþii politice decât mizã culturalã. Un astfel de gest – global. ale piruetelor cu iz legionar ale maestrului). nici viaþa culturalã româneascã de azi (unul dintre cele mai agasante interviuri este cel acordat de Gabriel Liiceanu lui Ovidiu ªimonca. diluat ºi esenþialmente fals – ar reprezenta nu doar o depãºire a calitãþii morale proprii ci. Zece oameni care trebuie împuºcaþi pentru a avea liniºte în þarã” – straºnic titlu!. Nu lipsesc din acest volum exhaustiv nici referirile la Noica (strãbãtute mereu de un fior al admiraþiei nesmintite a emulului faþã de profesorul sãu. Despre dificultatea traducerii lui Heidegger în româneºte. p. pornite nu din furie revanºardã. sugerând cã acest act nu are „eficienþã” moralã decât atunci când rãul care stã la baza iertãrii a fost individual. cu reþete sãnãtoase pentru depãºirea unor rãfuieli sterile ºi obositoare în marginea unui trecut voit volatil. el traseazã clar contururile etice ale putinþei de a ierta. discutabile. care au încropit un adevãrat serial al demolãrii ºi al demitizãrii unui personaj public aflat. Monica Lovinescu. un adevãrat scandal etic. una dintre cele mai ambiþioase proiecte filosofice ale secolului XX. în care editorul trebuie sã dea seamã de fiecare leuþ al editurii pe care o patroneazã) ºi nici desele evocãri fulgurante ale prietenilor (Andrei Pleºu. Virgil ierunca. peste toate acestea. moralmente vorbind.Lucruri strigãtoare la cer chestiune. ºi anume în acele cazuri în care însãºi victima decide sã-l izbãveascã pe cãlãu de pãcatul sãu. precum ºi despre receptarea publicã a volumului „Fiinþã ºi timp”. ci din con- 47 . mai grav. Mai puþin relaxat – deºi se strãduieºte sã pozeze în individul neatins de calomniile îndreptate împotriva sa – ni se aratã Liiceanu în dialogul cu Cristian Teodorescu. sã practicãm uitarea milioanelor de victime ale opresiunii comuniste ºi iertarea celor vinovaþi de aceastã tragedie istoricã. Gabriel Liiceanu vorbeºte cu pasiunea dascãlului care-ºi vede înfãptuite aspiraþiile.79-140). În dialogul purtat cu Iosif Sava („Seratã muzicalã. pânã la acel moment. de regulã.). cu imaginea unei lumi în care lucrurile cele mai complexe au.a. Liiceanu rãspunde cu calm ºi cu migalã tuturor acuzelor. Cu ce rãmâi dupã lectura acestei colecþii de întrebãri ºi rãspunsuri? Cu o mãrturie curatã ºi clarã a nedumeririlor legitime. cu o colecþie vivantã de portrete ale epocii. într-o aproape perfectã stare de intangibilitate. operând chiar ºi în cazurile.

pentru cã atunci îþi baþi joc de istoria ta ºi degradezi ideea de om. care se scaldã în evidenþã” (p. 48 . ci ea e provocatã de obtuzitatea unora la lucruri ca acestea. Nu poþi sã închizi ochii în faþa unor asemenea crime. Patima cu care vorbesc acum nu vine din îndârjire.102). pentru cã atunci acreditezi crima ca mijloc de viaþã ºi ca formã fireascã de funcþionare a unei societãþi.Dan-Liviu Boeriu statarea maturã a evidentului: „Nu poþi sã treci prin patruzeci ºi cinci de ani de teroare fãrã sã te întrebi cine i-a fãcut cu putinþã.

cu un total de peste cinci sute de pagini. din pricina registrului contrapunctic în care am fost obligat sã o citesc (ºi în care a fost scrisã). în medalion. inflaþia având. mãrturisesc. cu niºte dosare sau cãrþi în fundal. dar nu magic: „mã locuiesc oarecum cu indiferenþa/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spaþiu/ fãrã adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hîrtie nu se ridicã-n picioare/ pipãi golul/ sau trec prin el/ … / prin noapte vine cu paºi ca de umbrã/ sufletul/ poartã-n spinare capul palid/ cu pãr de cenuºã/ îmi aduc umbra bolnavã de rãu/ furiºatã/ cu petele vineþi/ … / important e/ primul pas/ mîine voi afla uºa camerei/ smulsã/ 49 . în fotografie alb-negru. fiind un laitmotiv generos. 2007). 2011) în colecþia Opera Omnia. Glãsuirea bufonului. prin rotunjime. desigur. Primul text. M-am îngrijorat când am fãcut legãtura dintre antologia despre care scriu ºi cea de acum cinci ani (Noduri pe linia vieþii.Cronica literarã Mircea Pascariu Umbrele n-au picioare Cassian Maria Spiridon Cumpãna Editura Tipo Moldova. o consolidare? Cumpãna cuprinde selecþii vaste din cele zece volume (19852008) ale lui Cassian Maria Spiridon. este o antologie dificilã. din volumul Pornind de la zero (1985) este ºi primul amalgam de imagini. Pe copertã. precum ºi o serie de Inedite. Editura Paralela 45. o figurã bonomã. confesiuni ºi directive care dau tonul întregii suite antologate. 2011 Volumul Cumpãna al lui Cassian Maria Spiridon. îmi dãdea impresia de accesibilitate a lecturii. rolul ei distinct. întrebându-mã de ce autorul a considerat necesarã o nouã antologie? E o nouã finisare. Piteºti. apãrut la editura Tipo Moldova (Iaºi.

care sunt atât de diversificate.” (Poem singur. Când se descotoroseºte de intelectualism. p. pe de altã parte. 1994. A doua observaþie este legatã de tematicile abordate. din 1985 încoace stilul îi este acelaºi. lãudabilã în sine. din volumul Clipa zboarã c-un zîmbet ironic. dar care s-ar putea traduce ºi printr-o platitudine. încât ce rãmâne este doar o impresie vagã. din volumul Zodia nopþii.” (pp. uman.. Unele texte sunt reci. efectul creat fiind acela al imaginii unui poet care încearcã sã-ºi obstrucþioneze propriile-i versuri. dorind parcã sã-ºi ascundã simþirile: „…/corbul se-nvîrte în jurul frunþii/ adevãrat/ semn negru/ pe un cer abstract/ grîul pe cîmpul lui Van Gogh/ ºi ochii înnodaþi pe venele ºi arterele mîinii/ un ornic în timpanele inimii/ cheamã vecernia/ am ºtiut sã pãtrund esenþa globularã/ (a ochiului)/ mi-am pregãtit instrumentele de eliberare/ (a sîngelui)/ le-am lustruit în piramidã sub apãsarea astrelor/ în cer precum ºi pe pãmînt/ iubirea aproapelui/ apologie ºi diatribã în septuaginta/ . uneori chiar foarte aspre. abundã în volum: „am vãzut închipuirea sfîrºitului/ am vãzut materia/ mumã razelor de soi/ am vãzut pînã la copacul numerelor…/ ombilicul lumii” (Primus movens. 7-10) Jocurile provocate de elipse multiple. Cassian Maria Spiridon reuºeºte sã devinã poetic. 1994. 67-68) ºi exemplele pot continua. 1999. 240-241). de paradoxuri neajutãtoare. absconse. diluate. sensibil chiar: „ºtiu sã montez maºini/ ºtiu sã le pun în funcþiune/ sã le alcãtuiesc/ din ºuruburi/ din mici ºi/ mari subansamble/ ºtiu sã fac un cofraj/ sã torn beton/ sã folosesc cheia fixã/ sã repar maºini la fel de bine/ cum le montez/ am citit cãrþile lumii/ atît cît s-a putut/ pentru cã timpul nu-mi aparþine/ am vãzut atîtea filme/ cît s-a putut/ mi-am format totdeauna/ singur orizontul/ pãrerea/ n-am avut învãþãtori/ decît viaþa // ºtiu sã lucrez/ sã repar/ sã clãdesc/ sã îndrept/ îndrãznesc sã iubesc frunzele/ marea/ femeia// am auzit cã în lume sunt oameni/ care nu ºtiu sã monteze maºini” (Sînt omul care ºtie sã monteze maºini. din volumul Zodia nopþii.. dar ºi de cuanticile încifrate. pp. prin lipsa progresului. uneori obositoare pânã la pierderea totalã a centrelor care le genereazã. ceea ce ar presupune o anumitã constanþã. 49). 50 . metafore rãsucite. ca la primul volum. acoperitã de tristeþe. pe de-o parte. Aº face douã observaþii: încercând sã caut suiºurile sau coborâºurile traseului poetic al lui Cassian Maria Spiridon. acoperite de cliºee. am constatat cã ele nu existã.Mircea Pascariu hîrtii împrãºtiate pe toatã cîmpia/ lebede lipsite de zbor/ pete pe faþa nevãzutã/ poeme sinucise. pp.

. cã în lume sunt oameni care nu ºtiu sã monteze maºini. sunt oarecum caracteristice pentru textele lui Cassian Maria Spiridon. ªi cã umbrele n-au picioare. 51 . Dar nu cred cã e vorba despre dorinþa de a epata: „în vremea cînd tu pozai Fuji/ Fuji din munþii Carpaþi/ abia începea primãvara/ ºi frunzele abia apãreau / se topeau zãpezile iernii/ un zbucium de ape însoþeau/ pozele tale cu muntele Fuji/ în fapt/ un deal rãtãcit prin Carpaþi/ dar / aºa i-a rãmas numele/ cînd tu ai rostit: Uite-l pe Fuji/ . ori din sentimente estompate. din volumul Nimic nu tulburã ca viaþa. 2004. o carte pe care n-ar fi bine s-o pierdeþi în tren. / au taine mulþime sã-ºi spunã/ fapte adunate prin ere/ la care muritorii nicicînd nu au dreptul/ sînt taine de viaþã ºi moarte/ primite cîndva de la zei. p. Realitãþile rezultate pot fi derutante atunci când apar influenþe din alte culturi ori spiritualitãþi total diferite ºi de multe ori neînþelese pe deplin.” (Prin munþii Carpaþi. În rest.Umbrele n-au picioare Amestecul planurilor ideatice. dar mai ales al celor nãscute din imagine.. 352-353) Asta am auzit ºi eu.

dupã însãºi mãrturisirea autorului. prin recursul la pluridisciplinaritate. cartea Umbrele paradisului . ”cãlãtorind în vagonul imens dotat la capãtul lui cu un samovar”. ºoc prin care au trecut ºi marea majoritate a scriitorilor ale cãror mãrturii sunt comentate în volum (cf. prin vastitatea materialului primar reprezentat de corpusul de texte cercetat. Au mai contat experienþa imensitãþii .Partea a patra Prima impresie . cãlãtorie facilitatã de o bursã de studii. o experienþã consumatã pentru întâia oarã la vârsta copilãriei. într-un dublu detaliu biografic. prin capacitatea ordonãrii (în funcþie nu doar de teme ci ºi de concepte). Angelo Mitchievici a încercat ºocul trecerii frontierei (un ºoc cu totul special o spun din proprie experienþã. cel de-al doilea þine de antecedentele de cercetare concretizate în volumele colective Explorãri în comunismul românesc. sub semnãtura lui Angelo Mitchievici. prin aspiraþia spre problematizare. prin metodã. în colecþia Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. Primul este de facturã viaticã – o cãlãtorie din anul 2005 în fosta URSS. dar ºi ºocul ciocnirii cu un spaþiu “vast ºi monoton”. Volumul îºi aflã originea.adicã ceea ce Angelo Mitchievici numeºte în capitolul Oraºul ºi stepa din aceeaºi parte a 52 .Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã apãrutã în 2011. Cu ocazia cãlãtoriei. ci mai cu seamã prin amploarea ºi profunzimea analizei.Explorãri Mircea Morariu Umbrele paradisului Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã de Angelo Mitchievici Impresionantã nu doar prin dimensiuni (aproape 570 de pagini format mare).experienþa frontierei rituri de trecere sovietice).mai cu seamã datoritã manevrei tehnice de adaptare a vagoanelor la ecartamentul specific cãilor ferate din întreg spaþiul ex sovietic).

Altfel spus. Bujor. Într-un fel. combinaþie graþie cãreia în curtea unei mânãstiri mai putea fi vãzut un tanc de pe vremea eroicei Armate Roºii ca ºi melanjul dintre însemnele occidentalizãrii ºi rãmãºiþele sovietizãrii. indiferent de stilul în care îºi vor redacta însemnãrile de cãlãtorie. mai apoi Tudor Arghezi. Zaharia Stancu. frecvent retribuitã) încercatã în momentul întâlnirii cu þara socialismului biruitor de feluriþi scriitori români ºi francezi. ci numai admiraþia dictatã de condiþia lor de scriitori dar ºi de activiºti comuniºti. Marc Chadourne. românii care au vizitat dupã 1945 Uniunea Sovieticã aproape cã ºtiau dinainte nu doar cã trebuie sã scrie ci ºi ce vor scrie.a. intelectuali. alteori comandatã. mai întâi Alexandru Sahia ºi Mitiþã Constantinescu. Cezar Petrescu. din felurite motive au simþit nevoia sã îºi împãrtãºeascã experienþa iniþiaticã. vor trebui sã marcheze ideea cã experienþa e în Uniunea Sovieticã iar ei nu au fãcut decât sã se bucure de ea. Angelo Mitchievici scrie tocmai despre esenþa fascinaþiei (uneori sincerã.a. un personaj prezent nu doar în capitolul Panait Istrati. Demostene Botez. moda- 53 . Ion Manu ºi Mihail Gh.Explorãri patra “experienþa mãreþiei cadastrale” cu care s-au confruntat ºi cei mai mulþi dintre vizitatorii de odinioarã. ºi care a ajuns acolo graþie unui organism modern ºi nu datoritã INTURISTULUI. e atent relevatã de Angelo Mitchievici). ci recurent. Despre cum au depus mãrturie despre ce au vãzut (“ce que j’ai vu”) în Uniunea Sovieticã scriitori francezi asemenea lui Henri Barbusse (a cãrui misiune de agent de influenþã nu numai în Franþa. de extracþie suprarealistã dintre un comunism ce nu se dã înlãturat ºi un capitalism agresiv. Mihail Sadoveanu.revoluþionarul rãtãcitor. Scarlat Callimachi. datoritã vizitelor sale repetate în þara noastrã. E. artiºti deveniþi personaje învestite cu roluri a cãror dramaturgie era în mod clar dinainte ferm. Ion Pas. categoric precizatã ºi care plecau la schimburi de experienþã ºtiind cã la întoarcere. în spaþiul cultural românesc. tânãrul care a ajuns în anul 2005 Rusia lui Putin. dar ºi Emil Cioran (am citit cu mare interes capitolul Cioran ºi Revoluþia bolºevicã din partea a treia a cãrþii). Baconsky (subliniez referirile la strategiile de publicare la care a recurs poetul) º. libertatea lor limitându-se la alegerea a cum vor scrie.d. amestecul dintre însemnele noului ºi vestigiile trecutului. misiune ºi despre mitologia cãruia gãsim iarãºi numeroase referiri ºi nuanþãri în carte. ªi nu o vor face doar prin recursul la epitete ornante.) care. Geo Bogza. Henri Béraud º. Oameni.. Despre fascinaþia cãreia i-au dat expresie. dar ºi iluºtri necunoscuþi care azi nu mai înseamnã nimic pentru literele franceze precum André Beucler. despre ale cãrui funcþie. G. Cãlinescu. retrãind ceea ce a trãit odinioarã Marchizul de Custine. Am citit despre vrãjirea ºi dezvrãjirea încercate de Panait Istrati. cvasi-omniprezent în întreaga carte. Tudor Teodorescu Braniºte. pelerini în spaþiul sovietic cãrora nu le era îngãduitã nici mãcar o urmã de îndoialã. respectiv combinaþia halucinatorie.m. a semãnat cu fascinaþia semnatarilor testimonialelor comentate cu rãbdare ºi aplicaþie în lucrarea ce face obiectul acestor însemnãri. aducând pentru aceasta prinos de recunoºtinþã. Petru Dumitriu. ci ºi în România. cum numea într-o carte respectivul spaþiu regretata jurnalistã Anna Politkovskai. A.

ºi anume palierul istoric. de aici. în funcþie de o seamã de parametri. Marele merit al lui Angelo Mitchievici ºi. tipologic. în fine.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e cã s-a evitat calea oarecum simplistã a studiului pe autori. aservite PCF.al condeierilor ce au mãrturisit despre vizitele lor în Uniunea Sovieticã. preþul plãtit pentru spunerea adevãrului fiind doar o punere zdravãnã la punct în nenumãratele gazete de stânga. Felul cãlãtoriilor ºi tipurile cãlãtorilor în URSS sunt studiate în funcþie de o clasificare (o “galerie de portrete”) propusã de Tzvetan Todorov în studiul Noi ºi ceilalþi ºi cu toate cã Angelo Mitchievici nu îºi transformã cercetarea într-un rechizitoriu.R. ARLUS ºi alte legãturi cu URSS). Una era sã provii dintr-o þarã cãzutã pradã comunizãrii. fascismul ºi comunismul (gemeni heterozigoþi conform definiþiei lui Pierre Chaunu) mai aveau un viitor ºi cu totul alta dupã ce parveniserã veºtile ca ºi dovezile despre diversele aspecte ale terorii. cu totul alþii însã prin raportare la cei cãrora erau obligaþi sã li se supunã confraþii lor români.) ºi alta en officiel. ordonatã pe cinci paliere aflate în distribuþie complementarã.S. topologic. una era sã vizitezi Uniunea Sovieticã la începuturile existenþei sale sau chiar în anii ’30. fãrã sã beneficiezi de serviciile miticului ºi totodatã maleficului INTURIST (aºa cum a fãcut-o Alexandru Sahia. de exemplu. Fiindcã. mai mult sau mai puþin complet – exegetul nu e încercat de ambiþia exhaustivitãþii . într-o vreme în care nu aveai nici o ºansã sã îþi publici notele de cãlãtorie dacã nu respectai scenariul prestabilit ºi lauda necondiþionatã ºi alta era sã vii din Franþa. ideologic. act ce a intervenit la zece ani dupã ce Parisul fãcuse acest lucru. etc. ºi rar ºi dupã aceea. palierul estetic. Una era sã cãlãtoreºti inocent. Amicii URSS. istoric. chiar ºi în anii în care comunismul. le este asociat cel aproape subînþeles. antropologic ºi. Lucrarea nu e un inventar. care acþioneazã nu doar la nivel geografic ci ºi politic. Francezii au cãlãtorit liber în URSS la puþinã vreme dupã octombrie 1917 (cu o rezervã de timp foarte bine explicatã de semnatarul cãrþii). atunci când. de naturã comparativã. aºa cum a fost România. enunþate ca atare de cercetãtor dar ºi respectate ca atare. Cooperarea scriitorilor români dupã 1945 ºi cãlãtoria sau hagialâcul). o pasiune francezã. aproape deloc pânã la restabilirea relaþiilor diplomatice cu Moscova. mulþuminduse doar cu o serie de reflecþii critice ºi cu demonstrarea faptului cã nimic din ceea ce au scris cãlãtorii români de 54 . am citit în cartea lui Angelo Mitchievici despre modul în care au mãrturisit sincer sau atipic despre ceea ce au vãzut în Uniunea Sovieticã André Gide ºi Georges Duhamel. românii au fãcut-o extrem de rar. cu sau fãrã ajutorul ARLUS-ului (cf. În fine. aºa dupã cum afirma François Furet.Mircea Morariu lizându-ºi sau adaptându-ºi chipul în care au aºternut pe hârtie mãrturia. Ci o cercetare problematizatã. principalul atu al cãrþii Umbrele paradisului . oricum în cãlãtorii-delegaþie asupra morfologiei cãrora Angelo Mitchievici stãruieºte într-un capitol din partea a treia a lucrãrii sale (cf. bunãoarã ( a se vedea capitolul Sahiapionierul cãlãtoriilor în U. dupã cum spunea cineva. recuperând însã în chip stahanovist timpul pierdut îndatã dupã 23 august 1944. Acestora.S.

între altele. a cãrei modalitate de concepere e fundamentatã pe teoria locurilor memoriei a lui Pierre Nora (frontiera ca intrare-ieºire într-un imens areal straniu. în pofida faptului cã pregãtirea în domeniu a semnatarului volumului se dovedeºte extrem de solidã ºi de utilã demersului sãu. oraºele-industriale ºi oraºele-ºantier. în care Angelo Mitchievici stabileºte. raportul dintre oraº ºi stepã). parte a ritualului specific voiajului iniþiatic.Explorãri dupã 1945 nu are însemnãtate în ansamblul operei lor (cf. continuitãþi. metroul ca punct forte al mândriei de a fi cetãþean sovietic. aºa dupã cum spuneam la început. mausoleul lui Lenin ºi realitatea magicdemonicã a omniprezenþei lui Stalin. Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa Studiul Moºtenirea regimului comunist în perioada postsovieticã: memorie. bisericile ºi catedralele transformate în “muzee antireligioase”. Umbrele Paradisului . Umbrele Paradisului . cel ce nu se odihneºte. uriaºii Mihail Sadoveanu ºi G. în seria Istorie contemporanã a Editurii Humanitas. între oblomovist ºi stahanovist. Obiectivele vizitate. Latura tipologicã e abordatã în partea a cincea a cãrþii. în primul rând prin ridicolul sãu. colhozul ºi sovhozul. Fãrã termen de prescripþie. la detaliul istoric ºi la cãrþi de istorie e abundent. deloc bravat ºi nicidecum gratuit. sunt înregistrate în partea a patra a cãrþii. scris de Igor ªarov ºi de Andrei Cuºco ºi inclus în secvenþa finalã a masivului 55 . Nu e nici una de politologie. cartea nu e una de istorie în sensul pur ori primar al sintagmei. aºadar. cu certitudine o izbândã ºi o carte importantã prin recursul fericit ºi atent cumpãnit. puºcãria-model. E însã câte ceva din fiecare. Cãlinescu (cu toate ironiile sale ºi în pofida recursului la paradigme culturale savante) se dovedesc încã o datã a fi fost de un oportunism ucigãtor. iar sinteza e demnã de toatã lauda.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e. consecinþe. E însã obligatoriu sã precizez cã. opoziþii ireductibile între burghez ºi omul nou. cu toate cã metoda comparativistã ºi derivatele moderne ale acesteia sunt convocate cu succes .Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã a apãrut. la multidisciplinaritate. nu doarme niciodatã. deºi recursul la istorie. Nu e nici una de literaturã comparatã. Receptarea criticã a relatãrilor de cãlãtorie ale scriitorilor români în URSS din partea a ºaptea a volumului).

afirmându-se limpede cã crimele ºi monstruozitãþile comise în cei aproape 70 de ani de comunism nu pot fi ºterse cu buretele. explozia) ºi nu cel românesc. de mentalitate dar ºi de acþiune ale frontului istoric. ª. cum îl numea Vlad Georgescu în studiul sãu Politicã ºi istorie. nu din motive revanºarde.a. nu încape îndoialã. BBC ori Radio Europa Liberã. de toþi contributorii la alcãtuirea cãrþii e cã “fragmentele murdare ale trecutului trebuie clarificate tocmai pentru a nu putea fi folosite ºi manipulate în disputele politice curente”. Un articol (Recepþionarea posturilor de radio strãine în Uniunea Sovieticã ºi reacþia Kremlinului) semnat de istoricul ºi jurnalistul ceh Vladimir Tolz urmãreºte impactul operaþiunilor radiofonice internaþionale îndreptate cãtre þãrile din Est de staþii precum Vocea Americii. Octavian Roske. împãrtãºitã. de altfel. Opinia semnatarilor articolului. aºa cum se afirmã la Bucureºti.conþine un numãr consistent de articole referitoare la aspecte teoretice ºi de sintezã. cum depãºim trecutul? (Timothy Garton Ash) fãrã a ne pune între paranteze memoria de care istoricii profesioniºti nu se poate sã nu þinã seamã. de sãnãtatea prezentului.Mircea Morariu volum colectiv ( 789 de pagini) Fãrã termen de prescipþie: Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa apãrut în anul 2011 la Editura Cartier din Chiºinãu. sau diferenþele dintre ele sunt considerabile? De ce în cazul nazismului acþioneazã ceea ce Charles S. Alina Pavelescu. accesul la documente ºi la arhive.Experienþa þãrilor ex-socialiste în studierea ºi condamnarea regimului comunist . Istorici români (Smaranda Vultur. Adrian Cioflâncã) sau preocupaþi de istoria României sub comunism (aºa cum e Dennis Deletant) abordeazã teme interesante precum modificãrile de atitudine. o seamã de probleme de metodã ºi de atitudine ce pot fi adoptate în faþa acelor douã rele ale secolului (Tzvetan Todorov) care au fost nazismul ºi comunismul. Cehoslovacia. sub coordonarea conferenþiarilor Sergiu Musteaþã ºi Igor Caºu. Slovacia. ºocând într-un fel cititorul român prin opinia cã celebrul atentat de la 21 februarie 1981 împotriva radioului din Capitala Bavariei a vizat totuºi Departamentul ceh (în perimetrul cãruia s-a consumat. Prima parte a volumului . Bulgaria. cooperativizarea sau rolul Uniunii Tineretului Comu- 56 . Cazul comuniºtilor români. Mai concret. Cum funcþioneazã memoria în raport cu ele? Au fost nazismul ºi comunismul gemeni heterozigoþi. reia. în prima lui parte. din amestecul lor firesc fiind sã se iveascã spiritul de colaborare. relaþiile de contrarietate dar ºi de complementarite dintre istorici ºi arhiviºti. aºa cum e cel semnat de Vladimir Tismãneanu (Comunismul – de la Marx ºi Lenin la viaþa de apoi). studii de caz vizând aspecte concrete din Þãrile Baltice.d. ci din raþiuni ce þin de igiena.m. iar în cel al comunismului memoria rece? E mai bine sã þinem minte ori sã uitãm faptele rele ale trecutului? Totuºi. dar ºi de proiectarea ceva mai sigurã a viitorului. aºa cum îi socoteau Pierre Chaunu. Poate tocmai de aceea s-a optat pentru titlul categoric Fãrã termen de prescripþie. Maier numea memoria fierbinte. Cristian Vultur.

cu o oarecare încãpãþânare. Ar mai fi fost de lucru la rafinarea interpretãrii. siluirea istoriografiei dar ºi a lingvisticii întru dovedirea faptului cã românii dintre Prut ºi Nistru sunt. la marea teroare ºi la represiunile comuniste în spaþiul RASSM sau al Republicii Moldova (Ion Varta ºi Tatiana Varta. incredibila ºi deopotrivã deranjanta supravieþuire a toponimiei bolºevice pe teritoriul actual al Republicii Moldova (Anatol Petrencu). pe de altã parte. sã se fi spus ceva mai rãspicat cã aceste probleme identitare nu au început odatã cu ocupaþia sovieticã. Mai precis. cã Bucureºtiul are o seamã de vini (de pildã. mai târziu. ci ºi moldoveneascã. nu s-a creat niciodatã o universitate la Chiºinãu. analizeazã amãnunþit deportãrile din Basarabia (Viorica Olaru-Cemîrtan). prin malversaþiunile comise. 57 . Nu e mai puþin adevãrat însã cã ocupaþia rusã. despre problemele identitare ale Basarabiei. Identificarea vinovaþilor ºi publicarea numelor lor sunt ºi ele fãrã termen de prescripþie. cã ele au un trecut. respectiv sovieticã a Basarabiei a amplificat respectivele probleme. Cea de-a doua secvenþã a cãrþii Studierea regimului comunist în Moldova . iar moldovenii nu ar avea nimic în comun cu românii (Demir Dragnev ºi Pavel Parasca). Nicolae Ceauºescu l-a livrat organelor de represiune sovietice pe un cetãþean al RSSM care i-a adresat un memoriu legat tocmai de problemele identitare ale românilor din Moldova). adicã la parcurgerea drumului de la stabilirea faptelor la construcþia sensului. instrumentalizarea învãþãmântului ºi a ºcolii in scopul sovietizãrii forþate a Basarabiei (Sergiu Musteaþã ºi Petru Negurã). Numãrul documentelor consultate de autorii studiilor inserate în a doua parte a cãrþii este impresionant. despre asemãnãrile ori deosebirile dintre Moldova.surprinde aspecte referitoare la moldovenism ºi politici identitare (Octavian Þîcu). în numele respectãrii adevãrului. În spatele unor instituþii precum KGB sau PCRM se aflã oameni ºi foarte adesea ei nu au fost doar de origine rusã. ca sã folosim conceptele lansate de Tzvetan Todorov. ºi Þãrile Baltice ori þãrile asiatice. dând astfel. respectiv Gheorghe Negru ºi Mihai Teaºcã). cei trimiºi sã administreze atât Basarabia cât ºi Transnistria nu au fost tocmai de cea mai bunã calitate ºi nici chiar foarte oneºti nu au fost. Se vorbeºte în mai toate studiile menþionate mai sus. moldoveni. însã o încãpãþânare mai mult decât îndreptãþitã. foametea din 1946-1947 ºi reflectãrile ei în memorialisticã (Aurelia Felea). apã la moarã agresivei propagande sovietice antiromâneºti). de fapt. vini ce s-au accentuat în vremea comunistã (de pildã. pe de-o parte. Cred cã nu ar fi fost rãu ca. adicã românã. atitudinea faþã de opozanþii politici (Igor Caºu) sau faþã de religie ºi Bisericã (Ludmila Tihonov). cu toatele intrate în diverse momente ale istoriei în componenþa Uniunii Sovietice.Explorãri nist în angrenajul totalitar ºi în contextul în care regimul de la Bucureºti era ferm hotãrât sã nu îi permitã nici unui cetãþean român sã rãmânã în afara unei organizaþii direct sau indirect controlatã de partid sau/ºi de Securitate.

György Kopány (Ungaria) – Oropsit .

Anchetele FAMILIEI Scriitorii români ºi imperativul identitãþii naþionale Anchetă realizată de Traian ŞTEF .

a parcurs operele din bibliografie. materialistã ºi con- 60 . Afirm deschis cã azi literatura românã a ajuns un fel de cenuºãreasã între obiectele de studiu din liceu. trece în planul al doilea. deocamdatã aproape o cenuºãreasã a învãþãmântului liceal Problema corelaþiei dintre studiul literaturii române în gimnaziu ºi liceu ºi imperativul identitãþii naþionale este astãzi o temã delicatã. Astãzi condiþiile sunt altele. Prin numeroasele schimbãri ºi experimente de la nivelul învãþãmântului postdecembrist. Atãdatã liceul era mediul în care orice intelectual în devenire gãsea condiþii ºi era stimulat sã se familiarizeze cu valorile literare ale neamului.Anchetele Familiei Viorel Chirilã Literatura. studiul literaturii naþionale în preuniversitar a intrat într-un con de umbrã. Cert e cã în condiþiile de acum. De altfel acesta este ºi specificul probei orale de limba românã de la bacalaureat. examenele evalueazã mai ales competenþe de limbã ºi comunicare. pentru cã lipseºte ca pondere veritabilã din probele de examene. Tãvãlugul sincronizãrii cu Europa liberal-democraticã. Premisa teoreticã propusã – „formarea identitãþii noastre se realizeazã ºi prin studiul literaturii” – nu mai este valabilã în liceul de azi pentru cã studiul literaturii nu mai este o mizã importantã. Iar ceea ce nu se evalueazã îºi pierde importanþa. a fãcut dovada competenþelor de analizã ºi interpretare a textelor studiate. statutul literaturii în liceu ºi mai ales în structura examenului de bacalaureat nu-i asigurã o astfel de funcþie. În locul receptãrii unor texte literare. care în fapt nu folosesc nimãnui dupã terminarea liceului. Liceanul era promovat în mãsura în care ºi-a însuºit setul de cunoºtinþe literare. Noþiunile de limbã ºi teoria comunicãrii. Literatura existã în programe mai mult cu numele. sunt acum la modã în toate programele ºi manualele. Marginalizarea literaturii în liceu se înscrie în contextul mai larg al declinului valorilor spirituale în comparaþie cu cele materiale.

va fi înclinat sã creadã cã „marfa” care i se oferã nu e autenticã. cultural ºi spiritual. bareme de notare. ispita globalizãrii. Orice accent pus pe cuvântul „naþional” a devenit suspect. Din pãcate. eseu structurat ºi nestructurat. îndoieli. Aici neîncrederea. teste de evaluare.Imperativul identitãþii naþionale curenþialã. nãruie întregul eºafodaj mental ºi spiritual al tânãrului invitat sã facã efort intelectual de asimilare a acestora. Aºa s-a ajuns la demitizarea istoriei. e un fenomen benefic. Conceptul lui Harold Bloom. studii de caz. aplicat restrictiv. analiza literarã. El are nevoie de un fond de valori certe în care sã creadã. nu ar trebui sã reverbereze ºi la nivelul ºcolii. autorii fenomenului. devine neproductiv ºi nesemnificativ în cazul literaturii române care numãrã abia douã veacuri ºi unde valorile ºi reuºitele sunt totuºi puþine. paralela etc. contestaþia nu face decât sã fortifice statutul operelor ºi al personalitãþilor autentice. mai puþin agresive. ambiguitãþi. semne de întrebare. util într-o literaturã cu o tradiþie de zece secole. al formãrii tinerei generaþii. culegeri de subiecte rezolvate pentru examene. fie aceasta ºi una tânãrã cum e a noastrã. orice impuls conservator. dorinþa de a ieºi din ghetoul comunist ºi de a intra în structurile americano-europene au avut ca efect marginalizarea ºi bagatelizarea a tot ce ne deosebea ºi ne definea ca specific etnic. a marilor scriitori. adicã ai „noului curriculum de dupã 1997” au eliminat cea mai mare parte a literaturii române din programe. sã îmbogãþeascã seria evaluãrilor ºi reevaluãrilor. valul discreditãrii ºi al bagatelizãrii valorilor autohtone a atins nu numai studiul istoriei naþionale ci ºi cel al literaturii. autori canonici. a personalitãþilor culturale majore. universul literar al scriitorilor reprezentativi. dar în absenþa lecturii directe a operelor acestea nu au nici o valoare. Când oferta aceasta este realizatã ºi însoþitã de ezitãri. o personalitate. criteriul cronologic ca modalitate de ordonare a operelor. cu care sã se identifice. Dar aceste confruntãri. Pentru a fi în pas cu noile schimbãri de la nivel social. Multe bune ºi frumoase. Poate cã aceste puneri în discuþie a reperelor unei culturi. contestaþii. ci doar prin eºantioane din ceea ce au scris. Aici formele de discreditare sunt mai subtile. temele de sintezã. îndoiala legatã de o valoare. benefice pentru spaþiul exegezei. Acum nu ne mai intereseazã toþi scriitorii reprezentativi din diversele perioade literare. o creaþie. S-a ajuns ca literatura naþionalã sã fie redusã la 61 . În locul lor au fost asimilate demersului didactic noþiuni noi: manuale alternative. de relevare a individualitãþii autohtone e considerat un simptom de gândire retrogradã. itemi de diferite tipuri. Dar nici exponenþii canonului nu sunt reþinuþi prin ansamblul operei lor durabile. ci numai cei „canonici”. puneri sub lupa îndoielii. liceanul va deveni precaut.

Argumentul educabililor este cã altele nu se cer la examen. comedie. care mai citesc. Consecinþa imediatã este luarea în considerare. Dacã programele nu mai cer.). Ultima selecteazã drastic a doua oarã materia ce se va evalua. În prezent fiecare an de studiu are alt criteriu de selectare a operelor: în clasa a IX-a se opereazã cu criteriul tematic (adolescenþã. Trecerea de la o operã la alta nu mai favorizeazã formarea unei viziuni despre ce înseamnã travaliul diferitelor generaþii de scriitori.. Una e programa de studiu. povestire. Din aceastã permanentã schimbare a criteriilor elevul nu are decât de pierdut. în a X-a operele sunt selectate pe baza speciilor canonice (basm cult. În cel mai fericit caz. liricã romanticã etc. Proba scrisã s-a standardizat ºi ea. Proba oralã de bacalaureat nu mai are legãturã cu textele literare. roman. nuvelã. Profesorii nu mai pot impune liste cu lecturi obligatorii afarã de cele ce se cer la bacalaureat. roman. iubire. plusul de noutate ºi expresivitate adus de fiecare. lirism romantic. de atunci înainte. elevii nu sunt dispuºi sã citeascã ceea ce nu intrã în canon. mai ales de cãtre elevi. Arghezi etc. alta cea de bacalaureat. Ultima noapte…. Marginalizarea literaturii e generatã mai ales de structura probelor de evaluare care au fost standardizate aberant.). Modul acesta de a degusta pilule de literaturã canonicã doar din câteva epoci privilegiate (marii clasici ºi interbelic) limiteazã enorm deschiderea elevilor spre o lecturã cât mai diversificatã. acesta va fi în stare sã analizeze. iar diversitatea ºi diferenþa specificã e redusã la reconfortantul element comun.Imperativul identitãþii naþionale „pilule” de nuvelã. Aici se porneºte de la impresia cã dacã elevul analizeazã la clasã una-douã poezii de Blaga. au în bagajul lor de experienþe lecturale maxim patru romane: Ion. Liceenii de dupã mutilãrile curriculare din 1997. Majoritatea rãmân doar cu fragmentele din manuale. orice text din autorul 62 . Enigma Otiliei ºi Moromeþii. Aceºtia reprezintã excepþia de la regulã. modernist etc. elevii au de rezolvat sarcini aplicate în marea lor majoritate doar pe fragmente de texte nonliterare. Enorm de puþin din programa celor patru ani de liceu se regãseºte în cea de la bacalaureat. doar a cerinþelor din cea din urmã. Prima sarcinã mimeazã analiza pe un text la prima vedere. Mostra selectatã trebuie sã releve cât mai bine trãsãturile genului. fenomenul literar nu mai este perceput ca evoluþie organicã unitarã. familie etc. în clasele a XI-a ºi a XII-a e folosit criteriul curentelor literare. Altã loviturã datã literaturii din postliceal vine dinspre programele tot mai incoerente ºi dinspre modalitãþile de evaluare. Lectura ca investigare pe cont propriu a geografiei literare ºi ca fundament al culturii oricãrui intelectual a fost înlocuitã de lectura minimalã. fie ºi sumar.

cu totul exterioare.Imperativul identitãþii naþionale respectiv. liceanului i se cere sã identifice niscai sinonime. care nu presupun intrarea în esenþa ideatico-esteticã a acestuia. sã identifice un motiv literar. Elevilor li se cere sã redacteze un text argumentativ pe diverse teme extraliterare. În baza acestei supoziþii s-a introdus proba de analizã a unor texte la prima vedere. analiza devine un chin. Se intrã în aspecte de strictã specialitate. Aceasta suferã de exces de analizã. Comentariul la prima vedere se opreºte doar la aspecte de ordin formal. sã dezvolte capacitatea de a recepta. sarcinã ce ar putea releva achiziþiile estetico-literare ºi culturale ale elevului. trãirile personale. În locul comentariului global privind semnificaþia ºi structura respectivei opere. Rezultatul este cã asemenea întrebãri. consultarea criticii de specialitate etc. acestea îndepãrteazã elevii de valorile perene ale literaturii naþionale. abordarea lor fiind standardizatã. Elevii. acestuia i se cere sã redacteze un eseu despre unele aspecte dintr-o operã studiatã anterior. sunt puºi astfel sã judece texte pe care nu le-au mai vãzut niciodatã. inhibã apetitul pentru lecturã. sã construiascã enunþuri cu anumite expresii. Dar ºi aici intervin unele mistificãri. impresiile provocate de lecturã. nu conteazã nuanþele. cele mai multe de educaþie civicã. Marele act de descifrare a sensurilor unui text inedit e coborât în derizoriu. în loc sã fie o abordare relaxatã a aspectelor pe 63 . citirea cãrþii. pentru cã ºcoala îi invitã sã ignore lectura prin felul cum îi evalueazã. Dar eseul are o pondere derizorie în baremul de notare. Abia a treia sarcinã îl pune pe elev în relaþie cu operele citite. A doua sarcinã din proba scrisã vizeazã orice în afara literaturii. Oricine poate lua bacalaureatul fãrã sã rezolve eseul despre opera literarã. sã explice semnificaþia titlului. îl conving pe elevul de liceu cã nu trebuie sã mai citeascã ºi alte texte decât cele din manual pentru cã. descifrarea textului inedit se reduce la nouã întrebãri care sunt în cea mai mare mãsurã de nivel gimnazial. abordarea e prea rigidã ºi prea specializatã. adesea infantile. Proba ar fi excelentã într-o ºcoalã care încurajeazã lectura. În loc ca probele actuale de limba ºi literatura românã de la bacalaureat sã stimuleze o cunoaºtere temeinicã a valorilor literare autohtone. valoreazã doar 30 de puncte din o sutã. ea rãmâne formã fãrã fond. Nici strategia actualã de abordare a puþinelor opere din programe nu e prea stimulativã. De aceea cei mai mulþi elevi ce promoveazã proba de limba românã nu-i dã nicio importanþã. notele de lecturã. Cele mai multe rãspunsuri ºi explicaþii sunt admise chiar ºi în enunþuri nominale. a înþelege ºi interpreta literatura. dar altfel. adicã fãrã sã fi citit mãcar un roman în liceu. meditaþia în marginea ei. care citesc din ce în ce mai puþin. o figurã de stil sau sã comenteze semnificaþia unui vers sau a unei strofe din textul dat.

condiþia femeii. Vasile Alecsandri. viziunea liberal-democraticã de la noi care structureazã deocamdatã componentele învãþãmântului nu se prea împacã cu elementul naþional. construcþia personajelor etc. Vasile Voiculescu. În fond liceul îºi atinge þinta la acest obiect de studiu în mãsura în care îl determinã pe elev sã deschidã cât mai multe cãrþi valoroase. Mateiu I. Ion Budai-Deleanu – pentru perioada veche. fiind mai deschiºi pentru diversitatea ºi bogãþia fenomenului literar? Pentru marea masã de liceeni ar fi mai de folos o abordare mai puþin sofisticatã. aºa cum este abordat acum în subiectele de bacalaureat romanul subiectiv) sau un cititor orientat. Se naºte întrebarea ce se doreºte de la absolventul de învãþãmânt preuniversitar prin studiul literaturii? Sã obþinem un analist. Alexandru Macedonski – pentru începutul de secol XX.Imperativul identitãþii naþionale care fiecare fiecare elev le-a reþinut. Am obþine astfel o imagine mai echilibratã a perioadelor literare.. direcþia axatã pe aprofundare ºi câþi sunt cei care sunt apþi doar pentru cea de a doua. aºa cã poziþia literaturii române în preuniversitar mai are de aºteptat pânã va deveni un element de modelare profundã a junilor din generaþia globalizãrii. Ana Blandiana. Leonid Dimov. o mai mare diversitate de registre ºi modalitãþi de reflectare a lumii autohtone în literaturã. din perspective tematice diverse (viziune despre lume. Mircea Cãrtãrescu. relaþia timp obiectiv-timp subiectiv în roman. 64 . În ce priveºte o eventualã extindere a canonului. structurã narativã. Grigore Alexandrescu – pentru epoca paºoptistã. Hortensia Papadat-Bengescu. Sondãrile ºi aprofundãrile ar fi adecvate pentru clasele de specialitate. Puþin ºi în profunzime sau mai multe opere ºi o abordare mai puþin sofisticatã. Ion Mureºan ºi Gheorghe Crãciun – pentru literatura postbelicã. ªtefan Bãnulescu. Dimitrie Cantemir. George Coºbuc. Caragiale. exprimarea liberã a achiziþiilor de lecturã ºi cunoaºterea diversitãþii operelor ºi autorilor. mai la suprafaþa operei. Nicolae Breban. Câþi din elevii învãþãmântului preuniversitar pot urma prima strategie de studiu. Miron Costin. iar deocamdatã rolul literaturii e marginal. care e la curent cu diversitatea ºi bogãþia literaturii ºi care sã poatã alege singur ce sã citeascã ? E de discutat. axatã pe impresia directã. Octavian Goga. un cunoscãtor în profunzime a unui numãr minim de opere canonice. Hibele sunt multe. Mircea Eliade – pentru epoca interbelicã. mult prea deprinsã a mima studiul ºi a copia la examene. Din pãcate. Ion Neculce. acesta ar putea cuprinde ºi urmãtoarele nume: Dosoftei.

POEMUL PREFERAT O antologie din GELLU NAUM .

Nimigean Andreea Rãsuceanu Cristina Ispas Gabriel Hasmaþuchi Daniel D.Au ales: Ioan Matiuþ Viorel Mureºan Ion Maria Leo Butnaru Romulus Bucur Radu Ulmeanu Radu Vancu Constantin Abãluþã Dumitru Chioaru O. Marin Kocsis Francisko Adrian Alui Gheorghe Luiza Palanciuc Claudiu Komartin Paul Aretzu Niculina Oprea Vasile Spiridon Gellu Dorian Iulian Boldea Ion Pop Robert ªerban Mihai ªora Ion Groºan 66 .

Numele dv.Poemul preferat din Gellu Naum Intenþionez sã pornesc aceastã rubricã în Familia. va fi anunþat împreunã cu titlul poemului preferat. ceea ce se va constitui într-o listã de poeme naumiene ce meritã recitite. Ioan Moldovan *** LEUL VERDE PELICAN NESIGUR Un pelican vine spre noi în labirint Învãluit în ceþuri verzi acoperit cu sticle colorate ºi strigã Tatãl nostru de opt ori pentru cã râde îl lovesc peste ochi cu palmele mele decupate ºi triste dupã un timp soseºte ºi Omul de pazã iubita mã sãrutã albinele din Labirinturi îmi dau miere Omul de Pazã stã neclintit „se însereazã” ne anunþa el un nor de pãmânt ne acoperã cerul (Ioan Matiuþ) *** OGLINDA OARBà Firul de sânge care îmi iese din buzunar firul de lânã care îmi iese din ochi firul de tutun care îmi iese din urechi firul de flãcãri care îmi iese din nãri 67 . Astfel ne putem aduce aminte de mari poeþi ºi poeme ºi putem împãrtãºi ºi celuilalt bucuria noastrã. Vã invit sã participaþi trimiþându-mi poemul dumneavoastrã preferat din Gellu Naum. Cu mulþumiri anticipate.

Poemul preferat din Gellu Naum tu poþi crede cã urechile mele fumeazã dar oamenii au rãmas þintuiþi în mijlocul strãzii pentru cã în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile ºi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaºte o insomnie oarecare de cretã ºi de argilã o insomnie ca o sobã sau ca o uºã sau mai bine ca golul unei uºi ºi în dosul acestei uºi vreau sã vorbim despre memorie vreau sã mã miroºi ca pe o fereastrã vreau sã mã auzi ca pe un arbore vreau sã mã pipãi ca pe o scarã vreau sã mã vezi ca pe un turn (Viorel Mureºan) *** CÃLDURà GLACIARà Cineva auzea numai ce-i spunea motoraºul plasat în ureche cu un ºnur frumuºel peste reverul hainei altul þinea motoraºul între dinþi vorbea cu motoraºul între dinþi spunea aºa ºi pe dincolo ºi celãlalt auzea numai ce-i spunea motoraºul (Ion Maria) *** PASÃREA VIOLETà Ciorapii de sticlã sînt aici ar fi loc ºi pentru cîþiva pãianjeni se aduc somptuoasele tãvi de dantelã sînii în borcanele strãvezii ºi în mîinile celor mai frumoase femei meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan 68 .

Poemul preferat din Gellu Naum vom fi la timp la aceastã întâlnire vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor la aceasta întîlnire la care ne aºteaptã umbrele noastre ca niºte pantofi uzaþi fluturii de sugativã care ne vor suge sîngele toate mãnuºile uitate toate pleoapele pe care ne-a plãcut sã le sãrutam tot ce am gãsit pentru niciodatã gurile care ne-au rãmas lipite de sîni ca niºte inele plantele care ne-au crescut pe faþã în timpul somnului apa limpede din pahare spînzuraþii cu mîinile de cretã în aceste castele negre ne aºteaptã crepusculul ºi piepturile noastre se vor freca de tãcerile lui piepturile noastre de vatã ºi de întuneric ne aºteaptã cutia cu muzicã a morþii capetele de cearã ale femeilor pe care nu le-am întîlnit încã perdelele groase dupã care ne vom putea ucide în liniºte steaua pierdutã a unei dimineþi ne-aºteaptã privirea lucidã a somnambulilor am dormit atît încît am pierdut obiceiul imobilitãþii (Leo Butnaru) *** DISCURS CÃTRE PIETRE Pe o cale feratã pustie le vorbeam pietrelor cu un foºnet prelung seara cãdea ceva se surpa printre crengi se nãruia într-o haoticã geometrie calea ducea în patru direcþii diferite peste câmpiile grele ale cerului 69 .

Poemul preferat din Gellu Naum mecanicul fuma liniºtit puteam alege locul îl alegeam atunci se nãºtea în noi o asprã penitenþã seara ne cãdea pãrul îl puneam deoparte cu un foºnet prelung cerul cãdea ceva se surpa în noi se nãruia (Radu Ulmeanu) *** CÃLÃTORIA CU STELICà Buzele mielului sîngerau în rãcoarea de searã cînd am vãzut soarele lucind deasupra soarelui cãlcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelicã de o strãlucitoare frumuseþe pe lîngã el se tîrau ºopîrle îmbrãcate în aur strãveziu aceasta se chema prietenie ºi în ea putrezea adolescenþa verigheta de sîrmã lucea pe degete ºi în gurile noastre scînceau cuvinte de sîrmã discutam liniºtiþi ca greierii cînd învelit în spaþiul sãu Stelicã a murit eram prea tulburat ºi mã gîndeam la inevitabila lui cãlãtorie spre delta unde marele fluviu îngrãmãdea ruini omeneºti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur ºi fraþii lui Stelicã veneau dintr-un elan de iubire prin ceaþa deasã a sfîrºitului înfãºuraþi în piei neargãsite veneau cîntînd în pumni veneau sã-l scoatã pe Stelicã din corabia lui de zinc sã-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sãrutau furca pieptului pe la mijloc pe rouã dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluþã peste gene murise atîta cît sã plîngã maicã-sa ºi încã din leagãn citea o carte de 70 .

Poemul preferat din Gellu Naum rugãciuni un bãtrîn îi spãla prune i le dãdea ºi el se oprea din citit îi spunea maicã-si „alãpteazã-mã pentru ultima oarã de mic copil îmi plãcea alãptarea” acum umblam amîndoi pe meleaguri natale ºi corbii ne dãdeau tîrcoale adolescenþi nenorociþi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se vãitau „tu cine eºti de mic copil cine eºti de nu mai ºtii nici cuvinte ca sã ne spui cine eºti de mic copil cine eºti” îl învãþam aºa „sã le spui doamnelor ºi domnilor mã recomand Stelicã” eram doi adolescenþi amãrîþi el era mort de mic copil locuiam într-o vãgãunã ne creºteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amîndoi prin ceaþa mlaºtinii de dinaintea naºterii întrebam de unu Bacuta nu-l ºtia nimeni Stelicã stãtea în bisericã întins frumos pe o masã mai mult plutea în corabia lui de zinc edificînd fraternitatea noastrã agresivã în zori cîntau vreo 2000 de cocoºi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mînã sãrbãtoream nunta de aur simþeam o delicatã anxietate o surditate fecundã ºi iatã cã ne cãram miresele în spinare spre altar ele simþeau o uºoarã cutremurare îºi simþeau pîntecele umede simþeau cum se destramã luna în mii de fire ºi cum se ascunde în iarbã rumegam pãmînt împreunã cu ele cu miresele amazoane ºi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vînt aveau coliere de plumb privirea fiecãreia ne confirma pe fiecare stea împãcatã cu tãcerea prin semnele beznei sfîrºitul nopþilor acelora întîrzia trecea vîntul scria pe valuri ne împingea la mal ne tîram cum puteam spre focurile aprinse prin curþile oamenilor au trecut mulþi ani de atunci am avut mãrturii despre o amarã agonie ºi am rãmas acolo istovit 71 .

Poemul preferat din Gellu Naum cu pãlãria cãzutã în praf o cît e de mult de cînd vedeam soarele lucind deasupra soarelui (Radu Vancu) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã În tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând (Constantin Abãluþã) *** ACUM PERDELELE SUNT BÃRBILE PIEPTÃNATE Acum perdelele sunt bãrbile pieptãnate frumos ale caselor ºi luna e o ranã în burta cerului acum fiecare deget e o preþioasã mîncare fiecare voce e o listã de subscripþie fiecare pictor e un senator roman acum fiecare mãtanie e o crispare sexualã fiecare dimineaþã e o rufã roºie la orizont fiecare clopot e o invitare la o scenã acum fiecare cãlugãriþã iubeºte falusul singurãtãþii acum dicþionarele urlã TREBUIE SÃ URLE acum fiecare poem e un arsenal de revolte pãdurea e o patã pe conºtiinþa pãdurii ºi femeile au 14 picioare ºi 120 de sîni acum poetul gîdilã puful cãlduþ al odihnei ºi spune: 72 .

Acum femeia mea se culcã cu un aparat de radio mustãþile lui îi gîdilã urechile: „ºomajul e o poziþie necesarã corectã gravele distracþii în masã jocuri pentru adulþi foametea e o pasãre cu inele de gîzã” ea spune: ÎNCà ºi ÎNCà ºi ÎNCÃ.Poemul preferat din Gellu Naum e caldã noaptea sau altã imagine clarã acum Dumnezeu danseazã la baluri costumat în fetiþã insectele au pantaloni de tifon ºi la parãzi soldaþii duc în vîrful baionetelor capete surîzãtoare de copii olandezi acum vîntul e o cocardã utilã agricultorii scuipã hoitul fierbinte al secetei domniºorii ne miros femeile cu eleganþã distinctã uzinele scrîºnesc din mãsele ºi fiecare piatrã fiecare par viseazã virajii prin aer. ªi peste toate acestea se simte nevoia unei lupte finale. (Dumitru Chioaru) *** SOSIREA ÎN CYTHERA Vai ce frumos ni se pãrea la barierele deschise de limpezimea semnelor noastre lente era ca într-un vis ºi vis era Ca ºi cînd s-ar fi dezvãluit deodatã locul intrãrii de dincolo de vuiete ºi spaime de pretutindeni muzicile trimeteau ecouri mistuitoare ºi noi ca niºte soli pierduþi abia ne mai tîram printre poienele atunci ivite pe degetele de la mîinile noastre stîngise aºezau pãrinþii preschimbaþi 73 .

Nimigean) *** GRAMATICA LABIRINTULUI Înainte de a muri mama avea o barbã de patriarh îi crescuse între timp Mã încuia în pod într-o imensitate albã într-o pãdure fãrã amintiri atunci aparþineam comunitãþii sigure adeseori pierdutã ºi oricum invizibilã aflatã undeva în prelungirea noastrã într-un þinut în care mã plimbam prin limpezimi ºi umbre venite de departe nedefinit ca o rãcoare (vorbesc de mine din obiºnuinþã) acolo o femeie uriaºã mã obliga sã-mi port barca pe piept Reinventa DISCONTINUITATEA Firul de iarbã ne acoperea castelul Roþatia se ºi evaporase de câte ori mã vizita îmi scutura covorul bea din mine ca dintr-o gãleatã de lemn era un cui acolo care vorbea cu noi (Andreea Rãsuceanu) 74 .Poemul preferat din Gellu Naum în pãsãrele albãstrii pe cele de la mîinile noastre drepte se aºezau ca boabele de rouã surorile ºi fraþii rãposaþi ºi toþi eram uitaþi ºi nerecunoscuþi prin vuiete ºi spaime (O.

Poemul preferat din Gellu Naum *** SORA FÂNTÂNÃ Stau singur ºi mã uit pe o stradã pustie stau singur cu buzunarele pline de câini stau singur ºi ascult foºnetul oaselor e ca ºi cum ar adia vântul peste un clopot de cearã dar dupã primul colþ la prima rãspântie s-ar putea oricând sã aparã cineva învãluit într-o ploaie de luminã ºi va trebui sã mã acopere cu mantia lui pentru cã s-ar putea odatã cu el sã vinã o ploaie sau o ninsoare sau chiar o afurisitã de lapoviþã sã ne îngheþe oasele proaspãt spãlate deºi ieri a fost mai frig decât azi deasupra mea zboarã câþiva porumbei cerºetori filantropii le-au pus fãrâmituri de pâine pe balcoane ºi eu mort de mult cu o piatrã de moarã pe piept am hotãrât în sfârºit sã plec sã pornesc de pildã dintr-un grajd înecat în aburi sã merg aºa pânã la un crâng (tufiº) unde mã aºteaptã sora Fântânã sã mã reazem acolo de prãbuºirea ei (Cristina Ispas) *** TRIUNGHIUL În barcã un pescar surd vorbeºte cu apa Crede cã nu-l aude nimeni Zenobia îmi þine amîndouã mâinile pe inimã Îngenunchez cu adoraþie ºi mã gîndesc la altceva Zenobia zice sã nu mîncãm cocoºi albi pentru cã se supãrã cineva pe noi Pescarul întoarce capul ºi ne priveºte bãnuitor 75 .

Poemul preferat din Gellu Naum Un înþelept scoate o clipã capul din apã ne strigã disperat apoi se scufundã De data asta pentru totdeauna Zenobia îmi spune Între noi fie vorba sîntem victimele imaginaþiei celorlalþi Nu pot sã-i rãspund pentru cã mi-ar intra tot cerul în gurã Acum pescarul a scãpat un peºtiºor Îl ceartã cu glas tare Laºule zice n-ai avut curajul sã stai sã te mãnînc Zenobia mã întreabã ce este un baldachin Îi arãt lopata Deasupra noastrã unii vor sã ne înveþe de bine Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume sã se adapteze Pescarul a tras la mal Vrea sã vorbeascã ºi cu pãmîntul Crede cã nu-l aude nimeni (Gabriel Hasmaþuchi) *** BÃTRÂNUL ªEDEA MORT Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure venea aceeaºi barcã doar pasagerii se schimbau ei îi dãdeau târcoale îl comemorau bãtrânul stãtea mort cu o pãlãrie veche pe cap câþiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdari scormoneau bãlegarul cu degetele cãutau râme pentru pescuit noi ne adoram cum se spune Ne aflam acolo poate din întâmplare ceilalþi veneau mereu Aveau cãrþi ºi caiete se apropiau de bãtrân îi puneau întrebãri 76 .

Poemul preferat din Gellu Naum (erau aceleaºi întrebãri doar pasagerii se schimbau) spuneau Te respectãm Iatã are loc solemna ta comemorare luãm notiþe stenografiem dar de ce nu-þi înþelegem bine ºoapta aceea ajunsã pânã la noi încearcã sã fii mai clar Avem bilete dus întors inclusiv douã mese Debiteazã câteva adevãruri noi le notãm le învãþãm le transmitem urmaºilor pe scurt Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã discipolii îºi mai dregeau zdrenþele se fãceau cã nu vãd era un spectacol mai degrabã trist Noi stãteam deoparte susþineam cã studiem poliglota Ne medita o doamnã care ºtia multe o botanistã severã Ceilalþi se apropiau de bãtrân îi puneau decoraþii pe scutece îl fotografiau în scutece în mijlocul lor era fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau) noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate ne descurcam cum puteam discipolii cântau la ghitarã dupã ureche ceilalþi puneau întrebãri Era un cer albastru câþiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuri ceilalþi spuneau Te respectãm eºti un al doilea Marconi Edison Exprimã câteva aforisme douã trei adevãruri Bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar îºi sfâºia scutecele noi stãteam deoparte Trecea printre noi o seninãtate fãrã început ºi fãrã sfârºit ne simþeam bine cu umerii sprijiniþi de aer ceilalþi fãcuserã un amfiteatru Îl înconjurau pe bãtrân îi turteau pãlãria îl stropeau cu furtunul îi cereau câteva adevãruri el îºi acoperea ochii îºi umplea gura cu bãlegar veneau vapoare trenuri pline (erau aceleaºi doar pasagerii se schimbau) eu îþi spuneam ceva fãrã importanþã Discipolii se fãceau cã nu ne aud tu îmi spuneai Endrigo vorbeºti ca în 33 când îþi dãdeai bacalaureatul eu vorbeam ca în 33 îmi dãdeam bacalaureatul studiam filozofia într-o camerã cu vedere la stradã 77 .

În privirile lor licãrea admiraþia dar stãruia ºi umbra unei tãcute avertizãri. din pãcate. ªi toþi ºtiam cã faci zadarnic o traversare plinã de primejdii cãci. Eu þi-am vorbit despre pericolele minime. e neapãratã nevoie sã nu fii singur. singura în stare sã strãbatã încîlceala vegetaþiei.Poemul preferat din Gellu Naum ceilalþi spuneau Te comemorãm ne târâm pe plãji rãniþi în rãzboaie exprimã-ne clar ºoapta aceea la care iþi dã dreptul chitanþa ta de bãtrân Discipolii repetau în gând eroarea iniþialã noi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatru Cântau muzici Veneau vapoare ºi trenuri acolo Se petreceau defilãri bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar ªoptea NU Atâta ºoptea (Daniel D. sã asculþi bãtaia clopotului din turla care se zãreºte vag ºi de pe malul nostru. clopotul meritã osteneala. despre fragilitatea luntrii fãcutã numai pentru o persoanã ºi. despre ochii triºti ai broaºtelor þestoase care trãiesc la câþiva paºi de mal. Copiii þi-au adus luntrea. despre mulþimea de þînþari. în orice caz. pînã la malul celãlalt. Copiii þi-au întins vîsla. pentru a putea pricepe limba clopotului aceluia. DE CE Mà URUGUAY Fiindu-mi dor de iarba ei elementarã de cavitãþile în care îºi ascunde mierea 78 . mai ales. Þineai sã vezi pajiºtile ºi. eu am fluturat braþul. Tu mi-ai rãspuns cã totul va dura foarte puþin ºi cã. Marin Romulus Bucur) *** CLOPOTUL Vroiai sã faci drumul prin stuf.

.. Kocsis Francisko) 79 . ia-l pe cel dintâi..Poemul preferat din Gellu Naum într-o bunã zi lîngã o streaºinã pe o ploaie torenþialã am ieºit din pãmânt cu o carabinã în mînã UITAT ÎN STUF DE CINCI ORE Mai stai lîngã mine sã-mi pun pe faþã voalul tãu de voyageusã ºi peste pleoape nu ºtiu ce albastru sã mã uit în dreapta ºi în stânga cu mîna streaºinã la ochi spre cuiburile care ne justificã sã defilez prin faþa ta cu piciorul bine întins sã mã comport onorabil sã-mi torn plumb în buzunarul cãmãºii peste tot ce mai e pe acolo sã nu rãmînã decît pîcla în care ne-am nãscut am crescut ºi ne-au vizitat un fel de instalatori sanitari oh ce rãsãrit ce apus ºi calc peste ape cu ghetele mele galbene ca un explorator venit de departe dar tu nu ºi nu tu aºtepþi apariþia unei ameþeli insalubre degeaba trec de partea cealaltã mã uit în sus dupã berze de fapt cine eºti tu domnule ce cauþi în þinutul ãsta unde nu se mai vede þipenie de om ai venit ca o penumbrã ºi eu încerc sã te conving cã ai greºit adresa dar tu nu ºi nu cã de ce sã dãm înapoi ca tînãra Werther ce mare lucru În toatã lumea îndrãgostiþii sînt hotãrîþi le cîntã unul din harfã ºi ei se þin de mînã ºi plîng ºi aþipesc în virulenta lor stare de graþie (Dragã Ioane Moldovane. mistica lui mã þine captiv. Dar ordinea mea de astãzi e cea în care transcriu poemele. trei este numãrul sfânt. Dacã-i musai sã alegi unul numai.. iartã-mã cã nu m-am oprit la numai unul. pe care ºi eu m-aº bucura sã-l fi scris.

Poemul preferat din Gellu Naum *** ÎNTRE BINE ªI RECE Între bine ºi rece între negru ºi clar între opac ºi lichid între incert ºi salubru ºi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna ºi celelalte seara când ne retragem în blocul nostru de gheaþã când urmaºul nostru direct îºi rupe elasticul când meditãm cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetã când hidra de la Lerna ºi celelalte ies din anonimat ca sã cureþe grajdurile ºi noi degetãm la lucruri ºi aºa mai departe Câte unu are picior ochean ºi trident altul pe cine mai ºtie ce insulã sihastrã Tiga se face fluture sau rac sau cãlãtor pe apã seara când autobuzele se retrag în noi ºi noi garajele noi muncile crepusculare noi care cântãrim cu precizie natura semnificantului semãnãm pãsãri ºi ne acuplãm cu hidra de la Lerna pe când stãpânii tainici ai planetelor ne reconstituiesc ºi celelalte Dar dupã cum spuneam a ºaptea oarã se va naºte copacul-animal ºi nimeni nu va întreba nimic cuib pe sub cuib þiglã sub þiglã scoarþã sub scoarþã pentru noi nedumerirea agreabilã mâna perfect spãlatã pragul neprevizibil pentru noi cãlãuza intimã insatisfacþiei O datã mai mult aceleaºi degete umede pe feþele noastre (pe un pãmânt pãtrat pe suprafeþele ademenitoare nãuca descifrare a gesturilor-mame) Ascunsã în sincera ei capcanã ºi a celor ce n-o cunosc memoria noastrã de zmeurã 80 .

Doi poeþi m-au cucerit foarte tîrziu. „Între bine ºi rece”. 4. ai de unde alege „texte identitare”. 5. slavã Domnului!. dar prãpastia e la picioarele tale. integral sau Zenobia ºi sînt convins cã mulþi alþii dintre cititori ar face asta. schimbatã cu propria ta piele. Nu te lãsa sã cazi. trei texte identitare. Obiceiurile încep sã fie ale tale. chiar dacã þi se pare plinã de renunþãri. De multã vreme spun cã poeþii importanþi rãmîn în conºtiinþele cititoare ºi chiar necititoare prin cîte unul. Aleg. chiar Cãrþile cu Apolodor. Aici eºti pe muchie de cuþit. Chiar cu ea eºti destul de sus. Zona în care începi sã întâlneºti alte plinuri. la un moment dat. Semnele se înmulþesc. e greu sã preferi cînd ai de unde alege. pentru cã la el gãseºti poezie „pentru toate zilele”. devine ºi mai uºor. poziþia ta. Dar se ºtie cã în literaturã iubirile tîrzii consacrã iubirea dintotdeauna. douã. adicã a publicului larg. ªi la Gellu Naum.Poemul preferat din Gellu Naum (Dragã Ioan Moldovan. Aceleaºi lucruri. dar se poate sã nu le vezi pentru cã intervine rutina. 6. Bagã de seamã Bagã de seamã Bagã de seamã 81 . Ai încredere! Nu lãsa exteriorul sã te tragã înapoi! Adoptã poziþia care trebuie în faþa lui. convins cã mîine aº alege alt text. de data asta. Pe mãsurã ce este mai greu. în anii aceºtia: Gellu Naum ºi Mircea Ivãnescu. Adrian Alui Gheorghe) *** CALEA ªEARPELUI Bagã de seamã 7. În aceste zone ale miezului fii foarte atent. pentru cã o parte din piele este completamente curãþatã. dintre poemele lui Gellu Naum. Aº alege. cu care se confundã „în memoria celor fãrã memorie”. Totuºi dansul tãu generos poate fi destul de uºor. Lipsesc puncte de reazim vizibile ºi tot mai crezi în ochi.

firul albastru existã. de dibuit. porneºte. Într-un fel sau altul. Totuºi.Poemul preferat din Gellu Naum Bagã de seamã 3. sus. Nu existã nimicuri. Poþi sã începi de oriunde. în întregime. înãbuºit de câine. De aici. ceva care þi se pare neînsemnat. Nu lãsa nimic. Eºti. 2. Pentru cã trebuie sã te tragi în întregime aici (fãrã piele). Ceva poate rãmâne jos. (Luiza Palanciuc) Bagã de seamã Bagã de seamã *** AVEAM MULTà Aveam multã iarbã Foarte multã mã nãºteam ºi mã încãlþam pe iarbã pe dinãuntru eram calcar pe dinafarã iarbã ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina mã asurzea peste tot sunetul acela când era frig îmi þiuiau mâinile poate ciocãneam eu uºor într-un gard poate creºtea iarbã înãuntru calcarului ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina poate ciocãneam eu înãuntru calcarului (Claudiu Komartin) 82 . 1. Trage-te tot. Ai sã gãseºti pãrþi ale tale. De oriunde ºi oricum ai începe. dupã cum unele erau jos. ai pornit. Lupta e tot mai grea. Nu lãsa nimic în urmã. Zonã de mare luptã. în cea mai mare parte aici. Ai ajuns aici.

sã nu vezi. Trebuie sã fii cu spatele la ea. Se ia o foarfecã de altoit ºi se decupeazã. Paul Aretzu) *** [NU EXISTÃ NIMIC CARE SÃ-I POATÃ FI COMPARABIL] Nu existã nimic care sã-i poatã fi comparabil Ea este piatra sacrosantã din cufãrul lui Dyonysios. dacã geamul nu ar fi fost împâclit. din bibliotecã. Se scuturã palmele. Apoi se lipeºte pe fereastrã. ea este aceea care aduce corabia salvatoare. Absolut la întâmplare.Poemul preferat din Gellu Naum *** SCARA VIEÞII Când a murit ãl bãtrân un cocoºel sfios a intrat în odaia lui s-a dezbrãcat de aripi s-a descãlþat de gheare ºi s-a întins în pat câteva zile a rãmas acolo dormea ca oamenii pe-o parte cu perna pusã bine sub cap ºi se uita la noi doar cu un ochi „s-a întors ãl bãtrân” ziceam „acum doarme sã ne miºcãm încet sã nu-l trezim” (Reþetã pentru alegerea poemului preferat Se ia o carte la întâmplare. Se închid ochii cât de mult se poate. ce sã vezi? Po(h)emul meu favorit: Scara vieþii. Se deschide cu mare emoþie ºi cu dragoste de cititor. ce sã vezi? Gellu Naum – Poezii. sângele alunecã lin pentru cã sângele 83 . Se deschide apoi cartea. Când. ca în ºedinþele de magie livrescã. ªi. Aici cuvintele devin de prisos. cu literele spre interior. Mãrile se ridicã. Toþi cititorii trecãtori vor spune: Ce frumos poem ar fi fost acesta.

Aºtept trãsura. magic. Apropie-te în tãcere : ai sã-i auzi paºii sub care sunã cenuºa craterului stins. Înãlþimile cele mai mari le mângâie ºi fundul prãpastiilor. drumurile cele mai simple. vegetal. E un vulcan tãcut. Ea cunoaºte cele mai ascunse poteci. Ochiul ei este strãlucitor. La ivirea ei trebuie sã-þi atingi fruntea cu aur. Mai strãlucitoare decât orice. mãrile pline de forþe. arzând ºi purificând în propria ei strãlucire. (Niculina Oprea) *** CALUL EROTIC Femeia se freacã de arbori pielea îi fluturã ca un drapel subþire prin el trec alizeele ºi mâinile arborilor se rãcoresc la ele ca la un tub de rãcoare Dincolo de aceste mâini Calul Erotic doarme pe orizont el e mare cât orizontul din carnea lui violacee meduzele închipuiesc coame coame vii care agitã tentacule dejurîmprejur 84 .Poemul preferat din Gellu Naum este lichidul ei. În interior sunt mãrile moarte pentru ochii orbilor. de vânturi puternice împingând corãbiile care trebuie sã vinã pentru cei liniºtiþi.

.Poemul preferat din Gellu Naum coamele prind oamenii ºi-i mãnâncã tentaculele îi sug ca pe o apã piepturile singure rãmân afarã ºi fug sunt piepturi goale ca niºte câini piepturi cu amprente vinete de sãruturi piepturi pe care dinþii mari ai câmpurilor le muºcã ºi amprentele vinete rãmân pe câmpuri ca niºte guri imense fãrã dinþi [...] Calul Erotic se plimbã pe case Calul Erotic care miroase femeile Calul Erotic care are sandalele aspirante Calul Erotic din care curg evantaie Calul Erotic care se topeºte la cãldurã ca ceara ºi din stropii lui mari se nasc statuile cu sâni statuile care se plimbã prin oraºe când e cald ºi se topesc la rândul lor în ape vagi ape care duc departe spre strãzile de carne pe care patinezi ca într-un abator apele pe care le aºtepþi sã vinã cu pieptul scos înainte ca un cal de paradã legat bine de ziduri cu sfori Apele rup furioase pieptul umflã sforile ºi nãvãlesc mai departe spre noile forme unde Calul Erotic doarme la umbrã ºi viseazã femei care-i trec pe spinare halucinate ca pe un pod peste prãpãstii fãrã sã-l atingã femei care se þin de mânã ca în vis cu ochii pe jumãtate închiºi Ele nu vãd soarele nu vãd nimic nu se gândesc la nimic ele merg înainte ºi Calul Erotic le miroase ºaua cu unghia le scoate pielea capului acoperindu-ºi fereastra [.] copitã care se bucurã ca un copil când întâlneºte 85 ..

Poemul preferat din Gellu Naum pomul viu cu lipitori pe sâni din care fructele se sug prin lipitori zeama bunã a visului curge prin aceste lipitori ele se umflã pânã când umflã gurile sufocate degetele cautã beregata o scot cu grabã ºi o pun lângã o rãdãcinã de pâine rãdãcina creºte cât orizontul ºi din ea curg milioane de fluturi enormi fluturi cu aripi cât casele care produc uraganele fluturi pictaþi pe spate cu scene nocturne fluturi mari care aduc somnul trecându-ºi antenele tãcute prin capetele noastre ºi ne sug visele fluturi care ne ronþãie faþa cu ferocitate ºi scot din toracele crispat mâini pricepute pentru fãcut mulaje [.] Acum fluturii au devenit imense statui imobile ºi se retrag cu un ultim salut pe aripile lor uriaºe oamenii se lipesc lãsând sã le scape din braþe lâna somnului ca o apã mare (Vasile Spiridon) *** NIMENI N-O ªTIA Nimeni n-o ºtia pe cînd dormea în cutia ei de carton În camerã totul era dat cu var Bãtrînul bunicul-foc bîiguia undeva soarele ºi luna treceau mohorîþi pe sub grinzi pusesem pe masã un hrean pentru foamea albã a pereþilor 86 ...

Poemul preferat din Gellu Naum totul era liniºtit Cuvintele intraserã în pietre ºi în ciorapi Atunci m-am culcat lîngã ea în cutia ei de carton pe ºapte fire de paie pe apele ei verticale m-am culcat în mine în oasele mele m-am culcat în topoarele ºi în gutuile mele în pretutindeni în al ºaptelea tron Ea mã iubea ºi dormea în ea dormea în mine în cutia ei de carton Era cam frig ºi bunicul-foc Ne-a învelit în bîiguielile lui (Gellu Dorian) *** ALUNECAREA LUMILOR Azi sunt în mare formã mi-am ros fruntea de zid o tanti s-a lovit cu sârmã Dormea la soare pe dãrâmãturi habar n-avea de numerele care tunã pe deasupra noastrã cerul s-a deplasat dar nu-i nimic pune-þi inelul ºi eºarfa strãvezie hai sã mâncãm o îngheþatã verde cu beþiºorul ãla bun pe când afarã se petrece alunecarea lumilor (Iulian Boldea) *** DRUMEÞUL INCENDIAR drumeþul incendiar îºi ascute luminile ochilor în caietele cu statistici 87 .

Poemul preferat din Gellu Naum el îºi aranjeazã coafura în ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru pãrul de pe þâþele feciorelnice îºi lasã câte o mãsea infectatã la fiecare geam cu firme cu grãdini mici) se-ncruntã în faþa ciorapilor de mãtase vegetalã pipãie cu degete de cunoscãtor paharele pline ale somnului aleargã dupã mugurii care cresc în repedea învârtire pe loc a arborilor cunoaºte menajeriile din cãptuºeala fiecãrei pãlãrii e-n fiecare pachet cu ºuncã sau cu manifeste face de gardã smirna cu felinarele el saltã veveriþa în fluierele cu guºe ale vardiºtilor ºi pipãie chiloþii strãvezii ai istoriei creierul lui face semne cu o batistã ºi dacã nu s-ar teme de ridicol ar putea sã fie un popã sau o cravatã inima lui e o pãdure autonomã ºi el spune domnii ne aleg poemele dupã panglicuþe ca pe curve gazetele scriu este un fioros asasin are o mustaþã sub nas ca o vrabie ºi poate fi recunoscut dupã ciorapi dar el trece nevãzut mai departe uneori se agaþã de perdele administrative ºi-atunci mulþimile cu gurile cãscate vãd forfoteala ploºniþelor prin sticle alteori se fotografiazã în cãmaºã ºi cu un brâu colorat de fluxuri lângã pãlãria de paie a baligilor aºa trece cu pãunii de foc ai ghetelor dermata cu miezul de zi arþãgos prins la butonierã el ascultã în toate punctele cardinale 88 .

Poemul preferat din Gellu Naum având drept cornet acustic un samovar încins pune urechea la madrid bine din alaska vin fluturii luminoºi ai genunchilor portugalia portugalia avem un bãtrân cu voce subþire ca sângele monedelor zãngãne muºcat de cleºtele coclit portugalia portugalia biblia este o funestã mustaþã pentru nasul privighetorilor din alaska poeþii au orificiile inspiraþiilor lipite cu gumã arabicã fiecare orificiu este o floare cafenie portugalia ºi alaska mamele fac nebunii în dupã-amieze balcanice am sã mã duc în pãmânt gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie tu mi-ai ucis bãtrâneþele ei bine am sã ºtiu sã-mi destup urechile degetele sã fluiere singure (aºa cum ghetele stau cu urechea la cer) din fese sã scot fluturii ºi lulelele visului cãptuºit cu lânã voi ºti sã-mi scot ventuzele de la creier sã se scurgã zeama puturoasã a viersului dulceag voi ºti mamã în ceasurile de glorie sã-mi flutur ciorapii împuþiþi lângã porþile academiei române timpanele sunã stins ca un diapazon pãmântul a adormit bivol în mlaºtinile universului drumeþul incendiar e un garderob sau un cântec pãstrat în buzunarele redingotei de galã smulgeþi penele tuturor pãsãrilor din balcani sã ne scriem cronici noi (pãsãrile cele mai mari casele au ºters-o) despre tine am sã scriu cu litere groase când îþi scoþi rochia verde rãmâi goalã ca o peniþã domnilor 89 .

Poemul preferat din Gellu Naum mi-am uitat mustãþile în vagonul de dormit lângã sacii cu monede ai rotschildzilor ºi singurul chior din þinut acela care masturbeazã sexul imens al aerului repezind automat mâna dupã rachiul unui gologan mi-a încredinþat cel mai mare secret al gãrii lumea a început sã putã e o descompunere generalã o felie de carte un as de treflã sau un pepene galben cu roiuri de muºte þâþele fetelor atârnã berze cãldura ºi frigul liane la ferestrele hotelului curva de la numãrul 8 râde gâdilatã profesional closetele au lampioane imperiale ºi duduile surâd graþios gândind izmenele gingaºe o ce mâini aristocratice ce lebede pãmântul însuºi ar sta drepþi ca un bãtrân militãros daca i-ar face un benghi glumeþ aceste degete pletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe ele ca pe flaute buzele s-ar þuguia asemeni cerceilor plãmânii ar izbi veseli copitele ºi dinþii ar rânji galeº doamna aici sub masã e un poet nu daþi cu piciorul doare dar pãdurile au în lenea lor ceva de pisicã cu ghiarele ascunse în muguri ele se freacã de trenurile repezi ling vata fierbinte a locomotivelor ºi salutã salutã cu batistele potecilor burþile putrede din clasa I-a drumeþul incendiar îºi pipãie geanta cu semnele vremii el ºi-a lustruit pantofii în piaþa publicã a fost la 7 fix în calea unirii ºi-a auzit poeþi buboºi apostrofând ºcolari pe strãzile craiovei tinere ºi zeii au fost oameni el s-a hrãnit cu bojoci ºi cu piersici a urinat repede în toate gãrile din drum în cinstea primarilor 90 .

Poemul preferat din Gellu Naum ºi-a desenat o sãgeatã ascuþitã pe ziduri cu semnul þ ºi cu o floare de busuioc la ureche seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã acolo la hotel pãduche 15 vânzãtori de gazete cântau porumbiþele înserãrii drumeþul incendiar a fâlfâit din cearceafuri ºi toate femeile din oraº au ejaculat imnuri drumeþul incendiar ºi-a aºezat creierul la fereastrã a scotocit sertarele coastelor ºi a scos un sunet gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie era acolo ea în sertare în sânge în geantã cu zâmbetul ca un sâmbure amãrui cu fãina cãldurii pe carne în adâncuri cu mingiile de migrenã ale þâþelor degetele degetele erau de gheaþã ºi peste pulpele veºtede înainte de vreme cu o pânzã subþire de nãduºealã zicea pântecul meu e o salcie tristã hei strãzile mi-au biciuit tãlpile ca niºte zbiri pomii au scrâºnit din mãsele ºi bananele ºi focurile maºinile diplomatice ºi-au ºters nasul cu steaguri subþiri în puºcãrii am ucis destule ploºniþe în serile când dumnezeu se gâdila pe spinare voi putea sã-mi suflec mânecile tinereþii ºi cu degete vânjoase sã-mi suflu mucii peste aceste sãlcii de amintire voi putea sã-mi privesc viaþa de pânã acum ca pe un atelier oarecare îmbâcsit în care am lucrat voi putea sã-mi scurg fluviile ºi gârlele ºi tobele spre pulpele de sticlã spre feþele de masã spre caietele subþiri ale pletelor 91 .

(Robert ªerban) 92 .Poemul preferat din Gellu Naum nu-i nimic dacã ferestrele n-au dinþi frigul se poate înveli frumos în saltele fetele mele toate sãracele fetele mele ca niºte cuþite se pupã cu boierii ºi mã uitã dar aici la tine e bine ºi tu eºti un pahar cu ceai cald drumeþul incendiar îºi priveºte faþa cu grijã ochiul stâng în care e o floare cu pãr roºu despletitã ochiul stâng a devenit pe rând o pãlãrie de pâslã o aripã o cutie cu febre apoi mormãie eau de cologne ºi seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã (Ion Pop) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã în tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând.

Poemul preferat din Gellu Naum *** CA DOUÃ CLOPOTE Când într-o bunã zi totul va fi trecut ºi pãlãria mea din foaie de cort va arde încet pe un foc de gunoaie vei crede cã nimic nu mai existã pe lume în afarã de jalnica dugheanã a memoriei Dar în ciudata lor încãpãþânare toate vor rãmâne intacte sub cenuºa posacã a vremii toate vor fi ca acum când în groapa lucrurilor ºtiute în mãcinarea umedã a certitudinilor niciun cuvânt nu poate acoperi lentul ecou al ecoului ªi vor fi încã forma lui fãrã margini funia lui fãrã capete va fi îmbrãþiºarea noastrã ca o cãsãtorie sacrã între frate ºi sorã printre cutii de conserve goale va fi noaptea de iulie când cineva ne deschide o uºiþã neºtiutã în perete grãmada de zgurã aruncatã lângã linia feratã mirosul dulceag al sãlciilor roiurile de insecte înnebunite care ne dau târcoale barza care tropãie pe acoperiº aburul cald al mlaºtinei ostrovul care se strâmbã la noi în ameninþãtoarele ore ale înserãrii va fi întunericul din sala de cinematograf în care ne înfiorãm de plãcere la apariþia cãlãreþului singuratic sau la scena când te ridic în braþe ºi eºti foarte uºoarã vor fi nopþile de furtunã când lumina se stinge brusc ºi se aud vocile oamenilor pe care nu-i vezi niciodatã la faþã va fi ploaia care se prãbuºeºte peste noi ca o imensã pasãre moartã pâlpâitul luminãrii pâlpâitul cuvintelor tresãrirea ta la foºnetul unei crengi pe când pãdurea vuieºte va fi bubuitul adânc al tunetului care zguduie munþii de beznã va fi clipa când se va face deodatã liniºte ºi noi vorbim singuri ca douã clopote abia miºcate de vânt (Mihai ªora) 93 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** LA SFÂRªITUL NOPÞII DE VARà Pe la sfârºitul nopþii de varã când unii poate mai aºteaptã zorile ºi eu arhimandrit al ºerpilor condotier al unei liniºtite dezordini ascult izbirea apei de maluri acum când mi se fâlfâie de toate acum când în camera mea goalã sunã telefonul speriind pãsãrile care acum când în pieptul deschis ca o uºã aºtept apariþia unui semnal care nu spune nimic acum când vãd cum arde pãdurea cu arborii ei iluzorii acum când cineva îmi aduce o monedã anticã furatã de nu ºtiu unde acum când se trage de pe balcoane fiindcã cineva a inventat acest nou viciu acum când mã gândesc la cheltuiala inutilã fãcutã de bravii mei pãrinþi cu educaþia ºi altele o pasãre imobilã mã pândeºte la o rãspântie ºi eu magistru-obosit al pãsãrilor moarte îmi reîncep chemãrile de cuc (Ion Groºan) 94 .

50% + 1 PROZA VERII 2012 Desen de Goya .

Adrian Buzdugan Dumitru Hurubã Gheorghe Miron Cornel Nistea Boér Petér Pál Nicolae Cornescian ªtefan Jurcã Radu Ilarion Munteanu Paul Tumanian Rafik Ben Salah Desen de Goya .

el fu primul care sparse monotonia stropilor grei de ploaie ce cãdeau pe pervaz: 97 . c’est créer un morceau de monde. Bucãþi negrii de cer învolburat se ciocneau ºi rãsciocneau într-o stranie ºi înfricoºãtoare operã celestã.” Boris CYRULNIK Hajnalka. Ca ºi lui Ducray. de gonguri ºi tobe lãsarã locul instrumentelor ºuierãtoare ºi potopul se porni din nou. luând neputiincios notiþe. Cum aº fi putut sã asimilez minunatul sentiment ce ne þinuse la un loc.Proza Adrian Buzdugan Citadela de fier (fragment de roman) „Parler. insipidului reflex de a perpetua specia? Îmi era imposibil sã las fãrâma de divin trãitã alãturi de steaua mea de-aici sã fie strivitã de ºenilatele unei naturi surde. totdeauna într-un balet graþios. însoþite de-un fredonat uºor pe care arareori îndrãzneam sã i-l întrerup. în cele din urmã. Într-un târziu. „Messiah” de Händel sau „Mesa în Si minor” a inegalabilului Bach. încercase cu prize colerice sã stãpâneascã absurdul unui regim becisnic. Pentru atât de puþin timp – aproape un an -. Mi-am închipuit un Wagner cu ochii înlãcrimaþi ºi umerii cãzuþi. indiferente.. Nu conta cã era „Noche oscura” a lui Petrassi.. Miºcãrile-i cumpãnite din bucãtãrie. „Athalia”. „Carmen Burana” de Carl Orf sau „Les Cariatides” de Louis Hanneton. sutele de talgere. îmi oferise pacea ºi liniºtea de care avea nevoie sangvinicul obosit de viaþã ºi care. îmi venea ºi mie greu sã accept înjositoarea condiþie a unei maimuþe care face sluj la vederea unui paner cu fructe exotice. triluri voioase sau triste mã rãsuciserã înspre Pãmânt ºi-mi încãlziserã sufletul rãcit de prea multa contemplare a infinitului. Deºi crezusem cu toþii cã Brokoff aþipise din nou...

fãcu iritat Hallac. — ªtiu. — Da’ nu-i pânza lui. sã nu-l fi citit ºi înþeles el pe Dostoievski? asta era o palmã mult prea mare 98 . de cea care aprinde iubirea în firile delicate. Murambadze? Fabricius nu bãgã în seamã micile turbioane. nu toþi dintre noi se avântã ca niºte tauri comunali sã facã pe plac naturii.. de soliditatea.. E o tâmpenie! În primul rând ce înþelegi tu ºi ce înþelegea el prin frumuseþe. Ducray era în continuare nemulþumit. e frumuseþea . Revino-þi! — Pare sã fie un adevãr. spunea cã frumuseþea va salva lumea ºi nu adevãrul sau dreptatea. cã frumuseþea e libertate. avea un ton împãciuitor. Vorbeºte el de transparenta strategie de perpetuare a speciei. mãi. — Da.. Frumuseþe. maimuþãri Hallac tonul blând al bãtrânului. nu-i aºa. nu se prind toþi în pânza lui. nu întru totul. reveni Brokoff. nu teorii ºtiinþifice. dar nu de femeia frumoasã. cel puþin. — Pãi astea nu-s sinonime? — Doamne sfinte.. nu înþelepciunea sau iubirea... de rezistenþa produsului.. l-am citit integral pe Dostoievski. pentru sufletele lui închircite ºi chinuite. de muierea fiabilã. eºti scriitor cu acte în regulã.Adrian Buzdugan — Stilou n-are dreptate. Khaziel.. pentru tine ce e? — De ce frumuseþea ºi nu armonia. Îl privi în ochi pe Hallac. enigmaticã sau suavã. — Ai citit Idiotul? — Da. Fabricius îi tãie protestele vehemente: — Dostoievski nu spune explicit nicãieri chestia asta. cu arta? Câte reprezentãri ai vãzut tu cu fecioara gravidã ºi câte cu fecioara ºi pruncul? Frumuseþe – Artã. nu o simplã teorie. — Ce naiba. — Înseamnã cã l-ai citit degeaba. sau. fluturând zeci de concepte. apologetul suferinþei. spune cã frumuseþea e o enigmã! Hallac era roºu la faþã. eºti înfiorãtor de prost! — Sunteþi cu toþii niºte proºti! Nimic nu va salva lumea.nadã aruncatã de naturã. ce treabã au gesturile nervoase ale copulaþiei ºi malforfmaþiile gestaþiei cu frumuseþea. e o aburealã hermeneuticã scornitã de tine sau cititã prin vreun rapãn exegetic. nu binele sau echitatea. Neclintit. echilibrul? întrebã Falkenhurst. — Nu te-ntreb dacã ai rãsfoit-o. frumuseþea era libertatea. mã Ducray. ºi poþi s-o þii tot aºa. e pânza întinsã de naturã. frumuseþea va salva lumea. graþioasã ori majestuoasã. — Pânã ºi Dostoievski. — Da.

— Aici gãsea el frumuseþea. în niciun caz! Pãmântul se va scutura odatã ºi-odatã ºi va scãpa de noi. Cleopatra. — Cãcat Mata Hari! se enervã Fabricius. parcã. — Nu pare ºi nu este o variantã. tunã Fabricius.Citadela de fier ºi rãsunãtoare.. Zâmbetul inofensiv al lui Brokoff temperã orice reacþie.. însã aici. da’ n-am putea lãsa doar „Frumuseþea va salva lumea”? Sunã aºa. Dacã n-ai fãcut ceva cu pasiune în viaþã – sã fi iubit. e vorba de acele clipe sublime de trãire superioarã. tu zici cã sensul graviteazã în jurul iubirii. sã accepte cã doar la nivel de specie poate exista un þel viabil ºi nu chestii puerile. dar nu mai sunt aºa sigur. Cât am fost afarã. cel puþin.. liniºtitor. Pentru prinþul Mîºkin frumoasã e ºi natura ºi promenada petersburghezilor. în clipele suspendate.. Mata Hari. e suprema luciditate! Se uitã întrebãtor spre Ducray care tot dãduse sã intervinã. Elena din Troia. — A ºi rãsturnat-o adeseori. creaþiei ºi altruismului. rãpitoare.. Dacã vrei sã ºtii. — Voiam sã spun cã dacã ar fi trãit în zilele noastre ar fi identificat frumuseþea cu altceva. pentru Dostoievski. frumuseþea femininã care poate rãsturna lumea.. Frumuseþea nu e nicidecum o enigmã. e realitatea! — Auzi. se întoarse posomorât Ducray spre gânditorul cu acte pe care-l aveam în celulã. în liniºtea dinaintea furtunii. sã te fi risipit cumva pentru ceilalþi – înseamnã c-ai trãit degeaba. numai cã erau legate intrinsec de epilepsia lui ºi nu de frumuseþe. cu picãturi de fantastic ºi demonic. dacã nu mã-nºel. în Tehnopolis. fascinantã. frumuseþea e clar definitã. dinaintea atacurilor de epilepsie. m-am convins cã oamenii nu sunt ºi nu vor fi pregãtiþi niciodatã sã-ºi accepte micimea. am tot sperat sajung sã prind sfârºitul acestei perioade romantice a teleologiei. interveni oarecum nesigur Sahil Murambadze. frumos e ºi mântuitorul pe cruce. 99 . are o adiere de optimism. poate salva ceva lumea? — Nu cred cã lumea poate fi salvatã.. ce-ai spus tu pare o variantã interesantã ºi viabilã. de specia asta ciudatã în care fiecare dobitoc crede cã are un scop individual sau mãcar se simte dator sã-ºi caute unul. sã fi creat. de oameni. — Deci. — Chiar. Murambadze.. sunt acele sclipiri „de supremã autopercepere senzitivã ºi de intensã conºtiinþã de sine”. Doar sã încerce sã se salveze pe ei înºiºi. frumoasã e ºi Aglaia Ivanovna. murmurã abãtut Sahil Murambadze. contesa Walewska. — Am studiat filosofia lui Dostoievski. zugrãvit de pictori.

ce alt sentiment – mai puternic! – îi face pe oameni sã con-locuiascã? — Dar nu e vorba de vreun sentiment. prin cãzute foste garduri ºi stâlpi îmbâcsiþi de fum ochi sticlind în gri ºiraguri ºobolanii îºi fac drum — Þi-am mai spus. nu vãd pentru ce prostia altora m-ar sili sã respect minciuna ºi înºelãtoria. numai cã ei sunt experþii. — Dãdu mohorât din cap. goangele astea ºtiinþifice.”? Am dat din umeri. dar asta doar ca sã-mi facã pe plac. de pulsiuni elementare. Am fost surprins cã menestrelul de serviciu nu era interesat de ceea ce se discuta. nu-mi doream vreo analizã pe text ºi nici saltul de la cãruþele cu dinamitã ale cailor mozaicaþi la caleºtile regale nu mã pasiona. M-am uitat rapid ºi puþin indispus pe caietul pe care Kadia mi-l vârîse sub nas.. ºi sã nu uitãm îndemnul lui Socrate. — Domnu’ Murambadze. L-am lãsat sã vorbeascã ºi mi-am îndreptat atenþia spre discuþia care sãrise iute de la frumuseþe la iubire. mãi Khaziel. nu ºtiam ce-nseamnã „hidropicoase”. — Astea-þi plac? Acum le-am scris.Adrian Buzdugan — Mai mult sau mai puþin. cãci peste câteva clipe mã înhãþã sãlbatic de mânã: — Dar dac-aº zice-aºa. 100 . ºi-am fãcut un semn cu caietul spre ceilalþi din celulã. Din câte-am înþeles. — Dacã pânã ºi iubirea e un sentiment perisabil. — Da. care nu putea sã-i tolereze nicicum orientarea homosexualã. ºi imaginile ºi cum sunã. cum spunea Schopenhauer. „Se-nclinã sprijinite din fereºti / Hidropicoase înþepate în caleºti. mie-mi plac. îi fãcu complice din ochi lui Nöel. cunoaºteþi-vã pe voi între voi! ºi Hallac.. e vorba de conservarea speciei.. „Se-nclinã înþepate din caleºti / Hidropicoase sprijinite în fereºti”? Ba nu! N-ar fi mai bine. fãrã ea n-am fi decât niºte animale printre atâtea altele.. era clar cã nu-i convenea poziþia sa. adunat au scris vreo douã biblioteci. citez din memorie. Iubirea e Totul! E suprema diferenþã specificã. ºi dacã Falkenhurst ajunsese sã-l domneascã pe Sahil.

nu mã-ntrebaþi. polisindetoane ºi aposiopeze. ce mai ai tu pe-acolo ºi sã dovedeascã cã-i o scriere de rahat! — Fabricius nu vrea sã mai vorbim de religie pentru cã a început un eseu pe tema asta. de-atât am mai fi avut nevoie. raþionamentul cartezian pãrea o construcþie barocã în comparaþie cu platitudinea asta. la brahilogii.. ho! Lãsaþi chestiile astea cã iar vorbim de religie pânã-n noapte. „pe când turla bisericii era cel mai înalt lucru pe care-l vedeau. era desconsiderat adesea. „Înþelege-l pe celãlalt ca pe tine însuþi!”. i-am admirat încã o datã eleganþa cu care dezamorsase conflictul dând discuþia înapoi cu o turã.. fãcând aluzie la ferma pe care Fabricius fusese silit sã o pãrãseascã. — ªi de ce nu te duci. bã. mai degrabã scria naibii câteva rânduri. 101 . — Deosebit de inspirat! aruncã imediat o ironie Hallac. nu le recunoaºte ca pe oi! se rãzbunã Hallac pe sfert. — Du-te dracului de nebun! Eºti conºtient cã eºti un monstru ºi asta þi-e o povarã a naibii de grea! Sper sã ai o pereche în Citadelã. — Lãtrãu nenorocit! De ce nu pleci tu? — Eu sunt cel mai vechi din celulã! — Nu-i Brokoff? Mai are un an ºi-l dezgroapã. reveni Sahil. dar Hallac o infirmã permanent. care sã nu-þi dea drumul în veci! Sã-þi ia capodopera la bani mãrunþi.. — Þine-þi gura. Eu unul m-am sãturat de paradele lui Falkenhurst. — . iubirea aproapelui cuprinde ºi înþelegerea lui. „Omul cugetã” a lui Spinoza. chiar a spus Spinoza asta? fãcui eu mirat. — Ho. nu mai bãtea atâta toba junioru’ cu Fiinþa lui protocreºtinã.”. — Pe bune. Scãpam naibii de-atâta rãutate. tataie! — Am zãrit titlul. întotdeauna fractureazã conversaþia cu citate inutile. — Ba chiar a ºi demonstrat-o în Etica.. The Great Candlemaker. cine. E-n stare sã foloseascã ºi rahaturi de truisme gen. intri-n creºtinism! — Intru o laie! Creºtinismul derivã din filosofie. în altã celulã dacã te-ai sãturat? Hm?! Oricum. ºi doar câteva cuvinte. la punct ºi virgulã. din cauza senilitãþii.Citadela de fier — Fugi. ce amãrãºteni. nu-i mai punea atâtea-n cârcã Platon. chicoti Brokoff.. Chiar dacã. mãi. tare rãi sunt cei în care nu ajung sã se dezvolte capacitãþile empatice. se vede cã nu-þi rezistã creieru’ la fraze inteligente. de-aici! — ªi ãsta.. — Pãi.

.” 102 . ridicatã pe jumãtate. lectura prospãturilor. gesturile tãioase sub feþe morocãnoase. deºi ºtiau lucrul acesta. încruntate îi situau undeva la antipodul blândeþii ºi bunãtãþii pretinse de creºtinism. Mie. Îndeplineau o obligaþie fãcându-ºi semnul crucii cu gesturi grãbite.. Fabricius se aplecã din nou asupra textului: „Oare ce comportament ar avea aceºti farisei dacã ar avea certitudinea cã nu existã o fiinþã atotputernicã? Legile pãmânteºti... personal. iar nu cu evlavie.Adrian Buzdugan — Hai. a fragmentelor scrise peste zi ºi nu era vorba de vreo vanã emulaþie sau de-un nesecat izvor de inspiraþie. ci în întregul Tehnopolis se practica obiceiul ãsta. ascunzând incompetenþa guvernului sub o perdea de fum. iar creºtinii din zonã. — „Am vãzut zeci de mii de oameni închinându-se pe stradã. Stilou ºi Khaziel ne amuzau adeseori. îþi spunea el unde-l gãseºti agãþat pe Dumnezeu. care ajunseserã pentru mulþi sã fie mai apropiate decât rudele. nici istericele de la televiziunile de ºtiri. nici cabotinii de la talk-show-urile comandate de patroni. Dacã Tilcotil. în rest nu-mi lipseau nici filmele trase la indigo. hai! Nu te mai coti! — Citeºte Guillaume! l-am îndemnat ºi eu. Fabricius ºi Murambadze ne puneau pe gânduri în tot atâtea rânduri. Am vãzut ºi sute de creºtini fãcându-ºi acelaºi semn trecând pe lângã o catedralã aflatã în construcþie. treceau nepãsãtori pe lângã acel loc? Dumnezeu încã nu era acolo. vede oricine. pot fi eludate. — Da’ chestia aia cu turla? îºi þuguie nemulþumit buzele Brokoff. iar ei atotputernicia o respectã scrâºnind din dinþi ori sperând la bonusuri viitoare. — Am ºters-o. când treceau pe lângã biserici.. cãci am vãzut ºi un teren pe care trebuia sã se ridice o capelã. curiºtii ºi analiºtii care ajunseserã sã inoculeze tot felul de stupizenii mulþimii hipnotizate. iar graba nu venea din reþinerea faþã de ceilalþi. nu te mai fandosi! — Abia am legat cîteva idei. Nu numai în celula noastrã. în lipsa accesului la reþea sau la canalele de televiziune era singura modalitate de divertisment. Aproape în totalitate fãceau semnul crucii din teamã. agãþat deo piatrã de temelie?” — Dacã era aici Tilcotil. începu Fabricius cu o voce sigurã ºi pãtrunzãtoare. mãi! Acuma citeºte. miop. Dar de ce nu salutau ºi groapa în care excavatorul muºcase pãmântul pentru fundaþia unui acelaºi tip de stabiliment. — Hai. Ducray. respectând deja viitoarea «Casã a Domnului».. îmi lipsea accesul la unele site-uri ºtiinþifice.

precum ºi în religiile existente. — „Înainte ca sutele de milioane de potenþiali criminali sã-ºi dea seama cã e anacronicã gestionarea fondurilor comunitãþii.. a creãrii de noi locuri de muncã sau a îngijirii bãtrânilor. o sã fie un succes Shoemaker-ul ãsta al tãu! nu scãpã ºi Hallac ocazia de a-l ironiza. mã. Omul nu este pregãtit sã meargã pe propriile-i picioare. 103 . încãrcate de lumânãri elecrice. sunt necesare schimbãri majore în creºtinism.Citadela de fier — Nu. iar dacã mai-marii instituþiilor bisericeºti nu vor proceda mai repede la unificarea poveºtilor moralizatoare. în afara câtorva ºi nesemnificative excepþii. Sahil Murambadze îi întinse mâna: — Bravo! — Felicitãri. Fabricius... da’ aici chiar are dreptate!. „revelate”. anarhia ºi federaþia anomicã.. întãri ºi Murambadze. întãrind pentru o ultimã datã religia monoteistã.” Vãzând cã nu mai are de gând sã citeascã ºi alt fragment. construirea de spaþii monumentale cu candelabre grele. globul anomic sunt mai aproape decât s-ar crede!. în locul zidirii unor case pentru tineri.

László Vinczefi – Faþã în faþã .

iubeam strãinul de la celãlalt capãt pentru cuvintele sale. de ceva ce m-ar fi obligat sã-mi croiesc chiar ºi o banalã imagine despre fãptura ta. de cuvinte alese cu atenþie. atât de imposibil. de cealaltã parte. undeva într-un nodul incert al acestui pãienjeniº eterogen. 105 . expediate abia în ultimele clipe.Proza Nicolae Cornescian Incognito …ignorând timpul ºi alte impedimente. Era doar un haos de fire. Lipsitã de orice temei indubitabil. încât. spre exemplu. de apelãri ºi întreruperi bruºte. acel om. am înþeles cã faþã de tine nu ar trebui sã am niciun secret. Cât. mai degrabã. adevãrata mea vârstã. Ne scriam mult. ºtiam cã existai tocmai tu. ceva ce-mi lipsea. dar niciodatã nu ne-am interesat unul de realitatea celuilalt. Însã. Cã eram doar un copil. ce abia cã învãþa sã facã primii paºi pe tãrâmul anevoios al sentimentelor nãucitoare. în sufletul ºi în mintea mea. simþeam. când reuºeam sã-mi înving toate temerile ºi sã-mi spun: „Fie ce-o fi!”. cred cã te-ar fi îndepãrtat pentru totdeauna. de fiecare datã. cât timp puteam sã suport ºi sã port ca pe o ranã veºnic sângerândã. foarte mult. de unde electromagnetice. ªi acest fapt mã fãcea sã cred cã noi nu existam doar în spaþii atât de variate. se asemuia ecourilor respiraþiei din orele de nesomn. ci. citite ºi recitite. celei care a înþeles cã e tocmai Ea Nu exista un început clar. Mã întrebam cum ai fi reacþionat dacã mi-ai fi aflat vârsta. era atât de misterios ºi de ireal. un suflet atât de fragil. pentru tot ce-mi scria ºi ce mi se pãrea a fi tocmai o continuare idealã a gândurilor mele. eram chiar locuitorii timpurilor total diferite. o asemenea tainã? Strãinul de la celãlalt capãt. de care m-am îndrãgostit fãrã sã-l fi vãzut vreodatã. când inima pãrea cã nu mai suporta acel supliciu. cum îmi plãcea sã te numesc. la un moment dat. bãnuiam. o pozã. cum nu putea sã existe niciun final cert.

libertatea mea o compara cu cea a unui pescãruº. Concomitent. poate.” Însã tu nu ºtiai cã numele rudei de care îmi povesteai. încercând sã mã imite. Mã opuneam oricãrei plecãri. Mã fãceai sã visez cu ochii deschiºi ºi sã conºtientizez cã viaþa mea. misterioasã ºi lipsitã de acea zburdãlnicie atât de caracteristicã fetiþelor de vârsta ei. Pentru cã nici nu ºtiu de pot numi „om” acea fãpturã ce mi-a schimbat tot restul vieþii. realitatea mã obliga sã înþeleg cã sunt doar un simplu cãlãtor prin aceastã viaþã. întotdeauna mã simþeam lipsit de orice povarã. Pânã la urmã am acceptat totul. Însã. într-o noapte de iulie. mai bine zis. sufletul ei. mi-au rãsunat ca un ecou de pumnal ce tocmai a lovit o bucatã de fier ruginit: „Voi lipsi un timp. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume îl pronunþam amândoi. Dar cine s-ar fi gândit cã cele douã dimensiuni. aº fi vrut sã cred. ceva ce-mi inducea frica ºi mã dezarma de orice împotrivire. în urmã cu cinci ani. Nu puteam schimba destinul. La un moment dat. la ei. am impresia cã tu nu cunoºti nicio limitã. acceptându-i toate provocãrile. ªi chiar îmi plãcea când Karla. Trebuie sã plec. când hotãrâsem sã-þi mãrturisesc o mare parte din adevãr. se vor intersecta tocmai în punctul în care voi descoperi un suflet bizar. mã purta pe culmile nesperate ale visului neþãrmurit. îmi era atât de cunoscut. poate chiar ultima din viaþa mea. cu mici pauze de somn. Romanul la care lucram zi ºi noapte. tu îmi ofereai o libertate totalã. „Privindu-te. pãrea doar o umbrã firavã.” Zâmbeam ºi-mi îmbrãþiºam nepoata. inconºtient citite cu glas tare. Însã. am pornit în acea cãlãtorie. fictivul ºi realul. veriºoara mea. pe atunci. treptat. la porunca veriºoarei ce locuia în apropierea fluviului. de ce gândeam atât de pesimist? Chiar pierdeam noþiunea realitãþii? Doar am mai fost ºi de alte dãþi în acele locuri ºi cunoºteam destul de bine întregul þinut. cã nu mã ascund. uneori. În favoarea aventurii. dar în spaþii ºi. Eram liber. Evident cã era doar o coincidenþã. sã ºtii cã nu te ignor. dacã nu voi reuºi sã mã conectez. nu puteam sã-þi ascund absolut nimic. În gândul meu te voi purta mereu ºi pretutindeni. Izbãvindu-mã de toate prejudecãþile ºi de toate poverile adunate în ultimii ani. Acolo.Nicolae Cornescian Pentru cã te iubeam atât de mult. care. îndeosebi în lunile de iulie ori de august. Îl puteam birui. O idee stupidã. cuvintele tale. De aceea. Exista ceva mult mai tainic decât presimþirea. singura ei fiicã. în anii precedenþi. chiar ºi în timpuri diferite. în prezenþa ta (fie chiar ºi una atât de fictivã) cãpãta sens. cã nu te-am uitat. Nu voiam. 106 . ori.

aranjatã. mã afundam nu într-o realitate a naibii de prezentã. am recunoscut. Ziceam cã existã ºi o vârstã la care uitarea are un rol hotãrâtor: elibereazã mintea de amintiri inutile. fe- 107 . copila vorbea fãrã oprire. Acum era o domniºoarã în toatã firea. gândeam. înþelegeam cã încep sã îmbãtrânesc. probabil cã acea fiinþã deþinea o armã secretã. Încercam sã mã explic. m-am trezit îmbrãþiºat de o fetiþã pe care nu o vãzusem în viaþa mea pânã în acea clipã. când trãiam o bizarã senzaþie cã. Uitam cã în faþa mea se afla doar un copil. „Aþi ajuns? Aºa repede? Abia aºteptam sã vã revãd. se materializau în ceva real. O lacrimã i s-a prelins pe faþã. ameþitor chiar. ci. Dumneavoastrã? Unicul meu unchi? Unchiul meu iubit? Aþi uitat cã mã numesc Elza? Mi-am cerut scuzele de rigoare. ficþiunile ori imaginarul. Frumoasã. Probabil cã ceva esenþial se schimba tocmai în interiorul meu. într-un loc secret al creierului ºi nicidecum în exterior. linia orizontului de apus. capabilã sã-mi ºteargã nu doar realitatea. Probabil cã am ajuns prea departe cu explicaþiile mele ºi aºa destul de stranii. ºoferul autocarului mia zâmbit laconic. — Vârsta? ªi dacã între amintirile voastre ºi speranþele noastre existã o sinonimie aproximativã? „Aºa ceva puteam sã scriu doar eu”. ce noapte de noapte îmi trimitea zeci de mesaje la care mã simþeam obligat sã rãspund. Mãcar acum. pãrãsindu-mi visele. Chiar ºi ora imprimatã pe biletul de cãlãtorie mi-a confirmat gândul.Incognito Abia acum. unicei mele nepoate. Incognito! Trebuia s-o uit pentru o vreme. Copila a privit cerul. în aceste locuri în care ajunsesem mai devreme decât mã aºteptam. — ªtii. Înþelegându-mi nedumerirea. Nu mai era acel copil din urmã cu cinci ani. Spre marea mea surprindere. de fapt. O uºoarã urmã de amãrãciune a umbrit acel chip angelic. Aþi rãmas acelaºi. sub ochii mei. Pe moment avusesem impresia cã plãsmuirile mele cãpãtau forme clare. de cele mai multe ori. Era nepoata mea. emana o graþie ºi o gentileþe ce mã fãceau sã cred cã perfecþiunea nu e doar o noþiune abstractã. þi-am uitat numele. acel user bizar. ci chiar ºi amintirile. — Tocmai dumneavoastrã? a suspinat ea. Era clar. dureroase. aºa mi s-a pãrut. mai precis. Apãrutã de nicãieri. mi se pãrea cã începeam sã mã adâncesc în abis. în staþie nu mã aºtepta nimeni. Cel puþin. Brusc. Zâmbind. Neschimbat”. aici. când mã reîntorceam pe acele meleaguri. Mi-a spus cã în ziua de azi nimeni nu mai respectã programul impus. numele fetei. Ea existã ºi pe acest pãmânt. Probabil cã Incognito. Nu-mi mai aminteam numele. Nici urmã de Karla.

mi-am promis cã voi încerca sã mã izbãvesc de aceastã idee. Pentru cã (nu-i aºa?) ritmul scrierilor tale rima cu ritmul respiraþiei pe care o resimþeam alãturi. e ca un ciob absent din inima ta mult prea transparentã. Apoi. mai bine zis. am coborât tonul ºi am întrebat-o de unde aº putea accesa internetul. te-aº fi simþit. — Aici e camera dumneavoastrã. poate. dar din clipa în care te-am reîntâlnit. înainte de plecare. Uitasem s-o înºtiinþez de brusca schimbare a planului meu. Atentã la fiece amãnunt. mi-am amintit ce mi-ai scris în una din acele nopþi atât de insuportabile în absenþa ta. dacã mi se permite o asemenea interpretare. mi-am verificat contul de Facebook. Incognito nu era doar o fiinþã ce îmi etala în cel mai direct mod posibil toate sentimentele sale. Iubeam felul în care gândea. Am întrebat-o de Karla. zise Elza. te-aº fi recunoscut. uneori. Ea era ºi una dintre cele mai bune cititoare. dar lipsitã de geamuri. Chiar ºi cu ochii închiºi. Evident cã în lumina odihnitoare ce pãtrundea prin uºa rãmasã deschisã. de aceastã persoanã. Vinietele mi-au atras atenþia. Îmi aminteam destul de bine cã. Neprihãnirea mea-i sacralitate în gândul tãu. Condus în camera ei. Exista ceva mult mai profund. 108 . Cartea rãmãsese deschisã la pagina în care descriai o posibilã evadare din prezentul acaparator. dupã cinci ani. dar în spaþii ºi. am strigat. chiar ºi în timpuri diferite. Te cunoºteam mult prea bine. în casa lor. adãugã. ceva ce pur ºi simplu mã întorcea într-o lume mult prea posibilã. conducându-mã într-o încãpere spaþioasã. fãrã sã-mi dau seama cã fata se afla chiar în spatele meu. probabil cã îl pronunþam amândoi. nici ceea ce ne este interzis. însã. dar înþelegeam cã îl cunoºteam atât de bine. brusc. abia acasã. Iubeam totul. în universul ei. Aºa gândeam. obsesiv ºi atât de stãruitor.Nicolae Cornescian tiþa mi-a dat de înþeles cã mi-a iertat greºeala. — Elza. Bãnuiam cã în timpul cãlãtoriei trebuia sã fi primit pagini întregi de mesaje. ºtiam cã nu îmbrãþiºãrile mele te vor reþine. îmi diseca ideile în sumedenii de imagini. prinsã în mareea de umbre strãine. Nu puteam sã mã despart de omul pe care nu l-am întâlnit niciodatã. Crezi cã nu ºtiu? Te temi de inocenþã. lãsându-mi timp necesar pentru acomodare. Vã aºtept în sufragerie. am aflat cã pânã la întoarcerea mamei sale aveam de aºteptat câteva ore. Iartã-mi nevrozele. Oarecum speriat de neaºteptata-i apariþie. Concomitent. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume. eu cãutam calculatorul ce mi-ar fi permis sã mã întorc la unica mea obsesie: Incognito. de acest nume torturant. Veriºoara ºtiuse cã voi sosi abia spre searã. ori. Numai tãcerea mea ºi suferinþa vor fi acele arme ce te vor rãni profund.

aflând motivul deziluziilor mele. „Cine-i autorul?”. imposibilitãþii de care eram conºtienþi. probabil. nu se mai cere cãutat. erau doar niºte figuri stilistice. Nu-þi mai rãspundeam la niciun mesaj. A zâmbit. Dar. Nu vroiam sã te simþi sastisit de prezenþa mea persuasivã. E destinul tãu. Iubeam o imposibilitate. Amândoi. Acel om nu va îndrãzni sã-þi cearã iertare.Incognito „Dacã într-o zi. Mã temeam sã nu devin doar o umbrã searbãdã. Asta te-ar fi îndepãrtat. dincolo de care. un strãin va trece pragul casei tale. În noi doi. trebuia sã-i ofer rãgazul necesar singurãtãþii tale creatoare. e unchiul tãu”. Acolo urma sã te duc. pentru tine. Aceleaºi sentimente le nutream ºi eu. Începeam sã te evit. real sau spune-i cum vrei. atunci încã nu iubeam doar un om adevãrat. când se va întoarce. dupã un timp. probabil. Nu te puteai opune. când am pronunþat numele. Îþi aminteºti ce îmi spuneai? Crezi cã nu ºtiu? Iubirea adevãratã e o iubire delirantã ºi plinã de necunoscute. începe hotarul vidului. Nu doream sã ºtii. aºteptat ºi râvnit cu atâta ardoare ºi pacoste. Tocmai terminam de citit una din povestirile tale. aflatã în cel mai sensibil loc al sufletului meu. Nu voiam sã par doar o povarã. dacã privirea lui va întârzia mai mult decât se cuvine. dar.” Ai greºit într-un singur punct. M-am îndrãgostit de ideile tale. Mi-am amintit de tãrâmul tãu preferat. m-a întrebat ea. în realitatea mea. „Prostuþo. Spaþiul acela se afla dincolo de imaginarul tãu. Vãzduhul de acolo era înþesat cu acele timbre spectrale ce. Te evitam. Preferam sã sufãr. chiar ºi pentru o clipã. când nu mai exista nicio cale de întoarcere. ce sã mai vorbim? ªtiai mult prea bine cã mai aproape de vis ori de iluzie se aflã doar locurile necunoscute. Tu nu-mi erai doar un strãin. descris nu doar în cãrþile tale. Uneori. Sincerã sã fiu. continuã sã-l aºtepþi. Am aflat mult prea târziu. la mai puþin de o sutã de metri. Nu îndrãzneam sã-þi recunosc adevãrul. Trebuia oare ca într-o searã de august sã înþeleg cã exiºti? Mama m-a gãsit plângând. uneori. Era aici. Nu vorbele mele te-ar fi convins sã ne-ndreptãm spre mal. uneori. curgea acelaºi sânge. însã eu credeam în margini clare. ªtiam unde e locul. pentru cã tot ce se ºtie ºi se posedã. Probabil cã nu ºtiai. dacã. de felul în care priveai dincolo de aceastã lume. locuri strãine. 109 . l-a nimicit. ci simpla amintire a faptului cã eternul existã. ar fi ucis misterul iubirii noastre aproape nepãmântene. Absenþa ta i-a distrus toate speranþele. Nu eram doar un copil ce se gândea cã aceastã ignoranþã te va face sã mã cauþi neîncetat. Mã refer la comunicãrile noastre on-line. pomenit ºi în comunicãrile noastre. a completat ca ºi cum ar fi împins un cuþit într-o ranã deschisã. de fapt. Nu-l izgoni. n-ai sã reuºeºti sã-l uiþi.

pentru o clipã. cuprins de o frenezie neînþeleasã. aplecându-ºi capul. i-am zis. Era ca ºi cum. între noi. de tot ce definea teluricul ºi cãpãta aspectul nemãrginirii. s-ar fi deschis genunea aproape necesarã. pentru prima datã. scrutam împrejurimile de parcã aº fi încercat sã descopãr în vreun cotlon tainic. Omul de alãturi. — Aici e locul. Doar cã mâna ta a refuzat un gest atât de banal. a oftat prelung. spuse ea în timp ce. acea fetiþã ce semãna tot mai mult cu imaginea copilei ideale din imaginarul meu (ºi când spun „copilã”. modul în care se exprima. uitând sã adaug particularitatea decisivã a sufletelor noastre: „distruse”. pricepeam esenþialul: fascinant nu e tocmai ceea ce vedem în cel mai direct mod posibil. tocmai în acea clipã. mi-ai spus… — Elza. te rog sã ignori asemenea gesturi. i-am îndepãrtat câteva ºuviþe de pãr. atunci când te trezeºti. totuºi. Indubitabil. cum era ºi fãptura ei. încercam sã mã explic. În urma acestui gest atât de familial. Mi-am permis. Chiar ºi felul în care gândea. nepoata m-a privit drept în ochi. 110 . Amintea exalãrile prezente doar în puterea visului. induse de patetismul cuvintelor auzite. Pentru mine ea nu mai era doar un copil. Îmbrãþiºându-mã. sã-i ating umãrul dezgolit. — Elza. fata ºi-a închis ochii. — Elza. probabil cã se prelinge în tenebrele reveriei de undeva dintr-o altã viaþã. trãiam senzaþii stranii. Pãrul ei iradia un iz bizar. în cele din urmã. întrucât acel melanj indefinibil. I-am zâmbit ºi. absolut totul mã fãcea sã cred cã aceastã fiinþã a ajuns mult prea devreme la maturitate. Nu te puteai opune. Feerice sunt doar imaginile focalizate concomitent ºi de o altã privire. de care uiþi. Felul în care m-ai privit. iartã-mi nesãbuinþa! Rãspunsul ei era la fel de neaºteptat. M-ai precis.Nicolae Cornescian — Plecãm? te-am întrebat. comportamentul ei. începeam sã fiu. izbãvit de forþa negãrii. ce nu reuºisem sã pricep în acea dupã-amiazã toridã: „V-am aºteptat de-o veºnicie!” Deliberat. vreun semn concis ca o mãrturie a stãrilor mele atât de ambigue în acele momente. m-a fãcut sã-þi înþeleg acceptul. am gândit. când þi-am întins mâna. „Aici e spaþiul sufletelor”. undeva în apropierea lizierei. m-a apucat de încheietura mâinii stângi ºi. mi s-a pãrut cã trecusem dincolo de toate stavilele posibile. Cu o aviditate de nedescris. iluminate de o prezenþã atât de misticã ºi de incredibilã. mi-am dat seama cã am greºit: am sãrutat-o pe frunte. m-am întrebat dacã începeai sã bãnuieºti cine eram. de fapt. apoi a rostit ceea ce m-a pus pe gânduri. ai refuzat sã mã prinzi de mânã ºi.

S-a aplecat ºi a scos din apã ceva transparent. „ªtii cât de multe-ndur? N-au fost ºi nu vor exista atingeri. Ai fi putut sã-mi auzi bãtãile inimii vibrând la unison cu inima ta. Apoi… tãcerea ta distrugãtoare. Înþelegi? — Înþelegi? te-am întrebat ºi am aruncat triunghiul de sticlã tocmai acolo unde îi era locul: în fluviu. Îi povestesc totul. Mã temeam cã umbra mea îþi va pãta sufle- 111 . Ignorându-mi replica. fata mi-a întins aripa de sticlã ºi m-a întrebat de ce acel obiect era atât de rece. Îi scriu noapte de noapte. Rãmas pe mal. Simt cã ne aparþine poate chiar totul. sã sufãr. De aceea te iubesc atât de endemic. iubesc o idee. dupã formã ºi mãrime. ciudat. ignorând. cu o singurã excepþie: aceastã realitate atât de ºtearsã. îmi rãspunde mereu. mã purta printr-un labirint complex al necunoscutului. impus de mintea mea cu un scop precis: refuzul oricãror dorinþe ori sentimente neadecvate. aspectul frigiditãþii).Incognito am în vedere. ªi el. periplului. totuºi. dar. ªi atunci ai fi înþeles totul. — Ai citit prea multe cãrþi. Pentru cã ºtiu sã rabd. — Aici e plin de ºerpi. acel copil mi-a arãtat nu doar cãrarea ce ducea chiar dincolo de realitatea mea. privind în zare. pas cu pas. a continuat atât de neaºteptat. ºtiu cã nu putem cunoaºte absolut totul. Undeva. Eram aici ºi asta era cel mai important. sensului ales. adãugã la fel de nostalgic: Înþelegeþi de ce aceastã aripã e atât de rece?. Însã ea nu m-a ascultat. Iubesc o incertitudine. Mai degrabã. ceva ce. — Iubesc un singur om. Alãturi de tine respiram tot mai greu. am glumit. Mã temeam sã mã apropii mai mult decât mi se permitea. acel suflet strãin ºi atât de singuratic. o lãmuream cã nu aveam nevoie de peripeþii deºarte. Doar un cuvânt aºtept. Nu cred în fantasmagorii. existã tocmai acea persoanã ce îmi suportã toate suferinþele. un zãgaz vãdit. sã nu doresc decât privirea ta. indiferent de spaþiu ºi de timp. zise. Trecusem de perioada poveºtilor. amintea o aripã de pasãre. începea sã-mi explice de prezenþa acestor obiecte.. filtratã de aceste sticle stranii.” N-am îndrãznit. pe acest pãmânt. aproape imposibil. încerca sã mã lãmureascã. în primul rând. Copila fãcu o pauzã. o ºoaptã. Abia când mi s-a alãturat. Oftã prelung. dar cred în mister ºi în forþa sa de a schimba vulgaritatea acestei lumi. Iubesc cu adevãrat. Era clar cã nu aveam niciun rãspuns ferm. — Se spune cã pescãruºii mor în cer. Nimeni nu se putea opune râvnelor mele. Aici era ºi ea. Simþeam cã nici nu mai puteam sã-i mai spun pe nume. însã. situat la hotarele visului.. un semn tastat chiar din greºealã. Aº fi vrut sã-þi spun ceea ce gândeam. Apoi.

ne era interzis. închegau în ceva material. — Unii oameni. — ªtii cã ºi eu m-am gândit cât de plãcut ar fi fost sã am un asemenea tatã? m-am confesat. ca o ranã de cer. subterfugiile ce nasc suferinþele de nestãvilit. sã nu plângi niciodatã. nici felul în care mã priveai uneori. îmbrãcau forme posibile ºi atât de prezente. Doar aºa putea începe apusul. Erau douã pete prelungi. unite într-o singurã formã. încercam sã înlãtur liniºtea mormântalã. dar te fereai sã recunoºti adevãrul. Erau doar niºte suflete ce pãrãseau visul. Bizar e cã tocmai aceºti strãini îþi confirmã cele mai tainice gânduri. de fapt.Nicolae Cornescian tul atât de strãveziu. Cu tãcerile noastre ºi cu lacrimile ce peste noapte sar fi preschimbat în mãrgãritare de rouã. Alãturi de tine… Dacã s-ar fi atins. Noi ne-am oprit la marginea destinului nostru. gândeam cã în sufletul meu dospea altceva. Nimic nu ne mai aparþinea din tot ce doream. nu-mi spunea absolut nimic. ceva mult mai profund. neostenit strãbatem itinerariul timpului. se ivesc atât de spontan. pete de vãzduh reavãn pe braþul ºi pe umãrul tãu. imprimate pe pânza lichidã a cerului? Probabil cã acest amãnunt nu þi-a stârnit nicio curiozitate. în privirile noastre. Observai cã pe oglinda apei tremura doar o singurã umbrã? Umbra noastrã comunã. Vor rãmâne pete. prelungã ºi azurã. Cum. în gândul ºi în visele tale. era imposibil. îmi ziceam. noi nu ne-am oprit doar în dreptul acelui estuar. Probabil cã înþelegeai totul. inexplicabil ºi atât de straniu. Închega 112 . iar pe apã ar fi rãsãrit pete de luminã rubinie. de-acest pustiu fluid. dar lasã amprente dureroase. alãturi îþi rãmân doar pentru câteva clipe. aveai perfectã dreptate. glumeai tu. Nu-mi pot explica de ce toate umbrele se miºcau. gândeam. — Fiica mea. amprente eterne în amintirea ta. — Întinde-mi mâna! te-am rugat. doar umbrele noastre rãmâneau în nemiºcare. Ai observat cã ºi pescãruºii pãreau doar niºte pete cenuºii. lipsiþi de forþa împotrivirii. temându-mã sã nu înþelegi totul. Însã. sufletele noastre ar fi sângerat. diluatã de acel aer atât de insuportabil ºi purtate pânã la deschizãtura estuarului. încetinea treptat. De ce ai privit în adâncul sufletului strãin? Spune-mi. Voi rãmâne aici. ai schimbat sensul vorbelor mele. Dar eu ºtiam cã în acea searã. de ce? Nu ºtiai cã acel gol putea fi umplut doar cu umbra sufletului tãu? Cum de îndrãzneai sã-mi vorbeºti de umbra mea lichidã. Probabil cã nici nu se cerea sã fim prezenþi acolo. desprins de orizont. — Cu toþii. Tot ce râvneam. Chiar ºi acel fluviu. de nemãrginire ºi timp iluzoriu? Nu vedeai cã malul era lipsit de urmele paºilor noºtri? Poate cã nici nu eram acolo.

Incognito
într-o singurã lacrimã, chihlimbarie; o lacrimã pe care nu puteai, n-aveai cum s-o observi. ªtiai totul, dar te fereai sã-mi recunoºti. — Când ai înþeles? te-am întrebat. — Când mi-am cerut scuzele de rigoare, cãci uitasem numele tãu, numele adevãrat. Când o lacrimã þi s-a prelins pe obraz… „Incognito!”, ai adãugat, „nu uita cã tu nu eºti doar un cãlãtor anonim prin acest spaþiu. Tu, de fapt, strãbaþi un timp imposibil, un destin nefiresc”. A urmat o strângere de mânã, ca între doi prieteni apropiaþi. Nimic mai mult. Absolut nimic. — De ce eºti atât de rece? m-ai întrebat. N-aveam nevoie de alte cuvinte. Rãspunsul era clar. Am privit înspre fluviu. Bãnuiai câte aripi de sticlã se aflau acolo? Doar în prezenþa ta se putea petrece o astfel de scenã: valurile au scos la mal un acvariu închis ermetic ºi umplut cu fluturi albaºtri. — Din adânc, spuneai tu. — Din înalt, te contraziceam. Exista vreo cale de mijloc? Un singur om ºi douã feluri de a iubi. Nu-mi imaginam sufletul ca pe ceva înaripat, întâlnit în cãrþile recomandate. Însã, ºtiam cã sufletul meu avea douã umbre. De nuanþe apropiate: azurul celest ºi vernilul marin. Iar între aceste alungiri fragile, ca pe o membranã de sticlã, tremurau niºte lumini violacee, se zbãteau. — Pescãruºii mor în cer, ai silabisit. — E atât de pustiu pe acest pãmânt! — Trebuia, m-ai întrebat, trebuia sã fii tocmai nepoata mea? — Trebuia, þi-am rãspuns, trebuia sã-þi fiu Incognito. Nu ºtiu de observai… Nu! Nu vedeai. Tu nu mã vedeai toþi aceºti ani. Însã acum, când trebuia sã plec, când rãmâneai singur ºi închideai ochii, de undeva de nicãieri, revenea imaginea chipului meu. Vezi cât de stranie e aceastã iubire? Între douã inimi s-a spart o clepsidrã. Între douã destine curge un timp strãin. Tu ai ales ultimul din toate drumurile posibile: cel de nisip. Mie mi-a rãmas doar sticla: geamuri ºi oglinzi ce pãstreazã luciul privirilor tale, þin minte contururi bizare, mâini ce se ating doar pe suprafeþe plane, tot ce putea fi dacã ai fi înþeles cã închipuirile tale, de fapt, îmi reflectau realitatea. Eram o parte din visul tãu. Eram doar o umbrã. Atât de fragilã ºi atât de fireascã; desprinsã, probabil, de sufletul tãu strãlucitor. Eram totul. Tot ce doreai. Dar, de ce, spune-mi de ce, de ce trebuia sã fii tocmai unchiul meu? Am îngenuncheat în faþa ta. Îþi aminteºti? Te-am rugat sã-mi întinzi mâna. Ai refuzat. I-am sãrutat numai umbra, acea patã de forma aripii ce tremura pe nisipul de nuanþe sângerii.

113

Nicolae Cornescian
— Elza, mi-ai spus, nu te voi ierta niciodatã! O voce strãinã te chema dintr-o depãrtare incertã. Probabil cã era mama mea. Nu ºtiam. Nu înþelegeam. Nu mai înþelegeam absolut nimic. Ecoul valurilor era mult prea puternic, iar aripile, acele aripi de sticlã, erau atât de reci. Tot mai reci. Poate cã vei primi ºi alte mesaje. Poate le vei citi, ori, poate le vei ºterge ºi nu vei înþelege cã într-o zi am întâlnit un om minunat. Exista un loc pe acest pãmânt, un singur punct în care drumurile noastre s-au intersectat. Timpul, însã, timpul ne era strãin, interzis, blestemat. ªtiam mult prea bine: noi nu eram nãscuþi pentru aceastã viaþã. Ne rãmânea o ultimã oprire: veºnicia. Nu mi-a mai rãmas absolut nimic. Noapte de noapte, în faþa calculatorului, ascult toate sunetele posibile, izvorând din cele mai tainice unghere ale acestei lumi. Poate chiar ºi din lumea de dincolo. Aud valuri ce se sparg de eternele stânci, zbateri de aripi ce ating oglinzile întunecate ale apei, mii de ecouri amintind paºii strãini, îndepãrtându-se de maluri necunoscute. Aud totul. ªi, uneori, când toate aceste reverberaþii se retrag, lãsând loc tãcerii, adeseori, în cel mai obscur cotlon al închipuirii mele, se aude ecoul respiraþiei cunoscute. Probabil cã totul se petrece undeva în preajma mea. Aici. În aceastã casã. Tocmai la acea distanþã pe care ne-o interziceam întotdeauna. ªtiu cã ea mi-e alãturi. Încerc sã-mi reþin respiraþia, dar prezenþa ei conferã aerului izuri edenice. Mã obligã, pur ºi simplu, mã obligã sã respir. Încã… sã respir. Primesc zeci de mesaje. Noapte de noapte. Refuz sã rãspund. ªtiu cã într-o dimineaþã de august voi primi tocmai rãspunsul ei: „…însã eu team iertat”.

114

Proza

Dumitru Hurubã

Neamuri de decembrie

Ah, decembrie, Bacovia, Te uitã cum ninge decembre, Nicu Alifantis – ah-aaah-AH!!! S-apropiau sãrbãtorile iernii ºi conveniserãm cu nevastã-mea sã nu ne mai certãm aºa des, mãcar în ultima perioadã a marelui Post de Iarnã. În consecinþã, ne certam destul de rar, iar când o fãceam, nu cred sã fi aflat mai mult de-un sfert din populaþia cartierului, fiindcã nevastãmea ieºea pe balcon ºi începea sã þipe: — Asasinule! Sãriþi, oameni buni, cã-mi bagã cuþitu’, mã omoarããããã...! Mã omoarãããããã! Cum-cum? Ei, Doamne! cum sã rãmân indiferent la un asemenea þipãt disperat? Sigur cã îi sãream în ajutor îndemnând-o: — Mai cu viaþã, dragã, mai cu viaþã! Ce e cu þipãtul ãsta anemic? Parcã a-i fi rahiticã la minte… Nu eºti convingãtoare deloc!… Vrei sã urlãm amândoi? Hai: unu, doooooi-trei! Adevãrul e cã nu mi-a trecut, încã, prin minte s-o ajut efectiv, considerând cã ar fi putut rãmâne cu vreo neputinþã, iar femeia la casa omului este, aºa cum se ºtie din vremuri imemoriale ºi chiar biblice, un ceva fãrã de care viaþa poate deveni anodinã, tristã ºi culminând cu dorinþa de… Mã rog, sã nu-i spunem chiar apocalipsã, însã disperare, prag de sinucidere, azil politic în Afganistan sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar trebuie sã precizez ºi cã – ea din sãptãmâna Crãciunului, sau joia? – am ieºit dupã ea pe balcon cu gând s-o arunc de la etajul ºapte. ªi, cât de nervos eram, aº fi fãcut gestul – iresponsabil pânã la urmã – însã m-am oprit din douã motive: întâi, fiindcã nu voiam sã-i nenorocesc pe niºte colocatari care se înjurau fermecãtor ºi conºtiincios la un ºeptic american în faþa blocului ºi n-am vrut sã le stric relaþia cu Dumnezeu, relaþie pe care, în momentele-acelea premergãtoare unui asasinat, le consideram armonioase. Ei, dacã vecinii ar fi jucat ruleta ruseascããããã, alta ar fi fost situa-

115

Dumitru Hurubã
þia… ªi doi, pentru cã nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teologie cu mine, acum cucernicã faþã bisericeascã, spunându-mi confidenþial cu o zi înainte: — Bãtrâne, Domnu’ sã te binecuvânteze! — Amin! am rãspuns în calitate de berbec. Ei, oaie am fost când am pãrãsit turma Domnului – acum sunt oaie emancipatã, adicã berbec… Iar cucernicia sa a continuat: — Fiule, îmi dai o sutã de euroi, ºi-þi implementez un prohod trãsnet! Þi-o trimit pe Malaghenia în Rai fãrã stagiaturã în Purgatoriu, sau test-grilã la Poarta Raiului... — Cât, mã, Puiule? 4 milioane, mã? Ai tu sufletul ãsta, mã? — Bãtrâne, nu te lua dupã veºmântul meu: sutana e sutanã, iar viaþa e viaþã… — Am înþeles, da’, Doamne fereºte! – n-aº vrea sã rãmânã Grãdina Domnului fãrã suflete! am exclamat temãtor. Doar o ºtii pe nevastãmea… — Tomna’ d-aia… Mã rog... Apoi, unul dintre jucãtorii de ºeptic era tatãl a treisprezece copii pe care îi rânduise Dumnezeu ºi Revoluþia din '89, de când nevastã-sa se aflã în concediu de maternitate fãrã întrerupere. În prezent i se întocmeºte dosarul pentru Guiness Book, fiind gravidã, iar ginecologul de familie prezicându-i cel puþin patru gemeni. Mulþi au zis cã nu-i normal. Medicul. Dar, e Decembrie, e…, A prins promoroacã ºi clampa – era sã scriu clanþa – neveste-mi, însã la ea nu se întâmplã acest fenomen, poate doar la –2730K. Însã e puþin probabil, drept care e periculos sã alunecãm spre doleanþe zadarnice… Deci ultima datã ne-am certat cu Malaghenia din cauza neamurilor, pentru cã ne-am pomenit cã noi nu avem, nu ne viziteazã nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneazã nimeni ºi, în general, pentru cã suntem atât de singuri, încât ne-a cuprins nervozitatea, disperarea ºi spaima pânã ºi de Uniunea Europeanã ºi International Monetary Fund de care Fund depindem oriºicâtuºi... Apoi au venit reproºurile reciproc dezavantajoase, iar de-aici pânã la istericale ºi jigniri n-a mai fost decât un pas mic pentru un om ca nevastã-mea, pe care ea l-a ºi fãcut rapid. Pânã la un punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut de unde ºi nici rãbdare, aºa cã i-am strigat: — Auzi, doamnã, în definitiv, dumeatale ce neamuri ai?

116

Neamuri de decembrie
Trebuie sã spun cã, inclusiv în momentele de vârf ale certurilor noastre, când o cratiþã sau sucitorul pot avea conotaþii extraprofesionale, dãm dovadã de respect reciproc, adicã evitãm sã ne tutuim. Dar atunci astea sunt detalii lipsite de interes ºi importanþã. Esenþialul rãmânea lipsa neamurilor, adicã, la toatã lumea mai venea cineva, chiar de la þarã, mai aducea un lãptic, un curcan, o poalã de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibãr... La noi, nimeni-nimic! Însã, pânã la urmã, tot scotocind prin arborele ginecologic – cum spune analfabeta de Malaghenia, dãdurãm de niºte rude ºi le-am scris pe loc o scrisoricã duioasã cum cã, deoarece am rãmas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragã inimã, chiar dacã în momentalul de faþã o ducem cam prost din cauza tranziþiei ºi a devalorizãrii leuþilor personali. Dar oameni suntem ºi gãsim noi ceva sã ciugulim douã-trei zile. Adicã, am bãtut ºaua spre ceva produse zootehnice ºi, în acelaºi timp, spre durata vizitei, aluzie din care ei trebuiau sã priceapã cã vizitele, cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai plãcute. Contrar tuturor aºteptãrilor noastre, neamurile au sosit dupã trei zile, aproape de ajunul Crãciunului... — Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am scuipat repede în sân), iar ea e mãtuºa voastrã Parmenica, a fãcut prezentãrile un ins care aº fi jurat cã nu trecuse vreodatã prin judeþul nostru de baºtinã, sau cã ar avea altceva în comun cu noi, în timp ce nevastã-sa avea un cap semãnând biniºor cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu ºtiu de ce alcoolic, dar aºa mi s-a pãrut… În momentele urmãtoare, printre picioarele lor ºi-a fãcut apariþia o javrã cu figurã de maidanez þinut în ploaie, chestie care m-a bucurat cu rãutate pentru nevastã-mea care nu iubeºte de loc câinii. În consecinþã, nu m-am rãbdat sã nu exclam: — Uay, ce cuþu fain! Nu i-l donaþi Malagheniei? Nevastã-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înþeles… — Cum-cum? au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fereºte! Nici vorbã! Rexy e sufleþelul nostru, e fiinþa care ne îndulceºte viaþa zi de zi, ºi-i de-o inteligenþã pur ºi simplu genialã… Dotat cu fler, patrupedul ºi-a dat seama repede de antipatia Malagheniei, aºa cã a început sã latre la ea cu o înverºunare care mi-a adus aminte de colega noastrã de la serviciul „Dealuri ºi pajiºti” când nu era trecutã la primã. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai putut înþelege decât prin semne, comunicare cam deficitarã, din moment ce unchiul Haralampy, în loc sã intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mãtuºa Parmenica a priceput lesne cã nevastã-mea era, de fapt, o vecinã ºi-i tot fãcea loc sã plece... Pânã una-alta, javra a sfârtecat o bucatã din

117

cum ar fi tornada în care tocmai intrasem. prin mangrovele australiene.. chiar dacã acestea au lãsat urme de neºters în unele cazuri. mai eram liberi ºi teferi. Ne ºi miram cum de putusem trãi atâþia ani fãrã sã ni se întâmple o mulþime de nenorociri. Dragii de ei. în timp ce pe uºa rãmasã deschisã au nãvãlit trei arãtãri cãrora nu le-a trebuit decât foarte puþin pentru a întoarce toatã casa pe dos. undeva prin Retezat sau. pentru care a fost lovit brutal cu polonicul de cãtre 118 .. — Sigur-sigur. Ca atare. pe lângã care postdecembrismul era o „nenorocitã de anexã a materialismului dialectic infestat cu ceauºism multilateral dezvoltat”. noi – de fapt. se mai schimbã viaþa. liniºtindu-se brusc sub masa din bucãtãrie. miºcând mobilele din loc. ne-a lãmurit unchiul. am gândit noi cât de cât veseli... a aprobat mãtuºa Parmenica. fãrã ca medicii.. — Sunt foarte vioi. scoþând uºile din balamale ºi înfãptuind. Unchiul ºi mãtuºa erau oameni practici: în câteva minute. — Sunt nepoþeii. i-am zis când am vãzut cã începe sã miorlãie. Am citat dintr-un discurs al vecinului de la „trei” la o adunare generalã a Asociaþiei de locatari. sã facem ºi noi ceva dacã tot am venit la copiii ãºtia. pentru cã atunci ne aflam sub ocupaþie strãinã – ne-am dat seama cã nu eram decât niºte amãrâþi de diletanþi în comparaþie cu ei. activitate însoþitã de îndemnul mãtuºii: — Buni-mamã! Buni-mamã! Aveþi grijã sã nu stricaþi ceva. nu e decât un dobitoc. murmura unchiul Haralampy din când în când. foºtii stãpâni ai casei. Aºa da. datoritã gravei neglijenþe a organelor menþionate. procuratura ºi vreo ordonanþã de urgenþã a guvernului sã ne fi izolat într-o rezervaþie. Cel puþin aceasta ne era convingerea. caz mai aparte. Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy spunând: — Hai. credeam noi. trebuie doar sã ºtii cum sã-l tratezi.. am început sã ne bucurãm din tot sufletul cã. un suflet ca oricare dintre noi. La urma urmei. minunându-ne de inteligenþa ºi inventivitatea nepoþeilor în ceea ce privea distrugerea bunurilor din apartament. de fapt. Parmeni dragã. cea mai mare reformã din istoria cãsniciei noastre. mare noroc. am zis gândindu-mã la câte catastrofe s-au abãtut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor ºi de care au trecut..Dumitru Hurubã rochiþa de lamè a Malagheniei. Am privit cu alþi ochi atât nepoþeii cât ºi javra dispãrutã în proporþie de trei sferturi în oala cu sarmale pusã la rãcit lângã frigider. — Nu înþelegi nimic. — Mare noroc..

Oricum. plutea maiestuos mirosul de urinã ºi excremente de câine. În preziua terminãrii vizitei. nici vorbã de vreun semn de nebunie. ne amuzam cu sadism auzind cum sar purecii câineºti pe ziarele întinse pe jos. din moment ce uºa de la intrare am schimbat-o cu o bucatã de PeFeLe – e adevãrat cã gros ºi trainic! Insã.. într-un timp record. funcþie dupã care a tânjit timp de patru legislaturi. pânã o sã ne luãm altã mobilã.Neamuri de decembrie nevastã-sa – ºefã de scarã. ne-am gândit. unchiul Haralampy a ordonat: — ªi-acum. unchiul Haralampy ne-a spus bãtându-ne pãrinteºte pe umeri: — Dragii mei. vom dormi pe jos. stând seara la cinã.. Când toate lucrurile din apartament ºi-au schimbat locul sau poziþia. deºi e cam mult dacã avem în vedere viteza cu care se desfãºura dezastrul.. — Pãi. Muþi! Sã fi trecut vreo trei ore? S-ar putea. Cum-cum? A. Mai bine spart! Pânã ºi acest lucru de nimic a trebuit sã-l învãþãm de la nepoþei. Copii nu aveþi. dacã am fost tot singuri. dragii de. sã fie clar!. — Adicã.. iar seara. avem ºi noi socotelile noastre… Sigur cã avem în vedere sã… — Nu. ªi. aºezaþi pe podea... în ultimã instanþã. acum nu mai sunteþi nici voi tineri. toatã lumea la treabã – sã facem ordine pe-aci! În trei zile apartamentul nostru ajunsese de nerecunoscut: douã geamuri sparte.. peste tot haosul acesta. ªi am rãspuns ºcolãreºte: vaza este un obiect din casa omului care poate deveni incomod în anumite situaþii tot trebuind sã-l deplasezi de colo-colo. unele chiar forma. dragilor. Dar ce sã mai discutãm. uºa de la baie se þinea într-o singurã balama ºi o sfoarã. La treabã ºi… 119 . asta-i mentalitate comunistã. Nu ne îndoiam cã natura-mamã ne trimisese niºte rude cu statut de unicat ºi de care eram mândri. Am crezut cã nu are rost sã. dacã nu miroase a þigarã. — Trãiþi la oraº ºi v-aþi aranjat apartamentul ca o cocioabã de la þarã. …Nimic nu era bine. ce este o vazã? ne-am întrebat noi. am încercat noi sã mai salvãm câte ceva din onoare. cum n-are? ne-a privit ea crunt în timp ce aduna cioburile singurei noastre vaze de cristal în care trãsese cu praºtia unul dintre dragii nepoþei.. inclusiv câte un cui bãtut în perete. nu mai poate fi considerat bãrbat. aºa cã gândiþi-vã ºi voi la un moºtenitor… — Pãi. iar noi... nimic nu mai era la locul sãu. covorul persan gãurit în câteva locuri de chiºtoacele unchiului a cãrui devizã este cã: un bãrbat. cu lumina stinsã. ne-a reproºat mãtuºa.

.. A. cuminþi...Dumitru Hurubã — Adicã. dragã. — Toþi trei ? am strigat fãrã sã vreau. inclusiv când ne certãm.. etc.. Decembre. uitam: gãsisem rudele pe internet.. 120 . Bacovia etc.. ne-am gândit cã ar fi cel mai bine sã-i înfiaþi pe nepoþei. la Ocazii. zice ea râzând permanent. Dar.. nu pricep. cu Parmenica. e mai convenabil decât un trio de nepoþei imprevizibili ºi drãgãlaºi. nevastã-mea se pretinde Antigona ºi sapã toatã ziua gropi în jurul blocului pentru îndeplinirea nu-ºtiu-cãrui ritual mitic. ce ziceþi ? Sunt mari.ro. fereasca-ne Bunul ºi Luminatul! pãru speriatã mãtuºa Parmenica. ca niºte draci în miniaturã. Iar unchiul completã imediat: Eu. — Apoi. nu se cade sã-i despãrþim.De-atunci. . Ehe. s-a impacientat Malaghenia: ne daþi ordin sã… avem copii? — Ei. la drept vorbind.

iar banii nu s-au terminat niciodatã. Un comerciant avea un gater. O vale spalã faþa garajului. Unii spun cã în nopþile cu lunã ºi pe timp de secetã din pãmînt ies flãcãri verzui care sunt banii pe care evreul i-a luat dracului cu înºelãciune. de a fost cutremur peste þara româneascã. iar la vale-i spune Valea Dracului pentru cã omul de afaceri lucrase cu dracu sã-ºi scoatã banii. în pãdure. M-am convins cã-i o legendã. pentru cã sunt sub puterea dracului.Proza ªtefan Jurcã Garajul de pe Valea Dracului 1 Dincolo de garaj. însã treaba cu banii pare sã fie realã. Oricum l-ar spãla. cu banii primiþi ºi-a salvat afacerile ºi s-a cãrat spre o lume mai bunã ºi mai prosperã. Comerþul este comerþ ºi lumea merge înainte. acolo este un loc rãu ºi cine este prins de vrajã cu greu mai scapã nevãtãmat din puterea lui. de buºteni era plinã pãdurea. lemnele n-au mai fost aduse cu pluta. Adicã este un loc între ape unde 121 . Ce credeþi cã a fãcut omul descurcãreþ. iar gaterul nu mai avea cu ce sã funcþioneze. treaba mergea strunã. Apa cobora la vale. om al dracului? ªi-a pus mâna în faþa ferestrãului ºi gaterul i-a retezat-o într-o clipã. Oricum ar fi ºi orice s-ar zice. Evreul a dat faliment. De atunci toatã lumea fuge de locul acesta. Apa din vale a secat. acolo funcþioneazã Garajul cu o vechime de 50 de ani. Într-un an s-au abãtut necazurile peste lumea de-aici aºa cum a fost ºi anul acesta cu doi ºeptici la urmã. curge o vale despre care am aflat o poveste. însã eu am sã þi-o spun. legenda o ºtia din scrierile ungureºti. cã avea carte. Nu o ºtie multã lume. Sunt bani blestemaþi dupã care plînge dracul. Omul îºi asigurase mâna. Dacã te gîndeºti bine. locul rãmîne plin de pãcate ºi valea rãmîne tot Valea Dracului. Am cãutat ºi eu valea respectivã de care-mi vorbea Linda cea poliglotã. iar o alta spatele.

. Încã nu s-a oferit nimeni sã întreprindã aºa ceva. probabil cã nici nu mai existã. mai întîi a lucrat pe cisternã. Nevasta a ajuns cadru medical la spitalul TBC. Cineva a încercat sã alunge rãul de pe Valea Dracului ºi a ridicat o bisericuþã care cu timpul a ajuns în incinta uzinei de plumb din Ferneziu. S-a angajat la Comunalã. Acest fapt ar umaniza lumea. Doar Garajul a rãmas pe vechiul loc. nevasta taxatoare. unde momentan se învîrt autovehicolele alimentate electric. încã pe atunci nu-i spunea acestei meserii conducãtor auto. sã poþi rosti o rugãciune la vreme de rãspîntii ori de aducere aminte. Fusese vãcarul satului. el spunea cã autobuzele noi 122 . aºa cum era mare lipsã de oameni care sã lucreze la exploatãrile miniere. mãsliniu. aºa cum am vãzut cã au minerii pe Valea Roºie la o intersecþie de strãzi. apoi pe autobuz. Era nevoie de cadre medicale pentru noul spital de boli pulmonare. cum ar veni mai literar. nu era mai mult decît o ruinã. un cuplu model de tineri de la þarã.. În urmã cu vreo 30 de ani. ºi acolo se vor învîrti mulþi bani. cînd am vãzut-o ºi eu. unul a propus ca în faþa noii clãdiri a dispeceratului troleibuzelor sã se ridice o capelã în memoria tuturor acelora care au trudit ºi au pierit ca urmare a faptului cã aceste roþi se învîrt fãrã încetare de mai bine de 50 de ani. eu cel puþin scriind mã simt exonerat de rãspunderea moralã cã n-am fãcut nimic pentru locul pe care am trebãluit mai bine de 30 de ani. dincolo de drumul spre Ferneziu s-a ridicat o nouã platformã industrialã. Falconeti a avansat pentru cã el spunea lucrurilor pe nume.. Nu ar fi cine ºtie ce. o troiþã acoperitã. era doar o umbrã.. bihoreanul. Sã poþi sã aprinzi o lumînare. 2 Falconeti este ºeful secþiei autobuze. la fostele bãi.ªtefan Jurcã unii au spor la afaceri.. cine ºtie. aºa. Dar s-a calificat ca ºofer. pe locul ei au apãrut altele care adunã oameni ºi se învîrt bani. Avea ºi origine sãnãtoasã. Este o zonã unde s-au derulat marile acþiuni economice. Azi. cu falca de jos ca o lunã rãsãritã pe sfert. Nu îi dãdea aºa de mult cu trãiascã. dupã jumãtate de secol.. ciurdarul. niºte pereþi igrasioºi ºi plini de funingine de la coºurile fabricilor. acela înfiinþat de doctorul Rujdea. el ºofer. deºi marea platformã industriala din est s-a dus de rîpã. cinstiþi ºi harnici. ar da un aer de sfinþenie locului atît de înfricoºãtor numit Valea Dracului. Peste un timp. Înalt. Vorba unuia dintre vechii directori ai Garajului: „Banul e o micã roatã / Care-nvîrte lumea toatã! “ Mica roatã face parte dintr-un angrenaj universal care învîrte lumea dupã cum îi este scris. deºi. a fost promovat pînã la funcþia de secretar de partid. Ba.

Îi ºtiu de fricã. cu autobuzul sau taxiul. cînd oamenii muncii munceau iar burghejii îi exploatau. De unde ºtiau ei lucrurile astea? Au studiat ba la Cluj. fumul de la turaþia motoarelor e tot mai albastru ºi mai urît 123 .Garajul de pe Valea Dracului se obþin de la cei din capitalã numai cu „valutã dã Maramureº”. A coborît jos pe scara care duce sus. Mãcar în viitor sã ni se promitã cã va fi mai bine. Curãþenia predominã. Rezultatele nu se aratã. ori la Bucureºti ori unii la Moscova. adicã de la Budapesta ori Koloºvar. Apare Zaharie Zaharel. ºeful de secþie. lumea tace. de þopîrlan. 3 S-au întocmit procese verbale. ulei de motor. cã de fapt ei asta sunt. ªi ei aveau un program dupã care îºi serveau clienþii în funcþie de sosirea trenurilor de la Satu Mare ori Zãlau. urmaºii de azi ai cãruþaºilor de ieri. devenit Cluj-Napoca. Aºa erau vremurile. adicã nu le dãdeau salariu cît meritau. pare distins. ªi tot aºa a continuat sã combatã Falconeti pînã ce un to’ar㺠de sus. Falconeti se þine bine în ºa. are mersul greoi. cum îi spune el la inspecþia de dimineaþã. Nu sunt piese auto. cum frumos se exprimase un toar㺠ziarist. Dacã întrebi. mai bine. Pe toate acestea Falconeti le ºtia de la învãþãmîntul de partid unde au predat lectori cu multã ºcoalã. burghezo-moºiereºti. adicã cu damigene de pãlincã.i. conchide Falconeti. adicã organul ierarhic superior. Chestia este cã de cînd s-a reorganizat transportul toate merg greu.s. Adicã nu se cuvine ca el sã se arate mai sus decît ºeful de secþie. A rãmas ºef de secþie. cum s-ar zice între cãruþaºi. Umblã prin curte cu o bundã pe el. Îi aduce un bon la semnat. dar Zaharie Zaharel tocmai asta vrea. Nici nu încap oamenii în autobuze cînd îi duci sau îi aduci la schimburi. apoi se calmeazã: — Vorbim la mine în birou. sã arate cã ºeful de secþie trebuie sã-i semneze lui cînd cere producþia ºi nu cînd are el chef. dar politic era cu ciocul mic.. are halat nou. fost prim-topitor la Combinat. dar în afarã de mai mult. ori în centru? Cu birja ori. Falconeti. Economii ºi iar economii. de acum. Cum se întorceau oamenii de la garã pînã la „otel “. venit de la Centru s-a enervat rãu de tot ºi l-a dat jos din funcþie. unde studiaserã toarãºii din aparatul superior de partid ºi de stat. Mecanicii ºi ºoferii se ascund din calea lui. Nimeni nu are curajul sã spunã ceva. ci cît sã nu crape de foame. ca tov Harabor ºi tov Chiuleanu. Din halã. apoi rapoarte cãtre o. secretarul de partid. îl repede. Falconeti a finalizat „curtea”. oamenii sunt la locurile lor de muncã. nu devine nimic concret. anvelope ºi acumulatori auto.

cã oamenii se cunoºteau între ei. Nu aveau astîmpãr. poate doar laboratorul de la uzina de apã sã fi arãtat mai bine decît secþia de reparatii. el umblã noaptea sã porneascã motoarele pe timp friguros. beton pãtat cu scurgeri de la baia de ulei. intrarã în Sala de ºedinþe. Directorul general avea o minã veselã.ªtefan Jurcã mirositor. Probabil cã era cea mai eficientã secþie. avea un aer teatral cu care se afiºa vrînd sã parã un bonom. ondulat chiar. Zaharia Zaharel doreºte o vestã îmblãnitã. Avea la buzunarul din stînga al halatului o bucatã de textolit peste care erau înfipte cîteva pixuri. ªeful de secþie. cu revizorii tehnici dupã el se miºca preocupaþ de ceva. Apoi autobuze cu roþile desfãcute suspendate pe cricuri. burghie etc. aºa cum are el. Îl cheamã la el pe Zaharia Zaharel. zgomotul se prãvãli ca un morman de pietre dintr-o carierã de piatrã. tot aºa. Cineva turã un motor diesel. negre ºi unsuroase în hala veche. Voia probabil sã exprime o clasã de pregãtire tehnicã superioarã. dupã care. unul examinã o pernã de aer. Existã un singur furnizor. uzinã veche cu duºumele gãurite ºi cu garduri sprijinite de grãmezi de ºpan ruginit. oameni trebãluind sub burta neagrã plinã de þevãrii ºi mecanisme. Ce bon sã-i semneze? La ºedinþa operativã a tãcut mîlc… Da. etichetã. Poate era o chestie de etichetã. — Dar ce… crezi cã statul are bani de aruncat sã-i dea ºi lui Zaharie Zaharel vestã îmblãnitã… Ce. Pe pereþii uneia dintre sãlile secþiei un panou cu unelte executate cu forþã proprie: ciocane. bine dispuºi. Ce se poate vedea într-o secþie de reparaþii auto? Canale placate cu faianþã. Cãlin îºi aminti de Electrotimiº pentru cã acolo simþise noul mai mult decît la Înfrãþirea din Oradea. Mirosea a ulei ars ºi a oxid de carbon. Cîþiva îºi aprinserã þigãrile. Coborîrã cîte unul pe uºa din faþã. pile. Urcã în birou. ºtiau fiecare cîtã brînzã face ºeful lor. explicã unul dintre revizorii tehnici. ordonaþi. unde fãcuse practica de an nu vãzuse atîta dorinþã de a exprima prin semne ceea ce robotesc oamenii care deservesc parcul auto. Veni cineva cu un bon de consum la ºeful de seþie. sã vadã de ce are nevoie. avea un pãr negru ca pana corbului. un colãcel din cauciuc negru. în hala nouã. Magazionerii se plîngeau cã duc lipsa acestor perne. La ce i-o fi trebuind o îmbrãcãminte aparte pentru a putea fi deosebit de cei care munceau acolo. frumos dat pe spate. Nu pãrea sã fie natural. cleºti patent. nici nu mai auzise de mult expresia asta. la sem- 124 . Nici la Electrotimiº. Pe þeava de eºapament cuplatã la un furtun izbucni un nor toxic ºi albicios. el face foc sub baia de ulei a autobuzelor sã nu se întãreascã uleiul motor ? Autobuzul cu absolvenþi se opri în dreptul halei noi.

Garajul de pe Valea Dracului nat. cu vopsea roºie pe un panou atîrnat deasupra maºinilor. FUMATUL STRICT INTERZIS! scria mare. Privirã la cãrþi. Nici o piatrã. Primirã douã scaune tapiþate pe care le ocuparã sfioºi. rãspunse absolventul. înconjuratã de iarbã domina zona. pleacã la noapte. supravegheaþi de maistru. Daa… am înþeles. desfãceau cu o cheie tubularã prezoanele. începe serviciu… se lamentã Cãlin. Aveþi unde sã locuiþi? întrebã Bizantinu. Sã mai aºtepte. culcatã lîngã canalul de vizitare doi muncitori. lumina zilei. Era o miºcare de neimaginat ºi mult zgomot. în faþa librãriei cu standurile ieºite pe trotuar. Cãlin Drumeagu. ocupat de douã dame ºi un mascul cu pãrul rar ºi castaniu rãsfirat într-o parte peste fruntea mare deasupra unei feþe senine. se prezentã bãrbatul. Citea cu atenþie repartiþia pe care i-o înmînase Cãlin. la aprovizionare…. roºu în obraz pãrea mereu vesel ºi bine dispus. Statuia lui Vida Geza. Acesta îl expedie rapid. de om bãutor de vin. îngãimã absolventul. Pe lîngã pereþii halei erau canalele de vizitare luminate cu lãmpi portative. Sana rãmãsese la uºa biroului. iar în niºe luceau tuburile de neon. parcã anume sositã sã înveseleascã lumea din jur. apoi constatarã cã Centrul nou se termina deja în dreptul Palatului administrativ. Deocamdata la neamurile ei… ªi doamna? Doamna se va întoarce la Iaºi. o chemã înãuntru. nu ºtiau ce o sã se întîmple. ªi-a terminat concediul… În luna octombrie. O sã te repartizez la aprovizionare… Piatra de încercare…. mirii anului 77. Ilie Bizantinu. Se oprirã în Centrul nou. pãrea coloratã ca într-un pastel de toamnã. tot cu vopsea roºie scria mare: „Conducãtori auto! Din benzina economisitã sã lucrãm o zi pe lunã!” În jurul unei anvelope mari. dupã Sfînta Paraschiva. Înaintarã cãtre Centrul 125 . Pe un perete. ªeful de personal îl însoþi la parter indicîndu-i un birou minuscul. Romi Romicã purta hainã de piele care se potrivea perfect cu pãrul sãu ca pana corbului dat peste cap. Se pregãteau sã facã o panã. Sfatul bãtrînilor.

. Cînd sã-l aºeze în punga de plastic. mînioasã. Ce mare scofalã. Pantofii noi scîrþîiau.. arseniu. Cinema Dacia.. sã vadã un film cînd îl poate vedea la televizor? — Atunci. — Mare chimistã mai eºti. scãpã borcanul din mâini. Dar cum vor ajunge înapoi pe strada cu librãria cu standul de cãrþi? Trebui sã întrebe... ne plimbãm. apoi un turn pãtrat din piatrã galbenã ºi altã piaþã: Centrul vechi.... avea sã afle... 5 Ajunserã pe o stradã îngustã cu clãdiri cu pereþii scorojiþi. — Oxidul de fier se vede dupã culoarea roºieticã a pietrelor de pe margine. fãcuþi la comandã. luã obiectul ºi-l aruncã la coºul de gunoi. O cotirã la stînga ºi intrarã iar pe strada cu grupul statuar al Sfatului bãtrînilor. rula filmul Corsarul negru. mirosul de usturoi ne anunþã cã este apã rezidualã de la spãlatul minereului de cupru ºi plumb.... strada Criºan. Poate voi avea ºi casã.ªtefan Jurcã vechi. Mai tîrziu aflã cã pe strada Horea este cimitirul. citi pe o plãcuþã. — Ce apã murdarã are Valea Sãsarului. nervoasã. Uite un cinematograf. — ªi tu vrei sã rãmînem noi aici .. Eu am vechime. ajunserã apoi la Piaþa centrala... cine mai suportã azi douã ore de foºgãialã într-o salã de cinema. Cãlin cumpãrã din mãrunþiº un borcan cu piure de castane.. Vezi cã de acum am ºi eu servici. — Mergem la film ? Eºti nebun. Sana… Încep sã-mi pierd încredea în tine... O clãdire masivã. oxid de plumb ºi de cupru. iar strada Cloºca tocmai o traversaserã ieºind de la Piaþa Centralã unde se spãrsese borcanul cu piureul de castane. cioburile intraserã în conþinutul pireului. pantofii de la nuntã. Nici un peºte nu trãieºte mai mult de ºapte secunde în apa aceasta. Borcanul se sparse. Tribunalul... Mergem la Silu.. Nu-i mai plãceau ºi voia sã-i ia la purtat. — În altã parte e mai bine ? 126 .. Nu poate avea omul încredere în tine… N-am vrut asta. Sana.. Înseamnã cã pe aproape este ºi Cloºca ºi Horia. — Oxid de fier.

de colegii de liceu ºi de cei din facultate. Ce nevoie or fi avînd ei de acidul sulfuric de la combinatul chimic.. — Vezi. mai bine!” Cîtã vorbãrie ºi cîte fapte numai bunul dumnezeu ºtie. o luminã calmã ºi plãcutã.. — Drept este cã oraºul acesta este cam la capãtul lumii.... Dacã stau bine sã mã gîndesc. piticul bîlbîit. Minerii ies de sub pãmînt sã respire noxele din atmosfera oraºului. 6 Noaptea o conduse la garã. era luna octombrie a anului 1977.. — E romantic sã luãm viaþa de la capãt... — Pînã la urmã tot vom fi împreunã.. Nici nu mai trebuie a întreba.. O toamnã lungã se instaurase în nordul þãrii.. cît de elegant se profileazã pe fundal.. — Nu se prea înghesuie absolvenþii în zonã.. de cupru ºi zinc. ce lume e acolo. La întoarcere privi fumul de la combinatul chimic coborînd gros ºi compact ca un deal aburos peste cartierul Vasile Alecsandri...dar pînã te aduc ºi pe tine aici o sã curgã destulã apã pe Sãsar.. au un aer proaspãt. Cãlin simþi cã pantofii de mire încep sã se acomodeze la drumul deaici. munþii verzi ºi ruginii. — Priveºte hotelul Carpaþi. casa de culturã.. era ora douã noaptea..Garajul de pe Valea Dracului — Dar sîntem mai aproape de pãrinþii mei. de care om? De cel ce apare pe ecrane. gama cromaticã a pãdurii care acoperea munþii din preajma oraºului îl fãceau ireal de cuceritor. Hoinãrirã pe strãzi cu lume puþinã. cãtre Sala sporturilor încolãcindu-se cãtre Dealul tâlharilor... nu-l mai strîngeau.. Ajunse aproape de sala sporturilor. Una zicem ºi alta fumãm. numai a noastrã.. unde se pune harta în cui. — Sã avem lumea noastrã. — Vãd.. toate par noi... — Mi s-a promis casã în cîteva sãptãmîni. — De casã o sã-mi fie mereu dor. Unde s-a mai pomenit aºa ceva? Grija faþã de om.. Oare nimeni nu vede tîmpenia asta cu care sufocã oamenii aflaþi în somnul de noapte.. îºi dorea sã mai apuce cîteva ore de somn pînã dimineaþa. care ne promite „mai mult. (Fragmente) 127 .. nici nu ºtiu ce regret..

László Kovács – Viscol .

Cei doi formau o familie fericitã. O hiperbolã a crimei la dimensinea Terrei. cã intrã insectele. dar voi. chiar shit. Meridianul sângelui – o monstruozitate literar-artisticã.Proza Gheorghe Miron Trup ºi sânge (fragment de roman) Pe o muscã o striveºti cu o loviturã de palmã. de pumn. Unora s-ar putea sã le placã ºi chiar le plac scârboºeniile. unde dracu vã credeþi. un roman al scriitorului american multipremiat. cã. adicã. Cormac McCarthy. Îi dãm ce vrea sã vadã. dacã va exista. nu. iar sângele frãmântat cu carnea neagrã lasã o patã scârboasã pe zid. cã v-am zis de atâtea ori sã nu mai striviþi muºtele. Nu suntem ahtiaþi dupã sânge ºi sex? Nu sângele. acesta e glasul mamei. Zdrobiþi muºte ºi îmi murdãriþi pereþii!. crima ºi sexul ne þin cu atenþia sporitã ºi cu ochii larg deschiºi? Cu ochii larg închiºi –film artistic cu Tom Cruise ºi Nicole Kidman. unde am fost blestemaþi sã ne ducem existenþa ºi sã înflorim unul dupã altul. De multe ori. A ucide o muscã e o scârboºenie. se utilizeazã o hainã uzatã sau papucul ºi mai rar paleta specialã sau palma. nu vreþi sã înþelegeþi. pe atunci. sã þin casa. Telespectatorul vrea asta. Dar oare cine e de vinã? Romanele de succes sunt acelea în care sângele curge în valuri. sã nu îþi fie scârbã când intri. în grajd sau unde. urinã. pãi. dar voi nu. Aproape cã nu e film american fãrã sânge. copii. Arma crimei se alege dupã cât de nervos eºti. o mai poþi zdrobi cu un papuc. oase zdrobite. spermã. sângele împrãºtiat peste tot. V-am spus sã nu mai lãsaþi uºa deschisã ºi geamul. carne sfârmatã. cu un ziar îndoit sau cu o paletã specialã. mama dracu’? Toatã ziua mã chinui sã fac curat. de ce sã înþelegeþi!? Atât ºtiþi. În toate e un mare neajuns: trupul fragil al insectei este zdrobit. 129 . — Cine dracu a murdãrit peretele. cu o carte. cu un pantof sau cu un tricou mai vechi. soþ ºi soþie. pânã la sfârºitul sfârºitului.

Nici nu îmi place friptura. na. Nu reuºea sã scape de blestem. — Aºa zici tu? Pãi cum nu e nicio legãturã? Nu se fac atâtea crime pentru mâncare. dragã? Tânãra a fãcut o piruietã ºi s-a întins pe spate. iar aceasta nu e transformatã în shit?! Toþi suntem niºte maºini de produs shit. ci e vorba de un întreg meridian al pãmântului. Prãjeala ce a bãgat-o în el dimineaþã. Mai bine ar fi suferit de o maladie rarã. eu nu am bãgat în mine fripturã. dar tocmai de aceea nu îi plãcea. un bar sau vreo groapã unde a curs sânge. imperceptibil. — Eºti prost. — N-ai grijã. Nu vreau sã devin ºoldoasã. la dracu! Dar ce înseamnã shit? Filmele americane ne bagã pe gât shit. merdre. Aceste scârboºenii devin plãcute ºi privim fascinaþi cum oamenii sunt uciºi. — Tu ce ai mâncat azi. ce ai bãgat-o în tine. pasta execrabilã noroioasã curgea prin maþ în acea clipã cãtre ieºire. pentru a seduce individul. o stradã. cã oricum nu îmi place de tine. Nu duci tu o adevãratã luptã zilnicã pentru a face rost de mâncare sã îi dai maºinii? Fatã prostuþã ce eºti! Parcã îþi vãd maºinãria infernalã cum lucreazã zi ºi noapte. fac sex. nu pe shit american. shit. iar sângelui curge în valuri . De crimã. pare a fi la îndemâna oricui.Gheorghe Miron Titlul aratã cã nu e vorba numai de un locuºor anume. fãrã nicio legãturã. Era o maºinã de produs shit. sunt sfãrmaþi în bucãþi. cu pâine ºi magiun chiar în acea clipã o transforma în shit. o casã. E dovada puterii absolute a celei mai ticãloase creaturi care e omul sau e dovada slãbiciunii? — Bestiane. uºor. — Miroase-i. anihilându-þi friptura în sucurile gastrice. Eu nu vreau sã fiu grasã. pentru care ar fi luat medicamente ºi i-ar fi trecut. shit. tradus la noi cu drace.imagini care ne transformã în fiare sau în îngeri. de aceea artiºtii ºtiu sã le dea o formã atractivã. în draci. miroase! Petliþia i-a bãgat chiloþii în buza bãietanului. cu dureri. mai lasã-mã! Uite-te mai bine ce ai sub nasul tãu. cã nu îþi va mai plãcea de mine. cã mã îngraºã. — Da’ ce te-a apucat? Sari de la crimã ºi shit la mâncare. sex ºi violenþã nu vom scãpa. Aºa însã nu. Nu era ceva dureros. Ce prostie ! Poate cã una dintre cele mai mari orori ce le putea trãi Bestean era faptul cã el simþea acest shit în propriul trup. nu îmi vorbi mie de sânge ºi crimã ! Simte ce ai lângã tine ! Înfruptã-te! Pãºeºte pe pãmânt. A ucide o muscã. 130 . dar ºi ne elibereazã de venin.

animal carnivor ce eºti! Ce ai în farfurie? Trup ºi sânge. Te-am vãzut de multe ori. cã tu urãºti produsele naturale ale pãmântului. respiraþia se opreºte ai senzaþia cã inima înceteazã sã mai batã. sângele se adunã în creier. simþi cã explodezi. dacã totul se blocheazã ºi voi exploda? Este clar cã de la carnea pe care ai mâncat-o cu pâine þi se trage. tensiunea creºte. Sigur cã da. Sfinterul dã sã se deschidã. dar cu siguranþã vrei sã scapi de gogoloiul ce alunecã pe maþ ºi îþi forþeazã sfincterul. Ce îþi spune raþiunea ta de om? Te simþi bine cã devorezi o pasãre? Dacã trupul þi-ai fi devorat la rândul tãu de corbi. Groaznic. îþi dai seama cã problema este foarte serioasã ºi te spintecã un gând înfiorãtor: dacã nu reuºesc. icneºti. E un blestem de care nu poþi scãpa niciodatã. stomacul tresare. Gogoloiul alunecã tot mai greu. odatã cu gogoloiul ce iese din maþ. de aceea preferi gustul sângeriu al cãrnii. O viaþã ucisã. iar secreþiile trupului amestecate cu res- 131 . fiindcã devorezi acel animal. chiar în stradã. ce poate fi o faptã mai nemernicã decât asta? Înghiþi cadavre de animale nevinovate pentru a trãi. dar nu ai ce face ºi îl inspiri. li s-ar pãrea îngrozitor. Nu ºtii ce simþi exact.Trup ºi sânge — Minþi ! — Bineînþeleas cã mint. Greºealã fatalã. simþi cã te umfli. cã în urmãtoarea clipã vei da ortul popii. dar poate cã gestul tãu este mai grav. Un fior te ia din cap pânã în tãlpi. dar faptul cã eºti o maºinã de fãcut shit nu mai e o minciunã. Nu eºti obiºnuitã cu fructele ºi legumele. Muºchiul elastic se destinde. Nu îi schimbase de patru zile. Întunericul trupului este pãtruns de un fir de luminã. Un munte de shit. o bucatã de carne pe care tu o înghiþi pentru a exista. Petliþia a dat sã îºi arunce chiloþeii pe fereastra deschisã. Te scârbeºte. încã un spasm ºi încã unul. Încã o zvâcnire ºi începe sã se deschidã. Te bucuri. Câtã apã pe Bega ai otrãvit? Îþi place sã stai pe tron sã te uºurezi. Oare familia acelui animal pe care tu îl mânânci cum se simte? Raþiunea ta ce îþi rãspunde sau nu funcþioneazã raþiunea în acest caz? E prea slabã. Te copleºeºte oroarea. de peste douãzeci de ani. Nu conteazã cã nu o faci tu cu mâna ta. tot te umfli în chinurile facerii. Maþul se zbate în tine. gogoloiul alunecã. Sã nu ucizi! Iatã porunca supremã. dar ºi plãcerea. ce ar zice mama ºi tatãl tãu ? Te-ar jeli. Tremuri. inima îþi bate tare. ar fi disperaþi cã ai fost mâncat. te hrãneºti cu viaþa lui. De când produci? De-o viaþã. Mirosul greu de shit te izbeºte în nãri. Ucizi pentru a trãi. sfincterul se despicã dureros.

pânã la o distanþã de braþ. Zborul zigzagat era foarte greu de monitorizat. cã nu era vorba de o boalã. înainte. pe hoituri ºi pe alte putreziciuni. specific unei femei tinere aflate în permanenþã în cãutarea sexualitãþii. sã nu-i împrãºtie sângele pe tifel. Se zãreau urme de grãsime de la mâinile Petliþiei poate de la ale mamei ei sau cine ºtie de unde. o esteticã a crimei utilizatã de ucigaºii perverºi. A pãºit pe pat cu un tricou mototolit în mânã.Gheorghe Miron turi de urinã fãcuserã o patã maronie pe pânzã. nu era o ucidere instantanee. Musca zbura în toate direcþiile prin aerul fierbinte. ci de ceva natural. Acolo. Bestian s-a dus cãtre fereastrã. sã nu mai exiºti. O caracteristicã a muºtei este faptul cã are o privire tridimensionalã a realitãþii. putea sã o prindã vie. Erau trei paºi pânã acolo. Îi duse la nas sã îi miroase din obiºnuinþã. urmãrind musca ºi nu i-a dat atenþie fetei. ci sã fii anihilat ca individ capabil de gândire ºi iniþiativã. iar mâna ucigaºã devine neputincioasã. sã-i demonstreze tinerei strategia proprie de ucidere a unei muºte. Atunci. sã îºi simtã propriile urdori ºi izuri fetide. gata sã loveascã insecta neobrãzatã ce tulbura liniºtea cu bâzâitul infect. decât ca o îngrãmãdire de oase ºi carne în drumul dezintegrãrii. Bestian a mers în colþul opus al încãperii cu ochii pe ziduri. Poposeºte cu picioruºele ei de aþã pe toate mizeriile. pe shit. Bestian avea douã variante – sã arunce cu tricoul din mânã ºi sã o anihileze. atrasã de luminã. se oprise ºi lingea sticla cu trompa. Soarele dupã amiezii înfierbânta sticla. de dictatorii sadici. A fãcut un pas. cum fãcea de fiecare datã când se dezbrãca. sã-þi anihileze personalitatea. înapoi. De aceea zborul ei este haotic ºi foarte greu de monitorizat. iar bãiatul nu avea o paletã în mânã pentru a o omorî. Zburãtoarea se ridica pe picioarele din faþã ºi îºi spãla aripile cu picioarele din spate. dar ºi din curiozitate. Geamul conþinea hranã foarte utilã. înapoi. De fapt. dar în urmãtoarea clipã zburãtoarea ºi-a schimbat ruta ºi a luat-o la dreapta. fãrã ca sã fie luat în seamã. la stânga ºi. Amuºina sticla cu trompa. Musca s-a îndepãrtat din raza lui de acþiune ºi el a sãrit de pe pat ºi a continuat sã o urmãreascã. ci în timp. Priveliºtea asupra lumii este grandioasã. pentru a se asigura cã totul e în regulã. O ucigaºã tãcutã. brusc. înaripata s-a oprit pe geam. Era pregãtit sã o prindã vie cu cealaltã mânã. apoi tot la dreapta. la weceu în grajduri dupã hranã ºi carã pe obrazul nostru. iarãºi la dreapta. Musca este una dintre cele mai ticãloase insecte. sã nu mori. poate chiar sã o striveascã sau sã se apropie încet. pe masa din bucãtãrie sau în farfurie cele mai periculoase bacterii ºi 132 .

de aceea a slãbit strânsoarea pumnului. El simþea o gâdilãturã în palmã ºi îi dãdea un sentiment de biruinþã. aºa cum l-a învãþat educatoarea. ucigând zeci de muºte. Elevii îl lãsau deschis. inutil. Ar fi vrut sã îi mai atragã atenþia fetei încã o datã. Nu voia sã o mai oboseascã. fiindcã era cel mai mic dintre toate în lungime. Bãiatul þinea insecta de aripi. De ce avea o plãcere deosebitã de a ucide muºte. prin respiraþie sau cu propriile noastre degete când ne scobim în nas sau în dinþi. prin smulgerea capului? Asta trãdeazã o personalitate de dictator sadic. A închis pumnul. prin închiderea bruscã a ceaslovului. dar el ºi-a dat seama cã tocmai aici stãtea magia. El nu a înþeles niciodatã de ce i se zice degetul mare la degetul mare. Crima era traumatizantã. A învins. încã din primii ani ai copilãriei. 133 . Exemplul cel mai elocvent este secvenþa cu ceaslovul bisericesc din Amintiri din copilãrie. Musca încerca sã se zbatã. La începuturi. iar zburãtoarele veneau cu zecile pentru a linge cu trompele unsoarea lãsatã de degetele preotului de-a lungul anilor pe marginea filelor.Trup ºi sânge viruºi. dragã Petli? — Care e? a rãspuns fata. Poate bãga în ea orice produs mâncabil ºi redus la orificiul trompei sale. odatã cu mâncarea. a introdus degetul mare ºi a prins zumzãitoarea ajutat cu degetul arãtãtor. — Sã nu ucizi? Iatã porunca încãlcatã de diavol! Bestian a prins bâzâitoarea vie printr-o miºcare bruscã a mâinii cu palma deschisã. Este o nesãtulã. ucigaºul trebuia sã se murdãreascã de sângele victimei. sã îl miroase. aflatã într-o continuã cãutare de stârvuri ºi prãzi pentru a se hrãni. κi lasã ouãle pe ranã acestea se dezvoltã. dar urma a doua parte cu adevãrat interesantã. într-un anumit mod. În timpurile moderne. Nu avea altã cale. sã îi simtã fierbinþeala seducãtoare pe mâini. ies larvele ºi ne mãnâncã de vii. A fost primele informaþii ce i-au ridicat nedumeriri pe care le-a aflat despre propriul trup. dar ºi banalitate. exact când ea a dat sã îºi ia zborul. — Sã ucidã. dar el ucidea ºi vrãbii ºi porumbei. de Ion Creangã. crima a devenit magie ºi seducþie. La grãdiniþã. pe care îi bãgãm în noi. O urmã de deget uman are grãsimi utile pentru o zumzãitoare. Problema cea mare a individului a fost chiar asta – crima sângeroasã. i-a fost greu sã reþinã toate denumirile degetelor. când omul îl poate ucide pe om de la distanþã. Motiv foarte bun pentru dracii de copii de a se distra. — ªtii care e secretul criminalului. fãrã sã se murdãreascã de sânge. fiindcã tãia cu sabia sau cu cuþitul. încã de mic copil.

cumpãratã din hipermarketurile occidentale împrãºtiate prin oraº. printre pulpele desfãcute. dar nesãbuinþa vieþii va fi prea mare. numai dacã încercai sã îl atingi cu degetul sau cu limba. era ceva provocator ºi pervers ºi tocmai asta îi trezea forþele obscure din trup. Nu erau rezultatul unui trup bolnav. — Ce zici? Petliþia a rãmas cu piciorul ridicat. Nu puteau decât sã îl umple cu energie. Cu siguranþã cã la vârsta ei fata nu era mãcinatã de racile ascunse. desfãcându-ºi pulpa. sã-i trimitã semnale creierului pentru a-i atrage atenþia de pericol. maladiile vor fi trezite. Trupul va încerca sã reacþioneze. iar sângele neinfectat cu otrãvurile maladiilor. Numai în teorie. zi de zi. Bestian i-a prins capul muºtei ºi i l-a smuls. — Îmi place aºa! Era sânge menstrual amestecat cu sucuri vaginale. i-a spus. κi cãsca puþa rozalie cu degetele. surogat. dar încet. iar în contact cu aerul îi conferea o culoare maronie. Era foarte bine aºa. pentru a-i privi sexul fertil al fetei. Bãiatul îºi simþea ºarpele dintre picioare zvâcnind în capcanã. dar tocmai asta îi plãcea. cu fiecare înghiþiturã de hranã chimicã. carnea era fragedã. lunã de lunã. Viruºii ºi infecþiile îi vor copleºi celulele. nerespectatã nici de diavol. Bolile zãceau deocamdatã tãinuite în trup. prin fiecare gest necugetat. Nu. iar unghiile false îi smintiserã pieliþa finã de sub labii ºi-i producea o senzaþie plãcutã. Îi amintea cã trupul îi era tânãr ºi plin de viaþã. Ce putea fi scârbos în secreþiile amestecate cu urinã pe chilotul unei fete? Dimpotrivã. — Iatã aici ? El a renunþat sã mai urmãreascã musca decapitatã cum se zbãtea inutil pe covor. A aruncat corpul decapitat cuprins de spasmele morþii la picioarele Petliþiei. Petliþia avea chiloþii pãtaþi ºi i-a arãtat printre labii un lichid maroniu ce se prelingea încet. — Iatã ofranda ! Ceea ce spusese fata despre chiloþeii ei murdari cu acel îndemn pervers era tulburãtor. pe care fata o va consuma de-a lungul vieþii. — Îþi place. încet.Gheorghe Miron Sã nu te murdãreºti de sânge! iatã porunca diavolului. Organele îi erau sãnãtoase. energiile ºi bucuria de a trãi vor fi prea puternice. dupã ce ºi-a ridicat un picior pe canapea. Vibrau. Puteai gãsi acolo bacterii ºi substanþe de toatã frumuseþea. Fata nu va da atenþie 134 .

dar boala de ce nu þinea cont de asta? Dacã îi plãcea de vocea cuiva sã nu îl mai atace. ne înmulþim ºi distrugem natura cu o vitezã ucigaºã. aici. 135 . de aceea ºi-a cãutat o supapã de aerisire: ignoranþa. care îþi ia banii ºi te lasã în ploaie cu pantalonii în vine. mã doare într-o parte. Hera. iar el trebuia sã le spuporte jalea ºi umilinþa. în afarã de medic. ne vom transforma încet-încet în monºtri. Fetiþa aºa a fost învãþatã. dintr-un organ sau altul. Probabil de o sutã de ori. Na! Pãi. ci numai preparate din chimicale. nu o sã mai avem hranã naturalã de bãgat la maþ. ªapte miliarde de guri hãmesite împinse de foamea neostoitã devorã plantele. Sãnãtate neglijatã. cât mai mulþi oameni bolnavi ºi cât mai puþini doctori. ce prostii spui! Eu mai ºtiu? În tinereþele mele. sã-i ia durerea ticãloasã. Gest fatal. la ºold! — Cine a spus asta? Chelbeºan completa în registru numele ºi boala ultimului pacient ºi îºi dãdea seama cã vocea noului concurent la moarte era plãcutã. dintr-o parte sau alta a corpului. E vina pãrinþilor. aici la ºold. când m-am angajat. În câteva zeci de ani. Asta-i viaþa. fraiero! Cine te credeai. team prins! A mea eºti. Umanitate are nevoie de frumuseþe. înþepãturi sau junghiuri.Trup ºi sânge micilor dureri. animalele. unei înþepãturi la ficat sau la ºold? Sã fim serioºi! Când ai fãcut ultimele analize medicale? Vai. iar perspectivele sunt sumbre. Doamne. dar ºi a mediului în care a trãit. o târfã. — Mã doare. pacientul era important. dã. Doctorul Milcu Chelbeºan a încercat sã îºi aminteascã de câte ori a auzit în acea zi cele douã cuvinte „Mã doare!”. iar politicieni cât mai ticãloºi. Zeiþa vânãtorii? Proasto! Marº la pat ºi sã te ridici de acolo când m-oi plicti de sângele ºi trupul tãu. O disperare fãrã limite îi împingea. Dacã lua în seamã suferinþã umanã cu care se confrunta zilnic ar fi înnebunit. Ne futem. Bolnavii veneau la uºa lui sã îi salveze de la moarte. îi va face în ciudã boala. Aºadar. Atunci. — Domnu doctor. nevasta lui Zeus sau Diana. Omul bolnav nu mai avea nicio valoare pentru nimeni. Boala ºi moartea individului înseamnã bogãþie pentru medic. Persoana prea puþin conta sau nu conta deloc. Nu-i nimic! Sunt prostii! Ãsta s-ar numi viciu de procedurã. Dacã m-oi plicti vreodatã. pãsãrile ºi secãtuiesc seva pãmântului. Chelbeºan cãuta sã-l vindece. Sã angrenezi un întreg sistem sanitar sã þii în viaþã un om grav bolnav nu înseamnã prostie? În data de 31 octombrie 2011 am atins numãrul ºapte miliarde de mâncãi pe lume. maladia. de pace ºi de speranþã. cine dã atenþie bolii cât e tânãr ºi în putere. te-am dus. Aha.

da’ dumneavoastrã vreþi sã vã bãteþi joc de mine? Adicã noi venim cu copchilu’ sã ni-l salvaþi ºi dumneastrã vã bãteþi joc? Pãi. domnu’ doctor. pe de lãturi. Aºa e la noi.. fãrã sã þinã cont de ceilalþi bolnavi care aºteptau la coadã. — E un curcan. nu mai cãutaþi. Numai þâgana e de vinã.. — De ce vrei sã îþi salvezi. copchilu? — Domnu’ doctor. cum ai zis . þigane. ne vom mânca unul pe celãlalt. — Da’ acu’ de ce nu plânge? Aºteptaþi la rând ! Ce om netrebnic a inventat medicina? Salvezi vieþi pentru a distruge alte vieþi. Era clar cã. nu existau atâtea miliarde de mâncãi. E pentru mata. uite aiºea. da’ vã rog eu. iar natura ne sfideazã la rândul ei mult mai rãu. iar peste 50 de ani pãmântul va mai avea resurse sã ne hrãneascã. ea trebuie sã îl slujascã. dacã ne lãsãm conduºi de un ciolan chelbos nu e de mirare cã am ajuns într-o asemenea situaþie sumbrã. Sfidãm natura. fãºeþi ºeva. Când þâganu sã inerveazã. — Cum adicã e pentru mata. tu i-o tragi lui nevastã-ta. nenorocitul ãsta de pãmânt pe care cãlcãm zilnic va fi de nerecunoscut. mai e acolo ºi niºte caltaboº ºi cârnaþi ºi douã kile de þuicã! Bunãtãþi pentru domn medic. uite plasa asta cu de toate. sau îmi tragi plasã. sã tacã ºi sã ia bãtaie. Nu mai poate sã miºte picioru ºi numai plânge. dar ºi un iz delicios de usturoi. în timp ce a tras de buza sacoºei ca sã vadã ce anume putea fi în ea. futu-i Dumnezãu ei. de ce dai buzna aºa? 136 . nãduºitã. Þiganu a împins-o pe nevastã înãuntru ºi a intrat cu copilaºul în braþe. Pânã în 2050.Gheorghe Miron Eu i-o trag lui nevastã-mea. nu cu ea l-ai fãcut pe þânc? — Cu ea domnu’ medic. — Dar de ce vorbeºti la singular. domnule? Îmi dai o plasã aºa.. sã aibã pe cine sã îºi verse supãrarea.. Rezultatul? Alþi mâncãi. l-am tãiat pentru dumneavoastrã sã îmi salvaþi copchilaºu. înþelegeþi? E sluga þâganului. cã vãd cã nu eºti singur? Pe nevastã-ta nu o pui. în acest moment. cã-i bai rãu.. Dacã nu exista medicina. — Domnu’ medic. Pãi. Un miros de sânge i-a înfiorat nãrile. — Þi-am zis sã aºtepþi sã îþi vinã rândul. ceea ce este imposibil. domnu doctor. pur ºi simpu? a râs Chelbeºan. ia de aiºea. pur ºi simplu. Pare cinic? Sigur cã da. salvaþi-mi copchilu ? — Ce sã-þi salvez? — Copchilu. dar þâgana nu conteazã pentru þâgan. însã acesta e crudul adevãr. în timp ce el se lupta sã-i salveze pe oameni de la moarte. un iz de carne crudã. ticãloasa de moarte a venit la uºa cabinetului în sacoºã. probabil. nu va mai avea resurse sã ne mai hrãneascã ºi. sã nu ne laºi aºa. sã faci ceva. el i-o trage lui nevastã-sa.

ca de obicei. ªi-a chemat neamul a scos grãtarele. Cu siguranþã cã moaºa i l-a mutat când l-a scos din nãscãtoarea mamei. dar cineva a greºit fatal. fiindcã o nenorocire ºi mai mare l-a lovit în moalele capului – cum micuþul avea picioruºul dislocat. E sãrit de la ºold. rezolvãm. þiganul Avaramu a chefuit trei zile. A mai luat un butoi de vin de o sutã de litri ºi unul de bere tot de o sutã ºi a început dezmãþul. de aºeia vreu foarte tare sã-mi salvaþi bãiatu. hai sã ne jucãm? — Da. — Dar mai are picioru. — Omule. sã îl duci la raze. facem noi ca Director sã ajungã pânã la urmã director ºi chiar ministru. a pãcãtuit. de când s-a nãscut pe pãmântul mizer ºi a auzit de la tatãl lui cã un bãrbat trebuie sã înjure. Nimeni nu a observat cã. — Aºa îl cheamã pe þânc. adã-l aici. De aia plânge micuþul ºi se vaitã. a încercat Chelbeºan sã îl îmbãrbãteze pe tatã. adicã mutat? Omul a sãrit ºi i-a pipãit membru micuþului. Asta nu trebuia sã se întâmple. Îl doare. þâncul tãu are un picior rupt de la ºold. le-a sacrificat ºi le-a bãgat la jar. Deºi primul impuls al tatãlui a fost sã sarã pe nevastã sã o ia la omor. numai cã nu mai e la locul lui. de fapt. nai grijã. cum o fost smuls?! — Normal cã îl mai are. Avaramu. aºa o sã-l strige. Când l-a nãscut nevastã-sa pe copil. L-a înjurat întotdeauna de când se ºtia. de fapt. e dislocat. îþi dau o veste foarte proastã. omul a amânat pentru câteva clipe acþiunea. pãi ce nume e ãsta. la încheieturã. — I-ai fãcut tomografie? — Ce sâ-i fac? — Raze. ce ºtiu eu de raze?! — Bine. l-a sfidat pe Dumnezeul pe care el. noul venit pe lume suferise o mare nenorocire. Directore. vrem sã ajungã director ºi ministru. aºa ne place nouã. — Nu-i bai. dar nu vreu sã îmi moarã copchilaºu în braþe. e nevinovat. — Cum sã îl duc la raze. cum o sã-l strige copiii. a cumpãrat trei porci vii ºi douãzeci de gãini tot vii. Cât are micuþul ? — Aproape o lunã. cã numai ea era de vinã. domnu medic. sã dea cu pumnul în nevastã ºi în oricine are tupeul 137 .Trup ºi sânge — Nu dau buzna. pune-l pe pat sã vedem! Cum îl cheamã? — Pe cine? — Pe þânc? -— Director Ministru.

În dupã amiaza de varã târzie sub nucul rãmuros. iar fetiþa de la picioarele lui îi recunoºtea puterea aºa cum nimeni nu o mai fãcuse într-o aºa manierã. de aceea el o bãtea de atunci. fãrã sã îºi dea seama cã suferinþa se adâncea ºi mai ºi. pe Director Ministru. de aceea nu putea sub nicio formã sã spunã cu claritate ce s-a întâmplat exact cu el ºi cu Renica. Atunci a vãzut feriga sãlbaticã dintre picioarele copilei. „Fã ce vrei cu mine!” a ºoptit nemernica atât de încet. 138 . cã bãietanul a avut senzaþia cã Dumnezeu i-a vorbit în ureche. supus de puterea înrobitoare a vampiriþei. dar tocmai vârsta ei l-a înnebunit. Cum îl mai privea pieziº ºi numai nu îi striga „Hai.Gheorghe Miron sã îl sfideze ºi sã nu-i pese de nimeni ºi de nimic. þâgane. netedã ºi albã aºa cum nu mai vãzuse în viaþa lui ºi atât a fost. Renica l-a sfidat cu trupul ei de vampiriþã cum nicio þigãncuºã nu o mai fãcuse. de aceea Avaramu nu a fãcut decât sã o împingã pe spate pe Renica ºi sã îi desfacã pulpele. Numai a prins-o de încheietura mâinii ºi grãmadã a picat la picioarele lui. iar trupuºorul subþiratic i-a pus capac bãietanului. în acele momente. Ce fragilã ºi supusã era fetiþa. dar oare cine a fost fragil ºi supus? El era stãpânul? Nicidecum. sã îºi aminteascã sieºi ºi ei cine era stãpânul. pe Avaramu. în colþul grãdinii. Dumnezeu nu l-a iertat. Dumnezeu l-a înzestrat cu putere. Mintea i s-a înceþoºat ºi numai i-a apucat chiloþeii ºi i-a rupt. Era simbolul fericirii sale sau a nenorocirii sale. era clar ºi pedeapsa e pe mãsurã. sã se culce cu orice femeie poate ºi sã priveascã numai înainte nepãsãtor. Era clar cã el îl sfida ºi pe Dumnezeul pe care îl înjura fãrã încetare. plutea un miros dulceag de mentã. pãcãtosul? Cât avea Renica când s-au cunoscut? 11 aniºori ºi ceva. ce mai aºtepþi? Ia-mã!” El a pãcãtuit grav. el era omul slab. dar ºi pe copila care îngenunchea înaintea lui ºi îi cerea sã o pedepseascã. miros pe care nu l-a uitat ºi nu îl va uita niciodatã... ºi nu pe el. dar de ce a trebuit sã arunce pedeapsa pe copil.

prozã pãstoasã ºi epigrame letale. perora. n-ai scris marea ta carte ºi timpul trece… Cam aºa bãtea capu’ tuºa Amalia. te învârþi în cerc. ilustrat de Lucicã-peniþã-subþire. perora. nu numai puºtoaicele. Amalia Moruzi. lãsându-mã cu irepresibila nostalgie dupã sora mea de steaua lui David ce era) ºi mai ales nu-s avalanºã. cu argumente de piaþã liberã. iapa mustang. în zilele de shabat personale. Eram de-a dreptul încântat de mine sã atrag încã un cititor din generaþia urmãtoare pe fiecare ciclul keplerian. ºarpele. era mai departe decât o pânzã-n depãrtare. Nu þi-ai atins nivelul peterologic. eu sunt derbedeu. ca FNM (fratele nostru mai mare. ce drakku nu-nþelegi. unde magistrul prosper se hodinea de veacuri de singurãtate. scriu ce mi se pune pata sã scriu. Ei. cea cu registrul larg. cã nici eu nu mai puteam deosebi de-o ia cãtre Avalon. tot aia. le ºtiþi. cui nu-i convine sã intre alãturi. sau poþi publica o sutã. Marea carte se subþia ca un fum. Amalia? Eu nu-s nici mãcar un medalion împletit din fir de argint. nu-s grohotiº tropotitor. adunat pe-un ghem pe care nici pisicile nu-l mai bagã în seamã. eu îmi vedeam de treabã. puºtoaicele se mai lãsau seduse de giumbuºlukurile mele ieftine. Sunt doar un fir croºetat din markamé. protejatã de ciorul ei tutelar plecase în drakku ºtie ce misiune. Eu nu-s lavinã. Putea sã batã capu’. eu îmi fãceam numãru’. nu le mai repet. între timp fãcând muzee din muze).Proza Radu Ilarion Munteanu Preludiu (fragment de roman) Te repeþi. poþi publica un volum de prozã scurtã. glumind la rãstimpuri cu musul deghizat în duh 139 . în Bazar. neatins de nici un alt membru al fostulu cenaclu Joc Secund: poezie adolescentinã. Kepler înºira pe deget raza vectoare de aþã ºi numãra turele de stadion eliptic. ªi cãte un literat mai glumeþ. când sunt ºi ãºtia darnici. Tuºa Amalia nu se lãsa. poate-i vinde Effendi Hagop un taxid de mãtase chinezeascã fabricatã la Viscofil. N-am nimica nobil. lupoaica. nu-s herghelie de mustangi (Hana. lasã-mã-n pacele meu.

îþi voi spune o poveste stranie. abia dac-aþi învãþat sã mutaþi ceasul calendarului cu 10 zile. culorile dogoritoare ale doamnei Toamne mai rãzbãteau printre picuri porniþi la asalt ca nisipurile Asiei. eu aud sunetul propagat prin bãtrânele mele oase ºi tot îmi pare îngereascã. descãrnat. bine ºi eram satisfãcuþi la capitolul comunicare. harpa de monopolul îngerilor. dar poate cã la senectutea mea eram. cãci e singura cãreia nu i-am gãsit soluþia. brucina e otravã vegetalã. în faciesul cu sprâncene unite peste ochi pãtrunzãtori. Mai ºedeam la taclale cu Scînteina. sau gãsise un canal inexistent spre apele dulci ale lacului cu nume muzical. lapte acru. aici ºeful mare a triºat puþin. dar adevãratã. cu dragoste ºi înþelegere. fierbinte. biroul însuºi îl vedeam ca o masã asortatã. m-ai fãcur deja curios.Radu Ilarion Munteanu atoatecreator. ci opusul ei. oricum nici asta nu-i de colo. aproape n-o deosebeºti de lyra pãgânilor adusã din Delos de fiul curvarului stãpân al trãznetelor. nu ating nimic. la modul ce mai faci. impotenþa lui Don Juan. sfinþia ta. deºi vibratoul. armonicele transmit muzica sferelor 140 . cel care descoperise. Senhor Allegro. nici Christian Huygens n-au visat. Fotoliul meu rotativ. iar oasele tale nu distorsioneazã. tinere (sic. Dar ce-i asta. Dar e o sculã cum nici Pytagora. cum spun. iar monitorul însuºi se convertise. brandul purtând sigiliul sfântului Ignaþiu de Loyola (nu. din faþa calculatorului devenise unul de nuiele alb-gãlbui. Îmi fãcea plãcere sã-mi imaginez cã stau la taclale cu Don Ildefonso de societate Jesu. inventatorul ºtiinþei roboticii. ocupatã cu poporul ei. ceea ce vibreazã precum aerul ce îmbrãþiºeazã harpa nu-i strãin de materia primitivã stãpânitã de curvarul metamorf. ai urche bunã. îþi pune la dispoziþie muzica sferelor tale. Padre Ildefonso gãsi momentul sã-mi transmitã salutãri de la pãrintele sãu. nu ºtii ce-i aia. Ascultã. nu ãla cu nuca. Ei. cu care m-am întâlnit ºi care-mi ºade grea pe suflet. Karel Èapek. Degetele se miºcã aerian. o pânzã (sic) neguroasã se strãduia sã acopere apusul mereu triumfãtor. din paharul cu ceai sedativ gustam... Ce imagine barocã! Cine-a zis cã scriu baroc? Ei. imaginaþia mea. acuma cine se prinde primul cã fraza asta e furatã are tot timpul sã se prefacã a nu se fi prins. cel de la poalele unei pãduri cu o singurã scorburã. topologic. dar pulsând de viaþã al iezuitului. care te-a inventat ca sursã epicã. faþã de el). cavalerul convertit monah nu vindea otravã. la un pahar cu lapte acru. sfinþia ta. fix când mi-am amintit cã barocul fusese inventat de iezuiþi. Dar ce muzicã vine din inima mea zbârcitã spre tine. dacã un câmp eletromagnetic e nimic. Era o dupã-masã aºa ºi aºa. ca la harpã. fabricantul de absolut. Vibratoul e acelaºi ca la harpã. fãcut cu Leda. barocul e viaþã biruitoare). de culoarea moaºtelor lustruite de închinãciuni.

poreclit Moša. impostura e doveditã (ne aflam în plin realism socialist). dedicat fotbalului. în Italia. dacã-s confinat în biblioteci. Rãmâne un anume mister cum un om dãruit pentru fotbal. cea din 1930. pe parcursul naraþiunii. OFK Beograd. da. un vraf de ziare despre marele fotbalist omonim. sã nu crezi cã. Iar lectura romanului îmi explicã legãtura: frizerul silozului din oraºul dunãrean. Care nu are nici un personaj Moºa Mariancovici. senhor Allegro. locul acþiunii romanului. am rãmas la nivelul întâlnirii cu micul preot confesor al acelui nenorocit Juan Tenorio. Nãscut ºi decedat în acelaºi oraº: Belgrad. 141 . 9 septembrie 1907 – 1 octombrie 1984. citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. a Cupei Jules Rimet. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. dupã rãzboi. a antrenat. nu-þi stricã. ia stai. Dau de un fotbalist sîrb. a mai trãit încã un sfert de secol în afara fotbalului. personajul unuia. gãsise. nu prea conteazã. Eugenio ar putea fi Eugen. aproape toatã viaþa fotbalisticã îi fu legatã de oraºul natal. Totuºi ºi-a încheiat cariera de antrenor la o vârstã relativ tânãrã. Moºa Mariancovici? Unde am mai întâlnit numele ãsta cumva ciudat? Sunt una din ultimele generaþii-bibliotecã. Faþã de nenumãratele crime pe care vâltoarea le-a adunat în anii aceia. a. Cum. În fine. din care pescuiesc fraza: care se pricepe la fotbal ca Moºa Mariancovici. în tulburii ani ai rãzboiului. în romanul Unsprezece. senhor Allegro. Dar ce legãturã aº putea face între numele unui fotbalist interbelic. preºedintele colectivului sportiv. la Montevideo. cum îl cheamã. Dar iatã cã alãturarea numelor Eugen ºi Moºa Mariancovici gãseºte un singur item. Cãile uzuale se înfundã. Realã în virtualitate. denumirea datã de regimul postbelic echipei. Dar stai! Padre Ildefonso de societate Jesu vobra spaniola. Singurul nume de scriitor latinofon de care-mi amintesc la prima mânã ar fi italianul Eugenio Montale. personajul sîrb al lui Eugen Barbu. Mai ales cã. în fine. castiliana. Blagoje Marjanoviæ. viaþa personajelor literare în biblioteci e ficþiune? Degeaba te dai scriitor. A jucat pentru Beogradski Sport Klub. poreclit tunul sîrb ºi-ºi însuºise identiatea vedetei. 52 ani. parcã Eugenio. personajele literare au viaþa lor realã. în echipa a ceea ce atunci se numea regatul Yugoslav. o naivã imposturã din microbul fotbalului devine aproape simpaticã. un atacant. din anii 30 ai secolului trecut. Participant la prima ediþie.Preludiu celeste. care conta drept campionat mondial interþãri. dar reflexul google-wikipedia nu-mi lipseºte. primul jucãtor sîrb profesionist. pânã la o consoanã în plus sau în minus în nume ºi personajul unui misterios Eugenio? Nimic pe Google. al cãrui centru de greutate e o echipã de fotbal. Citeºte ºi vei învãþa.

banali oameni vii. sã mã întreb. nu e decât pentru cã voi sunteþi. în loc sã ridice tensiunea. luni de zile. “tunul sârb”. Dar cum dãm de acest autor anonim? Padre Ildefonso ºtia bine.. Comunicarea e mult mai subtilã. abia de aici încolo începe adevãrata dificultate. ia stai. Cãci cheia Moºa Mariancovici nu dã nici o informaþie despre alt autor decât romancierul consacrat. se gãsea la Vatican. pas cu pas. parcã Eugenio. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. din goana calului. a cãrui identitate o uzurpasem. personajele literare au viaþa lor realã. cu tot lustrul dat de cãlãtoriile unei vedete. Eugenio cu autorul anonim. Citeºte ºi vei învãþa. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã faþã de mama naturã în ceva mai mult de 16 veacuri de sincronicitate. ºtia cã de voi continua sã narez. Deci crema matematicienior la sfârºitul secolului XVI. personajul unuia. Iar efectul schimbu- 142 . uneori. în mãsura în care vi se pare de mirare. conform cliºeelor prozei fantastice a secolului XIX. nu prea conteazã. Eu nu uit cã a fost un conciliu iezuit cel care a calculat. ca cititori. când m-a pus în braþe cimilitura. personajul de roman) nu avea de unde sã le afle. da. ca o valenþã intelectualã a ordinului iezuit. pentru care coperþile ºi chiar pereþii rafturilor au grade diferite de transparenþã. cum îl cheamã. ªi chiar non literar. senhor Allegro.Radu Ilarion Munteanu Dar abia acum cuvintele fantomaticului personaj al lui Èapek mi se repercutarã exploziv în minte: citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. Realã în virtualitate. Habar n-aveþi ce posibilitãþi nebãnuite oferã biblioteca pentru un personaj literar. Acuma. Ce legãturã are personajul scriitorului pe care ectoplasma iezuitului îl pronunþã cu accentul limbii sale materne. nu pot sã nu admit cã sunt impresionat de personalitatea ºi statura oaspetelui meu neinvitat. indiferent de forma în care-mi apãrea? Evrika! Evident.. sã nu credeþi cã personajele stau noaptea la taifas. cã oricât efort ar fi cerut identificarea romanului în care personajul omonim cu un mare fotbalist apare. a. Aici nu merge decât o tãieturã de montaj: ªi eu am apucat. nu-þi stricã. Padre Ildefonso ºtia bine. Dar. ce mai ºtia bine cãlugãrul. monotonia epicã. Nici chiar vedeta fotbalisticã interbelicã. puþin înainte ca Johannes Kepler sã facã minuni cu calculul orbitelor planetare. va plictisi inevitabil. Misterul unei fraze e demn de un iezuit. În fine. la solicitarea papei Grigore al XIII-lea. Aduce cu o osmozã secretã. propria anchetã. de unde ºtiam o grãmadã de lucruri pe care frizerul silozului din orãºelul dunãrean (eu eram acela. cine mai e ºi ãsta ºi ce am eu de învãþat de la acest anonim despre viaþa realã a personajelor? Înainte de a porni la aceastã nouã anchetã.

Vedera perifericã a singurului ochi cât de cât activ prinde razele apusului. liniºtitoare. ºi nu ne duce pe noi în ispitã. imaginea junglei vegetale care-mi filtra razele apusului triumfãtor. odatã cu el. ªi pronunþ. cu care un anume imbroglio. care nu face parte din ce povestesc. adicã. Cu ochiul lipsit de vedere centralã închis. decât dacã ºi în mãsura în care câte un personaj e smuls din letargie de o experienþa ca a mea. Dar ºtiu cã dacã aº ºti aº refuza. concentrat. Dar nici rugãciuni nu ºtiu. un aer rãcoros. care e unicul meu instrrument? Folosit ºi când e ºi când nu e cazul. Padre Ildefonso ºade în pi- 143 . Nici nu ajunsei la capãtul concluziei logice ºi o miºcare turbionarã. Panta rhei. de structura rafturilor. Accentuez. vremurile când simbolul crucii îl incomoda au trecut. Iatã ce-i spunea Moºa Mariancovici. Imaginându-mi cã ºi cel valid e la fel. dar personajele de ficþiune pot? Un eventual rãspuns pozitiv ar da peste cap întregul dicþionar al sfinþilor ºi. nu mult. de componenþa ei. la ce bun? Oamneii pot fi sanctificaþi. Turbionul ce ceaþã lãptoasã pãrea stabil. E forþat. neþãsare amãsurat. vorba pedagogului de ºcoalã nouã. N-ar rãmâne nici cât de-un zid al plângerii. limpede. Închid pleaoapele peste câteva raze. rotitoare. oamenii. fãrã grabã. Dar cu ce? În nici un caz cu o invocaþie. Atunci. Dar de ce se strãduise cãlugãrul iezuit sã pricep o astfel de relaþie? Întrebãrile ºi rãspunsurile de deruleazã. Dar nici noi. Calmã. Dar sora mea de steaua lui David mi-a spus cã e cazul întotdeauna. prin comparaþie. Pe ultima silabã a cuvântului amin aud vocea de bas a cãlugãrului. vorba celebrului Ricã Rãducanu. Tatãl nostru. îmi ocultã. Deschid ochii. Nu deoarece diavolul s-ar jena sã ia forma unui cãlugãr iezuit. Privesc printre gene ceaþa lãptoasã. Cãlugãrul avea nevoie sã-i înþeleg. templul formei de credinþã dezvoltat de civilizaþia în care m-am format s-ar ruina. chiar de-aº ºti. uscat ºi lipsit de miros. autorului anonim.Preludiu lui permanent de informaþii depinde. Simþii cã. trebuie sã vin ºi eu cu ceva. personajul lui Eugen Barbu. Oricum nu ºtiu sã invoc. fireºte. Atâta cã nu-ºi dau seama. Fabrizio del Dongo se poate procopsi cu douã-trei idei ale sfântului Augustin în biblioteca dumitale. nu mai suntm aºa de lipsiþi de mijloace ca atunci. natura pentru a se putea materializa. îl adusese în contact. de ordinea fiecãrei biblioteci în parte. în anume fel. sã iasã din paginile în care fusese încastrat ºi în care vegeta paºnic. totuºi. ªi. ªi nici nu se manifestã ca atare. sau cu douã-trei reþete ale maestrului Anthèlme Brillat-Savarin într-a dumnealui. personajul lui Caragiale. Licitaþia permanentã între armele de atac ºi cele de apãrare fac problematicã orice cãlãtorie în timp fãrã precauþiile adecvate. ceþos.

71 diametre pânã ce va trece sub orizont. fiule. dar însãºi persoana Mântuitorului purcede. îmi spune cã sunteþi Padre Ildefonso de societate Jesu. tot ce poþi beat u.Radu Ilarion Munteanu cioare între mine ºi jungla din faþa ferestrei. le poþi spune medicilor medici. din care ironia fusese filtratã. dar mi-e teamã cã forma în care se gãseºte acum s-ar putea sã nu vã fie pe gustul sfinþiei tale. Nu putem trece peste asta ºi. habar n-aveam de aceastã viaþã secretã a personajelor. nu trebuie sã dispar la miezul nopþii. sfinþia ta. sã evitãm orice confuzie. facialã. Fiule. schiþa lui Èapek. Sunt urmaºii unui grec. Nu-mi oferi un scaun. sunt þinut sã respect codul celor de la care. fiule. Suntem pe acelaºi fus orar cu þara unde evenimentul ãsta marcheazã începutul shabbatului. Originar dintr-o insulã egeeanã. Când am citit prima datã. Se pare cã repetam. Sã trecem la subiect. cum sã-þi spun. o infuzie de Hypericum perforatum. dezvãluindu-i secretul: ilustrul seducãtor fusese… impotent. în urma unor. bunul cãlugãr. Nu te osteni degeaba. Mai exact. ca iezuit. Abia acum semnificaþia cuvintelor ajunge la mintea mea. 144 . vrând-nevrând. chiar tremurând pe dinlãuntru. Dar. Kos. îºi regãsi tonul sfãtos. dar mai degrabã instinctual. dar nu fãcusem conexiunea. hm. n-am tot timpul din lume ºi dacã ne vom tot învârti în jurul degetului mic nu ajungem la motivul vizitei mele. cu personajul literar descris de autor e relativã. intuitiv. tinere. Cel care a descifrat natura personajului don Juan Tenorio. Cine crezi tu cã sunt? Întrebat abrupt nu mai sunt aºa de sigur. Padre. Dar. Abia acum sesizez o umbrã de ironie sub calmul liniºtitor. ºtiu. fiule. ªtiu cã nu-s urmaºii familiei Florentine. iar când am aflat de ea* uitasem de Cartea apocrifelor. tinere? Aici nu mã putea prinde nicicum pe picior greºit. iatã. pot ºi eu. cu zeci de ani în urmã. În anumite limite. Un personaj literar care lucreaza asupra altui personaj literar. padre. ªi nici ai medicului Caterinei. Dar ºtiu cã nu eºti produsul imaginaþiei mele. habar n-am cum. Nu sunt fantomã. Eram demult deprins sã servesc replici ca ºi cum aº fi sigur pe mine. rãmãsese una din cãrþile mele de cãpãtâi. sunt limitat de apariþia pe boltã a primei stele. nu-þi pot oferi un accelerator de timp subiectiv. înainte de orice. conciliabule de care nici nu trebuie sã ºtii dar nici nu-þi sunt de neimaginat. ªi asemãnarea somatic. între momentul în care îmi imaginam cã discut cu sfinþia ta ºi cel present. A fãcut-o instinctul meu. Cãci nu v-am mai vãzut. Hyppokrates. V-aº oferi ºi o canã cu lapte acru. Mai degrabã un inefabil. laptelui acru recomandabil mie de urmaºii lui Michel de nostre Dame îi va veni rândul puþin mai târziu. Iar eu. eu la ora asta beau o bãuturã cu care nu cred cã sunteþi cu totul neobiºnuit. câd ai apãrut. soarele mai are exact 2. Dar nu pot dilate timpul. padre. nu numai doctrina pe care o practic ºi o pãzesc cu strãºnicie.

un act fizic. experienþa naratorului din proza citatã. gândindu-se. apariþia acestuia trebuia sã aibã un motiv. Dedesupt. scoase o terfeloagã îngãlbenitã de vreme. apoi îºi vîrî mâinile descãrnate printre faldurile rasei uluitor de albe. Iar asta i-a fost fatal. sub sprâncenele groase ca o mustaþã de cavalerist. Când ridicai spre oaspete o privire scepticã. element care-l adusese pe personajul lui Eugen Barbu în faþa lui. Titlul mã ºocã: L’Arcturienne. Ceva îmi dãdea cu virgulã. cu litere mai mici: par Jaume… ºi hârtia era ruptã în dreptul numelui. cu litere mai mici. Scris cu litere aplecate. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. tot de mânã. era ºi el o piesã. Din inerþie. ci de culoarea oaselor lustruite. Mã gândii cã bãtrânul iezuit n-avea cum sã nu ºtie asta.Preludiu fãrã sã mi-o fi propus. negri. între care cel mai important era creditul de care mã bucuram. o netezi grijuliu cu muchia palmei ºi mi-o întinse. un mesager. N-am gustat niciodatã telenovelele. la terasa ce pãrea extrasã direct din roman. ªcolãreºti. peltelele ºi alte produse literare siropoase. Bãtrânul aºtepta sã gãsesc singur soluþia. pe care avui inspiraþia s-o pescuiesc dintr-un bãruleþ inserat în rafturile bibliotecii. Mintea mea scosese la suprafaþã citatul din lene. ce pãrea gata de a se descompune în petice. ªi atunci Z încercã sã înþeleagã totul. rostul prezenþei lui cu petecul acela de hârtie friabilã. Fraza îmi zumzãia în urechile minþii. nu îngãlbenitã. Nu a lui. turnat din ambalajul de PCV într-o ulcicã de pãmânt ars. ceva ce pãrea o dedicaþie: À ma bien aimeé Carmen. De un dolar gãurit. Dar fãrã a avea motivarea aceluia. Bãtrânul sorbi iaurtul de bãut. Dar dacã nu-l chemasem eu însumi pe cãlugãrul iezuit. tot aplecate. misterieuse et inoubliable arcturienne. rostul autorului narator era sã-l elibereze pe nefericitul personaj. dar cu litere aproape drepte. Sã mã avertizeze cã efortul de a o biciui în urmãrirea jocului de puzzle mi-ar putea dãuna. prenumele autorului era scris. Procesul meu de gândire pãrea transparent. La urma urmei nici nu conteazã a cui agent era. avui de înfruntat ochii ironici. Aveam în faþã o cutie cu piese de puzzle. Ce prostie! Dar însãºi prezenþa iezuitului dovedea încredere. Interesant. Important e cã-mi tranmsisese mai multe mesaje. cu bifidus. Ceva mai jos. În nuvela despre Moºa Mariancovici. fãrã desen ºi trebuia sã le articulez. resuscitat din bibliotecã de folosirea 145 . la belle. fãrã a fi fost implicat prin ceva. precum cronicile de fotbal ale aceluia. sfredelitori. singur. ªtiam de unde vine ºi. în francezã. În particular cã n-aº fi deloc tentat sã citesc o poveste care sã înceapã cu o dedicaþie aºa de autocompãtimitoare. dupã un minut de effort mental intens îmi picã o fisã mare. Pãrea a fi partea de sus a unei prime pagini de manuscris. pentru a gãsi singur tabloul. N-aveam decât sã aºtept sã-l aflu. De argint.

fie sufletul ei în paza nemãrginitei bunãvoinþe a lui Alla’. ªtiu. rolul lui Horatio. Ce se presupune cã aº avea de fãcut. care continuã sã trãiascã deoarece un numãr de apropiaþi n-o uitã. Uite. Ceea ce personajul însuºi înþelesese cã i se întâmpla. Padre. murmurai. Rolul meu avea sã fie mult mai greu. de unde ºtiu. un nume de autor ºi o dedicaþie mai mult sau mai puþin lacrimogenã. Poþi spune Dumnezeu. deci nu puteam rãspunde unei rugãciuni. De altfel nici nu eºti capabil de magie. de regãsire chiar. fiule. parafizice ºi n-are importanþã cum se numesc în lumea mea. Sau cã nu va face nimic mai mult decât un minim care sã mã provoace pe mine sã fac ceva. În timp ce povestea asta tocmai ai început prin a mãrturisi cã povestea lui Jaume e singura cãreia nu i-ai 146 . Trebuia sã încep prin a-mi reprezenta o situaþie ºi abia apoi sã vãd ce mi se cerea sã fac cu ea. începând cu faptul de a fi început prin a-þi imagina cã vorbeºti cu mine. Sã tragic concluzia logicã din toate elementele. Gândeºte. Pot. Jucând. Karel Èapek sã te introducã în scenã. Sã dea de ºtire. urmând cu prezenþa mea aici. De la sora mea de steaua lui David. padre? Sper cã aveþi cel puþin o parte importantã a documentului. cã acest text nu e o rugãciune în sens strict. Dar sã revenim. Era una din manifestãrile humorului ei de evreicã atipicã. Rãspunsul la întrebare va rezulta din ce vei fi gândit. Aveai totul în minte ºi în suflet încã înainte ca autorul schiþei. toutes proportion gardées. Raþionamentul tãu ca nu sunt un sfânt. completã sau incompletã. Chiar ºtiind cã n-o va face. padre. pe care nici nu ºtii s-o scandezi are ºi nu are sens. numai faþã de ea. ªtii deja bine ºi ºtim amândoi de unde ºtii. deci apariþia mea nu e rezultatul magiei. culmea. pânã la orizont nu mai are mult. padre. conºtientizând cã nu sunt o entitate care rãspunde unei invocãri. Nu poþi ignora evidenþa cã am apãrut în spaþiul tãu intim. devenit symbol. cuprinzând untitlu. de lucru. de aceastã sorã a mea. ai spus cã nu ai prea mult timp. Dar mesagerul trebuia provocat sã-ºi descarce tolba. Pe Atotputernicul cu numele dat de musulmani. pentru o serie de cronici de fotbal. ªtiam deja cã nu voi mai cãpãta nimic peste acea jumãtate de paginã de manuscris. cât cu rigidul confesor de provincie nu fusese decât ocazia de a exprima sintetic o temã de meditaþie despre care îi mãrturisiseºi chiar eroului moribund cã te preocupase. soarele se ascunde deja dupã cladirile din zare. dar e un cod care deschide canale de comunicare pe care tu le numeºti. nu atât cu personajul lui Tirso de Molina. pe limba ta. Confruntarea ta. fiule. nu te mai recunosc. Sã-i redea liniºtea. Coroborând elementele asupra cãrora mi-ai atras atenþia tot nu rezultã dacã mai ai sau nu.Radu Ilarion Munteanu numelui sãu ca pseudonim. de îndatã de ai spus Tatãl nostru. numai faþã de ea îl chem. povestea acestui Jaume.

dacã nu chiar cheia. o ficþiune. fiule. nici prea prost. ca ficþiune. sã te ajut sã lãmureºti misterul poveºtii. autorul ºi dedicaþia. Ceea ce explicã prezenþa sfinþiei tale aici.Preludiu gãsit soluþia. pe baza informaþiilor pe care le am deja. dar lipsit de flexibilitatea practic nelimitatã a unui om antrenat. cum îl numise autorulo acelei nuvele. Atenþie. înseamnã cã ºtii povestea. înseamnã douã lucruri: ºtii povestea. cum de nu m-am gândit mai iute? În ce sens? În sensul cã nu-ºi poate depãºi prea mult limitele preproiectate. Altfel ai fi rãmas sã te odihneºti între paginile Cãrþii apocrifelor. Doamneee! Dar mi-ai dat soluþia. Capabil de adaptare la situaþii în care un personaj se simte stigherit. sã continuãm. ai sã-mi aminteºti cã un conciliu iezuit a calculate. nu te grãbi. Daaaaa. ia stai. Sunt condiþionat de concepþia autorului care m-a creat ºi nu-mi pot depãºi prea mult standardul proiectat. Mã tragi cãtre petecul de hârtie. tragi de timp cu povestea. mai dificil de pãtruns decât falsa faimã a lui don Juan ºi mai ºtii cã aici. dar nu trece dincolo de problemele naturii umane. padre! Cu ce seamãnã un personaj literar? Chiar unul supus efectului Moºa. Stai... Dar dacã n-ai dezlegat misterul. mi-ar ºedea în puteri sã fac fãrã a-mi spune povestea. poate cu o putere dindefinitã ºi eu.. nici prea deºtept. duce la rezolvarea misterului. Dacã mi-ai arãtat o jumãtate de filã cu titlul. Evrika! Seamãnã cu un robot. Apoi. ºarful imaginii 3D... sau chiar sã-l gãsesc în locul tãu. dar fie üntârzii sã mi-o spui. Dar în ambele variante diferenþa e între noi doi: sfinþia ta. oricâþi cititori ai fi încântat.. tatãl nostru n-a fãcut decât sã regleze optica. oricâþi critici ai fi pus la murat. Ar însemna fie cã deducerea poveºtii. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã în mai bine 147 . Ce am eu ºi n-are sfinþia ta? Când aparent toate ºansele sunt de partea ta. Ca personaj de ficþiune nu pot avea resurse infinite. Deci drama lui Jaume trebuie sã fie de o naturã îndeajuns de diferitã de a lui don Juan. cu mijloace de observare precarã a cerului. ºi crezi cã are în ea ceva inexplicabil... un personaj literar. ci fãrã sã mi-o spui. în aceastã jumãtate de paginã e cel puþin o cheie. Important. nu-i imposibil sã vrei sã-mi sugerezi cã ceea ce-mi ceri. Înþelepciunea unui iezuit e deasupra multor categorii de înþelepþi. fie povestea ºi misterul ei se dezvãluie simultan. Daaaa. nu indepdendnet d epoveste. dar cu o putere mentalã definitã ca atare mult mai mare ca a mea ºi. Dar destul de obiºnuit cu ficþiunea. O ºtii. Doar autorul care te-a creat e inventatorul cuvântului robot. Mai puternic decât omul în aceste limite. fie chiar eviþi. Hm. Sigur. iar un robot e neajutorat. la ce þi-aº mai fi cerut ajutorul? Continuã. O cheie sau cheia. Continuã sã raþionezi. sau mãcar a ceva din ea. þi-a scãpat un amãnunt. Dar trebuie ºi sã aibã cevaceva în comun. un simplu om. fiule.

M-am simþit ca Patton. Am înghiþit în sec ºi am continuat: Sã venim la petecul de hârtie. Unde ai mai întâlnit forma Jaume. deºi Gerolamo Cardano publicase cu 47 ani înainte soluþiile iraþionale ale ecuaþiilor de gradul 3. singurul lucru concret. la câteva zeci de kilometric de Rin. Deci ceea ce te incomodeazã la povestea lui Jaume. sfinþia ta. în cursa de vitezã. ergo una social. Fãrã sã vreau. Regulile tacticii îmi cereau sã-mi consolidez poziþia. ca ºi cum s-ar fi sprijinit pe un toiag invizibil. Ce avem aici? Un titlu care sunã cosmic ºi un nume de autor care sunã catalan.. mitocosite de Scipione da Ferro si Niccolo Tartaglia. provensalã. Când ridicai ochii. minute ºin ºir. Dar nu vãd legãtura între un nume cosmic ºi unul mediteranean. Neghiniþã ºi Gimminy fie dorm în papuci. când rãmân ambii. Nu reuºise. Tãcurãm câteva minute. pe care sfinþia ta o cunoaºte ºi eu nu. cu mâinile una peste alta. tinere? Numai în Catalunya? ªtiu eu? Nu prea mã pricep la subtilitãþi lingvistice. Adicã tot umanã. Dar destinderea nu mai avea cum s-o ascundã. Înainte ca unul sã declanºeze sprintul fulgurant. Dar. reforma calendarului era o problemã economicã. Catalana seamãnã mai mult decât orice limbã romanicã cu ceea ce era latina vulgarã. Cu un calm deja studiat. Câteva secunde fui prea ocupat cu evaluarea propriei poziþii ca sã-l privesc pe bunul cãlugãr. Ceea ce ar putea explica tonul elegiac. sã-mi organizeze resursele. e de naturã extraumanã. el îºi feri privirea. sfinþia ta. Dar. Dincolo de Pirinei e un amestec de dialecte. tinere. dar care sã fie? Continui 148 . sã-mi pregãtesc urmãtorii paºi. termenul generic e occitanã. ci acea pândã reciprocã a cicliºtilor de velodrom. Dar… Arcturiana… apoi un nume provensal… urechea mea muzicalã prinde o sonoritate. uneori. Langue d’oc. mã destinsei. sã-mi adun. sã coboare obloanele pleoapelor îndeajuns de iute ca sã nu bãnui fulgerul. iezuitul. Daaaa. rãmas fãrã benzinã. Simþeam cã atinsesem un aliniat strategic al campaniei. avem mijloace pe care voi nu le cunoºteaþi. un eufemism (aici schimbarãm zâmbete cu fineþe). Preludiul suitei lui Bizet îmi explodeazã în ambele urechi. în toamna lui paº’patru. Pe când ecuaþiile italienilor erau cu cel puþin o treaptã mai abstracte.Radu Ilarion Munteanu de 16 secole. ca sã folosim. Ia’n-tã-tã! Ce vãd? Jaume se poartã ºi pe valea Rhonului. sur place. Nu era un moment de odihnã. Undeva aici e legãtura. fata din Arles. voi eraþi la sfârºitul secolului XVI crema matematicienilor. Puþin. precum un atout pe masã: continuã. în ciuda antrenamentului. Habar n-aveam. Arc-tu-ri-a-na. Atunci simþii cã în acele câteva secunde mã privise intens. Oricum mediteranean. ªi vorbind. sfinþia ta. dau de un website cu nume provensale. Am noroc. fie sunt în tamjã cu iezuitul. sunã ca Ar-le-zi-a-na. butonam. aruncã vorba..

E simplu. dacã aº fi cunoscut-o. nu întrebi ce eºti curios sã afli. nu am textul ºi nu cunosc povestea. Care n-a scris decât despre Provenþa.Preludiu sã butonez. Pe care va trebui s-o explici. Priveºte cerul. Alphonse Daudet. eºti subtil. tinere. Tragic. Nu mult. Pãrintele celebrului Tartarin din Tarascon. Sfinþia ta. începând cu primul rând de dupã dedicaþie. tinere. Cerul e aproape negru. Scrisã dupã o nuvelã tot omonimã. rãmânea posibil sã n-o înþeleg. atenþie. O poveste de dragoste. nu portughez. în fine. Am tradus pur ºi simplu cele douã componente ale numelui tãu. 149 . Tinere. Ai intuit perfect cã. cu mijloacele tale. Lunã plinã. uitând de cãlugãr. De ce-mi spui senhor Allegro? Sfinþia ta e spaniol. care sã suporte perfect titlul Arcturiana. Hm. la belle. care face parte din culegerea Scrisori din moara mea. Pare a introduce un element extrauman ºi e adevãrat cã nu înþeleg. Cel care va apãrea pe coperta cãrþii al cãrei prin capitol tocmai s-a încheiat cu aceastã dedicaþie. Aºadar: À ma bien aimeé Carmen. te-ai apropiat mai mult decât mã aºteptam. Aºa aflu cã piesa muzicalã a ilustrat muzical o piesã omonimã. Padre Ildefonso de societate Jesu zâmbeºte cumva absent. dar eºti departe. dar ºi faþã de epoca lui Karel Èapek. Diferenþa de informaþie datoratã diferenþei de epocã. dar relatatã cu naturaleþe… Uitasem de apus. plonjat adânc. Dar mai ales tu. nu înþelegi propriul rol în dezlegarea misterului. Pe care te-aº ruga sã-mi faci hatârul de a o citi în esenþa ei. Tocmai deoarece numele cosmic mã deruteazã. ºi faþã de epoca mea ºi a lui don Juan Tenorio. pot eu sã nu accept provocarea? Dar mai e un singur amãnunt. inventatorul cuvântului robot ºi al Fabricii de absolut. are ºansa sã compenseze puterea de pãtrundere a unui iezuit. Citesc lacom. Pune mâna ºi continuã povestea. misterieuse et inoubliable arcturienne. Nu. Povestea. sã fie legatã cumva de drama culeasã de scriitorul provensal ºi sã rãspundã dedicaþiei. Castilian. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. pentru a n-o mai resimþi ca doar sentimentalã. stelele mai întârzie puþin. Gãsesc ambele texte în biblioteci online.

150 . nu vor sã mã mai asculte. — Alo. Îþi place sã exagerezi. cã scrii. ba ºi-n cealaltã. draga mea.Proza Cornel Nistea Ea ºi romanul Toatã sãptãmâna am trudit la romanul meu. ca mai apoi sã încerc din nou sã le dirijez. Ce bine-mi pare cã mã suni. În ultima vreme mã laºi mereu singurã. — Salut. Întâlnesc acolo o lume nouã de care nu prea am habar. personajele. Trebuia s-o liniºtesc cumva ºi nu ºtiam cum. Dacã mã iubeºti cu adevãrat. mai exiºti? Te-ai ascuns în cãmãruþa ta de la etajul opt ºi nu mai vrei sã ºtii de mine. Ai gãsit un pretext nu chiar onest sã amâi la nesfârºit întâlnirile noastre la care altãdatã þineai atât de mult. Nu ºtiu ce sã mã mai fac cu ele. au început sã fie altfel decât sunt eu. — ªtii ceva? Asta mi-ai spus-o ºi sãptãmâna trecutã. Personajele mele din roman au început sã nu mã mai asculte. Eram uºor iritat. ar trebui sã iubeºti ºi ceea ce fac eu. când a sunat ea. mi-e dor de tine. — Te admir ºi te preþuiesc pentru ce faci tu. iubito. Problema e cã tocmai am ajuns într-un impas. asta e… Dupã câteva minute de tãcere. Ai început sã mã neglijezi… — Nu. Fac acum cunoºtinþã pentru prima datã cu ea. care uneori seamãnã cu al unui copil cãruia i-ai refuzat un hatâr. iar tu mã vei ajuta sã rezolv o dilemã. Te iubesc mult. dar asta nu înseamnã sã mã neglijezi în felul ãsta. — Exagerezi ca de obicei. cum mai fãcuse ºi altãdatã. dar acum lucrez la romanul ãsta… Am scris toatã ziua. pentru cã ele. Sunt uºor derutat. am nevoie de timp sã mã acomodez cu ele. pe când credeam cã a închis telefonul. Unele personaje au luat-o razna. Desigur. Îmi plãcea plânsul ei. am auzit-o plângând.

la care scrii. acum e ceva foarte serios. De ce nu ai curajul sã recunoºti asta. Ce-ai mai fãcut sãptãmâna asta? — N-am fãcut nimic. Am încercat din nou s-o asigur de iubirea mea. ªtiai cã eºti un ticãlos? De când scrii la romanul ãsta. scrii romane… — Va fi romanul vieþii mele. iar tu. am treizeci de ani. Nimic trainic nu se poate întâmpla în lumea asta fãrã iubire. — E frumos ce-mi spui. — De ce taci? Mai spune ceva. sunt femeie. Plânsul tãu mã întristezã. Þi-am mai spus asta. însã ea îi dãdea înainte cu varianta ei. Tu îþi iubeºti doar romanul ãsta. de când mã neglijezi. eu zic s-o lãsãm baltã. în sufletul tãu nu mai e loc ºi pentru mine. Mã întrebi ce-am fãcut? Aº fi vrut sã iubesc. dar iubirea îmi e refuzatã.Ea ºi romanul — Iubito. Pompiliu. Nu înþeleg de ce mã faci sã sufãr… De ce taci? Fã un efort din sinceritate ºi spune-mi cã totul n-a fost decât o minciunã. Nu-i mai auzeam plânsul. ºi rãu. La scrierea fiecãrui roman din cele zece mi-ai spus aceeaºi poveste. Asta putea fi ºi bine. — De când nu ne mai vedem. termin de scris capitolul ãsta. cã nu ºtii din ce motive mi-ai creat iluzia cã ne iubim. 151 . Pompiliu. în loc sã vii aici. — Exagerezi din nou. — Ascultã-mã cu atenþie. Gelozia ºi neîncrederea sunt ucigãtoare. — Vorbeºti de parcã n-am fi trãit mereu în pasiune. — Gândeºti cu totul fals. — Minciuna aceasta mi-ai spus-o ºi altãdatã. — Te înºeli foarte tare. nu. pentru tine nu mai exist. Iubirea se nãruie când apare suspiciunea. Mi-eºti dragã. A tãcut iar. Scântecele ei au devenit tot mai pronunþate. tocmai sunt pe final ºi voi veni la tine sã te vãd. Te-am aºteptat aici searã de searã ºi n-ai venit. Dragostea noastrã se pare cã a eºuat ºi nu ºtiu de ce. nu face asta. Þi-am oferit de fiecare datã toatã iubirea mea. Tot ce-am scris în ultima vreme e inspirat din iubirea noastrã… — Mã minþi! ªtiu sigur cã mã minþi ºi asta mã sperie cel mai tare. mi-e dor de tine… — Eºti un ticãlos. Am probleme cu personajele… — Dragul meu. — Nu. Uite. M-am sãturat sã-mi furnizezi la nesfârºit iluzii. pare sã fie o replicã a unui personaj din noul tãu roman. — Mã minþi iar. scumpa mea. o declaraþie de dragoste… — Nu fi rea. Asta am simþit tot timpul de când suntem împreunã.

ca sã nu mai vorbim câte deziluzii încearcã… Recunosc cã în ultima vreme te-am cam neglijat. — Alo. Meritam eu sã-mi faci asta? — Nu ºtiu dacã meritai sau nu. Pompiliu. un lucru însã îmi e foarte clar. Am alergat pe scãri. Uite. Greºisem. Tu nu mai iubeºti nimic altceva pe lume decât romanul acesta la care scrii. Când am sosit la ea. — De ce mai insiºti de vreme ce nu mã mai iubeºti. dar totul s-a terminat. — Nu neg deloc ce spui. O zi mai târziu a sunat din nou. iar ultimele mele cuvinte au zburat în vãzduh. nu romanul meu. Un scriitor adevãrat îºi iubeºte dincolo de orice închipuire opera. Þineam în egalã mãsurã la ea ºi la romanul la care scriam. — Nu mai vreau. Pompiliu. eºti acolo? Vreau sã vorbim. Mi s-a pãrut cã-i aud din nou plânsul. Tu þi-ai propus de la început sã mã faci sã sufãr. dupã cum sunt momente în care o urãºte. Ea era soarele ºi ploaia vieþii mele. — Eºti o neînduratã. Mã temeam grozav cã de data aceasta îºi va respecta ameninþarea. Chiar în clipa asta trebuie sã alegi: eu sau romanul tãu. iubito. — Nu-i adevãrat. cã nu mai pot. E de ajuns. Simþeam cã mor dacã mã va pãrãsi. Regret. — ªi de ce trebuie sã suport eu pedeapsa asta? Numai pentru cã un personaj din romanul acesta al tãu îþi face hachiþe? — Ieri ai plecat de acasã ºi m-ai fãcut sã sufãr foarte tare. fã un efort ºi nu mã urî. — Draga mea. Vinovatã pentru tot ce se întâmplã e doar gelozia ta. acordând atât de mult timp romanului ºi ei atât de puþin. Ce voia oare sã-mi mai spunã? Vocea ei pãrea liniºtitã. mã simt datoare sã-þi spun încã o datã cã nu mai merge. 152 . nu mai era. Mã dispera. Doar lucrul ãsta îl mai doresc de la tine. — În ultima vreme ai devenit egoist. am traversat în goanã cartierul.Cornel Nistea — S-a terminat. prea þi-ai cultivat orgoliul ºi egoismul. — ªtii. Pa! În continuare am auzit sunetul cu care receptorul a lovit furca aparatului telefonic. desigur. A închis din nou telefonul. pentru cã pe parcursul scrierii ei îi creeazã numeroase neplãceri. aºa cã am sunat-o eu. nu eu. Cu siguranþã te-ai îndrãgostit de vreun personaj din romanul la care lucrezi…. mã îmbrac îndatã ºi-n zece minute sunt la tine. te iubesc la fel de mult ca totdeauna. Parcã îºi recãpãtase modulaþiile de altãdatã.

Parcã am mai discutat cândva problema asta. Au trecut câteva zile ºi n-a mai sunat. dar de-o vreme simþeam o ºfârºealã cumplitã.Ea ºi romanul — Nu prea înþeleg ce vrei sã spui. ba sã accept inclusiv dureroasa substituþie. mãcar cã nu m-am gândit pânã acum la asta. Prea era furioasã pe romanul la care scriam de câteva luni încoace. nimic altceva. dar acum am început deodatã s-o urãsc nu atât pentru cã o vedeaam plimbndu-se cu un bãrbat de braþ. Spre uimirea mea. cât mai ales pentru cã personajul meu feminin din roman începuse sã-i urmeze exemplul. Prea eºti posesivã ºi exclusivistã. m-a fãcut sã-l detest ºi asta nu era bine. Oare unde ne va duce atitudinea asta a ta? — Dragule. doar þi-am spus data trecutã cã am ajuns într-un impas. Te-am sunat sã-þi spun adio. nu mai mergea nici romanul. O sãptãmânã mai târziu am încercat o conciliere cu ea. Ei. chestia mã dispera. Trãiam de acum un coºmar. — ªi eu sunt unul dintre personajele astea ale tale? — Uite. Eram dezolat. N-a acceptat-o ºi m-am umplut de tristeþe. însã poate fi o variantã. sã las personajele sã se manifeste în deplina lor libertate. spui tu ceva. — ªi se va stinge lumina ei dacã arderea e prea puternicã?… — Nu-þi cer decât sã-þi iubeºti mai puþin romanul. au luat-o razna. Pompiliu. Nu mai speram de acum sã mã caute. dar oare ce mai puteam face decât sã-mi pãstrez calmul ºi luciditatea. o sãptãmânã mai târziu am vãzut-o în parc cu un bãrbat de braþ pe chiar aleea pe care ne plimbaserãm noi odinioarã. Pe când nu mai aveam nicio speranþã. ba eram chiar convins cã totul se terminase. sã renunþ la chiar viaþa mea numai pentru cã tu mã iubeºti? — Ai promis cã te muþi aici dupã ce vei termina Pasiunea din urmã ºi n-ai fãcut-o… Acum ai început un nou roman. — Cum adicã. salut. Mai rãu era cã nu mai scrisesem la romanul meu vreun rând de aproape douã sãptãmâni. 153 . personajele nu vor sã mã mai asculte. Mã simþeam nu doar trãdat în ce aveam mai scump. l-am terminat. mai exiºti? Ai terminat de scris romanul? — A. Aºa am procedat. Eram convins de acum cã nu mai era o glumã ce se întâmpla. în zadar briza înserãrii îmi lovea tandrã faþa. O iubeam mult. cât de mult mã bucur cã m-ai sunat. la ce mã mai pot aºtepta? Mi-ajunge. — Alo. Nu mai trãisem nenorocirea asta vreodatã. cum nu mai trãisem. Îmi pãrea atât de rãu pentru ea cã mã substituia cu un altul. dar tot nu mergea. Nu puteam sã-mi vãd iubita în parc cu un altul. iubirea este jertfã. a sunat ea. draga mea.

— A. dacã tot am intrat în conflict cu ele ºi nu vor sã mã mai asculte. ce tot spui acolo! Personajele n-au decât sã mai aºtepte. am fost prieteni atâta vreme. Dumnezeule.. ce faci acolo. Doamne.Cornel Nistea — ªtii ceva. — Eu sunt strãinã în oraºul ãsta. glumeºti. — Ei. N-ai vrea sã mã conduci tu la altar? Am rãmas siderat cu receptorul aparatului telefonic în mânã. te-am sunat ca sã-þi cer o favoare. — Nu. Sã fie oare asta lovitura ei de graþie? — Hei. nu te am apropiat decât pe tine. De acum eram leoarcã de transpiraþie. te invit mâine searã la concertul trupei Sfinx de la Ateneu. Doamne. cum poate sã-mi facã una ca asta? La un moment dat mi s-a pãrut cã delirez. Duminicã am cununia religioasã. ªi personajele tale din roman le vei lãsa singure? — Of. cu mare plãcere.. Am hotãrât sã mã cãsãtoresc. 154 . desigur. acesta este preþul trãdãrii tale. — Iubito. de ce nu spui ceva? — Ce pot sã spun… N-ai putea gãsi totuºi pe altcineva sã te însoþeascã la altar. nu pot sã cred. m-am gândit bine.

Nimeni nu se ridica la înãlþimea patosului ei melancolic dar cu toþii îºi dãdeau silinþa. Toatã lumea asculta cu atenþie. dupã care. Un pic iritat se aºezã la o masã liberã. . cânta în surdinã.. Mai bine: i-ar fi spus cã nu doreºte nimic. ºi aºteptã.Proza Paul Tumanian La cafeneaua Calea Lactee Când Constantin ajunse la cafeneaua Calea Lactee seara de poezie era în plinã desfãºurare. De undeva de-afarã venea zgomotul unui pichamãr dar pe recitatoare acel zgomot nu pãrea s-o deranjeze. neliniºtit. Un timp ºezu cu ochii pe uºa de intrare. Sau poate nu la întâmplare. Auzise de serile de poezie de acolo dar. Actriþa trecea de la o masã la alta. Olga 155 . Era greu sã te concentrezi. undeva într-un colþ. Recita ceva despre fluturi. aplecându-se provocatoare.Ciocãnitoarea se muta pe-un trunchi Pãdurea îºi încorda urechea vegetalã Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. Dar Olga nu se vedea nicãieri.. flori ºi o ciocãnitoare din adâncul pãdurii. Întârziase câteva minute. Un pian.. pentru câteva minute îºi mutã privirea spre uºa cealaltã. uitase pentru moment de ele. Actriþa terminã de recitat ºi se înfiinþã alta. întindea microfonul unui client la întâmplare. Olga nu-ºi fãcu apariþia nici dintr-acolo. Fãcu abstracþie de actriþa care tocmai recita în picioare în centrul ringului dintre bar ºi primele mese ocupate de clienþi ºi. Nicio chelneriþã nu se apropie sã-l întrebe dacã doreºte ceva.. Nimic nu pãrea s-o deranjeze. Iar clientul de la masã trebuia sã repete imitând cât mai fidel intonaþia actriþei. care dãdea în coridorul unde se aflau toaletele. Apoi. Versurile se tot repetau. în drum spre locul de întâlnire. o cãutã din priviri pe Olga. recita un vers. una micã ºi grãsuþã. cât mai departe de ring. Constantin se gândi cã aratã cu totul altfel decât Olga.

Surprinzãtor ºi dezgustãtor. Totuºi. Constantin o vãzu deodatã pe actriþã strecurându-se în chip neaºteptat cãtre masa lui... fãrã Olga. Actriþa. cu voce joasã. aplecatã spre el cu microfonul întins. spuse în microfon: Picoteau prigoriile. nu þi se pare?” De fapt nu era o întrebare pe care mama mi-o adresa mie. ºi simþi un dezgust apãsãtor cã fãrã voia sa îi imitase pânã ºi intonaþia vocii. stãrui actriþa impunându-ºi armonia pacificatoare pânã la capãt. Venele de 156 . Pe Constantin microfonul întins cãtre el îl iritã teribil..în fumuri de chihlimbar.. purta un sarafan negru peste o bluzã albã. Nu-i împãrtãºeam pãrerea dar totodatã eram nevoit sã recunosc cã da.. înfrângându-ºi enervarea. recunoscu în propria-i voce ºoapta ei melancolicã. dacã nu auzi sunetul vocii sau faci într-un fel oarecare abstracþie de el. Dar în loc de asta repetã docil: .. Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. cu siguranþa afiºatã cã totul în jurul ei. trebuia sã fie o armonie perfectã.. Toate privirile clienþilor din Calea Lactee erau îndreptate cãtre el ºi cãtre masa lui unde ºedea singur. . gura cântãreþului se schimonoseºte penibil în efortul de a cânta. într-adevãr.. De ce? Pentru cã îl vedea singur? Ceea ce fãcea actriþa era o invitaþie adresatã lui în public. prin meritul ei ºi cu participarea tuturor..în fumuri de chihlimbar.Paul Tumanian lipsea în continuare.. Naturalia sunt turpia „Ce faþã urâtã are omul când cântã. Actriþa îi mulþumi cu o uºoarã reverenþã ºi se întoarse în ring. Mai ales arii de operã. Era cât pe-aci sã-i strige sã se ducã dracului cu prigoriile ºi cu fumurile ei de chihlimbar cu tot.. fiindcã ea era deja edificatã în privinþa aspectului feþei omului cântãtor..

de ce mãcar nu le þinem drepte ºi nemiºcate pe lângã corp ci le legãnãm neîncetat încoace ºi încolo? Am întâlnit apoi cârcotaºi dezamãgiþi de felul în care omul a reuºit în cele din urmã sã se înalþe în zbor. omul se foloseºte doar de membrele posterioare. cu chiu cu vai. Când pãºeºte. într-o incintã uriaºã. împlinirea marelui vis? Fiecare pe cont propriu? Ar fi vrut sã le creascã oamenilor aripi în spate. maºinãria se înalþã în aer. ªi te trezeºti la destinaþie. poate în cãlãtoriile lui Gulliver. „Ce caraghios! denunþa acel personaj nevolnicia corpului. te urci. restabilind sonorul. Dar cât de pãgubitor! La data când mama îmi vorbea de urâþenia omului care cântã cred cã deja citisem pe undeva. iar pe cele anterioare ºi le leagãnã pe lângã trup. sã mã minunez cât sunt de caraghioºi în efortul lor disperat de a emite sunete. urmãrindu-i pe stradã pe bipezii care suntem. dupã caz.. ori de câte ori vedeam spectacole de operã. sau. dupã mintea lor. împreunã cu alte câteva zeci de oameni. îºi adaugã niscaiva prelungiri mecanice la membre. decât doar. N-am înþeles! Adicã ce-ar fi vrut cârcotaºii? Musai zborul individual sã fi însemnat. ba mai ºi cuibãrinduse pentru un pui de somn unii dintre ei.. prin puterea voinþei. dupã care îi vezi stând de vorbã înveseliþi. te legi de el cu o curea aºa cum te-ai lega la pantaloni. precum îngerilor?.. lãsând.Cinci proze la gât i se umflã sã plesneascã. auzi cum se pornesc sã vuiascã motoarele undeva în exterior. ºi. Era doar un joc al imaginaþiei. mã întrebam de fiecare datã dezaprobator: dacã tot nu ne folosim la mers de membrele superioare. li se aduce demâncare ºi ceva bãuturicã. Trebuia sã fii deci conºtient cã expresia feþei ºi vocea sunt de fapt inseparabile — asta era concluzia.. despre un personaj. sunetul sã-þi atingã din nou urechile. Sigur cã omul n-are forþa pãsãrilor.” ªi. cine ºtie —. dacã n-ai realiza. aºtepþi cuminte. Sigur cã nu poate sã se înalþe în aer prin forþe proprii. ai zice. care vorbea cu dispreþ de alcãtuirea omului. cã de fapt cântãreþul îºi strigã iubirea înflãcãratã. uzând de ingeniozitatea sa. Dar mama avea pesemne sensibilitãþi aparte. nu mã puteam împiedica sã-mi îndrept atenþia asupra feþelor cântãreþilor. leneºã ºi greoaie. ziceau ei. Aºa cã de atunci încoace. pe care nu binevoise sã mi le transmitã genetic. la fel ºi în privinþa asta. te aºezi în fotoliu. câteva sute. Asta-i situaþia! N-ai ce 157 . dacã. Asta sã fie oare împlinirea marelui vis de zbor al omului de la Icar încoace?!”. sã comand urechilor sã nu audã sunetul vocii ºi.. vezi în jurul tãu oameni citind ziarul sau uitându-se afarã pe niºte ochiuri de geam nu mai mari decât o clãtitã. „Astãzi. într-o tãcere obþinutã printr-un exerciþiu de voinþã. probabil neuman (fiindcã sunt asemenea personaje în povestea lui Gulliver).. încãrcate de mânie. poate chiar — mâine-poimâine. fãrã niciun rost. ochii i se mãresc cât cepele ºi aruncã sãgeþi.

aveam sã-mi compromit plãcerea spectacolelor de operã. Alþi cârcotaºi îl comparau pe om. îl comparau cu boul. declara ritos cã nu existã poezie moralã ºi poezie amoralã ci doar poezie scrisã cu talent ºi poezie scrisã fãrã talent. dezgustat. cãutând de-aci încolo noi ºi noi slãbiciuni ale trupului. cu tigrul. strecurându-mi în suflet o nouã umbrã de îndoialã cu privire la înzestrarea fizicã a omului. Sigur! trebuia sã se gãseascã cineva sã observe. îl comparau pânã ºi cu puricele. ca nu cumva nepoeþii sã-l judece cu prea multã asprime. Asta. se gãsea. iatã. cu o asemenea obârºie.. ªi fiindcã scriitorii ºi poeþii s-au dovedit de-a lungul timpului a fi mai zeloºi decât anatomiºtii în a da în vileag neîmplinirile corpului omenesc ºi ale funcþiilor sale. de exemplu. mai presus de orice. ca putere.. avea sã-mi fie ºi mai mare fricã de înãlþimi. cã pânã ºi locul zãmislirii sale se plaseazã undeva între fecale ºi urinã. puteai s-o iei în glumã. dacã ar fi fost sã se mãsoare. ªi ale minþii. aveam sã fiu încã ºi mai puþin sigur cã îmi voi putea stãvili impulsul sinucigaº de a trage brusc de volanul automobilului în plinã vitezã pe serpentine. omul ar fi trebuit sã fie în stare sã sarã peste un bloc cu zece etaje. ªi era un mare poet acela care fãcea incriminanta ºi respingãtoarea descoperire ºi o trâmbiþa lumii întregi. pânã atunci de netãgãduit. ªi. un cuier! Sigur. care nici aºa nu era prea mare. 158 . Iar pe plan personal. cu puricele.. ªi ajungeau la concluzia cã. aveam sã mã îndoiesc de frãgezimea ºi de puritatea pruncilor. Altfel spus. Eu unul nu aveam nimic de obiectat la actualul mod de a zbura: cu avionul. stând în faþa femeii goale. datã de Dumnezeu. Dar chiar ºi-aºa imaginea bãrbatului-cuier avea sã compromitã romantismul viitoarelor mele întâlniri amoroase. matur ºi viril. Trebuia sã piardã — dupã voia unora — chiar ºi ceea ce avea bun. un altul sã adauge la toate mizeriile de pânã atunci monstruozitatea sexului bãrbãtesc: bãrbatul gol. Aveam sã continui la nesfârºit jocul de-a defãimarea — fãrã voie! — a speciei umane. cum sã te mai aºtepþi ca omul sã fie o fiinþã nobilã? Dar.. pe plan general. Avea sã-mi slãbeascã încrederea în propriu-mi corp. aveam sã evit cu strãºnicie de-aci înainte plajele pentru nudiºti. De parcã exista riscul ca vreunui cititor sã-i treacã prin cap sã ia drept poezie remarca sa cu privire la fecale ºi urinã. Ceea ce nu înseamnã însã cã dezamãgirea cârcotaºilor nu mã influenþa totuºi. cu membrul învârtoºat. Dumnezeule. obiect al atracþiei sale sexuale. la margine de prãpastie. Dar tot nu era îndeajuns de nevolnic sãrmanul om. arãtând — zicea scriitorul — cu nimic mai breaz decât un cuier.Paul Tumanian sã faci.

le ajunge din urmã c-un mârâit de satisfacþie.. Între ceilalþi trei discuþia începe sã lâncezeascã. Doar cã unul din ei îºi întoarce din întâmplare privirea spre maºinile blocate în trafic ºi rãmâne cu ochii pironiþi afarã pe geam. Dupã câteva opriri le poþi deja identifica.. bate tactul cu degetele pe volan. Spre satisfacþia cãlãtorilor. un Opel în care ºoferul. Evadarea dureazã doar câþiva metri..Cinci proze În autobuz. Tivul fustei de stofã groasã. Nimeni nu comenteazã. apoi strada Poiana Narciselor. mai rãbdãtori. pe un ton neutru. toate strãzile care dau în bulevardul Magheru au devenit râuri încremenite de maºini. Cel dintâi observã. Un Tico verde-închis a ajuns din urmã autobuzul ºi opreºte la o distanþã prudentã în urma Opel-ului. Se întâmplã ºi invers. ºi patru liceeni care au pus stãpânire pe spaþiul de la mijloc. privind pe geam Din cauza marºului de protest al sindicatelor. absorbiþi. Au ieºit de la ºcoalã. Doar se uitã cu o atenþie abia disimulatã. Palatul Creþulescu. Ciºmigiul. Timp de câteva secunde. Pe fereastra autobuzului 137 se succed.. doar ºuvoiul de maºini nemiºcate de toate mãrcile ºi de toate culorile. discutã relaxaþi ºi se simt la largul lor de parcã ceea ce se-ntâmplã în jur n-ar fi câtuºi de puþin treaba lor. probabil pânã la strada Luteranã. nervos. Prin ferestruica maºinuþei s-a vãzut o pereche de genunchi tineri în ciorapi negri înãlþându-se ºi coborând discret pe pedale. Conservatorul. urmeazã la fel de discret jocul genunchilor. Printre acestea.. Apropiaþi unul de celãlalt dar nu chiar lipiþi. oricât ar fi de greoi. ªi probabil nici nu este. Dupã care încremenesc din nou. unde drumul se ramificã. Cam o datã la fiecare minut maºinile se pun totuºi în miºcare. Din capul femeii de la volan nu se vede decât tãietura 159 . autobuzul sã parã cã a gãsit cale liberã ºi sã le-o ia maºinilor mici înainte. De partea cealaltã. pe mâna dreaptã. iatã-i: un Audi bleumarin c-un tip lângã ºofer care ºade cu mâna scoasã pe fereastrã. Acum toþi patru privesc în tãcere. cu o þigarã fumegând între degete. aproape toþi au coborât. Rând pe rând îºi întorc ºi ei privirile în aceeaºi direcþie ca ºi colegul lor. sacadat. strada ªtirbei Vodã. N-au rãmas decât vreo doi. La fiecare dezmorþire aparentã a traficului maºinile mici accelereazã sprinten. o Toyota roºie în care ºoferul þine pe volan un ziar desfãºurat larg ºi citeºte în timpul opririlor (ba poate chiar ºi între opriri). cu o încântare iluzorie. dupã care autobuzul. Câteva însã i-au devenit însoþitoare pe o bucatã de cale. aºezaþi pe scaune. la o palmã deasupra genunchilor. rezervat persoanelor cu handicap ºi cãrucioarelor cu copii. Îi recunoºti. în contrast vãdit cu interesul care i se citeºte în ochi: — Are ciorapi negri. Evadaþii s-au cuminþit. Dar care cãlãtori? Exasperaþi..

cãtre hotelul Hilton–Athénée Palace. E un privilegiu al femeilor. La fel s-a întâmplat ºi de data asta. buza de jos. Cei patru bãieþi pot sã se bucure din nou de priveliºte. de la galeria UnicArt de pe Calea Victoriei.. În definitiv. se uitã dezamãgiþi în urma maºinuþei. Ciorapii ei negri care se muleazã în jos pe gambã. aºa cã e de dorit sã vii — nu-i aºa? 160 . Îndeajuns pentru a-i trãda vârsta tânãrã.. Autobuzul cârmeºte greoi spre stânga. ehei! sunt un lucru pe care niciunul din ei n-o sã-l poarte vreodatã în viaþã. lipiþi de geam. în sus pe strada ªtirbei Vodã. discret. Emilian a intrat singur la vernisajul expoziþiei sculptorului Corneliu Negoi. Cei patru liceeni. Nu reuºea niciodatã sã convingã pe cineva sã-l însoþeascã. pentru Emilian. sã menþinã maºinuþa ei demodatã (dar perfect funcþionalã) în rând cu maºinile mari ºi puternice care o premerg ºi o taloneazã. Dar tentativa de evadare a maºinilor mici eºueazã ºi de astã datã: autobuzul se aliniazã cu fereastra mare de la mijloc la ferestruica lateralã a maºinuþei. oricum. bãrbia ºi. Dar în sus... intermitent.Paul Tumanian dreaptã a pãrului negru ºi lins. Lumea manifesta indiferenþã faþã de arte. o privire triumfãtoare. Are abilitatea sã schimbe vitezele. O diferenþã de zece ani?. mâna ei albã aºteaptã pe mãciulie urmãtorul prilej de a schimba vitezele. Dar ciorapii. Liceenii ºi-au aruncat unul altuia.. Vernisaj Nu singura preocupare dar. dumnezeule! pe ce se muleazã? ªi pânã cât de sus? Dar tinerei femei pare sã nu-i pese de toate astea. Genunchii tineri joacã dulce pe pedale. Cu toþii se gândesc cã într-adevãr e puþin probabil sã existe ceva þepos în jurul genunchilor ei tineri. ªi ei îl regretã. În sfârºit coloana ajunge în dreptul Bisericii Luterane. Orice vernisaj este o festivitate. Nu se ºtie niciodatã. Coloana de maºini de pe banda alãturatã autobuzului se pune brusc în miºcare ºi Tico-ul face o tentativã de evadare. — În ce sã ºi-i agaþe? replicã unul din ceilalþi. cu cât ar putea fi ea mai în vârstã decât ei? Zece ani? Sau chiar mai puþin? — Poate îºi agaþã ciorapii. pe strada Luteranã. în timp ce Tico-ul cu ciorapi negri mulaþi pe genunchi tineri de femeie þâºneºte. era aceea cã înãuntru era întotdeauna singur.. sã apese pe ambreiaj ºi pe frânã. Prin geamul de la spate nu i se mai vede acum decât partea de jos a pãrului ºi mâna pe mãciulia schimbãtorului de viteze. la fel ca ºi cu ocazia altor vernisaje. eliberat. încearcã cel care a observat-o primul. una din preocupãri.

Ca niciodatã. dar o umbrã de înviorare le colora un pic obrajii sufletului. Cu alte cuvinte. dar sfârºea prin se dilua într-o oarecare mãsurã pentru cã atmosfera din salã nu putea fi decât una. care nu purtau ºal defel. Ceea ce nu era deloc rãu. aceea de confort nobil ºi reþinut în comuniune cu toatã suflarea dinãuntru. aproape inexplicabil. li se transmitea acestora. iar el sã-þi rãspundã ºoptindu-þi la rândul lui la ureche cã în definitiv nu denumirea conteazã ci vibraþia pe care þi-o transmit acele exponate. dupã câteva minute petrecute printre aceºti connaisseurs. în prezenþa spiritului artei. doar de un guler descheiat. Alþii îºi aduceau de acasã blazarea profesionistã fãuritã de-a lungul multor ani. Intrau persoane de sex bãrbãtesc purtând paltoane lungi pânã la cãlcâie (aproape). cu care schimbau priviri aprobative ºi amicale. da. înnodate peste rever.. parcã fãrã voia lor. foarte înalþi. se hrãnea din încântarea cititã pe feþele cunoscuþilor prezenþi la vernisaj. o luare la cunoºtinþã de prezenþa unor persoane cunoscute sau necunoscute dar de o oarecare notorietate. le-ar fi numit þipãtoare). erau. Uºa se deschidea la fiecare minut ºi feþe noi ºi necunoscute descindeau venind din frigul de afarã ºi încercau sã se acomodeze cu ambianþa. sã zicem. ºi încã mai veneau. acum mai des chiar decât la fiecare minut o datã. Parte din 161 .. la gât cu ºaluri de asemenea lungi pânã cãtre poala paltonului. în culori vii (alþii. La fel ºi cele mai multe din femeile care îi însoþeau. tot de sex bãrbãtesc.. poate fi ºi asta. Pe mãsurã ce intrau.Cinci proze — cu o anumitã stare de spirit. la frigul de-afarã. mai rãuvoitori. fãrã niciun fel de cravatã.. cu destul timp înainte de ora anunþatã. pieptul neprotejat decât de piepþii subþiri ai unei cãmãºi albe ºi de o cravatã.. Iar ceea ce întâlneau aici înãuntru pãrea sã nu facã altceva decât sã le confirme motivele de încântare avute dinainte. veneau montaþi pentru a se delecta. expunându-ºi tinereºte. aproape plinã de vizitatori. Iar dacã discuþia ar fi continuat sau s-ar fi oprit aici (cel mai probabil) era o chestiune secundarã. Unii nuºi ascundeau încântarea de a fi acolo ºi se putea presupune cu uºurinþã cã trãiserã acea încântare înainte chiar de a fi pãºit pragul galeriei. Dar mãcar sã simþi cã cineva care îþi este apropiat sau mãcar cunoscut. asta însemnând o primã diagnosticare a atmosferei din salã. Încântarea acestora persista dupã trecerea pragului. încãperea era deja. Deºi. Toþi bãrbaþii aceia care continuau sã intre. priveºte exponatele lângã umãrul tãu ºi sã-i poþi ºopti cã urãºti cuvântul exponate. sau nici mãcar atât.. sau alte persoane. în marea lor majoritate. în pas cu moda. Emilian le studia cu interes fizionomiile ºi constata cât era de diversã paleta de expresii pe care le întâlnea. Nu cã trebuie neapãrat sã schimbi o impresie cu cineva de lângã tine. sigur.

. îºi zise Emilian. între douã vârste. chiar dacã se putea presupune cã grupuleþele prezente se cunoºteau în realitate destul de puþin. iar de întâlnit se întâlneau numai cu asemenea ocazii. navea cu cine sã fie politicos ºi binevoitor. pas cu pas. ºi iar ochi strãlucitori. Ba chiar. de astã cu mai mult succes. ºi o altã femeie. Ochi strãlucitori. judecând dupã prestanþa lor impozantã. în aparenþã fãrã voia lor. încât parcã nu te mai sãturai sã le urmãreºti vivacitatea. Ce prostie. chiar dacã nu compact. Emilian n-avea faþã de cine sã-ºi arate interesul. Bineînþeles cã ºi în acest nou loc se gãsirã în scurtã vreme destule persoane înalte care. aºa cã Emilian încercã sã-ºi gãseascã un alt loc strecurându-se printre vizitatori (pe dupã spinãrile lor masive ºi înalte) care nu-i dãdeau nicio atenþie. Emilian încercã sã se amuze cãutând cu privirea persoanele cele mai suspuse din galerie. ºi danturã albã. alþi vizitatori înalþi se interpuserã. dupã toate semnele. ceva mai tânãrã. Neºtiindu-se totuºi 162 . cei mai mulþi vizitatori se cunoºteau între ei ºi stãteau de vorbã cu o politeþe afectuoasã. cei mai înalþi aplecându-ºi capul cãtre cei mai puþin înalþi spre a-ºi arãta interesul pentru spusele interlocutorului.. ºi râs. imposibil de escaladat. Navea niciun rost. vreun secretar de stat sau poate însuºi ministrul culturii ºi al cultelor. la prima vedere. Politeþea binevoitoare era în elementul ei în toatã acea adunare de amatori de artã. Era clar. Vizitatorii înalþi fãceau un zid. dintr-o parte întralta. Admiraþie la care sculptorul pãrea a fi imun. Cel puþin. De îndatã însã ce reuºi sã-ºi gãseascã alt loc.. ºi cascade de cuvinte entuziaste. ªi Emilian realizã cã de fapt nu obturarea era cea care îl deranja cel mai tare. Deci nu era chip sã ai vedere neîngrãditã spre masa lângã care stãtea sculptorul. sã i se aºeze în faþã. la un moment dat. Un zid!.. între el ºi masa de unde aveau sã izvodeascã foarte curând discursurile de prezentare. unde Corneliu Negoi putea fi vãzut stând de vorbã cu o femeie elegantã. deplasându-se în salã. drept asemenea notabilitãþi. Dar era oare posibil sã crezi cã toatã acea atenþie plinã de luminã îl lãsa cu adevãrat indiferent?. desigur fãrã premeditare. prima cuvântare sta sã înceapã. acum când. îºi zise cã pe viitor avea sã se abþinã sã participe la asemenea evenimente. Dar trebuie sã fi fost pentru ei plãcut chiar ºi-aºa. dar erau destule persoane în salã care sã poatã fi luate. ambele îndreptând asupra sculptorului efluvii de entuziasm artistic în ambalajul cunoscut al admiraþiei lor personale fãrã limitã. absorbiþi cu toþii de grupuleþele a cãror parte erau.Paul Tumanian acei vizitatori se opreau în preajma lui Emilian ºi îi obturau vederea spre masa de la perete. Sala devenise de-a dreptul aglomeratã. limitându-se la o politeþe oarecum distantã. custodele galeriei. Emilian îºi cãutã încã o datã un alt loc cu deschidere.

Stând de vorbã cu ceilalþi doi. Cel puþin ei n-au stat în soare ci la piciorul unuia din piloni. care se atingeau ºi pe alocuri se încãlecau. Privi cu mai multã atenþie în jur ºi constatã cã erau destui vizitatori mai scunzi decât el. la piciorul cãreia. Apoi privi cea mai mare din lucrãrile — ba nu. κi mutã privirea la lucrãri — ba nu. nu reuºea sã se dumireascã de unde îi venea acea senzaþie stupidã de zid. ªi toatã rumoarea acelei mulþimi educate ºi disciplinate se stinse în urmãtoarele douã secunde. de cernealã diluatã. cãrora nimeni nu le dãdea deocamdatã nicio atenþie. sau peacolo printre piloni. dospite ºi nãpãdite de bãlãrii. orizontalã. o suprafaþã întinsã. de care cei din jur habar n-aveau. în soare. umeri foarte largi — toate astea îl întorceau pe dos. de sfere de sticlã roºie.. pe drumul naþional.. exponatele — sculptorului. aproape de capãtul buclei ce trecea pe sub pasajul peste calea feratã de centurã. cerând liniºte. dar la masa luminatã (pe care n-o putea vedea) cineva îºi drese glasul ºi bãtu uºor cu creionul într-un pahar gol. dar n-aveau ei cãderea sã-ºi dea cu pãrerea în privinþa asta. În staþia terminus Autobuzul a staþionat cel puþin un sfert de orã la capãtul liniei. reveni cu obstinaþie la cuvântul exponate —. în umbra jilavã cu miros de baltã stãtutã a pasajului ºi au ascultat indiferenþi vâjâitul maºinilor care le treceau pe deasupra capului într-un sens ºi în celãlalt. pe care lumina o arunca pe perete trecând prin acea coloanã. trebuia sã fii atent ca sã vezi urmele de asfalt. Gunoaiele erau vechi. cu alþi doi ºoferi care între timp ajunseserã ºi ei la capãtul liniei ºi îºi opriserã autobuzele unul în urma celuilalt. În tot acest timp ºoferul nici nu ºi-a întors privirea spre ei. era sigur cã ar fi vãzut pe pardosealã spoturi inegale de suc de. a aruncat chiºtocul 163 . de diferite mãrimi. κi îndreptã spinarea cât putu. fragilã ºi trecãtoare. oarecum masivã. ºoferul a avut gesturi deºucheate. Observã o coloanã uºor ºerpuitã. dacã ar fi avut deschiderea necesarã. rãbdãtori. Cãlãtorii au aºteptat ºi ei în staþia terminus. pânã o simþi þeapãnã ca un arac dar prin asta nu reuºi decât sã-ºi creeze un fel de miniprestanþã. Strada aceea fusese cândva asfaltatã.Cinci proze mic de stat. ºezând pe treapta uºii din faþã a autobuzului. Se gândea cu ce fruct ar fi putut compara culoarea respectivã. Cei înalþi însã iatã cã fãceau legea în sala galeriei. de sticlã albastrã. A fumat douã þigãri ºi a sporovãit. Paltoane foarte lungi. asta a putut observa oricare din cãlãtori... scurte foarte voluminoase. ºi pata albastrã. În cele din urmã ºoferul s-a ridicat plictisit de pe treaptã. în dreptul mormanelor de gunoaie aruncate la marginea strãzii.

Uºa din faþã a rãmas deschisã când ºoferul s-a opintit încã o datã sã bage în vitezã cu aceleaºi trosnituri de beþe frânte.. se ºi vãzu urcat în autobuz. pe toþi oamenii ãia dinãuntru. S-au bulucit sã intre ºi apoi au rãsuflat uºuraþi cã au putut sã se instaleze pe scaune dupã ce ºi-au lãsat la piciorul scaunului sarsanalele. cele douã jumãtãþi pliate armonicã s-au ciocnit între ele cu zgomot de tinichea hodorogitã. Gata... Uºa din faþã s-a bãlãngãnit ºleampãtã. iuþi pasul. Motorul a pornit de la prima cheie dar bãgarea în vitezã s-a produs cu trosnituri zgomotoase de parcã niºte beþe groase s-ar fi frânt acolo înãuntru. Fiindcã totuºi încã mai avea o urmã de miºcare.... Bãtrânul cu târna în spinare se însufleþi de îndatã. Las’ sã vinã un pic de aer înãuntru.Paul Tumanian trimiþându-l c-un bobârnac departe în bãlãrii ºi s-a urcat într-o lehamite la volan.. dupã ce traversase ºontâcãind liniile ferate. împiedicându-se de pietrele terasamentului. iatã. la marginea culoarului. Nu se aflase printre cei ce aºteptaserã în umbra pasajului. el acuma picase. se ºi vedeau plecaþi. care îi erau strãini. Pentru cineva mai tânãr n-ar fi fost nicio greutate sã-l ajungã din urmã ºi sã sarã pe treaptã. dar dupã aceea autobuzul avea sã intre pe drumul naþional îndreptându-se spre oraº. asta era toatã. mai ales cã uºa din faþã rãmãsese deschisã. ªoferul încã nu bãgase în viteza a doua ºi continua sã se uite c-un rânjet uºor amuzat în oglinda retrovizoare. Dar bãtrânul n-avea mai mult decât vioiciunea þãranului care nu se dã în lãturi de la nicio încercare atâta vreme cât mai întrezãreºte o ºansã. toate cele. bidoanele. legãnându-se peste hârtoape. Te uitai la faþa lui ºi te întrebai: ce fel de zâmbet sã fie ãsta? Fericit cã pânã la urmã n-a scãpat totuºi autobuzul? Stânjenit cã îi face. ªoferul se aplecã spre oglinda retrovizoare de afarã ºi îl urmãri cu curiozitate pe bãtrânul care alerga ºi el cum putea sã prindã autobuzul plecat în cursã dar care mergea încã destul de încet. Cu ultimul efort. ªi nimeni n-a protestat cã ºipcile se întindeau pe sub mai multe scaune. Autobuzul s-a deplasat anevoie. Cu toate cã aerul venea încins de cãldura de-afarã ºi plin de praf. ºi mai ales pe ºofer sã piardã 164 . înainte sã treacã de dugheana de la capãt de linie unde pe vremuri se vindeau merdenele. ºi a oprit în dreptul stâlpului unde stãtea scris CFR Centurã. ºi-or fi zis cãlãtorii aºezaþi ceva mai în faþã vãzând uºa rãmasã deschisã.. Iatã însã cã. Mai multã vioiciune n-avea. Acuº aveau sã-nceapã sã defileze mormanele de gunoi de pe cealaltã parte a buclei. ºi autobuzul s-a urnit cu greutate sã plece în cursã. sau cã sarsanalele ocupau mai mult de jumãtate din lãþimea culoarului. mãnunchiurile de ºipci vechi legate cu sârmã. un bãtrân cu o târnã în spinare s-a trezit cã autobuzul îi pleca de sub nas. Apãsã pe frânã ºi autobuzul aproape cã se opri. Aproape. acuma da. Cei mai mulþi dintre cãlãtori erau oameni de la þarã ºi aveau treburi în oraº.

cu sufletul la gurã. continuând sã-l fixeze pe bãtrân prin oglinda retrovizoare.. ce puteai sã te aºtepþi de la o rablã ca aia? Uite cã mergea poticnit. cu genunchii moi. În clipa aceea ºoferul apãsã din nou pe frânã.. Iuþi pasul. apãsã pe acceleraþie ºi rânjetul i se lãþi pe faþã când îl vãzu rãmânând în urmã.Cinci proze timp pentru un bãtrân nevolnic ca el? Sau zâmbetul unui copil pus pe ºotii în ciuda umbletului sãu bãtrânesc? Întinse mâna sã se apuce de barã. de. când mai iute. bãtrânul ajunsese de-acum destul de mult dincolo de dugheana unde pe vremuri se vindeau merdenele. de astã datã degetele chiar îi atinserã bara de care urma sã se apuce. încercase ºi el ºi mãcar atâta putea spune despre el însuºi. încetini pasul rãmânând în urmã ºi ridicã mâna fãcând un semn.. dar în clipa aceea ºoferul apãsã uºor pe acceleraþie. Dar. Bãtrânul rãmãsese pe loc ºi încã se mai uita lung în urma autobuzului care se îndepãrta.. Bãtrânul cu târna în spinare rãmase iarãºi în urmã. Chiar ºi cãlãtorii de pe partea din stânga a autobuzului. cã fãcuse tot ce se putea face. spre uºa deschisã. Ce fel de semn? Un semn cãtre ºofer sã-l aºtepte? Sau un semn de rãmas bun cãtre el ºi cãtre toþi ceilalþi cãlãtori din autobuz? Zâmbetul lui nu mai arãtã de astã datã altceva decât cã. n-a fost sã fie. Cãlãtorii de la geamurile de pe partea bãtrânului se înviorarã ºi îºi dãdurã coate hlizindu-se la bãtrânul ai cãrui paºi se rãreau istoviþi ºi resemnaþi. când mai încet. întoarserã capul spre el. Speranþa bãtrânului renãscu: autobuzul era cel care avea toane. în timp ce târna i se bãlãngãnea încã în spinare. Încã un pic ºi avea sã iasã la drumul naþional. încordarea îi dispãru de pe faþã. observând cã se întâmplã ceva pe partea cealaltã. 165 . cu o vagã curiozitate. alergã alþi câþiva paºi. Bãtrânul dãdu sã se lase pãgubaº. uite. moment în care ºoferul. Dupã toþi paºii aceia alergaþi dupã autobuz. de pe partea lui. se înãlþarã un pic de pe scaune ºi se întoarserã hohotind înveseliþi cãtre bãtrânul în iþari caraghioºi de dimie. Vreo doi tipi de la fereastrã.

Agócs József (Ungaria) – Eu ºi camaradul meu .

asta o ºtii ºi tu. o masã copioasã. * Boér Petér Pál e un scriitor mai aparte: paralizat de vreme îndelungatã. în miezul iernii.Proza Boér Petér Pál* Nuvele Supravieþuire În cãmara familiei Kovács nimic nu mai e cum fusese odinioarã. Caºcaval. – Sper cã ºtiþi ordinea în care se va face degustarea? ªtiu cã ºtiþi. Astfel s-au nãscut ºi prozele pe care le publicãm în acest numãr al revistei. nici picioarele. altfel nu mai apucãm primãvara ºi asta e tot ce conteazã acum. Azi cine-i la rând? – Uite. ci le înregistreazã. – Adunarea. numãrul membrilor ei scãzând drastic de la ºaizeci ºi opt la nouãsprezece. 167 . – Sunteþi aici cu toþii? – Suntem – îi rãspunserã disciplinaþi. iar omul nãscoceºte tot mai multe metode noi de a ucide. Acum. – Familia trebuie sã apuce primãvara. Soþia sa le transcrie. când încã nu era nici vorbã de frigider. Capcana metalicã o cunoºteam bine. ai s-o încerci tu. ºtiu exact cã ºtii cã eu urmez – zise Duda –. dupã care i le reciteºte. Am trãit boiereºte. zilnic. în vremurile bune. asta nu era o problemã. dacã aia nu e o capcanã! – ªtiu! Acuºi o sã ne convingem. pe hardul calculatorului. însã acum abia de mai e ceva de mâncare. au pierit deja 49 în urma degustãrilor zilnice. prin activare vocalã. nu-ºi poate miºca nici mîinile. Aºa cã nu are cum sã-ºi scrie textele. dinastia Caºcaval este vitregitã de soartã. Înainte erau provizii din belºug. dar ce rost are. iar ºoarecii dinastiei Caºcaval îºi aveau asiguratã. – Vezi bucata aia de lemn cu o mare bucatã de slãninã la mijloc? Sã nu-mi ziceþi mie ºoarece. toatã lumea! – zise încet Caºcaval cel bãtrân.

Boér Petér Pál
– Urraa… – Dacã azi ar fi rândul meu, aº încerca-o eu. În afarã de mama, le vine rândul la toþi. Vezi grãmada aia de grãunþe, acolo, în colþ? Femeia a pus-o ieri, mâine urmeazã s-o degust eu. Dupã lãsarea serii ºi dupã ce toatã lumea s-a culcat, pânã ºi pisica, Duda pãrãseºte gaura de ºoareci, urmãrit de o mulþime de priviri îngrijorate. Ajunge în mijlocul cãmãrii, se uitã în jur, apoi se apropie de capcanã. O studiazã temeinic, cântãreºte situaþia ºi se furiºeazã înapoi la intrarea culcuºului lor. – Hei, Caºcaval! – Spune! – E cu siguranþã o capcanã, slãnina e prinsã cu douã sfori. – Du-te ºi roade sforile. – Vorbeºti serios, Caºcaval? – Cât se poate de serios. Duda înghiþi în sec ºi renunþã la precauþii. Ca un condamnat la moarte, care priveºte pentru ultima oarã, cu mirare, o gâzã ºi mai inspirã o datã adânc din aerul proaspãt, lucruri fãcute cu naturaleþe pânã atunci, ºi Duda luã o gurã de aer, îºi roti privirile prin încãpere, rãmase un moment pe gânduri, apoi intrã hotãrât în capcanã. Adulmecã slãnina ºi studie sfoara. E timpul – îºi zise ºi, cu dinþii-i ascuþiþi, începu sã roadã sfoara. Arcul se puse în acþiune ºi începu lupta. Lupta cea din urmã. Nu mai avea nicio scãpare, însã continuã sã încerce. Asta învãþase toatã viaþa. ªi asta îl menþinuse în viaþã ºi pânã acum. Nu renunþase niciodatã! Din gaura de ºoarece, cu figuri amãrâte, familia se uita la el compãtimitor. – Spune, Caºcaval, pentru ce era nevoie de asta? – Pentru supravieþuirea noastrã. – Crezi cã Duda, care abia mai miºcã, va supravieþui? – Nu cred, sunt absolut sigur cã nu, în schimba familia, da. – O tot þii aºa, cu familia, ºi între timp vom pieri cu toþii. – Mâine voi mânca eu grãunþele. – Vezi ºi tu cã sunt neverosimil de multe. Zile întregi ne-am putea sãtura cu ele. – Atunci de ce nu le mâncãm acum? – interveni Jigãritul. – Credeam cã þi-ai dat seama cã orice hranã care apare ca din senin pentru noi, este periculoasã. Adu-þi aminte… – Nu mai enumera toþi morþii! – Gerdon, vino-n’coa! – Nu mai da ordine, ºtiu oricum cã tu eºti ºeful!

168

Nuvele
– Tocmai asta voiam sã-þi spun, în caz cã se terminã cu mine, de mâine tu vei purta numele de Caºcaval. ªi te sfãtuiesc sã-þi numeºti ºi tu un urmaº… – Dar, mãi Caºcaval, adineaori încã vorbeai de supravieþuire… – De supravieþuirea familiei! Mulþi am fost, puþini am rãmas. ªi puþini vor apuca primãvara, dar dacã o apucã mãcar trei-patru, atunci familia a trecut cu bine iarna! – Mã bucur, Caºcaval, cã am avut… am… un astfel de ºef… dar pânã când…

Ultimul copac
Dragi Spectatori! Ne aflãm în deºertul toxic Albastrudemetal din valea Amazonului. Puteþi vedea ceva care… dupã pãrerea mea, nici mãcar nu vã trezeºte curiozitatea. Stau aici… o clipã… sã-mi iau notiþele. Ceo fi asta? A, da: copac. Stãm deci lângã… o plantã numitã copac. Este foarte, foarte frumos acest deºert! O valoare eternã. De aceea a devenit necesarã îndepãrtarea acestei orori. Acum 150 de ani, acest ceva s-a ºi folosit, deºi nu pot sã-mi închipui la ce. Alãturi de mine se aflã un – o clipã, sã mã uit pe notiþe – aºa-numit tãietor de lemne. Un moºneag, are deja 34 de ani ºi încã nu-i pensionar! – Spuneþi-mi, dumneavoastrã ce credeþi, ce vârstã are acest… copac? – Pãi, vã rog frumos, strã-strãbunicul meu ne-ar fi putut spune doar aruncând o privire. Staþi, sã-mi iau aparatul digital de-determinarea-vârstei. O clipã, copacul ãsta sã tot aibã vreo 716 ani. – Groaznic! Nu credeþi cã e o aberaþie sã aibã o viaþã atât de lungã, orice-ar fi? ªi dumneavoastrã aveþi deja 34 de ani ºi încã nu sunteþi pensionar. – Strã-strãbunicul meu a trãit 98 de ani! – ªi strã-strãbunicul dumneavoastrã a fost tot tãietor de lemne? – Da. La 95 de ani încã mai tãia lemne. Strãbunicul meu a trãit 83, bunicul meu 62, iar tatãl meu 54. – Ce grozãvie! În familia dumneavoastrã s-a ajuns la asemenea vârste matusalemice? – Pãi, trebuie sã spun cã asta a fost demult, în condiþiile din prezent nu mai e nevoie de aºa ceva.

169

Boér Petér Pál
– Pãi vedeþi! N-are niciun rost sã trãieºti atât de mult. Ce naiba þineþi în mânã? – Asta, vã rog frumos, e o secure. – Ce? – Un topor. – Pânã la urmã ce-i: secure sau topor? – Pe vremuri s-a numit ºi aºa, ºi aºa. Mã gândeam ca acum, înainte de a ieºi la pensie, sã nu folosesc unealta cu laser cu care, în 0,7 sutimi de secundã, aº putea sã tai acest copac. – Ce? A, da, tocmai despre asta facem interviul. – Mã gândeam sã folosesc unealta strã-strãbunicului meu. – Înþeleg. ªi ia spuneþi, cât o sã dureze? – Pãi, având în vedere cã e un copac foarte vechi, are diametrul pe puþin 10 metri, cred cã o sã-mi ia vreo sãptãmânã. – Vedeþi, dragi Spectatori, de ce era necesar, în vremurile de demult, sã se trãiascã atâta amar de vreme: o muncã de câteva sutimi de secundã îþi lua o sãptãmânã întreagã. – Înspãimântãtor! – Cum spuneþi? – A, nimic, a fost doar aºa, un gând. Îmi povestea odatã bunicul cum a scãpat el când a fost atacat de un rechin, ºi a spus atunci: avea înnotãtoare înspãimântãtoare, de-acolo vorba asta. – Rechin? A, dumneavoastrã vorbiþi de vremurile când apele oceanelor nu erau înspumate ºi pline de bule mirifice ºi multicolore ci erau, în mod absolut dezgustãtor, populate de vieþuitoare! Ce aberaþie! Incredibil! Imaginaþi-vã ce ar face turistul, care vrea sã meargã la plajã ºi sã îngãlbeneascã la soare, dacã n-ar putea sã sufle din apa mãrii aceste bule galben-roºietice ºi albastru-verzui, iar apa mãrii nu i-ar rãspunde, suflându-i-le înapoi. – Înþeleg, înþeleg, aºa e. – Na, atunci daþi-i bãtaie ºi tãiaþi acest… copac! Când sunteþi gata, mã întorc. Mãcar nu mai stricã peisajul ºi deºertul va arãta frumos! Iar oamenii care vor trece pe aici, sã nu uite sã-ºi aducã aparatele respiratorii, pentru cã în caz de furtunã de nisip, aici, printre dunele verzui, totul se schimbã într-atât, încât supravieþuirea devine de-a dreptul imposibilã. – ªefu’ ! Am fãcut reportajul. Dumneavoastrã mi-aþi spus sã fie un interviu profund analitic. Însã toatã tâmpenia asta n-are rost. Un interviu profund analitic dureazã pânã la 4-5 minute. Eu n-aº vrea sã irosesc atâta timp, dacã ºi Domnu’ ªef e de acord.

170

Nuvele
– ªi la ce te-ai gândit? – Eu sunt de pãrere sã arãtãm chestia aia… cum îi zice… copacul, ºi pe tipul ãla ciudat. Anunþãm cã s-a tãiat ºi ultimul copac de pe Pãmânt ºi bãgãm publicitate. – Se vede cã eºti isteþ, bãiete, tu ai sã fii urmaºul meu! Câþi ani ai de fapt? – 19, Domnule. – Pãi, ai toatã viaþa înaintea ta! Cel puþin 15 ani de muncã ºi alþi câþiva de pensie. Tu o sã faci carierã la noi!

Cuib buimac
– Nu râde, mãi copile, disimulându-þi rânjetul insinuant! Józsi va fi numele tãu în brigada asta! Cu cãpãþâna ta turtitã ca o turtã, cu spatele gârbovit, stai la pândã ca sã vezi unde-i rost de pomanã. Stai drept, ºtii tu, precum cucuruzul în sac, tu eºti de unul singur, nu-i de nasul tãu pomana! Carã-te, nu-mi place apropierea ta apãsãtoare, lumea asta e prea micã pentru atâþia oportuniºti. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentru cã ai fi tu atât blajin ºi supus îþi tragi gâtul între umeri sau, dacã ai avea, coada între picioare, ci pentru cã vrei sã-mi iei postul! Dar voi fi cu ochii pe tine, cu toþi trei! Nu mã întreba cã de unde trei, o sã vezi tu, ºi pe piele vei avea ochi, nu unul, ci o mie. Sã ne ferim de-alde ãºtia! Prietene, tu vrei sã tragi scaunul de sub mine, cu mârºãvie. Dar þine minte cã ãsta-i tronul meu, ai înþeles? Acest scãunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei, singur mi l-am confecþionat, ciordind pentru asta o bucatã de scândurã, aºa cã nu-l cedez nimãnui! Ceea ce am obþinut, e al meu, nu-l împart cu nimeni. ªi o poziþie oricât de micã e o poziþie. Unii spun cã e o dispoziþie, dar nu e! Nu-mi pasã mie de dispoziþii, pur ºi simplu nu scot la mezat – nici mãcar teoretic –, statutul meu obþinut dând din coate. Nu-i de vânzare! Eºti tânãr, la fel de slugarnic-fãþarnic cum am fost ºi eu, umil, scump la vorbã, de parcã nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ãsta… Nu cedez! Am sã fac totul ca sã dispari din preajma mea, pentru cã infectezi liniºtea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îþi dau voie sã rãmâi în picioare ºi sã te uiþi la mine cum mãnânc. Porc nesimþit ce eºti, eu nu þi-am spus sã te aºezi pe jos ºi sã-þi scoþi merindele din traistã! Ai cam sãrit peste cal! Voi avea grijã ca, începând cu ziua de mâine – dacã o mai apuc –, sã-þi punã bãieþii jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar mai sunt ºi multe alte corvezi. De asta eºti bun, dupã cum aº fi fost ºi eu, însã

171

Boér Petér Pál
acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniºtit, cu botul pe labe, crezi cã poþi sã mã joci pe degete, dar nici vorbã, nici vorbã! – Nea Józsi, nea Józsi! Eºti cam roºu la faþã, nu mai bea atâta vodcã, ar trebui sã te duci acasã! Dai din gurã de unul singur de vreo orã. Bãieþi, ia umflaþi-l ºi depuneþi-l în faþa crâºmei! – Dacã n-ai nimic împotrivã, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbagajul meu de la bicicletã ºi-l împing pânã acasã. Vorbesc eu cu soacrã-sa, îl pune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de ºef sau ce. Probabil cã a pierdut mult… Ei, aºa-i când eºti cãsãtorit, trebuie sã renunþi la multe. Nu-i aºa? De-aia nu mã-nsor eu! – Vrãbiuþã ce eºti, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul? Eu pe bune cã nu sunt însurat, în schimb tu eºti! Du-l acasã pe nenorocitul ãsta, dupã care ia-o repede la picior, cã rupe muierea sucitorul pe spinarea ta. Hai, pas alergãtor, acasã!

Metamorfoze
A fost o fetiþã foarte drãgãlaºã, cu pãrul ei castaniu împletit în douã codiþe. Întreaga ei fiinþã era înveºmântatã în genele-i lungi, podoaba ochilor ei cu pupile mari. Fâlfâind din gene peste privirea-i plecatã, zâmbea fermecãtor mulþimii de Feþi-Frumoºi blonzi care, cum se face în asemenea ocazii, defilau cãlare pe cai albi înaintea ei. Nu-ºi întinse mâna pentru a primi salutul mâinilor întinse spre ea. Însã la un moment dat, pe neaºteptate, ºi-o oferi cu hotãrâre unui cãlãreþ cam plictisit ºi arogant, care nu prea-ºi dãdea silinþa s-o cucereascã ºi care, într-o clipitã, o sãltã lângã el în ºa, lãsând mascã toatã adunarea adulatoare. A trecut vremea, iar la un an dupã nunta de ºapte zile ºi ºapte nopþi s-au nãscut ºi progeniturile. Încã mai era acea apariþie, cu ochi rotunzi ºi pupile mari, înveºmântatã în superbele-i gene lungi, doar cã acum divizatã în douã. Mamã ºi soþie, soþie ºi mamã. Odatã cu apariþia primelor fire argintii din pãrul ei, i s-a mãritat una din fete, apoi s-a însurat ºi bãiatul cel mare. Când nora începuse sã-i gãteascã altfel bãiatului ei, iar ginerele pentru prima oarã n-o salutã cu „Sãru’mâna”, a început metamorfoza. Genele lungi ale ochilor cãprui cu pupile mari, care o înveºmântaserã pânã atunci, s-au scurtat. Ochii i s-au micºorat, faþa i s-a înãsprit, practic a suferit procesul invers al transformãrii unei larve în fluture. Se fãcuse soacrã! În mod cu totul surprinzãtor, devenise

172

cu inima deschisã. Uitase cã. a nevestei. adorate. neglijându-ºi copiii. bunicii. care ºi-a risipit întreaga viaþã pe un prinþ arogant. a fetei frumoase. Iar acum ºi ea fãcea la fel! Parcã am fi martorii metamorfozei fluturelui splendid în larvã. soacre ºi bunici. acum însã nu se putea ignora faptul cã. ªi aspectul i se schimbase complet. când i s-a nãscut primul nepot. Rolul de soacrã s-a menþinut dar. cãlare pe cal alb. nurorile. Înainte nu-i prea pãsa de vârstã. încât pânã ºi bãrbatului ei începuse sã-i fie silã de ea. Drept urmare a intrat în colaps. Numãrul anilor nu i-a scãzut. definitoriu a devenit statutul de bunicã. devenind bunicã. la rândul lor. cel mai nesuferit lucru din partea soacrei a fost îngrãdirea relaþiei cu proprii ei copii. într-un balaur. κi chinui familia cu priviri fulgerãtoare ºi bombãneli de soacrã. ginerii ºi bãrbatul. devenise o adevãratã soacrã. Devenise o bunicã total dedicatã nepoþilor. în strãbunicã. deºi încã din a doua zi a cãsniciei ºi-au dus traiul într-o permanentã controversã. ea cu soþul fiind declaraþi inamicii numãrul unu ai acestora. soacrei. (Traducere din limba maghiarã de Ildikó Gábor-Foarþã) 173 . Nici prietenii de odinioarã n-o mai recunoºteau. în cazul ei. S-au scurs decenii. ochii mari ºi înveºmântatã în genele-i albe. în scurt timp. Aceastã stare a durat pânã la naºterea strãnepoþilor. devenind din nou acea apariþie iubitoare ºi demnã de iubit. Uneori povestea nepoþilor despre o prea-frumoasã fatã. dupã care a început transformarea inversã: nu-ºi mai ignora ginerii ºi nurorile. fãcuþi. socrii. cu pãrul ca neaua.Nuvele copia fidelã a propriei soacre. mamei. cum scrie la carte. însã douã cel puþin. niciodatã agreatã. a transformat-o pe soacra ei. iar ca protectoare a micuþilor gânguritori s-a fãcut o scorpie insuportabilã. Nu chiar multe.

fapt dovedit şi de premiile ce i-au fost acordate. éd. atinsă de o tumoare şi pe care ai săi o acuză de a fi „păcătuit” pentru că i se umflă burta.LKuffer spunea în cronica sa din 24 heures: „Toate aceste istorii sunt marcate de pecetea crudă a autenticităţii. Jean-Louis Kuffer. 1991 La Prophétie du chameau (roman). 2005 La véritable histoire de Gayoum Ben Tell. Haremul în pericol. éd. publicat în editura L’Age d’Homme. éd. 1999 L'Œil du frère. după o licenţă în litere la Sorbona şi o diplomă de jurnalist. este apreciat de critica literară. Paris. Limmat Verlag. După lectura celor zece povestiri ale volumului.Proza Rafik Ben Salah Haremul în pericol1 Născut în 1948 la Moknine (Tunisia). remarcă cele două componente ale talentului său: amestecul de revoltă şi vitalitatea observaţiei sale. Din volumul cu acelaºi titlu apãrut în 2005. 2004 La Mort du Sid. Lausanne. éd. Iată ce spunea criticul vis-a-vis de volumul Le Harem en peril: „Încă de la primele cuvinte cititorul este atras de această scriitură puternică şi concentrată”. Rafik Ben Salah este un povestitor captivant. 2001 Récits de Tunisie. Genève. Retour d'exil (roman). éd. éd. se instalează în Elveţia şi lucrează în învăţământ. cît şi de Gustave Roux. L'Âge d'Homme. L'Âge d'Homme. Vevey. începând cu prima povestire (Viande morte Carnea moartă) a suferinţelor atroce îndurate de Selma. acest volum este la fel de interesant din punct de vedere al limbii. predând limba franceză şi istoria. Rousseau. 2007 L'invasion des criquets de terre et autres nouvelles de la dérive ordinaire. éd. L'Âge d'Homme. Lausanne. scriitorul este elogiat de Jacques Chessex. Laureat al premiului Lipp. 2009 1. Jacques Chessex decelează aici o formă de deschidere care îl apropie atît de Ramuz. Lausanne. Zurich. Rousseau. Lausanne. Suisse 174 . 1987 Lettres scellées au président (roman). Referindu-se la acelaşi volum. scriitor şi membru al juriului. Lausanne. dublat de un observator implacabil. Xenia. Lausanne. J. éd. Amestec de vervă caustică şi de compasiune. care consumă fuziunea oralităţii şi a scrisului. 1993 La femme du cousin (nuvele în germana). Autor prolific romane şi nuvele. Editions L’Age d’Homme. Publisud. 1998 Le Harem en péril (nuvele). fini examinatori ai spaţiilor interioare. 1999. Un alt critic elveţian. Genève. éd. L'Âge d'Homme. éd. L'Âge d'Homme. cele două surse ale autorului fecundându-se reciproc. profesor şi scriitor de naţionalitate tunisiană şi elveţiană.

care era în acelaºi timp bãrbier din tatã în fiu. Fartas. pe doctorul vostru. Cum darã? Acest începãtor urma sã piardã ºase sau ºapte ani din viaþã ca sã înveþe singura artã de a scoate dinþii oamenilor. înþelegeþi. Fartas. bine ai venit. poseda trei meserii într-una. Bijo. îl plimbã din prãvãlie în prãvãlie. fãrã ajutorul vreunei ºcoli. fiu al lui Adam. doar prin simpla observare! Fãrã sã zdruncine voinþa familiei Nawas. Singur. În ciuda mâniei tatãlui Marzouk.. frizerul rãmase cam neîncrezãtor.. Marzouk. în fine. haide. care rãspunse rezervelor tuturor cu mândrie ºi condescendenþã ºi dispãru la sfârºitul verii. oamenii sunt pe cale sã disparã imitându-i prea mult pe ghiauri. zicând: secondat. servitorului vostru. Dar tatãl se mînie dintr-odatã. apoi conchise pe un ton fals solemn: vezi tu asta.2 ªapte ani trecurã: multe lacrimi ºi numeroase rugãciuni jalonarã exilul în care se afundase viitorul doctor în medicinã dentarã. La sfîrºitul celui de-al ºaptelea an de absenþã. declarând dupã o lungã tãcere cã era fericit de a fi secondat de acum încolo de un tînãr confrate. în timp ce Nawas îl trãgea de braþ. dus de Peugeot-ul de închiriat al satului. confratele tãu. haideþi. frizerul nu se clinti ºi lãsã sã-i plece vizitatorii fãrã sã rãspundã. norocul sã te însoþeascã! 2. secondat. un pic de ruºine. ºi apoi ce confrate. Cum. Tatãl sãu. Sid El Haj? mucosului ãstuia i-au trebuit ºapte ani ca sã înveþe sã tragã un dinte. asta-i bunã. o sã mi-o plãteºti. care pretindea cã-ºi va însuºi ºtiinþa ghiaurilor ºi va egala priceperea dentiºtilor occidentali. aceste sarcasme ºi alte cîteva semãnarã deci îndoialã în anturajul tînãrului bacalaureat. nu þi-e ruºine Fartas. dentist cu cleºte emerit ºi chirurg-tãietor împrejur. îmbrãþiºaþi-l pe doctor. un doctor. rîdea în hohote frizerul Fartas. în primul rând! Peste tot Nawas fu primit ca un erou. în original 175 . dã Sid. apoi fãcu un pas spre Fartas. Nawas puse piciorul pe pãmîntul sfânt al satului. tinere.Haremul în pericol *** Nimeni din sat nu-i acordase încredere fiului familiei Nawas. zicînd: vi-l prezint pe primul ºi unicul doctor pe care regiunea l-a produs vreodatã. o sã mi-o plãteºti. dã ceea ce Prea-Puternicul a scris. în vreme ce el însuºi. Îl terminã de ras pe ultimul client pe care îl þinea sub briciul lui. Marzouk rãmase un moment încremenit. cãci el ne aparþine nouã tuturor.

într-o zi. învãluitoare ºi insidioasã. Pungile cu stare din Ksar cucerirã deci cabinetul dentar ºi notabilii din acest orãºel se îngrijeau care mai de care. de-acum încolo proprietatea tânãrului doctor. într-o zi. Soaþele acestor domni din Ksar aflarã ºi ele despre virtuþile detartrajului ºi binefacerile frezei. cãci de unde ne vii tu. numeroase ambalaje luxoase. îºi aranjã sculele ºi-ºi închise prãvãlia. care scoate dinþii fãrã cleºti. de optsprezece carate. oamenii din Nawarine rãmâneau totuºi neîncrezãtori ºi puþin dispuºi sã deschidã punga. ªi apoi. cineva aduse o vorbã furatã pe terasa unei cafenele. strãlucit cãutãtor de aur ºi nu e ºtiinþã decît în mîinile Atot-Puternicului! Aºa tuna vocea publicã. orãºel detestat ºi. în special în Ksar. 176 . existã la Nawarine un doctor plin de ºtiinþã. luarã alura unei veºti care luã amploare ºi se rãspîndi vreme de mai multe sãptãmâni. Cei care nu aveau nimic de reparat îi cereau doctorului sã le scoatã dinþii din faþã. miracolule. au vãzut debarcând niºte cartoane enorme. care nu ºtii încã. cã doctorul urma sã se instaleze chiar în sat. pe care el îi înlocuia cu dinþi din aur masiv. care-i ura. o sã vadã el ceea ce nici un ochi n-a vãzut ºi va auzi ce nici o ureche n-a mai auzit! Din zvon. Cîteva zile mai tîrziu. cu cocioabã ºi prãvãlie. Au pus chiar la îndoialã autenticitatea pretinselor sale diplome. ªi apoi. se difuzã în sat ºi în împrejurimile lui. Se duceau de la Ksar la Nawarine doar cu scopul de a se putea fãli cu asta. locuitorii din Ksar începurã sã dea nãvalã. Incidentul ar fi putut sã-ºi afle deznodãmântul la ora aceea. cu toate cã domeniul lui Allah nu cunoaºte nici o limitã! Era oare doar o provocare? Oamenii au speculat atunci asupra motivelor care-l putuserã împinge pe un savant eminent cum era doctorul sã se mulþumeascã cu atât de puþin. pretindeau cei mai sceptici. o. Dar nefericirea era cã zvonul începuse sã avertizeze deja cã dentistul Nawas. În curând acest flux de strãini fu urmat de un altul. aceste vorbe se confirmarã. totul îngrãmãdindu-se în singurul imobil cu douã etaje aflat în centrul satului. tare în cunoºtinþele date de diplomele gheaure. la rîndul sãu. ziceau cei bãtrâni. În acelaºi timp. urma sã se instaleze. o. care plombeazã fãrã plumb. nocturn de data asta ºi feminin în exclusivitate.Rafik Ben Salah Cu aceste cuvinte Fartas îºi petrecu clientul. dupã care Nawas s-ar fi înfuriat aºa de tare cu scopul doar de a spune: deoarece Fartas are extrema generozitate de a accepta sã fie secondat de un tânãr confrate. tu. înþelegeþi. se difuzã deci acest zvon: Auzi. ºi nu în altã parte. cu domiciliul ºi cabinetul.

ale cãrui bogãþii crescuserã pe neaºteptate! Ca urmare a acestei etalãri3... pe Allah. Apoi atracþia cabinetului deveni aºa de vãditã ºi irezistibilã cã le cuprinse. al naibii. Invocaþii specifice lumii arabe 177 . om respectat ºi adesea solicitat ca arbitru. nu suportã douã fiinþe aºa de opuse ca un bãrbat ºi o femeie. vã jur cã-i adevãrat. Apoi cuþitul înlocui verbul. ca o gangrenã. tatã. replicã celãlalt. n. pe Satan cel chior! Zvonul conform cãruia doctorul Nawas ar fi un. scuip pe ele.. „donator” de. De aceea tatãl Marzouk nu mai îndurã mult aluziile dezonorante ale þãranilor ºi începu sã se punã cu gura pe el. gata sã-ºi pãrãseascã locul. vile maure ºi servitori în livrea. cu obiceiuri obligatoriu uºoare. aºa cum o fatã obiºnuitã are dreptul sã numere sub pãlãria ei. sã-l convingã pe fiul sãu sã-ºi ia o femeie ºi sã închidã acest capitol. Mînat deci de aceastã disperare. Cîteva zile mai tîrziu. de bogãþie. pe mãslin ºi mai tîrziu pe Prea-Înaltul!4 Dar Nawas se încãpãþâna ºi zicea cã e foarte bine aºa.n 4. chiar în momentul în care trecea felahul5 Milad. dupã el. Iatã în ce mod. 3. — Am motiv sã mã plâng de tine. îmi vrei deci nefericirea? Ptiu. ºi pe sãtencele din Nawarine.. acest zvon reveni deci fuga-fuguþa.Haremul în pericol Din acest aflux feminin va veni drama. Nawas îngriji mai întâi pe soþiile notabililor strãini de sat... el merse de urgenþã la Fartas ca sã-l tãvãleascã pe jos ca pe un mãgar rîios. subjugate de acum încolo de insuportabila prosperitate a tînãrului Nawas. ceea ce poate bãnui cititorul. îºi repetau ei trãgând cu ochiul. aºteaptã. Marzouk îºi simþi inima în vîrful limbii. fãrã îngrãmãdeala ºi inconfortul cuplului care. o opoziþie sãlbaticã ºi definitivã. înþelegeþi ce vreau sã zic. — ªi eu sã te compãtimesc. chit cã dezonorezi satul) cã deci acest tânãr ºi ilustru dentist nu era un bãrbat veritabil. fetele tinere începurã sã viseze maºini americane. sortiþi rãzboiului în ciuda marii inteligenþe care-i leagã pe unul de celãlalt.. pe arborii noºtri sacri. dar opuºi totuºi.. în timp ce bãrbaþii rãspândeau în mod incidental ideea cã faimosul dentist nu era în realitate (de ce sã te împotriveºti. Se ºtie cît de pãcãtoasã e cea mai micã deviere de la norma sexualã în jocul social al acestor regiuni. pe smochin.

atinsã de acest doctor îndrãcit. sau vrãjite de doctor. Trecurã zile ºi altele venirã. un halat alb deschidea ºi o clientã era înghiþitã. în jurul cabinetului dentar al lui Nawas. Se vedeau siluete voalate sunînd la uºa ºarlatanului. iernatic în anul acela. toþi începurã asiduu sã umble de-a lungul ºi de-a latul în jurul cabinetului. cã doar pacientele din Ksar. În primele zile ale lunii de Ramadan. ºi numai lor! Ca urmare a acestei proaste veºti. încercaþi numai sã-l contraziceþi! Siluetele sunau deci. ca pe furiº. verii. acelea strãine. dintre care mulþi îºi petreceau vremea prefãcându-se cã iau aer (în ciuda frigului umed ºi pãtrunzãtor). taþii. Nici mãcar festivitãþile serii nu uºurarã cu nimic neliniºtea oamenilor. de îndatã ce aþa neagrã ºi aþa albã nu se mai pot distinge! Din respect pentru tatãl sãu ºi pentru a risipi temerile nefondate ale oamenilor. întãreau incredulii ireductibili. mai ales. cãzuse în teama (judecatã ca legitimã prin vocea publicului) ca fetele sale sã nu fie subjugate. ºi nu existã Doctor decît Allah. Ulterior ºi ca prin contagiune. ºi mai rãu încã. al cãrui cabinet. La primul etaj al imobilului.Rafik Ben Salah Milad îi separã pe protagoniºti fãrã sã aibã ce arbitra. locuia scriitorul public Staline. ºi nu numai el. adãuga vocea rãutãcioasã. Dar când veni iarna. cu atît e mai scurtã claustrarea femeilor. care îºi bãgase în cap sã dea consultaþii nocturne femeilor. vecinii. el þinea sã-l numeascã aºa. cine poate garanta cã toate aceste femei care erau vãzute intrând la el vin într-adevãr din satul vecin? Cãci. fraþii. ªi apoi. 5. nu e nimic care sã semene cu o femeie cu vãl decît o altã femeie cu vãl! Aceste argumente ºi alte cîteva fãcurã ca. Marzouk crezu de datoria lui sã-l lãmureascã pe fiul sãu sã-ºi suspende consultaþiile. sete ºi mai ales de chinurile abstinenþei la fumãtorii înveteraþi. bãrbaþii. fiecare þinând sã-ºi pãstreze secretul. Asta puse capãt zvonurilor despre obiceiurile doctorului. era deschis zi ºi noapte. Nawas dãdu îndatã de ºtire prin toboºarul satului. suspiciunile se înteþirã. vor fi admise de acum încolo noaptea. în cabinet. proprietatea lui Nawas. noaptea acoperi multe consultaþii reputate diurne. Era un lucru admis de drept. soþii. tremurând cã vreuna dintrale lor ar fi putut fi vãzutã. devenit o fortãreaþã bîntuitã exact în mijlocul satului. Cãci cu cît e mai puþin lungã ziua. reînviind astfel temerile oamenilor. Þãran arab 178 . exacerbate de foame. fabulaþiile ºi bîrfele erau în toi. apoi i se raportã lui Marzouk cã Fartas.

. Staline? Dar scriitorul zicea cã are urechea grea în prezent. nu primeºte vreo tîrfã sau Domnul ºtie ce încã. în fine. un om de valoarea ta. Apoi din vorbã în vorbã. pînã într-o anumitã searã. biete Staline. haide. ca niºte suspine. respiraþii. uneori parã pentru garã.Haremul în pericol Or într-o searã a acelui Ramadan. înainte de a dispãrea în spatele obloanelor metalice reputate a fi inexpugnabile.. scriitorule.. pãºi deodatã pragul uºii lui Staline zicînd: pace þie. frizerul vãzu dosul mîinii drepte a doctorului pus pe obrazul. Staline îl urmã atunci discret pe Fartas ºi-l putu vedea sunând la uºa doctorului.. ros de îndoialã ºi nemaiavând stare din cauza secretului sãu. rãspundea celãlalt. Dar cine nu-ºi mai aminteºte de asta în sat? Staline povesti cã într-una din ultimele seri de veghe ale Ramadanului. cum sã spun. pacea ºi mila divinã ºi norocul Sãu ºi bunãtatea Sa.. a sa proprie. oare cum se descurcã.... cea mai frumoasã din toate rozele. Staline. prin care fiinþa îºi cîºtigã nobleþea.. îl desfãcu ºi se nãpusti asupra mîinii care pãcãtuise cu roza.. transcriu uneori far pentru bar?. apoi un altul. respiraþia lui bãloasã se accelerã deodatã gata sã-l înãbuºe. conversaþia ajunse la obiºnuinþele.M-ai înþeles..vezi pentru musulmanii ce suntem. în timp ce lua al nu ºtiu cîtelea ceai cu Fartas... Apoi scriitorul public îºi vãzu musafirul dezlipindu-se cu o surprinzãtoare grabã ºi urcând scara într-o clipitã. ºi chiar odatã.. Ai auzit vreodatã lucruri. tu trebuie sã suferi. ajunse pe furiº în cabinetul dentistului unde se dãdea o consultaþie.. rupt de scris cu stiloul ºi pana. frate. S-a aflat apoi cã frizerul. El zãri mai întâi douã picioare goale pânã la jumãtatea coapsei. Allah iartã ºi te absolvã. doar mã auzi totuºi bine cînd îþi vorbesc! — Nu.. .. Fãcând un pas. fãrã sã-l lase sã repete. mi-e greu cu clienþii. Staline. Fartas. — Taci. fiicei sale Ourda. ce mai.. dupã ce l-a pus la pãmânt pe asistentul lui Nawas. e oare doar bizar cã nu ºi-a luat soþie. De aceea îºi scoase într-o strãfulgerare de lamã briciul sãu de frizer. corpul doctorului aplecat pe atributele feminine. Prezentare ºi traducere de LUCIA MATIUÞA 179 . Asta nu-l împiedicã pe frizerul Fartas sã-ºi multiplice vizitele nocturne la Staline. frizerul Fartas. pãrul atîrnând. vãzu chipul tovarãºului sãu transfigurându-se. imagineazã-þi un pic un scriitor public aproape surd. apoi la nãravurile doctorului.. Sângele tatãlui Fartas se aprinse fãrã foc.

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbãcescu

Et in Arcadia ego. Redactor la E.S.P.L.A

Aproape de sfârºitul anului IV, facultatea noastrã, Filologia, a organizat o excursie la Cluj pentru a-i cunoaºte pe colegii de acolo. Cum cineva trebuia sã întocmeascã un referat, profesorul Paul Georgescu m-a desemnat pe mine fixându-mi ca temã romanul lui Mihail Sadoveanu, Nicoarã Potcoavã, care tocmai apãruse. La întoarcerea la Bucureºti au urmat examenele de sfârºit de an ºi examenul de stat. Când toate s-au încheiat, am fost cãutatã de profesorul Paul Georgescu. Dându-mi un bileþel cu un numãr de telefon, mi-a spus: ,,Dacã ai necazuri cu încadrarea sã mã suni”. În anii aceea, la terminarea studiilor, niciun absolvent nu era lãsat la voia întâmplãrii. Toþi primeau o repartiþie ºi aveau un loc de muncã asigurat, bun sau rãu, aproape de casã, ori într-un fund de þarã, dar acesta exista. Curând mi-a sosit repartiþia guvernamentalã prin care eram informatã sã mã prezint la Editura Politicã. Plinã de entuziasm – era Bucureºti! – m-am dus ºi m-am înfãþiºat la „Cadre”. M-a întâmpinat ºefa – o femeie mai degrabã bãtrânã – am remarcat cã avea sprâncene albe, - care a început sã þipe la mine, sã-mi spunã cã nu are posturi libere ºi sã plec. Nici n-a vrut sã se uite la hârtia ministerului pe care i-o înmânasem. Speriatã ºi dezamãgitã, am plecat. Seara i-am dat telefon lui Paul Georgescu ºi i-am relatat ce mi se întamplase. Dupã ce m-a ascultat, mia spus sã îl caut a doua zi la Casa Scânteii, la ora 10, la ,,gard”. Deºi locul întâlnirii era cam imprecis, m-am dus. Casa Scânteii nu era terminatã în totalitate, dar se mutaserã deja acolo redacþiile marilor ziare: Scânteia, Scânteia Tineretului etc. precum ºi Secþia de culturã a C.C.-ului la care lucra Paul Georgescu. Palatul avea în faþã un mare teren gol, înconjurat de un înalt gard de sârmã. În acel spaþiu nu se putea intra decât cu autorizaþie specialã ºi eu n-aveam. De aceea întâlnirea a avut loc „la gard”, aºa cum o stabilise profesorul. La ora fixatã, profesorul a ieºit din uriaºa clã-

180

Et in Arcadia ego
dire, a strãbãtut incinta pânã la mine ºi i-am povestit din nou, la gard, cele petrecute la Editura Politicã. Dupã ce m-a ascultat, mi-a dat o adresã la care sã mã prezint a doua zi. Dimineaþa urmãtoare, la ora 11, am ajuns în bulevardul Ana Ipãtescu nr. 39, unde era o clãdire – de fapt un palat – cum sunt multe în Bucureºti: gard de fier forjat, balcoane la fel, ferestre înalte, faþada impunãtoare cu marchizã. Suind câteva trepte de marmurã, am împins uºa monumentalã ºi am intrat într-un hol mare cu pereþi lambrisaþi în damasc de mãtase grenat. Din el se deschideau uºi cu tãblii de cristal, una era cu oglinzi de sus pâna jos. Uºor intimidatã de acest cadru elegant ºi sobru, am urcat o scarã largã de stejar. În holul de la etaj, mã aºteptau Paul Georgescu, Silvian Iosifescu – alt fost profesor al meu de la facultate – ºi Mihail Petroveanu, Milo, cum aveam sã aflu mai târziu cã i se spunea. Dupã un scurt dialog amabil ºi amical, Silvian Iosifescu – pe atunci redactor ºef la E.S.P.L.A. – fãrã sã-mi cearã repartiþia, mi-a spus cã sunt angajatã redactor ºi sã mã prezint la lucru. Nu îmi venea sã cred! Ce uºor se rezolvase totul! ªi ce diferenþã de atitudine: la Editura Politicã – datã afarã, dar primitã cu zâmbete la E.S.P.L.A. Cãci E.S.P.L.A. era sanctuarul în care intram ºi despre care nu ºtiam încã nimic. Am fost încadratã la redacþia ,,Clasici”, unde se pregãteau ediþiile scriitorilor clasici români, cum sugera ºi numele. Acolo lucrau trei foºti colegi de facultate, mai mari: Gheorghe Pienescu (Gigi), viitorul mare editor al lui Arghezi, socotit un exeget al operei argheziene, Andrei Rusu, cunoscut ca unul din cei mai strãluciþi ºi zeloºi editori ºi textologi pe care i-am avut, de o ireproºabilã competenþã, cum îl va caracteriza, pe bunã dreptate colegul meu, Teodor Vârgolici ºi Alexandru Sãndulescu, viitorul istoric ºi critic literar. Cãrþile sale de mai târziu printre care Literatura epistolarã ni-l aratã ca un critic documentat, profund în judecãþi, drept în aprecieri, serios în atitudine, formulând observaþii de mare fineþe. Un intelectual rasat. Remarcabilele sale articole apãrute în noul Adevãrul literar ºi artistic, publicaþie care din pãcate nu mai apare demult, îndreptãþesc aprecierile de mai sus. Iatã cateva titluri: Mai mult ca portretul, Rãdulescu-Motru, Constantin Argentoianu, Sextil Puºcariu, Un mare cãrturar - la moartea lui Zigu Ornea. *** În editurã mai lucrau, la secþia de „Prozã contemporanã” alþi foºti colegi: Cornel Popescu, viitorul editor al romanelor lui Marin Preda ºi Liviu Cãlin care, secondându-l pe Alexandru Rosetti, va publica ediþia

181

Doina Hanganu-Bumbãcescu
Opere a lui I. L. Caragiale. Ca începãtoare, am parcurs toate etapele muncii redacþionale: paginare, control dactilografic, alcãtuire de sumare, confruntare (colaþionare) cu manuscrisele originale sau cu ediþiile princeps, dupã caz, corecturã în ºpalturi, bun de tipar ºi bun de difuzare. În afarã de acestea erau discuþiile cu corectorii, tehnoredactorul, ºi ce era mai important, discuþia cu autorul de ediþie sau cu traducãtorul. Urma sã aparã o mare Antologie a poeziei româneºti de la începuturi pânã astãzi, proiectatã în mai multe volume. La ea au lucrat mai mulþi. Mie mi s-a dat sã alcãtuiesc sumarul capitolului George Coºbuc. Nu mai ºtiu din care motive nu a apãrut decât voluml I în 1954, cuprinzând creaþii de la Poezia popularã pânã la Panait Cerna inclusiv, adicã cincizeci ºi opt de nume. A fost o ediþie frumoasã, elegantã, legatã în pânzã. În redacþie ne consultam reciproc. ªeful nostru era Ion Roman, ºi el autor de ediþii. Lucra atunci la Opere de ªtefan Octavian Iosif, pentru care a realizat studiul introductiv, notele ºi bibliografia. Pentru editarea acestui volum, editura trebuia sã ia legãtura cu singura persoanã încã în viaþã care putea furniza informaþii despre poet: Natalia Negru, fosta lui soþie. Cum ea locuia la Dorohoi cred, nu se putea pune problema invitãrii sale la Bucureºti, aºa cã cineva trebuia sã se ducã acolo. S-a hotãrât sã fie trimis Milo Petroveanu. La întoarcere ne-a povestit: a intrat într-o curte cu apartamente de raport, a bãtut la o uºã ºi rãspunzându-i-se a intrat. De lângã o sobã de gãtit, de pe un scãunel, s-a ridicat o femeie grasã ºi bãtrânã, nepieptãnatã ºi cu un neg pãros lângã nas: „– O caut pe doamna Natalia Negru”, a zis Milo. Cu glas dogit, bãtrâna a rãspuns: „– Eu sunt”. Milo a rãmas încremenit; ºi-a amintit de cântecele iubirii deznãdãjduite, de poeziile de dragoste dedicate ei de Iosif ca ºi de durerea despãrþirii de ea din poeziile acestuia. ªi-a spus în gând: Asta este femeia pentru care au murit doi mari poeti… Toþi am tãcut impresionaþi ºi întristaþi: Sic transit gloria mundi! Dar în redacþie erau ºi momente de veselie. Când ieºea de sub tipar cartea vreunuia dintre colegi, evenimentul era sãrbãtorit. La apariþia volumului Poezii de George Topârceanu, îngrijit ºi prefaþat de Alexandru Sãndulescu, autorul a trimis-o în Piaþa Amzei pe tanti Lenuþa, „bufetiera”, sã aducã tãvi cu vol-au-vent cu ciuperci ºi vin. Invitat era de regulã ºi redactorul ºef al editurii. Ion Roman, spiritual ºi agreabil, dãdea tonul. Mare admirator al lui Caragiale, când ciocnea paharul spunea: „Hai noroc ºi sã trãieºti, ceea ce nu cred… cã eºti supãrat pe mine”.

182

Et in Arcadia ego
*** În redacþie ne vizitau deseori colaboratorii, personalitãþi ale vieþii noastre literare: Petre Pandrea, Alex Duiliu Zamfirescu – zis Duilã, fiul autorului Vieþii la þarã, G.C. Nicolescu, editorul operei lui Vasile Alecsandri, Sergiu Dan, Niculae Gheran, sef al serviciului de literaturã ºi artã din centrala editorialã. Datoritã poziþiei pe care o avea, Gheran discuta mai ales cu redactorul-ºef, dar venea ºi în redacþie ºi stãtea de vorba cu Andrei Rusu pe care îl consulta în calitate de specialist. Gheran elabora de pe atunci marea sa ediþie definitivã, Liviu Rebreanu. Apãrea uneori Paul Georgescu, inteligenþã aprigã deseori, caustic ºi ironic. Ne sfãtuia: „Nu fã azi ce poþi lãsa pe mâine!”. Auzind cã unul dintre noi voia sã divorþeze, îi recita mereu: „Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze…”. A contribuit mult la promovarea tinerilor. Într-un amplu articol din Scânteia a menþionat numele celor pe care îi credea talentaþi. Am fost mândrã gãsind printre ei ºi numele meu. Îmi aparuserã cateva articole în Viaþa româneascã. Întoarsã dintr-o delegaþie la Moscova, a venit ºi Veronica Porumbacu sã povesteascã despre ce a fãcut ºi ce a vãzut. ªi ne-a adus o… bananã. Fiecare am avut câte o bucãþicã din trufandaua pe care n-o mai vãzuserãm de ani de zile. Când eram la secþia traduceri, ne-a vizitat ºi Dan Deºliu, venit ºi el dintr-o cãlãtorie de la Paris, de data asta. Ne-a adus, cu titlu de împrumut, ultimul mare succes literar, romanul Bonjour Tristesse de Francoise Sagan. L-am þinut fiecare o noapte. *** Între noi ºtiam unii despre alþii aproape tot, pentru cã dimineaþa, înainte de a începe lucrul, povesteam ce am mai auzit, ce a mai fãcut copilul, ce s-a mai întamplat în familie. Andrei Rusu primise „ordin de convocare” – cuvântul „concentrare” era interzis. Ne-a relatat dialogul pe care l-a avut la unitate pentru întocmirea dosarului. Dupã întrebãrile de rutinã: nume, vârstã, adresã – gradatul le-a intrebat: „– Ce studii ai ?”; „ – Sunt absolvent al facultãþii de filologie”, a rãspuns Andrei. Militarul plictisit: „– Lasã astea, carte ºtii ?” Aveam o colegã din alt serviciu care dorea cu ardoare un singur lucru: sã aibã un copil. Dar fiind nemãritatã, îi era teama cã dacã-l face, va fi datã afarã pe motiv de imoralitate. (Puterea era foarte vigilentã în astfel de probleme). ªi atunci s-a dus la preºedintele de sindicat, tovarã-

183

Doina Hanganu-Bumbãcescu
ºul Luca, (era tatãl criticului ºi profesorului Paul Cornea) cãruia lumea îi spune „Papa Luca”, sã-i cearã voie. El a râs ºi … a aprobat. Noi am aflat dialogul chiar de la ea ºi s-a þinut de cuvânt. ªefa serviciului de cadre, serviciu care era spaima în toate intreprinderile, era o femeie destul de retrasã. Nu vizita redacþiile, nu controla pe nimeni. O singurã datã ºtiu cã i-a spus lui Romulus Vulpescu sã nu mai poarte cãmãºi maro: „Ce, eºti în frãþiile brune ?” – parcã aºa se numea o organizaþie subversivã. Nu cred sã fi fãcut rãu cuiva. A povestit unei colege cã nu are niciun merit politic, n-a fost nici ilegalistã, dar primise postul pentru cã soþul ei murise în pogromul de la Iaºi. În faþa directorilor nu avea niciun cuvânt ºi când vreunul o chema, alerga onoratã, speriatã ºi supusã. De altfel toþi o ºtiau de „tanti Dora” ºi asta spunea tot. Ce diferenþã între ea ºi cadrista de la Editura Politicã ce mã primise cu urã, parcã aº fi fost cel mai periculos duºman de clasã ! *** Primele volume redactate de mine au fost Poezii de Emil Isac, pe care l-am citit ºi alcãtuit fãrã plãcere din cauza limbii greoaie, lipsitã de armonie ºi supleþe, ºi, spre nefericirea mea, oribilul volum Poezii de A. Toma. Acesta era director , se credea un talent veritabil ºi trona în biroul cu uºi de oglinzi care fusese al lui Al. Rosetti, pe vremea când el era director la Fundaþiile Regale, clãdire ocupatã acum de E.S.P.L.A. A. Toma era tatãl lui Sorin Toma, redactor ºef la Scânteia ºi autorul acelui ruºinos pamflet Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, de care, acum, din Israel, se dezice. Ca director, A. Toma, nu fãcea nimic, era ca o fantomã, toate problemele editurii fiind rezolvate de ceilalþi ºefi, Al. I. Stefãnescu, Ben Marian ºi Alexandru Balaci. Despre orgoliul penibilului proletcultist A. Toma circula o poveste lansatã probabil de ºoferul care, zilnic îl aducea ºi-l ducea acasã, Chemendia. Acesta, ºugubãþ, l-a întrebat curajos: „ – Tovarãºe director, spuneþi-mi, vã rog, cine e mai mare poet, Eminescu ori dumneavoastrã?” La care Toma a rãspuns: „– Ei dragã, Eminescu e mare în felul lui, eu în felul meu!” Prin grija lui Chemendia, ºofer moºtenit de la vechea Editurã a Fundaþiilor Regale, a doua zi, toatã editura a aflat opinia lui A. Toma ºi apoi tot Bucureºtiul. Întâmplarea o relateazã ºi Nicolae Gheran în Arta de a fi pãgubaº, vol. II.

184

a avut de redactat un volum de Pablo Neruda. cu pãr negru. a valorificat operele lui Adrian Maniu sau Ion Vinea. redactorul l-a dat la confruntare. sã fie trecut ºi numele lui Edgar Papu. soþul Veronicãi Porumbacu. în calitate de traducãtor. realizând aproape o nouã ºi o mult mai bunã transpunere în limba românã. A scris mult despre Mateiu Caragiale. cu tiraje mari. o echipã formatã din douã persoane era detaºatã în tipografie pentru 2-3 sãptãmâni. *** La redacþia de „Poezie” am fost colegã cu Romulus Vulpescu. Era mai sobru decât noi. Ele au rãmas pânã azi ediþii de referinþã pentru cã erau alcãtuite dupã criterii ºtiinþifice. de 12-17000 de exemplare: Bãlcescu. numit de noi Vulpicã. Vulpescu a tradus Aminta de Torquanto Tasso. cea mai frumoasã ºi de valoare transpunere în limba 185 . Dintre colegi. Neculce. Când manuscrisul s-a întors în redacþie. Scandalul a izbucnit pentru cã poeta s-a simþit ofensatã. Traducerea în versuri o fãcuse poeta Maria Banuº. La un moment dat. adicã îngãduitor cu subalternii. Urmând calea obligatorie pe care trebuia sã o parcurgã manuscrisul. Pentru aceasta. Este. punctul de vedere al redactorului Vulpescu s-a impus. Menþionez cã traducerea se confrunta cu textul original cu scopul de a verifica fidelitatea versiuni româneºti. eveniment pregãtit din vreme. Anton Pann. Drept care a propus ca pe copertã. Avea acasã o bibliotecã foarte bogatã de care s-a ales praful. era bun. Tudor Arghezi. lucrând la Casa Scanteii unde. hispanist. Era tânãr. am citit împreunã sute de ºpalturi. Într-un an.Et in Arcadia ego *** În redacþia „Clasici” au vãzut lumina tiparului Opere complete ale scriitorilor români în ediþii critice. Vulpescu a constatat cã profesorul fãcuse mari modificãri. Pentru aceastã operaþiune a fost ales profesorul Edgar Papu. cârlionþat. Au urmat discuþii furtunoase . frumos. la cutremurul din 1977. cred. a scris un excelent studiu despre Bucovia. fãcea parte ºi Milo Petroveanu. Coca Botez ºi cu mine am fãcut parte din aceastã echipã. în decembrie. A pierit odatã cu posesorul ei ºi cu Veronica. fiind „cap limpede”. dar în cele din urmã. dar ºi splendidul volum Operele magistrului François Villon. Anual. ceilalþi. avea loc „Luna cãrþii la sate”. Creangã. Erau planificate multe titluri care trebuiau sã aparã la timp. dar cu un rang superior. alãturi de numele Mariei Banuº .

Labiº. Balaci m-a desemnat pe mine redactor de carte. dar volumele erau în plan ºi trebuiau sã aparã. El ne-a adus ºtirea despre accidentul fatal al tânãrului poet. În 1955 i-a apãrut traducerea unui volum de Versuri alese de P. ascultând sfaturile lui Balaci. 186 . *** În redacþia de „Poezie” am mai fost colegã cu H. unde am fost invitatã ºi unde am cunoscut-o pe doamna Dolores. traducerea lui Romulus Vulpescu a fost ºi a rãmas net superioarã. Vulpescu era un mare cunoscãtor al limbii române vechi dar ºi al francezei medievale. latinist. Contractul pentru acest volum al lui Dan Botta. Sau. devenitã ulterior soþia lui Botta. care nu se potriveau în context. Folosea uneori arhaisme prea specific româneºti: velit. Grãmescu. Acesta fusese cãsãtorit cu frumoasa Dolores. de dragul rimei.P. Lamm a fost exclus din partid. În anii furtunoºi care au urmat. fiica foarte cunoscutului personaj Wilhelm Filderman ºi fosta soþie a gazetarului Oscar Lemnaru. La E. germanã ºi idiº. ne-a povestit furios dar ºi ironic: – Asta e culmea! Eu sunt membru P.Doina Hanganu-Bumbãcescu noastrã a poeziei lui Villon. sã-i accept pãrerile. Se versifica mult ºi prost în anii aceia ai literaturii proletcultiste. letin în loc de latin. viitorul traducãtor din autori clasici latini ºi Gheorghe Tomozei. aflasem de la el amãnuntul respectiv ºi chiar îmi recitase câteva poezii pe care le scrisese pentru Dolores cu ani în urmã. Cam tot în aceeaºi perioadã a tradus ºi Dan Botta aceleaºi balade. îndrepta versurile ºchioape sau rimele nepotrivite.S. sluger. Puþine observaþii a acceptat. foarte bun versificator. accident la care fusese martor cu o searã înainte. Redactorul-ºef la nemþi era colegul nostru Lamm care lucra în aceeaºi încãpere cu „Poezia”. modifica unele cuvinte: ghiere pentru ghiare. Erau redacþii de maghiarã. iar eu n-am insistat. Tot la „Poezie” mai lucra Ion Acsan.R. se tipãreau cãrþi ºi pentru naþionalitãþile conlocuitoare.L. Deºi numele poetului Botta era mai rãsunãtor la acea datã decât al tânãrului sãu confrate.C.A. Secretara acestei redacþii era Zita Lemnaru. N-am putut sã fiu de acod cu toate opiniile traducãtorului. Tot el m-a sfãtuit ca în discuþiile pe care le voi avea cu poetul. a cãrui admiratoare rãmãsese. l-a încheiat redactorul-ºef Alexandru Balaci. Corecta cu succes creaþiile unor poeþi mai puþin meºteri. Antokolski. Sunt nebuni! Am auzit cã ulterior ar fi plecat în Israel. Dupã ºedinþa respectivã. proaspãt absolvent al „ªcolii de literaturã” de la ªosea. De altfel. din ilegalitate ºi ãºtia mã exclud din partid. Era prieten bun cu N. Discuþiile au fost ºi la editurã ºi la Botta acasã.

” Noi toþi care ascultam. bãieþelul acesta are un frate geamãn. instructor al secþiei de Culturã ºi Propagandã a C. el ºi soþia s-au hotãrât sã adopte unul. toate societãþile internaþionale al cãror preºedinte a 187 .Et in Arcadia ego *** Primul volum pe care Lucian Blaga a avut permisiunea sã-l iscãleascã. Am comunicat cu el despre unele modificãri. Alexandru Balaci. ªi au mers la un orfelinat. Poetul Cicerone Theodorescu ne vizita des. Dar directoarea a zâmbit stânjenitã ºi a spus: „– Pe acesta nu îl puteþi lua !”. mai stãtea ºi de poveºti. Neputând avea copii. „– ªtiþi. obligatoriu. dupã ani de ostracizare. Pe marele poet l-am vãzut o singurã datã. ªi au plecat la direcþie sã comunice hotãrârea lor. un bãieþel ºi-a lãsat jucãria ºi s-a repezit la el strigând: „– Tãticule!” Homenco. Scrie…” *** Printre persoanele care. tãticul nu face nimic. A fost soþul Magdei Isanos. „– De ce ?” au intrebat cei doi. e ocupat?”. Iatã ce ne-a relatat într-o zi. Intrând în curte. marele folclorist. era tovarãºul Homenco. Ne-a povestit despre fetiþa lui care avea vreo patru ani. Era prietenos ºi în afarã de controlul pe care trebuia sã-l facã. cu ochii umezi: „– Pãi. Acesta era un om delicat ºi sensibil aºa cum se vede ºi din minunatele versuri ale volumului. „– A.” *** La secþia „Poezie” am editat frumoasa ediþie bilingvã Sonete de Louise Labé. În aceastã redacþie am avut bucuria de cunoaºte douã mari personalitãþi ale culturii noastre. nu. Nu pot înºira aici toate titlurile ºtiinþifice.-ului. deºi i-am fost redactor de carte. în traducerea Veronicãi Porumbacu ºi Poeme chineze clasice în tãlmãcirea lui Eusebiu Camilar. a fost Din lirica universalã. am întrebat într-un glas: „– ªi ce-aþi fãcut ?” Homenco a rãspuns zâmbind. editat în 1957. Într-o zi m-a luat la plimbare pe strãzile care mai pãstrau încã amintirea poetei ºi mi-a vorbit cu nostalgie despre ea. veneau la noi o datã pe lunã. prin intermediul redactorului-ºef. când a venit pe la editurã. emoþionat l-a luat în braþe ºi i-a spus soþiei sale: „– Pe el îl luãm!” .C. traduceri. introducerea sau scoaterea unor poezii din cuprins. Una a fost Mihail Pop. i-am luat pe amândoi. Venind cineva la ei a întrebat-o: „– Ce face tãticu.

Am redactat ºi un volum de poezii specifice epocii. Sãndulescu dã informaþia cã Alfred Margul Sperber ar fi scãpat de deportare cu ajutorul lui E. vol. referenþi etc. din înãlþimea talentului. Clara. secretara maestru- 188 . Volumul Teatru de Corneille îl avea ca prefaþator pe Cezar Petrescu. dar când nu se putea. Apariþia în birou a redactorului-ºef de la revista Steaua (Cluj). cum s-a dovedit a fi în volumele: Cadavre în vid. a culturii. Eram emoþionatã ºi fericitã cã. a vârstei ºi a celor aproape doi metri. Într-un articol publicat în Adevãrul literar ºi artistic. inspirate din „agricultura socialistã”. Al. Corabia lui Sebastian. eseurile din Remember. al lui A. m-am prezentat ºi i-am spus motivul apelului meu. i-am dat telefon. dacã nu-l puteam vedea. pe atunci ministru. Întâmplãtor. Când a auzit cã e vorba de „observaþii”. scriitorul cu har. Baconsky. mãcar îi auzeam vocea. medievalã. ne saluta teatral cu o plecãciune afectuoasã. zâmbitor. Colegii îºi întrerupserã lucrul ºi ascultau uimiþi. E. ªi fãcea! A pierit ºi el cu soþia lui. socotit autorul „comediei umane” în literatura noastrã. gest care ne impresiona profund. *** Redactorii þineau o legãturã permanentã cu toþi colaboratorii: autori. Celalalt pe care vreau sã-l amintesc era poetul Alfred Margul Sperber. De obicei aceºtia veneau la editurã. voia sã facã impresie. II. toatã lumea lãsa jos creioanele ºi-l asculta. nu se puteau manifesta cu toatã forþa talentului lor. în cutremurul din 1977. Am sunat. pe noi niºte tineri intimidaþi de prezenþa sa. foarte elegant. Scriitorii erau nevoiþi sã facã grave concesii poeziei politice. fostã colegã de liceu cu mine. Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri. peste cinci minute intrã în redacþie doamna Adriana. a educaþiei alese. Când intra în redacþie. frumos. stilizatori. sept. Eram departe atunci de poetul revoltat de mai târziu. Iordan Datcu îi face o amplã prezentare în Dicþionarul etnologilor români. a început sã þipe cu furie: „– Cum îndrãzneºti dumneata sã-i faci observaþii lui Cezar Petrescu? …” ºi a continuat sã-ºi reverse revolta minute în ºir. A fãcut cea mai frumoasã traducere în limba englezã a Mioriþei. traducãtori. Toþi erau revoltaþi. Lovinescu. Apoi mi-a trântit telefonul. Pentru cã aveam unele mãrunte observaþii ºi nu puteam interveni în text fãrã aprobarea autorului. împreunã cu familia Petroveanu ºi Gafiþa.Doina Hanganu-Bumbãcescu fost. Când sosea el. 1999. la Craiova. fãrã sã mã lase sã-i spun ceva. îi contactam telefonic sau ne deplasam noi la ei. intelectualul rafinat. era un spectacol care merita vãzut: era înalt. acesta apelând la rândul sãu la prietenul Ioan Petrovici. toate academiile al cãror membru era.

un fost asistent al profesorului meu. M-a privit trist. Venea destul de des sã urgenteze apariþia cãrþii. Ne-am întâlnit în oraº. Am ajuns la o cãsutã joasã. A doua zi a revenit cu scuzele scriitorului. cea care a negociatat contractul – cu un acut spirit mercantil – a fost soþia sa. A deschis uºa la dormitor ºi acolo. redactor-ºef era Olga Zaicic. de o frumuseþe îngereascã. Stã toatã ziua singur. Era prima datã când se acceptase reeditarea versurilor sale. mi-am stãpânit cu greu lacrimile. Amuþitã. cu intrare direct din curte. Tudor Vianu.Et in Arcadia ego lui. colabora ºi el cu traduceri. într-un scãunel înalt. Pe drum mi-a spus cã m-a chemat fiindcã vrea sã-mi arate ceva. *** George Dumitrescu. Ce sã fac? Trebuie sã mâncam. n-am uitat ochii inteligenþi ºi expresia mâhnitã a copilului. Îl cunoºteam de la seminarii. A încercat sã-ºi scuze ºeful. pe bulevardul Magheru. era aºezat un bãieþel de vreo trei-patru ani. Am pãtruns într-o locuinþã modestã. Cum poetul era foarte rãu bolnav. e paralizat din naºtere. Într-o zi m-a rugat sã mã duc la el acasã pentru discuþii. Soþia mea lucreazã. peste drum de marele magazin Leonida. care avea sediul în altã parte. Avea în faþã o cãrþulie cu desene pe care le colora. Acolo am lucrat volumul Teatru de Racine al cãrui traducã- 189 . *** La sectorul „Traduceri”. a luat manuscrisul ºi a plecat repede. de la mijloc în jos. cãreia i-am relatat cele întâmplate. M-am uitat întrebãtoare la însoþitorul meu: – Vedeþi. n-a scos nicio vorbã ºi ºi-a continuat ocupaþia. Ce s-o mai fi întâmplat cu ei? *** Într-o perioada când începuserã sã fie publicaþi scriitori interziºi pânã atunci. de lemn. Nici azi. Agatha Bacovia. dupã atâþia zeci de ani. cãruia îi trecuse furia ºi ca semn de împãcare mi-a trimis cadou un fular. în redacþia de „Poezie” era în pregãtire un volum Bacovia. iar eu umblu dupã colaborãri. Nici glasul disperat al tatãlui.

Suzi Gredinger. Ai s-o cunoºti ºi pe doamna. muzeele ºi palatele Parisului. o narghilea ºi doua taburete la fel ca mãsuþa. delicatese imposibil de gãsit pe piaþã. iar la despãrþire maestrul Eftimiu mi-a dat o tablã de ºocolatã ºi un pachet de Kent. despre strãzile. Am plecat ºi eu dupã ce mi-am îndeplinit misiunea. A fost singurul scriitor care ºi-a fãcut statuie din timpul vieþii. mai ales fragmente din feeria sa „Înºir’te mãrgãrite”. având la mijloc o mãsuþã din lemn scump cu intarsii de sidef.Doina Hanganu-Bumbãcescu tor ºi prefaþator era Victor Eftimiu. biblioteca. Mentora mea. Aceasta era marea actriþã. toþi îl ascultam vrãjiþi ºi manuscrisele zãceau. tablourile. societarã a Teatrului Naþional. m-a plimbat ºi prin alte camere: camera turceascã. Fii atentã! Sã deschizi bine urechile ºi ochii. Dupã ce mi-a arãtat volumele ºi m-a lãsat sã le admir. cã vei avea ce vedea. Era un mare ºi veºnic admirator al sexului slab. Într-una din amintirile sale scrie cu tristeþe: „Nu-mi pare rãu cã îmbãtrânesc. îþi va spune povestea fiecãruia. cu un real talent actoricesc. Îmi pare rãu când vãd frumuseþile de altãdatã c-au îmbãtrânit”. m-am dus. *** La „Traduceri” ºeful nostru direct era Dumitru Hâncu. nu prea bãga de seamã flecãrelile noastre ºi de aceea ne insufla un sentiment de uºoarã teamã. Ne spunea despre lumea pe care o cunoscuse. Era un om tãcut ºi sobru. Pentru discutarea volumului Teatru m-a invitat la el acasã. cãrþile erau legate în piele roºie. iar pe pereþi multe tablouri cu semnãturile celebre ale unor pictori români. Câteva o reprezentau pe Agepsina-Macri. Nici mãcar cu Dudu Olaru. deºi nu ºtiu sã fi avut un cât de mãrunt conflict cu cineva. specialist în lim- 190 . soþia maestrului. Am trecut într-un salon mare cu un ºemineu în faþa cãruia trona o harpã auritã. În spatele lor. am fost introdusã în biroul elegant al maestrului. Vizita acestuia în redacþie era o adevãratã sãrbãtoare. Dar avea un semn distinctiv: în faþa intrãrii se aflã bustul în marmurã al poetului. Astfel pregãtitã. Poetul avea un admirabil dar de povestitor. La un moment dat a intrat chiar ea pe uºã aducând o tavã cu felii de cozonac ºi cupe cu vin. Apoi ne-a pãrãsit. Blocul în care locuia era în marginea Ciºmigiului ºi nu avea gard despãrþitor de marele parc. m-a instruit în prealabil: – Îþi va arãta casa. Toþi pereþii camerei erau ocupaþi de o bibliotecã de stejar cu uºi de cristal taillé. Dupã ce-am intrat. Dar mai ales ne recita. care mã aºtepta. Mai juca încã ºi am apucat sã o vãd ºi eu în rolul de succes al Vrãjitoarei din feeria Înºir’te mãrgãrite. unde trãise câþiva ani ºi pe care le cunoºtea bine. Nimeni nu mai lucra.

unele observaþii. Colega Þuþi Georgescu redacta un volum Shakespeare în traducerea lui Mihnea. în ce stadiu se aflã manuscrisul. voi fi de acord cu toate. din perioada ieºeanã. întrebând-o pe Þuþi. acesta a telefonat. În afarã de traduceri a creat ºi lucrãri originale: Heinrich Heine. traducãtor fiind Emil Serghie. Kogãlniceanu. venitã de la Cluj într-o scurtã vizitã. Cu Emil Serghie a fost o luptã acerbã. vestitor al timpurilor noi. italienistul redacþiei. Ea. jignit la ideea cã traduc- 191 . Tot la „Traduceri” am lucrat la editarea unei piese de Alfred de Musset – On ne badine pas avec l'amour (Cu dragostea nu-i de glumit). ne retrãgeam pe balcon ºi închideam uºa. Am lucrat la acest manuscris cu multã plãcere. vechi colaborator al Vieþii Româneºti. Venea la discuþii aproape sãptãmânal ºi pentru cã dialogurile se purtau deseori cu ton ridicat. emoþionatã. Dintre colaboratorii externi. apelând deseori la colegul Florin Chiriþescu. HeineOpere alese (prozã).Jurnal berlinez '38 ºi multe altele. cu fraze contorsionate. Mann cã D. Cu multã greutate mi-am impus punctul de vedere. Hâncu „în calitate de prieten al literaturii germane a fãcut mult pentru cunoaºterea ºi rãspândirea ei în România”. pe o canapea a nimãnui. cu expresii cãutate ºi nefireºti. Arthur SchnitzlerÎntoarcerea lui Casanova. Mihnea. dar pânã la urmã am reuºit. mi-a tãiat vorba ºi mi-a spus: – Fã ce modificãri socoteºti.Þara huzurului. O traducere exactã nu asigurã obligatoriu ºi calitate artisticã. Nu la fel s-au petrecut lucrurile cu Decameronul de G. Martha Bibescu. În Germania a publicat Rezonanþe româneºti în primele decenii ale sec. Conexiuni cu „ Vrãjitorul" (Thomas Mann în România). Cartea a fost una din reuºitele mele ca redactor. minuþios. Heinrich Mann. unde trãgea un pui de somn. am fost de-a dreptul fericitã. Într-o zi. În decursul anilor a tradus mult din germanã. peste o mie cinci sute de pagini: H.Et in Arcadia ego ba maghiarã. Folosea o limbã greoaie. iar când am dat manuscrisul la tipar. Am lucrat la acest manuscris. care deseori întârzia dimineaþa sau chiar dispãrea câte-o orã. autorul ei trebuie sã respecte litera originalului dar ºi sã pãstreze atmosfera. Am avut astfel prilejul sãmi însuºesc într-o oarecare mãsurã limba italianã. întunecos ºi necirculat. al XIX-lea. anglistul nostru necontestat era Mihnea Gheorghiu (a murit ºi el). sã utilizeze o limbã cursivã ºi fireascã în conformitate cu epoca ºi locul unde este plasatã opera originalã. Când am vrut sã-i comunic doamnei Eta Boeriu. a spus „e la confruntat” (ceea ce înseamnã verificarea traducerii din punct de vedere al corectitudinii). Profesorul Klaus Heitmann a afirmat în prefaþa volumului despre Th. cu originalul în limba italianã alãturi pentru eventualele confruntãri. în loc sã spunã cã l-a trimis la dactilografiat. retrãgându-se discret într-un culoar mic. Boccaccio tradus impecabil de Eta Boeriu.

Dan Duþescu fãcea prezentarea acesteia. am auzit într-o zi de la radio cã alpinista Taina Duþescu a dispãrut într-o crevasã din Himalaya. Mi-a spus cã accentul perfect l-a dobândit în timpul rãzboiului pe care îl fãcuse la transmisiuni când asculta emisiunile englezeºti.A. *** Când am intrat eu la E. care au fost „colosal de gentili”. Era un om cumsecade ºi un foarte bun editor. Dar a devenit ºi mare alpinistã. Spre marea mea dezamãgire.A. Ca responsabilã de carte a volumului Flori ºi ghimpi de Tudor Mãinescu. atunci când a fost „ridicat”. a început sã urle la ea. nu pot sã-l uit pe Dan Duþescu. a traduce artistic dintr-o limbã în alta este o muncã de adevãratã creaþie. sau cã „este o muncã umilã”. ªtefãnescu. celebru ºi el pentru traduceri din Shakespeare. Avea o fetiþã de vreo nouã ani. pe vremea aceea. Este traducãtorul poemului anglo-saxon Beowulf. peste ani am citit în Jurnalul sãu cã a fost impresionatã de cei de la E. s-a sinucis bãgându-ºi capul printre gratiile liftului. care escalada ºi el munþii cu lotul naþional. O trimisese la noi redactorul ºef.L. Când televiziunea românã. a fugit ºi s-a încuiat într-o debara. a iniþiat-o în acest sport pe care Taina l-a practicat.S. Toatã lumea îi spunea „tovarãºul Ali”. cã munca de traducãtor este „modestã ºi obscurã”. împreunã cu Leviþchi. ci ca o specialistã.S. Nu pot sã-i dau dreptate. Din pãcate.L. a doua zi. Fusese studentul profesorului Dragoº Protopopescu. Balaci. Ea s-a specializat în limba englezã ºi a plecat cu o bursã în Statele Unite. Þuþi s-a speriat atât de tare. pe care o chema Taina – nume rar ºi poetic.P.L. afirma. Cu acest prilej i-am cunoscut ºi familia. Dintre personalitãþile de notorietate pe care le-am cunoscut la E. . dar mai apoi a revenit la catedrã ºi a fost cooptat în colectivul Shakespeare împreunã cu profesorul Leon Leviþchi. ci ºi un adevãrat artist al cuvântului. cã. în cadrul serilor de teatru (care acum au dispãrut). Personal am avut o singura întrevedere cu el. nu numai ca o amatoare. O vreme a fost ºi el ostracizat. Învãþaþi limba englezã fãrã profesor.A. când a auzit cã vine Mihnea. A mai scos ºi acel best-seller. foarte bine plãtite.S.P. A escaladat munþii din Alaska ºi Himalaya. în acord cu auto- 192 . Am rãmas noi sã lãmurim ºi sã calmãm spiritele.Doina Hanganu-Bumbãcescu erea lui poate fi pusã sub semnul întrebãrii. Tot la „Traduceri” am cunoscut-o pe doamna Alice Voinescu. oarecum nemulþumitã de condiþia de traducãtoare. director era Al. Duþescu era un foarte bun cunoscãtor al limbii engleze pe care o vorbea minunat. D. dar care. Alexandru Balaci.P. I. S-a oferit sã-mi dea câteva ore de conversaþie în limba englezã. Nu era numai un cunoscãtor în profunzime al limbii engleze. A fost primitã cu multã condescendenþã de Hâncu ºi i s-au dat traduceri. difuza vreo piesã shakespearianã.

Et in Arcadia ego rul. „Figurã luminoasã ºi distinsã. vreai sã fii frumoasã / Ca un fir de chiparoasã. nume rãsunãtor ºi în literaturã ºi în viaþa literarã a epocii. telefonau altora ºi astfel primea ºi hârtie.” Dupã Ali. ulterior a condus ªcoala românã de la Roma „Academia di Romania”. o zi ne fãceam norma acasã („zi albã”). Ben Marian era directorul tehnic. Era respectat peste tot ºi iubit pentru cã avea grijã de oamenii lui. italienistul en-titre era îndrãgostit de Petrarca ºi Dante din care recita cu deosebitã artã ºi pasiune. Dar înainte de-a ieºi din biroul sãu mi-a spus: „– Îmi place cã ºtii sã-þi susþii punctul de vedere. ne-a dat autograful ºi a plecat. vorbind despre el. se interesa de problemele stringente: tiraje./ Ca sã creºti. director a fost prozatorul Petru Dumitriu. ne-am prezentat fiecare cu volumul. ºi figura i se lumina de entuziasm. nu a schimbat o vorba cu nimeni. Nu era lucru pe care sã nu-l ºtie ºi sã nu-l descurce. Arghezi i-a scris o dedicaþie pe care cu îndreptãþitã mândrie. Ne povestea despre ascensiunile lui temerare. mare succes ºi pentru editurã ºi pentru autor. ºi aviz favorabil pentru manuscrisele reþinute de cenzurã. manuscrise reþinute la Direcþia Presei (cenzura). Pienescu la Mãrþiºor. La apariþia romanului Cronica de familie. a trecut prin toate redacþiile. 193 . directoratul sãu a fost o manã cereascã. L-a detaºat pe Gh. Avea cunoºtinþe peste tot: fabrici de hârtie. redactorul ºef. s-a aºezat la birou. Greul cãdea pe el. spune totdeauna „mult regretatul Alexandru Balaci”. hârtie. Plecând de la editurã. Venea la birou. Arogant. Alexandru Balaci. Rezolvând toate doleanþele. sã dai luminã / Tuturora sã le placi. Ne-a fãcut un program special: o zi lucram în editurã („zi neagrã”). Balaci s-a zbãtut ºi a reuºit sã-l readucã pe Arghezi în viaþa literarã. Vizitele lui erau aºteptate ºi primite cu bucurie. ministere. / Mulþumeºte-i ºi te închinã / Alexandrului Balaci”. dãdea telefoane persoanelor sus-puse cu care avea relaþii amicale ºi care la rândul lor. unde editorul a lucrat câteva luni cu poetul pentru pregãtirea manuscrisului în vederea publicãrii. a fost mai apoi director la Comitetul de Stat pentru Culturã ºi Artã. pleca. agãþat în corzi. Era o personalitate în lumea editurilor. „Tovarãºul Ali” m-a chemat sã mã lãmureascã de ce poezia nu poate intra: misticism. În cele din urmã am renunþat. Sunt cuvintele lui Nicolae Gheran care l-a cunoscut bine ºi care. iubit de toþi pentru înzestrarea lui sufleteascã ieºitã cu totul din comun”. tipografii. unde rãmânea doua-trei ore – nu ca Ali care stãtea toatã ziua – chema pe ceilalþi ºefi. A lãsat în urmã regrete ºi o amintire luminoasã. Balaci venea mereu prin redacþii. La apariþia volumului. Pentru redactori. distant. Excelent profesionist. am vrut sã introducem în sumar poezia O fata micã se-nchinã. Ne-am fãcut orarul în aºa fel încât redacþia sã nu fie niciodatã goalã. ne-a arãtat-o ºi nouã: „Carte.

Altã dovadã. Deºi se desfãºurau cu uºile închise. au fost deosebit de violente. fiind vorba de o marfã greu vandabilã. emoþionant.L. planul de predare la tipografie. erau invitaþi ºi unii colaboratori externi. inadvertenþe. L-am întrebat dacã redactorul de carte nu i le-a semnalat. ºi el prezent în salã. dar în cele din urmã propunerea editurii a fost acceptatã. ediþii. Uniunea Scriitorilor. a fost o ºcoalã pentru noi toþi.S. Auzind aceastã cifrã uriaºã.P. E. Profesiunea de redactor ne-a obligat sã citim sau sã recitim scriitori clasici români sau universali. Trimestrial se þineau Consilii editoriale.A. tiraje. Am devenit oameni cu respect faþã de valorile literei scrise.L. N-a stat nimeni de vorbã cu mine”. editura a fixat 20. a fost ºi o pepinierã. situaþia financiarã etc. mai aflam ºi noi câte ceva. Beniuc. Am cunoscut ºi un scriitor român din Canada care ºi-a tipãrit o carte în România. mãcar evenimentele greºit datate sau confuziile.000?” Discuþiile care au urmat. dovadã cã pe ultima paginã a majoritãþii volumelor nu mai este „caseta tehnicã” unde se menþioneazã ºi redactorul.S. câteodatã. tirajul în general era de 3-5000 de exemplare. ªi-a spus poezia patetic. Acestea aveau loc seara. La volumele de versuri.. a sãrit ca ars: „– Cum. Ministerul Culturii. Profesiunea de redactor nici nu mai existã. de traducere. am constatat cã poeþii nu ºtiu sã-ºi citeascã versurile proprii: nu intoneazã. când clãdirea era goalã ºi la ele participau somitãþi de la C. Nimeni nu venea cu soþul ori soþia. deseori continuate de serate. Alexandru Sever (5 premii 194 .Doina Hanganu-Bumbãcescu *** Lunar aveau loc ºedinþe de analizã a muncii. Nina Cassian face excepþie. Mi-a oferit-o ºi citind-o. eu preºedintele Uniunii Scriitorilor primesc 5000 ºi Arghezi 20. Munca redactorului este preluatã astãzi de computer.A. În general. Am învãþat cum se realizeazã o ediþie ºtiinþificã ºi ce aspre sunt exigenþele ei.000 de exemplare. am gãsit multe erori ºi de limbã ºi de conþinut. Acolo printre noi ºi-au format mâna pentru a deveni mai târziu importanþi scriitori: Constantin Þoiu. Mirat mi-a rãspuns: – „Redactorul? Nici nu l-am cunoscut. prezenþa numeroaselor greºeli de limbã. Ne-a recitat poezia ei Balada femeii care ºi-a pierdut iubitul în rãzboi. Dar pentru Arghezi. *** E. nu accentueazã. La o astfel de întrunire.P. a fost prezentã ºi poeta Nina Cassian. la care.C. Nu toþi editorii de azi sunt oameni de carte. impresionant. Am cunoscut sau am lucrat cu mari cãrturari. Direcþia Presei. soþia lui Ali ªtefãnescu. e ciudat. Una dintre ele a fost furtunoasã pentru cã se discuta editarea primului volum de poezii al lui Tudor Arghezi – interzis pânã atunci. dar parcã nu pun nici sentiment. Se discutau planurile editurii. comparaþii ciudate. de stil.

Tomozei. Clasici români. Hâncu. Am predat totul ºi am plecat.Et in Arcadia ego ale Uniunii Scriitorilor). anii petrecuþi la E. trecând mai multe etape. Unii au ajuns vânzãtori în librãrii sau la standuri de cãrþi ca Dan Grigorescu. aºa dictase cineva de la C. a hotãrât cã un mare numãr de redactori trebuie scoºi.S. Comarnescu ºi-a primit de la Ionel Jianu toate drepturile bãneºti. *** Dar a venit ºi dezastrul. 195 .S. acolo sus.S. Sãndulescu. Când mi-a spus. Mie mi-a dat vestea Olga Zaicic – ºefa sectorului de traduceri.A. Foarte multe nume din cele menþionate în rândurile de faþã au trecut de mult deja la „masa umbrelor”. Ion Roman. pânã la 50. autori de ediþii: Andrei Rusu. Geo ªerban. Încã o datã ºi-a dovedit grija faþã de salariaþii sãi ºi umanitatea personalitaþii sale. care. Majoritatea aveau dosarele curate. Mi-a spus cã mi-a aranjat o reîncadrare la Direcþia Difuzãrii Cãrþii din Ministerul Culturii. au rãmas în amintirea mea. Pienescu. profesor universitar ºi academician. se îngãlbenise ºi abia putea vorbi. coperta albastrã-scriitori strãini).C. când a aflat cã a fost datã afarã.L. L-am gãsit grav ºi agitat. Dupã mai puþin de o sãptãmânã m-a sunat directorul Marian sã mã duc urgent acolo. luminoºi. Dar la E. a ajuns directorul Bibliotecii Române de la New York. au ajutat mulþi oameni de culturã. care nu avea drept de semnãturã. Clasicii literaturii universale-opere complete (Balzac de exemplu a apãrut în 11 volume) în tiraje mari. scoºi de la catedre sau nu aveau drept de semnãturã. Grãmescu. Dar nu toþi cei excluºi au avut aceastã ºansã. Nici mãcar biata tanti Dora. în acele vremuri de tristã amintire erau proaspãt ieºiþi din închisori. ºeful redacþiei de Arte Plastice. Al. Directorii n-au ºtiut nimic dinainte. istorici ºi critici literari: D. nu fusese bun.A. Cineva. H.P. Memoria are uneori darul de a înveli trecutul în aureole.P. Dan Grigorescu. s-a dus acasã ºi s-a spânzurat. La ieºirea de sub tipar a volumului. unde mã chemase. spre cinstea lor. sã mã prezint la directorul Virgil Olteanu ºi sã-i spun cã vin din partea lui.P. scriitori sau profesori.P. (coperta roºie-scriitori români. Gh.A. un contract pentru Petru Comarnescu. Ei au început toþi ca redactori de carte. poeþi ºi traducãtori: Romulus Vulpescu. Toþi directorii noºtri. tremura toatã.L. la editurã. printre care ºi eu. Madelaine Scarlat din redacþia vecinã. Nimeni nu ºtia de ce nu mai corespunde. În ciuda acestui final nefericit. E adevãrat cã peste ani. Gh. au apãrut colecþiile B. La E.000 de exemplare. în biroul ei.L. încheiase pe numele sãu. Mulþi aflaserã cã Ionel Jianu.T. Hotãrârea s-a luat peste capul lor ºi a avut ºi o urmare tragicã. Cam 20.

Alexandru Hrenciuc – Mica Sirenã .

ºi aºa a rãmas. De ce a ales aceastã formã de manifestare? Dar mai bine sã-l ascultãm din 197 .Lecturi dupã lecturi Gabriela Aprodu Vinul de post ºi viaþa românului Noua carte ieºitã de la editura PIM ºi semnatã de Ioan Mititelu ne incitã chiar din titlul acesteia .reacþii fireºti noile la condiþiile existente acum pe acest picior de plai numit România. într-un scurt „Cuvânt înainte”. Adicã este ceva ce s-a numit aºa fãrã prea multe marafeturi. demisec. decât cã Vinul de post a fost denumit aºa. hepatitã cronicã. pe întreg parcursul celor 332 de pagini într-un uriaº pamflet. ceea ce este din start un oximoron. habar n-am ce sã le rãspund. Ca ºi dumneavoastrã. mai bine o sã-i dãm lui cuvântul: „De ce Vinul de Post? Ce este Vinul de Post? Unde se gãseºte Vin de Post? Este sec. angoasele ºi tresãririle sale de cetãþean demn .” Observãm încã din incipit cã autorul a conceput aceastã carte ca o pe o ºaradã izvorâtã din nedumeririle. sau negru? Cât este de scump? Cât trebuie sã „consumi” ca sã te faci mangã? Poate sã bea asemenea vin ºi bunicul meu bolnav de diabet. junghi în coaste. în urechea stângã ºi cu pensia grav ciuntitã de Bãsescu? Întrebãri. de la un cap la celãlalt. reumatism degenerativ. Iar cartea se constituie. junghi dupã ceafã. Ca sã nu ne þinã cu sufletul la gurã ºi ca sã nu ne mai stresãm cãutând prin cãrþi de învãþãturi creºtine ce o fi acela un „vin de post” (despre care nici cel mai tolerant monah nu a rostit vreodatã mãcar un cuvinþel). sau dulce? Ce soi de viþã produce Vinul de Post? Este alb. De fapt. ne-am întrebat ºi noi ce este vinul de post. ne-o spune însuºi autorul dintru început. cu junghi în spate. ºi basta. de ce miercuri se numeºte miercuri. se pare cã autorul ne lãmureºte buºtean iar pentru asta. întrebãri.„Vinul de post”. roºu. multe întrebãri care mi se pun. iar alb se numeºte alb. Pânã la urmã. ºi eu. cardiac sub tratament. ghiurghiuliu.

ori crapã iapa”. a situaþiilor halucinante. Se pare cã pentru autorul cãrþii. timp în care s-au închis peste 300 de spitale 198 .Gabriela Aprodu nou explicaþiile autorului însuºi din acelaºi „Cuvânt înainte”: „Cât priveºte cartea aceasta. ci bine „scos din þâþâni”. cum ar trage cineva nu numai lejer indispus. dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilã manifestare. majoritatea schiþelor din carte par desprinse din lumea lui Charlot. sã-l arate cu degetul ºi poate. doar aºa la ureche. sã-l aducã la cunoºtinþa tuturor. deºi cunosc la perfecþie sã trag cu puºca ºi mitraliera. ºi multe altele cu titluri tot aºa de „instructive”. acel personaj mic. sã încerce la modul literar pregãtirea românului obiºnuit pentru iminenta sosire al ceasului al doisprezecelea. pot sã vã dau unele relaþii. ca sã nu audã ºi ceilalþi. „Din categoria „ba pe-a mãtii”. situaþii care pânã la urmã se contureazã ca niºte pastile cumplit de reale ºi dureros de amare pentru mioriticul popor român pornit acum pe o cale divergentã de curgerea milenarã a timpului pe acest colþ de lume. ciudat. „Agresiune la capra podului”. filozofie”. Sã trecem cu privirea peste o serie de titluri: „Mãru’ mai mic. „De ce adunã bãrbaþii scame în buric”. se aflã de fapt în situaþia de a fi compãtimite pentru soarta nedreaptã la care sunt supuse printre meandrele unei democraþii ciudate ºi uneori cu tente abracadabrante. „Eu cu cine fac banking”. „Imuni ca oaia cãpiatã”. din toate poziþiile folosind arma de temut a umorului fin. Moartea tragicã a statului social”. doar ca la final sã-þi descoperi o lacrimã strivitã în colþul ochiului. am ales ca sã trag aºa cum pot. când s-a ajuns la situaþia-limitã în care „ori se rupe hamul. mi-am cam ieºit un pic din þâþâni ºi atunci. dar simpatic. în care autorul se joacã mereu de-a „râsu-plânsu”. care aparent stârneºte râsul. pe-un picior de plai”. „Chiu ºi vai. Nãucit de invazia agresivã ºi pretins salvatoare a bisericii asupra nenorocitului de român. Cartea este formatã din circa 80 de schiþe cu o tentã vãdit umoristicã. bântuit de spectrul celor peste 20. cu pamfletul.” ªi trage autorul. sau nimic”. sã-l deconspire. „De doi bani. dat fiind cã situaþiile în care se regãsesc personajele. „Sfânta pãruialã”. al ceasului când nu mai e cale de întors . Nãucit de o politicã dezastruoasã. condiþia umanã grav mutilatã a românului se transformã într-un diform sunet de alarmã pe care cautã sã-l punã în scenã.000 de biserici construite dupã 1990. „S-a suit scroafa-n copac”. deºi descrise în limbaj voit umoristic. Ceea ce atrage atenþia încã de la prima vedere sunt titlurile care încearcã sã sugereze plastic ºi incitant conþinutul schiþei. „Pensionaru’ informat”. care se dovedeºte un fin receptor al evenimentelor cotidiene. Pãstrând proporþiile. trage la foc cu foc ºi la foc automat.

ce mai rãmãsese din Babilonul antic aflat la nord de Bagdad. mustind de prostie. una bucatã spin. în ceea ce priveºte capul Sfântului Ioan Botezãtorul. deºi din lemnul Sfintei Cruci sunt atâtea aºchii încât se depãºeºte cubajul a trei pãduri. s-o dau niþel cotitã ºi prin Marea Britanie. Autorul este puþin încurcat de avalanºa de mãrturii materiale ale existenþei înaintaºilor bisericii deoarece. De data aceasta este vorba de un spin (da. „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. atestate de cãtre bisericã precum cã i-ar fi aparþinut de drept sfântului. se mai întâlnesc în cãrþile Tale…”(Distracþie cu Iov n. din ultima vreme. În „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. Parcã-l ºi vedem pe autor rugându-se în stilul descris în carte: „Iartã ºi miluieºte Doamne Dumnezeule.Vinul de post ºi viaþa românului ºi aproape 1000 de ºcoli. cu dor de ducã spre cele zãri. a fost singurul popor din 199 . autorul iese din tiparele „omului nou. o schiþã scrisã la persoana întâi autorul îºi dezvãluie firea avidã de cunoaºtere. în câteva dintre schiþe. pe care îi considerã un popor fãrã istorie ºi fãrã nici un respect pentru istoria altora. unde cicã s-a fãcut o altã descoperire de proporþii. dintr-o specie perfect spinoasã ºi necunoscutã. doar pe timpul lui Isus!!!). Cred cã asemenea multor oameni care mai credeau în ceva sfânt pe lumea aceasta. „Sfânta pãruialã”. populatã de popi burtoºi cu buzele veºnic unse cu grãsime. þara unde se gãseºte „kit-ul de supravieþuire prin înviere al Mîntuitorului nostru Isus Hristos”. „Biblia a scris-o popa?” ºi altele. a aºa-zisului om cu frica lui Dumnezeu ºi. ºi el ºi-a pierdut cu totul credinþa în ceea ce propovãduieºte un cler corupt ºi lacom.) dându-ºi cu falsã smerenie ochii peste cap ºi abþinându-se sã nu izbucneascã într-un râs din acela sãnãtos. postdecembrist”. nu vã miraþi. din coroana pe care a purtat-o Mântuitorul. ne aratã cu degetul o altã faþã a lumii acesteia. de unde zilnic se aude „un cântecel plin ochi. în Italia au fãcut una cu pãmântul lãcaºuri de cult aflate în picioare de peste un mileniu ºi jumãtate. valabilã cu documente în regulã. cu prea mare mila Ta. Dupã cum spune autorul „Poate cã la înapoiere spre România. autorul îºi manifestã în unele schiþe aversiunea sa faþã de americani.n. care nu poate fi stârnit decât de o glumã bunã. locul unde se gãsesc multe obiecte care mãrturisesc existenþa vechilor sfinþi. un popor din rândul cãrora vãcari ajunºi la manºa unor pãsãri de oþel au distrus centrul istoric al Dresdei.” Este normal ca gândul sã îl poarte spre Italia. De asemenea. kit care ni se înfãþiºeazã acum sub forma unui linþoliu pictat. pe care ºi-o mãrturiseºte chiar ºi în cântecul fredonat în baie. Regãsim ºi acest aspect în schiþe precum „Distracþie cu Iov”. au distrus podurile Florenþei. cã mari tâmpenii ºi monumentale gogomãnii. se mai gãsesc astãzi numai 32 de capete ale acestui sfânt.

sau a creatorului contemporan în general. în educaþie etc… Se vede cã autorul nu considerã invenþiile politice ca fiind de azi. direct din sticlã. Vlad. ci ca datând din zorii istoriei acestui popor iar aceasta se poate sesiza mai ales în schiþa: „Micã istorie electoralã” în care eroul. ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Þineþi minte! România nu este a voastrã. mai ceva decât Dostoievski. fiind ev mediu ºi deci era necesarã o strictã economie bugetarã. majoritatea schiþelor se axeazã pe situaþii care pot fi deseori observate în þara noastrã în conduita politicienilor noºtri. „Osama bin Laden ºi þaþa Veta”. a ucis coreeni. pânã în veacul veacurilor.” sau: „Alegerile pe timpul acela. sã poatã glãsui în faþa mulþimilor. loviturile politice se dãdeau mai ales în zona gâtului.”. personajul se comportã apoteotic: „… asemeni lui ªtefan cel Mare. iar urnele erau pregãtite din timp ºi apoi folosite pentru a pãstra rãmãºiþele pãmânteºti ale Opoziþiei.” În ceea ce priveºte situaþia scriitorului. aºa cum îi este obiceiul la ocazii festive. afgani ºi cetãþeni ale altor popoare care nu au atacat ºi nici nu aveau de gând sã atace vreodatã Statele Unite. Poþi sã ai tu talent. de unde observãm cã prezenta comasare a alegerilor are un precedent ilustru în istorie. sârbi. Iar în încheiere. Din aceastã categorie pot fi amintite schiþele: „Sfânta prostie americanã”. de ieri. Balzac. se þineau într-o singurã circumscripþie electoralã. irakieni. Goethe 200 . ºi a urmaºilor. autorul împãrtãºeºte întru totul pãrerea multora dintre cei care încercã sã aducã ºi ei ceva nou pe pãmântul acesta într-o perioadã în care amorþeala creierelor devine logaritmic pandemicã ºi chiar spune aceasta cu un fel de rictus amar în schiþa „Am vrut sã mã fac Einstein”: „De ce sã mai scrii în ziua de azi. personaj important al zilelor noastre se documenteazã citind circa patru pagini ºi jumãtate dintr-o carte numitã „Istoria României”. „De-i Osama sau Obama…” Totuºi. pornind de la aceastã rivalitate. nu este a urmaºilor voºtri. cu centrul electoral la Rovine în câmpii. România este a mea ºi a urmaºilor mei. aºa cã pentru motive doar de el cunoscute. urmaºilor mei. ªi. autorul face unele precizãri: „Cu ocazia scrutinului electoral. Tolstoi.Gabriela Aprodu lume care a folosit arme de nimicire în masã. considerând cã are în felul acesta un oarece avantaj. când ºi aºa nu te citeºte nimeni. în care se dã ca exemplu o situaþie din timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân. un popor care a ridicat barbaria ºi dreptul celui mai tare la rang de lege organicã. ªi în încheiere sã tragã o înghiþiturã de trãscãu. Acesta s-a trezit pe nepusã masã cu un contracandidat la domnie în persona unuia. vietnamezi. Mircea a trasat ferm circumscripþia.

Vinul de post ºi viaþa românului la un loc ºi tot în materie de audienþã la marele public de azi. ajungi la concluzia certã cã Dostoievski. nu ajungi nici la nivelul unghiei mici de la mâna stângã a lui Florin Salam. nu sunt decât niºte rataþi. Arhimede. Sylvester Stalone. Einstein. Faulkner ºi alþii din aceeaºi categorie sunt niºte bieþi amãrãºteni rãtãciþi în jungla umanã. Shakespeare. dar asta-i realitatea. s-au apucat ºi ei de ceva curat nefolositor. aºa cã dacã e sã te iei dupã un sondaj de opinie în marea masã a cetãþenilor. ci a întregii lumi cunoscute la ora asta. Tolstoi. Messi. Din pãcate… 201 . Pitagora. este un copilaº mic în materie de popularitate. Newton. Balzac. care sã le aducã dureri de cap ºi tulburãri de memorie urmaºilor. Max Plank. Kaka. care în lipsã de muºchi. sau a lui Adrian Puradelu’ Minune. O fi poate dureros. nu a þãrii noastre. faþã de un Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger.

cartea scrisã de Mirela Roznoveanu. vom descoperi cã avem de-a face cu un autentic roman de analizã psihologicã.” La prima vedere. Nãscutã la Tulcea. de Camil Petrescu. cercetãtor de origine românã în dreptul internaþional. gândurile. întâia noapte de rãzboi”. cu o lucrare de gramaticã istoricã. jurnalist. în 1996 de la Pratt Institute. eseist. din scrisori. „Platonia”.Lecturi dupã lecturi Octavian D. MIRELA ROZNOVEANU . tratate uneori. trãirile sufleteºti ale eroinei – Platonia Elena. poet. Curpaº Mirela Roznoveanu O definiþie narativã a vieþii ca scenã „Destinul nu poate fi pãcãlit. trãieºte din 1991 la New York City. aceasta devine redactor al 202 . Locul acþiunii este oraºul Constanþa. limpede. Pe mãsurã ce avansãm cu lectura însã. critic literar. într-un registru luminos. grav. strãin ºi comparat. Mirela Roznoveanu obþine un Master in Science magna cum laude. romancier. este un roman de dragoste de un profund lirism. ce poate fi aºezat cu succes alãturi de scrieri celebre. Debutul literar al Mirelei Roznoveanu se produce în 1970 în Revista "Tomis" din Constanþa. „Nuntã în cer” de Mircea Eliade sau „Ultima noapte de dragoste. în SUA. În SUA. la Universitatea din Bucureºti. din propriile pagini de jurnal sau din amintirile celorlalte personaje. Tema este iubirea ºi cãsãtoria. solistã de operã . aceasta îºi ia licenþa în filologie. alteori.UN NUME SINONIM CU TITLUL MAGNA CUM LAUDE Mirela Roznoveanu. prin contrast. într-un registru sumbru. School of Information Science. într-o familie de intelectuali. redactor de reviste. iar din 1971. New York. cum ar fi „O moarte care nu dovedeºte nimic” de Anton Holban. Sentimentele.sunt redate ºi refãcute din evenimente prezente.

având gradul academic de profesor asistent. (2008). MIRELA ROZNOVEANU – SCRIITOARE PROLIFICÃ Din ianuarie 1991. „Elegies from New York City” (2008).O definiþie narativã.. 1997). aceleiaºi publicaþii. în urma aºa-zisului “proces al ziariºtilor” din “Grupul Bãcanu”. Mirela Roznoveanu este membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi membrã a Academy of American Poets. "Viaþa Româneascã". propus pentru premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Între 25 decembrie 1989 ºi 31 ianuarie 1991. volumul II . iar între 1978 . În 1978. jurnal online de cercetare juridicã. În 2008. poeme. membru în Consiliul de Conducere ºi membru fondator al Societãþii “R”. „Timpul celor aleºi” (roman. transformându-l în primul ziar independent ºi anticomunist din România. 203 . Mirela Roznoveanu publicã criticã literarã în revistele "Luceafãrul". etc. 1999). „Platonia” (roman. aceasta obþine Premiul pentru literaturã comparatã 2008 al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã din România. publicat de NYU Hauser Global Program (Web site-ul jurnalului) ºi cercetãtor cu gradul de profesor asociat. În 1996 aceasta devine membru al Facultãþii de Drept a New York University (NYU) ºi ocupã funcþia de cercetãtor în dreptul internaþional ºi comparat. autoarea colaboreazã la emisiunile culturale ale Televiziunii Române. 2002). „Civilizaþia romanului. 1999).. În aprilie 1989.1989 lucreazã ca redactor principal la revista "Magazin" editatã de ziarul "România Liberã". 2004). „Born Again – in Exile” („M-am nãscut a doua oarã în exil”. "Convorbiri Literare". volumul I 1983. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote”. „Toward a Cyberlegal Culture” („Cãtre o culturã juridicã virtualã. „Totdeauna toamna” (roman. aceasta este publicist-comentator la Ziarul "România Liberã". "Contemporanul". îi apare la Editura "Cartea Româneascã" volumul „Lecturi moderne”. În 2005. Printre volumele semnate Mirela Roznoveanu se numãrã: „Civilizaþia romanului” (eseu despre romanul universal. Mirela Roznoveanu este „transferatã disciplinar” la Ziarul "Muncitorul Sanitar". 1988). Între 1975-1978. „Viaþa pe fugã” (roman. Eseuri”. Autoarea face parte din grupul de ziariºti care în 23 decembrie 1989 scoate ziarul "România Liberã" de sub tutela administraþiei comuniste. "România Literarã". Mirela Roznoveanu se stabileºte la New York.1991). etc. scriitoarea este redactor ºef al GlobaLex.

” MARIAN MOGA Patru bãrbaþi. „În luna februarie a anului de graþie 1989”. Jean Dumbravã. Înþelepciunea vârstei ºi buna cuviinþã nu îi dau voie lui Marian Moga sã îºi mãrturiseascã direct dragostea pentru o himerã – Platonia. Platoniei. dar ºi a lumii care face acest eu. „Cu rãsuflarea tãiatã. Adrian Morariu. încredinþându-i o misiune ce va atrage dupã sine sfârºitul tragic al personajului. acesta vizioneazã o casetã cu o înregistrare de la unul din spectacolele artistei. hotãrârea ºi tenacitatea de care Marian Moga dã dovadã în cercetãrile pe care le face pentru a o întâlni pe aceastã necunoscutã. 1974. vai. dar suntem purtaþi ºi înapoi. identitate deloc fixã sau fixatã. Cea pe care au iubit-o ºi încã o mai iubesc este Platonia. Ceea ce visase cã ar fi putut exista se afla înregistrat pe o biatã peliculã?” TRECUTUL . paradoxal. care aflã întâmplãtor de existenþa Platoniei. notele unei personalitãþi puternice. Intriga amoroasã se împleteºte cu elemente de suspans. prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de Adrian Morariu ºi Matei. Ar fi vrut. ci mai cu seamã un aer difuz de inteligenþã.. în prezent soþia lui Virgil ºi mamã a trei copii. Jean Dumbravã. Lor li se alãturã Marian Moga. Jean Dumbravã. în 1972.. pãrea cã nu voia cu niciun chip sã iasã în evidenþã. curajul. sã fie a lui. în perioade diferite ale vieþii acesteia. 1973. Romanul ne poartã de-a lungul unei existenþe a cãrei povestire este deopotrivã o istorie a eului numit Platonia. pentru cã Adrian Morariu ºi Matei sunt implicaþi în lupta anticomunistã. semeþie ºi chiar orgoliu. doar superficial. iubita lui. Doamne Dumnezeule. de la prietenul sãu. dar care. Acþiunea romanului începe în iarna lui 1988 ºi se încheie în noiembrie 1989. Îl surprindeau nu doar chipul ºi vocea aceea. Curpaº Despre romanul „Platonia”. Marian se lãsã invadat de farmecul acelei femei. Dan Cristea spunea: „Romanul semnat de Mirela Roznoveanu este romanul intimitãþii ºi identitãþii unei femei.CHEIA PENTRU PREZENT ºI VIITOR Trebuie remarcate însã. prin prejudecãþi ºi tabuuri sociale. ei îl vor include ºi pe Marian în „celula de rezistenþã” din care fac parte.Octavian D. am putea spune cã Marian 204 . Matei ºi Octav Niculescu au fost îndrãgostiþi de aceeaºi femeie. Aflat în vizitã la amicul sãu. în timp. despre care crede cã este femeia visurilor sale. Dacã ne gândim la romanul „Adam ºi Eva”.

Destinul se plictisise sã-i tot mâne din spate. Mã temeam sã nu mã anexeze talentului ei. drumul lor era hotãrât doar de ei doi. Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu ani buni în urmã.” 205 . pe care crede cã a descoperito în Platonia. spune el. ºi toate astea erau amestecate cu iubire. la Cluj. Moga se aflã în cãutarea perechii divine. Nu are adâncimi ameþitoare. aºa cum ºi-ar dori Platonia.O definiþie narativã. de care se înlãnþuise. distrugându-i lucrarea. ªi eram otrãvit de gelozie. ce se impun ca o obsesie. „Dacã vrei”. ei reuºeau de minune sã-ºi batã joc de ea. ºi el nu hotãra nimic. de forþa ei vijelioasã.. decât o viaþã alãturi de neliniºtile. o iubire imensã. ci doar suprafeþe calme. acelaºi sentiment al aflãrii femeii ideale în persoana Platoniei îl trãiesc ºi ceilalþi bãrbaþi care au fost.. nu are puterea sã se implice într-o relaþie de duratã. un compozitor de excepþie. de patetismul ei. Vrei sã spui cã-mi era fricã? Mã simþeam ca un animal ameninþat în echilibrul lui. relaþia cu Adrian Morariu îi aduce convingerea nestrãmutatã cã el este soarta ei. un om respectabil. Voiam sã fiu liber ºi nu dominat de ceva care mã modifica. Eram însurat.” Povestea de iubire pe care acesta o trãieºte cu Platonia are în ea ceva de aventurã eroticã.” Platonia are conºtiinþa cã „depindea de hotãrârea acelui om care o þinea în braþe. De acum înainte. Adrian Morariu ºi Matei.. eram invidios pe intuiþiile ei. îndrãgostiþi de ea.. Platonia afirmã cã „este într-adevãr. Adrian Morariu însuºi îºi mãrturiseºte laºitatea ºi cruzimea cu care s-a despãrþit de cea pe care o dorea.” Platoniei. Platonia simbolizeazã trecutul cu care aceºti oameni încã mai încearcã sã comunice. Mã gândeam cã pentru cariera mea era mai confortabil un cãmin liniºtit. îmi modifica cele mai adânci structuri ale existenþei. sã nege interesul pentru soþia ºi mama copiilor lui Virgil. Niciunul dintre ei nu îºi propune sã disimuleze. De fapt. Aºa este ºi muzica lui. þine minte. „Faptul cã pânã ºi amintirile lor se completau le dovedea cã fuseserã predestinaþi dintotdeauna ºi cã dacã soarta fusese bunã adunându-i. Tocmai de aceea. în care sã pot lucra la muzica mea. cândva. pentru cã el este un bãrbat cãsãtorit. ADRIAN MORARIU Despre Adrian Morariu. pe vremea studenþiei ei. îmi deturna pur ºi simplu gândirea. pentru Jean Dumbravã. Ei. în speranþa cã vor descoperi acolo cheia pentru un prezent ºi un viitor ideal. da. Mã inhiba. poveºtile lor alcãtuind încã un roman în interiorul romanului. Totuºi. „am fugit ca sã nu mã angajez prea mult. Mã enerva prin directeþe.

Dramaticã de altfel. Tot astfel dupã cum în „Nuntã în cer”. iar dorinþa de a o regãsi. tot mai bolnav de gelozie.Octavian D. romanul lui Mircea Eliade. o urmãreºte ºi o împiedicã pe Platonia sã se mai bucure de ceea ce îi aparþine. femeia despre care Marian Moga gândeºte cã are „ceva ademenitor. mai sclipitoare. Ea este femeia alãturi de care s-ar fi realizat sufleteºte ºi de aceea. cu Matei ori cu Octav Niculescu. La fel ca ºi Adrian. o gelozie stupidã.. împreunã cu care îºi clãdeºte un cãmin. aceasta începe sã retrãiascã trecutul ºi de aici se naºte drama. atunci când a trebuit sã o ucid în minte pe Platonia.” „NOIEMBRIE 1989” Universul în care trãiesc Adrian. Jean ºi Matei este dramatic. a pus la cale un fals: a corectat în cartea de 206 . Matei mãrturiseºte: „ªi mie mi-a fost greu. Fiecare dintre aceºti bãrbaþi a refuzat ºansa oferitã de destin de a se împlini prin dragoste. dragostea pentru ea rãzbate din fiecare cuvânt ºi gând al lor. Platonia se decide sã pãrãseascã definitiv Clujul. din vremea relaþiei ei cu Adrian. cãutarea lor. κi gãseºte o slujbã la Constanþa. nu este fãcutã sã rãmânã o simplã gospodinã sau o voce oarecare în corul operei din Constanþa. alãturi de Platonia. Ajunsã la momentul în care ar fi putut sã se simtã împlinitã ca soþie ºi mamã.” Cu toate acestea. dar totuºi prea complicat. Jean. κi dãduse demisia de la Operã. Andrei Mavrodin ºi Barbu Hasnaº evocã imaginea celei pe care o iubiserã – Ileana . Chiar ºi aºa. Trecutul nãvãleºte în prezent. Este genul de „soþie devotatã ºi ambiþioasã sã aibã o casã cât mai frumoasã ºi mai curatã... Pentru cã o iubeam nemãsurat de mult. se cãsãtoreºte cu Virgil. vãrul ei care o iubea în tainã încã din copilãrie. dacã încã mai trãia. în corul operei. tot mai furios pe darul ei nenorocit de a ieºi în evidenþã ºi de a avea întotdeauna dreptate.. de a remedia acea rupturã totalã pe care ei o iniþiaserã. nevãzute. Lucruri banale îi trezesc amintiri puternice. frenezia cu care doresc sã o regãseascã pe cea pierdutã au un sens aparte. Platonia este legatã de aceºti patru bãrbaþi prin legãturi puternice. ofiþer în marina comercialã...” Dupã acest eºec..fãrã a mai ºti nimic despre ea. Cu ajutorul lui Titi. devine primordialã. ªi asta mã ucidea ºi pe mine. „În vara în care l-a cunoscut pe Virgil fugise de un an din Cluj. Mai întâi plecase din casa lui Jean. Curpaº „. lipsit de simplitatea mãrii”. cu Jean Dumbravã. Adrian Morariu ºi Matei o cred pe Platonia moartã.ATUNCI CÂND A TREBUIT Sà O UCID ÎN MINTE PE PLATONIA.. este ºi evoluþia Platoniei.

. ea dovedeºte genialitate.. Acesta este reþinut de autoritãþile comuniste. Adrian Morariu are premoniþia faptului cã Platonia va reuºi pânã la urmã. Ai cântat extraordinar. atunci când îi spune: „Un cântãreþ cântã aºa cum este. Poate cã îºi identificase prea mult viaþa cu iubirea ei pentru Marian. iar iubirea ºi devotamentul ei rãmân fãrã rãspuns. este capabilã de a realiza un rol perfect ºi unic prin frumuseþea ºi mãreþia lui. apuca din când în când franjurii frumosului fular ºi îi ridica alintându-i Platoniei obrajii reci. curtenitor. rolul vieþii ei.. din care doi ochi aprinºi. minunatã ºi bunã. arestat pentru „o chestie politicã”. Toate celelalte din jur îºi trãiserã moartea. plini de o resemnare împãcatã ºi demnã mai nãzuiau sã cuprindã imensitatea mãrii.” Povestea vieþii Platoniei este una neîmplinitã.. Dacã un solist este urât sau meschin. Aceeaºi moarte care o îmbrãþiºa acum ca o bucurie de al cãrei înþeles nu mai ºtia nimeni.. pe întinderea malului ºi a cerului oglindit în apã. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva.” 207 .. asemeni unui braþ tandru.. muncã „solistã” cu „coristã”. minunatã ºi bunã”.. un bãrbat care s-o iubeascã ºi cãruia sã-i dãruiascã întreaga ei iubire. Iar vântul. Dacã este bun ºi frumos va cânta splendid. pentru cã nici iubirea ei cu Marian Moga nu va avea finalitate. glasul îi va suna urât ºi meschin.” Motivul mãrii simbolizeazã sacrificiul de sine al artistului care a reuºit sã îºi împlineascã menirea. simþi cum intrã parcã încet în pãmânt. Cine sã mai aibã vreo speranþã? În timp ce pleca acasã. Platonia „a înþeles cã soarta lui Marian era pentru mulþi ani de aici înainte pecetluitã.” În mod paradoxal. Platonia alege sã îºi punã capãt zilelor în mare. Platonia avea privilegiul albului imaculat al veºtmântului de scenã.” „AI CÂNTAT EXTRAORDINAR” Aflatã în pragul divorþului de Virgil ºi fãrã nãdejdea de a-l mai întâlni vreodatã pe cel drag. Avea 28 de ani împliniþi. Tu eºti frumoasã. pierduse orice speranþã de a mai avea un cãmin al ei. moartea Platoniei se produce imediat dupã momentul unui imens succes de scenã. Platoniei i se refuzã ºansa de a gãsi dragostea. Platonia este Carmen. De altfel. o Carmen despre care cei care asistã la spectacol spun cã a fost „extraordinarã.O definiþie narativã.. divinã. copii. „tu eºti frumoasã. Noiembrie 1989. „Între statuarii stabilopozi. este înghiþitã de valurile sãrate ºi îngheþate. Ca artistã însã. magnificã. care arbora masca unei vieþi trãite.. ªi a ei o datã cu a lui. În viaþa personalã. era singurã aici.

Adrian urma sã plece. Mai avea puþin. chinul interior. ne dãm seama cã toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidã.. Pentru cã „toatã lumea din teatru aflase cã este ultimul spectacol al Platoniei. fãcând haz de spaimele Nonei. pentru cã toate aceste fapte mãrunte au declanºat sfârºitul... Platonia zãri deºertul cãutãrii a ceea ce avea sã piardã. care de obicei rãmâne intangibil. aproape irealã a acestei femei. de locul acela care pe ea o atrãgea atât de mult ºi unde valurile cedau frigului. Iatã de ce.Octavian D. lãsându-se îngheþate. Suferinþa cutremurãtoare a Platoniei poate fi ghicitã încã din primele pagini ale cãrþii. þãrmul era deja departe.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real ºi fabulos. Prin numele pe care îl poartã. trebuie sã îi facem faþã. Deznodãmântul are loc în preajma apei. ea reprezintã idealul. atunci când aceasta rememoreazã perioada de început la Constanþa. Nici în ruptul capului Nona nu voia sã meargã mai aproape de hotar. Curpaº ULTIMUL SPECTACOL Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmaþia unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizatã. Romanul se încheie simetric. Într-o dupã-amiazã foarte geroasã. acest lucru probabil cã nu va mira pe nimeni. Apa este elementul central al romanului. faptele mãrunte – „Înainte. atunci când ea se uneºte cu marea.” Phoenix. mersese pe placa îngheþatã a mãrii ceva mai mult de un kilometru. dar poate hipnotiza. Tragismul destinului ei reiese cu precãdere din aceastã imagine terifiantã de la sfârºitul cãrþii. paradisul pierdut este o realitate cãreia ca pãmânteni. Din nefericire. Arizona 208 . ca simbol al zbuciumului interior. ce pune în evidenþã drama profundã. cu cer încã senin ºi fãrã vânt. suferinþa îndelungatã trãite de eroinã.” În final. al iluziilor urmãrite cu tenacitate ºi consecvenþã de personaje. „În anul în care ea venise la Constanþa.. În simbol.” – capãtã semnificaþii majore. Patina curajoasã. ajunsese aproape. zbuciumului.. Într-un astfel de context. Platonia pare a fi predestinatã pentru eºec în dragoste. Voia sã se uite pe ea. marea îngheþase pânã în larg.

Cred cã *Vasile Dan. datã de valoarea scrisului fiecãruia. au apãrut la Editura Tipo Moldova. descoperã originalitatea artisticã de la un volum la altul ºi se descoperã pe sine prin fiecare poem. întâmplãri crepusculare. mereu tãcut. 2011 209 . iar cititorului nu-i rãmâne decât sã jaloneze printre texte ºi sã dezlege marca stilisticã.Lecturi dupã lecturi Lia Faur Ceremonia respiraþiei ºi alte întâmplãri din vest* Cele patru cãrþi despre care mi-am propus sã scriu au câteva trãsãturi în comun. dar ºi ca generaþie. Cel puþin trei dintre ei se cunosc de o viaþã ºi participã la evenimentele literare cu constanþã ºi autoritate. cel puþin doi câte doi dintre ei. diferiþi. Traian ªtef e un poet cuminte. respirã sã nu uiþi. prin modul de abordare a criticilor. Alexandru Cistelecan îl numeºte pe Traian ªtef „ultimul mohican” al generaþiei 80. în colecþia Opera Omnia. e chiar legãtura proprie optzeciºtilor. Iaºi. legãtura. Balada profului de francã. care. Ioan Matiuþ (respirã sã nu uiþi) ºi Traian ªtef (Ceremoniile). Întreaga colecþie atrage atenþia prin condiþiile grafice deosebite. Gheorghe Mocuþa (Balada profului de francã). priveºte mu(l)t ºi vorbeºte puþin. Traian ªtef Ceremoniile. iar dacã se întâmplã sã le priveºti întinse pe masã. Ioan Matiuþ. mai cã-þi inspirã un poem: „respirã/ sã nu uiþi/ Balada profului de francã/ Ceremoniile/ întâmplãri crepusculare ºi alte poeme” Volumele adunã grupaje reprezentative de poezii din creaþia celor patru autori. ºi toþi cei patru scriitori trãiesc în vestul þãrii: Vasile Dan (întâmplãri crepusculare ºi alte poeme). se intersecteazã. totuºi. Colecþia OPERA OMNIA. Gheorghe Mocuþa. dacã este vreuna. dintre verbal ºi paraverbal. legãtura de prietenie care existã între cei patru. cu o copertã lucioasã ce încadreazã în roºu chipul din medalion al fiecãrui autor. în parte. Editura TIPO MOLDOVA. dintre poeme.

dar îi oferã ºi un suport unde se poate exprima în continuare. „Fericirile” fiindu-i frânturi de existenþã fericitã. însã doar în final (ca pentru a nu lua numele Domnului în deºert. În volumul de faþã. încifrându-se. dimpotrivã. sau cã Alexandros a murit demult… 210 .copil mare. nu devine un psihotic. dintr-un acut spirit patriotic (îmi aminteºte de un film cu Russel Crowe. a înþeleptului faþã de existenþa textualã banalã. care trimitea scrisori în neant). care trimite epistole lui Alexandros. „când mâzgãlind o foaie de hârtie”. poezia lui Traian ªtef variazã între esenþã ºi derizoriu. în vântul Criºurilor. cu toga pe umeri. adesea. poate?). p. scrisul sãu diferã de la un an la altul. „când cu degetul pe nisip”.Lia Faur aceastã „muþenie” îi este caracteristicã ºi în scris. „în altfel”. dar nu îmblânzeºte animalul sensibil: „Le-aº da drumul sã prindã roºeaþã ºi dragoste/ De viaþã barem cât o gãinã beatã/ ªi mai ales sã-l plezneascã peste gurã/ Pe acela care crede cã le ºtie pe toate/ Cum i-aº plezni eu peste gurã/ Cu o coadã bãloasã de peºte/ Pe aceia care se cred poeþi/ Când scuipã printre consoane/ Care pânã la urmã tot în creierul meu/ Se rostogolesc ca într-o prãpastie” (Litera A. sau descifrându-se de la sine. Tristeþea se insinueazã doar când te gândeºti cã interogaþiile poetice nu sunt pentru a primi vreun rãspuns. ci îºi pãstreazã la limitã starea de luciditate apelând la sentimente. Generaþiei 80 i s-a reproºat cã „scrie la fel”. dar e. dar cuvintele sale nu vor fi bilete închise în sticle. marcatã în unele poeme. Poetul – copil mare se revoltã în faþa celui care grãieºte. care scot la ivealã un Poet . Traian ªtef are aerul unui tribun. dar vie încã. unde poemele sale parcã ºi-ar pune palma pe gurã. ºi am cãutat sã descopãr acest „la fel” la Traian ªtef. p. 9) Existã în poezia sa o resemnare obositã. cu sandale din piele. ºi nu se fereºte sã-ºi clãdeascã o lume idealã. 192) Fãrã a lua vreo mãsurã. În grupajul de poeme Epistolele cãtre Alexandros. suavitatea versurilor din unele poeme este agresatã de realitatea asupra cãreia pare a întocmi rapoarte: „În teatrul de situaþii mãsluitorii/ Cu surâsul dezlipit/ Ca o broascã râioasã înotând/ Sã iasã din propria lânã/ Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat în prag/ O ducem la bun sfârºit/ Se auzi rãspunsul” (Înotând în propria lânã. mascându-ºi în acest fel dramatismul existenþial. selecþia de poezii a lui Traian ªtef începe cu „Fericirile” (cum îmi amintesc de „Fericirile” îngânate la stranã în sãrbãtoarea de Paºti!). pentru cã ele sunt însãºi vocea scepticã a poetului din vest. comunicând doar din priviri. în rolul principal. Cu accente de teatru antic. ce îi conferã anonimatul existenþial.

160) Poetul se teme de propria fiinþã./ cu celãlalt în pãmântul moale. conteazã cum o faci. p./ Cu claritate vedea totul. experienþa sa e una sfâºietoare.. de vocea bibliotecii în care moartea ºi viaþa se contopesc. în spirale consistente de culoare. din decupaje geometrizate. p. vigilentã ºi analiticã sau destinsã ºi visãtoare. ci pur ºi simplu). iar poemul e singurul mod de a rezista sau de a pieri. Aºadar. în rãstimpuri. dupã cum scrie: „din câte vãd eu tinere/ poemul ãsta al dumitale/ e o armã cu douã tãiºuri/ câtã luciditate atâtea drahme/ pe ruinele vechilor convenþii. p. livrescã. Poezia celui de-al doilea (fãrã vreun criteriu de selecþie. poeme din experienþa parizianã. dar ºi din cruda experienþã româneascã. iar vocea sa se naºte dintr-un îndelung exerciþiu de sincronizare a trãirilor sale cu exprimarea voit echidistantã ºi.. e încastratã într-un material solid. cât despre interpretare. cu degetele ca niºte sfîrcuri roºii/ ºi palpitânde/ cu care îi apeºi uºor pielea pântecului ce tremurã/ excitat.” (Stare. masculin sau feminin./ Dimineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit. prea frumoase sã fie ignorate.” (poemul. Gheorghe Mocuþa încadreazã în antologia sa poeme mai vechi (1992-1994-1998)./ umed. femeie cu sexul indolent ºi mereu receptor/ care te naºte/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte. în manierã camilpetrescianã. O prefer pe cea de-a doua pentru cã poetul ignorã balastul lingvistic ºi schiþeazã delicat în spatele concretului. e o Golgotã a celui ales sã-ºi poarte crucea. aparent. oriunde s-ar sãvârºi. ori aici. 179) cã „Vasile Dan creeazã un spaþiu spiritualizat. tare. p. În discursul sãu liric se regãseºte un cod al artei manieriste de un erotism estetizant care sporeºte taina suprapunerii de semnificaþii: „o. caraghios. În ciuda afirmaþiilor lui Bucur Demetrian (Referinþe critice. Textele lui Vasile Dan sunt ca unele vise./ cu un picior în aerul negru. de eul gemuitor. dar ºi mai noi (2002-2007). iar Tu devine Ea. chiar/ el împotrivindu-se/ laº. „totul sau nimic”. Eu devine Tu. Al treilea. privindu-ºi ca prin sticlã mãruntaiele poetice. asemenea unei uitãri de sine. 115) Starea poeticã este redatã în volute uºoare care schimbã sensul realitãþii banale. 52) Discursul sãu nu e deloc revoltat. prea profunde sã fie interpretate. el este departe de a fi livresc. Persoana a II-a ºi a III-a înlocuiesc în mai toate textele persoana I ca ºi cum el trãieºte în fiecare câte puþin: „într-o zi visã cum va fi. sedus de expresivitatea cuvintelor. pufos. ºi îºi transferã identitatea asupra celuilalt.” (biblioteca devastatã. a lui Vasile Dan. dacã existã vreo suspiciune. poate doar sceptic în privinþa realitãþilor 211 .Ceremonia respiraþiei. deloc facil sau ostentativ. ori acolo. aº putea spune cruda experienþã parizianã.” . iar el este printre puþinii poeþi care surprind esenþa întâmplãrii ºi o redau apoi ornamentatã stilistic.

doar cã a fost înzestrat cu darul cuvântãrii poetice. prin fundul paharului. scrie cu bun-simþ de „provincie” despre „profesorul de francã” (în stilul binecunoscut al lui ªerban Foarþã) sau despre „navetiºtii” cãrora le-a „respirat de atâtea ori cuvintele”. Nu ºtii exact ce îºi trãieºte. cu naºterea: „adorm/ trag întunericul/ 212 . Pentru el miracolul scurt este cel care compune intensitatea vieþii ºi de aceea îl consemneazã lapidar ºi concentrat în poeme delicate ce poartã titluri grele. în loc sã ucidã. cum îl numesc prietenii. 79). nu ºtie sã-ºi îmbrace speech-ul în gesturi ºi intonaþie. fãrã nicio justificare: „între douã majorãri de preþuri/ visez sã scriu un poem despre/ nemurirea sufletului… „ (ºapte vaci slabe. 124) În cele douã selecþii pregãtiri pentru marea cãlãtorie (2002) ºi cãlãtorie. Exil (2007). fãrã resentimente sau judecãþi vindicative. El nu este tipul oratorului care face impresie la vreo lansare de carte. p.”. pe care nu le poate ignora ºi atunci nu-i rãmâne decât sã le consemneze lucid. a prostituatei. p. Dumnezeu îi aratã drumul spre cer. mai „artist”. stâlp 2 etc. un fior. p. ba dimpotrivã. a preotului. le-a „înghiþit/ de atâtea ori aerul” (autobuzul cu navetiºti. cum o face ºi în scris.” sau titluri volatile. iar închiderea ochiului echivaleazã cu însãºi moartea. a pãrinþilor. 226) Ioan Matiuþ este poetul cel mai nonconformist în viaþa realã. Existenþa sa e marcatã de ceea ce vede. a sinucigaºului. „Mocutzini”. poemele sale exprimã fragilitatea fiinþei în faþa unor hotãrâri dramatice ale destinului. viaþa sau poezia. aºa cum îi stã bine unuia greu încercat. a fiinþelor care au un rol în viaþa pãmânteascã a unui poet: „unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe copil/ în turnul bisericii a rãspuns copilul/ fãrã sã clipeascã/ unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe sinucigaº/ în spatele gãrii mi-a rãspuns încurcat/ sinucigaºul/ tapându-mã de o þigarã/ dar unde-i drumul spre cer/ am îngãimat în faþa femeii fierbinþi/ ehei între picioarele unei femei/ a fãcut prostituata… ” (drumul spre cer. ce îmbinã notaþia cotidianã cu discursul ideatic.Lia Faur sociale ºi a prezenþei divine. ci în lumea celorlalþi. palpabile: „stâlp 1. În ciuda încercãrilor la care l-a supus viaþa. poate de aceea versurile sale seamãnã cu niºte gloanþe. trezesc la realitate pe cel adormit în ignoranþa clipei. Gheorghe Mocuþa e un poet fecund. ironizând adesea realitatea. Iubeºte vânãtoarea. ºi. nu ca lui Ion Mureºan. dar care. a pianistului. privire 2 etc. umbrã 2 etc. dintre cei trei. ci prin gura copilului. cu o anumitã candoare. el nu trãieºte într-o lume proprie. „privire 1.” Îþi lasã impresia cã nici un zbor palpebral al pleoapei nu are loc fãrã a determina o stare. iar trezirea (privirea). imateriale: „umbrã 1. dar spune mereu ceva care sã destindã încruntarea gravã a cutãrui critic.

selectaþi dupã criteriul subiectivitãþii (doar cãrþile lor au ajuns. 157) Ioan Matiuþ creeazã dependenþã.. „Cine este cel ce vrea ca ochiul autorului sã vadã ceea ce vede?” Apoi.Ceremonia respiraþiei. cu rolul. ritmic. dar exuberantã în exterior: „pe malul tãu/ cresc munþi îmbrãcaþi/ în rochii de flori/ copaci topiþi/ în aburul crud/ al dimineþii pãscute/ de cãprioarele/ împuºcate de mine/ pe malul meu/ creºte piatrã/ peste piatrã/ peste piatrã/ cât pentru un pod” (între ceruri 49. inoculeazã starea de hipnozã ºi sentimentul apartenenþei la specia pe cale de dispariþie. 213 . Aºadar. 116) sau „în fiecare dimineaþã/ mã trezesc din moarte/ lângã mine” (între ceruri 15. somnul ºi privitul. poetul nu cunoaºte cale de mijloc. p. p. textele sale citite la rând.. Petru M.” (Referinþe critice... din aceastã colecþie. angoasatã. 123) Mã întreb. Este poezie. oferã un spectacol interesant al ideilor prin pluralitatea vocilor exprimate. peste mine/ exerciþiu/ al morþii (între ceruri 8. la mine în bibliotecã). neexprimat. patru poeþi în patru feluri de poezie. el îmbracã haina unui medium care face legãtura între cele douã lumi. Haº. Între cele douã existenþe. el continuã. care este poetul. iar starea sa de viu devine grea. multã poezie în cele patru volume. aºa cum o mai face alt „muschetar” din vest.. 171) Eu nu mai caut alt rãspuns. în intimitate. p. ca legãturã între lumi. de a menþine vigilenþa cititorului prin participarea la însuºi misterul scrisului. ca o constatare: „ªi dracul vede multe. p.

Bogdan Turtoi – În zbor .

aºezate în memoria modernitãþii. semiotica. Unul se referã la un limbaj poetic puternic. unei structuri nesfârºite ºi organice. Vreau sã fac vizibile. putem ajunge în spaþii noi. cât ºi în adâncime. determinã extinderea imaginarului prin curaj. pe orizontalã. unde coexistã douã caractere. modelul mã ajutã sã structurez ºi acest discurs. noile ºtiinþe ale comunicãrii). asumându-ne coeziuni ºi raþiuni diverse. Desigur. de poeþii lansaþi dupã 1990. În adâncime. Asociez poezia ºi arta în ansamblu unei fiinþe vii. Prin energia acelei 215 . preluat din marea literaturã. aflate în mare ascensiune. Desfãºurarea acestor aventuri poate avea loc. aº putea pune în discuþie în ce fel e posibil adâncirea diversitãþii culturale. precum cea descrisã de Homer în „Iliada” ºi „Odiseea”. Cu al doilea concept. În adâncime. cu totul la îndemânã. bine conturate. istoria comparatã. mergând pe modelul geografiei culturale fãrã margini. pe care-l voi descrie pe parcurs. spre redescoperirea raþiunilor sau coeziunilor din diferite istorii. gândindu-mã la Ahile. coerente. apoi ºi la grecii înflãcãraþi de curajul lui.Lecturi dupã lecturi Constantin Iftime Pentru o limbã poeticã puternicã ºi pentru adâncirea diversitãþii culturale 1. am putea þine seama de beneficiile ºtiinþelor colaterale literaturii – lingvistica. Primul. fizica spaþiului cosmic sau cea a atomului. prin cunoaºterea atâtor ºtiinþe rafinate (ramuri din biologie. mai ales în spaþiul poeziei. câteva concepte ce mi-au fost folositoare în aceastã perioadã. fireºte. asociat utilizãrii structurilor ºi viziunilor noi sau asociat lucrurilor poetice ºi stãrilor descoperite ºi propuse. în acest fel. Cele douã caractere au deschis douã mari cãi. sociologii de diferite genuri. inventate de fapt. prin tehnologiile moderne ale comunicãrii. presãrate cu multe delicii. voi propune aici un model simplu. Pot fi aºa uºor asimilate toate uneltele noi ale cunoaºterii actuale ºi apoi puse la lucru. În viziunea mea. Pentru a înþelege cum se nasc modele în poezia modernã.

ca în cazul lui Ahile. În miezul ei. O smintealã divinã. Poezia modernã ºi-a fãcut un blazon din numele lui. zeiþã. ca un întreg viu. El determinã aprinderea focului în sufletul oricãrei fiinþe. Grecii au ajuns sub zidul Troiei. cu sintaxe vii. Aheii din jurul lui Ahile se lasã însufleþiþi de curajul lui divin ºi cuceresc Troia. Anticipez. spune poetul. Fiinþa puternicã. Sentimentele puternice ºi vitale ale acelei regãsiri a naturii primare dau strãlucire expresiei fiinþei. Ahile. Ulise. aflatã la marginea lumii. Troia este expresia acelei depãºiri a limitei. fãrã complexele neîmplinirii. focul poeziei. Adicã pe cea incompletã. Realitatea inventatã astfel. care þine seama de cele douã cãi. maturã. ne face sã uitãm de moarte cam în acelaºi fel. a geografiei primare. Poezia. de desprindere de spaima morþii. cu o structurã vie. îºi recãpãtã starea de organicitate. de altfel. mereu cãtre o altã realitate. De fapt. Ahile ºtie cum sã se mintã singur în legãturã cu prezenþa morþii. în ordine spiritualã. Intuieºte o cale de ascensiune a omului. Orfeu. Ahile. De aici înþelegem 216 . are ºi conºtiinþã criticã. urmându-ºi îndemnul de cuceritori. Spiritul acestui caracter este dominat de raþiune. fermecãtoare viclenie. tocitã. vedem cum poezia. a creat poezia. de la început. Curajul aratã ca o mânie divinã deci. Intuieºte când ºi cum va arde focul divin spaimele create de conºtiinþã. conferã expresia fiinþei aflate în ascensiune. reliefeazã nous-ul. care trimit la o cunoaºtere aflatã în ascensiune. El poate sã-ºi asume marile experienþe culturale. El lucreazã indirect.Constantin Iftime sminteli de altã datã. precum curajul. divine. ºi prin aceastã atitudine. strãinã. poate sã-ºi anihileze astfel spaima morþii. unul lângã altul. logosul. deci. îºi pot putea închipui uºor cum arta lor li se aratã ca o fiinþã vie. „cel iute de picior”. Cel puþin o concureazã mai ales la nivelul fragilitãþii noastre sau la nivelul conºtiinþei. cum se spune. în aceastã serie. dupã cum spun filozofii moderni. cel al lui Ulise. sufletul vital. Prin acest model general. Curajul acestui caracter þinteºte cruciº. Poeþii. eroul din „Iliada”. Unul primar. Stãrile lui. mânia divinã a lui Ahile. cu expresii ºi cuvinte vii. Dacã aºezãm. în genul Ulise. mai ales asupra formei poeziei. Prin patos. Cântã. se aflã ºi focul lui Orfeu. poate sã o rãstoarne pe cea realã. Al doilea caracter. deschid orizontul cãtre noi sensibilitãþi ºi noi tipuri de autenticitãþi. Caracterul lui Ahile. utilizând o mulþime de mijloace. Una magnificã. în termenii cunoaºterii generale. Nu are doar atitudine. curaj sau mânie divinã. polemic. toate atributele lui Ahile. a creat lirismul. Are curajul pur. Troia ar fi. Prin sminteala divinã. prima mare culturã asimilatã. ne oferã expresia maturizãrii fiinþei. îºi asumã istoria fiinþei cu toate capcanele ei. Sau prin câte o frumoasã minciunã. gãsim toate elementele acestui caracter.

Dupã victorie. este marcat de conºtiinþã cu ale ei frãmântãri. îngrãºate de elanul fanteziei. grecii devin vulnerabili. a cãror mulþime ºi diversitate este determinatã tocmai de ascensiunea ºtiinþelor ºi tehnologiilor. Neliniºtile îi sunt determinate de mulþimea lucrurilor culturale ºi concrete. ca în timpul asaltului Troiei. regula simplificãrii. Geografia culturalã a lui este infinitã. Apoi îi sunt puse la dispoziþie o mulþime de unelte ale cunoaºterii ºtiinþifice.. spaima creºte. stabil. ªi-i legitimeazã elanul. 2. Vrea expansiune doar. Spaime K. Ele apar dintr-o prea mare contorsionare a spiritului. în anii comunismului?! În poezie. aºa au apãrut viziuni. Aceastã modernitate este însetatã de multele utopii ale naþiunii. cu o conºtiinþã ºi un elan puternic. În volumul meu de poezie. Artã. neconsumate bine în comunism. fãrã de care omul nu ar fi om.. Poeþii au avut aºa multã materie de prelucrat. Tinerii poeþi au lucrat mai ales cu marii pro. omul nu-ºi asimileazã bine memoria. conºtiinþa criticã premerge elanului creator. Universul poeziei se extinde mereu. Ele îl ademenesc precum sirenele pe Ulise. Pe drumul întoarcerii acasã.. le-am numit.. în ordinea istoriei. Omul modern. Fantasme. La el. 217 . În felul acesta. merg pe mâna ta”. Conºtiinþa puternicã dã un sens acestui drum. De fapt. cu o mulþime de lucruri. au inventat realitãþi poetice de o originalitate frapantã. cu ghimpele ºi fantasmele conºtiinþei. Neaderenþa la acest fundament al naturi clasice al lucrurilor noi ºi la coerenþele ºi raþiunile artificiale. în jurul creatorilor. ai acestui timp. dotate cu cuvinte noi. „Vreau altã realitate. noua literatura. Câte mode ale poeziei europene n-au trecut pe lângã noi. a regãsit realitãþi diverse. cum expansiunea omului nu are margini. Îl înfricoºeazã. sau cu canoane ºi sintaxe originale. ca expresie a metamorfozelor formelor culturale. În cele din urmã. Desigur.Pentru o limbã poeticã puternicã. cum s-a spus de atâtea ori. culturale. Dupã 1990. în mare parte. au apãrut ºi mulþimi de epigoni. Deviazã de la fundamentul clasic. care-l potopesc cu plãceri. am inventat un tip de spaime. cum ar fi cele din domeniul sexualitãþii sau ale argoului. În „Odiseea”. Sau a revenit la istorii culturale occidentale. sunt descrise toate confruntãrile interioare ale cuceritorului. Modernitatea vrea extinderea canonului. li se întâmplã tragedii la fel de mari. Îi conferã frica. se îndepãrteazã de patosul ºi logosul de care vorbesc grecii. primii moderni. istoriile ºi culturile. Aºezat astfel. dar îl ºi armeazã cu elan puternic. în amurgul modernitãþii secolului XX. altãdatã interzise de ideologia comunistã.

dupã 1990. în poem. au avut abilitãþi diverse ca sã facã faþã. la fel. restricþiilor ideologice.Faima lui Ulise s-a pierdut. în spaþiul strâmt al comunismului. Aceasta-i imaginea plinã de forþã a curajului pur. dupã 1990. fervoarea poeziei. spiritul. Aceastã realitate a fost produsã ºi de poeþi. a mers mai departe fãrã Ulise. Ulise îi mãcelãreºte la urmã fãrã cruþare. imaginea regatului ºi a casei sale. Scriitorii. din diferite locuri geografice. Atunci. vitalã. Pe aceºtia. cum sunt ele descrise în „Odiseea”. ceºi asumã încercãrile istoriei – le asociez cu relaþiile dintre generaþiile de poeþi de la noi: generaþia ’80 ºi generaþia de dupã ’90. expresia unui centru al lumii. expresia modernitãþii aflate la maturitate. în interiorul lui. A acelui Ulise trecut prin experienþele maturizãrii. Aceastã poezie a fost sincronã cu marea poezie europeanã. i-a fost luatã tânãra iubitã. între timp. a fost. noi realitãþi culturale. are ceva ºi din logosul lui Ulise. culturalã sau metafizicã. În poezia lor modernistã. în genul vital al lui Ahile. Ithaca. a debutat majoritatea. mi-am închipuit cum s-au reaºezat. fãrã teamã. Ale lui Ulise. la noi. la începutul „Iliadei”. a ucenicit mai ales sub optzeciºti. Erau bine ºcoliþi ºi cu instincte puternice. Ea a consumat ultimele resurse ale marii noastre poezii moderniste. noi modele literare. În revistele dominate de spiritul optzeciºtilor. la Bucureºti. ªi pe Penelopa. la Iaºi sau la Cluj. de asemenea. Foarte mulþi din corifeii acestei promoþii au citit în cenaclurile lor: „Universitas”. Face ce a fãcut Ahile când a fost tulburat. timp de 10 ani. Când se lasã tulburat de mânia divinã. prospeþimea ei ºi a structurilor inventate. cum s-a spus. Cu acest curaj se va lupta ºi cu troienii. Noi atitudini. dupã zece ani de absenþã. cum aflãm undeva. Consider cã. lansate la începutul perioadei interbelice. Literatura optzecistã a adus în spaþiul nostru. Relaþiile dintre aceste douã caractere – Ahile cel tânãr ºi vital ºi Ulise cel matur ºi plin de vicleniile fermecãtoare ale raþiunii. ªi-au ales. la Timiºoara. optzeciºtii au mizat pe tehnici 218 . pânã la sintaxe ºi ritmuri. Generaþia ’80. de fapt. intrã în curtea casei sale. vor sã jefuiascã tot. modele literare care le-au hrãnit bine imaginaþia. care ºi-a dus viaþa calm înainte. În absenþa lui. în parte. iar companionii l-au trãdat. sincerã. astfel.Constantin Iftime Când am încercat sã mã gândesc la felul cum s-a aºezat literatura. În plan existenþial. lui Ahile. Generaþia ’90. pornind de la cuvinte. pe scurt. fãrã Ulise? Vorbesc aici mai ales de o naturã artificialã. Furia divinã îl face sã mãcelãreascã turme de vite. în interior. Peþitorii. ºi bogãþiile fabuloase ale regatului sãu. specificã în eul modern. pe care îl vor prelua uºor compatrioþii sãi. deseori mi-am închipuit revenirea lui Ulise în Ithaca. i-a fost periclitatã prietenia cu Patrocles. Ce forþã are natura acestui regat.

Sunt provocatori mereu. pornind de la semn ºi sintaxe. Beatnicii. tinerii poeþi urãsc arta rafinatã a optzeciºtilor. în felul acesta obiectivizarea expresiei poetice. ªi atât. Ei au ceva urgent de comunicat. Faþã de aripa Cãrtãrescu. nemaiîntâlnitã în literatura noastrã. De fapt. Fracturiºtii. a sexului. noi. înainte de 1990. personism (ºi alte –isme din aceastã serie de marcã americanã). nu au putut asimila cultura poeziei din alte literaturi. Nu þin seama uneori de tehnica predecesorilor. a cucerit repede în manualele ºcolare. Au întreprins o aventurã. au reactualizat suprarealismul. Dupã 1990. stare determinatã de ideologii ce forþau discursul cu solemnitãþi. au fost modelul ºi pentru o mare parte din optzeciºti. Generaþia fracturiºtilor. fireºte ironic. ei dau de o imagine a cataclismului social de 219 . Optzeciºtii au manierismele formulei rafinate. Se raporteazã mai ales la optzeciºti. Poeþii de dupã ’90 vor folosi calmi. au construit poeme despre noul social ºi noile politici. din seria ideologiei restrictive de dinainte de ’90). însã. jucându-ºi foarte bine maturitatea. Rãmân la acest nivel cultural. Au salvat astfel poezia de închistare. câteva rezultate ale acestei aventuri magnifice. În zona învãþãmântului. Au lansat avangarde. Vechea ceartã dintre nominaliºti ºi realiºti. Ei vor avea curajul sã readucã în orizontul poeziei realitãþi obstrucþionate. prezenteism. Au aºteptat destul dupã ’90. a trupului. Vor redescoperi trupul. în raport cu ei. Optzecismul. La ei. naþionalisme (ºi alte -isme. Într-un fel. plini de energie. negativiºtii vor mereu revoltã. Au învigorat. a douãmiiºtilor. Lasã sã se înþeleagã cã mai au multe de învãþat asupra formei. optzecismul ajunge. teme patriotice. cum au putut.. poate ironici. Pe asemenea structuri au reluat chiar. cuvintele puternice din zona corporalitãþii.. cãtre Cuvânt.Pentru o limbã poeticã puternicã. deja readuce în atenþie spiritul de revoltã. Au lucrat amãnunþit asupra limbii. teoriile acestor mari scriitori suferã acum de o uºoarã inflaþie. Apariþia tinerilor poeþi seamãnã apoi cu apariþia beatnicilor în America. În ochii lor. plãcerea ºi senzualitatea. idealisme. cuvintele fãrã vlagã ale naþionalismului solemn ºi împietrit. Plini de revoltã. ei par mai legitimi. dupã o acalmie de dupã o depresiune postrãzboi. au generat structuri noi de poezie. aceºtia suferã o rapidã clasicizare. Sub presiunea unui nou mesaj. accelerând. dupã ’90. pe o aºa-zisã realitate. Spiritul rãnit al acestui rafinament formal. Vãd în arta lor manierism. Între ei ºi optzeciºti se instaleazã o relaþie clasicã.a. Mutã atenþia de pe cuvânt. Au pus la lucru o diversitate de „eu-uri” poetice. Într-o formulã cu totul ironicã ºi plãcutã. în rândul modelor academice. Pe argou. argoul. ªi ei vin. universul familiaritãþii º. precum imagism. Fireºte. indirect sparg discursul încãrcat ºi rafinat al optzeciºtilor. apoi sexul.

excesiv în câteva formule. în aceastã relaþie dintre generaþii. cu tehnicã bunã. rafinat. Poate de aceea. ale politicului. Acolo domneºte lirismul. Viziunea încãrcatã ºi de manierismele unei culturi. În cazul lor. Raportãrile în discursul teoretic al douãmiiºtilor nu depãºesc provincia noastrã literarã. Ei aduc focul ºi mânia divinã a revoltei. cel al unui prezent mãrunt. Deºi foarte scheletic. Realul. pot spune. Desigur. sau din reacþia negativistã a noilor ideologii. Totuºi. Se cultivã mai ales un lirism pur. Depresiunea lor cuprinde ºi stãri de tip existenþialist. Ca ºi beatnicii. lupte ca într-un asalt. Aceastã poezie trimite chiar la experienþe mari culturale. adepþi ai acestui gen de lirism. a realitãþii la orizontalã. ca troienii. energie negativã. În poemele lor. Au ceva din mânia de tip Ahile. care freamãtã. cu aceste energii sau cu lucruri noi. Au ceva din manifestarea ºi curajul lui Ahile. Mai degrabã retorica ºi manierismele ei. Ei cultivã o sensibilitate a rezistenþei. Un discurs polemic bogat au propus optzeciºtii în raport cu generaþiile anilor ’60 ºi ’70. dintr-un real aflat în ruinã. dominã o viziune negativistã. asociatã cu o alta care vrea o reîntoarcere la organicitatea culturii acestei naturi artificiale. determinate de estetica lui. simplificat. mergând pe ideea de generaþie poeticã. care se luptã sub zidurile Troiei. la o istorie plinã de cataclisme. care au determinat noi extinderi. discursul lor este puternic. La greci sau la latini. tineri poeþi. se simte o revenire la calma descriere. se aud rãcnete. Chiar jocul excesiv sau practicarea limbajului frust ºi violent. în ultima perioadã. se repetã cam ce s-a întâmplat ºi în alte asemenea ciocniri de viziuni din istoria recentã. cãpãtate din socialul periferic. care vor altceva decât rafinamentul existenþialismului francez. ªi eu am vãzut. înainte de 1990. la noi. cu lucruri noi. Realitãþile poeziei de dupã nouãzeci au beneficiat de aceste energii. una a depresiunii. De exorcizare sau de sacralizare. Simt deja o tendinþã spre adâncirea lirismului. a postapocalipsei. angrenat în scleroze ale socialului. Ei trimit cum pot la istorii neconsumate în întregime.Constantin Iftime dinainte de 1989. uneori simpliste. ªi aici poate fi resimþitã o prea mare uºurinþã a revoltei. Adicã învãþând meºteºugurile vechi ale poeziei. cercetând textele lui Catul sau Sappho. Diferenþele dintre generaþii nu ajung sã fie fãcute cu trimiteri la modele 220 . Apar oaze cu totul noi în spaþiul acestei generaþii. au spirit de frondã. calm. toate trimit la exerciþii spirituale. spaþiul poeziei douãmiiste se extinde. se reîncarcã de sacru. specifice în Europa anilor ’70. dar ºi o nouã reprezentare despre lume. În felul acesta. Prin manifestele lor. Poezia s-a îmbogãþit. au propus nu numai o esteticã nouã. presãrat cu contrapuncte prozastice. apoi calmul ºi împãcarea.

fie de ascuþirea uneltelor sensibilitãþii ºi ale expresiei politice. pe orizontalã ºi în adâncime. poezia aceasta are ceva din atmosfera momentului reîntoarcerii lui Ulise. În drumul de la Paris. Timpul sãu dominat de mari romantici. Ceea ce propune poate fi valabil ºi pentru criza literaturii de la noi. va produce mutaþii ºi-n politica literarã. are prima crizã de epilepsie. cât ºi de romantismul acelui timp. Are puterea. spre casã. G. Modelul piramidei. când a renunþat la studiile de drept. În aceastã viziune necruþãtoare. Apoi îºi urmeazã instinctul de a se desprinde de ipocrita culturã a romantismului decadent. Flaubert s-a salvat doar prin culturalizare. de la început. Aceastã atitudine face ca poezia lor sã nu aibã adâncime. Flaubert oferã o viziune completã de ieºire din crizã a spiritului creator. o istorie magnificã. fie a uneltelor ºi metodelor de lucru. Criza vine drept urmare a neacceptãrii acestei prime opere de cãtre grupul sãu de prieteni. Spiritul cultivat de ei. cum sugeram la început. ar putea deveni în sfârºit istorie. Experienþa culturalizãrii. ca ºi criticii maturi le-au reproºat poeþilor de dupã ’90 cã practicã în arta lor un prezenteism sau un minimalism excesiv. fratele – mari chirurgi în Rouen. mai ales al diversitãþii. Care are neliniºti de tot felul. Crizele apar ca urmare a extinderii. mari ale poeziei moderne. Urmeazã o crizã a supravieþuirii fizice. Deseori. fie a viziunii. Tatãl. istoricii literari. Astfel înþelegem cã experienþa fabuloasã a acestor tineri poeþi a fost necesarã pentru creºterea puterii limbii poetice ºi a diversitãþii expresiei. Ca sã uite. cu postmodernismul. mãrturiseºte chiar el. cu câþiva creatori de viziuni în vârf. bineînþeles. Renunþã la proiectul impus de familia sa. poezia actualã ar fi expresia unei crize profunde la noi.Pentru o limbã poeticã puternicã.. ca ºi opera lui capãtã o cale. era legat cu toatã fiinþa atât de realitatea lui. Privind dinspre modelul propus de la început. Ca tânãr. suferã a doua crizã. ºi epigoni la poale. ªi culturale. pornind de la depãºirea unei crize personale ºi complicatã dar ºi general specificã unui creator modern. Atunci suferã prima crizã profundã.. în 221 . prima variantã a „Ispitirii Sfântului Anton”. Vorbim ºi de conjunctura modernismului cu altceva. Are o sinceritate de tip Ahile. care domneºte peste orizontul acelui veac. Flaubert îºi începe marea lui creaþie. oferã soluþii ºi modele pentru depãºirea unor astfel de crize ale poeziei. Viaþa. sau modelul capitalei ºi al provinciei literare. Cazul Flaubert. Când scrie prima operã maturã. Acel Ulise la care predominã conºtiijnþa criticã. de a renunþa la toate proiectele venite din afara vocaþiei lui. Crize determinate fie de extinderea viziunii. ªi aº încheia cu evocarea unui asemenea caz. pleacã pentru un an în Egipt. dar are ºi soluþiile specifice maturitãþii. cum se spune. exemplar. Cel de a fi un om dedicat ºtiinþei.

reinventeazã. dupã aceea. O fotografie din acei ani ni-l aratã cu umerii cãzuþi ºi cu pletele blonde. în toatã modernitatea: concreteþea bizarã a imaginilor. Pe toate fronturile se aflã în agonie. Tot el oferã ºi un model pentru romanul post-modernist. prin antrenamente culturale. îl gãsim simplu descris în „Corespondenþa” sa. Romanul acestor experienþe. prezenteistã ºi minimalistã. Crizele literare rezolvate astfel îi oferã un model ºi de supravieþuire fizicã. Impune tehnici narative noi. modernitatea. Se întoarce cu totul rãpus ºi fizic. obiectivizarea viului. astfel. Atunci se apucã brusc de „Madame Bovary”. cum am spune astãzi. însufleþirea lucrurilor. 222 . determinate de disputa dintre conºtiinþa criticã ºi elanul vital. Un roman într-o viziune. vezi „Bouvard et Pécuchet”. în proza occidentalã. creator. ºi sufleteºte. Prin lecturi multiple. rãrite. Toate aceste tehnici vor fi reluate cu succes de Kafka ºi de Joyce. de-a lungul scrierii romanului. Toate momentele. romantice. care au fãcut carierã. Opera lui Flaubert deschide. le-a depãºit printr-un exerciþiu continuu de culturalizare. aº spune tipice scriitorului modern. o realitate nouã esteticã.Constantin Iftime Grecia ºi Asia Micã.

„spirit pur religios”2. desacralizatã. nr. Cistelecan. se contureazã. ianuarie 2007 3. „se aratã un homo duplex.poet pe a V-a parte. ºi nu doar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune”3. inepuizabile variaþiuni ale unui limbaj ce abundã în simboluri. o nouã ºi surprinzãtor de simplã eticã”1. Locuri de mormânt. modalitãþi înnoitoare ale lirismului românesc interbelic. o subordonare a întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea 1. venirea Magilor. ce nu numai cã nu s-a trãdat prin vreo concesie tentaþiilor de orice fel. aºa dupã cum a constatat Zaharia Stancu. 223 . Diacritice. Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folosit alegoreza biblicã. 1971. Vasile Voiculescu. Voiculescu resimte ca un firesc al naturii interioare. Ibidem. spirituale. moartea Mântuitorului. XIV. Al. poate. o dezvoltare arborescentã. Vasile Voiculescu – poet pe a V-a parte.Lecturi dupã lecturi Cristina Sava Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã Vasile Voiculescu Personalitatea lui Vasile Voiculescu este. Zaharia Stancu. urmãrind o reconºtientizare a sacrului într-o lume. 47 2. Teluricul ºi sentimentul religios sunt puse în vers prin semnificate. sufletul devine spaþiul unor frãmântãri cu tentã apocalipticã. dar ºi-a articulat prin adãugare sau retopire vecinã miracolului. poetul revine constant la imagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice. Critica a sesizat cã în parcursul liric voiculescian. în „Luceafãrul”. în revista Argeº. sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale. tot mai pronunþat. prin simboluri ºi alegorii în teme ca: Naºterea. afirma Alexandru Cistelecan în Vasile Voiculescu. traseul spiritual al creaþiei sale. Sunt prezente semnele expresionismului: tumultul vieþii pulsând în vegetaþia din jur. prin cele douã modalitãþi lirice: alegoria ºi meditaþia ca rugãciune. În lirismul voiculescian. un „complicat profil de camee purã.

1976. ca intertextualitate.286 224 . Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceritãþii. ca ºi condiþia creaþiei. dincolo de legile fixe ale materiei. conturând un stil meºteºugit de juxtapuneri. Acestea ne conving de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiritualã ºi literarã. o conversiune spre starea de sfinþenie. Mircea Muthu. celãlat-latinã ºi reprezintã în 4. atribut esenþial al firii sale religioase. se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferele realului perceptibil. este iubirea prin care Omul-poem comunicã cu Cel Etern. a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretului existã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã”4. Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care. iar pe de alta. Fãrã iubire. a fost posibilã ca miracol prin iubire. În acest loc. constituie esenþa ciclului de poeme religioase voiculesciene. dovedindu-se cã alegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de „homo religiosus”. nu ca sã reconcilieze. ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul religios. Condiþia rugãciunii. Bucureºti. indiferent dacã este de tip religios. unul de origine slavonã. sufletul nu poate sã realizeze acea osmozã de care are nevoie spre a se înalþa. Poetul. imaginile rãmân misterioase ºi se plaseazã dincolo de orizontul palpabil. care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii. Interpretarea conºtiinþelor. Linia definitorie a operei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomitent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. Ambele identificãri renãscând într-un alt eu. se regãseºte în cele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului–creator îndrãgostit cu Creatorul Etern. cu realizarea acelui complexio oppositorum. Poemele din Pârgã ºi Poemul cu îngeri trãdeazã punctul de rãscruce al propriei sale experienþe în jurul unui mecanism de rãsfrângere a imaginii într-un desen care se dematerializeazã între cer ºi pãmânt. Propensiunea psihico-misticã. Editura Minerva. Mircea Muthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean: „Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) se completeazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noastre vechi. fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora. ci sã unifice prin întrepãtrundere. a fãpturiisonet cu sonetul care se scrie. Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean.Cristina Sava unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea. pe de o parte. Slava ºi gloria lui Dumnezeu sunt vocabule sinonime. prin intermediul poemului. p. a putut realiza o interpretare spiritualã a conºtiinþelor. aceasta alunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior.

Îngerii sunt. o culme a tradiþionalismului „gândirist”.332 225 . Timpul Rugului Aprins. III. trup ºi suflet. Povestiri. prin graþia detaliului. 1996. Voiculescu a fost un om simplu. George Cãlinescu observã ºi noteazã în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent cã Vasile Voiculescu „izbeºte cu acea notã care-i dã originalitate. dezbat totuºi între ele. Editura Minerva. interesul prin douã aspecte mai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic. Poetul ortodoxist reconstituie în acest volum episoade biblice. Scrima sublinia în Timpul Rugului Aprins: „Doxa e slava în sensul foarte misterios dar paradoxal accesibil de luminã increatã. 5. Aceste personaje strãvezii. o ascensiune spre zenit. Andre Scrima. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine. dar ºi profunde. Ar fi cea mai apropiatã încadrare conceptualã – nu metaforicã – ºi în acelaºi timp substanþialã a slavei”5. 2003. aidoma celei înscrise în cartea sfântã. spirite pure. ce-i vin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. un fel de corespondenþe simboliste care ajutã omului sã se elibereze din cãtuºele teluricului. Opera literarã a lui VasileVoiculescu. Despre aceastã slavã A. în Istoria literaturii II. volumul cu îngeri însemna ceva greu de definit. Poeme cu îngeri a constituit multã vreme emblema acordatã de critici lui Vasile Voiculescu. Istoria literaturii române II. considerându-l drept autorul unor versuri de inspiraþie religioasã pline de pioºenie. Acum poetul este ortodoxist. p. prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exterioare. creioneazã impecabilul portret moral al poetului: „V. Vladimir Streinu. E. Editura Humanitas.L. în fulgurante clipe privilegiate prin acestea”8. dintre Bine ºi Rãu”7.P. dintre Spirit ºi Carne. „pe scena conºtiinþei. Bucureºti. 28 6. actori ca Sufletul ºi Trupul. care preface în lirism toate lucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi. afirmã Iulian Boldea. cu mare aprindere conflictul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã. dar traductibile. Studiu introductiv la „Capul de zimbru”. p. de credinþã. mai apoi. 1982. 1966 8. Editura Universitãþii „Petru Maior”. poetul identificându-se prin iubirea – rugãciune. un fapt de istorie literarã. emanaþie a unei naturi lirice nu doar robuste. declarat conceptualiste. la Voiculescu. George Cãlinescu. cântatã prin trupul-poem. p. Bucureºti. Iulian Boldea. Lirismul voiculescian. tradiþionalist ºi continuã alãturi de Blaga cîntarea jalei metafizice”6. punându-l de altfel într-un grup de poeþi pentru care îngerul este un instrument mitologic elementar. aºa cum afirma Vladimir Streinu. Ion Caraion. dintre Virtute ºi Pãcat. „capteazã. În poezia lui Voiculescu. în articolul Vasile Voiculescu. modest. astãzi. 881 7. Târgu-Mureº. prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor.Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã creaþia voiculescianã o deschidere. auster. Pentru alþii. din care rãzbate dramatismul confruntãrii dintre cer ºi pãmânt.

ºi mai mult cu obsesiile lui privitoare la o foarte largã arie. Liviu Grãsoiu. în limitele decenþei. redându-i marja de idealitate. oglindind. oct. o transfigurare a poeziei. acea faþã ascunsã ce nu se regãseºte decât printr-o “lecturã” poeticã a lumii. Poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu exprimã o exageratã decenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal. 22.. a crizei semenului nostru modern”9. o realitate contingentã ºi. de modestia. deºi nu i-au lipsit prietenii. op. 226 .Cristina Sava însã mândru.cit. pe de o parte. Cuvântul poetic are însuºiri demiurgice. în „România literarã”. Vasile Voiculescu. 9. Ion Caraion. marcat de un lirism ce invocã esenþele. în acelaºi timp. apud. desemneazã lumea prin prisma ficþionalitãþii. austeritãþile ºi simplitatea lui demnã un om care vorbea mai ales cu sine. încã nestudiatã. p. a dramei conºtiinþei. 1970. pe de alta. o înãlþare la rosturile arhetipale ale cunoaºterii mitice. e logos purificator ºi întemeietor.

Un singur poem Andrei Zanca verile mele desculþe sã te trezeºti vara într-o luminã împovãratã de cãldurã. aerul fremãtînd peste lan înspre liziere unde abia adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã. o voce chemînd. abia bãgat în seamã în dupã-amiezele fãrã de moarte înspre seara sfãºiatã de-un liliac. lovituri de baros scrîºnetul carelor înspre tîrg ºi tu. întorcîndu-te acasã în þîrîitul greierilor trãgînd de fermoarul nopþii ºi doar tropãitul surd al vreunui cal îngînat de borboroseala înnoptatã a cãlãreþului ne arunca în zodii supuse clipei ºi-n zori poarta casei era mereu alta printre colinele arse de soare. deodatã în aceastã lume þie aproape cotrobãindu-i cotloanele. glasuri susurînd. veri dupã veri aidoma peºtilor mereu în altã apã huºuind înþãrcaþi de maluri fãrã de ºtiinþa altor lumi 227 .

aidoma unei întrebãri ce încet încet ia chipul trupului tãu gîrbovit întru stingere. fulgi învîrtejindu-se peste ape. eram însuºi jocul ºi soarta aluneca alãturi nebãgatã în seamã.Andrei Zanca încît acum din depãrtarea aceasta îmi pare cã o lume subteranã atît de niciodatã îºi poartã la vale povestea ochii atîtor dispãruþi. atîtor prieteni lepãdîndu-ºi copilãria aidoma ºarpelui pielea se-ntredeschid în mine înspre o lume rostogolindu-se pustiind. rãbdãtor adãstînd lîngã pradã pregãtindu-se despãrþirii mele de zbereguialã pe cãrarea abãtutã dintre bãrbatul ºi femeia cãutînd încã a se smulge din mine înspre calea lor de nepãtruns ce-s pricina unei dureri ºi nostalgii fãrã de nume zãmislind neînþelegeri. Decembrie. împovãrînd fãrã rost. ºi urmele-n zori ale cîinelui 228 . totul sub povara suavã a zãpezii înspre seara înstelatã de becuri clãtinîndu-se în vîntul ghimpat. odãi mirosind a cearã. în hãmãitul iernatic iar noi. frunzele castanului afarã doar tresãrind sub molcoma. zãpadã. dangãtul de amiazã ºi zidurile mai negre în spulberarea albã. maluri zimþate de gheaþã ºi deodatã. neîntrerupta curgere a rîului într-o dimineaþã pe veci pierdutã iernile erau scãldate într-o luminã de pietre rare timpul hiberna în zidurile catedralei.

totul sã fi fost doar o presimþire a acestui teritoriu al nordului... sãtul de lumire. ºi jocul acum.. îmi repeta tata mereu. chelãind. unde toate se sting în retinã unde a scrie e un gest antic fiinþe prin care cineva neîndestulat e însãmînþat ºi cules de moarte printre buzele cãlugãriþelor murmurînde / straturi de vreme unite de stingere. nemînat de foame.þipetele scãldãtorilor doar toamna. zgãriindu-i lemnul. pãduream zori-noapte adieri de rãºinã ciuruite de ploaie vãlureau sub soarele zvîntînd frunzele dinspre sãlcii . inele ºi inele îngemãnate într-o luminã de negrãit.Un singur poem dinspre adãpost înspre poarta înaltã. rãspîndind fiecare o cu totul altã luminã. iar azi adie un ecou de dincolo de morminte: copile. cu mirosul ei de belfer ºi ploile 229 .. cîntare de soartã. pregãtindu-se alipirii mele de soartã. îngînatã de ziua naºterii ºapte note muzicale învãluite într-o palã majorã ori minorã timp înghiþit de timp aidoma ºarpelui devorîndu-se ne rugam a nu fi duºi în ispitã neºtiind cã acolo unde nu existã timp nu existã nici ispita pe atunci însã. alãturi. fã-te om.

mirt. mereu alta nicicînd aceeaºi. un giulgiu între lumînãri ºi stele. femeile doar adieri într-un sentiment strãbãtut de pale de sîn abia-ntrezãrit ºi fãrã a bãnui. cînd dintr-odatã aceastã stare de asediu într-un tîrziu septembrie cînd apa picurã de pe olane. înmuiatã de burniþã – undele – vãlurind masca de aramã a burgului deodatã necunoscut.Andrei Zanca ne-alungau în odãi aburite de fructele coapte iar primãvara era doar o salã de aºteptare a verii ºi era vremea cînd anotimpurile mai viau încã sub pulsul minunãrii. crengi-nnegrite zbãtîndu-se pe zid cînd hãlãduind însingurat eºti însoþit doar de tine îndelung întîrziind pe un pod privirea. peste aºezãminte 230 . cumpãnindu-se în noaptea învierii-n brize de tãmîie. eram însortit un tînjitor. buzele deodatã uscate murmurînd slove de neînþeles beznã-n jãratec. ºi-o altã primãvarã se-nfiripã acum din întîlnirea ei cu lutul. oriunde aº fi fost însã memoria alungã vorbe ºi gesturi ce hrãnesc uitarea într-o camerã obscurã l u m i n a învãluind tãcutã cele petrecute.

obrazul de pergament al unui anticar o oazã de tandreþe învãluirea caldã a vîntului. aºadar. doar susurul rîului printre frunzele de mai an întîmpinînd zorile între falduri de iarbã ºi eu. inscripþii. apoi.Un singur poem bolniþe ºi închisori. mîzgãlituri. seara lãsata pradã parcurilor. unde nimeni nu se mai întîlneºte cu nimeni. clipa însãmînþatã. atît de strãin dangãtul de sub ape. 231 . atît de strãin glasul unui prunc în vacarmul irositor ºerpuind prin vechiul bandoneon printre desfrunziri. ziduri. din mîine o stea prãbuºindu-se-n depãrtare ºi mîine doar o vorbã cuvintele zãgãzuind simþirea pe care un prunc nu o împarte cu nimeni. voci de boltã dinspre zãpezi. peste maluri anul zace în ecou. delãsãtor în faþa trezirii unui arbust în scrîºnetul roþilor dinþate descojind pînã ºi dimineaþa. între muribunzi ºi prunci. lîngã un arbore într-o aversã. învãluit de aburul pãmîntului de rãcoarea rãspînditã de ropotul peste verzuiri unde de neînþeleasã jinduire ciuruite de ploaia cãzînd peste priviri urbanizate în plin martie. peste înstrãinaþi ºi-nsinguraþi mutilaþi ºi drepþi. nimeni pe cîmp sã deºtepte pãsãrile pudrate de amoniu învineþind aerul din jurul pinilor.

manipulaþi nu numai de auz ne pustiim. sila. prietene fãrã a ºti de unde aceste vrejuri ale unei dureri ce scapã mai întotdeauna memoriei mîntuite prin secvenþe sub zbaterea-nvolburatã a sîngelui înspre cine cãlãtorind – pe tãpºan un cal îºi înalþã-acum coama-nspre brazi. unde abia mai adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã 232 .Andrei Zanca în creierele vide de copilãrie laºitatea nãscînd bestia. pãtruns de freamãtul deszãpezirii: ºi poate a fost doar o dupã-amiazã de rãmas bun lîngã un arbore.

I/19 . Strada se numea Principala mie unuia uneori venindu-mi sã-i zic Principiala în special când treceam pe partea ei mereu sinilie privind spre partea-i opusã de culoare opalinã.2/25) Nu-mi dau seama dacã aici precum în romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare) ar avea vreun rost anume exactitatea cronologicã dar probabil nu e în plus sã se spunã cã era ora nouã (nu douãzeci ºi unu) conform fusului orar respectiv ºi a respectivei zone montane. Prozatorul dar mai ales poetul Nabokov zice cã ar fi fost în perioada când aceastã via urbis era deja vrãjitã ºi înfrumuseþatã de una din cele trei dimineþi firave de la început de varã în care ici-acolo scânteiazã raze fugare-n geamuri în sticle rotunde de lucarne chiar pe penetul sidefiu al hulubilor toate aste cuprinse parcã în generalã unduire ºi neadecvatã lene matinalã sorã s-ar putea spune 233 .Poeme Leo Butnaru Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Motto: A arunca scãldãtoarea cu tot cu prunc. (Lolita.

I) ªi totuºi el continua sã stea ºi sã fumeze miºcându-ºi pendulat vârful piciorului dupã toate cele spuse de ceilalþi dupã cele spuse chiar de el însuºi strãduindu-se acum – precum oriunde ºi oricând – sã-ºi imagineze lãuntrica miºcare transparentã trans-omeneascã a unui alt om cuibãrindu-se cu mare atenþie în interlocutorul sãu precum într-un fotoliu relativ încãpãtor încât antebraþele celuilalt sã-i serveascã de sprijin sub coate iar sufletul sãu totdeauna se poate plia pe sufletul altuia – atunci dintr-o datã se modificã spectrul de luminã ºi de culoare al lumii pentru scurt timp el devenind cu adevãrat Aleksandr Iakovlevici sau Liubov Markovna 234 .2011 ACEASTà LUME.VI.Leo Butnaru semi-leºinului din oboseala nopþii trecute ceea ce nu prinde deloc bine în perspectiva unei insuportabile zile de arºiþã dar pentru omul lucid e potrivit sã mai remarce anumite amãnunte ce s-ar putea dovedi importante mie unuia însã fiindu-mi suficient sã mã rezum la impresii (poetice) de ordin general adicã infinit: în viaþã în plin zbor se poate deschide – ca trântitã de perete – o uºã lateralã (în configuraþia cosmicã… circularã) prin ea sã nãboiascã nãucitor urletul negrei eternitãþi cu ºuierãtoarele-i rafale acoperind þipãtul unei pieiri strigãtele tuturor pieirilor – înspãimântãtoarea dementa strãdanie a întunecatei eternitãþi de a se arunca pe sine – din sine… 24. ACEASTà FINALITATE (Darul.

Poeme sau Eugen Ionescu – prin transbordare în toþi aceºtia ºi în alþii posibili simþindu-se îmbelºugat de sine – sieºi aducându-ºi disculparea trãind ºansa de a fi fost iertat de propria sa umbrã de propriile lor umbre care au renunþat de a mai fi spulberate aiurea anume de suflul luminii intens emanate din firea omului umbre ce erau de fapt ultima stare ce mai despãrþea sensibilitatea de nervii dezgoliþi ai misterului ca un prilej otova de-a jubila ermetic alias cosmic. Altãdatã cu rãcoarea ºi uºoarele înþepãturi ale apei de Narzan primenitoare se poate-amesteca entuziasmul oarecum sportiv al satisfacþiei de sine ºi el se simte mãgulit când un cuvânt întâmplãtor confirmã abil cursivitatea derulãrii gândurilor pe care le ghiceºte în conºtiinþa altuia ale lui Samuel Beckett sã zicem chiar dacã în lume coincidenþele sunt tot mai puþine asemãnãrile – tot mai multe stare propice artelor ºi filosofiei ca permanentã trecere peste marile ºi învolburatele fluvii în speranþa unei simple vindecãri sau a unei adânci revelaþii ce priveºte efectul benefic al suferinþei spre a conºtientiza cã nici moartea nu e ceva netrãit ci – ca toate celelalte – ceva vieþuit nefiinþa fiind un altfel-de-trãire ca absoluta surdinizare a melancoliei sufletului ºi obturare a splendorilor în prizonieratul rezervaþiilor de plante carnivore – fiindcã este important ca omul sã nu poatã da vina pe om ci pe cu totul altceva – gândeºte el cel pentru care aºa-numita politicã (aceastã tâmpitã înºiruite de pacte pãcate conflicte acuzãri acutizãri de situaþii tensiuni divergenþe cãderi implicaþii de orãºele cu nimic vinovate de oribilele convenþii internaþionale…) nu înseamnã nimic astfel cã – precum se întâmplã – uºor cutremurat ºi curios el pogoarã în spaþiosul înãuntru al lui Gogol sã zicem ºi 235 .

Aici totul este îngãduit pentru cã totul poate fi ºi trebuie sã fie supus discernãmântului ca dezrobire de orice orbire a inimii – în aceastã lume a eternelor supoziþii preziceri presimþiri a tainicilor combinaþii lume care în esenþa ei este de o mie de ori mai iluzorie chiar decât visul. Dar ºi în absenþa predecesorilor ºi în parþiala absenþã a celor prezenþi el întreabã neconsolat: unde eºti totuºi aproapele meu ca sã-mi mãrturisesc iubirea de tine? Dacã nu te arãþi dacã nu rãspunzi – am sã urlu aceastã iubire ºi tu vei crede cã sunt fiarã ºi nu te vei înfãþiºa spre a te lãuda..Leo Butnaru câteva clipe vieþuieºte anume cu ajutorul mecanismului interior al acestuia undea alãturi de butonul „Locarno” se aflã butonul „Lookout” ºi unde într-un joc fals inteligent fals acaparant sunt mobilizate simboluri de calibre diferite: „mahãrii din Kremlin” sau „rãscoala curzilor” sau unele nume aparte ce ºi-au pierdut cu desãvârºire apartenenþa la vreun chip omenesc: Grinberg Marx Penelopa Errio – atât de frecvente în coloanele gazetelor – toþi aceºtia ºi precedenþii sau cei ce le urmeazã aflându-se cândva aflându-se astãzi aproape de mormântul otova în care o sfârºesc toþi pribegii precum ºi cei statornici la vetre pe unde-n zile de vineri vântul re-pune la cale recensãmântul eclesiastic al îndrumãrilor folositoare vieþii sufletului care chiar de o face pe supusul întru generalã acceptare oricum e în dezacord cu deºertãciunea deºertãciunii. Astfel cã atunci când Fiodor Konstantinovici (acesta-i este numele) se cuibãreºte în Aleksandra Iakovlevna Cernâºevskaia 236 ..

VI.2011 237 .VII. 28.Poeme sau în Godot el se pomeneºte într-un sufletul în care toate îi sunt strãine însã deopotrivã uimindu-l precum pe un peregrin nãzuros îl pot uimi obiceiurile unei þãri de peste nouã (sau… zece?) mãri ºi þãri piaþã lãrmuitoare încã de la revãrsatul zorilor copiii goi fructele de o mãrime monstruoasã mai mari decât pomul care le-a izvodit ºi parcã nefolositoare în aceastã finalitate ce duce – a ºi ajuns! – la pururea netrãire ca deºertãciunea pre deºertãciune cãlcând întru proprie strivire.-3.

Adriana Bozsoki – Picturã cu spray .

Poeme Debut Lizette Ardelean* pulsuri poftim! un exerciþiu de muþenie. nu poate fi decît o bucurie rarissimã faptul cã o elevã de liceu. Seninãtatea excursului liric. privirea ludico-ironicã. bate vreun tînãr la „porþile” debutului literar. alãturi de melancolia disimulatã ce rãzbate dintre rînduri mã îndeamnã sã cred în traiectul ei poetic. te rog sã observi cu câtã meticulozitate ºi scrupulozitate nu trântesc uºa. ºerpii când erai mic. mâncate de corbi. Ingeniozitatea bine temperatã. Ioan F. se consacrã cu diafanitate ºi cu o bunã încercare a exerciþiului poetic. cele ce sunt vor fi împlinite ºi. alãturi de un sunet personal al armonizãrii unor imagini ºi tonuri elegiace dau o amprentã distinctã scrisului sãu. s-a sfârºit. de mii de ani ºi doar urma-ntâmplãrii. De aceea. pe nopþi tãlpile tale. desigur. tot mai rar. Tot mai puþini sînt aceia care încearcã tãrîmul fascinant ºi devorator al culturii scrise. unghii ºi suflet * Rar. te-au dat ai tãi la lighioane te-au crescut împreunã cu alþi fraþi pe întuneric cãpãtând toþi aceeaºi culoare-n obraji. POP 239 . precum Lizette Ardelean.

fãrã cuget. o rãzvrãtire ce are gust de cenuºã. având aripile mai zdravene ºi mai uºoare decât rochia. o alungam prin oase dar ãsta e pur mecanism ºi nu mai ºtiu dacã nu cumva eu nu m-am întors la roche un balet tandru de femei nenãscute. mi-e fricã de afinitãþi ºi de cuvinte. fãrã direcþie. un pumn de gloanþe oarbe. cuvinte solare. libere. dar cred cã a uitat drumul spre casã în miezul calendarului stors îmi amintesc cã era varã. pe tine ca bucatã de carne. amiaza e cerul. ºi-a luat haina ºi-a pus pantofii grei ºi geanta roasã din piele pe umerii ei copþi ºi-a mai spus ºi cã: mã întorc la voi.Lizette Ardelean în somn. a lãsat ochi. special ca sã te urmãreascã ca om. amurgul e fruntea mea. am visat-o. ea a plecat. alungite impecabil. am visat cã s-a tuns de tot ºi-a tuns ºi elanul când m-am trezit. cuvinte 240 . femeia din lac pe când aveam opt neîmpliniþi ºi-n bucle-mi dormeau viespi.

sau o sã-þi þin degetele ºi atât. ºi-a rupt ºi rochia fiu al pustiei. al lupilor ºi-al câinilor a uitat de mânã ºi-a coborât de pe umerii mei dând foc la fluturi mi-aºez coatele-ntre coaste ºi le dau fluturilor de noapte sã guste miere din umerii mei de-atâta grijã la dreapta inima. o sã stau lângã tine ºi-o sã te þin de mânã pe furiº. dar când s-o sãrute. pe furiº. cã-mi place sã te þin pe furiº de mânã 241 .Poeme lunare. cuvinte de teamã. ºi-a luat micuþul grec mireasa de mânã ºi-au paºit încruciºaþi pe degete -mpletite ºi-a pus o cununã de flori de cireºe ºi apropiindu-se de-altar. pãrul de pe frunte. a cãzut adânc plãpânda. cuvinte indiferente. aº umple casa de oglinzi roºii muºcat de foarfecã. cu mâna la ochi. o þinea strâns ºi-i ºoptea: n-am sã te las ma petite amie de mânã ochii lucioºi ºi frunþile înalte. halucinante. cade uºor pe umeri. cu mâna la spate. ºi-a pierdut ochii. ºi cetãþi de dragoste în oase au spus o rugãciune.

Iar eu nimic nu visez. . 242 . Mîna mea stîngă visează că mîna mea dreaptă scrie. Oniria Mîna mea dreaptă visează că scrie.. *** La distileriile Poeziei lucrează lumina.numai trăiesc.Poeme Mihai Marianov Poeme frumoase Poeme frumoase şi inutile ca stelele cerului mereu noi taine vă desluşesc prin cărţi şi astfel ştiu tot mai puţin şi tot mai departe mă duce drumul ninselor iluzii. Filtre vii adună puterea neasemuitelor frumuseţi..

De îngerul meu părăsit cu bucuria deplină nu pot să fiu asemenea ţie. miracolul nu m-ar ademeni cum aş trăi. Fac şi refac (scriu şi rescriu) la capăt să duc Inutilitatea. în ceruri străine. dispar şi apar în ciudata alcătuire.Poeme Ca şi cum Ca şi cum aş scrie Viaţa o păguboasă meteahnă de care nu pot să mă lepăd. Departe îmi arzi. Toate-mi apar şi dispar. Rana mea vie şi dulce veşnică pare să fie. 243 . cum aş trăi? Scrisoare (Mariei) De-o boală celestă nu pot să mă vindec. Dacă minunea.. Ci eu..

. ce blîndă răzbunaresînt fericit în contra voinţei generale. Şi mă simt răzbunat.Mihai Marianov mereu subsumat materiei pieritoare. (Halucinaţie? Stare de graţie?) Cine să mă răzbune de plutirea neomenească. ca o imagine fericită într-un poem.) *** Cu delicioase şi mici amănunte nu mă mai maturizez. în inima mea. O aripă anume parcă m-atinge şi nu-i simt umbra ci lumina îi simt. plăcut sau frumos se întîmplă în viaţa mea viitoare. Un diavol auriu cu zilele mele se joacă. cu tine in gînd mă topesc şi curg în pămînt. sărbătorii inelelor vii să mă dedau? Tu. (Ce răzbunare frumoasă. 244 .. O aripă anume Uneori sînt fericit din senin: ceva bun.

deci în mod contrar spontaneitãþii pe care o predica). E adevãrat cã muzicienii n-ar trebui sã fie decât unelte ale muzicii. rãmân încã destule aspecte cu adevãrat fascinante legate de el ºi de interpretãrile lui. Fãrã a cãdea în poliloghia liricoidã. mai ales cele din repertoriul romantic târziu (inclusiv Bruckner. sunt fascinante la „Celi”. mai ales cele legate de tempo. unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. tu doar laºi sã evolueze. goalã de sens sau „lustruinduse pe sine” ce prolifereazã de prea multe ori în vorbãria noastrã despre culturã (inclusiv în ciclul de emisiuni omagiale dedicate lui la TVR Cultural). evident). dar ºi sceptici rezervaþi („Nu eºti ban de aur. cu putere de exemplu. exigenþa lui ºi aerul lui sentenþios din repetiþii 245 . zic unii. sau de idiosincraziile lui. de Simfonia a IX-a de Beethoven sau de Karajan (ca sã nu mai pomenim de foarte diferita concepþie a specialiºtilor de azi asupra stilurilor baroc ºi clasic. Însã dincolo de calitatea extraordinarã a sunetului orchestral pe care o pretindea ºi o construia (uneori constrângãtor. dar vremurile moderne însetate de subiectivism ºi individualism îºi aleg uneori eroi dintre cei a cãror valoare e dublatã de o personalitate pe mãsurã. reconstituitã în ani de cercetãri ºi practici serioase). cum cicã ar fi zis Bach.Muzica Adrian Gagiu Celi „Tu nu faci nimic. cum îi spun muzicienii. are ºi azi în lumea asta largã admiratori înfocaþi (inclusiv printre cei mai mari muzicieni contemporani.” (Sergiu Celibidache) Acum 100 de ani s-a nãscut Sergiu Celibidache (1912-1996). ca Daniel Barenboim sau sir Simon Rattle). „Celi”. sã placi la toatã lumea”). dragostea lui absolutã faþã de muzicã.

nu numai în artã (vorba lui Brâncuºi. – nu dãm nume. Se mai adaugã printre evenimente cursuri de mãiestrie instrumentalã ºi dirijoralã. Serge Ioan. înconjurat de zeci de muzicieni care-i dãdeau cu „maestre” în sus ºi în jos. Probabil cã pe unii. proiecþii de filme ºi lansãri de cãrþi. e o atitudine radical diferitã celei care a ajuns sã predomine. de exemplu suita „Grãdina de buzunar” (1978). mai ales dintre cei taxaþi de el. dar îþi dai seama imediat cã ele sunt general valabile. a aceluiaºi Celibidache. între haz de necaz ºi fenomenologie. prima ediþie a Festivalului Celibidache de la Bucureºti (3 mai – 7 iulie). care îmbinã douã trãsãturi caracteristice personalitãþii autorului: sarcasmul ºi contemplaþia poeticã. mãcar în transmisiunile televizate în exclusivitate de TVR Cultural. ideile ºi interpretãrile?). ce îi venea din buddhism ºi fenomenologie.Adrian Gagiu ºi din cursurile de mãiestrie dirijoralã. În 7 iulie. ºi de Fundaþia Celibidache. când ºedea supãrat. El a dat! ªi mi se pare cã respectivul era chiar de faþã!). ºi când le-a tãiat-o scurt: „Mã. pline de învãþãminte adânci pentru cine le poate prinde (orice muzician are trebui sã le devoreze. cã actul artistic e „darul unei clipe” (cum zicea ºi Beethoven)… Sau minunata expresie prin care justifica un tempo mai larg: „muzica trebuie sã aibã spaþiu sã se dezvolte…” E ceva atât de profund încât n-are rost sã mai insist. dacã nu din filmele documentare dedicate lui). fãrã a-l idealiza. printre care „Despre fenomenologia muzicii”. Dar dând la o parte festivismul encomiastic ºi anost al aniversãrilor sau comemorãrilor (de ce avem nevoie sã treacã 100 de ani ca sã-i studiem cu obiectivitate. o premierã mondialã: suita româneascã „Haz de necaz” de Sergiu Celibidache. „O informaþie foarte importantã despre Sergiu Celibidache este cã a studiat ºi matematica ºi filosofia. mai mult decât promiþãtor ºi semnificativ pe mai multe planuri. îi deranjeazã încã intransigenþa lui (apropo de o prea scurtã filmare de la vizita lui la Bucureºti în 1990. 246 . adicã sunt atât de profunde încât sunt adevãrate în orice domeniu (…)” (acad. Pânã ºi aversiunea lui faþã de înregistrãri. nu râdeþi! Aveþi cu toþii o enormã vinã! Cum a fost posibil ca un nimeni…” etc.. de extracþie impresionistã ºi buddhistã. Concertele includ ºi câteva dintre compoziþiile marelui dirijor. e de urmãrit. mãcar de pe YouTube. o expoziþie de fotografii. Solomon Marcus). izvorâtã din concepþia. concertul de închidere a Festivalului programeazã. dirijatã de Cristian Mandeal la Ateneu în 30 iun. „Unde se grãbesc toþi ãºtia?”). Cam aici ne învârtim. evident. organizat cu entuziasm ºi bun gust de fiul lui. Existã douã feluri de lucruri în aceastã carte: unele pe care Sergiu Celibidache le pune în raport cu muzica.

. iatã doar paragraful referitor la calitatea interpretãrii: „None of the performances is lacking in feeling: some of the faster movements dance a little heavily. cu Acél Ervin ºi Miron Raþiu dirijori (cu simfonii de Michael Haydn). invariabil încununate de succes. and the music — especially the C major and D minor symphonies (CD 0CD407) — can offer more than passing rewards.. Ansamblul.). cã avem ceva cu maeºtrii orãdeni (fiindcã în provincie nimeni nu poate fi atins nici cu o floare. din 1990. and the players rarely make the mistake of reading greater profundities into slow movements than the composer seems to have intended.” Adicã: „Interpretãrile nu sunt lipsite de trãire: unele pãrþi rapide danseazã cam greoi. n. mai ales Simfoniile în Do major ºi în re minor (CD 0CD407). aºa cã acum o cronicã de disc similarã ar suna probabil ºi mai rezervat. and some of the recordings have a dull. Still. can be a little wobbly as regards tuning. poate oferi nu doar satisfacþii trecãtoare. conform protagoniºtilor. A. Ca sã nu creadã cineva. iar unele dintre înregistrãri au o tentã neclarã/plictisitoare (dull) ºi învechitã/mucegãitã (musty) (vai… .n. 247 . Ce mai gãsim noi bântuind pe net? De exemplu. în „Gramophone”. despre unele înregistrãri din „epoca de aur” a Filarmonicii din Oradea. e uneori ezitant în privinþa acordajului (aoleu! – n. o vorbã în vânt: omul inferior dã toatã vina pe alþii. iar interpreþii fac rareori greºeala de a vedea în pãrþile lente profunzimi mai mari decât pare sã fi intenþionat compozitorul. Totuºi. acestea sunt lipsuri relativ minore. iar omul superior învaþã din greºelile sale. iar muzica. n. cele mai recente sunã cel mai puþin plãcut (i-auzi evoluþie – n. staþi. Ensemble. una dintre cele mai importante reviste muzicale din lume. cã acum nici nu se mai fac înregistrãri cu Filarmonica… În încheierea acestei pastile contra excesului de patriotism local. deºi puternic din punct de vedere ritmic. dar în general stilul e convingãtor.Muzica Cum ne aud alþii.). totul fiind perfect mai ales când eviþi termenele de comparaþie cu alþii).) – în mod ciudat. musty flavour — oddly enough it’s the more recent ones that sound less pleasing. Adicã despre marea noastrã orchestrã. o mai veche cronicã de disc.” Sã mai remarcãm cã în 1990 maniera de interpretare corectã stilistic a muzicii vechi era mai puþin rãspânditã ºi acceptatã în lumea muzicalã internaþionalã. cea cu nenumãratele turnee estivale în toatã lumea. n. but on the whole the style is convincing. though rhythmically fairly strong. cum s-a mai ofuscat câte unul pe la noi. these are relatively minor drawbacks.

Cronica teatral[

Mircea Morariu

Tragicul nãscut din comic
CENTRUL CULTURAL PENTRU UNESCO NICOLAE BÃLCESCU din Bucureºti - FAMILIA TOT de Õrkeny István; Traducerea: Adriana Grand; Direcþia de scenã: Victor Ioan Frunzã; Decorurile ºi costumele: Adriana Grand; Cu: George Costin, Adrian Nicolae; Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion; Data reprezentaþiei: 7 aprilie 2012

Dürrenmatt fãcea undeva observaþia de substanþã în conformitate cu care tragicul se poate naºte adesea ºi din comic. La urma urmei, aºa stau lucrurile în cazul imensei majoritãþi a pieselor ivite sub zodia absurdului, aºa stau prin urmare lucrurile ºi în Familia Tót, piesã în descendenþã absurdoidã datoratã dramaturgului maghiar Õrkeny István, de la a cãrui naºtere se împlinesc în 2012 o sutã de ani. Un dramaturg mai cunoscut publicului de limbã românã datoritã unui alt text al sãu, Joc de pisici, care prin anii 70 ai secolului trecut a cunoscut, într-un interval de timp foarte scurt, trei puneri în scenã, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Stat din Arad ºi la Naþionalul clujean. Nici Familia Tót nu a trecut neobservatã la vremea apariþiei sale, spectacolul de la Teatrul Naþional din Cluj, din stagiunea 1978-1979, regizat de Gheorghe Harag, deºi nu s-a numãrat printre reuºitele de prim rang ale legendarului regizor, a contat mai cu seamã prin felul în care parodia era pusã în serviciul relevãrii dramei omului ce ajunge la conºtiinþa de sine prin descoperirea sen-

surilor tragice ale evenimentelor cãrora le cade victimã. La aproape 35 de ani de la spectacolul lui Harag, beneficiind de o traducere nouã, datoratã Adrianei Grand, piesa lui Õrkeny revine în atenþie graþie unei montãri de considerabilã, de admirabilã profesionalitate semnatã regizoral de Victor Ioan Frunzã. O montare importantã nu doar din punct de vedere estetic, nu numai prin faptul cã trece cu calificative maxime pânã ºi cele mai pretenþioase teste ce îºi propun sã îi verifice artisticitatea, teatralitatea ºi încãrcãtura ideaticã, ci ºi prin aceea cã ilustreazã continuitatea unor preocupãri majore în domeniul cercetãrii teatrale ale lui Victor Ioan Frunzã, ale Adrianei Grand ºi ale unui nucleu de trei tineri ºi foarte talentaþi actori - George Costin, Sorin Miron ºi Alexandru Ion - cãrora, pe parcurs, li s-au alãturat ºi alþii, preocupãri cãrora le-a dat expresie, în urmã cu doi ani, spectacolul cu Furtuna de la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bãlcescu din Bucureºti, transformat întrun laborator sui-generis. Întocmind scenariul viitorului sãu spectacol, înfãptuit în acelaºi spaþiu, un spaþiu aparent neprietenos, îmblânzit însã prin talent ºi dãruire, contând cu folos pe inteligenþa ºi complicitatea spectatorilor, Victor Ioan Frunzã a redus cu mãsurã numãrul personajelor, pe unele le-a eliminat, pe altele s-a mulþumit sã le evoce printr-o suitã de referinþe ce sporesc într-o primã instanþã cuantumul de comicitate al repre-

248

Cronica teatralã
zentaþiei, pe o a treia categorie s-a gândit sã le sugereze recurgând la mijloace economicoase ce îºi dovedesc, datoritã neostoitei inventivitãþi creatoare a Adrianei Grand, o miraculoasã putere de semnificare. Pentru Victor Ioan Frunzã Familia Tót este un basm ce debuteazã vesel ºi sfârºeºte în coºmar. Studierea ºi exploatarea scenicã a acestei evoluþii, asociatã cu studierea progresiei nebuniei Maiorului, noul locatar ce anuleazã la modul despotic normalitatea senin- jucãuºã, suprimând pânã ºi specificul relaþiilor de familie din casa bunului comandant de pompieri Tót, reprezintã cele douã mari teme ale spectacolului. Teme explorate într-un mod hotãrât antididactic ºi programatic nedemonstrativ. Totul începe ca ºi cum am fi poftiþi sã citim o poveste, ori ca ºi cum am fi invitaþi sã luãm parte la un spectacol de teatru de pãpuºi, interpretat de cinci actori tineri care, în primã instanþã, se amuzã în faþa perspectivei de a interpreta câteodatã mai multe personaje de ale cãror vârste sunt biologic departe. Personajele se aseamãnã cu niºte pãpuºi scoase din cutii cu grijã întreþinute, pãpuºi ce poartã costume ºi adevãrate, ºi false deopotrivã, curate, apretate, concepute cu maximã atenþie la detalii ºi la elementele de recuzitã. Îl vedem mai întâi pe Poºtaºul din sat, un fel de Pãcalã maghiar, care prin felul în care e imaginat de regizor ºi datoritã modului impecabil în care e jucat de Alexandru Ion trimite cu gândul la arhetipul nebunului cãruia i se îngãduie orice, ce îºi poate permite orice ºotie, ºtiind cã îi este iertat à priori totul. Poºtaºul e îmbrãcat fercheº, în costumul sãu de un roºu intens, cu epoleþi ºi accesorii aurii, cu trompeta de rigoare, parcã descins dintr-o carte de poveºti. Îi vedem mai apoi pe doamna Tót, într-un travesti savuros cãzut în sarcina lui Sorin Miron, ºi pe fiica ei, Mariska, interpretatã de Nicoleta Hâncu, înveºmântate aºa cum cer cutumele ºi cum reclamã imaginarul colectiv, personaje la rându-le parcã descinse din cãrþile de odinioarã, de pe vremea copilãriei mele, al cãror rost era sã îi familiarizeze pe copiii de vârstã preºcolarã cu specificul naþionalitãþilor. ªi, în fine, îl zãrim pe bunul domn Tót, maghiarul ideal, maghiarul din fotografie, maghiarul de operetã, cu mustãþi negre, imense, fãrã cusur rãsucite, dar ºi pompierul de album jucat voit îngroºat de foarte tânãrul ºi promiþãtorul Adrian Nicolae. Cu toþii se miºcã, se agitã în interiorul unei cutii cu trei pereþi (evidentã aluzie la formula teatrului în teatru), îºi duc viaþa cotidianã în vreme de rãzboi, o viaþã perfect rânduitã de reguli pe care nimeni nu se gândeºte sã le punã la îndoialã, aºteptând veºtile de pe front cenzurate capricios, în funcþie de simpatii ºi de antipatii personale, de Poºtaº ºi aºteptând mai cu seamã scrisorile de la fiul ºi fratele lor, Gyula-Gyuluºka. ªi iatã cã pe neaºteptate o astfel de scrisoare le anunþã iminenta vizitã a Maiorului pe care George Costin îl joacã la marea performanþã, îl construieºte asemenea unei pãpuºi cu arcuri, îl elaboreazã sub forma unui amestec de stãri ºi de atitudini contradictoriu-complementare, care prin imprevizibilul specific oricãrui dictator extind nebunia dinspre personajul individual cãtre întregul univers uman din piesã. Alte ºi alte scrisori, remise ori reþinute, însã împãrtãºite nouã, complice de Poºtaº, completeazã informaþiile despre Maiorul a cãrui devizã pare a fi, precum cea a unui personaj din Woyzeck, activitate. În prima parte a spectacolului suntem confruntaþi cu un intenþionat, bine plãnuit ºi riguros pus în paginã amalgam de stiluri, cu un fel de parodie în extincþie, cu o suitã de mimate ezitãri actoriceºti al cãror rost e acela de a sublinia procesul de preluare ºi de intrare în rol, de asumare a acestuia de fiecare interpret în parte. Astfel încât, dacã la început cei cinci actori ne lasã sã credem cã încã se joacã profesionist de-a teatrul, cã uneori le place ceea ce fac dar cã alteori mai-mai cã ar fi gata sã lase totul baltã, pe mãsurã ce gluma se

249

Mircea Morariu
îngroaºã ºi nebunia Maiorului devine tot mai acaparatoare, parodia dispare fãcând loc seriosului celui mai serios din lume. Zâmbetul ºugubãþ de pe chipul lui Alexandru Ion – raisonneur-ul spectacolului - se stinge, face loc emoþiei, iar, cãtre final, lacrimei subtil sugerate ºi controlate. Momentul-cheie al descoperirii plãcerii sadice a fãcutului de cutii cu care Maiorul îi va teroriza pe stãpânii casei e magistral rezolvat de regizor ºi de actorul George Costin, în faþa ochilor noºtri construindu-se o secvenþã în ritm alert, diavolesc, endiablé, parcã decupatã dintr-un film mut. Iar dupã pauzã, când spaþiul de joc e sufocant ocupat de nenumãratele cutii confecþionate prin muncã forþatã, numai aparent consimþitã de cei ai casei, comandaþi precum într-un lagãr de muncã de Maior, Poºtaºul va purta un costum ce trimite cu gândul la scrisorile ºi telegramele pe care trebuie sã le distribuie, în vreme ce toate celelalte personaje vor fi înveºmântate în carton. Tot la fel cum o seamã de personaje ca ºi elementele de recuzitã ori de decor sunt confecþionate eminamente din cartonul ce invadeazã întreg spaþiul, aºa cum o fãceau scaunele imaginare, cadavrul în putrefacþie (Amedeu), mobilele nenumãrate (Noul locatar) din piesele ionesciene, talentul creator al Adrianei Grand spunându-ºi din nou, în chip admirabil ºi inconfundabil, cuvântul. E teatru, e ºcoalã, e joc, e meditaþie deghizatã în râs, e comedie scrisã cu tocul muiat în cerneala înþelepciunii ºi a reflecþiei, e o lecþie de minuþioasã citire a unui text, de evaluare din perspectivã teatralã a valorii ºi a impactului fiecãrui cuvânt, dar e în primul rând o faptã artisticã cum nu se poate mai serioasã ceea ce ne propun în acest superb spectacol Victor Ioan Frunzã ºi Adriana Grand. ªi mai e, de asemenea, o extraordinarã ºansã pe care aceºti importanþi creatori, ce ºi-au gãsit în micul teatru din vechiul Bucureºti, teatru þinut în viaþã datoritã eforturilor directorului Cristian ªofron, un loc în care e limpede cã se simt bine. Mai e, cred, o extraordinarã ºansã acordatã unor minunaþi tineri actori de a se manifesta exemplar în profesia pentru care s-au pregãtit, pe care indiscutabil o îndrãgesc ºi pentru care nu încape îndoialã cã au o chemare aparte ce se cuvine pe mai departe stimulatã. încât distanþa dar ºi mijloacele de transport deloc prietenoase nu reprezintã impedimente majore. Dar cum la teatru loviturile de teatru sunt cum, bine se ºtie, la ele acasã, iatã cã a intervenit ºi accidentul nedorit. Am plecat, aºadar, la Sfântu Gheorghe, nu doar în calitate de spectator iubitor de teatru, nu numai în calitate de critic interesat de ce se mai întâmplã într-o instituþie ce tocmai a gãzduit Reflex 2, un festival important, la care am fost invitat, dar la care nu am putut sã ajung din cauze obiective, ci ºi ca membru în juriul final UNITER spre a vedea Trahinienele de Sofocle, spectacol ce i-a adus tânãrului regizor Balogh Attila o nominalizare la premiul de debut. Ceea ce am vãzut nu a fost însã deloc de naturã sã îmi placã. Textul de specta-

Oare de ce?
Teatrul TAMÁSI ÁRON din Sfântu Gheorghe - TRAHINIENELE de Sofocle; Traducerea ºi dramaturgia: Benedek Zsolt; Regia: Balogh Attila, Decoruri: Golicza Elód; Costumele: Dobre-Kóthay Judit; Colaborator muzical: Cserkész Emese; Cu: D. Albu Annamária; Kónya-Ûtó Bence; Sándor Anna, Pálffy Tibor, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella, º.a. Data reprezentaþiei: 11 aprilie 2012

De obicei, vizitele la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe reprezentau pentru mine motive de satisfacþie. O trupã performantã, condusã de un foarte bun regizor- Bocsárdi László -, un repertoriu profesionist ales, spectacolele bune vãzute acolo însemnau tot atâtea argumente sã-mi doresc sã ajung în acel loc unde chiar se face teatru, ºi nu oricum, ci la autentice cote de profesionalitate, aºa

250

Cronica teatralã
col, întocmit de Benedek Zsolt, la rândul sãu un tânãr care a absolvit ori e pe cale sã absolve cursurile Secþiei de Teatrologie a Universitãþii de Teatru din Târgu Mureº, e extrem de precar, într-o relaþie foarte liberã ºi nu cred cã foarte prietenoasã cu marele tragic grec. O relaþie aproape de indiferenþã. Stilul în care e montat spectacolul e neprecizat dar ºi imprecis, nesigur, tremurat, foarte puþin creator, mai curând re-productiv decât provocator de sensuri noi, mimând ceea ce s-ar reclama a fi o viziune contemporanã asupra unei tragedii clasice. De altfel, e greu de vorbit despre un singur stil, mai corect fiind sã aducem în discuþie existenþa a cel puþin douã stiluri, aflate într-o relaþie deloc complementarã, ci concurentã. Practic, întrun anume fel se scurge montarea pânã la apariþia prea îngroºatã, extrem de îngroºatã ºi tocmai de aceea dezamãgitoare, a binecunoscutului actor Pálffy Tibor, distribuit în rolul lui Heracles, ºi în cu totul alt mod dupã aceea. Amalgamul stilistic e completat ºi amplificat de muzica utilizatã, cântatã ba în maghiarã, ba în greceºte, totul culminând, deloc justificat, cu finalul ce se slujeºte de celebra melodie Zorba grecul. De ce, în ce scop, cu ce justificãri artistice numai Balogh Attila, Cserkész Emese ºi, probabil, bunul Dumnezeu ar putea sã ne spunã. ªi tot cei trei ar avea, cred, îndrituirea, sã ne explice de ce actori apreciaþi,precum D. Albu Annamária, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella ºi, desigur, Pálffy Tibor, sau tineri talentaþi asemenea lui Kónjya-Ûtö Bence ºi Sándor Anna au fost puºi în situaþii nicidecum confortabile.

Cum mai e Scrisoarea?
Teatrul de Comedie din Bucureºti- O SCRISOARE PIERDUTÃ de I.L. Caragiale; Regia: Alexandru Dabija; Decoruri: Puiu Antemir; Costume: Anca Rãduþã; Muzica: Ada Milea; Cu: Marcel Iureº, George Mihãiþã, Valentin Teodosiu, Marius Florea Vizante, Dorina Chiriac, Mihaela Teleoacã, Florin Dobrovici,Dragoº Huluba,Eugen Racoþi, Dan Rãdulescu; Data reprezentaþiei: 26 mai 2012

Nu ºtiu cum se face, dar nu prea am noroc atunci când e vorba despre spectacolele Caragiale semnate de regizorul Alexandru Dabija. Nu am norocul de a le vedea la premierã, nu am norocul de a le vedea nici la o lunã, nici la douã de la momentul primei ridicãri de cortinã. Nu am norocul de a scrie despre ele la cald, ci dupã ce s-au pronunþat ºi s-au contrat pe seama lor diverºi colegi. Aºa mi s-a întâmplat cu Noaptea furtunoasã de la Iaºi, aºa mi se întâmplã acum cu Scrisoarea pierdutã de la Teatrul de Comedie din Bucureºti. Dar dacã Noaptea... chiar a stârnit furtuni, Scrisoarea...nu a fost nici ea generatoare de unanimitãþi, unii confraþi ºi-au declarat

dezamãgirea (nu prea ºtiu bine de ce), însã nu se poate spune cã spectacolul ar fi provocat dispute. Nici nu prea avea de ce. Cãci, deºi e credincioasã toposului mahalalei în care era plasatã ºi Noaptea furtunoasã - fiindcã numai aºa se explicã altminteri inexplicabilul decor al spectacolului, decor semnat de Puiu Antemir- o încãpere sordidã, cu o chiuvetã ca vai de capul ei, o încãpere care este totuºi locuinþa prefectului, cu o masã de lemn, vreo douã scaune, niºte lãzi cu ciuperci (unii comentatori au scris cã acþiunea piesei s-ar consuma într-o ciupercãrie,numai cã eu nu consimt la opinia lor), ciuperci cu care se vor gratula prin aruncare combatanþii (ciurperci de dar, echivalentul în naturã al mitei în bani încasatã de Trahanache ºi pe care acesta o numãrã tacticos,bãtrâneºte) ºi un perete din spatele cãruia se ivesc, asemenea unor spioni, mai toate personajele, montarea de acum nu e de naturã sã ne arate cã Alexandru Dabija ar vrea scandal cu orice preþ. Nu tu procese fiziologice, nu tu sex, nu tu alte drãcovenii. Dar nici în formula lui Sicã Alexandrescu, nici în cea a lui Ciulei nu e

251

Mircea Morariu
spectacolul de acum. Sau, mai corect spus, spectacolul de acum un an fiindcã un an s-a scurs de la premierã, de atunci montarea jucându-se cu casa închisã ºi cu un necesar de bilete niciodatã pe mãsura ofertei,mult mai limitate. Ceea ce, la urma urmei, e foarte bine ºi nu poate decât sã îl mulþumeascã pe George Mihãiþã, directorul Teatrului ºi salvatorul lui. Dabija nu forþeazã deloc textul, nu îl “hãcuie”, nu îl “silueºte”. Textul poate fi auzit în integralitatea lui. Mi se pare cã lipseºte doar replica Zoe, Zoe, fii bãrbatã! Aºadar, Caragiale din Scrisoare nu e amputat. Numai personajele secundare, cele ce se manifestã în adunarea electoralã (Ionescu, Popescu, dãscãlimea, Popa Pripici, º.a.m.d) sunt comprimate într-unul singur, excelent jucat de Dan Rãdulescu. Interesant cã acesta e plasat în salã, e destul de greu de dibuit de noi, spectatorii, e multã vreme doar o voce. E cvasi-invizibil, dacã nu chiar total invizibil pentru cei aflaþi pe scenã. De fapt, cred cã vrea sã ne spunã Dabija, personajele acestea nici nu conteazã pentru cei ce fac cu adevãrat jocurile, ei sunt figuranþii, echipa de zgomote, oamenii de coloraturã ºi de umpluturã ºi nimic mai mult. Caragiale e completat în spectacolul lui Alexandru Dabija. Mai întâi cu muzica Adei Milea, în care noutãþile personale absolute sunt asociate cu cântecele din folclorul patriotic, cântate voit lãbãrþat de Dorina Chiriac, actriþã ce face dovada cã ar putea rivaliza în orice clipã cu un contorsionist în reuºitul ei travesti din Cetãþeanul turmentat. Caragiale mai e asezonat ºi cu niºte versuri din Cartea Alcool de Ioan Mureºan, versuri a cãror inserare în spectacol mi se pare niþeluº cam forþatã. Regizorul nu vrea sã ia ochii, nu propune soluþii miraculoase, nu cautã originalitãþi de suprafaþã. De aceea poate cã intervin uneori în reprezentaþie momente în care interesul spectatorului scade. Momente care nu sunt nicidecum însã unele de plictisealã absolutã. Deºi plictisit, cu rost ºi cu folos e totuºi cineva în spectacolul de la Comedie. Plictisitul e Pristanda, interpretat numai aparent, doar înºelãtor ºters, de fapt voit ºters de Dragoº Huluba. Pristanda e omul care ºtie el foarte bine ce e cu politicienii ºi cu puternicii zilei, care pune nesmintit ºi ca la carte în practicã îndemnul pupã-i în bot ºi papã tot! ºi care se pare cã face asta cu mult succes ºi de foarte multã vreme. Dabija e preocupat de lucrul cu actorii numai cã nu obþine peste tot aceleaºi rezultate. Tipãtescu, jucat de Marius Florea Vizante, e bun, însã bun cu mãsurã. Bun ºi ar mai încãpea. Personajul sãu e ezitant, sperios, labil. Mihaela Teleoacã (Zoe) aduce pe scenã o femeie energicã, temperamentalã, omniprezentã, dar care nu prea face exces de farmecele ei feminine. Probabil cã Zoe a ei e foarte sigurã cã Tipãtescu nu o va supune nici unei traduceri în amor. Iar cu conu Zaharia lucrurile sunt mai mult decât clare. Dacã þinem seama de felul în care e conturat scenic prefectul, jocul Mihaelei Teleoacã e perfect valabil. Marcel Iureº e senzaþional în Nae Caþavencu. Chiar dacã uneori se autociteazã în intonaþii sau chiar dacã îl citeazã pe Octavian Cotescu. Apare îmbrãcat în negru, e sigur pe sine, Caþavencu al sãu e convins cã a câºtigat partida ºi cã va fi candidat. Anticipat- victoriosul Caþavencu e foarte bine în interpretarea lui Iureº. Caþavencu în interpretarea lui Marcel Iureº devine fabulos, savuros, de un comic integral în clipa în care învins ºi acceptã toate capitolele din sentinþa pronunþatã cu un sadism conþinut de Zoe. George Mihãiþã propune o schimbare de perspectivã asupra lui Agamemnon Dandanache. Agamiþã al lui e mai puþin Gagamiþã decât îl ºtim din montãri anterioare, nu e foarte zaharisit, se cam rãsfaþã în confuziile sale parcã voite. Esenþialmente e ticãlos cât încape, ticãlos cât nu se mai poate. De fapt, asta conteazã. Florin Dobrovici e foarte bun în Farfuridi, însã Eugen Racoþi e încã ºi mai bun în Brânzovenescu. Încã un actor care ar fi meritat o nominalizare la un premiu UNITER pen-

252

Ozana Barabancea. E cum nu l-am vãzut niciodatã pânã acum. cum spuneam. Ruxandra Maniu (Matroana 1) ºi Raluca Vermeºan (Matroana 2). a cãrui claviaturã ocupã întreaga lungime a scenei ºi care se relevã. bogate. Ruxandra Maniu. Gilda Stan. E vorba despre un decor în culori bogate (preponderent este roºul). recunosc.Cronica teatralã tru un rol secundar jucat exemplar. costume în care sunt înveºmântate persoane subliniat louches. Valentin Florea. Raluca Vermeºan. înveºmântat în negru (costume: Anca Rãduþã). Simona Pop. . Orlando Petriceanu. de a arãta ceea ce nu e tocmai perfect în alcãtuirea acestora. Augustin Pop. Regia: Horaþiu Mãlãele. de altminteri. mergând nu ca un bãtrân ci parcã ar sãri ca o mingiucã.George Ivaºcu (interpretul rolului titular). Cristina Ilin. Coregrafia: Felicia Dalu. Contribuþii 253 . foarte puþin surprinzãtoare ºi. Lautrec la bordel impresioneazã mai cu seamã prin scenografia lui Dragoº Buhagiar ºi de abia apoi prin celelalte elemente specifice macrosemnului spectacular. cu multe elemente supradimensionate. Un decor a cãrui piesã de bazã o constituie un pian imens.LAUTREC LA BORDEL de Mario Moretti. Masiv. Mai concret spus. tacticos. îi rimeazã costumele. în persoana lui Vladimir Iuganu (asistent decor) ºi în cea a Ioanei Pascha (asistent costume). decorului. susurat. de un tratament special beneficiind . plasând într-o poziþie net secundarã fondul. surprinzãtor. luxuriante. Valentin Teodosiu e formidabil. e elementul de esenþã scos în faþã de spectacolul de la Metropolis. trebuie subliniatã evoluþia de excepþie a lui Valentin Teodosiu în Zaharia Trahanache. la rându-le cu un bine calculat impact vizual. Un pian ale cãrui valenþe vizuale sunt amplificate de utilizarea unor oglinzi. Preeminenþa formei Teatrul Metropolis din Bucureºti .aºa cum era cazul. spectacolul de la Teatrul Metropolis este unul preponderent al formei. E magistral. cu ochelari. Lui. Scenografia: Dragoº Buhagiar. Vlad Ivanov. Personaje parcã descinse din tablouri specifice picturii decadente. poate tocmai de aceea.reprezentante ale unei lumi fetide. melodios. Iulia Vântur. îndatã dupã consumarea pro- logului. toate puse în voit contrast cu dimensiunile actorului distribuit în rolul principal. a cãrnurilor umane supraabundente expuse cu o voluptate cvasi-maladivã. în repetate rânduri afirmatã pe faþã ºi încã o datã formulatã la sfârºitul reprezentaþiei. Oana Dragnea. de a miza pe contraste. o lume a a amorului tarifat. la rândul lor multicolore. mai totul excitã în decorul acestui spectacol. Traducerea: Angela Ioan. cauciucat. ªi. Dragoº Buhagiar a luat decizia de a se sluji de toate modalitãþie spre a pune în evidenþã corpurile interpreþilor. mai totul surprinde. Cu: George Ivaºcu. cu un umor milimetric dozat. Ozana Barabancea (Matroana). situatã la intersecþia dintre cabaret ºi bordel. Ana Covalciuc. În realizarea imaginii care trebuie sã admit cã face toþi banii ºi care. ea e însã una destul de plãpândã. complet lipsitã de ºana de a marca în vreun fel un moment în istoria literaturii dramatice. De fapt. cu un glas catifelat. Raluca Dinculescu. Muzica: Rãzvan Alexandru Diaconu. Data reprezentaþiei: 28 mai 2012 Extrem de deficitar la capitolul dramaturgie fiindcã piesa lui Mario Moretti Lautrec la bordel este una oarecare. Dragoº Buhagiar a avut doi colaboratori importanþi ºi foarte talentaþi. în fine. Împreunã cu regizorul montãrii ºi nu mã îndoiesc cã la sugestia acestuia binecunoscutul actor Horaþiu Mãlãele (el însuºi recunoscut ºi pentru talentul sãu de artist plastic). Aº fi nedrept dacã aº spune cã ideea nu existã. a trupurilor de vânzare. pupãcios în exces. Avem în faþa ochilor o lume a corpurilor etalate cu voluptate.

sã fie o reconstituire fidelã. O asociere întru înfãptuirea cãreia îºi 254 . melodiile semnate de Alexandru Diaconu. Scenografie ºi light design: Dragoº Buhagiar. realizare recentã a Teatrului Naþional “Radu Stanca” din Sibiu. Data premierei: 31 mai 2012 Acei spectatori ce se aºteptau ca montarea cu Cãlãtoriile lui Gulliver. ceea ce se aude în spectacol. unul bazat pe valorarea impactului vizual ºi de abia apoi unul de regie. a scenografului Dragoº Buhagiar ºi a numeroºilor lor colaboratori.Exerciþii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swifft. Tomohiko Kogi. un compozitor de muzicã de scenã încã tânãr. cu creaþiile sale anterioare. Traducerea ºi adaptarea textelor: Crista Bilciu. creaþii prin intermediul cãrora Silviu Purcãrete îºi propunea sã aducã pe scenã marile cãrþi ale omenirii . fãrã îndoialã foarte talentat ºi de care sunt sigur cã vom mai auzi. Eduard Pãtraºcu. Coordonator: Silviu Purcãrete.unii mai vechi. probabil. Consultant scenariu: Lia Bugnar. Pali Vecsei. emoþie) au ºi ceilalþi interpreþi. actorul Vlad Ivanov. Ozana Barabancea. dupã pãrerea mea.ºi mã gândesc în primul rând la Cumnata lui Pantagruel . Gilda Stan. Cãtãlin Pãtru. înzestrat cu o voce de excepþie. copilul Alexandru Nicoarã. de a sublinia o afirmaþie a personajului Toulouse Lautrec –“toatã viaþa am trãit într-un bordel”.cum spun francezii) asociate cu fragmente de lecturã. Serenela Mureºan. Cristina Ragos. repet. mustind de un decandentism apãsat. Cel de-al doilea scop vizeazã reconstituirea unei atmosfere fin de siècle. Oana Dragnea. simbiozã. Purcãrete rememoreazã fragmente din romanul lui Swift (în speþã partea a patra) ºi o face din dublã perspectivã. parte de o dezamãgire.Mircea Morariu deloc de neglijat în punerea în aplicare a intenþiilor scenografic-regizorale (prefer aceastã ordine fiindcã. în spectacolul de la Naþionalul sibian. Spectacolul e construit ca o succesiune de astfel de fragmente de memorie (des bribes de mémoire . Ofelia Popii. Augustin Pop. a Feliciei Dalu. cei mai mulþi parte a unui grup compact al cãrui rol este unul dublu. La orgã: Radu Iancu/ Theodora Cârciumariu. alþii de datã mai recentã. Orlando Petriceanu. care înainte de a fi actriþã. adicã pe ceea ce înseamnã relaþie. acei spectatori familiarizaþi cu stilul de teatru agreat de regizor. o încercare de sumarizare a celebrului roman al lui Jonathan Swift în integralitatea lui. Cu: Veronia Arizancu. Practic. Raluca Dinculescu.au toate motivele sã fie mulþumiþi. Amândouã se topesc în scopul final. Corina Viºinescu. Caliban nu a izbutit sã îi ardã cãrþile. Valentin Florea) combinat cu aceea de cabaret. Primul þine de reconstituirea atmosferei de bordel de lux (ºi aici îi menþionez pe actorii Ana Covalciuc. spectacolul este mai cu seamã unul de scenografie. înfãptuit în urmã cu câþiva ani la Teatrul Bulandra de regretatul Alexandru Tocilescu ºi. Raluca Iani. cum spuneam. Adrian Neacºu. Alexandru Malaicu. Silviu Purcãrete ni se înfãþiºeazã asemenea unui Prospero cãruia nu. Iulia Vântur. dar care. un rezumat. îndatã dupã ce s-a potolit furtuna. Simona Pop. în acest spectacol. pe care am mai apreciat-o ºi cu ocazia spectacolului cu opera bufã Elizaveta Bam. În schimb. atmosferã pentru întruchiparea cãreia contribuie coregrafia utilã. Muzica de scenã: Shaun Davey. Cristian Stanca. Gulliver cu parfum de fân Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu – CÃLÃTORIILE LUI GULLIVER . a regizorului Silviu Purcãrete. Cristina Ilin. este cântãreaþã profesionistã. din nou. Acela de a construi imaginea unui theatrum mundi. reiteratã. îºi poate îngãdui clipa de rãgaz necesarã reamintirii uneia dintre fundamentalele sale experienþe de lecturã. Adrian Matioc. Diana Fufezan. niþeluº didactic în corul de la sfârºit: Viaþa e un bordel. Natalie Sigg. Ciprian Scurtea. Aici. Asistent miºcare scenicã: Attila Bordas. au avut. totuºi fãrã numere ori rezolvãri senzaþionale.

Adrian Neacºu. Corina Viºinescu. Adrian Matioc. dintre urât ºi frumos. Serenela Mureºan. Ciprian Scurtea. în afara celor amintiþi deja. Cãtãlin Pãtru. celor deja menþionate trebuind sã le adaug oamenii în costume negre ºi cãmãºi albe. a cãrui voce se aude din off. cãlãtoriei. fireºte. Sunt pe scenã. urâte. Cãlãtoriile lui Gulliver e un elogiu adus acelei fiinþe umane mereu dornicã de noi descoperiri. Montarea se foloseºte de un text voit lacunar (alcãtuit de Silviu Purcãrete în colaborare cu Lia Bugnar ºi cu Crista Bilciu). Pali Vecsei. în miniaturã. oameni ce descoperã teritorii ajutaþi de bastoane. cu urâtul din lume. de la nenumãratele valize la oamenii porniþi în marº ( asistent miºcare scenicã: Attila Bordás). probabil. într-o voitã ºi fireascã dezordine. dintre bine ºi rãu. corãbioare în miniaturã. la un moment dat. Cristina Ragos. dincolo de riscurile pe care le incumbã acestea. ci celor care l-au citit deja ºi cãrora li se oferã ºansa reîntâlnirii cu acesta. Diana Fufezan. Raluca Iani. de senzaþii olfactive. Pot sã fie recunoscute. de experienþe inedite un omagiu adus cãlãtorului mereu curios (montarea e. Silviu Purcãrete îºi doreºte în mod limpede sã îºi afle în cei aflaþi în salã companioni întru ale rememorãrii fiindcã ceea ce propune el nu se adreseazã cu nici un chip celor ce acum ar descoperi romanul lui Swift. cel de-al doilea e maturul ce recupereazã cu subiectivitãþile inerente. între cei doi interpunându-se însuºi Jonathan Swift. lingvistic. ci pe convertirea lor în valuta. înºirate într-un superb continuum imagistic nenumãrate simboluri ale cãlãtoriei. Ofelia Popii. în spectacolul vãzut de mine. desigur. Se mizeazã pe contrastul dintre uriaº ºi minuscul. de la superbul cal (real) ce se plimbã liniºtit pe scena presãratã cu fân proaspãt pânã la cãluþii de lemn. o variaþiune pe tema homo viator) ºi permanent dornic de alte ºi alte aventuri. iar pe sine se recomandã drept coordonator al acestor exerciþii întru realizarea cãrora îºi mai ia ca parteneri. Alexandru Malaicu. a rãsfãþului de imagini (un rol aparte îi revine aici fabuloasei scenografii semnate de Dragoº Buhagiar). ci. cu murdarul existenþei. Radu Iancu). text zãmislit la limita dintre memorie ºi uitare. Tomohiko Kogi. uneori ajutat de recursul la carte lectura de odinioarã. Chiar dacã prin cunoaºtere ajungi sã te întâlneºti cu lumi ºi fiinþe diforme. Funcþia de narator e împãrþitã în montare între maturul Purcãrete. Eduard Pãtraºcu. Câteodatã se citeazã 255 . ca o premoniþie a devenirii. pe actorii Veronica Arizancu. lecturii. nu o defineºte totuºi drept work in progress. de sunete (pianul se însoþeºte în spectacol cu orga la care a cântat. cunoaºterii. ºi copilul Alexandru Nicoarã (va exista. Purcãrete nu vrea nici ca montarea de acum sã fie catalogatã drept spectacol încheiat. O lecturã cu ocazia cãreia fascinaþia textului nu s-a cantonat la un nivel strict literar. Natalie Sigg. ci ºi cu Pilafuri ºi parfumuri de mãgar îmi apare drept un elogiu adus cãrþii. textul s-a metamorfozat încã de la primul impact cu el într-o explozie de imagini ºi s-a metamorfozat într-o luxurianþã a vizualului ºi a sunetelor (muzica de scenã e semnatã de Shaun Davey). Prin aceasta arãtându-ni-se clar cã Silviu Purcãrete nu s-a concentrat pe plata unor datorii literare. Primul e copilul fascinat de taina descoperirii unuia dintre textele ce cu siguranþã îi vor marca întreaga existenþã.Cronica teatralã dau mâna douã personaje.forte a teatralitãþii. Mai exact spus. un semnificativ transfer de voce între cei doi ºi astfel lectura copilului va fi intermediatã. dar ºi de mici agresiuni fizice la propriu cu care e copleºit spectatorul (fulgii din partea finalã). iepe cu chip de femeie. dintre extremele vieþii. Spectacolul de la Teatrul Naþional “Radu Stanca”. sugerat scenic de actorul Cristian Stanca. preluatã de vocea regizorului). multe altele dintre simbolurile recurente în spectacolele lui Purcãrete.un spectacol ce poate fi pus în relaþie nu doar cu Cumnata lui Pantagruel. o socoteºte a fi un pachet de exerciþii scenice.

O ediþie desfãºuratã sub emblema Crize . De la Cãlãtoriile lui Gulliver pleci.Mircea Morariu inteligent ba din Danaidele. Marius Lupoianu. aºa cum pleci de la un spectacol Cehov. dar ºi dificilele texte ale Secolului de aur spaniol.Maria Pandele. în intervenþii publice. Cred cã decizia lui Mihai Mãniuþiu de a reveni asupra unei piese montatã odinioarã trebuie pusã în directã relaþie cu planul de revizitare a unor texte asupra cãrora regizorul s-a mai aplecat cândva. Colin Bozoianu ºi Mãlina Manovici.Cultura face diferenþa. pusã într-o relaþie oarecum circumstanþialã ºi evident forþatã cu evenimentele petrecute în România în decembrie 1989. Atunci. Pe de altã parte. încã ºi mai puþin izbutitã. Calderon îºi justificã alãturarea de Lope de Vega. Anca Rãdulea. Scenografia: Adrian Damian. Mãniuþiu a produs nenumãrate ºi solide argumente în favoarea opþiunii sale. prin anii 90. ba din Orestia. alãturi de Prinþul constant. montarea aceasta a fost o superbã ilustrare a devizei. Ion Rizea. Mãniuþiu era primul regizor român ce se încumeta sã punã în scenã unul dintre marile.VIAÞA E VIS dupã Calderon de la Barca. îl numesc astfel) cu Cãlãtoriile lui Gulliver a avut loc în cadrul ediþiei a XIX-a Festivalului Internaþional de Teatru de la Sibiu. nereuºitã fiindcã era extrem de confuzã. regizor ce a încercat o actualizare drasticã a partiturii. ca de la toate celelalte “mari manevre purcãretiene” aºa dupã cum excelent observa inegalabilul Dan C. Râlea. pot afirma cã prin cultura literarã. s-a consumat în stagiunea trecutã la Teatrul Odeon din Bucureºti. dupã o primã montare sãvârºitã la Cluj ºi datând din anul 1979. de extrem de puþine replici. ºi s-a înregistrat la Teatrul din Arad. pânã acum. Valentin Ivanciuc. Cea de-a doua. Cãlin Stanciu jr. Corina Dohanici. Premiera spectacolului (eu.. Victoria Rusu.Maria Cizler. hotãrârea regizorului de a mai monta o datã Viaþa e vis se cuvine relaþionatã ºi cu constanta preocupare a artistului de a elucida. ªtefan Roman. Data premierei: 25 iunie 2012 Mihai Mãniuþiu a înscenat în generosul spaþiu teatral al Sãlii 2 de la Teatrul Naþional “Mihai Eminescu” din Timiºoara Viaþa e vis de Calderon de la Barca la o distanþã de 28 de ani dupã ce a montat acelaºi text pe scena Naþionalului clujean. Scenariu de: Mihai Mãniuþiu. Alina Ilea. premiere al cãror cap de serie a fost Perºii. predilect fiind apetitul pentru marile tragedii ale Antichitãþii. Cu: Marian. Video: Lucian Matei. Ionuþ Iova. Mihaela Tomceanu. Ana. Ilustraþia muzicalã: ªerban Ursachi. Light design: Lucian Moga. text repus în scenã în 2004 la Sibiu. Cristina König. O revizitare reuºitã Teatrul Naþional Mihai Eminescu din Timiºoara . în conferinþe de presã prilejuite de premierele înscrise în aceastã sferã de preocupãri. în ciuda incontestabilelor ei valenþe plastice. Traducerea: Sorin Mãrculescu.Mihãilescu într-un articol din Dilema veche. dar ºi a îndemnului la diferenþã pe care a mizat Festivalul. nicidecum emoþionat. ªi. teatralã. în regia lui Dragoº Galgoþiu. Gestul temerar al unui director de scenã aflat la acea vreme încã la început de drum în profesie a avut parte. dinspre ªtefan Iordãnescu. Regia artisticã: Mihai Mãniuþiu. Alina Chelba. mai exact în stagiunea 1994-1995. Claudia Ieremia. Prima a venit cândva. În repetate rânduri. Tragedii în a cãror neºtirbitã actualitate binecunoscutul director de scenã crede cu îndreptãþitã obstinaþie. Sabina Bijan. Richard Haldik. Flavius Retea. cu mijloacele teatru- 256 . Adriana Sâncrãian. o partiturã datoritã cãreia. totuºi. în iarna lui 1984. Mãdãlina Toderaº. Nicolae Pârvulescu. Ana. atât de confuzã încât era aproape imposibil de înþeles despre ce e vorba în piesã dar ºi în spectacol. spectacologicã pe care le conþine. fãrã teama de a greºi. ci cu mintea fecundatã de idei.

Popescu-Telega. prin ceea ce odinioarã Crin Teodorescu numea ansamblul ideogramei teatrale. O fac sub rezerva cã nu exclud deloc ipoteza cã modul neaºteptat ºi încãrcat de ambiguitate în care se petrece reîncarcerarea sã fie plãnuit deliberat ca atare de Mihai Mãniuþiu 257 . nu prin exces de cuvinte. constanþã probatã ºi de recenta republicare (2011) la editura clujeanã bybliotek a Exorcismelor. mai avântatã. cu o masã chirurgicalã pe care se aflã întins Basilio. unul invadat de seringi al cãror rost e sã semnifice sedarea continuã la care a fost supus fiul nedorit ºi condamnat la captivitate. acela în care Segismundo e reîncãtuºat. O traducere modernã. o alternanþã cu rigoare controlatã de regizor. Dacã pentru montarea din anul 1984. uneori. clarificând fãrã brutalitãþi ambiguitãþile acesteia. ”Sunt locuri sau þãri unde. ca ºi aceea a gândirii deviante a tiranului vãzut ca un “erudit al fricii”. intens luminat în clipele de maximã dramaticitate (light design: Lucian Moga).în mod cert . Un singur moment de cvasi-neclaritate am a-i reproºa regizorului-scenarist. purtând semnãtura lui Sorin Mãrculescu. datoratã lui Al. fãrã a submina obsesia de exprimare specificã manierismului. cel în care se aflã izolat Segismundo. pe de alta potenþatã de mãºti similare. Adrian Damian construieºte mai întâi o camerã asepticã ºi rece de spital. cei mai mulþi extrem de deficitari la acest capitol.nu îndeajuns de conformã cu exigenþele scenei dar ºi cu aptitudinile de rostire a versului clasic ale actorilor de azi. Spectacolul rãspunde obsesiei în cauzã nu prin mijloace lingvistice. Altminteri. complexa problematicã a hãþiºurilor puterii politice. Adrian Damian creeazã un al doilea spaþiu. În spaþiul scenic al Sãlii 2 a Naþionalului timiºorean. mai dinamicã. a cãrui cineticã valoreazã adâncimea scenei ºi e subsumatã alternanþei nodurilor ºi catalizelor din spectacol. pânã ºi aerul pare sã fie bolnav. În fine.prin imagini ºi metafore teatrale. detectatã ºi analizatã ca atare într-o carte celebrã datoratã lui Gustav René Hocke. Mihai Mãniuþiu ºi-a întocmit singur scenariul propriului sãu spectacol. dintr-un capriciu al aceluiaºi Basilio. purtãtor al unei mãºti albe.Cronica teatralã lui. parcã vãruite. Un Segismundo bântuit mai cu seamã de imaginea fiului condamnat pe nedrept la claustrare. volum apãrut într-o primã ediþie în anul 1996 în Biblioteca Apostrof. cel de-al treilea spaþiu imaginat de Adrian Damian e unul a cãrui piesã dominantã e reprezentatã de un tunel metalic masiv. graþie unor perfuzii abundente. cu expresia feþei pe de-o parte anulatã. E în spectacolul de acum în primul rând un controlat rãsfãþ vizual întru împlinirea cãruia Mihai Mãniuþiu îºi gãseºte un aliat de nãdejde în tânãrul scenograf Adrian Damian. O face fãrã a-i afecta combinatorica savantã. a cãrui prezenþã obsesivã e revelatã într-un prim moment în spectacol graþie proiecþiilor video iscãlite de Lucian Matei. cu pereþi metalici. nota regizorul în Exorcismele sale. bântuit de fantasmele propriilor sosii. la rându-le înveºmântate în alb. c i. scenariul e croit inteligent ºi eficient. Înveliºul vizual al spectacolului e completat adecvat ºi organic de ilustraþia muzicalã asiguratã de ªerban Ursachi. de data aceasta el s-a adresat unei versiuni de datã mai recentã. regizorul s-a slujit de o traducere mai veche. ºi totuºi nu suficient de modernã ºi . bãtrânul ºi cvasi-neputinciosul tatã al lui Segismundo.ºi lucrul mi se pare demn de semnalat ºi de lãudat . Poate cã o altã traducere. readus la viaþã. mai conformã specificitãþilor scenei ar fi fost încã ºi mai aptã în a-i ajuta pe unii dintre interpreþii timiºoreni sã nu cadã în greºeala de a rosti versurile ce fac substanþa replicilor din Viaþa e vis asemenea tiradelor din Apus de soare. mai suplã. unde pânã ºi statuile îþi lasã impresia cã ar avea o rãsuflare urât mirositoare”. luminând atât cât se cuvine ºi atât cât o cere amestecul de realitate ºi vis în care Calderon de la Barca îºi scaldã ideile nenumãratele labirinturi ale piesei.

Însã e sigur cã ambele apariþii sunt minuþios concepute. Râlea e convingãtor în toate momentele spectacolului. Neîndoielnic. înzestratã. actriþã formatã. de furie împotriva propriului comportament ºi de tandreþe pentru cei din jur. moment cu moment. de capacitatea lui de a stabili relaþii ºi de a transmite ºi împãrþi energii beneficiazã în primul rând Claudia Ieremia. Iar când ajunge la aceastã libertate. de altminteri. Cristina König. bolnavul de neiubire (“sã nu fii iubit e o vinovãþie”. Dacã Ion Rizea propune un joc sigur. admirabil lecþia de actorie susþinutã de Marian Râlea. Sabina Bijan) alãturi de studenþi la 258 . dar e mai ales. Exorcisme) ºi cã are nevoie sã fie liber în sine dar ºi de sine. tocmai pentru a sublinia tema principalã a piesei: fragila. Nici un antecedent nu explicã metamorfoza. tânãr actor a cãrui ascensiune profesionalã e din ce în ce mai sigurã ºi mai interesantã. împreunã cu regizorul. chiar dacã plãteºte pentru ea un preþ mare. altul e Cãlin Stanciu jr. iar acest sprijin a venit exact când trebuia. jucat de Marian Râlea. temeinic ºi inspirat deþinãtor al rolului Segismundo. Sigur cã modul în care Cãlin Stanciu jr. adecvat cerinþelor rolului (Basilio). pentru a fãuri un tot închegat. rezolvã rolul Clarin poate suporta oarecare amendamente. în componenþa cãreia regãsim actori profesioniºti (precum Mãlina Manovici. Felul în care Marian Râlea rosteºte monologul de încheiere. Se vede cu ochiul liber cã de generozitatea lui Marian Râlea. amestec de disperare ºi împãcare. devine capabil de generozitate. Unul e Cãlin Stanciu jr. nuanþat. gradat. când personajul jucat de el îºi asumã statutul de clovn. dar care se pare cã a avut nevoie de un sprijin din partea protagonistului. e unul al bolii. în partea finalã. bine elaborate ºi cã actorului nu îi va fi deloc imposibil ca.. Ana Maria Pandele. atunci când ni se înfãþiºeazã ca însoþitor al Rosaurei. E succesiv bolnavul fizic. adunã cu grijã detaliu cu detaliu. Claudia Ieremia semneazã iarãºi o foarte bunã evoluþie care dobândeºte un carat superior atunci când personajul sãu intrã în relaþie cu cel jucat de Marian Râlea. avem ºansa de a i-o admira din nou în Viaþa e vis de la Timiºoara. bolnavul de umanitate.scria Mãniuþiu în Exorcisme). Joacã aproape fãrã cusur fiecare secvenþã. indiferent dacã domnia lui a fost în vis ori a fost în realitate. O menþiune aparte meritã Cãlin Stanciu jr. O generozitate pe care actorul Marian Râlea o risipeºte în mai toate spectacolele în care joacã ºi în relaþie cu toþi partenerii sãi. Segismundo înþelege cã vindecarea nu-i poate veni exclusiv din afarã (cf. moment ce încununeazã. brutalitatea trecerii de la o stare la alta. dacã bogata figuraþie. alter ego al mitologicului Janus. mai solidã. Se insinueazã chiar riscul ca spectatorii necunoscãtori ai textului ºi care nu au avut intuiþia de a consulta înainte caietul-program sã creadã cã e vorba despre personaje diferite. bolnavul de resentiment (“în utopia totalitarã natura umanã apare ca anume creatã pentru resentiment”). înþelege cã locul în care a trãit. I-am admirat-o ºi apreciat-o cu câteva luni în urmã în spectacolul Ultima zi a tinereþii de la Sibiu. mai dãtãtoare de speranþa cã avem în el unul dintre liderii generaþiei lui. Marius Lupoian. Spectatorului dezorientat de neaºteptata rãsturnare de situaþie nu îi rãmâne decât sã aºtepte clarificãrile ulterioare care vin treptat. Provoacã nedumeriri stilurile diferite în care sunt concepute cele douã mari pãrþi ce îi compun apariþia. nici un indiciu nu o prefaþeazã. bolnavul de putere (“sãrbãtorile patronate de statul totalitar se dovedesc în toate aspectele lor.Mircea Morariu însuºi. dezolante ceremonii ale servituþii) ”. niciodatã sigura frontierã dintre viaþã ºi vis. menit sã-l individulizeze pe Segismundo. de nimic fisurat. Segismundo. marcheazã un moment de aur în economia spectacolului. cu un moment culminant în final. sã gãseascã mijloacele necesare pentru dorita lor unificare. în care a domnit o vreme.

împreunã cu câþiva dintre colaboratorii sãi apropiaþi (Marian Râlea. e condusã ferm.Cronica teatralã Facultatea de Teatru a Universitãþii din Timiºoara. Dincolo însã de aceste observaþii. Adrian Damian ºi ªerban Ursachi). dar ºi cu cei mai noi (actorii Teatrului Naþional din Timiºoara) e una reuºitã. înainte de începerea noii stagiuni. e dincolo de orice dubiu cã revizitarea textului lui Calderon la care s-a angajat Mihai Mãniuþiu. 259 . socotesc cã mai e de lucrat în cazul rolurilor interpretate de Alina Ilea (Estrella). Întreg spectacolul va avea de profitat de cele câteva repetiþii ce mi s-a spus cã sunt programate pentru toamnã. Valentin Ivanciuc (Clotaldo) ºi Colin Buzoianu (Astolfo).

recunoscând cã nu îl cunoaºte pe Aureliu Manea. montat la Naþionalul clujean. cel care a fãcut oficiile de prezentator. cu amândoi având norocul de a fi vorbit zile ºi nopþi despre teatru în restaurantul hotelului Continental. prin 1984. destinat sã rãspundã unei comenzi politice (piesa vorbeºte. Era înconjurat de câþiva actori ai Teatrului Naþional din Cluj. îi cunoaºte cel mai bine creaþia. iar în 1984 se 260 . criticul care. despre mult controversatul act de la 23 august 1944 ºi intra în repertorii tocmai din acest motiv. Am vãzut totuºi câteva spectacole semnate de Aureliu Manea. Cluj-Napoca. printre ei Marius Bodochi. regizorul-legendã despre care dorea sã scrie. cândva. Cu mici nuanþe ºi diferenþe. 2012 În urmã cu câþiva ani. la urma urmei nesemnificative. evident un spectacol de serviciu. oricum era tare departe de acel locvace Aureliu Manea despre care mi-a povestit adesea Ion Cocora. între altele. mai exact i-am fost prezentat cândva prin anii 80. în anii 60-70 ai secolului trecut. unul mai bun decât altul: pe regretatul Vlad Mugur ºi pe Aureliu Manea. ºi eu aº putea face exact aceleaºi mãrturisiri. cã nu i-a vãzut nici un spectacol. Care critic a avut doi mari profesori de teatru. Surorile Boga. mai exact în nr. L-am cunoscut absolut în treacãt pe marele regizor. Deºi – hélas! – fac parte dintro altã generaþie decât Marina Constantinescu. 6/2007 al revistei România literarã.Cartea de teatru Mircea Morariu Manea-meteoritul Aureliu Manea Texte regãsite Casa Cãrþii de ªtiinþã. Marina îºi începea textul oarecum ºocant ºi abrupt. fãrã doar ºi poate. În rãstimpul cât i-am stat în preajmã. Manea a vorbit extrem de puþin. când de abia începusem sã scriu cronicã de teatru. în micul bar ce se afla vis-à-vis de Teatru. Marina Constantinescu publica un articol intitulat El condor passa. echivalentul clujean al Capºei bucureºtene interbelice. mi-a zâmbit ºi cam atât. regizorul m-a privit amabil.

ce reunesc între copertele lor articole scrise de regizor pentru revista Tribuna. el reprezintã doar une étoile 261 . „Una dintre cele mai importante – ºi puþinele – lecþii de regie pe care le-am luat în viaþã. Acum câþiva ani. Liviu Ciulei. respectiv. un spectacol-legendã. început de Aureliu Manea la Teatrul Bulandra. în 1986). insistând asupra faptului cã atunci când spectacolul a ieºit în sfârºit la public. în traducerea Deliei Voicu. ci ºi la Sibiu. apãrutã în anul 2003. E vorba despre Energiile spectacolului ºi despre Spectacole imaginare. din iniþiativa Floricãi Ichim. când lucram la cartea Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet ºi mai departe. la editura Paralela 45. Pentru cei care ne-au urmat ºi pânã la legenda care a persistat. la îndemnul aceluiaºi Ion Cocora. a insistat sã fie respectat proiectul regizoral iniþial. mãrturisea Ciulei în 1970. o montare cu (Proºtii) Sub clar de lunã. la o Galã a tinerilor actori de la Costineºti. Caramitru mi-a relatat avatarurile montãrii. am luat-o de la Manea”. Capitolul se numeºte Un meteorit ºi începe astfel: „Aureliu Manea a fost pentru noi un meteorit. în care marca Manea era ceva mai evidentã. în chip inexplicabil. are meritul de a fi scos la ivealã confesiuni inedite ale lui Aureliu Manea. Mi-a scãpat. am vãzut în condiþii destul de improprii Medeea de la Teatrul din Turda. dar ºi de a-i fi republicat cãrþile. iar pe afiº scria regia colectivã. la Iaºi. vizionarul. nu a fost terminat de acesta. ºi Trei surori de la Teatrul din Ploieºti. În versiunea româneascã a cãrþii Ultimul sfert de secol teatralo panoramã subiectivã.Cartea de teatru sãrbãtoreau 40 de ani de la respectivul eveniment). Cândva. prin 1991. care cred cã a fost ultima sa creaþie regizoralã. doamna Liliana Alexandrescu. mult mai complexul A doua conºtiinþã. apãrut de-a lungul anilor la Dacia. a vrut sã îmi afle pãrerea despre ceea ce am vãzut ºi mi-a mai povestit câte ceva despre adevãratul Manea. dacã nu sunt total ignorant la capitolul Manea. ambele apãrute la editura clujeanã Dacia (în 1983 ºi. dacã îmi aduc bine aminte. George Banu a introdus ºi un capitol dedicat lui Manea. în modul cel mai limpede. tot din 1984. ªi totuºi. cãrþi din care am aflat despre ce ºi cum a montat Manea nu doar la Turda ori la Cluj. apãrut în anul 2000 sub egida Fundaþiei Culturale Camil Petrescu. protagonistul volumului mi-a lãmurit motivele pentru care spectacolul cu A douãsprezecea noapte. o refacere la care Manea nu luase parte ºi care nu ºtiu cât mai conserva din original. în drumul spre hotel. Mai întâi celor semnate de Aureliu Manea însuºi. E vorba apoi de ciclul Privitor ca la teatru semnat de Ion Cocora. revenitã de la Amsterdam. aceasta se datoreazã cãrþilor. Volumul El. la Timiºoara ori la Reºiþa. care a coordonat ultimele repetiþii. Era. Seara. realizatã la Naþionalul clujean.

ceea ce înseamnã de fapt o sintezã de limbaje scenice. poate. unde derutele sale perturbau. un regizor mult mai puþin cunoscut la noi). cãci se situeazã în exstensia studiului apãrut în 2003. Aureliu Manea. Singurul sãu personaj mitic. al lecturii ºi analizei. Concluzia? „Spectacolele lui Manea au reprezentat momente de trãire intimã. dar afirmatã. venite din zonele adânci. în excelente condiþii grafice la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj-Napoca. Justin Ceuca. Amândoi au incarnat o idee de teatru. astfel. cu ceea ce se întâmpla la Living Theater cam în acelaºi timp în care tânãrul Manea monta la Teatrul din Sibiu legendarul sãu Rosmersholm sau – aº adãuga eu – la Iaºi. ªi. prefaþã ce se cheamã tot Un meteorit. Scria Justin Ceuca: „Manea ºi-a conceput spectacolele sub semnul unificator al imaginii teatrale complexe. de tensiune maximã a existenþei” ºi au ajuns „sã conþinã ºi sã degaje o energie concentratã. „nu trãia veritabil decât în sala întunecatã de repetiþii unde uimirile sale se întrupau. Nedusã pânã la capãt. În fine. Filoctet. a publicat în 2007 la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj volumul Aureliu ManeaEseu despre un Regizor. – scrie George Banu – „era liber ºi nimeni nu-l depãºea în aptitudinea sa de a trezi ºi de a se servi de ceea ce doar scenei îi aparþine”. secretar literar la Naþionalul clujean în cea mai bunã perioadã a lui Manea. o mare vitalitate”. continuând într-un anume mod lecþia lui Antonin Artaud ori cea a lui Grotowski.Mircea Morariu filante pe firmamentul teatrului românesc. întortocheate ale personajului”. „Pentru Aureliu Manea – scria Justin Ceuca – violenþa înseamnã un mod de manifestare a energiilor spectacolului. Aureliu Manea. Aici. antirealismul actului teatral”. de Ion Sava. El a fost un autor ce ºi-a scris textele pe scenã. Limbajele ºi modul de utilizare a acestora argumenteazã teatralitatea. unde dezordinea sa se impunea. Manea nu a servit pe nimeni. Manea. de eliberare ºi exprimare a forþelor adesea iraþionale. teatrologul francez de origine românã nu îl aseamãnã pe Manea doar cu Ion Sava ori cu Antonin Artaud. El era atunci monarhul nopþii. înseamnã o nouã ºansã de a-l cunoaºte pe Artist. cu Victor Garcia (din pãcate. al subiectivitãþii ce se asuma cu aceleaºi drepturi ca în picturã sau literaturã. apãrutã în anul 2012. El nu 262 . Într-o vreme în care mai toþi românii resimþeau chingile regimului comunist. Volumul beneficiazã de o superbã prefaþã scrisã de George Banu. întunecate. sora regizorului. ci ºi cu Kantor. Nu un teatru al deturului ºi al retragerii. Aureliu Manea a practicat ceea ce semnatarul monografiei defineºte drept realismul violent. adaugã George Banu. convenþia. el a fãcut totul numai la persoana I. Cartea Aureliu Manea – Texte regãsite. El nu s-a ajutat de nimeni. Absolutã”. sub îngrijirea Vioricãi Samson Manea. el. ci un teatru al afirmãrii de sine. alãturi. ca orice rege.

singur stãpân”. Din când în când. profund admirator al lui Manea. al nocturnului. pânã la un punct. Paul Salzberger a pus la dispoziþia editorilor cãrþii o suitã de imagini care. ºtiu însã cã ele sunt pe placul lui Andrei ªerban. ironia drapând. În Repetiþia de teatru gãsim. Îl regãsim mereu pe Manea. îl regãsim pe Manea-regizorul în metapiesa Repetiþia de teatru. „Atunci când actorii repetã într-o salã fãrã spectatori în ritualul se strecoarã Moartea”. tot pe sine. iar muzica era decisivã. spirit vital prin excelenþã. ca o coardã de ghitarã electricã super-întinsã intervenea în spectacol ºi rupea atmosfera fãcând din Manea un Jimmy Hendrix al teatrului. sudoriþa din Penelopa rãmâne îngânduratã. ºi le dorea 263 . ascunzând câteodatã un gând altfel profund ce invitã la rândul lui la meditaþie. unul dintre cele trei personaje feminine. omul nopþii. multiple referinþe la teatru. Nu ºtiu dacã Aureliu Manea agrea repetiþiile cu public. cu decupaje în 11 secvenþe ºi un eseu intitulat Singurãtatea omului sau Narcis. evocat de altminteri într-o replicã: „Voi muri ca un banal dramaturg clasic francez. dupã spusele lui. cum îl definea George Banu („Doresc sã mã acopere întunericul”. text scris de Paul Salzberger. Te apropii de ele mai mult cu sufletul ºi sensibilitatea decât cu raþiunea”. un sunet strident. „nu au intenþia de ilustrare literalã a textelor. scriere în care dramaturgul sare pe neaºteptate de la realul minor la mitologie). pe un scaun de teatru”. pe neaºteptate. cum nu se poate mai firesc. Dar ºi la Improvizaþia de la Alma a lui Ionesco. Volumul conþine trei piese de teatru datorate lui Manea (Penelopa rãmâne îngânduratã. ele trebuie vãzute ºi simþite. unele ironice. La fel ºi textele.Texte regãsite mai are atuul de a beneficia de un Creion. Sunt mai degrabã un fel de poeme vizuale ºi virtuale ale lumii lui Aureliu Manea aºa cum mi-au apãrut citind cuvintele ºi amintindu-mi ideile ºi temele pe care le discutam pe fondul gri al Turdei ”. Repetiþia de teatru ºi Zâna de la rãsãrit) o nuvelã compusã într-un registru cinematografic-teatral. un scriitor care dã impresia cã se desparte pentru ceva vreme de teatru ori de profesia de regizor doar spre a se regãsi ceva mai târziu. regizorul. Aureliu Manea . spune la un moment dat Mireasa I. scenograful preferat al regizorului de la Teatrul din Turda. de altfel. E greu de povestit un spectacol Manea. Ca ºi filmele lui Tarkovski. ºtiu cã marele dirijor român Sergiu Celibidache. Aici mai gãsim o observaþie demnã de semnalat: „Ritmul – noteazã Paul Salzberger – avea o mare importanþã în spectacole ºi l-aº numi aproape tribal.Cartea de teatru ºi-a fost prizonier decât lui însuºi ºi. În toate gãsim un Manea deopotrivã ludic ºi reflexiv. al întunericului. scriere ce ne duce cu gândul mai cu seamã la Improvizaþia de la Versailles a lui Molière.

bucurie. tot asemenea unei confesiuni. În secvenþele Din jurnalul de teatru al fiului risipitor desprind „Teatrul este o artã a Zeilor... o carte din categoria recuperãrilor esenþiale.. estetic.. 264 . unele fãcute într-o doarã („Visul meu era sã întâlnesc o scenografã care sã rãtãceascã cu mine pe cãile teatrului”). luminã. Învierea va avea loc în fiecare spectacol.. totodatã mãrturisire de credinþã: „Am scris aceastã schiþã pentru nevoia de artã. noapte ºi zi. În fine. ca un jurnal al cãutãrilor de sine al omului Aureliu Manea. graþie cãrþilor sale. aºteptând sã rãsarã un soare de primãvarã peste noi toþi însetaþi de razele sale bune ºi calde ca o pâine de Duminicã”. ªocant sã gãsim aici o premoniþie a regizorului ce se aflã acum internat undeva. Iar pentru admiraþia lui Aureliu Manea faþã de William Shakespeare stã mãrturie volumul Spectacole imaginare. cel ascuns de boalã. Iar Declaraþia finalã conþine o confesiune... poate cã vedea în ele însemnele absenþei. Vreau sã întemeiez o trupã care sã colinde lumea în cãruþe mari.. aflãm multiple referinþe la teatru.. aºa cum e Fiul din Zâna de la rãsãriti. construitã în bunã mãsurã pe schema clasicã a cãlãtoriei. filosofic. dupã pãrerea mea. În secvenþa Pagini de jurnal ne întâmpinã alte reflecþii asemãnãtoare. Vreau revoluþie în teatru. Un personaj timid ºi uºor caraghios.”. teatru. Teatrul meu va avea un conducãtor spiritual conceput în cuvintele dialogurilor lui Platon”. extaz. Aº monta un Tartuffe în robã papalã. Avem norocul de a-l redescoperi pe Manea. voia sã repete cu public în salã fiindcã aºa dobândea senzaþia palpitului vieþii reale.Mircea Morariu din tot sufletul. care scrie ºi el o piesã de teatru. de acelaºi calibru: „Doresc un teatru etic. scriere cu un subtil hallo oniric. joc... va spune „Ce bine ar fi fost sã fi avut talentul marelui William Shakespeare. Cine nu crede în teatru nu crede cã un actor care moare pe scenã rãmâne totuºi viu. viaþã. adicã plin de adevãr bine ºi frumos. El a gãsit toate cuvintele lumii”. Vreau teatru în revoluþie. trecere. þigãneºti. eseul Singurãtatea omului sau Narcis poate fi citit. cãruia nu îi erau pe plac filmãrile (cine ºtie. altele cum nu se poate mai riguroase ºi mai incitante.. ale morþii?). Aºa cum e aceasta a Textelor regãsite.. Acel Celibidache care respingea înregistrãrile pe disc. ªi în Nuvelã. într-un sanatoriu din judeþul Alba: „Boala m-a ascuns de vãzul lumii”..

Dincolo de acþiunea simplã. prof. e un roman de succes. Virgil Bercea 265 . Nu e vorba. Poliþistul lui Dumnezeu nu este însã o carte poliþistã. de la operele lui ªincai ºi Maior. Icoana Pãmântului sau Carte de Geografie scrisã de Ioan Rus. Povestea e cît se poate de simplã. Cãpitanul. de urmãrirea psihozei proprii. ci de un pretext. Uºor cît sã prindã ºi îngreunat cît sã nu-i fie jenã autorului cu o conºtiinþã literarã vizibilã. Tînãrul poliþist este acostat de doi tipi care nu-ºi dezvãluie identitatea ºi intenþiile. Adrian-Vasile Podar. pr. îmi zic. Aºa mi s-a pãrut. dar nu legat de romanul poliþist. care a fost decenii în ºir fala 1. coperta spre asta trimit. dr. îmi plãcea sã rãsfoiesc cãrþi vechi. Parodiere a cãrþilor uºoare. turnate într-un limbaj direct. Pe Cãpitan îl întîlneºte zilnic ºi-i urmãreºte fiecare gest. sau dominate de tragism. poliþist. mai mult dupã uniformã. Doina-Elena Horhoi. ci al prospeþimii -. Daniel Sur scrie foarte bine. ªtie sã þinã atenþia încordatã. respectînd reþeta de succes. profesorul de Hronologie. ªi a venit dupã vreo douã sau trei luni. cu unele adîncimi pentru cei mai pretenþioºi. dar ºi cu amoruri violente. bucãþile autobiografice crude . ci de poezie. Cuvânt înainte de P. de un obiect care declanºeazã ca în teatru drama ºi trama. Ediþie de Prof. o reþetã de succes parcã parodiatã în multe locuri. Poate va veni ºi pentru mine clipa. când am lucrat câþiva ani la Biblioteca Documentarã „Timotei Cipariu”.S. dr.Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi DANIEL SUR. el însuºi truditor la aranjarea cãrþilor în vechea Bibliotecã Arhidiecezanã. dar ºi în nuanþe dostoievskiene. M-am pãcãlit. o carte de la Daniel Sur. O carte cu de toate. trãieºte la Bucureºti. dintre care unul.S. Titlul. ºlefuit cît trebuie. numele nu-mi este tocmai strãin. cã e vorba de un roman poliþist. Poza aceasta va deveni coºmarul lui pînã la finele cãrþii. ediþiile princeps ale cãrturarilor ªcolii Ardelene ºi ale marilor dascãli ai Blajului. având convingerea cã ele sunt monumente ale culturii româneºti. care se exerseazã ºi în scenariul de film. naraþiunea are mai multe paliere cu grade diferite de complexitate. de urmãriri inteligente. cu poveste. Traian ªTEF IOAN RUS ICOANA PÃMÂNTULUI1 Dupã 1990. nu e o carte poliþistã. cu suspans. Un Petru Popescu trecut prin experienþa americanã. pe femeie a cunoscut-o la mare ºi o iubeºte platonic. prin bunãvoinþa surorii lui. dar îi oferã o fotografie în care apar într-o situaþie foarte intimã ºeful lui. ºtie cum sã-i menþinã cititorului treazã curiozitatea. deci. Este unul dintre acei prozatori. autorul. pânã la scrierile lui ªtefan Manciulea. E bihorean prin naºtere. a coºmarurilor fantastice. nuanþã care ar putea trimite spre fotografia din buzunarul lui. cînd am desfãcut plicul. cu scene tandre. considerînduse prieteni. Mi-am amintit cã o bunã prietenã are perioade de relaxare cînd citeºte cãrþi poliþiste. deci. dar se întîlnesc destul de rar. dr. puþini la noi. Geografie ºi Istoriea Universalã la Liceul episcopesc din Blaj. Poza ºi relaþia cu Cãpitanul. dr. cuvînt. Florica-Elisabeta Nuþiu. Aº zice chiar cã se poate prevedea în el un nou scriitor de succes. care este ºi protectorul lui ºi cãruia i se alãturã pentru un trafic de diamante. de vreo crimã. cu lume diversã ºi cunoscutã cititorului. POLIÞISTUL LUI DUMNEZEU Primesc. L-aº putea compara pe Daniel Sur cu Petru Popescu.nu în sensul brutalitãþii. ºi o femeie pe care de asemenea o recunoaºte. ci cu poliþiºti. Prof.

An XVII. p. este trimis la Facultatea din Viena. La absolvirea studiilor vieneze în 1831. în „Cultura creºtinã”. Papiu Ilarian. De aici au preluat aceastã formã a numelui toþi care au scris despre Ioan Rus: ªtefan Manciulea. Un geografist uitat: Ioan Rusu. 1937. în „Limbã ºi literaturã”. . tot astfel îºi semna scrisorile lui cãtre George Bariþiu. 2010. autorul primei schiþe biografice a lui Ioan Rus. 85-97. care se va concretiza mai târziu prin tãlmãcirea câtorva din cele mai cunoscute balade schilleriene. istoricul literar blãjean Ioan Raþiu. Dupã mamã. Pentru Schiller. Chiar ºi ediþiile care au apãrut au adoptat acest nume: Ioan Rusu. Cel care a „schimbat” numele în „Rusu” este primul sãu biograf. dar în care dupã î ndemnul evanghelic nu a îngropat talantul. de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai secolului al XX-lea. Scrieri. dar a lãsat amintirea unui profesor blãjean de înaltã þinutã pedagogicã ºi moralã ºi o operã didacticã valoroasã. El nu ºtia decât lucruri vagi despre Ioan Rus ºi-ºi declinã competenþa de a onora aceastã colaborare. prefaþã ºi bibliografie de Ion Buzaºi.Vitrina cu cãrþi Blajului. foarte bine conservate. Editura Dacia XXI. deci consãtean cu Preasfinþia Sa.S. era nepotul lui Simeon Crainic vestitul preposit capitular ºi vicarul Episcopului Ioan Lemeni. An XII. aºa cã numele lui Ioan Rus nu 2 Acesta este numele corect al dascãlului blãjean: Ioan RUS. Ioan Raþiu a simþit mustrãri de cuget pentru aceastã omisiune ºi a început sã se informeze ca sã scrie mãcar o sumarã „schiþã biograficã” despre acest „dascãl fãrã noroc”. Icoana Pãmântului de Ioan Rus2. apãrutã la Blaj. traduceri ºi corespondenþã pe care cercetãtorii de mai târziu le-au identificat cu surprindere. Datele biografice pe care ni le comunicã Ioan Raþiu. Astfel ºi-a semnat opera lui principalã Icoana Pãmântului ºi. care ºtia cã Ioan Rusu este din Habic. . prin strãdania a douã profesoare: o lingvistã (FloricaElisabeta Nuþiu). ªi atunci sarcina redactãrii acestui articol în Enciclopedie este transferatã lui Ioan Raþiu. Virgil . 2-3 ºi nr. în 1908. va avea o preþuire deosebitã. Când se editeazã Enciclopedia Românã – sub egida Astrei. P. din apropierea Reghinului. 6-7. a fost de pãrere cã aceastã operã ar trebui reeditatã. Iosif” din Cluj ca „stipendist bobian”. Galaxia Gutenberg. Habic. 2010. cu un titlu frumos de metaforã biblicã. Timp de 12 ani 266 . istoricul literar en titre al Blajului. care a iniþiat în 1842 protestul dascãlilor ºi clerului blãjean împotriva legii care prevedea introducerea limbii maghiare în biserica ºi ºcoala româneascã.e drept sumare – sunt în mare cele pe care le cunoaºtem ºi azi. (1842-1843). dar ºi poezii. între 1827-1831. Într-una din vizitele sale la Biblioteca Documentarã a Blajului. unde studiazã timp de patru ani. Contribuþii ºi precizãri la cunoaºterea vieþii ºi activitãþii lui Ioan Rusu. având o clasificare ºcolarã eminentã. În timpul studiilor vieneze citeºte pe marii scriitori romantici germani Goethe ºi Schiller. Poezii ºi traduceri. apãrute la Tipografia Seminarului Diecezan. S-a nãscut într-un sat din judeþul Mureº. ci l-a sporit.sunt solicitaþi blãjeni sã scrie despre Ioan Rus. trei tomuri cu citeþe litere chirilice. ca ºi George Bariþiu. Este invitat probabil Augustin Bunea. care. dar ºi cu admiraþie pentru „necunoscutul” Ioan Rus. Vasile Netea: Un scriitor transilvãnean premodern. în 25 martie 1811. adicã bursier din fundaþia episcopului Ioan Bob. în trei volume. A trãit numai 32 de ani. numele era cvasinecunoscut chiar blãjenilor: se cunoºteau doar menþiunile elogioase din istoriile transilvane ale lui George Bariþiu ºi Al. Ioan Rusu. Între acestea pe un raft. Cine este Ioan Rus? Pânã la apariþia broºurii lui Ioan Rusu în 1908. ºi. Antologie. nr. Icoana Pãmântului. se întoarce la Blaj ca profesor. 1966. apoi filozofia la Seminarul „Sf. prea ocupat fiind cu scrierile sale despre istoria Transilvaniei ºi a Bisericii Româneºti nu poate onora aceastã invitaþie. o geografã ( Doina-Elena Horhoi) ºi un preot profesor (Adrian-Vasile Podar). Ediþie de Ioan Chindriº ºi Niculina iacob. lucru care se realizeazã acum. Cu ajutorul moral ºi material al acestui memorabil unchi ºi-a fãcut studiile mai întâi gimnaziul ºi humanioarele la Alba Iulia. Ioan Rusu a avut o existenþã pãmânteascã dureros de scurtã. apare în prima mare Enciclopedie româneascã.

Scopul cãrþii este mãrturisit de autor în Precuvântare: „Cugetul meu a fost a scrie o Carte de Geografie. cu care se simte solidar în orientarea ideologicã. colaboreazã la foile braºovene ale lui George Bariþiu cu pseudonime care au fost identificate mai târziu. a unei gazete. aºa cum Eugen Drãguþescu a imaginat chipul unui alt învãþat blãjean. e tot mai convins de necesitatea unei „geografii româneºti”. a fi la locul sãu o geografie româneascã (v. marele sãu prieten. Moartea sa pretimpurie (ºi dupã unele scrisori ale lui Simion Bãrnuþiu.prima din Transilvania . la care Ioan Rusu îºi aduce. inimã ºi literaturã” ºi. mai cu seamã pentru Românii din Transilvania. meditativ. deºi în scrisorile cãtre redactorul foilor braºovene se plângea uneori de sãnãtate (în una din ultimele scrisori îl informeazã cã „abia s-a ridicat din pat de vreo douã zile”). se strãduieºte sã menþinã un ritm constant în redactare. Cu o activitate atât de laborioasã (preoþie. preocupat de studiile ºi de cursurile ce urmau sã fie susþinute. era greu de prevãzut cã acest dascãl blãjean îºi va sfârºi viaþa pãmânteascã la numai 32 de ani. Dumitru Cristocean. face cãlãtorii în Transilvania ºi în ?ãrile Româneºti. 2010 p. documentarea ºi apoi redactarea operei sale fundamentale. înalt. dar dupã plecarea lui Bariþiu la Braºov. alãturi de alþi dascãli blãjeni corespondeazã cu George Bariþiu. îl roagã sã-l sprijine cu „publicitate” pentru a obþine prenumeranþi. suspectã) a fost o mare pierdere nu numai pentru învãþãmântul blãjean. Predã nu numai cu o bogãþie de informaþie ºtiinþificã.a. interpretate de ºcolarii Blajului. cu toatã însufleþirea contribuþia: împreunã cu colegii sãi se gândeºte la apariþia unei publicaþii periodice. predând istoria ºi geografia universalã ºi având colegi de profesorat nume ilustre ale învãþãmântului ºi culturii româneºti: Timotei Cipariu. fãrã îndoialã ºi cu urmãri asupra sãnãtãþii sale ºi aºa fragile. (Pãcat cã nu ni s-a pãstrat nici un portret al lui Ioan Rus. domnule. Colaboreazã cu poezii ºi traduceri dupã Schiller. la „Foaie pentru minte. Galaxia Gutenberg. Reuºeºte. Am ales aceastã ºtiinþã pentru literara mea cuprindere. la ºase luni de la trecerea lui Ioan Rus la cele veºnice. aºa cã volumul III – apare postum. iar Cipariu îl informa tot pe George Bariþiu cã Rus a fost la începutul anului 1842 „rãu bolnav”. Dumitru Boer º. socotind. catedrã. Ioan Rusu Scrieri. inimã ºi literaturã”. nu 267 . ci ºi pentru literatura ºi cultura românã. Se documenteazã temeinic. Simion Bãrnuþiu.. îi gãsesc ºi un nume – „Nunþiul”. colaborãri la periodicele lui George Bariþiu. George Bariþiu. Nicolae Marcu. îl mãrturiseºte într-o scrisoare cãtre George Bariþiu: „Pe mine. Ioan Budai-Deleanu) Dintre colegii de catedrã se simþea mai ataºat sufleteºte de Simion Bãrnuþiu. poeticã ºi culturalã. Icoana Pãmântului). îl informeazã pe Bariþiu despre greutatea tipãririi unei asemenea cãrþi la Blaj.Vitrina cu cãrþi a onorat catedra liceului blãjean. Este pentru învãþãmântul blãjean o perioadã de ample înnoiri. lângã o jurnalisticã româneascã. fie din discuþiile cu colegii sãi de profesorat blãjean. mai ales. Gândul alcãtuirii unui asemenea manual – operã de pionierat în didactica româneascã. . ºi. ci mai ales cu talent pedagogic ºi cu însufleþire patrioticã. iniþiazã miºcarea teatralã din Transilvania – tãlmãcind alãturi de George Bariþiu piese de teatru. pe baza corespondenþei sale cu redactorul „Gazetei de Transilvania” ºi al „Foii pentru minte. prin sugestia. dar dupã câteva mãrturii ale contemporanilor – ce pot fi socotite tuºe pentru un portret imaginar – un pictor t alentat ºi cu imaginaþie ar putea reconstitui chipul lui Ioan Rus. fiind unul din dascãlii blãjeni cei mai îndrãgiþi din perioada premergãtoare Revoluþiei de la 1848. Contemporanii ne-au transmis imaginea unui dascãl distins. considerã cã oraºul de la poalele Tâmpei ar fi mai potrivit pentru apariþia unui periodic românesc. la lucrarea acestei cãrþi m-au îndemnat <Gazeta> Domniei Tale. fie de la Bariþiu. 169).

ºi unui popor limba. Asia: Rusia asiascã. Cartea lui Ioan Rus este în limbajul ºtiinþei de azi o geografie a continentelor ºi la citirea unor pagini mi-am adus aminte de studiul acestui obiect în anii mei de liceu ºi de buna noastrã profesoarã Elena Ciuruº. 37. Dupã definirea obiectului. cu titlul Literariu ºi care este o strãlucitã paginã de polemicã literarã. aºa cum îi comunicã lui Bariþiu. urmatã de prezentarea þãrilor: Portugalia. Cele trei volume au urmãtorul cuprins: vol. cultura ºi caracteristicile lor. Rusia Europeascã cu Polonia. Germania. America. Elveþia. Andora. Persia. Ioan Rusu aratã izvoarele lucrãrii sale în prezentarea Þãrilor Româneºti (Iosif Genilie. ed. cã ea ne învaþã a cunoaºte pãmântul sau ca trup ceresc. Marea Britanie. vie ºi atrãgãtoare. pãmântul este asemãnãtor unei icoane. Grecia. Imperiul Hinezãsc. Icoana. printr-o povestire accesibilã. naraþiunea cãpãta ºi concreteþe vizualã. este deopotrivã „ecoul” protestului iniþiat de curajosul sãu unchi Simeon Crainic. autorul a preferat un termen religios. acestora le-a acordat un spaþiu privilegiat:„În descrierea prinþipaturilor vecine. Monarhia Dãneascã. inimã ºi literaturã”. Arabia. Cartea de geografie scrisã de cãtre dascãlul mureºean are o semnificaþie profundã. Într-o altã scrisoare. ºi pe câteva zeci de pagini dã cititorului „cunoºtinþe gãtitoare”. rumâneºte s-ar putea zice Descrierea Pãmântului. þãri ºi oraºe din lume. dar ºi o prefigurare a unor idei din Discursul lui Simion Bãrnuþiu în Catedrala Blajului susþinând dreptul popoarelor la exprimare în limba maternã ºi egalitatea în drepturi a naþiunilor: „…Românii nu se pot cultiva prin limba ungureascã. Popescu-Scriban. Reprezentarea destinatã cultului se scrie pentru ca.I. Eu. Arhipeleagul indiesc. Pentru „descriere”. Rodul muncii Domnului oferit omenirii. ªvecia cu Norvegia.prezentarea generalã). Dupã Precuvântare urmeazã definirea geografiei ca ºtiinþã: „ªtiinþa carea mai în toate limbile europeneºti. ºi în acea formã ar fi un popor datoriu a-ºi apãra limba. ºi de a proporþione le-am descris mai pe larg decât alte þãri ale Europei. prin care sã înveþe ei acea limbã întru atâta ca sã le poatã fi mijloc spre culturã….7). Franz Sulzer ºi I. este plinã de solemnitate”(p. Cu Icoana Pãmântului plãsmuirea divinã are un interpret.Virgil în Cuvânt înainte: „Pentru Ioan Rus. cit. socotesc a fi mai scump omului sufletul. Insulele Ionice. Turchestania de Apus. a fiecãrei þãri – Ioan Rus înþelege.B. Belgiul. ºi titlul cãrþii a fost explicat sugestiv ºi convingãtor de P. Africa. lor le este de lipsã cultura. sau ca trup firesc sau ca un loc în care vieþuieºte neamul omenesc” (p.II. vol. Japonia. Monarhia austriacã. care ne înfãþiºa la hartã. deoarece. pentru cã nu se poate afla ceva modru. p. Monarhia pruseascã. Europa peste tot (Prin aceastã sintagmã. India dincolo. geografie sau gheografie. n. trãitor între 1811 ºi 1843. sã fie cititã.Schutz). p. prin profesorul de la Habic. 35). . Icoana Pãmântului.51).” Volumul I se deschide cu o Precuvântare. V. care va reveni la prezentarea fiecãrui continent. Spania. Italia. vol. Rãpublica Cracoviei. ºi aceasta în limba româneascã” (Icoana Pãmântului. încât ajutatã de imaginaþia noastrã. are un contemplator. Turcia Europeascã cu Principaturile tributare. se numeºte cu numire împrumutatã din limba greceascã.III.S. ed. mai departe decât m-au lãsat firea compendiului nu m-am putut întinde. fizicã ºi politicã).39).). Turcia asiascã. (Ioan Rusu. India dincoace. mai apoi. sau cum am zice astãzi „noþiuni preliminare”. Holandia. din parte-mi. Pãmântul îºi gãseºte un cititor. ci spre a plini o lipsã a literaturii româneºti în aceastã þarã de mult ºi de mulþi sâmþitã (subl. Dincolo de vastitatea materialului cuprins 268 . cit. în care e datoriu a-ºi apãra viaþa… Rumânii nu mai pot fi în starea de pânã acum.Vitrina cu cãrþi doarã cã aº fi presâmþit în ea mai puþine greutãþi. Ioan Rus face o clasificare a geografiei (matematicã. Oceania. cu bogãþiile. care a fost publicatã ºi în „Foaia pentru minte.

Rumânii. a bisericilor ºi a altor ziduri mari ce se ridicã printre desfãtatele case. ca ºi atunci când vorbeºte despre ?ãrile Româneºti ºi despre conaþionalii sãi. El va vedea: Holandia cu pãmânt sterp încãrcatã de cetãþi pompoase ºi avute ºi Portugalia înzestratã de la fire cu toate darurile. 46) Faptul cã acordã prezentãrii Munteniei ºi Moldovei un spaþiu privilegiat are un sens politic profund. e totuºi de o parte sãracã de cuvinte. ba nu a rare ori ºi în contra chemãrii a ne cuprinde cât de puþin ºi cu filologia. de voieºte a þese pãnurã. cartea se remarcã prin capacitatea autorului de a extrage din izvoarele bibliografice consultate esenþialul ºi de a-l expune într-o limbã accesibilã. Va cunoaºte mai încolo cã ºi ºtiinþele ºi arþile au parte în cultivarea ºi fericirea omenirii. aºa cum avea Însemnarea cãlãtoriei pentru Dinicu Golescu. spre a putea esprima toate ideile. p.”( ed. de vrem a scrie ceva. noi trebuie sã formãm. Va vedea iarãºi cã ºi afarã de patria lui este viaþã. orânduit fãrã simetrie./ Pe nebãtute cãrãri loc de trecut sã gãsim.Vitrina cu cãrþi în cele trei tomuri (o geografie de asemenea cuprindere nu s-a mai scris în didactica româneascã pânã în 1842). îºi propune. Bucureºtii. cã popoarele înfloresc prin preþuirea acestora. le face avute ºi puternice. 1841:„ În toate m-am strãduit a zice adevãrul sine ira et studio. parte oblu…. manualele acestuia fiind interzise în Transilvania în epoca dualismului austro-ungar. nu se pot numi totuºi cetate frumoasã.145) Ca ºi predecesorul sãu Ion BudaiDeleanu. Înfãþiºarea continentelor ºi þãrilor are pentru profesorul blãjean un rost educativ. vedere plãcutã. Grigore Alexandrescu în Epistolã cãtre Voltaire:„ Altfel e-n þarã la noi. în care am scris aceastã carte. autorul vrând sã demonstreze ca. Mulþimea turnurilor totuºi. Idee exprimatã în epocã de contemporanul sãu din Þara Româneascã. cetate mare ziditã pe amândoi þãrmurii Dâmboviþei în judeþul Ilfovului. din ceva depãrtare. alþii scarmãnã. Cetitoriul se va convinge cã industria rãdicã pre popoare. torc ºi vãpsesc lâna ºi alþii þãs apoi pãnura. cu inflexiuni de grai popular ardelenesc: „Urmeazã – spune Ioan Rus în Precuvântare – sã vorbesc ceva ºi despre limba.(p. „Nice pot fi acestea cunoºtinþe fãrã influinþã pentru minte ºi inimã. sãracã ºi fãrã putere. cit. Ion Micu Moldovan. cit. rãºãdinþa Princepelui. mãcar cã au luat în timpurile de curând trecute faþã cu mult mai plãcutã ca mai înainte. ci trãbuie toate sã le plineascã unul. Iatã ce-i scrie referitor la acestea lui George Bariþiu în epistola din 9 oct.” Al doilea merit important al lucrãrii este efortul de a crea o terminologie ºtiinþificã geograficã. p. vol. dupã 269 . unitatea de neam a românilor. a dregãtoriilor mai înalte. capitala Valahiei. fie prin împrumuturi adaptate limbii române. iar pe la noi nu-i încã aºa. ne sãleºte lipsa ºi peste voie. cãlãtor în prima jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. aºa cum recomandã ºi Ion Heliade Rãdulescu în Prefaþa Gramaticii româneºti din 1828 – fie prin derivare din cuvinte româneºti. mai târziu. alþii spalã. pe loc parte ridicat puþin. prin pietruirea ºi luminarea uliþelor ºi prin ridicarea mai multor ziduri strãlucite. înguste. I./ Sã dãm un aer. a Mitropolitului ºi a Consulilor puterilor strãine.” ( Precuvântare. darã lin ºi cu cea mai mare cruþare”ºi. totuºi. un alt autor blãjean de manuale de geografie ºi istorie. mai bunã sau mai rea. cã pe noi. palate pompoase lângã cãºi amãrâte ºi dinaintea multora grãdini lungi.. Descrierea oraºelor din Muntenia se aseamãnã cu notele de cãlãtorie ale lui Timotei Cipariu./ ªi nelucrate câmpii de ghimpi sã le curãþim. îi dau. la popoarele avute. în osãbite forme. În fãuriºtile mari. sã fie obiectiv. Iatã un fragment din descrierea oraºului Bucureºti:„ Bucureºtii. un ton limbii în care lucrãm. la care are a se întinde o Geografie ºi de rând”. ed. ºi rãmân în miºãlãtate prin nepreþuirea lor. Ei au forma cetãþilor turceºti: uliþi strâmbe. Limba româneascã pe lângã multe alte însuºiri.41-42). nice va numi ca Chinezul þara sa ca Floarea de mijloc sau Împãrãþia ceriului sau va socoti ca acesta pre toþi alþii barbari.

de fapt o antologie de texte comentate. oare drept. Discursul din Catedrala Blajului al lui Simion Bãrnuþiu. Iorga în revista sa „Floarea darurilor” spunea cã este „una din cele mai frumoase scrieri geografice din toatã literatura românã”. 2-3 ºi 6-7/1937. Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania de Coriolan Suciu. Ea se alãturã acelor scrieri fundamentale ale dascãlilor Blajului. Scrieri. am grãit despre punctul acesta delicat?” (Ioan Rusu.Vitrina cu cãrþi ce îi oferã douã fragmente despre ºtiinþã ºi culturã în Valahia ºi Moldova. despre care N. Graniþa de Vest de ªtefan Manciulea. aºa cum obiºnuia profesorul blãjean. Ion BUZAªI 270 . a fãcut cunoscutã aceastã carte. cu bogate citate. Cãci pânã la aceastã ediþie. ed. nr. Istoria învãþãmântului românesc de Nicolae Albu º. p. a unui scriitor puþin cunoscut ºi a unei opere cvasinecunoscute. 187. nevãtãmând. care i-au conferit oraºului faima de deschizãtor de drumuri în cultura românã: Biblia de la Blaj (1795) Hronicul românilor ºi a mai multor neamuri de Gheorghe ªincai. Episcopul Ioan Inocenþiu Micu Klein de Augustin Bunea. încheie cu aceastã întrebare:„ Ce judeci..a. 188) Reeditarea acestei scrieri însemnã un eveniment major în restituirea literarã a spiritualitãþii blãjene. domnule. cit. doar studiul amplu de 40 de pagini al lui ªtefan Manciulea din „Cultura creºtinã”.

nu vei putea (ºi pe bunã dreptate) sã deschizi nicio uºã în deplinã concordanþã cu fusul orar al zonei poetice respective. având strictul necesar de culturã poeticã (ºi nu numai!) uºa deschisã spre avangardism e un dar ce poate deveni foarte important dacã stai 271 . aproape semi-leºinatã. Privit din sens opus. în special cel ucrainean ºi rus. Dar pentru poetul lucid. dacã nu stai sub o aripã de luminã a unui ºoim de aur. precum oriunde-n societate. aproape în nemiºcare. sau din ce-o sã fie. ceea ce-i face pe mulþi sã o creadã insuportabilã ºi s-o lase deoparte. creeazã în suficientã mãsurã iluzia necesarã cã ar fi o zonã poeticã precum altele nu-s nici pe departe atât de conturate la noi în þarã. Avangardismul european. acest avangardism aratã perspectiva unei miºcãri literare deja consumate.Parodia fãrã frontiere Lucian Perþa LEO BUTNARU Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Îmi dau foarte bine seama cã-n poezie.

.Lucian Perþa sã-þi faci ordine de zi ºi ordine de noapte în viaþã ºi în scris – adicã pe ici-pe colo – (în configuraþie poeticã – pe la muzã) ºi. mai învãþaþi. sã þi se trânteascã ºi ea tocmai în nas (au mai pãþit-o niºte confraþi)! aºa cã ascultaþi-mã cât mai am glas: înainte de a intra pe uºã-n poezie.. sã nu o trânteºti. mai învãþaþi!. cã se poate. fãrã nicio formulã de politeþe sau scuzã. mai învãþaþi. 272 . intrat pe uºã.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful