Responsabilitatea opiniilor, ideilor ºi atitudinilor exprimate în articolele publicate în revista Familia revine exclusiv autorilor lor.

Numãrul este ilustrat cu fotografii reproduse din albumele Arta strãzii. Salonul Internaþional al Artiºtilor Fotografi Români ºi Maghiari de Pretutindeni, Ediþia a VI-a, Oradea, 2012, Eurofotoart, Salonul Internaþional de Artã Fotograficã, Ediþia a IV-a, Bucureºti Oradea, 2012 ºi Luna Fotografiei din România. Festival naþional cu participare internaþionalã, Ediþia a III-a, Oradea, 2012

Seria a V-a iulie - august 2012 anul 48 (148) Nr. 7-8 (560-561)

REDACÞIA:
Traian ªTEF - redactor ºef Miron BETEG, Mircea PRICÃJAN, Alexandru SERES, Ion SIMUÞ Redactori asociaþi: Mircea MORARIU, Marius MIHEÞ, Aurel CHIRIAC

REVISTÃ DE CULTURÃ Apare la Oradea Seriile Revistei Familia
 Seria Iosif Vulcan: 1865 - 1906  Seria a doua: 1926 - 1929

REDACÞIA ªI ADMINISTRAÞIA:
Oradea, Piaþa 1 Decembrie, nr. 12 Telefon: 40-259-41.41.29; 40-770-850068 E-mail: revistafamilia1865@gmail.com (Print) I.S.S.N 1220-3149 (Online) I.S.S.N 1841-0278 www.revistafamilia.ro TIPAR: Imprimeria de Vest, Oradea Revista figureazã în catalogul publicaþiilor la poziþia 4213
Idee graficã, tehnoredactare ºi copertã: Miron Beteg

M. G. Samarineanu
 Seria a treia: 1936 - 1940

M. G. Samarineanu
 Seria a patra: 1941 - 1944

M. G. Samarineanu  Seria a cincea: 1965-1989 Alexandru Andriþoiu din 1990 Ioan Moldovan Responsabil de numãr: Miron Beteg

Revista este instituþie a Consiliului Judeþean Bihor

ABONAMENTE LA FAMILIA Revista Familia anunþã abonaþii ºi cititorii cã la abonamentele efectuate direct la redacþie se acordã o reducere semnificativã. Astfel, un abonament pe un an costã 60 de lei. Plata se face la sediul instituþiei. De asemenea, se pot face abonamente prin platã în contul: RO80TREZ0765010XXX000205, deschis la Trezoreria Oradea. Abonamentul pe un an costã 72 de lei. Redacþia va expedia revista pe adresa indicatã de cãtre abonat.

FAMILIA
REVISTĂ LUNARĂ DE CULTURĂ
Fondată în 1865 de

IOSIF VULCAN

DIRECTOR:

IOAN MOLDOVAN

CURPINS
Editorial Traian Ştef - Căldură mare. Politică Asterisc Gheorghe Grigurcu - Rolul iluziei în lume Tangenţe Alex Cistelecan - Jocul de-a societatea Magistr(u)ale Luca Piţu - Chanson de gest(uelle) paillarde (V) Fusion jazz & blues de Daniel Vighi Replay @ Forward de Ioan Moldovan Poeme de Gheorghe Vidican Cronica literară Liana Cozea - Teama de a fi fericit Dan-Liviu Boeriu - Lucruri strigătoare la cer Mircea Pascariu - Umbrele n-au picioare Explorări de Mircea Morariu Anchetele Familiei Scriitorii români şi imperativul identităţii naţionale Viorel Chirilă - Literatura, o cenuşăreasă a învăţământului liceal Poemul preferat - O antologie din GELLU NAUM Au ales: Ioan Matiuţ, Viorel Mureşan, Ion Maria, Leo Butnaru, Romulus Bucur, Radu Ulmeanu, Radu Vancu, Constantin Abăluţă, Dumitru Chioaru, O. Nimigean, Andreea Răsuceanu, Cristina Ispas, Gabriel Hasmaţuchi, Daniel D. Marin, Kocsis Francisko, Adrian Alui Gheorghe, Luiza Palanciuc, Claudiu Komartin, Paul Aretzu, Niculina Oprea, Vasile Spiridon, Gellu Dorian, Iulian Boldea, Ion Pop, Robert Şerban, Mihai Şora, Ion Groşan 50% + 1 - Proza verii 2012 Adrian Buzdugan Nicolae Cornescian Dumitru Hurubă Ştefan Jurcă Gheorghe Miron Radu Ilarion Munteanu Cornel Nistea Paul Tumanian Boér Petér Pál Rafik Ben Salah 5 15 19 24 29 34 37 39 45 49 52

59

65 97 105 115 121 129 139 150 155 167 174

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbăcescu - Et in Ego. Redactor la E.S.P.L.A Lecturi după lecturi Gabriela Aprodu Octavian D. Curpaş Lia Faur Constantin Iftime Cristina Sava Poeme Andrei Zanca Leo Butnaru Lizette Ardelean Mihai Marianov Muzica Adrian Gagiu - Celi Cronica teatrală de Mircea Morariu Cartea de teatru de Mircea Morariu Vitrina cu cărţi Parodia fără frontiere de Lucian Perţa

180 197 202 209 215 223 227 233 239 242 245 248 260 265 271

Editorial Traian ªtef

Cãldurã mare. Politicã

Vara asta a fost ca în anii de secetã de dupã rãzboi, cînd, îmi povestea moºul meu, familii de moldoveni ajunseserã pînã în Þara Beiuºului. A gãzduit ºi el una care fugea de foamete ºi venise cu cal, cãruþã, copii mulþi. Faþã de seceta datã de Sus, oamenii, dar mai ales conducãtorii þãrii nu s-au arãtat mai vrednici în aceste luni de varã. Sã trecem în revistã, pentru istorie, cum zice Ion Cristoiu, evenimentele. În 6 februarie, premierul Emil Boc demisioneazã ºi odatã cu el tot guvernul format de Partidul Democrat Liberal. Imediat, preºedintele Traian Bãsescu îl desemneazã în funcþia de prim-ministru pe dl. Mihai Rãzvan Ungureanu care formeazã noul guvern. Timp de douã luni se instaureazã mai multã liniºte ºi o siguranþã care creºte încrederea în noul premier. Provoacã ºi nemulþumiri inclusiv printre susþinãtorii sãi pentru refuzul de a împãrþi bani politici. Pãrea destul de stãpîn pe uneltele lui. La 27 aprilie, însã, Uniunea Social Liberalã reuºeºte sã treacã prin Parlament o moþiune de cenzurã care duce la cãderea Guvernului Ungureanu. Au loc cele mai surprinzãtoare trãdãri, de rãsunet fiind a primvicepreºedintelui PDL, Sorin Frunzãverde. Unii trec la PNL, alþii, la PSD, cu primari de oraºe ºi comune, cu organizaþii întregi. PDL e în degringoladã, iar Emil Boc îi lasã locul de preºedinte lui Vasile Blaga. În 7 mai, este învestit un nou guvern, condus de Victor Ponta. Lumea se întreabã ce l-a apucat pe preºedinte pentru cã din atitudinea anterioarã era exclusã o astfel de nominalizare. Dar mai existase, totuºi, propunerea, însã domnii Ponta ºi An tonescu nu au luat-o în serios. Mai mulþi miniºtri au însã probleme de incompatibilitate ºi renunþã, iar la Învãþãmînt e un du-te-vino, cu trei miniºtri într-o lunã. În acest moment se înteþesc atacurile împotriva preºedintelui, polemica mai acerbã ducîndu-se pe reprezentarea la Consiliul European. S-a ajuns pînã la a trimite lista dele-

5

este schimbat Avocatul Poporului pentru a nu fi contestate ordonanþele de urgenþã. este anulat controlul Curþii Constituþionale asupra hotãrîrilor Parlamentului. care este pragul. dar aceasta se pronunþã. Victor Ponta iese cam ºifonat. Referendumul din 29 iulie a oferit trei posibilitãþi de rãspuns: vot cu Da sau Nu ºi neprezentare. prin trecerea ICR în subordinea Senatului ºi schimbarea funcþiei unui Institut care a prezentat Vestului o Românie cu valori sincrone (aici nu sînt de acord cu expresia din numarul anterior a colegului meu Seres care îl considera pe Patapievici un „agent de influenþã”al lui Traian Bãsescu). În 5 iulie este cititã în Parlamentul reunit cererea de suspendare a preºedintelui. este înfiinþatã o altã comisie care spune cã nu e plagiat. ca ºi comisia Universitãþii Bucureºti. PDL ºi Traian Bãsescu au îndemnat la neprezentare. ºi Cancelarul Germaniei. parcã. Ministrul de Interne a anunþat care este numãrul de alegãtori. dupã bãtãlii la care participã ºi Comisia Europeanã. în rolul acuzat la Traian Bãsescu. încep sã dea foc în jurul lui. iar Crin Antonescu. fiind trimis acasã fãrã explicaþii ºi 6 . totuºi. Claudiu Sãftoiu. USL hotãrãºte sã-l suspende pe preºedinte. Este instalat un nou preºedinte la Televiziunea publicã. ºi ambasadorul SUA. sînt schimbaþi preºedintele Senatului ºi al Camerei Deputaþilor. este trecut Monitorul Oficial în subordinea Guvernului.-R. este anulat pragul prezenþei la votul pentru referendum. Pentru asta. Nu se prezentaserã suficienþi votanþi. este desfiinþatã comisia care ar fi trebuit sã constate plagiatul prim-ministrului. intrã. nevoind sã fie pãrtaº. preºedinte interimar. Acesta acceptã prag de prezenþã la referendum. începînd cu Vladimir Tismãneanu. iar referendumul urma sã fie invalidat. USL dorind sã facã un recensãmînt adhoc. Referendumul are loc în 29 iulie. Apare ºi acuza de plagiat adusã premierului într-o revistã de prestigiu. ziariºti de pe tot mapamondul. iar CCR îi este redatã puterea prin declararea neconstituþionalã a Ordonanþei de Urgenþã. Europa reacþioneazã ºi-i impune ºefului guvernului respectarea Constituþiei ºi a instituþiilor. iar în 6 iulie este votatã suspendarea. Pînã la referendum sînt mitinguri unde se acuzã o loviturã de stat. Patapievici. prilej cu care a fost remaniat Guvernul. apoi este condamnat cu executare Adrian Nãstase ºi lucrurile se rostogolesc cu ºi mai mare putere. Ministrul de Interne Ioan Rus ºi-a dat demisia. Atunci a pornit o altã tevaturã. este dat semnalul ºi pentru H. sau sã-i ºteargã de pe liste pe cetãþenii români din strãinãtate.Traian ªtef gaþiei fãrã numele preºedintelui. Sînt eliberaþi din funcþii toþi aceia care-l susþinuserã la alegerile prezidenþiale. ci doar o încãlcare a regulilor citãrii. netrecerea pragului ducînd la invalidare. cu precãdere a Curþii Constituþionale.

Politicã Andrei Marga. Mã întreb cum este posibil ca într-un stat membru al UE un minister sã publice cu câteva sãptãmâni înainte de referendum documentul oficial care aratã numãrul de alegãtori. dupã tergiversãri. românul a avut numai de pierdut. unii prieteni ai “Familiei”: „Suntem acum profund îngrijoraþi de reacþiile externe la recentele evenimente politice din þara noastrã. economia dã înapoi. Citatul este din Crin Antonescu. au crescut preþurile combustibililor ºi ale tuturor produselor. dar ieri sã arate cã nu poate susþine numãrul de oameni de pe listele electorale permanente? Cum este posibil sã fie confirmate alegerile din iunie (locale) ºi doar o lunã mai târziu electoratul de pe liste sã nu mai fie valid? Pentru mine.. printre mulþi universitari liberali. antagonizîndu-se ºi ea. reacþii europene dure. reguli care nu servesc interesului partidelor lor”. USL a pornit “un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte” împotriva lui Traian Bãsescu. de mai mulþi literaþi. Justiþia a rãmas o perioadã fãrã ministru. manifestîndu-se împotriva atitudinii Guvernului faþã de ICR ºi conducerea lui (Patapievici ºi Mircea Mihãieº au demisionat) sau pentru explicarea în alþi termeni a situaþiei din þarã. demisii. CCR amînã pronunþarea privind referendumul pentru 12 septembrie. inclusiv de la Departamentul de Sat al SUA. Leul s-a devalorizat rãu. investotorii strãini nu mai vin. solicitînd din partea guvernului cifra alegãtorilor români pînã în 21 august.Cãldurã mare. În toatã aceastã tulburare consideratã cea mai mare crizã politicã de dupã 1990. ca ºi urechelile din afarã. ci pleacã. Redau o parte a scrisorii de explicare semnatã. voturi de douã ori mai multe decît alegãtorii în unele localitãþi. ca mai apoi. restanþele la bãnci ºi de toate felurile au crescut. semnînd apeluri pentru apãrarea statului de drept. cercetãri penale pînã la miniºtri. Sperãm ca aceastã scrisoare sã ajute la clarificarea oricãror concepþii eronate cu privire la situaþia curentã ºi va 7 . limbaj dublu. Oare ce-i mînã în luptã este întrebarea la care nu ºtim cine ºi cînd va rãspunde. ministrul de Externe. în aceastã sãptãmânã sã reafirme aceleaºi date. Europenii nu înþeleg democraþia noastrã originalã: „Sunt uimit de ceea ce suþine Uniunea Socialist-Liberalã. sã jure pe Biblie doamna Mona Pivniceru. Populaþia a intrat în acest joc politic. acest guvern aratã încã odatã cã este gata sã schimbe orice: legi. Ideea aceasta de rãzboi dus cu toate armele este îngrijorãtoare ºi nu aratã deloc înþelepciune. liste. ºi s-au stricat alte lucruri ce þin de macroeconomie. Intelectualitatea însãºi s-a divizat. În 2 august. dar în 14 august revine. este opinia preºedintelui Partidului Popular European. Bãtãlia pentru liste e în toi. Tensiune. suplinind Victor Ponta. România trece printr-un moment de risc.

trebuie sã fie numiþi de Parlament. • Curtea Constituþionalã a recunoscut cã. Cãci suntem profund preocupaþi de recentele acuzaþii care pretind cã Parlamentul ºi Guvernul României ar fi subminat statul de drept ºi independenþa justiþiei în încercarea de a-l demite pe preºedintele Traian Basescu. cum se cuvenea.Traian ªtef deschide un dialog în legãturã cu viitorul. Parlamentul a tins sã devinã o cochilie vidã. De curând a adãugat cã ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General. substituindu-se Primului Ministru. Preºedintele Bãsescu vorbeºte deschis ºi liber despre rolul sãu de jucãtor. el i-a rãspuns cã nu. l-a întrebat dacã existã în Constituþia României reglementãri privitoare la suspendarea Preºedintelui. dar cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini? 8 . organism independent. Primarul Municipiului Sibiu. ci a prelungit mandatul guvernului demis. în ciuda faptului cã un atare rol contravine definiþiei constituþionale a Preºedintelui României ca mediator. Preºedintele a refuzat sã accepte propunerea majoritãþii. A fost poate o eroare de exprimare. În consecinþã. dna Angela Merkel. Alte incidente recente confirmã temerile noastre referitoare la modul în care Presedintele Bãsescu îºi înþelege competenþele: • In 2009. audiatur et altera pars. Preºedintele i-a povestit în direct unui reporter TV cã. în conformitate cu legea. atunci când Cancelarul Germaniei. care a fost demis în conformitate cu legea. atunci când majoritatea guvernamentalã nu a avut voie sã voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. folosind experienþa noastrã de cercetare ºi cunoaºterea directã a climatului politic din þara noastrã sã vã prezentãm doar câteva puncte pe scurt: • Curtea Constituþionalã nu este parte a sistemului judiciar independent din România. care în conformitate cu legea este propus de cãtre Ministrul Justiþiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. • Acum câteva zile. ci în fapt în faþa Preºedintelui. care. Preºedintele Bãsescu a încãlcat principiul fundamental al separaþiei ºi echilibrului puterilor. suspendarea Preºedintelui este conformã cu Constituþia României ºi urmeazã sã fie confirmatã sau nu de un referendum naþional. E greu pentru noi sã vedem cã reprezentanþi de seamã ai Uniunii Europene iºi exprimã poziþia ignorând un principiu fundamental al dreptului. ca în Federaþia Rusã.. Guvernul României nu a mai rãspuns în faþa Parlamentului. Aceastã poziþie nu a putut fi formulatã decât pe temeiul unor informaþii înºelãtoare sau incomplete cu privire la adevârata naturã a situaþiei din România. Este vorba de o instituþie unde numirile se fac politic ºi care are ca unicã vocaþie arbitrajul în chestiuni constituþionale. organizat deasemenea în strictul repect al legii. doar ca sã fie sigur cã o echipã favorabilã îi va organiza realegerea ca Preºedinte al României. aºa cum se întâmplã în toate statele democratice din Uniunea Europeanã. Vã rugãm sã ne permiteþi ca. aºa cum a recunoscut-o Curtea Constituþionalã. susþinut de o largã majoritate. Parlamentul a votat o moþiune de cenzurã împotriva guvernului. • Preºedintele a declarat în direct într-un interviu televizat cã i-a numit din proprie voinþã pe cei doi ºefi ai Serviciilor Secrete. ºi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. nu existã. Klaus Johannis.

în ultimii ani. ºi ar trebui sã fie înlocuit de o societate “competitivã” în care doar cei mai adaptaþi ºi mai puternici sã supravieþuiascã. echitate ºi bunãstare a cetãþenilor. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului cã societatea româneascã refuza intoleranþa ºi discrepanþele economice din ultimii ani. ºi defineºte procedura de suspendare. Lideri ai partidului care îl susþine au declarat cã minoritatea Roma din România este “genetic programatã” sã încalce legile. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic. Octavian Hoandrã. Paul Cernat. Mihaela Grancea. fie cã era vorba de profesori. împreunã. Sperãm cã declaraþiile Dvs de susþinere a democraþiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe. Mihai Dinu Gheorghiu. de judecãtori ºi funcionari publici. Georgeta Dimisianu. Lucian Dan Teodorovici. Preºedintele însuºi a asumat un rol executiv direct când a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor.Cãldurã mare. Dimpotrivã. Corina Bernic. Andrei Bodiu. de la iniþierea ei la sfârºitul procesului. decimând astfel clasa mijlocie în formare. de cadre medicale. Poate încã ºi mai îngrijorãtoare au devenit manifestãrile de intoleranþã printre susþinãtorii Preºedintelui. Semnatarii literaþi sînt Horia Barna. Monica Ghetz . Liviu Ioan Stoiciu. Stelian Tãnase. Ni se repetã constant – în ecou cu declaraþiile Preºedintelui – cã idealul european al unei societãþi care garanteazã o viaþã decentã pentru toþi este perimat. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniune Europeanã”. Ion Bogdan Lefter. Marius Oprea. Textul e cam plîngãcios-feminin ºi nu se înþelege care este altera pars care trebuie ascultatã în Europa. în dispreþul retoricii de austeritate generalã. Sperãm cu toatã sinceritatea cã acest referendum va dovedi cã idealurile democratice au rãdãcini adânci în societatea româneascã. Marius Ghilezan. Apreciem din toatã inima timpul ºi preocuparea pe care le cheltuiþi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat. ºi care priveºte climatul politic al României într-un moment delicat. Ildiko Gabor-Foarþã. În acelaºi timp. Florin Lãzãrescu. Politicã Articolul 95 al Constituþiei României este explicit. cetãþenii obiºnuiþi ai României au devenit tot mai îngrijoraþi de acþiunile întreprinse de Preºedintele Bãsescu ºi de apropiaþii sãi. o altã parte politicã decît preºe- 9 . Aceastã formã brutalã de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene aºa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douãzeci de ani. Carmen Muºat. Sorin Mãrculescu. ªerban Foarþã. fondurile publice care plãteau pe clienþii partidului dominant au crescut an de an. Ei au fost votaþi pe baza unui program de justiþie. ºi cã. Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au fãcut sã explodeze în iarna trecutã demonstraþii civice în peste 60 de oraºe ale României. Iatã de ce. Ovidiu Pecican. sunt vibrante ºi pline de viaþã. Bianca Burta-Cernat. faptul cã în Constituþia Germaniei sau a oricãrui alt stat din Uniune Europeanã – nu existã o asemenea prevedere nu are nicio semnificaþie în aceastã materie. Monica Spiridon. de militari.

Augustin Zegrean. Luni. Ioan Rus. considerînduse reprezentaþi ºi reprezentanþii celor care au votat. citind textul. 30 iulie. putem continua sã lucrãm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic.292. Dupã ce BEC a anunþat datele finale ale referendumului conform cãrora la urne s-au prezentat 46. necesare înainte de a se pronunþa asupra referendumului. 10 . ºi preºedintele interimar al Senatului. Ponta. Ion Iliescu a lansat.Traian ªtef dintele ºi PDL sau o altã parte a intelectualitãþii. Sînt acuzele obiºnuite la adresa lui Traian Bãsescu. anunþatse cã numãrul total al cetãþenilor cu drept de vot este de 18.292. cã „a povestit”. pe zile. Preºedintele de onoare al PSD. CCR se reuneºte pentru a discuta contestaþiile USL. MAI transmite CCR un document în care spune cã pe listele electorale sunt înscrise18. al cãrei glas parcã îl aud. au depus o sesizare la Curtea Constituþionalã. pe blog. spunând cã la declanºarea procedurii de demitere a preºedintelui Bãsescu în vigoare se afla OUG 41/2012. cã „a iniþiat tãieri sãlbatice ale salariilor ºi pensiilor. Ministrul Administraþiei ºi Internelor. arãtînd cã ºi ei sînt în viaþã. de nu mai poate guverna. Miercuri. de militari.24% din cetãþenii cu drept de vot ai României. Dezbaterile se amânã pentru 2 august. USL a încercat sã modifice cvorumul de prezenþã prin diferite mijloace. Nu se spune cum l-a deranjat preºedintele pe dl. Ulterior. au lansat liste de semnãturi. încheindu-se protocolar-diplomatic: cu speranþa cã „împreunã. Preiau sinteza din presã. mirat-interogativ „cum sã lãsãm soarta þãrii noastre în asemenea mâini”. „profund îngrijorat” pentru „idealurile vibrante ºi pline de viaþã” ale democraþiei româneºti. cã „a declarat”. Tot atunci.514. care nu prevede condiþia de prezenþã pentru validarea referendumului.514 de persoane. Valeriu Zgonea. cînd s-a citit în Parlament hotãrîrea CCR. Preºedintele Curþii. ideea cã referendumul trebuie validat. preºedintele Camerei Deputaþilor. care au spus NU referendumului însuºi au manifestat. fie cã era vorba de profesori. declarã cã s-au cerut informaþii de la MAI ºi INS. Petru Filip. comunicatorii USL ºi comentatorii care i-au însoþit au preluat aceastã ipotezã. cã e „jucãtor”. prosper ºi tolerant deopotrivã pentru România ºi pentru Uniunea Europeanã”. Ceilalþi. 1 august. pînã la 27 august. care a afectat participarea la vot. Marþi. dar ºi pentru a decide validarea sau invalidarea referendumului. 31 iulie. Pe listã figureazã ºi doamna Zoe Petre. de cadre medicale. de judecãtori ºi funcþionari publici. decimând astfel clasa mijlocie în formare”. acuzînd ºi boicotul PDL. susþinând cã în România sunt mai puþini alegãtori decât aratã datele pe baza cãrora s-a organizat consultarea popularã de pe 29 iulie.

plus cei decedaþi din þarã ºi cei care aveau buletinul expirat la referendum. Ioan Rus îi spune acestuia cã „nu vrea sã-ºi petreacã bãtrîneþile la puºcãrie”. 5 august. 7 august. care a apãrut în dosarul „Referendumul”. se aratã cã numai din Spania ºi Italia pot fi scoºi aproximativ 1. Monitorul Oficial publicã erata CCR emisã de Curte pe 6 august în care se spune cã listele electorale permanente îi cuprind pe toþi românii cu vârsta de peste 18 ani. 10 august. ministrul demisionar pentru Administraþie. Victor Ponta anunþã cã renunþã la realizarea mini-recensãmântului. Ioan Rus ºi Victor Paul Dobre demisioneazã. într-o discuþie cu Victor Paul Dobre. în baza cãruia prefecþii ºi primarii trebuie sã facã actualizarea listelor electorale permamente valabile pentru referendumul din 29 iulie. CCR anunþã cã a modificat data ºedinþei privind referendumul pentru 31 august. Dobre îi spune unui colocutor cã nu vrea “sã participe la un grup infracþional organizat”. În dosarul „Referendumul” deschis de procurori ºi în care. CCR anunþã cã amânã luarea unei decizii privind referendumul pentru 12 septembrie. Premierul Victor Ponta anunþã cã va organiza un mini-recensãmânt. ºi noul ministru delegat pentru Administraþie. chestorul Constantin Manoloiu a întocmit o completare la solicitarea deja transmisã CCR care spunea cã MAI nu îºi asumã numãrul de 18.315. 3 august.2 milioane de alegãtori de pe listele electorale. Marþi. Noul ministru de Interne ºi al Administraþiei. Joi. Politicã Joi.9 milioane de persoane. Radu Stroe declarã cã erata CCR. Tot pe 2 august. Duminicã. la solicitarea ministrului delegat pentru Administraþie. Dl. CCR respinge ca neîntemeiate contestaþiile USL privind desfãºurarea ºi organizarea referendumului. ºi nu actualizarea listelor printr-un mini-recensãmânt. trimit în teritoriu un Memorandum. este acuzat de abuz. 9 august.880 de cetãþeni cu drept de vot. Victor Paul Dobre. 6 august. Vineri. Luni. între timp. prin care pe listele electorale permanente se regãsesc toþi cetãþenii care au împlinit 18 ani pânã la 29 iulie 2012. argumentând cã a primit date contradictorii. Curtea Constituþionalã face publicã o adresã transmisã cãtre MAI din care reiese cã CCR a solicitat listele electorale permanente actualizate. organizarea mini-recensãmântului. În plus. Mircea Duºa. Radu Stroe. Ioan Rus anunþã la rândul sãu. 11 . se noteazã cã aceastã completare are un caracter fictiv ºi scopul este reducerea numãrului de votanþi de pe liste. Victor Paul Dobre. Vineri. Ioan Rus declarã cã pe listele electorale pentru alegerile locale au fost 18.Cãldurã mare. este un fals. care au drept de vot. 2 august. cu întrebarea peste gard despre vecini. Într-un document prezentat de Liviu Dragnea (PSD).

o naturã frustã. (Ale lui ºi. Dintr-un garaj prãpãdit. 14 august. dl Barroso. se întruneºte Parlamentul pentru a putea fi cititã hotãrîrea CC.Traian ªtef Luni. manevraþi. 21 august. Premierul Victor Ponta declarã cã nu va opri mini-recensãmântul. mereu în pericol de a face gesturi ºi declaraþii nepotrivite. ca niºte guguºtiuci decerebraþi). 27 august. 19 august. Adversarii sãi politici au reuºit sã mã convingã cã. un om lucid. tot de el. un amestec de sentimentalism ºi agresivitate. constat. un nãrãvit al obiceiului de a-ºi pune toatã lumea-n cap. cu totul opus cãuzãºeniei lui Mircea Dinescu. ministrul delegat pentru Administraþie. Uniunea Europeanã e o micã sectã de fraieri. 13 august. ba chiar o infracþiune. Curtea de la Veneþia (de Curtea Constituþionalã a României nu mai vorbim). Marþi. cã nu l-am citit cum trebuie. pentru data de 21 august. Angela Merkel. o sumedenie de miniºtri ºi ambasadori occidentali 12 . Îl slujesc. Victor Ponta e în Africa de Sud. de mai multe ori. Crin Antonescu. cã Traian Bãsescu e departe de a fi preºedintele ideal. Duminicã. dna Reding. fãrã telefon operativ. Andrei Pleºu un bun cunoscãtor al mediului politic românesc. de exemplu. Pentru cã îl consider pe Dl. Ioan Ghiºe considerã nelegalã hotãrîrea CCR. parlament ºi o bunã parte din popor. Bãsescu are o putere trans-instituþionalã. CCR a decis în controversata chestiune a eratei cã este „legalã” ºi a cerut Guvernului sã predea datele cuprinse în listele electorale permanente actualizate pânã la data de 10 iulie. Luni. care pot duce la rãsturnarea situaþiei la CCR. „ãl mai tare om din lume”. ale „clicii” de pîrîcioºi trãdãtori. mapamondul. Se amînã mereu intrarea în salã a parlamentarilor PSD ºi PNL. nu fãrã o anumitã perplexitate. Statele Unite. invalidîndu-l. asemenea personajului din faimoasa poezie a lui Victor Vlad Delamarina. tremurînd. Traian Bãsescu pune zilnic în miºcare þara ºi. am putea pentru ca sã spunem. dincolo de defectele lui. Cã e un campion al inadecvãrii. E. Curtea Constituþionalã recunoaºte legalitatea desfãºurãrii referendumului ºi admite datele oferite de BEC. iar Traian Bãsescu tace de o sãptãmînã. omul e de o anvergurã aproape cosmicã. De la o vreme. Marþi. Radu Stroe declarã cã în listele electorale permanente sunt modificãri majore. Termenul pentu o decizie în cazul referendumului de demitere a lui Traian Bãsescu a fost preschimbat pentru a treia oarã. nu se ºtie. unii zic cã ar fi în Italia în vacanþã. citez dintr-un cunoscut text al sãu apãrut în „Dilema Veche” : „Am spus ºi am scris. fireºte. care reacþioneazã prompt la manevrele lui destabilizatoare. evacuat de la Cotroceni de guvern.

Se pare cã. iar domnul Mugur Isãrescu s-a enervat ºi le-a cam spus-o cum gura bate fundul. lucrînd. Occidentul îl cunoaºte mai bine. Plagiatul primului ministru e o fãcãturã a machiaverlîcurilor sale politice. nici naþionalismul þîfnos al domnului Antonescu. „intimidat”. Individul e de nestãvilit. poate. într-adevãr. A reuºit. Deocamdatã. Toþi ºi-au fãcut un program de viaþã din susþinerea lui Traian Bãsescu ºi urmãresc. Ponta nu se ºtie dacã guverneazã. Dl. dupã spusele preºedintelui interimar. Occidentul alege predictibilitatea. Nu se mai poate face nimic pentru scoaterea lui din joc. cu sufletul la gurã. Pînã atunci. Isãrescu ºtie cît am pierdut. Traian Bãsescu. evident. sã goneascã investitorii strãini. Dl Ponta e. dar sperã. Rãmîne de vãzut dacã nu cumva a pus la cale ºi seceta. Serviciile secrete sînt la picioarele lui. Singura speranþã rãmîne colonelul Dogaru. în viitorul apropiat. Politicã ºi mai toate publicaþiile de prestigiu ale lumii: Der Spiegel. Traian Bãsescu ar putea cîºtiga ºi alegerile din America. Nu dã bine sã vorbeºti franceza ºi engleza mai prost decît cineva care le-a învãþat la Moscova ºi mai ºtie. sã doboare moneda naþionalã. sã blocheze activitatea guvernului. Sînt iar destule motive de întoarcere spre dl. ci tocmai cei de la Administraþie ºi Interne) sînt agenþi sub acoperire ai preºedintelui suspendat. abia dacã mai putem îngãima mici obrãznicii: îi spunem. pentru cã nu i-au stat bine nici engleza. „simplul cetãþean din garaj” sau „cetãþeanul în tricou albastru”. nu acceptã atitudinea USL ºi a celor doi copreºedinþi ai sãi faþã de ICR. dar n- 13 . nici identificarea prim-ministrului României cu un plagiator.” O mare parte dintre intelectualii care-l sprijiniserã pe Traian Bãsescu la ultimele alegeri ºi care s-au cam despãrþit de el mai ales dupã reacþiile împotriva regelui Mihai. Antonescu chiar mai tare. cã ricoºeul va lovi în partea celor care l-au sprijinit. nici toatã desfãºurarea rãzboinicã împotriva preºedintelui. iar preºedintele interimar e atît de tulburat încît ºi-a uitat engleza. Dar poate surpriza domnului Antonescu ar putea fi limba rusã. Frankfurter Allgemeine Zeitung. Nu l-au bãtut niciodatã cu asta. Încet-încet. Dar chiar ºi unii miniºtri ai guvernului inamic (ºi nu oricare. acum. Se zvoneºte cã. pentru invalidarea lui. peripeþiile referendumului dîmboviþean. cu o ironie zdrobitoare. domnii Ponta ºi Antonescu sînt în offside. care promite sã îl detroneze printrun bine organizat haos popular.Cãldurã mare. Dl. nici preºedinþia. în ascuns. ºi aici ºefii USL au dezamãgit. strategia USL s-a redus la demonizarea preºedintelui Traian Bãsescu. încep sã fiu mîndru de a fi contemporan cu o asemenea stihie dezlãnþuitã. The Economist etc. nici aventurismul politic al celor doi. ºi ruseºte. prin malversaþiuni subtile. Dl.

cã suportãm. pînã acum. dar totul a ieºit prost. o aplicaþie în care cartuºele de manevrã au fost înlocuite de multe ori cu altele reale. unde prostul nu e prost destul dacã nu e ºi fudul. într-o perfectã definiþie a ridicolului. Ironia sorþii este cã parcã fiecare schimbare ne aratã cã se poate ºi mai rãu. ªtim ºi noi cît a costat referendumul din bugetul de stat ºi cît au cheltuit partidele. Guvernarea Antonescu-Ponta a fost. dar nu ºtim cît ne-a costat pe fiecare. 14 .Traian ªtef o sã ne spunã. în care s-au încercat alianþe externe. în care a fost atrasã pe front populaþia þãrii.

Noutate: lîngã treptele Teatrului. stau aliniate precum niºte concurenþi la start. altfel luminate. grasã. Întreb cîteva tinere despre cîte un chelner. pãrãseam urbea ce pãrea atît de „a mea”. cel care. ºi-a petrecut cea mai mare parte din viaþã la Oradea). 15 . Funciarmente. altfel zugrãvite. Cele douã-trei cunoºtinþe întîlnite au un aer de strigoi . cu personal primenit. despre cîte un lãutar de odinioarã. Nici nu erau poate nãscute. ajunsã ºefã de local. dintre care una blondã.pe Nero. „isteþ” ºi rãzbãtãtor. cu aerul cuiva care-ºi face loc cu coatele într-un local aglomerat de periferie. Noica? * Cît de neaºteptat se manifestã cîteodatã „darul” poeziei. nimerit într-o lume necunoscutã.Asterisc Gheorghe Grigurcu „Rolul iluziei în lume” Septembrie 1999. din fericire. la Oradea. M-am simþit ca un cadavru decongelat peste un secol. Rãdãcina psihologiei sale este seducþia primitivã. Citind aceste vorbe ale lui N. Trifa. apare cu un doberman uriaº de care mã ciocnesc noaptea pe stradã (cred cã e cel mai mare cîine pe care l-am vãzut vreodatã. cînd cu 21 de ani în urmã. Oamenii sînt complet înnoiþi. N. * „Temniþa cea mai de temut este aceea în care te simþi bine”. Dl. Habar n-au. Gesturile sale poeticeºti au ºi ele o trufie grosolanã. mi-l reaminteºte . prostituatele. Chelneriþa Maricica.cum s-ar fi putut altminteri? . tot mai fanat (a ajuns a-ºi cãni pãrul). de nerecunoscut. cãzînd s-ar zice „absolut din întîmplare”! Iatã-l pe unul dintre beneficiarii sãi.U. tipul e un „fante de obor”. George Drãghescu). e drept. fostul vecin. cu un minunat cap de bacantã. are amabilitatea de-a ne oferi o masã gratuitã (eram însoþit de tînãrul meu prieten. Iorga cum pot sã nu mã gîndesc la C. ca ºi cum ar fi dorit a suci rapid capul unei slujnice. de rang modest. localurile par mai mari.

Nu-þi poþi da seama în ce mãsurã se supraliciteazã în forul intim sau doar pe dinafarã. arboreazã sacouri roºii sau galbene. om în vîrstã. dã mîna cu un asasin). ºi el „viclean copil de casã”. nu doar în raport cu lumea terestrã. un domn jurnalist din Amarul Tîrg îmi spune. cu trucuri de „cuceritor” vulgar. pe care mi-a înfãþiºat-o chiar autorul sãu. Are mereu replici ºmechereºti. „curios” ºi bîrfitor. Se vrea „altfel”. o elasticitate care-l poate face pe moment „simpatic”.P. În rest.Gheorghe Grigurcu E „rebel” dintr-un mãrunt teribilism. animalele sînt imprevizibile”. abia stãpînit. cu prilejul unei vizite ce i-am fãcut-o acasã. Ea face ca lumea sã fie de fapt altfel. însã nici nu acceptã uºor s-o rupi cu el. Camil Baltazar. un mic sistem de paratrãsnete viclene. Din fericire poetul tîrgului face parte dintr-o categorie pe care am ajuns a o cunoaºte suficient de bine datoritã lui O. socotindu-se irezistibil. mînat de interesul cras care-i poate acorda chiar un grad de entuziasm în adulare. mereu „interesant”. Nu e la largul sãu dacã nu atrage atenþia asupra sa. cu volumul sãu intitulat Strigãri trupeºti lîngã glezne (1927). „cel mai tare din parcare”. vai. la finele anilor ’60… 16 . asemenea mahalagiului care locuieºte-n faþa ferestrelor mele. Desigur. mã droghez („un aurolac al literaturii române”. cu care am „bucuria” de-a mã vedea zilnic ºi care. cã. * Nu sînt convins cã poeþii „pornografi” de azi (de la Emil Brumaru la Mihail Gãlãþanu ºi la puzderia de tineri gãzduiþi cu mare generozitate în Vatra) îl cunosc pe un precursor al lor. cînd mã vede cu cîinele Vulpiþã: „Trebuie sã mã feresc. ci. ilustrat de Marcel Iancu ºi tipãrit într-un tiraj redus. singular. instabil ºi intrigant cît încape. * V. Simion) ba am devenit ºi criminal (aº fi ucis o femeie cu autoturismul pe care-l conduceam. Scriu în cîrciumi de unde nu mai ies. O carte rarã în somptuoasa-i licenþiozitate. * Rolul iluziei în lume e covîrºitor. ºi cu lumea celestã. salutîndu-mã. pe care l-am avut în preajmã la începutul deceniului opt la Oradea ºi cãruia îi rãmîn îndatorat pentru lecþia ce mi-a oferit-o. Eu: „Oare oamenii nu sînt mult mai imprevizibili?”. conform formulei Purtãtorului de servietã al d-lui E. C. nu te poþi simþi bine cu un asemenea individ. Nu o datã în stihurile sale dã cu tifla lui Dumnezeu. conform lui Adrian Pãunescu. * Am intrat într-o legendã sordidã.

rãstignit pe cruce. 2003). în faþa a douãzeci de mii de persoane. Spre deosebire de omul de Neanderthal. Profesorul italian considerã cã ar fi extrem de dificilã refacerea echilibrului efectelor demografice ale modelului cultural actual al omului european. Poate doar prin introducerea maternitãþii obligatorii. * Dan Ceachir îmi comunicã la telefon solidarizarea d-sale cu opiniile mele privitoare la Nichita Stãnescu: „Cred cã veþi rãmîne pentru ele în vederile favorabile ale posteritãþii. dispariþia acelui strãmoº a fost cauzatã de formele strãvechi ale prionilor de atunci care provoacã actuala boalã a vacii nebune. 17 . un geniu. Homo Sapiens. Precum o pasãre a cerului. îi mulþumesc lui Dumnezeu cã n-am ajuns a suferi de foame.„Rolul iluziei în lume” * „Sfîntul Andrei . * „Tipul uman european este în pericol de dispariþie. care i-a luat locul. În opinia sa. dar nici unul nu se gîndeºte sã-l elibereze” (Jules Renard). captivaþi. * Sentimentele adînci nu se pierd. membrii societãþii umane actuale consumã mai mult decît este necesar pentru a trãi. individualistã. Cîteodatã e chiar gãunos”.000 de ani. ci se conservã un timp indefinit. predicã douã zile în ºir. au tras semnalul de alarmã participanþii la Congresul Mondial al Antropologilor. care populase odinioarã Europa ºi care a fost înlocuit de omul originar din Africa. dupã cum s-ar pãrea. se hrãnea cu vegetale ºi peºte. Nichita nu e. Toþi îl ascultã. deoarece omul a devenit prea carnivor ºi procreeazã urmaºi puþini. actualii locuitori ai continentului nostru sînt foarte leneºi în privinþa reproducerii. trãiesc fie ºi din fãrîmiturile vieþii. a declarat agenþiei italiene de presã ANSA profesorul-antropolog Brunetto Chiarelli. * Chiar dacã sînt zile în care mã vãd nevoit a-mi cumpãra hrana cu bani împrumutaþi. în urmã cu 70. Este foarte îngrijorãtoare analogia care poate fi observatã între tendinþele demografice actuale ºi dispariþia. ba chiar de canibalismul sãu. Cultura omului european de azi este una agresivã. crede el” (Adevãrul. a omului de Neanderthal. În plus. orice s-ar zice. aºa cum unele relicve organice se pãstreazã în anumite straturi ale pãmîntului. Mai exact. în masa prozaicã a vieþii curente. care are loc la Florenþa. dispariþia strãmoºului de Neanderthal a fost determinatã de obiceiul sãu de a mînca prea multã carne.

Marcovici Sebastian – Canonizare .

Perelman începe bine ºi pare sã situeze chestiunea sportului într-un context imediat politic. abordarea lui Perelman pãcãtuieºte identificând o problemã ºi o cauzã eficientã (desigur. ne permite în schimb sã surprindem câteva chestii interesante legate de perspectiva conservatoare în general. Argentina 1978. ascund realitatea politicã ºi socialã opresivã în care au loc. Iar problema cu abordarea conservatoare e. Cartea e cam aºa cum lasã sã se înþeleagã titlul ei: o criticã de facturã conservatoare a sportului. 2012 19 . îndeplinit de marile evenimente sportive. Dar sã nu anticipãm. A Global Plague. A Global Plague1. argumenteazã Perelman. Problema e însã cã acest rol de mistificare ºi legitimare a nedreptãþilor sociale. Londra & New York. una mai degrabã de perspectivã: ea nu þine atât de caracterul eronat al argumentelor sale. Marc Perelman. Ceea ce pãrea sã fie o 1. cât de contextualizarea ºi articularea specificã a acestora. Marile evenimente sportive. Just. Moscova 1980. oferind astfel o legitimare spectacularã. În contextul nostru. care e la fel de tristã ºi lipsitã de surprize ca un meci de fotbal în care pierde Italia. Drept pentru care m-am hotãrât sã-mi documentez indiferenþa microbisticã proaspãt (re)descoperitã apelând la ultimele cercetãri din domeniul „teoriei critice a sportului”: Marc Perelman. sportul) acolo unde nu e vorba decât de-un simptom a ceva mai structural. sportul spectacular. Beijing 2008. olimpicã regimurilor autoritare care le gãzduiesc. Barbaric Sport. este identificat de cãtre autor doar în câteva contexte excepþionale: Berlin 1936. Barbaric Sport. Verso. Dar dacã lucrarea nu ne spune prea multe lucruri noi despre obiectul sãu.Tangenþe Alex Cistelecan Jocul de-a societatea La 4-0 pentru Spania mi-a devenit perfect clar ceea ce începeam sã bãnuiesc la 1-0: mie de fapt nu-mi place fotbalul. într-adevãr.

Dar oare principiile pieþei libere ºi ale eficienþei economice. în acelaºi timp în care reprezintã unul din principalii catalizatori ai globalizãrii. care împarte tranºant ºi decontextualizant între state eºuate ºi democraþii funcþionale. argumenteazã Perelman. reteritorializeazã pe mãsurã ce deteritorializeazã. Corect. printre altele. mai puþin stridente. invizibile ale sportului. într-o misiune generalã de pace pe durata Jocurilor. efectiv. Aceeaºi abilitate în a evidenþia evidenþa ºi a face invizibil cadrul invizibil este desfãºuratã de autor ºi atunci când vine vorba de Carta Olimpicã: „Carta Olimpicã proiecteazã o iluzie de acelaºi fel: ideea unui moment de fraternitate. Sã le trecem aici rapid în revistã. între nerespectãri flagrante ale drepturilor omului (masacre. Perelman e foarte sensibil la rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care sportul îl are în regimurile nedemocratice – acolo unde. altfel imperceptibile pentru o lecturã moralistã: „Ceea ce carta sugereazã ºi ceea ce ea încearcã sã promoveze: nu doar sã facã din sport un element ireductibil al vieþii cotidiene. sportul nu ascunde cadrul social ºi politic. aºternând un voal de fair play ºi fraternitate peste realitãþile mai puþin vizibile. Sportul. 20). alegeri libere ale elitelor desemnate ºi piaþã liberã). egalitate. a acelui vechi cliºeu – dar mereu tânãr – care e critica totalitarismului. adicã. Dar. Pe cât e de scurtã cartea.e. e adevãrat. Însã 20 . uralele ºi scandãrile de pe stadion acoperã convenabil urletele din camerele de torturã – dar nu are nici o problemã cu rolul de mistificare ºi legitimare a nedreptãþii sociale pe care însuºi cadrul politic ºi mediatic îl joacã în regimurile democraþiei burgheze – acolo unde. dar nu mai puþin scandaloase ale violenþei structurale ºi nedreptãþii sistematice? Uneori. . oferã un vehicul pentru naþionalizarea maselor. Avem. o criticã a sportului din perspectiva globalizãrii: sportul. torturã) ºi societãþi libere (i. Perelman dã semne cã ar fi pe punctul de a surprinde ºi aceste aspecte structurale. carta capitalistã rezumatã de Marx în „libertate. pe atât de eclecticã e în perspectivele critice pe care le etaleazã. 24). s-ar spune. ci sã transforme viaþa cotidianã în întregime în activitate sportivã” (p. teroarea. modul în care autorul îºi argumenteazã acest gen de intuiþii corecte le reduce la o simplã confirmare a consensului moralist de la Washington. Cu alte cuvinte. domnia iconicã a fair play-ului. când în realitate masacrele. teroare.Alex Cistelecan criticã structuralã a funcþiei politice a sportului se dovedeºte a fi o simplã reluare. în context olimpic sau fotbalistic. crimele ºi tortura continuã nestingherite în cele mai multe þãri ºi. precum capitalul la Deleuze. ci reia ºi întãreºte rolul deja mistificator al acestuia. pânã sã ajungem la chestiunea principalã. proprietate ºi Bentham” nu joacã deja un rol similar Cartei Olimpice. din nou. chiar în þara care gãzduieºte Jocurile (precum în China în 2008)” (p. câteodatã.

în funcþie de repartizarea fiecãruia în cadrul diviziunii sociale a muncii. aºa cum am anunþat deja. Dar. Gãsim. care insistã asupra prezenþei tot mai extinse a dopajului în cadrul acestui fenomen: „Dopajul nu e extern sportului. Din pãcate. în realitate. decât un simptom: „Idealurile ºi proiectele de emancipare. mãcar pentru abundenþa de citate din Adorno. Marcuse ºi Horkheimer (pp. de antidepresive. „acest fenomen” denotã aici sportul. autorului îi scapã faptul cã dopajul. din nou. (p. ªi care constã. ºi o criticã medicalã a sportului. a devenit practic ceva necesar supravieþuirii în societatea actualã ºi cã. Încã o datã. aproape toatã lumea funcþioneazã pe bazã de energizante. cu consideraþii interesante în legãturã cu funcþia socialã a stadionului ca element spaþial: „Masa spectatoare. dupã cum aratã datele din spaþiul capitalismului împlinit care e SUA. Avem. strigãtele. se „spaþializeazã” desfãºurându-ºi propria suprafaþã ºi propriul volum. în faptul cã sportul este taxat aici drept principalã cauzã eficientã a ceea ce el nu e. ci a ajuns sã constituie chiar baza acestuia” (p. de creaþie au fost rãsturnate în opusele lor. printr-un argument absolut aiuristic conform cãruia opoziþia marxistã dintre valoarea de întrebuinþare ºi valoarea de schimb ar fi analogã opoziþiei (?) dintre recordurile naþionale ºi recordurile internaþionale (p. aproape ºterse de cãtre acest fenomen care a apãrut în Europa la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi care s-a rãspândit în lume în secolul care a urmat”. în ciuda declaraþiilor programatice ale autorului. mai putem citi ºi o criticã a sportului din perspectiva temporalitãþii – unde sportul e acuzat pentru efectul de sincronizare ºi aplatizare a timpului. sau de amândouã. totodatã. izbucnirile sale.Jocul de-a societatea aceastã idee corectã este. într-o formã sau alta. din nou. dacã nu din alt motiv. 65). de asemenea. problema nu e una a sportului. ºi o criticã esteticã ºi psihanaliticã a sportului. nu capitalismul – or tocmai aceastã relaþie strânsã dintre sportul contemporan ºi capi- 21 . Stadionul e ceva ca transpunerea spaþializatã a vocii masei” (p. singurele puncte în care textul sãu se întâlneºte cu teoria criticã sunt aceste citate numeroase din autorii ºcolii de la Frankfurt). intratã în transã prin cântecele. 51). X). (De fapt. ºi care reprezintã. ca standardizare ºi privilegiere a vizualului în detrimentul celorlalte simþuri ºi ca regresie organizatã la sexualitatea infantilã polimorfã pe care o pune în scenã sportul – pagini care meritã citite. un fel de reluare pe stadion a criticii heideggeriene a conceptului metafizic de timp. ci a ceea ce sportul reflectã din societatea noastrã. de solidaritate. aºadar. 95-100). 35). Pe lângã aceste unghiuri de abordare. o criticã urbanisticã a sportului. Dar sã revenim la principala problemã. în raport cu design-ul arhitectural autoritar al structurii – un inel monumental. ilustratã în mod eronat.

cu un proletariat ºi o burghezie” (p. exploatarea etc. În cel mai rãu caz.Alex Cistelecan talismul dezvoltat pare sã-i scape autorului. modul sportiv de producþie pare sã nu fie altceva decât reluarea. se conecteazã ºi se combinã… Modul sportiv de producþie nu presupune transformarea muncii izolate în muncã socialã pentru a o face mai profitabilã. 37). existenþã ºi producþie. Ele coabiteazã. modul sportiv de producþie al lui Perelman ar putea fi o combinaþie între ceea ce Marx numeºte faza subsumãrii reale a muncii în capital ºi ceea ce Antonio Negri ºi apropiaþii sãi numesc muncã imaterialã: aºadar ºtergerea oricãrei bariere între viaþã ºi capital. sportul nu este „la fel de vechi precum lumea” [dupã cum pretinde Carta Olimpicã]. 79). Însã sportul ºi-a creat cu siguranþã propriul sãu sistem de clasã. 37). locul de naºtere (conform lui Marx) a modului capitalist de producþie. al unor elemente ºi relaþii specifice lumii capitaliste (existenþa claselor. în care capitalul apropriazã corpul pentru a-l transforma într-o maºinã victorioasã… În cele din urmã. Cele douã moduri nu sunt antagoniste sau în competiþie. Burghezia afaceristã a devenit rapid interesatã de lumea sportivã ºi a luat control asupra cluburilor ºi federaþiilor internaþionale. cel puþin corespondenþa istoricã ºi geograficã dintre aceste douã fenomene este evidenþiatã de autor: „Desigur. (p. Nu pe direcþia modului comun de producþie ar trebui cãutatã legãtura dintre 22 . în care capitalul apropriazã munca în condiþiile tehnice atinse de propriul sãu proces istoric. Însã aceastã observaþie corectã se pierde imediat într-o analizã micro: „Cluburile. unitãþile de bazã ale acestei instituþii. A apãrut în Anglia.)2. fãrã puncte de contact – dintre sport ºi capitalism. cam aceasta este direcþia în care Perelman urmãreºte paralela – cãci paralelã rãmâne. Autorul încearcã astfel sã identifice un neverosimil „mod sportiv de producþie” a cãrui relaþie cu modul capitalist de producþie rãmâne cu totul neclarã: „Alãturi de modul capitalist de producþie. în sensul tradiþional al analizei lui Marx a modului capitalist de producþie (sic!). În general. chiar un lumpen-proletariat iau naºtere aici. în domeniul sportiv. funcþioneazã de fapt ca niºte întreprinderi aflate în competiþie: jucãtorii talentaþi sunt cumpãraþi ºi vânduþi celui care oferã mai mult. alungând aristocraþii ºi militarii”. Dar nu aceste similaritãþi în modul de organizare a relaþiilor sociale sunt cele care demonstreazã legãtura strânsã dintre capitalism ºi sport. acum planetar ca întindere” (p. Mãrturisesc cã nu reuºesc sã pricep ce înþelege Perelman prin modul sportiv de producþie ºi mãsura în care se deosebeºte (sau nu) de modul capitalist – dar asta poate tocmai deoarece lectura lui Perelman a teoriei marxiste a modului capitalist de producþie e deja extrem de ciudatã. Uneori. În cel mai bun caz. sportul a devenit un model dominant de mod de producþie. ºi un proletariat ºi semi-proletariat. s-a dezvoltat un mod sportiv de producþie.

O politizare abstractã.Jocul de-a societatea sport ºi economia actualã – cu siguranþã nu structurarea pe model capitalist a fenomenului sportiv e cea care îi explicã atât popularitatea planetarã cât ºi caracterul sãu necesar pentru societatea contemporanã. sociale. ci relaþiile sociale pe care el le reflectã în formã rãsturnatã ºi compensatã. e însã extrem de interesant un argument pe care-l gãsim în anexa volumului ºi care ar putea sã mai reteze din elanul autoritãþilor politice – de la noi ºi din tot estul european – de a construi stadioane ºi a gãzdui mari evenimente sportive. al reprezentãrii ºi al antagonismului mai poate fi pus în scenã. În aceeaºi direcþie intrã ºi argumentul cã sportul a devenit astãzi o economie la fel de profitabilã ca turismul sau armamentul – ceea ce e evident corect. astfel. istorice) în care o cerea Carl Schmitt. aºa cum susþine Perelman. însã nu demonstreazã existenþa unui mod sportiv de producþie. ºi încã în forma purã. cã depolitizeazã (p. aceastã veritabilã „desublimare represivã” opiumul sãu necesar. dacã aºa stau lucrurile. singurul loc în care definiþia schmittianã a politicului (opoziþia dintre prieten ºi duºman) mai poate fi regãsitã. necontaminatã de orice fel de considerente (economice. Forza Italia! 2. pe care Perelman le citeazã admirativ fãrã însã a le pãtrunde semnificaþia. ci pentru cã sunt singurele locuri în care spectacolul politic al solidaritãþii. toate þãrile care au gãzduit mari evenimente sportive au obþinut o creºtere economicã sub nivelul lor normal. formulate în 1968. precum în Tezele critice despre sport. exact rolul pe care religia îl juca la tânãrul Marx. de „unic proiect al unei societãþi fãrã proiecte. problema nu e sportul. este pe stadion. Dar asta ar însemna ºi cã problema cu sportul nu e. materializatã care e fetiºismul mãrfii – aºadar acea socializare pe la spatele societãþii pe care o implicã modul de producþie capitalist ºi care e cumva. feritã de politic. într-un cadru izolat de orice posibilã influenþã socialã ºi politicã efectivã. în mod spectacular. 37). În acest context. compensatoriu. culoare a unei lumi fãrã de culoare”. sau. cu argumentul câºtigurilor economice uriaºe care ar rezulta din asta: astfel. ci cã repolitizeazã. Pariul meu ar merge mai degrabã pe acea ideologie obiectivã. Barbaria nu e a sportului. ci a lumii capitaliste care face aceastã defulare spectacularã. doar cã în altã parte. nu e deoarece ele ar reprezenta niºte insule de barbarie într-un ocean de lume civilizatã. Or. (p. reluatã ºi rãsturnatã în fenomenul sportiv. de „suflet al unei lumi fãrã de suflet”. Dacã stadioanele ºi ceea ce gãzduiesc ele sunt astãzi o problemã. Sportul joacã. conform unui studiu realizat de Bank of America ºi Merill Lynch pe perioada 1954-2006. 130) 23 . ar fi astfel ceea ce sportul însceneazã: de altfel.

hou. Dont les miaulements inaudibles remplissent l’univers Sans toutefois épouvanter les psylles5. Mort en exil. 24 . cîte ºanse ar exista ca sã cadã alegerea-þi asupra romancierului Céline. *** HAROLD BOOM: Dac-ar fi sã dai o invitaþie de searã. unui singur canonizabil de la mijlocul veacului 20. Proust ocupîndu-i locul. pentru mine. îi mai telefonai din an în Paºte. maintes ruses + force astuces: J’aurais vachement savouré ce tableau. Ou de L’Opéra de quat’ sous3. nu i-a mai rãmas decît sã ºi-l aproprieze pe cela al bunicii sale bretone. hou… Mais pas du chat Bébert4. Hou. servantã la bazã. Céline devait être très rigolo. Digne des Chercheuses de poux.Magistr(u)ale Luca Piþu Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã V La chanson du clebs de Céline A son clébard1 cherchant des puces. Inventant. în adolescenþã. la cutare joli petit restaurant parigotique. fata de salã a Spitalelor pentru Asistenþã Metafizicã. JEAN-EDERN HALLIER: Nici una. cãreia îi va fi rebranduit ºi/sau pseudonimizat prenumele. Mon beau. Fiindcã Louis-Ferdinand Destouches îi. Ce chié-d’oeuvre de Rimbaud2. cãruia. dans ce but. célinianul prenume.

de unde prezenþa masivã. nu? Altminteri. cãci o universitate americanã – ne semnaleazã The New Republic.. un raton spãlãreþ. femeie de serviciu. la urmã. Se poate. Care-i totuºi pata sa invizibilã (precum la Lady Macbeth ori la fatma din Plaza Ateneului). de ce s-ar spãla dumnealui atît de frecuent. Bab-el-Shakespeare. 25 . de altfel. care îi repugnã cel mai mult. frecat. haºiº.. HAROLD BOOM: Mi-l închipuluiesc lesne. HAROLD BOOM: C’est un raton-laveur.. Ne apare. pînã la efluvii corporale ºi autoerotism. din cartierele bogaþilor ºi de pe culoarele wallstreetiene. ca un Billie Halliday al aspiratorului. iar Céline ar visa sã-i mãture din palasuri. informatã de Puritani. în delirul sãu. ameninþat. Pentru Alb. acesta... Arabul miroase a ºobolan. toate îi miros urît: el halucineazã peste tot necurãþenia. cu aceastã temã a dezinfecþiei. punîndu-ºi un pince-nez pentru ca sã exclame: «Nu pute frumos! Nu pute frumos!» JEAN-EDERN HALLIER: De unde ºi rasismul sãu! Care vine poate dintr-o scenã primitivã a copilãriei sale bretone: întîlnirea lautréamontianã dintre un cleºte de homar armorican ºi o violetã de Parma pe bucile abia întrezãrite ale doicii sale în rada Brestului. cadavru vertical. cu o nouã recãdere sub incidenþa corectitudinii politiceºti. ce ar scrie cu apã de Javel ºi ºi-ar atîrna paginile în cîrlige de rufe. iar dezinfecþia rãmîne tema predilectã a capodopurilor sale. iar editorialiºtii întrã în campanie pentru dreptul la miros ºi adulmecare. inventa orice pe tema cu pricina. în scrierile sale. De nu o fi cumva în joc prostia transfiguratã de poezie. apoi politizate ºi. de vreme ce nu izbuteºte sã o scoaþã nici un parfum de Arabia? Faptul de a fi prea curat îl face dubios în ochii noºtri. epilat.. plutim în miezul aprins al actualitãþii. în ciudata-i patologie a curãþatului.. Il urãºte pentru cã îi e teamã de ce fojgãie prin canale. dulciuri.. Albul miroase a hoit. Ei se plîng bunãoarã cã în cultura ianchee. ca Jochann Sebastian Bach al mãturii. Pentru Negru. hebdoul lui Leo Wieseltier – tocmai a creat o zonã liberã de parfumuri în campusul sãu.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) Tehnicianã de suprafaþã. ca sã se usuce. slujnicã. ca un Charlie Parker al cîrpei ude.. HAROLD BOOM: Or. dacã nu fiindcã are un jeg specific – sudoarea omeneascã a muncitorului strãin sau transpiraþia prinþului saudian descins la Hotelul George V? JEAN-EDERN HALLIER: Nu e alb Magrebinul: a devenit albicios de atîta poncit. doar cã e acum vorba de Israeliþi. reglementate: de la tiutiun. jogger spectral. sursele universale de plãcere vor fi fost rînd pe rînd medicalizate. a punctelor de suspensie.. Un coprofil e. îi lua pe Evrei drept Arabi. pornografie. Antisemit implacabil.

la Sigmaringen. dãm peste un medicinist patetic. dacã scîrba ianchee faþã de miroaznele tari ºi creºterea vînzãriilor la toaleticele ape nu se origineazã cumva într-o fricã iraþionalã de moarte.. dar alegîndu-ºi drept loc exilic Iutlanda. continuînd cu pamfletele gen Mea culpa. Laval. recognoscibil dintr-o mie. tema întregii opere céliniene. ce dezvãluia tutulor activitatea intensã a falului sãu»? Unde-i neaua de acum cîteva secole cîn Regele Solar ºtia sã preþãluiascã la justa lor valoare «domniºoarele cu miros urît»? JEAN-EDERN HALLIER: Prietene. Aici voiai sã vii? JEAN-EDERN HALLIER: Cîtuºi de puþin. camarade! Doream sã revin la dezinfecþie. sireacul: Istoria Europeanã ajungîndu-i din din urmã fantasmele. odatã cu elevii lui Leo Wieseltier. cînd ajung sã suport cuminte damful cuiva. s-ar fi sufocat. Odatã cu Bagatelles pour un massacre. prin eseul asupra decesului în Occident. N-a avut noroc. HAROLD BOOM: Iar la sfîrºit. cu Mareºalul Pétain. devenea colabou prin coincidenþã. Les beaux draps sau L’Ecole des cadavres. începînd chiar cu teza în medicinã despre metodul de prevenire a putrefacþiei la Doctorul Sammelweiss. inspirã-l încã o datã. Rus pentru ofiþerii polonezi lichidaþi la Katyn. din fidelitate faþã de sine însuºi… 26 . obiºnuia sã inspire amoniac. dar profunzimile inconºtientului sãu casnic îl fãceau pe Céline incapace sã suporte vreun miros. HAROLD BOOM: Ar fi putut fi Turc sau Kurd. închis într-o salã de disecþie. La curtea Regelui Galant. pentru genocidul armenesc. luatã în colimator chiar de Philippe Ariès. nu era decît Breton. tanatologul binecunoscut.. Istoricul Jules Michelet. Doriot. American pentru Pieile Roºii.. adicã un realist îndrãcit. Marcel Déat ori Lucien Rebatet. reinspirã puternic. HAROLD BOOM: Unde ni-s timpurile binecuvîntate cînd omul europeic se spãla mai puþin ºi «degaja parfumul acela de amoniac.. dupã ce am fãcut un stagiu în imundiþia spitalelor sovietice. Era un boschetar ce voia sã treacã drept Domnul Curatu. pe urmã atacã un alt miros ºi. JEAN-EDERN HALLIER: Din fericire.Luca Piþu JEAN-EDERN HALLIER: Incît ajungi sã te întrebi. ce mereu va fi definit aceastã culturã. nu dispera! De captezi un efluviu corporal ce þi se pare dezagreabil. silit sã se refugieze. profitã de ocazie pentru a lupta împotriva prejudecãþilor tale urbane. Englez pentru Irlandezi ori Zuluºi. dulce visãtor al casei natale ce vedea pãianjeni pe tavan ºi termite în toate hârþogãriile stãrii civile globalizate. cînd voia sã se îmbete cu popor. unde nimeni nu se spãla. voi descoperi cã vechea mea antipatie se va fi preschimbat în ceva similar cu plãcerea sau dragostea.

doar cã-i preferãm un tablou de Georges La Tour. spunem fie. se refugiazã în abisul bughigãilor feminine. înºelîndu-mã amarniceºte. cînd ceva nu pare sã aibã mare valoare. putea sã-l reciteascã pe Shakespeare. Cu exegeza puricelui verlainean ne-am întîlnit într-un capitol tudor-vianesc din Arghezi. dragã istoricilor revizioniºti din Hexagonerie). 2. aflat la muzeul ducal din Nancy: La femme à la puce. peau de zob. ar fi vituperat sionismul alãturi de Dieudoné M’Bala M’Bala. azi. atât de sagace. folosindu-se de fiecare datã numarul par. «medic» sau macache ( din care am crezut. romanul lui Papini.. a grãit despre cîiinele sãu la modul racinian. à deux sous. de cãtre un el ºi o ea. «de doi lei»./ Céline devait être très rigolo. De ce? why? warum? pourquoi? In hexagonala curentã. pentru a-þi rãstãlmãci gãselniþa. *** 1. prin filierã turcã. creºtinul Dumnezeu. un et trine. poet al omului. graþie casei editoriale La Vieille Taupe. trou de balle. A-t-on lu Rimbaud? de Robert Faurisson (nemuritã. Die Dreigroschenoper. Sã relaþionãm oare pasiunea franþuzã pentru 27 . deocamdatã. nu am la îndemãnã.. stîlpul canonului occidental. cã se trage. el. fie… de quatre sous. Michel Collon sau Alain Soral… ºi l-ar fi dat pe Bernie Madoff cu curul de Terra pînã i-ar fi plesnit perciunii… HAROLD BOOM: A son clébard cherchant des puces. a timºoreanului Vasile Popovici. ºi un capitolaº musilian din Omul fãrã însuºiri. JEAN-EDERN HALLIER: Hmmm! HAROLD BOOM: . cãutat în doi. nepontagioasã. elogiul insectei cu pricina din Gog. Da. Cu siguranþã cã îl cãuta de pãduchi Anarhistul nostru de dreapta ce. româno-þigãnescul canci insemnînd. à cette fin.. în teza doctoralã.Cântic de gest(ic)ã deºãnþatã (V) HAROLD BOOM: Acolo. de unde aflãm cã vocabulul clebs? chien./ Inventant. dupã ce va fi denunþat ºi pericolul galben. HAROLD BOOM: Alte stihuri mai bune. Poemul rimbaldian al despãduchitoarelor exegetat iaºte. ca ºi toubib. Opera de trei parale versus L’Opéra de qaut’sous: certains préfèrent l’impair.. ca în româneºte. nibe de nibe. unul în trei.. cartea. rien. The Threepenny Oper.. «câine»? e magrebin. Et pour cause! 3. unde nu gãsim însã la bibliografie. unde puricele. ar fi îmbrãþiºat cauza palestinianã. se desfatã cu numere impare. y en a pas). ºi sã clameze cu Hamlet: «E putred totul în regatul Danemarcei!» JEAN-EDERN HALLIER: Cînd nu a mai avut nemica de zis. ºi stim de ce. maintes ruses + force astuces:/ J’aurais vachement savouré ce tableau! JEAN-EDERN HALLIER: Ptiu. publicatã la Cartea Româneascã. în danezã. dar… impari Deus numero gaudet. Tocmai a mai apãrut un dicþionar de termeni arabi adoptaþi în limba lui Camus.

faimosu-i poem. nu ºtim cît de imaginari. mãmãligarii. Cu trimitere ºi la insectele aceluiaºi nume. dreptu-i. uºor dominique-strauss-kahnianã. la piept. Ori cu puricii în numãr indeterminat. un iota. vag. nu-i bai. povestiþi de Pliniu cel Bãtrin. 5. valahii. însã la purecat ne ia lumea par-impar. ºi evocaþi de Apollinaire în Colinele. inclusiv cînd venea ora mesei. defilãm cu ceapa degeratã. într-o sacoºicã marsupialã. numai cã devaluarea. ºi cu zero ºi cu 1. adicãtelea în doi timpi ºi trei miºcãri. reale. ºi la manipulatorii de ºerpi ai Antichitaþii. Aºa: Les psylles et l’onde ont péri. Nu facem mulþi purici. Entwertung aller Werte. pacsãri. 4. în Naturalis historia.Luca Piþu par cu atracþia. un pet d’âne mort. un kopeck. la Hexagonali. Noi. se poate implementa. Luat de Céline cu el în refugiul pétainist de la Sigmaringen ºi purtat. en sautoir. spre cuplãri. partuze ºi alte partide patrate? Ne-ar veni bine. un clou. cum relateazã Lucien Rebatet în Memoriile unui fascist. 28 . Precum în: cela ne vaut pas un zeste de citron.

muzica clopotelor de la Biserica de pe lângã Casa Studenþilor din fostul liceu Notre Dame. sau de prin marginea Elisabetinului. din nevoi ceremoniale. mai bine muzica baroc cum ar fi Peccantem me quotidie de Carlo Gesundo în care apar de toate. adaugã un du-te vino al gesturilor. Noi cu texte ºi cu 29 . kitschul lopeþilor. despre muzicã poþi vorbi doar cântând. kitschul efortului pe care-l fac ei mînuind cu frânghii copârºeul. ºi despre asta nu poþi vorbi. un mai nimic al convoiului care merge kitschos la groapã. apoi altele. kitschul mirosului de cetinã de la coroane. kitschul lopeþilor. a sirenei din cartierul Fabric. anul când Carlo îºi dã suflarea cea de pe urmã. asta la anul 1613.Fusion jazz & blues Daniel Vighi Pe muzica lui Mily Balakirev. pe strada care se numea odinioarã Rangheþ. inevitabil. militant comunist ilegalist ce s-a fost botezat la început József Rangecz. o minune fãrã putinþã de pricepere. ºi gândul cã vei fi ºi tu. Acum e adevãrat cã muzicã au ºi picãturile de apã în chiuvetã. e aproape imposibil sã o povesteºti. fost dascãl al lui Piotr Muzica. muzicã e ºi aceea a turturelei. ªi despre aceea. acelea ale clopotelor din turnul bisericii neogotice din Piaþa Lahovari ºi clopotul de la capela cimitirului de pe Rusu ªirianu pe care îl trage profesional un gropar devenit. fiecare poate cânta cu ce are la îndemânã. cu alte sonuri. al celor douã scânduri. clopotar. cele de prin jgheaburile casei la vremea ploilor de toamnã. apoi kitschul mirosului de pãmânt reavãn. Muzicã de acum. un fusion de pe vremea când þarii de la Moscova încep sã se prenumere din familia Romanovilor prin Mihail I. subiectul unui asemenea kitsch. Muzicã de atunci. aºadar muzica Iosif Rangheþ-utca. cã nu e scãpare ºi cã e lipsit de decenþã sã te ºi gândeºti la muzica asta. pe urmã a dat nume uliþei copilãriei pe care se afla ºi bodega Zorii care se zicea La cãþaua leºinatã printre locuitorii beþivi ai strãzii. restul sunt aproximaþii inutile.

muzica vânãtorilor cum e asta de se cheamã I'm a Hunter . de hectare de livezi cu piersici ºi meri.The Song of the Volga Boatmen. Din naºtere. Le punem laolaltã ºi le ascultãm muzica. maºinãrii din fier la care se holba cu plãcerea cu care fãcea acelaºi lucru bãieþelul din feeria lui Ingmar Bergman – filmul halucinaþiei lucrurilor strãlucitoare din sticlã. a pendulei din vecini cu strãlucirea alamei. marele istoric al Banatului. mai apoi aceiaºi bântuiau ºi dincolo. respectuoºi cu legea ºi cu obligaþiile care le reveneau ca vânãtori AJVPS. asemenea cântecului naþionalist rusesc al lui Mily îmi pare a fi urmãtoarele fraze prin care mã autoplagiez înspre un cât mai deplin scandal public: Suntem în oraºul Lipova. pe Banat. tatãl cunoscut al ºi mai cunoscutului Lac al lebedelor. pe când tocmai izbucnea revoluþia maghiarã.” Adãugaþi acum ºi neaoºismele locului. fost dascãl al lui Piotr. viaþa ne-a adus aici încã din copilãrie. Fie-iertatul Valeriu Leu. ªi Mily compune despre neaoºismul Rusiei prin Leonid Kharitonov & Russian Red Army Choir . în pãdurile munþilor Zarandului. a cifrelor. plini de umor. A crescut elevul de liceu care am fost în fascinaþia „ºoroafelor”. despre care un anonim scrie pe youtube cã ar fi un PURE? TESTOSTERONE (majusculele îi aparþin ãluia). Adaptaþi-o la muzica din frazele autoplagiate care urmeazã. cu vagi înfiorãri de lume nordicã. asemenea filmului aceluia feeric. a calului din nichel cabrat voiniceºte în douã picioare pe farfuria pendulei.World of Warcraft Hunter Song. Înainte de toate. prin grija partidului ºi autoritãþilor locale din comunele Neudorf ºi Zãbrani.Daniel Vighi citate. Care cântã la fel: “Trece elevul de liceu dintr-a unºpea pe lângã atelierul de ceasornicãrie al fraþilor Wenczel. alamã. vânãtori înscriºi cu acte la Asociaþia judeþeanã de vânãtoare ºi pescuit sportiv. ºi felul în care cântã ele precum compoziþiile naþionalismului muzical al lui Mily Balakirev. spre deosebire de alþi concetãþeni care practicau cu fervoare braconajul pe Valea ªoimoºului. pe malul celãlalt al râului pe dealurile podiºului Lipovei acoperite. din strãluciri de nickel pe nume Fanny och Alexander. doi grãsani simpatici. a rotiþelor dinþate. Este o tradiþie a lucrurilor meºteºugite din mâna priceputã a tradiþiei nemþeºti. Aºadar. îmi spunea pe undeva printr-un restaurant din Herculane cã privirea îngrijoratã aruncatã ceasului este semnul intrãrii în cadrele nemiloase ale civi- 30 .

toate bisericile nemþeºti au ceas pe turn”. Le potrivim cu Besame.. „În toate satele pe unde mergi”. în vreme ce dincolo e natura naturans. Trec mai departe. rîul ºi dealul sunt naturã. „fie la Jebel. boschetul. Arta grãdinii. Asta îmi spune ºi se întâlneºte în observaþia ei ruralã cu neuitatul meu amic Vali Leu. laolaltã cu primii simboliºti autohtoni. ªi care dintre ele este 31 . Sigur cã ni se poate reproºa cã punem în parantezã grãdina dintâi a Edenului care este ºi ea tot. mucho! interpretatã de un adevãrat american romantic singer pe care l-am uitat.. grãdinã. 1984. dar. p. ºi aleea. 2009. uiþi tot. Ceea ce o desparte de natura lui Alecsandri sau Coºbuc. 7). arbustul. Fostul nostru student. în mod natural . undeva la nivelurile profunde ale sevelor hrãnitoare. copacul îºi pãstreazã naturaleþea. Soacra mea din satul Parþa. p. a doua oarã ivitã din devenirea ei. Simplificând: o datã e natura ieºitã din eternitatea Domnului. lizaþiei capitaliste. îmi zice. aºa ca Glenn Millers cântând Moonligth Serenade înainte de a pieri în apele Canalului Mânecii la vreme de rãzboi.aratã Paul Ricoeur . eºti ca la porþile grãdinii cu flori a lui Alice Cãlugãru la care revin dupã un ocol prin aceea a lui Dimitrie Anghel. La cei înainte pomeniþi avem natura naturata.limbajul este scos din cãmaºa mult prea strâmtã a funcþiei sale de descriere. podeþul. numai cã de vom þine aproape de Baruch Spinoza. ajung parte dintr-un limbaj edenic. Sau.” (Jinga. zice Costi Jinga. preotul Constantin Jinga zice altfel. Ne întrebãm. Aici îl ia de martor pe Rosario Assunto ºi scrierile sale despre artã ºi despre estetica grãdinii. ªi iatã urmarea acestei întâlniri între natura naturata cu natura naturans : „Floarea. este faptul cã a poetei este „grãdinã” ºi nicidecum „naturã”. cu o strategie discursivã anume. devine poezie.. pe alte coordonate muzicale fusion. aflat la nici cincisprezece kilometri de Timiºoara. nu mai ºti nimic. Revin la Alice Cãlugãru ºi la grãdina ei. prin intermediul cãreia .. 380). de ce nu. adicã (ºi) prin mâinile omului. în beneficiul funcþiei cognitive a acestuia” (Ricoeur. cum se ºi cuvine în asemenea momente de mare trãire bleagã când. germinând întrun univers metaforic. dacã muntele. dar ºi Eminescu. Edenul e mai degrabã natura naturata care ºi-a pierdut intrinsecul de natura naturans. teologie. la Peciu Nou sau Gottlob. Aºa e. prin recontextualizare. îmi spune acelaºi lucru. banca ºi pervazul cu viorele sunt ºi ele tot naturã. unde firescul vegetal îºi depãºeºte funcþiunea pur biologicã ºi. „se întâlneºte. Le combinã în acord cu ideea de „translare de la starea vegetalã mutã la aceea cu sens” care se petrece „prin intermediul unui meºteºug” (al Domnului) care domesticeºte „natura sãlbaticã” fãrã a o artificializa.Pe muzica lui Mily Balakirev. valea.

pe bãtrânul vrãjitor Juan Maltus. calde. Dar fapta lui este imediat 1. Tous les jardins du monde. creatorii Fundaþiei Internaþionale pentru Libertate Internã. melancolia. o beþie ca acelea ale lui Timothy Leary ºi Richard Alpert. p. p. gândul este „iertãtor ºi bun”. grãdinã fiind. p. Gabrielle van Zuylen. nostalgia omului dupã starea paradisiacã a unei naturi originare. Edenul ca Naturã este expresia unei desãvârºite întâmplãri meºteºugãreºti care adunã laolaltã „arta grãdinilor. amintirile. ºi florile-mi dezmiardã ochii” seamãnã “procesului acelei «lãrgiri de conºtiinþã» (la care) participã doctrinele oculte ºi religiile orientale. e aºa ca în extazul cu marijuana sau canabis. 2009. aºa ca dupã o beþie zdravãnã cu mescalinã. gesturile: întâmplãrile stau sub vraja ca de medicamente psihotrope. prin anul 1905. Versurile „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare/Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. editorii revistei „Psychedelic Review" ale cãrei pagini gãzduiau sloganurile publicitare: „Mescalinã! Misticism experimental! Ciuperci! Extaz! LSD-25! Expansiunea conºtiinþei! Transcendenþã! Haºiº! Botanicã vizionarã! Psihologia religiei! Libertate interioarã! Volburã! Politica Sistemului Nervos!” (Winkler. Mãreþia e intimism olfactiv: „miresme dulci de flori” îmbatã vizitatorul. dintr-un noroc.” (Laura Rosca. o binevenitã diminutivare.Daniel Vighi Natura. intrã Dimitrie Anghel ºi dã peste Eden: „De câte ori deschid portiþa ºi intru în grãdinã-mi pare Cã mã cuprinde-o vrajã dulce. „norocul zilelor de varã” totul e mignon. 2005. sfioºenia. plãcut. Majuscularea aceasta întrebãtoare mãsoarã distanþa faþã de estetica romanticã. „Vraja dulce”. tonifiant ºi edenic. Se poate ºi una ºi alta! Dovada supremã mielul care doarme ferice. o alunecare într-un mai puþin odihnitor. Sãlbãticia ºi parcul. ºi florile-mi dezmiardã ochii” Poteca dinspre cosmic. pe post de sacerdot al LSD-ului ºi de ucenic al ºamanului Maltus: „Cîteodatã. Toate dobândesc sensuri psihedelice. viaþa curge lent. p. este „sãlbãticia” dintâi. psihedelismul ºi consumul de droguri (cum ar fi mescalina). 1996. 2009. iar lentoare asta este ºi ea o diminuare. 1994 (apud Jinga. 212) Beþia din grãdina lui Dimitrie Anghel este o faptã miraculoasã pe care o povesteºte Castaneda. 7). un om obiºnuit reuºeºte (…) sã intre într-o altã lume. gândurile sunt „blânde” ºi „alintã”. o beþie policromã. florile care „dezmiardã ochii”: amestec de eros ºi magie a efectelor halucinogene ale lui Carlos Castaneda ascultându-ºi maestrul. Tot în grãdinã. Cu observaþia cã Edenul. Gallimard. vorba poetului. pur ºi simplu. între labele leului. ocrotitoare ºi liberã de orice fel de sãlbãticie?”1 (Jinga. 7) 32 . mãreþ ºi sempitern coboarã. Jungla ºi grãdina zoo. 121).

Studiu de caz: Carlos Castaneda. Braga.” Acea altã lume este dincolo de portiþã. (Castaneda. 8). Vârsta nouã a religiozitãþii. Cinci lecturi biblice despre om. Jinga.Ne aflãm din nou. (1996). P. fusion. Castaneda. Winkler. (1989). P. o lume greu de perceput raþional despre care ucenicul întreabã naiv ºi copilãros maestrul: “. etichetatã drept nebunie sau halucinaþie. 100) Bibliografia folositã în bucãþica de faþã care e “jazz fusion. (2005). or jazz-rock”. M. Bucureºti: Editura Albatros. spre grãdina cu “vraja dulce”. Trecutul apropiat. ªamanismul postmodern (Vol. Timiºoara: Editura Marineasa. (2000). C. C. Cluj: Editura Dacia..Pe muzica lui Mily Balakirev. A. Arta visatului. Metafora vie. Eseuri ºi documente despre America de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. adicã “a that developed from mixing and rhythms and the amplification and electronic of ” (http://en. L. Cluj: Editura Dacia. CAIETELE ECHINOX. Bucureºti: Editura Univers.. în acelaºi loc. în care am mai fost.org/wiki/Jazz_fusion): Ricoeur. Rosca. Existã aceastã lume sau este ea doar o plãsmuire a minþii mele?”. Versuri ºi prozã. In C. D. 2000. Anghel. Bucureºti: Editura RAO. don Juan. 33 . (1984). p. (2009).wikipedia.

toþi dovedind cã 34 . faima ori farmecul individual. La a patra ediþie. cu Gringo de Radu Niþescu. cu Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu. iar moderatorul lor a fost poetul Radu Vancu. Majoritatea secvenþelor acestui „film” cu poeþi s-au derulat la Centrul Multicultural Sinagoga. Lansãrile de carte au prilejuit întâlnirea cu Pãzitoarea Anei Dragu. subtilitate ºi putere de seducþie. stilul. admirabil cunoscãtor al poeziei tuturor celor despre care a vorbit.Replay @ Forward Ioan Moldovan  POEZIA E (TOT) LA BISTRIÞA. secondaþi eficient de echipa lor bistriþeanã. sper. toate dispuse ºi bine dispuse sã facã faþã cât mai convingãtor condiþiei exigente de invitat al Festivalului de poezie ºi muzicã de camerã – Poezia e la Bistriþa. credem. plini de imaginaþie ºi solicitudine ai acestei petreceri poetice. Dan Coman ºi Marin Malaicu-Hondrari. venit de la Sibiu. Aºa e. O Bistriþã care tocmai îºi trãia cu fast ºi antren Zilele. sperãm. cu inteligenþã. dincolo de vârsta. au fost gazde ireproºabile ºi organizatori inteligenþi. între 12-15 iulie 2012. Aºa va fi. poeþi tineri ºi adevãraþi. avându-i ca invitaþi pe Oana Vãsieº ºi Andrei Gamarþ. Grigore Þãrmure. Claudiu Komartin ºi Bogdan Coºa au prezentat revista Poes:s International ºi au girat ediþia LX a Clubului de lecturã Institutul Blecher. Aºa a fost. cu personaje bine conturate. generoºi.

nume de top ale literaturii: Marta Petreu. 2011). integrala poeziei sale ºi volumul O zi din viaþa mea fãrã durere. La acest capitol doi invitaþi seniori. Domnica Drumea. Alex Vãsieº. Elena Vlãdãreanu ºi Marta Petreu – în cea de-a treia searã. Alexandru Uiuiu ºi Ion Vlad i-a lansat romanul Ploile amare (Charmides. cititori etc. Irina Bruma. Radu Vancu. prozatori. Aurel Pantea ºi Nichita Danilov sã se confeseze cu privire la felul lor de a trãi ºi scrie poezie. 35 . cãreia i-au fost prezentate douã cãrþi . cãruia un triumvirat format din Ovidiu Pecican. Sorin Gherguþ. ºi prozatorul Alexandru Vlad. Doina Ioanid.Replay @ Forward valoarea nu aºteaptã adunarea anilor ca sã se adevereascã.Apocalipsa dupã Marta. Momente de desfãtare. atenþie ºi interes viu. Claudiu Komartin. Robert ªerban ºi Ioan Moldovan – în prima searã. de curând apãrut la Polirom. Nichita Danilov ºi Aurel Pantea – în seara a doua. Andrei Gamarþ. La Plan B Club Café Radu Vancu i-a provocat pe Ioan Moldovan. cu o audienþã de invidiat pentru numãr. invitatul special al poeþilor de la Bistriþa. Ana Dragu. poeþi. prestaþia acestora fiind îmbelºugat extinsã prin intervenþiile celor de faþã. Radu Niþescu. Olga ªtefan. au prilejuit lecturile poeþilor invitaþi: Ion Mureºan. Andrei Dósa. distins cu Premiul USR pentru prozã.

Max Bruch ºi David Popper – au asigurat poeziei o nobilã ºi emoþionantã însoþire cu muzica de înaltã clasã. ªi cu o atenþie programatic îndreptatã spre muzicienii tineri de valoare. este o instituþie de indubitabil profesionalism. Franz Liszt. un altul susþinut de Rãzvan Dragnea cu piese de Bach/ Bussoni. cu irepresibila dorinþã de a spune pe faþã: fericit cel care a fost ori va fi invitat la Bistriþa! 36 . Beethoven. dovedind cã Societatea de Concerte Bistriþa (director Grigore Þãrmure). M-am întors de la Bistriþa cu certitudinea ºi cu bucuria de a fi avut o privilegiatã întâlnire la cel mai înalt nivel cu poezia. principalul organizator ºi susþinãtor al Festivalului. Serghei Prokofiev ºi George Enescu ºi un recital cameral susþinut de Ávéd Éva (pian) ºi Kozma Péter (violoncel) – cu creaþii din Luigi Boccherini. Maurice Ravel ºi George Enescu.Ioan Moldovan U n recital la patru mâini – mâinile de maeºtri ai Corinei Rãducanu ºi Eugen Dumitrescu – având în program compoziþii de Claude Debussy.

Poeme Gheorghe Vidican PATUL NUPÞIAL sânge strãin împrospãteazã trupul miresei cu nechezatul mirositor al ierburilor în nopþile de varã paºii mirelui lasã poftele altor femei roºiatic giulgiul miresei se prelinge sub pleoapa nuntaºilor PRIVIREA BUNICII mersul pe bicicletã prin praful zilei macinã oasele de exil ale bunicii trecãtorii sunt ochii pãmântului în setea amiezii poartã tânguirea fântânii pe umeri liniile obosite ale orizontului în privirea bunicii mersul pe bicicletã al îngerilor nãpãdite de ierburi clipele de exil ale bunicii împart zarva de pietoni în cerºetori ASTORIA proaspãt ca ºi tinereþea mãrunþiºul din buzunarul liceanului foºneºte prin jocul de cãrþi plantaþia de cafea împodobeºte sânii chelneriþei plescãitul cojilor de seminþe e o ceremonie pentru fumul de þigarã mirosul a ajuns bãtrân în ceaºca de cafea mirosul cafelei alungã rãsãritul ZI DE VARÃ fumul din pipa bunicului aºeazã amiaza pe coama dealului merele cu chip de copil putrezesc în literele braille degetele orbului ridicã din 37 .

Gheorghe Vidican umeri suportã filã cu filã altceva izvorãºte din coasta dealului cu braþele pline de ochi fântâna adapã caii sãlbatici ai nisipului leagã la ochi pasãrea oarbã ºi stinsã OCHIUL ochiul din ochiul mamei lumineazã celãlalt ochi sparge sângele meu ºoaptele descompun poemele mele în susur celor neauziþi le spune mânia din ochiul mamei picãturã roºiaticã a nopþii în oglinda proaspãt trezitã TOAMNA ochii degetele creºtineazã frigul toamna îºi odihneºte paharul de oboseli rãsturnat peste coapsele tale strivesc liniºtea din merele coapte coaja de nucã descopãr nechezatul cailor în crãpãturile secetei peste sânii tãi se prelinge umbra pãsãrilor de pradã picurã în sârma ghimpatã sângele ritualic al brumei lipsit de luminã mirosul mustului curge spre pivniþele din deal memoria lumineazã icoana din degetele oarbe LA PUªCÃRIE îmbrãþiºãrile tale personalizeazã frigul virtual al iubirii trãieºte anotimpurile în zãngãnitul uºilor jocul are zãbrele argintii strecurat violul scuturã noaptea în palmele femeii de serviciu dragostea lor uimeºte câinele lãþos al patrulei o voce precoce recitã din serghei esenin SÂNGELE MEU mângâie piatra coapsa felceriþei din petid sudoarea cosaºului înroºeºte fânul barba bunicului stãruie în sângele meu susurul robinetelor umple în bucãtãrie gamela soldatului sudoarea cosaºului disperseazã unitatea de artilerie în femei posomorâte raveica se plimbã cu ligheanul printre insomniile cimitirului sângele meu încurcã mersul pe bicicletã al învãþãtoarei râsul copiilor bate o pendulã fãrã scãpare degetele orbilor leagã mirosul fânului tot mai departe de poartã 38 .

creând o stare de încordatã aºteptare. se sprijinã atât pe trama inteligent alcãtuitã. (2010). puþine la numãr. este nefericita poveste a unui naiv profesor de francezã. În esenþã. de sincronizarea istoriei mici cu istoria mare. când talentul sãu se menþine la un zenit prelungit ºi durabil. De aceea se poate vorbi de o tensiune retrospectivã ºi de una anticipativã care pãstreazã treaz interesul la lecturã. Acest roman al sãu. ca în mai toate romanele din ultima perioadã. Radu Mareº publicã la Editura Polirom romanul Deplasarea spre roºu. Radu Mareº. 2010). dar ºi pe personajele. dar remarcabile mai ales prin incongruenþele naturii lor iscusit realizate din straturi. reconstituind cu migalã. sã tensioneze textul. dens prin dramele concentrate în paginile sale. a încordãrii firului narativ ºi a dezvãluirii parcimonioase. de plasare a dramelor individuale în conjunctura istoricã atent reclãditã. menit parcã a sublinia ilustrativ aceastã perioadã fastã a creaþiei sale. jupuite deceleazã ascunziºurile unor existenþe aparent banale. Scriitor remarcabil. Editura Limes.S. o voluptate a narãrii se întrevede în paginile sale de prozã. El are ºtiinþa dozãrii dramatice. preocupat. prelungind-o intensiv pânã în momentul final al revelãrii adevãrului descumpãnitor.Cronica literarã Liana Cozea Teama de a fi fericit Radu Mareº Deplasarea spre roºu Editura Polirom. fericit un numãr de ani ºi ingenuu în a crede în 39 . posedã un talent al povestirii. Prozatorul reuºeºte. ce descojite. 2012 La mai puþin de doi ani de la apariþia romanului Când ne vom întoarce (Cluj. om de bunã credinþã. recompensat cu prestigiosul Premiu pentru prozã al Uniunii Scriitorilor (2010) ºi Premiul pentru prozã al Filialei Cluj a U.

în prag de normalizare ºi modernizare. devine prin destãinuirea ei elementul declanºator al amintirilor adânc reprimate ale lui Romi. izbutind. de parcã „se contaminase ºi ea cu virusul valah al poveºtii“. implacabil. „nebunul“. sã se întoarcã în bârlogul sãu de la etajul trei. peste tot „delirurile ºi nebuniile nocturne. insuficient înþeles ºi asimilat. de nesuportat. Diana. Romulus. cu caracter de generalitate – profesor de francezã. ziua. iar þiuitul singurãtãþii amplificat în urechi ºi craniu e în sine o torturã“. de o individualitate aparte. tãcuta englezoaicã – Diana ºi atât. devenit în timpul liber. Seara. Radu Mareº este un fin analist ºi un autor delicat cu personajele sale. prin ajutorul acordat de o bisericã catolicã londonezã ºi Crucea Roºie. în lumea ei – însoþitoarea convoiului de ajutoare. acolo. îºi cãra. deºi „asemenea melcului“. cu mama sa – justificatoare a crizei domestice ºi a abandonului lor rãmas neexplicat. ziarist de ocazie. Cu aerul ei somnolent. ameninþat permanent de prezentul instabil. la volanul maºinii sale. 40 . Ascuþimea intelectului ºi subtilitatea demersului sãu analitic se îmbinã fericit. era nevoie sã vinã seara. dar mai ales de reminiscenþele unui trecut. pe lângã „compunerea“ atmosferei. îl ajungea din urmã ºi intra iarãºi în „cercul de foc al nopþii“. Dimineaþã de dimineaþã ieºea în lume cu cea de a doua faþã a sa. anihilând în parte amintirile fulgurante. ca într-un ritual. Romanul are douã pãrþi al cãror liant este protagonistul. plin de amintiri dureroase. rãmas în Germania. dupã 1989. apatic. asemenea loviturilor în plex. antrenat sã scrie reportaje despre una din terifiantele case de copii handicapaþi. îngrozitoare“. cumpãnit. „cãci nu existã nici cea mai micã amprentã a suferinþei ºi a nebuniei care sã se deconspire pentru un ochi indiscret“. o permanenþã aparent indestructibilã a micului sãu univers. eroul se îndreaptã spre locurile descrise minuþios. de care era imposibil sã mã separ complet“. Diana avea „o nepãsare de sus faþã de tot restul lumii sesizabilã în zâmbetul mecanic ºi privirea inexpresivã“. „halucinaþiile insomniei“ deveneau spre dimineaþã „îngrozitoare. Romi ºi atât – absenþa numelui de familie îl plaseazã într-un soi de anonimat. În lipsa alcoolului anesteziant ºi abrutizant. la fel de anonimã. pentru a cãrui „nebunie“. amintiri împotriva voinþei sale ºi „tocmai de aceea atroce. unde cele douã sticle de vodcã bãute ritmat. absent. doi inºi de o singurãtate „care-i sãlbãticeºte pe oameni“. Capitolul întâi debuteazã în manierã balzacianã. ecranul opac cu valenþe protectoare. sã redea intensitatea interioritãþii personajelor sale. fãrã „a family name“. Romi. îi puteau asigura un somn chinuit ºi vremelnica uitare. Este relatarea – folosind pretextul unei scrisori adresate fiului sãu.Liana Cozea durabilitatea stãrii sale de bine.

„în ce ierarhie mã situez eu. se poate sã fi provocat destãinuirea lui Romi. pânã nu cu multã vreme în urmã trãind într-o stare de „fericire“ obliterantã.. derutat. „nu descoperise vreodatã motive puternice de bucurie sau încântare care s-o facã sã încetineascã paºii. cu rãbdare ºi empatie reconstituie migãlos felii din trecutul ce are pentru ambele personaje o mare relevanþã. în formele ei delirante. el îºi cânta melodia „la care ea asista din loja aflatã la o distanþã cosmicã“ ºi se întreba cu amãrãciune. Obsesia fericirii lui Romi. era „un atom anonim ºi bezmetic. cã este „inapt de vise grandioase cu care apoi sã mã grozãvesc. niciodatã nu avusese ocazia sã-ºi utilizeze „calificarea“ împotriva lui însuºi. dupã adopþie. fericirea „care se prelungeºte din ea însãºi“ – este o mascã. îºi mânuieºte scalpelul. ne luam parcã la întrecere care mãrturiseºte ceva mai îngrozitor. ca apucaþii.] ºi nici nu mã simþeam în stare sã spânzuri comuniºti de felinarele de pe strãzile oraºului“. Subtil blazaþi sunt amândoi eroii acestei prime pãrþi. care urma sã se instaleze între noi. mai de ne-spus despre sine“. capabil sã sesizeze „nebunia purã. poveºtile lor sunt diferite. Tãmaº. fãrã voinþa sa. Fiinþã bizarã. înainte de a-i scrie fiului sãu: „siguranþa ºi rãceala“. aproape sublime.Teama de a fi fericit Cuvintele sale scormonesc cu delicateþe totuºi ascunziºurile sufleteºti. ceea ce îi dezvãluie oglinzile sale interioare. iar sinceritãþile lor. iar lumile lor diverse. Tocmai viaþa Dianei. Diana. obligat sã accepte. fosta Wagner. desfãºuratã la ani-luminã de orice prilej sau sentiment de fericire. stupefiante. masca vulnerabilitãþii lui. Este masca omului ce trebuie sã accepte inadecvarea dintre el ºi femeia iubitã. fost navetist plin de cicatricile secrete ale vanitãþii rãnite. Romi. completa detaºare cu care povestise despre sine. Diana a fost singura fiinþã cãreia îºi deschide Romi sufletul. o fiinþã de o singurãtate aproape absolutã. Romi având „revelaþia uriaºei. pierdut în puhoaiele umane de la periferia metropolei“. cu infinitã tandreþe. cu o biografie atipicã. ca ºi sinceritatea totalã ce numai în prezenþa unei persoane asexuate o poþi arãta. Din douã motive. admite resemnat cã în cuplul pe care îl alcãtuieºte cu Grete. „fãrã sã ezite o clipitã când ajungea în proximitatea rãnii“ ºi al doilea era limba strãinã. cea care-i cunoaºte „visele mediocre de spirit mulþumit cu puþinul pe care viaþa i-l oferã fãrã preþul coºmarurilor“. drumurile lor s-au încruciºat „doar ca sã ne spunem unul altuia povestea“.. atunci când. franceza. unele uitate de tot [. sã zãboveascã“. chiar 41 . încercarea de a se autoconvinge cã trãieºte starea de fericire a omului mãrunt. dar ºi neîndurare. cosmicei distanþe“ care îi separa. în momentele sale de luciditate.

copiii salvându-se. pe când se aflau în Germania îi transferã „geamãnului – în cel mai firesc mod cu putinþã – aceeiaºi neîmpotrivire“. cu predilecþie trãirile eroului confruntat cu ceva camuflat. a aceleiaºi traume. sprijin ºi probabil uitare. peste refuzul indus sau impus [.Liana Cozea ºi în afara familiei ei [. au trãit în fragedã copilãrie. cu rãsfrângeri dramatice ºi asupra partenerului ei de viaþã. arestarea pãrinþilor ºi dispariþia lor definitivã. cei doi copii. însã insuficient calificat pentru complexitatea situaþiei cu care se confruntã. neîndoielnic. ascunzãtoare gãsitã întâmplãtor în jocul lor. cãci „peste interdicþia sau blocajul. ineficient în faþa sufletului blindat. Grete. cu porþile sigilate. Grete. la rândul sãu. fãrã fisurã. nu mai mare decât o cutie. traumã pe care nu au depãºit-o nici la anii maturitãþii. În abandonul ºi abulia de un soi aparte. pe lângã aceste îndoieli era însã ºi graba ei febrilã cu care „dupã ce ne scoteam hainele. Grete. Hans. Textul are coerenþã tocmai prin aceste caractere bine construite ºi credibile ºi transmite o stare de emoþie autenticã. cu real talent interpretativ. marcat el însuºi de amintiri. medic stomatolog.] ºi câtã afecþiune e în stare sã acorde cuiva“. îºi târa dupã sine amintirile din vremea prunciei.] n-a trecut niciunul din gemeni ºi în fond asta conteazã“. Dupã plecarea autoritãþilor. tatãl adoptiv al gemenilor presupuºi orfani.. abstrasã ºi pãrelnic docilã în viaþa cu Romi. Hans.. o traumã. iar hazardul fãcuse sã fiu eu cel care m-am apropiat sã o iau de mânã“. refugiaþi într-o ascunzãtoare. al Gretei. unde era mereu frig“. o perioadã lungã de timp. de unde destinul lui Grete de om rãnit. „se descoperise într-un vid absolut. violonista din orchestra operei oraºului transilvãnean. venea sã mi se adãposteascã în braþe în camera ei de pe colþ. Autorul. Personajul Romi este un „scafandru“ al propriului sãu suflet. care dupã moartea lui Moºu. de unde imensa sa vulnerabilitate. lãsaþi de capul lor au rãtãcit prin gospodãria nemþeascã din Transilvania ca „printr-o pãdure sãlbaticã“ ase- 42 . dar ºi Hans. îi împrumutã protagonistului sãu calitãþi de analist. fugit în Germania înainte de 1989. cãutând ocrotire. insuficient dezvãluit ºi care îl depãºeºte. cascã gura la vitrine“. Radu Mareº are o delicateþe în a-ºi mânui eroii. la vârsta de patru ani. consecinþã. iubita ºi apoi soþia sa. amplasându-i în situaþii revelatoare pentru profilul lor.. „cum îºi trag mamele dupã ele pe stradã câte un copil care se împiedicã. Grete ºi fratele ei geamãn.. bântuiþi de coºmaruri nocturne terifiante. rãmânând în casa pustie. consolare. îºi duce existenþa solitarã. îi depãºeºte capacitatea de înþelegere ºi previziunea ocrotitoare. în niºte vremuri tulburi. aºa cum îºi ducea cutia neagrã a viorii. muziciana.

ªi în acest roman al sãu. Singurãtatea lor. Separarea lor de lumea de afarã era totalã. personajul se abstrage istoriei mari. „privitor ca la teatru“. continuã sã se rãsfeþe. apartament de trei camere. Romi nu sesizeazã provizoratul în care s-a cuibãrit Grete. refuzam sã iau cunoºtinþã“. ci din contra. spaimele trãite intens. deºi proiectat pe distanþã lungã. printr-un salt spectaculos. cãci casa ei nu poate fi decât acolo unde se aflã ºi Hans. ca pe ceva pasager. se încarcã de dramatism pe mãsurã ce.Teama de a fi fericit menea lui Hansel ºi Gretel din basmul fraþilor Grimm. spaþiu de tranziþie în care s-a refugiat ea. dintr-un instinct orb. parcã nemeritatã. la derularea evenimentelor de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut. „ca sã mã eliberez de teroare“. Finalul este cu atât mai impresionant. de fapt de mimarea acestei stãri. dar ºi incasabilã. se precipitã totul dintr-o datã ºi surprinde printr-o dezvãluire învãluitã. a acceptat iubirea ocrotitoare a lui Romi. convingerea cã trãieºte o stare de fericire. de unde ºi refuzul de a avea copii. la persoana întâi. repetându-ºi cu încãpãþânare. Mãrturisirea lui Romi. Deºi are tenacitatea omului ce-ºi urmãreºte drumul spre fericire. socotind ºi cã n-ar fi îndrãznit nimeni sã intre rupând sigiliile“. limitatã la cercul familial. sau sã prevadã drama la care va asista ca martor ºi erou implicat ºi nici deznodãmântul. cãsnicia ei devenind o punte spre acel acasã dupã care tânjeºte. maºinã. detaºat ironicã. cã „fericirea. asistând. din fotoliul sãu. cum o fi fiind ea. provizorat pânã la „reîntoarcerea acasã“ ºi regãsirea lui Hans. E un clopot de sticlã transparentã. fãrã a ignora enigmatica pasivitate a lui Grete. cãrãmidã cu cãrãmidã. pe care îl pregãteºte cu infinitezimale precauþii ºi aluzii. ºtie cã „încã un pas mai departe. pentru care a optat. bãrbatul ei de tranzit înþelegând mult prea târziu sensul exact al respingerii categorice a ideii de familie. mic-burghezã. ca într-un soi de autoinducere progresivã. Mult prea preocupat de fericirea sa modestã: soþie. încã un milimetru în plus ºi urma ceva înfricoºãtor de care. era înso- 43 . foamea. Autorul îºi înzestreazã personajul narator cu o luciditate care îl edificã numai parþial asupra lucrurilor. inabil sã descopere. în care era ºi o disperare enormã. copil. dar fericire. frigul ºi neputinþa de a-ºi explica ce li se întâmplã. implicat sentimental. Grete. într-o lume închisã. înaintând. bãrbatul ei. Radu Mareº mizeazã pe elementul surprizã. în plinã cecitate. totul rãmas neînþeles. eroul sãu are totuºi conºtiinþa unui iminent dezastru: clãdindu-ºi fericirea. cu cât. se cumuleazã în coºmarurile Gretei „poarta ferecatã apãrea pânã la urmã ºi la fel uºile. greu de spart ºi cu toporul. pe care el mizeazã cu un soi de resemnare entuziastã. autorul derobându-se de elementele ºi detaliile derizorii.

în actul narãrii. cel puþin unul care incitã spiritul ºi imaginaþia. Finalul este. a „golanilor“ din Piaþa Universitãþii. demolând într-o clipã întregul edificiu de fericire precarã. m. Romi simþea cã ameþeºte ca între douã oglinzi paralele“. uitându-se de la unul la altul. cã gemenii ar aparþine aceluiaºi corp. individuale. dar ºi în stilul expunerii dã dovada remarcabilei sale originalitãþi. de data aceasta. din spate. scris într-o manierã aluzivã. sau chiar împrejurarea cã faþã-n faþã cu Hans. Romi are revelaþia actului abominabil la care este martor de facto. Dezvãluirea brutalã depãºeºte cu mult ciudãþenia condiþiei speciale de geamãn. o infimã tresãrire interogativã de spaimã”. dar ºi mai târziu m-au chinuit înspãimântãtor coºmarurile surorii mele care nici azi nu e vindecatã ºi nici nu mai sper cã va fi vreodatã“ (subl. iscã întrebãri la care e obligatoriu sã oferi ºi rãspunsuri. prin aprobare de sus. dar ºi de o micã.Liana Cozea þitã de îndoiala care-i cãlca pe urme. dar episod instinctiv curativ. salvator pentru cele douã fiinþe pierdute care se regãsesc. chiar dacã nu interpretabil. În cea din urmã zi petrecutã în Germania. Metonimia din final îi conferã ºi acestei cãrþi a lui Radu Mareº calitatea de prozã gânditã ºi finisatã cu voluptate neînfrânatã. acþiunea punitivã a minerilor. dezvãluind tragedia fraþilor Grete ºi Hans: „toatã copilãria.) Ultimele pagini ale romanului îl reconecteazã pe erou la evenimentele sângeroase de reprimare a protestatarilor. în compoziþie. dar ºi roman politic. dupã ce ºi-au purtat cu ele trauma niciodatã uitatã. 44 . cu un rol presupus malefic. aproape „narcotizat de fericirea“ în care exista un „reziduu imatur. „geamãnul – era ca ºi cum ar fi fost ea însãºi. rafinamentului ºi forþei expresive. având aceeaºi aurã“. în care cercul istoriei mari încorporeazã ºi supune cercul istoriei mici. dobândeºte semnificaþia deplinã. este elementul surprizã al romanului de atmosferã. mãrturisirea fãcutã de Hans celuilalt Tãmaº. întâmplare zguduitoare. dar ºi cu delicateþea scriitorului care atât în povestire. aceluiaºi „corp astral. Abia atunci. niciodatã depãºitã. agravatã de ani. poate pueril“. sau mãcar. de care Romi era conºtient.

încãrcat de valenþe culturale. hidoºenia sa. în anii postdecembriºti. însã nici nu cred cã majoritatea aserþiunilor sale despre ce sa întâmplat cu societatea româneascã de dupã 1989 pot fi desfiinþate prea lesne. poartã subtitlul (naiv.Cronica literarã Dan-Liviu Boeriu Lucruri strigãtoare la cer Gabriel Liiceanu Estul naivitãþilor noastre Editura Humanitas. Privit deopotrivã cu admiraþie ºi cu urã. vreo personalitate culturalã mai controversatã decât filosoful pãltiniºan. „Estul naivitãþilor noastre”. A ºi declarat. 45 . volumul de interviuri pe care l-a publicat recent la editura Humanitas. Rãspunsul. Nu ºtiu sã existe. De aceea e atât de greu de înþeles cum de un discurs elegant. în toatã splendoarea sau. tocmai datoritã enormitãþii lor ºi uºurinþei cu care contemporanii le digerã. dupã caz. la un moment dat. dezaprobarea asiduã a unora dintre contemporanii sãi. dupã parcurgerea celor 27 de convorbiri. Gabriel Liiceanu are un har extraordinar în a desface un concept în pãrþile sale esenþiale ºi de a-l dezvãlui. stârneºte. Nu sunt dintre aceia care considerã cã orice atac la ideile lui Gabriel Liiceanu constituie un mod abject de argumentare ad hominem. totuºi. cu trimiteri la logica elementarã ºi la o minimã eticã salvatoare. devin banale. rãmâne necunoscut. Frapant în tot acest demers al lui Liiceanu de a se face ascultat este modul în care reuºeºte sã comunice chestiuni aparent complicate. 2012 Grea misie sã scrii despre vreo carte a lui Gabriel Liiceanu. clar ºi concis. vor spune scepticii) „Oare ne putem apãra prin cuvinte?”. cã zilnic se loveºte de ceea ce el ar numi „lucruri strigãtoare la cer” dar care. Liiceanu a avut mereu postura unui ins aflat într-o perpetuã stare de consternare.

Începând din primele zile ale acelui tulbure 1990. aºadar. cum altfel. ci doar ºi-a tãiat cuvintele în stofa discursului de tip nou ºi. printr-o perioadã de restructurare ideologicã. Gabriel Liiceanu are. mi-a devenit din ce în ce mai limpede cã nu mai cred în discursul pur filozofic de tip speculativ-german. Limbajul – devenit din nou armã a manipulãrii – nu a trecut. provocate. exprimându-mã” (p. ci ºi-a continuat nestingherit drumul cãtre pervertirea conºtiinþelor. „ieuropean”. Radiografia tuturor acestor tare ale societãþii româneºti este preocuparea constantã a autorului ºi temã centralã a acestui volum. mai ales.. care se soldeazã cu cãrþi pline de note de subsol ºi cu o anumitã paradã de erudiþie. nu doar preluarea abuzivã a puterii de cãtre figurile reºapate ale vechilor tovarãºi. în opinia lui Liiceanu. ce-i drept. Cu vârsta. [. ºi pânã la acest volum cuprinzãtor care înglobeazã aproape toate luãrile semnificative de poziþie ale lui Gabriel Liiceanu.. În primul rând. în volumul de faþã: „Dupã ’90. ci. editorul Humanitasului a traversat o perioadã de prelungi frãmântãri interioare. ci mai degrabã cu stupoarea provocatã de faptul cã un asemenea demers naþional de re-îndobitocire e posibil pe fondul unui scenariu al dobândirii libertãþii. trivializarea acestuia. de convulsiile lumii în care i-a fost dat sã trãiascã. În al doilea rând. Trebuie sã-i exprim. ºi în aceastã 46 . pe care de consecinþã. surprinzãtoare prin sofismul etic care îi stã ca fundament este ideea unei reconcilieri candide cu trecutul comunist.] Mi-am zis cã dacã Dumnezeu mi-a dat un dar care se numeºte exprimarea. dacã ai ceva de spus. confiscarea brutalã a discursului public ºi.Dan-Liviu Boeriu Filosoful. tragedia primordialã a noii orânduiri de dupã 1989 a fost. evident. a unui „pupat toþi piaþa endependenþi”. Amãrãciunea cu care autorul „Apelului cãtre lichele” constatã acest lucru nu are nimic de-a face cu vreo tentivã de incriminare a unor concetãþeni debusolaþi ºi manevraþi miºeleºte (Liiceanu e strãin. atunci eu am o obligaþie faþã de ceilalþi. trebuie sã poþi s-o faci în cuvinte care ajung la toþi ºi cã toatã lumea are sã se recunoascã într-un dialog cu tine. am început sã cred cã. când „Apelul cãtre lichele” fãcea sã se trezeascã în unii conºtiinþa refuzului de a fi cãlcaþi din nou în picioare. s-a hotãrât sã iasã în agora ºi sã punã la dispoziþia celor dispuºi sã-l asculte toatã priceperea sa. dacã pot sã exprim mai bine ceea ce alþii simt ºi nu pot exprima. exilat din austeritatea turnului de fildeº unde l-au plasat toate cliºeele rãsuflate ale celor care trimit intelectualii doar la reflecþie solitarã.246). O ºi spune. rãspicat. de verva demolatoare a unui Þuþea care considera cã a fãcut temniþã pentru un popor de idioþi). Limba de lemn a foºtilor activiºti nu s-a schimbat fundamental în intenþii.

una dintre cele mai ambiþioase proiecte filosofice ale secolului XX. Mai puþin relaxat – deºi se strãduieºte sã pozeze în individul neatins de calomniile îndreptate împotriva sa – ni se aratã Liiceanu în dialogul cu Cristian Teodorescu. Monica Lovinescu. nici viaþa culturalã româneascã de azi (unul dintre cele mai agasante interviuri este cel acordat de Gabriel Liiceanu lui Ovidiu ªimonca.Lucruri strigãtoare la cer chestiune. Un astfel de gest – global. precum ºi despre receptarea publicã a volumului „Fiinþã ºi timp”. într-o aproape perfectã stare de intangibilitate.79-140). sugerând cã acest act nu are „eficienþã” moralã decât atunci când rãul care stã la baza iertãrii a fost individual. Vlad Zografi º. o pãrere fermã. moralmente vorbind. ºi anume în acele cazuri în care însãºi victima decide sã-l izbãveascã pe cãlãu de pãcatul sãu. diluat ºi esenþialmente fals – ar reprezenta nu doar o depãºire a calitãþii morale proprii ci. Pe care de consecinþã. considerând cã intenþia defãimãtoare a publicaþiei respective are mai degrabã conotaþii politice decât mizã culturalã. Despre dificultatea traducerii lui Heidegger în româneºte. În dialogul purtat cu Iosif Sava („Seratã muzicalã. ci din con- 47 . operând chiar ºi în cazurile. pornite nu din furie revanºardã. rezolvãri spectaculos de simple. mai grav. pânã la acel moment. Liiceanu rãspunde cu calm ºi cu migalã tuturor acuzelor. cu reþete sãnãtoase pentru depãºirea unor rãfuieli sterile ºi obositoare în marginea unui trecut voit volatil. el traseazã clar contururile etice ale putinþei de a ierta. care au încropit un adevãrat serial al demolãrii ºi al demitizãrii unui personaj public aflat. referitor la acuzaþiile aberante de plagiat formulate de ziariºii de la Ziua. Cu ce rãmâi dupã lectura acestei colecþii de întrebãri ºi rãspunsuri? Cu o mãrturie curatã ºi clarã a nedumeririlor legitime. un adevãrat scandal etic. de regulã. Nu lipsesc din acest volum exhaustiv nici referirile la Noica (strãbãtute mereu de un fior al admiraþiei nesmintite a emulului faþã de profesorul sãu. Virgil ierunca. ale piruetelor cu iz legionar ale maestrului). peste toate acestea. Gabriel Liiceanu vorbeºte cu pasiunea dascãlului care-ºi vede înfãptuite aspiraþiile. sã practicãm uitarea milioanelor de victime ale opresiunii comuniste ºi iertarea celor vinovaþi de aceastã tragedie istoricã. discutabile. cu imaginea unei lumi în care lucrurile cele mai complexe au. cu modalitãþi de a-þi face mai uºoarã resemnarea în faþa destinului colectiv românesc în tranziþie ºi. Zece oameni care trebuie împuºcaþi pentru a avea liniºte în þarã” – straºnic titlu!.). cu o colecþie vivantã de portrete ale epocii. p. în care editorul trebuie sã dea seamã de fiecare leuþ al editurii pe care o patroneazã) ºi nici desele evocãri fulgurante ale prietenilor (Andrei Pleºu.a. nu putem.

pentru cã atunci acreditezi crima ca mijloc de viaþã ºi ca formã fireascã de funcþionare a unei societãþi. Patima cu care vorbesc acum nu vine din îndârjire.Dan-Liviu Boeriu statarea maturã a evidentului: „Nu poþi sã treci prin patruzeci ºi cinci de ani de teroare fãrã sã te întrebi cine i-a fãcut cu putinþã.102). Nu poþi sã închizi ochii în faþa unor asemenea crime. ci ea e provocatã de obtuzitatea unora la lucruri ca acestea. care se scaldã în evidenþã” (p. pentru cã atunci îþi baþi joc de istoria ta ºi degradezi ideea de om. 48 .

mãrturisesc. Primul text. 2011 Volumul Cumpãna al lui Cassian Maria Spiridon. îmi dãdea impresia de accesibilitate a lecturii. 2011) în colecþia Opera Omnia. inflaþia având. rolul ei distinct. Editura Paralela 45. desigur. din pricina registrului contrapunctic în care am fost obligat sã o citesc (ºi în care a fost scrisã). 2007). în fotografie alb-negru. dar nu magic: „mã locuiesc oarecum cu indiferenþa/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spaþiu/ fãrã adieri sau valuri de frig/ în urma mea/ nici o hîrtie nu se ridicã-n picioare/ pipãi golul/ sau trec prin el/ … / prin noapte vine cu paºi ca de umbrã/ sufletul/ poartã-n spinare capul palid/ cu pãr de cenuºã/ îmi aduc umbra bolnavã de rãu/ furiºatã/ cu petele vineþi/ … / important e/ primul pas/ mîine voi afla uºa camerei/ smulsã/ 49 . Glãsuirea bufonului. o consolidare? Cumpãna cuprinde selecþii vaste din cele zece volume (19852008) ale lui Cassian Maria Spiridon. apãrut la editura Tipo Moldova (Iaºi.Cronica literarã Mircea Pascariu Umbrele n-au picioare Cassian Maria Spiridon Cumpãna Editura Tipo Moldova. întrebându-mã de ce autorul a considerat necesarã o nouã antologie? E o nouã finisare. confesiuni ºi directive care dau tonul întregii suite antologate. prin rotunjime. din volumul Pornind de la zero (1985) este ºi primul amalgam de imagini. o figurã bonomã. Pe copertã. cu niºte dosare sau cãrþi în fundal. este o antologie dificilã. M-am îngrijorat când am fãcut legãtura dintre antologia despre care scriu ºi cea de acum cinci ani (Noduri pe linia vieþii. precum ºi o serie de Inedite. cu un total de peste cinci sute de pagini. fiind un laitmotiv generos. în medalion. Piteºti.

absconse. din volumul Zodia nopþii... pe de altã parte. dar care s-ar putea traduce ºi printr-o platitudine. din volumul Clipa zboarã c-un zîmbet ironic. uman. Aº face douã observaþii: încercând sã caut suiºurile sau coborâºurile traseului poetic al lui Cassian Maria Spiridon. 1999. 1994. acoperitã de tristeþe. uneori chiar foarte aspre. sensibil chiar: „ºtiu sã montez maºini/ ºtiu sã le pun în funcþiune/ sã le alcãtuiesc/ din ºuruburi/ din mici ºi/ mari subansamble/ ºtiu sã fac un cofraj/ sã torn beton/ sã folosesc cheia fixã/ sã repar maºini la fel de bine/ cum le montez/ am citit cãrþile lumii/ atît cît s-a putut/ pentru cã timpul nu-mi aparþine/ am vãzut atîtea filme/ cît s-a putut/ mi-am format totdeauna/ singur orizontul/ pãrerea/ n-am avut învãþãtori/ decît viaþa // ºtiu sã lucrez/ sã repar/ sã clãdesc/ sã îndrept/ îndrãznesc sã iubesc frunzele/ marea/ femeia// am auzit cã în lume sunt oameni/ care nu ºtiu sã monteze maºini” (Sînt omul care ºtie sã monteze maºini. 67-68) ºi exemplele pot continua. Cassian Maria Spiridon reuºeºte sã devinã poetic. uneori obositoare pânã la pierderea totalã a centrelor care le genereazã. din 1985 încoace stilul îi este acelaºi. abundã în volum: „am vãzut închipuirea sfîrºitului/ am vãzut materia/ mumã razelor de soi/ am vãzut pînã la copacul numerelor…/ ombilicul lumii” (Primus movens. încât ce rãmâne este doar o impresie vagã. 240-241). efectul creat fiind acela al imaginii unui poet care încearcã sã-ºi obstrucþioneze propriile-i versuri. 7-10) Jocurile provocate de elipse multiple. diluate. pp. din volumul Zodia nopþii. Când se descotoroseºte de intelectualism.Mircea Pascariu hîrtii împrãºtiate pe toatã cîmpia/ lebede lipsite de zbor/ pete pe faþa nevãzutã/ poeme sinucise. 49). 1994.” (pp. p. dar ºi de cuanticile încifrate. ceea ce ar presupune o anumitã constanþã. Unele texte sunt reci. dorind parcã sã-ºi ascundã simþirile: „…/corbul se-nvîrte în jurul frunþii/ adevãrat/ semn negru/ pe un cer abstract/ grîul pe cîmpul lui Van Gogh/ ºi ochii înnodaþi pe venele ºi arterele mîinii/ un ornic în timpanele inimii/ cheamã vecernia/ am ºtiut sã pãtrund esenþa globularã/ (a ochiului)/ mi-am pregãtit instrumentele de eliberare/ (a sîngelui)/ le-am lustruit în piramidã sub apãsarea astrelor/ în cer precum ºi pe pãmînt/ iubirea aproapelui/ apologie ºi diatribã în septuaginta/ .” (Poem singur. 50 . care sunt atât de diversificate. pe de-o parte. ca la primul volum. de paradoxuri neajutãtoare. lãudabilã în sine. acoperite de cliºee. metafore rãsucite. prin lipsa progresului. am constatat cã ele nu existã. pp. A doua observaþie este legatã de tematicile abordate.

. ªi cã umbrele n-au picioare.. din volumul Nimic nu tulburã ca viaþa. 51 . o carte pe care n-ar fi bine s-o pierdeþi în tren. cã în lume sunt oameni care nu ºtiu sã monteze maºini. sunt oarecum caracteristice pentru textele lui Cassian Maria Spiridon. 2004. p. / au taine mulþime sã-ºi spunã/ fapte adunate prin ere/ la care muritorii nicicînd nu au dreptul/ sînt taine de viaþã ºi moarte/ primite cîndva de la zei. dar mai ales al celor nãscute din imagine. Realitãþile rezultate pot fi derutante atunci când apar influenþe din alte culturi ori spiritualitãþi total diferite ºi de multe ori neînþelese pe deplin.” (Prin munþii Carpaþi. 352-353) Asta am auzit ºi eu.Umbrele n-au picioare Amestecul planurilor ideatice. În rest. Dar nu cred cã e vorba despre dorinþa de a epata: „în vremea cînd tu pozai Fuji/ Fuji din munþii Carpaþi/ abia începea primãvara/ ºi frunzele abia apãreau / se topeau zãpezile iernii/ un zbucium de ape însoþeau/ pozele tale cu muntele Fuji/ în fapt/ un deal rãtãcit prin Carpaþi/ dar / aºa i-a rãmas numele/ cînd tu ai rostit: Uite-l pe Fuji/ . ori din sentimente estompate.

ci mai cu seamã prin amploarea ºi profunzimea analizei.adicã ceea ce Angelo Mitchievici numeºte în capitolul Oraºul ºi stepa din aceeaºi parte a 52 . în colecþia Istorie contemporanã a Editurii Humanitas.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã apãrutã în 2011. Au mai contat experienþa imensitãþii . Volumul îºi aflã originea. Cu ocazia cãlãtoriei. o experienþã consumatã pentru întâia oarã la vârsta copilãriei. cel de-al doilea þine de antecedentele de cercetare concretizate în volumele colective Explorãri în comunismul românesc. sub semnãtura lui Angelo Mitchievici. prin recursul la pluridisciplinaritate. într-un dublu detaliu biografic. dupã însãºi mãrturisirea autorului. prin aspiraþia spre problematizare. ºoc prin care au trecut ºi marea majoritate a scriitorilor ale cãror mãrturii sunt comentate în volum (cf. cãlãtorie facilitatã de o bursã de studii.Explorãri Mircea Morariu Umbrele paradisului Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã de Angelo Mitchievici Impresionantã nu doar prin dimensiuni (aproape 570 de pagini format mare). prin vastitatea materialului primar reprezentat de corpusul de texte cercetat. dar ºi ºocul ciocnirii cu un spaþiu “vast ºi monoton”.experienþa frontierei rituri de trecere sovietice). cartea Umbrele paradisului . prin metodã.mai cu seamã datoritã manevrei tehnice de adaptare a vagoanelor la ecartamentul specific cãilor ferate din întreg spaþiul ex sovietic).Partea a patra Prima impresie . prin capacitatea ordonãrii (în funcþie nu doar de teme ci ºi de concepte). ”cãlãtorind în vagonul imens dotat la capãtul lui cu un samovar”. Angelo Mitchievici a încercat ºocul trecerii frontierei (un ºoc cu totul special o spun din proprie experienþã. Primul este de facturã viaticã – o cãlãtorie din anul 2005 în fosta URSS.

ºi care a ajuns acolo graþie unui organism modern ºi nu datoritã INTURISTULUI.revoluþionarul rãtãcitor. alteori comandatã. G. Cezar Petrescu. Petru Dumitriu.a. frecvent retribuitã) încercatã în momentul întâlnirii cu þara socialismului biruitor de feluriþi scriitori români ºi francezi. Zaharia Stancu. artiºti deveniþi personaje învestite cu roluri a cãror dramaturgie era în mod clar dinainte ferm. mai apoi Tudor Arghezi. Am citit despre vrãjirea ºi dezvrãjirea încercate de Panait Istrati. ci recurent. Scarlat Callimachi. libertatea lor limitându-se la alegerea a cum vor scrie. Despre cum au depus mãrturie despre ce au vãzut (“ce que j’ai vu”) în Uniunea Sovieticã scriitori francezi asemenea lui Henri Barbusse (a cãrui misiune de agent de influenþã nu numai în Franþa. a semãnat cu fascinaþia semnatarilor testimonialelor comentate cu rãbdare ºi aplicaþie în lucrarea ce face obiectul acestor însemnãri. E.Explorãri patra “experienþa mãreþiei cadastrale” cu care s-au confruntat ºi cei mai mulþi dintre vizitatorii de odinioarã. combinaþie graþie cãreia în curtea unei mânãstiri mai putea fi vãzut un tanc de pe vremea eroicei Armate Roºii ca ºi melanjul dintre însemnele occidentalizãrii ºi rãmãºiþele sovietizãrii. ci numai admiraþia dictatã de condiþia lor de scriitori dar ºi de activiºti comuniºti. categoric precizatã ºi care plecau la schimburi de experienþã ºtiind cã la întoarcere.a. cvasi-omniprezent în întreaga carte. Ion Manu ºi Mihail Gh. Oameni. retrãind ceea ce a trãit odinioarã Marchizul de Custine. ªi nu o vor face doar prin recursul la epitete ornante. aducând pentru aceasta prinos de recunoºtinþã. moda- 53 . mai întâi Alexandru Sahia ºi Mitiþã Constantinescu. Tudor Teodorescu Braniºte. cum numea într-o carte respectivul spaþiu regretata jurnalistã Anna Politkovskai. dar ºi Emil Cioran (am citit cu mare interes capitolul Cioran ºi Revoluþia bolºevicã din partea a treia a cãrþii). Într-un fel. Baconsky (subliniez referirile la strategiile de publicare la care a recurs poetul) º.m. despre ale cãrui funcþie. din felurite motive au simþit nevoia sã îºi împãrtãºeascã experienþa iniþiaticã.d. Despre fascinaþia cãreia i-au dat expresie. ci ºi în România. vor trebui sã marcheze ideea cã experienþa e în Uniunea Sovieticã iar ei nu au fãcut decât sã se bucure de ea. Bujor. Geo Bogza. pelerini în spaþiul sovietic cãrora nu le era îngãduitã nici mãcar o urmã de îndoialã. tânãrul care a ajuns în anul 2005 Rusia lui Putin. românii care au vizitat dupã 1945 Uniunea Sovieticã aproape cã ºtiau dinainte nu doar cã trebuie sã scrie ci ºi ce vor scrie. respectiv combinaþia halucinatorie. dar ºi iluºtri necunoscuþi care azi nu mai înseamnã nimic pentru literele franceze precum André Beucler. Angelo Mitchievici scrie tocmai despre esenþa fascinaþiei (uneori sincerã. intelectuali. Henri Béraud º. Cãlinescu. datoritã vizitelor sale repetate în þara noastrã. indiferent de stilul în care îºi vor redacta însemnãrile de cãlãtorie. amestecul dintre însemnele noului ºi vestigiile trecutului. un personaj prezent nu doar în capitolul Panait Istrati. Demostene Botez. Altfel spus. e atent relevatã de Angelo Mitchievici). Ion Pas.) care.. misiune ºi despre mitologia cãruia gãsim iarãºi numeroase referiri ºi nuanþãri în carte. Mihail Sadoveanu. în spaþiul cultural românesc. Marc Chadourne. de extracþie suprarealistã dintre un comunism ce nu se dã înlãturat ºi un capitalism agresiv. A.

în fine. aproape deloc pânã la restabilirea relaþiilor diplomatice cu Moscova. fãrã sã beneficiezi de serviciile miticului ºi totodatã maleficului INTURIST (aºa cum a fãcut-o Alexandru Sahia. ºi anume palierul istoric. chiar ºi în anii în care comunismul. Fiindcã. le este asociat cel aproape subînþeles. aservite PCF. aºa dupã cum afirma François Furet. antropologic ºi. atunci când. Francezii au cãlãtorit liber în URSS la puþinã vreme dupã octombrie 1917 (cu o rezervã de timp foarte bine explicatã de semnatarul cãrþii). ordonatã pe cinci paliere aflate în distribuþie complementarã. topologic. mulþuminduse doar cu o serie de reflecþii critice ºi cu demonstrarea faptului cã nimic din ceea ce au scris cãlãtorii români de 54 . Amicii URSS. mai mult sau mai puþin complet – exegetul nu e încercat de ambiþia exhaustivitãþii . o pasiune francezã. am citit în cartea lui Angelo Mitchievici despre modul în care au mãrturisit sincer sau atipic despre ceea ce au vãzut în Uniunea Sovieticã André Gide ºi Georges Duhamel.Mircea Morariu lizându-ºi sau adaptându-ºi chipul în care au aºternut pe hârtie mãrturia.) ºi alta en officiel. dupã cum spunea cineva. Marele merit al lui Angelo Mitchievici ºi. bunãoarã ( a se vedea capitolul Sahiapionierul cãlãtoriilor în U. Una era sã cãlãtoreºti inocent. de exemplu.S. în funcþie de o seamã de parametri.al condeierilor ce au mãrturisit despre vizitele lor în Uniunea Sovieticã. Una era sã provii dintr-o þarã cãzutã pradã comunizãrii. cu totul alþii însã prin raportare la cei cãrora erau obligaþi sã li se supunã confraþii lor români.S. Cooperarea scriitorilor români dupã 1945 ºi cãlãtoria sau hagialâcul). fascismul ºi comunismul (gemeni heterozigoþi conform definiþiei lui Pierre Chaunu) mai aveau un viitor ºi cu totul alta dupã ce parveniserã veºtile ca ºi dovezile despre diversele aspecte ale terorii.R. principalul atu al cãrþii Umbrele paradisului . enunþate ca atare de cercetãtor dar ºi respectate ca atare. Acestora. aºa cum a fost România. oricum în cãlãtorii-delegaþie asupra morfologiei cãrora Angelo Mitchievici stãruieºte într-un capitol din partea a treia a lucrãrii sale (cf. tipologic. istoric. palierul estetic. ºi rar ºi dupã aceea. act ce a intervenit la zece ani dupã ce Parisul fãcuse acest lucru. românii au fãcut-o extrem de rar. într-o vreme în care nu aveai nici o ºansã sã îþi publici notele de cãlãtorie dacã nu respectai scenariul prestabilit ºi lauda necondiþionatã ºi alta era sã vii din Franþa.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e cã s-a evitat calea oarecum simplistã a studiului pe autori. de aici. de naturã comparativã. În fine. Felul cãlãtoriilor ºi tipurile cãlãtorilor în URSS sunt studiate în funcþie de o clasificare (o “galerie de portrete”) propusã de Tzvetan Todorov în studiul Noi ºi ceilalþi ºi cu toate cã Angelo Mitchievici nu îºi transformã cercetarea într-un rechizitoriu. cu sau fãrã ajutorul ARLUS-ului (cf. ideologic. etc. care acþioneazã nu doar la nivel geografic ci ºi politic. ARLUS ºi alte legãturi cu URSS). preþul plãtit pentru spunerea adevãrului fiind doar o punere zdravãnã la punct în nenumãratele gazete de stânga. Lucrarea nu e un inventar. una era sã vizitezi Uniunea Sovieticã la începuturile existenþei sale sau chiar în anii ’30. recuperând însã în chip stahanovist timpul pierdut îndatã dupã 23 august 1944. Ci o cercetare problematizatã.

aºadar.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã a apãrut. la multidisciplinaritate. între oblomovist ºi stahanovist. Umbrele Paradisului . colhozul ºi sovhozul. între altele. bisericile ºi catedralele transformate în “muzee antireligioase”. aºa dupã cum spuneam la început. în seria Istorie contemporanã a Editurii Humanitas.Scriitori români ºi francezi în Uniunea Sovieticã e. deºi recursul la istorie. cu certitudine o izbândã ºi o carte importantã prin recursul fericit ºi atent cumpãnit. Nu e nici una de literaturã comparatã. raportul dintre oraº ºi stepã). iar sinteza e demnã de toatã lauda. în pofida faptului cã pregãtirea în domeniu a semnatarului volumului se dovedeºte extrem de solidã ºi de utilã demersului sãu. sunt înregistrate în partea a patra a cãrþii. în care Angelo Mitchievici stabileºte. Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa Studiul Moºtenirea regimului comunist în perioada postsovieticã: memorie. uriaºii Mihail Sadoveanu ºi G. consecinþe. continuitãþi. Nu e nici una de politologie. Receptarea criticã a relatãrilor de cãlãtorie ale scriitorilor români în URSS din partea a ºaptea a volumului). deloc bravat ºi nicidecum gratuit.Explorãri dupã 1945 nu are însemnãtate în ansamblul operei lor (cf. parte a ritualului specific voiajului iniþiatic. cartea nu e una de istorie în sensul pur ori primar al sintagmei. scris de Igor ªarov ºi de Andrei Cuºco ºi inclus în secvenþa finalã a masivului 55 . oraºele-industriale ºi oraºele-ºantier. Latura tipologicã e abordatã în partea a cincea a cãrþii. Umbrele Paradisului . opoziþii ireductibile între burghez ºi omul nou. Obiectivele vizitate. E însã obligatoriu sã precizez cã. cu toate cã metoda comparativistã ºi derivatele moderne ale acesteia sunt convocate cu succes . mausoleul lui Lenin ºi realitatea magicdemonicã a omniprezenþei lui Stalin. a cãrei modalitate de concepere e fundamentatã pe teoria locurilor memoriei a lui Pierre Nora (frontiera ca intrare-ieºire într-un imens areal straniu. metroul ca punct forte al mândriei de a fi cetãþean sovietic. puºcãria-model. nu doarme niciodatã. Fãrã termen de prescripþie. E însã câte ceva din fiecare. cel ce nu se odihneºte. Cãlinescu (cu toate ironiile sale ºi în pofida recursului la paradigme culturale savante) se dovedesc încã o datã a fi fost de un oportunism ucigãtor. în primul rând prin ridicolul sãu. la detaliul istoric ºi la cãrþi de istorie e abundent.

Mircea Morariu volum colectiv ( 789 de pagini) Fãrã termen de prescipþie: Aspecte ale investigãrii crimelor comunismului în Europa apãrut în anul 2011 la Editura Cartier din Chiºinãu. relaþiile de contrarietate dar ºi de complementarite dintre istorici ºi arhiviºti. de altfel. studii de caz vizând aspecte concrete din Þãrile Baltice. accesul la documente ºi la arhive. Cehoslovacia. explozia) ºi nu cel românesc. ci din raþiuni ce þin de igiena. cum depãºim trecutul? (Timothy Garton Ash) fãrã a ne pune între paranteze memoria de care istoricii profesioniºti nu se poate sã nu þinã seamã. ºocând într-un fel cititorul român prin opinia cã celebrul atentat de la 21 februarie 1981 împotriva radioului din Capitala Bavariei a vizat totuºi Departamentul ceh (în perimetrul cãruia s-a consumat. din amestecul lor firesc fiind sã se iveascã spiritul de colaborare. sau diferenþele dintre ele sunt considerabile? De ce în cazul nazismului acþioneazã ceea ce Charles S. BBC ori Radio Europa Liberã. Octavian Roske. Istorici români (Smaranda Vultur.m. împãrtãºitã. aºa cum se afirmã la Bucureºti. iar în cel al comunismului memoria rece? E mai bine sã þinem minte ori sã uitãm faptele rele ale trecutului? Totuºi. Prima parte a volumului . de sãnãtatea prezentului. o seamã de probleme de metodã ºi de atitudine ce pot fi adoptate în faþa acelor douã rele ale secolului (Tzvetan Todorov) care au fost nazismul ºi comunismul. Un articol (Recepþionarea posturilor de radio strãine în Uniunea Sovieticã ºi reacþia Kremlinului) semnat de istoricul ºi jurnalistul ceh Vladimir Tolz urmãreºte impactul operaþiunilor radiofonice internaþionale îndreptate cãtre þãrile din Est de staþii precum Vocea Americii.conþine un numãr consistent de articole referitoare la aspecte teoretice ºi de sintezã.Experienþa þãrilor ex-socialiste în studierea ºi condamnarea regimului comunist . nu încape îndoialã. Adrian Cioflâncã) sau preocupaþi de istoria României sub comunism (aºa cum e Dennis Deletant) abordeazã teme interesante precum modificãrile de atitudine. cooperativizarea sau rolul Uniunii Tineretului Comu- 56 . Maier numea memoria fierbinte.d. Cum funcþioneazã memoria în raport cu ele? Au fost nazismul ºi comunismul gemeni heterozigoþi. Slovacia. sub coordonarea conferenþiarilor Sergiu Musteaþã ºi Igor Caºu. aºa cum e cel semnat de Vladimir Tismãneanu (Comunismul – de la Marx ºi Lenin la viaþa de apoi). cum îl numea Vlad Georgescu în studiul sãu Politicã ºi istorie. ª. Bulgaria. aºa cum îi socoteau Pierre Chaunu. Cristian Vultur. nu din motive revanºarde. Poate tocmai de aceea s-a optat pentru titlul categoric Fãrã termen de prescripþie. Mai concret. reia. Opinia semnatarilor articolului. de mentalitate dar ºi de acþiune ale frontului istoric. Alina Pavelescu. dar ºi de proiectarea ceva mai sigurã a viitorului. de toþi contributorii la alcãtuirea cãrþii e cã “fragmentele murdare ale trecutului trebuie clarificate tocmai pentru a nu putea fi folosite ºi manipulate în disputele politice curente”.a. în prima lui parte. Cazul comuniºtilor români. afirmându-se limpede cã crimele ºi monstruozitãþile comise în cei aproape 70 de ani de comunism nu pot fi ºterse cu buretele.

moldoveni. în numele respectãrii adevãrului. Mai precis. sã se fi spus ceva mai rãspicat cã aceste probleme identitare nu au început odatã cu ocupaþia sovieticã. mai târziu. Nicolae Ceauºescu l-a livrat organelor de represiune sovietice pe un cetãþean al RSSM care i-a adresat un memoriu legat tocmai de problemele identitare ale românilor din Moldova). Nu e mai puþin adevãrat însã cã ocupaþia rusã. În spatele unor instituþii precum KGB sau PCRM se aflã oameni ºi foarte adesea ei nu au fost doar de origine rusã. respectiv sovieticã a Basarabiei a amplificat respectivele probleme. adicã românã. Numãrul documentelor consultate de autorii studiilor inserate în a doua parte a cãrþii este impresionant. despre asemãnãrile ori deosebirile dintre Moldova. la marea teroare ºi la represiunile comuniste în spaþiul RASSM sau al Republicii Moldova (Ion Varta ºi Tatiana Varta. ci ºi moldoveneascã. cu toatele intrate în diverse momente ale istoriei în componenþa Uniunii Sovietice. însã o încãpãþânare mai mult decât îndreptãþitã. despre problemele identitare ale Basarabiei. cã ele au un trecut. respectiv Gheorghe Negru ºi Mihai Teaºcã). foametea din 1946-1947 ºi reflectãrile ei în memorialisticã (Aurelia Felea). prin malversaþiunile comise.surprinde aspecte referitoare la moldovenism ºi politici identitare (Octavian Þîcu). cu o oarecare încãpãþânare. Identificarea vinovaþilor ºi publicarea numelor lor sunt ºi ele fãrã termen de prescripþie.Explorãri nist în angrenajul totalitar ºi în contextul în care regimul de la Bucureºti era ferm hotãrât sã nu îi permitã nici unui cetãþean român sã rãmânã în afara unei organizaþii direct sau indirect controlatã de partid sau/ºi de Securitate. apã la moarã agresivei propagande sovietice antiromâneºti). siluirea istoriografiei dar ºi a lingvisticii întru dovedirea faptului cã românii dintre Prut ºi Nistru sunt. ºi Þãrile Baltice ori þãrile asiatice. pe de-o parte. Ar mai fi fost de lucru la rafinarea interpretãrii. cei trimiºi sã administreze atât Basarabia cât ºi Transnistria nu au fost tocmai de cea mai bunã calitate ºi nici chiar foarte oneºti nu au fost. analizeazã amãnunþit deportãrile din Basarabia (Viorica Olaru-Cemîrtan). ca sã folosim conceptele lansate de Tzvetan Todorov. pe de altã parte. Se vorbeºte în mai toate studiile menþionate mai sus. atitudinea faþã de opozanþii politici (Igor Caºu) sau faþã de religie ºi Bisericã (Ludmila Tihonov). instrumentalizarea învãþãmântului ºi a ºcolii in scopul sovietizãrii forþate a Basarabiei (Sergiu Musteaþã ºi Petru Negurã). iar moldovenii nu ar avea nimic în comun cu românii (Demir Dragnev ºi Pavel Parasca). 57 . de fapt. adicã la parcurgerea drumului de la stabilirea faptelor la construcþia sensului. cã Bucureºtiul are o seamã de vini (de pildã. Cred cã nu ar fi fost rãu ca. incredibila ºi deopotrivã deranjanta supravieþuire a toponimiei bolºevice pe teritoriul actual al Republicii Moldova (Anatol Petrencu). Cea de-a doua secvenþã a cãrþii Studierea regimului comunist în Moldova . nu s-a creat niciodatã o universitate la Chiºinãu. dând astfel. vini ce s-au accentuat în vremea comunistã (de pildã.

György Kopány (Ungaria) – Oropsit .

Anchetele FAMILIEI Scriitorii români ºi imperativul identitãþii naþionale Anchetă realizată de Traian ŞTEF .

studiul literaturii naþionale în preuniversitar a intrat într-un con de umbrã. sunt acum la modã în toate programele ºi manualele. Premisa teoreticã propusã – „formarea identitãþii noastre se realizeazã ºi prin studiul literaturii” – nu mai este valabilã în liceul de azi pentru cã studiul literaturii nu mai este o mizã importantã. Atãdatã liceul era mediul în care orice intelectual în devenire gãsea condiþii ºi era stimulat sã se familiarizeze cu valorile literare ale neamului. pentru cã lipseºte ca pondere veritabilã din probele de examene. Literatura existã în programe mai mult cu numele. De altfel acesta este ºi specificul probei orale de limba românã de la bacalaureat. Noþiunile de limbã ºi teoria comunicãrii. Afirm deschis cã azi literatura românã a ajuns un fel de cenuºãreasã între obiectele de studiu din liceu.Anchetele Familiei Viorel Chirilã Literatura. statutul literaturii în liceu ºi mai ales în structura examenului de bacalaureat nu-i asigurã o astfel de funcþie. Marginalizarea literaturii în liceu se înscrie în contextul mai larg al declinului valorilor spirituale în comparaþie cu cele materiale. Prin numeroasele schimbãri ºi experimente de la nivelul învãþãmântului postdecembrist. Liceanul era promovat în mãsura în care ºi-a însuºit setul de cunoºtinþe literare. În locul receptãrii unor texte literare. care în fapt nu folosesc nimãnui dupã terminarea liceului. examenele evalueazã mai ales competenþe de limbã ºi comunicare. deocamdatã aproape o cenuºãreasã a învãþãmântului liceal Problema corelaþiei dintre studiul literaturii române în gimnaziu ºi liceu ºi imperativul identitãþii naþionale este astãzi o temã delicatã. Astãzi condiþiile sunt altele. Cert e cã în condiþiile de acum. Iar ceea ce nu se evalueazã îºi pierde importanþa. materialistã ºi con- 60 . a fãcut dovada competenþelor de analizã ºi interpretare a textelor studiate. trece în planul al doilea. Tãvãlugul sincronizãrii cu Europa liberal-democraticã. a parcurs operele din bibliografie.

al formãrii tinerei generaþii. Aici neîncrederea. sã îmbogãþeascã seria evaluãrilor ºi reevaluãrilor. ci doar prin eºantioane din ceea ce au scris. teste de evaluare. a marilor scriitori. puneri sub lupa îndoielii. contestaþia nu face decât sã fortifice statutul operelor ºi al personalitãþilor autentice. o personalitate. benefice pentru spaþiul exegezei. autorii fenomenului. nu ar trebui sã reverbereze ºi la nivelul ºcolii. culegeri de subiecte rezolvate pentru examene. e un fenomen benefic. de relevare a individualitãþii autohtone e considerat un simptom de gândire retrogradã. Dar aceste confruntãri. contestaþii. temele de sintezã. va fi înclinat sã creadã cã „marfa” care i se oferã nu e autenticã. bareme de notare. îndoieli. În locul lor au fost asimilate demersului didactic noþiuni noi: manuale alternative. dorinþa de a ieºi din ghetoul comunist ºi de a intra în structurile americano-europene au avut ca efect marginalizarea ºi bagatelizarea a tot ce ne deosebea ºi ne definea ca specific etnic. fie aceasta ºi una tânãrã cum e a noastrã. itemi de diferite tipuri. Pentru a fi în pas cu noile schimbãri de la nivel social. Acum nu ne mai intereseazã toþi scriitorii reprezentativi din diversele perioade literare. Din pãcate. Multe bune ºi frumoase. El are nevoie de un fond de valori certe în care sã creadã. S-a ajuns ca literatura naþionalã sã fie redusã la 61 . a personalitãþilor culturale majore. o creaþie. valul discreditãrii ºi al bagatelizãrii valorilor autohtone a atins nu numai studiul istoriei naþionale ci ºi cel al literaturii. criteriul cronologic ca modalitate de ordonare a operelor. devine neproductiv ºi nesemnificativ în cazul literaturii române care numãrã abia douã veacuri ºi unde valorile ºi reuºitele sunt totuºi puþine. Când oferta aceasta este realizatã ºi însoþitã de ezitãri. semne de întrebare. cu care sã se identifice. Poate cã aceste puneri în discuþie a reperelor unei culturi. Aºa s-a ajuns la demitizarea istoriei. ambiguitãþi. orice impuls conservator. Orice accent pus pe cuvântul „naþional” a devenit suspect. ispita globalizãrii. studii de caz. autori canonici. îndoiala legatã de o valoare. cultural ºi spiritual. eseu structurat ºi nestructurat. aplicat restrictiv. liceanul va deveni precaut. Conceptul lui Harold Bloom. dar în absenþa lecturii directe a operelor acestea nu au nici o valoare. universul literar al scriitorilor reprezentativi. ci numai cei „canonici”. nãruie întregul eºafodaj mental ºi spiritual al tânãrului invitat sã facã efort intelectual de asimilare a acestora. adicã ai „noului curriculum de dupã 1997” au eliminat cea mai mare parte a literaturii române din programe. mai puþin agresive.Imperativul identitãþii naþionale curenþialã. analiza literarã. paralela etc. Aici formele de discreditare sunt mai subtile. Dar nici exponenþii canonului nu sunt reþinuþi prin ansamblul operei lor durabile. util într-o literaturã cu o tradiþie de zece secole.

mai ales de cãtre elevi. comedie. În prezent fiecare an de studiu are alt criteriu de selectare a operelor: în clasa a IX-a se opereazã cu criteriul tematic (adolescenþã.Imperativul identitãþii naþionale „pilule” de nuvelã. Una e programa de studiu. Proba scrisã s-a standardizat ºi ea. de atunci înainte. doar a cerinþelor din cea din urmã. Din aceastã permanentã schimbare a criteriilor elevul nu are decât de pierdut. Trecerea de la o operã la alta nu mai favorizeazã formarea unei viziuni despre ce înseamnã travaliul diferitelor generaþii de scriitori. liricã romanticã etc. care mai citesc. Modul acesta de a degusta pilule de literaturã canonicã doar din câteva epoci privilegiate (marii clasici ºi interbelic) limiteazã enorm deschiderea elevilor spre o lecturã cât mai diversificatã. Dacã programele nu mai cer. Marginalizarea literaturii e generatã mai ales de structura probelor de evaluare care au fost standardizate aberant. Enigma Otiliei ºi Moromeþii. iar diversitatea ºi diferenþa specificã e redusã la reconfortantul element comun. modernist etc. roman. în a X-a operele sunt selectate pe baza speciilor canonice (basm cult. Argumentul educabililor este cã altele nu se cer la examen. Aici se porneºte de la impresia cã dacã elevul analizeazã la clasã una-douã poezii de Blaga. elevii au de rezolvat sarcini aplicate în marea lor majoritate doar pe fragmente de texte nonliterare. Prima sarcinã mimeazã analiza pe un text la prima vedere. acesta va fi în stare sã analizeze. Mostra selectatã trebuie sã releve cât mai bine trãsãturile genului. orice text din autorul 62 . lirism romantic. plusul de noutate ºi expresivitate adus de fiecare. Lectura ca investigare pe cont propriu a geografiei literare ºi ca fundament al culturii oricãrui intelectual a fost înlocuitã de lectura minimalã. în clasele a XI-a ºi a XII-a e folosit criteriul curentelor literare. Liceenii de dupã mutilãrile curriculare din 1997. familie etc. Ultima selecteazã drastic a doua oarã materia ce se va evalua. iubire. povestire. alta cea de bacalaureat. Altã loviturã datã literaturii din postliceal vine dinspre programele tot mai incoerente ºi dinspre modalitãþile de evaluare.. Arghezi etc. Majoritatea rãmân doar cu fragmentele din manuale. fie ºi sumar. roman. Aceºtia reprezintã excepþia de la regulã.). Ultima noapte…. nuvelã. Consecinþa imediatã este luarea în considerare. elevii nu sunt dispuºi sã citeascã ceea ce nu intrã în canon.). au în bagajul lor de experienþe lecturale maxim patru romane: Ion. Proba oralã de bacalaureat nu mai are legãturã cu textele literare. Profesorii nu mai pot impune liste cu lecturi obligatorii afarã de cele ce se cer la bacalaureat. În cel mai fericit caz. fenomenul literar nu mai este perceput ca evoluþie organicã unitarã. Enorm de puþin din programa celor patru ani de liceu se regãseºte în cea de la bacalaureat.

Proba ar fi excelentã într-o ºcoalã care încurajeazã lectura. sã identifice un motiv literar. dar altfel. a înþelege ºi interpreta literatura. În locul comentariului global privind semnificaþia ºi structura respectivei opere. descifrarea textului inedit se reduce la nouã întrebãri care sunt în cea mai mare mãsurã de nivel gimnazial. inhibã apetitul pentru lecturã. cele mai multe de educaþie civicã. Oricine poate lua bacalaureatul fãrã sã rezolve eseul despre opera literarã. adicã fãrã sã fi citit mãcar un roman în liceu. Elevilor li se cere sã redacteze un text argumentativ pe diverse teme extraliterare. Rezultatul este cã asemenea întrebãri. liceanului i se cere sã identifice niscai sinonime. pentru cã ºcoala îi invitã sã ignore lectura prin felul cum îi evalueazã. Abia a treia sarcinã îl pune pe elev în relaþie cu operele citite. cu totul exterioare. adesea infantile. În baza acestei supoziþii s-a introdus proba de analizã a unor texte la prima vedere. citirea cãrþii. Marele act de descifrare a sensurilor unui text inedit e coborât în derizoriu. abordarea e prea rigidã ºi prea specializatã. abordarea lor fiind standardizatã. meditaþia în marginea ei. consultarea criticii de specialitate etc. Cele mai multe rãspunsuri ºi explicaþii sunt admise chiar ºi în enunþuri nominale. Nici strategia actualã de abordare a puþinelor opere din programe nu e prea stimulativã. ea rãmâne formã fãrã fond. Aceasta suferã de exces de analizã. Se intrã în aspecte de strictã specialitate. trãirile personale. în loc sã fie o abordare relaxatã a aspectelor pe 63 . Dar ºi aici intervin unele mistificãri. acestea îndepãrteazã elevii de valorile perene ale literaturii naþionale. impresiile provocate de lecturã. Dar eseul are o pondere derizorie în baremul de notare. sã dezvolte capacitatea de a recepta. sarcinã ce ar putea releva achiziþiile estetico-literare ºi culturale ale elevului. În loc ca probele actuale de limba ºi literatura românã de la bacalaureat sã stimuleze o cunoaºtere temeinicã a valorilor literare autohtone. Comentariul la prima vedere se opreºte doar la aspecte de ordin formal. nu conteazã nuanþele. o figurã de stil sau sã comenteze semnificaþia unui vers sau a unei strofe din textul dat. Elevii. sunt puºi astfel sã judece texte pe care nu le-au mai vãzut niciodatã. valoreazã doar 30 de puncte din o sutã. sã construiascã enunþuri cu anumite expresii. care citesc din ce în ce mai puþin. acestuia i se cere sã redacteze un eseu despre unele aspecte dintr-o operã studiatã anterior. care nu presupun intrarea în esenþa ideatico-esteticã a acestuia. îl conving pe elevul de liceu cã nu trebuie sã mai citeascã ºi alte texte decât cele din manual pentru cã. sã explice semnificaþia titlului. analiza devine un chin. De aceea cei mai mulþi elevi ce promoveazã proba de limba românã nu-i dã nicio importanþã. notele de lecturã. A doua sarcinã din proba scrisã vizeazã orice în afara literaturii.Imperativul identitãþii naþionale respectiv.

Ion Neculce. un cunoscãtor în profunzime a unui numãr minim de opere canonice. Se naºte întrebarea ce se doreºte de la absolventul de învãþãmânt preuniversitar prin studiul literaturii? Sã obþinem un analist. Leonid Dimov. Vasile Alecsandri. Miron Costin. direcþia axatã pe aprofundare ºi câþi sunt cei care sunt apþi doar pentru cea de a doua. George Coºbuc. Octavian Goga. Caragiale. În fond liceul îºi atinge þinta la acest obiect de studiu în mãsura în care îl determinã pe elev sã deschidã cât mai multe cãrþi valoroase. o mai mare diversitate de registre ºi modalitãþi de reflectare a lumii autohtone în literaturã. care e la curent cu diversitatea ºi bogãþia literaturii ºi care sã poatã alege singur ce sã citeascã ? E de discutat. Mircea Cãrtãrescu. acesta ar putea cuprinde ºi urmãtoarele nume: Dosoftei. aºa cã poziþia literaturii române în preuniversitar mai are de aºteptat pânã va deveni un element de modelare profundã a junilor din generaþia globalizãrii. relaþia timp obiectiv-timp subiectiv în roman. Dimitrie Cantemir. fiind mai deschiºi pentru diversitatea ºi bogãþia fenomenului literar? Pentru marea masã de liceeni ar fi mai de folos o abordare mai puþin sofisticatã. Mircea Eliade – pentru epoca interbelicã.. aºa cum este abordat acum în subiectele de bacalaureat romanul subiectiv) sau un cititor orientat. din perspective tematice diverse (viziune despre lume. În ce priveºte o eventualã extindere a canonului. axatã pe impresia directã. Alexandru Macedonski – pentru începutul de secol XX. viziunea liberal-democraticã de la noi care structureazã deocamdatã componentele învãþãmântului nu se prea împacã cu elementul naþional. mult prea deprinsã a mima studiul ºi a copia la examene. Din pãcate. Am obþine astfel o imagine mai echilibratã a perioadelor literare. Ion Mureºan ºi Gheorghe Crãciun – pentru literatura postbelicã. Grigore Alexandrescu – pentru epoca paºoptistã. Mateiu I. ªtefan Bãnulescu. Sondãrile ºi aprofundãrile ar fi adecvate pentru clasele de specialitate. Puþin ºi în profunzime sau mai multe opere ºi o abordare mai puþin sofisticatã. iar deocamdatã rolul literaturii e marginal. Vasile Voiculescu. Hortensia Papadat-Bengescu. exprimarea liberã a achiziþiilor de lecturã ºi cunoaºterea diversitãþii operelor ºi autorilor. construcþia personajelor etc. mai la suprafaþa operei. Ion Budai-Deleanu – pentru perioada veche. Ana Blandiana. structurã narativã. Nicolae Breban. Câþi din elevii învãþãmântului preuniversitar pot urma prima strategie de studiu.Imperativul identitãþii naþionale care fiecare fiecare elev le-a reþinut. condiþia femeii. 64 . Hibele sunt multe.

POEMUL PREFERAT O antologie din GELLU NAUM .

Nimigean Andreea Rãsuceanu Cristina Ispas Gabriel Hasmaþuchi Daniel D. Marin Kocsis Francisko Adrian Alui Gheorghe Luiza Palanciuc Claudiu Komartin Paul Aretzu Niculina Oprea Vasile Spiridon Gellu Dorian Iulian Boldea Ion Pop Robert ªerban Mihai ªora Ion Groºan 66 .Au ales: Ioan Matiuþ Viorel Mureºan Ion Maria Leo Butnaru Romulus Bucur Radu Ulmeanu Radu Vancu Constantin Abãluþã Dumitru Chioaru O.

Vã invit sã participaþi trimiþându-mi poemul dumneavoastrã preferat din Gellu Naum. Ioan Moldovan *** LEUL VERDE PELICAN NESIGUR Un pelican vine spre noi în labirint Învãluit în ceþuri verzi acoperit cu sticle colorate ºi strigã Tatãl nostru de opt ori pentru cã râde îl lovesc peste ochi cu palmele mele decupate ºi triste dupã un timp soseºte ºi Omul de pazã iubita mã sãrutã albinele din Labirinturi îmi dau miere Omul de Pazã stã neclintit „se însereazã” ne anunþa el un nor de pãmânt ne acoperã cerul (Ioan Matiuþ) *** OGLINDA OARBà Firul de sânge care îmi iese din buzunar firul de lânã care îmi iese din ochi firul de tutun care îmi iese din urechi firul de flãcãri care îmi iese din nãri 67 . ceea ce se va constitui într-o listã de poeme naumiene ce meritã recitite. Cu mulþumiri anticipate. Astfel ne putem aduce aminte de mari poeþi ºi poeme ºi putem împãrtãºi ºi celuilalt bucuria noastrã.Poemul preferat din Gellu Naum Intenþionez sã pornesc aceastã rubricã în Familia. Numele dv. va fi anunþat împreunã cu titlul poemului preferat.

Poemul preferat din Gellu Naum tu poþi crede cã urechile mele fumeazã dar oamenii au rãmas þintuiþi în mijlocul strãzii pentru cã în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile ºi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaºte o insomnie oarecare de cretã ºi de argilã o insomnie ca o sobã sau ca o uºã sau mai bine ca golul unei uºi ºi în dosul acestei uºi vreau sã vorbim despre memorie vreau sã mã miroºi ca pe o fereastrã vreau sã mã auzi ca pe un arbore vreau sã mã pipãi ca pe o scarã vreau sã mã vezi ca pe un turn (Viorel Mureºan) *** CÃLDURà GLACIARà Cineva auzea numai ce-i spunea motoraºul plasat în ureche cu un ºnur frumuºel peste reverul hainei altul þinea motoraºul între dinþi vorbea cu motoraºul între dinþi spunea aºa ºi pe dincolo ºi celãlalt auzea numai ce-i spunea motoraºul (Ion Maria) *** PASÃREA VIOLETà Ciorapii de sticlã sînt aici ar fi loc ºi pentru cîþiva pãianjeni se aduc somptuoasele tãvi de dantelã sînii în borcanele strãvezii ºi în mîinile celor mai frumoase femei meduzele dorm ca în craterul celui mai agitat vulcan 68 .

Poemul preferat din Gellu Naum vom fi la timp la aceastã întâlnire vom trece prin noapte ca printr-o cutie cu fosfor la aceasta întîlnire la care ne aºteaptã umbrele noastre ca niºte pantofi uzaþi fluturii de sugativã care ne vor suge sîngele toate mãnuºile uitate toate pleoapele pe care ne-a plãcut sã le sãrutam tot ce am gãsit pentru niciodatã gurile care ne-au rãmas lipite de sîni ca niºte inele plantele care ne-au crescut pe faþã în timpul somnului apa limpede din pahare spînzuraþii cu mîinile de cretã în aceste castele negre ne aºteaptã crepusculul ºi piepturile noastre se vor freca de tãcerile lui piepturile noastre de vatã ºi de întuneric ne aºteaptã cutia cu muzicã a morþii capetele de cearã ale femeilor pe care nu le-am întîlnit încã perdelele groase dupã care ne vom putea ucide în liniºte steaua pierdutã a unei dimineþi ne-aºteaptã privirea lucidã a somnambulilor am dormit atît încît am pierdut obiceiul imobilitãþii (Leo Butnaru) *** DISCURS CÃTRE PIETRE Pe o cale feratã pustie le vorbeam pietrelor cu un foºnet prelung seara cãdea ceva se surpa printre crengi se nãruia într-o haoticã geometrie calea ducea în patru direcþii diferite peste câmpiile grele ale cerului 69 .

Poemul preferat din Gellu Naum mecanicul fuma liniºtit puteam alege locul îl alegeam atunci se nãºtea în noi o asprã penitenþã seara ne cãdea pãrul îl puneam deoparte cu un foºnet prelung cerul cãdea ceva se surpa în noi se nãruia (Radu Ulmeanu) *** CÃLÃTORIA CU STELICà Buzele mielului sîngerau în rãcoarea de searã cînd am vãzut soarele lucind deasupra soarelui cãlcam tiptil pe blana de la picioarele patului aveam un coleg Stelicã de o strãlucitoare frumuseþe pe lîngã el se tîrau ºopîrle îmbrãcate în aur strãveziu aceasta se chema prietenie ºi în ea putrezea adolescenþa verigheta de sîrmã lucea pe degete ºi în gurile noastre scînceau cuvinte de sîrmã discutam liniºtiþi ca greierii cînd învelit în spaþiul sãu Stelicã a murit eram prea tulburat ºi mã gîndeam la inevitabila lui cãlãtorie spre delta unde marele fluviu îngrãmãdea ruini omeneºti sub masa cinei noastre ploua soarele se ascundea singur ºi fraþii lui Stelicã veneau dintr-un elan de iubire prin ceaþa deasã a sfîrºitului înfãºuraþi în piei neargãsite veneau cîntînd în pumni veneau sã-l scoatã pe Stelicã din corabia lui de zinc sã-i spele oasele dar el era întreg neputrezit devenise metalic îi sãrutau furca pieptului pe la mijloc pe rouã dar el devenise livid veneau cai albi îl acopereau cu frunze mai bine i-ar fi pus o perdeluþã peste gene murise atîta cît sã plîngã maicã-sa ºi încã din leagãn citea o carte de 70 .

Poemul preferat din Gellu Naum rugãciuni un bãtrîn îi spãla prune i le dãdea ºi el se oprea din citit îi spunea maicã-si „alãpteazã-mã pentru ultima oarã de mic copil îmi plãcea alãptarea” acum umblam amîndoi pe meleaguri natale ºi corbii ne dãdeau tîrcoale adolescenþi nenorociþi umblam de colo-colo în jurul nostru sufletele se vãitau „tu cine eºti de mic copil cine eºti de nu mai ºtii nici cuvinte ca sã ne spui cine eºti de mic copil cine eºti” îl învãþam aºa „sã le spui doamnelor ºi domnilor mã recomand Stelicã” eram doi adolescenþi amãrîþi el era mort de mic copil locuiam într-o vãgãunã ne creºteau copaci pe spinare crengile lor ne umbreau umblam amîndoi prin ceaþa mlaºtinii de dinaintea naºterii întrebam de unu Bacuta nu-l ºtia nimeni Stelicã stãtea în bisericã întins frumos pe o masã mai mult plutea în corabia lui de zinc edificînd fraternitatea noastrã agresivã în zori cîntau vreo 2000 de cocoºi improvizau Zorile ne luam fiecare iubita de mînã sãrbãtoream nunta de aur simþeam o delicatã anxietate o surditate fecundã ºi iatã cã ne cãram miresele în spinare spre altar ele simþeau o uºoarã cutremurare îºi simþeau pîntecele umede simþeau cum se destramã luna în mii de fire ºi cum se ascunde în iarbã rumegam pãmînt împreunã cu ele cu miresele amazoane ºi arhitecte ale umbrelor noastre inventate de vînt aveau coliere de plumb privirea fiecãreia ne confirma pe fiecare stea împãcatã cu tãcerea prin semnele beznei sfîrºitul nopþilor acelora întîrzia trecea vîntul scria pe valuri ne împingea la mal ne tîram cum puteam spre focurile aprinse prin curþile oamenilor au trecut mulþi ani de atunci am avut mãrturii despre o amarã agonie ºi am rãmas acolo istovit 71 .

Poemul preferat din Gellu Naum cu pãlãria cãzutã în praf o cît e de mult de cînd vedeam soarele lucind deasupra soarelui (Radu Vancu) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã În tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând (Constantin Abãluþã) *** ACUM PERDELELE SUNT BÃRBILE PIEPTÃNATE Acum perdelele sunt bãrbile pieptãnate frumos ale caselor ºi luna e o ranã în burta cerului acum fiecare deget e o preþioasã mîncare fiecare voce e o listã de subscripþie fiecare pictor e un senator roman acum fiecare mãtanie e o crispare sexualã fiecare dimineaþã e o rufã roºie la orizont fiecare clopot e o invitare la o scenã acum fiecare cãlugãriþã iubeºte falusul singurãtãþii acum dicþionarele urlã TREBUIE SÃ URLE acum fiecare poem e un arsenal de revolte pãdurea e o patã pe conºtiinþa pãdurii ºi femeile au 14 picioare ºi 120 de sîni acum poetul gîdilã puful cãlduþ al odihnei ºi spune: 72 .

Poemul preferat din Gellu Naum e caldã noaptea sau altã imagine clarã acum Dumnezeu danseazã la baluri costumat în fetiþã insectele au pantaloni de tifon ºi la parãzi soldaþii duc în vîrful baionetelor capete surîzãtoare de copii olandezi acum vîntul e o cocardã utilã agricultorii scuipã hoitul fierbinte al secetei domniºorii ne miros femeile cu eleganþã distinctã uzinele scrîºnesc din mãsele ºi fiecare piatrã fiecare par viseazã virajii prin aer. (Dumitru Chioaru) *** SOSIREA ÎN CYTHERA Vai ce frumos ni se pãrea la barierele deschise de limpezimea semnelor noastre lente era ca într-un vis ºi vis era Ca ºi cînd s-ar fi dezvãluit deodatã locul intrãrii de dincolo de vuiete ºi spaime de pretutindeni muzicile trimeteau ecouri mistuitoare ºi noi ca niºte soli pierduþi abia ne mai tîram printre poienele atunci ivite pe degetele de la mîinile noastre stîngise aºezau pãrinþii preschimbaþi 73 . ªi peste toate acestea se simte nevoia unei lupte finale. Acum femeia mea se culcã cu un aparat de radio mustãþile lui îi gîdilã urechile: „ºomajul e o poziþie necesarã corectã gravele distracþii în masã jocuri pentru adulþi foametea e o pasãre cu inele de gîzã” ea spune: ÎNCà ºi ÎNCà ºi ÎNCÃ.

Poemul preferat din Gellu Naum în pãsãrele albãstrii pe cele de la mîinile noastre drepte se aºezau ca boabele de rouã surorile ºi fraþii rãposaþi ºi toþi eram uitaþi ºi nerecunoscuþi prin vuiete ºi spaime (O. Nimigean) *** GRAMATICA LABIRINTULUI Înainte de a muri mama avea o barbã de patriarh îi crescuse între timp Mã încuia în pod într-o imensitate albã într-o pãdure fãrã amintiri atunci aparþineam comunitãþii sigure adeseori pierdutã ºi oricum invizibilã aflatã undeva în prelungirea noastrã într-un þinut în care mã plimbam prin limpezimi ºi umbre venite de departe nedefinit ca o rãcoare (vorbesc de mine din obiºnuinþã) acolo o femeie uriaºã mã obliga sã-mi port barca pe piept Reinventa DISCONTINUITATEA Firul de iarbã ne acoperea castelul Roþatia se ºi evaporase de câte ori mã vizita îmi scutura covorul bea din mine ca dintr-o gãleatã de lemn era un cui acolo care vorbea cu noi (Andreea Rãsuceanu) 74 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** SORA FÂNTÂNÃ Stau singur ºi mã uit pe o stradã pustie stau singur cu buzunarele pline de câini stau singur ºi ascult foºnetul oaselor e ca ºi cum ar adia vântul peste un clopot de cearã dar dupã primul colþ la prima rãspântie s-ar putea oricând sã aparã cineva învãluit într-o ploaie de luminã ºi va trebui sã mã acopere cu mantia lui pentru cã s-ar putea odatã cu el sã vinã o ploaie sau o ninsoare sau chiar o afurisitã de lapoviþã sã ne îngheþe oasele proaspãt spãlate deºi ieri a fost mai frig decât azi deasupra mea zboarã câþiva porumbei cerºetori filantropii le-au pus fãrâmituri de pâine pe balcoane ºi eu mort de mult cu o piatrã de moarã pe piept am hotãrât în sfârºit sã plec sã pornesc de pildã dintr-un grajd înecat în aburi sã merg aºa pânã la un crâng (tufiº) unde mã aºteaptã sora Fântânã sã mã reazem acolo de prãbuºirea ei (Cristina Ispas) *** TRIUNGHIUL În barcã un pescar surd vorbeºte cu apa Crede cã nu-l aude nimeni Zenobia îmi þine amîndouã mâinile pe inimã Îngenunchez cu adoraþie ºi mã gîndesc la altceva Zenobia zice sã nu mîncãm cocoºi albi pentru cã se supãrã cineva pe noi Pescarul întoarce capul ºi ne priveºte bãnuitor 75 .

Poemul preferat din Gellu Naum Un înþelept scoate o clipã capul din apã ne strigã disperat apoi se scufundã De data asta pentru totdeauna Zenobia îmi spune Între noi fie vorba sîntem victimele imaginaþiei celorlalþi Nu pot sã-i rãspund pentru cã mi-ar intra tot cerul în gurã Acum pescarul a scãpat un peºtiºor Îl ceartã cu glas tare Laºule zice n-ai avut curajul sã stai sã te mãnînc Zenobia mã întreabã ce este un baldachin Îi arãt lopata Deasupra noastrã unii vor sã ne înveþe de bine Uite uite un triunghi spune Zenobia A venit pe lume sã se adapteze Pescarul a tras la mal Vrea sã vorbeascã ºi cu pãmîntul Crede cã nu-l aude nimeni (Gabriel Hasmaþuchi) *** BÃTRÂNUL ªEDEA MORT Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã el nu spunea nimic scâncea ca un copil într-un sâmbure venea aceeaºi barcã doar pasagerii se schimbau ei îi dãdeau târcoale îl comemorau bãtrânul stãtea mort cu o pãlãrie veche pe cap câþiva discipoli cei mai puri cei mai profund murdari scormoneau bãlegarul cu degetele cãutau râme pentru pescuit noi ne adoram cum se spune Ne aflam acolo poate din întâmplare ceilalþi veneau mereu Aveau cãrþi ºi caiete se apropiau de bãtrân îi puneau întrebãri 76 .

Poemul preferat din Gellu Naum (erau aceleaºi întrebãri doar pasagerii se schimbau) spuneau Te respectãm Iatã are loc solemna ta comemorare luãm notiþe stenografiem dar de ce nu-þi înþelegem bine ºoapta aceea ajunsã pânã la noi încearcã sã fii mai clar Avem bilete dus întors inclusiv douã mese Debiteazã câteva adevãruri noi le notãm le învãþãm le transmitem urmaºilor pe scurt Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar în groapa lui contemplativã discipolii îºi mai dregeau zdrenþele se fãceau cã nu vãd era un spectacol mai degrabã trist Noi stãteam deoparte susþineam cã studiem poliglota Ne medita o doamnã care ºtia multe o botanistã severã Ceilalþi se apropiau de bãtrân îi puneau decoraþii pe scutece îl fotografiau în scutece în mijlocul lor era fru(mos) îl admi(rau) se delec(tau) noi ne vedeam de treburile noastre acum ceva mai complicate ne descurcam cum puteam discipolii cântau la ghitarã dupã ureche ceilalþi puneau întrebãri Era un cer albastru câþiva mediteranieni se mai fecundau între ei pe alocuri ceilalþi spuneau Te respectãm eºti un al doilea Marconi Edison Exprimã câteva aforisme douã trei adevãruri Bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar îºi sfâºia scutecele noi stãteam deoparte Trecea printre noi o seninãtate fãrã început ºi fãrã sfârºit ne simþeam bine cu umerii sprijiniþi de aer ceilalþi fãcuserã un amfiteatru Îl înconjurau pe bãtrân îi turteau pãlãria îl stropeau cu furtunul îi cereau câteva adevãruri el îºi acoperea ochii îºi umplea gura cu bãlegar veneau vapoare trenuri pline (erau aceleaºi doar pasagerii se schimbau) eu îþi spuneam ceva fãrã importanþã Discipolii se fãceau cã nu ne aud tu îmi spuneai Endrigo vorbeºti ca în 33 când îþi dãdeai bacalaureatul eu vorbeam ca în 33 îmi dãdeam bacalaureatul studiam filozofia într-o camerã cu vedere la stradã 77 .

clopotul meritã osteneala. Þineai sã vezi pajiºtile ºi. e neapãratã nevoie sã nu fii singur. despre ochii triºti ai broaºtelor þestoase care trãiesc la câþiva paºi de mal. sã asculþi bãtaia clopotului din turla care se zãreºte vag ºi de pe malul nostru. pentru a putea pricepe limba clopotului aceluia. despre fragilitatea luntrii fãcutã numai pentru o persoanã ºi. Eu þi-am vorbit despre pericolele minime. Copiii þi-au întins vîsla. din pãcate. DE CE Mà URUGUAY Fiindu-mi dor de iarba ei elementarã de cavitãþile în care îºi ascunde mierea 78 . Tu mi-ai rãspuns cã totul va dura foarte puþin ºi cã. ªi toþi ºtiam cã faci zadarnic o traversare plinã de primejdii cãci. despre mulþimea de þînþari.Poemul preferat din Gellu Naum ceilalþi spuneau Te comemorãm ne târâm pe plãji rãniþi în rãzboaie exprimã-ne clar ºoapta aceea la care iþi dã dreptul chitanþa ta de bãtrân Discipolii repetau în gând eroarea iniþialã noi ne lipeam obrajii ne mângâiam degetele în amfiteatru Cântau muzici Veneau vapoare ºi trenuri acolo Se petreceau defilãri bãtrânul se zvârcolea pe bãlegar ªoptea NU Atâta ºoptea (Daniel D. în orice caz. singura în stare sã strãbatã încîlceala vegetaþiei. Marin Romulus Bucur) *** CLOPOTUL Vroiai sã faci drumul prin stuf. Copiii þi-au adus luntrea. În privirile lor licãrea admiraþia dar stãruia ºi umbra unei tãcute avertizãri. pînã la malul celãlalt. eu am fluturat braþul. mai ales.

iartã-mã cã nu m-am oprit la numai unul... Dar ordinea mea de astãzi e cea în care transcriu poemele. ia-l pe cel dintâi... pe care ºi eu m-aº bucura sã-l fi scris. Dacã-i musai sã alegi unul numai. Kocsis Francisko) 79 .Poemul preferat din Gellu Naum într-o bunã zi lîngã o streaºinã pe o ploaie torenþialã am ieºit din pãmânt cu o carabinã în mînã UITAT ÎN STUF DE CINCI ORE Mai stai lîngã mine sã-mi pun pe faþã voalul tãu de voyageusã ºi peste pleoape nu ºtiu ce albastru sã mã uit în dreapta ºi în stânga cu mîna streaºinã la ochi spre cuiburile care ne justificã sã defilez prin faþa ta cu piciorul bine întins sã mã comport onorabil sã-mi torn plumb în buzunarul cãmãºii peste tot ce mai e pe acolo sã nu rãmînã decît pîcla în care ne-am nãscut am crescut ºi ne-au vizitat un fel de instalatori sanitari oh ce rãsãrit ce apus ºi calc peste ape cu ghetele mele galbene ca un explorator venit de departe dar tu nu ºi nu tu aºtepþi apariþia unei ameþeli insalubre degeaba trec de partea cealaltã mã uit în sus dupã berze de fapt cine eºti tu domnule ce cauþi în þinutul ãsta unde nu se mai vede þipenie de om ai venit ca o penumbrã ºi eu încerc sã te conving cã ai greºit adresa dar tu nu ºi nu cã de ce sã dãm înapoi ca tînãra Werther ce mare lucru În toatã lumea îndrãgostiþii sînt hotãrîþi le cîntã unul din harfã ºi ei se þin de mînã ºi plîng ºi aþipesc în virulenta lor stare de graþie (Dragã Ioane Moldovane. mistica lui mã þine captiv. trei este numãrul sfânt.

Poemul preferat din Gellu Naum *** ÎNTRE BINE ªI RECE Între bine ºi rece între negru ºi clar între opac ºi lichid între incert ºi salubru ºi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna ºi celelalte seara când ne retragem în blocul nostru de gheaþã când urmaºul nostru direct îºi rupe elasticul când meditãm cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetã când hidra de la Lerna ºi celelalte ies din anonimat ca sã cureþe grajdurile ºi noi degetãm la lucruri ºi aºa mai departe Câte unu are picior ochean ºi trident altul pe cine mai ºtie ce insulã sihastrã Tiga se face fluture sau rac sau cãlãtor pe apã seara când autobuzele se retrag în noi ºi noi garajele noi muncile crepusculare noi care cântãrim cu precizie natura semnificantului semãnãm pãsãri ºi ne acuplãm cu hidra de la Lerna pe când stãpânii tainici ai planetelor ne reconstituiesc ºi celelalte Dar dupã cum spuneam a ºaptea oarã se va naºte copacul-animal ºi nimeni nu va întreba nimic cuib pe sub cuib þiglã sub þiglã scoarþã sub scoarþã pentru noi nedumerirea agreabilã mâna perfect spãlatã pragul neprevizibil pentru noi cãlãuza intimã insatisfacþiei O datã mai mult aceleaºi degete umede pe feþele noastre (pe un pãmânt pãtrat pe suprafeþele ademenitoare nãuca descifrare a gesturilor-mame) Ascunsã în sincera ei capcanã ºi a celor ce n-o cunosc memoria noastrã de zmeurã 80 .

chiar Cãrþile cu Apolodor. Semnele se înmulþesc. chiar dacã þi se pare plinã de renunþãri. Obiceiurile încep sã fie ale tale. adicã a publicului larg. trei texte identitare. convins cã mîine aº alege alt text. dintre poemele lui Gellu Naum. poziþia ta. Aici eºti pe muchie de cuþit. cu care se confundã „în memoria celor fãrã memorie”. Nu te lãsa sã cazi. de data asta. 5. dar prãpastia e la picioarele tale. Aleg. devine ºi mai uºor. Chiar cu ea eºti destul de sus. integral sau Zenobia ºi sînt convins cã mulþi alþii dintre cititori ar face asta. 4. schimbatã cu propria ta piele. dar se poate sã nu le vezi pentru cã intervine rutina. pentru cã o parte din piele este completamente curãþatã. Aceleaºi lucruri. Zona în care începi sã întâlneºti alte plinuri. Lipsesc puncte de reazim vizibile ºi tot mai crezi în ochi. e greu sã preferi cînd ai de unde alege. douã. slavã Domnului!. pentru cã la el gãseºti poezie „pentru toate zilele”. Pe mãsurã ce este mai greu. Ai încredere! Nu lãsa exteriorul sã te tragã înapoi! Adoptã poziþia care trebuie în faþa lui.Poemul preferat din Gellu Naum (Dragã Ioan Moldovan. De multã vreme spun cã poeþii importanþi rãmîn în conºtiinþele cititoare ºi chiar necititoare prin cîte unul. Aº alege. Totuºi dansul tãu generos poate fi destul de uºor. la un moment dat. Doi poeþi m-au cucerit foarte tîrziu. „Între bine ºi rece”. în anii aceºtia: Gellu Naum ºi Mircea Ivãnescu. Bagã de seamã Bagã de seamã Bagã de seamã 81 . ai de unde alege „texte identitare”. 6. ªi la Gellu Naum. Adrian Alui Gheorghe) *** CALEA ªEARPELUI Bagã de seamã 7. În aceste zone ale miezului fii foarte atent. Dar se ºtie cã în literaturã iubirile tîrzii consacrã iubirea dintotdeauna.

sus. Ai ajuns aici. Eºti. 1. Poþi sã începi de oriunde. 2. în întregime. firul albastru existã. ceva care þi se pare neînsemnat. porneºte. Trage-te tot. Nu lãsa nimic. De aici.Poemul preferat din Gellu Naum Bagã de seamã 3. Într-un fel sau altul. Lupta e tot mai grea. Ceva poate rãmâne jos. De oriunde ºi oricum ai începe. Nu existã nimicuri. în cea mai mare parte aici. dupã cum unele erau jos. Pentru cã trebuie sã te tragi în întregime aici (fãrã piele). înãbuºit de câine. ai pornit. Ai sã gãseºti pãrþi ale tale. Nu lãsa nimic în urmã. (Luiza Palanciuc) Bagã de seamã Bagã de seamã *** AVEAM MULTà Aveam multã iarbã Foarte multã mã nãºteam ºi mã încãlþam pe iarbã pe dinãuntru eram calcar pe dinafarã iarbã ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina mã asurzea peste tot sunetul acela când era frig îmi þiuiau mâinile poate ciocãneam eu uºor într-un gard poate creºtea iarbã înãuntru calcarului ftiuuu fãcea vântul Mã clãtina poate ciocãneam eu înãuntru calcarului (Claudiu Komartin) 82 . Totuºi. de dibuit. Zonã de mare luptã.

cu literele spre interior. Se deschide cu mare emoþie ºi cu dragoste de cititor. Când. Se deschide apoi cartea. Apoi se lipeºte pe fereastrã. Toþi cititorii trecãtori vor spune: Ce frumos poem ar fi fost acesta. Mãrile se ridicã. Se închid ochii cât de mult se poate. Absolut la întâmplare. sângele alunecã lin pentru cã sângele 83 . ea este aceea care aduce corabia salvatoare. Aici cuvintele devin de prisos. Se ia o foarfecã de altoit ºi se decupeazã. Paul Aretzu) *** [NU EXISTÃ NIMIC CARE SÃ-I POATÃ FI COMPARABIL] Nu existã nimic care sã-i poatã fi comparabil Ea este piatra sacrosantã din cufãrul lui Dyonysios. dacã geamul nu ar fi fost împâclit. ªi. ca în ºedinþele de magie livrescã. sã nu vezi.Poemul preferat din Gellu Naum *** SCARA VIEÞII Când a murit ãl bãtrân un cocoºel sfios a intrat în odaia lui s-a dezbrãcat de aripi s-a descãlþat de gheare ºi s-a întins în pat câteva zile a rãmas acolo dormea ca oamenii pe-o parte cu perna pusã bine sub cap ºi se uita la noi doar cu un ochi „s-a întors ãl bãtrân” ziceam „acum doarme sã ne miºcãm încet sã nu-l trezim” (Reþetã pentru alegerea poemului preferat Se ia o carte la întâmplare. Se scuturã palmele. ce sã vezi? Gellu Naum – Poezii. Trebuie sã fii cu spatele la ea. din bibliotecã. ce sã vezi? Po(h)emul meu favorit: Scara vieþii.

drumurile cele mai simple. La ivirea ei trebuie sã-þi atingi fruntea cu aur. Aºtept trãsura. magic. (Niculina Oprea) *** CALUL EROTIC Femeia se freacã de arbori pielea îi fluturã ca un drapel subþire prin el trec alizeele ºi mâinile arborilor se rãcoresc la ele ca la un tub de rãcoare Dincolo de aceste mâini Calul Erotic doarme pe orizont el e mare cât orizontul din carnea lui violacee meduzele închipuiesc coame coame vii care agitã tentacule dejurîmprejur 84 . vegetal. Ea cunoaºte cele mai ascunse poteci.Poemul preferat din Gellu Naum este lichidul ei. Mai strãlucitoare decât orice. Apropie-te în tãcere : ai sã-i auzi paºii sub care sunã cenuºa craterului stins. În interior sunt mãrile moarte pentru ochii orbilor. de vânturi puternice împingând corãbiile care trebuie sã vinã pentru cei liniºtiþi. arzând ºi purificând în propria ei strãlucire. E un vulcan tãcut. mãrile pline de forþe. Înãlþimile cele mai mari le mângâie ºi fundul prãpastiilor. Ochiul ei este strãlucitor.

..] copitã care se bucurã ca un copil când întâlneºte 85 .Poemul preferat din Gellu Naum coamele prind oamenii ºi-i mãnâncã tentaculele îi sug ca pe o apã piepturile singure rãmân afarã ºi fug sunt piepturi goale ca niºte câini piepturi cu amprente vinete de sãruturi piepturi pe care dinþii mari ai câmpurilor le muºcã ºi amprentele vinete rãmân pe câmpuri ca niºte guri imense fãrã dinþi [...] Calul Erotic se plimbã pe case Calul Erotic care miroase femeile Calul Erotic care are sandalele aspirante Calul Erotic din care curg evantaie Calul Erotic care se topeºte la cãldurã ca ceara ºi din stropii lui mari se nasc statuile cu sâni statuile care se plimbã prin oraºe când e cald ºi se topesc la rândul lor în ape vagi ape care duc departe spre strãzile de carne pe care patinezi ca într-un abator apele pe care le aºtepþi sã vinã cu pieptul scos înainte ca un cal de paradã legat bine de ziduri cu sfori Apele rup furioase pieptul umflã sforile ºi nãvãlesc mai departe spre noile forme unde Calul Erotic doarme la umbrã ºi viseazã femei care-i trec pe spinare halucinate ca pe un pod peste prãpãstii fãrã sã-l atingã femei care se þin de mânã ca în vis cu ochii pe jumãtate închiºi Ele nu vãd soarele nu vãd nimic nu se gândesc la nimic ele merg înainte ºi Calul Erotic le miroase ºaua cu unghia le scoate pielea capului acoperindu-ºi fereastra [.

.] Acum fluturii au devenit imense statui imobile ºi se retrag cu un ultim salut pe aripile lor uriaºe oamenii se lipesc lãsând sã le scape din braþe lâna somnului ca o apã mare (Vasile Spiridon) *** NIMENI N-O ªTIA Nimeni n-o ºtia pe cînd dormea în cutia ei de carton În camerã totul era dat cu var Bãtrînul bunicul-foc bîiguia undeva soarele ºi luna treceau mohorîþi pe sub grinzi pusesem pe masã un hrean pentru foamea albã a pereþilor 86 ..Poemul preferat din Gellu Naum pomul viu cu lipitori pe sâni din care fructele se sug prin lipitori zeama bunã a visului curge prin aceste lipitori ele se umflã pânã când umflã gurile sufocate degetele cautã beregata o scot cu grabã ºi o pun lângã o rãdãcinã de pâine rãdãcina creºte cât orizontul ºi din ea curg milioane de fluturi enormi fluturi cu aripi cât casele care produc uraganele fluturi pictaþi pe spate cu scene nocturne fluturi mari care aduc somnul trecându-ºi antenele tãcute prin capetele noastre ºi ne sug visele fluturi care ne ronþãie faþa cu ferocitate ºi scot din toracele crispat mâini pricepute pentru fãcut mulaje [.

Poemul preferat din Gellu Naum totul era liniºtit Cuvintele intraserã în pietre ºi în ciorapi Atunci m-am culcat lîngã ea în cutia ei de carton pe ºapte fire de paie pe apele ei verticale m-am culcat în mine în oasele mele m-am culcat în topoarele ºi în gutuile mele în pretutindeni în al ºaptelea tron Ea mã iubea ºi dormea în ea dormea în mine în cutia ei de carton Era cam frig ºi bunicul-foc Ne-a învelit în bîiguielile lui (Gellu Dorian) *** ALUNECAREA LUMILOR Azi sunt în mare formã mi-am ros fruntea de zid o tanti s-a lovit cu sârmã Dormea la soare pe dãrâmãturi habar n-avea de numerele care tunã pe deasupra noastrã cerul s-a deplasat dar nu-i nimic pune-þi inelul ºi eºarfa strãvezie hai sã mâncãm o îngheþatã verde cu beþiºorul ãla bun pe când afarã se petrece alunecarea lumilor (Iulian Boldea) *** DRUMEÞUL INCENDIAR drumeþul incendiar îºi ascute luminile ochilor în caietele cu statistici 87 .

Poemul preferat din Gellu Naum el îºi aranjeazã coafura în ceasornice (timpul e un piepten delirant pentru pãrul de pe þâþele feciorelnice îºi lasã câte o mãsea infectatã la fiecare geam cu firme cu grãdini mici) se-ncruntã în faþa ciorapilor de mãtase vegetalã pipãie cu degete de cunoscãtor paharele pline ale somnului aleargã dupã mugurii care cresc în repedea învârtire pe loc a arborilor cunoaºte menajeriile din cãptuºeala fiecãrei pãlãrii e-n fiecare pachet cu ºuncã sau cu manifeste face de gardã smirna cu felinarele el saltã veveriþa în fluierele cu guºe ale vardiºtilor ºi pipãie chiloþii strãvezii ai istoriei creierul lui face semne cu o batistã ºi dacã nu s-ar teme de ridicol ar putea sã fie un popã sau o cravatã inima lui e o pãdure autonomã ºi el spune domnii ne aleg poemele dupã panglicuþe ca pe curve gazetele scriu este un fioros asasin are o mustaþã sub nas ca o vrabie ºi poate fi recunoscut dupã ciorapi dar el trece nevãzut mai departe uneori se agaþã de perdele administrative ºi-atunci mulþimile cu gurile cãscate vãd forfoteala ploºniþelor prin sticle alteori se fotografiazã în cãmaºã ºi cu un brâu colorat de fluxuri lângã pãlãria de paie a baligilor aºa trece cu pãunii de foc ai ghetelor dermata cu miezul de zi arþãgos prins la butonierã el ascultã în toate punctele cardinale 88 .

Poemul preferat din Gellu Naum având drept cornet acustic un samovar încins pune urechea la madrid bine din alaska vin fluturii luminoºi ai genunchilor portugalia portugalia avem un bãtrân cu voce subþire ca sângele monedelor zãngãne muºcat de cleºtele coclit portugalia portugalia biblia este o funestã mustaþã pentru nasul privighetorilor din alaska poeþii au orificiile inspiraþiilor lipite cu gumã arabicã fiecare orificiu este o floare cafenie portugalia ºi alaska mamele fac nebunii în dupã-amieze balcanice am sã mã duc în pãmânt gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie tu mi-ai ucis bãtrâneþele ei bine am sã ºtiu sã-mi destup urechile degetele sã fluiere singure (aºa cum ghetele stau cu urechea la cer) din fese sã scot fluturii ºi lulelele visului cãptuºit cu lânã voi ºti sã-mi scot ventuzele de la creier sã se scurgã zeama puturoasã a viersului dulceag voi ºti mamã în ceasurile de glorie sã-mi flutur ciorapii împuþiþi lângã porþile academiei române timpanele sunã stins ca un diapazon pãmântul a adormit bivol în mlaºtinile universului drumeþul incendiar e un garderob sau un cântec pãstrat în buzunarele redingotei de galã smulgeþi penele tuturor pãsãrilor din balcani sã ne scriem cronici noi (pãsãrile cele mai mari casele au ºters-o) despre tine am sã scriu cu litere groase când îþi scoþi rochia verde rãmâi goalã ca o peniþã domnilor 89 .

Poemul preferat din Gellu Naum mi-am uitat mustãþile în vagonul de dormit lângã sacii cu monede ai rotschildzilor ºi singurul chior din þinut acela care masturbeazã sexul imens al aerului repezind automat mâna dupã rachiul unui gologan mi-a încredinþat cel mai mare secret al gãrii lumea a început sã putã e o descompunere generalã o felie de carte un as de treflã sau un pepene galben cu roiuri de muºte þâþele fetelor atârnã berze cãldura ºi frigul liane la ferestrele hotelului curva de la numãrul 8 râde gâdilatã profesional closetele au lampioane imperiale ºi duduile surâd graþios gândind izmenele gingaºe o ce mâini aristocratice ce lebede pãmântul însuºi ar sta drepþi ca un bãtrân militãros daca i-ar face un benghi glumeþ aceste degete pletele mele îmbâcsite de praf ar cânta pe ele ca pe flaute buzele s-ar þuguia asemeni cerceilor plãmânii ar izbi veseli copitele ºi dinþii ar rânji galeº doamna aici sub masã e un poet nu daþi cu piciorul doare dar pãdurile au în lenea lor ceva de pisicã cu ghiarele ascunse în muguri ele se freacã de trenurile repezi ling vata fierbinte a locomotivelor ºi salutã salutã cu batistele potecilor burþile putrede din clasa I-a drumeþul incendiar îºi pipãie geanta cu semnele vremii el ºi-a lustruit pantofii în piaþa publicã a fost la 7 fix în calea unirii ºi-a auzit poeþi buboºi apostrofând ºcolari pe strãzile craiovei tinere ºi zeii au fost oameni el s-a hrãnit cu bojoci ºi cu piersici a urinat repede în toate gãrile din drum în cinstea primarilor 90 .

Poemul preferat din Gellu Naum ºi-a desenat o sãgeatã ascuþitã pe ziduri cu semnul þ ºi cu o floare de busuioc la ureche seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã acolo la hotel pãduche 15 vânzãtori de gazete cântau porumbiþele înserãrii drumeþul incendiar a fâlfâit din cearceafuri ºi toate femeile din oraº au ejaculat imnuri drumeþul incendiar ºi-a aºezat creierul la fereastrã a scotocit sertarele coastelor ºi a scos un sunet gellu inimioara mea sã nu uiþi o fotografie era acolo ea în sertare în sânge în geantã cu zâmbetul ca un sâmbure amãrui cu fãina cãldurii pe carne în adâncuri cu mingiile de migrenã ale þâþelor degetele degetele erau de gheaþã ºi peste pulpele veºtede înainte de vreme cu o pânzã subþire de nãduºealã zicea pântecul meu e o salcie tristã hei strãzile mi-au biciuit tãlpile ca niºte zbiri pomii au scrâºnit din mãsele ºi bananele ºi focurile maºinile diplomatice ºi-au ºters nasul cu steaguri subþiri în puºcãrii am ucis destule ploºniþe în serile când dumnezeu se gâdila pe spinare voi putea sã-mi suflec mânecile tinereþii ºi cu degete vânjoase sã-mi suflu mucii peste aceste sãlcii de amintire voi putea sã-mi privesc viaþa de pânã acum ca pe un atelier oarecare îmbâcsit în care am lucrat voi putea sã-mi scurg fluviile ºi gârlele ºi tobele spre pulpele de sticlã spre feþele de masã spre caietele subþiri ale pletelor 91 .

(Robert ªerban) 92 .Poemul preferat din Gellu Naum nu-i nimic dacã ferestrele n-au dinþi frigul se poate înveli frumos în saltele fetele mele toate sãracele fetele mele ca niºte cuþite se pupã cu boierii ºi mã uitã dar aici la tine e bine ºi tu eºti un pahar cu ceai cald drumeþul incendiar îºi priveºte faþa cu grijã ochiul stâng în care e o floare cu pãr roºu despletitã ochiul stâng a devenit pe rând o pãlãrie de pâslã o aripã o cutie cu febre apoi mormãie eau de cologne ºi seara lingea geamurile seara era o broºurã de propagandã (Ion Pop) *** CRUSTA Oraºul avea o singurã casã casa avea o singurã încãpere încãperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singurã limbã în tot acest timp copiii creºteau ºi puneau o singurã întrebare pe când adulþii nedumeriþi ºi superbi scãdeau scãdeau surâzând.

Poemul preferat din Gellu Naum *** CA DOUÃ CLOPOTE Când într-o bunã zi totul va fi trecut ºi pãlãria mea din foaie de cort va arde încet pe un foc de gunoaie vei crede cã nimic nu mai existã pe lume în afarã de jalnica dugheanã a memoriei Dar în ciudata lor încãpãþânare toate vor rãmâne intacte sub cenuºa posacã a vremii toate vor fi ca acum când în groapa lucrurilor ºtiute în mãcinarea umedã a certitudinilor niciun cuvânt nu poate acoperi lentul ecou al ecoului ªi vor fi încã forma lui fãrã margini funia lui fãrã capete va fi îmbrãþiºarea noastrã ca o cãsãtorie sacrã între frate ºi sorã printre cutii de conserve goale va fi noaptea de iulie când cineva ne deschide o uºiþã neºtiutã în perete grãmada de zgurã aruncatã lângã linia feratã mirosul dulceag al sãlciilor roiurile de insecte înnebunite care ne dau târcoale barza care tropãie pe acoperiº aburul cald al mlaºtinei ostrovul care se strâmbã la noi în ameninþãtoarele ore ale înserãrii va fi întunericul din sala de cinematograf în care ne înfiorãm de plãcere la apariþia cãlãreþului singuratic sau la scena când te ridic în braþe ºi eºti foarte uºoarã vor fi nopþile de furtunã când lumina se stinge brusc ºi se aud vocile oamenilor pe care nu-i vezi niciodatã la faþã va fi ploaia care se prãbuºeºte peste noi ca o imensã pasãre moartã pâlpâitul luminãrii pâlpâitul cuvintelor tresãrirea ta la foºnetul unei crengi pe când pãdurea vuieºte va fi bubuitul adânc al tunetului care zguduie munþii de beznã va fi clipa când se va face deodatã liniºte ºi noi vorbim singuri ca douã clopote abia miºcate de vânt (Mihai ªora) 93 .

Poemul preferat din Gellu Naum *** LA SFÂRªITUL NOPÞII DE VARà Pe la sfârºitul nopþii de varã când unii poate mai aºteaptã zorile ºi eu arhimandrit al ºerpilor condotier al unei liniºtite dezordini ascult izbirea apei de maluri acum când mi se fâlfâie de toate acum când în camera mea goalã sunã telefonul speriind pãsãrile care acum când în pieptul deschis ca o uºã aºtept apariþia unui semnal care nu spune nimic acum când vãd cum arde pãdurea cu arborii ei iluzorii acum când cineva îmi aduce o monedã anticã furatã de nu ºtiu unde acum când se trage de pe balcoane fiindcã cineva a inventat acest nou viciu acum când mã gândesc la cheltuiala inutilã fãcutã de bravii mei pãrinþi cu educaþia ºi altele o pasãre imobilã mã pândeºte la o rãspântie ºi eu magistru-obosit al pãsãrilor moarte îmi reîncep chemãrile de cuc (Ion Groºan) 94 .

50% + 1 PROZA VERII 2012 Desen de Goya .

Adrian Buzdugan Dumitru Hurubã Gheorghe Miron Cornel Nistea Boér Petér Pál Nicolae Cornescian ªtefan Jurcã Radu Ilarion Munteanu Paul Tumanian Rafik Ben Salah Desen de Goya .

c’est créer un morceau de monde. îmi venea ºi mie greu sã accept înjositoarea condiþie a unei maimuþe care face sluj la vederea unui paner cu fructe exotice. triluri voioase sau triste mã rãsuciserã înspre Pãmânt ºi-mi încãlziserã sufletul rãcit de prea multa contemplare a infinitului. Ca ºi lui Ducray.. el fu primul care sparse monotonia stropilor grei de ploaie ce cãdeau pe pervaz: 97 . Într-un târziu.. „Messiah” de Händel sau „Mesa în Si minor” a inegalabilului Bach. însoþite de-un fredonat uºor pe care arareori îndrãzneam sã i-l întrerup. Cum aº fi putut sã asimilez minunatul sentiment ce ne þinuse la un loc. „Carmen Burana” de Carl Orf sau „Les Cariatides” de Louis Hanneton. totdeauna într-un balet graþios.” Boris CYRULNIK Hajnalka. îmi oferise pacea ºi liniºtea de care avea nevoie sangvinicul obosit de viaþã ºi care. Deºi crezusem cu toþii cã Brokoff aþipise din nou. Miºcãrile-i cumpãnite din bucãtãrie. Pentru atât de puþin timp – aproape un an -.Proza Adrian Buzdugan Citadela de fier (fragment de roman) „Parler. luând neputiincios notiþe. insipidului reflex de a perpetua specia? Îmi era imposibil sã las fãrâma de divin trãitã alãturi de steaua mea de-aici sã fie strivitã de ºenilatele unei naturi surde.. Bucãþi negrii de cer învolburat se ciocneau ºi rãsciocneau într-o stranie ºi înfricoºãtoare operã celestã. încercase cu prize colerice sã stãpâneascã absurdul unui regim becisnic. Nu conta cã era „Noche oscura” a lui Petrassi. în cele din urmã. sutele de talgere. de gonguri ºi tobe lãsarã locul instrumentelor ºuierãtoare ºi potopul se porni din nou. Mi-am închipuit un Wagner cu ochii înlãcrimaþi ºi umerii cãzuþi. indiferente.. „Athalia”.

de rezistenþa produsului. Fabricius îi tãie protestele vehemente: — Dostoievski nu spune explicit nicãieri chestia asta... cel puþin.. e frumuseþea . mãi. — Înseamnã cã l-ai citit degeaba. nu teorii ºtiinþifice. nu binele sau echitatea.. nu-i aºa. sã nu-l fi citit ºi înþeles el pe Dostoievski? asta era o palmã mult prea mare 98 . cu arta? Câte reprezentãri ai vãzut tu cu fecioara gravidã ºi câte cu fecioara ºi pruncul? Frumuseþe – Artã. — Da’ nu-i pânza lui. — Pãi astea nu-s sinonime? — Doamne sfinte. E o tâmpenie! În primul rând ce înþelegi tu ºi ce înþelegea el prin frumuseþe. — Pânã ºi Dostoievski.. fluturând zeci de concepte. nu toþi dintre noi se avântã ca niºte tauri comunali sã facã pe plac naturii. Revino-þi! — Pare sã fie un adevãr. maimuþãri Hallac tonul blând al bãtrânului. sau. nu înþelepciunea sau iubirea. spunea cã frumuseþea va salva lumea ºi nu adevãrul sau dreptatea. Vorbeºte el de transparenta strategie de perpetuare a speciei. pentru tine ce e? — De ce frumuseþea ºi nu armonia. Neclintit. nu întru totul. ce treabã au gesturile nervoase ale copulaþiei ºi malforfmaþiile gestaþiei cu frumuseþea. de soliditatea. eºti scriitor cu acte în regulã. cã frumuseþea e libertate.nadã aruncatã de naturã. — Da.. e o aburealã hermeneuticã scornitã de tine sau cititã prin vreun rapãn exegetic. nu o simplã teorie. frumuseþea era libertatea. apologetul suferinþei. — Ce naiba. reveni Brokoff. — Ai citit Idiotul? — Da. de muierea fiabilã. frumuseþea va salva lumea. echilibrul? întrebã Falkenhurst. enigmaticã sau suavã. avea un ton împãciuitor. Murambadze? Fabricius nu bãgã în seamã micile turbioane. ºi poþi s-o þii tot aºa. Îl privi în ochi pe Hallac. dar nu de femeia frumoasã. mã Ducray. de cea care aprinde iubirea în firile delicate. graþioasã ori majestuoasã. e pânza întinsã de naturã. nu se prind toþi în pânza lui. — Da.. Frumuseþe.. Khaziel. Ducray era în continuare nemulþumit. l-am citit integral pe Dostoievski. — Nu te-ntreb dacã ai rãsfoit-o. pentru sufletele lui închircite ºi chinuite. — ªtiu. fãcu iritat Hallac. eºti înfiorãtor de prost! — Sunteþi cu toþii niºte proºti! Nimic nu va salva lumea. spune cã frumuseþea e o enigmã! Hallac era roºu la faþã.Adrian Buzdugan — Stilou n-are dreptate.

— Aici gãsea el frumuseþea.. Dacã vrei sã ºtii. sã accepte cã doar la nivel de specie poate exista un þel viabil ºi nu chestii puerile. pentru Dostoievski. dacã nu mã-nºel. Dacã n-ai fãcut ceva cu pasiune în viaþã – sã fi iubit. 99 . Doar sã încerce sã se salveze pe ei înºiºi. Frumuseþea nu e nicidecum o enigmã. rãpitoare. e vorba de acele clipe sublime de trãire superioarã. — Deci. — Cãcat Mata Hari! se enervã Fabricius. sã te fi risipit cumva pentru ceilalþi – înseamnã c-ai trãit degeaba. — Voiam sã spun cã dacã ar fi trãit în zilele noastre ar fi identificat frumuseþea cu altceva. parcã. frumoasã e ºi Aglaia Ivanovna. Mata Hari. — Nu pare ºi nu este o variantã. frumuseþea e clar definitã.. murmurã abãtut Sahil Murambadze. contesa Walewska. Pentru prinþul Mîºkin frumoasã e ºi natura ºi promenada petersburghezilor. dar nu mai sunt aºa sigur. tunã Fabricius. tu zici cã sensul graviteazã în jurul iubirii. — Am studiat filosofia lui Dostoievski. m-am convins cã oamenii nu sunt ºi nu vor fi pregãtiþi niciodatã sã-ºi accepte micimea. Cleopatra. sunt acele sclipiri „de supremã autopercepere senzitivã ºi de intensã conºtiinþã de sine”. de specia asta ciudatã în care fiecare dobitoc crede cã are un scop individual sau mãcar se simte dator sã-ºi caute unul. da’ n-am putea lãsa doar „Frumuseþea va salva lumea”? Sunã aºa. în Tehnopolis. Zâmbetul inofensiv al lui Brokoff temperã orice reacþie. frumos e ºi mântuitorul pe cruce. în clipele suspendate.. sã fi creat. creaþiei ºi altruismului. în liniºtea dinaintea furtunii. de oameni. Cât am fost afarã. numai cã erau legate intrinsec de epilepsia lui ºi nu de frumuseþe. fascinantã.Citadela de fier ºi rãsunãtoare. cu picãturi de fantastic ºi demonic... se întoarse posomorât Ducray spre gânditorul cu acte pe care-l aveam în celulã. dinaintea atacurilor de epilepsie.. are o adiere de optimism. interveni oarecum nesigur Sahil Murambadze. ce-ai spus tu pare o variantã interesantã ºi viabilã. Murambadze. — Chiar. însã aici. Elena din Troia. poate salva ceva lumea? — Nu cred cã lumea poate fi salvatã. e suprema luciditate! Se uitã întrebãtor spre Ducray care tot dãduse sã intervinã. — A ºi rãsturnat-o adeseori. e realitatea! — Auzi.. am tot sperat sajung sã prind sfârºitul acestei perioade romantice a teleologiei. zugrãvit de pictori. liniºtitor.. frumuseþea femininã care poate rãsturna lumea. în niciun caz! Pãmântul se va scutura odatã ºi-odatã ºi va scãpa de noi. cel puþin.

care nu putea sã-i tolereze nicicum orientarea homosexualã.. M-am uitat rapid ºi puþin indispus pe caietul pe care Kadia mi-l vârîse sub nas. ce alt sentiment – mai puternic! – îi face pe oameni sã con-locuiascã? — Dar nu e vorba de vreun sentiment. prin cãzute foste garduri ºi stâlpi îmbâcsiþi de fum ochi sticlind în gri ºiraguri ºobolanii îºi fac drum — Þi-am mai spus.Adrian Buzdugan — Mai mult sau mai puþin. Am fost surprins cã menestrelul de serviciu nu era interesat de ceea ce se discuta. L-am lãsat sã vorbeascã ºi mi-am îndreptat atenþia spre discuþia care sãrise iute de la frumuseþe la iubire.”? Am dat din umeri.. ºi sã nu uitãm îndemnul lui Socrate. era clar cã nu-i convenea poziþia sa. dar asta doar ca sã-mi facã pe plac. Iubirea e Totul! E suprema diferenþã specificã. adunat au scris vreo douã biblioteci. ºi imaginile ºi cum sunã. nu ºtiam ce-nseamnã „hidropicoase”. — Domnu’ Murambadze. nu vãd pentru ce prostia altora m-ar sili sã respect minciuna ºi înºelãtoria. — Dãdu mohorât din cap. goangele astea ºtiinþifice. — Astea-þi plac? Acum le-am scris.. de pulsiuni elementare. — Dacã pânã ºi iubirea e un sentiment perisabil. mie-mi plac. îi fãcu complice din ochi lui Nöel. — Da. citez din memorie. Din câte-am înþeles. mãi Khaziel. „Se-nclinã înþepate din caleºti / Hidropicoase sprijinite în fereºti”? Ba nu! N-ar fi mai bine. cãci peste câteva clipe mã înhãþã sãlbatic de mânã: — Dar dac-aº zice-aºa. cunoaºteþi-vã pe voi între voi! ºi Hallac. „Se-nclinã sprijinite din fereºti / Hidropicoase înþepate în caleºti. cum spunea Schopenhauer. ºi dacã Falkenhurst ajunsese sã-l domneascã pe Sahil. ºi-am fãcut un semn cu caietul spre ceilalþi din celulã. nu-mi doream vreo analizã pe text ºi nici saltul de la cãruþele cu dinamitã ale cailor mozaicaþi la caleºtile regale nu mã pasiona. e vorba de conservarea speciei. fãrã ea n-am fi decât niºte animale printre atâtea altele. 100 . numai cã ei sunt experþii..

i-am admirat încã o datã eleganþa cu care dezamorsase conflictul dând discuþia înapoi cu o turã. „Înþelege-l pe celãlalt ca pe tine însuþi!”. ºi doar câteva cuvinte. nu le recunoaºte ca pe oi! se rãzbunã Hallac pe sfert. tare rãi sunt cei în care nu ajung sã se dezvolte capacitãþile empatice. era desconsiderat adesea. ce amãrãºteni. la brahilogii. chiar a spus Spinoza asta? fãcui eu mirat. de-aici! — ªi ãsta. ho! Lãsaþi chestiile astea cã iar vorbim de religie pânã-n noapte. de-atât am mai fi avut nevoie. cine. raþionamentul cartezian pãrea o construcþie barocã în comparaþie cu platitudinea asta.Citadela de fier — Fugi. — ªi de ce nu te duci. intri-n creºtinism! — Intru o laie! Creºtinismul derivã din filosofie. „pe când turla bisericii era cel mai înalt lucru pe care-l vedeau. nu mai bãtea atâta toba junioru’ cu Fiinþa lui protocreºtinã. — Pe bune. nu-i mai punea atâtea-n cârcã Platon. — Deosebit de inspirat! aruncã imediat o ironie Hallac.”. întotdeauna fractureazã conversaþia cu citate inutile. se vede cã nu-þi rezistã creieru’ la fraze inteligente. 101 . mai degrabã scria naibii câteva rânduri. nu mã-ntrebaþi. — Pãi.. bã.. chicoti Brokoff. fãcând aluzie la ferma pe care Fabricius fusese silit sã o pãrãseascã. The Great Candlemaker.. „Omul cugetã” a lui Spinoza. Chiar dacã. dar Hallac o infirmã permanent. — Ba chiar a ºi demonstrat-o în Etica. — Du-te dracului de nebun! Eºti conºtient cã eºti un monstru ºi asta þi-e o povarã a naibii de grea! Sper sã ai o pereche în Citadelã. — . din cauza senilitãþii.. mãi. care sã nu-þi dea drumul în veci! Sã-þi ia capodopera la bani mãrunþi. Scãpam naibii de-atâta rãutate. — Ho. Eu unul m-am sãturat de paradele lui Falkenhurst.. — Lãtrãu nenorocit! De ce nu pleci tu? — Eu sunt cel mai vechi din celulã! — Nu-i Brokoff? Mai are un an ºi-l dezgroapã. tataie! — Am zãrit titlul. E-n stare sã foloseascã ºi rahaturi de truisme gen. reveni Sahil. la punct ºi virgulã. polisindetoane ºi aposiopeze. iubirea aproapelui cuprinde ºi înþelegerea lui. în altã celulã dacã te-ai sãturat? Hm?! Oricum. — Þine-þi gura.. ce mai ai tu pe-acolo ºi sã dovedeascã cã-i o scriere de rahat! — Fabricius nu vrea sã mai vorbim de religie pentru cã a început un eseu pe tema asta.

Aproape în totalitate fãceau semnul crucii din teamã. Dar de ce nu salutau ºi groapa în care excavatorul muºcase pãmântul pentru fundaþia unui acelaºi tip de stabiliment. Mie. Ducray. — Da’ chestia aia cu turla? îºi þuguie nemulþumit buzele Brokoff. începu Fabricius cu o voce sigurã ºi pãtrunzãtoare. a fragmentelor scrise peste zi ºi nu era vorba de vreo vanã emulaþie sau de-un nesecat izvor de inspiraþie. — Am ºters-o. deºi ºtiau lucrul acesta. vede oricine.. nici cabotinii de la talk-show-urile comandate de patroni. — Hai. gesturile tãioase sub feþe morocãnoase. — „Am vãzut zeci de mii de oameni închinându-se pe stradã. nu te mai fandosi! — Abia am legat cîteva idei. agãþat deo piatrã de temelie?” — Dacã era aici Tilcotil... îmi lipsea accesul la unele site-uri ºtiinþifice. iar nu cu evlavie. când treceau pe lângã biserici. lectura prospãturilor. respectând deja viitoarea «Casã a Domnului». curiºtii ºi analiºtii care ajunseserã sã inoculeze tot felul de stupizenii mulþimii hipnotizate.” 102 . îþi spunea el unde-l gãseºti agãþat pe Dumnezeu. Fabricius se aplecã din nou asupra textului: „Oare ce comportament ar avea aceºti farisei dacã ar avea certitudinea cã nu existã o fiinþã atotputernicã? Legile pãmânteºti. Am vãzut ºi sute de creºtini fãcându-ºi acelaºi semn trecând pe lângã o catedralã aflatã în construcþie. iar graba nu venea din reþinerea faþã de ceilalþi. nici istericele de la televiziunile de ºtiri.. Nu numai în celula noastrã. miop. ascunzând incompetenþa guvernului sub o perdea de fum.. iar ei atotputernicia o respectã scrâºnind din dinþi ori sperând la bonusuri viitoare. iar creºtinii din zonã. Îndeplineau o obligaþie fãcându-ºi semnul crucii cu gesturi grãbite. ridicatã pe jumãtate. hai! Nu te mai coti! — Citeºte Guillaume! l-am îndemnat ºi eu. care ajunseserã pentru mulþi sã fie mai apropiate decât rudele. încruntate îi situau undeva la antipodul blândeþii ºi bunãtãþii pretinse de creºtinism. ci în întregul Tehnopolis se practica obiceiul ãsta. mãi! Acuma citeºte. treceau nepãsãtori pe lângã acel loc? Dumnezeu încã nu era acolo.. în rest nu-mi lipseau nici filmele trase la indigo. Fabricius ºi Murambadze ne puneau pe gânduri în tot atâtea rânduri. Stilou ºi Khaziel ne amuzau adeseori. în lipsa accesului la reþea sau la canalele de televiziune era singura modalitate de divertisment.Adrian Buzdugan — Hai. personal. cãci am vãzut ºi un teren pe care trebuia sã se ridice o capelã. pot fi eludate. Dacã Tilcotil.

da’ aici chiar are dreptate!. o sã fie un succes Shoemaker-ul ãsta al tãu! nu scãpã ºi Hallac ocazia de a-l ironiza. Omul nu este pregãtit sã meargã pe propriile-i picioare... „revelate”. în locul zidirii unor case pentru tineri. 103 . construirea de spaþii monumentale cu candelabre grele. a creãrii de noi locuri de muncã sau a îngijirii bãtrânilor. iar dacã mai-marii instituþiilor bisericeºti nu vor proceda mai repede la unificarea poveºtilor moralizatoare.. încãrcate de lumânãri elecrice. — „Înainte ca sutele de milioane de potenþiali criminali sã-ºi dea seama cã e anacronicã gestionarea fondurilor comunitãþii. întãrind pentru o ultimã datã religia monoteistã. Fabricius. sunt necesare schimbãri majore în creºtinism.. globul anomic sunt mai aproape decât s-ar crede!.Citadela de fier — Nu. anarhia ºi federaþia anomicã. în afara câtorva ºi nesemnificative excepþii. precum ºi în religiile existente.” Vãzând cã nu mai are de gând sã citeascã ºi alt fragment. Sahil Murambadze îi întinse mâna: — Bravo! — Felicitãri. întãri ºi Murambadze. mã.

László Vinczefi – Faþã în faþã .

cred cã te-ar fi îndepãrtat pentru totdeauna. spre exemplu. o asemenea tainã? Strãinul de la celãlalt capãt. ceva ce-mi lipsea. foarte mult. de ceva ce m-ar fi obligat sã-mi croiesc chiar ºi o banalã imagine despre fãptura ta. la un moment dat. de fiecare datã. ce abia cã învãþa sã facã primii paºi pe tãrâmul anevoios al sentimentelor nãucitoare. încât. Cã eram doar un copil. în sufletul ºi în mintea mea. Lipsitã de orice temei indubitabil. ci. Ne scriam mult. am înþeles cã faþã de tine nu ar trebui sã am niciun secret. se asemuia ecourilor respiraþiei din orele de nesomn. eram chiar locuitorii timpurilor total diferite. mai degrabã. 105 . cât timp puteam sã suport ºi sã port ca pe o ranã veºnic sângerândã. cum îmi plãcea sã te numesc.Proza Nicolae Cornescian Incognito …ignorând timpul ºi alte impedimente. Era doar un haos de fire. ºtiam cã existai tocmai tu. un suflet atât de fragil. era atât de misterios ºi de ireal. citite ºi recitite. de apelãri ºi întreruperi bruºte. când reuºeam sã-mi înving toate temerile ºi sã-mi spun: „Fie ce-o fi!”. pentru tot ce-mi scria ºi ce mi se pãrea a fi tocmai o continuare idealã a gândurilor mele. de unde electromagnetice. celei care a înþeles cã e tocmai Ea Nu exista un început clar. adevãrata mea vârstã. Cât. o pozã. bãnuiam. Mã întrebam cum ai fi reacþionat dacã mi-ai fi aflat vârsta. de care m-am îndrãgostit fãrã sã-l fi vãzut vreodatã. de cuvinte alese cu atenþie. atât de imposibil. când inima pãrea cã nu mai suporta acel supliciu. de cealaltã parte. ªi acest fapt mã fãcea sã cred cã noi nu existam doar în spaþii atât de variate. expediate abia în ultimele clipe. acel om. Însã. dar niciodatã nu ne-am interesat unul de realitatea celuilalt. simþeam. iubeam strãinul de la celãlalt capãt pentru cuvintele sale. cum nu putea sã existe niciun final cert. undeva într-un nodul incert al acestui pãienjeniº eterogen.

în prezenþa ta (fie chiar ºi una atât de fictivã) cãpãta sens. realitatea mã obliga sã înþeleg cã sunt doar un simplu cãlãtor prin aceastã viaþã. Exista ceva mult mai tainic decât presimþirea. la porunca veriºoarei ce locuia în apropierea fluviului. veriºoara mea. îndeosebi în lunile de iulie ori de august. inconºtient citite cu glas tare. Însã. Mã fãceai sã visez cu ochii deschiºi ºi sã conºtientizez cã viaþa mea. aº fi vrut sã cred. de ce gândeam atât de pesimist? Chiar pierdeam noþiunea realitãþii? Doar am mai fost ºi de alte dãþi în acele locuri ºi cunoºteam destul de bine întregul þinut. cã nu mã ascund. când hotãrâsem sã-þi mãrturisesc o mare parte din adevãr. pãrea doar o umbrã firavã. mi-au rãsunat ca un ecou de pumnal ce tocmai a lovit o bucatã de fier ruginit: „Voi lipsi un timp. poate chiar ultima din viaþa mea. De aceea. mã purta pe culmile nesperate ale visului neþãrmurit. misterioasã ºi lipsitã de acea zburdãlnicie atât de caracteristicã fetiþelor de vârsta ei. sã ºtii cã nu te ignor. mai bine zis. Îl puteam birui. Pentru cã nici nu ºtiu de pot numi „om” acea fãpturã ce mi-a schimbat tot restul vieþii. în anii precedenþi. ceva ce-mi inducea frica ºi mã dezarma de orice împotrivire. „Privindu-te. Nu voiam. fictivul ºi realul. Romanul la care lucram zi ºi noapte. Însã. îmi era atât de cunoscut. ªi chiar îmi plãcea când Karla. care. Concomitent. O idee stupidã. Evident cã era doar o coincidenþã. ori. 106 . În gândul meu te voi purta mereu ºi pretutindeni. Eram liber. La un moment dat. În favoarea aventurii. sufletul ei. poate. întotdeauna mã simþeam lipsit de orice povarã. se vor intersecta tocmai în punctul în care voi descoperi un suflet bizar. libertatea mea o compara cu cea a unui pescãruº. am impresia cã tu nu cunoºti nicio limitã. Mã opuneam oricãrei plecãri. am pornit în acea cãlãtorie. Acolo. singura ei fiicã. chiar ºi în timpuri diferite. tu îmi ofereai o libertate totalã. dar în spaþii ºi. uneori. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume îl pronunþam amândoi. dacã nu voi reuºi sã mã conectez. acceptându-i toate provocãrile. la ei. cu mici pauze de somn. Dar cine s-ar fi gândit cã cele douã dimensiuni. într-o noapte de iulie.” Zâmbeam ºi-mi îmbrãþiºam nepoata. cã nu te-am uitat. treptat.Nicolae Cornescian Pentru cã te iubeam atât de mult. Izbãvindu-mã de toate prejudecãþile ºi de toate poverile adunate în ultimii ani. în urmã cu cinci ani. încercând sã mã imite. cuvintele tale. Trebuie sã plec. Pânã la urmã am acceptat totul. pe atunci. nu puteam sã-þi ascund absolut nimic.” Însã tu nu ºtiai cã numele rudei de care îmi povesteai. Nu puteam schimba destinul.

fe- 107 . aici. numele fetei. mai precis. capabilã sã-mi ºteargã nu doar realitatea. probabil cã acea fiinþã deþinea o armã secretã. þi-am uitat numele. linia orizontului de apus. Nici urmã de Karla. dureroase. ameþitor chiar. ce noapte de noapte îmi trimitea zeci de mesaje la care mã simþeam obligat sã rãspund. unicei mele nepoate. Spre marea mea surprindere. în staþie nu mã aºtepta nimeni. Brusc. într-un loc secret al creierului ºi nicidecum în exterior. Probabil cã Incognito. copila vorbea fãrã oprire. Ziceam cã existã ºi o vârstã la care uitarea are un rol hotãrâtor: elibereazã mintea de amintiri inutile. Uitam cã în faþa mea se afla doar un copil. Incognito! Trebuia s-o uit pentru o vreme. m-am trezit îmbrãþiºat de o fetiþã pe care nu o vãzusem în viaþa mea pânã în acea clipã. gândeam. — ªtii. Înþelegându-mi nedumerirea. sub ochii mei. se materializau în ceva real. Dumneavoastrã? Unicul meu unchi? Unchiul meu iubit? Aþi uitat cã mã numesc Elza? Mi-am cerut scuzele de rigoare. Ea existã ºi pe acest pãmânt. înþelegeam cã încep sã îmbãtrânesc. Frumoasã. de cele mai multe ori. „Aþi ajuns? Aºa repede? Abia aºteptam sã vã revãd. Probabil cã am ajuns prea departe cu explicaþiile mele ºi aºa destul de stranii. Probabil cã ceva esenþial se schimba tocmai în interiorul meu. mã afundam nu într-o realitate a naibii de prezentã. Neschimbat”. am recunoscut. Era clar. — Vârsta? ªi dacã între amintirile voastre ºi speranþele noastre existã o sinonimie aproximativã? „Aºa ceva puteam sã scriu doar eu”. ci. O lacrimã i s-a prelins pe faþã. Aþi rãmas acelaºi. Mãcar acum. Acum era o domniºoarã în toatã firea. Nu-mi mai aminteam numele. Nu mai era acel copil din urmã cu cinci ani. Pe moment avusesem impresia cã plãsmuirile mele cãpãtau forme clare. Mi-a spus cã în ziua de azi nimeni nu mai respectã programul impus. aºa mi s-a pãrut. emana o graþie ºi o gentileþe ce mã fãceau sã cred cã perfecþiunea nu e doar o noþiune abstractã.Incognito Abia acum. ºoferul autocarului mia zâmbit laconic. ci chiar ºi amintirile. aranjatã. acel user bizar. Copila a privit cerul. Cel puþin. — Tocmai dumneavoastrã? a suspinat ea. ficþiunile ori imaginarul. Apãrutã de nicãieri. de fapt. în aceste locuri în care ajunsesem mai devreme decât mã aºteptam. Era nepoata mea. Încercam sã mã explic. Zâmbind. când mã reîntorceam pe acele meleaguri. O uºoarã urmã de amãrãciune a umbrit acel chip angelic. Chiar ºi ora imprimatã pe biletul de cãlãtorie mi-a confirmat gândul. mi se pãrea cã începeam sã mã adâncesc în abis. când trãiam o bizarã senzaþie cã. pãrãsindu-mi visele.

— Elza. fãrã sã-mi dau seama cã fata se afla chiar în spatele meu. ceva ce pur ºi simplu mã întorcea într-o lume mult prea posibilã. poate. Vinietele mi-au atras atenþia. adãugã. nici ceea ce ne este interzis. dar lipsitã de geamuri. Crezi cã nu ºtiu? Te temi de inocenþã. Concomitent. chiar ºi în timpuri diferite. Oarecum speriat de neaºteptata-i apariþie. în casa lor. Apoi. am strigat. în universul ei. de aceastã persoanã. Exista ceva mult mai profund. 108 . dupã cinci ani. Atentã la fiece amãnunt. de acest nume torturant. ori. te-aº fi simþit. eu cãutam calculatorul ce mi-ar fi permis sã mã întorc la unica mea obsesie: Incognito. mai bine zis. prinsã în mareea de umbre strãine. conducându-mã într-o încãpere spaþioasã. dar din clipa în care te-am reîntâlnit. însã. Îmi aminteam destul de bine cã. dacã mi se permite o asemenea interpretare. Iartã-mi nevrozele. Incognito nu era doar o fiinþã ce îmi etala în cel mai direct mod posibil toate sentimentele sale. Pentru cã (nu-i aºa?) ritmul scrierilor tale rima cu ritmul respiraþiei pe care o resimþeam alãturi. Te cunoºteam mult prea bine. — Aici e camera dumneavoastrã. Vã aºtept în sufragerie.Nicolae Cornescian tiþa mi-a dat de înþeles cã mi-a iertat greºeala. Cartea rãmãsese deschisã la pagina în care descriai o posibilã evadare din prezentul acaparator. Evident cã în lumina odihnitoare ce pãtrundea prin uºa rãmasã deschisã. abia acasã. Mã distrugea faptul cã acelaºi nume. Bãnuiam cã în timpul cãlãtoriei trebuia sã fi primit pagini întregi de mesaje. uneori. Numai tãcerea mea ºi suferinþa vor fi acele arme ce te vor rãni profund. Veriºoara ºtiuse cã voi sosi abia spre searã. îmi diseca ideile în sumedenii de imagini. Iubeam felul în care gândea. obsesiv ºi atât de stãruitor. zise Elza. Am întrebat-o de Karla. Uitasem s-o înºtiinþez de brusca schimbare a planului meu. Chiar ºi cu ochii închiºi. Iubeam totul. înainte de plecare. am coborât tonul ºi am întrebat-o de unde aº putea accesa internetul. brusc. dar înþelegeam cã îl cunoºteam atât de bine. Aºa gândeam. e ca un ciob absent din inima ta mult prea transparentã. dar în spaþii ºi. Condus în camera ei. mi-am promis cã voi încerca sã mã izbãvesc de aceastã idee. Ea era ºi una dintre cele mai bune cititoare. lãsându-mi timp necesar pentru acomodare. te-aº fi recunoscut. mi-am verificat contul de Facebook. Neprihãnirea mea-i sacralitate în gândul tãu. ºtiam cã nu îmbrãþiºãrile mele te vor reþine. mi-am amintit ce mi-ai scris în una din acele nopþi atât de insuportabile în absenþa ta. probabil cã îl pronunþam amândoi. am aflat cã pânã la întoarcerea mamei sale aveam de aºteptat câteva ore. Nu puteam sã mã despart de omul pe care nu l-am întâlnit niciodatã.

Nu vorbele mele te-ar fi convins sã ne-ndreptãm spre mal. nu se mai cere cãutat. Acel om nu va îndrãzni sã-þi cearã iertare. Nu eram doar un copil ce se gândea cã aceastã ignoranþã te va face sã mã cauþi neîncetat. Nu te puteai opune. probabil. Sincerã sã fiu. m-a întrebat ea. Preferam sã sufãr. ci simpla amintire a faptului cã eternul existã. Nu vroiam sã te simþi sastisit de prezenþa mea persuasivã. chiar ºi pentru o clipã. l-a nimicit. de fapt. ªtiam unde e locul. Uneori.Incognito „Dacã într-o zi. Vãzduhul de acolo era înþesat cu acele timbre spectrale ce. curgea acelaºi sânge. Absenþa ta i-a distrus toate speranþele. Probabil cã nu ºtiai. e unchiul tãu”. real sau spune-i cum vrei. aflând motivul deziluziilor mele. „Cine-i autorul?”. Te evitam. descris nu doar în cãrþile tale. când se va întoarce. ar fi ucis misterul iubirii noastre aproape nepãmântene. Mã refer la comunicãrile noastre on-line. Trebuia oare ca într-o searã de august sã înþeleg cã exiºti? Mama m-a gãsit plângând. erau doar niºte figuri stilistice. Mã temeam sã nu devin doar o umbrã searbãdã. Iubeam o imposibilitate. începe hotarul vidului. M-am îndrãgostit de ideile tale. 109 . atunci încã nu iubeam doar un om adevãrat. Tocmai terminam de citit una din povestirile tale. Începeam sã te evit. trebuia sã-i ofer rãgazul necesar singurãtãþii tale creatoare. dacã privirea lui va întârzia mai mult decât se cuvine.” Ai greºit într-un singur punct. Era aici. pentru cã tot ce se ºtie ºi se posedã. probabil. Nu-þi mai rãspundeam la niciun mesaj. Nu-l izgoni. dar. pomenit ºi în comunicãrile noastre. uneori. continuã sã-l aºtepþi. „Prostuþo. Nu îndrãzneam sã-þi recunosc adevãrul. dupã un timp. Asta te-ar fi îndepãrtat. Amândoi. în realitatea mea. E destinul tãu. însã eu credeam în margini clare. a completat ca ºi cum ar fi împins un cuþit într-o ranã deschisã. dacã. la mai puþin de o sutã de metri. uneori. aflatã în cel mai sensibil loc al sufletului meu. dincolo de care. Aceleaºi sentimente le nutream ºi eu. Spaþiul acela se afla dincolo de imaginarul tãu. A zâmbit. Dar. Tu nu-mi erai doar un strãin. Îþi aminteºti ce îmi spuneai? Crezi cã nu ºtiu? Iubirea adevãratã e o iubire delirantã ºi plinã de necunoscute. de felul în care priveai dincolo de aceastã lume. aºteptat ºi râvnit cu atâta ardoare ºi pacoste. Mi-am amintit de tãrâmul tãu preferat. n-ai sã reuºeºti sã-l uiþi. Nu voiam sã par doar o povarã. Nu doream sã ºtii. pentru tine. Am aflat mult prea târziu. când am pronunþat numele. ce sã mai vorbim? ªtiai mult prea bine cã mai aproape de vis ori de iluzie se aflã doar locurile necunoscute. În noi doi. când nu mai exista nicio cale de întoarcere. locuri strãine. Acolo urma sã te duc. un strãin va trece pragul casei tale. imposibilitãþii de care eram conºtienþi.

Nu te puteai opune. M-ai precis.Nicolae Cornescian — Plecãm? te-am întrebat. mi-ai spus… — Elza. „Aici e spaþiul sufletelor”. induse de patetismul cuvintelor auzite. Doar cã mâna ta a refuzat un gest atât de banal. te rog sã ignori asemenea gesturi. mi-am dat seama cã am greºit: am sãrutat-o pe frunte. aplecându-ºi capul. iartã-mi nesãbuinþa! Rãspunsul ei era la fel de neaºteptat. în cele din urmã. m-a fãcut sã-þi înþeleg acceptul. undeva în apropierea lizierei. scrutam împrejurimile de parcã aº fi încercat sã descopãr în vreun cotlon tainic. I-am zâmbit ºi. modul în care se exprima. pentru o clipã. pentru prima datã. iluminate de o prezenþã atât de misticã ºi de incredibilã. nepoata m-a privit drept în ochi. s-ar fi deschis genunea aproape necesarã. pricepeam esenþialul: fascinant nu e tocmai ceea ce vedem în cel mai direct mod posibil. apoi a rostit ceea ce m-a pus pe gânduri. probabil cã se prelinge în tenebrele reveriei de undeva dintr-o altã viaþã. — Elza. cum era ºi fãptura ei. ai refuzat sã mã prinzi de mânã ºi. Feerice sunt doar imaginile focalizate concomitent ºi de o altã privire. absolut totul mã fãcea sã cred cã aceastã fiinþã a ajuns mult prea devreme la maturitate. tocmai în acea clipã. am gândit. sã-i ating umãrul dezgolit. m-am întrebat dacã începeai sã bãnuieºti cine eram. trãiam senzaþii stranii. cuprins de o frenezie neînþeleasã. încercam sã mã explic. Îmbrãþiºându-mã. vreun semn concis ca o mãrturie a stãrilor mele atât de ambigue în acele momente. 110 . Cu o aviditate de nedescris. de care uiþi. m-a apucat de încheietura mâinii stângi ºi. Pãrul ei iradia un iz bizar. fata ºi-a închis ochii. începeam sã fiu. uitând sã adaug particularitatea decisivã a sufletelor noastre: „distruse”. Pentru mine ea nu mai era doar un copil. Mi-am permis. În urma acestui gest atât de familial. Chiar ºi felul în care gândea. mi s-a pãrut cã trecusem dincolo de toate stavilele posibile. i-am zis. a oftat prelung. acea fetiþã ce semãna tot mai mult cu imaginea copilei ideale din imaginarul meu (ºi când spun „copilã”. de tot ce definea teluricul ºi cãpãta aspectul nemãrginirii. întrucât acel melanj indefinibil. Amintea exalãrile prezente doar în puterea visului. comportamentul ei. de fapt. i-am îndepãrtat câteva ºuviþe de pãr. spuse ea în timp ce. ce nu reuºisem sã pricep în acea dupã-amiazã toridã: „V-am aºteptat de-o veºnicie!” Deliberat. Omul de alãturi. Felul în care m-ai privit. izbãvit de forþa negãrii. între noi. Era ca ºi cum. când þi-am întins mâna. totuºi. atunci când te trezeºti. Indubitabil. — Elza. — Aici e locul.

” N-am îndrãznit. pe acest pãmânt. aspectul frigiditãþii). periplului. ªi atunci ai fi înþeles totul. ciudat. situat la hotarele visului. S-a aplecat ºi a scos din apã ceva transparent. Alãturi de tine respiram tot mai greu. fata mi-a întins aripa de sticlã ºi m-a întrebat de ce acel obiect era atât de rece. ºtiu cã nu putem cunoaºte absolut totul. existã tocmai acea persoanã ce îmi suportã toate suferinþele. însã. filtratã de aceste sticle stranii. Aici era ºi ea. începea sã-mi explice de prezenþa acestor obiecte. îmi rãspunde mereu. ignorând. Trecusem de perioada poveºtilor. — Ai citit prea multe cãrþi. Undeva. dar cred în mister ºi în forþa sa de a schimba vulgaritatea acestei lumi. aproape imposibil. Îi povestesc totul. Iubesc o incertitudine. Înþelegi? — Înþelegi? te-am întrebat ºi am aruncat triunghiul de sticlã tocmai acolo unde îi era locul: în fluviu. Ignorându-mi replica. Mã temeam sã mã apropii mai mult decât mi se permitea. Eram aici ºi asta era cel mai important. Apoi… tãcerea ta distrugãtoare. Apoi. Îi scriu noapte de noapte. un semn tastat chiar din greºealã. Iubesc cu adevãrat. Mã temeam cã umbra mea îþi va pãta sufle- 111 . De aceea te iubesc atât de endemic. Rãmas pe mal. Aº fi vrut sã-þi spun ceea ce gândeam. Nimeni nu se putea opune râvnelor mele. ªi el. acel copil mi-a arãtat nu doar cãrarea ce ducea chiar dincolo de realitatea mea. a continuat atât de neaºteptat. — Iubesc un singur om. acel suflet strãin ºi atât de singuratic. o lãmuream cã nu aveam nevoie de peripeþii deºarte. — Se spune cã pescãruºii mor în cer. un zãgaz vãdit. indiferent de spaþiu ºi de timp. o ºoaptã. Însã ea nu m-a ascultat. dupã formã ºi mãrime. iubesc o idee.. încerca sã mã lãmureascã. pas cu pas. sã sufãr. sensului ales. ceva ce. Copila fãcu o pauzã. cu o singurã excepþie: aceastã realitate atât de ºtearsã. Mai degrabã. privind în zare. sã nu doresc decât privirea ta. Simþeam cã nici nu mai puteam sã-i mai spun pe nume. Simt cã ne aparþine poate chiar totul. adãugã la fel de nostalgic: Înþelegeþi de ce aceastã aripã e atât de rece?. Nu cred în fantasmagorii.. — Aici e plin de ºerpi. „ªtii cât de multe-ndur? N-au fost ºi nu vor exista atingeri. în primul rând. Ai fi putut sã-mi auzi bãtãile inimii vibrând la unison cu inima ta. impus de mintea mea cu un scop precis: refuzul oricãror dorinþe ori sentimente neadecvate. Oftã prelung.Incognito am în vedere. zise. amintea o aripã de pasãre. am glumit. Pentru cã ºtiu sã rabd. Abia când mi s-a alãturat. Doar un cuvânt aºtept. totuºi. Era clar cã nu aveam niciun rãspuns ferm. dar. mã purta printr-un labirint complex al necunoscutului.

în gândul ºi în visele tale. desprins de orizont. — Cu toþii. neostenit strãbatem itinerariul timpului. încercam sã înlãtur liniºtea mormântalã. Chiar ºi acel fluviu. Nimic nu ne mai aparþinea din tot ce doream. nici felul în care mã priveai uneori. sã nu plângi niciodatã. gândeam cã în sufletul meu dospea altceva. Noi ne-am oprit la marginea destinului nostru. Nu-mi pot explica de ce toate umbrele se miºcau. Vor rãmâne pete. îmbrãcau forme posibile ºi atât de prezente. alãturi îþi rãmân doar pentru câteva clipe. amprente eterne în amintirea ta. îmi ziceam. Observai cã pe oglinda apei tremura doar o singurã umbrã? Umbra noastrã comunã. Probabil cã nici nu se cerea sã fim prezenþi acolo. închegau în ceva material. era imposibil. Cu tãcerile noastre ºi cu lacrimile ce peste noapte sar fi preschimbat în mãrgãritare de rouã. sufletele noastre ar fi sângerat. Doar aºa putea începe apusul. în privirile noastre. ceva mult mai profund. lipsiþi de forþa împotrivirii. pete de vãzduh reavãn pe braþul ºi pe umãrul tãu. nu-mi spunea absolut nimic. de nemãrginire ºi timp iluzoriu? Nu vedeai cã malul era lipsit de urmele paºilor noºtri? Poate cã nici nu eram acolo. se ivesc atât de spontan. de-acest pustiu fluid. de ce? Nu ºtiai cã acel gol putea fi umplut doar cu umbra sufletului tãu? Cum de îndrãzneai sã-mi vorbeºti de umbra mea lichidã. temându-mã sã nu înþelegi totul. Închega 112 . aveai perfectã dreptate. unite într-o singurã formã. doar umbrele noastre rãmâneau în nemiºcare. ca o ranã de cer. diluatã de acel aer atât de insuportabil ºi purtate pânã la deschizãtura estuarului. subterfugiile ce nasc suferinþele de nestãvilit. dar te fereai sã recunoºti adevãrul. încetinea treptat. — ªtii cã ºi eu m-am gândit cât de plãcut ar fi fost sã am un asemenea tatã? m-am confesat. Cum. noi nu ne-am oprit doar în dreptul acelui estuar. — Unii oameni. De ce ai privit în adâncul sufletului strãin? Spune-mi. — Întinde-mi mâna! te-am rugat. ne era interzis. Erau douã pete prelungi. glumeai tu. Ai observat cã ºi pescãruºii pãreau doar niºte pete cenuºii. ai schimbat sensul vorbelor mele. Erau doar niºte suflete ce pãrãseau visul. Voi rãmâne aici. inexplicabil ºi atât de straniu. Tot ce râvneam. Alãturi de tine… Dacã s-ar fi atins. Însã.Nicolae Cornescian tul atât de strãveziu. iar pe apã ar fi rãsãrit pete de luminã rubinie. imprimate pe pânza lichidã a cerului? Probabil cã acest amãnunt nu þi-a stârnit nicio curiozitate. Bizar e cã tocmai aceºti strãini îþi confirmã cele mai tainice gânduri. de fapt. — Fiica mea. Dar eu ºtiam cã în acea searã. Probabil cã înþelegeai totul. dar lasã amprente dureroase. gândeam. prelungã ºi azurã.

Incognito
într-o singurã lacrimã, chihlimbarie; o lacrimã pe care nu puteai, n-aveai cum s-o observi. ªtiai totul, dar te fereai sã-mi recunoºti. — Când ai înþeles? te-am întrebat. — Când mi-am cerut scuzele de rigoare, cãci uitasem numele tãu, numele adevãrat. Când o lacrimã þi s-a prelins pe obraz… „Incognito!”, ai adãugat, „nu uita cã tu nu eºti doar un cãlãtor anonim prin acest spaþiu. Tu, de fapt, strãbaþi un timp imposibil, un destin nefiresc”. A urmat o strângere de mânã, ca între doi prieteni apropiaþi. Nimic mai mult. Absolut nimic. — De ce eºti atât de rece? m-ai întrebat. N-aveam nevoie de alte cuvinte. Rãspunsul era clar. Am privit înspre fluviu. Bãnuiai câte aripi de sticlã se aflau acolo? Doar în prezenþa ta se putea petrece o astfel de scenã: valurile au scos la mal un acvariu închis ermetic ºi umplut cu fluturi albaºtri. — Din adânc, spuneai tu. — Din înalt, te contraziceam. Exista vreo cale de mijloc? Un singur om ºi douã feluri de a iubi. Nu-mi imaginam sufletul ca pe ceva înaripat, întâlnit în cãrþile recomandate. Însã, ºtiam cã sufletul meu avea douã umbre. De nuanþe apropiate: azurul celest ºi vernilul marin. Iar între aceste alungiri fragile, ca pe o membranã de sticlã, tremurau niºte lumini violacee, se zbãteau. — Pescãruºii mor în cer, ai silabisit. — E atât de pustiu pe acest pãmânt! — Trebuia, m-ai întrebat, trebuia sã fii tocmai nepoata mea? — Trebuia, þi-am rãspuns, trebuia sã-þi fiu Incognito. Nu ºtiu de observai… Nu! Nu vedeai. Tu nu mã vedeai toþi aceºti ani. Însã acum, când trebuia sã plec, când rãmâneai singur ºi închideai ochii, de undeva de nicãieri, revenea imaginea chipului meu. Vezi cât de stranie e aceastã iubire? Între douã inimi s-a spart o clepsidrã. Între douã destine curge un timp strãin. Tu ai ales ultimul din toate drumurile posibile: cel de nisip. Mie mi-a rãmas doar sticla: geamuri ºi oglinzi ce pãstreazã luciul privirilor tale, þin minte contururi bizare, mâini ce se ating doar pe suprafeþe plane, tot ce putea fi dacã ai fi înþeles cã închipuirile tale, de fapt, îmi reflectau realitatea. Eram o parte din visul tãu. Eram doar o umbrã. Atât de fragilã ºi atât de fireascã; desprinsã, probabil, de sufletul tãu strãlucitor. Eram totul. Tot ce doreai. Dar, de ce, spune-mi de ce, de ce trebuia sã fii tocmai unchiul meu? Am îngenuncheat în faþa ta. Îþi aminteºti? Te-am rugat sã-mi întinzi mâna. Ai refuzat. I-am sãrutat numai umbra, acea patã de forma aripii ce tremura pe nisipul de nuanþe sângerii.

113

Nicolae Cornescian
— Elza, mi-ai spus, nu te voi ierta niciodatã! O voce strãinã te chema dintr-o depãrtare incertã. Probabil cã era mama mea. Nu ºtiam. Nu înþelegeam. Nu mai înþelegeam absolut nimic. Ecoul valurilor era mult prea puternic, iar aripile, acele aripi de sticlã, erau atât de reci. Tot mai reci. Poate cã vei primi ºi alte mesaje. Poate le vei citi, ori, poate le vei ºterge ºi nu vei înþelege cã într-o zi am întâlnit un om minunat. Exista un loc pe acest pãmânt, un singur punct în care drumurile noastre s-au intersectat. Timpul, însã, timpul ne era strãin, interzis, blestemat. ªtiam mult prea bine: noi nu eram nãscuþi pentru aceastã viaþã. Ne rãmânea o ultimã oprire: veºnicia. Nu mi-a mai rãmas absolut nimic. Noapte de noapte, în faþa calculatorului, ascult toate sunetele posibile, izvorând din cele mai tainice unghere ale acestei lumi. Poate chiar ºi din lumea de dincolo. Aud valuri ce se sparg de eternele stânci, zbateri de aripi ce ating oglinzile întunecate ale apei, mii de ecouri amintind paºii strãini, îndepãrtându-se de maluri necunoscute. Aud totul. ªi, uneori, când toate aceste reverberaþii se retrag, lãsând loc tãcerii, adeseori, în cel mai obscur cotlon al închipuirii mele, se aude ecoul respiraþiei cunoscute. Probabil cã totul se petrece undeva în preajma mea. Aici. În aceastã casã. Tocmai la acea distanþã pe care ne-o interziceam întotdeauna. ªtiu cã ea mi-e alãturi. Încerc sã-mi reþin respiraþia, dar prezenþa ei conferã aerului izuri edenice. Mã obligã, pur ºi simplu, mã obligã sã respir. Încã… sã respir. Primesc zeci de mesaje. Noapte de noapte. Refuz sã rãspund. ªtiu cã într-o dimineaþã de august voi primi tocmai rãspunsul ei: „…însã eu team iertat”.

114

Proza

Dumitru Hurubã

Neamuri de decembrie

Ah, decembrie, Bacovia, Te uitã cum ninge decembre, Nicu Alifantis – ah-aaah-AH!!! S-apropiau sãrbãtorile iernii ºi conveniserãm cu nevastã-mea sã nu ne mai certãm aºa des, mãcar în ultima perioadã a marelui Post de Iarnã. În consecinþã, ne certam destul de rar, iar când o fãceam, nu cred sã fi aflat mai mult de-un sfert din populaþia cartierului, fiindcã nevastãmea ieºea pe balcon ºi începea sã þipe: — Asasinule! Sãriþi, oameni buni, cã-mi bagã cuþitu’, mã omoarããããã...! Mã omoarãããããã! Cum-cum? Ei, Doamne! cum sã rãmân indiferent la un asemenea þipãt disperat? Sigur cã îi sãream în ajutor îndemnând-o: — Mai cu viaþã, dragã, mai cu viaþã! Ce e cu þipãtul ãsta anemic? Parcã a-i fi rahiticã la minte… Nu eºti convingãtoare deloc!… Vrei sã urlãm amândoi? Hai: unu, doooooi-trei! Adevãrul e cã nu mi-a trecut, încã, prin minte s-o ajut efectiv, considerând cã ar fi putut rãmâne cu vreo neputinþã, iar femeia la casa omului este, aºa cum se ºtie din vremuri imemoriale ºi chiar biblice, un ceva fãrã de care viaþa poate deveni anodinã, tristã ºi culminând cu dorinþa de… Mã rog, sã nu-i spunem chiar apocalipsã, însã disperare, prag de sinucidere, azil politic în Afganistan sau... Alaska, e posibil bine de tot. Dar trebuie sã precizez ºi cã – ea din sãptãmâna Crãciunului, sau joia? – am ieºit dupã ea pe balcon cu gând s-o arunc de la etajul ºapte. ªi, cât de nervos eram, aº fi fãcut gestul – iresponsabil pânã la urmã – însã m-am oprit din douã motive: întâi, fiindcã nu voiam sã-i nenorocesc pe niºte colocatari care se înjurau fermecãtor ºi conºtiincios la un ºeptic american în faþa blocului ºi n-am vrut sã le stric relaþia cu Dumnezeu, relaþie pe care, în momentele-acelea premergãtoare unui asasinat, le consideram armonioase. Ei, dacã vecinii ar fi jucat ruleta ruseascããããã, alta ar fi fost situa-

115

Dumitru Hurubã
þia… ªi doi, pentru cã nu aveam bani de prohod, un fost coleg de teologie cu mine, acum cucernicã faþã bisericeascã, spunându-mi confidenþial cu o zi înainte: — Bãtrâne, Domnu’ sã te binecuvânteze! — Amin! am rãspuns în calitate de berbec. Ei, oaie am fost când am pãrãsit turma Domnului – acum sunt oaie emancipatã, adicã berbec… Iar cucernicia sa a continuat: — Fiule, îmi dai o sutã de euroi, ºi-þi implementez un prohod trãsnet! Þi-o trimit pe Malaghenia în Rai fãrã stagiaturã în Purgatoriu, sau test-grilã la Poarta Raiului... — Cât, mã, Puiule? 4 milioane, mã? Ai tu sufletul ãsta, mã? — Bãtrâne, nu te lua dupã veºmântul meu: sutana e sutanã, iar viaþa e viaþã… — Am înþeles, da’, Doamne fereºte! – n-aº vrea sã rãmânã Grãdina Domnului fãrã suflete! am exclamat temãtor. Doar o ºtii pe nevastãmea… — Tomna’ d-aia… Mã rog... Apoi, unul dintre jucãtorii de ºeptic era tatãl a treisprezece copii pe care îi rânduise Dumnezeu ºi Revoluþia din '89, de când nevastã-sa se aflã în concediu de maternitate fãrã întrerupere. În prezent i se întocmeºte dosarul pentru Guiness Book, fiind gravidã, iar ginecologul de familie prezicându-i cel puþin patru gemeni. Mulþi au zis cã nu-i normal. Medicul. Dar, e Decembrie, e…, A prins promoroacã ºi clampa – era sã scriu clanþa – neveste-mi, însã la ea nu se întâmplã acest fenomen, poate doar la –2730K. Însã e puþin probabil, drept care e periculos sã alunecãm spre doleanþe zadarnice… Deci ultima datã ne-am certat cu Malaghenia din cauza neamurilor, pentru cã ne-am pomenit cã noi nu avem, nu ne viziteazã nimeni, nu ne scrie nimeni, nu ne telefoneazã nimeni ºi, în general, pentru cã suntem atât de singuri, încât ne-a cuprins nervozitatea, disperarea ºi spaima pânã ºi de Uniunea Europeanã ºi International Monetary Fund de care Fund depindem oriºicâtuºi... Apoi au venit reproºurile reciproc dezavantajoase, iar de-aici pânã la istericale ºi jigniri n-a mai fost decât un pas mic pentru un om ca nevastã-mea, pe care ea l-a ºi fãcut rapid. Pânã la un punct i-am dat dreptate, apoi n-am mai avut de unde ºi nici rãbdare, aºa cã i-am strigat: — Auzi, doamnã, în definitiv, dumeatale ce neamuri ai?

116

Neamuri de decembrie
Trebuie sã spun cã, inclusiv în momentele de vârf ale certurilor noastre, când o cratiþã sau sucitorul pot avea conotaþii extraprofesionale, dãm dovadã de respect reciproc, adicã evitãm sã ne tutuim. Dar atunci astea sunt detalii lipsite de interes ºi importanþã. Esenþialul rãmânea lipsa neamurilor, adicã, la toatã lumea mai venea cineva, chiar de la þarã, mai aducea un lãptic, un curcan, o poalã de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibãr... La noi, nimeni-nimic! Însã, pânã la urmã, tot scotocind prin arborele ginecologic – cum spune analfabeta de Malaghenia, dãdurãm de niºte rude ºi le-am scris pe loc o scrisoricã duioasã cum cã, deoarece am rãmas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragã inimã, chiar dacã în momentalul de faþã o ducem cam prost din cauza tranziþiei ºi a devalorizãrii leuþilor personali. Dar oameni suntem ºi gãsim noi ceva sã ciugulim douã-trei zile. Adicã, am bãtut ºaua spre ceva produse zootehnice ºi, în acelaºi timp, spre durata vizitei, aluzie din care ei trebuiau sã priceapã cã vizitele, cu cât erau mai scurte, cu atât erau mai plãcute. Contrar tuturor aºteptãrilor noastre, neamurile au sosit dupã trei zile, aproape de ajunul Crãciunului... — Eu sunt unchiul Haralampy (eu mi-am scuipat repede în sân), iar ea e mãtuºa voastrã Parmenica, a fãcut prezentãrile un ins care aº fi jurat cã nu trecuse vreodatã prin judeþul nostru de baºtinã, sau cã ar avea altceva în comun cu noi, în timp ce nevastã-sa avea un cap semãnând biniºor cu un craniu de Cro-Magnon alcoolic. Nu ºtiu de ce alcoolic, dar aºa mi s-a pãrut… În momentele urmãtoare, printre picioarele lor ºi-a fãcut apariþia o javrã cu figurã de maidanez þinut în ploaie, chestie care m-a bucurat cu rãutate pentru nevastã-mea care nu iubeºte de loc câinii. În consecinþã, nu m-am rãbdat sã nu exclam: — Uay, ce cuþu fain! Nu i-l donaþi Malagheniei? Nevastã-mea a privit spre zona cu sucitorul, iar eu am înþeles… — Cum-cum? au exclamat neamurile într-un glas. Doamne fereºte! Nici vorbã! Rexy e sufleþelul nostru, e fiinþa care ne îndulceºte viaþa zi de zi, ºi-i de-o inteligenþã pur ºi simplu genialã… Dotat cu fler, patrupedul ºi-a dat seama repede de antipatia Malagheniei, aºa cã a început sã latre la ea cu o înverºunare care mi-a adus aminte de colega noastrã de la serviciul „Dealuri ºi pajiºti” când nu era trecutã la primã. Pe timpul cât a fost în emisie javra, nu ne-am mai putut înþelege decât prin semne, comunicare cam deficitarã, din moment ce unchiul Haralampy, în loc sã intre în sufragerie, a intrat în baie, iar mãtuºa Parmenica a priceput lesne cã nevastã-mea era, de fapt, o vecinã ºi-i tot fãcea loc sã plece... Pânã una-alta, javra a sfârtecat o bucatã din

117

procuratura ºi vreo ordonanþã de urgenþã a guvernului sã ne fi izolat într-o rezervaþie.. — Nu înþelegi nimic. a aprobat mãtuºa Parmenica. sã facem ºi noi ceva dacã tot am venit la copiii ãºtia. La urma urmei. am gândit noi cât de cât veseli. pe lângã care postdecembrismul era o „nenorocitã de anexã a materialismului dialectic infestat cu ceauºism multilateral dezvoltat”. minunându-ne de inteligenþa ºi inventivitatea nepoþeilor în ceea ce privea distrugerea bunurilor din apartament. activitate însoþitã de îndemnul mãtuºii: — Buni-mamã! Buni-mamã! Aveþi grijã sã nu stricaþi ceva. credeam noi. de fapt.. cum ar fi tornada în care tocmai intrasem. se mai schimbã viaþa. miºcând mobilele din loc. Dragii de ei. — Mare noroc. chiar dacã acestea au lãsat urme de neºters în unele cazuri. pentru cã atunci ne aflam sub ocupaþie strãinã – ne-am dat seama cã nu eram decât niºte amãrâþi de diletanþi în comparaþie cu ei. caz mai aparte. trebuie doar sã ºtii cum sã-l tratezi. fãrã ca medicii.Dumitru Hurubã rochiþa de lamè a Malagheniei. am zis gândindu-mã la câte catastrofe s-au abãtut pe peste capul oamenilor de-a lungul veacurilor ºi de care au trecut. — Sunt nepoþeii. murmura unchiul Haralampy din când în când. Ca atare. Unchiul ºi mãtuºa erau oameni practici: în câteva minute. i-am zis când am vãzut cã începe sã miorlãie... — Sunt foarte vioi. foºtii stãpâni ai casei. — Sigur-sigur. mai eram liberi ºi teferi.. Parmeni dragã. Aºa da. cea mai mare reformã din istoria cãsniciei noastre. Cel puþin aceasta ne era convingerea. prin mangrovele australiene. liniºtindu-se brusc sub masa din bucãtãrie. Am citat dintr-un discurs al vecinului de la „trei” la o adunare generalã a Asociaþiei de locatari.. undeva prin Retezat sau. Ne-a trezit la realitate unchiul Haralampy spunând: — Hai. ne-a lãmurit unchiul. Am privit cu alþi ochi atât nepoþeii cât ºi javra dispãrutã în proporþie de trei sferturi în oala cu sarmale pusã la rãcit lângã frigider. nu e decât un dobitoc. datoritã gravei neglijenþe a organelor menþionate. Ne ºi miram cum de putusem trãi atâþia ani fãrã sã ni se întâmple o mulþime de nenorociri.. scoþând uºile din balamale ºi înfãptuind. pentru care a fost lovit brutal cu polonicul de cãtre 118 . noi – de fapt. în timp ce pe uºa rãmasã deschisã au nãvãlit trei arãtãri cãrora nu le-a trebuit decât foarte puþin pentru a întoarce toatã casa pe dos.. mare noroc. am început sã ne bucurãm din tot sufletul cã. un suflet ca oricare dintre noi.

stând seara la cinã. Când toate lucrurile din apartament ºi-au schimbat locul sau poziþia.Neamuri de decembrie nevastã-sa – ºefã de scarã. cu lumina stinsã. peste tot haosul acesta. sã fie clar!. plutea maiestuos mirosul de urinã ºi excremente de câine. pânã o sã ne luãm altã mobilã. asta-i mentalitate comunistã.. ªi am rãspuns ºcolãreºte: vaza este un obiect din casa omului care poate deveni incomod în anumite situaþii tot trebuind sã-l deplasezi de colo-colo. Copii nu aveþi.. Am crezut cã nu are rost sã. avem ºi noi socotelile noastre… Sigur cã avem în vedere sã… — Nu. deºi e cam mult dacã avem în vedere viteza cu care se desfãºura dezastrul. Dar ce sã mai discutãm. funcþie dupã care a tânjit timp de patru legislaturi. Nu ne îndoiam cã natura-mamã ne trimisese niºte rude cu statut de unicat ºi de care eram mândri. vom dormi pe jos. unchiul Haralampy ne-a spus bãtându-ne pãrinteºte pe umeri: — Dragii mei.. toatã lumea la treabã – sã facem ordine pe-aci! În trei zile apartamentul nostru ajunsese de nerecunoscut: douã geamuri sparte. din moment ce uºa de la intrare am schimbat-o cu o bucatã de PeFeLe – e adevãrat cã gros ºi trainic! Insã. covorul persan gãurit în câteva locuri de chiºtoacele unchiului a cãrui devizã este cã: un bãrbat. nu mai poate fi considerat bãrbat. Muþi! Sã fi trecut vreo trei ore? S-ar putea.. …Nimic nu era bine. în ultimã instanþã.. unele chiar forma. nici vorbã de vreun semn de nebunie.. — Trãiþi la oraº ºi v-aþi aranjat apartamentul ca o cocioabã de la þarã.. În preziua terminãrii vizitei. ªi. ne-am gândit.. unchiul Haralampy a ordonat: — ªi-acum. am încercat noi sã mai salvãm câte ceva din onoare. dacã nu miroase a þigarã. aºezaþi pe podea. inclusiv câte un cui bãtut în perete. dacã am fost tot singuri. Oricum. dragii de. acum nu mai sunteþi nici voi tineri. Cum-cum? A. — Adicã. ne-a reproºat mãtuºa. într-un timp record. ce este o vazã? ne-am întrebat noi. cum n-are? ne-a privit ea crunt în timp ce aduna cioburile singurei noastre vaze de cristal în care trãsese cu praºtia unul dintre dragii nepoþei. aºa cã gândiþi-vã ºi voi la un moºtenitor… — Pãi. Mai bine spart! Pânã ºi acest lucru de nimic a trebuit sã-l învãþãm de la nepoþei.. nimic nu mai era la locul sãu. iar seara. dragilor. uºa de la baie se þinea într-o singurã balama ºi o sfoarã. iar noi. ne amuzam cu sadism auzind cum sar purecii câineºti pe ziarele întinse pe jos. La treabã ºi… 119 .. — Pãi.

ca niºte draci în miniaturã. dragã. Bacovia etc. Decembre. cuminþi.. nu se cade sã-i despãrþim. uitam: gãsisem rudele pe internet. Dar. .. ne-am gândit cã ar fi cel mai bine sã-i înfiaþi pe nepoþei. nevastã-mea se pretinde Antigona ºi sapã toatã ziua gropi în jurul blocului pentru îndeplinirea nu-ºtiu-cãrui ritual mitic.. — Toþi trei ? am strigat fãrã sã vreau. zice ea râzând permanent.Dumitru Hurubã — Adicã.. s-a impacientat Malaghenia: ne daþi ordin sã… avem copii? — Ei. inclusiv când ne certãm. 120 . etc. ce ziceþi ? Sunt mari. Iar unchiul completã imediat: Eu.. nu pricep.. e mai convenabil decât un trio de nepoþei imprevizibili ºi drãgãlaºi. cu Parmenica.De-atunci..ro. — Apoi. Ehe... la drept vorbind. fereasca-ne Bunul ºi Luminatul! pãru speriatã mãtuºa Parmenica. la Ocazii. A.

Proza ªtefan Jurcã Garajul de pe Valea Dracului 1 Dincolo de garaj. de a fost cutremur peste þara româneascã. Evreul a dat faliment. însã eu am sã þi-o spun. lemnele n-au mai fost aduse cu pluta. cã avea carte. Apa din vale a secat. M-am convins cã-i o legendã. Unii spun cã în nopþile cu lunã ºi pe timp de secetã din pãmînt ies flãcãri verzui care sunt banii pe care evreul i-a luat dracului cu înºelãciune. Adicã este un loc între ape unde 121 . în pãdure. Sunt bani blestemaþi dupã care plînge dracul. Un comerciant avea un gater. Omul îºi asigurase mâna. însã treaba cu banii pare sã fie realã. Ce credeþi cã a fãcut omul descurcãreþ. Într-un an s-au abãtut necazurile peste lumea de-aici aºa cum a fost ºi anul acesta cu doi ºeptici la urmã. iar o alta spatele. acolo funcþioneazã Garajul cu o vechime de 50 de ani. om al dracului? ªi-a pus mâna în faþa ferestrãului ºi gaterul i-a retezat-o într-o clipã. de buºteni era plinã pãdurea. locul rãmîne plin de pãcate ºi valea rãmîne tot Valea Dracului. pentru cã sunt sub puterea dracului. iar banii nu s-au terminat niciodatã. Apa cobora la vale. cu banii primiþi ºi-a salvat afacerile ºi s-a cãrat spre o lume mai bunã ºi mai prosperã. Dacã te gîndeºti bine. iar gaterul nu mai avea cu ce sã funcþioneze. legenda o ºtia din scrierile ungureºti. O vale spalã faþa garajului. acolo este un loc rãu ºi cine este prins de vrajã cu greu mai scapã nevãtãmat din puterea lui. Comerþul este comerþ ºi lumea merge înainte. iar la vale-i spune Valea Dracului pentru cã omul de afaceri lucrase cu dracu sã-ºi scoatã banii. Oricum ar fi ºi orice s-ar zice. curge o vale despre care am aflat o poveste. Nu o ºtie multã lume. Oricum l-ar spãla. De atunci toatã lumea fuge de locul acesta. treaba mergea strunã. Am cãutat ºi eu valea respectivã de care-mi vorbea Linda cea poliglotã.

. Era nevoie de cadre medicale pentru noul spital de boli pulmonare. el spunea cã autobuzele noi 122 ... dupã jumãtate de secol. unde momentan se învîrt autovehicolele alimentate electric. Este o zonã unde s-au derulat marile acþiuni economice.ªtefan Jurcã unii au spor la afaceri. pe locul ei au apãrut altele care adunã oameni ºi se învîrt bani. probabil cã nici nu mai existã. aºa cum am vãzut cã au minerii pe Valea Roºie la o intersecþie de strãzi. aºa cum era mare lipsã de oameni care sã lucreze la exploatãrile miniere. 2 Falconeti este ºeful secþiei autobuze. o troiþã acoperitã. nu era mai mult decît o ruinã. acela înfiinþat de doctorul Rujdea. Avea ºi origine sãnãtoasã. ciurdarul. Sã poþi sã aprinzi o lumînare. Acest fapt ar umaniza lumea. Nu ar fi cine ºtie ce. S-a angajat la Comunalã. cu falca de jos ca o lunã rãsãritã pe sfert. dincolo de drumul spre Ferneziu s-a ridicat o nouã platformã industrialã. apoi pe autobuz. mãsliniu. sã poþi rosti o rugãciune la vreme de rãspîntii ori de aducere aminte. nevasta taxatoare. În urmã cu vreo 30 de ani. aºa. Ba. Încã nu s-a oferit nimeni sã întreprindã aºa ceva. unul a propus ca în faþa noii clãdiri a dispeceratului troleibuzelor sã se ridice o capelã în memoria tuturor acelora care au trudit ºi au pierit ca urmare a faptului cã aceste roþi se învîrt fãrã încetare de mai bine de 50 de ani. Dar s-a calificat ca ºofer. eu cel puþin scriind mã simt exonerat de rãspunderea moralã cã n-am fãcut nimic pentru locul pe care am trebãluit mai bine de 30 de ani. a fost promovat pînã la funcþia de secretar de partid. Peste un timp. cinstiþi ºi harnici. încã pe atunci nu-i spunea acestei meserii conducãtor auto. Doar Garajul a rãmas pe vechiul loc. deºi marea platformã industriala din est s-a dus de rîpã. Nevasta a ajuns cadru medical la spitalul TBC. Cineva a încercat sã alunge rãul de pe Valea Dracului ºi a ridicat o bisericuþã care cu timpul a ajuns în incinta uzinei de plumb din Ferneziu. Înalt. ar da un aer de sfinþenie locului atît de înfricoºãtor numit Valea Dracului. cine ºtie... Nu îi dãdea aºa de mult cu trãiascã. Vorba unuia dintre vechii directori ai Garajului: „Banul e o micã roatã / Care-nvîrte lumea toatã! “ Mica roatã face parte dintr-un angrenaj universal care învîrte lumea dupã cum îi este scris. Azi. el ºofer. Falconeti a avansat pentru cã el spunea lucrurilor pe nume. era doar o umbrã. bihoreanul. la fostele bãi. mai întîi a lucrat pe cisternã.. niºte pereþi igrasioºi ºi plini de funingine de la coºurile fabricilor. cum ar veni mai literar. cînd am vãzut-o ºi eu. deºi. un cuplu model de tineri de la þarã. ºi acolo se vor învîrti mulþi bani. Fusese vãcarul satului.

s. Rezultatele nu se aratã. Falconeti. burghezo-moºiereºti. cã de fapt ei asta sunt. Îi aduce un bon la semnat. cu autobuzul sau taxiul. de þopîrlan. Cum se întorceau oamenii de la garã pînã la „otel “. Falconeti a finalizat „curtea”. Din halã. anvelope ºi acumulatori auto. Mecanicii ºi ºoferii se ascund din calea lui. are mersul greoi. cum frumos se exprimase un toar㺠ziarist. adicã cu damigene de pãlincã. mai bine. A coborît jos pe scara care duce sus. cum s-ar zice între cãruþaºi. ªi ei aveau un program dupã care îºi serveau clienþii în funcþie de sosirea trenurilor de la Satu Mare ori Zãlau. Economii ºi iar economii. dar politic era cu ciocul mic. apoi rapoarte cãtre o.. De unde ºtiau ei lucrurile astea? Au studiat ba la Cluj. de acum. unde studiaserã toarãºii din aparatul superior de partid ºi de stat. conchide Falconeti. devenit Cluj-Napoca. Pe toate acestea Falconeti le ºtia de la învãþãmîntul de partid unde au predat lectori cu multã ºcoalã. ci cît sã nu crape de foame. Aºa erau vremurile. ºeful de secþie. cînd oamenii muncii munceau iar burghejii îi exploatau.Garajul de pe Valea Dracului se obþin de la cei din capitalã numai cu „valutã dã Maramureº”. Nu sunt piese auto. dar Zaharie Zaharel tocmai asta vrea. Apare Zaharie Zaharel. lumea tace. cum îi spune el la inspecþia de dimineaþã. venit de la Centru s-a enervat rãu de tot ºi l-a dat jos din funcþie. Falconeti se þine bine în ºa. Îi ºtiu de fricã. ca tov Harabor ºi tov Chiuleanu. Mãcar în viitor sã ni se promitã cã va fi mai bine. ori în centru? Cu birja ori. pare distins. A rãmas ºef de secþie. sã arate cã ºeful de secþie trebuie sã-i semneze lui cînd cere producþia ºi nu cînd are el chef. ori la Bucureºti ori unii la Moscova. adicã de la Budapesta ori Koloºvar. Nimeni nu are curajul sã spunã ceva. apoi se calmeazã: — Vorbim la mine în birou. Adicã nu se cuvine ca el sã se arate mai sus decît ºeful de secþie. 3 S-au întocmit procese verbale. îl repede. Curãþenia predominã. adicã nu le dãdeau salariu cît meritau. nu devine nimic concret. Dacã întrebi. Nici nu încap oamenii în autobuze cînd îi duci sau îi aduci la schimburi.i. fost prim-topitor la Combinat. adicã organul ierarhic superior. Chestia este cã de cînd s-a reorganizat transportul toate merg greu. dar în afarã de mai mult. secretarul de partid. ulei de motor. Umblã prin curte cu o bundã pe el. urmaºii de azi ai cãruþaºilor de ieri. are halat nou. oamenii sunt la locurile lor de muncã. fumul de la turaþia motoarelor e tot mai albastru ºi mai urît 123 . ªi tot aºa a continuat sã combatã Falconeti pînã ce un to’ar㺠de sus.

Zaharia Zaharel doreºte o vestã îmblãnitã. Nici la Electrotimiº. în hala nouã. sã vadã de ce are nevoie. Magazionerii se plîngeau cã duc lipsa acestor perne. Pe pereþii uneia dintre sãlile secþiei un panou cu unelte executate cu forþã proprie: ciocane. poate doar laboratorul de la uzina de apã sã fi arãtat mai bine decît secþia de reparatii. negre ºi unsuroase în hala veche. el umblã noaptea sã porneascã motoarele pe timp friguros. Nu aveau astîmpãr. avea un pãr negru ca pana corbului. dupã care. Mirosea a ulei ars ºi a oxid de carbon. zgomotul se prãvãli ca un morman de pietre dintr-o carierã de piatrã. avea un aer teatral cu care se afiºa vrînd sã parã un bonom. Voia probabil sã exprime o clasã de pregãtire tehnicã superioarã. explicã unul dintre revizorii tehnici.ªtefan Jurcã mirositor. burghie etc. unde fãcuse practica de an nu vãzuse atîta dorinþã de a exprima prin semne ceea ce robotesc oamenii care deservesc parcul auto. la sem- 124 . Ce bon sã-i semneze? La ºedinþa operativã a tãcut mîlc… Da. uzinã veche cu duºumele gãurite ºi cu garduri sprijinite de grãmezi de ºpan ruginit. Ce se poate vedea într-o secþie de reparaþii auto? Canale placate cu faianþã. frumos dat pe spate. Coborîrã cîte unul pe uºa din faþã. Cãlin îºi aminti de Electrotimiº pentru cã acolo simþise noul mai mult decît la Înfrãþirea din Oradea. Veni cineva cu un bon de consum la ºeful de seþie. ordonaþi. cã oamenii se cunoºteau între ei. intrarã în Sala de ºedinþe. Directorul general avea o minã veselã. unul examinã o pernã de aer. — Dar ce… crezi cã statul are bani de aruncat sã-i dea ºi lui Zaharie Zaharel vestã îmblãnitã… Ce. Avea la buzunarul din stînga al halatului o bucatã de textolit peste care erau înfipte cîteva pixuri. Poate era o chestie de etichetã. ªeful de secþie. Îl cheamã la el pe Zaharia Zaharel. etichetã. Cîþiva îºi aprinserã þigãrile. ondulat chiar. Cineva turã un motor diesel. cu revizorii tehnici dupã el se miºca preocupaþ de ceva. el face foc sub baia de ulei a autobuzelor sã nu se întãreascã uleiul motor ? Autobuzul cu absolvenþi se opri în dreptul halei noi. un colãcel din cauciuc negru. beton pãtat cu scurgeri de la baia de ulei. ºtiau fiecare cîtã brînzã face ºeful lor. bine dispuºi. tot aºa. Probabil cã era cea mai eficientã secþie. Apoi autobuze cu roþile desfãcute suspendate pe cricuri. Existã un singur furnizor. aºa cum are el. Urcã în birou. Nu pãrea sã fie natural. pile. cleºti patent. nici nu mai auzise de mult expresia asta. Pe þeava de eºapament cuplatã la un furtun izbucni un nor toxic ºi albicios. La ce i-o fi trebuind o îmbrãcãminte aparte pentru a putea fi deosebit de cei care munceau acolo. oameni trebãluind sub burta neagrã plinã de þevãrii ºi mecanisme.

FUMATUL STRICT INTERZIS! scria mare. dupã Sfînta Paraschiva. mirii anului 77. Daa… am înþeles. Pe lîngã pereþii halei erau canalele de vizitare luminate cu lãmpi portative. parcã anume sositã sã înveseleascã lumea din jur. Cãlin Drumeagu. pleacã la noapte. cu vopsea roºie pe un panou atîrnat deasupra maºinilor. se prezentã bãrbatul. apoi constatarã cã Centrul nou se termina deja în dreptul Palatului administrativ. ªeful de personal îl însoþi la parter indicîndu-i un birou minuscul. roºu în obraz pãrea mereu vesel ºi bine dispus.Garajul de pe Valea Dracului nat. tot cu vopsea roºie scria mare: „Conducãtori auto! Din benzina economisitã sã lucrãm o zi pe lunã!” În jurul unei anvelope mari. o chemã înãuntru. pãrea coloratã ca într-un pastel de toamnã. de om bãutor de vin. Era o miºcare de neimaginat ºi mult zgomot. Statuia lui Vida Geza. Privirã la cãrþi. nu ºtiau ce o sã se întîmple. Citea cu atenþie repartiþia pe care i-o înmînase Cãlin. în faþa librãriei cu standurile ieºite pe trotuar. Aveþi unde sã locuiþi? întrebã Bizantinu. Sana rãmãsese la uºa biroului. desfãceau cu o cheie tubularã prezoanele. Ilie Bizantinu. Primirã douã scaune tapiþate pe care le ocuparã sfioºi. Deocamdata la neamurile ei… ªi doamna? Doamna se va întoarce la Iaºi. Sfatul bãtrînilor. lumina zilei. supravegheaþi de maistru. Se pregãteau sã facã o panã. îngãimã absolventul. Romi Romicã purta hainã de piele care se potrivea perfect cu pãrul sãu ca pana corbului dat peste cap. Înaintarã cãtre Centrul 125 . ªi-a terminat concediul… În luna octombrie. ocupat de douã dame ºi un mascul cu pãrul rar ºi castaniu rãsfirat într-o parte peste fruntea mare deasupra unei feþe senine. Pe un perete. începe serviciu… se lamentã Cãlin. Se oprirã în Centrul nou. înconjuratã de iarbã domina zona. Sã mai aºtepte. la aprovizionare…. Acesta îl expedie rapid. culcatã lîngã canalul de vizitare doi muncitori. Nici o piatrã. rãspunse absolventul. O sã te repartizez la aprovizionare… Piatra de încercare…. iar în niºe luceau tuburile de neon.

— Mergem la film ? Eºti nebun. avea sã afle.. Dar cum vor ajunge înapoi pe strada cu librãria cu standul de cãrþi? Trebui sã întrebe. Mergem la Silu. — Ce apã murdarã are Valea Sãsarului.. O clãdire masivã... citi pe o plãcuþã.... Nu poate avea omul încredere în tine… N-am vrut asta. Înseamnã cã pe aproape este ºi Cloºca ºi Horia. sã vadã un film cînd îl poate vedea la televizor? — Atunci. ajunserã apoi la Piaþa centrala. scãpã borcanul din mâini. Uite un cinematograf. — Oxidul de fier se vede dupã culoarea roºieticã a pietrelor de pe margine. Nici un peºte nu trãieºte mai mult de ºapte secunde în apa aceasta. ne plimbãm.. Sana… Încep sã-mi pierd încredea în tine.. Mai tîrziu aflã cã pe strada Horea este cimitirul.. Cinema Dacia. mînioasã. nervoasã.. apoi un turn pãtrat din piatrã galbenã ºi altã piaþã: Centrul vechi. Tribunalul. cioburile intraserã în conþinutul pireului. pantofii de la nuntã... luã obiectul ºi-l aruncã la coºul de gunoi.. arseniu. strada Criºan. fãcuþi la comandã. Pantofii noi scîrþîiau. Sana. mirosul de usturoi ne anunþã cã este apã rezidualã de la spãlatul minereului de cupru ºi plumb.. Ce mare scofalã. Borcanul se sparse.. 5 Ajunserã pe o stradã îngustã cu clãdiri cu pereþii scorojiþi. Eu am vechime. iar strada Cloºca tocmai o traversaserã ieºind de la Piaþa Centralã unde se spãrsese borcanul cu piureul de castane... Poate voi avea ºi casã. Cînd sã-l aºeze în punga de plastic. Vezi cã de acum am ºi eu servici. — Oxid de fier. — În altã parte e mai bine ? 126 . Cãlin cumpãrã din mãrunþiº un borcan cu piure de castane.. O cotirã la stînga ºi intrarã iar pe strada cu grupul statuar al Sfatului bãtrînilor.ªtefan Jurcã vechi. oxid de plumb ºi de cupru. — ªi tu vrei sã rãmînem noi aici . cine mai suportã azi douã ore de foºgãialã într-o salã de cinema. — Mare chimistã mai eºti... rula filmul Corsarul negru.... Nu-i mai plãceau ºi voia sã-i ia la purtat.

. Dacã stau bine sã mã gîndesc. nu-l mai strîngeau... — Vezi. cît de elegant se profileazã pe fundal.. Nici nu mai trebuie a întreba.. gama cromaticã a pãdurii care acoperea munþii din preajma oraºului îl fãceau ireal de cuceritor.. o luminã calmã ºi plãcutã.. era luna octombrie a anului 1977.. cãtre Sala sporturilor încolãcindu-se cãtre Dealul tâlharilor. îºi dorea sã mai apuce cîteva ore de somn pînã dimineaþa.... de colegii de liceu ºi de cei din facultate. — E romantic sã luãm viaþa de la capãt. — Sã avem lumea noastrã... — Mi s-a promis casã în cîteva sãptãmîni. care ne promite „mai mult. Hoinãrirã pe strãzi cu lume puþinã. de cupru ºi zinc. de care om? De cel ce apare pe ecrane.. ce lume e acolo.. La întoarcere privi fumul de la combinatul chimic coborînd gros ºi compact ca un deal aburos peste cartierul Vasile Alecsandri. Unde s-a mai pomenit aºa ceva? Grija faþã de om. casa de culturã... Una zicem ºi alta fumãm. O toamnã lungã se instaurase în nordul þãrii.. — De casã o sã-mi fie mereu dor. era ora douã noaptea.. — Priveºte hotelul Carpaþi.. Ce nevoie or fi avînd ei de acidul sulfuric de la combinatul chimic. Minerii ies de sub pãmînt sã respire noxele din atmosfera oraºului. munþii verzi ºi ruginii. piticul bîlbîit.. Ajunse aproape de sala sporturilor.. Oare nimeni nu vede tîmpenia asta cu care sufocã oamenii aflaþi în somnul de noapte. — Vãd. nici nu ºtiu ce regret. (Fragmente) 127 .... au un aer proaspãt. unde se pune harta în cui. 6 Noaptea o conduse la garã.Garajul de pe Valea Dracului — Dar sîntem mai aproape de pãrinþii mei. toate par noi.. Cãlin simþi cã pantofii de mire încep sã se acomodeze la drumul deaici. — Nu se prea înghesuie absolvenþii în zonã.. — Pînã la urmã tot vom fi împreunã. mai bine!” Cîtã vorbãrie ºi cîte fapte numai bunul dumnezeu ºtie...dar pînã te aduc ºi pe tine aici o sã curgã destulã apã pe Sãsar. — Drept este cã oraºul acesta este cam la capãtul lumii. numai a noastrã.

László Kovács – Viscol .

Cormac McCarthy. Arma crimei se alege dupã cât de nervos eºti. iar sângele frãmântat cu carnea neagrã lasã o patã scârboasã pe zid. Zdrobiþi muºte ºi îmi murdãriþi pereþii!. Cei doi formau o familie fericitã. cã intrã insectele. V-am spus sã nu mai lãsaþi uºa deschisã ºi geamul. de pumn. unde am fost blestemaþi sã ne ducem existenþa ºi sã înflorim unul dupã altul.Proza Gheorghe Miron Trup ºi sânge (fragment de roman) Pe o muscã o striveºti cu o loviturã de palmã. 129 . Nu suntem ahtiaþi dupã sânge ºi sex? Nu sângele. mama dracu’? Toatã ziua mã chinui sã fac curat. De multe ori. crima ºi sexul ne þin cu atenþia sporitã ºi cu ochii larg deschiºi? Cu ochii larg închiºi –film artistic cu Tom Cruise ºi Nicole Kidman. de ce sã înþelegeþi!? Atât ºtiþi. cã. Meridianul sângelui – o monstruozitate literar-artisticã. nu. copii. nu vreþi sã înþelegeþi. soþ ºi soþie. — Cine dracu a murdãrit peretele. urinã. dar voi. acesta e glasul mamei. cu o carte. pânã la sfârºitul sfârºitului. sângele împrãºtiat peste tot. spermã. A ucide o muscã e o scârboºenie. oase zdrobite. Unora s-ar putea sã le placã ºi chiar le plac scârboºeniile. se utilizeazã o hainã uzatã sau papucul ºi mai rar paleta specialã sau palma. Aproape cã nu e film american fãrã sânge. un roman al scriitorului american multipremiat. carne sfârmatã. chiar shit. sã nu îþi fie scârbã când intri. dar voi nu. cu un ziar îndoit sau cu o paletã specialã. unde dracu vã credeþi. Dar oare cine e de vinã? Romanele de succes sunt acelea în care sângele curge în valuri. cu un pantof sau cu un tricou mai vechi. O hiperbolã a crimei la dimensinea Terrei. cã v-am zis de atâtea ori sã nu mai striviþi muºtele. dacã va exista. sã þin casa. În toate e un mare neajuns: trupul fragil al insectei este zdrobit. Îi dãm ce vrea sã vadã. pe atunci. pãi. adicã. o mai poþi zdrobi cu un papuc. în grajd sau unde. Telespectatorul vrea asta.

cu dureri. eu nu am bãgat în mine fripturã. ci e vorba de un întreg meridian al pãmântului. Eu nu vreau sã fiu grasã. cã mã îngraºã. A ucide o muscã. cã oricum nu îmi place de tine. Era o maºinã de produs shit. — Eºti prost. Ce prostie ! Poate cã una dintre cele mai mari orori ce le putea trãi Bestean era faptul cã el simþea acest shit în propriul trup. pare a fi la îndemâna oricui. — Da’ ce te-a apucat? Sari de la crimã ºi shit la mâncare. miroase! Petliþia i-a bãgat chiloþii în buza bãietanului. iar sângelui curge în valuri . — N-ai grijã. shit. E dovada puterii absolute a celei mai ticãloase creaturi care e omul sau e dovada slãbiciunii? — Bestiane. pentru care ar fi luat medicamente ºi i-ar fi trecut. dar tocmai de aceea nu îi plãcea. o casã. — Miroase-i. Aceste scârboºenii devin plãcute ºi privim fascinaþi cum oamenii sunt uciºi. uºor. anihilându-þi friptura în sucurile gastrice.Gheorghe Miron Titlul aratã cã nu e vorba numai de un locuºor anume. merdre.imagini care ne transformã în fiare sau în îngeri. Prãjeala ce a bãgat-o în el dimineaþã. sex ºi violenþã nu vom scãpa. imperceptibil. un bar sau vreo groapã unde a curs sânge. Nu vreau sã devin ºoldoasã. iar aceasta nu e transformatã în shit?! Toþi suntem niºte maºini de produs shit. la dracu! Dar ce înseamnã shit? Filmele americane ne bagã pe gât shit. — Aºa zici tu? Pãi cum nu e nicio legãturã? Nu se fac atâtea crime pentru mâncare. nu pe shit american. De crimã. Aºa însã nu. Nu duci tu o adevãratã luptã zilnicã pentru a face rost de mâncare sã îi dai maºinii? Fatã prostuþã ce eºti! Parcã îþi vãd maºinãria infernalã cum lucreazã zi ºi noapte. Mai bine ar fi suferit de o maladie rarã. tradus la noi cu drace. cu pâine ºi magiun chiar în acea clipã o transforma în shit. fãrã nicio legãturã. pentru a seduce individul. mai lasã-mã! Uite-te mai bine ce ai sub nasul tãu. — Tu ce ai mâncat azi. na. dragã? Tânãra a fãcut o piruietã ºi s-a întins pe spate. dar ºi ne elibereazã de venin. cã nu îþi va mai plãcea de mine. fac sex. Nu reuºea sã scape de blestem. pasta execrabilã noroioasã curgea prin maþ în acea clipã cãtre ieºire. de aceea artiºtii ºtiu sã le dea o formã atractivã. 130 . shit. Nici nu îmi place friptura. în draci. sunt sfãrmaþi în bucãþi. Nu era ceva dureros. nu îmi vorbi mie de sânge ºi crimã ! Simte ce ai lângã tine ! Înfruptã-te! Pãºeºte pe pãmânt. ce ai bãgat-o în tine. o stradã.

Ce îþi spune raþiunea ta de om? Te simþi bine cã devorezi o pasãre? Dacã trupul þi-ai fi devorat la rândul tãu de corbi. Încã o zvâcnire ºi începe sã se deschidã. odatã cu gogoloiul ce iese din maþ. de aceea preferi gustul sângeriu al cãrnii. Un fior te ia din cap pânã în tãlpi. cã tu urãºti produsele naturale ale pãmântului. Nu ºtii ce simþi exact. Te copleºeºte oroarea. Un munte de shit. Petliþia a dat sã îºi arunce chiloþeii pe fereastra deschisã. Tremuri. ce poate fi o faptã mai nemernicã decât asta? Înghiþi cadavre de animale nevinovate pentru a trãi. ce ar zice mama ºi tatãl tãu ? Te-ar jeli. De când produci? De-o viaþã. Nu conteazã cã nu o faci tu cu mâna ta. Nu eºti obiºnuitã cu fructele ºi legumele. dar poate cã gestul tãu este mai grav. Te-am vãzut de multe ori.Trup ºi sânge — Minþi ! — Bineînþeleas cã mint. sfincterul se despicã dureros. Ucizi pentru a trãi. tot te umfli în chinurile facerii. O viaþã ucisã. tensiunea creºte. iar secreþiile trupului amestecate cu res- 131 . Câtã apã pe Bega ai otrãvit? Îþi place sã stai pe tron sã te uºurezi. E un blestem de care nu poþi scãpa niciodatã. respiraþia se opreºte ai senzaþia cã inima înceteazã sã mai batã. o bucatã de carne pe care tu o înghiþi pentru a exista. Te bucuri. gogoloiul alunecã. dar ºi plãcerea. încã un spasm ºi încã unul. Sfinterul dã sã se deschidã. Nu îi schimbase de patru zile. ar fi disperaþi cã ai fost mâncat. dacã totul se blocheazã ºi voi exploda? Este clar cã de la carnea pe care ai mâncat-o cu pâine þi se trage. simþi cã explodezi. Gogoloiul alunecã tot mai greu. stomacul tresare. dar faptul cã eºti o maºinã de fãcut shit nu mai e o minciunã. Întunericul trupului este pãtruns de un fir de luminã. inima îþi bate tare. Groaznic. fiindcã devorezi acel animal. dar cu siguranþã vrei sã scapi de gogoloiul ce alunecã pe maþ ºi îþi forþeazã sfincterul. Greºealã fatalã. Mirosul greu de shit te izbeºte în nãri. Sigur cã da. te hrãneºti cu viaþa lui. cã în urmãtoarea clipã vei da ortul popii. Muºchiul elastic se destinde. îþi dai seama cã problema este foarte serioasã ºi te spintecã un gând înfiorãtor: dacã nu reuºesc. li s-ar pãrea îngrozitor. simþi cã te umfli. animal carnivor ce eºti! Ce ai în farfurie? Trup ºi sânge. Sã nu ucizi! Iatã porunca supremã. dar nu ai ce face ºi îl inspiri. chiar în stradã. icneºti. sângele se adunã în creier. de peste douãzeci de ani. Maþul se zbate în tine. Te scârbeºte. Oare familia acelui animal pe care tu îl mânânci cum se simte? Raþiunea ta ce îþi rãspunde sau nu funcþioneazã raþiunea în acest caz? E prea slabã.

De aceea zborul ei este haotic ºi foarte greu de monitorizat. se oprise ºi lingea sticla cu trompa. gata sã loveascã insecta neobrãzatã ce tulbura liniºtea cu bâzâitul infect. pe masa din bucãtãrie sau în farfurie cele mai periculoase bacterii ºi 132 . sã nu mori. fãrã ca sã fie luat în seamã. Geamul conþinea hranã foarte utilã. dar în urmãtoarea clipã zburãtoarea ºi-a schimbat ruta ºi a luat-o la dreapta. iar bãiatul nu avea o paletã în mânã pentru a o omorî. ci sã fii anihilat ca individ capabil de gândire ºi iniþiativã. Zburãtoarea se ridica pe picioarele din faþã ºi îºi spãla aripile cu picioarele din spate. iar mâna ucigaºã devine neputincioasã. ci în timp. Musca zbura în toate direcþiile prin aerul fierbinte. pe hoituri ºi pe alte putreziciuni. sã îºi simtã propriile urdori ºi izuri fetide. Amuºina sticla cu trompa. Atunci. O ucigaºã tãcutã. Zborul zigzagat era foarte greu de monitorizat. poate chiar sã o striveascã sau sã se apropie încet. cã nu era vorba de o boalã. Soarele dupã amiezii înfierbânta sticla. înapoi. Îi duse la nas sã îi miroase din obiºnuinþã. brusc. Bestian avea douã variante – sã arunce cu tricoul din mânã ºi sã o anihileze. iarãºi la dreapta. A fãcut un pas. urmãrind musca ºi nu i-a dat atenþie fetei. la weceu în grajduri dupã hranã ºi carã pe obrazul nostru. pe shit. ci de ceva natural. înapoi. De fapt. Era pregãtit sã o prindã vie cu cealaltã mânã. înaripata s-a oprit pe geam. înainte. Bestian s-a dus cãtre fereastrã. Acolo. pentru a se asigura cã totul e în regulã. Musca este una dintre cele mai ticãloase insecte. Se zãreau urme de grãsime de la mâinile Petliþiei poate de la ale mamei ei sau cine ºtie de unde. sã-i demonstreze tinerei strategia proprie de ucidere a unei muºte. o esteticã a crimei utilizatã de ucigaºii perverºi. cum fãcea de fiecare datã când se dezbrãca. specific unei femei tinere aflate în permanenþã în cãutarea sexualitãþii. Priveliºtea asupra lumii este grandioasã. sã nu mai exiºti. Bestian a mers în colþul opus al încãperii cu ochii pe ziduri.Gheorghe Miron turi de urinã fãcuserã o patã maronie pe pânzã. pânã la o distanþã de braþ. dar ºi din curiozitate. Erau trei paºi pânã acolo. A pãºit pe pat cu un tricou mototolit în mânã. nu era o ucidere instantanee. sã nu-i împrãºtie sângele pe tifel. putea sã o prindã vie. O caracteristicã a muºtei este faptul cã are o privire tridimensionalã a realitãþii. Musca s-a îndepãrtat din raza lui de acþiune ºi el a sãrit de pe pat ºi a continuat sã o urmãreascã. sã-þi anihileze personalitatea. de dictatorii sadici. la stânga ºi. Poposeºte cu picioruºele ei de aþã pe toate mizeriile. apoi tot la dreapta. atrasã de luminã. decât ca o îngrãmãdire de oase ºi carne în drumul dezintegrãrii.

O urmã de deget uman are grãsimi utile pentru o zumzãitoare. Crima era traumatizantã. de aceea a slãbit strânsoarea pumnului. aflatã într-o continuã cãutare de stârvuri ºi prãzi pentru a se hrãni. Este o nesãtulã. Elevii îl lãsau deschis. dar el ucidea ºi vrãbii ºi porumbei. prin închiderea bruscã a ceaslovului. dar el ºi-a dat seama cã tocmai aici stãtea magia. când omul îl poate ucide pe om de la distanþã. fãrã sã se murdãreascã de sânge. La începuturi. exact când ea a dat sã îºi ia zborul. 133 . El simþea o gâdilãturã în palmã ºi îi dãdea un sentiment de biruinþã. într-un anumit mod. prin respiraþie sau cu propriile noastre degete când ne scobim în nas sau în dinþi. sã îl miroase. κi lasã ouãle pe ranã acestea se dezvoltã. Nu voia sã o mai oboseascã. Ar fi vrut sã îi mai atragã atenþia fetei încã o datã. — ªtii care e secretul criminalului. inutil. De ce avea o plãcere deosebitã de a ucide muºte. ies larvele ºi ne mãnâncã de vii. dar urma a doua parte cu adevãrat interesantã. — Sã ucidã. prin smulgerea capului? Asta trãdeazã o personalitate de dictator sadic. i-a fost greu sã reþinã toate denumirile degetelor. odatã cu mâncarea. aºa cum l-a învãþat educatoarea. Exemplul cel mai elocvent este secvenþa cu ceaslovul bisericesc din Amintiri din copilãrie. dar ºi banalitate. pe care îi bãgãm în noi. A învins. Poate bãga în ea orice produs mâncabil ºi redus la orificiul trompei sale. Motiv foarte bun pentru dracii de copii de a se distra. Musca încerca sã se zbatã. El nu a înþeles niciodatã de ce i se zice degetul mare la degetul mare. iar zburãtoarele veneau cu zecile pentru a linge cu trompele unsoarea lãsatã de degetele preotului de-a lungul anilor pe marginea filelor. Problema cea mare a individului a fost chiar asta – crima sângeroasã. ucigând zeci de muºte.Trup ºi sânge viruºi. a introdus degetul mare ºi a prins zumzãitoarea ajutat cu degetul arãtãtor. de Ion Creangã. În timpurile moderne. Nu avea altã cale. Bãiatul þinea insecta de aripi. A închis pumnul. fiindcã era cel mai mic dintre toate în lungime. încã din primii ani ai copilãriei. încã de mic copil. sã îi simtã fierbinþeala seducãtoare pe mâini. fiindcã tãia cu sabia sau cu cuþitul. crima a devenit magie ºi seducþie. — Sã nu ucizi? Iatã porunca încãlcatã de diavol! Bestian a prins bâzâitoarea vie printr-o miºcare bruscã a mâinii cu palma deschisã. ucigaºul trebuia sã se murdãreascã de sângele victimei. dragã Petli? — Care e? a rãspuns fata. La grãdiniþã. A fost primele informaþii ce i-au ridicat nedumeriri pe care le-a aflat despre propriul trup.

dar tocmai asta îi plãcea. Nu. Nu puteau decât sã îl umple cu energie. cu fiecare înghiþiturã de hranã chimicã. încet.Gheorghe Miron Sã nu te murdãreºti de sânge! iatã porunca diavolului. Bestian i-a prins capul muºtei ºi i l-a smuls. iar sângele neinfectat cu otrãvurile maladiilor. Nu erau rezultatul unui trup bolnav. era ceva provocator ºi pervers ºi tocmai asta îi trezea forþele obscure din trup. lunã de lunã. pentru a-i privi sexul fertil al fetei. Era foarte bine aºa. nerespectatã nici de diavol. prin fiecare gest necugetat. Numai în teorie. carnea era fragedã. desfãcându-ºi pulpa. Puteai gãsi acolo bacterii ºi substanþe de toatã frumuseþea. Viruºii ºi infecþiile îi vor copleºi celulele. Organele îi erau sãnãtoase. Îi amintea cã trupul îi era tânãr ºi plin de viaþã. Ce putea fi scârbos în secreþiile amestecate cu urinã pe chilotul unei fete? Dimpotrivã. — Ce zici? Petliþia a rãmas cu piciorul ridicat. Trupul va încerca sã reacþioneze. zi de zi. Fata nu va da atenþie 134 . maladiile vor fi trezite. Vibrau. — Iatã ofranda ! Ceea ce spusese fata despre chiloþeii ei murdari cu acel îndemn pervers era tulburãtor. Bãiatul îºi simþea ºarpele dintre picioare zvâcnind în capcanã. printre pulpele desfãcute. dupã ce ºi-a ridicat un picior pe canapea. sã-i trimitã semnale creierului pentru a-i atrage atenþia de pericol. surogat. energiile ºi bucuria de a trãi vor fi prea puternice. iar unghiile false îi smintiserã pieliþa finã de sub labii ºi-i producea o senzaþie plãcutã. Cu siguranþã cã la vârsta ei fata nu era mãcinatã de racile ascunse. cumpãratã din hipermarketurile occidentale împrãºtiate prin oraº. pe care fata o va consuma de-a lungul vieþii. dar nesãbuinþa vieþii va fi prea mare. numai dacã încercai sã îl atingi cu degetul sau cu limba. — Iatã aici ? El a renunþat sã mai urmãreascã musca decapitatã cum se zbãtea inutil pe covor. κi cãsca puþa rozalie cu degetele. Bolile zãceau deocamdatã tãinuite în trup. dar încet. iar în contact cu aerul îi conferea o culoare maronie. — Îþi place. Petliþia avea chiloþii pãtaþi ºi i-a arãtat printre labii un lichid maroniu ce se prelingea încet. A aruncat corpul decapitat cuprins de spasmele morþii la picioarele Petliþiei. i-a spus. — Îmi place aºa! Era sânge menstrual amestecat cu sucuri vaginale.

O disperare fãrã limite îi împingea. Ne futem. dã. Gest fatal. Umanitate are nevoie de frumuseþe. fraiero! Cine te credeai. — Domnu doctor. aici. dar ºi a mediului în care a trãit. pãsãrile ºi secãtuiesc seva pãmântului. Doamne. Sã angrenezi un întreg sistem sanitar sã þii în viaþã un om grav bolnav nu înseamnã prostie? În data de 31 octombrie 2011 am atins numãrul ºapte miliarde de mâncãi pe lume. la ºold! — Cine a spus asta? Chelbeºan completa în registru numele ºi boala ultimului pacient ºi îºi dãdea seama cã vocea noului concurent la moarte era plãcutã. Hera. când m-am angajat. Persoana prea puþin conta sau nu conta deloc. Dacã m-oi plicti vreodatã. îi va face în ciudã boala. E vina pãrinþilor. pacientul era important. În câteva zeci de ani. cine dã atenþie bolii cât e tânãr ºi în putere. de pace ºi de speranþã. Boala ºi moartea individului înseamnã bogãþie pentru medic. cât mai mulþi oameni bolnavi ºi cât mai puþini doctori. mã doare într-o parte. nevasta lui Zeus sau Diana. te-am dus. ne vom transforma încet-încet în monºtri. dintr-un organ sau altul. Chelbeºan cãuta sã-l vindece. nu o sã mai avem hranã naturalã de bãgat la maþ. Aºadar. — Mã doare. dintr-o parte sau alta a corpului. Fetiþa aºa a fost învãþatã. care îþi ia banii ºi te lasã în ploaie cu pantalonii în vine. Asta-i viaþa. Zeiþa vânãtorii? Proasto! Marº la pat ºi sã te ridici de acolo când m-oi plicti de sângele ºi trupul tãu. ne înmulþim ºi distrugem natura cu o vitezã ucigaºã. Probabil de o sutã de ori. Nu-i nimic! Sunt prostii! Ãsta s-ar numi viciu de procedurã. maladia. Dacã lua în seamã suferinþã umanã cu care se confrunta zilnic ar fi înnebunit. de aceea ºi-a cãutat o supapã de aerisire: ignoranþa. Atunci. Doctorul Milcu Chelbeºan a încercat sã îºi aminteascã de câte ori a auzit în acea zi cele douã cuvinte „Mã doare!”. iar perspectivele sunt sumbre. în afarã de medic. iar el trebuia sã le spuporte jalea ºi umilinþa. înþepãturi sau junghiuri. ci numai preparate din chimicale. team prins! A mea eºti. ªapte miliarde de guri hãmesite împinse de foamea neostoitã devorã plantele. Aha. animalele. sã-i ia durerea ticãloasã. iar politicieni cât mai ticãloºi. Bolnavii veneau la uºa lui sã îi salveze de la moarte. unei înþepãturi la ficat sau la ºold? Sã fim serioºi! Când ai fãcut ultimele analize medicale? Vai. Na! Pãi. 135 .Trup ºi sânge micilor dureri. Sãnãtate neglijatã. o târfã. ce prostii spui! Eu mai ºtiu? În tinereþele mele. dar boala de ce nu þinea cont de asta? Dacã îi plãcea de vocea cuiva sã nu îl mai atace. aici la ºold. Omul bolnav nu mai avea nicio valoare pentru nimeni.

uite aiºea. înþelegeþi? E sluga þâganului.. Era clar cã. — Domnu’ medic. nu cu ea l-ai fãcut pe þânc? — Cu ea domnu’ medic. de ce dai buzna aºa? 136 . probabil. domnu’ doctor. nu existau atâtea miliarde de mâncãi. dacã ne lãsãm conduºi de un ciolan chelbos nu e de mirare cã am ajuns într-o asemenea situaþie sumbrã.. Pânã în 2050. domnu doctor. da’ vã rog eu. Dacã nu exista medicina... un iz de carne crudã.. Când þâganu sã inerveazã. Rezultatul? Alþi mâncãi. Sfidãm natura. — Þi-am zis sã aºtepþi sã îþi vinã rândul. — Da’ acu’ de ce nu plânge? Aºteptaþi la rând ! Ce om netrebnic a inventat medicina? Salvezi vieþi pentru a distruge alte vieþi. Nu mai poate sã miºte picioru ºi numai plânge. futu-i Dumnezãu ei. Pãi. uite plasa asta cu de toate. nu mai cãutaþi. salvaþi-mi copchilu ? — Ce sã-þi salvez? — Copchilu. iar natura ne sfideazã la rândul ei mult mai rãu. în timp ce el se lupta sã-i salveze pe oameni de la moarte. pur ºi simpu? a râs Chelbeºan. ia de aiºea. el i-o trage lui nevastã-sa. însã acesta e crudul adevãr. fãrã sã þinã cont de ceilalþi bolnavi care aºteptau la coadã. l-am tãiat pentru dumneavoastrã sã îmi salvaþi copchilaºu. nu va mai avea resurse sã ne mai hrãneascã ºi. tu i-o tragi lui nevastã-ta. dar ºi un iz delicios de usturoi. Un miros de sânge i-a înfiorat nãrile. þigane. ticãloasa de moarte a venit la uºa cabinetului în sacoºã. Pare cinic? Sigur cã da. sau îmi tragi plasã. pur ºi simplu. ceea ce este imposibil. Þiganu a împins-o pe nevastã înãuntru ºi a intrat cu copilaºul în braþe. sã tacã ºi sã ia bãtaie. — De ce vrei sã îþi salvezi. nãduºitã. ne vom mânca unul pe celãlalt. sã aibã pe cine sã îºi verse supãrarea. da’ dumneavoastrã vreþi sã vã bãteþi joc de mine? Adicã noi venim cu copchilu’ sã ni-l salvaþi ºi dumneastrã vã bãteþi joc? Pãi. E pentru mata. dar þâgana nu conteazã pentru þâgan. cã vãd cã nu eºti singur? Pe nevastã-ta nu o pui. sã nu ne laºi aºa. Aºa e la noi. domnule? Îmi dai o plasã aºa. nenorocitul ãsta de pãmânt pe care cãlcãm zilnic va fi de nerecunoscut. — Cum adicã e pentru mata. ea trebuie sã îl slujascã. cum ai zis . în timp ce a tras de buza sacoºei ca sã vadã ce anume putea fi în ea. sã faci ceva. — Dar de ce vorbeºti la singular. cã-i bai rãu. mai e acolo ºi niºte caltaboº ºi cârnaþi ºi douã kile de þuicã! Bunãtãþi pentru domn medic. pe de lãturi. în acest moment. — E un curcan. copchilu? — Domnu’ doctor.Gheorghe Miron Eu i-o trag lui nevastã-mea. Numai þâgana e de vinã. fãºeþi ºeva. iar peste 50 de ani pãmântul va mai avea resurse sã ne hrãneascã.

— I-ai fãcut tomografie? — Ce sâ-i fac? — Raze.Trup ºi sânge — Nu dau buzna. Când l-a nãscut nevastã-sa pe copil. de aºeia vreu foarte tare sã-mi salvaþi bãiatu. dar cineva a greºit fatal. a cumpãrat trei porci vii ºi douãzeci de gãini tot vii. aºa o sã-l strige. sã dea cu pumnul în nevastã ºi în oricine are tupeul 137 . pune-l pe pat sã vedem! Cum îl cheamã? — Pe cine? — Pe þânc? -— Director Ministru. adã-l aici. L-a înjurat întotdeauna de când se ºtia. Îl doare. la încheieturã. Avaramu. — Omule. noul venit pe lume suferise o mare nenorocire. domnu medic. sã îl duci la raze. cum o fost smuls?! — Normal cã îl mai are. Cât are micuþul ? — Aproape o lunã. Cu siguranþã cã moaºa i l-a mutat când l-a scos din nãscãtoarea mamei. a pãcãtuit. nai grijã. E sãrit de la ºold. dar nu vreu sã îmi moarã copchilaºu în braþe. De aia plânge micuþul ºi se vaitã. adicã mutat? Omul a sãrit ºi i-a pipãit membru micuþului. cã numai ea era de vinã. — Dar mai are picioru. e nevinovat. de fapt. þiganul Avaramu a chefuit trei zile. de fapt. rezolvãm. A mai luat un butoi de vin de o sutã de litri ºi unul de bere tot de o sutã ºi a început dezmãþul. ce ºtiu eu de raze?! — Bine. Asta nu trebuia sã se întâmple. îþi dau o veste foarte proastã. — Aºa îl cheamã pe þânc. Directore. le-a sacrificat ºi le-a bãgat la jar. cum o sã-l strige copiii. l-a sfidat pe Dumnezeul pe care el. þâncul tãu are un picior rupt de la ºold. pãi ce nume e ãsta. facem noi ca Director sã ajungã pânã la urmã director ºi chiar ministru. a încercat Chelbeºan sã îl îmbãrbãteze pe tatã. de când s-a nãscut pe pãmântul mizer ºi a auzit de la tatãl lui cã un bãrbat trebuie sã înjure. Nimeni nu a observat cã. ªi-a chemat neamul a scos grãtarele. — Nu-i bai. hai sã ne jucãm? — Da. Deºi primul impuls al tatãlui a fost sã sarã pe nevastã sã o ia la omor. vrem sã ajungã director ºi ministru. e dislocat. — Cum sã îl duc la raze. omul a amânat pentru câteva clipe acþiunea. aºa ne place nouã. fiindcã o nenorocire ºi mai mare l-a lovit în moalele capului – cum micuþul avea picioruºul dislocat. numai cã nu mai e la locul lui. ca de obicei.

iar fetiþa de la picioarele lui îi recunoºtea puterea aºa cum nimeni nu o mai fãcuse într-o aºa manierã. pe Avaramu. el era omul slab. în colþul grãdinii. cã bãietanul a avut senzaþia cã Dumnezeu i-a vorbit în ureche. Renica l-a sfidat cu trupul ei de vampiriþã cum nicio þigãncuºã nu o mai fãcuse. de aceea Avaramu nu a fãcut decât sã o împingã pe spate pe Renica ºi sã îi desfacã pulpele. iar trupuºorul subþiratic i-a pus capac bãietanului. de aceea nu putea sub nicio formã sã spunã cu claritate ce s-a întâmplat exact cu el ºi cu Renica. dar oare cine a fost fragil ºi supus? El era stãpânul? Nicidecum. dar ºi pe copila care îngenunchea înaintea lui ºi îi cerea sã o pedepseascã. era clar ºi pedeapsa e pe mãsurã. dar tocmai vârsta ei l-a înnebunit. Dumnezeu l-a înzestrat cu putere.. Era simbolul fericirii sale sau a nenorocirii sale. pãcãtosul? Cât avea Renica când s-au cunoscut? 11 aniºori ºi ceva. pe Director Ministru. þâgane. „Fã ce vrei cu mine!” a ºoptit nemernica atât de încet. supus de puterea înrobitoare a vampiriþei. sã se culce cu orice femeie poate ºi sã priveascã numai înainte nepãsãtor. În dupã amiaza de varã târzie sub nucul rãmuros. miros pe care nu l-a uitat ºi nu îl va uita niciodatã. în acele momente. 138 . de aceea el o bãtea de atunci. Cum îl mai privea pieziº ºi numai nu îi striga „Hai.. plutea un miros dulceag de mentã. Numai a prins-o de încheietura mâinii ºi grãmadã a picat la picioarele lui. Ce fragilã ºi supusã era fetiþa. sã îºi aminteascã sieºi ºi ei cine era stãpânul. dar de ce a trebuit sã arunce pedeapsa pe copil. fãrã sã îºi dea seama cã suferinþa se adâncea ºi mai ºi. Dumnezeu nu l-a iertat. ce mai aºtepþi? Ia-mã!” El a pãcãtuit grav. netedã ºi albã aºa cum nu mai vãzuse în viaþa lui ºi atât a fost.Gheorghe Miron sã îl sfideze ºi sã nu-i pese de nimeni ºi de nimic. Atunci a vãzut feriga sãlbaticã dintre picioarele copilei. Era clar cã el îl sfida ºi pe Dumnezeul pe care îl înjura fãrã încetare. ºi nu pe el. Mintea i s-a înceþoºat ºi numai i-a apucat chiloþeii ºi i-a rupt.

ce drakku nu-nþelegi. nu numai puºtoaicele. scriu ce mi se pune pata sã scriu. în Bazar. nu-s grohotiº tropotitor. le ºtiþi. între timp fãcând muzee din muze). te învârþi în cerc. Eram de-a dreptul încântat de mine sã atrag încã un cititor din generaþia urmãtoare pe fiecare ciclul keplerian. eu îmi vedeam de treabã.Proza Radu Ilarion Munteanu Preludiu (fragment de roman) Te repeþi. cu argumente de piaþã liberã. Amalia? Eu nu-s nici mãcar un medalion împletit din fir de argint. ºarpele. n-ai scris marea ta carte ºi timpul trece… Cam aºa bãtea capu’ tuºa Amalia. cui nu-i convine sã intre alãturi. lãsându-mã cu irepresibila nostalgie dupã sora mea de steaua lui David ce era) ºi mai ales nu-s avalanºã. poþi publica un volum de prozã scurtã. prozã pãstoasã ºi epigrame letale. cea cu registrul larg. unde magistrul prosper se hodinea de veacuri de singurãtate. nu-s herghelie de mustangi (Hana. perora. eu sunt derbedeu. tot aia. Ei. Sunt doar un fir croºetat din markamé. nu le mai repet. Eu nu-s lavinã. eu îmi fãceam numãru’. lasã-mã-n pacele meu. ilustrat de Lucicã-peniþã-subþire. neatins de nici un alt membru al fostulu cenaclu Joc Secund: poezie adolescentinã. când sunt ºi ãºtia darnici. cã nici eu nu mai puteam deosebi de-o ia cãtre Avalon. poate-i vinde Effendi Hagop un taxid de mãtase chinezeascã fabricatã la Viscofil. Tuºa Amalia nu se lãsa. adunat pe-un ghem pe care nici pisicile nu-l mai bagã în seamã. glumind la rãstimpuri cu musul deghizat în duh 139 . în zilele de shabat personale. protejatã de ciorul ei tutelar plecase în drakku ºtie ce misiune. iapa mustang. ªi cãte un literat mai glumeþ. Amalia Moruzi. lupoaica. N-am nimica nobil. Nu þi-ai atins nivelul peterologic. ca FNM (fratele nostru mai mare. puºtoaicele se mai lãsau seduse de giumbuºlukurile mele ieftine. Kepler înºira pe deget raza vectoare de aþã ºi numãra turele de stadion eliptic. Marea carte se subþia ca un fum. sau poþi publica o sutã. perora. Putea sã batã capu’. era mai departe decât o pânzã-n depãrtare.

Vibratoul e acelaºi ca la harpã. bine ºi eram satisfãcuþi la capitolul comunicare. Ce imagine barocã! Cine-a zis cã scriu baroc? Ei. nu ãla cu nuca. fierbinte. iar oasele tale nu distorsioneazã. aproape n-o deosebeºti de lyra pãgânilor adusã din Delos de fiul curvarului stãpân al trãznetelor. aici ºeful mare a triºat puþin. Dar ce muzicã vine din inima mea zbârcitã spre tine. faþã de el).Radu Ilarion Munteanu atoatecreator.. nu ºtii ce-i aia. la un pahar cu lapte acru. tinere (sic. îþi voi spune o poveste stranie. cel de la poalele unei pãduri cu o singurã scorburã. brucina e otravã vegetalã. ai urche bunã. ocupatã cu poporul ei. fãcut cu Leda. m-ai fãcur deja curios. descãrnat. iar monitorul însuºi se convertise. lapte acru. cavalerul convertit monah nu vindea otravã. harpa de monopolul îngerilor. ceea ce vibreazã precum aerul ce îmbrãþiºeazã harpa nu-i strãin de materia primitivã stãpânitã de curvarul metamorf. Dar e o sculã cum nici Pytagora. acuma cine se prinde primul cã fraza asta e furatã are tot timpul sã se prefacã a nu se fi prins. nu ating nimic. topologic. inventatorul ºtiinþei roboticii. ca la harpã. dar poate cã la senectutea mea eram. imaginaþia mea. de culoarea moaºtelor lustruite de închinãciuni. brandul purtând sigiliul sfântului Ignaþiu de Loyola (nu. ci opusul ei. Karel Èapek. Degetele se miºcã aerian. deºi vibratoul. abia dac-aþi învãþat sã mutaþi ceasul calendarului cu 10 zile. sfinþia ta. nici Christian Huygens n-au visat. oricum nici asta nu-i de colo. eu aud sunetul propagat prin bãtrânele mele oase ºi tot îmi pare îngereascã. cu care m-am întâlnit ºi care-mi ºade grea pe suflet. Padre Ildefonso gãsi momentul sã-mi transmitã salutãri de la pãrintele sãu. la modul ce mai faci. fix când mi-am amintit cã barocul fusese inventat de iezuiþi. din paharul cu ceai sedativ gustam. armonicele transmit muzica sferelor 140 . Ei. biroul însuºi îl vedeam ca o masã asortatã. cel care descoperise. Mai ºedeam la taclale cu Scînteina. cu dragoste ºi înþelegere. din faþa calculatorului devenise unul de nuiele alb-gãlbui. dar adevãratã. cum spun. o pânzã (sic) neguroasã se strãduia sã acopere apusul mereu triumfãtor. Ascultã. sfinþia ta.. Dar ce-i asta. barocul e viaþã biruitoare). sau gãsise un canal inexistent spre apele dulci ale lacului cu nume muzical. Era o dupã-masã aºa ºi aºa. Îmi fãcea plãcere sã-mi imaginez cã stau la taclale cu Don Ildefonso de societate Jesu. în faciesul cu sprâncene unite peste ochi pãtrunzãtori. Fotoliul meu rotativ. impotenþa lui Don Juan. care te-a inventat ca sursã epicã. dacã un câmp eletromagnetic e nimic. fabricantul de absolut. dar pulsând de viaþã al iezuitului. Senhor Allegro. cãci e singura cãreia nu i-am gãsit soluþia. culorile dogoritoare ale doamnei Toamne mai rãzbãteau printre picuri porniþi la asalt ca nisipurile Asiei. îþi pune la dispoziþie muzica sferelor tale.

ia stai. pe parcursul naraþiunii. În fine. care conta drept campionat mondial interþãri. dacã-s confinat în biblioteci. un atacant.Preludiu celeste. Totuºi ºi-a încheiat cariera de antrenor la o vârstã relativ tânãrã. parcã Eugenio. a mai trãit încã un sfert de secol în afara fotbalului. Faþã de nenumãratele crime pe care vâltoarea le-a adunat în anii aceia. dupã rãzboi. citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. aproape toatã viaþa fotbalisticã îi fu legatã de oraºul natal. Dar ce legãturã aº putea face între numele unui fotbalist interbelic. cum îl cheamã. 141 . Blagoje Marjanoviæ. nu prea conteazã. preºedintele colectivului sportiv. denumirea datã de regimul postbelic echipei. Nãscut ºi decedat în acelaºi oraº: Belgrad. Citeºte ºi vei învãþa. din care pescuiesc fraza: care se pricepe la fotbal ca Moºa Mariancovici. nu-þi stricã. A jucat pentru Beogradski Sport Klub. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. personajul sîrb al lui Eugen Barbu. dedicat fotbalului. Rãmâne un anume mister cum un om dãruit pentru fotbal. Dau de un fotbalist sîrb. Cãile uzuale se înfundã. Cum. pânã la o consoanã în plus sau în minus în nume ºi personajul unui misterios Eugenio? Nimic pe Google. dar reflexul google-wikipedia nu-mi lipseºte. din anii 30 ai secolului trecut. locul acþiunii romanului. OFK Beograd. Iar lectura romanului îmi explicã legãtura: frizerul silozului din oraºul dunãrean. 9 septembrie 1907 – 1 octombrie 1984. impostura e doveditã (ne aflam în plin realism socialist). Care nu are nici un personaj Moºa Mariancovici. 52 ani. Moºa Mariancovici? Unde am mai întâlnit numele ãsta cumva ciudat? Sunt una din ultimele generaþii-bibliotecã. Dar iatã cã alãturarea numelor Eugen ºi Moºa Mariancovici gãseºte un singur item. în echipa a ceea ce atunci se numea regatul Yugoslav. poreclit tunul sîrb ºi-ºi însuºise identiatea vedetei. a antrenat. în tulburii ani ai rãzboiului. sã nu crezi cã. Eugenio ar putea fi Eugen. în romanul Unsprezece. primul jucãtor sîrb profesionist. castiliana. în Italia. personajele literare au viaþa lor realã. în fine. da. am rãmas la nivelul întâlnirii cu micul preot confesor al acelui nenorocit Juan Tenorio. Realã în virtualitate. senhor Allegro. a Cupei Jules Rimet. o naivã imposturã din microbul fotbalului devine aproape simpaticã. la Montevideo. Dar stai! Padre Ildefonso de societate Jesu vobra spaniola. al cãrui centru de greutate e o echipã de fotbal. a. personajul unuia. Mai ales cã. poreclit Moša. Participant la prima ediþie. Singurul nume de scriitor latinofon de care-mi amintesc la prima mânã ar fi italianul Eugenio Montale. viaþa personajelor literare în biblioteci e ficþiune? Degeaba te dai scriitor. un vraf de ziare despre marele fotbalist omonim. gãsise. senhor Allegro. cea din 1930.

“tunul sârb”. abia de aici încolo începe adevãrata dificultate. ca o valenþã intelectualã a ordinului iezuit. Realã în virtualitate. nu prea conteazã. a cãrui identitate o uzurpasem. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã faþã de mama naturã în ceva mai mult de 16 veacuri de sincronicitate. nu pot sã nu admit cã sunt impresionat de personalitatea ºi statura oaspetelui meu neinvitat. Eugenio cu autorul anonim. dacã efortul de a concepe o astfel de noþiune nu-i prea greu. Dar cum dãm de acest autor anonim? Padre Ildefonso ºtia bine.. conform cliºeelor prozei fantastice a secolului XIX. banali oameni vii. în loc sã ridice tensiunea. cine mai e ºi ãsta ºi ce am eu de învãþat de la acest anonim despre viaþa realã a personajelor? Înainte de a porni la aceastã nouã anchetã. Padre Ildefonso ºtia bine. cu tot lustrul dat de cãlãtoriile unei vedete. nu-þi stricã. parcã Eugenio. Habar n-aveþi ce posibilitãþi nebãnuite oferã biblioteca pentru un personaj literar. monotonia epicã. Ce legãturã are personajul scriitorului pe care ectoplasma iezuitului îl pronunþã cu accentul limbii sale materne. pentru care coperþile ºi chiar pereþii rafturilor au grade diferite de transparenþã. Cãci cheia Moºa Mariancovici nu dã nici o informaþie despre alt autor decât romancierul consacrat. ªi chiar non literar. senhor Allegro. Aduce cu o osmozã secretã. Citeºte ºi vei învãþa. da. personajul de roman) nu avea de unde sã le afle. ce mai ºtia bine cãlugãrul. se gãsea la Vatican. cã oricât efort ar fi cerut identificarea romanului în care personajul omonim cu un mare fotbalist apare. ca cititori. Misterul unei fraze e demn de un iezuit. cum îl cheamã. Deci crema matematicienior la sfârºitul secolului XVI. Nici chiar vedeta fotbalisticã interbelicã. a. luni de zile. va plictisi inevitabil. Comunicarea e mult mai subtilã. personajul unuia. Aici nu merge decât o tãieturã de montaj: ªi eu am apucat. În fine. ºtia cã de voi continua sã narez. Iar efectul schimbu- 142 . sã mã întreb. propria anchetã.. când m-a pus în braþe cimilitura. la solicitarea papei Grigore al XIII-lea. ia stai. sã nu credeþi cã personajele stau noaptea la taifas. de unde ºtiam o grãmadã de lucruri pe care frizerul silozului din orãºelul dunãrean (eu eram acela. uneori. personajele literare au viaþa lor realã. nu e decât pentru cã voi sunteþi. Acuma. pas cu pas. în mãsura în care vi se pare de mirare. Dar. indiferent de forma în care-mi apãrea? Evrika! Evident.Radu Ilarion Munteanu Dar abia acum cuvintele fantomaticului personaj al lui Èapek mi se repercutarã exploziv în minte: citeºte povestea întâlnirii unui autor anonim cu Moºa Mariancovici. puþin înainte ca Johannes Kepler sã facã minuni cu calculul orbitelor planetare. Eu nu uit cã a fost un conciliu iezuit cel care a calculat. din goana calului.

adicã. Imaginându-mi cã ºi cel valid e la fel. ªi. Atâta cã nu-ºi dau seama. îl adusese în contact. Iatã ce-i spunea Moºa Mariancovici. vorba celebrului Ricã Rãducanu. cu care un anume imbroglio. Dar cu ce? În nici un caz cu o invocaþie. decât dacã ºi în mãsura în care câte un personaj e smuls din letargie de o experienþa ca a mea. ªi nici nu se manifestã ca atare. Pe ultima silabã a cuvântului amin aud vocea de bas a cãlugãrului. Turbionul ce ceaþã lãptoasã pãrea stabil. Închid pleaoapele peste câteva raze. Tatãl nostru. personajul lui Caragiale. Dar nici rugãciuni nu ºtiu. Licitaþia permanentã între armele de atac ºi cele de apãrare fac problematicã orice cãlãtorie în timp fãrã precauþiile adecvate. ªi pronunþ. îmi ocultã. nu mult. Oricum nu ºtiu sã invoc. templul formei de credinþã dezvoltat de civilizaþia în care m-am format s-ar ruina. ºi nu ne duce pe noi în ispitã. dar personajele de ficþiune pot? Un eventual rãspuns pozitiv ar da peste cap întregul dicþionar al sfinþilor ºi. care e unicul meu instrrument? Folosit ºi când e ºi când nu e cazul. Calmã. Nici nu ajunsei la capãtul concluziei logice ºi o miºcare turbionarã. personajul lui Eugen Barbu. imaginea junglei vegetale care-mi filtra razele apusului triumfãtor. Accentuez. Simþii cã. Dar de ce se strãduise cãlugãrul iezuit sã pricep o astfel de relaþie? Întrebãrile ºi rãspunsurile de deruleazã. odatã cu el. vremurile când simbolul crucii îl incomoda au trecut. nu mai suntm aºa de lipsiþi de mijloace ca atunci. Privesc printre gene ceaþa lãptoasã. ceþos. N-ar rãmâne nici cât de-un zid al plângerii. Dar sora mea de steaua lui David mi-a spus cã e cazul întotdeauna. Panta rhei. uscat ºi lipsit de miros. sau cu douã-trei reþete ale maestrului Anthèlme Brillat-Savarin într-a dumnealui. Padre Ildefonso ºade în pi- 143 . Vedera perifericã a singurului ochi cât de cât activ prinde razele apusului. de ordinea fiecãrei biblioteci în parte. vorba pedagogului de ºcoalã nouã. liniºtitoare. în anume fel. Nu deoarece diavolul s-ar jena sã ia forma unui cãlugãr iezuit. natura pentru a se putea materializa. E forþat. Cu ochiul lipsit de vedere centralã închis. chiar de-aº ºti. de structura rafturilor. un aer rãcoros. Deschid ochii. de componenþa ei. neþãsare amãsurat. Dar nici noi. la ce bun? Oamneii pot fi sanctificaþi. Dar ºtiu cã dacã aº ºti aº refuza. concentrat. rotitoare. care nu face parte din ce povestesc. prin comparaþie. trebuie sã vin ºi eu cu ceva. Cãlugãrul avea nevoie sã-i înþeleg. fireºte. limpede. oamenii. autorului anonim. fãrã grabã. sã iasã din paginile în care fusese încastrat ºi în care vegeta paºnic. Fabrizio del Dongo se poate procopsi cu douã-trei idei ale sfântului Augustin în biblioteca dumitale. totuºi. Atunci.Preludiu lui permanent de informaþii depinde.

Iar eu. padre. tot ce poþi beat u. pot ºi eu. Hyppokrates. îmi spune cã sunteþi Padre Ildefonso de societate Jesu. Dar ºtiu cã nu eºti produsul imaginaþiei mele. rãmãsese una din cãrþile mele de cãpãtâi. din care ironia fusese filtratã. Nu te osteni degeaba. fiule. ca iezuit. Suntem pe acelaºi fus orar cu þara unde evenimentul ãsta marcheazã începutul shabbatului. Mai exact. sunt limitat de apariþia pe boltã a primei stele. sã evitãm orice confuzie. dar nu fãcusem conexiunea. A fãcut-o instinctul meu. Padre. Dar. eu la ora asta beau o bãuturã cu care nu cred cã sunteþi cu totul neobiºnuit. habar n-aveam de aceastã viaþã secretã a personajelor. Cine crezi tu cã sunt? Întrebat abrupt nu mai sunt aºa de sigur. Sunt urmaºii unui grec. Abia acum semnificaþia cuvintelor ajunge la mintea mea. sfinþia ta. sunt þinut sã respect codul celor de la care. Dar. soarele mai are exact 2. fiule. tinere. Eram demult deprins sã servesc replici ca ºi cum aº fi sigur pe mine. nu trebuie sã dispar la miezul nopþii. Nu sunt fantomã. Kos. o infuzie de Hypericum perforatum. facialã. schiþa lui Èapek. iatã. Cel care a descifrat natura personajului don Juan Tenorio. cum sã-þi spun. nu numai doctrina pe care o practic ºi o pãzesc cu strãºnicie.71 diametre pânã ce va trece sub orizont. Fiule. Cãci nu v-am mai vãzut. tinere? Aici nu mã putea prinde nicicum pe picior greºit. iar când am aflat de ea* uitasem de Cartea apocrifelor. n-am tot timpul din lume ºi dacã ne vom tot învârti în jurul degetului mic nu ajungem la motivul vizitei mele. dezvãluindu-i secretul: ilustrul seducãtor fusese… impotent.Radu Ilarion Munteanu cioare între mine ºi jungla din faþa ferestrei. Un personaj literar care lucreaza asupra altui personaj literar. conciliabule de care nici nu trebuie sã ºtii dar nici nu-þi sunt de neimaginat. ºtiu. cu zeci de ani în urmã. dar mai degrabã instinctual. 144 . În anumite limite. ªi asemãnarea somatic. Se pare cã repetam. în urma unor. habar n-am cum. Nu putem trece peste asta ºi. nu-þi pot oferi un accelerator de timp subiectiv. Originar dintr-o insulã egeeanã. le poþi spune medicilor medici. Când am citit prima datã. chiar tremurând pe dinlãuntru. cu personajul literar descris de autor e relativã. padre. dar însãºi persoana Mântuitorului purcede. hm. bunul cãlugãr. îºi regãsi tonul sfãtos. între momentul în care îmi imaginam cã discut cu sfinþia ta ºi cel present. ªi nici ai medicului Caterinei. Sã trecem la subiect. ªtiu cã nu-s urmaºii familiei Florentine. fiule. V-aº oferi ºi o canã cu lapte acru. laptelui acru recomandabil mie de urmaºii lui Michel de nostre Dame îi va veni rândul puþin mai târziu. vrând-nevrând. Dar nu pot dilate timpul. Nu-mi oferi un scaun. înainte de orice. Abia acum sesizez o umbrã de ironie sub calmul liniºtitor. dar mi-e teamã cã forma în care se gãseºte acum s-ar putea sã nu vã fie pe gustul sfinþiei tale. câd ai apãrut. Mai degrabã un inefabil. intuitiv.

la belle. pe care avui inspiraþia s-o pescuiesc dintr-un bãruleþ inserat în rafturile bibliotecii. Când ridicai spre oaspete o privire scepticã. Interesant. la terasa ce pãrea extrasã direct din roman. Sã mã avertizeze cã efortul de a o biciui în urmãrirea jocului de puzzle mi-ar putea dãuna. De un dolar gãurit. element care-l adusese pe personajul lui Eugen Barbu în faþa lui. ªi atunci Z încercã sã înþeleagã totul. scoase o terfeloagã îngãlbenitã de vreme. N-aveam decât sã aºtept sã-l aflu. fãrã desen ºi trebuia sã le articulez. ci de culoarea oaselor lustruite. Mã gândii cã bãtrânul iezuit n-avea cum sã nu ºtie asta. N-am gustat niciodatã telenovelele. nu îngãlbenitã. ce pãrea gata de a se descompune în petice. La urma urmei nici nu conteazã a cui agent era. sub sprâncenele groase ca o mustaþã de cavalerist. Dar fãrã a avea motivarea aceluia. singur. Bãtrânul sorbi iaurtul de bãut. Titlul mã ºocã: L’Arcturienne. În particular cã n-aº fi deloc tentat sã citesc o poveste care sã înceapã cu o dedicaþie aºa de autocompãtimitoare. rostul prezenþei lui cu petecul acela de hârtie friabilã. era ºi el o piesã. dar cu litere aproape drepte. sfredelitori. turnat din ambalajul de PCV într-o ulcicã de pãmânt ars. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. Procesul meu de gândire pãrea transparent. peltelele ºi alte produse literare siropoase. Fraza îmi zumzãia în urechile minþii. Aveam în faþã o cutie cu piese de puzzle. În nuvela despre Moºa Mariancovici. resuscitat din bibliotecã de folosirea 145 . un mesager. Dedesupt. pentru a gãsi singur tabloul. Dar dacã nu-l chemasem eu însumi pe cãlugãrul iezuit. un act fizic. Bãtrânul aºtepta sã gãsesc singur soluþia. Ceva îmi dãdea cu virgulã. ceva ce pãrea o dedicaþie: À ma bien aimeé Carmen. tot aplecate. Mintea mea scosese la suprafaþã citatul din lene. precum cronicile de fotbal ale aceluia. Important e cã-mi tranmsisese mai multe mesaje. fãrã a fi fost implicat prin ceva. apoi îºi vîrî mâinile descãrnate printre faldurile rasei uluitor de albe. Nu a lui. în francezã. Ceva mai jos.Preludiu fãrã sã mi-o fi propus. o netezi grijuliu cu muchia palmei ºi mi-o întinse. negri. Pãrea a fi partea de sus a unei prime pagini de manuscris. Din inerþie. cu litere mai mici. dupã un minut de effort mental intens îmi picã o fisã mare. Ce prostie! Dar însãºi prezenþa iezuitului dovedea încredere. ªcolãreºti. cu bifidus. între care cel mai important era creditul de care mã bucuram. gândindu-se. Scris cu litere aplecate. cu litere mai mici: par Jaume… ºi hârtia era ruptã în dreptul numelui. apariþia acestuia trebuia sã aibã un motiv. De argint. misterieuse et inoubliable arcturienne. rostul autorului narator era sã-l elibereze pe nefericitul personaj. avui de înfruntat ochii ironici. experienþa naratorului din proza citatã. ªtiam de unde vine ºi. Iar asta i-a fost fatal. tot de mânã. prenumele autorului era scris.

pentru o serie de cronici de fotbal. Dar sã revenim. pe limba ta. ªtii deja bine ºi ºtim amândoi de unde ºtii. De la sora mea de steaua lui David. Confruntarea ta. cât cu rigidul confesor de provincie nu fusese decât ocazia de a exprima sintetic o temã de meditaþie despre care îi mãrturisiseºi chiar eroului moribund cã te preocupase. devenit symbol. Sã-i redea liniºtea. cuprinzând untitlu. ai spus cã nu ai prea mult timp. Trebuia sã încep prin a-mi reprezenta o situaþie ºi abia apoi sã vãd ce mi se cerea sã fac cu ea. fiule. soarele se ascunde deja dupã cladirile din zare. nu te mai recunosc. ªtiam deja cã nu voi mai cãpãta nimic peste acea jumãtate de paginã de manuscris. Aveai totul în minte ºi în suflet încã înainte ca autorul schiþei. padre? Sper cã aveþi cel puþin o parte importantã a documentului. Sã tragic concluzia logicã din toate elementele. Pe Atotputernicul cu numele dat de musulmani. pânã la orizont nu mai are mult. Padre. nu atât cu personajul lui Tirso de Molina. Gândeºte. Chiar ºtiind cã n-o va face. De altfel nici nu eºti capabil de magie. toutes proportion gardées. padre. În timp ce povestea asta tocmai ai început prin a mãrturisi cã povestea lui Jaume e singura cãreia nu i-ai 146 . completã sau incompletã. Sau cã nu va face nimic mai mult decât un minim care sã mã provoace pe mine sã fac ceva. conºtientizând cã nu sunt o entitate care rãspunde unei invocãri. murmurai. Poþi spune Dumnezeu. de lucru. Ce se presupune cã aº avea de fãcut. numai faþã de ea îl chem. deci apariþia mea nu e rezultatul magiei.Radu Ilarion Munteanu numelui sãu ca pseudonim. rolul lui Horatio. Coroborând elementele asupra cãrora mi-ai atras atenþia tot nu rezultã dacã mai ai sau nu. Sã dea de ºtire. fie sufletul ei în paza nemãrginitei bunãvoinþe a lui Alla’. Rãspunsul la întrebare va rezulta din ce vei fi gândit. numai faþã de ea. culmea. Raþionamentul tãu ca nu sunt un sfânt. parafizice ºi n-are importanþã cum se numesc în lumea mea. fiule. de îndatã de ai spus Tatãl nostru. un nume de autor ºi o dedicaþie mai mult sau mai puþin lacrimogenã. povestea acestui Jaume. padre. dar e un cod care deschide canale de comunicare pe care tu le numeºti. cã acest text nu e o rugãciune în sens strict. Ceea ce personajul însuºi înþelesese cã i se întâmpla. de unde ºtiu. de aceastã sorã a mea. Era una din manifestãrile humorului ei de evreicã atipicã. Rolul meu avea sã fie mult mai greu. care continuã sã trãiascã deoarece un numãr de apropiaþi n-o uitã. deci nu puteam rãspunde unei rugãciuni. Uite. Dar mesagerul trebuia provocat sã-ºi descarce tolba. Nu poþi ignora evidenþa cã am apãrut în spaþiul tãu intim. de regãsire chiar. începând cu faptul de a fi început prin a-þi imagina cã vorbeºti cu mine. Pot. ªtiu. Karel Èapek sã te introducã în scenã. pe care nici nu ºtii s-o scandezi are ºi nu are sens. urmând cu prezenþa mea aici. Jucând.

tragi de timp cu povestea. sau chiar sã-l gãsesc în locul tãu. Atenþie. mi-ar ºedea în puteri sã fac fãrã a-mi spune povestea. fie chiar eviþi. Ce am eu ºi n-are sfinþia ta? Când aparent toate ºansele sunt de partea ta. dar nu trece dincolo de problemele naturii umane. Stai. cum îl numise autorulo acelei nuvele. cu mijloace de observare precarã a cerului. Dar trebuie ºi sã aibã cevaceva în comun. nu-i imposibil sã vrei sã-mi sugerezi cã ceea ce-mi ceri. ai sã-mi aminteºti cã un conciliu iezuit a calculate. Dacã mi-ai arãtat o jumãtate de filã cu titlul. Dar destul de obiºnuit cu ficþiunea. fie povestea ºi misterul ei se dezvãluie simultan.Preludiu gãsit soluþia. Hm. Doamneee! Dar mi-ai dat soluþia. Continuã sã raþionezi. O cheie sau cheia. autorul ºi dedicaþia.. înseamnã cã ºtii povestea. padre! Cu ce seamãnã un personaj literar? Chiar unul supus efectului Moºa.. sau mãcar a ceva din ea. nici prea prost. dar lipsit de flexibilitatea practic nelimitatã a unui om antrenat. cele 10 zile cu care calendarul iulian rãmãsese în urmã în mai bine 147 .. þi-a scãpat un amãnunt. nici prea deºtept. Altfel ai fi rãmas sã te odihneºti între paginile Cãrþii apocrifelor. cum de nu m-am gândit mai iute? În ce sens? În sensul cã nu-ºi poate depãºi prea mult limitele preproiectate.. o ficþiune. Sunt condiþionat de concepþia autorului care m-a creat ºi nu-mi pot depãºi prea mult standardul proiectat. înseamnã douã lucruri: ºtii povestea.. fiule. O ºtii. Mã tragi cãtre petecul de hârtie. sã continuãm.. un simplu om. dar cu o putere mentalã definitã ca atare mult mai mare ca a mea ºi. ci fãrã sã mi-o spui. Ca personaj de ficþiune nu pot avea resurse infinite. la ce þi-aº mai fi cerut ajutorul? Continuã. oricâþi critici ai fi pus la murat. tatãl nostru n-a fãcut decât sã regleze optica. Capabil de adaptare la situaþii în care un personaj se simte stigherit. nu te grãbi. duce la rezolvarea misterului. dacã nu chiar cheia. Dar dacã n-ai dezlegat misterul. Apoi.. Sigur. poate cu o putere dindefinitã ºi eu. fiule. ºi crezi cã are în ea ceva inexplicabil. oricâþi cititori ai fi încântat. ia stai. Ceea ce explicã prezenþa sfinþiei tale aici. ºarful imaginii 3D. Important. sã te ajut sã lãmureºti misterul poveºtii. Daaaaa. Daaaa.. Mai puternic decât omul în aceste limite. Ar însemna fie cã deducerea poveºtii. dar fie üntârzii sã mi-o spui. ca ficþiune. Înþelepciunea unui iezuit e deasupra multor categorii de înþelepþi. Deci drama lui Jaume trebuie sã fie de o naturã îndeajuns de diferitã de a lui don Juan. un personaj literar. Doar autorul care te-a creat e inventatorul cuvântului robot. iar un robot e neajutorat. pe baza informaþiilor pe care le am deja. nu indepdendnet d epoveste. mai dificil de pãtruns decât falsa faimã a lui don Juan ºi mai ºtii cã aici. Evrika! Seamãnã cu un robot. Dar în ambele variante diferenþa e între noi doi: sfinþia ta. în aceastã jumãtate de paginã e cel puþin o cheie.

Dar destinderea nu mai avea cum s-o ascundã. Înainte ca unul sã declanºeze sprintul fulgurant. Cu un calm deja studiat. dar care sã fie? Continui 148 . Adicã tot umanã. Daaaa. Când ridicai ochii. Dar. Langue d’oc. aruncã vorba. uneori. sur place. Am înghiþit în sec ºi am continuat: Sã venim la petecul de hârtie. Catalana seamãnã mai mult decât orice limbã romanicã cu ceea ce era latina vulgarã. rãmas fãrã benzinã. Undeva aici e legãtura. Fãrã sã vreau. e de naturã extraumanã. Habar n-aveam. butonam. termenul generic e occitanã.Radu Ilarion Munteanu de 16 secole. Atunci simþii cã în acele câteva secunde mã privise intens. ca ºi cum s-ar fi sprijinit pe un toiag invizibil. deºi Gerolamo Cardano publicase cu 47 ani înainte soluþiile iraþionale ale ecuaþiilor de gradul 3. Simþeam cã atinsesem un aliniat strategic al campaniei. M-am simþit ca Patton. minute ºin ºir. Nu reuºise. Unde ai mai întâlnit forma Jaume. reforma calendarului era o problemã economicã. tinere. Dar. mã destinsei. precum un atout pe masã: continuã. voi eraþi la sfârºitul secolului XVI crema matematicienilor. Câteva secunde fui prea ocupat cu evaluarea propriei poziþii ca sã-l privesc pe bunul cãlugãr. când rãmân ambii. sã coboare obloanele pleoapelor îndeajuns de iute ca sã nu bãnui fulgerul. Oricum mediteranean. dau de un website cu nume provensale. cu mâinile una peste alta. Regulile tacticii îmi cereau sã-mi consolidez poziþia. singurul lucru concret. sunã ca Ar-le-zi-a-na. sã-mi organizeze resursele. la câteva zeci de kilometric de Rin. Nu era un moment de odihnã. provensalã. Ia’n-tã-tã! Ce vãd? Jaume se poartã ºi pe valea Rhonului. pe care sfinþia ta o cunoaºte ºi eu nu. iezuitul. Puþin. tinere? Numai în Catalunya? ªtiu eu? Nu prea mã pricep la subtilitãþi lingvistice. ergo una social. sã-mi adun. Dar… Arcturiana… apoi un nume provensal… urechea mea muzicalã prinde o sonoritate. el îºi feri privirea. fie sunt în tamjã cu iezuitul. Dincolo de Pirinei e un amestec de dialecte. Pe când ecuaþiile italienilor erau cu cel puþin o treaptã mai abstracte. un eufemism (aici schimbarãm zâmbete cu fineþe). sfinþia ta. Deci ceea ce te incomodeazã la povestea lui Jaume. în toamna lui paº’patru. Am noroc. în cursa de vitezã. Tãcurãm câteva minute. Neghiniþã ºi Gimminy fie dorm în papuci. în ciuda antrenamentului. sã-mi pregãtesc urmãtorii paºi. Arc-tu-ri-a-na. sfinþia ta. avem mijloace pe care voi nu le cunoºteaþi. ci acea pândã reciprocã a cicliºtilor de velodrom. ªi vorbind. Dar nu vãd legãtura între un nume cosmic ºi unul mediteranean. Ceea ce ar putea explica tonul elegiac.. Preludiul suitei lui Bizet îmi explodeazã în ambele urechi. mitocosite de Scipione da Ferro si Niccolo Tartaglia.. Ce avem aici? Un titlu care sunã cosmic ºi un nume de autor care sunã catalan. ca sã folosim. fata din Arles. sfinþia ta.

dacã aº fi cunoscut-o. Sfinþia ta. inventatorul cuvântului robot ºi al Fabricii de absolut. Nu mult. la belle. E simplu. Aºadar: À ma bien aimeé Carmen. te-ai apropiat mai mult decât mã aºteptam. tinere. care sã suporte perfect titlul Arcturiana. atenþie. uitând de cãlugãr. Tragic. cu mijloacele tale. Pe care va trebui s-o explici.Preludiu sã butonez. sã fie legatã cumva de drama culeasã de scriitorul provensal ºi sã rãspundã dedicaþiei. Pe care te-aº ruga sã-mi faci hatârul de a o citi în esenþa ei. De ce-mi spui senhor Allegro? Sfinþia ta e spaniol. dar relatatã cu naturaleþe… Uitasem de apus. Tinere. Care n-a scris decât despre Provenþa. nu întrebi ce eºti curios sã afli. Castilian. Gãsesc ambele texte în biblioteci online. Dar mai ales tu. 149 . Padre Ildefonso de societate Jesu zâmbeºte cumva absent. ºi faþã de epoca mea ºi a lui don Juan Tenorio. Alphonse Daudet. Pãrintele celebrului Tartarin din Tarascon. dar eºti departe. nu portughez. stelele mai întârzie puþin. Povestea. Priveºte cerul. plonjat adânc. Pune mâna ºi continuã povestea. Nu. nu am textul ºi nu cunosc povestea. Pare a introduce un element extrauman ºi e adevãrat cã nu înþeleg. începând cu primul rând de dupã dedicaþie. Cerul e aproape negru. Lunã plinã. în fine. pot eu sã nu accept provocarea? Dar mai e un singur amãnunt. Ai intuit perfect cã. care face parte din culegerea Scrisori din moara mea. O poveste de dragoste. avec la mélancholique joie de mon âme ecorché. dar ºi faþã de epoca lui Karel Èapek. Am tradus pur ºi simplu cele douã componente ale numelui tãu. tinere. are ºansa sã compenseze puterea de pãtrundere a unui iezuit. misterieuse et inoubliable arcturienne. Scrisã dupã o nuvelã tot omonimã. Aºa aflu cã piesa muzicalã a ilustrat muzical o piesã omonimã. Cel care va apãrea pe coperta cãrþii al cãrei prin capitol tocmai s-a încheiat cu aceastã dedicaþie. eºti subtil. pentru a n-o mai resimþi ca doar sentimentalã. nu înþelegi propriul rol în dezlegarea misterului. Hm. rãmânea posibil sã n-o înþeleg. Tocmai deoarece numele cosmic mã deruteazã. Diferenþa de informaþie datoratã diferenþei de epocã. Citesc lacom.

asta e… Dupã câteva minute de tãcere. Dacã mã iubeºti cu adevãrat. — Te admir ºi te preþuiesc pentru ce faci tu. Trebuia s-o liniºtesc cumva ºi nu ºtiam cum. ca mai apoi sã încerc din nou sã le dirijez. au început sã fie altfel decât sunt eu. Sunt uºor derutat. — ªtii ceva? Asta mi-ai spus-o ºi sãptãmâna trecutã. cum mai fãcuse ºi altãdatã. am nevoie de timp sã mã acomodez cu ele. personajele. Nu ºtiu ce sã mã mai fac cu ele. Personajele mele din roman au început sã nu mã mai asculte. iubito. Îþi place sã exagerezi. dar acum lucrez la romanul ãsta… Am scris toatã ziua. 150 . pe când credeam cã a închis telefonul. Ai început sã mã neglijezi… — Nu. Te iubesc mult. când a sunat ea. Ai gãsit un pretext nu chiar onest sã amâi la nesfârºit întâlnirile noastre la care altãdatã þineai atât de mult. am auzit-o plângând. iar tu mã vei ajuta sã rezolv o dilemã. Fac acum cunoºtinþã pentru prima datã cu ea. mai exiºti? Te-ai ascuns în cãmãruþa ta de la etajul opt ºi nu mai vrei sã ºtii de mine. — Salut. care uneori seamãnã cu al unui copil cãruia i-ai refuzat un hatâr. cã scrii. Întâlnesc acolo o lume nouã de care nu prea am habar. ba ºi-n cealaltã. Unele personaje au luat-o razna. — Exagerezi ca de obicei. Eram uºor iritat. nu vor sã mã mai asculte. Ce bine-mi pare cã mã suni. Îmi plãcea plânsul ei. Problema e cã tocmai am ajuns într-un impas. ar trebui sã iubeºti ºi ceea ce fac eu. În ultima vreme mã laºi mereu singurã. draga mea. Desigur. dar asta nu înseamnã sã mã neglijezi în felul ãsta. mi-e dor de tine.Proza Cornel Nistea Ea ºi romanul Toatã sãptãmâna am trudit la romanul meu. — Alo. pentru cã ele.

Nu înþeleg de ce mã faci sã sufãr… De ce taci? Fã un efort din sinceritate ºi spune-mi cã totul n-a fost decât o minciunã. Iubirea se nãruie când apare suspiciunea. Tu îþi iubeºti doar romanul ãsta. de când mã neglijezi. Am probleme cu personajele… — Dragul meu. — Minciuna aceasta mi-ai spus-o ºi altãdatã. ªtiai cã eºti un ticãlos? De când scrii la romanul ãsta. Nu-i mai auzeam plânsul. nu. pentru tine nu mai exist. termin de scris capitolul ãsta. Nimic trainic nu se poate întâmpla în lumea asta fãrã iubire. Te-am aºteptat aici searã de searã ºi n-ai venit. Ce-ai mai fãcut sãptãmâna asta? — N-am fãcut nimic. Plânsul tãu mã întristezã. la care scrii.Ea ºi romanul — Iubito. — Nu. iar tu. Dragostea noastrã se pare cã a eºuat ºi nu ºtiu de ce. acum e ceva foarte serios. Asta am simþit tot timpul de când suntem împreunã. tocmai sunt pe final ºi voi veni la tine sã te vãd. — Exagerezi din nou. pare sã fie o replicã a unui personaj din noul tãu roman. nu face asta. Am încercat din nou s-o asigur de iubirea mea. am treizeci de ani. La scrierea fiecãrui roman din cele zece mi-ai spus aceeaºi poveste. A tãcut iar. Tot ce-am scris în ultima vreme e inspirat din iubirea noastrã… — Mã minþi! ªtiu sigur cã mã minþi ºi asta mã sperie cel mai tare. eu zic s-o lãsãm baltã. în sufletul tãu nu mai e loc ºi pentru mine. De ce nu ai curajul sã recunoºti asta. cã nu ºtii din ce motive mi-ai creat iluzia cã ne iubim. — De când nu ne mai vedem. — De ce taci? Mai spune ceva. ºi rãu. Pompiliu. — Te înºeli foarte tare. Þi-am mai spus asta. scrii romane… — Va fi romanul vieþii mele. Þi-am oferit de fiecare datã toatã iubirea mea. Mi-eºti dragã. Uite. — Mã minþi iar. mi-e dor de tine… — Eºti un ticãlos. Gelozia ºi neîncrederea sunt ucigãtoare. — Vorbeºti de parcã n-am fi trãit mereu în pasiune. Mã întrebi ce-am fãcut? Aº fi vrut sã iubesc. Asta putea fi ºi bine. în loc sã vii aici. — Gândeºti cu totul fals. dar iubirea îmi e refuzatã. însã ea îi dãdea înainte cu varianta ei. sunt femeie. Scântecele ei au devenit tot mai pronunþate. — Ascultã-mã cu atenþie. 151 . o declaraþie de dragoste… — Nu fi rea. scumpa mea. M-am sãturat sã-mi furnizezi la nesfârºit iluzii. Pompiliu. — E frumos ce-mi spui.

Uite. mã simt datoare sã-þi spun încã o datã cã nu mai merge. — Eºti o neînduratã. Regret. O zi mai târziu a sunat din nou. Mã dispera. Un scriitor adevãrat îºi iubeºte dincolo de orice închipuire opera. Parcã îºi recãpãtase modulaþiile de altãdatã. — Alo. nu mai era. mã îmbrac îndatã ºi-n zece minute sunt la tine. Tu nu mai iubeºti nimic altceva pe lume decât romanul acesta la care scrii. 152 . un lucru însã îmi e foarte clar. — Nu neg deloc ce spui. Am alergat pe scãri. am traversat în goanã cartierul. Ce voia oare sã-mi mai spunã? Vocea ei pãrea liniºtitã. Chiar în clipa asta trebuie sã alegi: eu sau romanul tãu. — ªi de ce trebuie sã suport eu pedeapsa asta? Numai pentru cã un personaj din romanul acesta al tãu îþi face hachiþe? — Ieri ai plecat de acasã ºi m-ai fãcut sã sufãr foarte tare. prea þi-ai cultivat orgoliul ºi egoismul. Ea era soarele ºi ploaia vieþii mele. E de ajuns. Greºisem. fã un efort ºi nu mã urî. desigur. — De ce mai insiºti de vreme ce nu mã mai iubeºti. Meritam eu sã-mi faci asta? — Nu ºtiu dacã meritai sau nu. — Draga mea. Pa! În continuare am auzit sunetul cu care receptorul a lovit furca aparatului telefonic. iar ultimele mele cuvinte au zburat în vãzduh. acordând atât de mult timp romanului ºi ei atât de puþin. Când am sosit la ea. cã nu mai pot. Cu siguranþã te-ai îndrãgostit de vreun personaj din romanul la care lucrezi…. te iubesc la fel de mult ca totdeauna. eºti acolo? Vreau sã vorbim. Tu þi-ai propus de la început sã mã faci sã sufãr. — În ultima vreme ai devenit egoist. aºa cã am sunat-o eu. Doar lucrul ãsta îl mai doresc de la tine. — ªtii. Þineam în egalã mãsurã la ea ºi la romanul la care scriam. Mi s-a pãrut cã-i aud din nou plânsul. Simþeam cã mor dacã mã va pãrãsi. nu eu.Cornel Nistea — S-a terminat. dupã cum sunt momente în care o urãºte. Pompiliu. — Nu-i adevãrat. nu romanul meu. Vinovatã pentru tot ce se întâmplã e doar gelozia ta. dar totul s-a terminat. Mã temeam grozav cã de data aceasta îºi va respecta ameninþarea. — Nu mai vreau. A închis din nou telefonul. ca sã nu mai vorbim câte deziluzii încearcã… Recunosc cã în ultima vreme te-am cam neglijat. iubito. Pompiliu. pentru cã pe parcursul scrierii ei îi creeazã numeroase neplãceri.

Ei. 153 . cât de mult mã bucur cã m-ai sunat. — ªi eu sunt unul dintre personajele astea ale tale? — Uite. — Cum adicã. Au trecut câteva zile ºi n-a mai sunat. Te-am sunat sã-þi spun adio. Nu puteam sã-mi vãd iubita în parc cu un altul. O iubeam mult. Pe când nu mai aveam nicio speranþã. chestia mã dispera. dar acum am început deodatã s-o urãsc nu atât pentru cã o vedeaam plimbndu-se cu un bãrbat de braþ. o sãptãmânã mai târziu am vãzut-o în parc cu un bãrbat de braþ pe chiar aleea pe care ne plimbaserãm noi odinioarã. personajele nu vor sã mã mai asculte. l-am terminat. însã poate fi o variantã. Eram dezolat. draga mea. iubirea este jertfã. doar þi-am spus data trecutã cã am ajuns într-un impas. dar de-o vreme simþeam o ºfârºealã cumplitã. nu mai mergea nici romanul. Oare unde ne va duce atitudinea asta a ta? — Dragule. au luat-o razna. sã renunþ la chiar viaþa mea numai pentru cã tu mã iubeºti? — Ai promis cã te muþi aici dupã ce vei termina Pasiunea din urmã ºi n-ai fãcut-o… Acum ai început un nou roman. nimic altceva. salut. Nu mai trãisem nenorocirea asta vreodatã. Pompiliu. Mai rãu era cã nu mai scrisesem la romanul meu vreun rând de aproape douã sãptãmâni.Ea ºi romanul — Nu prea înþeleg ce vrei sã spui. Eram convins de acum cã nu mai era o glumã ce se întâmpla. O sãptãmânã mai târziu am încercat o conciliere cu ea. a sunat ea. m-a fãcut sã-l detest ºi asta nu era bine. N-a acceptat-o ºi m-am umplut de tristeþe. cât mai ales pentru cã personajul meu feminin din roman începuse sã-i urmeze exemplul. cum nu mai trãisem. mãcar cã nu m-am gândit pânã acum la asta. ba sã accept inclusiv dureroasa substituþie. Mã simþeam nu doar trãdat în ce aveam mai scump. în zadar briza înserãrii îmi lovea tandrã faþa. Prea eºti posesivã ºi exclusivistã. Îmi pãrea atât de rãu pentru ea cã mã substituia cu un altul. dar oare ce mai puteam face decât sã-mi pãstrez calmul ºi luciditatea. Nu mai speram de acum sã mã caute. sã las personajele sã se manifeste în deplina lor libertate. la ce mã mai pot aºtepta? Mi-ajunge. Spre uimirea mea. Aºa am procedat. Prea era furioasã pe romanul la care scriam de câteva luni încoace. mai exiºti? Ai terminat de scris romanul? — A. ba eram chiar convins cã totul se terminase. spui tu ceva. Trãiam de acum un coºmar. — Alo. Parcã am mai discutat cândva problema asta. dar tot nu mergea. — ªi se va stinge lumina ei dacã arderea e prea puternicã?… — Nu-þi cer decât sã-þi iubeºti mai puþin romanul.

te invit mâine searã la concertul trupei Sfinx de la Ateneu. Doamne.Cornel Nistea — ªtii ceva. te-am sunat ca sã-þi cer o favoare. am fost prieteni atâta vreme. glumeºti. — Ei. ªi personajele tale din roman le vei lãsa singure? — Of. 154 . nu pot sã cred. De acum eram leoarcã de transpiraþie. acesta este preþul trãdãrii tale. Dumnezeule. cum poate sã-mi facã una ca asta? La un moment dat mi s-a pãrut cã delirez. Doamne.. ce faci acolo. desigur. Am hotãrât sã mã cãsãtoresc. cu mare plãcere. — Nu. dacã tot am intrat în conflict cu ele ºi nu vor sã mã mai asculte. ce tot spui acolo! Personajele n-au decât sã mai aºtepte. N-ai vrea sã mã conduci tu la altar? Am rãmas siderat cu receptorul aparatului telefonic în mânã. Duminicã am cununia religioasã. Sã fie oare asta lovitura ei de graþie? — Hei. m-am gândit bine. — A.. — Iubito. de ce nu spui ceva? — Ce pot sã spun… N-ai putea gãsi totuºi pe altcineva sã te însoþeascã la altar. nu te am apropiat decât pe tine. — Eu sunt strãinã în oraºul ãsta.

întindea microfonul unui client la întâmplare. Sau poate nu la întâmplare. cât mai departe de ring.Proza Paul Tumanian La cafeneaua Calea Lactee Când Constantin ajunse la cafeneaua Calea Lactee seara de poezie era în plinã desfãºurare. recita un vers. Olga 155 . una micã ºi grãsuþã. Dar Olga nu se vedea nicãieri. Nimic nu pãrea s-o deranjeze. flori ºi o ciocãnitoare din adâncul pãdurii. pentru câteva minute îºi mutã privirea spre uºa cealaltã. Nicio chelneriþã nu se apropie sã-l întrebe dacã doreºte ceva. . Actriþa trecea de la o masã la alta. cânta în surdinã. Iar clientul de la masã trebuia sã repete imitând cât mai fidel intonaþia actriþei. neliniºtit. Fãcu abstracþie de actriþa care tocmai recita în picioare în centrul ringului dintre bar ºi primele mese ocupate de clienþi ºi. Recita ceva despre fluturi.. în drum spre locul de întâlnire... Nimeni nu se ridica la înãlþimea patosului ei melancolic dar cu toþii îºi dãdeau silinþa. Toatã lumea asculta cu atenþie. dupã care.Ciocãnitoarea se muta pe-un trunchi Pãdurea îºi încorda urechea vegetalã Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. Actriþa terminã de recitat ºi se înfiinþã alta. ºi aºteptã. Auzise de serile de poezie de acolo dar. Mai bine: i-ar fi spus cã nu doreºte nimic. Un timp ºezu cu ochii pe uºa de intrare. Versurile se tot repetau. Un pic iritat se aºezã la o masã liberã. Constantin se gândi cã aratã cu totul altfel decât Olga. aplecându-se provocatoare. Olga nu-ºi fãcu apariþia nici dintr-acolo. care dãdea în coridorul unde se aflau toaletele. Era greu sã te concentrezi. Apoi. Întârziase câteva minute. undeva într-un colþ. De undeva de-afarã venea zgomotul unui pichamãr dar pe recitatoare acel zgomot nu pãrea s-o deranjeze. uitase pentru moment de ele.. o cãutã din priviri pe Olga. Un pian.

.în fumuri de chihlimbar. cu voce joasã. Constantin o vãzu deodatã pe actriþã strecurându-se în chip neaºteptat cãtre masa lui. spuse în microfon: Picoteau prigoriile. Naturalia sunt turpia „Ce faþã urâtã are omul când cântã.. Dar în loc de asta repetã docil: . Actriþa.Paul Tumanian lipsea în continuare. gura cântãreþului se schimonoseºte penibil în efortul de a cânta. înfrângându-ºi enervarea. Actriþa îi mulþumi cu o uºoarã reverenþã ºi se întoarse în ring. Nu-i împãrtãºeam pãrerea dar totodatã eram nevoit sã recunosc cã da.. prin meritul ei ºi cu participarea tuturor.. recunoscu în propria-i voce ºoapta ei melancolicã. cu siguranþa afiºatã cã totul în jurul ei. dacã nu auzi sunetul vocii sau faci într-un fel oarecare abstracþie de el. Pe Constantin microfonul întins cãtre el îl iritã teribil. De ce? Pentru cã îl vedea singur? Ceea ce fãcea actriþa era o invitaþie adresatã lui în public. ºi simþi un dezgust apãsãtor cã fãrã voia sa îi imitase pânã ºi intonaþia vocii. nu þi se pare?” De fapt nu era o întrebare pe care mama mi-o adresa mie.. Mai ales arii de operã. trebuia sã fie o armonie perfectã.. Picoteau prigoriile în fumuri de chihlimbar. Surprinzãtor ºi dezgustãtor.... Era cât pe-aci sã-i strige sã se ducã dracului cu prigoriile ºi cu fumurile ei de chihlimbar cu tot.. Totuºi. Toate privirile clienþilor din Calea Lactee erau îndreptate cãtre el ºi cãtre masa lui unde ºedea singur. Venele de 156 . fiindcã ea era deja edificatã în privinþa aspectului feþei omului cântãtor. într-adevãr. fãrã Olga.în fumuri de chihlimbar. stãrui actriþa impunându-ºi armonia pacificatoare pânã la capãt. purta un sarafan negru peste o bluzã albã... . aplecatã spre el cu microfonul întins.

maºinãria se înalþã în aer. „Ce caraghios! denunþa acel personaj nevolnicia corpului. sunetul sã-þi atingã din nou urechile. ba mai ºi cuibãrinduse pentru un pui de somn unii dintre ei. N-am înþeles! Adicã ce-ar fi vrut cârcotaºii? Musai zborul individual sã fi însemnat. omul se foloseºte doar de membrele posterioare. încãrcate de mânie. Asta sã fie oare împlinirea marelui vis de zbor al omului de la Icar încoace?!”. ochii i se mãresc cât cepele ºi aruncã sãgeþi. de ce mãcar nu le þinem drepte ºi nemiºcate pe lângã corp ci le legãnãm neîncetat încoace ºi încolo? Am întâlnit apoi cârcotaºi dezamãgiþi de felul în care omul a reuºit în cele din urmã sã se înalþe în zbor. te legi de el cu o curea aºa cum te-ai lega la pantaloni. „Astãzi. li se aduce demâncare ºi ceva bãuturicã. Sigur cã nu poate sã se înalþe în aer prin forþe proprii.Cinci proze la gât i se umflã sã plesneascã. care vorbea cu dispreþ de alcãtuirea omului. ºi. probabil neuman (fiindcã sunt asemenea personaje în povestea lui Gulliver). decât doar. restabilind sonorul. poate în cãlãtoriile lui Gulliver. te urci. ori de câte ori vedeam spectacole de operã. nu mã puteam împiedica sã-mi îndrept atenþia asupra feþelor cântãreþilor. îºi adaugã niscaiva prelungiri mecanice la membre. Trebuia sã fii deci conºtient cã expresia feþei ºi vocea sunt de fapt inseparabile — asta era concluzia. Dar cât de pãgubitor! La data când mama îmi vorbea de urâþenia omului care cântã cred cã deja citisem pe undeva. cine ºtie —.. Aºa cã de atunci încoace.. ziceau ei.. aºtepþi cuminte.. urmãrindu-i pe stradã pe bipezii care suntem. Asta-i situaþia! N-ai ce 157 . dupã care îi vezi stând de vorbã înveseliþi. lãsând. împreunã cu alte câteva zeci de oameni. Era doar un joc al imaginaþiei. împlinirea marelui vis? Fiecare pe cont propriu? Ar fi vrut sã le creascã oamenilor aripi în spate. dupã mintea lor. iar pe cele anterioare ºi le leagãnã pe lângã trup. dacã n-ai realiza. vezi în jurul tãu oameni citind ziarul sau uitându-se afarã pe niºte ochiuri de geam nu mai mari decât o clãtitã. auzi cum se pornesc sã vuiascã motoarele undeva în exterior. te aºezi în fotoliu. dacã. mã întrebam de fiecare datã dezaprobator: dacã tot nu ne folosim la mers de membrele superioare. fãrã niciun rost. într-o incintã uriaºã. sã comand urechilor sã nu audã sunetul vocii ºi. uzând de ingeniozitatea sa. poate chiar — mâine-poimâine. ªi te trezeºti la destinaþie. dupã caz. Când pãºeºte. Sigur cã omul n-are forþa pãsãrilor. la fel ºi în privinþa asta. Dar mama avea pesemne sensibilitãþi aparte. într-o tãcere obþinutã printr-un exerciþiu de voinþã.” ªi. prin puterea voinþei. leneºã ºi greoaie. despre un personaj. sã mã minunez cât sunt de caraghioºi în efortul lor disperat de a emite sunete.. ai zice. precum îngerilor?. pe care nu binevoise sã mi le transmitã genetic. câteva sute.. cã de fapt cântãreþul îºi strigã iubirea înflãcãratã. sau. cu chiu cu vai.

Dar tot nu era îndeajuns de nevolnic sãrmanul om.. Asta. Altfel spus. un cuier! Sigur. declara ritos cã nu existã poezie moralã ºi poezie amoralã ci doar poezie scrisã cu talent ºi poezie scrisã fãrã talent. stând în faþa femeii goale. Sigur! trebuia sã se gãseascã cineva sã observe. Alþi cârcotaºi îl comparau pe om. dezgustat. Avea sã-mi slãbeascã încrederea în propriu-mi corp. ca putere. care nici aºa nu era prea mare. Trebuia sã piardã — dupã voia unora — chiar ºi ceea ce avea bun. Ceea ce nu înseamnã însã cã dezamãgirea cârcotaºilor nu mã influenþa totuºi. 158 . De parcã exista riscul ca vreunui cititor sã-i treacã prin cap sã ia drept poezie remarca sa cu privire la fecale ºi urinã. cu tigrul. arãtând — zicea scriitorul — cu nimic mai breaz decât un cuier. se gãsea. avea sã-mi fie ºi mai mare fricã de înãlþimi. pânã atunci de netãgãduit. datã de Dumnezeu. pe plan general. Iar pe plan personal. îl comparau pânã ºi cu puricele. omul ar fi trebuit sã fie în stare sã sarã peste un bloc cu zece etaje. obiect al atracþiei sale sexuale. aveam sã fiu încã ºi mai puþin sigur cã îmi voi putea stãvili impulsul sinucigaº de a trage brusc de volanul automobilului în plinã vitezã pe serpentine. ªi ale minþii. la margine de prãpastie.. cã pânã ºi locul zãmislirii sale se plaseazã undeva între fecale ºi urinã. puteai s-o iei în glumã. Eu unul nu aveam nimic de obiectat la actualul mod de a zbura: cu avionul.. matur ºi viril. cu puricele. Dar chiar ºi-aºa imaginea bãrbatului-cuier avea sã compromitã romantismul viitoarelor mele întâlniri amoroase. ªi fiindcã scriitorii ºi poeþii s-au dovedit de-a lungul timpului a fi mai zeloºi decât anatomiºtii în a da în vileag neîmplinirile corpului omenesc ºi ale funcþiilor sale. Dumnezeule. cãutând de-aci încolo noi ºi noi slãbiciuni ale trupului. un altul sã adauge la toate mizeriile de pânã atunci monstruozitatea sexului bãrbãtesc: bãrbatul gol. ªi ajungeau la concluzia cã. iatã. cum sã te mai aºtepþi ca omul sã fie o fiinþã nobilã? Dar. de exemplu. aveam sã mã îndoiesc de frãgezimea ºi de puritatea pruncilor. Aveam sã continui la nesfârºit jocul de-a defãimarea — fãrã voie! — a speciei umane. strecurându-mi în suflet o nouã umbrã de îndoialã cu privire la înzestrarea fizicã a omului. cu membrul învârtoºat. mai presus de orice. ªi. cu o asemenea obârºie. îl comparau cu boul. ªi era un mare poet acela care fãcea incriminanta ºi respingãtoarea descoperire ºi o trâmbiþa lumii întregi.Paul Tumanian sã faci. aveam sã evit cu strãºnicie de-aci înainte plajele pentru nudiºti. aveam sã-mi compromit plãcerea spectacolelor de operã. ca nu cumva nepoeþii sã-l judece cu prea multã asprime. dacã ar fi fost sã se mãsoare..

bate tactul cu degetele pe volan. Îi recunoºti. nervos. apoi strada Poiana Narciselor. Rând pe rând îºi întorc ºi ei privirile în aceeaºi direcþie ca ºi colegul lor. Câteva însã i-au devenit însoþitoare pe o bucatã de cale. Un Tico verde-închis a ajuns din urmã autobuzul ºi opreºte la o distanþã prudentã în urma Opel-ului. absorbiþi. la o palmã deasupra genunchilor. Conservatorul. strada ªtirbei Vodã.Cinci proze În autobuz. Ciºmigiul. Spre satisfacþia cãlãtorilor. Printre acestea.. Din capul femeii de la volan nu se vede decât tãietura 159 . mai rãbdãtori. De partea cealaltã.. Acum toþi patru privesc în tãcere. Cel dintâi observã. ªi probabil nici nu este. rezervat persoanelor cu handicap ºi cãrucioarelor cu copii. Dar care cãlãtori? Exasperaþi. Au ieºit de la ºcoalã. discutã relaxaþi ºi se simt la largul lor de parcã ceea ce se-ntâmplã în jur n-ar fi câtuºi de puþin treaba lor. urmeazã la fel de discret jocul genunchilor. Evadaþii s-au cuminþit. Doar cã unul din ei îºi întoarce din întâmplare privirea spre maºinile blocate în trafic ºi rãmâne cu ochii pironiþi afarã pe geam.. aproape toþi au coborât. sacadat. Cam o datã la fiecare minut maºinile se pun totuºi în miºcare. doar ºuvoiul de maºini nemiºcate de toate mãrcile ºi de toate culorile. La fiecare dezmorþire aparentã a traficului maºinile mici accelereazã sprinten.. un Opel în care ºoferul. Între ceilalþi trei discuþia începe sã lâncezeascã. unde drumul se ramificã. pe un ton neutru. dupã care autobuzul. Pe fereastra autobuzului 137 se succed. Timp de câteva secunde. Palatul Creþulescu. cu o încântare iluzorie.. cu o þigarã fumegând între degete. probabil pânã la strada Luteranã. Prin ferestruica maºinuþei s-a vãzut o pereche de genunchi tineri în ciorapi negri înãlþându-se ºi coborând discret pe pedale. pe mâna dreaptã. privind pe geam Din cauza marºului de protest al sindicatelor. N-au rãmas decât vreo doi. oricât ar fi de greoi. toate strãzile care dau în bulevardul Magheru au devenit râuri încremenite de maºini. ºi patru liceeni care au pus stãpânire pe spaþiul de la mijloc. Tivul fustei de stofã groasã.. Se întâmplã ºi invers. o Toyota roºie în care ºoferul þine pe volan un ziar desfãºurat larg ºi citeºte în timpul opririlor (ba poate chiar ºi între opriri). Dupã care încremenesc din nou. Dupã câteva opriri le poþi deja identifica. Nimeni nu comenteazã. aºezaþi pe scaune. le ajunge din urmã c-un mârâit de satisfacþie. iatã-i: un Audi bleumarin c-un tip lângã ºofer care ºade cu mâna scoasã pe fereastrã. Evadarea dureazã doar câþiva metri. Apropiaþi unul de celãlalt dar nu chiar lipiþi. în contrast vãdit cu interesul care i se citeºte în ochi: — Are ciorapi negri. autobuzul sã parã cã a gãsit cale liberã ºi sã le-o ia maºinilor mici înainte. Doar se uitã cu o atenþie abia disimulatã.

pe strada Luteranã.. în sus pe strada ªtirbei Vodã... În sfârºit coloana ajunge în dreptul Bisericii Luterane. Îndeajuns pentru a-i trãda vârsta tânãrã. mâna ei albã aºteaptã pe mãciulie urmãtorul prilej de a schimba vitezele. Autobuzul cârmeºte greoi spre stânga. încearcã cel care a observat-o primul.. intermitent. În definitiv. o privire triumfãtoare. Lumea manifesta indiferenþã faþã de arte. sã apese pe ambreiaj ºi pe frânã.Paul Tumanian dreaptã a pãrului negru ºi lins. dumnezeule! pe ce se muleazã? ªi pânã cât de sus? Dar tinerei femei pare sã nu-i pese de toate astea. Cei patru liceeni. buza de jos. se uitã dezamãgiþi în urma maºinuþei. — În ce sã ºi-i agaþe? replicã unul din ceilalþi. la fel ca ºi cu ocazia altor vernisaje. pentru Emilian. Cei patru bãieþi pot sã se bucure din nou de priveliºte. una din preocupãri. sã menþinã maºinuþa ei demodatã (dar perfect funcþionalã) în rând cu maºinile mari ºi puternice care o premerg ºi o taloneazã. discret. lipiþi de geam. aºa cã e de dorit sã vii — nu-i aºa? 160 . Vernisaj Nu singura preocupare dar.. oricum. E un privilegiu al femeilor. Orice vernisaj este o festivitate. La fel s-a întâmplat ºi de data asta. Ciorapii ei negri care se muleazã în jos pe gambã. Emilian a intrat singur la vernisajul expoziþiei sculptorului Corneliu Negoi. O diferenþã de zece ani?. Cu toþii se gândesc cã într-adevãr e puþin probabil sã existe ceva þepos în jurul genunchilor ei tineri. Genunchii tineri joacã dulce pe pedale. eliberat. Nu se ºtie niciodatã. ehei! sunt un lucru pe care niciunul din ei n-o sã-l poarte vreodatã în viaþã. Nu reuºea niciodatã sã convingã pe cineva sã-l însoþeascã. Dar în sus. Dar ciorapii. de la galeria UnicArt de pe Calea Victoriei. era aceea cã înãuntru era întotdeauna singur. în timp ce Tico-ul cu ciorapi negri mulaþi pe genunchi tineri de femeie þâºneºte. ªi ei îl regretã. Liceenii ºi-au aruncat unul altuia. Are abilitatea sã schimbe vitezele. Dar tentativa de evadare a maºinilor mici eºueazã ºi de astã datã: autobuzul se aliniazã cu fereastra mare de la mijloc la ferestruica lateralã a maºinuþei. Coloana de maºini de pe banda alãturatã autobuzului se pune brusc în miºcare ºi Tico-ul face o tentativã de evadare. bãrbia ºi. cãtre hotelul Hilton–Athénée Palace. cu cât ar putea fi ea mai în vârstã decât ei? Zece ani? Sau chiar mai puþin? — Poate îºi agaþã ciorapii. Prin geamul de la spate nu i se mai vede acum decât partea de jos a pãrului ºi mâna pe mãciulia schimbãtorului de viteze..

sigur. veneau montaþi pentru a se delecta. cu destul timp înainte de ora anunþatã. dar sfârºea prin se dilua într-o oarecare mãsurã pentru cã atmosfera din salã nu putea fi decât una. Parte din 161 . acum mai des chiar decât la fiecare minut o datã. da. Deºi. sau alte persoane. sau nici mãcar atât. pieptul neprotejat decât de piepþii subþiri ai unei cãmãºi albe ºi de o cravatã. le-ar fi numit þipãtoare). la gât cu ºaluri de asemenea lungi pânã cãtre poala paltonului.. în marea lor majoritate.. Pe mãsurã ce intrau. tot de sex bãrbãtesc. Cu alte cuvinte. priveºte exponatele lângã umãrul tãu ºi sã-i poþi ºopti cã urãºti cuvântul exponate. Ceea ce nu era deloc rãu. în pas cu moda. Nu cã trebuie neapãrat sã schimbi o impresie cu cineva de lângã tine. Alþii îºi aduceau de acasã blazarea profesionistã fãuritã de-a lungul multor ani. parcã fãrã voia lor. expunându-ºi tinereºte. erau. Toþi bãrbaþii aceia care continuau sã intre. aproape plinã de vizitatori. Emilian le studia cu interes fizionomiile ºi constata cât era de diversã paleta de expresii pe care le întâlnea. Iar ceea ce întâlneau aici înãuntru pãrea sã nu facã altceva decât sã le confirme motivele de încântare avute dinainte.. doar de un guler descheiat.. Uºa se deschidea la fiecare minut ºi feþe noi ºi necunoscute descindeau venind din frigul de afarã ºi încercau sã se acomodeze cu ambianþa. Unii nuºi ascundeau încântarea de a fi acolo ºi se putea presupune cu uºurinþã cã trãiserã acea încântare înainte chiar de a fi pãºit pragul galeriei. foarte înalþi. aceea de confort nobil ºi reþinut în comuniune cu toatã suflarea dinãuntru.. înnodate peste rever. ºi încã mai veneau. se hrãnea din încântarea cititã pe feþele cunoscuþilor prezenþi la vernisaj. în culori vii (alþii. încãperea era deja. Intrau persoane de sex bãrbãtesc purtând paltoane lungi pânã la cãlcâie (aproape). cu care schimbau priviri aprobative ºi amicale. Ca niciodatã. în prezenþa spiritului artei.Cinci proze — cu o anumitã stare de spirit. Iar dacã discuþia ar fi continuat sau s-ar fi oprit aici (cel mai probabil) era o chestiune secundarã. iar el sã-þi rãspundã ºoptindu-þi la rândul lui la ureche cã în definitiv nu denumirea conteazã ci vibraþia pe care þi-o transmit acele exponate. Încântarea acestora persista dupã trecerea pragului. fãrã niciun fel de cravatã. dupã câteva minute petrecute printre aceºti connaisseurs. asta însemnând o primã diagnosticare a atmosferei din salã. aproape inexplicabil. mai rãuvoitori. o luare la cunoºtinþã de prezenþa unor persoane cunoscute sau necunoscute dar de o oarecare notorietate.. sã zicem. care nu purtau ºal defel. Dar mãcar sã simþi cã cineva care îþi este apropiat sau mãcar cunoscut. la frigul de-afarã. dar o umbrã de înviorare le colora un pic obrajii sufletului. li se transmitea acestora. poate fi ºi asta. La fel ºi cele mai multe din femeile care îi însoþeau.

la un moment dat. aºa cã Emilian încercã sã-ºi gãseascã un alt loc strecurându-se printre vizitatori (pe dupã spinãrile lor masive ºi înalte) care nu-i dãdeau nicio atenþie. ºi râs. ceva mai tânãrã. de astã cu mai mult succes. cei mai mulþi vizitatori se cunoºteau între ei ºi stãteau de vorbã cu o politeþe afectuoasã. vreun secretar de stat sau poate însuºi ministrul culturii ºi al cultelor. la prima vedere. Emilian încercã sã se amuze cãutând cu privirea persoanele cele mai suspuse din galerie. Politeþea binevoitoare era în elementul ei în toatã acea adunare de amatori de artã. Emilian îºi cãutã încã o datã un alt loc cu deschidere. Ce prostie. sã i se aºeze în faþã. încât parcã nu te mai sãturai sã le urmãreºti vivacitatea. dar erau destule persoane în salã care sã poatã fi luate. Dar trebuie sã fi fost pentru ei plãcut chiar ºi-aºa. Un zid!. Deci nu era chip sã ai vedere neîngrãditã spre masa lângã care stãtea sculptorul. între el ºi masa de unde aveau sã izvodeascã foarte curând discursurile de prezentare. alþi vizitatori înalþi se interpuserã. dintr-o parte întralta. iar de întâlnit se întâlneau numai cu asemenea ocazii. ªi Emilian realizã cã de fapt nu obturarea era cea care îl deranja cel mai tare. dupã toate semnele. chiar dacã se putea presupune cã grupuleþele prezente se cunoºteau în realitate destul de puþin. drept asemenea notabilitãþi. Dar era oare posibil sã crezi cã toatã acea atenþie plinã de luminã îl lãsa cu adevãrat indiferent?. Admiraþie la care sculptorul pãrea a fi imun. Cel puþin. Vizitatorii înalþi fãceau un zid. îºi zise Emilian.. Neºtiindu-se totuºi 162 . imposibil de escaladat. ºi iar ochi strãlucitori. custodele galeriei. îºi zise cã pe viitor avea sã se abþinã sã participe la asemenea evenimente. între douã vârste. ambele îndreptând asupra sculptorului efluvii de entuziasm artistic în ambalajul cunoscut al admiraþiei lor personale fãrã limitã.. De îndatã însã ce reuºi sã-ºi gãseascã alt loc. acum când. Ochi strãlucitori. cei mai înalþi aplecându-ºi capul cãtre cei mai puþin înalþi spre a-ºi arãta interesul pentru spusele interlocutorului. absorbiþi cu toþii de grupuleþele a cãror parte erau. prima cuvântare sta sã înceapã.Paul Tumanian acei vizitatori se opreau în preajma lui Emilian ºi îi obturau vederea spre masa de la perete. în aparenþã fãrã voia lor. chiar dacã nu compact. pas cu pas.. Navea niciun rost. limitându-se la o politeþe oarecum distantã. Ba chiar. unde Corneliu Negoi putea fi vãzut stând de vorbã cu o femeie elegantã.. desigur fãrã premeditare. Sala devenise de-a dreptul aglomeratã. ºi danturã albã. Era clar. ºi o altã femeie. deplasându-se în salã. Emilian n-avea faþã de cine sã-ºi arate interesul. judecând dupã prestanþa lor impozantã. ºi cascade de cuvinte entuziaste. navea cu cine sã fie politicos ºi binevoitor. Bineînþeles cã ºi în acest nou loc se gãsirã în scurtã vreme destule persoane înalte care.

pânã o simþi þeapãnã ca un arac dar prin asta nu reuºi decât sã-ºi creeze un fel de miniprestanþã.. orizontalã. dospite ºi nãpãdite de bãlãrii. ªi toatã rumoarea acelei mulþimi educate ºi disciplinate se stinse în urmãtoarele douã secunde. ºoferul a avut gesturi deºucheate. κi mutã privirea la lucrãri — ba nu. era sigur cã ar fi vãzut pe pardosealã spoturi inegale de suc de. Se gândea cu ce fruct ar fi putut compara culoarea respectivã. Stând de vorbã cu ceilalþi doi. dar la masa luminatã (pe care n-o putea vedea) cineva îºi drese glasul ºi bãtu uºor cu creionul într-un pahar gol. cu alþi doi ºoferi care între timp ajunseserã ºi ei la capãtul liniei ºi îºi opriserã autobuzele unul în urma celuilalt. A fumat douã þigãri ºi a sporovãit. Observã o coloanã uºor ºerpuitã. Cei înalþi însã iatã cã fãceau legea în sala galeriei. pe drumul naþional. în umbra jilavã cu miros de baltã stãtutã a pasajului ºi au ascultat indiferenþi vâjâitul maºinilor care le treceau pe deasupra capului într-un sens ºi în celãlalt. κi îndreptã spinarea cât putu. ºi pata albastrã. În staþia terminus Autobuzul a staþionat cel puþin un sfert de orã la capãtul liniei. În cele din urmã ºoferul s-a ridicat plictisit de pe treaptã. Privi cu mai multã atenþie în jur ºi constatã cã erau destui vizitatori mai scunzi decât el. de cernealã diluatã. oarecum masivã. ºezând pe treapta uºii din faþã a autobuzului. la piciorul cãreia. de diferite mãrimi. de care cei din jur habar n-aveau. umeri foarte largi — toate astea îl întorceau pe dos. cerând liniºte. trebuia sã fii atent ca sã vezi urmele de asfalt. dacã ar fi avut deschiderea necesarã. Cel puþin ei n-au stat în soare ci la piciorul unuia din piloni. aproape de capãtul buclei ce trecea pe sub pasajul peste calea feratã de centurã. Apoi privi cea mai mare din lucrãrile — ba nu. Cãlãtorii au aºteptat ºi ei în staþia terminus. Strada aceea fusese cândva asfaltatã. cãrora nimeni nu le dãdea deocamdatã nicio atenþie. exponatele — sculptorului. scurte foarte voluminoase. asta a putut observa oricare din cãlãtori. pe care lumina o arunca pe perete trecând prin acea coloanã. în soare. Paltoane foarte lungi. fragilã ºi trecãtoare. care se atingeau ºi pe alocuri se încãlecau. În tot acest timp ºoferul nici nu ºi-a întors privirea spre ei.. sau peacolo printre piloni. în dreptul mormanelor de gunoaie aruncate la marginea strãzii.. a aruncat chiºtocul 163 . rãbdãtori.. nu reuºea sã se dumireascã de unde îi venea acea senzaþie stupidã de zid. de sticlã albastrã. dar n-aveau ei cãderea sã-ºi dea cu pãrerea în privinþa asta. o suprafaþã întinsã. Gunoaiele erau vechi.Cinci proze mic de stat. reveni cu obstinaþie la cuvântul exponate —. de sfere de sticlã roºie.

Uºa din faþã s-a bãlãngãnit ºleampãtã. care îi erau strãini. ªoferul încã nu bãgase în viteza a doua ºi continua sã se uite c-un rânjet uºor amuzat în oglinda retrovizoare. Bãtrânul cu târna în spinare se însufleþi de îndatã. ªoferul se aplecã spre oglinda retrovizoare de afarã ºi îl urmãri cu curiozitate pe bãtrânul care alerga ºi el cum putea sã prindã autobuzul plecat în cursã dar care mergea încã destul de încet. Cei mai mulþi dintre cãlãtori erau oameni de la þarã ºi aveau treburi în oraº. dupã ce traversase ºontâcãind liniile ferate. Cu ultimul efort. dar dupã aceea autobuzul avea sã intre pe drumul naþional îndreptându-se spre oraº. acuma da. mai ales cã uºa din faþã rãmãsese deschisã. legãnându-se peste hârtoape. Aproape. ºi autobuzul s-a urnit cu greutate sã plece în cursã.. iatã. iuþi pasul.. Apãsã pe frânã ºi autobuzul aproape cã se opri. Pentru cineva mai tânãr n-ar fi fost nicio greutate sã-l ajungã din urmã ºi sã sarã pe treaptã. Autobuzul s-a deplasat anevoie. bidoanele. Acuº aveau sã-nceapã sã defileze mormanele de gunoi de pe cealaltã parte a buclei. se ºi vedeau plecaþi. Motorul a pornit de la prima cheie dar bãgarea în vitezã s-a produs cu trosnituri zgomotoase de parcã niºte beþe groase s-ar fi frânt acolo înãuntru. Las’ sã vinã un pic de aer înãuntru. Gata.. Mai multã vioiciune n-avea.Paul Tumanian trimiþându-l c-un bobârnac departe în bãlãrii ºi s-a urcat într-o lehamite la volan. mãnunchiurile de ºipci vechi legate cu sârmã. se ºi vãzu urcat în autobuz. la marginea culoarului. ªi nimeni n-a protestat cã ºipcile se întindeau pe sub mai multe scaune. Cu toate cã aerul venea încins de cãldura de-afarã ºi plin de praf. Uºa din faþã a rãmas deschisã când ºoferul s-a opintit încã o datã sã bage în vitezã cu aceleaºi trosnituri de beþe frânte. pe toþi oamenii ãia dinãuntru. cele douã jumãtãþi pliate armonicã s-au ciocnit între ele cu zgomot de tinichea hodorogitã. ºi-or fi zis cãlãtorii aºezaþi ceva mai în faþã vãzând uºa rãmasã deschisã. toate cele. Te uitai la faþa lui ºi te întrebai: ce fel de zâmbet sã fie ãsta? Fericit cã pânã la urmã n-a scãpat totuºi autobuzul? Stânjenit cã îi face. ºi a oprit în dreptul stâlpului unde stãtea scris CFR Centurã.. împiedicându-se de pietrele terasamentului. sau cã sarsanalele ocupau mai mult de jumãtate din lãþimea culoarului. un bãtrân cu o târnã în spinare s-a trezit cã autobuzul îi pleca de sub nas. el acuma picase.. înainte sã treacã de dugheana de la capãt de linie unde pe vremuri se vindeau merdenele.. Iatã însã cã. S-au bulucit sã intre ºi apoi au rãsuflat uºuraþi cã au putut sã se instaleze pe scaune dupã ce ºi-au lãsat la piciorul scaunului sarsanalele. Nu se aflase printre cei ce aºteptaserã în umbra pasajului. ºi mai ales pe ºofer sã piardã 164 .. asta era toatã.. Fiindcã totuºi încã mai avea o urmã de miºcare. Dar bãtrânul n-avea mai mult decât vioiciunea þãranului care nu se dã în lãturi de la nicio încercare atâta vreme cât mai întrezãreºte o ºansã.

apãsã pe acceleraþie ºi rânjetul i se lãþi pe faþã când îl vãzu rãmânând în urmã. de. Bãtrânul cu târna în spinare rãmase iarãºi în urmã. În clipa aceea ºoferul apãsã din nou pe frânã.. de pe partea lui. uite.Cinci proze timp pentru un bãtrân nevolnic ca el? Sau zâmbetul unui copil pus pe ºotii în ciuda umbletului sãu bãtrânesc? Întinse mâna sã se apuce de barã. cu o vagã curiozitate.. dar în clipa aceea ºoferul apãsã uºor pe acceleraþie. Dar. Iuþi pasul. Cãlãtorii de la geamurile de pe partea bãtrânului se înviorarã ºi îºi dãdurã coate hlizindu-se la bãtrânul ai cãrui paºi se rãreau istoviþi ºi resemnaþi. cu genunchii moi. Dupã toþi paºii aceia alergaþi dupã autobuz. când mai iute. încetini pasul rãmânând în urmã ºi ridicã mâna fãcând un semn. Ce fel de semn? Un semn cãtre ºofer sã-l aºtepte? Sau un semn de rãmas bun cãtre el ºi cãtre toþi ceilalþi cãlãtori din autobuz? Zâmbetul lui nu mai arãtã de astã datã altceva decât cã. bãtrânul ajunsese de-acum destul de mult dincolo de dugheana unde pe vremuri se vindeau merdenele. continuând sã-l fixeze pe bãtrân prin oglinda retrovizoare. n-a fost sã fie. 165 . încercase ºi el ºi mãcar atâta putea spune despre el însuºi. Bãtrânul rãmãsese pe loc ºi încã se mai uita lung în urma autobuzului care se îndepãrta.. Bãtrânul dãdu sã se lase pãgubaº. întoarserã capul spre el. în timp ce târna i se bãlãngãnea încã în spinare.. când mai încet. alergã alþi câþiva paºi. cã fãcuse tot ce se putea face. Chiar ºi cãlãtorii de pe partea din stânga a autobuzului. cu sufletul la gurã. moment în care ºoferul. Încã un pic ºi avea sã iasã la drumul naþional. de astã datã degetele chiar îi atinserã bara de care urma sã se apuce. observând cã se întâmplã ceva pe partea cealaltã. Speranþa bãtrânului renãscu: autobuzul era cel care avea toane. încordarea îi dispãru de pe faþã. se înãlþarã un pic de pe scaune ºi se întoarserã hohotind înveseliþi cãtre bãtrânul în iþari caraghioºi de dimie. ce puteai sã te aºtepþi de la o rablã ca aia? Uite cã mergea poticnit. spre uºa deschisã. Vreo doi tipi de la fereastrã.

Agócs József (Ungaria) – Eu ºi camaradul meu .

când încã nu era nici vorbã de frigider. în miezul iernii. 167 . au pierit deja 49 în urma degustãrilor zilnice. în vremurile bune. asta nu era o problemã. zilnic. Am trãit boiereºte. numãrul membrilor ei scãzând drastic de la ºaizeci ºi opt la nouãsprezece. Astfel s-au nãscut ºi prozele pe care le publicãm în acest numãr al revistei. iar ºoarecii dinastiei Caºcaval îºi aveau asiguratã. iar omul nãscoceºte tot mai multe metode noi de a ucide. – Adunarea. ºtiu exact cã ºtii cã eu urmez – zise Duda –. Caºcaval. * Boér Petér Pál e un scriitor mai aparte: paralizat de vreme îndelungatã. o masã copioasã. altfel nu mai apucãm primãvara ºi asta e tot ce conteazã acum. – Sper cã ºtiþi ordinea în care se va face degustarea? ªtiu cã ºtiþi. Azi cine-i la rând? – Uite. dar ce rost are. Capcana metalicã o cunoºteam bine. dinastia Caºcaval este vitregitã de soartã. Aºa cã nu are cum sã-ºi scrie textele. – Vezi bucata aia de lemn cu o mare bucatã de slãninã la mijloc? Sã nu-mi ziceþi mie ºoarece. asta o ºtii ºi tu. toatã lumea! – zise încet Caºcaval cel bãtrân. ai s-o încerci tu. Soþia sa le transcrie. Acum. – Sunteþi aici cu toþii? – Suntem – îi rãspunserã disciplinaþi. Înainte erau provizii din belºug. ci le înregistreazã. pe hardul calculatorului. dacã aia nu e o capcanã! – ªtiu! Acuºi o sã ne convingem.Proza Boér Petér Pál* Nuvele Supravieþuire În cãmara familiei Kovács nimic nu mai e cum fusese odinioarã. însã acum abia de mai e ceva de mâncare. – Familia trebuie sã apuce primãvara. nici picioarele. prin activare vocalã. nu-ºi poate miºca nici mîinile. dupã care i le reciteºte.

Boér Petér Pál
– Urraa… – Dacã azi ar fi rândul meu, aº încerca-o eu. În afarã de mama, le vine rândul la toþi. Vezi grãmada aia de grãunþe, acolo, în colþ? Femeia a pus-o ieri, mâine urmeazã s-o degust eu. Dupã lãsarea serii ºi dupã ce toatã lumea s-a culcat, pânã ºi pisica, Duda pãrãseºte gaura de ºoareci, urmãrit de o mulþime de priviri îngrijorate. Ajunge în mijlocul cãmãrii, se uitã în jur, apoi se apropie de capcanã. O studiazã temeinic, cântãreºte situaþia ºi se furiºeazã înapoi la intrarea culcuºului lor. – Hei, Caºcaval! – Spune! – E cu siguranþã o capcanã, slãnina e prinsã cu douã sfori. – Du-te ºi roade sforile. – Vorbeºti serios, Caºcaval? – Cât se poate de serios. Duda înghiþi în sec ºi renunþã la precauþii. Ca un condamnat la moarte, care priveºte pentru ultima oarã, cu mirare, o gâzã ºi mai inspirã o datã adânc din aerul proaspãt, lucruri fãcute cu naturaleþe pânã atunci, ºi Duda luã o gurã de aer, îºi roti privirile prin încãpere, rãmase un moment pe gânduri, apoi intrã hotãrât în capcanã. Adulmecã slãnina ºi studie sfoara. E timpul – îºi zise ºi, cu dinþii-i ascuþiþi, începu sã roadã sfoara. Arcul se puse în acþiune ºi începu lupta. Lupta cea din urmã. Nu mai avea nicio scãpare, însã continuã sã încerce. Asta învãþase toatã viaþa. ªi asta îl menþinuse în viaþã ºi pânã acum. Nu renunþase niciodatã! Din gaura de ºoarece, cu figuri amãrâte, familia se uita la el compãtimitor. – Spune, Caºcaval, pentru ce era nevoie de asta? – Pentru supravieþuirea noastrã. – Crezi cã Duda, care abia mai miºcã, va supravieþui? – Nu cred, sunt absolut sigur cã nu, în schimba familia, da. – O tot þii aºa, cu familia, ºi între timp vom pieri cu toþii. – Mâine voi mânca eu grãunþele. – Vezi ºi tu cã sunt neverosimil de multe. Zile întregi ne-am putea sãtura cu ele. – Atunci de ce nu le mâncãm acum? – interveni Jigãritul. – Credeam cã þi-ai dat seama cã orice hranã care apare ca din senin pentru noi, este periculoasã. Adu-þi aminte… – Nu mai enumera toþi morþii! – Gerdon, vino-n’coa! – Nu mai da ordine, ºtiu oricum cã tu eºti ºeful!

168

Nuvele
– Tocmai asta voiam sã-þi spun, în caz cã se terminã cu mine, de mâine tu vei purta numele de Caºcaval. ªi te sfãtuiesc sã-þi numeºti ºi tu un urmaº… – Dar, mãi Caºcaval, adineaori încã vorbeai de supravieþuire… – De supravieþuirea familiei! Mulþi am fost, puþini am rãmas. ªi puþini vor apuca primãvara, dar dacã o apucã mãcar trei-patru, atunci familia a trecut cu bine iarna! – Mã bucur, Caºcaval, cã am avut… am… un astfel de ºef… dar pânã când…

Ultimul copac
Dragi Spectatori! Ne aflãm în deºertul toxic Albastrudemetal din valea Amazonului. Puteþi vedea ceva care… dupã pãrerea mea, nici mãcar nu vã trezeºte curiozitatea. Stau aici… o clipã… sã-mi iau notiþele. Ceo fi asta? A, da: copac. Stãm deci lângã… o plantã numitã copac. Este foarte, foarte frumos acest deºert! O valoare eternã. De aceea a devenit necesarã îndepãrtarea acestei orori. Acum 150 de ani, acest ceva s-a ºi folosit, deºi nu pot sã-mi închipui la ce. Alãturi de mine se aflã un – o clipã, sã mã uit pe notiþe – aºa-numit tãietor de lemne. Un moºneag, are deja 34 de ani ºi încã nu-i pensionar! – Spuneþi-mi, dumneavoastrã ce credeþi, ce vârstã are acest… copac? – Pãi, vã rog frumos, strã-strãbunicul meu ne-ar fi putut spune doar aruncând o privire. Staþi, sã-mi iau aparatul digital de-determinarea-vârstei. O clipã, copacul ãsta sã tot aibã vreo 716 ani. – Groaznic! Nu credeþi cã e o aberaþie sã aibã o viaþã atât de lungã, orice-ar fi? ªi dumneavoastrã aveþi deja 34 de ani ºi încã nu sunteþi pensionar. – Strã-strãbunicul meu a trãit 98 de ani! – ªi strã-strãbunicul dumneavoastrã a fost tot tãietor de lemne? – Da. La 95 de ani încã mai tãia lemne. Strãbunicul meu a trãit 83, bunicul meu 62, iar tatãl meu 54. – Ce grozãvie! În familia dumneavoastrã s-a ajuns la asemenea vârste matusalemice? – Pãi, trebuie sã spun cã asta a fost demult, în condiþiile din prezent nu mai e nevoie de aºa ceva.

169

Boér Petér Pál
– Pãi vedeþi! N-are niciun rost sã trãieºti atât de mult. Ce naiba þineþi în mânã? – Asta, vã rog frumos, e o secure. – Ce? – Un topor. – Pânã la urmã ce-i: secure sau topor? – Pe vremuri s-a numit ºi aºa, ºi aºa. Mã gândeam ca acum, înainte de a ieºi la pensie, sã nu folosesc unealta cu laser cu care, în 0,7 sutimi de secundã, aº putea sã tai acest copac. – Ce? A, da, tocmai despre asta facem interviul. – Mã gândeam sã folosesc unealta strã-strãbunicului meu. – Înþeleg. ªi ia spuneþi, cât o sã dureze? – Pãi, având în vedere cã e un copac foarte vechi, are diametrul pe puþin 10 metri, cred cã o sã-mi ia vreo sãptãmânã. – Vedeþi, dragi Spectatori, de ce era necesar, în vremurile de demult, sã se trãiascã atâta amar de vreme: o muncã de câteva sutimi de secundã îþi lua o sãptãmânã întreagã. – Înspãimântãtor! – Cum spuneþi? – A, nimic, a fost doar aºa, un gând. Îmi povestea odatã bunicul cum a scãpat el când a fost atacat de un rechin, ºi a spus atunci: avea înnotãtoare înspãimântãtoare, de-acolo vorba asta. – Rechin? A, dumneavoastrã vorbiþi de vremurile când apele oceanelor nu erau înspumate ºi pline de bule mirifice ºi multicolore ci erau, în mod absolut dezgustãtor, populate de vieþuitoare! Ce aberaþie! Incredibil! Imaginaþi-vã ce ar face turistul, care vrea sã meargã la plajã ºi sã îngãlbeneascã la soare, dacã n-ar putea sã sufle din apa mãrii aceste bule galben-roºietice ºi albastru-verzui, iar apa mãrii nu i-ar rãspunde, suflându-i-le înapoi. – Înþeleg, înþeleg, aºa e. – Na, atunci daþi-i bãtaie ºi tãiaþi acest… copac! Când sunteþi gata, mã întorc. Mãcar nu mai stricã peisajul ºi deºertul va arãta frumos! Iar oamenii care vor trece pe aici, sã nu uite sã-ºi aducã aparatele respiratorii, pentru cã în caz de furtunã de nisip, aici, printre dunele verzui, totul se schimbã într-atât, încât supravieþuirea devine de-a dreptul imposibilã. – ªefu’ ! Am fãcut reportajul. Dumneavoastrã mi-aþi spus sã fie un interviu profund analitic. Însã toatã tâmpenia asta n-are rost. Un interviu profund analitic dureazã pânã la 4-5 minute. Eu n-aº vrea sã irosesc atâta timp, dacã ºi Domnu’ ªef e de acord.

170

Nuvele
– ªi la ce te-ai gândit? – Eu sunt de pãrere sã arãtãm chestia aia… cum îi zice… copacul, ºi pe tipul ãla ciudat. Anunþãm cã s-a tãiat ºi ultimul copac de pe Pãmânt ºi bãgãm publicitate. – Se vede cã eºti isteþ, bãiete, tu ai sã fii urmaºul meu! Câþi ani ai de fapt? – 19, Domnule. – Pãi, ai toatã viaþa înaintea ta! Cel puþin 15 ani de muncã ºi alþi câþiva de pensie. Tu o sã faci carierã la noi!

Cuib buimac
– Nu râde, mãi copile, disimulându-þi rânjetul insinuant! Józsi va fi numele tãu în brigada asta! Cu cãpãþâna ta turtitã ca o turtã, cu spatele gârbovit, stai la pândã ca sã vezi unde-i rost de pomanã. Stai drept, ºtii tu, precum cucuruzul în sac, tu eºti de unul singur, nu-i de nasul tãu pomana! Carã-te, nu-mi place apropierea ta apãsãtoare, lumea asta e prea micã pentru atâþia oportuniºti. Nu te mai preface, mucosule! Nu pentru cã ai fi tu atât blajin ºi supus îþi tragi gâtul între umeri sau, dacã ai avea, coada între picioare, ci pentru cã vrei sã-mi iei postul! Dar voi fi cu ochii pe tine, cu toþi trei! Nu mã întreba cã de unde trei, o sã vezi tu, ºi pe piele vei avea ochi, nu unul, ci o mie. Sã ne ferim de-alde ãºtia! Prietene, tu vrei sã tragi scaunul de sub mine, cu mârºãvie. Dar þine minte cã ãsta-i tronul meu, ai înþeles? Acest scãunel, pe care stau – sau taburet –, zi-i cum vrei, singur mi l-am confecþionat, ciordind pentru asta o bucatã de scândurã, aºa cã nu-l cedez nimãnui! Ceea ce am obþinut, e al meu, nu-l împart cu nimeni. ªi o poziþie oricât de micã e o poziþie. Unii spun cã e o dispoziþie, dar nu e! Nu-mi pasã mie de dispoziþii, pur ºi simplu nu scot la mezat – nici mãcar teoretic –, statutul meu obþinut dând din coate. Nu-i de vânzare! Eºti tânãr, la fel de slugarnic-fãþarnic cum am fost ºi eu, umil, scump la vorbã, de parcã nimic nu te-ar afecta. Cunosc soiul ãsta… Nu cedez! Am sã fac totul ca sã dispari din preajma mea, pentru cã infectezi liniºtea teritoriului meu cu raza de trei metri. Acuma îþi dau voie sã rãmâi în picioare ºi sã te uiþi la mine cum mãnânc. Porc nesimþit ce eºti, eu nu þi-am spus sã te aºezi pe jos ºi sã-þi scoþi merindele din traistã! Ai cam sãrit peste cal! Voi avea grijã ca, începând cu ziua de mâine – dacã o mai apuc –, sã-þi punã bãieþii jugul de gât. De arat nu-i nevoie, dar mai sunt ºi multe alte corvezi. De asta eºti bun, dupã cum aº fi fost ºi eu, însã

171

Boér Petér Pál
acum eu sunt bosul aici, nu uita! Prea stai tu liniºtit, cu botul pe labe, crezi cã poþi sã mã joci pe degete, dar nici vorbã, nici vorbã! – Nea Józsi, nea Józsi! Eºti cam roºu la faþã, nu mai bea atâta vodcã, ar trebui sã te duci acasã! Dai din gurã de unul singur de vreo orã. Bãieþi, ia umflaþi-l ºi depuneþi-l în faþa crâºmei! – Dacã n-ai nimic împotrivã, nea Guszti, îl zvârlu eu pe portbagajul meu de la bicicletã ºi-l împing pânã acasã. Vorbesc eu cu soacrã-sa, îl pune la punct de numa-numa! Mereu se crede un fel de ºef sau ce. Probabil cã a pierdut mult… Ei, aºa-i când eºti cãsãtorit, trebuie sã renunþi la multe. Nu-i aºa? De-aia nu mã-nsor eu! – Vrãbiuþã ce eºti, îi vinzi tu baliverne lu’ nea Guszti, huhurezul? Eu pe bune cã nu sunt însurat, în schimb tu eºti! Du-l acasã pe nenorocitul ãsta, dupã care ia-o repede la picior, cã rupe muierea sucitorul pe spinarea ta. Hai, pas alergãtor, acasã!

Metamorfoze
A fost o fetiþã foarte drãgãlaºã, cu pãrul ei castaniu împletit în douã codiþe. Întreaga ei fiinþã era înveºmântatã în genele-i lungi, podoaba ochilor ei cu pupile mari. Fâlfâind din gene peste privirea-i plecatã, zâmbea fermecãtor mulþimii de Feþi-Frumoºi blonzi care, cum se face în asemenea ocazii, defilau cãlare pe cai albi înaintea ei. Nu-ºi întinse mâna pentru a primi salutul mâinilor întinse spre ea. Însã la un moment dat, pe neaºteptate, ºi-o oferi cu hotãrâre unui cãlãreþ cam plictisit ºi arogant, care nu prea-ºi dãdea silinþa s-o cucereascã ºi care, într-o clipitã, o sãltã lângã el în ºa, lãsând mascã toatã adunarea adulatoare. A trecut vremea, iar la un an dupã nunta de ºapte zile ºi ºapte nopþi s-au nãscut ºi progeniturile. Încã mai era acea apariþie, cu ochi rotunzi ºi pupile mari, înveºmântatã în superbele-i gene lungi, doar cã acum divizatã în douã. Mamã ºi soþie, soþie ºi mamã. Odatã cu apariþia primelor fire argintii din pãrul ei, i s-a mãritat una din fete, apoi s-a însurat ºi bãiatul cel mare. Când nora începuse sã-i gãteascã altfel bãiatului ei, iar ginerele pentru prima oarã n-o salutã cu „Sãru’mâna”, a început metamorfoza. Genele lungi ale ochilor cãprui cu pupile mari, care o înveºmântaserã pânã atunci, s-au scurtat. Ochii i s-au micºorat, faþa i s-a înãsprit, practic a suferit procesul invers al transformãrii unei larve în fluture. Se fãcuse soacrã! În mod cu totul surprinzãtor, devenise

172

devenind bunicã. Drept urmare a intrat în colaps. acum însã nu se putea ignora faptul cã. într-un balaur. a nevestei. ochii mari ºi înveºmântatã în genele-i albe. care ºi-a risipit întreaga viaþã pe un prinþ arogant. soacre ºi bunici. Devenise o bunicã total dedicatã nepoþilor. Nu chiar multe. cel mai nesuferit lucru din partea soacrei a fost îngrãdirea relaþiei cu proprii ei copii. adorate. Rolul de soacrã s-a menþinut dar.Nuvele copia fidelã a propriei soacre. în scurt timp. Uneori povestea nepoþilor despre o prea-frumoasã fatã. soacrei. cu pãrul ca neaua. dupã care a început transformarea inversã: nu-ºi mai ignora ginerii ºi nurorile. bunicii. S-au scurs decenii. Aceastã stare a durat pânã la naºterea strãnepoþilor. neglijându-ºi copiii. deºi încã din a doua zi a cãsniciei ºi-au dus traiul într-o permanentã controversã. ªi aspectul i se schimbase complet. Nici prietenii de odinioarã n-o mai recunoºteau. a fetei frumoase. κi chinui familia cu priviri fulgerãtoare ºi bombãneli de soacrã. devenise o adevãratã soacrã. la rândul lor. niciodatã agreatã. Numãrul anilor nu i-a scãzut. socrii. cum scrie la carte. Înainte nu-i prea pãsa de vârstã. mamei. iar ca protectoare a micuþilor gânguritori s-a fãcut o scorpie insuportabilã. în cazul ei. cãlare pe cal alb. a transformat-o pe soacra ei. devenind din nou acea apariþie iubitoare ºi demnã de iubit. Iar acum ºi ea fãcea la fel! Parcã am fi martorii metamorfozei fluturelui splendid în larvã. ea cu soþul fiind declaraþi inamicii numãrul unu ai acestora. (Traducere din limba maghiarã de Ildikó Gábor-Foarþã) 173 . încât pânã ºi bãrbatului ei începuse sã-i fie silã de ea. în strãbunicã. însã douã cel puþin. când i s-a nãscut primul nepot. ginerii ºi bãrbatul. fãcuþi. definitoriu a devenit statutul de bunicã. nurorile. Uitase cã. cu inima deschisã.

predând limba franceză şi istoria. éd. remarcă cele două componente ale talentului său: amestecul de revoltă şi vitalitatea observaţiei sale. 1991 La Prophétie du chameau (roman). 1993 La femme du cousin (nuvele în germana). éd. éd. Zurich. atinsă de o tumoare şi pe care ai săi o acuză de a fi „păcătuit” pentru că i se umflă burta. J. Laureat al premiului Lipp. Haremul în pericol. Publisud. 1999 L'Œil du frère. Rousseau. Iată ce spunea criticul vis-a-vis de volumul Le Harem en peril: „Încă de la primele cuvinte cititorul este atras de această scriitură puternică şi concentrată”. éd. éd. Rafik Ben Salah este un povestitor captivant. După lectura celor zece povestiri ale volumului. Jacques Chessex decelează aici o formă de deschidere care îl apropie atît de Ramuz. Xenia. Genève. Lausanne. Lausanne. Vevey. éd. începând cu prima povestire (Viande morte Carnea moartă) a suferinţelor atroce îndurate de Selma. éd. 2004 La Mort du Sid. Limmat Verlag. scriitorul este elogiat de Jacques Chessex. fapt dovedit şi de premiile ce i-au fost acordate. 2001 Récits de Tunisie. este apreciat de critica literară. 2005 La véritable histoire de Gayoum Ben Tell. L'Âge d'Homme. Din volumul cu acelaºi titlu apãrut în 2005. Un alt critic elveţian. Suisse 174 . fini examinatori ai spaţiilor interioare. profesor şi scriitor de naţionalitate tunisiană şi elveţiană. dublat de un observator implacabil. acest volum este la fel de interesant din punct de vedere al limbii. 2009 1. L'Âge d'Homme. Autor prolific romane şi nuvele. Rousseau. după o licenţă în litere la Sorbona şi o diplomă de jurnalist. L'Âge d'Homme. 1998 Le Harem en péril (nuvele). cele două surse ale autorului fecundându-se reciproc. 2007 L'invasion des criquets de terre et autres nouvelles de la dérive ordinaire. éd. Paris. L'Âge d'Homme. Referindu-se la acelaşi volum. cît şi de Gustave Roux. Lausanne. publicat în editura L’Age d’Homme. Editions L’Age d’Homme. 1999. L'Âge d'Homme. scriitor şi membru al juriului. Amestec de vervă caustică şi de compasiune. Lausanne. Retour d'exil (roman). 1987 Lettres scellées au président (roman). Genève.Proza Rafik Ben Salah Haremul în pericol1 Născut în 1948 la Moknine (Tunisia). éd. Lausanne. Jean-Louis Kuffer.LKuffer spunea în cronica sa din 24 heures: „Toate aceste istorii sunt marcate de pecetea crudă a autenticităţii. Lausanne. éd. care consumă fuziunea oralităţii şi a scrisului. se instalează în Elveţia şi lucrează în învăţământ.

dus de Peugeot-ul de închiriat al satului. pe doctorul vostru. asta-i bunã. în timp ce Nawas îl trãgea de braþ. haide. Fartas. Cum darã? Acest începãtor urma sã piardã ºase sau ºapte ani din viaþã ca sã înveþe singura artã de a scoate dinþii oamenilor. în fine. un pic de ruºine.. poseda trei meserii într-una. Nawas puse piciorul pe pãmîntul sfânt al satului. fãrã ajutorul vreunei ºcoli. aceste sarcasme ºi alte cîteva semãnarã deci îndoialã în anturajul tînãrului bacalaureat. declarând dupã o lungã tãcere cã era fericit de a fi secondat de acum încolo de un tînãr confrate. Dar tatãl se mînie dintr-odatã. doar prin simpla observare! Fãrã sã zdruncine voinþa familiei Nawas. un doctor. nu þi-e ruºine Fartas. frizerul rãmase cam neîncrezãtor. dã ceea ce Prea-Puternicul a scris. norocul sã te însoþeascã! 2.2 ªapte ani trecurã: multe lacrimi ºi numeroase rugãciuni jalonarã exilul în care se afundase viitorul doctor în medicinã dentarã. Singur.. Cum. frizerul nu se clinti ºi lãsã sã-i plece vizitatorii fãrã sã rãspundã. zicînd: vi-l prezint pe primul ºi unicul doctor pe care regiunea l-a produs vreodatã. dã Sid. apoi fãcu un pas spre Fartas.Haremul în pericol *** Nimeni din sat nu-i acordase încredere fiului familiei Nawas. Îl terminã de ras pe ultimul client pe care îl þinea sub briciul lui. rîdea în hohote frizerul Fartas. Bijo. Marzouk. La sfîrºitul celui de-al ºaptelea an de absenþã. care era în acelaºi timp bãrbier din tatã în fiu. o sã mi-o plãteºti. oamenii sunt pe cale sã disparã imitându-i prea mult pe ghiauri. Tatãl sãu. în vreme ce el însuºi. înþelegeþi. cãci el ne aparþine nouã tuturor. îmbrãþiºaþi-l pe doctor. Marzouk rãmase un moment încremenit. care pretindea cã-ºi va însuºi ºtiinþa ghiaurilor ºi va egala priceperea dentiºtilor occidentali. confratele tãu. tinere. fiu al lui Adam. îl plimbã din prãvãlie în prãvãlie. apoi conchise pe un ton fals solemn: vezi tu asta. o sã mi-o plãteºti. în primul rând! Peste tot Nawas fu primit ca un erou. haideþi. secondat. Sid El Haj? mucosului ãstuia i-au trebuit ºapte ani ca sã înveþe sã tragã un dinte. ºi apoi ce confrate. dentist cu cleºte emerit ºi chirurg-tãietor împrejur. În ciuda mâniei tatãlui Marzouk. servitorului vostru. în original 175 . care rãspunse rezervelor tuturor cu mândrie ºi condescendenþã ºi dispãru la sfârºitul verii. zicând: secondat. bine ai venit. Fartas.

miracolule. se difuzã în sat ºi în împrejurimile lui. se difuzã deci acest zvon: Auzi. învãluitoare ºi insidioasã. ºi nu în altã parte. totul îngrãmãdindu-se în singurul imobil cu douã etaje aflat în centrul satului. într-o zi. În acelaºi timp. într-o zi. cineva aduse o vorbã furatã pe terasa unei cafenele. îºi aranjã sculele ºi-ºi închise prãvãlia. cu cocioabã ºi prãvãlie. pretindeau cei mai sceptici. de optsprezece carate. pe care el îi înlocuia cu dinþi din aur masiv. nocturn de data asta ºi feminin în exclusivitate. existã la Nawarine un doctor plin de ºtiinþã. cu domiciliul ºi cabinetul. cãci de unde ne vii tu. care-i ura. o. luarã alura unei veºti care luã amploare ºi se rãspîndi vreme de mai multe sãptãmâni. Pungile cu stare din Ksar cucerirã deci cabinetul dentar ºi notabilii din acest orãºel se îngrijeau care mai de care.Rafik Ben Salah Cu aceste cuvinte Fartas îºi petrecu clientul. cã doctorul urma sã se instaleze chiar în sat. care plombeazã fãrã plumb. orãºel detestat ºi. ªi apoi. În curând acest flux de strãini fu urmat de un altul. ziceau cei bãtrâni. aceste vorbe se confirmarã. o sã vadã el ceea ce nici un ochi n-a vãzut ºi va auzi ce nici o ureche n-a mai auzit! Din zvon. o. dupã care Nawas s-ar fi înfuriat aºa de tare cu scopul doar de a spune: deoarece Fartas are extrema generozitate de a accepta sã fie secondat de un tânãr confrate. Cei care nu aveau nimic de reparat îi cereau doctorului sã le scoatã dinþii din faþã. au vãzut debarcând niºte cartoane enorme. locuitorii din Ksar începurã sã dea nãvalã. Se duceau de la Ksar la Nawarine doar cu scopul de a se putea fãli cu asta. tare în cunoºtinþele date de diplomele gheaure. urma sã se instaleze. Incidentul ar fi putut sã-ºi afle deznodãmântul la ora aceea. Au pus chiar la îndoialã autenticitatea pretinselor sale diplome. cu toate cã domeniul lui Allah nu cunoaºte nici o limitã! Era oare doar o provocare? Oamenii au speculat atunci asupra motivelor care-l putuserã împinge pe un savant eminent cum era doctorul sã se mulþumeascã cu atât de puþin. numeroase ambalaje luxoase. ªi apoi. Soaþele acestor domni din Ksar aflarã ºi ele despre virtuþile detartrajului ºi binefacerile frezei. strãlucit cãutãtor de aur ºi nu e ºtiinþã decît în mîinile Atot-Puternicului! Aºa tuna vocea publicã. de-acum încolo proprietatea tânãrului doctor. Dar nefericirea era cã zvonul începuse sã avertizeze deja cã dentistul Nawas. 176 . în special în Ksar. care scoate dinþii fãrã cleºti. care nu ºtii încã. Cîteva zile mai tîrziu. tu. înþelegeþi. la rîndul sãu. oamenii din Nawarine rãmâneau totuºi neîncrezãtori ºi puþin dispuºi sã deschidã punga.

fetele tinere începurã sã viseze maºini americane. Nawas îngriji mai întâi pe soþiile notabililor strãini de sat.. replicã celãlalt. nu suportã douã fiinþe aºa de opuse ca un bãrbat ºi o femeie. dar opuºi totuºi. aºteaptã. vã jur cã-i adevãrat. chit cã dezonorezi satul) cã deci acest tânãr ºi ilustru dentist nu era un bãrbat veritabil. Apoi atracþia cabinetului deveni aºa de vãditã ºi irezistibilã cã le cuprinse. om respectat ºi adesea solicitat ca arbitru. Mînat deci de aceastã disperare. pe Allah. aºa cum o fatã obiºnuitã are dreptul sã numere sub pãlãria ei. ale cãrui bogãþii crescuserã pe neaºteptate! Ca urmare a acestei etalãri3. al naibii. chiar în momentul în care trecea felahul5 Milad. subjugate de acum încolo de insuportabila prosperitate a tînãrului Nawas. cu obiceiuri obligatoriu uºoare. pe arborii noºtri sacri. tatã.... Marzouk îºi simþi inima în vîrful limbii. De aceea tatãl Marzouk nu mai îndurã mult aluziile dezonorante ale þãranilor ºi începu sã se punã cu gura pe el. îºi repetau ei trãgând cu ochiul. îmi vrei deci nefericirea? Ptiu. gata sã-ºi pãrãseascã locul. ca o gangrenã. el merse de urgenþã la Fartas ca sã-l tãvãleascã pe jos ca pe un mãgar rîios. sã-l convingã pe fiul sãu sã-ºi ia o femeie ºi sã închidã acest capitol. Iatã în ce mod. „donator” de. n. în timp ce bãrbaþii rãspândeau în mod incidental ideea cã faimosul dentist nu era în realitate (de ce sã te împotriveºti. o opoziþie sãlbaticã ºi definitivã. Invocaþii specifice lumii arabe 177 . dupã el.. fãrã îngrãmãdeala ºi inconfortul cuplului care.n 4. scuip pe ele. înþelegeþi ce vreau sã zic.. Se ºtie cît de pãcãtoasã e cea mai micã deviere de la norma sexualã în jocul social al acestor regiuni. 3. pe Satan cel chior! Zvonul conform cãruia doctorul Nawas ar fi un.. — ªi eu sã te compãtimesc.Haremul în pericol Din acest aflux feminin va veni drama. de bogãþie. — Am motiv sã mã plâng de tine. ceea ce poate bãnui cititorul.. acest zvon reveni deci fuga-fuguþa. pe mãslin ºi mai tîrziu pe Prea-Înaltul!4 Dar Nawas se încãpãþâna ºi zicea cã e foarte bine aºa. vile maure ºi servitori în livrea. pe smochin. ºi pe sãtencele din Nawarine. sortiþi rãzboiului în ciuda marii inteligenþe care-i leagã pe unul de celãlalt. Apoi cuþitul înlocui verbul. Cîteva zile mai tîrziu.

sau vrãjite de doctor. Trecurã zile ºi altele venirã. în cabinet. acelea strãine. cãzuse în teama (judecatã ca legitimã prin vocea publicului) ca fetele sale sã nu fie subjugate. de îndatã ce aþa neagrã ºi aþa albã nu se mai pot distinge! Din respect pentru tatãl sãu ºi pentru a risipi temerile nefondate ale oamenilor. verii. fraþii. taþii. Cãci cu cît e mai puþin lungã ziua. încercaþi numai sã-l contraziceþi! Siluetele sunau deci. un halat alb deschidea ºi o clientã era înghiþitã. Dar când veni iarna. La primul etaj al imobilului. atinsã de acest doctor îndrãcit. 5. ºi mai rãu încã. fabulaþiile ºi bîrfele erau în toi. ªi apoi. Era un lucru admis de drept. Ulterior ºi ca prin contagiune. nu e nimic care sã semene cu o femeie cu vãl decît o altã femeie cu vãl! Aceste argumente ºi alte cîteva fãcurã ca. ºi nu numai el. apoi i se raportã lui Marzouk cã Fartas. cã doar pacientele din Ksar. vecinii. iernatic în anul acela. locuia scriitorul public Staline. mai ales. suspiciunile se înteþirã. cine poate garanta cã toate aceste femei care erau vãzute intrând la el vin într-adevãr din satul vecin? Cãci. noaptea acoperi multe consultaþii reputate diurne. întãreau incredulii ireductibili. În primele zile ale lunii de Ramadan. toþi începurã asiduu sã umble de-a lungul ºi de-a latul în jurul cabinetului. dintre care mulþi îºi petreceau vremea prefãcându-se cã iau aer (în ciuda frigului umed ºi pãtrunzãtor). ca pe furiº. fiecare þinând sã-ºi pãstreze secretul. adãuga vocea rãutãcioasã. Nawas dãdu îndatã de ºtire prin toboºarul satului. cu atît e mai scurtã claustrarea femeilor. reînviind astfel temerile oamenilor. devenit o fortãreaþã bîntuitã exact în mijlocul satului. ºi numai lor! Ca urmare a acestei proaste veºti. Nici mãcar festivitãþile serii nu uºurarã cu nimic neliniºtea oamenilor. al cãrui cabinet. proprietatea lui Nawas. Marzouk crezu de datoria lui sã-l lãmureascã pe fiul sãu sã-ºi suspende consultaþiile. era deschis zi ºi noapte. vor fi admise de acum încolo noaptea.Rafik Ben Salah Milad îi separã pe protagoniºti fãrã sã aibã ce arbitra. bãrbaþii. tremurând cã vreuna dintrale lor ar fi putut fi vãzutã. care îºi bãgase în cap sã dea consultaþii nocturne femeilor. Þãran arab 178 . Asta puse capãt zvonurilor despre obiceiurile doctorului. în jurul cabinetului dentar al lui Nawas. el þinea sã-l numeascã aºa. Se vedeau siluete voalate sunînd la uºa ºarlatanului. sete ºi mai ales de chinurile abstinenþei la fumãtorii înveteraþi. ºi nu existã Doctor decît Allah. soþii. exacerbate de foame.

îl desfãcu ºi se nãpusti asupra mîinii care pãcãtuise cu roza..Haremul în pericol Or într-o searã a acelui Ramadan. pacea ºi mila divinã ºi norocul Sãu ºi bunãtatea Sa. cum sã spun. . mi-e greu cu clienþii. Staline? Dar scriitorul zicea cã are urechea grea în prezent.. De aceea îºi scoase într-o strãfulgerare de lamã briciul sãu de frizer.. în timp ce lua al nu ºtiu cîtelea ceai cu Fartas.. frizerul Fartas.. Allah iartã ºi te absolvã. Staline.. pãrul atîrnând. haide.. în fine. Asta nu-l împiedicã pe frizerul Fartas sã-ºi multiplice vizitele nocturne la Staline. Sângele tatãlui Fartas se aprinse fãrã foc. nu primeºte vreo tîrfã sau Domnul ºtie ce încã. respiraþii. uneori parã pentru garã.. Apoi din vorbã în vorbã. Fartas.. ºi chiar odatã.. cea mai frumoasã din toate rozele... apoi un altul.. El zãri mai întâi douã picioare goale pânã la jumãtatea coapsei. rãspundea celãlalt. ros de îndoialã ºi nemaiavând stare din cauza secretului sãu... ca niºte suspine. Staline. frizerul vãzu dosul mîinii drepte a doctorului pus pe obrazul. frate. Apoi scriitorul public îºi vãzu musafirul dezlipindu-se cu o surprinzãtoare grabã ºi urcând scara într-o clipitã. Staline îl urmã atunci discret pe Fartas ºi-l putu vedea sunând la uºa doctorului. e oare doar bizar cã nu ºi-a luat soþie. respiraþia lui bãloasã se accelerã deodatã gata sã-l înãbuºe. scriitorule.M-ai înþeles.. dupã ce l-a pus la pãmânt pe asistentul lui Nawas. tu trebuie sã suferi. conversaþia ajunse la obiºnuinþele. prin care fiinþa îºi cîºtigã nobleþea. apoi la nãravurile doctorului.. ce mai. Prezentare ºi traducere de LUCIA MATIUÞA 179 . transcriu uneori far pentru bar?. un om de valoarea ta. ajunse pe furiº în cabinetul dentistului unde se dãdea o consultaþie. biete Staline. fiicei sale Ourda. fãrã sã-l lase sã repete... înainte de a dispãrea în spatele obloanelor metalice reputate a fi inexpugnabile.vezi pentru musulmanii ce suntem. imagineazã-þi un pic un scriitor public aproape surd. S-a aflat apoi cã frizerul. doar mã auzi totuºi bine cînd îþi vorbesc! — Nu. pãºi deodatã pragul uºii lui Staline zicînd: pace þie. Fãcând un pas. rupt de scris cu stiloul ºi pana. oare cum se descurcã. — Taci. vãzu chipul tovarãºului sãu transfigurându-se. pînã într-o anumitã searã. Ai auzit vreodatã lucruri. Dar cine nu-ºi mai aminteºte de asta în sat? Staline povesti cã într-una din ultimele seri de veghe ale Ramadanului. a sa proprie. corpul doctorului aplecat pe atributele feminine.

Confesiuni târzii Doina Hanganu-Bumbãcescu

Et in Arcadia ego. Redactor la E.S.P.L.A

Aproape de sfârºitul anului IV, facultatea noastrã, Filologia, a organizat o excursie la Cluj pentru a-i cunoaºte pe colegii de acolo. Cum cineva trebuia sã întocmeascã un referat, profesorul Paul Georgescu m-a desemnat pe mine fixându-mi ca temã romanul lui Mihail Sadoveanu, Nicoarã Potcoavã, care tocmai apãruse. La întoarcerea la Bucureºti au urmat examenele de sfârºit de an ºi examenul de stat. Când toate s-au încheiat, am fost cãutatã de profesorul Paul Georgescu. Dându-mi un bileþel cu un numãr de telefon, mi-a spus: ,,Dacã ai necazuri cu încadrarea sã mã suni”. În anii aceea, la terminarea studiilor, niciun absolvent nu era lãsat la voia întâmplãrii. Toþi primeau o repartiþie ºi aveau un loc de muncã asigurat, bun sau rãu, aproape de casã, ori într-un fund de þarã, dar acesta exista. Curând mi-a sosit repartiþia guvernamentalã prin care eram informatã sã mã prezint la Editura Politicã. Plinã de entuziasm – era Bucureºti! – m-am dus ºi m-am înfãþiºat la „Cadre”. M-a întâmpinat ºefa – o femeie mai degrabã bãtrânã – am remarcat cã avea sprâncene albe, - care a început sã þipe la mine, sã-mi spunã cã nu are posturi libere ºi sã plec. Nici n-a vrut sã se uite la hârtia ministerului pe care i-o înmânasem. Speriatã ºi dezamãgitã, am plecat. Seara i-am dat telefon lui Paul Georgescu ºi i-am relatat ce mi se întamplase. Dupã ce m-a ascultat, mia spus sã îl caut a doua zi la Casa Scânteii, la ora 10, la ,,gard”. Deºi locul întâlnirii era cam imprecis, m-am dus. Casa Scânteii nu era terminatã în totalitate, dar se mutaserã deja acolo redacþiile marilor ziare: Scânteia, Scânteia Tineretului etc. precum ºi Secþia de culturã a C.C.-ului la care lucra Paul Georgescu. Palatul avea în faþã un mare teren gol, înconjurat de un înalt gard de sârmã. În acel spaþiu nu se putea intra decât cu autorizaþie specialã ºi eu n-aveam. De aceea întâlnirea a avut loc „la gard”, aºa cum o stabilise profesorul. La ora fixatã, profesorul a ieºit din uriaºa clã-

180

Et in Arcadia ego
dire, a strãbãtut incinta pânã la mine ºi i-am povestit din nou, la gard, cele petrecute la Editura Politicã. Dupã ce m-a ascultat, mi-a dat o adresã la care sã mã prezint a doua zi. Dimineaþa urmãtoare, la ora 11, am ajuns în bulevardul Ana Ipãtescu nr. 39, unde era o clãdire – de fapt un palat – cum sunt multe în Bucureºti: gard de fier forjat, balcoane la fel, ferestre înalte, faþada impunãtoare cu marchizã. Suind câteva trepte de marmurã, am împins uºa monumentalã ºi am intrat într-un hol mare cu pereþi lambrisaþi în damasc de mãtase grenat. Din el se deschideau uºi cu tãblii de cristal, una era cu oglinzi de sus pâna jos. Uºor intimidatã de acest cadru elegant ºi sobru, am urcat o scarã largã de stejar. În holul de la etaj, mã aºteptau Paul Georgescu, Silvian Iosifescu – alt fost profesor al meu de la facultate – ºi Mihail Petroveanu, Milo, cum aveam sã aflu mai târziu cã i se spunea. Dupã un scurt dialog amabil ºi amical, Silvian Iosifescu – pe atunci redactor ºef la E.S.P.L.A. – fãrã sã-mi cearã repartiþia, mi-a spus cã sunt angajatã redactor ºi sã mã prezint la lucru. Nu îmi venea sã cred! Ce uºor se rezolvase totul! ªi ce diferenþã de atitudine: la Editura Politicã – datã afarã, dar primitã cu zâmbete la E.S.P.L.A. Cãci E.S.P.L.A. era sanctuarul în care intram ºi despre care nu ºtiam încã nimic. Am fost încadratã la redacþia ,,Clasici”, unde se pregãteau ediþiile scriitorilor clasici români, cum sugera ºi numele. Acolo lucrau trei foºti colegi de facultate, mai mari: Gheorghe Pienescu (Gigi), viitorul mare editor al lui Arghezi, socotit un exeget al operei argheziene, Andrei Rusu, cunoscut ca unul din cei mai strãluciþi ºi zeloºi editori ºi textologi pe care i-am avut, de o ireproºabilã competenþã, cum îl va caracteriza, pe bunã dreptate colegul meu, Teodor Vârgolici ºi Alexandru Sãndulescu, viitorul istoric ºi critic literar. Cãrþile sale de mai târziu printre care Literatura epistolarã ni-l aratã ca un critic documentat, profund în judecãþi, drept în aprecieri, serios în atitudine, formulând observaþii de mare fineþe. Un intelectual rasat. Remarcabilele sale articole apãrute în noul Adevãrul literar ºi artistic, publicaþie care din pãcate nu mai apare demult, îndreptãþesc aprecierile de mai sus. Iatã cateva titluri: Mai mult ca portretul, Rãdulescu-Motru, Constantin Argentoianu, Sextil Puºcariu, Un mare cãrturar - la moartea lui Zigu Ornea. *** În editurã mai lucrau, la secþia de „Prozã contemporanã” alþi foºti colegi: Cornel Popescu, viitorul editor al romanelor lui Marin Preda ºi Liviu Cãlin care, secondându-l pe Alexandru Rosetti, va publica ediþia

181

Doina Hanganu-Bumbãcescu
Opere a lui I. L. Caragiale. Ca începãtoare, am parcurs toate etapele muncii redacþionale: paginare, control dactilografic, alcãtuire de sumare, confruntare (colaþionare) cu manuscrisele originale sau cu ediþiile princeps, dupã caz, corecturã în ºpalturi, bun de tipar ºi bun de difuzare. În afarã de acestea erau discuþiile cu corectorii, tehnoredactorul, ºi ce era mai important, discuþia cu autorul de ediþie sau cu traducãtorul. Urma sã aparã o mare Antologie a poeziei româneºti de la începuturi pânã astãzi, proiectatã în mai multe volume. La ea au lucrat mai mulþi. Mie mi s-a dat sã alcãtuiesc sumarul capitolului George Coºbuc. Nu mai ºtiu din care motive nu a apãrut decât voluml I în 1954, cuprinzând creaþii de la Poezia popularã pânã la Panait Cerna inclusiv, adicã cincizeci ºi opt de nume. A fost o ediþie frumoasã, elegantã, legatã în pânzã. În redacþie ne consultam reciproc. ªeful nostru era Ion Roman, ºi el autor de ediþii. Lucra atunci la Opere de ªtefan Octavian Iosif, pentru care a realizat studiul introductiv, notele ºi bibliografia. Pentru editarea acestui volum, editura trebuia sã ia legãtura cu singura persoanã încã în viaþã care putea furniza informaþii despre poet: Natalia Negru, fosta lui soþie. Cum ea locuia la Dorohoi cred, nu se putea pune problema invitãrii sale la Bucureºti, aºa cã cineva trebuia sã se ducã acolo. S-a hotãrât sã fie trimis Milo Petroveanu. La întoarcere ne-a povestit: a intrat într-o curte cu apartamente de raport, a bãtut la o uºã ºi rãspunzându-i-se a intrat. De lângã o sobã de gãtit, de pe un scãunel, s-a ridicat o femeie grasã ºi bãtrânã, nepieptãnatã ºi cu un neg pãros lângã nas: „– O caut pe doamna Natalia Negru”, a zis Milo. Cu glas dogit, bãtrâna a rãspuns: „– Eu sunt”. Milo a rãmas încremenit; ºi-a amintit de cântecele iubirii deznãdãjduite, de poeziile de dragoste dedicate ei de Iosif ca ºi de durerea despãrþirii de ea din poeziile acestuia. ªi-a spus în gând: Asta este femeia pentru care au murit doi mari poeti… Toþi am tãcut impresionaþi ºi întristaþi: Sic transit gloria mundi! Dar în redacþie erau ºi momente de veselie. Când ieºea de sub tipar cartea vreunuia dintre colegi, evenimentul era sãrbãtorit. La apariþia volumului Poezii de George Topârceanu, îngrijit ºi prefaþat de Alexandru Sãndulescu, autorul a trimis-o în Piaþa Amzei pe tanti Lenuþa, „bufetiera”, sã aducã tãvi cu vol-au-vent cu ciuperci ºi vin. Invitat era de regulã ºi redactorul ºef al editurii. Ion Roman, spiritual ºi agreabil, dãdea tonul. Mare admirator al lui Caragiale, când ciocnea paharul spunea: „Hai noroc ºi sã trãieºti, ceea ce nu cred… cã eºti supãrat pe mine”.

182

Et in Arcadia ego
*** În redacþie ne vizitau deseori colaboratorii, personalitãþi ale vieþii noastre literare: Petre Pandrea, Alex Duiliu Zamfirescu – zis Duilã, fiul autorului Vieþii la þarã, G.C. Nicolescu, editorul operei lui Vasile Alecsandri, Sergiu Dan, Niculae Gheran, sef al serviciului de literaturã ºi artã din centrala editorialã. Datoritã poziþiei pe care o avea, Gheran discuta mai ales cu redactorul-ºef, dar venea ºi în redacþie ºi stãtea de vorba cu Andrei Rusu pe care îl consulta în calitate de specialist. Gheran elabora de pe atunci marea sa ediþie definitivã, Liviu Rebreanu. Apãrea uneori Paul Georgescu, inteligenþã aprigã deseori, caustic ºi ironic. Ne sfãtuia: „Nu fã azi ce poþi lãsa pe mâine!”. Auzind cã unul dintre noi voia sã divorþeze, îi recita mereu: „Miºu ªt. Popescu vrea sã divorþeze…”. A contribuit mult la promovarea tinerilor. Într-un amplu articol din Scânteia a menþionat numele celor pe care îi credea talentaþi. Am fost mândrã gãsind printre ei ºi numele meu. Îmi aparuserã cateva articole în Viaþa româneascã. Întoarsã dintr-o delegaþie la Moscova, a venit ºi Veronica Porumbacu sã povesteascã despre ce a fãcut ºi ce a vãzut. ªi ne-a adus o… bananã. Fiecare am avut câte o bucãþicã din trufandaua pe care n-o mai vãzuserãm de ani de zile. Când eram la secþia traduceri, ne-a vizitat ºi Dan Deºliu, venit ºi el dintr-o cãlãtorie de la Paris, de data asta. Ne-a adus, cu titlu de împrumut, ultimul mare succes literar, romanul Bonjour Tristesse de Francoise Sagan. L-am þinut fiecare o noapte. *** Între noi ºtiam unii despre alþii aproape tot, pentru cã dimineaþa, înainte de a începe lucrul, povesteam ce am mai auzit, ce a mai fãcut copilul, ce s-a mai întamplat în familie. Andrei Rusu primise „ordin de convocare” – cuvântul „concentrare” era interzis. Ne-a relatat dialogul pe care l-a avut la unitate pentru întocmirea dosarului. Dupã întrebãrile de rutinã: nume, vârstã, adresã – gradatul le-a intrebat: „– Ce studii ai ?”; „ – Sunt absolvent al facultãþii de filologie”, a rãspuns Andrei. Militarul plictisit: „– Lasã astea, carte ºtii ?” Aveam o colegã din alt serviciu care dorea cu ardoare un singur lucru: sã aibã un copil. Dar fiind nemãritatã, îi era teama cã dacã-l face, va fi datã afarã pe motiv de imoralitate. (Puterea era foarte vigilentã în astfel de probleme). ªi atunci s-a dus la preºedintele de sindicat, tovarã-

183

Doina Hanganu-Bumbãcescu
ºul Luca, (era tatãl criticului ºi profesorului Paul Cornea) cãruia lumea îi spune „Papa Luca”, sã-i cearã voie. El a râs ºi … a aprobat. Noi am aflat dialogul chiar de la ea ºi s-a þinut de cuvânt. ªefa serviciului de cadre, serviciu care era spaima în toate intreprinderile, era o femeie destul de retrasã. Nu vizita redacþiile, nu controla pe nimeni. O singurã datã ºtiu cã i-a spus lui Romulus Vulpescu sã nu mai poarte cãmãºi maro: „Ce, eºti în frãþiile brune ?” – parcã aºa se numea o organizaþie subversivã. Nu cred sã fi fãcut rãu cuiva. A povestit unei colege cã nu are niciun merit politic, n-a fost nici ilegalistã, dar primise postul pentru cã soþul ei murise în pogromul de la Iaºi. În faþa directorilor nu avea niciun cuvânt ºi când vreunul o chema, alerga onoratã, speriatã ºi supusã. De altfel toþi o ºtiau de „tanti Dora” ºi asta spunea tot. Ce diferenþã între ea ºi cadrista de la Editura Politicã ce mã primise cu urã, parcã aº fi fost cel mai periculos duºman de clasã ! *** Primele volume redactate de mine au fost Poezii de Emil Isac, pe care l-am citit ºi alcãtuit fãrã plãcere din cauza limbii greoaie, lipsitã de armonie ºi supleþe, ºi, spre nefericirea mea, oribilul volum Poezii de A. Toma. Acesta era director , se credea un talent veritabil ºi trona în biroul cu uºi de oglinzi care fusese al lui Al. Rosetti, pe vremea când el era director la Fundaþiile Regale, clãdire ocupatã acum de E.S.P.L.A. A. Toma era tatãl lui Sorin Toma, redactor ºef la Scânteia ºi autorul acelui ruºinos pamflet Poezia putrefacþiei ºi putrefacþia poeziei, de care, acum, din Israel, se dezice. Ca director, A. Toma, nu fãcea nimic, era ca o fantomã, toate problemele editurii fiind rezolvate de ceilalþi ºefi, Al. I. Stefãnescu, Ben Marian ºi Alexandru Balaci. Despre orgoliul penibilului proletcultist A. Toma circula o poveste lansatã probabil de ºoferul care, zilnic îl aducea ºi-l ducea acasã, Chemendia. Acesta, ºugubãþ, l-a întrebat curajos: „ – Tovarãºe director, spuneþi-mi, vã rog, cine e mai mare poet, Eminescu ori dumneavoastrã?” La care Toma a rãspuns: „– Ei dragã, Eminescu e mare în felul lui, eu în felul meu!” Prin grija lui Chemendia, ºofer moºtenit de la vechea Editurã a Fundaþiilor Regale, a doua zi, toatã editura a aflat opinia lui A. Toma ºi apoi tot Bucureºtiul. Întâmplarea o relateazã ºi Nicolae Gheran în Arta de a fi pãgubaº, vol. II.

184

Neculce. redactorul l-a dat la confruntare. fiind „cap limpede”. fãcea parte ºi Milo Petroveanu. Ele au rãmas pânã azi ediþii de referinþã pentru cã erau alcãtuite dupã criterii ºtiinþifice. Tudor Arghezi. Vulpescu a tradus Aminta de Torquanto Tasso. cu pãr negru. Era tânãr. *** La redacþia de „Poezie” am fost colegã cu Romulus Vulpescu. Pentru aceasta. dar în cele din urmã. în decembrie. eveniment pregãtit din vreme. Menþionez cã traducerea se confrunta cu textul original cu scopul de a verifica fidelitatea versiuni româneºti. Traducerea în versuri o fãcuse poeta Maria Banuº. era bun. a scris un excelent studiu despre Bucovia. Erau planificate multe titluri care trebuiau sã aparã la timp. avea loc „Luna cãrþii la sate”. cred. lucrând la Casa Scanteii unde. am citit împreunã sute de ºpalturi. Creangã. Anual. ceilalþi. hispanist. Era mai sobru decât noi. numit de noi Vulpicã. dar cu un rang superior. adicã îngãduitor cu subalternii. sã fie trecut ºi numele lui Edgar Papu. Vulpescu a constatat cã profesorul fãcuse mari modificãri. Drept care a propus ca pe copertã. Într-un an. cu tiraje mari. realizând aproape o nouã ºi o mult mai bunã transpunere în limba românã. soþul Veronicãi Porumbacu. a valorificat operele lui Adrian Maniu sau Ion Vinea. o echipã formatã din douã persoane era detaºatã în tipografie pentru 2-3 sãptãmâni. punctul de vedere al redactorului Vulpescu s-a impus. alãturi de numele Mariei Banuº . Pentru aceastã operaþiune a fost ales profesorul Edgar Papu. a avut de redactat un volum de Pablo Neruda. cea mai frumoasã ºi de valoare transpunere în limba 185 . A pierit odatã cu posesorul ei ºi cu Veronica. Scandalul a izbucnit pentru cã poeta s-a simþit ofensatã. Coca Botez ºi cu mine am fãcut parte din aceastã echipã. cârlionþat.Et in Arcadia ego *** În redacþia „Clasici” au vãzut lumina tiparului Opere complete ale scriitorilor români în ediþii critice. Dintre colegi. Avea acasã o bibliotecã foarte bogatã de care s-a ales praful. frumos. La un moment dat. A scris mult despre Mateiu Caragiale. Când manuscrisul s-a întors în redacþie. Anton Pann. Este. în calitate de traducãtor. Au urmat discuþii furtunoase . Urmând calea obligatorie pe care trebuia sã o parcurgã manuscrisul. de 12-17000 de exemplare: Bãlcescu. dar ºi splendidul volum Operele magistrului François Villon. la cutremurul din 1977.

Tot la „Poezie” mai lucra Ion Acsan. Se versifica mult ºi prost în anii aceia ai literaturii proletcultiste. N-am putut sã fiu de acod cu toate opiniile traducãtorului. La E. Lamm a fost exclus din partid. iar eu n-am insistat. Labiº.R. Tot el m-a sfãtuit ca în discuþiile pe care le voi avea cu poetul. ne-a povestit furios dar ºi ironic: – Asta e culmea! Eu sunt membru P.Doina Hanganu-Bumbãcescu noastrã a poeziei lui Villon. unde am fost invitatã ºi unde am cunoscut-o pe doamna Dolores. se tipãreau cãrþi ºi pentru naþionalitãþile conlocuitoare.L. proaspãt absolvent al „ªcolii de literaturã” de la ªosea.A. letin în loc de latin. dar volumele erau în plan ºi trebuiau sã aparã. Contractul pentru acest volum al lui Dan Botta. de dragul rimei. Sunt nebuni! Am auzit cã ulterior ar fi plecat în Israel. care nu se potriveau în context. În anii furtunoºi care au urmat. Dupã ºedinþa respectivã. Folosea uneori arhaisme prea specific româneºti: velit. *** În redacþia de „Poezie” am mai fost colegã cu H. Corecta cu succes creaþiile unor poeþi mai puþin meºteri. Balaci m-a desemnat pe mine redactor de carte. ascultând sfaturile lui Balaci. sã-i accept pãrerile.C. viitorul traducãtor din autori clasici latini ºi Gheorghe Tomozei. din ilegalitate ºi ãºtia mã exclud din partid.P. l-a încheiat redactorul-ºef Alexandru Balaci. Sau. Antokolski. foarte bun versificator. îndrepta versurile ºchioape sau rimele nepotrivite. devenitã ulterior soþia lui Botta. Acesta fusese cãsãtorit cu frumoasa Dolores. Vulpescu era un mare cunoscãtor al limbii române vechi dar ºi al francezei medievale. a cãrui admiratoare rãmãsese. Deºi numele poetului Botta era mai rãsunãtor la acea datã decât al tânãrului sãu confrate. Discuþiile au fost ºi la editurã ºi la Botta acasã. Secretara acestei redacþii era Zita Lemnaru. Redactorul-ºef la nemþi era colegul nostru Lamm care lucra în aceeaºi încãpere cu „Poezia”. germanã ºi idiº. Puþine observaþii a acceptat. accident la care fusese martor cu o searã înainte.S. În 1955 i-a apãrut traducerea unui volum de Versuri alese de P. 186 . Cam tot în aceeaºi perioadã a tradus ºi Dan Botta aceleaºi balade. aflasem de la el amãnuntul respectiv ºi chiar îmi recitase câteva poezii pe care le scrisese pentru Dolores cu ani în urmã. latinist. El ne-a adus ºtirea despre accidentul fatal al tânãrului poet. De altfel. traducerea lui Romulus Vulpescu a fost ºi a rãmas net superioarã. Grãmescu. modifica unele cuvinte: ghiere pentru ghiare. fiica foarte cunoscutului personaj Wilhelm Filderman ºi fosta soþie a gazetarului Oscar Lemnaru. Era prieten bun cu N. sluger. Erau redacþii de maghiarã.

emoþionat l-a luat în braþe ºi i-a spus soþiei sale: „– Pe el îl luãm!” . tãticul nu face nimic. Într-o zi m-a luat la plimbare pe strãzile care mai pãstrau încã amintirea poetei ºi mi-a vorbit cu nostalgie despre ea. un bãieþel ºi-a lãsat jucãria ºi s-a repezit la el strigând: „– Tãticule!” Homenco. Alexandru Balaci. introducerea sau scoaterea unor poezii din cuprins.-ului. mai stãtea ºi de poveºti. bãieþelul acesta are un frate geamãn.Et in Arcadia ego *** Primul volum pe care Lucian Blaga a avut permisiunea sã-l iscãleascã. ªi au mers la un orfelinat. Dar directoarea a zâmbit stânjenitã ºi a spus: „– Pe acesta nu îl puteþi lua !”. Una a fost Mihail Pop. deºi i-am fost redactor de carte. „– ªtiþi. veneau la noi o datã pe lunã. dupã ani de ostracizare.” *** La secþia „Poezie” am editat frumoasa ediþie bilingvã Sonete de Louise Labé. instructor al secþiei de Culturã ºi Propagandã a C. obligatoriu. marele folclorist. Era prietenos ºi în afarã de controlul pe care trebuia sã-l facã. am întrebat într-un glas: „– ªi ce-aþi fãcut ?” Homenco a rãspuns zâmbind. „– De ce ?” au intrebat cei doi. „– A. editat în 1957. a fost Din lirica universalã. Venind cineva la ei a întrebat-o: „– Ce face tãticu. când a venit pe la editurã. ªi au plecat la direcþie sã comunice hotãrârea lor. în traducerea Veronicãi Porumbacu ºi Poeme chineze clasice în tãlmãcirea lui Eusebiu Camilar. traduceri. prin intermediul redactorului-ºef. Iatã ce ne-a relatat într-o zi. A fost soþul Magdei Isanos. Scrie…” *** Printre persoanele care. Am comunicat cu el despre unele modificãri. Ne-a povestit despre fetiþa lui care avea vreo patru ani. Nu pot înºira aici toate titlurile ºtiinþifice. Poetul Cicerone Theodorescu ne vizita des. toate societãþile internaþionale al cãror preºedinte a 187 . În aceastã redacþie am avut bucuria de cunoaºte douã mari personalitãþi ale culturii noastre.C. Intrând în curte. e ocupat?”. Pe marele poet l-am vãzut o singurã datã. cu ochii umezi: „– Pãi.” Noi toþi care ascultam. Neputând avea copii. era tovarãºul Homenco. i-am luat pe amândoi. nu. Acesta era un om delicat ºi sensibil aºa cum se vede ºi din minunatele versuri ale volumului. el ºi soþia s-au hotãrât sã adopte unul.

în cutremurul din 1977. zâmbitor. Eram departe atunci de poetul revoltat de mai târziu. *** Redactorii þineau o legãturã permanentã cu toþi colaboratorii: autori. eseurile din Remember. stilizatori. Când sosea el. II. Apoi mi-a trântit telefonul. secretara maestru- 188 . i-am dat telefon. Apariþia în birou a redactorului-ºef de la revista Steaua (Cluj). sept. fostã colegã de liceu cu mine. m-am prezentat ºi i-am spus motivul apelului meu. Am redactat ºi un volum de poezii specifice epocii. Când a auzit cã e vorba de „observaþii”. voia sã facã impresie. inspirate din „agricultura socialistã”. Întâmplãtor. împreunã cu familia Petroveanu ºi Gafiþa. Într-un articol publicat în Adevãrul literar ºi artistic. al lui A. dar când nu se putea. Am sunat. fãrã sã mã lase sã-i spun ceva. toate academiile al cãror membru era. cum s-a dovedit a fi în volumele: Cadavre în vid. A fãcut cea mai frumoasã traducere în limba englezã a Mioriþei. Colegii îºi întrerupserã lucrul ºi ascultau uimiþi. a început sã þipe cu furie: „– Cum îndrãzneºti dumneata sã-i faci observaþii lui Cezar Petrescu? …” ºi a continuat sã-ºi reverse revolta minute în ºir. era un spectacol care merita vãzut: era înalt. socotit autorul „comediei umane” în literatura noastrã.Doina Hanganu-Bumbãcescu fost. 1999. Când intra în redacþie. vol. medievalã. Sãndulescu dã informaþia cã Alfred Margul Sperber ar fi scãpat de deportare cu ajutorul lui E. Clara. dacã nu-l puteam vedea. foarte elegant. mãcar îi auzeam vocea. la Craiova. ne saluta teatral cu o plecãciune afectuoasã. Scriitorii erau nevoiþi sã facã grave concesii poeziei politice. Baconsky. ªi fãcea! A pierit ºi el cu soþia lui. a culturii. pe atunci ministru. Echinoxul nebunilor ºi alte povestiri. E. toatã lumea lãsa jos creioanele ºi-l asculta. a educaþiei alese. a vârstei ºi a celor aproape doi metri. pe noi niºte tineri intimidaþi de prezenþa sa. nu se puteau manifesta cu toatã forþa talentului lor. gest care ne impresiona profund. referenþi etc. scriitorul cu har. Pentru cã aveam unele mãrunte observaþii ºi nu puteam interveni în text fãrã aprobarea autorului. Corabia lui Sebastian. intelectualul rafinat. De obicei aceºtia veneau la editurã. Iordan Datcu îi face o amplã prezentare în Dicþionarul etnologilor români. peste cinci minute intrã în redacþie doamna Adriana. frumos. Toþi erau revoltaþi. traducãtori. Lovinescu. îi contactam telefonic sau ne deplasam noi la ei. acesta apelând la rândul sãu la prietenul Ioan Petrovici. Volumul Teatru de Corneille îl avea ca prefaþator pe Cezar Petrescu. Al. din înãlþimea talentului. Eram emoþionatã ºi fericitã cã. Celalalt pe care vreau sã-l amintesc era poetul Alfred Margul Sperber.

Într-o zi m-a rugat sã mã duc la el acasã pentru discuþii. în redacþia de „Poezie” era în pregãtire un volum Bacovia. A deschis uºa la dormitor ºi acolo. Ce sã fac? Trebuie sã mâncam. cãruia îi trecuse furia ºi ca semn de împãcare mi-a trimis cadou un fular. n-a scos nicio vorbã ºi ºi-a continuat ocupaþia. Pe drum mi-a spus cã m-a chemat fiindcã vrea sã-mi arate ceva. de lemn. Acolo am lucrat volumul Teatru de Racine al cãrui traducã- 189 . A doua zi a revenit cu scuzele scriitorului. a luat manuscrisul ºi a plecat repede. era aºezat un bãieþel de vreo trei-patru ani. redactor-ºef era Olga Zaicic. Cum poetul era foarte rãu bolnav. Era prima datã când se acceptase reeditarea versurilor sale. Amuþitã.Et in Arcadia ego lui. Stã toatã ziua singur. Tudor Vianu. pe bulevardul Magheru. cu intrare direct din curte. Îl cunoºteam de la seminarii. A încercat sã-ºi scuze ºeful. într-un scãunel înalt. Nici glasul disperat al tatãlui. de la mijloc în jos. Ce s-o mai fi întâmplat cu ei? *** Într-o perioada când începuserã sã fie publicaþi scriitori interziºi pânã atunci. peste drum de marele magazin Leonida. iar eu umblu dupã colaborãri. Agatha Bacovia. mi-am stãpânit cu greu lacrimile. Avea în faþã o cãrþulie cu desene pe care le colora. de o frumuseþe îngereascã. Am ajuns la o cãsutã joasã. cãreia i-am relatat cele întâmplate. Soþia mea lucreazã. colabora ºi el cu traduceri. dupã atâþia zeci de ani. M-a privit trist. un fost asistent al profesorului meu. Am pãtruns într-o locuinþã modestã. Venea destul de des sã urgenteze apariþia cãrþii. *** La sectorul „Traduceri”. care avea sediul în altã parte. Ne-am întâlnit în oraº. cea care a negociatat contractul – cu un acut spirit mercantil – a fost soþia sa. e paralizat din naºtere. n-am uitat ochii inteligenþi ºi expresia mâhnitã a copilului. Nici azi. *** George Dumitrescu. M-am uitat întrebãtoare la însoþitorul meu: – Vedeþi.

Nimeni nu mai lucra. mai ales fragmente din feeria sa „Înºir’te mãrgãrite”. deºi nu ºtiu sã fi avut un cât de mãrunt conflict cu cineva. Pentru discutarea volumului Teatru m-a invitat la el acasã. îþi va spune povestea fiecãruia. Am plecat ºi eu dupã ce mi-am îndeplinit misiunea. având la mijloc o mãsuþã din lemn scump cu intarsii de sidef. iar la despãrþire maestrul Eftimiu mi-a dat o tablã de ºocolatã ºi un pachet de Kent. Era un om tãcut ºi sobru. care mã aºtepta. unde trãise câþiva ani ºi pe care le cunoºtea bine. Suzi Gredinger. *** La „Traduceri” ºeful nostru direct era Dumitru Hâncu. Câteva o reprezentau pe Agepsina-Macri. Ai s-o cunoºti ºi pe doamna. iar pe pereþi multe tablouri cu semnãturile celebre ale unor pictori români. Mentora mea. specialist în lim- 190 . muzeele ºi palatele Parisului. Ne spunea despre lumea pe care o cunoscuse. Într-una din amintirile sale scrie cu tristeþe: „Nu-mi pare rãu cã îmbãtrânesc. Astfel pregãtitã. Era un mare ºi veºnic admirator al sexului slab. În spatele lor.Doina Hanganu-Bumbãcescu tor ºi prefaþator era Victor Eftimiu. biblioteca. delicatese imposibil de gãsit pe piaþã. Blocul în care locuia era în marginea Ciºmigiului ºi nu avea gard despãrþitor de marele parc. Îmi pare rãu când vãd frumuseþile de altãdatã c-au îmbãtrânit”. Mai juca încã ºi am apucat sã o vãd ºi eu în rolul de succes al Vrãjitoarei din feeria Înºir’te mãrgãrite. soþia maestrului. Dupã ce mi-a arãtat volumele ºi m-a lãsat sã le admir. La un moment dat a intrat chiar ea pe uºã aducând o tavã cu felii de cozonac ºi cupe cu vin. Poetul avea un admirabil dar de povestitor. despre strãzile. cãrþile erau legate în piele roºie. o narghilea ºi doua taburete la fel ca mãsuþa. m-a plimbat ºi prin alte camere: camera turceascã. cu un real talent actoricesc. Dar avea un semn distinctiv: în faþa intrãrii se aflã bustul în marmurã al poetului. A fost singurul scriitor care ºi-a fãcut statuie din timpul vieþii. nu prea bãga de seamã flecãrelile noastre ºi de aceea ne insufla un sentiment de uºoarã teamã. cã vei avea ce vedea. Fii atentã! Sã deschizi bine urechile ºi ochii. societarã a Teatrului Naþional. m-a instruit în prealabil: – Îþi va arãta casa. Vizita acestuia în redacþie era o adevãratã sãrbãtoare. m-am dus. tablourile. am fost introdusã în biroul elegant al maestrului. Am trecut într-un salon mare cu un ºemineu în faþa cãruia trona o harpã auritã. Dupã ce-am intrat. toþi îl ascultam vrãjiþi ºi manuscrisele zãceau. Nici mãcar cu Dudu Olaru. Apoi ne-a pãrãsit. Toþi pereþii camerei erau ocupaþi de o bibliotecã de stejar cu uºi de cristal taillé. Aceasta era marea actriþã. Dar mai ales ne recita.

apelând deseori la colegul Florin Chiriþescu. care deseori întârzia dimineaþa sau chiar dispãrea câte-o orã. minuþios. iar când am dat manuscrisul la tipar. a spus „e la confruntat” (ceea ce înseamnã verificarea traducerii din punct de vedere al corectitudinii). traducãtor fiind Emil Serghie. unde trãgea un pui de somn. cu expresii cãutate ºi nefireºti. al XIX-lea. în ce stadiu se aflã manuscrisul. O traducere exactã nu asigurã obligatoriu ºi calitate artisticã. autorul ei trebuie sã respecte litera originalului dar ºi sã pãstreze atmosfera. am fost de-a dreptul fericitã. sã utilizeze o limbã cursivã ºi fireascã în conformitate cu epoca ºi locul unde este plasatã opera originalã. Martha Bibescu. Kogãlniceanu. Cu multã greutate mi-am impus punctul de vedere. În Germania a publicat Rezonanþe româneºti în primele decenii ale sec. acesta a telefonat. Am avut astfel prilejul sãmi însuºesc într-o oarecare mãsurã limba italianã.Þara huzurului. vestitor al timpurilor noi. mi-a tãiat vorba ºi mi-a spus: – Fã ce modificãri socoteºti. Hâncu „în calitate de prieten al literaturii germane a fãcut mult pentru cunoaºterea ºi rãspândirea ei în România”. Am lucrat la acest manuscris. Heinrich Mann. Profesorul Klaus Heitmann a afirmat în prefaþa volumului despre Th. În afarã de traduceri a creat ºi lucrãri originale: Heinrich Heine. Am lucrat la acest manuscris cu multã plãcere. peste o mie cinci sute de pagini: H. HeineOpere alese (prozã). unele observaþii.Jurnal berlinez '38 ºi multe altele. În decursul anilor a tradus mult din germanã. Nu la fel s-au petrecut lucrurile cu Decameronul de G. vechi colaborator al Vieþii Româneºti. italienistul redacþiei. Folosea o limbã greoaie. din perioada ieºeanã. Cu Emil Serghie a fost o luptã acerbã. în loc sã spunã cã l-a trimis la dactilografiat. Arthur SchnitzlerÎntoarcerea lui Casanova. Ea. Colega Þuþi Georgescu redacta un volum Shakespeare în traducerea lui Mihnea. cu fraze contorsionate. Dintre colaboratorii externi. Când am vrut sã-i comunic doamnei Eta Boeriu. dar pânã la urmã am reuºit. anglistul nostru necontestat era Mihnea Gheorghiu (a murit ºi el).Et in Arcadia ego ba maghiarã. Mann cã D. Într-o zi. Cartea a fost una din reuºitele mele ca redactor. ne retrãgeam pe balcon ºi închideam uºa. cu originalul în limba italianã alãturi pentru eventualele confruntãri. jignit la ideea cã traduc- 191 . Boccaccio tradus impecabil de Eta Boeriu. Conexiuni cu „ Vrãjitorul" (Thomas Mann în România). pe o canapea a nimãnui. retrãgându-se discret într-un culoar mic. voi fi de acord cu toate. venitã de la Cluj într-o scurtã vizitã. Mihnea. Venea la discuþii aproape sãptãmânal ºi pentru cã dialogurile se purtau deseori cu ton ridicat. întrebând-o pe Þuþi. Tot la „Traduceri” am lucrat la editarea unei piese de Alfred de Musset – On ne badine pas avec l'amour (Cu dragostea nu-i de glumit). întunecos ºi necirculat. emoþionatã.

A escaladat munþii din Alaska ºi Himalaya. nu pot sã-l uit pe Dan Duþescu. Þuþi s-a speriat atât de tare.P. cã munca de traducãtor este „modestã ºi obscurã”. Când televiziunea românã. care au fost „colosal de gentili”. dar care. Tot la „Traduceri” am cunoscut-o pe doamna Alice Voinescu.L. Nu era numai un cunoscãtor în profunzime al limbii engleze. Ca responsabilã de carte a volumului Flori ºi ghimpi de Tudor Mãinescu. nu numai ca o amatoare. când a auzit cã vine Mihnea. director era Al. pe vremea aceea.P. Ea s-a specializat în limba englezã ºi a plecat cu o bursã în Statele Unite. Mi-a spus cã accentul perfect l-a dobândit în timpul rãzboiului pe care îl fãcuse la transmisiuni când asculta emisiunile englezeºti.L. Era un om cumsecade ºi un foarte bun editor. peste ani am citit în Jurnalul sãu cã a fost impresionatã de cei de la E. Toatã lumea îi spunea „tovarãºul Ali”. Învãþaþi limba englezã fãrã profesor.A. dar mai apoi a revenit la catedrã ºi a fost cooptat în colectivul Shakespeare împreunã cu profesorul Leon Leviþchi. oarecum nemulþumitã de condiþia de traducãtoare. foarte bine plãtite. . a fugit ºi s-a încuiat într-o debara.S. Dintre personalitãþile de notorietate pe care le-am cunoscut la E.S.S. Alexandru Balaci. O trimisese la noi redactorul ºef. Este traducãtorul poemului anglo-saxon Beowulf. Nu pot sã-i dau dreptate. în cadrul serilor de teatru (care acum au dispãrut). Avea o fetiþã de vreo nouã ani. Balaci. Dar a devenit ºi mare alpinistã. care escalada ºi el munþii cu lotul naþional. Personal am avut o singura întrevedere cu el. pe care o chema Taina – nume rar ºi poetic. împreunã cu Leviþchi. Din pãcate. S-a oferit sã-mi dea câteva ore de conversaþie în limba englezã. cã. a doua zi.A. a început sã urle la ea. sau cã „este o muncã umilã”. atunci când a fost „ridicat”. ci ºi un adevãrat artist al cuvântului. s-a sinucis bãgându-ºi capul printre gratiile liftului. *** Când am intrat eu la E. O vreme a fost ºi el ostracizat. Spre marea mea dezamãgire. ªtefãnescu. D. I. A fost primitã cu multã condescendenþã de Hâncu ºi i s-au dat traduceri. Am rãmas noi sã lãmurim ºi sã calmãm spiritele. a traduce artistic dintr-o limbã în alta este o muncã de adevãratã creaþie.Doina Hanganu-Bumbãcescu erea lui poate fi pusã sub semnul întrebãrii.P. în acord cu auto- 192 . difuza vreo piesã shakespearianã.A. A mai scos ºi acel best-seller.L. Duþescu era un foarte bun cunoscãtor al limbii engleze pe care o vorbea minunat. am auzit într-o zi de la radio cã alpinista Taina Duþescu a dispãrut într-o crevasã din Himalaya. Cu acest prilej i-am cunoscut ºi familia. Fusese studentul profesorului Dragoº Protopopescu. Dan Duþescu fãcea prezentarea acesteia. ci ca o specialistã. afirma. celebru ºi el pentru traduceri din Shakespeare. a iniþiat-o în acest sport pe care Taina l-a practicat.

Era respectat peste tot ºi iubit pentru cã avea grijã de oamenii lui. Arogant. nume rãsunãtor ºi în literaturã ºi în viaþa literarã a epocii. se interesa de problemele stringente: tiraje./ Ca sã creºti. Ne povestea despre ascensiunile lui temerare. L-a detaºat pe Gh. vreai sã fii frumoasã / Ca un fir de chiparoasã. pleca. Alexandru Balaci. Vizitele lui erau aºteptate ºi primite cu bucurie. A lãsat în urmã regrete ºi o amintire luminoasã. sã dai luminã / Tuturora sã le placi. Rezolvând toate doleanþele. ne-a arãtat-o ºi nouã: „Carte. Ne-am fãcut orarul în aºa fel încât redacþia sã nu fie niciodatã goalã. Ben Marian era directorul tehnic. Era o personalitate în lumea editurilor. Sunt cuvintele lui Nicolae Gheran care l-a cunoscut bine ºi care. director a fost prozatorul Petru Dumitriu. a fost mai apoi director la Comitetul de Stat pentru Culturã ºi Artã. ulterior a condus ªcoala românã de la Roma „Academia di Romania”. italienistul en-titre era îndrãgostit de Petrarca ºi Dante din care recita cu deosebitã artã ºi pasiune. spune totdeauna „mult regretatul Alexandru Balaci”. s-a aºezat la birou. nu a schimbat o vorba cu nimeni. manuscrise reþinute la Direcþia Presei (cenzura). tipografii. Balaci venea mereu prin redacþii. Pienescu la Mãrþiºor.” Dupã Ali. o zi ne fãceam norma acasã („zi albã”). ºi figura i se lumina de entuziasm. Nu era lucru pe care sã nu-l ºtie ºi sã nu-l descurce. ministere. distant. a trecut prin toate redacþiile. agãþat în corzi. Pentru redactori. iubit de toþi pentru înzestrarea lui sufleteascã ieºitã cu totul din comun”. 193 . ne-a dat autograful ºi a plecat. La apariþia romanului Cronica de familie. „Figurã luminoasã ºi distinsã. Dar înainte de-a ieºi din biroul sãu mi-a spus: „– Îmi place cã ºtii sã-þi susþii punctul de vedere. În cele din urmã am renunþat. / Mulþumeºte-i ºi te închinã / Alexandrului Balaci”. vorbind despre el. Balaci s-a zbãtut ºi a reuºit sã-l readucã pe Arghezi în viaþa literarã.Et in Arcadia ego rul. Excelent profesionist. Venea la birou. ºi aviz favorabil pentru manuscrisele reþinute de cenzurã. Greul cãdea pe el. directoratul sãu a fost o manã cereascã. telefonau altora ºi astfel primea ºi hârtie. redactorul ºef. ne-am prezentat fiecare cu volumul. La apariþia volumului. am vrut sã introducem în sumar poezia O fata micã se-nchinã. dãdea telefoane persoanelor sus-puse cu care avea relaþii amicale ºi care la rândul lor. Avea cunoºtinþe peste tot: fabrici de hârtie. Plecând de la editurã. unde editorul a lucrat câteva luni cu poetul pentru pregãtirea manuscrisului în vederea publicãrii. mare succes ºi pentru editurã ºi pentru autor. hârtie. Arghezi i-a scris o dedicaþie pe care cu îndreptãþitã mândrie. „Tovarãºul Ali” m-a chemat sã mã lãmureascã de ce poezia nu poate intra: misticism. unde rãmânea doua-trei ore – nu ca Ali care stãtea toatã ziua – chema pe ceilalþi ºefi. Ne-a fãcut un program special: o zi lucram în editurã („zi neagrã”).

deseori continuate de serate. am gãsit multe erori ºi de limbã ºi de conþinut. erau invitaþi ºi unii colaboratori externi. Am cunoscut ºi un scriitor român din Canada care ºi-a tipãrit o carte în România. Direcþia Presei.L. de traducere.000?” Discuþiile care au urmat.S. a fost o ºcoalã pentru noi toþi. câteodatã. planul de predare la tipografie.S. la care. emoþionant. Am învãþat cum se realizeazã o ediþie ºtiinþificã ºi ce aspre sunt exigenþele ei. La o astfel de întrunire.C. impresionant. Dar pentru Arghezi. Munca redactorului este preluatã astãzi de computer. dar în cele din urmã propunerea editurii a fost acceptatã. În general. tirajul în general era de 3-5000 de exemplare. Se discutau planurile editurii. Am devenit oameni cu respect faþã de valorile literei scrise. *** E. fiind vorba de o marfã greu vandabilã. e ciudat. am constatat cã poeþii nu ºtiu sã-ºi citeascã versurile proprii: nu intoneazã. Auzind aceastã cifrã uriaºã.P. N-a stat nimeni de vorbã cu mine”. editura a fixat 20. Nina Cassian face excepþie. când clãdirea era goalã ºi la ele participau somitãþi de la C. nu accentueazã.A. La volumele de versuri. Altã dovadã.000 de exemplare. Nimeni nu venea cu soþul ori soþia. Una dintre ele a fost furtunoasã pentru cã se discuta editarea primului volum de poezii al lui Tudor Arghezi – interzis pânã atunci. mãcar evenimentele greºit datate sau confuziile. Alexandru Sever (5 premii 194 . L-am întrebat dacã redactorul de carte nu i le-a semnalat. Profesiunea de redactor ne-a obligat sã citim sau sã recitim scriitori clasici români sau universali. de stil. Acestea aveau loc seara. Beniuc. au fost deosebit de violente. dovadã cã pe ultima paginã a majoritãþii volumelor nu mai este „caseta tehnicã” unde se menþioneazã ºi redactorul.Doina Hanganu-Bumbãcescu *** Lunar aveau loc ºedinþe de analizã a muncii.P. Mi-a oferit-o ºi citind-o. Mirat mi-a rãspuns: – „Redactorul? Nici nu l-am cunoscut. soþia lui Ali ªtefãnescu. prezenþa numeroaselor greºeli de limbã.. Ministerul Culturii. a fost prezentã ºi poeta Nina Cassian. tiraje. Ne-a recitat poezia ei Balada femeii care ºi-a pierdut iubitul în rãzboi. a fost ºi o pepinierã. Profesiunea de redactor nici nu mai existã. Uniunea Scriitorilor. situaþia financiarã etc. Deºi se desfãºurau cu uºile închise. mai aflam ºi noi câte ceva. inadvertenþe. Nu toþi editorii de azi sunt oameni de carte. ºi el prezent în salã.A. Trimestrial se þineau Consilii editoriale. Acolo printre noi ºi-au format mâna pentru a deveni mai târziu importanþi scriitori: Constantin Þoiu. comparaþii ciudate. E.L. dar parcã nu pun nici sentiment. ªi-a spus poezia patetic. a sãrit ca ars: „– Cum. ediþii. eu preºedintele Uniunii Scriitorilor primesc 5000 ºi Arghezi 20. Am cunoscut sau am lucrat cu mari cãrturari.

acolo sus. se îngãlbenise ºi abia putea vorbi. Încã o datã ºi-a dovedit grija faþã de salariaþii sãi ºi umanitatea personalitaþii sale. În ciuda acestui final nefericit. Dar la E. au ajutat mulþi oameni de culturã. Când mi-a spus. Al. Hâncu. sã mã prezint la directorul Virgil Olteanu ºi sã-i spun cã vin din partea lui. luminoºi. spre cinstea lor. în acele vremuri de tristã amintire erau proaspãt ieºiþi din închisori.S. pânã la 50. care nu avea drept de semnãturã. printre care ºi eu. Clasici români.P. H.S. La E.P.Et in Arcadia ego ale Uniunii Scriitorilor). un contract pentru Petru Comarnescu. Majoritatea aveau dosarele curate. poeþi ºi traducãtori: Romulus Vulpescu.S.A. nu fusese bun. au rãmas în amintirea mea. Dar nu toþi cei excluºi au avut aceastã ºansã. Toþi directorii noºtri. *** Dar a venit ºi dezastrul. Gh. anii petrecuþi la E. Geo ªerban. tremura toatã. la editurã. (coperta roºie-scriitori români.T. Mie mi-a dat vestea Olga Zaicic – ºefa sectorului de traduceri. Am predat totul ºi am plecat. a ajuns directorul Bibliotecii Române de la New York.P. Mulþi aflaserã cã Ionel Jianu. Foarte multe nume din cele menþionate în rândurile de faþã au trecut de mult deja la „masa umbrelor”. au apãrut colecþiile B.000 de exemplare. E adevãrat cã peste ani. aºa dictase cineva de la C. Unii au ajuns vânzãtori în librãrii sau la standuri de cãrþi ca Dan Grigorescu. în biroul ei. autori de ediþii: Andrei Rusu. încheiase pe numele sãu.L. Nimeni nu ºtia de ce nu mai corespunde. Memoria are uneori darul de a înveli trecutul în aureole. Madelaine Scarlat din redacþia vecinã. Ei au început toþi ca redactori de carte. Cineva. Dupã mai puþin de o sãptãmânã m-a sunat directorul Marian sã mã duc urgent acolo. s-a dus acasã ºi s-a spânzurat. când a aflat cã a fost datã afarã. Directorii n-au ºtiut nimic dinainte.L. Nici mãcar biata tanti Dora. profesor universitar ºi academician. La ieºirea de sub tipar a volumului.A. Cam 20. Tomozei. unde mã chemase. Dan Grigorescu. care. Mi-a spus cã mi-a aranjat o reîncadrare la Direcþia Difuzãrii Cãrþii din Ministerul Culturii. Pienescu. a hotãrât cã un mare numãr de redactori trebuie scoºi. scriitori sau profesori. Comarnescu ºi-a primit de la Ionel Jianu toate drepturile bãneºti. scoºi de la catedre sau nu aveau drept de semnãturã. 195 .A. Clasicii literaturii universale-opere complete (Balzac de exemplu a apãrut în 11 volume) în tiraje mari. Ion Roman.L. istorici ºi critici literari: D. coperta albastrã-scriitori strãini). Sãndulescu. ºeful redacþiei de Arte Plastice. L-am gãsit grav ºi agitat.C.P. Hotãrârea s-a luat peste capul lor ºi a avut ºi o urmare tragicã. Gh. trecând mai multe etape. Grãmescu.

Alexandru Hrenciuc – Mica Sirenã .

ºi aºa a rãmas.Lecturi dupã lecturi Gabriela Aprodu Vinul de post ºi viaþa românului Noua carte ieºitã de la editura PIM ºi semnatã de Ioan Mititelu ne incitã chiar din titlul acesteia . Ca ºi dumneavoastrã. de la un cap la celãlalt. roºu. într-un scurt „Cuvânt înainte”. multe întrebãri care mi se pun. ºi basta. ceea ce este din start un oximoron. junghi dupã ceafã. reumatism degenerativ. Iar cartea se constituie. pe întreg parcursul celor 332 de pagini într-un uriaº pamflet. ne-o spune însuºi autorul dintru început. decât cã Vinul de post a fost denumit aºa. întrebãri. Ca sã nu ne þinã cu sufletul la gurã ºi ca sã nu ne mai stresãm cãutând prin cãrþi de învãþãturi creºtine ce o fi acela un „vin de post” (despre care nici cel mai tolerant monah nu a rostit vreodatã mãcar un cuvinþel). ne-am întrebat ºi noi ce este vinul de post. cardiac sub tratament. habar n-am ce sã le rãspund. sau dulce? Ce soi de viþã produce Vinul de Post? Este alb. Adicã este ceva ce s-a numit aºa fãrã prea multe marafeturi.reacþii fireºti noile la condiþiile existente acum pe acest picior de plai numit România. mai bine o sã-i dãm lui cuvântul: „De ce Vinul de Post? Ce este Vinul de Post? Unde se gãseºte Vin de Post? Este sec.„Vinul de post”. în urechea stângã ºi cu pensia grav ciuntitã de Bãsescu? Întrebãri. cu junghi în spate. ghiurghiuliu.” Observãm încã din incipit cã autorul a conceput aceastã carte ca o pe o ºaradã izvorâtã din nedumeririle. de ce miercuri se numeºte miercuri. junghi în coaste. iar alb se numeºte alb. hepatitã cronicã. sau negru? Cât este de scump? Cât trebuie sã „consumi” ca sã te faci mangã? Poate sã bea asemenea vin ºi bunicul meu bolnav de diabet. De fapt. Pânã la urmã. se pare cã autorul ne lãmureºte buºtean iar pentru asta. angoasele ºi tresãririle sale de cetãþean demn . De ce a ales aceastã formã de manifestare? Dar mai bine sã-l ascultãm din 197 . ºi eu. demisec.

din toate poziþiile folosind arma de temut a umorului fin. Se pare cã pentru autorul cãrþii. Pãstrând proporþiile.” ªi trage autorul. sã încerce la modul literar pregãtirea românului obiºnuit pentru iminenta sosire al ceasului al doisprezecelea. „De ce adunã bãrbaþii scame în buric”. în care autorul se joacã mereu de-a „râsu-plânsu”. se aflã de fapt în situaþia de a fi compãtimite pentru soarta nedreaptã la care sunt supuse printre meandrele unei democraþii ciudate ºi uneori cu tente abracadabrante. ori crapã iapa”. pe-un picior de plai”. „Din categoria „ba pe-a mãtii”. Cartea este formatã din circa 80 de schiþe cu o tentã vãdit umoristicã. „Sfânta pãruialã”. doar aºa la ureche. situaþii care pânã la urmã se contureazã ca niºte pastile cumplit de reale ºi dureros de amare pentru mioriticul popor român pornit acum pe o cale divergentã de curgerea milenarã a timpului pe acest colþ de lume. „S-a suit scroafa-n copac”. al ceasului când nu mai e cale de întors . a situaþiilor halucinante. deºi cunosc la perfecþie sã trag cu puºca ºi mitraliera. care se dovedeºte un fin receptor al evenimentelor cotidiene. ci bine „scos din þâþâni”. Nãucit de o politicã dezastruoasã. condiþia umanã grav mutilatã a românului se transformã într-un diform sunet de alarmã pe care cautã sã-l punã în scenã. cu pamfletul. pot sã vã dau unele relaþii. „Eu cu cine fac banking”. ºi multe altele cu titluri tot aºa de „instructive”. când s-a ajuns la situaþia-limitã în care „ori se rupe hamul. Moartea tragicã a statului social”. bântuit de spectrul celor peste 20. timp în care s-au închis peste 300 de spitale 198 . care aparent stârneºte râsul.Gabriela Aprodu nou explicaþiile autorului însuºi din acelaºi „Cuvânt înainte”: „Cât priveºte cartea aceasta. majoritatea schiþelor din carte par desprinse din lumea lui Charlot. am ales ca sã trag aºa cum pot. filozofie”. „Imuni ca oaia cãpiatã”. sã-l arate cu degetul ºi poate. trage la foc cu foc ºi la foc automat. ciudat. cum ar trage cineva nu numai lejer indispus. Sã trecem cu privirea peste o serie de titluri: „Mãru’ mai mic. dar mijlocele mele nu-mi permit o asemenea prea nobilã manifestare.000 de biserici construite dupã 1990. „Chiu ºi vai. „Agresiune la capra podului”. acel personaj mic. dar simpatic. doar ca la final sã-þi descoperi o lacrimã strivitã în colþul ochiului. mi-am cam ieºit un pic din þâþâni ºi atunci. sã-l deconspire. dat fiind cã situaþiile în care se regãsesc personajele. Nãucit de invazia agresivã ºi pretins salvatoare a bisericii asupra nenorocitului de român. ca sã nu audã ºi ceilalþi. deºi descrise în limbaj voit umoristic. „De doi bani. Ceea ce atrage atenþia încã de la prima vedere sunt titlurile care încearcã sã sugereze plastic ºi incitant conþinutul schiþei. sau nimic”. „Pensionaru’ informat”. sã-l aducã la cunoºtinþa tuturor.

în Italia au fãcut una cu pãmântul lãcaºuri de cult aflate în picioare de peste un mileniu ºi jumãtate. un popor din rândul cãrora vãcari ajunºi la manºa unor pãsãri de oþel au distrus centrul istoric al Dresdei. s-o dau niþel cotitã ºi prin Marea Britanie. cu dor de ducã spre cele zãri. autorul îºi manifestã în unele schiþe aversiunea sa faþã de americani. Autorul este puþin încurcat de avalanºa de mãrturii materiale ale existenþei înaintaºilor bisericii deoarece. nu vã miraþi. autorul iese din tiparele „omului nou. în ceea ce priveºte capul Sfântului Ioan Botezãtorul. locul unde se gãsesc multe obiecte care mãrturisesc existenþa vechilor sfinþi. a fost singurul popor din 199 . care nu poate fi stârnit decât de o glumã bunã. kit care ni se înfãþiºeazã acum sub forma unui linþoliu pictat. cu prea mare mila Ta. Dupã cum spune autorul „Poate cã la înapoiere spre România. se mai gãsesc astãzi numai 32 de capete ale acestui sfânt. „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. De data aceasta este vorba de un spin (da. „Biblia a scris-o popa?” ºi altele. „Sfânta pãruialã”. deºi din lemnul Sfintei Cruci sunt atâtea aºchii încât se depãºeºte cubajul a trei pãduri. ne aratã cu degetul o altã faþã a lumii acesteia. mustind de prostie. Cred cã asemenea multor oameni care mai credeau în ceva sfânt pe lumea aceasta.n. unde cicã s-a fãcut o altã descoperire de proporþii. ce mai rãmãsese din Babilonul antic aflat la nord de Bagdad. din coroana pe care a purtat-o Mântuitorul. se mai întâlnesc în cãrþile Tale…”(Distracþie cu Iov n. valabilã cu documente în regulã. cã mari tâmpenii ºi monumentale gogomãnii. din ultima vreme.) dându-ºi cu falsã smerenie ochii peste cap ºi abþinându-se sã nu izbucneascã într-un râs din acela sãnãtos.” Este normal ca gândul sã îl poarte spre Italia. doar pe timpul lui Isus!!!). a aºa-zisului om cu frica lui Dumnezeu ºi. atestate de cãtre bisericã precum cã i-ar fi aparþinut de drept sfântului. pe care ºi-o mãrturiseºte chiar ºi în cântecul fredonat în baie. au distrus podurile Florenþei. o schiþã scrisã la persoana întâi autorul îºi dezvãluie firea avidã de cunoaºtere. una bucatã spin. De asemenea. postdecembrist”. populatã de popi burtoºi cu buzele veºnic unse cu grãsime. ºi el ºi-a pierdut cu totul credinþa în ceea ce propovãduieºte un cler corupt ºi lacom. dintr-o specie perfect spinoasã ºi necunoscutã.Vinul de post ºi viaþa românului ºi aproape 1000 de ºcoli. în câteva dintre schiþe. pe care îi considerã un popor fãrã istorie ºi fãrã nici un respect pentru istoria altora. de unde zilnic se aude „un cântecel plin ochi. În „Chinezãrii cu spini ºi cuie”. Parcã-l ºi vedem pe autor rugându-se în stilul descris în carte: „Iartã ºi miluieºte Doamne Dumnezeule. þara unde se gãseºte „kit-ul de supravieþuire prin înviere al Mîntuitorului nostru Isus Hristos”. Regãsim ºi acest aspect în schiþe precum „Distracþie cu Iov”.

considerând cã are în felul acesta un oarece avantaj. „Osama bin Laden ºi þaþa Veta”. ªi în încheiere sã tragã o înghiþiturã de trãscãu. personaj important al zilelor noastre se documenteazã citind circa patru pagini ºi jumãtate dintr-o carte numitã „Istoria României”. irakieni. pânã în veacul veacurilor. pornind de la aceastã rivalitate. autorul face unele precizãri: „Cu ocazia scrutinului electoral. autorul împãrtãºeºte întru totul pãrerea multora dintre cei care încercã sã aducã ºi ei ceva nou pe pãmântul acesta într-o perioadã în care amorþeala creierelor devine logaritmic pandemicã ºi chiar spune aceasta cu un fel de rictus amar în schiþa „Am vrut sã mã fac Einstein”: „De ce sã mai scrii în ziua de azi. Tolstoi. ªi.” În ceea ce priveºte situaþia scriitorului. urmaºilor mei.” sau: „Alegerile pe timpul acela. Mircea a trasat ferm circumscripþia. afgani ºi cetãþeni ale altor popoare care nu au atacat ºi nici nu aveau de gând sã atace vreodatã Statele Unite. de ieri. direct din sticlã. majoritatea schiþelor se axeazã pe situaþii care pot fi deseori observate în þara noastrã în conduita politicienilor noºtri. România este a mea ºi a urmaºilor mei. nu este a urmaºilor voºtri.Gabriela Aprodu lume care a folosit arme de nimicire în masã. Vlad. loviturile politice se dãdeau mai ales în zona gâtului. sârbi. de unde observãm cã prezenta comasare a alegerilor are un precedent ilustru în istorie. ca de pe puntea mineralierului: „Popor român! Þineþi minte! România nu este a voastrã. Din aceastã categorie pot fi amintite schiþele: „Sfânta prostie americanã”. iar urnele erau pregãtite din timp ºi apoi folosite pentru a pãstra rãmãºiþele pãmânteºti ale Opoziþiei. Poþi sã ai tu talent. aºa cum îi este obiceiul la ocazii festive. Goethe 200 . un popor care a ridicat barbaria ºi dreptul celui mai tare la rang de lege organicã. sau a creatorului contemporan în general. „De-i Osama sau Obama…” Totuºi. mai ceva decât Dostoievski. în care se dã ca exemplu o situaþie din timpul domniei lui Mircea cel Bãtrân. aºa cã pentru motive doar de el cunoscute. fiind ev mediu ºi deci era necesarã o strictã economie bugetarã. personajul se comportã apoteotic: „… asemeni lui ªtefan cel Mare.”. când ºi aºa nu te citeºte nimeni. a ucis coreeni. se þineau într-o singurã circumscripþie electoralã. cu centrul electoral la Rovine în câmpii. în educaþie etc… Se vede cã autorul nu considerã invenþiile politice ca fiind de azi. ºi a urmaºilor. Acesta s-a trezit pe nepusã masã cu un contracandidat la domnie în persona unuia. ci ca datând din zorii istoriei acestui popor iar aceasta se poate sesiza mai ales în schiþa: „Micã istorie electoralã” în care eroul. Balzac. Iar în încheiere. vietnamezi. sã poatã glãsui în faþa mulþimilor.

sau a lui Adrian Puradelu’ Minune. care sã le aducã dureri de cap ºi tulburãri de memorie urmaºilor. s-au apucat ºi ei de ceva curat nefolositor. Einstein. nu a þãrii noastre. nu sunt decât niºte rataþi. dar asta-i realitatea. Messi. nu ajungi nici la nivelul unghiei mici de la mâna stângã a lui Florin Salam. ajungi la concluzia certã cã Dostoievski.Vinul de post ºi viaþa românului la un loc ºi tot în materie de audienþã la marele public de azi. Newton. Shakespeare. faþã de un Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger. O fi poate dureros. Kaka. Tolstoi. Sylvester Stalone. Din pãcate… 201 . aºa cã dacã e sã te iei dupã un sondaj de opinie în marea masã a cetãþenilor. Pitagora. este un copilaº mic în materie de popularitate. Balzac. ci a întregii lumi cunoscute la ora asta. Faulkner ºi alþii din aceeaºi categorie sunt niºte bieþi amãrãºteni rãtãciþi în jungla umanã. Max Plank. Arhimede. care în lipsã de muºchi.

” La prima vedere. „Nuntã în cer” de Mircea Eliade sau „Ultima noapte de dragoste. în 1996 de la Pratt Institute. Curpaº Mirela Roznoveanu O definiþie narativã a vieþii ca scenã „Destinul nu poate fi pãcãlit. aceasta îºi ia licenþa în filologie. de Camil Petrescu. în SUA. iar din 1971. cartea scrisã de Mirela Roznoveanu. într-o familie de intelectuali. tratate uneori. întâia noapte de rãzboi”. trãieºte din 1991 la New York City. eseist. MIRELA ROZNOVEANU . într-un registru luminos. trãirile sufleteºti ale eroinei – Platonia Elena. Nãscutã la Tulcea. School of Information Science. strãin ºi comparat. prin contrast. În SUA. alteori.Lecturi dupã lecturi Octavian D. cu o lucrare de gramaticã istoricã. New York.sunt redate ºi refãcute din evenimente prezente. Sentimentele. grav. ce poate fi aºezat cu succes alãturi de scrieri celebre. Locul acþiunii este oraºul Constanþa. limpede. solistã de operã . din scrisori.UN NUME SINONIM CU TITLUL MAGNA CUM LAUDE Mirela Roznoveanu. „Platonia”. într-un registru sumbru. Mirela Roznoveanu obþine un Master in Science magna cum laude. vom descoperi cã avem de-a face cu un autentic roman de analizã psihologicã. din propriile pagini de jurnal sau din amintirile celorlalte personaje. Tema este iubirea ºi cãsãtoria. este un roman de dragoste de un profund lirism. gândurile. cercetãtor de origine românã în dreptul internaþional. romancier. redactor de reviste. jurnalist. Pe mãsurã ce avansãm cu lectura însã. aceasta devine redactor al 202 . cum ar fi „O moarte care nu dovedeºte nimic” de Anton Holban. poet. critic literar. la Universitatea din Bucureºti. Debutul literar al Mirelei Roznoveanu se produce în 1970 în Revista "Tomis" din Constanþa.

Între 25 decembrie 1989 ºi 31 ianuarie 1991. 1999). (2008). volumul I 1983. În aprilie 1989. Mirela Roznoveanu publicã criticã literarã în revistele "Luceafãrul".1991). Autoarea face parte din grupul de ziariºti care în 23 decembrie 1989 scoate ziarul "România Liberã" de sub tutela administraþiei comuniste. "România Literarã". în urma aºa-zisului “proces al ziariºtilor” din “Grupul Bãcanu”.1989 lucreazã ca redactor principal la revista "Magazin" editatã de ziarul "România Liberã". poeme. „Toward a Cyberlegal Culture” („Cãtre o culturã juridicã virtualã. Mirela Roznoveanu este membrã a Uniunii Scriitorilor din România ºi membrã a Academy of American Poets. Mirela Roznoveanu se stabileºte la New York. etc. membru în Consiliul de Conducere ºi membru fondator al Societãþii “R”.. "Contemporanul". publicat de NYU Hauser Global Program (Web site-ul jurnalului) ºi cercetãtor cu gradul de profesor asociat. În 2008. Între 1975-1978. îi apare la Editura "Cartea Româneascã" volumul „Lecturi moderne”. având gradul academic de profesor asistent. "Viaþa Româneascã". 1997). „Viaþa pe fugã” (roman. 2004). „Elegies from New York City” (2008). O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote”. În 1978. jurnal online de cercetare juridicã.. Eseuri”. „Timpul celor aleºi” (roman. 1999). 203 . aceasta este publicist-comentator la Ziarul "România Liberã". 1988). autoarea colaboreazã la emisiunile culturale ale Televiziunii Române. transformându-l în primul ziar independent ºi anticomunist din România.O definiþie narativã. aceasta obþine Premiul pentru literaturã comparatã 2008 al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºi Comparatã din România. „Platonia” (roman. MIRELA ROZNOVEANU – SCRIITOARE PROLIFICÃ Din ianuarie 1991. etc. Printre volumele semnate Mirela Roznoveanu se numãrã: „Civilizaþia romanului” (eseu despre romanul universal. volumul II . „Born Again – in Exile” („M-am nãscut a doua oarã în exil”. "Convorbiri Literare". În 2005. Mirela Roznoveanu este „transferatã disciplinar” la Ziarul "Muncitorul Sanitar". iar între 1978 . „Totdeauna toamna” (roman. aceleiaºi publicaþii. 2002). propus pentru premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. scriitoarea este redactor ºef al GlobaLex. „Civilizaþia romanului. În 1996 aceasta devine membru al Facultãþii de Drept a New York University (NYU) ºi ocupã funcþia de cercetãtor în dreptul internaþional ºi comparat.

semeþie ºi chiar orgoliu. Marian se lãsã invadat de farmecul acelei femei. pentru cã Adrian Morariu ºi Matei sunt implicaþi în lupta anticomunistã. notele unei personalitãþi puternice. iubita lui.” MARIAN MOGA Patru bãrbaþi. paradoxal. „În luna februarie a anului de graþie 1989”. în perioade diferite ale vieþii acesteia. Curpaº Despre romanul „Platonia”. „Cu rãsuflarea tãiatã. Aflat în vizitã la amicul sãu. Doamne Dumnezeule. curajul. în 1972. prin prejudecãþi ºi tabuuri sociale. ci mai cu seamã un aer difuz de inteligenþã. Cea pe care au iubit-o ºi încã o mai iubesc este Platonia. despre care crede cã este femeia visurilor sale. identitate deloc fixã sau fixatã. Ar fi vrut. Ceea ce visase cã ar fi putut exista se afla înregistrat pe o biatã peliculã?” TRECUTUL . sã fie a lui. în prezent soþia lui Virgil ºi mamã a trei copii. Jean Dumbravã.CHEIA PENTRU PREZENT ºI VIITOR Trebuie remarcate însã. Dan Cristea spunea: „Romanul semnat de Mirela Roznoveanu este romanul intimitãþii ºi identitãþii unei femei. am putea spune cã Marian 204 . Matei ºi Octav Niculescu au fost îndrãgostiþi de aceeaºi femeie. vai.. dar ºi a lumii care face acest eu. dar suntem purtaþi ºi înapoi. în timp. de la prietenul sãu. Intriga amoroasã se împleteºte cu elemente de suspans. doar superficial. Platoniei. Lor li se alãturã Marian Moga. ei îl vor include ºi pe Marian în „celula de rezistenþã” din care fac parte. acesta vizioneazã o casetã cu o înregistrare de la unul din spectacolele artistei. Jean Dumbravã. hotãrârea ºi tenacitatea de care Marian Moga dã dovadã în cercetãrile pe care le face pentru a o întâlni pe aceastã necunoscutã. Înþelepciunea vârstei ºi buna cuviinþã nu îi dau voie lui Marian Moga sã îºi mãrturiseascã direct dragostea pentru o himerã – Platonia. Jean Dumbravã. pãrea cã nu voia cu niciun chip sã iasã în evidenþã. Îl surprindeau nu doar chipul ºi vocea aceea.Octavian D. care aflã întâmplãtor de existenþa Platoniei. Romanul ne poartã de-a lungul unei existenþe a cãrei povestire este deopotrivã o istorie a eului numit Platonia. prin intermediul epistolelor de dragoste trimise de Adrian Morariu ºi Matei. 1973. 1974.. Dacã ne gândim la romanul „Adam ºi Eva”. Adrian Morariu. Acþiunea romanului începe în iarna lui 1988 ºi se încheie în noiembrie 1989. încredinþându-i o misiune ce va atrage dupã sine sfârºitul tragic al personajului. dar care.

ADRIAN MORARIU Despre Adrian Morariu. nu are puterea sã se implice într-o relaþie de duratã. Voiam sã fiu liber ºi nu dominat de ceva care mã modifica. Tocmai de aceea. Mã enerva prin directeþe. spune el. þine minte. „Faptul cã pânã ºi amintirile lor se completau le dovedea cã fuseserã predestinaþi dintotdeauna ºi cã dacã soarta fusese bunã adunându-i.. Totuºi. decât o viaþã alãturi de neliniºtile. un om respectabil. Destinul se plictisise sã-i tot mâne din spate. Adrian Morariu ºi Matei. Vrei sã spui cã-mi era fricã? Mã simþeam ca un animal ameninþat în echilibrul lui. Niciunul dintre ei nu îºi propune sã disimuleze. de care se înlãnþuise. pe vremea studenþiei ei. Mã temeam sã nu mã anexeze talentului ei. ºi toate astea erau amestecate cu iubire. poveºtile lor alcãtuind încã un roman în interiorul romanului.” Platonia are conºtiinþa cã „depindea de hotãrârea acelui om care o þinea în braþe.. un compozitor de excepþie. îmi deturna pur ºi simplu gândirea.” Platoniei. Mã gândeam cã pentru cariera mea era mai confortabil un cãmin liniºtit. „am fugit ca sã nu mã angajez prea mult. eram invidios pe intuiþiile ei.. Platonia simbolizeazã trecutul cu care aceºti oameni încã mai încearcã sã comunice. în care sã pot lucra la muzica mea. da.” 205 . pentru cã el este un bãrbat cãsãtorit. pentru Jean Dumbravã. drumul lor era hotãrât doar de ei doi. De acum înainte. sã nege interesul pentru soþia ºi mama copiilor lui Virgil. acelaºi sentiment al aflãrii femeii ideale în persoana Platoniei îl trãiesc ºi ceilalþi bãrbaþi care au fost. în speranþa cã vor descoperi acolo cheia pentru un prezent ºi un viitor ideal. De fapt..” Povestea de iubire pe care acesta o trãieºte cu Platonia are în ea ceva de aventurã eroticã. Adrian Morariu însuºi îºi mãrturiseºte laºitatea ºi cruzimea cu care s-a despãrþit de cea pe care o dorea. cândva. pe care crede cã a descoperito în Platonia. Ei. la Cluj. de patetismul ei. Aºa este ºi muzica lui. ce se impun ca o obsesie. ªi eram otrãvit de gelozie. distrugându-i lucrarea. o iubire imensã. ci doar suprafeþe calme. Eram însurat. Platonia este cea pe care au cunoscut-o cu ani buni în urmã. Nu are adâncimi ameþitoare. îmi modifica cele mai adânci structuri ale existenþei. Platonia afirmã cã „este într-adevãr. ei reuºeau de minune sã-ºi batã joc de ea. „Dacã vrei”. Moga se aflã în cãutarea perechii divine. îndrãgostiþi de ea. relaþia cu Adrian Morariu îi aduce convingerea nestrãmutatã cã el este soarta ei. Mã inhiba. ºi el nu hotãra nimic. aºa cum ºi-ar dori Platonia. de forþa ei vijelioasã.O definiþie narativã.

Fiecare dintre aceºti bãrbaþi a refuzat ºansa oferitã de destin de a se împlini prin dragoste.. dar totuºi prea complicat. alãturi de Platonia. nu este fãcutã sã rãmânã o simplã gospodinã sau o voce oarecare în corul operei din Constanþa.. aceasta începe sã retrãiascã trecutul ºi de aici se naºte drama. este ºi evoluþia Platoniei.. Ajunsã la momentul în care ar fi putut sã se simtã împlinitã ca soþie ºi mamã.. Pentru cã o iubeam nemãsurat de mult. Andrei Mavrodin ºi Barbu Hasnaº evocã imaginea celei pe care o iubiserã – Ileana .” „NOIEMBRIE 1989” Universul în care trãiesc Adrian. romanul lui Mircea Eliade. Curpaº „. a pus la cale un fals: a corectat în cartea de 206 . dacã încã mai trãia. κi gãseºte o slujbã la Constanþa. o urmãreºte ºi o împiedicã pe Platonia sã se mai bucure de ceea ce îi aparþine. tot mai furios pe darul ei nenorocit de a ieºi în evidenþã ºi de a avea întotdeauna dreptate. devine primordialã.. tot mai bolnav de gelozie. ªi asta mã ucidea ºi pe mine.. Mai întâi plecase din casa lui Jean. mai sclipitoare. lipsit de simplitatea mãrii”. Lucruri banale îi trezesc amintiri puternice. „În vara în care l-a cunoscut pe Virgil fugise de un an din Cluj. Platonia se decide sã pãrãseascã definitiv Clujul. cãutarea lor. iar dorinþa de a o regãsi. nevãzute..fãrã a mai ºti nimic despre ea.” Dupã acest eºec. Chiar ºi aºa.” Cu toate acestea. Tot astfel dupã cum în „Nuntã în cer”. atunci când a trebuit sã o ucid în minte pe Platonia. Matei mãrturiseºte: „ªi mie mi-a fost greu.ATUNCI CÂND A TREBUIT Sà O UCID ÎN MINTE PE PLATONIA. vãrul ei care o iubea în tainã încã din copilãrie. se cãsãtoreºte cu Virgil. frenezia cu care doresc sã o regãseascã pe cea pierdutã au un sens aparte. de a remedia acea rupturã totalã pe care ei o iniþiaserã. Adrian Morariu ºi Matei o cred pe Platonia moartã. din vremea relaþiei ei cu Adrian. Platonia este legatã de aceºti patru bãrbaþi prin legãturi puternice.Octavian D. Jean ºi Matei este dramatic. o gelozie stupidã. Ea este femeia alãturi de care s-ar fi realizat sufleteºte ºi de aceea. dragostea pentru ea rãzbate din fiecare cuvânt ºi gând al lor. Cu ajutorul lui Titi.. Dramaticã de altfel. Jean. împreunã cu care îºi clãdeºte un cãmin. κi dãduse demisia de la Operã. La fel ca ºi Adrian. ofiþer în marina comercialã. cu Matei ori cu Octav Niculescu. cu Jean Dumbravã. în corul operei. Este genul de „soþie devotatã ºi ambiþioasã sã aibã o casã cât mai frumoasã ºi mai curatã. femeia despre care Marian Moga gândeºte cã are „ceva ademenitor. Trecutul nãvãleºte în prezent.

moartea Platoniei se produce imediat dupã momentul unui imens succes de scenã. muncã „solistã” cu „coristã”. simþi cum intrã parcã încet în pãmânt. Adrian Morariu are premoniþia faptului cã Platonia va reuºi pânã la urmã. plini de o resemnare împãcatã ºi demnã mai nãzuiau sã cuprindã imensitatea mãrii... Ca artistã însã. „Între statuarii stabilopozi.” „AI CÂNTAT EXTRAORDINAR” Aflatã în pragul divorþului de Virgil ºi fãrã nãdejdea de a-l mai întâlni vreodatã pe cel drag. este capabilã de a realiza un rol perfect ºi unic prin frumuseþea ºi mãreþia lui.” În mod paradoxal.” 207 . Tu eºti frumoasã. pe întinderea malului ºi a cerului oglindit în apã. Avea 28 de ani împliniþi. În viaþa personalã. Platonia este Carmen. Dacã este bun ºi frumos va cânta splendid.. Iar vântul. este înghiþitã de valurile sãrate ºi îngheþate. minunatã ºi bunã”. atunci când îi spune: „Un cântãreþ cântã aºa cum este. ªi a ei o datã cu a lui. un bãrbat care s-o iubeascã ºi cãruia sã-i dãruiascã întreaga ei iubire. divinã.. copii. Platonia „a înþeles cã soarta lui Marian era pentru mulþi ani de aici înainte pecetluitã.. Noiembrie 1989. De altfel. Aceeaºi moarte care o îmbrãþiºa acum ca o bucurie de al cãrei înþeles nu mai ºtia nimeni. Toate celelalte din jur îºi trãiserã moartea. Platoniei i se refuzã ºansa de a gãsi dragostea. arestat pentru „o chestie politicã”. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva. era singurã aici. rolul vieþii ei. Dacã un solist este urât sau meschin. Poate cã îºi identificase prea mult viaþa cu iubirea ei pentru Marian. apuca din când în când franjurii frumosului fular ºi îi ridica alintându-i Platoniei obrajii reci.” Motivul mãrii simbolizeazã sacrificiul de sine al artistului care a reuºit sã îºi împlineascã menirea. Platonia alege sã îºi punã capãt zilelor în mare. pierduse orice speranþã de a mai avea un cãmin al ei.” Povestea vieþii Platoniei este una neîmplinitã.. magnificã. Platonia avea privilegiul albului imaculat al veºtmântului de scenã.. iar iubirea ºi devotamentul ei rãmân fãrã rãspuns. o Carmen despre care cei care asistã la spectacol spun cã a fost „extraordinarã. asemeni unui braþ tandru. ea dovedeºte genialitate. minunatã ºi bunã.O definiþie narativã. care arbora masca unei vieþi trãite. pentru cã nici iubirea ei cu Marian Moga nu va avea finalitate. glasul îi va suna urât ºi meschin. Cine sã mai aibã vreo speranþã? În timp ce pleca acasã... din care doi ochi aprinºi. „tu eºti frumoasã.. curtenitor. Acesta este reþinut de autoritãþile comuniste. Ai cântat extraordinar.

al iluziilor urmãrite cu tenacitate ºi consecvenþã de personaje. ea reprezintã idealul. Adrian urma sã plece. lãsându-se îngheþate. Arizona 208 .” Phoenix. Într-un astfel de context. zbuciumului. Nici în ruptul capului Nona nu voia sã meargã mai aproape de hotar.” În final. Tragismul destinului ei reiese cu precãdere din aceastã imagine terifiantã de la sfârºitul cãrþii. mersese pe placa îngheþatã a mãrii ceva mai mult de un kilometru. þãrmul era deja departe. marea îngheþase pânã în larg. acest lucru probabil cã nu va mira pe nimeni. atunci când aceasta rememoreazã perioada de început la Constanþa. care de obicei rãmâne intangibil. de locul acela care pe ea o atrãgea atât de mult ºi unde valurile cedau frigului. ca simbol al zbuciumului interior.Octavian D. atunci când ea se uneºte cu marea. fãcând haz de spaimele Nonei. În simbol. cu cer încã senin ºi fãrã vânt. Deznodãmântul are loc în preajma apei. paradisul pierdut este o realitate cãreia ca pãmânteni. Romanul se încheie simetric.. „În anul în care ea venise la Constanþa. ce pune în evidenþã drama profundã. Din nefericire. dar poate hipnotiza. chinul interior. Platonia pare a fi predestinatã pentru eºec în dragoste. ne dãm seama cã toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidã. suferinþa îndelungatã trãite de eroinã. Patina curajoasã.. Apa este elementul central al romanului.. Platonia zãri deºertul cãutãrii a ceea ce avea sã piardã. ajunsese aproape.. Mai avea puþin. Prin numele pe care îl poartã. trebuie sã îi facem faþã. Iatã de ce. Voia sã se uite pe ea.. Curpaº ULTIMUL SPECTACOL Portretul moral al Platoniei este reliefat de afirmaþia unei foste colege a acesteia: „Platonia nu poate fi hipnotizatã. faptele mãrunte – „Înainte. Pentru cã „toatã lumea din teatru aflase cã este ultimul spectacol al Platoniei.” – capãtã semnificaþii majore. pentru cã toate aceste fapte mãrunte au declanºat sfârºitul.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real ºi fabulos. Într-o dupã-amiazã foarte geroasã. Suferinþa cutremurãtoare a Platoniei poate fi ghicitã încã din primele pagini ale cãrþii. aproape irealã a acestei femei.

prin modul de abordare a criticilor. datã de valoarea scrisului fiecãruia. Traian ªtef e un poet cuminte. diferiþi. descoperã originalitatea artisticã de la un volum la altul ºi se descoperã pe sine prin fiecare poem. Colecþia OPERA OMNIA. dacã este vreuna. care. Ioan Matiuþ (respirã sã nu uiþi) ºi Traian ªtef (Ceremoniile). în parte. Cred cã *Vasile Dan. iar cititorului nu-i rãmâne decât sã jaloneze printre texte ºi sã dezlege marca stilisticã. totuºi. întâmplãri crepusculare. Cel puþin trei dintre ei se cunosc de o viaþã ºi participã la evenimentele literare cu constanþã ºi autoritate. legãtura de prietenie care existã între cei patru. e chiar legãtura proprie optzeciºtilor. Balada profului de francã. se intersecteazã. Gheorghe Mocuþa (Balada profului de francã). Alexandru Cistelecan îl numeºte pe Traian ªtef „ultimul mohican” al generaþiei 80. iar dacã se întâmplã sã le priveºti întinse pe masã. dar ºi ca generaþie.Lecturi dupã lecturi Lia Faur Ceremonia respiraþiei ºi alte întâmplãri din vest* Cele patru cãrþi despre care mi-am propus sã scriu au câteva trãsãturi în comun. cu o copertã lucioasã ce încadreazã în roºu chipul din medalion al fiecãrui autor. priveºte mu(l)t ºi vorbeºte puþin. ºi toþi cei patru scriitori trãiesc în vestul þãrii: Vasile Dan (întâmplãri crepusculare ºi alte poeme). cel puþin doi câte doi dintre ei. legãtura. Gheorghe Mocuþa. Întreaga colecþie atrage atenþia prin condiþiile grafice deosebite. Iaºi. Ioan Matiuþ. Editura TIPO MOLDOVA. dintre poeme. 2011 209 . mai cã-þi inspirã un poem: „respirã/ sã nu uiþi/ Balada profului de francã/ Ceremoniile/ întâmplãri crepusculare ºi alte poeme” Volumele adunã grupaje reprezentative de poezii din creaþia celor patru autori. Traian ªtef Ceremoniile. respirã sã nu uiþi. au apãrut la Editura Tipo Moldova. dintre verbal ºi paraverbal. mereu tãcut. în colecþia Opera Omnia.

dar e. „când mâzgãlind o foaie de hârtie”. p. „când cu degetul pe nisip”. dar îi oferã ºi un suport unde se poate exprima în continuare. dintr-un acut spirit patriotic (îmi aminteºte de un film cu Russel Crowe. comunicând doar din priviri. dar nu îmblânzeºte animalul sensibil: „Le-aº da drumul sã prindã roºeaþã ºi dragoste/ De viaþã barem cât o gãinã beatã/ ªi mai ales sã-l plezneascã peste gurã/ Pe acela care crede cã le ºtie pe toate/ Cum i-aº plezni eu peste gurã/ Cu o coadã bãloasã de peºte/ Pe aceia care se cred poeþi/ Când scuipã printre consoane/ Care pânã la urmã tot în creierul meu/ Se rostogolesc ca într-o prãpastie” (Litera A.Lia Faur aceastã „muþenie” îi este caracteristicã ºi în scris.copil mare. sau cã Alexandros a murit demult… 210 . Traian ªtef are aerul unui tribun. „Fericirile” fiindu-i frânturi de existenþã fericitã. 192) Fãrã a lua vreo mãsurã. ce îi conferã anonimatul existenþial. suavitatea versurilor din unele poeme este agresatã de realitatea asupra cãreia pare a întocmi rapoarte: „În teatrul de situaþii mãsluitorii/ Cu surâsul dezlipit/ Ca o broascã râioasã înotând/ Sã iasã din propria lânã/ Unde duceþi realitatea asta/ Am întrebat în prag/ O ducem la bun sfârºit/ Se auzi rãspunsul” (Înotând în propria lânã. cu toga pe umeri. în vântul Criºurilor. Tristeþea se insinueazã doar când te gândeºti cã interogaþiile poetice nu sunt pentru a primi vreun rãspuns. Generaþiei 80 i s-a reproºat cã „scrie la fel”. scrisul sãu diferã de la un an la altul. selecþia de poezii a lui Traian ªtef începe cu „Fericirile” (cum îmi amintesc de „Fericirile” îngânate la stranã în sãrbãtoarea de Paºti!). care trimitea scrisori în neant). a înþeleptului faþã de existenþa textualã banalã. dar cuvintele sale nu vor fi bilete închise în sticle. adesea. în rolul principal. ºi nu se fereºte sã-ºi clãdeascã o lume idealã. ci îºi pãstreazã la limitã starea de luciditate apelând la sentimente. care trimite epistole lui Alexandros. În grupajul de poeme Epistolele cãtre Alexandros. „în altfel”. încifrându-se. În volumul de faþã. unde poemele sale parcã ºi-ar pune palma pe gurã. Poetul – copil mare se revoltã în faþa celui care grãieºte. sau descifrându-se de la sine. însã doar în final (ca pentru a nu lua numele Domnului în deºert. p. dimpotrivã. poezia lui Traian ªtef variazã între esenþã ºi derizoriu. 9) Existã în poezia sa o resemnare obositã. marcatã în unele poeme. pentru cã ele sunt însãºi vocea scepticã a poetului din vest. nu devine un psihotic. ºi am cãutat sã descopãr acest „la fel” la Traian ªtef. poate?). care scot la ivealã un Poet . dar vie încã. cu sandale din piele. mascându-ºi în acest fel dramatismul existenþial. Cu accente de teatru antic.

dupã cum scrie: „din câte vãd eu tinere/ poemul ãsta al dumitale/ e o armã cu douã tãiºuri/ câtã luciditate atâtea drahme/ pe ruinele vechilor convenþii. ori aici. Persoana a II-a ºi a III-a înlocuiesc în mai toate textele persoana I ca ºi cum el trãieºte în fiecare câte puþin: „într-o zi visã cum va fi. prea frumoase sã fie ignorate. caraghios. O prefer pe cea de-a doua pentru cã poetul ignorã balastul lingvistic ºi schiþeazã delicat în spatele concretului. în manierã camilpetrescianã./ umed. p. deloc facil sau ostentativ. În discursul sãu liric se regãseºte un cod al artei manieriste de un erotism estetizant care sporeºte taina suprapunerii de semnificaþii: „o. oriunde s-ar sãvârºi. în spirale consistente de culoare. 115) Starea poeticã este redatã în volute uºoare care schimbã sensul realitãþii banale. aparent. iar Tu devine Ea. el este departe de a fi livresc. pufos. de eul gemuitor. e încastratã într-un material solid. ºi îºi transferã identitatea asupra celuilalt. dar ºi din cruda experienþã româneascã. Gheorghe Mocuþa încadreazã în antologia sa poeme mai vechi (1992-1994-1998)./ Cu claritate vedea totul. asemenea unei uitãri de sine. sedus de expresivitatea cuvintelor. iar poemul e singurul mod de a rezista sau de a pieri. conteazã cum o faci.” (Stare. tare. 52) Discursul sãu nu e deloc revoltat.” (poemul. Al treilea. cât despre interpretare. masculin sau feminin. în rãstimpuri.. dacã existã vreo suspiciune. e o Golgotã a celui ales sã-ºi poarte crucea. din decupaje geometrizate.” (biblioteca devastatã. prea profunde sã fie interpretate. ci pur ºi simplu). a lui Vasile Dan. femeie cu sexul indolent ºi mereu receptor/ care te naºte/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte. vigilentã ºi analiticã sau destinsã ºi visãtoare. experienþa sa e una sfâºietoare. Aºadar. livrescã. p. de vocea bibliotecii în care moartea ºi viaþa se contopesc. cu degetele ca niºte sfîrcuri roºii/ ºi palpitânde/ cu care îi apeºi uºor pielea pântecului ce tremurã/ excitat./ cu un picior în aerul negru. ori acolo. p. 160) Poetul se teme de propria fiinþã.Ceremonia respiraþiei. poate doar sceptic în privinþa realitãþilor 211 . iar el este printre puþinii poeþi care surprind esenþa întâmplãrii ºi o redau apoi ornamentatã stilistic. privindu-ºi ca prin sticlã mãruntaiele poetice. aº putea spune cruda experienþã parizianã. iar vocea sa se naºte dintr-un îndelung exerciþiu de sincronizare a trãirilor sale cu exprimarea voit echidistantã ºi. „totul sau nimic”. 179) cã „Vasile Dan creeazã un spaþiu spiritualizat. poeme din experienþa parizianã. În ciuda afirmaþiilor lui Bucur Demetrian (Referinþe critice. Textele lui Vasile Dan sunt ca unele vise. Poezia celui de-al doilea (fãrã vreun criteriu de selecþie.” .. Eu devine Tu. chiar/ el împotrivindu-se/ laº. p. dar ºi mai noi (2002-2007)./ cu celãlalt în pãmântul moale./ Dimineaþa pocneºte ca un bãþ de chibrit.

a prostituatei. Exil (2007). poate de aceea versurile sale seamãnã cu niºte gloanþe. ci prin gura copilului. p. Nu ºtii exact ce îºi trãieºte. iar trezirea (privirea). pe care nu le poate ignora ºi atunci nu-i rãmâne decât sã le consemneze lucid. nu ca lui Ion Mureºan.” Îþi lasã impresia cã nici un zbor palpebral al pleoapei nu are loc fãrã a determina o stare. „Mocutzini”. aºa cum îi stã bine unuia greu încercat. În ciuda încercãrilor la care l-a supus viaþa. a pãrinþilor. ºi. privire 2 etc. ce îmbinã notaþia cotidianã cu discursul ideatic. El nu este tipul oratorului care face impresie la vreo lansare de carte. cu o anumitã candoare. viaþa sau poezia. în loc sã ucidã. p. 226) Ioan Matiuþ este poetul cel mai nonconformist în viaþa realã. cum o face ºi în scris. imateriale: „umbrã 1. fãrã nicio justificare: „între douã majorãri de preþuri/ visez sã scriu un poem despre/ nemurirea sufletului… „ (ºapte vaci slabe. prin fundul paharului. cu naºterea: „adorm/ trag întunericul/ 212 . umbrã 2 etc. a fiinþelor care au un rol în viaþa pãmânteascã a unui poet: „unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe copil/ în turnul bisericii a rãspuns copilul/ fãrã sã clipeascã/ unde-i drumul spre cer/ l-am întrebat pe sinucigaº/ în spatele gãrii mi-a rãspuns încurcat/ sinucigaºul/ tapându-mã de o þigarã/ dar unde-i drumul spre cer/ am îngãimat în faþa femeii fierbinþi/ ehei între picioarele unei femei/ a fãcut prostituata… ” (drumul spre cer. ci în lumea celorlalþi.” sau titluri volatile. dintre cei trei. a sinucigaºului. un fior. Gheorghe Mocuþa e un poet fecund. poemele sale exprimã fragilitatea fiinþei în faþa unor hotãrâri dramatice ale destinului. dar spune mereu ceva care sã destindã încruntarea gravã a cutãrui critic. a pianistului. dar care. mai „artist”. Dumnezeu îi aratã drumul spre cer.”. 124) În cele douã selecþii pregãtiri pentru marea cãlãtorie (2002) ºi cãlãtorie. palpabile: „stâlp 1. trezesc la realitate pe cel adormit în ignoranþa clipei. p. nu ºtie sã-ºi îmbrace speech-ul în gesturi ºi intonaþie. Existenþa sa e marcatã de ceea ce vede. doar cã a fost înzestrat cu darul cuvântãrii poetice. le-a „înghiþit/ de atâtea ori aerul” (autobuzul cu navetiºti. iar închiderea ochiului echivaleazã cu însãºi moartea. fãrã resentimente sau judecãþi vindicative.Lia Faur sociale ºi a prezenþei divine. 79). a preotului. stâlp 2 etc. ironizând adesea realitatea. „privire 1. Iubeºte vânãtoarea. cum îl numesc prietenii. ba dimpotrivã. Pentru el miracolul scurt este cel care compune intensitatea vieþii ºi de aceea îl consemneazã lapidar ºi concentrat în poeme delicate ce poartã titluri grele. el nu trãieºte într-o lume proprie. scrie cu bun-simþ de „provincie” despre „profesorul de francã” (în stilul binecunoscut al lui ªerban Foarþã) sau despre „navetiºtii” cãrora le-a „respirat de atâtea ori cuvintele”.

” (Referinþe critice. multã poezie în cele patru volume. angoasatã..Ceremonia respiraþiei. el continuã. aºa cum o mai face alt „muschetar” din vest. în intimitate... din aceastã colecþie. 157) Ioan Matiuþ creeazã dependenþã. p. Petru M. ritmic. el îmbracã haina unui medium care face legãtura între cele douã lumi. textele sale citite la rând. cu rolul. 116) sau „în fiecare dimineaþã/ mã trezesc din moarte/ lângã mine” (între ceruri 15. iar starea sa de viu devine grea. 171) Eu nu mai caut alt rãspuns. poetul nu cunoaºte cale de mijloc. care este poetul. 213 . p. ca o constatare: „ªi dracul vede multe. la mine în bibliotecã). Este poezie. p. inoculeazã starea de hipnozã ºi sentimentul apartenenþei la specia pe cale de dispariþie. de a menþine vigilenþa cititorului prin participarea la însuºi misterul scrisului.. Între cele douã existenþe. Aºadar. somnul ºi privitul. Haº. „Cine este cel ce vrea ca ochiul autorului sã vadã ceea ce vede?” Apoi. p. neexprimat. 123) Mã întreb. selectaþi dupã criteriul subiectivitãþii (doar cãrþile lor au ajuns. dar exuberantã în exterior: „pe malul tãu/ cresc munþi îmbrãcaþi/ în rochii de flori/ copaci topiþi/ în aburul crud/ al dimineþii pãscute/ de cãprioarele/ împuºcate de mine/ pe malul meu/ creºte piatrã/ peste piatrã/ peste piatrã/ cât pentru un pod” (între ceruri 49. peste mine/ exerciþiu/ al morþii (între ceruri 8. ca legãturã între lumi. oferã un spectacol interesant al ideilor prin pluralitatea vocilor exprimate. patru poeþi în patru feluri de poezie..

Bogdan Turtoi – În zbor .

asumându-ne coeziuni ºi raþiuni diverse. Cele douã caractere au deschis douã mari cãi. preluat din marea literaturã. am putea þine seama de beneficiile ºtiinþelor colaterale literaturii – lingvistica. gândindu-mã la Ahile. putem ajunge în spaþii noi. unde coexistã douã caractere. cât ºi în adâncime. Desigur. voi propune aici un model simplu. noile ºtiinþe ale comunicãrii). În adâncime. Pentru a înþelege cum se nasc modele în poezia modernã. asociat utilizãrii structurilor ºi viziunilor noi sau asociat lucrurilor poetice ºi stãrilor descoperite ºi propuse. aflate în mare ascensiune. cu totul la îndemânã. sociologii de diferite genuri. În adâncime. prin tehnologiile moderne ale comunicãrii. în acest fel. pe care-l voi descrie pe parcurs. bine conturate. Desfãºurarea acestor aventuri poate avea loc. câteva concepte ce mi-au fost folositoare în aceastã perioadã. inventate de fapt.Lecturi dupã lecturi Constantin Iftime Pentru o limbã poeticã puternicã ºi pentru adâncirea diversitãþii culturale 1. mai ales în spaþiul poeziei. Vreau sã fac vizibile. Pot fi aºa uºor asimilate toate uneltele noi ale cunoaºterii actuale ºi apoi puse la lucru. aº putea pune în discuþie în ce fel e posibil adâncirea diversitãþii culturale. spre redescoperirea raþiunilor sau coeziunilor din diferite istorii. semiotica. Primul. precum cea descrisã de Homer în „Iliada” ºi „Odiseea”. Asociez poezia ºi arta în ansamblu unei fiinþe vii. În viziunea mea. fizica spaþiului cosmic sau cea a atomului. Prin energia acelei 215 . de poeþii lansaþi dupã 1990. istoria comparatã. Unul se referã la un limbaj poetic puternic. modelul mã ajutã sã structurez ºi acest discurs. presãrate cu multe delicii. prin cunoaºterea atâtor ºtiinþe rafinate (ramuri din biologie. Cu al doilea concept. unei structuri nesfârºite ºi organice. apoi ºi la grecii înflãcãraþi de curajul lui. fireºte. mergând pe modelul geografiei culturale fãrã margini. pe orizontalã. aºezate în memoria modernitãþii. determinã extinderea imaginarului prin curaj. coerente.

cu sintaxe vii. a creat lirismul. Al doilea caracter. care trimit la o cunoaºtere aflatã în ascensiune. Curajul acestui caracter þinteºte cruciº. ca un întreg viu. Ulise. ºi prin aceastã atitudine. Prin sminteala divinã. Orfeu. Curajul aratã ca o mânie divinã deci. Stãrile lui. poate sã o rãstoarne pe cea realã. a geografiei primare. El determinã aprinderea focului în sufletul oricãrei fiinþe. Cântã. gãsim toate elementele acestui caracter. dupã cum spun filozofii moderni. Sau prin câte o frumoasã minciunã. Troia este expresia acelei depãºiri a limitei. Poeþii. polemic. îºi asumã istoria fiinþei cu toate capcanele ei. Cel puþin o concureazã mai ales la nivelul fragilitãþii noastre sau la nivelul conºtiinþei. Aheii din jurul lui Ahile se lasã însufleþiþi de curajul lui divin ºi cuceresc Troia. precum curajul. în termenii cunoaºterii generale. Anticipez. de altfel. fermecãtoare viclenie. Are curajul pur. Prin acest model general. Nu are doar atitudine. În miezul ei. Poezia modernã ºi-a fãcut un blazon din numele lui. Grecii au ajuns sub zidul Troiei. toate atributele lui Ahile. vedem cum poezia. Intuieºte când ºi cum va arde focul divin spaimele create de conºtiinþã. De aici înþelegem 216 . Poezia. divine. deci. ne face sã uitãm de moarte cam în acelaºi fel. de desprindere de spaima morþii. cu expresii ºi cuvinte vii. maturã. mereu cãtre o altã realitate. Realitatea inventatã astfel. Caracterul lui Ahile. reliefeazã nous-ul. El poate sã-ºi asume marile experienþe culturale. Intuieºte o cale de ascensiune a omului. focul poeziei. mânia divinã a lui Ahile.Constantin Iftime sminteli de altã datã. eroul din „Iliada”. Una magnificã. spune poetul. cel al lui Ulise. aflatã la marginea lumii. îºi recãpãtã starea de organicitate. unul lângã altul. are ºi conºtiinþã criticã. poate sã-ºi anihileze astfel spaima morþii. fãrã complexele neîmplinirii. zeiþã. strãinã. „cel iute de picior”. cu o structurã vie. urmându-ºi îndemnul de cuceritori. în aceastã serie. ca în cazul lui Ahile. utilizând o mulþime de mijloace. sufletul vital. tocitã. Adicã pe cea incompletã. mai ales asupra formei poeziei. prima mare culturã asimilatã. O smintealã divinã. logosul. Unul primar. Ahile. curaj sau mânie divinã. El lucreazã indirect. De fapt. Spiritul acestui caracter este dominat de raþiune. de la început. Fiinþa puternicã. Troia ar fi. deschid orizontul cãtre noi sensibilitãþi ºi noi tipuri de autenticitãþi. conferã expresia fiinþei aflate în ascensiune. cum se spune. în ordine spiritualã. Dacã aºezãm. care þine seama de cele douã cãi. ne oferã expresia maturizãrii fiinþei. a creat poezia. Ahile. Prin patos. Sentimentele puternice ºi vitale ale acelei regãsiri a naturii primare dau strãlucire expresiei fiinþei. îºi pot putea închipui uºor cum arta lor li se aratã ca o fiinþã vie. se aflã ºi focul lui Orfeu. Ahile ºtie cum sã se mintã singur în legãturã cu prezenþa morþii. în genul Ulise.

am inventat un tip de spaime. Pe drumul întoarcerii acasã. Desigur. dar îl ºi armeazã cu elan puternic. culturale. grecii devin vulnerabili. Vrea expansiune doar. De fapt. primii moderni. regula simplificãrii.. în mare parte. omul nu-ºi asimileazã bine memoria. dotate cu cuvinte noi. este marcat de conºtiinþã cu ale ei frãmântãri. În cele din urmã. Universul poeziei se extinde mereu. se îndepãrteazã de patosul ºi logosul de care vorbesc grecii. ai acestui timp. le-am numit. Îl înfricoºeazã. cu ghimpele ºi fantasmele conºtiinþei. Omul modern. li se întâmplã tragedii la fel de mari. neconsumate bine în comunism. Îi conferã frica. ca expresie a metamorfozelor formelor culturale. Sau a revenit la istorii culturale occidentale. în amurgul modernitãþii secolului XX. Aceastã modernitate este însetatã de multele utopii ale naþiunii. a regãsit realitãþi diverse. ca în timpul asaltului Troiei. „Vreau altã realitate. În felul acesta. Dupã 1990. Câte mode ale poeziei europene n-au trecut pe lângã noi.. Apoi îi sunt puse la dispoziþie o mulþime de unelte ale cunoaºterii ºtiinþifice. a cãror mulþime ºi diversitate este determinatã tocmai de ascensiunea ºtiinþelor ºi tehnologiilor. Spaime K.. Tinerii poeþi au lucrat mai ales cu marii pro. Conºtiinþa puternicã dã un sens acestui drum. care-l potopesc cu plãceri. Aºezat astfel. cum s-a spus de atâtea ori. cu o mulþime de lucruri. Neliniºtile îi sunt determinate de mulþimea lucrurilor culturale ºi concrete. Artã. sunt descrise toate confruntãrile interioare ale cuceritorului. Geografia culturalã a lui este infinitã. fãrã de care omul nu ar fi om. îngrãºate de elanul fanteziei. în ordinea istoriei. istoriile ºi culturile. Dupã victorie. spaima creºte. 2. Poeþii au avut aºa multã materie de prelucrat. Ele apar dintr-o prea mare contorsionare a spiritului. Neaderenþa la acest fundament al naturi clasice al lucrurilor noi ºi la coerenþele ºi raþiunile artificiale. sau cu canoane ºi sintaxe originale. La el. cu o conºtiinþã ºi un elan puternic. În volumul meu de poezie. au apãrut ºi mulþimi de epigoni. Ele îl ademenesc precum sirenele pe Ulise. merg pe mâna ta”. noua literatura.Pentru o limbã poeticã puternicã. În „Odiseea”. Fantasme. în jurul creatorilor.. Modernitatea vrea extinderea canonului. au inventat realitãþi poetice de o originalitate frapantã. conºtiinþa criticã premerge elanului creator. aºa au apãrut viziuni. Deviazã de la fundamentul clasic. în anii comunismului?! În poezie. cum expansiunea omului nu are margini. 217 . altãdatã interzise de ideologia comunistã. cum ar fi cele din domeniul sexualitãþii sau ale argoului. ªi-i legitimeazã elanul. stabil.

pornind de la cuvinte. noi realitãþi culturale. Pe aceºtia. În plan existenþial. în poem. de asemenea. are ceva ºi din logosul lui Ulise. cum s-a spus.Constantin Iftime Când am încercat sã mã gândesc la felul cum s-a aºezat literatura. Peþitorii. culturalã sau metafizicã. Relaþiile dintre aceste douã caractere – Ahile cel tânãr ºi vital ºi Ulise cel matur ºi plin de vicleniile fermecãtoare ale raþiunii. Ale lui Ulise. imaginea regatului ºi a casei sale. cum sunt ele descrise în „Odiseea”. astfel. Literatura optzecistã a adus în spaþiul nostru. expresia modernitãþii aflate la maturitate. sincerã. pe scurt. la Timiºoara. la noi. În absenþa lui. pe care îl vor prelua uºor compatrioþii sãi. la Bucureºti. spiritul. la începutul „Iliadei”. În revistele dominate de spiritul optzeciºtilor. lansate la începutul perioadei interbelice. între timp. Furia divinã îl face sã mãcelãreascã turme de vite. la fel. Aceastã poezie a fost sincronã cu marea poezie europeanã. ªi-au ales. iar companionii l-au trãdat. restricþiilor ideologice. care ºi-a dus viaþa calm înainte. vitalã. dupã 1990. cum aflãm undeva. fãrã Ulise? Vorbesc aici mai ales de o naturã artificialã. la Iaºi sau la Cluj. Generaþia ’80. Erau bine ºcoliþi ºi cu instincte puternice. Foarte mulþi din corifeii acestei promoþii au citit în cenaclurile lor: „Universitas”. în interiorul lui. a ucenicit mai ales sub optzeciºti. specificã în eul modern. Noi atitudini. Scriitorii. deseori mi-am închipuit revenirea lui Ulise în Ithaca. prospeþimea ei ºi a structurilor inventate. lui Ahile. Face ce a fãcut Ahile când a fost tulburat. i-a fost luatã tânãra iubitã. i-a fost periclitatã prietenia cu Patrocles. Ea a consumat ultimele resurse ale marii noastre poezii moderniste. fãrã teamã. vor sã jefuiascã tot. noi modele literare. ºi bogãþiile fabuloase ale regatului sãu. modele literare care le-au hrãnit bine imaginaþia. fervoarea poeziei. Ithaca. dupã 1990. a debutat majoritatea.Faima lui Ulise s-a pierdut. A acelui Ulise trecut prin experienþele maturizãrii. Aceasta-i imaginea plinã de forþã a curajului pur. dupã zece ani de absenþã. de fapt. în spaþiul strâmt al comunismului. ceºi asumã încercãrile istoriei – le asociez cu relaþiile dintre generaþiile de poeþi de la noi: generaþia ’80 ºi generaþia de dupã ’90. din diferite locuri geografice. optzeciºtii au mizat pe tehnici 218 . ªi pe Penelopa. Când se lasã tulburat de mânia divinã. Ulise îi mãcelãreºte la urmã fãrã cruþare. în parte. intrã în curtea casei sale. mi-am închipuit cum s-au reaºezat. Generaþia ’90. au avut abilitãþi diverse ca sã facã faþã. timp de 10 ani. În poezia lor modernistã. în interior. pânã la sintaxe ºi ritmuri. Consider cã. Aceastã realitate a fost produsã ºi de poeþi. Ce forþã are natura acestui regat. Cu acest curaj se va lupta ºi cu troienii. a fost. a mers mai departe fãrã Ulise. Atunci. expresia unui centru al lumii. în genul vital al lui Ahile.

cuvintele puternice din zona corporalitãþii. au generat structuri noi de poezie. Rãmân la acest nivel cultural.Pentru o limbã poeticã puternicã. Lasã sã se înþeleagã cã mai au multe de învãþat asupra formei. ei par mai legitimi. ei dau de o imagine a cataclismului social de 219 . Vãd în arta lor manierism. Vechea ceartã dintre nominaliºti ºi realiºti. Au aºteptat destul dupã ’90. pe o aºa-zisã realitate. Vor redescoperi trupul. aceºtia suferã o rapidã clasicizare. Au pus la lucru o diversitate de „eu-uri” poetice. cum au putut. stare determinatã de ideologii ce forþau discursul cu solemnitãþi. Fireºte. deja readuce în atenþie spiritul de revoltã. Generaþia fracturiºtilor. teme patriotice. Într-o formulã cu totul ironicã ºi plãcutã. precum imagism.a.. Într-un fel. Sunt provocatori mereu. accelerând. noi. ªi atât. Pe argou. Între ei ºi optzeciºti se instaleazã o relaþie clasicã. în felul acesta obiectivizarea expresiei poetice. Apariþia tinerilor poeþi seamãnã apoi cu apariþia beatnicilor în America. ªi ei vin. Fracturiºtii. înainte de 1990. Mutã atenþia de pe cuvânt. în rândul modelor academice. nu au putut asimila cultura poeziei din alte literaturi. Spiritul rãnit al acestui rafinament formal. a sexului. Dupã 1990. Optzecismul. plini de energie. idealisme. Au întreprins o aventurã. Sub presiunea unui nou mesaj. plãcerea ºi senzualitatea. în raport cu ei. au construit poeme despre noul social ºi noile politici. negativiºtii vor mereu revoltã. cuvintele fãrã vlagã ale naþionalismului solemn ºi împietrit. au fost modelul ºi pentru o mare parte din optzeciºti. teoriile acestor mari scriitori suferã acum de o uºoarã inflaþie. Au salvat astfel poezia de închistare. personism (ºi alte –isme din aceastã serie de marcã americanã). Faþã de aripa Cãrtãrescu. a cucerit repede în manualele ºcolare. Pe asemenea structuri au reluat chiar. poate ironici. Ei au ceva urgent de comunicat. Nu þin seama uneori de tehnica predecesorilor. naþionalisme (ºi alte -isme. nemaiîntâlnitã în literatura noastrã. În zona învãþãmântului. însã. tinerii poeþi urãsc arta rafinatã a optzeciºtilor. câteva rezultate ale acestei aventuri magnifice. Optzeciºtii au manierismele formulei rafinate. Poeþii de dupã ’90 vor folosi calmi. De fapt. Ei vor avea curajul sã readucã în orizontul poeziei realitãþi obstrucþionate. cãtre Cuvânt. optzecismul ajunge. Au lucrat amãnunþit asupra limbii. dupã ’90. La ei. fireºte ironic. Plini de revoltã. argoul. pornind de la semn ºi sintaxe. a douãmiiºtilor. dupã o acalmie de dupã o depresiune postrãzboi. În ochii lor. Se raporteazã mai ales la optzeciºti. din seria ideologiei restrictive de dinainte de ’90). jucându-ºi foarte bine maturitatea. indirect sparg discursul încãrcat ºi rafinat al optzeciºtilor. Au învigorat. Beatnicii.. universul familiaritãþii º. a trupului. au reactualizat suprarealismul. apoi sexul. Au lansat avangarde. prezenteism.

calm. toate trimit la exerciþii spirituale. Simt deja o tendinþã spre adâncirea lirismului. ªi aici poate fi resimþitã o prea mare uºurinþã a revoltei. În felul acesta. Poezia s-a îmbogãþit.Constantin Iftime dinainte de 1989. Deºi foarte scheletic. angrenat în scleroze ale socialului. Un discurs polemic bogat au propus optzeciºtii în raport cu generaþiile anilor ’60 ºi ’70. cãpãtate din socialul periferic. dominã o viziune negativistã. la noi. care se luptã sub zidurile Troiei. energie negativã. Mai degrabã retorica ºi manierismele ei. Au ceva din mânia de tip Ahile. au propus nu numai o esteticã nouã. uneori simpliste. Acolo domneºte lirismul. dar ºi o nouã reprezentare despre lume. De exorcizare sau de sacralizare. în aceastã relaþie dintre generaþii. Apar oaze cu totul noi în spaþiul acestei generaþii. excesiv în câteva formule. specifice în Europa anilor ’70. apoi calmul ºi împãcarea. care freamãtã. care au determinat noi extinderi. cu tehnicã bunã. Totuºi. Ei trimit cum pot la istorii neconsumate în întregime. Adicã învãþând meºteºugurile vechi ale poeziei. se reîncarcã de sacru. Diferenþele dintre generaþii nu ajung sã fie fãcute cu trimiteri la modele 220 . discursul lor este puternic. pot spune. una a depresiunii. a postapocalipsei. Raportãrile în discursul teoretic al douãmiiºtilor nu depãºesc provincia noastrã literarã. presãrat cu contrapuncte prozastice. Realul. care vor altceva decât rafinamentul existenþialismului francez. asociatã cu o alta care vrea o reîntoarcere la organicitatea culturii acestei naturi artificiale. Au ceva din manifestarea ºi curajul lui Ahile. adepþi ai acestui gen de lirism. cu aceste energii sau cu lucruri noi. rafinat. se simte o revenire la calma descriere. cel al unui prezent mãrunt. ale politicului. la o istorie plinã de cataclisme. cu lucruri noi. au spirit de frondã. lupte ca într-un asalt. dintr-un real aflat în ruinã. ca troienii. În poemele lor. cercetând textele lui Catul sau Sappho. Desigur. Ei cultivã o sensibilitate a rezistenþei. se repetã cam ce s-a întâmplat ºi în alte asemenea ciocniri de viziuni din istoria recentã. Ei aduc focul ºi mânia divinã a revoltei. Depresiunea lor cuprinde ºi stãri de tip existenþialist. mergând pe ideea de generaþie poeticã. Chiar jocul excesiv sau practicarea limbajului frust ºi violent. Viziunea încãrcatã ºi de manierismele unei culturi. simplificat. spaþiul poeziei douãmiiste se extinde. în ultima perioadã. Aceastã poezie trimite chiar la experienþe mari culturale. Poate de aceea. a realitãþii la orizontalã. determinate de estetica lui. sau din reacþia negativistã a noilor ideologii. Ca ºi beatnicii. tineri poeþi. În cazul lor. La greci sau la latini. Realitãþile poeziei de dupã nouãzeci au beneficiat de aceste energii. înainte de 1990. Se cultivã mai ales un lirism pur. Prin manifestele lor. ªi eu am vãzut. se aud rãcnete.

pe orizontalã ºi în adâncime. când a renunþat la studiile de drept. Urmeazã o crizã a supravieþuirii fizice.. Timpul sãu dominat de mari romantici. mãrturiseºte chiar el. Modelul piramidei. fie a uneltelor ºi metodelor de lucru. Tatãl. cum sugeram la început. În drumul de la Paris. poezia actualã ar fi expresia unei crize profunde la noi. sau modelul capitalei ºi al provinciei literare. în 221 . de a renunþa la toate proiectele venite din afara vocaþiei lui. Flaubert îºi începe marea lui creaþie. cu câþiva creatori de viziuni în vârf. ªi culturale. ºi epigoni la poale. istoricii literari. Aceastã atitudine face ca poezia lor sã nu aibã adâncime. oferã soluþii ºi modele pentru depãºirea unor astfel de crize ale poeziei. Care are neliniºti de tot felul. mari ale poeziei moderne. poezia aceasta are ceva din atmosfera momentului reîntoarcerii lui Ulise. exemplar. cum se spune. Cel de a fi un om dedicat ºtiinþei. bineînþeles. de la început. mai ales al diversitãþii. prima variantã a „Ispitirii Sfântului Anton”. Apoi îºi urmeazã instinctul de a se desprinde de ipocrita culturã a romantismului decadent. ªi aº încheia cu evocarea unui asemenea caz. Crizele apar ca urmare a extinderii.Pentru o limbã poeticã puternicã. Ceea ce propune poate fi valabil ºi pentru criza literaturii de la noi. Astfel înþelegem cã experienþa fabuloasã a acestor tineri poeþi a fost necesarã pentru creºterea puterii limbii poetice ºi a diversitãþii expresiei. suferã a doua crizã. o istorie magnificã. pleacã pentru un an în Egipt. Flaubert oferã o viziune completã de ieºire din crizã a spiritului creator. Acel Ulise la care predominã conºtiijnþa criticã. are prima crizã de epilepsie. Deseori. Atunci suferã prima crizã profundã. Ca tânãr. ca ºi opera lui capãtã o cale. Criza vine drept urmare a neacceptãrii acestei prime opere de cãtre grupul sãu de prieteni. era legat cu toatã fiinþa atât de realitatea lui. În aceastã viziune necruþãtoare. va produce mutaþii ºi-n politica literarã. cât ºi de romantismul acelui timp. Viaþa. ar putea deveni în sfârºit istorie. Spiritul cultivat de ei. Cazul Flaubert. ca ºi criticii maturi le-au reproºat poeþilor de dupã ’90 cã practicã în arta lor un prezenteism sau un minimalism excesiv. dar are ºi soluþiile specifice maturitãþii. Are puterea. Are o sinceritate de tip Ahile. care domneºte peste orizontul acelui veac. Ca sã uite. pornind de la depãºirea unei crize personale ºi complicatã dar ºi general specificã unui creator modern. Flaubert s-a salvat doar prin culturalizare. Privind dinspre modelul propus de la început. fie a viziunii. cu postmodernismul. Crize determinate fie de extinderea viziunii. fie de ascuþirea uneltelor sensibilitãþii ºi ale expresiei politice. Renunþã la proiectul impus de familia sa. Experienþa culturalizãrii. fratele – mari chirurgi în Rouen. spre casã.. Când scrie prima operã maturã. G. Vorbim ºi de conjunctura modernismului cu altceva.

Prin lecturi multiple. însufleþirea lucrurilor. 222 . Impune tehnici narative noi. de-a lungul scrierii romanului. Se întoarce cu totul rãpus ºi fizic. cum am spune astãzi. Toate momentele. rãrite. îl gãsim simplu descris în „Corespondenþa” sa. în toatã modernitatea: concreteþea bizarã a imaginilor. în proza occidentalã. o realitate nouã esteticã. aº spune tipice scriitorului modern. Un roman într-o viziune. Crizele literare rezolvate astfel îi oferã un model ºi de supravieþuire fizicã. O fotografie din acei ani ni-l aratã cu umerii cãzuþi ºi cu pletele blonde. romantice. vezi „Bouvard et Pécuchet”. reinventeazã. obiectivizarea viului. ºi sufleteºte. prezenteistã ºi minimalistã. le-a depãºit printr-un exerciþiu continuu de culturalizare. Romanul acestor experienþe. prin antrenamente culturale. Pe toate fronturile se aflã în agonie. dupã aceea. Toate aceste tehnici vor fi reluate cu succes de Kafka ºi de Joyce. Tot el oferã ºi un model pentru romanul post-modernist. Atunci se apucã brusc de „Madame Bovary”. astfel. determinate de disputa dintre conºtiinþa criticã ºi elanul vital. creator.Constantin Iftime Grecia ºi Asia Micã. Opera lui Flaubert deschide. modernitatea. care au fãcut carierã.

Diacritice. poetul revine constant la imagini labirintice ale tensiunii sale lãuntrice. traseul spiritual al creaþiei sale. urmãrind o reconºtientizare a sacrului într-o lume. o dezvoltare arborescentã. în „Luceafãrul”. 1971. un „complicat profil de camee purã. Teluricul ºi sentimentul religios sunt puse în vers prin semnificate. „spirit pur religios”2. sã dea expresie acesteia prin limbajul pictural al creaþiei sale.Lecturi dupã lecturi Cristina Sava Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã Vasile Voiculescu Personalitatea lui Vasile Voiculescu este. 223 . Cistelecan. dar ºi-a articulat prin adãugare sau retopire vecinã miracolului. Într-o simbolicã descendentã a vechilor cãrturari care au folosit alegoreza biblicã. modalitãþi înnoitoare ale lirismului românesc interbelic. prin simboluri ºi alegorii în teme ca: Naºterea. „se aratã un homo duplex. În lirismul voiculescian. inepuizabile variaþiuni ale unui limbaj ce abundã în simboluri. în revista Argeº. Zaharia Stancu. poate. moartea Mântuitorului. nr. ianuarie 2007 3. ºi nu doar prin opoziþia intra-poeticã dintre senzualitate ºi rugãciune”3. se contureazã. Al. desacralizatã.poet pe a V-a parte. prin cele douã modalitãþi lirice: alegoria ºi meditaþia ca rugãciune. ce nu numai cã nu s-a trãdat prin vreo concesie tentaþiilor de orice fel. Critica a sesizat cã în parcursul liric voiculescian. spirituale. o nouã ºi surprinzãtor de simplã eticã”1. afirma Alexandru Cistelecan în Vasile Voiculescu. 47 2. Locuri de mormânt. venirea Magilor. Sunt prezente semnele expresionismului: tumultul vieþii pulsând în vegetaþia din jur. o subordonare a întregului sãu stil la o transparenþã a mesajului în simplitatea 1. XIV. Vasile Voiculescu – poet pe a V-a parte. Vasile Voiculescu. sufletul devine spaþiul unor frãmântãri cu tentã apocalipticã. aºa dupã cum a constatat Zaharia Stancu. Ibidem. tot mai pronunþat. Voiculescu resimte ca un firesc al naturii interioare.

Cristina Sava unei corespondenþe fidele a sentimentului cu ideea. Linia definitorie a operei sale este datã de creaþia-credinþã ºi iubirea ce vor deveni concomitent trãiri în real ºi transcenderi ale realului în imagine. Interpretarea conºtiinþelor. nu ca sã reconcilieze.286 224 . o conversiune spre starea de sfinþenie. Fãrã iubire. dovedindu-se cã alegoria voiculescianã imagineazã natura specificã de „homo religiosus”. indiferent dacã este de tip religios. ca intertextualitate. aceasta alunecând spre rãceala ce transpare din teritoriul universului sãu interior. celãlat-latinã ºi reprezintã în 4. a putut realiza o interpretare spiritualã a conºtiinþelor. prin intermediul poemului. Propensiunea psihico-misticã. unul de origine slavonã. care de cele mai multe ori îngreuneazã realizarea imaginii. se regãseºte în cele douã serii de identificãri: a celui iubit cu sonetul ºi a poetului–creator îndrãgostit cu Creatorul Etern. ca ºi condiþia creaþiei. a fost posibilã ca miracol prin iubire. dincolo de legile fixe ale materiei. Poemele din Pârgã ºi Poemul cu îngeri trãdeazã punctul de rãscruce al propriei sale experienþe în jurul unui mecanism de rãsfrângere a imaginii într-un desen care se dematerializeazã între cer ºi pãmânt. Acestea ne conving de cele douã aspecte ale experienþei pe care o comunicã: spiritualã ºi literarã. pe de o parte. Alegoria voiculescianã are la bazã alegoriile ºi parabolele biblice. a fãpturiisonet cu sonetul care se scrie. Condiþia rugãciunii. În acest loc. sufletul nu poate sã realizeze acea osmozã de care are nevoie spre a se înalþa. iar pe de alta. Editura Minerva. fãrã a diminua sau a pierde din individualitatea acestora. ca rezultat al unei gândiri fundamentate pe actul religios. Poetul. ci sã unifice prin întrepãtrundere. Slava ºi gloria lui Dumnezeu sunt vocabule sinonime. se realizeazã prin imagini care întrepãtrund sferele realului perceptibil. Ambele identificãri renãscând într-un alt eu. Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean. a întregii culturi rãsãritene în care fascinaþia concretului existã într-o perfectã simbiozã cu alegoria misticã”4. conturând un stil meºteºugit de juxtapuneri. Mircea Muthu subliniazã în Literatura românã ºi spiritul sud-esteuropean: „Gustul tiparului alegoric (culminând în arta de origine bizantinã) se completeazã prin raportarea la însãºi matricea stilisticã a culturii noastre vechi. Experienþa religioasã a constat într-o comuniune prin care. Vocea liricã este conturatã de fiorul sinceritãþii. este iubirea prin care Omul-poem comunicã cu Cel Etern. Mircea Muthu. Bucureºti. constituie esenþa ciclului de poeme religioase voiculesciene. p. atribut esenþial al firii sale religioase. imaginile rãmân misterioase ºi se plaseazã dincolo de orizontul palpabil. 1976. cu realizarea acelui complexio oppositorum.

un fel de corespondenþe simboliste care ajutã omului sã se elibereze din cãtuºele teluricului. aºa cum afirma Vladimir Streinu. prin graþia detaliului. auster. ce-i vin din Biblie ºi din rînduieli liturgice ortodoxe. modest.P. Vladimir Streinu. Editura Minerva. trup ºi suflet. p. „pe scena conºtiinþei. 28 6. prin caligrafia cu minuþie de artizan a reliefului lucrurilor. interesul prin douã aspecte mai importante: mai întâi prin vigoarea fluxului poetic. Poeme cu îngeri a constituit multã vreme emblema acordatã de critici lui Vasile Voiculescu. Istoria literaturii române II. 2003. 1982. volumul cu îngeri însemna ceva greu de definit. Poetul ortodoxist reconstituie în acest volum episoade biblice. 881 7. dintre Spirit ºi Carne. la Voiculescu. o culme a tradiþionalismului „gândirist”. Despre aceastã slavã A.332 225 . Editura Universitãþii „Petru Maior”. care preface în lirism toate lucrurile ºi fiinþele ce se oferã ochiului lãuntric al poetului ºi. p. 1966 8. în Istoria literaturii II. considerându-l drept autorul unor versuri de inspiraþie religioasã pline de pioºenie.L. Timpul Rugului Aprins. actori ca Sufletul ºi Trupul. Pentru alþii. mai apoi. 1996. III. George Cãlinescu. afirmã Iulian Boldea. Aceste personaje strãvezii. dar traductibile. declarat conceptualiste. Iulian Boldea. o ascensiune spre zenit. Ar fi cea mai apropiatã încadrare conceptualã – nu metaforicã – ºi în acelaºi timp substanþialã a slavei”5. Bucureºti. Povestiri. Voiculescu a fost un om simplu. 5. dintre Virtute ºi Pãcat. Opera literarã a lui VasileVoiculescu. astãzi. Bucureºti. Voinþa ºi Simþirea se miºcã solemn printre simboluri creºtine. Acum poetul este ortodoxist. Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. Îngerii sunt. Scrima sublinia în Timpul Rugului Aprins: „Doxa e slava în sensul foarte misterios dar paradoxal accesibil de luminã increatã. spirite pure. Editura Humanitas. Ion Caraion. punându-l de altfel într-un grup de poeþi pentru care îngerul este un instrument mitologic elementar. George Cãlinescu observã ºi noteazã în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent cã Vasile Voiculescu „izbeºte cu acea notã care-i dã originalitate. p.Critica literarã despre o „liturghie cosmicã” voiculescianã creaþia voiculescianã o deschidere. în articolul Vasile Voiculescu. emanaþie a unei naturi lirice nu doar robuste. Târgu-Mureº. din care rãzbate dramatismul confruntãrii dintre cer ºi pãmânt. creioneazã impecabilul portret moral al poetului: „V. cântatã prin trupul-poem. În poezia lui Voiculescu. aidoma celei înscrise în cartea sfântã. un fapt de istorie literarã. poetul identificându-se prin iubirea – rugãciune. cu mare aprindere conflictul teologal de sigurã provenienþã bogumilicã. dintre Bine ºi Rãu”7. Studiu introductiv la „Capul de zimbru”. Andre Scrima. „capteazã. dezbat totuºi între ele. Lirismul voiculescian. E. în fulgurante clipe privilegiate prin acestea”8. prin sugestia delicatã a intimitãþii lor ireductibile la manifestãrile exterioare. dar ºi profunde. de credinþã. tradiþionalist ºi continuã alãturi de Blaga cîntarea jalei metafizice”6.

1970. deºi nu i-au lipsit prietenii. o realitate contingentã ºi. austeritãþile ºi simplitatea lui demnã un om care vorbea mai ales cu sine. în limitele decenþei. o înãlþare la rosturile arhetipale ale cunoaºterii mitice. de modestia. Poezia religioasã a lui Vasile Voiculescu exprimã o exageratã decenþã ºi autoconcentrare prin care cautã sã rãmânã impersonal. redându-i marja de idealitate. a dramei conºtiinþei.Cristina Sava însã mândru. 226 . marcat de un lirism ce invocã esenþele. e logos purificator ºi întemeietor. pe de alta. 22. acea faþã ascunsã ce nu se regãseºte decât printr-o “lecturã” poeticã a lumii. a crizei semenului nostru modern”9. op. desemneazã lumea prin prisma ficþionalitãþii. încã nestudiatã. Vasile Voiculescu. oglindind. o transfigurare a poeziei. 9. Ion Caraion. ºi mai mult cu obsesiile lui privitoare la o foarte largã arie. Cuvântul poetic are însuºiri demiurgice. în acelaºi timp. p. în „România literarã”.. apud. oct. pe de o parte.cit. Liviu Grãsoiu.

întorcîndu-te acasã în þîrîitul greierilor trãgînd de fermoarul nopþii ºi doar tropãitul surd al vreunui cal îngînat de borboroseala înnoptatã a cãlãreþului ne arunca în zodii supuse clipei ºi-n zori poarta casei era mereu alta printre colinele arse de soare.Un singur poem Andrei Zanca verile mele desculþe sã te trezeºti vara într-o luminã împovãratã de cãldurã. o voce chemînd. deodatã în aceastã lume þie aproape cotrobãindu-i cotloanele. glasuri susurînd. abia bãgat în seamã în dupã-amiezele fãrã de moarte înspre seara sfãºiatã de-un liliac. aerul fremãtînd peste lan înspre liziere unde abia adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã. lovituri de baros scrîºnetul carelor înspre tîrg ºi tu. veri dupã veri aidoma peºtilor mereu în altã apã huºuind înþãrcaþi de maluri fãrã de ºtiinþa altor lumi 227 .

rãbdãtor adãstînd lîngã pradã pregãtindu-se despãrþirii mele de zbereguialã pe cãrarea abãtutã dintre bãrbatul ºi femeia cãutînd încã a se smulge din mine înspre calea lor de nepãtruns ce-s pricina unei dureri ºi nostalgii fãrã de nume zãmislind neînþelegeri. dangãtul de amiazã ºi zidurile mai negre în spulberarea albã. Decembrie. fulgi învîrtejindu-se peste ape. eram însuºi jocul ºi soarta aluneca alãturi nebãgatã în seamã. maluri zimþate de gheaþã ºi deodatã.Andrei Zanca încît acum din depãrtarea aceasta îmi pare cã o lume subteranã atît de niciodatã îºi poartã la vale povestea ochii atîtor dispãruþi. totul sub povara suavã a zãpezii înspre seara înstelatã de becuri clãtinîndu-se în vîntul ghimpat. împovãrînd fãrã rost. atîtor prieteni lepãdîndu-ºi copilãria aidoma ºarpelui pielea se-ntredeschid în mine înspre o lume rostogolindu-se pustiind. neîntrerupta curgere a rîului într-o dimineaþã pe veci pierdutã iernile erau scãldate într-o luminã de pietre rare timpul hiberna în zidurile catedralei. zãpadã. frunzele castanului afarã doar tresãrind sub molcoma. aidoma unei întrebãri ce încet încet ia chipul trupului tãu gîrbovit întru stingere. odãi mirosind a cearã. ºi urmele-n zori ale cîinelui 228 . în hãmãitul iernatic iar noi.

. nemînat de foame. îmi repeta tata mereu. cu mirosul ei de belfer ºi ploile 229 . îngînatã de ziua naºterii ºapte note muzicale învãluite într-o palã majorã ori minorã timp înghiþit de timp aidoma ºarpelui devorîndu-se ne rugam a nu fi duºi în ispitã neºtiind cã acolo unde nu existã timp nu existã nici ispita pe atunci însã. chelãind. ºi jocul acum.þipetele scãldãtorilor doar toamna. zgãriindu-i lemnul. pãduream zori-noapte adieri de rãºinã ciuruite de ploaie vãlureau sub soarele zvîntînd frunzele dinspre sãlcii . iar azi adie un ecou de dincolo de morminte: copile. alãturi. inele ºi inele îngemãnate într-o luminã de negrãit. rãspîndind fiecare o cu totul altã luminã.Un singur poem dinspre adãpost înspre poarta înaltã. fã-te om... totul sã fi fost doar o presimþire a acestui teritoriu al nordului. pregãtindu-se alipirii mele de soartã. cîntare de soartã. unde toate se sting în retinã unde a scrie e un gest antic fiinþe prin care cineva neîndestulat e însãmînþat ºi cules de moarte printre buzele cãlugãriþelor murmurînde / straturi de vreme unite de stingere. sãtul de lumire..

crengi-nnegrite zbãtîndu-se pe zid cînd hãlãduind însingurat eºti însoþit doar de tine îndelung întîrziind pe un pod privirea. ºi-o altã primãvarã se-nfiripã acum din întîlnirea ei cu lutul. eram însortit un tînjitor. mereu alta nicicînd aceeaºi. cînd dintr-odatã aceastã stare de asediu într-un tîrziu septembrie cînd apa picurã de pe olane. femeile doar adieri într-un sentiment strãbãtut de pale de sîn abia-ntrezãrit ºi fãrã a bãnui.Andrei Zanca ne-alungau în odãi aburite de fructele coapte iar primãvara era doar o salã de aºteptare a verii ºi era vremea cînd anotimpurile mai viau încã sub pulsul minunãrii. mirt. înmuiatã de burniþã – undele – vãlurind masca de aramã a burgului deodatã necunoscut. cumpãnindu-se în noaptea învierii-n brize de tãmîie. buzele deodatã uscate murmurînd slove de neînþeles beznã-n jãratec. peste aºezãminte 230 . un giulgiu între lumînãri ºi stele. oriunde aº fi fost însã memoria alungã vorbe ºi gesturi ce hrãnesc uitarea într-o camerã obscurã l u m i n a învãluind tãcutã cele petrecute.

Un singur poem bolniþe ºi închisori. mîzgãlituri. obrazul de pergament al unui anticar o oazã de tandreþe învãluirea caldã a vîntului. între muribunzi ºi prunci. ziduri. unde nimeni nu se mai întîlneºte cu nimeni. doar susurul rîului printre frunzele de mai an întîmpinînd zorile între falduri de iarbã ºi eu. nimeni pe cîmp sã deºtepte pãsãrile pudrate de amoniu învineþind aerul din jurul pinilor. clipa însãmînþatã. din mîine o stea prãbuºindu-se-n depãrtare ºi mîine doar o vorbã cuvintele zãgãzuind simþirea pe care un prunc nu o împarte cu nimeni. apoi. voci de boltã dinspre zãpezi. peste înstrãinaþi ºi-nsinguraþi mutilaþi ºi drepþi. atît de strãin dangãtul de sub ape. seara lãsata pradã parcurilor. învãluit de aburul pãmîntului de rãcoarea rãspînditã de ropotul peste verzuiri unde de neînþeleasã jinduire ciuruite de ploaia cãzînd peste priviri urbanizate în plin martie. aºadar. peste maluri anul zace în ecou. 231 . lîngã un arbore într-o aversã. inscripþii. atît de strãin glasul unui prunc în vacarmul irositor ºerpuind prin vechiul bandoneon printre desfrunziri. delãsãtor în faþa trezirii unui arbust în scrîºnetul roþilor dinþate descojind pînã ºi dimineaþa.

Andrei Zanca în creierele vide de copilãrie laºitatea nãscînd bestia. prietene fãrã a ºti de unde aceste vrejuri ale unei dureri ce scapã mai întotdeauna memoriei mîntuite prin secvenþe sub zbaterea-nvolburatã a sîngelui înspre cine cãlãtorind – pe tãpºan un cal îºi înalþã-acum coama-nspre brazi. unde abia mai adie rãcoarea peste un fir trecãtor de apã 232 . manipulaþi nu numai de auz ne pustiim. sila. pãtruns de freamãtul deszãpezirii: ºi poate a fost doar o dupã-amiazã de rãmas bun lîngã un arbore.

Strada se numea Principala mie unuia uneori venindu-mi sã-i zic Principiala în special când treceam pe partea ei mereu sinilie privind spre partea-i opusã de culoare opalinã. I/19 . Prozatorul dar mai ales poetul Nabokov zice cã ar fi fost în perioada când aceastã via urbis era deja vrãjitã ºi înfrumuseþatã de una din cele trei dimineþi firave de la început de varã în care ici-acolo scânteiazã raze fugare-n geamuri în sticle rotunde de lucarne chiar pe penetul sidefiu al hulubilor toate aste cuprinse parcã în generalã unduire ºi neadecvatã lene matinalã sorã s-ar putea spune 233 . (Lolita.Poeme Leo Butnaru Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Motto: A arunca scãldãtoarea cu tot cu prunc.2/25) Nu-mi dau seama dacã aici precum în romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare) ar avea vreun rost anume exactitatea cronologicã dar probabil nu e în plus sã se spunã cã era ora nouã (nu douãzeci ºi unu) conform fusului orar respectiv ºi a respectivei zone montane.

VI. I) ªi totuºi el continua sã stea ºi sã fumeze miºcându-ºi pendulat vârful piciorului dupã toate cele spuse de ceilalþi dupã cele spuse chiar de el însuºi strãduindu-se acum – precum oriunde ºi oricând – sã-ºi imagineze lãuntrica miºcare transparentã trans-omeneascã a unui alt om cuibãrindu-se cu mare atenþie în interlocutorul sãu precum într-un fotoliu relativ încãpãtor încât antebraþele celuilalt sã-i serveascã de sprijin sub coate iar sufletul sãu totdeauna se poate plia pe sufletul altuia – atunci dintr-o datã se modificã spectrul de luminã ºi de culoare al lumii pentru scurt timp el devenind cu adevãrat Aleksandr Iakovlevici sau Liubov Markovna 234 .Leo Butnaru semi-leºinului din oboseala nopþii trecute ceea ce nu prinde deloc bine în perspectiva unei insuportabile zile de arºiþã dar pentru omul lucid e potrivit sã mai remarce anumite amãnunte ce s-ar putea dovedi importante mie unuia însã fiindu-mi suficient sã mã rezum la impresii (poetice) de ordin general adicã infinit: în viaþã în plin zbor se poate deschide – ca trântitã de perete – o uºã lateralã (în configuraþia cosmicã… circularã) prin ea sã nãboiascã nãucitor urletul negrei eternitãþi cu ºuierãtoarele-i rafale acoperind þipãtul unei pieiri strigãtele tuturor pieirilor – înspãimântãtoarea dementa strãdanie a întunecatei eternitãþi de a se arunca pe sine – din sine… 24.2011 ACEASTà LUME. ACEASTà FINALITATE (Darul.

Altãdatã cu rãcoarea ºi uºoarele înþepãturi ale apei de Narzan primenitoare se poate-amesteca entuziasmul oarecum sportiv al satisfacþiei de sine ºi el se simte mãgulit când un cuvânt întâmplãtor confirmã abil cursivitatea derulãrii gândurilor pe care le ghiceºte în conºtiinþa altuia ale lui Samuel Beckett sã zicem chiar dacã în lume coincidenþele sunt tot mai puþine asemãnãrile – tot mai multe stare propice artelor ºi filosofiei ca permanentã trecere peste marile ºi învolburatele fluvii în speranþa unei simple vindecãri sau a unei adânci revelaþii ce priveºte efectul benefic al suferinþei spre a conºtientiza cã nici moartea nu e ceva netrãit ci – ca toate celelalte – ceva vieþuit nefiinþa fiind un altfel-de-trãire ca absoluta surdinizare a melancoliei sufletului ºi obturare a splendorilor în prizonieratul rezervaþiilor de plante carnivore – fiindcã este important ca omul sã nu poatã da vina pe om ci pe cu totul altceva – gândeºte el cel pentru care aºa-numita politicã (aceastã tâmpitã înºiruite de pacte pãcate conflicte acuzãri acutizãri de situaþii tensiuni divergenþe cãderi implicaþii de orãºele cu nimic vinovate de oribilele convenþii internaþionale…) nu înseamnã nimic astfel cã – precum se întâmplã – uºor cutremurat ºi curios el pogoarã în spaþiosul înãuntru al lui Gogol sã zicem ºi 235 .Poeme sau Eugen Ionescu – prin transbordare în toþi aceºtia ºi în alþii posibili simþindu-se îmbelºugat de sine – sieºi aducându-ºi disculparea trãind ºansa de a fi fost iertat de propria sa umbrã de propriile lor umbre care au renunþat de a mai fi spulberate aiurea anume de suflul luminii intens emanate din firea omului umbre ce erau de fapt ultima stare ce mai despãrþea sensibilitatea de nervii dezgoliþi ai misterului ca un prilej otova de-a jubila ermetic alias cosmic.

..Leo Butnaru câteva clipe vieþuieºte anume cu ajutorul mecanismului interior al acestuia undea alãturi de butonul „Locarno” se aflã butonul „Lookout” ºi unde într-un joc fals inteligent fals acaparant sunt mobilizate simboluri de calibre diferite: „mahãrii din Kremlin” sau „rãscoala curzilor” sau unele nume aparte ce ºi-au pierdut cu desãvârºire apartenenþa la vreun chip omenesc: Grinberg Marx Penelopa Errio – atât de frecvente în coloanele gazetelor – toþi aceºtia ºi precedenþii sau cei ce le urmeazã aflându-se cândva aflându-se astãzi aproape de mormântul otova în care o sfârºesc toþi pribegii precum ºi cei statornici la vetre pe unde-n zile de vineri vântul re-pune la cale recensãmântul eclesiastic al îndrumãrilor folositoare vieþii sufletului care chiar de o face pe supusul întru generalã acceptare oricum e în dezacord cu deºertãciunea deºertãciunii. Dar ºi în absenþa predecesorilor ºi în parþiala absenþã a celor prezenþi el întreabã neconsolat: unde eºti totuºi aproapele meu ca sã-mi mãrturisesc iubirea de tine? Dacã nu te arãþi dacã nu rãspunzi – am sã urlu aceastã iubire ºi tu vei crede cã sunt fiarã ºi nu te vei înfãþiºa spre a te lãuda. Aici totul este îngãduit pentru cã totul poate fi ºi trebuie sã fie supus discernãmântului ca dezrobire de orice orbire a inimii – în aceastã lume a eternelor supoziþii preziceri presimþiri a tainicilor combinaþii lume care în esenþa ei este de o mie de ori mai iluzorie chiar decât visul. Astfel cã atunci când Fiodor Konstantinovici (acesta-i este numele) se cuibãreºte în Aleksandra Iakovlevna Cernâºevskaia 236 .

Poeme sau în Godot el se pomeneºte într-un sufletul în care toate îi sunt strãine însã deopotrivã uimindu-l precum pe un peregrin nãzuros îl pot uimi obiceiurile unei þãri de peste nouã (sau… zece?) mãri ºi þãri piaþã lãrmuitoare încã de la revãrsatul zorilor copiii goi fructele de o mãrime monstruoasã mai mari decât pomul care le-a izvodit ºi parcã nefolositoare în aceastã finalitate ce duce – a ºi ajuns! – la pururea netrãire ca deºertãciunea pre deºertãciune cãlcând întru proprie strivire. 28.-3.VII.VI.2011 237 .

Adriana Bozsoki – Picturã cu spray .

cele ce sunt vor fi împlinite ºi. Tot mai puþini sînt aceia care încearcã tãrîmul fascinant ºi devorator al culturii scrise. pe nopþi tãlpile tale. Ingeniozitatea bine temperatã. mâncate de corbi. se consacrã cu diafanitate ºi cu o bunã încercare a exerciþiului poetic. Seninãtatea excursului liric. privirea ludico-ironicã. te rog sã observi cu câtã meticulozitate ºi scrupulozitate nu trântesc uºa. te-au dat ai tãi la lighioane te-au crescut împreunã cu alþi fraþi pe întuneric cãpãtând toþi aceeaºi culoare-n obraji.Poeme Debut Lizette Ardelean* pulsuri poftim! un exerciþiu de muþenie. s-a sfârºit. de mii de ani ºi doar urma-ntâmplãrii. bate vreun tînãr la „porþile” debutului literar. POP 239 . unghii ºi suflet * Rar. alãturi de un sunet personal al armonizãrii unor imagini ºi tonuri elegiace dau o amprentã distinctã scrisului sãu. tot mai rar. De aceea. ºerpii când erai mic. desigur. Ioan F. alãturi de melancolia disimulatã ce rãzbate dintre rînduri mã îndeamnã sã cred în traiectul ei poetic. nu poate fi decît o bucurie rarissimã faptul cã o elevã de liceu. precum Lizette Ardelean.

Lizette Ardelean în somn. amiaza e cerul. mi-e fricã de afinitãþi ºi de cuvinte. având aripile mai zdravene ºi mai uºoare decât rochia. alungite impecabil. libere. am visat cã s-a tuns de tot ºi-a tuns ºi elanul când m-am trezit. amurgul e fruntea mea. un pumn de gloanþe oarbe. fãrã cuget. ºi-a luat haina ºi-a pus pantofii grei ºi geanta roasã din piele pe umerii ei copþi ºi-a mai spus ºi cã: mã întorc la voi. ea a plecat. dar cred cã a uitat drumul spre casã în miezul calendarului stors îmi amintesc cã era varã. pe tine ca bucatã de carne. o alungam prin oase dar ãsta e pur mecanism ºi nu mai ºtiu dacã nu cumva eu nu m-am întors la roche un balet tandru de femei nenãscute. special ca sã te urmãreascã ca om. cuvinte solare. am visat-o. o rãzvrãtire ce are gust de cenuºã. femeia din lac pe când aveam opt neîmpliniþi ºi-n bucle-mi dormeau viespi. a lãsat ochi. fãrã direcþie. cuvinte 240 .

a cãzut adânc plãpânda. pe furiº. cu mâna la ochi. cuvinte indiferente. cade uºor pe umeri. halucinante. pãrul de pe frunte.Poeme lunare. dar când s-o sãrute. ºi cetãþi de dragoste în oase au spus o rugãciune. cã-mi place sã te þin pe furiº de mânã 241 . cuvinte de teamã. ºi-a pierdut ochii. sau o sã-þi þin degetele ºi atât. al lupilor ºi-al câinilor a uitat de mânã ºi-a coborât de pe umerii mei dând foc la fluturi mi-aºez coatele-ntre coaste ºi le dau fluturilor de noapte sã guste miere din umerii mei de-atâta grijã la dreapta inima. ºi-a luat micuþul grec mireasa de mânã ºi-au paºit încruciºaþi pe degete -mpletite ºi-a pus o cununã de flori de cireºe ºi apropiindu-se de-altar. ºi-a rupt ºi rochia fiu al pustiei. cu mâna la spate. aº umple casa de oglinzi roºii muºcat de foarfecã. o þinea strâns ºi-i ºoptea: n-am sã te las ma petite amie de mânã ochii lucioºi ºi frunþile înalte. o sã stau lângã tine ºi-o sã te þin de mânã pe furiº.

numai trăiesc. . Iar eu nimic nu visez. Mîna mea stîngă visează că mîna mea dreaptă scrie.Poeme Mihai Marianov Poeme frumoase Poeme frumoase şi inutile ca stelele cerului mereu noi taine vă desluşesc prin cărţi şi astfel ştiu tot mai puţin şi tot mai departe mă duce drumul ninselor iluzii.. *** La distileriile Poeziei lucrează lumina. Oniria Mîna mea dreaptă visează că scrie. Filtre vii adună puterea neasemuitelor frumuseţi.. 242 .

. cum aş trăi? Scrisoare (Mariei) De-o boală celestă nu pot să mă vindec. Ci eu.. Rana mea vie şi dulce veşnică pare să fie. Dacă minunea. Fac şi refac (scriu şi rescriu) la capăt să duc Inutilitatea.Poeme Ca şi cum Ca şi cum aş scrie Viaţa o păguboasă meteahnă de care nu pot să mă lepăd. De îngerul meu părăsit cu bucuria deplină nu pot să fiu asemenea ţie. Toate-mi apar şi dispar. 243 . miracolul nu m-ar ademeni cum aş trăi. dispar şi apar în ciudata alcătuire. în ceruri străine. Departe îmi arzi.

Mihai Marianov mereu subsumat materiei pieritoare. ca o imagine fericită într-un poem. Un diavol auriu cu zilele mele se joacă. (Halucinaţie? Stare de graţie?) Cine să mă răzbune de plutirea neomenească. plăcut sau frumos se întîmplă în viaţa mea viitoare. sărbătorii inelelor vii să mă dedau? Tu. Şi mă simt răzbunat. 244 .) *** Cu delicioase şi mici amănunte nu mă mai maturizez. cu tine in gînd mă topesc şi curg în pămînt.. ce blîndă răzbunaresînt fericit în contra voinţei generale. în inima mea.. (Ce răzbunare frumoasă. O aripă anume parcă m-atinge şi nu-i simt umbra ci lumina îi simt. O aripă anume Uneori sînt fericit din senin: ceva bun.

goalã de sens sau „lustruinduse pe sine” ce prolifereazã de prea multe ori în vorbãria noastrã despre culturã (inclusiv în ciclul de emisiuni omagiale dedicate lui la TVR Cultural). mai ales cele legate de tempo. cu putere de exemplu. rãmân încã destule aspecte cu adevãrat fascinante legate de el ºi de interpretãrile lui.Muzica Adrian Gagiu Celi „Tu nu faci nimic. Însã dincolo de calitatea extraordinarã a sunetului orchestral pe care o pretindea ºi o construia (uneori constrângãtor. ca Daniel Barenboim sau sir Simon Rattle). unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. tu doar laºi sã evolueze. exigenþa lui ºi aerul lui sentenþios din repetiþii 245 . de Simfonia a IX-a de Beethoven sau de Karajan (ca sã nu mai pomenim de foarte diferita concepþie a specialiºtilor de azi asupra stilurilor baroc ºi clasic. evident). dar vremurile moderne însetate de subiectivism ºi individualism îºi aleg uneori eroi dintre cei a cãror valoare e dublatã de o personalitate pe mãsurã. sã placi la toatã lumea”). dar ºi sceptici rezervaþi („Nu eºti ban de aur. mai ales cele din repertoriul romantic târziu (inclusiv Bruckner. „Celi”. Fãrã a cãdea în poliloghia liricoidã. reconstituitã în ani de cercetãri ºi practici serioase). sau de idiosincraziile lui. zic unii.” (Sergiu Celibidache) Acum 100 de ani s-a nãscut Sergiu Celibidache (1912-1996). deci în mod contrar spontaneitãþii pe care o predica). cum cicã ar fi zis Bach. cum îi spun muzicienii. are ºi azi în lumea asta largã admiratori înfocaþi (inclusiv printre cei mai mari muzicieni contemporani. sunt fascinante la „Celi”. E adevãrat cã muzicienii n-ar trebui sã fie decât unelte ale muzicii. dragostea lui absolutã faþã de muzicã.

Existã douã feluri de lucruri în aceastã carte: unele pe care Sergiu Celibidache le pune în raport cu muzica. evident. a aceluiaºi Celibidache. o premierã mondialã: suita româneascã „Haz de necaz” de Sergiu Celibidache. ideile ºi interpretãrile?). dar îþi dai seama imediat cã ele sunt general valabile. cã actul artistic e „darul unei clipe” (cum zicea ºi Beethoven)… Sau minunata expresie prin care justifica un tempo mai larg: „muzica trebuie sã aibã spaþiu sã se dezvolte…” E ceva atât de profund încât n-are rost sã mai insist. mãcar de pe YouTube. 246 . „Unde se grãbesc toþi ãºtia?”). – nu dãm nume. ce îi venea din buddhism ºi fenomenologie. între haz de necaz ºi fenomenologie. ºi de Fundaþia Celibidache. În 7 iulie. Cam aici ne învârtim. organizat cu entuziasm ºi bun gust de fiul lui. prima ediþie a Festivalului Celibidache de la Bucureºti (3 mai – 7 iulie). e de urmãrit. când ºedea supãrat. Probabil cã pe unii. Pânã ºi aversiunea lui faþã de înregistrãri.Adrian Gagiu ºi din cursurile de mãiestrie dirijoralã. proiecþii de filme ºi lansãri de cãrþi. Serge Ioan. Dar dând la o parte festivismul encomiastic ºi anost al aniversãrilor sau comemorãrilor (de ce avem nevoie sã treacã 100 de ani ca sã-i studiem cu obiectivitate. ºi când le-a tãiat-o scurt: „Mã. „O informaþie foarte importantã despre Sergiu Celibidache este cã a studiat ºi matematica ºi filosofia.. adicã sunt atât de profunde încât sunt adevãrate în orice domeniu (…)” (acad. e o atitudine radical diferitã celei care a ajuns sã predomine. Se mai adaugã printre evenimente cursuri de mãiestrie instrumentalã ºi dirijoralã. de exemplu suita „Grãdina de buzunar” (1978). pline de învãþãminte adânci pentru cine le poate prinde (orice muzician are trebui sã le devoreze. nu numai în artã (vorba lui Brâncuºi. concertul de închidere a Festivalului programeazã. El a dat! ªi mi se pare cã respectivul era chiar de faþã!). Concertele includ ºi câteva dintre compoziþiile marelui dirijor. fãrã a-l idealiza. o expoziþie de fotografii. printre care „Despre fenomenologia muzicii”. mãcar în transmisiunile televizate în exclusivitate de TVR Cultural. de extracþie impresionistã ºi buddhistã. dacã nu din filmele documentare dedicate lui). dirijatã de Cristian Mandeal la Ateneu în 30 iun. înconjurat de zeci de muzicieni care-i dãdeau cu „maestre” în sus ºi în jos. nu râdeþi! Aveþi cu toþii o enormã vinã! Cum a fost posibil ca un nimeni…” etc. izvorâtã din concepþia. care îmbinã douã trãsãturi caracteristice personalitãþii autorului: sarcasmul ºi contemplaþia poeticã. Solomon Marcus). mai ales dintre cei taxaþi de el. mai mult decât promiþãtor ºi semnificativ pe mai multe planuri. îi deranjeazã încã intransigenþa lui (apropo de o prea scurtã filmare de la vizita lui la Bucureºti în 1990.

Adicã despre marea noastrã orchestrã. în „Gramophone”. dar în general stilul e convingãtor. iar muzica. Ansamblul.). n. invariabil încununate de succes. una dintre cele mai importante reviste muzicale din lume. iar unele dintre înregistrãri au o tentã neclarã/plictisitoare (dull) ºi învechitã/mucegãitã (musty) (vai… . cã avem ceva cu maeºtrii orãdeni (fiindcã în provincie nimeni nu poate fi atins nici cu o floare. cea cu nenumãratele turnee estivale în toatã lumea.” Adicã: „Interpretãrile nu sunt lipsite de trãire: unele pãrþi rapide danseazã cam greoi. iar interpreþii fac rareori greºeala de a vedea în pãrþile lente profunzimi mai mari decât pare sã fi intenþionat compozitorul.n.. 247 . iatã doar paragraful referitor la calitatea interpretãrii: „None of the performances is lacking in feeling: some of the faster movements dance a little heavily.. e uneori ezitant în privinþa acordajului (aoleu! – n.Muzica Cum ne aud alþii. deºi puternic din punct de vedere ritmic. cu Acél Ervin ºi Miron Raþiu dirijori (cu simfonii de Michael Haydn). mai ales Simfoniile în Do major ºi în re minor (CD 0CD407). o mai veche cronicã de disc. cã acum nici nu se mai fac înregistrãri cu Filarmonica… În încheierea acestei pastile contra excesului de patriotism local. and the players rarely make the mistake of reading greater profundities into slow movements than the composer seems to have intended. cum s-a mai ofuscat câte unul pe la noi. poate oferi nu doar satisfacþii trecãtoare. o vorbã în vânt: omul inferior dã toatã vina pe alþii. Still. Ce mai gãsim noi bântuind pe net? De exemplu. and the music — especially the C major and D minor symphonies (CD 0CD407) — can offer more than passing rewards. staþi. though rhythmically fairly strong.) – în mod ciudat. A. Totuºi. can be a little wobbly as regards tuning. but on the whole the style is convincing. aºa cã acum o cronicã de disc similarã ar suna probabil ºi mai rezervat. cele mai recente sunã cel mai puþin plãcut (i-auzi evoluþie – n. totul fiind perfect mai ales când eviþi termenele de comparaþie cu alþii).). din 1990. acestea sunt lipsuri relativ minore. conform protagoniºtilor. Ca sã nu creadã cineva.” Sã mai remarcãm cã în 1990 maniera de interpretare corectã stilistic a muzicii vechi era mai puþin rãspânditã ºi acceptatã în lumea muzicalã internaþionalã. and some of the recordings have a dull. despre unele înregistrãri din „epoca de aur” a Filarmonicii din Oradea. Ensemble. iar omul superior învaþã din greºelile sale. n. musty flavour — oddly enough it’s the more recent ones that sound less pleasing. these are relatively minor drawbacks. n.

Cronica teatral[

Mircea Morariu

Tragicul nãscut din comic
CENTRUL CULTURAL PENTRU UNESCO NICOLAE BÃLCESCU din Bucureºti - FAMILIA TOT de Õrkeny István; Traducerea: Adriana Grand; Direcþia de scenã: Victor Ioan Frunzã; Decorurile ºi costumele: Adriana Grand; Cu: George Costin, Adrian Nicolae; Sorin Miron, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion; Data reprezentaþiei: 7 aprilie 2012

Dürrenmatt fãcea undeva observaþia de substanþã în conformitate cu care tragicul se poate naºte adesea ºi din comic. La urma urmei, aºa stau lucrurile în cazul imensei majoritãþi a pieselor ivite sub zodia absurdului, aºa stau prin urmare lucrurile ºi în Familia Tót, piesã în descendenþã absurdoidã datoratã dramaturgului maghiar Õrkeny István, de la a cãrui naºtere se împlinesc în 2012 o sutã de ani. Un dramaturg mai cunoscut publicului de limbã românã datoritã unui alt text al sãu, Joc de pisici, care prin anii 70 ai secolului trecut a cunoscut, într-un interval de timp foarte scurt, trei puneri în scenã, la Teatrul Bulandra, la Teatrul de Stat din Arad ºi la Naþionalul clujean. Nici Familia Tót nu a trecut neobservatã la vremea apariþiei sale, spectacolul de la Teatrul Naþional din Cluj, din stagiunea 1978-1979, regizat de Gheorghe Harag, deºi nu s-a numãrat printre reuºitele de prim rang ale legendarului regizor, a contat mai cu seamã prin felul în care parodia era pusã în serviciul relevãrii dramei omului ce ajunge la conºtiinþa de sine prin descoperirea sen-

surilor tragice ale evenimentelor cãrora le cade victimã. La aproape 35 de ani de la spectacolul lui Harag, beneficiind de o traducere nouã, datoratã Adrianei Grand, piesa lui Õrkeny revine în atenþie graþie unei montãri de considerabilã, de admirabilã profesionalitate semnatã regizoral de Victor Ioan Frunzã. O montare importantã nu doar din punct de vedere estetic, nu numai prin faptul cã trece cu calificative maxime pânã ºi cele mai pretenþioase teste ce îºi propun sã îi verifice artisticitatea, teatralitatea ºi încãrcãtura ideaticã, ci ºi prin aceea cã ilustreazã continuitatea unor preocupãri majore în domeniul cercetãrii teatrale ale lui Victor Ioan Frunzã, ale Adrianei Grand ºi ale unui nucleu de trei tineri ºi foarte talentaþi actori - George Costin, Sorin Miron ºi Alexandru Ion - cãrora, pe parcurs, li s-au alãturat ºi alþii, preocupãri cãrora le-a dat expresie, în urmã cu doi ani, spectacolul cu Furtuna de la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bãlcescu din Bucureºti, transformat întrun laborator sui-generis. Întocmind scenariul viitorului sãu spectacol, înfãptuit în acelaºi spaþiu, un spaþiu aparent neprietenos, îmblânzit însã prin talent ºi dãruire, contând cu folos pe inteligenþa ºi complicitatea spectatorilor, Victor Ioan Frunzã a redus cu mãsurã numãrul personajelor, pe unele le-a eliminat, pe altele s-a mulþumit sã le evoce printr-o suitã de referinþe ce sporesc într-o primã instanþã cuantumul de comicitate al repre-

248

Cronica teatralã
zentaþiei, pe o a treia categorie s-a gândit sã le sugereze recurgând la mijloace economicoase ce îºi dovedesc, datoritã neostoitei inventivitãþi creatoare a Adrianei Grand, o miraculoasã putere de semnificare. Pentru Victor Ioan Frunzã Familia Tót este un basm ce debuteazã vesel ºi sfârºeºte în coºmar. Studierea ºi exploatarea scenicã a acestei evoluþii, asociatã cu studierea progresiei nebuniei Maiorului, noul locatar ce anuleazã la modul despotic normalitatea senin- jucãuºã, suprimând pânã ºi specificul relaþiilor de familie din casa bunului comandant de pompieri Tót, reprezintã cele douã mari teme ale spectacolului. Teme explorate într-un mod hotãrât antididactic ºi programatic nedemonstrativ. Totul începe ca ºi cum am fi poftiþi sã citim o poveste, ori ca ºi cum am fi invitaþi sã luãm parte la un spectacol de teatru de pãpuºi, interpretat de cinci actori tineri care, în primã instanþã, se amuzã în faþa perspectivei de a interpreta câteodatã mai multe personaje de ale cãror vârste sunt biologic departe. Personajele se aseamãnã cu niºte pãpuºi scoase din cutii cu grijã întreþinute, pãpuºi ce poartã costume ºi adevãrate, ºi false deopotrivã, curate, apretate, concepute cu maximã atenþie la detalii ºi la elementele de recuzitã. Îl vedem mai întâi pe Poºtaºul din sat, un fel de Pãcalã maghiar, care prin felul în care e imaginat de regizor ºi datoritã modului impecabil în care e jucat de Alexandru Ion trimite cu gândul la arhetipul nebunului cãruia i se îngãduie orice, ce îºi poate permite orice ºotie, ºtiind cã îi este iertat à priori totul. Poºtaºul e îmbrãcat fercheº, în costumul sãu de un roºu intens, cu epoleþi ºi accesorii aurii, cu trompeta de rigoare, parcã descins dintr-o carte de poveºti. Îi vedem mai apoi pe doamna Tót, într-un travesti savuros cãzut în sarcina lui Sorin Miron, ºi pe fiica ei, Mariska, interpretatã de Nicoleta Hâncu, înveºmântate aºa cum cer cutumele ºi cum reclamã imaginarul colectiv, personaje la rându-le parcã descinse din cãrþile de odinioarã, de pe vremea copilãriei mele, al cãror rost era sã îi familiarizeze pe copiii de vârstã preºcolarã cu specificul naþionalitãþilor. ªi, în fine, îl zãrim pe bunul domn Tót, maghiarul ideal, maghiarul din fotografie, maghiarul de operetã, cu mustãþi negre, imense, fãrã cusur rãsucite, dar ºi pompierul de album jucat voit îngroºat de foarte tânãrul ºi promiþãtorul Adrian Nicolae. Cu toþii se miºcã, se agitã în interiorul unei cutii cu trei pereþi (evidentã aluzie la formula teatrului în teatru), îºi duc viaþa cotidianã în vreme de rãzboi, o viaþã perfect rânduitã de reguli pe care nimeni nu se gândeºte sã le punã la îndoialã, aºteptând veºtile de pe front cenzurate capricios, în funcþie de simpatii ºi de antipatii personale, de Poºtaº ºi aºteptând mai cu seamã scrisorile de la fiul ºi fratele lor, Gyula-Gyuluºka. ªi iatã cã pe neaºteptate o astfel de scrisoare le anunþã iminenta vizitã a Maiorului pe care George Costin îl joacã la marea performanþã, îl construieºte asemenea unei pãpuºi cu arcuri, îl elaboreazã sub forma unui amestec de stãri ºi de atitudini contradictoriu-complementare, care prin imprevizibilul specific oricãrui dictator extind nebunia dinspre personajul individual cãtre întregul univers uman din piesã. Alte ºi alte scrisori, remise ori reþinute, însã împãrtãºite nouã, complice de Poºtaº, completeazã informaþiile despre Maiorul a cãrui devizã pare a fi, precum cea a unui personaj din Woyzeck, activitate. În prima parte a spectacolului suntem confruntaþi cu un intenþionat, bine plãnuit ºi riguros pus în paginã amalgam de stiluri, cu un fel de parodie în extincþie, cu o suitã de mimate ezitãri actoriceºti al cãror rost e acela de a sublinia procesul de preluare ºi de intrare în rol, de asumare a acestuia de fiecare interpret în parte. Astfel încât, dacã la început cei cinci actori ne lasã sã credem cã încã se joacã profesionist de-a teatrul, cã uneori le place ceea ce fac dar cã alteori mai-mai cã ar fi gata sã lase totul baltã, pe mãsurã ce gluma se

249

Mircea Morariu
îngroaºã ºi nebunia Maiorului devine tot mai acaparatoare, parodia dispare fãcând loc seriosului celui mai serios din lume. Zâmbetul ºugubãþ de pe chipul lui Alexandru Ion – raisonneur-ul spectacolului - se stinge, face loc emoþiei, iar, cãtre final, lacrimei subtil sugerate ºi controlate. Momentul-cheie al descoperirii plãcerii sadice a fãcutului de cutii cu care Maiorul îi va teroriza pe stãpânii casei e magistral rezolvat de regizor ºi de actorul George Costin, în faþa ochilor noºtri construindu-se o secvenþã în ritm alert, diavolesc, endiablé, parcã decupatã dintr-un film mut. Iar dupã pauzã, când spaþiul de joc e sufocant ocupat de nenumãratele cutii confecþionate prin muncã forþatã, numai aparent consimþitã de cei ai casei, comandaþi precum într-un lagãr de muncã de Maior, Poºtaºul va purta un costum ce trimite cu gândul la scrisorile ºi telegramele pe care trebuie sã le distribuie, în vreme ce toate celelalte personaje vor fi înveºmântate în carton. Tot la fel cum o seamã de personaje ca ºi elementele de recuzitã ori de decor sunt confecþionate eminamente din cartonul ce invadeazã întreg spaþiul, aºa cum o fãceau scaunele imaginare, cadavrul în putrefacþie (Amedeu), mobilele nenumãrate (Noul locatar) din piesele ionesciene, talentul creator al Adrianei Grand spunându-ºi din nou, în chip admirabil ºi inconfundabil, cuvântul. E teatru, e ºcoalã, e joc, e meditaþie deghizatã în râs, e comedie scrisã cu tocul muiat în cerneala înþelepciunii ºi a reflecþiei, e o lecþie de minuþioasã citire a unui text, de evaluare din perspectivã teatralã a valorii ºi a impactului fiecãrui cuvânt, dar e în primul rând o faptã artisticã cum nu se poate mai serioasã ceea ce ne propun în acest superb spectacol Victor Ioan Frunzã ºi Adriana Grand. ªi mai e, de asemenea, o extraordinarã ºansã pe care aceºti importanþi creatori, ce ºi-au gãsit în micul teatru din vechiul Bucureºti, teatru þinut în viaþã datoritã eforturilor directorului Cristian ªofron, un loc în care e limpede cã se simt bine. Mai e, cred, o extraordinarã ºansã acordatã unor minunaþi tineri actori de a se manifesta exemplar în profesia pentru care s-au pregãtit, pe care indiscutabil o îndrãgesc ºi pentru care nu încape îndoialã cã au o chemare aparte ce se cuvine pe mai departe stimulatã. încât distanþa dar ºi mijloacele de transport deloc prietenoase nu reprezintã impedimente majore. Dar cum la teatru loviturile de teatru sunt cum, bine se ºtie, la ele acasã, iatã cã a intervenit ºi accidentul nedorit. Am plecat, aºadar, la Sfântu Gheorghe, nu doar în calitate de spectator iubitor de teatru, nu numai în calitate de critic interesat de ce se mai întâmplã într-o instituþie ce tocmai a gãzduit Reflex 2, un festival important, la care am fost invitat, dar la care nu am putut sã ajung din cauze obiective, ci ºi ca membru în juriul final UNITER spre a vedea Trahinienele de Sofocle, spectacol ce i-a adus tânãrului regizor Balogh Attila o nominalizare la premiul de debut. Ceea ce am vãzut nu a fost însã deloc de naturã sã îmi placã. Textul de specta-

Oare de ce?
Teatrul TAMÁSI ÁRON din Sfântu Gheorghe - TRAHINIENELE de Sofocle; Traducerea ºi dramaturgia: Benedek Zsolt; Regia: Balogh Attila, Decoruri: Golicza Elód; Costumele: Dobre-Kóthay Judit; Colaborator muzical: Cserkész Emese; Cu: D. Albu Annamária; Kónya-Ûtó Bence; Sándor Anna, Pálffy Tibor, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella, º.a. Data reprezentaþiei: 11 aprilie 2012

De obicei, vizitele la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe reprezentau pentru mine motive de satisfacþie. O trupã performantã, condusã de un foarte bun regizor- Bocsárdi László -, un repertoriu profesionist ales, spectacolele bune vãzute acolo însemnau tot atâtea argumente sã-mi doresc sã ajung în acel loc unde chiar se face teatru, ºi nu oricum, ci la autentice cote de profesionalitate, aºa

250

Cronica teatralã
col, întocmit de Benedek Zsolt, la rândul sãu un tânãr care a absolvit ori e pe cale sã absolve cursurile Secþiei de Teatrologie a Universitãþii de Teatru din Târgu Mureº, e extrem de precar, într-o relaþie foarte liberã ºi nu cred cã foarte prietenoasã cu marele tragic grec. O relaþie aproape de indiferenþã. Stilul în care e montat spectacolul e neprecizat dar ºi imprecis, nesigur, tremurat, foarte puþin creator, mai curând re-productiv decât provocator de sensuri noi, mimând ceea ce s-ar reclama a fi o viziune contemporanã asupra unei tragedii clasice. De altfel, e greu de vorbit despre un singur stil, mai corect fiind sã aducem în discuþie existenþa a cel puþin douã stiluri, aflate într-o relaþie deloc complementarã, ci concurentã. Practic, întrun anume fel se scurge montarea pânã la apariþia prea îngroºatã, extrem de îngroºatã ºi tocmai de aceea dezamãgitoare, a binecunoscutului actor Pálffy Tibor, distribuit în rolul lui Heracles, ºi în cu totul alt mod dupã aceea. Amalgamul stilistic e completat ºi amplificat de muzica utilizatã, cântatã ba în maghiarã, ba în greceºte, totul culminând, deloc justificat, cu finalul ce se slujeºte de celebra melodie Zorba grecul. De ce, în ce scop, cu ce justificãri artistice numai Balogh Attila, Cserkész Emese ºi, probabil, bunul Dumnezeu ar putea sã ne spunã. ªi tot cei trei ar avea, cred, îndrituirea, sã ne explice de ce actori apreciaþi,precum D. Albu Annamária, Erdei Gábor, Diószegi Attila, Molnár Gizella ºi, desigur, Pálffy Tibor, sau tineri talentaþi asemenea lui Kónjya-Ûtö Bence ºi Sándor Anna au fost puºi în situaþii nicidecum confortabile.

Cum mai e Scrisoarea?
Teatrul de Comedie din Bucureºti- O SCRISOARE PIERDUTÃ de I.L. Caragiale; Regia: Alexandru Dabija; Decoruri: Puiu Antemir; Costume: Anca Rãduþã; Muzica: Ada Milea; Cu: Marcel Iureº, George Mihãiþã, Valentin Teodosiu, Marius Florea Vizante, Dorina Chiriac, Mihaela Teleoacã, Florin Dobrovici,Dragoº Huluba,Eugen Racoþi, Dan Rãdulescu; Data reprezentaþiei: 26 mai 2012

Nu ºtiu cum se face, dar nu prea am noroc atunci când e vorba despre spectacolele Caragiale semnate de regizorul Alexandru Dabija. Nu am norocul de a le vedea la premierã, nu am norocul de a le vedea nici la o lunã, nici la douã de la momentul primei ridicãri de cortinã. Nu am norocul de a scrie despre ele la cald, ci dupã ce s-au pronunþat ºi s-au contrat pe seama lor diverºi colegi. Aºa mi s-a întâmplat cu Noaptea furtunoasã de la Iaºi, aºa mi se întâmplã acum cu Scrisoarea pierdutã de la Teatrul de Comedie din Bucureºti. Dar dacã Noaptea... chiar a stârnit furtuni, Scrisoarea...nu a fost nici ea generatoare de unanimitãþi, unii confraþi ºi-au declarat

dezamãgirea (nu prea ºtiu bine de ce), însã nu se poate spune cã spectacolul ar fi provocat dispute. Nici nu prea avea de ce. Cãci, deºi e credincioasã toposului mahalalei în care era plasatã ºi Noaptea furtunoasã - fiindcã numai aºa se explicã altminteri inexplicabilul decor al spectacolului, decor semnat de Puiu Antemir- o încãpere sordidã, cu o chiuvetã ca vai de capul ei, o încãpere care este totuºi locuinþa prefectului, cu o masã de lemn, vreo douã scaune, niºte lãzi cu ciuperci (unii comentatori au scris cã acþiunea piesei s-ar consuma într-o ciupercãrie,numai cã eu nu consimt la opinia lor), ciuperci cu care se vor gratula prin aruncare combatanþii (ciurperci de dar, echivalentul în naturã al mitei în bani încasatã de Trahanache ºi pe care acesta o numãrã tacticos,bãtrâneºte) ºi un perete din spatele cãruia se ivesc, asemenea unor spioni, mai toate personajele, montarea de acum nu e de naturã sã ne arate cã Alexandru Dabija ar vrea scandal cu orice preþ. Nu tu procese fiziologice, nu tu sex, nu tu alte drãcovenii. Dar nici în formula lui Sicã Alexandrescu, nici în cea a lui Ciulei nu e

251

Mircea Morariu
spectacolul de acum. Sau, mai corect spus, spectacolul de acum un an fiindcã un an s-a scurs de la premierã, de atunci montarea jucându-se cu casa închisã ºi cu un necesar de bilete niciodatã pe mãsura ofertei,mult mai limitate. Ceea ce, la urma urmei, e foarte bine ºi nu poate decât sã îl mulþumeascã pe George Mihãiþã, directorul Teatrului ºi salvatorul lui. Dabija nu forþeazã deloc textul, nu îl “hãcuie”, nu îl “silueºte”. Textul poate fi auzit în integralitatea lui. Mi se pare cã lipseºte doar replica Zoe, Zoe, fii bãrbatã! Aºadar, Caragiale din Scrisoare nu e amputat. Numai personajele secundare, cele ce se manifestã în adunarea electoralã (Ionescu, Popescu, dãscãlimea, Popa Pripici, º.a.m.d) sunt comprimate într-unul singur, excelent jucat de Dan Rãdulescu. Interesant cã acesta e plasat în salã, e destul de greu de dibuit de noi, spectatorii, e multã vreme doar o voce. E cvasi-invizibil, dacã nu chiar total invizibil pentru cei aflaþi pe scenã. De fapt, cred cã vrea sã ne spunã Dabija, personajele acestea nici nu conteazã pentru cei ce fac cu adevãrat jocurile, ei sunt figuranþii, echipa de zgomote, oamenii de coloraturã ºi de umpluturã ºi nimic mai mult. Caragiale e completat în spectacolul lui Alexandru Dabija. Mai întâi cu muzica Adei Milea, în care noutãþile personale absolute sunt asociate cu cântecele din folclorul patriotic, cântate voit lãbãrþat de Dorina Chiriac, actriþã ce face dovada cã ar putea rivaliza în orice clipã cu un contorsionist în reuºitul ei travesti din Cetãþeanul turmentat. Caragiale mai e asezonat ºi cu niºte versuri din Cartea Alcool de Ioan Mureºan, versuri a cãror inserare în spectacol mi se pare niþeluº cam forþatã. Regizorul nu vrea sã ia ochii, nu propune soluþii miraculoase, nu cautã originalitãþi de suprafaþã. De aceea poate cã intervin uneori în reprezentaþie momente în care interesul spectatorului scade. Momente care nu sunt nicidecum însã unele de plictisealã absolutã. Deºi plictisit, cu rost ºi cu folos e totuºi cineva în spectacolul de la Comedie. Plictisitul e Pristanda, interpretat numai aparent, doar înºelãtor ºters, de fapt voit ºters de Dragoº Huluba. Pristanda e omul care ºtie el foarte bine ce e cu politicienii ºi cu puternicii zilei, care pune nesmintit ºi ca la carte în practicã îndemnul pupã-i în bot ºi papã tot! ºi care se pare cã face asta cu mult succes ºi de foarte multã vreme. Dabija e preocupat de lucrul cu actorii numai cã nu obþine peste tot aceleaºi rezultate. Tipãtescu, jucat de Marius Florea Vizante, e bun, însã bun cu mãsurã. Bun ºi ar mai încãpea. Personajul sãu e ezitant, sperios, labil. Mihaela Teleoacã (Zoe) aduce pe scenã o femeie energicã, temperamentalã, omniprezentã, dar care nu prea face exces de farmecele ei feminine. Probabil cã Zoe a ei e foarte sigurã cã Tipãtescu nu o va supune nici unei traduceri în amor. Iar cu conu Zaharia lucrurile sunt mai mult decât clare. Dacã þinem seama de felul în care e conturat scenic prefectul, jocul Mihaelei Teleoacã e perfect valabil. Marcel Iureº e senzaþional în Nae Caþavencu. Chiar dacã uneori se autociteazã în intonaþii sau chiar dacã îl citeazã pe Octavian Cotescu. Apare îmbrãcat în negru, e sigur pe sine, Caþavencu al sãu e convins cã a câºtigat partida ºi cã va fi candidat. Anticipat- victoriosul Caþavencu e foarte bine în interpretarea lui Iureº. Caþavencu în interpretarea lui Marcel Iureº devine fabulos, savuros, de un comic integral în clipa în care învins ºi acceptã toate capitolele din sentinþa pronunþatã cu un sadism conþinut de Zoe. George Mihãiþã propune o schimbare de perspectivã asupra lui Agamemnon Dandanache. Agamiþã al lui e mai puþin Gagamiþã decât îl ºtim din montãri anterioare, nu e foarte zaharisit, se cam rãsfaþã în confuziile sale parcã voite. Esenþialmente e ticãlos cât încape, ticãlos cât nu se mai poate. De fapt, asta conteazã. Florin Dobrovici e foarte bun în Farfuridi, însã Eugen Racoþi e încã ºi mai bun în Brânzovenescu. Încã un actor care ar fi meritat o nominalizare la un premiu UNITER pen-

252

Un pian ale cãrui valenþe vizuale sunt amplificate de utilizarea unor oglinzi. decorului. Ruxandra Maniu. cu un umor milimetric dozat. Muzica: Rãzvan Alexandru Diaconu. cu un glas catifelat. Împreunã cu regizorul montãrii ºi nu mã îndoiesc cã la sugestia acestuia binecunoscutul actor Horaþiu Mãlãele (el însuºi recunoscut ºi pentru talentul sãu de artist plastic). cauciucat. toate puse în voit contrast cu dimensiunile actorului distribuit în rolul principal. Gilda Stan. la rându-le cu un bine calculat impact vizual. E cum nu l-am vãzut niciodatã pânã acum. Simona Pop. Vlad Ivanov. Cristina Ilin. Coregrafia: Felicia Dalu. costume în care sunt înveºmântate persoane subliniat louches. Scenografia: Dragoº Buhagiar. îndatã dupã consumarea pro- logului. Ruxandra Maniu (Matroana 1) ºi Raluca Vermeºan (Matroana 2). a trupurilor de vânzare. De fapt. Ozana Barabancea (Matroana). bogate.reprezentante ale unei lumi fetide. de a miza pe contraste. mai totul excitã în decorul acestui spectacol. În realizarea imaginii care trebuie sã admit cã face toþi banii ºi care. Aº fi nedrept dacã aº spune cã ideea nu existã. ea e însã una destul de plãpândã. surprinzãtor. Raluca Vermeºan. Orlando Petriceanu. poate tocmai de aceea. e elementul de esenþã scos în faþã de spectacolul de la Metropolis. în persoana lui Vladimir Iuganu (asistent decor) ºi în cea a Ioanei Pascha (asistent costume). cum spuneam. Augustin Pop. Contribuþii 253 . situatã la intersecþia dintre cabaret ºi bordel. în repetate rânduri afirmatã pe faþã ºi încã o datã formulatã la sfârºitul reprezentaþiei. ªi. tacticos. îi rimeazã costumele. complet lipsitã de ºana de a marca în vreun fel un moment în istoria literaturii dramatice. Dragoº Buhagiar a luat decizia de a se sluji de toate modalitãþie spre a pune în evidenþã corpurile interpreþilor. Raluca Dinculescu. Lui. foarte puþin surprinzãtoare ºi. spectacolul de la Teatrul Metropolis este unul preponderent al formei. Oana Dragnea. . E magistral. plasând într-o poziþie net secundarã fondul. Dragoº Buhagiar a avut doi colaboratori importanþi ºi foarte talentaþi. Masiv. Cu: George Ivaºcu. Valentin Teodosiu e formidabil. cu multe elemente supradimensionate. în fine. de a arãta ceea ce nu e tocmai perfect în alcãtuirea acestora. de un tratament special beneficiind . pupãcios în exces.George Ivaºcu (interpretul rolului titular). înveºmântat în negru (costume: Anca Rãduþã). Un decor a cãrui piesã de bazã o constituie un pian imens. Ozana Barabancea. Valentin Florea. luxuriante. mergând nu ca un bãtrân ci parcã ar sãri ca o mingiucã. o lume a a amorului tarifat. Lautrec la bordel impresioneazã mai cu seamã prin scenografia lui Dragoº Buhagiar ºi de abia apoi prin celelalte elemente specifice macrosemnului spectacular. Avem în faþa ochilor o lume a corpurilor etalate cu voluptate. Iulia Vântur. Mai concret spus. de altminteri.Cronica teatralã tru un rol secundar jucat exemplar. a cãrui claviaturã ocupã întreaga lungime a scenei ºi care se relevã. E vorba despre un decor în culori bogate (preponderent este roºul). Data reprezentaþiei: 28 mai 2012 Extrem de deficitar la capitolul dramaturgie fiindcã piesa lui Mario Moretti Lautrec la bordel este una oarecare. Personaje parcã descinse din tablouri specifice picturii decadente. Preeminenþa formei Teatrul Metropolis din Bucureºti . trebuie subliniatã evoluþia de excepþie a lui Valentin Teodosiu în Zaharia Trahanache. Ana Covalciuc. Traducerea: Angela Ioan. a cãrnurilor umane supraabundente expuse cu o voluptate cvasi-maladivã. melodios. susurat.LAUTREC LA BORDEL de Mario Moretti. recunosc. la rândul lor multicolore. cu ochelari. mai totul surprinde. Regia: Horaþiu Mãlãele.aºa cum era cazul.

Cristina Ragos. Cel de-al doilea scop vizeazã reconstituirea unei atmosfere fin de siècle. Muzica de scenã: Shaun Davey. O asociere întru înfãptuirea cãreia îºi 254 . Ozana Barabancea. Corina Viºinescu. atmosferã pentru întruchiparea cãreia contribuie coregrafia utilã. cum spuneam. La orgã: Radu Iancu/ Theodora Cârciumariu. o încercare de sumarizare a celebrului roman al lui Jonathan Swift în integralitatea lui. În schimb. Pali Vecsei. în spectacolul de la Naþionalul sibian. Valentin Florea) combinat cu aceea de cabaret. acei spectatori familiarizaþi cu stilul de teatru agreat de regizor. a Feliciei Dalu. Amândouã se topesc în scopul final. Gulliver cu parfum de fân Teatrul Naþional Radu Stanca din Sibiu – CÃLÃTORIILE LUI GULLIVER . Adrian Neacºu. mustind de un decandentism apãsat. Serenela Mureºan. a regizorului Silviu Purcãrete.unii mai vechi. Acela de a construi imaginea unui theatrum mundi. totuºi fãrã numere ori rezolvãri senzaþionale. Natalie Sigg. Scenografie ºi light design: Dragoº Buhagiar. care înainte de a fi actriþã. Eduard Pãtraºcu. Alexandru Malaicu.Exerciþii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swifft. emoþie) au ºi ceilalþi interpreþi. actorul Vlad Ivanov. repet. îndatã dupã ce s-a potolit furtuna. este cântãreaþã profesionistã. Simona Pop. Cristian Stanca. cu creaþiile sale anterioare.Mircea Morariu deloc de neglijat în punerea în aplicare a intenþiilor scenografic-regizorale (prefer aceastã ordine fiindcã. Traducerea ºi adaptarea textelor: Crista Bilciu. parte de o dezamãgire. realizare recentã a Teatrului Naþional “Radu Stanca” din Sibiu. Silviu Purcãrete ni se înfãþiºeazã asemenea unui Prospero cãruia nu. Ciprian Scurtea. Coordonator: Silviu Purcãrete. Consultant scenariu: Lia Bugnar. înfãptuit în urmã cu câþiva ani la Teatrul Bulandra de regretatul Alexandru Tocilescu ºi. Ofelia Popii. niþeluº didactic în corul de la sfârºit: Viaþa e un bordel. Practic. au avut. Diana Fufezan. Raluca Iani. Data premierei: 31 mai 2012 Acei spectatori ce se aºteptau ca montarea cu Cãlãtoriile lui Gulliver. spectacolul este mai cu seamã unul de scenografie. probabil. cei mai mulþi parte a unui grup compact al cãrui rol este unul dublu. fãrã îndoialã foarte talentat ºi de care sunt sigur cã vom mai auzi.ºi mã gândesc în primul rând la Cumnata lui Pantagruel . dupã pãrerea mea. copilul Alexandru Nicoarã. un compozitor de muzicã de scenã încã tânãr.au toate motivele sã fie mulþumiþi. îºi poate îngãdui clipa de rãgaz necesarã reamintirii uneia dintre fundamentalele sale experienþe de lecturã. din nou. Adrian Matioc. alþii de datã mai recentã. reiteratã. Oana Dragnea. Cristina Ilin. Gilda Stan.cum spun francezii) asociate cu fragmente de lecturã. Raluca Dinculescu. de a sublinia o afirmaþie a personajului Toulouse Lautrec –“toatã viaþa am trãit într-un bordel”. înzestrat cu o voce de excepþie. a scenografului Dragoº Buhagiar ºi a numeroºilor lor colaboratori. Spectacolul e construit ca o succesiune de astfel de fragmente de memorie (des bribes de mémoire . creaþii prin intermediul cãrora Silviu Purcãrete îºi propunea sã aducã pe scenã marile cãrþi ale omenirii . Iulia Vântur. unul bazat pe valorarea impactului vizual ºi de abia apoi unul de regie. adicã pe ceea ce înseamnã relaþie. pe care am mai apreciat-o ºi cu ocazia spectacolului cu opera bufã Elizaveta Bam. Aici. Purcãrete rememoreazã fragmente din romanul lui Swift (în speþã partea a patra) ºi o face din dublã perspectivã. Cãtãlin Pãtru. melodiile semnate de Alexandru Diaconu. dar care. în acest spectacol. Primul þine de reconstituirea atmosferei de bordel de lux (ºi aici îi menþionez pe actorii Ana Covalciuc. Asistent miºcare scenicã: Attila Bordas. simbiozã. Augustin Pop. Tomohiko Kogi. Cu: Veronia Arizancu. sã fie o reconstituire fidelã. Caliban nu a izbutit sã îi ardã cãrþile. un rezumat. ceea ce se aude în spectacol. Orlando Petriceanu.

Cristina Ragos. Sunt pe scenã. textul s-a metamorfozat încã de la primul impact cu el într-o explozie de imagini ºi s-a metamorfozat într-o luxurianþã a vizualului ºi a sunetelor (muzica de scenã e semnatã de Shaun Davey). Primul e copilul fascinat de taina descoperirii unuia dintre textele ce cu siguranþã îi vor marca întreaga existenþã. în spectacolul vãzut de mine. sugerat scenic de actorul Cristian Stanca. ci pe convertirea lor în valuta. Mai exact spus. Silviu Purcãrete îºi doreºte în mod limpede sã îºi afle în cei aflaþi în salã companioni întru ale rememorãrii fiindcã ceea ce propune el nu se adreseazã cu nici un chip celor ce acum ar descoperi romanul lui Swift. Tomohiko Kogi. Radu Iancu). Natalie Sigg. Adrian Neacºu. nu o defineºte totuºi drept work in progress. a rãsfãþului de imagini (un rol aparte îi revine aici fabuloasei scenografii semnate de Dragoº Buhagiar). preluatã de vocea regizorului). cãlãtoriei. ci celor care l-au citit deja ºi cãrora li se oferã ºansa reîntâlnirii cu acesta. ºi copilul Alexandru Nicoarã (va exista. Diana Fufezan. de experienþe inedite un omagiu adus cãlãtorului mereu curios (montarea e. Ofelia Popii. Alexandru Malaicu. în afara celor amintiþi deja. Raluca Iani. de senzaþii olfactive. uneori ajutat de recursul la carte lectura de odinioarã. celor deja menþionate trebuind sã le adaug oamenii în costume negre ºi cãmãºi albe. cunoaºterii. Se mizeazã pe contrastul dintre uriaº ºi minuscul.un spectacol ce poate fi pus în relaþie nu doar cu Cumnata lui Pantagruel.forte a teatralitãþii. ca o premoniþie a devenirii. la un moment dat. într-o voitã ºi fireascã dezordine. multe altele dintre simbolurile recurente în spectacolele lui Purcãrete. Prin aceasta arãtându-ni-se clar cã Silviu Purcãrete nu s-a concentrat pe plata unor datorii literare. o socoteºte a fi un pachet de exerciþii scenice. ci. oameni ce descoperã teritorii ajutaþi de bastoane. iepe cu chip de femeie. desigur. Corina Viºinescu. între cei doi interpunându-se însuºi Jonathan Swift. o variaþiune pe tema homo viator) ºi permanent dornic de alte ºi alte aventuri. dintre urât ºi frumos. probabil. corãbioare în miniaturã. iar pe sine se recomandã drept coordonator al acestor exerciþii întru realizarea cãrora îºi mai ia ca parteneri.Cronica teatralã dau mâna douã personaje. Purcãrete nu vrea nici ca montarea de acum sã fie catalogatã drept spectacol încheiat. Cãtãlin Pãtru. Cãlãtoriile lui Gulliver e un elogiu adus acelei fiinþe umane mereu dornicã de noi descoperiri. Montarea se foloseºte de un text voit lacunar (alcãtuit de Silviu Purcãrete în colaborare cu Lia Bugnar ºi cu Crista Bilciu). lingvistic. înºirate într-un superb continuum imagistic nenumãrate simboluri ale cãlãtoriei. dintre bine ºi rãu. pe actorii Veronica Arizancu. fireºte. Pali Vecsei. dincolo de riscurile pe care le incumbã acestea. urâte. Spectacolul de la Teatrul Naþional “Radu Stanca”. Câteodatã se citeazã 255 . Pot sã fie recunoscute. text zãmislit la limita dintre memorie ºi uitare. cu murdarul existenþei. de la nenumãratele valize la oamenii porniþi în marº ( asistent miºcare scenicã: Attila Bordás). Adrian Matioc. Eduard Pãtraºcu. în miniaturã. cu urâtul din lume. de la superbul cal (real) ce se plimbã liniºtit pe scena presãratã cu fân proaspãt pânã la cãluþii de lemn. dintre extremele vieþii. cel de-al doilea e maturul ce recupereazã cu subiectivitãþile inerente. un semnificativ transfer de voce între cei doi ºi astfel lectura copilului va fi intermediatã. Chiar dacã prin cunoaºtere ajungi sã te întâlneºti cu lumi ºi fiinþe diforme. Ciprian Scurtea. O lecturã cu ocazia cãreia fascinaþia textului nu s-a cantonat la un nivel strict literar. lecturii. Serenela Mureºan. a cãrui voce se aude din off. dar ºi de mici agresiuni fizice la propriu cu care e copleºit spectatorul (fulgii din partea finalã). Funcþia de narator e împãrþitã în montare între maturul Purcãrete. de sunete (pianul se însoþeºte în spectacol cu orga la care a cântat. ci ºi cu Pilafuri ºi parfumuri de mãgar îmi apare drept un elogiu adus cãrþii.

nereuºitã fiindcã era extrem de confuzã. Cristina König. o partiturã datoritã cãreia. regizor ce a încercat o actualizare drasticã a partiturii. Anca Rãdulea. Prima a venit cândva. în iarna lui 1984. Sabina Bijan. Victoria Rusu. Ion Rizea. fãrã teama de a greºi. ªi. dar ºi dificilele texte ale Secolului de aur spaniol.Mihãilescu într-un articol din Dilema veche. Tragedii în a cãror neºtirbitã actualitate binecunoscutul director de scenã crede cu îndreptãþitã obstinaþie. în intervenþii publice. Cãlin Stanciu jr. Cred cã decizia lui Mihai Mãniuþiu de a reveni asupra unei piese montatã odinioarã trebuie pusã în directã relaþie cu planul de revizitare a unor texte asupra cãrora regizorul s-a mai aplecat cândva. montarea aceasta a fost o superbã ilustrare a devizei. O ediþie desfãºuratã sub emblema Crize . Alina Chelba. nicidecum emoþionat. Mãdãlina Toderaº. Ilustraþia muzicalã: ªerban Ursachi. îl numesc astfel) cu Cãlãtoriile lui Gulliver a avut loc în cadrul ediþiei a XIX-a Festivalului Internaþional de Teatru de la Sibiu. Mãniuþiu a produs nenumãrate ºi solide argumente în favoarea opþiunii sale. Alina Ilea.. Scenografia: Adrian Damian. Data premierei: 25 iunie 2012 Mihai Mãniuþiu a înscenat în generosul spaþiu teatral al Sãlii 2 de la Teatrul Naþional “Mihai Eminescu” din Timiºoara Viaþa e vis de Calderon de la Barca la o distanþã de 28 de ani dupã ce a montat acelaºi text pe scena Naþionalului clujean. mai exact în stagiunea 1994-1995. spectacologicã pe care le conþine. text repus în scenã în 2004 la Sibiu. în regia lui Dragoº Galgoþiu. Flavius Retea. totuºi. Ana. ci cu mintea fecundatã de idei. prin anii 90. Mihaela Tomceanu. Colin Bozoianu ºi Mãlina Manovici. atât de confuzã încât era aproape imposibil de înþeles despre ce e vorba în piesã dar ºi în spectacol. Nicolae Pârvulescu. cu mijloacele teatru- 256 . Ionuþ Iova. pânã acum.Maria Cizler. Corina Dohanici. în ciuda incontestabilelor ei valenþe plastice. ba din Orestia. Light design: Lucian Moga. Pe de altã parte. teatralã.Cultura face diferenþa. În repetate rânduri. ªtefan Roman. Claudia Ieremia. Cu: Marian. Richard Haldik. dupã o primã montare sãvârºitã la Cluj ºi datând din anul 1979. hotãrârea regizorului de a mai monta o datã Viaþa e vis se cuvine relaþionatã ºi cu constanta preocupare a artistului de a elucida. dinspre ªtefan Iordãnescu. s-a consumat în stagiunea trecutã la Teatrul Odeon din Bucureºti. încã ºi mai puþin izbutitã. Ana. Atunci.Maria Pandele. Adriana Sâncrãian. pusã într-o relaþie oarecum circumstanþialã ºi evident forþatã cu evenimentele petrecute în România în decembrie 1989.Mircea Morariu inteligent ba din Danaidele. Cea de-a doua. Marius Lupoianu. de extrem de puþine replici. Premiera spectacolului (eu. dar ºi a îndemnului la diferenþã pe care a mizat Festivalul. Râlea. ca de la toate celelalte “mari manevre purcãretiene” aºa dupã cum excelent observa inegalabilul Dan C. predilect fiind apetitul pentru marile tragedii ale Antichitãþii. alãturi de Prinþul constant. Regia artisticã: Mihai Mãniuþiu. premiere al cãror cap de serie a fost Perºii. în conferinþe de presã prilejuite de premierele înscrise în aceastã sferã de preocupãri. Video: Lucian Matei. Gestul temerar al unui director de scenã aflat la acea vreme încã la început de drum în profesie a avut parte. De la Cãlãtoriile lui Gulliver pleci. pot afirma cã prin cultura literarã. Traducerea: Sorin Mãrculescu. O revizitare reuºitã Teatrul Naþional Mihai Eminescu din Timiºoara . Mãniuþiu era primul regizor român ce se încumeta sã punã în scenã unul dintre marile. Calderon îºi justificã alãturarea de Lope de Vega. Scenariu de: Mihai Mãniuþiu. aºa cum pleci de la un spectacol Cehov. ºi s-a înregistrat la Teatrul din Arad.VIAÞA E VIS dupã Calderon de la Barca. Valentin Ivanciuc.

a cãrui prezenþã obsesivã e revelatã într-un prim moment în spectacol graþie proiecþiilor video iscãlite de Lucian Matei. prin ceea ce odinioarã Crin Teodorescu numea ansamblul ideogramei teatrale. Popescu-Telega. bãtrânul ºi cvasi-neputinciosul tatã al lui Segismundo. cel în care se aflã izolat Segismundo. o alternanþã cu rigoare controlatã de regizor. Poate cã o altã traducere. pânã ºi aerul pare sã fie bolnav. Un singur moment de cvasi-neclaritate am a-i reproºa regizorului-scenarist. O traducere modernã. mai avântatã. detectatã ºi analizatã ca atare într-o carte celebrã datoratã lui Gustav René Hocke. Dacã pentru montarea din anul 1984. parcã vãruite. la rându-le înveºmântate în alb. Adrian Damian creeazã un al doilea spaþiu.nu îndeajuns de conformã cu exigenþele scenei dar ºi cu aptitudinile de rostire a versului clasic ale actorilor de azi. mai conformã specificitãþilor scenei ar fi fost încã ºi mai aptã în a-i ajuta pe unii dintre interpreþii timiºoreni sã nu cadã în greºeala de a rosti versurile ce fac substanþa replicilor din Viaþa e vis asemenea tiradelor din Apus de soare. acela în care Segismundo e reîncãtuºat. de data aceasta el s-a adresat unei versiuni de datã mai recentã. E în spectacolul de acum în primul rând un controlat rãsfãþ vizual întru împlinirea cãruia Mihai Mãniuþiu îºi gãseºte un aliat de nãdejde în tânãrul scenograf Adrian Damian. c i.ºi lucrul mi se pare demn de semnalat ºi de lãudat . purtãtor al unei mãºti albe. datoratã lui Al.în mod cert . clarificând fãrã brutalitãþi ambiguitãþile acesteia. dintr-un capriciu al aceluiaºi Basilio. Un Segismundo bântuit mai cu seamã de imaginea fiului condamnat pe nedrept la claustrare. luminând atât cât se cuvine ºi atât cât o cere amestecul de realitate ºi vis în care Calderon de la Barca îºi scaldã ideile nenumãratele labirinturi ale piesei. unde pânã ºi statuile îþi lasã impresia cã ar avea o rãsuflare urât mirositoare”. În spaþiul scenic al Sãlii 2 a Naþionalului timiºorean. intens luminat în clipele de maximã dramaticitate (light design: Lucian Moga). Înveliºul vizual al spectacolului e completat adecvat ºi organic de ilustraþia muzicalã asiguratã de ªerban Ursachi. O fac sub rezerva cã nu exclud deloc ipoteza cã modul neaºteptat ºi încãrcat de ambiguitate în care se petrece reîncarcerarea sã fie plãnuit deliberat ca atare de Mihai Mãniuþiu 257 . Spectacolul rãspunde obsesiei în cauzã nu prin mijloace lingvistice. fãrã a submina obsesia de exprimare specificã manierismului. graþie unor perfuzii abundente. volum apãrut într-o primã ediþie în anul 1996 în Biblioteca Apostrof. Altminteri. scenariul e croit inteligent ºi eficient. cu pereþi metalici. bântuit de fantasmele propriilor sosii.prin imagini ºi metafore teatrale. cu expresia feþei pe de-o parte anulatã. readus la viaþã. mai suplã. cei mai mulþi extrem de deficitari la acest capitol.Cronica teatralã lui. nu prin exces de cuvinte. mai dinamicã. complexa problematicã a hãþiºurilor puterii politice. a cãrui cineticã valoreazã adâncimea scenei ºi e subsumatã alternanþei nodurilor ºi catalizelor din spectacol. O face fãrã a-i afecta combinatorica savantã. Mihai Mãniuþiu ºi-a întocmit singur scenariul propriului sãu spectacol. pe de alta potenþatã de mãºti similare. nota regizorul în Exorcismele sale. purtând semnãtura lui Sorin Mãrculescu. cu o masã chirurgicalã pe care se aflã întins Basilio. constanþã probatã ºi de recenta republicare (2011) la editura clujeanã bybliotek a Exorcismelor. uneori. Adrian Damian construieºte mai întâi o camerã asepticã ºi rece de spital. cel de-al treilea spaþiu imaginat de Adrian Damian e unul a cãrui piesã dominantã e reprezentatã de un tunel metalic masiv. În fine. ca ºi aceea a gândirii deviante a tiranului vãzut ca un “erudit al fricii”. unul invadat de seringi al cãror rost e sã semnifice sedarea continuã la care a fost supus fiul nedorit ºi condamnat la captivitate. ”Sunt locuri sau þãri unde. ºi totuºi nu suficient de modernã ºi . regizorul s-a slujit de o traducere mai veche.

E succesiv bolnavul fizic. Claudia Ieremia semneazã iarãºi o foarte bunã evoluþie care dobândeºte un carat superior atunci când personajul sãu intrã în relaþie cu cel jucat de Marian Râlea. Segismundo înþelege cã vindecarea nu-i poate veni exclusiv din afarã (cf. în partea finalã. temeinic ºi inspirat deþinãtor al rolului Segismundo. pentru a fãuri un tot închegat. gradat. Unul e Cãlin Stanciu jr. cu un moment culminant în final. Exorcisme) ºi cã are nevoie sã fie liber în sine dar ºi de sine. niciodatã sigura frontierã dintre viaþã ºi vis. Cristina König. rezolvã rolul Clarin poate suporta oarecare amendamente. marcheazã un moment de aur în economia spectacolului. Provoacã nedumeriri stilurile diferite în care sunt concepute cele douã mari pãrþi ce îi compun apariþia. Sigur cã modul în care Cãlin Stanciu jr. dar e mai ales. Iar când ajunge la aceastã libertate. în care a domnit o vreme. înzestratã. e unul al bolii. moment cu moment. bolnavul de putere (“sãrbãtorile patronate de statul totalitar se dovedesc în toate aspectele lor. Marius Lupoian. Se vede cu ochiul liber cã de generozitatea lui Marian Râlea. Însã e sigur cã ambele apariþii sunt minuþios concepute. de nimic fisurat.scria Mãniuþiu în Exorcisme). I-am admirat-o ºi apreciat-o cu câteva luni în urmã în spectacolul Ultima zi a tinereþii de la Sibiu. adunã cu grijã detaliu cu detaliu. indiferent dacã domnia lui a fost în vis ori a fost în realitate. când personajul jucat de el îºi asumã statutul de clovn. Dacã Ion Rizea propune un joc sigur. sã gãseascã mijloacele necesare pentru dorita lor unificare. de capacitatea lui de a stabili relaþii ºi de a transmite ºi împãrþi energii beneficiazã în primul rând Claudia Ieremia.. împreunã cu regizorul. bolnavul de neiubire (“sã nu fii iubit e o vinovãþie”. menit sã-l individulizeze pe Segismundo.Mircea Morariu însuºi. chiar dacã plãteºte pentru ea un preþ mare. Spectatorului dezorientat de neaºteptata rãsturnare de situaþie nu îi rãmâne decât sã aºtepte clarificãrile ulterioare care vin treptat. de furie împotriva propriului comportament ºi de tandreþe pentru cei din jur. bine elaborate ºi cã actorului nu îi va fi deloc imposibil ca. Neîndoielnic. Ana Maria Pandele. în componenþa cãreia regãsim actori profesioniºti (precum Mãlina Manovici. actriþã formatã. avem ºansa de a i-o admira din nou în Viaþa e vis de la Timiºoara. moment ce încununeazã. dacã bogata figuraþie. mai solidã. dar care se pare cã a avut nevoie de un sprijin din partea protagonistului. tânãr actor a cãrui ascensiune profesionalã e din ce în ce mai sigurã ºi mai interesantã. Sabina Bijan) alãturi de studenþi la 258 . Felul în care Marian Râlea rosteºte monologul de încheiere. altul e Cãlin Stanciu jr. tocmai pentru a sublinia tema principalã a piesei: fragila. jucat de Marian Râlea. alter ego al mitologicului Janus. devine capabil de generozitate. bolnavul de resentiment (“în utopia totalitarã natura umanã apare ca anume creatã pentru resentiment”). Nici un antecedent nu explicã metamorfoza. admirabil lecþia de actorie susþinutã de Marian Râlea. nici un indiciu nu o prefaþeazã. dezolante ceremonii ale servituþii) ”. brutalitatea trecerii de la o stare la alta. Râlea e convingãtor în toate momentele spectacolului. Se insinueazã chiar riscul ca spectatorii necunoscãtori ai textului ºi care nu au avut intuiþia de a consulta înainte caietul-program sã creadã cã e vorba despre personaje diferite. Joacã aproape fãrã cusur fiecare secvenþã. înþelege cã locul în care a trãit. amestec de disperare ºi împãcare. atunci când ni se înfãþiºeazã ca însoþitor al Rosaurei. de altminteri. O menþiune aparte meritã Cãlin Stanciu jr. adecvat cerinþelor rolului (Basilio). Segismundo. O generozitate pe care actorul Marian Râlea o risipeºte în mai toate spectacolele în care joacã ºi în relaþie cu toþi partenerii sãi. mai dãtãtoare de speranþa cã avem în el unul dintre liderii generaþiei lui. nuanþat. iar acest sprijin a venit exact când trebuia. bolnavul de umanitate.

Valentin Ivanciuc (Clotaldo) ºi Colin Buzoianu (Astolfo). dar ºi cu cei mai noi (actorii Teatrului Naþional din Timiºoara) e una reuºitã. socotesc cã mai e de lucrat în cazul rolurilor interpretate de Alina Ilea (Estrella). 259 . e dincolo de orice dubiu cã revizitarea textului lui Calderon la care s-a angajat Mihai Mãniuþiu.Cronica teatralã Facultatea de Teatru a Universitãþii din Timiºoara. Adrian Damian ºi ªerban Ursachi). Dincolo însã de aceste observaþii. împreunã cu câþiva dintre colaboratorii sãi apropiaþi (Marian Râlea. înainte de începerea noii stagiuni. e condusã ferm. Întreg spectacolul va avea de profitat de cele câteva repetiþii ce mi s-a spus cã sunt programate pentru toamnã.

evident un spectacol de serviciu. îi cunoaºte cel mai bine creaþia. oricum era tare departe de acel locvace Aureliu Manea despre care mi-a povestit adesea Ion Cocora. mai exact i-am fost prezentat cândva prin anii 80. printre ei Marius Bodochi. Marina îºi începea textul oarecum ºocant ºi abrupt. între altele. Cluj-Napoca. 2012 În urmã cu câþiva ani. mai exact în nr. Manea a vorbit extrem de puþin. În rãstimpul cât i-am stat în preajmã. Cu mici nuanþe ºi diferenþe. cã nu i-a vãzut nici un spectacol. iar în 1984 se 260 . Am vãzut totuºi câteva spectacole semnate de Aureliu Manea. cândva. recunoscând cã nu îl cunoaºte pe Aureliu Manea. echivalentul clujean al Capºei bucureºtene interbelice. regizorul m-a privit amabil. 6/2007 al revistei România literarã. Marina Constantinescu publica un articol intitulat El condor passa. mi-a zâmbit ºi cam atât. fãrã doar ºi poate. criticul care. destinat sã rãspundã unei comenzi politice (piesa vorbeºte. Era înconjurat de câþiva actori ai Teatrului Naþional din Cluj. Surorile Boga.Cartea de teatru Mircea Morariu Manea-meteoritul Aureliu Manea Texte regãsite Casa Cãrþii de ªtiinþã. regizorul-legendã despre care dorea sã scrie. despre mult controversatul act de la 23 august 1944 ºi intra în repertorii tocmai din acest motiv. L-am cunoscut absolut în treacãt pe marele regizor. în anii 60-70 ai secolului trecut. ºi eu aº putea face exact aceleaºi mãrturisiri. Care critic a avut doi mari profesori de teatru. montat la Naþionalul clujean. când de abia începusem sã scriu cronicã de teatru. unul mai bun decât altul: pe regretatul Vlad Mugur ºi pe Aureliu Manea. cu amândoi având norocul de a fi vorbit zile ºi nopþi despre teatru în restaurantul hotelului Continental. cel care a fãcut oficiile de prezentator. Deºi – hélas! – fac parte dintro altã generaþie decât Marina Constantinescu. în micul bar ce se afla vis-à-vis de Teatru. la urma urmei nesemnificative. prin 1984.

care a coordonat ultimele repetiþii. dar ºi de a-i fi republicat cãrþile. Mi-a scãpat. ambele apãrute la editura clujeanã Dacia (în 1983 ºi. dacã îmi aduc bine aminte. el reprezintã doar une étoile 261 . E vorba apoi de ciclul Privitor ca la teatru semnat de Ion Cocora. respectiv. aceasta se datoreazã cãrþilor. Acum câþiva ani. în traducerea Deliei Voicu. ºi Trei surori de la Teatrul din Ploieºti. Era. tot din 1984. la editura Paralela 45. apãrut de-a lungul anilor la Dacia. dacã nu sunt total ignorant la capitolul Manea. început de Aureliu Manea la Teatrul Bulandra. George Banu a introdus ºi un capitol dedicat lui Manea. prin 1991. am luat-o de la Manea”. cãrþi din care am aflat despre ce ºi cum a montat Manea nu doar la Turda ori la Cluj. Seara. „Una dintre cele mai importante – ºi puþinele – lecþii de regie pe care le-am luat în viaþã. la îndemnul aceluiaºi Ion Cocora. În versiunea româneascã a cãrþii Ultimul sfert de secol teatralo panoramã subiectivã. ce reunesc între copertele lor articole scrise de regizor pentru revista Tribuna.Cartea de teatru sãrbãtoreau 40 de ani de la respectivul eveniment). o refacere la care Manea nu luase parte ºi care nu ºtiu cât mai conserva din original. a insistat sã fie respectat proiectul regizoral iniþial. E vorba despre Energiile spectacolului ºi despre Spectacole imaginare. Liviu Ciulei. un spectacol-legendã. în drumul spre hotel. apãrut în anul 2000 sub egida Fundaþiei Culturale Camil Petrescu. Capitolul se numeºte Un meteorit ºi începe astfel: „Aureliu Manea a fost pentru noi un meteorit. la Iaºi. mãrturisea Ciulei în 1970. ci ºi la Sibiu. în chip inexplicabil. insistând asupra faptului cã atunci când spectacolul a ieºit în sfârºit la public. protagonistul volumului mi-a lãmurit motivele pentru care spectacolul cu A douãsprezecea noapte. realizatã la Naþionalul clujean. ªi totuºi. iar pe afiº scria regia colectivã. revenitã de la Amsterdam. vizionarul. doamna Liliana Alexandrescu. nu a fost terminat de acesta. în 1986). din iniþiativa Floricãi Ichim. în care marca Manea era ceva mai evidentã. mult mai complexul A doua conºtiinþã. în modul cel mai limpede. apãrutã în anul 2003. a vrut sã îmi afle pãrerea despre ceea ce am vãzut ºi mi-a mai povestit câte ceva despre adevãratul Manea. la o Galã a tinerilor actori de la Costineºti. care cred cã a fost ultima sa creaþie regizoralã. Mai întâi celor semnate de Aureliu Manea însuºi. când lucram la cartea Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet ºi mai departe. Cândva. am vãzut în condiþii destul de improprii Medeea de la Teatrul din Turda. Pentru cei care ne-au urmat ºi pânã la legenda care a persistat. la Timiºoara ori la Reºiþa. o montare cu (Proºtii) Sub clar de lunã. Caramitru mi-a relatat avatarurile montãrii. Volumul El. are meritul de a fi scos la ivealã confesiuni inedite ale lui Aureliu Manea.

Mircea Morariu filante pe firmamentul teatrului românesc. a publicat în 2007 la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj volumul Aureliu ManeaEseu despre un Regizor. în excelente condiþii grafice la Casa cãrþii de ºtiinþã din Cluj-Napoca. secretar literar la Naþionalul clujean în cea mai bunã perioadã a lui Manea. unde derutele sale perturbau. venite din zonele adânci. poate. prefaþã ce se cheamã tot Un meteorit. o mare vitalitate”. sub îngrijirea Vioricãi Samson Manea. Justin Ceuca. adaugã George Banu. cu Victor Garcia (din pãcate. Amândoi au incarnat o idee de teatru. Concluzia? „Spectacolele lui Manea au reprezentat momente de trãire intimã. El a fost un autor ce ºi-a scris textele pe scenã. Singurul sãu personaj mitic. Filoctet. El nu 262 . Nedusã pânã la capãt. teatrologul francez de origine românã nu îl aseamãnã pe Manea doar cu Ion Sava ori cu Antonin Artaud. al lecturii ºi analizei. continuând într-un anume mod lecþia lui Antonin Artaud ori cea a lui Grotowski. El nu s-a ajutat de nimeni. Absolutã”. ªi. ci un teatru al afirmãrii de sine. unde dezordinea sa se impunea. ceea ce înseamnã de fapt o sintezã de limbaje scenice. Aureliu Manea. El era atunci monarhul nopþii. „nu trãia veritabil decât în sala întunecatã de repetiþii unde uimirile sale se întrupau. dar afirmatã. Aureliu Manea. întortocheate ale personajului”. „Pentru Aureliu Manea – scria Justin Ceuca – violenþa înseamnã un mod de manifestare a energiilor spectacolului. el a fãcut totul numai la persoana I. astfel. un regizor mult mai puþin cunoscut la noi). antirealismul actului teatral”. întunecate. – scrie George Banu – „era liber ºi nimeni nu-l depãºea în aptitudinea sa de a trezi ºi de a se servi de ceea ce doar scenei îi aparþine”. Scria Justin Ceuca: „Manea ºi-a conceput spectacolele sub semnul unificator al imaginii teatrale complexe. de Ion Sava. apãrutã în anul 2012. ca orice rege. ci ºi cu Kantor. cu ceea ce se întâmpla la Living Theater cam în acelaºi timp în care tânãrul Manea monta la Teatrul din Sibiu legendarul sãu Rosmersholm sau – aº adãuga eu – la Iaºi. înseamnã o nouã ºansã de a-l cunoaºte pe Artist. el. al subiectivitãþii ce se asuma cu aceleaºi drepturi ca în picturã sau literaturã. alãturi. convenþia. Aureliu Manea a practicat ceea ce semnatarul monografiei defineºte drept realismul violent. Cartea Aureliu Manea – Texte regãsite. Într-o vreme în care mai toþi românii resimþeau chingile regimului comunist. Limbajele ºi modul de utilizare a acestora argumenteazã teatralitatea. Manea nu a servit pe nimeni. Manea. de eliberare ºi exprimare a forþelor adesea iraþionale. Nu un teatru al deturului ºi al retragerii. În fine. Aici. cãci se situeazã în exstensia studiului apãrut în 2003. Volumul beneficiazã de o superbã prefaþã scrisã de George Banu. de tensiune maximã a existenþei” ºi au ajuns „sã conþinã ºi sã degaje o energie concentratã. sora regizorului.

cu decupaje în 11 secvenþe ºi un eseu intitulat Singurãtatea omului sau Narcis. Paul Salzberger a pus la dispoziþia editorilor cãrþii o suitã de imagini care. un scriitor care dã impresia cã se desparte pentru ceva vreme de teatru ori de profesia de regizor doar spre a se regãsi ceva mai târziu. scriere în care dramaturgul sare pe neaºteptate de la realul minor la mitologie). „nu au intenþia de ilustrare literalã a textelor. ºtiu cã marele dirijor român Sergiu Celibidache. al nocturnului. „Atunci când actorii repetã într-o salã fãrã spectatori în ritualul se strecoarã Moartea”. ca o coardã de ghitarã electricã super-întinsã intervenea în spectacol ºi rupea atmosfera fãcând din Manea un Jimmy Hendrix al teatrului. Din când în când. ironia drapând. îl regãsim pe Manea-regizorul în metapiesa Repetiþia de teatru. Sunt mai degrabã un fel de poeme vizuale ºi virtuale ale lumii lui Aureliu Manea aºa cum mi-au apãrut citind cuvintele ºi amintindu-mi ideile ºi temele pe care le discutam pe fondul gri al Turdei ”. cum îl definea George Banu („Doresc sã mã acopere întunericul”. Te apropii de ele mai mult cu sufletul ºi sensibilitatea decât cu raþiunea”. multiple referinþe la teatru. Aici mai gãsim o observaþie demnã de semnalat: „Ritmul – noteazã Paul Salzberger – avea o mare importanþã în spectacole ºi l-aº numi aproape tribal. unele ironice. Dar ºi la Improvizaþia de la Alma a lui Ionesco. iar muzica era decisivã. ºtiu însã cã ele sunt pe placul lui Andrei ªerban. profund admirator al lui Manea. singur stãpân”. Îl regãsim mereu pe Manea. tot pe sine. În toate gãsim un Manea deopotrivã ludic ºi reflexiv. pe neaºteptate. scriere ce ne duce cu gândul mai cu seamã la Improvizaþia de la Versailles a lui Molière. ele trebuie vãzute ºi simþite. al întunericului. pe un scaun de teatru”. ºi le dorea 263 . Aureliu Manea . Nu ºtiu dacã Aureliu Manea agrea repetiþiile cu public. ascunzând câteodatã un gând altfel profund ce invitã la rândul lui la meditaþie. sudoriþa din Penelopa rãmâne îngânduratã. În Repetiþia de teatru gãsim. unul dintre cele trei personaje feminine.Cartea de teatru ºi-a fost prizonier decât lui însuºi ºi. regizorul. spune la un moment dat Mireasa I. text scris de Paul Salzberger. omul nopþii. spirit vital prin excelenþã. Ca ºi filmele lui Tarkovski.Texte regãsite mai are atuul de a beneficia de un Creion. cum nu se poate mai firesc. E greu de povestit un spectacol Manea. La fel ºi textele. dupã spusele lui. de altfel. evocat de altminteri într-o replicã: „Voi muri ca un banal dramaturg clasic francez. un sunet strident. pânã la un punct. scenograful preferat al regizorului de la Teatrul din Turda. Repetiþia de teatru ºi Zâna de la rãsãrit) o nuvelã compusã într-un registru cinematografic-teatral. Volumul conþine trei piese de teatru datorate lui Manea (Penelopa rãmâne îngânduratã.

aºteptând sã rãsarã un soare de primãvarã peste noi toþi însetaþi de razele sale bune ºi calde ca o pâine de Duminicã”. luminã. 264 .Mircea Morariu din tot sufletul. ªi în Nuvelã. va spune „Ce bine ar fi fost sã fi avut talentul marelui William Shakespeare. teatru. trecere. Aº monta un Tartuffe în robã papalã.. cãruia nu îi erau pe plac filmãrile (cine ºtie. În fine. unele fãcute într-o doarã („Visul meu era sã întâlnesc o scenografã care sã rãtãceascã cu mine pe cãile teatrului”). dupã pãrerea mea. Iar pentru admiraþia lui Aureliu Manea faþã de William Shakespeare stã mãrturie volumul Spectacole imaginare.. estetic..”. Cine nu crede în teatru nu crede cã un actor care moare pe scenã rãmâne totuºi viu. extaz.. În secvenþele Din jurnalul de teatru al fiului risipitor desprind „Teatrul este o artã a Zeilor. joc. poate cã vedea în ele însemnele absenþei. de acelaºi calibru: „Doresc un teatru etic. În secvenþa Pagini de jurnal ne întâmpinã alte reflecþii asemãnãtoare. totodatã mãrturisire de credinþã: „Am scris aceastã schiþã pentru nevoia de artã. filosofic. adicã plin de adevãr bine ºi frumos. Vreau revoluþie în teatru. aºa cum e Fiul din Zâna de la rãsãriti.. Aºa cum e aceasta a Textelor regãsite. aflãm multiple referinþe la teatru. cel ascuns de boalã. care scrie ºi el o piesã de teatru. ªocant sã gãsim aici o premoniþie a regizorului ce se aflã acum internat undeva.. Un personaj timid ºi uºor caraghios. altele cum nu se poate mai riguroase ºi mai incitante... Învierea va avea loc în fiecare spectacol. Vreau teatru în revoluþie. voia sã repete cu public în salã fiindcã aºa dobândea senzaþia palpitului vieþii reale. tot asemenea unei confesiuni. graþie cãrþilor sale. eseul Singurãtatea omului sau Narcis poate fi citit. El a gãsit toate cuvintele lumii”. ca un jurnal al cãutãrilor de sine al omului Aureliu Manea. Acel Celibidache care respingea înregistrãrile pe disc. viaþã. Iar Declaraþia finalã conþine o confesiune. Teatrul meu va avea un conducãtor spiritual conceput în cuvintele dialogurilor lui Platon”. într-un sanatoriu din judeþul Alba: „Boala m-a ascuns de vãzul lumii”.. scriere cu un subtil hallo oniric. noapte ºi zi.. construitã în bunã mãsurã pe schema clasicã a cãlãtoriei.. ale morþii?). bucurie... Vreau sã întemeiez o trupã care sã colinde lumea în cãruþe mari. o carte din categoria recuperãrilor esenþiale. Avem norocul de a-l redescoperi pe Manea. þigãneºti..

Ediþie de Prof. dr. deci. dar ºi în nuanþe dostoievskiene. nu e o carte poliþistã. Aº zice chiar cã se poate prevedea în el un nou scriitor de succes. e un roman de succes.S. Adrian-Vasile Podar. Uºor cît sã prindã ºi îngreunat cît sã nu-i fie jenã autorului cu o conºtiinþã literarã vizibilã. autorul. Aºa mi s-a pãrut. poliþist. Geografie ºi Istoriea Universalã la Liceul episcopesc din Blaj. o carte de la Daniel Sur. cu suspans. POLIÞISTUL LUI DUMNEZEU Primesc. dr. când am lucrat câþiva ani la Biblioteca Documentarã „Timotei Cipariu”. turnate într-un limbaj direct. ci de poezie. care este ºi protectorul lui ºi cãruia i se alãturã pentru un trafic de diamante. dar se întîlnesc destul de rar. Icoana Pãmântului sau Carte de Geografie scrisã de Ioan Rus. pr. pânã la scrierile lui ªtefan Manciulea. cu scene tandre. naraþiunea are mai multe paliere cu grade diferite de complexitate. Daniel Sur scrie foarte bine. Florica-Elisabeta Nuþiu. Este unul dintre acei prozatori. ci cu poliþiºti. de urmãriri inteligente. deci. ci al prospeþimii -. ªi a venit dupã vreo douã sau trei luni. a coºmarurilor fantastice. Mi-am amintit cã o bunã prietenã are perioade de relaxare cînd citeºte cãrþi poliþiste. dintre care unul. Dincolo de acþiunea simplã. Poza aceasta va deveni coºmarul lui pînã la finele cãrþii. Cuvânt înainte de P. dar nu legat de romanul poliþist. prin bunãvoinþa surorii lui. Titlul. dr. îmi zic. coperta spre asta trimit. de un obiect care declanºeazã ca în teatru drama ºi trama. considerînduse prieteni.S. având convingerea cã ele sunt monumente ale culturii româneºti. cu poveste. Traian ªTEF IOAN RUS ICOANA PÃMÂNTULUI1 Dupã 1990. cu lume diversã ºi cunoscutã cititorului. îmi plãcea sã rãsfoiesc cãrþi vechi. M-am pãcãlit. ªtie sã þinã atenþia încordatã. ºtie cum sã-i menþinã cititorului treazã curiozitatea. Doina-Elena Horhoi. numele nu-mi este tocmai strãin. de vreo crimã. dar îi oferã o fotografie în care apar într-o situaþie foarte intimã ºeful lui. ediþiile princeps ale cãrturarilor ªcolii Ardelene ºi ale marilor dascãli ai Blajului. care a fost decenii în ºir fala 1. bucãþile autobiografice crude . puþini la noi. Poza ºi relaþia cu Cãpitanul. Virgil Bercea 265 . cînd am desfãcut plicul. profesorul de Hronologie. trãieºte la Bucureºti. el însuºi truditor la aranjarea cãrþilor în vechea Bibliotecã Arhidiecezanã. Prof. Poate va veni ºi pentru mine clipa. ci de un pretext. de la operele lui ªincai ºi Maior.nu în sensul brutalitãþii. Parodiere a cãrþilor uºoare. nuanþã care ar putea trimite spre fotografia din buzunarul lui. ºlefuit cît trebuie. prof. Pe Cãpitan îl întîlneºte zilnic ºi-i urmãreºte fiecare gest. pe femeie a cunoscut-o la mare ºi o iubeºte platonic. sau dominate de tragism. care se exerseazã ºi în scenariul de film. o reþetã de succes parcã parodiatã în multe locuri.Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi  Vitrina cu cãrþi DANIEL SUR. de urmãrirea psihozei proprii. cu unele adîncimi pentru cei mai pretenþioºi. respectînd reþeta de succes. E bihorean prin naºtere. dr. O carte cu de toate. Nu e vorba. Un Petru Popescu trecut prin experienþa americanã. ºi o femeie pe care de asemenea o recunoaºte. Poliþistul lui Dumnezeu nu este însã o carte poliþistã. mai mult dupã uniformã. Povestea e cît se poate de simplã. cuvînt. Cãpitanul. dar ºi cu amoruri violente. Tînãrul poliþist este acostat de doi tipi care nu-ºi dezvãluie identitatea ºi intenþiile. cã e vorba de un roman poliþist. L-aº putea compara pe Daniel Sur cu Petru Popescu.

Papiu Ilarian. Icoana Pãmântului. Contribuþii ºi precizãri la cunoaºterea vieþii ºi activitãþii lui Ioan Rusu. numele era cvasinecunoscut chiar blãjenilor: se cunoºteau doar menþiunile elogioase din istoriile transilvane ale lui George Bariþiu ºi Al. era nepotul lui Simeon Crainic vestitul preposit capitular ºi vicarul Episcopului Ioan Lemeni. . În timpul studiilor vieneze citeºte pe marii scriitori romantici germani Goethe ºi Schiller. An XVII. Ioan Rusu. S-a nãscut într-un sat din judeþul Mureº. ci l-a sporit. Habic. Vasile Netea: Un scriitor transilvãnean premodern. în 1908. în „Limbã ºi literaturã”. apoi filozofia la Seminarul „Sf. 2010. 1937. se întoarce la Blaj ca profesor. El nu ºtia decât lucruri vagi despre Ioan Rus ºi-ºi declinã competenþa de a onora aceastã colaborare. Este invitat probabil Augustin Bunea. cu un titlu frumos de metaforã biblicã. care a iniþiat în 1842 protestul dascãlilor ºi clerului blãjean împotriva legii care prevedea introducerea limbii maghiare în biserica ºi ºcoala româneascã. în „Cultura creºtinã”. Antologie. 2010. (1842-1843).Vitrina cu cãrþi Blajului. Astfel ºi-a semnat opera lui principalã Icoana Pãmântului ºi. Poezii ºi traduceri. de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi primii ani ai secolului al XX-lea. deci consãtean cu Preasfinþia Sa. Într-una din vizitele sale la Biblioteca Documentarã a Blajului. 85-97. ºi. Scrieri. dar ºi cu admiraþie pentru „necunoscutul” Ioan Rus. Când se editeazã Enciclopedia Românã – sub egida Astrei. 2-3 ºi nr. apãrutã la Blaj. este trimis la Facultatea din Viena. Ediþie de Ioan Chindriº ºi Niculina iacob. Cel care a „schimbat” numele în „Rusu” este primul sãu biograf. Virgil . dar ºi poezii. prefaþã ºi bibliografie de Ion Buzaºi. Editura Dacia XXI. nr. care ºtia cã Ioan Rusu este din Habic. Pentru Schiller. ªi atunci sarcina redactãrii acestui articol în Enciclopedie este transferatã lui Ioan Raþiu. Un geografist uitat: Ioan Rusu. unde studiazã timp de patru ani. Datele biografice pe care ni le comunicã Ioan Raþiu. prea ocupat fiind cu scrierile sale despre istoria Transilvaniei ºi a Bisericii Româneºti nu poate onora aceastã invitaþie. care. De aici au preluat aceastã formã a numelui toþi care au scris despre Ioan Rus: ªtefan Manciulea. având o clasificare ºcolarã eminentã. 6-7. în 25 martie 1811. A trãit numai 32 de ani.S. . tot astfel îºi semna scrisorile lui cãtre George Bariþiu. 1966. traduceri ºi corespondenþã pe care cercetãtorii de mai târziu le-au identificat cu surprindere. Între acestea pe un raft. între 1827-1831. dar în care dupã î ndemnul evanghelic nu a îngropat talantul. autorul primei schiþe biografice a lui Ioan Rus. trei tomuri cu citeþe litere chirilice.e drept sumare – sunt în mare cele pe care le cunoaºtem ºi azi. lucru care se realizeazã acum. Galaxia Gutenberg. Ioan Raþiu a simþit mustrãri de cuget pentru aceastã omisiune ºi a început sã se informeze ca sã scrie mãcar o sumarã „schiþã biograficã” despre acest „dascãl fãrã noroc”. istoricul literar en titre al Blajului. Chiar ºi ediþiile care au apãrut au adoptat acest nume: Ioan Rusu. apare în prima mare Enciclopedie româneascã.sunt solicitaþi blãjeni sã scrie despre Ioan Rus. va avea o preþuire deosebitã. An XII. foarte bine conservate. La absolvirea studiilor vieneze în 1831. Iosif” din Cluj ca „stipendist bobian”. în trei volume. Dupã mamã. a fost de pãrere cã aceastã operã ar trebui reeditatã. p. istoricul literar blãjean Ioan Raþiu. apãrute la Tipografia Seminarului Diecezan. din apropierea Reghinului. P. care se va concretiza mai târziu prin tãlmãcirea câtorva din cele mai cunoscute balade schilleriene. Icoana Pãmântului de Ioan Rus2. aºa cã numele lui Ioan Rus nu 2 Acesta este numele corect al dascãlului blãjean: Ioan RUS. o geografã ( Doina-Elena Horhoi) ºi un preot profesor (Adrian-Vasile Podar). Timp de 12 ani 266 . Ioan Rusu a avut o existenþã pãmânteascã dureros de scurtã. Cine este Ioan Rus? Pânã la apariþia broºurii lui Ioan Rusu în 1908. adicã bursier din fundaþia episcopului Ioan Bob. ca ºi George Bariþiu. Cu ajutorul moral ºi material al acestui memorabil unchi ºi-a fãcut studiile mai întâi gimnaziul ºi humanioarele la Alba Iulia. prin strãdania a douã profesoare: o lingvistã (FloricaElisabeta Nuþiu). dar a lãsat amintirea unui profesor blãjean de înaltã þinutã pedagogicã ºi moralã ºi o operã didacticã valoroasã.

Icoana Pãmântului).. Colaboreazã cu poezii ºi traduceri dupã Schiller. nu 267 . George Bariþiu. 2010 p. Simion Bãrnuþiu. Contemporanii ne-au transmis imaginea unui dascãl distins. cu care se simte solidar în orientarea ideologicã. fie din discuþiile cu colegii sãi de profesorat blãjean. la „Foaie pentru minte. Reuºeºte. iar Cipariu îl informa tot pe George Bariþiu cã Rus a fost la începutul anului 1842 „rãu bolnav”. se strãduieºte sã menþinã un ritm constant în redactare. Scopul cãrþii este mãrturisit de autor în Precuvântare: „Cugetul meu a fost a scrie o Carte de Geografie. Ioan Budai-Deleanu) Dintre colegii de catedrã se simþea mai ataºat sufleteºte de Simion Bãrnuþiu. deºi în scrisorile cãtre redactorul foilor braºovene se plângea uneori de sãnãtate (în una din ultimele scrisori îl informeazã cã „abia s-a ridicat din pat de vreo douã zile”). a unei gazete. . Predã nu numai cu o bogãþie de informaþie ºtiinþificã. dar dupã plecarea lui Bariþiu la Braºov. cu toatã însufleþirea contribuþia: împreunã cu colegii sãi se gândeºte la apariþia unei publicaþii periodice. domnule. e tot mai convins de necesitatea unei „geografii româneºti”. inimã ºi literaturã”. iniþiazã miºcarea teatralã din Transilvania – tãlmãcind alãturi de George Bariþiu piese de teatru. ºi. documentarea ºi apoi redactarea operei sale fundamentale. Nicolae Marcu. îl informeazã pe Bariþiu despre greutatea tipãririi unei asemenea cãrþi la Blaj. la ºase luni de la trecerea lui Ioan Rus la cele veºnice. colaborãri la periodicele lui George Bariþiu. Dumitru Boer º.a. interpretate de ºcolarii Blajului. face cãlãtorii în Transilvania ºi în ?ãrile Româneºti. catedrã. dar dupã câteva mãrturii ale contemporanilor – ce pot fi socotite tuºe pentru un portret imaginar – un pictor t alentat ºi cu imaginaþie ar putea reconstitui chipul lui Ioan Rus. alãturi de alþi dascãli blãjeni corespondeazã cu George Bariþiu. (Pãcat cã nu ni s-a pãstrat nici un portret al lui Ioan Rus. considerã cã oraºul de la poalele Tâmpei ar fi mai potrivit pentru apariþia unui periodic românesc. fiind unul din dascãlii blãjeni cei mai îndrãgiþi din perioada premergãtoare Revoluþiei de la 1848. Dumitru Cristocean. ci ºi pentru literatura ºi cultura românã. la care Ioan Rusu îºi aduce. 169). Se documenteazã temeinic. Cu o activitate atât de laborioasã (preoþie. Este pentru învãþãmântul blãjean o perioadã de ample înnoiri. îl roagã sã-l sprijine cu „publicitate” pentru a obþine prenumeranþi. Galaxia Gutenberg. îi gãsesc ºi un nume – „Nunþiul”. îl mãrturiseºte într-o scrisoare cãtre George Bariþiu: „Pe mine.prima din Transilvania . înalt. Am ales aceastã ºtiinþã pentru literara mea cuprindere. marele sãu prieten. aºa cã volumul III – apare postum. Moartea sa pretimpurie (ºi dupã unele scrisori ale lui Simion Bãrnuþiu. lângã o jurnalisticã româneascã. la lucrarea acestei cãrþi m-au îndemnat <Gazeta> Domniei Tale. pe baza corespondenþei sale cu redactorul „Gazetei de Transilvania” ºi al „Foii pentru minte. aºa cum Eugen Drãguþescu a imaginat chipul unui alt învãþat blãjean. colaboreazã la foile braºovene ale lui George Bariþiu cu pseudonime care au fost identificate mai târziu. fãrã îndoialã ºi cu urmãri asupra sãnãtãþii sale ºi aºa fragile. suspectã) a fost o mare pierdere nu numai pentru învãþãmântul blãjean. preocupat de studiile ºi de cursurile ce urmau sã fie susþinute. socotind. predând istoria ºi geografia universalã ºi având colegi de profesorat nume ilustre ale învãþãmântului ºi culturii româneºti: Timotei Cipariu. Ioan Rusu Scrieri. mai ales. meditativ. poeticã ºi culturalã. era greu de prevãzut cã acest dascãl blãjean îºi va sfârºi viaþa pãmânteascã la numai 32 de ani. Gândul alcãtuirii unui asemenea manual – operã de pionierat în didactica româneascã. prin sugestia. fie de la Bariþiu. mai cu seamã pentru Românii din Transilvania.Vitrina cu cãrþi a onorat catedra liceului blãjean. inimã ºi literaturã” ºi. ci mai ales cu talent pedagogic ºi cu însufleþire patrioticã. a fi la locul sãu o geografie româneascã (v.

51). din parte-mi. care va reveni la prezentarea fiecãrui continent. Popescu-Scriban. Într-o altã scrisoare. Persia. Marea Britanie.I. Cartea lui Ioan Rus este în limbajul ºtiinþei de azi o geografie a continentelor ºi la citirea unor pagini mi-am adus aminte de studiul acestui obiect în anii mei de liceu ºi de buna noastrã profesoarã Elena Ciuruº. p. Arhipeleagul indiesc. Monarhia austriacã. lor le este de lipsã cultura. Franz Sulzer ºi I. care ne înfãþiºa la hartã. vol.Vitrina cu cãrþi doarã cã aº fi presâmþit în ea mai puþine greutãþi. Cu Icoana Pãmântului plãsmuirea divinã are un interpret. inimã ºi literaturã”. rumâneºte s-ar putea zice Descrierea Pãmântului. cultura ºi caracteristicile lor. vol. încât ajutatã de imaginaþia noastrã. în care e datoriu a-ºi apãra viaþa… Rumânii nu mai pot fi în starea de pânã acum. Dincolo de vastitatea materialului cuprins 268 . p. ºi în acea formã ar fi un popor datoriu a-ºi apãra limba. Holandia.III. se numeºte cu numire împrumutatã din limba greceascã. dar ºi o prefigurare a unor idei din Discursul lui Simion Bãrnuþiu în Catedrala Blajului susþinând dreptul popoarelor la exprimare în limba maternã ºi egalitatea în drepturi a naþiunilor: „…Românii nu se pot cultiva prin limba ungureascã. . Elveþia. þãri ºi oraºe din lume. V. Belgiul. Asia: Rusia asiascã. a fiecãrei þãri – Ioan Rus înþelege.S. India dincolo. Japonia.7). cit. care a fost publicatã ºi în „Foaia pentru minte. ed. autorul a preferat un termen religios. Arabia. prin profesorul de la Habic. Dupã Precuvântare urmeazã definirea geografiei ca ºtiinþã: „ªtiinþa carea mai în toate limbile europeneºti. este plinã de solemnitate”(p. sau ca trup firesc sau ca un loc în care vieþuieºte neamul omenesc” (p. Imperiul Hinezãsc. (Ioan Rusu. Turcia asiascã. Rusia Europeascã cu Polonia.II. Germania. Africa. socotesc a fi mai scump omului sufletul. fizicã ºi politicã). 37. Insulele Ionice. Rãpublica Cracoviei. cã ea ne învaþã a cunoaºte pãmântul sau ca trup ceresc. acestora le-a acordat un spaþiu privilegiat:„În descrierea prinþipaturilor vecine. Europa peste tot (Prin aceastã sintagmã. ci spre a plini o lipsã a literaturii româneºti în aceastã þarã de mult ºi de mulþi sâmþitã (subl. pãmântul este asemãnãtor unei icoane. Italia. cit.prezentarea generalã). ºi de a proporþione le-am descris mai pe larg decât alte þãri ale Europei. Icoana. ºi aceasta în limba româneascã” (Icoana Pãmântului.39). pentru cã nu se poate afla ceva modru. Monarhia Dãneascã. vie ºi atrãgãtoare. America. aºa cum îi comunicã lui Bariþiu. Reprezentarea destinatã cultului se scrie pentru ca. cu bogãþiile. Cartea de geografie scrisã de cãtre dascãlul mureºean are o semnificaþie profundã. prin care sã înveþe ei acea limbã întru atâta ca sã le poatã fi mijloc spre culturã…. Dupã definirea obiectului. n. ºi titlul cãrþii a fost explicat sugestiv ºi convingãtor de P. deoarece. este deopotrivã „ecoul” protestului iniþiat de curajosul sãu unchi Simeon Crainic.Schutz). ed. Oceania.). Pentru „descriere”. trãitor între 1811 ºi 1843. Pãmântul îºi gãseºte un cititor. 35). Ioan Rus face o clasificare a geografiei (matematicã. Turcia Europeascã cu Principaturile tributare. ºi unui popor limba. mai apoi. Andora. Ioan Rusu aratã izvoarele lucrãrii sale în prezentarea Þãrilor Româneºti (Iosif Genilie. naraþiunea cãpãta ºi concreteþe vizualã. Turchestania de Apus. Icoana Pãmântului. sã fie cititã. sau cum am zice astãzi „noþiuni preliminare”.B.Virgil în Cuvânt înainte: „Pentru Ioan Rus. mai departe decât m-au lãsat firea compendiului nu m-am putut întinde. Eu. are un contemplator. ºi pe câteva zeci de pagini dã cititorului „cunoºtinþe gãtitoare”. cu titlul Literariu ºi care este o strãlucitã paginã de polemicã literarã. Spania. Monarhia pruseascã. urmatã de prezentarea þãrilor: Portugalia. printr-o povestire accesibilã. ªvecia cu Norvegia. Cele trei volume au urmãtorul cuprins: vol.” Volumul I se deschide cu o Precuvântare. India dincoace. Rodul muncii Domnului oferit omenirii. Grecia. geografie sau gheografie.

1841:„ În toate m-am strãduit a zice adevãrul sine ira et studio. Idee exprimatã în epocã de contemporanul sãu din Þara Româneascã. sã fie obiectiv. ba nu a rare ori ºi în contra chemãrii a ne cuprinde cât de puþin ºi cu filologia.Vitrina cu cãrþi în cele trei tomuri (o geografie de asemenea cuprindere nu s-a mai scris în didactica româneascã pânã în 1842). Ion Micu Moldovan. În fãuriºtile mari. cã pe noi. Rumânii. mai bunã sau mai rea. ed. „Nice pot fi acestea cunoºtinþe fãrã influinþã pentru minte ºi inimã. capitala Valahiei. alþii scarmãnã./ Pe nebãtute cãrãri loc de trecut sã gãsim. Grigore Alexandrescu în Epistolã cãtre Voltaire:„ Altfel e-n þarã la noi. p. le face avute ºi puternice. Iatã ce-i scrie referitor la acestea lui George Bariþiu în epistola din 9 oct. în care am scris aceastã carte. fie prin împrumuturi adaptate limbii române./ ªi nelucrate câmpii de ghimpi sã le curãþim. orânduit fãrã simetrie.(p./ Sã dãm un aer. Limba româneascã pe lângã multe alte însuºiri. sãracã ºi fãrã putere. aºa cum avea Însemnarea cãlãtoriei pentru Dinicu Golescu. spre a putea esprima toate ideile. I. ca ºi atunci când vorbeºte despre ?ãrile Româneºti ºi despre conaþionalii sãi. ci trãbuie toate sã le plineascã unul. a bisericilor ºi a altor ziduri mari ce se ridicã printre desfãtatele case. rãºãdinþa Princepelui. manualele acestuia fiind interzise în Transilvania în epoca dualismului austro-ungar. un ton limbii în care lucrãm. e totuºi de o parte sãracã de cuvinte. Va cunoaºte mai încolo cã ºi ºtiinþele ºi arþile au parte în cultivarea ºi fericirea omenirii. alþii spalã. cãlãtor în prima jumãtate a secolului al XIX-lea în Europa. autorul vrând sã demonstreze ca. Înfãþiºarea continentelor ºi þãrilor are pentru profesorul blãjean un rost educativ.”( ed. aºa cum recomandã ºi Ion Heliade Rãdulescu în Prefaþa Gramaticii româneºti din 1828 – fie prin derivare din cuvinte româneºti. darã lin ºi cu cea mai mare cruþare”ºi. parte oblu…. îºi propune. vol. de voieºte a þese pãnurã. totuºi. mãcar cã au luat în timpurile de curând trecute faþã cu mult mai plãcutã ca mai înainte. ºi rãmân în miºãlãtate prin nepreþuirea lor.” Al doilea merit important al lucrãrii este efortul de a crea o terminologie ºtiinþificã geograficã. la care are a se întinde o Geografie ºi de rând”. iar pe la noi nu-i încã aºa. 46) Faptul cã acordã prezentãrii Munteniei ºi Moldovei un spaþiu privilegiat are un sens politic profund. palate pompoase lângã cãºi amãrâte ºi dinaintea multora grãdini lungi. Descrierea oraºelor din Muntenia se aseamãnã cu notele de cãlãtorie ale lui Timotei Cipariu. de vrem a scrie ceva. un alt autor blãjean de manuale de geografie ºi istorie. din ceva depãrtare. cu inflexiuni de grai popular ardelenesc: „Urmeazã – spune Ioan Rus în Precuvântare – sã vorbesc ceva ºi despre limba. nu se pot numi totuºi cetate frumoasã. El va vedea: Holandia cu pãmânt sterp încãrcatã de cetãþi pompoase ºi avute ºi Portugalia înzestratã de la fire cu toate darurile. ne sãleºte lipsa ºi peste voie. Cetitoriul se va convinge cã industria rãdicã pre popoare. a Mitropolitului ºi a Consulilor puterilor strãine. Mulþimea turnurilor totuºi. cit. Va vedea iarãºi cã ºi afarã de patria lui este viaþã. pe loc parte ridicat puþin. cit. Bucureºtii. a dregãtoriilor mai înalte.145) Ca ºi predecesorul sãu Ion BudaiDeleanu. torc ºi vãpsesc lâna ºi alþii þãs apoi pãnura. dupã 269 . unitatea de neam a românilor. p. noi trebuie sã formãm. Iatã un fragment din descrierea oraºului Bucureºti:„ Bucureºtii. cartea se remarcã prin capacitatea autorului de a extrage din izvoarele bibliografice consultate esenþialul ºi de a-l expune într-o limbã accesibilã.. îi dau. cã popoarele înfloresc prin preþuirea acestora. Ei au forma cetãþilor turceºti: uliþi strâmbe. mai târziu. la popoarele avute. vedere plãcutã.41-42). înguste.” ( Precuvântare. în osãbite forme. prin pietruirea ºi luminarea uliþelor ºi prin ridicarea mai multor ziduri strãlucite. cetate mare ziditã pe amândoi þãrmurii Dâmboviþei în judeþul Ilfovului. nice va numi ca Chinezul þara sa ca Floarea de mijloc sau Împãrãþia ceriului sau va socoti ca acesta pre toþi alþii barbari.

Istoria învãþãmântului românesc de Nicolae Albu º. Ea se alãturã acelor scrieri fundamentale ale dascãlilor Blajului.. Iorga în revista sa „Floarea darurilor” spunea cã este „una din cele mai frumoase scrieri geografice din toatã literatura românã”. nr. Cãci pânã la aceastã ediþie. a unui scriitor puþin cunoscut ºi a unei opere cvasinecunoscute. Episcopul Ioan Inocenþiu Micu Klein de Augustin Bunea. încheie cu aceastã întrebare:„ Ce judeci. Graniþa de Vest de ªtefan Manciulea. 2-3 ºi 6-7/1937. cit. aºa cum obiºnuia profesorul blãjean. Ion BUZAªI 270 . domnule. a fãcut cunoscutã aceastã carte. doar studiul amplu de 40 de pagini al lui ªtefan Manciulea din „Cultura creºtinã”.Vitrina cu cãrþi ce îi oferã douã fragmente despre ºtiinþã ºi culturã în Valahia ºi Moldova.a. nevãtãmând. am grãit despre punctul acesta delicat?” (Ioan Rusu. ed. despre care N. 188) Reeditarea acestei scrieri însemnã un eveniment major în restituirea literarã a spiritualitãþii blãjene. 187. Scrieri. Discursul din Catedrala Blajului al lui Simion Bãrnuþiu. care i-au conferit oraºului faima de deschizãtor de drumuri în cultura românã: Biblia de la Blaj (1795) Hronicul românilor ºi a mai multor neamuri de Gheorghe ªincai. cu bogate citate. p. oare drept. Dicþionarul istoric al localitãþilor din Transilvania de Coriolan Suciu. de fapt o antologie de texte comentate.

creeazã în suficientã mãsurã iluzia necesarã cã ar fi o zonã poeticã precum altele nu-s nici pe departe atât de conturate la noi în þarã. nu vei putea (ºi pe bunã dreptate) sã deschizi nicio uºã în deplinã concordanþã cu fusul orar al zonei poetice respective. ceea ce-i face pe mulþi sã o creadã insuportabilã ºi s-o lase deoparte.Parodia fãrã frontiere Lucian Perþa LEO BUTNARU Din „Partiþiuni Nabokov” UªA Îmi dau foarte bine seama cã-n poezie. sau din ce-o sã fie. în special cel ucrainean ºi rus. acest avangardism aratã perspectiva unei miºcãri literare deja consumate. Privit din sens opus. dacã nu stai sub o aripã de luminã a unui ºoim de aur. Dar pentru poetul lucid. precum oriunde-n societate. aproape în nemiºcare. Avangardismul european. având strictul necesar de culturã poeticã (ºi nu numai!) uºa deschisã spre avangardism e un dar ce poate deveni foarte important dacã stai 271 . aproape semi-leºinatã.

sã þi se trânteascã ºi ea tocmai în nas (au mai pãþit-o niºte confraþi)! aºa cã ascultaþi-mã cât mai am glas: înainte de a intra pe uºã-n poezie... cã se poate. intrat pe uºã. mai învãþaþi. sã nu o trânteºti. 272 .Lucian Perþa sã-þi faci ordine de zi ºi ordine de noapte în viaþã ºi în scris – adicã pe ici-pe colo – (în configuraþie poeticã – pe la muzã) ºi. mai învãþaþi. mai învãþaþi!. fãrã nicio formulã de politeþe sau scuzã.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful