Coordonator: Prof.dr.ing. Paul Sterian SIM- ING.

Medicala

Studenti: Nastasoiu Elena Gherghilescu Ana

Grupa 1031

Cuprins

Interacţia radiaţiei laser cu ţesutul.
1.Aplicaţii dermatologie………………………………………………….3 1.1. Generalităţi ..................................................................... .............................................3 1.2. Arborele Biomedical ...................................................................... ...............................5 2. Principiile şi proprietăţile laserilor ........................................................................... ........7 2.1. Fizica laserului .......................................................................... ...........................7 3. Interacţia radiaţiei laser cu ţesutul ……………………………………………..9
2

în

3.1 Procese fizice la interacţia laser cu ţesutul …………………………………9 4. Aplicaţie în dermatologie ………………………………………………………19 4.1. Terapia steluţelor vasculare ……………………………………………….19 4.2. Model anatomic şi matematic …………………………………...…………23 4.3. Optimizarea parametrilor laser …………………………………………….24 4.4.Lungimea de undă laser ………………………………………………..…27 4.5. Diametru fasciculului laser ............................................................................... ...31 4.6. Discuţie şi concluzii .......................................................................... ....................33 Bibliografie

3

Interacţia radiaţiei laser cu ţesutul. Aplicaţii în dermatologie 1.1 Generalităţi Laserul constituie una dintre cele mai importante descoperiri din a doua jumatate a secolului al XX-lea. Speranţele legate de laser, exprimate la începutul dezvoltării sale, s-au îndeplinit în cea mai mare parte, atât în ştiinţă cât şi în tehnologie. Dintre aplicaţiile sale majore, laserul s-a impus cu succes în medicină şi biologie atât ca instrument de cercetare, dar mai ales în diagnosticare, terapie şi chirurgie. Raspandirea laserilor în ştiinţele vieţii a atins un asemenea tratarea nivel, încât astăzi fără este de neconceput laserului. Termenul LASER (acronim de la Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation) sunt acea categorie de dispozitive cuantice care generează radiaţie electromagnetică coerentă, cu lungimi de undă cuprinse între 100 nm (ultraviolet în vid) şi 2 mm (undele milimetrice). Termenul „radiaţie" este uneori interpretat greşit, prin analogia cu materialele radioactive sau radiaţia ionizantă. Folosirea termenului de radiaţie în fizica laserilor se referă la un transfer de energie. Radiaţia laser nu este o radiaţie
4

unor

afecţiuni

intervenţia

accelerându-se mai ales în ultimii 20-25 ani. care diversifică aplicarea aceluiaşi laser în mai multe specialităţi medicale. o majoritatea utilizează proprietate importantă a laserilor. pentru . Există o serie de motive care justifică utilizarea intensivă a laserilor aplicaţiilor în medicină. rnonocromaticitatea. medicale în nu primul rând. Aplicaţiile medicale ale laserilor au cunoscut o dezvoltare continuă. Interesul iniţial al medicilor pentru laseri s-a bazat pe abilitatea fasciculelor laser focalizate de a coagula vasele sangvine din retină şi de a secţiona ţesutul. Termenul „iradiere" în acest context înseamnă tratarea unei ţinte cu radiaţie laser. noi metodici şi tehnologii sunt raportate odată cu perfecţionarea instalaţiilor cu laseri şi în special a accesoriilor. Laserii au fost aplicaţi în medicină imediat după ce primul laser cu rubin a fost pus în funcţiune în anul 1960 (Maiman 1960).ionizantă. şi în consecinţă cerinţele instalaţiilor medicale cu laseri nu sunt atât de stringente ca în cazul spectroscopiei laser. Cercetările continuă cu intensitate şi în prezent. proprietate care poate fi utilizată pentru de focalizarea fasciculelor folosite laser şi producerea intensităţi 5 ridicate. Laserii medicali folosesc cu preponderentă strălucirea intensă a radiaţiei laser. de exemplu.

Dacă sistemul de vizualizare endoscopică este combinat cu un sistem de fibre optice pentru ghidarea fasciculului laser. fibrele optice au majorat semnificativ numărul aplicaţiilor medicale ale laserilor.încălzirea locală. care conferă medicului accesul pe traiectul gastrointestinal. Sistemele laser cu fibre optice sunt folosite de asemenea ca sursă de excitare în studiul fluorescentei unor ţesuturi din interiorul semnalului corpului. utilizarea laserilor pentru secţionarea sau perforarea celulelor şi a structurilor lor cu precizie submicronică apelează la capacitatea de focalizare extremă a fasciculelor laser. De exemplu. Posibilitatea de focalizare a radiaţiei laser în fibre optice cu diametrul de 100-1000 µm este extrem de tentantă pentru tratarea organelor interne. În al doilea rând. de precum şi spre pentru transmiterea optice şi fluorescenţă sistemele electronice de analiză. atunci multe organe interne devin accesibile chirurgiei laser. în plămâni sau alte organe interne. Mănunchiuri de fibre optice au fost încorporate în sisteme rigide sau flexibile de vizualizare endoscopică. Deşi multe dintre aplicaţii nu necesită focalizarea la limita de difracţie. chirurgii specializaţi în bolile cardiovasculare utilizează un sistem de diagnosticare cu fibre optice pentru a distinge segmentele normale de 6 .

Ramurile arborelui biomedical reprezintă diverse tehnici. În al treilea rând.cele bolnave ale arterelor. prezentată în Fig. figurate pe scara lor evolutivă. laserii permit interacţia fără contact cu ţesutul. "Arborele" biomedical O imagine plastic ă a evolu ţ iei tehnicilor utilizate în medicină şi biologie poate fi figurată prin „arborele" biomedical (Letokhov 1996). ceea ce conferă un avantaj clinic important. 7 . Interacţia fără contact laser-tesut este de asemenea importantă în sistemele optice de diagnosticare. 1.2. înainte de a aplica radiaţia laser de putere pentru îndepărtarea plăcii ce obturează arterele. Un exemplu tipic de chirurgie fără contact este în oftalmologie. în timp ce împrăştierea cvasielastică a luminii este utilizată pentru investigarea biologiei formării cataractei. boala retiniană indusă de diabet şi glaucomul. Pe tulpina arborelui sunt indicate ştiinţele care au intervenit direct în dezvoltarea medicinei. 1. pielii şi calculilor biliari. unde laserii sunt folosiţi în mod curent pentru tratarea cauzelor ce conduc la pierderea vederii: degradarea maculară accentuată de vârstă. Tehnicile de înregistrare la distantă cu laseri în infraroşu măsoară absorbţia optică a pereţilor arterelor.1. începând cu mecanica şi continuând cu optica.

bazat pe interacţia lasermaterie rezonantă (selectivă spectral) sau nerezonantă. diagnosticul cu laser şi analiza ADN. radioterapia.chimia. electronica cuantică şi biologia moleculară. biochimia. 3. microscopia. medicamentele. tomografia (cu rezonanţă magnetică nucleară. 2. iar în partea stângă tehnicile active. respectiv stetoscopia. bazată macroefecte distructive induse cu laserul. inspecţia cu raze X. 8 . respectiv bisturiul.). diagnosticul laser. fizica nucleară. laser. bazată pe procese moleculare induse chirurgia cu laserul. cu pozitroni etc. terapia laser. Deci aplicaţiile laserului în biomedicină pot fi clasificate după cum urmează: 1. endoscopia. terapia şi chirurgia laser şi intervenţiile pentru corectarea ADNului. ca urmare pe a excitării rezonante a anumitor molecule. în partea dreaptă sunt figurate tehnicile pasive.

Principiile şi proprietăţile laserilor 2. Diagrama Muller a interacţiei radiaţiei laserţesut 2.2. Fizica laserului 9 .1.Figura 1.

să emită radiaţie optică şi în acelaşi timp să o amplifice. semiconductoare şi plasme.1. 2. în stare solidă. Pentru a emite radiaţie laser. Sursa de energie produce în mediul activ laser energia necesară pentru producerea inversiei de 10 . mediul activ trebuie să ofere energie şi trebuie introdus într-o cavitate optică (rezonator). Schema bloc a unui laser Mediul activ laser este o entitate fizică capabilă să stimuleze. Mediile active laser pot fi: gaze (de obicei amestecuri de gaze pure). amplificarea având loc prin faze succesive de la emiterea radiaţiei prin mediul activ în interiorul cavităţii optice (rezonator optic) limitată de oglinzile de reflexie.1 în care sunt menţionate şi componentele care apar.Schema bloc a unui laser este prezentată în Fig. ELEMENT OPTIC REFLEXIE TOTALA CAVITATE OPTICA (REZONATOR OPTIC) Fig. lichide (sau amestecuri de soluţii în solvenţi). 2.

Alt tip de sursa electrică produce un câmp de radio frecventa (RF) care excită direct atomii. în care atomii. moleculele sau ionii. Energia poate fi produsă şi transmisă mediului activ laser în mai multe moduri.populaţie între atomii. Avantajul laserului este ca datorită monocromaticitatii energia optică este concentrată strict în jurul unei lungimi de undă care se 11 . producerea razelor laser este realizată folosind tensiuni mari ce se descarcă în gaze cu compoziţie controlată. Sursa de energie poate fi in primul rând un generator de tensiune mică sau de tensiune mare. chiar şi când a fost realizat pompajul optic al mediului activ laser cu radiaţie necoerentă. moleculele sau ionii sunt excitaţi şi inversia de populaţie este realizată prin absorbţia radiaţiei optice produsă de o lampă cu descărcare sau de un laser. O sursă alternantă este sursa care emite raze laser cu particule încarcate (electroni sau particule grele). Al doilea mod important de transmitere a energiei în mediul activ laser este pompajul optic. Generatoarele electrice au fost folosite în mod curent în construcţia laserilor încă de la început. moleculele sau ionii care constituie mediul. dintre acestea cele mai folosite sunt sursele electrice de putere şi sursele de pompaj optic. 2. cele mai importante sunt arătate in Fig.1.

O listă mai completă a surselor de pompaj şi a agenţilor care au fost folosiţi cu succes este următoarea: • Surse de electroni • Descărcări în gaze • Raze energetice de electroni • Surse optice • Surse necoerente • Surse coerente • Surse de căldura • Unităţi de reacţii chimice • Unităţi cu ardere chimica • Unităţi cu ardere rapidă • Unităţi de particule grele • Surse de raze ionice • Sisteme de radiaţii ionizate 12 . În principiu orice sursă de energie poate fi folosită pentru a produce inversia de populaţie în mediul activ laser. În toate cazurile menţionate două regimuri de lucru pot fi folosite conducând la excitaţie continuă sau în pulsuri a laserului. la limită nici o lungime de undă nefolositore nu este emisă ca în cazul lămpii cu flash-uri şi în aceste condiţii eficienţa pompajului total este mai mare.intamplă să fie absorbită de un al doilea mediu activ laser.

în afara contribuţiei sale la balanţa energiei între fasciculul ce vine pe ţesut şi cel ce pleacă poate fi diferit. procesul ce va fi descris este acelaşi dacă fasciculul ce este focalizat. o parte a fasciculului este reflectată (I ) în acord cu legile optice de geometrie şi altul este R împrăştiat inapoi (Ib. 13 .• Surse de raze X 3. La contactul cu pielea. Aceasta inseamnă că o parte a fasciculului laser este trimisă înapoi mediului laser.s). fascicul laser (în cele mai multe cazuri) ce vine fără interacţiunea cu pielea ţesutului. atunci mai multe procese se pot descrie despre cuplarea fasciculului laser cu ţesutul şi interacţia cu ţesutul.1 Procese fizice la interacţia laser cu ţesutul Dacă se consideră un fascicul incident laser pe ţesut.4. În Fig. Interacţia radiaţiei laser cu ţesutul 3.1 se prezintă un fascicul incident colimat laser de intensitate I0 pe pielea pacientului. Pentru un mai bun cuplaj între radiaţia laser şi ţesut aceste pierderi pot fi minimizate prin curăţarea pielei pentru a scădea coeficientul de reflexie la utilizarea lungimilor de undă.

În ţesut fasciculul este reflectat (If) în funcţie de proprietăţile optice ale ţesutului. etc. în funcţie de neomogenităţile ţesutului.1 Schema descriptivă a unei părţi de proces fizic ce se întampla la interacţia fasciculului laser cu ţesutul Înăuntrul pielii. 3. Fig. în total. etc. fasciculul este absorbit (Ia. O parte a fasciculului este împrastiat în continuare (If. a pigmentului.Aceste pierderi sunt. 14 .s) răspândind lumina pana la punctul de incidenţă în interiorul ţesutului în toate direcţiile. uzuale nu mai mult de 5% de la puterea fasciculului ce vine şi depinde de altfel şi de calitatea pielii.s) şi suferă de asemenea alte procese (reflexie. îşi schimbă direcţia de propagare respectând fasciculul incident. împrastiere.) care pot fi neglijate din punct de vedere al bilantului energetic.

s. Energetic balanţa este dată de: I 0 = I R + I b.s. Ia si Irem deci de aceea fiecare termen din termenul din dreapta al ecuaţiei este completarea celorlalte. aceeaşi este adevărată şi pentru If. s + I a + I r e m Trebuie menţionat ca Ir inseamnă aici că intensitatea fasciculului suferă doar reflexie mai jos de planul de observare. Absorţia radiaţiei laser în ţesut este făcută de cele mai multe ori de către hemoglobină şi apă cum se arată în Fig. Absorţia radiaţiei laser în ţesut este făcută de cele mai multe ori de către hemoglobină şi apă cum se arată în 15 . Trebuie menţionat ca Ir inseamnă aici că intensitatea fasciculului suferă doar reflexie mai jos de planul de observare. s + I r + I f . aceeaşi este adevărata şi pentru If.2 . 3. În final rămâne o intensitate a fasciculului Irem care este în funcţie de adâncimea la care intensitataea luminii este măsurata în ţesut.În altă parte (Ia) este absorbit de componentele atomice sau moleculare de aşa numita interacţiune rezonanta între fasciculul laser şi ţesut. Ia si Irem deci de aceea fiecare termen din termenul din dreapta al ecuaţiei este completarea celorlalte. dar o contribuţie relativa importanta o are de asemenea melanina şi oxihemoglobina.

2 Caracteristicele de absorţie ale principalelor constituente de ţesut Rezultă că pentru a avea o penetraţie adâncă a fasciculului în ţesut trebuie folosite "ferestre" de aproximativ 600 nm şi l.5 µm unde două componente majore ale ţesutului (hemoglobina şi apa) absorb mai puţin de 5% din radiaţia ce vine. 3.5 µm de apa domină absorţia. LLLT (Low Level Laser Therapy – terapie 16 . La lungimi de undă mai mari decât 600 nm hemoglobina devine cel mai important absorbant cât timp mai mult de 1. dar o contribuţie relativa importanta o are de asemenea melanina şi oxihemoglobina.Fig.2 . În acord cu aceste date. 3. Fig.

In TABELUL 3.laser de mica putere) trebuie sa utilizeze lungimi de undă de 600 nm . procese ireversibile ce sunt de interes pentru În general. urmărind absorţia laser. pentru diagnosticele propuse in ordinea de nu perturba ţesutul • mW . adâncimea penetraţiei a fasciculului laser variază intre 3-6cm pentru fascicule de diode laser.1. nivelele de putere recomandate pentru aplicaţiile medicale sunt următoarele: • µW.1 sunt prezentate modificările structurale şi fiziologice în ţesuturile vii. există două feluri de procese: 1.5 µm linie spectrală. După absortia radiaţiei laser putem face una din cele mai importante consecinţe. procese reversibile ce sunt de interes pentru LLLT chirurgie.zeci de W pentru scopuri chirurgicale.sute de mW pentru LLLT • W . incalzirea ţesutului.5mm pentru Ar+ si l mm pentru CO2. 17 . în funcţie de nivelul de putere al fasciculului şi de lungimea de undă. Urmărind radiaţia laser de absorbtie. 2. în funcţie de temperatura corpului. Odată cu dependenţa coeficientului de absorţie al ţesutului pe lungime de undă. HeNe sau Nd:YAG la aproximativ l .

Efectele produse de radiaţia laser pe ţesut pot fi controlate de altfel şi de focalizarea fasciculului laser pe piele. Daca fasciculul este centrat pe suprafaţa pielii putem avea o mare 18 .Hipertermie esut Reducţia activităţii Paguba de proteine.1 Modificări structurale şi fiziologice ale funcţiilor ţesutului viu şi temperatura ţesutului Pentru scopul propus de LLLT interacţiunea fasciculului cu ţesutul va fi permisă doar daca ţesutul nu depăşeşte 45 °C. nu este un punct.Temperatura ţesutului 45 (°C) 50 60 80 >100 Efect termic pe Retractieţ. Este sarcina fiecărei categorii utilizate de a măsura şi. niciuna nu are formele şi dimensiunile unei figuri geometrice ideale. în care densitatea de energie maximă este produsă.4 sunt arătate trei posibile poziţii ale focalizării fasciculului respectând suprafaţa pielii (ţesutului). TABELUL 3.3. În aceste condiţii efectul produs prin ţesut este arătat în Fig. 3. coagulatie afecţiune produsă la Distrugerea moleculara a stării solide. În Fig. 3. regiunea focalizată. enzimelor Paguba de colagen. mult mai important de a observa efectele directe şi efectele terapeutice.

4. radiaţia laser incidenţă pe ţesut poate suferi patru procese importante: poate fi 19 . timpul de iradiere. dar daca densitatea de putere este de ordinul a catorva W/mm2 putem produce efecte fără modificări ireversibile in ţesut. Poziţii ale fasciculului laser respectând suprafaţa ţesutului În aplicaţiile medicale. Daca densitatea de energie este de ordinul a câtorva W/mm2 putem obţine efect chirurgical. lungimea de undă a fasciculului. 3.3 Efectele fasciculului laser prin ţesut Fig. Fig.transmisie de energie la corp pe o arie restrânsă (uzual nu mai mult de câţiva cm pătraţi). 3. efectul asupra lui poate fi controlat în funcţie de numărul mare de parametri de iradiere cum ar fi: densitatea (energia) de putere. Când fasciculul laser cade divergent sau convergent pe ţesut.

care pot excita stări electronice din molecule şi pot apărea efecte fotobiologice specifice datorită 20 excitării cromoforilor . o parte din radiaţie poate fi transmisă prin ţesut. reflectată sau reiradiată (prin fluorescentă) de către substanţă astfel încât nu apar nici un fel de modificări. fie de către apa din ţesut. care pot fi împărţite în trei grupe principale: . Aceste interacţii formează baza diagnosticului laser (diagnosticul spectral al moleculelor şi macro-diagnosticul la nivel de ţesut). o parte din radiaţia transmisă poate fi absorbită în volumul ţesutului.reflectată de suprafaţă.Prima grupă înglobează efectele laser de mică putere. putând. în sfârşit. Toate aplicaţiile laser biomedicale se bazează pe interacţia radiaţiei cu sistemele biologice.A doua grupă utilizează tot fascicule laser de mică putere. . cunoscuţi sub denumirea de cromofori. ca de exemplu hemoglobina şi melanină. conduce la distrugeri ale ţesutului în regiuni mult mai îndepărtate decât ne-am aştepta de la o simplă propagare prin ţesut. în special în cazul unor grosimi mici. fie de alţi absorbanţi. emise în spectrul vizibil sau ultraviolet. Aceste interacţii generează un spectru larg de efecte. în unele cazuri. prin care radiaţia este absorbită. o altă parte din radiaţia transmisă este împrăştiată în ţesut.

Aceste procese apar şi în cazul surselor necoerente. care pot afecta forma secţionării cu laser. Această grupă de efecte stă la baza fotobiologiei moleculare şi a fotomedicinii. dar multe ţesuturi. în plus. observate rar cu surse de radiaţie necoerentă. reacţiile hipertermia. au o structură fibroasă ordonată şi proprietăţi mecanice anizotropice. Ţesutul biologic este diferit de materialele cu care fizicienii şi inginerii sunt obişnuiţi să lucreze. . răspunsul biologic imediat şi întârziat al unui organism viu ca urmare a iradierii laser este deosebit de semnificativ şi poate depinde într-o manieră complexă de evenimentele termice şi mecanice iniţiale.A treia grupă de efecte implică radiaţie laser de mare putere care afectează ţesutul prin distrugeri termice sau hidromecanice. Nu numai că există variaţii individuale semnificative în ţesutul uman. Dintre diferitele tipuri de interacţii laser-ţesut care pot apărea. de exemplu. formează baza chirurgiei laser. Arterele. Aceste procese.(endogeni sau exogeni) din celule. cele mai utilizate sunt interacţiile termice. ca de exemplu pielea sau corneea sunt spaţial neomogene. în care absorbţia începând radiaţiei cu laser cauzează încălzirea cu locală. dar folosirea laserilor aduce beneficii din punct de vedere practic. Este necesar să se aibă în vedere şi proprietăţile mecanice ale ţesutului. 21 continuând .

care este suficientă pentru ruperea multor legături chimice.t Deoarece fotonii cu lungimea de undă de 193 nm (laserul cu ArF) au o energie de 6. Reacţiile fotochimice iniţiate de laser sunt folosite pentru distrugerea celulelor tumorale şi joacă un rol important în ablaţia ţesuturilor cu laseri cu excimeri ce emit în ultraviole. însoţit şi de fenomene termice. interacţia cu ţesutul implică un mecanism fotochimic.fotochimice iniţiate cu laser şi sfârşind cu ablatia laser. Colorantul introdus în corp cu rol de cromofor exogen are o eficientă cuantică de fluorescentă destul de coborâtă. Ponderea celor două procese depinde de lungimea de undă şi de proprietăţile ţintei. Terapia fotodinamică este o tehnică experimentală de distrugere a celulelor şi tumorilor pe cale fotochimică. toate acestea sunt componente ale aceluiaşi tip de interacţie. care este reţinut preferenţial de tumorile solide din corp. respectiv cea fototermică.4 eV. ceea ce face posibilă distrugerea selectivă a celulelor tumorale. astfel încât cea mai mare parte din energia laser absorbită este transferată colizional moleculelor de oxigen 22 . Cele mai semnificative aplicaţii ale efectelor fotochimice sunt terapia cu laseri de putere mică şi terapia fotodinamică. Ca fotosensibilizator se utilizează un colorant absorbant.

Unele aplicaţii clinice fac uz de capacitatea laserilor de a asigura încălzirea locală fără o îndepărtare efectivă de ţesut. în oftalmologie. o formă excitată reactivă a moleculei de oxigen care poate distruge ţesutul biologic. funcţionând de obicei la nivele de putere sub 2 W. kripton sau colorant. Laserii sunt folosiţi de asemenea pentru obturarea vaselor sangvine mărite de sub suprafaţa pielii. laserii cu funcţionare în undă continuă cu argon. Rezultatul clinic poate fi îmbunătăţit prin alegerea judicioasă a lungimii de undă şi a duratei impulsului laser. Deoarece oxihemo-globina din sânge absoarbe anumite lungimi de undă din vizibil mai intens decât ţesutul înconjurător. Procedura este neinvazivă. este posibil să se încălzească selectiv vasele de sânge de sub suprafaţa pielii fără a arde pielea. De aici rezultă formarea oxigenului „singlet". încălzirea laser localizată se foloseşte pentru coagularea sângelui şi obturarea vaselor sangvine. care provoacă seninele nedorite din naştere numite steluţe vasculare. radiaţia laser fiind focalizată pe retină din exteriorul ochiului. Laserii cu argon şi cu colorant sunt utilizaţi cu succes în tratarea acestei afecţiuni. Cele rnai bune rezultate se obţin folosind radiaţia cu 23 . sunt utilizaţi pentru coagularea vaselor sangvine retiniene afectate de diabet.din ţesut. deşi uneori apar şi cicatrice.

este aleasă astfel încât difuzia căldurii de Ia vasele sangvine spre ţesutul înconjurător să fie neglijabilă. absorbţia radiaţiei laser de către apă joacă un rol fundamental pentru laserii medicali din infraroşu şi ultraviolet. respectiv vaporizarea explozivă a ţesutului. Cei doi pigmenţi absorbanţi menţionaţi anterior. Să notăm că apa are un coeficient de absorbţie ce variază cu 7 ordine de mărime între transmisia de vârf la aproximativ 500 nm în vizibil şi absorbţia de vârf la 3 µm în infraroşu. se reduce şi fenomenul de cicatrizare. care corespunde cu absorbţia de vârf a oxihemoglobinei. apa este în esenţă transparentă. melanină şi hemoglobina. este necesar ca o cantitate suficientă de energie să fie înmagazinată în volumul iradiat pentru ca apa să fie vaporizată într-un timp mai scurt decât timpul de 24 . joacă un rol important în interacţiile laser-ţesut Aceşti cromofori absorb puternic lumina Pentru din a vizibil. Efectele fototermice sunt determinate în mod esenţial de lungimea de undă a laserului folosit şi de tipul de ţesut.lungimea de undă de 577 nm. Durata impulsului laser. Deoarece cele mai multe ţesuturi biologice conţin în majoritate apă. obţine acolo ablaţia unde laser. de 300 ns. Maximizând în acest fel absorbţia diferenţială între vasele sangvine şi epiderma înconjurătoare.

apare distrugerea termică a ţesutului învecinat. în acest caz. Modificarea ţesuturilor poate fi dorită. datorită supraîncălzirii. care corespunde aproximativ unei adâncimi egale cu lungimea de absorbţie optică. atunci când radiaţia laser cauzează distrugerea ţesutului sănătos învecinat Distrugerea termică a ţesutului adiacent intervenţiei chirurgicale afectează timpul de vindecare. prin coagulare şi carbonizare. Aceasta înseamnă că există un minim pentru densitatea de putere (pragul de ablaţie) de la care se declanşează fenomenul de ablatie. Carbonizarea mai poate fi evitată şi prin realizarea ablaţiei la densităţi de putere mai mari decât pragul de ablaţie. Confinarea termică se obţine prin utilizarea de impulsuri laser a căror durată este mai mică decât timpul de relaxare termică corespunzător lungimii de absorbţie optică. căldura difuzează spre ţesutul înconjurător. De aceea. fără a produce ablaţia ţesutului. 25 . O cale de minimalizare a distrugerilor termice este confirmarea căldurii generate de laser în regiunea în care este depozitată. dar poate fi şi păgubitoare.relaxare temică al ţesutului. Dacă densitatea de putere nu depăşeşte pragul de ablaţie. s-au căutat condiţiile de iradiere şi tipurile de laseri care provoacă distrugeri minime. ca în cazul opririi sângerării prin coagularea vaselor sangvine adiacente secţionării cu laserul.

4. distrugerile termice minime survin la densităţi mari de putere. prezente încă de la naştere . Deoarece 70-80% din aceste semne de naştere apar în regiunile capului şi gatului.Deşi pare un paradox. 26 . Dorinţa de a lucra la nivele coborâte de putere în scopul realizării unor intervenţii precise şi în condiţii de siguranţă poate produce exact rezultatul opus.1. ele sunt uşor vizibile. fie găsirea unor mijloace de îndepartare a lor. Terapia steluţelor vasculare Steluţele vasculare ( port wine stains) sunt malformaţii vasculare. iar persoanele implicate sunt motivate în mod frecvent să caute fie camuflarea lor prin mijloace cosmetice. Aplicaţii în dermatologie 4.

care se tratează dificil prin mijloace conventionale. Indivizii cu steluţe vasculare prezintă adesea sângerări. 27 . ţinând pasul cu maturizarea individului. ca şi a texturii pielii ( de la roz la naştere spre roşu închis sau chiar purpuriu). deoarece steluţele vasculare sunt formate din vase de sânge anormale. În timp. Aceasta. aceste vase sangvine continuă să se dezvolte necontrolat.Incidenţa acestui efect din naştere este mică în comparaţie cu alte boli congenitale. Modificările graduale în marimea vaselor sangvine conduce la schimbarea culorii semnelor din naştere. împreuna cu faptul că acest defect din naştere nu este letal. ca eczemele sau psoriazisul. a determinat pe unii specialişti să încadreze steluţele vasculare în categoria defectelor cosmetice. Această încadrare este greşită.

Clasificarea semnelor vasculare congenitale a fost confuză până de curând. iradiere cu raze X sau radiaţie UV.Înainte de introducerea laserului. steluţele vasculare erau tratate prin incizie şi grefare. dermabraziune. Toate aceste mijloace nu au dat rezultate satisfăcatoare. prin care radiaţia laser poate distruge selectiv anumite ţesuturi ( în acest caz vasele de sânge anormale). Termenul de hemangiom a fost utilizat generic pentru a include toate semnele din naştere vasculare. Aceasta 28 a produs confuzie în . Terapia steluţelor vasculare cu laserul este cel mai bun exemplu al conceptului de fototermoliză selectivă. crioterapie si electrocauterizare. fara a afecta ţesuturile înconjuratoare sănatoase.

vasele sangvine anormale pot fi capilare. vasculare este cutanate sunt lor. vase foarte mari putând fi întalnite atât în derma papilară. acest vaselor continuă să crească odată cu maturizarea individului. steluţele vasculare prezintă un spectru variabil continuu în marime şi localizare. Aşadar. situare în plexul vascular superficial. intre 20 μm şi 300-500 μm. În vasculare mărimea involuează sangvine niciodata. Prima se referă la proprietăţile fizice ale fasciculului laser care este incident pe steluţele vasculare 29 . Steluţele vasculare constau din malformaţii ale vaselor capilare venoase din dermă. Marimea vaselor din dermă cuprinde un domeniu larg. Astăzi. fie in malformaţii vasculare. clasificate Circa nu 70 fie % in din hemangioame. cu sau fără fistule şi anomalii limfatice. Nu există vreo uniformitate în distribuţie. hemangioame involuează spontan pana la vârsta de 7 Dimpotrivă. Fizica terapiei steluţelor vascualare cu laseri cuprinde doua părţi. Adâncimea la care se găsesc aceste vase sangvine dilatate se extinde în toata derma de la jonctiunea epidermă-dermă şi până la subcutis. În categoria malformaţilor vasculare. vene sau artere. semnele din naştere diferenţă ani. cât şi în stratul adipos subcutanat.modalităţile de tratament prescrise. Cea mai mare comportarea steluţele caz.

Hematocritul este presupus a fi 40%. care implică o secvenţa dinamică de evenimete optice şi termice asociate cu iradierea pielii cu laserul. frecvenţa de repetiţie a impulsurilor şi diametrul spotului. Cea de-a doua parte se referă la interacţia laser-ţesut. Model anatomic şi matematic Există mai multe modele anatomice pentru steluţele vasculare (fig.006 mm.1 ). deşi unele vase pot avea uneori un hematocrit mai coborât. Vasul anormal este situat la o adâncime în dermă ( de la interfaţa 30 . Primul dintre ele ( fig 4. Secvenţa începe cu distribuţia spaţiala a vaselor şi distrugerea termică a ţesutului.a). termic şi biologic al diferitelor componente de ţesut. Studiul terapiei steluţelor vasculare necesită un model anatomic pentru steluţele vasculare şi un model matematic care să prezică răspunsul optic.şi anume lungimea de undă.2. 4. El are un diametru cuprins între 0.4. constă dintr-un singur vas anormal. distribuţia spaţiala a iradianţei. durata impulsului.03 mm şi 0. paralel cu interfata aer-piele.

c) constă dintr-un vas sangvin ţintă. 4. înconjurat în dermă de o distribuţie medie uniformă a sângelui ( 5% din volum.epidermă-dermă) cuprinsă între 0. derma are o grosime permit radiaţiei determinarea laser pentru a . de 1-1. nefiind important infinită. Într-o astfel de situaţie. vasul ţintă este cel mai adânc vas care necesită distrugerea termică. Aceste lungimii de modele undă anatomice optime 31 pentru cu alte cuvinte modelarea steluţelor vasculare. se presupune că diametrul fasciculului laser utilizat în tratament este mult mai mare decât distanţa medie dintre vase. Pentru moment.b ) este mai apropiat de realitate decât cel precedent şi constă din mai multe vase anormale. 4. constă dintr-un strat de sânge în faţa vasului ţintă conţinând aceeaşi cantitate de hematii ca şi vasele de sânge prezente în dermă în faţa vasului ţinta. ilustrat în (fig.d). prezentat în (fig.5 mm. Stratul pentru subcutanat situat sub dermă nu este specificat.1 şi peste 1 mm. Pielea constă din două straturi: epidermă cu grosimea de 0. Este evident că niciun model pentru steluţele vasculare nu coincide cu realitatea clinică. În plus. Al doilea model (fig 4.05-1 mm şi dermă cu grosimea analiză. un al treilea model anatomic. de exemplu). Cel de-al patrulea model.

3. Optimizarea parametrilor laser 32 . 4. în functie de volumul de sânge din dermă.tratament. Modelul matematic are ca scop determinarea distribuţiei de temperatură în ţesut în urma iradierii laser şi evaluarea distrugerii ţesuturilor iradiate. diametrul spotului laser şi timpul de expunere.

Din păcate. Aceasta inseamnă gasirea unor lungimi de undă laser care sunt absorbite mult mai puternic de sânge faţă de melanină şi colagen. Se postulează că atunci când partea superioară a lumenului vasului sangvin atinge o anumită temperatură critică ( de exemplu 70 °C pentru un timp de expunere de 0. de răspunsul biologic al pielii este distrugerea ireversibilă a vasului sangvin anormal. ca de exemplu creşterea temperaturii. cromoforii principali ai epidermei şi dermei.1 s). ci şi de ceilalţi constituenti ai pielii. radiaţia laser nu este absorbită numai de sânge. distrugerea termică a vasului sangvin va conduce la vindecarea afecţiunii şi revenirea la o vasculatură normală a pielii. Radiaţia laser trebuie să penetreze suficient de adânc 33 . menţinând în acelaşi timp integritatea celorlalţi constituenţi ai pielii. cea mai realistă abordare pentru a asigura distrugerea selectivă a vasului este de a impune ca temperatura în vasul sangvin anormal să crească mai rapid decât temperatura oricărei alte structuri cutanate. Criteriul care corelează parametrii fizici.Obiectivul clinic al terapiei steluţelor vasculare cu laserul este distrugerea ireversibilă a pereţilor tuturor vaselor sangvine anormale care produc steluţe vasculare. În consecinţă.

Durata impulsului laser trebuie să fie suficient de lungă pentru a genera o cantitate o cantitate corespunzatoare de căldură în sânge şi a distruge ireversibil peretele opus vasului sangvin anormal. iradianţa şi diametrul spotului. prin conducţia căldurii. durata impulsului. În acelasi timp. Iradianţa laser trebuie să fie suficient de mare pentru a obţine distrugerea ireversibilă a peretelui vasului sangvin 34 . Lungimea de undă trebuie selectată astfel incât temperatura în vasul sangvin să crească mai rapid decât temperatura în ceilalţi constituenţi ai pielii după iradiere. care se găsesc până la o adâncime de 1 mm în dermă) Abordarea realistă a terapiei steluţelor vasculare cu laseri se bazează pe patru parametrii ai laserului : lungimea de undă.pentru a atinge cele mai îndepartate vase care trebuie distruse ireversibil (cele care contribuie la colorarea pielii. durata impulsului laser trebuie să fie mai scurtă decât timpul necesar ca sângele încalzit să distrugă o porţiune semnificativă din dermă prin conducţia căldurii şi să fie mai scurtă decât timpul necesar ca alţi constituenţi ai pielii să fie distruşi ireversibil prin iradiere directă. iar penetrarea radiaţiei laser în ţesut să fie suficient de adâncă ( în jur de 1 mm sau mai mult în dermă). pentru a atinge toate vasele anormale care trebuie tratate.

Adâncimea de penetrare optică în piele este determinată de distribuţia spatială a ratei fluenţei. adâncimea în dermă şi tipul de vas (arteriolă. Ecuaţia transportului. pentru creşterea distrugerea temperaturii şi distrugerile produse prin iradierea laser. producerea de de căldura. Contribuţia vasului de sânge anormal la determinarea culorii steluţelor vasculare este dependentă de mărimea sa şi de adâncimea la care se găseste. venula). Pentru a modela aceşti parametrii.în condiţiile restrictive prezentate mai sus. radiante prag ireversibilă a vaselor sangvine anormale se determina în funcţie de mărimea. astfel ca raportul rezultant între rata maxima a fluenţei şi iradianţa incidentă să permită atingerea vaselor anormale cele mai adânci în dermă. a melaninei şi a colagenului în funcţie de lungimea de undă. capilar. este necesară cunoaşterea unui număr de parametrii fizici şi stabilirea unor concepte. În sfârsit. 35 . ecuaţia căldurii şi ecuaţia proceselor de rata sunt utilizate pentru a determina distribuţia spaţială a radiaţiei Expunerile laser. Astfel trebuie cunoscută comportarea la absorbţie a hematiilor ( sau a sângelui total). diametrul spotului trebuie să fie suficient de mare în raport cu adâncimea de penetrare optică.

4. Durata iradierii este determinate fie de durata impulsului laser. cu colorant (în impulsuri de ms la 577 nm sau 585 nm şi în undă continuă între 577 nm si 590 nm). 4. dar primele aplicaţii clinice s-au realizat abia în deceniul următor cu laserul cu argon. Lungimile de undă ale radiaţiei laser care prezintă un interes deosebit pentru terapia steluţelor vasculare sunt cele care sunt absorbite puternic de sânge. O analiză exactă a efectului lungimii de undă asupra adâncimii distrugerilor termice 36 în dermă necesită .Lungimea de undă laser Terapia steluţelor laser s-a testat în anii 1960 cu laserul cu rubin. În cele ce urmează se vor prezenta caracteristicile concrete ale laserilor utilizati clinic şi se vor indica domeniile optime de variaţie a acestor parametrii în vederea obţinerii unor rezultate clinice satisfăcătoare. S-a încercat tratarea steluţelor vasculare şi cu laserul cu CO2. fie de viteza cu care un fascicul în unda continuă este scanat pe suprafaţa pielii. Acestea include lungimi de unda aparţinând laserilor cu argon (488 şi 514 nm).Acestea sunt doar câteva dintre criteriile care stau la baza optimizării parametrilor laser.

Radiaţia cu lungime de undă 585 nm pătrunde în dermă pâna la o adâncime medie de 1. adică 577 nm (fig 4. Aceste rezultate teoretice sunt în concordanţă cu observaţiile experimentale efectuate de Tan (1990).2) Modelul mai apropiat de realitate din figura 4. această lungime de undă îmbunătăţeşte tratamentul vaselor sangvine dilatate din profunzimea dermei. Totuşi.72 mm pentru 577 nm.stimulări detaliate ale ratei fluenţei. rezultatele analizei sunt influenţate de modelul anatomic adoptat. atunci lungimea de undă optimă pentru tratarea steluţelor vasculare coincide cu maximul curbei de absorbţie a oxihemoglobinei. temperaturii şi ratei distrugerilor. Dacă se consideră modelul din figura 4. 37 . De asemenea. a .2 mm. respectiv un singur vas sangvin în derma lipsită de sânge. faţă de 0. în cazul steluţelor vasculare mature.b prevede o lungime de undă optimă de 585 nm. la care absorbtia în sânge este de două ori mai mica faţă de 577 nm.

Fig. Van Gemert (1995) a calculat rata de producere volumetrica a căldurii pe suprafaţa exterioara a lumenului vasului sangvin în funcţie de lungimea de undă.4.2. Coeficientul de absorbţie al sângelui oxigenat (hematocrit 40) pentru lungimi de undă cuprinse între 480 nm şi 600 nm O explicaţie posibilă a acestor date teoretice şi experimentale se bazează pe reducerea dependentă de lungimea de undă a penetrării radiaţiei laser în piele (Pickering Gemert 1991). Atenuarea ratei fluenţei cu adâncimea este cauzată de hematiile din sânge care absorb o parte din radiaţia laser impraştiata. pentru 38 .

Modelul dezvoltat de van Germert (1995) prevede că dacă se consideră acceptabil un nivel de 80 % din rata maxima de producere a căldurii. 39 .6 %. Lungimile de undă mai mari de 582 nm sunt recomandate pentru concentratii mai mari de sânge în dermă.58 ori mai mare la 588 nm faţă de 577 nm. lungimile de undă cuprinse între 577 nm si 582 nm realizează practic acelaşi lucru. în concordanţă cu observaţiile efectuate de Tan (1990). La concentraţii de peste 1. Adaugarea unei concentraţii mici de vase de sânge în dermă (<1.41 % . conform modelului prezentat în fig (). dar 577 nm ramane lungimea de undă optimă pentru distrugerea ireversibila a vasului. ds (proporţionale cu concentraţia volumetrică a vaselor sangvine). Pentru ds=0 (concentraţie zero a sângelui). rata de producere a câldurii este de 3. De notat că pentru o concentraţie a sângelui de 5% la zνs=1mm. rata de producere a căldurii în vasul ţintă se micşorează în plus şi lungimea de 585 nm corespunde unei concentraţii a vaselor de sânge in dermă de 2.41 % pentru zνs=1mm) micşorează cantitatea de căldură produsul în vasul sangvin.diferite grosimi ale stratului de sânge. rata de producere a căldurii este maxima pentru lungimea de undă de 577 nm.

O comparaţie cantitativă între laserii cu colorant în impulsuri pompaţi cu lampă flash şi alţi laseri folosiţi în terapia steluţelor vasculare ( cu argon. cu vapori de cupru. Lungimile de undă din verde si verde-albastru determina o adâncime de penetrare optica mai mică în piele decât lungimile de undă din galben.2 % si 4. datorită unor absorbtii şi impraştieri mai mari în epidermă şi dermă.9 %. în cazul unor domenii largi ale grosimii stratului de sânge din dermă şi deci a unor anatomii şi culori variate ale steluţelor vasculare. pot produce distrugeri termice nespecificate în dermă.Lungimea de undă 585 nm produce 54 % din caldura maximă posibila pentru ds=0 si cel puţin 80% pentru concentraţii ale sângelui cuprinse între 1. Maximul căldurii generate în vasul sangvin ţintă se obţine la la o concentraţie de 2. În consecinţă. lungimea de undă 585 nm este un compromis adecvat pentru producerea unor cantităţi optime de caldură în vasul ţintă. astfel ca sunt departe de a fi optimi pentru tratarea steluţelor vasculare şi în plus. 40 .6 %. deoarece aceşti laseri produc numai o fracţie din puterea laserului cu colorant. armonica a doua a laserului Nd:YAG) este dificil de făcut. aceşti laseri funcţionează cu timpi de iradiere mai lungi şi diametre ale fasciculului laser mai reduse. Aşadar.

Deşi radiaţia laserului cu argon produce distrugeri termice vasculare pe adâncimi limitate şi de obicei nespecifice . are o absorbţie în sânge identică cu lungimea de undă 583 nm şi produce 80 % din căldura maximă posibilă pentru concentraţii ale sângelui cuprinse între 5 % şi 3. Laserul cu argon. În sfarsit lungimea de undă de 578 nm generata de laserul cu vapori de cupru este optimă pentru concentraţii ale sângelui cuprinse între 0 şi 2. produce cel puţin 80 % din căldura maximă posibilă la concentraţii ale sângelui cuprinse între 1.41 %. adica pentru tipuri întunecate de steluţe vasculare. generată de armonica a doua a laserului cu Nd:YAG.1 %.7 % şi 8. adică pentru steluţe vasculate cu aspect deschis spre întunecat.5 %. totuşi aceasta a dat rezultate bune în tratarea unor steluţe vasculare mature întunecate.Modelul elaborat de van Gemert permite estimarea efectelor celorlalti laseri folosiţi în terapia steluţelor vasculare. adica pentru steluţe vasculare cu aspect deschis. 41 . care emite în albastru-verde (488 şi 514 nm). Lungimea de undă de 532 nm din verde.6 % cu un maxim pentru 1.

3. adică distanţa parcursă de un foton între doua evenimente de împrăştiere . 42 . Diametru fasciculului laser Un parametru important care influenţează adâncimea de penetrare a luminii în ţesut este diametrul fasciculului laser.Figura 4.5. Astfel. Lungime de unda optima 4. cei mai mulţi fotoni din fasciculul laser colimat sunt împrăştiaţi pe o adâncime de aproximativ 0. De notat că drumul liber mediu în dermă la 577 nm este aproximativ de 0.05 mm.2 mm.

fasciculele cu diametru mai mare au reuşit sa coaguleze vase sangvine la o adâncime mai mare.3 si 5 mm. pielea a fost iluminata cu impulsuri (360 μs) ale unui laser cu colorant (577 nm) folosind diametre ale spotului de 1.Experientele efectuate de Tan (1988) au aratat ca un alt parametru de tratament care poate fi optimizat este diametrul fasciculului laser. Motivul il constituie împrăstierea puternică a luminii în piele. fasciculele laser cu diametru mai mare sunt mai convenabile pentru tratament. adica pentru diametre mai mici sau egale cu distanta medie parcursa de un foton între două evenimente de împrăstiere. În acest studiu. înconjurat de lumină difuză.5 ori mai multă energie. Rezultatul este o atenuare exponenţială virtuală în funcţie de adâncimea în ţesut. în timp ce energia absorbită de epidermă ramâne aceeasi. Pentru diametre mici ale spotului laser. cu suma coeficientilor de absorbţie şi 43 . Distribuţia luminii constă dintr-un fascicul ingust de lumină colimată. Aşadar. dată de legea Lamber-Beer. două sau trei evenimente de imprăştiere îndepartează fotonul din calea fasciculului colimat. Pentru o iradianţă incidentă constantă. prin simulare Monte Carlo Keijer (1991) a determinat că mărimea diametrului fasciculului laser de la 200 μm la 1 mm sau mai mult face ca vasele sangvine tipice sa absoarba de 2.

împrăştiată ca parametru de atenuare şi largirea laterală a fasciculului în adancimea ţesutului. largirea radiala a fasciculului laser în ţesut nu este semnificativă şi rate fluenţei locale în ţesut poate fi maii mare decât radianra incidentă. Iniţial. Un diametru al spotului laser mai mare de 3 mm implică o distribuţie a ratei fluenţei care este aproximativ egală cu cea pentru un fascicul laser infinit larg.Discuţie şi concluzii Tratamentul steluţelor vasculare cu laserul este una din puţinele proceduri clinice în care analiza optică şi termică a interacţiei laser-ţesut a condus la o strategie de tratament îmbunătăţită. pentru diametre ale spotului laser care sunt mult mai mari decat lungimea medie de împrăstiere a fotonilor. Analiza teoretică a sugerat că varful de 44 . în tratamentul steluţelor vasculare devenise standard laserul cu argon din albastru-verde. cu un timp de iradiere de 0. În acest caz fotonii difuzaţi şi cei colimaţi ocupă acelaşi volum. Drept rezultat.2 s şi un spot laser de 1mm. având aceiasi iradiantă. 4. fotonii împrăştiaţi în interiorul volumului fasciculului şi numai fotonii periferici sunt împrăştiaţi in afara afara fasciculului.6. Dimpotrivă.

Diametrul optim al fasciculului laser este acel diametru care determină o adâncime de penetrare maximă a ratei fluenţei pentru o iradianţă incidenta data.45 ms şi mărimea spotului cuprinsă între 3 şi 5 mm.1 ms (se produc rupturi în peretele vasului sangvin) şi nici mai lungă de 10 ms ( se produc distrugeri prea mari în dermă datorită conducţiei căldurii). inclusiv pentru laseri cu coloranţi în undă continuă. au fost propuşi timpi de expunere mai mici de 10 ms. ceilalti parametrii de iradiere ramanând constanţi. Analiza a fost confirmata de rezultatele clinice. cu durata impulsului de o. diferenţa între rezultatele clinice la 577 nm si 585 nm va dispare. Urmatorul pas pe calea îmbunătăţirii tratamentului a fost trecerea de la lungimea de undă 577 nm la 585 nm. Datorita proprietăţilor de împrăştiere puternică a 45 . Durata impulsului laser nu trebuie sa fie mai scurtă de 0. Aceasta cauzează o distrugere vasculara termică mai adâncă decat 577 nm. în care s-a folosit un laser cu colorant pompat cu lampă flash în galben la 577 nm. În plus.absorbţie a sângelui de 577 nm va îmbunătăţi tratamentul. Totuşi pentru timpi de iradiere lungi.

Un avantaj suplimentar al racirii dinamice este micsorarea 46 . Folosind lungimi de unda mai mari ( de exemplu 585 nm sau 590 nm). Pentru a distruge vase sangvine dilatate mai adânci. Aceasta poate fi realizată prin racirea epidermei pe o durată scurtă înainte de aplicarea impulsului laser. diametrul optim al fasciculului laser trebuie sa fie cel putin 3 mm. se obţine o depozitare a energiei în vasele sangvine mai uniformă şi mai puţin dependenta de adâncime. fara insă a distruge epiderma şi derma. Totuşi. pentru a atinge pragul de distrugere în vasele sangvine. este necesară depozitarea îm acestea a unei energii care sa conducă la o temperatură critică ( de exemplu 70۫°C ). unde absorbţia sângelui este mai coborâtă. distribuţia spaţială a răcirii rămâne localizată în epidermă. În plus. care limitează creşterea temperaturii în epidermă. deoarece criogenul ramas pe suprafaţă se evaporă şi îndepartează căldura depozitată prin absorbţia luminii de către melanina din epiderma. în timp ce temperatura vaselor sangvine adânci nu este afectată. este necesară o densitate de energie incidenta mai mare. la care are loc distrugerea ireversibilă. Cand pe suprafaţa pielii se aplică un jet criogenic pentru o perioada scurta de timp (zeci de ms). racirea continuă după aplicarea impulsului laser.straturilor din piele.

Paul Sterian 47 .Cursul de optoelectronică al prof. Dr. Analiza prezentată mai sus subliniaza necesitatea caracterizării vascularizaţiei în steluţele vasculare înainte de tratament şi adaptarea parametrilor de tratament laser la anatomia steluţelor vasculare pentru fiecare pacient individual. Ing. Bibliografie 1.durerii şi a disconfortului manifestate în terapia steluţelor vasculare cu laseri cu coloranţi în impulsuri pompaţi cu lampa flash.

STERIAN. 53-74 5. Fizica si ingineria maserilor si laserilor (Ion Popescu.E. G.2. pag. Optical engineering-vol.partea II-a) 6.1979. Aplicatii ale laserilor ( P. Bazele fizice ale aplicatiilor laserilor in medicina si biologie”.2 . “Biofotonica.F.Cone.Lasers Life Sci.32 . Bucuresti 1999 3. DAN C.KARU. 1998. "Molecular mechanism of therapeutic of low intensity laser effect irradiation" .2(l).Februarie 1993 4. T.nr. Editura Tehnica Bucuresti) 48 .1992. Editura All Educational. DUMITRAŞ.