NICOLETA RIZEA

GEOMETRIE DESCRIPTIVA SI

D E S E N T E H N IC

2005

PREFATA
Prezenta lucrare se adreseaza studentilor facultatii de INGINERIE DE PETROL SI GAZE , forma de studiu – frecventa redusa. Materialul cuprinde noua module de pregatire aferente semestrului I, an I, disciplina GEOMETRIE DESCRIPTIVA SI DESEN TEHNIC. Cele noua module corespund programei analitice si sunt identice, din punct de vedere al continutului, cursurilor predate studentilor inscrisi la cursuri de zi. De asemenea fiecarui modul ii sunt atasate lucrarile de laborator aferente, ca aplicatie directa a notiunilor teoretice. Astfel sunt prezentate si cele 13 aplicatii – lucrari de laborator propuse spre efectuare. Autoarea preda cursul incepand cu anul 1999 la cursurile de zi, si din anul 2001 la forma de studiu cu frecventa redusa. Autoarea multumeste referentilor pentru indrumarea specializata acordata la intocmirea prezentului material.

. REPREZENTAREA ŞI COTAREA FILETELOR………. II... I..... I.... REPREZENTAREA ÎN VEDERE ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL ………… REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL…………..... STANDARDE GENERALE ….....…………….. ELEMENTELE DE BAZĂ ALE REPREZENTĂRII ÎN DESENUL INDUSTRIAL...4 DISPUNEREA NORMALĂ A PROIECŢIILOR ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL………….3 II...1 II. I..CUPRINS PREFAŢĂ I.... I... REPREZENTAREA ÎN RUPTURĂ ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL………….. CONSTRUCŢIA EPUREI PUNCTULUI………. III...... I.. COTAREA ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI…………… IV... ELEMENTELE REPREZENTĂRII ŞI COTĂRII ÎN PROIECŢIE ORTOGONALĂ ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL……………………….2 II. CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE……......2 I..5 FORMATELE DE DESEN………………………....6 SCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL……………………………………..4 LINII UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC…….....3 II...7 PLIEREA FORMATELOR DE DESEN………… I...8 SCARA DE REPREZENTARE ÎN DESEN…….... I.......9 NOŢIUNI FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA DESCRIPTIVĂ REFERITOARE LA REPREZENTAREA DIN S 3 ÎN S 2 …………... GENERALITĂŢI DESPRE STANDARDIZARE……………….. DEFINIŢII ….1 I....

REALIZAREA DESENELOR TEHNICE………………….. APLICAŢIILE PENTRU ORELE DE LABORATOR………………………………. V. REPREZENTAREA ŞI COTAREA ROŢILOR DINŢATE……………………………. REPREZENTAREA AXONOMETRICĂ……………… VIII.3 APLICAŢII……………………………………….... CU APLICAŢIE LA CONSTRUCŢIA GRAFICĂ A CAPETELOR HEXAGONALE ALE ŞURUBURILOR ŞI ALE PIULIŢELOR……………………..2 REPREZENTAREA AXONOMETRICĂ A FIGURILOR GEOMETRICE………………….3 REPREZENTAREA ŞI COTAREA ARBORILOR………………………. IX. VI.1 VI. VIII.2 REGULI GENERALE DE REPREZENTARE ŞI COTARE A FLANŞELOR…………………….. VIII. VI. VII.2 V.. REPREZENTAREA ŞI COTAREA PRISMELOR HEXAGONALE. REPREZENTAREA ŞI COTAREA RULMENŢILOR…………………….... APLICAŢII……………………………………….4 EXECUŢIA SCHIŢEI DUPĂ RELEVEU………. EXECUTAREA DESENULUI LA SCARĂ……. VII. . IX. APLICAŢII……………………………………….1 IX..1 APLICAŢIE………………………………………. VIII..2 IX. REPREZENTAREA ŞI COTAREA FLANŞELOR…….. REPREZENTAREA ŞI COTAREA ARBORILOR.V..1 ELEMENTE DE AXONOMETRIE……………. ROŢILOR DINŢATE ŞI RULMENŢILOR…………………..1 V.3 V.

1 X. ÎNSCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC A NOŢIUNILOR DE PRECIZIE PENTRU SUPRAFEŢELE PRELUCRATE.. COTAREA DESENULUI DE ANSAMBLU……....2 X.1 XI...2 XII.2 XI.. TABELUL DE COMPONENŢĂ………………… APLICAŢII……………………………………. ÎNSCRIEREA ÎN DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE……………. XI. ASAMBLĂRI PRIN PENE……………………….3 XII...3 ÎNSCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC A RUGOZITĂŢII SUPRAFEŢELOR…………… ÎNSCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC A TOLERANŢELOR DIMENSIONALE……….. DESENUL DE ANSAMBLU……………………………… XII. XI. X. REPREZENTAREA ŞI COTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE ASAMBLĂRI……………………………………. ASAMBLĂRI FILETATE……………………….4 NORME DE REPREZENTARE…………………... ..1 XII.X. XII.3 ASAMBLĂRI SUDATE…………………………..

9 . limbajul grafic fundamental în comunicarea tehnică. Desenul tehnic asigură astfel posibilitatea studierii. pe scurt obiectul tehnicii este obiectul de desenat. desenul tehnic este o reprezentare grafică a obiectelor tehnicii. intersecţiilor de corpuri. reprezentării şi construirii tuturor produselor tehnicii. desenul tehnic este limbajul grafic fundamental al tehnicii. etc.1. a obiectelor tehnicii situate în spaţiul tridimensional. De aceea. referitor la reprezentarea acestora din S 3 în S 2 . Prin prisma geometriei descriptive.Modulul I - ELEMENTELE DE BAZĂ ALE REPREZENTĂRII ÎN DESENUL INDUSTRIAL. realizată pe suportul material – format de desen. Astfel. S 3 . Desenul tehnic se bazează pe totalitatea cunoştinţelor şi raţionamentelor de geometrie descriptivă precum şi pe totalitatea regulilor şi convenţiilor stabilite prin standardele de stat. figurilor plane. DEFINIŢII DESENUL TEHNIC este limbajul tehnic ce permite exprimarea tuturor ideilor tehnice şi transmiterea datelor necesare realizării produsului tehnic. dreaptă. Astfel desenul tehnic este disciplina fundamentală a tehnicii. plan). corpurilor geometrice. toate acestea referindu-se la reprezentarea grafică în plan (spaţiul bidimensional – S 2 – al formatului de desen). iar geometria descriptivă este „gramatica” acestui limbaj. Această disciplină se ocupă cu studiul elementelor geometrice simple (punct.. STANDARDE GENERALE I. cunoaşterea desenului tehnic se realizează numai după însuşirea noţiunilor din geometria descriptivă.

Desenele tehnice constituie documentele tehnice de concepţie.  desene de amplasare. Din acest punct de vedere.  catografic. desenele tehnice de prezentare şi certificare a produsului finit:  desene de catalog. al destinaţiei desenului tehnic. desenele tehnice de exploatare a produsului finit executat.  de construcţii. a 4 .2.  scheme.  livretul de servicii.  desene de proiect. o clasificare a desenului tehnic creează o perspectivă mai amplă. a 2 .  desene de prospect. de definiţie. ale produsului finit. a 3 .  de instalaţii. realizate în faza proiectelor de execuţie pentru realizarea produsului tehnic finit:  desene de reper.I. CLASIFICAREA DESENELOR TEHNICE Pentru înţelegerea mai bună a locului desenului tehnic în formarea pregătirii tehnice. constructive. de execuţie. desenele de studiu. a.  desene de faze tehnice.  desene de execuţie. b.  de arhitectură. de exploatare şi de certificare a produsului tehnic. 10 . respectiv:  cartea tehnică. După domeniul în care sunt folosite:  industrial. există subclasificarea: a 1 .  desene de montaj. de concepţie ale proiectelor tehnice deci desenele de proiect. realizate în faza de proiectare-documentare:  schiţe. desenele tehnice de bază.

După modul de prezentare:  în creion. executată cu mâna liberă  desenul la scara. d.  desen copie (heliografică. desen de piesă sau de reper.  în tuş. executat cu instrumente de desen. ce cuprinde reprezentarea unui ansamblu funcţional de piese. g. pe calc. c 2 .  graficele. nomogramele. desen de detaliu. După modul de reprezentare. de obicei mărite.  desen de transportare-ancorare.. redându-se poziţia relativă a acestora. După conţinutul reprezentării din desen:  desen de operaţii tehnologice. STAS. în sistem Monge. de sistematizare. adică în proiecţie ortogonală. c. h. După modul de întocmire:  schiţa. mecanicii. adică în proiecţie oblică sau în perspectivă. digramele. După gradul de detaliu al conţinutului său: e 1 . în axonometrie.  desen duplicat. etc. asamblării. etc.  etc. 11 . desenul de ansamblu. xerocopie. în scopul prezentării formelor constructive ascunse. e 2 .  desen de gabarit.  desenul executat cu ajutorul programelor de desenare automata.  în culori. cu dimensiunile respectând scara fixă. După valoare:  desen original. fotocopie).  desen releveu. rezistenţei materialelor. e 3 . funcţie de sistemul de proiecţie: c 1 . f. reprezentând o porţiune dintr-unul din desenele mai sus prezentate.  epura: specifică geometriei descriptive. scos la imprimanta sau ploter. e.

1. 12 .Observaţie: Desenele de releveu ce vor fi întocmite la orele de laborator vor fi introduse într-un dosar cu şină inscripţionat ca în figura I.

fiind un mod esenţial şi universal de exprimare a gândirii tehnice este un limbaj grafic convenţional suspus multor reguli şi convenţii. . fie elaborate pe baza unor standarde internaţionale (echivalente EQV sau neechivalente NEQ). Standardele române sunt fie identice cu standardele internaţionale (sigla IDT). .standardele române identice cu standardele internaţionale au sigla SR ISO (STAS ISO). Institutul Român de Standardizare coordonează standardizarea română. toate reunite sub siglele standardelor.standardele române aprobate înainte de 28 august 1992 au sigla STAS. anul ediţiei fiind înscris integral.standardele cu sigla STAS se menţin până la revizuirea sau anularea lor. Numărul standardului român este acelaşi cu cel al standardului internaţional. 13 .3.I. Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO) elaborează standarde internaţionale. anul ediţiei fiind înscris prin ultimele 2 cifre. respectiv european adoptat.standardele române aprobate după 28 august 1992 au sigla SR. . Desenul tehnic. Comitetul European de Normalizare. elaborează norme europene. GENERALITĂŢI DESPRE STANDARDIZARE Totalitatea regulilor şi convenţiilor ce trebuie respectate în toate domeniile economice ale unui stat sunt reunite în formatul STANDARDULUI DE STAT. iar cele identice cu cele europene au sigla SR EN (STAS EN). Pentru indicativele stamdardelor române se fac următoarele precizări: .

14 .

1. partea de conţinut propriu-zis. 15 .Identificarea unui standard român se face conform prin:    editarea sa se regăseşte pe un format A4 (210 x 297). Convenţiile reprezentării liniilor sunt cuprinse în STAS 103-84. 0. simbolizarea şi utilizarea lor se regăsesc în tabelul I.7. De corectitudinea utilizării acestor tipuri de linii depinde claritatea şi corectitudinea desenului propriu-zis.5. simbolul de echivalenţă ISO sau EN. denumirea. Grosimea liniilor este una din valorile şirurilor: 2. Sunt 2 tipuri de lăţime de linie: groasă şi subţire. căutarea siglei din stânga sus ISR – STANDARD ROMÂN.2 este redată prima pagină a unui standard.18. domeniul de aplicaţie cu titlul de conţinut al standardului. cu zone traduse în limba engleză şi franceză (zonele de aprobare şi corespondenţă). fiecare posedând o anumită semnificaţie convenţională.35. 0.1. grosimea de bază a liniei continue groase. Standardul stabileşte cu notaţia b.4. Grosimea de bază şi grosimea liniei subţiri trebuie să fie respectiv aceeaşi pentru toată reprezentarea dintr-un format de desen. aspectul. I. 0. reglementând-o pe cea subţire la minim jumătate din prima (≥ b/2). de diferite tipuri şi dimensiuni. Tipurile de linie. data publicării şi indicele de clasificare alfa numerică a domeniului de aplicare (Pentru desenul tehnic U10). căutarea siglei din dreapta sus – cu numărul stasului. 0.4. 0.25 1. LINII UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC Un desen tehnic este realizat dintr-un ansamblu de linii.    În figura I.

5 şi fig. I.3. sistemul de coordonate.Tabelul I. unghiul de decupare).6.1 Acesta face referire la fig. Standardul SR ISO 5457 : 1994 reglementează formatele planşelor de desen. I. I. chenarul. fig. având cel mai mic format care permite claritatea şi precizia dorită. reperele de centrare şi orientare. sunt prima opţiune la alegerea planşei de desen: A0 841 x 1189 (suprafaţa 1 m2) A1 594 x 841 A2 420 x 594 A3 297 x 420 A4 210 x 297 se obţin prin înjumătăţirea laturii mari a formatului anterior 16 .4 şi fig. fâşia de îndosariere. I. Se menţionează că reprezentarea din figurile anterioare este realizată cu titlu exemplificativ.5. Formatele principale preferenţiale. ea nefiind o soluţie tehnică realizabilă – utilă. I. gradaţia metrică de referinţă. FORMATELE DE DESEN Desenul trebuie executat pe un suport de hârtie. precum şi prezentarea elementelor grafice asociate acestora (indicatorul. formate seria A.

17 .

18 . indicatorul. A1 x 4 A2 x 3. A3 x 3 420 x 891 A3 x 4 420 x 1189 A4 x 3 297 x 630 A4 x 4 297 x 841 A4 x 5 297 x 1051 Formatele alungite excepţionale sunt a treia opţiune de alegere şi au dimensiunea mică a formatului seriei A. A4 x 9 Elementele grafice specifice planşelor de desen: a. A4 x 8. şi au lungimea egală cu un multiplu al dimensiunii mici a formatului de bază ales. A2 x 4. A2 x 5 A3 x 5. Acestea o reprezintă a doua opţiune la alegerea formatului de desen.Formatele alungite speciale. A4 x 7. Este reprezentat colţul din dreapta jos al unui format de desen. se obţin prin modificarea dimensiunii mici a unui format din seria A. inscripţionat ca în figura I. A3 x 6. A3 x 7 A4 x 6. A0 x 3 A1 x 3.7. multiplicată astfel: A0 x 2.

8.9.11. 19 . chenarul. reperele de centrare.Poziţia sa depinde de utilizarea formatului de desen. I. lată de 20 mm. c. vezi figura I. I. plasată doar pe latura stângă a formatului. trasată cu linie continuă subţire. h. e. totdeauna în colţul din dreapta jos în câmpul desenului. unghiul de decupare. vezi fig. fig. f. fig.12. sistemul de coordonate. I. gradaţie metrică de referinţă. I. fâşia de îndosariere.8. reperele de orientare.10. I. tip A. tip X în lungime sau tip Y în lăţime. fig. Se trasează cu lunie continuă groasă. I. fig. fig. d. tip B.8. b.   la 10 mm pentru A2.9. A3 şi A4 la 20 mm pentru A0 şi A1. vezi figura I. g.

20 .

21 .

5. să fie totdeauna la suprafaţă. următoarele specificaţii sunt date pentru dimensiunile literelor şi cifrelor. În ambele cazuri. Împăturire” desenele tehnice urmează a fi păstrate în mape. Pentru perforarea de îndosariere. 5.  şirul înălţimilor standard este următorul: 2. 22 .5. 10. Metodele sunt: . I. 20 [mm] 3. .13:  înălţimea h a majusculelor este considerată ca dimensiune nominală. 7.6. colţul din dreapta jos având inscripţionat indicatorul. funcţie de metoda de păstrare a desenului. I.I. dreaptă. PLIEREA FORMATELOR DE DESEN Conform SR 74 : 1994 „Desene tehnice.  geosimea liniei de scriere este aceeaşi atât pentru literele mici cât şi pentru majuscule. deci cu fâşie de îndosariere destinată perforării.7.  scrierea poate fi: înclinată. vezi fig. sau aplicată sun forma unei benzi adezive perforate. fâşia de îndosariere se păstrează liberă pe toată verticala stângă a formatului.împăturirea modulară. cu 150 spre dreapta.împăturirea specifică desenelor de păstrat îndosariate. Se execută întâi plierea verticală şi apoi orizontală. SCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL Conform STAS ISO 3098/1 : 1993. perpendiculară pe linia de bază a scrierii. 14 [mm]  raportul dintre grosimea liniei de scriere b şi înălţimea scrierii h este una din valorile 1/10 sau 1/14. desenele se pliază astfel încât. plicuri. Fâşia de îndosariere poate fi păstrată din formatul de desen. dosare de aceea se reglementează operaţia de împăturire-pliere. pentru desene de păstrat în mape şi plicuri unde fâşia de îndosariere se poate ignora.

Se va consulta bibliografia.

I.8. SCARA DE REPREZENTARE ÎN DESEN
Scara este raportul între dimensiunea liniară a reprezentării unui segment al unui obiect pe un desen şi dimensiunea liniară reală a segmentului corespunzător obiectului însuşi. Se exprimă sub forma: 1 : 1 în cazul reprezentării în mărime naturală; X : 1 în cazul reprezentării mărite, scara de mărire; 1 : X în cazul reprezentării micşorate, scara de micşorare. În cazul desenului tehnic industrial X poate fi una din valorile şirului: 2; 5; 10; 20; 50; 100, etc. Scări cu destinaţie specială mai pot fi: 1 : 2,5; 1 : 15; 1 : 25, etc. Scara reprezentării în desen tehnic trebuie aleasă suficient de mare pentru o înţelegere corectă şi completă a obiectului desenat. În funcţie de scara reprezentării se alege dimensiunea formatului de desen. Scara reprezentării pe planşa de desen se înscrie în indicator în locul precizat, fără a mai menţiona cuvântul „SCARA”. Pentru menţionarea scării detaliilor dintr-un desen, se alege locul de deasupra reprezentării detaliului, cu înscrierea explicită a cuvântului „SCARĂ”.

I.9. NOŢIUNI FUNDAMENTALE DIN GEOMETRIA DESCRIPTIVĂ REFERITOARE LA REPREZENTAREA DIN S3 ÎN S 2
Baza teoretică a cunoştinţelor necesare reprezentării grafice inginereşti – desen tehnic – o constituie geometria descriptivă. Ea este gramatica limbajului grafic numit desen tehnic. Geometria descriptivă studiază metodele de reprezentare ale formelor spaţiale din S 3 , respectând corespondenţa biunivocă S 3 – S 2 (spaţiu plan). Metodele de reprezentare sunt metode ale proiecţiilor:

23

9.a. Metoda proiecţiei centrale sau conice, fig. I.14.
Alegem un punct S – centru de proiecţie şi un plan [P] - plan de proiecţie, S ∉ [P], proiecţia a, a = SA ∩ [P]. Dreapta SA se numeşte proiectantă. Pentru curba (G), se obţine (g) proiecţia sa pe [P]. Totalitatea proiectantelor concurente cu curba (G), formează suprafaţa proiectantă [Σ]. Ea este o suprafaţă conică şi dă denumirea metodei de proiecţie.

9.b. Metoda proiecţiei paralele sau cilindrice, fig. I.15.
Fie (D) o direcţie de proiecţie. Astfel centrul S → ∞. Fie [P] un plan de proiecţie. Dacă (D) este oblică faţă de [P] atunci se realizează proiecţie paralelă (cilindrică) ortogonală. În cazul prezentat suprafaţa proiectată este o suprafaţă cilindrică.

9.c. Metoda dublei proiecţii ortogonale
Pentru reprezentarea figurilor geometrice şi a corpurilor geometrice aflate în S 3 , geometria descriptivă foloseşte metoda dublei proiecţii ortogonale, fig. I.16. Pentru aceasta se aleg 2 plane de proiecţie perpendiculare între ele şi anume: - planul orizontal de proiecţie [H]; - planul vertical de proiecţie [V]. Dreapta de intersecţie a celor două plane se numeşte linie de pământ sau axa absciselor şi este notată Ox. Ansamblul acestor plane, axa Ox, precum şi o unitate de măsură (în mm), constituie reperul geometriei descriptive. Astfel, proiecţiile ortogonale ale unui punct A pe planele de proiecţie [H] şi [V] sunt:

24

a – proiecţie orizontală; a’ – proiecţie verticală.

25

26 . Acestui reper complet de plane i se asociază reperul cartezian de axe Oxyz (cel al geometriei analitice) în geometria descriptivă numindu-le:  Ox – axa absciselor. metoda se numeşte metoda dublei proiecţii ortogonale.Deoarece proiectantele (Aa) ⊥ [H] şi [Aa’] ⊥ [V].18. respectiv proiecţiile punctului A: a. pentru trecerea din S 3 în S 2 . iar [H] ⊥ [V]. toate planele fac parte acum dintr-un singur plan. Se va demonstra aceasta şi în capitolele următoare. Reperul complet al geometriei descriptive conţine şi un al treilea plan de proiecţie. Planele sunt „rabătute” cu tot ceea ce conţin ele. I. proiecţie laterală. cel al epurei. planul lateral [L]. (a’a x a) ⊥ O x (a’a z a’’) ⊥ O z (aa y a yr a’’) ⊥ O y şi se numesc linii de ordine ale punctului A. fig. Reperul geometriei descriptive se mai numeşte reperul MONGE. CONSTRUCŢIA EPUREI PUNCTULUI Trecerea din S 3 în S 2 se face prin rotirea cu 900 a planelor de proiecţie [H] şi [L] în jurul axelor Ox şi respectiv Oz şi aşternerea lor alături de planul [V].17. a’’. a’. I. fig.  Oz – axa cotelor. Un punct se află în S 3 numai dacă există în epura cu cele trei linii de ordine cu proprietatea mai sus prezentată. proiecţia punctului A fiind a’’.  Oy – axa depărtărilor. Epura este reprezentarea grafică specifică geometriei descriptive şi fundamentul reprezentării în desenul tehnic. Epura este astfel reprezentarea grafică plană construită prin rabaterea planelor de proiecţie (ce conţin proiecţiile elementelor geometrice).

27 .

În desenul tehnic elementele geometrice. [H]. [H superior ].). torul.1. pentru toate aspectele ce intervin. denumite obiectele tehnicii. elementele geometrice sunt proiectate ortogonal pe plane de proiecţie ortogonale între ele. În geometria descriptivă. [L]. Iată de ce noţiunile de desen sunt fundamentale pe cele de geometrie descriptivă.Modulul II - ELEMENTELE REPREZENTĂRII ŞI COTĂRII ÎN PROIECŢIE ORTOGONALĂ ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL II. În geometria descriptivă sunt studiate ca elemente geometrice: punctul.. intersecţiile acestora cu dreapta şi planul precum şi intersecţiile acestora între ele. DISPUNEREA NORMALĂ A PROIECŢIILOR ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL În cele ce urmează se va face o paralelă între geometria descriptivă şi desenul tehnic. sunt constituite din succesiuni de diverse corpuri geometrice cu diferite poziţii relative unele faţă de altele. se utilizează şi în desenul tehnic industrial. intersecţiile dreaptă – dreaptă – plan. [L stânga ] 28 . folosită în geometria descriptivă. hiperboloidul. etc. corpurile geometrice (cilindro-conice. Se menţionează din start că metoda dublei proiecţii ortogonale este cea care. În desenul tehnic industrial. planele de proiecţie ortogonale între ele sunt cele ale reperului Monge: [V]. sfera. Pe scurt. paraboloidul. poliedre. planul. planele de proiecţie sunt şi cele din geometria descriptivă dar completate cu încă trei plane după cum urmează: [V] → [V spate ] [H] → [H inferior ] [L] → [L dreapta ] [V faţă ]. dreapta.

pentru proiecţia pe planul [V faţă ]. numită [V spate ]. Astfel. realizată prin desfăşurarea feţelor cubului. Proiecţia din faţă se numeşte proiecţie principală. pentru proiecţia pe planul [H inf ]. toate planele se aduc în acelaşi plan cu faţa din spatele cubului. pentru proiecţia pe planul [H sup ]. IV – din dreapta. pe cele 6 feţe interioare ale cubului de proiecţie. una dintre poziţiile de funcţionare. se poate spune că planele de proiecţie sunt feţele interioare ale unui cub. denumite şi cub de proiecţie. Geometria descriptivă foloseşte metoda rabaterii planelor de proiecţie pentru trecerea din S 3 în S 2 . Poziţia de aşezare a obiectului tehnicii în cub de proiecţie este aleasă.1. V – de jos. pentru proiecţia pe planul [L stg ]. fig.  Proiecţia din spate.  Proiecţia din dreapta. conform STAS 614-76:  Proiecţia din faţă. pentru proiecţia pe planul [L dr ].1 cu săgeţi: I – din faţă. fig. II.2. II – de sus. II.  Proiecţia din stânga. fix şi aşezat întro poziţie convenabilă faţă de planele de proiecţie (cele mai multe dintre suprafeţele obiectului tehnicii să fie orientate paralel respectiv perpendicular pe feţele interioare ale cubului). pentru proiecţia pe planul [V spate ]. 29 .Astfel. se realizează din 6 direcţii ortogonale pe acestea marcate în figura II.  Proiecţia de sus. În figura II. VI – din spate. III – din stânga. de prelucrare mecanică sau de asamblare a obiectului tehnic. Cele 6 proiecţii. La fel şi în desenul tehnic rabaterea planelor de proiecţie este practic. Obiectul tehnicii este în interiorul cubului de proiecţie.2 se vede şi poziţia relativă a proiecţie faţă de proiecţia principală. Proiecţiile se numesc.  Proiecţia de jos. în general.

30 .

31 . II. Acestea sunt liniile de ordine din geometria descriptivă.În figura II.3. respectiv sunt trasate liniile de corespondenţă.4 este prezentată reprezentarea pe format A 3 a reperului din fig. Între cele 6 proiecţii sunt stabilite corespondenţele.

pe orizoantală: 420 – 20 – 10 = 2L + 2l + 5x = x.între proiecţiile situate pe orizontală.reperului i se pot stabili trei cote de gabarit: lungime L.5. Planşa figurii II. lăţime l. Se recomandă să se folosească proiecţiile principale (primele trei).Se fac următoarele precizări: .pe verticală: 297 – 10 – 10 = 2l +H + 4z = z. De asemenea proiecţiile nu se notează. se păstrează corespondenţa la înălţime. Astfel în planşa figurii II. s-au trasat cu linie continuă subţire dreptunghiurile de încadrare. Pentru o încadrare riguroasă în formatul de desen. . În desenul tehnic nu se mai reprezintă urmele planelor de proiecţie şi nici liniile de corespondenţă dintre proiecţii.3 este ilustrată în acest sens. corect. . . . Etapele preliminare de lucru sunt în planşa figurii II. ale celor 6 proiecţii: se pot calcula spaţiile libere.între proiecţiile situate pe verticală şi proiecţiile din spate se păstrează corespondenţa la lungime. 32 .6 sunt reprezentate cele 6 proiecţii ale reperului din figura II. cele din geometria descriptivă. clar şi complet. înălţime H.reperul rămâne fix în cubul de proiecţie. . se limitează la minimum necesar. neexistând desen fără proiecţia principală.3 respectându-se menţionările precedente. notate x şi z dintre proiecţii: .între proiecţiile laterale şi orizontale se păstrează corespondenţa la lăţime.reperul se orientează convenabil faţă de planul de proiecţie. . Se face observaţia că numărul de proiecţii folosit pentru reprezentarea unui reper.

33 .

34 .

în şase proiecţii a obiectelor tehnicii). iar suportul de hârtie este A 3 .4. Iată un corp geometric suplimentar introdus faţă de lucrarea L1. Lucrarea de laborator L1 În figura L1 se propune rezolvarea unei aplicaţii asemănătoare cele anterior expuse. scara de reprezentare 1 : 1.APLICAŢII PROPUSE SPRE REZOLVARE 1. Etapele de lucru sunt identice lucrărilor anterioare. 35 .5 şi II. Rezolvarea realizată prin paşii reprezentărilor din figurile II. II. atât a corpurilor poliedrale (vezi fig. Suportul de hârtie este formatul A 3 şi scara reprezentării este 1 : 1. II.6 este obligatorie însuşirii corecte scopului propus (reprezentarea completă. Lucrarea de laborator L2 În figura L2 se propune pasul următor în reprezentările complete a şase proiecţii. 2.3 şi L1) cât şi a corpurilor cilindro-conice.

elipsoid.conturul aparent al corpurilor: sferă. . aşa cum arată el la exterior. REPREZENTAREA ÎN VEDERE ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL Reprezentarea în proiecţie ortogonală se face în VEDERE şi/sau în SECŢIUNE.II. vizibile dintre corpuri se reprezintă cu linie continuă groasă. paraboloid.muchiile corpurilor poliedrale. .2. Intersecţiile reale. II. tor. 36 . a obiectului nesecţionat. vezi fig.liniile şi curbele de intersecţie dintre corpurile geometrice intersectate. . b.bazele geometrice ale corpurilor geometrice. VEDEREA este reprezentarea ortogonală. În vedere se reprezintă: . hiperboloid. . pe un plan.generatoarele de contur aparent ale corpurilor cilindro-conice.7 a. cu forma şi dimensiunile lui. iar intersecţiile imaginare dintre suprafeţele racordate se reprezintă cu linie continuă subţire (numită şi „muchie fictivă”).

Scrierea se face cu înălţime de două ori înălţimea nominală a scrierii. vederea particulară – decă este obţinută după alte direcţii de proiecţie decât cele ale STAS 614-76 sau dacă este obţinută după direcţii ale STAS 614-76. fig. se realizează conform STAS 105-87. fig. sub forma unui desen de studiu. În această situaţie se va nota cu o literă atât direcţia de proiecţie cât şi vederea acolo unde este poziţionată. vederea obişnuită – dacă este obţinută după una din direcţiile de proiecţie conform STAS 614-76 şi dispusă conform aceluiaşi standard.8. dar poziţionată în alt loc faţă de proiecţia principală.8. fără linii de ruptură.8 este reprezentativ pentru clasificarea vederilor. a 2 . a. II.8. 37 . În figură este reprezentat un corp de lagăr. II. b. vedere parţială – dacă în proiecţia respectivă este reprezentată în vedere.8. fig. II. În funcţie de direcţia de proiecţie: a 1 . II. vedere locală – dacă în proiecţia respectivă numai un element simetric al obiectului este reprezentat în vedere. b 2 . După proporţia în care se face reprezentarea obiectului: b 1 . vedere completă – dacă în proiecţia respectivă obiectul este reprezentat în întregime în vedere. limitată cu linie de ruptură.Clasificarea VEDERILOR. b 3 . II. Exemplul din fig. doar o parte a obiectului. fig.

Suprafaţa fictivă de secţionare este planul [O 1 O 2 O 3 O 4 ]. Regula de reprezentare a traseului de secţionare este utilizarea liniei punct mixte. Urma acestui plan de secţiune pe planul de proiecţie lateral se numeşte TRASEU DE SECŢIONARE.9. a. Săgeata este orientată către proiecţia secţiune şi are înscrisă deasupra sau lateral.II.3. la jumătatea lor. în care segmentele îngroşate nu trebuie să atingă liniile de contur ale proiecţiei. b. majusculă. Secţiunea se justifică pentru piesele cu suprafeţe interioare prelucrate. Pe aceste segmente îngroşate. II.5 ÷ 2 ori mai înaltă decât 38 . pe un plan de proiecţie. c. scrisă de 1. REPREZENTAREA ÎN SECŢIUNE ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL Conform STAS 105-87. se sprijină vârful unei săgeţi. după intersectarea convenţională imaginară a acestuia cu o suprafaţă de secţionare fictivă şi îndepărtarea imaginară a părţii de obiect situată între ochiul observatorului şi suprafaţa de secţionare. secţiunea este reprezentarea în proiecţie ortogonală. o literă. Ilustrativă este fig. a obiectului.

În secţiune se reprezintă:  conturul exterior al obiectului. de pe desen.10. deasupra reprezentării secţiune. ca un titlu.înălţimea nominală a scrierii (h). 39 .  liniile şi curbele de intersecţie dintre corpurile de la interior. literele se scriu tot paralel cu baza formatului de desen.  conturul interior al obiectului.  litera pe care o poartă traseul de secţionare se va găsi înscrisă. adus prin proiecţie înapoi în aceasta.  intersecţia dintre suprafaţa de secţionare şi obiectul secţionat se haşurează convenţional. Scrierea se face paralel cu baza formatului de desen. II.  ceea ce se află în spatele secţiunii. vezi fig.

40 .

1 este ilustrativ în acest sens. 41 . standardul STAS 104-80 reglementează reprezentările grafice ale secţiunilor prin piese realizate din diferite materiale. Tabelul II.Referitor la haşurare.

Tabelul II.1

Referitor la haşurarea pieselor metalice, acesta se realizează cu linii continue subţiri, paralele, echidistante, înclinate la 450 faţă de conturul reprezentării, aceleaşi pentru toate secţiunile care se referă la aceeaşi piesă, fig. II.11. distanţa dintre linii poate fi 0,5 ÷ 6 mm, în funcţie de mărimea suprafeţei de haşurat. Evidenţierea pieselor alăturate se face prin orientarea şi distanţa diferită a haşurilor pieselor, fig. II.12. Haşurile se pot trasa la 300 respectiv 600 dacă porţiuni importante din conturul piesei se află la 450, fig. II.13.

42

43

CLASIFICAREA SECŢIUNILOR
Complexitatea modalităţilor de a realiza o secţiune în desenul tehnic, impune o clasificare diversă. a. După modul de reprezentare: a 1 . secţiunea propriu-zisă – atunci când se reprezintă doar figura rezultată prin intersectarea piesei cu suprafaţa de secţionare, fig. II.14, a 1 ; a 2 . secţiunea cu vedere – atunci când se reprezintă atât secţiunea propriu-zisă cât şi, în vedere, partea piesei aflată în spatele planului de secţionare, fig. II.14, a 2 . Prelucrările interioare în piese se determină cu a 2 . După poziţia lor pe desen, faţă de proiecţia obiectului a cărui secţiune o reprezintă, secţiunile propriu-zise a 1 se clasifică în: a 11 . secţiune obişnuită – atunci când se reprezintă în afara conturului proiecţiei respective, fig. II.15, a 11 ; a 12 . secţiune suprapusă – atunci când secţiunea se reprezintă, cu linie continuă subţire, suprapusă pe vederea piesei, fig. II.15, a 12 ; a 13 . secţiune deplasată – atunci când se reprezintă deplasată de-a lungul traseului de secţionare, în afara conturului piesei, şi privită din stânga, fig. II.15, a 13 ; a 14 secţiune intercalată – atunci când se reprezintă în intervalul de ruptură al aceleiaşi vederi a piesei, fig. II.15, a 14 .

44

a 23 . secţiune frântă – atunci când suprafaţa de secţionare este formată din două sau mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 900. II. secţiune în trepte – înţelegând prin acesta o suprafaţă de secţionare formată din două sau mai multe plane între ele. secţiunea cu vedere poate fi: a’ 21 . II. a 24 . 45 . fig. fig. secţiune plană – atunci când suprafaţa de secţionare este un plan.după forma suprafeţei de secţionare: a 21 . II. a 24 .16.16. suprafeţele treptelor vecine vor avea haşurile decalate între ele. . fig.16. scris cât înălţimea nominală a scrierii. a 23 . a 22 .17. II. a’ 21 . iar secţiunea este desfăşurată pe unul din planele de proiecţie. porţiunea secţionată se reprezintă rabătută pe un plan paralel cu planul de proiecţie. fig.Secţiunea cu vedere a 2 se clasifică după două criterii: . Astfel. fig. secţiune completă – atunci când piesa este în întregime secţionată. a 22 .16. II. secţiune cilindrică – atunci când asuprafaţa de secţionare este cilindrică.după proporţia în care se face secţionarea obiectului. Astfel. a 21 . se foloseşte simbolul (rotit) O sau O → (desfăşurat).

46 .

17. jumătate secţiune.a’ 22 . II. a’ 22 – a. separată de restul obiectului astfel:  printr-o linie de ruptură. b. a’ 22 – b. II. fig.17. fig. După poziţia suprafeţei de secţionare faţă de axa piesei: 47 . secţiune parţială – atunci când piesa este doar o parte reprezentată în secţiune.  printr-o axă de simetrie la reprezentări jumătate vedere.

secţiune orizontală. secţiune particulară.b 1 . secţiune verticală. După poziţia suprafeţei de secţionare (plane sau în trepte) faţă de planele de proiecţie ale cubului de proiecţie: c 1 . c 2 . secţiune transversală – când aceasta este perpendiculară pe axa principală a piesei. secţiune longitudinală – când suprafaţa de secţionare conţine sau este paralelă cu axa principală a obiectului. b 2 . c. c 3 . 48 .

Astfel şi în fig. REPREZENTAREA ÎN RUPTURĂ ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL Ruptura este reprezentarea în proiecţie ortogonală a obiectului după îndepărtarea unei părţi din acesta. osii. pene. şuruburi. separată de restul obiectului printr-o suprafaţă de ruptură. în modulul III sunt prezentate toate noţiunile referitoare la COTARE.II.4.19 sunt reprezentate rupturile pentru prelucrarea unei găuri înfundate filetate şi a unei găuri cu degajare ale unei tije ascendente ale unui robinet. mânere. II.4. cu două rupturi pentru prezentarea interioarelor prelucrate. Ea nu trebuie să coincidă cu o linie de contur sau cu o muchie. De asemenea aplicaţia pentru secţiunea decalată este realizată cu prezentarea prismei de secţiune pătrată. tije. suprafaţa de ruptură se realizează cu o linie de ruptură care este o linie subţire continuă ondulată sau în zig-zag. II. etc. Se menţionează că reprezentarea în vedere este obligatorie pentru piesele pline (arbori. Ruptura se foloseşte pentru reprezentarea unor detalii interioare care sunt acoperite în reprezentarea de vedere. II. de aceea este obligatorie studierea modulului III în faza de înscriere a cotelor. mai sus menţionate şi explicate în fig.). respectiv valori în mm ale elementelor dimensionale. Reprezentarea se realizează în VEDERE în proiecţia principală. APLICAŢIE PROPUSĂ SPRE REZOLVARE 1.19 şi paragraful II. 49 . Lucrarea de laborator L3 În figura L3 este propusă realizarea unui desen de releveu pentru TIJA ASCENDENTĂ a unui robinet cu ventil. Imediat. În fig.18 sunt reprezentate rupturi pentru determinarea unei găuri de centrare de cap de arbore şi a unei prelucrări de canal de pană. În proiecţie. Se face menţiunea că desenul conţine COTE. nituri.

50 .

51 . o observaţie.liniile ajutătoare. în cazul desenului de proiect. . sau rezultă din calcule. .. deasupra căreia se înscrie cota respectivă.cota. • Elementele cotării. exemplificate prin figura III. şi valorile numerice ale dimensiunilor piesei.1. . Dimensiunile formei principale şi ale elementelor geometrice simple. Măsurarea dimensiunilor piesei model se face cu ajutorul unor instrumente de măsurare. clasice sau speciale.linia de cotă.liniile de indicaţie. În conformitate cu prescripţiile SR ISO 129 : 1994. sunt: . care din lipsă de spaţiu nu poate fi scrisă deasupra liniei de cotă. se numesc cote. elementele cotării. care indică punctele sau planele între care se înscrie cota: ele servesc şi la determinarea punctelor necesare construirii formei geometrice ale unei piese. Se poate spune că prin cotare se înţelege operaţia de înscriere pe desen a valorilor numerice ale dimensiunilor unei piese reprezentată în proiecţie ortogonală. Operaţia de cotare a pieselor este reglementată prin prescripţiile SR ISO 129: 1994.Modulul III - COTAREA ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI Orice schiţă sau desen la scară (releveu sau proiect) conţine pe lângă proiecţiile minime sub formă de vederi şi secţiuni. ce alcătuiesc forma constructivă şi tehnologică a piesei. reprezintă valoarea numerică a elementului cotat. Aceste dimensiuni se obţin prin măsurarea directă a modelului pentru schiţa sau desenul de releveu. care servesc la precizarea pe un desen a elementului la care se referă o prescripţie tehnică. o notare convenţională sau o cotă.

fig. paralelă cu aceasta.1.5). precum şi distanţa dintre linia de cotă şi linia de contur. III. III.7). cu excepţia liniilor de haşurare a secţiunilor (v. c) se trasează cu lungimea de 5…8 ori grosimea liniei groase (de contur) utilizate pe desenul respectiv. săgeţile se desenează în afara liniilor ajutătoare (fig. III.Fig. Liniile utilizate pentru execuţia grafică a cotării trebuie să corespundă prescripţiilor din STAS. Liniile de cotă (v.1. III. fig. Distanţa între două linii de cotă paralele. Săgeţile se spijină pe liniile ajutătoare. prin anumite combinaţii de săgeţi sau puncte. fig. Liniile de cotă sunt drepte (în anumite cazuri frânte sau sub forma unor arce de cerc).1 • Execuţia grafică şi reprezentarea în desen a elementelor cotării. 52 . Nu este admis ca săgeţile să fie intersectate de linii (v. de contur sau de axă. III.2). a. dar nu mai mică de 2 mm şi având unghiul de la vârf de aproximativ 150. Săgeţile (v. fig.1) se trasează cu o linie continuă subţire (tip B) şi se delimitează prin săgeţi amplasate la ambele extremităţi sau numai la una sau. III. În cazul unor spaţii insuficiente pentru scrierea cotelor. trebuie să fie de minimum 7 mm. în anumite situaţii. III.

4 Se va evita încrucişarea liniilor între ele sau cu linii ajutătoare.3 Liniile de cotă se termină cu săgeată la unul din capete în următoarele cazuri: . se recomandă aşezarea liniilor de cotă în ordinea crescândă a cotelor şi. .6).4).7). când circumferinţa nu este reprezentată complet de proiecţia respectivă. III. În cazul reprezentării pieselor simetrice prin jumătăţi de proiecţii sau vederi şi secţiuni combinate. fig.2 Fig. De asemenea. III.5 şi III.la cotarea elementelor simetrice pentru care se reprezintă numai o parte a elementului (în cazul secţiunilor parţiale) (fig. depăşind cu 5…10 mm axa de simetrie (v. III. III.la cotarea diametrului.la cotarea razelor de curbură (fig. III. III. Fig. III.Fig.6). . elementele de cotat necesare se cotează pe linii de cotă întrerupte. pe cât posibil. în afara conturului piesei (fig. 53 .

III.7 54 . III. III.5 Fig.Fig.6 Fig.

1 a). în cazurile în care nu se confundă cu liniile de contur. Toate dimensiunile liniare înscrise pe desene de piese se exprimă în milimetrii.: 0. Liniile de indicaţie se trasează cu linie continuă subţire şi. Cotele pentru dimensiuni unghiulare. precum şi dimensiunile liniare care sunt exprimate în mod excepţional în alte unităţi de măsură decât milimetrul. Fig.. de preferinţă în dreapta (fig. În funcţie de elementul la care se referă pe desen. d. Liniile ajutătoare se trasează cu linie continuă subţire prin extremităţile elementului ce se cotează.2 mm distanţă de acestea. '. III. III. etc. Ele trebuie să fie în general perpendiculare pe liniile de cotă şi. se scriu urmate de simbolul unităţii de măsură folosite (de exemplu pentru unghuri.7). etc. 55 . fie în dreptul unor linii de indicaţie (fig. Cotele se înscriu cu cifre arabe (conform SR ISO 129:1994) cu dimensiunea normativă a scrierii de minimum 3. • Cotarea formei geometrice. dacă este necesar.8 În cazul în care spaţiul pentru dispunerea cotelor este insufucient.2).Linia de cotă poate avea.7). acestea se înscriu fie în afata liniilor ajutătoare.5) şi decalate alternativ una faţă de cealaltă (în cazul diametrelor) (v. grade. un braţ de indicaţie pentru înscrierea cotelor sau pentru notarea unor prescripţii (v. fig. Cotele se înscriu deasupra liniilor de cotă. III. rad. III. de preferinţă spre mijlocul lor (fig. III. b.3). Pe acelaşi desen toate cotele. radiani. ) (v.5 mm. dacă este necesar. la 1. inclusiv simbolurile şi prescurtările aferente se scriu cu o singură dimensiune nominală. fig. fig. c. ". pot avea un braţ de indicaţie. fără a se scrie simbolul mm după numărul de cotă respectiv. linia de indicaţie se sprijină pe o suprafaţă printr-un punct îngroşat. III. vor depăşi liniile de cotă cu 2…3 mm. III.

fig.5). III. cu excepţia cotelor pentru filete.simbolul Ø înaintea cotelor pentru diametre. cu semiunghiul la vârf diferit de 450 se cotează în mod obişnuit ca în figura III. vârful unui pătrat.simbolul .9 a şi b. .10. cotarea acestora se face prin produsul dintre înălţimea (adâncimea) porţiunii teşite şi valoarea în grade a semiunghiului la vârf. în toate cazurile când se dă cota unei raze de curbură. Teşiturile unor suprafeţe perpendiculare între ele. III. c). înaintea cotei. înaintea cotei. înaintea valorii unei înclinări. . . b).simbolul =. înaintea cotei care indică raza sau diametrul acestora. fig. 56 . Aceste simboluri se folosesc astfel: .7). (fig. În anumite cazuri cotele se scriu însoţite de simboluri care uşurează citirea şi înţelegerea desenelor. .5). • Teşituri. deasupra a două linii de cotă în continuare şi care indică egalitatea informativă a două cote. c şi d). a. în toate cazurile când se dă cota lungimii unui arc de cerc.Dacă mai multe linii de cotă paralele sunt tăiate de o axă în mijlocul lor. III. III. III. La cotarea formelor sferice. se scrie cuvântul sferă (v. b) fie pe o linie de cotă (v.11). Cota sub forma acestui produs se scrie fie pe o linie de indicaţie (v. a. Pentru teşiturile la 450. (fig.simbolul R. b.simbolul .4. a.11).5 şi III. . de o parte şi de alta a axei (fig.8.12). III. vârful simbolului respectiv este orientat spre vârful unghiului formei constructive STAS ISO 3461-97 (v.10.simbolul sau . III. în toate cazurile în care se indică latura sau amplasat înaintea valorii unei conicităţi. fig. cotele se scriu alternativ. simbolului respectiv trebuind să fie orientat spre vârful unghiului conului conform STAS ISO 3461-97 (v. Înălţimea literei simbolului corespunde cu înălţimea cifrei de cotă (fig. III.simbolul ∩ trasat deasupra cotei. fig. fără a scrie valorile numerice respective (fig. III. fig. Simbolurile se trasează cu aceeaşi grosime cu care au fost trasate cifrele de cotă. III.

11. Poziţia relativă a două feţe (înclinarea a două feţe plane) se exprimă prin raportul: 1:i = (a-b)/2l.10 • Înclinări.a b Fig. III.11 57 . iar a. III. cu vârful spre baza mică (v. înclinarea se stabileşte cu raportul 1: i = (a-b)/2l. Notarea pe desen se face astfel: "Înclinare" 1:i sau prin simbolul > sau < aşezat înaintea raportului 1: i. în cazul când feţele sunt ale unui trunchi de piramidă dreaptă. fig. b şi l au semnificaţia din figura III.11. III. În cazul unei forme constructive cu una din feţe perpendiculară pe cele două baze (trapez dreptunghic). III.9 a b c d Fig. a şi b) Fig.

prelucrate. Tot ca baze de cotare se pot alege şi planele de simetrie reprezentate în desen prin axe de simetrie. b) Stabilirea bazei de cotare Ca baze de cotare se aleg suprafeţele plane. III. 58 . Inscripţia se notează de-a lungul axei de simetrie sau la capătul unei linii de indicaţie. Se preferă suprafeţele plane care limitează piesa desenată. reguli şi metode de cotare SR ISO 129-94.12). accesibile pentru măsurare. a) Principii de cotare La cotarea desenului unei piese trebuie să se ţină seama de rezultatele analizei formei şi studiului funcţional şi tehnologic. aşezat în faţa cifrelor de raport. Înaintea raportului 1: k se scrie cuvântul "Conicitate" sau se notează simbolul  sau  .Fig. • Principii.12 • Conicităţi. iar b este diametrul bazei mici. perpendiculare pe planul proiecţiei care se cotează. III. cu vârful spre baza mică (fig. Prin conicitate se înţelege raportul 1:k = (a-b)/l în care a este diametrul bazei mari.

deoarece nu este nevoie de a se face calcule pentru stabilirea cotelor necesare ordinii de prelucrare.acele suprafeţe care sunt plane.7) ţinând seama de considerente de ordin tehnologic. y. III. Cotarea tehnologică este recomandată în cazul pieselor care necesită prelucrări mecanice. Lanţurile de dimensiuni se formează pornind de la baze de referinţă numite şi baze de cotare. şi reprezintă dimensiunile paralelipipedului în care se înscrie piesa (fig. auxiliare). III. Cotele de gabarit. după care se deosebesc: cote de formă. Lanţurile de dimensiuni se realizează de regulă în sistemul coordonatelor rectangulare (x. . Cotele de formă se înscriu pe desen ţinând seama de prescripţiile de mai sus. perpendiculare pe planul de proiecţie. III. O piesă este definită dimensional printr-un ansamblu de cote care formează ceea ce se numesc lanţuri de dimensiuni.linii de axă ale piesei sau ale formelor geometrice din care este alcătuită piesa. prelucrate. Cotele de poziţie. z) dar se pot realiza şi în sistemul coordonatelor polare (r. se referă la dimensiunile maxime ale piesei desenate. Elementele unui lanţ de dimensiuni se împart în dimensiuni componente sau primare (care în procesul de prelucrare trebuie respectate la valorile prescrise) şi elemente de închidere (care nu se înscriu pe desen sau sunt informative. raţional alese după criteriul funcţional şi mai ales cel tehnologic. de regulă extreme şi care îndeplinesc şi rol funcţional.urmele planelor de simetrie ale piesei. (fig. Metoda de cotare tehnologică constă în folosirea aceleiaşi baze de cotare (fig. . 59 . Aceste cote se vor citi direct din desen. cote se poziţie şi cote de gabarit.12). θ). De aceea se numeşte metoda de cotare tehnologică.12) indică valorile dimensiunilor necesare pentru determinarea poziţiilor reciproce ale formelor geometrice care compun configuraţia piesei.c) Clasificarea cotelor Un alt criteriu de clasificare al cotelor îl reprezintă criteriul geometric şi constructiv. Ca baze de cotare se pot alege: .

60 .

acest sistem de cotare se foloseşte numai în cazul în care cumularea toleranţelor de execuţie a fiecărei dimensiuni. III. Cotarea în serie La cotarea în serie. săgeţile se orientează corespunzător faţă de punctul de origine notat cu cifra zero 0. Cotarea suprapusă se poate realiza şi pe două direcţii. Acestea sunt denumite SISTEME DE COTARE. b 1 . Cotarea faţă de un element comun Elementul comun nu este altul decât baza de referinţă.14.18. se justifică reprezentarea fiecărei linii de cotă prin prezentarea filmului tehnologic de realizare a pieselor. III.13. Referitor la cotarea în paralel. în trepte. fig III. 61 .15 sau suprapusă (denumită şi cotare în paralel simplificată. În cazul cotării simplificate. III. fig.În cele urmează sunt prezentate sisteme de dispunere a cotelor deci de alcătuire a lanţurilor de dimensiuni. Treptele se execută în ordine crescătoare indicelui şi se cotează conform fig. Cotarea se poate efectua în paralel. nu influenţează calitatea funcţională a piesei cotate. pentru piese prelucrate la exterior Semifabricatul de pornire este un cilindru de lungime L1 şi diametru φ1. ca în fig. Cotarea în paralel.16). b. III. a. fig.17. atât la interior cât şi la exterior. Ea se foloseşte pentru piese executate în trepte. III. se observă că pentru fiecare cotă se preia altă bază de referinţă.

62 .

Această lungime nu se cotează şi se rămâne din prelucrările de la stânga şi de la dreapta efectuate din lungimea iniţială L.23. se înscriu cu număr de poziţie. c. Ultima cotă de lungime prelucrata. la interior.20 este realizată cotarea finală pentru o piesă prelucrată în trepte de la stânga şi de la dreapta. b 2 . cotele de lungime sunt înscrise paralel. cu element de închidere pentru piesă prelucrată la exterior În figura III. III. Cotarea în paralel. se poate remarca: ultima prelucrare. Cotarea în coordonate Este realizat ca sistem de cotare în cazul când elementul cotat prezintă un număr mare de găuri dificil de definit. dimensiuni proprii şi coordonate de poziţionare. Se execută un singur desen de execuţie. pentru piesă prelucrată la interior În fig. d. Cotarea tabelară Se utilizează în cazul pieselor similare ca formă. L4. φ1. fig.Astfel. 63 . Valorile numerice corespunzătoare diferitelor variante dimensionale se înscriu într-un tabel. III. b 4 . b 3 .22. Găurile se numerotează şi într-un tabel.21 elementul de închidere este treapta de diametru cel mai mic φ 1 realizat primul ca prelucrare interioară. dar executate în mai multe variante dimensionale. cu elemente de închidere. Aceeaşi concluzie. de lungime L4 este înscrisă cu linia sa de cotă. L1. este prima înscrisă faţă de conturul reprezentării. fig.19 reprezintă prelucrarea tehnologică a unei piese cilindrice în trepte. III. cu semifabricat de pornire. Cotarea în paralel. ea rezultând din corectitudinea prelucrărilor în trepte de la stânga sa şi de la dreapta sa. în trepte. Lungimea sa nu se cotează. prima faţă de conturul reprezentării. pentru piese prelucrate la interior Filmul tehnologic din figura III. Cotarea în paralel. Astfel se asigură treapta centrală ca element de închidere a lanţului de dimensiuni de lungime la exterior. în câmpul desenului.

64 .

65 .

• Reprezentarea şi cotarea găurilor. Reprezentarea în desen a găurilor cilindrice, conice sau cu o altă suprafaţă de rotaţie, se face în două feluri: obişnuit sau simplificat. Reprezentarea obişnuită a găurilor de trecere (pătrunse) se face prin secţiuni longitudinale (fig. III.12). Cotarea se face în mod obişnuit indicânduse diametrele şi adâncimea găurilor. Găurile înfundate se reprezintă şi se notează ca în figura III.24.

Fig. III.24 • Cotarea pieselor curbate. Unele piese tehnice prezintă pentru un anumit scop funcţional unele curburi sau îndoituri. Aceste piese se pot obţine prin presare sau forjare. Pentru a se evita risipa de material este necesară cunoaşterea dimensiunilor de gabarit pentru aceste piese. Calcularea lungimilor sau lăţimilor pieselor curbate sau îndoite se face după fibra medie a barei A-A (fig. III.25).

Fig. III.25

66

- Modulul IV -

REPREZENTAREA ŞI COTAREA FILETELOR
Filetul este definit prin SR ISO 6410 : 1995 ca un canal de profil constant, prelucrat elicoidal pe suprafeţe cilindrice sau conice, exterioare (în cazul pieselor tip şurub – fig. IV. 1, a) sau interioare (în cazul pieselor tip piuliţă, fig. IV.1, b).

c a

d b Fig. IV.1 • Elementele geometrice ale filetului. Asamblarea dintre şurub şi piuliţă se realizează prin întrepătrunderea spirelor de pe suprafeţele (exterioară şi interioară) a celor două piese. Aceste elemente sunt definite prin: - profilul filetului şurubului sau al piuliţei rezultă din intersecţia unui plan axial cu suprafaţa filetată. Profilurile des întâlnite în construcţia de maşini sunt: profilul triunghiular (fig. IV.1 şi IV.2) pătrat, trapezoidal, ferăstrău şi rotund, fig. IV.2.

67

- pasul p al filetului este pasul elicei directoare, corespunzând vârfului sau bazei filetului. Elicea generatoare reprezintă traiectoria unui punct aparţinând profilului generator. - unghiul filetului unghiul flancurilor filetate. - diametrul exterior d al filetului şurubului adică diametrul cilindrului tangent la vârfurile filetului şurubului. - diametrul interior d 1 al filetului şurubului adică diametrul cilindrului tangent la baza filetului şurubului. - diametrul mediu d 2 al filetului şurubului este diametrul cilindrului care trece prin mijlocul înălţimii profilului şi al laturilor care alcătuiesc flancurile şurubului: d = (d + d 1 )/2. - diametrul exterior D al filetului piuliţei este diametrul cilindrului tangent la baza filetului piuliţei sau găurii filetate. - diametrul interior D 1 al filetului piuliţei este diametrul cilindrului tangent la vârfurile piuliţei sau al găurii filetate. - diametrul mediu D 2 al filetului piuliţei sau al găurii filetate este diametrul cilindrului care trece prin mijlocul înălţimii profilului şi al laturilor

68

Filetele se reprezintă în desen (fig. IV.3 Fig. Generatoarele de la bază se trasează la distanţa de [1.filetele conice exterioare şi interioare.5 69 . IV.în proiecţie pe un plan paralel cu axa filetului (în vedere şi în secţiune) generatoarele de contur aparent ale cilindrului sau conului vârfurilor filetului (exterior şi interior) se reprezintă cu linie continuă groasă (tip A). IV. astfel: . IV. vârful filetului .în proiecţie laterală (vedere şi secţiune).5. Fig. a şi b. IV. IV. iar cele ale cilindrului sau conului bazei filetului cu linie continuă subţire (tip B).4).se reprezintă printr-un cerc cu linie continuă groasă.4 . • Reprezentarea filetelor.3. Fig.6) în mod convenţional conform unor reguli stabilite prin STAS. se reprezintă ca în figura IV.5 ÷ 2] mm faţă de generatoarele conturului aparent (fig. de circa 3/4 din circumferinţă.ce alcătuiesc flancurile filetului piuliţei sau al găurii filetate: D = (D+D 1 )/2. . iar baza filetului printr-un arc de cerc trasat cu linie continuă subţire.

70 . Cotarea acestor filete este reglementată prin normele în vigoare SR ISO 6410/3 . Filetele cu profil triunghiular.6 Lungimea filetului reprezintă lungimea utilă de înşurubare şi se cotează astfel: .9. IV.la filetele conice standardizate se cotează în proiecţia pe planul paralel cu axa filetului. .la filetele cilindrice standardizate se cotează diametrul cel mai mare al filetului precedat de simbolul care indică profilul filetului (fig. dacă este necesară precizarea poziţiei planului de măsurare. ferăstrău şi rotund sunt filete standardizate. a şi b). IV.. Fig. a).la filetele cu ieşire se cotează lungimea (fig.filetele reprezentate în secţiune se haşurează totdeauna până la vârful filetului reprezentat cu linie groasă. • Cotarea filetelor. b şi IV. cota diametrului exterior este precedată de simbolul corespunzător profilului. .95.7. diametrul exterior la aproximativ jumătatea lungimii.8 b). IV.7). IV. trapezoidal. pătrat.8. acesta se indică prin linie continuă subţire şi se cotează distanţa axială până la acest plan (fig. Elementele profilului filetului se indică pe desenele de execuţie în felul următor: .la filetele cu degajare se cotează lungimea utilă a filetului inclusiv degajarea (fig. IV.7 a şi IV.

8 şi IV. IV. urmând ca în fig.a Fig.7 b În cele ce urmează se va face o clasificare a tipurilor de suprafeţe filetate. IV.9 să se reprezinte în 2 proiecţii şi să se coteze piese cu suprafeţe filetate conform clasificării: 71 .

72 .

A. interioare. cu ieşire. exterioare b. b. Filete prelucrate pe suprafeţe conice a. cu degajare. cu degajare. interioare: - B. exterioare: cu ieşire. 73 . Filete prelucrate pe suprafeţe cilindrice a.

impune cotarea pe linie subţire. vedere. el este şi reprezentat şi executat în scopul ieşirii în gol a sculei de prelucrare.5 ÷ 2] mm.1 74 . • Notarea filetelor. dintre care cel mai mic şi cel mai mare dintre diametrele reprezentate. adică diferenţa dintre diametrele filetului. se reprezintă convenţional de [1. filetele se notează prin indicarea elementelor lor caracteristice. consultarea STAS este obligatorie. nu se mai reprezintă cercul teşiturii care se suprapune diametrului reprezentat cu linie subţire.  în reprezentări se poate renunţa la una din proiecţiile laterale.  în proiecţia laterală. Pentru notarea tipurilor uzuale de filete. după direcţia radială. cu condiţia să nu fie cotat şi în proiecţia principală. după direcţia generatoarelor. s-a întocmit tabelul IV. valorile atât ale diametrelor cât şi ale înălţimii filetului luându-se din tabele de filete ale standardului.OBSERVAŢII FOARTE IMPORTANTE REFERITOARE LA REPREZENTAREA ŞI COTAREA FILETELOR  în proiecţia laterală.  diametrul degajării filetului nu se cotează decât în situaţii speciale.  pentru filetele conice se foloseşte cotarea diametrului situat la jumătatea lungimii conului filetat.  regula cotării diametrului nominal sau al asamblărilor filetate. cu simboluri literale sau numerice.  în proiecţia laterală se cotează şi M (dn x p) sau M (D n x p). decalat. Potrivit prescripţiilor cuprinse în standarde.  înălţimea profilului filetului. singura excepţie referitoare la cotarea suprafeţelor reprezentate cu linie subţire (invizibile sau convenţionale). în ordinea şi în modul stabilit prin standarde.  în proiecţia laterală se cotează maximum 3 diametre după direcţie radială. vederea diametrului reprezentat cu linie subţire se face doar pe 3/4 din cerc.

134 6 4.647 10 8. 11.3 sunt date.587 56 50.211 36 31.2 sunt date.376 12 10.106 16 13. Tipul filetului Metric normal Metric fin Metric conic Metric special Simbol M M KM SpM Elemente cotate Diametrul exterior Diametrul exterior x pas Diametrul exterior x pas Diametrul exterior x pas Exemplu notare M 20 M 28x1.25 1.835 Pasul filetului 0.5 În tabelul IV. 75 . Tabelul IV. valorile dimensiunilor filetelor pentru ţevi (gaz). 3.5 KM 22x1 SpM 12x1.129 48 42.5 1.70 0.80 1. Filet Edison E Diametrul nominal E 50 mm mm inci mm S Diametrul exterior x pas S 30 x 4 mm Tr Diametrul exterior x pas Tr 60 x 7 mm W G KG Diametrul exterior Diametrul nominal Diametrul nominal W1¾“ G1¼“ KG 2 ½ “ inci inci inci Unităţi măsură mm mm mm mm În tabelul IV. 6.75 2 Diametrele filetului Diametrul Diametrul exterior d = D interior d 1 = D 1 20 17. 2. With word Gaz pentru ţevi Conic gaz pentru ţevi 8. Ferăstrău normal 10. parţial valorile dimensiunilor filetului metric ISO de uz general.00 1. 7.5 5.294 24 20.670 42 37.752 30 26. Pătrat Rotund normal Pt Rd Diametrul exterior x pas Diametrul exterior x pas Pt 60 x 8 Rd 30 x 4 Rd 40x ¼ “ 12. STAS 981-74.Tabelul IV.2 Filete metrice ISO de uz general Diametrele filetului Diametrul Diametrul exterior d = D interior d 1 = D 1 4 3.5 4 4. crt. 4.5 3 3. cu pas normal.917 8 6.046 Pasul filetului 2.1 Dimensiunile formatelor normale Nr. 1.5 5 5. Trapezoidal normal 9. parţial.242 5 4.

656 75.309 2.32 0.309 2.926 Pasul filetului p Raza de racordare G¼ G 3/8 G½ G¾ G1 G1¼ G1½ G2 G2½ G3 1.117 33.291 41.32 76 .184 72.25 0.845 59.814 2.32 0.952 47.614 56.955 18.32 0.662 14.157 11.3 Filete pentru ţevi Simbolul filetului Diametrele nominale ale ţevilor fitingurilor 8 10 15 20 25 32 40 50 65 80 Diametrele filetului în planul de măsurare Exterior d = D Interior d 1 = D1 13.309 2.803 44.337 1.441 24.910 38.309 2.445 16.631 26.884 81.950 20.309 2.337 1.18 0.309 0.18 0.Tabelul IV.32 0.32 0.226 87.814 1.25 0.249 30.

poziţia de funcţionare. ∗ analiza tehnologică: materialul din care este confecţionată piesa. denumirea ei. EXECUŢIA SCHIŢEI DUPĂ RELEVEU Schiţa este un desen executat cu mâna liberă la dimensiuni reduse sau mărite. sau cu ajutorul instrumentului de desen.. forma constructiv tehnologică şi cea funcţională. • Studiul preliminar al piesei Constă în respectarea fazelor premergătoare elaborării schiţei: ∗ identificarea piesei: rolul funcţional în ansamblul din care face parte. Aceasta se întocmeşte cu respectarea regulilor de proiecţie şi conţine toate dimensiunile şi indicaţiile necesare execuţiei piesei. ∗ stabilirea numărului necesar minim de proiecţii. procedee şi prelucrări tehnologice utilizate în fabricarea ei (turnare. vederi şi secţiuni. ∗ analiza configuraţiei piesei prin: stabilirea formelor geometrice simple din care aceasta este formată. în scopul determinării complete a configuraţiei şi dimensiunilor piesei. prelucrări prin aşchiere.. cu păstrarea proporţiei dintre elementele geometrice care compun configuraţia piesei.).Modulul V - REALIZAREA DESENELOR TEHNICE Realizarea unui desen de proiect (întocmit de proiectant) sau releveu (desen după o piesă existentă) se poate executa cu mâna liberă şi poartă denumirea de schiţă. Toate acestea conduc la stabilirea poziţiei de reprezentare (funcţională sau cea de prelucrare principală). într-o aproximaţie vizuală. 1. 77 . realizând astfel un desen la scară. etc. Se recomandă ca în proiecţia principală să apară cât mai multe elemente de formă şi dimensionale. etc. determinând: forma principală.

măsurarea pe piesa reală a dimensiunilor (cu ajutorul instrumentelor de măsurat) şi înscrierea pe desen a valorii cotelor şi simbolurilor (referitoare la cilindru. . . muchii reale şi fictive.. După identificarea piesei. în care piesa va fi complet determinată ca formă şi dimensiuni.Trasarea axelor de simetrie ale formelor geometrice componente ale piesei. reprezentat axonometric în poziţie de funcţionare. se vor parcurge etapele menţionate. analiza formei şi stabilirea poziţiei de reprezentare (cea din figura V. filet.Stabilirea şi realizarea traseelor de secţionare şi trasarea conturului interior: filete. cu linie subţire continuă tip B. 2.1.1) se stabileşte numărul minim de trei proiecţii. va fi aceeaşi cu cele ale dreptunghiurilor de încadrare.Cotarea schiţei: înscrierea liniilor de cotă. proporţia dintre aceste dimensiuni (ale piesei).Îngroşarea liniilor de contur exterior cât şi interior. etc. pătrat. cu linie continuă groasă tip A şi haşurarea suprafeţelor secţionate.Trasarea conturului exterior al piesei corelat.).Completarea indicatorului şi verificarea schiţei. Se menţionează că toate etapele sunt realizate cu linii subţiri cu excepţia uneia. etc. 78 . .• Etapele de realizare a schiţei . Ca aplicaţie. . Aceasta reprezintă corpul unui robinet distribuitor de abur. racordări.Ştergerea liniilor (neutilizate) ale dreptunghiurilor de încadrare. APLICAŢII Pentru a înţelege cum se procedează la parcurgerea etapelor inserate la subcapitolul 1 se reprezintă schiţa pentru piesa din figura V.1. . pentru piesa din figura V. care ţin seama de dimensiunile de gabarit ale piesei reale. .După alegerea formatului şi realizarea chenarului şi indicatorului. . se trasează dreptunghiurile de încadrare a proiecţiilor. în toate proiecţiile. dintre cele finale.

trasarea chenarului şi a indicatorului.1 În cadrul etapelor de execuţie grafică. (piesa fiind simetrică faţă de axa longitudinală). V. Fig.trasarea dreptunghiurilor de încadrare (gabarit) pentru cele trei proiecţii: în plan vertical. de exemplu). se poate reprezenta numai pe jumătate. .2. V.Fig.2 a 79 . a) la distanţe aproximativ egale. V. Se observă că în proiecţia orizontală. se realizează: . pe un format corespunzător (A3. pentru claritatea desenului. orizontal şi lateral (fig.

80 .2 b. c .Fig.2. V. în toate proiecţiile. a. ca în figura V.trasarea axelor de simetrie ale formelor geometrice ce compun piesa (cu linie subţire cu punct).

M. . s-a reprezentat cu linie aparentă.cotarea schiţei (conform subcap.ştergerea liniilor neutilizate. corelat în toate proiecţiile. În proiecţia laterală s-a realizat secţiune parţială (jumătate vedere şi jumătate secţiune. . menţinând aceeaşi proporţie între dimensiunile piesei desenate şi a celei reale (fig.stabilirea şi realizarea traseelor de secţionare şi apoi trasarea conturului interior ca în figura V.îngoşarea liniilor de contur exterior şi interior. 81 .2. . deasupra liniilor de cotă (ca în figura V. însoţite (unde este cazul) de simbolurile de formă: ∅. . Se observă că în partea secţionată conturul flanşei pătrate (care datorită secţionării. ambele dispuse faţă de axa de simetrie verticală).trasarea conturului exterior. rămase din dreptunghiurile de încadrare. . etc.completarea indicatorului şi verificarea schiţei au fost ultimele faze în derularea etapelor pentru executarea schiţei din figura 5. . c. b)..3. V. 1): mai întâi s-au realizat liniile de cotă. de asemenea s-au haşurat suprafeţele secţionate. apoi s-au măsurat dimensiunile şi s-au înscris valorile acestora.2. nu se vede). după metoda cotării tehnologice.3).

ce reprezintă piese ce urmează a fi executate în atelier. EXECUTAREA DESENULUI LA SCARĂ Desenul la scară este un desen definit care se execută fie după model schiţat anterior. fie după o temă dată. de asemenea.3. desen de proiect (de concepţie). iar în cel de-al doilea caz. se numesc desen de execuţie. de semifabricat sau de operaţii sunt executate. la scară. Desenele de studiu. 82 Fig.3 . V. În primul caz aceasta poartă numele de desen de releveu. Desenele la scară.

În cazul pieselor unde este necesar a se reprezenta mai clar anumite detalii cu cotele lor. ∗ pentru mărime naturală: 1:1. 1:10. 1:20.4 necesitând două proiecţii minime. ∗ pentru majorare: 2:1. Proiecţiile unei piese se vor executa pe formatul respectiv. 10n:1. 1:25. Scara 1:2. se execută cu ajutorul instrumentelor de desen. Mărimea formatului este determinată de scara desenului şi de numărul minim de proiecţii folosite pentru determinarea corectă şi completă a unei piese. la scară 1:1. 10. Această etapă constă în alegerea celei mai potrivite scări. Alegerea formatului.5). toate la aceeaşi scară. ca şi schiţa. piesele de dimensiuni mari sunt reprezentate în desen.5 este admisă dar nerecomandabilă.5. cea mai potrivită scară este cea de mărime naturală (scara 1:1).. după cum urmează: Alegerea scării desenului. aceste detalii se încercuiesc şi se desenează separat pe aceeaşi coală la o scară majorată. pe un format corespunzător. 1 (1:10n)…etc. 1. în care n este un număr întreg şi pozitiv. (1:2. după care desenul să aibă o reprezentare clară a proiecţiilor. • Scări adoptate. 1. 1:10. 1:50. De exemplu. • Realizarea desenului la scară Desenul la scară se alcătuieşte pe etape. 83 .Desenele de execuţie. fie majorate la scară. Scara unui desen se alege în aşa fel încât să asigure o reprezentare cât mai clară a obiectelor. reduse la scară. piesa din figura V. în care n este un număr întreg şi pozitiv. iar piesele mici sunt reprezentate fie în mărime naturală. Prin scara unui desen se înţelege raportul dintre dimensiunile lineare a unui element măsurat pe desen şi dimensiunea reală a elementului reprezentat. Astfel. la o anumită scară. Astfel. 20:1. poate fi reprezentată pe un format A4. ca în cazul corpului robinetului distribuitor reprezentat axonometric în figura V. Scările numerice utilizate la alcătuirea desenelor la scară sunt: ∗ pentru reducere: 1:2.1 şi sub formă de schiţă completă în figura 5V3. pe hârtie albă sau pe hârtie de calc.

Piesa din figura V.3, cu trei proiecţii minime şi, executată la aceeaşi scaă, se reprezintă pe un format A3. Alegerea dreptunghiurilor de încadrare. Această etapă serveşte la aşezarea nominală a proiecţiilor. Această aşezare trebuie realizată în aşa fel încât intervalele libere m şi n între dreptunghiurile minime de încadrare, trasate cu linie D, să fie egale (fig. V.2, a). Executarea propriu-zisă a desenului. Aceasta se realizează în aceeaşi succesiune de operaţii ca şi schiţa. Se trasează mai întâi axele de simetrie principale, apoi contururile exterioare şi interioare ale proiecţiilor. Axele se trasează cu linie-punct, iar contururile proiecţiilor cu linie subţire. Urmează apoi trasarea liniilor de cotă şi înscrierea cotelor.

Fig. V.4 Operaţiile finale sunt: îngroşarea contururilor, haşurarea secţiunilor (cu indicarea traseelor de secţionare respective), verificarea desenului, comparându-se cu schiţa modelului sau cu desenul de studiu şi completarea indicatorului.

84

Dacă desenul la scară se execută în creion îngroşarea liniilor trebuie făcută în aşa fel încât să se asigure în mod riguros o grosime uniformă a liniilor de contur, obţinute prin racordări de drepte cu arc de cerc, sau de cercuri cu arc de cerc, acestea având prioritate la îngroşare. Trasarea desenului la scară în tuş pe hârtie de calc se face fie reglându-se trăgătoarele la grosimea necesară pentru trasare, fie utilizându-se peniţele Graphos, Rotring sau Rapidograph, de grosimi corespunzătoare.

4. APLICAŢIILE PENTRU ORELE DE LABORATOR
În cadrul orelor de laborator aferente lucrărilor L4 şi L5 se vor realiza desene la scară pentru repere din laboratorul de desen tehnic. Deoarece orele aferente realizării releveelor schiţă sunt limitate, se poate executa de la început un releveu hibrid schiţă – desen la scară. Lucrarea L4 propune realizarea unui releveu după o piesă cilindrică, simetrică. Reprezentarea urmează paşii menţionaţi în modulul actual, făcând apel la toate noţiunile modulelor precedente I ÷ IV. Pentru o exemplificare folosim figura L4. Reprezentarea corectă şi completă se realizează în 2 proiecţii, în care proiecţia laterală este o vedere. Deoarece piesa prezintă simetrie, reprezentarea proiecţiei principale este realizată jumătate vedere – jumătate secţiune. Proiecţia laterală este o vedere. În modelul L4 – figura anexată, se propune o piesă compusă din: - la exterior – 1 cilindru şi 2 trunchiuri dde con ale teşiturilor; - la interior – o succesiune de cilindri netezi şi coaxiali, dintre care unul este filetat, cu filet cu degajare. Cotarea piesei se realizează în sistem de cotare paralel, cu element de închidere atât la exterior cât şi la interior. În figura V.5 sunt prezentate etapele de lucru.

85

86

87 .

88 .Lucrarea L5 propune realizarea unui releveu după o piesă cilindrică. nesimetrică.

89 . lucrarea L5 stabileşte o diferenţă în abordarea reprezentării din proiecţie principală. iar pentru exterior se urmăreşte cu atenţie poziţionarea găurii filetate şi dimensiunea sa proprie. datorită lipsei de simetrie faţă de axa principală longitudinală.Figura L5 este reprezentarea în două proiecţii. Faţă de L4. a unei piese din laboratorul de desen tehnic. Cotarea este cea în trepte pentru interior. Etapele de lucru se parcurg ca la L4. Aceasta se execută secţiune completă.

90 .

91 . se realizează un calcul de strângere a perechii de flanşe. respectiv străpunse sau înfundate.1. (perechea). Clasificarea flanşelor: a. un diametru purtător al centrelor acestor găuri de trecere. folosite în general. un număr de şuruburi sau prezoane care asigură strângerea. diametrul şuruburilor sau prezoanelor şi implicit pentru flanşă. tuburilor.. se montează o garnitură de etanşare. 2. Flanşele sunt piese care se asamblează pereche. deci implicit pentru flanşe. în scopul asigurării etanşeităţii asamblării. forţa de strângere a perechii de flanşe este asigurată cu organe de asamblare tip şurub sau prezoane. pentru asamblarea conductelor. după modul de execuţie:  flanşe care fac corp comun cu piesa. Flanşele sunt prevăzute constructiv cu o gaură centrală comună cu cea a piesei din care face parte. a. diametrul găurilor de trecere a acestora. un număr de găuri de trecere a acestora. între cele 2. asigurând o strângere uniformă. 3. ţevilor sau altor piese din componenţa instalaţiilor prin care circulă fluide. VI. precum şi cu găuri de prindere pentru şuruburi sau prezoane. În funcţie de presiunea fluidului. Astfel.Modulul VI - REPREZENTAREA ŞI COTAREA FLANŞELOR Flanşele sunt piese sau porţiuni din piese sub formă de plăci. iar în scopul asigurării etanşeităţii asamblărilor lor. fig. Din distribuirea uniformă a forţei de strângere faţă de axa centrală comună a conductelor şi flanşelor rezultă: 1. deoarece acest diametru purtător este locul geometric egal depărtat de centrul comun al flanşei. Aceste găuri pot fi: netede sau filetate. asigurate cu şaibe şi piuliţe. temperatura fluidului şi diametrul conductei prin care circulă fluidul.

a. fig. c). 92 . VI. fig. b. b) fie prin sudură (fig. după forma suprafeţei de etanşare:  netede. care se asamblează fie prin filet (fig.1. VI. VI.1. fig.  cu pană şi canal de pană. flanşe individuale. VI. VI.2.2.  cu prag şi adâncitură.2. b. c.

fig. VI. fig.3. după forma geometrică:  cilindrice sau rotunde. d.  dreptunghiulare. VI. c.3. fig.  triunghiulare. 93 .  pătrate. fig.c. VI.3. VI.  romboidale. b. fig.3.3.  oarecare. e. a. VI.

a b c d 94 .

În general. 3 REGULI GENERALE DE REPREZENTARE ŞI COTARE A FLANŞELOR 1. VI.e f Fig. pentru reprezentarea flanşelor în desen se folosesc două proiecţii: 95 .

în cazul când găurile sunt dispuse la 450 faţă de planul de secţiune. Aceasta de jur-împrejurul găurii şi pentru a se realiza suprafaţa de aşezare a piuliţei sau capului şurubului. se ia minim egală cu diametrul găurii de trecere a şuruburilor. filetate.o vedere frontală (de obicei proiecţia laterală).3. Două din cele şase găuri se găsesc pe axa verticală de simetrie.o secţiune longitudinală. centrele găurilor de trecere sunt situate pe cercul purtător al centrelor lor. b. în fig. Cotele care se înscriu pe desenul unei flanşe:  diametrul cercului purtător al centrelor găurilor de trecere se înscriu pe proiecţie laterală (vedere).3.  diametrul golului central (diametrul nominal al conductei).  diametrul exterior al flanşei. pentru asigurarea condiţiilor de rezistenţă. străpunse sau înfundate). de centru geometric chiar centrul geometric al flanşei. Raza de rotunjire a colţurilor flanşelor pătrate. Acest cerc se trasează convenţional cu linie punctsubţire. din figura VI.. a reprezentată în dublă proiecţie ortogonală. natura găurilor de trecere a şuruburilor sau prezoanelor (netede.  grosimea flanşei. poziţionându-le funcţie de numărul găurilor. Astfel.  raza de rotunjire a colţurilor flanşei. triunghiulare. triunghiulare. La flanşele cilindrice. Construcţia grafică a flanşelor începe cu trasarea acestui cerc purtător. trebuie să fie cel puţin egală cu raza găurii de trecere. grosimea de material cuprinsă între gaură şi marginea flanşei.3 s-au realizat următoarele reprezentări: • Flanşa cilindrică (circulară) cu şase găuri de trecere. . romboidale. modul de îmbinare al flanşei cu piesa. 5. Centrul de racordare al razei de rotunjire este comun cu centrul găurii de trecere. VI. în care apare grosimea plăcii flanşei. Indiferent de forma flanşei. din care rezultă forma geometrică a flanşei. pătrate. • Flanşa pătrată se reprezintă ca în figura VI.  diametrul găurilor de trecere. 2. 4. dreptunghiulare. În această situaţie se rabate pe 96 . 3. la anumite grade pe cercul purtător. Apoi se trasează diametrele găurilor de trecere. numărul şi dispunerea găurilor de trecere.

L8 1. APLICAŢII Lucrările de laborator L6. iar cea de-a doua are conturul numai din arce de cerc. Atât gaura rabătută cât şi colţul racordat se trasează în secţiunea verticală ca în figura VI.3. rabătute în planul secţiunii. L6 pentru un corp cu flanşă pătrată aflat în dotarea laboratorului de desen tehnic. Prima variantă are conturul din drepte şi arce de cerc. pentru lungimi se folosesc sistemele de cotare cu element de închidere.planul de secţionare una din găuri şi colţul racordat corespunzător al flanşei. Aplicaţia se realizează cu o secţiune totală în proiecţia principală. c planul de secţionare trece prin una din găurile de fixare. VI. Reprezentarea din proiecţia laterală este o vedere. Reprezentarea ţine cont de regulile stabilite în modulul VI de construcţie a flanşelor pătrate. Cotele care se înscriu sunt conform modulului III de cotare. 97 . în dublă proiecţie ortogonală.3. • Flanşa ovală se construieşte în două variante: (fig.3. • Flanşa dreptunghiulară din figura VI. b cu linie-punct subţire. e. De asemenea. distanţa dintre acestea se determină prin două cote de poziţie. secţiune realizată cu un plan frânt la 450 pentru a se reprezenta corect şi complet şi gaura de trecere situată la colţul flanşei. de asemenea. L7. un colţ racordat şi o gaură de fixare se reprezintă. d se deosebeşte în privinţa cotării faţă de flanşa pătrată prin faptul că în locul cercului centrelor găurilor. În figura VI. de lungime atât la interior cât şi la exterior. Lucrarea de laborator L6 – este aplicaţia din fig. f). • Flanşa triunghiulară se reprezintă.3.

98 .

prisme hexagonale.  urechile superioare. în cadrul acestora s-au studiat repere constituite din corpuri geometrice coaxiale (succesiuni de cilindri. 99 . b. pătrate.  suprafeţe de etanşare. semicilindrice. Se descompune piesa în corpuri geometrice simple:  prisma pătrată (flanşa pătrată) ca bază de susţinere a celorlalte corpuri. Lucrarea de laborator propune studiul reperelor constituite din succesiuni de corpuri geometrice cu diverse poziţi relatate. respectiv o şedinţă şi jumătate conform complexităţii desenului. racordate cu un paralelipiped dreptunghic până la umărul lateral. Lucrarea succede altor laboratoare din cadrul disciplinei GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ ŞI DESEN TEHNIC la Facultatea FORAJ-TRANSPORT. În cele ce urmează voi face referire la planşa anexată L7.  cilindrul central racordat cu un paralelipiped dreptunghic până la umărul lateral. etc.). Lucrarea de laborator L7 – este aplicaţia din fig. Este tot o aplicaţie la construcţii de flanşe. Se completează corpurile geometrice simple cu formele auxiliare ca:  suprafeţe de întărire. Analiza formei prismei a.2.  găuri filetate străpunse. Etapele de studiu sunt: 1. L7 pentru un corp de dispozitiv aflat în dotarea laboratorului de desen tehnic. centraţi cu flanşa pătrată şi cilindrul central .  prisma dreaptă de bază un poligon neregulat poziţionată lateral stânga (umăr lateral). se va recurge la explicaţii pe larg. trunchiuri de con.  cilindrii interiori de diametre diferite. Deoarece este prima lucrare de laborator cu reprezentare în trei proiecţii. Este menţionat timpul aferent execuţiei lucrării. dar într-un cadru mai dezvoltat. semestrul I. În urma studiului formei piesei se stabileşte legătura cu rolul contructiv –funcţional al reperului.

Pentru aceasta se cunosc etapele proprii de lucru şi anume: • • • • lucrul începe în proiecţia vedere a formei flanşei deci în cazul nostru în proiecţie orizontală. 100 . Trasarea chenarului. etc. se trasează direcţiile la 450. Stabilirea numărului minim de proiecţii şi a poziţiei de reprezentare Poziţia de reprezentare ne-a fost sugerată de planul de separaţie al formei de turnare. 3. de aici decurgând şi proiecţia laterală şi cea orizontală. în centrele astfel obţinute se construiesc colţurile racordate cu R. în cazul nostru fiind prisma-flanşă pătrată. razele de racordare. 4. 4. Alegerea formatului de hârtie Este un reper ale cărui cote de gabarit îl recomandă pentru reprezentarea în mărime naturală. Astfel. Se recomandă începerea lucrului cu corpul geometric principal. secţiunea A-A va fi proiecţia principală. fişei de îndosariere. Trasarea dreptunghiurilor de încadrare după calculul spaţiilor libere situate pe orizontala şi verticala formatului. 3. Un număr de 3 proiecţii ortogonale este suficient pentru reprezentarea corectă şi completă a reperului studiat şi datorită necesităţii de înscriere atât a cotelor proprii cât şi a cotelor de poziţie relativă (pe cele trei direcţii ale spaţiului tridimensional). frezare ne sugerează rugozităţile suprafeţelor. Planul de separaţie al formei de turnare este vizualizat. Trasarea axelor de simetrie ale corpurilor geometrice ce prezintă simetrie axială. 2. Etapele de lucru sunt: 1. pe format de desen A 3 . Prelucrările mecanice ulterioare: strunjire. Trasarea contururilor exterioare.2. filetare. Analiza tehnologică Este stabilit procedeul de obţinere a semifabricatului şi anume turnarea. indicatorului. se trasează φ centre găuri. găurire. el sugerându-se efectuarea reprezentării secţiunii şi bineînţeles stabilirea poziţiei de reprezentare.

Se trasează conturul exterior al semicilindrului racordat. înscrierea traseelor de secţionare şi notarea secţiunii A-A. 7. Astfel.• • se trasează tangentele exterioare la cele 4 colţuri racordate. se centrează şi găurile filetate racordate cu condiţia ca să se păstreze material suficient de jur-împrejurul găurilor pentru a se asigura rezistenţa flanşei. Se trasează suprafeţele de întărire ale flanşei. Lucrul poate continua în celelalte două proiecţii (laterală şi principală). 10. Trasarea corpurilor geometrice auxiliare ca cilindri filetaţi. 5. se trasează lăţimea prismei (umăr lateral) şi lungimea acesteia. Haşurarea reprezentării secţiune. se cotează ţinându-se cont de bazele de cotare tehnologică cotele proprii fiecărui corp geometric. în proiecţia secţiune Succesiunea cilindrilor interiori prezintă aspectul degajărilor lucrate anterior. 11. la celelalte laboratoare. urechile de prindere. astfel R ≥ φ găuri. Trasarea contururilor interioare. 101 . Se continuă lucrul cu trasarea contururilor corpurilor geometrice adiacente flanşei pătrate. b. etc. vizibile. 8. 6. Plierea formatului şi introducerea în dosar. Inscripţionarea condiţiilor tehnice şi a indicatorului cu menţionarea numelui studentului în dreptul cuvântului „Desenat” şi înscrierea sa cu cerneală. 9. se trasează cotele de poziţie relativă specifice orientării corpului piesei în spaţiul tridimensional. Cotarea a. Îngroşarea contururilor şi muchiilor reale.

102 .

după care sunt construite corpuri geometrice interioare.3. fiind pasul următor în dobândirea cunoştinţelor referitoare la reprezentările a două secţiuni perpendiculare în acelaşi reper. Lucrarea de laborator L8 Corpul de dispozitiv din figura L8 este o aplicaţie la construcţia flanşelor. perpendiculară pe prima. Astfel secţiunea din proiecţia principală relevează tot interiorul pe direcţia stânga-dreapta a corpului de dispozitiv. Secţiunea pe jumătate din proiecţia laterală relevează a doua direcţie. Reprezentarea jumătate vedere este obligatorie cotării corpurilor geometrice exterioare. 103 . Etapele de lucru se pot parcurge ca la L7.

104 .

cel al intersecţiei dintre o suprafaţă cilindrică şi un poliedru. se obţin punctele proiecţiei 105 .1.Modulul VII - REPREZENTAREA ŞI COTAREA PRISMELOR HEXAGONALE. Se consideră o prismă hexagonală dreaptă. se va demonstra grafic. În plan orizontal se obţin cercurile aferente c 1 şi c 2 . Aceste plane surprind zona comună a celor două corpuri geometrice. În fig. VII. deci determinarea curbei de intersecţie conprismă hexagonală. mai precis şase arce de hiperbolă. care aparţin chiar proiecţiei orizontale a curbei de intersecţie. Fie acestea N’ 1 şi N’ 2 . Rezolvarea problemei. Aceste cercuri rezultate în proiecţia orizontală. Rezolvare a. CU APLICAŢIE LA CONSTRUCŢIA GRAFICĂ A CAPETELOR HEXAGONALE ALE ŞURUBURILOR ŞI ALE PIULIŢELOR Lucrarea subscrie cazului general din geometria descriptivă.. Ridicându-se linii de ordine. luând plane de nivel auxiliare situate între cele două limite N’ î şi N’ c . VII. Astfel.1 secţionând cele două suprafeţe cu plane de nivel notate N’ î şi N’ c se obţin cele două cercuri: înscris c î şi circumscris c c hexagomului de bază al prismei. întâlnesc laturile hexagonului într-o serie de puncte. 19 la număr. intersectată cu un con circular drept. Aşadar intersecţia celor două suprafeţe se poate studia de acum încolo. Se face menţiunea că este vorba de o intersecţie prin pătrundere. adică intersecţia lor. Cele două suprafeţe au aceeaşi axă longitudinală (SA). Se va demonstra că feţele prismei hexagonale intersectează suprafaţa conului după o succesiune de arce de conice. în plan orizontal. menţionate cu săgeţi din plan orizontal până la intersecţia cu urmele planelor de nivel. curba de intersecţie este formată din unirea celor 19 puncte deci se confundă cu conturul hexagonal al bazei prismei ce participă la intersecţie. fig.

Planul [Q] trece prin vârful conului S. dintre care cea de la mijloc este în adevărată mărime. Acest ultim caz este reprezentat grafic în figura VII. după cum planul [Q] dus prin vârful conului. Faţa frontală laterală a prismei-planul [D 1 E 1 O] secţionează conul după arcul de hiperbolă MAP. VII. 106 . Sunt construite asimptotele hiperbolei (213). după o elipsă. Analog faţa frontală laterală din dreapta prismei. b.2. nu intersectează conul. ˆ ˆ . secţiunea este o hiperbolă. respectiv feţele laterale ale prismei hexagonale drepte. care se proiectează deformat pe planul vertical de proiecţie. Se obţin 3 porţiuni de hiperbolă (doar trei feţe din şase se văd). b se trece la cazul particular al demonstraţiei. Astfel faţa frontală a prismei – planul [DEO] secţionează conul după arcul de hiperbolă PBQ.2. S-au construit generatoarele MS şi NS după care planul [Q] || [P] secţionează conul. ˆ ˆ . care spune: „Un con e secţionat de un plan oarecare [P]. paralel cu planul secant [P]. sunt evident perpendiculare pe baza prismei şi implicit a conului. α = 90 0 . o parabolă sau o hiperbolă. În fig.2.verticale ale curbei de intersecţie. direcţiile date de generatoarele în proiecţie orizontală m s şi n s . Demonstraţia afirmaţiei că porţiunile curbei de intersecţie sunt arce de hiperbolă ˆ ˆ În figura VII. secţiunea este o parabolă. arc care se proiectează în adevărată mărime pe planul vertical de proiecţie.pentru α = β . secţiunea este elipsă.pentru α > β . Se mai poate spune că dacă planul secant [P] formează cu planul curbei directoare a conului unghiul: ˆ ˆ ˆ . a este prezentat cazul α > β din Teorema lui Dandelin. este tangent la con respectiv îl secţionează după două generatoare”.pentru α < β ( β este unghiul format de generatoarea conului cu planul curbei directoare). ˆ c.

107 .

În fig. desen tehnic în trei proiecţii. în fig. d. De aceea liniile lor de cotă sunt. sunt chiar laturile hexagonului. r.3 este reprezentată o aplicaţie a problemelor demonstrate anterior. Valorile razelor acestor arce de cerc sunt menţionate dimensiunile înscrise în cercuri: 3/4D.3. iar în desenele tehnice nu se vor nota niciodată. VII. 108 . VII. D/2. În fig. VII. Convenţional şi standardizat se face menţiunea că cele 6 arce de hiperbolă se vor reprezenta ca arce de cerc în scopul elaborării mai uşoare a desenelor tehnice.În plan orizontal. reprezentate cu linie întreruptă şi prezentate doar în scop didactic. atât PBQ cât şi MAP etc.3 este reprezentat un cap de şurub şi o porţiune din tija sa filetată.

cilindrul de trecere.2. exterioare • • prisma hexagonală.Observaţie: Problematica abordată a graficii demonstrate anetrior este foarte utilă asimilării cunoştinţelor de desen tehnic. interioare • • cilindrul interior filetat (filet cu degajare). APLICAŢIE Lucrarea de laborator 9 Conform observaţiei făcute în modulul VII este propusă o aplicaţie pentru o piuliţă olandeză. fundamentat pe gramatica sa: geometria descriptivă. 1. trunchiul de con al teşiturii de la stânga şi de la dreapta piuliţei (generatoarea trunchiului de con face 30 grade cu baza mică a acestuia). 1. 109 . Descrierea corpurilor geometrice: 1. care convenţional se reprezintă ca 6 arce de cerc. • intersecţia celor două corpuri mai sus prezentate este formată din 6 arce de hiperbolă.1. cu baza hexagon regulat (înscris în cerc).

110 .

subţiri. Descrierea succesiunii etapelor de lucru Planşa nr. Lucrul începe în proiecţia laterală. în proiecţia laterală hexagonul va avea vârfurile sus-jos. iar în proiecţia orizontală se vor vedea două feţe ale sale. Planşa nr. în proiecţia principală să se vadă 3 feţe ale acesteia. cu înscrierea hexagonului în cercul său circumscris. 2: Construcţia trunchurilor de con ale celor două teşituri 111 .2. Astfel. 1: Construcţia prismei hexagonale Se realizează o poziţionare obligatorie a prismei hexagonale astfel încât. În planşa 1 se stabilesc corespondenţele dintre proiecţii cu linii întrerupte.

112 .

113 . Valorile lor nu interesează şi nu se înscriu în desen. se realizează proiecţia acestei baze. În planşă sunt notate cu: 3D/4. Urmează a se realiza şi generatoarea înclinată la 30 de grade. Operaţia este valabilă pentru ambele feţe laterale ale prismei hexagonale. Planşa nr. în proiecţia principală. 3: Construcţia intersecţiei corpurilor anterior construite (cele 6 hiperbole asimilate cercuri) Razele cercurilor se măsoară chiar din desen.Tot în proiecţia laterală se construieşte cercul înscris în hexagon. înscrierea secţiunii şi cotarea finală. luându-le în deschiderea compasului din proiecţia laterală. În corespondenţă. D/2. 4: Definitivarea desenului prin: reprezentarea traseului de secţionare. r. care este chiar baza mică a trunchiului de con al teşiturii. Planşa nr.

Reperul este o piuliţă din componenţa unui robinet cu ventil.Lucrarea de laborator 10 Este o aplicaţie imediată a celor studiate anterior. 114 .

115 .

punctul O 1 se va găsi la intersecţia înălţimilor acestuia. Reprezentarea intuitivă a unui obiect completează reprezentarea lui ortogonală. yz şi zx.Modulul VIII - REPREZENTAREA AXONOMETRICĂ 1. Din figura VIII. folosită curent în proiectare. ofertele sau reclamele pentru produse industriale să fie însoţite de aceste reprezentări. Triunghiul xyz se numeşte triunghiul urmelor sau triunghi axonometric. Planul pe care se obţine imaginea (proiecţia) axonometrică se numeşte plan axonometric. Dacă proiectantele punctelor proiectate pe planul axonometric sunt perpendiculare pe acesta.. determinate de cele trei înălţimi.1) drept un plan axonometric. Faptul că reprezentarea axonometrică uşurează citirea şi înţelegerea unui obiect reprezentat ortogonal. mai ales în cazul formelor constructive complexe. Prin ortocentrul triunghiului urmelor trec cele trei axe axonometrice. face ca toate prospectele. împreună cu axele de coordonate ortogonale respective. OyO1 = β . ELEMENTE DE AXONOMETRIE Proiecţia axonometrică este o metodă de reprezentare intuitivă. sistemul de reprezentare se numeşte axonometrie ortogonală. Reprezentarea axonometrică constă în proiectarea pe un singur plan a unui punct.1 se observă că: OxO1 = α . Dacă din centrul O al axelor triedrului se duce o perpendiculară OO 1 pe planul P reprezentat prin triunghiul urmelor. a unei figuri plane sau al unui obiect. Acest plan intersectează triedrul planelor de coordonate după urmele xy. Se consideră planul oarecare P (figura VIII. OzO1 = γ 116 . Deci proiecţia originilor axelor pe planul axonometric coincide cu ortocentrul triunghiului urmelor. Un alt avantaj pe care îl oferă reprezentarea axonometrică este că printr-o singură proiecţie se poate identifica obiectul respectiv.

Deci. w = cosγ.1 se observă că pentru segmentul OO 1 prelungit până în punctul M. Dacă unghiurile dintre axe sunt egale între ele (α = β = γ). triunghiul urmelor este echilateral. γ 1 . notaţi cu u. γ¸sunt cosinusurile directoare. complementare unghiurilor α. cosinusurile unghiurilor α 1 . În această situaţie. β 1 . v. triunghiul urmelor este scalen. β. iar suma pătratelor cosinusurilor acestor unghiuri este egală cu unitatea: cos2α 1 + cos2β 1 + cos2γ 1 = 1 În reprezentarea axonometrică ortogonală relaţiile dintre coeficienţii de deformare sunt stabilite prin relaţia fundamentală a axonometriei: cos2α + cos2β + cos2γ = 2 sau: u2+ v2+ w2 = 2 Pentru reprezentarea izometrică valoarea coeficienţilor de deformare (egali între ei) se deduce din relaţia anterioară: 3u 2 = 2 2 u= ≈ 0 . w. în consecinţă şi coeficienţii de deformare sunt egali (u = v = w). 1 = cos β . În figura VIII. Dacă unghiurile dintre axe sunt diferite (α ≠ β ≠ γ) şi respectiv coeficienţii de deformare (u ≠ v ≠ w). β şi γ sunt unghiurile dintre axele de coordonate şi axele axonometrice corespunzătoare. iar reprezentarea se numeşte reprezentare anizometrică.82 3 117 . u = cosα. reprezentarea pe planul axonometric se numeşte reprezentare izometrică. v = cosβ. O y Oz O1 x = cos α . 1 = cos γ Oy Oz Ox Aceste rapoarte reprezintă coeficienţii de deformare.Unghiurile α.

Fig. o majorare uşoară a imaginii. suferă o 118 . Rezultă. suferă o deformare (reducere) cu aproximativ 0. situat pe una din axele izometrice sau paralel cu una din ele. se deduce după relaţiile următoare: u = w.2.Rezultă din cele arătate că.1 Fig. valoarea coeficienţilor de deformare (unde doi dintre coeficienţi sunt egali între ei). în acest caz.2 Pentru reprezentarea dimetrică.82 ori faţă de lungimea lui reală din spaţiu. v = Rezultă: 1 u 2 1 2u 2 + u 2 = 2 4 de unde: u2 = şi deci: u= 8 9 8 2 2 = ≈ 0 . coeficientul u = 1. reprezentarea dimetrică. în practică. adică se ia segmentul din proiecţia ortogonală şi se aşează pe axa izometrică respectivă. VIII. în reprezentarea izometrică. orice segment de dreaptă. orice segment de dreaptă situat pe axa O 1 x sau O 1 z sau paralel cu una din aceste axe. Unghiurile dintre axele axonometrice sunt: XO1 Z = YO1 Z = XO1Y = 2δ = 120 0 ca în figura VIII. Pentru simplificarea construcţiilor se utilizează. în asemenea reprezentare. VIII. acceptabilă.94 9 3 Din aceste relaţii rezultă că.

. = 7 8 .3 şi VIII. datorită coeficientului v = ½ u.11 sunt reprezentate în axonometrie izometrică câteva dintre formele geometrice clasice.47 ori faţă de lungimea lui din spaţiu.4 a. În stânga figurilor (notate cu a) 119 . VIII. se ia u = w = 1 şi v = u = 0.94 ori faţă de lungimea segmentului din spaţiu. Orice segment. suferă o deformare (reducere) de aproximativ 0. VIII. În practică.4 b. REPREZENTAREA AXONOMETRICĂ A FIGURILOR GEOMETRICE În figurile VIII.deformare (reducere) cu aproximativ 0.5 .3 Fig. se ia: O1 1 = 1 2 = . 2 Unghiurile dintre axele axonometrice în proiecţie dimetrică sunt redate în figurile VIII. Fig. b 2.4 a. situat pe axa O 1 y sau paralel cu aceasta. ca în figura VIII.5 ÷ VIII. Pentru a realiza mai uşor construcţia axelor..

VIII. iar în dreapta (notate cu b) – proiecţia axonometrică izometrică.6 Fig. Fig. Excepţie face figura VIII.5 Fig.elementele geometrice sunt date în epură (dublă proiecţie ortogonală). VIII.7 120 . numai în proiecţie axonometrică.8 în care este reprezentat cercul. VIII.

9 Fig.10 121 .8 Fig. VIII. VIII.Fig. VIII.

elementele dimensionale sunt conform reprezentării ortogonale.11 APLICAŢII Lucrarea de laborator 11: AXONOMETRIA UNOR FORME CONSTRUCTIVE În figura L11 sunt reprezentate în axonometrie câteva forme constructive respectiv un corp cilindric cu o flanşă la bază. VIII. 122 .Fig.

123 .

fig. respectiv treptele prevăzute cu canale de pană. arborii în trepte realizează solidul de egală rezistenţă.. respectiv zonele sau treptele care susţin şi ghidează prin lagăre.Modulul IX - REPREZENTAREA ŞI COTAREA ARBORILOR. racordări de trepte). IX.  în trepte. din punct de vedere constructiv. Calculul de rezistenţă al arborilor se face la moment de torsiune şi moment încovoietor. În figura IX. un arbore drept. în trepte. ROŢILOR DINŢATE ŞI RULMENŢILOR 1. În cele ce urmează.1 sunt menţionate următoarele părţi constructive:  fusurile de capăt. 124  .1. sunt succesiuni de corpuri geometrice cilindrice. Reprezentarea arborilor se realizează de obicei într-o proiecţie VEDERE. REPREZENTAREA ŞI COTAREA ARBORILOR Definiţie: Arborii sunt organe de maşini susţinute şi ghidate de lagăre. arborele. proiecţia principală. zonele de calare. Deoarece s-au menţionat la modulul II modalităţi speciale de reprezentare a pieselor cilindrice pline. prismatice şi chiar sferice. neted şi orizontal. Din punct de vedere economic şi ţinând cont de calculele de rezistenţă. vom studia în principiu. De asemenea se vor reprezenta secţiuni decalate (totale sau parţiale) pentru treptele cu canale de pană. Cei mai des utilizaţi sunt arborii în trepte. amintim că proiecţia principală va fi afectată de rupturi pentru prezentarea diferitelor prelucrări interioare (găuri de centrare. canale de pană. care transmit mişcarea de rotaţie (deci puterea şi turaţia). conice. Aceştia. În urma calculeoor pot rezulta arbori:  de secţiune constantă.

..5. bucşe) sunt prezentate în figura IX.0.0 6. 0.. Diferite tipuri de canale de pană şi cotarea acestora sunt prezentate în reprezentările din figura IX..5.. respectiv cilindric sau conic. zonele de corp.) sau în sens invers.63. 1. 3. respectiv zonele libere ce fac legătura dintre treptele anterior menţionate. 0.1 Mărimea găurii de centrare funcţie de diametrul exterior al piesei prelucrate (orientativ) Mărimea găurii de centrare 0. Vârfurile de centrare se vor introduce în găuri de centrare prevăzute la ambele capete ale arborelui.25 1. 2.. 8.16 peste 16. fig. Prelucrarea mecanică a arborilor se realizează între vârfuri de sprijin ce materializează axa tangenţială a arborelui. În figura IX.6 peste 2.0 10 Diametrul piesei prelucrate (D 0 ) 2.56 peste 56..0. Racordarea treptelor de arbore.8 1.1 sunt prezentate elemente dimensionale pentru gaurile de centrare. În figura IX. Treptele de fus de arbore sunt prelucrate foarte precis atât dimensional cât şi din punct de vedere al rugozităţii suprafeţei deoarece pe aceste trepte sunt montaţi RULMENŢII (lagăre de rostogolire). atunci când umerii acestor trepte servesc pentru sprijinirea pieselor (rulmenţi.120 peste 120 125 .. In tabelul IX. Tabelul IX.. Zonele de calare au prelucrate diferite tipuri de canale de pană necesare montării penei.5 sunt prezentate diferite forme constructive pentru gaurile de centrare.2. Pana este organul de maşină ce preia mişcarea de la arbore şi o transmite la o roată (dinţată.4 sunt prezentate diverse capete de arbori. conform STAS 1361-73.32 peste 32.80 peste 80.5.15 4.3.. transmite mişcarea de la o roată la arborele condus..3. IX. de curea etc. roţi.. 5.0 2.6.

126 .

127 .

128 .

deoarece orice dimensiune (cotă) trebuie să se realizeze în limitele (superioară şi inferioară) ale unei dimensiuni calculate prin calcule de proiectare. de calcul. Desenul respectă toate regulile amintite în acest modul. precum şi regulile stabilite la reprezentarea în vedere şi secţiune precum şi la cotare (modulele II şi III). Referitor la cotare se face menţiunea că se execută o cotare cu element de închidere a lanţului de dimensiuni. la exterior.APLICAŢIE Lucrarea de laborator nr. Astfel rezultă o dimensiune efectivă care obligatoriu se va afla între cele două limite. În lucrarea L12 prezentată ca model de reprezentare. Esenţa acestor toleranţe dimensionale este uşor de acceptat. este realizată înscrierea toleranţelor dimensionale care va fi asimilată în modulele următoare. Cele două limite nu reprezintă altceva decât toleranţa de execuţie a dimensiunii teoretice. 12 prezintă releveul unui arbore în trepte aflat în scop didactic la laboratorul de desen tehnic. 129 .

130 .

cu dinţi în Z. roţi dinţate melcate. Astfel deosebim din punct de vedere constructiv:  partea danturată numită coroană. Sunt montate pe arborii conducători şi respectiv condus. după forma suprafeţei de rostogolire pe care se află dantura: • • • • • • • • • • • • • • roţi dinţate cilindrice. după forma şi direcţia flandcului dinţilor: c. roţi dinţate cu dantură sferică. cu dinţi drepţi.  partea dintre coroană şi butuc este numită disc sau dacă este expandată poate avea forma de spiţe. cu dinţi în W. b. roţi dinţate cu dantură evolventică. con.  partea fixată pe arbore numită butuc. prevăzute cu dantură exterioară sau interioară. Roţile dinţate transmit mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune prin contactul direct al dinţilor aflaţi în angrenare. roţi dinţate conice. de obicei prin intermediul organelor de maşină intermediare – penele. roţi dinţate hipoide. etc. hiperboloid). cu dinţi în V.2. REPREZENTAREA ŞI COTAREA ROŢILOR DINŢATE Definiţie: Roţile dinţate sunt organe de maşini constituite din corpuri de rotaţie (cilindru. cu dinţi curbi. roţi dinţate cu dantură în cicloidă. după profilul dintelui: 131 . cu dinţi înclinaţi. Clasificarea roţilor dinţate: a.

1. măsurat pe cercul de divizare. cuprinsă între suprafaţa de vârf şi cea de fund.  z numărul de dinţi.5.  înălţimea dintelui h.5.  mărimea golului t este arcul dintre dinţi. 12.  flancul dintelui este porţiunea de-a lungul unui dinte. 4. 20.  înălţimea capului dintelui h a este cuprinsă între diametrul de divizare şi cercul de vârf de dinte. este distanţa măsurată pe direcţia razei cuprinsă între cercul de vârf şi cel de fund de dinte. este lungimea arcului de pe cercul de divizare măsurată între două flancuri consecutive. 6. 16.  modulul m. 2. conform figurii IX.25.  pasul circular p... 1. 1.  înălţimea piciorului dintelui h f este cuprinsă între diametrul de divizare şi cercul de fund de dinte.6:  profilul dintelui este linia de intersecţie a unui dinte cu o suprafaţă frontală..75. 10.  cercul de divizare cu diametrul d este folosit ca bază pentru măsurarea parametrilor geometrici. 3.  grosimea dintelui S este lungimea arcului măsurat pe cercul de divizare.5. Relaţiile de calcul pentru elementele geometrice sunt: d=m·z ha = m h f = 1. următoarea: m = 1.5. 3. 5. Conform STAS 822-82 gama de moduli m este în mm. 5. 2.Elementele geometrice ale danturii sunt.25. 2.  cercul de vârf cu diametrul d a sau diametrul de cap de dinte. 4. 7.25 m 132 . 2.75.5.  cercul de fund cu diametrul d f sau diametrul de picior de dinte. este porţiunea din diametrul de divizare care revine unui dinte. 9. 8.

25 m d a = d + 2 h a = m(z + 2) d f = d – 2 h f = m(z – 2. diametral opuşi.  întotdeauna trebuie avut în vedere că în afara celor două proiecţii mai sus menţionate. 133 . separată. indiferent dacă dantura este înclinată sau numărul de dinţi este impar.7 şi se menţionează folosirea lui şi pentru reprezentarea arborilor pinior. L13. printr-o reprezentare de detaliu. iar dantura nu se reprezintă explicit. ea se defineşte printr-o referire la standardul corespunzător sau dacă este strict necesar.5) p=s+t s = p/2 t = p/2 p = π ⋅ m = π ⋅ d/z REPREZENTAREA ROŢILOR DINŢATE Se ţine cont de STAS 734-82. această secţiune se realizează convenţional prin golul dintre doi dinţi.  proiecţia laterală este o reprezentare vedere. IX. Regulile de bază sunt aplicate în fig. un tabel cu elementele necesare pentru prelucrarea danturii.h = h a + h f = 2. Tabelul are dimensiunile conform fig. formatul de desen trebuie să mai aibă în colţul din dreapta sus.  proiecţia principală este o reprezentare secţiune longitudinală.

ca o generatoare. suprafaţa de rostogolire se reprezintă cu linie punct-subţire (în proiecţia principală este o generatoare iar în proiecţia laterală este cercul al doilea). suprafaţa de picior de dinte se reprezintă numai în proiecţie principală. convenţiile de reprezentare în proiecţiile mai sus amintite sunt:  suprafaţa de cap de dinte se reprezintă cu linie continuă groasă (în proiecţia principală este o generatoare. iar pe jumătatea de vedere va fi menţionată aceasta. cu linie continuă groasă. iar în proiecţie laterală este cercul exterior). proiecţia principală se va reprezenta jumătate vedere.    134 . orientarea danturii pentru roţile dinţate cu dinţi înclinaţi se menţionează în tabel sau dacă este necesar.Intrând în detaliile reprezentării roţilor dinţate. jumătate secţiune.

135 .  toleranţe de bătaie radială şi frontală (vor fi studiate în modulul X). 13 În figura L13 este reprezentată o roată dinţată cilindrică cu dinţi drepţi. trebuie cotate toate cotele necesare prelucrării danturii şi definirii elementelor sale constructive. Astfel.7.  raza sau teşitura muchiilor suprafeţelor de cap de dinte. IX.  rugozităţile suprafeţelor prelucrate (vor fi studiate în modulul X). aflată în laboratorul de desen tehnic ca model de reprezentare. pe reprezentare vor mai fi înscrise:  diametrul exterior de cap al danturii şi toleranţele sale dimensionale (d a ).  elementele necesare cotării canalului de pană (înălţime. lăţime) tolerate dimensional.  lăţimea danturii.COTAREA ROŢILOR DINŢATE Conform STAS 5013/1-82.  diametrul butucului şi toleranţele sale. APLICAŢII Lucrarea de laborator nr. Restul elementelor necesare pentru prelucrarea danturii se înscriu în tabelul prezentat deja în fig.

136 .

radială: . . 4. 2. axială: . . . 2.asimetrice. role butoi: . 3.simetrice.rulmenţi radiali.lungi.ace. . 4. după direcţia sarcinii principale: a. b. după numărul rândurilor corpurilor de rulare: 1. Tabelul IX. REPREZENTAREA ŞI COTAREA RULMENŢILOR Lagărele de rostogolire au ca organ principal RULMENTUL. 3. c. .rulmenţi radiali-axiali. după forma corpurilor de rulare: a.3. bile b.2 Tipul rulmentului Radial oscilant cu bile pe două rânduri Radial oscilant cu role butoi pe două rânduri Radial-axial cu role conice Radial cu bile pe două rânduri Axial cu bile Simbolul 1 2 3 4 5 Tipul rulmentului Radial cu bile pe un rând Radial-axial cu bile Axial cu role cinlindrice Radial cu role cilindrice Radial cu ace Radial-axial cu bile cu contact în patru puncte Simbolul 6 7 8 N NA Q 137 . role conice d. role cilindrice: .scurte. fix.rulmenţi radiali-axiali. după prelucrarea înclinărilor axului: a. oscilant. b. Clasificarea rulmenţilor: 1.rulmenţi axiali.

iar lubrifiantul consumat este mai redus. diametrul exterior D. Dimensiunile principale necesare la montajul rulmentului pe dreapta de fus de arbore sunt: diametrul interior d. un număr de corpuri de rostogolire şi o colivie pentru acestea. Rulmentul este alcătuit în principal din două inele.2. interior şi exterior. o mai mare siguranţă în exploatare şi o durabilitate mai mare. Regula de reprezentare este ca planul de secţiune să treacă prin axele corpurilor de rulare chiar dacă acestea sunt în număr impar. Reprezentarea în desen a rulmenţilor se face conform STAS 8953-85.9 este reprezentat un rulment radial axial cu role conice pentru care sunt necesare în reprezentare proporţiile referitoare la dimensiunea A. egal cu cel al treptei de fus de arbore. Colivia nu este obligatoriu de reprezentat. în mod convenţional. Pentru restul tipurilor de rulment se consultă bibliografia. lăţimea B sau T. deoarece au un gabarit mai redus. B şi E. iar inelele rulmenţilor se haşurează diferit. Se folosesc simboluri pentru tipurile de rulmenţi prezenţi în clasificarea de mai sus şi tabelul IX. În fig. Colivia. IX. iar corpurile de rulare să fie reprezentate în vedere. dimensionând formele constructive în funcţie de dimensiunile principale şi indicând valori informative pentru reprezentare. nu este obligatoriu de reprezentat în desenul rulmentului. 138 .Se folosesc lagărele de rostogolire preponderent lagărelor se alunecare.

prezintă microneregularităţi (asperităţi) faţă de o suprafaţă ideală. rezultate din procedeul de fabricaţie utilizat şi care nu sunt abateri de la forma geometrică. ÎNSCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC A RUGOZITĂŢII SUPRAFEŢELOR Suprafaţa obţinută prin diferite procedee tehnologice. . Aceştia sunt: .toleranţele geometrice.Modulul X - ÎNSCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC A NOŢIUNILOR DE PRECIZIE PENTRU SUPRAFEŢELE PRELUCRATE Desenul de execuţie trebuie să cuprindă. X.toleranţele dimensionale. pe lângă detaliile de formă şi dimensionale şi date referitoare la: .R a . conform SR ISO 4287-1 : 1993 rugozitatea este definită ca ansamblul neregularităţilor suprafeţei reale. Astfel.starea suprafeţelor (rugozitatea). rizuri. suprafaţă reală. Neregularităţile por fi de forma: striaţii.1 definită ca media aritmetică a valorilor absolute ale abaterilor profilului în limitele lungimii de bază: Ra = 1 l 1 n y( x ) dx = ∑ y i ∫ l 0 n i =1 139 . urme de scule.. smulgeri de material. pori etc. 1. abaterea medie aritmetică a profilului. . goluri. fig. Rugozitatea suprafeţei se determină cu unul sau mai mulţi parametri.

înălţimea maximă a profilului.R z . X. . n – neregularităţile din lungimea l. y i – ordonatele profilului real al suprafeţei. fig.3. fig. în limitele lungimii de bază.2. y v – adâncimea golului.în care: l – lungimea de bază aleasă convenţional.R y . Rz = în care: ∑ y pi +∑ y vi i =1 i =1 5 5 5 y p – înălţimea proeminenţei. înălţimea neregularităţilor profilului în zece puncte. definită ca media valorilor absolute ale înălţimilor celor mai de sus cinci proeminenţe şi ale adâncimilor celor mai de jos cinci goluri. definită ca fiind distanţa dintre linia proeminenţelor şi linia golurilor. . R y = y p max + y v max 140 . X.

pasul mediu al proeminenţelor locale ale profilului.1. N 2 .S. O altă modalitate de prezentare a valorilor parametrilor R a este prin precizarea simbolurilor claselor de rugozitate notate N 1 . corelaţia cu R a [µm] este prezentată în tabelul X.N 12 . Valorile numerice preferenţiale ale acestor parametrii sunt stabilite conform SR ISO 4287-1 : 1993 şi prezentate în tabelul X. conform tabelului X..3.. 141 .S m . ..2. În funcţie de procedeul tehnologic de prelucrare mecanică şi de tipul operaţiei propriu-zise. pasul mediu al neregularităţilor profilului.

2 N10 0.Tabelul X. Laminare la cald Laminare la rece Extrudare Forjare Rabotare Mortezare • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Degroşare N1 50 N2 25 Semifinisare N3 12. 10. Turnare de precizie 5.3 Operaţia Clasa de precizie Valoarea R a [µm] Nr. 7.5 N4 6. 6. Procedeu de prelucrare Turnare în nisip Turnare în formă metalică 3.4 Superfinisare N9 0.2 Finisare N6 1.8 N8 0. 2. Turnare în cochilă 4.3 N5 3.05 N12 0. 1.025 • • • • 142 . crt. 9. 8.1 N11 0.6 N7 0.

05 N12 0. 20. 12. 16.8 N8 0.3 N5 3. 17. 14.2 Finisare N6 1.Tabelul X. 19.1 N11 0. 21. 18.3 (continuare) Operaţia Clasa de precizie Valoarea R a [µm] Nr. crt. 13.025 • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 143 . 15.6 N7 0. 11. Procedeu de prelucrare Găurire Frezare Strunjire Alezare Broşare Rectificare Rodare Honuire Răzuire Electroeroziune Lustruire • • • • • • • • • Degroşare N1 50 N2 25 Semifinisare N3 12.4 Superfinisare N9 0.2 N10 0.5 N4 6.

5.4.  înălţimea literelor este aceeaşi cu înălţimea scrierii din desen. - Reprezentarea grafică a simbolurilor derivate şi anume:  În fig.  dimensiunile sunt date în tabelul X. având valoarea maximă admisibilă pentru suprafaţa respectivă.4. 144 .6 pentru suprafeţe care trebuie prelucrate cu îndepărtare de material.Reprezentarea grafică a simbolului de bază este conform SR ISO 4287-1 : 1993 şi anume:  forma simbolului este dată în figura X.SIMBOLURI .ÎNSCRIEREA RUGOZITĂŢII ÎN DESENUL TEHNIC . Exemplu în figura X.  grosimea linie simbolului. Se face menţiunea că valoarea numerică a parametrului de rugozitate se înscrie deasupra simbolului prezentat în figura X. X.4. precum şi a cifrelor şi literelor este aceeaşi cu grosimea liniei de scriere (linie groasă).

c – valoarea numerică a lungimii de bază.7 pentru suprafeţe a căror îndepărtare de material este interzisă. În fig. d – simbolul orientării neregularităţilor. X. f – valoarea numerică a altor parametri de profil. 145 . Simbolurile au următoarea relevanţă: a – valoarea numerică a parametrului R a sau numărul clasei de rugozitate. - Reprezentarea grafică a simbolului complet.8. prezentat atunci când sunt necesare a fi înscrise în desen şi alte condiţii suplimentare privind starea suprafeţelor. X. fig. b – procedeul tehnologic sau indicaţii de tratament termic. e – valoarea numerică a adaosului de prelucrare. menţinerea rugozităţii păstrându-se de la prelucrarea anterioară.

Simbolul poate fi amplasat pe o linie de indicaţie ca în fig. . X.Dacă toate suprafeţele piesei reprezentate în desen au aceeaşi stare. . ca în fig.9. X.Notarea rugozităţii se face o singură dată pentru o suprafaţă. X.Simbolul este dispus pe desen astfel încât simbolurile şi indicaţiile să fie citite de jos în sus şi de la stânga la dreapta.Simbolul prezentat în cele anterioare va avea vârful orientat spre suprafaţa la care se referă. ca în fig. . 146 . a. X. fig.10.9. b.11. notarea rugozităţii se face doar deasupra indicatorului. . dacă este posibil acolo unde este şi cota suprafeţei.REGULI DE INDICARE ÎN DESEN A RUGOZITĂŢII .

13. fig. limita trasându-se cu linie continuă subţire şi cotându-se această lungime.12. X.Dacă majoritatea suprafeţelor au aceeaşi rugozitate. urmată de scrierea cuvintelor „cu excepţia celorlalte indicaţii”. fig. c. ele se notează separat. X. diferite de cea majoritară. fie de precizarea între paranteze a rugozităţilor explicite. fie de reprezentarea unui simbol de rugozitate între două paranteze. 147 .. a.Dacă aceeaşi suprafaţă are rugozităţi diferite. fie aceasta se notează deasupra indicatorului. b. .

X. fig. 148 . .Rugozitatea suprafeţelor canelate se înscrie ca în fig. X.Rugozitatea profilului filetului se indică pe diametrul pe care se cotează.15.14..

X. datorită condiţiilor concrete de fabricaţie.  dimensiunea efectivă E. O cotă dată pe un desen este practic imposibil de realizat cu exactitate.. dimensiune ce se poate măsura efectiv. Conform STAS 8100/1-88 sunt definite. respectiv [′ ° ″]. este dimensiunea reală a piesei.16.D min 149 . obţinută după prelucrare.N  toleranţa T este diferenţa dintre dimensiunea maximă şi minimă: T = D max . fig. 2. în fig.  abaterea efectivă A reprezintă diferenţa dintre dimensiunea efectivă şi cea nominală. Abaterea efectivă poate varia între o valoare superioară şi una inferioară: A s = D max – N A i = D min . ÎNSCRIEREA ÎN DESENUL TEHNIC A TOLERANŢELOR DIMENSIONALE Dimensiunea înscrisă în desen este COTA. este dimensiunea rezultată din calculele de proiectare.  dimensiunile limită D max şi D min sunt dimensiunile limită între care trebuie să se afle E.17:  dimensiunea nominală N.Rugozitatea suprafeţelor flancurilor danturii roţilor dinţate se înscrie pe linia ce reprezintă suprafaţa de rostogolire. exprimată în [mm]. Ea este valoarea numerică a unei mărimi liniare sau unghiulare. X.

D min = A s + N – (Ai + N) = A s . Se exemplifică printr-un diametru al unei trepte de arbore ca în fig. Înscrierea în desen a toleranţelor dimensionale ce realizează ajustaje Denumirea arbore se foloseşte şi în mod convenţional pentru a defini o suprafaţă cuprinsă. 150 .18. T d . X. a i . respectiv dimensiunea exterioară a unei piese. b sau prin lăţimea canalului de pană atât în arbore cât şi în butucul roţii. fig.18. Există o convenţie pentru notaţii: arborii se notează cu litere mici: d. a s . ca în fig. respectiv dimensiunea interioară a unei piese. c. T D . dimensiunile exterioară şi interioară ale piesei tip arbore şi tip alezaj. A s . Condiţia este ca dimensiunile să aibă aceeaşi dimensiune nominală N. Denumirea de alezaj se foloseşte şi în mod convenţional pentru a defini o suprafaţă cuprinzătoare. se numeşte AJUSTAJ. la montaj. Se exemplifică printr-un diametru de butuc de roată dinţată. Relaţia în care se află. a sau prin lăţimea unei pene.sau T = D max . a. alezajele se notează cu litere mari: D. X. X. A i .18.A i Se mai numeşte şi câmp de toleranţă zona cuprinsă între D max şi D min .

B. o piesă poate fi înlocuită cu alta la montaj..Z.  ajustaje intermediare: la care câmpurile de toleranţă sunt suprapuse parţial sau complet. X. putând rezulta la montaj. Scopul funcţional al ansamblului reclamă prescrierea unor toleranţe care să realizeze:  ajustaje cu joc: la care câmpul de toleranţă al alezajului este în întregime deasupra câmpului de toleranţă al arborelui fig. X. fără selecţie.  ajustaje cu strângere: la care câmpul de toleranţă al alezajului este în întregime sub câmpul de toleranţă al arborelui. fără alte prelucrări suplimentare (ajustări sau potriviri). 151 . Clasificarea ajustajelor: Pentru ajustarea interschimbabilităţii pieselor s-au stabilit norme şi reguli standardizate.z s . c.. a.De asemenea poziţia câmpului de toleranţă faţă de linia zero este simbolizată: pentru arbori cu literele mici: a. C. asigurându-se totodată o bună funcţionare a ansamblului... pentru alezaje cu literele mari: A. c.19. atât asamblări cu joc cât şi cu strângere. fig... b. fig. Astfel.19. prin prescrierea unor toleranţe pentru fiecare piesă.19. X. b.

deci abaterea inferioară este zero.21. X. fig. X. în care diametrul minim al alezajului este egal cu diametrul nominal.20. fig.  sistem arbore unitar: sistem în care diametrul maxim al arborelui coincide cu dimensiunea nominală. Necesitatea asigurării interschimbabilităţii pieselor şi limitarea variantelor de montaj. adică abaterea superioară este zero. au dus la standardizarea a două sisteme de bază:  sistem alezaj unitar: sistem preferat. la montaj se pot obţine o infinitate de ajustaje.Sisteme de ajustaje ISO În funcţie de poziţia câmpurilor de toleranţă pentru alezaj şi pentru arbore. 152 .

evident de: 153 . 0.22 Aşadar simbolizarea câmpurilor de toleranţă reprezintă poziţia câmpului de toleranţă faţă de linia zero a dimensiunii nominale.. Aceasta poate fi una din valorile standardizate numerotate cu 0. Astfel mărimea concretă a toleranţei dimensionale este funcţie de dimensiunea nominală şi treapta de precizie de execuţie.1. Fig. 2..Aşadar sunt limitate poziţiile câmpurilor de toleranţă fie pentru alezaj.22. 1. funcţie. în ordinea descrescătoare a preciziei. X. respectiv la simbolurile H sau h. Există tabele special întocmite care prezintă toate valorile explicite ale abaterilor limită dimensionale. X. Aşa cum s-a mai precizat se utilizează literele mici pentru poziţia câmpului de toleranţă la arbori şi literele mari respectiv pentru poziţia câmpului de toleranţă la alezaje. la o singură denumire. fig. fie pentru arbore. Pe lângă această simbolizare mai trebuie precizată şi clasa de precizie pentru execuţia dimensiunilor.16.

X. reprezentate fiind asamblat.- dimensiunea nominală. X. toleranţele dimensionale se înscriu imediat după cotele la care se referă. În fig. În fig.23. iar înălţimea de scriere este aceeaşi cu cea a scrierii. cu precizarea explicită a abaterilor limită. Astfel în fig. X. jos.24. Simbolul câmpului de toleranţă şi clasa de precizie se înscriu în rând cu cota şi cu aceeaşi dimensiune nominală de scriere ca a cotei. c este prezentată scrierea completă. în paranteza rotundă. X. cu aceeaşi dimensiune nominală a scrierii.23 se precizează implicit toleranţa dimensională. iar în fig. ÎNSCRIEREA CONCRETĂ ÎN DESENUL TEHNIC A TOLERANŢELOR LA DIMENSIUNILE CE REALIZEAZĂ AJUSTAJE În conformitate cu ISO 406 : 91. Se face observaţia că toate abaterile sunt exprimate în [mm]. În fig. simbolul câmpului de toleranţă.24 a scrierea simbolizată a câmpurilor de toleranţă se face cu o linie înclinată de fracţie. dar decalat sus. faţă de scrierea dimensiunii nominale φ20.23. X. În fig. 154 . Modalitatea concretă este prezentată în fig.23. X. b se precizează explicit această valoare prin înscrierea directă a abaterilor limită. a şi b sunt prezentate toleranţele dimensionale ale elementelor componente ale unui ajustaj. mărimea treptei de precizie.

Atunci când se doreşte o prezentare explicită a abaterilor limită se procedează ca în fig. dar şi cele unghiulare şi abaterile geometrice de formă şi poziţie (acestea vor fi studiate la paragraful 3). clasa mijlocie. 155 . Pentru dimensiuni fără indicaţii de toleranţă sunt prevăzute doare trei clase de precizie: clasa fină. b.24 b linia de fracţie este orizontală. iar simbolurile sunt scrise cu dimensiuni mai mici decât înălţimea nominală a scrierii. clasa grosolană.X.25 a sau b. X. Înscrierea în desen a toleranţelor dimensionale liniare Dimensiunile obţinute prin aşchierea fără indicaţii de toleranţă. intră în categoria dimensiunilor „fără indicaţii tehnologice” prin care sunt înţelese acele dimensiuni pentru care este satisfăcătoare precizia corespunzătoare condiţiilor speciale. În aceste dimensiuni fără indicaţii de toleranţă intră dimensiunile liniare.

grosolană) şi standardul în vigoare STAS 2300-86. clasa de execuţie (fină.26 şi valorile sunt conform tabelului X. Deoarece abaterile sunt egale în valoare absolută. Înscrierea în desen a toleranţelor unghiulare Sunt prescrise abateri conform STAS 2300-86. funcţie de lungimea laturii celei mai scurte a unghiului considerat. pot fi prescrise împreună. Exemplu fig. fie echivalentul lor în procente.5. mijlocie.5. X. alături de cotă şi precedate de semnele suprapuse ± ca în tabelul X.6 156 . c. fie precizând fiecărei dimensiuni liniare valoarea abaterilor limită conform tabelului X.Înscrierea în desen a toleranţelor la dimensiuni liniare se face fie precizând deasupra tabelului INDICATOR. exprimate fie în grade sexagesimale şi minute.

X. ÎNSCRIEREA ÎN DESEN A TOLERANŢELOR GEOMETRICE a. conice. 3. 4. 2.Formele geometrice frecvent întâlnite în construcţia pieselor din ICM sunt plane. ISO 1101-83 în desen sunt date în fig. Abaterea Abateri de la rectilinitate Abateri de la planeitate Abateri de la circularitate Abateri de la cilindricitate Abateri de la profil Abateri profilată Exemple de înscriere conform SR-ISO 7083-96. de la suprafaţa ∩ Simbol Fig.Piesele în configuraţia lor sunt determinate de suprafeţe cu forme geometrice simple. altele constau din combinarea acestor forme geometrice.27 . X. .3. X. .X.31.Abaterile de la forma geometrică se clasifică astfel (tab. Abateri de la forma geometrică . Tabelul X. X.7).28 157 . cilindrice. etc.7 Nr. 5. 1.27 Fig. 6.

32 În tabelul X. X.29 Fig.Fig. X. X. X.30 Fig.31 Fig.8 sunt date valorile standardizate (în microni) ale toleranţelor pe tipuri de abateri de la forma geometrică. 158 .

perpendiculare.Tabelul X. adică pot fi: paralele. 159 . Precizia poziţiei reciproce a suprafeţelor Tipuri de abateri Suprafeţele ce determină configuraţia pieselor.8 b. au diferite poziţii relative (una faţă de cealaltă). etc. coaxiale.

Astfel.42.9 dat mai jos. 160 .32 – X. funcţie de scopul funcţional. X.9 Abaterea a) b) c) d) e) f) g) h) i) Abateri de la paralelism Abateri de la perpendicularitate Abateri de la coaxialitate Abateri de la înclinare Abateri de la bătaia radială sau frontalã Abateri de la bătaia frontală şi radială (totală) Abateri de la simetrie Abateri de la intersecţie Abateri de la poziţia normală Simbol Exemple de înscriere în desen sunt date în fig. abaterile de la poziţia reciprocă a suprafeţelor se pot clasifica conform tabelului X. acestea ca şi cele mai sus menţionate sunt standardizate conform ISO. precizia de formă şi precizia poziţiei reciproce poate fi realizată în urma prelucrărilor mecanice cu anumite abateri. Tabelul X.Asemănător preciziei dimensionale.

36 Fig.35 Fig.37 161 .Fig. X. X. X.34 Fig. X.33 Fig. X.

X. X.39 Fig.38 Fig. X.Fig.40 Fig. X.41 162 .

X.10 sunt date valorile standardizate ale toleranţelor (în µm) pe tipuri de abateri de la poziţia reciprocă a suprafeţelor. 163 Fig.42 .În tabelul X.

10 164 .Tabelul X.

10 (continuare) 165 .Tabelul X.

prin axa cusăturii. ASAMBLĂRI SUDATE Îmbinările sudate sunt executate prin operaţia tehnologică numită sudare.Modulul XI - REPREZENTAREA ŞI COTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE ASAMBLĂRI 1.4 ÷ XI. care constă din asamblarea nedemontabilă a două piese din materiale de aceeaşi compoziţie sau apropiată. Prin STAS 735/1-87. Sudura în puncte. aşa cum este exemplificată în figurile XI. se stabilesc regulile de reprezentare şi de notare a îmbinărilor sudate sau lipite cu aliaje pentru lipire..1 ÷ XI. au fost aduse în stare plastică sau aproape lichidă. figurile XI. în construcţia de maşini şi în construcţii metalice. Sudarea executată (continuă sau discontinuă) pe o linie se numeşte cusătură. ale căror suprafeţe. în găuri rotunde şi alungite. În desenul tehnic îmbinările sudate sau lipite pot fi reprezentate detaliat sau simplificat. se reprezintă prin axele găurilor sau punctelor. cu sau fără adaos de material de compoziţie corespunzător. Deoarece asamblările sudate asigură rezistenţa şi o substanţială economie de metal. ele tind să înlocuiască din ce în ce asamblările nituite.3. în acest context fiecare agent economic are cataloage proprii. pe porţiunea pe care se sudează. Materialul de adaos depus pe cusătură constituie cordonul de sudură. Reprezentarea şi notarea detaliată se foloseşte decât în cazurile în care reprezentarea şi notarea simplificată nu determină complet forma şi dimensiunile sudurii. iar îmbinarea în linie şi prin suprapunere. 166 .  Reprezentare simplificată Cusătura se reprezintă simplificat pe desene printr-o linie continuă groasă. Legătura făcută prin sudare se numeşte sudură.5.

se notează pe reprezentare o singură dată. inclusiv lungimea. XI.1 conform STAS 1125/2-81. XI. realizată prin sudare cu arc electric cu electrod învelit de tipul E 51. 167 . n fiind numărul cusăturilor identice. XI.1.6 Exemplu: o îmbinare în Y. în clasa de execuţie III. tabelul XI. XI.4 Fig.5 Fig.6. XI. XI.3 Fig. aşa cum este exemplificat în figura XI.1 Fig.7.Fig. poziţia de sudare orizontală A 1 se notează ca în fig. XI.2 Fig. având toate elementele cusăturii identice. conform STAS 9398-83. Îmbinările.

 Notarea detaliată Notarea detaliată se face respectând prevederile STAS 188-76 şi a standardelor în vigoare referitoare la forma şi dimensiunile rosturilor. pentru a nu se confunda cu acestea. în vedere. Exemple de reprezentare detaliată sunt cuprinse în figurile XI. XI. În secţiune. conform STAS 6857/1-85. XI. marginile cusăturii sau găurilor.Fig. Dacă pe desen sunt figurate găuri de trecere pentru organe de asamblare.9.8. sudura se reprezintă înnegrit cu excepţia desenelor care evidenţiază descrierea rosturilor. se admite ca reprezentarea în vedere a îmbinărilor în puncte să se facă înnegrit. se trasează cu linie continuă groasă.7  Reprezentare detaliată În reprezentarea detaliată. 168 . Cusătura se evidenţiază prin trasarea cu linie continuă subţire (cu mâna liberă) a liniilor curbe. Desenele de execuţie pentru îmbinări sudate sau lipite se întocmesc în conformitate cu condiţiile generale pentru desenele de execuţie din domeniul construcţiilor de maşini. în cazul îmbinării în găuri.

1 169 .Tabelul XI.

ansamblurile sudate sau lipite se reprezintă evidenţiind elementele componente şi se poziţionează ca o singură piesă. În acest desen.1 (continuare) Cusăturile nu se reprezintă în desenele de ansamblu care nu au ca scop specificarea formei şi dimensiunile îmbinării.Tabelul XI. 170 .

XI.8. Fig.Se recomandă ca evidenţierea elementelor componente să se facă prin reprezentarea conturilor acestora cu linii vizibile (fig.9). XI.8 171 . XI.

172 .9 2. XI. construcţii metalice etc.Fig. ASAMBLĂRI FILETATE Asamblările filetate fac parte din grupa asamblărilor demontabile şi sunt des utilizate în construcţia de maşini.

În figura XI.O asamblare filetată se realizează cu ajutorul a două piese: o piesă filetată exterior numită şurub şi o piesă filetată interior numită piuliţă. Piuliţa este piesa care se înşurubează împreună cu şurubul în vederea asamblării pieselor. Piesa intermediară. XI.10 Şurubul este o tijă filetată prevăzută într-o parte cu o porţiune îngroşată (de obicei prismatică). iar pentru evitarea autodeşurubării se folosesc (şaibe de siguranţă.14). forma exterioară a piuliţei trebuie astfel realizată încât să permită strângerea cu ajutorul unei chei. numită cap. Fig. pentru a se putea face uşor înşurubarea (figura XI. şaiba 2. Porţiunea filetată a şurubului se termină printr-o zonă de formă tronconică numită vârf. 173 .). numită şaibă.10 sunt reprezentate elementele de îmbinare: şurubul 1. piuliţa 3 şi şplintul 4. şplinturi etc. realizează o suprafaţă de sprijin mai mare între piesa asamblată şi piuliţă. al cărui diametru terminal trebuie să fie mai mic decât diametrul piuliţei.

şuruburi grosolane cu dimensiuni cuprinse în STAS 920-91 prevăzute cu abateri mari de formă a suprafeţei.12 sunt indicate dimensiunile respective. cotarea şi notarea şuruburilor Şuruburile se clasifică după forma capului. după precizia de execuţie etc.11 174 .11. . Reprezentarea. având prelucrat numai filetul. după tipul filetului. Clasificarea şuruburilor este cuprinsă în STAS 1450/1-89. Fig. executate din bare cu profil hexagonale şi prelucrate prin aşchiere. XI. În figura XI. După precizia de execuţie şuruburile cu cap hexagonal se clasifică în următoarele grupe: . este reprezentat şi cotat un şurub cu cap hexagonal. iar în figura XI.şuruburi precise cu dimensiuni cuprinse în STAS 4272-89. (STAS 4272-89).

R 2 sunt date exclusiv pentru construcţia grafică în desen a capătului şurubului sau piuliţei. XI.12. şi suprafaţa de aşezare a capului (fig.11). d a – diametrul cercului de trecere între racordarea dintre tijă şi cap. cu filet M 10 şi cu lungimea l = 50 mm. XI.Fig. d 1 – diametrul tijei în partea nefiletată. k – înălţimea capului. l – lungimea totală a tijei.12 În figura XI.12 dimensiunile R 1 . D – diametrul cercului circumscris conturului poligonal al capului. Dimensiunile principale ce caracterizează şuruburile (fig. 175 . Acestea nu se evidenţiază în desenele de execuţie. Exemplu de notare a unui tip de şurub cu cap hexagonal ca cel din figura XI. b – lungimea filetată. XI. r.11) sunt: d – diametrul tijei în partea filetată (diametrul maxim al filetului). S – deschiderea de chei.

este reprezentată o construcţie generală a capului hexagonului cu trei proiecţii obişnuite. Figura XI.13 176 .12. arcele de hiperbolă în această construcţie se pot aproxima şi înlocui prin arce de cerc (pentru construcţia grafică în desen). Cota care caracterizează orice cap hexagonal este deschiderea cheii notată cu S. Şurub M10 x 50 STAS 4272-89 În figura XI. la care teşitura muchiilor feţei superioare este mai pronunţată.7 d şi măsoară distanţa dintre feţele opuse ale prismei hexagonale. construcţia capului hexagonal pentru acest caz este arătată în figură.13 reprezintă un cap hexagonal. desenate la scară mărită. Fig. XI. Această cotă măsoară distanţa dintre feţele opuse ale prismei hexagonale. În detaliile A şi B. a cărei valoare este 1. este indicat modul corect de trasare a colţurilor capului hexagonal atât pentru cazul reprezentării pe trei feţe (detaliul A) cât şi pentru cazul reprezentării pe două feţe (detaliul B). Elementele dimensionale necesare construcţiei sunt calculate în funcţie de diametrul d al tijei şurubului şi sunt înscrise sub formă de cote literale.

semiprecisă sau grosolană şi de forma B. XI. De remarcat că această construcţie se face în funcţie de deschiderea S a cheii. cotarea şi notarea piuliţei Exemplu de notare a unei piuliţe hexagonale. execuţie semiprecisă: Piuliţă M12 – sp – STAS 4071-89 Exemplu de notare a unei piuliţe hexagonale cu filet M12. piuliţa are forma unei prisme hexagonale cu muchiile feţei superioare sau ambelor feţe teşite. Prin STAS 1450/4-89 se stabileşte terminologia şi se clasifică piuliţele. Construcţia piuliţei se poate face ca şi construcţia capului şurubului. execuţie precisă: Piuliţă M12 – p – STAS 4071-89 Ca şi capul şurubului. care este o piuliţă de execuţie grosolană. Reprezentarea. aşa cum s-a arătat în figura XI. 177 . după aceleaşi criterii ca şi şuruburile.14 Forma şi dimensiunile piuliţelor hexagonale sunt reglementate prin STAS 922-76 pentru piuliţe grosolane cu filet metric şi prin STAS 4071-89 pentru piuliţe precise şi semiprecise cu filet metric. Desenul de execuţie a unei piuliţe este reprezentat în figura XI. ca în figura XI.15. dimensiunile respective fiind cuprinse în STAS 922-76. cu filet M12. Fig.15. În figura XI.15. este reprezentată o piuliţă hexagonală de forma A care poate fi o piuliţă de execuţie precisă.11.

În figura XI. Fig. reprezentată în cele două variante R şi respectiv N. pentru şurubul cu cap hexagonal. XI. M10:  Şaibă A 10 STAS 5200-91 Un alt tip de şaibă este şaiba Grower.18.16. dar se prevede în tabelul de componenţă. În STAS 7666-82 sunt date dimensiunile pentru şaiba Grower. şaiba plată. 178 . cotarea şi notarea şaibelor şi a organelor de siguranţă contra autodeşurubării Şaibele sunt piese metalice.16 Exemplu de notare a unei şaibe din seria fină. Şplintul se reprezintă şi se cotează ca în figura XI. care se montează între piuliţă şi piesa de strâns. arătate în figura XI. XI. Şplintul (cuiul spintecat) se execută din sârmă semirotundă din oţel şi se foloseşte la asigurarea asamblării. dimensiunile respective fiind cuprinse în STAS 1991-89. În STAS 5200-91 sunt cuprinse dimensiunile pentru seria fină (A) şi seria mijlocie (B). Scopul şaibelor în asamblările cu şurub şi piuliţă este de a realiza o suprafaţă mai mare de repartizare a presiunilor pe piesa strânsă. Pe desenele de ansamblu.15 Fig. cuiul spintecat nu se desenează.Reprezentarea.17. este reprezentat un tip de şaibă des utilizat. (cu deschidere de cheie normală).

Reprezentarea şi cotarea unui prezon se face ca în fig. XI.17 Fig. iar la celălalt capăt se înşurubează o piuliţă.  Şplint 10 x 80 STAS 1991-89 de notare a unui şplint cu diametrul nominal 10 şi  Reprezentarea şi cotarea prezoanelor Prezoanele sunt şuruburi fără cap formate din tije filetate la ambele capete.19.18 Exemplu lungimea 80 mm. Unul din capete este înşurubat într-una din piesele de asamblat. 179 . XI. care este prevăzută cu un alezaj filetat. XI.Fig. dimensiunile fiind cuprinse în STAS 4551-80.

cu vârf teşit.  Ştift filetat – M 10 x 25 STAS 4770-90 180 . XI. ca cele din figura XI. ca cele din figura XI.19 Exemplu de notare a unui prezon pentru înşurubat din oţel de tip B. iar dimensiunile acestuia sunt conform STAS 4770-90.20 cu filet M 10 şi lungimea de 25 mm.21 Exemplu de notare a unui ştift filetat cu crestătură. Scopul ştiftului este de a împiedica deplasarea reciprocă a pieselor în care se montează.20 Fig. XI. cu filet metric normal dreapta.Fig. având diametrul d = 10 mm şi lungimea l = 60 mm: Prezon B – M 10 x 60 STAS 4551-80  Reprezentarea şi cotarea ştifturilor filetate Ştifturile filetate sunt tije filetate de obicei şi sunt prevăzute cu o crestătură sau cu un locaş hexagonal.20. În figura XI. este reprezentat un ştift filetat cu crestătură. XI. Fig.19.

cele două piese înşurubate parţial şi total. iar filetul piuliţei se reprezintă pe porţiunea rămasă neînşurubată. XI. piuliţa. Reprezentarea asamblărilor filetate Reprezentarea asamblărilor filetate este stabilită prin STAS 700-8. respectând următoarele: -. Fig. contrapiuliţa şi şaiba se desenează în vedere.şurubul. care are rolul de piuliţă. piuliţă hexagonală şi şaibă prelucrată. piuliţă şi şaibă. iar în figura XI.23. b. care are rolul de şurub şi piesa 2.22. În figura XI. şurubul se reprezintă complet pe porţiunea înşurubată.21 sunt reprezentate două piese filetate înainte de înşurubare: piesa 1. În figura XI. este reprezentată în triplă proiecţie ortogonală o asamblare prin şurub cu cap hexagonal.22  Reprezentarea asamblărilor prin şurub şi piuliţă Prin STAS 187-80 se stabilesc regulile de reprezentare a asamblărilor cu şurub. a. 181 . În secţiunea.piesele asamblate se desenează secţionate şi haşurate în sensuri opuse conform STAS 104-80. -. nesecţionate.

diametrul alezajului de trecere d 1 este cu aproximativ 0. 182 .2 d.  Reprezentarea asamblărilor prin şurub Asamblarea din figura XI.24 se realizează asamblând şurubul în partea filetată a uneia din piesele date. Cealaltă piesă este prevăzută cu alezaj de trecere cu diametrul d 1 . XI.23 .15 d mai mare decât diametrul şurubului respectiv.Fig. În STAS 3336-81 sunt reprezentate dimensiunile găurilor de trecere pentru organe de asamblare filetate.tija filetată a şurubului trebuie să depăşească piuliţa (strânsă) cu aproximativ 0. .

După poziţia axei geometrice longitudinale a penei faţă de axa longitudinală comună a pieselor care se asamblează. 183 . se deosebesc două mari categorii: a) Pene longitudinale. XI. roţile.Fig.26. Pana este elementul de asamblare. ASAMBLĂRI PRIN PENE Penele sunt organe de asamblare cu secţiune constantă (pană paralelă). XI. care se montează paralel cu axa geometrică a pieselor de asamblat (arbore-butuc) şi transmit momente de torsiune (figurile XI. XI.25.27). cu sau fără înclinare.24 3. iar arborele. manivelele sunt elementele care se asamblează. sau cu una din feţe înclinate (pana înclinată).

Fig.25 Fig. XI. XI.26 184 .

Fig. Fig. XI. ele sunt prevăzute totdeauna cu înclinare (fig. XI. XI.28). respectiv pe direcţia sarcinii. care se montează perpendicular pe axa pieselor.27 b) Pene transversale.28 185 .

penele înclinate au muchiile teşite la 45o. cu ambele capete drepte (fig. XI. XI.30 Pentru uşurinţa montării. Fig.c) Penele îngropate (STAS 1007-84) sunt de forma A cu capete rotunde (fig.30. a).29 Fig. 186 . XI.31). înălţimea h = 14 şi lungimea l = 100 mm. conform STAS 1007-84. XI. de forma B.30. b) şi cu nas sau călcâi (fig. XI.29). Exemplu de notare a unei pene înclinate de forma A cu lăţimea b = 25. de forma C. cu capăt rotund şi unul drept (fig. XI.

31 187 . XI. Pană înclinată A 25 x 14 x 100 STAS 1007-84 Fig.

NORME DE REPREZENTARE Reprezentarea ortogonală a ansamblurilor de piese ce compun mecanisme. etc. unui dispozitiv. dispozitive sau maşini se realizează astfel: Desenele de ansamblu trebuie să cuprindă numărul minim de proiecţii (vederi şi secţiuni) necesare pentru înţelegerea funcţionării ansamblului reprezentat. pentru definirea clară a poziţiei relative a tuturor pieselor componente. Astfel. pentru deducerea succesiunii de montaj a acestora şi pentru identificarea lor. încât să rezulte poziţiile reciproce ale tuturor pieselor ansamblului şi modul de funcţionare al acestuia. de obicei.1. care. la care elementul de închidere este realizat în poziţia "închis" conform normativelor. ca desen explicativ în funcţionarea maşinii sau ca element informativ în prospecte tehnice. acelaşi desen de ansamblu poate servi ca mijloc de documentare în cazul montării pieselor unei maşini noi. Desenul de ansamblu executat după model se numeşte releveu. Desenul de ansamblu ara ca scop reprezentarea ansamblului elementelor componente în aşa fel. regulile generale de întocmire a desenului de ansamblu se vor urmări pe această figură. este secţiunea verticală să corespundă cu poziţia de funcţionare. 188 .Modulul XII - DESENUL DE ANSAMBLU Prin desen de ansamblu se înţelege reprezentarea grafică a unei maşini. după rolul lor funcţional. Un exemplu de reprezentare este robinetul cu ac din figura XII. 1. Desenul realizat după o concepţie de proiectare se numeşte desen de proiect. Poziţia de reprezentare a ansamblului se alege în aşa fel încât proiecţia principală. Desenul de ansamblu poate avea utilizări multiple. Aceste elemente sau piese ce alcătuiesc ansamblul reprezentat sunt aşezate într-un anumit fel. unei instalaţii..

în secţiune. 189 .Fig. a două piese alăturate. XII. suprafeţele secţionate se vor haşura în sensuri diferite pentru a se evita confuziile şi pentru uşurinţa identificării. în cazul apariţiei în secţiune a mai multor piese în contact şi în care haşurarea în acelaşi sens a două piese alăturate nu poate fi evitată.1 ∗ În cazul asamblării. se foloseşte haşurarea cu distanţe diferite. Haşurarea se face cu aceeaşi echidistanţă.

1 s-a făcut menţiunea respectivă pentru roata considerată demontabilă şi îndepărtată. 2 cu bucşa poz. corespunzătoare numerelor din tabelul de componenţă al desenului. axe de simetrie. Nu se admite trasarea liniilor 190 . etc. ∗ Pentru două piese ce se asamblează cu joc rezultat din abateri de la aceleaşi dimensiuni nominale. care.liniile de indicaţie se trasează înclinat. linia de contact se reprezintă printr-o singură linie de contur. Poziţionarea elementelor dintr-un desen de ansamblu se face potrivit unor reguli astfel: . de exemplu.7).numerele de poziţie se înscriu pe desene conform STAS ISO 3098/1:1998. . se reprezintă în secţiune. se admite ca. în proiecţia respectivă. În exemplul din figura XII.5 ÷ 2) h. piuliţe.Dacă două piese reprezentate în secţiune se asamblează cu o altă piesă plină. în aşa fel încât să nu se confunde cu liniile de contur. aşa cum se observă în figură (tija poz. ∗ Dacă este necesară reprezentarea mai clară a unor elemente acoperite dintr-un ansamblu. unele piese să fie considerate în mod convenţional demontate şi îndepărtate. • Poziţionarea pieselor componente. 2). se trasează separat contururile celor două piese (tija poz.În cazul unor elemente ce se deplasează în timpul funcţionării este necesar ca acestea să se reprezinte în două poziţii extreme şi anume: în poziţia iniţială contur trasat cu linie tip A şi poziţia extremă cu linie aparentă tip K. cu înălţimea (h) mai mare decât cea a cotelor din desenul respectiv. . şaibe) se reprezintă în desenul de ansamblu numai în vedere. . ∗ Între două piese asamblate există un joc rezultat din dimensiuni diferite.Elementele de fixare (şuruburi. aceasta va apărea în ansamblu în vedere. comună celor două piese. Excepţie fac şaibele (rondelele) cu alezaj prismatic. în desenul de ansamblu. Identificarea pieselor componente ale unui ansamblu sau a subansamblurilor dintr-un ansamblu complex se face prin notarea pe desen a acestora prin numere de poziţie. proiecţia orizontală a unui robinet cu ventil. Aceste numere se înscriu de obicei în afara conturului proiecţiei şi au înălţimea H = (1.

pentru a se uşura identificarea pieselor sau subansamblurilor. Dimensiunile (cotele) de gabarit reprezintă deci dimensiunile maxime ale ansamblului respectiv. în ordine crescândă.1. 191 .). ∗ dimensiunile care se realizează la montare (anumite operaţii ce se realizează în timpul montajului .1). cu respectarea celor trei posibilităţi:  în ordinea aproximativă a montării.numerele de poziţie se aşează în şiruri paralele cu laturile formatului desenului de ansamblu. 2.  în ordinea înscrierii pieselor în tabelul de componenţă al desenului de ansamblu. Astfel.1). . etc. dacă acest lucru contribuie la claritatea desenului.de indicaţie sistematic. XII. . alezare. Se admite că liniile de intersecţie să fie frânte o singură dată. .  în ordinea succesiunii pieselor poziţionate şi anume. Dimensiunile de gabarit rezultate din însumarea dimensiunilor unor piese asamblate sunt aproximative şi se pot indica în paranteze (v. se recomandă ca poziţionarea acestora să se facă în poziţia în care apar mai clar. ∗ dimensiunile de legătură ale pieselor din ansamblu cu piesele sau subansamblurile învecinate. fig. paralele sau concurente.piesele componente ale unui ansamblu se poziţionează pe desen într-o anumită ordine. numerele de poziţie se aşează pe desenul de ansamblu. XII. Cotarea poziţiilor extreme se realizează: fie reprezentând elementul în cele două poziţii: poziţia iniţială cu linie continuă groasă iar poziţia deplasată cu linie-punct subţire şi cotând separat fiecare din poziţii (v. se exemplu: dimensiunile G 3/4 din figura XII. ∗ dimensiunile poziţiilor extreme ale unor elemente ce se deplasează în timpul funcţionării ansamblului. în desenele de ansamblu se cotează: ∗ dimensiunile de gabarit ce reprezintă dimensiunile paralelipipedului care cuprinde ansamblul reprezentat. fig. filetare. COTAREA DESENULUI DE ANSAMBLU Conform prescripţiilor.găurire.

3. Tabelul de componenţă se completează astfel: ∗ în spaţiul 1. XII. Forma şi dimensiunile tabelului de componenţă sunt prezentate în figura XII.3. în ordine numerică crescândă de jos în sus. iar liniile de separaţie se trasează cu linii (tip B). Numărul înscris în spaţiul 1 trebuie să corespundă numărului de poziţie al piesei în desenul de subansamblu. TABELUL DE COMPONENŢĂ Tabelul de componenţă se aplică pe toate desenele de ansamblu şi are ca scop identificarea pieselor componente. când tabelul de componenţă trebuie întrerupt.2.3. b). Dacă obiectul poziţionat este standardizat sau normalizat se vor înscrie denumirea şi caracteristicile dimensionale ale acestuia în conformitate cu 192 . XII. XII. se înscrie numărul de poziţie al piesei sau subansamblului. a). Tabelul de componenţă se aşează deasupra indicatorului. menţionări. fie din cauza reprezentării obiectului în desen. fie din alte cauze (notaţii. subliniindu-se caracteristica constructivă a obiectului respectiv.2 În situaţii speciale. se înscrie denumirea pieselor şi subansamblelor componente. Se recomandă ca denumirea să fie cât mai scurtă. 180 Fig.2. XII. fără a se repeta titlurile respective (fig. Cadrul tabelului şi liniile verticale se trasează cu linii (tip A). etc. cu latura de jos pe latura superioară a indicatorului şi latura din dreapta pe latura din dreapta a chenarului (fig.) acestea pot fi continuate deasupra reprezentării sau textului scris. ∗ în spaţiul 2.

de exemplu: piuliţa M 10 sau şurubul hexagonal M 10 x 60. ∗ în spaţiul 4. se înscrie masa (greutatea) netă a piesei componente. se înscrie simbolul materialului din care se execută piesa componentă.notarea prescrisă. XII. ∗ spaţiul 6 este rezervat înscrierii unor date suplimentare considerate necesar a fi indicate pe desenul de ansamblu. 193 . când aceasta este reprezentată în desen de execuţie. se înscrie numărul desenului piesei componente. Dacă piesa este standardizată sau normalizată şi nu se întocmeşte un desen pentru ea. Fig. împreună cu numărul standardului referitor la materialul utilizat. prin standard. ∗ în spaţiul 7. se înscrie numărul de bucăţi identice cu piesa componentă poziţionată. Se va scrie. în spaţiul 3 se înscrie numărul standardului respectiv.3 ∗ în spaţiul 3. ∗ în spaţiul 5.

– învăţământ de durată la distanţă.D. Indicativul desenului spune totul despre desenul de ansamblu.APLICAŢII LUCRĂRILE DE LABORATOR L14. R – robinet 00 – Indicativul final obligatoriu unui desen de ansamblu. Desenul de ansamblu se realizează după un model. L18 Ca aplicaţie pentru realizarea unui desen de ansamblu. 194 . În elaborarea desenului de ansamblu trebuie să se cunoască mai întâi numărul minim de proiecţii necesare înţelegerii ansamblului. s-a ales ROBINETUL CU VENTIL. Etapele obligatoriu de parcurs sunt următoarele: Se identifică ansamblul respectiv constând într-un studiu amănunţit al modelului.D. Etapa următoare constă în executarea desenelor pieselor principale ale ansamblului după cum urmează: L14: IDD-R-01 Corp robinet L15: IDD-R-06 Tijă filetată L16: IDD-R-08 Ghidaj filetat L17: IDD-R-10 Piuliţă M16. Se execută Desenul de ansamblu L18: IDD-R-00 Robinet cu ventil pe baza desenelor anterioare. rolul precis de funcţionare a fiecărei prese. L17. L15-16. deci este un releveu. Proiecţia principală este realizată de obicei ca o secţiune. pentru a se înţelege cât mai bine funcţionarea lui.D. precum şi stabilirea legăturilor reciproce între piesele componente. Acest lucru se realizează prin demontarea ansamblului model şi reasamblarea lui.D. Se stabileşte poziţia de reprezentare a ansamblului astfel încât proiecţia principală a acestuia să corespundă cu poziţia reală de funcţionare. Se referă la: I. cu număr de desen I.-R-00.

195 .

196 .

197 .

198 .

N. E. Stănescu. Rizea. Desen tehnic industrial. A. Bucureşti. Desen tehnic industrial-elemente de proiectare. Editura Institutului Politehnic Bucureşti. Bucureşti. 1980 4. M. Ploieşti. Editura Universităţii Petrol-Gaze. Îndrumar de desen pentru electrotehnică. 1994 3. Bucureşti. ş. E. 1996 132 .a. Mănescu. Desen tehnic industrial. *** Institutul Român de Standardizare. Editura Tehnică. Creiţaru. Vasilescu. 1996 5. Boicoecofschi. Editura Tehnică. M. Dârvăreanu. 1996 2. Colecţie de Standarde de Desen Tehnic.BIBLIOGRAFIE 1. Şt.. Editura Economică.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful