INTRODUCERE Câinele a fost cea dintâi fiinţă care a însoţit omul în incursiunile sale pentru a-şi procura hrana.

În preistorie, alături de vânat, apare frecvent şi o vietate (câinele) care se situa în aceeaşi tabără cu vânătorul. Mult mai târziu, în ultimul secol, l-a servit pe om şi în primele tentative de recunoaştere şi cucerire a spaţiului interplanetar. O cifră impresionantă, din multitudinea vestigiilor creaţiei artistice ale omului (mai mult de 80 %) are ca subiect animale Istoria omenirii este plină de exemple în care câinii au fost folosiţi în lupte, fiind vertiabili “ostaşi” neînfricaţi care mai presus de orice nu cunosc trădarea. În Evul Mediu câinii erau utilizaţi frecvent în scopuri militare. Ei însoţeau convoaiele şi transporturile fiind echipaţi special pentru a fi protejaţi împotriva cavaleriei sau a arcaşilor. Este cunoscut faptul, că Henric al VIII-lea a trimis lui Carol Quintul, alături de trupe şi un batalion de 800 câini Sain-Hubert, iar regina Elisabeta a Angliei, a reprimat tulburările din Irlanda cu 600 câini dresaţi. Câinii au efectuat diferite servicii în timpul conflagraţiilor, până în secolul nostru, fiind folosiţi mai mult în calitate de curieri, sabotaj, mişcări de obiective, depistări de mine, etc. Animal de pază, veşnic în stare de veghe câinele a fost folosit la paza cetăţilor şi a taberelor militare. Este arhi cunoscută poveste cu cetatea Corint apărată de 50 câini de lupta din care făcea parte şi câinele Sotter. Acesta a fost singurul supravieţuitor al unui atac inamic şi a reuşit să ajungă la porţile oraşului şi să dea alarma salvând Corintul de la invazia inamică. Soter a câştigat stima şi a fost recompensat cu o pensie până la moarte. Numeroase oraşe foloseau garnizaone de noapte formate din patrupezi. Astfel, oraşul port Sainfmalo din Franţa era păzit noaptea de câini care patrulau pe străzi odată cu lăsarea serii. Aceste gărzi incoruptibile au fost desfiinţate în urma unui accident mortal, când o persoană importantă a fost debarcată noaptea în port, fără a cunoaşte parola de trecere şi cânii au atacat-o. Fernando Cortez (1521) a îngenunchiat Imperiul astec din Mexic, folosind alături de conchistadori călare, şi câinii. Prinţul Condé (mare conducător de oşti) a găsit un Dog pe câmpul de luptă, l-a adoptat şi acesta a devenit mai târziu, consilierul său în strategii. Câinele dădea laba cu generalii sau căsca când soluţia propusă nu era cea convenabilă. Ţinând cont de comportamentul Dogului, Conde nu a acceptat variantele propuse de Consiliu, a pornit în marş asupra inamicului surprinzându-l noaptea şi obţinând o importantă victorie. Odiseea lui Homer a făcut nemuritor numele de Argos, câinele credincios a lui Ulise, care după 20 de ani de aşteptare moare în momentul când îşi revede stăpânul întors din Itaca. Arthemis zeiţa vânătorii, surprinsă de Acteon când făcea baie în izvor, îl transformă în cerb şi acesta e sfâşiat de proprii câini care nu l-au mai recunoscut. Mult mai târziu, în ultimul secol, câinele l-a servit pe om şi în primele tentative de recunoaştere şi cucerire a spaţiului interplanetar.

se dispune înapoia articulaţiei temporo-mandibulare. Colonul descendent se . Colonul ascendent se dispune în partea stângă a cavităţii abdominale. buzele sunt foarte subţiri şi mobile. Mucoasa buzelor este pigmentată şi prezintă cute denumite frâuri ale buzelor. foarte aproape de intrarea în cavitatea pelvină. Mucoasa căptuşeşte tubul digestiv la interior şi este formată din 2 straturi: . prezintă 8-10 creste palatine transversale ce se reunesc în planul median şi formează o paranteză acoladă. La canidae. este formată din ţesut conjunctiv lax şi are rolul de a facilita alunecarea mucoasei pe stratul intern al musculoasei. Submucoasa înveleşte mucoasa la periferie. bolta palatină este mai largă în partea aborală. La canidae. Canalul Stenon se deschide în dreptul molarului 3 sau 4 superior şi este lipsit de papila salivară. Colonul formează o ansă mare în forma literei „U“. Adventicea (sau celuloasa) acoperă organele digestive situate în afara cavităţilor toracică şi abdominală. un bot redus de formă triunghiulară. Buza mandibulară are un aspect festonat. faringe. Faţa orală este pigmentată şi puţin cutată. intestinul subţire are o lungime de 2-4. aparatul digestiv este alcătuit din 4 tunici suprapuse de la interior spre exterior: mucoasă. iar în partea orală a papilei se observă deschiderea conductelor vomero-nazale. cecum-ul are aspect de tirbuşon. continuându-se de la cecum până pe faţa viscerală a ficatului şi. Este legat de ileon prin ligamentul ileo-cecal (scurt). La canidae. pentru a mări suprafaţa de contact cu conţinutul dar şi capacitatea de contact şi de absorbţie. porţiunea iniţială a esofagului şi a sfincterului anal extern şi netede pentru celelalte segmente ale aparatului digestiv. în apropierea comisurilor laterale. Între cuta glosopalatină şi cea faringo-palatină se observă câte o fosă amigdaliană în care se dispune amigdala palatină. Înaintea primei creste palatine se găseşte un burelet semilunar pe care se află o papilă incisivă cu aspect de mamelon. La canidae. Perii tactili sunt mai numeroşi la acest nivel. glanda parotidă este redusă. Seroasa reprezintă tunica externă ce acoperă numai segmentele situate în cavitatea toracică şi abdominală (esofagul şi stomacul). lungimea de 6-15 cm şi se dispune pe partea dreaptă a cavităţii abdominale. vălul palatin este mai scurt decât la speciile de talie mare şi poate ajunge până la epiglotă.5 m. musculoasă şi seroasă pentru organele din cavitatea toracică (esofag) şi abdominală (stomac) sau adventice pentru toate celelalte organe aflate în cavitatea toracică şi/sau abdominală. La carnasiere. în special la nivelul intestinului. submucoasă.extern-epiteliu şi intern-corion şi este foarte cutată. are formă triunghiulară şi capul bifurcat între ramurile căruia se află baza pavilionului urechii. este formată din fibre musculare striate dispuse pe 2 straturi: intern-circular şi extern-longitudinal pentru muşchii din cavitatea bucală. buza maxilară (superioară) este mai dezvoltată decât buza mandibulară (inferioară) şi formează. Musculoasa se dispune la exteriorul submucoasei.APARAT DIGESTIV SI SPECIFICUL DIGESTIEI Structura aparatului digestiv Din punct de vedere histo-funcţional. în special. se continuă cu colonul transvers. împreună cu zona epidermică a nasului. de aici. La canidae. Mucoasa conţine foliculi limfatici. este reprezentată de ţesut conjunctiv lax şi are rolul de a susţine organele digestive şi de a uşura mişcările acestora în timpul proceselor digestive mecanice. La carnasiere.

stâng (este foarte dezvoltat şi are marginile rotunjite) şi intermediar stâng (este mai puţin dezvoltat decât lobul intermediar drept). . splina are formă neregulată. mijlocie şi dreaptă-dispusă pe faţa viscerală a lobului drept). pancreasul are forma literei „U“ şi este alcătuit din două porţiuni: una dispusă deasupra micii curburi a stomacului şi cealaltă între lamele mezenterului duodenal ce se prelungeşte în senscaudal de-a lungul duodenului. delimitând lobii hepatici: drept (este mai redus decât cel stâng). pe laturile anusului (este acoperit de un pliu cutanat). Rectul este scurt şi prevăzut. La canidae. Marginea ventrală este incizată. În canalul cistic se deschid canalele hepatocistice. cu două glande anale. Pe creasta de pe faţa medială se inseră ligamentul gastro-splenic. în acelaşi loc cu canalul pancreatic la 4-12 cm de orificiul pilor. printr-un canal excretor. Canalul coledoc se deschide în duoden. lipsită de peri ce reprezintă deschiderea canalelor glandelor paraanale). ficatul are o greutate de 0. în apropierea anusului. este bifurcat şi prezintă o uşoară strangulare în treimea mijlocie. vârful mai ascuţit şi depăşeşte conturul marginii ventrale). La canidae. la extremitatea distală. La canidae. intermediar drept (este dispus sub lobul drept. Greutatea variază între 0. este alungită şi cu extremitatea distală „frântă“ în sens cranial.3 % din greutatea corporală vie.dispune pe partea stângă a cavităţii abdominale la nivelul flexiunii stângi până la intrarea în cavitatea pelvină unde formează o flexiune sigmoidă. o zonă intermediară (lungă de 1-3 cm) şi o zonă cutanată (dispusă de jur împrejurul orificiului anal. Faţa viscerală prezintă un hil proeminent care. are o formă triunghiulară. pătrat (este bine dezvoltat). Anusul nu este proeminent şi este alcătuit din: mucoasă (este lungă de 5-12 mm şi prezintă numeroase cute mucoase ce formează zona columnară). între lobii intermediar drept şi pătrat. caudat (se dispune deasupra hilului hepatic şi este format din trei porţiuni: stângă. Produsul de secreţie este colectat într-o pungă anală de mărimea unei alune ce se deschide.2-0. Vezica biliară se dispune în fosa vezicii biliare. Incizurile pătrund până în apropierea hilului organului.5-1.0 kg.

Câinele. . fiind adaptat unui regim alimentar mixt poate fi hrănit cu alimente de origine animală cât şi vegetală. iar în perioada de adult acestea să fie într-un echilibru raţional.ALIMENTAŢIA CÂINILOR Structura anatomică şi capacitatea redusă a tubului digestiv. impune o alimentaţie concentrată. cu condiţia ca în perioada de creştere să predomine alimentele de origine animală. precum şi specializarea funcţiilor digestive.

Carnea de cal este cea mai salubră. H). fierte. Bogăţia lor în calciu. Cele mai utilizate grăsimi sunt: seul. deoarece este uşor digestibilă iar prin fierbere proteinele solubile se coagulează şi sunt mai greu digerate iar cele insolubile impreună cu sărurile minerale. pulmoni. splină. PP. deoarece. prin roaderea lor dinţii rămânân curaţi şi fără tartru. Oasele reprezintă pentru câini. Carnea de oaie este bogată în proteine. 2-7% grăsimi şi au o valoare calorică de 55-125 calorii/100 g. deşi este bogată în substanţe azotate. sau ca atare. întodeauna. trec în apa de fierbere şi sunt foarte puţin reţinute în stomac. în special de fier. le recomandă ca principală sursă minerală în timpul creşterii. dar în cantităţi mici (50-100 g). un aliment cu utilitate multiplă. dar are de 3 ori mai puţine săruri minerale. Subprodusele de origine animală (ficat. în comparaţie cu cea de bovine. Ele conţin 1220% substanţe proteice.5%) şi vitamine liposolubile (A. Ouăle au o compoziţie asemănătoare cu cea a laptelui de căţea. În stare proaspătă este bogat în fier.NUTRTURI INDICATE SI CARACTERISTICA LOR Alimente de origine animală Carnea este alimentul de bază în hrănirea câinilor şi mai ales a tineretului în creştere. fiind necesare mai ales în perioada de creştere. dar conţine foarte multă apă (75%) şi numai 2-3% grăsimi. Făina de carne. Grăsimile animale reprezintă principala sursă de energie. Carnea de bovine este mai recomandată. grăsimi (32-36%). untura de porc şi untura de peşte. Sunt recomandate oasele de la animalele tinere. săruri minerale (1. prezintă inconvenientul cărnii fierte. Sângele se utilizează în stare proaspătă sau sub formă de făină de sânge. E. Au un mare coeficient de digestibilitate (100% la gălbenuş şi 97% la albuş). Ele reprezintă aşa numita "periuţă de dinţi" a câinilor. fiind greu digestibilă şi determină un tranzit intestinal foarte rapid producănd adesea tulburări digestive. fie ca adaos în raţie). deoarece pot fconţine unii agenţi patogeni. Laptele se foloseşte numai în hrana tineretului şi în asociere cu alimente bogate în proteină şi grăsimi. fiind întrebuinţată la prepararea unor produse comerciale (biscuiţi pentru câini). Administrarea crudă a cărnii este mai recomandată. . K) şi hidrosolubile (complex B. (fie ca substituient parţial al cărnii. D. dar în cantităţi foarte reduse (50-100 g). vitamine şi albumine şi are o putere calorică de 78 calorii/100 g. intestine) se pot folosi periodic dar. Făina de sânge este bogată în proteină (60%). constitui cel mai indicat aliment pentru trecerea de la hrănirea căţeilor cu lapele matern la alimente destinate câinelui adult. Este utilizată pentru prepararea biscuiţilor sau ca tare. acid nicotinic. deoarece pe lângă proteine şi grăsimi conţine multe săruri minerale. cât mai fragede şi bine îmbrăcate cu cartilaje şi tendoane. Ouăle crude. fiind bogate în proteine (16-18%). Se administrează crud şi nesmântânit pentru a se preveni pierderea vitaminelor A şi B. în amestec cu laptele integral.

întreţinere Căţei înţărcaţi Căţei la ½ perioadei de creştere Femele în ultima parte a gestaţiei Femele în lactaţie Cerinţe EM/kcal/kg 132 274 200 188 470 . Orezul se poate administra întreg sau sub formă de brizură. bine fierţi şi terciuiţi. legume bine mărunţite. pastele şi legumele trebuie să fie bine fierte. sub formă proaspătă şi tocate.vitaminele necesare în coordonarea şi menţinerea echilibrului nutritiv general. dacă se administrează înmuiată în lapte sau bulion de carne. soia) se digeră uşor şi complet. Uleiurile vegetale (floarea soarelui. verdeţuri şi uleiuri vegetale. principiul nutritiv este reprezentat de hidrocarburi (zahăr şi amidon). Făina. Pâinea (de grâu sau secară) este mai bine digerată. . .grăsimile şi zaharurile necesare în menţinerea temperaturii corporale şi în producerea energiei necesare efectuării diferitelor activităţi.Alimente de origine vegetală La acest tip de alimente.numai sub formă de făină sau produse din aceasta (pâine. ceea ce îngreunează digestia lor. Zahărul este bine digerat dacă se dă în cantităţi mici şi numai cu cel puţin o oră înaintea mesei. Verdeţurile (pătrunjel. salată.proteinele necesare atât dezvoltării organismului în perioada de creştere cât şi pentru menţinerea echilibrului azotic la câinele adult. sau la minimum 5 ore după această.sărurile minerale şi apa pentru constituirea scheletului şi asigurarea schimburilor nutritive.). se pot utiliza cerealele . Cartofii se digeră foarte greu şi de aceea se administrează în cantităţi mici. paste etc. Făina de porumb sau ovăz se utilizează numai după o fierbere îndelungată.Cerinţe de energie Stare fiziologică Adulţi. . În hrana câinilor. în cantităţi mari sunt laxative.75) Tabel 6 . ALIMENTATIE SPECIFICA Necesarul de substanţe nutritive Hrana câinilor trebuie să conţină toţi principii nutritivi necesari creşterii şi întreţinerii lor şi anume: . Necesarul de energie se exprimă în energie metabolizabilă şi se raportează la greutatea metabolică (GV x 0. lăptucă) au rol diuretic şi de aceea se administrează periodic. care sunt protejate în învelitori de celuloză (cereale) sau lignină (legume).

51 1.80 1. Tabel 8 .5-2.20 1. de 5-10%.63 2. Proteinele din corp reprezintă 16-17% (5 kg) din greutatea vie a unui câine de 30 kg. şi mai reduse la celelalte categorii. Cerinţele proteice sunt mai mari la tineretul în creştere. În perioada de lactaţie cerinţele energetice cresc de 2-3 ori peste nivelul de întreţinere din cauza caloricităţii laptelui şi a producţiei mare de lapte.8 556 25 170 9. se impune la femelele slabe. pentru 24 de or. proteinele formează şi reînnoiesc materia vie.54 Adulţi întreţinere 51 1. Nivelul maxim al producţiei este atins la 3-5 săptămâni de lactaţie.8 1768 17 540 49. la animalele de în perioada de reproducere. individualizarea.1 692 23 210 13.6 935 21 280 22. condiţia corporală şi antrenamentul influenţează nivelul cerinţelor de energie. peste nivelul de întreţinere. Nivelul minim al proteinelor şi a aminoacizilor esenţiali se stabileşte în relaţie cu nivelul energetic.46 0.51 2.Raportul dintre cerinţele de energie şi greutatea corporală Nutreţ uscat Greutate Kcal corporală (kg) EM/zi g/kg GV g/zi/câine 2. deoarece favorizează apariţia unor tulburări renale. înainte de montă cu 10-15 zile şi în ultimele 2-3 săptămâni de gestaţie. Sunt necesare câteva precizări referitoare la cerinţele de energie şi anume: Un aport suplimentar de energie. aportul prin hrană nu trebuie să scadă în perioada de repaos sub 1. Un nivel prea ridicat în proteine nu este indicat. activitatea fizică (efortul). Deoarec.77 0.5 408 27 120 6. Cantitatea de energie şi consumul zilnic variază (Tabel 7) în funcţie de greutatea corporală Tabeel 7 . şi 2-8 g/kg în gestaţie.7 1375 18 420 31.68 1.În funcţie de greutatea corporală. lactaţie sau în perioada de lucru.Cerinţe proteice Specificare Proteină Arginină Histidină Izoleucină Leucină Lizină Metionină+cistină Fenilalanină+tirozină Creştere şi reproducere g/1000 kcal/EM 63 Aminoacizi 1.08 .06 2.5 g/kg greutate vie.3 247 33 70 4.23 2.8 2475 15 750 O serie de factori cum sunt: temperatura.

100 g lapte căţea conţine 9. Carenţa în acizo graşi este însoţită de uscarea pielii. deoarece pot fi supliniţi de către grăsimi. Căţeii care au un ritm de creştere foarte intens îşi asigură proteina prin laptele matern.5-2.11 Necesarul de proteine se exprimă în % din raţie. Cerinţele de minerale sunt mari pentru perioada de creştere şi reproducţie şi mai reduse pentru întreţinere câinilor adulţi. Sursa de acizi graşi o reprezintă grăsimile din raţie.85 g/1000 Kcal EM. lactaţie sau efort fizic mare 2-8 g/kg. Sunt substanţe cu rol energetic şi constitutiv. sursa principală fiind constituită din paste făinoase. carnea (20%). care după hidroliză. şi legume. care la adulţi de 30 kg este de 1516% . Cantitatea de grăsime necesară zilnic în hrana unui câine este de 2-8 g/kg greutate vie. ele sporesc absorbţia sărurilor de fosfor şi calciu. Hidraţii de carbon (zaharurile) satisfac nevoile energetice ale organismului. datorită tranzitului intestinal foarte rapid. asigurându-se un necesar zilnic de 1 g/kg greutate vie. În raţia câinilor tineri. contribuind la termoreglare. dar nu sunt indispensabili.5 g/k. zahar ca atare. Hidraţii de carbon sunt necesarei până la 3% din raţie.37 1. leziuni ale acesteia. asprirea părului etc.7 g proteine.Treonină Triptofan Valină 1.57 1. la câinii adulţi şi bătrâni determină obezitate. furnizează organismului glucoza. .86 g/1000 .15 g proteine. zaharurile se digeră mai uşor.43 1. hidraţii de carbon ajung în intestinul gros fără să fie descompuşi. peşte (18%) şi ouăle (17%). Cerinţele de acizi graşi se estimează la un necesar de acizi graşi exprimat prin acidul linoleic de 2.39 g proteine. Necesarul de hidraţi de carbon în raţia zilnică a unui câine este de 5-12 g/kg greutate vie. Cele mai bogate Alimentele cele mai bogate în proteină sunt: brânza (24%). 100 g lapte oaie conţine 3. La câinele adult. De asemenea. provocând balonări.37 0. dar cu condiţia să nu fie în cantităţi prea mari şi raţia să nu conţină prea multă celuloză. Astfel. 100 g lapte vacă conţine 3. La căţeii mici. peste 10%. 100 g lapte capră conţine 3. necesarul de calciu este de 2. Cerinţele în hidraţi de carbon sunt satisfăcute prin prezenţa în hrană a amidonului. la care digestia este mai lentă. aici fermentează. Grăsimile reprezintă 10-14% (3-4 kg) din greutatea unui câine adult (de 30 kg).sau în g/kg greutate vie astfel: . care sunt mai expuşi răcelii datorită temperaturii scăzute a corpului.76 g proteine. trebuie să predomine săruri de Ca şi P. grăsimea provenită din laptele matern se depune într-un strat protector subcutanat.în repaus 1.66 0. sursa principală fiind carnea (10-30%). intrând şi în constituţia sistemului nervos.în gestaţie. Sărurile minerale sunt indispensabile vieţii. mai ales uleiurile. La câinele tânăr.

decalcifieri ale oaselor. arsură a pielii. calcifieri ale ţesuturilor moi. . rolul ei fiind atât de mare în întreţinerea vieţii.Tipuri de nutreţuri Nutreţ % substanţă uscată Uscat 90 Conserve 20 Semilichid 70 Gustări 90 . . la care se adaugă săruri minerale şi vitamine în proporţii. Apa reprezintă mai mult de jumătate din greutatea corpului.hipervitaminoza D – anorexie. favorizează paralizii ale membrelor şi apariţia unor simptome nervoase. Cerinţele în vitamine sunt relativ ridicate. dar dacă pierde numai o zecime din apa de constituţie. poat produce unele tulburări ca: . oboseală. leziuni ale articulaţiilor. Necesarul este de vtamine esenţiale este: Vitamina A 1428 UI/1000 kcal EM Vitamina D 143 UI/1000 kcal EM Vitamina E 14. deshidratare şi chiar moartea. însă administrarea în exces (hipervitaminoze) a unora dintre ele. diaree.71 g/1000 kcal la adulţi. care să satisfacă cerinţele animalelor. respectiv de 2-3 ori cantitatea de SU ingerată la căţei şi adulţi fără activitate şi de 4-5 ori la femelele în lactaţie sau pe timp călduros (1/2 din greutatea corporală). Diete gata preparate Acestea sunt amestecuri de diferite materii de origine animală şi vegetală.iar excesul de colina – diaree persistentă. moare.43 g/1000 kcal pentru adulţi.hipervitaminoza PP – dilataţia vaselor sanguine. hipercalcemie.kcal la reproducători şi 1. tulburări renale. exceptând vitamina K şi biotina care se asigură prin aportul din materiile prime şi sinteza microbiană din tubul digestiv.hipervitaminoza A – anorexie. iar fosforul este de 2.88 g/1000 kcal pentru reproducători şi 1.3 UI/1000 kcal EM Carenţa determină deformări ale oaselor. pierderea în greutate. Tabel !10 . stare generală proastă. . Cerinţele de apă sunt ridicate. Rolul vitaminelor în buna funcţionare a organismului este unanim recunoscut. încât un câine tânăr dacă pierde toată grăsimea şi mai mult de jumătate din proteina corpului poate să trăiască.

se practică la femele în gestaţie şi lactaţie precum şi la câinii de tracţiune. La adulţi. consumul zilnic este de 15% din greutatea corporală. se administrează 2-3 mese pe zi. apoi de 2 ori pe zi până la vârsta de 1 an. după înţărcare. hrănirea la discreţie. La căţei. până la vârsta de 6 luni. hrana se administrează în 2 tainuri (cel de dimineaţă va cuprinde 60% din cantitatea de carne şi grăsime pe o zi). Ca principiu. astfel că ei se hrănesc de preferinţă ziua.Comportamentul alimentar al câinilor domesticiţi este modificat. . Stabilirea raţiei Pentru câinii de talie mică (-8 kg).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful