P. 1
comunicare nonverbala

comunicare nonverbala

4.79

|Views: 36,187|Likes:
Published by Eveline Osnaga

More info:

Published by: Eveline Osnaga on Feb 16, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/31/2015

pdf

text

original

Violenþa este o subspecie a agresivitãþii, distinctivã prin intensitatea forþei comportamentului
verbal sau acþional ofensiv, care are ca scop umilirea, vãtãmarea sau chiar suprimarea altor
persoane care sunt motivate sã evite acest tratament. Aºa cum precizeazã Russell G. Geen
(1995/1996, 669), teoriile agresivitãþii sunt aplicabile ºi în explicarea violenþei. Comporta-
mentul agresiv îmbracã forme de manifestare variate, de la violenþã (de exemplu, vãtãmarea
corporalã) pânã la forme de agresivitate simbolicã, de exemplu, calomnia sau insulta (A.H.
Buss, 1961) (Figura 5.2). Insulta ºi jignirea reprezintã comportamente agresive directe ºi active,
care pot fi realizate nu numai prin comunicarea verbalã, ci ºi prin comunicarea nonverbalã

166

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

Fig. 5.2. Violenþa limbajului nonverbal: gest obscen

(gesturi insultãtoare ºi gesturi obscene) (R.E. Axtell, 1991/1998). În acelaºi timp, comporta-
mentul nonverbal (postura, mimica ºi privirea) are funcþia de declanºator (trigger) al agresivi-
tãþii (E.H. Hess, 1962, apud T. Malim, 1997/2003). De asemenea, prin comunicarea nonverbalã
poate fi domolitã agresivitatea (D. Morris, 1977/1991). Pe plan mondial, existã cercetãri ºi
monografii privind comunicarea nonverbalã în care sunt menþionate gesturile insultãtoare ºi
obscene (veziR.E. Axtell, 1991/1998; D. Morris, 1982/1986), dar nu s-a realizat – dupã infor-
maþiile pe care le avem – o prezentare integralã a violenþei în comunicarea nonverbalã.
În România de azi, obscenitatea în comunicarea nonverbalã se întâlneºte, din pãcate, ºi
în mediile ºcolare ºi academice, nu numai la periferia societãþii. Preluãm din mass media douã
cazuri. La un bal al bobocilor din judeþul Hunedoara, organizat vineri, 13 februarie 2004, dansul
candidaþilor la titlul de Miss Boboc ºi de Mister Boboc a fost considerat obscen de cãtre mai
multe persoane, care au pãrãsit sala în semn de protest. Despre ce s-a întâmplat ne informeazã
ziarul Adevãruldin 16 februarie 2004: „Tinerii au început sã facã numeroase gesturi, pe care
cei prezenþi le-au considerat obscene […]. Poliþiºtii hunedoreni s-au sesizat din oficiu ºi au
întocmit dosar penal pentru ultraj contra bunelor moravuri ºi tulburarea liniºtii publice“ („Deva.
Liceeni acuzaþi de obscenitãþi la Balul Bobocilor“. Adevãrul, 2004, nr. 4237, p. 12). Acelaºi
cotidian, în ediþia din 12 iulie 2004, publicã fotografia unui magistrat bucureºtean care îºi
arãta partea dorsalã ºi urât mirositoare vecinilor, cãrora le adresase injurii, îi ameninþase cu
pistolul (deþinut în mod legal) ºi le spãrsese geamurile. Toate acestea au fost înregistrate pe
casetã video ºi difuzate în emisiunile de actualitãþi ale multor canale TV. Fesele judecãtorului
F.V. au fost, cu siguranþã, cele mai mediatizate din România. Ministrul justiþiei a cerut Procura-
turii sã se autosesizeze pentru a-l cerceta penal pe judecãtorul F.V. din cadrul Tribunalului
Bucureºti (vezi„Florea Viºan, judecãtorul strippernu mai are dreptul de a purta armã“, Ade-
vãrul
, 2004, nr. 4362, p. 14). În parantezã fie spus, titlul sus-menþionat introduce o anumitã
ambiguitate. Cuvântul „stripper“ (derivat de la strip) desemneazã în limba englezã atât o
persoanã care „se dezbracã pânã la piele“, cât ºi „a fi bine fãcut“ (to strip well) – când este
vorba despre bãrbaþi (Dicþionar englez-român, 1974, 696). Dacã s-ar fi fãcut trimitere la
„magistratul huligan“, cititorii ar fi înþeles mai bine despre ce este vorba. În final, F.V. a fost
destituit. Arãtarea feselor este un gest obscen, întâlnit la populaþiile aflate pe treapta de jos
a dezvoltãrii culturale. Etologul Irenäus Eibl-Eibesfeldt(1984/1996, 196) a constatat cã la
boºimani existã reguli precise de batjocorire a cuiva:

Fetele batjocoresc prin douã forme de prezentare genitalã: a) ele se aºazã în faþa celui pe care vor sã-l ridicu-
lizeze ºi-ºi ridicã cache-sexul; b) se întorc cu spatele la el ºi fac o plecãciune adâncã. În ambele cazuri sunt
prezentate organele genitale. Aceastã miºcare poate fi cu uºurinþã confundatã cu miºcarea de arãtare a feselor.
Totuºi, miºcarea ºi comportamentele adiacente sunt diferite. În ultimul caz, fetele obiºnuiesc sã-ºi punã nisip
între fese, care este eliberat în momentul aplecãrii în faþa celui ridiculizat. Este vorba probabil de o defecare
ritualizatã.

Dincolo de cazurile semnalate în mass media, observaþiile cotidiene ne obligã sã luãm act
de frecvenþa tot mai mare a gesturilor obscene în comunicarea nonverbalã. Pe stradã, în staþiile
de metrou, în spaþiile dintre blocuri ºi unde nu te aºtepþi poþi vedea copii ºi tineri care practicã
un limbaj nonverbal violent. În curtea unei instituþii de învãþãmânt superior din Bucureºti am
asistat la o secvenþã de comportament nonverbal obscen: un tânãr (probabil student) rãstignise
pe capota unui automobil o domniºoarã (probabil studentã). Tânãrul mima actul copulaþiei.

Ipostaze ale comunicãrii nonverbale

167

Comportamentul tânãrului este blamabil, ca ºi atitudinea de nepãsare a profesorilor ºi studen-
þilor, care manifestau faþã de acesta o „neatenþie politicoasã“ – ca sã folosim terminologia lui
Erving Goffman. În faþa unei ºcoli de cartier, un copil (probabil elev) înjura, ameninþând cã
îºi va bãga un anumit organ într-un anumit orificiu. Înjurãtura era dublatã de gesturi tabu.
În baruri, la discoteci ºi chiar pe stradã, mulþi bãrbaþi procedeazã, probabil fãrã sã-ºi dea
seama, la o prezentare ritualizatã a organului genital: îºi ating cu mâna partea din faþã a panta-
lonilor, schiþând gestul de ridicare a falusului (Figura 5.3).

Fig. 5.3. Gest obscen

Nu este un semn al bãrbãþiei, ci, în cel mai nevinovat caz, un semn de proastã creºtere.
Am semnalat câteva ipostaze ale „violenþei limbajului corporal“ ºi ale „violenþei în limbajul
corporal“. Distincþia violenþa limbajului/violenþa în limbaj a fost propusã de Tatiana-Slama
Cazacu (2001). În ceea ce ne priveºte, am particularizat aceastã ipotezã discutând despre
„limbajul corporal“ ºi, mai general, despre comunicarea nonverbalã (Figura 5.4).

Fig. 5.4. Violenþa în limbajul nonverbal: gest de ameninþare

168

Comunicarea nonverbalã: gesturile ºi postura

Degetul mare introdus între arãtãtor ºi degetul mijlociu (pumnul fiind strâns) – ca gest
obscen – aparþine categoriei „violenþa limbajului nonverbal“; degetul mijlociu ridicat ºi palma
orientatã în sus – ca ameninþare sexualã – face parte din categoria „violenþa în limbajul
nonverbal“. Uneori, acest gest este fãcut cu palma orientatã spre faþa (gura) persoanei amenin-
þate, intensitatea violenþei fiind astfel sporitã.
Expunerea în public a organelor genitale reprezintã, de asemenea, un gest obscen din cate-
goria violenþei limbajului nonverbal; mimarea miºcãrilor de copulaþie face parte din violenþa
în limbajul nonverbal.

Mimica lãrgeºte perimetrul violenþei limbajului nonverbal: a holba ochii, a scoate limba
spre persoana pe care o dezavuãm exprimã un anume grad de agresivitate.
Violenþa limbajului nonverbal, ca ºi violenþa în limbajul nonverbal se exprimã ºi prin alte
forme de comunicare nonverbalã (hapticã, proxemicã, oculezicã, artefacte, vocalicã, olfacþie),
nu numai prin gesturi (kinezicã) sau mimicã (expresii faciale).
În domeniul hapticii se înscriu comportamentele de atingere a altor persoane. Constituie
violenþã în limbajul nonverbal atingerea corpului altei persoane fãrã asentimentul acesteia.
Atingerea corpului altei persoane este reglementatã social ºi cultural. Existã tabuuri. Sidney
M. Jourard(1966) a condus o cercetare în care a identificat zonele de contact cutanat permise
pãrinþilor, prietenilor de acelaºi sex ºi prietenilor de sex opus. Atingerea zonelor care nu sunt
permise diferitelor categorii de persoane poate fi privitã ca violenþã în limbajul nonverbal
(de exemplu, atingerea cu mâna a sânilor sau a feselor de cãtre persoane nedorite).
Violarea spaþiului personal (distanþa intimã, de 40-50 cm) este resimþitã ca o agresiune.
Profitând de aglomeraþie, unele persoane nu þin seama de zonele de distanþã stabilite de Edward
T. Hall(1959) ºi, prin aceasta, folosesc un limbaj nonverbal violent.
Privirea, ca element al oculezicii, poate transmite semnale nonverbale violente. Expresia
metaforicã „L-a sãgetat cu privirea“ redã foarte exact ce dorim sã relevãm: ochii rãnesc! În
loc sã mângâie, privirea ucide bunele relaþii interpersonale.
În cadrul vocalicii sau al paralimbajului, intensitatera vocii agreseazã. De multe ori, în
mijloacele de transport în comun, pe stradã ºi chiar în curtea ºcolilor tinerii ºi chiar persoanele
mai puþin tinere strigã unii la alþii, nu îºi vorbesc. Regula bunei cuviinþe elementare de a nu-i
deranja cu vorba pe ceilalþi este sistematic încãlcatã când mai mulþi tineri se adunã în grup.
Prin componenta sonorã a râsului, unele persoane doresc sã atragã atenþia asupra lor. Râsul
„în E“ (Hehe, râs behãit) exprimã dispreþul, batjocura sau transmite o ameninþare (V.F. Birken-
bihl, 1979/1999, 196). Aºadar, ºi paralimbajul contribuie la violenþa limbajului nonverbal.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->