RODICA CRIŞAN

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

EDITURA UNIVERSITARĂ 'ION MINCU', 2003

Descriere CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RODICA Construcţii din oţel / Rodica Crişan – Bucureşti: Editura Universitară „Ion Mincu”, 2003 Bibliogr. ISBN 973-7999-01-0

624.014.2

Coperta 1: Aeroportul Saint Exupéry, Lyon, Franţa / arh. S. Calatrava (foto R. Crişan, 2003) Tehnoredactare computerizată: Machetare: arh. Ana Maria Mortu ing. Elena Dinu

© 2003 Editura Universitară „Ion Mincu” Str. Academiei 18-20, sect.1, Bucureşti, cod 410010

CUPRINS

1. METALUL ÎN CONSTRUCŢII: FIER, FONTĂ, OŢEL 2. OŢELUL DE CONSTRUCŢII: CLASIFICĂRI, SORTIMENTE 3. CARACTERISTICILE OŢELULUI 4. PROTECŢIA LA FOC 5. PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII 6. PRODUSE DE BAZĂ DIN OŢEL 7. PROCEDEE DE ASAMBLARE A ELEMENTELOR DIN OŢEL 8. CÎTEVA REGULI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE DIN OŢEL 9. ELEMENTE STRUCTURALE 10. NODURI ÎNTRE ELEMENTE STRUCTURALE 11. CONCEPŢIA DE ANSAMBLU A STRUCTURII 12. PLANŞEE 13. SCĂRI 14. STRUCTURI DIN OŢEL - SINTEZĂ 15. PEREŢI DE ÎNCHIDERE 16. PEREŢI DE COMPARTIMENTARE Bibliografie Exemple de construcţii cu schelet din oţel

1 3 4 6 9 10 15 21 22 31 38 49 59 61 66 75 80 81

.

este podul peste Severn la Coalbrookdale. Filiaţia începută de seră continuă în timp cu veranda. grinda în zăbrele. expoziţii. Sunt puse în valoare calităţile şi forţa expresivă a noului mod de a construi: rezistenţa fierului la întindere este exploatată la realizarea 2 de poduri cu mari deschideri (poduri suspendate pe lanţuri şi cabluri. Elemente decorative din fontă sunt utilizate din ce în ce mai des.C. După 1850 industria siderurgică oferă constructorilor profile laminate sub formă de table şi profile cu rezistenţe la întindere şi încovoiere superioare fontei. poduri cu grinzi în zăbrele). La începutul sec. Standardizarea4 va permite scăderea costurilor şi scurtarea timpului de execuţie. datând din primul mileniu î. FIER. rezistă bine la întindere. creând un nou stil arhitectural. Londra 1851 . pentru construcţii curente. Se dezvoltă astfel un tip constructiv şi arhitectural nou ce asociază fierul şi sticla. se toarnă în forme. 500 m. grinda chesonată. grilaje şi. Metalul (fier forjat sau fontă) are de regulă rol auxiliar şi se foloseşte cu „discreţie” sub formă de ancoraje. cel al fierului este grinda. poduri cu grinzi chesonate. Manchester. plăci. Primele utilizări ale fierului ca element structural datează de la mijlocul secolului XIX. cu schelet metalic din laminate asamblate prin nituire la cald şi pereţi de umplutură. era însă produs în cantitate mică şi folosit doar pentru confecţionarea unor piese de legătură şi de ranforsare. Elementul constructiv predilect al fontei este stâlpul. 1818. bovindoul. greutatea redusă şi ductilitatea fierului au contribuit în arhitectura clădirilor la răspândirea stilului floreal (Liberty). uneori.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 1. care joacă în acest caz dublu rol. METALUL ÎN CONSTRUCŢII. etc. Până la revoluţia industrială. agrafe. 173 m. în ciuda cheltuielilor suplimentare pe care le implica. Prin reducerea conţinutului de carbon sub 2% se obţine un material mai elastic. Diferenţa fizică între fontă şi fier este determinată de conţinutul în carbon. sere). se contractă sau se dilată.prima manifestare importantă de standardizare (fontă. Procedeu inventat în Anglia. XVIII. la preţuri comparabile. ca şi pentru clădiri reprezentative. permiţând construirea de clădiri-turn.Joseph Paxton. fizic şi geometric: este structură şi desen. Fonta este casantă. ce se traduce în caracteristici şi procedee de producere diferite. FONTĂ. ci şi sub formă de stâlpi şi grinzi ce formează scheletul unor construcţii industriale. 273 m. Perioada de glorie a construcţiilor metalice se situează între jumătatea sec. GB (1777). Prima construcţie din fontă datează din a doua jumătate a sec. 3 4 1 . rezistă bine la compresiune.). Podul de la Menai –Ţara Galilor (1819-1824). Aceste profile revoluţionează domeniul construcţiilor. Crystal Palace . înmulţirea incendiilor ce afectează clădirile din lemn. materialele de construcţie majore sunt lemnul şi piatra. hale.Nash. OŢEL Utilizarea fierului în construcţii este foarte veche. dar nu se rupe. cca. permiţând acoperirea unor spaţii mari cu structuri relativ 1 uşoare şi neinflamabile. stâlpi.1801. Sera este exemplul ce consacră posibilităţile absolut noi oferite de fier. podul de la Fribourg (1834). Fierul provine din uzine metalurgice. sticlă). corniere: devine profil. Noile produse sunt utilizate pentru crearea unor noi tipuri de elemente structurale (grinda mixtă.J. La începutul sec XIX se extinde utilizarea fontei în construcţii. podul Brooklyn (1870). în legătură cu progresul rapid al industriei siderurgice. prin laminare3 ia formă de bare. determină adoptarea sistemului constructiv metalic. 30 m deschidere. Progresele în tehnologia fierului oferă mijloace economice de realizare a unei întregi game de clădiri (gări. elastic şi ductil. marchiza. Oţelul este rezultatul progresului tehnic în ceea ce priveşte compoziţia materialului şi modul de producere. este fasonabil. fier. maleabil. pavilionul regal de la Brighton . XIX. se înconvoaie. nu numai la poduri şi apeducte. copertina de sticlă. într-o suprafaţă de sticlă. mai 1 2 Filatura de bumbac Philip & Lee. două materiale produse industrial. odată cu pudlarea (procedeu de îndepărtare a impurităţilor). Fierul este un material dur. XIX şi primul război mondial. în 1774. tiranţi. Tehnica asamblării cu nituiri a facilitat mult exploatarea constructivă a fierului.

aduce după sine raţionalizarea execuţiei. Rockefeller Center). bazate pe cabluri şi ţevi. în general. J. 5 Intre 1850 şi 1915 fierul pudlat şi oţelul sunt utilizate simultan. montajul uscat şi prefabricarea. M. Tip de construcţie inventat de William Le Baron Jenney. Soria. se modifică sensibil. In Europa anilor '30 Jean Prouvé dă un nou impuls folosirii metalului în construcţii. modelele de calcul al structurilor. ce permit închiderea volumului maxim cu minimum de material). Duval. Lezenès şi Architecture Studio). Nouvel. Empire State Building. conduc la noi reflecţii arhitecturale privind utilizarea oţelului. construcţia de „zgârie-nori” foloseşte oţelul pentru rezistenţa sa dar. determinând schimbări în aspectul construcţiilor. Renzo Piano. Home Insurance Building (1884) este considerat primul „zgârie-nori”. Sediul bancar Hongkong (1975. ş. îl ascunde sub placaje de piatră (v. grija pentru detaliu. XX utilizarea pe scară largă a oţelului în construcţii se mută în SUA. Macary). repetând la infinit pe verticală acelaşi tip de etaj cu structură din stâlpi şi grinzi de oţel6. tehnicile de laminare. Paris (1988.CONSTRUCŢII DIN OŢEL dur.a. Sudura ia locul niturilor. Robert le Ricolais. procedeele de asamblare. Pei. G. M. P. Noul mod de a construi. Principiul tratării directe a fontei pentru producerea oţelului s-a descoperit în 1856 în Anglia5. inginer-artist. Odată cu extindere utilizării oţelului. Richard Rogers). In prima jumătate a sec. Institutul lumii arabe. realizează sisteme structurale originale. Este epoca în care se naşte o nouă formaţie profesională: inginerul de structuri şi biroul de proiectare. Piramida de la Luvru (1989. Paris (1971. mai rezistent. originalitatea în fasonarea oţelului. numai o analizå metalograficå permite determinarea naturii metalului. contemporan cu Prouvé. 6 2 . Norman Foster). G. ce se înscriu în orizontul de căutări promovat în principal de Buckminster Fuller (cupolele geodezice. Ca exemple reprezentative pentru arhitectura ultimelor decenii pot fi reţinute: Centrul naţional de artă şi cultură George Pompidou. I. Deşi preocupările sale se îndreaptă îndeosebi spre faţade.

oţelul (< 2% carbon) se deosebeşte de fontă. datorită costului ridicat nu se utilizează de regulă la schelete metalice. CLASIFICĂRI. formarea stratului protector este însoţită de o uşoară reducere a grosimii metalului fără consecinţe asupra dimensionării.cu caracteristici speciale. furnale. este sudabil cu anumite precauţii. In anumite condiţii de expunere. zone marine) unde este necesară o protecţie suplimentară. OŢELURILE SPECIALE • Oţeluri inoxidabile. Fe 510 / Euronorm) In cadrul fiecăreia dintre categorii (mărci) standardele definesc mai multe clase de calitate. Un oţel este definit prin caracteristicile sale fizice. oţel de duritate mare. pot fi obţinute şi alte tipuri de oţeluri . vanadium. deformabilitate) şi economic. este un aliaj cu crom-nichel sau crommolibden. etc. Se utilizează pentru confecţionarea unor elemente supuse la temperaturi înalte (tuburi de cazane. sunt utilizate în cazuri particulare. cum ar fi precomprimarea. funcţie de compoziţia chimică. Clasificarea curent utilizată în construcţiile metalice deosebeşte oţelurile funcţie de rezistenţa la întindere (marca oţelului) şi identifică 2 categorii principale: OL 37 = oţel normal pentru construcţii metalice. Au rezistenţă chimică mult superioară oţelului obişnuit. • Oţeluri refractare. molibden sau cupru. SORTIMENTE. Oţelul este deci un aliaj al fierului cu alte elemente. principalul fiind carbonul. Nu rezistă în atmosferă puternic corozivă (zone industriale. OŢELUL DE CONSTRUCŢII. au proprietatea de a se acoperi progresiv cu un strat protector de oxizi care le conferă o bună rezistenţă la coroziune. Există mai multe tipuri de clasificări ale oţelurilor. respectiv oţeluri ale căror caracteristici sunt definite prin valori minime sau maxime prescrise de norme1 (valorile admise pentru calcule). aparate de reazem. Mai dificil de sudat datorită conţinutului ridicat de carbon. dar au caracteristici mecanice asemănătoare. denumit şi oţel „moale” sau „ductil” (echivalent Fe 360 / Euronorm) OL 52 = oţel de înaltă rezistenţă pentru construcţii metalice (echiv. • Oţeluri speciale de înaltă rezistenţă. funcţie de caracteristicile mecanice de rezistenţă la întindere sau funcţie de limita de elasticitate. mecanice şi chimice.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 2. etc. 1 Norme naţionale (STAS) şi norme europene (EURONORM) 3 . In construcţiile metalice se utilizează oţeluri normate. prin eliminarea impurităţilor şi reducerea conţinutului de carbon. Oţelul se obţine din minereul de fier printr-o succesiune de operaţii ce au ca scop separarea fierului şi apoi transformarea fierului brut în oţel. Conţin mai puţin crom şi nichel decât oţelul normal. Funcţie de conţinutul în carbon. se fabrică în Europa din anii '60.). Dincolo de aceste categorii. Alegerea oţelului este determinată de considerente de ordin tehnic (rezistenţă. Create în jur de 1930 de US Steel sub numele de Cor-Ten. datorită alierii cu alte metale cum ar fi crom. • Oţeluri patinabile. rezervoare.

deformându-se sub acţiunea unei forţe. un oţel are comportare plastică. Oţelul este un material izotrop putând fi solicitat la fel în toate direcţiile.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 3. se utilizează elemente cu grosimi mici şi cu forme adecvate condiţiilor cerute. facilitând dimensionarea şi permiţând reducerea coeficienţilor de siguranţă. Pe de altă parte. cuprul. Faţă de alte materiale . posibil a se combina: variaţii dimensionale sub efectul temperaturii. creşterea temperaturii determină eforturi suplimentare de compresiune. betonul sau zidăria . CARACTERISTICILE OŢELULUI Caracteristicile oţelului sunt cunoscute cu mare precizie. 'modulul de elasticitate' (E) al unui material exprimă raportul între efortul unitar şi deformaţia specifică. CARACTERISTICI MECANICE Maleabilitatea este proprietatea anumitor metale de a se deforma la rece sau la cald fără a se rupe şi de a pute fi trase în foi subţiri. ceea ce permite calcule de rezistenţă precise. dacă este solicitat până la limita sa elastică sau dincolo de ea. Vickers.85 . fierul sunt metale maleabile. aurul. Datorită plasticităţii sale. ci numai limita elastică. Atâta timp cît nu sunt supuse unor solicitări prea puternice. oţelul poate fi deformat la rece pentru confecţionarea de table cutate sau pentru crearea unei contrasăgeţi la elemente încovoiate. Elasticitatea este proprietatea corpurilor care.cum ar fi lemnul. etc) Tenacitatea este proprietatea unui metal de a putea suporta simultan. CARACTERISTICI FIZICE Greutatea specifică: • oţel: 7. poartă diverse denumiri funcţie de aparatul de încercări cu care s-a determinat (duritate Brinell. Acesta fiind însă relativ scump. poate fi ameliorată prin călire. îşi conservă deformaţia atunci când forţa încetează să mai acţioneze. tind să revină la forma iniţială atunci când forţa încetează să mai acţioneze.capacităţile de rezistenţă specifice construcţiilor metalice permit folosirea unei cantităţi reduse de material. variaţii ale eforturilor de compresiune: dacă o bară de oţel este astfel fixată la capete încât alungirea este împiedicată. deformându-se sub acţiunea unei forţe. costul construcţiei depinde într-o măsură importantă de timpul de fabricare şi montaj. E oţel = 210 kN/mm2. argintul. Calitatea oţelului nu influenţează elasticitatea.00 kN/m3 • aliaj uşor de aluminiu: 2.8. Duritatea este aptitudinea metalelor de a rezista la penetrare. 0 4 . atât la întindere cât şi la compresiune. manopera fiind oneroasă. fără daune. eforturi 2 Creşterea relativă a lungimii pentru o creştere de temperatură de 1 C. Plasticitatea este aptitudinea anumitor metale care.70 kN/m3 Coeficientul de dilatare termică2: • oţel: 10 x [10-6 / 0C] • aluminiu: 24 x [10-6 / 0C] Dilatarea datorată variaţiilor de temperatură poate avea două efecte. Oţelul utilizat în schelete structurale poate avea o deformaţie de 20% înainte de rupere. oţelurile au un comportament elastic. 'limita elastică' reprezintă efortul unitar corespunzător alungirii elastice maxime. este mai mult sau mai puţin proporţională cu rezistenţa la întindere.

Vanadiu: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. Crom + nichel: oţelul inoxidabil. Magneziu: are a aceleaşi proprietăţi ca şi cromul şi nichelul. Suprafeţele metalice pot fi totodată protejate eficient prin aplicare de vopsitorii sau diverse straturi protectoare. oţelurile de construcţii. Fragilitatea este caracteristica unui metal numit „casant”. rezistenţă chimică mult superioară oţelului obişnuit. este un fenomen electrochimic ce conduce la formarea de oxizi. de la 12% în sus creşte rezistenţa la uzură. Aceste elemente pot fi: Aluminiu: ameliorează rezistenţa la calaminare (caracteristica metalului ca. Asocierea cu materiale în general mai costisitoare ca oţelul creşte preţul produsului. ALIAJELE OŢELULUI pot combina diverse elemente cu oţelul. de a se putea rupe brutal în anumite condiţii. Sudabilitatea unui metal este o noţiune calitativă ce poate fi apreciată cu ajutorul valorilor de rezistenţă la şoc. Crom: creşte rezistenţa la temperaturi înalte. cum ar fi temperaturile scăzute. Cupru: creşte rezistenţa la coroziune. Coroziunea este degradarea (lentă) a pieselor metalice în mediu umed şi în prezenţa oxigenului. cu ameliorarea rezistenţei chimice. de la 12% în sus. 5 . reducere coroziunea. încercările de rezistenţă la şoc permit caracterizarea fragilităţii unui metal. Azot: creşte limita de elasticitate. din considerente economice. Aliajele uşoare şi anumite sortimente de oţel sunt fie mai rezistente (oţelurile inoxidabile) fie autoprotejate printr-o peliculă etanşă (oţeluri galvanizate. influenţându-i caracteristicile. oţeluri patinabile). Sudabilitatea este proprietatea pe care o posedă anumite metale de a se uni între ele atunci când sunt aduse la temperatura de fuziune. dar face oţelul mai sensibil la îmbătrânire. Nichel: creşte limita aparentă de elasticitate. Fonta este fragilă. limitând astfel. Siliciu: creşte limita aparentă de elasticitate şi rezistenţa la întindere. Fosfor: face oţelul mai casant. să se acopere de oxid) dar influenţează negativ sudabilitatea. Molibden: creşte rezistenţa la temperaturi înalte.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ridicate şi alungiri mari. puternic încălzit. domeniile de aplicare. nu.

Materialele termoizolante au conductivitate termică mică. sub acţiunea căldurii suferă o puternică creştere în volum (până la de 30 de ori volumul său). (conf. fibre minerale. în stare uscată ipsosul conţine cca. închizând aer. etc. GIVONI. TENCUIELI APLICATE CU PISTOLUL: cele folosite în prezent sunt constituite din vermiculită. l'architecture et le climat. PROTECŢIA LA FOC Oţelul are o comportare foarte proastă la foc. este foarte slab conducătoare de căldură şi rezistă la temperaturi de 12000 C. utilizată la executarea unor tencuieli termoizolante ARGILĂ EXPANDATĂ: uşoară şi inertă. pe de altă parte. ipsos sau alt material. plăcile sunt fixate cu agrafe. riscă să propage incendiul. pentru evaporarea acestei ape şi transformarea ipsosului în sulfat de calciu anhidru este necesară o energie considerabilă. punerea în operă se face prin tencuire sau prin montare de plăci. 20% apă constitutivă. var sau ciment). traversează o unitate de grosime a unei unităţi de suprafaţă dintr-un material supus unei diferenţe de temperatură egală cu unitatea. perlită. L'homme. VERMICULITA: este o rocă expandată din familia micelor. Proprietate termofizică a unui material. acestea trebuie protejate cu materiale 1 2 care au capacitate termică mare sau conductivitate termică mică: BETON: utilizarea sa este interesantă atunci când el poate participa la rezistenţa statică a elementului structural. GIVONI. bunele calităţi termoizolante ale acestuia reduc creşterea sarcinii termice în elementele de oţel. PERLIT: este o rocă vulcanică expandată. se umflă şi se transformă într-o spumă cu grosime de câteva zeci de ori mai mare ca grosimea iniţială. 2 1 6 . B. Pentru creşterea rezistenţei la foc a elementelor din oţel. induce solicitări nesemnificative în profilele metalice care o suportă. de unde capacitatea sa termoizolantă. îşi pierde rapid rezistenţa la 0 temperaturi relativ joase (400 . FIBRO-CIMENT şi VATĂ MINERALĂ: sunt produse cu coeficient de transmisie termică mic (termoizolatoare) care pot fi puse în operă singure sau asociate cu un liant (ipsos. se foloseşte la umplerea spaţiului dintre profilul de oţel şi un finisaj exterior din tablă. (conf. pe de o parte.600 C). ca în cazul stâlpilor sau grinzilor mixte. această spumă formează izolaţia termică. prin conductivitatea sa termică mare. relativ rezistentă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 4. L'homme. l'architecture et le climat. sau lipite. B. sau când se are în vedere o protecţie cu bună rezistenţă la şocuri mecanice. în unitatea de timp. VOPSELE INTUMESCENTE (TERMOSPUMANTE): sunt produse care. Paris 1978) Proprietate termofizică a unui material determinată de fluxul de căldură care. care desemnează cantitatea de căldură necesară pentru creşterea temperaturii unităţii de volum cu 1 grad. + liant (frecvent ciment sau ipsos). cu şuruburi. Edition du Moniteur. LEMN: deşi poate părea surprinzător a proteja un material incombustibil cu unul combustibil ca lemnul. Edition du Moniteur. IPSOS: este o protecţie excelentă. Paris 1978). punerea în operă se face prin turnare. sub influenţa căldurii.

5.grindă de oţel.traverse la fiecare 50 cm. Tencuială vermiculită-ipsos t = 97 min. 2 . h = 300 mm Beton t = 172 min. Plăci de ipsos t = 87 min. Plăci vermiculită t = 84 min. h = 260 mm Planşee grinzi profile I. Tencuială vermiculită-ipsos t = 116 min. Argilă expandată +tablă inox 3 mm t = 247 min. 4 . 4 sau 6 cm (funcţie de rezistenţa la foc cerută). 7 . 3 rigle la fiecare 50 cm. Plăci vermiculită t = 117 min. Plăci ipsos t = 107 min.riglă dublă la fiecare 50 cm Durata de rezistenţă la foc (t) a stâlpilor şi planşeelor din oţel. Tencuială ipsos t = 63 min.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Protecţia la foc a stâlpilor de oţel a) Cu beton b) Cu plăci de ipsos + finisaj c) Cu tencuială ipsos pe reţea + finisaj d) Cu argilă expandată + tablă obişnuită sau inoxidabilă Protecţia la foc a grinzilor din oţel a) Cu beton b) Cu plăci de ipsos c) Cu plăci de ipsos + lemn.plăci de ipsos de 2. la planşeu de lemn pe grinzi metalice: 1 . Tencuială ipsos t = 73 min. 5 . cu diverse protecţii Stâlpi profile H.

alături de caracteristici cum ar fi sistemul de alarmă. pe baza determinării riscului de incendiu efectiv sau prin realizarea unei protecţii active.5000 această rezistenţă devine insuficientă şi există riscul prăbuşirii instantanee a structurii. deci neîmbrăcată în alte materiale. Împotriva acestui pericol se poate acţiona. înainte de toate. Măsurile de protecţie pasivă şi activă. Izolarea componentelor vitale ale structurii cu o protecţie pasivă constituită din îmbrăcarea cu un material ignifug şi izolant (de tipul celor arătate anterior). pe două căi. în principiu. o problemă de concepţie.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Problema protecţiei contra incendiilor trebuie avută în vedere de la începutul proiectării. fiind. astfel se reduce sarcina termică şi pericolul de fum. numărul de etaje şi accesibilitatea. respectiv eliminarea materialelor inflamabile sau care degajă fum nociv sau coroziv (cazul materialelor plastice). Cea mai simplă soluţie este. compartimentările (v. reducerea riscului de producere a incendiului. definesc riscul potenţial de incendiu efectiv care. evident. In multe cazuri structura metalică poate rămâne aparentă. ce pot fi combinate între ele sau nu. ce presupune prevederea unei instalaţii automate de stropire a structurii. Se cunoaşte din experienţă faptul că o structură metalică îşi reduce rezistenţa sub efectul căldurii. riscul de propagare a incendiului). determină vulnerabilitatea clădirii în raport cu riscul de incendiu. în ultimă instanţă. 8 . după ce temperatura oţelului atinge 450 . constituie o altă categorie de măsuri de avut în vedere. ca şi realizarea unui sistem de protecţie activă. timpul necesar pentru intervenţie.

ALTE MIJLOACE DE PROTECŢIE: Zincarea Tencuielile bituminoase Oţelurile inoxidabile Oţelurile patinabile 9 . sau 'la alb') funcţie de exigenţele specifice fiecărui caz în parte. PRINCIPII DE BAZĂ: Curăţarea suprafeţei Se realizează de regulă prin sablare. Straturile de bază (grund) Imediat după sablare se aplică în mod curent unul din următoarele produse. îndeosebi atunci când aceasta depăşeşte 60%. PROTECŢIA CONTRA COROZIUNII Elementele din oţel trebuie protejate pentru prevenirea coroziunii. în 1 . trebuie aplicate imediat după aplicarea grundului. această protecţie va fi mai mult sau mai puţin severă. Vopseaua de finisare trebuie să fie compatibilă cu stratul suport.cazul curent.2 straturi: miniu de plumb (rareori folosit astăzi) fosfat sau silicat de zinc pudră de zinc (aplicată ca vopsitorie din 1 sau 2 componente) Două straturi de bază fără tratament ulterior permit obţinerea unei protecţii suficiente pentru elemente constructive aflate la adăpost de umiditate şi de climatul exterior. Straturile de finisare Se aplică pentru creşterea rezistenţei la coroziune (în medii cu agresivitate crescută) sau din raţiuni estetice. Funcţie de agresivitatea atmosferică şi durata de viaţă preconizată pentru construcţie. îngrijită .CONSTRUCŢII DIN OŢEL 5. datorată în principal umidităţii aerului. simpla periere nu este în general suficientă pentru a îndepărta calamina de pe profilele laminate. acesta putându-se altera înaintea vopsirii definitive. cu grad diferit de acurateţe (sablare semi-îngrijită.

PRODUSE UZINATE Plecând de la laminate de serie sau de la oţeluri turnate. OŢELURI FORJATE Prin fasonare la cald cu ajutorul unor prese hidraulice de mare putere. se obţin piese pline (stâlpi. blum-uri. metalul este strivit progresiv între doi sau mai mulţi cilindri de fontă sau oţel. o mai bună calitate a suprafeţelor sau pentru realizarea de filete pentru asamblare. filete. Procedeul este utilizat în special pentru confecţionarea barelor de armătură şi a cablurilor din oţel. OŢELURI LAMINATE Constituie principalele produse folosite în construcţiile metalice. etc) industria siderurgică oferă patru tipuri de produse de bază (semi-finite) din oţel. 10 . plăci de bază) de mari dimensiuni. Se utilizează cilindri canelaţi pentru profile şi cilindri plaţi pentru table.3 . Pot fi astfel realizate: găuri. PRODUSE DE BAZĂ DIN OŢEL Plecând de la semi-produse (lingouri. Laminarea se efectuează plecând de la semi-produse (lingouri) reîncălzite în cuptoare electrice (laminare la cald). 3. O parte importantă a tablelor laminate la cald este ulterior laminată la rece pentru reducerea grosimii. După o primă fază de subţiere. dificil de realizat prin sudură. Marea majoritate a produselor folosite la structuri metalice sunt oţeluri laminate la cald.STAS. OŢELURI TURNATE Prin turnare în forme refractare se pot obţine piese de forme complexe. Uzinarea (ca şi turnarea) este economică numai atunci când cantitatea de piese identice este mare. cu sensuri contrare de rotire. la nivel european EURONORM) 2. precum şi profile obţinute prin formare la rece şi/sau sudarea de produse plate (table). Pentru o mai mare precizie a pieselor. este posibilă producerea unor piese prin uzinare. OŢELURI TRASE sau TREFILATE Prin tragere sau trefilare (la cald sau la rece) un produs laminat este adus la o secţiune mai mică şi la o lungime mai mare.3 mm). se obţin table subţiri (0. 1. 4. muluri.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 6. piesele turnate pot fi uzinate. întrucât permite ameliorarea rezistenţei la întindere a oţelului. Laminarea la rece este utilizată în principal pentru fasonarea tablelor subţiri şi obţinerea de profile cu pereţi subţiri. Oţelurile laminate au caracteristici standardizate (la nivel naţional . crestături sau decupaje de mare precizie. ce diferă funcţie de procedeul de fabricaţie. Procedeul nu este economic decât în măsura în care costul tiparului poate fi amortizat printr-o serie mare de piese identice.

cu aripi uşoare HEB .cu aripi groase HHD . grosimea „inimii” (d) este cca.1250 (pentru h = 20 mm.cu aripi ranforsate.600 mm Înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 80 şi 400 mm [înălţimile profilelor europene ajung la 600 mm].. grinzi şi stâlpi dubli. grosimea (g = t = r) variază între 3 şi 6 mm. (a) = (h). Exemplu de notare pe desen: T2 .. Utilizare: grinzi încovoiate şi stâlpi comprimaţi. Simbol STAS: T Dimensiuni curente: înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 20 şi 50 mm. Exemplu de notare pe desen: U 30 .profile normale cu margini înclinate UAP . Lungimi (l): 4 . peste 300 mm. diagonale de contravântuire.cu profil european IPER . In Europa se folosesc profile standardizate din această categorie. lăţimile (b) sunt cuprinse între 42 şi 155 mm.8 m. 1 OŢEL Ι Nu există profile standardizate în România. cu următoarele simboluri: HEA . 1/10 din lăţimea profilului (b). profilelele HHD sunt utilizate în principal ca stâlpi. l = 1250 mm) 3 OŢEL T 1 2 3 STAS 565 -80 STAS 564 -80 STAS 566 -68 11 . înălţimea este egală cu lăţimea tălpii.. lăţimea nu depăşeşte 300 mm indiferent de înălţimea profilului care poate ajunge până la 1000 mm.. înălţimi 140 ... Exemplu de notare pe desen: I 40 .1250 (pentru h = 300 mm. grosimea 'inimii' (d) variază între 5 şi 10 mm. pentru lăţimi (b) cuprinse între 42 şi 100 mm.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PRODUSE LAMINATE Simbol STAS: I In Europa se folosesc profile cu următoarele simboluri: IPN . Simbol STAS: U In Europa se folosesc profile cu următoarele simboluri: UPN . l = 1250 mm) Utilizare: grinzi.cu aripi normale HEM . Lungimi (l): 6 .profile cu margini paralele 2 OŢEL U Dimensiuni curente: înălţimile profilelor standardizate în România (h) variază între 65 şi 300 mm.cu aripi foarte groase OŢEL H Până la profile de 300 mm.cu profil normal IPE .12 m. Lungimi (l): 6 .1250 (pentru h = 400 mm. l = 1250 mm) Utilizare: grinzi de bordaj.12 m. stâlpi cu încărcări reduse.

12. Exemplu de notare pe desen: L 20 x 20 x 3 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL Simbol STAS: L Pentru profilele standardizate în România ..12 m.6 m Exemplu de notare pe desen: 25 . g = 5 mm.12 m..2000 (pentru a = 25 mm..16 mm (la profilele cele mai mari). g = 3 mm..4 mm (la profilele mici).5 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă 60 x 6 . l = 425 mm) 4 OŢEL CORNIER CU ARIPI EGALE Simbol STAS: LL Pentru profilele standardizate în România . Lungimi (l): 2 .. Exemplu de notare pe desen: LL 60 x 40 x 5 . grosimile (g) variază de la 3 . lăţimea aripilor (a) variază de la 20 la 160 mm. Lungimi (l): 4 .. l = 675 mm) 5 OŢEL CORNIER CU ARIPI NEEGALE OŢEL PĂTRAT Latura secţiunii (a) variază între 8 şi 60 mm.7520 (pentru D = 60 mm. lăţimile aripilor sunt 80 .5000 (pentru d = 20 mm. Lungimi (l): 4 .425 (pentru a = 20 mm. până la 14 .6 m Exemplu de notare pe desen: ∅ 20 . grosimea peretelui (t) variază 8 între 3 şi 22 mm.75 mm latura scurtă (b). grosimile (g) sunt 8 . l = 2000 mm) 6 OŢEL ROTUND Diametrul (d) variază între 10 şi 150 mm. Lungimi (l): 2 . t = 6 mm.. l = 5000 mm) 7 ŢEVI Diametrul exterior (D) variază între 25 şi 377 mm. l = 7520 mm) 4 5 6 7 8 STAS 424 -80 STAS 425 -80 STAS 334 -80 STAS 333 -80 STAS 404 / 2 -80 12 . b = 40 mm...9 mm. Lungimi (l): 4 .675 (pentru a = 60 mm..100 mm latura lungă (a) şi 65 .

. Lungimi (l): 3 . g = 6 mm.700 (pentru a = 50 mm. 50 mm sau 106 mm.40 mm Exemplu de notare pe desen: 160 x 10 ..5 mm.. lăţimi: 1 . b = 10 mm.5 9 mm şi 2.. latura mică (b) are 18. Ţevile 106x60 se execută prin laminare la cald.50 mm Lungimi (l): 3 . g = 3. Lungimi (l): 4 . Exemplu de notare pe desen: 50 x 3 .. grosimea peretelui (g) variază între 2 şi 3.7 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă dreptunghiulară 50 x 40 x 3.12 m Exemplu de notare pe desen: 15 x 1430 . b = 3 mm. l = 700 mm) BANDĂ DE OŢEL a = 20 .5 mm. 40.560 (pentru grosime = 15 mm.150 mm...CONSTRUCŢII DIN OŢEL ŢEVI PĂTRATE Latura (a) variază între 20 şi 42 mm. l = 120 mm) OŢEL LAT a = 20 . Ţevile până la 50x40 se execută prin tragere la 10 rece. b = 6 .5 mm 11 Livrare sub formă de rulouri de 18 . lungime = 560 mm) 13 9 STAS 6086 -70 STAS 6086 -70 STAS 908 -80 STAS 395 -80 STAS 437 -80 10 11 12 13 13 .175 (pentru a = 160 mm.5 mm... b = 2 . 30. grosimea peretelui (g) variază între 1 . l = 175 mm) TABLĂ GROASĂ Grosimi: 3 . 40 mm sau 60 mm. lăţime = 1430 mm.700 (pentru a = 60 mm.150 mm. b = 16 mm.12 m Exemplu de notare pe desen: 80 x 16 . b = 5 .. 25.120 (pentru a = 80 mm.370 mm. l = 120 mm) 12 PLATBANDĂ Se realizează (la noi) prin tăiere din tablă a = 160 . 20..100 kg. l = 700 mm) ŢEVI DREPTUNGHIULARE Latura mare (a) are 30. Lungimi (l): 3 .7 m Exemplu de notare pe desen: Ţeavă pătrată 60 x 6 . b = 40 mm.120 (pentru a = 50 mm.1.600 mm..4 m . până la 6-9 mm în cazul ţevilor de 106x60.5 .

5/1.4 . l = 2000 mm) . lăţimi: 700 . B = 750 mm.75 = 1.0 mm.1.40 mm. înălţimea ondulelor (a): 20 . 600.0 mm.0 mm..50 mm.2500 (pentru a = 35 mm. PLĂCI PROFILATE Secţiuni compuse 14 15 STAS 3480 -80 STAS 2029 -68 14 .5 .. lăţime totală (c): cca.75 .0/750 . O caracteristică a profilelor formate la rece este grosimea constantă a pereţilor. Lăţimi (B): 750. l = 2500 mm) [unde 35 = a. b = 187. t = 1.5 mm.5 mm.5 = b] PROFILE DIN TABLĂ CUTATĂ PRODUSE DIN TABLĂ SUBŢIRE FORMATE LA RECE BARE CU PEREŢI SUBŢIRI Secţiuni simple Forma profilelor poate fi realizată prin laminare la rece sau prin presare la rece.8. 800 15 850 mm Lungimi (l): 2 m Exemplu de notare pe desen: TO 100 x 3 x 1. 500 mm.12 m Exemplu de notare pe desen: TS 7 x 500 x 4000 (pentru grosime = 7 mm. Exemplu de notare pe desen: TC 35/187. lăţime = 500 mm.10 mm. a = 3 mm. 187.2000 (pentru b = 100 mm.TIP 60/200 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL TABLĂ STRIATĂ Simbol STAS: TS Grosimi (a): 4 .1500 14 mm Lungimi (l): 4 . la comandă.TIP 60/125 Grosimea tablei (t): 0. lungime = 4000 mm) TABLĂ ONDULATĂ Grosimi (t): 0.0 . Lungimi (l): până la 6 m. d = 1.TIP 35/187. la cele produse prin presare la rece grosimea poate să ajungă până la 20 mm. La profilele produse prin laminare la rece grosimea este în general 0.

contravântuiri. Principalele procedee de asamblare au următoarele domenii preferenţiale de utilizare: Îmbinările cu nituri sunt recomandate pentru: prinderi de atelier înnădiri solidarizări (în prezent de regulă înlocuite cu suduri) Îmbinări cu suduri solidarizări prinderi şi înnădiri de atelier prinderi şi înnădiri de şantier prinderi de şantier înnădiri de şantier îmbinări demontabile Îmbinări cu buloane BULOANELE Sunt fabricate din tije de oţel rotund şi cuprind un cap (hexagonal). îmbinările se pot executa în atelier. buloane) coezive: prin sudare sau prin încleiere Funcţie de scopul urmărit. la rândul lor. table. constituie procedeul cel mai judicios a fi utilizat pentru asamblările realizate în şantier.). Elementele cu lungimi mari. un corp (parţial filetat) şi o piuliţă mobilă (tot hexagonală). stâlpi. grinzi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 7. de ex. Bulonarea permite montarea fără probleme a unor elemente în prealabil tratate anticoroziv. funcţie de calitatea oţelului: buloane (şuruburi) obişnuite: asigură transmiterea eforturilor de la o piesă la alta a îmbinării prin întinderea tijei sau prin contactul dintre tija şurubului şi peretele găurii.. care nu pot fi manipulate şi transportate la gabaritul final. de ex. Există două tipuri de buloane. se execută în atelier pe tronsoane. îmbinarea talpă inimă la o grindă I din platbande) La elementele cu lungimi relativ mici (sub 20 m). buloane (şuruburi) de înaltă rezistenţă pretensionate (IP): asigură transmiterea eforturilor de la o piesă la alta a îmbinării prin frecarea care apare între piese datorită strângerii excesive a piuliţei (cu chei dinamometrice sau cu aparate pneumatice) 15 . acestea sunt. prinderea unei console de stâlp) înnădiri (la confecţionarea unor elemente a căror lungime depăşeşte lungimile de livrare a laminatelor) solidarizări (la elemente realizate din mai multe profile laminate. etc) asamblate între ele. se disting următoarele tipuri de îmbinări: prinderi în atelier (fixarea unor piese de alte piese. In construcţiile metalice se folosesc două mari categorii de asamblări: mecanice: cu „tije” (nituri. acestea sunt ulterior asamblate între ele pe şantier. confecţionate prin asamblarea produselor laminate (profile. etc.. PROCEDEE DE ASAMBLARE A ELEMENTELOR DIN OŢEL Construcţiile metalice sunt realizate din elemente prefabricate (ferme.

După ce a fost aşezat în gaura care traversează piesele de îmbinat. operaţiunea se efectuează la rece şi necesită accesul ciocanului pneumatic doar dintr-o parte. 10000 C. care nu necesită lucrări ample de pregătire a pieselor şi nu produce deformaţii în cursul executării. importantă pentru transmiterea eforturilor. în timp ce noul cap se formează cu ajutorul unei piese similare. este preferabil a se evita . în general din două componente. formând totodată cel de-al doilea cap. sudurile se vor concentra astfel la un număr limitat de piese realizate în atelier. Metalul suplimentar. cu spray-uri. cu grad diferit de precizie (control vizual. cu atât sudarea devine mai delicată. obţinerea unor rezultate bune depinde însă esenţial de asigurarea unor condiţii de execuţie foarte precise. Permiţând asocierea pieselor fără discontinuităţi. nituri filetate. care se prezintă sub forma unei baghete (electrod). având un cap în formă de calotă sferică (cap de aşezare). Îmbinările sudate se execută cu cusături în capete (în adâncime) sau de colţ (în relief). nitul se contractă şi strânge pachetul de piese. datorită timpului lung şi mijloacelor de punere în operă complicate. Procedeul curent folosit în construcţiile metalice este „sudura cu arc” ce utilizează căldura produsă de un arc electric pentru a aduce oţelul la temperatura sa de topire. cu sau fără aport de metal. Există numeroase tipuri de adezivi. deci modificări ale proprietăţilor sale mecanice. nitul este introdus în găurile prevăzute în piesele de asamblat şi presat cu ajutorul unei prese hidraulice sau al unui ciocan pneumatic. cu raze x sau gama). nituri fasonate cu exploziv. Nitul 'clasic' este alcătuit dintr-o tijă cilindrică din oţel moale. în prezent utilizarea lor este foarte redusă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL NITURILE Au fost mult timp singurul procedeu de asamblare în construcţiile metalice. NITURILE AMERICANE Importate din SUA în Europa către 1970. SUDURA Sudarea se realizează prin topirea locală a oţelului. nituri-piuliţă. capul existent este presat cu o piesă numită „contrabuterolă”. sunt fabricate din oţel şi au aceleaşi caracteristici ca şi buloanele de înaltă rezistenţă. nituri cu cap tronconic. Prin răcire. 16 . plat. Din punct de vedere economic. tronconic. nituri cu cap înalt. In afara niturilor cu cap semirotund. numită 'buterolă'. nitul este fixat cu ajutorul unui pistol hidraulic. contracţii interne şi modificări ale structurii cristaline a oţelului. Faţă de nituirea tradiţională. Sudurile efectuate pe şantier trebuie protejate contra coroziunii. semiînecat). în plină dezvoltare. sudabilitatea depinde de compoziţia chimică a aliajului: cu cît oţelul conţine mai mult carbon. teoretic este un mod de asamblare ideal. Încleierea este încă puţin folosită în construcţiile metalice. sudura reprezintă un mod ideal de asamblare. Această 'continuitate reconstituită' este vizibilă pe suprafaţa structurilor aparente. Încălzit în prealabil la cca. Controlul calităţii sudurilor se poate face prin mai multe procedee nedistructive. etc La îmbinarea profilelor din table subţiri se folosesc: nituri obişnuite (cu cap semirotund. fasonate la rece nituri speciale: nituri tubulare. lipsind verificarea practică în timp. în aşa fel încât să fie reconstituită continuitatea materialului.realizarea de suduri în şantier. ADEZIVII Încleierea constituie un mod de asamblare recent. cu ultrasunete. Prin această operaţie materialul plastic umple gaura. Tratamentul termic suferit de material provoacă deformaţii. la îmbinarea laminatelor din oţel se mai folosesc nituri cu cap înecat sau semiînecat. se topeşte sub efectul căldurii şi umple golul dintre piesele de sudat.pe cît posibil . Nu toate oţelurile sunt sudabile.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 17 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 18 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 19 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 20 .

In plus. tehnolog. restaurări de clădiri istorice. Există totodată o multitudine de posibilităţi de ameliorare a proiectului prin contribuţii ale diverşilor parteneri implicaţi în realizarea construcţiei (arhitect.în mod corelat . îndeosebi în cazul structurilor aparente. este însă nu numai posibil. alcătuirea închiderilor şi compartimentărilor. dimensiunile diferitelor elemente structurale pot fi influenţate de caracteristicile 'nodurilor'. Ca atare. Sintetizând. constructor executant). în ceea ce priveşte proiectarea unei construcţii cu schelet din oţel. respectiv ale îmbinărilor. sectorul construcţiilor metalice a acordată o atenţie deosebită tehnicilor de asamblare. Metodele de preuzinare şi modul de montaj oricât de raţional nu pot reduce semnificativ costul unei construcţii concepute de o manieră oneroasă. Arhitectul şi inginerul stabilesc în comun concepţia construcţiei şi sistemul portant: condiţiile de utilizare şi eventuale modificări în timp ale construcţiei.următoarele aspecte: forma raţională a elementelor structurale în raport cu diversele situaţii de utilizare ce determină solicitări specifice. alegerea unei trame economice şi stabilirea înălţimii planşeului. pe de altă parte. caracteristicile „nodurilor”. dispunerea stâlpilor şi grinzilor în raport cu închiderile şi compartimentările. inginer de structuri. Ca atare. structuri cu deschideri mari.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 8. construcţii provizorii. supraetajări. alegerea profilelor şi dimensionarea lor. ce influenţează în mod considerabil costul construcţiei. în care este esenţial ca fiecare din specialiştii implicaţi să posede cel puţin noţiuni elementare proprii celorlalte domenii. La proiectarea unei construcţii cu structura din oţel este necesar a ţine cont nu numai de dimensiunile pe care trebuie să le aibă elementele portante. concepţia structurii portante şi rezolvările de detaliu pot conduce la realizarea a cca. Experienţa arată că autorii proiectului sunt cei care contribuie esenţial la realizarea în condiţii economice a unei construcţii metalice. tipul de structură şi schema statică asociată. 2/3 din economiile posibile. ci şi de felul în care sunt realizate 'nodurile'. o alegere judicioasă a profilelor şi a asamblărilor contribuie semnificativ la scăderea costului structurii. în raport cu misiunile specifice fiecăruia şi printr-o cooperare interdisciplinară permanentă. 21 . este necesar a avea în vedere . montajul rapid şi/sau posibilitatea demontării: construcţii înalte. constituie o caracteristică a construcţiilor metalice. Alegerea tipului de structură şi a schemei statice asociate este strâns legată de modul de îmbinare între elementele structurale. ca „bucăţi” ale unei „cutii” montate. ca şi relaţia lor cu structura portantă. este practic imposibilă realizarea unui 'repertoriu' exhaustiv de soluţii constructive. O colaborare eficientă între parteneri este o condiţie esenţială nu numai în ceea ce priveşte costurile. Iată deci unul din motivele pentru care. inginer de instalaţii. respectiv mijloacele şi modalităţile de asociere a elementelor structurale. din toate timpurile. se poate spune că. a construi din oţel presupune a stăpâni procedeele de îmbinare. ci şi important a avea în vedere o serie de reguli generale ce permit realizarea structurilor din oţel în condiţii economice. O construcţie metalică rezultă din asocierea unor profile şi table standardizate. prin metode de montaj 'uscat'. cu gabarite reduse şi cu punere în operă rapidă. In raport cu multitudinea formelor de utilizare pe care le permite oţelul. dar şi pentru asigurarea calităţii imaginii obiectului arhitectural. Faptul că pot fi realizate economii importante datorită unor detalii constructive bine studiate. greutatea redusă. atelier de construcţii metalice. CÂTEVA REGULI GENERALE PRIVIND CONSTRUCŢIILE DIN OŢEL Prin caracteristicile sale. domeniul specific de utilizare a oţelului este în general caracterizat de cerinţe deosebite în ceea ce priveşte solicitările. oţelul oferă o mare libertate de conformare a elementelor structurale şi permite realizarea de structuri deosebit de zvelte. verificarea prin calcul a rezistenţei şi stabilităţii structurii (exclusiv în sarcina inginerului). respectiv felul în care elementele structurale se îmbină între ele.

prin două caracteristici: modulul de elasticitate al materialului şi caracteristicile secţiunii solicitate. SOLICITĂRI ŞI REZISTENŢĂ Transmiterea încărcărilor implică 'mobilizarea' forţelor interne. într-o grindă încovoiată o parte a încărcărilor este preluată prin rezistenţă la forfecare). este necesară păstrarea unei anumite marje de SIGURANŢĂ. încastrări). Alte solicitări care pot apărea: forfecarea (ex. deformaţia este proporţională cu încărcarea atâta timp cît nu este depăşită o încărcare limită ce defineşte astfel LIMITA ELASTICĂ. această deformaţie este în general reversibilă (se anulează când dispare încărcarea). impact. 22 . există o anumită deformaţie a elementului structural. contracţia cutremur. dincolo de acest punct metalul se comportă deci ca un material plastic. şi. funcţie de solicitarea specifică fiecărui element structural (grindă. stâlp.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 9. bulonul rezistă prin forfecare la efortul exercitat asupra pieselor metalice îmbinate). greutate proprie. CARACTERISTICILE MATERIALULUI Se poate demonstra experimental că pentru majoritatea materialelor. pe această bază. etc. Materialul îşi manifestă astfel ELASTICITATEA şi RIGIDITATEA la deformare. întrucât dincolo de această limită se menţin deformaţii permanente chiar şi după dispariţia încărcării. Limitele lor (rezistenţa ultimă) sunt determinate de materialele şi secţiunile utilizate. vibraţii din trafic auto. Este evident că în structura unei clădiri nu se admite încărcarea elementelor până la limita elastică. presiunea pământului sau a apei. torsiunea (ex. variaţii de betonului temperatură. încărcări utile uniform repartizate sau concentrate. atacuri chimice. INCĂRCĂRILE Pot fi grupate în mai multe categorii: Încărcări statice: Încărcări dinamice: Încărcări ocazionale: Încărcări speciale: greutate proprie. rezistenţă la întindere. ELEMENTE STRUCTURALE Unul dintre avantajele oţelului ca material de realizare a structurilor portante este marea libertate pe care o permite în conformarea elementelor structurale. STATICA Orice element structural trebuie să se afle în stare de echilibru sub acţiunea forţelor exterioare (încărcări utile. vânt.) vom avea: rezistenţă la încovoiere. Limita elastică a oţelului se numeşte şi limită de curgere. şi în particular pentru oţel. grinzi curbe sau încărcări excentrice) Toate aceste moduri de a 'rezista' se pot combina pentru a echilibra forţele exterioare (spre exemplu. respectiv aria (A) şi momentul de inerţie (I).) şi a legăturilor care îl menţin în poziţie (reazeme. Alegerea raţională a formelor se bazează pe câteva noţiuni fundamentale de statică şi rezistenţa materialelor. In toate aceste cazuri. incendiu. numite solicitări. posibilitatea de a alege forme raţionale în raport cu solicitările la care sunt supuse elementele structurale. vânt. tirant. etc. trepidaţii ale unor utilaje. rezistenţă la compresiune. fie ele profile laminate utilizate ca atare sau alcătuiri compuse.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

Principiile de bază pentru dimensionarea unei structuri portante sunt: REZISTENŢA LA SOLICITĂRI STABILITATEA LOCALĂ ŞI DE ANSAMBLU A STRUCTURII LIMITAREA DEFORMAŢIILOR Aceste trei aspecte condiţionează posibilitatea de utilizare a unei structuri; dacă una din cele trei condiţii nu este respectată, construcţia rezultă inutilizabilă. REZISTENŢA ŞI STABILITATEA STRUCTURII Verificarea rezistenţei şi stabilităţii (sau verificarea siguranţei structurale) presupune a demonstra că solicitările rezultate din încărcări, multiplicate cu un coeficient de siguranţă, nu depăşesc rezistenţa ultimă a structurii şi a elementelor sale. Problema stabiltăţii se referă la stabilitatea generală a structurii, la prevenirea flambajului şi a răsucirii elementelor comprimate şi respectiv încovoiate, ca şi la „voalarea” (ieşirea din planul propriu) a unor părţi de secţiune. Exemplul cel mai frecvent întâlnit îl constituie barele comprimate. (Problema stabilităţii de ansamblu este tratată într-un capitol separat) • Stabilitatea barelor comprimate. Flambajul.

In cazul elementelor de structură solicitate la compresiune, deformaţiile nu joacă în general un rol determinant; în schimb poate apare un alt fenomen: FLAMBAJUL, ca formă de instabilitate proprie elementelor comprimate zvelte. Această zvelteţe depinde de lungimea liberă a elementului (lungimea de flambaj) şi de „împrăştierea” materialului în secţiune. Astfel, cu cît elementul este mai zvelt (lungime de flambaj mare şi/sau material concentrat în centrul secţiunii), cu atât încărcarea la care elementul comprimat îşi pierde stabilitatea va fi mai mică. Profilul ideal (cel mai economic) rezultă a fi ţeava rotundă, profilul care asigură stabilitatea la flambaj cu cel mai mic consum de material, ”împrăştiat” radial în toate direcţiile. (v. fig. - bare comprimate: clasament al diverselor secţiuni posibile, în ordinea eficienţei economice) LIMITAREA DEFORMAŢIILOR Verificarea „aptitudinii de serviciu” presupune a demonstra că deformaţiile corespunzătoare încărcărilor reale din exploatare nu vor depăşi valori acceptabile pentru utilizarea clădirii. Este cazul general al elementelor încovoiate. Restricţia privind deformaţiile trebuie avută în vedere cu atenţie specială atunci când elemente fragile dar rigide (ex. pereţi din cărămidă) reazemă pe elemente încovoiate (grinzi, plăci). • Deformarea barelor încovoiate. Săgeata.

Pentru un anumit material - în cazul de faţă oţelul - solicitat la încovoiere, cu un anumit modul de elasticitate, singurul factor care influenţează deformaţia este forma secţiunii, respectiv 'împrăştierea' materialului pe direcţia de încovoiere („săgeata” unei grinzi va fi cu atât mai mică cu cît materialul este mai 'împrăştiat' pe verticală). Pentru aceeaşi greutate (acelaşi consum de material), profilul de grindă cel mai rigid este cel la care materialul este plasat cel mai departe de centrul de greutate al secţiunii. In condiţii de rigidităţi egale, cel mai economic profil de grindă (cu cel mai mic consum de material) este cel dezvoltat pe înălţime. (v. fig. - bare încovoiate: comparaţie între diverse profile de grinzi)

23

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

BARE COMPRIMATE CLASAMENT ÎN ORDINEA EFICIENŢEI1 ( pentru lungimea de flambaj = 3,50m; încărcare 600 kN = 60 t; OL 37 )

aceeaşi stabilitate la flambaj / consum diferit de material

BARE ÎNCOVOIATE PROFILE CU ACEEAŞI RIGIDITATE / CONSUM DIFERIT DE MATERIAL1

PROFILE CU ACELAŞI CONSUM DE MATERIAL / RIGIDITĂŢI DIFERITE1

Consecinţă practică: în condiţii economice, elementele încovoiate trebuie să fie cât mai înalte (circa 1/15 – 1/20 din deschidere).

1

După *** Construire en acier ... Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique, Zurich, 1988.

24

CONSTRUCŢII DIN OŢEL

STÂLPII: VARIANTE DE ALCĂTUIRE
Stâlpii sunt caracterizaţi în principal de solicitarea la compresiune; ei sunt proiectaţi şi verificaţi acordând atenţie riscului de flambaj. Ca atare este oportună alegerea unor secţiuni transversale care, pentru aceeaşi cantitate (arie) de material, să îl distribuie cît mai departe de centrul geometric al secţiunii. Stâlpii pot fi obţinuţi dintr-un unic profil laminat I (a) sau H (b - acolo unde există astfel de laminate), din ţeavă cu secţiune circulară (c) sau rectangulară (d), sau din asocierea mai multor profile şi/sau table pentru a forma secţiuni compuse (e, f, g, h). Utilizarea stâlpilor cu secţiuni compuse se poate dovedi judicioasă în legătură cu exigenţe privind trasee verticale de instalaţii. Alegerea tipului de stâlp are la bază considerente de ordin static (arie necesară în raport cu încărcările, stabilitate la flambaj), precum şi exigenţe legate de execuţie, respectiv facilitatea realizării îmbinării cu grinzile şi contravântuirile.

25

CONSTRUCŢII DIN OŢEL GRINZILE: VARIANTE DE ALCĂTUIRE GRINZI CU INIMA PLINĂ Grinzile sunt caracterizate de solicitarea compusă din încovoiere + forfecare. forma cea mai raţională a secţiunii este cea în I. eventual ranforsate cu platbande (g). câte unul (e) sau câte două cuplate (f). se poate recurge la secţiuni compuse din laminate sudate (h. trebuie să aibă inima rigidizată cu nervuri ce împiedică 'voalarea' (k).acolo unde există astfel de laminate). Se folosesc profile laminate I (a) sau H (b . i. Din profile I pot fi obţinute grinzi cu înălţime majorată prin decuparea şi sudarea decalată a inimii (d . în cazul unei înălţimi mari. 26 . Atunci când nu se găseşte un profil adecvat.grinzi 'expandate'). eventual ranforsate cu platbande sudate (c). j) care. Pentru grinzi de bordaj sau de planşeu se folosesc şi profile U.

Îmbinările pot fi realizate cu suduri. b) este constituită în esenţă din două 'tălpi'. 27 . Nodurile sunt în general realizate cu ajutorul unor „gusee” (c . Tălpile şi barele de inimă pot fi realizate şi din ţevi. In acest caz este preferabilă utilizarea de grinzi reticulare sau „în zăbrele”.CONSTRUCŢII DIN OŢEL GRINZILE: VARIANTE DE ALCĂTUIRE GRINZI RETICULARE (sau IN ZĂBRELE) Greutatea grinzilor cu inima plină poate ajunge destul de mare atunci când. din motive de rezistenţă sau rigiditate. pentru a obţine secţiuni transversale cu cel puţin o axă de simetrie) asamblate prin diverse modalităţi. Grinda reticulară (a. U . nituri sau buloane. prin sudură (j). îmbinate direct. una superioară şi alta inferioară.i). cu secţiune circulară sau rectangulară. asociate prin bare de inimă – „montanţi” şi/sau „diagonale” .de regulă duble. grinda trebuie să aibă o înălţime considerabilă.în dreptul „nodurilor”. Tălpile şi barele de inimă sunt realizate de cele mai multe ori din profile laminate (L.

poduri. Din punct de vedere al exigenţelor de ordin static. Alegerea unui anumit tip de schemă şi a modalităţilor de realizare depinde de cerinţele funcţionale şi statice ce trebuie îndeplinite. Schema (m).q). cu diagonale în cruce. diagonalele sunt alternativ întinse şi comprimate). barele de inimă pot fi dispuse în diverse moduri. celelalte tipuri [k q] sunt potrivite pentru lucrări mai ample. Dacă talpa superioară este înclinată. In cazul schemei în N (l). Grinzile pot avea tălpi paralele sau talpa superioară poate fi înclinată. In cazul schemei în V (k).CONSTRUCŢII DIN OŢEL Din punct de vedere al comportării. în timp ce barele de inimă preiau forfecarea.i). structura reticulară este în general denumită fermă. pentru o anumită situaţie de încărcare. dar. Schemele [n . unele rezultă întinse şi altele comprimate. Prezenţa guseelor în alcătuirea nodurilor (c .m] pot fi folosite nu numai pentru acoperişuri (plate) ci şi pentru alte structuri: pasarele pietonale. în timp ce schemele [k .q] sunt indicate pentru acoperişuri cu planuri înclinate. este totuşi oportună din motive constructive. este folosită frecvent în structurile de contravântuire (la încărcări orizontale. etc. tipurile [a .q). rezultând diverse scheme statice (k . 28 . se poate considera că tălpilor le revine sarcina preluării încovoierii.b] şi [j] sunt adecvate pentru grinzi reticulare uşoare. barele de inimă au toate aceeaşi lungime. Fermele sunt folosite pentru realizarea acoperişurilor (n . pentru încărcări gravitaţionale diagonalele (barele înclinate) sunt întinse iar montanţii (barele verticale) sunt comprimate: lungimea mai mică a elementelor comprimate este favorabilă pentru asigurarea stabilităţii (prevenirea flambajului). chiar dacă nu este necesară în cazul unor tălpi cu inimi înalte şi puţin solicitate.

29 . corespunzător punctului de intersecţie a axelor profilelor secţiunea transversală este de regulă simetrică faţă de un ax vertical. îmbinările trebuie astfel dimensionate încât centrul de greutate al suprafeţelor rezistente (buloane. fie profile duble (2 U. grinzile secundare (panele) care transmit încărcări concentrate structurii reticulare trebuie dispuse în dreptul nodurilor. mai mult. pentru tălpi diagonale şi montanţi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Oricare ar fi tipul adoptat. acest punct constituie articulaţia structurii reticulare de referinţă. nituri. ca atare. I). suduri) să se găsească pe axa centrului de greutate al profilului îmbinat. se preferă fie profile simetrice (T. trebuie respectate următoarele CRITERII general valabile: axele centrelor de greutate ale profilelor ce intervin într-un nod trebuie să fie concurente într-un unic punct. 2 L).

Dacă profilele sunt fixate cu axa principală perpendiculară pe talpa înclinată a fermei. Ca atare. sau reducerea deschiderii panelor prin legarea lor cu tiranţi dispuşi în planul învelitorii. se realizează de regulă din profile I sau U. formează astfel reazeme intermediare care subîmpart deschiderea de calcul a panelor: în trei părţi sau. de regulă cele mai semnificative. reprezintă soluţia cea mai simplă. această solicitare particulară face necesară o supradimensionare a profilului (este necesar un profil mai înalt decât în cazul unei grinzi orizontale pe aceeaşi deschidere). este oportună adoptarea unor măsuri menite să reducă influenţa înclinaţiei acoperişului. ele sunt solicitate la o încovoiere deviată în raport cu direcţia normală. la deschideri mai mici. această soluţie complică însă mult problema îmbinării dintre pană şi talpa superioară a ferme. cu o influenţă semnificativă dacă panta acoperişului este mai mare de 100. realizaţi din bare filetate la capete şi fixate la jumătatea înălţimii panelor. şi anume: montarea panelor cu axa principală verticală. astfel încât să nu existe încovoiere deviată cel puţin pentru încărcările verticale. în două părţi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PANELE Panele sunt grinzi secundare care transmit încărcările din învelitoare către fermele de acoperiş. în cazul unor deschideri importante. tiranţii. 30 .

fundaţii) trebuie concepute în raport cu două categorii de exigenţe: exigenţe de ordin static. NODURI ÎNTRE ELEMENTE STRUCTURALE Îmbinările (nodurile) între elementele structurale (stâlpi. exigenţe de execuţie. privind corecta transmitere a solicitărilor. GRINDA ASAMBLATĂ PE INIMA STÂLPULUI GRINDA ASAMBLATĂ PE TALPA STÂLPULUI 31 . privind facilitatea montajului. NODURI GRINZI . grinzi. cele două moduri de comportare sunt condiţionate de modul de realizare a nodului şi influenţează schema statică de ansamblu. există două tipuri fundamentale: noduri de tip articulaţie (capabile să transmită de la grindă la stâlp numai forfecarea) şi noduri de tip încastrare (sau noduri rigide.STÂLPI Din punct de vedere static.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 10.exemple Asamblări realizate prin bulonare. capabile să transmită stâlpului şi forfecarea. deci alegerea unui anumit tip de structură a clădirii. NODURI ARTICULATE . şi încovoierea).

Asamblări cu flanşe (i.CONSTRUCŢII DIN OŢEL NODURI RIGIDE . numai cu suduri (d. Stâlp continuu şi grinda întreruptă (g. j. stâlp şi grindă continue (l. 32 . m). g) sau numai cu buloane. b.exemple Asamblare realizată cu buloane + suduri (a. grindă continuă şi stâlp întrerupt (h). c). i). k).

de regulă având grosime egală cu cea a tălpilor grinzii şi poziţionate la aceeaşi cotă cu acestea.CONSTRUCŢII DIN OŢEL In alcătuirea nodului rigid (capabil să transmită stâlpului încovoierea din grindă) este util a ţine cont de următoarele CRITERII: • • • este oportună dispunerea majorităţii buloanelor în vecinătatea tălpii întinse a grinzii. este necesară prevederea unor coaste diagonale de rigidizare a respectivului panou. sub şi deasupra tălpii. ca şi în cazul anterior. NODURI ARTICULATE – exemple 33 . şi îmbinările între grinzi pot fi capabile să transmită numai forfecarea (noduri articulate) sau forfecarea + încovoierea (noduri rigide. în unele situaţii. NODURI ÎNTRE GRINZI Se referă la îmbinările dintre grinzi secundare şi principale. trebuie prevăzute coaste orizontale. buloanele din zona tălpii întinse trebuie dispuse simetric. de tip încastrare). Nodul de tip articulaţie transmite forfecarea de la inima grinzii secundare către inima grinzii principale. când panoul delimitat în cadrul inimii stâlpului de coastele orizontale susmenţionate nu poate prelua încovoierea transmisă de grindă. în rânduri de câte două. de ordin static şi de montaj. pentru a împiedica deformarea tălpii stâlpului pe care se prinde grinda. şi trebuie să respecte aceleaşi categorii de exigenţe.

NODURI RIGIDE – exemple Detaliu de nod rigid. Asamblare cu buloane. 34 . Asamblare cu două corniere + buloane.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Posibilităţi de asamblare Detaliu de nod articulat.

face indispensabilă interpunerea unei plăci de distribuţie (placă de rezemare sau de ancorare). decurge din diferenţa de ordin de mărime a toleranţelor acceptate în cele două sectoare de construcţii. Problemele pot fi rezolvate cu un sistem de placă dublă (sau placă şi contraplacă): una dintre plăci este ancorată în fundaţie. respectiv fundaţii şi structuri metalice. ci şi pe verticală.CONSTRUCŢII DIN OŢEL NODURI STÂLP . O exigenţă particulară în ceea ce priveşte ancorajele oţel . Eventualele (probabilele) „jocuri” excesive din punct de vedere al structurii din oţel sunt compensate prin modul de realizare a legăturii dintre cele două plăci. Exigenţa de a reduce eforturile de la valori acceptabile pentru oţel (de ordinul a 15-20 kg/mm2) la valori acceptabile pentru beton (de ordinul a 1 kg/mm2). 35 . cea de-a doua este asociată bazei stâlpului.FUNDAŢIE Stâlpii din oţel sunt în general fixaţi la bază pe fundaţii din beton. inclusiv înclinaţia.beton. ce permite reglarea poziţiei stâlpului faţă de fundaţie nu numai în plan orizontal.

evident.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Din punct de vedere static. Dacă stâlpul transmite fundaţiilor numai o forţă normală de compresiune. ARTICULAŢII În acest caz se consideră că stâlpul transmite fundaţiilor numai încărcări verticale (compresiune). In acest caz. se consideră totuşi acceptabilă (întrucât eforturile din încovoiere care pot apărea sunt neglijabile) şi reprezintă soluţia cel mai frecvent folosită. orice supliment de grosime a plăcii este în avantajul rigidităţii sale. în afara eforturilor de compresiune. 36 . această placă este asociată la fundaţii prin intermediul a două (sau patru) buloane cu tija special conformată pentru ancorare (v. la nivelul plăcii de rezemare pot apărea. Modul cel mai simplu de realizare este cel care constă în a suda la baza stâlpului o placă din oţel prevăzută cu două (sau patru) găuri. tijele de ancorare ar putea fi considerate inutile: în realitate ele sunt indispensabile atât pentru o mai bună legătură stâlp-fundaţie. dimensionarea tijelor de ancorare poate fi făcută în manieră empirică (prin aproximarea eforturilor de forfecare funcţie de încărcarea verticală). cît şi pentru facilitarea poziţionării stâlpului în faza de montaj. pot fi astfel diferenţiate două categorii majore de ancoraje: articulaţii şi încastrări. aceste eforturi de tracţiune trebuie să poată fi preluate de tijele de ancorare precum şi de partea din suprafaţa de contact a plăcii pe beton care rezultă comprimată. dar este. inclusiv cu nervuri. imaginile de mai sus). în acest scop placa trebuie să fie suficient de rigidă şi uneori este necesară prevederea unor nervuri de rigidizare. se poate recurge la dispozitive care reproduc mai bine articulaţia ideală. Ca atare este necesară o dimensionare atentă a tijelor de ancorare şi a suprafeţei plăcii de rezemare. este oportună rigidizarea sa suplimentară. cu implicaţii asupra schemei statice de ansamblu. după cum s-a mai arătat. Dimensionarea suprafeţei plăcii se face în aşa fel încât aceasta să poată asigura o repartiţie cît mai uniformă a presiunii de contact pe betonul fundaţiei. grosimea minimă a plăcii se stabileşte din considerente de rezistenţă (analog cazului stâlpului comprimat centric) şi. eforturi de întindere (tracţiune) care tind să desprindă placa de blocul de beton. In cazuri particulare. respectiv în aşa fel încât valorile eforturilor rezultate din încărcări să nu depăşească rezistenţa admisibilă. departe de a fi o articulaţie ideală. ÎNCASTRĂRI In acest caz stâlpul transmite fundaţiilor o forţă normală de compresiune şi un moment de răsturnare (încovoiere). Funcţie de raportul dintre cele două componente. ancorarea stâlpului la bază este concepută în raport cu solicitările pe care trebuie să le transmită fundaţiei. O legătură de acest tip este simplu de realizat. Grosimea minimă a plăcii este determinată din considerente de rezistenţă.

când nu se poate conta numai pe aderenţa dintre tija de ancorare şi beton. este suficientă aderenţa între suprafaţa tijei (dimensionată corespunzător) şi beton. b) sau cu tuburi ondulate (c) care. In situaţii de importanţă majoră. cresc valoarea eforturilor transmisibile. dacă eforturile de tracţiune (întindere) nu sunt foarte importante.CONSTRUCŢII DIN OŢEL In ceea ce priveşte ancorarea tijelor. mărind suprafaţa de contact. 37 . eforturile din tijă sunt transmise masei de beton prin intermediul unor dispozitive speciale: ancoraje cu profile din oţel înglobate în beton (a.

tramei structurale . fac ca structura în ansamblul său să fie puţin stabilă: în situaţia . De alegerea judicioasă a acestei trame secundare va depinde nu numai aspectul arhitectural. Structura majoră a clădirii nu va putea fi deci valabil determinată decât simultan cu definirea poziţiei faţadei. orizontale şi verticale. cît şi din motive tehnologice. participă deopotrivă la preluarea eforturilor din încărcări verticale şi orizontale. ca atare. practic toate elementele portante. datorate vântului sau cutremurelor. Structurile clădirilor au în general mai multe niveluri (cu excepţia halelor) iar grinzile vor trebui să suporte încărcările plăcilor. a compartimentărilor. se practică utilizarea unor elemente cu funcţiune specifică de „contravântuire”. Construcţii cu cadre articulate A. construcţia ar rezulta de-a dreptul instabilă. 38 . la realizarea unor clădiri-turn foarte zvelte. la rândul lor.definită prin deschiderile şi poziţiile stâlpilor . celelalte elemente portante din oţel (grinzi şi stâlpi) trebuie să suporte doar încărcările verticale. în raport cu elementele portante. Construcţiile cu noduri rigide reprezintă un tip de structură ce până de curând a fost frecvent folosit în SUA.ideală din punct de vedere al execuţiei . contravântuirile se împart în două categorii: contravântuiri verticale şi contravântuiri orizontale.i se va integra sau suprapune o tramă secundară determinând poziţiile elementelor de închidere. menite să împiedice deplasările relative între noduri şi deformaţiile excesive. fără contravântuiri. ce pot fi realizate în mod convenabil în şantier. iar îmbinările dintre ele pot avea simplitatea dorită. putând prelua încovoierea şi transmite astfel de la grindă către stâlp solicitările apărute din acţiuni orizontale. întrucât sub acţiunea seismică puternică nodurile au cedat. Din punct de vedere al modului de preluare a forţelor orizontale (vânt. Astfel. seism) se pot distinge două mari categorii de construcţii cu structură metalică: Construcţii cu cadre rigide. condiţiile normale de lucru în şantier fac să fie costisitoare (şi nu întotdeauna sigure ca efect) procedeele ce tind să realizeze noduri complicate menite să refacă în operă continuitatea unor elemente produse separat (noduri rigide).în care toate îmbinările ar fi de tip articulaţie. pe care le transmit elementelor portante verticale. Pe de altă parte. Contravântuirile verticale au rolul de a prelua forţele orizontale. atât din motive economice. şi de a le transfera la nivelul fundaţiilor. a tavanelor suspendate şi a spaţiilor necesare pentru trecerea instalaţiilor. CONCEPŢIA DE ANSAMBLU A STRUCTURII Alegerea structurii portante influenţează considerabil concepţia globală a unei clădiri. In acest mod. nodurile simple. Pentru a nu renunţa la avantajele simplităţii constructive a nodurilor de tip articulaţie şi a asigura totuşi stabilitatea de ansamblu a construcţiei. B. De regulă se urmăreşte ca operaţiunile de asamblare să fie cît mai simple. transmit în mod cumulat încărcările către fundaţii. SISTEMELE DE CONTRAVÂNTUIRE În raport cu rolul particular îndeplinit. CONSTRUCŢII CU CADRE RIGIDE Sunt construcţii la care nodurile dintre stâlpi şi grinzi sunt rigide.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 11. respectiv realizate prin asamblarea în şantier a unor elemente produse în prealabil în altă parte decât locul de execuţie a clădirii. ci şi execuţia raţională şi economică a construcţiei. care să preia parţial acţiunile orizontale. acestea. Ultimele cutremure au pus însă sub semnul întrebării acest tip de structură. orientările actuale asociază acestui tip de structură elemente de „contravântuire” specializate. CONSTRUCŢII CU CADRE ARTICULATE Structurile din oţel au particularitatea de a fi structuri „montate”. a nodurilor de circulaţie şi a instalaţiilor. de compartimentare.

alegerea sistemului trebuie făcută încă de la începutul studiului structurii clădirii. In plan sunt necesare cel puţin trei contravântuiri. World Trade Center . etc) având ca regulă comună crearea de triangulaţii nedeformabile. în schimb probleme similare apar în cadrul construcţiilor cu schelet din lemn. sau dale cu elemente ceramice şi b. tălpile superioare ale fermelor. în cazul planşeelor. Cu elemente rigide spaţiale. această funcţiune putând fi îndeplinită de însăşi elementele portante (cadre.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Contravântuirile verticale pot fi realizate în diverse moduri: Cu elemente rigide plane (diafragme): pereţi din b. „tălpile” şi 'montanţii' sunt constituiţi de pane şi. respectiv.a. într-un singur plan) 39 . structuri reticulare orizontale (sau înclinate. c) Cu noduri rigide. în cazul acoperişurilor cu pante) din oţel.New York. al problemelor structurale. numite „tuburi”. cele secundare. în general cu elemente dispuse în cruce. reprezintă elementul de contravântuire cel mai frecvent utilizat.a. şi zidărie). pot fi integrate faţadelor (v. b) Cu contravântuiri reticulare. (Pentru simplificare. aceste structuri reticulare au ca „tălpi” şi „montanţi” grinzile principale şi.Pittsburg. Pentru ca elementele de contravântuire să nu devină 'un rău necesar' cu efecte perturbatoare asupra compoziţiei arhitecturale.a. etc). ceea ce face indispensabil studiul integrat. ascensoare). de izolare termică şi fonică. la construcţii mici). A. dintre care două pot fi paralele şi al treilea perpendicular pe primele două. încă de la începutul concepţiei clădirii. Sunt structuri rigide plane (diafragme sau 'şaibe' orizontale) şi pot fi realizate din: dale de b. de regulă. rigide prin natura lor. în plane neconcurente. reprezentarea ia în considerare o unică direcţie de acţiune a forţei orizontale. IBM . în cazul acoperişurilor înclinate. Zăbrelele din oţel. Contravântuirile orizontale au rolul de a limita deformaţiile structurii metalice şi de a permite transmiterea forţelor orizontale către contravântuirile verticale. - DIVERSE MODALITĂŢI DE PRELUARE A FORŢELOR ORIZONTALE Ilustrare schematică a comportamentului unor diverse tipuri de structuri metalice: a) Cu pereţi rigizi din b. respectiv. acestea pot fi: tuburi din b. Este de remarcat faptul că în cazul altor tipuri de structuri (din beton armat. panouri cu structură reticulară din oţel. estetice. (sau eventual din zidărie. tuburi cu structură reticulară din oţel. cu geometrii diverse (în X.a. la construcţii mici).a.. (eventual din zidărie. ce grupează de regulă circulaţiile verticale (scări. K. pereţi). (reproducând astfel ceea ce există de la sine în structurile de b. din zidărie) nu este necesară prevederea unor elemente cu funcţiune specifică de contravântuire.a.

Toate elementele (orizontale şi verticale) participă la preluarea încărcărilor verticale şi orizontale (vânt. Două variante funcţie de modul de execuţie: [a] Tub de b. Tubul de b.A. Soluţie economică. turnat înaintea montării scheletului metalic. [b] Tub de b. Permite închiderea rapidă a clădirii (montarea faţadelor simultan cu turnarea tubului).a. seism).CONSTRUCŢII DIN OŢEL CADRE RIGIDE NODURI RIGIDE între elementele structurale principale: transmiterea eforturilor din elementele orizontale către cele verticale se face prin încovoiere. turnat după montarea scheletului metalic. 40 . Necesită contravântuiri provizorii. preia încărcările orizontale. CADRE ARTICULATE ASOCIATE CU UN TUB DE B. în special în condiţiile folosirii de cofraje glisante.a.a.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CADRE ARTICULATE + CONTRAVÂNTUIRI RETICULARE 41 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CONTRAVÂNTUIRE CU TUBURI DIN BETON ARMAT Schema statică longitudinală în dreptul tuburilor Schema statică transversală 42 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL CONTRAVÂNTUIRE VERTICALĂ RETICULARĂ CU BARE DE OŢEL Schemă de dispunere a contravântuirilor verticale Schemă statică longitudinală pentru ½ din secţiune Schemă statică transversală 43 .

care constituie criteriul de dimensionare a barelor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEMA DE FUNCŢIONARE A CONTRAVÂNTUIRILOR Dispunerea barelor în cruce face posibilă utilizarea unor profile cu secţiuni foarte mici: oricare ar fi direcţia forţei orizontale. capacitatea portantă a rigidizării este dată de rezistenţa la întindere. Contravântuiri orizontale Contravântuiri verticale SCHEMĂ DE DISPUNERE A CONTRAVÂNTUIRILOR LA O STRUCTURĂ DE ACOPERIRE 44 . una din diagonale rezultă întinsă.

exemple Îmbinare între bare de contravântuire şi stâlp (a. îmbinare între stâlp. îmbinare între bare în cruce (c.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE ÎMBINARE LA CONTRAVÂNTUIRILE VERTICALE . îmbinare între stâlp. d). 45 . grinzi şi bară de contravântuire (b). îmbinare între grindă principală. grindă secundară şi bară de contravântuire (d). îmbinare între bare de contravântuire şi grindă (c). b).exemple Îmbinare între grindă principală. grindă şi bară de contravântuire (e) DETALII DE ÎMBINARE LA CONTRAVÂNTUIRILE ORIZONTALE . grindă secundară şi bară de contravântuire (a).

Dezavantaje: profilele grinzilor cu înălţime mai mare determină înălţimi mai mari de etaj. Avantajele: montaj simplu. [3] şi [4] cu grinzi continui sunt mai economice decât varianta [1]. 46 . ca atare încărcarea totală a construcţiei devine mai mare. calcul de stabilitate a stâlpilor simplu ( static determinaţi ). Atunci când raportul L/H este mic ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj).CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE La scheletele articulate secţiunile şi săgeţile grinzilor rezultă mai mari decât în cazul nodurilor rigide (cu rezemare prin încastrare). scheletele articulate rezultă mai uşoare decât cele cu noduri rigide. Secţiunile stâlpilor sunt mai mici decât cele necesare în cazul îmbinărilor cu încastrare. Variantele [2].

CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE La scheletele articulate secţiunile şi săgeţile grinzilor rezultă mai mari decât în cazul nodurilor rigide (cu rezemare prin încastrare). Variantele [2]. calcul de stabilitate a stâlpilor simplu ( static determinaţi ). Secţiunile stâlpilor sunt mai mici decât cele necesare în cazul îmbinărilor cu încastrare. 47 . [3] şi [4] cu grinzi continui sunt mai economice decât varianta [1]. scheletele articulate rezultă mai uşoare decât cele cu noduri rigide. Dezavantaje: profilele grinzilor cu înălţime mai mare determină înălţimi mai mari de etaj. Avantajele: montaj simplu. ca atare încărcarea totală a construcţiei devine mai mare. Atunci când raportul L/H este mic ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj).

deci înălţimea de etaj şi încărcările totale rezultă mai mici. Varianta [6] este mai economică decât varianta [5]. 48 . Secţiunea grinzilor este mai mică decât în cazul scheletelor articulate. implică însă calcule foarte complicate. ca atare calculele de stabilitate sunt complicate. stâlpii sunt încastraţi în fundaţii. Atunci când raportul L/H este mare ( L= deschiderea grinzilor şi H = înălţimea de etaj).CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCHEME STRUCTURALE Îmbinările între grinzi şi stâlpi sunt rigide (încastrări). Ansamblul sistemului rezultă multiplu static nedeterminat. scheletele rigide rezultă mai uşoare decât cele cu noduri articulate.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL 12. PLANŞEE PLANŞEE CERAMICE PLANŞEE CU NERVURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT PLANŞEU CU PREDALĂ ŞI SUPRABETONARE 49 .

ceea ce îi asigură o protecţie suficientă în condiţii de umiditate normală. schema de mai jos). formată la rece.1. înălţimi. lungimi. trebuie de regulă consultată documentaţia producătorului. finisaje. funcţie de deschidere. şi grinda metalică se realizează prin prevederea unor legături cu gujoane metalice care să împiedice lunecarea reciprocă între cele două elemente. tabla cutată reazemă fie direct pe grinzile principale. Pentru forme. Tabla este zincată. precum şi deschideri admise. sau poate ieşi în afara părţii inferioare a plăcii.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU PLACĂ DE BETON ARMAT Profilul de oţel al grinzii poate fi complet înglobat în beton. accesorii.5 .5 mm. conlucrarea dintre placa de b. 50 .a. Placă turnată in situ Placă prefabricată Rezemare în câmpul plăcii Rost între prefabricate PLANŞEE CU TABLĂ CUTATĂ Sunt constituite din tablă de oţel cu grosimi de 0. şi o dală de beton turnată peste tablă. fie pe grinzi secundare (v.

Placă de b. Panourile de tablă sunt fixate de grinzile suport prin puncte de sudură pătrunse prin tablă. Conlucrarea cu grinzile metalice se realizează cu gujoane de oţel sudate prin tablă de profilul grinzii.. Se realizează prin sudarea unei table cutate de una plană. relativ scumpe. Ridică probleme în cazul unor încărcări concentrate peste 300 kg. Placă alveolară Sunt plăci foarte uşoare. ce pot acoperi deschideri până la 4. cu şuruburi sau suduri.50 m. Dacă placa trebuie să servească drept diafragmă (rigidizare) orizontală. aderenţa între tablă şi beton trebuie asigurată mecanic (striuri în tablă. se dispune peste tablă o reţea de bare sudate. în anumite cazuri alveolele pot fi folosite drept canale de ventilaţie. gujoane). înaintea turnării betonului. Spaţiul creat poate fi folosit ca traseu pentru cabluri electrice şi de comunicaţii.beton Tabla cutată serveşte ca armătură (capabilă să preia întinderile) a plăcii de beton. B. Necesită de regulă un plafon suspendat absorbant fonic. Placă mixtă oţel . tabla cutată serveşte ca platformă de lucru în timpul execuţiei şi drept cofraj pentru turnarea betonului. tabla cutată susţine betonul până când acesta se întăreşte şi dobândeşte capacitate portantă. C.a. sau a două table cutate între ele. Panourile se îmbină între ele de-a lungul marginilor. perimetrul tablei trebuie sudat de reazemele din oţel.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU TABLĂ CUTATĂ Cutarea creşte rigiditatea tablei şi deschiderea pe care o poate acoperi. 51 . cu cofraj pierdut din tablă Tabla cutată serveşte drept cofraj pierdut pentru o placă de b.a. Există 3 variante: A.

h/2). Golurile uşurează planşeul şi permit trecerea unor trasee de instalaţii. h/3). Planşeele rezultate sunt economice. Schema de planşeu este foarte asemănătoare planşeelor cu grinzi de lemn. de exigenţe privind traseele instalaţiilor şi finisajele (grinzi aparente sau tavan suspendat).CONSTRUCŢII DIN OŢEL Planşee cu tablă cutată pentru acoperişuri: In cazul planşeelor de acoperiş. săgeată admisibilă) şi. Existenţa unor trasee orizontale de instalaţii presupune de regulă prevederea unui spaţiu sub grinzi. 16 m la planşee de acoperiş GRINZI DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE Sunt profile deschise. Deschideri recomandate: max. rezultând o alcătuire foarte uşoară dar cu slabă inerţie termică şi izolare acustică. Deschideri recomandate: max. ceea ce reduce greutatea grinzilor şi permite trecerea cablurilor electrice şi a unor ţevi de instalaţii cu gabarit redus. necombustibile şi protejate anticoroziv. Deschideri recomandate: peste 10 m. lemn) pentru fixare. cu prevederea unor profile speciale (tablă zincată. 6 .7 m. încărcări. Pot fi realizate din: profile laminate profile de tablă subţire grinzi în zăbrele GRINZI DIN PROFILE LAMINATE . obţinute prin formarea la rece a tablelor subţiri. pe de altă parte. sunt suficient de rigide dacă înălţimea grinzii atinge 1/10 din deschidere. betonul poate fi suprimat şi izolaţia termică aşezată direct pe tabla cutată. GRINZILE SECUNDARE Alegerea grinzilor secundare este dictată pe de o parte de considerente de ordin static (deschideri. Tavanul suspendat poate fi poziţionat la limita tălpii inferioare. planşeele rezultate sunt uşoare şi economice. 52 . uşoare. mascat de un tavan suspendat. GRINZI ÎN ZĂBRELE Permit trecerea instalaţiilor printre montanţi şi diagonale. 9 m la planşee curente de clădiri etajate max. sau grinzi 'expandate'.7 m. In general necesită contravântuire orizontală complementară. Pot avea inima perforată. Deschideri recomandate: max. . 6 .Profile cu înălţimea minimă Grinzi H (profil unic sau compus din table groase sudate) Posibilităţi limitate de realizare a unor străpungeri prin „inimă” (max.Profile înalte Grinzi I (profil unic sau compus) Posibilităţi de decupare a sistematică a 'inimii' cu goluri hexagonale sau circulare (max.

orientativă.00 3.20 5. 1/3.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE Tabelul următor poate fi folosit pentru o dimensionare preliminară. Pentru dimensiunile exacte.40 m. încărcarea capabilă se reduce la cca.00 6. Spre exemplu.60 1.40 0.40 6.20 NOTĂ: Pentru un anumit profil.40 0. H profil (cm) 20 cm Interax (m) Deschideri (m) 4. 1/4 în cazul majorării deschiderii la 5.60 1.60 4. considerând ca bază de comparaţie un planşeu cu profile de 20 cm la interax de 0.40 m.60 1. 1/14.20 30 cm 0. trebuie consultată documentaţia producătorului. încărcarea capabilă se reduce la cca. păstrând deschiderea de 3.00 m.20 m.80 3. în cazul în care se majorează interaxul la 1. deschideri disponibile şi încărcări admisibile.5 cm 0.60 1. 53 .40 0.20 m şi respectiv 5.20 25 cm 0. încărcarea capabilă se reduce la cca.20 22. în cazul în care se majorează şi interaxul şi deschiderea la 1. detalii specifice. se reduc încărcările admisibile.40 0. cu cît creşte interaxul grinzilor şi deschiderea.40 m şi deschideri de 3.60 0.00 m.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE DIN PROFILE DE TABLĂ SUBŢIRE 54 .

de regulă. La deschideri peste 10 m constituie o alternativă economică. 55 . Permit trecerea traseelor de instalaţii printre barele de inimă. Standardizarea dimensiunilor impune utilizarea unei trame regulate. înălţimi şi capacităţi portante. Condiţiile de rezemare a tălpii superioare limitează consolele. Sistemul funcţionează cel mai eficient în condiţii de încărcare uniform distribuită. sunt standardizate ca lungimi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE Sunt prefabricate în ateliere şi.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE 56 .

termoizolaţia trebuie fixată cu prinderi mecanice. Peste tabla cutată se poate turna beton (eventual beton uşor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE DE ACOPERIŞ CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE Sistemul de acoperiş plat (în terasă) cu grinzi în zăbrele este similar ca schemă generală cu sistemul de planşeu curent ce foloseşte grinzi în zăbrele. Pentru a oferi o suprafaţă cît mai mare de rezemare a termoizolaţiei rigide. înaintea aplicării hidroizolaţiei. tabla cutată ce realizează suportul continuu al învelitorii trebuie asigurată prin fixare de suport cu suduri în puncte sau prinderi mecanice. cu una sau două pante. Pentru a rezista la o potenţială acţiune ascendentă a vântului. dacă tabla are striuri de rigidizare. este bine ca tabla să aibă cutele cu faţa superioară lată şi netedă. TĂLPI PARALELE Panta de scurgere poate fi obţinută prin înclinarea grinzilor sau prin variaţia grosimii termoizolaţiei TALPA SUPERIOARĂ CU O PANTĂ TAPLA SUPERIOARĂ CU DOUĂ PANTE Producţia standardizată include grinzi cu deschideri mari şi foarte mari. Panta standard: 1 cm / m 57 . fiecare grindă trebuie asigurată prin ancorare la suport. termoizolant) sau se poate dispune direct o termoizolaţie în plăci rigide. De asemenea.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE DE ACOPERIŞ CU GRINZI SECUNDARE ÎN ZĂBRELE 58 .

59 . b) Podest rezemat pe patru stâlpi.a. şi are rol de contravântuire verticală (preia solicitările din forţe orizontale) în cadrul ansamblului structural al clădirii. a) Podest intermediar suspendat (scară liberă).CONSTRUCŢII DIN OŢEL 13. Golul scării este delimitat de grinzi de bordaj (grinzi curente sau grinzi suplimentare). NOD DE CIRCULAŢIE CU PEREŢI RIGIZI Întregul nod de circulaţie verticală este realizat din b. c) Ansamblul rampe . rampele reazemă pe podeste.podeste reazemă pe patru stâlpi ce delimitează nodul de circulaţie.A. rigidizare verticală cu contravântuiri metalice în x. SCĂRI SCARĂ CU RAMPE ŞI PODESTE DIN PLĂCI DE B.

numite grinzi de vang. a3). Detalii de îmbinare între grinzile de vang şi grinzile orizontale (a1. Exemple de alcătuire a rampelor 60 . care reazemă pe grinzi orizontale ale planşeului curent şi ale podestului intermediar. a2.CONSTRUCŢII DIN OŢEL SCĂRI CU STRUCTURĂ PORTANTĂ DIN OŢEL Scheme structurale Plan structură pentru varianta (a) şi detalii de îmbinare Fiecare rampă este constituită din două grinzi laterale.

Ltd. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. scale and technique. Andrew. 1988. 61 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL STRUCTURI DIN OŢEL (tabel de sinteză)1 ELEMENTE PORTANTE VERTICALE 1 După ORTON. The way we built now: form.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL PLANŞEE INTERMEDIARE: GRINZI ŞI ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ 62 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACOPERIŞURI: GRINZI ŞI ELEMENTE DE SUPRAFAŢĂ 63 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACOPERIŞURI: SUPRAFEŢE CONTINUI 64 .

CONSTRUCŢII DIN OŢEL SISTEME STRUCTURALE 65 .

PEREŢI DE ÎNCHIDERE În cazul construcţiilor cu structură portantă de tip schelet din oţel. . sau din oţel.a. Peretele poate fi alcătuit din panouri preasamblate sau dintr-un raster metalic în ochiurile căruia sunt montate panouri de sticlă şi/sau panouri opace.folosite curent la construcţii industriale) sau alcătuiri multistrat (ex.c. termoizolaţii eficiente). sticlă. şi producătorul experimentat în problematica specifică pereţilor cortină. sunt sisteme prefabricate.aşa numiţii PEREŢI CORTINĂ. cu dublaj termoizolant). pot fi închideri realizate in situ (zidării). testare şi execuţie. susţinut de structura portantă a clădirii. Fiind vorba de faţade „purtate” de structura din oţel a clădirii . SISTEME GRELE . ansamblul eforturilor rezultate din încărcări fiind transmis fundaţiilor de către stâlpi. totodată este necesară o atentă coordonare între arhitect. pereţii exteriori sunt (cu rare excepţii) NEPORTANŢI. panouri prefabricate din beton.apare firească tendinţa de a folosi de regulă alcătuiri de închideri relativ subţiri şi cu greutate redusă. şi sunt „purtate” de structura clădirii. utilizând materiale cu greutate redusă (metal. In general. funcţie de materialele folosite. pe de o parte. Deşi simpli în teorie. faţadele au deci doar rol de închidere şi separare a mediului interior de cel exterior. închiderile neportante pot fi realizate în două sisteme: SISTEME UŞOARE . inginer şi executant. din categoria pereţilor cortină. fâşii de b. construcţia pereţilor cortină este complexă şi implică atenţie particulară în proiectare. pe de altă parte. PEREŢI CORTINĂ Un perete cortină este un perete exterior neportant. sistemele grele implică o suprasarcină semnificativă pentru structura portantă. fie ea din b.caracterizată ea însăşi printr-o greutate redusă .CONSTRUCŢII DIN OŢEL 15.a. cu montaj 'uscat'.utilizând pentru zonele opace materiale şi alcătuiri similare celor utilizate în construcţiile masive. dar de cele mai multe ori sunt sisteme prefabricate: panouri într-un unic strat (ex. 66 .

o barieră interioară continuă contra aerului şi vaporilor de apă. sub presiunea vântului. Vaporii de apă pot condensa. fie prin folosirea sticlei reflectante sau colorate în masă. funcţie de direcţia sa. Razele ultraviolete pot cauza deteriorarea materialelor de etanşare din rosturi şi a vitrajelor. 67 . Vântul poate crea presiune pozitivă sau negativă asupra peretelui. deplasările diferenţiate se pot produce datorită deformării structurii clădirii sub încărcări sau datorită reacţiei peretelui cortină la variaţiile de temperatură. Orice deformare a structurii clădirii sub încărcări nu trebuie să se transmită peretelui cortină.CONSTRUCŢII DIN OŢEL ACŢIUNI cărora pereţii cortină trebuie să le facă faţă (= CRITERII DE PROIECTARE): APA Ploaia se poate aduna pe suprafaţa peretelui şi. Peretele trebuie să poată transmite orice solicitări din vânt către structura portantă a clădirii. ca şi degradarea finisajele interioare. poate să intre prin cele mai mici deschideri. în special a metalului. Rosturile şi materialele de etanşare trebuie să poată prelua mişcările determinate de variaţiile de temperatură. acţiunile seismice implică utilizarea unor îmbinări speciale. apa eventual pătrunsă trebuie să poată fi eliminată spre exterior. Variaţiile zilnice şi sezoniere de temperatură determină dilatarea şi contracţia materialelor din alcătuirea peretelui. Acumularea apei în interiorul peretelui poate fi prevenită prin prevederea a 3 elemente: un ecran exterior care să împiedice pătrunderea apei de ploaie. Normative specifice fixează cerinţele privind rezistenţa la foc proprie a peretelui. Deplasările induse peretelui de acţiunea vântului trebuie anticipate la proiectarea rosturilor şi sistemelor de prindere. absorbante de energie. Pierderile de căldură trebuie limitate prin folosirea de panouri opace termoizolante. un spaţiu de aer în contact cu aerul exterior. Lumina şi strălucirea în spaţiile interioare trebuie controlate fie prin sisteme de umbrire. Prin rezolvări specifice de detaliu. această apă trebuie să poată fi evacuată către exterior. astfel încât presiunea sa să fie menţinută egală cu cea exterioară. Altele sunt mobile şi proiectate să reziste numai la acţiuni laterale din vânt. Aceste prinderi mobile au rolul de a regla deplasările diferenţiate dintre peretele cortină şi structura clădirii. de geamuri termoizolante şi folosirea de profile metalice cu rupere de punte termică. SISTEME DE PRINDERE ALCĂTUIRE DE DETALIU VINTUL SOARELE TEMPERATURA INCĂRCĂRILE FOCUL Anumite sisteme de prindere a peretelui cortină de structura clădirii sunt gândite să reziste unor încărcări din orice direcţie. şi în raport cu forma şi înălţimea clădirii. fără a se deforma excesiv. Propagarea focului între nivele trebuie oprită prin închiderea cu materiale adecvate a spaţiilor dintre perete şi marginea planşeului. determinând acumulări de apă în interiorul peretelui.

se pot adapta mai uşor decât celelalte sisteme la situaţia concretă din şantier. Costuri de transport şi manipulare relativ scăzute. (tipic pentru clădirile industriale) 68 . cu înălţimea a 1.funcţie de MODUL DE ASAMBLARE SISTEMUL cu MONTANŢI + TRAVERSE Pereţii sunt asamblaţi piesă cu piesă. cu vitrajul montat sau nu. pot fi panouri cu schelet preasamblate sau panouri omogene.CONSTRUCŢII DIN OŢEL TIPURI DE PEREŢI CORTINĂ . Panourile pot avea înălţimea unui nivel. realizată sub control. precum şi acela al unei execuţii rapide. apoi se aşează în poziţie panourile preasamblate. compuşi din componente şi detalii standardizate de producător. se pot deosebi următoarele categorii de pereţi cortină: concepuţi în mod special pentru un proiect anume. pot avea vitrajul montat sau acesta poate fi montat după fixarea panoului. dar volumul de lucru în şantier şi timpul de execuţie se reduce. SISTEMUL cu MONTANŢI + PANOURI Intr-o primă etapă se fixează montanţii. Sistemul are avantajul unei preasamblări precise. în schimb transportul şi manipularea sunt oneroase De asemenea. realizaţi din panouri prefabricate. în atelier. sau pot fi separate în panouri vitrate şi panouri parapet. SISTEMUL cu PANOURI PREFABRICATE Constă în utilizarea exclusivă a unor panouri de mari dimensiuni. Volumul transportului este mai mare decât în sistemul anterior. 2 sau 3 nivele.

tipul şi finisajul panourilor opace . Atunci când se folosesc sisteme standardizate de pereţi cortină.condiţiile privind perimetrul. Elementele ce trebuie în orice caz precizate sunt: .tipul. cu excepţia cazului când anumite componente sunt modificate. 69 . colţurile şi prinderile Dimensionarea.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ .în principal încărcări laterale din vânt + încărcări verticale.PRINCIPII GENERALE Detaliile prezentate îşi propun doar să ilustreze aspectele tipice. In ceea ce priveşte capacitatea structurală a vitrajului şi a scheletului.schema generală a peretelui . dimensiunile şi poziţia ochiurilor mobile . capacitatea portantă şi rigiditatea scheletului peretelui cortină depind de încărcările pe care acesta trebuie să le suporte . trebuie consultat producătorul.tipul de vitraj . relativ mici. nu este necesară o detaliere amănunţită.

de la sticlă la scheletul metalic al peretelui cortină. din vânt şi din alte acţiuni. fără prinderi mecanice. Siliconul structural trebuie să fie compatibil atât cu panourile de sticlă cît şi cu scheletul metalic.PRINCIPII GENERALE Fixarea panourilor cu SILICON STRUCTURAL caracterizează un sistem de FAŢADE COPLANARE care transferă solicitările. 70 . Este de preferat fixarea vitrajului în ateliere pentru un mai bun control al calităţii. Proiectarea trebuie să aibă în vedere facilitatea întreţinerii şi înlocuirii panourilor de sticlă sparte. Pentru detalii se va consulta documentaţia producătorului.CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ .

Pentru dimensiuni. funcţie de tipul de panou folosit.PRINCIPII GENERALE Panourile metalice sunt utilizate în principal la închiderea clădirilor industriale. Panourile reazemă vertical între grinzi de oţel la distanţă de 2. se va consulta documentaţia producătorului. 71 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL DETALII DE PEREŢI CORTINĂ .40 . deschideri. capacitate de izolare termică şi detalii de montaj. vinilice sau acrilice.20 m.7. Pot avea feţe din tablă de aluminiu anodizat sau de oţel cu finisaj din email sau vopsitorii.

între altele.sunt necesare măsuri de termoizolare a stâlpului şi capătului de grindă) e) Stâlp exterior izolat (aceeaşi punte termică ca şi în cazul anterior) 72 . fără contact cu faţada b) Stâlp adosat feţei interioare a faţadei c) Stâlp integrat faţadei (Atenţie la puntea termică! este necesară termoizolarea stâlpului) d) Stâlp adosat feţei exterioare a faţadei (punte termică prin intermediul grinzii care traversează faţada . cu implicaţii asupra modulării tramei peretelui cortină.CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA Aspectul faţadei depinde. POZIŢII POSIBILE ALE PERETELUI CORTINĂ ÎN RAPORT CU STÎLPII METALICI PERIMETRALI a) Stâlp interior izolat. de poziţia închiderilor faţă de scheletul portant al clădirii.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA RACORDĂRI ÎNTRE STÎLPI. FAŢADĂ ŞI COMPARTIMENTĂRI .GEOMETRIA ÎN PLAN 73 .

FAŢADĂ ŞI COMPARTIMENTĂRI .GEOMETRIA ÎN PLAN 74 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL POZIŢIA PEREŢILOR CORTINĂ ÎN RAPORT CU STRUCTURA RACORDĂRI ÎNTRE STÎLPI.

elementele constitutive sunt preponderent reutilizabile sau uşor adaptabile. amovibile sau mobile. S-a conturat astfel o nouă concepţie tehnologică a pereţilor de compartimentare. tocuri de uşi. solidar cu structura clădirii. implică uneori înlocuirea accesoriilor şi modificarea elementelor constitutive de bază. Elementele (panouri pline. fără degradări.a. permiţând reducerea greutăţii lor (deci reducerea sarcinii suportate de structura portantă) şi un timp de execuţie mai scurt. aspect. zidărie din blocuri de b. In raport cu modul de alcătuire şi consecinţele în ceea ce priveşte flexibilitatea şi adaptabilitatea partiului în timp. izolare acustică. a permis realizarea de compartimentări demontabile. pereţi din plăci de IAFS. Chiar şi în cazul construcţiilor în sisteme masive (zidărie. panouri mixte). între care: izolare acustică. Compartimentări demontabile Elementele de bază sosesc pe şantier finisate sau prefinisate (ex. peretele de compartimentare nu mai este în mod obligatoriu fix. panouri vitrate. rezistenţă la foc) în timp. Producătorii furnizează o serie de accesorii ce completează montajul: traverse. Remontarea necesită mai mult timp decât în cazul pereţilor amovibili. evoluţia tehnologiei sale şi folosirea unor materiale adecvate. în principiu. Compartimentări amovibile Elementele constitutive sosesc pe şantier complet finisate. In caz de modificare a compartimentării. PEREŢI DE COMPARTIMENTARE În afara funcţiunii de delimitare a încăperilor unei clădiri. elementele sunt uşor demontabile şi remontabile. îşi conservă calităţile (aspect. pentru a separa sau reuni instantaneu două spaţii adiacente (pereţi culisanţi. Posibilităţile de realizare a pereţilor de compartimentare în cadrul unei clădiri cu structură metalică. concepţie tehnologică ce produce pereţi uşori. sunt numeroase. beton). compartimentări mobile de tip tâmplărie. protecţie la foc. dacă rolul fundamental de element de separare între încăperi a rămas neschimbat.CONSTRUCŢII DIN OŢEL 16. Demontarea se realizează fără deteriorări importante. panouri de uşi) sunt modulate şi interşanjabile. In plus. panouri pe bază de lemn. pereţi din cărămidă de sticlă). indiferent de numărul mutărilor. pereţii de compartimentare trebuie să îndeplinească şi alte roluri. Compartimentări mobile Elementele se deplasează în cadrul unui sistem fix. plinte. pereţii de compartimentare se clasifică astfel: Compartimentări fixe Sunt constituite de pereţi destinaţi să rămână permanent în aceeaşi poziţie şi ale căror elemente constitutive necesită de regulă la punerea în operă lucrări complementare de finisaj (zidărie de cărămidă. 75 . plăci de gips-carton. ce priveşte alcătuirea acestora şi modul de punere în operă. O categorie aparte o reprezintă glasvandurile. pereţi plianţi). Trebuie totuşi ţinut cont de particularităţile structurilor metalice şi în special de rigiditatea mai redusă a planşeelor. cu montaj 'uscat' şi rapid. guri de ventilaţie. aplicate şi în acest caz. pereţii de compartimentare din această categorie sunt cei adecvaţi în mod particular caracteristicilor construcţiilor cu schelet metalic. diferite materiale înlocuiesc în prezent din ce în ce mai mult zidăria în alcătuirea pereţilor de compartimentare neportanţi. elementele constitutive sunt greu recuperabile iar lucrările de demolare generează anumite deteriorări. elemente de mobilier integrat. Mare parte din sistemele utilizate în construcţiile tradiţionale pot fi. Montajul se realizează cu prinderi mecanice (montaj 'uscat'). montajul se realizează cu prinderi mecanice.c.

8. asociată finisajului pardoselii Bandă de etanşare Traversă inferioară profil U din tablă 10. 11. a) b) c) d) Montaj pe şapă Montaj pe soclu din zidărie sau beton Montaj pe şapă cu tavan suspendat Secţiuni orizontale . 4. 19.racorduri între pereţi 1. 6.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI DEMONTABILE PEREŢI UŞORI DIN PLĂCI DE GIPS-CARTON Variantă cu montanţi metalici simpli şi două straturi de plăci. 12. se va consulta documentaţia producătorului. 17. Plăci de gips-carton în două straturi. Dală de beton armat Izolaţie fonică şapă flotantă Finisaj pardoseală Plintă din material plastic Plintă retrasă (atenţie la slăbirea izolării acustice!) Plintă ieşită. 18. Pentru dimensiuni exacte şi variante de alcătuire în raport cu nivelul de izolare acustică cerut. Izolaţie fonică (vată minerală 45 . 15. 7. 5.60 mm) Montant din tablă profilată Bandă de etanşare Bandă din fibre minerale Traversă superioară profil U din tablă Soclu din zidărie Profil U portant Profil U de bază Element de suspendare 76 . 16. 3. 2. 9. 13. 14.

180 cm. Placă de ipsos 12. PVC. Uşă 7. a) Secţiune verticală.. sistem cu montanţi ascunşi. din plăci aglomerate din lemn sau gips-carton + feţe din hârtie stratificată. Traversă superioară profil U 13. Plintă de lemn 9. tapet. Riglă laterală pentru corectarea imperfecţiunilor zidăriei 2. Ghenă pentru cabluri electrice 5. Vitraj simplu 10. Izolaţie fonică 12.5 mm 3.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI AMOVIBILE TIPURI CURENTE a) Element plin b) Element cu supralumină c) Element cu vitraj 2/3 d) Element integral vitrat e) Element cu vitraj median f) Uşă cu partea superioară plină g) Uşă cu supralumină h) Uşă cu partea centrală vitrată i) Uşă în două canaturi Dimensiuni: lăţime: 10 .4 m. toleranţe de geometrie Compartimentare amovibilă din tablă de oţel cu ranforsări din plăci de ipsos. b) Secţiune orizontală. interiorul este umplut cu vată minerală. a) Secţiune verticală. Vitraj 6. aluminiu sau lemn. Plăci aglomerate + hârtie stratificată 3. Panourile: tip sandwich. lăcuită sau vopsită 2. Compartimentare amovibilă din plăci aglomerate cu feţe din hârtie stratificată. Tablă zincată 0. Dală de beton armat 7. Izolaţie fonică din vată minerală 4. Etanşare elastică 8. Montant din tablă de oţel galvanizată 5. Structura: traverse jos / sus (pentru fixare şi preluarea diferenţelor de nivel) din oţel galvanizat. Traversă inferioară de lemn 8. melaminate. 1. sistem cu montanţi aparenţi. Baghetă de acoperire 6. b) Secţiune orizontală. Traversă inferioară telescopică 77 . feţele pot fi îmbrăcate cu vinil.120 cm. pânză. Vitraj dublu (variantă) 11.. Luft pt.8 mm. tablă de oţel sau aluminiu lăcuită. curent 100 . 1. Montant profilat din aluminiu 4. înălţime: 3 .

panourile sunt strânse în pachet compact şi adosate unui perete sau adăpostite într-o nişă. COMPARTIMENTĂRI CULISANTE De regulă panourile sunt suspendate şi culisează cu ajutorul unor roţi de plastic într-o şină aparentă sau încastrată. COMPARTIMENTĂRI PLIANTE Sunt constituite din panouri rigide asociate între ele cu şarniere. panourile sunt grupate într-o nişă sau între doi pereţi ficşi. Câteva posibilităţi de ghidare şi depozitare a elementelor. O altă soluţie o reprezintă sistemul semi-rigid constituit dintr-un perete dublu din piele sintetică. Compartimentări pliante. pentru a uşura manevrarea. în poziţie deschisă. dar fără şină în pardoseală. Dacă tavanul este suficient de amplu. şi acesta este suspendat. b) Material plastic semi-rigid 78 . la partea inferioară poate fi amplasat un ghidaj. este posibilă dispunerea unei „cortine” dintr-un material suplu care se pliază vertical.CONSTRUCŢII DIN OŢEL COMPARTIMENTĂRI MOBILE Principalele sisteme sunt constituite de pereţii culisanţi şi pereţii plianţi sau „armonică”. In poziţie deschisă. dar acesta creează o fantă în pardoseală. a) Panouri rigide. Alcătuirea panourilor este similară cu cea a compartimentărilor amovibile. Compartimentări culisante. panourile suspendate în axul lor pot fi regrupate perpendicular pe şina de glisare.

PEREŢI DE COMPARTIMENTARE CLASIFICARE funcţie de posibilităţile de modificare a compartimentării FICŞI poziţie definitivă / materiale greu recuperabile recompartimentări cu frecvenţă redusă / recuperare parţială a materialelor DEMONTABILI AMOVIBILI special concepuţi pentru recompartimentări frecvente / integral recuperabili MOBILI recompartimentări (cumulări/separări de spaţii) instantane ZIDIŢI după execuţie MONTAŢI PREFABRICAŢI GREI după greutate SEMI-GREI UŞORI .

69. 1988 (p. 26. Renée. 33. D. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. 34. Bâtir.. 61. The way we built now: form. C. WEINBRENNER. Teubner. Francis D. CARABA I. Ltd. 72. Van Nostrand Reinhold. Bucureşti. 73. 29. KNOLL. Paris. Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique. Lausanne. DALBAN. FRIK. IAIM. Bâtir. C. Technica delle costruzioni. 14). Andrew. Provenienţa ilustraţiilor *** Construire en acier . 43. 53. 55. M. 1991.. New York. 32. 52. MITTAG.XXIV). ŞERBESCU C. Pratique de la construction des bâtiments. ORTON. Ed. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes. 59). 17. HARDT. G. Paris. Bucureşti 1980 (p. SMIGELSCHI. scale and technique. FRIK. G. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. 75. 13. Manuel de la construction. 36. 44. B. D.. C. 66.. Ulrico Hoepli Editori. Ed. Andrew. NEUMANN. BEOLCHINI. D. Tecnica delle costruzioni. C. Editions Eyrolles. 70). JUNCAN N. 68. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. 37... 71. C. 41). Curs Construcţ ii II. 47). MATEOLI.. Lausanne. Van Nostrand Reinhold. 1991. MATEOLI. 12. 35.. 20. Building Construction Illustrated. 49. Milano. Tehnică. BEOLCHINI. I . G. Stuttgart.. K. VITTONE. 39.. 42. 1988 (p. 1988. 1988. 1988 (p. Bucureşti 1980. 1991 (50. Tehnică.. CHING. New York. MITTAG. Didactică şi Pedagogică. 32). 40. Milano. 29. Francis D. Renée. Ediţie adăugită. 31. 77). CARABA I. scale and technique. 28. DIMA Ş... G. 67. 76. 46. 30. CHING. 62.CONSTRUCŢII DIN OŢEL Bibliografie *** Construire en acier . Comment? Centre Suisse de la Construction Métalique. Manuel de la construction. 48. KNOLL. 11. Zurich. 57. 25. 1987. 1988 (p. K. 56. 60.. Stuttgart. Ltd. 26. 45. Teubner. M. WEINBRENNER. Building Construction Illustrated. 1983.. Calculul şi proiectarea elementelor din oţel. 54. Baukonstruktionslehre... 1996 (p.. Baukonstruktionslehre. G... 27. 80 . 1988. 7.. Construcţii metalice. Ulrico Hoepli Editori. M. 63. 64 şi p.. 65. Editions Eyrolles. GAVARINI. NEUMANN. 50. 1996. 1988. 19. Presses Polytechniques et Universitaires Romandes.. GAVARINI. VARGA A. The way we built now: form. Pratique de la construction des bâtiments.. Construcţii metalice. G. 18. 24. 58. VITTONE. MATEESCU. ORTON. MATEESCU. Construcţii metalice. 1987 (p.. Zurich. B. Ed.

1988. cu schelet din oţel şi închideri din aluminiu. asociaţi cu grinzi de beton turnate la nivelul terenului. grinzi principale continui din 2 profile U. de natură să confere individualitate clădirii. placă din tablă cutată + beton uşor. standardizate. Andrew. stâlpii metalici descarcă pe piloni circulari din beton. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Arhitect: H. După ORTON. grinzi secundare în zăbrele.Ltd. C. datorită faptului că arhitectulproprietar a realizat el însuşi mare parte din lucrările de interior). pe teren denivelat. cu schelet din profile de tablă şi miez termoizolant. 81 . Închiderile: Panouri de aluminiu standardizate. SUA (1976) Locuinţă individuală cu 3 niveluri. ce utilizează produse de serie asociate într-un mod original. VEDERE DINSPRE SUD Structura: Stâlpi din ţeavă pătrată 150 x 150 mm. ridicarea structurii din oţel: 2 zile. Trama structurală are dimensiuni modulare stabilite în raport cu dimensiunile elementelor de finisaj şi echipare standardizate: multiplu de 10 cm pe cele 2 direcţii orizontale şi 15 cm pe verticală. Durata totală a execuţiei: 9 luni (relativ mare. California. The way we built now: form.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. Schulitz Inginer de structuri: Kurily and Szymanski Clădirea constituie o ilustrare a potenţialului construcţiei „în sistem deschis”. scale and technique.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. California. SUA (1976) PLAN NIVEL INTERMEDIAR VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD 82 .

b) Profil U 15 cm. e) Placă de beton uşor pe tablă cutată 15 cm. 83 .20 m interax. j) Panouri de lemn. l) Uşă glisantă cu tâmplărie de aluminiu. g) Panou de aluminiu cu schelet metalic şi termoizolaţie din fibre de sticlă. f) Plăcuţe de asamblare sudate de ţeavă. SUA (1976) IMAGINE „EXPLODATĂ”A SISTEMULUI CONSTRUCTIV (FAŢADE SUD-EST ŞI NORD-VEST) SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR (FAŢADE SUD-EST ŞI NORD-VEST) a) Profil U 30 cm. i) Fereastră cu tâmplărie de aluminiu. h) Placă gips-carton. d) ţeavă 150x150x12. m) Pazie din aluminiu. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.5 mm. 1988.Ltd. k) Montant metalic. scale and technique. După ORTON. c) Grindă cu zăbrele la 1. Andrew. California.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. The way we built now: form.

SUA (1976) FAŢADĂ SUD-EST STRUCTURA DE OŢEL ÎN EXECUŢIE DETALIU FAŢADĂ SUD-EST 84 .CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE CASA SCHULITZ / Beverly Hills. California.

sunt repetate la maximum câteva „teme” generale. Arhitecţi şi ingineri de structuri: Arup Associates Concepţia a urmărit realizarea unei clădiri „de calitate”. scale and technique. Anglia (1984) Clădire de birouri cu 8 niveluri. 85 . cum ar fi cea a „ecranelor” ce controlează scara într-un mod eficient şi ieftin. cu structură din oţel.VEST După ORTON. cunoştinţe aprofundate privind procesul constructiv şi preuzinarea unor componente. cu suprafeţe mari (57 x 84 m). pe de altă parte. Andrew. VEDERE SPRE FAŢADA NORD . în cel mai scurt timp şi cu costuri minime. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. proiectul are la bază. The way we built now: form. şi. 1988.Ltd.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. dar cu variaţiuni ingenioase. selectarea unor elemente-cheie în cadrul concepţiei generale. pe de o parte.

îmbinări cu buloane standard de 20 mm diametru. la rândul lor. ventilaţie. şi transferate planşeului. Anglia (1984) Structura: Tramă 6 x 6 m (local 6 x 7. ce reazemă la 3 m pe grinzi secundare din oţel care. planşeu cu placă mixtă din beton uşor de 130 mm + tablă cu cute de 50 mm adâncime. PLAN NIVEL 3 VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE VEST 86 . stingerea incendiilor). ce adăposteşte traseele de instalaţii (electrice. Forţele orizontale sunt preluate de contravântuirile în X ce înconjoară cele două zone de lifturi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. Intre talpa inferioară a grinzilor şi tavanul suspendat (fonoabsorbant) există un spaţiu liber de cca 40 cm. Grinzile sunt realizate din acelaşi tip de profile standardizate. au înălţimea de 400 mm şi sunt asociate plăcii. descarcă pe grinzile principale la 6 m interax.5 m).

în jumătatea superioară. şi vitraj simplu în faţa unei termoizolaţii rigide. i) Alimentare cu apă caldă. n) Tavan suspendat. l) Grilă din aluminiu. Parasolarele sunt realizate din profile I de aluminiu susţinute de profile extrudate din aluminiu în formă de cruce.30 x 5. care. Durata execuţiei: 18 luni. bulonată pe rigla fixată de scheletul peretelui cortină. f) Vitraj dublu culoare bronz. h) Tablă de aluminiu anodizat culoare bronz. După ORTON.Ltd. cu strat de aer ventilat în spate. sunt fixate cu piese din oţel inoxidabil de scheletul faţadei cortină. asigurând încălzirea perimetrală. vitrajele sunt montate în profile de aluminiu anodizat în culoarea bronzului. b) Placă de beton pe tablă cutată 13 cm. k) Profil extrudat din aluminiu fixat cu piese din oţel inoxidabil de scheletul peretelui cortină. j) Retur apă caldă.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ONE FINSBURY AVENUE / Londra. la un capăt. Andrew. 1988. din vitraj dublu cu geam de culoarea bronzului. Anglia (1984) Închiderile: Panouri de 3. DETALIU FAŢADĂ SUD-EST SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR a) Grindă de oţel profil I 40 cm. o) Montaj geam cu profil din neopren şi placă de presiune din aluminiu anodizat. la partea inferioară. d) Termoizolaţie spumă rigidă 12 cm. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.60 m. e) Tablă de aluminiu 3 mm. m) Pardoseală supraînălţată. The way we built now: form. c) Montant perete cortină din ţeavă rectangulară 120x60x5 mm cu circulaţie de apă caldă la interior. acestea sunt fixate pe un raster din ţevi rectangulare de oţel de 120 x 60 x 4 mm (5 verticale şi 2 orizontale în fiecare panou) ce constituie trama secundară a faţadei şi se prinde direct de planşee. g) Geam simplu rezistent la şoc. scale and technique. prin ţevi circulă apă caldă. 87 . iar la celălalt capăt sunt conectate la diagonale din oţel inoxidabil ∅ 30 mm.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. VEDERE DINSPRE SUD PLAN PARTER 88 . cu componente preponderent produse în atelier. de efect dar şi de mare fiabilitate. cu o formă simplă. este concepută ca un produs de înaltă calitate. rectangulară. Anglia (1978) Centru de artă. cu stâlpi şi grinzi spaţiale în zăbrele şi închideri tip sandwich. cu materiale scumpe. este detaliată cu deosebită atenţie pentru a dobândi puritatea geometrică a liniilor şi suprafeţelor. Arhitecţi: Foster Associates Ingineri de structuri: A. Hunt Associates Clădirea. şi cu toleranţe mult mai stricte decât în cazul tehnologiilor tradiţionale. parter + supantă.

deşi induce o încovoiere suplimentară în barele stâlpului. cele de la capetele clădirii sunt asociate şi la faţa interioară. câte două rânduri de grinzi şi stâlpi sunt asociate cu diagonale în planul învelitorii. cu secţiune transversală triunghiulară aproape identică cu cea a grinzilor. iar grinzile din două tronsoane. solidarizate prin sudură în şantier. stâlpii au fost aduşi în şantier la gabaritul final. toleranţele de execuţie admise au fost extrem de mici (ex. Durate de execuţie: 18 luni. reazemele permit glisarea. scale and technique. asociate planşeului. pentru distanţele stâlpigrinzi ± 3 mm pe orizontală şi verticală). la una din extremităţi. 89 . rezemarea se face vertical la 300 mm de axul ţevii exterioare a stâlpului. The way we built now: form. VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD După ORTON. rezemarea se face în două puncte.80 m. Stâlpii şi grinzile sunt din ţevi rotunde. Stâlpii descarcă pe benzi de fundare din beton.40 m şi o contrasăgeată de 300 mm. la nivelul de călcare diagonalele stâlpului lipsesc. pentru a facilita racordarea închiderii cu continuitate de plan între perete şi acoperiş. pe barele superioare înclinate ale stâlpului zăbrelit. care reazemă pe stâlpi reticulari spaţiali. pentru preluarea forţelor orizontale. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. 1988.50 m şi lăţimea la partea superioară 1. având înălţimea de 2. după punerea în poziţie. Anglia (1978) Structura: 37 de grinzi reticulare spaţiale cu secţiune triunghiulară. lăsând liber jocul dimensional din variaţii de temperatură. Pe lungimea clădirii sunt prevăzute două rosturi de dilatare. acesta comportându-se parţial ca un cadru. Grinzile au o deschidere de 34. La extremităţile clădirii şi de o parte şi de alta a rosturilor. Pentru a permite trecerea. Datorită sistemului de închideri cu continuitate de plan între pereţi şi acoperiş.Ltd. Andrew. îmbinate prin sudură în atelier.

la interior tot aluminiu. Panourile pline sunt constituite. Închiderile: Aceleaşi la nivelul acoperişului şi pereţilor.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. i) Bară diagonală a grinzii. n) Placă de oţel cu găuri ovale pe suport din teflon. din aluminiu puternic reflectant. Anglia (1978) VEDERE DIN INTERIOR SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETE Spaţiul interior este separat de închiderile exterioare printr-o zonă-tampon ce conţine structura. l) Bară transversală. zona respectivă este închisă cu lamele reglabile din aluminiu (similare celor din tavan) REZEMARE GRINDĂ-STÎLP CARE PERMITE GLISAREA h) Bară superioară în lungul grinzii. susţinute de lamele din sticlă fixate la nivelul tavanului şi pardoselii. k) ţeavă de rezemare. Închiderile complet vitrate ale faţadelor de capăt sunt realizate din geam rezistent la şoc în panouri de 2. j) Bară diagonală a stâlpului. 90 .80 x 1.toate de aceleaşi dimensiuni.40 x 7. constau din panouri modulare . serviciile şi alte utilităţi.20 m din benzi de neopren asociate scheletului din aluminiu extrudat. Panourile curbe de colţ sunt pline sau transparente.50 m. benzile de neopren verticale folosesc şi ca scurgeri pluviale cu descărcare în canale colectoare din beton prefabricat dispuse în lungul clădirii. la exterior. cu grilă sau cu geam . Panourile sunt susţinute de un schelet din profile Z de aluminiu extrudat. iar la mijloc termoizolaţie din spumă de răşină fenolică sau polistiren (la panourile curbe). fixat cu buloane de structura principală şi sunt fixate într-un raster 1.pline. m) Rigidizare diagonală.

c) Ramă din aluminiu. INTRE PANOU PLIN ŞI PANOU VITRAT a) Faţă exterioară din aluminiu.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SAINSBURY CENTRE / Norwich. 91 . Van Nostrand Reinhold (UK) Co. The way we built now: form. scale and technique. IMBINARE INTRE GRINDA RETICULARĂ ŞI VITRAJUL DIN FAŢADELE DE CAPĂT FAŢADA SUD . e) Profil din neopren.VEST. Anglia (1978) SECŢIUNE ORIZONTALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR. f) Geam laminat. g) şuruburi din oţel inox (6 /panou). b) Faţă interioară din aluminiu. 1988. Andrew. i) Bolţ şi piuliţă din oţel inox. ZONA INTRĂRII După ORTON.Ltd. d) Termoizolaţie. j) ţeavă exterioară a grinzii / stâlpului reticular. h) Schelet de faţadă din aluminiu extrudat emailat.

VEDERE DIN SPRE SUD-VEST Structura: Infrastructura (pereţi 30 cm + placă 15 cm) este din beton turnat in situ. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame. Panourile transparente curbe de la partea superioară sunt realizate din plăci acrilice (cu bună comportare la factorii climatici) montate în profile de aluminiu. reazemă pe stâlpi circulari din oţel ce descarcă pe pereţii longitudinali ai infrastructurii. Închiderile: Panourile verticale translucide au 64 mm grosime şi 3. la capetele clădirii. SUA (1977) Sală de sport multifuncţională.66 m înălţime. cu deschideri de 36. Forţele orizontale pe direcţie transversală sunt preluate de grinzi şi stâlpi. ca atare cca 50% din suprafaţa închiderilor nu este expusă. Toate îmbinările bulonate folosesc buloane de înaltă rezistenţă. iar suprastructura din stâlpi şi grinzi în zăbrele de oţel. acestea sunt contravântuite în plan vertical cu diagonale în K. care se comportă ca nişte cadre rigide articulate la bază. Grinzile au fost aduse în şantier premontate în trei tronsoane şi solidarizate in situ cu suduri.68 m înălţime şi sunt dispuse la un interax de 6. Durata de execuţie: 11 luni. constau în două plăci de poliester armat cu fibre de sticlă şi termoizolaţie între ele. în sens longitudinal.60 m.10 m. Grinzile de acoperiş. tălpile inferioare şi superioare ale grinzilor sunt asociate cu profile din oţel.20 m înălţime deasupra cotei terenului natural. Indiana. Stâlpii. la fiecare 4 deschideri. cu excepţia celor de capăt unde. Murphy Associates Clădirea este parţial îngropată (cca 4 m) fiind înconjurată de o colină artificială de 1. Peste grinzi reazemă tabla suport a acoperişului cu cute de 114 mm înălţime. la acelaşi nivel. cu suprastructură din oţel şi infrastructură de beton. foarte solizi. sunt montate pe un schelet din aluminiu. ceea ce determină un volum (cu înălţime necesară relativ mare) mai puţin agresiv în raport cu contextul şi economii în consumul de energie. 92 . toate sudurile au fost testate. cu ajutorul unor tensori axiali. forţele laterale sunt preluate de stâlpi şi rigidizări tot prin efect de cadru. Grinzile au 1. F. funcţiune şi posibilităţi tehnologice.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. Clădirea este un exemplu de produs arhitectural ce îmbină fericit trei elemente fundamentale: geometrie. Pe direcţie longitudinală. asociată tălpilor superioare ale grinzilor prin suduri în puncte la cca 30 cm interax. Toate grinzile au o contrasăgeată iniţială de 178 mm. Arhitecţi şi ingineri de structuri: C. sunt din ţeavă rotundă cu grosime de 12 mm. vitrajul este realizat din geam clar flotat de 13 mm. la 1/3 din deschidere şi pe linia stâlpilor. contrasăgeata este redusă la cca ½ pentru a asigura compatibilitatea deplasărilor cu cele ale peretelui.

The way we built now: form. Andrew.Ltd. MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Indiana. SUA (1977) VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD-VEST PLAN NIVEL SUPERIOR După ORTON. 1988. 93 . scale and technique.

g) Legătură longitudinală de rigidizare . h) 2 corniere 85 x 85 x 6 mm. f) Legătură longitudinală de rigidizare . MARY'S ATHLETIC FACILITY / Notre Dame.68 m. cu grosimea de 12 mm. Indiana. j) placă de oţel 9 mm grosime sudată de stâlp. k) legătură diagonală temporară din bară de oţel ∅ 25 mm. VEDERE A COLŢULUI DE SUD-EST 94 .profil superior.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE ST. prevăzute cu găuri ovale. b) Stâlp din ţeavă rotundă ∅ 32 cm. e) Placă curbă transparentă din răşini acrilice. SUA (1977) SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN FAŢADA SUD: RACORDARE INTRE PERETE ŞI ACOPERIŞ DETALIU DE IMBINARE INTRE STÎLP ŞI GRINDĂ a) Grindă în zăbrele h = 1. 6 mm grosime.profil inferior. i) 2 corniere 85 x 85 x 8 mm. d) Panouri termoizolate din poliester armat pe schelet din aluminiu. c) Tablă cutată + termoizolaţie. cu profile de aluminiu.

Schlup Ingineri de structuri: Schaffner and Dr. Cele 3 tronsoane au fost ridicate şi poziţionate pe stâlpi şi 2 popi provizorii până la asamblarea definitivă. Grinzile descarcă la fiecare capăt pe câte doi stâlpi circulari din ţeavă de oţel cu grosimea de 25 mm. Andrew. determinând reducerea încovoierii şi săgeţii în mijlocul deschiderii. prismatică. îmbrăcată în sticlă. Arhitect: M. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. constituind o prezenţă discretă în relaţia cu peisajul natural. pentru a lăsa libere deformaţiile din variaţii de temperatură. pe faţadele lungi.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. la capătul celor trei bare în consolă faţă de stâlp este prevăzut un cablu vertical de pretensionare. VEDERE DIN SPRE NORD Structura: 7 grinzi reticulare spaţiale cu raportul dintre înălţime şi deschidere h/d = 1/24. planşeu din tablă cutată cu secţiune înaltă. Fiecare grindă spaţială a fost executată din 3 tronsoane.Ltd. cu o structură din oţel cu trama 4. absenţa primelor fiind posibilă datorită îmbinării rigide a stâlpilor la fundaţie. Închiderile: Perete cortină integral vitrat. The way we built now: form. pe 4. stâlpii de faţadă sunt fixaţi numai sus şi jos.20 m deschidere. Durata de execuţie: 24 de luni. Această rezolvare conduce la o structură elegantă cu preţul unui mic consum suplimentar de oţel (în total 420 t de oţel. cu structură din oţel şi infrastructură de beton. In afară de folosirea pretensionării. înălţimea utilă relativ mare este mascată prin îngroparea clădirii cu cca 4 m sub nivelul terenului. care introduce întinderi suplimentare în barele de sus şi compresiuni în barele diagonale în consolă.25 m. 1988.20 x 2. scale and technique. şi a celorlalte datorită prezenţei diagonalelor în alcătuirea grinzilor spaţiale. fiecare tronson fiind realizat prin solidarizarea cu buloane a barelor transversale şi grinzilor în zăbrele plane preuzinate la cca 18 m lungime. structura este originală prin aceea că nu are contravântuiri verticale şi nici în planul învelitorii. După ORTON. Elveţia (1976) Sală de sport în cadrul unei şcoli de gimnastică. prinderea la partea superioară de grinzile spaţiale permite glisarea. respectiv 83 kg / mp). jumătate faţă cel caracteristic grinzilor reticulare plane. grinzile plane sunt 4 şi conţin diagonalele grinzii spaţiale. 95 . Mathys Clădirea are o formă simplă.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. Elveţia (1976) VEDERE AXONOMETRICĂ DIN SPRE VEST PLAN STRUCTURĂ DE ACOPERIRE 96 .

Van Nostrand Reinhold (UK) Co.7 x 7.0 mm.40 m Înălţime: 2.10 m DETALII NODURI 1 şi 2 m) Diagonală din ţeavă rotundă de oţel 140 x 4.2 mm. Andrew.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen.5 x 3. v) Profil U 18. scale and technique. 1988. w) Platbandă continuă 150 x 12 mm.Ltd.1 mm. o) Jumătate de profil I 20. r) Placă de ranforsare la partea inferioară 170 x 620 x 10 mm. The way we built now: form. p) Platbandă superioară continuă 180 x 14 mm sudată de profilul I. t) Diagonală din ţeavă rotundă de oţel 139. q) Plăci 150 x 104 x 10 mm de o parte şi de alta a barei transversale. u) 2 LL 200 x 100 x 10 mm. n) Placă de capăt pentru diagonală. sudată. s) Bară transversală din ţeavă rotundă de oţel 82. Elveţia (1976) VEDERE DE JOS IN SUS IN LUNGUL GRINZII SPAŢIALE SECŢIUNE TRANSVERSALĂ CURENTĂ PRINTR-O GRINDĂ RETICULARĂ SPAŢIALĂ Lăţime la partea superioară: 8. După ORTON. 97 .

f) Profil U 20.25 m.20 x 2. cu ochiuri de 4.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE SPORTS HALL MAGGLINGEN / Magglingen. i) Vitraj dublu cu geam de 8 mm. l) Grilă încălzire. b) Bară longitudinală superioară. cu posibilitate de glisare. j) Traversă profil T. k) Coloană pluvială. Elveţia (1976) a) Bară diagonală. c) Bară transversală. e) Ancoraj cablu. d) Cablu de pretensionare în ţeavă de oţel ∅ 95 mm. SECŢIUNE VERTICALĂ (sus) ŞI ORIZONTALĂ (jos) PRIN FAŢADĂ în dreptul unei coloane pluviale VEDERE DIN INTERIOR A FAŢADEI NORD-EST 98 . h) Prinderea profilului U de grindă.

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)
Birouri şi atelier de producţie, cu structură din oţel şi închideri metalice tip sandwich. Arhitecţi şi ingineri de structuri: Building Design Partnership Este o soluţie constructivă devenită 'clasică' pentru hale industriale, sub forma unor sisteme prefabricate. Clădirea, amplasată într-o zonă industrială, demonstrează calitatea reală care poate fi obţinută cu această tehnologie şi potenţialului arhitectural al tablei cutate, exemplificând un „stil industrial vernacular”.

VEDERE DIN SPRE SUD-EST

PLAN PARTER

Structura: Intr-un unic volum prismatic, clădirea include două corpuri separate printr-un perete de cărămidă de 45 cm: corpul de birouri are 2 nivele, atelierul are 1 nivel. Pentru corpul de birouri, constă în 6 cadre portal din profile I de oţel la 6.09 m interax, cu o deschidere de 22 m; îmbinarea grindă - stâlp este întărită cu un profil suplimentar cu înălţime variabilă adăugat la partea inferioară a grinzii (grindă „vutată”). Pe direcţie longitudinală, capetele superioare ale stâlpilor sunt asociate cu o grindă de rigidizare. Planşeul nivelului superior de birouri este constituit dintr-o dală de b.a. de 25 cm, susţinută de stâlpii marginali şi de stâlpi intermediari, cu o tramă de 6.10 x 7.32 m; în dreptul stâlpilor, grosimea dalei este majorată la 30 cm. Atelierul are acelaşi tip de structură cu cadre portal; pe una din faţade 2 dintre stâlpi au fost suprimaţi iar încărcările din acoperiş sunt preluate de o grindă marginală care le transferă stâlpului rămas. Forţele orizontale sunt preluate de cadrele transversale rigide, articulate la bază; plăcile de bază ale stâlpilor sunt fixate de fundaţii cu câte 4 buloane ∅ 19 mm, dispuse în colţurile unui pătrat cu latura de 200 mm. Pe direcţia longitudinală, forţele orizontale sunt preluate prin efectul de cadru creat de conlucrarea dintre placa de beton şi stâlpi; stâlpii interiori sunt fixaţi la fundaţii cu 4 buloane dispuse în colţurile unui pătrat cu latura 400 mm şi o placă de bază de 30 mm grosime, realizându-se o îmbinare semi-rigidă.
După ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd. 1988.

99

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)

VEDERE AXONOMETRICĂ DIN SPRE SUD-EST

100

CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE

CHLORIDE TECHNICAL OFFICES / Swinton, Manchester, Anglia (1978)

SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN PERETELE EXTERIOR IN ZONA DE BIROURI

DETALIU DE FAŢADĂ EST (VEST) IN ZONA UNUI BOVINDOU PENTRU ECHIPAMENTE DE AER CONDIŢIONAT

a) Stâlp profil I 602 x 228 mm; b) Grindă profil I 356 x 171 mm; c) Profil I de ranforsare a nodului; d) Îngroşare a plăcii de beton la 30 cm în dreptul stâlpilor; e) Placă suport din oţel 100 x 20 mm, sudată de stâlp; f) Grindă de bordaj profil I 203 x 133 mm; g) Profil din tablă formată la rece; h) Profil U 152 x 76 mm; i) Montant din tablă formată la rece 200 x 75 mm; j) Bară de suspendare din oţel ∅ 12 mm; k) 4 bolţuri ∅ 19 mm, l = 305 mm + placă de bază 20 mm grosime; l) Panou sandwich cu feţe din tablă de oţel; m) Tablă de oţel; n) Placă ipsos + termoizolaţie; o) Tavan suspendat.

Închiderile: Atît pereţii cît şi acoperişul sunt realizaţi cu un sistem de panouri sandwich standardizate, cu lăţimi de 715 mm, cu faţa exterioară din tablă cutată de culoare brun închis. Panourile curbate sunt realizate dintr-un unic strat de tablă, cu termoizolaţie separată din fibre de sticlă şi închidere interioară din plăci de ipsos. Vitrajele sunt din geam de 6 mm în culoarea bronzului, cu schelet secundar din aluminiu. Panourile de acoperiş reazemă pe grinzi secundare din profile de tablă formate la rece, de 200 mm înălţime, la cca 2 m interax. Panourile de pereţi sunt susţinute de 4 rigle orizontale, din profile U de tablă, fixate de stâlpii principali şi între ele cu bare de suspendare. Rosturile verticale între panouri sunt acoperite cu benzi plane care ritmează faţada. Clădirea nu are jgheaburi şi burlane; deasupra ferestrelor sunt prevăzute profile de protecţie; ploaia se scurge pe pereţi şi este colectată la partea inferioară într-un canal de beton prefabricat. Terminaţiile plăcilor de acoperiş sunt etanşate cu 2 rânduri de mastic de butil. Durata de execuţie: 8 luni.
După ORTON, Andrew, The way we built now: form, scale and technique. Van Nostrand Reinhold (UK) Co.Ltd. 1988.

101

circulaţiile verticale şi serviciile sunt grupate într-un tub de beton armat. Arhitecţi: GMW Partnership Ingineri de structuri: Scott. Grinzile cu deschidere 12 m din profile I (610 x 229 mm). la 3 m interax.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. cu structură din oţel şi pereţi cortină din aluminiu. cu rol de contravântuire. VEDERE DINSPRE SUD VEST Structura: Stâlpi perimetrali din profile H (203 x 203 mm la parter). grinzi de bordaj în zăbrele. reazemă pe stâlpii perimetrali şi pe tubul de beton. 102 . având 70% din aria de nivel liberă. la jumătatea deschiderii. Anglia (1977) Clădire de birouri cu 7 niveluri. pentru eliminarea vibraţiilor. Wilson. grinzile principale sunt asociate între ele cu grinzi în zăbrele. nu există stâlpi intermediari. greutatea relativ mică a plăcii reduce încărcarea stâlpilor perimetrali. Grinzile sunt asociate cu gujoane unei plăci de 14 cm din beton uşor turnat peste tablă cutată. Kirkpatrick and Partners Exemplu tipic de clădire comercială de birouri.

The way we built now: form. Infrastructura are 2 nivele. Stâlpii perimetrali fiind foarte zvelţi nu preiau nici un fel de încovoiere substanţială.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. fundaţia este un radier general de 2 m grosime. PLAN ETAJ CURENT VEDERE AXONOMETRICĂ DINSPRE SUD-VEST După ORTON. scale and technique.Ltd. Placa de beton lucrează ca o diafragmă rigidă. nici din acţiuni gravitaţionale. Van Nostrand Reinhold (UK) Co. Anglia (1977) Jumătate din încărcările gravitaţionale şi toate forţele orizontale sunt preluate de tubul rigid din beton. transferând încărcările orizontale către tub. 103 . nici din cele orizontale. Andrew. 1988.

având dedesubt o gură de evacuare a fumului. ulterior turnării tubului de beton. m) Grilă absorbţie aer. Structura de oţel a fost ridicată în 15 săptămâni. Grinzile în zăbrele perimetrale sunt îmbrăcate în plăci de vermiculit şi fac parte dintr-o barieră antifoc între nivele. Vitrajul este dublu. l) Unitate de inducţie aer condiţionat. i) Grilă evacuare fum. j) Chit rezistent la foc. h) Geam termoabsorbant 6 mm + strat aer 12 mm + geam clar 12 mm. n) Grilă de inducţie aer condiţionat. e) Placă beton 14 cm. g) Pardoseală supraînălţată. k) Tavan suspendat. Peretele cortină a fost montat fără schele. Anglia (1977) Elementele structurale principale din oţel au asigurată o rezistenţă la foc de 2 ore prin folosirea unui spray mineral pentru grinzi şi îmbrăcarea în plăci de vermiculit cu faţă de aluminiu a stâlpilor. din profile de bronz de aluminiu. SECŢIUNE VERTICALĂ PRIN FAŢADĂ DREPTUL PLANŞEULUI DE ETAJ CURENT IN a) Stâlp profil H 203 x 203 mm. f) Grindă de bordaj din beton prefabricat. peste tablă cutată. c) Placă de vermiculit cu faţă din aluminiu. îmbrăcată cu plăci de vermiculit. este fixat de stâlpi cu prinderi reglabile. Durata totală a execuţiei: 28 de săptămâni. d) Barieră antifoc. inclusiv 4 săptămâni necesare pentru montarea tablei cutate de planşeu. b) Grindă în zăbrele 455 mm înălţime. este dispus după o tramă cu înălţimea egală cu înălţimea de nivel şi lăţime de 3 m. din interiorul clădirii.CONSTRUCŢII DIN OŢEL EXEMPLE BANQUE BELGE OFFICES / Londra. 104 . cu geam exterior de culoare închisă termoabsorbant şi geam clar la interior. Închiderile: Scheletul peretelui cortină.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful