REZUMAT

Actualitatea temei de cercetare este determinată de faptul că, în ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund şi tragic al lumii contemporane, în condiţiile în care, anual, miliarde de dolari şi sute de mii de oameni sunt antrenaţi în acest mariaj al morţii, numit „Traficul şi consumul ilicit de droguri”. Această realitate a morţii albe, a devenit tot mai ameninţătoare şi pentru România care, dacă la începutul anilor 1990, când s-a prefigurat ruta balcanică a traficului de droguri, era o ţară eminamente de tranzit, în ultimii ani s-a dezvoltat mult prea rapid o piaţă profitabilă de desfacere a stupefiantelor. Faptul că într-adevăr aşa stau lucrurile o demonstrează fără echivoc numărul persoanelor cercetate pentru trafic şi consum, cantităţile depistate şi confiscate care au crescut de la sute de grame la tone, numărul persoanelor internate în unităţile sanitare şi argumentul tragic dar hotărâtor, numărul deceselor având drept cauză drogul. Combaterea traficului şi consumului de droguri a reprezentat şi reprezintă la nivel naţional o problemă socială complexă, având în vedere că traficul ilicit de droguri este o activitate criminală foarte lucrativă, cu caracter supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile economiei de piaţă, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum şi ca finalitate obţinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune în mod justificat interesul statului de a-şi orienta în mod cât mai eficient propria

2

politică în lupta antidrog, pentru apărarea propriilor cetăţeni şi salvarea valorilor socio-morale. De asemenea, actualitatea prezentei teme este în mare măsură determinată şi de faptul că, de cele mai multe ori conducătorii şi membrii structurilor criminale în domeniu sunt persoane cunoscute, însă lipsa unui material probator suficient, mai ales în cazul traficanţilor, dealerilor, nu permite tragerea lor la răspunderea penală. În acest context se înscrie şi Legea nr. 143/2000, pe care am analizat-o în cuprinsul acestei teze, care este concepută şi realizată după criterii ştiinţifice constituind nu numai o analiză a infracţiunilor privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, dar şi o analiză profundă atât sub aspect teoretic, cât şi practic a reglementărilor penale privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, evidenţierea tendinţelor comune şi a specificului diferitelor ţări în acest domeniu, a carenţelor din legislaţii şi a problemelor care au apărut în practica judiciară, cu propunerea soluţiilor pentru optimizarea relaţiilor de colaborare între state pentru contracararea acestui fenomen şi îmbunătăţirea legislaţiilor acestora. Lucrarea este bazată pe legislaţia penală menţionată, pe acte normative internaţionale, convenţii, documente ce prevăd problema dată, rezultatele cercetărilor şi opiniile specialiştilor în domeniu. Structura materială a lucrării cuprinde: 10 capitole, structurate pe subcapitole, concluzii, aspecte practice privind dinamica şi evoluţia traficului şi consumului ilicit de droguri, patru anexe cuprinzând extrase din legislaţia ţărilor membre ale Uniunii Europene, bibliografia ce conţine 271 surse. Primul capitol intitulat „Istoricul drogurilor şi al luptei împotriva traficului şi consumului ilicit” este consacrat evoluţiei istorice a drogurilor şi

3

consumului de droguri,

pornind de la perioada antică, în care popoare

precum egiptenii, asirienii, sumerienii, grecii sau romanii cunoşteau proprietăţile macului opiaceu şi a altor substanţe obţinute pe cale chimică, în Evul Mediu când numeroşi alchimişti descopereau modalitatea de a îndepărta durerea cu ajutorul substanţelor psihotrope şi până în epoca modernă cu implicaţii deosebite de ordin juridic şi medical. După prezentarea celor mai cunoscute şi mai vechi droguri respectiv: opiu, cannabis indica - cânepa indiană, cocaina, a proprietăţilor şi utilităţilor acestora de-a lungul timpului, s-a procedat la prezentarea cadrului intern şi internaţional în care sunt tratate principalele iniţiative prin care s-a încercat reglementarea problemei drogurilor, precum Acordul de le Geneva din 19 februarie 1925, Acordul de la Bangkok din 27 noiembrie 1931, Convenţia pentru pedeapsa traficului ilicit de droguri dăunătoare, semnată la Geneva la 25 iunie 1936, Protocolul de la New York din 1953, Declaraţia privind lupta împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri a Adunării Generale a ONU din 14 decembrie 1984, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe halucinogene, semnată la Viena la 20 decembrie 1988. La nivel naţional, sunt prezentate principalele documente ce demonstrează, preocuparea acută a autorităţilor române pentru reglementarea şi contracararea acestui fenomen, concretizată în iniţiative legislative importante: Regulamentul drogurilor şi vânzării substanţelor medicamentoase brute emis la 21 aprilie 1921, Legea nr. 58/1928 privind combaterea abuzului de stupefiante, Regulamentul monopolului de stat al stupefiantelor din 24 iulie 1933, Decretul nr. 496 din 18 decembrie 1952 ce reglementează regimul substanţelor toxice în ţara noastră, Legea nr. 73 privind regimul produselor şi al substanţelor stupefiante din 1969, Decretul

de cetăţeni străini. privind regimul produselor şi substanţelor toxice. de către cetăţeni români. privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. caracteristicile farmacologice şi modalităţile de utilizare. Şi nu în ultimul rând acest prim capitol se încheie cu prezentarea detaliată a Legii nr. LSD 25. dependenţa. mescalina. precum şi la clasificarea celor mai importante categorii de droguri. modul în care sunt deferiţi justiţiei infractorii. în acest capitol sunt tratate aspecte ce privesc cooperarea internaţională pentru combaterea criminalităţii. 143/2000. chiar şi atunci când se află pe teritoriul altor state. . diferit de locul comiterii infracţiunii. heroina. precursori şi substanţe chimice. sau apatrizi care nu au domiciliul în România. Capitolul al II-lea – „Principalele droguri ce fac obiectul traficului şi consumului ilicit” este destinat în totalitate drogurilor.4 Consiliului de Stat nr. sunt tratate atât principalele efecte ale fiecărui tip de drog. ce constituie cadrul legislativ actual şi conţine toate elementele constitutive ale infracţiunilor privind drogurile. Şi nu în ultimul rând. analizează implicaţiile pe care le generează aplicarea legii penale în spaţiu. 466/1979. în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul ţării (principiul teritorialităţii) sau în afara teritoriului ţării. intoxicaţia în cazul fiecărui tip de stupefiant începând cu cocaina şi continuând cu morfina. dat fiind caracterul transfrontalier al traficului ilicit de droguri. Astfel. cât şi efectele adverse. cu referire la principalele categorii de droguri. Capitolul al III-lea – „Implicaţii de drept penal şi procesual penal în materia traficului şi consumului ilicit de droguri”. cannabisul.

sau faţă de infractori aflaţi în străinătate. privitoare la aplicarea legii penale în raport cu infracţiunile săvârşite în străinătate. nici extrădarea nu şi-a dovedit eficienţa în sancţionarea infractorilor care au reuşit să se refugieze în străinătate. cetăţean român sau străin. Astfel. extrădarea nu are loc dacă nu este solicitată de statul interesat sau atunci când infractorul este cetăţean al statului de refugiu ori în cazul infractorilor politici. Având în vedere că. a fost teoria sau principiul juridic al personalităţii sau naţionalităţii.. potrivit căruia legea penală a unui stat trebuie să se aplice întotdeauna faţă de cetăţenii săi. fie de a-i judeca ele însele potrivit legii lor. aşa cum am menţionat mai sus. absolutizarea principiului teritorialităţii legii penale are consecinţe negative în lupta împotriva fenomenului infracţional. prin excluderea colaborării dintre state în lupta împotriva criminalităţii. s-au propus în teoria dreptului penal reguli care să atenueze rigiditatea acestui principiu. au fost formulate în teoria dreptului penal mai multe teorii şi principii. fie de a-i preda (extrăda) statelor interesate spre a fi judecaţi.5 Revenind la aplicarea legii penale în raport cu faptele săvârşite pe teritoriul ţării (principiul teritorialităţii) se impune precizarea că potrivit art. prima atenuare acceptată în interesul combaterii criminalităţii internaţionale a fost obligaţia statelor pe al cărui teritoriu se refugiază infractorii. În vederea soluţionării acestor probleme. chiar şi atunci când au . persoană fără cetăţenie domiciliată în România sau în afara teritoriului ei. aceasta se aplică în exclusivitate pe întreg teritoriul ţării şi tuturor infracţiunilor săvârşite pe acest teritoriu. oricare ar fi calitatea făptuitorului. Una dintre aceste teorii.p. Dar. 3 C. întrucât chiar atunci când este reglementată.

potrivit căreia legea penală trebuie să se aplice şi infractorilor extrădaţi sau care au fost prinşi pe teritoriul unui stat după ce au săvârşit în străinătate infracţiuni contra cetăţenilor acestuia (art. Însă. personalitatea legii penale nu rezolvă problema sancţionării făptuitorului care săvârşeşte o infracţiune contra altui stat. 5 Cod penal şi art. nici a infractorului străin care se refugiază pe teritoriul statului unde i se solicită extrădarea şi nici a infracţiunilor săvârşite în străinătate contra statului sau cetăţenilor săi. 5 Cod penal). numai dacă nu se prevede altfel printr-o convenţie internaţională. pentru a se asigura sancţionarea în toate cazurile a infractorilor a fost formulată teoria sau principiul zis al universalităţii legii penale.6 săvârşit infracţiuni în străinătate. fiindcă oriunde s-ar afla. Dar. creşterea fără precedent a criminalităţii internaţionale prin proliferarea unor forme ale criminalităţii organizate pe teritoriul mai multor state. Cod penal).4. decât acela al cărui cetăţean este. a determinat o intensificare a cooperării judiciare internaţionale în materie penală care s-a reflectat în convenţii internaţionale referitor la formele de cooperare în acest domeniu. 7 Cod penal sunt incidente. în raport cu infracţiunile săvârşite în străinătate. fie că sunt domiciliaţi în ţară sau în străinătate şi independent de locul săvârşirii infracţiunii (art. a fost formulată teoria (principiul-zis) realităţii sau a protecţiei reale. potrivit art. Dar. De asemenea. fie că sunt cetăţeni români sau străini. În acest sens. potrivit căruia legea penală a unui stat poate fi aplicată tuturor infractorilor. dispoziţiile art. între care un loc important îl ocupă . 6 Cod penal privitoare la aplicarea legii penale. 6 Cod penal). cetăţenii sunt obligaţi să respecte legile statului ai cărui cetăţeni sunt (art.

mandatul european de arestare contribuie la îmbunătăţirea cooperării judiciare internaţionale şi la reducerea barierelor legale de suveranitate naţională. legislaţia în materia drogurilor are un caracter complex şi necesită o atenţie deosebită prin prisma problemelor pe care le ridică interpretarea şi aplicarea unor prevederi ale legii cu consecinţe în antrenarea răspunderii penale a celor care se fac vinovaţi de încălcări ale dispoziţiilor care reglementează regimul drogurilor. inclusiv în relaţiile dintre statele membre ale Uniunii Europene şi statele terţe. Diversificarea incriminărilor pentru acţiuni diferite. distincţii între categorii de droguri (de risc sau de mare risc) nu numai că reflectă realităţile sociale pe care le găsim în ceea ce a devenit din păcate. fenomenul reprezentat de droguri. dar se circumscrie şi legislaţiei internaţionale care sancţionează traficul şi consumul ilicit de droguri. deşi în context global procedurile de extrădare. precum consumul sau traficul ilicit de droguri. rămân în vigoare. instituţia extrădării nu satisfăcea necesitatea apărării intereselor statului şi ale cetăţenilor săi. Având în vedere că. împotriva unor infracţiuni săvârşite în străinătate. convenţii ratificate şi transpuse în legislaţia internă a statelor membre şi chiar nemembre ale Consiliului Europei. pe baza sa predarea suspecţilor sau condamnaţilor către un alt stat membru constituind o decizie pur judiciară. privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri”. a fost înlocuită cu mandatul european de arestare. . aşa cum îl recomandă şi titlul analizează sub toate aspectele infracţiunile prevăzute în această lege. 143/2000. Prin urmare.7 extrădarea infractorilor. Este evident că. Capitolul al IV-lea – „Infracţiuni prevăzute de Legea nr. aplicându-se tuturor formelor de criminalitate.

În concepţia acestei legi. este faptul că obiectul special principal îl constituie relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică a cărei ocrotire depinde şi de respectarea strictă de către destinatarii legii penale a dispoziţiilor care reglementează regimul drogurilor în România. 143/2000 şi aduce în atenţie nu numai aspectele de ordin teoretic. ceea ce este specific acestor infracţiuni prevăzute în Legea nr. 143/2000. cu care se confruntă atât organele de urmărire penală cât şi instanţele de judecată şi cărora le-a fost dată o rezolvare diferită. practica nefiind unitară în multe situaţii identice. Astfel. Natura drogului traficat (de mare risc sau de risc) exprimă gravitatea faptei şi în consecinţă greutatea pedepsei în cazul săvârşirii unor fapte.8 Aşadar acest capitol este „consacrat” tratamentului juridico-penal al infracţiunilor din Legea nr. Dar. deoarece încadrarea juridică a faptelor de trafic de droguri şi aplicarea pedepsei depind de tabelul în care figurează acestea. îl constituie relaţiile sociale privitoare la sănătatea persoanei fizice. infracţiunile respective au şi un obiect material care este format din drogurile supuse controlului naţional care sunt prevăzute în articolul 1 din lege. comune sau specifice fiecăreia din infracţiunile incriminate în respectiva lege. consumul ilicit al acestora. Această clasificare prezintă importanţă. sub aspectul ocrotirii juridice. drogurile supuse controlului naţional sunt clasificate în: droguri de mare risc şi droguri de risc. . precum şi în tabelele anexă care fac parte integrantă din acest act normativ. iar obiectul juridic secundar. dar şi pe cele de ordin practic. clasificare ce s-a făcut în raport cu criteriul pericolului pe care îl prezintă pentru sănătatea persoanei.

bolnav psihic. se cere. 14 lit. atribuţii în lupta împotriva drogurilor (litera b). sau a unei reţete falsificate (farmacist). se impune să precizăm că în principal acesta este statul. precum şi în articolul 6 alineatul (2) în modalitatea eliberării cu intenţie de droguri de mare risc. Elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de trafic ori alte operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional. c) prevede pentru subiectul pasiv calitatea de minor. persoană care se află sub „program terapeutic”. la agravanta prevăzută în articolul 14. fapta fiind comisă în exercitarea acestei funcţii (litera a). calitatea de persoană ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice. iar participaţia penală este posibilă în toate formele sale. care îndeplineşte condiţiile legale de tragere la răspundere penală. ori de un cadru medical sau de o persoană care are. iar în secundar. cu intenţie de către medic fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical). constă dintr-o . De asemenea. De asemenea. potrivit legii. subiect activ este orice persoană. subiectul pasiv este calificat în cazul infracţiunii prevăzute în articolul 8 din lege (minor) şi în cazul agravantei la infracţiunile prevăzute în articolele 2-8 şi 11 (art. O calitate specială (medic) trebuie să aibă subiectul activ în cazul infracţiunii prevăzute la articolul 6 alineatul (1) (prescrierea drogurilor de mare risc. în baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alineatul (1). pentru autorul infracţiunilor cuprinse în articolul 2 din lege. precum şi al altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional. persoana care suferă consecinţele traficului.9 În cazul acestor infracţiuni. Referitor la subiectul pasiv al acestor infracţiuni.

prepararea. fabricării. presupune ca cerinţă esenţială. producerea sau fabricarea de droguri să fie „ilicită”. fabricarea. pentru existenţa infracţiunilor prevăzute în articolul 5 şi articolul 11. producerea. Şi infracţiunea prevăzută la articolul 8 din lege (furnizarea în vederea consumului de inhalanţi chimici toxici unui minor) se comite cu intenţie . experimentarea. consumul. preparări. cultivarea. importului. 19 alin. De asemenea. Existenţa acestui element material al infracţiunilor prevăzute în articolele 2-4. Toate infracţiunile la regimul drogurilor. ca activităţile ce-l compun să fie comise „fără drept” adică de persoane care nu au dreptul să le efectueze. se prevede că administrarea de droguri trebuie făcută „în afara condiţiilor legale”. extragerea. 6-8 şi 11 pot avea ca urmare moartea victimei. constă în crearea unei stări de pericol pentru sănătatea publică. exportului. făptuitorul realizând acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii în scopul consumului propriu. iar inexistenţa acestui scop duce la o altă încadrare juridică (articolul 2 din lege). adică în existenţa unei stări obiective de a se vătăma sănătatea uneia sau a mai multor persoane. producerii. transformării.10 acţiune care se poate înfăţişa sub forma cultivării. cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu fără drept) este numai intenţia directă. În articolul 7. implică din partea subiectului activ. Astfel. iar în secundar faptele prevăzute în articolele 2. vânzării. experimentării. forma de vinovăţie cerută pentru infracţiunea prevăzută la articolul 4 din lege (cultivarea. Urmarea imediată a acestor infracţiuni. etc.2 Cod penal). transformarea. cu anumite particularităţi. intenţie directă sau indirectă sub forma vinovăţiei (art. care achiziţionează ilicit substanţe aflate sub control naţional spre a le consuma.

1 din lege). producându-se urmarea imediată. infracţiunile de la articolele 2-7 şi 11. Infracţiunile se consumă. Tentativa la infracţiunile prevăzute la articolele 2-7 şi 10 se pedepseşte (art. deşi posibile. nu se sancţionează.2 – se consideră tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor. adică starea de pericol pentru sănătatea publică.2003.11 directă calificată prin scop. prin modificarea sa acesta are un singur alineat potrivit căruia: . 2-7 şi 10). iar pentru agravanta prevăzută la articolul 12 (faptele prevăzute la articolele 2.01. în sensul că în locul celor trei alineate iniţiale ale articolului 12. forma de vinovăţie cerută de textul de incriminare este preaterintenţia. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003. 6-8 şi 11 şi având ca urmare moartea victimei). 13 alin. În cazul agravantei prevăzută de articolul 12. în momentul când executarea oricăreia dintre acţiunile incriminate este dusă până la capăt. Actele pregătitoare şi tentativa la infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 11.13 alin. 50/29. este ca persoana care trafică aceste produse sau substanţe să cunoască faptul că sunt substanţe aflate sub control naţional. textul aplicabil ar fi articolul 7. Actele pregătitoare sunt posibile şi se pedepsesc fiind asimilate ca regim juridic sancţionator tentativei (art. republicată în monitorul Oficial nr. privind combaterea criminalităţii organizate. în cazul iniţierii unui grup infracţional organizat pe criterii ierarhice. Important pentru existenţa acestor infracţiuni. din legea susmenţionată şi nu articolul 12 din Legea 143/2000. precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute la art. se consumă în momentul producerii rezultatului cerut de norma de incriminare. respectiv moartea victimei.

organizare). În anumite modalităţi de săvârşire (deţinere. extragerea. . care incrimina participaţia constituită a unui grup infracţional în scopul săvârşirii de infracţiuni legate de droguri. noua configuraţie a textului de la articolul 12.12 „Dacă faptele prevăzute la articolele 2. se comit în mai multe modalităţi normative (cultivarea. pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi”. circulaţia.8 şi 11. 143/2000. transformarea. infracţiunile prevăzute în Legea nr. administrarea. au avut ca urmare moartea victimei. 39/2003. nu mai face posibilă încadrarea juridică a faptei de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni în temeiul acestui articol. producerea. îndemnul la consum. chiar dacă normele penale ar trebui să fie abrogate în mod explicit. experimentare. ci în temeiul art. exportul. 7 din Legea nr. iar fiecare dintre aceste modalităţi poate prezenta variate modalităţi faptice determinate de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta. prepararea. prescrierea. au caracterul unor infracţiuni continue. organizarea. De asemenea. fabricarea. tolerarea. cultivare. anume al încetării activităţii delictuoase. infracţiunile prevăzute la articolele 2. Această modificare conţine şi abrogarea implicită a alineatului (1). 5 din lege. 6 . existând în consecinţă şi un moment al epuizării. dacă sunt săvârşite de mai multe ori la diferite intervale de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Infracţiunile din prezenta lege sunt susceptibile de a îmbrăca forma continuată. de altfel şi instanţa supremă pronunţându-se în acelaşi sens. importul. 4. conducerea. finanţarea).

b) comiterea faptei de un cadru medical sau de către o persoană care are. centru de asistenţă socială de reeducare sau instituţie medical-educativă. unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una din aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală . Dar. locuri în care elevii. în alte condiţii decât cele prevăzute la articolul 12. c) dacă drogurile au fost trimise şi livrate. militară. e) amestecarea drogurilor cu alte substanţe care le-au mărit pericolul pentru viaţa şi integritatea persoanelor. potrivit legii. Astfel. şi anume: a) comiterea infracţiunii de către o persoană care îndeplinea o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice. unde se sancţionează mai grav faptele prevăzute la articolele 2. O altă modalitate agravată este instituită în articolul 12. care au însă regimul sancţionator al circumstanţelor agravante generale prevăzute la articolul 78 din Codul penal. infracţiunile din această lege sunt susceptibile de a îmbrăca şi forme agravate. care au avut ca urmare moartea victimei. atribuţii în lupta împotriva drogurilor. studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative. se vor aplica dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni. unui bolnav psihic. La articolul 14 din lege. sportive. . sociale ori în apropierea acestora. d) folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la articolele 2-11. se prevăd anumite circumstanţe agravante speciale. iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcţii. în articolul 10 din lege se prevede că organizarea. conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la articolele 2-8 se pedepseşte mai grav (maximul pedepselor sporeşte cu 3 ani). 6-8 şi 11. loc de detenţie.13 În situaţia în care s-a produs moartea unei persoane. de învăţământ. distribuite sau oferite unui minor.

6-8 şi 11.p. deşi sunt prevăzute în lege. de asemenea. 64 C.14 Pentru infracţiunile din prezenta lege pedeapsa principală este închisoarea cu limite care variază de la infracţiune la infracţiune. conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la articolele 2-8) limitele maxime ale pedepselor sporesc cu 3 ani. banii. Pentru faptele prevăzute în articolele 2. 17 din Legea nr. prevăzută la articolul 10 din lege (organizarea. iar dacă acestea nu se găsesc. În cazul în care faptele prevăzute la articolul 2. 5 şi 12 se prevede. în cazul închisorii sau maximul general în cazul amenzii. condamnatul este obligat la plata echivalentului în bani. mărturie în acest sens fiind hotărârile instanţelor judecătoreşti. 3. valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alineatul (1). care în materie de confiscare în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. Se confiscă. În modalitatea agravată. drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la articolele 2-10 se confiscă. Şi circumstanţa agravantă prevăzută de articolul 14 alineatul (1) litera c. determină la maximul special prevăzut de lege un spor care nu poate depăşi 5 ani. aceste dispoziţii sunt inoperante în practică. . pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. au avut ca urmare moartea victimei. Pentru infracţiunile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) şi articolul 11 alineatul (2). Dar. În conformitate cu art. pedeapsa este închisoarea de la 10-20 ani şi interzicerea unor drepturi. cuprinse între 6 luni şi 25 de ani. 43/2000. pedeapsa închisorii alternează cu pedeapsa amenzii.

având în vedere importanţa domeniului pe care îl protejăm: sănătatea publică. obligaţia dovedirii originii licite a acestor bunuri ar trebui să incumbe infractorului. în sprijinul acestei opinii vine şi paragraful 7 al articolului 5 din Convenţia de la Viena din 1988. Nu contestăm că este dificil de probat că anumite bunuri mobile şi imobile au fost dobândite de infractori cu banii proveniţi din traficul de droguri. astfel cum este reglementat. aceştia le-ar fi obţinut din vânzarea drogurilor. la confiscarea drogurilor care fie au fost găsite asupra infractorului. Este evident că. fie au fost descoperite în urma percheziţiei. pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încercat să o rezolve în materia confiscării speciale. această formulă poate fi adoptată ca o excepţie. în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art. dată fiind practica neunitară a instanţelor judecătoreşti. Prin urmare. a vizat confiscarea mijlocului de transport în cazul acestor infracţiuni. O problemă. infractorii sunt „încurajaţi în continuarea activităţii infracţionale”. 7 alin. procedându-se în consecinţă şi ignorându-se textul de lege. se abate de la regula generală a dreptului nostru penal. De altfel. dar având în vedere că este important ca măsura confiscării să atingă toate bunurile şi valorile provenite direct sau indirect din infracţiuni. 143/2000. care prevede că fiecare stat poate avea în vedere răsturnarea sarcinii probei în ceea ce priveşte originea licită a bunurilor şi valorilor prezumate a proveni din infracţiuni. iar pe de altă parte.15 143/2000 se rezumă pe de o parte. în cantitatea rămasă după constatarea tehnico-ştiinţifică. în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 143/2000. . a eventualelor sume de bani pe care conform probelor de la dosar. Deşi. 1 din Legea nr.

143/2000. în temeiul articolul 17 alin.b C. nu se rezumă numai la confiscare. în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 118 lit. dacă ne raportăm la decizia sus-menţionată. subiecţii. Din analiza dispoziţiilor legale incidente. iar traficarea acestora se încadrează în prevederile articolului 2 alineatul (7) din lege. fiind deci destinat să servească la comiterea acesteia. iar pentru a fi supus confiscării speciale. mijlocul de transport trebuie să fi servit efectiv la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la articolele 210 din Legea nr.p. nu se aplică ceea ce nu este legal. precum şi de alţi factori. . 118 lit. chiar dacă la analiză se evidenţiază tetrahidrocannabinolul (THC). problemele care s-au ridicat.. rezultă că printre drogurile de risc sunt enumerate cannabisul. Sub aspectul obiectului material. formele infracţiunii. adică să fi fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv pentru a comite infracţiunea. b teza I Cod penal. fără a o ascunde. (1) din Legea nr. la art. prin care a fost admis recursul în interesul legii.2 rap. răşina de cannabis. a existat o lipsă de coerenţă în ceea ce priveşte aprecierea plantei de cannabis ca fiind drog de risc sau mare risc. în practica judiciară. Cu toate acestea. de exemplu: dacă infractorul are asupra sa o cantitate de 2 kg. pregătit sau adaptat în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute de articolele 1-10 din Legea nr. Este evident că. 143/2000 raportat la articolul 118 lit. opinăm că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. pe care o transportă cu un autoturism. nu rezolvă în mod corect diversele situaţii ivite în practică. încadrare juridică. mijlocul de transport trebuie să fie fabricat.16 raportat la art. 143/2000. dispoziţiile articolului 17 alin. de heroină. ci vizează şi alte aspecte referitoare la obiectul material. planta biosintetizează în mod natural acest produs chimic. deoarece în raport cu factorii de sol şi de temperatură. 143/2000. b teza I Cod penal.

De asemenea. constituie trafic ilicit de droguri şi va fi sancţionat ca atare.17 Tetrahidrocannabinolul (THC). în scopul obţineri banilor necesari procurării de droguri pentru consumul propriu. are ca autor pe un dependent şi este în scopul obţinerii unor sume de bani necesare finanţării propriului consum. cu privire la cantităţile de drog deţinute. În concepţia legiuitorului. obţinut prin anumite proceduri chimice. chiar dacă traficul cu droguri. după cum fapta este săvârşită de un dependent de droguri. În această situaţie. nu există nici un fel de prevederi legale. legiuitorul a instituit. O altă problemă. cu care se „confruntă” instanţele. constituie drog de mare risc prevăzut în Tabelul II anexă la legea menţionată şi se încadrează în prevederile articolului 2 alineatul (2) din lege. sau de o persoană care nu consumă droguri. legea penală nu face nici o deosebire cu privire la pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri. neexistând o dispoziţie derogatorie pentru reglementarea unei astfel de situaţii. vor fi încadrate în dispoziţiile articolului 2 din Legea nr. numai dacă se prezintă sub formă de extract.4 din . deci fapta de deţinere ilicită de droguri pentru consum şi traficare de către un dependent de droguri în vederea finanţării propriului consum. totuşi. mai ales că legiuitorul nu face nici o distincţie în privinţa cantităţilor deţinute ilicit şi traficate. în ce priveşte scopul deţinerii (pentru consumul propriu sau trafic). este determinată de cantitatea deţinută şi de natura drogului deţinut (tare sau slab). prin dispoziţiile art. 143/2000. Dar deşi. iar nu şi dacă se găseşte în planta cannabis sativa în mod natural. înseamnă că faptele dependentului de a deţine ilicit droguri pentru propriul consum şi de a efectua acte de comercializare cu acestea.

143/2000 o incriminare distinctă. dar şi al altor infracţiuni la regimul drogurilor. Dacă în plan legal.18 Legea nr. reglementând o variantă atenuată a infracţiunii de trafic ilicit de droguri prevăzută de articolul 1 din Legea nr. . în ce priveşte aprecierea cantităţii de drog deţinută ilegal şi destinată consumului propriu şi departajarea acesteia de aceea destinată traficului ilicit în ipoteza în care deţinătorul este consumator dependent. 143/2000. trebuie să prezinte interes pentru judecător în opera de încadrare juridică a faptei şi individualizarea sancţiunii. legiuitorul român a înţeles să sancţioneze mai uşor în plan penal pe deţinătorul dependent de droguri care le trafică şi care este sancţionat în conformitate cu dispoziţiile art. problema cantităţii naturii drogului deţinut şi scopul pentru care se face deţinerea ilicită de către făptuitor. în ipoteza deţinerii pentru propriul consum a unor droguri de risc. 143/2000. Prin această incriminare. În această privinţă. În opinia noastră. în funcţie de natura drogului deţinut pentru propriul consum. 143/2000. Din conţinutul juridic al infracţiunii prevăzute de articolul 4. dispoziţiile Legii nr. Astfel. legislaţia este deficitară şi nu cuprinde nici o dispoziţie pentru a se putea face departajarea corectă a celor două situaţii de deţinere ilegală de droguri. dificultăţi majore sunt identificate în practica judiciară în aplicarea articolului 4. în legătură cu deţinerea ilegală de droguri sunt clare. 2 din Legea nr. dar în acelaşi timp execută şi operaţii de trafic ilicit în scopul procurării sumelor de bani necesare finanţării propriului consum. sancţiunea este mai uşoară decât în ipoteza deţinerii în acelaşi scop a unor droguri de mare risc. a fixat un tratament penal mai aspru sau mai uşor. se poate observa că legiuitorul român.

În legătură cu incriminarea din art. 4 din Legea nr. în accepţiunea generală.” . traficul de droguri necuprinzând printre altele şi trecerea peste frontieră a drogurilor în scopul de a fi comercializate ilicit. 4 din Legea nr. 4 din Legea nr. 143/2000 şi pe cele ale infracţiunii prevăzute de art. Prin urmare dacă am împărtăşi soluţia instanţei supreme. deţinerea sau punerea în circulaţie a acelor substanţe fără autorizaţie legală. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul 4 din Legea nr. trecerea peste frontieră a drogurilor chiar dacă se face exclusiv pentru consum propriu ar rămâne nepedepsibilă aceasta nefiind absorbită în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. Cu toate acestea „producerea sau procurarea de droguri este incriminată deoarece prezintă pericol ca drogul destinat consumului propriu să ajungă şi la alţi consumatori. 143/2000. se înţelege infracţiunea care constă în producerea. 143/2000. în literatura juridică s-a subliniat: „consumul de droguri fără prescripţie medicală este interzis. 143/2000. considerăm soluţia ca fiind criticabilă. Deşi.19 O altă problemă. 271 Cod vamal (Legea nr. care s-a ridicat în practică are în vedere situaţia în care trecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consum propriu şi nu pentru comercializare. Aceasta şi în condiţiile în care. într-o speţă soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că în această situaţie ne aflăm în prezenţa unei singure infracţiuni şi anume aceea prevăzută de art. 86/2006). dacă sunt incidente pe lângă dispoziţiile art. deoarece fapta unei persoane de a pătrunde cu droguri în ţară în vederea consumului fără drept. prin trafic de droguri. negăsindu-se în nici una din acţiunile care întregesc latura obiectivă a acestei infracţiuni. 4 al Legii nr. 143/2000 şi cele ale articolului 3 din aceeaşi lege. însă nu atrage răspunderea penală”.

143/2000. are ca element material o acţiune care se prelungeşte (continuă. referitor la consumul ilicit de droguri s-au susţinut diverse opinii. Ceea ce caracterizează elementul material al acestei infracţiuni este faptul că aceasta se realizează printr-o dublă atitudine a făptuitorului şi anume una comisivă. este relevantă situaţia când drogurile au fost consumate de o persoană fără a le cultiva. nu este o infracţiune continuă. în sensul aprecierii dacă infracţiunea prevăzută de articolul 4 are caracter continuu sau continuat. astfel că persoana consumatoare nu poate fi trasă la răspundere penală în baza Legii nr. chiar după momentul consumării până când încetează activitatea infracţională. S-a apreciat că „infracţiunea prevăzută de articolul 4 din Legea nr. 143/2000. produce sau cumpăra. ci fiind-i oferite fără plată de o altă persoană. deoarece se rezumă numai la o singură modalitate de înfăptuire a . în practică s-a ridicat problema încadrării juridice a acestei fapte. durează) în timp în chip natural. întrucât infracţiunea continuată de consum de droguri.20 În doctrină. Cu toate acestea. Faţă de instalarea dependenţei ce atrage consumul repetat de droguri. nu i se pune capăt.” Nu împărtăşim acest punct de vedere promovat de instanţa superioară. prin care se creează starea infracţională şi una omisivă prin care se lasă ca starea infracţională să dureze. toate posibilităţile prin care eventualul consumator ar putea intra în posesia drogurilor şi astfel. majoritară fiind în sensul că legiuitorul „a acoperit” prin modalităţile elementului material al infracţiunii prevăzute în articolul 4 din lege. indirect. consumul ar fi în orice ipostază sancţionat. chiar şi în modalitatea deţinerii. în realitate se întâlnesc situaţii când se consumă droguri care exclud realizarea infracţiunii prevăzute de articolul 4. În acest sens.

care sunt în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene. etc. extragerea. 121/2006. ipoteză în care întradevăr suntem în prezenţa unei infracţiuni cu caracter continuu. au fost puse sub control internaţional un număr de 12 substanţe. cunoaşte şi alte modalităţi de săvârşire precum cumpărarea. În legislaţia României. cu prilejul celei de a 3I-a sesiuni a completat tabelele acestei convenţii cu încă 10 substanţe. pentru prima oară sub control naţional prin Legea nr. 300/2002. însă infracţiunea prevăzută de art..21 acestei infracţiuni şi anume „deţinerea de droguri”. anexă la această lege. La data adoptării Convenţiei de la Viena. din contră aceste elemente materiale permit forma continuată a infracţiunii. Mai amintim faptul că prin Legea nr. privind regimul juridic al precursorilor (în prezent abrogată) cuprindea în tabelul anexă un . După cum se cunoaşte la nivel mondial. prin prisma noilor reglementări. Capitolul al V-lea intitulat „Infracţiuni la regimul precursorilor” analizează atât regimul juridic al precursorilor. iar în anul 1992 Comisia Stupefiantelor a Organizaţiei Naţiunilor Unite. în cazul cărora infracţiunea nu se poate săvârşi în formă continuă. acestea fiind prevăzute în două tabele anexă la Convenţie. 4 din Legea nr. 143/2000. substanţele chimice esenţiale clasificate (precursori) au fost puse. cât şi tratamentul juridico-penal al infracţiunii prevăzute în Ordonanţa de Urgenţă nr. ce s-au dovedit a fi folosite de traficanţi la fabricarea ilicită a drogurilor. substanţele chimice esenţiale clasificate (denumite precursori) au fost puse sub control internaţional prin Convenţia de la Viena din anul 1988 privind reprimarea traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope (în continuare Convenţia de la Viena). 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. fiind incluse în tabelul nr. IV.

prevăzută şi pedepsită de art. sunt incriminate faptele ce constituie infracţiuni la acest regim. precum şi prin art. în anul 2002. precum şi la Regulamentul nr. ţinând seama de clasificarea tripartită a acestor substanţe făcute în legislaţia comunitară şi nu de cea din dreptul intern. 143/2000 punea. numărul lor ajunsese la 43. 2 din Regulamentul nr. 12 substanţe în categoria a II-a şi 6 substanţe în categoria a III-a).2 din Regulamentul nr. 121/2006. . sub control naţional un număr de 22 de substanţe precursori.271 din Legea nr. 186/2007 stabileşte în prezent regimul juridic al precursorilor în România.2 din Regulamentul 273/2004. De menţionat că substanţele chimice clasificate drept precursori şi folosite în mod frecvent la fabricarea ilicită a drogurilor în Uniunea Europeană. 111/2005. constituind infracţiunea de contrabandă calificată. Am făcut această precizare pentru a sublinia faptul că dacă în anul 2000. fiind vorba de un domeniu special de reglementare care poate fi încălcat prin fapte de natură infracţională la articolul 22 din ordonanţă. stabilit prin actele comunitare în materie aşa cum sunt definiţi aceştia prin art. De asemenea.22 număr de trei categorii (25 de substanţe în categoria I. 121/2006 au înţelesul. 111/2005 şi sunt împărţite în trei categorii în raport cu gradul de risc şi posibilitatea înlocuirii acestora cu alte substanţe în procesul de fabricare ilicită a drogurilor. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 273/2004. Legea nr. modificată şi aprobată prin Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României. în tabelul al IV-lea. art. 1277/2005. Totodată. termenii şi expresiile folosite în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. De asemenea. prin acelaşi act normativ este sancţionată şi trecerea peste frontieră a substanţelor clasificate fără documente legale. sunt prevăzute în anexa I la Regulamentul nr.

16 din Legea nr. În practică s-a reţinut că cele două infracţiuni se afla în concurs real. iar pentru aducerea în faţa justiţiei a unor astfel de infractori. legiuitorul a înţeles să agraveze situaţia juridico-penală a făptuitorilor care colaborează cu organele judiciare. nu mai poate beneficia de o astfel de reducere a limitelor pedepsei şi în baza art. este săvârşită în modalitatea introducerii în ţară de substanţe fără drept. nu se poate beneficia de două ori de reducerea la jumătate a pedepsei. 19 din Legea nr. a decis ca inculpatul. aflată în concurs cu infracţiunea de trafic de precursori. ceea ce impune reţinerea concursului ideal. 682/2002. 143/2000 au ridicat numeroase probleme. nu şi-au dovedit eficienţa. deoarece cele două infracţiuni incriminează conduite similare. . şi de cele mai multe ori pe lângă faptul că au generat abuzuri. caz în care se ridica problema dacă aceste prevederi trebuie aplicate în mod succesiv. aplicarea în practică a dispoziţiilor art. ne aflăm şi în prezenţa infracţiunii de contrabandă calificată. existând o suprapunere a celor două elemente materiale.23 Atunci când infracţiunea prevăzută de articolul 22. Capitolul al VI-lea intitulat „Cauze de impunitate şi de reducere a pedepsei” analizează dispoziţiile legale care reglementează aceste cauze a căror necesitate a fost determinată de faptul că infracţiunile la regimul drogurilor sunt de cele mai multe ori săvârşite de grupuri infracţionale organizate. 143/2000. întrucât cele două dispoziţii legale au aceleaşi conţinut şi prin urmare. Răspunsul negativ l-a dat instanţa supremă care într-o speţă. Însă. 16 din Legea nr. opinie pe care nu o împărtăşim. 15 şi art. care a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei conform art. Astfel. se pot ivi situaţii în care dispoziţiile privind reducerea limitelor pedepsei dintr-un act normativ să vină în concurs cu dispoziţiile similare dintr-un alt act normativ.

ceea ce este greşit. răspunsul la întrebare ar trebui să fie negativ. au drept consecinţă o reducere a pedepsei. livrările supravegheate. fiindcă în caz contrar s-ar da o dublă semnificaţie judiciară aceloraşi împrejurări. . Gama circumstanţelor atenuante este însă largă şi credem că nu s-ar putea nega dreptul denunţătorului de a beneficia de efectele legale ale acestora atunci când. posibilitatea accesării sistemelor de telecomunicaţii sau informatice. etc.c din Codul penal în vigoare. 143/2000”. împrejurări avute în vedere drept circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. în special folosirea investigatorului sub acoperire. facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane poate fi considerat şi că are „comportare sinceră în cursul procesului” şi că a dus la „înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor”. Capitolul al VII-lea intitulat „Dispoziţii procedurale prevăzute în Legea nr. comportarea bună avută în societate. se poate reţine şi o bună conduită a sa înainte de săvârşirea infracţiunii (lipsa antecedentelor penale. tratează instrumentele moderne şi deosebit de utile. substanţe chimice esenţiale sau precursori de către investigatorul acoperit şi colaboratorii săi. 74 alin. are în vedere dacă odată cu aplicarea prevederilor din legea specială de reducere a limitelor pedepsei se pot aplica şi prevederile referitoare la circumstanţele atenuante. autorizarea efectuării unor investigaţii medicale. care de asemenea. de exemplu.24 O problemă asemănătoare.1 lit. Această problemă comportă discuţii pentru considerentul că cel ce denunţă şi. puse la dispoziţia organelor judiciare angrenate în combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Dacă numai recunoaşterea faptei şi înlesnirea descoperirii şi tragerii la răspundere penală a altor persoane se pot reţine în favoarea denunţătorului.). autorizarea procurării de droguri.

Având în vedere că.07. sunt cauzele: Teixeira de Castro contra Portugalia (nr. Aceste infracţiuni sunt necesare fie pentru a duce la bun sfârşit operaţiunea. fără a se putea aduce atingere în vreun fel drepturilor fundamentale ale omului. De altfel. determinate de folosirea de către organele judiciare a acestor metode. Abu Bakar Jalloh împotriva Germaniei (nr. un loc important îl ocupă instituţia investigatorului sub acoperire se impune să aducem în atenţie dificultăţile întâmpinate de aceştia în activitatea de strângere a datelor privind dovedirea comiterii faptelor prevăzute de lege şi stabilirii identităţii făptuitorilor şi care poate determina incidenţa legii penale. sunt analizate în prezentul capitol prin prisma jurisprudenţei CEDO. în vigoare. se ştie că o „infiltrare” nu poate fi executată decât prin mijlocirea uneia sau mai multor infracţiuni de către agentul infiltrat. dintre metodele şi mijloacele utilizate pentru deferirea traficanţilor de droguri justiţiei. fie pentru ca poliţistul să nu fie recunoscut în mediul pe care-l infiltrează (de pildă. . participarea la un trafic ilicit de stupefiante). problemele care au apărut în practică. fiind sursa unei certe insecurităţi juridice. Relevante în acest sens. 721 din 11. ori din păcate legiuitorul a lăsat până în prezent nereglementată această chestiune. Ludi contra Elveţiei (seria AHR 238). însă folosite cu respectarea dispoziţiilor legale. Klass şi alţii contra Germaniei (seria A 28).25 Toate aceste instrumente juridice trebuie. Astfel. ceea ce face ca investigatorii sub acoperire (de regulă funcţionarii de poliţie) să rişte să-şi angajeze propria responsabilitate penală în cazul executării misiunilor specifice. 44/1997/828/1034).2006). prezentarea sub o identitate falsă.

din contră. acest lucru netrebuind să fie permis decât în cazuri cu totul excepţionale şi anume în cadrul executării infiltrării. dacă funcţionarul de poliţie nu va trebui să răspundă penal de actul său. În orice caz. aşa cum s-a subliniat şi în doctrina belgiană. 39/2003. Credem că o asemenea posibilitate se întrevede şi în dreptul nostru. 20 din Legea nr. pentru aceleaşi raţiuni pentru care se impune consacrarea expresă a interdicţiei provocării poliţieneşti vedem că noile dispoziţii procedurale ar fi trebuit să instituie un alt principiu general de interdicţie şi anume acela de comitere de către investigatorii sub acoperire a unei infracţiuni în cadrul misiunilor. situaţiile în care investigatorul sub acoperire ar putea comite infracţiuni. admite că prin desfăşurarea activităţilor autorizate. este preferabil ca legiuitorul să circumscrie de o manieră foarte strictă. ele fiind întotdeauna posibile atunci când comiterea unei infracţiuni apare ca absolut necesară pentru reuşita misiunii ori pentru a garanta securitatea unui funcţionar de poliţie ori a unei alte persoane implicată în operaţiune. poliţistul sub acoperire ar putea cauza „pagube materiale persoanelor fizice sau juridice care nu au legătură cu grupul infracţional organizat şi cu activităţile desfăşurate de acesta” stabilind că în această ipoteză „plata despăgubirilor” se asigură din fondurile prevăzute la articolul 32.26 De aceea. Aceasta înseamnă că. din moment ce art. va putea fi acţionat pentru despăgubiri şi daune-interese de către persoana care ar estima că a suferit un prejudiciu cauzat prin infracţiunea comisă de poliţist. . Totodată de la aceasta regulă trebuiau prevăzute şi unele excepţii. eventual după modelul belgian.

este clar că legiuitorului îi revine sarcina de a concilia aceste tendinţe imperative (securitatea investigatorilor sub acoperire şi a informatorilor. reflectată în tratamentul juridico-penal.27 Raportat la exigenţele europene în ansamblu. pe de o parte şi dreptul la un proces echitabil. Ca atare. educaţie post-cură. este evident că se impune din partea tuturor statelor măsuri ferme care să combată acest flagel al lumii contemporane. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Dat fiind pericolul pe care-l prezintă traficul de stupefiante asupra sănătăţii publice prin consumul de droguri. Astfel. Cu toate acestea. la o analiză mai atentă se poate observa că atât Convenţia Unică cât şi Convenţia asupra substanţelor psihotrope nu incriminează consumul de droguri. se ştie că utilizarea investigatorului sub acoperire ar putea periclita dreptul la un proces echitabil pe care-l are orice acuzat şi care este consacrat de art. pe de altă parte) în respectul unei jurisprudenţe abundente a Curţii Europene a Drepturilor Omului. există o abordare diferită din partea celor implicaţi în asanarea acestui fenomen. suntem de părere că dispoziţiile care reglementează instituţia investigatorului sub acoperire sunt lacunare şi se impune completarea lor atât sub aspectul celor semnalate de către noi cât şi sub aspectul procedurii de desemnare a acestor investigatori sub acoperire. În concluzie. Capitolul al VIII-lea intitulat „Elemente de drept comparat privind consumul de droguri” aduce în prim plan tratamentul juridico-penal al consumului de droguri potrivit convenţiilor internaţionale şi legislaţiei ţărilor membre ale Uniunii Europene. . precum şi tratamentul dependenţei de droguri în ţările membre ale Uniunii Europene. ci recomandă măsuri de tratament.

nici „Convenţia din 1988” nu incriminează însă în mod direct consumul de droguri (consumul în sine). Olanda (doar posesia drogurilor dure). pentru persoanele utilizatoare în mod abuziv de substanţe psihotrope. atitudine care se află în deplin acord cu spiritul convenţiilor internaţionale. Cu toate acestea. Din practica judiciară a acestor ţări. În alte patru ţări membre ale Uniunii Europene (Austria. care se sancţionează potrivit legii. Danemarca. prevede incriminarea deţinerii şi cumpărării de stupefiante sau substanţe psihotrope în interes personal. potrivit legislaţiei penale în Franţa. La nivelul ţărilor membre ale Uniunii Europene.28 etc. Portugalia şi Belgia. cum este cazul şi României. însă mare majoritate a statelor recurge la incriminarea indirectă. se poate afirma că la nivelul statelor occidentale există o atitudine de „relativă clemenţă” în materia consumului de stupefiante. în sensul că fie sancţionează penal posesia pentru consum. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope. fie incriminează deţinerea de droguri ilegale. care comit infracţiuni legate de producerea sau traficarea acestor substanţe. în sensul că unele ţări incriminează consumul de droguri în timp ce alte ţări nu-l incriminează. Însă. Grecia şi Suedia consumul de droguri în sine constituie o infracţiune. Germania şi Danemarca) consumul ilicit nu este prevăzut în legislaţia penală ca fiind infracţiune. Marea Britanie. Prin urmare. cum este cazul în Irlanda. Astfel. se poate observa aplicarea unei politici de relaxare faţă de dependenţii care deţin anumite categorii de . cum se întâmplă în Germania. Italia. aduce o modificare de optică în privinţa consumatorului în sensul că. există o mare diversitate de reglementări în privinţa consumului de droguri. Finlanda.

De aceea. în deciderea sancţiunii. mai ţin seama şi de o serie de alte împrejurări. în vederea aplicării sancţiunilor. cantitatea este mică. Cât priveşte aprecierea cantităţii ca fiind deţinută ilegal de dependentul de droguri pentru consumul propriu. locul unde deţinerea a fost comisă (mediul urban . cum ar fi recidiva în deţinerea de droguri pentru propriul consum. acestea. pe care i-am enumerat. considerându-se că faţă de aceştia trebuie să primeze măsurile de natură medicală sau socială. Alături de aceşti factori hotărâtori pentru instanţe. Datorită sistemelor legislative diferite ale ţărilor membre ale Uniunii Europene nu se poate preciza clar linia de demarcaţie între cantitatea acceptată de autorităţi ca fiind destinată consumului propriu şi cea care ar excede acestei destinaţii. motivul pentru care s-a săvârşit deţinerea ilegală de droguri este fundamental în opera de individualizare a sancţiunii ce va fi aplicată deţinătorului consumator. instanţele fac diferenţa între un simplu dependent de droguri (consumator de nevoi patologice) şi un consumator care face şi trafic ilicit. sunt cantitatea şi natura drogurilor deţinută în scopul consumului propriu. consumatorii sau dependenţii de droguri. în aplicarea sancţiunii deţinătorului de droguri pentru consumul propriu. Din practica instanţelor din aceste ţări rezultă că. ea reprezintă pentru instanţă un indiciu că este destinată numai consumului propriu şi nu pentru a face trafic cu aceasta. şi în această privinţă practica judiciară în rândul statelor membre ale Uniunii Europene este în sensul că dacă.29 droguri pentru consum propriu. Alţi doi factori hotărâtori pentru aceste instanţe. starea psihică a deţinătorului consumator. atunci. când sunt judecaţi pentru deţinere ilegală de droguri.

s-a dezvoltat în ţările membre ale Uniunii Europene între anii 1976-1980. este privit de ţările membre ale Uniunii Europene ca mijloc de reducere a abuzului de droguri încă din anul 1961. s-a decis că această recomandare nu exclude aplicarea altor proceduri pe care părţile la Convenţie le consideră potrivite (de exemplu tratamentul de substituţie. în practica ţărilor membre ale Uniunii Europene. la ora actuală situându-se pe o poziţie oficială. prin administrarea unor substanţe de menţinere a tonusului şi procedurilor de substituţie a drogului consumat cu alte droguri antagonice. există o singură referire de ordin general cu privire la tratamentul ce trebuie aplicat dependenţilor de droguri şi anume cea prevăzută în Rezoluţia a II-a a Conferinţei ONU pentru adoptarea Convenţiei Unice din 1961. ceea ce determină la un tratament penal diferit în fiecare ţară pentru aceeaşi infracţiune. ambulatoriu). Tratamentul de substituţie pentru combaterea toxicomaniei. Deşi. tratamentul terapeutic pentru dependenţii de droguri. când a fost semnată Convenţia unică a stupefiantelor de la New York. unde nu există o atmosferă marcată de droguri”. infractori sau neinfractori. în baza căreia se consideră eficient şi necesar acest tratament în măsura în care prescrierea metadonei (drog supus controlului naţional în toate ţările lumii) sau a altor antagonice de . Totuşi aplicarea unor măsuri terapeutice dependenţilor de droguri. Rezoluţia stabileşte că tratamentul împotriva dependenţei de droguri este mai eficient într-un spital.30 sau rural). De asemenea. nu este menţionată în nici una din cele trei convenţii care asigură cadrul juridic internaţional al drogurilor. În această rezoluţie se menţionează că: „una din cele mai eficiente metode de tratament a dependenţei este aceea realizată într-un spital. Cu toate acestea.

2005 a fost publicată în .10.143/2000. cunoscut sub denumirea de „programul de substituţie în ambulatoriu. care are la bază mai multe principii. Capitolul al IX-lea intitulat „Măsuri de prevenire şi combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri”. de la ţară la ţară. Abordarea unei viziuni globale în materia prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri nu este nouă. s-au obţinut rezultate notabile aceste programe de tratament de substituţie în ţările membre ale Uniunii Europene. făcând referire la Strategia Naţională Antidrog a României. Menţionăm că şi în ţara noastră odată cu apariţia Regulamentului de aplicare a Legii nr. deoarece ridică probleme serioase pentru finanţarea lor (sunt foarte costisitoare). cât şi cu privire la substanţele înlocuitoare. în unele ţări fiind oficializată prin legi. se sugerează statelor semnatare a convenţiilor internaţionale în acest domeniu să ia în calcul o nouă abordare în combaterea fenomenului traficului şi consumului ilicit de droguri. la data de 26. aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. Astfel. s-a consacrat programul de menţinere pe metadonă a toxicomanului. a fost acceptată de medici şi legiuitori. 1359/2000.31 opiacee. între care şi cel al „viziunii globale şi unitare„ a prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri. în „Raportul mondial asupra drogurilor pe anul 2004”. şi anume abordarea globală a acestuia. În contextul acestei viziuni globale asupra drogurilor şi existând interesul ca societatea să participe cât mai activ la lupta pentru prevenirea şi combaterea traficului de droguri. aduce în centrul atenţiei necesitatea prevenirii şi combaterii traficului ilicit de droguri. prezintă anumite particularităţi. numărul de persoane toxicomane ce pot fi cuprinse în ele.” Deşi.

1263 pentru aprobarea Programului Marea Alianţă Română Antidrog. informatizarea sistemului naţional integrat destinat monitorizării dinamicii consumului şi traficului ilicit de droguri. dezvoltarea centrelor de prevenire. Hotărârea de Guvern nr. ce se va situa la nivelul standardelor Uniunii Europene. va constitui un document de referinţă în istoria luptei antidrog din România. De asemenea necesitatea adoptării unor măsuri concrete de prevenire şi combatere a traficului ilicit de droguri s-a făcut simţită şi la noi în ţară.32 Monitorul Oficial al României. Prin urmare. evaluare şi consiliere antidrog şi înfiinţarea serviciilor complete cuprinse în circuitul terapeutic destinat consumatorilor de droguri. putem spune că Programul Marea Alianţă Română Antidrog. Obiectivele declarate ale programului Marea Alianţă Antidrog sunt: implementarea şi dezvoltarea subprogramelor sectoriale de prevenire. care reprezintă înlocuirea drogului consumat de toxicomani cu metadonă sau cu alte substanţe specifice pe o perioadă îndelungată în vederea reducerii . iar transpunerea în practică a măsurilor prevăzute de acest program va eficientiza cu siguranţă prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri în ţara noastră. consolidarea instituţiilor implicate în reducerea ofertei de droguri. iniţierea şi intensificarea relaţiilor de colaborare cu instituţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale de monitorizare şi control al drogurilor. Relevant în acest sens este programul de substituţie în ambulatoriu. financiare şi materiale şi perfecţionarea pregătirii. ca urmare a intensificării traficului şi consumului de droguri devenind adevărat fenomen social în ultimii ani. dar în aceeaşi măsură va îmbunătăţii şi calitatea actului medical în tratarea dependenţei de droguri. prin redimensionarea resurselor umane.

care trebuie să fie ajutate. la art. în special cu cele din statele membre sau asociate la Uniunea Europeană. Capitolul al X-lea intitulat „Cooperarea internaţională în materia combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri”. instituţiile abilitate în domeniul luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri „colaborează pe plan regional. precum şi cu instituţiile internaţionale de profil. deoarece nu găsesc suficiente resurse de a ieşi singure din starea în care se află. directive. în special. 27 din Legea nr. s-a prevăzut că persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naţional poate fi inclusă cu acordul său într-un program integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. 522/2004 şi sub aspectul unor măsuri terapeutice complexe. Prin urmare. . recomandări ale Consiliului European. derulat în cură de dezintoxicare. prezintă principalele convenţii internaţionale. prin Legea nr. Astfel. pornind de la realitatea că infracţionalitatea şi. menite să sporească şansele ca respectivul consumator să fie recuperat. În aceste condiţii. au fost aduse noi modificări Legii nr. criminalitatea organizată internaţională pot fi privite drept instituţii fără frontiere a căror răspândire şi arie de cuprindere pot rivaliza cu cele mai dezvoltate structuri ale organismelor internaţionale. ale cărei victime sunt în general persoane tinere sau foarte tinere. precum şi modul în care se realizează cooperarea internaţională pentru combaterea acestor infracţiuni. care este elaborat de Ministerul Sănătăţii şi se desfăşoară în centre stabilite în acest scop. 143/2000. european şi internaţional cu instituţii având atribuţii similare. 143/2000. ca şi a proliferării continue a consumului de droguri.33 consecinţelor asociate consumului de droguri.

. prin intermediul integrării în structurile occidentale şi prin participarea activă la dialogul internaţional cu privire la droguri. precum şi la programele Uniunii Europene. protejarea sănătăţii publice. În plan regional. asigurarea unui nivel ridicat de securitate pentru cetăţeni şi abordarea de o manieră echilibrată şi integrată a problemei drogurilor. atât în planul combaterii traficului de droguri la frontiere. sunt analizate şi principalele tendinţe ale dinamicii infracţiunilor privind drogurile. fiind prezentate date comparative existente în domeniul criminalităţii stupefiantelor. raportate la cadrul juridic ce sancţionează consumul şi traficul cu astfel de substanţe. România va promova cooperarea internaţională în lupta împotriva fenomenului drogurilor. De asemenea. tratamentului şi reintegrării socio-profesionale a persoanelor dependente. În ceea ce priveşte Strategia Naţională Antidrog. România va utiliza relaţiile bune existente cu toate ţările vecine pentru a promova şi a dezvolta măsuri ce vizează abordarea comună şi integrală a fenomenului. aceasta prevede că România va intensifica cooperarea cu ţările de origine a drogurilor şi cu cele aflate pe rutele internaţionale ale traficului de droguri. acţionând permanent pentru o abordare globală a acţiunii concertate împotriva reţelelor de traficanţi.34 Strategia Uniunii Europene de droguri în perioada 2005-2012. în perioada 20052012. este bazată în primul rând pe principiile fundamentale ale legislaţiei Uniunii Europene şi are ca scop protejarea şi îmbunătăţirea nivelului de bunăstare al societăţii şi al individului. În prezenta teză. în cadrul procesului de întărire a politicilor comunitare în domeniul drogurilor. cât şi al transferului de bune practici în domeniile prevenirii consumului. adoptată de Consiliul Europei în decembrie 2004.

la cantitatea care atrage sancţionarea consumatorilor şi nu în ultimul rând la cazuistica privind posesia de droguri pentru consum. locul al II-lea cu o cifră anuală de afaceri de peste 500 miliarde de dolari. cu precădere pe varianta nordică a acesteia. referitoare la modul în care este reglementat consumul de droguri în aceste ţări. iar în final sunt redistribuite spre ţările cu consum ridicat. din care 246 arestate preventiv. sunt stocate pentru diferite perioade de timp. Din analiza. se poate susţine că problematica drogurilor sub toate aspectele ei. Astfel. . din care 1412 la Legea nr. Tot în această perioadă au fost soluţionate 1782 cauze penale. ne oferă prilejul să înţelegem factorii care au făcut ca România să devină un segment important al „rutei Balcanice” de traficare a drogurilor. între activităţile omului producerea şi comercializarea drogurilor ocupă. au fost cercetate 1336 persoane. din care 181 rechizitorii fiind trimise în judecată un număr de 393 persoane. 143/2000 şi 18 infracţiuni incriminate de OUG nr. din care pentru traficanţi rezultă un profit net de 50 miliarde de dolari. analiza complexă a aspectelor practice prezentate.35 Pornind de la faptul că la nivel planetar. dintr-o fostă ţară de tranzit. România a devenit în prezent şi teritoriu de depozitare. în care drogurile introduse în special prin frontiera de sud. cuprinzând extrase din legislaţia ţărilor membre ale Uniunii Europene. 121/2006. datelor statistice privind evoluţia acestui fenomen. a depăşit stadiul incipient al tendinţelor. conform statisticilor ONU. teza este însoţită de patru anexe. Relevante sunt datele statistice potrivit cărora în semestrul I 2007. De asemenea. fiind constatate 1525 de infracţiuni.

implicit intrarea în vigoare a art. datorită faptului că este un fenomen deosebit de grav şi periculos. În fine. cât şi opinia publică. măsuri care nu şi-au dovedit eficienţa. mediu şi lung. combaterea traficului şi consumului de droguri a reprezentat şi reprezintă la nivel naţional o problemă socială complexă. ale cărei modalităţi de manifestare. Apreciem că în acest ultim caz se impune completarea legislaţiei. în punerea lor în practică de o manieră fermă. în evaluarea şi reevaluarea periodică a acestor strategii în funcţie de evoluţia fenomenului cât şi amendarea şi completarea art. în sensul de a se prevedea un cuantum al cantităţii de droguri ce delimitează consumul de droguri de traficul de droguri şi de a se sancţiona cumpărarea şi deţinerea de droguri pentru consum numai dacă au caracter repetat. Ţinând cont de aceste realităţi.36 În concluziile din finalul tezei este evidenţiat faptul că. a devenit imperios necesară. implicit sub aspectul unor măsuri care vizează anihilarea consumului de droguri. Este evident că în ultimul timp au fost aduse o serie de modificări Legii nr. 143/2000. 143/2000. 143/2000. În acest context. nu putem contesta că s-a făcut un pas înainte în eradicarea acestui fenomen al societăţii contemporane prin cadrul legislativ şi . repercusiuni şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionali ai statului. soluţiile necesare rezolvării gravelor probleme legate de traficul şi consumul ilicit de droguri trebuie căutate atât în elaborarea unor strategii coerente de prevenire şi combatere pe termen scurt. dată fiind la ora actuală ponderea consumatorilor de droguri în rândul populaţiei. cât şi pentru stabilitatea economico-socială şi buna dezvoltare a instituţiilor democratice ale statului. 4 din Legea nr. 191 din Legea nr. atât pentru sănătatea populaţiei. armonizarea legislaţiei existente cu legislaţia internaţională în materia consumului de droguri.

inclusiv a întregii societăţi pentru reducerea şi anihilarea pe cât posibil a efectelor nocive ale acestui fenomen care este traficul şi consumul ilicit de droguri. dar aşa cum am evidenţiat şi în cadrul acestei teze. ceea ce presupune eforturi susţinute din partea tuturor organelor abilitate. actele normative incidente prezintă serioase lacune. . raportat şi la propunerile pe care le-am formulat în cazul instituţiilor pe care le-am analizat şi unde am apreciat că se impun. fiind susceptibile de perfectare.37 instituţional creat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful