Unitatea de învăţare 1 INTRODUCERE ÎN ŞTIINŢA ECONOMICĂ

• • • Ştiinţa economică îşi are originea în Grecia Antică, menţionată în lucrarea filosofului şi istoricului Xenophon intitulată Oikonomia; Mercantilismul avea în centrul atenţiei ideea că aurul şi argintul reprezintă principala bogăţie atât pentru individ cât şi pentru stat; Fiziocraţii consideră agricultura singura ramură productivă, în care se creează produs net. Ei acordă o atenţie sporită ordinii naturale din societate, încurajează proprietatea privată, liberul schimb şi impozitul unic pe produsul net creat în agricultură; Liberalismul întemeiat pe principiul „laissez faire, laissez passer”, consideră libertatea de acţiune a agenţilor economici ca fiind cea mai importantă coordonată economică; Keynesismul, doctrină economică a sec. XX îşi datorează numele fondatorului său, economistul englez John Maynard Keynes. Acesta critică gândirea clasică, îndreptând analiza către macroeconomic şi mărimile globale – venit, economisire, investiţii, consum, cerere şi ofertă globală, utilizând în acest scop un model matematic bazat pe ecuaţii de echilibru: venitul naţional reprezintă suma dintre cheltuielile destinate consumului şi investiţii, iar investiţiile sunt egale cu economiile; Neokeynesiştii acordă o atenţie deosebită investiţiilor de stat, utilizării politicii impozitelor şi controlului asupra salariilor şi preţurilor; Neoliberalismul se remarcă prin îmbinarea armonioasă a analizei microeconomice neoclasice cu teoria macroeconomică keynesistă, rezultând economia mixtă; Adepţii clasicismului consideră ştiinţa economică o ştiinţă a avuţiei sau bogăţiei, impresionaţi fiind de ideile mercantile şi fiziocrate; Economia devine o ştiinţă a schimburilor de mărfuri, conform concepţiei neoclasice; Economia reprezintă o ştiinţă socială, care studiază procesele şi fenomenele economice în strânsă legătură cu factorii şi împrejurările care le determină, producţia, repartiţia, schimbul şi consumul de bunuri şi servicii, în vederea desprinderii legilor şi raporturilor de condiţionare, interdependenţă şi funcţionalitate şi a punerii în evidenţă a metodelor şi soluţiilor de utilizare eficientă a resurselor şi a mobilurilor care îi animă pe agenţii economici în activitatea economică; Legile economice exprimă raporturi esenţiale, durabile, cu un grad ridicat de repetabilitate între procese şi fenomene economice; Microeconomia studiază comportamentul individual al unităţilor economice, clasificate în categorii de agenţi economici (întreprinderi, societăţi financiar bancare, companii de asigurări, administraţia publică şi restul lumii); Macroeconomia reprezintă ansamblul formelor de economie din cadrul unei ţări, privite în unitatea şi interdependenţa lor cu procesele microeconomice;

• •

• • • • •

• • •

.• Cunoaşterea economiei ne oferă posibilitatea de a înţelege şi de a anticipa evenimentele care se succed cu repeziciune în jurul nostru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful