MANAGEMENTUL COMBATERII INTEGRATE A BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR LA CULTURA DE LUCERNĂ (Medicago sativa L.)

MASTERAND: Petrescu Elena
2012
1

TEHNOLOGIA LUCERNEI PENTRU NUTREŢ La ora actuala lucerna este o planta cu calitati deosebite, motiv pentru care este raspandita in toate tarile cu climat temperat din ambele emisfere. Este mult apreciata datorita unor multiple intrebuintari ca planta furajera, avand o mare capacitate de productie si o buna perenitate. De asemenea este rezistenta la ger si seceta raspunzand insa foarte bine la irigare. Are o mare capacitate de otavire, in conditii optime de cultura putand fi recoltata de 5-6 ori pe an. Lucerna poate fi folosita ca nutret verde, fan, semifan, siloz (in amestec cu gramineele), faina de fan, granule sau brichete cat si la prepararea furajelor combinate. De asemenea lucerna este un component de baza al pajistilor temporare folosite prin cosit. In sistemul de cultura biologica, fanul de lucerna ocupa un rol esential in sistemul de furajare a bovinelor. Lucerna este una din plantele amelioratoare ale solului prin cantitatile mari de substanta organica bogata in azot pe care le lasa, prin imbunatatirea starii fizice a lui.VARGA si colab. (1998) arata ca importanta lucernei se datoreaza in principal faptului ca, in conditii favorabile produce 100 t/ha masa verde sau peste 20 t/ha fan; are o valoare nutritiva foarte ridicata, fiind bogata in proteine, energie neta, vitamine etc.; poate fi cultivata in zone geografice diferite, reactioneaza favorabil la irigare si are importanta deosebita in rotatia culturilor. Lucerna este o planta perena, traieste pana la 10 ani, iar in conditii speciale mai mult chiar, pana la 30 de ani. Folosirea ei economica este de 4-5 ani. Samanta lucernei este mica avand lungimea de 2,2-2,8 mm, latimea de 1,0-1,7 mm iar grosimea de 0,5-1,2 mm, MMB este de 2 g, masa hectolitrica 76 kg, 1 kg continand 500.000 seminte. Samanta contine: 35,1-42,6 % proteine, 10,2-12,4 % celuloza, 3,5-4,4 % cenusa. Germinarea incepe la +1 oC. Samanta proaspata are o germinare slaba. Din semintele lucernei 446 % sunt seminte tari, care din cauza tegumentului lor ingrosat, incoltesc dupa mult timp. Pentru a se indeparta acest tegument semintele se tin in 10-15 minute in HCl concentrat dupa care se spala bine. Radacina este tipic pivotanta. Pe radacini sunt nodozitati ca urmare a simbiozei cu Rhizobium meliloti. Bacteriile care se gasesc in sol, patrund in radacini prin intermediul perisorilor radiculari. In punctele de infectie se produce inmultirea celulelor si in consecinta ingrosarea nodozitatilor. Nodozitatile se formeaza la inceput pe radacina pivotanta si apoi pe celelalte radacini. Dupa incoltirea semintelor apare tulpina primara care creste in lungime si apoi se ramifica. Locul primei ramificari se ingroase si formeaza coletul. Lastarul principal se dezvolta din colet, el se ramifica prin mugurii aflati la axila frunzelor formand lastari secundari. Frunzele sunt trifoliate, obovate sau lanceolate, cuneate. Foliola din mijloc este mai lung petiolata decat celelalte. Frunzele reprezinta 55-60 % din greutatea totala a masei verzi la imbobocit si numai 42-44 % la sfarsitul infloritului. Floarea. Lastarii trec in faza generativa dupa formarea a 5-15 lastari (numar depinzand de soi si factorii de clima). Floarea este tipica pentru leguminoase, corola fiind alcatuita din stindard, doua aripioare, o luntrita (unirea a doua petale). Staminele sunt 9+1. Ovarul contine 15 ovule terminate printr-un stil incovoiat in afara cu un stigmat bilobat.Fecundarea este entomofila. Lucerna prefera soluri cu textura mijlocie spre usoara care ingaduie radacinilor sa patrunda in adancime si care permit o aerare mai buna, avand un efect pozitiv asupra
2

nodozitatilor. Lucerna creste si pe soluri mai grele, in special pe cele bogate in substante nutritive. In general lucerna nu este prea exigenta fata de planta premergatoare. Se comporta bine mai ales dupa plantele care fac posibila o lucrare timpurie si de buna calitate a solului si permit combaterea in conditii bune a buruienilor. Bune premergatoare sunt cerealele, sau alte culturi furajere, ce parasesc terenul devreme. Lucerna este o excelenta planta premergatoare. Aceasta deoarece lasa terenul curat de buruieni si il imbogateste in azot si calciu. Ea extrage substante nutritive din straturile profunde ale solului, care vor fi folosite de plantele urmatoare, aeriseste bine solul, imbunatateste structura solului si ofera conditii excelente radacinilor plantelor de a patrunde mai usor in straturile profunde ale solului pe urmele lasate de radacinile moarte. Datorita acelorasi cauze plantele ce urmeaza dupa lucerna sufera mai putin de seceta. Desi este o foarte buna premergatoare si pentru plantele ce se seamana in randuri dese, dupa lucerna este bine sa urmeze prasitoare deoarece astfel se pot distruge lastarii de lucerna ce apar. Daca nu urmeaza o prasitoare inainte de destelenire trebuie efectuata o decoletare energica. Daca dupa lucerna in asolament sunt prevazute cerealele de toamna, atunci destelenirea trebuie efectuata dupa prima coasa. Nu se recomanda cultura graului dupa lucerna deoarece parazitul Fusarium culmorum devine foarte agresiv, cauzand pagube apreciabile. Pentru celelalte cereale trebuie administrate corespunzator ingrasamintele pentru a evita caderea. In zonele unde sfecla este atacata de Helicobazidium purpureum, sau sfecla si cartofii de Actinomyces scabies acestea nu se vor cultiva cel putin 3 ani dupa destelenire, pentru ca lucerna este o buna gazda pentru acesti paraziti. Lucerna este o planta de primavara de aceea trebuie semanata primavara, dar poate fi semanata in anumite conditii si la mijlocul si la sfarsitul verii. Epoca optima pentru semanat lucerna este primavara devreme, imediat ce se poate iesi in camp. In conditiile tarii noastre exigentele pentru germinarea si dezvoltarea lucernei sunt satisfacute, in cazul semanatului primavara, cand temperatura solului la nivel de incorporare a semintei este de 4-5 oC. Lucerna are o foarte buna rezistenta la inghet cand are 2-3 frunze trilobate, dar in aceasta fenofaza rezistenta la descaltare este mica. Semanatul la inceputul verii in conditiile tarii noastre, chiar in cazul unei bune aprovizionari cu apa, are dezavantajul ca temperaturile excesive, de la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august, duc la pieirea masiva de plante. Asupra densitatii de semanat la lucerna exista date inca din secolul trecut. Majoritatea cercetatorilor considera ca pentru o planta suprafata optima este de 13,6-27,0 cm2. Aceasta e realizeaza cu o norma de semanat de 15-31 kg/ha. Este important de retinut ca norma de samanta este conditionata de patul germinativ, de umiditatea din sol, de posibilitatile de imburuienare a culturii. Densitatea optima este cand pe 1 m2 se asigura 950-1100 seminte germinabile ceea ce corespunde cu 20-22 kg/ha. Norma se poate reduce, in conditiile unei umiditati optime si a unui pat germinativ excelent pregatit, la 300-400 seminte germinabile/m2 (6-8 kg/ha); in cazul in care se folosesc erbicide pentru combaterea buruienilor norma de semanat de asemenea se poate reduce cu 10-20 %, acelasi lucru se poate face si in conditii de irigare. Lucerna este o planta cu samanta mica, ca atare adancimea de semanat este mica (Se poate deci concluziona ca pe cernoziomurile bine lucrate semanatul lucernei se face la 1,5-2,5 cm. Lucerna se seamana in ogor propriu, deci fara plante protectoare. Acest sistem de semanat asigura in toti anii sporuri de productie de peste 50 %. Scaderile de productie, in cazul
3

semanatului in cultura ascunsa, se datoresc dezvoltarii firave a lucernei sub planta protectoare si venirii in contact brusc cu razele fierbinti ale soarelui in perioada de vara, ceea ce duce la disparitia multor plante. Semanatul se executa cu semanatorile prevazute cu cosuri pentru seminte mici. La semanat trebuie respectata cu strictete adancimea. O prima lucrare care se executa dupa semanat este tavalugirea care se face cu scopul de a asigura o rasarire uniforma si rapida. Lucrarea este obligatorie in zonele secetoase. Impiedicarea formarii crustei in urma tavalugirii se poate realiza prin trecerea cu o grapa de maracini sau cu o grapa cu coltii in sus. Pe solurile grele, daca nu s-a putut evita formarea crustei, se trece cu un tavalug inelar sau cu un tavalug de lemn pe care a fost infasurata sarma ghimpata. O operatie deosebit de importanta, pentru a avea o cultura corespunzatoare de lucerna, este combaterea buruienilor. Acest lucru are o deosebita importanta mai ales in anul I cand ritmul lent de crestere a buruienii face ca ea sa fie foarte sensibila la imburuienate. Combaterea buruienilor se face prin metode preventive, metode agrotehnice si metode chimice. Metodele preventive constau in semanatul lucernei in tarlale neimburuienate. Metodele agrotehnice au o mica aplicabilitate. Fara discutie buruiana cea mai daunatoare lucernei este cuscuta (Cuscuta campestris, Cuscuta trifolii). O prima metoda de combatere este de a se semana numai seminte decuscutate. Daca exista cuscuta in lan aceasta se combate prin tratarea vetrelor cu solutii de Reglone sau Gramoxone in concentratii de 1 %, 1 l/m2 de vatra.

BOLILE ŞI DĂUNĂTORII LUCERNEI
4

DĂUNĂTORII SPECIFICI LUCERNEI
1. Afidele (Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) şi Acyrthosiphon pisum);

Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) – paduchele negru al lucernei;

Biologie: Ierneaza ca forma aptera, in colonii, la coletul plantelor de lucerna sau chiar pe sol, in jurul plantelor. In luna martie, coloniile de paduchi se gasesc in numar destul de mare pe ramurile lucernei. in luna mai apare forma aripata, care zbara pe alte plante, in special pe salcam, pe petiolul frunzelor, dar mai ales la extremitatea lastarilor, care din cauza numeroaselor intepaturi, se usuca. Pagubele produse pot de pana la 50% in unii ani. Mijloace de combatere: Cosirea premature a lucernei, scoaterea cositurii de pe teren cat mai repede si tratarea terenului cu hexacloran (25kg/ha), urmata de o grapare energica. Acyrthosiphon pisum

2. Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei;

Biologie: Specie cu doua generatii pe an, care ierneaza in stadiul de ou in tulpina plantelor gazda din culturi si flora spontana. Ecloziunea larvelor are loc in cursul lunilor mai-iunie, adultii apar in iunie-iulie, iar adultii noii generatii apar in august. Dezvoltarea larvei dureaza 25-30 zile. femelele din noua generatie depun oua esalonat, in lastarii plantelor de lucerna sau a altor plante. Dupa depunere, locul depunerii este acoperit cu substanta aglutinanta. Incubatia dureaza 8-12 zile, iar dezvoltarea larvei dureaza 20-25 zile. Adultii si larcvele sunt intalniti in camp, in perioada iulie-septembrie-octombrie. Ouale hibernante sunt depuse in tulpinile plantelor, in cursul lunilor august-septembrie. Temperatura optima de dezvoltare a alarvelor este de 20-30°C, pragul inferior fiind de 11.5°C, temperatura ridicata (35-40 °C) si umiditatea scazuta din aceasta perioada reducand simtitor numarul insectelor, si in special a uoalelor care ierneaza. Dauneaza atat adultii cat si larvele, hranindu-se cu sucul celular din frunze, muguri, flori, pastai si boabe verzi, cele mai daunatoare fiind larvele generatiei a II-a. Frunzele plantelor atacate se ingalbenescc si se usuca. Florile atacate devin sterile, iar semintele raman mici, depreciate calitativ, iar productia la unitatea de suprafata scade simtitor. Mijloace de combatere: Se recomanda amplasarea noilor lucerniere la minimum 2-3 km de vechile lucerniere, insamantarea in primavara sa fie facuta sub planta protectoare, utilizarea de soiuri relativ rezistente si amplasarea de capcane pentru adunarea adultilor, in faza de butonizare si la inceputul inflortului, cand insecta se afla in stadiul de larva. Aplicarea de tratamente la avertizare, utilizand produse organofosforice, carbamice sau continand piretroizi de sinteza ( FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS 2.5EC 0.30 l/ha)) se aplica doar la culturile semincere. 3. Lygus pratensis - ploşniţa de câmp;

Biologie: Adultul are corpul oval, de 4.5-7.5 mm lungime, de culoare cenusiu-galbuie si ce reflexe stralucitaore. Trompa poate ajunge pana la coxele posterioare, iar extremitatea femurelor
6

are cate doua benzi transversale brune. Tibiile prezinta spini de culoare bruna, iar scutelumul are o pata mediana bazala. Biologia este asemenetoare cu cea de la Adelphocoris lineolatus. Mijloace de combatere:vezi Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei
4. Lygus rugulipennis – ploşniţa de camp;

Mijloace de combatere: vezi Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei;
5. Hypera variabilis – gargarita frunzelor de lucerna;

Biologie: Insecta are o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol, sau sub resturile de plante ramase in camp. Insectele apar in a doua decada a lunii aprilie si se hranesc cu frunzele si lastarii diferitelor specii de leguminoase. Dupa 3-4 zile de la hranire are loc copulatia si ponta in perioada mai – iunie. Durata medie a pontei este de 60-65 zile, maxim 120 zile. Incubatia dureaza10-18zile.

Larvele din prima generatie sunt miniere, apoi, pe masura ce se dezvolta, apar la suprafata organelor atacate, hranindu-se cu frunzele din varful lastarilor. Dezvoltarea larvelor dureaza 15-20 zile, timp in care naparlesc de trei ori. In primele doua varste acestea stau ascunse la baza lastarilor si intre frunzele mici, si intre urmatoarele doua varste pot fi observate si la suprafata organelor de hranire. Larvele tinere mineaza mugurii vegetativi si florali, iar mai tarziu scheletuiesc frunzele si rod varful tulpinilor, care se usuca. Adultii rod epiderma si parenchimul frunzelor, tesutul tulpinilor, fapt care determina uscarea frunzelor, datorita pierderii excesive a apei. Mijloace de combatere: Se recomanda utilizarea de soiuri rezistente, cu tulpina mai groasa, fiind mai rezistente la depunerea oualelor de catre adulti. Tratamentele chimice se aplica primavara la aparitia primilor adulti hibernanti. Tratamentele aeriene cu insecticide organo-fosforice sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS 2.5EC 0.30 l/ha), eventual utilizand un volum redus de lichid, dau rezultate foarte bune. S-a demonstrat eficacitatea maxima a tratamentelor atunci cand 75% din varfurile plantelor prezinta urme evidente de atac si se repeta imediat dupa recoltare.
6. Sitona sp. – gargaritele frunzelor si radacinilor de leguminoase;

Sitona lineatus

Sitona callosus

Sitona humeralis

Sitona inops

Sitona crinitus

Sitona cylindricollis

Biologie: In tara noastra prezinta o generatie pe an. Iernarea are loc in stadiul de adult, in sol, iar aparitia primavara timpuriu, la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie. Dupa o

perioada scurta de hranire incepe ponta, ouale fiind depuse pe frunze, lastari si uneari pe sol. aparitia noilor adullti are loc in luna iulie si se prelungeste pana in toamna tarziu. Daunele cele mai mari sunt produse de catre adultii hibernanti, in primavara. Acestia rod frunzele marginal, producand atacuri mai ales in culturile tinere. In urma atacului produs de catre adulti si larve, cantitatea si calitatea fanului scade semnificativ. Mijloace de combatere: Se recomanda utilizarea de soiuri rezistente si respectarea tehnologiei de cultura. Tratamentele chimice se aplica primavara la aparitia primilor adulti hibernanti. Tratamentele aeriene se fac cu insecticide organo-fosforice sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS 2.5EC 0.30 l/ha).
7. Otiorrhyncus ligustici – gargarita radacinilor de lucerna;

Biologie: Ierneaza in stadiul de adult si ca larva in sol. In lunile mai-iunie, adultii ies din pamant si trec pe diferite plante, unde perforeaza frunzele in mod neregulat. insectele se inmultesc pe cale sexuata sau partenogenetic. Depunerea oualelor are loc incepand din a doua ju7matate a lunii aprilie si se esaloneaza pe o perioada de doua luni. Dupa 10-15 zile de incubatie apar larvele care ajung in contact cu radacinile plantelor pe seama carora se hranesc. Adultii consuma frunzele, iar plantele stagneaza din crestere. Larvele rod complet radacinile subtiri, iar cele groase sunt roase continuu sau in canale logitudinale. Plantele puternic vatamate se usuca, atacul manifestandu-se in vetre. Mijloace de combatere: Se recomanda izolarea culturilor prin santuri si tratarea solului cu un produs pe baza de dazomet, organo-fosforice sau carbamati.

8. Subcoccinella 24 punctata – buburuza lucernei;

Biologie: Ierneaza in stadiul de adult la baza tulpinilor de lucerna sau in diferite resturi vegetale. Adultii apar frecvent in a doua si a treia decada a lunii aprilie. Dupa o perioada de hranire de 20-30 zile, in luna mai, incepe depunerea oualelor. Incubatia dureaza 4-10 zile, iar perioada de larva este de 14-25 zile. Ataca in stadiul de adult si larva distrugand epiderma si tesutul frunzei, iar la aparitia in masa pot fi atacate tulpinile si florite. Specificitatea atacaului consta in faptul ca, atat adultii cat si larvele, desprind tesuturile frunzei, le preseaza si extrag sucul. Mijloace de combatere: Se recomanda graparea lucernierelor, cat mai timpuriu in primavara pentru a reduce numarul adultilor hibernanti. In periada aprilie-iulie, la aparitia atacului, se recomanda tratarea cu produse pe baza de alfa-cipermetrin (FASTAC 10EC 0.15 l/ha).
9. Phytodecta fornicata – gandacul rosu al lucernei;

Biologie: Prezinta o generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult in sol, pana la 10-15 cm adancime. Insectele apar in culturi in luna aprilie si se hranesc cu frunzele si lastarii plantelor. Dupa 6-8 zile de hranire au loc copulatia si ponta. Ponta se esaloneaza pana la sfarsitul lunii mai, iar primele larve apar in perioada aprilie-mai si se hranesc intens. Dezvoltarea acestora dureaza 3-4 saptamani. Adultii din noua generatie apar in prima decada a lunii iulie, care, dupa o scurta perioada de hranire, se retrag in sol. Insectele adulte si larvele rod frunzele de la margine spre interior, le perforeaza sau le rod in intregime. Larvele din ultimele varste rod si varful lastarilor. Mijloace de combatere: Se recomanda graparea timpurie a culturiloe pentru a se distruge adultii hibernanti, precum si dupa prima coasa, delimitarea unor benzi capcana, pe care se aduna adultii si larvele, benzi care vor fi cosite dupa aceea. Se pot aplica tratamente chimice, la aparitia adultilor hibernanti, utilizandu-se produse organo-fosforice, sub forma de concentrate emulsionabile, sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha).

ALTI DAUNATORI: Fluturi Semiothisa clathrata; Heliothis sp.; Mamestra sp.; Tephrina arenacearia; Musculițe Contarinia medicaginis (in special in loturile semincere); Dasyneura ignorat; Jaapiella medicaginis; Dăunători polifagi Dociostaurus maroccanus; Calliptamus italicus; Tettigonia caudata; Locusta migratoria; Microtus arvalis.; Cricetus cricetus; Citellus citellus; Acesti daunatori apar episodic in cultura de lucernă, combaterea acestora fiind necesara doar atunci cand sunt inregistrate pagube mari.

BOLILE LUCERNEI
1. Alfalfa mozaic virus - mozaicul lucernei;

Descriere: Agentul patogen al mozaicului lucernei a fost descris în 1931 în S.U.A. de către J.L. Weimer. În România virusul a fost semnalat de I. Pop la lucernă şi de M. Nicolaescu la ardei. Lucerna virotică prezintă pe frunze, pete mici, circulare, gălbui. Într-o fază mai avansată a bolii apar între nervuri, benzi, inele sau pete eliptice de decolorare, gălbui sau albicioase. Frunzele atacate au suprafaţa redusă, gofrată, deformată. În anii următori, aceste plante dau un număr mare de lăstari, dar aceştia sunt scurţi, strâmbi şi se rup uşor.Virusul afectează şi trifoiul alb, pe care dă mozaic sau pătare galbenă. Virusul rezistă de la un an la altul în interiorul plantelor perene din cercul foarte larg de gazde. Lista gazdelor virusului este impresionantă, ea cuprinzând peste 300 specii din 50 familii botanice dar, cele mai mari pagube se înregistrează la lucernă, fasole, năut, soia, mazăre, bob, trifoi, cartof, tutun, tomate, ardei, ţelină, morcov şi pătrunjel. În cursul vegetației, răspândirea virusului este asigurată de aproximativ13 specii de afide. De la un an la altul, virusul poate fi transmis şi prin sămânţă, la: lobodă, ciumăfaie, zârnă şi căldăruşa popii. Pe parcursul anului, atacul virusului creşte progresiv de la 1-2 % până la55 % sau chiar mai mult. În lanurile mai vechi, procentul de atac creşte de la 5 % în primul an, la 40-70 şi chiar 80 % în anul III. Mijloace de combatere: Se recomandă ca la înfiinţarea noilor culturi să se respecte o izolare de minim 1 km faţă de culturile mai vechi de lucernă şi trifoi, sau de terenuri înţelenite şi îmburuienate. Întrucât virusul se poate transmite prin sămânţă, se recomandă recoltarea de sămânţă de la lucerna din anul I, iar în câmpurile experimentale unde, până la obţinerea unor clone valoroase trec mai mulţi ani, se recomandă izolări spaţiale ale parcelelor cu cereale şi stropiri cu insecticide contra afidelor. Alte virusuri care pot ataca lucerna: - virusul mozaicului galben al fasolei - Bean yellow mosaic virus; - virusul răsucirii frunzelor de mazăre-Pea leaf roll virus; - virusul mozaicului nervurian al mazării -Pea enation mosaic virus; - virusul stricului mazării -Pea streak virus; - virusul marmorării bobului - Broad bean mottle virus.

2. Corynebacterium insidiosum - ofilirea bacteriana;

Descriere: Prezenta bacteriozei se manifesta prin aparitia de plante pitice cu tulpini subtiri si frunze mici. Dupa un timp ele se ingalbenesc si pier. La sectionarea tulpinilor si radacinilor se observa o brunificare a tesuturilor, ceea ce determina disparitia plantelor si rarirea culturii de la an la an. Resturile de plante bolnave, precum si apa de ploaie sau irigatie, favorizeaza transmiterea si raspandirea bolii. Mijloacele de combatere: Se recomanda folosirea de samanta cu indici calitativi ridicati si respectarea tehnologiei de cultura.
3. Xanthomonas campestris f. sp. alfalfae - arsura bacteriană a lucernei;

Descriere: Această boala a fost descrisă în 1930 în Turkestan, astăzi fiind răspândită înS.U.A., India, şi din 1964 şi în România, în judeţele Braşov, Mureş şi Suceava. Simptomele bolii sunt urmatoarele: frunzele de lucernă prezintă pete mici cu aspect umed, cu centrul galben-deschis şi cu margini brune înconjurate de un inel galben. Petele au până la 2-3 mm în diametru, apoi se unesc şi în cele din urmă ţesuturile se brunifică. Decolorarea şi uscarea frunzelor progresează de la vârf spre codiţă. Pe partea inferioară a zonelor atacate apare o peliculă de exudat bacterian, sub care, pe tulpini apar chiar mici răni. În faza finală a bolii, frunzele, codiţele frunzelor şi tulpinile se înnegresc şi se usucă. Agentul patogen se răspândeşte în culturi prin peliculele de exudat bacterian, desprinse de pe plante şi duse de vânt. De la un an la altul rezistă pe baza tulpinilor atacate sau pe teren, în resturile vegetale infectate.

Mijloace de combatere: Se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă, cosirea vetrelor de atac şi scoaterea materialului pe prelate, iar lanurile noi, trebuie izolate spaţial de cele vechi.
4. Pseudomonas medicaginis - innegrirea bacteriana a tulpinilor;

Descriere: Boala este produsa de o bacterie in forma de bastonas, mobila care traieste atat in sol, cat si in resturile vegetale. Primavara, infectia este favorizata de temperaturile scazute si de umiditatea ridicata. Pe tulpini apar leziuni decolorate, galben-verzui, care ulterioor se brunifica. Pe aceste locuri apare un exudat, tulpinile devenind lucioase si friabile, in final intreaga planta uscandu-se. In anii cu primaveri tarzii, atacul se manifesta, mai ales la prima coasa. Mijloace de combatere: Pentru a preveni instalarea acestei boli, se recomandă ca, la apariţia petelor pe frunze, să se facă o cosire prematură a plantelor, neaşteptându-se momentul de maturitate tehnologică (momentul când se poate recolta cea mai mare cantitate de furaj).
5. Pythium debaryanum - caderea plantulelor;

Descriere: Miceliul ciupercii este format din filamente care se dezvolta inter si intracelular, in tesuturile plantei gazda, fiind lipsit de haustori. Ciuperca ierneaza in pamant, sub forma de oospori foarte rezistenți la temperaturi scazute, care germineaza in primavara. Infectia se produce prin micelii sau prin zoospori.

Boala se manifesta in perioada de rasarire, atat in cazul semanatului de primavara, cat si de toamna, factorii favorizanti fiind umiditatea ridicata din sol si temperaturile atmosferice moderate. Datorita putrezirii tesuturilor, plantulele atacate cad in cateva zile, aparand vetre cu plante lipsa. Mijloace de combatere: Se recomanda respectarea masurilor agrotehnice (in special, amplasarea lucernieirelor in sole unde resturile vegetale au fost indepartate), utilizarea de samanta cu indici calitativi ridicati, curate de seminte de buruieni.
6. Peronospora aestivalis - mana lucernei;

Descriere: Mana este cunoscută în toate ţările cultivatoare de lucernă, dar nu produce pagube mari. În România a fost semnalată de C. Oescu şi I. Rădulescu în 1933, ȋn mai multe localităţi ale Moldovei. Simptomele bolii constau ȋn: pe frunzele de lucernă apar pete neregulate, transparente, gălbui, în dreptul cărora pe faţa inferioară apare un puf alb-cenuşiu. Frunzuliţele se îngălbenesc, apoi se brunifică şi se desprind de pe codiţă. Ciuperca rezistă de la un an la altul sub formă de spori de rezistenţă sau miceliu în plantele atacate. În cursul vegetaţiei, prima infecţie este asigurată de miceliile provenite din germinarea sporilor de rezistenţă, iar infecţiile ce urmează sunt produse de miceliile apărute din sporii ce apar pe puful alb-cenuşiu. Perioadele calde ale anului, dublate de ploi intermitente, sunt factorii ce uşurează răspândirea ciupercii. Mijloace de combatere: Pentru a preveni instalarea acestei boli, se recomandă ca, la apariţia petelor pe frunze, să se facă o cosire prematură a plantelor, neaşteptându-se momentul de maturitate tehnologică (momentul când se poate recolta cea mai mare cantitate de furaj).

7. Erysiphe pisi f. sp. medicaginis - fainarea lucernei;

Descriere: Prezenta miceliului cu conidiofori si conidii se manifesta prin aparitia de pete albicioase, la inceput izolate, care apoi conflueaza, cuprinzand frunzele in intregime. Periteciile, in care sunt mai multe asce ovale, se formeaza in toamna, sunt sferice si de culoare brun-inchis. Diseminarea bolii se face prin intermediul conidiilor purtate de vant. La o infectie putenica, prin caredea frunzelor, se produce moartea plantulelor bolnave. Mijloace de combatere: Se recomanda ca dupa fiecare coasa, inainte de lucrarile de fertilizarea culturilor si afanarea solului, sa se stranga toate resturile vegetale, acestea fiind purtatoare de infectii. Distrugerea buruienilor si indepartarea acestura de pe sol reprezinta de asemenea un mijloc de combatere a acestui patogen.
8. Pseudopeziza medicaginis - patarea bruna a frunzelor;

Descriere: Miceliul ciupercii se dezvolta in spatiul intercelular al frunzelor, unde se formeaza apoteciile, unde se gasesc numeroase asce alungite. Boala se manifesta primavara, fiind atacate frunzele de la baza plantei. Pe aceasta apar pete mici galbui, care devin brune, avand in centru un punct negricios. Cand petele se inmultesc ca numar, frunzele cad de timpuriu, afectand atat productia de furaj, cat si de samanta, ducand la compromiterea culturilor din anii III si IV de vegetatie. Tempertaura scazuta si umiditatea ridicata favorizeaza dezvoltarea ciupercii. Mijloace de combatere: Se recomanda ca dupa fiecare coasa, inainte de lucrarile de fertilizarea culturilor si afanarea solului, sa se stranga toate resturile vegetale, acestea fiind purtatoare de infectii. Distrugerea buruienilor si indepartarea acestura de pe sol reprezinta de asemenea un mijloc de combatere a acestui patogen.
9. Phyllosticta medicaginis - patarea galbena a frunzelor;

Descriere: Fructificatiile ciupercii se observa ca niste puncte negre in interiorul unor pete de culoare galben-aurie ce apar pe frunzele bolnave. Cu timpul, aceste pete devin brune, conflueaza, se produce dezfrunzirea, iar la un atac puternic plantele se ingalbenesc si se usuca. Boala este favorizata de umiditatea ridicata la temperaturi moderate. Dupa Rădulescu şi colab. (1972), infectiile anuale se fac prin intermediul resturilor vegetale bolnave, pe care apare forma perfecta a ciupercii Pseudopeziza jonessi. Transmiterea ciupercii se poate face si prin intermediul semintelor infectate. Mijloace de combatere: Se recomanda ca dupa fiecare coasa, inainte de lucrarile de fertilizarea culturilor si afanarea solului, sa se stranga toate resturile vegetale, acestea fiind purtatoare de infectii. Distrugerea buruienilor si indepartarea acestura de pe sol reprezinta de asemenea un mijloc de combatere a acestui patogen.

10. Uromyces striatus - rugina lucernei;

Descriere: Ciuperca are stadiul ecidian pe Euphorbia cyparissias, uredo si teleutosporii pe specii de Trifolium si Medicago. Sporii sunt grupati in pustule de culoare castaniu-roscata, atat pe frunze, cat si pe lastari. In urma atacului frunzele cad, calitatea furajului scade, iar in anii III si IV de vegetatie (prin infectii repetate), se produc pagube si in loturile semincere. Transmiterea bolii se face prin intermediul gazdei Euphorbia cyparissias, ecidiosporii luati de vant ajungand la lucerniere. Mijloace de combatere: Se recomanda distugerea florei spontane de la marginea culturilor, strangerea resturilor de plante si distrugerea lor. In caz de atac puternic se recomanda cosirea vetrelor cu atac si indepartarea imediata a fanului. De asemenea, se recomanda utilizarea de soiuri rezistente.
11. Fusarium oxysporum f.sp. medicaginis - vestejirea fuzariana a plantelor;

Descriere: Mieliul ciupercii se dezvolta la suprafata plantei (tulpina, colet, radacina), dar patrunde si in interiorul vaselor conducatoare pe care le astupa, producand traheomicoza. Planta infectata are lastarii subtiri, cu frunze care se ingalbenesc si se vestejesc. Coletul si radacinile prezinta in sectiune transversala, zone sub forma de inel de culoare rosiatica, care apoi se brunifica. In sectiune longitudinala se observa necrozarea tesuturilor radacinii si blocarea sistemuli vascular cu miceliu. In final plantele putrezesc si pier, in cultura aparand goluri sub forma de vetre, mai ales dupa anul II de vegetatie. Ciuperca poate rezista mai multi ani in sol. Infectia se face prin apa, lucrari agrotehnice si insecte, infectiile secundare fiind produse la nivelul radacinii. Transmiterea bolii se poate face si prin intermediul semintelor. Mijloace de combatere: Se recomanda respectarea tuturor masurilor agrotehnice (lucrarile solului, fertilizare, indepartarea resturilor vegetale etc.) si utilizarea de samanta cu indici calitativi ridicati (germinatie buna si puritate ridicata). In momentul de fata, toate soiurile de lucerna create in Romania si care se gasesc in Lista Oficiala cu Soiuri si Hibrizi, prezinta toleranta ridicata si rezistenta la acest agent patogen.

BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Rosca, Rada Istrate, Tratat de entomologie (agricultura, horticultura, silvicultura),

Ed. ALPHA MDN, Bucuresti, 2009; 2. Paul Varga, I. Moga, E. Kellner, C. Balan, Maria Ionescu, Lucerna, Ed. Ceres, 1969; 3. Motca Gh., Dinca N., Ana-Maria Glavan-Cultura pajistilor si plantelor furajere(lucrari practice), Bucuresti,2008. 4. Moga I., Maria Schitea, Mateias M.-Plante Furajere, Editura Ceres, Bucuresti, 1996. 5. Barbulescu C., Puia I., Ionel A.- Producerea si pestrarea furajelor, Editura Didactica si Pedagogica, 1984. 6. Vintu V., Moisuc AL., Motca Gh., Rotar i.-Cultura pajistilor si a plantelor furajere, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2004. 7. CODEXUL produselor de protectie a plantelor omologate pentru utilizare in Romania, Ed. Carmel Print, Arad, 2011. 8. http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php; 9. http://www.scribd.com/doc/49269797/Bolile-plantelor-cultivate-p1-p2. 10. http://coleoptera.ksib.pl/search.php?taxonid=31761&l=en&dds=par;

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful