P. 1
România la răscruce. Partea IX

România la răscruce. Partea IX

|Views: 5|Likes:
Published by Nicolas Marion

Serviciile noastre au greşit profund când, după 1989, au lăsat Ardealul să fie controlat uşor din zona austro-ungară în schimbul unui iluzoriu control al Republicii Moldova. Istoria cu cedarea Ardealului s-a repetat şi se va sfârşi la fel ca şi data trecută.

Serviciile noastre au greşit profund când, după 1989, au lăsat Ardealul să fie controlat uşor din zona austro-ungară în schimbul unui iluzoriu control al Republicii Moldova. Istoria cu cedarea Ardealului s-a repetat şi se va sfârşi la fel ca şi data trecută.

More info:

Published by: Nicolas Marion on Feb 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2014

pdf

text

original

România la răscruce.

Partea IX
Răzvan Şindilaru 7.02.2013, 10:04 http://romanian.ruvr.ru/2013_02_07/Romania-la-rascruce-Partea-IX/

© Colaj: Vocea Rusiei

Vă prezentăm în continuare opinia cititorului nostru Răzvan Şindilaru, jurnalist, economist cu experienţă în sectorul producţiei industriale, cunoscător din interior al organizaţiilor masonico-templiere româneşti şi internaţionale. Răzvan Şindilaru a reprezentat România la World Media Summit 2012 care a avut loc la Moscova.
Una dintre concluziile care se impun după o analiză obiectivă a situaţiei de după 1989 este că sistemul dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial a fost repus în drepturi, dar într-o formă mai perversă şi mai sofisticată. Trebuie precizat că în acea perioadă sistemul activa într-o ţară cu aproximativ 15 milioane de locuitori, majoritatea fiind ţărani care o duceau destul de rău, deşi asigurau atât necesarul de hrană a ţării cât şi un anumit nivel de export. În fond, aceasta este una dintre diferenţele notabilă dintre atunci şi azi. O altă diferenţă, şi aici mă întorc la rolul masoneriei în societate, a fost existenţa unor elemente patriotice în elita naţională care încercau (aşa cum înţelegeau mai bine) să facă în aşa fel încât ţara să aibă un singur sistem de comandă şi control care să fie subordonat intereselor naţionale. Revin la textul Hotărârii Sfântului Sinod al BOR din 1937, text pe care l-am publicat şi în Cronicaromana.com:

„6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversiva subminare a ordinei sociale prin aceea ca îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţa în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o lupta ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunerecul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc. 7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii” Pe lângă aspectul ideologic, a existat şi un aspect practic al aceleaşi hotărâri: „ Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.” În rest, este dificil de a găsi vreo deosebire radicală a situaţiei de atunci faţă de situaţia de acum. Aşa-zişii „capitalişti români”, în mare parte corupţi, trăiau din afaceri cu statul, dar au existat şi anumite acţiuni în vederea asigurării unui trai măcar la limita suportabilităţii pentru păturile sociale vulnerabile, ţărani şi muncitori. După război, comuniştii nu au trăit de pe urma capitaliştilor. Unii spun că nu au câştigat alegerile, că i-au impus sovieticii cu forţa. Posibil, însă nici Carol I nu a venit la putere prin câştigarea unor alegeri şi cu siguranţă cineva l-a impus şi pe el cu forţa, dar nu atât de transparent şi vizibil în ochii populaţiei, iar pe lângă această „impunere” deloc democratică mai trebuie luat în calcul şi sângele miilor de ţărani împuşcaţi în 1907. Este cazul să ne aducem aminte şi de o paralelă evidentă, dar care nu se regăseşte în massmedia de astăzi. Jurnaliştii de azi ignoră principial şi consecvent acest subiect. Impunerea lui Carol are o similitudine substanţială cu impunerea lui Băsescu după referendumul din această vară, deşi situaţia lui Carol ne este prezentată ca o decizie făcută benevol de clasa politică din acea perioadă. Atunci, la fel ca şi acum, existau alte soluţii, dar despre ele nu se discută. Un alt aspect deseori trecut cu vederea de către istoricii şi jurnaliştii contemporani, este rolul pozitiv jucat de Regina Maria. În rest, ceea ce a urmat până la 23 august 1944 a fost dezastruos şi jalnic. În acea perioadă s-a mai produs un fenomen ale cărui ecouri şi reverberaţii influenţează substanţial viaţa politică de astăzi. Mai toţi românii s-au bucurat de Unirea Ardealului cu Patria-mamă. Unicii supăraţi au fost colaboraţioniştii Imperiului Austro-Ungar care şi-au pierdut privilegiile, statutul social şi influenţa politică. Datorită sprijinului extern şi a unei complicităţi mai mult sau mai puţin voite ale clasei politice de pe atunci, ei au reuşit să se consolideze şi să-şi menţină o continuitate organizaţională şi ideologică.

După 1989 ei au ajuns să creeze un pol de forţă în politica românească, fapt devenit vizibil începând cu 1997 şi absolut evident după 2001. Un cunoscător îmi explica la un „păhar de vorbă” că pentru Ioan Rus, aşa cum afirmă acesta când este între prieteni „Viena este mult mai aproape decât Bucureştiul”. Probabil că aşa este când interesele personale sunt plasate înaintea unor idealuri naţionale şi valori fundamentale. Slugărnicia faţă de „civilizaţii austrieci” nu este un comportament înţelept, mai ales dacă luăm în calcul modul în care aceştia îşi trădează slugile.

Serviciile noastre au greşit profund când, după 1989, au lăsat Ardealul să fie controlat uşor din zona austro-ungară în schimbul unui iluzoriu control al Republicii Moldova. Istoria cu cedarea Ardealului s-a repetat şi se va sfârşi la fel ca şi data trecută.
Citiţi următoarea parte a articolului mâine, 8 februarie, pe site-ul Vocii Rusiei. Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin în exclusivitate autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Taguri: România. Comentarii , În lume, Romania, Comentarii, Politic

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->