P. 1
28012650-ANALIZA-FINANCIARA-APROFUNDATA

28012650-ANALIZA-FINANCIARA-APROFUNDATA

|Views: 4|Likes:
Published by anastasiacarlescu

More info:

Published by: anastasiacarlescu on Feb 07, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/07/2013

pdf

text

original

Sections

  • Introducere
  • 1.1. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare
  • 1.2. Relaţia analiză financiară - gestiune financiară
  • 1.3. Diagnosticul financiar - instrument al analizei financiare
  • 1.4. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare
  • 1.5. Metodologia analizei financiare
  • 1.7. Etapele analizei financiare
  • 2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune
  • 2.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea
  • 2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri
  • 2.2.1.2. Analiza producţiei exerciţiului
  • 2.2.1.3. Analiza valorii adăugate
  • 2.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea
  • 2.2.3. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării
  • 2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor
  • 2.3.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor
  • 2.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare
  • 2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
  • 2.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei
  • 2.4. Analiza marjelor de rentabilitate
  • 2.5. Analiza rezultatului din exploatare
  • 2.6. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri
  • 2.6.1. Analiza beneficiului aferent producţiei vândute
  • 2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri
  • Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri
  • 2.7. Analiza ratelor de rentabilitate
  • 2.7.1. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate
  • 2.7.1.1. Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute
  • 2.7.1.2. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale
  • 2.8. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor
  • 2.8.1. Analiza cost – volum - profit
  • 2.8.2. Modalităţi de evaluare a riscurilor
  • 2.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare
  • 2.8.2.2. Evalurea riscului financiar
  • 2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)
  • 2.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare
  • 3.1. Studiul bilanţului - etapă a analizei financiare
  • 3.2. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară
  • 3.3. Analiza echilibrelor financiare
  • 3.3.1. Analiza situaţiei nete
  • 3.3.2. Analiza fondului de rulment
  • 3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment
  • 3.3.4. Analiza trezoreriei
  • 3.3.5. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională
  • 3.4.1. Analiza ratelor de structură a bilanţului
  • 3.4.2. Analiza ratelor de finanţare; structura finanţării
  • 3.4.3. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ
  • 3.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate; riscul financiar
  • 3.5. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii
  • 3.6. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate)
  • 3.7. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante
  • 3.7.1. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante
  • 3.7.2. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante
  • 4.1. Fluxuri de fonduri în întreprindere
  • 4.2. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie
  • 4.3. Analiza fluxurilor de numerar
  • 4.4. Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri
  • 4.5. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri
  • 4.5.1. Analiza rentabilităţii economice
  • 4.5.2. Analiza rentabilităţii financiare
  • 4.5.3. Rentabilitatea financiară şi îndatorarea
  • Bibliografie

UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA” IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SILVIA PETRESCU

ANALIZĂ FINANCIARĂ APROFUNDATĂ
CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ

STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA

AUDIT ŞI MANAGEMENT CONTABIL

IAŞI - 2005

Analiză financiară aprofundată

3

Introducere

Abordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderii prin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct în performanţele financiare ale întreprinderii. Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza financiară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sinteză şi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între fenomenul economic şi reflectarea lui în decizia financiară. În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiară aprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc baza teoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice – studii de caz-care ilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii financiare necesare elaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi. Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiare pe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anuale ale întreprinderii – folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul de rezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizând evaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii, indiferent de domeniul de activitate. Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, ca etapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şi a bilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate. În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspectele teoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvare şi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnostic financiar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii. Manualul se adresează absolvenţilor de la facultăţile de profil economic

4

Analiză financiară aprofundată

care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate la Specializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de la învăţământul post-universitar şi de masterat în domeniul financiar contabil, Specializarea Contabilitate şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şi candidaţilor la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egală măsură el poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şi financiar-bancar. Ne exprimăm convingerea că lucrarea este perfectibilă şi apreciem ca binevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.

Prof. univ. dr. Silvia Petrescu
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Universitatea “A. I. Cuza” Iaşi

................. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea ......... Diagnosticul financiar .2...........2.......................3................30 2. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare ...........7........................ Analiza cheltuielilor aferente veniturilor...................4..................5 CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare .......2...............2.......................... Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ...........1........... Metodologia analizei financiare..........66 2......2.......................... Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare ......................................43 2......................................37 2.........72 ...............1...1...........2..............13 1............1...................................................................30 2...........35 2.............................................................3. 2................................................ Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri....1.3.....33 2........................2.....19 1......................9 1......3..........2..........1........1.....67 2......................5............ Etapele analizei financiare ............instrument al analizei financiare...3...... Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune.................................................................70 2...2..................................................3 CUPRINS...9 1................ Analiza producţiei exerciţiului.....1...........62 2........... Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere ...3................................Analiză financiară aprofundată 5 CUPRINS Introducere ..........60 2................4.. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării ..........2........................gestiune financiară ....23 1..............2..................... Analiza valorii adăugate .....47 2.. Relaţia analiză financiară ................3..............................1...................29 CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat ............... Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor ...............................2............15 1.............................3................ Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei .. Analiza cifrei de afaceri....... Analiza cheltuielilor de exploatare .........

...1...............................7......8.......3........6........................................ Analiza echilibrelor financiare.............136 3....................91 2..8....1.................7....... Studiul bilanţului ..............130 3........86 2........ Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate .4...... Evalurea riscului financiar ....140 3.90 2...............................3..... Analiza ratelor de rentabilitate......3..............2..111 3.1.109 CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului .......4................2....3..... Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri............110 3..........................6......................1................................................... Analiza beneficiului aferent producţiei vândute.........132 3................... Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri....................................1...... Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională. Analiza fondului de rulment . Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ ................etapă a analizei financiare..............119 3...2...8..........................3..91 2..... Analiza necesarului de fond de rulment ................6 Analiză financiară aprofundată 2.........94 2.................105 2...................profit ..........................136 3................ Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 2.88 2.....2................................. Analiza cost – volum ........4.........................................145 .......................................................2........4.81 2....7.........103 2.. Analiza trezoreriei........128 3......3.....................2.....6.......83 2......................125 3...............8.1.................77 2..................................143 3..........2.......4.....110 3.............. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ........ Analiza ratelor de finanţare.....................................5........8..... Analiza rezultatului din exploatare .... Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute .. Evaluarea riscului total (global)......... Analiza ratelor de rentabilitate...4...........3..................2.5.......... structura finanţării........2...........3.. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) .1. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor ...... Analiza efectelor de levier în previziunile financiare ..........2..................8..........1.............................. Evaluarea riscului de exploatare ..........4..................................96 2.......... Analiza marjelor de rentabilitate..............................86 2..........1......8.. riscul financiar ........97 2.....................................4.................4...................................... Analiza situaţiei nete......... Analiza ratelor de structură a bilanţului...... Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale....121 3..............................................4.3.107 2..2.........................3.........7.........1.................... Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei......

.........215 Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223 Bibliografie .................... Analiza riscului de faliment (insolvabilitate).................................179 CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri.....................................7.4.................213 4.........172 3...5.....5.................................... Analiza solvabilităţii şi lichidităţii...............162 3............................................1... Analiza rentabilităţii financiare ......174 3........................... Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante .............207 4.....192 4...................155 3... Analiza fluxurilor de numerar........ Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri ......................7.... Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante.......1..........196 4.. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri....................3...... Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie....3..................................................188 4..... Analiza rentabilităţii economice .....184 4..................................5..........248 ......2..........6. Fluxuri de fonduri în întreprindere ..5............................. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante.....8.....7......2...................................5....1...........................172 3.........................210 4........ Rentabilitatea financiară şi îndatorarea................184 4....................2........................................... Indicatori specifici analizei bursiere ..........................................Analiză financiară aprofundată 7 3.........................................

8 Analiză financiară aprofundată .

Printre factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni. deoarece conceptele economic şi contabil de profit erau foarte diferite. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare Dicţionarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea.1. creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în economie. pornind de la bilanţ. iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în . Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci. Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii. criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile. contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special. indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii.Analiză financiară aprofundată 9 CAPITOLUL 1 BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE 1. Parte componentă a analizei economico-financiare. care a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă.

analiştii financiari. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie mare. acordarea sau refuzul unui credit. 4. Efectuată în interiorul întreprinderii . Rolul acestei discipline a crescut.analiza .10 Analiză financiară aprofundată funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite. personalul întreprinderii. orientată în special spre funcţiunea financiar-contabilă a întreprinderii. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare şi costului capitalului. necesare elaborării previziunilor. creditorii. ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare. 2. dar integrează date economice şi bursiere. parte a diagnosticului economico-financiar. Acest mod de abordare s-a dovedit limitat. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări. 3. deoarece noţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung. iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare. acţionarii actuali si potenţiali. inflaţia. ceea ce a impus băncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite. indiferent de provenienţa lui. Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar. organele fiscale. Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze: 1. cumpărarea sau vânzarea de titluri. Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori. care tinde să devină un sistem de tratare a informaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare. Constrângerile politicii creditului. a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii. ratele înalte ale dobânzii. 5. variaţiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii. în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii. achiziţia totală sau parţială a întreprinderii. în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare. Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar.

2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii – particulari sau întreprinderi – sunt direct interesaţi în creşterea valorii întreprinderii. fiind interesaţi în îndatorarea . ci şi politica economică generală a întreprinderii care motivează comportamentul actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi. sau de specialişti independenţi (analişti financiari) . trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii. investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate de întreprindere. Modigliani şi M. 1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorul întreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul. a rentabilităţii. Remunerarea acţionarilor este constituită prin dividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. E.analiza externă – conduce la diagnosticul financiar intern sau extern. clarificând nu numai politica financiară.H.Shapiro) consideră că acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate. cheltuielile financiare. deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. În concepţia unor autori (F. prin urmărirea echilibrelor financiare. Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici. Ea are la bază date care permit efectuarea unor studii de fineţe. valoarea acţiunilor este dependentă de profit. c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne. în timp ce alţi autori (M. d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară este fundamental pentru gestionari (manageri). cât şi în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase. b) Pe această bază. elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile. de finanţare. independent de dividende.Analiză financiară aprofundată 11 internă – sau din exterior de către organisme specializate. se vor orienta deciziile de investiţii.Miller). fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul pe acţiune şi plus-valoarea în capital). de distribuire a dividendelor. financiar-bancare. având mai multe obiective: a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii.. În practică. cu obiective specifice diverşilor utilizatori interni sau externi. solvabilităţii şi riscului financiar.Gordon.

5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite. regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. vizează solvabilitatea întreprinderii. capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. Mai mult. băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii. întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. 3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor. posibilitatea de rambursare. creditorii (obligatarii. dar nu rămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung. vizează evaluarea continuităţii întreprinderii. Analiza diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung: a) Pe termen scurt. 6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitatea anumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare. Ei sunt interesaţi de mărimea datoriilor. interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordarea de facilităţi. sau care vând pe credit. adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt.12 Analiză financiară aprofundată acesteia. b) Pe termen lung. creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii. aceasta se utilizează şi de către întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi. de care depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. 4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditori comerciali. capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor. clienţii interesaţi în colaborarea pe termen lung. dar şi păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung. Aceasta creează interesul salariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt. c) Pe termen scurt şi pe termen lung. care să asigure perenitatea întreprinderii şi evitarea riscului de faliment. fiind interesaţi de mărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. cum ar fi de exemplu politica în . organismele specializate. precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat. creditorii sunt interesaţi de structura financiară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii).

rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea . 7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiază informaţiile economice şi financiare. cu riscurile aferente. nu numai solvabilitatea. Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectiv documentele.Analiză financiară aprofundată 13 domeniul amortismentelor. adesea contradictorii. respectiv. 1. care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar. situiază pe primul loc securitatea întreprinderii. punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o. Pe de altă parte. procurarea creditelor pe termen scurt. ţinând seama de funcţiunea industrială şi comercială a întreprinderii. Cu alte cuvinte. adică o structură financiară care să lase suficientă supleţe gestiunii. ţin legătura cu serviciile financiare ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evalua acţiunile pe piaţa financiară. gestiunea încasărilor la termen. de situaţia sa particulară şi de evoluţia conjuncturii economice. furnizându-i fondurile necesare exploatării curente.gestiune financiară Conform definiţiei date de Dicţionarul fiduciar financiar francez. Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentru relaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate. evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şi riscuri. Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituie ansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii. situaţia finanţării şi autofinanţării. ca principala restricţie a rentabilităţii. ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor. capacitatea de a face faţă scadenţelor. Relaţia analiză financiară .2. gestiunea financiară urmăreşte adaptarea în fiecare moment a resurselor şi utilizărilor de fonduri. Oiectivele gestiunii financiare. Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează mai ales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie. dar şi flexibilitatea.

în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor. Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare. Utilizată într-o optică de investiţii bursiere. prin acordarea unei valori întreprinderii. Analiza financiară. ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune. Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercitarea controlului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada: Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiune În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil. aceasta integrând studiul mediului întreprinderii. gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare). prin analiza tendinţelor evoluţiei sectorului şi a domeniului concurenţial. analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic. analiza financiară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale. în studiul fluxurilor financiare. finanţarea şi repartizarea profitului). fiind necesară în studiul echilibrului financiar. urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă. în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. . cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie. Astfel. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsirii unui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale a întreprinderii. analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare.14 Analiză financiară aprofundată dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilor proprii. atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile. al rezultatelor întreprinderii. În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor. parte a diagnosticului economico-financiar. în vederea descoperirii cauzelor şi instituirii terapiei necesare vindecării.instrument al analizei financiare 15 Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar. II. prin care se pot aprecia riscurile trecute. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate. Diagnosticul financiar. Termenul “diagnostic”.Analiză financiară aprofundată 1. prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor. ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis. este un demers care vizează recunoaşterea anumitor boli după simptomele lor. rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic. diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte: 1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada examinată şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului. Astfel. elaborat pe baza analizei financiare. preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei. Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (angajaţi şi manageri). alături de diagnosticul contabil. având câteva obiective generale: 1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şi a performanţelor întreprinderii. Diagnosticul financiar . punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare. . 2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii. 3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unor acţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei. Identificarea unei afecţiuni. În acest scop se parcurg trei etape: I. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare. procedează în acelaşi mod.3. Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a întreprinderii. III. fiind orientat în special spre rentabilitatea şi riscurile întreprinderii.

financiare. în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt financiar convenabil. continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică. ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciţii. dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu. Aici se urmăreşte în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate. 3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta este echilibrată. necorporale. 4) Riscurile: care sunt ele. rambursarea împrumuturilor) şi de ce noi resurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite). ceea ce impune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite. ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii. pentru a prevedea evoluţia structurilor financiare. Aici interesează care au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiţii corporale. trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei sale întreprinderea a ştiut să-şi menţină echilibrul financiar. care se reflectă în echilibrul financiar. Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate. De asemenea se verifică dacă întreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii. În al treilea rând. Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat ele între partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelor întreprinderii. apare rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile.16 Analiză financiară aprofundată 2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor folosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă. Dacă se urmăreşte creşterea. în sensul aptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung. ceea ce impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu şi a datoriilor. Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii în finanţarea creşterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare. . se verifică dacă întreprinderea are suficiente resurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentă fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea.

în trei timpi succesivi: 1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri. Rentabilitatea comisari de conturi. cu următoarele precizări: a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuri costisitoare şi generatoare de depreciere). rezultatul brut şi net al exerciţiului.întreprinderi Descoperire Banca bancară creditoare Banca Împrumut pe creditoare termen lung Analiza vizează Solvabilitatea Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe term. Analiştii financiari. bursă ţială pentru acţionari Cabinetele de audit şi de Privatizarea Statul. potenţială pentru Specialiştii evaluatori. Serviciile specializate ale băncii creditoare. marja comercială şi a elementelor componente. capitalul economic.Analiză financiară aprofundată 17 Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel: Obiectivul Utilizatorul Credite bancare Banca Credit inter Furnizorul . Analiza creşterii întreprinderii În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatare a întreprinderii. independent de funcţiunea financiară. producţia exerciţiului. 2) Mijloacele puse în operă: personalul. scurt + Planul de finanţare previzional. studiul de evaluare. Executantul Specialiştii băncii creditoare Departamentul specializat al furnizorului. Serviciile specializate ale băncii sau creditorului. Situaţia financiară întreprinderii Investitorii actuală. b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate. rezultatul curent. Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni . 3) Rezultatele obţinute: Excedentul brut al exploatării. valoarea adăugată. rezultatul exploatării. Servciile specializate ale Introducere la Acţionarii Rentabilitatea poten băncilor. Serviciile specializate ale băncilor. Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare: I. supra-evaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului.

fluxurile de operaţiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii. 4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii. numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi a altor funcţiuni: 1) Marjele brute şi nete de rentabilitate. pe baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit. diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a riscurilor. 3) Analiza riscului de faliment. îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt. În concluzie. finanţarea investiţiilor IV. Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor. pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşi întrerupe activitatea. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe.18 Analiză financiară aprofundată (financiară. 2) Determinarea independenţei financiare. iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor. dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri. Echilibrul structurilor şi strategia financiară Creşterea este o sursă de dezechilibre. 2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară. 3) Acoperirea capitalurilor investite. III. fragilitatea întreprinderii. ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar: 1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier. dintre care. unele anunţă falimentul iar altele. II. nivelul rentabilităţii. comercială). ceea ce impune următoarele analize: 1) Analiza riscului economic. V. Aprecierea şi evaluarea riscurilor Natura creşterii întreprinderii. 2) Analiza riscului financiar. aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiare şi a gradului de autonomie. Analiza rentabilităţii Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă. iar acumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puţin armonios. .

care au incidenţă asupra rentabilităţii. procesele tehnologice utilizate. 2) Partenerii externi: a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali.4. dar nu se poate limita doar la acestea. informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea. Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la: natura produselor. b) Salariaţii. altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare 19 O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar. prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie. dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii.Analiză financiară aprofundată 1. unele sunt obligatorii şi publice. Informaţiile generale privesc conjunctura economică . sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei . care poate fi prezentată partenerilor economici şi sociali interni şi externi: 1) Partenerii interni: a) Managerii. care doresc să-şi minimizeze riscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile. sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii: informaţii generale pe plan economic. mijloacelor de finanţare. rotaţiei stocurilor. care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii.situaţia generală a economiei la un moment dat. a beneficiului şi a cursului acţiunilor la bursă. al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a perenităţii întreprinderii. structura de producţie. ştiut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influenţate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creşterea (reducerea) activităţii. informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii. fiscal şi monetar. Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse. Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale unei imagini fidele a întreprinderii.

ce se bazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a C. b) Instituţiile financiare.P. Politici contabile şi note explicative. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă de întreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată. performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual. care sunt considerate drept surse de finanţare. de riscurile financiare şi de capacitatea de rambursare a acesteia.M. doresc săşi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţat întreprinderii. Situaţia fluxurilor de numerar.M. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală.F. Contul de profit şi pierdere. d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentru colaborări pe termen lung. alături de raportul administratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor). 3. 306/2002 care cuprind următoarele documente egale ca importnţă: 1. 94/2001 şi O. Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi . 2.E.P.20 Analiză financiară aprofundată risc-beneficiu. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1): O. a rezultatului şi a situaţiei financiare a întreprinderii. diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate. 4. Situaţia modificării capitalurilor proprii. Bilanţul. 5. c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţii pentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale. deoarece trebuie să opereze prelevări şi să verse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscale directe. precum băncile şi alte organisme de creditare.E. care oferă informaţiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situaţiile financiare anuale . fiind interesaţi de indicatorii de performanţă.F. e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului.

Analiză financiară aprofundată

21

prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor. Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată, indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului. Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanţului. Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de resurse. Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat, contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca şi cheltuieli (fluxul de ieşiri). Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă, cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi. Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţa întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin

22

Analiză financiară aprofundată

aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de la un exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat. Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea). Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora. Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte. Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şi împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat. Situaţiile financiare anuale oferă date şi informaţii pentru două abordări: 1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat; 2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.

Analiză financiară aprofundată 1.5. Metodologia analizei financiare

23

Analiza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor contabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia financiară şi a-i înţelege evoluţia, în cadrul metodologiei generale a analizei economico-financiare, foloseşte, o serie de instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar. Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu de trepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilor cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi. Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune: 1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă care vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie de care pot exista: a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinând uneia sau mai multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice; b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe; c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu; d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii. Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin prisma factorilor de influenţă. 2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă, deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte care permite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigură profunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi interpretaţi. Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii: a) după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţierea abaterilor de la tendinţa generală a acestora; b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte localizarea cauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;

24

Analiză financiară aprofundată

c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmăresc elementele sau factorii determinanţi. Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe cale deductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează, factori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii: a) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factori cantitativi, calitativi şi de structură; b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi; c) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort; d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi; e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi; f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili; g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili; h) După importanţă: factori principali şi factori secundari. Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii cei mai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate. 3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare a acţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care se realizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoria fără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles. Ca treaptă metodologică de cunoaştere, treapta a impune precizarea sistemului de legături cauzale între factori şi cuantificarea influenţei lor. Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegerii procedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri de legături: a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice); b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice). În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prin analiză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate. În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul în vederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelarea fenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1). 4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la

Analiză financiară aprofundată

25

general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un tot unitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceea ce este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale. Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinut şi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contradicţii, astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun, pentru înlăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentru îmbunătăţirea performanţelor. 1.6. Procedee specifice analizei financiare Din metodologia generală a analizei economico-financiare în analiza financiară se utilizează mai multe procedee şi metode, din care unele aparţin analizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne. Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor. Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea de echilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţul financiar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prin fluxuri, care completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total. Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim: Compararea situaţiilor financiare Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precum şi în spaţiu cu unităţi similare. Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început de periodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în

26

Analiză financiară aprofundată

cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţierea trendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesită date şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive. Comparaţiile în spaţiu, între întreprinderi din acelaşi sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţele şi slăbiciunile în raport cu concurenţii. Analizele comparative în timp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţă de un criteriu de referinţă, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate de cuantificare a influenţei factorilor. Metoda de analiză prin rate (Ratios) În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent, rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din contul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat. Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau datele extracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între ele pentru a obţine o rată semnificativă. După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să le evidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a. Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 de ani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmărească progresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însă vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închiderea exerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere. Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o decizie financiară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind

Analiză financiară aprofundată

27

suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în dinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cu valori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare. Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoaşterea cât mai bună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reală a performanţelor şi dificultăţilor sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerinţe de bază: 1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşi unităţi. 2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente, între care trebuie să existe relaţii directe. 3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard. Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar, dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează în general dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) sau structura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a. Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie de organismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general: activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şi finanţarea; structura financiară şi riscurile. Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzând baterii de rate care cuprind: 1) Rate de analiză a factorilor de producţie; 2) Rate de gestiune şi de rentabilitate; 3) Rate de exploatare; 4) Rate financiare. Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP 94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principalii indicatori economico-financiari următorii indicatori sub formă de rate: I. Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală; 2) Lichiditatea imediată. II. Indicatori de risc:

28

Analiză financiară aprofundată

1) Gradul de îndatorare; 2) Acoperirea dobânzilor. III. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor; 2) Număr de zile de stocare; 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi; 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori; 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate; 6) Viteza de rotaţie a activelor totale. IV. Indicatori de profitabilitate: 1) Rentabilitatea capitalului angajat; 2) Marja brută din vânzări. Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la: 1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţele deciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară; 2) Efectuarea de comparaţii în timp pentru a studia evoluţia situaţiei financiare; 3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare. Metoda analizelor specifice În funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii, analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întreprinderii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a. Utilizarea instrumentului informatic Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesul şi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii: 1) Stocarea datelor; 2) Calculul ratelor; 3) Determinarea echilibrelor financiare; 4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară; 5) Efectuarea analizelor de sensibilitate şi a simulărilor.

care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare şi a fluxurilor de trezorerie. Etapele analizei financiare 29 Efecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape: 1) Etapa preliminară Pentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii. . b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional. Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şi evoluţia lor. cum ar fi cererea de credite pe termen scurt şi lung. vizând răspuns la întrebări de natură financiară. ş. situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor. 2) Examinarea situaţiei financiare presupune: a) Analiza contului de rezultat. care pune în evidenţă solduri semnificative privind activitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG). 3) Formularea diagnosticului financiar În sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultatele analizei financiare să fie valorificate diferit. prin extrapolarea trecutului. emiterea de noi acţiuni. achiziţia de acţiuni. care vizează evoluţia structurii financiare.7. fiscală. sau din contra. noi investiţii. de finanţare şi de distribuire a profitului net. cu reflectarea în costuri a consumului de resurse. juridică. care poate conduce la mai multe variante de decizii financiare. Acesta constituie un examen al politicii de investiţii. îndatorarea totală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului. c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie). rata rentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile. şi monetare diverse. dezinvestirea. în funcţie de utilizator.a. financiare. se vor prezenta informaţii privind: sectorul de activitate. evoluţia cifrei de afaceri în ultimii 4-5 ani. economică. O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară. în scopul efectuării unor previziuni financiare. Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie să se bazeze pe informaţii economice.Analiză financiară aprofundată 1. rentabilitatea (rata creşterii beneficiului brut şi net.

în analiza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje. stat). Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit. (diferenţe) între venituri şi cheltuieli. indiferent de provenienţă. creditori. Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare. ceea ce reflectă performanţa acesteia. crearea de rezerve. cât şi creşterea valorii sale. deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers. iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate. salariaţi. pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile. După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi. care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate. Numai ratele caracterizează real gradul de .30 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 2 ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT 2. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente. Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii. cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor.1. asigurarea propriei dezvoltări. rentabilităţi slabe cu marje mari.

. iar în credit veniturile. dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie. Cheltuieli extraordinare 3. Cheltuieli financiare 2. Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere. Venituri financiare (+) B. respectiv capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente. Rezultatul curent (A+B) (-) 3. Rezultatul brut (C+D) (-) Impozit pe profit (+)F. exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor. Rezultatul financiar (-) (+) C. Venituri extraordinare (+) D. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după funcţii (destinaţie). Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează: Debit Contul de profit şi pierdere Credit Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi 1. Rezultatul din exploatare (-) 2. Cheltuieli de exploatare 1. Rezultatul net al exerciţiului (-) Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferă formatul contului după natură în listă.Analiză financiară aprofundată 31 rentabilitate. Rezultatul extraordinar (-) Cheltuieli totale Venituri totale (+) E. situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux. În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel. Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii. Venituri din exploatare (+) A. în debit înregistrând cheltuielile. care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor.

8. al analizei financiare. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 17.6 136.94 40668 59200 0. cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 + 103008 3097 55309 . se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. Pornind de la rezultat.174 .1 55. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) Impozitul pe profit (I) Cota procentuală de impozit (i)(%) 706066 + 167862 636777 + 149369 69289 + 18493 17905 + 7777 25. 4. Numărul de acţiuni (mii) 18.8 129.0 25.3 crt. autofinanţarea şi conceptul de cash-flow.687 Tabelul 1 Abateri Indici (%) 130. De exemplu.84 + 5. 15. care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.4 176.52212 50796 538204 487408 50796 10128 19.90 51384 + 10716 295996 + 236796 0.25319 69289 . Venituri din exploatare . Rezultatul net pe acţiune (bază=diluat) Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şi pierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii: . 14. al diagnosticului financiar şi al evaluării întreprinderii.total 2. Venituri.9 140.3 500.513 16.5 136.8400 + 2544 .6 126.24349 + 26893 + 18493 - 10. 6.8 182.2 91.32 Analiză financiară aprofundată Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilităţii.0. Venituri totale (1 + 4 + 8) 12. 5.9 48. rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderii analizate sunt redate în Tabelul 1: Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdere Nr. 13. 7. 9. (milioane lei) 1. Cheltuieli de exploatare .4 131. Rezultatul extraordinar 11. Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Curent (± Δ) 700425 + 165317 605817 + 173717 + 94608 5641 30960 .2 130.total 3.

4 % pe seama reducerii pierderii financiare menţionate .2 % ca uermare a creşterii mai rapide a cheltuielilor de exploatare (40. 6.3 %. 3. pot fi împărţite în două categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate.Analiză financiară aprofundată 33 1. Aceste solduri. fiind consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor totale (31.2 %) comparativ cu veniturile aferente (30.2 % ca urmare a creşterii veniturilor financiare cu 82. Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36. 7. care a crescut cu 36. Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiul net pe acţiune cu aproape 75 %. 4. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şi rezultatul brut. prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG).2.4 %. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54. ca urmare a creşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76. fără a fi solduri intermediare au o mare importanţă pentru caracterizarea situaţiei financiare a întreprinderii . Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8. care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate. Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiune diluat. 2. determinate sub forma unor marje. 5.8 %).1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44.1 %.capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea . 2. În partea finală a tabloului se determină două mărimi care. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii. mai puţin decât rezultatul brut. deşi beneficiul din exploatare s-a redus.solduri reziduale. Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere al întreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune – Cascada SIG din Tabelul 2: . Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26.9 %).2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30.6 %).

85025 2254 + 1656 689688 + 163463 380067 310405 8441 152105 149859 4604 50445 9410 94608 5641 30960 .Costul mfurilor vândute (Chmf) 3.Cheltuieli financiare 21.3 777384 + 246833 783518 + 248502 . Rezultatul din exploatare (Rexp) 19.5 146. . 9. . 24. 11. 4.8 182.6 176. Excedent brut de exploatare(EBE) 15.Cheltuieli cu personalul Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 530551 535016 . . 12.52212 50796 50796 538204 487408 10128 40668 784 Tabelul 2 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137.Alte cheltuieli de exploatare 18.4 + 1192 128.6 151.25319 69289 69289 + 87521 + 76418 + 2886 + 39840 + 33692 + 186 + 40445 + 1833 .Consumuri intermediare (Ci) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 . Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 27. Rezultatul extraordinar (Rextr) 26.8400 + 2544 . (milioane lei) 1.Ajustare valori imobilizări 17.1 56 48.34 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune Nr. Vânzări de mărfuri (Vmf) 2.2 91.9) + Subvenţii de exploatare . .4 131. Solduri intermediare de gestiune crt.Impozitul pe profit 30.Alte impozite şi taxe . 7.0 129.89949 .4 1826 376. Rezultatul net (Rnet)(29 .8 131.4924 598 526225 292546 233987 5555 112265 116167 4418 10000 7577 103008 3097 55309 . + Venituri financiare 20. 10. 6. 22.5 136. . Cheltuieli totale 29. 23.Cheltuieli extraordinare 25. Marja comercială (Mc)(1-2) Producţia vândută (Pv) Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) Variaţia stocurilor (±ΔS) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) . Rezultatul financiar (Rfin) Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) + Venituri extraordinare .0 104.4 136. Venituri totale 28.2 504 124. 8. 13.8 126.7 + 477 155. + Alte venituri din exploatare 16.5 129.24349 + 26893 + 18493 + 18493 14.30) 706066 + 167862 636777 + 149369 17906 51384 + 7777 + 10716 .9 132.2 130.9 135.0 146. 5.

3.4 > 128. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea 35 Din punctul de vedere al analizei economice. Creşterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137. 2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute).7 %). Creşterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46.1.exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia: Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) – . Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG . 3) Producţia exerciţiului (Pex) . fiind egală cu suma: Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi). indiferent de destinaţie.cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în cursul exerciţiului.Consumurile intermediare (Ci). soldurile intermediare de gestiune caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării. 2. materializate în produse finite.2.exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei: CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf) + Producţia vândută (activitatea industrială)(Pv). semifabricate. care permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere. .4 %) s-a datorat atât creşterii producţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri. fiind element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaţiei: Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf). 4) Valoarea adăugată (Vad) . prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere: 1) Cifra de afaceri (CA) . Creşterea producţiei exerciţiului cu 163463 milioane lei (31 %) s-a datorat atât creşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate.Analiză financiară aprofundată 2.activitate: 1.

1 + 30 La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %. Aceste solduri intermediare de gestiune. Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32. la o creştere nominală de 50 %. 50 − 30 creşterea reală (Cr) a indicatorului este de : Cr = ⋅ 100 = 15. De exemplu. Cr nom = Creşterea nominală. fie calculul mărimii reale a volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor: Iq = ∑ q1 ⋅ p ⋅ 100 sau: ∑ q0 ⋅ p Q1 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 .6 %) a fost consecinţa creşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilor intermediare (131 > 129.9 %). . şi o rată a inflaţiei de 30 %. . creşterea reală a indicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher: Cr nom − Ri ⎛ 1 + Cr nom ⎞ Cr = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). creşterea reală este diferenţa: Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei.36 Analiză financiară aprofundată 4. IQ = ⋅ 100 = 100 Q0 ∑ q0 ⋅ p0 Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală a indicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p). rezultă din evaluarea bănească a volumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p): Q=Σq·p Gradul de realizare a valorii producţiei (IQ) este influenţat atât de dinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip): Q1 ∑ q1 ⋅p1 ⋅ 100 = Iq ⋅ Ip (%). 1 + Ri ⎝ 1 + Ri ⎠ în care: Cr = Creşterea reală.4 % . ca indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare. în care: Ip = Ip ∑ q1 ⋅ p 0 Q real = În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %.

În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare – cumpărare. mai puţin rabaturile. Analiza cifrei de afaceri 37 Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi.2. La unităţile cu profil comercial.Analiză financiară aprofundată 2. care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf). locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate: . chiriile. de producţie şi comercială.1. Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf). remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. p = Preţul de vânzare unitar. semifabricatele (Sv) destinate vânzării. 100 în care: R = Volumul mărfurilor desfăcute. La întreprinderilor cu activitate complexă. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf): CA = Pv + Vmf. fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi ratei rentabilităţii. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv): CA = Pv = ∑ [q (S)] · p în care: q = Volumul fizic al vânzărilor.1. S = Structura vânzărilor. cifra de afaceri cuprinde veniturile din vânzările de mărfuri: CA = Vmf = R⋅ A . lucrările executate şi serviciile prestate (Li). executarea de lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare. Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor. A = Cota medie de adaos comercial.

79 100 100 86. Elemente de calcul (milioane lei) Producţia vândută Vânzări de mărfuri CA netă. Cota de piaţă a întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt): CAp ⋅ 100 . În aceste condiţii. Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu concurenţii. 2. cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc.la Intern . 3. cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfă fabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţiei marfă: CA Gv = ⋅ 100 .4 146. Pmf Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturi neîncasate. Potrivit normelor contabile în vigoare.84 0. 1. analiza evidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă.21 0. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată. indiferent de gradul de încasare a contravalorii acestora.3 StructuraCA(%) S0 S1 99.5 143. conform Tabelului 3: Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Tabelul 3 Nr. ceea ce arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate.38 Analiză financiară aprofundată Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.86 15. din care: . Cp = CAt Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă. cifra de afaceri include valoarea mărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare. A. crt.1 167.17 13. 5. 4.16 99.83 . creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor.14 84.5 137.la Export Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 4465 6134 535016 783518 460863 659487 74153 124031 Indici (%) 146.

83 %. care s-au redus ca pondere. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆ = CA1 . 2.4 – 100 = + 46.Analiză financiară aprofundată 39 Din datele Tabelului 3 se constată următoarele: 1.4 % = ∆r.1 + 0.CA0 = 783518 . CA0 535016 ΔVm 1669 ΔrVm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rPv + ∆rVm = 46. 4.86 la 15. lei. în funcţie de factorii specifici.535016 = + 248502 mil.4 %. în care: ΔPv 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46. 3. Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prin accentuarea ponderii exportului cât şi a vânzărilor de mărfuri. în care: ∆Pv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil.3 = 46. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆r = ICA – 100 = 146. ∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆. . a crescut ponderea exportului de la 13. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Pv + ∆Vmf. 3. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rPv + ∆rVm. cât şi pe elemente. atât pe total. Analiza factorială a cifrei de afaceri 1. lei. În concluzie: 1. B.1 % . lei. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (peste 99 %). În totalul cifrei de afaceri. ceea implică aprofundarea factorilor de creştere a cifrei de afaceri pe o treaptă superioară.3 % . 2.

p1 212221 326501 185692 287632 132638 163251 530551 777384 Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa: Δ = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. ∆p = ∑[q1(S1)·p1] . ∆S = ∑[q1(S1)·p0] . Pv = ∑q(S)·p.1 – 100 = + 46. structura sortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p).Pv0 = Pv0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil.∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil. lei. în care: .1 %. permite determinarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q). Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp.∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil. lei Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δq + ΔS + Δp.40 Analiză financiară aprofundată a) Analiza factorială a producţiei vândute: Modelul de calcul al producţiei vândute. Efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe baza Tabelului 4 Aplicaţia 4: Analiza producţiei vândute Produse convenţionale A – tone B – bucăţi C – bucăţi Total Cantitatea vândută (mii) q0 q1 271 408 4127 5640 1638 1944 x x Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Tabelul 4 Valoarea vânzărilor (milioane lei) Pv0 = q0 . lei. lei. Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. în care: ∆q = ∑[q1(S0)·p0] . lei = Δ Modificarea relativă este diferenţa: Δr = IPv – 100 = 146. p0 Pv1 = q1 .

În concluzie: 1.0 + 3. Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelului 5: Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuri Nr. Vânzări mărfuri (Vmf) .0 4465 6134 Tabelul 5 Abateri Indici (±Δ) (%) + 3704 125. 2. sau marja comercială exprimată procentual: Vmf = R ⋅ A R ⋅ ∑ S ⋅ A / 100 = . cu preţul superior preţului mediu (785 > 236). Elemente de calcul crt.1 % = ΔrPv.08 %. 1.0 33. A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri.lei Exerciţiul financiar Precedent Curent 14883 18587 30.6 = + 46.0 + 1669 137. Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creşterea ponderii produsului A.08 + 8.5 + 0. 100 100 în care: S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri. 535016 CA0 Δp + 45840 Δrp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 8.% 3. Volum desfaceri (R) –mil.4 Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele: . CA0 535016 ΔS + 445 ΔrS = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.mil. 535016 CA0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrS + Δrp = + 37.6 %.0 110. lei 2.5 %.Analiză financiară aprofundată Δrq = 41 Δq 200548 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 37 . Cota medie de adaos ( A ) .Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi a preţurilor unitare ale produselor. b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri: Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumul mărfurilor desfăcute – rulajul R – (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentuală medie de adaos comercial ( A ).

18587 ⋅ (+ 3) = + 557 mil. lei ∆ = + 248502 mil. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrR + Δr A = + 0. lei: Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + Δ A . lei ∆p = + 45840 mil.4 – 100 = + 37. Sistemul factorial al cifrei de afaceri este următorul: ∆q = + 200548 mil.2 + 0.2 %.3 % = ΔrVmf. lei. lei ∆Pv = + 246833 mil. în care: ΔR + 1112 ΔrR = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. 100 100 Prin însumare se verifică egalitatea: = ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf. lei ∆Vmf = + 1669 mil. veniturile din vânzările de mărfuri au crescut atât prin creşterea cantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial. 535016 CA0 ΔrA = + 557 ΔA ⋅ ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. în care: ΔR = ΔA = (R1 − R0 ) ⋅ A 0 = + 3704 ⋅ 30 = + 1112 100 100 ⎜ ⎟ R1 ⋅ ⎛ A1− A 0 ⎞ ⎝ ⎠ mil. lei ∆R = + 1112 mil. lei . Modificarea relativă: Δr = IVm – 100 = 137. Deci. lei. lei ∆ A = + 557 mil.1 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrVmf = ΔrR + Δr A .42 Analiză financiară aprofundată Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa: Δ = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil.1 = + 0. lei ∆S = + 445 mil.4 %.

fără a fi destinate pieţei. ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu. Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite.2. stocare sau imobilizare. Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar.2. ca şi producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie. Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de . Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii. acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi): Pex = Pv + Ps + Pi. adică Soldul debitor al contului 711: ∆S = Sf – Si. semifabricate. Analiza producţiei exerciţiului 43 Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu. Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere. fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung. respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si).Analiză financiară aprofundată 2. Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere. Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază).1. unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare. producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf). care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere. producţia stocată. indiferent de destinaţie: vânzare. fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar. producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA).

4924) = .1 %.85025 mil. în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi. în care: ΔPv + 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46.2 217. 4. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi.85025 1826 .1 %. lei.9 %. 6. 2.1 Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele: Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa: Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil lei Factorii de influenţă sunt următorii: A.8 131. 1.4924 . lei = Δ Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPex – 100 = 131. crt.5 .89949 – (.Pv Producţia stocată (± ΔS) Sold C ct 711(+)(Sf) Sold D ct 711(-)(Si) Producţia imobilizată .Pex Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 . aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6): Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiului Nr. 3.Pi Producţia exerciţiului .20432 + 64593 + 1656 + 163464 59.44 Analiză financiară aprofundată diviziune. ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. 526225 Pex0 . ΔPs = Ps1 – Ps0 = . lei. 5. lei. 526225 Pex0 ΔPs − 85025 ΔrPs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 16.5 376.89949 50069 54993 598 526225 29637 119586 2254 689689 Tabelul 6 Abateri Indici (± Δ) (%) + 246833 146.1 – 100 = + 31. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută .

3 = .20432 mil lei.lei ∆Pi = + 1656 mil.3. influenţele se prezintă astfel: ΔrPs = ΔrSf + Δr Si. B.8 .1 % = ΔrPs. 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46.64593 mil. lei ∆p = 45840 mil.lei ∆Ps = . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSf + ΔSi = -20432 . lei ∆Sf = . 2.16.1 + 0.9 – 16.lei ∆S = 445 mil. Treapta a doua: ΔPs = .85025 mii lei = ΔSf + ΔSi.85025 mil.20432 mil.3 %. lei ∆Si = . în care: ΔSf − 20432 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3. lei În concluzie: 1.1 % = Δr.3 = + 31.12. lei ∆ = +163464mil. 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSf + ΔrSi = . Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ceea ce s-a realizat prin reducerea stocurilor finale şi creşterea socurilor iniţiale. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163464 milioane.64593 = .3 % . . în care: ΔSf = Sf1 – Sf0 = 29637 – 50069 = .Analiză financiară aprofundată ΔrPi = 45 ΔPi + 1656 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.64593 mil lei.8 % 526225 Pex0 ΔSi − 64593 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 12.85025 mii lei = ΔPs În procente.lei ∆Pv = + 246833 mil. Sistemul factorial al producţiei exerciţiului este următorul: ∆q = 200548 mil. ΔSi = Si0 – Si1 = 54993 – 119586 = . lei a fost consecinţa creşterii producţiei vândute şi a producţiei imobilizate.

32 100 Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii: 1.4924 .04 procente faţă de totalul producţiei exerciţiului. Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderii vânzărilor.82 112. De exemplu.11 100 0. Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută. ceea ce impune urmărirea atentă a dinamicii acestora. pe cared a majorat-o corespunzător. rezultă următoarele (Tabelul 7): Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiului Nr. Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unor materii prime mai scumpe. 1.93 la 13. crt. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (ΔS ±) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pex) Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 .13.93 . Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare. 3. Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poate creşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări. cu efecte favorabile asupra veniturilor. 4.46 Analiză financiară aprofundată Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri. .04 0.72 . dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţiei imobilizate. 2. sau prin creşterea producţiei stocate. cât şi ca pondere în totalul producţiei exerciţiului.0. de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuie comparată cu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare a întreprinderii. şi care a depăşit-o ca urmare a creşterii destocajului de la 0. 2. iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi ani comparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare.89949 598 526225 2254 689689 Tabelul 7 Structura producţiei S0 (%) S1 (%) 100. De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţiei exerciţiului şi elementele cu rol determinant în creşterea acesteia. detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG (Tabelul 1). pe seama căreia a crescut.

fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome ale întreprinderii care caracterizează. exprimă crearea sau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate. valoarea adăugată constituie atât un instrument de . valoarea adăugată are o importanţă mai mare decât cifra de afaceri. Întreprinderea produce bunuri şi servicii. foarte deosebite după obiectul de activitate .2. În activitatea practică. suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind produsul intern brut (PIB): ∑ Vad = PIB. în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri. Din aceste considerente. Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări (piaţa aval). Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţii externe sub forma unor consumuri intermediare. singura care le poate măsura puterea economică reală. performanţa întreprinderii. dar consumă o parte a producţiei altor întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ce consumă în acest scop măreşte valoarea propriei producţii. care nu poate oferi singură o imagine adevărată a întreprinderii. mai fidel decât cifra de afaceri.Analiză financiară aprofundată 2. valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai activităţii întreprinderii. prin utilizarea factorilor de producţie.3. Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţia realizată în cursul unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşte originea în funcţionarea întreprinderii prin aportul factorilor de producţie şi ea reprezintă valoarea adăugată produsă. care însă realizează valoare adăugată diferită.1. Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii. Prin conţinutul său. Analiza valorii adăugate 47 Producţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentru determinarea valorii adăugate.

Această marjă este suplimentul de valoare adusă de activitatea comercială.48 Analiză financiară aprofundată analiză cât şi un mijloc de gestiune. materiale consumabile (Mp). mai semnificativ decât cifra de afaceri. precum şi în fiscalitate. Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode: substractivă şi aditivă A. La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoarea adăugată este diferenţa: Vad = Pex – Ci. valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintre producţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de bunuri şi servicii provenite de la terţi: Vad = Pex + Mc – Ci Marja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şi costul de cumpărare a mărfurilor (Chmf). valoarea adăugată permite aprecierea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală a acesteia. valoarea adăugată poate reflecta diferenţe structurale între întreprinderi similare. fiind utilizată în gestiunea previzională. prin prisma raportului dintre factorii de producţie încorporaţi în activitatea economică. care exprimă veniturile din activitatea de producţie şi comerţ. capacitatea de a-şi asigura prin forţe proprii un anumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică). valoarea adăugată caracterizează exploatarea întreprinderii. contribuţia întreprinderii la crearea PIB. în controlul de gestiune. Ca instrument de analiză. pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivă După această metodă. Utilizată în comparaţii intra-sectoriale. Ca mijloc de gestiune. utilităţi (U). Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe . Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii. Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior: materii prime. contribuţia factorilor de producţie la crearea propriei bogăţii. fiind o valoare adăugată vândută. alte prestaţii externe (Ape) şi alte cheltuieli materiale (Acm): Ci = Mp + M + U + Ape + Acm.

7. 9.2) Producţia exerciţiului (Pex) Consumuri intermediare (Ci) Mat. crt. Elemente decalcul (milioane lei) Vânzări de mărfuri (Vmf) Chelt.consumabile (Mp) Alte cheltuieli materiale (M) Alte cheltuieli din afară (U) Alte prestaţii externe (Ape) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 4 .4 + 1192 128. ΔMc = Mc1 – Mc0 = 784 – 307 = + 477 mil. În procente.prime. privind mărfurile (Chmf) Marja comercială (Mc)(1 . ΔCi = Ci0 – Ci1 = 292545 – 380068 = . Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132.6 Din datele Tabelului 8 rezultă următoarele: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil.6 %.87523 = + 76418 mil.0 + 163464 131. lei. lei. lei = Δ. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 . 3.5) Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 784 526225 689689 292545 380068 219897 296076 1893 2879 49305 48420 21450 32693 233987 310405 49 Tabelul 8 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137.Analiză financiară aprofundată baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit şi pierdere: Aplicaţia 8: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivă Nr. 8. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi.2 + 11243 152.0 . 10. 2. 4. mat.87523 mil. influenţele factorilor sunt următoarele: .4 + 76418 132. 5.6 – 100 = + 32. în care: ΔPex = Pex1 – Pex0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil. 1. 6.1 +87523 129. lei. lei.885 98.9 + 76179 134.7 + 477 155.6 + 986 152.

2 % .5 %. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex = .2 . lei. 233987 Vad 0 ΔMc + 477 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 . Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔPv + 246833 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 105. ΔrPs = 233987 Vad 0 ΔPi 1656 ΔrPi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.3 %. b) Influenţa marjei comerciale: ΔMc = + 477 mil. ΔPi = Pi1 . b) Pe treapta a doua: a) Influenţa producţiei exerciţiului: ΔPex =163464 mil. ΔPs = Ps1 .7 = + 69.4465 = + 1669 mil.5 .Chmf0) = 4158 .5350 = -1192 mii lei.4924) = . lei.4 %.89949 – ( . ΔrPv = 233987 Vad 0 ΔPs − 85025 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 36. 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69. lei.37. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex. ΔChmf= (Chmf0 .8 + 0.lei = ΔVmf + ΔChmf.50 Analiză financiară aprofundată ΔPex + 163464 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 69. în care: ΔVmf= (Vmf1 – Vmf0) = 6134 . ΔrMc = 233987 Vad 0 ΔCi − 87523 ΔrCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 37 . lei.8 %.6 % = Δ.lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi.36.8 % = ΔrPex.4 = + 32.3 + 0.85025 mil. 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105.Ps0 = . în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil.Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil.6 %.

2 % = ΔrMc. . Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔVmf + 1669 ΔrVmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.296076= .Ape1= 21450 – 32693 = . lei = ΔMc.0.4 % = ∆rCi.5 % Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrVmf + ΔrChmf = +0.4 = -37.5 % .7 % Vad 0 233987 ΔChmf − 1192 ΔrChmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = .0.5 = + 0.3 %.3 . lei.5 + 0.4. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 . în care: ∆Mp = Mp0 – Mp1= 219897 .76179 mil.8 .2879 = . Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului cât şi marjei comerciale. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea ∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = . ∆Ape = Ape0 .8 %. În concluzie: 1. Vad 0 233987 ΔU 885 ΔrU = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 . ∆Acm = Acm0 – Acm1= 1893 . majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilor intermediare a diminuat corespunzător valoarea adăugată. Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔMp − 76179 ΔrMp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 32.32.87523 mil.Analiză financiară aprofundată 51 ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil.986 mil. lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm.7 – 0. lei.986= -87523 mil lei = ∆Ci. c) Influenţa consumurilor intermediare: ∆Ci = .4 %. 233987 Vad 0 ΔAcm − 986 ΔrAcm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 0. lei.11243 mii lei. Vad 0 233987 ΔApe − 11243 ΔrApe = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4. ∆U = U0 – U1 = 49305 – 48420 = + 885 mil.

c) La acelaşi volum al producţiei. Relaţia de calcul a valorii adăugate după metoda substractivă fără marja comercială (Vad = Pex – Ci) pune în evidenţă următoarele corelaţii care asigură creşterea acestui indicator: a) Producţia exerciţiului să crească mai repede decât cheltuielile materiale. la calculul unor indicatori de eficienţă economică. Analiza factorilor de creştere a valorii adăugate calculate prin metoda substractivă Indicatorul valoare adăugată îndeplineşte funcţii calitative deosebit de importante în sistemul indicatorilor valorici utilizaţi în analiză. cu atât se demonstrează creşterea mai rapidă a efortului creator al muncii şi reducerea relativă a consumurilor din afară. În acest sens . W = Productivitatea anuală a muncii. 100 100 ⎠ ⎝ Pex ⋅ SC i .52 Analiză financiară aprofundată B. Astfel. rata valorii adăugate în producţia exerciţiului este cu atât mai mare cu cât ponderea consumurilor intermediare (S Ci) este mai mică: În funcţie de această pondere. Exemplificăm analiza factorială a valorii adăugate după acest model pe baza datelor Tabelului 9: . pot fi determinaţi factorii de creştere a valorii adăugate. cheltuielile materiale să se reducă. Oricare dintre variante presupune în final decalajul între ritmurile de creştere a producţiei exerciţiului şi consumurilor intermediare: IPex > ICi. el se foloseşte la calculul productivităţii muncii. 100 Pex = N ⋅ W . a cărei relaţie de calcul este următoarea: Vad = Pex − în care: Pex ⋅ SC i SC i ⎞ ⎛ = N ⋅ W ⋅ ⎜1 − ⎟. precum şi la determinarea TVA. Ci = unde: N = Numărul de muncitori. b) Cu aceleaşi cheltuieli materiale să se obţină o producţie cât mai mare. Cu cât este mai mare ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului.

Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔN + ΔWa + ΔSCi . Vad 0 233697 .91 99. Elemente decalcul Prod.10 97. intermed.6026 + 78620 + 3380= + 75974 mil.5 %.0049) = 3380 mil.10 % 233697 309671 Abateri (± Δ) + 163464 .4441 = 78620 mil. lei.463 · (+ 0.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 9: Analiza valorii adăugate prin metoda substractivă Nr.59 % 55. lei) Numărul de muncitori (N) Productivitatea anuală (Wa) Consumuri intermediare (Ci) Ponderea cons.58 %. ⎝ 100 ⎠ Prin însumare se verifică egalitatea: ΔN + ΔWa + ΔSci = .42 134. lei. 3.033 · 0. 4. lei. 2. în care: ⎛ SCi 0 ⎞ ΔN = ( N 1 − N 0 ) ⋅ Wa 0 ⋅ ⎜1 − ⎟ = . crt. ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 − SCi1 ⎞ ΔSci = N 1 ⋅ Wa1 ⋅ ⎜ ⎟ = 1209 · 570. lei = Δ.5 Din datele Tabelului 9 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 309671 – 233697 = + 75974 mil. în care: ΔN − 6026 ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2 . 5.43 + 87490 . exerciţiului (Pex) (mil.53 129. (SCi) (%) Valoarea adăugată (Vad) (mil lei) Exerciţiul financiar Precedent Curent 526225 689689 1241 1209 424. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi.6026 mil.49 % + 75974 53 Tabelul 9 Indici (%) 131.5 – 100 = + 32.32 + 146.4441 = . 1. Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132. ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 ⎞ ΔWa = N 1 ⋅ (Wa1 − Wa 0 ) ⋅ ⎜1 − ⎟ = 1209 · (+146.033 570.32 · 424. 6.11 132.0.463 292528 380018 55. lei.43) · 0.

Reducerea numărului de muncitori cu 32 persoane (2.2. lei Δ = 75974 mil.44 %. Vad 0 233697 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi = . cheltuielile financiare (Ch fin). Sistemul factorial al valorii adăugate este următorul: ΔN = .49 %. lei ΔWa = + 78620 mil.5%) a fost consecinţa creşterii productivităţii anuale a muncii cu 146. rezultatul net (Bn). structura valorii adăugate şi repartizarea ei ΔrWa = . Prin însumarea elementelor de repartiţie se obţine valoarea adăugată brută (Vad br) şi netă (Vad n): Vad br = Chp+ (I + Tx) + Chfin + Aai + Rn. Vad n = Vad br – Aai.43 mil lei/muncitor şi a reducerii ponderii consumurilor intermediare cu 0. C Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivă Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune un demers invers faţă de precedentul şi vizează studiul elementelor care compun valoarea adăugată care înglobează în fapt costul factorilor de producţie care trebuie remuneraţi.44 = + 32. Creşterea valorii adăugate cu 75974 mil lei (32. Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică permite calcule privind: factorii de creştere. lei ΔSci = + 3380 mil. amortizarea activelor imobilizate (Aai).6026 mil.58 %). 2. Vad 0 233697 ΔSCi 3380 ΔrSCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 1.54 Analiză financiară aprofundată ΔWa 78620 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 33. lei În concluzie: 1.58 + 33. impozitele şi taxele fără TVA (I+Tx). Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumarea elementelor structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu personalul (salarii şi cheltuieli cu protecţia socială) (Chp).5 % = Δr.58 %) a redus valoarea adăugată cu 6026 milioane lei (2.64 + 1.64 %.

Chp Impozite şi taxe .75 10000 50445 4. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn = 39840 + 10664 – 25247 + 40445 + + 10716 = + 76418 mil. crt. ΔAai = Aai1 – Aai0 = 50445 – 10000 = + 40445mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn. Analiza factorială a valorii adăugate Modificarea valorii adăugate este diferenţa Δ = Vad1 .02 15682 26346 6. ΔRn = Rn1 – Rn0 = 51384 . 1. 2.Analiză financiară aprofundată 55 pentru remunerarea factorilor de producţie (aportorii de capitaluri).66 9.R net Valoarea adăugată netă . 7.38 16.233987 = + 76418 mil. Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa: . 6.70 8.72 83. lei.48 55372 30125 23.Aai Valoarea adăugată brută .n Ajustări imobilizări . Δ(I+Tx) = (I1+Tx1) . în care: ΔChp = Chp1 – Chp0 = 152105 -112265 = + 39840 mil. Exemplificăm analiza structurală şi factorială a valorii adăugate calculate prin metoda aditivă (de repartiţie) pe baza Tabelului 10: Aplicaţia 10: Analiza valorii adăugate după metoda aditivă Nr. lei.Vad. (%) Precedent Curent S0 S1 112265 152105 47.55 223987 259960 95. lei.Chfin Rezultatul net . lei.28 16.98 49. lei = Δ.25247 mil. ΔChfin = Chfin1 – Chfin0 = 30125 – 55372 = .Vad0 = 310405 .(I0+Tx0) = 26346 – 15682 = +10664 mil.25 233987 310405 100 100 Din datele Tabelului 10 rezultă următoarele: A. 3. lei. 4.40668 = + 10716 mil. 5.Vad br Tabelul 10 Exerciţiul financiar Structura Vad.70 40668 51384 17. lei. Elemente de repartiţie (milioane lei) Cheltuieli cu personalul .(I+Tx) Cheltuieli financiare .

6 % = Δr. Vad 0 233987 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn.6 %.6 − 100 = + 32. Valoarea adăugată Δr = b) Remunerarea statului: Rs = Impozite şi taxe ⋅ 100. B.10.5 %. 2. Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale ale elementelor de repartiţie. cu excepţia cheltuielilor financiare. în care: ΔChp + 39840 Δr Chp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 %.56 Analiză financiară aprofundată Vad 1 310405 ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 132. Valoarea adăugată c) Remunerarea creditorilor: Rc = . Vad 0 233987 ΔAai + 40445 ΔAai = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 .6 %.2 %. Cea mai mare contribuţie la această creştere au avut-o cheltuielile cu personalul şi amortizările şi provizioanele. Vad 0 233987 ΔRn + 10716 ΔrRn = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.5 %. Vad 0 233987 ΔChfin − 25247 ΔrChfin = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −10.5 = = + 32. În concluzie: 1. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn = 17 + 4. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii aportului tuturor factorilor de producţie.5 . Vad 0 233987 + 10664 Δ(I + Tx ) Δr(I+Tx) = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.6 + 17. Valoarea adăugată Cheltuieli financiare ⋅ 100. care reflectă remunerarea factorilor de producţie: Cheltuieli cu personalul a) Remunerarea muncii: Rm = ⋅ 100.2 + 4.

Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune în evidenţă faptul că fiecare factor încorporează două părţi distincte: una care corespunde unui cost adăugat pentru întreprindere şi alta care corespunde unei prelevări din rezultat. Analiza structurii valorii adăugate din tabelul 10 arată următoarele: 1. prin amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări. prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor de activ.55 %. sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele de participare la profit.02 % şi a amortizării de la 4. indirect. 4) Întreprinderea însăşi. Accentuarea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47.98 la 49.7 % şi a rezultatului net de la 17.28 la 16. ţinând seama de faptul că majorarea valorii adăugate cointeresează participanţii la viaţa întreprinderii astfel: 1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct sub formă de salarii sau. Aceste rezultate se reflectă în cotele de participare a aportorilor de capitaluri la realizarea valorii nou create. 2. 2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendele plătite acţionarilor.66 la 9. . Concomitent s-a redus ponderea cheltuielilor financiare de la 23. Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii. Valoarea adăugată Rezultatul net ⋅ 100. pe care aceasta îl adaugă bunurilor şi serviciilor achiziţionate din afară. prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea adăugată. Astfel se evidenţiază rolul valorii adăugate de indicator al funcţiei de producţie care depinde de factorii principali (munca şi capitalul).25 % arată creşterea intensităţii capitalistice.38 la 16.Analiză financiară aprofundată d) Remunerarea investiţiilor: Ri = 57 Amortizări şi provizioane ⋅ 100. 3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe beneficii. Valoarea adăugată e) Remunerarea întreprinderii: Rî = Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitatea întreprinderii oferă o informaţie utilă privind partajul între cei care au drepturi asupra veniturilor create.

30 la 25. De exemplu. dividende.70 la 8.68 procente şi creşterea cotelor .48 procente. Capitalurile III. de unde rezultă informaţii utile pentru gestiune. Analizată ca o însumare de costuri adăugate şi de cote . Structurarea a valorii adăugate în funcţie de remunerarea aportorilor de capitaluri se realizează după următoarea schemă: Valoarea adăugată I.80 procente şi a statului de la 6. pe de o parte. 2.părţi din rezultat. autofinanţare). Riscul dependenţei de aportul exterior este cu atât mai mare cu cât integrarea pe verticală a întreprinderii este mai redusă. . din care rezultă următoarele concluzii: 1. repartizarea valorii adăugate analizate mai sus pentru remunerarea aportorilor de capitaluri se prezintă în Tabelul 11.71 la 22. Reducerea ponderii costurilor adăugate de la 78. Statul IV. Creşterea aportului întreprinderii la realizarea valorii adăugate de la 14. în măsura în care permite să se aprecieze eficacitatea întreprinderii pentru o activitate dată (ţinând seama de mijloacele materiale puse în operă).părţi din rezultate de la 21.29 la 77. un indicator de performanţă. Munca II.58 Analiză financiară aprofundată Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care se repartizează factorilor de producţie sub diverse forme (participaţii.32 procente. Întreprinderea = Costuri adăugate + Cote-părţi din rezultate Participaţii la profit Dividende acţionari Impozit pe profit Rezultat în rezervă (Autofinanţare) Cheltuieli de personal + Cheltuieli financiare + Impozite şi taxe + Cheltuieli calculate + (Amortismente) Valoarea adăugată astfel structurată este. iar pe de altă parte este un indicator al gradului de integrare economică dacă avem în vedere aportul exterior de consumuri materiale şi energetice. impozit pe profit. valoarea adăugată oferă o imagine asupra evoluţiei acestor costuri.

15 69726 48263 29.02 9.66 9.55 233987 310405 100 100 183193 241116 78.70 8. 11. Remunerarea întreprinderii în creştere a fost consecinţa creşterii amortizării şi provizioanelor în condiţiile reducerii ponderii autofinanţării. 13.55 55372 30125 23.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 11: Structura valorii adăugate pe participanţi Nr.68 50794 69289 21.25 23459 29640 10. 10.80 10000 50445 4.98 la 49. 5.20 50. crt. 7. 1. Creşterea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47.80 15. 6.28 la 16.25 procente. 4.70 14354 18138 6.71 22. În analiză interesează relaţia între valoarea adăugată şi cifra de afaceri care reprezintă gradulc de integrare pe verticală ( Vad / CA ) şi evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă (CA/Vad).14 5. Munca a fost remunerată în creştere deţinând o pondere de peste 50 % în totalul valorii adăugate.72 10128 17906 4.02 procente şi a amortismentelor şi provizioanelor de la 4.02 2853 3605 1.76 33459 80085 14.98 49. 4.32 3. 2. 9. 8. Elemente de repartiţie (milioane lei) I Munca Cheltuieli cu personalul Participaţii la profit II Capitalurile Cheltuieli financiare Dividende acţionari III Statul Alte impozite şi taxe Impozit pe profit IV Întreprinderea Ajustări (amortiz +provizioane) Rezultat în rezervă (AF) Valoare adăugată brută I Costuri adăugate II Cote . 3. fiind indicatori de risc faţă de aportul extern de resurse materiale. 12. 5.17 112265 152105 47. . 15. 14.48 5556 8441 2.22 1. 6.30 25.părţi din rezultate 59 Tabelul 11 Exerciţiul financiar Structura valorii adăug Precedent Curent S0 (%) S1 (%) 115118 155710 49.29 77.85 15684 26347 6. Rezultatele înregistrate în repartizarea valorii adăugate atestă ponderea dominantă a costurilor adăugate în raport cu cotele-părţi din rezultate.38 2.32 5.28 16.

5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii. se calculează cu ajutorul relaţiei: EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) – – Impozite. 3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară. . nu este influenţat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma: Rcrt = Rexp + Rfin. nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă: Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare. vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul(Chp). fiind independent de politica financiară. taxe.= Rexp + Venituri financiare – Cheltuieli financiare. Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenţa: Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. se determină cu relaţia: Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) – – Amortizări şi provizioane .Alte cheltuieli de exploatare. fiind independent de politica financiară şi fiscală. dar ţine cont de amortizare şi provizioane. fiscală şi în domeniul amortizării.60 Analiză financiară aprofundată 2.2. care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în condiţii de funcţionare. cuprinde elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate. fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent: Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare. 2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercială a întreprinderii.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea de exploatare se calculează în “cascadă” următoarele solduri intermediare de gestiune ce caracterizează rezultatele (rentabilitatea) întreprinderii: 1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii. 4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii. 6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenţă: Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale.

Reducerea pierderii financiare cu 26893 milioane lei (45. Din analiza Tabloului SIG din Tabelul 2 se desprind următoarele concluzii referitor la Soldurile Intermediare de Gestiune privind rezultatele: 1.2 %) s-a datorat creşterii mai lente a sumei excedentului brut din exploatare şi altor venituri din ⎞ ⎛ 149859 + 4604 154463 exploatare ⎜ = = 128 % ⎟ comparativ cu suma amortizării şi ⎠ ⎝ 116167 + 4418 120585 ⎞ ⎛ 50445 + 9410 59855 altor cheltuieli de exploatare ⎜ = = 340.3%) într-un ritm inferior creşterii rezultatului brut (36. Creşterea rezultatului curent cu 18493 milioane lei (36. 5.6 %). Creşterea excedentului brut din exploatare cu 33692 milioane lei (29 %) s-a datorat creşterii valorii adăugate.i). Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26.4 %). 4.8 > 36.4 %).constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale de impozit (i). . Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8. Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii.2 > 30. pe seama cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe (fără impozitul pe profit). care a crescut cu 18493 milioane lei (36. ⎠ ⎝ 10000 + 7577 17577 3. ca urmare a creşterii mai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale (31. 6.8 %) s-a datorat creşterii veniturilor financiare şi reducerii cheltuielilor financiare.2 %).4 %) a fost consecinţa reducerii în proporţie mai mare a pierderii financiare comparativ cu scăderea rezultatului din exploatare (54. 2. conform relaţiei: Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1.Analiză financiară aprofundată 61 7) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) .5 % ⎟ .4 %) datorită creşterii mai rapide a impozitului pe profit (76.2 > 8. parţial distribuit sau reinvestit. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut. asupra rezultatului brut. Pe baza rezultatului net se determină două soduri reziduale caracteristice pentru evaluarea performanţelor financiare ale întreprinderii: capacitatea de autofinanţare (CAF) şi autofinanţarea (AF).

Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode: 1) Prin metoda fluxurilor. pornind de la rezultatul net al exerciţiului(Rnet): CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane – Reluări amortizări şi provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate – . corespunzător metodei de calcul utilizate.62 Analiză financiară aprofundată 2. 2) Prin metoda aditivă. participarea salariaţilor la profit şi alte elemente de activ şi pasiv. provizioane): CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile. . Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării Capacitatea de autofinanţare (CAF) este un sold rezidual de flux semnificativ care se obţine ca diferenţă între rezultatul net corectat cu amortizarea. constituie diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurse proprii ce rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatul exerciţiului după impozitare şi cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări. corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie. finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă).3.2. pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE): CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare ± Cote-părţi din rezultat din operaţiunile făcute în comun + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Participarea salariaţilor la profit – Impozit pe profit. Capacitatea de autofinanţare numită şi marjă brută de autofinanţare. remunerarea capitalului propriu(dividende) şi rambursarea împrumuturilor.Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subvenţii investiţii virate în contul de rezultat – Participarea salariaţilor la profit. Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare. ci informează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor). Această metodă simplă şi rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni.

c) Trebuie să concure la menţinerea valorii întreprinderii. ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în bilanţ. Este eterogenă. prin apelarea la împrumut. fiind un mijloc de finanţare pe care aceasta îl găseşte în propriile forţe. întărirea fondului de rulment. resurse disponibile durabile pentru a asigura finanţări structurale. operaţiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare. d) Utilitatea CAF vizează: finanţarea (totală sau parţială) a noilor investiţii. Are caracterul unei resurse degajate în cursul exerciţiului şi se poate calcula ca diferenţă între intrări şi ieşiri de fonduri din care nu se deduce nici un element contabil calculat (amortizări. ceea ce afectează structura financiară a acesteia. financiare) şi de unele operaţiuni extraordinare. provizioane): b) Este un flux de trezorerie efectivă sau potenţială care cuprinde inexactităţi. . deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timp scurt în întreprindere. în schimb nu are o autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile. Există situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare. capacitatea de autofinanţare poate fi caracterizată astfel: a) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operaţiunilor de gestiune (exploatare.Analiză financiară aprofundată 63 În esenţă. care îi va întări structura financiară. distribuirea de dividende. Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite: AF = CAF – Dividende distribuite. mărind fondul de rulment. Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii. rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii. rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor. În final. a căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului. fiind un factor de creştere a acesteia prin propriile mijloace putând să dispună de capitaluri suplimentare. capacitatea de autofinanţare serveşte la determinarea unor rate financiare de performanţă precum şi pentru calculul unui alt sold rezidual important pentru întreprindere: autofinanţarea.

Capacitatea de autofinanţare (CAF) 11. Metoda fluxurilor reflectă faptul că la originea creşterii capacităţii de autofinanţare a stat. + Alte venituri din exploatare 7. Autofinanţarea (AF) II. .3 2. Ambele metode utilizate pentru calculul capacităţii de autofinanţare arată creşterea acestui sold rezidual de flux cu 50409 milioane lei (105.8 126. Metoda fluxurilor Excedent brut de exploatare (EBE) .2 182. 1. 2. pe de o parte. Metoda aditivă 1.0 104.4 126. Autofinanţarea (AF) Din datele Tabelului 12 se desprind următoarele concluzii: 1.3 239.Participare salariaţi la profit 10. 6. 4.3 504 126. Rezultatul net (Rnet) 2.Dividende distribuite 6.4 %).3 205. . Indicatori (milioane lei) I. crt.Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare .Dividende distribuite 12.Participare salariaţi la profit 4. 5. . .3 126. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 5. 3.Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare Exerciţiul financiar Precedent 116167 4418 7577 3097 55309 10128 2853 47815 14356 33459 40668 10000 2853 47815 14356 33459 Curent 149859 4604 9410 5641 30960 17905 3605 98224 18139 80085 51384 50445 3605 98224 18139 80085 Tabelul 12 Abateri Indici (± Δ) + 33692 + 186 + 1833 + 2544 .3 239.Impozitul pe profit 9.2 124. + Ajustare valori imobilizări 3.1 56 176.4 126. . majorarea excedentului brut de exploatare şi pe .64 Analiză financiară aprofundată Calculăm capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea pe baza datelor Tabelului 12: Aplicaţia 12: Calculul CAF şi AF Nr. .24349 + 7777 + 752 +50409 + 3783 + 46626 + 10716 + 40445 + 752 +50409 + 3783 + 46626 (%) 129.3 205.Cheltuieli extraordinare 8.

Este o autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune în operă mijloace mai performante şi poate fi însoţită de alte surse de finanţare (noi aporturi ale acţionarilor). ceea ce depinde de nivelul la care se situiază aceste solduri reziduale. capacitatea de autofinanţare. fără dezvoltarea lui. diminuarea pierderii financiare. Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatului net cât şi creşterii amortizării şi provizioanelor (ajustările imobilizărilor). când întreprinderea doreşte să se retragă de pe o piaţă în regres. . precum şi a capacităţii de rambursare la termen a împrumuturilor prin raportul: Împrumuturi/CAF. dar pot exista cel puţin trei situaţii: 1) Autofinanţarea minimă care cuprinde numai amortismentele. autofinanţarea trebuie să cuprindă compensarea creşterii preţurilor. Astfel. ca urmare a depăşirii altor venituri din exploatare de către cheltuielile aferente. (IAF = 239.4 >126. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea prezintă importanţă în aaprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. într-o proporţie mai mare decât capacitatea de autofinanţare. 3) Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creşterea producţiei. Mijloacele de producţie pot fi reînnoite. ca resursă durabilă principală a întreprinderii. urmând să-şi producă numai sumele necesare reînnoirii mijloacelor de producţie. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea sunt utilizate în analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie în evaluarea performanţelor întreprinderii. măsoară capacitatea acesteia de a-şi finanţa nevoile financiare ale activităţii şi poate fi utilizată în aprecierea şi analiza rentabilităţii prin raportul: CAF/(Capitaluri proprii + Amortismente şi provizioane).Analiză financiară aprofundată 65 de altă parte.3 %). ca urmare a creşterii într-o proporţie mai mică a dividendelor distribuite acţionarilor: ICAF > IDividende (205. Autofinanţarea s-a majorat cu 46626 milioane lei (139. Pe lângă amortismente. 3.3 %). Alte rezultate din exploatare au redus capacitatea de autofinanţare.3 %). 2) Autofinaţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei. 5. Nivelul ideal de autofinanţare este dificil de apreciat. 4. fiind corelate cu alţi indicatori în vederea determinării unor rate de performanţă financiară.

cu obiectele de inventar consumate. veniturile din variaţia stocurilor în plus sau în minus. sau pentru calculul ratei de autofinanţare a nevoilor globale prin raportul AF/NFR. câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa 7: a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor. extraordinare. ajustarea valorii activelor circulante (pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele). lucrărilor executate şi serviciilor prestate. diferenţe nefavorabile de curs valutar. alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind prestaţiile externe.66 Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea se utilizează pentru determinarea ponderii finanţării proprii în investiţiile perioadei prin raportul AF/Investiţii imobilizări. ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. taxe şi vărsăminte asimilate. veniturile din producţia de imobilizări. sconturile acordate clienţilor. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al structurii şi eficienţei pe factori specifici activităţilor care le generează. ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi provizioane constituite). dobânzile privind exerciţiul financiar în curs. financiare. donaţii şi activele cedate). cheltuieli privind investiţii financiare cedate. cheltuieli cu despăgubiri. cheltuieli cu alte impozite. cheltuielile privind mărfurile. b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii. c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şi cuprind calamităţile şi alte evenimente extraordinare. Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activităţi curente. veniturile din subvenţii de . a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile. ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante. 2.3. cheltuielile cu personalul. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final al activităţii întreprinderii prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri de activităţi: de exploatare.

alături de efcienţa parţială a fiecărei categorii de cheltuieli. Unele cheltuieli financiare. prin raportarea fiecărei categorii (i) de cheltuieli (venituri) la totalul acestora: Chi Vi S C hi = ⋅ 100 (%).Analiză financiară aprofundată 67 exploatare şi alte venituri din exploatarea curentă. cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite. Cheltuielile extraordinare se pot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare. diferenţe de curs valutar. cheltuielile financiare nu au ca rezultat obţinerea de venituri financiare. din investiţii financiare cedate. c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitatea curentă: despăgubiri. Cht Vt Structura veniturilor pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generală a cheltuielilor totale aferente veniturilor totale. din dobânzi. în vederea evaluării riscului financiar. daune pretinse în urma unor calamităţi. din investiţii financiare pe termen scurt. se constată că nu toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare. S V i = ⋅ 100 (%).1. Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi se relizează pe baza ratelor de structură a contului de profit şi pierdere. Modelul de calcul poate fi completat în funcţie de structura veniturilor (Svi) şi indicatorii de eficienţă (Ii) pe tipuri de activităţi: .3. Dacă se urmăreşte corelaţia între venituri şi cheltuieli. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorul indicatorului (ratei)“Cheltuieli la 1000 lei venituri”: Cheltuieli totale It = ⋅ 1000 (‰) Venituri totale Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: ICht < IVt. sconturi obţinute şi alte venituri financiare. b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare. din creanţe imobilizate. trebuie corelate cu veniturile din exploatare. 2.

65 95. 706067 538205 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCht + ΔVt.0 17859 5488. 538205 Vt 0 ΔVt = It1 − It ′0 = 902 − 1183 = − 280 ‰.50 865.14 11.35 4. în care: Cht1 636777 ΔCht = ⋅ 1000 − It 0 = ⋅ 1000 − 906 = 1183 − 906 = + 277 ‰.58 0.80 100 100 Tabelul 13 Indicatori (‰) Ii0 Ii1 807. determinăm eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor din contul de profit şi pierderi studiat pe baza datelor Tabelului 13: Aplicaţia 13: Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare Total Cheltuieli Venituri din exploatare Venituri financiare Venituri extraordinare Total Venituri Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 55309 30960 487409 636777 535108 700426 3097 5641 538205 706067 Structura (%) Si 1 Si 0 88. ΔCht + ΔVt = + 277 + (− 281) = − 4 ‰ = Δ.0 - Pe baza datelor din Tabelul 13 se constată următoarele: Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa: 636777 487409 Δ = It1 − It 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 902 − 906 = − 4 ‰.86 100 100 99. De exemplu.42 99.4 906.0 902. Prin însumare se verifică egalitatea: În concluzie: .20 0.68 Analiză financiară aprofundată It = Ch exp V exp Chfin Vfin Chextr Vextr ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ = V exp Vt Vfin Vt Vextr Vt = Iexp · SVexp + Ifin · SVfin + Iextr · SVextr = ∑Svi · Ii.

306 = ⎜ ⎟ 487409 ⎠ ⎝ 538205 3.a redus ponderea veniturilor din exploatare. 4. În concluzie.2 ⋅ 807 .80 ⋅ 17859) − 906 = + 38 ‰. 2.4 ‰ = Δ.58 la 0. − It 0 = (99. Reducerea indicatorului cu 4 ‰ atestă creşterea eficienţei cheltuielilor totale. Modificarea structurii veniturilor a majorat indicatorul cu 38 ‰.80 procente. 1. . Structura cheltuielilor şi a veniturilor arată inexistenţa activităţii extraordinare. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu cheltuielile: IVt > ICht: 636777 ⎞ ⎛ 706067 = 1.42) = . Reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 42 ‰ s-a datorat reducerii indicatorului activităţii financiare de la 17859 la 5488. A crescut ponderea veniturilor financiare şi s. 100 100 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔSVi + ΔIi . prin creşterea ponderii veniturilor financiare de la 0. 5.312 〉 1. se constată că structura veniturilor şi indicatorii de eficienţă pe tipuri de activităţi au determinat reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 4 ‰: = 902 − 906 = − 4 ‰.4 ‰. A crescut ponderea cheltuielilor de exploatare şi s-a redus ponderea cheltuielilor financiare. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSvi + ΔIi = (+ 38) + (. 2.Analiză financiară aprofundată 69 1. în care: ΔSvi = Δ= ∑ Sv i1 ⋅ Ii1 − ∑ Sv i0 ⋅ Ii 0 ∑ Sv i1 ⋅ Ii 0 100 100 ΔIi = It1 − I′t 0 = 902 − 944 = − 42 ‰. indicatorul “Cheltuieli financiare la 1000 lei venituri financiare”fiind mult mai mare decât indicatorul total (17859 > 906). Pe o treaptă superioară de diviziune.5) + (0.

Deşi în valoare absolută toate categoriile de cheltuieli au crescut. în reducere până la peste 57 % în cursul exerciţiului curent. stocarea lor. În contabilitatea financiară. din care se constată următoarele: 1. Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul ratelor de structură şi eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare”: Ch exp . fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii. respectiv amortizările şi provizioanele. 2. stocarea semifabricatelor. De exemplu. cheltuielile cu energia şi apa şi alte cheltuieli materiale. materialele consumabile. I exp = ⋅ 1000 (‰) V exp . desfăşurarea procesului de producţie. indicatorul de eficienţă “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut. produselor finite şi vânzarea lor. În consens cu structura cheltuielilor de exploatare. şi a altor cheltuieli de exploatare. ceea ce le măreşte importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii. Analiza cheltuielilor de exploatare Cheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contul de profit şi pierdere.3. care au crescut în cursul exerciţiului curent.2. ca pondere faţă de totalul cheltuielilor.70 Analiză financiară aprofundată 2. efectuăm analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatareîn cazul studiat pe baza datelor Tabelului 14. Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: IV exp > ICh exp. cu excepţia ajustării valorii imobilizărilor corporale şi necorporale. care deţin o pondere de peste 60% în exerciţiul precedent. acestea s-au redus. achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor. ceea ce reflectă scăderea eficienţei acestor cheltuieli (Tabelul 14): . cheltuielile de exploatare includ contravaloarea consumurilor efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind ansamblul unor operaţiuni de cumpărare de materii prime şi materiale. Dominante în totalul cheltuielilor de exploatare sunt cheltuielile cu materiile prime.

5 = + 324.50 865.6 25.prime + materiale Chelt.32 40445 404. exp.5 ‰ = ∆.34 76079 28.20 15938 47.5 ‰.5 2.2 62.0 0.10 39840 35.88 1192 28. Tabelul 14 Structura (%) Abateri (± ∆) Si 1 mil.00 71 Iexp = Chelt.96 0.pt.total Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 271297 347376 4158 5350 112265 152105 10000 50445 653 876 33727 49665 535108 700426 807.4 0.1 7.5 = +57.98 25. 700426 535108 Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Chexp + ∆Vexp. în funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în . exp.2 1653188 30.80 8.78 57. Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată la nivelul fiecărui element.9 %). în care: Ch exp 1 605817 ΔCh exp = ⋅ 1000 − I exp 0 = ⋅ 1000 − 807 . mat.2 > 30.31 8.12 (‰) (%) Pe baza datelor Tabelului 14 se obţin următoarele rezultate: Modificarea indicatorului este diferenţa: 605817 432100 Δ = I exp 1 − I exp 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 865 − 807.50 7.5 ‰.5 – 267 = + 57.privind mărfurile Cheltuieli cu personalul Ajustare imobilizări totale Ajustare active circulante Alte cheltuieli de exploatare Proviz. scăderea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor faţă de venituri: IChexp > IVexp (40.17 0.9 57.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 14: Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare . ⋅ 1000 (‰ ) Venit. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Chexp + ∆Vexp = + 324. lei % Si 0 100 100 173717 40. 535108 V exp 0 ΔV exp = I exp 1 − I exp ′ 0 = 865 − 1132 = −267 ‰.16 223 34.total Chelt. riscuri + cheltuieli Venituri din exploatare. În concluzie.

eficienţa cheltuielilor de exploatare este condiţionată direct de gradul de eficienţă a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri. Diferenţele de evaluare a producţiei stocate şi a producţiei imobilizate (în costuri) şi a producţiei vândute (în preţ) vor diminua corespunzător eficienţa cheltuielilor de exploatare pe total. aferente: cifrei de afaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor). 2. în care se reflectă atât eficienţa producţiei vândute cât şi eficienţa vânzărilor de mărfuri. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Cifra de afaceri (CA) se calculează prin însumarea veniturilor provenite din livrări de produse. producţiei imobilizate şi respectiv alte venituri şi alte cheltuieli de exploatare. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor şi constituie componenta principală a veniturilor din exploatare. mai puţin rabaturile. Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (producţiei vândute) se analizează cu ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri: ICA = Ct ⋅ 1000 = CA ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 (‰). c = Costul unitar al producţiei vândute.3. executare de lucrări şi prestări de servicii cu veniturile din vânzarea mărfurilor. Indicatorul poate fi exprimat în funcţie de eficienţa produselor (i): c S ⋅ ⋅ 1000 S ⋅i ∑ p ∑ = I= 100 100 . prin indicatori adecvaţi.72 Analiză financiară aprofundată raport cu modul de formare a veniturilor şi a cheltuielilor. S = Structura sortimentală a vânzărilor.3. influenţând decisiv eficienţa cheltuielilor de exploatare. producţiei stocate. ∑ q(S ) ⋅ p în care: q = Cantitatea vândută. p = Preţul mediu de vânzare. Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şi comercializarea produselor.

Analiză financiară aprofundată 73 Efectuăm analiza eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15: Aplicaţia 15: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe total Produse convenţionale A – to B – buc. C – buc. p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 15 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δc + Δp . c0 q1 . c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Pe baza datelor Tabelului 15 se obţin următoarele rezultate: I0 = I1 ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 461752 ⋅ 1000 = 870 ‰. în care: ∑ q (S ) ⋅ c ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c Δc = ∑ q (S ) ⋅ p ΔS = 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 ⋅ 1000 − I 0 = ⋅ 1000 − I ′0 = 635808 ⋅ 1000 − 870 = 869 − 870 = − 1 ‰. p1 q1 . 731544 1 0 Δp = I1 − I′1 = 941 − 1000 = − 59 ‰. Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 . p0 q1 . În concluzie: . c1 q1 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = −1 + 131 − 59 = + 71 ‰ = ∆. 530551 ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 731064 ⋅ 1000 = 941 ‰. 731544 731064 ⋅ 1000 − 869 = 1000 − 869 = + 131 ‰. = 777384 ∑ q (S ) ⋅ p 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰.

⋅ i1 100 100 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰. Creşterea indicatorului cu 71 ‰ reflectă scăderea eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul. 2. Reducerea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor. Metoda calculului pe produs pune în evidenţă contribuţia eficienţei fiecărui produs la eficienţa generală prin ponderea deţinută în producţia vândută. 3. în care: (42 ⋅ 975) + (37 ⋅ 922) + (21 ⋅ 905) = 941 ‰. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆S + ∆i. prin calculul pe produs se obţin rezultatele din Tabelul 16: Aplicaţia 16: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse Produse convenţionale A – to B – buc. . ceea ce impune examinarea eficienţei produselor pe baza calculului pe produs. Creşterea preţurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului. 4. rezultă următoarele: I0 = I1 = ∑S ∑S 0 ⋅ i0 100 1 = = (40 ⋅ 879) + (35 ⋅ 844) + (25 ⋅ 889) = 870 100 ‰.74 Analiză financiară aprofundată 1. C – buc. De exemplu. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 16 Chelt. favorizând creşterea eficienţei cheltuielilor.la 1000 lei CA (‰) i0 i1 879 975 844 922 889 905 870 941 Din datele Tabelului 16.

2.Analiză financiară aprofundată ΔS = 75 ∑S 1 ⋅ i0 100 100 Δi = I1 − I′0 = 941 − 869 = + 72 ‰. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor. al cărui indicator este inferior mediei (844 < 869).59 ‰. Δp = I1 − I′1 = 941 – 1000 = . 100 100 în care: ⎡⎛ 780 ⎞ ⎛ 47 ⎞ ⎛ 76 ⎞⎤ c1 ⋅ 1000 ⎢⎜ 42 ⋅ ⎟ + ⎜ 37 ⋅ ⎟ + ⎜ 21 ⋅ ⎟⎥ ⋅ 1000 785 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ 81 ⎠⎦ p0 ⎝ I ′1 = = 1000 ‰. în care: Δc = ∑S 1 ⋅ c1 c0 ⋅ 1000 ∑ S 1 ⋅ ⋅ 1000 p0 p0 − = I ′1 − I ′0 . Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆S = . Modificarea structurii vânzărilor a redus indicatorul pe total prin creşterea ponderii produsului B. Pe trepta a doua: Δi = Δc + Δp. − I0 = (42 ⋅ 879) + (37 ⋅ 844) + (21 ⋅ 889) − 869 = 869 − 870 = − 1 ‰. 3. ∑S 1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = +131 − 59 = + 72 ‰ = ∆i. În concluzie: 1.1 + 72 = + 71 ‰ = ∆.59 ‰ . ca urmare a scăderii eficienţei produselor.1 ‰ ICA1 – ICA0 = + 71 ‰ ∆c = + 131 ‰ ∆i = + 72 ‰ Δp = . Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri reflectă reducerea eficienţei cheltuielilor aferente vînzărilor. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆S + ∆i = . =⎣ 100 100 ∆c = I′1 − I′0 = 1000 – 869 = + 131 ‰.

ICA = 530551 ∑ q0 ⋅ p0 731064 − 461752 269312 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 = 1091 ‰. Valoarea supraunitară a elasticităţii reflectă sensibilitatea ridicată a costurilor aferente cifrei de afaceri la variaţia acesteia.76 Analiză financiară aprofundată Factorii de reducere a indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri reflectă diferit efortul propriu în creşterea eficienţei: reducerea costului unitar şi majorarea preţului mediu prin îmbunătăţirea calităţii produselor reflectă direct acest efort. în timp ce modificarea structurii producţiei este un factor exogen. 461752 ∑ q0 ⋅ c0 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 = 777384 ⋅ 100 = 146. 3. . 2.5 2) EC t/ CA = în care: IC t = ΔCt / ΔCA IM 1091 = = = 1. Dinamica indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri poate fi apreciată prin valoarea elasticităţii: costurilor în raport cu variaţia cifrei de afaceri ΔCt/ Ct Ect/ CA = . costurile fiind relativ elastice în raport cu cifra de afaceri. 777384 − 530551 246833 IM = În concluzie: 1.24 . ΔrCA ICA − 100 46.24 . Acelaşi lucru exprimă raportul dintre indicatorul marginal IM = 1091 ‰ şi indicatorul mediu Im0 = 870 ‰. ΔCA/ CA în două variante de calcul: ΔrCt IC t − 100 58 1) EC t/ CA = = = = 1. Reducerea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu cifra de afaceri (58 > 46 %). Ct / CA Im 870 ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 = 731064 ⋅ 100 = 158 %.5 %.

Diferenţa 1000 – I = R reprezintă rata de reducere a indicatorului de eficienţă şi permite determinarea efectului creşterii eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor: totale. limita maximă 1000 constituie pragul de rentabilitate.3. la care veniturile egalează costurile. lei 1000 1000 R1 135 ΔV exp = ⋅ (V exp 1 − V exp 0 ) = ⋅ (700426 − 535108 ) = + 22310 mil. după cum: I< 1000 sau I > 1000.5 B0 = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = ⋅ 535108 = + 103008 mil. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei 77 Indicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabileşte o legătură directă între costuri şi rentabilitate.8450 mil. lei. atingându-se punctul mort (beneficiul = 0). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔVexp. 1000 1000 Exemplificăm calculul şi analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe baza datelor din Tabelul 13: Aplicaţia 17: Analiza beneficiului aferent exploatării Beneficiul aferent exploatării are următoarele valori: + 192. sub formă de beneficii su pierderi (± B). în care: R1 − R 0 135 − 192.Analiză financiară aprofundată 2.4.lei 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: .lei 1000 1000 1000 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 94558 – 103008 = . Relaţia de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei este următoarea: R 1000 − I B= ⋅ V (CA) = ⋅ V (CA) .lei 1000 1000 1000 + 135 R1 1000 − 865 B1 = ⋅ V exp 1 = ⋅ 700426 = ⋅ 700426 = + 94558 mil.5 ΔR = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = − 30769 mil.5 R0 1000 − 807 . din exploatare (V) sau cifrei de afaceri (CA).

lei. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔCA.5 ‰ a diminuat rata de reducere de la 192. 1000 1000 Modificarea indicatorului este egală cu diferenţa: Δ = BCA1 – BCA0 = 45866 – 68972 = . lei. lei.78 Analiză financiară aprofundată ΔR + ΔVexpl = . Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare cu 57.5 lei).30769 + 22310 = . 4. astfel: 2.5 la 135 lei (cu 57. În concluzie: 1. în care: R1 − R 0 59 − 130 ΔR = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 37669 mil. lei Δ = . 3.8450 mil. Creşterea veniturilor din exploatare cu 165318 milioane lei a majorat beneficiul aferent exploatării cu 22319 milioane lei. lei = Δ.8450 mil.30769 mil. 1000 1000 R1 1000 − 941 BCA1 = ⋅ CA1 = ⋅ 777384 = + 45866 mil. lei. Beneficiul aferent exploatării s-a redus cu 8450 milioane lei. Efectul acestei reduceri a fost scăderea beneficiului din exploatare cu 30769 milioane lei. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆R = . lei ∆Vexp = + 22319 mil. lei Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pune în evidenţă în primul rând evoluţia beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15 după cum urmează: Aplicaţia 18: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceri Beneficiul aferent producţiei vândute pe total are următoarele valori: R0 1000 − 870 BCA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 68972 mil.23106 mil. 1000 1000 .

lei. lei = ΔCA.lei 1000 1000 1000 R ′1 − R ′0 ( 1000 − I ′1 ) − R ′0 0 − 131 Δc = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 69502 mil.37669 + 14563 = .5 mil. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δ p = 26070 – 14211 + 2704 = + 14563 mil. lei = Δ.37669 mil. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: .. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δ p = 530. 1000 1000 1000 R1 − R ′1 59 − 0 Δp = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 31302. lei = Δ.Analiză financiară aprofundată R1 59 ΔCA = ⋅ (CA1 − CA0 ) = ⋅ (777384 − 530551) = + 14563 mil. lei.23106 mil. În final.5 – 69502 + 31302. Pe treapta a doua de diviziune. 1000 1000 R1 59 Δp = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 ) = ⋅ (777384 − 731544) = 2704 mil. 1000 1000 R1 59 ΔS = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (731544 − 972415) =-14211 mil. în care: R ′0 − R 0 ( 1000 − I ′0 ) − R 0 131 − 130 ΔS = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = 530 . se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = .23106 mil.5 mil.5 = .37669 + 14563 = . lei = ΔR. a) ΔR = ΔI = ΔS + Δc + Δ p . b) ΔCA = Δq + ΔS + Δ p . 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . 79 în care: R1 59 Δq = ⋅ (∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (972415 − 530551) = 26070 mil.

lei Δq = + 26070 mil. se constată că beneficiul aferent cifrei de afaceri este determinat de patru factori.5 mil. lei Δ p = + 31302. lei În concluzie: 1. lei Δc = . Prin intermediul cifrei de afaceri se reflectă efectul favorabil al creşterii volumului vânzărilor şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al modificării structurii producţiei vândute.14211 mil. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 milioane lei (33.69502 mil. lei ΔR = . ca urmare a creşterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CA de la 870 la 941 ‰. după cum urmează: Δq + ΔS + Δc + Δ p = 26070 + (530. lei ΔCA = + 14563 mil.80 Analiză financiară aprofundată ΔS = + 530. lei Δ = .5 = + 23106 mil. 4. Cumulând influenţele factorilor care se manifestă prin rata de eficienţă (R) şi prin cifra de afaceri (CA). lei Δ p = + 2704 mil. 2.5 – 14211) – 69502 + (31302.5 + 2704) = = 26070 – 13680. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul cu 14563 milioane lei (21 %).23106 mil. 3.5 – 69502 + 34006. . lei ΔS = .5 %) a fost consecinţa scăderii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 71 lei (de la 130 la 59 lei).5 mil. Prin intermediul ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă efectul favorabil al modificării structurii şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al creşterii costului unitar. lei = Δ La aceşti factori se ajunge pornind de la relaţia dintre beneficiul aferent cifrei de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri: 1000 − ICA ⋅ CA = 1000 1000 − B= ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p = = ∑ q (S ) ⋅ p − ∑ q ( S ) ⋅ c .37669 mil.

Analiză financiară aprofundată 2. E. Rezultatul brut = Venituri totale . Analiza marjelor de rentabilitate 81 Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor şi veniturilor exerciţiului pe trei niveluri de activitate: exploatare. Rezultatul/acţiune = Rezultatul brut (net)/Număr acţiuni. analiza cheltuielilor prin funcţii permite determinarea mai multor marje de rentabilitate: 1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor. elementele extaordinare nefiind dependente de vânzări. În prtea finală a contului de profit şi pierdere se determină: G. 3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de cumpărare. Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate. din care: 4) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor. F. financiar. extraordinar. D. B. 2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuieli de producţie.4. rezultatul pe tipuri de activităţi fiind determinat sub forma marjelor: A. De exemplu. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B). Ele pun în evidenţă faptul că producţia stocată şi cea imobilizată nu reprezintă decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) şi că numai producţia vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultat. Aceste marje se analizează numai la nivelul rezultatului curent. marjele de rentabilitate calculate pe baza contului de profit . Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. 5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile.Cheltuieli totale. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±). de unde rezultă profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel. Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate la marja comercială specifică activităţii de comerţ. C. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit.

6 %). Rezultatul financiar (Rfin) 3.8 %).0 25.3 %). Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Precedent + 103008 .513 (%) 91. 2.8 > 45.8 136. Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu rezultatul curent. 4. 8.4 126. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8400 milioane lei (8.2 %).4 136.174 Tabelul 17 Abateri Indici (± Δ) . care s-a redus în cursul exerciţiului cu 26893 milioane lei (45 %) datorită creşterii veniturilor financiare cu 2544 milioane lei (82 %) şi reducerii cheltuielilor aferente cu 24349 milioane lei (44%).4%) datorită decalajului indicilor de dinamică: IRexp > IRfin (91.25319 69289 69289 51384 295996 0.687 Curent + 94608 . Rezultatul financiar constituie o pierdere. 7.3 500.7%) ca urmare a creşterii mai rapide a numărului de acţiuni (400 %) comparativ cu rezultatul net contabil (26. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26.2).8 45. ca urmare a decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare: IVexp < IChexp (130. .513 mii lei (74. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2.0. Rezultatul curent (Rcrt) 4.8400 + 26893 + 18493 + 18493 + 10716 +236796 . Rezultatul curent a crescut cu 18493 milioane lei (36.4 > 29. 3.52212 50796 50796 40668 59200 0. datorită creşterii mai rapide a rezultatului brut faţă de cota procentuală de impozit (36. 6. 6.3 crt (milioane lei) 1. 5.9 < 140. Rezultatul net pe acţiune s-a redus cu 0.3 %).82 Analiză financiară aprofundată şi pierdere analizat sunt prezentate în Tabelul 17: Aplicaţia 19: Marjele de rentabilitate din contul de profi şi pierdere Nr. Rezultatul extraordinar Rezultatul brut (Rbr) Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] Numărul de acţiuni (mii) Rezultatul net pe acţiune Din datele Tabelului 17 se desprind următoarele concluzii: 1. 5.

rezultatul din exploatare se prezintă în Tabelul 18: Aplicaţia 20: Calculul rezultatului din exploatare Nr. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Vexp + ∆R = + 31741 – 40141 = . rentabilitatea activităţii curente a întreprinderii şi este calculat cu ajutorul relaţiei: ⎛ Ch exp R exp = Vexp − Ch exp = V exp ⎜1 − ⎜ Vexp ⎝ ⎞ ⎟ = Vexp ⋅ R . (milioane lei) Venituri din exploatare .2 . 1. Venituri. lei. 2.8400 milioane lei = ∆.192 103008 Curent 700425 605817 94608 0.40141 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Vexp + ∆R.8400 mil. lei.135 94608 Tabelul 18 Abateri Indici (± Δ) (%) + 165317 130. ⎟ ⎠ în care: R = 1 – I = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare. în care: ∆Vexp = R1(Vexp1 .057 .0. 5.0. De exemplu.8400 91.9 91.865 0. În concluzie: .2 69.total Rezultatul din exploatare (Rexp) I = Ch exp/ V exp R=1-I Rexp = Vexp · R Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 103008 0. caracterizează în mărime absolută.192 = + 31741 mil.R0) Vexp1 = (.8400 + 0.808 0.9 + 173717 140.5.057) · 700425 = . cheltuieli şi rezultate crt. ∆R = (R1 .Analiză financiară aprofundată 2.Vexp0) = 165317 · 0. 3.8 107.total Cheltuieli de exploatare . Analiza rezultatului din exploatare 83 Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerciţiului. lei. 4.057 .8 Pe baza datelorTabelului 18 se obţin următoarele rezultate: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: ∆ = Vexp1 · R1 – Vexp0 · R0 = 94608 – 103008 = . 6.

ΔChad = Chad0 – Chad1 = 82160 – 194821 = .2 %) s-a realizat în condiţiile creşterii veniturilor din exploatare. lei. lei. OMFP 94/2001) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare după destinaţie şi calculul rezultatului din exploatare conform relaţiei: Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli de desfacere (Chd) .6122 mil. datorită reducerii ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare 0. în care: RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cv). . De exemplu. lei.057 lei (7. 2.1 %). lei. lei Δ = .112161 mil. lei Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativă 4.8400 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve.057 lei (30. unde: Cv = Cheltuielile activităţii de bază (Chab) + Cheltuielile activităţilor auxiliare (Chaa) + Cheltuielile indirecte de producţie (Chi).2 %).8400 mil. ΔChd = Chd0 – Chd1 = 10251 – 16373 = .Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave). Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Vexp = + 31741 mil. rezultatul din exploatare detaliat după destinaţie se prezintă în Tabelul 19. în care: ΔRCA = RCA1 – RCA0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. din care se desprind următoarele concluzii: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: Δ = Rexp1 – Rexp0 = 94608 . Reducerea ratei de eficienţă (R) s-a datorat creşterii cheltuielilor de exploatare la 1 leu venituri aferente cu 0.40141 mil.103008 = . lei ∆R = . ceea ce echivalează cu creşterea indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.84 Analiză financiară aprofundată 1.

Analiză financiară aprofundată 85 ΔAve = Ave1 – Ave0 = 4604 .1 104.4 > 140. Cheltuieli grale de administr.(Chad) 9. atât ale activităţii de bază cât şi a celei auxiliare. În concluzie: 1.7 137. lei. de bază (Chab) 4. Creşterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat creşterii mai rapide a cifrei de afaceri faţă de costul bunurilor vândute (146. lei. auxiliare (Chaa) 5.2 157.7 159. Cheltuielile indirecte de prod. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCv = 248502 – 138305 = + 110197 milioane lei = ΔRCA.8400 140. Aplicaţia 21: Analiza rezultatului din exploatare Nr. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) Tabelul 19 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. Cifra de afaceri netă(CA) 2. 2. (milioane lei) 1. Cheltuielile activit.4 344015 482320 + 138305 140. ΔCv = Cv0 – Cv1 = 344015 – 482320 = . Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei a fost consecinţa creşterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere şi de administraţie .2 91.2 239083 43364 61568 191001 10251 82160 4418 103008 335202 60798 86320 16373 194821 4604 94608 + 96119 + 17434 + 24752 + 6122 +112661 + 186 . Creşterea costurilor bunurilor vândute a fost consecinţa creşterii tuturor componentelor.8 301198 + 110197 Pe treapta a doua de diviziune: Δ RCA = ΔCA + ΔCv. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve = 110197 . Alte venituri din exploatare (Ave) 10.138305 mil. Indicatorul crt.(Cv) 3. şi serv.lei = Δ.2 140.(Chi) 6.2 140. Rezultat brut aferent CA nete (1-2) 7.prest.2 %). Cheltuielile de desfacere (Chd) 8. Cost bunuri vând. lei. Cheltuielile activit.4418 = + 186 mil. 3.6122 -112661+186= + 8400 mil.

∑q(S) · c. în care: q = Volumul fizic al produselor vândute. p1 q1 . p = Preţul mediu de vânzare al produselor. 191001 + 4418 ⎠ ⎝ 10251 + 82160 2.6. c1 q1 .6. rezultatul aferent cifrei de afaceri (RCA) cuprinde beneficiul din producţia vândută (B) şi din vânzările de mărfuri (Bmf): RCA = B + Bmf. S = Structura sortimentală a producţiei vândute. c = Costul complet unitar al produselor.1. C – buc. p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 20 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Beneficiul (B) aferent producţiei vândute se determină ca diferenţă între valoarea producţiei vândute în preţ şi valoarea producţiei vândute în cost: B = ∑q(S) · p . 2. c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Din datele Tabelului 20 rezultă următoarele: . c0 q1 .86 Analiză financiară aprofundată comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri şi altor venituri din 301198 + 4604 ⎞ ⎛ 16373 + 194821 = 228. Efectuăm analiza factorială a beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 20: Aplicaţia 22: Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Produse convenţionale A – to B – buc.5 〉 156 . Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 .5 = exploatare ⎜ ⎟. p0 q1 . Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri După provenienţă.

lei = Δ .6 %) a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al produselor. Beneficiul a evoluat echiproporţional cu gradul de realizare a vânzărilor. lei Δc = .27 %) prin creşterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate . Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului cu 873 milioane lei (1. lei. în care: Δq = [∑ q1(S 0 )⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ c 0] − B 0 = B 0 ⋅ Iq − B 0 = B ′0 − B 0 = 731544 − 68799 = 94863 − 68799 = + 26064 mil. lei. lei Δ p = + 45840 mil. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: Δq = + 26064 mil. Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei cu 22479 milioane lei (32. care a diminuat beneficiul cu 95256 milioane lei (-138. lei Δ S = + 873 mil. lei 530551 ΔS = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0] − B ′0 = (731544 − 635808) − 98463 = + 873 mil. Δc = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1] − B ′′0 = (731544 − 731064 ) − 95736 = − 95256 mil.9 % a condus la majorarea beneficiului cu 26064 milioane lei.22479 mil. Δp = B1 − B ′1 = 46320 − 480 = + 45840 mil.95256 mil. B1 = ∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 = 777384 − 731064 = 46320 mil. 2. = 68799 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δc + Δp = 26064 + 873 − 95256 + 45840 = − 22479 mil. lei. 87 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = B1 – B0 = 46320 – 68799 = . lei Δ = .4 %). Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆ p . lei În concluzie: 1. 3.22479 mil. a căror creştere cu 37. lei.Analiză financiară aprofundată B 0 = ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ c 0 = 530551 − 461752 = 68799 mil.

3. N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.0 + 477 + 2.0 269.0 307 23.0 155. 5.0 108.8 251. 4. de circ ( N ) (%) Cheltuieli de circulaţie (1*6) Beneficiul aferent mărfurilor(5 -7) Exerciţiul financiar Precedent 1024 30.63 %). 1. Indicatori (milioane lei) Desfaceri de mărfuri (R) Cota medie de adaos ( A ) (%) Marja comercială (Mc)(1*2) Nivel relativ chelt. În primul caz.0 784 25.55 242 65 Curent 2376 33.2 .88 Analiză financiară aprofundată superioare ratei medii a rentabilităţii producţiei. Ch circ = Cheltuieli de circulaţie. crt. 2. ceea ce poate fi consecinţa îmbunătăţirii structurii producţiei pe clase de calitate şi/sau a creşterii preţurilor pe clase. Creşterea preţului mediu a majorat beneficiul cu 45840 milioane lei (66. 4. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Beneficiul aferent vânzărilor de mărfuri caracterizeză performanţa activităţii comerciale şi se calculează cu ajutorul relaţiei: R Bmf = Mc − Ch. această creştere reflectă efortul propriu în ridicarea performanţei întreprinderii. Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit şi pierdere şi alte date din contabilitatea de gestiune (Tabelul 21): Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Nr.0 110.circ = ⋅ (A − N ) 100 în care: Mc = Marja comercială.62 609 175 Tabelul 21 Abateri Indici (± Δ) + 1352 + 3. R = Volumul desfacerilor de mărfuri. A = Cota medie procentuală de adaos comercial. 2.6.2. 6.07 + 367 + 110 (%) 232.

lei Δ A = + 72 mil.8 %) şi a creşterii cotei medii de adaos cu 3%. care a majorat beneficiul cu 87 milioane lei (133.8 %) a diminuat beneficiul cu 49 milioane lei (75.8 %).49 mil.2%) a fost consecinţa creşterii volumului desfacerilor cu 2352 milioane lei (132 %).55) = 65 mil. lei Δ N = . lei. Creşterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu 2. în care: R1 − R 0 1352 ΔR = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23.4 %).62) = 175 mil. 100 100 R1 2376 ΔA = ⋅ A1 − A 0 = ⋅ (33 − 30) = + 72 mil.07 procente (8. lei.Analiză financiară aprofundată Pe baza datelor Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate: R0 1024 Bmf 0 = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N .55 − 25.55) = + 87 mil. 100 100 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = Bmf1 – Bmf0 = 175 – 65 = + 110 mil. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔR = + 87 mil. lei. lei. 100 100 R1 2376 ΔN = ⋅ (N 0 − N1) = ⋅ (23. 100 100 R1 2376 Bmf 1 = ⋅ ( A 1 − N 1) = ⋅ (33 − 25. lei Δ = + 110 mil. lei. 2. 100 100 89 ( ) În concluzie: 1. care l-a majorat cu 72 milioane lei (110. lei . Creşterea beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 110 milioane lei (169. lei.62) = − 49 mil.

Beneficiu 1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: Rc = ⋅ 100 (%). rata rentabilităţii se determină pe baza datelor din contul de rezultat. capital investit. rezultat independent de politica de finanţare şi reglementările fiscale. capital propriu). Marja comercială 4) Rata rentabilităţii comerciale pure: Rrc = ⋅ 100 (%). Costuri Beneficiu ⋅ 100 (%). Excedent brut de exploatare 3) Rata marjei brute: RMBE = ⋅ 100 (%). ca urmare a unor costuri diferite. cifră de afaceri.90 Analiză financiară aprofundată 2. dă expresie politicii comerciale a întreprinderii. singurul care diferenţiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite. rezultatul din exploatare. iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv). rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri. indicând profitabilitatea acesteia. Cifra de afaceri Execedentul brut de exploatare. prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării. . care compară beneficiul cu un factor parţial dependent de efortul propriu (CA).7. spaţiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate şi pot fi. 2) Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = Cifra de afaceri Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat în costuri. Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă. Vânzări de mărfuri Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a mărfurilor în comerţ. Analiza ratelor de rentabilitate Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate. Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi şi eficienţa activităţii desfăşurate. permite o mai bună măsurare a performanţelor industriale şi comerciale ale întreprinderii. sau din bilanţ. ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp. Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efectefort.

Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute Rata rentabilităţii producţiei vândute poate fi calculată în două moduri: 1). Pe total producţie: Rc = B ∑ q(S ) ⋅ p − ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 100 (%). 100 în care: S = Structura sortimentală a vânzărilor.3 – 14. analiza vizează atât factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea comercială). . p = Preţul mediu unitar al produselor. rc = Rata rentabilităţii produselor. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCt + ΔB.1. 2. folosind datele din Tabelul 21 se constată următoarele: Aplicaţia 24: Analiza ratei rentabilităţii pe total producţie vândută 68799 B0 Rc 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 14.7.3 % .8. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate 91 Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. 731064 Ct1 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6. c = Costul unitar al produselor. De exemplu. Prin calculul pe produs: Rc = ∑S ⋅r 100 c = ∑S ⋅ p−c ⋅ 100 c (%). ⋅ 100 = Ct ∑ q (S ) ⋅ c 2).1. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri.9 = .Analiză financiară aprofundată 2.9 % . 461752 Ct 0 46320 B1 Rc1 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 6.1.7.6 %.

Modificarea structurii producţiei a influenţat în mică măsură creşterea ratei . 3. Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii.1% şi a creşterii costurilor aferente cu 269312 milioane lei.6 % = Δ.1 % 635808 ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 ⋅100 − R′c 0 = 731544 − 731064 ⋅100 − 15 = −14.6 % Δc = .9 = 0.2 % În concluzie: 1.9 = . În concluzie: 1. în care: ΔS = Δp = Rc1 − R ′c1 = 6.6 % = Δ. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.14. care au redus-o cu 5. ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ⋅ 100 − Rc0 = 731544 − 635808 ⋅ 100 − 14.4 = − 3. care a diminuat-o cu 3. ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCt + ΔB = .5 %.3 − 0 . Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute cu 9.92 Analiză financiară aprofundată în care: B0 68799 ⋅ 100 − Rc 0 = ⋅ 100 − 14 . Ct1 731064 ΔB = Rc1 − R ′c 0 = 6.1 = + 6.5. fie ca efect al ridicării calităţii produselor.8. Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe: Δ = ΔS + Δc + Δp .2 % . 2. Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al producţiei. fie datorită creşterii preţului pe clase de calitate.9 + 6.4 % a fost consecinţa reducerii beneficiului cu 22479 milioane lei. 2.5 – 3.1 % .1 − 14.1 = .2 = .5.8.9 % Δ p = + 6.1 % Δ = .3 − 9.5 %.8.9 % Δc = 731044 ∑ q1(S 1) ⋅ c1 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = 0.

4 ) + ( 21 ⋅ 10.1 Pe baza datelor Tabelului 22 se obţin următoarele rezultate: ∑ S 0 ⋅ rc 0 = ( 40 ⋅ 13.3 %.5 6.2 12. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δrc.Analiză financiară aprofundată 93 rentabilităţii producţiei. De exemplu.8.3 – 14.6 2. ΔS = 100 100 Δrc = Rc1 − R ′c 0 = 6 .1 %. În concluzie.7 = .3 %) superioară ratei medii (14.6 %. în care: ∑ S 1 ⋅ rc 0 − Rc0 = ( 42 ⋅ 13.3 ) = 14.1 – 8.4.5 0. creşterea ratei medii a rentabilităţii a fost rezultatul creşterii ponderii produsului B cu rata (18. ceea ce poate fi pus în legătură cu evoluţia structurii sortimentale a producţiei vândute şi evidenţiat prin metoda de calcul pe produs. Rc1 = 100 100 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6.3 8. rata rentabilităţii medii a producţiei şi rata rentabilităţii produselor se prezintă în Tabelul 22: Aplicaţia 25: Analiza ratei rentabilităţii pe produs Produse convenţionale A – to B – buc.6 % = Δ.7 18. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δrc = 0.5 ) = 6.30 0.9 %. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei/to) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei/to) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 22 Rata rentabilităţii produselor (rc).7 %.7 ) + ( 37 ⋅ 18. .5 ) + ( 37 ⋅ 8.5 ) − 14. C – buc.6 ) + ( 35 ⋅ 18.% rc0 rc1 r΄c1 13.90 6.3 10.9 = + 0.6 14.3 ) + ( 25 ⋅ 12.4 .4 ) + ( 21 ⋅ 12.3 − 15 = − 8.9 %).9 = .8. Rc 0 = 100 100 ∑ S 1 ⋅ rc1 = ( 42 ⋅ 2.

6 % Δrc = .1 % Δ = . Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale Δc = . 2.1. R R în care: R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri. Modificarea structurii sortimentale a producţiei vândute şi creşterea preţului mediu al produselor au majorat rata medie a rentabilităţii producţiei.94 Analiză financiară aprofundată b) Pe treapta a doua: Δrc = Δc + Δp .14. A = Cota procentuală medie de adaos comercial. în care: p 0 − c1 ⋅ 100 ( 42 ⋅ 0.8.2.7 ) − ( 37 ⋅ 4 .6 procente a fost consecinţa scăderii ratelor de rentabilitate a produselor (rc).9 + 6. ∑ S1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = −14.7 % = Δrc .7.9 % 100 100 Δp = Rc1 − R ′c1 = 6 .6 ) c1 Δc = − R ′c 0 = − 15 = − 14.2 = − 8.2 %.3 − 0.1 = + 6 . care s-a datorat în exclusivitate creşterii costului unitar al acestora. 2. N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.2 % În concluzie: 1.8.9 % Rata rentabilităţii activităţii comerciale vizează eficienţa vânzărilor de mărfuri şi se bazează pe următorul model de calcul: Rrc = R (A − N ) B ⋅ 100 = ⋅ 100 = A − N (%).2 ) + ( 21 ⋅ 6.7 % Δ p = + 6. Reducerea ratei medii a rentabilităţii producţiei cu 8. .

62 = − 2.38 – 6.55 = 6.55 − 25. Cota medie de adaos ( A ) şi nivelul mediu ( N ) al cheltuielilor de circulaţie depind în final de structura desfacerilor (S) şi cotele de adaos (A) şi.93 %.07 %. 100 . folosind datele Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate privind rata rentabilităţii comerciale pure: Aplicaţia 26: Analiza ratei rentabilităţii comerciale Rrc 0 = A 0 − N 0 = 30 − 23. respectiv.45 % Rrc1 = A1 − N 1 = 33 − 25.38 %.07 %.93 % a fost consecinţa creşterii cotei medii adaosului comercial cu 3 %.93 % = Δ Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔA = + 3 % Δ = + 0. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔA + ΔN .07 % În concluzie: 1. Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rrc1 – Rrc0 = 7. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔA + ΔN = + 3 − 2.62 = 7 .07 = + 0.Analiză financiară aprofundată 95 De exemplu. 2. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0. ΔN = N 0 − N 1 = 23.93 % Δ N = . de nivelul cheltuielilor pe grupe de mărfuri (N): A= ∑S ⋅ A . 100 N = ∑S ⋅ N .45 = + 0. în care: ΔA = A1 − A 0 = 33 − 30 = + 3 %.2. în condiţiile creşterii nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu numai 2.

numite cheltuieli de structură şi cheltuieli operaţionale şi depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. bancheri.96 Analiză financiară aprofundată 2. Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit în funcţie de participanţii la viaţa întreprinderii: gestionari.8. rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul capitalului. Analiza financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu. de faliment.Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje performante. Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoţesc rentabilitatea. Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi se încearcă estimarea fluctuaţiilor ratei rentabilităţii în elaborarea de previziuni. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare în structura contului de profit şi pierdere şi în bilanţ. însoţită de riscul de exploatare condiţionează nivelul celorlalte rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar. În cazul variaţiei acestui nivel. acţionari. fiind legat de gradul de tehnicitate şi de automatizare a procesului de producţie. cât şi impactul resurselor de finanţare utilizate în raport cu mijloacele folosite. cheltuieli care remunerează capitalurile împrumutate (dobânzile la credite). salariaţi. unde amortismentele sunt relativ crescute şi mai redus la întreprinderi cu grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit. prin studiul performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat. proprietarii săi anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat.risc. Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fxe şi variabile. în sensul că rentabilitatea este un indicator de performanţă al întreprinderii. indiferent de natura acesteia. Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilităţii la modificarea volumului de activitate este mai mare. există o bază comună a relaţiei rentabilitate . Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri. noi. Rentabilitatea exploatării. total. cu cât riscul asumat este mai mare. după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare. . Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar.

cifra de afaceri (CA). . Relaţia poate fi restrânsă sub forma: B + Cf = Mcv.1. CT CA CA CT B 0 (+) CV CAcritic ă E ’ (-) Cf O O qcritic qB 0 q Fig.8. o metodă de analiză previzională care permite stabilirea condiţiilor necesare realizării echilibrului microeconomic. în care: q = Volumul fizic al vânzărilor.profit 97 Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar. 1: Pragul de rentabilitate în condiţii de liniaritate Realizarea echilibrului la punctul mort (B = 0) presupune egalitatea: B = CA – CT = q · p – (Cf + q · v) = q(p – v) – Cf. costurile totale (CT). Analiza cost – volum . practica afacerilor utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de: pragul de rentabilitate (Analyse Coût–volume-profit). Metoda este aplicabilă în cazul producţiei omogene sau pe produs. iar pe ordonată. fixe (Cf) şi variabile (Cv). Este o metodă grafică de reprezentare a elementelor care prin diferenţă dau beneficiul: pe abscisă se reprezintă volumul producţiei vândute (q). după repartizarea cheltuielilor şi pleacă de la ipoteza liniarităţii costurilor şi cifrei de afaceri (Figura 1).(Breakeven Point Analysis). cu sau fără profit (punctul mort).Analiză financiară aprofundată 2.

situat la intersecţia dreptei veniturtilor cu dreapta cheltuielilor. rezultatul fiind egal cu zero (B = 0 . Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al vânzărilor – volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează cheltuielile. ceea ce. punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta costurilor (Ct) are aceeaşi ordonată. q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile. cum ar fi: 1) Stabilirea condiţiilor necesare în vederea recuperării cheltuielilor din venituri fără realizarea de profit. . ca urmare a faptului că vânzările sunt mai mici decât volumul critic (qv < qcritic). Începând de la acest punct. b) zona beneficiilor. Grafic. înseamnă egalitatea: CA = Cf + Cv = Cf + q · v. Diagrama pragului de rentabilitate sau diagrama punctului mort este utilizată în cadrul analizei în mai multe scopuri. v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs.punctul mort). sau factorial: qcritic · p = Cf + qcritic ·v. 1− v / p Graficul din Figura 4 arată că punctul E. a) Volumul critic al vânzărilor: qcritic = p − v mcv b) Cifra de afaceri critică: CAcritică = qcritic ⋅ p = Cf (lei). pentru atingerea punctului mort (B = 0). unde cheltuielile depăşesc cifra de afaceri (O'E > OE). delimitează două zone: a) zona pierderilor. se înregistrează egalitatea: qcritic (p – v) = Cf. intră în zona de beneficii.98 Analiză financiară aprofundată p = Preţul de vânzare. de unde rezultă: Cf Cf = (unităţi). 2) Determinarea condiţiilor necesare în vederea realizării unui beneficiu (B0). analitic. p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile. numit punct mort. având acoperit ansamblul cheltuielilor fixe şi variabile. unde cifra de afaceri depăşeşte cheltuielile (ECA > ECT) ca urmare a vânzărilor care depăşesc volumul critic (qv > qcritic). întreprinderea. Cf = Costurile fixe.

din care se desprind următoarele concluzii privind condiţiile de echilibru microeconomic şi securitate: 1. 0 99 3) Determinarea marjei de securitate (Ms). performanţele au cunoscut dinamici nefavorabile comparativ cu exerciţiul precedent. . Exemplificăm modul de analiză a pragului de rentabilitate pentru un produs A pe baza datelor Tabelului 23. sau Ms = CA – CAcritică (lei). qcritic CAcritică 5) Calculul indicelui de rentabilitate care măsoară marja de securitate în procente din cifra de afaceri. respectiv : Is = ⋅ 100 (%). a) Volumul vânzărilor: qB = p−v Cf + B 0 CAB 0 = qB′ 0 ⋅ p = b) Cifra de afaceri: 1 − v / p (lei). volumul fizic al vânzărilor şi cifra de afaceri. În exerciţiul financiar curent.8 %). confirmată de creşterea mai rapidă a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (53.Analiză financiară aprofundată când din ecuaţia de echilibru: CA = Cf + Cv + B0. a cărui valoare definită prin coeficientul levierului de exploatare este maximă în zona punctului mort. rezultă: Cf + B 0 (unităţi). Se = CA qv Pentru evitarea riscului de exploatare. ceea ce a majorat valorile pragului de rentabilitate (volumul şi cifra de afaceri critice). superioare valorilor critice. 2. care să asigure desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă: Ms = qv – qcritic (unităţi). sau sporul de eficienţă (Se): CA − CA critică qv − qcritic ⋅ 100 . intervale de siguranţă şi sporuri de eficienţă pozitive. 4) Determinarea intervalului de siguranţă (Is) oferit de vânzările efectuate: qv − qcritic CA − CAcritică Is = ⋅ 100. se consideră necesară o marjă de securitate de 10 .20 % peste cifra de afaceri critică. respectiv: Se = ⋅ 100 (%). care reflectă o degradare a rentabilităţii. au asigurat marje de securitate. Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate.

0 + 36391 155.17.% Exerciţiul financiar Precedent 271 785 212221 121544 65446 242 224 175840 + 47 + 36381 20.3 326501 +114280 153. − ⎜ Cf + ⎜ 100 ⎝ 100 ⎟ ⎠ La punctul mort (B = 0). 2. Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercială pe baza diagramei punctului mort prezintă factori specifici.mil.mii lei/t Volum critic (qcritic) .5 + 15 102. 10.46 . 5.tone Preţ unitar (p) .to Marja de securitate (Ms) – mil.60 . lei Intervalul de siguranţă (Is) .1 17. 9. beneficiul fiind diferenţa: R⋅ A ⎛ R ⋅ Nv ⎞ ⎟.65 20.0 315200 + 139360 179.100 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 27: Pragul de rentabilitate al produsului A Nr crt. 7. 1.8 + 11301 .2 + 14 . 12.2 Pragul de rentabilitate şi condiţiile de echilibru microeconomic capătă expresii uşor diferite în activitatea întreprinderilor comerciale faţă de întreprinderile industriale.mii lei/t Cifra de afaceri (CA) – milioane lei Cheltuieli fixe (Cf) .to CAcritică – milioane lei Marja de securitate (Ms) .% Sporul de eficienţă (Se) .0 + 94859 178. 11. a) Rcritic = A − Nv . 3.13.25080 31.32 3. egalitatea CA = Chcirc.0 3. ⎟ ⎝ ⎠ de unde rezultă desfacerile critice şi cifra de afaceri critică: Cf ⋅ 100 (lei).lei Cheltuieli variabile (Cv) – milioane lei Cheltuieli variabile unitare(v) . 6. Indicatori Volum vânzări (q v) . corespunzătoare punctului de echilibru (E). conduce la următoarea ecuaţie de echilibru: B = CA − Chcirc = ⎛ A − Nv ⎞ Rcritic ⎜ ⎜ 100 ⎟ = Cf .8 394 + 170 176. 4. ca urmare a specificului şi factorilor care determină indicatorii de performanţă în acest sector.70 17.33 29.6 + 8 103. 8.11 Curent 408 800 216403 101837 250 Tabelul 23 Abateri Indici (± Δ) (%) +137 150.

CT CA CT Bmax CAcrit (-) O’ E1 (+) E2 (-) Cv CA Cf O q critic 1 q optim q critic 2 q Figura 2: Pragul de rentabilitate în condiţii de neliniaritate . unde: 1 − Nv / A 101 N v = Nivelul relativ mediu al cheltuielilor variabile A = Cota procentuală medie de adaos comercial. când nu au loc modificări structurale ale producţiei. cifra de afaceri şi cheltuielile sunt neliniare (Figura 2). ci vizează fie producţii omogene. precum şi randamente factoriale constante care conduc la costuri variabile liniare. fie o piaţă concurenţială perfectă care justifică liniaritatea cifrei de afaceri. 3) Nu poate fi extinsă la nivelul unei producţii neomogene. Analiza cost-volum-profit şi utilizarea ei în stabilirea echilibrului pe baza pragului de rentabilitate prezintă limite din următoarele considerente: 1) Presupune fie o cerere nelimitată la un preţ fix. fie individualizare la nivelul produselor.Analiză financiară aprofundată b) CAcritică = Rcritic ⋅ A = Cf (lei). 2) În condiţiile pieţei concurenţiale imperfecte şi randamentelor factoriale variabile. 4) Orizontul de timp este pe termen scurt.

de unde rezultă: poptim = CM b) La o cerere imperfectă (monopol) şi o cifră de afaceri parabolică: CAM = d (qp ) / dp = p ⋅ (1 + Ep / q ) . de unde rezultă: p optim = CM . 4) Explică diferenţele între previziuni şi realizări. E2) atestă două praguri de rentabilitate (qcritic 1. 2) Este un instrument de ajutor deciziei în privinţa alegerii investiţiei într-un nou produs. de unde rezultă: p = v.2). respectiv mcv = 0.102 Analiză financiară aprofundată În realitate (Fig. 5) Permite aprecierea gradului de risc economic şi financiar al activităţii. = BM = a) dq dq b) BM = d (CA − Ct ) = CAM − CM = 0 . indicând în ce măsură o scădere a beneficiilor este datorată unei scăderi a vânzărilor. Cu toate aceste limite. 3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru. qcritic 2). dq Egalitatea capătă expresii care permit determinarea preţului optim în funcţie de tipul cererii şi de variaţia cifrei de afaceri: a) La o cerere perfectă (pură) şi la o cifră de afaceri liniară: CAM = dCA/dp = d(qp)/dp = p . de unde rezultă: CAM = CM. atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile evoluează neliniar. 1 + Ep/ q în care: Ep/q = Elasticitatea preţ-cerere. unei creşteri a costurilor fixe sau costurilor variabile. . 6) Permite estimarea condiţiilor de maxim al beneficiului prin anularea derivatei: dB d [q( p − v ) − Cf ] = 0 . ceea ce schimbă condiţiile de echilibru: intersecţia curbelor ce le reprezintă în două puncte (E1. investiţiei de extindere sau de modernizare. care delimitează zona optimă de creştere a volumului producţiei. analiza punctului mort este folosită în gestiunea întreprinderii deoarece oferă unele informaţii utile în următoarele direcţii: 1) Oferă o indicaţie asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea să realizeze beneficii.

care poate fi calculat în două variante: CLE = Δq (CA) / q (CA) 1) CLE = ΔrR exp IR exp − 100 = . riscul financiar (de îndatorare). Δrq (CA) Iq (CA ) − 100 . care măsoară creşterea procentuală a acestui rezultat.8. denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţii.1. b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare a funcţionării întreprinderii .2. Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 Cea mai importantă utilizare analizei cost-volum-profit decurge din relaţia pragului de rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic). prin urmare.Analiză financiară aprofundată 2. 2. cifra de afaceri): ΔR exp/ R exp . care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de rentabilitate. ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor (volumul fizic. Intervalul de siguranţă. a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi intervalul de siguranţă. Cu cât valoarea lui este mai mare.2. cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi.Degree Operating Leverage (DOL). Evaluarea riscului de exploatare Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în funcţie de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile). riscul total sau global (economic-financiar). unul de 20 % caracterizează situaţia relativ stabilă.8. Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variaţiile vânzărilor. riscul economic este mai redus. Studii statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă.

R exp / q (CA ) dq (CA) q(CA) 2) CLE = Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra profitului. când Mcv = 0. trebuie să-şi asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei punctului mort.104 Analiză financiară aprofundată ΔR exp / Δq (CA ) d Re xp Re xp = / . coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi exprimă direct gradul de risc economic (exploatare). fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit: Mcv Mcv = → ∞. dq q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf R exp în care: Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile. dar scade la fel de mult la reducerea acestora. dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare ridicat. b) Riscul de exploatare este inexistent pentru CLE = R exp . În acelaţi timp. este cu atât mai mare. când cheltuielile fixe absorb în întregime marja costurilor variabile: Mcv = q(p . Relaţia arată că. Mcv = 0 . cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari: Mcv R exp + Cf = CLE = R exp R exp Pe plan financiar. CLE şi implicit riscul de exploatare. întreprinderile trebuie să-şi variabilizeze cheltuielile fixe. rezultă că. schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului exploatării: acesta creşte mult la creşterea vânzărilor. care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.v) = Cf. recurgând la reducerea stocurilor şi la dezinvestire. unde riscul de exploatare este maxim. pentru un nivel dat al producţiei. CLE este egal cu raportul: d [q ( p − v ) − Cf ] q( p − v) q Mcv × = = CLE = ER exp/ q = . a) Riscul de exploatare este maxim pentru CLE = R exp 0 Această situaţie caracterizează punctul mort (Rexp = 0). Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea producţiei . acesta este riscul de exploatare asumat de întreprindere. factorial. Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat.

Analiză financiară aprofundată ceea ce înseamnă egalitatea: p = v când 105 dR exp d [q( p − v ) − Cf ] = 0 = RexpM. ceea ce impune depăşirea zonei critice cu 10 – 20 %. rezultă că rezultatul exploatării are valoarea maximă. ponderea cheltuielilor fixe. Evalurea riscului financiar Riscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii. = dq dq Rezultatul marginal al exploatării (RexpM) fiind egal cu zero. sau cu un utilaj învechit amortizat. Acest risc apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii. ceea ce anulează riscul de exploatare. valoarea CLE şi riscul de exploatare creşte odată cu majorarea costurilor totale (CT) prin diminuarea beneficiului.2. 2. c) Riscul de exploatare este minor pentru CLE = q ( p − v ) − Cf atunci când cheltuielile fixe relativ mici sunt neglijabile în raport cu cheltuielile variabile (Cf→ 0). dCA Rexp CA − CT În concluzie. proximitatea de punctul mort a producţiei vândute efectiv.8. Acest risc redus este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală. nu comportă nici un risc financiar. care constituieo marjă de securitate necesară evitării falimentului. CLE = ER exp/ CA = = × ΔCA / CA ΔCA Re xp Factorial. Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poartă . Gradul de risc evaluat prin Coeficientul levierului de exploatare poate fi determinat şi în funcţie de cifra de afaceri: ΔR exp / R exp ΔR exp CA . d (CA − CT ) CA CA CLE = × = . fluctuaţiile rezultatului exploatării care traduc riscul economic depind de: cifra de afaceri. cu cheltuieli fixe relativ reduse.2. q ( p − v) = 1.

b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): CLF = R exp − 0 . CLF rezultă din relaţia: R exp R exp d [(R exp − Chfin ) ⋅ (1−i )] × ( CLF = = . Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea curentă. Valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor financiare şi reflectă. a) La punctul mort (Rexp = 0): CLF = R exp − Chfin În acest caz rezultatul net este maxim deoarece dRnet/dRexp = 0 R exp = 1. precum şi autofinanţarea întreprinderii. 1) CLF = ΔrR exp IR exp − 100 2) CLF = ΔRnet R exp dRnet Re xp × = × .106 Analiză financiară aprofundată denumirea de coeficient de levier financiar (CLF): ΔRnet / Rnet CLF = E R net / R exp = . ΔR exp R net d Re xp Rnet Coeficientul Levierului Financiar exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar. gradului de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare: 1) Riscul financiar este inexistent sau minor în următoarele situaţii: 0 = 0. dR exp R exp − Chfin ) ⋅ (1−i ) R exp − Chfin Importanţa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că rezultatul net condiţionează beneficiul şi dividendele pe acţiune. Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului de profit şi pierdere. în care rezultatul net se obţine după deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut: Rnet = Rbrut (1−i ) = [R exp − Chfin + (Vfin + R extr )] ⋅ (1 − i ) . ΔR exp/ R exp Acest Coeficient poate fi determinat în două variante de calcul: ΔrRnet IR net − 100 = .

qcritic = . calculat în final ca raport între marja costurilor variabile şi rezultatul exploatării diminuat cu cheltuielile financiare.Analiză financiară aprofundată 107 În acest caz rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp). Evaluarea riscului total (global) Riscul total (economic. în cazul finanţării din 2) Riscul financiar este maxim când CLF = 0 împrumuturi purtătoare de dobânzi mari care absorb în întregime rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp). caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul Coeficientului Levierului Total (CLT). ceea ce anunţă un faliment iminent.3. Coeficientul Levierului Total poate fi exprimat astfel: q ( p − v ) − Cf q ( p − v) q ( p − v) × = CLT = .8. fără a exista posibilitatea rambursării ratelor de împrumut. Pentru limitarea efectului unor cheltuieli financiare ridicate care prefigurează un risc de insolvabilitate crescut se impune creşterea pragului de rentabilitate global la un nivel care să ţină seama de prezenţa acestor cheltuieli: Cf + Chfin Cf + Chfin . exprimă sensibilitatea rezultatului net la variaţiile vânzărilor: ΔR exp/Rexp ΔRnet / Rnet ΔRnet / Rnet ΔrRnet × = = . q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf − Chfin R exp − Chfin CLT. . CLT = Δq/q ΔR exp/ R exp Δq/ q Δrq Se constată că valoarea acestui coeficient reflectă un risc total inexistent când rezultatul exploatării are valoare maximă. când se înregistrează egalitatea între preţul unitar şi cheltuielile variabile unitare (p = v) şi un risc total maxim în cazul unor cheltuieli financiare mari. Factorial.2. R exp → ∞.financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar. CA critică = 1− v / p p−v 2. fiind calculat ca produs: CLT = CLE · CLF. care anulează rezultatul din exploatare în totalitate (Rexp = Chfin).

53 189429 +140983 3.47 +1.49 arată diminuarea dependenţei rezultatului net de rezultatul exploatrării şi reducerea riscului financiar prin diminuarea cheltuielilor financiare cu 45. Întreprinderea trebuie să eficientizeze activitatea de exploatare prin variabilizarea cheltuielilor fixe.30 Din datele Tabelului 24 se desprind următoarele concluzii: 1. crt. în condiţiile reducerii cheltuielilor financiare.Chfin CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) CLT = CLE * CLF CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) Exerciţiul financiar Precedent 535016 383562 151454 103008 1.49 4.53 . 9.2 187.1 %. Reducerea Coeficientului Levierului Financiar de la 2.5 140. 11.1 140.0. 3. 2. Creşterea Coeficientului Levierului Total de la 3.8400 3.5 91.47 48446 1.67 + 1. 6.9 204.4 68.46 arată creşterea dependenţei rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri şi a riscului total (economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe.5 130.16 la 1.2 390.1 783518 + 248502 499481 +115919 284037 +132583 94608 .17 3.47 55309 47699 2.47 la 3. 7.17 la 4. Coeficientul Levierului Economic. 3.2 55. 2. 1.00 30960 63648 1.108 Analiză financiară aprofundată Exemplificăm analiza riscurilor pe baza datelor contului de rezultat al întreprinderii studiate pe baza datelor Tabelului 24: Aplicaţia 28: Calculul coeficienţilor de levier Nr. arată majorarea dependenţei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri şi accentuarea riscului economic determinată de creşterea cheltuielilor fixe cu 290. 12.16 3. Indicatori (milioane lei) Cifra de afaceri (CA) Cheltuieli variabile (Cv) Marja costurilor variabile (Mcv) Rezultatul din exploatare (Rexp) CLE = Mcv/Rexp Cheltuieli fixe (Cf) CLE = (Rexp + Cf)/Rexp Cheltuieli financiare (Chfin) Rexp .30 + 1.47 4.00 + 1. 8.24349 + 15949 .9 133. în creştere de la 1. .8 204. 5.9 %. 4. 4.17 Curent Tabelul 24 Abateri Indici (± Δ) (%) 146. 10.

64 % = ∆rRnet. se regăseşte: Rnet = 1.36 · 94608 = 128858 mil. Pe baza acestor estimări se pot elabora alte previziuni financiare pentru etapa imediat următoare.constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet). ca urmare a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp): ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%). acesta va fi: Rexp = 1. 3) Efectul levierului total (ELT) . 3) Acelaşi rezultat determinat prin coeficientul levierului total: ELT = CLT · ∆rCA = 4. 3. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare 109 Analiza financiară. În consecinţă.64 % = ∆rRnet. În concluzie: 1. În consecinţă. De exemplu.47 · 12 = 53. lei. lei. 2.5364 · 63648 = 97789 mil. În consecinţă.reprezintă modificarea rezultatului din exploatare (∆rRexp) sub impactul creşterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri): ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%).64 %. Această creştere antrenează lanţul de efecte favorabile asupra rezultatului din exploatare care va creşte cu 36 % şi a rezultatului net care va creşte cu 53. 2) Efectul levierului financiar (ELF) .4. 2) Creşterea rezultatului net: ELF = CLF · ∆rRexp = 1.49 · 36 = 53.2. creşterea a cifrei de afaceri cu 12 % în perioada următoare va avea următoarele efecte în lanţ: 1) Creşterea rezultatului din exploatare: ELE = CLE · ∆rCA = 3 · 12 = 36 % = ∆rRexp. . acesta va fi: Rnet = 1. ca efect al creşterii vânzărilor (∆rq(CA)): ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%).Analiză financiară aprofundată 2. lei.8.5364 · 63648 = 97789 mil. Creşterea cifrei de afaceri are efecte benefice asupra tuturor rezultatelor. urmăreşte cuantificarea efectelor în lanţ ale coeficienţilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele: 1) Efectul levierului de exploatare (ELE) . orientată spre viitor.constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet).

financiare). “Prezentarea situaţiilor financiare”. capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului. respectiv. Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a utilizării acestora la acelaşi moment. Conform IAS 1. respectiv. cu titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic (active circulante). iar cele de activ. Studiul bilanţului . Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţilor. provenienţă şi exigibilitate. a rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii.110 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 3 ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 3. cu ajutorul resurselor . după natură. utilizările acestor fonduri. Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt.1. grupate după natură.etapă a analizei financiare În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilităţii economice a capitalurilor investite. mediu şi lung. datoriile de exploatare. analiza financiară parcurge mai multe etape. care presupun cercetarea unor informaţii necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică continuitatea activităţii întreprinderii. deducerea gradului de autonomie al întreprinderii. Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege. provizioanele. obiectivul bilanţului este de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii. indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă). ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi pasivele bilanţului. destinaţie şi lichiditate. aprecierea condiţiilor în care sunt realizate echilibrele financiare.

precum şi cu ajutorul unor indicatori financiari importanţi pentru evaluarea sănătăţii financiare a întreprinderii (lichiditatea şi solvabilitatea). ceea ce se reflectă prin bilanţul financiar (patrimonial). În măsura în care creditorii utilizează un asemenea studiu este vorba de o analiză financiară externă. cele mai “lichide”. bilanţul funcţional.2. bilanţul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş. Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începe cu examinarea structurii pasivului şi a structurii activului. . Bilanţul contabil (patrimonial-juridic) utilizat până la adoptarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate prin Ordinul MFP 94/2001. cât şi creditorii. Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilităţii crescătoare a pasivului. disponibilităţile. în acest scop fiind necesar un bilanţ mai operaţional. respectiv Ordinul MFP 306/2002. 3.a. Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii. iar la sfârşit. Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în analiză şi de utilizator. s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune. cum ar fi: bilanţul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament în activ după destinaţie şi după natură. Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii. Este cunoscut că orice nevoie de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare. în fruntea activului se află valorile imobilizate. ceea ce a condus la existenţa mai multor tipuri (modele) de bilanţ. cele mai puţin “lichide”. bilanţul financiar. structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii).Analiză financiară aprofundată 111 economice controlate (activele). care să permită evidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii. iar în pasiv după apartenenţă şi exigibilitate.

cheltuieli efectuate în avans).clienţi. Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii ale activului şi pasivului pe baza informaţiilor din anexă.112 Analiză financiară aprofundată Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa. primele posturi fiind cele cele mai lent exigibile. la care se adaugă partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe . indiferent de natura lor (datorii de exploatare. corporale. iar ultimele. venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe termen lung ajunse la scadenţă). printre elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an). Schematic. disponibilităţi). cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt). (capitalurile proprii). Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu şi lung. financiare). În schimb. bilanţul financiar se prezintă astfel: . prin respectarea unor principii de evaluare şi regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sau sub 1 an) şi a activelor în ordinea lichidităţii crescătoare (imobilizări. stocuri. Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor permanente. În acest sens. formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an). Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an. credite bancare curente. ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale. Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an).

Activ circulant net < 1 an 2. Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la apariţia bilanţului funcţional. Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă.Analiză financiară aprofundată Bilanţ financiar Activ = Necesar Necesar permanent Activ imobilizat net > 1 an Necesar temporar 1. echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului. care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii. Disponibilităţi (Trezorerie activă) Total Activ 113 Pasiv = Resurse Capitaluri permanente (Cp) 1. fiind un bilanţ economic. . Credite bancare (Trezorerie pasivă) Total Pasiv Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare). Datorii cu scadenţe < 1 an 2. garantând solvabilitatea acesteia. Datorii cu scadenţe > 1 an Resurse temporare 1. acesta fiind utilizat pe plan internaţional. exploatare. precum şi în cazul conturilor consolidate. ceea ce facilitează analiza echilibrelor financiare. conform Normei 13 din IASC. Imobilizări financiare < 1 an 3. fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi. Conform OMFP 94/2001 (306/2002). Capitaluri proprii (C) 2. printr-o simplă lectură orizontală. finanţare. bilanţul în listă (Tabelul 25) este apropiat modelului de bilanţ financiar (Tabelul 26). construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri. trezorerie). care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt. Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment.

Rezultatul exerciţiului – Sold C Repartizarea profitului Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 – 23) Patrimoniul public Capitaluri – total (26 + 27) 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 .total II. Active circulante nete. Exerciţiul financiar rând Precedent Curent 01 334134112 442396673 02 112827 761587 03 333960171 441573972 04 61114 61114 05 330562056 515792600 06 141953183 122067958 07 180200143 390840345 08 09 8408730 2884297 10 1902966 1489075 11 227834680 186432713 100194521 434328633 8493328 4435821 448290076 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 425835305 325651589 768048262 127907177 5197373 634448682 295996131 95164551 243288000 28147174 22454771 51384049 51384049 640141085 640141085 A.total I. Imobilizări necorporale II. Casa şi conturi la bănci C. Active circulante . Rezerve din reevaluare IV. Imobilizări financiare B. Capital şi rezerve I.total III: Investiţii financiare pe termen scurt IV. Venituri în avans J. respectiv datorii 12 curente nete (05 + 10 – 11 – 16) 13 F. Creanţe . Datorii ce trebuie plătite peste 1 an H. Total active minus datorii curente (01 + 12) G. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Cheltuieli în avans D.114 Analiză financiară aprofundată Bilanţ Contabil armonizat restrâns Denumirea indicatorului (mii lei) Tabelul 25 Nr. Rezerve V. Active imobilizate . Datorii ce trebuie plătite până la 1 an E.Sold D VI. Prime de capital III. Capital (subscris vărsat) II.total III. Imobilizări corporale .total I: Stocuri . Rezultatul reportat – Sold C .

Datorii pe o perioadă de 1 an Total Datorii I. Provizioane pt.Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate) Active = Necesaruri nete (mii lei) Mijloace cu durata > 1 an A.Sold C Repartizarea profitului 2884297 Total Capitaluri proprii 1489075 H.Sold C 122067958 .total 515792600 V. Active circulante I. Rezultatul reportat .Rezultatul exerciţiului .Sold D 390840345 VI. Stocuri . Datorii pe o perioadă > 1 an D. Rezerve . Active imobilizate I. Rezerve din reevaluare IV. Venituri în avans Total Active nete 666599134 959678348 Total Capitaluri . Imobilizări necorporale II. Imobilizări corporale III. Capital şi rezerve 761587 I. Capital 441573972 II. Prime de capital 61114 III. Cheltuieli în avans Exerciţiul financiar Precedent Curent 334134112 112827 333960171 61114 330562056 141953183 180200143 8408730 1902966 Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 26 Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 8493328 227834680 236328008 4435821 666599134 640141085 295996131 95164551 245288000 26147174 22454771 51384029 51384029 640141085 127907177 186432713 314339890 5197373 959678348 Resurse cu scadenţa >1an 442396673 J. Imobilizări financiare Mijloace cu durata < 1 an B.riscuri-cheltuieli G.total II. financiare/termen scurt IV: Casa şi conturi la bănci C.total III: Invest. Creanţe .

care are în vedere durata posturilor în patrimoniu. indiferent de scadenţă. Activ circulant de exploatare 2. . Activ circulant înafara exploatării II. ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux. Funcţia de exploatare 1. Al treilea principiu. Funcţia de finanţare Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile) II. (valoarea de origine a acestora). bilanţul funcţional se prezintă astfel: Bilanţ funcţional Activ = Utilizări Pasiv = Resurse I. Capitaluri proprii: 1. ca resurse de autofinanţare a întreprinderii. Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea patrimonială a posturilor. Funcţia de exploatare III. acesta diferă de conceptul permanenţei al bilanţului financiar. ceea ce impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii. indiferent de scadenţa sa. permiţând determinarea variaţiilor de stocuri. al afectării. iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Datorii financiare stabile 2. Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la conceptul de stabilitate. în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare. Funcţia de investiţii IV.116 Analiză financiară aprofundată Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ la valoarea brută. Schematic. Funcţia de trezorerie Datorii de exploatare Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării Total Activ Total Pasiv Amenajarea posturilor în bilanţul funcţional în optica economică a ciclurilor corespunzătoare funcţiunilor întreprinderii este redată în Tabelul 27. avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce decurg din ele.

Datorii înafara exploatării 1489075 3. Datorii de exploatare 9934695 2. Capitaluri proprii .Rezerve .total II.total . Creanţe comerciale Active circ.Capital . Funcţia de finanţare 507943668 177647 507704907 61114 316198333 141953183 174245150 5954993 5954993 1902966 685507354 916041 684530199 61114 502973608 122067958 380905650 Resurse stabile 1. Funcţia de exploatare B.Bilanţ funcţional (economic) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I.Rezultatul exerciţiului(nerepartiz) 2. Active imobilizate brute I. Datorii financiare stabile (>1 an) II.Active circulante de exploatare I. Imobilizări financiare II. Venituri în avans 8451440 2927007 8408730 2884297 840408690 1202789029 Total Resurse 840408690 1202789029 .22454771 173809556 8493328 132550559 95284121 4435821 1011158943 640141085 295996131 340452551 + 5692403 243110681 127907177 77021000 109411718 5197373 IV. în afara exploatării Alte creanţe C.Rezultatul reportat . Funcţia de investiţii Utilizări stabile A. Imobilizări necorporale II. Funcţia de exploatare Total Active valoare brută 9934695 1. Imobilizări corporale III. Cheltuieli în avans III: Funcţia de trezorerie Activ circulant financiar Casa şi conturi la bănci Exerciţiul financiar Precedent Curent Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 27 Exerciţiul financiar Precedent Curent 608138189 425835305 59199226 389090850 . Stocuri . Credite bancare curente I. Amortismente şi provizioane 3.

În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că el permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale. bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel: . Teoria financiară neoclasică avansează un criteriu care priveşte costul capitalului compus din diferitele resurse folosite. adepţii conceptelor mai nou apărute ale teoriei financiare neoclasice. care serveşte obiectivelor de tip financiar. unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu aceasta. bilanţul ansasmblului de resurse se apropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii. care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi de finanţare. b. bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii. în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii interesantă pentru creditori. inclusiv lichidităţile. În pasiv sunt prezentate două categorii de resurse. una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie. fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare. bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii.118 Analiză financiară aprofundată Structurarea bilanţului funcţional (Tabelul 27) permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ. impactul strategiilor întreprinderii (industrială şi comercială) căreia îi corespund imobilizările brute non financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentru exploatare) şi pe de altă parte. strategia financiară. în timp ce bilanţul financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii. au conceput modelul de bilanţ “pool de fonds”(ansamblu de fonduri). În consecinţă. în funcţie de care se judecă oportunitatea diverselor utilizări cărora le-au fost afectate. bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări. În activ posturile sunt grupate în două părţi distincte pentru a evidenţia pe de o parte. Schematic. Ca răspuns adus criticilor bilanţului financiar şi bilanţului funcţional. Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţui funcţional pune în evidenţă două aspecte esenţiale şi anume: a. Prin modul de structurare a posturilor.

3. Utilizări financiare 1. trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost afectate. Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului.Analiză financiară aprofundată Bilanţ “Pool de fonds” Activ = Utilizări Portofoliu de active I. ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiuniile economice al căror efect final îl reflectă. Analiza bilanţului.3. Fonduri proprii interne II. Active circulante de exploatare 3. Imobilizări financiare 2. Fonduri proprii 1. indiferent de forma de prezentare. Resurse financiare 2. Datorii de exploatare Total Pasiv Structurarea bilanţului ansamblului resurselor este redată în Tabelul 28. 3. Pentru a asigura studiului o anumită profunzime. 4. egalitate care transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice. care. ceea ce implică o analiză internă a acestuia. bilanţul se examinează ca un tot unitar. Fonduri proprii externe 2. Imobilizări brute 2. Datorii 1. trebuie comparată în timp şi spaţiu cu alte unităţi similare. Active circulante înafara exploatării II. . trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza. 2. Utilizări industriale şi comerciale 1. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării diagnosticului financiar trebuie să aibă în vedere câteva cerinţe de bază: 1. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali. Analiza echilibrelor financiare Bilanţul este “fotografia” întreprinderii. Active circulante (Disponibilităţi) Total Activ 119 Pasiv = Resurse Portofoliu de resurse I. sursele fondurilor (originea lor). la un moment dat.

Imobilizări corporale B.Subvenţii 2. Imobilizări financiare 2. Datorii de exploatare (<1 an) Total Fonduri Tabelul 28 Exerciţiul financiar Precedent Curent 939833208 1070846976 295996133 295996133 295996133 295996133 592453026 774850843 338452569 436716297 + 5692403 + 13940949 (51384049) (97419148) 243110681 310908615 5197373 13284982 314339890 488040100 127907177 158529862 186432713 329510238 1202789083 1558887079 . Creanţe comerciale Cheltuieli în avans C. Resurse financiare (> 1 an) 2.Rezerve . Disponibilităţi Total Utilizări brute Exerciţiul financiar Precedent Curent 1199843638 1556466573 685446240 841393130 916041 1341772 684530233 840051361 504462703 710774124 122067978 179324142 380905650 529799654 1489075 1650328 9934695 4302319 9934695 4302319 2945411 2417503 61114 61114 2884297 2356389 1202789083 1558887079 Pasive = Fonduri (mii lei) I. Fonduri proprii interne . Fonduri proprii 1.total 2. Stocuri . Fonduri proprii externe .Active circ. Imobilizări brute 1.) -Amortismente + provizioane . Alte creanţe II.Capital . Datorii 1. Utilizări industriale şi comerciale A. în afara exploatării 1.Rezultatul reportat .Rezultatul exerciţiu (repartiz.Venituri în avans II. Utilizări financiare 1.Bilanţ “Pool de fonds” (Ansamblul fondurilor) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I.total .Active circulante de exploatare 1. Imobilizări necorporale 2.

situaţia netă este mai restrictivă. Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic) prezentate sub formă tabelară implică o analiză internă a acestora. cât şi creditorii întreprinderii. care interesează proprietarii. . situaţia netă este un indicator mai relevant. De aceea.Analiză financiară aprofundată 121 Ca orice analiză. ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele înregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din balanţele de verificare. Studiul bilanţului implică şi a analiză externă a acestuia.1. fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii. mai întâi examinarea resurselor care au finanţat mijloacele (utilizările) întreprinderii în cursul exerciţiului financiar. ceea ce implică doar o analiză în direcţie verticală a bilanţului. care presupune. care poate fi efectuată în două direcţii: orizontală şi verticală. Analiza bilanţului contabil structurat conform Reglementărilor Contabile armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a CEE este facilitată în privinţa determinării echilibrelor financiare prin formatul în listă. fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii. Comparativ cu capitalurile proprii. Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale întreprinderii sau grupului de întreprinderi.3. ceea ce se obţine prin lectura bilanţului. acţionarii. ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. prin intermediul unor mărimi cum ar fi: situaţia netă. trezoreria. fondul de rulment. deoarece exclude subvenţiile şi provizioanele reglementate. analiştii financiari determină situaţia netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relaţiei: SN = Active – Datorii totale. Analiza situaţiei nete Pe baza abordării juridice a bilanţului. 3. necesarul de fond de rulment. care vizează interpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică a întreprinderii. şi studiul bilanţului presupune o apreciere generală a conţinutului acestuia.

Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei financiare.96 236328008 314339890 4435821 5197373 78011882 133. pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ. fiind consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare.01 761552 171. situaţia netă se determină ca diferenţă: a) SN = Total active – Datorii totale . acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii. O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment. Pe baza bilanţului financiar. Total active – Datorii curente (F) 6. Situaţia netă (SN) (a) 5. Ea se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor.03 Din datele Tabelului 25 se constată o Situaţie netă pozitivă şi crescătoare care reflectă o gestiune economică sănătoasă.122 Analiză financiară aprofundată mai ales în cazul lichidării acesteia.Venituri în avans = Capitaluri proprii.68 4. De exemplu. situaţia netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 25: Aplicaţia 29: Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) Nr Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Tabelul 25 Indici crt (mii lei) 1. în cazul unui raport calculat cu relaţia: SN − Activ fără valoare < 0. Pe baza bilanţului contabil armonizat situaţia netă este diferenţa: b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G. Datorii curente (G) 7.03 434328633 768048262 333719629 176. Total active 2. ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii). Activ .83 8453328 127907177 119453849 1513 425835305 640141085 214305780 105. pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Capitaluri proprii (F – G) (b) 425835305 640141085 21430578 105. Datorii totale Venituri în avans Precedent Curent (± Δ) (%) 666599134 959678348 293079214 143. 3.3.

“Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un document al situaţiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M. creşterile(+).Analiză financiară aprofundată 123 Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar. Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numai prin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei. .Profitul net (pierderea netă) al perioadei. 2. 94/2001.Fiecare element de venit şi cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii.F. precum şi profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exerciţiului. . prin intermediul următoarelor elemente de conţinut: . reducerile (-) şi soldul la 31 decembrie.O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul şi sfârşitul perioadei.Tranzacţiile de capital cu şi distribuirile către proprietari. Situaţia modificării capitalurilor proprii la întreprinderea analizată este prezentată în Tabelul 26 care permite următoarele concluzii: Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu relaţia: Sf = Si + Creşteri – Reduceri. Situaţia modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la: soldul la 1 1anuarie. . . mai ales în condiţiile inflaţiei care îl erodează.P. inspirat din cerinţele IAS 1. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinţa unor solduri iniţiale şi a . De exemplu. Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menţinere (erodare) a capitalului. prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit în cursul exerciţiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii). . iar menţinerea capitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii financiare (monetare) a activelor nete. Performanţele întreprinderii fiind direct legate de menţinerea capitalului fizic sau financiar.Efectul cumulat al modificării politicilor contabile şi corecţia erorilor. cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări.Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţului şi modificările aferente. Modficarea capitalurilor proprii este diferenţa: ∆ = Sf – Si = 640141085 – 425835305 = + 214305780 mii lei.

1174) Rezultat reportat din surplusul din rezerva de evaluare Rezultatul exerciţiului financiar Total 425835305 Creşteri (+) 236796905 86479236 3464468 97584582 21771189 Tabelul 26 Reduceri Sold la (-) 31 decembrie 295996131 236796905 95164551 12438240 1369680 230849760 21771189 22454771 (pierdere) 6375985 (profit) 640141085 - - - - 452472365 238166585 Din analiza datelor Tabelului 26 se constată următoarele: 1. privind retratarea informaţiei financiare necesare înlăturării efectelor inflaţiei. o pierdere reportată rezultată din adoptarea pentru prima dată a IAS.305 mii lei la 640141. rezultatul exerciţiului financiar a crescut de la 425835. fiind diminuată de reducerea unor rezerve şi de soldul debitor al contului 1172. Celelalte componente au cunoscut dinamici ascendente favorabile.Profit nerepartizat 0 . .Pierdere neacoperită Rezultat reportat din adoptarea 22454771 pt.124 Analiză financiară aprofundată creşterii mai accentuate a capitalului subscris. Aplicaţia 30: Situaţia modificării capitalurilor proprii (mii lei) Elemente ale capitalului Sold la propriu 1 ianuarie Capital subscris 59199226 Rezerve din reevaluare 245482220 Rezerve legale 8973772 Alte rezerve 134634858 Rezultat reportat .085 mii lei. prima dată a IAS mai puţin (pierdere) IAS 29 – Sold D (ct 1172) Rezultat reportat din corectarea 6375985 erorilor fundamentale – Sold C (profit) (ct. unde acestea deţin ponderea dominantă. ceea ce atestă o situaţie favorabilă a capitalurilor proprii. mai puţin IAS 29. a rezervelor şi a existenţei profitului nerepartizat. 2. Comparativ cu exerciţiul financiar precedent.

Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii. care poate . sau de obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiţii). care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut. Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung.Analiză financiară aprofundată 3. Odată cu fondul de rulment. Analiza fondului de rulment 125 Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR). ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţată din capitaluri permanente. marja de securitate a întreprinderii creşte. creşterea lui fiind determinată de creşterea capitalurilor permanente (emisii de noi acţiuni. echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1 an. Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung.2. pe care întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. din care rezultă trezoreria (T). dezinvestire.3. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab. fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor. noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri. iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an. Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei. Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat). cesiuni de imobilizări). Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegerea cauzelor variaţiei sale. aşa cum rezultă din partea superioară a bilanţului financiar: FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete). Acest echilibru este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica funcţională. obligaţiuni.

Teoretic. Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment. sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt. Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană. care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete). b) Direct: FRF = Active circulante. pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii. respectiv datorii curente nete (E). permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime. în două moduri: a) Ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A. În această ipostază. unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate. Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie. calculul fondului de rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din Tabelul 27. De exemplu. Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din activul circulant. având diferite cauze. ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii. Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenţă: FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans). fondul de rulment trebuie să fie pozitiv. evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială. fond de casă minim). de unde se desprind următoarele concluzii: .126 Analiză financiară aprofundată fi temporară sau de durată. activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an). fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare. Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere.

Datorii curente (F) 13.02 100194521 325651589 225457068 325. Indicatori crt. b. Total active . ca urmare a unor decalaje favorabile între ritmurile de creştere a factorilor luaţi în calculul fondului de rulment. Provizioane pt. Active circulante 8. FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete. ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin (FRs): a.41401967 761552 117. (mii lei) 1. Active imobilizate (A) 14.17 100194521 325651589 225457068 325.25 81. Fond de rulment financiar (FRF) 7. Capitaluri permanente (Cp) 5. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete.02 434328633 768048262 333719629 176.83 334134112 442396673 108262561 132. Active circ. se consideră că fondul de rulment al întreprinderii industriale trebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare. Venituri în avans 11. ceea ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate.02 330562056 515792600 185230544 156.83 334134112 442396673 108262561 132.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 31: Calculul şi analiza fondului de rulment Nr.40 100194521 325651589 225457068 325. Fond de rulment financiar (F–A) 15.83 227834680 186432713 . Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de . Datorii cu scadenţa peste 1 an 3. Active imobilizate (Ai) 6.413891 78. ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%). resp.40 100194521 325651589 225457068 325.datorii crte (E) Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 640141085 127 Tabelul 27 Abateri Indici (± Δ) (%) 21430578 105.cheltuieli 4. Datorii pe termen scurt 10. În practică.02 Se constată un fond de rulment pozitiv şi în creştere al întreprinderii în toate variantele de calcul. Capitaluri proprii 2. riscuri .03 1902966 4435821 1489075 5197373 . În interiorul capitalurilor permanente. Fond de rulment financiar (FRF) 12. Cheltuieli în avans 9.03 8493328 127907177 119413849 1505 434328633 768048262 333719629 176.

3. Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt. iar fondul de rulment străin este negativ. vânzări. Din dateleTabelului rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv şi în creştere. creanţele. semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi.128 Analiză financiară aprofundată finanţare asupra constituirii sale. adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii. Structura necesarului de fond de rulment cuprinde. care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi. plăţi salarii). produse finite. De exemplu.(Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans). ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară. pe de altă parte. în care: Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie Pe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat. pe de o parte. calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din bilanţul contabil armonizat din Tabelul 25 conduce la rezultatele din Tabelul 28: . necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă: NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) .3. care corespund decalajelor între încasări şi plăţi: NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării). Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt agregat important al bilanţului. necesarul de fond de rulment (NFR). El reprezintă banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor). 3. Analiza necesarului de fond de rulment Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări. stocurile (de materii prime. al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net).

9.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 32: Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment Nr Indicatori crt (mii lei) 1. .25 8408730 2884297 . Venituri în avans Total II (5 + 6 + 7) Nec de fd de rulment (NFR)(4 – 8) 129 Tabelul 28 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 330562056 515792600 185230544 156. Cheltuieli în avans 3. NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. după cum urmează: a) Dacă NFR > 0. fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante. NFR constituie un indicator de echilibru financiar. a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor.41401967 81. necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate.31 324056292 514357378 190301086 158. Active circulante 2.83 4435821 5197373 761552 117. Total I (1 + 2 – 3) 5.03 1902966 1489075 . Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii. în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor.51 232270501 191630086 . durata de rotaţie a stocurilor. pozitiv sau negativ. 8. Credite bancare de trezorerie 7. b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante. În caz contrar.413891 78. rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate.17 82. Datorii cu scadenţa de până la 1 an 6.72 227834680 186432713 . mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri). Casa şi conturi la bănci 4. este mai fluctuant.65 Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare.5524433 34.40640415 91785791 322767292 230981501 351. decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor. El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz = NFR·360/CA) care reflectă acest decalaj.

.31 34. 4.crte nete (E) Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) Tabelul 29 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325.130 Analiză financiară aprofundată 3.02 .5524433 34. dat. Analiza trezoreriei Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR). resp.02 91785791 322767292 230981501 351. la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament). 7. Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente. 8. De exemplu. 3. trezoreria este dată de diferenţa: TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR.31 100194521 325651589 225457068 325. calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi a bilanţului armonizat conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 29: Aplicaţia 33: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr.65 8408730 2884297 . Indicatori crt (mii lei) 1.5524433 34.5524433 . 5. din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii. 6. Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii. b) Partea inferioară: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie = = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă.4. c) Pe baza bilanţului contabil armonizat. Fondul de rulment financiar(FRF) 2. soldurile creditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului). Necesarul de fd.31 8408730 2884297 .5524433 34.3. de rulment (NFR) Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) Disponibilităţi băneşti Credite bancare de trezorerie Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) Active circ.31 8408730 8408730 2884297 2884297 . fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar care vizează cele două părţi a) Partea superioară: TN = FR – NFR.

Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unor inegalităţi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment. B. Disponibilităţi < Credite trezorerie. când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi.02 %). Disponibilităţi > Credite trezorerie. când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente . B. c) FR < 0 şi NFR < 0. ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creşterea fondului de rulment financiar (351. Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea necesarului de fond de rulment. când: FR < NFR şi respectiv. Trezorerie negtivă (TN < 0). Trezorerie pozitivă (TN > 0). Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi). în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR >0. care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri. ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile).02).65 > 225. când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0). precum şi ca urmare a creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete (251. care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri. sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare de trezorerie. când: FR > NFR şi respectiv. Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul imobilizat. b) FR > 0 şi NFR < 0.Analiză financiară aprofundată 131 Din datele Tabelului 29 se constată că trezoreria netă este pozitivă şi în scădere în ambele variante de calcul. în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR > 0.65 > 325. după cum urmează: A. cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt. când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR > 0).

c) FR < 0 şi NFR < 0. ceea ce impune revederea structurii finanţării. Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţarea utilizărilor stabile.3.9) şi a activului circulant comparativ cu datoriile (155. din care se constată un fond de rulment net global pozitiv şi în creştere. când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR < 0). avansuri clienţi) şi din credite bancare curente. NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie). existând riscul dependenţei financiare de exterior. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională Echilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţului conform opticii funcţionale. care structurează posturile de bilanţ în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viaţa întreprinderii: investiţii. Analiza efectuată pe baza bilanţului funcţional (economic) este o analiză funcţională. pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) rezultă datele din Tabelul 30. b) FR < 0 şi NFR > 0.27 > 134. când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0). destinat finanţării ciclului de exploatare. mai bine adaptată unei gestiuni previzionale. fiind şi diferenţa: FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie). finanţare. 3. . exploatare. principalul instrument al analizei dinamice a echilibrului financiar.5.132 Analiză financiară aprofundată (FR> 0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile. De exemplu. trezorerie.59 > 82. ca urmare a creşterii mai rapide a resurselor stabile faţă de utilizările stabile (166. restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori. ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent. ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanţare.5). surplusul resurselor durabile faţă de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG): FRNG = Resurse durabile – Utilizări stabile brute. Ea completează analiza financiară statică prin tabloul de finanţare. Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fie finanţate din resurse durabile. care situiază în centrul atenţiei ciclul de exploatare.

ca urmare a necesităţilor ciclice superioare resurselor ciclice.51 325. ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa necesarul de exploatare. (mii lei) 1.95 325. fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT). cu două componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării: NFRT = NFRE + NFRAE. 2. De exemplu. Fond rulment net global (FRNG)(b) 133 Tabelul 30 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 608138189 1011158943 403020754 166.02 155. .27 507943668 100194521 332465022 232270501 100194521 685507354 325651589 517281675 191630086 325651589 177563686 225457068 184816653 .Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 34: Calculul fondului de rulment net global Nr. calculul Necesarului de Fond de Rulment Total pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 31. 1. care la rândul său apare ca un surplus de resurse stabile. Necesarul de fond de rulment total pozitiv şi în creştere arată un necesar de finanţare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare. surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanţare permanent reînnoibil.02 Această valoare a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie. Necesarul de fond de rulment funcţional este pozitiv.40640415 225457068 134. Resurse stabile (durabile) 2. surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital. din care se desprind următoarele concluzii. Acest necesar este finanţat din fondul de rulment funcţional. Fond rulment net global (FRNG)(a) 4. Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanţare cu resursele de finanţare a operaţiilor repetitive: NFR = Utilizări ciclice – Resurse ciclice Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor impusă de ciclul de exploatare. Utilizări stabile brute 3. Datorii diverse + credite bancare 6. Activ circulant 5. Indicatori crt.59 82.

51 60. sau Resursă Netă când este negativ. Plăţile îl măresc. Acest necesar corespunde unor alocări de fonduri pentru constituirea stocurilor şi creanţelor şi reflectă decalajele între vânzări şi încasări. 5. Indicatori crt.82 351. respectiv.54768007 14127592 230981501 241129391 -10147890 158. Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de Necesar Net când este pozitiv. alte datorii. 7.89329128 504462683 9934695 191630086 82218373 109411713 322767292 422244310 .4) NFRE (2 – 5) NFRAE (3 – 6) Tabelul 31 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 324056292 514397378 190341086 158. 6. în care: Alte active circulante cuprind: creanţe diverse. 8.73 318101299 5954993 232270501 136986380 95284121 91785791 181114919 .99477018 186361384 3979702 . Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment (necesarul net) rezultă trezoreria netă (TN): TN = FRNG – (NFRE + NFRAE).02 114. La originea NFRE se află ciclul de exploatare (cumpărare – producţie vânzare). Active circulante de exploatare Alte active circulante Resurse ciclice totale.40640415 . Resursa netă în afara exploatării (NFRAE < 0) este în creştere. 9. iar încasările îl reduc. cu o durată variabilă. Utilizări ciclice totale.13 111. (mii lei) 1. din care: Datorii de exploatare Datorii înafara exploatării Nec. fd rulment total(NFRT)(1. între cumpărări şi plăţi şi se calculează prin diferenţa: NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare.65 233.134 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 35: Calculul necesarului de fond de rulment total Nr. din care: 2. datoriile fiind superioare activelor circulante din afara exploatării. NFRAE este mai mic faţă de NFRE şi se obţine prin diferenţa: NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării. Trezoreria netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care . Datoriile în afara exploatării cuprind: datorii fiscale.59 166.82 82. capital subscris nevărsat.36 3. 4. 3.

Necesar fond rulment total (NFRT) 3. TN > 0. când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.65 > 325. Fond rulment net global (FRNG) 2. O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligaţiile financiare pe termen scurt. De exemplu. . superior necesarului de fond de rulment total. TN < 0. 2. a condus la o trezorerie netă pozitivă. Credite bancare crte(Trez.5524433 34.5524433 34. ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de face plasamente pe piaţa de capital. pe baza bilanţului funcţional. după cum urmează: 1.02 91785791 322767292 230981501 351. Aplicaţia 36: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr. ca urmare a decalajului între ritmurile de creştere (351.65 8408730 2884297 . Indicatori crt.activă) 5. pasivă) 6.31 8408730 2884297 . Trezoreria netă (TN)(4 – 5) Tabelul 32 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325.31 Fondul de rulment net global. fiind legate de gestiunea financiară pe termen scurt. Trezoreria netă (TN)(1 – 2) 4. Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă.(Trez. din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment Total rezultă trezoreria netă din Tabelul 32. o trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci).Analiză financiară aprofundată 135 sunt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. care poate fi determinată ca diferenţă între Trezoreria activă (Disponibilităţi) şi Trezoreria pasivă (Credite bancare de trezorerie): TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă. (mii lei) 1. ea fiind şi diferenţa: TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau: TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente.02 %). Activ circulant financ. cînd FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie.31 8408730 2884297 . dar în scădere. Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şi reflectate de un necesar de fond de rulment negativ.5524433 34.

Analiza ratelor de structură a bilanţului Ratele de structură a bilanţului reflectă structura financiară (de finanţare) a întreprinderii şi se defineşte prin proporţiile posturilor din activul şi pasivul bilanţului în raport cu totalul acestuia. de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanţelor) şi . Ratio este un raport între două posturi de bilanţ. Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic al întreprinderii. A.4. Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de comparaţii în spaţiu.4. pentru a-i aprecia evoluţia. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impune recurgerea la un procedeu frecvent utilizat în analiza financiară . 3. echivalent cu termenul de rată. sau în timp. coeficient. autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii. cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi. indice. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şi depind de natura activităţii întreprinderii. procent.1. în concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin “capitalistic” al acesteia precum şi vulnerabilitatea sa la evoluţiile inflaţioniste.136 Analiză financiară aprofundată 3.a. Activ circulant ⋅ 100 (%) depinde de 2) Ponderea activului circulant: Sa = Activ sectorul de activitate şi durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor). calitatea echilibrului financiar pe termen scurt. sau din bilanţ şi contul de rezultat. pentru a situa mai bine întreprinderea în mediul concurenţial. Între elementele raportului trebuie să existe omogenitate din punct de vedere al modului de evaluare şi relaţii directe între mărimile ce se compară. astfel: Activ imobilizat 1) Ponderea imobilizărilor: Si = ⋅ 100 (%) reflectă indirect Activ intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilor financiare cu alte unităţi (prin ponderea imobilizărilor financiare). ş. din contul de rezultat. Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şi pun în evidenţă câteva caracteristici financiare ale întreprinderii.“metoda ratios”.

079 Capitaluri proprii (C) 63. sau scurt). autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung).70 Imobilizări corporale 50.72 Total capital (Cp+D/ts) 100 100 Disponibilităţi 1.12 46.10 46.Analiză financiară aprofundată 137 reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în patrimoniu).59 12.15 80.92 49. Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atât este mai mare autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii.03 40.017 0.(LF=D/C) 0.30 Active circulante Stocuri . Datorii/ termen scurt 2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: Sdts = ⋅ 100 (%) se Pasiv corelează cu trezoreria întreprinderii. respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă.88 53. datorii pe termen lung.s) 34.88 66.26 0.83 Total active nete .499 100 100 Capacit. B.01 Datorii peste 1 an (D/tl) 1.011 Datorii sub 1 an (D/t.îndatorare(C/Cp) 0.565 0. mediu. astfel: Capitaluri permanente 1) Ponderea capitalurilor permanente: Scp = ⋅ 100 (%) Pasiv reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii).12 33.98 0. evidenţiind gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinaţia de resurse având maturităţi şi origini diverse (capitaluri proprii.10 Capital permanent(Cp) 65. sau rata îndatorării globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor).88 Total capitaluri (C+ D) 100 100 Creanţe .85 19.total 21.30 Levier financ.90 Total datorii (D) 36.total 27. Structura pasivului degajă politica de finanţare a întreprinderii.27 13. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii. Pe baza datelor din bilanţul financiar (Tabelul 26) rezultă Tabelul 33: Aplicaţia 37: Ratele de structură a bilanţului financiar Tabelul 33 Exerciţiu financiar Structura pasivului Exerciţiu financiar Structura activului (%) Precedent Curent (%) Precedent Curent 50.38 Imobilizări financiare 0.08 Active imobilizate Imobilizări necorporale 0.003 0.

Structura activului reflectă proporţia de peste 50 % a imobilizărilor corporale în reducere în favoarea activelor circulante. Activ circulant ≥1 exprimă 2) Rata de lichiditate generală: R lg = Datorii pe termen scurt gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt). Structura pasivului arată creşterea capitalurilor permanente de la 65. în defavoarea datoriilor totale. 2. din care: Activ circulant − Stocuri ≥1 exprimă a) Rata de lichiditate relativă (redusă): Rlr = Datorii pe termen scurt . în care capitalurile proprii deţin ponderea cea mai mare şi în creştere la peste 66 %. Analiza pe verticală a bilanţului vizează corelaţiile dintre posturile din activ şi din pasiv.138 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 33 se constată următoarele: 1. care au scăzut de la 36 la 33 %. Structura datoriilor s-a modificat în sensul creşterii datoriilor cu scadenţa peste 1 an şi a reducerii datoriilor curente. ajungând la 53.90 %. Datorii pe termen lung + mediu b) Rata de finanţare din resurse străine: Rfs = Activ imobilizat net exprimă gradul de insecuritate financiară a întreprinderii. cu scdenţa până la 1 an. Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative: Capitaluri permanente ≥1 1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: Rfi = Activ imobilizat net măsoară stabilitatea resurselor afectate finanţării activelor durabile. care depăşesc activele imobilizate. din care: Capitaluri proprii ≥ 1 exprimă a) Rata de finanţare din resurse proprii: Rfp = Activ imobilizat net autonomia financiară de care dispune întreprinderea. 3.15 la peste 80 %. ceea ce se reflectă prin rate de sinteză referitoare la condiţiile de ajustare între utilizările şi resursele puse în operă de întreprindere. structura pasivului trebuind să fie adecvată structurii activului: o întreprindere industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente mai importante faţă de una mai puţin “capitalistică” din sectorul de distribuţie.

120 0.5 Din datele Tabelului 34 se constată următoarele: 1. datoriile pe termen lung fiind inferioare imobilizărilor nete. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse proprii confirmă existenţa fondului de rulment propriu pozitiv şi crescător.44 0.03 1.27 0. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratelor de lichiditate generală şi de lichiditate redusă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt. 2. Rate de echilibru financiar crt.6 . fondul de rulment pozitiv.015 Tabelul 34 Abateri Indici (± Δ) (%) + 0. . Valorile subunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse străine arată existenţa unui fond de rulment străin negativ.74 1.44 133. 4. calculul ratelor de sinteză pe baaza bilanţului a condus la rezultatele din Tabelul 34: Aplicaţia 38: Ratele de sinteză pe baza bilanţului Nr. (Rfi) 2. 5.022 40.Analiză financiară aprofundată 139 capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt.4 + 0.70 2.284 253. 6.836 0. 1.27 188.17 113.27 1000 + 1. Rata de finanţare stabilă a imobiliz. Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii. Disponibilităţi ≥1 b) Rata de lichiditate (trezorerie) imediată: Rli = Datorii pe termen scurt exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an.037 1. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare stabilă a imobilizărilor confirmă marja de securitate consecutivă fondului de rulment pozitiv crescător. Rata de finanţare din resurse străine (Rfs) Rata de lichiditate generală (Rlg) Rata de lichiditate rapidă (redusă) (Rlr) Rata de lichiditate imediată (Rli) Exerciţiul financiar Precedent Curent 1. 4. 3.30 2. ceea ce nu se confirmă prin valoarea subunitară a ratei de lichiditate (trezorerie) imediată.8 + 0.30 1.8 + 1. respectiv capacitatea de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt.43 0. De exemplu. Rata de finanţare din resurse proprii (Rfp) 3.0.

printre care amintim: 1. afectându-i rentabilitatea. numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţate tranzitoriu din asemenea datorii. . Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelor finanţate. convertibile). obligaţiuni (ordinare.140 Analiză financiară aprofundată 3. Analiza ratelor de finanţare. În privinţa unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva principii esenţiale. adică imobilizările trebuie finanţate din capitaluri stabile (permanente). Numai în aceste condiţii poate fi vorba de o structură financiară echilibrată care poate asigura independenţa financiară a întreprinderii. respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe. iar activul circulant trebuie finanţat din datoriile de exploatare.2. cu precizarea că structura financiară desemnează compoziţia pasivului bilanţului. Finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung este admisă cu condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente şi să poată fi rambursată progresiv prin autofinanţare. 2. Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii pe termen scurt (de trezorerie). în timp ce structura capitalului arată compoziţia finanţării întreprinderii pe termen lung: acţiuni (ordinare. Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii. În gestiunea financiară apare noţiunea de structură financiară şi cea de structură a capitalului. împrumuturi bancare. privilegiate). deoarece determină costul capitalului şi are influenţă asupra politicii de investiţii.4. până întreprinderea ajunge la autonomie financiară (finanţarea din capitaluri proprii). de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii. structura finanţării Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii. Sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanţează: resursele utilizate pentru finanţarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o durată cel puţin egală cu durata de viaţă a acestuia.

care în optica bilanţului financiar grupează posturile după criteriul scadenţei.Analiză financiară aprofundată 141 Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului. cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor proprii(indicator de risc financiar). Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor financiare. care depinde de natura activelor întreprinderii. deoarece reflectă. Definirea structurii financiare implică determinarea raportului între fondurile pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an). pe de o parte. Acestă autonomie este ameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate. Datorii totale Capitaluri proprii a) Levierul financiar: LF = depinde de structura finanţării. pe de altă parte. posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi). . fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintă importanţă atât pentru manageri cât şi pentru creditori. aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi de lichiditate-solvabilitate. sau la pierderea controlului de către acţionari. care poate conduce la încetarea de plăţi. gradul de independenţă financiară şi. astfel: 1) Rata îndatorării globale: Rîg = Datorii totale ≤ 0. sursele permanente de finanţare trebuind astfel structurate încât să maximizeze valoarea întreprinderii (capitalurile proprii). Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate. în care: D = Datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an) Separarea datoriilor totale în funcţie de scadenţă şi includerea datoriilor pe termen lung în capitalul permanent conduce la egalitatea: Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt. Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării globale. vizează raportul între capitalurile proprii (C) şi datorii (D). pasivul fiind egal cu suma: Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale(D).5 exprimă dependenţa Pasiv întreprinderii de diverşi creditori şi şansele de rambursare a datoriilor.

fiind afectată de inflaţie.080 95. ratele de autonomie financiară sunt redate în Tabelul 35: Aplicaţia 39: Ratele de finanţare (autonomie financiară) Nr. De exemplu.0.0. 2) Capacitatea de îndatorare: Cî = de îndatorare ale întreprinderii.70 + 0.lg/C) 5. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea gradului de îndatorare ca urmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii. Creşterea ratei de îndatorare la termen de peste 10 ori a fost consecinţa creşterii . avînd ca efect creşterea gradului de autonomie financiară la valori supraunitare. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) Din datele Tabelului 35 se desprind următoarele concluzii: 1.180 1000 .82 0. Rata îndatorării globale sub 0.0. Rata îndatorării la termen (Rît =Dt.0621 88. 2.327 0.230 112.027 92.7 .142 Analiză financiară aprofundată Capitaluri proprii >1 este inversul Datorii totale b) Rata autonomiei financiare: Raf = levierului financiar (Raf = 1/LF).20 0.37 .83 0. 3) Capacitatea de rambursare: Cr = CAF ≥0. Rata îndatorării globale (Rîg = D/Pasiv) Levierul financiar (LF = D/C) Rate de finanţare Exerciţiul financiar Precedent Curent 0.5492 1. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 6. 3.0 3 Rata autonomiei financiare (Raf = C/D) 4.5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilor şi creşterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanţării.152 Tabelul 35 Abateri Indici (± Δ) (%) .05 0. c) Rata îndatorării la termen: Rît = Datorii pe termen lung >1 exprimă Capitaluri proprii dependenţa faţă de creditori.354 0.98 0.6 + 0.0.25 exprimă capacitatea Datorii totale Capitaluri proprii ≥0.02 0.4871 2. crt 1.160 0.5 exprimă posibilităţile Capital permanent întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale. 2.150 84.

Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune temporală în analiza bilanţului.3. prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D).4. Principalele rate de rotaţie a posturilor de bilanţ sunt următoarele: CA (rotaţii) şi. viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ. Între aceste rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei unei rotaţii. Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sintetici indicatori de eficienţă. acestea au un caracter static. ceea ce impune determinarea unor rate de rotaţie a posturilor de bilanţ. respectiv: 1) Numărul de rotaţii ale activelor: Na = Activ T Activ = ⋅ 360 (zile/rotaţie). Durata unei rotaţii: Da = Na CA CA 2) Numărul de rotaţii capitaluri proprii (C): Nc = (rotaţii) şi. ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie.Analiză financiară aprofundată 143 mai rapide a datoriilor cu scadenţa peste 1 an comparativ cu capitalurile proprii. Reducerea capacităţii de îndatorare. din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivului bilanţului. 5. Reducerea capacităţii de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinanţare este consecinţa creşterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF. respectiv: C . care se menţine totuşi superioară valorii de 0. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ În măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează posturile la un moment dat. Însă gestiunea financiară pe termen scurt necesită informaţii pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii în dinamică. 3. 4. prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor componente ale acestuia. se compară elemente statice de patrimoniu din bilanţ cu indicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activităţii de exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA).5. În acest scop. arată tendinţa de reducere a ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent de la 98 la 83 la sută.

Durata unei rotaţii: Ds = Ns CA CA 5) Numărul de rotaţii ale creanţelor: Ncr = (rotaţii). aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total. 2 T Sm = ⋅ 360 (zile/rotaţie). Smf Cumpărări Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux de activitate (vânzări. reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt. în care: Sm Si + Sf Sm = Stocul mediu = . indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii. ani) a unei rotaţii (D). Smcr T Smcr = ⋅ 360 (zile). 3) Numărul de rotaţii active circulante (Ac): Nac = Activ Ac Sac în care: Ac = Sac = ponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate). în relaţie inversă cu numărul de rotaţii. . crescând lichidităţile întreprinderii. capitalul propriu) încredinţate întreprinderii. Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: Dcr = Nc CA Cumpărări (Aprovizionări) 6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: Nf = (rotaţii) Smf Durata unei rotaţii: Dc = Durata (termenul) de plată a furnizorilor: Df = T Smf = ⋅ 360 (zile). Activ T Ac Durata unei rotaţii: Dac = = ⋅ 360 (zile/rotaţie). Nc CA CA Activ Na × = .144 Analiză financiară aprofundată T C = ⋅ 360 (zile/rotaţie). activul circulant. capitalul total. Nac CA CA 4) Numărul de rotaţii ale stocurilor: Ns = (rotaţii). Durata în zile (luni.

224 Durata unei rotaţii(Dc) 286. desfacere. la care numărul de rotaţii a crescut şi durata unei rotaţii a scăzut.Nr.149 Term. orizontală şi combinată cu elemente ale contului de rezultat permit să se calculeze o “baterie “de rate de rentabilitate.proprii (Nc) 1.969 2.rotaţii creanţe (Ncr) 2.4.rot.256 1. ambele durate înregistrând creşteri.rotaţii stocuri (Ns) 3. care servesc la evaluarea performanţelor întreprinderii într-o viziune dinamică. cap. Curent (zile) Preced.519 4.519 Durata unei rotaţii(Dac) 222.004 Term.769 6. Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rotaţie trebuie identificaţi pe faze ale exploatării: aprovizionare.25 179. la care se înregistrează şi durate de rotaţie ce depăşesc 1 an.plată furnizori (Df) 79.Analiză financiară aprofundată 145 Calculul ratelor de rotaţie pe baza bilanţului (Tabelul 26) şi a contului de rezultat (tabelul 1) conduce la rezultatele din Tabelul 36: Aplicaţia 40: Ratele de rotaţie a posturilor de bilanţ Tabelul 36 Exerciţiu financiar Durata unei rotaţii Exerciţiu financiar Preced.816 Durata unei rotaţii(Da) 448.65 86.4.618 1.17 2. Numărul de rotaţii ale posturilor de bilanţ au cunoscut modificări.75 Numărul de rotaţii Din datele Tabelului 36 se constată următoarele: 1.rotaţii active (Na) 0.99 4. ratele de finanţare şi de structură a finanţării precum şi ratele de rotaţie determinate prin analiza internă a bilanţului în direcţie verticală.creanţe(Dcr) 121. Curent 1.Nr.418 Durata unei rotaţii (Ds) 95.802 0.62 294.51 56. 2.Nr.09 5. care au majorat decalajul între încasări şi plăţi de la 42 zile (122 – 80) la 93 zile (180 – 87).Nr.87 441.rotaţii furnizori (Nf) 4.49 236. riscul financiar Ratele de structură a activului şi pasivului bilanţului. având valori supraunitare. 3.Nr. Aprecierea performanţelor implică luarea în considerare a unor aspecte . Viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ înregistrează o încetinire. cu excepţia stocurilor. active circ(Nac) 1. Analiza ratelor de rentabilitate. Termenul de recuperare a creanţelor este superior termenului de plată a furnizorilor .Nr. cu excepţia activelor totale.rot. 3.64 6. recup.12 3. producţie.

146 Analiză financiară aprofundată ale activităţii întreprinderii în strânsă legătură cu rezultatele globale şi parţiale. capital propriu. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii: 1) Rate de randament. costuri). R5 = (rata marjei nete). Diagnosticul financiar permite aprecierea performanţelor dezvoltând trei puncte de vedere caracteristice: 1) El impune o viziune parţială a performanţelor. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacităţii” întreprinderii în activitatea comercială. Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE. Eficacitatea întreprinderii poate fi apreciată diferit prin criterii analitice. printr. diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii în funcţie de rentabilitate şi de gradul de risc aferent. R3 = . Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari. R1 = CA CA CA 2) Activitatea globală prin intermediul rapoartelor: R net CAF R4 = . sau la mijloacele utilizate pentru obţinerea rezultatului considerat (capital economic. aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) şi în mărimi relative (prin rate). care raportează un indicator de rezultat la o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere. Rexp. Apare astfel noţiunea de rentabilitate economică. CA CA B. R2 = . cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA). 3) Aprecierea financiară a performanţelor se realizează din punct de vedere sintetic şi global. Rnet). În final. care exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus şi de a asigura remunerarea . 2) Analiza financiară abordează performanţele pe baza unor criterii monetare de măsurare şi evaluare. exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu: 1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor: Marja comercială R exp EBE . De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor de rentabilitae în două categorii: rate de marjă şi rate de randament şi rentabilitate. Rbrut.o viziune de ansamblu a rezultatelor. A.

a) O primă variantă de calcul: Re 1 = Activ imobilizat brut + NFRE 147 care este o rată de rentabilitate economică brută ce permite aprecierea performanţei exploatării (industrială şi comercială) şi facilitează comparaţiile intrasectoriale. EBE . care este o rată a rentabilităţii investiţiilor: R exp R exp EBE = × = Re2 · SRexp.Analiză financiară aprofundată aportorilor de fonduri – acţionari şi creditori – care asigură finanţarea. Activ CA Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri). De exemplu. Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului. Randamentul economic al activelor (Re3) poate fi exprimat şi prin lanţul de rate: R exp R exp CA R exp CA Ac Re 3 = = × = Rv ⋅ Na = × × = Rv ⋅ Nac ⋅ Sac . s-au obţinut ratele de marjă. pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderi analizate. În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul: EBE b) Re 2 = . Na = Numărul de rotaţii ale activului bilanţului. amortizare şi provizioane. fără a fi afectată de fiscalitate. echivalent cu noţiunea de ROA (return on assets). stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii. de randament şi de rentabilitate prezentate în Tabelul 41: . c) Re 3 = Activ total Activ total EBE în care: SRexp = ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut. Evoluţia în timp a acestei rate arată creşterea. Activ total Acest raport poate fi introdus într-un lanţ de rate pentru calculul randamentului economic al activelor.

86 .25 7.10 .0344 108.0148 102.33 80.1 16.18 62.71 21.4 40667697 51384049 10716352 126. 10.6092 1.86 .86 . 7.8 19.8867 0. R1 = Mc/CA (1/2) (%) Excedentul brut din exploatare (EBE) R2 = EBE/CA (4/2) (%) Rezultatul din exploatare (Rexp) R3 = Rexp/CA (7/2) (%) Capacitatea de autofinanţare (CAF) R4 = CAF/CA (8/2) (%) Rezultatul net (Rnet) R5 = Rnet/CA (10/2) (%) Activ imobilizat brut (Aibr) 535016030 783517354248501324 146.16 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1.08 103007588 94608162 . 11.6 23.7.5147 . Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = 6/2 19.07 . Active circulante (Ac) 332465022 517281675 184816653 155. Re3 = Rv* Nac* Sac (20*23*24) (%) 12.4.25 12.6514 0. 6.1 14. Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 307279 0. rotaţii active: Na = 2/15 0. Re3 = Re2 * SRexp (16*18) (%) 12. 4.53 . Cifra de afaceri (CA) 3.4 0.18 62. expl. Nr. Re1 = EBE/(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16.12 24.4.39 64.3 22.36 90.0.16 18.1.4300 0.39 64.148 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 37: Ratele de rentabilitate economică Nr. 5.07 . Pondere active circulante: Sac = 21/15 0.100 Tabelul 41 Abateri Indici (± Δ) 476371 (%) 155.4.59 88.16 26. Re2 = EBE/Abr(4/15) (%) 13.82 12. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 12.56 . 9.2554 71. Ratele de marjă privind exploatarea şi activitatea globală (R2 – R5) au cunoscut .86 .în EBE (SRexp = 6/4) 0.16 20.71 19.0.7 25.3 7.16 17.86 13. Necesar fond rulment de expl. 8.0945 94.12 .3 7.39 64.0 1.25 15.25 7. (NFRE) 181114919 422244310 241129391 233.0 21. Re3 = Rv * Na (20*21) (%) 12.8399426 91. Total activ brut (Abr) 840408690 1202789029362380339 143.4. Nr.3956 0.7. Ponderea rez.3.31 507943668 685507354177563686 134. crt. Marja comercială (Mc) 2.71 37814451 47778944 9964493 126.0.96 86.25 7.46 .06 6. rotaţii active circulante: Nac = 2/21 1. 12.2 116166818 149859165 33692347 129.9 13.6313 .0426 174.1.2.60 6.39 64.25 7.0574 Curent 783650 0.6366 0.19 19.25 12.04 86.

în condiţiile creşterii activului brut cu 43 %. creşterea EBE fiind inferioară creşterii activului economic. De aici pot rezulta politici comerciale cu efect favorabil asupra randamentului economic: politica privind calitatea produselor cu profitabilitate mare. Re2 (EBE/Activ brut) a scăzut cu 9. după cum urmează: 3. . scăderii rentabilităţii veniturilor.84 % datorită creşterii mai lente a EBE în raport cu activul brut (29 < 43. sccăderii vitezei de rotaţie a activelor circulante şi creşterii ponderii activelor circulante în activul bilanţului. după remunerarea capitalurilor împrumutate. care va permite remunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) şi autofinanţarea întreprinderii. dar cu o viteză de rotaţie mică. Re3 (Rexp/Abrut) s-a redus cu 35. cu valoarea cea mai mare.Analiză financiară aprofundată 149 reduceri.2 %. 4. Scăderea ratei rentabilităţii activelor este consecinţa creşterii mai raapide a activelor comparativ cu creşterea excedentului brut şi a rezultatului din exploatare comparativ cu totalul activului (pasivului) bilanţului. sau politica unor preţuri mici.1%). 5. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii ponderii rezultatului din exploatare în excedentul brut. a scăzut cu 19. Indicatorul ratei rentabilităţii financiare (Rf) se obţine prin raportul: Rezultatul exerciţiului Rf = ⋅ 100 . Ratele de randament economic al activelor s-au redus toate. cu excepţia ratei marjei comerciale (R1). în proporţii diferite. Re1[EBE/(Ai brut + NFRE)]. cu profitabilitate redusă. Prin intermediul lanţului de rate se constată următoarele: 1. 2. dar cu o rotaţie accelerată.75 %. Capitaluri proprii care oferă o informaţie privind rata de remunerare a investiţiilor realizate de acţionarii care au constituit iniţial capitalul întreprinderii sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii. 2) Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus.84 % datorită reducerii rezultatului din exploatare cu 8. 2.

conduce la diferenţe între rata rentabilităţii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr): Rezultat net Rezultat brut (1 . Capital permanent Cap.i) Rfn = = = Rfbr (1 – i). Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite înteprinderii să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea. Dacă această rată este mică şi inferioară ratelor pieţei. se recurge la lanţul de rate de forma: R ex R ex CA Ac Pasiv C+D Rf = = × × × = Rv × Nac × Sac × . . C CA Ac Activ C C în care: Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii veniturilor). propriu + Datorii / termen lg + mediu Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde cel puţin rezultatul net şi dobânzile după impozit.150 Analiză financiară aprofundată Rezultatul exerciţiului brut sau net. deoarece el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi a unui nivel de risc ridicat. Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este totdeauna favorabil. Rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de ROE.(return on equity) în terminologia anglo-saxonă. Capital propriu Capital propriu în care: i = Cota de impozit. ceea ce este pus în evidenţă în cazul ratei rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp): Re zultatul exerciţiului Re zultatul exerciţiului Rcp = = . Sac = Ponderea activelor circulante în activul total. Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante. cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut: Rcp = Rezultatul net + Dobânzi . Capital propriu + Datorii financiare Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare. întreprinderea va avea dificultăţi în atragerea de capitaluri.

Analiză financiară aprofundată Raportul 151 Pasiv C+D D = 1 + = 1 + LF reflectă structura finanţării. respectiv levierul financiar (LF). ceea ce reflectă riscul financiar. În acest caz. cheltuielile financiare reprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinanţare până la insolvabilitatea întreprinderii. ca efect al îndatorării întreprinderii: R exp R exp Din relaţia: Re = = se deduce Rexp: Activ Pasiv Rexp = Re·(C+D). = Rf = C C . în timp ce celelalte trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere). care se introduce în relaţia: R ex R exp . C În final. dacă creşte gradul de lichiditate al activului (Sac) şi dacă capitalurile proprii sunt relativ slabe (folosesc investiţii prin leasing şi au credite-furnizori mari). care rezultă din diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţii financiare (Rf). dacă activele circulante se “rotesc“rapid (stocuri mici. în egală măsură. ceea ce are ca efect creşterea ratei îndatorării. Diferenţa care există între costul capitalurilor proprii şi al capitalurilor împrumutate constă în faptul că primele sunt remunerate dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil. fără creanţe). = C C C în care: D = LF poartă denumirea uzuală de levier financiar (sau rata îndatorării). Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabil dar şi riscant. poate conduce la o rentabilitate financiară bună. cum este în cazul marilor unităţi.Ch fin + Vfin + R extr . rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul: Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF). Aceasta poate orienta întreprinderea în deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii. de acest efect fiind legat riscul financiar ce decurge din costul capitalului care asigură finanţarea. Aşa se explică de ce o mică marjă netă (Rv). Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier.

efectul de levier fiind pozitiv (ELF > 0). d D Rf = = = R e + (Re . Efectul de levier devine de“măciucă” ce reduce rentabilitatea financiară faţă de rentabilitatea economică (Rf < Re).d) . Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0). Rf ) are valori în concordanţă cu Re semnul (±) al efectului de levier financiar şi arată că întreprinderea se poate îndatora dacă este supraunitar (ILF > 1). care poate fi calculat în două moduri: Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/C Se constată că efectul de levier financiar este cu atât mai mare. rezultă egalitatea: Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF. deoarece limitează independenţa financiară a întreprinderii. C C C în care: d = Rata dobânzii. ca urmare a un unui efect negativ (ELF < 0). în măsura în care rentabilitatea economică este superioară costului îndatorării (Re > d).( C + D ) .152 Analiză financiară aprofundată în care. în care: ELF = efectul de levier financiar. Indicele levierului financiar ( ILF = . D = LF = Levierul financiar C În final. când Rf = Re. îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii. dacă Re = d. dacă randamentul activelor este inferior ratei dobânzii (Re < d). se poate considera că: R exp . îndatorarea potenţându-i gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii.Ch fin R e. cu cât este mai mare diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şi rata de îndatorare (levierul financiar). veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate de exploatare. Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă. Recurgerea judicioasă la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii financiare (Rf > Re).D .

riscul de insolvabilitate fiind crescut. Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor . De exemplu. consecinţă a finanţării exclusiv din capitaluri proprii. financiară) rezultând după deducerea impozitului pe profit. Rata rentabilităţii financiare a fost inferioară randamentului activelor în exerciţiul precedent. din care se desprind următoarele concluzii: 1. ca urmare a dinamicii inferioare a rezultatului din exploatare şi respectiv a rezultatului brut comparativ cu capitalurile proprii şi capitalurile permanente. Efectul de levier se exprimă după impozitare. 2. absenţa îndatorării eliminând riscul financiar. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii rezultatului din exploatare în condiţiile creşterii activului net total. ratele nete de rentabilitate (economică. efectul de măciucă al îndatorării. 4.Analiză financiară aprofundată 153 Valoarea subunitară a indicelui (ILF < 1) arată efectul negativ al îndatorării ca urmare a unui randament economic al activelor insuficient pentru acoperirea ratei dobânzii. C ⎝ ⎠ Efectul de levier net este dependent de efectul de levier brut corectat cu cota de impozit: ELFnet = ELFbr (1 . în cotă i: D ⎛ ⎞ Rfn = ⎜ Re br + (Re br − d )⎟ ⋅ (1 − i ) . Valoarea unitară a indicelui (ILF = 1) arată egalitatea rentabilităţii financiare cu rentabilitatea economică. Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentul fiscal. mult mai sever faţă de beneficiile conservate şi de dividende (puţin sau deloc deductibile din impozitul întreprinderii) decât faţă de dobânzile la datorii (totdeauna deductibile din impozit).i) = Rfn – Ren. 3. din datele bilanţului şi contului de profit şi pierderi analizate mai sus rezultă datele înscrise în Tabelul 38. Rata rentabilităţii financiare (atît a capitalurilor proprii cât şi a capitalurilor permanente) s-a redus. diminuând-o corespunzător diferenţei dintre randamentul economic şi rata dobânzii (cheltuielilor financiare).

45 9.56 . Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 103007588 55308696 11.cap.4 59. Efect levier fin. rata rentabilităţii financiare a ajuns egală cu randamentul activelor.8 + 5.54 42.br: ELFbr = LF(Re – d) 17.13.50 .econ.net(ELFn) (17–18)% 20.1 - 16.86 17905349 25. .50 9. 13. 12.% 18.7 23.87 12.5.0 9.% În concluzie.68 77.1 666599134 959678348293079214 143.1 7777272 176. Rata rentab.(Rebr) (1/8) . corespunzător structurii pasivului (capitaluri proprii/datorii) şi el creşte odată cu gradul de îndatorare. Rata rentab.br(ELFbr)(4 – 9)-% 94608162 .8399426 91.86 %) în exerciţiul curent a redus la zero efectul levierului financiar. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2. 11.fin.37 + 4. crt.0 69289398 18493624 136.nete (Rfn) [4*(1-i)] .6 + 4. De aceea.31 7. Rata rentab.2.5. riscul financiar decurge din utilizarea îndatorării.perm.08 50795774 Curent Tabelul 38 Abateri Indici (± Δ) (%) 1.50 82.40 10128077 19.fin.9 15.02 . (Rcp) (5/6) . 9. 10. Rata rentab.% Datorii totale (D) Levierul financiar (LF) (10/3) Rata dobânzii (d) (2/10) Impozit pe profit (I) Cota procentuală (i) (13/5) .net (ELFn)[16*(1-i)].37 . Efect levier financ. Activ net total (A) Rata rentabilit.0.3.37 8.90 129.86 . Efect levier fin.154 Analiză financiară aprofundată financiare până la nivelul randamentului economic (9. fiind legat de structura financiară.0621 88.% Efect levier financ.85 30959596 -24349100 56.brute(Rfbr)[(1-2)/3] -% 5.1.94 . econ.5492 0. studiul riscului trebuie aprofundat prin analiza solvabilităţii şi lichidităţii. 14.% 8.22 88.70 9.31 0 0 .50 + 3.37 .4 434328633 768048262 333719629 176.8 11.06 + 3.9 430271126 645338458215067332 150. Cheltuieli financiare (Chfin) 3.84 0 0 7.3. şi ca urmare. Rezultatul brut al exerciţiului (Rexbr) 6.0 0.4.86 . Capital propriu (C)(Activ – Datorii) 4.4871 .37 -1. Aplicaţia 42: Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levier Nr.8 236328008 314339890 78011882 133. 15.4. Capitaluri permanente (Cp) 7.nete(Ren)[9*(1-i)]-% 19.59 63.

5. Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării). respectiv a activelor totale cu datoriile totale. a cărei valoare minimă trebuie să se încadreze între 0. Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii.3 .5 reflectând o situaţie normală. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii 155 Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii. afectându-i solvabilitatea. Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi. În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului şi caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii: Capital propriu 2) Rata solvabilităţii patrimoniale: Rsp = . Pasiv care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv. o primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului. În acest sens.Analiză financiară aprofundată 3. Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate şi ritmul plăţilor imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadenţă. care poate însemna şi riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face faţă angajamentelor.5. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor. dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului. dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv. Activ total C+D C 1 = = +1 = +1.0. din care rezultă situaţia netă sau: 1) Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii. peste 0. adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent (capitalurile proprii şi îndatorarea la termen). 3) Rata solvabilităţii generale: Rsg = Datorii totale D D LF .

5. fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi cu variabilitatea beneficiilor. Mărimea lui variază de la un sector de activitate la altul. depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru valori ≥ 0. Capital propriu (C) Datorii 〉 1an . valoarea minimă de 0. este majorată de inflaţie. prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării. Capital propriu 6) Rata îndatorării totale: Rd = 7) Rata îndatorării pe termen lung: Rdtl = Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung. Datorii pe termen lung Datorii totale (D) = LF (levierul financiar). D Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului. CAF . Există şi alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor: Capital propriu (C) 〉 1. Rezultatul din exploatare (R exp) Rata exprimă indirect solvabilitatea. garanţia lor fiind constituită din activul întreprinderii. trebuind să fie cât mai mică pentru a evita . 8) Capacitatea de îndatorare: Cd = Capital permanent (Cp) Rata exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent.25 fiind acceptabilă. 4) Rsg 1 = Datorii pe termen lung 5) Rsg 2 = Capacitatea de autofinanţare (CAF) . Capital propriu (C) .156 Analiză financiară aprofundată în care: C = Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar). 9) Capacitatea de rambursare: Cr = Datorii totale care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şi completează rata de îndatorare. Cheltuieli financiare (Chfin) 10) Rata cheltuielilor financiare: Rcf = .

Analiză financiară aprofundată riscul de non-plată. ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt. gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt. O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt. Întreprinderea poate fi solvabilă. având un activ total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă). ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar: 1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt). Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă. Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt. Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi(bani). Ea rezultă din comparaţia între activele “lichide” şi pasivul exigibil. fiecare având semnificaţie proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an. Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia. nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă). exerciţiului) 157 Această rată nu trebuie să depăşească 3 %. Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare. dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele. 11) Rcf 1 = Cifra de afaceri (Prod. ceea ce face întreprinderea vulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate. Datorii curente care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) . gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele: Active circulante 2) Rata lichidităţii generale: R lg = . O variantă a acestei rate se obţine prin raportul: Cheltuieli financiare (Chfin) . ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită. ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale.

a cărei valoare minimă de 0. pierderi de creanţe). Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe atât pentru întreprindere (limitarea dezvoltării). având valori peste limitele admisibile. consecinţa unui fond de rulment negativ. Datorii pe termen scurt Această rată poartă şi denumirea de rată de trezorerie. din care se desprind următoarele concluzii: 1. precum şi pentru clienţi (modificarea condiţiilor de credit). ceea ce reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung. . ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate. Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare. În caz contrar. Disponibilităţi 4) Rata lichidităţii imediate (rapide): Rli = .0. ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe baza datelor din bilanţ şi contul de rezultat analizate mai sus sunt redate în Tabelul 39. Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţii necesare acoperirii datoriilor din activele nete. ca urmare a unui fond de rulment pozitiv. ceea ce confirmă creşterea capitalurilor proprii cu 50 %. poate conduce la încetare de plăţi. de rambursări. având valoarea optimă peste 0. Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade după cum urmează: Active circulante − Stocuri . Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde de viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt. Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşi lucru.5 pentru o lichiditate normală. lipsa de lichidităţi. cât şi pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor.2 . 2. 3) Rata lichidităţii reduse: Rlr = Datorii pe termen scurt care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt.3 reflectă o garanţie de lichiditate pentru întreprindere.158 Analiză financiară aprofundată şi variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung. De exemplu.

29 255.0.0.00 3.2 .152 0.sc.Stocuri)/D pe term sc.64 0.5) 3.42 0.037 0. care nu sunt în limite normale.12 + 1. Sinteza ratelor determinate pe baza bilanţului se regăseşte în Nota Explicativă 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economicofinanciari”. Rlg = Acirc/D pe term.70 + 1. Rd = D/C (LF) 7.7 2.18 1000 .0 II./D term scurt (> 0.81 0.45.lg /C 8.5492 0. (> 0) 2.0.75 . FRF = Acirc – D pe term.4871 0. Rsg2 = CAF/D pe termen lung 6.0. ceea ce reflectă dificultăţi în trezoreria imediată. Rate de solvabilitate . în timp ce ratele de lichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare şi în scădere. 11. Rlr = (Acirc .0. un document ce trebuie prezentat sistematic de întreprindere în cadrul situaţiilor financiare anuale (OMFP 94/2001).04 + 0.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 43: Calculul ratelor de solvabilitate .15 84.05 5.23 108.43 2. Cd = C/Cpermanent (> 0.27 188.015 .98 0. ratele de lichiditate generală (Rlg) şi redusă (Rlr) . Rsg1 = C/D pe termen lung (> 1) 5. 9.98 .03) Exerciţiul financiar Precedent Curent 159 Tabelul 39 Abateri Indici (± Δ) % 430271126 645338458 215067332 150.71 84. Rate de solvabilitate 1. Fac excepţie capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) şi rata cheltuielilor financiare (Rcf1) în perioada precedentă.25) Rcf = Chfin/Rexp Rcf1 = Chfin/CA (< 0.13 4.82 50.03 104.008 93.lichiditate crt. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv.0.32 0.0 0.06 40. ANC = Activ – Datorii (> 0) 2.0.83 0.83 2. în care sunt prezentate următoarele categorii de indicatori: .lichiditate Nr.55 3.67 + 0.2) 100194521 325651589 225457068 325.45 0.02 1. 4. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0.20 0. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 4.26 .02 0. Rate de lichiditate 1.în perioada curentă .22 59.7 .10 3.scurt (> 1) 3.7 + 0.05 .54 0. Rli = Disponib.5) Cr = CAF/D (> 0.160 0.13 9. Rdtl = Datorii pe term. 4. I.022 40.sunt supraunitare.0621 88.74 0. 10.

100 Capital angajat (Capital permanent) Profit brut din vânzări ⋅ 100 . Costul vânzărilor Sold mediu clienţi ⋅ 365 . Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor = 2) Număr de zile de stocare = Stocul mediu ⋅ 365 . Indicatori de risc: Active curente . Achiziţii de bunuri Cifra de afaceri . Capital propriu Profit înainte de dobândă şi impozit pe profit . Cifra de afaceri De exemplu. Cifra de afaceri Sold mediu furnizori . Active imobilizate 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori = 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = 6) Viteza de rotaţie a activelor totale = IV. Cheltuieli cu dobânda Costul vânzărilor . Indicatori de profitabilitate: Cifra de afaceri . indicatorii din Nota explicativă 9 sunt redaţi în Tabelul 40: . Datorii curente Active circulante − Stocuri . Datorii curente 1) Gradul de îndatorare = Capital împrumutat ⋅ 100 . Total active 1) Rentabilitatea capitalului angajat = 2) Marja brută din vânzări = Profit înainte de dobândă şi impozit ⋅ . Stocul mediu 2) Acoperirea dobânzilor = III.160 Analiză financiară aprofundată I. Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală: Lg = 2) Lichiditatea imediată: Li = II.

Număr de zile de stocare – zile Viteza de rotaţie a debitelor clienţi . 4. Marja brută din vânzări . Indicatorul privind acoperirea dobânzilor III.0.9 .% Din analiza datelor Tabelului 40 se constată următoarele: 1.4 ori1 88.1. Indicatori de profitabilitate 1.8 ori . ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăţi.5 3.27 188. 5.4 ori .lichiditate 161 Tabelul 40 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent 1.7 12. Indicatori de risc 1.5 88.8 ori + 0.8 + 1.3 122 + 32 135. În consecinţă.4 100 78.zile Viteza de rotaţie a creditelor furnizori . 54.7.6.43 0.zile Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – rot. performanţele economico-financiare ale întreprinderii au avut evoluţii corespunzătoare unei activităţi fără riscuri majore. Indicatori de activitate 1. crt.29 262.6 ori 0.rotaţii IV. 3. 4.2 ori 10. Indicatorul gradului de îndatorare . În concluzie.6 6.1. Indicatori de lichiditate 1.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 44: Principalii indicatori economico-financiari Nr.5 0.8 ori 9.8 ori 97 90 57 1.2 1. ceea ce constituie aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor curente din activele curente. Viteza de rotaţie a activelor totale .8 ori 12. Lichiditatea imediată (Li) II.92 48.% 2.12 (± Δ) % + 1.5 56 . 2.0 98. în sensul reducerii ratei rentabilităţii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări. indicatorii de risc privind gradul de îndatorare şi de acoperire a dobânzilor au scăzut.4 ori 89.2 ori 112.0 61.70 2.5 108 + 11. Rentabilitatea capitalului angajat . Lichiditatea generală (Lg) 2. 5.rotaţii 2. În schimb.0 111.21 Rate de solvabilitate .71 . . I. Indicatorii de lichiditate au avut o evoluţie ascendentă.8 . 3. în sensul reducerii vitezei de rotaţie a debitelor – clienţi şi al reducerii duratei de achitare a furnizorilor.2.93 11. indicatorii de activitate (gestiune) au avut dinamici nefavorabile.73 19. Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie nefavorabilă. Viteza de rotaţie a stocurilor .83 2.3 3.% 2.

pornind de la semnalele oferite de analiza situaţiei trecute. fiind legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat). Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prefigurează viitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilităţii cu ajutorul previziunilor. care vizează excedentele de trezorerie.cu atât mai ridicat cu cât cheltuielile legate de amortizare şi dobânzi . Analiza riscului de faliment (insolvabilitate) Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea. 3. Este numit risc de capital şi are două componente: riscul de exploatare şi riscul financiar. ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rotaţia posturilor de bilanţ.162 Analiză financiară aprofundată În analiza diagnostic a rentabilităţii şi riscurilor trebuie să se aibă în vedere următoarele elemente: Ratele de rentabilitate-profitabilitate şi de risc au un aspect static şi punctual şi de aceea. Riscul de exploatare este legat de prezenţa cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor de exploatare. se apreciază prin coeficientul levierului financiar şi măsoară sensibilitatea rezultatului curent la variaţia rezultatului din exploatare. Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia financiară a întreprinderii. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor ce remunerează datoriile. ambele dependente de fluctuaţia ratei rentabilităţii la variaţiile volumului de activitate. Acestor rate trebuie să li se adauge o analiză în dinamică prin intermediul fluxurilor de lichidităţi pe perioade mai scurte. Cumularea riscului economic cu riscul financiar prin intermediul coeficientului levierului total permite evaluarea riscului global – economic şi financiar . se apreciază pe baza coeficientului levierului de exploatare şi măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia vânzărilor. iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea (perenitatea). din care unele semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea). Aceasta implică determinarea unor fluxuri de mijloace şi resurse pe baza unor bilanţuri succesive.6.

3 şi o evoluţie ascendentă. Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai întreprinderea care apelează la credite.este favorizată de recurgerea la împrumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv. 4) Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii . O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plăţile curente. evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare.trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apare în mişcarea capitalului circulant. care consideră că pentru a beneficia de un credit. adică un fond de rulment pozitiv. dar nu oferă posibilitatea evaluării riscului de faliment care ameninţă continuitatea . care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile. respectiv a performanţelor şi riscului economic şi financiar. diagnosticul financiar permite evidenţierea punctelor tari şi a punctelor slabe ale gestiunii financiare.3 este un semnal de prudenţă deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare. se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare: 1) Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale trebuie să aibă valori de peste 0. 3) Trezoreria reprezintă partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment . ci mai ales băncile creditoare. întreprinderea fiind cvasifalimentară. Prin sistemul de rate de rentabilitate şi de echilibru financiar. până la riscul de faliment.exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile dacă este pozitivă. ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt. 2) Lichiditatea constituie capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele băneşti disponibile . O valoare sub 0.Analiză financiară aprofundată 163 deţin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor. întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară. În acest sens. de la cel operaţional (tactic) la cel strategic.

dar oferă informaţii insuficiente asupra viitorului. precum şi cauze accidentale legate de falimentul unor clienţi. sau spaţiale cu întreprinderi similare din acelaşi sector de activitate. acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termen lung şi scurt. Metodele contabile (cantitative şi analitice) se folosesc în cazul analizelor comparative în timp în scopul estimării evoluţiei viitoare a activităţii.a.164 Analiză financiară aprofundată activităţii întreprinderii aflate în dificultate. Studii întreprinse în SUA şi Franţa au arătat că în vederea previzionării falimentului unei întreprinderi pot fi utilizate metode contabile şi metode bancare. Concluziile unor asemenea analize sunt semnificative doar în cazul comparaţiilor temporale ale aceleiaşi întreprinderi. Degradarea în timp a rezultatelor întreprinderii. imputabil doar fluctuaţiilor conjuncturale. care permit determinarea unei funcţiiscor. probleme specifice de trezorerie. analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentul vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment patrimonial (financiar). ştiind că rezultatele financiare ale întreprinderii se pot degrada în timp. Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizează reducerea de activitate. a cărei valoare (scor) clasifică întreprinderile în vulnerabile şi sănătoase. Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal. În acest scop. ci un rezultat al unei degradări progresive a situaţiei financiare a întreprinderii. Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute pe baza unor metode statistice de analiză discriminantă. dificultăţile cu care se confruntă şi care nu sunt numai de ordin financiar. reducerea pieţelor de desfacere. ş. blocajul în lanţ. riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câţiva ani înaintea încetării plăţilor. au furnizat analizei financiare un câmp de investigaţii deosebit de bogat în scopul găsirii unor metode de detectare precoce şi previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultăţilor. Se cunosc mai multe metode-scoring de evaluare a riscului de faliment: .lichiditate. reducerea marjelor şi ratelor de rentabilitate. Calculul funcţiei scor se bazează pe o baterie de rate financiare obţinute pe grupuri de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment. de management. precum şi ratele de solvabilitate .

Conan-Holder. Profit reinvestit Autofinanţare R2 = măsoară capacitatea de finanţare internă. pe baza datelor din conturile anuale ale întreprinderii analizate.scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor. Activ total Activ total Capitalizare bursieră Valoarea de piaţă a capitalului propriu = Datorii totale Datorii totale măsoară independenţa (autonomia) financiară. = Activ total Activ total R3 = R4 = Profit brut Rezultat din exploatare = măsoară randamentul activelor.6R4 + 0.3R3 + 0.Analiză financiară aprofundată 165 modelul Altman.675 1. fiind prima funcţie . Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de valori.maxim De exemplu. au rezultat valorile din Tabelul 41: . modelul Băncii Franţei.675 Z < 1.inexistent Nedeterminat Iminent .solvabilitate Precară .999R5.2R1 + 1.81 < Z < 2. al Băncii Agricole ş.81 Situaţia întreprinderii Bună . Activ total măsoară flexibilitatea întreprinderii şi folosirea eficientă a capitalului circulant.4R2 + 3. 1) Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA.insolvabilitate Riscul de faliment (%) Redus . Activ total Vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 2.a. al Băncii Comerciale Române. în care: Activ circulant R1 = exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activelor. funcţia-scor (Z) comportă 5 variabile (rate) şi are următoarea expresie: Z = 1.dificultate Grea . Cifra de afaceri R5 = măsoară viteza de rotaţie a activelor (numărul de rotaţii).

din care jumătate au falimentat cu trei ani înainte în perioada 1970 .16R3 .0309 0.1975.scor de depistare precoce a riscului de faliment. 5. Activ total .Pe această bază. după cum urmează: 2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii.675 plasează întreprinderea într-o situaţie financiară bună. în care: Excedent brut de exploatare .22R2 + 0.166 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 45: Determinarea funcţiei – scor Z – model Altman Nr. 2.87R4 . 4.802 0.816 2.036 0.0352 0.0762 1.0.538 0.0722 2.780 Tabelul 41 An curent 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Activ circulant /Activ total R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total R3 = Profit brut /Activ total R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale R5 = Cifra de afaceri /Activ total Funcţia – scor Z An precedent 0.0. Aplicabilitatea acestei metode este. 2. însă. 3.crt 1. fiind credibilă pentru bancher şi cu riscul de faliment cvasi .964 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1. 6.802 2. Funcţia-scor cuprinde 5 variabile (rate) şi se prezintă astfel: Z = 0. În Franţa sunt cel puţin 2 funcţii .inexistent. relativ limitată întrucât cercetarea care a stat la baza elaborării ei s-a axat pe sectorul manufacturier american în perioada 1946 . întreprinderea este solvabilă. Valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 2.24R1 + 0.496 0. R1 = Datorii totale R2 = Capitaluri permanente .1R5 .1965 şi concluziile nu permit extrapolarea lor la un univers mai larg datorită caracterului lor particular.

6. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = EBE /Datorii totale R2 = Capitaluri permanente /Activ total R3 = (Active circulante .16 şi în creştere.1 .1 < Z < 0. Activ total Activ total Cheltuieli financiare .4122 0. .04 Z < .0395 0.Analiză financiară aprofundată R3 = R4 = R5 = Valori realizabile şi disponibile Active circulante − Stocuri = .4901 0.0.Stocuri) /Activ total R4 = Cheltuieli financiare /Cifra de afaceri R5 = Cheltuieli de personal /Valoarea adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0.16 0.1692 Tabelul 42 An curent 0. 4.scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 0.4671 0.05 < Z < 0. 3.1032 0. în cazul întreprinderii analizate.6514 0. Valoarea adăugată 167 Pe baza acestui model.4912 0.05 Situaţia întreprinderii Foarte bună Bună Alertă Pericol Eşec Riscul de faliment (%) < 10 % 10 ÷ 30 % 30 ÷ 65 % 65 ÷ 90 % > 90 % De exemplu.2863 0.2702 plasează întreprinderea într-o situaţie foarte bună cu un risc de faliment sub 10 %. valorile funcţiei-scor superioare limitei minime de 0.crt 1. calculul funcţiei-scor după acest model a condus la valorile din Tabelul 42: Aplicaţia 46: Determinarea funcţiei – scor Z – model Conan-Holder Nr. vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de valoarea funcţiei . Cifra de afaceri Cheltuieli cu personalul .8001 0. 5.16 0.04 < Z < 0.2702 În concluzie. până la 0.0.4791 0. 2.

221R4 – 0. în care: Cheltuieli financiare . R1 = Excedent brut de exploatare R2 = R3 = R4 = R5 = R6 = Resurse stabile Capitaluri permanente .689R5 – 1. Valoarea adăugată R8 = Semnul (±) al scorului Z reflectă probabilitatea de normalitate (dificultate) a întreprinderii.4 %.1 % şi de dificultate = 23. Datorii totale Excedent brut de exploatare .1.544.255R1 + 2.706R7 + 1.6 % şi de dificultate = 79. având expresia: 100Z = . Cifra de afaceri Investiţii corporale .003R2 – 0. b) Z < 0: probabilitatea de normalitate = 20. Vad 0 Vad 0 Sold mediu clienţi R7 = ⋅ 360 . operează cu un număr de 8 variabile (rate) şi măsoară gradul de similitudine al întreprinderii cu cele normale sau.9 %. Modelul prezice riscul de faliment pentru un orizont de 3 ani. Cifra de afaceri Datorii comerciale Sold mediu furnizori ⋅T = ⋅T . Valoarea funcţiei . aflate în pragul falimentului.408R8 – 85. = Capital investit Activ total Capacitate de autofinanţare . în perioada 1975-1980. Aprovizionări Cumpărări de mărfuri Vad 1 − Vad 0 Modificarea valorii adăugate ⋅ 100 = ⋅ 100 .824R3 + 5. după cum urmează: a) Z > 0: probabilitatea de normalitate = 76.168 Analiză financiară aprofundată 3) Modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei a fost elaborat pe baza a 3000 întreprinderi industriale cu 3 ani înaintea falimentului.scor indică situaţia de normalitate şi probabilitatea riscului de faliment ale întreprinderii după cum urmează: .164R6 + + 0.

ţinând seama de specificul şi condiţiile economiei româneşti. 4) Modelul Băncii Comerciale Române. 5. Pasiv .25 < Z < 0.64 0. 8.65 26. 7. 6.1912 86.125 plasează întreprinderea într-o zonă de normalitate cu riscul de faliment sub 10 %. funcţia .1600 0. 9.Analiză financiară aprofundată Valoarea scorului Z Z > 0. calculată după acest model este redată în Tabelul 43: Aplicaţia 47: Calculul funcţiei – scor Z – model Banca Franţei Nr.25 0. valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 0. 2.25 Situaţia întreprinderii Normală Incertă Riscantă 169 Riscul de faliment (%) 10 ÷ 45 % 45 ÷ 70 % 70 ÷ 100 % De exemplu. utilizează un set de rate şi indicatori de performanţă pentru stabilirea bonităţii întreprinderii pe baza unei grile de punctaj cu 6 criterii: Active pe termen scurt a) Lichiditatea patrimonială: Lp = .0.14 0.0025 0.0.125 Z < .043 În concluzie. 4.0072 1.crt 1.2066 80.% R7 = Sold mediu clienţi ·360/CA R8 = Investiţii corporale/Valoare adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0.2171 79.scor a întreprinderii analizate.66 179.125 .75 32. Pasive pe termen scurt b) Solvabilitatea: S = Capital propriu .80 121.448 Tabelul 43 An curent 0.1520 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Cheltuieli financiare/EBE R2 = Capitaluri permanente/Activ total (%) R3 = CAF/Datorii totale R4 = EBE/Cifra de afaceri R5 = Sold mediu furnizori ·360/Cumpărări mărfuri R6 = (Vad1 – Vad0)/Vad0 . 3.01 0.4761 65.

Active circulante e) Dependenţa de pieţele de aprovizionare (A) şi desfacere (D) . De >50 % Ai > 50%. .interne. Criteriul de evaluare Lichiditatea patrimonială (Lp = Active term.scurt) Limite de valori < 80 % 80 ÷ 100 % 100 ÷ 120 % 120 ÷ 140 % 140 ÷ 160 % > 160 % < 30 % 30 ÷ 40 % 40÷ 50 % 50÷ 60 % 60÷ 70 % 70÷ 80 % > 80 % <0 0 ÷ 10 % 10 ÷ 30 % <5 5 ÷ 10 > 10 At > 50%. Dt >50 % Depozite gajate Gajuri. 4. Dt >50 % Ai > 50%. Criteriile de evaluare a bonităţii financiare – modelul BCR . De >50 % At > 50%. din import (Ai) Desfacere: în ţară (Dt).scurt/Pasive term. cesionare creanţe).170 Analiză financiară aprofundată Pr ofit brut . ipoteci. Rentabilitatea financiară (Rf = Profit brut/Capital propriu) Rotaţia activelor circulante (Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) Dependenţa de pieţe (aprovizionare-desfacere) Aprovizionare: din ţară (At). Solvabilitatea (S = Capital propriu/Pasiv) 3. externe. gajuri. la export (De) Garanţii 6. ipoteci Achiziţii din credite Cesionare creanţe Puncte -2 -1 +1 +2 +3 +4 0 1 2 3 4 5 6 0 3 4 1 2 4 4 3 2 1 4 3 2 1 2.crt 1. bunuri achiziţionate din credite. f) Garanţii (depozite în lei şi valută gajate. Capital propriu c) Rentabilitatea financiară: Rf = d) Rotaţia activelor circulante: Nac = Cifra de afaceri . 5.sunt notate cu puncte care servesc la clasificarea întreprinderilor în 5 categorii: Nr.

Lichiditate patrimonială (Lp) 143. cu o situaţie economico . Rentabilitate financiară brută(Rfb) 8.54 4 67.se pot acorda credite 11 ÷ 15 Oscilantă . Dependenţa de pieţe (%) At > 50.82 4 4. fiind . acordarea unui credit impunând o primă de risc relativ ridicată.38 3 10.24 4 3. Categoriile D şi E nu prezintă garanţii şi nu pot beneficia de credite. grila de punctaj privind bonitatea conform modelului BCR a întreprinderii analizate se prezintă în Tabelul 44: Aplicaţia 48: Grila de evaluare a bonităţii – model BCR Tabelul 44 Criteriul de performanţă Anul precedent Anul curent Nivelul Puncte Nivelul Puncte 1. Garanţii Depozite 4 Depozite 4 Total puncte 17 19 Punctajul acumulat şi în creştere. Dt > 50 2 At> 50. Dt > 50 2 6.prezintă risc ridicat 6 ÷ 10 Risc deosebit – nu prezintă garanţii pentru acordare de credite 0÷5 Deosebit de precară . De exemplu.fără garanţii pentru acordare de credite Pe baza grilei se consideră că întreprinderile din categoriile A şi B au o situaţie economico-financiară bună şi pot beneficia de credite bancare.61 1 1.13 3 269. Ele trebuie supravegheate din punct de vedere al solvabilităţii în vederea recuperării creditelor la primele semne de neîncredere.financiară bună.se pot acorda credite 16 ÷ 20 Bună . Întreprinderile din categoria C prezintă un grad ridicat de risc.gradul de risc > 20 Foarte bună .Analiză financiară aprofundată În funcţie de punctaj se apreciază situaţia financiară a întreprinderii: Categoria A B C D E 171 Total puncte Situaţia economică – financiară . cuprins între (16-20) situiază întreprinderea în categoria B. Solvabilitate (S) 64.9 4 2. Rotaţia activelor circulante (Nac) 1.51 1 5.

Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante Interpretarea indicatorilor de bilanţ trebuie realizată numai în legătură cu datele privind activitatea economică desfăşurată de întreprindere în cursul anului. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator semnificativ ce caracterizează eficienţa cu care sunt folosite activele circulante ale întreprinderii. Pentru evaluarea completă a gradului de utilizare a activelor circulante. dat fiind că tocmai rulajele caracterizează acţiunea utilă a mijloacelor avansate în diferite faze ale circuitului economic al întreprinderii (aprovizionare – producţie – desfacere). În acest sens. folosindu-se balanţa de verificare pe rulaj a conturilor. Cu cât viteza de rotaţie este mai mare. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vederea creşterii eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii. Evaluarea vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul următorilor indicatori: .172 Analiză financiară aprofundată credibilă şi prezentând garanţii pentru a putea beneficia de credite bancare.7. pentru a permite depistarea timpurie a primelor semnale de degradare a acesteia şi a adopta decizii de corecţie cu anticipaţie. Modificarea valorii unui indicator de bilanţ trebuie apreciată numai după confruntarea acesteia cu sumele înregistrate în rulajele conturilor. bilanţul singur nu este suficient. el trebuie completat cu datele analitice referitoare la rulajele diferitelor conturi care se regăsesc în indicatorii de bilanţ. se impune efectuarea unei analize externe a bilanţului. 3.1. cu atât volumul de active circulante necesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau.7. ci este necesară combinarea mai multor metode de analiză dinamică a situaaţiei financiare. care vizează unul din cei mai importanţi indicatori sintetici calitativi – viteza de rotaţie a activelor circulante – care are efecte directe asupra indicatorilor de performanţă (beneficiul şi rata rentabilităţii). producţia obţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante este mai mare. În aprecierea vulnerabilităţii întreprinderii şi a riscului de faliment nu este suficientă numai utilizarea unei singure metode – scoring. 3.

Numărul de rotaţii (N) (2/1) Exerciţiul financiar Precedent Curent 330562 515793 535016 783518 1. investiţii financiare pe termen scurt.6 106.lei 2.35 100 106. 180.1 +248502 146. pe baza Contului de rezultat şi bilanţului armonizat se determină viteza de rotaţie a activelor circulante din Tabelul 45: Sm = Soldul mediu al activelor circulante.mil. precum şi pe fiecare element al activelor circulante în parte: stocuri (materii prime şi materiale consumabile. produse finite şi mărfuri. lei 3. Indicatori crt. De exemplu.6 94. avansuri pentru cumpărări de stocuri). 90. 30 zile). 6. 5. CA (rotaţii). 4.10 + 14.4 . creanţe.2 Active circ la 1000 CA (Ac)-(1000/N) 617.52 360 236. 2 2) Durata unei rotaţii este o mărime inversă numărului de rotaţii şi se stabileşte T T ⋅ Sm = (zile / rotaţie).3 . producţie în curs de execuţie.6 + 40. casa şi conturi la bănci.Analiză financiară aprofundată 1) Numărul de rotaţii: N = în care: CA = Cifra de afaceri. 1.zile 360 Durata unei rotaţii (Dz) zile/rot (4/3) 222.0. Cifra de afaceri (CA) – mil.9 Tabelul 45 Abateri Indici (± Δ) (%) + 185231 156. Sm 173 Si + Sf . calculat ca medie: Sm = Aplicaţia 49: Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr.6 Durata anului financiar (T) .8 657. 3) Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri: Ac = CA N Analiza acestor indicatori ce caracterizeză viteza de rotaţie vizează factorii de accelerare (încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere al structurii activelor circulante aferente celor trei stadii ale circuitului economic (aprovizionare – producţie – desfacere). Sm 1 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 .62 1. ca raport: Dz = N CA în care: T = durata perioadei de referinţă (360. Active circulante total (Sm) .

fie prin reducerea duratei unei rotaţii. după cum orice încetinire va avea efecte negative asupra lor. Viteza de rotaţie a activelor circulante stă în legătură directă cu următorii indicatori. ceea ce exprimă degradarea eficienţei utilizării acestora. Accelerarea vitezei de rotaţie se exprimă.6 zile şi ca urmare. Orice accelerare a vitezei de rotaţie va determina o evoluţie favorabilă a acestor indicatori. viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei mai importanţi indicatori de performanţă ai întreprinderii. N = Numărul de rotaţii. 3. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante În general. ceea ce antrenează în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000 lei cifră de afaceri. prin încetinire: 1) Eliberări (E) (-) sau imobilizări (I) (+) de active circulante calculate cu relaţia: CA1 E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ (mii lei). B = CA – Ct = Dz 3) Rata rentabilităţii economice calculată prin lanţul de rate: Rexp Rexp CA Ac Re = = ⋅ ⋅ = Rv ⋅ N ⋅ Sac .6 lei.2. 2. prin accelerare sau nefavorabile. 360 în care: D1(0) = durata unei rotaţii în cele două perioade. 2) Beneficiul din activitatea de bază calculat cu relaţia: Sm ⋅ T − Ct (mii lei). . fie prin creşterea numărului de rotaţii a activelor circulante în cursul unei perioade. Toţi indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante au cunoscut dinamici nefavorabile. Reducerea numărului de rotaţii cu 0.7. majorarea activelor circulante la 1000 lei CA cu 40. asupra cărora manifestă efecte favorabile.174 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 45 se desprind următoarele concluzii: 1. Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri).1 a antrenat creşterea duratei unei rotaţii cu 14.

Datorii totale (D) – mil.mil. (Rf) (3/9) . Capitaluri proprii (C) – mil. 4) Rata rentabilităţii financiare calculată prin lanţul de rate: Rex Rex CA Ac Pasiv Rf = = ⋅ ⋅ ⋅ = Re ⋅ ( 1 + LF ) .0.4910 47. (Re)(3/4) .9 640142 + 214306 Analiza efectelor încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante pe . 4.0 107. prest.% Rata rentabilit.70 28.6 150.60 1. pe baza contului de rezultat (Tabelul 2) şi a bilanţului armonizat (Tabelul 25) se determină efectele modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante în Tabelul 46: Aplicaţia 50: Efectele vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr.15 108. Cifra de afaceri netă (CA) – mil. Ponderea activelor circulante (Sac). 13.48 104. Durata unei rotaţii (Dz) – zile/rot 9.75 1. C Se constată efectul favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante asupra indicatorilor de performanţă ai întreprinderii.0. Numărul de rotaţii active circ (N) 8.20 94. 1. 12. Indicatori crt.62 222.2 425836 236328 35.lei 6.% Tabelul 46 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. Cost bunuri vândute şi serv.2 191001 666600 330562 49.05 157.10 + 14. C CA Ac Activ C în care: D LF = = Levierul financiar (rata îndatorării).4 344015 482320 + 138305 140. lei 2.74 + 2. lei Rata profitabilităţii CA (Rv) (3/1) .85 301198 + 110197 959679 + 293079 53.35 106.% Levierul financiar (LF) (10/9) Rata rentabilit.44 31. De exemplu.6 + 78012 + 2. Total active nete (A) – mil.9 515793 + 185231 156.17 + 4.5549 44. 11.0639 + 2. Rezultat brut aferent CA nete (B)-mil.8 314340 38.7 109.73 .5 88.Analiză financiară aprofundată 175 Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului. financ.(Ct) 3.7 143.% 7. econom.38 0. Active circulante (Sm) . lei 5. lei 10.65 0.3 133.36 .52 236. 14.

2 Dz 0 Dz 0 = 835668 – 535016 = + 300652 mil. Creşterea duratei de rotaţie a diminuat beneficiul cu 52150 milioane lei. lei = ΔCA. lei. Dz1 Dz 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil.176 Analiză financiară aprofundată baza datelor Tabelului 46 conduce la următoarele concluzii: CA1 = (236. 1) E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ 360 Deci. b) Pe treapta a doua: ΔCA = ΔSm + ΔT + ΔDz.138305 mil. În concluzie: 1. 2. 2) Modificarea beneficiului din activitatea de bază este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei.2) ·783518/360 = + 31776 mil. lei. pe seama căreia beneficiul a crescut cu 300652 milioane lei. lei. în care: 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 0 Sm 0 ⋅ T 0 ΔSm = − = CA′0 − CA0 = − CA0 = 222 . lei. creşterea duratei unei rotaţii cu 14.8 – 222. lei.6 zile a avut ca efect imobilizări de active circulante în valoare de 31776 milioane lei. lei = Δ. 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 0 − = CA′1 − CA′0 = − 835668 = 0 . ΔT = Dz 0 Dz 0 222 . Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔCA + ΔCt. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 535016 – 783518 = + 248502 mil.2 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 1 − = CA1 − CA′1 = 783518 − 835668 = − 52150 mil. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul aferent cu 248502 milioane lei. ΔCt = Ct0 – Ct1 = 344015 – 482320 = . Sistemul factorial al beneficiului este următorul: ΔDz = . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCt = 248502 – 138305 = + 110197 mil. dar aceasta s-a datorat majorării activelor circulante cu 185231 milioane lei.

Reducerea numărului de rotaţii ale activelor circulante cu 0.90 + 2.73 %. în care: ΔRv = Rv1 · N0 · Sac0 – Re0 = Re´0 – Re0 = 38.38 – 28. + 110197 mil.98 = + 2.52 · 0.65 = + 2.23 % + 2. ΔN = Rv1 · N1 · Sac0 – Re´0 = Re1´ .98 – 30. În concluzie: 1.15 procente în activul bilanţului.1 a diminuat rata rentabilităţii economice cu 1. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii economice este următorul: ΔRv = + 2.9 %.496 – 30.44 · 1.138305 mil.05 – 44. ΔSac = Re1 – Re1´ = 31.52150 mil. lei = Δ ΔCt = .20 %.85 = + 2. lei ΔSm = +300652 mil.1.23 %.90 % ΔSac = + 2.38 – 28. Creşterea ratei rentabilităţii economice cu 2.62 · 0.73 % = Δ. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔRe + ΔLF.73 % a fost consecinţa creşterii rentabilităţii veniturilor cu 2.1.Re´0 = 38. 3) Modificarea ratei rentabilităţii economice este diferenţa: Δ = Re1 – Re0 = 31.Analiză financiară aprofundată 177 ΔCA = +248502 mil. ΔT = 0 ΔDz = .40 %.74 % şi a majorării ponderii activelor circulante cu 4. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 2.44 · 1.65 = 2.40 = + 2. în care: .73 % = Δ ΔN = .88 = = 28.9 %.23 – 1. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRv + ΔN + ΔSac.88 = .496 – 28.40 % 4) Modificarea ratei rentabilităţii financiare este diferenţa: Δ = Rf1 – Rf0 = 47. 2.

95 % + 2.94%.73 = + 3. . în care: ΔRv = Re0´·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – Rf0 = 30.85 = + 3.73 % Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 3.1.Rf´1 = 31.38· 1. scurtarea ciclului de producţie.94 – 1.85 = 31.94 % ΔN = .06 = + 3. care a redus-o cu 1. 3.94 = ΔRe.79 – 45.5549) .5549 – 44. Scăderea numărului de rotaţii (încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante) a diminuat rata rentabilităţii financiare cu 2.74 = + 2.20 % = Δ.Rf´0 = 28.74 % Importanţa accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante impune descoperirea căilor de creştere a acesteia.178 Analiză financiară aprofundată ΔRe = Re1·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – 44. Prin intermediul ratei rentabilităţii economice se manifestă efectul favorabil al creşterii rentabilităţii veniturilor şi al majorării ponderii activelor circulante. În concluzie: 1.16 şi respectiv.38·(1 + 0.95 %.16 %.44. 2. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii financiare este următorul: ΔRv = +3. ΔLF = Rf1 .5549 .95 + 3.Rf´0 = 47. Creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 2.2.2 % s-a datorat majorării ratei rentabilităţii economice. care au majorat rata rentabilităţii financiare cu 3. ΔSac = Re1 (1 + LF0) .95 %. pe fazele circuitului economic reducerea stocurilor de materii prime şi materiale la minimum.01 = .06 = 48. 3.1.45.20% = Δ ΔSac = + 3.98 1.73 %.88·1.74 %.2. reducerea termenelor de recuperare a creanţelor.16 – 2.85 = 3.05 – 48.73 % ΔLF = . ΔRe = +3. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRe + ΔLF = + 3.79 = .Rf´0 = Rf´1. b) Pe treapta a doua: ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac.16 % ΔN = Re1´·(1 + LF0) . valorificarea materialelor ce nu mai sunt necesare producţiei. întărirea controlului financiar – contabil.5549 – 48. în condiţiile reducerii levierului financiar.74 %.

admiterea unui titlu la cota oficială (bursă de valori) – cotarea – este supusă anumitor condiţii. pe baza datelor bursiere. Analiza bursieră a întreprinderii cotate 179 După cum se cunoaşte. Analiza tehnică vizează trei direcţii de cercetare: proiecţia în viitor a comportamentului trecut al pieţei acţiunilor. sau din contra. unul de speculaţie. ş. randamentul acţiunilor. Analiza financiară aplicată plasamentelor de capital la bursa de valori – analiza bursieră . nu sunt cotate decât titlurile întreprinderilor care publică anual raportul de gestiune prin care. Analiza fundamentală vizează factori multipli pentru a determina tendinţa unui titlu de valoare. Astfel. factorii economici. tendinţa acesteia cu referire la evoluţia cotelor estimate comparativ cu cele reale. capitalizarea bursieră.valorii. în care rentabilitatea este sacrificată în favoarea plus . decotarea. menit să servească la elucidarea unor aspecte referitoare la politica în domeniul portofoliului de titluri: dacă trebuie să se cumpere. situaţia reală a cursului acţiunilor (preţul de piaţă al titlurilor). Analiza unei întreprinderi cotate la bursă (listate) comportă un studiu suplimentar. sectorul. evoluţia pieţei de capital. să se vândă sau să se conserve titlurile. dacă valoarea în cauză este un titlu de portofoliu de rentabilitate satisfăcătoare. înainte de emisiune.este o analiză profesionistă în care se regăsesc două tendinţe: una fundamentală şi una tehnică.Analiză financiară aprofundată 3. cercetarea mişcărilor ciclice ale pieţei privind evoluţia cursului acţiunilor. ceea ce impune cunoaşterea unor aspecte referitoare la: situaţia financiară a întreprinderii. analiza tendinţei actuale pentru a descoperi momentul în care o variaţie a cursurilor va indica un punct de revenire. În scopul efectuării unei analize bursiere fundamentale se utilizează mai multe rate bursiere.a.8. care nu trebuie să lipsească din situaţiile financiare anuale. dintre care cele mai semnificative sunt următoarele: 1) Cifra de afaceri pe acţiune echivalează cu productivitatea pe acţiune şi se determină raportând cifra de afaceri la numărul de acţiuni: . sunt aduse la cunoştinţa publicului toate elementele importante ale întreprinderii. cursul acţiunilor. sociali şi politici.

Indicatorul prezintă importanţă în evaluarea rentabilităţii acţiunilor. Cursul unei acţiuni rezultă din ofertă şi cerere şi reflectă valoarea bursieră. sau de capitalizarea obligaţiunilor. 3) Capacitatea de autofinanţare pe acţiune . Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă. ale căror fluctuaţii pe termen lung pot afecta preţul real al întreprinderii. care arată partea din beneficiu adusă de fiecare acţiune şi se obţine prin raportarea beneficiului net la numărul de acţiuni: Bpa = Bnet / Na . cu influenţe directe asupra celorlalţi indicatori de eficienţă a acţiunilor. Numărul de acţiuni ce compun capitalul unei întreprinderi şi valoarea lor nominală sunt indicatori de cotare a acţiunilor la bursă. Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere a acţiunilor sale. deoarece acţionarii pot prefera dividende în detrimentul autofinanţării. Poate fi vorba de o capitalizare bursieră a unei pieţe financiare. în funcţie de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul. 2) Beneficiul pe acţiune este un indicator de bază al pieţei bursiere.180 Analiză financiară aprofundată CAa = CA/Na. de unde rezultă fie subestimarea afacerii (plus-valori latente).indică partea din CAF adusă de fiecare acţiune şi se determină prin raportul: CAFa = CAF / Na . punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor. ştiut fiind că una dintre funcţiile pieţei financiare este şi aceea de acordare a unui preţ întreprinderilor cotate. dacă valoarea contabilă este inferioară . respectiv preţul pe piaţă al unui titlu. Aceasta serveşte ca mod obiectiv de comparaţie a capitalizării bursiere cu valoarea contabilă a întreprinderii. 4) Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi se determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise cu ultimul curs cotat al unei acţiuni: Cb = Na·Ca. serveşte la calculul multiplului de capitalizare bursieră şi poate fi diluat sau ajustat.

beneficiu care stabileşte legătura între cursul unui titlu şi rentabilitatea lui. sau supraestimarea acesteia (minus . corectat cu o primă de risc proporţională cu fiecare valoare.Analiză financiară aprofundată 181 capitalizării bursiere. De aceea acest raport stă la baza unei alte metode de evaluare a întreprinderii. prin care. plecând de la cursul acţiunilor. Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă. după cum un PER relativ scăzut indică o evaluare destul de ieftină. care permite doar o estimare a beneficiilor întreprinderii pentru anul în curs sau pentru cel următor. Se obţine ca raport între capitalizarea bursieră şi rezultatul exerciţiului: Capitalizarea bursieră (Cb ) PER = sau ca raport între cursul acţiunii Rezultatul exerciţxer (Rex ) ui la bursă şi beneficiul pe acţiune: Cursul bursier al acţcţiun(Ca ) PER = . . 5) Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) este un multiplu de capitalizare (sau multiplu bursier). arătând câţi ani de beneficiu actual costă fiecare afacere cotată. favorizând speculaţii avantajoase vânzării lor. Beneficiul pe acţcţiu (Bpa ) Acest multiplu bursier de capitalizare a beneficiilor indică de câte ori este capitalizat beneficiul pe acţiune. Echivalentul franţuzesc al termenului anglo-saxon Price Earning Ratio (PER) este cel de Coeficient de capitalizare a rezultatelor (CCR). adică un raport curs . dacă valoarea contabilă este superioară capitalizării bursiere a acesteia. actualizarea beneficiilor viitoare. prin care capitalizarea bursieră corespunde valorii actuale a activelor nete. conform căreia cursul unui titlu se fixează la preţul său just în funcţie de rata de actualizare a beneficiilor viitoare. în analiză trebuie să se ţină seama de teoria portofoliului de valori mobiliare. Prin multiplicarea beneficiului pe acţiune cu PER se obţine cursul acţiunii la bursă ( Ca = Bpa ⋅ PER ). care permite aprecierea randamentului unui plasament în acţiuni.valori latente). fiind de preferat utilizării unui simplu randament asigurat de dividendele distribuite. În scopul determinării preţului real al întreprinderii există mai multe criterii de apreciere a capitalizării bursiere: valoarea substanţială.

de evoluţia ratelor dobânzii şi de ritmul inflaţiei. în final. la care se raportează preţul actual al acţiunii pentru a obţine.beneficiu (PER) variază în timp şi spaţiu şi depinde de beneficiile anticipate ale operatorilor.Shapiro) măsoară randamentul capitalurilor investite (randamentul unui plasament în acţiune). 8) Metoda de evaluare a întreprinderii în funcţie de criteriul Capitalizarea beneficiilor (după formula Gordon . în funcţie de mărimea beneficiului. fiind mai obiectiv în aprecierea rentabilităţii acţiunilor comparativ cu dividendele pe acţiune. care este un indicator al atracţiei pieţei de capital în raport cu plasamentele de înlocuire. stimulând mai mult acţionarii şi mai puţin capitalizarea rezultatelor pentru reinvestire şi dezvoltarea întreprinderii. sau pentru realizarea unei plus-valori de capital.exprimă politica în ceea ce priveşte distribuirea de dividende şi se calculează raportând totalul dividendelor la rezultatul net: Dividende distribuite POR = ⋅ 100 (%) Rezultatul net Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiţia de acţiuni în scopul obţinerii unui venit sub forma dividendelor. prin intermediul indicatorului Rentabilitate pe acţiune: Dividende pe acţcţiu Ra = ⋅ 100 (%) Cursul acţcţiun Această rată măsoară rentabilitatea plasamentului şi depinde de dividendele distribuite. faţă de care evoluează în sens invers. de ratele de repartizare . 6) Rata de distribuire a dividendelor (Pay Out Ratio – POR) . 7) Dividendele pe acţiune reprezintă un indicator ce depinde de rata de distribuire a dividendelor şi se calculează prin raportul: Dividende distribuite Dpa = Numărul de acţiuni Raportul curs – beneficiu (PER) permite să se compare întreprinderile între ele. se obţine beneficiul pe acţiune aşteptat. Raportul curs .182 Analiză financiară aprofundată Divizând beneficiul scontat cu numărul titlurilor. indiferent de rata de distribuire a dividendelor. multiplul de capitalizare (PER) al întreprinderii.

3 546. Ratele bursiere ale întreprinderii luate în studiu se prezintă în Tabelul 47: Aplicaţia 51: Analiza ratelor bursiere Nr.8. Dividende/acţiune (Dpa) (12/2) 15. Ratele de rentabilitate a acţiunilor s-au redus ca urmare a creşterii mai rapide a cursului mediu al acţiunilor pe piaţa de capital faţă de beneficiul pe acţiune.037 40668 0. .6.2 432.3 100 25.807 2150 127280 3. Capacit. Cifra de afaceri/acţiune (CAa) (1/2) 4. cum ar fi: cifra de afaceri pe acţiune. beneficiul pe acţiune.66 .514 + 50409 .331 2350 13.acţiunii (Rra) (5/8) % Tabelul 47 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146.36 .1 109.1 695591 + 568311 Din datele Tabelului 47 se desprind următoarele concluzii: 1. 2. Capitalizare bursieră (Cb) (2*8) 10.3 0. de capitaliz.2 23. Cifra de afaceri (CA) 2.687 47815 0. Beneficiul pe acţiune (Bpa) (4/2) 6.24. Coef. de autofin.59 29.2 126. Majoritatea indicatorilor bursieri au cunoscut dinamici nefavorabile. Indicatori crt. constituind un indicator pentru plasamente eficiente.Analiză financiară aprofundată 183 a lui şi de nivelul cursului.mii 3. Coef.3 0./acţ. Rata rentabilit. Cursul mediu al acţiunii (Ca) (lei) 9. ca urmare a creeşterii mai lente a indicatorilor de performanţă comparativ cu creşterea numărului de acţiuni.181 .4 59200 295996 + 236796 500 9.bursieră (PER)(9/4) 11.13 14356 35.0.3 205. de capitaliz. Dividende distribuite 13.39 + 10716 .3 25.4 + 3783 .4 + 10. Rentabilitate pe acţiune (Ra) (14/8) % 16. Fac exceepţie capitalizarea bursieră şi coeficientul de capitalizare bursieră (PER) care au crescut datorită dinamicii diferite a factorilor rapoartelor de calcul.25 31.061 2.476 + 200 + 10. Rata distrib.53 18139 35. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 7.173 98224 0.4 41.95 2.59 7. Numărul de acţiuni (Na) .53 13. dividende(POR) (12/4) % 14. (milioane lei) 1.5 432. capacitatea de autofinanţare pe acţiune.242 11.bursieră (PER)(8/5) 12. Beneficiul net (Rnet) 5.1 23.0.13 3.3 126.647 51384 0. 3. (CAFa) (6/2) 8.0.

iar cheltuielile înscrise în debitul contului reprezintă fluxuri de ieşiri. reprezentând ciclul de exploatare. Partea de jos a bilanţului funcţional. în activ se descrie ciclul de investiţii la un moment dat şi. simpla comparaţie a bilanţurilor şi conturilor de rezultat. . nu poate explica decât rezultanta netă a mişcărilor de sens contrar: achiziţia şi cedarea de imobilizări. Se apreciază că studiul bilanţului furnizează analizei o viziune statică a întreprinderii. Astfel. deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri. Fluxuri de fonduri în întreprindere În prezent se poate face distincţie între analiza tradiţională statică. veniturile înscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări. permiţând înţelegerea modului în care este format rezultatul. unde.184 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 4 ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI 4. dar nu există totuşi nici un instrument care să permită explicarea transformărilor suferite de partea superioară a bilanţului. Cu toate acestea. care se ataşează evoluţiei trecute şi previzionate şi care vizează cu precădere capacitatea beneficiară şi fluxurile financiare. prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri. îşi găseşte originea în variabilele de flux ale contului de rezultat. în pasiv ciclul de finanţare al întreprinderii la acelaşi moment. Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităţii. deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanţul sunt redate sub forma unor stocuri ce caracterizează situaţia la un moment dat (la început şi la sfârşit de exerciţiu). sau împrumutul şi rambursarea datoriei. Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-o viziune nouă. care decurg din ciclul de exploatare. care porneşte de la documentele contabile de sinteză ale exerciţiului – bilanţul si contul de rezultat – şi analiza dinamică. chiar pe o perioadă de 3-5 exerciţii succesive.1.

fluxurile economice rămân însă predominante. Alături de acestea apar fluxurile monetare. Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetară se numesc fluxuri economice sau de exploatare. Ritmul sau intensitatea cu care se desfăşoară un flux monetar depinde de trei factori: acumularea anterioară de fluxuri (masa capitalurilor). Studiul lichidităţii permite aprecierea interdependenţei mecanismelor financiare. a impozitului pe beneficii. operaţiuni ce afectează patrimoniul întreprinderii şi care se exprimă prin încasări şi plăţi. cum ar fi “Excedentul de trezorerie de exploatare“ (ETE). Unii autori consideră că fluxurile reale au o contra-partidă monetară. pentru care suportul fizic sau real (bunuri. o rambursare de datorie constituie un flux ce afectează trezoreria întreprinderii. servicii) nu are relevanţă (variaţia datoriei. creşterea capitalului). dar de sens opus: vânzarea unor mărfuri su prestaţii se poate descompune în două fluxuri. o plată de salarii. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. o cumpărare. . Este cunoscut că activitatea întreprinderii este rezultatul unor operaţiuni multiple. fluxurile sunt mişcări de valori între agenţi economici. ele provenind din operaţiile de exploatare. unul fizic şi unul monetar de contrapartidă în schimbul celui fizic. iar incidenţa lor asupra funcţionării întreprinderii va pune în evidenţă punctele “slabe” şi “forte“ ale relaţiei economic – financiar. economice şi financiare.Analiză financiară aprofundată 185 care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitatea întreprinderii. De aceea se produc fluxuri de intrări şi ieşiri în şi din patrimoniul întreprinderii. În acest sens s-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte Tabloul de flux. variaţia cheltuielilor financiare. încât punctul central al analizei transformărilor patrimoniului îl constitue noţiunea de lichiditate degajată sau utilizată. astfel încît pot exista fluxuri reale dacă aceste mişcări de valori privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare (sau de fonduri) dacă ele se referă la mijloace monetare. pe baza căruia să se poată măsura fluxul de activitate şi fluxurile care afectează situaţia generală de ansamblu a întreprinderii. O definiţie clasică a noţiunii de flux consideră că în general. de aceea ele ar putea fi numite fluxuri autonome. În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaţiune ce re impact asupra trezoreriei: o vânzare.

În capitalul economic se regăsesc fluxurile economice. fluxuri ce relevă necesarul de fond de rulment şi fluxuri ce relevă trezoreria. 2) Capitalul financiar (format din resursele permanente ale întreprinderii) cărora le corespund fluxurile autonome lipsite de fundament real şi se reflectă în pasivul bilanţului. există trei tablouri de fluxuri financiare care pot da răspunsul la aceste întrebări: 1. În capitalul financiar se află. În acest sens. capitalul împrumutat. fie să prezinte operaţiunile care au fost cauza acestor transformări. Tabloul care grupează fluxurile în patru grupe: cele care depind de . pe de altă parte. Tabloul utilizărilor şi resurselor. 3. pe de o parte. 2. Tabloul de fluxuri se bazează în întregime pe legătura sistematică care reuneşte masa capitalurilor acumulate. după cum urmăresc fie să explice direct transformările patrimoniului întreprinderii. cu condiţia ca să se includă doar fluxurile referitoare la investiţii. ea realizându-se prin intermediul tablourilor plurianuale de fluxuri financiare. cu un flux de intrare (creşterea datoriei) şi un flux de ieşire (cheltuielile financiare). care clasifică fluxurile de fonduri în: fluxuri ce relevă fondul de rulment. Aceste tablouri regrupează fluxurile financiare în totalitatea lor după o logică specială destinată să pună în lumină politica financiară a întreprinderii. fondurile proprii şi. În realitate există două mase de capital cărora li se asociază două categorii de fluxuri specifice: 1) Capitalul economic (format din imobilizări corporale şi necorporale de exploatare şi din stocuri) care se află la originea fluxurilor fizice şi corespunde activului bilanţului.186 Analiză financiară aprofundată Metoda fluxurilor vizează o analiză financiară mai modernă în comparaţie cu cea clasică bazată pe bilanţul financiar (lichiditate – exigibilitate). care nu sunt altceva decât fluxurile de exploatare. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. Ele pot fi construite în moduri diferite. Tabloul care explică variaţia încasărilor şi distinge fluxurile legate de operaţiunile de exploatare şi fluxurile legate de alte operaţiuni.

Acest tablou explică variaţiile patrimoniului întreprinderii în cursul perioadei de gestiune. fiind obligatoriu în cazul marilor întreprinderi (cu peste 300 salariaţi şi o cifră de afaceri mai mare de 120 milioane franci). Analiza tabloului de finanţare este o continuare logică a studiului documentelor contabile de sinteză tradiţionale – bilanţul şi contul de rezultat . cele care depind de activele financiare. Dar cum fluxul de utilizări depinde de fluxul de resurse (“nu se poate utiliza decât ceea ce există”) se impune ca relaţia să fie inversată: . Tabloul Utilizări – Resurse propus de Planul Contabil General – modelul francez – este mai frecvent folosit sub denumirea de tablou de finanţare şi el trebuie completat de un tablou explicativ al variaţiei încasărilor. Stabilit post factum. Aceste fluxuri sunt identificate în cadrul analizei posturilor de activ şi de pasiv cu fluxurile de utilizări şi respectiv. În virtutea principiului egalităţii Utilizări = Resurse. Previzional. În general. Tabloul de finanţare (sau Tabloul utilizărilor şi resurselor) al unei perioade are ca scop să pună în evidenţă fluxurile de operaţiuni care sunt la originea modificării unui element al bilanţului la sfârşitul unui exerciţiu faţă de începutul acestuia. cu fluxurile de resurse. rata investiţiilor. el face parte din sistemul dezvoltat al conturilor anuale. tipul de tablou ales depinzând de concepţia financiară a autorului privind întreprinderea. nu există un tablou universal.iar acolo unde elaborarea acestuia este obligatorie. politica de finanţare internă şi externă. tabloul de finanţare permite să se aprecieze gestiunea financiară a întreprinderii. având ca scop analiza mişcărilor contabile ce afectează acest patrimoniu şi indicând cum au permis resursele de care a dispus întreprinderea să facă faţă necesităţilor sale antrenând aceste variaţii. în mod logic se obţine egalitatea: Fluxul de utilizări al exerciţiului = Fluxul de resurse al exerciţiului. cele legate de acţionari şi cele legate de operaţiunile de îndatorare. acest tablou permite orientarea opţiunilor în funcţie de echilibrele financiare estimate sau posibile şi evaluarea posibilităţilor de expansiune în funcţie de resursele previzibile.Analiză financiară aprofundată 187 exploatare.

care permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei. explicând variaţia . sunt obligatorii în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi. o variantă a tabloului de finanţare. fluxurilor de resurse li se atribuie semnul + şi fluxurilor de utilizări semnul -. Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o abordare mai dinamică şi mai globală. aceasta fiind regula fundamentală care stă la baza construcţiei Tabloului de finanţare “Utilizări. ceea ce. situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei.188 Analiză financiară aprofundată Fluxul de resurse al exerciţiului = Fluxul de utilizări al exerciţiului. 4. a bilanţului şi a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1. conform opticii funcţionale de prezentare a bilanţului. Din acest motiv. după analiza contului de rezultat. numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor.Resurse”. Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului. prezentând situaţia resurselor noi şi a utilizărilor acestora. El pune în evidenţă variaţia fondului de rulment (ΔFR). înseamnă: Fluxul de resurse al exerciţiului .Fluxul de utilizări al exerciţiului = 0. Tabloul de finanţare. şi opţionale în cazul reglementărilor contabile simplificate (OMFP 306/2002). Din acest motiv. conform OMFP 94/2001. care este mai bine adaptat gestiunii previzionale. Tablourile fluxurilor de numerar. ale datoriilor. algebric. nici în contul de rezultat. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie constituie o etapă importantă în examinarea documentelor de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii. analiştii financiari construiesc tablouri de finanţare şi tablouri de fluxuri de trezorerie (numerar). deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ. este utilizat în special în cazul marilor întreprinderi occidentale şi permite să se analizeze modificările structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei perioade. Tabloul e finanţare constituie principalul instrument al analizei dinamice privind echilibrul financiar în termeni de flux. care rezultă din comparaţia post cu post a două bilanţuri funcţionale succesive.2. care clarifică modalităţile de prezentare după IAS-7.

Imobilizări financiare (aporturi noi în numerar) 3. centrat pe variaţia fondului de rulment net global (ΔFRNG) explică direct modificările structurale ale patrimoniului întreprinderii prin variaţia disponibilităţilor şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală. care situiază .Analiză financiară aprofundată 189 patrimoniului. C A F 2. precum şi creşterile de pasiv ce corespund unor aporturi de capital. financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prin încasări şi plăţi. Tabloul de finanţare clasic. Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ ce corespund unor achiziţii (creări) de bunuri precum şi reducerile posturilor de pasiv prin diminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii). Este mai puţin utilizat de marile întreprinderi. Mai uzuală este o variantă a tabloului de finanţare clasic. având ca scop evidenţierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şi resurselor caracteristice activităţii întreprinderii în cursul exerciţiului. Resurse sunt considerate diminuările posturilor de activ care corespund vânzării unui bun (diminuării unor creanţe). Achiziţie elemente de activ 2. Imobilizări corporale 3. Tabloul de finanţare este situat între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere al exerciţiului şi are următoarea structură: Tabloul de finanţare Utilizări Resurse 1. Dividende distribuite 1. Rambursare de datorii financiare 4. Creştere de capitaluri proprii b. între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Creştere datorii financiare Total utilizări Total resurse Creşterea FRNG (ΔFRNG) Total Utilizări Total Resurse Elaborarea Tabloului Utilizărilor şi Resurselor impune o distincţie clară între fluxurile patrimoniale. Cesiune (reducere) de elemente de imobilizat: activ imobilizat a.

în care: ΔUtilizări = Creştere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt). ΔNFRT = Variaţia necesarului de fond de rulment total Variaţia ΔFRNG este prezentată în prima parte a tabloului în funcţie de variaţia elementelor din partea superioară a bilanţului: ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute.190 Analiză financiară aprofundată trezoreria pe un loc central . În mod normal. Fiind legată de operaţiunile financiare pe termen scurt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. ΔUtilizări stabile = Creştere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile.care se bazează pe echilibrul financiar determinat cu ajutorul unor bilanţuri funcţionale succesive şi care evidenţiază fluxul de trezorerie netă (ΔTN) calculat ca diferenţă: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT. Variaţia ΔNFRT este prezentată în partea a doua a tabloului şi se determină pe baza elementelor din partea inferioară a bilanţului. separat pe tipuri de activităţi: exploatare(ΔNFRE) şi înafara exploatării(ΔNFRAE): ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice şi neciclice) .Resurse permite să se analizeze politica de investiţii şi de finanţare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută. variaţia trezoreriei nete poate fi determinată şi prin diferenţa: ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie). în care: ΔFRNG = Variaţia fondului de rulment net global.Tabloul Utilizări-Resurse . ΔResurse = Creştere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active.ΔResurse(ciclice şi neciclice). în care: ΔResurse stabile = Creştere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute. ΔRT = Reducere disponibilităţi + Creştere credite trezorerie. variaţia fondului de rulment ar trebui să fie pozitivă. pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii. Tabloul de finanţare Utilizări. în care: ΔUT = Creştere disponibilităţi + Reducere credite trezorerie. Această variaţie .

40640415 2. pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 26) se elaborează Tabloul de Finanţare “Utilizări – Resurse”(Tabelul 48): Aplicaţia 52: Structura funcţională a Tabloului de Finanţare Tabelul 48 Mii lei Mii lei Utilizări Resurse I. ceea asigură o marjă de securitate favorabilă finanţării activelor circulante.8408730 Din datele Tabelului 48 se desprind următoarele concluzii: 1.Variaţia fondului de rulment net global: ΔFRNG = ΔResurse stabile. Fondul de rulment net global (FRNG) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 225 miliarde lei. 0 2.Analiză financiară aprofundată 191 este influenţată de modificarea capitalurilor permanente.5524433 mii lei = 2884297 .Creşteri de pasive 0 ΔNFRT = 190341086 – 40640415 = + 230981501 mii lei II.Creşteri resurse stabile 403020754 ΔFRNG = 403020754 – 177563686 = + 225457068 mii lei II Variaţia neces. 14127592 ΔNFRAE = 3979702 – 14127592 = .înaf expl.ΔUtilizări stabile 1. modificarea capitalului propriu are o pondere hotărâtoare.10147890 mii lei III.Reduceri de pasive .Reduceri de active circ.2 Variaţia nec. dar aceasta se datorează activităţii de exploatare. de fd rulm înaf.Reduceri datorii de exploatare . – ΔRes.Creşteri active de exploatare +186361384 1. în care. la . Variaţia trezoreriei nete: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT = TN1 – TN0 ΔTN = 225457068 – 230981501 = .Creşteri datorii înaf. De exemplu.Reduceri active exploat. Necesarul de fond de rulment total (NFRT) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 230 miliarde lei. 0 ΔNFRE = 186361384 – 54768007 = + 241129391 mii lei II.expl. de fond rulm de expl: ΔNFRE = ΔUtilizări expl. 2. – ΔResurse din expl. Modificarea capitalului propriu constituie o componentă distinctă a situaţiilor financiare anuale şi a fost prezentată în Tabelul 26.Creşteri datorii exploat.Creştere de active circulante totale +190341086 1. de fond de rulment total: ΔNFRT = ΔUtilizări totale – ΔResurse totale 1.54768007 2.Creşteri de active imobilizate brute +177563686 1.1 Variaţia nec.în afara expl 1.Creşteri alte active circulante + 3979702 1. 0 2. 1. expl: ΔNFRE = ΔUtiliz.

Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute. investiţii. singurele care conferă autenticitate bunei gestionări a întreprinderii. Ca urmare a decalajului dintre variaţia fondului de rulment net global şi variaţia necesarului de fond de rulment total. înregistrând o variaţie negativă de peste 5 miliarde lei. generând dimensiunea ipotetică a performanţelor. metoda cash-flow-ului actualizat fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii. interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor. de peste 10 miliarde lei. 4. finanţare) care au antrenat transformarea patrimoniului întreprinderii. Analiza fluxurilor de numerar Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar). care permite evidenţierea fondurilor obţinute de întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare. cât şi creditorilor. cunoaşterea fluxurilor viitoare de numerar interesează pe potenţialii investitori. Introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a situaţiilor financiare anuale (IAS 7). respectiv o resursă de fond de rulment. prin descrierea operaţiunilor (exploatare. 3. obligatorie în cazul întreprinderilor mari (OMFP 94/2001) şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 306/2002) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar. deoarece profitul prezentat la sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment. interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate. a modului în care au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare. cunoaşterea acestora fiind utilă atât acţionarilor. Această variaţie se verifică şi prin diferenţa dintre trezoreria netă a exerciţiului financiar curent (TN1) şi cea a exerciţiului financiar precedent (TN0). În egală măsură. trezoreria netă a cunoscut o dinamică nefavorabilă. finanţare). investiţii. 4. . Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de la începutul anului.3.192 Analiză financiară aprofundată activitatea din afara exploatării se înregistrează o variaţie negativă.

iar variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul perioadei. Încasările în numerar sunt afectate de semnul +. iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de -. Fluxurile de numerar stabilite pe baza documentelor de . toate fluxurile trecând prin trezorerie. Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri. încasări din emisiuni de titluri. 2) Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii. Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente. plata dividendelor. finanţare (ΔTF): ΔTN = ΔTExp + ΔTI + ΔTF. ca fiind rezultatul însumării algebrice a fluxurilor de numerar provenind din: exploatare (ΔTExp). Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi pe activităţi. noi investiţii fără finanţare externă. plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise. Conform metodei directe. fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor. aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii: 1) Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare. 3) Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare. Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite. Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă. De exemplu. investiţii (ΔTI). această situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete (ΔTN).Analiză financiară aprofundată 193 Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar. încasări sau plăţi din contracte de leasing). instalaţii). Deşi trezoreria întreprinderii este unică. menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii.

13457584 III.15244137 4 Dobânzi încasate 263086 719554 456468 II.61952778 5 Taxa pe valoarea adăugată plătită -18958981 -26990685 .fixe ş.7975428 . Fluxuri de numerar nete din activităţi de finanţare 8787029 36418122 27631093 6 Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi -18190189 -18162055 28134 echivalentelor de numerar Fluxuri de numerar – Total (I + II + III – 6) 3895970 .194 Analiză financiară aprofundată sinteză ale întreprinderii analizaze se prezintă în Tabelul 49: Aplicaţia 53: Situaţia fluxurilor de numerar Tabelul 49 Denumirea fluxurilor An preced. comisioane ş.438353 3 Plăţi pentru operaţiuni de leasing financiar . onorarii.82227 . clădiri. Fluxuri de numerar nete din activitatea de exploatare 35558688 11936642 . Fluxuri de numerar nete din activitatea de investiţii -22259558 -35717142 . achiziţ. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII 1 Încasări din vînzarea de terenuri.1635690 10 Fluxul de numerar înainte de elemente extraordinare 35558688 11936642 . instal.23622046 I.2207186 9 Impozit pe profit plătit . FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE 1 Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii 347358780 52925590 181897200 2 Încasări din redevenţe.12297 12297 5 Dividende plătite . în legătură cu personalul -103342668 -165295446 . a venituri 95376 2204072 2108696 3 Plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii -176983048 -310308354 -133325306 4 Plăţi numerar către angajaţi.6339738 .989875 .5271158 .502838 4 Achizionarea de acţiuni . taxe şi vărsăminte asimilate .5524423 .502838 .5524433 .a active -23382510 -38626647 . FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE 1 Încasări din împrumuturi pe termen lung/Rambursări (-) -5004375 25433427 30437802 2 Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Rambursări (-) 13885928 13447575 .a active 212037 212037 2 Încasări şi plăţi în numerar din alte activităţi de investiţii 859866 1977914 1118048 3 Plăţi numerar pt.7478344 .8031704 6 Alte impozite. An curent Modificări I.485278 7 = Numerar generat de exploatare 47169584 27390414 -19779170 8 Dobânzi plătite .1475153 . mijl. de terenuri.9420403 + Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei 4512760 8408730 3895970 = Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei 8408730 2884297 .23622046 II.1960042 . ş.1877815 III.

Activitatea de investiţii a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 13 miliarde lei.Analiză financiară aprofundată 195 Din analiza datelor Tabelului 49 privind fluxurile de numerar la întreprinderea analizată. 5. La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi. încasările fiind inferioare plăţilor. care se determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar (amortizări. precum şi cu variaţia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant). Pe ansamblu. Activitatea de finanţare a generat fluxuri de numerar care au crescut faţă de anul precedent cu peste 27 miliarde lei. 4. fluxul de numerar total s-a redus faţă de anul precedent cu peste 9 miliarde lei. Activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 23 miliarde lei. 3. ca urmare a unor cheltuieli pentru investiţii superioare încasărilor. diferenţe de curs valutar). ca urmare a unor încasări mai mari decât plăţile aferente. de unde rezultă numerarul net total. provizioane. Se observă că reducerea numerarului şi a echivalentelor coincide cu variaţia trezoreriei nete determinată pe baza Tabloului de Finanţare (Tabelul 48). se desprind următoarele concluzii: 1. Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare. diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±) a fluxului de numerar. . la începutul şi sfârşitul perioadei. 2. numerarul şi echivalentele de numerar la finele perioadei fiind mai mici cu peste 5 miliarde lei faţă de începutul perioadei.

Investiţii Valoarea subunitară a raportului arată că politica de investiţii s-a realizat prin recurgerea la resurse externe de finanţare. Politica de autofinanţare ca resursă internă creată de întreprindere ce participă la echilibrul întreprinderii alături de resursele externe. care poate fi supra sau subunitar. Anuitatea amortizării exerciţiului Politica de dezinvestire este exprimată prin cesiunile de active (corporale. urmând ca diferenţele să fie justificate (explicate). Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri În analiza financiară Tabloul de Finanţare reprezintă un document de bază mai ales când este stabilit pe mai mulţi ani (minim 5). de previziune şi de control. Pentru a evita deteriorarea situaţiei financiare trebuie să existe o anumită coerenţă între politica de investiţii şi politica de autofinanţare. Tabloul de Finanţare poate fi utilizat pentru a se compara realizările exerciţiului cu previziunile planului de investiţii şi finanţare. 2) Investiţiile realizate sau dezinvestirea.4. Tabloul de Finanţare constituie o sinteză a politicii financiare a întreprinderii. necorporale. ceea ce se poate analiza prin intermediul lanţului de rate: . 3) Mijloacele de finanţare interne şi externe folosite. Politica de investiţii este pusă în evidenţă prin analiza evoluţiei investiţiilor şi a ratei reale de creştere a acestora . poate fi apreciată prin Rata de autofinanţare calculată cu ajutorul raportului: Autofinanţarea . care explică următoarele: 1) Operaţiunile care au contribuit la modificarea patrimoniului.196 Analiză financiară aprofundată 4. Efortul investiţional poate fi apreciat prin intermediul raportului: Investiţii . pe baza căruia se stabileşte planul de investiţii şi de finanţare ce regrupează previziunile financiare ale întreprinderii şi îi exprimă strategia. fiind un instrument de gestiune. ţinând seama de rata inflaţiei. financiare) ce se află în tabloul de finanţare. În activitatea de control.

Din tabloul de finanţare mai poate rezulta şi politica de distibuire a dividendelor prin intermediul raportului: Dividende . contul de rezultat al exerciţiului permite determinaresoldurilor intermediare: marja comercială. ceea ce permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii (capitalurile proprii şi datoriile). Investiţii 197 O scădere a marjei de autofinanţare face dificilă finanţarea creşterii şi obligă întreprinderea fie să-şi diminuieze investiţiile. impozitele şi taxele şi la care se adună subvenţiile de exploatare.Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea Investiţii Autofinaţarea = × . În acest sens. fie să se îndatoreze. valoarea adăugată. prin Excedentul Brut al Exploatării (EBE). Politica de îndatorare rezultă din tabloul de finanţare prin ponderea autofinanţarii şi a îndatorării în finanţarea investiţiilor noi. . În concluzie. Valoarea adăugată Autofinanţarea = Rata de autofinanţare. aceasta repartizânduse pentru remunerarea muncii prin salarii şi cheltuieli sociale şi pentru remunerarea capitalului. respectiv bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale întreprinderii şi tabloul de finanţare se poate exprima în felul următor: 1) Accentul se pune în primul rînd pe analiza activităţii întreprinderii. 2) Excedentul Brut al Exploatării este un sold intermediar de gestiune care se obţine pornind de la valoarea adăugată din care se scad cheltuielile de personal. legătura între documentele de sinteză (conturile anuale). Valoarea adăugată Valoarea adăugată Investiţii în care: Autofinanţarea = Marja de autofinanţare. dacă profitul este reinvestit pentru finanţarea creşterii. Valoarea adăugată Investiţii = Rata investiţiilor. producţia exerciţiului. sau chiar nul. Profitul net În perioada de creştere rapidă acest raport poate fi mai mic.

tabloul de finanţare şi excedentul brut al exploatării. Se ajunge astfel la noţiunea de echilibru funcţional care se stabileşte cu ajutorul bilanţului funcţional. a necesarului de fond de rulment (ΔNFR). finanţare. el asigurând legătura între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere şi permite determinarea variaţiei fondului de rulment (ΔFR). respectiv fondul de rulment (FR). respectiv necesarul (resursa) de fond de rulment (NFR). precum şi variaţia trezoreriei (ΔT): ΔT = ΔFR – ΔNFR. 3) Tabloul de Finanţare nu evidenţiază mişcările de trezorerie ce decurg din . structurat după funcţiunile întreprinderii (investiţii. c) Nivelul conturilor de trezorerie destinate finanţării pe termen scurt (trezoreria). bazată pe bilanţul financiar. creanţelor. exploatare. 3) Locul central revineTabloului de Finanţare. Echilibrul funcţional determinat cu ajutorul Tabloului de Finanţare Utilizări – Resurse prezentat în Tabelul 48 pune în evidenţă trei niveluri: a) Nivelul resurselor stabile şi al valorilor imobilizate. b) Nivelul stocurilor. Analiza care vizează echilibrul funcţional determinat prin variaţiile celor trei elemente. fie capacitatea de autofinanţare (CAF). nivel care permite să se determine partea de resurse durabile ce participă la finanţarea necesităţilor generate de exploatarea curentă. referitor la acesta se impun unele observaţii: 1) Ar fi preferabil să se păstreze în acelaşi document toate informaţiile în loc de a fi net separate prin Tabloul de Utilizări – Resurse. care avantajează abordarea patrimonială şi tabloul de utilizare a variaţiei fondului de rulment net global. 2) Este de interes o legătură care s-ar putea face între contul de rezultat. datoriilor regrupate după cum ele se referă sau nu la exploatarea ciclică. întrucât explică transformările bilanţului de închidere faţă de bilanţul de deschidere prin fluxurile ocazionate de activitatea întreprinderii. Deşi Tabloul de Finanţare clarifică condiţiile de realizare a echilibrului financiar al întreprinderii. trezorerie) şi care trebuie să asigure o coerenţă obligatorie între echilibrul operaţiunilor unei perioade şi structura financiară la acea dată.198 Analiză financiară aprofundată Acest sold joacă rolul de “balama” deoarece permite fie determinarea rezultatului exerciţiului (RE). cunoscută sub denumirea de analiză funcţională este mai operaţională în raport cu analiza clasică.

Între Tabloul de Finanţare bazat pe analiza funcţională şi Tabloul de Fluxuri care vizează modul de realizare a echilibrului între venitul financiar generat de activitate şi schimburile monetare cu mediul economic. în care: ETE = Excedent de Trezorerie de Exploatare Pe o perioadă medie. capacitatea de autofinanţare joacă un rol important. noţiunea de autofinanţare nu apare. Metoda se bazează pe tablourile plurianuale de fluxuri financiare (TPPF). numit şi Disponibil după finanţarea internă a creşterii (DDFIC) care regrupează toate operaţiunile ce privesc activitatea economică – industrială şi comercială. Este metoda propusă de Geoffroy de Murard cunoscută sub denumirea de analiza prin fluxuri şi vizează surplusurile monetare degajate de activitatea întreprinderii. care permite determinarea mai multor solduri. există unele diferenţe.Analiză financiară aprofundată 199 fluxurile de operaţiuni. Înlăturarea acestor neajunsuri a condus la apariţia unei alte metode de analiză financiară care prezintă situaţia financiară a întreprinderii într-o perioadă de minim 5 ani consecutivi pentru a descoperi anumite tendinţe semnificative. deşi ambele au ca punct de plecare excedentul brut al exploatării: a) Tabloul de Finanţare regrupează utilizările şi resursele în cursul fiecărui exerciţiu. Metoda de analiză prin fluxuri se centrează pe o regrupare originală a fluxurilor financiare ale întreprinderii structurate în patru asemenea solduri: 1) Soldul Economic sau de Exploatare (SE). fluxul principal este cel al trezoreriei de exploatare. În acest tablou. care pot fi utlizate ca instrumente de analiză strategică în scopul elaborării unui diagnostic strategic. Acest sold se calculează pornind de la EBE. deoarece constituie resursa esenţială de finanţare. ceea ce nu permite concluzii privind gestiunea excedentelor sau deficitelor de trezorerie. acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (DDFIC > 0). b) În Tabloul de Fluxuri. din care se deduc: modificarea necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE) şi totalul investiţiilor realizate în cursul exerciţiului: DDFIC = (EBE – ΔNFRE) – Investiţii = ETE – Investiţii. el exprimând disponibilul care a efectuat autofinanţarea integrală a fluxului de .

dividendele şi participaţiile. cheltuielile financiare) şi incidenţa fiscalităţii asupra beneficiilor ( impozitul pe profit). întreprinderea se va îndatora pentru a finanţa alte fluxuri de ieşire obligatorii. Un Sold Economic constant pozitiv poate reflecta însă şi faptul că întreprinderea nu a investit suficient pentru a-şi folosi potenţialul de creştere. Dacă este egal cu zero. care vor favoriza un Sold Financiar pozitiv. soldul economic permiţând rambursarea datoriilor financiare. în perioada de lansare a unei activităţi. soldul financiar nu poate fi menţinut pozitiv mai multe exerciţii. 2) Soldul financiar (SF). Dacă este pozitiv. În mod normal acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (SG > 0). Dacă Soldul Economic este în mod constant negativ rezultă că întreprinderea nu are o rentabilitate suficientă sau a investit prea mult. Pe o perioadă medie soldul financiar trebuie să fie uşor negativ (SF < 0).200 Analiză financiară aprofundată exploatare. soldul economic negativ poate fi consecinţa realizării unor investiţii.. 3) Soldul de gestiune (SG). care este suma algebrică a Soldului Economic cu Soldul Financiar şi reflectă capacitatea întreprinderii de distribuire a dividendelor: SG = DDFIC(Sold E) + SF. întreprinderea se poate dezvolta normal şi îşi poate finanţa totalul investiţiilor din resurse proprii (ETE). ceea ce impune angajarea unor noi împrumuturi bancare. pentru a asigura o autonomie mai mare a întreprinderii în raport cu soldurile economic şi . care regrupează ansamblul mişcărilor financiare privind datoriile (împrumuturile. El se obţine prin deducerea acestora din variaţia netă a datoriei (ΔD): SF = ΔD – Ch. – Impozit pe profit – Dividende şi participaţii. ceea ce o obligă la angajarea unor noi datorii financiare. cu riscul unui efect de levier negativ care agravează riscul economic şi afectează trezoreria. acesta se reduce până la valori negative. cum ar fi cheltuielile financiare şi impozitul pe beneficii. Temporar. el arată ceea ce rămâne în întreprindere după finanţarea ansamblului fluxurilor de exploatare. Acest efect se va amplifica dacă Soldul Economic este negativ.fin. pe măsură ce soldul economic creşte şi devine pozitiv ca urmare a creşterii rentabilităţii. numit şi sau Sold Curent. trezoreria de exploatare nu a fost folosită integral pentru finanţarea creşterii. rambursările.

porneşte de la locul central al EBE. ceea ce o va obliga să caute alte surse de finanţare. Încetinirea acesteia poate fi consecinţa reducerii cererii sau a scăderii preţurilor. fie pe metoda fluxurilor. să recurgă la dezinvestire sau să procedeze la o creştere de capital. creşterea întreprinderii este echilibrată atunci când Soldul Economic este uşor pozitiv. prin achiziţionarea de imobilizări financiare. care reprezintă autofinanţarea economică a întreprinderii. conform relaţiei: SF = SB – (Impozit pe profit + Dividende şi participaţii an precedent). activitatea curentă – de exploatare şi financiară – nu este suficientă pentru finanţarea creşterii întreprinderii. Din analiza financiară prin fluxuri pot rezulta concluzii privind următoarele aspecte: 1) Evoluţia creşterii întreprinderii în timp şi cauzele acesteia.Analiză financiară aprofundată 201 financiar în deciziile strategice privind creşterea sa externă. iar Soldul de Gestiune (Soldul Curent) tinde către zero. Excedentul Brut al Exploatării este de fapt un rezultat. Dacă Soldul de Gestiune este negativ. Acest sold poate fi pozitiv sau negativ (SB > 0. 4) Între Soldul de Exploatare şi Soldul Financiar mai poate fi interpus şi determinat Soldul Bancar (SB). atât în analiza funcţională cât şi în analiza prin fluxuri. Pe un interval mediu. 3) Situaţia Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în comparaţie cu DDFIC. capital ce trebuie reînnoit şi dezvoltat. . Soldul DDFIC tot mai pozitiv. Soldul Financiar este uşor negativ. sau SB < 0). Analiza financiară bazată fie pe echilibrul funcţional. din resurse de exploatare. care se obţine prin deducerea cheltuielilor financiare şi a rambursărilor din variaţia datoriilor pe termen lung şi creditelor bancare (ΔD): SB = ΔD – (Ch. impropriu denumit excedent. 2) Autofinanţarea investiţiilor. destinată remunerării capitalului întreprinderii.fin + Rambursări). el se obţine plecând de la valoarea adăugată şi constituie punctul de plecare în analiza situaţiei financiare. influenţând mărimea şi semnul soldului financiar.

astfel: Analiza funcţională←Excedent Brut de Exploatare→Analiza prin fluxuri ↓ ↓ + Alte venituri .202 Analiză financiară aprofundată soldul negativ arătând reducerea acumulării de capital ca urmare a două cauze posibile: o creştere a datoriei (o variaţie pozitivă).(Capacitatea de autofinanţare) .Achiziţii de imobilizări (Investiţii) ± Cesiuni de imobilizări = ± ΔFRNG (Variaţia fondului de rulment net global) .Impozit pe profit .lg) + Variaţia creditelor bancare .F.ΔNFRT) ─ Variaţia (∆NFRE) = E.Impozit pe profit . sau creşterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare.Dividende = Sold financiar (SF) Sold Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare ± Cesiuni de imobilizări .ΔNFRT) = ± ΔTN (ΔFRNG .ΔNFRAE + Alte venituri . 5) Situaţia Soldului de Gestiune (SG) în corelaţia lui cu DDFIC şi SF.T.Participarea salariaţilor la profit = C.Alte cheltuieli + Venituri extraordinare .(Autofinanţarea) + Creşterea de capital + Noi împrumuturi .ΔNFRAE (Variaţia necesarului de fond de rulment înafara exploatării) (.ΔNFRE (Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare) .Cheltuieli extraordinare + Venituri financiare . În ambele cazuri se urmăreşte situaţia modificării trezoreriei.Dividende = A.E. deşi totalul acesteia poate scădea an de an.F.Rambursări = Sold bancar (SB) .Investiţii în imobilizări = Sold exploatare (DDFIC) Variaţia datoriilor pe termen lung(∆D/t.Rambursare împrumuturi . 4) Situaţia Soldului Financiar (SF) şi evoluţia lui în timp în strînsă legătură cu Soldul Bancar şi impozitul de plătit.Cheltuieli extraordinare + Creşterea capitalului = ± ΔD (Variaţia disponibilului) .Participarea salariaţilor la profit .Cheltuieli financiare .Alte cheltuieli +Venituri extraordinare .Cheltuieli financiare .(Excedent trezorerie exploatare) .A.

Participaţii salariaţi (an precedent) = Capacitatea de autofinanţare (CAF) . pe baza datelor din Tabelul 12 referitoare la soldurile intermediare de gestiune având ca punct de plecare excedentul brut al exploatării.10148 + 230982 .5524 Din datele Tabelului 50 se constată o reducere de 5524 milioane lei a trezoreriei nete. lei 149860 4604 9410 5641 30960 17906 2854 98975 14356 84619 119414 29840 214306 163041 + 225458 + 241130 . ceea ce s-a constatat şi cu prilejul analizei echilibrului financiar funcţional (tabelul 41).Impozit pe profit .Dividende distribuite(an precedent) = Autofinanţarea (AF) + Creşterea datoriei pe termen lung (∆D/termen lung) . Din analiza funcţională care se bazează pe bilanţul economic (funcţional) şi stă la originea tabloului de finanţare Utilizări – Resurse rezultă că ansamblul .∆NFRT) Tabelul 50 Mil.Rambursări + Creşterea capitalului . care este consecinţa creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment total comparativ cu creşterea fondului de rulment net global. rezultă datele necesare analizei funcţionale clasice (Tabelul 50: Aplicaţia 54: Calculul variaţiei trezoreriei nete Analiza funcţională Excedentul brut de exploatare (EBE) + Alte venituri .Investiţii de exploatare = Creşterea FRNG (∆FRNG) .Cheltuieli financiare .∆NFRE .∆NFRAE Creşterea NFRT (∆NFRT) = Variaţia trezoreriei nete (∆TN = ∆FRNG .Alte cheltuieli + Venituri financiare .Analiză financiară aprofundată 203 De exemplu.

10148 4604 9410 214306 . Efectuarea analizei financiare prin metoda fluxurilor în cazul întreprinderii considerate conduce la rezultatele din Tabelul 51: Aplicaţia 55: Calculul variaţiei disponibilului Analiza prin fluxuri Excedentul brut de exploatare (EBE) .Alte cheltuieli + Creşterea capitalului = Variaţia disponibilului (∆D) Tabelul 51 Mil.254311 119414 29840 30960 58614 17906 2854 14356 23498 .Rambursări . ceea ce arată că excedentul brut din exploatare este mai mic decât necesarul de fond de rulment pentru exploatare . Soldul Economic (DDFIC) este negativ. Totodată acest tablou descrie direct transformările patrimoniului întreprinderii şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală.Cheltuieli financiare = Sold Bancar (SB) .91270 163041 .230813 5641 .∆NFRE = ETE (Excedent trezorerie de exploatare) .Participaţii salariaţi (pentru anul precedent) . lei 149860 241130 .Dividende distribuite (pentru anul precedent) = Sold Financiar (SF) Sold de Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare .5524 Pe baza datelor Tabelului 51 se constată următoarele: 1.Impozit pe profit .Investiţii în imobilizări exploatare = Sold Exploatare (DDFIC)(sau Sold E) Variaţia datoriilor pe termen lung .∆NFRAE + Alte venituri .204 Analiză financiară aprofundată utilizărilor stabile trebuie finanţat din ansamblul resurselor stabile.

4) Fluxurile referitoare la activitatea financiară. 2. În concluzie. Tabloul de fluxuri descrie operaţiunile care au antrenat transformarea patrimoniului şi consideră trezoreria ca fiind variabila centrală a analizei. ceea ce a permis plata impozitului pe profit. cea din Tabloul Utilizări . a participaţiilor salariaţilor la profit şi a dividendelor. coincide cu variaţia Trezoreriei nete rezultate din analiza funcţională. fiind considerată o variabilă strategică şi nu una reziduală. Soldul de Gestiune. 4. 3) Fluxurile referitoare la datorii. Echilibrul financiar este analizat în termeni de lichiditate. Soldul Bancar pozitiv arată existenţa unor cheltuieli financiare şi rmbursări inferioare creşterii datoriilor pe termen lung. 2) Fluxurile ce privesc capitalurile proprii. ideea principală fiind aceea că fluxul trebuie să permită remunerarea capitalurilor investite precum şi asumarea riscului financiar legat de îndatorare. ceea ce permite adoptarea unor decizii strategice mai bune. Construcţia tabloului de fluxuri permite clarificarea echilibrului structural descris în tabloul de finanţare. este negativ ca urmare a soldului economic negativ predominant. precum şi existenţa unui Sold Financiar pozitiv.Analiză financiară aprofundată 205 (ceea ce a condus la un excedent de trezorerie de exploatare negativ) şi insuficient pentru investiţiile efectuate. ca sumă algebrică a Soldului Economic şi Soldului Financiar. reducerea de 5524 milioane lei. iar analiza lui pune în evidenţă variabile economice ce permit înţelegerea comportamentului ciclurilor de exploatare. . Variaţia Disponibilului este negativă.Resurse (tabelul 57) şi cu variaţia fluxurilor de numerar (tabelul 58). ea asigurând funcţionarea echilibrată a întreprinderii. În tabloul plurianual de fluxuri se disting următoarele fluxuri: 1) Fluxurile ce reprezintă activitatea industrială. dacă în analiza funcţională rolul central revine capacităţii de autofinanţare (CAF). de investiţii şi de finanţare. în analiza prin fluxuri se abandonează noţiunea de CAF în favoarea celei de EBE şi se consideră că investiţiile industriale trebuie finanţate de către EBE. trezoreria fiind considerată ca o variabilă reziduală. 3.

tablourile de fluxuri arată că fluxul de trezorerie de exploatare (ETE) este afectat finanţării investiţiilor. utilizările obligatorii (rambursările de împrumuturi. Echilibrul între resurse şi necesităţi trebuie asigurat pe durata unui ciclu de investiţii. fondul de rulment şi-ar fi pierdut semnificaţia datorită importanţei capitalurilor pe termen scurt cu caracter permanent (creditele bancare reînnoite cu regularitate). la plata cheltuielilor financiare. În analiza previzională. După unii autori. ea putându-se limita doar la un rol conjunctural. 2) A doua serie priveşte mişcările legate de exploatare care. cum ar fi: creştere de capital. pe de o parte. nu mai cuprind nici autofinanţarea şi nici fondul de rulment. în afara exploatării.206 Analiză financiară aprofundată Tabloul de fluxuri nu conţine afectările de fluxuri cum ar fi amortismentele. în care capacitatea de autofinanţare (CAF) constituie resursa esenţială de finanţare a întreprinderii. b) Aspectului financiar privind veniturile şi cheltuielile de repartizat şi variaţia îndatorării. pe de altă parte. Analizate pe o perioadă de mai mulţi ani. Utilitatea acestei sinteze constă în faptul că ea completează tabloul de finanţare. totuşi cunoaşterea dinamicii NFR permite estimarea nivelului de lichiditate căreia trebuie să i se asigure o utilizare satisfăcătoare. a impozitelor pe profit şi pentru remunerarea acţionarilor. cesiuni. tabloul plurianual de fluxuri financiare pune în evidenţă două serii de variabile: 1) O serie care cuprinde. ş. Previziunea trezoreriei întâmpină dificultăţi datorită incertitudinii în previziunea activităţii. în timp ce îndatorarea trebuie să servească la rambursarea împrumuturilor. Sinteza plurianuală a fluxurilor financiare permite evidenţierea: a) Aspectului indistrial şi/sau comercial al întreprinderii. utilizările discreţionare (investiţiile. c) Caracterului excepţional al anumitor operaţiuni. sunt incerte. investiţii. . în care scop trebuie să se cunoască în ce măsură rezultatul economic brut a acoperit necesităţile de finanţare şi ale ciclului de exploatare. cheltuielile financiare legate de planul de finanţare) şi. de regulă.a. plata dividendelor) care sunt cunoscute doar cu o certitudine relativă.

fiind rezultatul combinării celor doi factori de producţie (munca şi capitalul). care permite să se calculeze rentabilitatea economică a capitalurilor utilizate pornind de la surplusul economic nereinvestit. acel sold de gestiune care exprimă. conţinutul valorii adăugate exprimă natura repartiţiei veniturilor între muncă (prin salarii şi cheltuieli sociale) şi capital (prin EBE): Valoarea adăugată Remunerarea muncii Salarii + Cheltuieli sociale Remunerarea capitalului Excedentul brut al exploatării Obiectivul întreprinderii este de a combina eficient factorii de producţie în scopul maximizării producţiei. analiza dinamicii şi repartizării ei între factorii de producţie – munca şi capitalul. ceea ce se dimensionează prin rentabilitatea economică brută (sau a capitalurilor investite). mai bine decât cifra de afaceri. Ca urmare. 2) Studiul modului de finanţare a ansamblului investiţiilor de exploatare şi a investiţiilor industriale. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri 207 Pornind de la tabloul de fluxuri financiare analiza financiară parcurge următoarele etape ce caracterizează activitatea întreprinderii: 1) Studiul formării valorii adăugate. Capitalul economic generează un venit (EBE) care va servi la finanţarea ansamblului necesarului de investiţii cerut de ciclul de exploatare şi de ciclul de reînnoire şi dezvoltare (creştere) a imobilizărilor. În centrul tabloului de fluxuri este situată valoarea adăugată. Rentabilitatea capitalului productiv se va măsura prin aptitudinea sa de a produce un sold disponibil (DDFIC) după efectuarea acestor finanţări. bogăţia creată de întreprindere. ceea ce permite să se determine rentabilitatea financiară (a capitalurilor proprii). 3) Caracterizarea vieţii financiare a întreprinderii în legătură cu finanţarea investiţiilor prin recurgerea la finanţare externă.5.Analiză financiară aprofundată 4. . iar eficacitatea acestei combinaţii se măsoară prin capacitatea de a genera un surplus monetar.

Această aptitudine se măsoară prin rentabilitatea financiară (sau a capitalurilor proprii). Ci Ci = Intensitatea capitalistică (Coeficientul de capital . Valoare adăugată Rata marjei industriale fiind egală cu produsul: Rmi = Reb · Cc. excedentul brut din exploatare fiind venitul disponibil pentru capitalurile investite după finanţarea factorului muncă: Valoare adăugată − Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu personalul = 1− Rmi = Valoare adăugată Valoare adăugată Rata marjei industriale creşte prin reducerea ponderii cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată şi poate fi exprimată prin următorul lanţ de rate: Capital investit( Ci ) EBE EBE = × .Cc). a impozitului pe profit şi pentru degajarea unui sold de gestiune ce permite adoptarea unei politici de distribuire a dividendelor conformă cu interesele întreprinderii. creşterea acesteia reflectă îmbunătăţirea performanţei exploatării şi poate fi consecinţa creşterii atât a ratei rentabilităţii economice brute (Reb) cât şi a intensităţii capitalistice (coeficientului de capital) (Cc). Valoare adăugată Capital investit( Ci ) Valoare adăugată în care: Ci = Imobilizări brute de exploatare + NFRE. EBE = Rata rentabilităţii economice brute (Reb). Rata rentabilităţii economice brute (Reb) exprimate cu ajutorul raportului . Rmi = Valoarea adăugată a cărui dinamică reflectă modul în care a evoluat împărţirea primară a valorii adăugate.. calculată cu ajutorul raportului: EBE . În aprecierea rentabilităţii economice poate fi utilizată rata marjei industriale (Rmi).208 Analiză financiară aprofundată Capitalurile proprii (capitalurile investite minus capitalul împrumutat) trebuie să genereze un venit suficient pentru finanţarea cheltuielilor financiare.

65 = . fără a fi afectată de fiscalitate.28 – 49. Coeficientul de capital este raportul dintre capitalurile investite (Ci) şi valoarea adăugată: Imobilizări brute + NFRE Imobilizări brute NFRE Cc = = + Valoare adăugată Valoare adăugată Valoare adăugată Acest coeficient exprimă relaţia structurală între ansamblul de mijloace economice (capitalul economic) şi producţia pe care o permite folosirea acestora.53 – 16.Analiză financiară aprofundată EBE EBE = Capitaluri investite Imobilizări brute + NFRE 209 exprimă capacitatea activului economic de a degaja un surplus pentru a asigura remunerarea aportorilor de fonduri care asigură finanţarea (creditorii. acţionarii).944 = . El diferă de la ramură la ramură şi depinde de ritmul de creştere a investiţiilor în imobilizări şi în necesarul de fond de rulment de exploatare comparativ cu ritmul de creştere a valorii adăugate.81 %. Evoluţia acestei rate arată creşterea. Investiţia necesară realizării unei anumite creşteri a valorii adăugate este exprimată prin intermediul coeficientului marginal al capitalului: Creşterea capitalului investit ( ΔCi) CMc = . stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii. în care: ΔReb = (Reb1 – Reb0) · Cc0 = (13. amortizare şi provizioane.86) · 2. adică: Creşterea valorii adăugate (ΔVad) CMc = ΔImobilizări brute ΔNFRE + .37 % Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔReb + ΔCc.1. . pe baza datelor din Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune (Tabelul 2) şi din Bilanţul funcţional (Tabelul 26) ale întreprinderii luate în studiu rezultă următoarele concluzii privind rata marjei industriale (Tabelul 52): Modificarea Ratei marjei industriale este diferenţa: Δ = Rmi1 – Rmi0 = 48. ΔVad ΔVad De exemplu.9.

1 160.944) = + 8. 7. 4. Aceste reduceri reflectă scăderea performanţei industriale a întreprinderii.44 %.28 Tabelul 52 Abateri Indici (± Δ) (%) + 33693 129. Excedentul brut exploatare (EBE) 2. 8.0 + 76418 .81 + 8.44 = .65 310405 48.65 507944 181115 689059 16.1.568 – 2.28 . 9. (milioane lei) 1.37 132.624 .33 + 0. brute (Reb) (1/6) % Coeficientul de capital (Cc) (6/2) Rata marjei industriale (Rmi) (7*8) % Exerciţiul financiar Precedent Curent 116167 149860 233987 49.8 procente a fost consecinţa scăderii ratei rentabilităţii economice brute cu 19.1.75 procente.86 2. 5.568 48.6 97.5. Destinaţia EBE este tocmai aceea de a acoperi o creştere cel puţin egală a .37 În concluzie: 1.3. 3.2 97. în condiţiile creşterii coeficientului de capital cu 21. ceea ce impune continuarea analizei ratei rentabilităţii economice şi financiare. 2.1. Indicatori crt. (NFRE) Capital investit (Ci) (4 +5) Rata rentab.53 3. Analiza rentabilităţii economice Analiza relaţiei creştere – rentabilitate consideră că scopul principal al excedentului brut din exploatare (EBE) este de a fi reinvestit în creşterea capitalurilor investite în imobilizări.7 80.210 Analiză financiară aprofundată ΔCc = Reb1 · (Cc1 – Cc0 ) = 13.2 121. care poate fi apreciată prin Coeficientul de capital ce caracterizează intensitatea capitalistică şi care trebuie să fie aproximativ constant dacă rata de variaţie a imobilizărilor este sensibil egală cu rata valorii adăugate. Valoarea adăugată (Vad) Rata marjei industriale (Rmi) (1/2) % Imobilizări brute Necesar fond rulment expl.2 procente. econ. Reducerea ratei marjei nete cu 2.53 · (3.9.2 685508 + 177564 422245 + 241130 1107753 + 418694 13. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔReb + ΔCc = .944 49.1. Aplicaţia 56: Analiza marjei industriale Nr. 4. 6.2 134.9 233.37 % = Δ.

în care: Iî =Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE). Ci Excedentul de trezorerie de exploatare (ETE) constituie diferenţa între încasările şi plăţile rezultate din operaţiunile legate de exploatarea întreprinderii. ETE = Excedentul de trezorerie de exploatare. fiscale şi celelalte obligaţii faţă de personlul şi acţionarii întreprinderii. încât excedentul brut din exploatare se poate prezenta ca fiind o sumă de forma: EBE = Investiţii de înlocuire (Iî) + Investiţii de creştere (Ic) + DDFIC. care nu este reinvestită în formrea de capital. de unde rezultă egalitatea: EBE – ΔNFRE = Ic + DDFIC. destinat să finanţeze obligaţiile financiare. = =c+ Ci Ci Ci în care: EBE − Δ NFRE ETE = = Re = Rata rentabilităţii economice a capitalului Ci Ci investit după finanţarea creşterii necesarului de fond de rulment. Ic = c = Rata de creştere a imobilizărilor. fiind considerat un flux de exploatare. Surplusul disponibil (DDFIC) exprimă. o supra-rentabilitate. respectiv o creştere a rentabilităţii.Analiză financiară aprofundată 211 imobilizărilor cu creşterea valorii adăugate. luând în considerare variaţia stocurilor de tot felul şi decalajele de plată care întârzie intrarea în trezorerie a operaţiunilor cu clienţii. Rata rentabilităţii economice după înlocuirea necesarului de fond de rulment suplimentar (Re) devine egală cu suma ratei reale de creştere a imobilizărilor c cu rata surplusului non reinvestit în exploatare (DDFIC/Ci): . deci. Divizând ambii membri ai egalităţii cu capitalurile investite (Ci). rezultă: EBE − Δ NFRE Ic + DDFIC DDFIC . El se obţine deducând din excedentul brut de exploatare necesarul de fond de rulment suplimentar legat de creşterea activităţii curente.

continuând analiza pe baza fluxurilor rezultă datele din Tabelul 53. datorită unui excedent de trezorerie de exploatare la rândul său negativ (ETE < 0). 2. . Ci Ci ETE ETE De exemplu. din care se desprind următoarele concluzii privind rata rentabilităţii economice calculate prin prin fluxuri: 1. Rata rentabilităţii economice (Re) este negativă ca urmare a Soldului economic (DDFIC) negativ. respectiv rata rentabilităţii economice (Re) şi raportul EBE/ETE. Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă ca urmare a produsului a doi factori negativi. 2) Întreprinderea care nu ajunge să-şi autofinanţeze investiţiile din disponibil (DDFIC < 0) are o rată a rentabilităţii economice inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re < c). 3) O întreprindere care degajă un sold pozitiv după finanţarea investiţiilor (DDFIC > 0) are o rată a rentabilităţii economice superioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re > c). Între rata rentabilităţii economice brute (Reb) şi rata rentabilităţii aferente creşterii şi finanţării obligaţiilor financiare şi fiscale (Re) poate fi stabilită o relaţie prin intermediul unui lanţ de rate: EBE ETE EBE EBE Re b = = × = Re × . Acest flux de trezorerie de exploatare negativ este consecinţa creşterii necesarului de fond de rulment de exploatare care a depăşit excedentul brut de exploatare (EBE < ΔNFRE).212 Analiză financiară aprofundată Re = c + DDFIC Ci Din relaţie se desprind următoarele concluzii privind : 1) O întreprindere care foloseşte în totalitate acoperirea de care dispune pentru investiţii (DDFIC = 0) are o rată de rentabilitate economică egală cu rata de creştere a imobilizărilor (Re = c). 3.

72 DDFIC/Ci .24 Rata rentab. 3.Impozit/profit – Rambursări . 8. brute + NFRE) (Ci) 1107753 Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) .Participaţii salariaţi şi dividende acţionari = Sold bancar (SB) . în care: SF = (ΔDatorii – Cheltuieli financiare) – Impozit/profit – Rambursări .5.% . 2.1.22. Analiza rentabilităţii financiare Rentabilitatea financiară măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de a degaja.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 57: Analiza rentabilităţii economice Nr.91270 EBE/ETE . 10.% . 12. 9. Calculând soldul financiar înaintea deducerii rambursărilor. un venit distribuibil – soldul de gestiune (G).% .Participare salariaţi la profit şi dividende acţionari. 6. 7. Soldul de gestiune este suma soldului economic (DDFIC) şi soldului financiar (SF): Sold G = DDFIC + SF.% 14. rata rentabilităţii financiare se determină cu relaţia: .6419 Investiţii imobilizări 163041 DDFIC (3 – 5) .254311 Capital investit (Imobiliz. economice brute (Reb) (10*4) .8. 11. 5.8. participaţiilor şi dividendelor. Capitalurile proprii (Cp) corespund capitalurilor investite (Ci) diminuate cu capitalurile împrumutate (datoriile) (D): Cp = Ci – D. după finanţarea cheltuielilor financiare.53 213 4. 4.% + 13.96 Rata rentabilităţii economice (Re) (3/7) . a impozitului pe profit şi a altor obligaţii faţă de acţionari şi salariaţi.24 Rata rentabilităţii economice (Re) (8+9) .crt 1. Tabelul 53 Indicatori Anul curent Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860 ∆NFRE 241130 Excedent trezorerie de exploatare (ETE) .2.

9.225165 1107753 314340 793413 14.% Rata rentabilităţii financiare (Rfn) (11 + 12) . 13. Din această analiză se constată o strânsă legătură ce uneşte trei “poli” ai tabloului de fluxuri: creşterea imobilizărilor (c).38 . Pe baza datelor din tabelele precedente se obţin datele din Tabelul 54: Aplicaţia 58: Analiza rentabilităţii financiare Nr. 6.28.5) Soldul de gestiune (SG) (1 + 6) Capital investit (Imobiliz.254311 78012 30960 47052 17906 29146 .% Sold G/Cp . 8.72 .13. 2. Un sold de gestiune negativ (SG < 0) are ca efect o rentabilitate a capitalurilor proprii inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Rf < c). rentabilitatea economică (Re) şi rentabilitatea financiară (Rf). 5. Indicatori DDFIC Creşterea datoriilor totale (∆D) Cheltuieli financiare (Chfin) Soldul bancar (SB) (2 – 3) Impozit pe profit Soldul financiar (SF) (4 . Surplusul disponibil – Soldul de gestiune pozitiv (SG > 0) – exprimă o creştere suplimentară a rentabilităţii capitalurilor proprii faţă de rata de creştere a imobilizărilor ce poate fi distribuită (Rf > c). 7. 4.% Tabelul 54 Anul curent . 3. 11. iar un sold de gestiune egal cu zero (SG = 0) antrenează egalitatea dintre rentabilitatea capitalurilor proprii şi rata de creştere a imobilizărilor (Rf = c). 12.214 Analiză financiară aprofundată Rf = c + Sold G Sold G =c+ .66 . 10.crt 1. brute + NFRE) (Ci) Datorii totale (D) Capitaluri proprii (Cp) (8 – 9) Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) . Cp Ci − D Destinaţia venitului procurat de capitalurile proprii este de a acoperi o rată de creştere a imobilizărilor cel puţin egală cu rata valorii adăugate.

Cp Cp Cp Înlocuind în relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare brute se obţine expresia următoare: . soldul financiar (F) tinde să devină mai puţin negativ prin creşterea datoriei (ΔD > 0).3. 4. de nivelul datoriilor (D). În paralel. rata rentabilităţii financiare brute devine egală cu: Ci (Re − c ) + D ( c − d ) Ci D (Re − c ) + (c − d ). la un nivel dat de creştere a imobilizărilor(c). ceea ce contribuie la creşterea rentabilităţii financiare. În aceste condiţii. Dacă rentabilitatea financiară brută (înaintea impozitului pe profit) este obţinută înaintea deducerii impozitului pe profit rezultă expresia: Rfb = c + DDFIC + Sold bancar . Rentabilitatea financiară şi îndatorarea Rentabilitatea financiară depinde. ceea ce măreşte soldul de gestiune (G): SG = DDFIC + Sold F. Aceasta explică efectul de levier pozitiv care potenţează rentabilitatea financiară în raport cu rentabilitatea economică. Dacă îndatorarea creşte. Capitaluri proprii în care: DDFIC = Re · Ci – c · Ci = Ci (Re – c). creşterea nivelului de îndatorare permite creşterea ratei rentabilităţii financiare. totalul capitalurilor proprii scade. în condiţii favorabile. Efectul de levier permite să se explice cum.5.Analiză financiară aprofundată 215 Din datele Tabelului 54 se constată că rata rentabilităţii financiare este negativă ca urmare a raportului dintre soldul de gestiune şi capitalurile proprii negativ (SG/Cp) superior ratei de creştere a imobilizărilor (c). Solul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare = D · c – D · d.unde: d = Rata dobânzii reale = Cheltuieli financiare/Datorii. Rfb = c + =c+ Cp Cp Cp în care: Ci Cp + D D = = 1+ .

ceea ce a afectat corespunzător rata rentabilităţii financiare nete. în cazul analizat mai sus. efectul de levier este nul şi Rfb = Re. rata rentabilităţii financiare nete se poate determina cu ajutorul relaţiei: Rfn = Rfb (1 – i) = [Re + LF ⋅ (Re − d )] ⋅ (1 − i ) De exemplu. ceea ce pune în evidenţă următoarele situaţii: a) Dacă (Re – d) > 0. din care rezultă următoarele concluzii: 1.119 (11. Cp Din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare în raport cu rata rentabilităţii economice a capitalurilor investite se constată următoarele: 1. inferioară cotei de 25 %.9%. Cota de impozit medie a fost de numai 0. b) Dacă (Re – d) < 0.216 Analiză financiară aprofundată Rfb = c + (1 + D D D )(Re − c ) + ( c − d ) = Re + (Re − d ) . lipsa îndatorării antrenează egalitatea ratei rentabilităţii financiare cu rata rentabilităţii economice. cu atât efectul de levier (ELF) este mai puternic. c) Dacă Re – d = 0.396). rata rentabilităţii financiare fiind amplificată ca urmare a îndatorării. Rata rentabilităţii financiare brute este negativă ca urmare a ratei rentabilităţii economice negative. 2. în condiţiile în care aceasta a fost diminuată cu rata dobânzii reale şi în urma unui efect de levier pozitiv subunitar (0. Cu cât diferenţa dintre rentabilitatea economică a capitalurilor investite (Re) creşte în raport cu rata reală a dobânzii (d). Dacă ţinem seama de cota de impozit pe profit calculate prin raportarea impozitului la aaexcedentul Brut al Exploatării (i = Impozit/EBE). efectul de levier este negativ (ELF < 0) devenind un efect de “măciucă” ce reduce rata rentabilităţii financuiare ca urmare a îndatorării. se constată rezultatele înscrise în Tabelul 55. Cp Cp Cp Din relaţia de mai sus rezultă egalitatea: D ⋅ (Re − d ) = LF · (Re – d) = ELF. Rfb – Re = Cp în care: D = Levierul financiar (LF) sau rata îndatorării. . efectul de levier este pozitiv (ELF > 0).

crt 1.8. 4. lei 17906 Excedentul brut de exploatare (EBE) – mil.16 Efectul de levier financiar (ELF) (2*6) . 5.119 Rata rentabilit.% .16 Impozitul pe profit (Imp) – mil. În acest caz. 2.85 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil.7. denumit levier financiar (LF) devine egal cu raportul: D Sd LF = = Cp 1 − Sd În final. Raportul dintre datorii (D) şi capitalurile proprii (Cp). rata rentabilităţii financiare nete capătă expresia următoare: Sd ⎡ ⎤ ⋅ (Re − d )⎥ ⋅ (1 − i ) .13. Rfn = ⎢ Re + 1 − Sd ⎣ ⎦ . financ. lei 149860 Cota de impozit (i = Imp/EBE) (10/11) 0. Tabelul 55 Indicatori Anul curent Rata rentabilităţii economice (Re) .15.% . 12. 6. nete (Rfn) [Rfb(1-i)] . capitalurile proprii devin egale cu produsul: Cp = Ci · (1 – Sd). 13. 9. 8.09 Rata rentabilităţii financiare brute (Rfb) .60 217 Dacă relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare nete se exprimă în funcţie nu numai de capitalurile proprii (Cp).% . 11.% . lei 30960 Re – d (1 – 4) .40 Efectul de levier financiar (ELF) (7 – 1) .% 9. lei 30960 Rata dobânzii reale (d) (Chfin/Datorii) .396 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil.18. 7. 10. 3.24 Levier financiar (Rata îndatorării) (LF) (D/Cp) 0. ci şi de capitalurile investite (Ci).% . atunci raportul dintre datoriile totale D (D) şi capitalurile investite (Ci) ( ) reprezintă ponderea (Sd) a datoriilor în Ci capitalurile investite. raportul Sd dintre datorii şi aceste capitaluri.7.Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 59: Analiza rentabilităţii financiare şi îndatorarea Nr.% .

în care: Sold F = SB – Impozit pe profit.218 Analiză financiară aprofundată Efectul de levier pozitiv are ca rezultat creşterea rentabilităţii financiare ca urmare a creşterii îndatorării. adică: D ⋅ (Re − d ) = 0. în care: . b) Îndatorarea este nulă (D = 0). Rf – Re = Cp ceea ce echivalează cu situaţia în care: a) Rata rentabilităţii economice este egală cu rata dobânzii (Re = d). Ci Ci ⋅ (1 − Sd ) Sold G . ceea ce impune găsirea unui optim de îndatorare. Optimul de îndatorare este atins atunci când cele două rentabilităţi sunt egale. 1 − Sd Dar Soldul de Gestiune (G) este egal cu suma: Sold G = DDFIC + Sold Financiar (SF). prin creşterea ponderii datoriilor în capitalurile investite (Sd). Cp Ci în care: DDFIC = Ci · (Re – c). Egalitatea de mai sus devine: de unde rezultă expresia: Re – c = Ci ⋅ (Re − c ) Sold G = . Ch financiare = D · (d + Ri). Efectul de “măciucă” diminuiază rentabilitatea financiară. Cp = Ci · (1 – Sd). ceea ce conduce la egalitatea: Sold G DDFIC c+ =c+ . care majorează levierul financiar. care corespunde cu situaţia în care rentabilitatea financiară este egală cu rentabilitatea economică: Rf = Re. unde: ΔDatorii = D · (c + Ri). unde: SB = Soldul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare. finanţarea realizându-se din capitaluri proprii.

se constată următoarele: 1) La aceeaşi cotă de impozit (i).375 ⋅ 0. optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu creşterea raportului între rata dobînzii (d) şi rentabilitatea economică (Re) până când acesta ajunge egal cu 1 (d = Re). Înlocuind rezultatul brut şi cheltuielile financiare în Ip se obţine: Ip = (Ci ⋅ Re − D ⋅ d) ⋅ i = Ci ⋅ (Re − Sd ⋅ d) ⋅ i .D · (d + Ri) = D · (c .25 = 34.75 .25) se obţin următoarele valori ale îndatorării optime (Sd): d 0. rezultă expresia: Ci ⋅ [(Re − c ) + Sd ⋅ (c − d ) − (Re − Sd ⋅ d ) ⋅ i ] Re − c = .375 : Sd = a) d = 15 %. Impozitul pe profit (Ip) = (Rezultatul brut – Cheltuielile financiare)·i.Analiză financiară aprofundată 219 Ri = Rata inflaţiei. la o cotă de impozit de 25 % (i = 0. De exemplu. Ci ⋅ (1 − Sd ) Din expresia de mai sus. exprimată prin ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd = D/Ci): Re ⋅ i i Sd = = ⋅ 100 (%). rezultă mărimea optimă a îndatorării. în care: D = Sd · Ci şi deci: SB = Sd · Ci · (c . Înlocuind Soldul de Gestiune (SG) în relaţia (Re – c). Re 1 − 0.d). Înlocuind în relaţia Soldului Bancar se obţine expresia: SB = D · (c + Ri) .8 %. de ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd) şi de diferenţa dintre rata de creştere (c) a valorii adăugate şi rata dobânzii (d). d = Rata dobânzii. d Re − d + d ⋅ i 1 − ⋅ (1 − i ) Re Din relaţia de mai sus. = 0. în care: i = Cota de impozit.d) Se constată că Soldul Bancar este dependent de capitalurile investite (Ci). Re = 40 %.

38: Sd = c) i = 0.5 ⋅ 0 .1 %.75 ⋅ 0.85 ⎞ 1− ⋅ (1 − i ) 1− ⎜ ⎟ Re ⎝ − 8.5 se obţin următoarele valori privind De exemplu.5 %. calculul nivelului optim al îndatorării conduce la următorul rezultat: i 0 .75 b) d = 15 %. Re = 15 %.5 : Sd = ⋅ 100 = 40 .0 %.25 ⋅ 100 = 40 %.25 ⋅ 100 = 57 . d) d = 15 %. optimul de îndatorare (Sd) poate creşte atât prin majorarea raportului d/Re pînă la valoarea maximă 1.5 ⋅ 0.75 d 0.42 ⋅ 100 = 59 .119 Sd = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 5. = 1 .25: Sd = 1 − 0.42: Sd = 0. = 0.75 . d ). d = 0.38 ⋅ 100 = 55. 1 − 0. Re 1 − 0. în cazul analizat mai sus.75 d 0.1 %. d ⎛ 9 .5 ⋅ 0 . Re = 30 %. De exemplu.58 În concluzie. 2) La acelaşi raport dintre rata dobânzii şi rata rentabilităţii economice ( Re optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu cota de impozit pe profit (i).75 b) i = 0. Sd = Re 1 − 1 ⋅ 0. cât şi prin creşterea cotei procentuale de impozit.24 ⎠ . economice (Re). c) d = 15 %. 1 − 0. la un raport Re îndatorarea optimă Sd (ponderea datoriilor în capitalurile investite): 0 . Re = 20 %.25 ⋅ 100 = 100 %. trebuind să se renunţe la îndatorare.5 ⋅ 0. În cazul unei rate reale (d) a dobânzii superioare ratei rentabilităţii d > 1. Sd = Re 1 − 0 .25 = 0. raportul Re (Sd < 0).62 0.42 %. a) i = 0.220 Analiză financiară aprofundată d 0. optimul de îndatorare nu mai are fundament.

a). semnul şi mărimea lui relativă permiţând să se interpreteze situaţia întreprinderii. rezultă că nivelul maxim al datoriilor rezultă din relaţia: Ci Ci ⋅ Sd 1107753 ⋅ 5. Soldul Bancar exprimă fluxul net al schimburilor între întreprindere şi bănci. unul din fluxurile importante ale analizei financiare. a participării salariaţilor la profit.42 D= = = 60041 mil. Variaţia datoriei depinde de datoria financiară (D) corectată cu rata de creştere a valorii adăugate (c) şi cu rata inflaţiei (Ri): ΔD = D · (c + Ri). lei 100 100 În realitate întreprinderea a avut datorii în sumă totală de 314340 mil. Optimul de îndatorare exprimat prin ponderea datoriilor în capitalurile investite influenţează direct mărimea soldului bancar. El se determină ca diferenţă între variaţia datoriei (ΔD) şi cheltuielile financiare (Chfin) ce decurg din îndatorare: SB = ΔD – Chfin. ceea ce explică parţial soldul de gestiune negativ. Soldul Bancar devine egal cu diferenţa: . de rata dobânzii reale (d) corectate cu rata inflaţiei (Ri): Chfin = D · (d + Ri). La o structură de îndatorare stabilă în cursul unei perioade. Cheltuielile financiare depind de datoriile financiare (D).37 % 314340 ⋅ 100 ) . alături de ( 1107753 celelalte obligaţii. datoriile întreprinderii trebuie să crească paralel cu valoarea adăugată. lei.Analiză financiară aprofundată 221 Ştiind că acest optim exprimă ponderea datoriilor în capitalul investit ( Sd = D ⋅ 100) . care echivalează cu o pondere reală a datoriilor în capitalul investit de 28. ş. Această creştere este necesară pentru menţinerea unui sold bancar (SB) care să permită acoperirea datoriilor fiscale (impozitului pe profit) şi a asigurării unui sold financiar corespunzător acoperirii celorlalte obligaţii financiare (rambursări de credite. plata dividendelor.

în care rata de creştere reală a valorii adăugate este inferioară ratei dobânzii reale a datoriei (c < d). Un Sold Bancar negativ (SB < 0) corespunde unei situaţii de regres.222 Analiză financiară aprofundată SB = D · (c + Ri) . în care rata de creştere reală a valorii adăugate este egală cu rata dobânzii reale a datoriei (c = d). Mărimea Soldului Bancar este direct proporţională cu datoriile financiare şi cu diferenţa dintre rata de creştere reală a valorii adăugate (c) şi rata reală a dobânzii la datorie (d).D · (d + Ri) = D · (c . în care rata de creştere reală a valorii adăugate este superioară ratei dobânzii reale a datoriei (c > d).d). . Un Sold Bancar pozitiv (SB > 0) corespunde unei situaţii de creştere rapidă. Un Sold Bancar nul (SB = 0) corespunde unei situaţii de stagnare.

b1) ·b0· c0. fiecare factor este considerat variabil. . Nerespectarea acestor principii conduce la rezultate incorecte.Analiză financiară aprofundată 223 ANEXA 1 Procedee tehnice de calcul utilizate în analiza factorială În analiza factorială. c) În timpul substituirii. 1. iar ceilalţi sunt menţinuţi constanţi. d) Factorul substituit se menţine ca atare până la capăt. cuantificarea influenţelor se realizează cu ajutorul unor procedee de calcul alese în funcţie de natura legăturilor cauză-efect. în care: Δa = a1· b0 ·c0 – a1· b0 ·c0 = (a1 . Prezentăm algoritmul de calcul al substituţiei în cazul produsului şi raportului de factori: I. după natura şi importanţa lor. Δb = a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0 = a1· (b1 – b0)· c0. Δc = a1· b1· c1 – a1· b1· c0 = a1· b1· (c1 – c0). În cazul relaţiei deterministe de tip produs de factori: R=a·b·c Modificarea (abaterea) indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = a1 · b1· c1 – a0 · b0· c0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. b) Ordinea substituirii vizează mai întîi factorii cantitativi (principali) şi apoi factorii calitativi (secundari). Metoda substituirilor în lanţ Substituţia în lanţ este procedeul utilizat pentru calculul influenţei factorilor în cazul relaţiilor funcţionale de tip produs sau raport cu respectarea următoarelor principii de bază: a) Ierarhizarea ştiinţifică a factorilor.

224

Analiză financiară aprofundată

În final, trebuie să existe egalitatea: Δa + Δb + Δc = R1 – R0, ceea ce se verifică prin însumare: (a1· b0· c0 – a1· b0· c0) + (a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0) + (a1· b1· c1 – a1· b1· c0) = Δ Dacă se utilizează relaţia în mărimi relative, indicele rezultatului este raportul: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic R1 a1 b1 c1 ⋅ 100 = ⋅ ⋅ ⋅ 100 = a 0 b 0 c0 R0 100 2 în care rapoartele: c1 a1 b1 ⋅ 100 = Ia; ⋅ 100 = Ib; ⋅ 100 = Ic reprezintă indicii parţiali (ai factorilor). c0 a0 b0 Modificarea relativă a rezultatului este diferenţa: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic a1 ⋅ b1 ⋅ c1 Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 = − 100 (%) a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: IR =
⎞ ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎛ a1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ⎟ = Ia − 100 sau: Δra = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⎠ ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0

Δra =

(a1 − a 0 ) ⋅ b0 ⋅ c0 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100
a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0

(%);

⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib Δrb = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⋅ 100 ⎟ = − Ia sau: ⎠ 100 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 a1 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0 Δb Δrb = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0
⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⎞ ⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib Δrc = ⎜ ⎜ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎟ ⋅ 100 − ⎜ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎟ ⋅ 100 = 100 2 − 100 sau: ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Δrc =

a1 ⋅ b1 ⋅ (c1 − c0 ) Δc ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 R0

Prin însumare se verifică egalitatea:

Analiză financiară aprofundată

225

(Ia − 100 ) + ⎛ Ia ⋅ Ib − Ia ⎞ + ⎛ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic − Ia ⋅ Ib ⎞ = Ia − 100 = Δr (%), sau : ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 100
2 ⎠ ⎝ 100

100 ⎠

Δa Δb Δc Δa + Δb + Δc Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) R0 R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 1):
Aplicaţia 1: Analiza factorială a timpului de muncă T = N·Z·H
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Denumire (Simbol) Perioada 0 1 580 600 290 8,0 1345,6 280 7,8 1310,4 Tabelul 1 Abateri Indici (± Δ) (%) + 20 - 10 - 0.2 - 35,2 103,44 96,55 97,5 97,38

Număr muncitori (N) Număr de zile/an (Z) Număr de ore/zi (H) Timp muncă (T) - mii om.ore

a) Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = T1 –T0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆N + ∆Z + ∆H, în care: ∆N = (N1 – N0) · Z0 · H0 = 20 · 290 · 8 = + 46400 om·ore; ∆Z = N1· (Z1 – Z0) · H0 = 600 · (-10) · 8 = - 48000 om·ore; ∆H = N1· Z1· (H1 – H0) = 600 · 280 · (-10) = - 33600 om·ore. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 - 35200 = -35200om·ore = ∆. b) Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: IN ⋅ IZ ⋅ IH Δr = IT − 100 = − 100 = 97,38 − 100 = − 2,62 % . 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii:

226

Analiză financiară aprofundată

Δr = ΔrN + ΔrZ + ΔrH (%), în care: N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 N0⋅ Z0⋅ H0 ΔrN = ⋅ 100 − ⋅ 100 = IN − 100 = 103,44 − 100 = 3,44 %sau: N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 46400 ΔN ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,44 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 100 = − IN = − ⋅ 100 − ΔrZ = N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 100 - 103,44 = - 3,57 % sau: ΔZ − 48000 ΔrZ = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3,57 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 1 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ ⋅ IH IN ⋅ IZ ΔrH = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − = 100 N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 2 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 97 ,5 103,44 ⋅ 96,55 − = − 2,49 % sau: = 100 100 2 ΔH − 33600 ΔrH = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2,49 % . T0 1345600 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN +ΔrZ + ΔrH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆N = + 46400 om.ore; ∆Z = - 48000 om.ore; ∆H = - 33600 om.ore;

T1 – T0 = - 35200 om.ore = Δ

În concluzie: 1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are următoarele cauze: reducerea cu 10 zile a duratei anului (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %); scăderea zilei de muncă cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a redus cu 33600 om·ore (2,49 %). 2. Ccreşterea numărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul anual de timp cu 46400 om·ore (3,44 %).

Analiză financiară aprofundată

227

II. În cazul unei relaţii deterministe de tip raport de doi factori: a R= b A. Modificarea absolută a indicatorului este diferenţa: a1 a 0 Δ = R1 − R 0 = − . b1 b0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb. Pentru calculul influenţelor se ţine seama de poziţia factorului cantitativ: a. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numărătorul (a): a1 a0 Δa = − ; b0 b0 a1 a1 Δb = − . b1 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ a1 a 0 ⎞ ⎛ a 1 a1 ⎞ a 1 a 0 = Δ. Δa + Δb = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − ⎝ b0 b0 ⎠ ⎝ b1 b0 ⎠ b1 b0 Dacă relaţia se exprimă prin indici:
a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 Ib b0 B. Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = 100 − 100 Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb, în care: a1 Δra = b0 ⋅ 100 − a0 b0 a0 b 0 ⋅ 100 = Ia − 100 (%) sau: a0 b0

228

Analiză financiară aprofundată

a1 a 0 − Δa Δra = b0 b0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a0 R0 b0 a1 a1 Ia Δrb = b1 ⋅ 100 − b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − Ia (%) sau: a0 a0 Ib b0 b0 a1 a1 − Δb Δrb = b1 b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: Ia Ia ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: Δra + Δrb = (Ia – 100) + ( ⋅ 100 − Ia ) = Ib Ib Δa Δb Δ Δa + Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δ r (%) . R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 2):

Aplicaţia 2: Analiza factorială a volumului fizic al producţiei q = M/Cs
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Consum materiale (M) - tone Consum specific (Cs) - to/buc. Volumul producţiei (q) - buc. Perioada 0 1 840 1056 0,20 0,24 4200 4400 Abateri (± Δ) + 216 + 0,04 + 200 Tabelul 2 Indici (%) 125,71 120,00 104,75

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = q1 – q0 = 4400 – 4200 = + 200 bucăţi; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆M + ∆Cs, în care:

Analiză financiară aprofundată
ΔM = ΔCs =

229

M 1 M 0 1056 − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc; 0 ,2 Cs 0 Cs 0 M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc. 0 ,2 Cs1 Cs 0

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆. B. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rM + ∆rCs, în care:
M1 ΔrM = Cs 0 ⋅ 100 − M0 Cs 0 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = q0 M0 Cs 0 ⋅ 100 = IM − 100 = 125,71 − 100 = + 25,71 % sau: M0 Cs 0 1080 ⋅ 100 = 25,71 %; 4200

M1 M1 IM 125,71 ΔrCs = Cs1 ⋅ 100 − Cs 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − IM = ⋅ 100 − 125,71 = − 20,95 % M0 M0 ICS 120 Cs 0 Cs 0 ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20,95 % ; sau: ΔrCs = q0 4200

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = - 4,75 % ≡ ∆r. Sistemul factorial este următorul: ∆M = +1080 buc. q1 – q 0 = + 200 bucăţi = Δ ∆Cs = - 880 buc.

230

Analiză financiară aprofundată

În concluzie: 1. Creşterea producţiei fizice cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat creşterii consumului cu 216 to (25,71 %). 2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc.(20 %) a redus volumul producţiei cu 880 buc.(20,95 %). B. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numitorul (b): a0 a0 a1 a 0 Δb = − ; Δa = − b1 b0 b1 b1 Prin însumare se verifică egalitatea:
⎛ a0 a0 ⎞ ⎛ a1 a0 ⎞ a1 a0 Δb + Δa = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − = Δ . ⎜ b1 b0 ⎟ ⎜ b1 b1 ⎟ b1 b0 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ Pe baza indicilor, se obţine: a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%) . a0 Ib b0 Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 (%) . Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δrb+ Δra (%), în care: a0 Δrb = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b 0 ⋅ 100 = 100 − 100 (%) sau: a0 Ib b0

a0 a0 − b1 b 0 ⋅ 100 = Δb ⋅ 100 (%). Δrb = a0 R0 b0

Analiză financiară aprofundată
a1 Δra = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b1 ⋅ 100 = Ia ⋅ 100 − 100 (%), sau: a0 Ib Ib b0

231

a1 a 0 − b1 b1 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100 (%). Δra = a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ 100 2 ⎞ ⎛ Ia 100 2 Δrb + Δra = ⎜ − 100 ⎟ + ⎜ ⋅ 100 − ⎜ Ib ⎟ ⎜ Ib Ib ⎝ ⎠ ⎝ ⎞ Ia ⎟ = ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: ⎟ Ib ⎠

Δb Δa Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) . R0 R0 R0 Exemplificăm analiza factorială în acest caz (Tabelul 3):
Aplicaţia 3: Analiza factorială a costului unitar c = Ct/q
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Cheltuieli.totale (Ct) - mil. lei Volumul producţiei (q) - buc. Costul unitar (c) - mii lei/buc. Perioada 0 1 210,00 246,40 4200 4400 50 56 Abateri (± ∆) +36,40 +200 +6 Tabelul 3 Indici (%) 117,33 104,75 112,00

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = c1 – c0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/buc; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆Ct, în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c0 = 47,72 − 50 = − 2,28 mii lei/buc. q1 q0 4400

28 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 16.28 + 8. ≡ ∆ B.75 – 100 = + 4. în care: Δq − 2 .4 mil.2. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rq + ∆rCt = . Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Ic – 100 = 104. 2.28 = + 6 mii lei/buc. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rq + ∆rCt (%).28 mii lei/buc.33 %) care l-au majorat cu 8. lei (17.56 % Ct 0 Ct 0 104.28 Δrq = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 .56 % .56 + 16. c1 – c0 = + 6 mii lei/buc = ∆ ΔCt = + 8.75 104.72 = + 8. sau : ΔrCt = .232 Analiză financiară aprofundată Ct1 Ct 0 210 − = c1 − = 56 − 47.56 = + 12 % ≡ ∆r.56 %).75 Iq Iq q0 q0 ΔCt 8.28 mii lei/buc.2. Creşterea volumului producţiei cu 200 buc (4. q1 q1 4400 ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ∆q + ∆Ct = .75 %) l-a redus cu 2.(4.33 100 2 ICt q1 q1 ΔrCt = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 − = ⋅ 100 − = 16. Creşterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.4. Sistemul factorial este următorul: Δq = .75%) s-a datorat creşterii cheltuielilor totale cu 36. În concluzie: 1.56 %).75 %.28 mii lei/buc (4.28 mii lei/buc.28 mii lei/buc (16.56 % sau: 50 c0 Ct1 Ct 0 100 2 117 .

de forma: R=a+b–c Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = (a1 + b1+ c1) – (a0 + b0 – c0). a 0 + b0 − c0 a 0 + b 0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c1 a1 + b1 − c0 c1 − c0 Δc Δrc = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a 0 + b0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δc R1 − R 0 Δa Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) .Analiză financiară aprofundată 2. Δra + Δrb + Δrc = R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 4): . Metoda balanţieră 233 Această metodă de calcul se utilizează în cazul legăturilor deterministe de tip sumă şi diferenţă. în care: Δa = a1 – a0. În cazul indicilor.( c1 – c0 ). Δc = . Prin însumare sev erifică egalitatea: Δa + Δb + Δc = (a1 – a0) + ( b1– b0) – (c1-c0) = Δ. a 0 + b 0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c0 a1 + b 0 − c 0 b1 − b0 Δb Δrb = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Δb = b1– b0. se obţine: R1 a1 + b1 + c1 IR = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. R0 a 0 + b0 + c0 Modificarea relativă este diferenţa: a1 + b1 + c1 ⋅ 100 − 100 % Δr = IR – 100 = a 0 + b0 + c 0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc. în care: a1 + b 0 − c 0 a 0 + b0 − c0 a1 − a 0 Δa Δra = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%).

tone. 3.tone. Stoc final (Sf) . Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = M1 – M0 = 1056 – 840 = + 216 tone. ∆I = I1 – I0 = 1100 – 900 = + 200 tone. 2. în care: ΔSi − 18 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.Sf Nr. M0 840 . Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Si + ∆I +∆Sf = .(86 .tone. 1. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf. în care: ∆Si = Si1 – Si0 = 42 – 60 = .00 122.120) = + 34 tone. consumate (M) . Mat. 4.18 + 200 .22 71.04 %.71 %.18 + 200 + 34 = + 216 to ≡ ∆.234 Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 4: Analiza factorială a consumului de materiale M = Si + I . Intrări (I) .18 tone. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: ∆r = IM – 100 = 125.66 125. B. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone).71 A.71 – 100 = + 25.(Sf1 – Sf0 ) = . Denumire (Simbol) Stoc iniţial (Si) .to Perioada 0 60 900 120 840 1 42 1100 86 1056 Abateri (± Δ) . crt.34 + 216 Tabelul 4 Indici (%) 70. M0 840 ΔI + 200 ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23.8 %.14 %. M0 840 ΔSf + 34 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4. ∆Sf = .

M1 – M0 = + 216 tone = ∆ ∆I = + 200 tone.71 %) s-a datorat creşterii intrărilor cu 200 to (22.71 %.Analiză financiară aprofundată 235 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rSi + ∆rI + ∆rSf = .2 . ceea ce impune separarea factorilor pe trepte de diviziune şi determinarea unor efecte propagate.18 tone. Creşterea cantităţii de materiale cu 216 to (25. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Si = . în care Cs 0 Cs 0 0 .2. În concluzie: 1.2 ΔCs = M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc. ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf.34 %).14 + 23. în care: Si 1 − Si 0 −18 ΔSi = = = − 90 buc. Cs 0 Cs 0 0 . Reducerea stocului iniţial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cu aceeaşi cantitate (18 to) (.8 %) şi reducerii stocului final cu 34 to (28.14 %).8 + 4. ∆Sf = + 34 tone..2.04 %). Cs 0 0 .2 %).2 Pe treapta a doua. Cs1 Cs 0 0 . Un prim exemplu: efectul modificării consumului de materiale asupra volumului fizic al producţiei (Tabelul 2) pune în evidenţă următoarele: Creşterea volumului producţiei fizice a fost egală cu 200 bucăţi M 1 M 0 1056 Δ = q1 − q 0 = − = − q 0 = 4400 − 4200 = + 200 buc. A. 2. care a majorat-o cu 200 to (23. care a majorat-o cu 34 to (4. În analiza factorială se pot utiliza metode de calcul combinate – substituţia în lanţ şi metoda balanţieră – în cazul unor modele agregate în care intervin relaţii matematice de tip produs-raport şi sumă-diferenţă.04 = + 25.2 influenţele modificării factorilor M şi Cs sunt următoarele: M 1 M 0 1056 ΔM = − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc.

71 %.880 buc.90 + 1000 + 170 = + 1080 buc. creşterea relativă a producţiei cu 4. .2 Sf 0 − Sf 1 + 34 = = + 170 buc.71 % = ∆rM Sistemul factorial al volumului producţiei este următorul: ∆Si = -90 buc.81 %.236 Analiză financiară aprofundată I 1 − I 0 + 200 = = + 1000 buc. = ∆ ∆Cs = .2 ΔI = ΔSf = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf = .75 – 100) se datorează următoarelor influenţe: ∆r = ∆rM + ∆rCs. în care: ΔrSi = ΔrI = ΔrSf = ΔSi − 90 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.81 + 4.75 % (104. în care: 1080 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 25. Cs 0 0 . q0 4200 ΔrCs = ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.04 %.95 % . ∆M = + 1080 buc.14 + 23. q0 4200 ΔSf + 170 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4 . q1 – q0 = + 200 buc.14 %. q0 4200 ΔI + 1000 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23.2. = ΔM În procente.04 = + 25. În concluzie: ∆I = +1000buc ∆Sf = +170 buc. Cs 0 0 . q0 4200 Pe treapta a doua: Δr M = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf. q0 4200 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = .

B. O creştere cu170 bucăţi datorită reducerii stocului final cu 34 tone. Modificarea relativă a costului mediu este diferenţa: c1 56 Δr = Ic − 100 = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 112 − 100 = + 12 % . O reducere cu 90 bucăţi datorită reducerii stocului iniţial cu 18 tone. 2. c0 50 Factorii de influenţă în mărime relativă sunt următorii: Δr = Δrq + ΔrCt. Creşterea producţiei cu 1080 bucăţi se separă pe factori de influenţă astfel: a. a redus producţia cu 880 buc. O creştere cu1000 bucăţi datorită creşterii intrărilor de materiale cu 200 tone. în care: .72 − 50 = − 2.72 = + 8. q1 q 0 4400 ΔCt = Ct1 Ct 0 − = c1 − c ′0 = 56 − 47 . c. 4400 4200 q1 q0 Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = Δq + ΔCt. Modificarea absolută a costului mediu este diferenţa: Ct1 Ct 0 246. Un al doilea exemplu: modelul de calcul al costului mediu analizat mai sus (Tabelul 3) poate fi explicitat în funcţie de factorii de influenţă pe mai multe trepte de diviziune. b.04 to/buc.4 210 Δ = c1 − c 0 = − = − = 56 − 50 = + 6 mii lei/buc. în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c 0 = 47 .28 mii lei/buc. 4 se obţin următoarele rezultate privind analiza factorială a costului mediu: A.28 mii lei/buc. M Si + I − Sf q Cs Cs Pe baza datelor din Tabelele 3. q1 q1 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔCt = .28 = + 6 mii leibuc = Δ B.2.Analiză financiară aprofundată 237 1. după cum urmează: Ct Ct Ct c= = = . Creşterea consumului specific cu 0.28 + 8. 2.

c0 50 + 7 . în care: mii lei Ct 0 210 Ct 0 ΔS i = − = − c 0 = 51.45 % .56 % c0 50 8.20. M 1 M 0 1056 q0 Cs 0 Cs 0 0.89 = . Cs 0 0.7727 = +7 .72 − 39 .4. în care: Ct 0 Ct 0 210 210 ΔM = − = − = 39.28 Δq ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 .45 + 15.56 % c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrCt = .89 % .56 + 16.56 = + 12 % = Δr.2273 ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.0948 − 50 = +1.4.2273 mii lei/buc.2 Ct 0 Ct 0 210 210 210 210 mii lei − = − = − = 47 .9473 ΔCs ΔrCs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 15.9473 M1 M1 q1 q ′0 4400 5280 buc.56 % = Δrq.28 ΔCt ΔrCt = ⋅100 = ⋅ 100 = + 16.2. ΔCs = B.7727 − 50 = − 10. Δrq = b) Pe treapta a doua: Δq = ΔM + ΔCs. c) Pe treapta a treia: ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf.28 mii leibuc = Δ.2273 + 7.2 Cs 0 .238 Analiză financiară aprofundată − 2. Cs1 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔM + ΔCs = .10.9473 = . c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrM + ΔrCs = . Influenţele procentuale sunt următoarele: Δrq = ΔrM + ΔrCs în care: ΔM − 10.0948 S i 1 + I 0 − Sf 0 M 0 42 + 900 − 120 buc.

0948 ∆M = -10. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = + 2.7727 − 41.64 = .223 ∆q = -2.Analiză financiară aprofundată ΔI = 239 mii lei 210 Ct 0 Ct 0 − = − 51. 0. c0 50 − 1. .2273 mii leibuc = ΔM B. În concluzie. În procente influenţele sunt următoarele: ΔrM = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf. după cum urmează: 1.999 S i 1 + I 1 − Sf 0 S i 1 + I 0 − Sf 0 42 + 1100 − 120 buc 0.999 ∆Sf = -1.10.19 – 20 – 2.28 c1 – c0 = ∆ = + 6 mii lei/b.0948 ΔrS i = ⋅100 = ⋅100 = + 2 . creşterea costului mediu al producţiei cu 6 mii lei/buc.9473mii lei/buc.19 % .32 ∆Cs = +7.20. = +1. c0 50 − 9. Reducerea stocului iniţial cu 18 tone a redus consumul de materiale cu aceeaşi ∆I = -9.64 % .0948 = −9.0948 – 9.0958 = 39.0958 = −1.28 mii lei/buc.999 – 1. în care: ΔS i + 1. a fost consecinţa unui efect propagat al factorilor a căror succesiune a impus separarea influenţelor pe trei trepte de diviziune.2 Cs 0 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf.999 ΔI ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20 % .45 % = ΔrM. Sistemul factorial al costului mediu este următorul: ∆Si = +1.3231 = .3231 ΔSf ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2. ∆Ct = +8.2 Cs 0 Cs 0 210 miilei Ct 0 Ct 0 ΔSf = − = − 41.3231 M 1 S i 1 + I 1 − Sf 0 1056 buc.

3. Creşterea intrărilor cu 200 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. iar determinaţia reflectă gradul de dependenţă a acestei variabile de factorul (factorii) luat în calcul. ci doar estimate statistic. determinat statistic prin metodele cunoscute. un coeficient de corelaţie de (. ceea ce a avut ca efect reducerea costului nediu cu 9. majorând producţia cu 170 bucăţi. exprimă sensul şi intensitatea legăturii dintre variabila rezultativă şi factori. În analiza economico-financiară se apelează frecvent la procedeele statstice în două serii de calcule: în estimarea relaţiilor de dependenţă dintre variabila dependentă (indicatorul cercetat) şi variabilele independente(factorii determinanţi) şi în elaborarea de previziuni economice şi financiare. iar variabila dependentă este ajustată statistic prin intermediul funcţiei Y = f(t). în elaborarea previziunilor pe baza trendului regresiei în condiţiile în care variabila independentă este considerată ca fiind timpul. majorând producţia cu 1000 bucăţi.0948 mii lei/buc. arată o legătură inversă.999 mii lei/buc.3231 mii lei/buc. ceea ce a diminuat producţia cu 90 bucăţi. Utilizarea corectă a corelaţiei în analiza economico-financiară este condiţionată de stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia. ceea ce a antrenat reducerea costului mediu cu 1. care a avut ca efect creşterea costului cu 1.9). pe baza analizei regresionale. De exemplu.240 Analiză financiară aprofundată cantitate. Metoda corelaţiei statistice (analiza regresională) este frecvent utilizată şi în analiza prospectivă. influenţele factorilor nu pot fi măsurate cu precizie.0. 2. relativ strânsă între variabile şi un grad de dependenţă a rezultatului în mărime de 81 % de factorul considerat. Reducerea stocului final cu 34 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. prin semnul şi valoarea lui. precum şi interpretarea corectă a indicatorilor corelaţiei: coeficientul de corelaţie (Cr) şi determinaţia (D) între care se stabileşte relaţia: D = 100 · Cr 2 (%). Corelaţia statistică În cazul relaţiilor stocastice. Coeficientul de corelaţie. 3. .

care îi accentuează caracterul pragmatic şi de anticipare. ca răspuns la creşterea cu câte o unitate a variabilei independente X. iar noţiunea de marginal devine identică cu noţiunea de adiţional.Analiză financiară aprofundată 4. fiind calculată ca raport al creşterilor ΔY şi ΔX. În condiţiile unor variaţii foarte mici ale variabilei X. Esenţa calculului marginal şi utilitatea lui în analiză are ca punct de plecare modelele simbolice de reprezentare a indicatorului analizat. funcţia are o derivată. În aceste condiţii. se poate considera că funcţia Y se reprezintă prin curbe continui şi netede. se poate considera valoarea marginală ca fiind o elasticitate absolută a funcţiei care exprimă sensibilitatea sa la variaţia unitară a argumentului. Pert) şi simulative (Monte Carlo. care cuprind un ansamblu de metode şi procedee cu caracter interdisciplinar cu dominantă matematică. Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitată de avantajele oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condiţii de maxim sau minim. Se ştie că reprezentarea grafică a funcţiei poate fi realizată prin histograme. curba o tangentă. prin care dependenţele sunt redate prin funcţii de forma Y = f(X). după cum se operează cu variaţii discrete (finite) sau continue (infinitezimale). De aceea. în orice punct al domeniului de definiţie. marginalul (valoarea marginală) unei funcţii Y exprimă variaţia (±) a acestei funcţii. În această accepţiune. ele fiind necesare în calculele de optimizare. Prin aceste procedee se scot în evidenţă legăturile. Cercetările operaţionale 241 Cercetările operaţionale. pot fi utilizate în analiză în mai multe scopuri. linii frânte sau curbe. Abordarea acestor metode este esenţialmente pragmatică şi vizează în primul rând modelul prin care să se poată calcula şi compara rezultatul deciziilor alternative. Metodele cercetărilor operaţionale care îşi găsesc utilitatea în analiză pot fi deterministe (programarea liniară. simularea dinamică). se exprimă matematic şi se atribuie ponderi factorilor. Analiza tradiţională clasică poate fi completată cu maniera de abordare în viziune “marginalistă”. probabiliste (firele de aşteptare. drumul critic). .

.1). valorile (1 ≤ EY/X ≤ 1) indicând intensitatea mai mare sau mai mică a acestei legături.în cazul variaţiilor finite sau: Valoarea marginală: YM = ΔX dY ΔY YM = lim = . Y/X Ym Raportul variaţiilor relative (ΔrY. respectiv (Y1 + Y0)/2 pe intervalul (0 . ΔrX) exprimă o elasticitate . Y0) sau media (X1 + X0)/2.ce poate fi considerată relativă. EY / X = = = = X1− X 0 X1 Ix − 100 ΔrX ⋅ 100 − 100 X0 X0 iar elasticitatea – arc se determină cu relaţia: Y1 − Y 0 Y1 − Y 0 (Y 1 + Y 0 ) / 2 = Y 1 + Y 0 . Δx→0 ΔX dX ΔY /Y ΔrY IY − 100 Ritmul de variaţie: R Y / X = = = sau: ΔX ΔX X1− X 0 ΔY 1 YM RY / X = ⋅ = .punct sau arc. în funcţie de criteriul de referinţă luat în calculul abaterilor ΔX şi ΔY: valoarea iniţială (X0. ΔX Y Ym ΔY /Y ΔrY IY − 100 = = Elasticitatea: EY / X = sau: IX − 100 ΔX / X ΔrX EY / X = ΔY / ΔX YM = .în cazul variaţiilor infinitezimale. Astfel. X ΔY . elasticitatea – punct se determinărelaţia: Y1 − Y 0 Y1 ⋅ 100 − 100 Iy − 100 ΔrY Y0 Y0 .242 Analiză financiară aprofundată Între variabilele Y şi X se definesc următoarele relaţii: Y Valoarea medie: Ym = . EY / X = X1− X 0 X1− X 0 (X 1 + X 0) / 2 X 1 + X 0 Semnul (±) arată sensul legăturii (direct/invers).

în ipoteza menţinerii aceloraşi condiţii şi relaţii de dependenţă între variabile. se poate estima creşterea (ΔrY) în perioada următoare: Y2 ΔrY = Ey/x · ΔrX = ⋅ 100 − 100 (%). având în vedere variaţia estimată (ΔrX) a factoruluiX. denumită coeficient de levier. Δq / q I q − 100 Δrq Riscul financiar (de capital) depinde de modul de finanţare a activităţii şi se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului din exploatare şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului Financiar (CLF): IRnet − 100 ΔRnet / Rnet ΔrRnet CLF = ERnet / Re xp = = = . estimate pe baza prelungirii în viitor a tendinţei trecutului. îşi găseşte o largă aplicabilitate având mai multe utilizări. Pentru estimarea gradului de risc economic şi financiar Riscul economic (de exploatare) decurge din fluctuaţiile rezultatului din exploatare la variaţia volumului de activitate al întreprinderii şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului de Exploatare (CLE) ce exprimă sensibilitatea rezultatului din exploatare la variaţia volumului vânzărilor: Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp = = CLE = E Re xp / q = . În această ipoteză. Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp B. vizând maximul sau minimul unor funcţii: Stabilirea condiţiilor care asigură optimul unei funcţii Y = f(X) are ca punct de plecare valoarea elasticităţii funcţiei calculată ca raport între valoarea marginală şi valoarea medie: EY / X = YM / Y .Analiză financiară aprofundată 243 În analiza financiară elasticitatea. În calculele de optimizare. 100 C. . prin intermediul elasticităţii funcţiei Y calculate pe baza datelor din perioada precedentă. Y1 de unde rezultă valoarea estimată Y2: Y1 Y2 = ⋅ (E y / x ⋅ ΔrX + 100) . după cum urmează: A. În analizele previzionale (prospective) Analizele previzionale vizează viitorul şi operează cu variabile incerte.

care nu se mai modifică (∆Y = 0). Elasticitatea EY/X = 0.244 Analiză financiară aprofundată Valorile elasticităţii (de la zero la infinit) pun în evidenţă următoarele situaţii privind optimul economic. ceea ce atestă două situaţii: a) Valoarea medie a funcţiei (Y ) atinge o valoare extremă (maximă sau minimă): ⎛Y ⎞ d ⎜ ⎟ dY ⋅ X − dX ⋅ Y YM ⋅ X − Y dY X dX = = 0. constanţa funcţiei (Y1 = Y0) fiind consecinţa unui extrem adică a rigidităţii funcţiei. ΔrX Ix − 100 de unde rezultă: IY = 100. dX dX 2 d 2Y dYM = > 0 . fiind posibile următoarele cazuri: a) b) c) d 2Y dYM = < 0 . funcţia tinde spre maxim. = b) Egalitatea ΔrX Ix − 100 . în următoarele cazuri: A.marginalul funcţiei nul. Elasticitatea EY/X = 1 Acest caz corespunde egalităţii dintre valoarea marginală şi valoarea medie a funcţiei: YM = Y . Acest caz corespunde situaţiei în care se înregistrea ză :egalităţile: a) YM = dY/dX = 0. funcţia tinde spre minim. respectiv: IY = IX. Precizarea naturii extremului impune precizarea semnului derivatei de ordinul doi (±). de unde rezultă rigiditatea funcţiei în raport cu modificarea variabilei X. respectiv: YM = Y/X = Y ΔrY Iy − 100 = 1 .marginalul funcţiei crescător. sau: ΔrY Iy − 100 b) = = 0. Y = f(X) = max (min).marginalul funcţiei descrescător. = ⎝ ⎠ = dX 2 dX dX X X2 ceea ce presupune: YM · X = Y. dX dX 2 d 2Y dYM = = 0 . dX dX 2 B. funcţia înregistrează o inflexiune.

respectiv: IX = 100. verificăm condiţiile care asigură relaţiile dintre un indicator economic (Costurile de producţie) şi factorii de influenţă (volumul fizic al producţiei şi costul unitar): Aplicaţia 5: Analiza relaţiei dintre costuri şi volumul producţiei: Ct = f(q) Folosind datele din aplicaţia 3.33 – 100)/200 = 0. = ΔrX Ix − 100 ceea ce presupune constanţa variabilei X: (X1 = X0 ). se determină relaţiile dintre variabile în două variante: 1) Varianta creşteri finite: Costul mediu: Cm = Ct/q în cele două perioade: Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b. Iy − 100 ΔrY EY / X = → ∞. Costul marginal: CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc.75 – 100) = 3. Elasticitatea EY/X → ∞. Egalitatea dintre valoarea medie şi valoarea marginală a funcţiei Y = f(X) confirmă faptul că analitic în acest moment valoarea medie atinghe un punct extrem (maxim sau minim). Funcţia Y = f (X) este infinit elastică în raport cu variabila X.4/4400 = 56 mii lei/buc.33 – 100)/(104. Ritmul de variaţie: RCt /q = ∆rCt/∆q = (117.Analiză financiară aprofundată 245 care atestă echiproporţionalitatea celor două variabile.0866 Elasticitatea-punct: ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117. iar geometric. Cm1 = 246.64. o creştere nesemnificativă a variabilei X are ca efect o majorare importantă a funcţiei Y. De exemplu. C. . curbele ce reprezinză grafic cele două valori (medie şi marginală) se intersectează în punctul în care variabila independentă X are o valoare care minimizează valoarea medie a funcţiei.

Ritmul de variaţie: RCt/q = (CM/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0. 2. se poate estima creşterea procentuală a costurilor: ∆rCt = CL · ∆rq = 3. În concluzie: 1. de la 50 la 56 mii lei/buc. . ceea ce depăşeşte costul mediu.(20 %).0797 = = 3. Dacă pentru perioada următoare se prevede o creştere a producţiei cu 10 % faţă de perioada curentă. ceea ce confirmă valoarea elasticităţii ECt/q = 36.4 %. ECt / q = Ct 1 + Ct 0 = 4400 − 4200 0 . lei. Costul marginal arată că o unitate (bucată) produsă în plus antrenează cheltuieli adiţionale de 182 mii lei.4) · Ct1/100 = 1.64 ·10 % = 36.4 − 210 Ct 1 − Ct 0 246 . pe baza Coeficientului de levier (CL = ∆rCt/∆rq = 3. 3.69 milioane lei (36. costul fiind relativ elastic în raport cu producţia.554000 + 182·q Costul mediu: Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q. 4. cu o creştere de 89.43 . ceea ce permite estimarea mărimii lor la valoarea de: Ct2 = (100 + 36.364 · 246. Elasticitatea arată că majorarea cu 1 procent a producţiei antrenează creşterea cu 3. în cele două perioade: Cm0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc.64.4 %) faţă de perioada curentă. Ritmul de variaţie arată că majorarea producţiei cu o unitate (bucată) antrenează creşterea costurilor cu 0.4 = 336.4/10 = 3.64). Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc.086 %.246 Analiză financiară aprofundată Elasticitatea-arc: 246 . Costul marginal: CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc.086 %/buc.64.09 mil.64 procente a costului total faţă de perioada 0. Cm1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.4 + 210 0 . Elasticitatea-punct: ECt/q = cM/cm0 = 182/50 = 3. 5.0232 q1 − q 0 4400 + 4200 q1 + q 0 2) Varianta creşteri infinitezimale: Ajustarea statistică a datelor din tabelul 3 conduce la funcţia: Ct = f(q) = . egală cu elasticitatea din perioada precedentă.

3. Efectul de levier financiar.5. 1.6. Punctele slabe.3. structura şi eficienţa lor.1. Analiza bilanţului prin metoda ratelor: de structură.2. 1.5. de rentabilitate. Analiza şi evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate. de rotaţie. 2. Analiza rentabilităţii pe baza marjelor şi a ratelor. 1. de finanţare.Analiză financiară aprofundată 247 ANEXA 2 Structura diagnosticului financiar Capitolul 1: DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE 1. .2. 2. 1. 1.1.2.4. Capitolul 2: DIAGNOSTICUL POZIŢIEI ŞI SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 2. Analiza şi evaluarea riscului de faliment. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele.3. 2. 2. Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor. 1. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii. Analiza performanţei economico-financiare pe baza Cascadei Soldurilor Intermediare de Gestiune.1.1.1.1. Capitolul 3: CONCLUZII FINALE 3. Analiza relaţiei dintre rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare.2. Analiza echilibrelor financiare. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind exploatarea. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii.4. Punctele tari. 2.

1986.S. 1999. Bucureşti.. Boulding K. Collasse B. 3. Paris. Stănescu C. Paris. 16. Frois G. Sirey. Economie Politique. Duţescu Adriana. Paris. Analyse économique. Analyse financière. Ed.. Gestion financière. 10e édition. Economic Analysis. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate. . New. 1993. Dictionnaire fiduciaire financier. 18. 17. Işfănescu A.. 5. 1990. Gestion financière de l'entreprise. Bucureşti. Mollet M. Bowlin O. 10. Analyse microéconomique. Ed. 1990.Y. II-a. La Villeguérin Editions.I.. New-York..Analyse financière . Ed. 1996. Paris. Paris.1984. Paris. Economică. Arcimeles C-H. 14. 1986. Analiza economico-financiară. Băicuşi A. Gestion financière de l'entreprise. New-York. 12. Eglem J... 1998.. P. Ed. 6. Analyse comptable et financière. Maxima. Paris. 11. Paris.. Dunod. ed. (d'). Ed. Guide to Financial Analysis. 4. Lecaillon Jacques.. Paris. 15.P. Depallens G.A.York. Ed. Martin J. 2001. Erik de La Villeguérin. 19. Ed: CECCAR. Abraham. 1992.. Cohen E. Techniplus.. Foster G..U. Paris. Editions Foucher.. Analyse comptable et financière.. Economica. 1986. 1966. 1998. 1984.. Vol. P. C. E. Ed. Coille J. Vuibert. Ed. Outils et mécanismes de gestion financière. 8.. Ballada S. 1991. 1993. Raullet C. Analyse microéconomique.. Keiser Anne-Marie. Scott D. Financial Statement Analysis. Goffin R. Duvant M... Jobard J.. Ed Economica. Paris. Finance appliqueé . Prentice-Hall. 2e éd. 2.. Ed.Y. Economica. 7. Langlois G. Deprez M. Analyse financière. Paris. Philipps A. 2e édition. 13. 1993.. Cujas.248 Analiză financiară aprofundată Bibliografie 1. Paris.. Mc. 9. Paris.F. 1991. E. Graw-Hill Book Company.Dalloz..K. Granier R. Saulquin J. Giran J.

. 28. 2004. Gestiunea financiară a întreprinderii. Choisir et construire son tableau de financement. 1993. Economica. *** Ministerul Finanţelor. Cujas. 1990.. Levy A. Analyse financière de l'entreprise. 1992. *** Ministerul Finanţelor Publice. 26.. Didactică şi Pedagogică. Editions Foucher. Analyse financière de l'entreprise. Foundations of Economic Analysis. Ed. 36.. Finance d'entreprise. 1955. Ed. 29. Paris. Bucureşti. Vuibert gestion. Paris. Thibaut J. Iaşi. 27. Paris. Le diagnostic d'entreprise. Richard J. Petrescu Silvia. 30. Paris. P. Remilleret M. New-York. Paris.. 1992.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. 2000. 34. 1983. Dunod. Management financier. Ed.. Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Ed. 2001. Ed. Diagnostic economic financiar. Economica.Analiză financiară aprofundată 249 20. Analyse financière. Paris. Sistemul contabil al agenţilor economici. Pappas J L. 1993. 21. Paris. Ed. 32.. Economică. 24. Mathématiques de base pour économistes. 37. 25.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene. Editions EDES CH-2000 Neuchâtel. Ternisien M. New-York. 31. . Bucureeşti.. Paris. 1987. Economică. Peyrard Josette. 1993. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. CLEF.. 1994. Ed. 23. Mailler J. Vintilă Georgeta. Pilverdier-Latreyte Josette. La Villeguérin Editions. Yadolah Dodge. 22. 33. 35. Analyse financière et audit des performances. Bucureşti. 1986. La Villeguérin Editions. Comprendre l'entreprise par les flux.. Teulié J. Samuelson P. Sedcom Libris.. 1993. Mollet Michèle. Ed. Managerial Economics. Hirschey M. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. Paris. 1990. 2e edition.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->