Termeni greco-latini specifici următoarelor stiluri Stilul juridico-administrativ Stilul juridico-administrativ se foloseşte în comunicarea economică

, juridică, diplomatică, administrativă şi comercială (cf. Sala et al., 2001: administrativ…). Ca şi în stilul ştiinţific, termenii din cel administrativ se folosesc cu sensul propriu, limbajul fiind unul denotativ. Particularităţile acestuia sunt observate de Lidia Sfârlea: organizarea sintactică şi folosirea formelor verbale de viitor (ibid.) Vocabularul este eterogen, termenii vechi (pârât) şi neologismele (prescrie, prescripţie, legifera, jurisdicţie) coexistă. În textele codurilor (completate progresiv) limba română este sedimentată istoric; împrumuturile mai vechi (sec. al XIX-lea) şi împrumuturile recente (v. Codul civil – „lapini”, „cambie”) coexistă. Termenii grecolatini sunt prezenţi, cei din latină şi în variantă monoradiculară: dol, edict, efracţie, eroare, expertiză, fraudă, inculpare, prorogare. Cei pluriradiculari nu reprezintă o prezenţă prea importantă, trăsătură prin care stilul juridico-administrativ se deosebeşte de stilul tehnico-ştiinţific. Motivele care imprimă această simplitate lexicală se revendică de la modul de construire a mesajelor, adecvate nivelului de înţelegere a unor receptori din medii socio-profesionale diferite. „Zorii” stilistici juridico-administrativi trebuie căutaţi în latină. Civilizaţia latină, pragmatică prin excelenţă, este cea care pune bazele sectorului juridic şi administrativ; limba latină va furniza termenii domeniului şi celorlalte limbi ai căror utilizatori aderă la modul civilizator al romanilor (v. împrumuturi latine în greacă). Latina este, de asemenea, limba interesată mai puţin de modelul formativ al compunerii tematice. De aceea, procedeul derivativ, care foloseşte elemente greco-latine sufixale este mai productiv (cf. e-Stoichiţoiu-Ichim). Legifera este, potrivit Fulviei Ciobanu şi Finuţei Asan (1978: 213) un compus tematic (din elemente latineşti). Totuşi, elementele componente (elementele de compunere) nu înregistrate în Noul dicţionar de neologisme şi Dicţionarul elementelor de compunere. Ele îndeplinesc rolul de element de compunere: sunt rădăcini latineşti. De asemenea, infanticid este alt compus tematic latinesc, un termen biradicular.

Din clasa termenilor pluriradiculari mai fac parte cei construiţi cu cvasi. neo-pragmatism. aceştia sunt treptat diluaţi în registre stilistice variate. p. neo-clasicism. eutanasie. Analiza vulgarizării ştiinţifice este caracteristică . acestea sunt receptive la toate celelalte stiluri. Dislocaţi spre lexicul comun. p. 161 ş.158). ţine de informarea dirijată a publicului larg şi include „mijloacele. (cf. erodează semantic termenii. procedeele de difuzare a termenilor ştiinţifici care fac posibil accesul profanilor la sensul ştiinţific. în timp ce banalizarea caracterizează procesul de diluţie a unui termen într-un grad mai mare. 2002). fără a consemna efectele sau rezultatele la nivelul lexicului general” (cf.) îşi păstrează „nodul dur” şi valoarea denotativă. genocid. hexabiblos. 1986: 112). consubstanţială de altfel cu marea parte a limbajelor de specialitate. formaţi din elemente fără existenţă independenţt în română. p. Pentru Angela Bidu-Vrănceanu (2007) utilizarea termenilor în alte contexte decât ale limbajelor de specialitate constituie argumentul principal al lucrărilor dedicate terminologiei externe. 157) / „laicizării ştiinţifice” (sintagma lui Rastier. toxicomanie (v. de aceea le-am lăsat în final.). De fapt. Procesele prin care termenii îşi fac loc în limba comună sunt treptate. autoarea amintită preferă pentru determinologizare (despecializare) semnificaţia de proces semantic general prin care „un termen ştiinţific utilizat de profani” (v. somnambulism. Termenii jurisconsult sau jurisprudenţă sunt termeni biradiculari. homosexualitate. Dumitru Irimia afirma că stilurile receptive la „procesul de expansiune al stilului ştiinţific sunt stilurile beletristic şi publicistic” (Irimia.şi auto-. prin utilizări metaforice care presupun „combinarea factorilor paradigmatici (sărăcirea în grade diferite a sensului specializat) cu factori sintagmatici (o distribuţie contextuală extinsă)” (v. ibid. Conceptele determinologizare şi banalizare sunt utilizate uneori sinonimic în literatura de specialitate. Vulgarizarea este un reflex al „democratizării cunoaşterii” (sintagma lui Gaudin. 165). automutilare. elemente care se combină cu alţi termeni juridici: autoabrogare. Valurile limbii comune. cvasiuzufruct. v. Pitulescu et al. 2000). autopaz. e-Stoichiţoiu-Ichim. grafologie.. cvasidelict.u. Alţi termeni sunt preluaţi din alte domenii şi sunt construiţi din elemente formative greceşti: eugenie.

Bucureşti. contextual variabile” (2001: stil). 2002. Sala et al. corpuscul. ( H. Pe lângă creativitate. cinematografie. 18. 139. 17. sistem arterial. necrolog. constelaţii. Pentru că societatea actuală este marcată tehnico-ştiinţific. 123. unicitate şi inovare a expresiei. predomină acei termeni care aparţin unei „parţi a limbii specializate care trece în cea generală” ( K. 2001: artistic…). Orbitor. neuroni.. 192) arheologie. înregistrează următoarele caracteristici proprii stilului artistic: • • • • caracter individual. . din punct de vedere statistic. unde fotonice (Mircea Cărtărescu. Termenii preluaţi din stilul tehnico-ştiinţific sunt.-R. democraţie. Distihuri paradoxiste. 47. 1995. 187. Humanitas. 160). cei mai mulţi. biblioteca. geofizician. se poate observa că pe lângă cele preluate din stilul ştiinţific. forme gramaticale ori structuri sintactice (cf. Zbor în bătaia săgeţii. 186. 1978: 618). stilul beletristic foloseşte un limbaj conotativ. 134. Humanitas. în loc de conceptul vulgarizare. 1975: 108). erotica. (Florentin Smarandache. Bucureşti. noţiunea limbaj proştiinţific. filozofie. Stilul beletristic (artistic) Spre deosebire de stilul ştiinţific caracterizat de limbajul denotativ. Este un reflex normal ca şi în lexic să se manifeste această libertate. Restrângând sfera de cercetare la cuvintele construite cu morfeme greco-latine. 188. 81. „limbajul textului de ştiinţă popularizată” (Ene. tehnologia. inovator. 2001. 89) lobii. Bucureşti. Iar libertatea se manifestă în toate compartimentele limbii prin utilizarea unor diferite fonetisme. prezentat mai jos.stilului publicistic. fotografie etc. procesul de formare continuă cu forme inedite. protozoar. sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt. geolog etc. casetofon. euforie.. Humanitas. ca logica. Dicţionarul de ştiinţe ale limbii. 2000). Declaraţie de iubire. Liternet. Baldiger în Coteanu et al.Patapievici. paradox. terapie (Gabriel Liiceanu. bogăţie lexicală. fireşte. principala lui trăsătură este libertatea. Modelele greco-latine sunt utilizate şi în stilul beletristic. pe lângă aceste particularităţi. Alţii autori se concentrează pe tipul de limbaj care însoţeşte democratizarea cunoaşterii şi folosesc.

Humanitas. holografic. cit. Zbor în bătaia săgeţii. 27) Libertatea artistică permite personificări.-R. De asemenea. Bucureşti. 134). ecolalie. 84) . O decupare referenţială ce implică obiecte (se spărsese termometru) poate fi transferată spre reprezentări şi trăiri umane (palmă. 1990. demagogie. 204). 184. morfologie. Pe lângă acestea întâlnim şi forme restrânse ca uz: pneumatologie (H. palilalie. 2001. 182. treceri dinspre lumea obiectelor spre lumea fiinţei. metaforică a termenilor: „Ce este Un cuvânt intraductibil? O frunză care vrea să exprime Funcţiile unui mamifer. Bucureşti. O particularitate a stilului artistic este folosirea inedită.. Un perete încercând să realizeze Fotosinteza” (Ana Blandiana.Patapievici. formele greco-latine pot deveni baze de la care se formează noi cuvinte: iminentism<iminent+-ism (Mihail Sebastian în Gabriel Liiceanu. filozofie. diluează conceptual: „Când se spărsese termometrul. Arhitectura valurilor. transferul poate funcţiona dinspre exterior spre interior. glosolalie (Mircea Cărtărescu. IV). Fragmente despre vid. Bucureşti. 1992. mitologie. televizor (Livius Ciocârlie. Culegând in palmă Sângele lui argintiu. Preluate de scriitori.atmosfera. sânge). sunt surprinşi lângă vecini atipici. Arhitectura valurilor. 1995. Bucureşti. 192. Scrisul românesc. Jurnal. 97. sintaxă). Scrisul românesc. Termenii greco-latini alunecă spre utilizării tropice. Humanitas.” (Ana Blandiana. 1990. antrenând forme care. op. Cartea românească. prin utilizarea în lanţ metaforic (hecatombă. 20).

Scrisul românesc. p. Patapievici. cel de-al doilea termen pierde tocmai sensul etimologic al primului element formativ noţional.„De ce să jignim lemnul? …………………………… Această hecatombă De vorbe ucise Şi lăsate să putrezească în creierul nostru. Intenţia autorului este aceea de a păstra doar o parte din trăsăturile semantice ale termenilor. Astfel. 85). 1995. care studiază “trecutul lingvistic” şi e asociat cu geologia spirituală. arheologia lingvistică e o altfel de ştiinţă. 1990. respectiv “care studiază modul de formare. Bucureşti.“pământ”. Bucureşti. . Astfel. 138) Determinologizarea este completă atunci când trăsăturile semantice sunt şterse de prezenţa unui determinant impropriu. “ştiinţa formării şi a dezvoltării spirituale”.” (Ana Blandiana. Dacă în cazul primului termen este o reinterpretare a formantului “ştiinţă a vechiului”. Acest wax museum al sintaxei Şi morfologiei În care adevăruri împăiate Sunt aşezate în poziţie de drepţi …………………………………. Termenul greco-latin îşi activează virtuţile semantice în descrieri de tipul: „Pneumatologia sa transforma haosul intemperat al celui chestionat în şiruri simple de virtuţi şi păcate care realmente existau ca atare sub puterea influenţei sale. alcătuirea şi istoria dezvoltării globului terestru”.-R. geo. iar determinantul obligă receptorul la această distorsiune semantică. termenii ARHEOLOGIE şi GEOLOGIE se prezintă în definiţia standard drept ştiinţe care “studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate”.” (H. Zbor in bătaia săgeţii. Arhitectura valurilor.

brăzdată de desenul amprentelor.„A fi cultivat nu este o meserie. formate nu din cuvinte. aşa cum sunt ele. . poezie. care se-ndreaptă chemotactic spre receptorii din buton. Humanitas. după cum filologia clasică îşi ratează sensul dacă arheologiei lingvistice nu i se asociază şi o geologie spirituală. 161) Refacerea limbajului ştiinţific reprezintă uneori un pretext artistic. verzui-gălbui ca veninul sau albăstrui-fluorescente. demantelaţi. se face schimb de prizonieri şi se spun parole sofisticate. Neuro-transmţătorii sunt eliberaţi în jeturi subţiri. Bucureşti.. ci din vârtejuri şi torsiuni spaţiale. ibidem) Imitarea modelului compunerii tematice şi utilizarea elementelor formative noţionale (radicule) greco-latine caracterizează creativitatea artistică. Patapievici. Explicaţia ştiinţifică are rol analogic. cine s-ar apropia atât de mult de imaginea degetului cu piele sticloasă.. Bucureşti. L’hisoire complexe d’un element de composition en vogue: roum. 163).” (H. dislocuiesc sau blochează alte substanţe. iar utilizarea descriptivă a termenilor e asociată reprezentării unor imagini personale: „. până când s-ar fi confundat practic cu el (dar şi cu fiecare moleculă a ebonitei butonului” (Mircea Cărtărescu. filozofie. pălăvrăgesc la nesfârşit în codul catecolaminergic şi-n cele din urmă sunt resorbiţi. Modelul compunerii tematice este dezvoltat în compuse cu -crat . 2002. 1995. ci obiectele însele. preluaţi mai târziu de rinichii cosmosului şi eliminaţi din existenţă” (Mircea Cărtărescu. Orbitor.-R. – crat.un ochi în stare să perceapă nu refracţia corpusculilor sau undelor fotonice pe suprafaţa obiectelor. la toate nivelele pe care mintea noastră le separă artificial: matematică. înregistrate de Mioara Avram în articolul din 1998. unul dintre bilioanele de ochi ai lui Dumnezeu. transformaţi în alte şi alte substanţe. Zbor in bătaia săgeţii. Acolo se potrivesc ca nişte chei în broaşte. date deodată în toate detaliile lor. se-ncheie târguri. în Revue Roumaine de Linguistique: melocraţie (Cărtărescu în Avram 1998. biologie. de parcă întregul creier ar fi devenit un ochi. p. 192) „…între sinapsele unor neuroni se poartă tratative. chimie. fizică.

Gheorghe Constantinescu –Dobridor (BiduVrănceanu et al. 2001.. transmite la rubrica Sănătate diferite informaţii despre ulcerul gastro-duodenal. Humanitas. duoden. (secreţie) acido-peptice gastrice. pedocraţie (Glucksmann în Avram. de exemplu. pedocraţie). în mod esenţial. 1998: 162-164). (infarct) miocardic.hemocraţie. Elementele formative noţionale sunt combinate fie între ele (melocraţie.).). Bucureşti.cf. esofag. faringe. autoholograme: auto+holograme (holo+grame) . circumscrisă vieţii socialpolitice interne şi internaţionale”. un stil eclectic. gloatocraţie (Patapievici ibid. Spre exemplu. într-o anume măsură. în cazul de faţă cu un „element” vechi slav (gloatocraţie). helicobacterul. de sursă greco-latină nu puteau fi ocoliţi. Pentru Dumitru Irimia acesta dezvoltă „funcţia referanţial-informaţională a limbii. Cum stilul ştiinţific abundă în compuse tematice. fie cu elemente din limbă. angină. 2001: stil). atât formţiile savante. cât şi modelele clasice de formare a termenilor. Termenii din medicină. ideocraţie. (viroze) meningo-encefalitice.Mircea Cărtărescu. 366). ulcer. la care se adaugă frazeologisme construite cu „material” greco-latin: pneumonia. 1964: 264. un articol din Formula As. contribuind la propagarea acestora. În stilul publicistic se întâlnesc elemente din toate celelalte variante ale românei literare. . îmbinând maniera ştiinţifică de popularizare şi ariditate stilului administrativ. tocmai de aceea terminologia social –politică „se şi constituie în fondul principal lexical al stilului publicistic” (Irimia. 637/2004. Săndulescu. Stilul publicistic Stilul publicistic ocupă un loc distinct în puţine taxonomii privind stilurile funcţionale ale limbii române. cu libertatea şi creativitatea celui artistic. -ic) şi pluriradiculari. care îi remarcă particularităţile. sunt termeni monoradiculari (cu sau fără afixe: hipocraticul –ită. Jurnal. endoscopice. Termenii greco-latini se regăsesc în tipurile de texte care promovează limbajul ştiinţific (folosesc un limbaj proştiinţifici) popularizând cunoştinţele ştiinţifice necesare şi accesibile majorităţii cititorilor. Este inclus în schemele stilistice propuse de Paula Diaconescu şi Dumitru Irimia (loc. în timp ce exemplele de cuvinte obţinute prin supracompunerea sunt mai puţine (v. Este. 1986: 211). stilul publicistic preia. cit.

atom/atomizat. relevanţa semantică a termenilor este doar parţială („…dacă se va practica o comunismectomie fără anestezie”. metodologii. dar şi melanjul stilistic (medical şi economic în exemplele autoarei). neurofiziologice (neuro+fiziologice <fizio+logie+-ie). fiziopatologice. În general. diagnoză. sunt utilizaţi. Utilizarea termenilor tehnico-ştiinţifici în limbajul publicistic se loveşte de libertatea şi orientarea acestui stil. neurofiziologice. indexare („indexarea salariilor”). Stilul publicistic transcede preocupările proştiinţifice şi îşi dezvoltă o latură flexibilă. Aceste exemple se bazează pe două sau trei elemente formative noţionale (sunt termeni compuşi sau supracompuşi): schizofrenia (schizo+frenia). spre exemplu. Alţi termeni. Introducând sintagma neologie denominativă pentru a caracteriza „nevoia de a denumi un referent nou apărut”. creativitatea lexicală se manifestă prin „extinderi sau restrângeri de sens” sau prin „calc semantic sau frazeologic” (Stoichiţoiu-Ichim. sclerozat (1995: 39-41). inflaţionară” – idem: 40-42). deviind de la sensul lor original prin folosirea în alte contexte. Angela Bidu-Vrănceanu în Dinamica vocabularului românesc după 1989. Folosirea acestora punctează intersecţia cu limba standard. alţi termeni intră în procesul derivativ. gestiona. într-un număr anterior 533/2002 în care se poate citi un articol despre schizofrenie: schizofrenie. schizofrenic. economie şi medicină în presa scrisă şi vorbită. acut/acutiza. sensul propriu coexistă cu cel figurat sau termenii sunt utilizaţi metaforic („inflaţie vizuală”. cronic/croniciza.otite. Ca rezultat al modificării conştiente a limbii române prin internaţionalizarea vocabularului. (punct) nevralgic. (schizofrenie) hebefrenică. Sensuri „deviate” ale termenilor tehnico-ştiinţifici urmăreşte „alterarea” unor termeni din tehnică. ce indică apartenenţa semantică la familia denumită de bază şi comportamentul gramatical specific clasei adjectivului. termenul anestezie nu apare cu sensul propriu. rino-sinuzite. miop. în articolul citat . Adriana Stoichiţoiu-Ichim urmăreşte extinderea şi restrângerea sensului unor neologisme. epidemie. cum sunt cele construite cu sufixul –ic. formaţi exclusiv pe modelul compunerii tematice. caracterizată de libertate şi creativitate. 1995: 203). anestezie. ci doar cu indicele „fără durere”). faringite. Astfel. trăsături care îl apropie de cel beletristic. prezbit. Mioara Avram. psihiatric. Modelul compunerii tematice e larg utilizat. printre care şi termeni greco-latini ca areal („areal geo-politic”). „creativitate sincretică.

rusocrat. eurofobie (Ziarul de Iaşi). în limbajul presei se foloseşte în compunere elementul de strictă actualitate euro. cleptozaur. 3). 23/2003. 4012/2003). şultozaur (Academia Caţavencu. fie cu sens de „spaţiu european”.anterior înregistrează creaţiile cu –crat din româna actuală: doxocraţie. romanozaurul. iudeofob (la Dan C. Pentru aceasta aduce câteva exemple din limba gazetărească: brucanozaur. p. nr. funarozaur. nr. eurojustiţie. şmecherocrat etc. 4032/2003). intelocraţie. Analiza modelelor de formare a substantivelor amintite (v. arozaur (Capital. România liberă). România culturală). Tot Mioara Avram demonstra că –zaur a devenit un element formativ productiv în româna actuală. eurogol (sport). . blogofobie (forum). profitozaur. românofobie (NDN). solcanozaur. peneleofobie (Evenimentul zilei). stalinozaur. 24). şmecherozaur. eminescofob (Monitorul de Suceava). hainofobie. renelozaur. Perechea –fob/fobie dă naştere la substantive precum armenofob. stegozaur. fie cu trimitere la moneda europeană: euroobligaţiuni (Adevărul. restaurozaur (restarozaur). eurosceptici (Adevărul. dogmocraţie. băsescofob (Cotidianul. conduce la următoarele observaţii privind ocurenţele combinative ale acestora: elementele formative greco-latine se combină • cu alte elemente formative noţionale (cefalozaur. Fără a fi greco-latin. şi alte elemente greceşti sau latineşti sunt selectate din vocabularele de specialitate şi se dovedesc productive în româna actuală. eurolect etc. nepotocrat. meritocraţie. supra). eurofobie). zerozaur. americanofob (Evenimentul zilei). Marţianozaur. ministrozaur. În mod asemănător. fraierocraţie. Mihăilescu). (Evenimentul zilei). ecozaur. cefalozaur. brucanocraţie. tractoruzaurul. directocraţie. Călăuza creştină). şmenocraţie. p.. 24). tancozaur. de aceea continuă să se întâlnească formanţi de tipul: siderurgicozaurul. Presa utilizează în continuare elementul formativ grecesc. băsescofobie/Băsescofobie comunismofobie (Adevărul). culturofob (Vocea Basarabiei). tiranozaur (1997: 23. eurodolar. prostocratic. 27/2003. vedetofobie (Revista vip).. falocrat. lupeascocraţie / mingicrat. creştinofobie (Cronica română. mediocraţie. americanofobie (Ziua. vodcocrat. doxocraţie. pornocraţie. cleptozaur. dar revendicându-se de la un nume clasic. (1998: 162-164). mafiocraţie.

eminescofobie) cu o siglă (peneleofobie) cu un cuvânt din vocabularul internaţional (eurodolar. sunt utilizate cu sensul specific. Elementele formative specifice. Scopul informativ se realizează prin utilizarea limbajului proştiinţific. formanţi care comportă elemente formative greco-latine (elemente de compunere).• cu un cuvânt din vocabularul uzual al limbii (şmenocraţie. Mai mult. articulându-se. morfemele greco-latine. Acestea sunt caracterizate atât de folosirea termenilor preluaţi din limbajele ştiinţific. blogofobie). hainofobie. stalinozau. creştinofobie. mingicrat. păstrând. ortodox. solcanozaur. ca morfeme internaţionale devin material al creaţiei lexicale în toate stilurile românei actuale. tancozaur. juridic sau teologic. pe modelele formative clasice. (Formula AS. Din limbajul juridic-administrativ.În migrarea lor spre limba standard. profitozaur. vedetfobie etc. teologic etc. puţine la număr. Ca parte a terminologiilor ştiinţifice sau extraşi din câmpurile noţionale specifice.) • • • cu un nume propriu (brucanozaur / brucanocraţie. legifera. Marţianozaur. 538/2002). termenii greco-latini sunt captaţi de stilul artistic şi cel publicistic. jurisconsult. americanofobie. . cât şi de crearea de noi cuvinte caracteristice vieţii socio-culturale actuale. termenii greco-latini sunt prezenţi în toate stilurile funcţionale ale românei actuale. iar din cel teologic: ortodoxie. cu sensul propriu sau „alterat” (restrâns sau extins) de context (fenomen numit determinologizare sau banalizare). băsescofobie. în acelaşi timp rigorile formative specifice termenilor din ştiinţe. în acelaşi timp. presa selectează termeni ca legiferare.

1961 . nr.Limbă. Emilia. XL. BIDU-VRĂNCEANU. pp. jurnalistic) – ½ . LR. nr. IRIMIA. XLIV. Editura Paralela 45. De la dicţionare la texte. LL. Gh. pp. 3-4.Relaţiile dintre limbajele tehnico-ştiinţifice şi limbajul literar standard.Dinamica sensurilor în româna actuală. LL. Stelian –Discursul repetat în textul jurnalistic. PARPALĂ-AFANA.Introducere în stilistică. 343-350. DUMISTRĂCEL. 1998 . Bucureşti. în Aspecte ale dinamicii limbii române actuale.Stilistica funcţională a limbii române. LR. Emilia.Dinamica terminologiilor româneşti sub impactul traducerii acquis-ului comunitar. 2. DUMISTRĂCEL. Institutul European. pp. XI. Ion. juridico-administrativ. Angela. 1975 . pp. pp. Sensuri „deviate” ale termenilor tehnico-ştiinţifici. Bucureşti. 2. 2003 . 2003 . Dumitru. limbaj. Cuza. 445-453. ZAFIU.Diversitatea stilistică în româna actuală. XLII. Ion. CHIVU.Stilurile moderne ale limbii române literare. COTEANU. X. beletristic. Iorgu. LL. Tema finală: Selectați un text (ştiinţific. 1997 . 1973 . 2007 – Limbajul publicistic. I. Angela. Iaşi. Editura Universităţii A.Structura stilistică a limbii române contemporane. Iaşi. pp. religios. Ileana. BIDU-VRĂNCEANU. 357-365. Angela.Structura stilistică a limbii române.i Bibliografie BIDU-VRĂNCEANU. Ion. IORDAN. 1995 .O variantă ignorată a românei literare moderne . pp. 39-44. nr.limbajul bisericesc. Bucureşti. Editura Universităţii Bucureşti. 9-12. COTEANU. Editura Universităţii din Bucureşti. 275-284. 3-4. 1995 . 9-12. Piteşti. Angela. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 2007 . Bucureşti. stil – o problemă de terminologie. Ion. 1962 . COTEANU. 38-44. XXLV. nr.Stilistica limbii române. 1981 .Lexicul specializat în mişcare. pp. XXX. 1986 .. LR. 144-155. LR. 1960 .pe care să îl caracterizat în funcţie de următoarele criterii . PARPALĂ. IX. 1. BUSUIOC. 4. BIDU-VRĂNCEANU. nr. COTEANU. Bucureşti. nr. Bucureşti. Editura Academiei. 58-70. pp. Rodica. Stelian. 1.Locul stilului artistic în limba literară. Editura Universităţii Bucureşti. 1990 . LR. nr. nr.Dinamica vocabularului românesc după 1989.2 pagini.

.Stilul funcţional căruia îi aparține Funcţii ale comunicării dominante Trăsături specificeExpeditorul Destinatarul / ReceptorulCanalul de comunicareMesajul Codul Perspectiva lingvistică (trăsături specifice identificate la .)Nivel lexico-semanticNivel morfologicNivel sintactic Nivel stilistic ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful