48260269-teoria-jocurilor.pdf

eoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic

Teoria jocurilor este un instrument util de analiză a comportamentului uman. Teoria jocurilor ne permite să descriem şi să analizăm fenomenele economice şi sociale ca nişte jocuri strategice, precum şi să stabilim echilibrele unui joc, adică stările în care nici un jucător nu doreşte să-şi modifice comportamentul său ţinând cont de comportamentul celorlalţi jucători. Există diferite concepte de echilibru într-un joc. Vom insista asupra echilibrelor care se bazează pe primejdii credibile. Economiştii utilizează termenul de echilibre ale subjocurilor perfecte pentru a descrie astfel de echilibre. Un joc este caracterizat prin calitatea şi cantitatea informaţiei de care dispun jucătorii. Distingem jocuri cu informaţie completă şi incompletă, cât şi jocuri cu informaţie perfectă şi imperfectă.

7.T

Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă

7.1 Definiţia unui joc strategic
Ce înţelegem printr-un joc strategic ? O persoană este angajată într-un joc strategic cu o altă persoană (sau mai multe persoane) când utilitatea sa şi câştigurile sale sunt afectate nu numai de acţiunile întreprinse de el cât şi de acţiunile întreprinse de ceilalţi. Primii care au aplicat teoria jocurilor în economie aui fost John Von Neuman şi Oskar Morgenstern1. Von Neuman (1903-1957) era matematician la Institutul de Studii Avansate de la Priceton, iar Morgenstern (1902-1977) era economist la Universitatea Princeton. Putem chiar spune că Von Neuman a inventat teoria jocurilor în 1928 când a demonstrat faimoasa teoremă a minimaxului. Să notăm că matematicienii francezi Borel şi Ville au participat de asemenea în perioada respectivă la elaborarea teoriei jocurilor. Lui Ville i se datorează, de exemplu, demonstraţia geometrică utilizată de obicei pentru a proba teorema minimax. De exemplu, şahul este un joc strategic pentru că victoria sau înfrângerea unuia dintre jucători depinde atât de propriile sale alegeri tactice, cât şi de acelea ale rivalului său. Numeroase situaţii economice se reduc la jocuri strategice. De exemplu, profiturile unei firme de automobile ca Renault nu depind doar de alegerile sale în materie de preţ, dar, de asemenea, depind de preţurile anunţate de concurenţi (Peugeot, Volkswagen, Fiat, Ford etc.). De asemenea, conflictele politice au caracteristicile unui joc strategic. Pentru a fi mai expliciţi, putem spune că, un joc strategic este o mulţime de reguli ce descriu comportamentul jucătorilor şi care determină câştigurile
1

« The Theory of Games and Economic Behaviour »( Princeton, New Jersey : Priceton University Press, 1944)

Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic

jucătorilor pe baza acţiunilor întreprinse. Conform acestei terminologii, un joc strategic presupune o definire clară a regulilor de comportament ale jucătorilor. Ce trebuie să specifice aceste reguli? În primul rând, trebuie să ne spună care sunt jucătorii şi dacă şansa sau hazardul este prezent în joc (ca în jocul de cărţi); când şansa intervine şi poate afecta jocul, ea este deseori transformată într-un jucător numit « şansă » În al doilea rând, regulile unui joc strategic trebuie să precizeze ordinea în care jucătorii îşi efectuează alegerile. Trebuie să ştim cine joacă primul, cine al doilea şi aşa mai departe. Trebuie să ştim de asemenea care sunt alegerile posibile ale jucătorilor. În sfârşit, regulile trebuie să ne spună ce utilitate va avea fiecare jucător la sfârşitul jocului pentru fiecare combinaţie de alegeri posibile. Când cumpărăm de exemplu un joc de societate ca Monopoly, găsim întotdeauna în interiorul cutiei o notiţă sau o regulă a jocului care dă toate aceste informaţii.

7.2 Arborele jocului ca modalitate de descriere a unui joc strategic
Regulile jocului, cât şi eventualele câştiguri, pot să fie reprezentate prin ceea ce teoreticienii jocurilor numesc un arbore. jocului. Pentru a înţelege ce este un arbore sau o formă extensivă, să considerăm exemplul următor. Acesta oferă o descriere detaliată a regulilor jocului şi este de asemenea numit forma extensivă a

cum ar fi CD-ROM-urile. presupunem că IBM are un avans tehnologic asupra firmei Toshiba privind concepţia calculatoarelor. Toshiba decide să ţină o conferinţă de presă anunţându-şi decizia sa. de exemplu sistemele de operare UNIX sau DOS. Înainte de a produce calculatoarele. atunci Toshiba este marele învingător. Presupunem că IBM preferă sistemul DOS şi Toshiba sistemul UNIX. ceea ce-i permite să anunţe prima care este sistemul de exploatare pe care-l va folosi pentru calculatoarele sale. Profiturile fiecărei firme sunt următoarele : dacă cele doua firme aleg sistemul DOS. IBM ţine o conferinţă de presă pentru a anunţa decizia sa. Este evident că de compatibilitate ar beneficia amândouă căci ar permite IBM-ului să-şi vândă produsele periferice. .Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Presupunem că nu există decât două firme în lume constructoare de calculatoare : IBM şi Toshiba. pentru raţiuni care ţin de istoria celor două firme. utilizatorilor de calculatoare Toshiba şi invers. faptul că fiecare din firme ar face faţă unei pieţe captive) Cu toate acestea. aceste firme trebuie să decidă ( pentru aşi face calculatoarele compatibile sau nu ) adoptarea aceluiaşi sistem de operare. rezultatul se interpretează ca o victorie a IBM pentru că sistemul său devine sistemul standard pe piaţă dacă cele două firme aleg sistemul UNIX. După acest anunţ. Ca urmare. fiecare ar prefera ca celălalt să facă efortul să se adapteze la sistemul său. ( Neglijăm în acest exemplu avantajele posibile ale non compatibilităţii: de exemplu. Pentru a descrie acest joc strategic. O dată ce cele două firme s-au angajat pentru un sistem. producţia poate să înceapă.

Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Oricum. Dacă ambele aleg sistemul UNIX. . fiecare câştigă numai 100 milioane dolari. IBM câştigă 600 milioane dolari şi Toshiba 200 milioane dolari. Dacă ele nu aleg acelaşi sistem de operare ( cazul non-compatibilităţii ). să presupunem că dacă cele două firme aleg sistemul DOS. Astfel. jucătorul 2 ştie în momentul alegerii sale. în ce nod se situează. un nod fiind un loc de decizie în arbore. aceasta câştigă 600 milioane dolari. Arborele acestui joc strategic este : IBM DOS Toshiba DOS 2 UNIX DOS 1 3 UNIX Toshiba UNIX IBM Toshiba ⎛ 600 ⎞ ⎜ ⎜ 200 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ ⎛100 ⎞ ⎜ ⎜100 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ ⎛100 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝100 ⎠ ⎛ 200 ⎞ ⎜ ⎜ 600 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ Arborele unui joc cu informaţie perfectă Jucătorul 2 ( Toshiba ) ştie dacă jucătorul 1 ( IBM ) se deplasează la dreapta ( UNIX ) sau la stânga ( DOS ) în arbore. Pentru a fi mai concreţi. important este să fie acelaşi. sistemul preferat al lui Toshiba. căci compatibilitatea produselor celor două firme este mai profitabilă pentru ambele firme decât non-compatibilitatea. iar IBM numai 200 milioane dolari. oricare ar fi sistemul ales.

iar cea de jos lui Toshiba. « Şansa » nu intervine în acest joc.3 Jocuri cu informaţie perfectă şi imperfectă (ceea ce jucătorii cunosc în momentul alegerii strategiilor lor) În anumite jocuri. Să remarcăm că arborele ne informează asupra identităţii jucătorilor. În jocul descris în graficul de mai înainte. fie în cel din dreapta al arborelui. jucătorii. vedem alegerile ( ramurile arborelui ) care se oferă jucătorilor. Jocurile se pot împărţi în două categorii : jocuri cu informaţie perfectă jocuri cu informaţie imperfectă Această împărţire ne trimite la informaţia de care dispune fiecare jucător când acesta atinge un nod de decizie. când . Cifrele între paranteze la capătul fiecărei ramuri a arborelui indică rezultatele financiare relative la alegerile jucătorilor. De exemplu. Arborele ne spune care din jucători trebuie să se deplaseze la fiecare loc sau nod de decizie al jocului. în momentul luării deciziilor. sunt la curent cu tot ceea ce s-a petrecut până atunci. fie în nodul din stânga. La fiecare nod al arborelui. în primul nod al arborelui vedem că IBM are două posibilităţi de alegere ( fie alege DOS. două alternative. Toshiba va fi. fie alege UNIX ). urmată de alegerea lui Toshiba. Faptul că arborele se termină după alegerea lui Toshiba semnifică faptul că nu există decât două deplasări în acest joc. La fiecare din aceste noduri. În acest caz. ca şi IBM. 7. După cum IBM decide. Cifra de sus corespunde IBM.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Arborele din grafic descrie toate regulile jocului relativ la alegerile sistemului de operare. de asemenea. Toshiba are. Vedem că jocul începe cu alegerea IBM. fiecare nod al arborelui este vizibil de către jucători. În exemplul nostru sunt 2 jucători.

Informaţia sa este imperfectă pentru că ea nu ştie dacă este în nodul 2 sau 3. în anumite jocuri. Aceste mulţimi indică ceea ce un jucător cunoaşte în momentul deplasării. pentru că un jucător. el nu cunoaşte toate alegerile celorlalţi jucători care l-au precedat. În graficul anterior. Pentru a reprezenta informaţia unui jucător în acest caz. trebuie să presupunem că atunci când un jucător atinge un punct de decizie. Astfel. trebuie să introducem noţiunea de mulţime de informaţie a unui arbore. Un astfel de joc se numeşte joc cu informaţie perfectă. Cu toate acestea. pentru că Toshiba nu ştie în momentul alegerii sale ce sistem a selecţionat IBM. în momentul când joacă. Jucătorul 2 ( Toshiba ) nu ştie dacă IBM a ales DOS sau UNIX (dacă s-a deplasat la dreapta sau la stânga). . fiecare mulţime de informaţie conţine numai un nod. excepţie este faptul că acest joc are o structură de informaţie diferită. Graficul următor prezintă acelaşi arbore al jocului ca şi precedentul. jucătorul 2 nu ştie dacă se găseşte în nodul 2 sau 3. Astfel de jocuri se numesc jocuri cu informaţie incompletă. În graficul următor. Altfel spus. căci fiecare jucător ştie exact unde se situează în arbore şi ştie exact ceea ce au făcut mai înainte ceilalţi jucători. Să presupunem că companiile îşi anunţă deciziile în acelaşi timp. ea nu ştie dacă IBM a ales DOS sau UNIX. ea ştie dacă IBM a ales sistemul DOS sau sistemul UNIX la etapa precedentă. Toshiba(IBM) îşi alege sistemul fără a cunoaşte alegerea IBM(Toshiba). Informaţia este astfel perfectă.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Toshiba alege sistemul de operare. ovalul care înconjoară cele două noduri de decizie ale lui Toshiba corespunde mulţimii de informaţie a lui Toshiba. Astfel. cunoaşte toate alegerile anterioare ale celorlalţi jucători.

Pentru a evita astfel de dificultăţi.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă IBM DOS Toshiba DOS 2 UNIX DOS 1 3 UNIX Toshiba UNIX IBM Toshiba ⎛ 600 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ 200 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛100 ⎞ ⎜ ⎜100 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ ⎛100 ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎝100 ⎠ ⎛ 200 ⎞ ⎜ ⎜ 600 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ Nu schimbăm situaţia strategică înlocuind Toshiba cu IBM la nodul 1 şi IBM cu Toshiba la nodurile 2 şi 3. se obişnuieşte să se simplifice prezentarea jocului specificând strategia fiecărui jucător.4 Descrierea jocului sub formă normală În cazul în care un joc implică mai mulţi jucători şi alegeri multiple. dacă IBM şi Toshiba aleg DOS. . câştigurile vor fi de 600 pentru IBM şi 200 pentru Toshiba. În jocurile cu informaţie perfectă ca şi în cele cu informaţie incompletă. arborele ne dă câştigurile jucătorilor condiţionate de alegerile acestora sau drumul parcurs în arbore. 7. căci cele două firme aleg simultan sistemul lor de operare. arborele poate să devină complex şi foarte greu de reprezentat. De exemplu.

putem defini un grup complet în arborele jocului. DOS/UNIX ). De exemplu. Strategiile lui Toshiba sunt definite condiţionat de alegerea IBM. ea are doar două strategii posibile : să aleagă DOS sau UNIX. respectiv UNIX/UNIX. Astfel. Evident. . există o pereche de câştiguri. UNIX/UNIX ). a lucra cu strategii simplifică analiza. vom schimba metoda de analiză trecând de la forma extinsă la forma normală a jocului. pentru fiecare jucător specificând ceea ce va face acesta la fiecare nod al arborelui şi în fiecare situaţie care poate interveni pe parcursul jocului. DOS/UNIX ). pentru fiecare combinaţie de strategii. Deoarece IBM se deplasează prima în joc şi apoi nu se mai deplasează. DOS/UNIX ). De exemplu. căci putem reduce jocul între IBM şi Toshiba la matricele de mai jos. o strategie pentru Toshiba ar putea fi « alege DOS dacă IBM alege DOS. Pentru a înţelege diferenţa între cele două forme. să presupunem că IBM alege ( DOS ) şi Toshiba ( DOS/DOS . ( UNIX/DOS . Numim această strategie DOS/DOS ( unde primul « DOS» reprezintă alegerea făcută de Toshiba condiţionată de alegerea lui IBM. ( UNIX/DOS . Pentru a înţelege noţiunea de strategie. în cursul căruia IBM alege DOS. să revenim la forma extinsă a jocului între IBM şi Toshiba (primul grafic). ( DOS/DOS . Acest drum conferă un câştig de 600 lui IBM şi 200 lui Toshiba. iar al doilea reprezintă alegerea făcută de IBM ). Cei doi jucători parcurg atunci drumul următor. alege UNIX dacă IBM alege UNIX ». UNIX/UNIX ). combinând strategiile celor doi jucători. Să remarcăm că. Putem inventaria 4 strategii pentru Toshiba : ( DOS/DOS . apoi Toshiba alege DOS.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Prin strategie înţelegem un plan de acţiune complet.

de exemplu. Nu spunem că ar fi mai bine pentru IBM şi Toshiba dacă se alege DOS sau UNIX. Nu facem decât să reprezentăm sub formă normală. 600. 100 200. 100 100. 600 (UNIX/DOS. 100 DOS/UNIX) UNIX/UNIX) UNIX/UNIX) DOS/UNIX) UNIX 100. Privind primul grafic. . ca şi pentru Toshiba. 100 Această matrice reprezintă situaţia strategică a celor două companii şi ne indică câştigurile pe care le va primi fiecare firmă conform strategiei adoptate.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Joc sub formă normală între IBM şi Toshiba ( câştig în milioane de dolari ) Toshiba (DOS/DOS. ceea ce jucătorii ar câştiga pentru fiecare combinaţie strategică posibilă. IBM DOS 600. Această strategie poate să se enunţe din punctul de vedere al lui Toshiba astfel : « dacă IBM alege DOS. Presupunem. iar cel de-al doilea corespunde câştigului lui Toshiba. 600 (UNIX/DOS. 100. noi alegem UNIX . noi alegem DOS ». că IBM decide să pună în funcţiune strategia DOS şi Toshiba strategia ( UNIX/DOS . 200 (DOS/DOS. DOS/UNIX ). Cu siguranţă că fiecare preferă să primească un câştig de 600 sau chiar şi de 200. 200 200. dacă IBM alege UNIX. Primul număr reprezintă câştigul lui IBM. mai curând decât un câştig de 100. vedem că această combinaţie strategică conduce la un câştig de 100 pentru IBM. 100.

În caz contrar. Copilul 1 Pajură Cap Copil 2 Cap Pajură Cap Copil 2 Pajură 1 2 3 4 . Mulţimea de informaţie a copilului 2 conţine 2 noduri. În acest joc simplu. Graficul următor redă forma extinsă a jocului. să considerăm jocul următor numit « cap sau pajură ». doi copii ascund în palmă o monedă. Copilul 2 nu ştie dacă copilul 1 a ales cap sau pajură. Arborele de mai sus ( forma extinsă a jocului „cap sau pajură” ) arată că copilul 1 se deplasează primul alegând cap sau pajură. trebuie să aleagă între cap sau pajură. Dacă cele două monede arată aceeaşi parte. cel de-al doilea copil dă o monedă primului copil. Simultan fiecare deschide palma şi arată moneda.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic 7. Este un joc cu informaţie incompletă (imperfectă) pentru că cei doi copii deschid simultan mâna fără a şti fiecare cum a ascuns moneda.5 Exemplu de joc cu informaţie incompletă şi cu sumă nulă Pentru a ne familiariza cu formele normală şi extinsă. atunci primul copil dă o monedă celuilalt. Apoi copilul 2 care nu ştie ce a ales primul copil.

. Şi mai concret un echilibru este o combinaţie de strategii astfel încât nici un jucător nu este nevoit să-şi schimbe strategia sa ţinând seama de strategia celorlalţi jucători. -1 Pajură +1.6 Echilibrele jocului Analiza unui joc permite să se prevadă echilibrul care va apărea dacă jucătorii sunt raţionali. +1 7.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Când cei doi au făcut aceeaşi alegere. fie cap. trebuie să facem precizări în plus asupra semnificaţiei acestui concept. Când piesele nu coincid ( nodurile terminale 2 sau 3 ) câştigurile sunt inverse. Forma normală a acestui joc este foarte simplă deoarece cei doi copii au doar două strategii posibile ( a alege cap sau pajură ) câştigurile pot fi descrise ca în matricea următoare: Cap Copil 1 Cap Pajură -1. Prin echilibru înţelegem o stare sau o situaţie din care nici un jucător nu doreşte să-şi modifice comportamentul ţinând cont de comportamentul celorlalţi jucători. Pentru a putea uitliza în analize conceptul de echilibru al unui joc. suma câştigurilor copiilor la fiecare nod terminal fiind egală cu zero. O dată echilibrul atins ( nu are importanţă modalitatea cum a fost obţinut ) nu există nici o raţiune pentru al părăsi. copilul 2 primeşte un câştig 1 iar copilul 1 un câştig de -1 ( nod terminal 1 sau 4 ). fie pajură. -1 -1. +1 +1. Să remarcăm că acest joc este un joc cu sumă nulă.

este vorba de comunicarei. În teoria schimburilor a fost introdusă noţiunea de nucleu al unei economii. pe pieţele oligopolistice. un joc cooperativ ar părea să aibă sens doar dintr-un punct de vedere teoretic. Nu vom vorbi de jocuri cooperative aici. Astfel.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Ştim că un echilibru este constituit dintr-o combinaţie de alegeri strategice( o alegere per jucător ) şi că odată ce alegerile sunt oprite. Jocurile cooperative sunt jocuri în care jucătorii pot vorbi între ei şi pot încheia contracte avantajoase. legile antitrust interzic firmelor de a comunica între ele şi de a încheia acorduri în special asupra preţului produselor lor. adică a unei coordonări a strategiilor diferiţilor jucători. nu considerăm incitaţiile grupurilor de jucători pentru a-şi modifica . se utilizează conceptul de echilibru deosebit. Cu toate acestea în cea mai mare parte a situaţiilor(care vor fi luate în considerate). Acesta se defineşte ca o mulţime de alocări pe care nici un individ sau grup de indivizi n-o poate contesta formând o coaliţie ( prin semnarea amiabilă a unor contracte ) pentru a obţine o mai bună alocare a bunurilor. Jocurile care vor fi studiate corespund la situaţii în care fiecare jucător se opreşte din alegerile sale strategice fără a-i consulta pe ceilalţi jucători. De exemplu. nu va interveni nici o modificare. Deoarece se consideră că oamenii negociază între ei îşi comunică intenţiile şi că drepturile de proprietate permit să se încheie contracte avantajoase. Astfel de jocuri se numesc jocuri nou cooperative pentru că nu oferă posibilitatea unei cooperări formale. când dorim să determinăm echilibrele unui joc nou cooperativ. nici un jucător sau grup de jucători nu va fi nevoit să-şi modifice acţiunile dacă presupune că rivalii săi nu şi le mai modifică pe ale lor. Adică. Pentru jocurile de acest tip.

DOS / UNIX) ca strategie şi va câştiga 600 alegând ( UNIX / DOS. Putem susţine că perechea de strategii asociată la aceste câştiguri ( UNIX ) şi ( UNIX / DOS. UNIX / UNIX ). răspunsul ei cel mai bun va fi ( UNIX / DOS.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă comportamentele între ei dat fiind comportamentul restului de jucători. Faţă de această strategie. dacă IBM se aşteaptă ca UNIX / UNIX ) şi dacă Toshiba se Toshiba să aleagă ( UNIX / DOS. atunci acestea sunt exact alegerile la care se opresc pentru că fiecare din aceste alegeri este cel mai bun răspuns la alegerea celuilalt ( sau cel pentru cel mai bun răspuns la alegerea aşteptată a celuilalt). UNIX / UNIX ) este o pereche de strategii de echilibru al jocului. Spus alt fel. Dacă Toshiba alege ( UNIX / DOS. aşteaptă ca IBM să aleagă UNIX. atunci alegerea sa va fi cu siguranţă UNIX. Pentru a proba o astfel de afirmaţie să considerăm în primul rând poziţia IBM. considerăm numai incitaţiile jucătorilor luaţi individual. În acelaşi mod. atunci acest lucru se interpretează astfel : Toshiba va alege întotdeauna UNIX ca sistem de operare pentru calculatoarele sale indiferent de alegerea lui IBM. Dacă IBM gândeşte că Toshiba are o astfel de strategie. UNIX / UNIX ). să considerăm din nou matricea jocului între IBM şi Toshiba. UNIX / UNIX ). ea câştigă 100 alegând ( DOS / DOS . . UNIX / UNIX ) ca strategie. Dacă Toshiba crede că IBM va alege UNIX. IBM are de ales între un câştig de 100 dacă optează pentru DOS şi un câştig de 200 dacă alege UNIX. Pentru a înţelege cu ceea ce seamănă un echilibru. Să privim căsuţa câştigului ( 200. 600 ) cu caractere bolduite. Este clar că răspunsul său cel mai bun va fi UNIX dacă strategia lui Toshiba este ( UNIX / DOS. dacă Toshiba gândeşte că IBM optează pentru UNIX.

.. Această definiţie este uşor de înţeles. n ... …. unde si este mulţimea strategiilor individului i. s n ) este un * * * * ˆ echilibru Nash dacă π i ( s1 . j ≠ i..….. care a introdus acest concept în 1951..…. s i .…. s n ) reprezintă câştigul jucătorului i atunci când el alege strategia si* iar ceilalţi aleg s *j ... i = 1.…. i= 1. ….7 Echilibrul Nash Echilibrul Nash provine de la numele matematicianului şi economistului american John F. …..2. s n ) indică câştigul ˆ jucătorului i când el alege si iar ceilalţi n-1 jucători aleg s * ... si . unde si* ... ∀i = 1. j ≠ i. s i .. * * ˆ În plus fie π i ( s1 .Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic 7.. s i* ..…. s 2 ....alegerea strategică a jucătorului i. * ˆ Termenul din dreapta inegalităţii π i ( s1* .. Echilibrul Nash este un concept fundamental în teoria jocurilor. Nash2. …. n .. s n ) ≥ π i ( s1 .…n Putem da acum o definiţie formală a echilibrului Nash: * * * Definiţie: O combinaţie de alegeri strategice s* = ( s1 . s n ) o combinaţie de alegeri strategice ale celor n jucători. …. …. si* . El descrie o soluţie în care nici un jucător nu doreşte să-şi modifice comportamentul ( sau strategia ) dat fiind comportamentul ( sau strategia ) rivalilor săi. s n ) ˆ pentru ∀si ∈ S i . Putem formaliza echilibrul Nash astfel: * Fie un joc non-cooperativ cu n jucători şi s* = ( s1 . * * s 2 ... s n ) câştigul jucătorului i atunci când a fost aleasă strategia s*. …. * * Expresia π i ( s1 . j 2 premiul Nobel pentru economie în 1994 .

. Putem înţelege de ce apare un echilibru particular pentru anumite jocuri.8 Echilibrul în cazul strategiei dominante Conceptul de echilibru Nash este chiar definiţia unei situaţii de echilibru. s n ) este un echilibru.…. sau pentru ce.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Ceea ce ne spun condiţiile de echilibru este că orice altă abatere de la strategia s i* pentru jucătorul i (când ceilalţi nu-şi modifică strategiile) duce la un câştig mai mic. Cum i este oarecare înseamnă că nimeni nu poate beneficia de modificarea strategiei s* (în sensul unui câştig mai mare) şi deci nimeni nu şi-o va * modifica.300 . Asta înseamnă că s*= ( s1* . Ceea ce nu ne spune conceptul de echilibru Nash este „cum. Să considerăm tabelul următor cu date despre 2 firme. În aceste condiţii. echilibrul Nash ne spune că nici un jucător nu va fi incitat să devieze dată fiind configuraţia strategică.500 700. Peugeot Preţ mare Renault Preţ mare Preţ mic 500.700 300. 7.100 Preţ mic 100. Considerăm atunci numai abaterile unilaterale ( individuale ) posibile ale acestei configuraţii în care fiecare jucător care încearcă să se abată presupune că toţi ceilalţi n-o fac. deci jucătorul i nu va dori să-şi modifice strategia. Pentru a înţelege acest concept trebuie să presupunem mai întâi că jucătorii au ajuns la o anumită configuraţie a alegerilor strategice. este fixată la început o anumită configuraţie de alegeri strategice”.

Dacă cele 2 firme practică amândouă un preţ scăzut ele îşi împart în mod egal piaţa şi obţin fiecare câte 300 milioane EURO ( ţinând totuşi seama de preţul scăzut de vânzare ). Prima cifră este profitul lui Renault iar cea de-a doua este profitul lui Peugeot.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Presupunem că cele 2 firme construiesc maşini aproape identice şi deci ceea ce contează în cumpărare este doar preţul. în ciuda faptului că cele 2 firme ar avea mai curând un interes comun în a fixa preţuri mari ( profiturile s-ar ridica în acest caz la 500 milioane EURO ). Echilibrul în preţuri scăzute poate să fie justificat şi într-un alt mod. Cu toate acestea. ambele firme obţin un profit de 500 milioane EURO. Să observăm că dacă ambele firme fixează un preţ ridicat ( situaţie de “cârdăşie” ). a fixa un preţ scăzut este cea mai bună alegere pentru fiecare firmă oricare ar fi alegerea aşteptată a rivalului său. singura combinaţie de strategii care conduce la un echilibru Nash este aceea încercuită ( adică în care fiecare firmă practică preţuri mici şi obţin un profit fiecare de 300 milioane EURO ). Putem să remarcăm că. Matricea câştigurilor indică consecinţele băneşti ale acestor strategii diferite de preţ pentru fiecare firmă. Aceasta din urmă îi „fură” aproape 100 milioane EURO. Este singura combinaţie de strategii care conduce la un echilibru. Dar combinaţia de strategii de preţuri ridicate incită fiecare firmă să trişeze sau să se abată. . atunci cealaltă poate obţine un profit şi mai mare scăzând preţul (abătându-se de la strategia unui preţ ridicat ). Dacă una din firme se aşteaptă ca cealaltă să fixeze un preţ mic. Fiecare firmă are 2 strategii posibile de stabilire a preţului maşinilor sale: să fixeze un preţ mare sau unul mic. cea mai bună alegere a sa ar fi să fixeze tot un preţ scăzut. dacă o firmă fixează un preţ mare. În tabelul de mai sus conţinând elementele unui joc de preţ de tipul „dilema prizonierului”.

Renault este întotdeauna în cea mai bună situaţie fixând un preţ scăzut oricare ar fi strategia aşteptată a lui Peugeot. . 7. acelaşi raţionament se aplică şi pentru această firmă ). Dacă Renault se aşteaptă ca Peugeot să fixeze un preţ ridicat. putem deci să o eliminăm din mulţimea strategiilor sale posibile. cele 2 firme au o strategie dominantă care constă în fixarea preţului la un nivel cât mai mic. Când ne opunem unui jucător raţional putem presupune că acesta din urmă nu va utiliza o astfel de strategie. În exemplul precedent. cea mai bună alegere a sa ar fi să fixeze tot un preţ scăzut. adică o strategie care este dominată în ceea ce priveşte câştigurile de către cel puţin o alta din strategiile sale faţă de toate strategiile posibile ale rivalilor săi. Când strategia unui jucător este cel mai bun răspuns faţă de toate celelalte strategii posibile ale rivalilor săi. Echilibrul unui astfel de joc se numeşte atunci echilibru cu strategie dominantă.9 Rezolvarea jocurilor prin eliminarea strategiilor dominate Un jucător raţional nu trebuie să utilizeze niciodata o strategie dominată. Nealegând un preţ ridicat. Pe de altă parte dacă Renault se aşteaptă ca Peugeot să fixeze un preţ scăzut. se spune că este o strategie dominantă ( această strategie domină toate celelalte strategii ale jucătorului). De fapt.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Să examinăm decizia lui Renault ( Peugeot fiind într-o situaţie simetrică. cel mai bun răspuns al său este să fixeze un preţ scăzut căci ea va câştiga 700 milioane EURO în loc de 500 milioane de EURO ( câştigul unei strategii de preţ ridicat ). ea evită astfel să piardă bani: câştigul său este de 300 milioane EURO în loc de 100 milioane EURO.

va opta pentru strategia b căci după eliminarea strategiei dominate a jucătorului 2. iar al doilea celui de-al doilea jucător ). În faţa singurei strategii B a jucătorului 2.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic O modalitate de a determina echilibrele unui joc constă în a elimina în primul rând toate strategiile dominate apoi de a căuta în jocul redus.4 6. strategia sa b domină strategia sa a. Jucător 2 Strategia A Strategia B Jucător 1 Strategia a Strategia b 4. şi strict mai bună când jucătorul 1 a optat pentru strategia b.1 4. Pentru a ilustra această metodă. Dacă jucătorul 1 gândeşte că jucătorul 2 este raţional. jucătorul 1 are posibilitatea să aleagă între strategia a asociată unui câştig de 4 şi strategia b asociată unui câştig de 6. echilibrele.3 ). Eliminând strategiile dominate ( chiar slab dominate ) am determinat echilibrul acestui joc şi câştigurile asociate ( 6 .3 Jucătorul 1 va elimina deci strategia A din mulţimea strategiilor posibile ale jucătorului 2. să considerăm tabelul următor unde sunt descrise câştigurile unui joc cu 2 jucători care au fiecare 2 strategii posibile ( primul număr din fiecare căsuţă este câştigul jucătorului 1.4 0. el se aşteaptă că acesta din urmă nu recurge niciodată la strategia A. strategia B a jucătorului 2 domină uşor strategia sa A căci strategia sa B este echivalentă strategiei sale A când jucătorul 1 a optat pentru strategia a. În acest joc. Dacă acesta din urmă este raţional. .

Astfel.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă 7. Cei 3 autori au descoperit în timpul experimentului că luând un alt grup de studenţi şi punându-i în faţa aceluiaşi joc dar în forma sa extinsă. nu este sigur ca echilibrul rezultat din eliminarea strategiilor dominate să fie acela pe care-l observăm în realitate.10 Un experiment în rezolvarea jocurilor prin eliminarea strategiilor dominate Este evident că un jucător raţional nu va utiliza niciodată o strategie dominată. Altfel spus. mulţi studenţi în rolul jucătorului 1 îşi bănuiau clar adversarii de a nu fi suficient de inteligenţi sau raţionali pentru a înţelege că ei nu ar trebui să utilizeze niciodată strategia A. Cu toate acestea. când participăm la un joc nu ştim întotdeauna dacă adversarul nostru este suficient de raţional sau inteligent pentru a sesiza că anumite strategii ale sale sunt dominate. Experimentul a arătat că studenţii aflaţi în rolul jucătorului 1 alegeau strategia a în 57% din cazuri. . Weigelt şi Wilson au cerut la 40 de studenţi să participe la jocul descris în tabelul anterior. pentru a evita riscul unui câştig nul (celula din stânga jos în tabel) ei preferau să joace în siguranţă şi alegeau strategia a care le garanta un câstig de 4. Schotter. Dacă apar astfel de îndoieli. Pentru a studia această problemă. pe când cei în rolul jucătorului 2 îşi alegeau strategia dominată în 20% din cazuri. rezultatele au fost cu totul diferite.

Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Astfel. . Ceilalti 91% s-au comportat ca şi cum gândeau că jucătorul 2 înţelesese că una din strategiile lor era dominată. este fără îndoială datorată faptului ca strategia a a jucatorului 2 era mai vizibil dominată de strategia b în forma extinsă a jocului. situaţia strategică din reprezentarea extensivă din graficul de mai sus este exact aceeaşi cu cea prezentată sub forma normală sau matriceală primilor studenţi. Dacă această explicaţie este fondată. suntem în măsură să gândim că modul de prezentare a unui joc (forma normală sau extinsă) modifică rezultatul. Cu toate acestea. numai 9% din noii studenţi interpretând rolul jucătorului 1 au optat pentru siguranţă (strategia A). Aceasta diferenţă de apreciere între cele 2 grupe de jucători 1 în ceea ce priveşte capacităţile jucătorilor 2 de a recunoaşte strategia dominată. ei au prezentat jocul sub forma unui arbore noilor studenţi ca în exemplul de mai jos: stategia b jucător 1 strategia a jucător 2 strategia B stategia A 4 4 6 3 0 1 Să notăm că.

6 . ( În cele 2 cazuri.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Acest rezultat experimental este problematic pentru teoria jocurilor pentru că.0 A (să 0. să se explice diferenţele de comportament observate. este prezentat unui grup în forma normală şi unui grup în forma sa extinsă. 7. În plus.11 Jocuri cu echilibre multiple Nici un joc nu are echilibru care să poată fi determinat prin simpla eliminare a strategiilor dominate. situaţia strategică era identică în cele 2 experimente. poate. Modul de reprezentare a unui joc afectează aparent modul în care fiecare grup concepe situaţia strategică şi conduce jucătorii să se comporte diferit. să considerăm jocul de coordonare de mai jos: Jucător 2 Strategia A (să apeleze) Strategia apeleze) Strategia aştepte) B (să 6. Când acelaţi joc. anumite jocuri sunt caracterizate prin echilibre multiple. jucătorii dispuneau de o aceeaşi informaţie dar aveau fără îndoială mai multe dificultăţi în a trata această informaţie în primul caz (forma normală) decât în cel de-al doilea caz (forma extinsă)). De exemplu. rezultatele sunt diferite. adică combinaţii multiple de alegeri strategice satisfacând definiţia echilibrului Nash. Aceasta permite.3 0.0 Strategia B ( să aştepte) 3.

ei pot să nu fie de acord asupra modalităţii de a ajunge la un astfel de rezultat. cea mai mare parte a centralelor telefonice a unui mare oraş ca Bucureşti sunt nefuncţionale. Dacă cei doi aşteaptă. Romtelecom este obligată să raţioneze accesul la reţea prin limitarea duratei apelurilor telefonice. Romtelecom taie legătura. Care este echilibrul unui astfel de joc? Altfel spus. amândoi sunt puşi în faţa unui ton de “ocupat”.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic Ca urmare a unor serii de incidente tehnice. conversaţia telefonică nu poate avea loc. Regula ar fi următoarea: dacă un apel depăşeşte un număr de minute. Suntem confruntaţi cu problema următoare: care dintre cei doi interlocutori trebuie să sune? Cel care a sunat primul sau cel care a fost apelat? Dacă impulsul telefonic este scump. Cu toate acestea. unul din cei doi interlocutori trebuie să-l resune pe celălalt. Este foarte clar că interesul celor 2 jucători este să-şi coordoneze strategiile astfel ca unul să aleagă strategia A şi celălalt B. cine trebuie să apeleze şi cine să aştepte? Pentru a răspunde la această întrebare să privim mai atent la tabelul anterior. Rezultatul este de asemenea un câştig nul (celula stânga sus). Pentru a continua conversaţia. Avem 2 strategii pentru fiecare jucător: să apeleze sau să aştepte. Dacă cei doi încearcă să se apeleze. putem presupune că fiecare persoană preferă sa fie apelat. Numai o astfel de coordonare permite jucatorilor să obţină un profit pozitiv. Amândoi preferă strategia B care le aduce un câştig de 6 (câştigul de la strategia A fiind doar de 3 ). iar câştigul fiecăruia este nul (celula din dreapta jos din tabelul anterior). atunci câştigul este de 3 pentru cel care cheamă şi de 6 pentru cel chemat. dacă unul dintre jucători îl cheamă pe celălalt iar acesta aşteaptă. În acest joc avem doua . Cu toate acestea. Acesta din urmă primeşte un câştig mai mare pentru că el nu suportă costul apelului.

în special . În acest caz. jucătorul 2 are interesul să aleagă strategia B căci câştigul asociat acestei alegeri în valoare de 6 este superior câştigului de 0 asociat strategiei A. 7. echilibrele subjocurilor perfecte sau echilibrele robuste cu renegociere aparţin conceptelor de rafinament. Acest echilibru apare în strategiile mixte. Al doilea corespunde situaţiei în care jucătorul 1 alege B iar jucatorul 2 alege A (De fapt există un alt echilibru posibil într-un astfel de joc. Astăzi. De asemenea. Acest exemplu arată că un joc poate comporta mai multe echilibre. adică când fiecare jucător îşi utilizează cele 2 strategii cu o anumită probabilitate). Iniţial.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă echilibre Nash. De exemplu. De câţiva ani. Pentru a verifica că aceste 2 perechi de strategii sunt echilibre Nash. jucătorul 1 are interesul să aleagă strategia A căci îi dă un câştig de 3 (în loc de 0 dacă ar alege strategia B). această credinţă a fost mult revizuită. Primul corespunde strategiei în care primul jucător alege strategia A iar cel de-al doilea strategia B. dacă jucătorul 1 gândeşte că jucătorul 2 va alege strategia B.12 Ameninţări credibile La începutul teoriei jocurilor. Acelaşi raţionament este valabil când jucătorul 1 alege strategia B iar jucătorul 2 alege A. teoria jocurilor s-a deschis unor concepte de rafinament care permit să se reducă numarul echilibrelor. considerăm situaţia în care jucătorul 1 alege strategia A iar jucătorul 2 strategia B. daca jucătorul 2 gândeşte că jucătorul 1 va alege strategia A. teoria jocurilor nu se preocupă de a şti care din aceste echilibre va fi selecţionat de către jucători. se credea că formele extinsă şi normală ale unui joc erau instrumentele echivalente pentru analiză strategică şi dădeau aceleaşi rezultate.

iar noi suntem în măsura să înţelegem pentru ce cele 2 moduri de reprezentare ale unui joc nu sunt echivalente. Dacă copilul decide să meargă la mătuşa Sofia. atunci părinţii sunt în faţa alegerii următoare: îl pot pedepsi privându-l de ieşire (deplasare la stânga) sau să cedeze şi toată familia va merge la cinema . dar părinţii săi (jucătorul 2) au decis ca toată familia să facă o vizita mătuşii Sofia.Scenariul este urmatorul: într-o sâmbătă după-amiaza un copil capricios (jucătorul 1) doreşte să meargă la cinema. Premiul Nobel pentru economie. Dacă copilul refuză să meargă şi joacă la dreapta.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic datorită lucrărilor economistului şi teoreticianului jocurilor. germanul Reibhard Selten (profesor la Universitatea din Bonn. El poate accepta să meargă la mătuşa Sofia (deplasare la stânga în arbore) sau să refuze (deplasare la dreapta). 1994). Jucătorul 1 începe să joace primul . Pentru a ilustra acest lucru să considerăm arborele de mai jos: stânga jucătorul 1 (copilul) 1 dreapta 1 1 stânga 2 jucătorul 2 (părinţii ) dreapta -1 -1 2 0 Acest arbore reprezintă forma extinsă a unui joc pe care îl numim “copilul răsfăţat” . jocul se termină şi fiecare jucător are un câştig de 1.

ca şi copilul. De fapt. vor primi un câstig de -1. Jucătorul 2 ( părinţii ) Stânga (pedeapsa) Jucătorul 1 (copilul rasfăţat) Dreapta (refuz de a merge la mătusă) -1. după cum vom vedea. 1 Dreapta (cedare) 1. -1 2. Cu toate acestea. Dacă părinţii joacă la stânga. jucătorul 1 este un copil răsfăţat. această ameninţare nu este credibilă. 0 Stânga ( vizita la mătuşă) 1. Dacă joacă la dreapta. Ei vor prefera să revină asupra deciziei lor şi să meargă la cinema.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă (deplasare la dreapta). părinţii. atunci copilul primeşte 2 si părinţii 0. Tabelul următor prezintă forma normală a acestui joc. Pentru a fi liniştit. Acest joc conţine o ameninţare a părinţilor de a pedepsi copilul dacă acesta refuză să meargă la mătuşa sa. Să observăm că această formă dă fiecărui jucător alegerea între 2 strategii: deplasarea la dreapta sau la stânga. 1 . părinţii nu vor pune în aplicare executarea ameninţării lor chiar dacă copilul a refuzat să meargă la mătuşa sa. el va plânge toată după-amiaza dacă părinţii săi îl pedepsesc. Echilibrul (stânga – stânga) se bazează pe o ameninţare noncredibilă din partea jucătorului 2 de a se deplasa la stânga dacă jucătorul 1 se deplasează la dreapta.

Din contra. el se bazează pe o ameninţare noncredebilă.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic În forma normală. a pedepsi) în termenii următori : părinţii îşi previn copilul. Astfel. In forma extensivă a jocului (arborele precedent) deşi cele 2 echilibre sunt echilibre Nash. dacă nu accepţi te vom pedepsi. a nu pedepsi). Pentru a înţelege mai bine noţiunea de ameninţare noncredibilă. şi tu vei primi o satisfacţie de 1. Căci dacă jucătorul 1 alege să meargă la mătuşa. satisfac definiţia unui echilibru Nash: nici unul din jucători nu va face mai bine deviind de la strategia sa de echilibru. Jucătorul 2 are o incitaţie slabă în a adera la primul din aceste echilibre sau cel puţin de a nu devia de acesta. că părinţii ţin discursul citat mai sus . “Noi vrem să mergi la mătuşa căci această alegere ne dă o satisfacţie de 1. Cunoscând ameninţarea jucătorului 2 cel mai bun răspuns al jucătorului 1 este să accepte şi dacă jucătorul 1 alege să meargă la mătuşa. Dacă accepţi. al doilea corespunde unei deplasări a jucătorilor la dreapta (refuzul de a merge la mătuşa. să reformulăm echilibrul (a merge la mătuşa. pedeapsa). tu vei face mai bine să accepţi”. Să presupunem de exemplu. ameninţarea preferată de părinţi faţă de copil. De fapt. unul din cele două (a merge la mătuşa. ameninţarea jucătorului 2 nu este credibilă. Echilibrul care se bazează pe pe această ameninţare este un echilibru Nash pentru următoarea raţiune. a pedepsi) este mai puţin satisfăcător decât celalalt. alegerea jucătorului 2 nu are nici o importanţă pentru că el nu va avea nevoie să joace sau să răspundă alegerii jucătorului 2. Acest echilibru pune probleme căci. jocul are 2 echilibre: primul corespunde la o deplasare a 2 jucători la stânga (acceptul de a merge la mătuşă. În ciuda acestui lucru. caz în care tu vei primi o satisfacţie de -1. fiecare din aceste echilibre de la forma normală. jucătorul 2 este indiferent între cele 2 strategii ale sale (pedeapsa sau nu).

a pedepsi) nu este un echilibru satisfăcător. Confruntat cu alegerea următoare: fie îşi pune în aplicare ameninţarea şi are un câştig de -1. Jucătorul 2 precizează că el va face faţă la toate alegerile posibile ale jucătorului 1. jucătorul 2 (părinţii) se regăseşte în nodul 2 al arborelui. jocul atinge nodul 2 şi putem să considerăm că partea rămasă din arbore care pleacă din acest nod constituie un subjoc al jocului întreg. fie cedează şi are un câştig de 0. ei preferă o satisfacţie nulă uneia de -1. în ciuda acestor ameninţări.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă dar că. . Cu toate acestea. Dacă părinţii sunt rezonabili.13 Echilibre ale subjocurilor perfecte (cu ameninţări credibile) Discursul jucătorului 2 citat mai sus specifică un plan de acţiune care se aplică întregului joc. Este evident că (a merge la mătuşă. Dacă jucătorul 1 se deplasează la dreapta în loc de a merge la stânga. căci el se sprijină pe o ameninţare noncredibilă. copilul nu acceptă. Echilibrele Nash se sprijină adesea pe ameninţări în decursul cărora jucătorii se angajează să-şi pedepsească adversarii. 7. Doar rancuna i-ar putea conduce să-şi pună în aplicare ameninţarea. dorim să restrângem mulţimea echilibrelor pe ameninţări credibile. Puşi în faţa faptului împlinit (refuzul copilului de a merge la mătuşă) părinţii preferă să meargă la cinema mai curând decât să-l pedepsească. dacă jocul atinge un subjoc particular. Dacă copilul sfidează această ameninţare.

nodul 2). el nu are nici o incitare să o faca chiar dacă declarase contrariul la inceputul jocului. Putem defini un subjoc ca nodul unui arbore şi toate ramurile plecând din acest nod. În exemplul nostru. Aceste consideraţii ne conduc la definirea unui echilibru al unui subjoc perfect ca o combinaţie de strategii (o strategie per jucător) astfel că acţiunile prescrise de aceste strategii constituie un echilibru Nash în toate subjocurile. A raţiona de-andoaselea. elimină echilibrele care se bazează pe ameninţări noncredibile. de la nodurile terminale la nodul iniţial. 7.14 Inducţia inversă şi echilibrele subjocurilor perfecte În jocurile cu informaţie perfectă există o metodă simplă pentru a determina echilibrele subjocurilor perfecte. . Strategiile jucătorilor 1 şi 2 nu conduc la un echilibru în subjocul care pleacă din nodul 2.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic O ameninţare este credibilă dacă această ameninţare este efectiv pusă în aplicare când jocul atinge nodul în care este presupusă că are efect (în cazul nostru. De fapt. un proces de rezolvare a jocurilor care constă în a Începe de la sfârşitul jocului apoi de a urca până la punctul de plecare pentru a înţelege modul în care se va comporta fiecare jucător. jucătorul 2 nu-şi pune în aplicare ameninţarea în subjocul care pleacă din nodul 2. Să considerăm arborele de mai jos. Este vorba de inducţia inversă.

Câştigurile depind de drumul parcurs în arbore. jucătorul 2 alege între stânga şi dreapta. atunci el şi jucătorul 2 vor primi fiecare un câştig de 3.3) Jucător 1 Dreapta ⎛4⎞ ⎜ ⎟ ⎜4⎟ ⎝ ⎠ ⎛4⎞ ⎜ ⎟ ⎜4⎟ ⎝ ⎠ ⎛5⎞ ⎜ ⎟ ⎜0⎟ ⎝ ⎠ ⎛7⎞ ⎜ ⎟ ⎜1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ 2⎞ ⎜ ⎟ ⎜1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛3⎞ ⎜ ⎟ ⎜3⎟ ⎝ ⎠ În acest joc. El trebuie să decidă între stânga şi dreapta pentru ca jocul să se termine. Dar oricare din aceste alegeri conduce jucătorul 1 la un mod de decizie. De exemplu. Dacă se deplasează la stânga jucătorul 2 are de ales între dreapta şi stânga dar orice ar face jocul se termină cu un câştig de 4 pentru ambii jucători. care va fi decizia jucătorului 1? Dacă alege dreapta. Pentru a determina echilibrele subjocurilor perfecte.1) Jucător 1 4 Stânga Dreapta 5 Stânga Câştig (3.3) Jucător 2 Dreapta Câştig (3. adică de alegerile succesive ale jucătorilor. Dacă jucătorul 1 se deplasează la dreapta. dacă jocul atinge nodul 5. . Dacă alege stânga. el va primi numai 2 iar adversarul 1. parcurgem arborele de la coadă plecând de la ultimele noduri de decizie.4) Jucător 2 Stânga 2 Dreapta Stânga 2 Dreapta 1 3 Stânga Câştig (7. va alege în final dreapta la nodul 5 şi va avea un câştig de 3. jucătorul 1 se deplasează primul fie la stânga (S) fie la dreapta (d). Dacă jucătorul 1 este raţional.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă 1 Jucător 1 Câştig (4.

pentru jucătorul 2 să joace dreapta la nodul 3 (dacă era atins vreodata. el ştie că dacă alege dreapta la jucătorul 1 va alege dreapta la nodul 5 şi câştigul său va fi de 3. apoi spre 5 cu un câştig final de 3.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic La fel. el ştie că dacă alege dreapta jocul se va deplasa spre nodul 3. Cum jucătorul 2 este raţional. căci el determină ceea ce vor face jucătorii în fiecare subjoc plecând de la nodurile terminale până la nodul iniţial. Să revenim la nodul care precede nodurile 4 şi 5 (adica la nodul 3). Este evident că dacă jucătorul 1 este raţional el va alege dreapta şi va câştiga 7 iar adversarul 1. dacă jocul atinge nodul 4. . şi în sfârşit pentru jucătorul 1 să joace dreapta la nodul 5 (dacă acest punct era atins) este un echilibru de subjoc perfect obţinut printr-un proces de inducţie de la sfârşit spre început.3) pentru că ştim că dacă jocul atinge acest nod. Dacă jucătorul 1 alege stânga. jucătorul 1 va alege dreapta la nodul 4 şi câştigul sau va fi numai de 1.3). Jucătorul 2 trebuie să aleagă între stânga şi dreapta. Strategia constând pentru jucătorul 1 să joace stânga la nodul 1. În momentul în care jucătorul 1 porneşte jocul. jocul se va deplasa spre nodul 2 şi va câştiga oricare ar fi alegerea jucătorului 2 un câştig de 4. Valoarea nodului 3 pentru jucătorul 2 este deci de 3. Dar dacă alege stânga. Acest proces elimină echilibrele cu ameninţări necredibile. el va alege la nodul 1 stânga. În final să revenim la nodul de pornire 1. Putem să înlocuim acest nod cu perechea de câştiguri (3. În momentul în care examinează ce să aleagă (dreapta sau stânga). el va alege dreapta. care este cea mai buna alegere a jucătorului 1. Deci dacă jucătorul 1 este raţional. ceea ce nu este cazul aici deoarece jucătorul 1 a ales stânga la nodul 1). el va continua până la nodul terminal (3.

când se consideră un joc. ei îşi fondează analiza strategică numai pe câştigurile adversarilor doar în măsura în care aceste caştiguri orientează alegerile acestora din urmă. Teoreticienii teoriei jocurilor fac şi ei aceste ipoteze. Evident că rezultatele unor astfel de studii se opun ipotezelor tradiţionale de egoism şi raţionalitate. atunci ei nu vor mai primi nimic. Unul din cele mai celebre experimente a fost realizat îin Germania de Guth. Schimittberger şi Scharze. Jucătorul 2 poate să accepte sau să refuze ceea ce-i propune jucătorul 1. atunci primeşte C. Dacă jucătorul 2 refuză acest partaj. 7. Ei au rugat nişte indivizi să participe la un joc simplu de „ultimatum”. Întrun astfel de joc cu două persoane.a1 şi jucătorul 1. El anunţă partea care doreşte să-i ramână. .a1 suma care o dă jucătorului 2.15 Un rezultat experimental Această viziune tradiţională a comportamentului uman a fost contestată ca urmare a unor rezultate experimentale.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Raţionalitate şi echitate Se ştie că economiştii pun o serie de ipoteze relative la comportamentul uman: de exemplu că indivizii sunt raţionali şi interesaţi (egoişti). Dacă el acceptă. Dacă utilizăm inducţia inversă pentru a analiza acest joc. Fie a1 această parte şi C. jucătorul 1 împarte o sumă de bani C între el şi jucătorul 2. este clar că un jucător raţional va oferi jucătorului 2 o parte din suma C cât mai mică. a1 . Astfel. Numeroşi economişti au arătat că indivizii plasaţi în situaţii ale jocului erau foarte grijulii în ceea ce priveşte echitatea sfârşitului jocului.

Ce intelegem mai precis prin jocuri repetate? Le putem defini ca jocuri în care o mulţime definită de jucători se întâlnesc într-un mod repetat. Indivizii în rolul jucătorului 1 îşi opreau numai 50-60% din suma totală. După ipotezele tradiţionale în teoria jocurilor asupra comportamentului uman. ştim că agenţii economici. Deci nu acţionau ca nişte indivizi raţionali. apoi se supun concurenţei pe piaţă. am putea prevedea că banii vor fi împărţiţi în aşa fel încât jucătorul 1 va primi aproape tot iar jucătorul 2 se va mulţumi cu o sumă derizorie. Dacă este raţional ar accepta orice sumă pe care i-o propune jucătorul 1 pentru că este mai bine decât nimic. în ciuda avantajului strategic pe care îl deţineau. cu informaţie completă sau incompletă. Jocurile repetate constituie o categorie de joc esentială în realitate. De exemplu. Deşi condiţiile acestui joc evoluează în decursul timpului.16 Jocuri repetate Până în prezent am considerat că un joc se juca o singură dată.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic În ultima etapă. În plus. indivizii în rolul jucătorului 2 refuzau „firimiturile” oferite de jucătorul 1. jucătorul 2 are de ales între un câştig pozitiv (chiar foarte mic) sau nimic. preferau să nu primească nimic decât să accepte un partaj injust. Renault şi Peugeot. in realitate. putem concepe ca o repetare a aceluiaşi joc. Curios. dar rezultatul observat îin experimentele făcute de cei trei germani este cu totul altfel. Altfel spus. inechitabil. în fiecare an îşi aleg preţul şi modelele maşinilor lor. Ei nu au profitat de acest avantaj strategic contrar a ceea ce prevedea inducţia inversă. 7. joacă acelaşi joc de mai multe ori. Cu toate acestea. .

12 4. Dacă jucătorul 1 mărturiseşte şi jucătorul 2 neagă. Aceşti prizonieri ştiu că sunt vinovaţi dar ştiu deasemenea că poliţiei îi lipsesc probele pentru a-i condamna. Scenariul este următorul: Două persoane au comis o crimă şi sunt arestate de poliţie. Dacă amândoi tac şi nu mărturisesc crima. Iată matricea cuprinzând câştigurile asociate jocului. 7. dacă nu vorbeşte cel puţin unul.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Câteva exemple de jocuri repetate a căror condiţii nu se schimbă în decursul timpului şi a căror câştiguri din fiecare perioadă nu sunt afectate de câştigurile din perioadele precedente.1 Dilema prizonierului Să considerăm exemplul unui joc repetat cu doi jucători. Această situaţie reprezintă un câştig . atunci jucătorul 1 este eliberat pentru mărturia sa.2 A mărturisi 2. Jucător 2 A nega Jucător 1 A nega A mărturisi 6.6 12.16. iar jucătorul 2 este condamnat pentru crimă şi va petrece o lungă perioadă în închisoare. celebra dilemă a prizonierului. preţ scăzut descris în paragrafele precedente). poliţia nu poate să-i reţină în închisoare decât câteva zile.4 Acest joc are o structură de câştiguri identică cu jocul în preţ (preţ ridicat. Presupunem că aceasta corespunde cu un câştig (sau o utilitate) de 6 pentru fiecare jucător (celula din stânga sus).

12). el va putea de asemenea să refuze să mărturisească crima. Dacă jucătorul 1 gândeşte că jucătorul 2 va mărturisi crima. Cum jocul este simetric. câştigurile sunt inverse (2. Deci. Altfel spus. ei sunt separaţi. . dar niciunul nu are încredere în celălalt. A mărturisi este o strategie dominantă pentru jucătorul 1. vor mărturisi amândoi. Ar fi mult mai bine de a nu mărturisi. Fiecare îl bănuieşte pe celălalt de trădare sau de a-l denunţa. sunt condamnaţi dar beneficiază de circumstanţe atenuante. Dacă jucătorul 2 gândeşte că şi complicele său va nega. oricare ar fi alegerea complicelui său. Dacă amândoi îşi mărturisesc crima. Deci nu au posibilitatea să se pună de acord asupra unei strategii comune. Totuşi. strategiile dominante conduc la un sfârşit care nu este optimal-Pareto pentru jucători. Fiecare va primi atunci o utilitate de 6. În rezumat. obţinând fiecare o utilitate de 4. cea mai buna alegere este aceea de a mărturisi căci va fi eliberat şi va avea un câştig de 12. Care ar fi echilibrul Nash? O examinare atentă a matricii cîştigurilor ne permite să predictăm ceea ce ar face fiecare jucător. Acestă situaţie este neliniştitoare căci prizonierii puteau spera un câştig mai bun negând amândoi. Când cei doi prizonieri ajung la comisariat. este de asemenea o strategie dominantă şi pentru jucătorul 2. atunci a mărturisi este de asemenea cel mai bun răspuns. Îşi va vedea pedeapsa micşorată în raport cu o strategie de nemărturisire (o utilitate de 4 în loc de 2). dacă cei doi jucători îşi urmează strategiile dominante. E clar că suntem în cadrul unui joc noncooperativ. a mărturisi este cea mai bună alegere pe care o poate face.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic de 12 pentru jucătorul 1 şi de 2 pentru jucătorul 2 (celula din stânga jos). Daca jucătorul 2 mărturiseşte şi jucătorul 1 neagă.

După regula jocului. adica forma extinsă este: A 1 B 1 C 1 A câştigă 2 2 C 1 C câştigă C câştigă B 2 B câştigă 2 C câştigă . Cel care a luat ultima piatră a câştigat.16.B. A strânge ultima piatră (dacă a mai rămas una).C sunt aşezaţi în jurul unei mese pe care se găsesc patru pietre. apoi C decide să ia una sau două pietre (dacă mai ramân).Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă 7. A joacă primul şi ia una sau două pietre. În sfârşit. a) Arborele jocului.2 Exerciţii 1) Considerăm jocul următor. a) Reprezentaţi jocul sub formă extinsă b) Care sunt subechilibrele subjocurilor-perfecte ? c) Este posibil ca A să câştige? Justificaţi-vă răspunsul. Trei jucători A. pe urma B decide să ia una sau două pietre.

B nu poate câştiga indiferent de numărul de pietre pe care decide să le ia: lui B îi este indiferent dacă ia o piatră sau două. A nu va avea nici o şansă să câştige. C le ia pe cele două rămase şi câştigă. jocul se va termina înainte ca C să fi putut juca sau se va afla în faţa unei pietre sau două pietre. C nu are nici un interes să îl lase pe A să câştige. C ia piatra rămasă şi câştigă. B. Dar C nu are nici un interes să ia o singură piatră atunci când rămân două şi când are posibilitatea să câştige. B poate câştiga luându-le pe cele două rămase.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic b) Putem recurge la inducţia inversă pentru a determina echilibrele subjocurilor perfecte. Cum comportamentele de echilibru presupun că fiecare jucător îşi urmăreşte raţional propriul interes. . iii) A ia două pietre. B ia două pietre rămase şi câştigă. B ia două pietre. c) Singura situaţie în care A ar putea câştiga este când A. B ia o piatră. Dacă C are şansa de a putea juca. altfel spus. C va lua una sau două pietre rămase pe tablă. el va lua toate pietrele rămase. C iau fiecare câte o piatră. jucătorul 2 o coloană (G sau D) şi jucătorul 3 o matrice (A sau B). Există deci trei echilibre de subjocuri perfecte: i) A ia o piatră. Dacă A ia o piatră. În acest caz. ii) A ia o piatră. Dacă A ia iniţial două pietre. 2) Considerăm jocul următor în care jucătorul 1 alege o linie (g sau d). iar A poate lua ultima piatră rămasă. Cum C joacă după B şi A.

Numerele din căsuţe sunt câştigurile jucătorilor (1. .B sau M) şi jucătorul 2 o coloană (G. Rezolvare: Acest joc admite două echilibre Nash (g.8.9 D 0.0.1. Determinaţi echilibrul Nash în acest caz.D.B).0 8.Analiza microeconomică a agenţilor economici în condiţii de piaţă Matricea A G g d Matricea B G g d 6.3.C sau D).9 D 4.G.0. 3) Considerăm jocul următor în care jucătorul 1 alege o linie (H.5 0.4.0 Cifrele din căsuţe sunt câştigurile jucătorilor 1.1 9. a) Jucătorul 1 are o strategie dominantă? b) Jucătorul 2 are o strategie dominantă? c) Care este echilibrul Nash al acestui joc? Este posibil pentru unul sau altul din jucători să utilizeze o altă strategie decât strategia dominantă? Explicaţi.3.2 2.2. 2 şi 3.A) şi (d.2 şi 3).6 4.

faţă de C.C). . Ea domină strict G şi D oricare ar fi strategia adoptată de jucătorul 1. în plus. el alege strict B lui M. nu există o strategie dominantă căci B este mai bună decât M faţă de D şi C. c) Echilibrul Nash este (B. Jucătorul 1 nu joacă niciodată strategia sa dominată H. jucătorul 2 joacă în mod necesar strategia sa dominantă C. Ea dă câştiguri mai mici decât strategiile B sau M indiferent care va fi strategia aleasă de 2. un jucător raţional nu joacă niciodată o strategie dominată şi dacă el are o strategie dominantă el o joaca din necesitate (căci toate celalalte strategii ale sale sunt dominate). Pe scurt.Teoria jocurilor şi metode de analiză a comportamentului strategic a) Jucătorul 1 are o strategie dominantă H. În schimb. De fapt. b) Jucătorul 2 are o strategie dominantă C. dar inferioară lui B faţă de G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful