Filosofe, 9

îngijirea redacţională a coleţiei
SILVIU DRAGOMIR .
EDITOR
MARIUS CHIVU
COPERTA
DAN STANCIU
Ediţia originală:
Karl R. Popper. Knvwledge and tle /vdy-Mind Pmblem,
ed. de M. A. NottWllo, Londra, Roullcdge, 1994
This edition published with the suppor
of the Cental Europan University Press
Această ediţie apare cu sprijinul
Central European University Press
© 1994 Karl R. Poppr, 1996 Estate of
Sir Karl Poppr
© EDITURA TREI, 1997 pentru prezenta versiune românească
ISBN 973-98034-2-3
K R. POPPER
ClS0XŞ1lklX Şl lk08llHX
kXl0kIUlUl C0kl-HlSIl
O pIcdoaricpcntruintcracţionism
editată de M. A. Nottumo
Traducere din englez
Florin Lobonţ
Contolul ştiinţifc al traducerii
Mihail-Radu Solca
A
EDITURA TREI
Mul
t
umiri
Acesta este cel de al doilea dinte volumele alcătuite
p baza manuscrselor mele ahivate la Hoover Institu­
tion din Stanford, Califora. Sunt din nou extem de
îndatorat prietenului meu d. Wemer Baumgarner şi
Fundaţiei Ianus pentru că au creat condiţile ca d. Mark
Notumo şi soţia sa Kira să poată edita şi revizui temei­
nic aceste prelegeri. L mulţumesc amândurora pentr
munca lor asiduă şi străduinţa neobosită în ducerea la
bun sfarşit a acestei sarcini difcile. Raymond Mew şi
asistenta mea Melitta Mew au fcut propuneri importan­
te de îmbunătăţire a textului şi m-au ţinut în viaţă câtă
veme încercam s contolez procesul de apaiţie a aces­
tei cărţi.
K.R.P.
Kenley, 17 martie 1994
NOTA AUTORULUI, 1993
Capitolele următoar au ca punct de plecare prelegerle p care
le-am ţinut la Universitatea Emor în 1969 p maginea problemei
r1ortuluj CO�!inte. În cadrl lor, propun.o teore a interacţiunii
dintre min�_�� pe care o pun în legătură- cue-rergenta-e"volu­
tivă;Iimbjul uman şi ceea ce, de la jumătatea anilor '60, am numit
"lumea 3". Pentr a expune această teorie este necesa să ps
sistematic, prezentându-vă câteva din ideile pe care le utilizez în
cadrlei. Acestea sunt, în primul rând�ideile de cunoaştere subiec­
tivă f cunoaştere obiectivă, teoria celor "tei lumi", prcum şi câte
ceva despre evoluţie, emergenţă şi fncţiile limbajului. Formularea
lor va face obiectul primelor capitole ale prezentului volum.
Deşi am re ficut în mare parte prelegerile iniţiale1, am decis să le
păstrez sub formă de curs pentu a facilita lectura. Totodată, la
Universitatea Emory, expunelile au fost urmate de discuţii, dintr
care am încercat să încorporez o parte, acolo unde era oporun, în
chiar conţinutul revizuit al expunerilor, ia rstul, în măsura în care
l-am considerat relevant, l-am preluat, sub formă de anexă, la srarşi­
tul fecărei prelegeri2.
După cum veţi constata foare curănd, aceste expuner se vor
abate într-o oarcare măsură de la planul p care l-am schiţat iniţial.
Faptl s datoreaza intersului, devenit foarte clar încă de la primele
1 De fapt, aceste prelegeri, purtând titlul d Kenan Lectures, au fost tinu­
te de Popper lber, fapt care a fcut şi mai difcilă reconstituirea lor (p ba
notitelor şi a inegistrărilor magnetice), datorte î buă măsură lu Mark A.
Nottuno, eitorl volutului Knowledge and the BodyMi11d Problem. De
altfel, Notturn precizează că a fost nevoit să iteriă (desigur, cu acordul
lui Poppr), ueor substantial, î "textul" (lacun) consnmat initial, recu­
noscind că nu ne pue la dispzitie o "inregistrae istorică" a cusului (vezi
"Nota editorlui" la editia di 1996 a lucrării Knowledge and the Bod-Mind
Problem, Routledge, London, p. 143) (n. tr.).
2 Cu excepţia ultimei prelegeri, a şasea, car nu este urată de discutii
(n. tr. ).
8 CUNOAŞTREA ŞI RAPORTUL CORP-MITE
discuţii, p care auditoriu) l-a manifestat pentr ceea ce am numit lu­
mea 3. Iar lumea 3 reprezintă în orice caz o pare crcială a abordării
pe care v-o propun a problemei raporului dintre corp şi minte.
Pe scurt, teza mea poate f exprimată astfel: pentu a înţelege ra­
portul dintre cor şi minte, trebuie ca mai întâi să recunoaştem exis­
tenţa cunoaşterii obiective ca un produs obiectiv şi autonom al minţii
umane şi, în particular, modalităţile în care utilizăm o asemenea cu­
noaştere drept sistem de control pentr rezolvaea critică a proble­
melor.
K.R.P.
Kcnley, 1993
1
cUNonŞIERE o8iEcIivĂ qi cUNonŞIERE
sU8iEcIivn
Doamnelor şi donmilor,
Faptul că am fost invitat la Emory reprezintă o mare onoare
pentr mine; totodată, sunt pe deplin conştient că o asemenea
invitţie aşază pe umerii mei povara unei mari responsabilităţi.
Am intitulat aceast ser�--�e�rele_eri ,,Cunoaşterea şi proble­
ma raporului cor-m!!te"-_- Poae că -ar-f tebuit să-î dau -un
titlu mâT.âtrgător;-cum ar f "Cunoaşterea. mană şi spiritul
uman·'. Însă acesta sună puţin cam fantezist, ia eu sunt alergc
la-be goale - chiar mai mult decât la fmul de ţigară.
Am plănuit aceste şase prelegeri după cum urmeaă:
1. Cunoaştere obiectivă şi cunoaştere subiectivă
2. Evoluţia, limbajul şi lumea a treia
3. Mitul contextlui
4. Interacţiunea celor trei lumi
5. Raţionalitatea
6. Liberatea
Menţionez însă că nu intenţionez să urez î mod rigid acest
plan, iar faptul de a avea un curs alcătuit din şase prelegeri le­
gate între ele îl socotesc un mare avataj. Şi asta îtrcât nu
trebuie să-mi fac griji din pricina timpului: mă pot opri atunci
când ceasul arată 3: 50, spunând că vom continua săptămâna
viitoare. Acesta este un avantj la care nu vreau să renunţ prin
cantonarea fecărei prelegeri pe o temă defmită. Totodată, este
posibil să mă răzgândesc pe parcurs, î special dacă dumnea­
voastră, doamnelor şi domnilor, veţi dori să puneţi întebări.
În acest punct ajung la o problemă de ordi tehnic. Îmi pla­
ce s fu înterupt, să mi se adreseze îtrebări. Şi chiar vă rog
să mă înterupeţi ori de cîte ori spun ceva necla. La ura ur­
mei, prefer să discut decât să ţin prelegeri şi îmi voi lua liber-
1 0 KRL R. POPPER
tatea de a modifica planurile dizertaţiilor mele atunci când apar
teme noi, rezultate din dezbaterile de la curs sau de la seminar,
care să justifce o schimbare.
Pe lângă aceste întreruperi, veţi mai avea o posibilitate de a
pune îtrebări: eu mă voi opri la ora 3:50 doar pentu aceia care
vor sau tebuie s plece; dar toţi cei care au timp şi doresc să ră­
mână pentru discuţii sunt invitaţi s-o facă şi să pună întrebări.
Aş dori să vă spun, mai ales că îl văd pe profesmul Paul
Kuntz în rândurile publicului, că nu trebuie să vă temeţi de
mine - în ciuda celor scrise de profesorul Kuntz în studiul său.
Cred c dânsul mă interpretează greşit: eu sunt foa11e sfos şi
blajin şi n-am numit niciodată pe cineva cap sec -cu atât mai
puţin pe un student. S-ar pute să f spus despre vreunul dintre
colegi că este tare de cap, deşi nu-mi amintesc să f fcut una
ca asta.
Alt lucru pe care vreau să-I menţionez înainte de a începe
este că, în ceea ce mă priveşte, prima mea datorie faţă de audi­
toriu este s fac mereu tot ce-mi st în putinţă penhu a f lesne
înţeles. Iar a doua îndatorire constă în a vă lăsa întotdeauna să
vedeţi în ce direcţie mă îdrept. Aceasta vă va permite să-mi
examinaţi în mod critic argumentele şi mai ales să controlaţi
dacă vă induc în eroare.
Voi încerca să realizez aceste lucmri prezentându-vă proble­
mele mele, de regulă însoţite chiar de încercările mele de solu­
ţionare; doar după aceea voi incepe să-mi dezvolt argumentele.
Astfel, veţi f in măsură să anticipaţi dmmul pe care il voi urma
şi-mi veţi putea aaliza pe1manent, În
mod ct1tIc, argumentele.
Aceasta înseamnă că setul meu de
prelegeri va avea o structură în formă
de spirală.
Începem (prin a-1 reprezenta) ast­
fel:
Pe drumul de la A la B, voi schiţa
problema respectivă. Apoi ea este in­
gustată în trepte, până când ajungem
la îcercarea de formulare F.
;
;
/
; A
/
CUNOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBIECVĂ l l
Acum voi explica cele două -�t!princjp!t� __ de probleme
pe care inţ�!�:-�ă l e disut. Ele sunt următoarele:
(A}__roblema a două tipuri de cunoaşt�rC ti_ � r�lAţie_ i dinte
ele, respetiv"
- ..
.
1. cunoaşterea în sens obi ectiv;
2. cuioaşterea în sens subiectiv; şi
_s) pr6Ia r�p<�lb!i_ c�:minte, sau a raportului
minte-or, cum mai este numită.
· .
Pentr a explica prima problemă, mă voi folosi de cîteva
exc_mple.
,1: 'utem spune:
,,Este bIneştiarcăapa este fmmată din hidrogen şi oxi­
gen"; sau
,,Estebineştiatcăputem explica strcturile atomice şi nu­
cleare cu ajutorul aşa-numi te lor paricule elementare, dar nuse
ştie dacă p31iculele elementare au, la rândul lor, o stuctură:
aceasta este îcă o problemă deschisă".

Aceste exemple expl
i
că ceea ce vreau eu s spun prin _
noaştere î sens obiectiv'j
----- .
.
/�rătoarele exemple pot explica�
_
unoaştere î sens su-'

.
¸Elştiac depăşeşte limit de vi tez".
¸E|şnacă apa este formată din hidrogen şi oxigen".
La fel, exemplel e de mai jos pot f tratate ca făcând pare
din cunoaşterea subiectivă, deşi sunt într-o oaeare măsură
diferite:
,,E|credeacă p3ticulel e el ementre au o stctură interă".
,J|aobservarcă luna era plină".
¸E|aobser·at un disc galben".
,,E|avăutun fulger galben".
,,E|s-a|ovitla fuierele picioarelor".
,,E|asimţto adiere rece".
Sper că am reuşit s trasez cu destlă clari tate distincţia
dintre cel e două tipuri de cunoaştere - obiectivă şi subiectivă.
Este interesant de notat că m�or flosQ. dei nu toţi ,
discută doar cunoatereajlens subi sau (cum o voi nu­
mi , de-dragul conciziei) cunoaşterea subiectivă. Există multe
12 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINT
cărţi .d�flo�ofe consacrate te_ o!!�.�.!_aşterii - teorie numită,
de asemenea

·:,epiemoio
gt
;.- care nu menţionează niciodată
existenţa a ceva numit cunoaştere obiectivă. Dacă totuşi dis­
cută vreodată Clnoaşţţrea e� ivă, cele mai multe dinte
abordări se bazează pe presupoziţia posibilităţii explicării to­
tale a cunoaşterii obiective în termenii cunoaşterii subiective.
AltfeYsp�s,.ele ptesupun că_E_baza

_ c;YnQterii (lie'tive stau
elemente ale cunoaşterii subiective asamblate, înt-un" r' sau
altul, laolaltă.
Pot să vă spun de la bun început că, vreme de cel puţin tei­
zeci şi cinci de ani, am susţinut exact punctul de vedere opus
fr a exercita însă o mare infuenţă. Tot aşa şi aici, ne afăm
într-un punct în care aţi face bine să priviţi cu un ochi critic la
lucrurile pe care urmează să vi le spun.
"Poziţia mea este următoarea: sunt interesat, înainte de toate,
de cunoaşterea obiectivă şi de creşterea e
i
Ş|socofcă nu putem
înţelege nici cet mai-elementar lucru privitor la cunoaşterea su­
biectivă decât studiind creşterea cunoaştefii obiective şi schim­
burile efectuate ître cele două tipuri de cunoaştere (în cadrul
cărora cunoaşterea subtedivă mai mult primeşte decât dă).
O dată încheiată intoducerea generală, restul prelegerii de
astăzi va f consacrat pe larg acestei probleme.
: �te imporantă această chestiune a cunoaşterii? Pen­
\tn că pune anumite probleme pe care le voi numi aici "proble­
me mari". Eare un impact asupra marii probleme a rţionalită­
ţii�supra impo�telor probleme legate de creşterea cunoaterii
ştiinţifce şi ac rolul acesteia în cadrul civilizaţiei noate, de
responsabilitate morală a omul�i de ştiinţăr4e binefacerile pe
care le datorăm civilizaţiei, o�fde rolul unei Universităţi şi al
tradiţiei versu cel al criticismului. Oricum, pr9\!��a cunoaş­
terii ae un avatj evident aupra celorlalte: e poate f discu­
tt î mo crit

-şi :a;:aaa(în vreme ce abordaea oricăreia
dinte "marile probleme" este î pericol de a degenera, tans­
formându-se î predică şi de a produce acel vârtej al vorbelor
goale la care, după cum spuneam, sunt alergic.
CUOAŞTER OBIECTIVĂ ŞI SUBIECVĂ 13
În consecinţă, problema cunoaşterii va f una dintre cele
două teme principale ale acestui curs. Cealaltă este, vă amintiţi
desigur,
(B) Problema raporului corminte, sau, cum mai este nu­
mit, problema raportului minte�orp.
Acum am să explic puţin acest lucru. Trăim într-o lume de
corpuri fzice şi avem noi îşine corpuri fzice. Însă atunci
când vă vorbesc, nu mă adresez
.
orpurilor dumneavoastră, ci
minţilor voastre. Astfel, pe �u eaîatà|a,c<� a corpurilor
fizice şi a stărilor lor fzice şi fziologice;--pe c"are o voi numi şi
"lumea 1'', se pare că există�doualume,lumea stărilor men­
tale, pe care o voi numi şi "lumea 2". De aici rezultă deja o
primă întrebare, privitoare la n�tl_��- _rel_ �ţieLintre c�k ..d_o_u
hll�- lumea 1, a stărilor şi proceselor fzice, şi lumea 2, a stă­
rilor şi proceselor mentale. Aceasta .:ste probl_ ell� _rapo!lui
corp-minte.
1 AtunCi câd vă vorbesc, eu produc, în primă istanţă, nişte
sunete, care reprezintă evenimente fzice - detetabile cu aju­
torl w·echilor
1
aceşti detectori ai undelor de presiune. Dar
dumneavoastră nu numai că detectaţi aceste unde, ci le şi de�
codgcaţI: auziţi_ s_nete cu îţeles. Aceste unde fzice poaiă
către dumneavoastă un înţeles-(cel puţin aşa sper): e!�au sem
­
nifcaţie şi vă pot determina (şi nădăjduiesc că o var face)�
d" •
'
gan 1ţ1.
.
'<
Potivit faimosului flosoffancez�ene D�scaţes, numit şi
"Caresius", mintea mea acţionează acum a,upra corului meu,
care produce sunete fice. L râdul lor, ac�ste acţioneaă au­
pra corpurilor dumeavoată, respectiv �·upra urehilor dum­
neavoatră; astfel, corpurile dumneavoaltră acţioneaă asupra
miţilor dumneavoastră, determinându
1
vă s gândiţi. Descares
şi carezienii au numit acest proces "int�ţ�ne"_!!t!��(r_şi
minte. Iar noi putem să operăm o înlouire şi să vorbim despre ,
i��eadinte .tările [riceşi cele<,entale.:
� Ced c a acceptâ, or măca a încerc s accepţi faptl că
această interacţiune dintre strile (sau proesele) fzice şi st­
rile (sau procesele) mentle, adică dite lumile 1 şi 2 există
realmente, e o chestiune de bun simţ. Şi, de vreme ce putem
14 CUOAŞTREA ŞI RPORTL COR-MI
spune că lucrrile care interacţionează sunt reale, rezultă că
putem accepta realitatea acestor două lumi. Sub acest aspet,
m-aş putea descrie drept un dµa|isrcarezian. În fapt, stau chiar
mai bine decât Descartes, căci sunt ¿ ra/¿,fiindcă accept şi
existenţa une�6 neia |umi,pe care am s-o numesc şi "lumea
3 e Voi explia indată şi foae pe scurt ce îseamnă aceasta de
vreme ce politica mea e să vă îfţişez, de la bun inceput, nu
doar problemele mele, ci şi Încercările mele de a le soluţiona -
intre care teoria realităţii |amiiarreiase îscrie ca ingredi�_!
princi.���l r��- olYărilor m�t�ipQtetice. ,_�¸
Pe scurt, prin "lumea 3" Înţeleg lume¡produse|orm�ţil4r
noaste omeneşti. Acestea sunt uneori ll�rmi fzic� preum
sculptrile, picturile, desenele şi constucţiile lui Michelagelo.
'Ele sanrlucruri fzice, dar d� un gen apare: potivit terminolo­
giei mele, ele aparţin deopotrivă lumilor 1 şi 3. Alte produse
ale minţilor noastre nu sunt tomai lucruri fzice. Să luăm, de
exemplu, o piesă a lui Shakespeare. Aţi putea spune că orice
care scrisă sau tipărită este un lucm fzic, asemenea, să spu­
nem, unui desen. Însă, în mod evident, o piesă jucată nu este un
lucr fzic, deşi ea poate f u şi foatte complex de eveni­
mente fzice. Dar amintiţi-vă, vă rog, că nici o interpretare a lui
Ham|ernu poate f considertă identică cu îsăşi piesa Ham|er
a lui Shakespeare, după cum nici aceast din urmă nu e iden­
tică cu inteaga clasă ori mulţime a interpretrilor sale. Putem
spune doar c piesa este reprezenrarăsu reprodæăde aceste
interretri, la fel cum una sau mai multe fotografi pot f con­
siderate reprezentări ale unei constucţii ori ale unei sculpturi,
sau cum nişte copii tipărite şi diferite calitativ pot f sootite
reproduceri ale unei picturi ori ale unui desen. Însă pictura
originală este diferită de reproducerea sa, cam la fel cum
Hamlet-u11ui Shakespeare este diferit de variatele sale repro­
duceri sau interpretări. Da in vreme ce o pictură originală este,
după cum aminteam, un lucr fzic apare, cu siguraţă că
Ham|er-uIIu¡Shakespere este departe de aşa-ceva. Chia dacă
reprodacen|esle pot f considerte ca aparinând atât lumii 1,
CUOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUIECTIVĂ 15
a lucrurilor fzice, cât şi lumii 3, a produselor minţii, piesa
Ham|etca atare face pate numaidin cea de-a treia lume.
La fel stau lucrurile şi în cazul unei simfonii. Partitra scri­
să a Simfoniei în Sol Minor de Mozar nu este simfonia lui
Mozar, deşi o reprezintă pe aceasta într-o foră codifcată. Şi
nici diversele interpretări ale Simfoniei în Sol Minor de Mo­
zat nu sunt una cu aceasta, ci se raporează la ea în calitte de
reproduceri. Aceste interretări aparţin simul tn lumilor 1 şi 3,
în vreme ce simfonia propriu-zisă aparţine numai celei de-a
treia lumi- acea lume care cuprinde arhitectura, arta, l iteratu­
ra, muzica şi, probabil, ce|maiimportant lucru, ştiinţele exacte
şî disciplinele umaniste.
Îmi dau seama că ideea de lume a treia este neobişnuită şi
difcilă. Prin urmare, să nu credeţi că mă aştept s-o înţelegeţi
de la prima ei menţionare. C toate acestea, eu socotesc că cel
mai bine este să pun, deodată, toate cările pe masă, astfel încât
să le puteţi examina şi s înţelegeţi îcotro mă îndrept.
Se întâmplă ca acest lucr să-mi aminteacă o anecdotă. Cu
mulţi ani în mmă când trăiam în Noua Zeeladă, aveam un
prieten, bătânul Dr. Far, profesor pensionar de taică, un fai­
mos savant în domeniul georgnetismului, cunoscut totodată
pentr promptitudinea şi ascuţimea de spirit a repl icilor sale.
Ajuns la aproape optzei de ai, el continua s se intereseze de
studenţii vechiului său departament de taică, discutând adesea
cu ei, pe stadă. Înt-una din zile un student, vădit tulburat după
ce 1-a privit pe bătrânul profesor, a fost întrebat de către acesta
ce s-a întâmplat; drept răspuns, el a îngimat: Vă rog să mă
ierţi, Dr. Farr, dar pălăria dumneavoastră este aşezată in­
vers!" Replica a venit flgerător: "Dar de unde ştii dumneata
în ce direcţie mă îndrept?"
În ce mă priveşte, aş vrea ca dumneavoastră să. ştiţi în ce
direcţie mă îndrept, astfel încât să-mi puteţi descoperi mai les­
ne neregulile. De aceea a s vă prezint acum ceea ce poate f,
într-un fel, descris ca teză principală a c�ului��u. Ea sună
astf��
putem înţelege .mea 2, adic�mea populată de pro­
priile noastre stări mentale, f s îţelegem că principala ei
It CUNOAŞTRA ŞI RAPORT CORP-MINT
: funcţie este aceea de_ 3 prµd)tceobiectele lumii 3 şi de a supor-
ta acţiunea acestora.ăc)ea 2 nu interacţionează doar cu
lumea I, cum credea Descares, ci şi cu lumea 3; iar obiectele
aparţinând acesteia din urmă pot acţiona asupra lumii I numai
prin intermediul lumii 2, care are funcţia de milocitor.
Ne putem reprezenta aceste lucruri cu ajutorul unei dia­
grame simple:
lumea 3 înregistrarea (grafcul) temperaturii

lumea 2


intermediar pentr
contolul automat al uzinei chimice
lumea 1
Printe multe altele, lumea 3 conţine consemnări, putând
aşadar conţine şi consemnări ale unor temperaturi. În caul
înregistrărilor de acest tip, lumea I poate părea că acţionează
direct asupra a ceva din lumea 3, prin interediul unui gafc,
ori al unui instrument automat de îregistrare. În realitate însă,
lucrurile nu stau astfel. Noi suntem aceia care organizăm, ca
intermediari, înregistrările temperaturilor, ordonându-le astfel
încât acestea să se constituie într-un adevărat registr de tem­
peraturi, ori un gafc, care aparţin atât lumii 1, cât şi lumii 3.
Numai prin intermediul nost poate lumea I acţiona asupra
lumii 3.
Un exemplu similar îl poate oferi sistemul automat de su­
praveghere al unei uzine chimice. Aici lumea 3, mai precis
anumite planuri sau scopuri obiective din cadrl acesteia coor­
donează, într-o anumită modalitate - prin itermediul maşi­
nilor automate - anumite procese aparţinând lumii I. Noi
suntem însă aceia care instalăm aceste maşii, numai prin
intermediul nostu obiectivele actuale au şansa vreunui efect
asupra lumii 1.
Dacă tez mea este corectă, atunci problema raporului
corp-minte va dobândi şansa unei soluţionări numai în caul î
care vom lua î considerare lumea 3. Până acum, această pro-
CUNOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBICĂ 1 7
blemă a vizt doar relaţiile dintre lumile 1 şi 2. Da dacă faptul
d lumea 2 fncţionează ca un intermedia înte lumile 1 şi 3
reprezintă un element imporant, atunci abordaea raporului
corp-minţe :}LfLrăş, incompletă în absenţa extinderii ei
asupra [interconexiunilo� dintre toate cele tei lumi.
Acum _Uteti înţeleg�_�-��-! af!_�ţ _
_
c]nl �l!t !i si�Riu
duafist, <i_u_ n _pl\raHst. Poziţia mea nu este câtuşi de puţin la
modă. Moda pr�dominantă m flosofe este de o bună bucată
de vreme monis_ll ferm. Desigur, au existat mai multe feluri
de monis
'
e, d

stul de diferite între ele. Până nu demult, era la'
modă o şcoală de flosofe care încerca să in_reteze lucrrile
fzice fe, drept pachete de fenomene, ,fe drept posibilităţi de
obser-a(ie, ori con{ryeJe .kyite_ _i :obseri. s din date
ale simţurÎor. Cu alte cuvinte, pentru a f î ton cu epoca s, o
teorie trebuia să se străduiască să red.m;ăJlm�� întâi!la cea
d!��g_Qa. Ace�-�tă formă de mo

ism a fost botezată în multe
feluri, de pildă�$;fenomenalismln prezent a ajuns la modă o
nouă formă de monism, numită
T
Jzicali&m", sau, uneori, "l_7
viorism", ori ,.materialism". Ea susţine �acceptarea a ceea ce 1
ei numesc ,.lumea a doua" echivalează cu introducerea de i
complicaţii inutile, de vreme ce este mult mai simplu şi mai·
comenabil să admitem doa_exiş_tenţa lucrurilor şi stărilor fzi-
ce. Adepţii ei ar f de acord că, atunci când vă vorbesc, eu pro-­
duc zgomote de natură fzică, latura mea fziologică trebuind
să fe înt-o dispoziţie adecvat acestui proces. De asemenea,
de pe poziţiile aceleiaşi teorii, s-ar admite că dumneavoastră ca
subiecţi, sau mai bine-zis latura dumneavoastră fziologică, ar
putea f stimulată să reacţioneze adecvat la sunetele mele. Însă
s-ar considera că e inutil să presupunem că eu sau dumnea­
voastră întep
1
indem ceva- de genul gândirii sau atenţiei.
Trei dint

fzicaliştii de seamă sunt prietenii mei: Rudolf
Caap, Herbet Feigl şi Willard Van Orman Quine. Problema
este discutată la modul foare concis de căte acesta din urmă,
care îşi mărturiseşte recunoştinţa datorată lui Carap şi Feigl în
această chestiune. Referindu:��-!� ((�POIe!t!_l yma, Qu ine
se înteabă sceptic da<f

��esa î cunoaşterea acestu­
ia apelând la pos�re�,'9d�: mqle m spatele manifes-
18 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MIT
tări!or componamcnta!c. kczumând, c!conchidc că(citcz din
World and Object, p. 264) ¸stări!c corpora!c oricum cxistă;
dc cc să !c adăugăm p cc!c!a!tc?" Estc intcrcsant că mtrc-
bări simi!arc sunt pusc dc ñ!osoñ prccum Bcrkc!cy şi Mach:
¸Scnza[ii!coricum cxistă; dccc s !cadăugăm !ucruri!c matc-
ria!¢°"

. » ^¨´ �
Sunt dc acord că ncgarca cxistcn(ci stări!or mcnta!c sim-
p!iñcă |ucruri!c. Dc cxcmp!u, diñci!a chcstiunc a raportu!ui
corp-mintc disparc pur şi simp!u, fapt carc, fără îndoia!ă, c
foancconvcnabi!,ñindcănc scutcştcdcncp!ăccri!cprcsupusc
dc so!uţionarcaaccstcia. lnsănucrcdcă ñ!osoful amcrican sc
cxprimă nccontradictoriu atunci când punc înucbarca: _dc cc
să !c adăugămpc cc!c!a!tc?"Cui îi adrcscază c! accastă mtrc-
barc? CotyuriIor noastrc?StătiIor noætrc ñzicc? Compona-
mcntu!uí nostm? Quinc argumentează, iar cu susţin că argu-
¸mcntc!caparţin !umii 3. Argumcntc!cpotf Înţelese, dcs!uşitc,
i iar accstc proccsc cogitivc fac panc din !umca 2: corpuri!c
¡noastrc pot prindc opiauăsauun băţ, dat nu pot _prindc"un
argumcnt.
Dcascmcnca,suntsigurcăcxistă!aQuincintenţia (dinnou
untcmcndin!umca2) dcancconvinge prinargumcntc!csa!c,
sau cc!puţinsăncofcrcotcmădcgândire (ambiitcrmcniţin
totdc!umca2).
Evidcnt, c! nu vañsatisfăcut (dc ascmcnca un c!cmcnt a!
!umii 2) dacă cIdoar ar dccIanşa un anumit tip dc comporta-
mcnt a! nostru - haidcţi să-! numim aprobator - cum ar ñ
sunctc!c ,Exact!",,,Aşacstc!"sau¸Foancbinc!"
Aici sc închciccriticapc carci-oaduc!uiQuinc.
lnoricccaz, p!g�stcdcmçdat,_�(cJ��şicunoaş-
tcrcaobicctivăşimătcmcămajoritatea !ucruri!orp carcvi!c
v; spunc\n accstcprc!cgcrinusunt m pas cumoda(şi spcr să
rămânăsttăincdcaccastămodă}.
t
ln!cgăturăcuprimanoætrăprob!cmă,privind
|
cunoaşt~ca,
întrcbam maidcvrcmcdccccstcaccastaimponantăşirăspun-
dcamapc!ând!ao!istădc chcstiunipccarc!c-am numit¸pro-
b!cmc.i" (cum arñ·xţíonmca) În mod ana!og, cxistă
un
�º¬ �..� Pl99
!
9
m
�¤NL
în
»
_
şţl� _y
ro
¤)¤t¤
ci rap�rtu!ui
CUOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBIECTIVĂ 19
corp-minte şi al formei extinse a acesteia, problema �elor trei
lumi. De exemplu, există marile probleme ale liberăţii umane
şi ale controlului pe care-I avem asupra vieţilor noaste, despre
marea problemă a ,creativităţii, sau despre cea care pare de
depare chestiunea eea mai imporantă îtrucăt priveşte rapor­
turile dinte noi şi acţiunile noaste, în frnte cu munca noas­
tră, cât şi modul î care evoluăm prin aceasta. Dar amintiţi-vă,
vă rog, ce spuneam despre pericolele suscitate de marile pro­
bleme.
Doamnelor şi domnilor, am survolat foarte rapid cele două
mari probleme care fac obiectul unui curs strcturat în şase
prelegeri şi, după ce am gonit astfel, cred că simţim cu toţii ne­
voia să ne tragem puţin sufetul.
Aşadar, haideţi să ne oprim un moment şi să recapitulăm,
fră să uităm însă că nu suntem decăt pe punctul de a îcheia o
trecere în revistă introductivă la cursul nostr. Tocmai am
schiţat cele două probleme principale ale noaste, (A) şi (B},
prgElema cunoaşterii (A) şi prob!Jl-
.
rtului corp-minte
(B}. Totodată, v-am rndicat direµia în care mă îndrept. Refe­
ritor la problema cunoaşterii (A), voi in_ s��� asue�_imp�n­
ţei cunoaşterii obi�tiv.� Î vreme ce în cazul problemei rapor­
tului· co�minte (B) voi sublinia importanţa lumii 3. Acesta
este, pe scurt, programul pe care l-am discutat pînă în momen­
tul de faţă.
N-am spus insă până acum nimic despre legătur, foarte
important, dinte cele două probleme, (A) şi (B}. Ea poate f
exprimată după cum ureaă:
Cunoaşterea obiectivă face parte din lumea 3. Ea constituie, ¸
din punct de vedere biologic, cea mai importntă pare a lu­
mii 3, mai precis acea parte care are cele mai impornte re-¸
pecusiuni asupra lumii 1.
,
cunoaşterea obiectiv�est�lcătuită din presupuneri, ipote-
1
ze,orii -publicate de regulă sub formă de cărţi, reviste
sau cursuri. Totodată,,in ea fac parte problemele nerezolvate
şi argmentele pro şi contra diferitelor teorii concurente. Prin
urmare,apartenenţa cunoaşterii obiective la lumea 3, a produ­
selor mentale, este evidentă. Astfel, creşterea acestei cunoaş-
20 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTL CORP-MTE
;teri va contribui Ia creşterea lumii 3. Acest lucru reprezintă un
indiciu care ne ajută să înţelegem/�uţtde a fost posibilă evo­
luţia celei de a treia lumi. Din per�e�tiva evoluţiei biologice,
ea a evoluat la origine datorită extraordinarei sale valori pentru
supravieţuire. Dacă vă amintiti ce spuneam despre semnifca­
ţia lumii 3 pentr problema rapottului corminte, atunci veţi
înţelege că ni se oferă aici şi un fr conducător căte o înţele-
¸gere bi _(logic.ă 9 .voluţiei minţii umane·: mintea umană s-a dez­
. voltat împreună cu lumea 3 şi cunoaşterea obiectivă.
.
De aceea atât drumul meu către soluţia problemelor noas-
tre, cât mai ales abordarea lumii 3 vor f inspirate de biologie:
voi folosi ideile evoluţioniste. Faptul v-ar putea surprinde, dacă
vă gândiţi cât de abstractă, de absconsă şi, desigur, de floso­
fcă este această idee de lume 3.
-cu acestea închei, deoamdată, schiţarea principalelor pro­
bleme ale prelegerilor noaste.
- Introducerea Ia cursul meu fiind încheiată, voi trece la tema
propriu-zisă a prelegerii de astăzi - "Cunoaşterea obiectivă şi
cunoaşterea subiectivă". Ca de obicei, am să încep cu punerea
problemei şi cu formularea soluţiei.
Problema mea este următoaea: cum creşte cunoaşterea
noastră?
- Soluţia pe care o propun este o schemă tetradică oarecum
ultrasimplifcată a metodei încercărilor şi eliminării erorilor:
P 1 • TT-- EE--P 2
,. P ¡reprezintă problema de la care plecăm. Ea poate f de
natură teoretică sau prâca.
,. TT" reprezintă teoria ipotetică prin care încercăm să re­
zolvăm problema "P /�-
.. EE" este procesu__ce_�limiwre a erorii prin intermediul
testelor critice saua! discuţiei critice .
.. P
/
este problema Ia care ajungem în urma discuţiilor şi
testări lor.
Întreaga schemă indică faptul că porim de Ia o problemă,
fe teoretică, fe practică, pe care încercăm s-o rezolvăm prin
producerea unei teorii ipotetice care constituie totodată soluţia
CUOAŞTER OBIECTIVĂ ŞI SUIECIVĂ 21
noastră ipotetică; aceasta este deci faa încercării. Apoi su-:
punem�!�_?_!ia .l<�!tă_�stării, încercînd s-o infrmăm: aceasta
este metoda critică a eliminării erorilor. Ca rezultat al acesti
intreg pro��·apae o ruă problemă, P2 (sau poate mai multe
noi probleme) .. Progresul realizat, echivalent cu �reşterea cu­
noaşterii noaste, poate f de regulă estimat prin măsurarea dis-·
tanţei dintre P 1 şi P 2, după care vom şti dacă am înregistrat
vreun progres. Pe scmt, conform schemei noastre,lu!IQfŞ/�-ea·
Î1cepe cu probleme şi sfârşeşte (în măsura în care ea se sfâr­
şeşte vreodatăfcu joOme -
P1 este adesea o problemă practică, dar poate foarte bine f
şi o problemă teoretică. Acelaşi lucru este valabi l şi pentru P2.
Schema noastră se apl ică cunoaşterii în sens obiectiv şi su­
biectiv. Vom vedea că aplicabilitatea ei este chiar mult mai largă.
Îngăduiţi-mi să dau un exemplu de creştere a cunoaşterii
obiective, porită de la o problemă practică şi încheiată tot cu o
problemă practică. Problema iniţială a lui Henry Ford a fost
următoarea: cum putem oferi mijl oace de transport pe întinse le
distanţe ale Statelor Unite? Aceasta a fost P r Ford a propus
teoria următoare: construirea unui automobil ieftin. Aceasta a
dus, în urma diferitelor încercări şi erori, la o nouă problemă:
cum putem asigura şosele şi locuri de parcare pentru maşinile
noastre? Problema iniţială P1 a fost cea a transportului; noua
problemă, P l este legată de trafc-o problemă a frustrării.
Adesea, problemele sunt de natură teoretică. O problemă
teoretică tipică este următoarea: de ce există acele stele ciuda­
te, care rătăcesc pe cer, în loc să stea la locul lor şi să se roteas­
că, aşa cum fac majoritatea stelelor? Numele grecesc pentru
stelele rătăcitoare este "planete", iar problema lor a condus,
de-a lungul multor stdii, la Ptolemeu, la Copemic şi Kepler, la
teoria lui Newton,. care a unificat pentru prima oară fzica ce­
lestă cu cea terestră. Însă lucrurile nu au luat sfârşit aici: multe
probleme au rămas nerezolvate, după cum remarca chiar New­
ton în Oph'ca sa, ele conducând, după alţi 200 de ani, la Ein­
stein. La rândul lui, acesta a atras atenţia asupra unor probleme
pe care teoria sa le-a lăsat nerezolvate; şi povestea merge mai
departe, la nesfrşit.
22 CUNOAŞTERA ŞI RPORTUL COR-MINTE
Schcma noastră tcuadică poatc ñ dcta!iată în divcrsc mo-
duri. Dccxcmp!u,oputcmîn!ocuicuurmătoarcaschcmă:
DEC
1
Aici avcmcâtcva tcorii concurcn:�ñccarcdâ

ndnaştcrc !a
noitcstări- adică!a înccrcăridc ai

rmaaccstc tcorii- şi !a
noiproblcmc.DEC rcprczmtă ,discu c� ativă critică"cc
înccarcă s dccidăcarcdintrctcoríi!cătcîncompt¡ţ¡csunt
suñcicntdcso!idcpcntruasupravicţuişicarctrcbuicc!iminatc
întota!itatc.
Schcma indică faptu! că putcm privi crcştcrca cunoaştcrii
capcoIuptăpcntmsupravicţuircînuctcorii!criva!c.Doartco-
ru|cceT:·mi adccvatc

st(gr�vicţuicsc¸ însă chiar şi c!c pot ñ
"uCise"inorice momcnt.
Daca sirt comparatc accstc schcmc cu sc!cc(ia natura!ă a
!ui Darwin, vom rcmarca imcdiat cxtraordinaru! avantaj fcrit
dinpunctdc vcdcrcbioIogicdc cvo!uţia!umii 3, acunoaştcrii
obicctivc.
Ln individ sauo spccic va fic!iminat(ă)dacă avanscazăo
so!uţic grcşită!ao prob!cmă. Accst!ucmcstcva!abi! încazu!
mumţii!or cronatc (aşa-numitc!c mutaţii fata!c) prccum şi a!
cunoaştcrii cronatc în scnssubicctiv: o aşa-numită _croarcdc
aprccicrc" poatc !csnc ducc!ac!iminarca pcrsoanci carc a să-
vârşit-o(dacăcstcvorbadcunşotcr,accstaîipoatcuagcşipc
a!ţii după c!). O povcstc pc carc o spun adcscacstc povcstca
uncicomunităţiindicnccarccrcdcacăviaţa,inc!usivcca ati-
gri!or,cstcsfântă.Drcptconsccinţă,comunitatcaadispămt,şi
odatăcucatcoriacă viaţa tigri!orcstcsHntă.lnsăcunoaştcrca
obicctivă sc prczintă a!tfc!: putem lia teorii le obiective $ă
moară in locul nostm. Dc a!tfc!, înaintc dca Icf



�i,n
�¡
·
fa-
_
cm totpo
_
i
¿
i
j_¡
să!c ucidcm, prmtcstăriscvcrc. Astfc!, mii
dctcotiipotñucisczi!nic,mrăcacincvas-opăţcască.
Accstcconsidcraţiiuimit cătrc omai!argăap!icarcaschc-
mcinoastrctcbadiccoriginarc:
CUNOAŞTERE OBIECTĂ ŞI SUBIECTIVĂ 23
P1- I- EE- P2
Am putea aplica această relaţie nu numai la cunoaştere, ci şi
la evoluţia biologică - de pildă la evoluţia unei anumite specii
de futuri de noapte. Pentru aceşti futuri orice problemă va f
de natură practică: ea poate f creată de o schimbare din mediul
înconjurător, datorată, să zicem, industializării. În acest caz,
TT nu va f o teorie ipotetică, ci o mutaţie, să spunem o schim­
bare de colorit. EE reprezintă eliminarea erorii prin intermedi­
ul selecţiei naturale: numai mutaţiile adecvate suprvieţuiesc,
pâă la apariţia problemei următoare.
Prin urmare, putem privi frea teoriilor de căt_ e_Qaeni
- cu alte cuvinte cunoaşterea obie�ă - ca pe ceva de genul
unei murap @µçxreµo¬|corpu|uinost¬,altfel spus,
o "mutaţie exosomatică". Din această perspectivă teoriile sunt
asemenea instrumentelor, findcă instrmentele sunt asemenea
organelor exosomatice. În loc s ne dezvotm ochi mai buni,
noi dezvoltăm binoclur şi ochelari. Î loc s ne dezvoltm urehi
mai bune, noi dezvoltăm microfoane, difuzoare şi proteze au­
ditive. Şi în lo să ne dezvoltăm picioare mai iuţi, noi dezvol­
tăm automobile.
*.
.
Atâ(des- re cunoaşterea obiectivă. !n ce priveştejunoaşte­
rea su iectivv aceasta este în mare parte preluată din cunoaş­
terea obiectiva. Învăţăm o mulţime de luc�· Q cări şi în
universităţi; dar reciproca nu este valabilă de

_i cunoaşterea
obiectivă este opera omului, ea este rareori o mută prin prelu­
crarea cunoaşterii subiective. Se întâmplă foare rar ca cineva
să-şi formeze mai întâi o convingere pe baa experienţei perso­
nale, s-o facă publică, penbu ca mai apoi s-o găsească accep­
tată î mod obiectiv asemenea lucrurilor despre care spunem:
"Se ştie că ... " De regulă, cunoaşterea obiectivă este rez�­
teoriilor rivale- propuse ca încercări de a rezolva o problemă
cunoscută în mod obiectiv. Ea este acceptată m domeniul
ob,-!u-pub1e;numâi în urma unei discuţii critice prelun-
gite, bată pe testări.
,
Dacă a stau lucrurile, atunci rezultă căi rareori cunoaşte­
rea subiectivă devine obiectivă şi, mai depate, că nici o teorie
a cunoaşterii subiective nu va f în măsură s dea seama de
24 CUOAŞTREA ŞI RAPORTL CORP-MT
cunoaştctca obicctivă. Accastă tcoric ucbuic dczvo!tată:_un
clcmcnt al cunoaştctii subicctivc (lumca 2) dcviac obicctiv
(criticabi!Janivclullumii3) prinfotmu!atcaî�0-unlimba]oa-
tccatc.
FcdcalOpartc,schcmanoasttătc0adicăpoatcdascamadc
ambclc tiputidccunoaştctc.
Am spus adincauti căio pattcimportantăa cunoaştctii su-
bicctivccstc cunoaştctc ebicctivă ptcluatădc un subicct oarc-
catc.·Estc ¡nsă uşor dc dcmonstrat că cca mai matc paì1c a
cunmştctii subicctivc c fotmată din potcnţía!imţi mnăscu|c:
dispoziţii,orimodiñcătialcdispoziţiilorînnăscutc.
Majoritatca !ucturilor pc carc lccunoaşt� Qllul �onstau în
primuIæIn<oztţüæă cincva ştic să mcargăpc bici-
cl×sauætmvioară, accastăcunoaştcrc constă în dis-
poziţii dc a acţiona m confotmitatc cu ccrinţclc unci situaţii
datc. Câm spuncm că ciocva cunoaştc calculul difctcnţial şi
intcgtal,nctcfcrimlafaptulcărcspcctivapcrsoanăşticcumsc
facco dcrivarc şio intcgrarc: spuncm aşadar că a dobândit o
cunoaştcrcdispoziţională.Acc!aşilucrucstcvalabílşiîncazu!
cunoaştctiidifctitclotlimbajc.
ln mod similat, cunoaştcrca alcătuită din informaţii, cu-
noaştctca faptului că lucruri!cstauîn0-unanumitfcl-dcpildă
căactualulptcşcdintcalSmtc!otLnitccstckichatdNixon,oti
căactualul suvcranal Anglicicstc Elisabcm al¡-a· cstccon-
stítuítăînmodcscnţialdíndispoziţia dcancaminticccaccam
auzit în lcgătură cu anumitc lucruri şi din dispcziţia dc a ne
atepta !a anumitc lucmrí şi nu la altclc. Dacă ciocva dinuc
dumncavoastră va citi în ziarul dc mâinc că ptcşcdintclc
Humphrcys-a intots!aCasaAlbădupămchcictcavizitciælc
î Eutopa, tcspcct\va pctsoaoă va f şocatăşi tulburat ă dcoa-
tccc accastă rclatarc vioc în conttadicţiccu aştcptări!c sa!c -
altfclspus,cuunanumitgcndcdispoziţii.
ln accst fclng_ut cmdcsctictoatc gcnut¡lc dc cunoaştcrc
subicctivăcañinda!cătuitcdindispoziţiid�arcacţiooaînaou-
�ii� fc!�tila anumitcsituaţii.locazul ccnilotşial anima-
! lclor, cclc mai mu!tc dispoziţii dc atcacţiona în anumitc im-
prcjwătisuntmoăscutc.lardacănusuntmnăscutc,cídobânditc,
CUNOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBIECVĂ 25
achiziţionarea lor se face î urma utilizării sau a modifcăii
dispoziţiilor înnăscute. De exemplu, vorbirea limbii engleze
sau a limbii franceze reprezintă o dispoziţie dobâdită, însă
fundamentul - dispoziţia de a învăţ un limbaj uman oarecare
- este o caracteristică înnăscută aparţinând exclusiv speciei
umane.
Din câte ştim, toate dispoziţiile înnăscute au fost dobândite
de căte_sp�cii-r.iseeţi nturală�aceast- reprezentând în
esenţă o metodă a încercării şi eliminării erorii-o metodă care
poate f descrisă Ia modul ultrasimplifcat cu ajutorul schemei
noastre tetradice.
Până în prezent, v-am oferit o idee aproximativă a ceea ce
înseamnă o teorie a cunoaşterii. Ea se îndepărtează foare mult
de ceea ce este de regulă prezentat drept teoria cunoaşterii.
Cele mai I!�!t�_�Q!UJ!losofce -*moaşterii _sunt încă
�����I.
1
ţ�e���ţ���
t
���e��ă ��s�
într=o oarecare măsură ironică, însă deloc depăşită; mai mult,
ea este acceptată atât de către simţul comun, cât şi de mulţi
dintre flosof.
Am denumit această teorie "Teoria minţii (ca găleată)". Ea 1
poate f reprezentată prin următoarea diagamă:
t Problema de la care plecăm este¦cu�,nosc? Răspunsul '
este: obţi C!!O�şt�ţe prin intermediul sir_ţ�i!.r mele; ea intă
în gleata mea prin ochi, TnasŞiba.c·Desigur, cunoaş- ;
terea pătnde acolo şi prin intermediul simţului tactil, care nu
esţe reprezentt în schema mea.
--? Cum dobândesc cunoaştere pri intermediul simţurilor? Răs- ,1
punsul obişnuit este: stimulii veniţi di lumea exterioară acţio­
nează asupra organeloti-oasire de simţ şi sunt transformaţr
2t CUOAŞTREA ŞI RPORTUL CORP-MTE
`datc scnzoriaIc, adică înscnzaţii şi pcrccpţii. După cc am tc-
c�g|iona¸ t as!c! mai mu!ţi stimu!i, d��ccsimi!itudini în
matcria!uInosmscnzoria!.Astfc!,dcvic¡sibgprin
carcajungcm!agcncra!ízăr¡sau!arcgu!i,carcnc ccnduc, prin
intcmcdiu!obişnuinţci, !�u�

�ţiţ�
Accasta cstc, pc scutt, tcoria e!aborată Şt
.
ra nată dc căhc
marii !csoñ britæici Lockc, Bcrkc!cy şiHumc, carc autrăit
înaintca!uiDamin. Darnucrcdc, după Dawi, maicstcci-
ncvaîndrcptăţitsă gândcascăîntr-oascmcncamznicră.
Susţinaccstlucm,maintcdctoatc,pcnuucă,dcfapt,(q-
tăt¡!cgrpccdsimi!itudini!cşircpctiţii!c.Copi!u!nou-născutsau
puiulnou-ãscut

se aŞtcaptă să ñc hrănit. E! ştic să sugă şi
aştcaptăs iscofcrcccvadcsupt.L pisici!cnou-născutcaccst
!ucmsurinccumu!tînaintccac!cs dcschidă ochii.
În a! doi!ca rônd, cxis�_g�_pgícc p carc !c putcm
invoca însgrg)nµlccIora!rmatc maisus:m ·ipadspozìţìlor
îçµă

sç�tc-dispoziţiidcaînvăţa-n-zmputæ|nvăţaaícioÃ
�·r .
.
• ,.,,

n¡mìc.
ln a! trci!ca rând, vin cu tcmatca că cxistă ccpii carc s-au
născut orbi şi surzi. Accştia nu numai că pot învăţa s ¸vor-
bcască"înu-unIimbajtacti!,darpotdcvcnichiarmariscriítori
şiñinţc omcncşti pc dcp!incapabi!c. Dcsigur, ciauncvoicdc
anele simţuri, prccum cc! mcti!. Dar cc! mai imponant cstc
faptu! că intc!cctu! oriimaginaţia!ornuauncvoicdc ochisau
dcurcchipcntmaputca!ucra.Ftmdamcnm!dczvo!tăriiaccstor
indivizi cstc!ormatdincu�şl ¡nnăscută zHatăînprc-
ccsdcmaturi���şidinprcdispoziţii!c,af!atcînacc!aşiproccs,
dca mvăţa un!imbajomcncsc. Iæodatăccau învăţat un!im-
baj, ci sc pot conccta !a¸umea! şí astñ| tootc !umi!c sc
d:

schídiraiite:loî�·-
lactomldccsivaicicstcdispoziţiamnăscutădcaînvăţaun
!imbaj: canctumizcazăchciapătmndcriiînIumca3.
CUOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBIECTIVĂ 27
DISCUŢII
Interlocutorul nr. 1: Întrebarea pe care urmează să v-o pun
este scUltă. Putem spune, cred, că se ştie foare bine că nu sun­
teţi un "instrumentalist" în sensul atribuit până acum terme­
nului; totuşi, aţi arătat că, într-un fel, explicaţia în termenii
analogiei cu evoluţionismul pe care aţi dat-o teoriilor afate în
competiţie, a dat naştere sentimentului că teoriile sunt instu-
d
+ e ..
mente e�l

vteţutre.
-----------
Popper: OpTia inea este că teoriile sunt, asemeni altor lu­
cruri, instrmente, însă ele nu sunt doar instrumente. Princi­
pala deosebire este că eu nu pot spune despre un instmment că
este adevărat sau fals, ci numai că e bun sau rău, şi asta numai
în legătură cu un anumit scop. De exemplu, biciclet este un
instument foare nimerit pentr atingerea anumitor scopuri,
deşi m privinţa altora ea a fost depăşită de automobil. Asta nu
înseamnă că nu este adecvată altor scopuri. Există, fră îndo­
ială, o competiţie între instrumente, dar este totodată adevărat
că şi instrumentele depăşite pot f încă foare bune, atunci când
nu avem nimic mai bun la îndemână. S-a putea s fm in situ­
aţia de a ne bucura foarte mult că avem la îndemână o şurubel­
niţă, chiar dacă nu dintre cele mai modere ş.a.m.d.
În cazul teoriilor, situaţia este diferită. Ele sunt instrumente,
dar repzintă totodat �.altceva. O teorie poate f adevaată
sau falsă; s-ar putea s nu fm în măsură să decidem dacă este
adevărată sau falsă, însă foare adesea suntem în măsură să
apreciem dacă o teorie aproximează mai bine adevărul decât
alta.
De exemplu, fzicienii şi astonomii sunt în marea lor ma­
joritate de acord că teoria newtoniană reprezintă o mai .bună
aproximare a adevămlui decât, să zicem, teoria lui Ptolemeu,
ori decât cele ale lui Kepler sau Galilei. Astfel, îşi face apariţia
încă o problemă, nouă, ce vizează raporul teoriilor cu adevrul
- altfel spus, problema adevărului Şi a poslhiiiţl dt�lor
privitoare la adevărul' unei_ t�orii - care deschide o întreagă
pate; tipic umana: i lumii 3. Cel mai imporant segment al
acestei lumi este fonat din teorii, probleme şi argumente. El
28 CUOAŞTEREA ŞI RPORTU CORP-MTE
este dominat de idei ca cea de adevăr sau de aproximae a ade­
vărului - de validitate sau nevaliditţe a argumentelor. De
aceea aş spune că, dacăjinsttientaIismul reprezintă conceptia
care nu vede în teorii _d��fsirple ¸ ¸ instrumente,-atl eu nu
sunt instrumentalist. Desigur, toată lumea admite că teoriile
sunt istumente. Problema este însă dacă ele nu mai sunt şi alt­
ceva. Răspunsul aşa-numitului "instrumentalism" este negativ.
Interlocutorul nr. 1: Este adevărat ce spuneti, dar multe
dinte teoriile apa�tinând lumii 3 nu sunt prea grozave ca in­
strumente de supravieţuire ... [ râsete]
Popper: Desigur! Într-adevăr, aşa stau lucrurile şi nu e ni­
mic de râs în asta. De altfel, voi discuta mai târziu modul în
care apar în lumea 3 toate tipurile de lucruri ce nu pot f expli­
cate numai din perspectiva supravieţuirii şi cum se dezvoltă
aceste lucrri în lumea 3. Mă voi referi în special la modul în
care putem crea scopuri sau obiective noi. Fără îndoiam
rea acestora ar putea să nu aibă nici o valoare din perspectiva
supravieţuirii propriu-zise. Însă o dată create, toate tipurile de
lucruri devin impottante în lumea 3, deoarece sunt legate de
aceste scopuri şi obiective noi.
Cu alte cuvinte, nu sunt un istrumentalist deoarece instu­
mentalismul sustine că teoriile nu sunt altceva decât instu­
mente. Aceasta este ideea. Desigur, nu cred că poate cineva să
nege în mod serios faptul că teoriile sunt istrumente; dar ele
sunt şi altceva. Propun să spunem că teoriile pot f instrumente.
Nu orice teorie are nevoie să fe un instrument.
luterlocutorulnr. 2: Sir Karl, cred că mulţi filosof sistema­
tici americani care se ocupă cu "ceea ce este" sunt convinşi că
pluralismul dumneavoastră reprezintă răspunsul corect la aces­
te încercări moniste. În lumina acestui fapt, aş vrea să vă înteb
dacă puteţi dovedi că există numai trei lumi. Vreau să pun
această întrebare în contextul flosofiei americane care se ocu­
pă de "modurile de existenţă" sau de "domeniile existenţei" în
maniera lui Santayana sau Weiss, findcă ambii vorbesc despre
un soi de "al patrulea domeniu", în care există norme, precum
adevărul, cât şi idealuri şi am fost sutprins când, vorbid de­
spre cunoaşterea subiectivă - constând în efottul cuiva, care
CUOAŞTR OBICTIVĂ ŞI SUBICTIVĂ 29
�ti e să vorbească ori s interpreteze, de a face corect acest lu­
�m aţi folosit cuvântul "corect". Şi fidcă adevărl intă
probabil în defniţia dumneavoastră a cunoaşterii obiective, iar
adevăml unei propoziţii este un ideal - pentu o propoziţie este
mai bine să fe adevărată decât falsă - nu vă rămâne cumva loc
pentru un al patrulea domeniu, un domeniu al normelor? Şi
atunci ar urma să vă puneţi problema dacă acesta este opera
omului, precum al treilea domeniu al dumneavoastră, ori dacă
am descoperit în natura lucmrilor un anumit caracter normativ
pe care încercăm s-I împlinim atât prin intermediul cunoaş­
t erii subiective, cât şi prin cel al cunoaşterii obiective.
Popper: Aş menţiona că, î fond, denumirea "lumea 3" este
doar un fel de a ne exprima care nu trebuie luat prea în serios.
Putem vorbi despre acest domeniu ca despre o lume, ori ca de­
spre o anumită regiune. Îl numesc ,,eal" findcă interacţionea­
ză cu noi şi cu lucrurile fzice.
Mie interacţiunea îmi apare drept un fel de criteriu, poate că
nu necesar, însă sufcient, al realităţii. Când vezi buldozerele
nivelând un teren, zăreşti în fapt foare clar acţiunea lumii 3
asupra lumii 1, deoarece în spatele buldozerelor se afă nişte
pl anuri. La prima vedere procesul ar putea părea lipsit de vreun
plan. Însă noi ştim că fiecare mişcare a buldozemlui este fcută
cu intenţia de a pune în aplicare proiectul unui aerodrom, de
pildă. După mine, aceste planuri fac în mod evident parte din
cea de-a treia lume î sensul pe care îl atibui eu termenului, de
vreme ce ele sunt opera omului şi acţionează asupra lumii 1 , a
lucrurilor fzice. Acelaşi lucm se întâmplă de pildă atunci când
construieşti o casă, sau orice altceva.
Acum, faptul că distingeţi sau nu mai multe regiuni ori lumi
este la mma urmei o chestiune de convenienţă. Scopurile, spu­
neam adineauri, acţionează asupra lumii 1 prin itermediul
nostru şi apa11in lumii 3. Desigur, le puteţi scoate de acolo, pu­
nându-le într-o lume a lor. N-am absolut nimic împotrivă şi nu
voi dezbate această temă, find vorba doar despre o chestiune
de convenienţă. Uneori procedeul poate f foarte convenabil,
alteori însă e sufcient să lăsăm scopurile în locul lor iniţial.
Totul depinde de problemele pe care le discutăm şi nu are rost
30 CUOAŞTRA ŞI RPORTL CORP-MIN
să ne legăm la cap dacă nu ne doare. Acest aspect se afă în
legătură cu cele spuse de dumeavoatră despre defmiţie. Mie
mi-e teamă că sunt, probabil, singurul flosof care detestă de­
fniţiile. Consider că defniţia reprezintă o problemă logică de
sine stătătoare şi că de e se leagă o mare masă de superstiţii.
Oamenii cred că un termen nu are înţeles dacă nu a fost defnit.
Dacă apelăm fe şi la câteva consideraţii logice minore, putem
demonstra cu uşurinţă absurditatea unei asemenea idei. Asta
nu înseamnă că, în opinia mea, defmiţiile n-au nici un rol în
caul multor probleme; însă eu cred că pentru multe probleme
este puţin relevant atât dacă un termen poate sau nu poate f
defmit, cât şi modul în care este defmit. Nu avem nevoie decât
să ne facem înţeleşi; şi, cu siguranţ, defniţia nu este pentr
nimeni un mijloc prin care se face înţeles.
Aristotel are mai multe defniţii ale "omului". Potivit uneia
dinte ele, "omul este un biped fră pene" şi sunt sigur că "bi­
ped fără pene" nu este la fel de comprehensibil ca "om". Altă
defmiţie afrmă că "omul este un animal raţional". Şi în acest
ca eu sunt convins că "raţional", de pildă, este un termen mult
mai difcil decât termenul "om".
Astfel, în general vorbind, defmiţiile nu ajută pe nimeni să
se facă înţeles şi nici nu contribuie la clarificarea lucrurilor.
Menţionez acest aspect întrucât el apare practic î toate prele­
gerile mele, obligându-mă să mă disociez de problema def­
niţiei. Acum însă, dumneavoastă sugeraţi că ar trebui să def­
nesc adevărul, lumea 3, cunoaşterea ş.a.m.d. Eu nu defmesc
aceste lucrri. Fireşte, adevărul este ceva foarte important. Şi
se întâmplă că un alt prieten de-al meu, Alfred Tarski, a dat o
defmiţie a adevărului. Dar aici problema decurge din faptul că
acest concept de adevăr era supus atacurilor flosoflor şi logi­
cienilor. Unii au afrmat că ideea de adevăr este lipsită de sens.
Bineînţeles că înt-o asemenea situaţie a demonstra că ade­
vărul este defmibil î termeni non-suspecţi înseamnă a salva
onoarea acestei idei suspectate. Aceasta este în fapt semnifca­
ţia flosofcă a defniţiei tarskiene a adevăului. În felul în care
a formulat-o, Tarski a salvat adevărul din ghearele infamiei.
CUOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBIECTIVĂ 31
Dacă într-un aemenea context cineva defneşte ceva, este
foarte bine. Dar nu avem nevoie să defnim adevărul, deşi pu­
tem explica ce înţelegem prin ,.adevăr". Într-o conversaţie
informată, a explica ceea ce vrem să spunem depinde nu numai
de vorbitor, ci şi de ascultătorii săi: el trebuie s-i îtrebe dacă
sunt sau nu mulţumiţi de ceea ce le-a spus. Aceasta diferă foa­
te mult de orice defniţie ce tocmai v-a fost serită - pe care
trebuie s-o acceptaţi, clătinându-vă î urma impactului. De
aceea consider că este necesa să mă refer la aceste lucrri.
În acest sens, eu nu visez să defnesc concepte ca lumea 1 ,
lumea 2 sau lumea 3. Eu explic aceste lucruri cu ajutorl exem­
plelor, iar dacă nu veţi f mulţumiţi, voi adăuga noi exemple şi
vă voi îtreba cae sunt difcultăţile. Însă, în mod sigur nu voi
da de fecare dată câte o defmiţie.
În ceea ce priveşte lumea 3, ea este în mod evident alcătuită
din mai multe regiuni diferite. Artele diferă în anumite privinţe
de ştiinţe, dar în altele ele sunt similare. Toate sunt înt-un fel
sau altul produse ale omului şi, ît-un sens sau altul, auto­
nome. V oi discuta altă dată pe larg ceea ce numesc "autono­
mia" lumii 3, dar nu văd de ce n-aş face şi acum câteva referiri
la ea.
Putem spune că, o dată cu inventarea unui limbaj sufcient
de bogat, babilonienii au fost primii, din câte ştiu, care au con­
ceput un sistem numeric în care se poate înaint la nesirşit. Iar
noi avem un sistem numeric similar, şi anume seria nesfrşită a
numerelor naturale 1 , 2, 3, 4 ş.a.m.d. În acest sistem există o
metodă cu ajutorl căreia ştim cum să înaintăm dincolo de
orice punct dat. Prin urmare, se poate spune că sistemul nu­
meric este furit de către om. Unii oameni au spus că el este
opera lui Dumnezeu. Matematicianul Kronecker a afrmat că
numerele naturale sunt furite de căte Dumnezeu şi că toate
celelalte elemente din matematică sunt produse ale omului. Să
luăm numerele pare şi impare. Ele nu sunt produse de căte
noi. Ele apar prin emergenţă din seria numerelor natrale. Nu
poţi alcătui o astel de serie fră să creezi numere pare şi im­
pare. E posibil ca să nu remarci acest lucr - să nu ştii că ai
cret numere pae şi impae şi totuşi să le creezi. Aceast este
32 CUOAŞTRA ŞI RPORT COR-MINT
ceea ce a descrie drept autonomie a sistemului. Fieae obiect
din lumea 3 are un soi de autonomie de acest tip - ceva dei ce
noi nu am creat, dar care reprezintă o consecinţă neintenţionată
a lucrrilor p care le-am fcut. Printe consecinţele neinten­
ţionate nu avem doar numerele pare şi impare ci, fapt foare
interesant, şi numerele prime. Probabil că ştiţi ce sunt nume­
rele prime - numere care nu se divid decât cu ele însele şi cu
numărul 1 . Astfel, 2, 3, 5, 7, I l , 1 3 etc. sunt numere prime.
Acestea nu numai că n-au fost alcătuite de către noi, dar sunt
deja, într-un anumit sens, î afaa controlului nostru. Noi nu
ştim prea multe nici măcar despre distribuirea lor. Nu putem da
o formulă generală a unui număr prim. Cu excepţia rezultatelor
obţinute prin metodele încercării şi erorii, nu putem spune dacă
un număr foarte mare este sau nu este prim. Putem doar să
încercăm să-I dividem mai întâi cu 2 - ceea ce e relativ simplu
- apoi cu 3 ¯ operaţie de asemenea destul de uşoară. Dar când
ajungem la divizori mai mai - de pildă 23 - operaţia nu mai
este simplă. Numai după ce am încercat foarte multe numere
prime - mai precis, divizând numărul analizat până la o cin­
cime, chiar până la o şeptime - putem şti dacă numărul în
cauză este unul prim.
Cele de mai sus arată că aici sunt lucrri care aşteaptă să fe
descoperite. Deşi noi alcătuim numerele, există anumite aspec­
te legate de ele pe care nu le facem noi, dar pe care le putem
descoperi. Aceasta este ceea ce eu numesc "autonomia" lu­
mii 3. Ea tebuie deosebită de ceea ce numesc "realitatea"
lumii 3, legată de faptul că noi putem interacţiona cu ea. Însă
cea de-a treia lume este atât autonomă, cât şi reală. Acesta este
unul dinte punctele mele de vedere principale.
Desigur, aveţi dreptate, există un număr semnifcativ de f­
losof americani pluralişti, iar poziţia mea este cu deosebire
apropiată de cea a lui Pierce. Dar trebuie totodată să adaug că
l-am descoperit foarte târziu pe Pierce şi de aceea nu sunt foar­
te familiarizat cu concepţia lui, din nefericire.
Interlocutorul nr. 3: Înainte de a merge mai departe, aş dori
să-ir-risipiţl două dinte posibilele neînţelegeri cu care mă
confrnt. Deoarece mă ocup de arele vizuale şi pentru că am
CUOAŞTERE OBIECTIVĂ ŞI SUBIECTIVĂ 33
remarcat că indrăgiţi diagramele, aş vrea să mă asigur că nu
m-am înşelat când am presupus că diagrama dumneavoastă
infţişâd cele tei lumi nu este ierarhizată; sau, poate că aţi
plasat lumea a doua intr-o poziţie de mijloc, pentu a le pune
pe celelalte două i poziţii anc�re i rapor cu aceast.
Popper: Nu, cea de-a doua lume se află it-adevăr int-o
poziţie intermediară, deşi celelalte lumi sunt depare de a-i f
servante. Dar, intr-un fel, dispunându-le de jos in sus - prima,
a doua, a teia - am in vedere o ierahie evolutivă. După câte
ştim lumea 1 a existat inaintea celei de-a doua lumi, iar cel pu­
tin rudimente ale acesteia din urmă au existt inaintea lumii a
treia. Însă cred că delina dezvoltae a lumii 2 se realizeaă
doar prin interacţiunea cu lumea 3; de altfel, acesta este unul
dintre lucrurile p care doresc să le discut ceva mai detliat. De
asemenea, dacă poate f vorba de vreo poziţie ancilar, a spu­
ne mai curând că lumea 2 se afă itr-o asemena poziţie faţă
de cea de-a treia lume decât invers. Ea se afă int-o poziţie de
servitute chiar şi in raport cu lumea 1 , in special dacă ne refe­
rim la anumite tipuri de viaţă animală şi presupunem că acolo
există o a doua lume. Toate acestea sunt probleme pe care in­
tenţionez s le discut. .
Interlocutorulnr. 4: Aş dori să-mi clarifc două lucruri: a
existat piesa Hamlet in mintea lui Shakespeae? Şi dc da, a
existat ea in mod simultan in lumile 3 şi 2?
Popper: Mă intreb dacă Hamlet, ca intreg, a existt veo­
dată i mintea lui Shakespeare. Este foarte difcil de dat un
răspws. Ce îţeleg prin Hamlet ca integ? El este cu siguranţă
rodul minţii lui Shakespeae. Fă îdoială, fecare pare a exis­
tat într-o anumită etapă. Dar faptul că Shakespeare ar f avut in
fecare moment i minte iteaga piesă este mai mult decât
îndoielnic. Se spune despre Mozart - există o scrisoare in care
el afmă acest lucr - in legătură cu o uverură sau o simfonie
de-a s, nu-mi mai amintesc precis, c lucraea a existat in mi­
tea lui, ca intreg. Din fericire, srisoare respectivă s-a dovedit a
f un fals. Ea este îcă citată in multe căţi de estetică da nu
este autentică. Eu nu cred că Shakespeare a f putut f "i po­
sesia" lui Hamlet, tr să-I f scris efectiv. Nu este posibil ca
34 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE
noi să avem mai întâi în minte un lucru în mod perfect şi mai
apoi să-l aştemem pe hârie. Acesta este întotdeauna un proces
de creaţie, asemănător celui înfptuit de pictori. Pictorul are o
pânză pe care poate aşeza o pată de culoare, după care face un
pas înapoi pentr a vedea efectul acesteia, find foare posibil
ca s-o elimine. De asemenea, este posibil ca pata respectivă de
culoare să modifce cu totul obiectivul pe care şi-1 fxase aris­
tul ori să-i sugereze doar o schimbare a planului. Este posibil
ca în mintea artistului să îşi facă apariţia idei noi. Există aşadar
un schimb - iar una din tezele mele principale va f cea care
afră existenţa unui schimb permanent între cea de-a doua şi
cea de-a teia lume. Chiar şi atunci când creăm ceva, există un
proces de schimb permanent. Cei mai mulţi scriitori modifcă
în mod permanent ceea ce au scris. Nu toţi fac însă acest lucru:
Berrand Russell mi-a arătat nişte manuscrise de-ale sale în
care există cam o corectură la o pagină, şi aceea neînsemnată.
Însă puţini sunt acei autori care practică acest tip de scriitură ca
pe o regulă - vreau să spun că lucrurile stau astfel cel puţin în
cazul meu; eu încep să scriu atunci când cred că posed în în­
tregime în mintea mea lucrul despre care scriu. Dar când se
afă acolo după numeroase corecturi, el arată cu totul altfel faţă
de ceea ce am avut iniţial în minte, iar încercările de a-l aştere
pe hârie şi de a-l corect m-au ajutat s îvăţ nenumărate lu­
cruri. De aceea cred că e puţin probabil ca Hamlet să f fost
vreodat î mintea lui Shakespeare îainte de a f fost creat
efectiv, adică de a f fost aşterut pe hârie. E foare probabil să
fe î fapt vorba de un proces pe parcursul căria progresul real
în scrierea piesei i-a sugerat lui Shakespeare idei noi, pe cae
nu le avusese anterior. Acest schimb înte autor şi obiectul său
pare a f cel mai plauzibil; cred că tot ce putem spune este că
există o entitate Hamlet, care nu e totuna nici cu carea, nici cu
manuscrisul, acestea din urmă conţinând un text destinat inter­
pretării. Hamlet nu se confundă nici cu vreuna din reprezen­
taţiile lui pariculare. Vedeţi dumneavoastă, dopă cum î pic­
tură reproducerea unui original este foarte diferită de acesta,
putând f uneori foare proast tot aşa reproducerea unei piese
poate f foare proastă. Înt-un fel sau altul, această idee a lui
COAŞTR OBICĂ ŞI SUBICĂ 35
Hamlet ca piesă există î cea de-a teia lume şi este interrettă
in mod diferit de diferite minţi.
Interlocutorul nr. 4: Cea de-a doua problemă cu privire la
cae am\melenelămuii se compune din doul întebări foarte
strâns legate una de cealalt Una dinte ele se bazeaă pe con­
ceptul de lume 3. Uneori faceţi referire la aceast din urmă ca
la un produs al minţii, alteori ca la un prdus al minţii umane.
Să insemne aceasta că o limitţi la mintea umaă? Iar in al doi­
lea rând, poate f considerat comporamentul instinctual sau
neînvăţat pare a lumii 3?
Popper: Este o îtrebare interesantă şi foarte difcilă. Pro­
babil că este mai nimerit să-i răspund cu ,,nu ., d cu siguranţă
că putem construi un concept de lume 3 cu privire la care răs­
punsul a f "da ... Depinde. E posibil chiar ca să susţină cineva
- şi intenţionez să discut această chestiune - că lumea 3 ar
putea f extinsă la lumea animală. Un păianjen ţese o pânză.
Acea pânză este produsul păianjenului. Mierea este produsul
al binelor. De altfel, puteţi include toate produsele animalelor ­
cu excepţia deşeuri lor - în lumea 3, dacă doriţi. Nu e nimic rău
în ast. Am avea de-a face cu o extensie a conceptului, însă
atunci lumea 3 umană va continua să fe un setor foae im­
porant al acestei lumi. Ca sl fu sincer, am avut vreme îde­
lungată î vedere această lume 3 extinsă, da n-am îdrăznit
s-o fac publică, socotind-o prea profndă şi absurdă totodată -
până când am înţeles că i se poate da o explicaţie evoluţionistă
prin corelarea cu produsele animalelor, arătând că, la urma
urmei, arhitetura seamănă cu constirea cuiburilor păsărilor,
find doar ceva mai complicată şi mai puţin instinctivă. Toate
aceste lucruri sunt foare importte în cazul omului. Totodată,
posibilitatea corelării acestui concept cu lumea aimală este
foarte impornt pentu că înlătură obsurittea care il învăluie, .
în special în cazuri precum cel al lui Hamlet.
Interlocutorul nr. 5: Am numai două întebări. ( 1 ) Mă in­
te6 care ·este statutul problemelor, ori al chestiunilor proble­
matice, raporat la cele tei lumi ale dumneavoastră. Înţeleg d
teoria este o creaţie a minţii omeneşti. Da ce se îtâmpl? cu
chestiunile problematice? Cae este natura lor?
36 CUOAŞlREA ŞI RPORTL CORP�Ml
Popper: Am porit de la problema rportlui coqminte.
Interlocutorul nr. 5: Nu, eu mă refer la o chestiune proble­
matică în sine. Unde ar putea f plasată?
Popper: În lumea 3.
11.terlocutorul nr. 5: Mi-e greu să concep că problemele ar
exista în lumea 3. Mai degrabă cred că o îtrebare privitoare la
o problemă există în lumea 3, însă problema însăşi se afă în
lumea 1 .
Popper: Haideţi să considerăm că o problemă teoretică face
parte din lumea 3. S-ar putea ca o problemă practică să nu
existe în această lume, însă problemele teoretice sunt fe opera
omului, fie se nasc precum problema numerelor prime: născân­
du-se în lumea 3, ele îi aparţin acesteia.
Interlocutorul nr. 5: Cealaltă îtrebare ar putea f (2) dacă
computerele pot aduce adaosuri, constd în teorii, la lumea 3,
deci dacă pot veni cu teorii noi. Sunt computerele lucruri gân­
ditoare? Cu alte cuvinte, contribuie ele la creşterea acestei
lumi?
Popper: Nu, findcă ele sunt lucruri furite de către om.
După mine, computerele sunt foare imporante şi interesante,
dar ele nu trebuie supraevaluate. Încă înaintea erei computere­
lor, Einstein a spus: "Creionul meu este mai isteţ decât mine".
Această afumaţie este sufcient de clar: Eistein n-ar f uti­
lizt creionul dacă acesta n-ar f fost, într-o anumită privinţă,
mai inteligent decât el. Aş spune că un computer nu e altceva
decât un creion glorifcat. Aşadar, pentr a putea produce o
schimbare, haideţi s nu demitizm doar omul, ci şi compu­
terele.
Ne putem opri aici? Vă mulţmesc.
2
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUMI
Doamnelor şi domnilor,
Daţi-mi voie să încep prin a vă reaminti pe scur cele două
probleme principale pe care intenţionez să le discut în acest
curs. Pe prima dintre ele am botezat-o "problema cunoaşterii",
un nume pe care îl dau, î mod anume, problemei relaţiei din­
tre cunoaşterea în sens obiectiv şi cunoaşterea în sens subiec­
tiv. Cea de-a doua problemă este reprezentată de problema
raportului corminte, sau minte-orp, a relaţiei dintre stările
fzice şi cele mentale, sau dintre ceea ce eu numesc stările
"lumii 1 " şi stările "lumii 2". Am extins această problemă î
vederea discutării a ceea ce propun s numim "lumea 3", adică
lumea produselor minţii omeneşti.
Lumea 3
Lumea 2
Lumea 1
Acest rezumat acoperă prima jumătate a prelegerii anteri­
oare. Î cea de-a doua jumătte am tratat pe scur problema
cunoaşterii. Am făcut distincţia înte cunoaşterea obiectivă ­
care constă în probleme, teorii şi argumente - şi cunoaşterea
subiectivă - constând în dispoziţii şi, înainte de toate, în dispo­
ziţia de a avea ateptăr. În contiuare, am explicat îndeosebi
schema mea tetradică a creşterii cunoaşterii:
P1 - T- EE- P2
După aceasta am îceput prin a critica succint teoria tadi­
ţională a cunoaşterii. Aceasta este o teorie a cunoaŞtefisu�c­
tiv� îc for� lag răspândită. Ea poate f reprezentată sche-
38 CUOAŞTREA ŞI RAPORTUL CORP-MITE
matic ca teorie a minţii ca găleată, cunoscută în istoria flosofei
sub numele de teoria tablt[t-i raa, ori a "tablei nescri!e", pe
care experienta urmează să-şi graveze descoperirile. Am schi­
ţat-o cu ajutorul următoarei diagrame:
Potivit acestei teorii, cele patru simţuri reprezentate în f­
gură, la care se adaugă simţul tactil, reprezintă su��lntregii
noastre cunoaşteri. V -am oferit câteva motive pentru care cred
că teoria �n cauză este pe de-a-ntregul greşită. Printre altele,
susţin c�ajoritatea dispoziţiilor din care este co
?
�tituită cu­
noaşterea noastră sunt înnăscute, ori ereditare; că testul sunt
preluate din cunoaşterea obiectivă şi nu sunt deloc subiective.
Astfel că, în fapt, din "teoria găleţii" nu mai rămâne nimic - ea
este eronată în toate privinţele. Am criticat-o pe scur, inten­
ţionând iniţial să dezvolt astăzi pe larg această critică, alături
de propria mea teorie a creşterii cunoaşterii.
Dar, ca urmare a discuţiilor avute după prima expunere,
mi-am schimbat planurile referitoare la viitoarele prelegeri, în
special cele referitoare la expunerea de astăzi. Şi asta întucât
aproape toate întrebările apărute data trecută au fost cele legate
de lumea 3. Oricum, anticipam posibilitatea schimbării planu­
rilor mele. Urmează să tec la o discutie asupra lumii 3 - rezu­
mând, printre altele, discuţiile care au urmat după prelegerea
de săptămâna trecută - după care, dacă timpul îmi va permite,
voi incepe să dezbat fondul de tip biologic şi evolutiv al lumii
a treia.
Ajunşi aici, daţi-mi voie să mă întorc la lumea 3 pro­
priu-zisă.
După cum aminteam joia tecută în prima mea prelegere,
ceea ce eu numesc "lumea 3" poate f descris, foare aproxima­
tiv, ca lumea produselor minţii umane. Ei ii aparţin produsele
AUTONOMIA CELEl DE-A TREIA LUMl 39
arhitecturale, artistice, literare, muzicale, educaţionale şi, îna­
inte de toate, problemele, teoriile şi dezbaterile critice din do­
meniul ştiinţelor.
Desigur, denumirea "lumea 3" reprezintă o metaforă: dacă
dorim, putem distige mai mult de tei lumi. De pildă, putem
distinge lumea cunoaşterii obiective ca sepaată de lumea ar­
telor, alte distincţii find de asemenea posibile. Dar nu doresc
să fac mai mult caz decât este necesar din perspectiva atingerii
obiectivelor noaste principale.
Atunci când am afirmat că denumirea "lumea 3" este o me­
taforă, n-am spus totul cu privire la ea; ea este ceva mai mult
decât o metaforă. De asemenea, "lumea 3" reprezintă ceva mai
mult decât lumea produselor minţii. Pe unele dinte ele le-am
indicat data tecută în expunere şi pe parcursul discuţiilor, însă
acum le voi explica mai pe larg.
Să luăm ca exemplu geometia. Ea este î mod evident cre­
ată de căte om, existând chiar o anumită tradiţie istorică refe­
ritoare la originile sale egiptene şi babiloniene: ea a servit mai
întâi scopului instrumental al măsurării terenurilor, probabil în
vederea calculării impozitelor pe suprafeţele de pământ.
Ideea utilizrii exclusive, ori de câte ori este posibil, a lini­
ilor drepte şi a cercurilor în geometrie este, de asemenea, o tra­
diţie creat de către om - la fel ca şi ideea de unghi drept. Dar
nu mai putem spune despre urătoaea teorie sau propoziţie că
se susţine ca o creaţie umaă: dacă trasăm un diametru şi ale­
gem oricare punct de pe circumferiţa cercului respectiv, cu
excepţia capetelor amintitului diametr şi dacă unim prin linii
drepte acest punct cu cele două capete ale diametrului, atunci
aceste linii vor forma un unghi drept î punctul ales.
O propoziţie geometică, ori o teoremă de tipul celei abia
enunţate nu constituie creaţia noastră. Ea apare ca o consecinţă
neintenţionată a inventrii de către noi a geometiei, a compa­
selor şi a cercurilor, a riglei şi a liniei drepte. Există, desigur,
sute de asemenea teoreme, alături de unele mult mai profunde.
Însă, o dată cu oricare teoremă de acest fel apar şi probleme
noi, precum cea în vi1tutea căreia ne întebăm cum pot f de­
monstate teoremele. (Doar atunci când o teoremă este demon-
40 CUOAŞTEREA ŞI RPORTI CORP-M
strtă, o numim "teoremă" - înainte o numim "conjectră").
Altfel forulată, întebarea a f: Care sunt legăturile teoremei
în cauză cu alte propoziţii geometrice? Teorema noastră pari­
culară decurge aproape imediat din două propoziţii: prima este
cea care afrrmă că suma unghiurilor unui triunghi este eglă cu
două unghiuri drepte (care laolaltă formează o linie dreaptă),
propoziţie care, potrivit lui Aristotel, înfţişează esenţa tiun­
ghiului; cea de-a doua propoziţie-premisă spune că dacă două
latri ale unui tiunghi sunt egale, atunci unghiurile dintre aces­
tea şi cea de-a treia latură sunt de asemenea egale înte ele.
Deci, A + 2C = 2R
Din această propoziţie şi din ce potivit căreia suma unghiu­
rilor triunghiului este egală cu două unghiuri drepte, precum şi
din defniţia cercului, care afră că toate raele cercului sunt
egale, noi obţinem o demonstrţie pe care o interpretare îndo­
ielnică a tadiţiei o atibuie întemeietorului flosofei geeşti,
Thales:
A + B = 2R
A + 2C = 2R
I:. B = 2C
1:. C = B/2
Î mod similar,
A + B = 2R
B + 2C' = 2R
1:. A = 2C'
1:. C' = A/2
1:. C + C'= A/2 + B/2 = 1 R
AUONOMIA CELEI DE-A TRIA LUMI 41
Astfel, teoremele, problemele şi, desigur, argumentele pe
care le numim "demonstraţie" sunt toate conseinţe ne intenţio­
nate ale inventării de căte noi a geometiei.
Aceste consecinţe neintenţionate pot f descoperite în ace­
laşi mod în care este descoperit u râu sau un munte - fapt ce
demonstrează că ele se găseau acolo înainte de momentul des­
coperirii.
Dacă aţi urărit demonstaţia, atunci aţi urmărit - î dife­
ri tele dumneavoastră modalităţi subiective ¯ u agument apar­
l i nand lumii 3. În acest caz, v-aţi conectat la o lume 3 produsă
de flosoful Thales din Milet. Acesta este un ca de interac­
(ilme dintre două minţi, pnn intermediul unui produs din lu­
mea 3.
Lumea 3: demonstraţie
Lumea 2: Thales Dumneavoată
Lumea 1 :
Însă important este că, în procesul prin care înţelegeţi argu­
mentul lui Thales, acesta şi mintea sa au devenit relativ ne­
esenţiale. De altfel, este foare probabil ca interretarea rela­
tării cae-i atribuie lui Thales un asemenea argument să fe
greşită. Sau poate că Thales a oferit o astfel de demonstrţie,
însă toate acestea sunt irelevante pentru înţelegerea de căte
dumneavoastră a argumentului. Pentr a ajunge la această în­
ţelegere, dumneavoastr vă conectaţi la lumea 3 prin urmă­
rirea unui argument care face pare din ea. Demonstraţia pe
care v-am oferit-o poate f descrisă c dicursivă. Este vorba
de un număr defmit de paşi, urmaţi de un calcul, totul închein­
du-se cu un fel de surpriză şi, poate, cu sentimentul că suntem
victimele unui tc.
Însă, î acelaşi lo exist o demonstaţie mai puţin discursi­
vă şi, pare-se, mai mult intuih"vă. În acest ca, porim de la
42 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE
observaţia că orice dreptunghi -
adică o figură cu patru unghiuri
drepte - poate fi înscris într-un cerc.
Pentru a vedea acest lucru, nu tre­
buie decât să trasăm diagonalele.
Însă oricare din diagonale este in
mod evident şi un diametru al cer­
cului circumscris, iar fiecare jumă­
tate a dreptunghiului împărţit de
către una din aceste diagonale re­
prezintă un triunghi dreptunghic în
genul celor deja discutate. Aceste
lucruri sunt evidente încă într-o pri­
mă fază a abordării problemei î
cauză. Cât priveşte obţinerea demon-
straţiei noastre, nu avem nevoie de-
--
cât să inversăm procedura şi să no- /
tăm că nici un alt paralelogram î
afară de dreptunghi nu are diagona-
.: mm�
lele egale înte ele.
Această demonstraţie are un caracter intuitiv mai pronunţat:
simetiile impl icate aici pot f înţelese încă la o primă vedere.
Înţelegerea ei este, după cum am văzut, mai puţin dependentă
de argumentaţie.
Nu e nevoie decât de identificarea triunghiului î interiorl
paalelograrului. Faptul că această demonstaţie poate f mai
uşor preschimbată în cunoaştere subiectivă decât demonstaţia
discursivă evidenţiază modul intuitiv în care ea este percepută.
Şi totuşi ea este o descoperire aparţinând lumii 3 care soluţio­
nează, în aceeaşi măsură ca şi prima demonsţraţie, o problemă
a aceleiaşi lumi. În plus, demonstraţia în cauză are nevoie de
un argument la care nu m-am referit de fapt, potrivit căruia nici
un paralelogram care nu are patu unghiuri drepte nu poate f
înscris înt-un cerc. În orice ca, chiar în absenţa invocării aces­
tui argument ajutător, demonstraţia noastră rămâne destul de
convingătoae.
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUMI 43
Nu v-am îfţişat aceste argumente foarte simple pentru a
vă învăţa geometrie. Nimic nu este mai depare de intenţiile
mele; oricum, chiar dacă lucrurile a sta astfel, modalitatea
expusă adineaori nu este deloc cea mai nimerită. Ceea ce vreau
cu să dezbat este rolul lumii 3, altf�I_:l.bl.,
nrgumentelori terio·r-obtective. \rreau să discut imporanţa
l ilptului-că acest" prbi�me�·argumente şi teorii pot f des­
mperite - că ele pot f afate. Şi vreau să mă refer în mod spe­
cial la faptul că aceste probleme, argumente şi teorii pot f În­
(dese de către noi şi că această îţelegere nu seamănă cu
procesul prin care înţelegem o persoană şi intenţiile acesteia,
ci , dimpotrivă, reprezint doar înţelegerea specifcă a unei pro­
bleme (argument, teorie) obiective.
Acum vă va f uşor să distigeţi două sensuri ale gândirii,
cel subiectiv şi cel obiectiv:
Gândirea în sens subiectiv.
este u proces de gândir ce poa-i
te să difere foarte mult de la o
i mprejurare la alta şi de la o per­
soană la alta. În cazul exemplu·
l ui nostu, ea poate consta în
intelegerea faptului că cele trei
l inii sunt raze, având prin urmare
l ungimi egale. Această descope­
ri re are loc într-un anumit mo­
ment.
Gândirea în sens obiectiv este
reprezentată de conţiutul unei
propoziţii (sau aserţiuni), ori de
coerenţa unui argument sau de
difcultatea unei probleme neso­
luţionate. Deşi e posibil să f fost
inventată ori descoprită înt-un
mod oaecare la un moment dat,
ea poate f introdusă în cunoaş­
terea subiectivă orcând după
aceea. Ca locuitor al lumii 3, ea
devine "atemporală", având însă
o istorie temporală.
Am amintit mai devreme că problemele şi argumentele noi
apar ca nişte consecinţe neintenţionate ale inventării de căte
noi a geometriei.
În mod similar, după cum spuneam data tecută în cadrul
discuţiilor, putem inventa o metodă de denumire a numerelor
naturale, astfel încât, în principiu, să le putem adăuga î per­
manenţă un nou număr, îaintând la infmit. Aceasta este in­
venţia noastră, a oamenilor, mai precis a babilonienilor. Însă
44 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTL CORP-MTE
din această invenţie decurg consecinţe neintenţionate şi inevi­
tabile pe care nu le putem nici inventa, nici produce, ci doar
descoperi. De exemplu, există numerele pare şi impare; ori
numerele divizibile şi cele prime precum 2, 3, 5, 7, 1 1 , 1 3, 1 7,
1 9, 23, 29 şi 3 1 . Acestea din urmă au dat naştere multor pro­
bleme care au fost rezolvate, dar şi mai multora nerezolvate
încă. De exemplu, problema: "seria numerelor prime are un
sfârşit, ori acestea se succed la infnit?" a fost rezolvată de că­
tre Euclid. Deşi numerele prime apar din ce în ce mai rar, pe
măsură ce înaintăm crescător, ele nu dispar niciodată, ci con­
tinuă la nesfrşit. Demonstraţia lui Euclid este foare simplă şi
foare frumoasă totodată, însă nu am destul timp la dispoziţie
pentru a o expune aici. Există o mulţime de probleme nerezol­
vate, ca de pildă: Are şirul numerelor prime gemene un sfr­
şit?" (umerele prime gemene sunt numerele prime care au
exact un număr par între ele, precum 3 şi 5, 5 şi 7, I l şi 1 3, 1 7
ş i 1 9, 29 ş i 3 1 . Ele sunt numite "gemene" deoarece se afă
foare aproape unul de celălalt, atât de aproape cât pot f două
numere prime). Aşdar, întrebarea dacă numerele prime geme­
ne au un sfârşit reprezintă una din problemele nerezolvate ale
teoriei numerelor. Pur şi simplu nu-i cunoaştem răspunsul.
Ştim doar că ele înaintează crescător foarte mult, dar nu ştim
dacă înaintează la nesfrşit. Pentu a cunoaşte acest lucru cu
ceritudine va trebui să-I demonstrăm - adică să-I derivăm din
structura numerelor naturale. Există numeroase asemenea pro­
bleme nerezolvate. Imediat ce a fost descoperită o problemă,
putem încerca s o soluţionăm-adică să descoperim o demon­
straţie pentru e. Faptul precis că o problemă în sine tebuie
descoperită - şi că e nevoie de ingeniozitte pentu acest lucru,
nu numai pentu demonstraţie - vă dovedeşte că există con­
secinţe neintenţionate cae apar o dată cu constcţia sistemu­
lui numeelor.
Astfel, problemele pe care le descoperim surin ca nişte
consecinţe neintenţionate ale produselor noastre aparinând lu­
mii 3. Prin urare, ele sunt numai indiect produse ale minţilor
noastre şi de aceea am folosit expresia "în linii mari" atnci
când am spus că lumea 3 este alcătuită în linii mari din produse
ale minţii noaste.
AUTONOMIA CELEI DE-A TRIA LUMI 45
Voi denumi locuitorii de acest gen ai lumii 3 - precum
problemele descrise, care se dezoltă din însăşi lumea 3 fră ca
noi să facem nimic şi se situează î afara controlului nost -
produse "autonome ø Şi voi spune că ���L.�re _riJ
noi, lumea 3 este într-o mare măsură autonomă. S-ar putea să
existe numeroase probleme, argumente şi teoreme autonome,
despre care până acum nu ştim nimic - şi pe cae s-a putea să
nu le descoperim niciodată.
Această ultimă chestiune are o impornţă decisivă, findcă
ne indică um1ătoarele: deşi noi suntem la originea geometiei
şi aritmeticii (sau teoriei numerelor) este posibil ca problemele
şi teoremele să f existat înainte să le descopere cineva. Ele nu
pot apaJine lumii 2, deoarece nu pot f stări mentale sau gân­
duri subiective.
Acest lucru stabileşte în mod precis ceea ce eu numesc "auto­
nomia" lumii 3. Deşi neimportant, termenul este convenabil.
Cu adevărat importantă este îsă următoarea afrmaţie:
Cu toate că dieritele domenii sau regiuni ale lumii 3 se
nac ca invenţii umane, tot acolo îşi fac apariţia, în caltate de
consecinţe neintenţionate ale acestora, probleme autonome şi
soluţi posibile. Ele există independent de conştinţ cuiva cu
privire la ele: le putem descoper în aelaşi fel în care putem
descoperi alte lucrri - cum ar f particulele elementare ori
munţi şi râurile necunoscute.
Aşadar, aceast îseamnă că înte noi şi l_u1ea 3 e�istă un
schimb î care primim mai mult dc�t·a11putea da vreodată. În
aceeaşi măsură î cae sunt valabile î cazul ştiinţelor, cele de
mai sus sunt valabile şi pentru are, findcă, în fond, pictorl
paicipă la acelaşi gen de schimb atunci când aşază o pată de
culoare pe pânză şi face un pas înapoi î vederea contemplării
şi evaluării efectului. Acesta din urmă poate f intenţionat sau
nu. Dacă e neiteţionat, pictorul poate să corecteze sau chiar
să îndeărteze pata de culoare. Însă e posibil şi ca efectul nein­
tenţionat să-i sugereze o nouă idee, de pildă, un nou echilibru
al culorilor, mai izbitor decât cel vizt iniţial. Faptl îl poate
deterina să-şi privească tabloul dintr-o perspectivă cae poate
46 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MTE
schimba problemele compoziţiei, punându-le înt-o lumină
nouă, mergând până la modifcarea proiectului iniţial.
Într-un mod foare asemănător, Einstein spusese câdva:
"creionul meu este mai isteţ decât mine". Desigur, savantul
voia s spună că în aştererea ideilor şi calculelor pe hârtie el
putea ajunge adesea la rezultate care-i depăşeau aşteptările.
Putem spune că, prin intermediul utilizării creionului şi hârtiei,
Einstein a pătrns în cea de-a teia lume, lumea cunoaşterii
obiective. Astfel, el şi-a transf01mat ideile subiective în idei
obiective. O dată transformate în acest mod, ele au putut f
legate de alte idei obiective, ajungând la consecinţe îndepărtate
şi neintenţionate care transcend de depat1e intentiile de ple­
care.
Există o povestire emoţionantă despre compozitorl Joseph
Haydn. El a scris, la bătrâneţe, Creaţia, care a fost interpretată
pentru prima oară la Viena, în Aula vechii Universităţi, o clă­
dire care a fost distrusă în cel de-al doilea război mondial.
Când a auzit minunata intoducere a corlui, Haydn a izbucnit
în lacrimi, spunând: "Nu sunt eu cel care a scris asta. Eu n-aş f
fost în stare s-o fac". Cred că orice mare operă de artă îl trans­
cende pe artist. Creând-o, el interacţionează cu lucrarea s, pri­
mind în permanenţă sugestii de la aceasta, ele purtându-1 din­
colo de intenţiile originare. Dacă posedă atâta umilinţă şi spirit
critic încât să dea ascultare sugestiilor şi să înveţe de la ele,
aristul va crea o operă ce-i transcende puterile.
Veţi vedea cum, porind de aici, teoria mea despre lumea 3
duce la o perspectivă asupra creaţiei umane, îndeosebi asupra
creaţiei at1istice (şi nu numai), care se deosebeşte substanţial
de câteva puncte de vedere foarte larg împărtăşite: am în
vedere, printre altele, teoriile potivit c�rora ara este autoex­
primare sau cele ce susţin că aristul e inspirat nu de muze
- zeiţele inspiraţiei, ca la vechii gei -, ci de propriile stări f­
ziologice, numite şi "subconştient", care au luat locul muzelor.
Aceste teorii asupra atei pot f criticate cu uşurinţă pe te­
meiuri pur intelectuale, pentru totala lipsă de conţinut, inde-­
pendent de orice teorie de genul celei despre lumea 3.
A lTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUMI 4 7
Toate aceste lucrri pot f extinse astfel încât să dea soco­
teală aproape î totalitate de relaţia dinte creator şi opera sa.
De altfel, voi reveni la acest lucru mai târziu. Însă, pentru
moment, vreau să mă întorc la o discuţie asupra lumii 3 privită
din punctul de vedere al evoluţiei biologice.
Până acum am îcercat să ofer un tablou intuitiv oarecum
complet a ceea ce înţeleg prin "lumea 3". În măsur în care
vizează cunoaşterea obiectivă, putem spune că aceasta se com­
pune din lumea bibliotecilor, a cărţilor şi revistelor, dar şi din
cea a relatărilor şi tradiţiilor orale. În mod evJ��tt� limbajul
joacă _u�_!(l important în lmea 3, a �naşt�rii obiect-ive. Îsă
l i mba_ul joc� un rol imporant şi în ară. Vă veţi da seama că
voi ñnevoit să vorbesc mult despre limbaj. La fel au fcut şi
cei mai mulţi dintre flosofi moderi. Însă ei sunt în general
interesţi de cuvinte şi de Înţelesurile lor. Eu nu. Pe mine mă
interesează teoriile şi problema adevărului acestora - sau a
aproximării, adică a apropierii lor de adevăr - şi nu acord im­
poranţă cuvintelor. Situaţia poate f reprezentată sub forma
tabefulul urător
Tabloul celor două laturi ale limbaj ului
Cuvintele Enunţurile
pot exprima
Concepte Propoziţii
sau desigări sau teorii
sau termeni sau ipoteze
sau aserţiuni
Ele pot f
Cu sens Adevărate
iar al lor
Sens Adevăr
poate f redus pe calea
Defniţiilor Derivărilor
Conceptelor
primitive
la cel al
Propoziţiilor
primitive
48 CUOAŞTEREA ŞI RPORTL CORP-MINTE
Atitudinea mea faţă de acest tablou este următoarea: deşi
cele două laturi ale sale sunt întru totul analoge, latura stângă
este lipsită de imporanţă, în vreme ce latura dreaptă are o ex­
tremă însemnătte.
Cred că pot să vă spun că multă vreme am ezitat să public
ceva despre lumea 3. Vreme îdelungată nici nu mi-am dat
seama c ea poate f caracterizată drept lume a produselor
noastre. Am privit-o doar ca pe lumea teoriilor şi argumentelor
şi totul imi părea abstact, flosofc şi vag. După cum vă spu­
neam, sunt alergic la vorbele goale şi n-aveam incredere că
într-o astfel de teorie se găseau altceva decât vore goale. Cea
care m-a fcut să devin mai încrezător a fost descoperiea că
există ceva analog lumii 3 umane până şi printre animale.
Aceasta m-a condus la o perspectivă mai puţin găunoasă asu­
pr chestiunii, inclusiv la o abordare de tip biologist şi evolu­
ţionist a lumii 3. Totodată, am ajuns să înţeleg că, într-un anu­
mi t sens, lumea 3 este opera omului - chiar dacă, în alt sens, ea
este autonomă - şi că, în orice caz, ea este tot atât de reală ca şi
lumea 1 de veme ce poate ca prin acţiunea intermediar a
lumii 2 să acţioneze nu numai asupra minţilor noastre, dar şi
asupra corpurilor şi, astfel, asupra lumii 1 .
Descoperirea in cauză m-a făcut totodată să-mi dau seama
că lumea 3 este extrem de importă pentu problema rapor­
tului minte-orp, la fel ca şi pentru o teorie a miţii umane -
adică la o teorie a principalelor ei caracteristici, precum con­
ştiinţa selectivă, memoria selectivă, atitudinea ivestigatoare
faţă de lume şi, in cele din urmă, ego-ul, care stăbate trecutul
şi se aşteaptă la un viitor.
În orice caz, la inceputul discuţiei despre evoluţie, tebuie
să fac câteva remarci generale. Eu sunt ceea ce s-ar numi un
"admirator reţinut al darwinismului". Îl admir foarte mult pe
Darin şi socotesc aşa-numita "sinteză moderă a darinis­
mului'' un mare pas către adevăr. În acelaşi timp însă, sunt
conştient de difcultţile şi neclarităţile darinismului, care e
departe de a oferi o explicaţie stisfăcătoare celor întâmplate,
ori celor ce se vor îtâmpla. În ciuda însă a numeroaselor pro-
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUI 49
bleme pe care le lasă deschise, el oferă o aumită înţelegere
intuitivă_
La început mă voi referi la câţiva predecesori din lumea
animală ai îclinaţiilor noastre caracteristice către evoluţia exo­
somatică, prin crearea unor unelte exterioae corpului nostru şi
nu doar către evoluţia pe cale endosomatică, prin mutaţii şi
dezvoltarea unor organe noi şi tot mai bune. După cum spu­
neam data trecută, în loc să ne perfecţionăm ochii sau urechile,
noi dezvoltăm ochelar şi proteze auditive, ir în loc să ne dez­
voltăm picioare mai iuţi, noi perfecţionăm biciclete le, automo­
bi lele şi avioanele.
Există îns şi animale care produc unelte exosomatice. Pot
menţiona aici plasele păianjenilor, cuiburile păsărilor sau coli­
bele castorilor. Însă, cu excepţia omului, nici un animal n-a
produs nimic în genul cunoaterii obiective - probleme obiec­
t ive, argumente obiective şi teorii obiective.
Animalele au produs limbaje. Potrivit unor teorii modere,
cântecul unei păsări înseamnă "Proprietate privată! Cei care o
încalcă vor f pedepsiţi! ". Şi acesta este un instrument exoso­
matic care are, asemenea tuturor instmmentelor animale, o bază
genetică înnăscută.
Însă cunoaşterea animală este esenţialmente endosomatică:
ea este formată din dispoziţi i înnăscute sau dobândite, asemă­
nâdu-se astfel foarte mult cunoaşterii umane subiective.
Este limpede că existenţa cunoaşterii noastre exosomatice ­
cunoaştere ce poate·f plasată în afara noastră, putând astfel de­
veni discutabilă criticabilă- decurge din existenţa unei carac­
teristici speciale a limbajului uman, care o face posibilă. Ur­
mătoaea noastră problemă va consta î descoperirea acestei
diferenţe caracteristice dintre limbajul animal şi cel uma.
DISCUŢII
I nterlocutorul nr. 1: Aţi afmat că puteţi face descoperiri
în lumea 3 în acelaşi fel în care se fac descoperiri î lumea na­
turală, de pildă. Astfel, după dumneavoastră, a descoperi ceva
50 CUOAŞTEREA ŞI RAPORT CORP-MITE
în lumea 3 este similar cu descoperirea unui munte sau râu ne­
cunoscut. Mă înteb dacă lucrurile stu realmente astfel, sau
dacă dumneavostă surprindeţi semnifcaţia faptului că, pentr
a valida o descoperire în lumea 3, e nevoie de o dovadă nece­
sară a priori, în vreme ce în cazul unei descoperii din lumea
naturală nu e nevoie decât s-I ducem pe cel interesat la faţa
locului şi să-i indicăm respectivul fapt
Popper: Nu, n-am ajuns la acest lucru. Vedeţi dumneavoas­
tră, o problemă, ca atare, este sufcientă! Cineva poate spune:
"Priveşte aici, este foarte ciudat; îsă ceea ce trasez pe cerc ca
opuşi ai diametului său, par nişte unghiuri drepte. Cum s mă
descurc în acest ca? Deşi unghiurile par a f drepte, nu ştiu
dacă lucrurile stau realmente astfel".
Părerea mea este că asta înseamnă s descoperi o problemă
care face pare din lumea 3. Ea sună astfel: de ce nu sunt toate
aceste triunghiuri dreptunghice? Aceasta este o problemă, iar
descoperirea problemei este sufcientă, nemaiind nevoie ca
cel ce-şi pune întebarea să producă nimic în genul unei de­
monstţii. Dacă persoaa respctivă face o nouă descoperire,
aceasta poate f descoperirea unei soluţii a problemei. Aceasta
poate f dovada. Însă eu am vorbit despre descoperirea de pro­
bleme, care sunt în egală măsură locuitori ai lumii 3 ca şi argu­
mentele, teoremele, demonstraţiile, sau cum vreţi să le denu­
miţi.
Interlocutorul nr. 1: Nu sunt convins că aş numi acest fapt
o descoperire în cadrul lumii 3, ci mai curând o descoperire în
cadrul lumii fzice. Şi asta findcă tocmai m-aţi întebat dacă
ştiu ce înseamnă unghiurile drepte exclusiv în termenii apa­
renţelor. Dacă cineva "mi-a atat" ceva, spunându-mi ,,Acesta
este un unghi drept", iar apoi trasează un cerc cu un diametru
ş.a.m.d . . .
Popper: Am spus că unghiurile drepte fac parte din lu­
crurile pe care le furim atunci câd creăm lumea 3. (Am re­
nunţat doar la problema ce decurge din desenul fut de mine.)
Voi formula o nouă problemă din lumea 3: noi construim un
unghi drept în conformitate cu o anumită metodă: respectând
procedurile de trasare a liniilor şi unghiurilor drepte. Acestea
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUMI 51
sunt opera omului. Însă problema se pune î legătură cu un­
ghiurile drepte - cu relaţia dintre unghiurile drepte şi cercuri.
La prima vedere sunt lucruri total diferite. Îns toate se afă sub
incidenţa descoperirii, a unei smprize. Tot aici este descoperită
problema (întrebarea) dacă şi cum sunt ele legate.
Interlocutorul nr. 1: Nu pun sub semnul întrebării ceea ce
denumiţi "autonomia" obiectelor lumii 3. Vreau să vă înteb
altceva: ce imporanţă acordaţi distincţiei operate între adevă­
ml necesar, care are nevoie de o demonstraţie discursivă, şi
adevărul contingent, care reclamă doar atenţie la fapte?
Popper: Dacă o-aveţi nimic împotrivă aş propune să nu
folosim prea mulţi termeni tehnici în această discuţie, care nu
este deschisă numai celor care cercetează flosofa sau mate­
maticienilor. După mine, dacă o anumită propoziţie este demon­
strabilă sau nu, reprezintă o problemă a lumii 3. Dacă propozi­
ţia e demonstrabilă, atunci problema examinării tipurilor de
probe care se oferă ţine de lumea 3. Pot exista mai multe ase­
menea probe. Noi putem descoperi asemenea probe, le putem
compara - toate aceste procese sunt interesnte pentm lumea
3. Lumea 3 nu este alcătuită numai din propoziţii demonstra­
bile în mod necesar. Ea este forată din teorii de toate ge­
nurile: teorii fzice, care nu sunt demonstabile şi alte lucmri
asemenea.
Desigur, un lucru de acest gen tebuie început de către noi.
De pildă, geometria trebuie începută de către noi, dar o dată ce
a porit, ea îşi produce propriile probleme. Acelaşi lucru se în­
tâmplă şi în caul fzicii, precum şi în celelalte ştiinţe. Nici ar­
tele nu fac excepţie. Cineva poate începe îtr-un fel sau altul să
cânte ori să întreprindă altceva de natură muzicală, înainte să
apară probleme muzicale; problema modalităţii de a îcheia o
piesă ori cea a cadenţei sunt unele din cele mai evidente- pro­
bleme ce ţin de muzică. Desigur, nu vreau să spun că toate lu­
crrle acestea sunt identice, orî că există o singură modalitate
în care descoperim o problemă. Bineînţeles, dacă mergeţi suf­
cient de departe cu gândul, puteţi descoperi unele diferenţe de
la un lucr la altul. Spuneam că dăm peste o problemă în ace­
laşi mod în care dăm peste un munte sau peste un râu, înten-
52 CUNOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP-MINTE
ţionând prin asta să spun că noi descoperim ceva ce se afă
acolo. Desigur, nu neg că atunci când descoperim un asemenea
lucru noi suntem creativi, productivi. Totuşi, noi descoperim o
problemă şi într-un sens nu putem spune c problema n-a fost
acolo înainte ca noi s-o descoperim.
Voi vorbi despre această chestiune a timpului în relaţie cu
lumea 3 când voi avea răgazul s-o fac. Însă subiectul care ur­
mează acum este autonomia considerabilă a lumii 3, cu privire
la care spuneţi că nu veţi avea obiecţii - ceea ce înseamnă că
admiteţi că lumea 3 are componente la care nimeni nu s-a gân­
dit vreodată. Utmătorul exemplu foarte simplu poate f eloc­
vent: dacă intoducem o problemă matematică î computer,
uneori acesta este în măsură să o rezolve. Să presupunem că
problema a fost soluţionată de computer, care ar fi astfel con­
ceput încât să tipărească soluţia, care să fe imediat introdusă
automat în bibliotecă şi uittă acolo. Cu alte cuvinte, ar f vor­
ba de o problemă a cărei rezolvare de către computer n-a fost
văzută de nimeni. Desigur, mintea umană a fost implicată în
conceperea calculatorului. Însă nimeni nu ştie că această pro­
blemă patticulară a fost rezolvată şi nimeni nu ştie cum a fost
rezolvată. Ea se afă pur şi simplu acolo, în bibliotecă, spre a fi
găsită de cei care doresc acest lucru.
În orice caz, faptul arată că există obiecte ale lumii 3 cae
nu sunt produse propriu-zise ale minţii omeneşti, ci produse
indirecte. Am admis şi acest lucru. În mod indiect, prin cre­
area geometiei, noi creăm probleme geometrice. Sub acest
aspect ele se deosebesc de munţi, findcă î mod indirect ele îşi
au originea în noi. Deci ele trimit la noi doar indirect, iar cel
mai important este faptul că noi putem obţine mai mult decât
am intodus. De aceea spunea Einstein că isteţimea creionului
său este mai mare decât propria lui isteţime. Într-un fel sau
altul, el obţine de la lumea 3 mai mult decât a introdus î ea . ..
I nterlocutorul nr. 2: Vreţi să spuneţi că - dată find inven­
tarea sistemului numerelor de către babilonieni, sistem în care
prezenţa numerelor prime constituie o consecinţă neintenţiona­
tă care exista acolo înainte ca grecii (sau oricine altcineva) s-o
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUMI 53
l i descoperit - sistemul numerelor se găsea acolo înainte ca
habilonienii s-I inventeze?
Popper: N-am spus aşa ceva şi tomai faptul acesta este
unul din elementele de bază ale perspectivei pe care v-o supun
atenţiei; de altfel, intenţionam să discut acest lucru înt-o secţi­
une ulterioară a prelegerii mele. După mine, e nevoie să accep­
tim această lume 3 foatte interesantă şi semnifcativă, dar tre­
buie totodată să se elimine vorbăria goală în legătură cu ea.
Asta şi facem, până la un punct, atunci când arătăm că nu poate
fi vorba de o astfel de lume în absenţa finţelor umane. Dacă,
de pildă, n-ar f existt babilonienii, care să inventeze sistemul
numerelor, numerele prime nu ar exista. Nu tebuie să intru în
detalii, dar menţionez totuşi că, pentru a ajunge la numerele
prime, sistemul numerelor trebuie dezvoltat dincolo de un anu­
mit punct. Astfel, dacă n-am f inventat înteaga serie infnită
de numere, nu ar f existat problema teoriei numerelor prime.
I nterlocutorul nr. 3: Aşadar, atunci când creăm obiectele
lumii 3, noi creăm de regulă mai multe lucruri decât cele de­
spre care avem ştiinţă?
Popper: Da. În cazul nostr, marele "creator" este limba.
Chiar şi sistemul numerelor este, în esenţă, o chestiune lingvis­
tică. Este o metodă lingvistică de a găsi noi nume pentru tot
mai multe numere reale. Prin urmare, limbajul este într-un fel
sau altul fundamental pentru toate domeniile de creaţie, chiar
şi pentu artă şi muzică. Iar în cazul ştiinţelor este esenţial,
cunoaşterea aceasta find în fapt cunoaşterea obiectivă. Şi cred
că este rezonabil să presupunem că lumea a teia umană începe
să se dezvolte mai curând în sfera cunoaşterii - unde se afă
rădăcinile chestiunii - decât î cea a artelor. După cum am
promis, voi discuta acest lucr în termeni evoluţionişti.
I nterlocutorul nr. 1: Sir Karl, ceea ce spuneţi dmneavoas­
tră are o imporanţă fundamentală din acelaşi motiv pe care
l-am amintit şi eu anterior. Nu sunt atât de sigur că putem
spune, aşa cum o faceţi dumneavoastră, că sistemul numerelor
a fost mai degrabă inventat decât descoperit de babilonieni -
deoarece înaintea babilonienilor exist un sistem al numără­
torii pe unităţi. E posibil să f existat problema modului de
54 CUOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP MINTE
explicare a numerelor prime sau "mai mari" ori "prioritare";
dar nu cumva soluţia bazelor zecimale şi a altor baze a existat
acolo chiar dacă babilonienii n-au descoperit-o? Tot astfel, nu
putem spune că numărătoarea pe unităţi îşi are originile în
lumea fzică şi că aceasta face lumea 3 dependentă de lumea 1,
în loc s-o pună în postura de creaţie a minţii?
Popper: N-aveţi dreptate. Dar cealaltă idee este excelentă.
Nimeni nu se îdoieşte că, de regulă, descoperim că o nouă
invenţie reprezintă o soluţie la o problemă anterioară. În limi­
tele acestor situaţii, faptul este mai mult o descoperire decât o
invenţie. Acesta este primul aspect asupra căruia suntem întm
totul de acord. Cu siguranţă, au existat oameni nemulţumiţi în
privinţa sistemului de numere anterior, ajungând la conştiinţa
existenţei unei probleme referitoare la modul în care invenţia
acestei metode ar putea constitui o reală soluţie la o problemă
anterioară. Şi presupun că în altă parte ea poate f găsită şi înt-o
formă mai generală. Dar nu înţeleg cum ajungeţi să regresaţi
până la lumea 1 . Nu cred că lumea fzică propriu-zisă poate f
vreodată o problemă ori un răspuns. Problemele sunt lucruri
aflate în strânsă legătură cu lumea biologice/. Sunt probleme de
genul celor ale supravieţuirii animalelor, inclusiv ale animale­
lor lipsite de conştiinţă. Putem spune că un animal este adaptat
la un anumit mediu, iar atunci când mediul se schimbă, apare şi
o problemă de supravieţuire pentru speciile particulare. Dar, la
drept vorbind, nu văd cum problemele s-ar putea ivi înaintea
apariţiei vieţii animale.
lnterlocutontl nr. 1: Dar de vreme ce există specii şi vietăţi
ce pot reacţiona la mediu, problemele iniţiale există deja. Ast­
fel c, de exemplu, simpla existenţă a unui animal oarecare şi a
mediului său vor constitui baza iniţială a întregii lumi 3 şi totul
se va dezvolta cu începere de aici, deci fecare problemă se va
desfşura din acest punct. Aşadar, ea nu va depinde de minte,
deşi mintea e cea care percepe problemele. Cu toate acestea,
problemele există indiferent dacă mintea le percepe sau nu.
Popper: Desigur, sunt de acord cu asta, dar voi atrage aten­
ţia că această evoluţie nu are nimic magic în ea. Altfel spus,
pot exista animale foarte complexe, dar î cazul lor niciodată
AUONOMIA CELEI DE-A TREIA LUMI 55
nu poate f vorba de o lume 3 în sensul nostu: niciodată nu
vom întâlni la ele un limbaj, u argument sau oricare alt lucr
pe care, în mod speifc, l-am numit "uma". Dar chiar consi­
deraţiile acestea ale dumneavostră m-au deterinat- vă amin­
tiţi discuţiile care au urmat primei prelegeri - s abordez
înteaga problemă dint-un punct de vedere biologic şi evolu­
ţionist.
lnterlocutorul nr. /:Atunci când ai de-a face cu un animal,
ai de a face şi cu un duşman al acestuia, animalul luând-o la
fugă când îşi vede semenii devoraţi; toate acestea foreaă
atât o problemă, cât şi o soluţie. Accentând asupra evoluţiei,
cred că veţi găsi că e difcil să separaţi lumea 3 umană de
lumea 3 animală evoluţia find continuă.
Popper: Acest aspect lipseşte încă, dar vom f î măsură
s-I abordăm. Problema este foarte interesantă, având o anu­
mită legătură cu fncţia argumentativă a limbajului. întreaga
chestiune poate f intitulată "evoluţie emergentă" şi poate f
explicată prin schema:
P
1
-- TT--EE--P
2
Înainte de toate P
2
este dife
!
ită de P
1
, ceea ce e deja impor­
tat pentr problema în cauză. In al doilea rând, puteţi spune că
aici legătura nu este de tipul determinismului sau al cauali­
tăţii. Cu alte cuvinte, lucrrile pot evolua în mai multe feluri.
Ori de câte ori avem schema de mai sus, în ea există legături
care nu sunt delo sigure. Poate că vă mai amintiţi că am spus
că, la nivel animal, teoria ipotetică poate consta îtr-o mutaţie.
Această nouă mutaţie poate avea loc sau nu. E posibil ca o
nouă teorie să fe inventt. Aşadar, oriunde apar aceste erori,
există maje de toleranţă datorită cărora nu veţi găsi la primul
animal toate însuşirile celor care vin după el, adică veţi vedea
că unele animale aparţinând unor stadii foarte timpurii ale evo­
luţiei au supravieţuit. Desigur, cele mai multe n-au reuşit acest
lucru. De ce unele au izbutit, în vreme ce altele au eşuat, este în
mare măsură o chestiune neunoscută care nu are şanse să de­
vină altfel. De aemenea, unele adaptri noi pot să dispară în
vreme ce altele vor dăinui.
56 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE
/nterlocutorul nr. 1: Acum presupun că ştiu unde nu sunt de
acord eu dumneavoastră. Deşi aveţi în vedere aceste posibili­
tăţi numeroase, cred că ele au existat de la început, singura
schimbare cu şanse reale find cea legată de posibilităţile care
au intrat în cunoaşterea noastră. Toate acestea au existat în lu­
mea 3. În orice caz, aria lumii 3 pe care o putem cunoaşte este
determinată de teoriile sau teoriile ipotetice pe care le utilizăm,
precum şi de problemele noi care ne ies în cale.
Popper: Cred că mai bine ar f s încheiem această discuţie
într-o problemă particulară, deoarece ea ridică probleme în
bună măsură noi. În ce mă priveşte, aş spune că există un sens
banal în care putem spune că posibilităţile noastre există, dar
repet, e vorba de un sens banal. Acelaşi lucr este valabil când
vorbim despre toate posibilităţile care ar putea apărea vreodată,
deoarece nu ştim dinainte care dintre ele vor lua finţă. Acesta
este principalul răspuns la înteabarea dumneavoastră.
Interlocutorul nr. 4: După cum înţeleg eu lumea 3, omul
produce regulile jocului - linia dreaptă, cercul, unghiul drept­
şi în cadrul acestora există un soi de legături logice pe care le
descoperă omul. Aceasta este lumea 3. Sunteţi de părere că
ceea ce am spus e adevărat?
Popper: Nenumărate relaţii logice, cât şi anumite reguli ale
jocului nu sunt deloc interesante, în vreme ce altele se dove­
desc incredibil de interesante şi de productive, ducând la des­
coperiri de tot felul. Dar în celelalte privinţe sunt întru totul de
acord cu dumneavoastră, în măsura în care înţelegeţi că şahul
este mai puţin productiv decât geometia; deşi permite tot felul
de combinaţii, el e mai puţin bogat în combinaţii decât geome­
tria, în vreme ce aplicabilitatea lui este practic nulă, spre de­
osebire de bogăţia în aplicaţii a geometriei.
/nterlocutorul nr. 4: Să luăm ca exemplu natura. Aici avem
de-a face cu materia şi energia. Sunt acestea două reguli ale
jocului? Avem de asemenea relaţii logice care reprezintă reguli
ale naturii - privitoare la modul în care se mişcă particulele.
Putem spune că acesta este un gen de regulă a naturii legată
într-un fel sau altul de lumea 3 în sensul atibuit de noi aces­
teia? Există vreun tip de necesitate logică în natură . . . ?
AlTONOMIA CELEI DE-A TRIA LUI 57
Popper: Dumneavoastră vorbiţi despre materie şi energie,
care nu sunt îsă altceva decât concepte omeneşti prin care de­
scriem natra. Desigur, aceasta din urmă conţine ceva ce cores­
punde respectivelor concepte, dar care nu poate f indicat cu
exactitte. Respectiva realitate nu poate f delimitată pentr a
putea spune: aceasta este materie, ia aceata este energie. Şi
pe lângă faptul că un asemenea lucru este imposibil, exemplul
particular ales de dumneavoastră este nefericit deoarece, po­
trivit lui Einstein, întreaga materie este energie concentrată în­
tr�un fel sau altul - astfel încât nu putem distinge cu adevărat
materia de energie. Putem face distincţia, să spunem, între ener­
gia sub formă de materie şi energia sub formă de radiaţie. De
fapt, aşa se şi întâmplă, iar materia, radiaţia şi energia sunt
concepte omeneşti. Însă noi putem indica lucruri din natră
care sunt energie sub foră de materie şi altele care sunt ener­
gie sub formă de radiaţie, precum şi lucruri care sunt şi una şi
alta. Prin urmare, din câte înţeleg eu, întrebarea dumneavoastă
este: "Cât din toate acestea reprezintă invenţia noastr şi cât
aparine naturii înseşi?" Aceasta este întrebarea?
Interlocutorul nr. 4: De fapt, aş dori să vă înteb dacă în
lumea 3 există acelaşi gen de necesitate logică ca şi î lumea 1.
Popper: Necesitatea logică există numai în lumea 3. Cone­
xiunea logică, relaţiile logice, necesităţile logice, incompatibi­
litatea logică-toate există numai în lumea 3. Astfel, ele există
în teoriile noastre despre natură. În natură însă, nu există aşa
ceva ...
lnterlocutorul nr. 4: Aşadar, lumea 3 şi lumea 1 sunt oare-
cum distincte?
a
Popper: Da, ele sunt realmente distincte. Lumea 2 intervine
între ele. Lumea 3 poate avea efecte asupra lumii 1 , efecte
foare mai chia. Să luăm ca exemplu bomba atomică. Aceasta
a fost în întregime o invenţie aparţinând lumii 3; î natură n-a
existat aşa ceva. Se poate lesne arăta că nu era cu putinţă să
existe un astfel de lucr în natră, întrucât bomba s-a dezinte­
gra încă înainte de a f asamblată-sunt sigur că înţelegeţi. Prin
urare, ea este în totalitate o invenţie aparţinând lumii 3. Şi ce
consecinţe a avut nu numai asupra lumii 2, d şi asupra lu-
58 CUOAŞTREA ŞI RPORTL CORP-MINT
mii 1! Astel, lumea 3 are un efect - foare puteric de altfel -
asupra lumii 1, precum şi asupra lumii 2, însă, compaată cu
lumea 2, lumea 3 este un amplifcator teribil al puterilor lumii
2 asupra lumii 1. Înţelegeţi? Ea produce un efect mult mai
mare în lumea 1.
Interlocutorul nr. 5: Aş dori s!-1 înteb pe Si Kal ceva în
legătură cu urătorul adevăr foare impornt: "Un lucru este
ceea ce este şi nu altceva", spre a utiliz textal propoziţia
episcopului Butler. Când un tânăr domn a spus adineauri: "Noi
inventăm regulile jocului" - a vrea să ştiu înainte de toate
dacă această aseriune reprezintă o regulă. Am inventat-o noi?
Dacă da, cum dăm seama de univeralitatea şi de necesitatea ei
logică? Iar dacă i se aplică atât de îndeaproape lumii 1 încât
episcopul Butler a putut s-o formuleze - nu ca tautologie, nici
ca adevăr logic, ci păând că li se aplică până şi semnelor, fiind
un adevăr despre sine însuşi ca idee pe care o gândim în lu­
mea 2 - cum dăm seama de necesitatea şi de universalitatea
lui, dacă noi l-am inventat, dacă este o regulă? Sau, poate ar f
mai nimerit s spunem că este o descoperire? Iar dacă este o
descoperire, e ea numai o descoperire privitoare la necesitatea
logică din lumea 3? Nu este cumva ceva adevărat şi pentru lu­
mile 2 şi 1, şi chiar pentru o a patra lume? Pentu oricae lume
posibilă?
Popper: Nu ştiu dacă v-am îţeles pe deplin. Vedeţi dum­
neavoastră, după mine limbajul reprezintă invenţia noastră. Nu
spun că l-am inventat î mod conşt ient. Dar el s-a născut în­
tr-un fel sau altul - în special limbajul în care putem face afrr­
maţii de genul: "un lucru este ceea ce este". Aceast este o
pare a limbajului uman pe care noi l-am inventat. Dar tot de
evoluţia limbaului uman ţine şi apariţia a ceea ce numim "ade­
văr" şi pe care îl putem descrie. Din punct de vedere empatie
ea este o chestiune ce ţine de lumea 3. Limbajul este deja o
problemă a lumii 3 - în special limbajul uman - iar adevărul
este chiar într-o mai mare măsură o problemă a lumii 3. Şi la
fel ca toate problemele acestei lumi, adevărul are o anumită
autonomie. Aceasta înseamnă că nu putem face ca un lucru să
fe adevărat printr-o simplă trăsătură de condei, cum înceară
AUTONOMI CELEI DE-A TREIA LUMI 59
uneori dictatorii, de pildă, prin rescrierea istoriei. Nu putem
face adevărate aceste lucruri. Aşadar, dacă v-am îţeles cum se
cuvine, întrebarea dumneavoastră a fost de fapt um1ătoarea:
"Putem umbla la adevăr?" Răspunsul este: sigur că putem, dar
atunci acesta nu mai este adevăr. Adevărul este un concept cir­
cular, asemenea unei demonstraţii ori a validităţii unei demon­
straţii. Adevărl şi validitatea unui argument sunt concepte ale
lumii 3 şi le putem denumi în multe feluri, însă faptul le pla­
sează în afara respectivei lumi. S-ar putea să repet acest lucru
într-o prelegere viitoare, dacă voi avea timp, dar voi remarca şi
aici, în contextul de faţă, importanţa acestui aspect. Ideea de
adevăr obiectiv şi ideea de adevăr absolut - le voi explica pe
amândouâ - au devenit foare demodate în anumite cercuri, în
parte pentu că oameni i le socotesc prezumţioase. Şi aşa şi
este. Este prezumţios să pretinzi că avem adevărul absolut ori
pe cel obiectiv în buzunar. Sunt de acord cu acest lucru, însă aş
adăuga că faptul este prezumţios numai dacă avem î vedere
posesia adevărlui obiectiv şi a adevărului absolut: noi nu le
avem În buzunar, dar ele există cumva în lumea 3 - aşadar nu
în buzunarele noastre, ci î lumea 3 - altfel nu ar f prezumtios
să spunem: "Deţin adevăml obiectiv şi adevărul absolut" (lu­
cru pe care nimeni n-ar trebui să-I spună vreodată). Aşadar, mă
voi îtoarce către cei care doresc să abandoneze adevărul obiec­
tiv şi pe cel absolut. Adevărul obiectiv este destul de clar-adi­
că nimic altceva decât un concept al lumii 3. Adevărul absolut
poate f exprimat după cum urmează: unii oameni spun - de
altfel am şi plănuit o prelegere pe această temă - că nu există
adevăr propriu-zis, ca atare: există doar adevăr relativ la anu­
mite supoziţii, care, la rândul lor, nu sunt realmente adevărate,
ci doar acceptabile. Numesc această perspectivă "mitul con­
textlui" ( 'the myth ofthe framework '. Acest mit ia mai multe
forme. De exemplu, nu poţi discuta o întebare fră a presu­
pune mai 1ntâi un context. Împotriva acestui lucru eu vin cu
afrmaţia că uneori este difcil s discuţi o întrebare î absenţa
unui set oarecare de asumpţii. Faptul poate f foae difcil, însă
interesant, meritd osteneala şi tocmai din aceste difcultăţi
autentice se nasc adevăratul progres şi perspectivele înnoi-
60 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE

toare. Aşadar, aşa-numitul caracter ,,relativ" al adevărului pla­
sat în opoziţie faţă de caracterul "absolut" al acestuia repre­
zintă doctrina potrivit căreia orice adevăr este relativ în rapor
cu un set de asumpţii - şi că nu există altfel de adevăr. Eu res­
ping o atare perspectivă şi, o dată cu ea resping şi mitul con­
textului. Însă, adevărul obiectiv este pur şi simplu ceva prezent
în lumea obiectivă, astfel încât noi putem distinge aceste două
concepte. Nu ştiu sigur dacă, pe moment, am oferit un răspuns
satisfcător.
Interlocutorul nr. 5: Ceea ce ne-aţi spus este foarte adevă­
rat şi deosebit de util penb-u noi.
Popper: Ne putem opri aici, sau mai există şi alte întrebări?
Interlocutorul nr. 6: Sir, am şi eu o întrebare. Aş vrea să
ştiu daeă lumea 3 este autonomă şi tocmai mă întebam dacă
aţi putea inversa lucrrile, spunând că uneori această lume auto­
nomă se va exprima, să spunem, în lumea 2. De exemplu, atunci
când pictorul face, îtr-un anumit sens, o greşeală şi imediat îşi
fac apariţia posibilităţile de care aminteaţi - de ce n-am putea
explica acest lucru argumentnd că lumea 3 are să-i spună ceva
pictorului, acţionând astfel asupra lui?
Popper: Chiar asta spuneam.
Interlocutorul nr. 6: Dar se poate întâmpla aşa ceva? [râ­
sete] Cum aţi trăi experienţa unui asemenea fapt? Ce alt tip de
experienţă analogă există ... ?
Popper: Nu cred că cineva care a lucrat vreodată din greu la
ceva va avea nevoie de explicaţii. Dacă, de exemplu, scrieţi un
eseu pentu conducătorul de seminar, sau pentru altcineva ... a
propos, sunteţi student?
Interlocutorulnr. 6: Da.
Popper: Sunt sigur că fecare trăieşte această experienţă
atunci când lucrează eu adevărat la aşa ceva şi că pe parcursul
elaborării lucrărilor scrise îşi fac a
p
ariţia probleme noi, pe care
autorul nu le percepuse anterior. In caz de succes, încercările
lui pot f chiar mai reuşite decât anticipase. Cred că este o ex­
perienţă pe care, practic, a trăit-o fiecare. Eu o încerc zilnic.
Haideţi să formulăm această chestiune în felul următor: nu ştiu
dacă prelegerea mea este foare bună, însă e cu si�'lranţă mai
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUI 61
bună decât era acum câteva zile, deoarece am lucrat la ea, în­
cercând s-o îmbunătăţesc. Dar acest lucru nu mi se datorează
doar mie, ci interacţiunii dintre mine şi rezultatul muncii mele.
Observ că acesta dă naştere la anumite difcultăţi care, proba­
bil, pot f evitate succesiv în vederea îmbunătăţirii situaţiei.
Acelaşi lucru se întâmplă în cazul compozitorilor. Nu mă pri­
cep prea bine la muzica moderă, dar în cazul muzicii clasice
compozitorul datorează foarte mult mediului - nu mediului în
genere, ci celui format din propriile înfptuii, care-i sugerează
noi posibilităţi. Cred că asemenea lucrri se întâmplă î fecare
zi. Una din tezele mele principale este că, pe de o pare, noi ac­
ţionăm asupm lumii 3, iar pe de alt pare, aceasta acţionează,
în replică, asupm noastră. Ce să vă mai spun pentru a vă con­
vinge? Aproape că vă ţin o predică, al cărei mesaj e că teoriile
modere ale arei, ale creaţiei în general, au ignorat în mare
măsură schimbul dintre noi şi lumea noastră. Mă refer îndeo­
sebi la teoria, foarte lag acceptată, care susţine că art este
autoexprimare a aristului, uitând cu desăvârşire că, în timp ce
creează, el poate învăţa în permanenţă din propria operă.
l11terlocutorul nr. 6: Atunci puteţi vorbi despre "conecta­
rea" la lumea 3. E posibil ca lumea 3 însăşi să înceapă a exista
fără ca omul să iniţieze acest proces? Îi puteţi atribui acestei
lumi autonome o intenţie proprie?
Popper: Nu cred. După mine, aici e vorba de un schimb
necesar. Cumva trebuie să dăm startul, dar, după cum spu­
neam, putem primi înapoi mai mult decât am dat.
lnterlocutorulnr. 6: Prin urmare, omul trebuie să îceapă?
Popper: Trebuie ca noi să-I porim într-un fel sau altul.
Însă acest fapt nu comporă mari dificultăţi, findcă, e lesne de
demonstrat, iniţiativa la care mă refer are o bază genetică. În
fecare finţă umană există abilitatea şi acuitatea înăscute de a
învăţa limbaje, fapt pe care îl puteţi remarca î mod deosebit
de puteric şi de impresionant în descrierea modului în care
Helen Keller- care, după cum ştiţi, era surdă, mută şi oarbă­
a reuşit să Î
_
veţe un limbaj. Fiecare ar trebui să citească despre
acest caz. In procesul de învăţare amitit, marea contibuţie
din partea Helenei Keller este atât de clară, deoaece procesul
62 CUOAŞlRA ŞI RAPORTL CORP-MINl
învăţării este unul de schimb. Faptul n-ar f fost posibil în ab­
senţa capacităţilor ei înnăscute, fundamentate genetic, de a
interpret simboluri nenaturale ca simboluri, ca nume pentru
apă -pentru că, după ce i-a aşezat mâna sub un jet de apă, pro­
fesorul i-a scris pe palmă cuvântul "apă". Brusc, această legă­
tură i-a deschis întreaga lume a limbajului şi a gândirii. Este însă
evident că î lipsa unei nevoi înăscute foare puterice - şi a
unei mari capacităţi de a interpreta simbolurile, a unei acuităţi
native de a dezvolta un limbaj -realizarea Helenei Keller ar f
fost imposibilă. Prin urmare, resursele neesare dezvoltării
unui limbaj se găsesc în noi de la început, iar prin intermediul
limbajului participăm cu toţii la lumea 3, contribuind la alcă­
tuirea ei - de pildă atunci când dumneavoastră îmi puneţi, ca
acum, îtrebări -şi primind ceva înapoi de la ea, de regulă mai
mult deât am introdus. Aceasta ni se întâmplă tuturor.
Interlocutorul nr. 5: Sir Karl, pot să vă întreb dacă lumea 3
a dumneavoastă conţine posibilitatea descoperirii de stucturi
morale? Acesta este modul i care doresc să-mi formulez ne­
dumerirea. Motivele le voi expune în cele ce urmează. Att în
scrierile ebraice timpurii, cât şi în cele ale grecilor, se menţio­
nează o simetrie între binele ce trebuie fcut prietenilor şi răul
ce trebuie fcut duşmanilor, adică "să-ţi iubeşti prietenii şi să-ţi
urăşti duşmaii". Atât gândirea vechilor evei, cât şi cea a gre­
cilor, conţinea o critică la adresa acestei formule, arătând, mai
precis, că dacă ne urâm duşmani i şi încercăm să le facem rău,
vom deveni corupţi . Atât în Biblie, cât şi la Platon, găsim o
respingere a simetriei amintite -se spune chiar că este rău să-ţi
urăşti duşmanul ori să-i faci rău. Putem spune că profeţii evrei
ai Vechiului şi Noului Testament şi filosofi Greciei antice au
descoperit aceeaşi structură în lumea 3 - adică un anumit para­
lelism între un anumit adevăr moral şi un adevăr logic de genul
celui exprimat în propoziţia: "Un lucru este ceea ce este şi nu
altceva"? Este posibil ca lumea 3, aşa cum o concepeţi dum­
neavoastră, să admită această posibilitte? Aţi folosit adesea
ilustrări din geometrie, din ară, dar nu am remarcat nici o re­
ferire la viaţa morală în care s fe refectate relaţiile dintre
oameni.
AUTONOMIA CELEI DE-A TREIA LUI 63
Popper: Dacă doriţi astfel de referiţe, le puteţi găsi î So­
cietatea deschiă, volumul al doilea, mai precis în Addenda cu
cae se icheie carea, unde am încercat s investigez aceată
problemă cae are, fră îdoială, o foae mare impornţă.
Totodată, este deosebit de difcilă. În opinia mea, indiferent
cum o denumiţi, etica sau morla este, la fel ca geometia, fu­
rită de om şi ea îşi produce propriile probleme, iar soluţiile
acestora conduc la noi descoperir. Cred că poate f vorba de­
spre un paralelism, dar am un motiv întemeiat pent care nu
m-am referit la el aici. Consider că, dacă este menţionat, fe şi
foare succint, acesta trebuie prezentt mai curând ca un stadiu
ulterior. Dar - cum să vă spun - din moment ce aduceţi înt-o
discuţie c asta probleme de morală, vă atrageţi suspiciunea că
faceţi asta doar findcă urmăriţi ca î fnal să ajungeţi la un
obiectiv forulat î termeni etici. Eu vreau să evit tocmai acest
lucru, î rapor cu care doresc s fu independent, motiv pentr
care am evitt să-I menţionez. îsă cred că, la fel ca în ştiinţă,
în morlă nu există fmalitate. Nu a discutt îcă această pro­
blemă deosebit de difcilă, îns consider că nu există idealuri
morale ori legi morale ultime.
Cred că trăim într-o lume în care trebuie să ne evaluăm şi să
ne revizuim î permaenţă nu numai propoziţiile ştiinţifce, ci
şi atitudinile morale. În acest din ură domeniu îşi fac perma­
nent apariţia noi probleme, care-şi taie drm exact prin inima
preceptelor morale pe care le socoteam generl acceptate, in­
failibile ş.a.m.d. Schimbul de care vă vorbam se desîaşoaă
nu atât între noi şi lumea 3, cât mai ales înte noi şi situaţiile
apărte în lume drept cadre circumstaţiale ale altor prsoae.
Di aceste motive, consider că e de preferat s nu spun prea
multe despre un asemenea schimb în cursul de faţă. Dacă doriţi
să afaţi ceva în legătură cu cele de mai sus vă voi trimite la
primul "Supliment" la volumul al doilea al Societăţii deschie.
3
LUMEA 3 ŞI
EVOLUŢIA EMERGENT Ă
Doanmelor şi domnilor,
În prima prelegere v-am explicat problema raporului
corp-minte, pentru a cărei soluţionare încerc să ofer câteva
idei. V -am spus de asemenea câte ceva despre principala idee
pe care intenţionam s-o utilizez în discutarea problemei rapor­
tului corp-minte, mai precis ideea de "lume 3", lume a pro­
duselor minţii umane, precum un automobil, un zgârie-nori, o
care sau, mai imporant, o problemă sau o teorie.
Lumea 3: produsele minţii umane (teoriile)
Lumea 1: experienţele mentale (contieute)
Lumea 1: obiectele fzice, inclusiv organismele
Nu pot insista sufcient asupra faptului că privesc produsele
minţii omeneşti ca pe ceva real: nu doar pe cele care sunt tot­
odată fzice-precum un zgârie-nori, ori un automobil, pe care
oricine le numeşte "reale" - ci şi cărţile ori teoriile. Teoria în
sine, lucrul abstract însuşi, îl privesc ca real findcă putem
interacţiona cu el - putem produce o teorie - şi findcă teoria
poate interacţiona cu noi. Faptul este cu adevărat sufcient
pentru ca aceasta să poată f privită ca reală. Ea poate acţiona
asupra noastră: o putem înţelege, folosi, putem schimba lumea
cu ajutorl ei. V-am spus, de asemenea, că voi face apel la con­
siderente biologice şi în special la considerente evoluţioniste,
în îcercaea de a îţelege lumea 3, din care vizez mai ales
regiunea cea mai importantă din punct de vedere biologic -
cunoaşterea în sens obiectiv - formată din corpurile principale
ale teoriilor.
În cea de-a doua prelegere am discutat î principal ceea ce
eu numesc "autonomia" lumii 3.
LUEA 3 ŞI EVOLUŢA EMRGENTĂ 65
Pentru mine aceasta înseamnă că, o dat ce a început să
producem ceva-o casă să spunem-nu suntem liberi s-o con­
tinuăm cum dorim, dacă nu vrem s murim î urma prăbuşirii
acoperişului. Mai curând vom descoperi legi ale stucturii pe
care nu le putem schimba şi care sunt autonome. Am încercat,
cu ajutorul geometriei şi al teoriei numerelor, să vă demonstrez
că aşa stau lucrrile. Raporrile dintre unghiul drept şi cerc
sunt neintenţionate şi neaşteptate. Nici numerele prime nu sunt
in vreun fel sub controlul nostu. Ele sunt consecinţe neinten­
ţionate ale inventării de către noi a şirului infmit al numerelor
naturale. La rândul ei, această invenţie ar putea f determinată
de către problemele anterioae legate de şirrile numerice limi­
tate, putând astfel f mai mult o descoperire decât o invenţie.
Oricum, faptul nu are o foare mare imporţă: am subliniat
distincţia dinte invenţie şi descoperire doar pentu că voiam să
vă explic autonomia lumii 3. În virutea acestui scop, este im­
porat de demonstat că anumite probleme şi relaţii reprezintă
consecinţe neintenţionate ale invenţiilor noastre şi că, din acest
motiv, se poate spune că problemele î cauză sunt mai curând
descoperite de către noi decât inventate: noi nu inventăm nu­
mere prime. Dar, din perspectiva majorităţii scopurilor, dife­
renţ dintre invenţie şi descoperire nu tebuie accentuată: cele
două sunt foare strâns legate, deoarece fecare descoperire
este aemenea unei invenţii, findcă înglobează un element de
imaginaţie creativă. Faptul este valabil şi în cazul descoperiii
numerelor prime.
Ultimele mele remarci sunt deterinate de discuţia pe care
am purat-o după ultima prelegere şi doresc să mă folosesc de
acest prilej pentru a sublinia cât de utile au fost discuţiile pe
care le-am purtt până î momentul de faţă. Ele s-au desfăşurat
la un nivel înalt, fid realmente unele dintre cele mai bune
dezbateri la care am luat pare.
A fost o plăcere deosebită, dar acum haideti s ne puem pe
treabă serioasă.
Iniţial plănuisem ca astăzi să vorbesc despre ceea ce eu nu­
mesc "mitul contextlui". Îns� toate aceste plauri s-au schim­
bat şi inte- nţionez,- mâi îtâi, să vă spun câte ceva despre moti-
66 CUNOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP-MINTE
.&=~+.+.a.a.,
vul pentru care cred că o explicaţie evoluţionistă a lumii 3 este
importntă. În vederea atingerii acestui ţel, voi încerca s vă
vorbesc despre perspectivele altora asupra subiectelor pe care
încerc s le subsumez numelui de "lume 3".
În continuare, v-aş spune câteva lucruri despre teoria evo­
luţiei şi despre evoluţia emergentă. Acesta ar f al doilea aspect
important pe care intenţionez să-I dezbat.
Al treilea punct al discuţiei va f cel legat de evoluţia limba­
jului uman -porind de la l imbajele animalelor - şi de motive­
le pentru care evoluţia funcţiilor specifce ale limbajului uman
este semnifcativă din punct de vedere biologic. Tot aici voi
dezbate şi rolul special al cunoaşterii obiective.
Al patulea şi ultimul aspect pe care plănuiesc s-I abordez va
f emergenţa ideilor sau standardelor descripţiei propriu-zise şi
ale argumentului valid - adică ale adevărlui î sens obiectiv,
ca opus adevărlui în sens subiectiv, ce coicide cu sincerita­
tea ori francheţea.
Teoria mea despre lumea 3 are o preistorie lungă şi inte­
resantă pe care, oricum, nu intenţionez s-o tratez î nici una din
secţiunile acestui curs, findcă ne-ar afnda prea mult în de­
talii. Din lunga listă de nume de flosof care au promovat teo­
rii similare concepţeiei mele despre lumea 3 Hesiod, Xeno­
phon, Heraclit, Paenide, Platon, Aristotel, flosofii stoici,
Plotin, Leibniz, Bolzano, Frege şi, probabil, Husserl - mă voi
referi doar la trei gânditori: Platon, Bolzano şi Frege.
Platon a crezut î existenţa a trei lumi. Lumea considerată
de el lumea întâia, singura pe care o socoteşte pe depli reală­
şi cu adevărat divină - corespunde lumii a treia în sensul pe
care i-l atibui eu. Însă ea nu conţine nici probleme, nici teorii,
nici argumente. Simplifcănd, putem spune că ea este alcătuită
numai din concepte precum Fnmmseţea în sine sau Binele în
sine, pe care le-a numit "Forme" sau "Idei". Ele au fost, în mod
clar, considerate obiective şi accesibile intuiţiei noastre inte­
lectuale aproape î acelaşi mod î care lucrurile fzice sunt
accesibile ochilor noştri.
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 67
Lumea a doua platoniciană este lumea sufetelor sau a min­
lilor, care se înrdeşte cu lumea Fotmelor sau Ideilor: înainte
de a se naşte, sufetele noastre au trăit în această lume şi au pu­
tut să vadă F armele în mod clar. Naşterea noastră ar f un fel de
ddere din starea de graţie, prin care intrăm în lumea a treia, a
�orpurilor fzice. Căderea ne face să uităm cunoaşterea noastă
intuitivă a Fmmelor sau Ideilor. Însă putem recupera pat1ial
această cunoaştere prin intermediul iniţierii în flosofe.
Veţi remarca dintr-o sigură privire similitudinile şi deose­
birile dintre teoria platoniciană şi concepţia mea.
O deosebire ar f că teoria lui Platon este una a căderii ori a
degenerării-o teorie a căderii noastre-în vreme ce teoria mea
este una a ascensiunii evolutive către lumea 3. Deosebirea nu
este lipsită de impornţă, dar nu este nici pe depare atât de
importntă c diferenţ dinte locuitorii lumii 1 a lui Platon şi
�ei ai lumii 3 aşa cum o concep eu.
Lumea întâia platoniciană este alcătuită din concepte od
cuvinte plasate în condiţie divină. În schimb, lumea a treia (în
concepţia mea) - în măsura în care avem î vedere sectoml ei
reprezentat de cunoaşterea obiectivă - este formată din teorii,
la care se adaugă problemele deschise şi agumentele.
Cred că vă amintiţi că v-am prezentt un tablou al celor
două feţe ale limbajului, având următoarea formă:
Cuvinte
Concepte
Sens
şi a/ lor
Enunturi
Teorii
Adevăr
L_ mmm
Am considerat că latura stângă este lipsită de îsemnătate,
în vreme ce latura dreaptă este deosebit de imporntă.
În concluzie, aici avem de-a face cu cea mai imporantă dis­
tincţie dintre lumea lui Platon şi lumea mea.
Platon a fost cel mai mare flosof, însă, punând î prim­
plan partea stângă a tabelului nostr-adică cuvintele, concep­
tele şi sensurile - el pericliteaă întreaga tradiţie a flosofei.
Majoritatea flosoflor, inclusiv antiplatonicienii (aşa-numiţii
68 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL COR-MlNTE
"nominalişti") s-au afat sub infuenta acestei tradiţii. Până şi
cea mai recentă flosofe, flosofa ligvistică sau analitică, nu
face excepţie: de fapt, ea nu reprezintă o flosofe propriu-zisă
a limbajului, ci o flosofe a cuvintelor ("The New Way of
W ords"). Nu intenţionez să demonstez acum aceste alegaţii,
dar aş f încântat s-o fac în cadrul discuţiilor care vor încheia
întâlnirea noastă de astăzi. Deocamdată, doresc doar să sub­
liniez asemănari şi deosebiri.
Filosofl Bolzano a populat domeniul ce corespunde, în con­
cepţia mea, lumii 3, cu "propoziţii în sine" (Sitze an sich), cum
le-a numit el. Din punctul meu de vedere, acest lucr a repre­
zentat un progres extraordinar, după cum vă daţi seama, dacă
vă mai amintiţi laturile stângă şi dreaptă ale tabloului pe care vi
l-am propus.
Dar Bolzano a fost foarte încurcat din pricina statutului lu­
mii sale a propoziţiilor în sine. El a sugerat că această lume
este reală însă a preizat că realitatea ei nu este de acelaşi fel
cu cea a lumii fizice, fră a putea explica relaţiile dinte cele
două lumi. Iar cota la care a resimţit difcultăţile a fost pe mă­
sura marii lucidităţi şi clarităţi pe care le degajă scrierile sale.
Ele au creat impresia că lumea propoziţiilor în sine a lui Bol­
zano nu este cu adărat reală, ci doar o plăsmuire a imagia­
ţiei unui flosof.
Aproape acelaşi lucru poate f spus despre flosofl Gottlob
Frege. Acesta remarca, în 1 902, că trebuie să distigem cu cla­
ritate între aspectele psihologice şi cele logice ale gândirii:
Psihologcul
1 Logcul
Procese subiective, ori
Conţnuturi ale gândiii
acte ale gândirii, ori gân-
obiective, ori conţinuturi ale
duri în sens subiectiv
,
actelor de gândire, sau gân­
duri în sens obiectiv
Remarca de mai sus este foae imporantă (însă ea a rămas
aproape izolată în rapor cu restul operei lui Frege până în
1 91 9, când, într-un articol intitulat "Gândirea: o cercetare logi­
că", el a introdus ceea ce a numit "al teilea domeniu" (da
LUEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 69
dritte Reich- adică sfera gândurilor, în sens obiectiv). Lumea
a teia a lui Frege, sau "al teilea domeniu" este alcătuită din
concepte şi din propoziţii adevărate sau false. Însă problemele
şi argumentele n-au fost menţionate şi nu par să facă parte din
ea. Mai mult, deşi, asemenea lui Bolzano, Frege a afrmat că
"al treilea domeniu" al său este real, el abia dacă a reuşit să-şi
susţină această pretenţie. De aceea, nu este surprinător că al
treilea domeniu al lui Frege n-a câştigat prea mulţi adepţi. În
schimb, şi-a fcut inamici, care I-au socotit o simplă fcţiune.
Lista adversrilor tuturor acestor teorii ale celor trei lumi
este foarte lungă. (Este chiar mai lungă decât cea a susţinăto­
rilor. Ei îi apm1ine întreaga şcoală nominalistă de la Antistene
încoace: Descartes, Hobbes, Locke, Berkeley, Hume şi Miii;
poziţia lui Russell este ambiguă, deşi el crede în adevărl
obiectiv; şi aproape toţi cei care studiaă limbajul sunt adver­
sari ai teoriei lumii a treia, cu excepţia câtorva, precum Bihler,
care nu este prea explicit. Hegel şi Husserl cad în psiologism
şi împreună cu ei Dilthey şi alţi adepţi ai ştiinţelor umaniste,
Geisteswisenschafen).
S-a putea ca ceea ce vă spun să vă reaminteasca în special
de două puterice tendinţe moniste din flosofa moderă, pe
cae le-am menţionat în prima prelegere. Ele sunt reprezentate
în flosofa minţii de căte cei care încearcă să redu� totul la
stări mentale - insistând că, în ultimă instanţă, noi ne cunoaş­
tem doar propriile experienţe mentale. (Drept versiune "lin­
gvistică" îtucâtva tavestită a acestui punct de vedere am men­
ţionat şcoala care îşi zice "fenomenalism".) Pe de altă parte,
mai există flosofi materîalişti, fzicaliştii sau behavioriştii,
care susţin că există mtma stări fiice - inclusiv compor­
mentl fzic al oamenilor- şi că nu este neesa s ne compt
­
căm "adăugând'' acestor stăi fiice presupunerea existe�ţei
stărilor mentale.
Desigur, ambele şcoli moniste abia pomenite sunt de acord
că adăugrea unei a treia lumi este absudă, inutilă şi fatezistă.
Până şi puţinii dualişti - convinşi de existenţ lumilor îtâia şi
a doua -care au supravieţuit, pa să fe de acord.
70 CUNOAŞTERA ŞI RAPORTUL COR-MINTE

Din moment ce ştiţi că eu însumi sunt un pluralist care
susţine existenţa a (cel puţin) trei lumi, nu mai e nevoie să re­
vin asupra dezacordului dintre mie şi monişti. Dar vreau să
explic de ce atâţia ani nu m-am referit prea mult la lumea 3 şi
de ce am folosit această sintagmă pentru prima oară înt-un
text tipărit doar în 1966, cu toate că încă din 1933-1934 am
susţiut în publicaţiile mele o teorie a cunoaşterii ce accentu­
ează asupra statutului cunoşterii obiective şi a lipsei de şanse
a oricărei încercări de a o reduce la cunoaşterea subiectivă.
Reţinerile mele de a scrie despre lumea 3 se datorează fap­
tului că nu sunt alergic doar la fantasmagorii, ci şi la tot ceea ce
le seamănă ori li se asociază într-un fel sau altul. Atâta vreme
cât n-am avut nici o teorie care să explice statutul lumii 3 şi
relaţia ei cu lumea 2, am simţit că totul sună ca o fantezie f­
losofcă (teoriile lui Frege şi Bolzano au sunat astfel pentr
prea mulţi flosof).
Aşadar, n-am scris în mod explicit despre lumea a treia pâ­
nă când n-am găsit formularea simplă, deşi într-o oarecare mă­
sură "grosolană", a faptului că obiectele aparţinând lumii 3
sunt produse umae, exact la fel cum mierea este produsul al­
binelor. Şi chiar atunci, n-am folosit denumirea "lumea 3" în
ceea ce am tipărit vreme de încă un an de zile, deşi am apelat
adesea la ea în cursuri şi la seminarii.
Dar au existat două analize decisive care m-au deterinat
să mă avânt în această direcţie, prin aceea că mi-au demonstrat
cu claritate cel puţin că lumea 3 nu este doar o simplă fantsma­
gorie. Mai întâi, e vorba de înţelegerea faptului că, deşi auto­
nomă, lumea 3 este făurită de către om şi că este pe depli real,
de vreme ce putem acţiona asupra ei şi ea poate acţiona asupra
noastră: că există un schimb şi un soi de efectfeed¯backµ Iar, în
al doilea rând, este vorba de:pre analiza ce a ajuns la concluzia
că lumea 3 există deja în universul animal şi că, în conseciţă,
întreaga problemă ar putea f examinată în lumina teoriei evo­
luţioniste.
Lucrurile la care abia m-am referit ne aduc în faţa celei de a
doua probleme a prelegerii de astăzi. Pentm început, aş dori să
fac câteva remarci generale despre te
(
ria evoluţiei.
LUEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 71
Fără îndoială, teoria darwinistă a evoluţiei prin intermediul
selectiei naturale are o mare imporanţă. Totodată, este la fel
de neindoielnic că, sub multe aspecte, teoria se afă într-o stare
nesatisfcătoare.
Există o anumită neclaritate a acestei teorii. De pildă, teoria
operează cu ereditatea şi cu mutabilitatea-respectiv cu faptul
că progeniturile oamenilor seamănă cu părinţii lor sub cele mai
multe aspecte, nu doar findcă şi unii şi alţii sunt oameni, ci şi
datorită unor factori mai adânci, respectiv datorită asemănării
dintre copii şi părinţi şi la capitolul trăsături individuale. Cu
toate astea, copiii se deosebesc de părinţi înt-o anumită măsu­
ră, în cele mai multe cazuri mai mult, iar în altele mai puţin.
Astfel, teoria presupune, pe de o parte, existenţa unui grad înalt
de stabilitate a materialului eredita, iar, pe de altă parte, un
anumit grad de mutabilitate. Fără îdoială, ambele supoziţii
sunt corecte. Dar ele ne penit s explicăm, ori de câte ori ne
convine, un anumit fenomen ca rezultantă a stabilităţii eredi­
tae, iar altl ca rezultantă a mutabilitţii. În cadrul explicaţiei,
acest lucr este nesatisfcător chiar atnci când supoziţiile sunt
cu certitudine adevărate. Caracterl nestisfăcător al explicaţiei
rezidă în faptul că putem explica prea multe lucruri cu acest
gen de supoziţii, adică aproape tot ceea ce se petrece şi chiar
lucmri care nu se pot întâmpla. Însă, dacă explicăm prea multe,
explicaţia noastă devine suspectă.
O altă slăbiciune a teoriei este urătoaea: Darwin a încer­
cat să explice ceea ce am putea numi "acensiune evolutivă" -
altfel spus, emergenţa, de-a lungul unor mari interale de timp,
a unor forme superioare de organisme - plecând de la orga­
nisme inferioare. Dacă apelăm la terminologia lui Herbert
Spencer şi vorbim despre "supravieţuirea celui mai adecvat"
(survival 011 the fttest), atunci explicaţia lui Darwin poate f
rezumat astfel: exist o ascensiune evolutivă findcă, dintre
toate mutaţiile sau fom1ele de viaţă, doar cele mai adecvate
suprvieţuiesc. Dar faptul va f util în calitte de explicaţie a
ascensiunii doar dacă îi adăugăm o propoziţie de genul: în ge­
neral, o fom1ă superioară tinde să fe mult mai adecvată decât
una inferioară.
72 CUNOAŞTREA ŞI RAPOR1L COR-MINT
Totuşi, aceast propoziţie-în general, o formă superioară
tinde să fe mult mai adecvată decât una inferioară- este, î
mod evident, de nesusţinut. De fapt, ştim că unele dinte forme­
le inferioare au supravieţuit vreme foare îndelungat - din
timpuri ce au precedat cu mult momentele apariţiei formelor
superioae - şi continuă să supravieţuiască. Pe de altă pare,
numeroase forme superioare, apărte cu mult după naşterea
formelor inferioare încă existente, au dispărut. Nu ştim de ce;
este foare probabil ca ele să f fost ucise de bacterii ori de vi­
ruşi -cu alte cuvinte, de forme cu mult inferioare. În orice caz,
formele superioare care n-au rezistt s-au dovedit mult mai
puţin adecvate la mediu decât cele inferioare. Aceste conside­
raţii arată că o legătură stnsă între superioritatea formelor de
viaţă şi gradul lor de adecvare nu poate f susţinută î mod
serios, o asemenea explicaţie baată pe o conexiune foarte vagă
putâd cu greu dobândi vreo însemnătte.
De fapt, metoda specifcă de explicare prin adecvare este
chiar mai rea: biologii au simţit de multă vreme că nu pot des­
coperi, în urma examinării unei specii, regula care îi guverea­
ză adecvarea. -i nu pot compar, prin intermediul examiării,
nici adecvarea a două tipuri afate în competiţie. Nu există o
altă modalitate de a le determina adecvarea decât aceea de a
observa cae dintre ele sporesc numeric şi care se diminuează.
Însă aceasta înseamnă că biologii (îndeosebi Fischer) s-au
simţit obligaţi să definească drept "mai adecvate" acele specii
care supravieţuiesc cu precădere. Astfel, ceea ce părse cândva
o teorie explicativă promiţătoare se goleşte de conţinut. Afrr­
maţia: "Evoluţia tinde să producă forme superioare deoarece
numai cel mai adecvat supravieţuieşte" poate suna c o expli­
caţie; însă dacă înlocuim aici pe "cel mai adecvat" cu defmiţia
sa, obţinem: "Evoluţia tinde să producă forme superioare f­
indcă acele fone care supravieţuiesc cu preădere supravieţu­
iesc cu precădere". Aşadar, fraza noastră guverată de "find­
că" degenerează într-o tautologie. Însă o tautologie nu poate
explica nimic. Toate tutologiile sunt propoziţii de genul: "Toa­
te mesele sunt mese", ori "Cei ce trăiesc mult sunt cei ce tră­
iesc mult" (de altfel, acest gen de de generae surine în mod
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 73
ti·ecvent atunci când permitem defniţiilor s se strecoare în in­
teriorul explicaţiilor noastre).
De asemenea, explicaţiile prin adecvare nu au nici o forţă
predictivă deoarece, dacă un tip ce supravieţuieşte sau se aco­
modeaz� încă în generaţia u�ătoare încetează să mai existe în
etapele viitoare, rezultă că tipul sau specia respectivă nu s-a
putut adecva la noile condiţii de mediu. Acestea, în mod evi­
dent, se schimbă în permanenţă, findc� evoluţia îsăşi le
schimbă. Se dovedeşte astfel cu claritate că adecvarea este în­
totdeauna legată de condiţiile existente, noi nemaiputând spu­
ne decât că "cel ce este adecvat aici şi acum este cel ce supra­
vieţuieşte aic şi acum".
Fac referire la aceste lucruri findcă vreau să arăt în mod
l i mpede că teoria în cauză nu-şi poate asigura succesul deplin
(ca să mă exprim î termeni moderaţi), îtcât, în mod sigur,
ca nu poate explica ascensiunea evolutivă."Probabil că este to­
t uşi capabilă să explice o creştere generală a dieritelor fore,
tapt pe care îl explică mai ales prin intermediul eredităţii că­
reia îi adaugă mutabilitatea, dând astfel explicaţiei o tentă mai
degrabă aproximativă. A vând în vedere toate aceste aspecte, e
puţin probabil să mai fţi surprinşi" când vă voi spune că, din
punctul meu de vedere, visele adepţilor eu geniei de a îmbună­
t ăţi caracteristicile populaţiei prin inginerie genetică sunt ab­
surde. Desigur, nu am nimic împotiva măsurilor moderate
menite să reducă numărul bolilor ereditre, dar cine are dreptul
să decidă ce este bine pentu speţa umană, î sens pozitiv? Cine
este îndreptăţit să hotărască ce tipuri ereditare răspund cerin­
telor de perecţionare continuă? Cine poate prevedea condiţiile
in care aceste tipuri vor f mai bune în rapor cu altele? Ideea
de a le îngădui unora să intervină în strucbile speciei umane
doar pentru că au nişte cunoştinţe de genetică este prea stupidă
pentru a putea f exprimată în cuvinte.
Acestea find spuse, vreau să menţionez din nou că tebuie
�ă-i fm recunoscători lui Darwin şi succesorilor săi pentru că,
cel puţin, ei au pus cîteva probleme extrem de interesante, ofe­
' i n du-ne totodată convingerea intuitivă că multe lucruri impor-
74 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE
tante pot f explicate numai î termeni i evoluţiei.
Î
nsă este clar
că mai sunt multe de fcut în acest domeniu.
Î
n cele ce urmează, doresc să vă ofer cu ajutorul vechi i
noastre scheme tetrdice
P1 __ TT- EE __P1
un punct de vedere care sper că se va dovedi o îmbunătăţire,
cât de mică, a teoriei darwiniste.
-
V -am explicat la început această schemă ca pe o schemă a
formării teoriilor: îcepem de la probleme, elaborăm teoriile
ipotetice, după care urmează un proces de eliminare critică a
erorilor, sau, pe scurt, critică, pentru ca, drept consecinţă, să-şi
facă apariţia o nouă problemă. Pentru moment, voi utiliza
această schemă într-o manieră mult mai generală - după cum
urmează: !ac aserţiunea că, în permanenţ, toate organismele
rezolvă probleme. Ele se confrunt cu probleme şi î peranen­
ţă rezolvă probleme - chiar atunci când dormiţi, dumneavoas­
tră rezolvaţi probleme. Atunci când stau liniştit în picioare, ca
acum, exist sute de muşchi plini de viaţă în corul meu, care,
printr-un soi de metodă a încercării şi erori i şi prin feed-back,
mă împiedică să mă prăbuşesc către stânga ori către dreapta,
menţinându-mă drept. Când par că stau liniştit, fziologii vă
vor spune că în realitate exist un număr imens de procese pi­
lotate automat care concur la menţinerea mea pe cursul drept.
Deşi nu mă mişc, stnd doar tăcut în picioare, toţi factori i men­
ţionaţi încearcă să mă păsteze în echilibru. Deci, aceasta este
prima teză: toate organismele rezolvă peranent probleme;
chiar şi o parte a unui organism rezolvă probleme.
Probabil că, luat în sine, faptul că organismele rezolvă pro­
bleme poate f explicat cu ajutorl teoriei selecţiei naturale.
Aceasta este totuna cu a spune că, î faele cele mai timpurii
ale dezvoltării evolutive a organismelor, organismele care n-au
rezolvat probleme au fost eliminate, astfel încât acum nu mai
avem de-a face decât cu organisme care rezolvă probleme.
Cu toate că, aftmând că toate organismele rezolvă proble­
me, m-am exprimat într-o manieră simplă, eu doresc să spun
mult mai multe prin aceasta.
LUMEA 3 ŞI EVOLlA EMERGENTĂ 75
Dacă vă amintiţi de arborele evoluţiei, atunci nu e greu să
distingeţi ceea ce biologii numesc .. �__puri p!1ylum": familii,
genuri, specii şi indivizi. Eu a spune că fecare dintre aceste
gmpuri rezolvă probleme şi că prin rezolvarea problemelor lor
toate avansează ceea ce am numit I-uri, teorii ipotetice, care
sunt foarte diferite la niveluri diferite. Voi încerca să încep cu
individuLAcesta face în mod constant încercări pe care le co­
rectează prin elimi.area erqJilor- nu mă refer doar la finţele
umane, ci şi la amoebe, bacterii ş.a.m.d - iar aceste încercări
sunt încercări de a te compotta diferit. Amoeba se comportă în­
tr-un anumit fel - fecare individ dezvoltnd pseudopodii - toa­
te aceste mişcări comportamentale find de fapt teorii ipotetice
făurite în vederea rezolvării unei probleme, uneori legată de
hrănire, alteori de apărare împotiva altui animal ori împotiva
altei amoebe etc. _b�tfel, pentu a rezolva o anumită problemă,
organismele individuale avansează un comportament-ipoteză,
toate acţiunile de acest gen reprezentând ��ţ!_ c_��i supu�e pro­
cesului de eliminae a erorilor. Şi astfel veţi avea în permanen­
ţă noi probleme. Voi discuta puţin mai pe larg acest aspect,
însă mai întâi doresc s introduc o denumire - doar de dragul
forţei ei de sugestie intuitivă - apelând la următoarea ar­
maţie: "vâ!furile de lance" ale adaptării individului reprezin­
tă dierite modele comportamentale testate de către in(ividul
respectv. Individul utilizează aceste modei comporamentle
ca vârfuri de lance cu care încearcă să cucerească sau s stră­
pungă mediul ambiant, dacă putem s ne exprimăm astfel. Prin
utmare, modelele comportamentle sunt experimentele sau
vârfurile de lance, sau cum vreţi să le numiţi, avansate de căte
individ. Într-o modalitate similară, indivizii reprezintă vârfri
de lance - vârfri de lance ale încercării şi erorii, adică încer­
cări ipotetice - utilizate de către specii. Există specia - ceva
abstract, cuprinzând toţi indivizii din respectiva categorie. Dar
specia produce indivizii prin combinarea materialului ereditar
disponibil. Ea produce tot felul de fore ipotetice de indivizi.
Însă procesul nu este întu totul întâmplător sau accidental. Ar
ti tebuit să preizez că încercările comporamentle nu se des­
făşoară la voia întmplării, findcă foare curând unele specii
76 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP MINTE

sunt eliminate, toate find în permanenţă legate de soluţiile ofe­
rite unor probleme defnite, fapt ce exclude hazardul. Acelaşi
lucru se întâmplă în cazul producerii indivizilor de către specii.
Nici acest proces nu se desfşoară la voia întâmplării, findcă
anumite tipuri genetice sunt eliminate prin selecţie naturală sau
prin alte mijloace De aceea există un număr mare de indivizi
diferiţi. Pe fecare dinte ei îl puteţi privi, dacă vreţi, ca pe o
încercare su ca pe un vârf de lance utilizat de specie pentru
a-şi cuceri mediul.
Prin urmare, eu folosesc, generalizând, următoarele idei ale
lui Darwin: înainte de toate, noi n-am luptat numai pentru via­
ţă, pentm supravieţuire. Ne-am confruntat şi cu probleme con­
crete ce trebuiau rezolvate. De exemplu, problema menţinerii
în poziţie vericală nu ţine doar de supravieţuie. Dacă mă aşez,
nu înseamnă neapărat că sunt un om mor, findcă pot supra­
vieţui şi în această poziţie. Aşadar, nu aceast este problema
mea. De asemenea, ne putem alege, până la un punct, proble­
mele. În clipa de faţ, una dintre ele ar putea f cea a vericali­
tăţii poziţiei, alte probleme ce vor decurge de aici constând în
alegerea modalităţii de a ne ridica ori de a ne menţine în pi­
cioare. La acestea se adaugă, indiscutabil, nenumărate alte pro­
bleme de natră comportamentală, cărora diferiţii indivizi tre­
buie să le facă faţă în permanenţă. Mai exist şi numeroase
probleme de adaptare la mediu cu care se confrntă specia,
care se foloseşte de vârfurile de lance, tot aşa cum genele se fo­
losesc de diferitele specii. Dacă ne întoarcem la trnchiul prin­
cipal al arborelui evoluţiei, putem vedea că toate formele pe
care le-a dezvoltat aceasta sunt vârfurile de lance desfşurate
concomitent care îcearcă să străpungă cumva mediul, lumea,
tinzând uneori chiar să depăşească limitele planetei.
Aceasta este o generalizae a ideii dariniste potivit căreia
organismele au în permanenţă de rezolvat probleme de supra­
vieţuire. În ce mă priveşte, susţi că există numeroase proble­
me de altă natură. Atunci când un copac îşi deslaşoară rădă­
cinile ori frunzişul, el soluţionează probleme locale specifce
legate de compoziţia solului şi de accesul la lumină. Un orga­
nism îşi poate dezvolta o preferinţă pentr un anumit gen de
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 77
hrană, find însă capabil să supravieţuiască şi cu autorl altor
tipuri de hrană. Obţinerea hranei preferate ridică o problemă,
însă ea nu este în mod necesar legat de supravieţuie. Prefe­
rinţa pentru un anumit aliment poate apărea, să zicem, datorită
caracterului său accesibil sau datorită unor factori asemănători.
În orice caz, preferinta poate persista şi după ce hraa nu
mai este uşor de procurat. Preferarea acesti nou tip de hraă a
reprezentat o nouă trăsătură comporamentală, care e posibil să
f evoluat, sau, dimpotrivă, să f rămas aceeaşi chiar dacă cir­
cumstanţele î care s-a dezvoltt s-au schimbat. Este clar c, în
aceste împrejurări, problema pe care o are de îfruntat organis­
mul în cauză este nouă. Obţinerea hranei preferate îi pune o
problemă, în special dacă circumstanţele se schimbă şi alimen­
tul devine mai geu de procurat. Problema poate deveni una de
supravieţuire, atunci când hrana preferată se împuţinează dras­
tic. În acest caz, capacitatea sau incapacitatea unor asemenea
tipuri de organisme de a se elibera de preferinţe devine o ches­
tiune de viaţă şi de moare.
Ajunşi aici, putem spune că, dacă organismul are difcultăţi
în a se elibera de respectiva preferinţă, atunci putem spune că
şi-a dezvoltat un fel de specializare pe un tip anume de hrană.
Această specializare poate f rezultatul tadiţei (şi dacă la mi­
loc e uumai tradiţia, atunci organismul se poate elibera de ea)
sau e posibil să se f dezvoltat sub fora unei tăătri genetce
cu alte cuvinte, să f devenit o tăătură genetică ereditară.
Aspectul importnt pentu noi al acestei teorii este însă ur­
mătorul : vârful de lance comporamentl este, ca şi până acum,
adevăratul vâr de lance al întregii dezvoltări, adevărata intrare
pe unde încercăm să stpungem. Astel, comporamentul se
dovedeşte mai impornt decât aatomia. Acesta este un aspect
pe care biologii 1-au scăpat di vedere. Pentr a găi o expli­
caţie a evoluţiei, principalul element este vârl de lace al com­
portamentlui, toate celelalte urmându-1. În special preferin­
tele noaste sunt decisive. Al doilea aspect al problemei este
mmătoml : dacă o trăsătură comporamentală ori o specifcare
comportamentală dăinuie - devenind tadiţie - atnci poate f
vorba despre ceea ce eu numesc "consolidare ereditară" a tră-
78 CUOAŞTREA ŞI RPORTL CORP-MINT
săturii în cauză. Faptul poate f lesne explicat: atta vreme cât
este vorba doar de o tadiţie, nu dobândeşti cu adevărat o spe­
cializare perfectă, findcă intotdeauna poţi face şi alte lucruri,
aceste posibil ităţi prejudiciind perfeţionare unicului lucru pre­
supus de o atare specializare. Dar dacă adaptarea devine con­
solidată din punct de vedere ereditar prin interediul mutaţi­
i lor, atunci acestea din urmă vor face exact acelai lucr unic
realizat anterior de tdiţie, proesul evoluând către un soi de
perfecţiune. Astfel că, atât de-a lungul perioadelor scurte, cât şi
a celor lungi, consolidarea ereditară a secializării dobândeşte
o valoare în termenii supravieţuirii. Prin urmare, pentr o bună
bucată de vreme, consolidarea genetică poate f realmente su­
perioară şi să supravieţuiască. Însă ea se poate dovedi o capca­
nă morală, atunci când condiţiile se schimbă. Tocmai findcă
puteţi reacţiona numai într-un anumit mod, fiind capabili, să
spunem, de a mânca numai acest fel de hrană veţi f pierduţi
când rezera de mâncare se epuizează. Astfel că consolidarea
ereditară a unei anumite trăsături poate conduce la o situaţie
interesantă, pe care o voi expune in cele ce urmează:
Puteţi spune - adică anticipa - că o anumită specie foare
bine adaptată va dispărea o dată cu următoarea schimbare ma­
joră a condiţiilor de mediu, fndcă a devenit prea special iztă.
Cu alte cuvinte, puteţi realmente privi în viitor. Nu ştiţi cu exac­
titate când se vor schimba condiţiile de mediu, dar puteţi spune
că organismul î cauză este prea specializat, repurd în pre­
zent un succes adaptativ prea mare - succes înşelător - pentru
ca să nu dispară cu prima ocaie - adică o dată cu prima mare
schimbare abientală.
Ajunşi aici, vreau s vă prezint un fel de rezumat ce încear­
că să ilustreze punctele i care mă abat de la teoria lui Dain:
l . Problemele mele au un caracter strict specifc. Ele sunt
de aceeaşi natură cu problemele comunicării, ori ale obţinerii
unui anumit fel de hrană etc., probleme foa1te specifce, in vre­
me ce Datwin vorbeşte mai ales despre supravieţuire în general.
2. Metoda eliminării erorii nu se reduce la lupta pentr su­
pravieţire dintre indivizi, sfrşită prin moarea premată a
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 79
unora dintre ei. Ea include, de exemplu, şi evitarea compor­
mentului care n-a condus la atingerea unui scop speifc.
3. Se oferă o teorie a emergenţei formelor noi: acestea sunt
explicate ca soluţii ipotetice la noile probleme emergente. Foar­
te importă aici este emergenţa a ceva cu adevărat nou.
Am văzut deja pe parcursul primelor două prelegeri că, în
general, P 2 va f foarte diferit de P r Această schemă paricu­
lară ne înfţişeaz faptul că noutatea poate şi trebuie să apară
în cadrul evoluţiei. Prin urmare, aici obţinem o teorie a emer­
genţelor formelor noi.
4. Accentul este pus în mod sistematic pe rolul determinant
jucat în cadrul evoluţiei de comporament şi de descoperirile
comportamentale: compmtamentul reprezint realul vârf de
lance al evoluţiei.
5. De asemenea, se pune accentul pe rolul jucat de dezvol­
taea noilor ţeluri, preferinţe şi abilităţi comporamentale.
6. Este subliniat şi rolul juct de lărgiea ori de îgustarea
spectului modelelor şi posibilităţilor comporamentale şi de
lărgirea ori de îngustrea bazei genetice a comportamentului.
Fiecare dintre aceste elemente joacă un rol specifc, devenind -
dacă vă amintiţi exemplul meu anterior - o problemă de supra­
vieţuire în cazul î cae o preferinţă specifcă se transforă
prin interediul a ceea ce aş numi un "proces de specializre
genetică" sau de "consolidare genetică" - înt-o incapacitate a
rasei de a supravieţui cu ajutorul altei hane decât cea prefe­
rată.
Acest exemplu simplu este foae imporant, findcă ne în­
vaţă multe lucrri. De aceea ar trebui să-i mai aruncăm o pri­
vire.
Voi pleca, din nou, de la organismul idividual. Compo­
ziţia sa genetică aproape unică poate f privit ca o icercare de
rezolvare a problemelor înteprinsă de către specie, care produ­
ce un spectru larg de indivizi diferiţi, fiecare carcterîzându-se
printr-o ereditate sau compoziţie genetică oarecum distinctă în
1 ;port cu ceilalţi. Fiecare dintre aceşti indivizi diferiţi poate f
privit ca o I, o încercare ipotetică. Dacă o asemenea încer-
80 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTU CORP-MTE
care se dovedeşte inefcientă şi este eliminată, probabilitatea
unei noi îcercări având o compoziţie genetică similară se va
diminua înt-o oarecae măsură. Acesta este îcă darinism (sau,
cum este adesea numit astăi, ,,noua siteză"). Putem spune că
specia a folosit organismul individual ca vârf de lance în încer­
carea de a stăpunge mediul înconjurător, de a-1 cuceri.
În cele ce mmează, putem să ne îndreptăm
atenţia căte
comportmentul organismului individual. Comporamentul este
în pare determinat ereditar - adică de compoziţia genetică.
Însă va exista un anumit spectru de reacţii comportamentle
diferite afate la dispoziţia individului in situaţii-problemă si­
milare sau diferite. Fiecare dintre aceste reacţii poate f consi­
derată o T. Dar organismul individual poate învăţa prin elimi­
narea erorilor să-şi rezolve problemele - în cazul exemplului
nostru, obţinerea hranei preferate. Astfel, comporamentul re­
prezintă vârfl de lance al organismului individual, după cum
urează:
Comportament : Individ = Individ: Specie.
Dezvoltarea însă de către unul sau mai mulţi indivizi a unei
preferiţe pentu un anumit fel de hrană a reprezentat, de ase­
menea, o situaţie-problemă. E posibil ca această preferinţă să f
fost adoptată fe numai datorită relativei abundenţe
a tipului de
hrană respectiv, fe din numeroase alte motive. Oricum, este
extrem de imporant dacă preferinţa este menţinută de căte
tradiţie ori dacă se consolidează ereditar.
Voi vorbi despre o tadiţie ca model comporamental cae
nu se schimbă vreme foarte îndelungat, deşi există şi alte mo­
dele sau soluţi comportamentale accesibile din perspectiva
compoziţiei genetce a organismului. Iar eu voi spune că o mo­
dalitate comp01tamentală s-a consolidat din punct de vedere
genetic sau ereditar numai dacă n-au existat modele disponibi­
le - altfel spus, dacă tipul respectiv de orgaism a devenit spe­
cializat din punct de vedere genetic.
Astfel, specializarea poate ţine de o tadiţie ce poate f în­
terptă, ori de o consolidare ereditară rigidă, datorită faptului
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 81
că ereditatea nu depinde de comporta­
mentul individului, în vreme ce com­
poramentul poate depinde mai strict
sau mai puţin strict de ereditate.
Întorcându-ne acum la schema noas­
tră tetadică a rezolvării de probleme,
aş putea să rezum cu ajutorul arborelui
genetic.
Indivizii, speciile şi genurile repre­
zintă în permanenţă rezolvări inconşti­
ente de probleme. Comporamentul sau,
poate, tradiţia, reprezintă T, sau vâr­
ful de lance al individului. La rândul
lor, indivizii sunt TT-urile sau vârfurile
de lance ale speciei sau rasei. Specia
este T-ul ori vâtful de lance al genului
ş.a.m.d.
P 1 __ TT __ EE __ P 2
Acum voi tece la o nouă problemă: o tradiţie comporta­
mentală poate deni vârful de lance al unei consolidări gene­
tice - adică al unei schimbări genetice În cadrul speciei apar­
ţinând unei rase.
Această consolidare genetică a ceea ce a fost anterior tra­
diţie poate f destul de uşor explicată - findcă un model com­
poramental relativ rigid datorat tradiţiei va avea, î mod obli­
gatoriu, un succes ceva mai redus decât u model (probabil
încă mai rigid, dar identic în celelalte privinţe) datort speciali­
zării genetice. Aceasta se datorează pur şi simplu faptului că
specializarea este dusă un pas mai depare: atâta vreme cât di­
feritele modele de comportament sunt încă deschise în faţa in­
dividului, perfecţiunea comporamentului acestuia este prea pu­
ţin distorsionată de respectivele posibilităţi. Desigur, creşterea
efcienţei face posibil ca mutanţii care se întâmplă să conso­
lideze din punct de vedere genetic compo1tamentul să aibă
succes. S-ar putea ca mutnţii care se specializează în hrana fa­
vorită să aibă pentru moment u avantj asupra tipurilor ne-
82 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTUL COR-MINTE
specializate. Astfel, compoziţia genetică a speciilor se poate
schimba, iar frecvenţa tipurilor mutante poate creşte în rândul
populaţiei până când o schimbare radicală devine imposibilă,
difcilă sau prea lentă pentru a salva specia de la dispariţie.
Acest tip de consolidare este un mecanism ereditar bine-cunos­
cut. Noutatea poate f reprezentată de teza că, deşi de regulă
funcţionează cu mult succes, acest mecanism este foarte peri­
culos. Mai precis, el este o capcană mortală pentru specie.
Deşi, î acest fel, specia poate deveni mai efcientă, sau "mai
adecvată pentru a supravieţui", ea este totodată condamnată să
devină inadecvată o dată cu următoarea schimbare relevantă a
condiţiilor de mediu - de pildă, o dată cu dispariţia unei hrane
foare specifce.
Aşadar, deşi î teoria mea nu am o idee a adecvării pe care
s-o pot folosi în vederea predicţiei, am totuşi o idee despre iii­
adecvare, care poate f cu siguranţ folosită în vederea unei
predicţii pe termen lung. Ea poate f formulată astfel: .fecm
;
e
consolidare genetică a unei specia/izări este condamnată
S
ă
devină fatală cu tmpul, deşi, pe moment şi poate Încă multă
vreme - ea se poate dovedi Încunwwtii de un mare succes.
Cazurile contrare specializării consolidate genetic sunt cele
ale speci ilor cu un spectu larg de modele comportamentale
posibile. Cu toate că ele par a se înfăţişa î culori roze, nu pu­
tem prevedea nimic cu privire la vi itorul lor, întrucât există în­
totdeauna numeroase schimbări posibile (de pildă, evoluţia
unui nou virus) care pot f fatale pentr specii. Un bun exem­
plu îl constitie cedrii din Liban. Ei fuseseră bine adaptaţi la
mediu - până când omul şi-a elaborat planul, care face parte
din lumea 3, de a utiliza adecvarea la mediu a cedrilor la con­
struirea corăbiilor, fapt care a dus practic la exterminarea lor.
Cum arată vechea problemă drwinistă a ascensiunii gene­
tice, din perspectiva acestei teorii? Mai întâi, este clar că nu e
bine pusă. Nu exist ceva precum ascensiunea genetică genera­
lă; există doar tendinţe către o varietate sporită, către specii tot
mai diferite, pe măsură ce apar noi probleme care sunt soluţio­
nate, ducând la alte noi probleme. Astfel că s-ar cuveni, proba­
bil, să ne desenăm arborele în poziţie orizontală:
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 83
P 1 - T - EE - P 2
Schema noastă tetadică arată eu claritate că noile proble­
me depind doar la modul foare vag de cele vechi: soluţiile ipo­
tetice creează o nouă sitaţie. În plus, condiţiile extere se pot
schimba datorită schimbăilor din cadrl altor specii sau din
cadrl mediului fzic.
Acest caracter foarte vag al conexiunii sugerează că o nouă
problemă poate f nouă cu adevărat, în sensul că aterior n-a
existat nimic asemănător. Astfel, schema noastră tetradică face
emergenţa noutăţii comprehensibilă. Terenul "evoluţie emer­
gentă" pe care de regulă gânditorii critici I-au inclus în catego­
ria termenilor lipsiţi de conţinut, poate f socotit pe deplin con­
sistent datorită teoriei noastre şi schemei tetradice pomenite
anterior. Şi asta mai ales findcă, în loc de a avea un simplu ter­
men, acum deţinem o teorie a evoluţiei emergente.
În loc să vorbim de organizare superioară, putem vorbi de
organisme mai complexe. O creştere în complexitate poate f
înţeleasă ca o consecinţă a unei varietţi sporite, explicabilă în
termenii teoriei emergenţei.
Este destul de clar- că, luată î sine, complexitatea sporită
nu are nimic de-a face cu adecvarea sau inadecvarea, findcă
orice schimbare cu adevărat catastrofcă a mediului, cum ar f
coliziunea cu u meteorit gigantic, determină distgerea tutu­
ror organismelor foarte complexe din zona res
e
ectivă, în vre­
me ce multe organisme simple vor supravieţui. Insă, după cum
ştiţi, plănuisem să abordez multe lucrri î această prelegere,
84 CUNOAŞTRA ŞI RAPORTL CORP-MINT
da timpul e deja destul de înaintat, astfel că mai nimerit ar f
să amânăm pentru data viitoare discuţia despre evoluţia limba­
jului uman şi despre emergenţa ideilor de adevăr şi validitate.
Dar aş rezuma teoria - bazată pe schema tetradică invocată -
subliniind că este o teorie a evoluţiei emergente realizată prin
rezolvarea de probleme. Emergenţa noutăţii evolutive se expli­
că pri emergenţa de noi probleme. Teoria priveşte toate orga­
nismele şi speciile (şi chiar toate phy/um-urile) ca angajate per­
manent î rezolvarea de probleme. Problemele sunt rezolvate la
diferite niveluri: individul inventeaă noi modele comporta­
mentale prin metoda încercării şi eliminării erorii; rasa sau
pllylum-ul iventează noi indivizi prin născociea de noi mo­
dele genetice, care reprezintă noi compoziţii genetice, inclusiv
noi mutaţii.
Într-o lume afată î schimbare ar f în avantajul speciei da­
că evoluţia ei a avea o bază genetică largă, permiţând existen­
ţa unui larg spectu de indivizi cu înzestări diferite şi a unui
larg spectru comportamental.
Uneori, această lărgire ar putea f realizată prin invenţia de
noi preferinţe şi scopuri, mai specifce decât simpla supravie­
ţuire (vezi prelegerile mele zise Prelegerile Spencer). Totuşi,
asemenea noi scopuri pot conduce, prin specializare, şi la o re­
strângere a posibilităţilor comporamentului ereditar.
Câteva din devierile de la darwiism sunt Uimătoarele: ( 1 )
Noua problemă poate avea o specifcitate pronunţată şi poate f
legată doar în mod vag de problemele supravieţuirii. (2) Meto­
da eliminării erorii nu reprezintă doar lupt dinte indivizi, ci
include, de exemplu, evitarea compot1amentului care n-a izbu­
tit să ducă la atingerea unui anumit scop. (3) O teorie a emer­
genţei de noi forme este dată: noile forme sunt explicate în
calitate de soluţii ipotetice la noile probleme apărute. (4) Ac­
centul sistematic este pus pe rolul jucat în cadrul evoluţiei de
comportament şi de descoperirile comportamentale: comporta­
mentul este realul vâr de lance al evoluţiei. (5) Este subliniat
rolul jucat î cadrul evoluţiei de dezoltarea noilor obiective
compot1amentale, de preferinţe şi de abilităţi. (6) Este, de ase­
menea, evidenţiat rolul jucat î cadrul evoluţiei de lărgirea sau
îngustarea bazei genetice a comportamentului.
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 85
DISCUŢII
Interlocutorul nr. 1: Sir Karl, dacă v�am înţeles corect
schema P
1
- T - EE - P
1
, dumneavoastră susţieţi că
problemele pot apărea atât din TT, cât şi din EE. Am ajuns să
înţeleg cum pot apărea problemele din I, că această teorie
ipotetică îsăşi poate f problematică şi necesită testare şi eli�
minare a erorilor. Dar, după aceste două procedee, nu văd cum
eliminarea erorilor poate, la rândul ei, să ducă la o nouă pro­
blemă. Este un aspect pe care l-aţi lăsat descoperit.
Popper: Problemele vin din ambele direcţii, atât de la TT,
cât şi de la EE. Însă, vedeţi dumeavoastră, însăşi eliminarea
erorii duce, evident, la o nouă problemă. Dacă o eroare din
această I este eliminată, atunci acest P
1
şi acest I dispar şi
apare o nouă problemă, care nu coincide cu cea veche. Altfel
spus, avem acum cel puţin avantajul că ştim, ori că organismul
ştie, că această TT nu reprezintă o soluţie. Rezultă că ne afăm
ît-o ·nouă situaţie-problemă. Problema originară admitea drept
soluţie ipoteza testată. Eliminaea erorilor o elimină. Apare o
nouă problemă, aceea a încercării de a rezolva altfel problema.
Aceasta este o problemă nouă, dacă eliminarea erorii este în
contradicţie cu . . .
Interlocutorul nr. 1: Sir Karl, probabil c atât eu, cât şi alte
persoane nu putem f atât de convinşi că aşa stau luc11rile,
deoarece dumneavoastră aţi ilustrat mai complet I decât EE.
Am dreptate? Nu aţi oferit exemple de EE îtr-o măsur la fel
de mare ca pentru TT.
Popper: Oh, da un exemplu tipic de eliminare a erorilor ar
f dacă, de pildă, I a fost o preferinţă consol idată pent11 o
anumită hrană - sau fe chiar şi neconsolidată - iar respectiva
hrană dispare; atunci, chiar dispariţia semnifcă faptul că acest
TT a fost o eroare. Astfel că ea va f eliminată şi o nouă pro­
blemă îşi face apariţia, ia vechea soluţie nu mai este admisi­
bilă. Aşa că sootesc că faptul este destul de clar.
Interlocutorul nr. 2: Este oare nepotrivit să folosim afr­
maţia dumneavoastă că noile forme trebuie să apară Î P
1
ca
pe o metaforă pentru cultura umană? Vreţi să spuneţi prin
86 CUOAŞTEREA ŞI RAPOR1L CORP-MTE
aceasta că noile forme trebuie să-şi facă apariţia în mod nece­
sar i societatea ori cultura umană? Pot util iza această meta­
foră sau este numai . . .
Popper: N-aş spune că cele evocate de dumneavoastră ar
trebui să se întâmple i mod necesar, însă în afară de aceasta
ceea ce spuneţi este corect. Noile forme îşi fac apariţia, numai
că noi nu ştim unde şi cum. Prin mmare, cuvântul ,,necesar" ar
trebui mai curând înţeles ca . . .
Interlocutorul nr. 2: Unul di n motivele pentu care am pus
această întrebare se leagă de recenzia fcută de Emst Gom­
brich la lucrarea lui Erich Kahler, Dezintegrareaformei. Aveţi
cunoştinţă despre textul lui Gombrich? Aici este invocat, sper
că fră temei, numele dumneavoastră atunci când - în relativ
acord cu Kahler - se spune că putem oferi o judecată calitativă
asupra noilor fmme, în vreme ce mie nu mi se pare că dum­
neavoastră aveţi în vedere aşa ceva.
Popper: Nu am îţeles corect întrebarea. Puteţi s-o expli­
caţi, astfel încât s-o înţeleagă toată lumea?
Interlocutorul nr. 1: Trebuie să mă refer la catiea lui Kahler
Dezintegrareaformei, deoarece aici el afrmă că societatea -în
speţă aria moderă - este o refectare a dezintegrării valori lor.
Iar în recenzia făcută cătţii, Gombrich este de acord cu aceas­
ta, apelând, nu mai reţin exact in ce mod, la dumneavoastră.
Însă în ceea ce priveşte metafora la care mă refeream, nu văd
cum ea implică o schimbare calitativă î noile forme apărute în
categoria problemelor P
l
" Întrebarea mea este: există vreun
moment în care se întâmplă totuşi aşa ceva?
Popper: Există, foarte adesea, o schimbare calitativă. În
esenţă, chestiunea se poate formula astfel: P 1 şi P 2 sunt fomte
adesea foarte vag legate, iar această lipsă de stricteţe a l egăturii
dintre ele se poate explica, până la un punct, prin noutatea lui
P 1 şi prin aceasta emergenţa sa. Ea nu semnifcă altceva decât
posibilitatea apariţiei, într-un asemenea proces, a ceva complet
nou şi diferit cal itativ. Cel mai bun exemplu îl reprezintă evo­
luţia ştiinţei. După fecare schimbare structurală a teoriei şti­
inţifice problema arată cu totul altfel. Amintiţi-vă problema
exprimată prin intrebarea: cine ocupă locul central, Pământul
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢIA EMERGENTĂ 87
sau Soarele? Noi am mers mult mai depare. Problemele noas­
tre sunt foare presante, dar nu mai seamănă cu cea abia enun­
ţată. Şi totuşi ele au luat naştere din aceasta din urmă. Cine mai
întreabă astăzi ce se găseşte în centrul Universului? Ca să nu
mai vorbim despre întrebarea privitoare la Soare şi Pământ,
fiindcă e clar că atari probleme nu se mai pun. Cred că putem
spune că în prezent avem probleme de genul celei vizând posi­
bil itatea observării, cu ajutorul miloacelor noaste terestre, a
rotaţiei galaxiei noastre. Aceasta este problema cea mai apro­
piată şi prin asta cea mai asemănătoare cu vechea problemă, şi
totuşi foare diferită. Nimeni nu se îtreabă dacă galaxia noas­
tră se afă în centrl Universului. Însă îtrebarea dacă şi cum se
roteşte galaxia noastră în raport cu alte galaxii reprezintă o
problemă actuală, singura care îmi vine în minte, dar care este
foarte diferită în orice privinţă de problemele anterioare. Pro­
blema centrului nu mai apare, în locul ei ivindu-se problema
rotaţiei, căreia îi este total indiferentă situarea. Aşadar, putem
spune că este vorba de o schimbare calitativă totală. La acest
gând am ajuns chiar acum, el născându-se ca un răpuns la
întrebarea particulară evocată anterior. Nu cred că este î mod
necesar un răspuns foarte bun, însă cele mai bune exemple sunt
întotdeauna din domeniul evoluţiei ştiinţei, deoarece sunt cele
mai concrete.
lnterlocutorul nr. 3: Sir Karl, nu înţeleg pe depli felul în
cae îl criticaţi pe Darwin. Sunt de acord cu critica pe care i-o
faceţi lui Spencer, care, după părerea mea, 1-a interpretat greşit
pe Dari, dar, repet, nu înţeleg delo critica pe care i-o faceţi
acestuia di urmă. În primul rând, mi se pare că Darin nu este
angajat în explicarea ascensiunii evolutive decât în cazul omu­
lui. Pe parcursul scrierilor sale el este preocupat mult mai mult
de explicarea. existenţei formelor diferite î nişe ecologice di­
ferite - problema fid aşadar complet diferit de descrierea
ascensiunii evolutive.
Popper: Nu pot subscrie la descrierea generală pe care aţi
făcut-o problemelor lui Darwin - mai precis a problemelor pe
care dunmeavoastră i le atribuiţi lui Darin. În ultimă instanţă,
este limpede că acestea sunt problemele pe care el a intenţionat
88 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MIT
să le explice. S-a spus destul de des că problema pe care
Darin a lăsat-o in suspensie a fost cea a originii vieţii. Dacă
i-ai f oferit o soluţie, Darwin ar f încercat s explice lucrurile
în mod evoluţionist.. .
lnterlocutorul nr. 3: Cred că bunicul lui a fost iteresat de
această problemă, fidcă, după cum ştiţi, Erasmus Darwin a
crezut că totul provine dintr-un singur element viu. Însă nu am
avut niciodată impresia că pe Charles Darwin 1-a interesat o
asemenea chestiune. Nu sunt foarte sigur dacă aţi dorit să-I ata­
caţi pe acest temei. Aici nu se pune problema existenţei actuale
a formelor inferioare, findcă, dat find locul ei in schema eco­
logică generală, o asemenea foră poate foarte bine supravie­
ţui numai pentru că este situată pe o treaptă inferioară sau pen­
tru că este perect adaptată condiţiilor cu care, în mod normal,
se confruntă.
Popper: Da, dar vedeţi dumneavoastră, chiar dacă aşa ar sta
lucrurile - cu toate că aspectul pe care l-aţi semnalat este real ­
când vorbesc, în teacăt, despre Darwin, mă refer în parte la
ceea ce este numit de regulă "darwinism" - adică la ceea ce
Huxley denumeşte ,,noua sinteză" şi la ceea ce biologii la
modă numesc, mergând pe linia faimoasei cărţi a lui Huxley,
tot ,,noua sinteză". Ar f tebuit să menţionez că atunci când
vorbesc despre Darwin mă refer la ceea ce, până nu demult, a
fost numit "neodarwinism", iar astzi poa11ă numele de "noua
sinteză".
Interlocutorul nr. 3: Asta este cu totul altceva. O. K.
Popper: Iar cât priveşte nişa ecologică. Vedeţi dunmea­
voastră, ciudăţenia anumitor organisme inferioare constă în
faptul că nişa lor ecologică este aproape nelimitată. Poate că aţi
înţeles acest lucru din discuţia cu care sunteţi, cred, la curent,
privitoare la infestarea planetelor şi a Lunii. la atingerea lor de
către navele spaţiale americane şi ruseşti. Unii se tem că ruşii
nu vor f suficient de precauţi în legătură cu acest lucru. Ce
înseamnă toate astea? Că noi atribuim unor organisme inferi­
oare o adaptabilitate aproape universală, ele putând să trăiască
în condiţiile cele mai severe. Noi a realiza asemenea perfor­
manţe numai dacă ne-am înconjura de nave spaţiale. Însă orga-
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 89
nismele inferioare nu au practic nici o nişă eologică şi noi cre­
dem că ele pot tăi oriunde. Totodată este foarte interesat...
Interlocutorul nr. 3: Aici poate f pur şi simplu vorba de o
geşeală.
Popper: Nu este o greşeală. S-a descoperit că organismele
în cauză pot supravieţui chiar dacă sunt îgheţate şi deshidra­
tate şi că pot trăi o perioadă nedefmită î condiţii extreme. Nu
este o greşeală să susţii că, î cazul î care se găsesc depozitate
într-o astfel de formă pe o navă spaţială, ele pot foare bine să
supravieţuiască zborlui. E foarte posibil. Acesta este motivul
pentru care problema a fost discuttă recent.
Interlocutorul nr. 3: Totuşi, motivul pentru care ar putea f
vorba de o greşeală este că organismul nu va mai f acelaşi.
Am în minte cu deosebire anumiţi bacili care au fost eliminaţi,
în scopuri ştiinţifce, în condiţii antiseptice deosebite, dar care
au produs diferiţi descendenţi apţi s supravieţuiască. E clar că
nu mai e vorba despre organismele iniţiale, ci mai degrabă de
relaţia dumneavoastră P
1
- P
2
.
Popper: Este vorba de un organism care-I poate produce pe
cel vechi, nefiind, în această măsură, nou. El are memoria fap­
tului că este totodată vechiul organism. De aceea, distincţia nu
este importantă. Dacă luăm drept exemplu o bacterie, atunci
observăm că niciodată aceasta nu moare în mod normal, find­
că nu produce un mmaş, pentr ca mai apoi să moară, ci pro­
pria diviziune. Astfel, nici unul dintre strămoşii unei bacterii
din prezent n-a murit. Cu alte cuvinte, ea este "una" cu bacteria
originară din care provine. Prin urmare, putem afrma exact
opusul celor susţinute de dumneavoastră: nu avem de-a face cu
un organism nou, ci cu unul foare vechi prezent îtr-o formă
uşor schimbată. Un organism extrem de vechi - atât de vechi
cât pot f organismele. Problema idividualităţii este diferită î
cazul bacteriilor. Ea are o mulţime de aspecte, dintre care cel
mai important este rezumat astfel: uniî au încercat să atragă
atenţia asupra omului, având în minte criterii biologice, nu eti­
ce, potrivit cărora omul este situat cel mai sus pe scara organis­
melor. În mod evident, omul posedă capacitatea de a se aco­
moda la circumstanţe la care nici un alt organism, cu excepţia
90 CUOAŞTRA ŞI RAPORTL CORP-MINT
celor foatte rudimentare, nu se pot adapta. Prin urare, faptul
că vă puteţi adapta împrejurărilor de toate felurile nu constitu­
ie un criteriu al complexităţii. Mă refer la criteriile biolo

ice.
Data vi i toare vă voi oferi alte criterii, cu ajutorul lumii 3. Insă,
după mine, criteriile biologice, cu ajutorul căror putem spune
că anumite organisme sunt superioare în raport cu altele, nu
există. Putem să spunem că organismele î cauză sunt mai com­
plexe, însă complexitatea superioară poate f asociată cu orice
doriti, de pildă cu inadecvarea ş.a.m.d. Mă refer la faptul că
atunci când un organism a devenit foarte complex, aproape
orice mutaţie de la nivelul genelor - adică aproape orice mu­
taţie - este fatală. Datorită complexităţii organismului, orice
dezechilibm adus de o mutaţie va f fatal. Cu alte cuvinte, ma­
rea majoritate a mutaţiilor sunt fatale. Ceea ce aţi descris în
legătură cu schimbările unui organism ilusteaă marea capaci­
tate de schimbare, datorată complexităţii reduse, a organisme­
lor inferioare. Astfel că, dintr-un anumit punct de vedere bio­
logic, complexitatea este un dezavantaj foarte mare, în lo de a
reprezenta cu necesitate un avantaj, oricât de mic. Depinde
unde ne duce complexitatea. Nu spun că ea e ceva rău, însă
consider că, luată În sine, nu este un avantaj. În aceeaşi ordine
de idei, astăzi am prezentat, cred că vă amintiţi, o mică diagra­
mă în care mi-am aşezat arborele evoluţiei în poziţie orizon­
tală, spunând că nu reprezintă decât o diversitate crescândă,
care, printre altele, înseamnă şi o nouă complexitate. Punctul
de plecare îl constituie lucrurile simple care supravieţuiesc.
Însă, alături de ele, exist şi lucruri complexe, astfel îcât ne
găsim în faţa unei diversităţi sporite, dar nu la nesfrşit. Aceas­
ta este, cred, o propoziţie obiectivă, în vreme ce a vorbi despre
evoluţia formelor superioare înseamnă a cădea într-un soi de
antropomorfsm. În ce mă priveşte, socotesc că antropomorfs­
mul s-a putea să fe îndreptăţit; însă el nu constituie o idee
biologică. Vreau să sptm că a privi omul în mod antropomor­
fc, adică drept animalul situat cel mai sus în raport cu celelalte
animale poate avea o justifcare, însă ideea nu este neapărat
biologică. De pildă, când se susţinea foarte fervent - şi ideea
nu a dispărut cu totul - că e posibil ca viaţa să f fost adusă pe
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 91
Pământ sub formă de infestare produsă de meteoriţi. Vreme de
aproape o sută de ani, sau poate mai puţin, vreme de şaptezeci
de ani, ideea a fost foarte larg răspândită. Astăzi ea a pierdut
mult teren, însă meteoriţii mai sunt încă investigaţi şi din punc­
tul ei de vedere. Părerile sunt azi împărţite între cei care cred
că meteoriţii aduc anumite infecţii pe Pământ şi cei care nu
cred aşa ceva. Oricum, faptul demonstrează că noi atribuim
formelor inferioare un spectu extraordinar de posibilităţi, ce
depăşeşte capacităţile umane de investigare. Este posibil ca
într-o bună zi să devenim capabili de a ne măsura, sub acest as­
pect, cu formele inferioare. Dar ele realizeaă această perfor­
manţă într-o modal itate mult mai simplă decât a noastră şi mult
mai puţin dependentă de rezera de abilităţi speciale, cât şi în
lips sumelor enorme de bani necesare nouă.
lnterlocutorul nr. 4: Mă înteb dacă nu cumva aceleaşi cri­
tici le îndreptaţi şi împotriva tezei ori ipotezei dariniste, spu­
nând că nu este satisfcătoare fiindcă explică prea multe? Aţi
putea aplica acelaşi tip de critică şi teoriei câmpurilor sau teo­
riei generale ori celei restrânse a relativităţii sau oricărei alte
teorii?
Popper: Oii, nu!
lnterlocutorul nr. 4: Cum aţi deosebi cazurile în care aceas­
tă critică este aplicabilă de cele în care nu puteţi apela la ea?
Popper: Mă bazez pe faptul că predicţiile fcute de Einstein
în teoria sa sunt foarte precise. Până în momentul de faţă, este
imposibil să faceţi vreo predicţie cu ajutoml teori ilor evolu­
ţioniste. În ceea ce priveşte teoria mea, consider că e are cel
puţin avantajul de a conţine o anumită predicţie - potrivit că­
reia, deşi specializarea consolidată ereditar poate avea pe mo­
ment tot succesul pe care îl doriţi, ea este într-un fel sau altul
condamnat la dispariţie în cazul i care condiţiile se schimbă.
Tot aici se găseşte şi o teorie privitoare la modul de apariţie a
acestei specializări ereditare. Mai mult, forma pe care am dat-o
teoriei mele conţine şi alte câteva predicţii, la cae însă nu pot
să mă refer ;" extenso. Principalul ei aspect constă în aftmaţia
că mutaţiile pot avea succes numai dacă se încadrează într-un
model comporamental deja stabilit. Altfel spus, mutaţia este
92 CUNOAŞTRA ŞI RPORTL CORP-MINT
precedată de un model comportamental. Afrrmaţia este testa­
bilă, find deocamdată, în principiu, o predicţie. Vă voi da un
exemplu - cred că cineva ar putea să mediteze la acest lucru ­
privitor la evoluţia limbii şi ciocului ciocănitorilor. Întreba­
ţi-vă doar ce a survenit mai întâi, o schimbare a gusturilor, ori
una a anatomiei şi veţi înţelege imediat că dacă o schimbare
anatomică a avut loc înaintea unei schimbări a gusturilor, cio­
cănitoarea n-ar f ştiut ce s facă cu noua sa înzestrare, care i-ar
f fost fatală. Însă dacă întâi a surveni o schi mbare a gusturilor
în favoarea unui nou tip de hrană şi dacă, din cauza unei schim­
bări, cioănitoarea ciocăneşte lemnul înainte de a f înzestrată
cu cioc, atunci mutaţi ile care o ajută să lovească mai lesne -
adică mai eficient - lemnul vor f selectate imediat. Cred că
acest lucru poate f generalizat chiar în fora pe care v-am pre­
zentat-o. În cadrul evoluţiei, rolul conducător îi revine com­
portamentului, iar în cadrl acestuia din urmă vor guvera IIO­
ile scopuri şi apoi noile abilităţi şi doar în al treilea rând este
vorba de o schimbare anatomică. Aşadar, aceasta survine nu­
mai la sfrşit, în vreme ce comportamentul îşi face primul apa­
riţia, el expl icând î pare tendinţele evolutive. Astfel că teoria
în cauză conţine o mulţime de aspecte testabile. Nu ştiu dacă
teoria mea este adevărată, dar cred că e testabilă.
Interlocutorul nr. 5: Cum diferă cele spuse de dumneavoas­
tră de consideraţiile lui Lamarck?
Popper: Am scris undeva într-un curs - conscrat lui Her­
bert Spencer -pe care l-am ţinut acum câţiva ani la Oxford, că
în aproape fiecare şir de teorii o nouă teorie trebuie să simule­
ze vechea teorie. Astfel, într-un fel, teoria darinistă simulea­
ză efectele lamarckiene. Deja, prin teoria sa, Darwin îl explică
în mod propriu pe Lamarck. Desigur, deosebirea este foatte
mare, fidcă, potivit atât teoriei mele, cât şi celei dariniste,
lamarckismul geşeşte în măsura în care trăsăturile compor­
mentale nu sunt moştenite. Ele nu fac decât să simuleze un mo­
del de selectare, nu moştenirea ca atare. Cu alte cuvinte, com­
portamentul creează o nou5 nişă ecologică! Un compottament
lC''I creează o nouă nişă ecologică, după care presiunea selec­
ţiei operează în aşa fel încât această nişă este umplută. Încă o
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMRGENTĂ 93
dată, aici e vorba de o simulare a teoriei lui Lamarck şi nu de
teoria lamarckiană propriu-zisă. Acesta este aspectul decisiv al
întregii chestiuni. Trebuie să simulaţi teoria lamarckiană, dar
se pune în primul rând problema modului î care o veţi face.
Unul din punctele de vedere principale ale teoriei mele
poate f exprimat direct - simplificând, desigur, şi înfţişând
lucrurile în mod aproximativ - după cum urează: î general,
noile obiective vin primele, urmate de noi abilităţi, iar în al
treilea rând vin noile tradiţii; astfel aţi creat o nişă biologică pe
care o umplu presiunile selecţiei. Ia acest lucru este foarte pe­
riculos.
Interlocutorul nr. 6: De unde vin noile scopuri - noile mo­
dele de comportament - despre care vorbiţi? Care este moti­
vaţia lor?
Popper: Ele provin din schema P1 - TT- EE - P :
Interlocutoml nr. 6: Vreau să spun, sunt ele conştiente - de
pildă noul scop al unei ciocănitori?
Popper: Conştiente? Despre conştiinţă voi vorbi în cea de-a
cincea prelegere a prezentului curs. Dar, î linii mari, cred că
există foarte multe grade de conştiinţă, lucru pe care putem să-I
observăm chiar la noi înşine. Un vis este conştient, dar nu în
modul în care suntem conştienţi în starea de veghe, ci în cu
totul alt sens. De exemplu, în vis avem arareori o memorie or­
ganiztă: nu avem nici o memorie onirică, nici una reală, nu
avem nici zm fel de memorie - deşi visul este alimentat de căte
memorie, nu poţi visa că-ţi aminteşti ceva - în afară, poate, de
câteva cazuri, infme ca număr. În vis, relaţia cu spaţiul şi tim­
pul diferă foaite mult de aceeaşi relaţie din starea de veghe; iar
atnci când voi pune accentul pe conştiinţă, voi arăta că, dinte
acestea, relaţia cu timpul este cea mai importantă î cazul
formelor înalte de conştiinţă. Ea este, probabil, total absentă .n
cazul formelor inferioare de conştiinţă. Probabi l că la nivel in­
ferior exist un număr aproape nelimitat de gade de conşti inţă,
dar este foarte geu de stabilit dacă animalele inferioare sunt
conştiente sau nu. Jennings, care a scris o care despre compor­
tamentul animalelor inferioare, oferă multe ilustrări elocvente
al e acestui comportament, de pildă ale luptei dinte amoebe,
94 CUOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP-MINTE
plecând de la care este aproape imposibil să negi că amoebele
sunt, intr-un anumit sens, conştiente - dar in nici un caz in sen­
sul i care suntem noi conştienţi. Nu ştim nimic despre con­
ştiinţa animalelor. Nu putem decât să întreprindem o anumită
abordare impresionistă a acestei chestiuni pariculare. Nu vreau
să spun că abordarea este inutilă. De aceea nu doresc să răs­
pund la aceast întebare. Dar vreau să subliniez că se pot spu­
ne mult mai multe despre schema noastră. Ea explică noutatea
în diverse moduri. Unul dintre ele poate f exprimat astfel:
crearea oricărei T noi schimbă întreaga situaţie. În afară de
aceasta, situaţia îsăşi se schimbă, deoarece există alte animale
cu care interacţionăm. Mediul se schimbă neîncett măcar da­
torită modifcării poziţiei Soarelui pe cer, dacă nu din alte mo­
tive. Schimbarea poate începe de aici. Vremea se schimbă, ca
şi multe alte lucruri. Dar, in mod sigur, noi îşine ne schim­
băm, prin adaptări, condiţiile şi astfel schimbăm în permanenţă
totul. Prin urmare, există schimbări continue, ale căror direcţii
noi nu le putem anticipa. Asta înseamnă că P 1 şi P 2 sunt conec­
tate foarte vag între ele şi că, drept urmare, noutatea îşi poate
face apariţia. Mai devreme am pomenit foarte pe scurt faptul
că oamenii de ştiinţă au privit itotdeauna cu o ură de suspi­
ciune ideea evoluţiei emergente. Unii au socotit permanent
"emergenţa" un concept foarte vag. Însă schema noastă oferă
un sens realmente defnit al acestui concept, permiţându-ne să
explicăm motivul apariţiei noutăţii, noi putând spune că evo­
luţia emergentă se sprij ină pe un fundament mai solid decât în
situaţia în care nu beneficiază de schema pe care am propus-o.
Întotdeauna a fost foarte difcil de înţeles că ceva cu totul nou
poate să apară. Desigur, cu toţii am suferit mutaţii. Dar dacă
veţi supune atenţiei acţiunile exercitate asupra mutaţiilor, veţi
f foare dezamăgiţi, findcă mereu îşi vor face apariţia aceleaşi
mutaţii. În cele mai multe experienţe făcute pe drosophila prin­
cipalul organism utilizat pentru obţinerea mutaţiilor - există
tot felul de mutaţii foare bine cunoscute (purtnd deja nume
consacrate) care apar î mod repetat. Iar în fnal vă veţi întreba
cum poate apărea ceva nou prin inte1mediul unei mutaţii. Aşa­
dar, ca mijloace de explicare a apariţiei noutţii, mutaţi ile sunt
LUEA 3 ŞI EVOLUA EMRGENTĂ 95
nesatisfcătoae. Putem doa să spunem: "desigur, în timp, vor
apărea noi mutaţii", sau ceva de genul acesta. Dar dacă scoateţi
în evidenţă motivul schimbării circumstanţelor - care poate f
sistematică, în special dacă aveţi de-a face cu un scop nou ­
veţi vedea că noul scop va schimba tot ceea ce este sistematic.
Este destul de clar, nu-i aşa? Să spunem că, dacă aveţi de-a
face cu un nou scop datorită unei noi preferinţe alimentare,
atunci presiunea selecţiei va f sistematizată, iar mutaţiile vor
constitui realmente un avantaj. Exemplul ciocănitorilor a fost
elocvent. Mulţi s-au întrebat cum pot f fatale toate aceste mari
mutaţii. Cum se face că mutaţiile foare mici, pe cae tebuie să
le postulăm, nu au efecte fatle, putând îsă duce la schimbări
mai mari? Răspunsul este: acest lucr se întmplă numai dacă
există o presiune a seleţiei. Respectiva presiune se poate dato­
ra unei schimbări de mediu sau apariţiei de noi scopuri. Însă
chiar şi î cadrul unei schimbări a mediului, presiunea va avea
efect numai dacă se dezvoltă rapid şi noi scopuri. Un biolog cu
care am stat de vorbă acum câteva zile mi-a dat un exemplu
foare bun: cum au dobândit peştii picioare? Răspuns: când
anumite pări ale mării au secat, ei au trebuit să încerce să se
mute de la un bazin la altul, unii peşti continuând să facă şi as­
tăzi aşa ceva. O.K., aceasta a fost o schimbare a mediului. Însă
decisiv a fost faptul că ei au răspuns schimbării mediului cu un
scop scopul de a ajunge la un nou bazin de apă. Cei care n-au
răspuns prin fxarea unui nou scop au fost probabil el iminaţi.
Cei care au răspuns cu el au avut un nou scop. Iar o dată cu
adoptarea lui, cea mai mică îmbunătăţire a deplasării pe uscat a
devenit o achiziţie nouă. Aşadar, schimbările foare mici pot
începe de-acum să se acumuleze, însă numai dacă reacţia la
marea schimbare a mediului este de natură comportamentlă şi
numai dacă aceasta din urmă este de tipul unui nou
.
scop. De­
sigur, procesul poate evolua sub forma unui comporament
accidental al încercării şi erorii, ceea ce nu schimbă lucrurile.
Interlocutontl nr. 6: Sir Karl, pot să vă îtreb dacă formula
dumneavoastră este completă? N-ar f mai bine ca, in loc să ne
gândim întâi la o primă problemă P 1 şi apoi la o problemă P 1
să mergem undeva la mijlo şi să avem P
M
• P
N
şi P 0?
96 CUOAŞTREA ŞI RPORTU CORP-MITE
Popper: Am scris aşa ceva pe tblă la primul curs.
Interlocutorl nr. 8: Este schema de ai o foră ultraim­
plifcată a formulei de atunci?
Popper: Bineîţeles! Am spus-o şi atunci. Aici este vorba
de o formă ultrasimplifcată care e însă sufcientă pentu a ilus­
tra emergenţa noutăţii.
Interlocutorul nr. 8: Dar dumneavoastră aţi vorbit numai
despre probleme, nu şi despre pseudo-probleme şi aş vrea să vă
întreb: nu cumva conceptul de "pseudo-problemă" e ceva mult
prea simplu? N-a fost folosit într-un mod absolut, deşi tebuia
întotdeauna folosit în mod relativ? Iar formula dumneavoastă
nu este cumva mai puţin sugestivă tocmai findcă dacă, să spu­
nem, P
M
este o problemă legată de T
M
atunci P
N
la care n-aţi
ajuns încă, este în acest sens relativ o pseudo-problemă - şi nu
cumva porind de la T O unde P 0 este problema dumneavoastră
P
M
şi P
N
nu sunt tot pseudo-probleme? Aici avem un anacro­
nism cu două sensuri temporale: este vorba fe de o problemă
veche, pe care aţi depăşit-o, fe de o problemă nouă, la care
n-aţi ajuns încă. Sau avem cumva de-a face - în măsura în care
ne referim la organisme situate întotdeauna într-un mediu - cu
un nou tip de relativitate, confor căreia o pseudo-problemă a
unui organism situat înt-un aumit mediu poate constitui o
problemă reală pentr un alt organism situat fe în acelaşi me­
diu, fe în altul?
Popper: Aici este vorba de două lucruri diferite. Sunt în
mare măsură de acord cu dumneavoastă, însă n-am avut timp
să dezvolt problema problemelor - adică problema diferitelor
tipuri de probleme ş i în special cea a diferitelor sensuri al e
acestora. De exempl u, rcfcri ndu-mă la discuţ ia pe care am con­
sacrat-o evoluţiei biologice, spun că sensul "problemei" vizea­
ză natura problemelor pe care noi, oamenii, Ie. sesizăm la ni­
velul vieţii "bietelor" animale. Desigur, animalele n-au habar
care le sunt problemele. Ele nu pot utiliza termenul "proble­
mă", spre deosebire de noi. Cum stu lucrrile în cazul omului
de ştiinţă? Se pare că foare asemănător. Un om de ştiinţă se
poate ocupa de o problemă şi poate rezolva o problemă, pentr
ca mai apoi să iasă la iveală ex potfacto că alta este problema
LUMEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 97
cae l-a interesat în realitate. Am un exemplu foae bun, în
acest sens, cel al lui Schrodinger. Desigur, există multe alte ca­
zuri, dintre care vă voi mai oferi unul, ceva mai târziu. Schro­
dinger a îcercat sl rezolve o problemă, care, pe scur, s-a pu­
tea exprima astfel: cum putem elabora o teorie a continuităţii
în mecanica cuatică? O teorie în termenii matematicii conti­
nuităţii? Aceasta a fost, mai mult sau mai puţin, problema lui
Schrodinger, iar rezolvarea ei s-a fcut prin intermediul meca­
nicii ondulatorii. Doi ani mai triu, după ce Schrodinger şi-a
elaborat studiile de mecanică ondulatorie, Max Bom a venit cu
o interpretare a acesteia. Ceea ce fusese privit de Schrodinger
drept o distribuţie continuă a încăcăturii eletrice era acum in­
terpretată ca probabilitate de a găsi un electon îtr-un aumit
lo. Ceea ce era distrbuit în mod continuu nu mai er încărcă­
tura electrică, ci probabilitatea de a avea o Îcărcătră elec­
trică undeva - mai precis un electron - electronii find, freşte,
mai degabă discontinui decât continui. Astel, pe undeva,
problema lui Schrodinger dispărea, ia noi putem spune că el a
rezolvat o problemă despre a cări existenţă nu avea ştiinţă - şi
anume problema probabilităţii existenţei unui electron într-un
loc dat.
Î
nsă, în mod evident respectiva problemă particulară
pe care Schrodinger n-a intenţionat s-o rezolve a fost descope­
rită de Bom numai după eveniment.
Un exemplu foare asemănător caului abia evocat este cel
al lui Kepler. Acesta a încercat să rezolve problema armoniei
lumii, aducându-şi o contribuţie însemnată în această direcţie,
toate afraţiile lui find extem de interesante.
Î
nsă astăzi noi
spunem că el a rezolvat problema legilor care-i partă numele.
Pentu a vedea cât de puţin a fost aceasta din urmă propria lui
problemă ne este sufcient următorl indiciu: cea de-a doua
lege a lui Kepler afrmă că vectorl de poziţie -adică linia din­
tre Soare şi planeta dată - mătură î rotirea s suprfeţe egale
în interale de timp egale. Dacă trasăm o elipsă având înt-un
centru Soaele şi p circumferinţă planeta respectivă, vom ve­
dea că, cu cât planeta este mai depare de Soae, cu att mai
mari vor f suprafeţele mătrate de vectorul de poziţie, în caul
în care viteza de deplasre a planetei este relativ constantă.
98 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MITE
Acum, întmcât legea lui Kepler spune c în timpuri egale sunt
parcurse suprafeţe egale, veţi descoperi că planeta trebuie să se
deplaseze mai lent atunci când este depare de Soare decât
atunci când este aproape. Faptul a fost observat de Kepler, care
şi-a formulat legea - chiar dacă n-a agreat-o, findcă nu i se
părea sufcient de armonioasă - în consens cu acesta, expri­
mând-o cel mai adesea după cum urmează: distanţa unei pla­
nete faţă de Soare este invers proporţională cu viteza ei. Cu cât
este mai mare distanţa, cu atât viteza este mai mică. Aceasta
este modalitatea în care se referă Kepler la Soare, chiar dacă
formularea aceasta particulară este incorectă din punct de ve­
dere matematic. Singura formulare corectă este aceea că în in­
tervale de timp egale vectorul de poziţie mătură suprafeţe ega­
le. Cealaltă forulare este o aproximare foare nenuanţată, în
fond incorectă. Desigur, Kepler a avut formularea corectă, dar
n-a ageat-o findcă nu era destl de simplă pentr ideea sa de
armonie, în vreme ce proporţional itatea era mai simplă. Astfel
că, deşi cunoştea legea corectă, el a exprimat-o foat1e adesea
într-o foră greşită, formă sitată mai aproape de intuiţia sa a
armoniei - ştiţi, probabil, că în Grecia antică armonia şi pro­
porionalitatea erau foare strâns legate - motiv pentr care
legea proporţionalităţii i s-a părut mult mai adecvată armoniei
lumii pe cae o căuta. Faptul indică limpede că Kepler nu era
conştient că aceast lege, nu cea a armoniei, îi rezolva proble­
ma. Până la Newton observăm că legea în cauză nu avea un
caracter prea armonios - abia magnifca simplitate a derivării
ei de căte Newton a demonstat cât de simplu şi de armonios
poate f derivată. Newton arătă că această lege este validă în
cazul oricărei mişcări în care o foră oarecare acţionează asu­
pra unui corp, dint-un centr dat. Nu are imporanţă dacă forţa
este mare sau e egală cu zero, constantă, slabă ori variabilă, de
respigere ori de atracţie. Singurul lucru care contează este di­
recţia căte centm. Dacă aşa stau realmente lucrurile, atunci
are loc emergenţa celei de-a doua legi a lui Kepler. Aşadar ea
este o lege extrem de generală, minunat derivată de către New­
ton.
Î
nsă Kepler nu ştia cum să deducă din altceva şi de aceea
n-a agreat legea respectivă, chiar dacă el o formulase. Cele abia
LUEA 3 ŞI EVOLUŢA EMERGENTĂ 99
pomenite ne permit s vedem cum se prezintă problema pro­
blemei şi cum putem afa doar post factum care este problema
rezolvată de omul de ştiinţă. Iar mai apoi vom f în măsur să
vedem şi cum priveşte acesta problema, între cele două ima­
gini find o deosebire destul de mare. (Una este situaţia obiec­
tivă a problemei cu care are de-a face cercetătorul şi alta este
impresia lui despre problema pe care se străduieşte s-o rezol­
ve.) Distincţia este deosebit de imporantă.
Cealaltă întrebare a dumneavoastră privitoare la pseudo­
probleme se referă la diferitele modalităţi de a utiliz te1menul
"problemă" - mai precis din punctul de vedere al înţelegerii
ulterioare şi al persoanei ori animalului care acţionează sub
anumite presiuni. Sunt multe lucrri de spus în această pri­
vinţă; îsă n-aş spune că dacă cineva n-a ajuns la o problemă ­
altfel spus, dacă n-a descoperit-o - înseamnă că subiectul pe
care-I abordeaă este o pseudo-problemă. Dimpotrivă, poate f
vorba despre o problemă cât se poate de reală şi de imporantă
pentru respectivul cercetător, însă pe care acest n-a descope­
rit-o încă. Uneori este nevoie de ani de zile pentu c cercetă­
torul să recunoască şi să foruleze o problemă în aşa fel încât
abordarea ei s devină mai efcientă. E posibil c problema să
nu fe descoerită niciodat. De exemplu, cercetătorul poate
avea uneori mulţi ani sentimentul difuz că ceva nu e în regulă
cu teoria s, nefind totuşi in stare să spună cu precizie despre
ce e vorba, neputându-şi clarifca sieşi şi altora lucrrile în ve­
derea îmbunătăţirii teoriei. Cu toate acestea, problema poate f
foare importantă pentru cercetător şi câtuşi de puţin anacroni­
că, ci foarte oportună pe parcursul perioadei în cae omul de
ştiinţă se ocupă de teoria care o implică. Este, de asemenea,
posibil ca problema în cauză să fe tocmai problema la care ar
f cel mai oportun să lucreze.
Î
nsă cercetătorl nu poate spune
în ce constă aceasta. Cred că înţelegeţi ce vreau să spun.
Î
n atari situaţii există realmente tot felul de posibilităţi, la
care se adugă problema demarcaţiei. Prin urmare, voi spune că
nu atribui temtenului "pseudo-problemă" sensul pe care i-1
atribuie pozitiviştii. Camap, de exemplu, susţine - în lucrarea
Scheinprobleme ;" der Philosophie (Pseudo-probleme înflo-
100 CUOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP-MITE
soje), cât şi în volumul consacrat lui Schilpp - că problemele
metfzice sunt pseudo-probleme, iar propoziţiile metafzicii
sunt pseudo-propoziţii. De fapt, motivul pentru care Camap a
căutat un criteriu de demarcaţie a fost eliminarea metafzicii,
începuturile dezbaterii referindu-se la Wittgenstein, care afr­
mă că înţelesul unei propoziţii este conferit de metoda veri­
fcării ei, iar în Tractahts susţine că ştiinţa poate spune tot ceea
ce poate f spus, după care î aria ei nu pot exista îtrebări la
care să nu se poată răspunde. De aceea aceste îtrebări fără
răspuns au fost numite "pseudo-întrebări" sau "pseudo-pro­
bleme", iar când Camap şi alţi pozitivişti au spus că o proble­
mă este o pseudo-problemă, ei se refereau la faptul că aceasta
nu poate benefcia de un răspuns - aşadar, că nu poate f rezol­
vată - deoaree nici unul din răspunsurile posibile nu poate f
vericat.
Ajuns aici, sunt de acord cu dumneavoastră că toate consi­
deraţiile abia enunţate sunt prea simple şi excesiv absolutizate.
De fapt eu le neg în totalitate, findcă, înainte de toate, nu sunt
de acord nici că înţelesul unei propoziţii reprezintă metoda ei
de verifcare, nici că putem - ori că ar trebui să încercăm - să
eliminăm metaftica. Însă, în primul rând, resping afrrmaţiile
în cauză findcă există - chiar şi î ştiinţă - numeroase pro­
bleme care nu pot f rezolvate - oricum, nu în modal itatea pre­
conizată de pozitivişti, astfel încât soluţiile să fe verifcabile ­
şi findcă problemele nu devin pseudo-probleme doar pentru
că nu le putem rezolva. O teorie este adevărată sau falsă chiar
dacă nu-i putem determina adevărul sau falsitatea, iar o pro­
blemă poate f reală chiar dacă n-o putem soluţiona. Este cât se
poate de simplu şi de convenabil să spui că o problemă nu e o
problemă propriu-zisă doar pent că nu o putem rezolva. Poa­
te că nu voi f niciodată în stare să spun, nici măca î princi­
piu, ce soluţie poate compora o aumită problemă. E posibil
ca descoperirea unei atari soluţii s necesite u mare geniu -
fe şi numai simpla găsire a soluţiei care contează ca posibilă
rezolvare, ceea ce diferă de oferirea unei soluţii propriu-zise.
Cred că înţelegeţi. E posibil ca aceată rezolvae să fe peste
puterile mele. Ea poate depăşi capacitatea oricui pent mulţi
LUEA 3 ŞI EVOLUŢIA EMERGENT Ă 1 01
ani, poate pentru totdeauna. Şi totşi, problema are o soluţie,
chiar dacă nu voi f niciodată în stare să spun cae este aceasta.
În eonsecinţă, de ce să distingem înte problemele metafzi­
ce şi problemele ştiinţelor empiice? Doar pentu a elimina
metafzica? Mai mult, la ce mă refer atunci când numesc o pro­
blemă "pseudo-ştiinţifcă"? Se întâmplă uneori să se pretindă
că o problemă reprezintă de fapt o problemă pentu ştiinţa em­
pirică. Însă teoria propusă în vederea rezolvării problemei nu
poate f testată cu ajutorul observaţiilor. Altfel spus, nu există
cu adevărat observaţii posibile care să ne ajute să decidem da­
că această teorie este adevărată sau falsă - deşi omul de ştiinţă
care o propune crede că există asemenea obseraţii. Freud, de
exemplu, a susţinut că teoria sa psihanalitică - pe care iniţial o
propusese î vederea rezolvării problemei isteriei - este o teo­
rie ce ţie de ştiinţa empirică. Dar i-a fost imposibil să-şi tes­
teze teoria pe baza obseraţiilor, deoarece aceasta explică com­
portamentul unei persoane î termenii dorinţelor inconştient
reprimate - iar acestea sunt compatibile cu tot ceea ce putem
observa. Desigur, mulţi pot crede că aceată compatibilitate cu
toate obseraţiile posibile este unul dinte punctele forte ale teo­
riei lui Freud, însă eu o socotes o mare slăbiciune, de vreme
ce ne este imposibil s-o testăm şi astfel să învăţăm din greşelile
ei. Acestea sunt problemele şi teoriile pe care eu le denumesc
"pseudo-ştiinţifce". Vreau să spun numai că teoria pseudo-şti­
inţifcă este socotită empirică, dar cred că nu poate f testată cu
ajutorl obse71 aţiilor - că obseraţiile nu ne pot ajuta să deci­
dem dacă e adevărată sau falsă. În orice caz, este cu totul altce­
va să spui că teoria nu este nici adevărată nici fală- căci teo­
ria lui Freud poate f adevărat î ciuda faptului că nu poate f
testată - şi este, de asemenea, altceva să spui că o problemă nu
poate f rezolvată.
Desigur, n-am propus- această distincţie - între probleme
care pot f testate pri observaţii şi probleme care nu pot fi tes­
tate astfel - cu scopul de a elimina problemele şi nici pentr a
sugera că teoriile pseudo-ştiinţifce sunt l ipsite de sens ori că
nu sunt nici adevărate, nici false. Nu am dorit decât să ridic o
problemă practică importantă vizând oporunitatea testării unei
1 02 CUOAŞTREA ŞI RPORTL CORP-MINT
teorii cu ajutorul observaţiilor. Problema la care mă refer poate
f foarte importantă, măcar pentu că ar duce la economisirea
unei cantităţi însemnate de timp, energie şi bani în cazul în
care ar putea prevedea dacă o teorie poate f testată prin obser­
vaţii sau nu. Desigur, este foarte difcil de făcut o asemenea
afmnaţie şi nu întotdeauna e cu putinţ să spui ceva. Dar as­
pectul poate fi foarte important.
De pildă, este posibil să se consacre mulţi ani căutării ob­
seraţiilor apte să testeze o teorie compatibilă cu orice observa­
ţie posibilă. Pe de altă parte, altcineva ar putea încerca să res­
pingă o teorie fră măcar să-i treacă prin cap s-o testeze cu
observaţii care a putea s-o respingă. Cel mai celebru exemplu
este, probabil, Hegel. Mulţi ditre dumneavoastră ştiţi că He­
gel s-a ocupat, înt-o dizertaţie, de problema orbitelor plane­
tare.
Î
nsă se pare că flosoftl german a socotit că aceasta este o
problemă ce trebuie rezolvată cu autorul raţiunii pure, de vre­
me ce a îcercat să ofere o demonstraţie a prior a legilor lui
Kepler. Fiind de acord cu Platon în privinţa numărlui de pla­
nete, Hegel a constrit, în dizeraţia sa, o demonstaţie con­
form căreia nu pot exista decât şapte planete şi că, în paricular,
între Marte şi Jupiter nu poate exista nici o planetă. Problema
era cât se poate de reală şi de actuală la sfrşitul secolului al
XVIII-lea, îtrucât la acea vreme se credea că între Marte şi
Jupiter există un gol foarte mare - mult mai mare decât se cre­
zuse anterior. El a fost remarcat de căte astronomul Bode,
după care mulţi alţi astronomi au presupus existenţa unei pla­
nete în acest interal. Numeroşi astronomi ai vremii s-au ocu­
pat de această problemă, ei formând chiar o organizaţie spe­
cială, destinată căutării planetelor dintre Marte şi Jupiter, pe
care au numit-o "Poliţia celestă". Aşadar, aceasta n-a fost o
pseudo-problemă.
Î
nsă Hegel, care 1-a admirat pe Platon, a
încercat să respingă presupunerile astronomilor amintiţi, fără a
intenţiona să-şi testeze "demonstraţia" cu ajutorul observa-ţi­
ilor. El a formulat predicţia că nu poate exista o planetă între
Marte şi Jupiter, predicţie nefericită de vreme ce, la data publi­
cării ei, fusese deja observat acolo un asteroid - care este, la
urma urmelor, o mică planetă. Hegel n-a ştiut nimic despre
LUE 3 ŞI EVOLUŢIA EMERGENTĂ 1 03
acest asteroid - care fusese botezat Ceres - descoperit în ace­
laşi an în care flosoful german şi-a elaborat dizeraţia. Mai t­
ziu au fost descoperiţi şi al
J
i asteroizi, precum şi două planete
mai mari, Neptun şi Pluto. Insă Hegel, chiar dacă şi-a recunos­
cut greşeala, a continuat să îcerce, î Enciclopedie, să facă
consideraţii a priori cu privire la planete.
Acesta este genul de lucruri asupra căror vreau să atag
atenţia. Desigur, Hegel n-a pretins că teoria sa este empirică şi
n-a încercat s-o testeze apelând la obseraţii, deşi s-ar fi cuve­
nit să facă tocmai acest lucru. Însă n-a fcut-o, iar faptul evi­
denţiază cealaltă faţă a monedei.
4
DESCRIERE, ARGUMENTARE
ŞI IMAGINA ŢIE
Doamnelor şi domnilor,
Data trecută am vorbit mai ales despre evoluţie şi a schi­
ţat pe scurt o teorie a evoluţiei care a putea f privit ca o
uşoară revizuire a neo-darwinismului, adică a ceea ce se nu­
meşte acum "noua sinteză".
Teoria mea asupra evoluţiei se bazează pe schema tetradică
suprasimplifcată:
P
1
- T- EE
-
• P2
Aici, T poate f înţeles ca teorie ipotetică, da, într-un sens
mai general, şi ca încercare ipotetică. EE, ca şi mai înainte,
reprezintă eliminaea erorii -nu neapărat prin intermediul unei
discuţii critice, ci şi prin selecţie naturală, datorată eşecului în
rezolvarea problemei Pr P2 reprezintă, evident, noua proble­
mă care poate apărea prin eliminarea erorii sau prin îcercarea
ipotetică.
Principalele mele teze au fost următoarele:
1 . Toate fiinţele vii sunt în mod constant angajate în re­
zolvarea de probleme, în sensul schemei mele supra-simplif­
cate.
2. Organismele individuale îşi rezolvă problemele prin în­
cercări ipotetice, care constu în modele comportamentale.
3. Speciile îşi rezolvă problemele compunând modele
genetice, inclusiv mutaţii noi. Acestea sunt testate în procesul
de Înmulţire a indivizilor, aici intervenind selecţia naturlă.
4. Schema tetadică explică evoluţia emergentă, adică
emergenţa a ceva cu tQtul nou. De vreme ce P 1 şi P 2 sunt foare
slab legate, P2 va f adesea totl diferită - chiar şi din punct de
DESCRIERE, AGUMENTARE ŞI IMAGINAŢIE 1 05
vedere calitativ - de P1. De exemplu, privitor la evoluţia speci­
ilor, P1 ar putea f problema creşterii ferilităţii, unul dinte cei
mai imporţi factori în supravieţuirea speciilor, iar P2 pro­
blema nouă a modalităţii de a evita sufocarea prin suprapopu­
lare (faceţi, vă rog, comparaţia cu problema tasporurilor şi a
trafcului).
Sau, la nivelul organismului idividual şi al comportamen­
tului său, P 1 poate apărea, de pildă, datorită secării progesive
a marilor bazine populate cu peşte. Aceasta poate pune un anu­
mit peşte î faţa problemei generate de faptul c nu găseşte
sufcientă hrană în bazinul în care se afă. Atunci, I poate
consta în schimbarea comportamentului peştelui respectiv, el
putând, de exemplu, inventa un nou scop compormentl,
acela de a ajunge de la un bai la altul peste o poriune de
uscat. Astfel, el descoperă o nouă problemă, P2: cum să ajungă
de la un bazin la altul? P
1
a fost problema găsirii hranei, iar P2
aceea a trecerii peste uscat. E clar că aceste două probleme
sunt complet diferite - diferite calitativ.
Astfel, P2 poate f o problemă total diferită - una care nu a
apărut niciodată (cu toate că poate să apară în tepte) - în timp
ce P
1
este o problemă veche, vizând găsirea hranei î cantitate
sufcientă.
Aceasta arată că schema noastă poate explica emergenţa
evolutivă a noilor tipuri calitative, pentru că un nou tip de pro­
blemă poate antena un nou tip de răspuns - adică, un compor­
tament-tentativă cu totul nou. Astfel, evoluţia emergentă, evo­
luţia noilor tpuri, este explicată prin posibilitatea ca P2 să fe
de un tip nou în comparţie cu P r
5. Conform schemei noastre, noile ţinte sau scopuri com­
portamentale, ca acela al deplasării pe uscat în vederea găsirii
unui alt bazin, vor f urmate de noi abilităţi, care pot deveni
tradiţionale la o populaţie de peşti; î acest ca, acele mutţii
anatomice care fac măcar puţin mai uşoară exercitarea noilor
abilităţi vor reprezenta un avantaj imediat şi vor f favorizate
de selecţia naturlă.
6. Astel, schimbările comporamentale sunt mai impor­
tante decât cele anatomice: schimbările anatomice nu pot avea
1 06 CUNOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP-MINTE
succes decât dacă favorizează existenţa modelelor comporta­
mentale deja prezente, adică a modelelor comportamentale de
succes. Un comporament nou reprezintă vârful de lance cel
mai avansat al evoluţiei.
Vedem de asemenea că în evoluţia comportamentelor în­
cercarea cu titlu de ipoteză a unor noi scopuri (un aumit tip de
mâncare) apare cu necesitte înaintea unor încercări ipotetice
de noi miloace (folosirea înotătoarelor pentru a înainta pe
uscat), în special înainte de încercarea unor noi abilităti. Doar
dacă au fost descoperite noi scopuri compmtamentale şi noi
abilităţi, iar acestea au devenit tradiţionale, devine posibil ca
mici mutaţii genetice favorabile ale anatomiei să devină suf­
cient de îsemnate ca să constituie un avantaj important şi să
conteze î cadrul selecţiei natrale.
Astel avem, ca înlănţuire evolutivă tipică, întâi schimbarea
structurii-scop, apoi a structurii abilităţilor. Abia după aceea
se schimbă strctura anatomică
Dar, desigur, nu susţin că nu se poate întâmpla şi altceva.
Principala problemă a prelegerii de astăzi va f aceea de a
aplica teoria evoluţiei la cazul omului; înt-un fel, această pre­
legere poate f privită ca abordare a naturii umane, cu toate că
personal nu ageez folosirea acestui termen vag.
Prima mea teză principală este aceea că omul se diferenţi­
ază de animale prin caracteristicile limbajului uman, iar limba­
jul uman se diferenţiază de toate limbajele animale prin faptul
că are cel puţin două funcţii care le lipsesc acestora din urmă;
voi numi aceste funcţii "funcţia descriptivă" sau "informativă"
şi "funcţia argumentativă" sau "critică". Ele sunt funcţiile
superioare tipice caracteristice omului.
În continuare, teza mea afmă că aceste funcţii constituie
limbajul uman ca primă zonă de bază a lumii 3 umane.
Spus sub o altă formă:
3 produse (de exemplu cărţi, povestri, mituri: limbaj)
2 dispoziţi ale organismului
1 stări fzice
DESCRER, ARGUMENTARE ŞI IMAGINA'E 1 07
În timp ce limbajele animale nu tanscend zona dispoziţiilor
- fe ele dispoziţii de a exprima anumite stări excepţionale, fe
dispoziţii de a reacţona la astfel de exprimări - limbajele
umane, î schimb, deşi sunt tot dispoziţionale, transcend zona
dispoziţiilor, dobândind astfel o imporanţă primordială pentr
lumea 3.
A doua teză principală este aceea că, drept consecinţă a
celor susţinute aterior, puterea imaginativă a omului poate
evolua în direcţii cu totul noi, deoarece - prin inventarea lim­
bajului descriptiv, omul a avut la îndemână mijloacele de a ex­
prima lucruri adevărate şi lucruri neadevărate: poate inventa
povestiri, basme, mituri. EI are astfel mijloacele pentru inven­
ţia imaginativă, iar cu ajutorul lor poate dezvolta un gen cu to­
tul nou de lume imaginară. Relatările adevărate pot explica un
fapt întâmplat: "cerbul a murit pentr că l-am lovit cu o săgea­
t". Însă pentu ceea ce este inexplicabil poate f inventată o
poveste: "Regele a murit lovit de trăsnetul lui Zeus". Astfel,
teoriile explicative pot f inventate.
Această putere de a inventa provine din funcţia descriptivă
a limbajului uman, fncţie consolidată ereditar.
Povestirile, miturile şi teoriile explicative sunt primele ele­
mente caracteristice plasate în lumea 3; ele sunt urmate de
povestirile picturale, ca de exemplu relatările privitoare la vâ
­
nătoare descoperite în peşteri. Timp îdelungat, imaginile au
fost singura posibilitate de a relata ceva, altfel decât prin viu
grai. Porind de la acestea s-au dezvoltt apoi limbajele pictu­
rale şi cele scrise.
În conti nuarea prelegerii voi discuta despre evoluţia funcţi­
il or specifce ale limbajului uman, intenţion:nd s5 acopăr în­
treaga schemă pe care am avansat-o.
Aceasta cere o descriere a diferenţei dintre limbajul animal
şi cel uman.
Limbajele animale, inclusiv cele umane, pot f considerate
un anumit tip de cunoaştere subiectivă- adică de predispoziţii
pentru un anumit comportament; ele pot f totodată considerate
elemente fzice şi obiective, unelte exosomatice, unelte dez­
voltate în afaa corpului, comparabile cu cuiburile păsărilor.
1 08 CUNOAŞTERA ŞI RAPORTUL CORP-MITE
m&&
Această interpretare se referă clar Ia limbajul uman scris, ti­
părit sau înegistrat. Există însă un precedent în anumite limba­
je animale - ca de exemplu î cel al anumitor specii de canine
şi ursine care folosesc stâlpii sau copacii ca pe nişte cutii poş­
tale în care îşi depun mirosul personal, acestea find semne
care marchează teritoriile pe care respectivele animale le con­
sideră proprietatea lor privată, şi care înseamnă: "Proprietate
privată.
Î
ncălcarea zonei constituie infracţiune".
Conform cercetătorilor eompottamentului animal, cântece­
le păsărilor au un îţeles similar.
Am menţionat î prima prelegere ideea generală a instu­
mentelor exosomatice. Această idee este datorată lui Samuel
Butler, - autorul lui Erewhon - un mare admirator şi primul
mare critic al lui Darwin. Butler a obserat că, în timp ce ani­
malele dezvoltă noi organe, finţele umane dezvoltă noi unelte.
Aşa cum am spus mai devreme, în loc să ne crească acuitatea
vizuală şi iuţeala î alergare, am confecţionat bi
n
ocluri şi auto­
mobile.
Butler a avut, în mare, dreptate, atunci când a accentat fap­
tul că evoluţia organelor exosomatice - adică a uneltelor - este
o caracteristică a speciei umane; dar, ca aproape toate parti­
cularităţile umane, această evoluţie are precedente în lumea
animală. Cuibul unei păsări, pânza unui păianjen, barajele con­
stmite de castori sunt numai trei exemple de instmmente exo­
somatice dezvoltate de animale; iar aşa cum am. văzut, chiar şi
limbajul, inclusiv limbajul scris, au astfel de antecedente.
Aceste componente ale compormentului animal -care au,
desigur;
··
o bază genetică, deşi unele au o componentă tradiţio­
nală - le putem socoti anticipări aparinând lumii animale, a
ceea ce a devenit, la nivel uman, lumea 3.
Este imporant de reţinut că aceste precedente - aceste lumi
3 ale animalelor - sunt, asemenea propriei noastre lumi 3,
autonome. Constmirea unei pânze de către păianjen sau a cui­
bului de către păsări, deşi instinctivă, este, î fecare caz, ajus­
tată pentru a se potrivi situaţiei-problemă obiective creat de
instinctele animalului în combinaţie cu condiţiile speciale de
mediu pe care animalul nu le poate schimba. Cu toate că poate
DESCRIRE, ARGUMENTAR ŞI IMAGINAŢIE 109
selecţiona condiţiile de mediu sau ecologice cele mai puţin di­
fcile, totuşi el se confruntă cu consecinţele neintenţi onate ale
acţiunii sale, o dată ce a fcut alegerea.
Un exemplu simplu este deschiderea unei poteci de căte un
animal, prin junglă. O potecă poate f considerată o unealtă,
dar şi o instituţie socială. Acolo unde un animal a pătruns deja
prin primul strat de vegetaţie, poteca devine uşoară şi de aceea
va f folosită, confom1 unui fel de lege a minimei rezistenţe, de
către un număr tot mai mare de animale - şi prieteni, şi duş­
mani - care îi creează probleme noi şi neintenţionate.
Ajung acum la a treia teză principală: cu toate că animalele
şi-au produs propria lume 3, constând în limbaje animale, nici
un animal nu a produs ceva asemănător cunoaşterii obiective.
Înteaga cunoaştere animală ţine de dispoziţii; şi deşi unele din­
tre acestea se dezvoltă prin imitaţie - adică prin tadiţie care,
suntem de acord, se apropie de cunoaşterea obiectivă - există
totuşi o prăpastie între aceasta şi cunoaşterea umană obiectivă.
Astfel, existenţa cunoaşterii obiective pae a f unul dintre pu­
ţinele fapte biologice impottante care perite o distincţie des­
tul de acută între animale şi oameni. Aceasta sugerează că un
studiu evoluţionist al emergenţei cunoaşterii obiective poate f
de un interes considerabil.
A patra teză principală este următoarea: deşi omul a evolu­
at în mod clar prin dezvoltarea uneltelor exosomatice, se pare
că nici una dintre aceste unelte -nici măcar beţele folosite -nu
are o baz ereditară specializată, aşa cum au, pare-se, toate
uneltele exosomatice dezvoltate de animale. Această problemă
este, î sine, interesantă şi surprinzătoare. Dar există o mae
excepţie de la o atare regulă: funcţiile specifc umane ale lim­
bajului, care fac posibilă cunoaşterea obiectivă, au o bază ere­
ditară foae specializată şi specifcă la om, aşa cum voi expli­
ca în continuare.
Din cele patr teze considerate împreună apare conjetra
că evoluţia omului i-a dat acestuia ceva caracteristic şi specifc
uman - un instinct, fundamentat genetic, de a acumula, prin
imitaţie, un limbaj specifc uman apt să se constituie î purt­
tor al cWoaşterii obiective.
I l O CUOAŞTREA ŞI RAPORTL CORP-MIT
Mă itorc acum la problema aalizei funcţiilor mai mult
sau mai puţin evoluate ale limbajului uma. Prin funcţii mai
puţin evoluate sau inferioare înţeleg acele funcţii care, find
bazate în întregime pe dispoziţii, sunt comune limbajelor ani­
male şi celor umane. Prin funcţii evoluate sau superioare înţe­
leg acele funcţii care sunt specifc umae şi care formează
baa lumii 3.
O primă teorie a acestor funcţii a fost propusă de Karl Bih­
ler. Nu este o teorie la modă, după câte ştiu, a fost cvasi-igno­
rată de filosofi şi psihologi deopotrivă, în ciuda însenătţii
sale.
Bihler a fcut distincţia înte trei fncţii, două inferioare şi
a treia superioară la care eu am adăugat alte câteva funcţii şi
mai evoluate, îndeosebi una care este esenţială pentru cunoaş­
terea obiectivă şi pe care o voi considera a patra funcţie.
Funcţii l ingvistice Funcţia argumenttivă
supenoare su critică
(baza lumii 3 ): Funcţia descriptivă
sau informativă
Funcţii lingvistice Funcţia comunicativă
inferioare: Funcţia expresivă
La Bihler, funcţiile mai puţin evoluate sunt funcţiile (auto-)
expresivă şi comunicativă. Cea mai evaluată este funcţia de­
scriptivă sau informativă. Cea de-a doua adăugat de mine sche­
mei lui Biihler, şi care este esenţială penn1 cunoaşterea obiec­
tivă, este cea argumentativă sau critică.
Caracterul biologic şi evoluţionist al acestei scheme se face.
simţit prin aceea că, oricare dinte respectivele funcţii ar f
prezentă, vor f prezente şi funcţiile mai puţin evoluate. Astfel,
un aimal sau un om nu poate comunica fă să-şi exprime
starea fiziologică intemă. Iar un om nu poate descrie ceva sau
informa pe alţii despre ceva fră a comunica sau fără a se ex­
prima pe sine. De asemenea, nu poate desfăşura un argument
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINAŢE 1 1 1
fră să activeze, în acelaşi timp, toate cele trei funcţii inferi­
oare nivelului argumentativ.
De fapt, nu doresc să discut aici alte funcţii superioare ale
limbajului, cum ar f funcţiile admonitivă, horativă, motiva­
ţională, laudativă, depreciativă. Funcţia imperativă este, în mod
esenţial, un aspect al funcţiilor inferioare: "Intrarea în această
zonă este interzisă.
Î
n caz contrar . . . "
Luată î considerare din punct de vedere biologic, fncţia
unei comenzi, asemănătoare cu aceea a anumitor medicamen­
te, este de a declanşa aumite acţiuni sau reacţii, sau înlănţuiri
de acţiuni şi reacţii. Este de notat că folosirea semnalelor în
caul unui computer poate f interretată ca un limbaj al co­
menzilor. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte codul
genetic.
Î
n ambele cauri noi putem interpreta comanda ca in­
cluzând o descriere a propriului scop; dar avem motive să cre­
dem că nu acelaşi lucru se întâmplă în interiorul computerului
sau al celulei.
Periteţi-mi să ilustrez prin câteva exemple shema celor
patru fncţii majore ale limbajului. Câd un om sau un leu
cacă, ei exprimă o stare fziologică. Dacă un om cască fiind
singur î dormitor, acest gest are, ca limbaj, funcţia unică de
autoexprimare.
Î
nsă dacă nu este singur, el le poate induce şi
altora starea de somolenţă: puteţi verifca singuri cum, căs­
când insistent şi sugestiv - dacă gestul este foarte natural şi
aparent inconştient - nu numai că îi veţi determina şi pe alţii să
caşte, dar puteţi chiar să-i ajutaţi să adoarmă. Astfel, căcatul
poate ave nu numai o funeţie expresivă, ci şi una comunica­
tivă de tip "ifecţios".
Î
n mod asemănător, exprimarea ficii
tinde să inducă teama şi altor indivizi. Dar nu orice comunicare
are caracter "infecţios". Desigur, actele de exprimare pot f co­
municative în diverse moduri. De exemplu, simptomele fricii
pot încuraja un agresor, în timp ce exprimare curajului îl poa­
te descuraja. La fel şi exprimările care ajung până la impera­
tive de genul "Linişte! " pot să fe sau nu de tip "infecţios", în
funcţie de modul în cae sunt şoptite sau strigate.
Confor lui Bihler, în general comunicarea are loc de fe­
care dată când o mişcare expresivă a unui individ funcţioneaă
1 12 CUNOAŞTEREA ŞI RPORTUL CORP-MINT
ca un semnal ce declanşează la alt individ o reacţie. Evident,
există şi semnale care nu sunt î acelaşi timp expresii. Este im­
porant de obserat c cei mai mulţi flosof ai limbajului nu au
trecut dincolo de exprimare şi comunicare, şi că sunt puţini
aceia care au fcut măcar distincţia înte acestea două. Ei nu­
mesc totul "comunicare" sau "exprimae" - punând accent pe
una sau pe cealaltă, neavând în vedere celelalte fneţii.
Să examinăm acum cea de-a teia funcţie, cea descriptvă.
Vorbind în faţa dunmeavoastră, eu descriu diferite lucrri, teo­
ria lui Biihler, de exemplu, şi încerc să vă ofer anumite infor­
maţii despre aceasta. De asemenea, descriu diferite tipuri de
exprimare ale oamenilor şi animalelor şi reacţia altor oameni şi
animale la respectivele exprimări.
Dar nu vă pot vorbi, nici măcar nu-mi pot pregăti prele­
gerea, fă să exprim o anumită stare a organismului meu.
Vocea şi accentul meu, de exemplu, sunt în mod sigur grăi­
toare pentru istoria mea, iar prin aceasta expresive. De aseme­
nea, nu vă pot vorbi fră să comunic ceva, adică fră să declan­
şez un răspuns emoţional î dumneavoastră.
Prin urmare, în mod noral descrierea implică exprimare şi
comunicare. Dar, conform lui Biihler, aceast nu face din acţi­
unea descrierii un caz special de comunicare, nici din comuni­
care un caz special al exprimării . Acest este un aspect foarte
impornt. De fapt, autoexprimarea inevitabilă implicată î de­
scriere poate să nu aibă prea mare importanţă în comparaţie cu
descrierea însăşi; de pildă, î cazul unei prelegeri de calitate,
reacţia auditoriului va f în principal un răspuns la conţinutul
acesteia - la anumite obiecte ale lumii 3 şi doar în subsidia la
autoexprimarea inevitabilă a autorului.
Aici, termenii "funcţie descriptivă" şi "funcţie informativă"
trebuie luaţi înt-un sens larg. Intenţia vizează un tip de discurs
care să reprezinte o descriere adevărată sau falsă a stărilor de
lucruri - iar starea de lucruri poate oscila ître subiecte con­
crete ca starea vremii î Atlanta sau starea sănătăţii dumnea­
voastră şi fapte abstracte, precum acela că teorema lui Pitagora
nu este valabilă î geometiile neeuclidiene ori că teoria lui
Bihler nu este luată în considerare de flosof şi psihologi.
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINAŢIE 1 13
Dar să ne întoarcem la teza lui Biihler, conform căreia inter­
pretarea descrierii drept un caz special de comunicare şi a co­
municării drept caz special de exprimare, este greşită. Perspec­
tiva lui Biihler poate f exprimată astfel: din punct de vedere
biologic, fncţia comunicativă a limbajului diferă de funcţia
lui expresivă - şi putem adăuga că, dinte cele două funcţii, cea
mai imporantă din punct de vedere biologic este cea comu­
nicativă. În mod similar, funcţia descriptivă a limbajului diferă
de cea comunicati vă, find mai importantă din punct de vedere
biologic decât aceasta din urmă.
Este interesant de observat că, deşi fncţia descriptivă îşi
îndeplineşte rolul complet numai în cadrul limbajului uman, se
pare că anumite limbaje naturale se apropie de această fncţie.
Poate că limbajul dansat al albinelor este cel mai bun exemplu.
O albină care "danseaă" îşi exprimă în primul rând încântarea
provocată de găsiea unui loc propice culegerii polenului. În al
doilea rând, ea comunică acest lucru celorlalte albine; iar în al
treilea rând, se poate spune că descrie direcţia în rapor cu pozi­
ţia soarelui şi probabil şi distanţa faţă de stup. Cu alte cuvinte,
albina îşi descrie poziţia în termenii coordonatelor soare-stup.
Avem toate motivele să credem că o albină nu este capabilă
să spună o miciună sau o poveste. Poate face o greşeală, de
fapt o putem determina să greşească păcălind-o, dar astfel de
greşeli sunt, pare-se, mult prea rare pentu a deveni o problemă
biologică pentru albie, sau pentu a face necesaă apariţia unei
metode de interogare critică şi a punerii sub semnul întrebării a
unei informaţii aduse de o albină.
Poveştile şi minciunile sunt lucruri lăsate î seama anima­
lului uman, dar nu vreau s spun prin aceasta că omul este sin­
gurul animal care poate minţi: Emest Thompson Seton şi Kon­
rad Lorenz au descris amândoi comporamente canine care ar
putea f foae uşor numite disimulări - întâmplător, câinele
descris de Konrad Lorenz avea o personalitate încânttoare şi
apela la disimulări numai pentru a-şi acoperi greşelile jenante.
Limbajul uman este descriptiv în sensul că putem relata
ceva adevărat sau fals, faptul conducând la diferite operaţii lo­
gice de negare şi respingere - adică la critică. Putem, de exem-
1 1 4 CUNOAŞTERA ŞI RPORTUL CORP-MINTE
,
plu, respinge o cerere, o sugestie sau o informaţie. Putem spu­
ne: "Această informaţie nu este adevărată". Amintindu-ne mo­
dul în care anumite animale superioare îşi educă puii, poate că
nu înseamnă că împingem lucrurile prea departe dacă ne gân­
dim că strămoşii noştri au declanşat această evoluţie atunci
când le-au spus copiilor lor ,,u face asta! ". Altfel spus, s-ar
putea ca negarea sau respingerea să f îceput cu un imperativ
de tipul acestui "Nu! ". Câinii, de exemplu, pot învăţa destul de
uşor o astfel de comandă. Din acest punct, s-ar putea ca noi să
f înaintat spre "Nu crede asta! " (sau "Nu-l crede! "). Î limba
engleză, negaţia "Nu! " poate încă funcţiona în aceste sensuri,
precum şi în altele.
Desigur, s-ar putea ca lucrurile să f evoluat cu totul altfel.
S-ar putea ca întrebările să f avut şi ele un rol, ca şi curiozi­
tatea copiilor, comună lor, pisoilor şi altor animale tinere. În
orice caz, problematizarea şi respingerea unei informaţii de­
scriptive a însemnat un pas important. Numai print-un astfel
de pas, care se apropie de a patra funcţie a limbajului, funcţia
descriptivă se diferenţiază complet de cea comunicativă.
De vreme ce funcţia expresivă şi cea comunicativă sunt
mult mai adânc înrădăcinate genetic decât funcţia descriptivă,
există încă o tendinţă puterică de a ne implica emoţional în
ascultarea unei povestiri - mai ales dacă o vedemjucată ca pie­
să de teatru; mai mult, există tendinţa de a ni se iduce un anu­
mit gen de acceptare a poveştii, chiar dacă suntem pe deplin
conştienţi de faptul că nu e vorba decât de o poveste. Alături de
infestarea comunicaţională discutată adineaori, publicitatea ră­
mâne aproape în întregime la acest efect comunicaţional.
Chiar şi astăzi mai există semne ale dificultăţii trecerii de la
informaţia descriptivă la cea problematică.
N-a trecut prea mult timp de când a nu f de acord eu cine­
va asupra unei probleme legate de inf01maţia factuală însemna
.,s-1 faci mincinos", fapt care echivala cu o provocare la duel.
Iar cea mai veche metodă de rezolvare a contradicţiilor dintre
informaţii pare să f fost aceea de a-i lăsa pe pUitătorii lor să se
lupte; aceasta explică de ce a durat atât de mult până când s-a
fcut o distincţie clară intre adevărul factual, sau obiectiv, al
DESCRRE, ARGUTARE ŞI IAGIAŢ 1 1 5
unei informaţii - respectiv corespondenţa ei cu faptele - şi î­
crederea subiectivă acordată celui ce o aduce.
Marea problemă apare atunci când îcercăm să răspundem
la îtrebarea: De ce rolul descriptiv a fost, încă din stadiile i­
cipiente de forare a limbajului, atât de important din punct de
vedere biologic, îcât s-a consolidat genetic? Pentru că avem
toate motivele să credem că el a devenit parte a eredităţii noas­
tre: dezvoltarea lingvistică diferită a unui copil şi a unui cim­
panzeu sau a unui câine nu se datorează numai condiţionării.
Câinele poate învăţa să înţeleagă foarte bine un limbaj, inclu­
siv numele său şi al câtorva persoane. Însă, cu toate că poate
pricepe înţelesul propoziţiei "Mergem la plimbare?", nu e de
crezut că acest înţeles e pentru el î întregime descriptiv - deşi
îi declanşează anumite aşteptări.
Diferenţele dinte stucturile gramaticale descriptive - din­
tre întrebări şi răspunsuri, şi multe altele - au probabil un tip
anume de bază genetică înnăscută. Desigur, ele nu se pot dez­
volta în lipsa unor stimuli potriviţi şi a unor ocazii de exersare
a lor, adică a învăţării prin încercare şi eroare. Însă imitaţia nu
poate exista în absenţa unui impuls instinctiv şi selectiv spre
imitare - fră un scop comportamental dispoziţional, chiar
dacă inconştient. În cazul evoluţiei Helenei Keller, acest lucr
este clar. Desigur, nici un limbaj uman particular nu este eredi­
t; toate limbajele şi toate gramaticile au un caracter tradiţio­
nal. Însă impulsul, nevoia, scopul şi aptitudinea sau îdemâ­
narea necesare învăţării unei gramatici sunt ereditare: noi
moştenim numai potenţialitatea - dar e un trg avantajos.
Mi se pare interesantă întebarea: de ce a evoluat această
bază genetică specifcă în direcţia achiziţionării unui limbaj
descriptiv? Problema este cu atât mai interesantă, cu cât limba­
jul pare a f singura noastră unealtă exosomatică aşezată pe o
bază genetică specifcă.
Ca soluţie ipotetică a acestei probleme, propun urătoarea
list a efectelor de imporanţă biologic ale evoluţiei unui lim­
baj descriptiv:
1 . O conştiinţă mai deplină a timpului şi astfel o înlocuire
parţială a anticipării instinctive cu o anticipare contientizată
mult mai fexibilă a eve11imentelor viitoare - o anticipare care
1 1 6 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTIL CORP-MINIE
provine din ancorarea în cunoaşterea obiectivă. Un exemplu
este conştientizarea schimbării anotimpurilor.
2. Formularea întrebărilor şi, prin aceasta, începutul unei
obiectivări a problemelor care au fost anterior doar percepute ­
precum foamea sau frigul - şi a modului î care pot f evitate.
3. Dezvoltarea imaginaţiei (care poate f întâlnită şi la ani­
male! ), imaginaţie folosită în scopul creării şi povestirii mitu­
rilor.
4. Dezvoltarea inventivităţii: metoda încercării şi eliminării
erorii presupune un stoc de încercări posibile, altfel spus, de
idei noi. Imaginaţia lărgeşte acest stoc, astfel încât metoda în­
cercării şi erorii să poată conduce la mai multe tipuri noi de
replici comportamentale, inclusiv inventarea şi folosirea unel­
telor şi instituţiilor sociale. Însuşi limbajul este o instituţie so­
cială şi, în acelaşi timp, baza multor altora - ca, de exemplu,
instituţiile religioasă, juridică, ştiinţifcă.
5. Consolidarea prin tadiţe - mai degabă decât genetică ­
a acestor forme nou inventate de comportament, unelte şi insti­
tuţii sociale. Aceste forme noi au devenit tradiţionale şi au
rămas tadiţionale, datorită unei nevoi de fexibilitate, acelaşi
lucru rămânând valabil pentru diferitele limbaje umane.
Această listă propusă cu titlu de încercare înfţişează câteva
dinte avantajele biologice ale unui limbaj descriptiv; fecare
dinte ele îşi are antecedentul în lumea animală. Însă punctul 3
pare să rămână central : deşi se poate întâlni o anumită inven­
tivitate imaginativă la animalele evoluate, ea a suferit o fulmi­
nantă creştere calitativă o dată cu inventarea povestirii, însă al
cărei rol în ridicarea civilizaţiilor evoluate nu tebuie exagerat.
După câte ştiu, povestirea sau relatarea este întâlnită la toa­
te civilizaţiile umane, oricât de inferioare din punctul de vede­
re. al dezvoltării culturale. Ciomegele nu sunt întâlnite la toate
.
comunităţile, pe când poveştile, da; de aceea, aş spune că in­
ventarea uneltelor şi diversitatea lor este legată de actul poves­
tirii; iar acei antropologi care susţin că mâna care poate ţine un
ciomag sau o piatră este cel mai important lucm pentu oameni
- în afară de creier, poate - geşesc, cred eu. Creieml este tot
ceea ce contează. Comportamentul şi funcţia comportamentală
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINA 11E 1 1 7
sunt cele ce conduc întotdeauna la unelte, fcând posibilă fle­
xibilitatea şi incredibila bogăţie a acestora.
Nu consider necesar să vorbesc mai mult despre cea de-a
patra funcţie a l imbajului, cea critică şi argumentativă; este
clar că ea provine din funcţia descriptivă şi informativă şi că
este strâns legată de ea. Nu este o diferenţă prea mare înte
întrebările insistente puse de un copil şi interogarea asiduă de
către părţi adverse a purtătorului unei iforaţii suspecte. Dar,
în vreme ce despre primele se poate spune că aparţin funcţiei
descriptive, chestionarea de către părţi adverse aparţine func­
ţiei critice. Aproape toate conversaţiile şi chiar şi cele mai mul­
te dinte povestiri sunt foarte argumentative şi critice. Miturile
sunt inventte ca teorii expl icative şi, ca toate explicaţiile, sunt
în parte argumentative, deşi uneori înt-un mod primitiv. Este,
pe de altă paxte, cla că funcţia descriptivă nu se poate dezvol­
ta depln fără cea critică: numai o dată cu funcţia argumenta­
tivă şi critică se pot dezvolta negaţia şi alte lucruri asemănătoa­
re, care, desigur, îmbogăţesc funcţia descriptivă şi informativă.
Dintr-un punct de vedere biologic, fncţia a patra este îcă
în formare, nefind atât de bine consolidată î ereditatea noas­
tră ca şi celelalte - deşi apariţia copiilor superdotaţi î mate­
matică indică existenţa încercărilor genetice în această direc­
ţie. Însă, rară îndoială, există o bază genetică pentu folosirea
argumentativă şi critică a limbajului uman, ale cărei avantaje
biologice sunt clare: această folosire ne permite să lăsăm teori­
ile să moară în locul nostr.
Ajung acum la concluzia acestei prelegeri: dezvoltarea idei­
lor normative ale adevărului obiectiv şi validităţii.
A fi de încredere, ca virtute umană subiectivă, este un lucru
care ar fi putut f înţeles chiar înainte de evoluţia funcţiei criti­
ce a l imbajului. Aceast presupune identificarea, oarecum na­
ivă, a unei dispoziţii pentr sinceritate cu dispoziţia pentru
informaţii exclusiv adevărate şi implică, deşi confuz, ideea
adevărului obiectiv: o relatre este adevărată dacă îfţişează
faptele aşa cum sunt sau cum s-au întâmplat în realitate. Aceas­
ta este ideea adevărului obiectiv şi este presupusă de ideea de
credibilitate subiectivă; potrivit ei, un povestitor este credibil
dacă relatează faptele aşa cum sunt sau aşa cum s-au întâmplat.
1 1 8 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTIL CORP-MITE
Ideea adevărlui obiectiv se dezvoltă la nivel agumentativ
sau critic, dar o face numai în prezenţa nivelului descriptiv sau
informativ. Adevărl obiectiv este adevărl unei relatări, teorii
sau povestiri, toate acestea apărând la nivel descriptiv. Dar
evaluarea adevărului apare la nivel argumentativ sau critic: am
depăşit functia informativă şi descrierea evenimentelor o dată
ce începem să evaluăm sau să criticăm respectivele descrieri.
Astfel, se poate spune c funcţia argumentativă şi posibilitatea
criticii se dezvoltă din nivelul descriptiv o dt cu asumpţia,
conştientă sau nu, că povestirea sau teoria pusă în discuţie va f
evaluată din punctul de vedere al adevărului său.
Când vorbesc de funcţia argumentativă sau critică înţeleg,
desigur, critica în sensul aflării adevărului şi nu, de exemplu,
în cel al criticii literare. În critica literară termenul este extins,
astfel încât unei
p
ovestiri acceptate ca falsă îi pot f criticate
meritele literare. In critica non-literară, alături de adevărl po­
vestirii, există şi alte obiective imporante, care trebuie evalu­
ate - ca, de exemplu, relevanţa şi completitudinea ei. Aceste
două obiective presupun ca povestirea să fe spusă în scopul
rezolvării unei probleme. Dar şi în cazul acesta critica va im­
plica o evaluare a adevărului, pentu că a f critici înseamnă a
ne întreba dacă este sau nu adevărat că povestirea noastră are
merite literare şi dacă este sau nu adevărat că ea este relevantă
sau completă. Putem spune deci, cred eu, că, la modul general,
adevărul funcţionează ca idee normativă pentru critică.
Ideea validitâţii - respectiv a validităţii unui argument sau a
unei critici - se dezvoltă şi la nivel argumentativ sau critic,
funcţionând şi ea ca idee normativă, dar aparţinând mai de­
grabă argume11telor şi criticii decât povestirilor şi teoriilor. Ea
funcţionează într-un mod analog celui în care adevărul apar­
ţine povestirilor şi teoriilor. Aşa cum putem încerca să evalu­
ăm î mod critic o povestire sau o teorie, putem încerca să
evaluăm un argument critic î favoaea su împotriva unei te­
orii sau povestiri.
Astfel, avem următoarea situaţie: ideea de adevăr aparine
descripţiei şi informaţiei, dar se dezvoltă în prezenţa argumen­
tării şi criticii, pentru că a spune despre o teorie că este adevă-
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINAŢE 1 1 9
rată sau falsă înseamnă a face o judecată critică asupra ei.
Î
n
acelaşi fel, ideea validităţii va f atunci legată de funcţia argu­
mentativă sau critică: a spune despre un argument sau despre o
critică că este valid(ă) sau nevalid(ă) înseamnă a face totodată
o judecată critică asupra lui (ei). Dar, o dată cu ideea validităţii
trebuie, ca să spunem aşa, să ridicăm nivelul criticii şi judecăţii
critice pe care o facem cu privire la un argument, pentm a ve­
dea dacă este sau nu valid.
Să rezumăm. Cele două funcţii inferioare ale limbajului
sunt mult mai consolidate în stctura genetică a moştenirii uma­
nităţii decât funcţiile superioare. Totuşi, nu există nici o îndo­
ială (sau e prea puţin îndoielnic) că funcţia descriptivă şi o dată
cu ea abilitatea de a învăţa reguli gamaticale î general - nu o
gramatică particulară, cae este tradiţională şi instituţională -
precum şi tadiţii ca actul relatării, au o bază genetică specifcă
indiscutabilă. Ceva asemănător se poate spune despre fncţia
argumenttivă, deşi aici diferenţele individuale pa a fi mult
mai mari, aş' cum o demonstrează apariţia copiilor supradotaţi
în matematică.
Această fncţie argumentativă sau critică a devenit extrem
de imporntă o dată cu apariţia ştiinţei în şcoala ioniană, apro­
ximativ în vremea lui Thales - în jurul anului 500 î.Chr. De
atunci, cunoaşterea obiectivă a devenit cunoaştere ştiinţifică.
DISCUŢII
Interlocutorul nr. 1: De fapt, nu voi pune o îtrebare de
fond, ci sunt numai curios dacă în ceea ce priveşte conjectura
dumneavoastră a existat feed-back su critică - di paea
antropologilor, lingviştilor şi altor specialişti .
Popper: A existat un feed-back pozitiv din partea a doi psi­
hologi evoluţionişti. Unul dintre ei este interesat în special de
comporamentul anumitor populaţii africae şi de dezvoltarea
l i mbajului acestora. El a vizitat Afica şi a studiat acolo mai
ales tetmenii pentu culori şi alte lucruri de acest gen. Este vor-
1 20 CUOAŞTREA ŞI RAPORTL CORP-MT
ba de profesorul D. T. Campbell. În afară de acesta, a existat
un feed-back pozitiv din paea unui tânăr psiholog care studi­
ază animalele şi cae a fost foare încântt de aceste teorii. Cu
excepţia acestora, aş spune că restul sunt indiferenţi. Filosofi
care sunt întâmplător interesaţi de analiza limbajului nu vor­
besc niciodată de funcţia acestuia, ci mai degrabă despre cu­
vinte, jocuri de limba şi alte lucruri asemănătoare, care nu au
de-a face cu asta. De altfel, faptul mi se pare normal; de ce
ne-am aştepta la o reacţie rapidă? Pentr ca reacţiile să-şi facă
apariţia este îtotdeauna necesar s teacă treizeci de ani sau
chiar mai mult. Înte formularea ideii lui Joh Stuart Miii, po­
trivit căreia obiectivele politicii sociale modere sunt salariile
mai mari şi timpul de lucru mai mic, şi pW1erea ei î practică, a
existat un interval de vreo şaptezeci sau optzeci de ani. În lu­
crările lui John Stuart Mill aceasta este o formulare tranşantă a
programului său social, dar a fost nevoie de un timp îndelungat
pentru realizarea lui moderă. De aceea nu mă aştept Ia o re­
plică pozitivă în timpul vieţii mele. Desigur, cazuri de replici
rapide, pozitive, există, dar ele sunt foarte rare.
'
l11 terlocutorul nr. 2: Am impresia că o mare parte din poe­
zie s-ar apropia, ditre cele patu grupe, de cea comunicativă.
Mă întrebam dacă dumneavoastră vedeţi în aceste poezii una
dinte funcţiile inferioare ale limbajului - mai degrabă infe­
rioară decât superioară?
Popper: Desigur, însă infuenţate foarte mult de dezvolt­
rea funcţiilor superioare. Dacă ne întoarcem la începuturile
poeziei occidentale - adică la Homer - întâlnim, desigur, poe­
zie descriptivă. Dar poezia lirică, în special cea moderă, este
un fel de declin degenerativ în cadrul nivelurilor în întregime
expresive şi comunicative, iar asta nu e o îtâmplare, ci se da­
torează teoriilor flosofce greşite despre artă. Destul de ciudat,
cei mai mulţi flosof - nu toţi - afmă că arta se afă Ia acest
nivel, ceea ce desigur nu e adevărat. Arta nu se afă acolo, cu
siguranţă că nu, de la Homer încoace. În ceea ce priveşte pic­
turile rupestre - din câte ştiu, cea mai veche fom1ă aristică de
povestire - ele urmează cu ceritudine povestirii orale. Este
foarte interesantă sugestia prietenului meu Emst Gombrich că
DESCRIERE, ARGUENTARE ŞI IAGINAŢ 1 21
evoluţia arei, de la cea egipteană la cea geacă - adică spre o
ară mai naturalistă - se datoreaz î principal lui Homer, mai
ales descrierilor pe care le face el unor lucruri, scutului lui
Ahile, de exemplu. În ea, Homer descrie o operă de ară minu­
nată în care totul este foare natural. Acesta este modelul pe
care pictorii geci au încercat să-I realizeze. Deci de la descri­
erea homerică, de la descrierea prin viu grai şi de la infuenţa
acesteia se ajunge la pictura greacă - pictura ceramicii - care
este aproape î întregime o ilustrae a scenelor homerice.
Cred că observaţi deci infuenţa lui Homer asupr aristului.
Şi cu siguranţă aftmaţia că picturile din peşteri erau precedate
de relatări prin viu grai despre vânătoare nu reprezintă o con­
jectră prea îndrăzneaţă. O pictură rupestă prezentând o scenă·
de vânătoare este ilustrarea unei povestiri spuse, având, bine­
înţeles, ca şi povestea, o puterică fncţie comunicativă. Cu
alte cuvinte, cititorii sunt chemaţi să trăiască împreună cu nara­
torl şi să-i împărtăşească încântarea.
Nimeni nu neagă că funcţia expresivă şi cea comunicativă
joacă un rol mai mare în artă decât în ştiinţă, să spunem. Ori­
cum, a face di aceasta unica fimcţie a poeziei lirice - su a
întregii poezii modere - este cu siguranţă rezultatul unei teo­
rii flosofce greşite, care susţine că a este exprimare de sine
şi comunicare - comunicare incitativă, comunicare realizată la
nivelul reacţiei directe, aşa cum e şi fica, de exemplu - deci
care stâmeşte o reacţie directă. Înţelegeţi. Aceast este de fapt
teoria estetică dominantă, care-i influenţează foae mult mai
ales pe ziarişti. Prin intermediul acestora teoria ajunge în criti­
ca de artă şi din aceasta î a.
lnterlocutorul nr. 2: Reprezintă cumva modalittea î care
reduceţi Ia tăcere poezia comunicativă - ca opusă poeziei de­
scriptive - o judecată de valoare? Vreţi totodată să spuneţi c,
în general, poezia descriptivă are o valoare mai mare decât
poezia comunicativă?
Popper: Bineînţeles. Există puţine opere poetice de o va­
loare comparabilă cu scrierile lui Homer ori cu cele ale lui
Shakespeare, cre sunt foarte substţiale sub aspect descrip­
tiv. Desigur, şi celelalte aspecte sunt prezente la un nivel foare
1 22 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL COR-MINT
înalt. Şi de ce n-ar f? În special actorul este cel care trebuie să
fe deosebit de bun la nivel descriptiv şi comunicativ.
Interlocutorul nr. 2: Înseamnă că dumneavoastră aţi plasa
muzica programatică la un nivel mult mai înalt decât. . .
Popper: Nu. Mai mult, aş nega că ceea ce corespunde aces­
tui nivel in muzică e muzica programatică, respectiv că nivelu­
lui descriptiv in muzică îi corespunde muzica programatică.
Muzica e altceva
.
Ea este, desigur, într-o anumită măsură, lega­
tă de limbaj. Aş spune, de pildă, că muzicii descriptive i-ar co­
respunde Pasiunile după Matei de Bach sau ceva asemănător,
care, in mod sigur, nu e ceea ce numiţi dumneavoastră "muzică
progamatică". Lucrarea lui Bach e int-o mare măsură descrip­
tivă - narativă şi descriptivă, la care se adaugă toate celelalte
viruţi specifce ale muzicii. Aş spune de exemplu că opera e
descriptivă. Dar o mare pare din muzică nu e muzică progra­
matică şi nici nu se situează numai la nivelul expresiv şi comu­
nicativ -muzică pentru care ceea ce am putea numi "gramatica
muzicii", ce nu se află la nivelul pur expresiv sau comunicativ,
e foatte imporantă.
!nterlocutorul nr. 3: Rezultă din ceea ce aţi spus mai devre­
me, despre Homer de exemplu, că de fapt întreaga artă implică
o legătura cu lumea 3? Şi nu ar f ea, prin urmare, în mod auto­
mat, mai mult decât comunicativă?
Popper: Bineînţeles, aş spune chiar că intreaga artă aparţi­
ne lumii 3, iar înţelegerea arei se leagă tot de lumea 3 la fel
ca actul creator, care presupune intelegerea artei, şi astfel şi de 4 . »
lnterlocutorul nr. 3: Dar nu s-ar sugera astel că nu există
cu adevărat attă pur expresivă sau rtă pur comunicativă?
Popper: Da, sau, altfel spus, că arta pur expresivă şi ar pur
comunicativă sunt fundături care determină disoluţia genurilor
aristice respective.
/nterlocutorul nr. 4: Mă întreb dacă aţi binevoi să comen­
taţi câteva dintre infuenţele shucturlismului asupra flosoflor,
antropologilor şi lingviştilor şi apoi să legaţi acest comentariu
de noţiunea dumneavoastră de adevăr. Din câte am observat,
dumneavoastră vorbiţi cu multă încredere despre o noţiune
obiectivă de adevăr, despre descrierea lucmrilor aşa cum sunt.
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINAŢ 1 23
Au existat, desigur, î ultimul timp, o mulţime de îcercări de
a se explora mai îndeaproape anumite modelări mentale sau
înclinaţii mentle de a structura lucrurile.
Popper: În ceea ce priveşte adevărl: există o idee foare
veche de adevăr, care merge îapoi cel puţin până la Hesiod,
confor căreia o povestie e adevărată dacă ea corespunde
faptelor. Poate este interesant de menţionat că, în cadrul aces­
tei idei de adevăr, vi1tutea de a spune adevărul este într-un anu­
mit fel pusă sub semnul îtrebării ca virute. La Hesiod, Mu­
zele sunt acelea care-i spun că vorbele noastre sunt adevărate ­
noi, Muzele, îţi vom spune adevărul, deşi ţi-am putea istorisi şi
o poveste neadevărată, în aşa fel încât toţi s-o creadă adevă­
rată. Aşadar, Muzele sunt foare inteligente, ele pot minţi ît-un
mod extrem de convingător. La Homer, aceeaşi virute e atribu­
ită lui Ulise. Ulise e un foarte bun sftitor care poate spune ade­
vărul - dar care dacă vrea să mintă, oamenii nu-i pot detecta cu
uşurinţă minciunile. Cu alte cuvinte, el e un foarte bun minci­
nos. La fel sunt şi Muzele, de vreme ce pot minţi atât de bine.
Observaţi că se conturează deja două idei diferite, delimitte
foa1te clar, despre adevăr: adevărul din literatura de ficţiune şi
adevărul din şti inţă. Când spunem despre un mare romancier
că romanele lui sunt foarte apropiate de adevăr, aprecierea noas­
tră copiază, aproape mot-a-mot, spusele Muzelor lui Hesiod.
Deci adevăl î sensul criticii literare este ceea ce Muzele îi
descriu lui Hesiod drept minciună bună - o minciună nede­
tectabilă. Acesta este numit în critica literară "adevăr". Vechea
idee de adevăr obiectiv, conform căreia o propoziţie sau o rela­
tare e adevărată dacă ea corespunde faptelor a fost formulată în
mod explicit de Aristotel, iar de atunci a fost deseori atacată de
flosof - iar, începând cu William James, mai ales de prag­
matişti.
În orice caz, aceste atacuri au fost foarte rău fondate şi teo­
ria obiectivă a adevărului a fost păstrată şi rebilitată de floso­
ful, naturalizat american, Alfred Tarski, u foare mare matema­
tician şi logician. El a formulat o teorie a adevărlui care arată
că toate aceste atacuri - care susţin că adevărul nu există - sunt
greşite. O consecinţă interesantă a teoriei lui Tarski este urmă-
1 24 CUOAŞTEREA ŞI RPORTL CORP-MINTE
toarea: Deşi există adevăr, nu există nici un criteriu al adevă­
rului. Acest lucru e foarte imporant, pentru că flosofii con­
fundă ideea de adevăr cu ideea de criteriu al adevărului. Ei
cred că dacă există o idee despre adevăr, atunci trebuie să exis­
te şi un criteriu al adevărlui ataşat acestei idei. Cu alte cuvin­
te, sunt operaţionalişti . Se credea că trebuie s existe o operaţie
prin care să stabilim dacă un lucru este sau nu adevărat, dar
este clar acum că o aemenea operaţie nu există. Dacă ar f exis­
tat, cu toţii am f fost atotştiutori; dacă ar f existat un criteriu al
adevărului, atunci noi am f fost omniscienţi. Însă, de vreme ce
noi nu suntem atotştiutori, nu poate exist un criteriu al ade­
vărului. Dar Tarski a demonstat acest lucr mai degrabă cu
mijloace matematice decât cu mijloacele teologice cu care am
încercat eu adineauri să-I dovedesc. În demonstaţia non-exis­
tenţei unui criteriu al adevăului făcută de Tarski, teoria lui
Godel joacă un rol foatte important. Deci conceptul de adevăr
e bine fundamentat. De fapt, Tarski a formulat o metodă gene­
rală de defnire a conceptului de adevăr pentru toate limbajele
artifciale şi a arătat că în limbajul natural comun se poate apli­
ca fără teamă conceptul de adevăr, dacă se procedează cu pu­
ţină atenţie. Deci atacurile împotriva adevărului sunt doar apă
de ploaie flosofcă. Dar ele au avut o importantă infuenţă
marginală asupra acestui tip de cvasi-flosofe estetică, ce sus­
ţine că nu are nevoie de cunoştinţe flosofce foare serioase de
vreme ce domeniul ei se reduce la artă. Nu ştiu dacă acest ds­
puns e sufcient. De fapt, nu-mi dau seama ce înţelegeţi prin
"structural". Eu cred că acest este unul din acei termeni li­
vreşti vagi care se folosesc în prezent. Ştiu ce reprezintă o
structură, dar nu cred că termenul dumneavoastră conţine real­
mente ceva. Dacă mi-I puteţi explica, sunt gata s vă ascult.
Am numit adevărl "idee normativă", deoarece, chiar dacă
nu avem un criteriu al adevăului, avem o mulţime de criterii
ale falsităţii . Aceste criterii ale falsităţii nu sunt întotdeauna
aplicabile, dar putem foatte adesea să stabilim dacă ceva e fals.
De aceea, căutarea adevărului are un caracter critic. Ştim, de
exemplu, că o teorie care se contrazice pe sine este în mod ne­
cesar falsă. De fapt, autocontradicţia reprezintă principalul eri-
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINAlE 1 25
teriu al falsităţii, pentru că îtotdeauna noi îcercăm prin criti­
că să stabilim dacă nu cumva lucrul supus examinării nu se afă
în confict cu altul. Am vorbit în prelegerea mea despre ches­
tionarea de către părţile adverse a martorilor. Spuneam că albi­
nele n-au considerat că e cazul să supună unei audieri de căte
părţi adverse relatarea fcută de o surată de-a lor prin "dansul"
ei. Îns care este scopul acestei chestionări? El constă în sur­
prinderea unei contradicţii în relatările martorului ori a unei
afrmaţii ce contrazice lucruri pe care credem că le cunoaştem
din alte surse. Acesta este singurul scop real al oricărei intero­
gări de către părţi adverse. Prin urmare, contradicţia reprezintă
într-adevăr principalul mijloc prin care descoperim falsitatea,
ajungând astfel cel puţin să ştim că teoria este falsă. Desigur,
ştim atunci şi că negaţia ei este adevărată. Dar, de obicei, aceas­
ta nu spune prea multe, findcă negarea unei teorii cu u bogat
conţinut informativ are îtotdeauna un conţinut informativ foar­
te sărac. Cu cât e mai mare conţinutul informativ al unei teorii,
cu atât mai mic va f conţinutl inforativ al negaţiei sale. Deci,
de regulă, nu ne apropiem prea mult de adevăr atunci când
negăm o teorie. Dar cel puţi afăm unde nu poate f găsit ade­
vărul şi ne putem astfel continua căutările. Aşadar, adevărul
funcţionează în principal ca idee normativă a demersului de
căutare a adevărlui sau în critică.
lnterlocutorul nr. 5: Credeţi că este oportun s subliiem
faptul că nu atât cunoaşterea obiectivă este imporantă, cât mai
ales, aşa cum aţi spus, conectarea noastră la lumea cunoaşterii
obiective? Nu este această conectre mai imporantă decât în­
săşi lumea obiectivă?
Popper: Da, dacă doriţi. Vedeţi dumneavoastră, ceea ce nu­
mesc "cunoaştere obiectivă" se compune di teorii, conjecturi,
ipoteze, probleme ş.a.m.d. Numesc tot acest domeniu "provin­
cia cunoaşterii obiective din cadrul lumii 3". Cunoaşterea
obiectivă n-are nevoie să fe adevărată, e sufcient dacă ea re­
prezintă conjectura care a fost criticată şi a trecut nişte teste.
Aceasta poate f deja numită "cunoaştere obiectivă", potivit
terminologiei mele, pe care am explicat-o î prima prelegere.
1 26 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTL CORP-MITE
Astfel, cred că ajungem la acelaşi lucru pe care aţi vrut dum­
neavoastră s-I spuneţi, nu-i aşa?
Interlocutonll nr. 5: Presupun că da. O altă întebare pe
care vreau s v-o pun vizează problema explicată, atât de ama­
bil, de dumneavoastă, referitoare la modul în care nivelurile
inferioare se plasează sub nivelurile 3 şi 4. Altfel spus, arele
expresive şi comunicative sunt, într-un anumit fel, domenii su­
biective ale cunoaşterii la care animalele pot lua parte. În
această ordine de idei, nu-i aşa că până şi nivelurile 3 şi 4 sunt
subiective?
Popper: Toate limbajele au o componentă subiectivă, iar în
acest sens chiar şi nivelurile 3 şi 4 nu pot să nu aibă o compo­
nentă subiectivă. Dar component obiectivă este cea pe care
am izolat-o în cadrl celui de-al treilea şi al patrulea nivel. Tot
ce vreau să spun aici este că în practică toate cele patr niveluri
funcţionează împreună. Nu poţi vorbi fră să-ţi dai frâu senti­
mentelor. Nu poţi comunica Iră să stâmeşti sentimente şi în
alţi oameni. De aceea, nu poţi descrie ceva decât exprimân­
du-te pe tine însuţi şi provocând sentimente. Dar aceasta nu
face ca descrierea ca atare să fe subiectivă. Descrierea este
obiectivă în următoml sens precis: ea poate f criticată din
punctul de vedere al adevărului obiectiv. Rezultatul aplicării
criticii trebuie, cel puţin la modul ideal, să fe complet inde­
pendent de primul şi de cel de-a doilea nivel. Bineînţeles că nu
e întotdeauna aşa, însă acest lucru se întâmplă totuşi în foare
multe cauri. O discuţie ştiinţifcă poate deveni foare aprisă
stâmind multe emoţii. Dar, de-a lungul secolelor, rezultatul
discuţiei ştiinţifce e totuşi în mare măsură independent faţă de
aprinderile emoţionale şi faţă de nivelurile emoţionale care
i-au fost ataşate. Cine se mai gândeşte azi la faptul că teoria lui
Newton a stâmit sentimente naţionaliste în Franţa? Fără îndo­
ială, a făcut-o, şi încă înt-o foare mare măură, findcă fran­
cezii preferau să susţiă fzica promovată de catezianism. Iar
fzica lui Newton era de fapt o critică explicită a fzicii carezi­
ene. Deci, fzica newtoniană a fost respinsă în Franţa datorită
convingerilor naţionaliste ale francezilor, până în momentul în
care Voltaire a încercat să o popularizeze într-o care, care, de
DESCRER, ARGUMNTAR ŞI IMAGINAŢIE 1 27
altfel, a fost arsă. Dar cine mai ştie astăzi aceste lucrri? Ele au
fost uitate, în vreme ce rezultatele obiective încă supravieţu­
iesc. Nimeni nu se mai implică emoţional atunci când discută
despre teoria newtoniană. Atât timp cât vă vorbesc, eu nu-mi
pot reprima poririle emoţionale şi comunicati ve. Însă, cu tim­
pul, ele vor f uitate, iar teoria va f supusă testării.
lnterlocuton�l nr. 6: Să văd dacă v-am înţeles corect. Pri­
mele trei funcţii ale limbajului - cea expresivă, cea comunica­
tivă şi cea descriptivă - pot f subiective, şi numai atunci când
aducem un al patrulea element -argumentativ şi critic - putem
atinge un tip diferit de cunoaştere, mai precis cunoaşterea
obiectivă . . .
Popper: Care poate f l a nivel descriptiv . . .
Interlocutorul nr. 6: Adică, dacă doi oameni compară de­
scrierile lor subiective ale unui fapt, apoi, împreună, le supun
criticii, înseamă că rezultatul acestei interacţiuni poate consti­
tui un nou tip de cunoaştere, cunoaşterea obiectivă?
Popper: Sunt de acord. Obiectivitatea celui de-al treilea
nivel e atisă numai când intră în acţiune al patlea nivel. De­
osebirea constă î faptul că cel de-al treilea nivel poate f di­
vizat în două subniveluri, respectiv în cel "descriptiv neobiec­
tivat încă" şi în cel "descriptiv obiectivat". S-a putea spune că
albinele au atins nivelul "descriptiv neobiectivat încă", chiar
dacă ceea ce "spun" ele e practic intotdeauna adevărat, cu
excepţia situaţiilor în care sunt păcălite. Însă aceasta se dato­
rează atât faptului că instinctul le deterină să spună adevărul,
cât şi faptului că limbajul lor e atât de săac. Din câte ştim,
aceasta face de fapt parte din echipamentl lor ereditar, care
este foarte sumar. Dar aveţi totuşi dreptate, cred că putem sub­
divide cel de-al treilea nivel - nivelul descriptiv - în două
părţi, una în care atingem obiectivitatea şi una in care obiecti­
vitatea nu e încă atisă. De fapt, cea ce Bihler avea în vedere
era obiectivittea atinsă şi de aceea cred că teoria lui depăşeşte
atât de categoric celelalte teorii despre limbaj în care aceste
niveluri nu sunt prezentate in mod explicit. Vreau s dau doar
un exemplu: Majoritatea celor dintre dumneavoastră care aţi
studiat flosofa cunosc numele lui Stevenson, un flosof cu pre-
1 28 CUOAŞTRA ŞI RAPORT CORP-MT
ocupări în domeniul eticii. Contribuţia deosebită a lui Steven­
son î etică constă în descoperirea faptului că etica este emo­
tivă şi comunicativă, în sensul pe care îl propun eu. Stevenson
îşi denumeşte descoperirea "teoria emotivă a eticii". El vrea să
spună că teoria sa este emotivă şi comunicativă - cu alte cu­
vinte, că, atunci când spun despre ceva c este bun, precum în
enunţul "eşti un tip de teabă", exprim o apreciere emoţională.
Se prea poate, de asemenea, ca - după Stevenson - să încercăm
să obţinem o repetare a unor asemenea exprimări, ceea ce ar
avea valoare comunicativă, deşi el denumeşte asta teoria ex­
presivă a eticii. După cum vedeţi, la Stevenson, baza acestei
teorii este o teorie pur expresivă a limbajului, totul reducându-se,
practic, la acesta. Se poate foare bine ca tot ce spune el s fe
adevărat, dar asta nu înseamnă că spune tot ceea ce este ade­
vărat. Fără îndoială, etica este atât expresivă, cât şi comunica­
tivă. Dar nu are nici o altă funcţie mai înaltă? Aceasta este
întrebarea. E o întrebare deschisă pe care nu vreau s-o discut
aici. În schimb, vreau să discut primitivismul argumentului. El
nu conţine întebarea completă: "Nu are etica şi alte funcţii în
afară de cea expresivă şi cea comunicativă?" Aceasta ar con­
duce la întrebarea: "Nu e etica nimic altceva decât comunicare
animală?" De fapt, oamenii vor s spună: Se afă etica practic
la acel nivel animal, nivelul lui "Nu (f asta)! "? Nu mai este
nimic acolo în afară de acest "Nu! "? Vreau să spun, nimic în
afară de ceea ce înţelege un câine, pentru c şi un câine poate
învăţa s înţeleagă acest "Nu! "
lnterlocutorul nr. 7: Referitor l a aceeaşi problemă a noţiu­
nii şi a discutării teoriei adevărului-corespondenţă mai adaug
că s-a vorbit, nu mă refer neapărat la dumneavoastră, despre
fapte. Când cunoaştem fapte, cunoaştem propoziţii, sau lu­
cruri? Este imp01tant acest aspect pentru descrierea pe care o
faceţi dumneavoastră realităţii obiective?
Popper: Aş spune . . . teorii.
lnterlocutoml nr. 7: Ei bine, care este relaţia dintre o teorie
şi fenomenele din jurul nostru?
Popper: O teorie încearcă să descrie lucrurile aşa cum sunt;
ea este o conjectură nu numai despre fenomene, ci despre
DESCRIERE, ARGUMENTARE ŞI IMAGINAŢIE 1 29
lume. Ea nu descrie numai fenomenele, înţelegând prin acestea
ceea ce apare în lume, ci face mult mai mult. De exemplu, o
teorie poate, pe lângă descrierea fenomenului acestui scaun
albatru, să încerce să-I explice printr-o teorie chimică sau op­
tică a vopselelor şi culorilor. Deci nu se referă doar la feno­
men, ci este o teorie, de regulă explicativă, depăşind astfel fe­
nomenul.
lnterlocutorl nr. 7: Este posibil ca aceste explicaţii sau
teorii - mă refer la teoriile ştiinţifce - să fe constite ca mo­
duri simbolice de reprezentare prin cae s se exprime verbal
descrierea pe care o facem proprietăţilor chimice - sau a altor
caracteristici - ale unui scaun. Ideea e că un îtreg nexus ver­
bal rămâne suspendat. Care este relaţia între acest nexu verbal
şi scaun? Mi se pare că există o oarecare discrepanţ ître lim­
bajul nostr - ca unealtă simbolică imperfectă, o unealtă exo­
somatică, sau cum vreţi s-o numiţi - cae este, după cum ştîm,
incomplet, şi realittea fzică. Care este relaţia dinte această
descriere simbolică şi realitatea fzică?
Popper: Limbajul nostru este departe de a fi perfect, dar
este uimitor de bun. Uimitor de puteric. Matematicienii, care
inventează unelte exosomatice din ce în ce mai bune, îndreap­
tă neajunsurile lui. Şi e perfect adevărat că limbajul nostu este
incomplet, ca şi descrierea pe care o facem realităţii. Există
aici ceva de felul unei incompletitudini esenţiale a tuturor lim­
bajelor, legată din nou de teorema lui Godel. Dar în ciuda aces­
tei incompletitudini esenţiale - până la urmă, cine crede că va
avea vreodată cunoaterea completă? - limbajul se dezvoltă din
ce în ce mai mult, şi este atât de efcace în descrierea realitţii
încât avem prea puţin a ne plânge de el şi prea multe de admi­
rat, dar mai ales avem a ne minuna î faţa faptului că finţele
umane au produs această unealtă incredibil de puterică. Pu­
terea sa este ilustrată de navete spaţiale şi de bombele atomice,
precum şi î multe alte cazuri. Din nefericire, limbajul nu este
sufcient de puteric încât să poată evita proast lui folosire de
către ziarişti, dar nu cred că ne putem plânge prea mult de asta.
Nu cred că va spune vreodată cineva că limbajul este sufcient
pentru a penetra întreaga realitate, îsă el poate depăşi orice ni-
1 30 CUOAŞTEREA ŞI RAPORT COR-MITE
vei de adâncime dat al realităţii, poate pătrnde din ce în ce
mai adânc. Cât despre teoria corespondenţei - e un lucru foare
interesant - cum putem înţelege cu adevărat corespondenţa
dinte limbaj şi fapt? De acest lucru s-a ocupat Tarski şi 1-a cla­
rifcat. Oricum, mă tem că n-avem nici o şansă să explicăm aici
şi acum teoria corespondenţei a lui Tarski. Înt-un fel, ea este
destul de banală; în alt sens, ea necesită înţelegerea unei idei
fundamentale, idea metalimbajului, a vorbirii despre limbaj. În
regulă, voi încerca.
Primul pas al teoriei lui Tarski este fcut o dată cu discuta­
rea adevărului enunţurilor adică al entităţilor lingvistice.
Vorbind de adevărul entităţilor lingvistice, tebuie să vorbim
despre aceste entităţi. În orice teorie de felul celei a lui Tarski
trebuie să ne referim la obiectele lingvistice c şi cum ar f
mese sau scaune, iar acest fapt tebuie bine înţeles. Un limbaj în
care se voreşte despre obiecte lingvistice se numeşte "met­
limbaj". Astfel, orice teorie a adevărului trebuie să fe o teorie
metalingvistică, pentu că vorbeşte de proprietăţile unui limbaj
- ale enunţuilor, ale obiectelor lingvistice. Enunţurile sunt
asemeea meselor şi scaune lor, limbajul e aemenea unei fabrici
de mobilă. A spune că un enunţ este adevărat este similar cu a
spune despre un scaun că e conforabil. Spunând aceata, vor­
bim î cadrl unui metlimbaj; e primul lucr pe care tebuie
să-I înţelegem. Trebuie să vorbim despre un limbaj, iar pentr
a o face, vorbim În metalimbaj. Numim limbajul despre care
vorbim "limbaj obiect", iar pe celălalt "metalimbaj". În foru­
larea unei teorii despre adevăr trebuie să facem deosebirea în­
tre limbajul în care vorbim şi limbajul despre care vorbim -
altfel spus, între metalimbaj, care este limbajul î cae vorbim,
şi limbaj obiect, care este limbajul despre care vorbim. Aceasta
este ideea principală a teoriei lui Tarski - distincţia tranşantă
între metalimbaj şi limbajul obiect, sau între limbajul în care
vorbim şi cel despre care vorbim.
O dată ce am clarifcat aceste lucrri, am obţinut deja un
mare câştig. Putem acum continua după cum urmează: se poate
spune că majoritatea oamenilor vor f de acord că se poate
pleca de la ideea adevărului privit drept corespondenţa cu
DESCRIERE, ARGUMENARE ŞI IMAGINAŢE 1 3 1
faptele. Problema de care se vor lovi va f precizarea modului
în care s vorbim despre corespondenţa cu faptele, adică iden­
tifcarea rosturilor reale ale corespondenţei. Cum poate cores­
punde un enunţ faptelor? La prima vedere, pare de neconceput
S-au construit multe teorii despre asta. Una, cea a lui Schlick,
afă că aceast corespondenţă, pe care matematicienii ar de­
numi-o "corespondenţă biunivocă" - matematica distinge,
referitor la două multimi de obiecte, între corespondenţa de de
la n la 1 , corespondenţa de la 1 la n şi corespondenţa 1 la 1
semnifcând faptul că fecări obiect de acest tip îi corespunde
unul de celălalt tip. Un lucru este clar: în limbaj, adevărul nu
este o corespondenţă biunivocă. Unui fapt îi pot corespunde
mai multe descrieri adevărate. Mai multe enunţuri sau aseriuni
pot descrie, Ia fel de adevărat, unul şi acelaşi fapt. De exemplu,
dacă descrierea "Peter e mai înalt ca Paul" este adevărată,
atnci "Paul e mai scund decât Peter" este adevăată, find ast­
fel dovedită pe loc imposibilitatea ca adevărul să însemne co­
respondenţă biunivocă. Schlick iese astfel din joc. Apoi ur­
mează Wittgenstein. El a spus că adevărul este o imagine. Un
enunţ este adevărat dacă este o imagine adevărată a faptelor.
Aceasta e o teorie picturală a limbajului. Însă două lucruri sunt
destul de clare, şi anume că un enunţ este numai îtr-un sens
metaforic o imagine, şi că de aceea teoria nu foloseşte la nimic.
Evident, u enunţ nu reprezintă o imagine în genul unei foto­
grafi, de exemplu. O fotogafe poate f adevăată - de fapt,
orice fotogafe este adevărată, doar dacă nu cumva a fost sti­
cată sau falsifcat ulterior -însă enunţul nu este o fotogafe şi
nici nu e similar acesteia. Teoria lui Witgenstein este doar
metaforică şi, de aceea, nu ne ajută cu nimic.
Aici intervine teoria lui Tarski aupra corespondenţei; ea
este, aşa cum şi tebuie, banală. Este atât de simplă şi atât de
banală încât aproape nu se poate crede că rezolvă problema.
Dar aceata este una dinte difcultţile ei. Lumea crede că e
imposibil c ea să rezolve problema - lucru la care se poate
răspunde că, atunci când judecătorul ii cere martorlui să
spună adevărl şi numai adevărul, el consideră că marorl ştie
foare bine ce spune şi că, de aceea adevărul trebuie să fe
1 32 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTL CORP-MINTE
ceva banal. Teoria lui Tarski este banală şi, î acelaşi timp,
foare sofsticată, complexitatea ei stând numai şi numai în dis­
tincţia dintre un limbaj obiect şi un metlimbaj; o dată înţeles
acest lucru, teoria devine complet banală. Tarski spune urmă­
toarele: adevărul este corespondenţa cu faptele; dar dacă vrei
să explici corespondenţa cu faptele, trebuie să vorbeşti înt-un
limbaj în care se poate vorbi despre: (a) entităţi lingvistice, ca,
de exemplu, enunţurile, şi (b) fapte. Numai într-un limbaj în
care se poate vorbi despre amândouă poate f explicată cores­
pondenţa. Dei trebuie să te foloseşti de limbaj, iar acesta tre­
buie să fe sufcient de bogat pentru a putea vorbi despre enun­
ţuri şi faptele corespunzătoare. Altfel, nu pot spera să explic
corespondenţa cu faptele. Limbajul meu trebuie să fe, prin
urmare, un metalimbaj, deoarece se vorbeşte despre enunţuri.
Dar el trebuie să fe mai mult decât un metalimbaj. El tebuie
să fe î măsură să vorbească despre fapte. Un astfel de limbaj
este numit de Tarski "metalimbaj semantic". Nu ştiu dacă ter­
menul e prea fericit ales, pentru că "semantic" e unul dinte
acele cuvinte livreşti periculoase din flosofe. Oricum, asta e
altă problemă. Luaţi denumirea pur şi simplu ca pe o etichetă:
un limbaj semantic este limbajul cu care se poate vorbi despre
alte l imbaje şi despre fapte - acesta e lucrul decisiv. În special,
trebuie să se poată vorbi despre faptul descris de enunţ ori de
câte ori se vorbeşte despre enunţ.
Am ajuns practic la capătul constrcţiei rafnate şi acum ur­
mează banalitatea. Cele spuse până acum ţineu de rafmament,
dar tot restul este banal. Tarski spune foae simplu: enunţl,
pus în ghilimele - mă refer la enunţ - ,,ăpada este albă" co­
respunde faptelor dacă şi numai dacă zăpada este albă. Sin­
gurul lucr import aici este acest: enunţul ,,Zăpada este
albă"- acum vorbesc despre enunţ - corespunde faptelor dacă
şi numai dacă zăpada este albă - aici vorbesc despre fapte. În­
tre ghilimele avem un limbaj sematic - î care se poate vori
despre enunţuri folosind ghilimele - iar dincoace, fără gili­
mele, un limbaj în care se vorbeşte despre fapte, fră a folosi
ghilimelele. Î orice limbaj, normal este s se vorbească fră a
folosi ghilimele, însă pentu a vorbi despre enunţuri este mai
.
DESCRIERE, ARGUMENTAR ŞI IAGINAŢIE 1 33
convenabil ca ele să fe folosite. Deci avem enunţul ,,ăpada
este albă" sau "Zăpada este verde", între care nu e nici o dife­
renţă. Enunţul ,,Zăpada este verde" corespunde faptelor dacă şi
numai dacă zăpada este verde. Aceasta explică într-un mod
destl de general corespondenţa cu faptele. Nu e nici cea mai
mică diferenţă între a spune că zăpada e verde sau albă, pentru
că enunţul ,,Zăpada este verde" corespunde faptelor numai şi
numai dacă zăpada e verde. Enunţul "Zăpada este albă" cores­
punde faptelor numai şi numai dacă zăpada este albă - sau, la
nivel general, enunţul ,,
"
corespunde faptelor dacă şi numai
dacă y, cunoscut find că ,,
"
este numele unui enunţ care îl
descrie pe y.
Nimic mai simplu decât asta. Deci am stbilit, î general, ce
înseamnă "corespondenţa cu faptele". Am stabilit asta, nu am
dat o defniţie. Prin urmare, Tarski a arătat că se poate da o
defmiţie "corespondenţei cu faptele" pentru orice limbaj rtif­
cial dat. Oricum, nu asta e imp01tant, ci faptul că se stabileşte
cu ceritudine şi pe deplin - deşi prin apel la exemple (dar, de
vreme ce exemplul poate varia în orice fel doriţi, nu este o li­
mită pentru această variaţie) - ce înseamnă "corespondenţă cu
faptele", ca şi ce înseamnă "adevăr".
Aşadar, aceasta este, în opinia mea, relaţia dinte ceea ce aţi
numit "descrierea simbolică" şi ,,realitatea fzică": descrierea
simbolică - adică enunţul - ori corespunde faptelor realităţii
fzice, ori nu. Este, cu alte cuvinte, fe adevărată, fe falsă.
Aceasta este relaţia.
5
INTERACŢIUNE ŞI CONŞTIINŢĂ
Doamnelor şi domilor,
Sper că nu aţi uitat că tema principală a prelegerilor mele
este problema rapo1tului dinte corp şi minte şi că lumea 3,
evoluţia emergentă şi teoria evoluţiei limbajului servesc ca
principale mijloace îndreptate spre o soluţie ipotetică a proble­
mei rportului corminte.
Î
n prelegerea de astăzi intenţionez
să schiţez o soluţie a acestei probleme.
Î
n orice caz, trebuie să vă avertiez că schiţa de teorie pe
care intenţionez să v-o propun nu numai că este ipotetică, dar
este şi diferită de teoriile din domeniul fzicii, să zicem.
Î
nsă
este o teorie testabilă şi a trecut de unele teste îtr-un mod care
mi-a depăşit aşteptările.
Acelora dintre dumneavoastă care cunosc câte ceva din
istoria flosofei nu mai tebuie să le spun cât de nesatisfcător
este tot ceea ce s-a spus până acum cu privire la problema
noastră. Doar în comparaţie cu unele încercări anterioae cred
că aş avea ceva de oferit.
Este interesant de avut î vedere că toate cunoştinţele noas­
tre despre minte, inclusiv cele despre propria noastră minte,
sunt extrem de vagi. Cunoştinţele despre noi înşine in dome­
niul comportamentului fzic sunt mult mai clare, şi, de aceea,
acesta a şi fost studiat mai îndeaproape.
Terenul .,behaviorism .. este, ca mulţi alţi termeni de acest
fel, ambiguu. El poate să desemneze decizia de a cerceta com­
porament
u
l f a avea în vedere şi stri l
e c
onştiinţei, dar poa­
te avea şi o semnifcaţie mai radicală, constând in negarea
existenţei stărilor conştiinţei. Această teorie mult mai radicală
este de asemenea numită "fzicalism" - un teren mai vehi
este "materialism"- şi este forte comodă, de vreme ce, adop-
INTERCŢIUE ŞI CONŞTIINŢĂ 1 35
tând-o, eliminăm multe probleme difcile. Singurul ei defect
este acela de a f falsă. Stările conştiinţei exist cu ceritdine,
chiar dacă sunt vagi şi geu ·de descris, chia dacă existenţa lor
creează probleme gele.
În legătură cu aceasta, mi se pae necesar să precizez că
există numeroase teorii flosofce cuprinzătoare similare prin
strctura lor generală şi sttt frzicalismului su materialismu­
lui, ori behaviorismului, pri aceea că sunt fale, chiar dacă
sunt irefutabile. Este caul, cred, ca acestă situaţie să fe dis­
cutată acum, înainte de a continua, pentr că mulţi cred în mod
eronat că, dacă o teorie este 4eftabilă, atnci ea este adevă­
rată.
"Una dinte aceste teorii irefutabile este cunoscută sub denu­
mirea de "solipsism". Solipsisimul este teza confor căreia eu
şi numai eu exist; î acord cu aceasta, restul lumii - inclusiv
dumneavoastră, ca şi corpul meu - este un vis al meu. "eci,
dumneavoastă nu existţi, sunteţi numai î visul meu. Nu pu­
teţi demonstra că această teză este falsă; mă puteţi asigura de
existenţa dumneavoastă, puteţi striga, sau mă puteţi lovi, pen­
t a vă dovedi existenţa. Toate acestea, desigur, nu vor putea
respinge solipsismul. În mod evident, eu pot spune oricând că
visez că dumneavoastă strigaţi sau că mă loviţi. Este clar că
absolut niciodată nu se poate întâmpla ceva care să-mi dărâme
convingerea solipsistă î c că aş avea o atfel de convin­
gere. Desigur, eu nu susţin un asemenea punct de vedere. Dacă
cineva dintre dunmeavoastră hotărăşte însă să deviă solipsist,
va fi imposibil pentr mine să-i clintesc convingerea.
De ce nu sunt solipsist? Cu toate că aceast teorie este iref­
tabilă, este o teorie falsă şi, după părerea mea, prostească. Ea
nu poate f dărâmată, însă se pot aduce argumente foare bune,
chiar dacă neconcludente, împotriva ei.
Un astfel de argument este anecdota pe care o aminteşte
�Bertrand Russell într-una din cărţile sale. (Cred că este vorba
de volumul dedicat lui Russel l în colecţia Schilpp 's Librar of
Living Philosophers. ) Russell povesteşte că a primit o scri­
soare de la o doanmă care spunea că este o adeptă convinsă a
teoriei solipsiste şi că a scris o carte care conţine o dovadă con-
1 36 CUOAŞlRA ŞI RAPORT CORP-MI
cludentă a respectivei teorii. Doamna se plângea, indignată, că
toţi editorii cărora le trimisese manuscrisul îl respinseseră şi îi
cerea lui Russell s intervină î favoarea ei.
Pa1tea nostimă a acestei anecdote este, desigur, că un solip­
sist nu are a se plânge de editori, atât timp cât aceştia nu există.
Şi nici nu poate cere unui flosof non-existent să interină î
favoarea sa. Dar această anecdotă nu poate, desigur, respinge
solipsismul . Doama î cauză ar putea oricând răspunde că
totul a fost prte a visului ei: dorinţa din vis de a-şi vedea car­
tea publicat - sau, mai preis, că a fost un vis faptul că acea
care a f publicată - şi c a fost un vis anxios faptul că nu va
visa niciodată că i-a fost publicată cartea.
" Un argument, de asemenea, neconcludent împotriva solip­
sismului - da unul sufcient de bun pentu mine - ar f urmă­
torul: citindu-1 pe Shakespeare sau ascultând orice mare com­
pozitor, sau privind o operă a lui Michelangelo, sunt perfect
conştient că aceste opere depăşesc cu mult orice aş putea eu
vreodată produce>ar în viziune solipsistă, doar eu exist, deci
visând aceste opere eu sunt de fapt creatorul lo( Aceasta este
total inacceptabi l pentr mine. Astfel, conchid că există cu
necesitte alte minţi, iar solipsismul este în mod necesar fals. E
clar că acest argument este neconcludent, dar, aşa cum am mai
spus, este sufcient de bun pentru mine. De fapt, pentru a crede
cu seriozitate în teoria solipsistă, trebuie să fi un soi de mega­
loman. Un argument neconcludent de acest tip este numit argu­
ment ad hominem şi nu reprezint decât un apel fcut de la om
la om.
O teorie care î conţinut este foare diferită de solipsism, f­
indu-i însă foarte apropiată sub aspectul structurii logice, apare
într-o scurtă istorisire a flosoflui Josef Popper-Lynkeus din
Viena. Este povestea unui tânăr atenian, poreclit de prieteni
"micul Socrate", care, ca şi Socrate, se plimba prin Atena pro­
vocând oamenii să discute cu el. Teza pe care interlocutorii săi
erau invitaţi să o combată era aceea că el, micul Socrate, este
nemuritor. "ncercaţi să mă combateţi", spunea el. "Puteţi cre­
de că o veţi face omorându-mă, dar chiar dacă accept provizo­
riu ipoteza voastră, că mă puteţi combate astfel, totuşi confor
INTERCTIUNE ŞI CONŞTIINŢĂ 1 37
propriei voastre ipoteze, argumentul va veni prea târziu pentru
a mă combate pe mine" .
. Acest argument era cunoscut în Viena, unde Popper-Lyn­
keus era foare citit. Wittgenstein a fost atât de impresionat de
irefutbilitatea argumentului, îcât 1-a acceptat, spunâd, în
Tractatu, nu numai că "moartea nu este un eveniment al vie­
ţii", dar şi că "cel ce trăieşte în prezent trăieşte veşnic". În con­
trast cu Wittgenstein, eu cred că, deşi cu toţii trăim î prezent,
nu vom continua să dăinuim veşnic. De altfel, nu sunt în gene­
ral prea impresionat de irefutabilitate .
..Altă versiune a solipsismului este flosofa episcopului Ber­
keley. El era un om prea modest şi un prea bun britanic pentr
a f solipsist: recunoaşte că şi alte minţi au acelaşi drept la exis­
tenţă ca şi al său, însă insistă în a susţine că numai minţile
exi�� şi că ;xistenţa corpurilor şi a lumii materiale,.este u vis
viş,atde toate minţile la unison, datorită interenţiei lui Dum­
nezeu" Cu alte cuvinte, luia nu există decât în mintea noas­
t
ră,
adică în experienţa perceperii lumii de către noi. Altfel
spus, lumea fzică este visul nostru, aşa cum în solipsism este
visul meu. Dar, deşi teoria lui Berkeley nu este megalomană,
ea ar tebui s fe clătinată de un alt argument ad hominem,
potrivit căruia teoria s este incompatibilă cu creştinismul.
Religia creştină ne îvaţ că nu suntem minţi sau spirite pure,
ci minţi încorporate, şi ne învaţă despre realittea suferinţei
corporale.
Toate aceste teorii sunt irefutabile, iar acest fapt pare s f
impresionat anumiţi filosof - pe Wittgenstein, de exemplu.
Dar teoriile ce asertează idei exact opuse sunt la fel de irefu­
tabile - şi aici ar trebui s intervină din parea noastă o oare­
care suspiciune. Aşa cum am precizat adesea, a crede că irefu­
tabilitatea este o virute pentru o teorie constituie o greşeală.
lrefutabilitatea este un viciu, nu o vitute. Cred că acesta e un
mod corect de a pune problema. Dar de vreme ce un fost stu­
dent al meu, întrcâtva pedant, mi-a criticat formulaea, sunt,
din nefericire, pus acum în situaţia de a explica î detaliu ce
vreau s zic. Înţelesul exprimăii mele este că nu tebuie să f
1 38 CUOAŞ1REA ŞI RAPORTL CORP-MINE
impresionaţi favorabil de faptul că o teorie este irefutabilă, ci
trebuie să devenim bănuitori î ce o priveşte.
Este clar că atât solipsismul, cât şi teoria lu Berkeley - nu­
mită "idealism" - rezolvă problema raporului dintre minte şi
corp, pentm că amândouă spun că nu există corpuri. De aseme­
nea, materialismul sau fzicalismul, ori behaviorismul radical,
dau un răspuns problemei, dar print-o statagemă opusă. Ele
!spun că nu există nici minte, nici stări mentale, nici stări de
conştiiţă, nici inteligenţă, ci doar soruri care se comportă ca
şi cum ar f inteligente - producând, de pildă, rostiri verbale
mai mult sau mai puţin inteligente sau, mai exact, emiţând
zgomote verbale.
Această teorie este şi ea irefutbilă. Apare însă din nou un
argument ad lwminem împotiva ei, şi anume: îl putem înteba
pe fzicalist "Cui îi adresezi teoria ta? Corpului meu? Sau com­
poramentului meu mai mult sau mai puţin inteligent? Este
scopul tău acela de a obţine de la mine o anumit rostire ver­
bală? Scopul tău nu poate f acela de a mă convinge, ci, în cel
mai bun caz, acela de a determina corpul meu să rostească
următoarele zgomote verbale, mai mult sau mai puţi inteli­
gente: "sunt convins". Dar ce îseamnă toată povestea asta de­
spre comporamentul verbal? Este cumva vorba despre ceva ca
adevărul şi falsul? Căci dacă tot ceea ce spunem despre acestea
reprezită comporament verbal şi nimic altceva, de ce ar meri­
ta comportamentul verbal chinul atâtor argumentări nesfrşite?
Nu sugerez că aceste comentarii ar putea respinge teoria f­
zicalistă. Personal, nu pot spune decât că nu sunt sufcient de
interesat de zgomotele verbale ale fzicaliştilor pentru a conti­
nua cu acest comporament verbal al meu pe care noi, non-fzi­
caliştii de modă veche, l-am putea descrie ca pe o critică ad
lwminem a teoriei fzicaliste.
Dacă tot am zis atâtea despre această teorie, a putea adău­
ga câte ceva şi despre computere: se spune despre creierele
noastre, sau poate despre minţile noaste, că sunt computere,
sau vi ceversa; şi aş mai discuta despre remarca, fcută cu toată
seriozitatea, că aceste computere au un creier la fel de bun ca al
nostru sau chiar mai bun.
INTERCŢIUNE ŞI CONŞTIIŢĂ 1 39
Einstein a spus odată: "Creionul meu e mai isteţ deât mine".
Ceea ce avea el în vedere este desigur faptul că, folosindu-şi
creioul, putea să ajungă la rezultte neprevăzute. E adevărat:
exact acesta este motivul pentru care facem creioae şi le fo­
losim. Dacă n-am f putut ajunge mai departe cu un creion de­
cât fără el, nu l-am f folosit.
Acelaşi lucru este adevărat şi în cazul computerelor. Un
computer nu este nimic altceva decât un creion glorifcat: unul
mai mare, mai bun şi mai puteric şi, cel mai imporant, un
creion incredibil de scump. E sigur că n-am f fcut aceste
super-creioane incredibil de scumpe dacă n-ar f fost mai in­
teligente decât creioanele obişnuite.
Pe scm1, fzicalismul neagă evidenţa - adică existenţa stări­
lor mentale, · deci conştiinţa. Prite teoriile cae nu neagă exis­
tenţa evidentă a stărilor mentle, anumite teorii ale minţii au
aspirat la a f acceptate. Î primul rând, este vorba de teoria lui
Descares: într-o formă uşor modemizată, care evită să vor­
bească despre "substanţă", _ teoria careziană afră că stările
mentale _i stăt. �lie.iterqg!Q�
-
De altfel, această teză
este numită "interacţionism". De vreme ce stările fzice sunt
localizate în spaţiu şi timp, se pune întrebarea î ce loc se pe­
trece interacţiunea. Descares răpundea: în creier, î aşa-nu­
mita gladă "pineală". Acest răpuns al lui Descares a fost
mult ridiculizat, îsă eu voi propune aici un răspuns foae ase­
mănător.
O alterativă la interacţionism este teoria confor căreia
stările fzice şi mentale nu interacţionează, ci merg î paralel;
aceasta se numeşte "teoria paralelismului dintre minte şi cor".
În cea mai simplă şi renumit foră a sa, datorată lui Spinoza
ea spune că mintea şi materia sunt două aspecte ale aceluiaşi
lucr. Dacă privim o coajă de ou pe dinăuntu, ea este concavă;
dacă o privim pe din afară, este convexă. Dar convexitatea şi
concavittea sunt aspecte ale aceluiaşi lucru. Spinoz a sugerat
că, privită dinăuntru, realitatea este minte, iar privită din afară,
este materie.
Teoria e ingenioasă şi poate că e adevărată. Poate f adevă­
rat că un electon est: dotat cu conştiinţă. Dar în conformitte
1 40 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-M
cu teoriile fzicii, toţi electonii sunt identici, oricare ar f fost
istoria lor; altfel spus, ei nu pot f afectaţi de ceea ce li se în­
tâmplă. Asumându-ne paralelismul, înseamnă că şi în cazul în
care au conŞtiinţă, ei nu pot avea memorie. Însă conştiinţa fără
memorie va consta în sclipiri de conştiinţă, fecare durând un
timp minim, find totodată complet independentă de oricare
alta; o astfel de formă a conştiinţei este posibilă, dar ea va f to­
tal diferită de ceea ce numim noi "conşti inţă", pentru că aceas­
ta depinde în întregime de capacitatea de a conecta stările con­
ştiinţei de-a lungul unor perioade nu prea scure de timp.
Pentr motive ca acestea, nu cred că paralelismul poate f
luat în serios. Există îsă o teorie care poate f privită ca o vari­
antă mai serioasă a paralelismului; ea poară un nume urât,
"epifenotenalism", dar poate f descrisă după cum urmează:
Datorită fecării, orice ceasoric va produce o doză oareca­
re de căldură. Dar acest este un produs adiacent care are prea
puţin de-a face cu funcţionarea ceasoricului: îi putem înţelege
mecanismul fără a da atenţie micii cantităţi de căldură produse;
un fenomen irelevant, ca producerea căldurii de căte un cea­
soric, este numit "epifenomen". Legat de problema raporului
minte-orp, teoria epifenomenalistă afrmă că minţile există
da c epifenomene -adică, materialismul sau ftzicalismul, ori
behaviorismul radical geşes atunci când neag existenţa con­
ştiinţei, dar au dreptate să o ignore. Pentu că, dacă mintea este
un epifenomen, atnci totul poate f formulat în termenii beha­
viorismului.
Epifenomenalismul şi paalelismul au în comun convin­
gerea că lumea fzicii este completă sau, altel spus, că, î prin­
cipiu, tot ceea ce poate fi explicat în vreun fel poate f explicat
în termeni fzici.
Ajunşi aici, intenţionez ca prin teoria mea despre lumea 3,
s combat aceasta viziune asupra completitudinîi lumii fzice.
Lumea 3: teorii, probleme obiective
Lumea 2: dispoziţii comportamentale
Lumea 1: stări fzice.
IRCŢIU ŞI CONŞTIINŢĂ 1 41
Faptul că î lumea 3 există probleme obiective (ca de exem­
plu, problemele teoriei numerelor prime), alături de faptul că
descoperirea unei astfel de probleme poate conduce la schim­
bări imporante şi vizibile în lumea 1 , arată, cred eu, că lu­
mea 1 nu este închisă sau completă, ci deschisă spre lumea 3,
ele având la mijloc lumea 2, care acţionează ca intermediar.
Dacă aşa stu lucrurile, epifenomenalismul este greşit: min­
tea sau conşti inţa nu poate f un epifenomen nesemnifcativ.
Respingerea de căte mine a epifenomenalismului este sus­
ţinută şi de demersul evoluţionist: dacă mintea sau conştiinţa
este un epifenomen, de ce ar f rodul evoluţiei? De ce ar f de­
venit din ce în ce mai bine proeminentă la animalele evoluate?
La rândul lor, aceste întebări sugereaă că pentru a înţelege
mintea sau conştiinţa, sau relaţia sa cu f' tiologia orgaismului,
se poate adopt un punct de vedere biologic şi se poate întreba:
.cae eşte semnifcaţia biologică a miţii? Ce face mintea pentru
organism?
Toate aceste îtebări m-au condus la ceea ce a putea even­
tual numi o nouă teorie asupra spiritului şi ego-ului.
Voi începe prin a obsera că lumea conştiinţei este la fel de
puţin omogenă ca şi lumea 3 sau lumea 1 .
Există diferenţa de gen cunoscută nouă tuturor-ître stările
conştiinţei din sţarea de veghe şi stările conştiinţei din timpul
somnului, în timp ce visăm. În plus, există diferenţe similare
între un vis de care ne amintim clar şi altul despre care avem
doar amintiri vagi.
Despre conştiinţa animalelor ştim, desigur, prea puţine lu­
cruri. Dar comportamentul câiilor în stare de veghe su în
somn - fe el tulburat de vise sau de altceva - este sufcient de
asemăător cu al nost pentu a infera de aici că şi câinii, a:e­
menea altor animale evoluate, au stări de conştiinţă de diferite
niveluri.
Prima mea conjectur, cea de bază poate f atunci formu­
lată astfel: discuţia despre cor şi minte poate induce î eroare,
pent că există diferite genuri şi niveluri ale conştiinţei î lu­
mea animală. Unele dintre cele mai joase niveluri pot f îtâi-
1 42 CUNOAŞTEREA ŞI RAPOR1L CORP-MINTE
nite uneori în propria noastră experienţă, în vise, de exemplu,
sau în timpul hipnozei.
A doua conjectură este aceasta: putem distinge înte con­
ştiinţa complet - înţelegând prin aceasta cea mai înalt formă
a conştiinţei umane - şi formele mai puţin evoluate, care pot f
mult diferite.
Aici îşi face apariţia problema semnifcaţiei biologice a
acestor niveluri diferite ale conştiinţei, o problemă difcil de
rezolvat. Mai mult, în domeniul respectiv totul este speulaţie,
chiar şi discuţia despre existenţa unei forme neevoluate, sau
animale, a conştiinţei. În fond, putem nega oricând existenţa
conştiinţei în generl, aşa cum fac, de altfel, adepţii behavioris­
mului radical sau ai fizicalismului. De aceea, nu ne putem
aştepta să apară în acest domeniu nici u agument valabil care
să ne sprijine speculaţiile.
Teoriile sunt însă întotdeauna conjecturale şi măcar o pare
a conjecturilor mele au consecinţe testbile.
Pentr a oferi o rezolvare conjecturală a problemei semnif­
caţiei biologice a conştiinţei, voi introduce aici două idei: ideea
unei ierarhii a controlului şi)deea controlului platic.
La toate organismele evoluate îtâlnim un contol ierarhizat:
pentr ritmul cardiac, pentr respiraţie, pent echilibrul orga­
nismului. Există control chimic şi control nervos; există un
control al proeselor de vindecare şi altul al creşterii. În plus, la
toate animalele care se pot mişca liber există un control cental
al acestor mişcări, ce pare a f cel mai înalt din punct de vedere
ierarhic. Deduc de aici că stările mentale sunt conetate la acest
sistem superior de contol cental şi că ele ajută sistemul să fe
mult mai plastic. Un sistem de control ca acela care ne face să
clipim când ceva se apropie de ochi, eu îl numesc "control
non-plastic"; abia atunci când reacţiile posibile acoperă un
spectu larg de variante, vorbesc de un "control plastic".
Următoarea conjectură este aceasta: la toate animalele care
se mişcă există sisteme elaborate de averizare, precum ochii
sau tentaculele, alături de un imbold înnăscut de a se mişca,
adică de a explora mediul înconjurător, mai ales în căutarea
hranei. Sistemul de avertizare este foare specializat; el anunţă
IRCŢIU ŞI CONŞTIIŢĂ 1 43
pericole, ca acela de a se lovi de un copac sau de a f atacat de
un duşman. Acelai sistem poate aunţa apropierea unei ocazii
favorabile, ca de exemplu un obiect ce poate constitui hana.
Haideţi să numim pericolele şi obiectele periculoase "negative
din punct de vedere biologic", iar ocaiile favorbile "pozitive
din punct de vedere biologic". Organele celor mai multe dinte
animale sunt astfel create încât să distingă îte aceste două
clase; altel spus, ele inte1pretează sau decodică stimulii pe
care-i întâlnesc. Da acest sistem de interretare sau decodif­
care format pe baze anatomice, deci genetice, este, la îceput,
mai degabă rigid decât plastic şi nu face faţă situaţiilor ne­
obişnuite, aşa cum o demonstreaă faptul că isectele se cioc­
nesc de geamul unei fereste. Conjectura mea este c, prin evo­
luţie emergentă, la îceput apar sentimente vagi care refectă
aşteptările animalului î ceea ce priveşte evenimentele nega­
tive sau pozitive or propriile înaintări şi replieri incipiente şi
că, prin paşii urători, în direcţia evoluţiei emergente, acestea
devin sentimente ale durerii sau plăcerii. Ele au, în principal,
un caacter anticipativ, devenind apoi baz unui sistem evoluat
de interretre sau decodifcare a semalelor pe care le întâl­
neşte animalul, adică ale unui sistem de interpretare/decodare
ce îl depăşeşte pe acela furizt de orgaele de simţ înseşi.
Astfel, a doua lume s-ar putea ivi din prima şi am văzut deja
cum cea de-a treia lume îşi face apariţia di cea de-a doua.
Î
n situaţii neobişnuite, animalul va interret sau decodifca
adesea greşit semnalele recepţionate. Faptul conduce, socotesc
eu, la încercări de interretare - la o oscilare între retragere şi
înaintare, să spunem, sau între sentimente de curaj şi de teamă.
Iar din acestea pot apărea încercări de interpretare antcipativă
a unei situaţi; ele sunt anticipative în sensul î care sunt co­
nectate la inerările icipiente ale mişcărilor, mai degabă de­
cât la mişcările însele.
Avantajul biologic al acestui tip de proces transpae cu cla­
ritate şi pote conduce la un stadiu î care pot f îcercate, până
la un punct, direcţii variate de comporament, ca şi adecvările
lor la situaţii, fr a întreprinde totodată mişcările însele.
Dar aceast trebuie să implice un anume gen de imagnaţe:
anticipaea imaginată a rezultatului aşteptat al acţiunilor - ală-
1 44 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTL CORP-MINTE
turi de o respingere a rezultatelor imaginate şi anticipate ca ne­
gative din punct de vedere biologic şi de o acceptare a celor
pozitive din punct de vedere biologic - şi acţionarea în conse­
cinţă. Acesta este deci modul în care conştiinţa interacţionează
cu corpul . Se poate deduce că verifcarea anticipativă evocată
aici este legată de încercări incipiente de acţiune sau de iner­
vări incipiente ale organelor locomotoare. Doa că interret­
rea su decodifcarea semnalelor poate f strâns legt de strea
generală a organismului - cu anticiparea lui privind reacţiile
ori capacitatea de a reacţiona - astfel încât acele inerări, care
sunt gata să conducă la mişcări, pot induce schimbări sau inter­
pretări ipotetice ale semnalelor recepţionate. Astfel, un animal
afat într-o dispoziţie agresivă şi înfometat îşi va interreta me­
diul altfel decât animalul sătul, înspăimântat sau rănit: primul
îşi examinează mediul din punctul de vedere al unei posibile
porţii de hrană, celălalt din punctul de vedere al posibilităţilor
de scăpare.
La acest nivel, conştiinţa poate f legată de interretare şi
acţiune bazate pe sentimente generale de plăcere şi durere, de
activitate, curiozitate şi iniţiativă, de retragere sau fugă.
Se înţelege că elementele abia pomenite lărgesc sistemul
central de control al organismului, prin itermediul anticipă­
rilor superioare - având un caracter ipotetic mai pronunţat - în
rapor atât cu evoluţia stărilor mediului, cât şi cu reacţiile com­
portamentale proprii.
Ceea ce am schiţat până acum este u fel de fond evolutiv ge­
neral pentru noua mea teorie conjecturală asupra minţii umane
şi asupra ego-ului uman. Dar îainte de a continua cu această
teorie, permiteţi-mi să arăt că, din punctul ei de vedere, relaţia
dinte stările mentale şi cele fzice este în mod fundamental
identică cu cea dinte sistemele de control şi sistemele conto­
late - mai ales cu ceea ce se numeşte feed-back de la sistemul
controlat la cel ce controlează. Altfel spus, este vorba de inter­
acţune.
Ajung acum la conştiinţa umană. Aceasta conţine multe re­
ziduuri ale unor forme mai puţin evoluate de conştiinţă, ca, de
exemplu, toate tipurile de sentimente vagi, amestecate cu sen-
INTERCŢIUNE ŞI CONŞTIINŢĂ 1 45
timente mai pronunţate de durere.
Î
ntr-adevăr, o finţă umană
poate simţi, de exemplu, o durere ascuţită, poate avea aprehen­
siuni şi poate f foarte fericită, toate î acelaşi timp.
Astfel, conştiinţa umană se dovedeşte o problemă foare
complexă; faimoasa idee a fuxului conştiinţei este prea sim­
plistă. Există o mulţime de niv

luri ale conştiinţei, mai evolu­
ate sau mai puţin evoluate, acestea din urmă afndându-se pe
neobservate în stările subconştiente sau inconştiente. Pe de altă
pare, ideea unui fux al conştiinţei este infuenţată de teoria
timpului-curgere.
Dar, fră îndoială, noi ajungem la conştiinţa complexă -
sau la stlrile cele mai îalte ale acesteia - atunci când gândim
şi mai ales atunci când încercăm s ne imaginăm gânduile sub
forma raţionamentelor şi argumentelor. Fie că o facem în tă­
cere, vorbind cu noi înşine - în pofida faptului că acest mod de
raţionare a fost negat - fe că discutăm probleme interesante cu
prietenii, sau că ne consttuim teoriile în scris, e prea puţin în­
doielnic că a gândi şi a argumenta sunt procese desfşurate la
cel mai îalt nivel al conştiinţei. Gândind articulat, ştim într-a­
devăr că suntem conştienţi.
Ajung acum la formularea teoriei mele asupra conştiinţei
complete şi asupr ego-ului su eului. Am aici cinci teze prin­
cipale:
l . Conştiinţa completă este ancorat în lumea 3, adică este
stâns legată de lumea limbajului uman şi a teoriilor. Ea constă
în principal î procese de gâdire. Dar nu există procese de
gândire fără un conţinut de gândire şi acestea aparţin lumii 3.
2. Eul, sau ego-ul, nu poate exista fră înţelegerea intuitivă
a unor teorii ale lumii 3, şi, în mod sigur, fără a considera auto­
mat aceste teorii ca adevărate. Teoriile în cauză se referă la
spaţiu şi timp, la corpurile fzice în general, la oameni şi la cor­
purile lor, la propriile noastre corpuri ca extinse î spaţiu şi
timp, precum şi la anumite cicluri ale veghei şi somnului. Sau,
altfel spus, eul, sau ego-ul, este rezultatul obţinerii unei viziuni
din afară asupra propriei persoane şi prin aceast al plasării
noastre într-o structură obiectivă. O astfel de viziune este posi­
bilă numai cu ajutorl unui limbaj descriptiv.
1 46 CUNOAŞTEREA ŞI RPORTUL COR-MINTE
3. Problema careziană a localizării conştiinţei depline sau a
eului gânditor este departe de a f un nonsens. Raţionamentul
meu este că interacţiunea eului cu creierul se petrece la nivelul
centrlui vorbirii. Voi menţiona în următoarea - şi ultima -
mea prelegere câteva teste experimentale ale acestei conjec­
turi.
4. Eul, sau conştiinţa deplină, exercită un control plastic
asupra unora din mişcările noastre, care, find astfel controlate,
sunt acţiuni umane. Multe mişcări expresive nu sunt controlate
în mod conştient, ca şi multe mişcări care au fost atât de bine
învăţate, încât au coborât la nivelul controlului inconştient.
5. În ierarhizarea controlului, eul nu este cel mai îalt cen­
t de control, de vreme ce este la rândul său controlat plastic
de teoriile lumii 3. Dar, ca orice control plastic, acesta este de
tipul "schimb" sau feed-back; altfel spus, putem schimba teori­
ile lumii 3 însărcinate cu controlul, ba chiar o facem.
Voi reveni acum pe scurt asupra vechii probleme a raporu­
lui dintre corp şi minte - adică asupra întrebării dacă există o
interacţiune între corp şi minte sau numai un paralelism. Răs­
punsul este dat de teoria evoluţiei emergente: structurile noi
care se ivesc din structurile de bază ale stărilor fzice interac­
ţionează întotdeauna cu acestea. Sistemele care controlează in­
teracţionează cu sistemele contolate, iar stările mentale cu cele
fzice. La rândul ei, lumea 3 interacţionează cu lumea 2, iar
prin ea cu lumea 1.
În prelegerea de săptămâna viitoare, care se vrea o conclu­
zie a cursului, voi vorbi despre eu, raţionalitate şi libertate.
DISCUŢII
Interlocutorul fir. !: Aveţi cinci ipoteze şi mă tem că, per­
sonal, mi-au scăpat cea de-a patra şi prima dintre ele.
Popper: Prima ipoteză este aceasta: conştiinţa depl ină este
ancorată în lumea 3, adică este strâns legată de lumea limbaju­
l ui uman şi a teoriilor. Conştiinţa deplină constă în principal în
INTERCŢIUE ŞI CONŞTINŢĂ 1 47
procese de gândire; da nu există procese de gândire fră un
conţinut al gândiii, iar acesta din urmă apaţine lumii 3. Deci
aceasta este o teză însoţită de un argument. Teza susţine anco­
rrea conştiinţei depline î lumea 3. ,,Ancorat" este desigur o
metaforă, pentu a cărei explicaţie voi oferi un argument menit
a arăta ce înţeleg prin ancorare, deşi ea este explicată mai pe
larg în cealaltă teză. Doreaţi s auziţi tez a cincea, sau a patra?
Pe care? A patra.
A patr teză susţine că eul, su conştiinţa deplină, exercită
un contol plastic asupra unora dintre mişcările noa,tre care,
dacă sunt astfel contolate, sunt acţiuni umane; multe mişcări
expresive nu sunt controlate conştient, ca şi unele mişcări atât
de bine învăţate, încât au coborât la nivelul contolului incon­
ştient.
Î
ntre acestea din urmă am menţionat mersul pe bicicletă.
Dar aş adăuga aici ceva ce mi se pare interesant şi anume că, în
caul în care am învăţt anumite mişcări atât de bine încât ele
au coborât sub nivelul controlului conştient, atunci când încer­
căm să le desfăşurăm conştient se produce adesea o interfe­
renţă negativă datorită căreia le stopăm. Numesc acest proces
"efectul-miriapod" pentru că există o poveste simpatică despre
un miriapod şi un păianjen. Păianjenul îi spune miriapodului:
"Uite, am numai opt picioare şi mă descurc să le dirijez, dar t
ai o sută. Nu pricep cum ştii în fecare clipă ce picior să-ţi
mişti, ditr-o sută. " Miriapodul răspunse: "E foarte simplu." Şi
de atunci rămase paralizat. Dar "efectul-miriapod" este real.
Violonistul Adolph Busch - poate unii dintre dumneavoastă
cunoaşteţi numele acestui arist, care a murit cu veo doispre­
zece ani în urmă şi care mi-a fost prieten - mi-a spus că a cân­
tat odată la Zirich Concertul pentru vioară al lui Beethoven,
după care violonistul Huberman a venit şi 1-a întrebat cum a
cântat un anumit paaj. Busch a spus că este destul de simplu şi
apoi a descoperit că nu mai putea cânta pasajul respectiv.
Î
ncer­
carea de a-1 cânta conştient de mişcările specifce a interferat
cu digitaţia şi cu celelalte gesturi, ducându-l la imposibilitatea
de a cânta. Faptul mi se pare a f interesant, findcă ilustează
funcţionarea procesului prin care devii inconştient de propriile
mişcări. În mod clar el este un proces prin care curăţăm, pentr
1 48 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE
moment, aria conştiinţei pentr a o face capabilă să urărească
altceva. S-ar putea spune că abia atunci când poţi cânta la vi­
oară ceva atât de bie încât atât digitaţia, cât şi toate celelalte
elemente legate de tehnica interpretării devin inconştiente -
sau au intrat î domeniul fziologiei, cum spun eu de obicei -te
poţi concentra asupra întegii piese. Nu trebuie să-ţi faci grij i
pentru asta, poţi avea toată piesa în minte şi să o dezvolţi cu
toate elementele ei dramatice, fă să te preocupi cum anume o
vei interpreta. Aceasta este funcţia la care mă refer - similară,
de pildă, modului în care învăţăm să conducem corect o ma­
şină şi să ajungem să facem toate gesturile inconştient, putând
să ne îdreptăm atenţia asupra situaţiilor de trafic, ceea ce e,
desigur, mult mai important. Putem astfel spune, în urma aces­
tor exemple, că cel mai îalt tip 9e control este cel conştient,
celelalte alunecând în subconşt}nţă şi în inconştienţă. Şi mai
putem spune că doar acest control rămâne o acţiune in între­
gime conştientă, prin intermediul căreia ştim ceea ce facem.
Interlocutorul nr. 2: Cu toţii folosim cuvinte precum "cel
mai înalt" sau "cel mai sclzut" şi altele asemenea. Dar mă
întreb de ce o acţiune care devine explicit conştientă - o abili­
tate ca aceea de a cânta la vioară sau orice altceva aţi dori să
luaţi ca exemplu - o abilitate, care, până la un punct, a fost în
mare parte o strădanie conştientă, este stăpânită şi devine apoi
o pare a subconştientului, devenind, ca să spun aşa, ceea ce
numim "dexteritate"? O numim astfel pentru că recunoaştem
că este bine realizată? Atunci în ce sens este ea mai prejos de­
cât conştiinţa aşa cum o înţelege limbajul comun? Pentu că
atunci când deplasăm ceva din acel domeniu căte o zonă a ex­
plicitului, adică spre ceea ce dumneavoastră numiţi conştiinţă,
aceasta devine o problemă ceţoasă.
Popper: Este mai jos în sensul unei ierahi i a controlului.
Cât despre sistemul de control, să luăm, drept exemplu, un co­
pil care are de învăţat cum să-şi menţină echilibrul - eu nu tre­
buie să mă concentrez asupra acestei mişcări şi pot să-mi în­
drept atenţia către discuţia cu dumneavoastră. Nu trebuie să-mi
fac griji în legătură cu echilibrul meu, pot chiar să-mi ridic
piciorul faă să-mi pierd echilibrul. Desigur, a-mi ridica pi-
INTERCIU ŞI CONŞTIINŢ
Ă
1 49
ciorul este o mişcare conştientă, da menţinerea echilibrului în
timpul acestei mişcări este inconştientă. Este destul de clar fap­
tul că
.
dispunerea ierarhică generală a controlului arată că ase­
menea mişcări ocupă un loc inferior î ierarhie, stând sub au­
toritatea altui contol. Desigur, există întotdeauna o oarecare
interacţiune, mai ales când ceva nu e în regulă şi mişcările se
împiedică una pe alta, iar interacţiunea devine destul de violen­
tă şi trece din nou în sfera acţiunii conştiente. Dar aceasta este
mai degrabă o modalitate dint-o serie de tipuri de control de la
acelaşi nivel, î timp ce controlul cel mai îalt este întotdeauna
unic - adică este cel mai înalt contol.
Acesta este centul, ca să zic aşa, adică aspectul cu adevărat
important. Anumite senzaţii vagi ale controlului neevoluat pot
apărea şi interfera oricând cu sistemele de control mai înalte.
De exemplu, violonistul nu se poate concenta numai asupra
digitţiei unei bucăţi muzicale, el trebuie, de aemenea, să-şi
mânuiască arcuşul. Presupun că problema lui Busch privea nu­
mai digitaţia, nu şi mişcarea mâinii drepte. Desigur, până la un
punct, mâna dreaptă şi cea stângă ale unui violonist trebuie
controlate în mod independent, pentru că mişcările lor sunt în
mare pare independente. Aici vor apărea două moduri de con­
trol, aproximativ de acelaşi nivel, situate însă mai jos decât
controlul principal, cel central.
lnterlocutorul nr. 2: Ceea ce vreau să sugerez este - nu ştiu
cum aţi reprezent dumneavoastră schematic acest lucru - că
probabil ar trebui să existe . . .
Popper: Un fel de piramidă?
lnterlocutorul nr. 2:
Î
ncă un nivel care să includă abilităţile
de acest gen. Cu alte cuvinte, nu le-aş putea plasa la al doilea
nivel, nici nu le-aş vedea ca interacţiuni dinte nivelurile doi şi
trei. Le-aş plasa la un al patulea nivel.
Popper: Vă referiţi la plasarea în această schemă?
Lumea 3: teorii, probleme obiective
Lumea 2: dispoziţii comportamentale
Lumea 1: stări fzice
1 50 CUNOAŞTERA ŞI RPORTUL CORP-MINTE
Desigur, se pt face subdiviziuni ale schemei. Cred c de­
prinderea care este stăpânită atât de bine încât a fost încorpo­
rată psihologiei noastre aparine nivelului doi. Dar deprinderea
ca abstacţiune - veau să spun, legle deprinderii - cu si­
guranţă că aparţin în mod explicit nivelului tei. Să luăm ca
exemplu limbajul. Dexteritatea mea de a vorbi limba engleză
este foare redusă; dar când cieva care stăpâneşte cu adevărat
regul i le nu mai are nevoie să gândească fraza, totul devine au­
tomat. Nu ştie cum vorbeşte, nu caută în mod conştient cuvinte
şi reguli gamaticale, ci se concentreaă asupra conţinutului
discursului său, a cărui formă este curgătoare. Însă regulile pe
care le urmează aparţin lumii 3. Acum ele sunt încororate în
lumea 2, însă pot fi fcute explicite; fcând aceasta, ele aparţin
celei de-a treia lumi, mai ales în cazul în care sunt formulate
explicit. Dar, chiar şi în cazul în care nu pot f forulate, însă
sunt obiect al învăţării, ele aparin acestei lumi. Desigur, este
posibil să existe şi alte lumi, în continuare. De exemplu, eu
însumi am fcut distincţie între "stmctură a scopului" şi "struc­
tură a abilităţilor". Ideea este că toate aceste lucruri sunt, într-un
fel, supuse duplicării. Altfel spus, aparţin lumii 3 şi pot f aşe­
zate în lumea 2 şi înţelese ca părţi ale ei, putând fi încotporate
în ea ca dispoziţii. Astfel de clasificări duale nu mai sunt deloc
la modă, iar una dintre tendinţele flosofei modere urmăreşte
evitarea acestor dualizări. Una dintre temele pozitivismului şi
fenomenalismului este aceea de a căuta existenţa unui singur
cuvânt, şi nu a mai multora, ca semn pentu acelaşi semnifcat.
Un cuvânt care reprezintă alt cuvânt, asta e ceva
g
roazuic! Pen­
tm ei există un singur cuvânt. Dar, în realitate, aceste lucruri
sunt complicate. Când un copil învaţă un limbaj, nu cunoaşte,
bineînţeles, gramatica limbajului ca set de reguli explicite. Cu
toate acestea, există o gramatică pe care el o încotoreaă
printr-un fel de amestec de imitaţie şi comprehensiune înnăs­
cută, care devin în fnal o problemă dispoziţională. Dar, evi­
dtnt, el înc01porează în acest fel ceva obiectiv care aparţine,
din această cauză, lumii 3. Este o expl icaţie suficientă? Desi­
g
ur, se pot face numeroase distincţii. În acest sens, sunt şi eu
un pluralist şi nu voi apăra niciodată ideea că există uumai trei
INTRCŢIUNE ŞI CONŞTIINŢĂ 1 5 1
lumi. Ele pot f împărţite în oricât de multe subdiviziuni, care
pot .f imporante pentru anumite probleme. Dar pentr o supra­
simplifcare, cred că este folositor să ne limităm la trei. Nu
consider problema mai importantă decât atât. Am fost odată
interpelat de către o personalitate din domeniul logicii simbo­
lice care a sugerat că, înainte de a lua în serios teoria celor trei
lumi, a tebui să explic conceptul de lume 3 print-un sistem
axiomatic. Dar eu nu consider problema atât de serioasă. "Lu­
mea 3" este doar o metaforă care ne ajută să vedem anumite
relaţii. Nu poţi axiomatiz astfel de lucruri, care sunt doar re­
pere şi nimic altceva. Există multe lucruri care nu pot f aşezate
într-o foră axiomatică.
Interlocutorul nr. 3: Acceptaţi formulaea că fncţionarea
conştiinţei const în cântrirea altemativelor şi că atunci când
compottamentul implică urărirea unui model - oricât de
detaliat sau de abil - el funcţionează mai bine atunci câd nu
există alterative, find situat sub nivelul conştiinţei?
Popper: Da, desigur. Ar trebui spuse mai multe lucrri aici,
dar, în principal, aşa văd eu lucrurile. Există şi alte posibilităţi;
ele sunt testate prin anticiparea conseciţelor, iar această anti­
cipare presupune să avem o oarecare imaginaţie privitoare la
consecinţele în cauză. Adesea, totul se petrece foarte rapid. În­
să noi anticipăm consecinţele altemativelor, care nu sunt de
nici un folos dacă nu le prevedem rezultatele şi pentru aceasta
avem nevoie de un anumit gen de imaginaţie care, de fapt,
funcţionează, mai mult sau mai puţin, într-o formă picturală.
Nu sunt convins că imaginile sunt cu adevărat necesare con­
ştiinţei, după cum putem de altfel obsera la cei lipsiţi de ve­
dere, care nu au imagini vizuale asemeni nouă, dar se descurcă
foat1e bine. Ceea ce le este comun lo: şi văzătorilor este faptul
că aceste consecinţe sunt reprezentat' cel puţin prin sentimente
de succes sau de eşec, durere sau plăcere, sau prin altele de
acest fel, care conduc apoi la acţiunea corespunzătoare. Acesta
mi se pare aspectul principal al emergenţei a ceea ce am numit
conştiinţă aproape deplină - nu încă deplină, însă pe aproape ­
şi anume acela de a imagina consecinţele alterative lor în cau­
ză. Acesta este, într-un fel sau altul, un act de imaginare, fcân-
1 52 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTU CORP-MINTE
du-se astfel un pas decisiv spre conştiinţa deplină. Asta su­
gerez eu. Şi îţelegem acum în ce mod conştiinţa deplină ..sau
aproape deplină - poate astfel continua s se dezvolte. Această
teorie este desigur teribil de vagă şi destul de difcilă, întrcât e
destul de clar că nu cunoaştem nimic despre stadiile mai puţin
dezvoltate ale conştiinţei, cele animale.
Probabil că toate acestea pa înspăimântător de speculative.
Pe de altă parte, dacă nu vrem să acceptăm fzicalismul sau
behaviorismul radical, care pot f foare convenabile, însă sunt
cu siguranţă cât se poate de false, nu avem altceva de fcut
decât să privim problema în sens evolutiv, drept singurul mod
în care ne putem apropia în vreun fel de răspuns. Şi dacă ve­
dem astfel problema, cred că devine clar că Descartes are mai
multă dreptate decât Spinoza. Chiar dacă Spinoza ar avea drep­
tate şi electonii ar avea stările lor subiective, nu asta avem noi
în vedere. Acest tip de conştiinţă de moment este atât de depar­
te de ceea ce ne interesează, îcât, cu siguranţ, problema evo­
luţiei rămâne încă deschisă. S-ar spune că acum problema este
de a descoperi cum ajungem de la starea de conştiinţă a elec­
tronului la starea de conştiinţă umană. Iar faptul nu poate f
explicat decât prin evoluţie. Aşa că, în cazul în cae acceptăm
teoria paralelistă similară a lui Spioza, toate problemele ră­
mân, nefind rezolvate cu adevărat în nici un fel. Nu vom şti
niciodată nimic despre capacitatea introspectivă a electronilor
- de fapt, nici ei nu ştiu - pentru că acest tip de conştiiţă este
extraordinar de îndepărtat de orice fel de cunoaştere subiec­
tivă, în cazul în care chiar exist aşa ceva.
Sper că argumentul a fost înţeles. Dacă există paralelism -
dacă mintea şi corpul funcţioneaă în paralel - atunci con­
ştiinţa conetată ar f un fel de memorie care nu poate f para­
lelă decât cu un sistem fzic dotat cu memorie. Multe sisteme
fzice au memorie; de exemplu mageţii. Astfel, sisteme fzice
destul de îndepărate de lumea vie posedă memorie, probabi l şi
cristalele, iar magneţii au memore probabil pentru că sunt
cristale. Se pare că toate cristalele au o memorie a propriei is­
torii. Sunt mai fragile, de vreme ce în formarea lor şi a altor
obiecte asemănătoare au survenit anumite evenimente de natu-
INTERCŢIU ŞI CONŞTIIŢĂ 1 53
ră evolutivă. Deci putem vorbi despre memorie într-un sens
fzic. Şi e destul de clar c dacă paralelismul este o teorie vala­
bilă, atunci memoria în sens subiectiv poate î cel mai bun caz
apărea acolo unde există memorie î sens fzic. De aceea nu
poate apărea la nivelul electronilor sau atomilor - deci, în cel
mai bun ca, la nivel molecular.
Interlocutorul nr. 4: Funcţioneză cumva teoria dumnea­
voastră la fel ca formularea feudiană a complexului lui Oedip,
care a marcat sfârşitul efectului complexului Oedip asupra vie­
ţii umane? Cu alte cuvinte, acţionează cunoştinţele dumnea­
voastră despre tendinţele oedipiene in aşa fel încât acum noi să
acţionăm împotriva lor, aceasta însemnând că lumea 3 a afectat
drastic lumea 2 şi lumea l ?
Popper: Dacă doriţi. Eu însă aş alege o altă formulare, pen­
tru că nu sunt un adept al lui Freud. Aş spune că teoria lui Freud
a afectat teribil lumea 2, find una dintre acele teorii false care,
dacă sunt crezute, devin parial adevărate. Dar fe că exprimaţi
ideea în felul dumneavoastă, fe în al meu, aş spune că lumea
2 a suferit un efect de propotii considerbile în urma teoreti­
zărilor psianalitice. Cel puţin sub acest aspect suntem de acord.
După mine, cu cât vorbim mai mult despre astfel de lucruri, cu
atât ele capătă un rol mai important î viaţă. Aceat este una
din infuenţele lumii 3 asupra lumii 2.
Interlocutorul nr. 5: Credeţi că, din punctul de vedere al
celor spuse� se poate vorbi despre eu şi conştiinţa depliă ca
find acelaşi lucru?
Popper: Da.
Interlocutorul nr. 5: Eul este dependent de cea de-a treia
lume, care depinde de limbaj. Ia limbajul are baze genetice.
Dar, totodată, dumneavoastră susţineţi, î cea de-a .doua teză,
că eul este dependent de ceva paricular, iar î lumea 3 există
anumite teorii având acest caacter şi aţi menţionat spaţiul, ti­
pul, obiectele fzice, oamenii ş.a.m.d. Dar, spuneţi mai apoi, in
teza a cincea, că nu depindem orbeşte de nici una dinte teori­
ile lumii 3. Deci pretindeţi, it-wt fel, că sub aspectul stuc­
turii generle limbajul are baze genetice, dar că nici o obiecti-
1 54 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTIL CORP-MINTE
vare particulară din interiorul limbajului nu are asemenea baze
genetice şi că, în consecinţă, ţin de învăţare . . .
Popper: Unele, poate. Aş spune că ideea obiectelor fzice -
cu alte cuvinte, ideea unei lumi exterioare având anumiţi inva­
rianţi - poate f fundamentală genetic. Animalele au avut întot­
deauna, de milioane de ani, o asemenea fundamentare. După
cum ştim, ele se feresc de pietrele care sunt gata să le loveacă,
având deci o teorie despre acest fapt, teorie a cărei existenţ
trebuie să aibă o bază genetică, asemenea altor teorii similare.
Să luăm un alt exemplu: ştim că animalele şi plantele au un fel
de ceasoric îcorporat în structurile organismelor lor, exis­
tând prin ur1are un simţ al timpului fundamentat genetic. Tot­
odată, este însă aproape sigur, nu avem de-a face aici cu o
teorie a timpului fundamentlă genetic. Prin aceasta înţeleg
următoarele: animalele, din câte ştiu, nu se văd pe ele însele
prelungindu-se în timp, dinspre trecut. Au amintiri, dar acestea
le ajută doar să acţioneze în mod diferit. Sau poate au imagini
care se transformă în vise ori ceva asemănător. Dar nu posedă
o conştiinţă de sine legată de tecut, cum avem noi despre noi
înşine. În ideea de eu, această teorie este cu necesitate inclusă.
Prin urmare, teoria în cauză nu pare a f fundamentală genetic,
spre deosebire de teoria despre cor.
lnterlocutorul nr. 5: Dar dacă această teorie se dovedeşte a
f falsă? Este posibil aşa ceva?
Popper: Da, teoria este falsă dacă arunci un om în mare. El
va încerca să se spriine pe ceva stbil, dar nu va putea. Instinc­
tiv, va căuta să găseacă ceva, dar nu va reuşi. Şi astfel teoria
se dovedeşte falsă. Nu există lucruri solide în mare, iar teoria,
baztă genetic, a solidelor şi a semnifcaţiei lor, va dispăre pen­
tru el. Lucrurile se petrec în mod similar dacă cineva este arun­
cat în vid, findcă astăzi e posibil. Dacă este trimis în spaţiu,
într-un costum spaţial, însă fră s f fost antrenat, el va căuta
să se sprijine pe ceva stabil, dar, cu siguranţă, nu va reuşi. Prin
urmare, teoria are baze genetice, însă în anumite situaţii se
poate dovedi falsă.
Interlocutorul nr. 5: Şi astfel putem f capabili să dezvol­
tăm un control plastic? N-am putea . . . ?
INTERCŢIUE ŞI CONŞTIINŢĂ 1 55
Popper: Evident că navigatorul spaţial a corectt deja teo­
ria. Iar dacă a fost antrenat în mod corespunător, corecţia va
deveni chiar parte a îzestrării sale dispoziţionale.
Interlocutorul nr. 6: Ne obligă cumva aceasta s acceptăm
că, dacă apare o mutţie ce elimină aceste gene din constituţia
navigatorului, mutaţia va f păstată?
Popper: Nu ştim ce se întâmplă într-o mutţie. Practic, se
poate întâmpla orice; o mutaţie poate f chia fatlă.
Interlocutorul nr. 6: Dar în ce priveşte acea mutaţie care
apare şi elimină materialul genetic nefolositor împotriva căreia
este orientată, are ea şanse de a f acceptată mai bine?
Popper: Poate f acceptată. Aşa cum am spus, orice se poa­
te întâmpla înt-o mutaţie. Ea poate f pozitivă sau negativă.
Unele mutaţii pot f mai frecvente decât altele, orice apariţii
find posibile, dintre care unele pot f benefce, altele nu. Am
răspus la întrebare? Înseamnă că nu am prea înţeles-o.
lnterlocutorl nr. 6: Încerc să-mi fac o imagine despre unele
efecte pe care călătoria în spaţiu şi alte evenimente neobişnuite
le-ar putea avea asupra structrii umane. Şi conform teoriei
dumneavoastră, întâi apare comportamentul şi apoi mutaţiile.
Asta poate duce, probabil, la un spectu larg de speculaţii. Nu?
Popper: Nu. Vedeţi dumneavoastră, eu nu spun că întâi
apare comportamentul şi apoi mutaţiile. Eu cred că urmează cu
promptitudine selecţa mutaţi ei. O mutaţie poate apărea orcând.
Mutaţiile apar tot tmpul. Însă selecţia unei mutaţii va f puter­
nic dependentă de comportamentul adoptt. Înţelegeţi? Deci
este posibil - imaginabil - că atunci când călătoria în spaţiu va
deveni mai larg acceptată, va f selecţionată o mutaţie care va
îndepărta aşteptările noastre legate de natura corpurilor. Însă
trebuie să se întâmple multe înainte ca să apară această se­
lecţie. Călătoria î spaţiu trebuie să devină un fapt obişnuit îa­
inte ca ea să producă o diferenţiere genetică.
lnterlocutorul nr. 7: Există anumite experimente făcute în
prezent de fiZiologi şi de fzicieni, care îvaţă cobaii să par­
curgă un labirint, după care îi omoaă, le iau creierul, îl pulve­
rizeaă, obţin ARN-ul prin centrifgare şi îl injectează apoi
altor cobai, care vor parcurge labirintul la fel ca primii. Cum
1 56 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTUL CORP-MINTE
aţi explica aceasta în terenii acelui tip de fizicalism pe care îl
atacaţi mai devreme?
Popper: În primul rând, aşa cum probabil ştiţi, aceste expe­
rimente au fost sever criticate. Dar să presupunem că sunt vala­
bile. Ar însemna că alunecării în subconştient, a vorbit de­
spre asta, îi corespunde dezvoltarea unei reacţii chimice. Asta
sugerează respectivele experimente. Cu alte cuvinte, dacă ceva
alunecă în inconştient - spuneam că alunecă în fziologie, iar
acum putem schimba fziologia cu chimia - n-aş crede că fap­
tul îmi afecteaă în vreun fel teza. Dar am unele îndoieli în
privinţa acestui aspect. Cred că experimentele la care vă refe­
riţi suferă de o oarecare ambiguitate. Însă n-aş f foare sur­
prins, pentm că, într-un fel sau altul, trebuie să existe puttăto­
ml acestor modele învăţate, rolul putând f jucat la fel de bine
de chimia cotpului. Numai dacă ar f vorba de ceva chimic -
anumite moleule mari sau orice altceva - elementele ar f pu­
tut f injectate altor animale. Sigur că este perfect posibil, da,
după cum am mai spus, discuţia a început de la aceste experi­
mente dubioase . . .
lnterlocutorul nr. 7: Cred că e vorba de o curiozitate şi că
experimentul constă în imprimarea informaţiei, lucru de care
sunt interesaţi aceşti oameni. Există un · fzician care face aşa
ceva aici în oraş.
Popper: Ce-aş putea spune? Poate fi simplu precum pare;
poate la fel de bine să fe mult mai complicat, iar imprimarea
de care vorbim să nu se poată face print-o injecţie. Nu ştim
precis. S-ar putea ca aceste lucruri să fe transferabile în modul
amintit sau nu.
Interlocutorul nr. 8: Aş dori o clarifcare a expresiei "struc­
tură-scop", pentu că se pare că ar f două sensuri ale ideii de
stmctură-scop, unul dintre ele find aproape o copie a unei
mutaţii, celălalt o simplă absorbţie a mutaţiei îseşi. În primul
caz plecăm de la un sistem comp01tamental, care ar f aproape
similar mutaţiei, acţionând cel puţin în acelaşi mod în care ar
acţiona o mutaţie. Iar acest sens al sintagmei "structură-scop"
pare a f mult mai liber. Î al doilea caz avem o absorbţie - în
termenii unei ameliorări a condiţiilor sau a mediului înconjură-
INTRCŢIUE ŞI CONŞTIIŢĂ 1 57
tor însuşi - a mutaţiei, printr-un tip oarecare de teorie a per­
fecţionării, c de exemplu supravieţuiea celui mai adaptat, ori
altceva de felul acesta. Sunt aceste sensuri ale sintagmei com­
patibile? Sau sunt mai mult decât atât? Sunt, poate, comple­
mentae?
Popper: Dacă v-am înţeles bine, vreţi să distingeţi ître o
structură-scop care a fost întipărită genetic şi o strctră-scop
care reprezintă doar un tip nou de comporament. Să luăm din
nou exemplul ciocănitorii. Presupun că ceea ce s-a întâmplat în
evoluţia acestei păsări a fost faptul că, dintr-un motiv oarecare,
s-a ivit o problemă, iar ca răspuns la aceast ciocănitoarea şi-a
schimbat obiceiuile privitoare la hrană. S-a dezvoltat o nouă
preferinţă pentr un nou tip de hraă, datorită căeia se pot
întâmpla două lucruri. Noua preferinţă poate deveni consoli­
dată genetic, altfel spus, anumite mutaţii care au avut probabil
efecte anatomice asupra creierului - nu ştiu exact, dar tebuie
să fe vorba despre ceva de genul acesta - au putut provoca o
schimbare a obiceiurilor, care s-a păstat. Cealaltă posibilitte
este ca nimic din toate acestea s nu se întâmple, ci să aibă loe
doar o lărgire a spectrlui comportamentelor posibile, altfel
spus, că ciocănitoaea preferă pentr un timp ceva, iar mai târ­
ziu altceva. Se pune deci problema dacă ea s-a specializat sau
nu. Dacă estă o specializare, atunci este inerent c aceasta să
fe urmată de o întipărire genetică. Acesta este cazul î care
comportamentul reprezintă vârful de lance al unei mutaţii, caz
în care, cred, putem spune că, deşi animalul poate f extrem de
bine adaptat, el are şanse s nu supravieţuiască unor schimbări
drastice de mediu, din cauz consolidărilor sle genetice. Dacă
situaţia conduce mai mult către o diversitate de comporamen­
te posibile, căte o mai mare plasticitate a controlului, se va
întâmpla aproximativ contrarl, adică animalul va avea şanse
mai mari de a supravieţui chiar şi unor schimbări drastice. Este
acesta un răspuns, măcar parial, la îtebarea dumneavoastă?
Aşada, există două schimbări posibile într-o strctură-scop,
amândouă îcepând în acelai fel, respectiv cu o schimbare de
preferinţă. Însă, în acest caz, una poate deveni consolidată ge­
netic, în timp ce cealaltă nu. Ceea ce mi se pare remarcabil la
1 58 CUOAŞTREA ŞI RAPORT CORP-MI
finţa umană este că, deşi limbajul pare a f consolidat genetic,
practic nici unul dinte instumentele exosomatice pe cae le-am
dezvoltat nu pare a f, în vreun fel, consolidat genetic. Î sensul
acesta deci limbajul a condus de fapt la o mai mare diversif­
care a rolurilor comportamentale posibile, mai degabă decât la
o restrângere a lor. Şi acest mi se pare a f unul dinte factorii
decisivi ai evoluţiei umane. Nu pare să existe un mod imagina­
bil î care limbajul să ne aducă prejudicii, din cauză că lucru­
rile despre care vorbim şi modul î care folosim limbajul sunt
lăsate la latitudinea noastră. Însă se pot imagina multe moduri
in care limbajul ne ajută, în primul rând pentru că, probabil, a
prevenit o consolidare genetică ulterioară. Nu ştiu precis cum
stau lucrurile, dar, oricum, el nu a condus la o nouă consolidare
genetică.
Interlocutorul nr. 8: Nu exist nici o legătură între scopu­
rile guverate de limbaj şi cele care sunt, s zicem, înţelese
probabil doar în termenii unei lărgiri a plasticităţii contolului?
Mă gândesc la teoria lui Mumford asupra mecanismelor, potri­
vit căeia acestea ar f anterioare limbajului, teorie cu care nu
sunt de acord.
Popper: Sunt aproape sigur că greşeşte.
Interlocutorul nr. 8: Da, dar mă intrebam cum aţi răspunde
acestei probleme pariculare? Mumford ar f aezt meanis­
mele undeva înte scopurile gverate de limbaj şi cele care
sunt pur şi simplu mutatii sau e:pansiune controlată. Iar în
mijloc ar f plasat...
Popper: Cred că totul dovedeşte că mecanismele au apăut
foare târiu, mai ales atât timp cât nici cel mai simplu meca­
nism nu i lustrează nici o consolidare genetică, dovadă că ele au
apărut foarte triu. Însă limbajul este înrădăcinat genetic, aşa
că este probabil mult mai vechi decât orice mecanism. Pri
urmare, î primă instanţă, avem, probabil, limbajul. Iar prin in­
termediul limbajului descriptiv uman avem de-a face cu o im­
presionantă dezvoltare a imaginaţiei, datorată posibilităţilor de
a povesti ale limbajuţvi. Şi, porind de aici, cred că putem în­
ţelege posibilibtea e istenţei unui spectru larg de unelte, sau
mecanisme, dacă vreţi să le numiţi aşa, care se potrivesc în
INTERCŢIUNE ŞI CONŞTIIŢĂ 1 59
grade diferite la mediu. Unul dinte cele mai interesante cazuri
de mecanisme foarte evoluate este cel întâlnit la eschimoşi.
Uneltele eschimoşilor sunt foare specializate. Un haron sau
un caiac sunt extem de complicate. Un caiac este aproape un
submarin: te poţi roti cu el, poţi st sub apă î el ş.a.m.d. Toate
acestea demonstează o evoluţie extraordinară, dar lipsită, de­
sigur, de vreo bază genetică. Totu l ţine de tradiţie, find foare
diferit de maşinile folosite de alte rase, dovedindu-se speciali­
zat la mediul în care trăiesc eschimoşii, mediu în care ei nu se
afă de prea mult timp, din câte ştiu. Aceasta ilustrează deci
plasticitatea domeniului şi indică faptul că Mumford a greşit.
Interlocutontl nr. 8: Eu bănuiesc că el discută problema
doar în principiu, chiar dacă îşi bazează argumentele pe dovezi
empirice - poate din cauza convingerii potrivit căreia limbajul
poate f el însuşi instumentalizat, chiar la cel mai coborât ni­
vel, teorie care a mai fost de altfel avansată şi de către alţii.
Popper: Desigur, şi eu cred că limbajul este instrumentl,
însă nu numai instumental. Altfel spus, nu e nici un dubiu că
teoriile sunt instrumentale. Problema instrmentlismului şi
non-instumentalismului nu se limitează la a crcet dacă teo­
riile sunt instumenta le, ci dacă sunt numai instrmentale. Deci
voi f de acord cu această caracteristică a lor, dar aş zice că mai
există şi altceva care le caracterizează. Mai sunt alte îtrebări?
Interlocutorul nr. 5: Vă voi pune o îtrebare care poate vi
se va părea banală. Pomind de la schema dumneavoastră, cum
aţi descrie interacţiunea acestor trei niveluri în cazul diagosti­
cării unei probleme de către un medic talentat?
Popper: De fapt, un grup de doctori va veni mâine la semi­
nar şi am putea discuta atunci acest lucru. Dar, oricum, e clar
că dexteritatea medicului este î principal o chestiune ce ţine
de lumea 3. Mai ale î diagoz. Chia dacă un.chirurg, de exem­
plu, are deprinderea şi în degete, chiar dacă, pentr unii doc­
tori, diagnoz a devenit în pare inconştientă şi aproape istic­
tivă. Ştiu că sunt doctori care, intrând într-o încăpere, pot
"mirosi" un diagnostic, au un fel de simţ al acestuia. Dar, cu
adevărat imporant e faptl că diagoz e aproape în întregime
o problemă a încercării şi erorii legată de abilităţi, o problemă
1 60 KR R. POPPER
a îcercării şi erorii în care se procedează sistematic - aşa cum
se procedează în caul multor încercări şi erori; în nici un caz
procesul nu se desfăşoară la întâmplare, ci î acord cu un plan
care a evoluat şi el tot pri încercări şi erori. Doctorul a învăţat
o suită de întrebări la care tebuie să i se răspundă. O pare din­
tre ele sunt de natur generală, privind vârsta şi altele aseme­
nea, după care urmează întebări specifce despre localizarea
durerii, despre neregulile remarcate de pacient ş.a.m.d. Şi, din­
tr-un fel de rutină, anumite lucrri vor f excluse.
Î
n principa�
procedeul reprezintă o problemă de eliminare a erorii - mai
precis o metodă sistematică de eliminare a erori i - învăţată din
cărţi sau în clinică. Aşadar, printr-o astfel de metodă sistemati­
că a încercării şi erorii şi printr-o metodă sistematică specială
de elimiare a erorii, medicul ajunge la un număr restrâns de
posibilitţi. Iar de aici încolo, procesul devine, de regulă, o
nouă eliminare succesivă a posibi lităţilor, de pildă prin analize
ale sângelui, sau prin alte teste. Apoi rămâne diagnosticul. Bine­
înţeles, toate acestea presupun ca fziologia umană s fe rezo­
nabilă sub aspectul simplităţii, pentu că dacă nu este sufcient
de simplă - în conformitate cu aşteptările medicului - diag­
nosticul va f, probabil, greşit.
Î
n linii mari, acesta este proce­
sul.
Î
n cadrul lui, o parte di metodele de eliminare devin, ele
însele, dacă au fost folosite adesea, aproape dispoziţionale. To­
tuşi, numai lumea 3 - mai precis lumea 3 împreună cu rutina -
a condus la transformarea acestor lucruri în dispoziţii, la fel ca
în cazul mersului pe bicicletă.
6
EUL, RAŢIUNEA ŞI LIBERTATEA
Doamnelor şi domnilor,
Tema acestei prelegeri este "eul, raţionalitatea şi liber­
tea", o temă vastă, în dezbaterea cărei pericolul alunecării în
tot felul de generalizări vagi este foae mare, mai ales într-un
domeniu în care există atât de multă speculaţie.
Voi începe prin a vorbi ceva mai mult despre ego -s�u eu -
mai mult decât am fcut-o în ultima mea prelegere, iar apoi voi
discuta despre raţionalitate.
Mai îtâi cu privire la eu: teza mea principală, a cum am
formulat-o î ultima prelegere este că eul sau ego-ul e ancorat
î lumea 3 şi că nu poate exista în l ips acesteia. Dar înainte de
a discuta această teză mai pe larg, s-ar putea s fe necesar să
îndepărtăm următoarea difcultate: după cum am mai spus de
atâtea ori, lumea 3 e în general alcătuită din universul produ­
selor minţii noastre. Dar, cum poate f posibil aşa ceva dacă, pe
de altă parte, minţile noastre nu pot exista fără lumea 3?
Răspunsul la această aparentă difcultate e foate simplu.
Eurile noaste, cea mai înaltă funcţie a limbajului şi lurca 3 au
apărut şi s

au
dezvo
l
ta
t î
m
pre
ună
·
, în interacţiune permanentă.
Aici cCi nu e nici o difcultate deosebită. Ca s fu mai precis,
neg c animalele au stări de conştiinţă deplină sau c au un eu
conştient. Eul evoluează împreună cu cele mai îalte fncţii ale
limbajului, ce descriptivă şi ce agumentativă.
Animalele au un simţ spaţial foarte dezoltt, cae, fră du­
bii, este î cea mai mare pate, dac

nu chiar î îtregime, re­
zultatul inconştient al con lucrării instinctului cu rezultatele ex­
plorării spaţiale.
Î
n mod similar, atât animalele, cât şi plantele
posedă inserate î constituţia lor ceasomice, deci un simţ al tim­
pului. De asemenea, ele sunt, bănuiesc, conştiente. Dar ceea ce
1 62 CUOAŞTERA ŞI RAPORTIL CORP-MITE
le lipseşte - şi, desigur, aceasta e tot o conjectură - este abili­
tatea de a se vedea pe ele însele ca extinzându-se în timp şi
spaţiu şi ca acţionând în timp şi spaţiu. În măsura î care sunt
conştiente, conştienţ lor e guverat de stările interioare în­
dreptte - dacă nu în mod exclusiv, atunci aproape exclusiv -
spre evenimentele exterioae semnifcative.
Teoria mea despre anticipaţia animalelor este urătoaea:
acestea anticipează mişcările prădătorului sau ale prăzii - de
exemplu broasca şi musca - print-un efect stadard, print-o
inervare parială a mişcărilor de reacţie cae determină o iner­
vaţie fmală mai rapidă şi mai adecvată. Eu bănuiesc, alături de
Gomperz şi James/ange, că aceste inervări parţiale sunt re­
prezentate la nivelul simţirii.
În opoziţie cu acestea, deplina conştiinţă a eului presupune,
drept componentă a sa, o cunoaştere de sine ce se proiecteaă
înapoi în timp, măca pentr o scurtă durată. Iar simţul nostru
de localizare spaţială presupune cel puţin o schiţă de istorie a
modului î care am sosit î locul î care suntem situaţi. Dacă
ne tezim într-un loc străin, suntem tentaţi să ne întebăm:
"Unde sunt? Am avut un accident? Cum a ajuns aici?" Dar
noi nu trăim doar cu o conştiinţă rudimentară a istoriei noaste
trecute, ci şi cu o conştiinţă rudimentară a aşteptărilor noaste,
care, în mod normal, includ ţinte şi scopuri, alături de interese­
le noaste imediate sau mai îndepărtate.
Acest lucru e prezent în noi îtr-o formă dis poziţională. Da
aceste dispoziţii sunt dispoziţii de a rechema tecutul în con­
ştiinţa noastă. Ele sunt deci foare diferite în compaaţie cu
dispoziţia echivalentă a simţului spaţio-temporal la animale. Şi
asta pentu că dispoziţiile umane menţionate sunt conectte la
alte dispoziţii căte teorii: o teorie a timpului bazată pe ciclul
zi-noapte, o teorie a spaţiului ca mulţime ordonată de distanţe
in variabile dintre corpurile fzice proeminente şi o teorie a cor­
purilor fzice ca invarianţi proeminenţi în mediul nostr. Dar
ceea ce ne constituie eul sau ego-ul este, în parte, faptl că ne
putem vedea pe noi înşine în acest cadru, ca şi când am f ajuns
la localizarea noastră prin deplasări în interiorul lui. Mai mult
decât atât, ne vedem corpurile ca neschimbate, precum cele-
EU, R 'A ŞI LETATA 1 63
lalte coruri, sau, poate, ca schimbându-se lent În acest fel în­
ţelegem ciclul stărilor de vege şi de somn şi înterperile de
conştienţă î timpul somnului, î timp ce corpurile noaste
continuă să rămână acolo. Da, este clr, toate acestea au un
cacter teoretic: ele depind de limbajul descriptv şi chiar de
lmbaul argmentatv.
Un rol import e jucat aici de fncţiile specifc umane ale
memoriei noaste.
În sensul cel mai larg, memoria poate f asemănată cu un lu­
cr al cărui comporment deinde de istoria s. î acest sens
se poate spune că au memorie şi mageţii sau, mai general,
cristalele, adică cele mai complexe stcturi fzice - şi bineîn­
ţeles toate organismele. Da, aşa cum am menţionat în prele­
gerea mea anterioară, electonii nu au memorie şi, din câte ştiu,
nici atomii. Dacă privim comporamentl unui câine adorit
am putea bănui că toţi câinii visează. În aceste vise, unităţile şi
părţile memoriei pa a juca un rol similar celui pe care îl au în
propriile noastre vise. Dar reactualizarea controlată a experien­
ţei umane, similară felului î care îcercăm î mod conştient s
ne amintim un poem pe care l-am învăţat pe de rost cu mulţi
ani în ură - e posibilă numai prin intermediul legăturilor
noastre cu lumea 3. Socotesc că aceata se întâmplă chiar şi in
cazul reamintirii evenimentelor trecute: le vedem atunci când
încercăm să le conectăm la alte unităţi sau fagmente ale me­
moriei. În toate acestea ne folosim de cunoştiţe cae, cel puţin
în pare, sunt formulate lingvistic sau au un caracter dispozi­
ţional.
De aici reiese clar că însuşi rolul jucat de memorie î con­
ştiinţa noatr e ancorat în lumea 3, lumea cunoştinţelor criti­
cabile, a cunoştinţelor în sens obiectiv, Noi ne criticăm, î mod
constant, ca defciente, îcercările de a recăpăt pări ale me­
moriei şi încercăm să găsim elementele ce lipsesc. Astel ajun­
gem la rezultatl menţionat î ultima mea prelegere: ego-ul
sau eul este strâns legat de funcţiile cele mai înalte ale limbaju­
lui şi aceat sugereaă că deplina conştiinţă interacţionează cu
centl vorbirii din creierl nostru.
1 6 CUNOAŞTRA ŞI RAPORT COR-MINT
Acum o să reformulez o pare din aceste idei şi alte câteva
sub forma a tei teze:
l . În evoluţia speciilor, ego-ul, eul sau conştiinţa de sine
evoluează împreună cu cele mai înalte funcţii ale limbajului ­
funcţia descriptiv5 şi funcţia argumentativă - şi interacţionea­
ză cu aceste funcţii.
2. În dezvoltaea copilului, ego-ul, eul sau conştiinţa de
sine se dezvoltă o dată cu cele mai înalte funcţii ale l imbajului
şi de aceea faptul se produce după ce copilul a îvăţat să se
exprime, să comunice cu celelalte persoane, să înţeleagă relaţi­
ile lui cu ceilalţi şi să se adapteze la mediul fzic înconjurător.
3. Eul sau ego-ul e legat pe de o parte de funcţia centrlă de
control a creierului, ia pe de altă parte de obiectele din lu­
mea 3. În măsura în care interacţioneaă cu creierl, localiza­
rea interacţiunii poate f stabilit anatomic. Sugestia mea este
că interacţiunea e localizată la nivelul centrului vorbirii.
Despre prima teză, privind evoluţia lingvistică a speciilor,
am discutat sufcient până acum, aşa că nu mai adaug nimic
nou.
În ceea ce priveşte cea de-a doua teză, vizând dezoltarea
conştiinţei de sine a copilului, voi mai face doar una sau două
remarci. Sunt un mare admirator şi un adept al simţului comun,
însă consider că acesta geşeşte deseori în mod gav. Simţul
comun se afă, după cum am văut, î legtuă cu teoria cu­
noaşterii. Dar pentu simţul comun teoria cunoaşterii e subiec­
tivă şi senzualistă. Teoria simţului comun a cunoaşterii e teoria
minţii ca găleată, care afră, ca u fapt ce ţine de istoriile nos­
tre personale, că noi - şi prin "noi" înţeleg diferitele euri - asi­
milăm c.unoştinţe prin intermediul simţurilor noastre.
Această teorie a fost preluată de flosofi idealişti. Solipsis­
mul şi flosofa lui Berkeley - numită de obicei "idealism
subiectiv" - pe care l-am menţionat în prelegerea preedentă
derivă din această teorie a cunoaşterii. Ei cred că înteaga cu­
noatere a individului constă î experienţa sa sau în amintirea
unor experienţe ale sale.
EUL, RŢUA ŞI LIBERTATEA 1 65
Dar dacă vorbim de experienţa cuiva, atunci e vorba de
ego-ul sau eul respectivei persoane. Deci, toate aceste flosofi
iau ca dat ego-ul, eul sau subiectul şi apoi încearcă s constu­
iască lumea extemă - inclusiv celelalte persoane şi celelalte
minţi - pe baza ego-ului sau a conţinutului minţilor noaste. Şi
nu reuşesc.
Însă din punct de vedere psihologic, cunoştinţele dispozi­
ţionale ale ego-ului su eului vin mai târziu în dezvoltrea copi­
lului decât cunoştinţele dispoziţionale despre lumea exterioară
şi despre celelalte persoane şi minţi. Şi asta întucât cunoştin­
ţele dispoziţionale ale eului sunt achiziţionate pe parcursul
procesului de creştere în cae învăţăm limbajul descriptiv şi ar­
gumentativ. Dezvoltarea copilului se desfăşoară paralel cu
dezvoltaea speciei: în timp ce cunoştiţele dispoziţionale de­
spre lumea exterioară şi despre celelalte persoane sunt accesi­
bile şi animalelor, eul se dezvoltă numai la nivel uman.
Îmi voi coment acum conjecturile anatomice. Ele par a f
testabile, iar testele sunt fascinante şi cu adevărat tulburătoare.
Când am dezbătut pentru prima oară această problemă eram
conştient că experienţele ce se desfşurau de câtva timp ar f
putut f interpretate c teste ale conjectrilor mele (am citit
pentu prima oaă despre aceste experienţe î Prelegerile
Eddington ale lui Sir John Eccles în 1966).
V oi prezenta cât se poate de scur aceste experimente. Cre­
ierul nostru e alcătuit din două emisfere simetice, jumătatea
stângă serind patea dreaptă a corpului şi invers. La marea
majoritate a oamenilor su, în orice ca, la cei mai mulţi dinte
dreptci, centrul vorbirii e localiat î emisfera stângă a cre­
ierului.
Cele două jumătăţi ale creierlui sunt legate printr-un fel de
punte ce realizează un număr uriaş de conexiuni între cele
două emisfere cerebrale. Puntea î cauz e numită "marea
comisură cerebrală''.
În unele intervenţii chirrgicale pe creier aceast punte e tă­
iată şi conexiunea dintre părţi e înterptă. Aceată operaţie a
fost mai îtâi realiată pe animale, inclusiv pe primate şi s-a
obserat că ele se simţeau foarte bie după aceea, tot aşa sim-
1 66 CUOAŞTREA ŞI RPOR1 CORP-M
ţindu-se şi pacienţii umani cae au suport aceast operaţie în
decursul ultimilor 45 ai.
in mod îtâmplător, operaţia a fost efectuată şi pe oameni
ce sufereau de puterice atcuri de epilepsie şi a părut a f un
remediu real pentru această boală. Oaenii care au fost supuşi
unor astfel de operaţii se simt bine şi se comporă î orice situ­
aţie l fel ca oamenii normali, deşi î urma unei observaţii
atente pot f detectate deosebiri.
Vreau acum să prezint pe scur câteva dinte aceste dife­
renţe.
Persoanele operate pot citi la fel de bine ca înainte atât cu
amândoi ohii, cât şi numai cu ochiul drept.
Acum unează însă parea cea mai interesnt. Atât timp
cât o personă operată nu poate controla prn organele de pe
partea dreapt a corpului -cum a f ochiul sau mâna - ceea ce
face cu mâna stângă, ea nu e conştientă de mişcările braţului şi
mâinii stângi. Ea nu e o personalitte scindată, dar este pe de­
plin conştientă numai de acele semnale pe cae jumătatea stân­
gă a creierului său le primeşte de la jumătatea dreaptă a corpu­
lui său.
De exemplu, un om opert obişnuia să-şi fmeze şi să-şi
aprindă ţigara cu mâna stângă, s o pună în colţul stâng al gurii
şi s aprindă bricheta cu mâna stângă. El face aceleaşi lucruri
după operaţie, la fel de noral, chiar dacă nu ar putea vedea cu
ochiul drept ceea ce face. Da, în acest caz, el nu era conştient
de ceea ce face, pentu că nu a fost în stare să dea un răspuns
potrivit la întrebările despre mişcările sale. În schimb, dacl îşi
va pune ţigara i colţul drept al gurii, el va şti asta şi o va
spune.
În
.
general, atât timp cât partea dreaptă nu e implicată, su­
biectl nu poate da seama de reacţiile părţii stângi şi delaă că
nu ştie ce face în acele momente. Aceste mişcări rămân incon­
ştiente, pentr că ele nu sunt legate de centul vorbirii.
Cu acestea îmi inchei superciala tecere î revistă a unei
noi teorii a eului sau conştiinţei şi a principalelor sle funcţii,
cae constă î stabilire unui control de la distanţă, foae plas-
EUL, RŢIUEA ŞI LfERTATEA 1 67
tic, prin intermediul lumii 3, al centrlui vorbirii. În continuare
voi face câteva remarci asupra raţionalitţii umane.
Eu sunt un raţionalist. Asta înseamă că îcerc si eviden­
ţiez impornţa raţionalităţii pentru om. Dar, asemenea tuturor
raţionaliştilor care gîndesc, eu nu afr că omul este raţional.
Dimpotivă, e evident că până şi cel mai raţional dintre oameni
este în multe privinţe irţional. Raţionalitatea nu este o propri­
ette a oamenilor, nici un fapt privitor la oameni, ci o sarcină
pe care trebuie s-o îlineacă o sac��-�ti�Lli�-�tă şi
difcţl _c� iş-
J
�� să_�J_gj la raţinali�te__chia şi parial.
Niciodată nu discut în contradictoriu despre cuvinte şi nu
defmesc cuvinte, dar acum trebuie să explic ce înţeleg prin ,,a­
ţionalitate". După mie, raţionalitatea este acea atitdine criti­
că viând problemele, deschiderea către învăţarea din propriile
geşeli şi atitudinea de conştiincioasă detectre a greşelilor şi a
prejudecăţilor. Deci prin ,,aţionalitate" înţeleg atitudinea de
eliminare conştientă şi critică a erorii.
Dar nu numai difcultatea realizării acestei atitudini fxeaă
limite importante raţionalităţii noastre. Şi nici fapul că noi
suntem mai mult animale pasionale decât animale raţionale.
Toate aceste aspecte sunt evidente. Însă f

tl! cu
_�Q�X�l
t
iJ
­
porant e altul: orice critică tebuie să fe eşalonată - chiar şi
cea din ştiinţă, care ne poate apărea ca o critică revoluţionară,
ce respinge şi reconstuieşte o teorie ştiinţifcă dominantă.
Aceasta se datorează unui motiv foae simplu. Critica poa­
te f numai critică a unor teorii ipotetice pe care noi le-am for
­
mulat şi la care ne-am raporat ca la un obiect de investigat şi
criticat - aşa cum, de exemplu, cercetăm un ceas pe care am
dori ;ă-1 cumpărăm petr a-l face cadou la o aniversare. Cu
toate acestea, cunoaşterea noastră const ît-o sumă imensă
de dispoziţii, aşteptări şi teorii,.dinte cae numai un mic nu­
măr ni-l putem reprezent conştient într-un anumit moment.
De fapt, la un moment dat vom avea în faţa ochilor o singură
teorie selectată pentu a f criticată, o singură teorie supusă in­
vestigării. �r_m�_�ea cantitt� de cunoştinţe, de la toate nive­
lurile, e folosită, mai mult inconştient, î investigarea oricărei
teorii. Am numit această cunoaştere .�unoaştere preliminară"
1 68 CUNOAŞTERA ŞI RAPORTUL CORP-MITE
(bac/'c kowledge). Ea e folosită în cadrl investigării,
fi
nd prin unnar
e a
cceptată în mod necritic ori e luat ca dată în
ti
mpul investigrii.
Asta nu înseamnă că investigatorl e obligat să ia cumva
întreaga cunoaştere preliminară în mod necritic, de-a gata. El
se poate gândi c undeva e ascunsă o greşeală, nu î teoria in­
vestigată, ci î unele elemente ale cunoaşterii preliminare.
Aşadar, el poate supune criticii o parte a acestei cunoaşteri.
Î
nsă atunci respectiva parte încetează să mai fe cunoaştere
preliminară şi devine cunoaştere supusă investigării.
Aici, cel mai imporant exemplu este reprezentat de Ein­
stein, care a analizat câteva difcultăţi ale teoriei lui Maxwell
despre interacţiunile electromagnetice ale corpurilor în mişca­
re şi a descoperit că acesta şi-ar f putut rezolva problemele
sfdând asumpţia preliminaă, acceptată tacit până atnci, că
simultaneitatea e un concept absolut. Einstein a arătat de ce
simultaneitatea trebuie legată de aşa-numitul "sistem de refe­
rinţă inerţial" al tuturor corpurilor afate în repaos î acelaşi
referenţial, cu alte cuvinte, că simultaneitatea evenimentelor
îndepărtate e tranzitivă numai într-un asemenea sistem de refe­
rinţă.
Î
nainte de Einstein se considera că dacă un eveniment A
e simultan cu un alt eveniment B şi B cu unul C, atunci A e
întotdeauna simulta cu C. Einstein a arătat că relaţia e vala­
bilă pentru evenimente îndepărtate numai dacă A şi B, pe de o
parte şi B şi C pe de alta, sunt simultane În interiorul aceluiaşi
sistem de referinţă inerţial. Această corecţie foare sofsticată
trebuia aplicată, potrivit lui Einstein, unei asumpţii aparent
evidente, neformulată explicit, ce ţinea încă de ceea ce am nu­
mit "cunoaştere preliminară". Această corecţie are o însemnă­
tate revoluţionară, iar exemplul ar putea f folosit pentru a ilus­
tra imposibilitatea de a critica înteaga noastră cunoaştere în­
acelaşi timp.
Pentru ingenuittea şi pentru imaginaţia noastră critică, des­
coperirea elementelor cunoaşterii noastre - posibil ale cunoaş­
terii prelimiare - care se fac vinovate de apariţia difcultăţilor
sau a discrepaţelor apărute în cazul problemelor sau al teori­
ilor reprezintă o provocare. Conjecturile noastre ipotetice sunt
EUL, RAŢUNEA ŞI LIBERTATEA 1 69
întotdeauna riscante şi deseori îndrăzneţe, iar propunerea de a
investiga critic o asumpţie nesuspecttă - probabil chiar in­
conştientă - anterior, poate f ea însăşi o conjectră nouă şi
îndrăzneaţă.
Dacă o mare pare din cunoaşterea noastră subiectivă e în­
născută sau tadiţională - aşadar dispoziţională - atnci ea nu e
explicit formulată. O p:!e�_Î �(��.� �\Qa!�!: �_rţliminară
po��_ încQr9I�tă îngt!��Jlbi! noastre - fid, aşadar,
la fel_c_� ��rl pe care-I respirărt, pres\pusă permanent în argu­
mentele noastre, a�ţ�ţ���ţ�il_�1�!qLş_q ��ţec:m şi
s-o criticăm. Aşa s-a întâmplat şi în caul simultaeităţii, find­
că gramatica tuturor expresiilor constrite cu ajutorul cuvinte­
lor "acelaşi" sau "aceeaşi" - de exemplu, "în acelaşi timp" sau
"de aceeaşi lungime" - implică tranzitivitatea. Einstei a arătat
că această utilizare, combinată cu orice metodă de stabilire a
simultaneităţii evenimentelor sitate la distaţă unele de altele
într-un sistem de referinţă duce la concluzia că orice eveni­
ment - de exemplu investirea preşedintelui Johnson - e simul­
tan cu orice alt eveniment - să spunem investiea preşedintelui
Nixon - ceea ce e absurd. Această utilizae e totuşi acceptabilă
atât timp cât e aplicată în viaţa de zi cu zi, atâta vreme cât noi
trim în aproximativ acelaşi sistem de referinţă inerial.
Toate acestea arată că demersul nostr critic nu poat� f
decâ patţi�i şi că există,' drept urmare, anumite limite ale raţio­
nalităţii noastre - adică ale domeniului criticii noastre. În orice
ca, următoarea afrmaţie importantă pare corectă:
Î
n vreme ce critca noatră nu poate aborda mai mult de
una sau două probleme sau teorii deodată - şi ar tebui, de
preferinţă, să încercăm să abordăm numai una - nu există nici
o problemă teon·e, judecată sau element al cunoaşterii noa­
tre preliminare care să nu. poată f transformat în obiect al
consideraţiilor noste crtice.
Aşadar, raţionalitatea are limite inerente numai în sensul că
aceste consideraţii previn lansarea pripită într-o critică gefera­
lă a tuturor aspectelor deodată. Dar, pe de altă pare, nu există
limite pentr obiectele criticii noaste raţionale. Nimic nu e
scutit pentr totdeauna de examenul critic.
1 70 CUOAŞTREA ŞI RPORTU CORP-MT
Din toate acestea se poate desprinde concluzia că noi sun­
tem 'departe de a f raţionali. Suntem failibili nu numai cu pri­
vire la c��a-��-��dem că ştim, da chiw şi m_di. __lod�li­
�(ilo!_i�itre __�� abord critiC. T:ebuie _s selectăr probleme
şi teorii pentru a le supune criticii raţionale. Dar acest act de
alegere este el însuşi o conjectură ipotetică. Şi aa am putea să
petecem o viaţă întreagă aplecaţi asupra unei alte probleme
decât cea pe care ar f tebuit s-o abordăm: acesta e unul dinte
motivele pentr care noi suntem failibili, chiar din punctul de
vedere al criticismului nostru.
Ideea revoluţionară - formulată cândva de Platon - că noi
ar trebui s încercăm să curăţăm întregul tablou cogitiv, să ne
ştergem tabu/a cunoşterii şi să o luăm de la îceput nu e apli­
cabilă. Dacă e s începem din nou de unde a îceput Adam, nu
există nici un motiv pământesc pentru care noi s facem lu­
crrile mai bine decât le-a fcut Adam ori s ajungem mai de­
pare decât el. Dar nici Adam nu a îceput de la o tabr
i
la raa.
Prin urmare, ar tebui să îdepărăm toate aşteptările şi pre­
judecăţile, înteaga cunoaştere dispoziţională asimilată pe par­
cursul evoluţiei. Ar tebui să ne îtoarcem nu la Adam, ci la
fare, la animale şi, vorbesc serios, la amoebe. Astfel că visul
de a şterge tablourile cunoaşterii nu e prea revoluţionar ori
prea progesist, ci regresiv, chiar reacţionar. Trebuie să fm
modeşti şi conştienţi de slăbiciunile noastre şi ar trebui să ne
aducem aminte că înaintarea având în permanenţă aspect ipo­
tetic prin care viaţa cucereşte noi condiţii de mediu şi creeaă
lumi noi prin paşi ipotetici. În acest fel ne ridicăm di lumea
semi-conştientă a animalelor către conştiinţa deplină. În acest
fel am inventat ştiinţa. Şi î acest fel am îaitat în ştiinţă, apro­
piindu-ne progesiv de adevăr.
Acum poate c ar tebui să fac câteva remaci critice despre
ceea_ ce nu�:sc-,;ii l-contextului'� - . .
Ceea ce numes_c "mitul contextului" e perspectiva foare
des 'usiirtă şi deseori chiar inconştient acceptată, potivit
căreia toate argumentele raţionale trebuie să porească şi să se
q�_s_�şot . un context de asumpţii, astfel încât contextul
însuşi să se afe întotdeauna dincolo de argumentele raţionale.
EU, RŢUEA ŞI LfERTA TEA 1 71
Unii ar putea numi această viziune ,.relativism", deoarece im­
plică faptl că feare aserţiune tebuie luat ca relativă la u
context de asumpţii.
O foră cât se poate de comună a mitlui contextului sus- :
ţine totodată că toate discuţiile sau confuntările dintre oameni \
cae au adoptat contexte diferite sunt sterile, de vreme ce fe- 1
care discuţie raţionall poate opera numai îtr-un cadr de
asumpţii dat.
În ce mă priveşte, consider că prevalenţa acestui mit repre­
zintă unul dinte marile reie intelectuale ale vremurilor noate.
El sllbeşte unittea dintre oameni, de vreme ce afră dogma­
ti că, in geeal, o discuţie raţională sau critică nu poate avea
loc decât îte oameni_ �are susţin viziuni ap�oape identice. Qi
perspectiva acestui mit, toţi oamenii, în măsur în care îcear­
că s fe raţi�nali�s��t_�@_�§ii�ni�i ai ţ��hisoril credin­
ţelor irţionale, îtrucât, în principiu, ele nu fac obleti rdu­
ţiilor critice. Poate că există mituri şi mai distuctive, întucât
alterativa la discuţia critică sunt violenţa şi războiul, la fel
cum singura alterativă la violenţl şi război e discuţia critică.

sen
t
ial în�c��!tiun�� faptu!� mi�l conte�tului
este pu_
_ __�impţ�_Z_ eşit Sunt de acord că o discuţie îte oa-
meni ce susţin viziuni identice sau aproape identice este î mă- 1
sură s înaiteze mult mai uşor decât o discuţie ître oameni 1
care susţin viziuni opuse sau diferite. Dar numai î ultimul caz
discuţia poate produce ceva interesant. Ea va f difcilă şi nu e :
nevoie decât de răbdare, timp şi bunăvoinţă din ambele părţi.
Şi chiar dacă nu s-a ajuns la nici o înţelegere, ambele pări vor
deveni, în urma discuţiei, mai înţelepte decât la început. Prin
,.bunăvoinţă'' înţeleg aici a admite, ca punct de plecare, că s-ar
putea să ne înşelăm şi că s-ar putea să îvăţăm ceva unul de la
celălalt. Mitul conte�ţuJui po�te_ f pr_y_it_ � ( _ff sofsticată
a unui puncfde-vedere numit ,Justifcaţionism" - adică doctri­
na potivit căreia raţionalitatea constă în justifcarea raţională a
c�n�Lngeri�<L!Oatre sau, în te�reri _

biectivjjusti_carea ra­
ţională a teoriilor noastre. Î�ă justifcaţîonismul . e o dotrină
imposibilă din- punct de vdere logic. Pur şi sirplu, nu pot
exista justifcăi raţionale pentu teoriile noaste.
1 72 CUOAŞTEREA ŞI RAPORTU CORP-MIT
Aşa cum am văzut, teoriile sunt presupuneri su conjecturi
şi tot ceea ce putem justifca raţional reprezintă o preferinţă
�potetică pentru una sau alta dinte teoriile afate în competiţie.
,Par între justificarea unei preferinţe momentane pentru una
icinte teoriile concurente şi justifcarea unei teorii este o foare
1
i
are deosebire. A justifca o teorie înseană a arăt că e ade­
'
vărată. Dar noi putem justifca o preferinţă, chiar şi pentru o
teorie falsă, dacă putem să arătăm că, dintre toate teoriile con­
curente, ea se prezintă ca situându-se cel mai aproape de ade­
văr. Mi-am explicat deja concepţia despre justifcaţionism şi
perspectiva cu care am înlocuit-o. Mitul contextului respiţge
şi el justifcaţionismul, dar înt-un mod mult mai puţin radical.
El reţine mai multe elemente din justifcaţionism decât mine,
deoarece spune că justifcările tebui�· puse în relaţie cu un
context care, la rândul lui, nu poate f justifcat.
Împotriva acestui fapt, eu susţin că, şi atunci când admitem
doctrina proprie unui anumit context, noi a trebui să subliniem
că diferitele contexte pot intra în concurenţă. Asta înseamnă,
ca şi în cazul teoriilor, că aceia care apără un context pot criti­
ca un altul. Şi noi, ca spectatori, putem încerca s ne formăm o
judecată raţională urmărind care context produce cea mai b-ună
critică a celorlalte şi care poate f apărat cel mai bine împotriva
criticilor ce provin de la acestea din ură. De fapt, Î! prin�i­
piu, nu e nici o diferenţă ître o teorie şi un context.
-- S-a afrm-a(uneori că diferitele contexte de asumpţii sunt tot
atât de diferite ca şi limbajele şi că cei aduşi în alte contexte
pur şi simplu nu se înţeleg unii pe alţii, astel încât în asemenea
cazuri o critică raţională devine imposibilă. Această concepţie
a fost susţinută făcând apel la studiul lui Benjamin Lee Whorf
despre limba indieni lor Hopi. Dar lucrl cel mai important e că
Benjamin Lee Whorf a Învăţat să vorbească hopi, iar eu am
întâlnit indieni Hopi care vorbeau engleza mult mai bine decât
mine. Cu alte cuvinte, orice limbaj uman poate f însuşit de un
\outsider sufcient de înzstrat.
-
Exact acelaşi lucru se petrece şi î cazul unui context de
' asumpţii. Acesta poate f stdiat, înţeles şi criticat de un out­
lsider, ceea c face posibilă intarea contextelor î competiţie.
EUL, RAŢIUNEA ŞI LIBERTAlEA 1 73
Probabil c tot ce putem îvăţa de aici se poate exprima în
felul următor: în fecare moment al dezvoltării noaste mentle
am fost şi suntem închişi într-un context şi înt-un limbaj care
ne limitează drastic gândirea. Totuşi, aceasta e o încarcerare de
tip pickwickian, deoarece î orice moment suntem liberi să
evadăm din închisoare criticându-ne contextul şi adoptând un
context mai larg şi mai adevărat şi un limbaj mai bogat şi mai
puţin defectuos.
Această evadare din contextul nostu poate f difcil�, dar
posibilă. Ea poate f generată ori stimulată de confictul cu alt1
context - adică prin confruntare. Nimic nu poate f mai fructu-J
os. De fapt, istoria civilizţiei arată cât de fertil poate f un\
asemenea confict cultural. Propria noastă civilizaţie occiden-j
tală e rezultatl unui număr de conficte culturale, precum nu­
meroasele confruntări dinte cultra geacă şi culturile orien-',
tale. Povestea unei astfel de confuntări e spusă de Homer, o'
alta de Herodot, amândoi find cât se poate de conştienţi de
semnifcaţia evenimentelor. Aceste confruntări timpurii au con­
tibuit la apariţia ştiinţei geceşti şi a raţionalismului grec -
adică la ivirea iubirii greceşti pentru discuţia critică raţională.
Atât despre mitul contextului.
În cele ce urmează voi face câteva remarci fnale despre
raţionalitate.
Aşa cum am arătat mai devreme, suntem îtotdeauna priza-�
nierii prejudecăţilor noastre sau ai contextului nost de asump­
ţii. Dar noi putem, recurgând la lumea 3, să ne plasăm teoriile
şi asumpţiile în afara noastră - să le formu�m clar, astfel încăt 1
să poată f criticate - să evadăm din această închisoare prin 1
critică rţională.
.
Nu mai e nici o îndoială că noi posedăm această liberate. \
Relaţia noastă cu lumea 3 nu poate f înţeleaă fr aceasta.
Când suntem faţă în faţă cu obiectele lumii 3, cum a f teoriile, !
prima noastă îndatorire e să le îţelegem. Dar a înţelege o teo-\
rie nu înseamă a o accepta, nici a o considera cea mai bună
!
dintre teoriile concurente. De fapt, îainte de a ne forma o ju_/
deată referitoare la preferabilitatea unei teorii faţă de cele-
1
lalte, trebuie mai întâi să le înţelegem pe toate.
1 74 CUOAŞTA ŞI RPORT COR-MI
Înţelegerea unei teorii are mai multe trepte. Nivelul cel mai
scăzut de îţelegere e reprezentt de înţelegere cuvintelor şi
propoziţiilor din punct de vedere lingvistic. Astfel, putem spu­
ne, referitor la o care sau la un curs, că "am înţeles fecre cu­
vânt". Uneori putem ajunge să spunem c�, deşi am înţeles fe­
care cuvânt din care sau din curs, nu avem nici cea mai vag�
idee despre ce e vorba. Pent a înţelege la ce se referă o teorie
trebuie mai întâi s� îţelegem problemele p care ea încearcă
să le rezolve. Mai mult, trebuie să îţelegem diferitele căi prin
care s-a încercat rezolvarea acestor probleme -adică diferitele
teorii afate în competiţie. Altfel n-o putem iţelege, înt-un
sens mai deplin, pe nici una dintre ele, dacă această modalitte
de înţelegere înseamnă apreciere sau evaluare. Şi, bineinţeles,
mai sunt şi nivelurile superioare de înţelegere, ca acela cu aju­
torul căreia loalizăm difcultăţile diferitelor teorii -adică noi­
le probleme P 2 cărora ele le dau naştere - şi afăm cum pot f
întâmpinate respectivele difcultăţi. Procesul acesta nu se sîr­
şeşte niciodată, din moment ce orice teorie dă naştere cel puţin
la problema dacă teoria nu pote f explicat la rândul ei print-o
teorie de un nivel superior, findcă nici o teorie nu reprezintă o
explicaţie ultimă.
Acest lucru arată că evaluarea pe care o facem unei teorii
nu poate f deterinată doar de către logică sau de către struc­
tura ei, cu excepţia cazului, poate, când teoria e i mod evident
falsă su emite pretenţii evident false - de completitudine sau
de fmalitate, de exemplu - precum teoriile fzicalismului şi pa­
ralelismului, pe care le-am discutat i prelegerea de săptămâna
trecută. Aceasta înseamnă că i relaţia noastră cu lumea 3, în
înţelegerea şi î modul nostu de evaluare a teoriilor, există o
mmjă extaordinară de libertate. Iar dacă ne �eferim la creativi-
1 tatea umană, atunci avem de a face cu o libertte şi mai mare.
Teza mea principală este că toate eurile sunt ancorate în lu­
mea 3. Însă modul în care suntem ancorati admite un spect
larg de posibilităţi. Noi explorăm şi facem adaosuri la lumea 3
prin aproape tot ce facem. Iar aceast îseamnă nu numai liber­
tate, ci şi o mare responsabilitate.
EUL, RŢIEA ŞI LfERTATEA 1 75
Voi încheia print-o discuţie despre relaţia dinte om şi mun­
ca sa - un lucr de maximă imporanţă pentr fecare dinte
noi.
Potivit teoriei autoexprimării, calitatea muncii noaste de­
pinde de priceperea noastră, de tebuinţele şi de stările noaste
psihologice şi, poate, de cele fziologice. Consider că aceată
teorie a autoexprimării este falsă, vicioasă, deprimată. Potri­
vit teoriei lumii 3, o relaţie atât de simplă nu există. Dimpo­
trivă, aici e vorba de o interacţiune de tip "schimb" înte o per­
soaă şi muea s. Desf' aşurându-ţi activitatea specifică, poţi l
evolua astfel încât d ajungi să munceşti mai bine; la rândul lu�
noul stadiu poate determina continuae evoluţiei tle ş.a.m.d.
Există un feed-back constant pri care lumea 3 acţionează:
asupra noastă, iar cea mai activă pae a acestei lumi este alcă- 1
tită din rezulttele muncii noastre, din produsele cu care con- 1
tribuim la lumea 3. Acest feed¯back poate f mult amplifcat
print-o autoritică conştientă. Lucrl cel mai incredibil privi­
tor la viaţă, evoluţie şi dezvoltare mentlă constă tomai în me-·
toda de tip "schimb", în această interacţiune dintre acţiunii�
noastre şi rezultatele lor, prin cae ne depăşim peranent p�/
noi înşine, talentele noastre, îzestările noaste.
l
Această autodeăşire reprezintă cel mai impresionant şi
mai important fapt al îtegii vieţi şi evoluţii, în special al evo­
luţiei umane. El e conţinut î mişcarea de la P 1 la P r
În stadiile preumae proesul este, desigur, mai puţin evi­
dent, putând, de aceea, da greş în cazul autoexpresiilor. Însă la
n
ivel uman autodepăşirea poate f surrinsă numai printr-un
efor şi mai mare. Asemenea copiilor noşti, teoriile tind să de­
v�nă tot mai independente faţă de părinţii lor. Şi ceea ce se l
poate îtâmpla în cazul copiilor noştri, se poate întâmpla şi în i
caul teoriilor noaste: putem obţine de la ele un număr mai 1
mare de cunoştinţe decât le-am inoculat iiţial.
Procesul învăţării - al creşterii cunoaşterii subiective - e în­
totdeauna în mod fundamental acelaşi. El este critcă imagina.·
tvă. Acesta este modul în cae ne transcendem cadrul spaţial şi
temporal, îcercând să refectăm la circumstanţe situate dinco­
lo de experienţ noastă; asta înseamnă s căutăm, să constu-
1 76 CUNOAŞTEREA ŞI RAPORTU COR-MINTE
1m, să inventăm şi să anticipăm noi situaţii - adică situaţii test,
\situaţii critice şi să încercăm să localizăm, s detectăm şi să
sfdăm prejudecăţile şi asumpţiile obişnuite.
Acesta este modul î care ne extragem singuri getele din
mocirla igoranţei - modul în care aruncăm o frânghie căte un
punct de sprijin, oricât de precar.
Ceea ce face ca eforurile noaste să difere de cele ale unui
animal sau ale unei amoebe e numai faptul că frânghia noastă
s-ar putea agăţa de lumea 3 a discuţiilor critice, a limbajului şi
a cunoaşterii obiective. Aceasta ne permite să înlăturăm unele
dinte teoriile aflate î competiţie. Prin urare, dacă suntem
norocoşi, s-ar putea să reuşim să menţinem în viaţă unele din­
tre teoriile noaste greşite - şi majoritatea sunt greşite - în vre­
me ce amoeba va pieri o dată cu teoriile sale, cu credinţele sale,
cu obişnuinţele sale.
Privit� într-o astfel de lumină, viaţa constă în explorare şi
descoperire - descoperirea de fapte noi, de noi posibilităţi pe
calea testării posibilităţilor concepute de imaginaţia noastră.
La nivel uman, această testare este înfptită aproape în între­
gime în lumea 3, prin intermediul încercărilor noaste mai mult
sau mai puţin reuşite de a ne reprezenta, în cadrul lumii 3, lu­
mile 1 şi 2. Şi o facem încercând să ne apropiem tot mai mult
de adevăr, de un adevăr mai deplin, mai complet, mai intere­
sant, mai puteric din punct de vedere logic şi mai relevant
pentru problemele noastre.
Ceea ce am numit "lumea 2" lumea minţii - devine, la ni­
vel uman, din ce în ce mai mult legătura dinte lumile l şi 3.
Toate acţiunile noaste din lumea l sunt infuenţate de cuprin­
derea de căte noi a lumii 3 în cadrl lumii 2. De aceea e impo­
sibil să înţelegem mintea umană şi eul uman în absenţa înţele­
gerii lumii 3. Tot din acest motiv este imposibil să interpretăm
lumea 3 ca simplă expresie a lumii 2, sau lumea 2 ca simplă
refecţie a lumii 3.
Procesul de autodepăşire prin creştere reciprocă şi feed-back
poate f înfptuit în toate împrejurările vieţii şi î toate dome­
niile. E posibil să-I realizăm şi în relaţiile noaste personale. Se
poate ca el s nu depindă numai de noi şi s ne aducă dezamă-
EUL, RAŢUNEA ŞI LIBERTATA 1 77
giri. Da cu dezamăgirile ne întâln-im pe tot pacursul vieţii.
Datoria noastră este să nu ne lăsm pradă sentimentului că
n-am primit ceea ce ni se cuvine, findcă toată viaţa primim
mai mult deât ni se datorează. Ca să înţelegem acest lucru, e
sufcient să înţelegem că lumea nu ne datorează de fapt nimic.
Cu toţii putem paricipa la constituirea patimoniului uman.
Cu toţii putem contibui la păstare acestuia. Cu toţii putem să
ne aducem modesta contribuţie la sporirea lui. Nu tebuie să
cerem mai mult.
NOTA EDITORULUI, 1995
Cunoaşterea şi problema raportului c01p-minte reuneşte prele­
gerle Kenan, ţinute de Sir Karl la Universitatea Emory în primăvara
lui 1 969. Aceste prelegeri nu au fost prezentate pe baza unor note, iar
cartea de faţă îşi datoreaă existenţa, cel puţin în pare, înregistrărlor
pe bandă magnetică ale prelegerilor şi ale discuţiilor care le-au ur­
mat. Aceste înregistrări au fost tanscrse, după cât se pare, în prima
pare a anilor ' 70. Sir Kal a început atunci să revizuiască prelegerile,
a scrs chiar şi o prefaţă, find - după toate aparenţele - pe cale să le
transforme într-o carte. Au fost pregătite mai multe versiuni ale fe­
cărei preleger şi au fost solicitate, şi prmite, critici. După toate pro­
babilităţile, lucrarea nu a avasat însă prea mult, şi presiunea altor
angajamente 1-a tcut pe Sit Karl să pună manuscrisul deopare. EI a
stat în serarul său până în 1 986, când Institutul Hoover a achizi ţionat
lucrări le lui Popper şi a creat Arhiva Karl Popper în bibli oteca p
care o patonează în cadrl Universităţii Stanford.
Textul publicat diferă atât de Prelegerile Kenan, în fonna lor pre­
zentată l a Universitatea Emory, cât şi de dactilogramele pe care
le-am găsit în Arhiva Popper.
Cu toate că această ediţie se bazează pe prlegerile Kenan, ea nu
se vrea o reproducere fdelă a lor. De altfel, dactilogramelc găsite de
mine reprezentau deja revizuir ample ale prelegerilor originar. Ia
ceea ce este publicat în carte reprezintă o revizuire amplă a textului
dactilogafat. Cele mai multe corectur sunt de natură stilistică şi
sunt menite să uşureze trecerea de la u discurs oral la textul scris.
Altele sunt revizuiri de fond. Ia, în câteva locuri, am fost nevoit să
reconstitui textul, deoarece înregistrăile p bandă erau defectuos f­
cute. Sir Karl m-a încurajat să operez aceste schimbări , şi, în special,
să-i simplifc exprimăle, ori de cât ori era posibil să o fac fră a-i
schimba ideile. Pent a nu distrage atenţia cititorului, schimbărle
operate de căte mine nu sunt indicate în carte. De asemenea, dat t­
ind faptul că Sir Karl le-a aprbat, nu văd de ce ar tebui să mai fe
semnalate aici. Doresc totuşi să-i mulţumesc lui Sir Karl că mi-a în­
credinţat lucrarea sa şi, de asemenea, să-i mulţumesc în mod special
pentru multele discuţii stimulatoare refertoare la această carte.
NOTA EIOUU19S 179
Cunoatera şi prblema rorlui cormint e cl de-al doi­
lea dint volumele publicate p ba maeraelor din Arhiva Kal
Poppr. Et prmul cae e alcătit din materae nepublicat anterior.
Aş v, de aemeea, să-mi exprim rcunoşnţ pet efort fcut
de căte W. W. Baley IIşi Insttutl Hover pent a crea această
arhivă.
Î marie 1 992, Fundaţa Iaus a început să mă sprjine din punct
de veder fnaciar în munca mea de l a Arhiva Popper. Ea mi-a fr­
nizat o copie microflmată a arhivei şi echipamentul necesar pnt a
putea lucra la Chicago.
Tot Fundaţa Ianus a plătit costile unor meditţi tansatlantice
prin telefon oferite de Sir Karl. Vreau să-i mulţumesc directorlui
ştiţifc al Fundaţei Iaus, Werer Baumgarer, pt ideea unui
arbre popprian şi, mai presus de orce, pentu prietenia aătată. Lui
Jim Baer, preşedintele Fundaţiei Ianus, vau să-i mulţumesc pentu
că mi-a fizt cel mai bun echipament psibil în vederea ducerii la
bun siarşit a lucrării.
Aş vra să-i mulţumesc doamnei Elisabeth Erdman-Visser (care a
sugerat cea dintâi lui Sir Karl ca eu să-i edite opr), Ursulei Lind­
ner şi Melittei Mew (cae mi-au oferit fecae sprjinul moral nece­
s), lui Raymond Mew (cae a citit mauscrsul şi a făcut multe
propuner folositoare), lui Richad Stonema (redactor principal la
Routledge), Sue Bilton (car a pilotat publicarea cări de cătr Rout­
ledge) şi Victoriei Peters (car a ajutat-o p Sue).
I ianuarie 1 994, Fundaţia Soros şi Universitatea Central Euo­
paă şi-au aumat răspunderea fmanţării muncii mele. Vreau să-i
mulţumesc lui George Soros pntu iteresul său faţă de acest proiect
şi pentu ataşmentul său la viziunea despre societatea deschisă pro­
pusă de Si Kal.
După cum a amintit mai sus, acest volum a fost planifcat să
apaă î anii '70. Jeremy Shearur a lucrat atunci la editaea textului
.
Îi datorez multă recunoştiţă, deoaece tuda sa a uşurat munca mea.
Î siarşit, datorez mai mult decât a putea exprima î cuvnte
Kirei
.
Viktorova, colega şi soţia mea, care este, în multe privinţe, co­
editoaea acstei cări.
Karl Poppr a murit la 1 7 sptembrie 1 94, cu puţin timp înainte
ca tirajul forat din exemplaele cartonate să f fost gata. Ne lipsşte
nespus de mult.
M A. Notturo
Budapesta, 1 995

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful