P. 1
Accesul liber la justitie

Accesul liber la justitie

|Views: 15|Likes:
Published by Loredana Cristescu
principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic şi care îi conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, împotriva actelor care violează drepturile ce îi sunt recunoscute prin Constituţie sau prin lege.
principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic şi care îi conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, împotriva actelor care violează drepturile ce îi sunt recunoscute prin Constituţie sau prin lege.

More info:

Categories:Types, Business/Law
Published by: Loredana Cristescu on Feb 09, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/03/2013

pdf

text

original

Cuvântul "principiu" provine din limba latină şi se traduce "început", "element fundamental", în orice domeniu de activitate.

Principiile organizării şi funcţionării justiţiei pot fi definite ca reguli cu caracter general pe baza cărora sunt structurate şi îşi exercită atribuţiile prevăzute de lege sistemul de instituţii care compune puterea judecătorească, raporturile dintre aceste instituţii, precum şi relaţiile pe care le stabilesc cu celelalte autorităţi ale statului, cu organizaţiile private şi cu cetăţenii. Printre aceste principii, care sunt importante pentru studiul organizării judecătoreşti, menţionăm: accesul liber la justiţie, independenţa judecătorilor, inamovibilitatea, egalitatea în faţa justiţiei şi gratuitatea justiţiei. În cadrul preocupării generale, pentru protecţia drepturilor omului s-a accentuat ideea că aceste drepturi trebuie consacrate şi garantate juridic, inclusiv prin posibilitatea conferită titularului ca, în cazul nesocotirii sau în cazul încălcării drepturilor şi libertăţilor sale, să ceară concursul instanţelor judecătoreşti. Posibilitatea persoanei de a se adresa justiţiei este, prin urmare, o condiţie a efectivităţii drepturilor şi libertăţilor sale şi priveşte toate aceste drepturi şi libertăţi. Accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat într-un număr important de documente internaţionale, astfel că el prezintă semnificaţii deosebite şi pentru dreptul procesual, dar şi pentru dreptul constituţional. Accesul liber la justiţie este considerat şi în dreptul european ca un principiu chiar şi un drept fundamental. În acest sens, art. 6, alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale statuează că : „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.” În România, accesul liber la justiţie îşi găseşte o consacrare constituţională în art. 21, alin. (1) din Legea fundamentală, text potrivit căruia: „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.” Forţa şi semnificaţia acestui principiu este subliniată şi în cel de-al doilea alineat al textului menţionat, întrucât legiuitorul constituţional precizează, într-o formulă imperativă, că: „Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.” Totuşi, noua lege privitoare la organizarea judiciară conţine şi o formulă corespunzătoare şi acoperitoare în legătură cu accesul la un tribunal imparţial. Într-adevăr, potrivit art.10 din Legea nr.304/2004: “Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea

Deseori. . 304/2004 din 28/06/2004 Versiune actualizata la data de 01/04/2012 privind organizarea judiciară CAPITOLUL II Accesul la justiţie Art.cauzelor într-un termen rezonabil. . 21 Accesul liber la justitie (1) Orice persoană se poate adresa justitiei pentru apărarea drepturilor. a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil. lipsa de gratuitate a procesului civil. a libertătilor si a intereselor sale legitime. CONSTITUTIE ART. fără deosebire dacă acestea rezultă din Constituţie sau din alte legi. El permite accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau a oricărei libertăţi şi a oricărui interes legitim. (2) Nici o lege nu poate ingrădi exercitarea acestui drept. prin instituirea în sarcina titularului cererii de chemare în judecată a obligaţiei de plată a unei taxe de timbru şi neasigurarea asistenţei juridice gratuite. Lege nr.” Principiul liberului acces la justiţie – se aplică indiferent de calitatea persoanei protejate. cetăţean român. (3) Părtile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite. (2) Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit. în practica instanţelor naţionale a fost invocată de părţi. ca măsură de îngrădire a accesului liber la justiţie. cetăţean străin sau apatrid. de către o instanţă imparţială şi independentă. constituită potrivit legii. Nici unul din cele două argumente nu justifică o îngrădire reală a dreptului de acces la justiţie. 6.(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor.

Acces la justiţie. 29022/04 Cererea în speţă a fost iniţiată de către reclamanţii Titus şi Ecaterina Şega. hotărârea Şega c. respectiv. Accesul la justiţie. 274-276 Cod procedură civilă. reclamantul s-a supus riscului de avea anumite litigii. Totuşi. decedaţi la 12 iunie 2007 şi. Instanţele au respins cererea reclamantului de exceptare de la plata taxelor de timbru. 25 aprilie . statul nu poate să se eschiveze de obligaţia de a da hotărâri definitive şi irevocabile precum şi de a le pune în executare. mai mult. nu se poate deduce din cuprinsul art. secţia I. 6 din Convenţie. 146/1997 se prevede scutirea de timbraj pentru anumite categorii de cauze civile. 28249/95 Prin impunerea unor obligaţii financiare în sarcina cetăţenilor ce sesizează o instanţă. o astfel de restricţie poate să devină contrară prevederilor art. iar legislaţia naţională asigură şi alte garanţii efective pentru finalizarea procedurii judiciare chiar şi în cazul persoanelor cu posibilităţi materiale reduse. Limitare CEDO. 6 dacă suma în discuţie este importantă şi nejustificată. din cauza faptului că reclamantul nu a plătit suma de 100 milioane de zloţi. Şega contra României CEDO. 6. 13 martie 2012. calculată ca şi procentaj din suma cerută drept despăgubiri. obligaţia de a plăti taxe de timbru pentru judecarea unei acţiuni civile nu este. în sine.Achitarea taxelor judiciare de timbru nu înfrânge principiul gratuităţii justiţiei şi. 1935. prin Legea taxelor judiciare de timbru nr. Instanţa supremă a admis recursul reclamantului. În plus. 2. respectiv. Acţiunea sa a fost respinsă ca netimbrată.Taxe de timbru. al accesului liber la justiţie. hotărârea Kreuz contra Poloniei. o încălcare a art. 1. motiv pentru care acesta a introdus o acţiune în despăgubiri contra municipalităţii pentru perioada de timp în care nu a putut să îşi ridice spălătoria. 6 că acesta ar crea un drept necondiţionat de a obţine ajutor judiciar din partea statului sau de obţine gratuitatea unei proceduri. Curtea aminteşte că nu a exclus faptul că o restricţie de ordin financiar a dreptului de acces la justiţie ar putea fi justificată în scopul unei bune administrări a justiţiei. implicit. atunci când a început o activitate comercială. României. Art. Kreuz contra Poloniei . deoarece partea căzută în pretenţii poate fi obligată la restituirea sumelor avansate în condiţiile art. cetăţeni români născuţi în 1925 şi. În consecinţă. 19 iunie 2001. Reclamantului i s-a refuzat acordarea unui permis de construire a unei spălătorii auto. pe motiv că.

Ei au arătat că trimiseseră acţiunea prin poştă la 24 mai 1993. Ei au expus că acţiunea era introdusă in termenul legal şi că n-aveau niciun motiv să creadă că li se va invoca excepţia tardivităţii. apreciind că cererea era scutită de taxă de timbru. Judecătorul delegat a primit acţiunea reclamanţilor a doua zi. Judecătorul delegat a înregistrat de data aceasta cererea şi a fixat termen la 7 decembrie 1993. cererea reclamanţilor era scutită de taxă de timbru. respectiv la 2 iunie 1993 şi că termenul de prescripţie de trei ani calculat de la data accidentului se împlinise la 25 mai 1993. Tribunalul Bucureşti a anulat acţiunea reclamanţilor pe motiv că era introdusă tardiv. Sorin Şega şi Dan Laurenţiu Şega. calculată la valoarea despăgubirilor solicitate. La 24 mai 1993. printr-o scrisoare recomandată. Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul reclamanţilor la 3 februarie 2000. Titus şi Ecaterina Şega au apelat şi această hotărâre.2011. printre altele că. în baza Legii nr. jurisdicţiile interne au ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii din 3 februarie 2000 a CSJ care constatase eroarea judecătorului delegat şi care înlăturase obligaţia plăţii taxei de timbru. şi-au exprimat dorinţa să continue cererea părinţilor în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. La 25 mai 1990. dar că aceasta nu fusese înregistrată din pricina erorii judecătorului delegat care le returnase scrisoarea solicitând în mod ilegal plata taxei de timbru. CSJ a motivat. iar reclamanţii au suferit răni grave. Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul formulat de Titus şi Ecaterina Şega la 9 februarie 1998. Tribunalul Bucureşti a anulat acţiunea reclamanţilor pentru neplata taxei de timbru. Curtea de Apel a confirmat hotărârea primei instanţe. eroare care nu le era imputabilă. Printr-o hotărâre din 22 octombrie 1996. Titus şi Ecaterina Şega au fost victimele unui accident rutier în timpul unei călătorii în Germania. returnând scrisoarea cu menţiunea de a se plăti taxa de timbru. În rejudecare. La 2 iunie 1993. . Reclamanţii au susţinut în continuare şi în faţa instanţei că acţiunea lor era scutită de taxă de timbru. retrimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti. dar nu a înregistrat-o. Moştenitorii acestora. Reclamanţii au formulat recurs criticând că prin anularea acţiunii ca fiind prescrisă. de asemenea cetăţean român. Titus şi Ecaterina Şega au introdus o acţiune în daune-interese formulată împotriva societăţilor de asigurare a celor două vehicule implicate şi contra celuilalt şofer şi soţiei acestuia. invocând concluziile deciziei CSJ pronunţată la 3 februarie 2000. reclamanţii au retrimis aceeaşi acţiune. Printro hotărâre din 16 noiembrie 2011. 47/1991 a societăţilor de asigurare. la 27 martie 2001. Automobilul lor a fost distrus integral. amintindu-le din nou reclamanţilor că trebuie să plătească taxa de timbru. accident provocat de către un terţ.

De aceea. limitarea accesului la justiţie fiind admisibilă în baza principiului electa una via non datur recursus ad alteram(odata aleasa o cale jurisdictionala nu se poate recurge la o alta). Curtea a constatat că plângerea reclamantului nu este fondată. decizia Iorgulescu versus România. plângerea este vădit nefondată. CEDO a stabilit în speţă încălcarea articolului 6 şi o satisfacţie echitabilă de 7000 EUR cu titlu de daune morale. în condiţiile în care el utilizase deja o cale de revendicare a bunului. statul nu are obligaţia să îi permită utilizarea şi a unei alte căi de recurs jurisdicţional. De aceea. . Iorgulescu contra României . secţia III. 3. dar şi 2000 EURO pentru acoperirea cheltuielilor de judecată. 6. Accesul la justiţie. Art.Acces la justiţie. în condiţiile în care reclamantul obţinuse o decizie administrativă de retrocedare a unei părţi a imobilului şi o decizie de acordare de despăgubiri pentru o altă parte. Titus şi Ecaterina Şega au reclamat că au fost privaţi de accesul la justiţie prin anularea cererii formulate în instanţă pentru motive ce nu le erau imputabile. şi obţinuse câştig de cauză în natură. CEDO. al căror cuantum nu le-a contestat niciodată. Electa una via. 13 ianuarie 2005.Invocând articolul 6. pentru o parte din bun. şi în echivalent pentru o altă parte. cea administrativă. Curtea a considerat că statul nu avea obligaţia să îi mai deschidă reclamantului încă o cale de a-şi revendica bunul. 59654/00 Cât timp o persoană a găsit rezolvarea litigiului său în faţa unei instanţe administrative. plângându-se în acelaşi timp şi de durata procedurii. Reclamantul a invocat faptul că instanţa internă i-a nesocotit dreptul de acces la justiţie prin faptul că a refuzat să judece o acţiune în revendicare pentru un imobil naţionalizat.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->